Urmasii acestor satanisti  sunt pilonii Romaniei de azi si…10 chipuri ale comunismului din Romania

Genocidul din Romania – repere in procesul comunismului

 

 

Dupa deschiderea Spatiului pe Internet care-si propune sa ridice valul tacerii asezat intentionat pentru acoperirea celor exterminati si aruncati in gropile comune,

in numele acestor fiinte dragi, nevinovate, imprastiate peste o jumatate de Europa, ajungand pana la Kamciatka- supravietuitorii genocidului comunist din Romania, care au umplut sangele si lacrimile lor secolul 20,

cerem sa se faca dreptate pentru cei schilo­diti fiziceste sau moraliceste si pentru urmasii lor, pentru ca astfel de barbarii sa nu mai poata apare in lume pentru a invrajbi oamenii sau chiar popoarele.

Comunismul s-a nascut din tradare si, de-a lungul a peste 7 decenii, s-a folosit de tradatori pentru a instaura in lume anarhia si teroarea manifestata sub forme salbatice, chiar diabolice.

Filozoful roman P.P.Negulescu ne-a atras atentia: ‘Noi si inspai­mantatoare filozofii au aparut pe lume, ca sa intelegem ce inseamna in termeni de sange, de ferocitate, credinta ca statul e totul, iar individul nimic.’

Unul dintre romanii care timp de 60 de ani a luptat permanent impotriva comunismului si a simtit pe trupul sau si in organismul lui cele mai crunte torturi, ce l-au lasat handicapat pe toa­ta viata, declara cu ocazia inceperii acestui proces al comunismu­lui: ‘Cel mai sangeros sistem filozofic a fost comunismul, care a du­rat 3 sferturi de veac si a lasat in urma lui nenumarate gropi comune si o mizerie apocaliptica. Este tragic ca si astazi se mai gasesc oameni inconstienti (unii fosti comunisti) care elogiaza comunismul, uitand toate crimele comise de el.’ ( R.Radina)

Pentru lamurirea conceptiei comuniste merita subliniate cateva pareri ale lui Lenin din interviul dat lui Giovranni Papini inainte de a muri: ‘Strainii si imbecilii presupun ca aici s-a facut ceva nou. Eroare de burghez orb! Bolsevicii n-au facut decat sa adopte regimul instaurat de tari, singurul regim care convine poporului rus. Nu pot fi guvernate o suta de mii de brute fara bata, fara spionaj, fara politie secreta, fara teroare si spanzuratoare, consilii de razboi, munci fortate si tor­turi. Noi nu am facut decat sa schimbam clasa care isi inteme­ia hegemonia pe acest sistem este un mare progres dat fiind­ca privilegiatii sunt acum de zece ori mai numerosi’

Iar la intrebarea despre Marx si progresulLenin precizeaza: ‘Amintiti-va ca insusi Marx ne-a invatat ca teoriile nu aveau decat o valoare pur fictiva, o valoare de instrument. Dat fiind starea Rusiei si a Europei, a trebuit sa ma folosesc de ideolo­gia comunista pentru a-mi atinge adevaratul scop. Marx nu era decat un evreu burghez calare pe statisticile engleze si tai­nic admirator al industrializarii. Ii lipsea simtul barbariei si, din aceasta cauza nu era decat o treime de om. Un creier imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels ii injecta uneori idei geniale. Revolu­tia rusa aduce profetiilor lui Marx o totala dezmintire. Toc­mai in aceasta tara in care nu exista nici o burghezie, a tri­umfat comunismul. Oamenii sunt niste salbatici fricosi care trebuiesc dominati de un salbatic fara scrupule, asa cum sunt eu. Restul nu este decat trancaneala, literaturi, filozofie si alte muzici pentru uzul nerozilor. Ori dat fiind ca salbaticii sunt oameni trebuie ca tara sa semene cu o ocna Visul meu este sa tran­sform Rusia intr-o imensa cetate de fortaSa va intre bine in cap ca bolsevismul reprezinta un triplu razboi: razboiul barbarilor stiintifici impotriva intelectualilor putrezi, al Orientului impotriva Occidentului si al orasului impotriva sa­tului. Or in aceste razboaie nu alegem armele. Individul este ceva care trebuie suprimat Cel care rezista va fi suprimat ca o tumoare maligna. Sangele este cel mai bun ingrasamant ofe­rit de natura. Sa nu credeti ca sunt crud. Toate aceste impuscari si spanzurari care se fac din ordinul meu ma plictisesc. Urasc victimele mai ales pentru ca ele ma silesc sa le omor’.

Aceasta conceptie sangvinara, manifestata prin figura unui mongoloid in descompunere, fusese adusa de interese germane pentru inlaturarea tarismului, in scopul prabusirii fortelor occidentale care urmareau inlaturarea absolutismului puterilor centrale – ce te­rorizau popoarele subjugate prin politica de deznationalizare. Sosit intr-un tren blindat tocmai cand anarhia cuprinsese arma­ta tarista, Lenin cu tovarasii lui au contribuit la generalizarea haosului, schimband situatia politica si militara a frontului rasaritean. Tradarea ruseasca a incurcat planurile Aliatilor si mai ales pe cele ale Romaniei – unde au refuzat sa mai lupte din 7 Noiembrie 1917, lasandu-ne inca de la sfarsitul anului 1916 descoperiti in fata bulgarilor si turcilor. Romania, prin intrarea in razboi, sal­vase trupele Aliatilor de pe Marna, de unde nemtii si-au retras contigente importante pentru a le aduce pe Carpati.

Din cauza anarhiei ce cuprinsese armata tarista trecuta la ja­furi si crime si in haosul ce s-a intins ca fulgerul peste Rusia, s-a intamplat revirimentul prin intrarea Americii in razboi pe 2 Aprilie 1917.

Acest reviriment se producea tocmai cand omenirea facea cunostinta cu un sistem schizofrenic de neliniste ce prin forta urmarea conducerea societatii, uniformizarea omului prin metode salba­tice ce foloseau tradarea, minciuna, jaful, delatiunea, duplicitatea, iar crima era zilnic nelipsita din acest repertor al groazei. Si era propovaduita ca o dogma de realizare a scopului diabolic. Nu se sfiau sa spuna ca ‘pana si copiii trebuie sa asiste la execu­tii’, ca sa vada cum dispar dusmanii poporului.

Prima victima: Romania

De la inceput au pornit cu politica duplicitara, spunand ca ‘na­tiunile au dreptul sa dispuna de soarta lor’, iar pe de alta parte propagau revolutia proletara prin violenta, pregatind elemente stra­ine pe care le trimiteau in diferite tari sa instige la revolte.

Incercarea bolsevica de izgonire a regelui Ferdinand si rasturnare a guvernului de la Iasi in Decembrie 1917 a esuat (pe 15 Noiembrie 1917 deja instalasera un comitet revolutionar la Ode­sa, in vederea acestui scop, din care va face parte M.G.Bujor si Racovski Cristian – bulgar revolutionar ‘preocupat’ de problemele ro­manesti ).

Urmand politica de subjugare, pe 23 Ianuarie 1918, Trosky a decla­rat la Petrograd ca va sprijini revolutionarii de la Odesa, ca sa rastoarne regimul din Romania. A doua zi, Sfatul Tarii a declarat Independenta Republicii Moldovenesti si ca riposta, bolsevicii au ocupat Kievul pe 2 Feb.1918. Peste o saptamana, au arestat misiunea militara romana condusa de generalul Coanda, au expulzat pe ministrul roman de la Petrograd, Constantin Diamandi, confiscand si Tezaurul Romaniei incredintat spre salvare. Pe 14 Februarie, de la Odesa, se trimitea ultimatumul guvernului roman prin care se cerea ca pana la 16 Feb.1918 sa se evacueze Basarabia.

Dupa 106 ani de subjugare salbatica, romanii basarabeni si-au intensificat eforturile si pe 27 Martie 1918 au desavarsit unirea provinciei smulse abuziv, cu Regatul Romaniei.

Acest act indreptatit a fost urmat pe 28 Noiembrie de Unirea Bucovinei, iar pe 1 Decembrie de cea a Transilvaniei si Banatului, tot prin autodeterminare, adunandu-se laolalta toti cei de acelasi neam, aceiasi limba si aceleasi obiceiuri.   

Paralel se prabusea imperiul absolutist austro-ungar, sub victo­ria stralucitoare a generalului Ferdinand Foch, in timp ce armata romana mentinea ordinea in capitala imperiului care refuzase sa asculte plangerile lui Horea si ale delegatiei Memorandistilor.

Profitand de caderea catastrofala a absolutismului, Rusia, noul imperiu al raului ce se nascuse prin tradare si varsari de sange nevino­vat, a trimis un agent inrait, pe Bela Kuhn sa provoace si sa instaureze revolutia sovietelor si in pusta ungureasca, ca prim pas.

Ajuns comisar al poporului, adevarat conducator al guvernului Republicii Sovietice Ungare si ajutat de Cristian Rakovski (tri­mis de Lenin ca ambasador al Rusiei), a dezlantuit o teroare crunta in tara si a extins-o asupra Transilvaniei. Incurajat de presedin­tele Mihalyi Karolyi (socotit ‘un degenerat’ de socrul sau, contele Iulius Andrassy) care i-a predat puterea, Bela Kuhn, ajutat de calaul Tibor Szamuely, au terorizat populatia, savarsind faradelegi, jafuri, arestari, asasinate

Un fapt ingrozitor s-a petrecut in comuna Belis, la 35 km. sud de Huedin, pe 8 Noiembrie 1918, unde a sosit capitanul Antal Ditrich de la Budapesta cu un detasament si a executat zeci de tarani -moti; au fost arsi pe rug 45 de persoane din comunele: Belis, Valeni, Tufeni, Manatireni, Marisel. Iata cateva nume dintre acesti martiri: Dumitru Tripon- de 26 ani, Nicolae Balc- de 24 ani,Varvara Pop- de 44 ani, Ioan Dreve- de 20 ani cu tatal lui Gavril Dreve, Maria Boca a Petrii Halamuluirestul vor fi trecuti in anexa.

Concomitent cu anuntarea listelor cu satele devastate si cu numele victimelor, bandele bolsevice rusesti incercau sa patrunda si ele in Basarabia iar Cristian Racovschi comunica lui Bela Kuhn ca alte trupe erau pregatite sa vina in ajutor prin Ucraina Subcarpatica.

Romania era prinsa intr-un cleste in timp ce Conferinta de Pa­ce la Paris cauta sa ne impinga spre compromis, intelegere cu Khun.

In acele momente dificile, create de manipulatiile politice din capitala Frantei, trupele romane cu avizul lui Iuliu Maniu (prese­dintele Consiliului Dirigent) si al lui Ionel Bratianu ( Seful Delegatiei la Conferinta de Pace) au trecut linia de demarcatie pro­vizorie ce mergea de la Nord de Nasaud prin Tg.Mures si urma cursul apei pana la varsarea Muresului in Tisa, salvand astfel populatia satelor de jafurile si macelurile la care era supusa.

Dar Bela Kuhn se napustise asupra cehilor cu aceiasi salbaticie.

Insistenta apararii cauzei romanesti de I.Bratianu a fost completata de izbanzile armatei romane ce inaintasera pana la Tisa si de concursul maresalului Foch care, in Memoriul adresat lui Clemenceau, demonstra necesitatea ramanerii trupelor romane pe Tisa pana la dezarmarea efectiva a Ungariei si pana ce aceasta va da garan­tii depline ca nu va mai tulbura pacea, incheind: ‘Altfel s-ar pu­ne din nou in primejdie pacea in intreg Sud-Estul Europei.’

In acel Iulie fierbinte al anului 1919 se juca cartea Europei, si trebuia castigata inainte ca bolsevicii rusi sa se fi unit cu cei ai lui Bela Khun. Acesta, incurajat de englezul Cuningham si de americanul Brown a trecut la ofensiva pe 20 Iulie, trecand Tisa cu 100.0 00 soldati, pe un front de 120 km. si in adancime de 60 km. Concursul Moscovei a fost prompt printr-o pregatire de artilerie si mitrali­ere terminat prin esecul trecerii Nistrului.

Nu mai era timp de pierdut. Pe langa interesele romanesti de a asigura linistea populatiei, era si soarta civilizatiei europene.

Regele si Guvernul roman au hotarat trecerea la contraofensiva. A fost fulgeratoare. Pe 2 August 1919 a capitulat Corpul I ungar de armata la Czegled, pe 3 Aug. colonelul Rusescu cu rosiorii infrangeau ultima rezistenta bolsevica si seara intrau in Budapesta.

Bela Kuhn a fugit in Rusia, unde va cadea secerat de gloantele lui Stalin in masacrele din 1937-1938, in timp ce ajutoarele lui, ca criminalul Tibor Szamuely, au fost sfasiate de populatia pe ca­re o jefuisera si torturasera.

Importanta extirparii cancerului comunist din inima Europei il gasim relatat intr-un interviu al contelui Andrassy acordat Biroului roman de presa de la Berna si publicat in ziare ca ‘Le Temps’, ‘Le Journal des Debats’, in care spune:

‘As fi voit, desigur, sa mor pentru a pastra Transilvania Unga­riei. As fi preferat, de asemenea, sa vad trupele maghiare in­trand in Budapesta pentru a goni pe bolsevici. Acest lucru din nenorocire nu a fost posibil. Asa fiind, marturisesc in mod franc ca sunt mai bucuros sa vad pe romani la Budapesta, decat pe Bela Kuhn si complicii sai, care mi-au ruinat Patria din punct de vedere atat politic cat si material. Recunosc astfel in mod leal ca, intrand in Budapesta, romanii au adus un imens serviciu atat Ungariei cat si lumii intregi’.

O alta evocare asupra rolului Romaniei este aceea a Ambasadorului Frantei, Jules Cambon, facuta in 1927 la Societatea Natiunilor, lui N.P.Comnen (fost Ministru de externe):

‘Cu pretul celor mai mari sacrificii, Romania a indeplinit la Sud misiunea traditionala, care mai la Nord a fost intotdeauna a Poloniei; ea a fost bariera Europei impotriva invaziei ta­tare si a pus sfarsit unei dezordini ce ameninta sa intinda puterea bolsevica pana la portile Vienei. Ea insasi s-a sal­vat; dar a liberat in acelasi timp Ungaria de odioasa domina­tie, care, catva timp, a apasat asupra Regatului Sfantului Stefan. Aceasta a fost de altminteri si sentimentul autoritatilor ungare, caci, atunci cand armata romana se pregatea sa evacueze teritoriul lor, prefectul ungur al judetului Szabolcz intervenea pe langa comandantul roman ca sa mentina ocupatia ce apa­ra tara impotriva armatei rosii. Dupa putina vreme, o cerere asemanatoare i-a fost adresata de teama reactiunii albe’ Articolul a aparut in ‘La Revue des deux Mondes’, de la 1 Dec. 1927, pag.617.

In acest al 2-lea deceniu al secolului 20, Romania a jucat un rol hotaritor in viata Europei prin arbitrarea conflictului din Balcani (1913) si a contribuit cu mari sacrificii la inclinarea ba­lantei in favoarea puterilor angajate in inlaturarea absolutismu­lui retrograd. Intrarea Romaniei a facut posibila victoria de la Verdun prin retragerea trupelor germane si tot sacrificiul legen­dar de la Marasti-Marasesti; ea a usurat victoria si a fost o stavila in fata anarhistilor bolsevici. Tot Romania a fost aceea care a asigurat ordinea in Viena, Praga, Budapesta, salvand Europa de peri­colul comunist pentru un sfert de veac.

Dar daca altii au avut un ragaz de liniste, pe trupul Romaniei s-a jucat drama, prin premeditarea distrugerii ei de catre agentii infiltrati. Pentru aceasta deschidem acest proces contra comunis­mului aratand metodele de crunta barbarie la care a fost supus un popor ce a contribuit prin sacrificiul lui, la prosperitatea Aliatilor democrati occidentali.

In prima perioada (interbelica) 1921 – 1944, urmarim in judecata pe comunistii infiltrati si cativa autohtoni, pentru tradare nationala in interesul unei puteri straine, crime savarsite pentru destabilizarea tarii, propaganda mincinoasa si spionaj in favoarea Moscovei.

Infiltratiile comuniste in Transilvania, Bucovina, Basarabia si Vechiul Regat au urmarit prin acte de teroare si manifestari dusmanoase ale unei infime minoritati (si aceia de origine straina) sa perturbe procesul de redresare ce incepuse dupa incheierea pacii. Din ordinul lui Lenin, au acuzat pe social – democratii ro­mani, care participasera la opera de Unire a poporului roman, de oportunism si ‘tradare’, pentru ca se impotrivesc miscarii clandestine pentru restituirea Basarabiei catre Rusia.

Cominternul, creat in 1919 la Moscova, a fost un sistem diabo­lic de teroare permanenta, pe care a exportat-o peste tot in lume, urmarind promovarea intereselor rusesti de dominatie pe plan ex­tern, prin infiintarea de sectii ale partidului comunist, ce erau deasupra suveranitatii statelor, in vederea macinarii si transfor­marii lor in republici federative.

Rusia a declansat cel mai crancen masacru cunoscut in omeni­re; imediat dupa incheierea Pacii din 1919 au avut loc revolte di­rijate (si care au fost sortite esecului) in Saxonia-Turingia, Scheswig-Holstein, Estonia, Bulgaria (unde, in masacrul din Catedrala Sf. Sofia, au fost omoriti 14 generali, 3 deputati si alte persoane in urma unui atentat in timpul unei inmormantarii)

Paralel a dus si razboiul civil impotriva Ucrainei, Azerbaigeanului, Armeniei- cu intentia trecerii peste Transcaucazia si iesirii prin golful Persic la Oceanul Indian.

In acest context de imprejurari anarhice si de teroare s-a gasit un grup minuscul, mai mult format din neromani, agenti de profesie, care s-au pus la dispozitia unei asociatii straine (partidul comunist rus) formand o sectie ‘romaneasca’, ce a primit bani, ajutoare si instructiuni, facandu-se vinovati pentru provocare de di­versiune, sabotaje, greve si atentate- in vederea subminarii Romaniei.

Printre acesti spioni care au complotat impotriva Romaniei, si au fost executati chiar de rusi in 1937-1938, au fost: Koblos Elek, Badulescu Al(zis Ghita Moscu), Fabian D., Dobrogeanu Al.Gherea, Filipovici Elena, Arbore Ecaterina, Dicescu O.Ion, Racovschi Cristian, Leonin Marcel, Bujor M.Gh., Zisu Petre, Roznovan Eugen, Grofu D., Timotei Marin, Aladar Imre Altii au supravietuit si au adus, cu ajutorul armatei rosii, criminalul sistem in Romania, printre ei numarandu-se:Foris Stefan, Patrascanu Lucretiu, Cristescu Gheorghe, Margulius Samuel, Holostenco Vitali, Danieluk Stefanschi Al.,Boris Stefanov, Roitman Iosif (Chisinevschi Iosif ), Roitman Liuba( Chisinevschi Liuba) Bodnaras Emil (dezertor din armata in 1932 ), Moscu Choy (Gheorghe Stoica), Rusev Dragan Iordan (Petre Borila), Petrescu Du­mitru, Oigenstein L.(Leonte Rautu), Bodnarenco Pantelei, Grosman Ana (casatorita, in ordine, cu Sorin Toma, cu C. Parvulescu si P.Bodnarenco), Pauker Ana, Doncea Constantin, Grunberg Boris (Nicolschi Al.), Iacobovici Eugen, Goldberger Miklos (Ardeleanu), Lukacs Laslo (Vasile Luca), Niconov Serghei (Nicolau Serghei ), Marcovici Smil (Moraru), Moghioros Alexandru, Rottenberg Aurel (Stefan Voicu) si altii, nu prea multi.

O remarca ce nu trebuie uitata este faptul ca numarul acestor venetici si autohtoni pusi in slujba lor variaza intre 800 si 1206 dupa diferite surse, un lucru insa sigur este ca jumatate din ei ajunsi pe teritoriul Romaniei au devenit agentii Sigurantei si au turnat pe ceilalti tovarasi de spionaj si diversiune. Asa se expli­ca faptul ca odata impusi la putere, sa alerge si prin orice fel de metode sa-si faca pe adversari informatori, spre a se razbuna.

Crima de destabilizare a functionarii statului, comunistii au incercat-o la inceput prin social democratii lui Gheorghe Cris­tescu si Ilie Moscovici, care au fost impinsi sa declaseze o greva generala la Caile ferate pe 18 Oct.1920, care a esuat; Cristes­cu, prevazator, plecase in ajun la Viena, de unde se dirijau actiuni ale Internationalei Moscovite.

Aceste elemente, decazute moraliceste, au recurs la actiuni san­geroase provocand atentatul de la Senat in care, prin bomba pusa in Decembrie 1920 de catre Max Goldstein, au fost omorate 3 per­sonalitati iar altele ranite:

Episcopul greco-catolic de Oradea, Dimitrie RADU, a murit pe loc.

Dumitru GRECEANU, Ministrul Lucrarilor publice, a murit a 2-a zi.

Spirea Gh.Gheorghiu, senator de Ilfov, a murit in spital la 13 Dec.

A fost ranit presedintele Senatului, generalul Constantin Coanda, care a avut 52 rani cauzate de schije.

Printre organizatorii grupului acestui complot au fost condam­nati, pe langa Max Goldstein, Ilie Moscovici si Emanuel Socor.

Vinovatia de tradare nationala reiese din afilierea la Internationala comunista de la Moscova si participarea la divizarea tarii prin planul elaborat pe 6 August 1924 care prevede impartirea Ro­maniei in 5 zone in vederea declansarii revoltei:

Zona I, cuprindea Bucovina de unde cu ‘detasamente dinspre Cernauti si Camenca pe Nistru, sub conducerea lui Malvski sa se atace calea ferata Cernauti-Pascani aruncand-se podul in aer (urmand sa faca legatura cu ajutoarele venite de peste Nistru).

Zona II, era prevazuta in sudul Basarabiei de la varsarea Nistrului pana la gura Dunarii (intre Tusla-Tatar Bunar si Valcov) de unde vor porni spre Ismail, Chilia si Reni pentru a ocupa Galatiul si Braila, condusi de Kotovschi, Goldstein, Grutenberg si German.

Zona III, cuprindea Dobrogea si Silistra, centrul revoltei fiind Calarasi, urmand sa se faca demonstratii la Budesti pentru amenintarea Bucurestiului. Scopul principal era distrugerea podului de pes­te Dunare pentru Izolarea Dobrogei. Conducerea actiunii era incredintata lui Kotovski, care ajutat de lipoveni era sprijinit si de debarcarea cu detasamente sovietice venite cu Godlevschi.

Zona IV, era indicata in Banat si Ungaria de rasarit cu centre la Lugoj, Simeria si Caransebes, bazandu-se eventual pe iredentistii unguri. Conducerea o aveau, Kalifarski, Weissenberg, Mironovici Ivan.

Zona V, ar fi fost formata din Nordul Transilvaniei si Estul Ungariei cu centre la Cluj, Dej si Oradea, unde se vor face numai demonstratii sub conducerea lui Badulescu, Sicinschi, Rareninc si Koz.

Conducerea generala a revolutiei era incredintata lui Badu­lescu, Goldstein si Kalifarski, iar data prevazuta intre 10-15 Septembrie.

Primele ce trebuiau sa inceapa ‘revolutia erau zonele 2 si 3. Dar nu s-au petrecut incidente decat in regiunea Tatar Bunar si Chilia Noua, unde locotenentul Mohonea Neacsu, lt.Scirculescu si slt. Asanache Stroe au reusit sa neutralizeze vreo doua sute de bolsevici.

Vinovatia comunistilor din Romania subordonati Moscovei este cu atat mai mare cu cit, prin colaborarea cu Moscova, au contribuit la asaltul bolsevicilor asupra frontierei de rasarit, in vede­rea navalirii din 1940. Aruncand o privire asupra violarii frontierei de rasarit, a infiltrarilor soldate cu lupte constatam ca pana in 1924 (la moartea lui Lenin) au avut loc 30 de atacuri, in continuare pana la navalirea din 29 Iunie 1940- alte 42, iar dupa aceea, din Basarabia, peste Prut, au facut alte 47 incursiuni si violari de frontiera. In cursul acestor actiuni de comandouri Romania a avut, in lupte de aparare, 31 de soldati morti, 22 soldati raniti si alti 34 soldati disparuti fara urma.

Agentii Moscovei din Romania au incheiat inca din 1920 un an­gajament de accentuare a luptei ilegale de participare, intr-un mod foarte activ, la Federatia Balcanica comunista, supunandu-se tuturor hotararilor ei ca partidul sa intre pe calea comunismului revolutionar. Din partea acestor agenti au iscalit: Gheorghe Cristescu, Const. Popovici, Al.Dobrogeanu Gherea si Rozvany Ieno.

Vinovatia acestor tradatori de tara a constat in insusirea mo­delului sovietic intruchipat de Lenin si care consta in supunerea oarba la dispozitiile partidului, in distrugerea valorilor trecutu­lui, in impunerea dictaturii proletariatului din fabrici si a taranilor de pe ogoare.

Tot acest esafodaj se baza pe minciuna, duplicitate si teroarea dusa pana la crima.

Iata parerea acestui farseur de Lenin despre taranii pe care voia sa-i scoata de sub stapanirea burghezilor si sa-i injuge la remorca scursurii societatii:

‘Ii detest pe tarani. Il detest pe mujicul idealizat de acest occidental ramolit care este Turgheniev si de acest faun convertit care este ipocritul de Tolstoi. Taranii reprezinta tot ceea ce detest: trecutul, credinta, ereziile, mania religioasa, munca manu­ala. Ii suport si in magulesc, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparuti pe toti, pana la ultimul. Un electrician, pentru mine, face cat o suta de mii de tarani. Se va ajunge, sper, a se trai prin mijlo­cirea alimentelor produse de masini in cateva minute, in laboratoa­rele noastre de chimie si vom putea in sfarsit sa masacram specia taraneasca devenita astfel inutila. Ei se vor face lucratori – sau vor crapa. Traiul in natura este o rusine demna de epoca preisto­rica.’

Acest model barbar de construire a unei noi societati lipsita de ‘exploatare’ se referea la toti cei care gandeau altfel.

Acest Lenin, nascut dintr-o specie subdezvoltata din care s-a plamadit un curent ce a imbolnavit omenirea, degaja in jur numai duplicitate: una gandea, alta spunea si infaptuia ceea ce gandea. Trambita ca omul este cel mai important capital, dar gandea:

‘Eu nu sunt, daca vreti, decat un semizeu local, intre Asia si Europa, dar pot totusi sa-mi permit cateva mici capricii. Unele gusturi si-au pierdut taina dupa decaderea paganismului. Jertfele omenesti aveau totusi ceva bun: erau un simbol adanc, de invatatura inalta si in acelasi timp o sarbatoare salubra. Aici insa, in locul imnurilor credinciosilor, simt inaltandu-se spre mine urletele prizonierilor, ale muribunzilor, si va asigur ca nu voi troca aceasta simfonie pentru cele noua ale lui Beethoven. Ea este cantarea care vesteste beatitudinea viitoareEste de altfel o oarecare voluptate sa te simti stapan asupra vietii si a mortii’.

Si a infaptuit ceea ce a gandit.

A contemplat sirurile nesfarsite, scheletice si flamande trimi­se in lagarele de exterminare de la Onega la Murmansk si nici moar­tea nu 1-a induiosat sa opreasca siroaiele de lacrimi si sange ne­vinovat ce incepuse sa se reverse pe intinsul Rusiei.

Restul din gandirea bolnavicioasa a lasat-o pe seama urmasilor modelati dupa chipul si asemanarea lui.

Comunistii tradatori din Romania sunt vinovati pentru ca n-au tinut seama de acest lugubru tablou comunist.

‘Mostenirea’ a fost preluata de un alt ipocrit, descris de con­temporani ca un monstru, mic de stat dar tare-n fapte, ce a ingrozit omenirea; de 154 centimetri inaltime, o pocitanie, cu brate lungi asemanatoare primatelor, cu pieptul stramb, cu umarul si bratul stang semi-atrofiate, cu mers de cimpanzeu si cap de betiv.

Aceasta sinistra figura, numita Stalin, i-a supravietuit inaintasului trei decenii, creand si el un sistem, mai mult de groaza decat de gandire creativa si care inca ingrozeste lumea cand aude de catastrofa umanitara ce a savarsit-o si pe care o dorim sanctionata, pentru a se descatusa urmasii de teama de a mai apare astfel de creatori de sisteme.

Superlativele folosite masoara discrepanta cu obedientii care se intreceau in a-1 lingusi: loco­motiva a istoriei, parinte al popoarelor, dascal emerit al omeni­rii, cel mai desavarsit conducator din toata istoria, erou intre eroi

In schimb, cu toate adularile ce i se aduceau, el -‘farul de lumina’ -, cu duhul lui diabolic ne-a luminat ‘arhitectura terorii’ savarsite, constand in a distruge oameni si natiuni, a invrajbi po­poare si conducatori, a jefui si acapara, a batjocori pe cei din jur inainte de a-i face sa dispara.

A baut vodca in nestire pana a murit sau a fost ajutat sa moara. Iar ca mostenire a lasat nenumarate gropi comune presarate pe doua continente, intr-o lume pe care a faramitat-o cum a vrut si pe care a lasat-o invrajbita.     

Victimele facute se numara cu milioanele. Daca intre 1929-1932 au fost deportati in Siberia peste 5 milioane pentru ca se opusesera colectivizarii, 1a sfarsitul acestei perioade, din cauza secetei si a ridicarii proviziilor taranilor, alti aproape 5 milioane au murit de inanitie; perioada in care s-a generat canibalismul in regiunile eminamente agricole:Ucraina, Kazakhstan, Caucaz, Volga.

Reteaua inchisorilor s-a intins cu repeziciune, ca si a lagarelor de exterminare prin munca fortata (unde oamenii erau lasati sub cerul liber ), iar numarul arestatilor se cifra, in 1939, la 12 milioane.

Acest sistem de represiune exercitat cu o ferocitate rar intal­nita are la baza schizofrenia, megalomania si paranoia lui Stalin, care se agravau odata cu varsta; ajutat fiind de o serie de

oportunisti, de care s-a folosit si pe care i-a lichidat. Astfel, in marea curatenie pe care a facut-o (exterminarile ce au avut loc pana in 1939) au disparut: 3 maresali din 5; 8 amirali din 9; 14 generali de armata din 16; 60 generali de corp de armata din 68; 138 generali de divizie din 199; 221 generali de brigada din 397;11 comisari ai apararii (adica ministri de razboi); 22.000 comisari politici si 35.000 ofiteri au avut aceeasi soarta precum si Ejov cu Iagoda, sefii NKVD-ului care au condus masacrele. Nimic nu ierta. Sotia si chiar membrii ai familiei din prima casatorie au sfarsit deportati sau s-au sinucis.

Peste tot vedea comploturi; represiunea in armata s-ar justifica ca fiind singura institutie ce l-ar fi putut rasturna, dar cei 1.913 delegati la Congresul XVII al partidului din 1934, din ca­re 1.108 au fost impuscati dupa ce-1 ovationasera indelung – cu ce-i periclitau viata?

Sau cu ce s-ar putea justifica mitralierea celor 50.000 depor­tati in lagarele din regiunea Baical?

Metodele de schingiuire in care ajungeau sa se acuze unii pe altii inainte de moarte, dupa scenariile facute de NKVD, au fost cu­noscute de procurorul general de la aceea data, I.A.Vasinschi, ca­re si le-a insusit si le-a exportat, punandu-le personal in aplicare in teritoriile tarilor ocupate cu forta.

TEROAREA DEPASESTE FRONTIERELE U.R.S.S.

Tendintele imperialiste rusesti se manifesta deschis, Stalin gasindu-se pe aceeasi linie de interese cu Hitler. Prin manevre diabolice in care tradarea este trasatura principala, reuseste pe 23 August 1939 sa toasteze cu Ribbentrop in sanatatea Fuhrerului in timp ce V.Molotov declara ca acest -Pact de neagresiune- ‘este o cotitura in istoria Europei si nu numai a Europei’

In fata atacului fulgerator german asupra Poloniei, Stalin a hotarit ca e timpul sa actioneze imediat si pe 17 Septembrie 1939 a invadat Polonia, ocupand o buna parte si luand 68.000 prizonieri (ofiteri si soldati) iar pe 27/28 Sept.1939 Ribbentrop revine la Moscova, unde Polonia este pentru a patra oara impartita. Printr-un protocol secret se hotaraste soarta altor teritorii care trec sub influenta sovietica: Lituania, Estonia, Letonia, parti din Finlanda si Basarabia, de care Germania se dezintereseaza.

Stalin continua sa-si indeplineasca cu promptitudine angajamentele materiale furnizand petrol, carbune, fier, grauabsolut nece­sare pentru ducerea razboiului impotriva Frantei si Angliei. Nu a uitat nici predarea celor cateva sute de comunisti germani fugiti in URSS pe care i-a predat politiei secrete germane si nici sa dea circulara catre toti comunistii de ‘pretutindeni’ chemandu-i sa colaboreze cu organizatiile hitleriste si prohitleriste.

Deci, unificare in gand si fapta intre Stalin si Hitler.

Dupa invadarea Norvegiei, Danemarcei, Olandei, Belgiei si capitularea Frantei, Stalin a ramas uluit de rapiditatea actiunilor ger­mane si pe 18 Iunie 1940 Molotov, in numele guvernului sovietic, a felicitat calduros pe Hitler pentru splendidul succes al arma­tei germane.

Si profitand de aceasta rapiditate, Stalin a ordonat prega­tirea trenurilor de deportare si invadarea Tarilor Baltice conform Protocolului secret: Jdanov a patruns in Estonia, Visinschi in Le­tonia iar Dekanozov in Lituania, pe care le-au anexat, iar populatia, dupa listele intocmite de agentii infiltrati, a fost ridicata si deportata in Siberia si Kazahstan.

ROMANIA LA RAND

Molotov, pe 18 Iunie 1940, a avertizat pe ambasadorul german la Moscova, von der Schulenburg, ca URSS intentioneaza sa ocupe Basarabia si Bucovina. Cu toata remarca Germaniei, ca Bucovina n-a fost inclusa in Protocolul secret semnat in 1939, pe 26-06-1940 s’ a inmanat ambasadorului G.Davidescu aflat la Moscova ‘ultimatul’ care cerea evacuarea teritorilor mentionate.

Pe 28 Iunie 1940 URSS-ul anunta ca, incepand din acea zi de la ora 14, sa se evacueze Basarabia si Bucovina in decurs de 4 zile; chiar in acea zi au intrat cu trupele si au ocupat Cernauti, Chisinau si Cetatea Alba. Toata aceasta actiune brutala comunistii rusi au facut-o cu consimtamantul hitlerismului german, fiind aju­tati de celulele comuniste infiltrate si care pregatisera listele pentru lichidarea celor banuiti ca adversari.

EXTINDEREA GENOCIDULUI PESTE ROMANIA

Pentru aceasta actiune tradatoare se fac vinovati cei ce au mi­litat deschizand drumul comunismului care a macinat statul roman, dupa cum vom vedea; in sprijin aducem probe privind aproape o su­ta de mii de fiinte din cele aproape doua milioane cat au indurat represiunea prin inchisori sau deportare, unii fiind ex­terminati, altii iesind schiloditi fiziceste sau moraliceste. In numele lor cerem reparatii.

Pentru a putea fi identificate victimele, vor avea indicate unu sau mai multe elemente: data nasterii, locul nasterii, domiciliul, profesia, condamnarea (chiar si numar de sentinta), locul de deten­tie, eventual locul de deces si chiar tortionarul. Listele respective vor fi anexate si se va constata ca genocidul a avut loc pe tot cuprinsul tarii si s-a manifestat sub fel de fel de forme pana la zisa prabusire a comunismului, continuandu-se cu fata ‘umana’, cu ramasitele securitatii sau scursurile comuniste in vederea spolierii Romaniei.

ETAPELE DE DEZMEMBRARE PRIN CRIME SI TEROARE

Impiedecarea retragerii armatei si populatiei din teritoriul pe care l-au ocupat cu forta, ca o adevarata invazie barbara.

Inca din 29 Iunie 1940 trupele rusesti au dezarmat 2 regimente de artilerie la Ialoveni, in sud de Chisinau. In gara Drochia a fost capturat un batalion de infanterie in timp ce se imbarca pentru retragere iar un batalion de infanterie a fost dezarmat la Balti.

A doua zi au fost dezarmate unitatile Armatei din Cismilia si localitatea Comrat, iar colonelul rus Zinovici a impiedicat trupele unei brigazi de cavalerie sa treaca Prutul la Badragi, in timp ce tancurile sovietice incercau sa treaca Prutul si o alta campanie forta ocuparea capului de pod la Falciu.

Pe 2 Iulie o alta unitate de care de lupta a capturat o companie de infanterie.Gradati romani arestati in timpul acestei nava­liri erau escortati spre Chisinau pentru a fi trecuti peste Nistru.

Armata romana a fost injosita, li s-au smuls tresele, ostasilor li s-au taiat nasturii la pantaloni, ofiteri batuti, scuipati, dezbra­cati, batuti de civilii care aruncau asupra lor continutul oalelor cu murdarii din timpul noptii sau cu apa clocotita. Aceasta era facuta de straini de origine, ucraineni, evrei, gagauti cetateni romani care pana ieri se bucurasera de privilegiile romanesti. Relatarea acestor fapte incalificabile se gaseste in Rapoartele Armatei I si IV adresate Sectiei II a Marelui Stat Major. De asemenea, in cartea -Basarabia- a lui Paul Goma sunt inserate marturii des­pre aceste zile de groaza.

Populatia romaneasca din Chisinau a avut enorm de suferit tot din partea alogenilor care rupeau drapelele romanesti, smulgeau bagajele roma­nilor ce se refugiau, ii jefuiau. Studentii teologi si functionarii erau maltratati. Populatia era inspaimantata de Etea Biner si medicul Derevici care intocmeau liste cu numele acelora ce urmau sa fie executati de criminalii avocatului Carol Steinberg, ce se instalase ca presedinte al sovietului orasenesc. Au fost impuscati comisarii Pascal, Mateescu, Stol, Severin, si sute de arestati in acele zile de groaza, cand orasul avea un aspect dezolant ca dupa trecerea vandalilor: localul liceului militar aruncat in aer, biserica Facultatii de Teologie transformata in dormitor, Mitropolia jefuita si transformata in sala de dans, monumentele de arta distruse, edificiile publice si casele demnitarilor devastate. Numai in Chisinau a urmat deportarea a 2610 locuitori.

Soroca, un alt oras cetate de aparare a lui Stefan cel Mare contra navalirilor rasaritene, a trecut prin momente apocaliptice datorita acestei invazii care a instalat Comitetul provizoriu format din Mihai Flexor, Onac Alexandru, Ion Cutubal, Petre Sfecla (invatator), si Gheorghe Lupascu (fost prefect F.R.N.). Aceasta banda a oprit camionul care transporta tezaurul Bancii Nationale si l-au pradat. Functionarii si preotii au fost perchezitionati si impie­dicati sa se refugieze. Altii, precum Vladimir Mustafa, Gabriel Eustatiu si Stanescu au fost omorati dupa chinuri groaznice. Numai in ziua de 28 Iunie 1940 au fost arestati zeci de locuitori si au disparut fara urma: Aliancov Constantin, ARNAUT Teodor, BARBU Ion, GOJA Hariton, CALARAS Ion, COSCIUG Timofei, MARCHITAN Pavel, DEDELCIUC Dionisie, NISTORENCU Ion, SANDU Ion, TIMVIUC PetruDin oras au fost deportate 515 persoane.

Tighina a cunoscut devastari, crime si deportari. Numai din oras au luat drumul Siberiei 662 persoane.

ORHEI a fost supus unei crunte represiuni fiind deportati 522 de cetateni, dintre care au murit foarte multi in Siberia.

La CETATEA ALBA, preotii, politistii si functionarii au cunoscut barbaria dezlantuita de Alexei Burman si Carol Huma. Preotul Eusebiu POPOVICI de la Catedrala a fost impuscat de un anume Zuckerman, iar fratele lui in preotie Micanor a zacut mort in fata bi­sericii. Gref ierul STIRBU Iosif a fost si el impuscat

Comuna Ciadar-Lunga a cunoscut numeroase tragedii in timp ce perceptorul si notarul au fost impuscati.

Preotul din com. Romancauti, situata la 60 km. est de Hotin a trecut prin chinuri groaznice si batjocura, inainte de a fi omorat.

Din orasul Balti:printre cei 1374 deportati se numara BARBIERU Nicolae cu fratele lui Vasile, BOICO Tihon, BUJOR Aurel, CHINAH Ion, LUCUT Gheorghe, PIROGAN Stefan, MILUTIN Anatoli.

Cahul cu cei 418 deportati va cunoaste din plin ororile acestei invazii:CARAVASILI Vasile, ridicat si mort in Karaganda, HARBUZ Maria, MOSCOVICI Hava, GAIDARGI Hristofor, ARSENI Efim, PASCAL Ion, ONCIOI Nicolae, GALAN Nicolae, LUPU Gheorghe, NEGRU Constantin.

La Cernauti s-a instituit un comitet al ‘poporului’ sub condu­cerea lui Sallo Brun si Glaubach care se proclamase primar si au dat drumul detinutilor de drept comun care au trecut la teroriza­rea populatiei, la dezarmarea armatei, la jafuri si crime omorand pe:Padureanu (inspector financiar), Preotescu (inspector), Racoci (directorul inchisorii), Mateescu Constantin (comisar)Catedrala a fost dinamitata, devastata si odoarele sfinte batjocorite.

Sirul acestor faradelegi este nesfarsit.

Dara de sange nevinovat strabate tinuturile romanesti de la Storojinet trecand prin Cernauca, Comorova, Tarnova, Cotiugeni, Calarasi, Manastirea Cardita, Bulboaca, Salcuta, Romanesti, Sarata, Cahul, Bolradj Ismail, Chilia Noua, urmele neputand fi sterse nici de Dunare si nici de Marea cea Mare care au strajuit hotarul in permanenta de pe timpul lui Stefan cel Mare.

Acest imperiu al raului a continuat amenintarea sfasierii Romaniei patrunzand pe 3 Iulie 1940 cu o coloana motorizata circa 20 km. in Maramures, spre Baia Borsa si la retragere s-au semnalat cazuri de ofiteri romani impuscati.

Au interzis circulatia vaselor romanesti pe Dunare de la Galati pana la Valcov. Uneltind impotriva Romaniei, au sprijinit destrama­rea tarii asigurand pe unguri ca se dezintereseaza de Transil­vania, promitandu-le transferul celor 12.000 maghiari din cele 5 sate smulse din Bucovina si acelasi dezinteres l-a manifestat fata de bulgari in ceea ce priveste Cadrilaterul, iar rusii s-au ocupat de transferarea genocidului rus pe teritoriul nostru romanesc.

GROAZA si GROPI COMUNE

Asuprirea sovietica a inceput cu scursura satelor si veneticii care se intreceau in delatiune ajutand autoritatile impuse sa spo­lieze populatia prin impozite si jugul colectivizarii. Oamenii lu­crau ziua la camp sau prin paduri, iar noaptea dormeau prin grajduri sau ascunzatori de frica arestarii. Inasprindu-se regimul, de frica masinii negre, oamenii au inceput sa se salveze fugind spre Romania, la inceput singuratici si apoi in grupuri de sateni ce au ajuns sa pribegeasca cu sutele, chiar si cu miile.

In noaptea de 15 Noiembrie 1940,din comunele Suceveni, Prisacareni, Carapciu si Petriceanca, 105 tarani condusi de Ion Lapustean au incercat sa treaca in Romania. La frontiera granicerii au des­chis focul cu mitralierele. Taranii au raspuns si ei tot cu foc. Au murit 8 rusi iar din partea romanilor si-au pierdut viata: Tatiana LAPUSTEAN (care avea pe Zenovia de 3 ani intr-o traista, in spate, si pe Catrina de 6 ani de mana, fetitele ramanand ostatece). Au mai murit Raveica SUCEVEAN si Constantin SCROBANET, iar alti 7 au fost ramas raniti. Arestatii au ajuns in Siberia. Restul de peste 90 au reusit sa-si castige libertatea trecand in Romania.

MASACRUL DE LA LUNCA

In noaptea de 6/7 Februarie 1941 circa 400 de tarani, in majori­tate tineri, din comunele Coteni, Buda, Boian, Horecea, Corovia (toate situate in raioanele Herta si Noua Sulita) au incercat sa treaca Prutul inghetat, prin nameti si pe un viscol naprasnic. Fiind vanduti de cozile de topor ale satelor, erau asteptati de granicerii rusi care i-au macelarit. Numai 57 au reusit sa ajunga in Romania. Sutele de morti au fost aruncati in 3 gropi comune din albia Prutului. Ceva scapati si cativa raniti au fost arestati si dusi la Cernauti unde au fost impuscati pe 13 Iunie 1941 si zac in cimiti­rul militar al orasului.

In Iulie 1941 a fost descoperita numai o groapa comuna cu 107 cadavre, celelalte doua au fost luate de viiturile Prutului.

Citiva dintre martirii de la Lunca: APETRE Dumitru, CONOVARU V.Mihai, MIRONESCU Toader, MUNTEANU Nicolae, PAVEL Gh. Silvestru, PINTELEI Vasile V., ZVANCA Petru.

MACELUL DE LA FANTANA ALBA

Pe 1 Aprilie 1941 o coloana de 3—4.000 tarani din comunele Camenca, Corcesti,Volcineti, Patrautii de Sus si de Jos, cu drapele, icoane si prapori in frunte au plecat spre frontiera ca sa treaca in Romania. In poiana de la Varnita aproape de punctul numit Fan­tana Alba, s-a dezlantuit focul mitralierelor asupra lor. Cu sutele au ramas morti sau raniti. Cei ce au putut sa fuga in noapte prin padure au fost arestati zilele urmatoare si dusi la Cernauti unde s-a inscenat un proces si 22 dintre ei au primit pedepse grele dupa ce au fost torturati din ordinul lui Jucov (prezent acolo).

Mortii, sau unii chiar care mai miscau, au fost trasi cu caii de lipovenii din Fantana Alba si aruncati in gropile comune. Nici astazi nu se stie numarul lor.

Printre cei din gropile comune se numara din com.Carapciu pe Siret: OPAIT Vasile, OPAIT Gheorghe, TOVARNITCHI Gheorghe, TOVARNITCHI Vasile, TOVARNITCHI Cosma, OPAIT Cosma, CORDUBAN Nicolae, din satul Cupca: BELMEGA Ioan, GAZA Ioan, TUGUI Mihai, PLEVAN Arcadie; din satul Dimca (Trestiana): Jianu Petre a lui Ion, CIMBRU Vasile, CIMBRU Petre, DREVARIUC Nicolae din com Suceveni:Bostan Dragos, SUCEVEAN Constantin, LIPASTEAN Titiana, SIDOREAC Gheorghe din com.Iordanesti:HALAC Nicolae a lui Simion, HALAC Ion a lui Dumitru, HALAC Dumitru a lui Grigore, OPAIT Dumitru a lui Mihai, Molnar Con­stantin, din com.Patrauti de Jos: BOICIU Zaharia, FEODORAN Ana a lui Simion, FEODORAN Gheorghe a lui Gheorghe, FEODORAN Nicolae a lui Gheorghe, FEODORAN Teodor a lui Gheorghe, Gavriliuc Maftei, PATRAUCEANU Ion a lui Ilie, PAVEL Stefan a lui Petru, POJOGA Rahila, Patrautii de Sus; CUCIUREANU Constantin, URSULEAN Arcadie, MOTOC Gh.

Cum napasta bolsevica te urmarea peste tot iata cazuri de tarani impuscati langa casa: COSTAS Petru a lui Tanase de 20 ani sau HUDIMA Ion a lui Nicolae de 27 ani si altii impuscati la munca campului: PALAHNIUC Petru si COBLIUC Ion de 23 ani, toti din com.Ceahor.

Peste aceste provincii romanesti s-a asternut crunta teroare si in valuri dupa valuri au fost ridicati, de la copil in fasa la strabunic de 90 de ani si porniti pe drumul fara intoarcere al Sibe­riei.           

S-a inceput vanatoarea dupa membrii din Sfatul Tarii sau depu­tati din Parlamentul Romaniei.

EXTERMINAREA VALORILOR POLITICE

Politica criminala comunista, imediat dupa invazie a trecut la arestarea valorilor politice si exterminarea lor prin temnite. Din luna iunie 1940 au fost ridicati toti fosti deputati din Sfatul Tarii care se aflau in viata pe teritoriul rapit al Basarabiei: Vladimir BODESCU, Alexandru BALTAGA, Constantin BIVOL, Stefan BOTNARIUC, Emanoil CATELLI, Teodosie COJOCARU, Ion CODREANU, Ion IGNATIUC, Teodor NEAGA, Pantelimon SINADINO, Nicolae SECARA, Grigore TURCUMAN, Teodor UNCU si Luca STIRBET. Dintre toti, numai Ion CODREANU nu a murit in temnitele NKVD-ului, pentru ca a fost schimbat cu Ana Pauker.

O alta categorie au format-o deputatii de Orhei in cadrul Ro­maniei Mari, Tudor IURCU si Constantin PLACINTA, precum si Gheor­ghe LUPASCU, fost prefect de Soroca si Secretarul Parlamentului.

Primarii de dupa 1918 care mai erau in viata au fost arestati, condamnati si majoritatea au murit in lagarele de deportare. Cateva exemple: NEGUTA Isidor din com. Piatra, LISOVSCHI Alexei din Peresecina, BUJOR David din Susleni, COJOCARU Carp din Isacova, MORARU Vasile din Pelinei, NEGOITA Ion, din Pelinei, MOSNEAGA Victor din Cucuruzeni, GRECU Efrem din Putintei, MUNTEANU Simion din Cucuruzeni, sunt numai o mica parte din aparatul administrativ.

Grozavia deportarilor a avut loc pe 13 Iunie 1941 cand 20.000 de tarani bucovineni si basarabeni au fost deportati, barbatii in Siberia iar femeile si copiii despartiti, in Kazahstan.

Ce poate fi mai acuzator decat marturia Silviei Schipor din Patrautii de Jos’timp de doua saptamani tot ne-au dus spre rasaritDe foame si de sete au inceput sa moara copilasii mici. Parintilor copiilor mici li se dadea voie sa-i ingroape cand trenul se oprea in vreo gara. Ei erau luati sub escorta, dusi in spatele garii, unde le sapau mormintele. Doamne, cati copii de romani din nordul Bucovinei au ramas sa-si doarma somnul de veci in locuri straine, fara a avea macar un semn la capatai’ sau a Domnicai S. Hostiuc din satul Mahala:

‘Pana la urma ne-am pomenit undeva in Komi, pe raul Pecioara spre Oceanul inghetat de NordS-a facut iarna, noi am slabit din cauza muncii de nu ne mai puteam cunoaste, nu ne mai puteam tine pe picioare si era un ger de -50° de grade. In baraca unde locuiam ingheta apa in vadra pana la fund. De foame si de frig a picat atunci lumea la pat. Mureau zilnic cate cinci sau sase dintre noi. Pamantul era inghetat de doi metri in adancime si nu era nimeni in stare sa sape gropi pentru mortii nostri. Doar cand se incalzea putin, intr-o groapa erau asezate mai multe cadavre. Asa l-am ingropat pe fratiorul meu Isac Gheorghe’

Astfel de dovezi sunt adunate in volumul ‘Martiri si Marturii din Nordul Bucovinei de Vasile Ilica, publicat in 2003 la Imprimeria de Vest din Oradea.

Mii si mii de nume de martiri basarabeni au fost adunate si publicate in ‘CARTEA MEMORIEI’, a Muzeului National de Istorie a Mol­dovei, publicata in editura Stiinta din Chisinau, in 1999.

ANGAJAMENTE INTERNATIONALE CARE NU SE RESPECTA

Tot in 1941, dar pe 12 August, in Declaratia comuna de la Terra Nova, Statele Unite si Marea Britanie au anuntat omenirea ca ‘nu urmaresc mariri teritoriale. nu vor schimbari teritoriale care sa nu concorde cu dorintele liber exprimate ale popoarelor in cauza..ca respecta dreptul tuturor popoarelor de a-si alege forma de guvernamant sub care vor trai si autoguvernarea sa fie redata celor care au fost lipsiti de aceasta cu forta’

Si pe 2 Aprilie 1944, ministrul de externe al URSS declara: ‘guvernul sovietic nu urmareste scopul de a dobandi vreo parte din teritoriul Romaniei sau de a schimba oranduirea sociala existenta!’.

A urmat ‘joaca’ pe procente a suferintelor tarilor marcate de tendintele acaparatoare ale totalitarismului, continuata timp de aproape o jumatate de secol de drama unei jumatati de Europa.

Mergand pe firul ‘relatiilor’ cu vecinul nostru din rasarit, ie­sind dintr-un labirint ‘international’ ca aliat- la sfarsitul aces­tui conflict sangeros, la scurtarea caruia am contribuit cu 6 luni si jertfe umane si materiale mari, am constatat ca rusul tot rus ramane, nesatul si acaparator fara rusine, avand ca argument minciu­na spusa si sustinuta fara sa roseasca.

O NOUA INVAZIE ‘ELIBERATOARE’

Sub steagul comunismului, intrand pe teritoriul Romaniei ca aliati, rusii au cautat sa rupa Maramuresul, o bucata din Moldova pana la Siret cel putin, o alta portiune din Dobrogea si daca n-au putut s-o faca, nu s-au lasat pana n-au jefuit toata tara, inecand-o in sange si impunandu-ne la conducere pe toti nechematii ca sa ne arate ce este democratia si cum se tin alegeri ‘libere’.

Genocidul impotriva poporului roman s-a infaptuit si de unii cetateni romani care s-au pus in slujba agentilor unei puteri im­perialiste straine de interesele nationale ale poporului roman; impreuna au conlucrat la tradarea tarii, cu buna stiinta, in vederea dezmembrarii, jefuirii si schimbarii prin violenta a structurilor constitutive ale statului.

Se fac vinovati, am zis, cu buna stiinta, deoarece stiau ca regi­mul comunist din Rusia se baza, inca din timpul lui Lenin, pe CEKA, acel instrument al terorii care s-a perfectionat pe parcurs, ajungand ca in timpul lui Stalin sa savarseasca crimele abominabile – ce ingrozesc si astazi omenirea. Metamorfozat sub fel de fel de denumiri pana in timpul lui Lavrentie Beria, un criminal fara egal_, care dupa ce si-a exterminat ‘tovarasii ‘ de drum din hotarirea lui Stalin, a trecut tot la dispozitia acestuia la crearea Di­rectia serviciului informativ extern, prescurtat INU(in 1943), cu misiunea ca pana in 1948 sa se instaleze guverne comuniste in ta­rile din rasaritul Europei, pana in inima ei. La conducerea direc­tiei a fost numit Pavel Fitin ca sef INU.

Inca odata se dovedea politica duplicitara sovietica, ce pe o parte desfiinta cominternul, sa linisteasca pe anglo-americani, iar pe alta parte infiinta INU, un alt instrument de expansiune a comunismului si mai teribil in distrugerea statelor nationale.

Pe aceasta linie, Fitin insarcineaza pe Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko) sa puna bazele sistemului represiv din Romania si in inchisoare 1-a recrutat pe Teohari Georgescu, pe care 1-a impus in 1945 la Ministerul de Interne.

Moscova l-a numit pe Emil Bodnaras sa organizeze serviciul de spionaj din Romania, pe care 1-a infiltrat cu o serie de agenti.

In luna Septembrie 1944 a fost trimis colonelul Dimitri Fedicikin, care va deschide o rezidenta INU la Bucuresti venind cu Ana Pauker, (care era colonel) si Vasile Luca (maior), iar ca adjunct a avut pe Pantiusa Bodnarenko.

Dupa ce pe 19 Iulie 1940 au fost arestati 1000 ofiteri din SSI, s-a trecut, pe 20 August 1948, la infiintarea Directiei Generale a Securitatii, care a unit toate serviciile de informatii, si a fost numit ca sef Gheorghe Pintilie(Pantiusa) ajutat ca adjuncti de Gheorghe Mazuru si Alexandru Nicolski (Grunberg).

Aceasta a fost schema pe care s-au adunat toti veneticii din URSS, care au terorizat poporul roman.

Dar raul savarsit de acestia in iadul de dincolo de Nistru este exprimat in parte de taranul Ienache NICOLAE din comuna Cucuetii-Vechi (jud. Balti), in rugaciunea disperarii:

‘Doamne, Doamne, de-ai trasni in Rusia aceia si ai preface-o in bucati, ca sa nu mai auzim de dansa ca tare multa suflare ro­maneasca a mai bagat in pamant si tare multa alta lume a mai ramas acolo in chin si in necaz.’

Si spusele lui se adeveresc prin numele celor martirizati, sapate in placile de pe TROITELE ridicate in memoria lor, raspandite prin satele din codrii voievodali ai Bucovinei si de pe intinsul Basarabiei pana la Marea cea Mare.

O NOUA NAVALIRE BARBARA IN SECOLUL XX

Pentru tradare de tara se fac vinovati agentii comunisti, cateva sute gasiti si alte sute veniti in ‘furgoanele’ sovietice, pentru ca au lucrat cu buna stiinta in slujba ‘eliberatorului’ dove­dit ocupant prin faptele savarsite.

Lucretiu Patrascanu, ajuns la Moscova pe 29 Aug.1944, o ia inain­tea tuturor rugandu-1 in scris pe Molotov ‘sa-i trimita pe unul dintre colaboratori pentru a stabili legaturi directe si neoficia­lesi voi ramane recunoscator daca mi-ati facilita o intalnire cu unul dintre membrii grupului roman de la Moscova, Ana Pauker sau Luca Laszlo’ (de retinut ca amandoi erau ofiteri ai armatei rosii).

Tot L.Patrascanu folosind delatiunea, metoda de baza in relatiile comuniste, i-a spus lui Vasinschi in discutia ‘confidentiala’, cu acea ocazie ca ‘Maniu si Bratianu se situeaza pe pozitii os­tile fata de Uniunea Sovietica ei ramanand adversari apartenen­tei Basarabiei la Uniunea Sovietica intre delegati se afla, de exemplu, Popp (Ghita), o creatura a lui Maniu, care exprima exact ori­entarea si opiniile lui Maniu’

In acest timp Bucovina era parjolita. Ardeau satele din codrii Bucovinei de la Putna, Straja, Sucevita pana la Gura Humorului, pe raul Moldovei la Mazanesti; iar la Baiesti dadusera foc si la scoala, impuscand pe cei ce incercau sa fuga.

Prapadul bolsevic a trecut peste muntii Caliman,coborand pe pa­raul Zebrac, ajungand la varsarea lui in Mures, in comuna Stanceni, iar acolo au dat peste un spital si au intrat ca furtuna. Au scos pe cei ce nu se putusera evacua si in carje i-au aruncat in fantana de la coltul cladirii, sub privirile satenilor ascunsi pe dealuri, pe dupa capite. Apoi au rasturnat ghizdurile fantanii peste ei si au pornit-o mai departe, unii spre Toplita, altii spre Lunca Bradului.

Iuresul inspaimantator se asternuse peste tara si sangele siroia peste tot in urma lor si a continuat sa balteasca ani de a randul, trecand peste Medgidia unde au impuscat pe sublocotenentul Ion Smarandache, la Galati, pe muncitorul Nicolar Manzat, la Focsani, pe Stana Bancian, la Buzau, pe Mihail Cretu, la Mizil, pe Teodor Patulescu, la Ploiesti, pe Constantin Pacuraru, la Calarasi, pe Marita Gabina, la Slatina, pe Mitica Cotoiala, la Strehaia, pe Vic­tor Bulata, la Gaesti, pe Despina Dumitru, la Caracal, pe Tilica Con­stantin, la Giurgiu, pe Traian Negoescu, la Lugoj, pe Petre Gasca, Robert. Jendl din Resita, Jacob Laris si Elisabeth Pechler din Giarmata, Elisabetha Balthasar din Cenad, Katarina Bender din Sanicolaul Mare, Johann Blaudenscheck din Carpinis, Roland Boss din Jimbolia, Johann Bohn din Biled, Irina Cruceanu din Medias.

Aceste nume fac parte din cele cateva sute masacrati in acest fel, pe tot cuprinsul teritoriului romanesc de niste oameni debusolati, care trageau in orice, chiar in butoaiele din beciurile oame-

nilor, ramanand de multe ori inecati in vin.

In spatele acestui procedeu, de demoralizare a populatiei rama­nea NKVD-ul care, prin actiuni subversive, urmarea sa sfasie noi bucati din teritoriul romanesc, pe care sa le inglobeze URSS-ului.

Astfel, Moldova a fost prima victima pe care au incercat s-o smulga, impunand o administratie prosovietica, izgonind pe toti fun­ctionarii oficiali romani.

La Iasi au numit prefect pe un Alexiuc Vasile iar chestor pe Babata, un criminal cu 4 clase primare si care nu ascultau decat de rusi. In celelalte judete, Dorohoi, Tecuci, Barlad, au fost dezarmate atat politia cat si jandarmeria.

Mai mult, la Bacau, un sergent major, Constantin Condurache, venit cu divizia de tradatori -Tudor Vladimirescu- a pus in catuse pe comisarul Manea si a convocat o adunare ‘populara’ in Oct.1944 urmarind sa creeze o miscare ca sa ceara autonomia Moldovei si sudului Bucovinei, cu tendinte separatiste, spre inglobarea in URSS. In Moldova din acel timp, aveai impresia ca te gasesti in Rusia.

Aceiasi actiune de smulgere a Deltei Dunarii si o buna parte din Dobrogea, a urmarit NKVD-ul prin intermediul lipovenilor, punandu-i sa aduna iscalituri pentru alipirea la URSS. Pe 3 Dec. 1944- comandantul sovietic i-a ajutat pe comunisti sa ocupe prefectura jud Tulcea. Aici, circa 400 de lipoveni au facut chiar un ‘Comitet de Eliberare Nationala Rusa’ si o delegatie de 30 de persoane dintre ei s-au prezentat Comisiei Aliate de Control din Constanta cerand acelasi lucru. Pe 24 Mai 1945 un general rus venit in jud. Tulcea le-a spus lipovenilor sa nu mai plece in URSS deoarece, prin trasarea noilor granite, Dobrogea se incadreaza in Rusia, si va purta denumi­rea de Rusia Noua’. Deci, o alta intentie de rapire de teritoriu si oameni din tara noastra.

Incercarea de rapire a Maramuresului din stanga Tisei a fost dirijata de maiorii Davidenco si Zaharcenko care l-au pus in fata pe avocatul Ioan Odoviciuc, un ucrainean, functionar la Sighet, care 1-a felicitat pe Hitler in Iulie 1944. Pe baza acestui document a fost santajat de rusi ca sa conduca actiunea de alipire a Maramu­resului la Ucraina subcarpatica, care ceruse alipirea la URSS.

In spatele acestei actiuni, la care il agatasera si pe comunistul ceh Clement Gotwald se gaseau generalii Jucov si Malinovschi. Cele 7000 semnaturi smulse prin minciuna ca ‘vor primi zahar’ au fost prezentate ca dorinta de alipire a Maramuresului la Ucraina subcarpatica.

Cu toate arestarile savarsite, cu toata amenintarea de deportare in Siberia, maramuresenii hotarati au luat cu asalt Sighetul pe 5 Martie si nici in fata mitralierelor de la podul Izei n-au renuntat la pamantul si apartenenta lor romaneasca.

INCERCARILE DE O NOUA SFARTECARE A TERITORIILOR

URMATA DE RAPIRI DE SUTE DE MII DE CETATENI ROMANI NEVINOVATI

La mai putin de o luna de la declaratia ca ‘guvernul sovietic nu urmareste scopuri de cucerire a nici unei parti din teri­toriul romanesc, sau de schimbare a regimului social existent ‘, a inceput actiunea ‘Romania in jug’- sub conducerea lui A.I.VASINSKI.

-Mii de tarani din Bucovina si-Basarabia au fost dusi in lagarele de exterminare din Carelia, Ladoga, Tuia, Donbas si supusi la exterminare prin munca fortata.

-Peste 160.000 de ostasi ridicati si dusi cu forta, presarati in lagare de exterminare pana la coasta Oceanului Pacific (in afara de prizonierii deja dusi pana dincolo de Cercul polar).

-Peste 62.000 de fiinte umane fugite din fata tavalugului rusesc au avut aceeasi soarta groaznica. Delegatii lor au incercat totul ca sa fie salvati. Gheorghiu Dej nu a primit delegatia; iar Petru Groza ‘imbibat pana la buze cu inselaciune si tradare’, dupa ce i-a ascultat, le-a spus cu nerusinare: ‘Din cauza voastra, a basarabenilor, nu putem stabili relatii bune si sincere cu guvernul URSS. Nu avem ce sa va facem.’ Peste o suta dintre acesti nefericiti s-au sinucis, iar restul au luat drumul Siberiei in vagoane de ani­male si acolo marea majoritate a murit in conditii de exterminare.

-O alta categorie de cetateni romani, de origine germana, circa 35.000 de svabi din Banat si alti 15.000 din regiunea Satu Mare, intre 17 si 45 ani, au luat drumul lagarelor de exterminare, unde au murit, dupa estimari adunate de Franz Schuttack, peste 4000

-O soarta asemanatoare au avut-o si circa 30.000 de sasi din judetele Sibiu, Brasov, Bistrita-Nasaud

Toate aceste acte de genocid s-au petrecut intre 1944-1945, ele fiind urmate de altele si mai salbatice.

VASINSKI ORCHESTREAZA GENOCIDUL PENTRU SUBJUGAREA ROMANIEI

Dupa indicatiile lui Stalin’Nu fiti zgarciti cu cuvintele. promiteti’, acest calau ce si-a trimis la moarte sute de mii de conationali, a condus exportul comunismului in lume prin fapte si minciuni nerusinate Chiar ambasadorul Marii Britanii (Archibald Clark Kerr, in Raportul catre Ministrul sau de Externe preciza: ‘el (Vasinski) conduce Romania intocmai ca o provincie ruseasca’.

A instaurat delatiunea si a incurajat tradarea, folosindu-se de elementele’politice’ cele mai compromise, colaborationiste cu dictaturile precedente (Tatarascu, Ralea, Ghelmegeanu, Livezeanu); a ini­tiat propaganda nerusinata cu Silviu Brucan, Miron Constantinescu, N. Moraru, Leonte Rautu, Zaharia Stancu, George Calinesci; a incurajat pe activisti sa traga cu mitraliera in sindicalistii
de la Malaxa (pe 19 Feb. 1945), a dat mana libera lui Bogdenko, care a adus 80 de teroristi rusi ce au tras pe 24 Feb.1945 in manifestantii scosi de comunisti, facand 8 morti, pentru a justifica interventia brutala cu scoaterea tancurilor rusesti pe strazile Bucurestiului, in vederea impunerii unui guvern pe care s-au grefat ambuscatii si ratatii vietii publice romanesti de sub cele trei dictaturi, oferindu-se sa camufleze pe comunisti.                                                                                     

Faptele si victimele se gasesc ca anexe publicate in lucrarile ce insotesc acest proces al comunismului pe internet.

CELE 10 PORUNCI: PLANUL DE SOVIETIZARE A ROMANIEI

Pe 7 Martie 1945 a sosit la Bucuresti o comisie formata din Evgheni Suhalov (reprezentantul Cominternului),Vasile Prisenko (sectia sindicate URSS), general Feodor Zurcov (din Statul Major politic al lui Malinovschi), Nicolae Afcev (atasat special pe langa Ana Pauker) si Sulmab Berezinsky (trimis special al lui Stalin).

Ana Pauker, Constantin Doncea si Constantin Parvulescu au primit, printre altele sarcinile de rezolvat in 3 ani:

– Desavarsirea reformei agrare

– Desfiintarea armatei si crearea uneia noi

– Desfiintarea micilor gospodarii taranesti

– Abdicarea Regelui si exilul Familiei regale

– Suprimarea firmelor de export-import si indreptarea exportului spre URSS si tarile satelite ei

– Suprimarea partidelor istorice si uciderea si rapirea membrilor
– Intemeierea unei ‘politii populare’ de tip NKVD
– Indreptarea populatiei rurale catre industrie                                   

– Interzicerea intrarii strainilor din tarile capitaliste...

– Lichidarea tuturor bancilor

DISTRUGEREA SOCIETATII ROMANESTI

Acesta era obiectivul celor zece porunci prin care cei trei scoliti la Moscova urmau sa duca poporul roman la remorca URSS-ului.

Imediat s-a trecut la reorganizarea aparatului represiv, inlocu­ind pe vechii conducatori ai SSI-ului si ai sigurantelor judetene cu fosti agenti comunisti si elemente venite din Rusia.

Tot din Rusia au adus cele doua divizii de tradatori, sub firma de ‘Tudor Vladimirescu’ si ‘Horia,Closca si Crisan’ conduse printre altii de politruci ca Nicolae Cambrea, Mihai Lascar,Valter Roman.urmarindu-se inlocuirea in totalitate a vechii armate cu o armata de partid, avand ca scop impunerea si mentinerea la putere, prin violenta si teroare, a partidului unic, de esenta sovietica.

Astfel, vechea armata a fost inlocuita, ofiterii in marea lor majoritate arestati, cu aproape 200 generali, din care foarte multi morti in temnite.

Cu ajutorul noii politii, armate si jandarmerii, s-a trecut la dezlantuirea marii terori; incepand din 1945 locurile de detentie s-au inmultit vertiginos neputand face fata valurilor succesive de arestati fara motiv, supusi exterminarii prin munca.

Pe 8 Noiembrie 1945, are loc un mare masacru in Piata Palatului Regal; se trage in plin in zecile de mii care manifestau pentru Rege. Au fost impuscate 15 persoane si alte 35 ranite. In timp ce smulgeau din multime manifestanti si-i duceau in curtea Ministerului de Interne si lumea s-a indreptat cu piepturile deschise ca sa-i salveze, de acolo a iesit armata sovietica pentru apararea ministerului si ostasi din ‘Tudor Vladimirescu’, care au continuat, sub focul armelor automate, sa izgoneasca pe manifestanti, arestand peste 800 dintre ei, in majoritate elevi si studenti.

Listele arestatilor, ranitilor si mortilor precum si a celor ce au savarsit aceste faradelegi se afla anexate materialului docu­mentar ce insoteste aceasta relatare. Sunt anexate si fotografii, ce au fost facute in majoritate de strainii prezenti acolo.

Ministerul de justitie (Lucretiu Patrascanu) a patronat aceste faradelegi si a luat masuri pentru perpetuarea si acoperirea lor cu legi represive si executanti inconstienti.

Asistam la ridicarea inamovibilitatii magistraturii si la fabricarea de judecatori cu 4 clase primare dupa cursuri de 6 luni, asazisa ‘justitie populara’ – care doar executa ordinul privind durata de pedeapsa ceruta de anchetator.

PREGATIREA FURTULUI VOINTEI NATIONALE

Acesti conducatori, numiti de o putere straina si mentinuti de aceasta cu forta armata, se fac vinovati de crima contra poporului roman, deoarece au furat vointa natiunii, fapt fara precedent.

Cand, dupa teroarea generalizata organizata de Moscova prin agentii din guvernele impuse intr-o jumatate de Europa, s-a hotarat (de Marile Puteri) sa se tina alegeri libere, atunci a intrat pa­nica in teroristii impusi. Tot Stalin i-a linistit, spunandu-le sa nu se teama, ca nu coteaza cine voteaza, ci numai cine numara.

Anuntarea tinerii alegerilor a fost urmata de recrudescenta terorii, mergandu-se pana la asasinate impotriva opozitiei. Exemplele sunt numeroase si mentionate in anexele marturiilor. Incepand din Ianuarie 1946, pana in Decembrie acelasi an, au fost semnalate agresiuni criminale: la Arad, Timisoara, Vanju Mare (Turnu-Severin), Craiova, Turnu Magurele, Pitesti, Targoviste, Constanta, Bacau, Suceava, Dej, Cluj, Cugir, Sibiu; intr’un cuvant, pe tot cuprinsul tarii a curs sange

Un fapt senzational, viii erau omisi de pe listele electorale; in schimb mortii au votat. In multe locuri urnele erau pline, inainte de inceperea votarii;. si multe alte minuni comuniste.

Cu toate acestea blocul partidelor comuniste au obtinut 3% (trei), P.N.T 81%, PNL 12%, PSD 3% si altii 1%.

In fata acestei situatii catastrofale, disperati, comunistii din Romania au apelat la rusi si ambasadorul Serghei Kavtaradze, dupa ce s-a consultat cu Moscova, le-a comunicat solutia: inversarea rezultatelor.

Lucretiu Patrascanu a dat dispozitie presedintilor Birourilor electorale judetene sa refaca Procesele Verbale iar aceia ce nu vor, sa se prezinte la Ministerul de Justitie. S-au gasit cativa oameni de onoare care au refuzat si nici la Bucuresti n-au venit; au preferat sa plece din magistratura.

Presedintii sectiilor de votare au fost dati in judecata pen­tru fals in acte publice. Dar acest delict a fost amnistiat si alegerile validate.

BURTON Berry reprezentantul american la Bucuresti trimitea pe 23 Nov.1946 o telegrama la Washington: ‘ Guvernul Groza a falsificat alegerile si si-a batut joc de notele noastre de protest’

Dar pe 1 Decembrie 1946 regele a deschis parlamentul, legalizand furtul alegerilor si prelungindu-si cu inca un an domnia; soarta era hotarata in cele 10 porunci amintite mai sus.

FARADELEGILE si CRIMELE SE INTENSIFICA

Acesti trepadusi ce alergau mereu la Moscova sa primeasca ordi­ne, se fac vinovati de tradare si crime pentru tot ce facusera pana acum si pentru ce vor face in continuare; iar pe deasupra si pentru vanzarea solului si subsolului, dupa cum vom vedea.

Pana atunci, mai aveau un obstacol major de inlaturat si acesta inscris in cele 10 porunci: suprimarea partidelor istoriceSI UCIDEREA si RAPIREA MEMBRILOR.

Dupa ce fusesera infiltrate partidele cu informatori, unii facuti chiar din mijlocul lor, s-a trecut la inscenarea proceselor, pe care le-a patronat tot ministrul Justitiei Lucretiu Patrascanu, inainte de a ajunge si el pe banca acuzarii, tot intr-o inscena­re facuta de colaboratorii lui.

Serviciul Secret de Informatii (SSI), supervizat din partea partidului comunist de Iosif Cisinevschi iar din partea NKVD-ului de consilierii sovietici, Dimitrie Grigorovici Fedicikin, Nicolai Pertrovici Zudov si Petea Goncearuc (devenit Petre Petrescu), a trecut la inscenari pentru distrugerea partidelor istorice.

Directorul general SSI, Serghei Nikonov (devenit Sergiu Nicolau) impreuna cu Mircea Tigoi (zis Zaharia) directorul directiei de informatii interne_, au recurs la inscenari de rasunet pentru implicarea partidelor istorice in organizatii subversive de ‘rasturna re a regimului prin violenta’.

‘Sumanele negre’ s-a nascut prin introducerea cap. Nicolae Dumitrescu (comandantul legiunii de jandarmi Nasaud si agent al sigu­rantei imprumutat SSI-ului) intre naivii deveniti apoi agenti si turnatori (folositi in alte procese- ca Steanta D., Paleacu N., Tantu M. si chiar colonelul Plesnila Eugen). Cu ei au facut organizatia, ramasa fara ‘sef’, deoarece Gavrila Olteanu s-a sinucis in Ministerul de Interne cand a vazut in ce porcarie este impins pentru a compromite Statul Roman si Casa Regala. Au pierdut pe Generalul Nicolae Radescu, care a reusit sa fuga cu avionul, poate cu cateva ore inainte de a fi arestat si impli­cat in aceasta afacere murdara, incadrata juridic de procurorul Grigore Burdan (si care a fost judecata; sentinta s-a dat in diminea­ta de 19 Noiembrie 1946, cand poporul se indrepta spre farsa zisa a alegerilor libere). La proces, Ilie Lazar a aratat in fata ‘Tribunalului’ ca autorii inscenarii au fost Grigorovici (Fedicin), Isidor Selinger (Ion Stroescu si Mihalcea Constantin). Am amintit aceste nume care vor fi numitor comun in multe din inscenarile ce vor urma.

MAREA INSCENARE: PROCESUL Iuliu MANIU – Ion MIHALACHE

In Biroul Politic al CC al PCR din 26 Iulie 1946,Vasile Luca reamintea una din cele 10 porunci ale Moscovei din 7 Martie 1945:’Nu trebuie uitat scopul: compromiterea si distrugerea partidelor istorice.’

Asa a inceput asaltul impotriva lui Iuliu Maniu, prin pregatirea opiniei publice, cerandu-se moartea lui de catre multi brucanisti. A urmat infiltrarea partidului cu agenti din afara si din interior, precum: Domocos, Horezu, Dragulanescu Alex., Balaceanu Constantin, fratii Paul si Stejerel SavaAu trecut la incurajarea dizidentelor, Nicusor Graur, Guguianu-Sima, Nicolae Lupu, D. R. Ioanitescu, Anton Alexandrescu, Cantemir Daniel, George Paun, Andrei Motoc.Au incer­cat compromiterea conducatorilor, santajarea rudelor (nepoti si fini) pana la gasirea lui Constantin Gafencu, pe care l-au format si dirijat spre asaltul final. I-au indreptat pasii spre Lucia Scridon, pe care a intalnit-o intamplator, trecand prin parcul Ioanid si astfel si-a facut intrarea intr-un cerc national taranist, cunoscandu-1 pe Vlad Hatieganu, prin care a ajuns la usa lui Iuliu Maniu.

Paralel i-au indreptat pasii lui Gheorghe Preda, aviator (betiv caruia i se ridicase dreptul la zbor) si printr-o nepoata a ajuns in casa altui agent, subinginer Gheorghe Popescu. Legaturile fiind facute s-a trecut la fructificarea scenariului. Gheorghe Preda a luat legatura cu seful sau, Romulus Lustig, care a anuntat pe Nicolae I Popescu (directorul Sectiei Il-a Informatii si contrainformatii ) Asfel s-a ajuns la Mircea Tigoiu (Zaharia), care a luat conducerea ac­tiunii fiind prezent la arestarea de la Tamadau, pe 14 Iulie 1947, la ora 6 dimineata

Nicolski Alex., din dimineata de 13 Iulie, incepuse pregatirile, golind atunci 15 celule si aducand tacamurile necesare, noi. Tot atunci a dat telegrama si a adus din concediu pe anchetatorii principali, care au inceput ‘ancheta’ luni dimineata spre pranz.

De restul s-a ocupat Misu Dulgheru, urmarind sa faca ‘hora’ cat mai mare, prin implicarea functionarilor de la Ministerul de Externe, de la finante, din sectia militara, de la muncitori, de la tineret, din pro­vincie Incadrarea juridica intrase pe mana lui Mircea Lepadatescu, un oportunist increzut, pus pe capatuiala. Prin santaj si promisiuni, 1-a care s-au alaturat bataile barbare ale lui Nicolae Carol Deleanu, Teodor Sepeanu, Aureliu Curelea’ hora’ s-a marit

Martori s-au adus si din temnite; dupa ce i-au folosit, i-au condamnat. Altii, dupa ce au fost ‘convinsi’ sa depuna marturie (mincinoasa), au fost condamnati, pe baza declaratiilor lor, pentru nedenuntare.

Asa s-a desfasurat inscenarea acestui mare proces, in timp ce la vecinii din sudul Dunarii, Nicola Petcov era spanzurat, dupa proces.

URMATI EXEMPLUL SOVIETIC

Acest indemn a fost facut de Stalin delegatiei agenturii comu­niste cu ocazia aniversarii a 3 decenii de la revolutia bolsevica. Deci, dupa ce Romania fusese impanzita cu consilieri sovietici, i s-a permis sa aplice singura modelul sovietic, sa-si lichideze toti inaintasii.

Aceasta agentura din Romania formata din Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Emil Bodnaras, Mihail Sadoveanu, C.O.Parhon, Stefan Voitec, cu ajutorul Diviziilor tradatoare ‘Tudor Vladimirescu’ si ‘Horia, Closca si Crisan’ conduse de Mihail Lascar, se fac vinovati de -CRIMA DE SCHIMBAREA PRIN FORTA, CU SPRIJINUL UNEI PUTERI STRAINE, A STRUCRURII STATULUI MONARHIC, IN REPUBLICA POPULARA- adica socialista, de esenta ruseasca.

Pe 30 Decembrie 1947 regele Mihai I a fost fortat sa semneze ‘Actul de abdicare’ iar Petru Groza, radiind de bucurie, ii arata reginei Elena ca are pistolul in buzunar, ca sa nu pateasca ca Antonescu. Curtea si imprejurimile palatului Elisabeta erau intesa­te de armata bolsevizata.

‘La momentul potrivit fusese infipt cutitul pe la spate’, dupa o convietuire fatarnica.

PRAVALIREA IN BARBARIE

‘Poruncile’ din 7 Martie 1945 fusesera aproape in totalitate indeplinite. Obstacolele principale fusesera inlaturate si parghiile puterii preluate de venetici, care se angajau in lupta cu poporul.

Inceputul anului 1948 debuteaza cu inscenarea a 7 (sapte) procese care sa ‘justifice’ procesul Maniu-Mihalache, unul mai murdar de­cat altul, facute dupa modelul Nicolschi- Dulgheru -Lepadatescu; col. Alexandru Petrescu n-a facut decat sa citeasca condamnarile celor trei regizori de mai sus.

Procesul Zarnesti, judecat prin Sent. 72/.22-01-1948, inscenat pentru a ‘dovedi’ pregatirea organizatilor armate din munti de catre Iuliu Maniu si PNT, s-a facut numai pentru a-1 condamna pe Ghita POPP si a-i confisca apartamentul de pe Splaiul Unirii nr.5, de ca­tre Micea Lepadatescu (consilierul juridic al proceselor). Dovada e declaratia serg. maj. Mocanu Gheorghe, facuta in proces la ultimul cuvant: ‘amenintat cu arestarea am fugit la Bucuresti cu ajutoare banesti de la dnii Gh.POPP si I.A.Muresanu si ne-am ascuns in muntii Piatra Craiului cu Istrate Alex. si Rusu GavrilNe-am procurat cele necesare traiului cu mari greutati de la locuitorii din apropiere. Nemaiputand indura aceasta viata de calvar, serg. maj. Istrate Al. s-a predat singur. Subsemnatul m-am lasat arestat fara nici o opunere, apoi am acceptat sa devin agent al Ministeru­lui de Interne. In acest scop, dl.comisar Ciupagea mi-a dat carnet de agent, un permis gratuit de cale ferata si m-a inarmat cu un revolver ‘Bereta’. Apoi in stare de libertate si armat, impreuna cu domnii comisari Curelea (Aureliu) si Stan Ion m-am deplasat in regi­unile Zarnesti si Dej, unde am dat concursul la arestarea tuturor locuitorilor care ne-au cumparat intamplator sau de la care am cumparat cele necesare traiului. La procesul fostului PNT-Maniu, dupa ce am fost batut si infometat, mi s-a promis ca voi fi liber imediat dupa proces, daca dau declaratii si depun ca martor, cu care ocazie sa fac afirmatiunile dictate de anchetatori.

Proiect: Test de evaluare la geografie – relieful Romaniei Referat: Bucegii isi dezvaluie tainele

Subsemnatul m-am tinut de cuvant si am declarat orice mi s-a cerut, numai ca sa pot sa fiu liber, dar cele declarate nu corespund adevarului De la inchisoarea Vacaresti am solicitat prin petitie eliberarea mea, reamintind ministrului de interne indeplinirea angajamentului din partea mea si neindeplinirea promisiunii ce mi se facuse. Rezultatul ce a urmat a fost procesul in care am fost bagat si unde se folosesc contra mea si a altora fapte inventate de anchetatori, dupa cum am aratat mai sus. Subsemnatul, declar in mod formal ca recunosc ca adevarate numai declaratiunile facute inaintea dvs. in sedinta din 22-01-1948, toate declaratiunile anterioare fiindu-mi luate prin teroare, infometare si viclesug.’. In acest proces au fost implicate, torturate si condamnate 26 persoane. In acest mod s-au judecat si celelalte procese:

– Procesul TUNT-ului inscenat pe baza informatorilor: Alexandru Dragulanescu, Paul Sava, Const. Balaceanu Condamnate 12 persoane.

– Procesul ‘trotilistilor’ cu peste 100 persoane, condamnate pe baza informatorilor Paul Sava, Stejerei Sava, Alex.Dragulanescu

– Procesul Sectiei militare inscenat pe baza informatiilor col. Stefan Stoica introdus ca agent de varul lui, Lucretiu Patrascanu, care s-a dus in Martie 1947 la Bodnaras si apoi la Teohari Georges cu cu indicatia sa fie sincer, ca nu va avea nimic de suferit. A primit 7 ani si a murit in temnita.

– Procesul sectiei muncitoresti inscenat dupa informatiile lui Ion Lambru, care n-a fost condamnat, dar a stat administrativ si mai tarziu in 1961 folosit intr-o alta inscenare.

– Procesul celor care ajutasera la inscenarea ‘fugii de la Tamadau’, pe baza declaratiilor lui R. Lusting, Gh. Preda, Const. Gafencu, pri­mii doi au fost reprimiti in serviciu cu salariu pe timpul detentiei, cel de-al treilea trimis in strainatate cu misiunea de a in­filtra exilul ca preot la Koln (dar a fost demascat).

– Procesul Sectiei de la Lugoj, o inscenare a lui Kling Zoltan.

Toate victimele acestor inscenari, cu datele justificative, sunt consemnate in documentele ce insotesc procesul pe Internet.

MISCAREA NATIONALA DE REZISTENTA a fost un alt proces judecat imediat dupa infiintarea securitatii. A fost un fel de ‘ghiveci national” in care pe langa mari industriasi au aparut cadre universitare, fruntasi ai amiralitatii romane, fruntasi legionari veniti din Germania, toti intr-un aluat framantat in Ministerul de interne (Andreescu Matusei; lt.Petrescu Nicolae, lt. Nastase I., Jianu Marin, Nicolschi A. toti dirijati de Bodnarenko Pintilie). Arestarile au in­ceput cu profesorul universitar George Manu, invinuit de saparea unui tunel ca sa arunce in aer parlamentul pe 19-03-1948, continuand cu Ion Bujoiu, Alex.Popp, Ion Bontila (arestati pe 14-04-1948), amiralul Horia Macellariu (arestat pe 19-04-1948 la intalnirea aranjata cu colonelul Alex.Popovici), Nicolae Margineanu (arestat 26-03-1949); pana la urma au fost implicati peste o suta de romani.

Pionul principal al sigurantei a fost un agent S.S.I. infiltrat pe langa ing. Alex. Popp, care-1 ajutase cu niste bani cand era ope­rat in spital. Procurorul Burdea i-a sugerat fuga din spital, dandu-i legaturile telefonice pentru a-i da relatii despre Popp si Macellaru, pe langa care trebuia sa lucreze. Acest St.Tomescu (nume conspi­rativ Paul), dupa arestarea din 20 Mai 1948, a continuat sa fie folosit ca informator in celule pe langa anumite persoane indicate de anchetatori si a facut pe turnatorul util.

Al doilea spion a fost Ion Toba Hatmanu, un fost ofiter ‘parasutist’, exaltat, cu o fantezie uluitoare, care, dupa intoarcerea din Germania, in 1947, a fost prelucrat de Nicolschi si eliberat ca sa fie infiltrat pe langa Popp, Bontila si Manu. La proces a spus ca avea nevoie de bani si i-a stors de la cei de mai sus, care l-au crezut. Le cerea bani ca sa mearga prin tara sa formeze grupe de partizani, dar banii ii manca. A inventat chiar ca stie unde es­te ingropat aurul lui Hitler, intr-un lac din muntii Austriei si a luat bani ca sa aduca venituri ‘miscarii de rezistenta’.

Multi dintre cei implicati in proces au fost acuzati de spio­naj in favoarea anglo-americanilor, deoarece facusera studiile in aceste tari si aveau cunostinte la nivel inalt. Pedepsele ce s-au dat au fost foarte mari, multi condamnati pe viata.

Desigur inscenarea avea loc ca o riposta la situatia internationala, rusii urmarind sa controleze tot Berlinul si sa evacueze pe occidentali. Si situatia s-a inrautatit fiindca Apusul n-a cedat.

Dar si situatia in Romania s-a inrautatit, represiunea fiind de­osebit de aspra, provocandu-se o serie de inscenari de procese.

In noaptea de 5/6 Mai 1948 a venit randul arestarii social de­mocratilor independenti ai lui Constantin Titel Petrescu si pana la 13 Iunie 1948 a fost arestat primul lot cu conducerea acestui partid, acuzata tot de tradari. Nu trebuie uitat ca Theodor Iordachescu, Stefan Voitec, Lotar Radaceanu si altii tradasera partidul in schimbul unor posturi ministeriale si se unisera, adica intrasera in partidul comunist, ce luase denumirea de P.M.R. A urmat al doilea lot de arestari si au stat inchisi pana in 1956, cand dupa interventia liderului laburist Hugh Gaitskell pe langa Hrusciov, au fost eliberati, dar nu inainte de a-1 santaja pe Titel sa-si recunoasca greseala si reconsidere pozitia fata de comunisti.

14/15 Mai 1948: CEA MAI MARE ARESTARE

Intr-o singura noapte au fost arestati 3229 legionari, socotiti cei mai activi, depistati si trecuti pe tabele din 1945, de cand N. Patrascu-Vica Negulescu si Nistor Chioreanu facusera pactul de intelegere cu Teohari Georgescu.

Subliniem ca tradarea a fost facuta de Coman Vasile, fost comisar ajutor la Ludus, in timpul miscarii legionare, care dupa rebe­liune fugise in Germania si facuse parte din echipa de mana forte a lui N. Patrascu-Nistor Chioreanu. Venit dupa 1945, ramasese atasat secretarului general dar devenise si informatorul sigurantei, transmitand totul, din sursa cea mai competenta. Nicolschi, socotind ca a sosit timpul sa rupa pactul cu legionarii, s-a folosit de informa­tia data de Coman Vasile, ca vine curierul Dragos Hoinic cu instruc­tiuni din Germania. Nicolschi a trimis oameni care l-au arestat pe acesta la Budapesta si l-au adus in tara fara sa se afle. Astfel, actiunea din 14/15 Mai i-a luat prin surprindere.

Cei ce au reusit sa scape au luat calea muntelui ingrosand randul partizanilor. Cei arestati au trecut prin chinuri ingrozitoare la toate sigurantele din tara, multi fiind omorati in ancheta (Buliman Ctin la Suceava, Crisan Ion la Cluj, Gata Ecaterina-Susana la Bucuresti) si aruncati pe fereastra la Ministerul de Interne.)

Arestarile au devenit permanente, zi si noapte, an de ansi s-au extins la toate categoriile de romani ce nu erau de acord cu abuzurile ce se savarseau.

De exemplu, BOTEZATU, Constantin, impiegat, com. Rusavat, a fost omorat in ancheta de seful securitatii Buzau, Sarbu Ion, si aruncat pe fereastra. Pe 30 Dec. 1948 a fost impuscat Ion Constantinescu, pe varful muntelui Magesu, deasupra comunei Lopatari, tradat de padurar.

CEL MAI REPRESIV INSTRUMENT DE LICHIDARE AL OPOZANTILOR LA SOVIETIZARE

A fost creat prin Decretul nr.221/30 Aug.1948 sub denumirea de Directia Generala a Securitatii Poporului sub conducerea lui Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko), avand ca directori adjuncti pe Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg, evreu basara­bean rusofon) si Vladimir Mazuru (ucrainean din Bucovina de Nord). Securitatea era urmarita de omul lui Beria, Alexandr Saharovschi si supravegheata de Serghei Kavtaradze, omul lui Molotov, caruia la externe i-a urmat I.A.Vasinschi care impusese guvernul roman la 6-03-1945 (la randul lui, omul lui Beria).                                                        

Cele 13 directii infiintate erau incadrate cu oameni de mana ‘forte’ acoperind tot teritoriul, fiind intarite cu doua organe de veghe permanenta a tot ce misca: Directia generala a militiei ce inlocuia politia si jandarmeria (23-01-1949) si Trupele de securitate (6-02-1949). Aceste organe au sadit delatiunea peste tot.

Aceasta noua organizare a fost o crima impotriva poporul roman.

Acesti navalitori si-au gasit si o unealta numita Gheorghe Gheorghiu-Dej pe care au intarit-o cu elemente de nadejde precum Nina Niconova, sotia lui Serghei Niconov (seful SSI) ca secretara particulara, cu Mihail Gavrilovici, ca sef de cabinet, asigurandu-i si o paza de nadejde, cu Vasile Bucicov, comandantul garzilor personale. Deci era sub ochii si urechile Moscovei. Chiar si lui Pintilie i se daduse o ‘amazoana’, pe Ana Toma (Grosmann) care, dupa ce mai tinuse doi agenti KGB (pe A.Toma si Constantin Parvulescu) acum il dadacea pe ‘sa­trap’ in noptile cand era treaz. Pe timpul zilei aceasta Anuta isi indeplinea misiunea ce-i fusese incredintata, alaturi de Ana Pauker in Ministerul de Externe.

Pina si controlul avutiei nationale nu a scapat lui Stalin. Dupa Nationalizarile din 11 Iunie 1948, pentru spri­jinirea economiei ‘nationale’ la inceput de drum nou, vecinii rusi au infiintat 12 Sovromuri, ce au devenit 16 societati mixte, in care romanii veneau cu solul, subsolul si aerul, iar ei aduceau con­ducerea, sfaturile- si incasau beneficiile.

Romanilor le mai ramasesera lacrimile si sangele, pe care au inceput sa-l daruiasca neprecupetindu-1, in apararea demnitatii, fa­cand sa incolteasca speranta. Rezistenta impotriva regimului comunist a fost generala si a inceput imediat dupa asa-zisa elibera­re. Ea a insemnat reactia de aparare impotriva jafurilor, arestari­lor si crimelor comise de ocupantii sovietici si de uneltele lor.

De exemplu, pe 28 Dec.1949 au fost impuscati 3 tineri, GRIGORESCU Alexandri, GHEORGHIU Ion si CENGHER Eugen la Rastolisa-Mures de slt.Megegan.

DIN MUNTE A INCEPUT SA SIROIASCA SANGE

Desi rezistenta s-a facut simtita inca din 1944, cand Bucovinenii au sarit cu arma in mana pentru apararea mosiei stramosesti, ea a continuat sporadic pana dupa furtul vointei nationale (alegerile din 1946) cand s-a accentuat, deoarece s-a vazut ca apusul nu poate sa faca sa paleasca ‘lumina’ de la rasarit.

ANUL INSANGERAT 1949

Crime care se adauga genocidului la care a fost supus poporul roman, in ‘casa’ lui.

La 30(?) Ianuarie 1949 studentul Stoica Gheorghe, coborat din Bucegi, urmarit, a murit in lupta cu securitatea pe strazile Capitalei.

La inceput a fost Banatul. Banatenii s-au pomenit inabusiti in 1948. La apus era Tito, care le intor­sese spatele; pe valea Timisului aparuse Epstein la Caransebes revoltat de atatea ceremonii religioase; geamgiul Kling Zoltan pe post de zbir jupuia taranii, la Timisoara tronau doi calai: Ambrus Coloman si Aurel Mois. Taranii nu au mai avut decat un drum, calea codrului. Si s-au adunat in jurul colonelului Ioan Uta, a comandorului Petru Domasneanu si a tanarului avocat Spiru Blanaru, unindu-se si aparandu-si libertatea si ‘nevoile si neamul.’

Satele se inghesuisera in salase, ramanandu-le acasa femeile, batranii si copiii de scoala, ca intr-o inchisoare, supusi jafului permanent. Peste ei s-a napustit securitatea, descusandu-i mereu despre cei plecati, cu armata pornita pe urmele lor. Au mai adus in ajutor trei batalioane de securitate ce au inconjurat muntii si cu avioane ce supravegheau miscarile celor de jos.

In Ianuarie 1949 a inceput asaltul muntelui, soldat cu multe ciocniri sangeroase in care a cazut ‘fruntea satelor’.

Cu ajutorul tradatorilor Vadrariu Andrei si Careba Dionis si a in­formatorilor, in noaptea de 7/8 Feb.1949, s-au atacat 3 puncte:

1. Actiunea Globul Craiovei condusa de slt.Giuchici Rista, plut. Cristici Dumitru (sef de post Iablanita), Nicolae Ion si soldati. Au fost arestati 4 partizani si a murit un securist.
2. Actiunea din Valea Bolvasnita condusa de slt. Sarateanu Vasile si Dobre Dumitru (sef de post Mehadica). Au fost prinsi Domasneanu Petre, Domilescu Gheorghe si Bosulescu Dumitru.
3. Actiunea Poiana Lunga, condusa de 4 echipe sub comanda maior Ciorapciu Pamfil in care a fost impuscat col. Ion Uta, Ilie Voica, Pantelimon Irimesu si Meila Careba, iar Mircea Vladescu ranit. Restul au scapat.

Cei doi tradatori, Vadrariu Andrei si Careba Dionisie au fost si ei condamnati in grupul partizanilor.

-Pe 16 Februarie 1949, a avut loc actiunea din com.Valea Mare, condusa de serg. Popa Gheorghe, plut.Onescu Gh., cap.Corciova I. in care au fost omorate 4 persoane: Lascu Ion, Durea Mihai, Hlobil Iosif si Damian Ion.

Cap. Corcioba Ion a fost condamnat si el pentru ca ar fi avut legaturi cu grupul partizanilor condusi de col.Uta Ion.

Securitatea comunica prin Ambrus Coloman: ‘Am introdus in randul banditilor (partizanilor, n.n.) un informator de al nostruS-a or­ganizat o actiune informativa prin elemente formate de noi ca informatori_, chiar din membrii organizatiei’

Lupta de la Pietrele Albe din 22 Feb. 1949 a inceput la 15.30 si a fost condusa de sl.Airoaiei Gh.Vasile sub focul extrem de puter­nic al partizanilor care-1 scot din lupta pe sublocotenent, ranindu-l. Partizanii au pierdut pe Petre Anculia si Ghita Ungureanu, ucisi, iar altii doi au fost arestati (Ghimboase Nicolae si Smultea Gheor­ghe ). Securitatea a avut 3 raniti.

Ciocnirea de la Cracul Stanei, din 7 Martie 1949 a fost condu­sa de cap. Diceanu cu 60 de ostasi si 2 caini de urmarire, aju­tati de o patrula de schiori plus avioane de supraveghere. De la Baile Herculane operatiunea era condusa de maior Aurel Mois si colonel Olteanu, care tineau legatura prin telefon cu cei plecati la ‘vinatoare’ de romani.

In aceasta actiune a fost omorat Horia Izbasa, taran din com. Canicea si ranit Nistor Armas, care a reusit sa dispara. Au fost arestati 8 partizani.

Batalionul 5 Securitate a arestat in noaptea 9/10 martie pe partizanii Teodor Roset si Pavel Stoichicescu.

Actiunea securitatii a continuat intre 11-13 martie la salasele de pe Cracul Farcului (la 2 km. de com. Fenes), condusa de 3 plutoane, sub comanda cap. Mihalcescu Ghe.

Au fost omoriti partizanii Ion Caraiman (cojocar din Fenes), Ion Berzescu (taran din Teregova) si Horia Smultea (taran din Teregova) si au fost prinsi 6 partizani printre care Spiru Blanaru (conducator).

Altii au fost urmariti si prinsi in salasele lui Ionascu Dumitru si Puschita Petru, de un pluton condus de cap. Trandaf Narcis.

De subliniat ca acest capitan a fost si el arestat si a trecut condamnat prin Gherla si minele de plumb de la Baia Sprie.

Sute de tarani, barbati si femei, au fost arestati si au trecut prin chinuri ingrozitoare la securitatile din Lugoj si Timisoara. Printre calai s-au numarat Coloman Ambrus, Aurel Mois si tot personalul securitatii, printre ei numarindu-se: Sava Bugarschi, Vidosa Nedici (mare schingiuitoare), Zora Velitici, Ghe. Stoicovici, Stoianov Dobrivoi, Jiva Brancovici. Aproape toti acestia au fost si ei arestati si condamnati ca ‘agenti’ ai lui Tito.

Teodor Ungureanu a fost omorat in timpul anchetei.

Procesul a fost judecat de colonelul Mihai Stefanescu, care a fost si el arestat si condamnat, dar nu inainte de a fi condamnat si el la moarte 12 partizani; in alte zeci de loturi a pronuntat peste 10.000 de ani de inchisoare.

Printre executati au fost: Spiru Blanaru, Petre Domasneanu, Romulus Maritescu, Petre Puschita – Mutascu si Ion Tanase. Foarte multi dintre cei condamnati au fost exterminati prin temnite.

S-a intamplat ca acel Mihai Stefanescu sa treaca prin Peninsula si Aiud, unde s-a intalnit cu victimele lui.

Ramificatii ale partizanilor din muntii Banatului, continuatori ai colonelului Ion Uta – Spiru Blanaru, vor continua sa apara si sunt semnalati printre victimele facute de securitate.

IZVERNA, jud. Mehedinti. In luna Martie, 4 tineri din Mehedinti si anume, Bocarnea Ovidiu (student) si trei elevi, Bocarnea Ion, Eftimiu Gheorghe si Aurel Firulescu au plecat sa sprijine partizanii banateni. Ultimul s-a razgindit si in apropiere de Izverna s-a intors. Ceilalti fiind tradati, au fost impuscati de securitatea de la Turnu Severin, care era condusa de zbirul Mihut. Cei trei au fost aruncati intr-o groapa comuna la marginea satului.

Aurica Firulescu a fost condamnat mai tarziu cu grupul de rezistenta, Mehedinti II, in 1959.

In anii urmatori vom intalni alte grupe de partizani pe aceste meleaguri banatene.

MUNTELE MARE – CRACAU – MESENTEA

In aceasta zona, la circa 20 de km. de Campeni, la cota 1201, intr-o grota si-a instalat centrul de rezistenta maiorul Nicolae Dabija la sfarsitul anului 1948. A construit 2 bordeie din barne de brad, destul de incapatoare, cu paturi suprapuse.

Aici au inceput sa se adune motii din regiune constituiti in ‘Frontul Apararii Patriei Romane’ si pe 4 Martie 1949, trebuiau sa depuna juramantul in fata lui Nicolae Dabija.

Dar securitatea a reusit sa infiltreze un taran, pe Augustin Rastei (care avea 2 frati vitregi -Avram si Traian IHUT, deja intrati in organizatie). Pe de alta parte, maiorul Emil Oniga luase legatura cu Dabija si-i promisese ca vine cu cativa oameni, dar luase legatura si cu securitatea, pe care a informat-o. Va fi si el condamnat.

In noaptea de 3/4 Martie 1949 a sosit Batalionul 7 de secu­ritate de la Floresti Cluj si s-a dat asaltul impotriva grupului. A fost o lupta indarjita. Securitatea a avut 3 morti si 5 raniti.

Partizanii care s-au aparat ar fi avut 17 morti (printre care sotia lui N.Dabija); au fost facuti prizonieri 8 partizani.

Dabija a scapat din incercuire cu Traian Macovei, Traian Ihut, Ion Misu, Cornel Pascuin total vre-o 12 partizani. In ziua de 21 Martie, obosit, a ajuns in com.Bistra, 1a Aron Dinis, o fosta gazda la care s-a suit in podul grajdului sa se odihneasca. Acesta, care intre timp devenise informator, impreuna cu alti 5 tarani si un mi­litian, l-au legat si predat securitatii lui Gh.Craciun de la Si­biu. Aici s-a desfasurat ancheta barbara in timpul careia a fost omorat elevul Ion TURCU din com.Vingrad. Restul au fost condam­nati, dintre care 7 au fost executati de plutonul de executie condus de Ghe. Craciun (seful securitatii) si lt.V.Nistor, pe data de 28 Octombrie 1949: Nicolae DABIJA, Titus ONEA, Ioan SCRIDON, Gheorghe OPRITA, Traian MIHALTAN, Augustin RATIU si Silvestru BOLFEA. Moldovan Alexandru arestat in 4-03-1949, omorat in ancheta la Sibiu; MORARESCU Ion din Metes, omorat in ancheta in ancheta la Deva; CIGMAIAN Ion din sat Sibet, omorat pe 4-03-1949 la Runculet; Contan Ieronim din Coslar, a murit in lupta pe 4-03-1949; POPA Stefan impuscat in munte in Martie 1949; Gligor Traian (com. Livezile) si Marza Traian (Galtiu) scapati din munte au ajuns in seara de 8-03-1949 in com.Mesentea, la casa Silviei Valea. Vanduti de spioni, casa a fost inconjurata si lupta inceputa a durat aproape toata ziua de 9-03-1949, cei doi fiind impuscati.

In noaptea de 5/6-03-1949, sotii Iustina si Ion Tiutiu au fost impuscati pe fereastra, in casa, la Aiud. din ordinul lui Patriciu Mihai, pentru ca sprijineau partizanii de la Muntele Mare.

Crimele din aceasta regiune vor continua si in anii urmatori.

In Sambata de Pasti din 1949, informatorii l-au instiintat pe Nicolae Filip, seful securitatii din Ramnicul Valcea, ca in muntele Arnota se gaseste un grup de partizani. Au fost trimisi in urmari­rea lor trei agenti: Sandulescu (frizer din Ramnicul Valcea), Nistor Nicolae (din Calimanesti) si Mitroi Nicolae (din com.Pietrari). Doi agenti au fost capturati de partizani iar Sandulescu a fugit si a anuntat batalionul de securitate de la Dragasani care in ziua de Pasti, la ora 5 dimineata a deschis foc asupra partizanilor si au impuscat pe: Ion PAVEL, (in timpul luptei) si au prins pe Ion HUTAN, Nicolae ANGHELESCU, Mircea BENCESCU si Ion BANICA, pe care i-au impuscat pe loc. Restul partizanilor au reusit sa fuga, fiind prinsi mai tarziu, torturati de securitatea din Craiova si condamnati. In timpul anchetei a fost omorat Ion Costin din Piatra Olt, in luna mai 1949.

Tot in ziua de Paste a anului 1949, un grup de elevi s-a intal­nit in comuna Ieud din Maramures ca sa discute eliberarea parintilor arestati la securitatea din sat. Au fost tradati. In timp ce discutau, casa a fost inconjurata de securitatea de la Oradea trimisa de col. Ludovic Cseller. Capitanul Retezan a deschis foc.Unul dintre tineri a cautat sa iasa din incercuire croindu-si drum cu pistolul. Era POPA Vasile-Lica, student, care in lupta angajata a fost im­puscat si apoi purtat pe strazile Sighetului iar elevii scosi cu scoala sa asiste la acest ‘spectacol’. S-au facut multe arestari, condamnari; mult sange a mai curs ani de zile in Maramures.

Muntii Romaniei clocoteau de prezenta oamenilor persecutati ce parasisera satele. In Muntii Retezat se continua actiunea din Semenic de catre ing.Lazar CARAGEA cu un grup, urmasi ai dacilor. Tradat de Petre al Popestilor (din com.Salasu de Sus – Hunedoara), s-a dat de urma lui Caragea Lazar si in orasul Pui, partizanul DEDU a fost impuscat, ing.CARAGEA Lazar grav ranit (torturat la securitatea din Hunedora) si altii urmariti si tradati au fost impuscati: Nandris Iosif, Vitan Petre.., iar altii arestati. Actiunea a durat de la 20 Iunie 1949 pana la 21 Noiembrie 1952, la moartea lui Vitan Iosif, continuandu-se cu arestari pana in 1954.

Tot in luna Iunie 1949 se constituie la Nucsoara-Muscel, grupul fratilor Arnautoiu-Arsenescu care fiind surprinsi de securitate, au reusit dupa un schimb de focuri sa dispara si sa se organizeze in muntii Muscelului in organizatia ‘Haiducii Muscelului’; va cadea dupa 10 ani, tot prin tradare. Pana atunci vor fi arestati si torturati sute de tarani.

In Dobrogea, datorita fortarii la colectivizare si a abuzurilor lui Nicolae Doicaru si a lui Vasile Valcu, taranii, in marea majori­tate macedoneni, nu s-au lasat jefuiti si ingenunchiati. Organizarea miscarii de rezistenta inceputa dupa 1948, a avut prima ciocnire in com.Cobadin unde, prin tradare, s-a aflat de intalnirea coman­damentului organizatiei. Pe 19 Iulie 1949, casa fierarului Ion Adarn a fost inconjurata de securistii condusi de slt. Jean Sarchiz, Ene Voinea si plut. Vintila Popa. In lupta care a avut loc, ranit, Gogu PUIU pentru a nu cadea viu in mana lor_, a facut sa explodeze o grenada sub el. Continuandu-si urmarirea au fost arestati zeci de tarani, iar gaz­dele din Baltagesti, Vasile si Aneta Nitu, au fost deasemenea omorate. A continuat urmarirea partizanilor si impuscarea unora dintre ei pre­cum: Nicolae Hasoti si Stere HAPA, impuscati pe 16 dec. 1949, Dumitru FUDULEA si Nazarie, impuscati pe 9-03-1950,Vasile BACIU, mort in lupta pe 25-03-1950, Nicolae FUDULEA, impuscat pe 28-03-1949 Timp de un deceniu s-au facut mii de arestari, consemnate in cuprinzatoarea lucrare a victimelor ‘REZISTENTA ANTICOMUNISTA LA PONTUL EUXIN’ a lui Constantin Ionascu, martor ocular si victima a acelor timpuri. Pana in 1960 au fost aproape 1000 de procese, inscenate si judecate de zeci de judecatori printre care: general Petrescu Alexadru; colonel Pavelescu Constantin si Dumitriu Adrian; maiori Sendrea Gheorghe si Gliga Constantin; capitani Mohor Rudolf si Dima Nistor; lt.major Nagy Alexandru si alti zeci de magistrati.

Printre procurorii amintim cateva nume: lt.col.Petronescu Ion, maiori Teodoru Const. si Tutescu Nicolae; capitani Radu Emanoil si Ilie Eugen; locotenenti, Leahu Ionel, Lazar Sava, Dinulescu Ion.

Toti acestia au condamnat cunoscand inscenarile anchetatorilor fiindca oamenii si-au strigat nevinovatia in fata lor, unii dezbracandu-se pentru a se vedea urma torturilor nevindecate. Iata exemplul taranului Mihalache Vlase din com Satu Nou, jud.Constanta; a fost torturat in ancheta de lt.Stupu Andrei si din cauza trau­matismelor a murit pe 7 April 1955; la proces s-a prezentat un proces verbal ca ‘ ar fi murit de inima’. Cazurile sunt multe

Un caz deosebit care demonstreaza actiunea de genocid intreprinsa de calaul Maior Nicolae Doicaru, seful anchetelor de la Constanta.

In 1952 au fost ridicati din comuna Ceamurlia de Sus, taranii Pastrama Nicolae si Zuba Hristu (nascut 1926) si dusi la marginea comunei. Sub amenintarea ca vor fi impuscati, au fost obligati sa-si sape groapa. Cand au terminat, l-au impuscat pe ZUBA Hristu iar pe Nicolae Pastrama l-au pus sa-1 acopere cu pamant. Apoi l-au amenin­tat sa nu spuna la nimeni, niciodata si l-au dus la securitatea din Constanta.

Acum prezentam numele la o mica parte dintre anchetatorii calaului; N.Doicaru care au torturat pana la moarte pe dobrogeni si apoi au inscenat procese supravietuitorilor, pe care le-au incheiat cu pedepse foarte mari, chiar cu moartea, dupa indicatiile primite: Colonel Botea Ion, maior Doicaru Nicolae, capitan Sepi Nastase, locotenenti Benea Teodor, Coja Ion, Crisan Petre, Ionescu Constantin, Mihaila Gheorghe, Nicolenco Gheorghe, Onescu Adrian, Pricop Constan­tin, Savin Alexandru, Stupu Andrei; multe alte zeci de nume de fiare se afla in dosarele inscenate si au fost avansati pentru merite ‘exceptionale’, unii manevrand si astazi te­rorizarea si spolierea populatiei, ascunsi in fel de fel de orga­nisme ce au institutionalizat tagma baroniei.

Peste Dobrogea a cazut ca o napasta generalul maior Bolintineanu, ca sef al regiunii de securitate Constanta, care a obligat pe anchetatori sa scoata cu orice pret grupuri de ‘contrarevolutionari’.

Maiorul Deceanu Tudor de la Inspectoratul de securitate Constan­ta a aratat ca pe timpul cat a lucrat la fostul raion Baneasa a ‘fabricat in fiecare comuna cate o organizatie’.

Maiorul Dragomir Constantin a confirmat si el ca pe cand lucra la securitatea Constanta, cunoaste ca ofiterul de securitate Negret Aurel, printre inscenarile facute, a fabricat si grupul de partizani din com. Ciocarlia, judecat prin Sent 374/4-10-1940 (cei 8 condamnati erau din Ciocarlia).

Un alt exemplu, ca se condamna ‘cu satul’ este si Sent. 311/28-08-50 in care s-a confectionat un lot de 30 persoane in jurul lui Jipa Nicolae, in care 27 tarani erau din com.Dulgheru.

Prin Sent. 4/9-09-1952, au fost condamnati 8 tarani, toti din com.Pantelimon, jud.Constanta.

Astfel de inscenari le gasim pe tot cuprinsul Romaniei.

BISTRITA Nasaud- un alt colt de tara care n-a fost ocolit de inscenarile securitatii de la Cluj, dirijata de Patriciu Mihai (Weiss Mihai), seful regionalei. Din ordinul lui, maiorul Gligor Viorel si plut. Hutu, au inscenat organizatia ‘Garda Alba’, punandu-1 ca sef pe invatatorul Bodiu Leonida din Poiana Ilvei. Si ca sa se poata numi organizatie, au arestat in Martie 1949 vre-o 15 tarani, printre ei si cateva femei si au inceput sa bata la ei ca la ‘securitate’. Martori ai torturilor sunt prof. Teohar MIHADAS si Constantin TONEGARU care s-au pomenit in ghearele lui Gligor Viorel. In plina vara, pe 8 Iulie 1949, ‘seful’ lotului, Leonida BODIU a fost luat cu IMS-ul si dus pe dealul Crucii, deasupra orasului si impuscat de slt. Liviu Pangratiu. Asa ca procesul, inscenat fara ‘sef’ dar pe baza declaratiilor facute sub indicatiile lui Gligor si Hutu, a avut loc.

In Iulie si August 1949 au avut loc represiuni sangeroase asu­pra taranilor, cu date la capitolul -Genocidul Taranimii- unde se va sublinia si marea deportare de 40.000 de tarani romani din Basarabia si Bucovina de Nord spre Siberia, din 5/6 Iulie 1949.

DIN NOU P.N.T. PUS LA ZID

O actiune similara ca cea din 15 Mai 1948, a fost aranjata de acelasi calau Alexandru Nicolschi, in noaptea de 15/16 August 1949. A fost generala si s-a actionat in toate judetele, iar securitatile regionale au trecut la confectionarea de procese prin torturi de tot felul pana la trezirea cu aruncarea de galeti cu apa, nu spre salvarea ‘omului’ ci pentru continuarea ‘anchetei’ pentru obtinerea declaratiilor planificate de sefii anchetelor dupa indica­tiile generalilor Gh.Pintilie si Al.Nicolschi, pe linia incadrarilor juridice indicate de colonelul Mircea Lepadatescu (MAI).

A curs mult sange in anchete si din fabrica de procese au iesit mii de condamnati cu aproape 100.000 de ani condamnare. Marturii sunt sentintele pronuntate pe baza inscenarilor si publicatiile su­pravietuitorilor. Vini nu au existat, dar s-a gasit articolul ‘209’ in care a fost inghesuita romanimea tot timpul. Se zicea ‘vinovat pentru discutii dusmanoase’, la care Petre TUTEA a raspuns: ‘Bine, dar toata tara vorbeste’. Era un adevar, insa scopul era altul. Romania trebuia sa urmeze exemplul Rusiei si o facea cu multa slu­garnicie. Gheorghiu Dej s-a executat si a ordonat inceperea Cana­lului Dunare-Marea Neagra’ si la Constanta, in fata ‘robilor’, a amenintat: ‘Aici e mormantul intelectualilor.’

De un an incepuse sa-i scoata din invatamantul universitar si din Academia Romana, inlocuindu-i cu delatori, oameni fara capatai si fara Dumnezeu.

Este un nou aspect al genocidului.

MUNTII MEREU IN FIERBERE

Inca din Martie 1949 s-a inceput constituirea organizatiei ‘Cru­ce si Spada’ si pe 25 Martie s-au adunat sa inceapa construirea cabanei de adapostire in muntele Horaita de langa Huedin. Securi­tatea din Cluj a aflat ca pe 11/12 Aprilie vin unii delegati din Bucuresti. La aceasta intalnire a fost si ea prezenta si a fost impuscat Ion TORCEA, unul din membri. A urmat arestarea celorlalti si dupa ce in Sept. au fost condamnati la pedepse pana la 25 ani, dintre cei peste 50 de arestati socotiti conducatori au fost scosi din arestul de la Cluj din ordinul col. Mihai Patriciu si dusi la Zam-Sancrai si impuscati:: GHEORGHIU Gheorghe Marasesti (conducatorul), FORJU Gavrila (taran), POTRA Aurel (locotenent) si PITURU Nicolae (farmacist). Executia a avut loc pe 7 octombrie 1949.

In aceiasi zi de 7 Octombrie a fost impuscat la Cheile Runcului si partizanul PUI Miron, din Ocolis-Alba, scapat din grupul de la muntele Mare. In aceiasi zi de 7 Oct. a fost asasinat si BUDNEA Obreja din com. Ocolis-Alba, tot la Cheile Runcului si tot din dispo­zitia aceluiasi colonel de securitate Patriciu Mihai.

Vrancea, acest cot al Carpatilor, renumit ca ‘salas’ al libertatii (drept de proprietate cu hrisov din timpul lui Stefan cel Mare), nu s-a lasat ingenunchiat si-a hotarat sa se apere impotriva invadatorului. Scapatii din valul de arestari din 1948, fratii Ion si Cristea Paragina au strans in jurul lor un grup de tineri si cu sublocotenentul Mihai Timaru s-au retras in munte, aproape de schitul Mosinoaie, pe valea Porcului, afluent al Zabrautului, locuri incarcate de istorie.

Partizanii de aici se organizau si erau in defensiva asteptand momentul cand sa-si apere ‘mosia’. Dar securitatea din Galati con­dusa de Strul Mauriciu, un tortionar feroce, prin capitanul invalid Anghel, in com.Clipicesti a reusit sa introduca in grupul partizanilor doua iude: Vrabie si Usurelu.

Pe 17/18 Oct.1949 s-a aranjat sa mearga la crama lui Anghel, ca sa discute despre aprovizionarea cu armament. Acolo Mihai Timaru si Ionel Paragina au fost arestati. In acelasi timp s-a dat asaltul la cele doua bordeie de unde au reusit sa scape numai Cristea Paragina si Gheorghita Balan care s-au ascuns in munte, in podul unei mori de apa, parasita. Acolo a fost dupa o saptamana impuscat Cristea Paragina de soldatul Acatrinei.

Gheorghita Balan, din Soveja, reusind sa scape va fi intre organizatorii rascoalei din 23 Iulie 1950 care va cuprinde satele vrancene si in urma carora vor fi arestate cateva sute de tarani si executati dupa chinuri barbare vreo zece dintre ei printre care: Gheorghita Balan, Costica Manoliu, Victor Manoliu, Busila Teodor, col. Strambei IoanIn timpul rascoalei au fost impuscati foarte multi, printre ei numarandu-se Asaftei Radu din com. Nereju, Craciun Radu, fratii Cucu Grigore si Cucu Neagu (impuscati pe 8 Sept langa satul Dumitresti, Cucu Constantin (frate, impuscat pe 1 Noiembrie) si un ta­ran mai in varsta omorat la Galati in timpul anchetei, Posmagiu Ilie (tatal) si Posmagiu Tudor (fiu) si multi altii.

Dintre sutele de arestati au fost de asemenea foarte multi ce au murit in urma torturilor sau a muncii de exterminare. Martor principal al torturilor si victima in acelasi timp este Mihai TIMARU.

Grupul partizanilor de pe valea Topologului, intre muntii Coziei si muntii Ghitu_, la nord de Salatruc, a fost constituit de profesorul Dumitru APOSTOL. Mai este cunoscut si sub denumirea de partizanii de la Suici, de unde erau cativa dintre componentii gru­pului si unde de asemenea aveau bordei pentru ascunzatoare si aprovizionare. Tradator a fost fotbalistul Ciobanea infiltrat in grup.

Capitanul Carnu Ion de la securitatea din Pitesti a pornit pe urmele acestor partizani Au avut loc ciocniri si au murit in lupta: Saia Nicolae ( taran), Ghelmeci Stefan (inspector scolar din com. Mozaceni ), Stefanescu Gheorghe (din Mirosi ), Donescu Nicolae (preot din Soici), Ghe. Dorobantu, invatator ucis in Suici, Dumitrascu Grigore (invatator din Suici, mort in temnita din cauza torturilor) Arestat, Dumitru APOSTOL a fost torturat ingrozitor de calaul Carnu. In procesul care s-a judecat la Craiova i s-au dat 25 ani munca silnica si a fost trimis sa execute pedeapsa la Pitesti. Revoltat ca nu l-au condamnat la moarte, Carnu 1-a scos din inchisoare si 1-a dus pe Dumitru Apostol la primaria din com.Suici. Seara, pe la orele 22, a fost scos si dus la circa 50 m. de pod spunandu-i ca este liber sa mearga acasa. De la spate plutonierul de securitate Ciofrangeanu Gheorghe a descarcat pistolul in el. A fost inmormantat in comuna, sub supravegherea securitatii

Garzile Decebal care se organizasera in muntii Dornei si Stanisoarei, din jud. Campulung Moldovenesc, erau constituite din mai mul­te grupe. Una din aceste grupe alcatuita de Craciun Dumitru si Sandu Grigore, si-au stabilit adapostul in muntele Bancu. Dupa unele neintelegeri, din grup au plecat Strachescu Constantin, Chirculescu Constantin si ing.Grodiuc Aurel Au fost prinsi de securitate pe 14 Dec.1949 cand ing.Grodiuc a fost impuscat la Gainesti, jud. Baia. La ancheta Chirculescu Gheorghe n-a rezistat si a condus Securi­tatea la adapostul din munte. Pe 16 Decembrie, in ciocnirea ce a avut loc au fost impuscati: Ion APOSTOLINI, Iacob GALAB si Constantin TODASCA. A fost grav ranit la cap Ion-Jenica ARNAUTU care, tortu­rat, a trecut prin securitate si inchisori murind exterminat in temnita de la Ramnicul Sarat pe 2 Noiembrie 1959.

Daca aceste crime se petreceau in Bucovina, cu 5 zile inainte fusesera impuscati la Jilava coloneii Dan TETORIAN, Mihail ELIADE si actorul Marcel EMILIAN, in dimineata de 13 Decembrie 1949.

La acest sfarsit de an s-a comis o crima oribila si in Maramures, ingrozind lumea satelor chiar in noaptea de Craciun 1949.

Lansandu-se valul arestarilor din vara lui 1949, au mers sa-1 ri­dice pe taranul Alexa BEL din satul Cufoaia, com. Dumbrava, jud. Maramures, fost primar pe vremea guvernarii national-taraniste. Nereusind sa-1 prinda, pe baza unei inscenari a securitatii de la Dej, a fost condamnat in lipsa la 1 an de T.M.Cluj pentru ca ar fi spus ca ‘vin americanii’. Omul a stat ascuns prin paduri si fiind informat, calaul maior Nicolae Briceag (seful securitatii Dej), a organizat prinderea lui in noaptea de 24/25 Dec.1949, cand ar fi ur­mat sa treaca pe acasa; intr-adevar in noaptea respectiva a fost arestat si dus la securitatea din Tg.Lapus, de unde au anuntat pe 25 Dec. prinderea lui. Revoltat ca l-au prins viu, Briceag a dat dispozitie sa fie dus acasa si impuscat sub pretextul ca a fugit de sub escorta. Ordinul s-a executat. Ajungand in sat, l-au dat jos din masina si deslegandu-1 i-au spus sa plece acasa. Dupa amenintari s-a indreptat spre locuinta, insa dupa 10-15 metri sergentul Trif Fabian cu cei 5 subofiteri de militie 1-au impuscat pe la spate. Alarmat de focurile de arma, a iesit Bel Ioan (cumnat si vecin), gasindu-1 ca mai misca. Atunci s-a apropiat Pasca Vasile (militian) si i-a mai tras un glonte in urma caruia a decedat, iar seful cri­minalilor (Trif Fabian) a intrat in casa si s-a adresat sotiei: ‘Hai scroafa puturoasa si iti ia porcul din gradina ca a fost lichidat’. A obligat-o ca pana in dimineata de 26 Dec. sa fie inmormantat.

Regimul comunist se face vinovat de aceste crime monstruoase savarsite in cursul anului 1949, nu numai in regiunile muntoase, ci si la campie, pe tot cuprinsul tarii tragandu-se cu mitraliera in

taranii care aparau painea ce se fura de la gura copiilor lor.

Crime s-au savarsit si cu zecile de mii de cetateni arestati care au trecut incepand din 1947 (mai ales) prin torturi inimaginabile pentru o minte sanatoasa, ca sa se obtina declaratii mincinoase pe baza carora sa se insceneze procese. Arestatii, odata condamnati, au fost trimisi la inchisori. Inchisorile in loc de ‘institutii’ de executarea pedepselor au fost transformate in locuri de continuarea torturilor pana la exterminare, prin fel de fel de mijloace.

Jilava, inchisoare subterana, vechi fort de aparare al Bucurestiului, avea pereti grosi de 70-80 cm. in permanenta umezi si cuprindea camere de 12x5x2.20 si de 4x4x2.2 cu priciuri de scandura pe 2 nivele si pe jos cu ciment. In camerele mari au stat pana la 280 de persoane avand ca aer circa 0,5 m.c. In camerele mici au stat pana la 50 persoane si beneficiau de 3/4 m.c. de aer. Dar au fost perioade cand pe langa obloanele puse in permanenta se bateau si giurgiuvelele in cuie, luni de zile, mai ales vara, ca pedeapsa. In aceste conditii au murit oameni prin sufocare. Se dormea si pe ciment, sub priciuri si pe intervalul din mijloc si chiar pe tinete­le cu murdarii (care deversau mizeria din cauza supraaglomerarii si a suprasolicitarii, pana cand ‘don sef’ se indura sa le golim).

Peste toate aceste fiinte ce agonizau trona cap Maromete Ilie (sau Nicolae), ajutat fiind de Moraru (ofiter politic), Iamandi (plutonier, care se ocupa si de executiile celor condamnati la moarte), Ivanica Ilie, Barbuica, toti niste fiare, sadici, cu paru-n mana tot timpul, insotindu-1 pe ‘director’, gangavul portar de la Primaria Capitalei. Pentru ca erau analfabeti, nu stiau decat sa injure si sa iscaleasca, nu le iesea numaratoarea, sufocandu-se cand intrau in camere, din cauza mirosului ingrozitor. Ei nu puteau suporta 5 minute, dar detinutii stateau 24 ore, plini de furuncule.

Si atunci ne numarau ca la strunga, scotandu-ne pe culoar pe sub ciomegele militienilor care loveau fara mila, fara sa tina cont de batranii bolnavi care se miscau greu, sau de locul unde loveau. Se mai adauga pedepsirea cu lovituri la comanda, punerea in lanturi, izolarea de 7-10 zile dezbracat si de cele mai multe ori pe timp de iarnafel de fel de pedepse injositoare si degradante

Prin aceasta Jilava era locul de transfer si prin ea au trecut sute de mii de oropsiti ai sortii, spre sau din cele aproape 200 de astfel de temnite de executie.

Fiecare inchisoare avea acelasi regim de barbarie instalat la conducere, dar un alt maromete: Goiciu Petre (Gherla), Strul Mauriciu (Galati), Poppig Ianos-Adalbert(Suceava), Fucs(Falticeni), Doroban­ti Mihai si Colier Stefan(Aiud), Lazar Tiberiu (Fagaras), Dumitrescu Alexandru (Pitesti), Craciun Gheorghe (Sibiu), Briceag Nicolae(Dej), Teodor Seapeanu (Calea Rahovei din Capitala), Doicaru Nic.(Constanta), Coloman Ambrus (Timisoara), Raceu Dumitru (Braila).                                                    

Printre vinovatii acestui sistem barbar se numara: Konopliov, consilierul sovietic care supraveghea din partea lui Lavrenti Beria functionarea sistemului de represiune in Romania, condus de 3 rusofili, Pintilie Gheorghe (Bodnarenco Pantelimon-Pantiusa), Nicolschi Alexandru ( Boris Grunberg) si Mazuru Vladimir (Mazurov). Cei ce puneau in practica mecanismul de distrugere al romanilor, din prima ‘promotie’ au fost: Dulgheru Misu (Dulberger), Dinca Teodor(lt, colonel), Andreescu Matusei (Matusievici Nathan), Popescu Constantin (maior, fost muncitor CFR), Fischel Simion (maior), Sfetcovici Grigore (maior), Negrea Vasile (maior),Dumitrescu Nae (cap.), Niculescu Stefan(cap), Cociu Adrian (cap), Siegler Simion (lt.major), Capitahescu Dumitru (lt.major) si Lepadatescu Mircea (colonel ), cu incadrarile juridice spre care erau dirijati anchetatorii. Acest aparat din Direc­tia generala a securitatii s-a ocupat de organizarea de loturi din membrii fostelor partide si ai miscarii legionare.

La sfarsitul acestui an s-a pus in aplicare planul re­educarii la care au luat parte Pintilie Gh., Dulgheru Misu, Jianu, Marin, Sepeanu Teodor, CSELLER Ludovic, Constantinescu Marin zis Duba_, Baciu Ion (col.ajuns in Directia inchisorilor si lagarelor), Nemes Iosif. La acest plan diabolic s-au alaturat pe plan local Dumitres­cu Alexandru(comandantul inchisorii), Carnu Ioan de la securitatea din Pitesti, ofiterul politic Marina (Iticovici) Ion si din personalul inchisorii au participat la batai si acoperirea torturilor gardienii Georgescu Alexandru din Leordeni, Ciobanu din Tiganesti, Dina Florea, Nistor Dumitru, Lazaroiu, Mandruta

Pentru ca de la Pitesti sistemul barbar a fost transferat si la Gherla merita trecuti si cei ce l-au sustinut: ofiterii politici Sucigan Gheorghe si Avadanei Constantin, precum si doctorul Barbosu Viorel, iar din partea administratiei locot. Mihalcea Aurel (ginerele lui Goiciu), Gabor Tiberiu, Vascanu Augustin.

Din randul detinutilor cel care a trecut la torturarea colegilor a fost Turcanu Eugen, ajutat la torturi de Popa Alexandru Tanu, Puscas Vasile, Pavaloaie Vasile, Livinschi Mihai, Stoian Ion, Romanescu Grigore, Popescu Aristotel, Patrascanu Nuti, Pop Cornel si multi altii

Torturile la care si-au supus colegii de puscarie de lot sau chiar de liceu au fost ingrozitoare, folosindu-se metode diabolice la auzul carora te cutremuri. In astfel de conditii au fost omorati la Pitesti circa 15 detinuti. Scenele de groaza petrecute in camera 4 spital si nu numai acolo, sunt descrise de Grigore Dumitrescu in ‘Demascarea’.Un episod din ‘infernul’ Pitestiului:

‘ Adormmiscari si soapte mi-au tulburat somnul. Printre pleoapele pe jumatate deschise vad capul lui Turcanu. Intre maini se pare ca are gatul unei victime. Langa el Puscasu, Steiner si Gherman. Din cand in cand se apleaca si ei peste victima de sub trupul lui Turcanu. In urechi imi patrund horcaielile nabusite ale terorizatului. Brusc, aud cum i se izbeste capul de ciment Tremur. Aud mereu izbiturile capului de cimentNitule, vorbeste Nitule cu vocea soptita. Capul izbit din nousi dupa cateva minute nesfarsit de lungi, o voce stinsa dintr-un piept sfarsit de puteri.nuuuu, nu stiu nimicUnul de langa Turcanu cu vocea tremuranda: a muritnu mai sufla

Era 26 Februarie 1950. Nitu le scapase calailor, nereeducat.’

In astfel de chinuri au murit si Gheorghe SERBAN si Mihai IOSUB, si Ion PINTILIE si Chirica BALANISCU si Alex. Bogdanovici, si alti circa 29 la Pitesti. Alte zeci au iesit traumatizati si schiloditi si fiziceste si sufletesti.

Marturie pentru aceste orori sunt din ce in ce mai multe, printre ele ale lui Aurel OBREJA, Chirica GABOR, Virgil MAXIM, Nicolae POPA, Mihai JIANU, Eugen Magirescu, Nicolae IONITA, Mihai BURACU

Aceeasi echipa de calai au continuat, cu aceeasi salbaticie si in acelasi sistem; au omorat la Gherla pe Ion CRISTEA (taran), Andrei DUMITRU (camioner), Ion DINCA (mecanic), Vasile DAMBU (ospatar), Dumitru RADOVAN (tamplar), Petre Gh. POPESCU (capitan), Ion TAMPA, Garofil M. DIMCIU si altii- trecuti intre victimele comunismului. Si aici au fost unii torturati pana au innebunii, altii au ramas neoameni, cu sechele nevindecabile

EXPORTUL REEDUCARII PRIN TORTURA

Pe 24 Februarie 1950 a sosit la Pitesti inspectorul Nemes Iosif si dintre calaii tortionari a luat pe Sobolevschi Maximilian si PRISACARU Ion, pe care i-a instruit si trimis la Brasov. Acolo au inceput sa bata pe Zamfirescu Constantin si Ismana Ion, care au inceput sa strige pe geam si a intervenit administratia, oprind ree­ducarea prin violenta. In continuare cei doi calai s-au ocupat cu strangerea de informatii pana la 13 Feb.1951, cand au fost trimisi la Peninsula,

La OCNELE MARI, unde se gaseau cateva sute de detinuti fara condamnare, toti oameni in varsta, s-a trimis o echipa de persoane de­semnata de Turcanu si Iosif Nemes ca sa terorizeze pe acesti lagaristi. Acesti tortionari au fost: Stefanescu Grigore, Samson Ion, Gemeniuc Constantin si Vladoianu Liviu. Administratia i-a incura­jat si le-a pus la dispozitie celulele 10, 11 si 12 la etaj, unde nu aveau acces paznicii. Timp de 6 luni a durat tortura prin care a trecut Petre JUTEA,Vasile TAFLAN, Virgil MATEIAS, Vasile HANU A fost omorat istoricul de la Roma GRAMA Gheorghe-Gioto de catre Strugaru Mihai, altii au inebunit, ca Stefan Verescu si preotul An­drei ADAM, care si-au revenit dupa ani si ani.

TARGUL OCNA a fost o inchisoare pe care MAI-ul a destinat-o ca spital pentru sutele de bolnavi de plamani din cauza conditiilor de exterminare in care fusesera tinuti si a torturilor prin care trecusera. Conducerea MAI a cautat sa profite si de acesti bolnavi care veneau din muncile de exterminare ale Canalului sau torturi­le din Pitesti si Gherla. In acest scop Nedelcu Mihai impreuna cu Nemes Iosif, cu avizul lui Nicolschi, au trimis la Tg.Ocna pe Nutti Patrascanu ca sa initieze sistemul de la Pitesti. S-a inceput intr-un grup restrans de fosti reeducati la Pitesti, cu aco­perirea ofiterului politic Sleam Augustin si a inspectorului Nemes si Tudor Sepeanu. Dar bolnavii au gasit energia sa reziste, sa ri­posteze, alertand prin strigate locuitorii orasului. Patrascanu a ramas doar sa faca pe informatorul ofiterului politic pana in 1952, cand a fost ridicat si implicat de cei pe care ii servise in gru­pul lui Eugen Turcanu, sfarsindu-si ticaloasa activitate dupa comutarea pedepsei cu moartea, in inchisoarea Jilava.

Vinovatia MAI-ului este cu atat mai mare cu cat si ofiterul po­litic Sleam Augustin, implicat in represiunea brutala, a lovit pe detinutii Banu Alexandru si Ianolidis Ion. A continuat sa santajeze bolnavii cu medicamente in schimbul delatiunii. Noroc cu doctorita Danielescu,care a depus eforturi pentru a-i salva. Cu toate aces­tea, din randurile acestor bolnavi, torturati in anchete si inchi­sori au murit 67 de tineri intre 1950 – Aug.1953.

Martori ai reeducarii din Tg.Ocna:Penciu Gheorghe, Ionescu Nicolae-Galbeni.

La Caransebes fusesera adunati vreo 25-30 intelectuali de seama si fosti oameni politici (Emil Hatieganu, deputatul de Balti Dumi­tru Topciu, Valer Roman, Ion Costinescu, Anton Dumitriu, Ioan C. Popp, Ion SIMU, Trixy Mironescu ) si altii mai tineri carora Nicolschi le pregatise o reeducare. A trimis pe Iosif Nemes, Ludovic Cseller si Teodor Sepeanu, cu un nou locot.major ca director. Acesta s-a adresat detinutilor spunandu-le: ‘Sa nu credeti ca v-am adus la pension, pana in primavara nici unul dintre voi nu va mai fi in viata’. A inceput regimul de restrictii si sanctiuni si pentru ca nu da rezultate, a cerut ajutorul Bucurestiului. Dupa esecul de la Tg.Ocna, a luat de acolo doi oameni ‘de mana’ din cei instruiti de Turcanu, anume pe Barjovescu Dumitru si Strachinaru Constantin, pen­tru a-i termina pe ‘boieri’. Acestia au venit si pregateau terenul pentru trecerea la violenta. S-au gasit cativa tineri care-i cunos­teau de la Suceava si le-au pus gamelele cu ciorba fierbinte in cap, saturandu-i de reeducare. S-a terminat actiunea Nicolschi aici, la Caransebes, dar ea continua in forta peste tara.

EXTERMINAREA PRIN MUNCA FORTATA IN PARALEL CU ASASINATELE

LUI NICOLSCHI

Regimul represiv impotriva miscarilor de rezistenta continua dupa modelul Beria, netinand seama nici macar de acea justitie corupta pe care o subordonasera securitatii.

Nicolschi, nemultumit de unele sentinte ‘blande’ s-a dus la Timisoara si a aranjat cu lt.Coloman Ambrus ca sa-i trimita niste detinuti pe care sa-i lichideze. Prin adresa 10.007/1950 s-a cerut directorului de la Gherla (Stelian Tomulescu) sa trimita la Timisora 7 detinuti pentru continuarea anchetei (Vernichescu A., Popovici Gheorghe, Puschita Petre, Ghimboasa Nicolae, Smultea Gheorghe, Luminosu Gheorghe si Ungureanu Gheorghe). De fapt erau sase fiindca Ungureanu Gheorghe era deja omorat in ancheta pe 3-04-1949 si fu­sese inregistrat la spitalul din Timisoara (din cauza unui TBC pulmonar) si inmormantat in cimitirul Saracilor. Cu toate acestea justitia poporului 1-a condamnat la 20 ani. Deci cei sase de pe lista au fost urcati in curtea inchisorii Gherla si au plecat cu lanturi la picioare, dar la Timisoara n-au mai ajuns niciodata. Au fost impuscati la marginea unei paduri, se pare Padurea Verde, si aruncati intr-o groapa comuna. Dupa ce familiile au inceput sa se intereseze de soarta lor, MAI-ul a facut niste certificate false de deces in August 1957, si i-au inregistrat de la nr.101-197 intr-un registru -dublura- ca toti morti in aceeasi zi, trei la ora 12 si patru la ora 13, in spitalul din Timisoara.

Si nu au fost singurii asasinati.

Constanta, unde fusesera executati ‘numai’ 13 partizani iar 16 primisera pedepse intre 15 si M.S.V., iarasi 1-a suparat pe calaul Securitatii poporului. Dupa 20 zile de cand ajunsesera la Gherla, s-a primit dispozitia sa fie transferati la Timisoara si pe 9-03-1949 au luat drumul Banatului intr-un vagon duba, dar n-au mai ajuns niciodata, fiind asasinati la marginea aceleiasi paduri Verde. Si in acest lot apare detinutul Ion Constantinescu mort cu adeva­rat pe 24 Feb.1950 in vagonul duba si inmormantat la Gherla. Dar la expedierea lotului la Timisoara s-a plecat si cu numele lui pe lista si cand in 1957 s-au intocmit certificate de deces false, a fost facut si pentru Ion Constantinescu unul, deci mort a doua oara, si acum inregistrat la Timisoara.

Si securitatea de la Cluj a primit dispozitia sa transfere la Timisoara 14 partizani din lotul de la Muntele Mare si Mihai Pa­triciu s-a executat. Printre cei 14 asasinati a fost POP Alexandra, MOLDOVAN Simion, VANDOR Victor, OLTEANU Emil, ROBU Ion, MAXIM Alexan­dru, MARGINEANU Petre. Ridicati pe 2 Aprilie si impuscati; iar inregistrarea tot la Timisoara, pe o lista cu 54 de martiri.

Pentru aceste crime oribile trebuie facuta dreptate. Criminalul odios Nicolschi declara cu cinism in 1990 la interviul luat de Lucia Hossu pentru lamurirea misterului: ‘Cine a stiut in ’49 ca vi­ne ’89’, cu alte cuvinte i-ar fi lichidat pe toti.

Aceasta afirmatie era in concordanta cu linia partidului care in discutiile pentru instituirea muncii fortate subliniase: ‘UN MILION DE DUSMANI DE CLASA EXTERMINATI PENTRU A CONSTRUI CEA MAI BUNA SI MAI DREAPTA DINTRE SOCIETATI.’

Cu acest slogan a plecat in 1950 in Dobrogea, lt.col.Cosmici Eftimie (inspector din Directia generala a lagarelor si supravegherea detinutilor la munca fortata, trasandu-le subalternilor cruzimea – ca sarcina de serviciu. Cruzimea au aplicat-o pe teren subalternii lui, Albon Augustin (fost ceaprazar ), ajuns comandantul tru­pelor ce pazeau detinutii la Canal si Liviu Borcea (finul lui), co­mandantul lagarului de exterminare de la Capul Midia. Amandoi sadici si fosti informatori ai fostei sigurante, infiltrati printre comu­nisti si amandoi condamnati si repusi in functie dupa 2-3 ani.

Primul zbura in elicopter deasupra locurilor de munca la canal si cobora din loc in loc, indreptandu-se urland spre detinuti:

‘Banditilor, cu gamela sa sapati canalul inainte de a muri.’

Iar finul Borcea intra in baraci tot urland: ‘Banditilor, arun­cati mancarea in W.C. ca sa slabiti si sa sabotati lucrarile’, iar bietii oameni mureau de foame, la el in lagar mancandu-se caini.

CANALUL

Pentru torturarea a sute de mii de oameni prin munca fortata in vederea exterminarii lor, se face vinovata conducerea comunista ca­re s-a subordonat intereselor unui stat strain, ruinand si infome­tand populatia tarii.

Prin HCM nr.613 s-a aprobat planul de construire, proiectare si cercetare intocmit de comisia condusa de Saposnicov. Printre semnatari, Petru Groza, Gh.Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Lothar Radaceanu, Th.Iordanescu, Popescu-Dorneanu, Ion Vinze, Bucur Schiopu.

Director general al Canalului a fost numit Gheorghe Hossu, ingi­ner sef si prim director adjunct Mayer Grunberg, iar Vasile Poste­uca si D.Antoci, directori generali adjuncti (HCM. 913/1949).

Intre cei ce jubilau era si Ana Pauker care declara: ‘Construim uriase lucrari fara burghezie si impotriva ei’.

Da, s-a construit fara burghezie, dar sub supravegherea consili­erului sovietic Vorobiov, ajutat de Mihailovici, Tiganov, Maximov

Se intreceau in sublinierea avantajelor ca: asigurarea celui mai ieftin transport spre Marea Neagra, industrializarea regiunii de sud-est a tarii, crearea conditiilor favorabile pentru imbunatati­rea agriculturii si combaterea secetei, dar ascundeau scopul real, ca se urmarea indepartarea Romaniei de la Gurile Dunarii si Delta, intrate in obiectivul Moscovei si mai ales ajutorul ‘fratesc’ prin ‘imprumutarea’ utilajelor obosite (pentru care plateam chirie 24 ore din 24 ore) si vinderea portilor de la ecluza Tasaul, care fusesera gresit proiectate si alte ajutoare tot ‘dezinteresate’.

Bratele de munca o constituiau detinutii si pentru camuflare i-au numit ‘forte MAI’ sau ‘forte speciale’.

Cand directorul Canalului, Gh.Hossu, avea nevoie de brate de munca se adresa ministrului de interne si acesta da ordin -Directiei Anchete- care repartiza pe regiuni cifrele si un nou val de ares­tari se abatea peste tara fara motiv, ‘din necesitate’

Si pentru impulsionarea lucrarilor, in Martie 1950 s-au deplasat Cseller Ludovic, Sepeanu Teodor, Albon Augustin, Badica Ilie la ‘pe­piniera’ de la Pitesti si au trimis o suta de ‘mladite’ la Peninsula, unde s-au constituit in brigazile de spargatori ’13-14′. Au fost primiti cu bratele deschise de ofiterul politic Chirion, o bestie umana. Acestia s-au organizat cu functii intre ei si chiar au dat conduca­tori si la alte brigazi. Printre numele devenite celebre se numara: Bogdanescu Ion(brigadier), Enachescu Simion(brigadier), Lie Pompiliu (brigadier), Bala Andrei(brigadier), Lupascu Ion(brigadier), Petrica Ion(brigadier), Cojocaru Constantin(prim-brigadier), Grama Octavian (prim brigadier), o serie de pontatori ca Bordeianu Virgil, Livinschi Mihai, Maracine Paul, Metesan Fl.(pontator si brigadier la preoti ), Sofronie, Sobolevschi, Gherman Coriolan (brigadier ) si altii fara functii, dar tari de mana: Codreanu Augustin, Condrea Aurel, Sofronie Const., Stancu Ion, Rosca Petre, Voin Ion, Prisacaru Ion s.a.

Acestor brigazi ‘fruntase’ li se daduse voie sa aiba acordeoane ca sa se ‘destinda’ dupa munca de pe santier.

Seara puneau paturile la ferestre, incepeau sa cante cu acordeoanele, in timp ce altii erau torturati. Unele victime erau in permanenta tinute in aceste brigazi si scose la lucru cu calaii. In aceasta categorie se aflau comandorul Titus Ceausu, prof.doctor Ion Simionescu(fost ministru), Marin Pitigoi(deputat PNT) acestia erau pusi noaptea sa spele dusumelele, cateodata purtand in spate cate un tortionar, li se da ratia de mancare redusa si ziua pe santier fortati si munceasca pana la epuizare.

O alta categorie o formau diferiti detinuti, turnati de infor­matori ca nu muncesc, sau ca barfesc regimul si administratia.

Un episod tragic s-a petrecut pe 21 Iunie 1951, ramas in memoria celor ce au trecut prin Peninsula ca ‘Noaptea Sfantului Bartolomeu.’ In aceeasi seara, dupa stingere, au fost scosi 18 detinuti din brigada 18 b. si dusi in brigada a 13-a, a lui Bogdanescu Ion. Acolo au fost toata noaptea batuti ingrozitor, desfigurati si un taran, Gheorghe Sandru (din com.Vintu Mare de pe Tarnave) a murit din aceasta groaznica bataie. A durat toata noaptea si spre dimineata inainte de a suna desteptarea au fost scosi si aruncati pe la colturile baracii, ca in halul acela sa mearga la munca. Martor si victima la acea data este prof.Gurau Vasile.

Alt caz si mai grav a fost al doctorului Ion Simionescu care dupa luni de chinuri in aceasta brigada, n-a mai putut suporta si in ziua de 12 Iulie 1951 la pranz a plecat agale din santier si sol­datul din cordon a tras si 1-a impuscat. Martor Remus RADINA.

Dumitrache Ion, un subofiter din Pucioasa-Dambovita a fost legat de stalpul din mijlocul platoului, legat cu lanturi la picioare; in noaptea de 4 Aprile 1951 1-au dus in beciul cu cartofi, unde a fost impuscat de Bogdanescu Ion si Madan Ion cu pistolul dat de ofiterul politic Chirion. A fost apoi tarat langa sarma ca sa insinueze ca a vrut sa evadeze, dar au uitat sa-i desfaca lanturi­le de la picioare. Martor Ionitoiu Cicerone.

A mai fost si sublocotenentul Mircea Magearu (din cavalerie), impuscat pe drum spre santierul de lucru. Martor, Tolescu Tiberiu.

La 23-08-1951 a fost impuscat Ion.Museteanu in Poarta Alba.

Au mai fost impuscati si pe alte santiere si sunt semnalati printre Victimele comunismului.

Detinutii erau obligati sa lucreze 10-12 ore cu norme duble fata de cei de afara si la carat pamant mergeau cu jug dupa gat, ca sa le fie mai usor fiindca manile le erau numai rani.

La lucrari nu era nici un fel de protectie. La Capul Midia, un­de se lucra sub un mal inalt si pericolul era iminent, unii detinuti au refuzat sa lucreze in acele conditii (Coposu Corneliu, Ghica Serban si Funda Tache).

S-au oferit 10 insi sa lucreze. Dar la un sfert de ora de lucru s-a prabusit malul peste toti, omorandu-i. Printre ei se aflau: Fox Andrei(din Resita), Naum I. Alexandru (Petresti-Putna), Oltea-nu Victor(Petresti-Putna), Stefan T.Lazar (com. Independenta-Galati).

Accidentul s-a intamplat pe 27 Martie 1951.Martor, Coposu Corneliu.

Cu miile au murit exterminati in aceasta munca faraonica ce s-a dovedit inutila. Planurile tovarasesti nu fusesera bine intocmite si gura de varsare de la Tasaul s-a dovedit necorespunzatoare.

Dar tot partidul comunist a gasit solutia: sabotaj.

Acest dezastru din cauza incompetentei comuniste s-a produs intr-un context politic favorabil pentru Gheorgiu Dej care pri­mise consimtamantul Moscovei de a ramane singur stapan pe putere. Cu perfidia ce-l caracteriza, si-a gasit omul ce-i trebuia la Mi­nisterul de Interne ca sa poata el conduce si dirija politia poli­tica comunista impotriva eventualilor concurenti din partid, sau a unei posibile opozitii anticomuniste.

Acest om nu era altul decat Alexandru Draghici, membru Birou­lui organizatoric P.M.R. unul dintre cei mai duri stalinisti. Cum era si adjunct al Ministerului de interne, Teohari Georgescu fusese inlaturat in Aprilie 1952 de la conducerea Ministerului, Gheorghiu Dej 1-a si promovat.

La inceputul noii misiuni, insotit de Petre Socol (seful Sectiei de control si instructaj) a plecat in inspectie pe santierele Ca­nalului de unde a venit ‘foc si para’, ca detinutii sunt ‘boieri’, traiesc mai bine decat ostasii care-i pazesc si ca lipseste controlul din partea MAI, adica a lui Teohari Georgescu. Cu alte cuvin­te incepuse lupta pentru succesiune pe spatele detinutilor care, poate in infern ar fi dus-o mai bine decat in subzistenta MAI-ului.

Intors la Bucuresti, a trimis o comisie sub conducerea maiorului Maximilian Vardan ( seful Serviciului de contrasabotaj al Canalu­lui, sa confirme intr-un raport concluziile lui Draghici. Dar in raportul facut a specificat Vardan ca nu e vorba de sabotaj ci de deficiente organizatorice. Cu acest raport, Vardan si-a semnat iesirea din securitate pentru atitudine dusmanoasa. Gheorghiu Dej a fost in ‘dezacord’ cu concluzia acestui raport, deoarece acolo era sabotaj iar anchetatorii ‘sa ia masuri pentru curmare’.

In sedinta care s-a tinut cu participarea lui Alex.Draghici, Iosif Chisinevschi, generalii Pintilie, Nicolschi, Mazuru, cu sefii de Directii, Misu Dulgheru, Gogu Popescu si Garabedian, precum si a con­silierilor sovietici Mihailovici, Tiganov si Maximov, s-a transmis dispozitia din partea conducerii comuniste sa se organizeze un proces, cu indicatia exprimata de Gheorghiu Dej prin Iosif Chisinevschi ca sa se tina procesul cat mai repede si judecata sa aiba loc la Canal.

De fapt ‘inculpatii’ erau deja gasiti si pe 29 Iulie au fost arestati iar pe 1 Septembrie 1952 s-a dat sentinta de generalul prea ascultator, Alex.Petrescu, in aplauzele tovarasilor veniti incolonati, iar trei oameni nevinovati au fost executati pe 14 Oc­tombrie 1952: NICHITA Dumitru, ROZEl Aurel-Rozenberg, VASILESCU Nicolae-Colorado.restul au primit intre 20 ani si M.S.V.

Intre 10-12 Sept.1952 s-a judecat al doilea lot de ‘sabotori’, carora li s-au dat pedepse intre 8-25 ani munca silnica. La rejudecarea procesului sentinta a fost casata, dar intre timp Dumitru Butoianu murise in temnita.

In ceea ce priveste ancheta securitatii din 1968 asupra procesu­lui de la Canal, in concluziile ‘strict secret de importanta deose­bita’ se mentioneaza:’Din documentele existente reiese ca situatia lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra era dezastruoasa si ea se datora conceptiei gresite a intregii constructii care, in consecin­ta, era sortita esecului Pentru a se acredita ideea ca neregulile existente pe santierul Canalului erau consecinta unei actiuni de sabotaj si a se abate atentia de la adevarate­le cauze, s-au inscenat actiuni judiciare impotriva unor oameni nevinovati. In aceste doua procese s-au sacrificat oameni – trei persoane nevinovate de savarsirea vreunei fapte penale fiind executate – in scopul justificarii unei idei total com­promise. ‘

GENOCIDUL INRADACINAT IN U.R.S.S. PRIN SANGE

SI EXPORTAT PRETUTINDENI PRIN MINCIUNA si FORTA

Pe 2 Aprilie 1944: ‘Guvernul sovietic declara ca nu urmareste schimbarea regimului social existent in Romania'(Molotov)

Iar pe 7 Martie 1945, trimisul lui Stalin (Sulam Berezinsky) aduce cele 10 porunci Anei Pauker (in Romania), printre care:

‘Micile gospodarii taranesti trebuie desfiintate pentru a-i lip­si pe taranii mici proprietari de pamant, de masini si vite. Aceasta va deschide calea spre absorbirea lor in sistemul co­lectivist.’

Micile gospodarii taranesti constituiau satele, adevarate organisme vii in care se plamadeau fiintele, adevarat rezervor de va­lori morale necesare propasirii statului.

La sate era locul pastrarii tezaurului mostenit, credinta, datinile, obiceiurile, legendele, cantecele tot ce mintea sanatoasa a omului crescut intre izvorul cu apa cristalina si bolta cereasca.

Aici, pe bucata lui de pamant mostenita sau castigata de el sau de inaintasi in lupta pentru apararea hotarelor tarii, in aceasta gospodarie si-a modelat filozofia lui sanatoasa, organizandu-se si asigurandu-si existenta, dupa intelepciunea si puterea lui de munca.

Mai mult, gospodariile taranesti asigurau hrana oraselor, a tarii; prin munca lui tara devenise granarul Europei.

Acum, prin directiva din 7 Martie 1945, i se fura dreptul la viata, era manat ‘fortat’ spre sclavie.

Acum a inceput genocidul impotriva taranului, cand alti nechemati vroiau sa-i dea sa manance cu masura, sa nu se mai scoale dupa cel de al treilea cantat al cocosului si sa duca tot ce munceste altora ca­re stau si dau sfaturicare vor calcula cand si cat are nevoie.

Pana acum vorbea cu cerul care-i arata comorile din jur, il sfatuia ce sa faca si unde sa mearga. De acum, altii il sculau cu toaca si-l masurau cu ceasul si metru cub.

Dupa aceasta directiva, la 2 saptamani, prin minciuna cu improprietarirea, i-au invrajbit pe taranii de pe ogoare cu cei de pe front, carora le-a dat cea mai ramas de la cei ce impartisera. Si le-a dat fara dreptul de a-l imparti copiilor, de a-1 vinde, de a-l arenda Totul era planificat fiindca se pregateau alte etape prin care i-a obligat sa duca cote din ce in ce mai mari, incepand cu 19 Iulie 1945 (la 4 luni dupa improprietarire), iar pe 6 Iulie 1948, prin Decretul 121, se hotara ‘Colectarea se face direct de la batoza’. Pe valea Holodului, secretarul unei comune a fost bagat in toba batozei, iar prefectul de Bihor a scapat fugind pe fereastra primariei.

In toamna 1948 s-a venit cu o alta povara: desfiintarea razoarelor si comasarea pamanturilor in vederea intovarasirilor, primul pas spre colectivizare. Iar razmerite peste tot. In satele Loloiasca si Magula din Prahova, pretorul a fugit ascunzandu-se intr-un pod, iar invatatorul si primarul batuti. S-au facur arestari de tarani. Si dupa batai, locot. Vasile Gheorghe a inscenat un proces de razvratire. Cu Raportul 5/19637 din 4-11-1948, Tudor Dinca, seful securitatii din Prahova, cerea instructiuni:’sa ni se dea ordin de urmare, indicandu-ne Trib.mil. unde urmeaza a trimite vinovatii mentionati, precum si aprobarea urgenta asupra punerii in libertate a persoanelor citate, intrucat arestul existent la aceasta Directie este supraaglomerat, iar penitenciarele din raza noas­tra nu mai au locuri.’

Situatia era generalizata; taranii stateau cu furca in mana iar temnitele pline, dupa masivele arestari din 15 Mai 1948.

Ana Pauker se intrecea in declaratii cu Gheorghiu Dej pe spate­le taranului roman. Ea spunea pe 2 Oct.1948: ‘Victoria socialismului in Romania nu este de conceput fara indeplinirea colectivizarii’. (‘Universul’, nr.229/2 Oct.1948). Teoharie Georgescu, cu ocazia lui 7 Noiembrie elogiaza modelul colectivizarii (‘Universul’, nr.260/7 Noiembrie) iar el (Gh.Gheorghiu Dej raspunde ca ‘trecerea taranimii in gospodarii colective este singurul mijloc prin care taranimea saraca si mijlocasa poate scapa de mizerie si inapoiere’

Taranii care hraneau orasele devenisera ‘dusmanii poporului’, pe cand veneticii care ii vandusera erau etichetati ‘cei mai iubiti fii ai tarii’ bolsevizate.

Pentru a distruge satul – cetatea milenara a rezistentei romanesti – au inventat ‘chiaburii’, dupa modelul bolsevic.

Odata cu numirea lui N.Ceausescu ca adjunct la Ministerul Agriculturii, pe 2/3 Martie 1949, au ridicat fortat pe mosieri si famil­iile lor, aruncandu-i in fel de fel de colburi de tara, dandu-le voie sa-si ia maximum 20 kg din avutul vietii, restul ramanand la dis­pozitia scursurii satelor. Circa 20.000 au fost aruncati pe drum.

Dupa aceasta ‘mare victorie’, imediat s-a trecut la ‘limitarea chiaburilor’, categorie in care intra oricine pe care turnatorii satelor il indica ca atare, fara criterii, la libera apreciere.

N-a scapat nici marea masa a taranimii, pentru ca, prin Bul.Oficial nr.16/6 Aprilie 1949 se publica Decizia ministeriala 547/1949 care instituia supravegherea muncilor agricole in tot cursul anu­lui, spre a mobiliza la munca pe toti

‘PENTRU SANGELE NEAMULUI TAU CURS PRIN SANTURI RIDICA-TE GHEORGHE, RIDICA-TE IOANE!’

In comuna Roma moldoveneasca au incercat sa faca de Rusalii (12 Iunie 1949) primul colectiv din jud.Botosani si alde Ghita Panzaru, alde Hursoschi si alti 2-3, care-si bausera munca, au propus taranilor sa faca in sat un colhoz ca in ‘uniune’ Nici n-au apucat sa termine ‘sugestia’, ca s-au pomenit in primarie, telefonand partidu­lui. Cu masinile au venit urgent, Rukenstein si Feller cu intarituri de pusti si mitraliere, incepand sa aresteze si

Secretarul P.M.R. din comuna Lunca, jud.Nasaud, dupa o astfel de propunere, a fost bine batut, reusind totusi sa telefoneze judetenei dupa ajutor

Pe 5 Iulie 1949, in com. Arpasel de langa Salonta, taranii s-au rasculat strigand securitatii de la Oradea: ‘Nu vrem colectiv’.

In noaptea de 5/6 Iulie 1949, peste 35.000 de Moldoveni si Basarabeni au fost ridicati si trimisi in Siberia, unde numarul a tot crescut pana cand ministrul de interne Krugov raporta lui Stalin pe 17 Februarie 1950 ca numarul moldovenilor deportati ‘pentru totdeauna’ cu statut de ‘colonisti speciali’ se ridica la 94.792 de persoane.

Teroarea se raspandise peste tara si rezistenta crestea.

De Sf. Ilie 1949,1a Gura Raului din jud. Sibiu – activistii de par­tid veniti de la judeteana au incercat sa-i provoace pe taranii care nu voiau sa auda de intovarasire, chiar la iesirea de la sluj­ba, in fata bisericii. In vociferarile care, se auzeau, preotul Ilie Brad a iesit sa vada ce se intampla. S-a vazut inconjurat si cu 64 de tarani si tarance, aruncati in camioane si dusi la securitate, unde au intrat in metodele de tortura ale lui Gheorghe Craciun, timp de o saptamana. Martor, dr. Coriolan Brad.

Tot din fata bisericii, a plecat spre casa in ziua de 15 Martie 1949 si taranul Anton CICEU, in comuna Faraoani, jud. Bacau, dar n-a mai ajuns, fiindca la varsta lui de 80 de ani si in baston n-a pu­tut sa fuga si l-au rapus gloantele securitatii care luau biserica cu asalt.

In ziua de 24 Iulie 1949 colonelul Cseller Ludovic a fost ‘deranjat’ din somn si in loc sa plece dupa planificarea facuta sa se ‘racoreasca’ cu partizanii Maramuresului, a luat-o nespalat, spre Ghida, Satu Nou, Saldabagiu, unde taranii se rasculasera. Pana seara s-a patat cu sange, dar nici Crisurile n-au mai putut stinge focul taranilor revarsat peste incercarile de colectivizare.

Bihorul, pana spre Arad, a fost supus unui macel si a fost nevoie sa ceara ajutorul lui Mois de la Timisoara.

Zece zile a curs sangele taranului roman in apararea pamantului.

Locotenetul Retezan deznoda pe tarani in bataie iar capitanul Pancovici ii secera cu mitraliera.

Printre morti s-au aflat in:

Comuna Somesches: FAUR Ion, MARGINE Gheorghe.

Comuna Ucuris, BODEANU Ion, MATEOC Florea, MATEOC Ion (tatal), MATEOC. Ion (fiul)

Comuna Sepreus, INCICAU Mihai, PARVU Ion, PARVU Teodor, STANA Ion, HUTIU Ion                                               

Comuna Batar, CRACIUN.

Comuna Bicaciu-Salonta, PETRUT Dumitru.

Comuna Belfir, KIAK Laczi, LORICZ Soni

Comuna Girisu Negru, SARBU Silviu, BOTTON Gheorghe, BOLOG Ioan

Comuna Coroiu, LEUCUTIA Matei

Comuna Criva, HURTH Ioan, HUTUI Ioan, HUTUI Gheorghe..

Comuna Susag, PETRAN Gheorghe.

Comuna Tinca, Sucigan Vasile.

Pe langa numeroase arestari, schingiuiri la securitate, au fost deportari in Dobrogea pe timp nelimitat: Bicaciu ( 24 ), Belfir (20), Barar (24), Criva (24), Cociuba Mare (23), Girisu Negru (28), Susag (17), Taut (21), Talpes (28), Ucuris (31)

Satele au ramas sub ocupatie. Numai in com.Berechiu erau 315 militieni si 65 securisti care bateau incontinuu pe tarani.

Vinovati de tot acest genocid limitat la judetele Bihor si Arad se fac prefectul Petre Bele care atunci cand taranii au cerut sa treiere pentru ca nu au ce manca copiii, le-a raspuns batjocoritor: Iesiti pe islaz si pasteti, iar la Ucuris, primarul Teodor Cotuna (cu 2 clase primare) i-a indemnat: Mancati prune si castraveti ca sa puteti strange cureaua.

Pe langa aceste unelte murdare din mijlocul poporului, care au cerut pedepse exemplare, s-au remarcat Pintilie Gheorghe si Nicolschi, care au ordonat sa fie fara mila si executantii: lt.col. Ambrus Coloman, lt. col. Cseller Ludovic, Birtas Gavril, Mois Aurel, col. Clain (de la graniceri), lt.Martis Ion si Hartau Gheorghe, slt.Cimbrea Vladimir si Haiduc Iustin, si multi altii. Nu trebuiesc trecuti cu vederea anchetatorii Retezan, Pancovici, Aibanus Mihai, Bihari Emeric, Broitman, Kupfer, Litvin, Smilovici, Rafila Alexandru, SCHNELLBACH Martin (anchetator plin de zel si sadic )

Stelian BREAZU, fosta victima a regimului de barbarie, a obtinut marturia preotului Iosif Stoica din com.Gurba-Arad care relateaza printre altele:’Oamenii se intorceau acasa de la treierat cu sa­cii goi plangand si prefectul i-a trimis la pascut.dar de teama a anuntat securitatea A venit militia calare, care a facut arestari si executii sumare cadavrele au fost lasate in vazul tuturor, doua zile si doua nopti, fara macar sa-i acopere. Dupa aceia i-a pus in sicrie si i-a aruncat in camioane’

Si in judetul Satu Mare nemultumirile au dat nastere la o ras­coala, in urma careia au fost arestati multi tarani; dupa tortura de la securitate a lt.col.Weiss Ludovic si Ilonczai Iuliu, pe 17 Sept.1949, la marginea com. Odojreu au fost impuscati 4 taranii: Andrei POP, Gheza CHIRA, Endre BIRO si Gyulai SANDOR.

DIN TARA CRISURILOR SCANTEIA A SARIT IN TARA OBCINILOR

Cand in comuna Ucuris primarul striga la oameni sa ‘manance prune’ (tot pe 31 Iulie 1949) in com. Rogojesti plutonierul Vargolici, fortand pe tarani sa se duca la arie, s-a vazut tavalit, in timp ce lumea flamanda striga: ‘Afara cu bolsevicii, nu avem nevoie de comunisti.’ Pe 6 Aug. securitatea si-a facut intrarea in comuna si a inceput sa aresteze dupa lista lui Onofrei Socaliuc (omul securitatii). Cei arestati au fost torturati si condamnati la Suceava.

La Calafindesti pe podisul Dragomirnei, taranii revoltati au ta­iat firele telefonice si moasa Pruna a anuntat autoritatile care au sosit rapid la fata locului si ca sa faca liniste, lt.de la Radauti -Karl Segal, a descarcat mitraliera in cei peste 200 tarani adunati la primarie. A fost impuscat pe loc Vasile CACIUR, urmat de Filon ALEXEI si Dumitru IRIMESCU iar Amfilohie DIACONESCU a murit la spital si fiul lui Gheorghe Diaconescu (unul din cei 5 copii ai mortului) a fost ranit. Peste 20 de tarani arestati au fost torturati si li s-au inscenat procese. Altii, destul de numerosi, au luat drumul domiciliului obligator din Dobrogea iar familiilor nu li s-a dat voie sa-si ingroape mortii.

A doua zi, pe 7 Aug.1949, UFDR-istele, cu Hilda Rotaru, se gaseau in com. Fratautii Noi, langa frontiera cu ‘raiul ‘sovietic si indemna tarancele care se vaietau ca n-au ce sa dea la copii sa manance, ‘sa pasca buruieni si urzicute ca pe vremea foametei’. Secretarul de partid Stefan Botnar, intervenind sa le desparta pe satence de propagandistele de la oras, a fost lovit intentionat. Primarul a anuntat securitatea si a sosit acelasi Karl Segal cu 2 camioane cu militieni, dotati cu mitraliere, iar el a deschis focul in plin in cei vreo 1000 de tarani adunati la primarie. A cazut Ion DAVIDEANU si Ion ANDRISAN (de cate 20 ani fiecare), urmati de Ilarion IRIMES­CU, pe cand Vasile ISOPESCU a murit la spital. Securitatea a ridi­cat mortii si i-a inmormantat in secret.

Comuna a fost ocupata de granicerii de pe frontiera,iar militia a arestat zeci de persoane pe care le-a predat securitatii, unde Karl Segal le-a torturat si condamnat. Alti zeci de tarani, familiile victimelor arestate, au ajuns cu D.O. la Cuza Voda in Dobrogea.

Tot pe 7 Aug.1949 a cunoscut represiunea din plin si comuna BALACEANA, pentru refuzul de a duce graul la arie. Taranul Ioan DOBOS a fost impuscat pe loc, iar ranitii, Gheorghe ARCALEAN, Dumitru BLEORT, Ilie SASU, Mihai SASU si sotia lui Grigore URSACHE, arestati si dusi la torturile de la Radauti. Dupa lista primarului au fost arestate vre-o zece arestati si dus pentru torturare lui Feller si alte zeci au luat de domiciliului obligatoriu din Dobrogea.

Si comuna Stroiesti la 10-12 km. vest de Suceava a cunoscut aceeasi teroare, dar fara sa curga sange, doar arestari si deportari.

Ceva mai jos, in com.Butea la nord de Roman, tot pe 6 August 1945, au sosit doua masini cu securisti ca sa-1 aresteze pe preotul Gheorghe PETZ, dar clopotul a inceput sa sune si 3.000 de tarani s-au adunat cu furci si topoare rasturnand masinile. A fost chemata in ajutor armata, care a venit cu o tancheta si un tun in timp ce un avion survola aruncand petarde pentru a imprastia multimea. Au fost raniti la Poarta Scheii si s-au facut numeroase arestari. Chinurile au avut loc la securitatea din Roman sub conducerea calailor Davidovici si Parvu.

Sangele a curs din Belsug si in centrul Transilvaniei, unde calaul intre calai, Mihai Patriciu de la Cluj, nu s-a lasat mai prejos, dirijandu-si oamenii pe toate vaile si a impuscat fara mila, sa inspaimanteze lumea.

Astfel, pe Remus BRUSTUR din Lechinta l-a impuscat pe 1 August, Istvan KIS a fost impuscat pe 20 Iulie intre Vad si Mitresti, NAGY Lazlo a fost impuscat in seara de 12 Aug. la marginea satului Curteni, KACSO Stefan din Miercurea Nirajului a fost ucis la el acasa in noaptea 9/10 Aug., pe SANTA Iosif l-au impuscat in plina zi pe 7 Aug., la marginea Vatasului, in timp ce TINTARU Ion fusese impuscat chiar in securitatea de la Blaj.

GROPI COMUNE

Alti calai ai securitatii care au ‘muncit’ pentru urgentarea colectivizarii, ne-au lasat gropile comune care sa ne aminteasca de prelungirea genocidului rusesc pe trupul Moldovei.

Printre acesti sadici se numara: Poppig Ianos (Suceava), Blehan Octavian (Iasi), Karl Segal (Radauti), Fuchs Iani (Falticeni), Ruckenstein (Botosani), Davidovici( Roman)

In urma lor s-au descoperit fel de fel de gropi comune la:

– Dealul Marului, groapa situata la 300 m. intre Km.59-60, pe soseaua dintre Roman-Vaslui;

martori la sapaturi: Nicolae Popa, fratii Tanase, Ioan Rosca, Ioan Balan, Livia Dandara etc

-Dealul Balaurului, Martori la cercetari: fratii Tanase, Nicolae Popa etc

-Cotul Ciocoitei

-Poiana Caescului;

-Poiana lui Varlan;

-Caciulati, aproape de Caldarusani

1950, RASCOALELE SE GENERALIZEAZA in RAZBOI TARANESC

Cu toata amenintare lui Dej ca ‘va zdrobi fara crutare orice incercare de grupare sau de rezistenta a dusmanului fata de masurile economice si sociale luate de partid si guvern’, taranimea era in mare fierbere.  

Primavara lui 1950 aduce nemultumiri chiar in sanul colective­lor infiintate in urma HCM 294:30-03-1950, care printre altele pre­vedea: ‘Intreaga productie agricola, vegetala si animala va fi predata statului.art.9.

In Muntenia anul incepuse cu varsare de sange. Studentul Traian Gh.MARINESCU – Giacu care fusese in fruntea taranilor la sectia de votare din com. Izvoarele, cind in 1946 li s-a furat vointa nationala, dupa groaznicele torturi ale lui Carnu de la Pitesti, a fost dus la marginea comunei Izvoarele si impuscat pe 6 Feb.1950.Ves­tea s-a dus, dar nu i-a inspaimantat pe tarani. Cu o seara inainte, acelasi Carnu Ion, cu plut. Ciofrangaru, il impuscasera pe Dumitru A POSTOL, langa primaria din Suici.

Cand a inceput recoltarea si predarea cotelor la batoza, toata taranimea a fost in picioare spunand NU. Dupa 1 Iulie 1950 Ialomita a fost in ‘flacari’.

In loc sa curga boabe de grau, la batoza a inceput sa siroiasca prin sate sangele.

In comuna Gruiu s-au rasculat femeile ca nu mai aveau ce da la copii sa manance si au rasturnat masinile securistilor, care venise­ra sa potoleasca multimea.

Alta ciocnire a avut loc pe 3 Iulie la Rosiori pe Mosistea, unde a intervenit securitatea de la Caciulati cu Istoc Isidor (Ion), cu Tureanu Ilie si plut. Fote Alexandru. Au fost in acele zile raniti 2 militieni si un securist in infruntarea cu taranii care incercau sa elibereze pe cei arestati dintre ei.

La Dragoesti, tot pe Mosistea, primarul Rosoveanu a cerut interventia securitatii care pe 7 Iulie a venit si a impuscat pe tara­nul MATEI Alexandru si a torturat taranii prin casele lor, arestand 96 tarani. Torturati de Istoc I. la Caciulati, au fost deportati in Dobrogea. Martor si victima Eugenia IVAN.

La Ciuperceni, pe Videle, in 5 Iulie si-a facut aparitia securitatea si militia care a deschis focul si a facut 2 morti, 4 raniti si s-au retras cu peste 30 de arestati.

A doua zi, in vecini, la Silistea, a venit activista Carjalia cu o masina de sustinatori ca sa le spuna ca trebuie sa dea cotele de la batoza. Tarancele i-au spus ca n-au ce sa le dea copiilor sa manance. Ea a scos pistolul si a tras in aer, amenintandu-le. Ele au sarit pe ea si i-au sfasiat tot, lasand-o ca pe Eva linga primar, care incerca s-o salveze. S-a salvat cu fuga. A doua zi, a venit armata dotata de razboi.

Pana la sosirea securitatii, hartuirea cu taranii au inceput-o activistii de partid Varlan Dummitru si Dumitrescu, care a tras in multime. Cand a sosit armata trimisa de cap.Nedelcu T sub conducerea lt.maj. Stanescu Marin, sangele a inceput sa curga. Au fost impuscati: CRACIUN Aurica, COLIBASU Olimpia, POPA Stan, BICA Ion, ON­TICA Ion, BURCEA Ion. Peste 12 raniti, acesta a fost un prim bilant sangeros. Dupa 7-8 ore cat a durat teroarea asupra comunei au plecat cu 14 arestati la Calea Rahovei unde au fost luati in primire de Sepeanu Tudor si maiestrii lui schingiuitori, Stanescu Marin, Ionescu, Visan, Donecare pe langa batai groaznice, asmuteau si cai­nii pe ei. Pe langa acesti condamnati au mai fost ridicati 285 de tarani dupa lista intocmita de slt.Cristea T. si plut.Cazan Gheoghe cu ajutorul informatorilor din sat.

Rascoalele si crimele contra taranimii s-au tinut lant:

La Sarbeni (12 km. rasarit de Silistea, securitatea a tras impuscand 2 tarani, ranind 4 si arestand altii. La Soparlesti au ranit un taran.

La Udeni (sat la 2 km.de. Sarbeni) a fost 1 mort si 8 raniti, retragandu-se cu 15 arestati.

La Corbii Mari au facut 1 mort, 2 raniti si arestat 10 tarani. La Corbii Ciungi a fost acelasi bilant tragic.

In jurul acestui focar au continuat revoltele la Fierbinti, Ghim­pati; pe 8 Iulie s-au facut arestari, la Camineasca a fost un mort si numerosi raniti, pe cand la Iepuresti taranii isi carau graul in timpul noptii si-1 bateau cu betele ca stramosii.

Tot pe 7 Iulie, taranii din Hangulesti, jud.Ramnicul Sarat au fost arestati de maiorul Gheorghe Barbu si lt.col. Strul Mauriciu de la Galati, pentru ca si-au cerut dreptul la hrana copiilor.

Pe 9 Iulie primarul din com.Potcoava-Calarasi a cerut inter­ventia urgenta a securitatii pentru ca taranii nu ‘ascultau’

Disperarea era generala. La Vagiulesti si Ungureni pe valea Motrului, militia a fost dezarmata iar in comuna Moacsa peste Carpati, langa Sf.Gheorghe, taranii au votat o proclamatie prin care comuna era declarata -‘republica independenta’, nemaiacceptand ‘re­latii comerciale’ cu statul roman.

Comuna Plevna din Ialomita, se baricadeaza intr-o reduta si re­fuza sa mai foloseasca batozele pentru a nu mai da cota.

In judetul Gorj., in comuna Plopsoru, a venit in Septembrie chiar Ministrul de interne, Teohari Georgescu, sa conduca ostilitatile impotriva taranilor ce se opuneau colectivizarii si dintre arestati a hotarat condamnarea la moarte a lui Constantin Constantinescu si Grigore Bratu.

Taranii din Gusoieni ( Valcea); Leu (Romanati ) gasisera motivarea sa-si duca graul acasa, fiindca incepuse razboiul in Coreea iar ro­manii faceau cazemate pe malul Dunarii. Si satele pana la Calafat, Tiu, Gighera, Cornu le urmau exemplu, iar securitatea nu mai putea face fata arestarilor.

Transilvania era in fierbere. La Marcus (langa Prejmer) taranii au facut trei zile greva foamei cu pancarte: ‘NU VREM COLECTIV !’.

La Micfalau, la inceputul lui Septembrie, timp de 5 zile, taranii inarmati cu coase si topoare au inconjurat comuna, au gonit activistii de partid care n-au mai avut curajul timp de o luna sa intre in sate; in rebeliunea de la Vadul Crisului au participat si tiganii.

Sa nu uitam motii care, cand aveau vre-o nemultumire, coborau din munte cu totii; acum aveau de ce, li se luasera locurile bune si li se daduse pasuni pe rape, li se luasera foile de transport si nu li se daduse nimic; nici gaz, sare si chibrituri nu le mai aduceau.

Acestea au generat miscarile de partizani din muntii Apuseni.

19 5 1 – ANUL MARILOR DEPORTARI

Pe 1 Aprilie au fost ridicati inca 2600 tarani din Bucovina de Nord si Basarabia si deportati in Siberia.

Urmand modelul sovietic, pe 15 Martie 1951, Teohari Georgescu, Iosif Chisinevschi, Vasile Luca, Ana Pauker, Dumitru Coliu si Gheorghe Gheorghiu-Dej, au semnat HCM 344/1951, cu privire la mutarea persoa­nelor ce ar dauna ‘construirii socialismului’. Acestia nu puteau fi decat taranii.

Cu acea ocazie s-a format o comisie din cinci persoane care sa duca la indeplinire ordinul: Alexandru Drachici, Marin Jianu, Mihai Burca, Pavel Cristescu si Vladimir Mazuru. Intre Beba Veche si Gruia, pe o adancime de 20-25 km, taranii indicati de informatori ca avand atitudini dusmanoase, in noaptea de Rusalii 18/ 19 Iunie au fost dusi si aruncati pe Baragan. Au fost necesare 20.000 cadre militare, 2995 de camioane si 6.191 de vagoane, care au carat dupa cifrele oficiale 40.320; dar, in realitate, numarul a fost du­blu, ajungand la aproape 100.000 de persoane. Printre cei ridicati:

BASARABENI din Banat- 8.477;

MACEDONENI -3.557;

Carciumari si chiaburi – 19.034:

SVABI – 20.000, printre ei numarandu-se si supravietuitori ai genocidului din Donbas ( 1945-1949). Redactorul Franz Schuttack crede ca in jur de o mie si-au pierdut viata pe Baragan. Cea mai valo­roasa lucrare la capitolul Svabilor a fost publicata de Heinrich Freihoffer in 1981 la Deggendorf sub titlul ‘Sklaven in Baragan’ si care cuprinde in 400 pagini fotografii, harti si un appendix documentar.

Alte documentatii intregesc aceasta drama: Miodrag Milin si Liubomir Stepanov (in Golgota Baraganului); Daniel Vighi (in Rusalii ’51) si Smaranda Vultur (Istorie traita – Istorie Povestita).

Datele oficiale nu respecta adevarul. De exemplu, indica ridicarea oamenilor din 172 de localitati cand in realitate s-au ridicat din 203.

Dupa caldura insuportabila din tren, au fost coborati la Lehliu si dusi intre 4 tarusi in plina campie si sub acoperisul cerului, indemnati sa-si faca bordeie ca vine iarna. Si se gaseau, de la copii de tata, la batrani de 90 ani, adunati in jurul unui butoi cu apa calduta in care misunau viermi si inconjurati de soldati si cui­buri de mitraliera. Un taran crestin relata: ‘In aceste saptamani mi-a murit de dezinterie copilul de 10 luni. L-am ingropat eu si cu sotia ca pe un caine si cu militianul la spate’.

Asa s-au format 18 asezari noi, in aceasta ‘Siberie romaneasca’.

In acest timp se omorau la Gherla, in reeducare, taranii, la canal tot ei erau exterminati cu jugul dupa gat, ca sa doboare normele, iar la poalele Vladesei, motii in colibe de 7-10 fiinte mancau buruieni, iar dupa copii ‘Curg zdrentele ca ploaia, ca o jale peste ciolanele ce ies prin piele’.

Acestia erau dusmanii regimului, supusi genocidului ce cuprinse tara subjugata.

Si in timp ce rusii transportau uraniul de la Ciudanovita (Banat) si de la Vascau, taranii vaii Crisurilor erau transportati cu va­goanele pe Baragan ca sa se pastreze secretul lucrarilor de jaf.

Pentru toate aceste abominabile masuri de destramare a poporului roman se impune procesul comunismului.

DESFIINTAREA TUTUROR STRUCTURILOR STATULUI DE DREPT

Lucretiu Patrascanu isi luase angajamentul fata de Moscova sa devina jurist al ‘poporului’, legalizand toate faradelegile, calificandu-le ‘emanatie’ a poporului; pana si furtul vointei nationale a devenit, sub iscalitura lui, un act de ‘dreptate populara’.

A mers pe acest drum stramb, dandu-le tovarasilor posibilitatea de a-1 duce in fata plutonului de executie pe cale ‘legala’.

Justitia, dupa desfiintarea inamovibilitatii magistraturii, nu numai ca a infratit-o cu executivul, dar a si subordonat-o, judecatorului revenindu-i misiunea de a citi cifra anchetatorului din coltul dosarului, iar avocatului, ‘un moft al justitiei burgheze’ i s-a dat posibilitatea de a se uni in concluzii cu procurorul si de a-1 ajuta pe acesta sa-si ridice nivelul celor 4 clase primare.

Pentru ca totul sa mearga planificat dupa poruncile Moscovei si ca sa se creeze un stalp solid de aparare a abuzurilor, au schim­bat structura armatei, inlocuind-o cu tradatorii pregatiti in URSS. (Marturiile lui Aurel State, Achile Sari, Marculescu.)

LUPTA Contra CULTURII si BISERICII

Datorita acestor doua jaloane rasarite din popor, adevarate faruri luminoase ale conceptiilor liberale de dezvoltare a societatii, Romania a reusit sa-si ctitoreasca Statul de drept.

Acestea trebuiau daramate si lor le-a pregatit Gheorghiu Dej mormantu1 la Canal.

Inceputul a fost cu tineretul care s-a dovedit de neinfrant, fi­ind prezent in toate actiunile anticomuniste.

Tinerii din satele Maramuresene au fost prezenti alaturi de parinti la podul Izei (6 Martie 1945) aparand hotarul tarii, tinerii au fost primii in miscarea de rezistenta din Obcinile Bucovinei si in tineret s-a tras pe 8 Noiembrie 1945 de catre comunistii din Ministerul de Interne.

Pentru ca nu puteau sa ingenuncheze studentimea din Cetatea Moldovei, au urmarit pe unul dintre conducatori, pe medicinistul Sergiu IACOVLOV si pe 18/19 Martie 1-a impuscat Ilie Natan (politist).

Dupa arestarile studentesti de la 10 Mai, a celor ce participasera la manifestatia anticomunista, a urmat atacul contra Ateneului Roman din 15 Mai, cand o parte din Ctitorii Unirii sarbatoreau 98 de ani de la Adunarea de la Blaj. La acest atac murdar au participat o mana de studenti ‘democrati’, deveniti agenti comunisti, care au spart geamurile acestui simbol al culturii romanesti. Printre ei se numarau unii care au ajuns scriitori la gazetele comuniste si propagandisti marxisti: Barbu Campina, Musat (nume imprumutat, isto­ric), Axinte, Cristea, Moroianu, Gorotcov, Aldea Sanielevici, Gr.Filipescu, Ion Biserica, Mircea Santimbreanu, Mihai Gafita, Petru Vintila

La Cluj, in atmosfera exploziva de dupa 14 Mai cand s-a anuntat de la Paris ca Ardealul a redevenit de drept al Romaniei, studentii au fost victimele muncitorilor maghiari de la Dermata si CFR, care inarmati cu rangi, topoare, lanturi, ciocane s-au napustit asupra Ca­minului Avram Iancu, distrugand usile, spargand geamurile, incercand sa intre peste ei pentru a-i masacra. Cei vre-o 200 de studenti s-au aparat ca plaiesii la Cetatea Neamtului, pana au venit Manasturenii in ajutor.

Dintre conducatorii atacului au fost comunistii Balsaz Egon, Adorjan Gheorghe, Neves Francisc, Butyka, Nagy Seszo si altii, sub acoperirea sigurantei din Cluj condusa de comisarul Gheorghe Cra-

ciun (calaul securitatii din Sibiu si directorul Aiudului). Martor, doctor prof. Coriolan Brad.

‘LAUDAT SA FIE TINERETUL CARE S-A CINSTIT PE SINE ARUNCANDU-SE
IN LUPTA CU NEMASURATA ABNEGATIE si DRAGOSTE DE NEAM si LIBERTATE,
URMAND PILDELE INAINTASILOR DIN 1848, 1877, 1914 si 1918.

VIGOAREA LOR ESTE GARANTIA VIITORULUI.’

Noii politruci s-au amestecat si in viata universitara, interzicand prin manevre necinstite alegerile studentesti. Profesorul Tudor Vianu a fost cel ce a sugrumat tinerea alegerilor univer-sitare, pe care Stefan Voitec le-a inmormantat, numind comitete provizorii dupa modelul de infiltrare comunist.

La mai putin de un an au trecut si la ‘organizarea elevilor’, pen­tru a-i face o anexa a politicii de indoctrinare comunista.

Imediat dupa semnarea tratatului de pace, care a lasat Romania tot acolo unde mai marii lumii hotarasera sa lancezeasca, oamenii traiau sub imperiul fricii, al nesigurantei, vazand peste tot numai semne rele. Generatia tanara care credea in politica ca intr-o arta a gu­vernarii in care viata sa se sprijine pe dreptate si credinta, pe adevar si dragoste, era aruncata din camine, alungata de la cantine, de indivizi manuitori ai batelor, recrutati ca agenti ai sigurantei si scribi ai notelor informative.

In Romania se instalase un indelung exercitiu al propagandei peste o lume supusa exterminarii.

Si pentru aceasta crima impotriva culturii si a intelectualitatii_; trebuie sa dea socoteala cei ce au impus comunismul prin minciuna.

In acel An al Pacii, tranzitia a inceput sa macine valorile, sa trivializeze trecutul si sa evidentieze reaua credinta la care aderasera din oportunism unii, dezbracati de caracter si onoare.

In ziua cand omenirea aniversa 158 ani de la demolarea Bastiliei si deschidea drumul spre libertate, dreptate si fraternitate, in Romania se ridica o alta Bastilie a terorii, in care au inceput sa fie aruncati Ctitorii Romaniei monarhice intregite. Dupa nu­mai 169 de zile, a fost azvarlit si monarhul, de cei carora le legitimase frauda.

Modelul sovietic, aceasta zisa democratie ce se instaura, parea din capul locului o infratire intre dictatura si gangsterism.

Deschiderea pe drumul pacii a inceput cu comprimarea cadrelor universitare: Gheorghe Bratianu, Gh.Cantacuzino, George Fotino, Ion Hudita, Victor Papacostea, Petre Caraman, A.Nitu si altii; Gheorghe Oprescu si Dimitrie Gusti au fost pensionati fortat.

Dupa atacarea oamenilor de cultura de catre Nicalai Moraru (fostul tabacar Morgenstein), a venit randul lui Francisc Pacurariu, pe 19 Mai 1947, sa se alature acuzatiei adresata lui Vladimir Streinu, ca incerca sa rastalmaceasca marxismul, afirmand ca Serban Cioculescu ar fi asemanat tendentionalismul literar marxist cu cel al nazistilor.(Rev. Literatura si marxism).

O serie de oportunisti incepeau sa se alinieze conceptiilor de abrutizare a societatii prin cultura, printre ei: Andrei Otetea, Al. Rosca, C.Daicovici, C.Balmus, A.Graur, Em.Condurachi, Eugen Jebeleanu_, Cicerone Teodorescu, Sasa Pana, Mihai Beniuc.

Ocupatia ruseasca, pe langa obligatiile economice si politice, au impus si o aservire culturala.

Continuandu-se ofensiva de demolare a institutiilor, s-a trecut la ‘curatirea’ cadrelor universitare de acele elite ce se bucu­rau de increderea studentimii si care faceau cinste invatamantului, incepandu-se o campanie desantata prin presa.

Autonomia universitara disparea prin Legea 659/24-08-1946.

S-a format o comise ministeriala de rationalizare a invataman­tului superior din: Traian Savulescu, C.Daicovici, Miron Niculescu, P, Constantinescu-Iasi, care, pe 2 Oct. 1947, a propus (si Stefan Voitec a aprobat) punerea in retragere a 80 de cadre universitare; pe altii i-au pensionat fortat; pe 4 Oct.1947 au trecut la suprimarea de 400 posturi in invatamant (asistenti, lectori, sefi de lucrari).

In locul lor au fost introduse cadre noi, credincioase partidu­lui si regimului, chiar daca nu indeplineau criteriile; incepea anarhizarea invatamantului.

Pentru a sublinia decapitarea invatamantului, e suficient a men­tiona ca Facultatea de drept, care avea in 1944 un numar de 45 cadre, a ajuns in 1950 cu 5 supravietuitori la catedre, pe cand 8 erau deja in inchisoare si altii muritori de foame.

Pericolul ce pandea a fost strigat in Aula Academiei Romane pe 14 Martie 1947 (la un an dupa ce se ceruse ‘Etatizarea Academiei’ de catre cel caruia i se cerea capul in presa comunista, profesorul de renume international Grigore T.Popa, care spune:

‘Una din formele cele mai teribile ale eticii este tirania dosarului Oamenii se tem, se suspecteaza unii pe altii. Cand intr-o tara puterea a fost luata cu forta, uzurpatorul are in vine frica unei alte uzurpari, sau a unei revolte de rasturnare Sa ne amintim putin ispravile dictaturilor de-abia rasturnate si a celor care asteapta sa fie rasturnate: bastoanele de cauciuc si untul de ricina, spionajul in familie prin copii, disparitia de oa­meni peste noapte, arestari si deportari, schingiuiri si viata in celule, spionaj intens si omoruri, luare de ostatici, confiscari de bunuri, rapiri din strada, descinderi nocturne si perchezitii, inscenari si eliminari din servicii’

La aceasta s-a redus viata romanului de atunci, timp de o juma­tate de secol: FRICA, si Gr.T. Popa a denunta-o, de la cel mai inalt for de cultura.

In timp ce vorbea acest profet, Traian Savulescu, C.Parhon, St.Nicolau (intrati in lantul colaboratorilor), cuprinsi de frica, s-au sculat si au parasit Aula spunand’si-a pierdut simtul conserva­rii’. Nu se stie daca ar mai fi auzit si.continuarea:

‘Daca Isus ar incepe astazi propovaduirea sa, este foarte proba­bil ca inainte de a fi rastignit, ar fi considerat reactionar si ar incheia repede cariera sa profetica intr-o celula intunecoasa, in numele ideilor progresiste’

Cand au venit sa-1 aresteze pe profesorul-profet, studentii au sarit in apararea lui, altii l-au scos pe un geam, disparand cu el. Ascuns la un bun prieten curajos, a murit bolnav, in ascunzatoare pe 18-07-1948.

Un coleg al sau, decanul prof. dr. Vintila Ciocalteu, a murit tot in ascunzatoare in 1947, pentru ca s-a opus la profanarea invataman­tului universitar, cand au vrut sa-1 impuna pe Simion Oeriu, care nu avea nici un merit, decat ca era impins de turma progresista.

In fata atacurilor tot mai furibunde contra culturii occidenta­le, care ‘ne adusese tot raul de pe lume’ si la indemnul lui G.Calinescu care, incadrat, dadea sfaturi ‘ca acum cand poporul intra in plinele sale drepturi (n.n.- dupa ce i se furase vointa), trebuie sa vrem sa fim alaturi de el’, curajosul savant Nicolae Banescu, intr-o comunicare, s-a referit la perdeaua de intuneric ce se lasa intre cele doua puncte cardinale, prefigurand ‘cortina de fier’.

CULTURA SUB SEMNUL TERORII: ANUL 1948

Sub fel de fel de motive, cadrele universitare pornisera pe Golgota. Pe 15 Mai, un val urias a aruncat tineretul – si in special studentimea – in fundul inchisorilor. Tot pe 15 Mai se deschidea Adu­narea Generala a Academiei Romane. In timpul acestor dezbateri omagiale ce subliniau rolul Revolutiei de la 1848, invocandu-se marile personalitati si dragostea lor de patrie, ca o nota discordanta au aparut C.Parhon si T.Savulescu, doua unelte rusesti, ca­re au pus problema desfiintarii Academiei Romane si a infiintarii Academiei R.P.R., ca organizatie de partid si de stat.

Pe 9 Iunie 1948, se radia Academia Romana si se numea o Comisie (conform directivelor) care in termen de 45 zile va depune Statu­tul de organizare al Academiei R.P.R. Aceasta era de fapt o aservi­re a spiritului si viza ‘coborirea nivelului’ (declara N.Banescu.- pe drept cuvant).

Membrii Academiei nu se vor mai intalni in plen, ci vor fi raspanditi prin inchisorile comuniste, de unde multi vor fi aruncati in gropile comune.

Din vechii membri au fost retinuti numai 27.

Iar cei 42 de membrii ‘fondatori’ aiAcademiei RPR, numiti de catre Consiliul de Ministri, vor propune alti 49 membrii titulari; toti cei 91 au semnat o rezolutie prin care se condamna Acade­mia Romana si se angajau sa serveasca cu devotament politica Par­tidului Muncitoresc Roman.

Intre lichidarea Academiei Romane si infiintarea sucursalei partidului comunist a avut loc o alta lovitura data economiei na­tionale: Nationalizarea industriei.

O alta pacoste pe capul tineretului

In 1945 a venit de la studiile moscovite, cu o carte de circa 30 de pagini, denumita ‘Gazeta de perete’, un anume Mihail Roller, care a constituit materialul pe linie de educatie. A mai publicat un ‘studiu de 10 pagini ignorate din istoria Romaniei moderne’, luandu-si rolul de reformator al istoriei Romaniei, ajutat de Barbu Campina.

Ca si-a batut joc de trecutul neamului romanesc, cu sprijinul culturalnicului Leonte Rautu, nu-i inca tot, dar ne-a si rescris istoria. Dupa moartea lui Stalin a circulat zvonul ca ‘ s-a sinucis Roller’. Marturie asupra acestei falsificari sta Comunicarea Liviei Dandara facuta la Sighet (inclusa in Analele Sighet nr. 6, pag. 574.).

In August 1948 a venit randul umplerii golului, de la soimii patriei pana la facultate prin inlaturarea ramasitelor si conceptiilor burgheze’, facandu-se loc indoctrinarii tineretului, spre a se scoate indivizi depersonalizati.

Se introducea marxism leninismul si limba rusa in invatamant.

Invatamantul era organizat exclusiv de stat; pe langa orele de indoctrinare se urmarea ‘indrumarea folosirii timpului liber’.

Gheorghiu Dej indicase: ‘De la gradinita copilul trebuie pregatit pentru viata in colectiv’.

BISERICA

Stalp de baza al Statului si una din cele mai importante in­stitutii opozante regimului comunist.

Din 1945 s-a incercat transformarea ei intr-o curea de transmisie a propagandei comuniste catre sate, unde preotii aveau o in­fluenta capitala asupra taranimii, care, dupa modelul rusesc, tre­buia sa fie adusa in situatie de sclavagism.

Au indemnat pe preoti sa se adune in sindicat si chiar dupa 6 Martie pe preotul C.Burducea l-au facut ministru, sperand cas­tigarea clerului. Castigul a fost infim si numai la ortodocsi.

Fortand nota, au trecut la exterminarea Patriarhului Nicodim care, pe 27 Feb. 1948, a murit in urma tratamentului cu otra­va de la Manastirea Neamt, si nu s-a aflat daca s-a spovedit Arapasului de la Iasi, pe a carui mosie se afla manastirea. Gheorghiu Dej avea nevoie sa-1 faca patriarh pe cel ce-1 gazduise dupa evadarea de la Tg.Jiu si sa i se marturiseasca despre uciderea lui Foris, ca sa fie dezlegat pentru urmatoarele, ce le avea planificate.

Dar in biserca fiind o randuiala, urma ca pe scaunul patriarhal sa se aseze Mitropolitul Moldovei Irineu Mihalcescu; cum partidul era grabit, pe 2/3 Aprilie 1948 a murit, de aceeasi ‘boala’ ca si patriarhul.

‘Preotul’ Marina din Valcea a fost trimis urgent la Iasi, a tre­cut prin toate treptele cerute de canoane si pe 24 Mai 1948 i s-a dat lui Dej omul imbracat in straie de patriarh democrat. Pentru ca toate mersesera planificate ‘ca la carte’, si alegerea s-a facut tot dupa ‘canoane’. Dupa relatarile Gabrielei Catalan ‘trebuie spus ca din cei 504 membri cu drept legal si canonic de vot, au fost prezenti 427 si au iesit 428 voturi exprimateTrebuie sa remarcam ca majoritatea celor cu drept de vot erau, nu clerici sau simpli enoriasi delegati de parohii si episcopate, ci politici­eni si politruci comunisti, mai mult sau putini anonimi, membrii ai M.Ad.N. sau ai guvernului, ori alti ‘tovarasi de drum’, cu diverse functii in administratia de stat locala si centralamobilizati la Patriarhie luni dimineata, 24 Mai 1948, in numar de 320, din care aproape 200 bucuresteni’.

In discursul de investitura, Patriarhul rosu s-a angajat la des­fiintarea bisericii Greco Catolice si silirea credinciosilor sa revina la ortodoxie, o pregatire cat mai buna a clerului (epurare si selectare), reorganizarea clerului monahal pe alte baze, imbinand viata duhovniceasca cu cea sociala si culturala, reformarea institutiilor pentru pregatirea clerului de mir si monahal, revizuirea predicilor, propaganda bisericeasca in favoarea statului si regimului comunist, dezvoltarea relatiei speciale cu Moscova, combaterea sovinismului si prozelitismului, precum si colaborare constanta cu Bisericile Ortodoxe surori.

Deci tapanirea isi impusese Biserica, sub lozinca ‘cine nu este cu noi este impotriva noastra’, in spiritul celei de a doua reuniuni a Cominforumului, care prevedea printre sarcini: intreruperea legaturilor Bisericii Catolice cu Vaticanul, desfiintarea Bisericilor de rit oriental, cele ortodoxe, prin teroare si santaj sa fie subordonate puterii instaurate in stat. Conditiile fiind create, pe 6 Iunie 1948, s-a inmanat carja patriarhului intr-un cadru so­lemn, in fata autoritatilor de stat si de partid.

Pentru ca directiva venea de la Moscova, la ea s-au aliniat si Bisericile din Albania, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia si Polonia, fiecare platind tributul sangeros al ingenuncherii.

ASALTUL COMUNIST IMPOTRIVA BISERICII GRECO-CATOLICE

Cand partidul comunist a programat moartea lui Nicodim, a fost chemat episcopul greco-catolic Iuliu Hossu si i s-a propus postul de Patriarh al Romaniei (ianuarie 1948).

Dupa refuz, Gheorghiu Dej, la indicatia Moscovei, si-a urmat planul criminal, sacrificind pe Nicodim si Mihalcescu si instalindu-si omul de casa -Marina (Justinian)- ca patriarh. Acesta a trecut la asaltul contra Bisericii Greco-catolice, denuntand Concodatul (incheiat in 1927) dintre Statul Roman si Vatican- pe 18 Iulie 1948. A urmat desfiintarea scolilor confesionale (3 Aug.1948). In luna Septembrie s-a trecut la depunerea episcopilor Ioan Suciu, Traian Frentiu, Alexandru Rusu si Ioan Balan.

Prin amenintari si santaj au adunat 38 de preoti (dintre care 2 au dezertat) si i-au pus sa voteze pe 1 Oct.1948 trecerea bisericii greco- catolice la ortodoxim, ocupand dupa aceasta cu forta biseri­cile si resedintele.

Intre 15-18 Oct., Manastirea Bixad a cunoscut zile de groaza, prin navalirea a peste 100 de securisti, militieni, activisti, care au arestat 23 de greco-catolici. Intre 28-31 Octombrie a urmat arestatarea celor 7 episcopi si alte zeci de preoti pana la 1 Decembrie 1948, cand a fost suprimata Biserica Greco-Catolica si i s-au confiscat toa­te bunurile.

Se dezlantuie o prigoana furibunda de arestari si arun­carea familiilor preotilor pe drumuri, din casele parohiale.

Clerul militar fusese scos din armata (care-si schimbase unifor­ma dupa modelul sovietic, avand ca general sef al educatiei pe Pe­tre Borila).

Justitia, odata cu nationalizarea (11 Iunie) se organizeaza tot dupa modelul sovietic. Dupa ce-1 aruncasera afara pe tovarasul de drum – Lucretiu Patrascanu – au inlocuit barourile cu colegiile de avocati, iar pe majoritatea magistratilor i-au disponibilizat, ina­inte de a le arata drumul inchisorilor (inmultite si intarite prin dotarea a inca 2 Tribunale militare, la Ploiesti si Sibiu). Ca asigurare a materialului uman pentru temnite au recurs tot la modelul sovietic_, cu infiintarea Directiei Securitatii poporului. In ultima zi a anului s-au infiintat trupele M.A.I.

Nu gresim daca spunem ca de la aceasta data Romania devenise o inchisoare in totalitate, deoarece, dupa sfidarea sistemului stalinist de catre Tito, se luasera masuri de siguranta in Banat si se trecuse la constructia liniilor de fortificatii in Oltenia.

Odata consolidat sistemul represiv intern, i-a revenit Anei Pauker sa integreze politica externa in cea ruseasca, rechemand de la posturi pe unii care n-au mai revenit niciodata si numind pe ai ei, ca sa in­deplineasca misiuni ascunse in favoarea Moscovei.

Aceste fapte justifica in plus crima de tradare a poporului ro­man, de aservire a tarii unei puteri straine.

Femeia aceasta cu grad de colonel rus, care inchinase Moscovei afa­cerile externe ale Romaniei, a denuntat acordul dintre Romania si Franta, impreuna cu toate anexele (semnate in 1939) si a expulzat nuntiul apostolic Gerald Patrik O’Hara si pe colaboratorii sai pontificali John Kirk si Guido del Mestri, in maximum 3 zile (4-07-1950).

Teohari Georgescu a trecut la interzicerea Cultului Catolic in Martie 1949, dand mana libera lui Gh. Pintilie (Bodnarenko) si lui Alex. Nicolschi sa inceapa arestarile. Din 1 Dec.1948 pana in 1964 au arestat peste 4000 preoti de toate riturile si ierarhii Catolici si greco-catolici au fost exterminati.

Biserica a fost injosita, batjocorita, calugarii alungati din manastiri si dupa cum vom vedea, slujitorii ei acuzati de spionaj.

Nu trebuie sa uitam politica ruseasca agresiva, nu numai in ta­rile satelite, ci si in cele occidentale – foste aliate- sabotind, dupa 1947, aplicarea Planului Marschall de ajutorare economica a tarilor subjugate- pe care urmareau sa le destabilizeze. In Franta, aproape 6 luni, incepand din Iunie 1947, comunistii au incer­cat preluarea prin forta a guvernului, organizind greve si sabotaje peste tot, obligand guvernul sa cheme 30.000 de rezervisti pentru a curma flagelul. Si cum el se intindea cu consecinte grele asu­pra Italiei si in general a Vestului (Blocada Berlinului), Papa Pius al XII-lea a excomunicat pe toti membrii si simpatizantii partide­lor comuniste (care faceau jocul de agenti de infiltratie) preci­zand; ‘Comunistii nu se afla la stanga, ei sunt la est.’

POLITICA DE CRIMA CONTRA SPIRITULUI si CULTURII

Pe langa represiunea contra Bisericii, reformarea invatamantului cu epurarea si arestarea cadrelor universitare si desfiintarea Academiei Romane, s-a trecut la epurarea a peste 8.000 titluri de lucrari si scoaterea din biblioteci a numeroase tone de carti de pe tot cuprinsul tarii, de la Academia Romana, Bibliotecile Universitare, de la liceepana si de la Scoala de nevazatori (Vatra Luminoasa Bucuresti), lucrari carora li s-a dat foc, ca pe timpul nazistilor.

Paralel cu aceasta actiune de ardere a stiintei, comunistii au lansat lupta contra ‘spionajului’, vazand in fiecare intelectual un potential spion, mai ales pe cei ce studiasera in strainatate si pe cei ce aveau legaturi cu cei veniti din strainatate_, sau purtatorii de corespondenta cu rudele si prietenii stabiliti in strainatate.

In 5/6 Mai 1950, au fost ridicate 83 personalitati ale vietii politice romanesti (pe drept cuvant Ctitori ai Romaniei) din 1918 pana in 1940, fosti ministri, subsecretari de stat, guvernatori ai BNR si dusi in inchisoarea Sighet ( nume de cod ‘Dunarea’).

Pe tabelul intocmit de colectivul M.A.I. (format din Marin Jianu, gen. Pavel Cristescu, col.Gavril Birtas, col.Mihail Dulgheru, Lt.colonel Teodor Sepeanu si maior Ilie Badica) se scria:’Toate elementele politice care au avut un rol in viata politica a tarii. Sa se gaseasca motive de internare in proces.’

Comandantul inchisorii spune despre cei veniti:’ Batrani, slabi, bolnavi, speriati. Niste umbre. Unul din ei, Bratianu; am avut trei in penitenciar, a fost scos pe brate din duba si dus in celula lui.

Era in coma. Asa ajunseseSi ce sa fac cu el?O sa-1 ingropi in secret intr-un loc feritA murit in noaptea aceea’. Ordinul de arestare si trimitere fusese semnat de Gheorghe Pintilie (Bodnarenco). Numarul lor a crescut pana la 139 si din ei au murit 84, in conditii de exterminare.

Tot aici au mai fost adusi 66 de ierarhi si clerici catolici si greco-catolici dintre care de asemenea au murit multi in conditii de exterminare.

A doua zi dupa arestarea Ctitorilor, familiile au fost evacuate din domiciliu si duse la marginea oraselor in magazii sau locuri insalubre, lipsite de conditii umane si de lucrurile care le-au fost confiscate. Urmasii au fost nu numai evacuati, dar si cu pensiile taiate, iar copii lor cu urmari la servici, sau in campul muncii.

Jaful a fost total. Guvernul a dat un H.C.M. in 1956 prin care legaliza jafurile.

Si tot Gheorghe Pintilie a semnat ordinul din 15-04-1952, prin care au fost arestati membrii familiilor elitei romanesti de la Sighet si tot pe baza administrativa au fost trimise la munca de exterminare sotiile, copiii si alte rude apropiate.

Felul cum lucra justitia si Ministerul de Interne este de reliefat de cazul prof. ministru Mihail Manoilescu, arestat 5/6 Mai 1950, mort la Sighet pe 31 Dec.1950; dar pe 12 April 1952 el a fost condamnat in lipsa la 15 ani temnita grea si 10 ani degradare civica, cu confiscarea averii.

O alta categorie de intelectuali si fosti functionari adminis­trativi ai Romaniei Mari, intre cele doua razboaie mondiale, a fost arestata in noaptea 15/16 August 1952. Din acest lot, de ordinul miilor, au facut parte fostii primari, notari, perceptori, prefecti, preoti si invatatori de prestigiu, care impiedecau prin pre­zenta lor procesul de colectivizare si foarte multi membrii ai partidelor PNT si PNL, care scapasera arestarilor din 15-08-1949. Acestia, adunati din toata tara, pe baza de tabele administrative pe termene (24-60 luni) au trecut prin Ghencea si au ajuns la Poar­ta Alba, de unde au fost dirijati spre lagarele de munca fortata (de exterminare) in care au murit foarte multi: la Gales, Peninsula, Capul Midia. Dupa 19 Iulie 1953 (inchiderea Canalului) au fost adusi la Poarta Alba ca schelete supravietuitoare (multi n-au mai putut fi salvati).

O alta categorie o reprezinta fostii functionari ai politiei si magistrati, care mai erau in viata dupa 1918; au fost arestati aproape in totalitate dupa 20 Iulie 1948_, cautandu-se, inainte de exterminarea lor, sa se stoarca de la ei date compromitatoare despre comunistii din conducerea superioara a partidului comunist. Am amintit ca mai mult de jumatate din fostii comunisti fusesera agenti ai sigurantei si acum puteau fi un pericol pentru Gheorghiu Dej. Incepuse rafuiala interna, prin excluderi din partid si se ajunsese la varful conducerii. Gheorghiu Dej se simtea amenintat de Foris (pe care-1 lichidase), de Lucretiu Patrascanu (arestat din Mai 1948), de Ana Pauker,Vasile Luca si Teohari Georgescu (pe care i-a arestat in 1952) – urmand sa le faca procese.

RUINAREA ECONOMICA: SARACIREA si INFOMETAREA POPULATIEI

Guvernul comunist, format din agenti si slugi ale Moscovei, au urmat ‘modelul sovietic’ fara sa opuna rezistenta.

Cand, dupa seceta dezastruoasa si ruinarea din cauza razboiului, puterile occidentale au propus tuturor tarilor din Europa un plan de redresare economica (Planul Marschall ), tarile subjugate l-au refuzat la ordinul Moscovei. Romania si Polonia, pe 4 Iulie 1947, iar Cehoslovacia, desi il acceptase, a anuntat ca renunta la plan. Masaryc spunea ca ‘Noi nu suntem decat niste vasali.’

Pentru aceasta politica economica se fac vinovati comunistii, fiindca au refuzat cooperarea cu Europa occidentala. Au departat tara de sursele viabile, integrand-o politicii URSS, care era departe de a atinge nivelul industrializarii spre a acoperi cel putin 50% din necesitatile vasalilor. Si ca sa fie si mai strans legata de interesele Moscovei, a intrat in Sept.1947 in Cominform, un pas inspre divizarea Europei.

Dar omul bolnav de la Moscova incepuse sa se teama de complo­turi si-i suspecta pe cei mai apropiati, dupa lovitura primita de la Tito.

Dupa ce, pe 31 August, maresalul Jucov a trebuit sa moara pentru a fi linistit Stalin, acesta a facut sa dispara de mana lui Beria si pe Solomon Mikhaels (conducatorul Comitetului evreiesc antifascist). Desi recunoscuse statul Israel (infiintat in 1948), la scurt timp Stalin si-a schimbat optiunea pentru arabi si a dezlantuit o persecutie anti-evreiasca, nu numai in Rusia, dar si in tarile satelite care a durat pana la 13 Ianuarie 1953, cand s-a anuntat descoperirea complotului ‘asasinii in halate albe’ (doctorii evrei care, dupa asasinarea lui Jucov, ar fi urmarit si disparitia altor conducatori ai URSS). Pana la aceasta data, fusesera arestati mii de evrei antifascisti si mai ales intelectualitatea, interzicandu-se publicatiile lor. Am amintit aceasta intorsatura in politica dictatoriala impotriva celor ce-i sprijinisera, fiindca ea s-a impus si celorlalte state satelite, avand un caracter nazist, de exterminare.

Ca la comanda, Rusia sovietica declanseaza un razboi ciudat contra Statelor Unite, la inceput in 1949, in Europa, pe spatele tarilor satelite. Americanii sunt invinuiti ca prin Churchill au incercat sa instaureze o federalizare balcanica in jurul lui I.B.Tito.

Esecul rusesc de a face pe anglo-franco-americani sa se retraga din Berlin prin blocada impusa, a dus la crearea N.A.T.O-ului; Moscova a raspuns prin obligarea Germaniei de rasarit si Cehoslo­vaciei sa recunoasca frontierele lor cu Polonia.

Imediat s-a declansat o atmosfera de ‘spionita’, in tarile subju­gate de URSS inscenandu-se comedii de procese.

In 22 Sept.1949 a avut loc la Budapesta un proces cu pedepse capitale in care grupul Laslo Rajk a fost acuzat ca a fost dirijat de Tito ca sa rupa Ungaria de Cominform, alaturand-o Federatiei Bal­canice. Faptele ‘recunoscute’ in timpul anchetelor au fost judecate in procesul ce a avut loc.

In Bulgaria, pe 7 Dec.1949, s-a judecat o alta comedie judiciara in care un vechi militant comunist acuzat ca era unealta lui Tito pentru integrarea Bulgariei in Federatia Balcanica, dupa anchete barbare, a recunoscut rolul de spion al imperialistilor si legatu­rile cu conducatorul iugoslav. Ajuns la ‘proces’ nu a recunoscut insa declaratiile facute in anchete. A fost executat si dupa aceea s-a publicat o scrisoare facuta inainte de moarte, prin care revenea asupra declaratiilor din instanta. In timp ce era arestat Kostov, liderul Dimitrov G. se intorcea in cosciug din URSS, nevindecat.

Polonia a fost si ea teatrul unei inscenari, dupa numirea maresalului rus (de origine poloneza) Rokosovski ca ministru al Apararii si comandant sef al armatei poloneze, in Noiembrie 1949. In acelasi timp Gomulka si doi prieteni au fost exclusi din partidul comunist. Altii au fost arestati ‘recunoscandu-si’ vinele dupa dorinta anche­tatorilor si condamnati cu lotul generalului Stanislaw Tatar (un preludiu pentru procesul lui Gomulka, deja arestat) in timp ce la Praga se regiza o alta inscenare.

Cehoslovacia a cunoscut din 1950 o serie de arestari printre veteranii comunisti iar pe 24 Nov.1951 a fost ridicat Rudolf Slansky, cu un anturaj numeros de evrei. De la Moscova a fost trimis generalul Likhatchev, colaboratorul lui Beria, ca sa ajute la pre­pararea procesului (de retinut ca dupa executia lui Beria, a fost si el lichidat la Moscova).Torturati si drogati de dr.Sommer (care s-a sinucis in 1968, dupa primavara de la Praga) au fost judecati pe 23 Nov.1952. Din 14 inculpati au fost exe­cutat (11) pentru tradare, spionaj, sabotaj, deviationism Din lot au facut parte 11 evrei, acuzati ca ‘prin origina lor erau predispusi sa fie instrumente ale spionajului american’.^.

Unul dintre acuzati, jurnalistul A.Simone a declarat in instanta, ca sa fie pe linia acuzarii, ca un coleg american David Schoenbrun i-ar fi zis:’Este o datorie a fiecarui evreu de a sustine americanii chiar daca nu sunt de acord cu toate detaliile politicii lor.’

Marturisirile ‘facute’ in timpul procesului trebuiau sa evidentieze ca evreii, popor international, bucurandu-se de un rol privilegiat, neavand sustinerea in tanarul stat Israel, au intrat in conspiratia condusa de Statele Unite contra Uniunii sovietice in scopul de a smulge Cehoslovacia din prietenia cu sovieticii, urmarind s-o transforme intr-o noua Iugoslavie.

Imediat dupa proces, ziarul comunist praghez declara sionismul ca inamicul nr. 1 al clasei muncitoare, o acoperire a antisemitismului ce il manifesta Stalin si prin care urmarea schimbarea politicii spre populatiile arabe, subliniind ca au aceiasi inamici (comuni) cu comunistii. Schimbarea trebuia justifi­cata, mai ales ca pana ‘ieri’ Cehoslovacia furnizase armament Israe­lului, de la munitie usoara pana la avioane de vanatoare. Acum schim­barea de orientare se facea cu perdeaua sionismului care acopera dupa modelul sovieto-ceh intregul lagar comunist.

Ca sa fie in ton cu modelul sovietic, Gheorghiu Dej declara in Noiembrie 1949 ca partidul comunist iugoslav este format din asa­sini si spioni imperialisti care au pus mana pe putere. Si ca sa dovedeasca prin fapte atasamentul, a trecut la intarirea frontierei cu Iugoslavia, aducand armata ruseasca in sprijin.

Mai mult, a arestat cateva sute de sarbi din Banat, legandu-i de cativa ofiteri din securitatea de la Timisoara intr-un proces de spionaj.

‘SPIONITA IMPERIALISTA ‘

Aceasta boala raspandita de Moscova s-a intins peste toata tara si s-a trecut la arestarea tuturor celor care facusera studii in occident si a cuprins pe cei ce aveau prieteni in apus, a celor ce primisera vizite din apus, a celor ce aveau rude in strainatate, asupra celor ce purtau relatii cu membrii diplomatici sau jurnalisti straini, aceasta molima cuprinzand si pe cei ce mergeau la Biblio­tecile straine pentru a citi ziare, a viziona filme sau a imprumuta carti.

Americanii au descoperit o serie de spioni ai tarilor comuniste, printre care sotii Rosenberg, care au furat din secretele bombei atomice, pe care a reusit in 1949 s-o realizeze. Sotii au fost judecati si executati. Atunci s-au dezlantuit la comanda procese in toate tarile satelite condamnand sute de oameni prin inscenari.

Tot americanii au descoperit pe consilierul de presa si cultura al Romaniei de la Washington ca facea spionaj si l-au expulzat. In­cercand Bucurestiul sa introduca o serie de activisti comunisti in Statele Unite pentru propaganda in favoarea pacii si a comunismu­lui, s-a refuzat viza de intrare in U.S. A. a lui Emil Petrovici, Mihai Socor, Petre Constantinescu-Iasi s.a.

Ca riposta, pe 1 Martie 1950, s-a intalnit Biroul Politic al CC al PMR in prezenta lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lotar Radaceanu, Iosif Chisinevschi si Alex.. Moghioros, avand la punctul 1 din ordinea de zi ‘Inchiderea oficiilor de informatii american si englez’. Chisinevschi a spus ca ‘noi am mai luat hotararea sa inchidem ‘Institutul francez’ si totusi el continua’. Gheorgiu Dej a subliniat ‘trebuie luate masuri de arestare impotriva tuturor care merg acolo.’

Pantiusa Bodnarenco deja semnase ordinul de arestare, si de pe strada incepusera sa fie ridicati cei ce ieseau de la biblioteci. Angajatii romani ai bibliotecilor si oficiilor de presa au fost arestati si ei, torturati in anchete si condamnati pentru ‘inalta tradare.’

Biblioteca era o anexa pe langa legatia USA din Bucu­resti (sub conducerea lui Frank R. Shea); se urmarea oprirea informatiilor scurse din occident, prin presa si reviste.

Pe 26 Aprilie 1950 s-a inscenat la Bucuresti un proces prin care acuzatii erau invinuiti de atatare la razboi, transmitere de informatii despre misiunea sovietica si miscarile de trupe; acestea,
dupa cum vom vedea, erau facute de Rusia in vederea declansarii celui de al III-lea razboi mondial de pe teritoriul Romaniei. In acest lot, un fel de ghiveci, erau amestecate nume de diplomati ame –
ricani, englezi, suedezi, francezi si ziaristi, functionari. Ca persona­litati, in boxa acuzatilor se numarau surorile Nora si Any Samuelli, Constantin Mugur (contabil-casier la biblioteca), Eleonora SuneWied (fiica regelui Albaniei, secretara), Liviu Popescu-Nasta (corespondentul ziarului ‘New York Times’, a carui fiica era casatorita cu prof.William Deakin, secretarul lui W. Churchill). Toti au fost condamnati si doi au murit in inchisoare, iar restul au fost vanduti pe dolari americani, dupa un deceniu, de acelasi Dej, care hotarase condamnarea lor.                                  

Serban Radulescu Zoner, la sfarsitul relatarii despre acest proces (Anale Sighet 7, pag.336) scrie: ‘In timp ce o mana de istorici incearca sa ridice valul tacerii de pe o jumatate de veac al unui regim la fel de criminal ca si cel nazist, alti colegi de-ai lor vehiculeaza prin publicatii si, mai ales, prin intermediul posturi­lor de televiziune jumatati de adevar, pentru a crea confuzii si a manipula cu dibacie opinia publica.’

Un alt proces de spionaj al imperialismului, s-a judecat pe 30 Iunie 1960, in care s-a incercat sa se implice legaturile unor ro­mani cu legatia Turciei, cu Belgradul, cu Atena. Era o inscenare murdara. Era vorba de sotiile unor cetateni romani ce isi castigasera libertatea, si care incercau sa reia legatura printr-un aviator sau cu ajutorul unor ambarcatiuni turcesti. S-au aflat in boxa: Ciobanu Vasile (pilot), Ciocalteu Alexandru, Valsan Nicolae (marinar), Kiazim AktuanS-au pronuntat si pedepse capitale, care s-au comutat pe viata.

Pe 5 iulie 1950, secretarul de legatie al Angliei a fost expulzat.

Nu a scapat nici Legatia Frantei de la Bucuresti, in jurul careia s-a inscenat un proces de spionaj judecat in 20 Oct.1950 si in care s-au pronuntat condamnari la moarte: MATEI Dumitru (preot catolic), DRUSZCZ Romuald (inginer), CUDALBU Ion, si altii au primit pedepse intre 15-25 ani, unii fiind functionari francezi.

Si neuitarea nu se poate asterne. Se citea in nr.117 al Universului din 3-08-1948, dupa anun­tarea reformei invatamantului, articolul ‘Situatia din Franta’ care incepea: ‘In anul 1940, guvernul Daladier-Reynaud-Schumann-De Gaulle preda Franta in mainile fascismului german. Azi aproape aceiasi oameni preiau conducerea tarii in mainile lor.’

Pe drept cuvant Marcel Fontaine era revoltat contra acelor falsificatori de istorie, slugi ale represiunii sovietice. Si pe drept cuvant, ar spune ca si noi – ca aceiasi oameni care au batjocorit istoria atunci se gasesc azi pe posturi neocomuniste.

Dupa acea reforma a sovietizarii invatamantului, Marcel Fontaine, cu alte 27 cadre ale Institutului Francez, au fost expulzati. El, directorul Institutului, venit cu gradul de capitan in Misiunea Militara franceza, condusa in 1917 de generalul Berthelot -facut cavaler al Legiunii de Onoare, a revenit dupa razboi in Romania intregita si a functionat ca profesor la Turnu Severin, Craiova si Bucuresti. A continuat sa serveasca Romania in cadrul Radiodifuziunii Franceze, la sectia romana.

Recunostinta romanilor ar trebui sa fie vesnica fata de el si pentru lotul de circa 100 de fosti colegi si elevi, arestati in 1952, torturati si suferind in numele generoasei idei de libertate franceze si condamnati intre 1 si munca silnica pe viata in ‘Lotul de pe langa Ambasada Frantei.’ Marturie poate da Michaela Ghitescu.

Dupa ce Ungaria, Cehoslovacia si Bulgaria facusera procese rasunatoare impotriva Iugoslaviei lui Tito, a venit si randul Romaniei sa execute dispozitia Moscovei. Sutele de arestati sarbi din 1949 au fost judecati in mai multe loturi in 1950. Cel mai important proces a avut loc pe 1 Aug.1950 in jurul ing. Basler Djuro si Milutinovici Nicola, condamnati la moarte intr-un grup de 12 persoane. Acuzati de spionaj in favoarea anglo-americanilor prin intermediul lui Tito, de sabotaj si de tendinta de a rupe Banatul romanesc Romaniei, fiind implicata si legatia Iugoslaviei de la Bucuresti, cei arestati au stat inchisi pana la normalizarea relatiilor din 1954.

Pentru ca era intetita lupta impotriva imperialistilor, in August 1951 s-a mai judecat un lot principal de legaturi cu di­plomatii englezi_, pronuntandu-se 4 condamnari la moarte: generalul Mihai Romanescu, Gheorghe Polizu-Micsunesti (actionar la societati comerciale), Liciu Alexandru (prim presedinte al Curtii de Apel de la Bucuresti) si Mihai Bosoanca (colonel si mosier). In aceasta in­scenare au mai fost implicate peste 60 de persoane, folosite ca mar­tori si apoi condamnate la pedepse mari, dupa torturi groaznice in urma carora multi au murit in temnite.

Pentru ca de la Moscova, unde era ‘farul’ calauzitor care cunostea adevarul vesnic, Stalin ‘omul cel mai bolnav’ al omenirii a lansat atacul contra Vaticanului, care avea influenta mult mai mare prin cuvant si convingere in toata lumea.

Biserica pe care o incolonase in organizatiile comuniste din U. R.S.S., a cautat s-o subjuge si in tarile satelite, de unde episcopii catolici continuau sa trimita darile lor de seama Vaticanului, ignorand existenta Moscovei. Asta in limbaj comunist insemna spionaj in slujba imperialistilor care pregateau un nou razboi.

In Ungaria, tara catolica, a doua zi de Craciun 1948, a fost ares­tat Mindszenty (cardinal) care excomunicase pe preotii procomunisti. A fost condamnat pe viata si in anul urmator 12.000 de calugari au fost dati afara din manastiri. Episcopul msg.Groesz care dupa discutiile cu puterea politica a ajuns la o intelegere, recunoscand intaietatea statului si indemnand populatia sa sprijine munca ‘glorioasa’, a fost si el arestat in Iunie 1951, data dupa care alte su­te de prelati au luat drumul inchisorilor.

Cehoslovacia a mers pe acelasi drum. Inca din Mai 1948 episcopul primat mgr.Beran a dat o circulara prin care excomunica pe toti clericii ce vor lucra cu comunistii. Regimul a trecut la secularizarea scolilor confesionale iar in Oct.1949 Beran a fost inchis. In 1950 s-a trecut la arestari masive de preoti (in noaptea de 14/15 Aprilie), ca in anul urmator sa fie judecati si condamnati pentru spionaj.

Din August 1949 pana in Aprilie 1950, se poarta discutii cu guvernul in Polonia si Biserica recunoaste autoritatea statului, co­operativele taranesti si lupta impotriva miscarilor subversive, in schimbul garantarii libertatii cultului, a pelerinajelor si pro­cesiunilor. Dar peste un an, Pravda ataca clerul acuzandu-1 de in­telegere cu Vaticanul si cu revizionismul german. Relatiile intre Biserica si stat se deterioreaza pana cand, pe 26 Sept.1953, episcopul primat Vasinschi va fi arestat.

In acest context de lupta a statului se inscrie si actiunea inceputa din 1948, dupa cate am vazut, in Romania desfiintandu-se Biserica greco- catolica in 1948, interzicandu-se cea romano-catolica cu arestarea tuturor episcopilor, secularizarea scolilor si manasti­rilor si de asemenea arestarea a circa 4000 preoti si calugari.

Dar anul 1951 cerea un proces rasunator de spionaj. Si pe 10-09-1951 s-a infaptuit la Bucuresti, avand ca personaj principal pe episcoul Augustin Pacha (de la Timisoara). Dovada ca totul era dirijat de Moscova, a fost subliniata de col. procuror Aurel Ardeleanu, care in rechizitoriu a spus ca inca din Feb.1949 Vaticanul a cerut sa se intensifice campania de calomnii impotriva lagarului comunist condus de URSS, pentru rasturnarea acestor regimuri. Din indemnul Vaticanului, Bisericile din aceste tari s-au opus nationalizarii, coo­perativizarii agriculturii si au dus o actiune de spionaj ‘dovedit’ prin procesele Rajk, Mindszenty(Ungaria), in Cehoslovacia, Polonia, pana in Albania unde in Mai-Iunie 1950 s-a stabilit legatura com­plotistilor cu Vaticanul si cercurile marshalizate din Italia.

In ghiveciul de la Bucuresti, pe langa prelati au amestecat legatia Italiei, un medic, inspectori din Ministerul invatamantului si peste o suta de calugarite si civili din diferite medii sociale.

De aceea, in procesul comunismului, trebuie condamnat pentru tradare si subordonare unei puteri straine guvernul de la Bucuresti, care actiona prin agentii Moscovei dupa modelul sovietic stalinist.

La cel de al XlX-lea Congres al partidului comunist al URSS, vasalii s-au intrecut in osanale ridicate lui Stalin si poporului rus care i-a ajutat. Cu acea ocazia (15 Oct.1952), Gheorghiu Dej preaslavind sprijinul sovietic a declarat in fata lui Stalin la Congres: ‘Pentru prima oara in istoria sa, poporul roman a obtinut o adevarata libertate, independenta si suveranitate ca stat.’

Gheorghiu Dej a fost un adevarat criminal, practicand genocidul ca si tovarasii lui moscoviti. ‘Fascismul si comunismul s-au intrecut unul pe altul prin amploarea distrugerilor si anihilarea oame­nilor. Ambele regimuri sunt definitiv condamnate, chiar daca adeptii sistemului sovietic nu vor sa recunoasca, ii tot gasesc scuze si motivari. Salbaticia, cruzimea, ororile regimului comunist, inchisori­le si lagarele sale de exterminare lenta au fost aidoma celor ale regimului nazist.( Dinu C.Giurescu: Romania in al doilea razboi mondial, pag.168; Editura ALL-199 Bucuresti).

STALIN PREGATESTE CEL DE AL TREILEA RAZBOI MONDIAL

ROMANIA IN AVANTPOST

La inceputul lui Ianuarie 1951 Stalin a convocat la Kremlin pe primii secretari ai partidelor comuniste cu ministrii Apararii na­tionale din tarile respective, printre altii: Polonia cu Boleslaw Bierut si cu ministrul Apararii Rocosvschi; Cehoslovacia cu Klement Gottwald insotit de ginerele lui, A.Cepika; Romania cu Gh. Gheorghiu-Dej insotit de general Emil Bodnaras; Ungaria cu Mathias Rakosi; Bulgaria cu V.Cervenco; Germania cu Walter Ulbricht; din partea URSS Antonov (ministrul Apararii), Mailenkov, Beria, Mikoian, Hrusciov, Suslov si altii.

Cu aceasta ocazie Stalin le-a spus ca razboiul din Coreea a demonstrat slabiciunea militara a Statelor Unite si socotea ca a sosit timpul sa profite in Europa, fiindca nici o putere nu este in stare sa se opuna armatei sovietice. Lagarul sovietic este net superior in timp ce armata americana nu-i prea mare si este ocupa­ta in Asia. Acestea erau planurile conducatorilor sovietici de invazie a Europei la inceputul anului 1951.

Mai mult, sovieticii contau ca sunt in posesia bombei atomice si au superioritatea in arme conventionale ce le permitea ajungerea la Atlantic. Sovieticii erau presati si de faptul ca trebuie sa se hotarasca inainte ca bomba cu hidrogen a americanilor sa devina operationala.

Inainte de a trece la sarcina ce revenea Romaniei, sa aruncam o privire in Extremul orient unde politica ruseasca incerca sa in­curce politica americana, ca sa nu poata opri masinatiunile ei din Europa.                                 

Dupa ce a ajutat pe Mao Tze Dun sa proclame Republica populara chineza pe 21 Sept.1949, URSS recunoaste China comunista pe 23-11-1949      si-1 invita pentru 2 luni pe conducatorul chinez la Moscova. In Consiliu de Securitate reprezentantul Moscovei a cerut intrarea Rep.Populare Cineze in locul celei nationaliste, care pe 28 Feb.1950 s-a instalat in Formosa avand ca presedinte pe Ciang Kai Sek.

Consiliul de securitate s-a opus iar URSS a inceput sa boicote­ze prin neprezentare, ducand la o criza ce a durat pana la 1-08-1950, cand a revenit.

Intre timp, la Moscova se incheiase pe 14 Feb.1950 un tratat multilateral cu China dovedind omenirii ca Moscova este stapana pe destinele popoarelor de la Elba la Oceanul Pacific.

Intors cu asigurari de asistenta din partea lui Stalin, Mao a trecut la ocuparea Tibetului, iar pe 25 Iunie 1950, Coreea de Nord trece frontiera (paralela 38°) in Coreea de Sud si ocupa capitala Seul.

Politica externa a SUA, preconizata de Truman avea in vedere sa bareze comunismul mondial dirijat de URSS, care urmarea sa puna Piciorul in Africa de Nord (prin obtinerea unui mandat asupra Tripolitaniei si sprijinirea tarilor arabe dupa crearea Statului Is­rael ), iesirea la Golful Persic. Acum se vedea confruntata pe cealalta ‘cortina de fier’ de pe paralela 38°.

Imediat Truman a autorizat pe generalul Mac Arthur sa dea echipament militar sud- coreenilor, iar pe 27 Iunie 1950 Presedintele SUA a facut un pas inainte ordonand fortelor aeriene si navale sa
atace obiectivele militare din Coreea de Nord permitand debarcarea in Coreea de Sud si blocarea coastelor.                                                         

Consiliul de Securitate a cerut Statelor Unite sa numeasca co­mandantul fortelor O.N.U. unificate, votand si sanctiuni. URSS protesteaza si socoteste rezolutia ilegala.

Trupele ONU pornesc ofensiva si in Septembrie trec paralela 38 in scopul unificarii celor doua Coreei, trupele avansand rapid.

Pe 16 Octombrie 1950 intervin trupele chineze sub denumirea de voluntari_, trecand frontiera Manciuriei, in ajutorul Coreei de Nord, cu un numar de 20 de divizii.

In fata acestei situatii, Mac Arthur a sugerat ca ONU sa-1 auto­rizeze sa atace China prin bombardamente aeriene, in timp ce chine­zii au transmis prin ambasadorul Indiei din Coreea de Nord (insarci­natul reprezentant al SUA) ca daca trupele ameri­cane mai continua operatiunile, China va intra in razboi.

Propunerile delegatului chinez venit la Lake Success (sediu ONU) au fost respinse si chiar sosirea lui Attlee pentru sustinerea intrarii Chinei comuniste in ONU nu a fost retinuta. Din contra, Tru­man se gandea la folosirea bombei atomice in China. Pe 18 Dec.1950 a fost eliberata capitala Sud Coreeana (Seul) si frontul s-a stabi­lizat pe paralela 38°

Deoarece rusii nu s-au achitat de furnizarea armamentului pro­mis, chinezii au fost nevoiti sa lupte cu baioneta si pusca contra unei armate cu arme sofisticate. In aceasta situatie au marit numa­rul ‘voluntarilor tarani’ la 800.000.

In fata reluarii ofensivei chineze, la sfarsitul lui Ianuarie 1951 guvernul SUA a propus la 20 Ianuarie o rezolutie prin care sa se declare China agresoare, dar fara rezultat.

Acesta este momentul cand Stalin a convocat la Moscova secreta­rii partidelor comuniste si ministrii Apararii pentru pregati­rea unui razboi ofensiv, socotit ca momentul a sosit datorita sla­biciunii fortelor armate americane.

ROMANIA PRINTRE FURNIZORII DE MUNITII

Dupa incheierea Tratatului de asistenta mutuala dintre Rusia si China din Februarie 1950, imediat in Romania si Cehoslovacia s-a primit ordin sa fie puse in functiune fabricile de munitii. Dupa razboi, din ordinul URSS se desfiintasera, reprofilandu-se pentru productie masini si utilaje sub conducerea Ministerului Construc­tiilor de masini unde la acea data trona Chivu Stoica.

Uzinele mari ca Malaxa, Concordia, Lemaitre isi desfiintasera com­plet sectiile de fabricarea munitiilor.

Chivu Stoica isi luase angajamentul ca in 6 luni va lu­cra in plin la productia de bombe Brandt de calibru 120 si a pus in functie o linie de fabricatie care in 6 luni a rebutat 12.000 de astfel de bombe. Mare scandal.

S-a adus fortat ca specialist inginerul Gh. Mazilu care a pus pe picioare procesul tehnologic si a recuperat bombele defecte.

Totul se facea sub controlul consilierilor sovietici: inginerii Filin, Saterin, Nicolaev si altii.

Seful era Filin care dupa ce a pus ordine in legatura cu fabri­catia a fost mutat in Cehoslovacia ca sa puna la punct si fabricarea munitiei la uzina Scoda.

Lucrurile mergeau bine la uzina Plopeni, dar nu se stia ce se petrece in afara de munca cinstita, pana pe 21 Mai 1953 cand au fost arestati 7 ingineri de la Margineni: Boncea Spiridon, Gheorghe Mazilu, Mircea Ionescu, Curcanescu, col.Ionescu, cap.Negulici, V.Tincoca. Doi ani de zile au fost torturati in securitatea de la Ploiesti ca sa recunoasca sabotarea lucrarilor de la Margineni. N-au reusit, dar sub aceasta acuzatie vor ajunge la proces.

Rasfoind dosarul au dat peste nota informativa facuta de ing.comunist Hoppe Egon si directorul Silaev (un tigan basarabean care avea pe socrul sau Nicoara in Comitetul Central P.M.R.), in care se spunea, ca fostii ingineri vechi din timpul razboiului saboteaza. Era datata in Oct.1952, insotita de o lista de 14 persoane-sabotori.

Nota informativa a fost data lui Nicoara, care a inaintat-o lui Alex.Draghici pentru a hotari arestarea.

Este stiut ca in Octombrie fusesera executati intr-o inscenare tot de sabotaj inginerii de la Canalul Dunare-Marea Neagra, dupa un proiect gresit si ruinator pentru Romania. Pentru acoperirea aces­tei greseli ce a costat viata a sute de mii de oameni inainte de inchiderea canalului, s-a confectionat procesul de sabotaj.

In Noiembrie 1952, dupa alegerea lui D. Eisenhower la Presedentia Statelor Unite, acesta anuntase ca va invada Manciuria si chiar va arunca bomba atomica pentru pacificarea Extremului Orient.

Rusia pusese deja in gura lui Jacob Malik, delegatul la ONU, ideea ‘posibilitatii coexistentei pasnice ale celor doua sisteme, socialist si capitalist. Si mergand mai departe cu argumentarea, spu­ne ca ‘Popoarele sovietice credc’ar fi mai convenabil sa se inceapa conversatii intre cele doua tabere in vederea unui armis­titiu prevazand retragerea trupelor pe paralela 38°Eu cred ca este posibil cu conditia sa existe dorinta sincera de a pune capat acestor lupte sangeroase din Coreea.’

In acest context al politicii internationale trebuie privita si incercarea de retragere ruseasca cu stergerea urmelor ce le prega­tise pe spatele tarilor subjugate.

Socotesc ca numai asa se explica gasirea unor vinovati, fara vina, pentru a nu se cunoaste pregatirile razboinice. Cei 7 ingineri, dupa ce au trecut prin tratamentul dezumanizat al lui Mauriciu Strul de la Ploiesti, dupa 2 ani, au fost pusi in libertate, achitati printr-un pro­ces ce a avut loc la Bucuresti pe 21 Iunie 1955.

RUSIA PREGATESTE ROMANIA CA BAZA DE LANSARE A RAZBOIULUI

Marele vecin de la rasarit, grijuliu ca sa nu fim atacati de Tito, ne-a trimis o grupa de consilieri militari sub conducerea generalului Afanasiev, care pe 1 iunie 1951 urmau sa inceapa lucrarile de fortificatii pe litoral, care era portiunea cea mai amenintata de ‘Imperialisti’. La scurt timp s-a trecut si la fortificarea Dunarii si Banatului. Aceste lucrari erau mascate de inceperea Canalului.

Toate aceste lucrari erau concepute dupa planuri sovietice, conduse de specialisti bolsevici si platite de sclavii romani pentru ca doar in interesul lor se faceau si cu bratele noastre de munca. In acest cincinal (1950-1955) de munca fara rost s-au executat peste 10.000 de obiective ‘strategice’ pe lungimea a 500 km.

Este interesant de stiut ca aceste lucrari de fortificatii au in­ceput cu o luna de zile inainte de atacul Coreei de Nord impotriva celei de Sud, prezentat de URSS ca atac al Sudului contra Nordlui. Nu mai mira pe nimeni ca rusii vedeau cu ochii min­ciunii si ai relei credinte.

Si ca sa anticipam sfarsitul dureros, amintim informarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 5 Iunie 1953, ca o serie de ‘ofiteri pro­veniti din vechea armata burghezo-mosiereasca au sabotat proiec­tarea si executarea acestor lucrari de fortificatii’.

Exact ca in procesul cu munitia, tot contra imperialistilor, cu deosebirea ca acolo turnatorii erau Hoppe si Silaev, iar aici turnator calificat era Gheorghiu Dej.

Nu se pomeneste nimic despre consilierii sovietici care au pro­iectat si au verificat pe teren lucrarile.

Un specialist roman care a analizat situatia cu reprezentantii din Sta­tul Major al departamentului constructiilor militare, a constatat ca nu era vorba de lucrari defensive, ci pur si simplu erau obiecti­ve ce aveau caracter ofensiv.

De exemplu, in Banat, zona Buzias, in Iunie 1951 au inceput lu­crarile pentru o baza de lansare de rachete si ca anexa a acestui complex de lucrari trebuiau consolidate toate podurile si viaductele de la Ungheni la Timisoara, ca sa reziste la o sarcina de 50 tone. Acest lucru insemna ca se vor aduce din URSS tancuri grele iar rachete­le ce vor fi folosite vor fi de mare tonaj si cu tragere lunga.

Inca dupa hotararea lui Stalin de razboi ‘ofensiv’, in Romania, incepand cu luna Martie 1951 au inceput fortificatii de ‘aparare” contra Iugoslaviei. In timp ce Mac Arthur preconiza atacarea Manciuriei, ‘marele strateg’ Stalin a hotarit constructia a 5 aeroporturi ‘defensive’, 1a frontiera iugoslava, sub 100 de km., cel mai apropi­at fiind la 60 km. Dar in Mai 1951 generalul american era inlocuit. Razboiul ‘defensiv’ cadea.

O noua lucrare de aparare se intocmise de un tovaras inginer so­vietic grijiuliu de soarta conducerii politice si administrative a Romaniei, prin construirea unor subterane betonate rezistente la bombe foarte puternice. Tot acest complex era legat logistic de cazemate implantate in stanca muntilor Carpati.

Data inceperii lucrarilor in primavara anului 1952 si termenul final de mijlocul lunii iunie 1953 ar putea fi puse in legatura si cu experimentarea bombei cu hidrogen din acea perioada, de SUA.

La sfarsitul anului insa Stalin, dupa alegerea lui Eisenhower, declara ca URSS tine sa puna capat razboiului din Coreea si poate sa se intalneasca cu presedintele Statelor Unite.

Ros de boala, de paranoia si obsesia atentatelor celor din jur, Stalin, in acest sfarsit de an, avea satisfactia ca-si vazuse visul implinit prin ridicarea statuii de 72 de metri la confluenta canalului Volga-Don, in timp ce auzise ca numele ii fusese dat unui varf, de peste 7.500 m. din Pamir ce-si avea coltii indreptati peste Afganistan, spre golful Persic.

Ca in tot timpul vietii lui, Stalin, folosindu-se de denunturi si inscenari, a continuat si dupa 13 Ianuarie 1953. Primind o nota informativa de la doctorita Timatchouk(?),probabil o agenta a lui Beria, prin care era anuntat ca doctorii Kremlinului intentionat au fo­losit tratamente contra indicate prin care au omorat o serie de conducatori (printre ei si pe Jadanov) a dat ordin de arestarea a cestora. Cum majoritatea erau evrei, concluzia a fost simpla, ca au lucrat la dispozitia serviciilor americane si a organizatiei Joint, care se ocupa cu ajutorarea evreilor din URSS si tarile satelite. Fiind si o organizatie in slujba sionismului si statului Israel, a hotarat ruperea relatiilor cu acest stat si interzicerea organizatiei. Aceasta actiune a servit ca model si in statele sclavizate. Stalin nu numai ca a ordonat scoaterea probelor prin metodele lui Beria, dar a trecut si la o epurare si represiune ce va servi ca model in tarile satelite.

De ce i-a fost frica n’a scapat.

Pe 4 Martie dimineata s-a anuntat ca s-a stins marele ‘far’, urmat de un suflu mondial de usurare.

U R M A R I

Pe 27 Martie 1953 s-a dat decret de amnistie si prof.dr. cu cei 14 colegi in ‘halate albe’ au fost eliberati, iar pe 4 Aprilie rea­bilitati. In schimb ministrul de interne Ignatiev a fost ‘eliberat din functie’, cu adjunctul lui, tortionarul Riumin, care a fost executai dupa procesul lui Beria (care in Decembrie avusese aceiasi soarta).

KREMLINUL schimba politica de represiune cu cea de coexistenta dand ordine in consecinta, incercand sa stearga urmele.

Intre 5 si 15 Iunie Molotov poarta-discutii cu Tito si se fac schimb de ambasadori.

Continuand politica de destindere, conducerea colectiva de la Kremlin normalizeaza raporturile cu Turcia renuntand in mod solemn la toate revendicarile anterioare asupra teritoriului turc.

De asemenea a reluat relatiile diplomatice cu Israelul pe care le rupsese in Ianuarie, dupa inscenarea procesului ‘halatelor albe’

Cautand o normalizare si cu tarile capitaliste, a lasat liber ca partile beligerante din Asia sa stinga focul pe care ea il aprin­sese pentru a incurca americanii acolo (ca sa poata actiona in Europa, unde am vazut pregatirile facute).

Astfel, pe 27 Iulie s-a semnat armistitiu intre cele doua Coreei, la Pan Mun Jon.   

In Noiembrie 1953, Ho Si Minh a anuntat ca si el este gata sa intreprinda negocieri de armistitiu.

ORDIN DE ACOPERIRE A PREGATIRILOR DE ASALT IN EUROPA.

Pentru a se inchide gura martorilor, acestor cunoscatori ai fap­telor, am vazut ca cei 7 ingineri ce lucrau la munitie au fost arestati pe 21 Mai 1953 si tinuti 2 ani intr-un secret inspaimanta­tor. Marturie este ing. Gh.Mazilu cu vol.’ In Ghearele securitatii’. La mai putin de o luna, pe 5 iunie 1953, tot Gheorghiu Dej da ordin de arestare a unor ‘ofiteri proveniti din vechea armata burghezo-mosiereasca’, ca au sabotat lucrarile de fortificatii de-a lungul a 500 km. care fusesera proiectate de rusi, executate tot sub conducerea lor, cu mana de lucru romaneasca. Acestia deveneau acum martori stanjenitori cand se ‘incinsese dorinta de pace sovietica’ si urmele trebuiau sa dispara, ba ca obiectivele erau amplasate sub nivelul marii, ba ca intrarea in cazemate se facea prin fata inamicului, sau pur si simplu lucrasera fara a se lua masuri de camuflarea lor, sau lucru pe timp de noapte, ca sa fie ferite de ochii ‘spionilor’ si alte obiectiuni ale elementelor descompuse, cu un bogat trecut de actiune dusmanoasa impotriva oamenilor muncii. (semnat Gh. Georghiu -Dej). Dupa torturarea si obligarea de a ‘recunoaste’ invinuirile partidului, zece ofiteri au fost condamnati prin sentinta nr. 515/19-12-1953: general Ionescu Grigore (15 ani), lt.col. Cocorandu Dan (20 ani), lt. col. Serbu Ctin (20 ani), Lt.col. Gruia Ion (15 ani), maior Predoiu Florea (10 ani), cap. Stan Gh. (12 ani), cap. Pietraru Claudiu (12 ani), maior Teodorescu Virgil (12 ani), cap. Ionescu Ion. (7 ani) si lt. Ciobanu Ion (5 ani). La mai putin de 2 ani de la pronuntarea sentintei, pe 8 decembrie 1955, ofiterii au fost gratiati deoarece inscenarea isi atinsese scopul de a salva ‘prestigiul partidului’ de a fi executat la ordin lucrari ce nu-si aveau rostul, ce serveau interesele URSS. Mult rau, foarte mult rau a facut acest partid, in primul deceniu de cand a fost impus de trupele sovietice. Istoria lui este a unor guvernanti macelari care au savarsit un adevarat genocid, presarand pe intreg cuprinsul tarii morminte fara cruci, urmarind sa inece totul in tacere si uitare. Tot dupa modelul sovietic, a inceput lupta pentru putere intre tovarasi. Primul a fost ucis Stefan Foris, de catre Gh. Pintilie, din ordinul lui Gh.Gheorghiu -Dej, pentru ca era secretarul partidului comunist, pe cand Dej era un nimeni. Dupa aceea a urmat, in 1964, arestarea lui Samuel Margulius, fost secretar al partidului si pe 28 aprilie 1948 (inainte de arestarea legionarilor) a fost arestat Lucretiu Patrascanu, prin hotararea membrilor Biroului Politic: Gheorghiu -Dej, Gh. Apostol, Emil Bodnaras, Iosif Chisinevschi, Chivu Stoica, Alex. Moghioros, Miron Constantinescu si Dumitru Coliu. Arestarea s-a facut in baza concluziilor anchetei condusa de A. Draghici. Initial ancheta a fost inceputa de Iosif Ranghet. Aceasta era rasplata partidului pentru toate faradelegile pe care le facuse pentru el, incepand cu furtul alegerilor, ca sa legalizeze ‘democratic’ venirea la putere, transformarea justitiei intr-o anexa PCR, initierea de legi prin care Statul de drept devenea un instrument de deservire a intereselor sovietice. A fost schimbat de Draghici din ‘campul muncii’. Pe 30 Dec. 1950 acesta a fost facut general si prim adj. al lui Teohari Georgescu, pentru a se ocupa de lichidarea concurentilor potentiali ai lui Dej. Anchetarea a durat 6 ani, timp in care a fost torturat ingrozitor, batut pana la atrofierea unui picior, printre anchetatori numarandu-se: Enoiu Gh., Filipescu Gh., Soltutiu Ioan, Moraru Gh., Moise Viorel, Miclea Teodor, Draghici Toma, Weis Ludovic, Vanatoru V. si nenumarati altii. Acestia au chinuit peste 80 alti martori, dintre care si-au ales acuzatori la proces (pe urma i-a condamnat), printre ei numarandu-se sotia lui, Elena Patrascanu si sotia lui Foris, Victoria Sarbu. La Moscova incepuse represiunea impotriva evreilor si Bucurestiul i-a urmat modelul arestand, torturand si chiar condamnand, printre victime numarandu-se: KofIer Remus, Belu Zilber, Emil Calmanonovici, Lena Constante, Brauner Harry, Berman Jac, Margulius Samuel

Patrascanu s-a comportat cu demnitate in fata acestei insce­nari si a fost impuscat de Iosif Moldoveanu (Iosca) in noaptea de 16 Aprilie 1954,1a Jilava. In 1968 cand se punea problema reabilitarii lui L.Patrascanu, acest criminal s-a sinucis, dupa ce si-a impuscat membrii familiei. (Cartea Neagra a securitatii, p.202 de I.M.Pacepa).

In timpul torturilor lui Patrascanu, Gheorghiu Dej a continuat ‘rafuielile tovarasesti’.

Lupta pentru putere intre Ana Pauker si Ghita Gheorghiu-Dej, dupa modelul Mos­covei, trebuia sa aiba un sfarsit. Cand Ana n-a mai fost ce-a fost, a recunoscut ca ‘a venit cu sarcini din URSS’ -si tot la judecata de ‘apoi’ a fost intrebata, intre tovarasi, despre modul cum a reusit sa atraga pe Luca, pe Teohari si poate si pe altii in activitatea ce o desfasura. A fost acuzata, printre altele si de faptul ca a fusese agenta a Sigurantei.

In mersul spre puterea absoluta, din tarile satelite, Gheorghiu Dej era singurul care nu statuse la Moscova pana in 1944. Poate acest inconvenient 1-a facut pe Dej sa duca o lupta de ‘lamurire’ pe langa Susaicov si Vasinschi, definindu-si ‘pozitia’. Poate a stiut si de discutiile dintre Ana si Manuilski pentru alipirea Romaniei la Ucraina.

Multe si diabolice au fost dedesubturile acestei lupte pentru putere.’Acesti macelari ‘comunisti carora le straluceau ochii dupa aur_, erau amestecati si in spionajul economic_, iar Ana Pauker era inspiratoarea agentului Vitianu, din a carui retea a facut parte si Max Maximov (nascut Edelstein), care fusese expulzat din Elvetia pe 15 Iunie 1950, pentru ca a adus la cunostinta autoritatilor romane nu­mele a 160 cetateni romani ce aveau fonduri in Elvetia.

Si daca aceasta retea era legata de Ana Pauker, s-a cautat si o alta filiera legata de Ministerul Industriei si Comertului, de un­de Max Ausnit si Nicolae Malaxa primisera aprobarea pasapoartelor, ca sa plece in ‘misiune economica’ in SUA. Grupul advers era interesat de suma care se primise de la cei doi.

Izbucnirea a avut loc chiar dupa arestarea lotului Popp – Bujoi, legat de miscarea de rezistenta finantata de Resita si Mic. Asa se face ca a fost ‘arestat’ si anchetat I.Gg.Maurer, caruia i s-a inchis actiunea la interventia lui Gheorghiu Dej. Aproape imediat, prin Aug.1948 a fost retinut Gheorghiu Dej pentru cercetari la securitatea din Calea Rahovei. Constantin Doncea a aler­tat pe CFR-istii de la Grivita Rosie si de la Ploiesti care au cerut sa stea de vorba cu Gheorghiu-Dej. A fost dus si plimbat printre cei care-1 solicitasera. La intoarcere i s-a fixat domiciliul in Blocul Adriatica, bineinteles sub paza.

De la aceasta data care s-a inasprit lupta pentru putere, care a coincis cu adversitatea lui Stalin contra evreilor si interzicerea organizatiei Joint de ajutorare a sionistilor. Am vazut ca aceasta masura stalinista s-a extins si la tarile ‘surori’, prin inscena­rea de procese si vigilenta marita contra spionajului.

Rememorand desfasurarea evenimentelor, amintim ca in Iulie 1948 s-a cerut de catre guvernul israelian, trimiterea a 3-3500 evrei pentru intarirea fortelor consecvent democratice. Si se mai spune ca in conceptia Partidului Comunist Roman si a Comitetului Democrat Evreiesc s-ar fi gandit la un plan de ‘comunizare a Israelului, la adapostul emigrarilor’. Congresul Mondial Evreiesc s-a opus cerandu-se ca Flota VI-a americana sa blocheze exportul de revolutie comunista, prin intrarea navelor in stramtorile Dardanele si Bosfor. Tot in aceeasi perioada, fostul ministru de finante al SUA, Morgenthau, intr-o declaratie spunea:’fiecare dolar investit in Israel slujeste impotriva expansiunii comuniste in lume’.

Politica URSS se indreapta spre sprijinirea arabilor. Deci directia aratata de Stalin trebuia urmata.

Pe 4 Martie 1949 s-a emis decizia 197 prin care se interzicea activitatea organizatiilor JOINT, ORT si OSE, sub semnatura lui Gheoghiu Dej, Petru Groza, Stefan Voitec, Lotar Radaceanu, Teohari Georgescu, Miron Constantinescu, Vasile Luca, Ana Pauker,Vasile Vaida, Avram Bunaciu, Gh.Vasilichi si Ion Vinte.

Tarile ‘democratiilor populare’ trebuiau sa se alinieze modelu­lui sovietic, care arata lupta inversunata impotriva titoistilor, spionilor tarilor capitaliste, sionistilor.. considerati tradatori.

Gheorghiu Dej, dupa lupta contra spionajului anglo-american tradus in ‘inalta tradare ‘, executarea centurii de fortificatii si deportarea populatiei din Banat, a trecut, in August 1952, la arestarea lui Vasile Luca- ca deviationist de dreapta. Era inceputul rafuielilor. I s-a inscenat un proces in care au implicat si pe Iacob Alecsandru (evreu arestat cu sotia) si pe altii din ministerul finantelor ca ‘sabotori’, iar Luca si tradator, fost agent al Sigurantei (a fost torturat si ucis la Zarca din Aiud, 27 Iulie 1963).

Dupa Plenara CC a PMR din 26-27 Mai 1952, Vasile Luca, Teohari Georgescu si Ana Pauker au fost scosi din functii, ca deviationisti de dreapta, cu relatii intre ei impotriva hotararilor Partidului. A.
Draghici, ajuns dirijorul securitatii, special pentru a sprijini pe Gheorghiu Dej, a fost la randul lui sprijinit de generalii de secu­ritate: Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolschi, Ion Vinte, Alex.Demeter, Vasile Valcu, Florian Danalache, Vladimir Mazuru, Petre Goncearuc, Bucicov si altii.                                                                                          

Arestarile impotriva evreilor, incepute in 1950, s-au intensificat dupa aceasta plenara.

A doua zi dupa ‘descoperirea complotului’ halatelor albe de la Moscova, pe 14 Ianuarie, a avut loc Biroul politic al CC al PMR. unde Gh. Gheorghiu Dej anunta: ‘Trebuie sa punem la ordinea de zi analiza procesului din Cehoslovacia (n.n. R.Slansky) si cele ce s-au petrecut recent in URSS cu banda de medici. In special va trebui sa discutam aceste probleme.’ S-a pus in discutie problema minoritatilor, insa s-a insistat asupra grupului Ana Pauker si miscarii sioniste.

Printre cei mai virulenti, Petre Borila subliniaza: ‘Procesul Slansky a aratat ca fractionisti, troskisti, sionisti, nationalisti, elementele din brigazile internationale au fost folositi in tradari murdare. Se referea la Ana Pauker, Valter Roman, Mihai Burca. ‘Cu aceasta ocazie vreau sa spun ca Ana Pauker n-are ce cauta la Consiliul de Ministri’.

Miron Constantinescu a intervenit: ‘Asa cum nu ne este mila de preotii catolici, sa nu ne fie mila de rabini si cantori. si de asa- zisi invatatori religiosi cum e fratele lui Ana Pauker.’

Iar tov. P.Borila adauga:’Ana Pauker a primit pe reprezen­tantul Israelului; arestatii carora Teohari Georgescu le-a dat drumul, de care nici Ana Pauker n’a fost straina; eliberari in masa de pasapoarte pentru Israel, chiar fortat. Toate acestea ne dau foarte mult de ganditNoi n’am adancit aceasta problema.’ Chisinevski a adaugat: ‘In privinta CDE, consider comunitatile evreiesti mai periculoase decat oricare organizatie evreiasca’.

Gh.Gheorghiu Dej a completat: ‘In ceea ce priveste populatia evreiasca, R.P.R. are cea mai numeroasa populatie evreiasca dintre tarile de democratie populara. Are cea.300.000 de suflete, cu toate plecarile masive. Nici pe de parte nu se poate compara cu ceea ce s-a intamplat in Bulgaria, acolo pentru ei aceasta problema nu exista. Ei au avut 40-50.000 si toti s-au dus. Avem mai multi decat Ungaria si Polonia are mai putin decat noi’

Peste o luna, pe 19 Feb.1953, Ana Pauker a fost arestata sub in­vinuirile de legaturi cu serviciile straine, promovarea elementelor legionare, intarzierea colectivizarii In aceiasi zi, a fost ares­tat si fratele ei Solomon Rubinsohn, revenit din Israel. Motivul real a fost lupta pentru putere si inlaturarea ‘tovarasilor de drum’. A fost eliberata dupa unii pe 20 Aprilie, dupa alta versiune in Septembrie 1953, in urma Biroului Politic al CC. al P.M.R.

Cu o zi inainte de arestarea ei, fusese ridicat pe 18 Feb.1953 Teohari Georgescu, invinuit de colaborare cu siguranta lui Moruzov, pentru crime impotriva poporului roman, de antisovietism (acuzat de ajutorul lui Marin Jianu), de intelegere cu Vasile Luca pentru sustinerea Anei Pauker incit sa ajunga in fruntea partidului si de elimina­re din conducere a lui Ctin.Parvulescu, Gh.Vasilichi, Miron Constantinescu, Const.Doncea, Alex.Moghioros. A stat in ancheta in conditii bune si a fost eliberat in toamna 1955 cu plasarea intr-un serviciu, ca director de tipografie.

Un alt calau care a terorizat anchetatii, cu acuzatii iesite din mintea lui bolnavicioasa, a fost Misu Dulgheru, arestat pe 16-Octombrie 1952 si tinut in ancheta 2 ani si 3 luni. Prin 1980, a plecat in Israel.

La 2 Sep.1953, la o jumatate de an dupa moartea lui Stalin, s-a tinut un nou BP.al CC. al PMR la care, pe langa Gh.Gheorghiu-Dej a participat Iosif Chisinevschi, Miron Constantinescu, Gh.Apostol, Petre Borila, Chivu Stoica, Dumitru Coliu si Const. Parvulescu. Cu aceasta ocazie, s-a discutat problema evreilor arestati ca sionisti iar Gh.Gheorghiu Dej s-a exprimat: ‘Propun sa se termine cu aceste procese. Sa fie procese inchise, nu publice. Despre unele putem sa scri­em, despre altele mai putin, dupa importanta. Toti merita, pe baza legilor Republicii noastre sa fie impuscati, dar intrucat sunt prea multi si s-ar putea sa se arate a un fel de macelarie, va trebui sa le administram pedepse la inchisoare, numai in cazuri exceptionale, in doua-trei cazuri sa fie condamnasi la moarte’.

Procesele celor 2-300 de sionisti au fost judecate intre Martie 1953 si Martie 1954, terminandu-se inainte de procesul Patrascanu. In lotul principal s-au pronuntat pedepsele: A.L. Zissu (munca silnica pe viata ) Misu Benvenisti (M.S.V.), Jean Cohen (MSV), Melania Iancu (20 ani), Moscovici(15 ani), Moritz Weiss (20 ani), Zoltan Hirsch (25 ani), Beer Benjamin (25 ani), Haber Ladislau (12 ani), Brish Hass (10 ani), Stefan Kuhn (15 ani), Carol Reiter (15 ani).

Patru persoane au murit in timpul detentiei, nejudecate. La inscenarea proceselor, peste 40, a contribuit Stalin prin agen­tii lui de la Bucuresti care se numeau ‘ministri’, la care se mai adauga Abramovici Chirita, Benari Alice, Feldman Bercu, Iosif Bercu, Leibovici H.Serban, Manole Ofelia, Oberst Eugen, Stoia Elena,Vass Ghizela

Iar printre tortionarii achetatori care te faceau sa declari si ce n-ai facut, se numarau unii arhicunoscuti prin cruzimea lor si care sunt mentionati de Teodor Wexler si Mihaela Popov in ‘Anchete si procese uitate’ vol.2, pag. 825: Agapie Gheoghe, Anghel Marin, Arama Ion, Bromisesvski Vasile, Butyka Francisc, Cenusa Ion, Condrea Iosif, Craciun Iosif, Dinca Constantin, Dulgheru Misu, Gudina Teodor, Lomy Dinu, Micle Teodor, Manu Constantin, Mihailescu Gheorghe, Perlea Gh, Rujan Gheorghe, Paun Gheorghe, Rusu Ioan, Sepeanu Teodor, Thais Eugen, Tarnoveanu Ion, Tudor Radu

Acestia au insailat inscenarea judecata de gen.Petrescu Alexandru, un criminal de razboi purtat in toate procesele celebre, in schimbul libertatii, ajutat de lt.maj.procuror Alexandru Gheorghe, iar sentinta poarta nr. 258/29 Martie 1954.

Mai merita mentionat ca in favoarea sionistlor romani a interevenit si presedintele SUA, D.Eisenhower, pe 3 Iunie 1954.

TARA A RAMAS IN CONTINUARE MACELARITA

Gheorghiu Dej, inlaturandu-1 pe Teohari Georgescu, nu a schimbat nimic, nici pe mani nu s-a spalat, ci a adus un nou casap, care a te­rorizat tara avand sprijin neconditionat in Pintilie si Nicolschi.

In toata aceasta perioada, muntele era martorul crimelor savarsite de securitate in lupta contra partizanilor. Pentru ilustrarea acestor pagini de epopee aruncam o privire inlacrimata dar si plina de admiratie si recunostinta pentru continuato­rii demnitatii romanesti: Dumitru si Nicolae Fudulea in Babadag, Vasile Baciu din Dulgheru, Popescu Sever (student mort in lupta la Zegujani, pe Motru), Mogos Ion si Mazilu Nicolae (impuscati in lupta la Padureni-Timis), Lelus Ion (impuscat in lupta la Revetis-Arad), Ursoniu (o fetita spanzurata ca a atentionat pe un partizan in pericol de arestare), Novac Gelu la Obreja (impuscat in lupta), Hasiu Andrei (mort in lupta la Voievodeni), Cosma Partenie (executat pentru aprovizionarea cu munitie a partizanilor din Fagaras), Dobre Pavel ( impuscat la Revetis, in lupta), Nasaramba Dumitru

Motii din Vladeasa incepusera sa se retraga in munte din cauza birurilor si opresiunii, inca din 1948. Se adunasera in jurul fa­miliei Susman din Rachitele, fiind urmariti de armata, ca pe timp de razboi, si de sute de tarani pe care-i obligasera sa devina in­formatori, spre a-i infricosa ca sa nu ajute partizanii.

Prima care a murit in mod suspect a fost Catrina SUSMAN in 1950, cand cei doi copii mai mici fusesera dusi in Baragan cu domiciliu obligatoriu, in timp ce capul familiei cu cei doi copii Visalon si Toader luasera calea codrului. Susman Teodor (senior) n-a mai putut rezista cercului urmaritorilor si pe 15 Dec.1951 s-a impuscat in sura lui Teodor Moldovan din com.Rachitele. Alt membru al grupului, Ioan Popa (Ciota) a fost impuscat in munte in 6-07-1952, iar peste o saptamana, alt partizan, Gheorghe Mihut din Rachitele, a fost ra­nit la cap, in munte, si a murit in spital la Cluj.

In urmarirea sotilor Mihai si Lucretia Jurj, a fost impuscata gazda acestora, taranul Teodor Neag, de la Dealul Botii, pe 11/12 Nov.1951.

Urmarind sa faca peste tot informatori, au arestat pe preotul Mircea Pandea de langa Beius si sotia acestuia Ana, care era sora lui Mihai Jurj. Eliberati, cei doi au devenit informatori si prin ei au fost tradati, in August 1954. Arestati in comuna Sudries de langa Beius, Mihai Jurj, ranit grav, a murit pana la securitatea din Ora­dea, fratele lui Onet Roman, ranit grav la cap, a fost salvat pentru moment, dar a fost condamnat la moarte si executat in 1955. Lucretia Jurj, condamnata pe viata, a supravietuit. A fost eliberata in Aug.1964 si a scris o impresionanta marturie despre acest grup.

Au mai supravietuit cei doi frati, Teodor si Visalon pana cand securitatea, prin tradarea lui Tarau Dumitru si Iosif Floca a dat de urma celor doi frati Susman. Erau adapostiti in grajdul lui Romul Florea. Somati au refuzat sa se predea si au deschis focul. Lupta a durat in jur de 2 ore. Vazand ca nu e posibil sa-i prinda, au dat foc si amandoi au murit arsi dar nu s-au predat. Dupa aceia a urmat un proces cu aproape o suta de arestati care s-a judecat pe 26 Iulie 1958. Majoritatea erau din satul Tranis, com.Valea Draganului, iar legenda ramasa il considera pe Teodor SUSMAN senior, Tatal MOTILOR, iar pe Teodor junior, Regele muntilor.

Daca afara lumea gasea pentru catva timp linistea, cei de la Canalul mortii traiau ca in infern si unii se rugau sa-i ia Dumnezeu, nemaiputand suporta munca fortata.      

Dar Dumnezeu n-a voit s-o faca, i-a salvat pe unii ca sa fie marturie generatiilor viitoare de ce inseamna comunismul, sa le deschida ochii si mintile. Raul nu poate fi uitat si trebuie strigat in toate limbile. Acesti calai produsi de un sistem schizofrenic au crezut ca ei sunt totul, ca ei stiu totul si ca hotarirea lor aduce fericire prin raul facut, prin crimele abominabile savarsite         

Planurile diabolice ale Moscovei erau adevarate proiecte de genocid, prin munca de exterminare la care erau supusi oamenii. Inchiderea Canalului n-a insemnat si eliberarea detinutilor politici. Pe 19 Iulie 1953 cand s-a oprit lucrul, au venit in lagarele de la Canal vagoane de animale, unde au fost incarcati cei ce mai erau in putere. La Peninsula a sosit o garnitura de 40 de vagoane, insotita de fostul tapiter Constantinescu Marin zis ‘Duba’, director al Canalului, ca­re a intrat cu parul in mana in infirmeria de la Peninsula si a in­ceput sa loveasca bolnavii din paturi; acestia, ingroziti, in carje, sa­reau pe ferestre ca sa scape de loviturile brutei.

Atunci, un detinut care de abia se mai tinea pe picioare, Marcu Goldenberg, a avut curajul sa strige: ‘aici e mai rau ca la Auschwitz’. Omul fusese inchis si in inchisoarea de exterminare de acolo si scapase, dar munca fortata de la Canal aproape il puse la pamant. Si a avut nenorocul sa cada si in brigada lui Muresanu Gavrila si Segal Gustav (pontator) care fortau oamenii la munca peste puterile lor. Nemaiputand suporta i-a strigat acestuia din urma intr-o zi: ‘Bine ma, daca ti-ai chinuit, jefuit, turnat colegii de suferinta in lagarele din Transnistria ca sa traiesti mai bine, acum vrei sa ma omori si pe mine? Te jupoi de viu cand ies afara!’..

Ramasitele de la Canal, cei care mai puteau misca, au fost pusi sa strice ceea ce se construise, iar pe cei bolnavi din cauza muncii, distrofici de nu se mai puteau tine pe picioare, sche­lete cu ceva zile, i-au adunat in lagarul de la Poarta Alba. Si acolo, venind o comisie in timpul grevei foamei a 54 detinuti (pentru imbunatatirea hranei si medicamente ), detinutul Silberman, care fusese internat la Auschwitz, si-a desfacut camasa si a strigat: ‘Aici e mai rau ca la Auschwitz!’

Martor este Remus Radina, fost in greva foamei.

Si pentru aceasta atmosfera de degradare, premergatoare exterminarii fizice, cerem desfasurarea procesului comunismului.

La Poarta Alba s-au petrecut scene de groaza sub conducerea comandantului lt. maj. Fecioru Ion (originar din Cucerda-Tarnaveni) si a po­liticului Moraru (slt) incat zeci de detinuti au fost nevoiti sa declare greva foamei, reusind Remus Radina sa aduca procurorul ca sa vada halul in care fusesera adusi detinutii politici.

Marturii:’Testamentul din morga’ – Remus Radina si Constan­tin Ticu Dumitrescu- care a anuntat procuratura de la Constanta.

Prin aceste greve, care s-au desfasurat timp de 3 luni, in timpul celei mai groaznice ierni (Ianuarie-Februarie 1954) s-a reusit sa se obtina eliberarea arestatilor administrativi, in Mai 1954.

Condamnatii politici carora le expirau pedepsele nu erau eliberati ci trimisi cu pedepse administrative (de la 12 la 72 luni) pe Baragan, de unde majoritatea au fost rearestati in 1958 si li s-au inscenat alte procese pana in 1964.

CEL MAI ACTIV CENTRU DE REZISTENTA

Din 1948 pana in 1956 muntii Fagarasului au fost Cetatea de re­zistenta a Neamului romanesc. Aici domnea ca rege neincoronat Ion Gavrila- Ogoreanu, inconjurat de vre-o zece ‘printi’, toti gata sa-si dea viata (si chiar si-au dat-o pentru apararea demnitatii intregii tari, cantata in ‘Doina’ lui Mihai Eminescu).

Aici au fost 7 ani din epopeea romaneasca, unde o mana de tineri, ajutati de satele fagarasene, au facut sa nu aiba odihna tradatorii pusi in slujba dusmanului de moarte al Romaniei.

Epopeea este descrisa chiar de Ion Gavrila-Ogoreanu, supravietui­torul acelor timpuri de mandrie nationala, dar si de durere permanenta, care de asemenea cere dreptate, prin procesul comunismului.

Batalioane de securitate, elicoptere, armament greu, s-a folosit pentru distrugerea acestui cuib de vulturi. De reusit au reusit nu­mai prin intermediul Iudei, prin vanzarea de frati.

La Brasov si Sibiu s-au adunat ‘specialistii’ in depistarea ‘bandelor’ si folosirea torturilor diavolesti. Toata regiunea a fost impanzita de securitate, militie, agenti si padurarii care nu mai aveau odihna. Ba mai mult, securitatea a facut si o ‘scoala de popi’ pe care i-au trimis sa spovedeasca

Totul a pornit de la un astfel de ‘popa’, Constantin Niculescu din Bucuresti, str.Teodor Aman nr.42 (care de fapt era la restaurantul Garii de Nord). Ajuns in Fagaras, la spovedit, el a aflat de numele prof. Ion Grovu, care ar fi avut legaturi cu partizanii din munte.

Sefii acestui Grovu nu erau altii decat, de sus in jos, Pintilie, Nicolschi, Craciun, Ambrus Coloman si Mois Aurel (veniti de la Timi­soara), Iacob Dezideriu, Deitler Ernest- si o armata intreaga de schingiuitori.

In timp ce cei din munte erau hartuiti de armata si se aparau; cazand victime si dintr-o parte si din alta, satele erau asaltate si ele, cautandu-se cozi de topor prin care sa prinda legaturile de aprovi­zionare.

In acest painjenis au cautat sa prinda si pe doctorul Nicolae si pe invatatorul Olimpiu Borza.

Rolul hotarator 1-a avut Ion Grovu si Costica Niculescu care au reusit sa insele buna credinta a celor haituiti si obositi de 7 ani de viata in munte, promitandu-le drumul spre Grecia.

Dupa intalnirea din 10/11 Aprilie 1954 de la Sibiu cu Ion Grovu, s-au pus la cale ‘plecarile’ care se terminau in Ministerul de In­terne. Ultimul a fost dus Olimpiu Borza pe 7 Oct 1956. Dupa ce a dormit o noapte la Costica Niculescu, din masina care-1 ducea spre Giurgiu a fost arestat si cu catusele la mani a ajuns in fata lui Alexandru Nicolschi si Gh.Pintilie.                                                     

Martor al desfasurarii actiunii este marturia lui Ion Gavrila care a adunat relatarile celor anchetati in acest proces.

Pe 10 si 11 Decembrie 1956 s-a trecut la arestarile masive din judete dupa listele intocmite de informatorii satelor a celor care ar fi sprijinit partizanii din munti.

In ziua de 10 Decembrie 1956 au fost arestati:

Andrei Ion din Sibiu de catre cap. Bartha Iosif;

Comanici Octavian arestat de cap. Deitel Ernest;

Cotoros Matei din Harseni arestat de cap. Bott Bela;

In ziua de 11 Dec.1956 au fost arestati:

Nitu Gheorghe din Sibiu, de maior Popa Iacob, sef ors Sibiu;

Ramba Gheorghe din Voievodeni, arestat de lt.maj.Czinczco Mihai;

Vanu Gheorghe din Sambata de Sus, arestat de cap.Manzatu Aurel;

Popa Iov Octavian din Arpasu de jos, de lt.maj.Averbuch Iza;

Dascalu Cornel din Arpasu de Sus, de lt.Gligor Grigore;

Muntean Vasile din Lisa de lt.Craciun Iosif(?);

Mihai Aurel din Fagras, arestat de maior Gustea Traian;

Geamanu Victor din Vistea de Jos, arestat de lt.Manta;

Sandru Victor din Vistea de Sus, de lt.maj.Szekeli Ladislau;

Metea Gheorghe din Ileni arestat de cap.Szinte Iosif.

Numarul celor arestati in aceste zile s-a ridicat la 70-80.

Torturile au fost ingrozitoare. Inscenarea procesului s-a facut la Sibiu cu Trib.de la Cluj in deplasare. Au fost judecate 4 loturi, incepand cu 14 Iulie 1957. La primul lot a fost presedinte cap. Cojocaru Dragos, ajutat de Dinu si Tripon, iar procuror Lu­ciu Virgil. Din lotul principal a lipsit doctorul Lucian Stancu care s-a sinucis in ancheta, fiind predat familiei. A lipsit de asemenea prof.Ion Grovu, desi i s-a pronuntat numele.

Au fost condamnati la moarte: Ion CHIUJDEA, Laurian HASIU, Gheorghe HASIU, Victor METEA, Nelu NOVAC, Ioan POP-Fileru, iar lui Olimpiu BORZA si dr.Nicolae BURLACU li s-a comutat pedeapsa in M.S.V.

Executia acestor eroi a fost facuta la Jilava pe 20 Nov.1957, comandantul grupei de calai s-a numit Salceanu Gheorghe. Printre anchetatorii fiare s-a numarat si Urzica Traian.

In aceasta epopee de istorie nationala au fost arestati sute si sute de tarani, mare parte din invatatorii si preotii satelor incepand din 1948. Dupa schingiuiri li s-au inscenat procese pe motive imaginare si foarte multi au fost executati la Brasov, pana in 1957.

INCERCARILE DE SALVARE ALE VECINILOR ADUC NENOROCIRI PE SPATELE STUDENTILOR ROMANI

Nu cred ca exista oameni mai iubitori de libertate si dreptate decat studentii. De-a lungul istoriei noastre tineretul a fost totdeauna in fruntea luptei pentru inlaturarea jugului asupritor. Trecand peste perioada dupa 1848 si ajungand in 1944 constatam ca tineretul si-a facut datoria. O data cu ocupatia ruseasca de dupa 23 August 1944, tineretul a fost mereu prezent pentru apararea li­bertatii contra abuzurilor si crimelor savarsite de rusi si de cei vanduti intereselor lor.

Reamintesc numai 8 Nov.1945, 10 Mai 1946, anul 1947, anul 1948, in­fratirea lor cu muntii, prezenta lor masiva in temnite si conducerea grevelor impotriva abuzurilor si muncii de exterminare Din an in an si permanent, tineretul a fost prezent.

In toamna anului 1956, poporul maghiar s-a ridicat la lup­ta pentru libertate, impotriva dusmanului comun cu noi. Studentii din toate centrele universitare, ca la comanda, s-au ridicat cu totii, cerand scoaterea limbii ruse si a marxismului din invatamant. Mai mult, se cerea plecarea trupelor rusesti, avind ca argument semnarea Tratatului de Pace cu Austria.

Studentii timisoreni au fost primii care s-au ridicat din ca­mine prezentandu-si Memoriul cu cele 12 deziderate, revarsandu-se apoi pe strazile orasului. Reprimarea a fost dura, arestari (cca. 4000 de studenti), anchete foarte dure, inscenari de procese si con­damnarea a zeci de fruntasi ai studentimii. Printre ei s-au numarat: Caius Mutiu, Aurel Baghiu, Friederich Barth, Nicolae Balaci, Valentin

Rusu, Teodor Stanca.Marturii sunt publicatiile lor si sentintele.

Studentii bucuresteni au fost prezenti si ei, dar represiunea a fost chiar din timpul pregatirilor. Arestarile, torturile si inscenarile au fost numeroase. Prinre victime se numara: Dan Onaca, Mihai Derdena, Paul Goma, Alex. Bulai, Alex Mihalcea, Aurel Lupu, Horia Popescu, Gina Florescu, Mihai Serdaru, Alex. Tatu si altii.

Ca sa inspaimanteze studentii din Brasov, au facut un proces in 1958 condamnand cativa studenti pentru actiuni subersive din 1956: Mirea Ilinca, Valeriu Sintion, Octavian Badescu si altii.

La Cluj a fost condamnat un grup de studenti de la Universitatea ‘Babes-Bolyai’, printre care: Eva Sarosy, Kalman Keleman, Varhegy..

Un grup de studenti de la Iasi, completat cu profesori si muncitori de la Craiova au fost condamnati de T.M. Craiova, invinuiti ca ar fi vrut sa distruga statuia ostasului sovietic.

Acesti tineri au trecut prin toate suferintele de la securitate si mai ales de la Gherla, pe timpul cand Goiciu Petre a pus sa se traga cu mitrali­era intr-o celula, au ajuns prin lagarele de exterminare de la Stoienesti, Salcia, Stramba, Grindu, unde au fost exemple de demnitate.

Regimul comunist a trecut de la represiunea fizica la cea stiintifica, punand stavila intrarilor in facultate. Numai 20% din locurile de admitere erau lasate la libera concurenta, restul se ocupau pe baza de dosare selectionate de sefii de cadre din intre­prinderi sau de sfaturi populare.

Dupa intrarea in Facultate, intrau in Uniunea Asociatilor studentesti, condusa de Ion Iliescu, care s-a dovedit urmas al modelului sovietic si om de incredere al securitatii, dand afara din facultati pe studentii ce-si cereau dreptul la o viata libera si demna. Avea grija acest Iliescu sa nu-i lase someri pe studenti, si-i ‘repartiza’ organelor securitatii care de-abia asteptau

MICUL STALIN, dupa Stalin

Intre 14-24 Feb.1956 Gheorghiu Dej a ascultat Raportul lui Hrusciov la cel de al XX-lea Congres sovietic si 1-a auzit pe acesta spunand despre cruda represiune a inaintasului sau: sub dom­nia de fier a lui Stalin, ‘arestarile si deportarile masiveexecutiile fara proces si fara ancheta au creat conditii de insecuritate, de teama si chiar de disperare.’

Era modelul pe care-1 urmase si el. La intoarcerea de la Moscova si-a continuat politica de genocid. N-a vazut ca in Polonia lucrurile se miscasera, rusii dadusera inapoi si-1 luasera pe Rokossovschi la Moscova indreptindu-si armata asupra Budapestei.

Acest mic Stalin n-a observat ca polonezii il eliberasera pe episcopul Vasinschi, iar ungurii pe cardinalul Mindszenty; pe cand Dej al ‘nostru’, a scos elita politica a Romaniei, ce mai supravietuise la Sighet si a mutat-o in groaznica temnita de la Ramnicul Sarat, supunind-o in continuare la exterminare.

Mai mult, acest mic Stalin s-a oferit Moscovei, primind pe conducatorii unguri ce-si cereau libertatea si aducindu-i ca ‘oas­peti’ la Snagov, predandu-i apoi, pentru a fi executati la Budapesta.

DIN NOU PACOSTEA PESTE TARANI

In timp ce procesele contra studentilor nu erau terminate iar Ion Iliescu incepuse ‘curatenia’, dand pe studenti afara din facultati, Nicolae Ceausescu, ‘copilul de casa ‘ al lui Gheorghiu Dej, de la Doftana, a1es in Bir.Politic al C.C. si insarci­nat cu problema agriculturii, a plecat pe teren in toamna 1957. Dar nu singur. Cu armata dupa el. Dupa ce l-a lasat pe Dragici in Tulcea sa-i ‘linisteasca’ pe tarani, ‘copilul minune’ al partidului a tre­cut Dunarea indreptandu-se spre cotul Carpatilor. A tras cu tunul la Suraia si a auzit de un sat prapadit, Namoloasa, unde taranii erau, nu saraci, ci foarte saraci, traind din impletitu1 rogojinilor de papura si al cosurilor cu nuiele de salcie din lunca Siretului. Pentru el, ajuns general, nu era de inteles de ce acesti sarantoci nu vor sa se inscrie in colectiv.

Dar in sat a fost primit cu parul de Toader Iordache si nevoit sa faca calea intoarsa. Nu s-a dat batut.

A ordonat inconjurarea satului cu armata si a convocat pe tarani sa vina la strunga satului in ziua de Joi, 4 Decembrie 1957. Oamenii s-au dus in asteptarea presedintelui Sfatului popular (Mihai Mocanita) si a secretarului comitetului de partid (Ciocaltau). Dar cel care-a luat cuvantul amenintandu-i pe tarani a fost capitanul Ionescu, punand imediat mitralierele in cei vre-o 200 sateni. Au fost secerati: ARCAN Ion ( 14 ani), CRACIUN Dumitru (28 ani), CRACIUN Toader (49 ani), CRACIUN Stroie (31 ani), DIMOFTE Aurel (29 ani), MARIN Dumitru (49 ani), MIHAI Marin(42 ani), RADU Dana (28 ani). Navalind in sat, au impuscat in clopotnita pe Cristea ENUT, care tragea clopotele anuntand pericolul abatut peste sat. Printre raniti, in numar de 27: CRACIUN Domnica, CRISTEA Gheorghe, CRISTEA Maria, CRISTEA Stan, CRISTEA Apostol, DOBRE Marin, HARALAMBIE Ionel, POPA Ionel, TOIA Ionel.

Arestarile au fost cu zecile. Tarziu in noapte, in timp ce oamenii lui Arama de la Galati faceau o asa zisa ancheta, a aparut Ceausescu, ordonand sa nu plece pana nu scot tot adevarul, iar rani­tii, dupa vindecare, sa fie dusi la ancheta si nimeni sa nu scape nevinovat. Dupa sangele varsat, dupa torturile ingrozitoare (pe unii lasandu-i infirmi pe viata) au cazut si sute de ani condamnare pe capetele acestor bieti tarani.

La Comitetul Central a avut loc o sedinta la care au participat Gheorghiu Dej, Gheorghe Apostol, Constantin Parvulescu si Draghici Alexan­dru in care s-a discutat masacrul de la Vadul Rosca. Justificarea lui Ceausescu a fost de ‘legitima aparare’, fiind in pericol de a fi lichidat de tarani. Minciuni si iar minciuni, debitate de conducerea de partid.

Pe 3 Aprilie 1958,Gheorghiu Dej, nemultumit de ritmul colectivi­zarii, a ordonat ascutirea luptei contra taranimii.

Taranii, ca la comanda, din nou s-au ridicat impotriva represiuni securitatii pentru a se inscrie in colective. Satele din Tulcea, Galati, Braila, Ramnicul Sarat si-au aparat cu darzenie dreptul la proprietate, suferind crunte represalii, dar refuzand inscrierea.

Aproape ca n-a existat sat de unde sa nu fie ridicati taranii si dusi la munca de exterminare din Delta si Balta Dunarii:

Rastoaca, Vanatori (Vrancea); Mihai Kogalniceanu, Meidanchioi (Tulcea), Macin, Pisica, Isacea, Hangulesti, Luncavita, Vanatori, Cuza-Voda, Frumusita ( din Galati); Amara ( Ramnicul Sarat); Ganesti, Gagesti( Barlad).

In aceasta regiune actionau cei 1.000 activisti de partid mobilizati de Ceausescu.

Mai spre Nord s-au ridicat printre comune si Mitoc (Suceava), Crivesti (Pascani ), Focuri (Tg. Frumos.

Anul 1959 a excelat prin revoltele mai ales din Oltenia: Cerat -Segarcea, Macesul de Sus, Vanatori-Cujmir, Garla Mare, Tandara, Salcuta, Cetate, Ciupercenii Noi, Lipov-Plenita, Piscu Vechi, Gangiova, Catane, Silistea Crucii, Cioroiasi, Barca, Urzicuta, Sadova, Dabuleni

Razmeritele au urcat si pe valea Gilortului, Amaradiei, Oltetului.

Si in Transilvania au fost represalii impotriva taranilor. Daca aruncam o privire asupra Hunedoarei aflam de tortura taranilor din comunele: Sibot, Aurel Vlaicu, Vinerea, Cugir, Balomir, Cioara

Aici s-au facut si inscenari ale securitatii. Una, care a ingrozit satele, s-a petrecut in comuna Boiu, de unde a fost arestat Popa Gheorghe. Securitatea i-a dat numele unor tarani fruntasi pe care sa-i adune la el acasa, ca sa-i gaseasca acolo. Taranul, ajuns liber acasa, s-a aruncat in fantana decat sa poarte o rusine toata viata.

In toata aceasta perioada se faceau si arestari preventive pe baza Decretului nr.89/Feb.1958 care prevedea:

‘Persoanele care prin faptele lor sau manifestari primejduiesc sau incearca sa primejduiasca ordinea in stat vor fi internate in locuri de munca.’ Deci denunturile asigurau ordinea in stat.

Dar anul 1959 a mai ramas in ‘neuitare’ prin represiunea contra fostilor detinuti politici, eliberati sau dusi in domiciliu obligatoriu, pe Baragan, dupa expirarea pedepselor. In Septembrie 1959, au fost rearestati din bordeiele de pe Baragan, dusi la lagarul Culme. O parte au luat drumul anchetelor de la Constanta, pentru condam­nare penala si ceilalti calea lagarelor de exterminare fortata la Periprava, pe baza de pedeapsa administrativa, de la 24 la 72 luni.

Martor si victima: Caraza Grigore.

La Bucuresti a avut loc un proces, cu fosti detinuti adunati in jurul lui Puiu Atanasiu, proces ramas celebru prin torturile aplicate celor arestati si condamnarea la moarte a cinci dintre ei: Puiu Atanasiu, Radu Demetrescu-Cyr, Grigore Zamfiroiu, Aurel MarinPana la urma, pedepsele au fost comutate in munca silnica pe viata.

In acesti ani de groaza 1957-1960, in timpul arestarilor studen­testi, a lotului Puiu Atanasiu si rearestarii detinutilor politici, au fost semnalate ca brute ce au torturat ingrozitor: A b r a m o v i c i Marcu (cap), Anghel Marin (cap), Anghel M ir c e a, B r e s t o1u Horia, Avram Vasile, Blidaru (cap), Burdea Grigore, Cadar Gheorghe (cap), Cenuse Constantin (cap)., Cenuse Ion (lt⁾, Cheran(cap), Comsa Virgil, Cosma Emil (cap ), Draghici Toma (cap), Dumitrescu (lt.maj.), Enoiu G heorghe (maior ), Gheorghe Constantin(col), Dulipovici Anato1ie (cap), Goian (maior ), Gudina (maior ), Iacob Constantin ( cap ), Ildis Vasile ( lt.), MARTIN Iacob (maior), Martin Isac, Marcu Stan, Marin Ion(cap), Mihalache (cap), Moise Nicolae (maior), Murdariu Simion (cap ), Nedelcu Stefan (cap), Oprea Grigore (lt), Popa (maior), Preda Dumitru (lt. maj), Purcaru Constantin (cap), Puscariu (lt), Puscasu (cap), Rotaru Dumitru, Sporea Ion,(cap), Tanase Gheorghe(lt), Tarlea Ion, Varzan (maior), Voicu Constantin.Iata numai o parte din numele calailor ce au circulat printre detinutii din celulele securitatii.

Martor Ci­cerone Ionitoiu. Acesti anchetatori, pe langa torturi, au inscenat procese pe baza de declaratii mincinoase, scoase de la martori cu forta.

O alta crima contra umanitatii de care se face vinovata condu­cerea comunista este rapirea din strainatate a unor romani si aducerea lor prin Berlinul rasaritean pentru a fi judecati, torturati si omorati.

Printre cazuri se numara: Mogos Constanta (nascuta Olariu), care, ajunsa in Franta a lucrat cu Mihai Opran si in 27 Aug.1951 a fost rapita din Berlin. Adusa in tara si condamnata 8 ani si in continuare cu DO pe Baragan.

BELDEANU Oliviu-Puiu a fost rapit in 1957 de col.Mois Aurel, dus la Bucuresti, condamnat la moarte si executat in 1959 la Jilava.

DECEI Aurel (n.l905 la Gura Raului-Sibiu) secretar presa la le­gatia romana din Istambul (om de stiinta renumit), a refuzat sa revina in tara in 1947. A fost rapit de agentul ‘George’ impreuna cu ofiterul de securitate Vasile Turcu. Torturat de securitatea din Bucuresti, i s-a inscenat un proces de inalta tradare si condamnat la moarte in 1959; i s-a comutat pedeapsa in M.S.V. si s-a elibe­rat gratiat in 1964.

Tot in anul 1959 au fost executati 12 eroi din muntii Muscelului, ultimul grup de rezistenta impotriva comunismului creat in 1949 de fratii Toma si Petre Arnautoiu. In 1959 pe 20 Mai au fost arestati prin tradarea lui Gr.Poinareanu, consatean si fost coleg. In jurul acestui grup de rezistenta au inceput arestarile inca din 1949 si au fost arestati mai multe sute de tarani, torturati pentru sprijinirea partizanilor si altii peste o suta au fost con­damnati.

Actiunile intreprinse contra acestor tarani_, in marea lor majoritate, constituie manifestari de genocid prin tot ce s-a intreprins contra lor, a familiilor. In plus le-au rost confiscate absolut toate bunurile, pe care regimul si l-a insusit. N-au mai fost restituite niciodata.

Perioada 1958-1959 este tot asa de sangeroasa, ca cea din 1948-1954, represiunea resfrangandu-se asupra tineretului, taranilor si intelectualilor.

Calaii comunisti, in frunte cu Gheorghiu Dej si Alex.Draghici ajunsesera la concluzia ca la baza revolutiei din Ungaria statusera intelectualii si pentru a preveni, se napustisera asupra studentilor, preotilor si invatatorilor satelor.

Numai in 1958 A.Draghici se lauda ca descoperise 180 organi­zatii subversive, adica le inscenase pe baza de date inventate, smulse prin torturi celor arestati, iar Gheorghiu Dej anunta ca lupta de clasa n-a disparut.

Acest monstru al represiunii, Alex. Draghici, ataca in aceasta pe­rioada ‘mila fata de persoana umana’ pe care unii o manifestau (spu­nand ca s-au facut condamnari pe nedrept, cerand un impaciuitorism), ca a dus la slabirea combativitatii, la slabirea lipsei de devotament fata de partid si de stat. Cerea marirea vigilentei si conspirativi­tatii.

Securitatea devenea superioara partidului, care nu se mai putea impune prin mijloace politice-ideologice.A trecut la masuri coercitive, deformand realitatea in sintezele ce le inainta partidului si trecand la interceptarea convorbiri­lor telefonice chiar a membrilor de partid.

Se trece in aceasta perioada la modificarea unor articole din Codul penal, in special a celor de inalta tradare, punandu-se accentul pe actiunile de spionaj, instituindu-se o cenzura drastica a corespondentei interne si externe, a pachetelor. Sub controlul col. Panaitescu Nicolae si prin Ordinul 157/25 Mai 1959 se punea accen­tul pe o munca deosebita pentru deconspirarea activitatii de spio­naj si diversiune a serviciilor straine ce urmareau o activitate de sabotaj.

Se dispunea supravegherea stricta a fostilor membrii ai parti­delor vechi, a elementelor dusmanoase de la sate. Si aceasta, cand se zicea ca urmeaza o deschidere fata de tarile capitaliste.

In acest scop au pregatit elemente pe care le-au infiltrat in strainatate, dand dispozitii ministerului de externe ca sa stran­ga in jurul ambasadelor pe romanii ce erau plecati sau care vor pleca, ducand cu ei o munca de culturalizare si informare.

In tara s-a dispus, prin marirea vigilentei, sa mareasca numarul agentilor si rezidentilor, ca sa ne ferim de spionii ce vor profita de ‘deschiderea’ romaneasca.

Aceste masuri de ‘aparare’ a Romaniei aveau loc in timp ce se de­clansase conflictul chino-rusesc izbucnit pe 20 Iunie 1959, cand chinezii au demis un general pro-sovietic, determinandu-l pe Hrusciov sa-si recheme o mie de consilieri economici si militari_. Nu peste mult timp, conducatorul Kremlinului va fi acuzat de oportunism.

TOT TARANII

Ei au fost cei ce au continuat sa se opuna cu indarjire colectivizarii. In timp ce Gheorghiu Dej anunta ca 76,4 % din familii satelor s-au inscris, taranii isi cereau inapoi hartiile iscalite cu forta. Prin sate circulau ‘manifeste’ impotriva colectivizarii. Taranii, in loc sa mearga la colectiv, rasturnau masinile acti­vistilor si spargeau sfaturile populare ca sa-si ia cererile inapoi.

Razmerite au loc in comune din Muntenia printre care: Cateasca; Mozaceni Deal, Gliganu, Negrasi, Mozaceni. Se rup firele telefonice, iar militienii scapa cu fuga. In fata autoritatilor locale si pe sosele se ridica baricade.

Arestari numeroase. Marturii in ‘Rascoalele taranesti’ de Cicerone Ionitoiu.

Indarjirea taranilor si mai mare. Cu toate ca Gheorghiu Dej anunta ca 83,8% din suprafata agricola a tarii apartine colectivelor, taranii se ridica cu furcile demoland sediile colectivelor,

luandu-si animalele acasa si cererile de inscriere fortata. In fruntea acestor rascoale se gaseau satele intre Arges si Olt, unde era adevaratul granar al tarii.

Astfel pe 15 Ianuarie 1961 au venit cu masinile in com.Valcele din jud.Olt si lumea a tras clopotele. S-a tras in tarani, au fost trei morti, raniti si peste 50 arestati, dusi la Pitesti. Torturile au fost ingrozitoare.

Satele din imprejurimile Scornicestiului au sarit, rasturnand masinile activistilor, alungand autoritatile, spargand colectivele. Printre sate, cateva: Oporelu, Izvoarele, Balanesti, Comani, Mogosesti, Draganesti-Olt. Focul razmeritei a trecut si in dreapta Oltului, urcand pana in jud.Valcea. Pe- 21 Ianuarie 1961 a fost rascoala mare la Rascaeti si Visina, de langa Titu. Matusei Anica, nestiutoare de carte, un activist i-a dat cu tusiera in nas si apasind-o cu capu pe hartie ia spus in bataie de joc: ‘iata babo ca te-ai inscris in colectiv’.

In urma fortarii satenilor, taranii s-au rasculat, au rasturnat masinile si activistii au fugit peste camp. Au anuntat pe unde au stiut ei. Spre seara a sosit Ceausescu in fruntea a 28 de camioane cu armata si tunuri. S-au tras clopotele. S-a mers din casa in casa, ridicand peste 100 de tarani.

Razmeritele s-au intins si in comunele: Petresti, Morteni, Jug Uliesti, Vanatorii Mari, Selaru, Stefan cel Mare, Tatarastii de Sus Jos, Negreni, Potlogi, Costesti Vale, Mozaceini si multe altele.

Intre Videle si Olt, tot in 1961 au avut confruntari ca pe front.

Focul a pornit din com.Dobrotesti, unde vicepresedintele raionului Rosiorii de Vede a venit sa le fixeze loc de construit pentru se­diul gospodariei colective. Acel Florea Florescu a fost ranit si dus la spital. II batusera femeile.

Generalul calau, Negrea Vasile, a trimis armata bine echipata, cu tunuri si mitraliere. Lelea Zdarca a tras clopotele si lumea a ie­sit si a facut baricade. A fost batalie si cucerita casa cu casa. Raniti si arestati cu sutele, au fost dusi la securitate. Mai mult de jumatate au luat drumul lagarelor de exterminare din Baltile Dunarii si din Delta.

Satul a stat 6 luni sub ocupatia militara a romanilor.

Printre satele din jur care de asemenea s-au ridicat sa-si apere pamantul s-au numarat: Titulesti, Mihaiesti, Silistea Noua, Smardioasa, Costesti-Zimnicea si altele.

Iar Gheorghiu Dej anunta cu mandrie ca datorita ‘aplicarii invatamintelor genialului plan cooperatist al lui Lenin si a muncii politice si organizatorice vaste desfasurate de partid’, peste 85% dintre tarani au intrat in colective. Dar nu mentioneaza folosirea armatei, torturile si umplerea lagarelor de exterminare. Abu­zurile sunt puse pe seama Anei Pauker si Teohari Geoegescu.

Taranii cautau sa se opuna cu indarjire colectivizarii. In Buco­vina era mare fierbere. In satul Dragoiesti, spre Gura Humorului a izbucnit o mare razmerita, taranii cerand restituirea pamanturilor ce le fusese luate cu japca. S-au dus cu totii ia Sfatul popular si colectiv. Numai interventia militiei si a securitatii, dupa arestari, au reusit sa inabuse revolta.

In comuna Bosanci de langa Suceava au trebuit 2 saptamani. Au adus activistii din judet, studentii si functionarii, sa ba­ta la portile mereu inchise. Intre timp beciul primariei era plin de tarani torturati. Se zicea ca a fost ultima comuna colectivizata. Realitatea era alta.   

Pe 20 Feb.1962 femeile din comuna Dobra, satul Marcesti, jud. Dambovita, s-au adunat si au rasturnat masinile activistilor ce veneau de la Targovise ca sa definitiveze colectivizarea.Securitatea a interveni si a plecat ‘victorioasa’ cu circa 150 arestati, in majoritate femei, in catuse.                                    

Chiar dupa incheierea colectivizarii, anuntata pe 27 Aprilie 1962, miscarile protestatare au continuat. In August acelasi an, a fost semnalata o alta rascoala taraneasca in com. Salciile-Prahova.

Aceasta stare nefireasca de lucruri, produsa in vederea distrugerii so­cietatii intra in actiunea de genocid practicata in Romania.

Printre cei care au participat in calitate de conducatori la acest genocid se evidentiaza intreg Comitetul Central P.M.R. si elemente criminale precum: Alex.Draghici, Nicolae Ceausescu, Vasile Negrea, Mihai Patriciu, Nicolae Briceag, Toma Popescu (Oltenia), Strul Mauriciu, Mihaila Nedelciu ( Arges ), Moritz Fehler (?) din nordul Mol­dovei, care au condus si ordonat executarea taranilor.

GENOCID SPIRITUAL

Dupa arestarile si torturile din 1959, s-au facut presiuni din strainatate pentru eliberarea detinutilor politici, arestati pe motive imaginare, inventate si scoase prin tortura.

Paralel cu represiunea, s-a inceput o zisa actiune de reeducare a celor condamnati, prin santajare. Daca recunosc ca au fost indusi in eroare de partidele burgheze, ca au vazut realizarile regimului, facandu-si autocritica, vor putea fi pusi in libertate chiar inainte de termen, pedeapsa nemaiavand nici o valoare. Demas­carea si delatiunea erau la baza acestei asa zise reeducari. Daca in perioada 1949—1953 ea se facuse prin schingiuiri duse pana la moar­tea fizica sau desfigurare, acum se facea prin tortura psihica, urmarindu-se eliberarea oamenilor ingenunchiati, ca sa nu mai poata ridi­ca fruntea in fata semenilor lor. Acum se recrutau din randurile lor agenti care sa infiltreze pe cei de afara. Eliberarea se facea dupa ce te improscai cu noroi si-ti bateai joc de ceilati colegi de detentie, ce nu admiteau injosirea. Inainte de a iesi trebu­ia sa semnezi angajament ca vei servi securitatea.

Chiar cei care refuzau erau obligati sa iscaleasca angajament ca nu vor spune la nimeni unde au fost si ce-au vazut. Au fost si dintre cei care au refuzat sa iscaleasca si au declarat verbal, fata de martori, ca vor spune tot ce au vazut si su­ferit pe nedrept si totusi s-au eliberat odata cu cei compromisi.

Din aceasta ultima perioada de injosire au aparut pe Internet numele celor ce au fortat oamenii, obositi dupa 10-22 ani de temnita exterminatoare.

Printre cei ce s-au ocupat de acest sistem de dezumanizare a detinutilor politici la Aiud au fost: col., Craciun Gheorghe, col. Iacob Dezideriu, Chirila, Iordache Lulu, col.Nodet, plut. Raduleseu, Valeanu, Lazar Gheorghe, Teleki, Suarasan. 1t, Ciumacenco Ion (din Ma­maia sat), lt.maj.Blajut V, Mihai (din com. Zapodia), Lungu Gh(? ), Arcus Ion, Sturza, Popa Ion (aceasta era echipa din Aiud.)

La Gherla, printre reeducatorii administratiei se numarau: Domocos, Rusu, lt.maj.Vomir, col.Gheorghiu, Laghiu Gheorghe

Echipa de reeducare de la Jilava era formata din col.Nataletu Du­mitru si capitanii Horja Gheorghe si Telenche Fl. Dupa unii, se zice ca Nataletu Du­mitru s-ar fi chemat Radulian.

La Botosani, cel care dirija acest sistem diabolic era cap.Dora Alexandru care se ocupa cu difuzare de ziare si carti. Dar preocuparea principala era de a racola informatori pe care sa-i puna la dispozitia securitatii dupa eliberare, cu angajamente de colaborare. De retinut ca 738 de detinuti au refuzat reeducarea, iar 208 au de­clarat ca vor continua sa-si desfasoare activitatea obisnuita.

ROMANIA DEVINE O INCHISOARE

Ceea ce mai ramasese din Romania intregita, dupa ciopartirea de Hitler si Stalin, daca nu ajunsese o republica sovietica, a fost transformata pana in 1964 intr-o mare inchisoare.

Paralel cu ‘reeducarea’, adica ingenuncherea detinutilor ce nu acceptasera sistemul diabolic, inca din 1960, adica odata cu deschiderea catre lumea capitalista, Romania trecuse la impanzirea tarii cu informatori, incepand din casa, la serviciu si peste tot pe unde oamenii erau nevoiti sa mearga sa se aprovizioneze sau sa-si casti­ge existenta lor si a familiilor.

Daca in 1960 existau 29.515 agenti, in 1961 numarul lor a crescut la 56.556, iar in 1963 s-a marit la 78.124 de agenti cu angaja­ment si intalniri de 2 ori pe luna cu ofiterii de securitate.

Asa ca, la eliberare, erai predat in supravegherea directa a securitatii care, prin agenti, te supraveghea pas cu pas si in familie.

In multe cazuri securitatea a constatat ca angajamentele luate in inchisoare nu mai erau respectate, trecandu-se la santajare sau compromitere.

Membrii de partid si ofiterii armatei erau si ei antrenati in aceasta ‘munca’ de supraveghere.

Serviciul K

Prin ordinul MAI nr. 87/23 Oct.1962 s-a instutuit serviciul ”K ‘, avand ca sef pe col. Petruc Mihai care se ocupa de recrutarea agen­tilor in toate sectoarele vietii si cu precadere pe teritoriul un­de se gaseau penitenciare, unde se practica reeducarea, pentru transformarea detinutilor in delatori.

In acest paienjenis, informatorii racolati puteau fi trimisi in orice regiune unde aveau nevoie pentru depistarea fostilor ‘contra – revolutionari. ”

‘Painjenisul’ era format la varf cu neoameni de mana forte pre­cum: Doicaru Nicolae ( dirija reg.Brasov; era n.1922 la Dalhauti-Galati si a fost unul din marii criminali); Negrea Vasile (ajuns subsecretar de Stat, calau renumit in torturarea taranilor, in care a tras cu tunuri. Se ocupa de reg. Bucuresti); Dinulescu Stefan (se ocupa de reg.Arges); Danescu Alexandrul, ( col. n. 1927 din com. Hodoresa-Gorj, adjunct al Ministrului de interne, se ocupa de reg.Banat); Tanase Evghenie (se ocupa de reg.Bacau); Petesan Ion (dirija reg.Cluj); Lintiu Ion (raspundea de Crisana); Enoiu Gheorghe (alt calau binecunoscut, dirija Dobrogea pana in 1968, cand a inceput decaderea); Stan Nicolae (raspundea de reg. Galati), Diaconescu Ovidiu (era delegat cu regiunea Hunedoara), Rusu Emanoil (se ocupa de reg. Iasi);Vasilescu Traian (raspundea de reg.Mures-Autonoma Maghiara); Ioana Constantin (avea Maramuresul), Dumitru Ion (raspundea de Oltenia), Cosma Neagu -de Ploiesti iar Dragoi Victor- de reg. Suceava.

Scopul pervertirii constiintei detinutilor inainte de eliberare, de care se face vinovata conducerea de partid comunista reiese clar din Referatul (strict secret) prezentat de col. Petruc Mihai (seful Serviciukui ‘K’ pe tara), din 8 Nov.1963:

‘Datorita muncii de reeducare dusa cu detinutii contrarevolutionari, s-a ajuns la situatia cand, cu ocazia tinerii unor conferinte sau alte activitati, in care sunt pe de o parte, aratate realizarile regimului nostru, iar pe de alta parte se demasca activi­tatea tradatoare a fostelor partide si grupari politice din trecut, unii detinuti contrarevolutionari, ‘din proprie initiativa’ – in astfel de ocazii -, cer cuvantul si-si manifesta deschis admiratia fata de regimul nostru si realizarile sale, iau atitudine fata de gruparea politica din care au facut parte si dezaproba actiunile dusmanoase intreprinse de ei. De ademenea datorita muncii indivi­duale, dusa cu unii detinuti contrarevolutionari de la penitenciarele JILAVA si BOTOSANI, care au detinut functii in vechile partide ‘istorice’, s-a reusit ca unii dintre ei sa paraseasca pozitiile reactionare, sa ia atitudine si sa demaste propria activitate dusmanoasa, a lor si a gruparii politice din care au facut parte, sa se desolidarizeze de vechile conceptii, sa recunoasca trainicia regimului democrat popular din tara noastra si sa se incadreze neconditi­onat in noua oranduire de stat. Unii dintre acestia au fost recru­tati ca agenti, gratiati de restul pedepsei si pusi in libertate.’

Prin aceasta reeducare, regimul comunist cauta sa infil­treze Romania, care devenise o inchisoare mai mare, cu noi elemente recrutate prin santaj si minciuni.

Si nu numai atat, sistemul informativ era perfectionat si extins peste hotare. Ministrul de interne (Alex. Dragici), prin referatul strict secret din 8 Ianuarie 1964, preciza:

‘Romanii ajunsi in strainatate sa fie luati in evidenta ofi­ciilor noastre diplomatice, pentru a se tine o permanenta legatura cu eiaceasta legatura creeaza avantajul oficiilor noastre diplo­matice sa organizeze pe acesti cetateni in colonii, pentru a-i pu­tea avea sub influenta politica a statului nostru; prin diferite activitati culturale, informarea acestora continua despre realiza­rile din R.P.R., difuzarea de ziare, reviste, etc; oficiile noastre diplomatice, prin contactul pe care-1 vor avea cu cetatenii romani din aceste colonii, vor putea cunoaste mai bine situatia politico-economica din tarile respective’

Deci adevarat si curat spionaj, pe care romanii il desfasurau in subordonare ruseasca.                                                                                                          

Aruncand o privire asupra acestui capitol, constatam ca dupa ‘spiritul’ Genevei, in 1955, sunt luati din securitatea interna Aurel Mois, ce se ocupase de lichidarea partizanilor din Banat si Fagaras si Nicolae Doicaru, cel ce lichidase partizanii din Dobrogea si aranjase procesul ‘sabotarii ‘ Canalului -si trecuti in directia In­formatii externe. Primul, subordonat celuilalt, ajunge seful reziden­tei de la Berlin si se remarca prin rapiri, dintre care trei sunt intre cele mai spectaculare (Aurel Decei si Oliviu Beldeanu – de la Berlin, iar Puiu Traian -prin Viena). Pana la urma, N. Doicaru 1-a ‘mancat’ pe Mois in 1962, si-l va creste pe Mihai Pacepa. Acesta va face defecti­unea din Iulie 1978 si va fi condamnat la moarte, in contumacie, in Aug.1978. Aceasta filiera cu anexele ei aranja si vanzarile de oa­meni pe valuta forte, evrei, germani (sasi si svabi) si chiar romani cumparati de rude din strainatate, sau chiar de unele tari ca USA si Marea Britanie (a celor condamnati in inscenarile facute de securitate precum surorile Anny si Nora Samuelli, Const.Mugur, Ion Varvoreanu s.a.)

O alta retea ce a actionat in vederea infiltrarii institutii­lor internationale a fost cea creata de Mihai Caraman care in­tre Dec.1958 si Mai 1969 a facut sa se „cutremure’ NATO. A lucrat si pentru URSS si a putut sa se dezvolte, in timp ce Franta lucra pentru slabirea influentei americane din Europa; Aceasta activitate, cea mai fructuoasa, s-a dezvoltat si cu concursul unor francezi dor­nici de bani. Au fost angrenati in retea si unii refugiati ro­mani ce furnizau date regimului de la Bucuresti. Rechemat in Mai 1979, M.Caraman a fost inlaturat din serviciul de spionaj extern. A fost reintegrat in Dec.1989 si in Aprilie 1992 inlocuit cu Ioan Talpes, care fusese consilier al lui Ion Iliescu pana in 1997, cand a fost inlocuit.

Paralel cu infiltrarea serviciilor secrete in NATO, s-a facut si infiltrarea la UNESCO, cu Ion Iacobescu, ofiter de securitate tri­mis sub acoperire diplomatica la Paris, iar din 1968 ca functionar international la UNESCO,- de unde, pe 25 Iulie 1969,dupa ‘aface­rea Caraman’ a disparut, fiind condamnat la moarte prin S.nr.346 din 1970 (in contumacie)- el ajungand prin Anglia in Statele Unite,

Pregatirea Anului 1964 s-a facut pe mai multe planuri, nu numai reeducarea din inchisori, dar si:

– intarirea informativa din tara si infiltrarea exilului;

– perfectionarea activitatii de cenzura, mai ales cu strainatatea, unde volumul scrisorilor ajunge la 28-30.000. pe zi;

– desfiintarea comitetelor din exil cuprinzand membrii partide­lor istorice, pentru ca persoanele iesite din inchisori sa nu mai aiba cu cine avea legatura, decat in scopul activitatilor ce trebuiau desfasurate in favoarea Romaniei infeudate comunismului;

– supravegherea stricta a strainilor ce vor vizita Romania.

Anul 1964 a insemnat incheierea primei etape a modelului sovie­tic din Romania, sistem sangeros in care Lenin a pus bazele terorii iar Stalin a fost „arhitect”.

Pretinsii romani, in frunte cu Gheorghiu Dej, au urmat modelul, si nu gresim daca spunem ca l-au perfectionat si generalizat, facaridu-1 sa se manifeste distrugator inca un deceniu dupa moartea calaului omenirii.

Dupa cum sovieticii au dezvaluit, la numai 3 ani dupa moartea lui Stalin, ranile sangerande din trupurile si sufletul omului sovietic, tot la 3 ani dupa disparitia lui Gheorghiu Dej au devenit vizibile si trupurile sangerande ale romanilor.

In Comisia de partid din 18-03-1968, care cerceta crimele savar­site de Gheorghiu Dej si Alexandru Draghici, s-a consemnat decla­ratia lui Pavel Stefan (fost ministru de Interne) din care reiesea:

Din timpul lui Marin Jianu aparuse indicatia ca sa fie batuti detinutii (‘dar acestea erau batai barbare, banditisme era linia partidului de a aresta si schingiui fara sa existe vreo invinuire.’)

Continuand declaratia in fata Tribunalului, col.Pavel Stefan a mentionat ca prima lui masura a fost sa instaureze ordinea si disciplina in locul terorii care domnea in minister (in 1951). A mintit ca a gasit pe doctorita Simionescu care detinea functia de medic al lagarelor si care, in loc sa ia masuri si sa ceara coman­dantilor sa dea medicamente si ingrijiri detinutilor, incuraja in­strainarea lor si participa efectiv la aceste afaceri. A mai spus ca se mira ca mai exista colonelul Baciu Ion (seful penitenciarelor), Sloboda Ioan (lt.col. sef directie lagare si colonii de munca), Cosmici Eftimie (col.Inspector Directia lagare) care spunea subordonatilor ‘cruzimea este sarcina de serviciu’, sau Albon Augustin (colonel cu paza canalului) care zbiera la detinuti sa ‘sape ca­nalul cu gamela’, cand toti acestia ar fi trebuit sa fie vinovati in procesul ce se judeca.

‘Eu (Pavel Stefan) informam pe Gheorghiu Dej sub aspectul aces­ta si zicea da, dar totusi nu se punea ordine. Gheorghiu Dej ducea o politica de aprobare a trecutului’

In 1953, luna Februarie, ministrul Pavel Stefan a ordonat cercetari stabilindu-se abuzurile si atrocitatile comise la Salcia de catre 20 cadre si 14 brigadieri detinuti care au omorat din Iunie 1952 pana in Martie 1953,un numar de 62 detinuti. Un numar mare de detinuti au fost raniti ti s-au ales cu invaliditati corporale pentru toata viata. Aceste crime de omor prin torturi, abuz in ser­viciu, profanare de cadavre, vatamare grava corporala, a constat in: batai cu ranga de fier, cazma, lopata, cravasa, unii murind in urma traumatismelor, altii ramanand schilozi pe toata viata; asasinare prin impuscare; interzicerea tratamentului medical detinutilor bolnavi si scoaterea lor la munca, in mod fortat, contrar prescriptii­lor medicale, fapt ce a dus la moartea unora; introducerea detinutilor in carcere descoperite iarna, dezbracati, sau chiar in pielea goala; obligatia detinutilor de a intra in apa pana la brau ca sa taie stuf si papura; alergarea detinutilor si calcarea lor in copitele cailor; scoaterea detinutilor la lucru dezbracati, in timp de iarna pe digul de constructie si pedepsirea unora de a sta pana la pranz in apa inghetata; legarea unor detinuti de maini si tinerea lor dezbracati in pielea goala, vara, ziua si noaptea, pentru a fi muscati de tantari; ingroparea unor detinuti de vii in pamant.

Toate aceste fapte savarsite se incadreaza in actiunea de geno­cid intreprinsa impotriva detinutilor.                                                     

Pe langa ministrul Pavel Stefan se mai adauga si declaratia co­lonelului Badica Ilie ( loctiitorul sefului Directiei generale a lagarelor si coloniilor de munca) care precizeaza: ‘Prin amploarea si gravitatea faptelor comise, acestea nu puteau fi incriminate ca simple acte de omor, intrucat ele au fost savarsite in masa, de ca­tre functionarii de stat, care aveau misiunea de a pazi persoanele internate si a le reeduca. Au fost savarsite cu premeditare si in mod sistematic, creand in randul detinutilor o atmosfera de teroare, iar populatia din jurul coloniei a dezaprobat asemenea monstruozitati.’

Tot fostul ministru Pavel Stefan, pe timpul savarsirii faptelor a declarat in fata instantei de judecata:

‘Purtarea unor comandanti era pur fascista. Comandantii foloseau ca unelte ale lor, elementele cele mai releDupa parerea mea, nelegiuirile savarsite in diferite colonii de munca erau de natura sa rupa aparatul de stat de mase, intrucat atrocitatile din colonii erau vazute ca fiind facute din ordinul guvernului si al partidu­lui’

In ‘Documentatul’ privind atrocitatile de la Salcia, subliniat ca -strict secret de importanta deosebita-(din Aprilie 1968) semnat de Ion Stanescu (presedintele Consiliului Securitatii Statului) si contrasemnat de Constantin Stoica (general maior), Filimon Ardelean (sef.Directiei de Anchete Penale), Mircea Onea (maior, ancherator penal de Securitate) si maior Gheorghe Bratu (asistent al Consiliu­lui Securitatii Statului) se mentioneaza:

‘Faptele deosebit de grave petrecute la colonia Salcia nu au constituit un caz izolat. Asemenea atrocitati, ca cele petrecute la Salcia si de proportii asemanatoare, au avut loc, in aceiasi perioa­da, precum si ulterior, la fostele colonii de munca de pe canal, cele de la Itcani si Bicaz, la penitenciarele Pitesti, Gherla, Suceava si altele. Spre exemplu, la penitenciarele Suceava, Pitesti si Gherla, in perioada 1948-1952, ca rezultat al acestor atrocitati savarsite, au fost ucisi 30 de detinuti, maltratati si schingiuiti 780, dintre care circa 100 au ramas cu infirmitati foarte grave, unii s-au sinucis pentru a scapa de torturi, iar altii au innebunit, datori­ta presiunilor psihice si fizice la care erau supusi

Ei, sefii calailor, recunosc o foarte mica parte din crime, pe ca­re le situeaza pe tot teritoriul tarii si noi ce am fost victime si am suferit aceste atrocitati venim si prezentam liste cu zeci de mii de morti (din cei aproape 200.000) si peste 100.000 de intem­nitati (din cei 2 milioane de oameni privati de libertate).

Cifra nu este deloc exagerata. In documentele din data de 3 Mai 1968 (A.S.R.I.,Fond ‘D’, dosar nr.9.822,f.134-139) gasim o nota in care se spune: ‘ Partidul nostru este un partid al adevarului, al echitatii si dreptatii sociale (n.n. Ce nerusinare?,). E1 nu poa­te admite-fiind in firea lui-ca in randurile sale sa-si faca loc si sa fie tolerate abuzuri, ilegalitati si crime. De aceea, el nu poate lasa pe seama istoriei lamurirea nici-unei probleme. In acest spi­rit este necesar sa analizam si noi astazi cum de a fost posibil ca unii ofiteri de securitate sa fie folositi de catre Gheorghe Gheorghiu-Dej, prin Alexandru Draghici, in scopuri meschine, odioase, impotriva unor activisti de partid si de stat (n- n. -dar nu spune si impotriva poporului roman). Alexandru Draghici, inconjurandu-se de oameni in stare de orice marsavie, de abuzuri si ilegalitati din cele mai flagrante, elemente aventuriere, carieriste, intrigante, a creat conditii, prin ordinele si indicatiile date si practicile folosite, de incalcare grosolana a normelor si principiilor de partid si de nesocotire a legilor statului lata, tovarasi, ce figuri sinis­tre -Alexandru Draghici si Pintilie Gheorghe- au stat in fruntea acestei institutii cu o mare responsabilitate sociala’

In continuare prezinta cifre demonstrind genocidul:’in mod denaturat baza de lucru a elementelor dusmanoase a fost artificial amplificata, considerandu-se ca toti cetatenii tarii cu antecedente politice sau cei cu legaturi de ori­ce fel in Occident ar prezenta pericol pentru securitatea statului. In acest mod s-a ajuns la un fapt pur si simplu de neimaginat, ca in cartoteca evidentei generale a organelor securitatii statului sa se gaseasca in anul 1965 circa 7.000.000 cetateni, ceea ce re­prezinta 1/3 din populatia tarii. Daca ar fi raportata aceasta cirfra la numarul populatiei adulte, ar rezulta ca peste 50% din cetateni trebuie sa stea in atentia securtatii statului. Pentru a putea realiza o urmarire informativa de o asemenea amploare, aparatul de securitate a fost impins ani de-a randul la crearea unei retele de informatori exagerat de umflate, prin care au trecut cin­ci sute de mii de cetateni. Mentionez ca in cifra respectiva nu es­te inclusa reteaua informativa a organelor de militie, prin care au trecut sute de mii de persoane’

Acestea sunt cifre si fapte ce atesta genocidul comunist din Romania si justifica declansarea procesului contra comunismului.

Intre 1964-1968 nu s-a pus capat genocidului ci s-a produs nu­mai schimbarea tacticii de tortura si exterminare a adversarilor regimului comunist, care si-a facut si alti dusmani, printre proprii membrii de partid: dizidentii.

S-a continuat urmarirea permanenta a fostilor detinuti politici si chiar rearestarea lor. In unele cazuri s-a trecut la iradierea, otravirea si asasinarea arestatilor, precum: Ion Gavrila Ogoreanu, Paul Goma, Gheorghe Ursu

S-a continuat cu inscenarea proceselor de sabotaj economic si urmarirea celor ce veneau in contact cu strainii ce veneau in tara.

Tara inconjurata cu sarma ghimpata si trupe numeroase, a deve­nit o mare inchisoare, unde erau vanati fara mila toti cei ce incercau sa-si castige libertatea sau erau condamnati cei prinsi vii, pentru tentativa de trecere a frontierei.

Prin revolutia culturala si preluarea modelului chinezesc, s-a trecut la spalarea creierelor, urmarindu-se nebunia cultului per­sonalitatii.

S-a trecut la urmarirea celor ce lansau manifeste contra regi­mului sau faceau apeluri disperate in strainatate pentru semnala­rea abuzurilor si daramarii patrimoniului national, sau distrugerii satelor.

O noua arma a terorii comunismului a fost internarea fortata si tratarea opozantilor politici prin azile psihiatrice, distrugandu-i fiziceste si moraliceste, facandu-i ‘neoameni’ pentru restul vietii. Cazuri:Vasile Paraschiv, Nestor Popescu, Dumitru-Gheorghe Zamisnicu.

Spitale psihiatrice: Marcuta, Sapoca, Poiana Mare, Voila, Socola, Sighet, Vascau, Jebel

Nici cand calaul Ceausescu a fost rasturnat, crimele nu s-au oprit. Continuitatea s-a facut prin Iliescu care a exterminat cir­ca 600, in majoritate tineri, intre 22-31 Decembrie 1989. Neputand stapanii situatia din cauza abuzurilor, a continuat crimele in masa prin chemarea minerilor in ajutor, in mai multe randuri, si apoi intarindu-si puterea, prin folosirea criminalilor din fosta se­curitate, impanzind aceste elemente inraite in toate structurile de stat Aceasta a dus la haosul economic si politic pe care 1-a promovat si in mileniu III.

Remus Radina spune pe drept cuvant: ‘Este tragic ca si astazi se mai gasesc oameni inconstienti (unii fost comunisti) care elogi­aza comunismul, uitand toate crimele comise de el.’

Dupa ce executivul postcomunist, infiltrat de elemente retrograde, vinovate, cauta sa impiedice inlaturarea valului ce acopera mon­struoasele crime savarsite de acest sistem barbar, dupa ce justitia infeudata practicilor totalitarismului a refuzat deschiderea procesului comunismului, a revenit rolul generatiei tinere, iesite din acest cataclism social, sa ceara curatirea vietii publice de acei raufacatori ce invenineaza societatea romaneasca.

Cinstea aceasta revine si lui Ioan Rosca, cercetator stiintific, fost lider in Pietei Universitatii (1990) si victima a lui Ion Iliescu._. El a initiat pe Internet strangerea materialului documentar in vederea promovarii Procesului comunismului, recuperarii adevarului, repararii nedreptatilor prin restituirea memoriei victimelor disparute, repunerii in drep­turi a celor jefuiti si urmasilor lor.

Cel care consemneaza in prezentul rechizitoriu aceste fapte iesite din comun, a fost rapit in 1945 de NKVD,(de cap. Petrov Vasiliev) torturat ingrozitor si lovit in cap cu pis­tolul pana la pierderea cunostintei, readus in viata cu tur­narea de galeti cu apa. Am fost schingiuit in Ministerul de interne si jucat in picioare in fata altor detinuti de catre Al.. Nicolschi, Teodor Sepeanu, Nicolae Bogdan si A. Deleanu (toti cu functii de conducere). Mi s-au inscenat 6 procese, prin care am fost condam­nat, am fost implicat in procesul de reeducare 1962-1964, refuzand sa dau vre-o declaratie (toate acestea le dovedesc cu acte si martori). Am cunoscut enorm de multe victime nevinovate si am trecut prin nenumarate scheme de tortura, ce au marcat oamenii pentru tot restul vietii.

De aceia, rascolind amintirile, am plans si am scris, am scris si am plans. Este durerea mea si a unei generatii care s-a sacrificat pentru libertate si dreptate.

Este durerea unui neam care de milenii lupta pentru li­bertate, a unui neam ce a fost ospitalier chiar cu dusmanii, hranindu-i si indestulandu-i din tarina bogat ingrasata de trupurile bu­nilor si strabunilor lui. A unui neam care a fost mereu sacrificat pentru interesele mes­chine ale marilor puteri.

Este drama unui popor care si-a pierdut libertatea, si nu din vina lui, pamantul fiindu-i sfartecat si jefuit in vazul tuturor.

De aceea, mai marii omenirii, sub ochii si cu incuviintarea carora s-au petrecut toate aceste faradelegi, au acum datoria mora­la sa contribuie la judecarea procesului comunismului.

EPILOG

In timp ce la Yalta se hotarase judecarea crimelor naziste, tru­pele romane faceau sacrificii uriase pentru terminarea razboiului, iar la Bucuresti, fostul procuror rus A.I.Visinschi, devenit diplomat, im­punea regimul comunist, care a dezlantuit genocidul.

Acel guvern instalat se face vinovat de tradare de tara, prin acceptarea unui regim impus de alta tara, in slujba careia s-a pus pentru a ajuta la jefuirea ei, punand toate resursele la dispo­zitia Moscovei si chiar pregatind alipirea tarii la URSS.

Asa cum o arata materialul prezentat, structura comunista si aparatul represiv creat, se fac vinovate de distrugerea structurii normale de stat, de atentat contra independentei tarii, de violarea legilor firesti si inlocuirea democratiei cu o dictatura de tip fascist.

Prin desfiintarea inamovibilitatii magistraturii si amestecul puterii executive in puterea judecatoreasca, s-a deschis drumul tuturor ilegalitatilor. Acestea au inceput cu epurari de functionari, cu arestarea tuturor celor ce participasera la intregirea tarii (ca fosti ministri, prim-ministri, deputati, senatori, prefecti, primari, notari, generali si ofiteri de toate gradele, inalti Prelati si slujitori ai altarelor), si a mers pana la exterminarea lor.

S-a trecut la exterminarea taranimii, tragandu-se cu ar­me de toate felurile si calibrele, producand in sate sute de mii de victime. Au fost rase de pe suprafata pamantului sate si biserici.

Represiunea s-a dezlantuit asupra intregii tari. Sute de mii de cetateni de origine germana (svabi si sasi), sirbi, turci, tatari, care erau integrati in poporul roman de sute de ani, au fost deportati fortat_, confiscandu-li-se toate bunurile. Unii au fost tri­misi in URSS, unde si-au gasit moartea in conditii de exterminare prin munca fortata, sau au ramas schilozi pe viata.

Arestarile s-au facut in valuri, fara motiv (pe baza unor dela­tiuni si pure inventii), numarul lor fiind de alte sute de mii. Victimele au fost private de libertate, in cea mai mare parte, fara judecata. Iar cei ajunsi in fata tribunalelor au fost condamnati pe baza unor probe fictive si martori mincinosi, confiscandu-li-se averea, iar aruncindu-li-se familiile pe drumuri, fara servici. Copiii au fost si ei scosi din scoli si facultati.

Victimele arestate erau torturate, de cum se ajungea la securitate, prin metode diabolice. Unii, si nu putini, au fost omorati in timpul anche­tei. Altii, torturati in mod bestial, dupa de scapau din anchete, ajungeau in temnite, alte locuri de schingiuire, sau in lagare de munca fortata – unde erau exterminati din cauza eforturilor suprao­menesti, regimului alimentar (intre 500-1000 calorii) lipsei de medica­mente si conditiilor neomenesti de cazare. La toate acestea, se adauga si tortura din timpul muncii sau de dupa munca, din cauza neindeplinirii normei. Dupa expirarea pedepsei, urma deportarea in condi­tii de exterminare, de unde, dupa 2-3 ani, erai din nou condamnat.

Din materialele expuse se vede barbaria in care a fost nevoit sa traiasca poporul roman_, supus la genocid.

Pocesul Comunismului, cu masuri reparatorii, denuntarea si excluderea din viata publica a celor care au contribuit la genocid – poate repara fibra morala a neamului si aduce pacea sociala.