0 20 – Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său; 0 21 – Billy Graham – Cine a fost cel mai mare creștin ce a trăit vreodată? 022 -Matei 12:28 – Împărăția a venit peste voi; 0 23 -Luca 17:21 – Împărăția este în voi; 0 24 – Cartea profetului Ţefania; 0 25 -Tefania 1; 7. „Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! 0 26 –Pocainta- Chemare la pocainta pentru pocaiti; 0 27 – Trezire peste România şi conducătorii ei; 0 28 –Portretul Lui Isus Cristos In Cartea Lui Isaia; 0 29 –Explicarea diferențelor dintre Ioan și Evangheliile sinoptice ; 0 30 – În ce măsură Predica de pe Munte, exprimă Evanghelia lui Isus şi în ce limite este un mesaj pentru cei care au acceptat Evanghelia; 0 31- Râuri de apă vie; 0 32-Duhul Sfânt ca putere în noi; 0 33 -Isus dă apă vie; 0 34 -Râuri de apă vie (Ioan 7.37-39), de Walter Thomas Prideaux Wolston…0 35- Noul cancelar german în timpul jurământului a omis fraza despre Dumnezeu; 0 36 –  Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha; 

0 36 –  Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha

 

In cateva cuvinte dorim sa va prezentam mai jos cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha. Vom face un top 10 carti crestine dintre cele mai comandate de catre clientii nostri, din cele peste 2500 de titluri de carti crestine pe care le avem in rafturile noastre. Va reamintim ca Libraria Maranatha are un scop umanitar si toate cartile crestine comandate de catre dvs, sunt transformate in ajutor umanitar pentru cazurile umanitare in care suntem implicati. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, este calculat pe toata perioada de cand Libraria Maranatha vinde carti crestine (respectiv Martie 2012) si pana in acest moment. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, cuprinde toate categoriile de carti crestine de care dispunem, de la romane crestine, biblii, etc.

 

1. Cea mai cautata carte crestine a fost, este si ramane romanul crestin ,,Rascumparata prin iubire” de Francine Rivers. Aceasta carte este un roman crestin, o adaptare dupa viata lui Osea.

 

2. Pe locul doi dintre cele mai cautate si comandate carti crestine de la Libraria Maranatha, este cartea lui Cristian Barbosu ,,Cele sapte pacate cardinale”.

 

3. Locul trei este ocupat de cartea ,,Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu”. Este o carte crestina destinata adolescentilor, tinerilor si cuplurilor care se afla in pragul casatoriei.

 

4. Pe locul patru dintre cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este romanul crestin ,,Amintirile inimii”.

 

5. Pe locul cinci este cartea ,,Biserica condusa de scopuri” de Rick Warren, o carte destinata in mod special pastorilor, plantatorilor de biserici si misionarilor.

 

6. Pe locul sase dintre cele mai comandate carti crestine la Libraria Maranatha este cartea lui Max Lucado ,,El a ales piroanele. Ce a facut Dumnezeu ca sa-ti cucereasca inima”.

 

7. Locul sapte este ocupat de cartea ,,Vindecare de o viata banala” de Max Lucado. Aceasta carte este una dintre acele carti crestine destinate in mod special oamenilor ocupati, celor care au probleme si obstacole in viata.

 

8. Pe locul opt este cartea ,,Dezamagit de Dumnezeu” de Philip Yancey.

 

9. Locul noua dintre cele mai cautate carti crestine de la Libraria Maranatha este ,,Predici despre trezire” de Charles Haddon Spurgeon.

 

10. Locul zece din topul celor mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este ,,Vreau sa slabesc sanatos’.’

 

Dorim sa multumim tuturor celor care au comandat carti crestine de la Libraria Maranatha. Toate aceste comenzi de carti crestine ne-au oferit posibilitatea sa ne implicam in cazuri umanitare. Orice comanda de carti crestine de la Libraria Maranatha devine in mod indirect un ajutor umanitar.

 Va multumim ca sunteti clientii nostri – www.librariamaranatha.ro

https://www.librariamaranatha.ro/blog/top-10-carti-crestine-la-libraria-maranatha/

 

 

0 35- Noul cancelar german în timpul jurământului a omis fraza despre Dumnezeu

Olaf Scholz a devenit al doilea cancelar din istoria Germaniei, care nu a pomenit numele lui Dumnezeu în timpul depunerii jurământului.

 

La 8 decembrie 2021, noul cancelar german Olaf Scholz a depus jurământul solemn, renunțând la referirea la Dumnezeu cuprinsă în text, relatează site-ul oficial al Bundestag-ului.

 

Textul jurământului prevăzut de Legea fundamentală este următorul: „Jur să-mi folosesc puterea pentru bunăstarea poporului german, să-i înmulțesc beneficiile, să îndepărtez amenințările, să respect și să protejez Constituția și legile Federației, să-mi îndeplinesc obligațiile în mod corespunzător și să fiu corect cu toată lumea. Așa să ma ajute Dumnezeu”.

 

Politicienii pronunță ultima propoziție la discreția lor, dar dintre cei nouă cancelari, doar doi au refuzat să o citească – Gerhard Schroeder și nou alesul Scholz.

 

De asemenea, spre deosebire de predecesorii săi, Scholz nu aparține la nicio confesiune, precizează Sonntagsblatt. Anterior, el a făcut parte din Biserica Evanghelică, dar a părăsit-o cu câțiva ani în urmă.

 

În același timp, politicianul nu se consideră ateu și subliniază că credința și biserica l-au format.

 

„Ca politician, susțin că trebuie să apreciem caracterul creștin al culturii noastre”, a spus el într-un interviu acordat toamna trecută Katholischen Nachrichtenagentur (KNA).

 

Mai devreme, UJO a scris că în Statele Unite ateii au cerut să fie eliminate din textul jurământului cuvintele „Așa să mă ajute Dumnezeu”.

 

Ecaterina Filatova

Sursa: https://spzh.news/ro/news/84732-novyj-kancler-frg-vo-vremya-prisyagi-ne-zachital-frazu-o-boge

 

0 34 -Râuri de apă vie (Ioan 7.37-39), de Walter Thomas Prideaux Wolston

© https://www.bibelstudium.de, Online începând de la: 23.09.2018, Actualizat

      

Versete călăuzitoare: Ioan 7.37-39

 

Ioan 7.37-39: În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.” Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.

 

Duminica trecută am studiat despre Duhul Sfânt în tabloul izvorului de apă. În seara aceasta Domnul nostru ne prezintă în capitolul citit darul Duhului Sfânt, însă noi vom vedea, că El o face nu în tabloul izvorului de apă, care curge în viaţa veşnică, ci noi vedem prezentat un trup, din care curg râuri de apă vie. Ne găsim încă în această parte a evangheliei după Ioan într-un domeniu în care Domnul foloseşte tablouri în vorbirea Sa. Dacă vom merge puţin mai departe în această evanghelie vedem că această vorbire în imagini încetează şi vom găsi afirmaţii foarte simple şi clare ale Domnului despre Duhul lui Dumnezeu Însuşi, despre venirea Sa, despre caracterul Său şi despre ceea ce El va face după venirea Sa. Dar aici ne găsim încă în domeniul tablourilor şi putem fi siguri că prin aceasta Domnul urmăreşte un scop foarte înţelept, atunci când vorbeşte în felul acesta.

 

Ce frumoase şi atrăgătoare sunt cuvintele lui simbolice: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a spus Scriptura.”« Nu este lăsat pe seama noastră să ghicim sau să deducem care este înţelesul acestor cuvinte, ci este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care prin evanghelist dă înţelesul. «Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.«

 

În capitolul 4 al evangheliei după Ioan citim despre viaţa în puterea Duhului Sfânt, care va fi dată ca un izvor de apă şi stă în legătură cu prezenţa Mântuitorului smerit, cu gânduri smerite, milos şi totuşi respins, care S-a coborât ca să vină pe pământul acesta. În acest capitol găsim, că primirea Duhului Sfânt de către credincioşi este strâns legată atât de lepădarea pe pământ a Fiului Omului cât şi de înălţarea Lui în slava cerească. Pe de o parte lumea, care nu Îl vrea, pe de altă parte cerul, care Îl revendică pentru sine. În acest loc din Scriptură vedem că darul Duhului este legat direct cu locul actual în slava cerească, pe care Domnul Isus ca Om l-a ocupat. Înainte să încercăm cu ajutorul Domnului să cercetăm mai îndeaproape acest text, probabil ar trebui să prezint contextul în care el stă. Totul în Scriptură stă într-o ordine minunată şi dumnezeiască. Şi cei care au fost prezenţi aici în serile anterioare, vor vedea că există o lumină crescândă, o dezvoltare a adevărului în legătură cu ceea ce Domnul nostru prezintă în locul acesta, dacă comparăm cu ceea ce avem deja. Care sunt condiţiile cadru, pe care le găsim aici? Este faptul trist şi serios, că lumea nu voia să aibă nimic cu Hristos. Lumea nu voia să primească binecuvântările de la El. Şi acesta este de fapt motivul pentru care El părăseşte complet scena şi spune că El va merge la locul care I se cuvenea şi va binecuvânta peste măsură de mult pe cei care Îl vor urma în acest loc.

 

Capitolul 7 începe cu următoarele cuvinte: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare.« (Ioan 7.1) El ştia exact, că moartea Sa era un lucru hotărât din partea iudeilor şi de aceea a plecat din Iudeea. Citim în continuare: »Şi sărbătoarea iudeilor, a corturilor, era aproape.« În capitolul anterior găsim în versetul patru cuvintele: »Dar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape« (Ioan 6.4). Gândeşti tu, că este o simplă întâmplare că în capitolul 6 citim despre sărbătoarea Paştelor şi despre sărbătoarea corturilor în capitolul 7? Imposibil! Ambele sunt simboluri importante şi ambele ocupă o poziţie mare şi importantă în scrierile Vechiului Testament. Paştele prezintă moartea Domnului Isus. Nu trebuie să ne îndoim deloc de aceasta, deoarece apostolul Pavel scrie în 1 Corinteni 5.7: »Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit.« Dacă mergem în cartea Deuteronom capitolul 16, vedem trei ocazii în care iudeul trebuia să apară înaintea Domnului. Aceste ocazii erau Paştele, sărbătoarea săptămânilor şi sărbătoarea corturilor. Aşa cum am spus deja, Paştele era un tablou al morţii Domnului şi prin aceasta un tablou al crucii. Sărbătoarea săptămânilor corespunde clar rusaliilor şi prin aceasta venirii Duhului Sfânt (compară cu Leviticul 23.15-20; Faptele apostolilor 2.1-4). Sărbătoarea corturilor este un tablou al Împărăţiei de o mie de ani. Ea constă din pace, odihnă şi glorie sub guvernarea Domnului Isus. În evanghelia după Ioan citim despre respectarea sărbătorii Paştelui şi a sărbătorii corturilor. Dar nu găsim nici o menţionare a sărbătorii săptămânilor. Şi motivul pentru aceasta trebuie căutat în aceea, că sărbătoarea săptămânilor era umbra a ceva care mai trebuia să vină, şi anume Rusaliile, venirea Duhului Sfânt. Contraimaginea sărbătorii corturilor este scena binecuvântării şi gloriei, când Numele Domnului va da naştere în cele din urmă la bucurie mare şi fericire mare în toată lumea. Aceasta este încă o chestiune de viitor. De aceea sărbătoarea corturilor nu are nici o replică sau contraimagine în creştinătate. Împlinirea ei încă nu a avut loc şi ea va avea loc când va veni Împărăţia Domnului Isus.

 

În capitolul 6 al evangheliei după Ioan întâlnim dorinţa lor de a face pe Domnul Isus Împărat. În versetul 15 citim: »Isus deci, ştiind că ei vor veni să-L ia ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăşi spre munte, numai El singur.« (Ioan 6.15) Dar cum era posibil să se instaureze împărăţia acolo unde păcatul domnea neînfrânat şi starea lumii acesteia era aşa fel, cum o vedem şi astăzi? Imposibil. Şi acesta este şi motivul pentru care puţin mai târziu în capitolul 6 Îl vedem pe Domnul cum El arată clar poporului, că El trebuia să moară şi ei, dacă nu vor mânca carnea Lui şi nu vor bea sângele Lui, nu vor avea viaţă. »Dacă nu mâncaţi Trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă« (Ioan 6.53). Acestea sunt cuvintele Lui. Se poate spune că cuvintele Lui n-au fost recunoscute atunci şi chiar şi astăzi nu găsesc o acceptare generală.

 

Trebuie să păstrăm înaintea ochilor, că ceea ce noi găsim aici în capitolul 6 este contraimaginea manei, a pâinii, pe care israeliţii au avut-o în pustiu. Nu mă îndoiesc, că în Ioan 5; 6; 7 avem un tablou remarcabil a aceea ce fiecare iudeu ar înţelege imediat. În capitolul 5 îi găsim întrucâtva în Egipt, în robie. În capitolul 6 îi găsim în pustiu cu mana în mijlocul lor. Şi în capitolul 7 ei sunt în Canaan şi sărbătoresc sărbătoarea corturilor. Dar s-ar putea pune întrebarea: de ce îi găsim în capitolul 5 în Egipt? Ce vedem acolo? Vedem acolo câţiva schilozi, care sunt vindecaţi prin Domnul de bolile şi durerile lor. Exact aceasta era ce a avut loc în istoria lui Israel. Ei au fost eliberaţi din Egipt prin puterea harului lui Dumnezeu şi aici avem un om, a cărui suferinţă se asemăna cu a lor, şi pe Domnul Isus, DOMNUL IEHOVA, care acum El Însuşi Se afla pe pământ şi care vindeca în chip desăvârşit. În capitolul 6 Domnul face aluzie la experienţa lor din pustiu. Nu au avut ei acolo mana? Ba da. Şi apoi El spune: »Eu sunt pâinea vieţii«. Eu sunt adevărata mana. Voi trebuie să Mă mâncaţi pe Mine, voi trebuie să Mă posedaţi pe Mine. Atunci ei resping aceasta şi cârtesc împotriva Lui, aşa că atunci când mergem în capitolul 7, unde se aminteşte sărbătoarea corturilor şi care într-o oarecare măsură este şi ţinută, Domnul refuză să recunoască sărbătoarea prin prezenţa Sa. De aceea ziua instaurării ei este amânată. Bucuria pe pământ trebuie schimbată cu bucuria în cer, care stă în legătură cu Fiul Omului lepădat pe pământ, dar încununat în cer.

 

Domnul era afară şi aceia, care voiau să-L urmeze, trebuiau să întrerupă relaţiile cu ceea ce era de la om şi de la lume, ca să se alipească de Cel lepădat. Duhul lui Dumnezeu consideră important să numească acest eveniment, sărbătoarea corturilor, ca fiind sărbătoarea iudeilor. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la paşte, care de asemenea este numit sărbătoarea iudeilor. Cei care cunosc Scriptura îşi vor aminti că în capitolul 23 din cartea Leviticul, unde găsim o relatare detaliată a instaurării acestor sărbători, se spune mereu că sunt sărbătorile Domnului. Aici în evanghelia după Ioan Duhul lui Dumnezeu le declară exclusiv ca sărbători ale iudeilor. Totul era fals, fără conţinut, neveritabil şi cu regret aceasta este exact ceea ce noi astăzi găsim în creştinism. El, Cel care este suma şi substanţa a toate, şi prin aceasta şi contraimaginea a acestor simboluri, Isus Însuşi, Fiul lui Dumnezeu era prezent. În El ar fi putut să aibă loc împlinirea lor. Dar ce pagubă, că ei nu L-au recunoscut şi El era Cel nedorit, Cel ne-binevenit şi Cel necunoscut. Dar nu numai aceasta, El era şi Cel urât, Acela a cărui moarte au pregătit-o iudeii în timp ce ţineau sărbătoarea care se referea la El. De aceea El a plecat.

 

Capitolul nostru începe cu motivarea acestei acţiuni: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.« În continuare vedem cum fraţii Lui vin la El şi spun: »Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.« El a făcut dintr-o cantitate mică, care consta din 5 pâini şi 2 peşti, mai mult decât era necesar, ca să sature o mare mulţime de oameni. Aşa cum ne relatează versetul 5, nici fraţii Lui de trup nu credeau în El (Ioan 7.4,5), dar cu toate acestea ei s-ar fi bucurat foarte mult, dacă ei prin legătura lor cu El, care putea face astfel de lucrări copleşitoare, ar fi primit un impuls în lume. Ce trist este să vezi, că omul foloseşte cu uşurătate Numele lui Hristos pentru a-şi mări popularitatea în lume. Aceasta este inima omului. Fraţii Lui spun în continuare: »căci nimeni nu face ceva în ascuns, ci caută să fie cunoscut în public; dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.« Arată-Ţi valoarea, exercită adevărata sărbătoare a corturilor şi întemeiază Împărăţia. Arată-Te lumii, ocupă-Ţi locul în lume, căci prin aceasta vom profita şi noi. Aceasta este ceea ce gândeau ei în realitate. Dar care este răspunsul Lui? »Timpul Meu n-a sosit încă, dar timpul vostru totdeauna este gata.«

 

Acesta este un cuvânt foarte serios pentru cel necredincios. Timpul tău este totdeauna gata. Tu, cel neîntors la Dumnezeu, astăzi este timpul tău. Ziua de astăzi aparţine timpului lumii. Este foarte impresionant, când vedem aici cuvântul Domnului cu privire la sine Însuşi: »Timpul Meu n-a sosit încă«. El Se referă la moartea Sa. Dar cât de cu totul altfel este afirmaţia Lui cu privire la ei. Acum este vorba de timpul lumii, de ziua lumii şi de ziua omului. Timpul vostru însă este permanent gata. Lumea nu vă poate urî pe voi, lumea iubeşte ce este al ei. Tu eşti o parte şi un element al ei. Ea nu te urăşte. Tu eşti o parte integrantă a ei. Probabil eşti necesar pentru progresul ei. Pe Mine însă ea Mă urăşte, deoarece mărturisesc despre ea, că faptele ei sunt rele. Duceţi-vă voi la sărbătoare. Lumea şi religia ei s-au potrivit atunci ca şi acum foarte bine una cu alta şi fiecare creştin ar trebui să se gândească foarte bine dacă el contribuie sau nu contribuie la reînvierea scenei din Ioan 7. Este vorba de înfăţişarea exterioară de bucurie lipsită de orice realitate. Era un simplu formalism exterior şi religios; mort, deoarece era fără Hristos. Nu exista nimic care putea să satisfacă sufletul.

 

Dar Domnul răspunde fraţilor Săi cu cuvintele: »… Suiţi-vă voi la sărbătoarea aceasta. Eu nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă timpul.« Când după aceea fraţii Lui s-au suit, S-a dus şi El – dar pe ascuns. Nu ca să Se ataşeze de ei, ci să apară ca Martor împotriva a ceea ce avea loc. El merge direct în Templu, ca să vorbească public. Erau deja multe discuţii cu privire la Persoana Sa şi poporul nu era unanim în privinţa aceasta. Aceasta este totdeauna aşa. Dar nici în această hală oamenii nu sunt una cu privire la El. Sunt inimi care Îl iubesc şi se bucură de El, şi sunt inimi care nicidecum nu se interesează de El, şi să şti, că tu aparţii acestora din urmă, dacă nu eşti încă mântuit. »Mulţimile vorbeau mult în şoaptă despre El.« Ei nu aveau nici o certitudine. Ce era El? Şi: Cine era El? Acestea erau întrebări care îi preocupau. Era El Fiul lui Dumnezeu? Hristosul? Un Om bun sau era numai un înşelător? Nimeni nu ştia. Însă El s-a urcat la Templu şi i-a învăţat. »Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?«

 

Aceasta era întrebarea următoare. O astfel de slujbă n-au auzit niciodată. El nu a stat niciodată la picioarele cărturarilor. El nu a vizitat niciodată o instituţie de pregătire teologică, şi nici institutele rabinice, şi de aceea Îşi pun întrebarea: »Cum ştie Acesta carte?« Este o realitate că omul gândeşte, că este imposibil să fi un om cult dacă tu însuţi nu te-ai străduit să înveţi sau să mergi la o şcoală. Dumnezeu este dat la o parte şi Duhul Său este ignorat. Isus a răspuns: »Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis.« Ce har se cuprinde în răspunsul Său! Hristos Se ascunde singur înapoia lui Dumnezeu Tatăl. Este de asemenea remarcabil, cât de clar Îl vedem aici ca Trimisul lui Dumnezeu. Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. »Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.« Pe de altă parte îi este posibil oricui care vrea să cunoască voia lui Dumnezeu. »Cine vorbeşte de la sine însuşi caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Trimisul lui Dumnezeu a venit ca să prezinte inima şi gândurile lui Dumnezeu şi natura Lui, planul Lui şi intenţiile Lui, precum şi să desfăşoare dragostea lui Dumnezeu. Gloria lui Dumnezeu a fost motivul şi ţelul Său. Egoismul era străin lui Isus. El a vorbit totdeauna despre Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Şi astfel citim: »dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Să ne oprim la acest loc. Ţelul lui Isus, când El a mers prin lumea aceasta era să reveleze natura lui Dumnezeu şi să dezvăluie ce era în inima Tatălui şi să aducă omului ce avea el nevoie în ruina sa, în suferinţa sa, în necazul său şi în păcatul său. Toate acestea ar fi imposibile dacă El Şi-ar întemeia împărăţia. El ştia, că nimic altceva decât numai moartea Sa putea să împlinească cerinţele lui Dumnezeu şi nevoia omului. Şi El de aceea a venit, ca să facă voia Aceluia care L-a trimis. În alt loc citim cuvintele Sale: »căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia mea, ci voia Celui care M-a trimis.«

 

Domnul întreabă acum care sunt motivele furiei lor împotriva Lui. El a vindecat un sărman olog, care 38 de ani la lacul Betesda nu a avut parte de nimic altceva decât numai de dezamăgiri. Când un om primeşte circumcizia în ziua de sabat, pentru ca Legea să nu fie încălcată, vă mâniaţi pe Mine dacă am făcut un om deplin sănătos în ziua de sabat? În capitolul 5 versetul 17 citim: »Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez.« Cum putea Dumnezeu să Se odihnească într-o lume de păcat, unde răul se răspândea nestingherit, unde domina satan, guverna moartea şi omul era nenorocit şi nefericit – cum putea Dumnezeu să se odihnească acolo? Natura Lui de dragoste făcea aceasta imposibil. Şi de aceea cuvintele: »Tatăl Meu lucrează până acum și Eu de asemenea lucrez«. Acesta este răspunsul lui Hristos. Este imposibil să excluzi înlăuntrul lui Dumnezeu şi tot aşa de imposibil este să opreşti revărsarea harului Său şi bunătăţii Sale. Şi astfel vedem aici pe Fiul Tatălui, expresia binecuvântată şi vie a Dumnezeului minunat, care umple inima lui Dumnezeu, spunând: »Nu judecaţi după aparenţă, ci judecaţi după dreptate.« Rezultatul a fost că au luat naştere mai multe discuţii cu privire la El şi fariseii au trimis slujitori, ca să-L prindă. Ei s-au hotărât să-L omoare, dar nu ştiau cum să înceapă. Nimeni nu a pus mâna pe El, căci ceasul Lui încă nu venise. Ceasul în care El Îşi va da viaţa pentru glorificarea lui Dumnezeu şi pentru salvarea oamenilor, pentru îndepărtarea păcatului şi distrugerea puterii lui satan.

 

Situaţia însă a evoluat spre o criză. Mai marii sărbătorii corturilor s-au unit în omorârea Sa. Şi când au venit slujitorii, ca să înlăture Martorul credincios al lui Dumnezeu, după porunca lor, observă ce spune El: »Mai sunt cu voi puţin timp şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. Voi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni.« El nu spune aceasta cu privire la un suflet care Îl caută insistent. Această afirmaţie nu este valabilă pentru o inimă care Îl iubeşte. Nu este vorba de cineva care tânjeşte după mântuire, care caută har. Nu, aceste cuvinte sunt adresate duşmanilor Săi de moarte, care cereau sângele Lui. »Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi?”« Este vorba de faptul că El Se întoarce acolo de unde a venit. Şi când El va face aceasta, El va deschide un drum spre Dumnezeu, aşa că oricine Îl urmează într-acolo o poate face pe baza legitimă a lucrării de mântuire înfăptuite. Adversarii Lui sunt total derutaţi de cuvintele Lui şi arată aceasta prin întrebarea lor: »Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci! Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni”?«

 

Aceasta ne conduce la cuvintele remarcabile, pe care dorim să le studiem mai detaliat: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.”« Sărbătoarea a durat deja 7 zile şi aceasta era ziua a opta. Şapte este în Scriptură numărul caracterului complet, în timp ce ziua a opta este legată cu binecuvântările învierii. Era în ziua a opta, prima zi a unei săptămâni noi, când Domnul a înviat din morţi. Era la opt zile după ceea ce ne este relatat în Luca 9.23-24, că El a fost văzut în glorie pe muntele schimbării la faţă. De aceea tu vei găsi în Scriptură că ziua a opta stă în legătură cu binecuvântările şi cu gloria învierii.

 

Sărbătoarea corturilor ne arată două aspecte. Tipologic arată spre venirea Împărăţiei şi aminteşte de intrarea lui Israel în Canaan. Dumnezeu a îndemnat categoric pe poporul Său, care a ieşit din Egipt, a călătorit prin pustiu şi a ajuns în ţara făgăduită, ca o dată pe an, la sfârşitul recoltării şi culesului viilor să sărbătorească timp de şapte zile o sărbătoare. Ce înseamnă în acest context recolta şi culesul viilor? Nu am nici o îndoială cu privire la ceea ce reprezintă ele. Recolta este în Scriptură un tablou al judecăţii, pe care Domnul o va face odată asupra lumii. O judecată de diferenţiere, în care El va salva pe cei drepţi, şi pe cei răi îi va strânge, conform cu Matei 13.38-43. După aceea vine culesul viilor, şi ce simbolizează el? Este vorba de judecata fără nici o diferenţiere, pe care Fiul Omului o va vărsa peste o lume vinovată şi pătată de sânge, precum şi peste aceia care poartă Numele Lui într-un chip fals şi nevrednic. După acest cules al viilor vedem cum este prezentată Împărăţia Sa şi cum va fi ea instaurată şi de aceea sărbătoarea corturilor nu trebuia sărbătorită mai înainte ca să se fi încheiat recoltarea şi culesul viilor (compară cu Deuteronomul 16.13). Prin această sărbătoare Israel exprima în ce fel ei au fost eliberaţi din Egipt şi din sclavie, cum Domnul i-a condus în timpul celor patruzeci de ani de călătorie prin pustiu şi cum în cele din urmă El i-a strămutat în ţara făgăduită, unde El a pregătit un loc pentru ei, care corespundea inimii Lui pline de dragoste. Era o sărbătoare a bucuriei. Ea trebuia caracterizată de veselie. »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii … «Să observăm că numai la această sărbătoare se afla o zi suplimentară în afara celor şapte zile planificate, în care fiecare era plin de bucurie. Dar unde era Hristos? El era afară şi total despărţit de ceea ce avea loc. »Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea”.« El ştia, că cu toată festivitatea, care se oferea ochilor, El era înconjurat de inimi epuizate, suferinde şi însetate. El ştia că în mulţimea mare, care participa la slujba religioasă, se găseau multe suflete nesatisfăcute, goale şi însetate. Şi nu vedem noi şi astăzi mii de suflete în aceeaşi stare? Ce sete şi suferinţă, da, ce necaz al inimii se arată în mijlocul unei formalităţi religioase, supra îmbelşugate. Ce binecuvântat este să auzi cuvintele Mântuitorului: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Ce vrea El să spună prin cuvintele »dacă cineva«? Aş dori cu plăcere să ştiu, pe cine nu include El în aceste cuvinte. Este un suflet însetat aici? Da? Atunci El Se referă chiar la tine. S-ar putea ca tu să întrebi: nu se referă aceasta la sfinţi şi la credincioşi, la aceia care au nevoie de înviorare şi de aceea ei trebuie să vină la Isus şi să bea? S-ar putea că şi la aceasta se referă, dar vreau să mă feresc să limitez Scriptura la aceasta. Eu citesc aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« »Să vină la Mine«, spune Isus. Dar s-ar putea, ca tu să-mi spui acum, că aici este vorba de aceia care după venirea Duhului Sfânt trebuiau să fie umpluţi cu Duhul Sfânt, căci aici se pleacă de la faptul că Isus S-a reîntors deja în cer.

 

Corect, dar nu poate fi nici o îndoială, că Salvatorul nostru, care acum era înălţat la cer şi glorificat, în timp ce El era aici şi mergea prin această lume întunecată, epuizată, neliniştită şi însetată, invita pe toţi. Oricine voia, să vină, ca să bea. Şi orice inimă nefericită, care în această seară aparţine acestei societăţi de însetaţi, să ia seama ce spune El aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Desigur recunosc, că aici este presupusă existenţa setei, a unei nevoi şi că noi trebuie să venim la El, dacă însetăm. Şi este Persoana Sa care astâmpără setea aceasta. Nimeni nu vine la El, dacă nu se simte însetat. Şi trebuie să recunosc, că Duhul lui Dumnezeu trezeşte această sete, acest simţământ al suferinţei şi al nemulţumirii. Avem noi în seara aceasta astfel de inimi printre noi? Ascultă, prietenul meu: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea«. Şi ce vei găsi, atunci când vii: că El te face mulţumit şi îţi astâmpără setea? Mult mai mult decât aceasta! O înghiţitură de apă rece va potoli setea. Ce spune El aici? Îţi voi astâmpăra setea? Nu, ci El spune: te voi face capabil să stingi setea multora. Te voi face ceva. Nu izvorul, căci El este izvorul, ci un canal de binecuvântare pentru alţii. Tu vii la Mine şi Eu vreau mai întâi să-ţi potolesc setea sufletului tău şi după aceea vei deveni un canal prin care râurile lui Dumnezeu vor curge spre cei însetaţi, precum şi spre ceilalţi nevoiaşi. Când inima bea din ceea ce este în Isus şi devine satisfăcută, atunci apele se revarsă şi înviorează alte suflete însetate. Mărturia devine simplă şi naturală. Aici ajungem la o temă minunată şi aproape că îmi este teamă să o ating. Este aşa de măreaţă, aşa de desăvârşită şi de binecuvântată. Tu vii în suferinţa ta, în necazul tău şi cu nevoia ta la Isus, şi ce găseşti? Tot ce inima îşi poate dori. Şi după aceea devii un canal al celor mai bogate binecuvântări pentru alţii.

 

În privinţa aceasta toate depind de Duhul Sfânt, »pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El«. Nu este liniştită numai setea, ci din »trupul aceluia« vor curge şi râuri de apă vie. Este clar, că aceasta este posibil numai prin puterea Duhului Sfânt, care vine din gloria în care este Hristos, ca să umple cu gloria Sa inima credinciosului în care El a intrat. Sunt cuvinte minunate, pe care noi le citim în versetele 38 şi 39: »din inima (sau: trupul) lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura. Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era (dat), fiindcă Isus nu fusese încă slăvit« (Ioan 7.38,39). Ce putea să fie mai potrivit pentru lumea aceasta, care se asemăna cu un pustiu uscat, decât »râurile de apă vie«, care curg prin ea? Noi putem numai să ne minunăm, că suntem aceste canale, prin care trebuie să curgă aceste râuri. Dar tocmai acesta este scopul pentru care noi după întoarcerea noastră la Dumnezeu am fost lăsaţi încă aici. Noi trebuie să fim martori ai Domnului nostru, care nu mai este aici. Acest tablou de aici stă în opoziţie evidentă cu cel din capitolul trei, în care naşterea noastră din nou este descrisă ca fiind »prin apă şi prin Duhul«. Nu este nici vorba de »izvoare de apă, care ţâşnesc în viaţa veşnică« (Ioan 4.14), care este un tablou al puterii Duhului în cel credincios, căruia îi dăruieşte bucuria conştienţei de legătura lui cu Tatăl şi cu Fiul, prin care credinciosul ajunge să savureze lucruri pe care el nu le poate vedea, deoarece ele sunt cereşti şi veşnice (Ioan 4). Nu, fără îndoială »râurile de apă vie» din capitolul şapte sunt legate mai mult de slujire decât de adorare. În afară de aceasta ele ne fac să ne gândim la Izvorul inepuizabil a întăririi (înviorării) permanente, care conduc pe credincios prin Duhul să se ridice deasupra împrejurărilor care acţionează asupra lui. De ce îţi amintesc apele vii? Nu este un tablou al binecuvântării bogate? Gândesc, că acest gând conţine o înviorare deplină.

 

Să observăm, că Domnul Isus spune, că »cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Se exprimă Scriptura cu adevărat aşa? Nu cunosc nici un loc din Scriptură, care redă în felul acesta. De aceea trebuie să fie duhul mărturiei Scripturii, la care Se referă Domnul nostru. Un exemplu pentru aceasta găsim în Proverbe 18.4: »Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci, izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge într-una.« Un alt loc este în Isaia 58.11: »Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul în secetă şi va da din nou putere oaselor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu înşeală.« Este bogat în învăţătură să cercetăm cum este folosit cuvântul »râu« în Scriptură. Dacă deschidem la Psalmul 46, citim în versetul 4: »Este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sanctuarul locuinţelor Celui-Prea-Înalt». Este deci ceva, care porneşte direct de la Dumnezeu. În versetul 9 al Psalmului 65 se spune: »Tu cercetezi pământul, îl adăpi şi-l umpli cu bogăţii: râul lui Dumnezeu este plin de apă.« (Psalmul 65.9) Dacă încă nu ai băut niciodată din acest râu şi încă nu ai fost adus niciodată la el, ca să înţelegi însemnătatea lui, atunci trebuie să-ţi spun, că ai pierdut o mare binecuvântare.

 

»Râul« se întâlneşte deja pe primele pagini ale Bibliei şi este un tablou remarcabil. Să cercetăm puţin »râul lui Dumnezeu« în Cuvântul Său. Vom constata că, canalele acestui râu iau forme diferite în funcţie de perioade, cu toate că este acelaşi râu care le alimentează. Să mergem în cartea Geneza capitolul 2, unde avem prima numire în Eden. În versetul 10 este descrisă binecuvântarea creaţiei: »Un fluviu ieşea din eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru râuri». Este deci râul lui Dumnezeu, care duce binecuvântare şi înviorare în toată lumea. Era o perioadă de har precum şi a binelui pe pământ şi fericirea omului era strâns legată cu creaţia şi cu Dumnezeu, Creatorul ei.

 

Dar după aceea a venit căderea în păcat şi ea durează (după cât ştiu eu) până în capitolul 17 al cărţii Exodul (cartea care ne prezintă simbolic salvarea prin sânge), când citim iarăşi ceva despre râu. În capitolul citat găsim pe israeliţi în pustiu. Fără apă! Ce se întâmplă? În versetul 5 citim indicaţiile date lui Moise: »Şi Domnul i-a zis lui Moise: „treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi pleacă. Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; şi tu vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.«

 

Să mergem în Psalmul 78, ca să aflăm ce spune Duhul Sfânt despre această întâmplare. El o descrie în cuvinte impresionante: »A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din adâncuri, din belşug; şi a făcut să ţâşnească izvoare din stâncă şi a făcut să curgă apă ca râuri. Iată, El a lovit stânca şi au ţâşnit ape şi s-au revărsat râuri« (Psalmul 78.15,16,20). A fost realmente aşa, că robul a lovit stânca şi din ea a curs înviorarea, pe care Dumnezeu voia s-o dea poporului Său epuizat. Pe tot parcursul călătoriei lor prin pustiu i-a însoţit acest râu de binecuvântare, deoarece ei erau poporul salvat al Domnului. Este posibil, că existau multe canale, prin care curgea binecuvântarea, ca să astâmpere setea acestui popor mare al lui Dumnezeu, însă era un Izvor: stânca lovită. Din 1 Corinteni 10 învăţăm să cunoaştem înţelesul  acestei stânci: »şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească, care îi însoţea; şi stânca era Hristos.« Stânca era Hristos şi apa era Duhul lui Dumnezeu. Recunosc că este un tablou (şi cât de potrivit se folosesc tablourile în Scriptură) despre Duhul Sfânt, care urma să coboare, ca să glorifice pe Hristos. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine dintr-un Hristos viu, ca să învioreze sufletele, care vin la El şi cred în El, cu binecuvântări inepuizabile, ca să facă din ele un canal de binecuvântare prin care curge binecuvântarea spre alţii.

 

Când Israel s-a stabilit în ţara făgăduită, atunci acolo a fost şi locul locuinţei Domnului şi El a udat ţara cu »ploaia cerului«. Aici, în Ioan 7, ne găsim însă într-un timp în care sosise momentul să părăsească din nou ţara Canaan, deoarece a devenit o ţară uscată, privită duhovniceşte, şi râul lui Dumnezeu nu mai putea fi găsit acolo. Începând de acum acest râu, potrivit cuvintelor Domnului nostru, va curge din Fiul Omului glorificat şi prin canale cu totul noi, pentru poporul Său credincios de pe pământ, spre înviorarea celor ce au nevoi spirituale. Pământul ca atare va fi în continuare lepădat. Perioada de timp actuală este caracterizată prin binecuvântări spirituale în locurile cereşti şi nu pământul, ca să rămânem la prezentarea simbolică, este udat, ci poporul lui Dumnezeu, Biserica, care există de la coborârea Duhului Sfânt şi locuirea Lui în cei credincioşi. Acesta este înţelesul învăţăturii date de Domnul în acest capitol. Când Biserica va fi luată în cer, atunci Râul lui Dumnezeu va găsi alte canale, ca să binecuvânteze din nou pământul. Aceasta va avea loc în Împărăţia viitoare a Domnului. În cartea Apocalipsa capitolul 22 aflăm ceva despre partea cerească a acestei Împărăţii şi vedem acolo că »râurile apei vieţii« ies din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului (Apocalipsa 22.1-2), ca să menţină totul în prospeţime şi bucurie. Când privim în Împărăţia de o mie de ani de pe pământ vom observa cum acest râu iese »de sub pragul casei» Sionului pământesc, ca să ude nu numai Ierusalimul, ci întreg pământul (compară cu Apocalipsa 7.17; Ezechiel 47.1-12; Ioel 3.18; Zaharia 14.8). Va fi un timp minunat al gloriei cereşti şi pământeşti, care va corespunde Râului lui Dumnezeu, care este plin de apă (un tablou al Duhului Sfânt). Râurile vor curge nestingherit în toate direcţiile posibile, deşi caracterul binecuvântărilor nu va atinge profunzimea şi plinătatea perioadei actuale de timp.

 

Dar să revenim la Râu. De unde curge acest râu astăzi? El curge din inima Fiului Omului înviat, aflat în glorie, care dă Duhul Sfânt oricărui suflet care vine cu adevărat la El. Orice îndoială în privinţa aceasta este înlăturată, dacă citim: »Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.« Aici nu este vorba de ceva material din creaţie. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine de la un Salvator înălţat la cer, ca să fie Martorul gloriei Sale şi puterea care ne face capabili să savurăm tot ce curge spre noi din gloria în care El se află acum. Pe baza mântuirii înfăptuite noi primim iertare, justificare, pace, primire şi conştienţa relaţiei noastre cu Dumnezeu ca Tată al nostru. Prin primirea Duhului Sfânt noi am fost aşezaţi în poziţia creştină. Întrebarea se ocupă acum nu numai cu potolirea şi stingerea setei, ci şi, după ce setea a fost stinsă, ca sufletul să fie umplut şi în cele din urmă să ajungă, ca din el să curgă »râuri de apă vie«.

 

Această afirmaţie este foarte puternică. Sunt convins că în seara aceasta în această sală sunt oameni însetaţi. Ei au devenit vii prin Duhul şi doresc după Hristos. Ei sunt îngrijoraţi, încercaţi, probabil evlavioşi şi oameni ai rugăciunii, aşa cum era Corneliu. Cu toate acestea nu au linişte, deoarece încă nu posedă Duhul lui Dumnezeu. Ei au cunoscut numai o alergare neîntreruptă şi niciodată nu vor avea pace în sufletul lor, atâta timp cât nu au ajuns la capăt cu eul propriu, nu s-au plecat înaintea dreptăţii lui Dumnezeu, care s-a arătat aşa de deplin la cruce, şi nu recunosc că tot ce sunt ei şi tot ce au făcut ei a fost înlăturat prin cruce. Pentru ei este vorba de faptul să vadă că Dumnezeu i-a primit în Hristos, care a murit la cruce şi a înviat.

 

Fiecare credincios în parte primeşte Duhul, care este dat din gloria în care este Hristos în momentul când el primeşte mărturia lui Dumnezeu despre lucrarea pe care el a fost aşezat (Efeseni 1.13). Duhul lui Dumnezeu devine prin aceasta pecetea credinţei, prin aceea că se primeşte mărturia lui Dumnezeu dată lucrării lui Hristos şi este puterea bucuriei asupra poziţiei produse, ceea ce constituie poziţia creştină normală. Dacă vorbesc despre poziţia creştină, vreau să explic pe scurt la ce mă refer prin aceasta. Este locul nou, al cărui etalon şi caracteristică este Hristos, care a înviat dintre cei morţi şi pe baza lucrării de mântuire ocupă ca Om înaintea lui Dumnezeu un loc nou, unde El va duce pe toţi ai Săi. În această poziţie credinciosul este făcut conştient de Duhul care locuieşte în el, cu rezultatul că pe el îl înconjoară o pace deplină, căci ce ar mai putea împiedica această pace?

 

Este adevărat, că noi primim totul în Hristos şi prin Hristos. La început stă iertarea păcatelor. Setea noastră este stâmpărată şi noi primim Duhul Sfânt, care în caracterul »apei vii« curge prin noi spre alţii. Când mergem la Domnul şi inimile noastre sunt binecuvântate, înviorate şi sprijinite prin perceperea harului Său, noi suntem chemaţi să-L prezentăm aici pe pământ. Prin Duhul lui Dumnezeu suntem făcuţi capabili să fim canale de binecuvântare pentru alţii, care sunt în jurul nostru. Izvorul este Salvatorul aflat în glorie, în timp ce credinciosul reprezintă aici pe pământ canalul acestor »râuri de apă vie«, sprijinit prin puterea Duhului Sfânt. Întâlnim aici gândul referitor la slujire şi mărturie pentru Hristos. Dacă am primit Duhul Sfânt şi ne folosim de acest Izvor infailibil al apei vieţii prin părtăşia zilnică, da, în fiecare ceas, cu Domnul, atunci va avea loc ce este descris aici prin cuvintele: »din trupul lui vor curge râuri de apă vie«. Venim din bucuria părtăşiei, în care mai întâi noi am fost aduşi în inimile noastre proprii, şi rezultatul este mărturie şi lucrare, prin aceea că noi vestim Evanghelia, slujim în Cuvânt, păşunăm mieluşeii şi oile turmei lui Hristos, căutăm pe cei pierduţi, aducem pe drumul cel bun pe cei rătăciţi, vizităm pe bolnavi, pe săraci, pe cei întristaţi, pe văduve şi orfani. Realmente orice ramură a slujirii creştine este inclusă, începând de la paharul cu apă rece »în numele unui ucenic« şi până la formele cele mai înalte ale slujirii spirituale.

 

Este energia care se revarsă a Duhului lui Dumnezeu, care vine din gloria lui Hristos şi este legată cu ea în modul cel mai intim, care lucrează în inima credinciosului şi îl conduce să fie un canal permanent de binecuvântare, oriunde s-ar afla el. Duhul îi deschide buzele şi îi formează viaţa, aşa că el este o mărturie vie faţă de toţi care vin în contact cu el. El devine o ilustrare a ceea ce Petru exprimă prin cuvintele: »Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată« (1 Petru 2.9). Este ceva minunat să fi nu numai un »preot sfânt« în adorare, ci şi un »preot împărătesc« în lucrare. Pe primul îl găsim prezentat în Ioan 4, pe ultimul în Ioan 7.

 

Doresc să citez încă o dată cuvântul Domnului: »dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Probabil gândeşti, că nu ai nici cea mai vagă idee despre aceasta. Atunci este momentul culminant să te preocupi detaliat cu aceasta, ca să primeşti cunoştinţă despre aceasta. Şi aceasta este ceea eu doresc să dau fiecăruia dintre voi. Nu gândiţi şi voi, că este ceva minunat de frumos să fi numit aşa într-o lume întunecată, suferindă, stricată, împovărată de păcat şi condusă de satan? Nu ar fi minunat să fi umplut cu Hristos şi cu Duhul Sfânt? Şi de asemenea nu ar fi grandios să mergi prin lumea aceasta în părtăşie cu Hristos, să primeşti totul de la El, ca să fi în mâna Lui unealta pentru ajutorarea şi binecuvântarea altora? Aceasta ar genera o diferenţă mare în viaţa ta. Stau sub impresia că cei mai mulţi creştini în privinţa lucrurilor spirituale doresc mai mult să primească decât să dea. Este în ordine să primeşti, însă dacă stăvilarele nu sunt deschise, ca să las să curgă binecuvântarea prin mine, în curând bucuria inimii va fi învinsă.

 

Dacă ne-am gândi mai mult la faptul că noi posedăm totul în Hristos şi că noi suntem numai canale de comunicare, ca să luăm din depozitele inepuizabile ale harului, care se găsesc în El, şi să le călăuzim spre inimile nevoiaşe din jurul nostru – ce schimbare s-ar constata în viaţa noastră zilnică şi ce bucurie ar caracteriza viaţa noastră! Domnul să dăruiască har fiecăruia dintre noi, ca noi să mergem la El, ca să bem din harul Său şi din Duhul Său, pentru ca să devenim pe pământul acesta martori ai dragostei Sale, eliberaţi şi capabili să lăsăm să strălucească frumuseţea şi puterea de atracţie a acestui har, prin care El ne-a chemat la astfel de privilegii minunate.

 

Tradus de la: Ströme lebendigen Wassers

 

Traducere: Ion Simionescu

 

Descărcarea articolului Râuri de apă vie

 

Ohne Bibeltext

 

Fußnoten am Ende

 

Mai multe articole despre cuvântul cheie Duhul Sfânt: umplerea (1)

Mai multe articole despre cuvântul cheie Duhul Sfânt: lucrarea (4)

Mai multe articole despre locul din Biblie Ioan 7 (1)

Mai multe articole ale autorului Walter Thomas Prideaux Wolston (1)

Permalink

https://www.soundwords.de/ro/a11255.html

https://www.soundwords.de/ro/rauri-de-apa-vie-a11255.html

 

0 33 -Isus dă apă vie

Isus da apa vie„…Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”(Ioan 7:37,38)

 

În ziua cea mare a praznicului corturilor, Domnul Isus stă în picioare şi strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”. În Evanghelia după Ioan, Mântuitorul Isus Hristos spune: ”Eu sunt pâinea vieţii, cine vine la mine, nu va flămânzi niciodată şi cine crede în mine, nu va înseta niciodată”( Ioan 6:35). De asemenea, El stă de vorbă cu femeia din Samaria şi îi spune: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în El, într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţă veşnică.”(Ioan 4:14) Profetul Isaia, proorocind acest eveniment cu sute de ani urmă, el scrie:” Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat, voi turna duhul meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale”. Apa de care Domnul Isus vorbeşte se referă la Duhul Său cel Sfânt care urma să-l trimeată pe pământ în momentul în care El se va înălţa la cer. Acest eveniment s-a întâmplat după cincizeci zile de la înălţarea Domnului.(Faptele Apostolilor, capitolul 2).

 

Domnul a turnat şi peste mine apa vieţii, Duhul Sfânt, în momentul în care l-am primit pe Domnul Isus în viaţa mea. El este ca un izvor nesecat. El mă mângâie, mă învaţă, mă mustră, îmi dă înţelepciune, îmi aduce aminte de tot ce m-a învăţat Isus (Ioan 14:26). Duhul Sfânt se poate întrista (Efeseni 4:30), se poate stinge (1 Tesaloniceni 5:19). Duhul Sfânt vrea să se manifeste în viaţa mea în toată plinătatea lui. Uneori L-am îngrădit, alteori L-am întristat. El rodeşte în caracterul meu şi trebuie să se vadă în mine roada duhului care este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22,23). Domnul Isus îi cheamă pe toţi care însetează să vină la El şi să le dea apă vie.

 

Doamne Isuse, îţi mulţumesc pentru arvuna Duhului Sfânt cu care m-ai pecetluit pentru veşnicie! Ajută-mă te rog, să nu-L mai întristez şi să-mi răstignesc eul în fiecare zi şi astfel roada Duhului Sfânt să se vadă în viaţa mea în fiecare zi!

 

Mugurel Ștefan, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea

https://blogulsperanta.wordpress.com/2015/08/12/isus-da-apa-vie/

 

0 32-Duhul Sfânt ca putere în noi, H. L. Heijkoop

 

A avea o viaţă nouă prin naşterea din nou nu este totuşi de ajuns. Am ajuns în adevăr în stare să avem părtăşie cu Dumnezeu, însă trebuie să fie o putere care să producă părtăşia aceasta. Şi tocmai lucrul acesta îl găsim în prima parte a capitolului 4 din Ioan.

 

Cel dintâi lucru care ne este prezentat în versetul 10 este că în evanghelia aceasta Dumnezeu nu este Cel care cere, ci Cel care dă. În lege se cere „să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău” etc.; totuşi şi lui Nicodim, care părea fără vină, Domnul i-a spus: „Trebuie să fii născut din nou”. În capitolul 4 Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de nişte păcătoşi, da, faţă de o mare păcătoasă, o femeie samariteancă ce trăia în păcat. Harul suveran al lui Dumnezeu nu se limitează la iudei, ci se îndreaptă şi spre celelalte neamuri.

 

Cred că nu este în totul adevărat să spui, aşa cum fac unii, că „darul lui Dumnezeu” aici, L-ar arăta pe Domnul Isus Hristos. Fără îndoială, El este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Dar în Romani 6:23 se spune de asemenea: „Darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică, în Hristos Isus, Domnul nostru”. Cred că în Ioan 4 avem acelaşi gând ca în 2. Corinteni 9:15 : „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui de nespus”. Şi prin „dar” sunt înţelese toate binecuvântările lui Dumnezeu, în aşa fel încât atenţia este îndreptată nu spre dar, ci spre Dumnezeu – Dăruitorul.

 

Domnul Isus spune în Ioan 4:26 că El este Hristosul. În versetul 18 El Se descoperă pe Sine însuşi ca Cel Atotştiutor (Ioan 4:18 ) şi în versetele 10 şi 14 ca Cel care dă apa vie ce ţâşneşte în viaţă veşnică (Ioan 4:10,14 ). Vedem Persoana Lui slăvită sosind la fântână, obosit de călătorie, flămând şi însetat şi cerând unei femei samaritence, păcătoase, ceva apă ca să bea. „Fără îndoială, mare este taina evlaviei! Dumnezeu S-a arătat în trup” (1. Timotei 3:16 ). Şi chiar dacă femeia samariteancă Îl socoteşte ca pe un iudeu, El este Fiul lui Dumnezeu, Judecătorul celor vii şi al celor morţi (Ioan 5:17-29 ), care poate da apa vie, pentru ca oricine bea din ea să nu mai înseteze în veac.

 

În al treilea rând găsim aici apa vie. În capitolul 3 citim despre faptul de a fi „născut din apă şi din duh” şi am văzut că apa este un simbol al Cuvântului lui Dumnezeu. Prin Cuvânt, Duhul Sfânt produce viaţa într-un om care nu are viaţa de la Dumnezeu, ci numai o fire păcătoasă.

 

Aici însă este vorba de apa vie, adică o apă caracterizată prin viaţă, printr-o ţâşnire veşnică a vieţii. Aici Cuvântul şi Duhul sunt una, însă caracteristic este Duhul. În Ioan 7:37-39 vedem de asemenea că apa vie este o imagine a Duhului Sfânt, dar ca Cel care locuieşte în cel credincios.

 

Nu tot aşa este cu viaţa cea nouă, divină, pe care o avem prin naşterea din nou, nici chiar în forma ei cea mai bogată, pe care o avem prezentată în expresia „viaţa veşnică”. În sine, ea este dependentă şi niciodată nu poate fi un izvor. Dacă am prezenta-o ca pe un izvor, ar trebui să contrazicem tot adevărul despre firea cea nouă şi dumnezeiască, însă Duhul Sfânt care locuieşte în cel credincios este un izvor de putere, o fântână a bucuriei, ţâşnind în viaţa veşnică.

 

Vedem puterea aducătoare de viaţă a Duhului Sfânt, contrastul dintre creaţia cea veche şi cea nouă, aşa cum o găsim în Ioan 3 – o vedem pe pământ chiar de la căderea în păcat. Începând cu Geneza 3 , Duhul lui Dumnezeu a lucrat în suflete ca să le aducă la naşterea din nou, căci fără naştere din nou niciun păcătos nu poate fi mântuit. Dar niciodată Duhul lui Dumnezeu n-a fost dat, mai înainte ca Fiul să Se fi arătat ca om pe pământ, în dragostea Sa faţă de păcătoşi, şi mai înainte ca Dumnezeu să Se fi manifestat pe Sine însuşi ca Dăruitor. Tot aşa şi Hristos dă; şi El S-a dat nu numai pe Sine însuşi, a dat nu numai viaţa – cum am văzut în capitolul 3, şi Scriptura niciodată nu se repetă; El dă Duhul Sfânt, care este izvor de putere în cel credincios.

 

Ioan 7:39 ne spune că lucrul acesta n-a avut loc decât după ce Domnul a fost slăvit. Iar împlinirea lui a avut loc în ziua Cincizecimii. Ioan 4 se referă numai la perioada bisericii pe pământ, fapt care este clar arătat în versetele 23 şi 24.

 

Deşi inima i-a fost atrasă de har, samariteanca încă nu pricepea cele ce-i spunea Domnul şi ea n-a înţeles slava Lui. Ea gândea că fântâna era prea adâncă pentru Domnul – şi în adevăr, fântâna din care El scoate este adâncă: este inima Tatălui, care vrea să Se descopere pe Sine însuşi păcătoşilor ca Cel care este marele Dăruitor.

 

Înainte de cădere, Adam nu înseta. Poate că aşa era şi în sens fizic, dar în orice caz aşa era în sens spiritual, căci altfel creaţia lui Dumnezeu n-ar fi fost „foarte bună”. Dar după cădere, omul a însetat. Cel mai bun lucru pe care îl mai avea era nădejdea, dar niciodată omul căzut nu i-a văzut împlinirea. Nici tradiţia, fântâna lui Iacov, la care omul religios a încercat să-şi potolească setea, nu putea să-i dea vreo satisfacţie. „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete”. Dar acum Fiul lui Dumnezeu venise să poată da, fiecăruia care era născut din nou, care avea viaţa veşnică, să-i dea Duhul Sfânt – puterea care îl face pe om părtaş a tot ce este în Dumnezeu.

 

În lucrurile obişnuite, când dau ceva, bunurile mele se reduc. În lucrurile spirituale nu este aşa; cu cât dau mai mult, cu atât primesc mai mult. Izvorul este infinit şi ţâşneşte în viaţa veşnică. Nu poate nimeni să spună că practic aşa stau lucrurile, dacă inima îi este legată de lucrurile pământeşti. Un creştin care este într-o stare lumească, însetează. Dar, când se îndreaptă spre Domnul, găseşte fântâna în adâncul sufletului său.

 

Aici, Duhul Sfânt nu este prezentat ca o Persoană. Lucrul acesta îl găsim mai târziu, când este prezentat adevărul că, după ce Domnul Isus Se va înălţa la cer, o altă Persoană divină va veni să locuiască pe pământ. Aici însă vedem o putere divină care lucrează în viaţa noastră cea nouă şi produce în ea ce este în acord cu Dumnezeu. Apa vie pe care o dă Domnul „se va face în el un izvor de apă, ţâşnind în viaţa veşnică”.

 

Un izvor ne vorbeşte de o apă care curge mereu şi în care este puterea de a ţâşni cu vioiciune în afară. Puterea aceasta este subliniată aici prin cuvintele „ţâşnind în viaţa veşnică”. Astfel, Duhul Sfânt lucrează în cel credincios şi produce „dragoste, bucurie, pace îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, stăpânire de sine” (Galateni 5:22,23 ). Toate acestea aparţin vieţii celei noi, dar sunt produse de puterea aceasta care lucrează în viaţa cea nouă. Aici este odihnă şi putere. Nu numai că avem viaţa veşnică în El, dar avem şi un izvor de apă în noi. Puterea coborându-se de la Dumnezeu – cerul a venit în inima mea. Şi puterea vieţii divine este cea care mă aduce în părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său.

 

Totul aici este personal; în sufletul meu este un izvor de apă şi ţâşneşte în viaţa veşnică. Dacă cineva însetează, să bea din apa cea vie; ea va deveni în el un izvor, care îl va face părtaş la ceea ce este în Dumnezeu. El spune tuturor: „Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:17 ).

 

În Romani 8 găsim rezultatul învăţăturii din Ioan 3 şi 4 – Duhul ca viaţă şi putere în cel credincios. În primele 7 capitole, Duhul este menţionat numai de două ori: în Romani 1:4 în legătură cu învierea Domnului Isus şi în Romani 5:5 , unde este menţionat în treacăt, ca o explicare a motivului pentru care cel credincios se poate lăuda în necazuri. În schimb, în capitolul 8, unde învăţătura propriu zisă a epistolei se termină şi poziţia celui credincios este prezentată în toată libertatea ei slăvită – liber de păcate, eliberat de firea păcătoasă, liber faţă de lege – găsim cuvântul „Duhul” sau „al Duhului” de vreo optsprezece ori.

 

În versetul 2 aflăm că Duhul Sfânt este Cel care dă naştere vieţii celei noi în om, întocmai cum Adam, în Geneza 2:7 , a devenit un suflet viu prin suflarea vieţii. Totuşi nu este de ajuns ca un om să aibă viaţa cea nouă. El a păcătuit – însă Hristos i-a purtat păcatele pe cruce. El are o fire păcătoasă, care nu poate face altceva decât să păcătuiască. Dumnezeu a judecat păcatul în Domnul Hristos, pe cruce. „Pe Cel ce n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi”. Şi „Dumnezeu, trimiţând pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu omul păcătos şi pentru păcat, a condamnat păcatul în firea păcătoasă” (Romani 8:3 ). Iar în versetul 4 întâlnim nu numai dorinţa omului cel nou de a face bine – „după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu” (Romani 7:22 ) – ci şi puterea de a lucra potrivit cu dorinţa aceasta, „pentru ca cerinţa dreaptă a legii să fie împlinită nu potrivit firii păcătoase, ci potrivit Duhului”. Nu este numai firea păcătoasă pe de o parte şi firea cea nouă pe de altă parte; ci firea păcătoasă (păcatul în firea păcătoasă) judecată de Dumnezeu în moartea şi învierea lui Hristos şi Duhul, ca putere care aduce firea cea nouă într-o legătură de viaţă cu Hristos. Şi sufletul în care locuieşte Duhul Sfânt primeşte descoperirea Tatălui şi a Fiului.

 

Nu acelaşi lucru se spunea despre Balaam. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el numai temporar (Numeri 24:2 ). Dar aici vedem cum un credincios primeşte Duhul Sfânt după ce a fost adus la viaţă. Şi faptul acesta arată poziţia lui: el nu mai este în firea păcătoasă, ci în Duhul. El are Duhul lui Hristos şi este al lui Hristos – Tatăl îl iubeşte întocmai cum îl iubeşte pe Hristos – el are Duhul lui Dumnezeu şi astfel părtăşie cu Dumnezeu. Are duhul de înfiere, prin care strigă „Ava, Tată”. „Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”.

 

Duhul nu poate niciodată să dea vreo îndoială cu privire la mântuirea ta sau să te facă să gândeşti: „Nădăjduiesc că voi fi mântuit”. Duhul Sfânt aduce siguranţa înfierii şi simţământul binecuvântat al părtăşiei. Da, prin locuirea Duhului Sfânt în noi, trupurile noastre nu mai aparţin de acest pământ, ci de cer; şi ele vor fi înviate de Dumnezeu, întocmai cum El a înviat pe Domnul Isus dintre cei morţi. „Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos”.

 

Aceasta este poziţia adevărată a unui creştin, o poziţie pe care credincioşii Vechiului Testament n-o aveau. Suntem noi conştienţi de ceea ce am devenit şi realizăm lucrul acesta în practică?

 

0 31- Râuri de apă vie, de  H. L. Heijkoop

 

În Ioan 4 L-am văzut pe Domnul ca Fiu al lui Dumnezeu care dă apa cea vie care devine un izvor, ţâşnind în viaţa veşnică. Acesta este Duhul Sfânt – un izvor de putere lucrând în cel credincios şi făcându-l în stare să aibă părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său, şi să se închine Tatălui (versetele 23 şi 24).

 

În capitolul 7 îl vedem iarăşi pe Domnul Isus dând apă vie şi se spune în mod expres că era vorba de Duhul Sfânt. Dar felul în care Domnul Isus este prezentat şi ce spune El sunt cu totul diferite de cele văzute în capitolul 4.

 

În Vechiul Testament ni se spune despre trei sărbători (Exod 23 , Levitic 23 , Numeri 28:29 , Deuteronom 16 ): Pastele, sărbătoarea Săptămânilor (Cincizecimea) şi sărbătoarea Corturilor. În Ioan 6:4 găsim Pastele şi Domnul aduce împlinirea aievea a ceea ce era o umbră pe care o reprezenta această sărbătoare. El a coborât din cer ca să moară pentru cei care meritau judecata. „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică” (Ioan 6:54 ). Nu găsim sărbătoarea Cincizecimii în locul acesta. După cum ştim, împlinirea ei o găsim în revărsarea Duhului Sfânt, în Fapte 2 . Iar Ioan 7 ne vorbeşte direct de sărbătoarea Corturilor. Era o amintire a trăirii lor în corturi, în pustie. Sărbătoarea avea să fie ţinută după culesul recoltei, inclusiv culesul viei – „după ce îţi vei strânge roadele din arie şi din teasc” (Deuteronom 16:11 ). Din Isaia 63 şi Apocalipsa 14 înţelegem că vremea culesului viei este o imagine a judecăţii care va veni peste pământ. De aceea sărbătoarea Corturilor ne prezintă imaginea slavei viitoare, când, după anumite judecăţi, Israel va locui în pace şi linişte în Palestina. Atunci Mesia, Domnul Isus, va domni în slavă, în Ierusalim.

 

Venise oare timpul ca Domnul să intre în slava Sa în Ierusalim (Matei 23:39 )? Iudeii căutau să-L omoare; fraţii Lui după trup, cei apropiaţi ai Săi, nu credeau în El. Unii din ucenicii Săi îl părăsiseră (Ioan 6:71 ). Lumea se arăta vrăjmaşă Lui, iar poporul Său nu-L primea. Cum ar fi putut El atunci să Se arate în slavă şi să reverse binecuvântările pământeşti peste poporul Său?

 

Fraţii Lui Îi recunoşteau puterea de a-Şi înfăptui făgăduinţele. Ei nu se îndoiau de puterea Lui şi doreau ca El să Se arate pe faţă, pentru ca lumea să-L poată cinsti şi ei să-I împărtăşească cinstea. Dar aceasta nu este credinţă. Şi, în răspunsul Domnului vedem situaţia prezentată clar. Ei erau din lume şi de aceea lumea nu-i ura. Timpul era totdeauna prielnic pentru ei, deoarece ei erau o parte chiar din această lume, din sistemul social de pe pământ care nu-L primea, ci îl ura şi dorea să-L omoare. Din pricina aceasta El nu Se putea sui pe faţă la Ierusalim. Curând după aceea, El avea în adevăr să fie în situaţia de a Se duce, înainte de Paşte, căci El era gata, ca miel de Paşte, să împlinească sensul pe care îl avea sărbătoarea aceasta (Matei 21 ).

 

Dar cum putea Fiul Omului, care fusese lepădat de lume, să-Şi ia în stăpânire slava pământească? Intr-o zi, când răul va fiînlăturat prin judecăţi şi când rămăşiţa se va fi întors spre Dumnezeu, El îşi va face intrarea glorioasă în Ierusalim, pe baza Paştelui, şi îşi va lua în stăpânire împărăţia (Zaharia 14 şi Matei 23:39 ). Dar acum, El nu avea altceva de făcut decât să meargă pe calea Lui, ca Unul care fusese neprimit, şi să mărturisească despre Dumnezeu celor care Îl respinseseră. Iar când fariseii şi marii preoţi au trimis slujitori ca să-L prindă, El a spus că nu are nevoie să se grăbească, căci timpul plecării Lui de pe pământ se apropia. El nu avea părtăşie cu lumea şi nici n-o căuta. Şi desigur, El nu căuta cinste de la lume; El nu făcea nimic altceva, decât să caute cinstea care vine de la Cel care L-a trimis. Iar celor din lume, care erau însetaţi, El le-a spus cu glas tare să iasă din lume şi să vină la El şi să bea, pentru ca setea lor să fie potolită şi râuri de apă vie să curgă din inima lor. Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit (versetul 39).

 

Când citim bine Ioan 7:37-39 , vedem unele lucruri însemnate. Domnul Isus a strigat cuvintele acestea în cea din urmă zi, cea mai însemnată zi a sărbătorii. Vechiul Testament ne învaţă că sărbătoarea Corturilor dura 8 zile şi cea de a opta zi ocupa un loc special. În Deuteronom 16 nici nu este menţionată, iar în Levitic 23 şi Numeri 29 ea este separată de cele 7 dinainte. Numărul opt reprezintă totdeauna ceva nou, ceva care este legat de ce este vechi, dar care formează totuşi un început nou. Şi cea de a opta zi a sărbătorii Corturilor este o imagine a slavei veşnice care, după o mie de ani de slavă pământească, va fi partea tuturor celor binecuvântaţi.

 

În ziua aceasta Domnul vorbea despre Duhul Sfânt pe care El avea să-L dea, după ce El, ca Fiu al Omului, avea să fie slăvit. El nu putea să ia în stăpânire slava pământească. El era Cel respins, care în curând avea să fie dat morţii (Ioan 7:7,13,19 ). Dar Dumnezeu avea să-L învieze dintre cei morţi şi să-I dea un loc chiar la dreapta Sa, în slava veşnică cerească. Şi de acolo, El avea să dea Duhul Sfânt celor care vor crede în El.

 

În Ioan 4 , Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu dând apa vie, prin puterea Sa divină. Dar aici El este Fiul Omului, neprimit de lume, Cel care avea să moară, dar Cel care avea să fie înviat de Dumnezeu şi slăvit în ceruri pe baza lucrării Lui, Cel care va trimite Duhul Sfânt din ceruri ca să unească pe credincioşi cu Sine. În felul acesta ei iau pe pământ acelaşi loc pe care El l-a avut. În capitolul 4, Duhul Sfânt este Cel care uneşte pe credincios cu Fiul şi cu Tatăl, dându-i locul unui închinător; iar aici, aflăm că râuri de apă vor curge din inima celui care va primi Duhul Sfânt – aici ni se spune de lucrarea lui Dumnezeu în lume.

 

Locuirea în noi a Duhului Sfânt ne determină astfel poziţia pe pământ. Prin El suntem uniţi cu Domnul care a fost respins de lume şi a fost ţintuit pe cruce de către lume. Dar Dumnezeu a primit lucrarea Lui de pe cruce şi, pe baza ei, L-a înviat dintre cei morţi şi L-a primit în slavă. „îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din cauza morţii pe care a suferit-o” (Evrei 2:9 ). Şi puterea Duhului Sfânt ne umple inimile cu slava în care Isus a intrat. Dar locul nostru pe pământ este acelaşi pe care Domnul Isus Hristos l-a avut pe pământ.

 

În istoria lumii îl vedem pe Dumnezeu, când arătându-Şi drepturile asupra pământului, ca Dumnezeu al pământului, când retrăgându-Se la o anumită înălţime în ceruri, ca Dumnezeu al cerului. Tot aşa trebuie să se poarte şi cel credincios.

 

În Geneza 1 şi 2 vedem cum Dumnezeu îşi menţine drepturile în creaţia care era fără pată. Dar, după cădere, vedem cum Dumnezeu S-a ocupat numai într-un mod indirect cu pământul, până ce păcatul şi nelegiuirea omului au atins culmea. Atunci El a adus potopul şi El însuşi S-a ocupat în mod direct cu pământul curăţit (Geneza 8:9 ), dându-i lui Noe pământul cel nou, făcând un legământ cu el şi lăsându-i cârmuirea. Dar şi Noe şi urmaşii lui s-au împotrivit lui Dumnezeu şi au folosit greşit tot ce era pe pământ. Şi după zidirea turnului Babei, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, nu ca să stăpânească pământul, ci ca să călătorească pe pământ ca un străin şi să trăiască în aşteptarea cetăţii al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu (Evrei 11:9-10 ). Când nelegiuirea locuitorilor Palestinei a ajuns la culme, Dumnezeu a chemat un popor ca să stăpânească pământul, El însuşi fiind Căpetenia oştirii Domnului (Iosua 5:14 ). Atunci Dumnezeu a fost numit „Domnul întregului pământ” (Iosua 3:11 ). Şi în Cronici 29 se spune că scaunul de domnie al Domnului era în Ierusalim. Dar şi Israel s-a depărtat de Dumnezeu, în aşa fel încât El a trebuit să judece poporul acesta. L-a trimis în robie. Slava Domnului a părăsit Ierusalimul (Ezechiel 10:11 ). El a dat cârmuirea pământului împăraţilor neamurilor şi nu S-a mai numit pe Sine însuşi Domnul întregului pământ, ci Dumnezeul cerurilor (Daniel 2:37 ). După robie găsim doar o îndreptare parţială. Poporul evreu n-a mai devenit independent. Şi când Domnul Isus a venit pe pământ, răutatea şi stricăciunea lor totală erau evidente. Ei au răstignit pe moştenitorul, pe Cel care avea drept asupra pământului, pentru ca ei înşişi să fie în stare să ia în stăpânire moştenirea (Matei 21:33-46 ).

 

Evanghelia după Ioan vede toate din unghiul acesta. De la început Domnul este prezentat ca neprimit (vezi Ioan 1:5-11 ). Desigur, într-o zi El va intra în slava Sa pământească, după ce judecata va fi fost făcută asupra lumii şi adevărata sărbătoare a Corturilor va fi ţinută. Dar acum, Dumnezeu nu are legături directe cu pământul. Şi Domnul Isus a fost străin, lepădat de lume, ca Unul care nu făcea nimic altceva decât să caute slava lui Dumnezeu, vestind cuvântul Lui (Ioan 7:14-18 ).

 

Nu vedea El că romanii asupreau poporul pământesc al lui Dumnezeu? Nu vedea El nelegiuirea şi cruzimea unuia ca Irod sau ca Pilat? Nu vedea El abuzurile care erau în Israel? El, care era Atotştiutor (Ioan 4:18 ), care ştia ce este în inima omului (Ioan 2:25 ), nu ştia că toate acestea erau împotriva gândurilor lui Dumnezeu? Nu trebuia El, care a fost adânc mişcat şi a plâns, văzând puterea şi urmările păcatului (Ioan 11:33-38 ), să fi fost mişcat şi să Se fi întristat de tot ce dezonora Numele lui Dumnezeu pe pământ?

 

Dar Îl vedem noi ocupându-Se cu astfel de lucruri, când a fost pe pământ? El nu S-a luptat ca să înlăture pe asupritorul roman, ci dimpotrivă, a zis: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului”. El n-a încercat ca puterea preoţilor stricaţi şi neevlavioşi să fie înlocuită cu oameni care se temeau de Dumnezeu. El n-a încercat să înlăture abuzurile care se vedeau peste tot. Da, când cineva I-a spus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă moştenirea cu mine”, El a răspuns, deşi omul avea fără îndoială dreptate din punctul lui de vedere: „Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”. Domnul a luat locul unuia care fusese respins, care nu avea nimic altceva de făcut decât să fie un martor pentru Dumnezeu şi să cheme individual pe cel care este însetat, să iasă afară din lume, la El. El nu căuta slavă pentru Sine însuşi (Ioan 7:18 ). Când oamenii voiau să-L facă împărat, El a plecat dintre ei. Când făcea minuni, El oprea pe oameni să vorbească despre El. El nu dorea altceva decât să împlinească voia lui Dumnezeu şi aceasta însemna crucea.

 

Acest Isus este acum în cer. Întregul sistem al societăţii pe pământ L-a dus pe Domnul Isus pe cruce şi L-a omorât. Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi şi L-a aşezat chiar la dreapta Sa, „până ce voi pune pe toţi vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. El a trimis aici Duhul Său din cer. Oricine este însetat poate să vină – este un lucru personal. Şi oricine crede în El primeşte Duhul Sfânt, ce devine râuri de apă vie în el, ieşind în afara lui. Lucrul acesta îl uneşte cu Domnul care este slăvit şi totodată îl înalţă deasupra pustiei prin care trece. „Când trec prin valea Baca [valea plângerii], ei o prefac într-un loc plin de izvoare” (Psalmul 84:6 ). Dumnezeu îl face să fie bun pentru a sluji aici, pe pământ. El poate oferi răcorire celui însetat, căci din el curg râuri de apă. Aceasta este poziţia oricărui credincios în zilele noastre, în timpul bisericii.

 

Ocupăm noi în mod practic poziţia aceasta? Se vede în vieţile noastre faptul că, prin locuirea în noi a Duhului Sfânt, noi suntem una cu Fiul Omului slăvit în cer, care este lepădat de lume? Are viaţa noastră numai acest obiect: să facă voia lui Dumnezeu? De exemplu, care ne este preocuparea? Cei mai mulţi dintre noi au o ocupaţie, ca să poată face rost de cele necesare pentru ei înşişi şi pentru familia lor, şi lucrul acesta este bun, căci cei mai mulţi nu-şi pot permite să fie scutiţi de disciplina muncii de fiecare zi. Dar lucrul acesta înseamnă pentru noi îngrijirea de cele necesare ale vieţii – sau înseamnă a câştiga un loc de cinste în societate? Relaţiile pe care le avem în societate, conduita noastră, au toate ca scop ca Dumnezeu să fie cinstit, sau ca eul să fie cinstit? Timpul de a primi cinste n-a venit încă pentru noi. Într-o zi vom sta pe scaune de domnie şi vom judeca lumea şi îngerii (1. Corinteni 6:2-4 ). Dar acum, onoarea lumii este în realitate o ruşine pentru creştin. Suntem pe pământ numai ca să facem voia Lui Dumnezeu şi să fim martori ai lui Hristos cel lepădat în lume, dar care a fost slăvit în cer. A uita lucrul acesta este periculos pentru creştin şi îi distruge mărturia.

https://comori.org/dumnezeu/duhul-sfant-este-o-persoana-divina/8-rauri-de-apa-vie/

0 30 – În ce măsură Predica de pe Munte, exprimă Evanghelia lui Isus şi în ce limite este un mesaj pentru cei care au acceptat Evanghelia

 

Autor: Ardelean Viorel    

Cuprins :

 

1.Introducere

 

2. Evanghelia lui Isus

 

Poarta cea strâmtă

 

Iubirea vrăşmaşilor.

 

Problema fericirii.

 

Atitudinea inimii.

 

Rugăciunea

 

Prorocii mincinoşi

 

Rolul creştinului în lume

 

Problema suferinţei.

 

3.Mesajul pentru credincioşi

 

4.Împărăţia lui Dumnezeu

 

5.Aplicaţii

 

6. Bibligrafie

 

1. Introducere

 

Caracterul Evangheliilor[1]. Dincolo de vizibila lor deosebire în tratarea sau alcătuire detaliilor, cele patru  Evanghelii sunt satisfăcute de o extraordinară parte a unui  întreg. Din această cauză, nu puţini au fost  aceia care au experimentat o combinare în esenţă celor patru biografii ale Domnului Isus,   într-un fel de „Armonie a Evangheliilor”, mai scurtă ca lungime şi cu episoade  vieţii Domnului Isus aranjate într-o cronologie definitivă. În ciuda strădaniilor, acea  „unică biografie” s-a încăpăţânat să nu se arate. Singurul lucru realizat a fost acela de a  înregistra că cele patru Evanghelii sânt originale prin felul în care se verifică una pe alta.     Cifra „4″ este deosebită şi ca valoare. În limba originală în care au fost consemnate  cărţile Bibliei, literele aveau şi tâlc al cifrelor. Din această raţiune există o  identitate numerică a cuvintelor. De exemplu, cifra „3″ şi cifra „7″ sunt  ilustrative pentru persoana dumnezeirii şi pentru noţiunea de perfecţiune. Cifra  „4″ este în mod deosebit sugestivă pentru fiinţă umană ca şi făptură terestră, iar cifra 6 îl  înfăţişa pe om ca şi păcătos.

 

Evenghelia  după MATEI :  Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartă titlul: „Kata Mataion” – „după Matei”. Autorul: Practica convertirii lui Matei ne este scrisă de el însuşi (Mat. 9:9-17).  Numele lui cel vechi, „Levi, fiul lui Alfeu” (Marcu 2:14), este înlocuit cu „Matei” care  explicat înseamnă „darul lui Dumnezeu”. Matei a fost vameş, un colector de impozite.Conţinutul cărţii: Nici una dintre cele 4 Evanghelii nu este o biografie în aspectul  actual al cuvântului. De fapt, apostolul Ioan îşi exprimă reticenţa că o astfel de  biografie ar fi o probabilitate de a fi întocmită vreodată:  „Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi înregistrat cu  de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea învăţătură care  s-ar fi scris” (Ioan 21:25).  Matei îl înfăţişa pe Domnul Isus drept Rege Mesianic promis de Dumnezeu  Israelului (Mat. 1:23; 2:2, 6; 3:17; ………….27-37). Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Numirea „Împărăţia cerurilor” există de 28 de  ori în textul Evangheliei lui Matei şi niciodată în celelalte redactări ale Noului Testament.  Evanghelistul foloseşte 130 de menţiuni din cărţile Vechiului Testament pentru a le  dovedi evreilor că Isus Cristos este Mesia. Expresia: „ca să se împlinească ceea ce  fusese vestit prin prooroci” este folosită de 9 ori de Matei şi nici ea nu mai există în  redactare vreuneia dintre celelalte Evanghelii.  Evanghelia lui Matei este singura în care este citat cuvântul: „Biserică” (16:18; 18:17). Termenul grecesc utilizat – eclesia – înseamnă „adunarea celor chemaţi afară  cu un scop”, „mulţimea celor puşi de o parte”. În Vechiul Testament, Israel fusese  „poporul ales al lui Dumnezeu”. Ioan Botezătorul [2] a fost primul care a utilizat expresia Împărăţia cerurilor (Matei 3:2). El şi-a început scriere cu afirmaţia îndrăzneaţă: „Pocăiţi-vă, pentru că împărăţia cerurilor este aproape”. Când Domnul Isus Hristos şi-a început lucrarea, în mod  similar a folosit acelaşi tip de vestire foarte incisiv (Matei 4:17). Nici Ioan şi nici Domnul Isus nu au încercat să lămurească înţelesul termenului. Ei au înţeles termenul ca fiind ansamblu tuturor profeţiilor din Vechiul Testament cu privire la venirea împăratului din ceruri, care a venit pentru a instala Împărăţia cu model ceresc, pe acest pământ. Venirea împărăţiei nu fusese amânată, pentru că Dumnezeu încă mai dorea să ducă la bun sfârşit scopul Său terestru conform planului Său – „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu, pe Sion, muntele Meu cel Sfânt” (Psalmul 2:6). Dumnezeu are de-a face cu făptura creată din perioada în care ea a căzut în păcat și este în mijlocul atenţiei.  Împărăţia cerurilor s-a întemeiat a intervenit ca foctor decisiv în istorie prin acceptarea credincioșilor dar și respingerea şi crucificarea Regelui Regilor. El duce la bun sfârşit şi astăzi un scop ceresc „să ducă pe mulţi fii la slavă” (Evrei 2:10). Numele bisericii nu este sinonim cu împărăţia cerurilor, cu toate că biserica face parte din împărăţia cerurilor (Matei 13). Expresia împărăţia lui Dumnezeu nu este sinonimă cu împărăţia cerurilor. Împărăţia lui Dumnezeu este un termen mai larg care cuprinde toată creaţia lui Dumnezeu, inclusiv îngerii Se va observa că termenul împărăţia cerurilor este un timp progresiv în Evanghelia lui Matei. El a preluat taina din zilele respingerii Regelui, dar Regele a devenit un semănător în lume (Matei 13). Împărăţia va fi întemeiată pe acest pământ la întoarcere Regelui (Matei 24-25).

 

Predica de pe Munte se găseşte în Evanghelia după Matei capitolele 5 – 7. Evanghelia a fost scrisă pentru poporul evreu dar şi pentru neamuri, probabil din Antiohia, [3] probabil în timpul persecuţiei lui Nero din anii 54-68. Matei când şi-a redactat Evanghelia s-a inspirat din sursa Q. Confruntaţi cu învăţăturile Domnului Isus, tradiţia şi tiparele religioase ale evreilor erau aşa de deformate încât nu l-au recunoscut pe Mesia.[4]  Predica de pe Munte a fost rostită după botez şi momentul ispitirii şi constituie o mini vanghelie. Dorim să definim sintagma „ Evanghelia lui Isus”, şi a relaţiei Ei cu Predica de pe Munte. De asemenea vrem să apreciem relevanţa acestui discurs pentru auditorul iniţial cât şi pentru cel contemporan, specificând că avem în vedere relaţia dintre Predica de pe Munte şi cei care au dreptul să-i spună lui Dumnezeu  TATĂ.  Predica de pe Munte ar trebuii să fie  scopul pentru ucenici şi pentru noi,să tindem  spre desăvârşire.  Mat 5:48. Voi fiţi, deci, desãvârşiţi, dupã cum şi Tatãl vostru cel ceresc este desãvârşit.

 

Interpretarea Predicii de pe Munte[5].

 

1. Biserica Catolică o face la nivelul celor care o conduc şi la nivelul persoanelor obişnuite

 

1. Luther a spus că sunt cerinţe imposibile şi ne conduc la pocăinţă.

 

1. Istoria anabaptistă, în care etica este văzută ca şi posibilă, e o interpretare literară

 

1. Liberalii o folosesc ca şi paradigmă pentru Evanghelia Socială

 

1. Karl Marx, a perceput-o ca şi pe o etică concretă, dar nu în sens religios

 

1. Existenţialiştii, o văd ca o provocare de a lua decizii

 

1. Dispensaţionaliştii, fac disctinţie între Împărăţia lui Dumnezeu şi Biserică. Împărăţia lui Dumnezeu nu se aplică astăzi.

 

2. Evanghelia lui Isus

 

În literatura clasică Evanghelia înseamnă răsplată sau aducerea unei veşti bune.[6]   În contextul religios de atunci şi nu numai, Evanghelia înseamnă faptul că vestea bună Dumnezeu a împlinit promisiunile Sale către Israel, în Persoana Domnului Isus şi calea mântuirii a fost deschisă către toţi oamenii.[7] Matei 4:17  De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Evanghelia propovăduită de Isus a fost chemarea de al urma pe El şi chemarea de a face ucenici[8]. Mai târziu după Moartea şi Învierea Domnului Isus Hristos, când creştinii au înţeles şi vestit Evanghelia Mesajul a devenit mult mai clar.[9] Se poate afirma că „Evenimentul Hristos” este el însuşi Evanghelia[10]. Ea ca şi conţinut înseamnă Naşterea Domnului Isus, viaţa Lui, învăţăturile Sale, Moartea pe Cruce, Învierea, Înălţarea la cer, şi stare pe care o ocupă în prezent la dreapta Tatălui, o poziţie de autoritate şi putere. Apostolul Pavel  prinde bine acest lucru adică CRUCEA  în (1 Corinteni 15: 3-5).

 

Dacă împărţim în mod artificial lucrarea Domnului Isus în fapte şi învăţături, Predica de Munte  aparţine celui de al doilea element. Sub acest aspect Evanghelia după Matei poate fi împărţită în 5 discursuri :   etic, misiologic, kerigmatic,  eclesial  şi escatologic. Predica de Munte din capitolele 5–7, reprezintă discursul etic, ETICA ÎMPĂRĂŢIEI, sau Legea Nouă.[11] Predica de Munte ne arată cum trebuie să fie aceea care fac parte din Împărăţia lui Dumnezeu.  Isus arată adevărata dreptate şi sfinţenie, comparând-o cu cea a cărturarilor şi a fariseilor timpului Său.[12] El împinge Legea lui Moise în profunzime în sfera motivaţiilor umane. Punctul culminant al Evangheliei rămâne totuşi CRUCEA. Încercând să identificăm în Predica de pe Munte elemente care exprimă Evanghelia lui Isus Hristos găsim câteva aspecte . Identificând elemente din Predica de pe Munte care exprimă Evanghelia lui Isus, a constata că ele sunt:

 

1. a) Mesaje de avertizare pentru ucenici.

 

1. b) Termenii relaţiei cu Dumnezeu pe verticală

 

c). Implicaţiile pe orizontală în relaţia cu semenii.

 

Poarta cea strâmtă

 

Dumnezeu este acela care a stabilit termenii mântuirii. Acest lucru înseamnă Har, Persoana Lui Isus Hristos, Naşterea Sa , viaţa Lui, învăţăturile Sale, Moartea şi Învierea, Înălţarea la cer şi Poziţia pe care o ocupă la dreapta Tatălui de autoritate şi putere. Raportat la om aceste lucruri însemnă recunoaşterea Sa ca Mântuitor, pocăinţa, Naşterea din Nou, intrarea pe uşă şi a merge pe cale, care implică şi procesul de sfinţire în viaţa credinciosului şi a bisericii. În afara acestui perimetru al mântuirii, omul nu poate fi salvat din faţa Mâniei lui Dumnezeu. Hristos afirmă ulterior  despre  sine  :  Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. El îşi avertizează ucenicii de faptul că poarta şi cale sunt înguste, majoritatea nu le găsesc, nici măcar nu le caută. Şi numărul celor care intră pe ea este mic. Matei 7:13  Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. 14  Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. Intrarea pe uşă şi mergerea pe cale se face conform lui (Matei 7:7), cerând, căutând, şi a bate , recunoscând astfel sărăcia în duh, în faţa lui Dumnezeu.[13] Umblarea pe cale se face lăsând Duhul Sfânt să dăltuiască în noi Chipul lui Dumnezeu „ Iamgo Dey” folosind regula de aur din (Matei 7: 12).

 

Iubirea vrăşmaşilor.

 

 În  primul rând Dumnezeu a fost acela care ne-a iubit conform cu  Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Isus Hristos având aceeaşi substanţă, esenţă ca şi Dumnezeu în conceptul Sfintei Treimi[14], El nea iubit la rândul Său cu o dragoste aşa de mare încât şi-a dat viaţa pentru noi ca Jertfă pentru păcat. (1 Ioan 2:2) sau 1 Ioan 4:10  Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.  Să nu uităm faptul că omul este într-o stare de răzvrătire faţă de Dumnezeu „ depravare totală”  Romani 11:32  Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. Isus Hristos abrogă Legea Talionului din Vechiul Testament : Exod :21:23  Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, 24  ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25  arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie, cu cea din Matei 5:43  Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” 44  Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, şi doreşte ca să fim desăvârşiţi. (Mat 5: 48) Contradicţia dintre oamenii care îl urmează pe Isus şi lume este evidentă.  Acesta este preşul preoţiei, [15] să iubeşti şi să fii urât. Pentru cei ce plâng, mângâierea lui  Dumnezeu îi scoate din competiţia afirmării de sine, fiind tăiate rădăcinile fireşti[16]. Doar aşa poţi să iubeşti. Exemplul lui Hristos este o raţiune suficientă pentru al urma.

 

Problema fericirii. Mat.5:1-12  Fericit însemnă o stare binecuvântată, a fi credincios în  ochii Domnului, a fi mulţumitor,  curat în inimă, sfânt în prezenţa Lui. Fericit mai înseamnă norocos, sau o stare de beatitudine Există trei paşi în opt părţi: binecuvântări, calităţi, rezultate. Cheia este oferită  lui Dumnezeu. El ne binecuvântează înainte ca pe ucenici.

 

  Binecuvântări                          calităţi                          rezultate

 

   Ferice, ver 3                    cei săraci în duh                   este Împărăţia Cerurilor

 

  Ferice. ver.4                   cei care plâng                       vor fi mângăiaţi

 

  Ferice, ver 5                   cei blânzi                              vor moşteni pământul

 

  Ferice, ver 6                   cei flămânzi şi însetaţi

 

                                         după neprihănire                    vor fi săturaţi

 

  Ferice, ver 7                   cei milostivi                          vor avea parte de milă

 

  Ferice, ver 8                    cei cu inimă curată                vor vedea pe Dumnezeu

 

  Ferice, ver9                     cei împăciuitori                      vor fi chemaţi fii lui          Dumnezeu                                                                       Dumnezeu         

 

  Ferice, ver 10                  cei prigoniţi                           este Împărăţia Cerurilor

 

  Ferice, ver 11-12 prigoană                                            vor primi răsplată

 

Domnul Isus prezintă fericirea din perspectiva eternităţii.  Matei 5:8  Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Inima în uzajul Sfintei Scripturi,  este centrul de comandă a fiinţei noastre. Rugăciunea şi postul din  Matei cap 6. vorbeşte despre o inimă curată şi o inimă murdară. Blestemul unei inimi  murdare este şi are o  singură raţiune, care  este profitul, şi  risipeşte cele mai sfinte lucruri. O inimă curată,  păzeşte inima, este izvorul vieţii, e eliberată de păcat. Ea recunoaşte păcatul, evită lucrurile care o pângăresc,  şi veghează.   Fericirile ne prezintă portretul cetăţeanului Împărăţiei lui Dumnezeu în prezent şi viitor.  Fericirile vizează relaţia noastră cu Dumnezeu, semenii, şi cu noi înşine. Matei 16:26  Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Fiecare fericire o verifică pe cea anterioară, prima şi ultima închide cercul. Predica de pe Munte este  portretul cetăţeanului din Împărăţia lui Dumnezeu. Fericirile din Evanghelia după Matei capitolul 5 nu pot fi luate decât ca şi un întreg. Ele descriu cum trebuie să fim noi ca şi urmaşi a lui Hristos[17]. Fericirile definesc Imago Dey în om.[18] Acestea se regăsesc în Roda Duhului Sfânt din (Galateni 5: 22).

 

 Atitudinea inimii.

 

 Trăim într-o societate materialistă[19].  Cele două poluri dintre bogaţi şi săraci sunt o permanenţă în istorie, clasa de mijloc fiind ceva sporadic. Şi creştinii pot să cadă uşor în capcana luptei pentru îmbogăţire, dar nu le poţi împăca pe ambele. Luca 16:13  Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” De asemenea nici îngrijorările nu sunt departe de viaţa noastră şi există o teamă tacită pentru viitor deşi Isus ne spune în  Matei 6:34  Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. Datorită efectelor rele pe care îngrijorările le au asupra noastră, Isus Hristos care cunoaşte inima omului promite faptul că Dumnezeu se îngrijeşte de nevoile noastre. Matei 6:26  Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu semenă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu Sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?  Credincioşii care îngrijorează lasă ca planurile lor materialiste să interfereze relaţia lor cu Dumnezeu şi chiar să o deterioreze[20]. În mod categoric inima omului va fi împărţită. (Matei 6:24). Banul şi puterea corupe. Ocupându-ne mai mult de cât se cuvine de partea materială, relaţia noastră cu Dumnezeu va avea de suferit. Textul pare să fie şi o aplicaţie la fericirile a treia şi a patra legate de timpul viitor[21]. Matei 5:3  Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 4  Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângîiaţi!  Va exista tot timpul în inima omului o tensiune şi o luptă între atracţia bogăţiilor materiale şi universul spiritual al lui Dumnezeu. Creştinul şi Biserica va fi supus mereu acestei presiuni. Hristos face o afirmaţie clară asupra faptului că pentru a rezista acestei tensiuni trebuie să privim mereu la Dumnezeu şi la promisiunile Sale. Matei 6:33  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

 

 Rugăciunea

 

 În vechime la popoarele păgâne  rugăciunea era o modalitate de a îndupleca zeii.  Felul rugăciuni, ritualurile, erau însoţite de tot felul de jertfe, ajungându-se până la sacrificiile umane. Evreii s-au contaminat de aceste influenţe  şi le practicau.  Un alt element menţionat de Domnul Isus cu privire la rugăciune este cel legat de cuvintele folosite. Şi atunci şi acum, erau anumite religii care considerau că rugăciunea este un exerciţiu spiritual purtător de energii magice. Incantaţiile, rugăciunile cântate, cuvinte repetate la nesfârşit erau practici destul de obişnuite atunci. O învăţătură greşită va genera practici greşite. O inimă nepotrivită, plină de păcat   nu va fi primită.  Dumnezeu le respinge pe ambele.  Aşa se face că pe timpul Domnului Isus Hristos, cărturarii şi fariseii făceau rugăciuni lungi şi pompoase în sinagogi, la colţurile uliţelor pentru a fi văzuţi de oameni.  Matei 6:5  Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Isus Hristos vine şi corectează acest fel de a se ruga şi îi învaţă rugăciunea Tatăl Nostru, rearanjând priorităţile. ( Mat. 6: 9:15). Ucenicii lui Isus şi-a dat seama de faptul că nu ştiu să se roage  şi au cerut acest lucru. În rugăciunea Tatăl Nostru avem două segmente principale, primul este de ordin spiritual legat de Dumnezeu şi Împărăţia Sa, al doilea se referă şi la aspectul material. În rugăciune nu se inversează priorităţile. De asemenea rugăciunea şi stăruinţa este încurajată în (Matei 7:7), în ideea unui Dumnezeu Bun care ascultă cererile oamenilor. Rugăciunea este o vorbire intimă cu Dumnezeu, şi nu se caută aprecierea oamenilor (în odăiţa ta : Matei. 6:6)[22]. Este necesară şi rugăciunea corporativă în biserică sau când doi sau trei se învoiesc să ceară un lucru de la Domnul. În rugăciune recunoaştem faptul că aparţinem lui Dumnezeu, depindem de El şi îi dăm socoteală[23]. Trebuie să ne ferim când ne rugăm de a manipula pe Dumnezeu, ducând totuşi cererile noastre înaintea Lui, într-o atitudine de smerenie[24]. Dumnezeu este Omniştient, dar aşteaptă rugăciunile noastre. Va predomina rugăciune de laudă şi mulţumire, apoi ne rugăm pentru cererile noastre, şi rugăciunea de mijlocire. Rugăciunea de mijlocire are un tipar în Vechiul Testament, când o dată pe an Marele Preot, intra în Sfânta Sfintelor, şi înainte de a se ruga şi a aduce jertfă pentru popor, le făcea prima dată pentru el însuşi. Tradiţia spune că era legat de picioare cu o funie, şi dacă jertfa şi rugăciunea pentru popor nu erau primite să poată să fie tras afară.  A te ruga doar ca să te vadă alte persoane este o dovadă clară că de fapt nu te adresezi lui Dumnezeu. Rugăciunea poate fi adresată lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi lui Dumnezeu Duhul Sfânt. Ea trebuie să fie făcută în mod personal, pentru că ne adresăm unei Persoane. Rugăciunea trebuie să fie simplă, specifică şi la obiect. De asemenea trebuie făcută cu credinţă şi speranţă. Rugăciunea nu este condiţionată, noi ne rugăm, dar Dumnezeu decide, prin Da sau Nu. Roagă-te crezi şi aşteaptă. Biblia ne învaţă cum să ne rugăm sau cum să nu ne rugăm, (ex. Pilda vameşului şi a fariseului din Luca 18).  Există o problemă şi o urgenţă a iertării. Rugăciunea nu trebuie să devină o „mantră creştină”, sau să ne rugăm lui Dumnezeu doar când suntem în necaz. Invocarea Numelui lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât ne închipuim noi. Dumnezeu este Creatorul infinit, iar noi suntem fiinţe create cu nevoi materiale şi spirituale. Este nevoie de o părtăşie între divin şi uman, dar nu o intimitate greşită, sau  prost înţeleasă, sau un Dumnezeu departe, inaccesibil. Este nevoie de o stare de  echilibrul spiritual. Rugăciunea înseamnă comunicarea între om şi fiinţa divină.  Avem nevoie de o sursa a rugăciunii care suntem noi, de o cale de comunicare şi un destinatar.   Dacă un element din cele trei este absent, comunicarea nu se produce. Termenii de comunicare sunt hotărâţi de Dumnezeu. Când omul schimbă termenii comunicarea se întrerupe.  A  vorbi cu Dumnezeu în rugăciune este un mare privilegiu. Păcatul este acela care blochează în primul rând comunicarea cu Dimnezeu.

 

Prorocii mincinoşi

 

 Mai ales  în perioada Vechiului Testament, prorocii mincinoşi erau o majoritate şi proroceau pe placul împăratului şi a poporului[25]. Prorocii Domnului erau puţini, spuneau adevărul şi erau persecutaţi. Avem cazul lui Ieremia care a rămas singurul proroc al Donului din perioada respectivă. Ieremia 5:13  Proroocii Sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!” Se pare că totuşi şi prorocul Mica a fost contemporan cu Ieremia.  Atunci când poporul părăsea Legea dată de Moise, prorocul era ultimul avertisment dat de Dumnezeu înainte de pedeapsă  Când omul a căzut în păcat relaţia omului cu Dumnezeu s-a rupt (Gen 3:17). El a devenit mort faţă de Dumnezeu dar nu şi-a putut nega statutul de fiinţă creată. Aşa se face că de-a lungul istoriei avem în permanenţă o închinare falsă, paralel cu o închinare adevărată. Închinarea falsă a însemnat închinare omului la zeităţi păgâne, idoli, puteri impersonale care însemna temple, altare,  jertfe, preoţi, ceremonii religioase, sărbători. Închinarea adevărată presupune închinarea în faţa unui Dumnezeu adevărat. Poporul evreu aducea jertfa la Cort, sau la Templu în baza Legământului făcut cu Dumnezeu la muntele Sinai, unde se desfăşura o ceremonie religioasă în care preotul ca mediator între om şi Dumnezeu sacrifica animalul aducea jertfa şi se făcea transferul de păcate iar evreul era iertat.  Isus Hristos în Matei (7:15-20),  le spune ucenicilor că fenomenul va continua, fapt adeverit ulterior în creştinism şi le spune să se ferească de ei.  Galateni 1:8  Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!  Falsul nu poate fi acoperit cu blană de oaie. Fapte 20:29  Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; Isus Hristos spune faptul că după roadă îi veţi recunoaşte. Dacă cineva are un caracter necreştin, acesta se va dovedi în conduita sa.[26] Poţi să faci afirmaţia faptului că ai intrat pe poartă, dar faci dovada mergând pe cale.[27] Conduita creştinului se verifică în caracterul şi conduita creştină, adică prin roadele Duhului Sfânt.[28] Isus Hristos le arată cum trebuie să fie un caracter creştin, explicând că aceste învăţături trebuie aplicate în viaţă, împinse la nivelul motivaţiilor, în adâncul inimii.

 

 Rolul creştinului în lume

 

 Lumea este într-o continuă degradare morală în întuneric.  Lumina   spirituală alungă întunerecul, înlătură întunerecul   şi indică cum poţi să ieşi din întuneric[29]  Lumina lumii este artificială izvorâtă din natura păcătoasă a omului, nu rezolvă problemele de ordin etic, dar mai ales nu rezolvă problema omului cu Dumnezeu.[30] (Matei 5:13-16).  Voi Sunteţi sarea pământului. …….14  Voi Sunteţi lumina lumii. …..16  Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Aceste două elemente conservă şi călăuzesc[31], ele fiind singura soluţie pentru degradarea aceste lumi. Creştinii trebuie să aibă efect în lumea în care trăiesc, lumina lui Hristos trebuie să strălucească în noi. Oprirea procesului de degradare morală şi prezentarea unei alternative, care este lumina lui Hristos, se realizează prin noi. Dacă sarea îşi pierde gustul va fi lepădată, dar dacă are gust, lumea se conservă prin ea, iar faptele noastre bune vor fi o pildă pentru ea şi sunt pentru Slava lui Dumnezeu.  1 Timotei 6:18  Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii. O izolare de lume este un nonsens.  Noi urâm lumina prin natura noastră păcătoasă. Prin Isus suntem lumină şi avem cunoştinţa adevărului în noi. Caracterul credincioşilor influenţează conduita lor, care la rândul ei va influenţa lumea[32]. În   Isus spune : Mat. 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. Isus pune acest termen în contrast cu neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor. Urmându-l pe El este necesară o neprihănire mai mare, altfel cu nici un chip nu vor intra în Împărăţia Cerurilor. Conduita fariseilor era  de suprafaţă,  posteau de două, trei ori pe săptămână,  se rugau în public la colţurile uliţelor şi în pieţe pentru a fi văzuţi de oameni contorizau Legea. (248 de porunci şi 365 de interdicţii, total 630). Isus pune accent pe calitate. Neprihănirea fariseilor este contrafăcută. Ei se glorifică pe ei înşişi, dar neprihănirea dată de Isus este adevărată şi e de la  Dumnezeu.   Ier 31:33  „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu”. Versetul cheie, Mat. 6:8 Nu fiţi ca ei !

 

 Problema suferinţei.

 

 Isus Hristos a fost un om al suferinţei. El a suferit atât în lucrarea pasivă cât şi în lucrarea pasivă. În Isaia 53:10  Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. 11  Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor, este descris ca un Rob care suferă dar şi ca o Persoană care va vedea rodul muncii Lui, şi se va înviora. Acest portret al suferinţei descrisă de prorocul Isaia, îşi are corespondenţa şi împlinirea în episodul răstignirii Domnului Isus Hristos descrisă în (Matei 27:22-38). În afara suferinţei fizice era şi o suferinţă spirituală în care fiinţa creată îşi bătea joc de Creator, dar şi mai mult era imensitatea păcatelor puse efectiv pe Persoana Domnului Isus Hristos care era o Persoană sfântă. Un alt factor al suferinţei era despărţirea de Tatăl, şi este singurul moment cunoscut de noi în care Trinitatea a fost despărţită pentru momentul în care Mânia lui Dumnezeu s-a revărsat asupra păcatului respectiv asupra Fiului. Matei 27:46  Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”Există două culmi ale răului în lume. Unul este momentul Răstignirii când imensitatea păcatelor au fost puse pe Hristos, iar al doilea este Iadul în care una din suferinţe este despărţirea totală şi veşnică a omului de Dumnezeu. Isus Hristos îşi avertizează ucenicii asupra acestui aspect în /Matei 5:11 şi Matei 10: 16-39). Persecuţia este reacţia Împărăţiei întunerecului faţă de Împărăţia lui Dumnezeu.[33] De fapt locul creştinului nu este sus pe culme (succes) ci jos în vale.[34] Marea gloată îmbrăcaţi în haine albe (Apocalipsa 7:13-17) vin din necazul cel mare. După această suferinţă urmează o răsplată şi mai mare sus în cer.  Matei 5:12  Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.

 

3. Mesajul pentru credincioşi

 

În  momentul când Isus Hristos a venit pe scena istoriei, în componenţa poporului evreu ca şi clase social – religioase, se aflau saducheii, fariseii, cărturarii, esenienii, zeloţii, preoţii, rabinii, şi poporul.[35] Auditoriul iniţial au fost ucenicii şi mulţimea. Când Matei şi-a redactat Evanghelia, ea a fost adresată bisericilor. Învăţătura din Predica de pe Munte, s-a regăsit mai târziu şi în scrierile apostolilor.

 

Prigoana : Fapte 7:15, 12:1-2, 21: 17-26, 1 Petru1:7

 

Iubirea vrăşmaşilor : Romani 13:3, 2 Tesaloniceni 2: 16, 1 Ioan 2:10.

 

Poarta cea strâmtă : Fapte 6:17, Evrei 20:10, 2 Petru 2:2.

 

Fericiri : Fapte 20:35, Romani 4:7, Iacov 1:12.

 

Lumina : Romani 9:1, Filipeni 3:15, Everi 10:23.

 

Sare : Coloseni 4:6.

 

Milostenie : Romani 9:18, Evrei 10: 34, Iacob 2: 13.

 

Rugăciune : Fapte 4: 31, Filipeni, 1:9, Iuda 20.

 

Comori : 2 Corinteni 4:7, Evrei 12:26.

 

Prorocii mincinoşi : 1 Ioan 4:1.

 

Casa zidită pe stâncă : 2 Corinteni5:1.

 

Judecata aproapelui : Romani 2:1, Iacob 4: 11-22.

 

Despre jurământ : Iacob 5: 12, Coloseni 4:6.

 

Despre post: 1Corinteni 7:5, 2 Corinteni 11: 27.

 

Despre despărţire : Romani 7: 3, 1 Corinteni capitolul 7.

 

Împlinirea Legii : Romani 3:3, Galateni 3:24, Iacob 2:10.

 

Predica de pe Munte se adresează  şi bisericii contemporane, conform cu învăţăturile  Domnului Isus şi a apostolilor, folosind expresia : învăţaţii tot ce v-am poruncit (Matei 28:20).

 

4. Împărăţia lui Dumnezeu

 

Termenul de pocăinţă îl găsim şi în perioada Vechiului Testament. Avem cazul lui Iov care spune :  Iov 42:6  De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” Isus Hristos face afirmaţia  în Matei  (4:17), faptul că dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile care s-au făcut în Betsaida şi Horazim, cetăţile acelea s-ar fi pocăit de mult. Noţiunea de pocăinţă nu era un lucru nou pentru poporul evreu totuşi cea mai utilizată expresie este : întoarceţi-vă la căile Domnului.

 

Adam a fost desemnat să stăpânească peste pământ , dar prin neascultare a pierdut acest drept.[36]  Prin chemarea lui Avram din Geneza 12 : 1-3, se reia relaţia cu Dumnezeu. Lui Avram i s-a făcut promisiunea faptul că din el va ieşii un popor numeros şi că toate seminţiile pământului vor fi binecuvântate în el. Lui David Dumnezeu îi promite faptul că îi va face o Casă. (2 Samuel 7:12-16). Astfel pe linia davidică împărătească, ca şi descendent din David, respectiv Avram, se naşte Mesia care îşi afirmă divinitatea, ( Matei 16:16) şi calitatea de Împărat al lui Israel. ( Matei 27: 11). În faţa lui Pilat Hristos face afirmaţia că Împărăţia Lui nu face parte din lumea acesta. (Ioan 18:36).  În Predica de Munte Isus creionează trăsăturile de caracter a celor care fac parte din Împărăţia lui Dumnezeu.[37] Intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu  se face intrând pe uşă şi mergând pe cale. Nimeni nu poate să sară această verigă, şi intrarea se face la nivel personal. Mesajul lui Hristos a avut puterea să elibereze oamenii din robia păcatului.[38] În Împărăţia Cerurilor nu se poate intra prin fraudă.   

 

Ca şi Cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor[39], există standarde care trebuie atinse de   credincios pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu

 

Standardele Împărăţiei lui Dumnezeu le găsim în Matei capitolele 5-7.  Ele vorbesc despre dreptatea mai înaltă a lui Hristos.   Găsim  învăţături despre evitarea mâniei şi căutarea reconcilierii, evitarea desfrânării, practicarea corectitudinii în căsnicie, practicarea sincerităţii în vorbire, refuzul de a te răzbuna şi arătând dragoste pentru omenire.  În practica creştină trebuie să se regăsească  dăruinţa creştină,  rugăciunea creştină, şi  siguranţa creştină.  Există un model al valorilor al valorilor creştine ca   comoara din cer,  ochiul luminii şi ochiul întunerecului,  servirea lui Dumnezeu mai degrabă decât îmbogăţirea.  De asemenea avem şi un standard în relaţii cu semenii  care constă în a ajuta mai degrabă decât a judeca pe fraţi,  a împărţii  decât a irosii Scriptura cu cei necredincioşi, de asemenea găsim ajutor la Tatăl Ceresc şi   trăind pentru Cristos în orice situaţii. De asemenea  avem şi o provocare de a merge pe calea creştină,                    o avertizare de a face progrese pe calea creştină şi o ilustrare a destinaţiei căii lui creştine.  Noroadele erau uimite se învăţătura Lui                                                                                                                                

 

Am considerat necesar să aducem în discuţie termenii de pocăinţă, pentru că nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu prin alţi termeni sau metodă. Predica de pe Munte prezintă etica celor care fac şi vor face parte din Împărăţia lui Dumnezeu.

 

5. Aplicaţii

 

 Am încercat să definim conceptul de Evanghelia lui Isus ca semantică şi conţinut. De asemenea  am încercat să aflăm ce fel de relaţie există între el şi discursul lui Isus intitulat Predica de pe      Munte. Găsim în discurs elemente care ţin în mod categoric de Evanghelia lui Isus. Iubirea vrăşmaşilor, suferinţa, sunt elemente pe care le găsim în Lucrarea de Mântuire pe care a realizat-o Hristos.

 

Aşa cum am amintit deja apar implicaţii pe verticală şi pe orizontală.  Acceptând prin credinţă faptul că Isus Hristos este singura modalitate de mântuire a omului, relaţia omului cu Dumnezeu se reface. Odată intrat pe „Poarta cea Strâmtă”, urmează umblarea pe cale. Predica de Munte reia Legea lui Israel şi o reinterpretează. Hristos o împinge dincolo de cuvinte goale şi fără conţinut, la nivelul motivaţiilor în adâncul inimi.  El dă sens cuvintelor,  le umple de substanţă, învăţăturile Sale sunt pline de putere. În mesajul lui Hristos adresa este atât în direcţia creştinilor cât şi a necreştinilor. El vizează formarea caracterului creştin, care va determina conduita acestuia în viaţă. Atitudinea inimii în relaţia cu Dumnezeu, felul în care gândim, cum vedem fericirea, rolul şi impactul pe care îl avem în lume, sunt mesaje  pe care Domnul Isus le adresează celor care îi spun lui Dumnezeu TATĂ.  Datorită spaţiului restrâns o parte din învăţăturile Domnului Isus nu au putut fi abordate. De asemenea este important de reținut faptul că cei care se numesc creștini aparțin de Noul Legământ.  Întotdeauna va exista  o tensiune între Evanghelie care pretinde un cod etic,  şi o religie falsă în care normele şi standardele de viaţă sunt coborâte de oameni după placul lor.

 

Împărăţia lui Dumnezeu presupune un început care înseamnă pocăinţă, intrare pe uşă,  o umblare pe cale dar şi ajungerea la destinaţie. Credinţa în Dumnezeu nu este legată de timpul istoric în care trăim, spaţiu geografi, sau haina culturală cu care suntem îmbrăcaţi mandatul cultural se va subordona întotdeauna mandatului spiritual iar în sensul acesta avem numeroase exemple în Biblie. Evrei 13:7  Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!

 

6. Bibliografie :

 

Predica de pe Munte de Iosif Ton, vol. 1

 

Evanghelia după Isus  de J. M. Arthur, jr

 

Prof. doctor  Jimmy  Martin ( curs intern )

 

1 Cronici de Beniamin Fărăgău

 

Studiul Noului Testament de M. C. Teney

 

Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 250

 

Profesor. doctor Jimmy Martin (curs intern)

 

Biblia aplicată în viaţă pentru Studiu de Beniamin Fărăgău

Dicţionar Biblic editura Cartea creltină Oradea 1995

 

Prelegeri de Teologie Semantică de H. C. Thiessen

 

Scurtă introducere biblică  de Ernest. Aebi

 

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

 

Explicaţii ale Bibliei din Noul Testament. Sait  www.theophilos.3x.ro

 

Ardelean Viorel

 

 

 

[1] Explicaţii ale Bibliei din Noul Testament. Sait www.theophilos.3x.ro

 

[2] Itinerar Biblic Sait http://www.twrro.ro/attb/

 

[3] Studiul Noului Testament de M. C. Teney  pag 128

 

[4] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău pag 24

 

[5] Prof. doctor  Jimmy  Martin ( curs intern )

 

[6] Studiul Noului Testament de M. C. Teney  pag 127

 

[7] Ibd pag 128

 

[8] Ibd pag 131

 

[9] Dicţionar Biblic pag 420

 

[10] Ibd pag 420

 

[11] Scurtă introducere biblică  de Erbest. Aebi pag 131

 

[12] Predica de pe Munte de Iosiv Ţon, vol 1 pag 146

 

[13] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 250

 

[14] Prelegeri de Teologie Semantică de H. C. Thiessen pag 113

 

[15] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 230

 

 [16] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 231

 

[17] Biblia aplicată în viaţă pentru Studiu de Beniamin Fărăgău pag 18

 

[18] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău pag 136

 

[19] Biblia aplicată în viaţă pentru Studiu de Beniamin Fărăgău pag 22

 

[20] Biblia aplicată în viaţă pentru Studiu de Beniamin Fărăgău pag 23

 

[21] Biblia aplicată în viaţă pentru Studiu de Beniamin Fărăgău pag 24

 

[22] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 324

 

[23] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 235

 

[24] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 235

 

[25] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău pag 239

 

[26] Biblia aplicată în viaţă pentru Studiu de Beniamin Fărăgău pag 25

 

[27] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 250

 

[28] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 201

 

[29] Prof. doctor  Jimmy  Martin (curs intern)

 [30] Predica de pe Munte de Iosiv Ţon, vol 1 pag 208

 

[31] Evanghelia după Matei de Beniamin Fărăgău, pag 200-202

 

[32] Prof. doctor  Jimmy  Martin

 

 [33] Predica de pe Munte de Iosiv Ţon, vol 1 pag 146

 

[34] Predica de pe Munte de Iosiv Ţon, vol 1 pag 148

 

[35] Studiul Noului Testament de M. C. Teney   pag 187

 

[36] 1 Cronici de Beniamin Fărăgău pag 46

 

[37] Predica de pe Munte de Iosiv Ţon, vol 1 pag 54.

 

[38] Evenghelia după Isus  de J. M. Arthur, jr, pag 27.

 

[39] Prof. doctor  Jimmy  Martin ( curs intern )

https://www.resursecrestine.ro/eseuri/132135/in-ce-masura-predica-de-pe-munte-exprima-evanghelia-lui-isus-si-in-ce-limite-este-un-mesaj

0 29 –Explicarea diferențelor dintre Ioan și Evangheliile sinoptice

by Sam O’Neal

Explicarea diferențelor dintre Ioan și Evangheliile sinoptice

3 explicații pentru structura și stilul unic al Evangheliei lui Ioan

 

Majoritatea oamenilor cu o înțelegere generală a Bibliei știu că primele patru cărți ale Noului Testament sunt numite Evanghelii. Cei mai mulți oameni înțeleg, de asemenea, la un nivel larg că Evangheliile spun fiecare povestea lui Isus Hristos – nașterea, slujirea, învățăturile, miracolele, moartea și învierea.

 

Ceea ce mulți oameni nu știu însă este că există o diferență izbitoare între primele trei Evanghelii – Matei, Marcu și Luca, cunoscute împreună ca Evangheliile Sinoptice – și Evanghelia lui Ioan.

 

De fapt, Evanghelia lui Ioan este atât de unică încât 90% din materialul pe care îl conține în legătură cu viața lui Isus nu poate fi găsit în celelalte Evanghelii.

 

Există asemănări și diferențe majore între Evanghelia lui Ioan și Evangheliile Sinoptice . Toate cele patru Evanghelii sunt complementare și toate cele patru spun aceeași poveste de bază despre Isus Hristos. Dar nu există nici o îndoială că Evanghelia lui Ioan este destul de diferită de celelalte trei, atât în ​​ton cât și în conținut.

 

Marea întrebare este de ce? De ce ar fi scris Ioan despre istoria vieții lui Isus, care este atât de diferită de celelalte trei Evanghelii?

 

Timpul este totul

Există mai multe explicații legitime pentru diferențele mari de conținut și stil între Evanghelia lui Ioan și Evangheliile sinoptice. Prima explicație (și cea mai simplă) se axează pe datele în care a fost înregistrată fiecare Evanghelie.

 

 

Cei mai mulți cercetători biblic contemporani cred că Marcu a fost primul care a scris Evanghelia lui – probabil între AD

 

55 și 59. Din acest motiv, Evanghelia lui Marcu este un portret relativ rapid al vieții și slujirii lui Isus. Scrisă în primul rând pentru o audiență dintre neamuri (probabil creștini neamuri care trăiesc în Roma), cartea oferă o scurtă, dar puternică introducere în povestea lui Isus și implicațiile sale uluitoare.

 

Cercetătorii moderni nu sunt siguri că Marcu a fost urmat de Matei sau de Luca, dar sunt siguri că ambele Evanghelii au folosit lucrarea lui Mark ca sursă fundamentală.

 

Într-adevăr, aproximativ 95% din conținutul din Evanghelia lui Marcu este paralelă cu conținutul combinat al lui Matei și al lui Luca. Indiferent de ceea ce a venit pe primul loc, probabil că atât Matei, cât și Luca au fost scrise la un moment dat între anii 50 și începutul anilor 60 AD

 

Ceea ce ne spune aceasta este că Evangheliile sinoptice au fost probabil scrise într-o perioadă similară de timp în timpul secolului al 1-lea dac Dacă faceți matematica, veți observa că Evangheliile sinoptice au fost scrise aproximativ 20-30 de ani după moartea și învierea lui Isus – care este de aproximativ o generație. Ceea ce ne spune este că Mark, Matei și Luca au simțit presiunea de a înregistra evenimentele majore din viața lui Isus pentru că a trecut o generație de generație de la acele evenimente, ceea ce înseamnă că conturile și sursele martorilor oculari vor fi în curând limitate. (Luca afirmă aceste realități în mod deschis la începutul Evangheliei sale – vezi Luca 1: 1-4.)

 

Din aceste motive, este logic ca Matthew, Mark și Luke să urmeze un model similar, un stil și o abordare similară. Toate au fost scrise cu ideea publicării intenționate a vieții lui Isus pentru o anumită audiență înainte de a fi prea târziu.

 

Cu toate acestea, împrejurările din jurul Evangheliei a patra erau diferite. Ioan a scris despre viața lui Isus o generație completă după ce autorii sinoptici și-au înregistrat lucrările – poate chiar până la începutul anilor 90 AD

 

De aceea, Ioan sa așezat să-și scrie Evanghelia într-o cultură în care conturile detaliate despre viața și slujirea lui Isus existau deja de zeci de ani, au fost copiate de zeci de ani și au fost studiate și dezbătute de zeci de ani.

 

Cu alte cuvinte, pentru că Matei, Marcu și Luca au reușit să codifice în mod oficial povestea lui Iisus, Ioan nu a simțit presiunea lor de a păstra o istorie istorică completă a vieții lui Isus – care fusese deja îndeplinită. În schimb, Ioan a fost liber să-și construiască propria evanghelie într-un mod care să reflecte diferitele nevoi ale timpului și culturii sale.

 

Scopul este important

Cea de-a doua explicație pentru unicitatea lui Ioan în Evanghelii are de a face cu scopurile majore pentru care a fost scris fiecare Evanghelie și cu temele majore explorate de fiecare scriitor evanghelic.

 

De exemplu, Evanghelia lui Marcu a fost scrisă în primul rând pentru a comunica povestea lui Isus unei generații de creștini neamuri care nu fuseseră martori oculari ai evenimentelor vieții lui Isus.

 

Din acest motiv, una dintre temele principale ale Evangheliei este identificarea lui Isus ca „Fiul lui Dumnezeu” (1: 1; 15:39). Marcu a vrut să arate unei noi generații de creștini că Isus era cu adevărat Domnul și Mântuitorul tuturor, în ciuda faptului că El nu mai era fizic pe scenă.

 

Evanghelia lui Matei a fost scrisă atât cu un scop diferit, cât și cu o altă audiență în minte. Mai exact, Evanghelia lui Matei a fost adresată în primul rând unui public evreu în secolul al 1-lea – fapt care are sens perfect dat fiind că un mare procent din primii convertiți la creștinism au fost evrei. Una dintre temele majore ale Evangheliei lui Matei este legătura dintre Isus și profețiile și predicțiile Vechiului Testament privitoare la Mesia. În esență, Matei scria pentru a dovedi că Isus era Mesia și că autoritățile evreiești din ziua lui Isus L-au respins.

 

 

Ca și Marcu, Evanghelia lui Luca a fost inițial destinată în primul rând publicului neamului – în mare parte, probabil, pentru că autorul însuși era un neam. Luca a scris Evanghelia cu scopul de a furniza o istorie corectă și fiabilă despre nașterea, viața, slujirea, moartea și învierea lui Isus (Luca 1: 1-4). În multe privințe, în timp ce Marcu și Matei căutau să codifice povestea lui Isus pentru o anumită audiență (Neamuri și respectiv evreu), scopurile lui Luca erau mai apologetice în natură. El a vrut să dovedească faptul că povestea lui Isus era adevărată.

 

Scriitorii Evangheliilor Sinoptice au căutat să solidifice povestea lui Isus într-un sens istoric și apologetic.

 

Generația care a asistat la povestea lui Isus a murit, iar scriitorii au vrut să acorde credibilitate și puterea de a rămâne la temelia bisericii noi – mai ales că, înainte de căderea Ierusalimului în anii 70, biserica mai exista în mare parte în umbra Ierusalimului și credința evreiască.

 

Scopurile și temele majore ale Evangheliei lui Ioan erau diferite, ceea ce explică unicitatea textului lui Ioan. Mai exact, Ioan a scris Evanghelia după căderea Ierusalimului. Asta inseamna ca a scris o cultura in care crestinii au experimentat o persecutie severa nu numai la mainile autoritatilor evreiesti, ci si la puterea Imperiului Roman.

 

Căderea Ierusalimului și împrăștierea bisericii ar fi fost probabil unul dintre spursurile care i-au determinat pe Ioan să-și înregistreze Evanghelia. Deoarece evreii au devenit împrăștiați și deziluzionați după distrugerea templului, Ioan a văzut o ocazie evanghelistică pentru ai ajuta pe mulți să vadă că Isus era Mesia – și prin urmare, împlinirea atât a templului, cât și a sistemului sacrificial (Ioan 2: 18-22 4: 21-24). Într-un mod similar, creșterea gnosticismului și a altor învățături false legate de creștinism au oferit o ocazie pentru Ioan să clarifice o serie de puncte teologice și doctrine folosind povestea vieții, morții și învierii lui Isus.

 

Aceste diferențe în scop au o lungă cale de a explica diferențele de stil și accentuarea dintre Evanghelia lui Ioan și Sinoptici.

 

Isus este cheia

A treia explicație a unicității Evangheliei lui Ioan se referă la diferitele moduri în care fiecare scriitor evanghelic sa concentrat în mod specific asupra persoanei și a lucrării lui Isus Hristos.

 

În Evanghelia lui Marcu, de exemplu, Isus este portretizat în primul rând ca Fiul autoritar, minunat care lucrează în Dumnezeu. Marcu a vrut să stabilească identitatea lui Isus în cadrul unei noi generații de discipoli.

 

În Evanghelia lui Matei, Isus este portretizat ca împlinirea legii și profețiilor din Vechiul Testament. Matei face mari eforturi pentru a-L exprima pe Isus nu pur și simplu așa cum profețea Mesia în Vechiul Testament (vezi Matei 1:21), ci și ca noul Moise (capitolele 5-7), noul Avraam (1: 1-2) și descendentul liniei regale a lui David (1: 1,6).

 

În timp ce Matei sa concentrat asupra rolului lui Isus ca mântuire așteptată de mult timp a poporului evreu, Evanghelia lui Luca a subliniat rolul lui Isus ca Mântuitor al tuturor popoarelor. Prin urmare, Luke îl conectează în mod intenționat pe Isus cu o serie de înfrânți în societatea zilei Sale, inclusiv femei, săraci, bolnavi, posedați de demoni și multe altele. Luca descrie pe Isus nu numai ca Mesia puternic, ci și ca prieten divin al păcătoșilor care au venit în mod expres să „caute și să salveze pe cei pierduți” (Luca 19:10).

 

În concluzie, scriitorii sinoptici erau, în general, preocupați de demografice în portretizările lor despre Isus – ei doreau să arate că Isus Hristos era legat de evrei, neamuri, înșelători și alte grupuri de oameni.

 

 

În contrast, portretul lui Ioan despre Iisus este preocupat de teologie mai mult decât demografia. Ioan a trăit într-o perioadă în care dezbaterile teologice și ereziile deveneau exagerate – inclusiv gnosticismul și alte ideologii care au negat natura divină sau statul uman al lui Isus. Aceste controverse au fost vârful suliței care a condus la marile dezbateri și consilii ale secolelor 3 și 4 ( Consiliul de la Niceea , Conciliul de la Constantinopol etc.), dintre care multe s-au revoltat în jurul misterului lui Isus, natură ca atât pe deplin Dumnezeu și pe deplin omul.

 

În esență, mulți oameni din vremea lui Ioan se întrebau: „Cine a fost Isus?” Cele mai timpurii concepții greșite despre Isus l-au prezentat ca pe un om foarte bun, dar nu chiar pe Dumnezeu.

 

În mijlocul acestor dezbateri, Evanghelia lui Ioan este o explorare aprofundată a lui Isus însuși. Într-adevăr, este interesant de observat că în timp ce termenul „împărăție” este rostit de Isus de 47 de ori în Matei, de 18 ori în Marcu și de 37 de ori în Luca – este menționat doar de 5 ori de Isus în Evanghelia lui Ioan. În același timp, în timp ce Isus rostește pronumele „I” de numai 17 ori în Matei, de 9 ori în Marcu și de zece ori în Luca – spune „eu” de 118 ori în Ioan. Cartea lui Ioan este despre Isus, care explică natura și scopul Său în lume.

 

Unul dintre scopurile și temele majore ale lui Ioan a fost acela de a descrie corect pe Isus ca Cuvânt divin (sau Logos) – Fiul preexistent care este Unul cu Dumnezeu (Ioan 10:30) și totuși a luat pe carne pentru a se „tăia” printre noi (1:14). Cu alte cuvinte, Ioan a făcut multe eforturi pentru a face clar că Isus a fost într-adevăr Dumnezeu în formă umană.

 

Concluzie

Cele patru Evanghelii ale Noului Testament funcționează perfect ca patru secțiuni ale aceleiași povestiri. Și, deși este adevărat că Evangheliile Sinoptice sunt similare în multe feluri, unicitatea Evangheliei lui Ioan beneficiază numai de o poveste mai largă prin aducerea de conținut suplimentar, idei noi și o explicație mai detaliată a lui Isus însuși.

https://ro.eferrit.com/explicarea-diferentelor-dintre-ioan-si-evangheliile-sinoptice/

 

0 28 – Portretul Lui Isus Cristos In Cartea Lui Isaia

 

    Proorocul Isaia a trait cu 750 de ani inainte de Hristos si a fost trimis de Dumnezeu sa prooroceasca lui Iuda si Ierusalimului (Isaia 1:1). Isaia este adesea numit „profetul mesianic”, iar cartea sa numita, „Evanghelia dupa Isaia”, fiindca tema cheie a cartii acestui prooroc, a carui nume inseamna „mantuirea vine de la Domnul”, este mantuirea (eliberarea) omului din starea de pacat. Cartea lui Isaia este una din cele mai importante carti ale Sfintei Scripturi, pentru ca mai mult decat orice alta carte din Vechiul Testament, ea creioneaza pe Mesia prin salvarea care o va aduce, si prin judecata si dreptatea care va veni prin El; prin pacea si siguranta care se va asterne peste poporul Israel, prin El, si faptul ca Israelul, prin Mesia, va fi lumina tuturor neamurilor (Isaia 9:7;32:1;11:6-9; 42:6; 55:4-5).

 

    Din Vechiul Testament, unde gasim portrete despre natura, caracterul, misiunea, si venirea lui Mesia, cartea lui Isaia o face cu preponderenta. Zugravirea lui Mesia de catre Isaia incepe cu un portret mai sters, undeva in umbra, dar pe masura ce continua, creionarea lui creste, devine mai clar, si ajunge sa Il prezinte pe Mesia intr-o glorie deplina. In acest fel, intregul orizont al cartii este umplut cu personalitatea unica a lui Mesia. In cartea lui Isaia, avem o imagine unica a Domnului Hristos. Exista multe descrieri despre Domnul in Vechiul Testament, dar imaginea pe care o reda proorocul Isaia este una completa, caci Mesia (Cristosul in limba greaca), este infatisat in patru aspecte, si anume: Om, Dumnezeu, Rob si Rege. Isaia a vazut in mod clar adevarata natura si misiune a lui Mesia si a portretizat cel mai bine „chipul Domnului Isus”. Profetind despre Mesia, proorocul Isaia, a precizat cateva lucruri deosebit de importante:

 

    1.- Mesia va veni ca un copilas. Vestea aceasta despre nasterea copilului, care va fi Mesia, a fost adusa in mijlocul unei mari crize, intr-o vreme a unei mari dureri si a unei tristeti nespuse. Zabulon si Neftali erau triburi din nordul Israelului care traiau pe pamantul Galileii, insa pentru multi ani, oamenii de acolo au cunoscut durerea cauzata de atacurile inamicilor dezlantuiti de Cel Atotputernic,

 

ca urmare a pacatelor lor. Dumnezeu l-a inspirat pe Isaia sa prooroceasca despre o vreme in care Galileea neamurilor va fi onorata prin trimiterea Fiului Sau sa locuiasca in acel tinut. Proorocia lui Isaia explica natura copilului ce va veni, prin doua elemente clare.

 

    In primul rand, el declara umanitatea lui Hristos: „Caci un copil ni S-a nascut.” El s-a nascut in aceasta lume ca un copil uman. In starea sa de umilire a venit la fel ca orice alt copil, si a avut nevoie de ingrijirea mamei sale, de caldura si de hrana, etc. Viitorul Mantuitor a fost un om ca si noi, randuit sa experimenteze sentimentul neputintelor noastre, dar nu a pacatuit. Proorocia lui Isaia ca Mesia se va naste dintr-o fecioara, s-a implinit, si acest lucru este consemnat de evanghelisti (Matei 1:18; Luca 2:7).

 

    In al doilea rand, Isaia vorbe?te despre dumnezeirea lui Hristos. – „Un Fiu ni S-a dat.”. Ca Fiu al Omului, Cristos este un copil nascut, dar ca Fiu al lui Dumnezeu, el este un Fiu dat. Acest copil este insusi Fiul vesnic al lui Dumnezeu, a doua persoana a Sfintei Treimi. El este Dumnezeu in natura noastra. Mantuitorul nostru este si Dumnezeu si om, intr-o singura persoana. El este Dumnezeu, suta la suta, asa cum este si om, suta la suta! Acesta este marele mister al evlaviei pe care-l mentioneaza apostolul Pavel in epistola sa catre Timotei. (1 Timotei 3:16.).

 

    Aceasta dubla natura a Mantuitorului este rodul intelepciunii lui Dumnezeu si a dragostei Sale pentru fiinta umana. Omul a pacatuit si trebuia sa moara pe baza dreptatii lui Dumnezeu, insa moartea omului nu a putut satisface dreptatea Lui, dar Mantuitorul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a trait fara pacat, a satisfacut dreptatea Tatalui ceresc (Ioan 3:16;1Ioan 4:9-10).

 

    2.- Mesia va avea un caracter deosebit pe care nici un alt om de pe pamant nu l-a avut. Isaia Ii atribuie lui Mesia cateva titluri minunate care ilustreaza caracterul pe care-l va avea:

    – Mesia va fi bland si fara ostentatie, si nu va replica acuzatorilor Sai, spune Isaia (42:1-2; 53:7). Implinirea acestei caracteristici a persoanei Sale edovedita de intreaga viata a Mantuitorului pe care o gasim in evanghelii, si a fost mentionata de apostolul Pavel in Filipeni 2:7-9.

    – Mesia va avea compasiune (mila) fata de semeni (Isaia 40:11; 42,3). Vindecarile si invierile facute, sunt marturii care nu pot fi sterse si ele au fost mentionate de autorii cartilor Noului Testament (Matei 12:15-20; Evrei 4:15).

    – Mesia va suferi in locul nostru, va fi dispretuit si respins de oameni (Isaia 53:1-6;8). Tabloul suferintelor Sale din partea oamenilor a fost prezentat de fiecare din cei patru evanghelisti, si a fost reamintit in epistole de apostoli (Matei; Marcu; Luca; Ioan; 1Petru 2:24)

 

    3.- Mesia va avea o misiune unica, precisa: impacarea omului cu Dumnezeu prin jertfa Lui, si salvarea omului de la moartea spirituala. Proorocia lui Isaia arata ca Mesia va veni pe pamant cu o misiune clara si binevenita, care se va putea vedea in mai multe actiuni si evenimente:

    – Mesia va aduce lumina spirituala celor din intuneric: „Poporul, care umbla in intuneric vede o mare lumina; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina.” (Isa 9:1-2) Prezen?a lui Dumnezeu este comparata cu lumina in Biblie. „Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric” (1Ioan 1:5 b). Marea lumina prorocita este Mesia. Sapte sute de ani mai tarziu Isus a inceput lucrarea Lui chiar aici, in aceasta zona a Galileei. Lumina include orice binecuvantare posibila pe care Mesia o aduce. Isus a declarat raspicat: „Eu sunt lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8:12).

    – Mesia va multiplica, va spori, numarul poporului Sau si va da bucurie de nedescris alesilor Lui (Isaia 9:3) Bucuria pe care o va aduce Mesia este comparata cu cea pe care o au oamenii la seceris si cu cea cand impart prada dupa victorie in lupta.

    – Mesia va aduce eliberarea celor care au fost mult timp in robie (Isaia 9:4). El a fost trimis ca un eliberator pentru oameni (Isaia 41:1-3). Figura de stil folosita de prooroc este cea a unor oameni care scapa de jugul impus de asupritori si de luarea poverilor de pe umeri. El va da victorie prin har la tot poporul Lui (Isaia 9:5). Mai tarziu, toti apostolii vorbesc despre harul minunat al lui Dumnezeu revarsat peste noi (Romani 5:2; Efeseni 2:5).

    – Mesia va fi uns sa aduca vesti bune pentru cei saraci, proclamand anul de indurare al

 

Domnului (Isaia 61:1-3). Implinirea acestei profetii a fost confirmata de insusi Domnul pe cand se afla in sinagoga din Nazaret (Luca 4:16-21). Desi initial Dumnezeu a amenintat ca va trimite mania impotriva natiunii care nu asculta de glasul Lui, totusi El a promis indurare si mila pentru cei care vor crede si vor asculta de Cuvantul Sau. Isaia a proclamat ca Dumnezeu va implini Cuvantul Sau de gratie, prin trimiterea singurului Sau Fiu in lume, prin intrupare si prin nasterea dintr-o fecioara.

    – Mesia va schimba starea de razboi intr-o pace cu caracter permanent. Oamenii nu vor mai invata razboiul, caci Mesia-Regele va fi Printul Pacii (Isaia 2:4;9:6-7). Imparatia Domnului Isus este o Imparatie in care domneste pacea intre Dumnezeu si om, si intre oameni (Romani 14:17).

    – Mesia va suferi mult si la urma va fi dat la moarte pentru pacatele oamenilor. El va deveni singura jertfa ispasitoare prin care toti oamenii vor avea posibilitatea sa fie mantuiti (Isaia 53:9-11).

 

    Portretul lui Mesia realizat de Isaia este al unui Fiu de Dumnezeu care de dragul nostru S-a facut om si Si-a dat viata pentru mantuirea noastra: „Iata ce va face ravna Domnului ostirilor”, sau altfel spus, „Ravna Domnului ostirilor va implini acest lucru” (Isaia 37:32) Si l-a implinit!

 

    Sarbatoarea nasterii Domnului Isus Cristos este un prilej minunat sa ne reamintim ca venirea Lui in lumea noastra nu e o intamplare, nu e o speculatie, si nu e o farsa, asa cum sustin unii. Ea este o ocazie grandioasa cand putem vedea planul de salvare al nostru din starea de pacat, facut de insusi Dumnezeu. Pentru implinirea acestui plan, Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, a acceptat sa imbrace trup uman si sa traiasca printre noi, asemenea noua, dar fara pacat. Sarbatoarea venirii pe pamant al Domnului Isus Cristos este un moment destinat intaririi credintei noastre in felul in care Dumnezeu isi tine promisiunile Sale pe care le face cu mult inainte de-a le confirma. Cartea proorocului Isaia este o dovada de netagaduit despre acest adevar.

 

    Dumnezeu este foarte dornic sa vada planul Sau de mantuire implinit si in viata ta. Ma rog ca la aceasta Sarbatoare a Nasterii Domnului, sa ai parte de binecuvantarile aduse de El, asa cum au fost proorocite de profetul Isaia. Dar pentru aceasta tu trebuie sa crezi si sa le doresti chiar acum, chiar azi.

 

Ioan Sinitean

Chicago, USA  http://www.crestinul.org/implinireavremii/IV65/pag4.htm

 

0 27 – Trezire peste România şi conducătorii ei

O, tu nu ştii ce am gătit Eu pentru tine, românule tată. Am în tine un popor mititel. L-am luat din tine şi l-am crescut sub raza cuvântului Meu şi l-am făcut mare la duh şi la cuvânt, şi l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude, şi am străbătut cu el pustiul necredinţei, şi îl scot deasupra, tată, şi îl pun în sfeşnic, ca să te lumineze şi ca să te iei după viaţa lui şi să faci din el un model de viaţă fără de moarte peste tine. O, fiule român, ce micuţ eşti, tată! De ce eşti aşa de mic, aşa de fără de duh? O, nu e bun păcatul. Te-a despărţit de Mine; nu e bun. Te-a despărţit de curăţenie şi te-a unit cu stricăciunea, fiule român.

 

Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subţire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, şi tot aşa rostesc şi azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, şi cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înţelepciune peste lume.

 

O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu şcoli, n-am la ce îi pune. Şcoala este sfinţenia, şi cei învăţaţi de pe pământ nu au şcoala sfinţeniei şi lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu şcoală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea şcoală şi Mă prigonea de multă şcoală ce avea, şi după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam şi l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Aşa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu şcoală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru îşi este sieşi dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul şi urâtul şi minciuna ca să nu se vadă. Fardul este faţa vopsită ca să nu se vadă faţa urâtă. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale, românule, creştinul Meu. Trezeşte-te! Auzi tu glasul Meu?

extras din Cuvântul lui Dumnezeu pentru România din 04-03-1995

 

– Mă…………………http://noul-ierusalim.ro/index1.php?pg=subcapitole&cap=4&sub=4

 

 

0 26 –Pocainta- Chemare la pocainta pentru pocaiti

 

Mai jos aveti traducerea unei predici a lui John Mulinde din Uganda in care vorbeste despre o intalnire soc cu Dumnezeu in care acesta din urma i-a spus ca desi era un lucrator respectat cu rezultate remarcabile in lucrare inclusiv semne si minuni, nu ar fi fost rapit daca Isus ar fi venit dupa Mireasa Lui in acel moment. Va recomand sa o cititi pentru ca fiecare dintre noi are nevoie de mesajul acesta, va indemn sa distribuiti pagina la prieteni, rude, vecini, la toti pocaitii pe care ii cunoasteti, e un mesaj vital, e o chestie de viata si de moarte, un mesaj care poate salva oameni de la iad, si aici ma refer la pocaiti. AICI aveti documentul Pdf cu intreaga traducere pe care il puteti descarca, iar la finalul textului puteti gasi si video-ul in engleza.

 

Mike Bickle: El e din Kampala, din Uganda, în Africa, și înainte ca el să vă spună povestea pe care l-am rugat să vi-o spună – pentru că unii dintre voi nu veți ști ce se întâmpla în Uganda la vremea în care el a fost vizitat de Domnul… Domnul a venit la el. Chiar am avut șansa să fiu în Uganda la acea vreme și era o zonă de război acolo, era ca niște câmpuri de ucidere – o parte din ceea ce se întâmpla – devastare mai presus de tot ce vă puteți imagina. Iar el era cunoscut ca fiind unul dintre oamenii cei mai dedicați și abandonați lui Dumnezeu. Dar Domnul i-a zis: „John, noi nu împărtășim chiar aceeași părere. Asta e ceea ce cred oamenii despre tine. Și te iubesc și văd sinceritatea ta, dar tu nu ești atât de mult în acord cu Mine precum crezi. Chiar dacă ești înconjurat din toate părțile de devastare și de situații disperate, există mai mult din ceea ce Eu vreau să îți spun ție și ce vreau să spun prin tine.” Apoi Domnu i-a vorbit în timpul acestei vizitări și i-a spus: „Ziua Domnului este aproape. Sunt pe cale să zgudui națiunile în așa fel, încât până și cei care cred că Dumnezeu e pe cale să zguduie națiunile, nu înțeleg cu adevărat acest lucru.”

 

Vreau ca el să detalieze acest lucru, ca frica Domnului să vină peste noi. Noi credem asta, că urmează o mare trezire și o mare zguduire, dar felul în care Dumnezeu i-a spus lui acest lucru este mai puternic și mai urgent decât felul în care cred eu că înțelegem noi. Așa că vreau să accentueze și acest lucru. Tată, îți mulțumesc pentru slujitorul Tău, îți mulțumesc pentru felul în care, în dragostea Ta, i-ai devastat inima, pentru că L-ai iubit, prin cuvintele pe care i le-ai dat în cele două sau trei ocazii. Și îți cer, Tată, ca mila pe care i-ai dat-o lui John, să ne-o dai și nouă prin cuvintele lui. Îți cerem acea măsură deplină pe care i-ai dat-o lui. Fiindcă, Doamne, vrem ceva mai mult, vrem să mergem dincolo. Tu ne iubești și noi suntem sinceri. Vrem să-L cunoaștem mai mult pe Domnul. Așa că îți cerem, fiindcă ne iubești, nu ne menaja nici acum. În Numele lui Isus. Amin.

*

John Mulinde: Mulțumesc, pastore Mike. Salutări în Numele lui Isus. Eu provin din Africa. Îmi place să vă aud vocile. Aleluia! Amin. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oportunitatea aceasta, după cum a explicat pastorul Mike Bickle, nu a fost planificată. Dar a trebuit să spun: Dacă aceasta e dorința Lui, facă-se voia Lui! Aș vrea să vă rog ca toți să avem un moment în care să vorbim cu El, Mântuitorul nostru personal. Voiam doar să vă spun să vă simțiți liberi să vă ridicați mâna și să o puneți în mâna lui Isus Cristos. Închideți-vă ochii și vorbiți cu El și spuneți-I: „Te rog, Doamne, vorbește-mi într-un fel în care duhul meu să poată primi, într-un fel în care să pot absorbi și să aduc roade.” Vorbește cu El, gândindu-te că El e Păstorul tău, El e Prietenul tău. Haideți să spunem: „Doamne, sunt aici. Vreau să te întâlnești cu mine și să te întâlnești cu inima mea.”

 

Tată ceresc, vrem să-ți mulțumim. Știm că Tu lucrezi în fiecare dintre noi și vei aduce la îndeplinire. De aceea ne rugăm – deschide-ne inimile chiar acum. Doamne, îți cerem să te întâlnești cu noi chiar acolo unde suntem, întâlnește-te cu fiecare dintre noi unde se află fiecare, el sau ea, și ne rugăm ca darul revelației, darul înțelepciunii și al priceperii să vină peste fiecare dintre noi. Doamne, Cuvântul Tău să aducă viață și să curgă prin toată ființa noastră. Ne smerim în prezența Ta și spunem: Doamne, facă-Se voia Ta! Cerem acest lucru în Numele lui Isus. Amin!

 

Voi începe prin a vă descrie puțin contextul. Eu vin din Uganda. Uganda se află în Africa, Africa de Est, între Kenya și Kongo. Kenya e la est, Kongo la vest, Sudan la nord, iar Tanzania la sud. Națiunea noastră a trecut prin multă agitație și dezordine în ultimii câțiva ani, cel puțin de la independență încoace. Am câștigat independența în 1962 și până în 1966, a avut loc o răsturnare rapidă a guvernului, ceea ce a condus la alte lucruri. Apoi a venit Idi Amin în 1971 și a fost unul dintre cei mai mari lideri dictatori și tirani din Africa. Apoi în 1979 am avut un alt lider, pe nume Milton Obote. El a condus în timpul unui război civil care se desfășura în țară. Idi Amin avea camere de tortură, îi lua pe toți cei care erau educați, bogați și renumiți și a încercat să ucidă pe toată lumea. Așa că cei care au supraviețuit, au trebuit să fugă din țară. Dar când a venit Milton Obote a fost o insurecție, a fost o răscoală populară împotriva lui, așa că el a încercat ceea ce se numea o politică de „năpăstuire”, ceea ce însemna uciderea unei populații dintr-o anumită zonă, golirea acesteia și aducerea altor oameni care să o ocupe. Așa că a fost mult sânge, multă vărsare de sânge în țară. Oamenii erau mutați în lagăre în interiorul propriei lor țări. A fost multă durere și suferință. Eu am crescut sub acești doi lideri. Îmi amintesc când Idi Amin a venit la putere – încă îmi aduc aminte de acea zi – era în 1971, iar eu aveam doar 9 ani. Așa că de-a lungul acelor ani – opt ani de domniei ai lui – eu eram în perioada de adolescență. El a fost răsturnat de la putere în 1979, iar în 1980, a venit la putere Milton Obote și a început războiul civil care a continuat în următorii cinci ani. Așa că în toată perioada adolescenței mele, acesta a fost tipul de împrejurări în care creșteam. Mai târziu, Milton Obote a fost răsturnat de la putere, iar apoi am avut un guvern care a început să aducă vindecare țării. Și în acel timp, tocmai intrasem în slujire. Slujeam ca evanghelist într-o lucrare și am fost desemnat să plec într-o zonă numită Luwero Triangle. Era o combinație de trei mari districte unde se desfășurase războiul. Și în acea perioadă, în timp ce slujeam, erau schelete, cranii și oase, oase de om peste tot. În unele locuri erau îngrămădite pe marginea drumului ca pentru o expoziție, iar în alte locuri, când intrai în junglă sau printre tufișuri, te împiedicai pur și simplu de oase, oase și oase. Locul pe care l-am folosit ca biserică era un cămin cultural neterminat și pentru a-l folosi trebuia să cărăm în jur de 80 de cranii, cranii de om, să le mutăm și să le punem într-o cameră, iar oasele le-am pus într-o altă cameră, ca să putem să evacuăm sala. Iar apoi am folosit locul ca biserică. Acesta a fost genul de context în care slujeam noi.

 

Dar aș dori să vă descriu puțin contextul dinainte de vizitarea Domnului. În 1987, când mi-am dedicat viața slujirii, am renunțat la slujba mea pentru a intra în slujire cu normă întreagă și simțeam adânc în inima mea că Domnul mă cheamă să predic Evanghelia. Aveam oarecum sentimentul că trebuie să merg la națiuni și să predic Cuvântul lui Dumnezeu națiunilor. Dar în timp ce eram încă angajat – lucram într-o companie de import-export – Domnul a început să-mi vorbească și să-mi spună: „Vreau să trăiești și să umbli prin credință. Aș vrea să nu te încrezi în nimic și să nu depinzi de nimic, nici măcar de propria ta putere, de propria ta înțelepciune sau de propria ta pricepere. Vreau să-Mi dai totul Mie și să trăiești prin credință.” Însă felul în care înțelegeam ce înseamnă să trăiești prin credință era foarte îngust. Eu credeam ca El vrea să renunț la jobul meu și că El va avea grijă de mine financiar, ceea ce am și făcut. Am plecat și mi-am dat demisia. Lucram în postul de director executiv al companiei. Am renunțat la job și m-am lansat în lucrarea de păstorire. Dar El continua să-mi spună: „Vreau să trăiești prin credință, ceea ce înseamnă că trebuie să-Mi dai Mie totul și să iei tot ce îți dau Eu.” Dar eu nu cunoșteam conceptul credinței. Voi reveni la aceasta mai târziu.

 

Eu păstoream această biserică – era o biserică nouă pe care tocmai o începusem și am rămas acolo ca păstor în jur de opt luni. Îi iubeam pe oamenii de acolo. Era o adunare mică de aproximativ patruzeci de oameni. Trebuia să facem rost de o nouă fâșie de teren, să găsim piloni și să facem un adăpost și făceam totul împreună cu ei. Mi-a plăcut foarte mult. Deveneam atât de atașat de fiecare dintre ei. Și într-o noapte, în timp ce dormeam, am avut un vis. Iar acest vis a revenit pentru a doua oară și pentru a treia oară. Iar în acel vis, cineva îmi spunea: „Trebuie să te întorci.” Era în afara orașului nostru, Kampala. Iar el a spus: „Trebuie să te întorci în Kampala, fiindcă Domnul va lucra pentru tine.” Iar prima dată când am avut acel vis, m-am trezit și am simțit că acesta nu poate fi Dumnezeu. El mă adusese aici. Tocmai începusem această lucrare și credeam că voi dezvolta această lucrare, iar biserica va crește. Luasem un angajament și trebuia să fiu aici. Dar visul a venit din nou a doua oară, iar apoi a treia oară. Era o noapte de sâmbătă. Așa că duminică dimineața am mers la biserică și un frate din biserica de unde am fost trimis în acel loc, vine în vizită. Și se roagă cu noi, luăm prânzul cu el, iar el spune: „John, am avut un vis. Și l-am spus unui păstor, iar el mi-a zis să vin și să ți-l spun ție. Dar te rog, nu mă înțelege greșit. Nu e dorința mea, doar vreau să-ți spun ce am primit.” I-am zis: „Spune-mi.”

 

El a zis: „Am avut un vis și cineva îmi spunea: <Du-te la Gayaza unde se află John și preia lucrarea pe care o face el, fiindcă îl vreau pe el înapoi aici.> Te rog, nu mă înțelege greșit. E doar…” Eu am spus: „Știu, înțeleg ce spui. Am avut și eu un vis asemănător.”

 

I-am spus despre visul meu, iar apoi am mers împreună în Kampala și i-am spus și păstorului nostru și am zis: „Pastore, dă-ne trei luni, ca să-i pregătim pe oameni și să predăm ștafeta.” Ceea ce a și făcut. Dar când am mers înapoi la Kampala, Domnul mi-a vorbit din nou într-un vis și a spus: „Când mergi la Kampala, nu deveni ocupat. Vreau să petreci timp în Cuvânt, citind Biblia, în rugăciune și în închinare. Asta e tot ce vreau să faci. Nici măcar să nu înveți, să nu predici și să nu te devii ocupat cu alte lucruri.” Am spus: „Bine, Doamne.” I-am spus pastorului. Și de multe ori a acceptat, dar de multe ori uita și îmi spunea: „John, mergem împreună să facem evanghelizare.” Iar eu îi spuneam: „Pastore, adu-ți aminte, Domnul a spus asta.” Și el zicea: „Ok, atunci poți să rămâi și să conduci serviciile în timp ce noi suntem plecați.” Și eu ziceam: „Dar Domnul mi-a spus nici măcar să nu predic.”

 

Uneori aveam neînțelegeri precum acestea. Dar el era un om bun. Este un om bun. Așa că „m-a închiriat” pe timpul turneelor.

 

Și Domnul mi-a zis: „Voi aduce oameni în jurul tău. Ia-i, iubește-i și dă-le tot ce urmează să te învăț. Fiindcă te pregătesc pentru o mare lucrare pe care o am pentru tine.”

 

Nu știam la acea vreme ce fel de lucrare urma să fie aceasta. Credeam că avea să fie o sarcină, să merg, să fac, să duc la bun-sfârșit și să vin înapoi. Nu mă gândeam că mă pregătea pentru lucrarea la care mă chema. A adus în jurul meu opt oameni și am început să ne rugăm. Nu făceam nimic altceva, decât ne trezeam dimineața, ne rugam cam două ore, apoi stăteam în Cuvântul lui Dumnezeu, apoi mergeam, luam o pauză de cam două ore, veneam înapoi, stăteam în Cuvântul lui Dumnezeu, petreceam cam trei ore în închinare. Și asta era ziua noastră. Așa făceam de dimineața până seara, până târziu în noapte sau până la miezul nopții și apoi mergeam la culcare. Am făcut asta timp de două luni. Într-o zi, a venit o doamnă la pastorul meu. Ea provenea dintr-un sat din această zonă sfâșiată de război. Și i-a spus pastorului meu: „Am avut o biserică plantată acum un an în zona mea. Trei sute de oameni au fost mântuiți și au devenit parte a bisericii. Dar acum, toți s-au întors în lume și s-au lepădat de credință. Mai este doar pastorul, soția lui și un membru. Trei oameni. Poți să vii și să ne ajuți să plantăm din nou, să restaurăm biserica?”

 

Și pastorul m-a chemat și mi-a zis: „John, vrei să mergi cu ea și să afli mai exact ce se întâmplă la fața locului?”

 

Iar eu i-am spus: „Dar pastore, Domnul mi-a spus…”

 

Iar el a spus: „Ok, ok, ok, o să găsesc pe altcineva care să meargă.”

 

Dar când am mers la echipa mea, în timp ce mă rugam, Duhul lui Dumnezeu mi-a spus: „Pentru asta te-am pregătit până acum. Vreau să mergi înapoi la pastor și să-i spui că tu vei merge.”

 

Așa că m-am dus înapoi. Nu știam despre ce era vorba. El m-a trimis. Am plecat în acel loc, am ajuns acolo. Era un sat ca oricare altul. Nimic anormal, nimic extraordinar. Însă ce m-a intrigat era faptul acesta: cum poate o biserică să fie începută cu trei sute de oameni și după un an să mai aibă trei oameni rămași?

Iar acești oameni nu emigraseră în altă parte. Ei se aflau tot în acea zonă, doar că se întorseseră în lume. Erau peste tot. Îi puteai găsi în sat. Așa că am mers de jur împrejurul satului. Iar noaptea m-am rugat pe genunchi și am spus: „Doamne, care e lucrul responsabil pentru căderea acestei biserici? Nu are rost să începem o altă biserică, dacă problema nu a fost rezolvată. Ce a determinat această biserică să cadă?”

 

M-am rugat și după aceea am dormit – dormeam în aceeași cameră cu pastorul. Noaptea am avut o viziune. Și nu voi intra în detaliile acelei viziuni. Dar Domnul mi-a arătat biserica, unde se afla și erau oameni care lăudau pe Domnul, se închinau și se simțeau foarte bine. Apoi am văzut puterile întunericului ridicându-se dintr-o pădure mare, începând să se învârtească ca un vârtej și apoi a venit și a lovit biserica. Și am văzut trupurile oamenilor tăiate, zburând în toate direcțiile. Și Duhul lui Dumnezeu mi-a spus: „Puterea, căpetenia care domnește în această zonă este responsabilă pentru ce ai văzut că s-a întâmplat cu biserica.” Biserica nu avea nicio înțelegere asupra puterilor spirituale cu care se lupta. Și nici nu erau înrădăcinați în Cuvânt. Aveau o laudă și închinare minunate, dar nu aveau rădăcinile în Cuvânt și nu au putut sta împotriva puterilor întunericului. Iar Domnul mi-a spus: „Am văzut pe mulți din oamenii Mei lucrând fără rod pe câmp, fiindcă nu se ridică pentru a folosi autoritatea pe care o au pentru a birui puterile întunericului pe teritoriul lor. Eu te-am adus aici. Te voi învăța cum să câștigi teritorii deschise, cum să rupi dominația întunericului, pentru ca Împărăția să poată prospera în regiune. Dar trebuie să te smerești și să înveți pas cu pas.”

 

M-am trezit și le-am spus prietenilor mei și am început să ne rugăm chiar mai adânc, mai mult, mai concentrat. Dumnezeu a început să ne deschidă ochii, am început să vedem lucruri din domeniul spiritual, am început să vedem puterile întunericului și pe măsură ce aveam de-a face cu ele, am văzut oameni primind vindecare, primind eliberare. L-am văzut marele preot al întunericului care controla puterile întunericului în acea zonă. Domnul ni l-a arătat și am început să-l punem pe altar înaintea Domnului în rugăciune și în aproximativ o săptămână și-a predat viața Domnului Isus. Domnul să fie lăudat!

 

Iar el s-a deschis ca o cutie a Pandorei, fiindcă el controla atât de multă putere spirituală în regiune. Așa că, atunci când s-a întors la Domnul, a rupt puterea multor vrăjitori și vrăjitoare! Unii dintre ei au trebuit să emigreze și să plece, alții și-au predat viața Domnului Isus Cristos. Și întreg locul a fost deschis, o nouă biserică a fost plantată și a început cu mai mult de 200 de oameni. Apoi Domnul ne-a trimis în următorul oraș, unde, din nou, am avut o mulțime de experiențe. Nu voi intra în detalii. S-a tras cu arma în noi de la distanță scurtă și Domnul ne-a protejat. Cineva a tras în noi de la mai puțin de 10 metri. Doar între 8-10 metri. A doua zi am fost arestați și duși la poliție și au spus: „Aveți arme”. Și Domnul ne avertizase că urma să fim arestați, așa că eram pregătiți pentru asta. Ne-au închis, am predicat prizonierilor, și-au predat viața Domnului Isus Cristos. Apoi am ieșit și a venit armata să investigheze și au descoperit gloanțele. Și au spus: „Nu, acesta nu e un glonț tras dinăuntrul casei, a fost tras în casă.” Așa că ne-au eliberat, am predicat Evanghelia, am plantat biserica, iar apoi ne-am mutat în următorul oraș. Trebuia să plantăm trei biserici.

 

Acum, următorul oraș a fost locul în care lucrurile au început să se miște. Era stilul nostru de a ne face tema dinainte: să ne rugăm mult, să trasăm harta spirituală, să ne confruntăm cu puterile întunericului. Apoi pregăteam cruciada. Și pastorul nostru venea apoi și făcea cruciada împreună cu noi și planta biserica. După cum spuneam, din cauza acestor noi lecții, prin care Domnul ne învăța să ne confruntăm cu puterile care dețineau teritoriile în captivitate, pe măsură ce ne confruntam cu ele, am văzut teritoriile deschise, captivii puși în libertate, am văzut oameni eliberați și vindecați, chiar și fără ca noi să ne rugăm pentru ei. Domnul îi vizita pe oameni acasă la ei noaptea, erau vindecați și veneau dimineața și spuneau: „Vreau să-mi predau viața Domnului.” Și vedeam atât de multe lucruri de genul acesta. Și eram foarte entuziasmat. Oamenii veneau și spuneau: „Știi, am mers la cutare păstor, am mers la cutare cruciadă, am mers și nu am fost vindecat. Dar imediat cum ați venit voi, am fost vindecat.” Ne simțeam așa de bine. Apoi am mers într-un nou loc și ne pregăteam pentru cruciadă. Și am primit o viziune care ne arăta puterile întunericului cu care ne confruntam. Aceasta era una dintre cele mai grave regiuni, fiindcă aici a trebuit să mutăm craniile și scheletele. Auzeam voci vorbind în timpul nopții sau chiar și în sala unde țineam întâlnirile… voci ciudate. Și a trebuit să intrăm în război spiritual, să legăm și să continuăm întâlnirile. Și lucrurile decurgeau minunat. Și apoi am început să… De fiecare dată când ne puneam să ne rugăm, era câte o persoană care spunea: „Am primit acest verset, am primit această viziune. Am primit cuvântul acesta. Am primit asta.” Și de fiecare dată toate acestea ne vorbeau să ne pocăim și să umblăm drept cu Domnul, să renunțăm la ipocrizia noastră, să renunțăm la lipsa noastră de sinceritate. Și eu eram tulburam. Am spus: „Trebuie să fie cineva aici care nu umblă drept, fiindcă Dumnezeu umblă cu noi minunat, merge mai departe și totuși, ne tot aduce acest cuvânt.” Așa că i-am pus pe toți să se așeze – aveam în acea vreme cam 12 oameni – și le-am spus: „Vă rog, fiecare dintre voi să vă cercetați.” Asta a durat cam o săptămână.

 

Apoi, într-o zi – era o zi de luni – eram plecat în vizită la câțiva noi credincioși. Când m-am întors, una dintre surori m-a sunat și mi-a zis: „John, mă rugam și am avut o viziune. M-am văzut pe mine umblând pe o cărare lungă, dreaptă. Și eram așa de obosită, că voiam să mă întorc înapoi. Apoi am văzut pe cineva îmbrăcat într-o haină albă, strălucitoare. Și el a zis: <Ai curaj! Ești pe calea cea bună. Continuă să mergi și vei ajunge unde trebuie să ajungi. Dar dă-mi voie să te rog să te duci înapoi unde l-ai lăsat pe John și să-i dai scrisoarea asta.>” Și i-a dat un plic. Și în viziunea ei, l-a întors și s-a uitat la plic, cum te-ai uita la un nume pe plic. Și în loc de nume erau un verset. Și apoi viziunea s-a sfârșit. A venit și mi-a adus mesajul acesta. Și versetul era din Ieremia, capitolul 7. Aș vrea să-l citim împreună. Ieremia versetul 2 până la 11. Îl voi citi încet și sper să mă urmăriți. Spune:

 

„Stai la poarta Casei Domnului şi vesteşte acolo următorul mesaj: «Ascultaţi Cuvântul Domnului toţi locuitorii lui Iuda, care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi Domnului. Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în acest loc. Nu vă încredeţi în cuvinte înşelătoare, spunând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’ Numai dacă vă îndreptaţi căile şi faptele şi dacă vă veţi face dreptate unul altuia, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, numai atunci vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri din veşnicie în veşnicie. Totuşi voi vă încredeţi în cuvinte înşelătoare care nu vă aduc nici un câştig.

Furaţi şi ucideţi, comiteţi adulter şi juraţi strâmb, ardeţi tămâie lui Baal şi mergeţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, iar apoi veniţi şi staţi înaintea Mea, în Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: ‘Suntem izbăviţi.’ Dar izbăviţi pentru a săvârşi iarăşi aceste urâciuni? A devenit Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari în ochii voştri? Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Domnul.”

 

Acuma una este să găsești un pasaj biblic bun și să-l citești și alta e când Domnul îți trimite cuvântul Lui. Am simțit convingerea Duhului foarte intens. Dar spuneam: „Ce am făcut diferit?” Nu am putut găsi niciun lucru pe care-l făcusem în viața mea sau îl permisesem în viața mea care să fie diferit sau contradictioriu cu viața mea normală. Și eram convins că în viața mea normală eu umblam drept cu Domnul. Așa că am chemat echipa și am spus: „Chiar trebuie neapărat să ne ocupăm de lucrul acesta azi. Trebuie să ne cercetăm inimile. Trebuie să ne deschidem și dacă e posibil, să mărturisim unii altora, fiindcă Domnul ne vorbește în mod categoric.” Acum, nu puteam pune lucrările semnelor și minunilor pe care Domnul le făcea prin mâinile noastre și viziunile și revelațiile pe care ni le dădea în concordanță cu genul acesta de cuvânt și mesaj care ne cerea constant să ne pocăim și să ne întoarcem la El. Oarecum nu vedeam cum se leagă. Așa că am folosit un limbaj mai dur decât de obicei și am încercat să clarific lucrurile: „Chiar nu mai putem continua așa, trebuie să reveniți la realitate.” Așa că toată lumea tremura.

 

Am mers la culcare în noaptea aceea. Obișnuiam să mă trezesc în jurul orei 4 dimineața să mă rog. M-am trezit, am încercat să mă rog și nu am putut să mă rog. Inima mea părea închisă. Era rece, tare și închisă. Nu am putut să scot rugăciunea din inima mea, indiferent cât de mult am încercat. Chiar și stunci când persistam, simțeam că ușa este închisă înaintea mea. Simțeam că există o ușă închisă înaintea mea și nu puteam intra în prezența Domnului. Am încercat să mă închin: nu a funcționat. La ora 5 toată lumea s-a trezit și ne-am adunat împreună. Ei au intrat în închinare, închinare adâncă și intensă. Și eu stăteam acolo rece – nu puteam să mă închin. Nici măcar nu puteam găsi bucurie. Și am fost așa pentru următoarele două ore. Ei nu păreau să aibă vreo problemă. Dar eu aveam o problemă. Când s-a terminat, mă gândeam: „Oare Dumneeu mă dă afară din prezența Lui? Ce înseamnă asta?”

 

Am sunat-o pe sora care îmi adusese pasajul biblic și i-am spus: „Uite, de când mi-ai adus pasajul, nu am mai avut pace și acum nu mă pot ruga. Poți să-mi explici mai mult despre cum ai primit pasajul acela?” Dar nu avea nimic mai mult de explicat. Așa că i-am lăsat pe ei să pregătească micul dejun. Am plecat și am încercat să mă plimb și să mă rog, am încercat totul. M-am întors și nu am primit nimic. Așa că am luat micul-dejun și apoi trebuia să mergem să predicăm Evanghelia din casă în casă. Le-am spus: „Mergeți voi, eu voi rămâne.” În mod normal, eu conduceam echipa, dar am rămas în urmă. Și am spus: „Mergeți voi. Astăzi eu voi fi cel care rămâne în urmă să mă rog.” Așa că am rămas, chipurile ca să mă rog, deși nu mă puteam ruga. Așa că, după ce au plecat, mi-am luat Bibliile – patru-cinci Biblii diferite – și dicționarul de termeni și am stat pe veranda unei case care era foarte aproape de a noastră. Și am stat acolo și am început să spun: „Doamne, sunt flămând după Tine. Te rog, lasă-Mă să mă conectez cu Tine. Primește-mă la Tine. De ce mă lepezi? Care e problema? Am făcut ceva greșit? Nu mă pot gândi la nimic. Nu înțeleg ce s-a întâmplat greșit. Te rog.”

Și Îl imploram așa, apoi deodată, s-a întâmplat ceva. Ceva a venit peste mine și întreg corpul meu a început să se înfioare. Am simțit ca și cum cineva a venit și a stat la stânga mea. Îi puteam simți hainele atingându-se de mine. Dar nu era nimeni. Apoi o constrângere puternică a venit peste inima mea de a-mi deschide Biblia. Era ceva de genul: „Repede! Trebuie să-ți deschizi Biblia acum la cartea Romani, capitolul 1.”

 

Și vreau să vă împărtășesc cât de clar pot. Dar nu pot descrie, pentru că era ca și cum cineva era acolo și spunea: „Vrei să poți înțelege? Deschide-ți Biblia. Fă-o acuma!” Și mi-am deschis Biblia la Romani capitolul 1, versetul 18, unde spune:

 

„Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat. De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, fiindcă, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor care se târăsc.”

 

Acuma eu eram complet confuz și ziceam: „Doamne, mie îmi spui toate astea? Sau îmi dai un mesaj de predicat? Ce e asta?” Am simțit ca era ceva foarte serios în legătură cu aceste lucruri și Dumnezeu încerca serios să comunice aceste lucruri, dar cui încerca să i le comunice? „Încerci să mi le spui mie sau îmi dai ceva ce trebuie să dau mai departe sau să predic?”

 

Mai întâi, permiteți-mi să vă spun că în vremea aceea începusem această biserică, dar oamenii din sat erau foarte, foarte blasfemiatori. Predicam constant Evanghelia. Mergeam în fiecare zi la ei, dar ei ne insultau, luau numele lui Dumnezeu și îl foloseau împreună cu cuvinte inutile. Mergeam în aer deschis, la întâlniri unde luam cu noi o tobă și cântam. Și oamenii se adunau în jurul nostru ca pentru a asculta. Dar aruncau insulte împotriva Numelui Domnului și ne ridiculizau. Așa că era foarte greu să ieșim afară, dar mergeam prin credință și spuneam: „Doamne, noi mergem.” Omenește vorbind, am fi ales să rămânem acasă. Așa că atunci când a venit acest cuvânt, mă gândeam: „Ok, Doamne, îmi dai un cuvânt pe care să i-l spun lor? Ce încerci să faci?” Dar adânc înlăuntrul meu, conștiința îmi spunea: „Cuvântul e pentru tine. Pentru tine, personal.”

 

Dar am spus: „Doamne, dacă mie îmi vorbești, fă-mă să înțeleg. Clarifică-mi.” Și din nou a venit acel val peste mine și am știut: „Deschide-ți Biblia, capitolul 1, versetul 28 până la 32.” Și pasajul spune așa:

 

“Şi fiindcă n-au încuviinţat să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri ce nu se cuvin. Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.”

 

Acuma, uitați ce mi s-a întâmplat. Mă uitam pe lista aceea și nu puteam spune că niciunul din acele lucruri nu exista în viața mea. Puteam identifica câteva lucruri: „Ok, știu că asta, asta, asta este viața mea.” Dar apoi spuneam: „Dar în fiecare zi, înainte să merg la culcare, mă pun pe genunchi și mărturisesc aceste păcate. Le mărturisesc și îți cer să mă ierți. Nu pot crede că tu ești un Dumnezeu care m-ar mustra pentru așa ceva, pentru că Tu spui că dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios ca să ne ierte.” Acum menționez aceste lucruri dar aș vrea să faceți legătura cu alte lucruri pe care le-am menționat mai înainte, când El mi-a spus: „Vreau să trăiești prin credință.” Și voi face această legătură din nou, mai târziu. Dar spuneam: „Doamne, dacă Tu chiar îmi spui mie toate astea, te rog, fii specific. Ce am făcut anormal? Ce am făcut? Poate că nici nu mi-am dat seama.” Puteam simți mânia Domnului. Puteam simți nemulțumirea Domnului. Toată ființa îmi tremura. Dar nu știam pentru ce să mă pocăiesc. Așa că pe când încercam să mă lămuresc, a venit din nou acel val peste mine și mi-a venit în minte un alt pasaj: Romani, capitolul 2, versetul 1 până la 5, care spune:

 

„De aceea, tu, omule, care-i judeci pe alţii, n-ai nici o scuză, căci prin faptul că-l judeci pe altul te condamni pe tine însuţi, pentru că tu, care-l judeci, înfăptuieşti aceleaşi lucruri! Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr. Şi crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri, dar pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, din cauza încăpăţânării tale şi a inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui””.

 

Trebuie să vă mărturisesc că în acel moment întreaga mea ființă a fost cuprinsă de frică. Am simțit că: „Doamne, oricare ar fi lucrul care nu e în regulă, e grav. Dar nici nu știu ce e. Știu că ești foarte, foarte nemulțumit de mine, dar nu înțeleg.” Am citit mai departe, de la versetul 6:

 

“Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui: celor ce, prin perseverenţa în fapte bune, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică; dar celor ce, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi ascultă de nedreptate, le va da urgie şi mânie. Va fi necaz şi strâmtorare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine înfăptuieşte binele, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.”

 

Stăteam acolo și mă gândeam: „Doamne, nu știu ce să fac acuma. Nu știu cum să mă rog. Nu înțeleg ce am făcut. Știu că ceva nu-i în regulă, dar nu știu ce anume.” Și am stat acolo, gândindu-mă: „Mi-aș dori să-mi spui ceva. Mi-aș dori să-mi explici mai clar.” Și în timp ce spuneam asta, acel val a venit peste mine din nou și spunea: Romani capitolul 2, versetul 17 până la 24, care spune:

 

“Dar dacă tu, care te numeşti iudeu şi îţi pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, cunoşti voia Lui şi îţi dai seama de ceea ce este bine pentru că eşti instruit în Lege, care eşti convins că eşti călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, sfătuitor al celor fără minte, învăţător al celor neştiutori, pentru că tu ai în Lege trăsăturile esenţiale ale cunoştinţei şi adevărului, tu deci care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici să nu furi, furi? Tu, care interzici adulterul, comiţi adulter? Ţie, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege? Căci, aşa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“”

 

Acum, sunt sigur că nu puteți face legătura cu inima mea, ce s-a întâmplat înăuntrul meu când am citit ultima propoziție. V-am spus că oamenii erau blasfemiatori, spuneau lucruri de care te înfiorai, împotriva numelui Domnului. Dar când am citit asta: „Tu, care predici altora, nu poți să-ți predici ție? Tu, care înveți pe alții, nu te poți învăța pe tine însuți? Tu, care spui altora să nu fure, furi? Nu fă asta, și tu o faci?” Și ultimul vers: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat din cauza voastră.“ Și a fost ceva atât de personal, a fost ceva de genul: „Tot ceea ce vezi acolo, tot ceea ce fac ei, ce spun ei împotriva Numelui Domnului este din cauza ta! E din cauza felului în care tu trăiești. E din cauza felului în care umbli, și nu doar asta, ci este scris despre tine.” Simțeam că vreau să zbier din toată ființa. Și îmi venea să plec și să închid Biblia. Și am spus: „Doamne, nu știu ce să fac.” Dar în acel moment, s-a întors echipa de la evanghelizare. Și am sunat-o pe sora care a stârnit toată această situație. I-am spus: „Vino cu mine.” Ea a venit și am coborât pe plantația de banane. I-am spus: „Ajută-mă. De dimineață nu mă mai pot ruga. Când încerc să-L întreb pe Domnul, asta e ceea ce… Adică, El îmi arată că e foarte nemulțumit de Mine. Nici măcar nu știu cum să mă pocăiesc. Nu știu cum să aduc pocăința. Poți să mă ajuți? Vino și roagă-te cu mine.” Ea a spus: „Ok, dar ce ai făcut? Ce a merg greșit?” I-am spus: „Nu știu.” Ea a spus: „Dar cum putem să ne pocăim de ceva ce nu știi?” Eu am spus: „Dar Dumnezeu e foarte nemulțumit de mine.” Apoi a spus: „Spune-mi, cum știi că e nemulțumit? Cum ai aflat? Ce anume s-a întâmplat?” Așa că a trebuit să-i povestesc totul, exact așa cum mi s-a întâmplat. Și în timp ce îi vorbeam ei, am văzut frică venind peste fața ei. Ochii i s-au mărit și tremura. Și pe măsură ce povesteam și am ajuns la ultima propoziție, a țipat și a început să strige către Dumnezeu: „Ai milă de mine, ai milă de mine! Sunt o păcătoasă! Ai milă!” Nu se ruga pentru mine, se ruga pentru ea.

 

Mai târziu mi-a spus: „Am crezut că încerci să-mi spui mie ceva, dar pe o cale ocolită. Tot ce spuneai îmi străpungea inima. Și mă gândeam că nu puteai să-mi vorbești direct. Așa că m-am gândit că ai încercat să o faci pe ocolite.” Ceea ce nu era adevărat, într-un fel. Dar când a țipat așa, ceva a cedat în inima mea și deodată am simțit că mă puteam ruga. Așa că am intrat în rugăciune și am plâns și m-am pocăit de toate lucrurile care îmi veneau în minte. Am spus: „Doamne, mă pocăiesc de asta, mă pocăiesc de asta.” Și cred că a durat cam o oră. Și apoi am început să simt ceva: Biblia spune că El e drept. Când ne mărturisim păcatele, El e drept ca să ne ierte. Și am început să mulțumesc lui Dumnezeu: „Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc! Mulțumesc!”

 

Dar nu simțeam pace. Și nu simțeam nimic ridicându-se de peste mine. Nu simțeam că am rezolvat o problemă. Acum dați-mi voie să vă spun ceva. Încercam să mă ocup de o faptă. Iar El încerca să se ocupe de căile mele. El nu se referea la ceva ce am făcut, ci se referea la felul în care umblam. Iar eu credeam că umblarea mea era ok. Așa că El nu încerca să-mi spună: „Ai făcut asta, pocăiește-te de asta.” Să vă dau un exemplu. Saul și David – amândoi aveau același trecut: erau îngrijitori de animale. Amândoi erau chemați să fie împărați și profeți. Amândoi au fost unși de același profet, Samuel. Amândoi au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Amândoi și-au mărturisit păcatul. David a fost iertat. Saul a fost respins. Care a fost diferența dintre acești doi bărbați? Dacă te uiți la viața lui Saul, prima dată când Domnul i-a spus prin prooroc: „Pregătește o jertfă. Voi veni mâine să aduc jertfa”, proorocul a amânat puțin, dar din cauza că oamenii se împrăștiau, de dragul oamenilor, Saul și-a îmbărbătat inima și a adus jertfa, deși nu trebuia să facă asta. Și imediat după ce a terminat, a sosit proorocul Samuel. Și i-a spus: „Ce ai făcut? Domnul ar fi întărit împărăția pentru urmașii tăi, dar acum… i-o dă unui al om.” Care a fost problema lui? „Oamenii… se împrăștiau și începeau să mă părăsească. Așa că m-am îmbărbătat și am adus jertfa.” Oamenii. Următoarea dată când Domnul îl trimite într-o misiune e ca să-i ucidă pe amaleciți. Și a mers în misiune. Nu a fost neascultător. Apoi s-a întors. Dar Domnul i-a spus lui Samuel: „Îmi pare rău că l-am trimis. Îmi pare rău și pentru faptul că l-am făcut împărat. Uite ce a făcut!” Când Samuel vine la Saul, Saul spune: „Am făcut ce mi-a spus Domnul.” Dar Samuel spune: „Dar ce e cu mugetul vitelor și behăitul oilor pe care îl aud?” El zice: „Oh, oamenii… oamenii au vrut să le aducă aici, așa că le-am dat voie.” Samuel zice: „Sunt jertfele mai bune decât ascultarea?” Pentru că aveau de gând să aducă jertfe lui Dumnezeu. Sunt jertfele mai bune decât ascultarea? Ulterior, Saul spune: „Nu i-am dat lui Dumnezeu ce i se cuvenea. Mi-a fost teamă de oameni.” De oameni. Vă dați seama că Saul și-a trăit viața înaintea oamenilor? Făcea lucruri din cauza oamenilor. Și a mărturisit și a spus: „Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Am greșit. Te rog, vino cu mine acum ca să mă închin Domnului.” Și Samuel a spus: „Nu voi merge cu tine.” Și Samuel s-a întors să plece, iar Saul l-a apucat de marginea hainei și a rupt-o. Când a rupt-o, Samuel s-a întors și i-a spus: „Exact cum a fost ruptă haina, Împărăția a fost ruptă din mâinile tale.” Ce a spus Saul? A spus: „Hei, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și am păcătuit împotriva ta. Dar! Respectă-mă în fața poporului. Onorează-mă în fața poporului.” Chiar și în acel moment de zdrobire, inima lui era mai preocupată de imaginea lui în fața oamenilor. Samuel a mers cu el, dar din acea zi, nu s-a mai întors. S-a rugat pentru el zilnic, până în ziua în care Dumnezeu i-a zis: „Până când te vei mai ruga pentru omul pe care l-am lepădat?”

Dar David a păcătuit și el. A comis adulter, apoi l-a ucis pe bărbat și a ascuns totul, iar Natan a venit și l-a confruntat. Și David a rostit sentința, spunând: „Omul acela trebuie să moară!” Și Natan spune: „Tu ești omul acela!” Și el spune: „Oh, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu!” Și Natan spune: „Domnul te-a iertat.” Care a fost diferența? Nu a fost atât de mult vorba de actul în sine, ci de felul…

 

Biblia spune că David avea inima după inima lui Dumnezeu. Căile lui îl urmau pe Domnul. El a căzut cum ar fi putut cădea orice alt om, dar căile lui erau concentrate cu totul înspre Domnul. Asta e o mare diferență. De aceea mă confrunta Domnul. El nu confrunta un act, ci confrunta căile mele. Mă chema să părăsesc căile mele și să merg pe ale Lui. Mă gândeam la noastră, la faptul că vedeam oameni mântuiți, biserici plantate, vedeam oameni vindecați și eliberați… Dar Dumnezeu mi-a spus: „Vreau să renunți la căile tale și să vii pe calea Mea.” Asta înseamnă să trăiești prin credință. Vă aduceți aminte când oamenii i-au spus lui Isus: „Ce să facem ca să împlinim lucrările Domnului?” Isus a răspuns: „Aceasta este lucrarea pe care o cere Dumnezeu: să credeți în Cel pe care El L-a trimis.” Când credem în Isus, ce se întâmplă? Credem că viețile noastre sunt inutile, sunt fără speranță, fără sens. Suntem condamnați la moarte. Renunțăm la viața noastră și o dăm Lui, ca să primim viața Lui. Și din acel moment, vorbim ca Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Cristos și nu mai trăiesc eu. Iar viața pe care o trăiesc nu mai este a mea. Viața pe care o trăiesc este din Cristos. Și o trăiesc în credința în Isus.” Acest lucru îmi cerea Dumnezeu mie să fac: „Nu mai trăi în căile tale omenești. Nu mai trăi prin înțelepciunea ta omenească, prin eforturile tale omenești, prin voința ta omenească. Renunță la toate acestea. Mori față de ele, ca să poți trăi pentru Mine. Îmbracă-te cu viața Mea. Lasă mintea ta să fie convinsă, renunță la viața ta veche, nu mai poți trăi pentru tine însuți.” Știți ce spune Biblia: „Că Duhul Domnului ne strânge: dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit. Și pentru că toți au murit, nu mai pot trăi pentru ei înșiși, ci numai pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.” Și spune: „Acum, oricine e în Isus Cristos, e o nouă făptură. Cele vechi s-au dus. Iată, toate lucrurile s-au făcut noi. Și această nouă identitate este de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El însuși și ne-a dat slujba împăcării. Şi Tatăl era în Isus Hristos, împăcând lumea cu Sine şi ne-a încredinţat cuvintele împăcării. De aceea, noi suntem ambasadorii lui Cristos. Și, ca şi cum Dumnezeu ar implora lumea prin noi, să ne împăcăm cu El.” El mă chema la o schimbare de identitate, să las căile mele omenești, identitatea mea, abilitatea mea, efortul meu, înțelepciunea mea… să pun jos toate aceste lucruri și să vin să iau acea viață care a venit din cer, a venit în lume, a avut o misiune. Nu a venit să facă bani, nu a venit să-Și facă un nume, nu a venit să facă impact prin faima sau prestigiul uman. A venit pentru o misiune. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. El nu L-a trimis în lume ca să condamne lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” El mă chema să trăiesc viața Lui, identitatea Lui, cauza Lui, misiunea Lui. Să renunț la ambițiile mele, la visurile mele, la dorințele mele, la drepturile mele, ca să le pot lua pe ale Lui. Și să pot revendica moștenirea care este în Numele LUI, identitatea care este în Numele Lui. La asta se referea El când zicea: „Credeți în Acela pe care El L-a trimis. Asta este lucrarea Domnului.” Iar eu niciodată nu am făcut legătură între cele două.

 

Și în acea zi, Domnul mi-a vorbit. În timp ce ne rugam, m-am rugat și am simțit că m-am rugat destul. Și cu siguranță, El mi-a auzit rugăciunea. Deja m-a iertat. Dar nu am simțit pace, nu am simțit eliberare. Simțeam încă aceeași vinovăție asupra mea. Și am spus: „Doamne, dă-mi un cuvânt ca să-mi mângâi inima. Dă-mi un cuvânt care să aducă din nou bucuria în inima mea. Te rog.” Sora mea încă plângea și suferea înaintea lui Dumnezeu. Dar eu simțeam că m-am rugat destul. Și fiindcă nu primeam niciun cuvânt pentru mine, am spus așa: „Hai să fac un lucru. Să pun Biblia așa și o voi deschide oriunde îmi cade privirea. Și cuvântul acela voi considera că e cuvântul Lui pentru mine.” Și aici mi-a căzut privirea, de îndată ce am deschis Bibia. Era în Ieremia, capitolul 6, de la versetul 14, până la 15:

 

“Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: ,Pace! Pace!` Şi totuşi nu este pace!

Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni; şi totuşi nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.`”

 

Acesta e cuvântul pe care l-am primit. Acesta e cuvântul pe care l-am căutat. Acesta e cuvântul pe care mi-a căzut privirea. Am fost atât de frustrat, încât mi-am luat Biblia și am aruncat-o. Și am început să spun: „Doamne, sunt un păcătos mai mare decât pot înțelege. Nici nu știu cum să mă pocăiesc.” Și am început să strig: „Ai milă de mine! Dă-mi harul pocăinței! Dă-mi harul pocăinței!” În timp ce strigam în felul acesta, am simțit prezența lui Dumnezeu venind asupra mea.

 

Acuma, când ești predicator, există momente în timpul predicii în care simți că prezența Lui vine peste ta. Exact așa m-am simțit. Și am simțit că… ah, El vine la mine! Dar apoi s-a intensificat, s-a intensificat la nivele pe care nu le-am experimentat niciodată înainte. Și curând inima mea a fost plină de teamă. Simțeam ca o pătură grea de tot care vine peste mine. Apoi a început să-mi tremure tot trupul, să transpir. Apoi am simțit cum mi se umflă limba în gură. Nu mai îmi puteam folosi limba ca să vorbesc. Parcă era blocată. Am încercat să-mi mișc trupul. Nu-mi puteam mișca nicio parte din trup. Simțeam că eram înăuntrul trupului meu, dar trupul meu nu mai era al meu. Apoi, dintr-odată, o lumină puternică mi-a lovit ochii. Aveam ochii închiși. Eram pe genunchi, cu capul la pământ, dar o lumină puternică m-a lovit. Și mi-am ridicat ochii să încerc să văd ce era acel lucru. Mi-am deschis ochii, dar nu puteam să mă uit în lumină. Era prea strălucitoare, chiar și când mi-am închis ochii. Mi-a străpuns ochii. Mi-am plecat ochii din nou, tremuram și mă gândeam: „Ce se întâmplă???” Apoi am auzit o voce, adâncă și calmă și mi-a rostit numele de trei ori. Nu puteam să răspund. Nu aveam nicio putere să răspund. Dar înăuntrul meu spuneam: „Sunt aici.” M-a strigat pe nume – John – de trei ori. Și apoi mi-a spus: „Te-am cunoscut înainte de crearea lumii și te-a ales și te-am pus deoparte ca să-mi slujești ca martor în aceste zile din urmă. Dar vreau să-ți spun că dacă aș fi venit azi să-mi iau Mireasa, tu nu ai fi fost parte din ea. Nu te-aș lua.”

 

Nu pot descrie șocul care a venit peste mine. Cred că eram în așa un șoc, că nici nu am răspuns. M-a lovit. Și a repetat: „Nu te-aș lua. Fiindcă este scris: El se va arăta celor care îl așteaptă. Tu nu-ți trăiești viața ca o așteptare personală după Mine. Tu permiți să vină în viața ta tot felul de gunoaie. Trăiești ca un om căruia nu-i pasă.”

În acel moment, în inima mea – după cum spuneam, nu puteam vorbi cu gura mea – simțeam că nu mi se poate întâmpla mie una ca asta. Mă gândeam: „Am renunțat la slujba mea, ca să-L slujesc pe Domnul, am renunțat la casa mea, pe care mi-o dăruise tatăl meu, fiindcă am vrut să merg pe câmpul de misiune, am renunțat la asta, am renunțat la aia și… acesta nu poate fi Dumnezeu care-mi spune… că nu m-ar lua.” Toată teologia mea și toate învățăturile mele nu putea accepta așa ceva. Și apoi mi-a spus cuvintele Lui, scrise în cartea 1 Corinteni, capitolul 6. Le-a citat și le-am găsit mai târziu. Nici nu îmi puteam aminti locul exact, dar mai apoi le-am găsit în Biblie. Și spune în versetul 9:

 

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

 

Și a continuat, spunându-mi: „Viața ta e atât de plină de mizerie. Tu umbli cu o înfățișare exterioară și acoperi alte lucruri în inima ta. Uiți că Eu sunt Domnul care cercetează inima. Și tu nu ești pregătit. Nu ești pregătit să te întâlnești cu Mine.” Și a început să-mi spună: „Dacă viața ta e plină de astea și astea și astea și astea, atunci ești tu gata de venirea Mea?” Și în timp ce menționa acele lucruri, eu am putut să spun: „Ok, Doamne, ai milă.” Apoi a menționat un lucru pe care inima mea l-a respins, fiindcă, după înțelegerea mea, eu niciodată nu am ajuns la așa ceva. El a spus: „Dacă viața ta e plină de preacurvie…” Oh, nu! Am spus asta în inima mea. Iar vocea s-a oprit. Și preț de o clipă a fost tăcere. Și apoi mi-a zis: „Niciun cuvânt strâmb nu iese din gura Mea. Mă faci mincinos? Dar fiindcă nici măcar nu-ți cunoști propria ta inimă, o să ți-o arat Eu. Adu-ți aminte de locul acesta, de ziua aceasta, de ora aceasta.” Și frate și soră, chiar mi-am adus aminte. Practic m-am văzut pe mine înapoi în acel moment, nu ca o amintire, ci ca o realitate. Am fost înapoi în acel moment. M-am văzut stând în taxi, așteptând ca mașina să se umple și apoi m-am uitat afară la o femeie, cu tot felul de gânduri murdare în imaginația mea. Și în momentul în care acele gânduri au venit din nou în mintea mea, am zis: „Oh, Doamne! Am păcătuit împotriva Ta.”

 

El a spus: „Nu, nu ai păcătuit. Trăiești în păcat. Tu trăiești în asta. Trăiești de dimineața până seara cu astfel de gânduri. Chiar și noaptea, în patul tău, te dedai la acest păcat. Cunosc fiecare moment din viața ta privată. Cunosc gândurile tale. Nici măcar nu te temi. Chiar și în biserică, când stai în biserică, cineva urcă pe scenă să Îmi slujească și le dezbraci în pielea goală în imaginația ta. Și îți imaginezi tot felul de lucruri. Eu sunt Domnul care cercetează inima. Nu ai citit că chiar acela care se uită la o femeie ca să o poftească a comis deja adulter cu ea?” Și prin fața mea au început să treacă imagini din mintea mea. Și nu era ceva despre care aș fi putut spune: „Doamne, am căzut în păcat, Doamne, am fost slab.” Era stilul meu de viață. Era un mod de viață constant. Eram confortabil cu el. Eram confortabil că nimeni altcineva nu putea vedea. Dar Dumnezeu spunea: „Eu văd. Eu sunt Domnul care cercetează inima.” Mi-a fost așa de rușine. Dar apoi a spus: „Și asta nu-i cel mai rău dintre toate. Încă mai trăiești în astea.” Și a început să-mi prezinte lucruri care apar nesemnificative din punct de vedere uman: invidia, manipularea, vorbirea pe la spate ca tu să apari că ești cel mai bun, tu faci cel mai bine, tu predici mai bine, tu faci mai multe miracole, tu ai mai mare ungere. Și toată manipularea și autopromovarea. Toate dușmăniile pe care le păstrăm în inima noastră atunci când altcineva e promovat sau e reunoscut înaintea noastră. Dar felul în care Domnul mi le-a arătat le făcea să pară atât de mizerabile. Atât de mizerabile! Și am plâns și am plâns și la un moment dat eram așa de absorbit în durerea mea, încât El Și-a ridicat vocea și mi-a zis: „Taci și ascultă!” Și am tăcut. Și a continuat, a continuat, a continuat, descoperind tot mai multe lucruri. Până și lucrurile care păreau mici, în acel moment au apărut atât de putrezite. Și mă simțeam de parcă stăteam în fața scaunului judecății. Totul era scos afară. Și a trebuit să spun: „Oprește-Te! Oprește-Te! Accept totul!” Dar El nu Se oprea. De fapt, la un moment dat, am spus: „Îmi pare rău! Îmi pare rău! Îmi pare rău!” Și El a spus: „Taci!” Și nu vorbeam tare, vorbeam în inima mea. El mi-a zis: „Taci și ascultă!”

 

Și pe măsură ce continua, mă gândeam: „Cu siguranță că am fost înșelat! Toată vremea asta credeam că Îi slujesc lui Dumnezeu și eram așa de mizerabil pe dinăuntru. Cu siguranță că am fost înșelat. Diavolul m-a făcut prizonier cu mult timp în urmă.” Și în acel moment, m-am gândit la miracolele la care eram martori. M-am gândit la vindecări. M-am gândit la toate acele lucruri minunate. Și dintr-odată, inima mea s-a prăbușit. M-am gândit: „Diavolul m-a înșelat în așa hal, încât m-a folosit să facă minuni falsificate, să facă lucruri despre care credeam că Dumnezeu le face. Și totuși, în tot acest timp, era diavolul.” Și vocea a tăcut un moment. Și apoi mi-a spus: „De ce îți imaginezi așa ceva?” Și apoi mi-a zis: „Eu nu fac minuni pentru că tu ești vrednic. Fac minuni pentru că Îmi iubesc poporul, înaintea căruia tu stai ca să predici. Dar n-ai citit niciodată că vor veni la Mine în acea zi și vor spune: <În Numele Tău noi am făcut minuni, am scos afară draci și am proorocit.> Și Eu le voi spune: <Plecați de la Mine, voi toți, care lucrați fărădelege. Niciodată nu v-am cunoscut.> Să nu depinzi de miracole ca să-ți evaluezi vrednicia. Vrednicia ta nu stă în semne și minuni și în slujire. Eu fac minuni pentru că îi iubesc pe oameni. Și Numele Meu nu va fi lăsat niciodată fără o mărturie pe Pământ.” El mi-a zis: „Nu ai citit niciodată că fără sfințenie, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu?” Nu e vorba de miracole. E vorba de sfințenia care vine de la Dumnezeu. Apoi mi-a spus un pasaj din cartea Evrei. După ce tocmai fusesem mântuit, după două zile după ce m-am întors la Dumnezeu, El mi-a dat acest pasaj: Evrei 1:9.

 

Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te -a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.“

 

Iar eu erau proaspăt creștin și am avut un vis în care cineva îmi spunea: „Acesta este un dar de la Domnul.” Și mi-a dat o bucată de hârtie pe care era acest verset – în vis. Apoi Domnul Mi-a vorbit în acea vizitare și mi-a zis: „Ai început bine. De ce te-ai întors? Ai început cu ochii la Mine, dar pe măsură ce ai devenit mai familiar, ți-ai mutat privirea la oameni. Nu ai mai căutat aprobarea Mea. Ai început să cauți aprobarea oamenilor. Pentru că oamenii nu cunosc secretele inimii tale, ei te tot aprobau și îți arătau cât erau de uimiți de viața ta. Dar ție nu ți-a păsat de Mine. Eu îți cunoșteam inima. Ai început bine. Ce te-a făcut să te întorci? De ce ți-ai luat ochii de la Mine? Vreau să știi că oamenii nu dețin raiul, ci doar Tatăl Meu deține raiul. Iar El va judeca drept ca un Judecător drept. Și va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” Mi-a dat un pasaj din Apocalipsa 3. În versetul 1 spune:

 

“,,Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: ,,Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.

Veghează, şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.

Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.”

 

El mi-a spus: „M-am uitat la tine de la început până la sfârșit și nu am găsit nimic acceptabil înaintea Tatălui Meu. Îți dau un sfat: Pocăiește-te. Uită de tot ce ți se părea valorors. Renunță la visele tale, renunță la drepturile tale, renunță la tot ce ți se pare valoros și caută Fața Mea. Smerește-te. Vino fără nicio pretenție. Vino fără nimic și smerește-te. Îți spun că este vrednic de laudă să moștenești mântuirea, viața veșnică. E de ajuns. E mai presus de orice alt lucru cu care ai putea să o compari.” Mi-a vorbit despre acel om care a găsit o comoară pe câmp și a mers și a vândut totul și a venit și a cumpărat terenul. Și apoi a spus: „La asta te chem. Renunță! Renunță! Renunță la tot ce credeai că e prețios! Și apoi vino, ca să pot avea milă de tine. Dacă te pocăiești cu adevărat, te voi aduce înapoi, te voi restaura și te voi face purtătorul meu de cuvânt.” Iar apoi a spus: „Dar ascultă… Prietenii tăi… Am ceva împotriva fiecăruia dintre ei. Spune-le să se pocăiască.” Apoi a zis: „Du-te și spune persoanei acesteia: asta e ceea ce văd în viața ei.” Și mi-a dat detalii. Apoi a zis: „Du-te spune persoanei acesteia: asta e ceea ce văd.” Nu vreau să fac aceste lucruri publice, pentru că ele aparțin unor persoane specifice, dar mi-a vorbit despre opt parteneri și mi-a dat câte un mesaj pentru fiecare, inclusiv pentru sora care era acolo cu mine. Și m-am întors și i-am chemat pe toți. Era timpul pentru cină. Fuseserăm acolo toată după-amiaza. Ochii îmi erau umflați de la plâns. Toată fața îmi era umflată. I-am chemat pe toți și le-am spus: „Uitați ce mi s-a întâmplat.” Le-am spus totul referitor la mine. Și apoi am început să le vorbesc la fiecare dintre ei și părea că izbucnise iadul. A fost tânguire, tânguire, tânguire…

 

Au ieșit la iveală secrete despre care ei credeau că nimeni nu mai știe. Și dintr-odată erau confruntați cu probleme despre care credeau că nimeni nu va afla niciodată. Erau ascunse bine înlăuntrul vieților lor și Dumnezeu le-a pus înaintea lor. Nimeni nu a luat cina în acea zi. Nimeni nu a avut poftă să mănânce. Nimeni nu a dormit în acea noapte. În acea noapte părea că lumea devenise prea îngustă, prea mică… căutai un loc în care să te rogi și ziceai: „Nu am pace aici.” Mergeai în alt loc și simțeai: „O, Doamne!” Plângeau tare la un moment dat, altădată gemeau, altădată șopteau. Nimeni nu voia să fie în preajma altcuiva. Dacă cineva venea lângă tine, voiai să pleci de acolo. Simțeai că totul era respingător. Pentru prima dată în viața mea am simțit că nu există nimic pe pământul acesta care să fie demn de atenție. Nimic! Nimic! Și plângeam și ziceam: „Doamne, dacă mi-ai mai da încă o șansă, promit să trăiesc pentru Tine și doar pentru Tine.” Dimineața mi-am luat Bilbia și un mic bidon de apă și am zis: „Mă duc în munți. Dacă vrea cineva să vină cu mine, să vină, dar nu vă așteptați să vă slujesc. Eu o să-L caut pe Domnul pentru mine însumi. Dacă vreți să veniți, mergeți să-L cautați pe Dumnezeu pentru voi înșivă.” Așa că câțiva au venit cu mine. Două persoane au rămas cu o sora a noastră care era bolnavă. Așa că am urcat… era un lanț muntos… am urcat cât de sus am putut și am intrat în junglă. Nici măcar nu știam cine deținea terenul. Și am mers pur și simplu acolo. Ne-am găsit un loc și ne-am așezat acolo. Nu aveam nici acoperiș, nici adăpost. Am început să ne rugăm. De dimineața până seara. Și iarăși de dimineața până seara. Ne adunam numai dimineața și întrebam: „A primit cineva un mesaj de la Dumnezeu?” „Nu.” „Ok. Mergeți înapoi și căutați-L pe Domnul.” Îmi aduc aminte că după două zile de rugăciune non-stop – zi și noapte – eram așa de obosit, eram epuizat. Mi-am pus Biblia ca pernă sub cap ca să dorm și cred că am stat acolo întins timp de cinci minute. Și-i puteam auzi pe ceilalți gemând, alții implorând. Și am zis: „Cine sunt eu să dorm, când alții gem și caută Fața Ta?” A trebuit să mă ridic și să continui să umblu și să zic: „Doamne, ai milă de noi!” În acea zi ne-am adunat toți fără să trebuiască să facem semn nimănui. Ne rugam și a început să plouă. A trebuit să ne ascundem Bibliile și toți plângeam. Plângeam ca niște copii mici, fără cuvinte, numai plâns, plâns, plâns. Și după ce s-a oprit ploaia, Duhul lui Dumnezeu a venit peste noi. Și Domnul a început să vorbească prin unul din noi. Și El se adresa tuturor, dar în același timp se adresa fiecăruia în parte și a vorbit despre lucruri foarte adânci, legate de chemarea și destinul fiecăruia dintre noi, aducându-le aminte oamenilor de lucruri care li s-au întâmplat când încă erau copii micuți. „Aduceți-vă aminte când vi s-a întâmplat aceste lucruri. Eu eram. Aduceți-vă aminte când vi s-a întâmplat acest lucru. Eu eram.” Și dintr-odată am realizat că probabil am fost mântuiți când eram adulți, dar Dumnezeu ne arăta: „Eu eram cu voi, chiar și atunci când erați copii și creșteați. Aduceți-vă aminte de asta. Eu eram. Aduceți-vă aminte aici. Eu te-am protejat de asta. De ce te-ai întoarce de la Mine?” Și în acea zi, în lacrimi, ne-am rededicat Domnului și am simțit pacea Domnului venind peste noi și bucuria Domnului întorcându-se la noi. Și am început și Îl lăudăm pe Domnul și să strigăm către Domnul și să simțim bucuria Domnului cum ne acoperă. Dar Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Nu te opri din postit. Stai în starea asta. Urmează să-ți vorbesc despre biserica Mea.”

 

Cam cinci zile mai târziu – obișnuiam să petrec cam șase ore singur pe plantația de banane – într-una din acele zile – eram singur și era în jur de ora 3 după-amiaza – mă rugam și stăruiam, mai ales în legătură cu viața mea, fiindcă acel șoc era încă în viața mea. Și în timp ce continuam, dintr-odată am simțit că acea prezență a venit din nou peste mine. Așa cum se întâmplase cu o săptămână în urmă. Și am început să tremur. Eram așa de speriat. Fiindcă nu știam la ce să mă aștept. A continuat să crească și să fi din ce în ce mai intensă și continuam să tremur. Curând nu mai puteam să-mi mișc corpul. Nu mai puteam vorbi. Parcă tot trupul îmi era paralizat. De data aceasta nu am văzut lumina. Dar stăteam acolo și tremuram și în duhul meu mă închinam și mă închinam și ziceam: „Doamne, ai milă de mine.” Apoi… am simțit că cineva aproape de mine a scos un suspin foarte, foarte adânc. Apoi a vorbit. Și a început cu Isaia 1:2.

 

Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: ,,Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.

Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.“

Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…

 

Așa a început. Când a sfârșit acele cuvinte, s-a oprit. Nu eram sigur la început, dar am simțit că cineva plângea. Și apoi a început să vobească, spunând: „Îți voi spune despre poporul Meu, despre biserica Mea.” Și a început să vorbească despre Biserică. Și vorbea despre cum El a plătit prețul întreg, cum El a fost jertfa noastră de ispășire, cum a plătit totul și cum noi suntem eliberați, cum ar trebui să trăim o viață complet liberă, răscumpărată și împlinită. „Dar poporul Meu… poporul Meu s-a întors de la asta. Poporul Meu a ales să meargă înapoi și să trăiască din nou viețile lor omenești, prin efort omenesc, dorințe omenești, înțelepciune omenească și voință omenească.” Și a continuat să descrie lucrurile pe care noi le facem în Numele Lui, dar după căile noastre și prin eforturile noastre. Și a spus: „Slujitorii Mei, predicatorii Cuvântului și-au vândut sufletul pentru lucruri lumești, așa că ei vorbesc dintr-un duh lumesc și îi consolează pe oameni în pacatul lor, în loc să cheme pe poporul Meu înapoi la Mine. Ei le spun: <E ok. E ok să trăiești în felul în care trăiești.>” Și mi-a spus: „Mulți dintre oamenii Mei nu cunosc bucuria iertării, fiindcă nu au fost conduși niciodată cu adevărat într-o pocăință adâncă și predare completă Mie. Li s-a spus că e ok să trăiască după voia lor proprie și să facă tot ce vor. Și inima Mea suferă, pentru că văd ce face dușmanul cu ei.” A citat din Isaia 1:5, care spune:

 

“Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!

Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate, şi nealinate cu untdelemn”

 

Mi-a zis: „Poporul Meu trăiește într-o rană deschisă. Sunt atât de multe răni, atâta amărăciune și de aceea recurg la tertipuri unii împotriva altora. Oamenii trăiesc în egoism, din cauza durerii din viețile lor. Și Mă doare, pentru că vindecarea Mea e completă, rănile Mele sunt în stare să vindece. Dar poporul Meu s-au mulțumit să trăiască în rănile lor, în amărăciunea lor, în lipsa lor de speranță și li s-a spus că asta e totul. La asta se reduce mântuirea. Vezi, Eu am plătit pentru tot. E o lucrare terminată. Dar ei au ales să trăiască sub nivelul ei.” Și a continuat să spună: „Dar inima Mea e îndurerată, fiindcă ziua Domnului e aproape. Vine ziua!” Și a început să descrie ziua: „E o zi de agonie. E o zi de tânguire. E o zi pe care nu o poate suporta niciun om.” De dragul timpului vreau să folosesc niște versete și să definesc acea zi. Când Domnul a început să vorbească despre acea zi – nici nu știu cum să descriu asta – auzeam vocea cuiva care vorbește, dar apoi auzeam o voce care câteodată vorbea și altădată plângea. Și zicea: „Vine ziua și inima Mea plânge pentru poporul Meu. Fiindcă poporul Meu nu e gata. Poporul Meu nu e nici măcar e aproape de a fi gata. Și Mi se rupe inima pentru ei. Eu am făcut totul ca să-i eliberez. Eu am făcut totul. Nu au nevoie de nimic altceva, decât de ceea ce a fost făcut deja.”

Vă rog întoarceți cu mine la Țefania 1:10-18:

 

„În ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigăte de jale la poarta peştilor, urlete în cealaltă mahala a cetăţii, şi un mare prăpăd de dealuri.

Văitaţi-vă locuitori din Macteş. Căci toţi cei ce fac negoţ sînt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sînt nimiciţi cu desăvîrşire.

În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: ,Domnul nu va face nici bine nici rău!`

Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.“

Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.

Ziua aceea este o zi de mînie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întunerec şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trîmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

Atunci voi pune pe oameni la strîmtoare, şi vor bîjbăi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sîngele ca praful, şi carnea ca gunoiul!

Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să -i izbăvească, în ziua mîniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.”

 

Aceasta este doar una dintre descrierile Zilei Domnului. Când El îmi descria, câteodată aveam viziuni. Vocea îmi vorbea, dar vedeam și viziuni. Am văzut o persoană care spunea că timpul e aproape. Când Domnul vorbește despre Ziua Domnului, vorbește despre acea zi finală de judecată, de reglare a conturilor, în care îi va răsplăti fiecăruia după ce a făcut. Dar ziua Domnului nu se limitează la asta. Ziua Domnului este, în același timp, chiar ziua cea din urmă după care vine sfârșitul. Și nu știu cât poate dura acea perioadă: ar putea fi ani, ar putea fi câteva decenii. Dar El spunea: „Vremurile de pe urmă, acele zile de pe urmă vor veni cu multe încercări, majoritatea dintre ele vor veni urmând problema banilor, urmând materialismul, și întreaga chestiune a supraviețuirii.” Și a spus: „Dacă poporul Meu nu își va pune întreaga lor încredere în Mine, dacă nu se vor abandona complet Mie, nu vor putea suporta încercările din zilele de pe urmă. Se vor compromite, vor ceda presiunilor, în special presiunilor financiare. Va fi multă trădare, atât în lume, cât și în biserică și în familii. Și va fi foarte multă presiune la care nu va putea rezista nicio ființă umană. De aceea sufăr și Mă doare pe dinăuntru. Sunt poporul Meu și îi iubesc. Și nu pot să stau numai pe margine și să Mă uit cum dușmanul îi asediază în felul acesta.” Și a continuat descriind – dacă citiți 1 Tesaloniceni 5, unde spune din nou în Noul Testament: „Când vor zice: ,,Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei; şi nu va fi chip de scăpare.” Dar apoi spune: „Dar voi nu sunteți copii ai întunericului, voi ați fost chemați la viața veșnică și ați fost chemați la o speranță veșnică.” Și a spus: „Totul a fost făcut. Totul a fost plătit. De ce te-ai pune într-o poziție în care să te compromiți, în care să fii stăpânit?” Vă aduceți aminte ce scrie în Biblie. Isus Cristos a venit la Ioan Apostolul, în Apocalipsa capitolul 2 și 3 și i-a dat mesaje către biserici și în fiecare dintre acele mesaje spune: „Celui care va birui îi voi da asta…” Și Domnul mi-a zis: „Biruința trebuie obținută, trebuie să stai tare pe poziții. Și când totul a trecut, tu să rămâi în picioare. Oamenii au nevoie să se trezească.” Treziți-vă și pășiți în moștenirea deplină a ceea ce a fost făcut la cruce. Există putere în cruce. Există putere în sânge, în Numele Lui ca să ne ajute să biruim. Nu e nevoie să stăm în picioare prin propriile noastre puteri, înțelepciune și efort. Dar atâta timp cât încerci să trăiești viața asta prin înțelepciunea ta, puterea și eforturile tale, prin căile tale omenești, vei fi stors. Ne vom compromite, vom fi apucați de frică. Unul dintre duhurile timpurilor din urmă de care vorbea Isus Însuși… Oamenii vor leșina de frică, frică și confuzie. Și continuă și spune: „În acea zi toate lucrurile ascunse din inima oamenilor vor fi descoperite.”

 

Și apoi mi-a spus: „Ai văzut cum au ieșit la iveală secretele vieților lor? Exact asta se va întâmpla. Orice lucru secret va fi scos la iveală.” Și mi-a spus: „De aceea M-am arătat ție, ca să te fac un martor și o voce pentru națiuni. Du-te la națiuni, la poporul Meu, care sunt chemați după numele Meu și spune-le: <Pocăiți-vă și întoarceți-vă. Veniți înapoi la Domnul care a murit și a înviat. Părăsiți căile voastre omenești și predați-vă complet Lui.>”

 

El a vorbit atunci ceva ce ne-a vorbit din nou în ultimele câteva luni: despre a fi roditor și a nu fi roditor. Atât de multe lucruri se fac în biserică în Numele Domnului care sunt lipsite de roade. Atât de mult efort, atât de multă investiție și foarte puține roade. Asta e doar fiindcă toate se fac prin eforturi omenești și după căi omenești. El a zis: „Puterea mea e suficientă. Duhul Meu e suficient. Cel mai mare păcat pe care l-au făcut poporul Meu, cel mai dureros dintre toate e că L-au respins pe Duhul Meu și și-au creat propriile lor experiențe pe care le-au numit Duhul Sfânt. Și-au creat propriile senzații și și-au creat impresii pe care le numesc Duhul Meu.” Și a spus: „Aceasta e cea mai mare durere a vieții Mele. Știu că în puterea ta nu poți umbla pe acestă cale, de aceea ți-am trimis un ajutor, Darul Tatălui. Când Îi întorci spatele, întorci spatele speranței.” Ieremia, capitolul 2, versetul 13:

 

,Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă?` ,Atunci pentru ce a ajuns de pradă?`

,Căci poporul Meu a săvîrşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu ţin apă.`

 

Practic, asta e ceea ce spune Domnul Bisericii. E normal ca Biserica să fie sclava puterilor lumii, a puterilor diavolului, a puterilor păcatului și ale firii pământești? Nu am fost noi răscumpărați? Nu a plătit El prețul? Nu ne-a dat El puterea Duhului Sfânt, ca să ne ajute să biruim? Atunci de ce am ajuns de jaf? Tot ce ne cheamă Dumnezeu să facem nu se referă neapărat să ne pocăim de fapte sau de actele greșite. Ci El spune: „Lasă căile tale omenești și vino la Mine. Ia viața Mea. E gratuită. Trăiește în căile Mele. Trăiește ca unul care a încetat să mai trăiască pentru el însuși și acum trăiește pentru Cel care a murit și a înviat pentru El. Adoptă viața care a fost trimisă din cer pe pământ cu o misiune.” E a spus: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Și spune clar: „Nu mai putem trăi pentru noi înșine, ci să trăim pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi.” Frate și sora, nu există niciun efort uman care va putea vreodată îndeplini standardele Domnului. Nu. Nici măcar cel mai sincer efort. Și când ne predăm și umblăm în acea dragoste de legământ a lui Dumnezeu, El face în noi nespus și negrăit de mult, cu mult mai mult decât ce putem noi cere sau chiar imagina. El ne face să biruim dincolo de imaginația noastră. Acolo unde am eșua și ne-am întoarce înapoi – dacă inima e dedicată și spui: „Doamne, sunt complet al tău, viața mea nu mai e a mea, viața mea îi aparține lui Cristos. Nu voi trăi pentru niciun alt scop decât pentru scopurile lui Dumnezeu. Și nu voi trăi după nicio altă lege în afară de legea dragostei, a dragostei necondiționate” – dacă ne dedicăm la așa ceva și murim față de orice alt considerent, Dumnezeu ne susține chiar și în slăbiciunile noastre. Acolo unde inima noastră ar da greș, acolo unde speranța noastră în noi înșine ar da greș, unde credem că nu putem reuși, harul ne înfășoară și cumva ajungem să fim reenergizați, credința noastră reînnoită. Ne uităm înapoi și știm: „Dacă ar fi fost propria mea putere, decizia mea, știu că aș fi căzut acolo, dar într-un anume fel, mâinile Lui m-au susținut și m-au scos de acolo cu bine. M-au susținut.”

 

Domnul mi-a spus: „Una dintre cele mai mari, cele mai mari ispite din zilele din urmă va fi duhul imoralității.” Dușmanul știe asta. Orice alt păcat – puteți citi asta în 1 Corinteni 6 – orice alt păcat făcut de oameni este în afara trupului lor, dar păcatul curviei și al adulterului este înăuntrul corpului. Te face una cu cel cu care comiți adulterul și distruige, corupe și murdărește templul Domnului. Dar în zilele din urmă, acest păcat va pătrunde ca o furtună, va trece prin toate națiunile și va deveni din ce în ce mai acceptat până și în biserică. Imoralitatea, perversiunile și tot felul de păcate sexuale. El mi-a spus: „Avertizează poporul Meu. Avertizează poporul Meu: fugiți de rău, fugiți de răutate.”

 

Voi citi acest ultim pasaj – Țefania capitolul 2:1-3:

 

„Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea-ca pleava trece vremea-până nu vine peste voi mînia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.„

 

Preaiubiților, timpul este scurt. Cel care vine, vine curând și ne cheamă la El. Îmi aduc aminte că El mi-a spus că ziua aceea nu e o zi de bucurie nici măcar pentru El. El zicea: „Inima Mi se rupe când Mă gândesc la poporul Meu care va fi smuls în acea zi. De aceea strig: <Întoarceți-vă la Mine.> De aceea te trimit pe tine. Nu judeca poporul Meu. Nu-i condamna. Spune-i că nu-i condamn, ci îi chem să se întoarcă la Mine.” Fugiți de mânia care vine în ziua Domnului. Fugiți de puterile întunericului, care caută să pună stăpânire pe voi. Fugiți de voi înșivă. Fugiți! Este refugiu în Numele Domnului. Numele Domnului este un turn tare. Cei neprihăniți fug la el și sunt scăpați.

 

Vreau să mă rog ca Dumnezeu să aducă revelație în inimile voastre. Preiubiților, există o responsabilitate de a birui. El spune: „Celui ce va birui îi voi da să șadă pe tronul Meu, la fel cum Eu am biruit și am șezut pe tronul Tatălui Meu.” Vreau să vă rog un lucru. Nu știu ce ați luat din această mărturie. Dar știu un lucru: că există un destin în viața voastră. Nu sunteți un accident pe pământ. Nu sunteți aici doar ca să mergeți împreună cu mulțimea. Există un destin dinainte ca tu să te naști. Înainte să fii în pântecele mamei tale, El te cunoștea. Dinainte de a te naște, El te-a pus deoparte. Există un destin, există un scop de îndeplinit în anii care rămân în viața voastră. Dacă puteți spune ca Pavel: „Tot ce era de preț pentru mine am considerat o pierdere și le-am considerat o pierdere, ca să-L urmez pe El, ca să-L câștig pe El, ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă aseamăn cu El până la moarte.”

 

Când vii în acel loc al abandonării de sine, când spui: „Doamne, restul vieții mele este pentru un singur lucru: să apuc ceea ce m-a apucat pe mine. Vreau să apuc ceea ce m-a apucat pe mine. Iartă-mă pentru trecut. Îți mulțumesc că nu mă condamni. Dar astăzi mă întorc. Renunț la viața mea omenească, la înțelepciunea mea omenească, la strădaniile mele omenești, la eforturile mele. Aleg să trăiesc în viața lui Cristos. Aleg să trăiesc în credința că eu sunt mort, iar El e viu.” Dacă vă simțiți așa astăzi, vă rog să vă ridicați în picioare. Vă rog să veniți înaintea Domnului cu umilință și spuneți-I: „Doamne, Îți mulțumesc că mi-ai dat oportunitatea ca urechile mele să audă astăzi. Îți mulțumesc că Îți pasă să ajungi până la mine, indiferent care ar fi circumstanțele.” Și vă rog să vă ridicați mâinile spre Tatăl și vărsați-vă inima înaintea Lui. Vorbiți cu El cum ar vorbi un copil cu tatăl lui. Deschideți-vă inima și spuneți-I: „Doamne, sunt aici, eu sunt copilul Tău, răscumpărat cu sângele, cu mila Răscumpărătorului meu Isus Cristos. Vin pentru că Tu mă iubești. Vin pentru că Ție Îți pasă de Mine. Eu nu Te cunoașteam, dar tu mă cunoașteai. Eu nu Te căutam, dar Tu m-ai căutat. Când eu eram încă un dușman, Tu Ți-ai dat viața, Doamne Isuse. Tu ai murit pentru mine pe când încă nici nu știam că Tu mă iubești.” Ridicați-vă mâinile și inimile spre Tatăl și începeți să Îl chemați pe Cel care vă iubește, chemați-L pe Cel Căruia Îi pasă de voi, chemați-L pe Cel care spune: „Nu-Mi pasă de ce s-a întâmplat în trecut, poți fi schimbat, poți fi răscumpărat, poți fi restaurat, poți fi reînnoit în Numele Lui Isus.” Doamne, Tată, în puterea Duhului Sfânt, chemăm Numele Tău sfânt chiar acum, chemăm Numele Tău în Numele lui Isus Cristos. Lasă ca sângele Fiului Tău să curgă peste noi și adu curățire, adu curățire, adu curățire peste noi. Biblia spune că ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin mărturisirea gurii lor. Doamne, Tată, fă ca fiecare jug al dușmanului, orice plan rău prin care dușmanul a încercat să ne facă să trăim după căile noastre, să ne împiedice de la a fi roditori, roditori la maxim, să fie rupt azi, în Numele lui Isus, în Numele lui Isus, Amin. Vărsați-vă inimile, vărsați-vă inimile și începeți să-L chemați. Doar începeți să-L chemați. Eu cred că harul este aici ca să rupă orice jug pe care dușmanul l-a adăugat peste viața voastră, orice poveri, orice voal pe care l-a adus. Este har și este har suficient să ne elibereze. În Numele lui Isus. Îți mulțumesc, Doamne. Dragă Duhule Sfinte, ne rugăm chiar acum pentru puterea de restaurare care vine de la Tine, Doamne. Tu ești ajutorul nostru, Tu ești Învățătorul nostru, Avocatul nostru. Fără Tine nu putem face nimic. Iartă-ne că ne-am întors de la Tine, ne-am întors de la izvorul apelor vii, ne-am întors la puțuri care nu pot ține apă. Iartă-ne, Împărat al Împăraților, o, Doamne, că am creat experiențe și le-am numit Duhul lui Dumnezeu. Tată, când Tu ne-ai dat Duhul Tău, El e disponibil chiar și acum. Mă rog, în Numele lui Isus, să vii. Vino, Duhule Sfinte. Vino, Duhule Sfinte. Vino cu puterea Ta de restaurare.”

https://isusedomnul.wordpress.com/pocainta/

 

 

0 25 -Tefania 1; 7. „Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu!  by john Fischer

  

Tefania 1; 7. „Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.

 

         Prorocul Tefania vorbea unui popor rebelios.Avem dovada In Cuvant cand poporul argumenta nu asculta de poruncile Domnului.Tefania avea din partea lui Dumnezeu acest mandat de a comunica cu acest popor. Cu alte cuvinte, sa trasmita acestui popor ceia ce Dumnezeu avea de spus.Dar Tefania nu se putea face Inteles In galagia pe care poporul Il facea.Poate galagie la modul literal dar mai ales la modul spiritual. Adica, neavand o liniste si pace launtrica nu puteau primi cuvintele pe care Tefania le aducea din partea lui Dumnezeu.Nu e cu nimic diferit In zilele noastre. Intr-o Inima agitata, tulburata, din pricina pacatului nu poate nimeni sa auda Cuvintele lui Dumnezeu.Am stat de vorba cu cineva In privinta cum citim Cuvantul.I-am spus ca citirea cuvantului cu o inima agitata nu ne aduce niciun beneficiu spiritual.Si mi-a dat dreptate. Iata dece Prorocul tefania le spune aceste cuvinte;Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Sau cu alte cuvinte, fati liniste In interiorul tau.

 

         Israelitii erau deseori inconstienti ca ei se afla In prezenta lui Dumnezeu.Asa citim In Exod 29;45. Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi voi fi Dumnezeul lor. Cu alte cuvinte, Voi sunteti In prezenta Mea.Daca Israeliti de odinioara erau galagiosi ne supusi lui Dumneezu, Ignorand prezenta lui Dumnezeu In mijlocul lor ,nu e cu nimic mai diferit azi printre cei ce se strang laolalta. Ignorand prin atitudinile lor prezenta Domnului Hristos.Matei 18;20. Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sînt şi Eu în mijlocul lor.“Iata deci, ca omul orcare ar fi el nu este supus lui Dumnezeu.Natura lui pacatoasa si instinctul lui rebelios,l-a Indepartat de Dumnezeu. Tefania a fost obligat sa intervina sa le spuna aceste cuvinte;Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Cine sa le spuna celor de azi ca ei se gasesc In prezenta Domnului Hristos? Nu e un Tefania care sa le atraga atentia.Dar Dumnezeu a avut In vedere ca sa nu lase fara un Indrumator In Adunarea celor rascumparati.Si le-a dat o calauza pe Duhul Sau cel sfant.

 

Advertisements

 

REPORT THIS ADPRIVACY

 

         Asa cum printre Isreliti era Tefania ca Proroc,asa este Duhul Sfant In Adunare, chiar daca este ignorat cum era si Tefania ignorat In Adunarea lui Israel. Printre ei erau si  unii care iesisera cu ei din Egipt.Numeri 11;4. Adunăturii de oameni, cari se aflau în mijlocul lui Israel, …..Tot asa se gasesc si azi In mijlocul celor care se strang In jurul Domnului Hristos ca rascumparati ai Lui.Acestia care nu tac, care creiaza animozitati printre Frati. Cuvantul Domnului este abatut din atentia celor care vin sinceri sa asculte cate ceva din acest Cuvant sfant al lui Dumnezeu. Iata ce anunt vroia sa le aduca In atentie Prorocul Tefania;Căci ziua Domnului este aproape, Despre care zi vorbeste Tefania poporului? Indraznesc sa spun ca facea o prorocie care anticipa venirea Domnului Hristos.Cand mai citim de ziua Domnului o mai asociem si cu Isaia 34; 8. Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.

 

         Am mai putea sa asociem si cu venirea Domnului Hristos In contextul acestui verset. căci Domnul a pregătit jertfa,Iarasi as spune ca e vorba de Jerfa pe care avea sa o aduca Domnul Hristos. A fost pregatita de Dumnezeu ca prin aceasta jerfa sa fie eliberati toti aceia pe care Ii are In vedere Dumnezeu sa-i mantuiasca.Apoi, mai e o zi a Domnului cand cei mantuiti Isi amintestc de moartea Domnului Isus.Ap, Ioan, vorbeste de ziua Domnului cand spune;Apocalipsa1;10. În ziua Domnului eram în Duhul. Si In Vechiul Testament se vorbeste des de ziua Domnului.Căci ziua Domnului este aproape, Pentru Israeliti,Personal Inteleg ca Tefania ar putea sa aduca In atentie venirea lui Mesia.Dar In ansamblul Scripturi, daca ne uitam la cei din dispensatiunea harului, Zia Domnului este In primul rand cea de care spune Ioan In Apocalipsa.Sau mai este numita si ziua a saptea.Geneza 2; 2. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Sau mai citim si In;Deutronom 5;14. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău:   

 

     As Indrazni sa spun  ca Tefania proroceste de ziua cand Dumnezeu va Incheia toate socotelile cu vechea creiatie si cu egzistenta omului pe acest pamant.Citim In continuare de o jerfa.căci Domnul a pregătit jertfa,Aceste cuvinte ma Indreptateste sa spun ca este vorba In prorocie de Domnul Isus.In vechime, In Vechiul Testament, era vorba de mai multe jerfe pe care poporul le aducea la templu.Cand citim de Jerfa la singular este destul de clar Cuvantul prin Prorocul Tefania se refera la Jerfa suprema a Domnului Isus.Dumnezeu avea In vedere sa mantuiasca din mijlocul lui Israel precum si dintre neamuri suflete care sa constituie poporul lui sfant.Iata ce citim In Romani 9;25. după cum zice în Osea: „Voi numi «popor al Meu», pe cel ce nu era poporul Meu, şi «prea iubită», pe cea care nu era prea iubită.Personal Inteleg ca este vorba de Biserica lui Dumnezeu pe care Ap, Pavel o Infatisaza ca Mireasa a Domnului Hristos.26. Şi acolo unde li se zicea: «Voi nu sînteţi poporul Meu», vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.“Fii sau Copii ai lui Dumnezeu.

 

Advertisements

 

REPORT THIS ADPRIVACY

 

         Iata ce citim In Ev, dupa Ioan; Ioan 1; 12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă(sa se numeasca) copii sau fii ai lui Dumnezeu; Deci, ce a adus cu ea aceasta jerfa pregatita de Dumnezeu Tatal In Fiul Sau?.A creiat, a nascut, a eliberat,un popor care sa fie al Lui nu temporal ci vesnic.Asa cum vede Ap, Pavel Insuflat, directat, de Duhul Sfant ca fiind Biserica celor Intai nascuti. Evrei 12;23. de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi,Inteleg ca, aceasta Jerfa a fost facuta de Domnul Hristos ca Mire pentru Mireasa Lui.Cei ce aveau sa fie nascuti din nou,sa devina Copii sau Fii ai lui Dumnezeu. Pe dealta parte acestia sa fie Mireasa a Mirelui Isus.Ap, Pavel este destul de clar In privinta aceasta. Iata ce citim In Efeseni 5;25…….a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,Am mai adus In atentie acest loc cand a venit vorba de aceasta Intrebare ;Pentru cine a facut Fiul lui Dumnezeu sacrificiu suprem?.

 

         Cu toate ca sunt multi daca nu chiar cei mai multi care nu realizeaza acest adevar . Asta din lipsa de cercetare, aprofundare a Cuvantului. Sau, as spune ca,acestia citesc Cuvantul cu ideei preconcepute mai dinainte care le face o Intelegere eronata,gresita.Tefania aduce In atentia ca;ziua Domnului este aproape, Avea In vedere Dumnezeu o zi cand Il v-a trimite pe Fiul sau pe pamant sa aduca aceasta jerfa care e a Lui, a Domnului. Domnul v-a fi pus pe altar (Cruce) ca acolo sa se termine cu pacatele care-i condamna pe cei pentru care El venise. Adica, pentru cei pe care Dumnezeu Tatal Ii dadea Fiului ca Mireasa.Ioan 6;44.Iata dece citim cine asteapta pe Mire ca sa se reantoarca si sa-si ia Mireasa.Apocalipsa 22; 17. Şi Duhul şi Mireasa zic: 20.Vino, Doamne Isuse! Personal I-mi permit sa spun ca;Inteleg din aceste cuvinte ca Numai Duhul si Mireasa zic vino Doamne Isuse. Duhul care locuieste In cei rascumparati si care acestia asa cum am mai spus fac parte din Mireasa slavita a Domnului Hristos fiind In ateptarea Intalniri cu Mirele.Poate se vor gasi si unii daca nu chiar cei mai multi care sustin contrariu cu privire la venirea Domnului Hristos. Fie vorba de  venirea Lui pentru prima data, sau, a doua venire.

 

         Versetul se termina cu aceste cuvinte;Şi-a sfinţit oaspeţii.Cei care fac parte din aceasta Mireasa au fost sfintiti de Domnul Dumnezeu prin aceasta jerfa pregatita de El In Fiului Sau. Dece sunt numiti oaspeti? Pentruca pentru Cer ei sunt oaspeti. Viata pe care au trait-o a fost una pamanteasca. Acum a venit timpul sa participe la nunta ca oaspeti ai Cerului nu ai nunti.Asta pentru un timp. Pentruca Cerul si Pamantul va dispare. Si se vor cobora pe un Pamant nou unde vor locui Impreuna cu Mielul.Asa citim In Apocalipsa.Apocalipsa 21;2.Si sa nu uitam ca Insusi Domnul Isus pe pamant purta mai multe Indentitati. Ca Fiul omului, Mielul lui Dumnezeu Lumina lumi si altele.Nu poti sta la masa ne sfintit. Si sfintirea a fost facuta aici pe pamant Inainte de a ne Intalni pe norii cerului In trupuri de slava.1 Ioan 3; 2. Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.Spuneam cu alta ocazie ca, Cerul nu are nevoie de suflete ne sfintite, asa cum Inteleg  unii ca pot Intra In Cer prin ceia ce fac ei.Tefania Indraznesc sa spun ca vedea anticipat Nunta Mielului.

https://fischerdotcom.wordpress.com/2017/07/09/tefania-1-7-tacere-inaintea-domnului-dumnezeu/

 

0 24 -Cartea profetului Ţefania

Recapitulare:

 

Data trecută am studiat cartea profetului Naum („mângâiere”). Naum ne aminteşte prin profeţia lui că Dumnezeu este la fel de credincios ameninţărilor Sale precum este şi promisiunilor Sale. Dacă cel ce-l sfidează nu le primeşte pe acestea, va avea parte oricum de primele.

Profeţia lui Naum asemenea celei a lui Iona priveşte un singur subiect: soarta cetăţii Ninive. Este oferită sub forma unui poem de o excelentă calitate.

Deşi s-au pocăit la propovăduirea lui Iona totuşi după nu mai puţin de un secol cei din Ninive devin mai răi şi mai cruzi şi necruţători, şi cad sub pedeapsa divină prezisă de Naum. Acesta le mustră aspru mândria, oprimarea, idolatria, brutalitatea şi cruzimea, pronunţând distrugerea lor finală sigură. În acelaşi timp profeţia sa aduce mângâiere Iudei asediată şi ameninţată de aceştia.

Revelaţiile cuprinse în cartea lui Naum întregesc tabloul revelaţiei caracterului lui Dumnezeu. Cele două atribute mila şi mânia lui Dumnezeu sunt prezentate echilibrat. Bunătatea şi asprimea Lui ies la iveală în ambele. Astfel, Dumnezeu este milos faţă de cel ce se pocăieşte, dar neîndurător şi aprins în mânia Lui în faţa răutăţii trufaşe.

Ninive a fost luată de babilonieni aşa cum a prezis Naum. Printr-o viitură. O profeţie de un detaliu deosebit. Până şi culoarea uniformelor şi scuturilor babilonienilor este prezisă.

Acesta este caracterul integru, necompromiţător al lui Dumnezeu: El face ce spune. Dreptatea Lui nu este păcălită de strâmbătatea pocăinţei închipuite a omului.

A spus că va judeca Ninive dacă nu se pocăieşte. N-a adus roade vrednice de pocăinţa ei, şi a judecat-o în cele din urmă.

O scurtă ştire paralelă cu subiectul nostru : marţi 05.09.2000 la Jurnalul de ştiri de la ora 14,00 s-a anunţat că oraşul românesc Baia Mare s-a înfrăţit cu nimeni altul decât oraşul Mosul din Irak, fosta cetate biblică Ninive. Am văzut că această iniţiativă a fost foarte salutată de presă?

Astăzi ne apropiem de cartea profetului Ţefania. Se găseşte după cartea lui Habacuc şi înainte de cea a lui Hagai. Găsiţi-le pe acestea şi o să o găsiţi şi pe cea a lui Ţefania. Vă îndemn în modul cel mai serios să o şi citiţi.

 

„Cântecul de lebădă”, „profetul celui de-al 11-lea ceas”

Fiindcă vremea scrierii profeţiei este situată exact înaintea robiei babiloniene profeţia lui a fost numită de unii, „cântecul de lebădă” al împărăţiei lui David, iar el „profetul celui de-al 11-lea ceas”. După aranjamentul Scripturilor evreieşti, Ţefania este chiar ultimul dintre profeţii dinaintea luării în robia babiloniană. Ne mai rămâne Ieremia de studiat.

Ţefania este un profet urban care-şi concentrează mesajul pe Iudea şi capitala ei, Ierusalimul.

 

Cine este cel ce-a scris-o?

 

Profetul „mic” care urmează în ordine cronologică lui Naum este Ţefania.

 

1:1 Cuvântul Domnului, care fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.

 

Numele lui Ţefania dacă este tradus înseamnă „Iehova/Domnul a ascuns”, sau „Domnul ascunde, tăinuieşte” (ocroteşte).

 

Se presupune că Ţefania şi-a dobândit numele pe vremea când Amon şi Manase, fiul său, au fost regi în Iudea, moment în care tânăr fiind credinţa lui în Dumnezeul lui Iacov a fost pusă la grea încercare. Dar Domnul l-a ferit şi l-a ocrotit de persecuţia regilor răi ai Iudeii şi l-a ridicat să le proorocească. De aceea, lui i-a fost dat acest nume.

 

Genealogia lui

Ţefania ne demonstrează că beneficiază de o genealogie impresionantă, în acest fel identificându-se pentru noi mai bine decât oricare alt profet.

 

Profetul Ţefania este cel căruia i se poate atribui trezirea din timpul regelui Iosia

De ce ne-a înşiruit o asemenea „carte a neamului” său? Cred că un motiv pentru care a înşiruit patru generaţii (fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, v.1) este ca să vedem că el vrea să calce pe urmele unuia dintre cei mai buni împăraţi ai Iudei: stră-străbunicul său, împăratul Ezechia. Unul care a iniţiat nişte reforme spirituale în Iudea şi care a căutat să-l asculte pe Domnul. (în felul acesta fiind posibil să fie rudă şi cu Iosia, împăratul din vremea lui)

 

Este evident că legătura de rudenie cu familia împărătească l-a făcut să fie ascultat la curte. Dumnezeu îşi plasează copiii acolo unde se găsesc cei mai tari de urechi la auzul cuvintelor Sale.

 

Este adevărat că Ţefania este un profet de spiţă împărătească („un sânge albastru”, cum se spune) dar să observăm că referirea nu o face la orice împărat al Iudeii ci la unul dintre cei mai evlavioşi cu un scop. Şi anume, că el va milita să influenţeze casa regală din vremea lui în a sluji şi urma pe Domnul aşa cum a făcut-o stră-străbunicul lui, regele Ezechia. Este ca şi cum le aduce aminte contemporanilor, nu de cine este el, ci de cine este Cel căruia se cuveneau să-i slujească: Domnul Dumnezeul lui Ezechia, un rege bun care a introdus multe reforme în Iudea. Una a fost aceea de a curăţi altarul de aramă înlăturat de Ahaz şi înlocuit cu copia unuia idolatru din Damasc, întâmplare la care se pare profetul Mica a fost martor.

 

Alţi „Ţefania”.

În Scriptură sunt menţionaţi mai mulţi Ţefania. Unul a fost un profet pe vremea lui Ieremia (Ier.21:1). Un altul este menţionat în 1Cronici 6:36 şi o menţiune interesantă face profetul Zaharia în profeţia lui când îl numeşte pe Iosia, „fiul lui Ţefania” (Zaharia 6:10). Să fie vorba de „fiul lui spiritual” deoarece el l-a încurajat să fie un împărat evlavios?

 

Locul de unde a scris-o nu mai este deloc misterios devreme ce se trage din familie împărătească. Este Ierusalim, cetatea sfântă.

 

Vremea profeţiei

 

Din primul verset Ţefania precizează timpul în care a proorocit şi anume, în timpul domniei lui Iosia (640-609), al 16-lea rege al Iudeii şi unul dintre puţinii regi buni care au condus regatul de sud.

 

Ţefania 1:1 Cuvântul Domnului, care fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.

 

Scrisă când Iudea se complăcea încă în idolatrie şi răutate — înainte de reforme

Nu se ştie precis în ce moment în timpul domniei lui Iosia Ţefania şi-a scris cartea profeţiei sale. Din moment ce se menţionează nişte practici păgâne (idolatre) (1:4-9) mulţi sugerează o dată anterioară anului 621, debutul reformelor religioase ale lui Iosia prin care a îndemnat poporul să revină la o închinare adevărată lui Dumnezeu. Un lucru este clar: Ţefania a proorocit înainte cu câţiva ani de venirea Zilei de judecată a Iudeii, invazia şi robia babiloniană. („Manualul Biblic” al lui Halley o aproximează la vreo 20 de ani după, alţii la vreo 50)

 

În acelaşi timp este perfect posibil ca profeţiile lui Ţefania să fi intervenit mai târziu în timpul domniei lui Iosia, în răstimpul dintre momentul declanşării reformelor lui Iosia şi momentul în care tot poporul le-a răspuns.

 

Conform notiţelor lui MacArthur, în anul 628 în. de H. Iosia a dărâmat toate altarele Baalilor, a ars oasele profeţilor falşi şi a sfărâmat idolii sculptaţi, iar în anul 622 a fost găsită Cartea Legii. Aşadar este foarte probabil ca Ţefania să fi profeţit între 635 şi 625, date care-l fac contemporan şi cu Ieremia.1

Să vedem ce ne spun cărţile istorice despre Împăratul Iosia.

 

1 Împăraţi 22

 

1 Iosia avea opt ani când s-a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat.

2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga.

3 În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:

4 ,,Suie-te la marele preot Hilchia, şi spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul.

5 Să se dea argintul acesta în mâinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,

6 anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.

7 Dar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit. „

8 Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: ,,Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.

9 Apoi logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului, şi a zis: ,,Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.”

10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: ,,Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.

12 Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:

13 ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”

 

I s-a mişcat inima.

2 Regi 22:19 Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –

 

Cronici 34

 

1 Iosia avea opt ani când a ajuns împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim.

2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta nici la stânga.

3 În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în doisprezecelea an, a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.

4 Au dărâmat înaintea lui altarele Baalilor, şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui, cari erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe,

5 şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul.

6 În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon, şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor,

7 a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf, şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

8 În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţit ţara şi casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă casa Domnului, Dumnezeului său. …

…

29 Împăratul a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim.

30 Apoi s-a suit la Casa Domnului, cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi Leviţii, şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului, care se găsise în casa Domnului.

31 Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui, şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta.

32 Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor.

33 Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel, şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.

 

Toate acestea este foarte posibil să fi fost îndemnat să le facă de către profetul Ţefania.

El se poate credita cu impulsul iniţial al trezirii spirituale care s-a înfiripat pe vremea acestui împărat. Dar ceea ce este mai lăudabil la Iosia este faptul că nu numai că a luat măsuri drastice pentru a înlătura idolatria (oare, a reuşit să o facă şi în inimile oamenilor? Se pare că, nu.), dar mai important decât orice, lui Iosia i s-a mişcat inima faţă de Domnul Dumnezeu şi a influenţat poporul să facă la fel şi să se întoarcă la El, încheind un legământ în această privinţă cu el în Casa Domnului.

 

Reţeta sigură a tuturor trezirilor spirituale adevărate

Unde vă amintiţi că s-a întâmplat ceva asemănător? Vedem în Scripturi că de fiecare dată la „găsirea” Cărţii Legii, la citirea şi interpretarea ei, se produc treziri spirituale veritabile:

 

Neemia 8:1-6 Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel. Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s-o înţeleagă. Era întâia zi a lunii a şaptea. Ezra a citit în carte de dimineaţă până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cărţii Legii. Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lângă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stânga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam. Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus de cât tot poporul. Şi când a deschis-o, tot poporul s-a sculat. Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicând mâinile: ,,Amin! Amin!” Şi s-au plecat şi s-au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pământ.

 

Neemia 8:8-9 Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră. Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: ,,Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plângeţi.” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii.

 

După care au repus ordine în închinarea Israelului.

 

La fel i-a binecuvântat cu trezire în vremea lui Iosia. Preotul Hilchia a găsit „o carte”. Logofătul Şafan i-a citit-o împăratului şi împăratul…

 

2 Regi 22:11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.

2 Regi 22:19 ,Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –

 

Ori de câte ori „se regăseşte” această Carte se produce revitalizarea spirituală a copiilor lui Dumnezeu, mult căutata „trezire” despre care scriem, vorbim şi ne rugăm, dar n-o avem.

 

Context politic internaţional

Din punct de vedere extern balanţa puterii începea să se încline în favoarea Babilonului. Slăbirea influenţei Ninive-ului asupra Iudei, pentru prima dată în 50 de ani i-a adus un element de independenţă. Din acest motiv dorinţa regelui Iosia de a rămâne liber şi de a se scăpa de bir l-a forţat să intre în conflict cu Faraonul Neco al Egiptului, conflict care i-a şi adus moartea.

 

2 Regi 23:29 Pe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte; şi Faraon l-a omorât la Meghido, cum l-a văzut.

2 Cronici 35:21-22 Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: ,,Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele, ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, cari veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.

 

Se pare că Iosia nu prea l-a ascultat pe Dumnezeu în întâmplarea de mai sus şi nu prea a dat dovadă de înţelepciune.

 

Context intern (să facem o analiză şi din punct de vedere intern)

Din punct de vedere intern, domniile de circa 50 de ani a fiului lui Ezechia, Manase, şi a nepotului său, Amon (de 2 ani) au lăsat urme atât de adânci încât nici chiar reformele radicale ale lui Iosia nu le-au putut şterge. Răul făcut de aceşti regi răi de dinaintea lui Iosia a fost atât de profund încât reformele nu i-au ajutat pe locuitorii Iudei şi Ierusalimului să se schimbe fundamental, în cele din urmă au atras judecata lui Dumnezeu asupra naţiunii lor.

 

„Too late”

Din păcate, reformele acestea au intervenit prea târziu şi se pare că înlăturarea exterioară, fizică, a idolatriei (prin distrugerea la ordinul împăratului a stâlpilor idoleşti, a altarelor şi a chipurilor cioplite şi zugrăvite) nu a condus şi la înlăturarea ei din inimile oamenilor. Nu este ceva pentru care împăratul poate fi învinuit, ci trebuie observată încăpăţânarea şi rebeliunea spirituală a Ierusalimului pe care o descrie profetul:

 

3:2 ,,Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire. Ea n-ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.

 

Iată un început „ţâfnos” la acest profet pe nume Ţefania.

 

1:2-3 ,,Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul.” ,,Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul.”

 

„Ăsta-i un început bun.” Aceasta a fost prima mea reacţie când am citit prima dată cartea. Oare de ce este atât de brutal Domnul Dumnezeu? De ce este atât de „supărat” pe creaţia Lui?

 

Înlăturarea „pietrelor de poticnire”, a celor „răi”

Profeţia lui Ţefania debutează prin a descrie împlinirea îndepărtată a Zilei Domnului (un concept complex) când toată creaţia va suferi consecinţele mâniei Sale descoperite împotriva păcatului şi va simţi efectele judecăţii Sale drepte pe Pământ. Nimeni nu va mai întreba în aceea zi „unde este dreptatea?” pentru că Dumnezeu o va face vizibilă pentru tot Universul.

 

Ceea ce este cel mai interesant din acest debut al profeţiei lui Ţefania sunt expresiile „voi nimici…pietrele de poticnire şi pe cei răi împreună cu ele” – O idolatrie disimulată.

 

Aşa cum am văzut înlăturarea externă a statuilor şi chipurilor cioplite şi zugrăvite nu constituie neapărat soluţia infailibilă pentru idolatria existentă în inima omului. Iată ce spune profetul Ezechiel căruia Domnul i-a descoperit problema mult mai profundă a idolatriei omului:

 

Ezechiel 14

2 Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

3 ,,Fiul omului, oamenii aceştia (liderii Israelului) îşi poartă idolii în inimă, şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire. Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?

4 De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui-dacă va veni să vorbească proorocului, – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui,

5 ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, cari s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.’

6 De aceea, spune casei lui Israel: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Întoarceţi-vă, şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre.

7 Căci orice om din casa lui Israel, sau din străinii cari locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, – dacă va veni să vorbească unui prooroc, ca să Mă întrebe prin el, -Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.

8 Îmi voi întorce Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn şi de pomină, şi-l îl voi nimici cu desăvârşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

 

De trei ori se pomeneşte de purtatul idolilor în inimă. Eu văd un proces al decadenţei operând aici. Idolatria trebuie să fie mai profundă decât pare.

 

Aşadar pare destul de evident că una dintre principalele cauze ale asprei judecăţi a lui Dumnezeu asupra lor este idolatria (existentă sub mai multe forme, după cum bine observăm acum.) a acestui popor al Iudeii şi a locuitorilor Ierusalimului. Copiii lui Dumnezeu se închinau dumnezeilor Canaanului, Asiriei şi Amonului şi-l neglijau pe Dumnezeul lor, dovedindu-se vinovaţi de infidelitate spirituală. Ca şi lui Solomon, idolii popoarelor le-au abătut inima de la relaţia cu Domnul Dumnezeu lor.

 

„Malcam” — este străvechiul Moloh (Milcom) a cărui închinare a fost cea mai abominabilă dintre toate. Acesta era un idol al canaaniţilor a cărui închinare au preluat-o şi copiii lui Israel la intrarea în ţara lor. Traducerea directă a numelui este „rege”. Aici Moloh este numit „împăratul lor” (v.5).

Ştiţi ce fel de jertfe i se aduceau lui Moloh?

 

Cauze ale pronunţării judecăţii

 

O consecinţă a „purtatului idolilor în inimă” este letargia şi apatia în relaţia cu singurul Dumnezeu Adevărat. Pentru că iată cum îi descrie Ţefania pe cei ce suferă de ea.

 

Ţefania 1

4 ,,Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,

5 pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar cari jură şi pe împăratul lor Malcam,

6 pe cei ce s-au abătut de la Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.

 

„S-au abătut de la Domnul, nu caută pe Domnul şi nici nu întreabă de El.”

Acestea sunt acuzaţii grave care denotă apostazia religioasă în care se complace Ierusalimul. Apostazie manifestată prin închinarea la idoli (rămăşite ale lui Baal), astrologie (cei ce se închină pe acoperişurile caselor; la urma urmei unde se montează telescoapele? Fără să se înţeleagă că nu sunt de acord cu privitul la stele prin intermediul acelui instrument.) şi la Moloh.

 

Ba mai mult ajung să susţină o enormitate fără pereche, ca unii care-l cunosc pe Dumnezeul Viu şi Adevărat. Parcă-i aud pe unii dintre cei ce odată frecventau de zor biserica noastră, ridicau mâinile în închinare şi ne acopereau pe toţi cu vocea, iar acum bat bulevardul plictisiţi.

 

1:12 În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: ,Domnul nu va face nici bine nici rău.’

 

Dacă ei sunt aşa, sunt aşa fiindcă Domnul nu mai lucrează în viaţa lor, spun ei, dând vina pe El.

 

Domnul nu mai este activ în viaţa şi istoria lor, spun ei. Ţefania le vorbeşte acestor oameni şi le demonstrează opusul — aceasta este „liniştea” dinaintea furtunii. — Domnul va lucra în judecată.

 

Această atitudine a constituit o insultă supremă adusă Dumnezeului lor (pentru care îi va judeca) care i-a ridicat ca şi naţiune şi care a acţionat în toată istoria lor în favoarea lor. Chiar şi aproape irevenţioasele întrebări ale lui Iov sunt preferabile acestei religii glaciare, plictisite a copiilor lui Iacov. Aşa cum multe căsătorii se destramă din lipsa de interes reciproc a partenerilor, care adesea duce şi la infidelitate, tot aşa şi ei au ieşit din relaţia lor cu Dumnezeu şi i-au întors spatele.

 

„Se bizuiesc pe drojdiile lor” (v.12)

Observaţi şi mai atent cum îi descrie Ţefania, prin inspiraţie divină, pe astfel de oameni (nu pot să nu mă gândesc la cei abătuţi în inimă de la Domnul şi care sunt despărţiţi de noi în părtăşia creştină şi despre care toţi ne întrebă „ce fac?”.) .

 

„Drojdii” provine de la un cuvânt evreiesc care înseamnă a păstra sau a conserva. Era folosit pentru drojdiile vinului (sedimentele) de la obiceiul de a lăsa vinul pe drojdii pentru a fi astfel mai bine păstrat.

 

Ieremia 48:11 Moabul, era netulburat din tinereţea lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, şi nu i s-a schimbat mirosul.

 

Ideea este preluată de profet şi folosită pentru a-i descrie pe oamenii care prin a se „aşeza pe drojdiile” lor se mulţumesc cu experienţele lor vechi, cu cunoştinţa lor religioasă acumulată, cu credinţa lor veche, cu starea lor spirituală învechită, care îşi creează un sentiment fals de siguranţă şi posedă o spiritualitate amăgitoare care cred că-i va feri de mânia lui Dumnezeu (nota mea) căci observaţi că spun, „Domnul nu va face nici bine nici rău.”

 

Se ştie că uneori drojdiile formau o crustă sau o pătură pe fundul vasului prin aceasta indicându-se şi împietrirea şi întărirea inimii celor ce se bizuie pe bogăţiile lor, trăiesc fără nici o grijă în mijlocul adunării sfinţilor (Amos 6:1) şi nu vor să se schimbe — să crească în sfinţenie (Ps.55:19).

 

De partea cealaltă, a bea drojdiile este un semn al unei suferinţe cumplite.

 

Teodor Macavei

 

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | următoarea pagină

https://www.rcrwebsite.com/zephania1.htm

…………………(cont.)

 

Ca o încununare a tuturor acestor probleme stă apatia spirituală a celor mulţi. Aşa cum stă vinul pe drojdiile lui şi stagnează tot aşa nemişcaţi şi letargici sunt unii în credinţa lor. Aceştia nu neagă existenţa lui Dumnezeu prin cuvinte, dar o fac prin fapte (ateism practic), crezând că este lipsit de putere, sau cel puţin, inactiv.

 

Rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ferească de blestemul unei inimi împietrite. spune Andrew Bonar.2

 

Ţefania continuă să prevestească judecata asupra locuitorilor Ierusalimului şi Iudeii:

 

7 ,,Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu. Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.

8 În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voivozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.

9 În ziua aceea, voi pedepsi şi pe toţi cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpânului lor.

10 În ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigăte de jale la poarta peştilor, urlete în cealaltă mahala a cetăţii, şi un mare prăpăd de dealuri.

11 Văitaţi-vă locuitori din Macteş. Căci toţi cei ce fac negoţ sunt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sunt nimiciţi cu desăvârşire.

 

„Pragul” (casei Domnului, stăpânul lor) se credea că posedă puteri supranaturale datorită prăbuşirii asupra lui în trecut a unui idol filistean numit Dagon.

 

Găsim explicaţia acestei superstiţii în,

 

1 Samuel 5:1-5 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon. A doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui. Şi a doua zi, sculându-se dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decât trunchiul. De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

 

„Macteş” (1:11) probabil era o celebră piaţă de afaceri a Ierusalimului. Un loc asemănător burselor din zilele noastre. Ce spune profetul aici seamănă cu a prevesti nenorocire afaceriştilor (crah financiar) de pe Wall Street-ul din New York. Precis mesajul său nu a provocat prea mare plăcere bogătaşilor şi comercianţilor din Ierusalim.

 

Ţefania continuă prin a deplânge lipsa de integritate a conducătorilor civili şi religioşi care se folosesc de poziţiile lor în folosul intereselor lor personale:

 

3:3-4 Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt nişte lei cari răcnesc; judecătorii ei sunt nişte lupi de seară cari nu mai lasă nici un os până dimineaţa. Proorocii ei sunt uşuratici şi înşelători; preoţii ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.

 

Datorită acestor atitudini şi a multor alte cauze, Dumnezeu se ridică să-şi judece poporul Său.

 

„Domnul” utilizat de Ţefania este Numele lui Dumnezeu

Ce merită observat este şi faptul că numele lui Dumnezeu Iehova este cel folosit de Ţefania de la început la sfârşit în profeţia sa. Apare nu numai în frazele de deschidere ale cărţii, ci şi la sfârşit. Într-adevăr, în lumina acestui nume trebuie privite şi înţelese toate profeţiile sale.

 

Acesta este numele Său de legământ prin care s-a făcut cunoscut pe Sine poporului pe care şi l-a întemeiat, şi nu numele universal de „Dumnezeu”, fapt care ne confirmă că este un nume restrâns doar la cei ce-i sunt apropiaţi personali.

 

Faptul acesta are o dublă semnificaţie într-o profeţie a judecăţii şi speranţei. Judecata urmează sfidării unei relaţii personale întemeiate în mod voluntar de ambele părţi: trădarea legământului. Judecătorul lor nu este un necunoscut ci este un apropiat personal intim lor, pe care l-au trădat. În ciuda pedepsei binemeritate Domnul se descoperă lor ca şi Iehova, care deşi trebuie să-şi judece poporul totuşi nu-l părăseşte. El nu-i poate lăsa, şi nici nu rupe legământul cu ei pentru că este credincios.

 

Pe locuitorii Ierusalimului şi Iudei îi va judeca pentru idolatrie. Să mai zăbovim puţin asupra subiectului.

 

Într-o epocă tehnologică şi informaţională ca a noastră ar părea inutil să mai condamnăm idolatria. Şi totuşi este foarte oportun să ne oprim puţin asupra idolatriei. Ea este prezentă în mijlocul nostru, în jurul nostru, în afara noastră, este predominantă în marile religii creştine şi este sufletul religiilor păgâne ale lumii.

 

Definiţie: Idolatria este un devotament al inimii în care cinstea cuvenită numai şi numai Dumnezeului Bibliei este acordată unora dintre creaturile Sale, sau unor invenţii ale lor. O definiţie oferită de J.C. Ryle ce a trăit la sfârşitul sec. al XIX-lea, dar care este atât de actuală. Fie în adorarea statuilor fecioarei Maria, a icoanelor sfinţilor, sau a statuilor lui Buda, principiul fundamental al idolatriei este la lucru. În fiecare dintre aceste cazuri cinstea datorată lui Dumnezeu este deviată de la El şi îndreptată spre ceea ce nu este Dumnezeu. Oriunde se face lucrul acesta, în bisericile creştine declarate sau la altarele păgâne, înseamnă idolatrie.

 

Observaţia lui Ţefania este universal valabilă: nu este necesar ca omul să-l nege pe Dumnezeul adevărat şi pe Domnul Isus Hristos pentru a fi idolatru. Nici un pic.

 

De fapt respectul declarat pentru Biblie şi idolatria sunt perfect compatibile (şi din păcate, în inima împărţită a omului se găseşte loc pentru amândouă). Adesea se manifestă umăr la umăr. Iată de pildă cum în timp ce, într-adevăr cu indiferenţă, poporul Iudeii i se închina Dumnezeului lor, se închina la idoli, la zei falşi, la constelaţii cereşti, la plăceri şi la bani (la „macteş”).

 

Ţefania 1:4 ,,Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,

5 pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar cari jură şi pe împăratul lor Malcam,

6 pe cei ce s-au abătut de la Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.”

 

„Inima omului este cea mai productivă fabrică de idoli”, a spus un mare reformator.

 

Evreii s-au remarcat de-a lungul istoriei lor pentru această dublă venerare, atât a Dumnezeului lor (de fapt singurul adevărat) cât şi a unei mulţimi de idoli păgâni.

 

Ex.32:4-5 El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: ,,Israele iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: ,,Mâine, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului.”

 

În aceea situaţie, istorică dealtfel, copiilor lui Israel nu le-a trecut deloc prin cap să-l renege pe Dumnezeul care tocmai i-a scos din Egipt atunci când l-au înduplecat pe Aaron să le construiască un viţel de aur. Aaron punctează atitudinea lor declarând ocazia ca însemnând, „o sărbătoare în cinstea Domnului”. Cum? Făcând exact ce-i displace Domnului?

 

La fel au făcut şi pe vremea împăratului Ieroboam care nu a cerut celor 10 triburi din regatul de nord să renunţe la supunerea faţă de Domnul, ci atunci când le-a făcut viţeii de aur le-a zis:

 

1 Regi 12:28-29 După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: ,,Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele. Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan.

 

De fapt, din teama de a vedea poporul respectându-l pe David, ca rege în Ierusalim, le-a făcut „lăcaş de cult” în Betel şi Dan, în regatul Israelului.

 

Nu sunt rivalii lui Iehova Dumnezeu.

În ambele cazuri vedem că idolii nu au fost ridicaţi ca rivali ai lui Iehova, ci sub pretenţia de a fi de folos în închinarea adusă Acestuia, o punte de legătură cu Dumnezeul adevărat, exact aşa cum sunt interpretate icoanele în unele biserici şi mijlocirea sfinţilor la care se roagă unii. Însă în ambele cazuri, s-a săvârşit un mare păcat. Cinstea (onoarea) datorată doar lui Dumnezeu a fost atribuită unor opere a mâinilor noastre. Maiestatea lui Iehova a fost ofensată. A doua poruncă a fost încălcată, un act flagrant de idolatrie.

 

Ţefania vine şi declară că, din nou, a venit vremea ca Domnul Dumnezeul lor să-i judece pentru aceasta (cum a mai făcut-o în istoria lor) trimiţându-i în robia babiloniană. Principiul evident care operează în viaţa acestui popor şi care trebuie să-l reţinem noi este că, odată cu privilegiul dat şi descoperirea făcută sporesc răspunderea şi judecata de care copiii lui Dumnezeu au parte.

 

Aplicaţie: La câţi dumnezei le dăm noi cinstea şi devotamentul nostru unic? Pe câţi îi mai iubim în paralel cu Domnul? Noii „dumnezei” ai acestui veac, spun nişte buni predicatori, sunt confortul şi plăcerea. La aceştia doi, putem vedea clar că creştinii de azi nu ar renunţa nici în ruptul capului ca să mai facă un ucenic, să mai câştige un suflet.

 

Nu, noi nu ne închinăm la idoli… dar avem totuşi idoli. Mai rafinaţi, mai ascunşi, mai disimulaţi, dar totuşi nişte idoli.

 

J.C. Ryle comentează măiestru: „Să luăm notă de următorul fapt: este timpul să renunţăm în mintea noastră la acele concepţii generale despre idolatrie, atât de populare în zilele noastre. Noi nu trebuie să credem, cum o fac mulţi, că există doar două categorii de idolatrie. Idolatria spirituală în care omul îşi iubeşte mai mult soţia, copilul, banii, decât pe Dumnezeu, şi cea publică, grosolană, în care omul se pleacă înaintea unui chip de lemn, piatră sau metal fiindcă numai atâta ştie. Putem să fim siguri că idolatria este un păcat care ocupă un domeniu mult mai vast decât acestea. Ea nu este o caracteristică a ţărilor necreştine despre care am auzit şi care o deplângem la întâlnirile misionarilor noştri, şi nici nu este un aspect limitat la inimile noastre pe care-l mărturisim la scaunul îndurării… Dimpotrivă este o ciumă care bântuie în biserica Viului Isus Hristos mai acut decât îşi imaginează unii. Este răul, care asemenea omului păcatului (fărădelegii) se „înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, se aşează în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”.

 

2Tes. 2:4 potrivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

 

Este păcatul împotriva căruia trebuie să punem strajă permanentă inimilor noastre şi împotrivă căruia Isaia a spus:

 

Is.66:3 Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câne, cine aduce un dar de mâncare, este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie, este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor…

 

Acesta este păcatul care a atras unele dintre cele mai severe judecăţii asupra bisericii vizibile. A adus asupra Israelului armatele Egiptului, Asiriei, şi Babilonului. A cauzat risipirea celor zece seminţii, a incendiat Ierusalimul, a dus Iuda şi Israelul în robie. A atras asupra bisericii toate relele proferate de Domnul în cele şapte scrisori către biserici ale Apocalipsei şi explică letargia şi apatia de care suferă astăzi.

 

Este ceea ce decretează Domnul prin intermediul lui Ţefania:

 

Ţefania 2:11 Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.”

 

Apoi, mai târziu, prin Zaharia:

 

Zaharia 13:2 În ziua aceea-zice Domnul oştirilor-voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat.

 

Printre temele care se ies în evidenţă în cartea lui Ţefania avem:

 

1. Ce fel de zi va fi Ziua Domnului?

 

Ţefania abundă în descrieri ale acestei zile:

 

Ţefania 1:7-18

7…

14 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare. Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.

15 Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime,

16 o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

17 Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea ca gunoiul.

 

Cu câteva zeci de ani mai târziu multe din ameninţările prevestite de Ziua Domnului s-au împlinit odată cu invazia babiloniană şi ducerea în robie a Iudeii. Totuşi multe aspecte ale acesteia nu s-au împlinit, de aceea se aşteaptă o împlinire deplină a ei la sfârşitul vremurilor.

 

2. O prevestire a judecării tuturor neamurilor pământului

 

Ziua Domnului are şi o dimensiune mondială, nu doar una locală Ţefania arătându-ne că Dumnezeu va judeca şi alte naţiuni printre care el enumeră:

 

Filistenii:

2:4-7 ,,Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua namiaza mare, şi Ecronul va fi smuls din rădăcini. Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul Cheretiţilor. Aşa a vorbit Domnul împotriva ta, Canaane, ţara Filistenilor: ,Te voi nimici şi nu vei mai avea locuitori. Malurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori, şi târle de oi. Malurile acestea vor fi pentru rămăşiţele casei lui Iuda; acolo vor paşte; se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Domnul, Dumnezeul lor, nu-i va uita, şi va aduce înapoi pe prinşii lor de război.’

 

Moabiţii, amoniţii:

2:8 ,,Am auzit ocările Moabului şi batjocurile copiilor lui Amon, când defăimau pe poporul Meu, şi se ridicau cu trufie împotriva hotarelor lor. De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma, şi copiii lui Amon ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu veşnic; rămăşiţa poporului Meu îi va jefui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpâni. Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor. Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.”

 

Etiopieni:

2:12 ,,Chiar şi voi, Etiopienilor, veţi fi străpunşi cu sabia Mea.

 

Asirieni:

2:13 El Îşi va întinde mâna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria, şi va preface Ninive într-o pustietate, într-un pământ fără apă ca pustia. În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămânea noaptea pe coperişurile stâlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşeala de cedru va fi scoasă. Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere, şi zicea în inima ei: ,Eu şi nici una afară de mine.’ Vai. Cum s-a prefăcut în pustiu şi în culcuş de fiare. Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră şi arată cu mâna.”

Ceea s-a şi întâmplat.

 

Asupra tuturor neamurilor, în general:

3:6-8 Am nimicit neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele. Cetăţile lor sunt pustiite, nu mai au nici un om în ele, şi nimeni nu mai locuieşte în ele. Ziceam: ,Dacă ai voi măcar să te temi de Mine, şi să ţii seama de mustrare. Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa, şi n-ar veni peste tine toate pedepsele cu cari te-am ameninţat.’ Dar ei s-au grăbit să-şi strice toate faptele. ,,De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.”

 

3. Un îndemn oportun la pocăinţă

Ţefania oferă un îndemn (extrem de potrivit — Ziua Domnului bate la uşă) de a-l căuta pe Domnul cât mai este vreme:

 

Ţefania 2:1-3 Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea-ca pleava trece vremea-până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”

 

„Ziua Domnului” este soluţia aleasă de Dumnezeu şi comunicată profetului pentru a o face cunoscută poporului acesta vinovat de o perfidie nemaiîntâlnită.

 

Dacă vă amintiţi profetul Amos vorbeşte de răspunderea ce o poartă cei ce-i aparţin Lui. Tocmai de aceea Domnul va pune capăt acestor abateri. Nu ar fi fost drept ca Israelul să beneficieze doar de relaţia lor stabilită cu Dumnezeu prin legământ şi să fie poporul legământului Său fără să aibe parte de o judecată mai aspră ca Neamurile. Binecuvântarea Sa depindea de ascultarea lor, şi nu de legătura istorică şi ereditară.

 

5. Perspectiva optimistă a Zilei Domnului

Totuşi aceea zi nu este doar una de judecată, ci şi una de speranţă şi răsplătire. De aceea, pe lângă avertismentele severe de judecată Ţefania oferă şi promisiunile restaurări şi binecuvântării.

 

Ţefania 3:18-20 ,,Voi strânge pe cei întristaţi, cari sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara. Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum. În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.”

 

Dumnezeu este atât un Dumnezeu al dreptăţii şi al sfinţeniei, judecându-i pe aceia care-i strâmbă căile, cât şi Unul al dragostei şi milei binecuvântându-i pe aceia care i se dovedesc credincioşi.

 

Din nou revine în atenţia noastră „teologia” rămăşiţei (vezi, ce se spune de un alt profet despre ea)

În ciuda perspectivei întâi deznădăjduite asupra Zilei Domnului prin judecata Sa, Domnul va păstra şi va salva o rămăşiţă, un grup mic de oameni care-i vor sluji cu credincioşie. Această nădejde este ca un adăpost în mijlocul furtunii mâniei lui Dumnezeu încurajând credincioşia celor aleşi.

 

Ţefania înseamnă „ascunsul Domnului” şi profetul vorbeşte ca şi cum ar fi fost un reprezentant al rămăşiţei credincioşilor – acei câţiva oameni care vor rămâne fideli lui Dumnezeu şi credincioşi Cuvântului său în timpul necazului care urma să vină pe pământ. Ei vor fi ascunşi, cum au fost, de Dumnezeu însuşi între popoarele pământului şi, Dumnezeu va veghea asupra lor pentru a-i păstra în credinţă în tot acest timp. Cartea profetului Ţefania scrie despre aceşti oameni, şi în special despre acea zi care vine, ziua Domnului, care este viu descrisă de către profet.

 

Ultimul capitol conţine două părţi distincte ale zilei Domnului: o zi de judecată cât şi una de restaurare. Este clar că Israelul beneficiază de binecuvântările conţinute în legământ.

 

Cei 5 „Eu voi” ai restaurării

 

1. Eu voi strânge

3:18 ,,Voi strânge pe cei întristaţi, cari sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.

 

2. Eu voi lucra

3:19 Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi…

 

3. Eu voi izbăvi (mântui)

3:19 … voi izbăvi pe cei şchiopi…

 

4. Eu voi rândui la laudă

3:19 …şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum.

3:20 …căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului

 

5. Eu voi aduce înapoi

3:20 În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; …când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.”

 

Această judecată ca şi descoperire a mâniei lui Dumnezeu asupra răutăţii lumii nu reprezintă unicul subiect al Zilei lui Dumnezeu şi nici al mesajului acestui profet. Domnul îşi va vărsa mânia asupra tuturor naţiunilor exact cu scopul de a-şi curăţi un popor al Său extras dintre toate neamurile Pământului şi care să-i cheme Numele. Acesta este conceptul „rămăşiţei”. Lucru care a fost prevăzut şi de ap. Petru:

 

1 Petru 2:9-10 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, cari odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

 

De aceea, judecata nu vedem că este tratată de Ţefania ca fiind un scop în sine. Ceva de felul, „Domnu’ distruge tot că-i mânios, asta e … n-avem cum să ne opunem” trasând astfel o perspectivă pesimistă, chiar disperată asupra existenţei, ci judecata este chiar mijlocul prin care îşi va purifica o „rămăşiţă” şi va inaugura Împărăţia Sa dreaptă în lume.

 

Această judecată de purificare (sau, curăţire), de care au vorbit şi alţi profeţi, vedem că în cartea lui Ţefania ocupă un loc central.

 

„Fiecare judecată teribilă a lui Dumnezeu din istoria lumii a fost un act sfânt de păstrare (conservare) a ei.” A.W. Tozer

 

Instituirea unui grai curat.

Acesta este calmul instituit după furtună. De trei ori profetul vorbeşte de o rămăşiţă care va fi mântuită (2:3,7; 3:12-13), şi de două ori despre întoarcerea lor din robie (2:7; 3:20) toate încununate de instituirea unui grai curat şi unitate în închinarea adusă lui Dumnezeu, două aspecte care lipsesc în zilele noastre mai ceva ca ploile în vara asta.

 

3:9 ,,Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.

 

Ieri am jucat un pic de fotbal între blocuri, lângă parc. Am fost uluit de cât de murdar poate fi limbajul unor adolescenţi ai căror părinţi precis susţin că sunt creştini ortodocşi şi că ei îl respectă pe Dumnezeu.

 

Auzim astăzi un grai curat? Avem noi unitate în creştinism? Nu. Nu. Poate Papa de la Roma să le instituie înainte de vreme? Nu. Este o treabă pe care doar Domnul o va face şi numai după judecată.

 

Marea „omisiune” cu motiv a lui Isus.

 

Comparând cu textul citit de Isus în sinagogă în Nazaret vedem că Domnul nu a citit o porţiune conţinută în profeţia lui Isaia, pasajul paralel celui din ev. după Luca, cap.4.

A uitat oare (lapsus)? Sau, l-a omis cu voie?

 

6A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, 17şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 18,,Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, 19şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20În urmă, a închis cartea, a dat -o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. 21Atunci a început să le spună: ,,Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.”

 

Isaia 61:1-2 ,,Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;

 

Putem să vedem clar că Isus nu a mai inclus intenţionat şi ultima parte a promisiunii lui Dumnezeu pentru vremurile din urmă şi care privea o „zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Nu a proclamat venirea acelei zile pentru că în momentul citirii şi împlinirii de către El a profeţiei lui Isaia El inaugura un „astăzi” care era ziua mântuirii şi nu a răzbunării lui Dumnezeu, „astăzi” care mai e valabil şi astăzi.

 

Cineva a spus că Dumnezeu nu judecă niciodată fără ca mai întâi să ofere şansa evitării mâniei Sale — cu alte cuvinte, Dumnezeu este fair-play. Este ceea ce El a făcut în Nazaret în aceea zi şi ceea ce face şi astăzi. Dar când va expira timpul harul, va inaugura ziua răzbunării.

 

Ţefania este cel rânduit de Dumnezeu să reia această temă a Zilei de răzbunare a Dumnezeului nostru, chiar Isus Hristos Însuşi a vorbit pe larg de ea descriind mai mult iadul decât cerul în lucrarea Sa pământească şi ambii prevăd venirea ei sigură.

 

Totuşi între timp, Dumnezeu să le deschidă mintea şi inima la cât mai mulţi ca să fugă de mânia acesta ce vine. Acum, pentru fiecare din noi se pot împlini prematur aceste cuvinte ale profetului care privesc soarta viitoare a Ierusalimului:

 

Ţefania 3:14-17 Strigă de bucurie, fiica Sionului. Strigă de veselie, Israele. Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire. În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic. Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.

 

Reţinând versetele cheie ale cărţii puteţi avea o imagine fidelă a cărţii profetului Ţefania:

 

Ţefania 1:14-18

14 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare. Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.

15 Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime,

16 o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

17 Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea ca gunoiul.

 

Ţefania 2:1-3 Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea-ca pleava trece vremea-până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”

 

Ţefania 3:14-17 Strigă de bucurie, fiica Sionului. Strigă de veselie, Israele. Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire. În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic. Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.

 

1. John F. MacArthur, Jr., The MacArthur Study Bible, (Dallas: Word Publishing) 1997.
2. Bonar, Andrew A., Memoirs of McCheyne, (Escondido, CA: Ephesians Four Group) 1999.

 

Teodor Macavei

 

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | 1

https://www.rcrwebsite.com/zephania2.htm

 

 

 

0  23 -Luca 17:21 – Împărăția este în voi

cu Ionut Cazan  

Luca 17:21 – Împărăția este în voi

 

Nicio altă vorbă de-a lui Isus nu este mai neînțeleasă și mai distorsionată interpretărilor ca cea din Luca 17:20-21 „Iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntru vostru”. Comentariile moderne ne oferă multe variante de interpretare, totuși, în mod tragic, cea care are cea mai mare sens lipsește cu desăvârșire dintre acestea.

 

În acest pasaj din Luca17:20-27 Isus corectează o distorsiune a așteptărilor evreilor în modul cum aceștia credeau că va veni împărăția lui Dumnezeu. În secolul întâi, fariseii simpatizau cu mișcarea zeloților care distorsionau raportarea la Lege și Profeți. În locul unei încrederi totale că doar Dumnezeu va aduce împărăția la final, așa cum vedem în profeți, a fost introdus un amestec al nădejdii care includea puterea omului în cooperare cu puterea lui Dumnezeu care urma să aducă promisiunile împărăției și a veacului viitor.

 

Contextul acestei gândiri avea ca fundament revolta Macabeilor din istoria evreilor, acolo unde s-au conturat ideile că Dumnezeu va unge un urmaș al lui David care va aduna o armată și va veni din pustie sau din cămăruțe ascunse (conspirând împotriva Romei), crescând astfel în putere iar cu aprobarea cerului va aduce împărăția lui Dumnezeu. Astfel de mișcări ale revoltelor erau foarte populare în vremea Domnului Isus, chiar Baraba fiind un insurecționist (instigator de revolte) care fusese prins de romani și în mod tragic eliberat chiar în locul Domnului.

 

Vedem acest context și în Fapte 5 când Gamaliel ne aduce aminte:

 

Căci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patrusutedebărbaţi.Elafostomorât,şitoţiceiceîlurmaserăaufostrisipiţişinimiciţi. După el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi.

 

În Fapte 21 vedem o nouă relatare despre istoria zbuciumată din vremea lui Isus când Pavel este asemănat pe nedrept cu un instigator:

 

Nu cumva eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe

 

cei patru mii de naționaliști extremiști?”

 

Domnul Isus spune că Împărăția lui Dumnezeu nu va veni cu semne exterioare ale oamenilor astfel încât să zicem: „Uite-o acolo! Uite-o aici!” ci ea va veni prin puterea și în vremea hotărâtă de Dumnezeu. Isus îi avertiza pe cei din vremea lui asupra acestor distorsionări datorită iluziei neprihănirii propii sau a puterii omului în aducerea promisiunilor lui Dumnezeu.

 

Căci se vor ridica Hristosi mincinoși și vor face semne mari și minuni până acolo încât

 

să înșele dacă va fi cu putință pe cei aleși.

 

Dacă vor zice: Iată-l în pustie! (sub înțelesul revoltelor naționaliste cu un pretins lider

 

mesianic), să nu vă duceți acolo!

 

Iată-l în odăițe ascunse! (conspirațiile liderilor tot pentru revolte) să nu credeți! era

 

contextul de interpretare al acestor spuse ale Domnului Isus.

 

Spus în mod simplu, perspectiva Fariseilor despre Ziua Domnului devenise distorsionată. Aceștia nu erau îndeajuns de apocaliptici, pierzându-și răbdarea, încrederea și inima că Dumnezeu va fi credincios promisiunilor sale chiar dacă în prezent nu se vedea acest

 

lucru.

 

Revenind la pasajul inițial, ce putem spune totuși despre afirmația: „Împărăția lui

 

Dumnezeu este înlăuntru vostru”?

 

Haideți să o înțelegem rând pe rând.

 

Fariseii întreabă: Când? va veni împărăția deci nu întreabă: Ce este împărăția? (socotind că înțelesul a rămas același cu definirea nădejdii și împărăției din profeți. Astfel, disputa lor cu

 

Isus era cum va veni împărăția și nu ce este împărăția.

 

Dacă Isus redefinește împărăția spunând că a venit înlăuntrul lor (în inimile lor) avem o problemă teologică. Isus nu doar că reinterpretează scrierile profeților (ceea ce ar fi în dezacord cu scripturile) ci mai spune că împărăția se află înlăuntrul vostru (cei cărora li se

 

adresa fiind fariseii care întotdeauna îi vedem împietriți față de lucrarea lui).

 

Ce putem spune însă și despre verbul „a fi” …din această expresie?

 

În funcție de context acest verb poate fi tradus și cu verbul „a veni” atunci când arată direcția

 

sau originea lucrurilor.

 

Spre exemplu în Ioan 7 vedem folosită forma acestui verb interschimbabil:

 

Noi știm de unde este omul acesta, încă când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este

 

(sau de unde vine).

 

Într-o dispută cu fariseii Isus îi întreabă: De unde este (sau vine) botezul lui Ioan?

 

De aceea, întorcându-ne în pasajul nostru inițial putem exprima mai corect traducerea deficitară din punct de vedere teologic „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntru vostru”! cu traducerea contextual-gramaticală mai corectă „Împărăția lui Dumnezeu va veni în mijlocul

 

vostru”.

 

Un alt aspect de acest pasaj este legat de ceea ce Domnul Isus continuă să spună imediat după această expresie:

 

v.24 Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

 

v.25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

v.26 Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: v.27oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în

 

corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

v.28 Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau,

 

cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

v.29 dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a

 

pierdut pe toţi.

v.30 Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

 

În timp ce Isus anunță că va suferi și va fi lepădat (taina crucii) El confirmă că va fi o zi în viitor în care, la fel cum Daniel și profeții au prevestit, Fiul Omului va veni pe norii cerurilor, cu semne cosmice (pe care doar Dumnezeu le poate face), în mod brusc și pe neașteptate pentru a aduce o judecată pentru cei nepregătiți la fel cum erau cei din zilele lui Noe și Lot.

 

Astfel, departe de a interpreta expresia inițială „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntru vostru” ca fiind ceva pozitiv și redefinit ca o realitate spirituală prezentă a inimii prin acest

 

răspuns Domnul Isus i-a pus sub acuzație pe fariseii din vremea lui că și-au pierdut trăirea credincioasă și nădejdea că Dumnezeu va aduce împlinirea promisiunilor în vremea și puterea Sa.

 

De fapt, pilda care urmează să o spună este o aplicație pentru ucenici să se roage necurmat și să nu se lase. Parafrazând cele spuse din pildă și ținând cont de contextul de atunci a-l ocupării romane, Domnul Isus le spune că ei încă trăiau sub ocupație și va fi o vreme de întârziere a venirii Împărăției și de nedreptate până la final, de aceea îi îndemna ca din locul rugăciunii să nu descurajeze ci să-i ceară lui Dumnezeu har de a fi găsiți credincioși până la sfârșit pentru că:

 

„Dumnezeu va face dreptate aleșilor lui care strigă zi și noapte către El chiar dacă întârzie. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ”?

 

În concluzie, îndemnul este să nu obosim pe cale și să schimbăm ținta nădejdii noastre căci credincios este cel ce a făcut promisiunile și cuvântul lui nu va minți chiar dacă în acest veac rău încă nu vedem și trebuie să suferim pe nedrept până în acea Zi.

 

Cu siguranță Dumnezeu își va îndreptăți atunci Numele și pe Fiul său împreună cu toți cei ce i-au fost cu adevărat credincioși.

https://www.maskilimromania.org/2-pasaje-asociate-cu-redefinirea-i%CC%82mpa%CC%86ra%CC%86t%CC%A6iei-matei-1228-i%CC%82mpa%CC%86ra%CC%86t%CC%A6ia-a-venit-peste-voi/

 

 

021 -Matei 12:28 – Împărăția a venit peste voi

cu Ionut Cazan   

Matei 12:28 – Inaugurare și redefinire sau consistență cu mesajul de judecată al profeților?

 

Dacă este vreo rostire a Domnului Isus care a devenit piatra de temelie pentru inaugurarea și redefinirea împărăției lui Dumnezeu aceasta ar fi cea din Mat.12:28.

 

„Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi”.

 

Mulți văd prin aceasta o dovadă de netăgăduit a inaugurării Împărăției prin lucrarea lui Isus manifestată prin semne și minuni.

 

Cu toate acestea, când ne uităm la tot pasajul și contextul imediat vedem o întărire a nădejdii de final și un îndemn la frica de Domnul și discernământ în a recunoaște că Isus este Fiul lui David.

 

Isus a spus aceste cuvinte: „Împărăția a venit peste voi” în contextul vindecării unui îndrăcit orb și mut (v.20).

 

Chiar mai sus, vedem lucrarea plină de putere a Domnului Isus care vindeca pe toți bolnavii (v.15) și citatul din Isaia 42:

 

„Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El.” (v.17)

 

În lumina tuturor acestor lucruri (semnele și minunile) și darea Duhului peste Isus mulțimile se întrebau „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” (v.23).

 

Totuși, Fariseii au respins toate aceste lucruri și l-au acuzat pe Isus „ca scotând draci cu ajutorul lui Satan” (v.24).

 

Astfel aceștia nu recunoșteau nici faptul că Isus era Fiul lui David (Mesia) și nici lucrarea Duhului Sfânt care se manifesta prin El.

 

De aceea, Isus clarifică că El lucrează împuternicit de Dumnezeu și rostește ca o concluzie peste aceștia: „Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi” (v.28).

 

Cui le spune Isus că Împărăția lui Dumnezeu a venit peste ei? Fariseilor…

Erau aceștia credincioși sau din contră exact extrema opusă, aceștia asigurându-și judecata datorită necredinței și orbirii inimii lor? În mod evident este ultima variantă.

 

Această expresie „a venit peste voi” este folosită în Vechiul Testament cu aspect negativ de aceea atunci când Fariseii au auzit aceste cuvinte ei înțelegeau cuvintele de condamnare rostite de Isus peste ei.

 

Haideți să vedem câteva exemple din vechiul testament

 

În contextul „binecuvântării și blestemului” (din Lege) vedem:

 

Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte. Deut.28:15

 

de asemenea Ieremia 40:3 ne spune:

„Domnul a adus și a făcut precum a zis, pentru că ați păcătuit împotriva Domnului și

 

n-ați ascultat de glasul Lui, de aceea a venit lucrul acesta asupra voastră”.

 

Țefania 2:1-2 :

 

„Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!”

 

sau ca în rugăciunea lui Daniel:

 

După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n- am luat aminte la adevărul Tău.

 

Aceeași idee a judecății divine o regăsim și în Noul Testament. Chiar Isus ne avertizează în Luca 21:34-35:

 

Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

 

Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Efeseni5:6

 

Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. 1Tesaloniceni 5:3

 

Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Iacov 5:1

 

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. Apoc.3:10

 

Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu! 1Tesaloniceni 2:15-16

 

Acesta este pasajul cel mai asemănător cu pasajul nostru inițial deoarece situația lui Pavel se potrivește aproape identic cu a Domnului Isus. Ambii sunt amenințați de evrei necredincioși și ambii declară că acțiunile prezente ale acestora le va asigura judecata finală. Convingerea este atât de clară încât chiar și timpul verbului este la timpul trecut (aceștia declarând proleptic – în avans siguranța judecății lui Dumnezeu peste cei împietriți).

 

În concluzie, cei cărora le vorbește Domnul Isus sunt fariseii necredincioși iar expresia „împărăția lui Dumnezeu a venit/sau va veni peste voi”, nu este un lucru de care cineva vrea să aibă parte, în acest context însemnând o judecată sigură.

 

Domnul Isus încheia pasajul cu întărirea judecății finale pe care a afirmat-o prin această expresie spunând despre farisei:

 

Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.

 

Mustrându-i mai apoi că au rămas împietriți la semnele pe care el le-a făcut în mijlocul lor.

 

v.41 Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

 

v.42 Împărăteasa de la miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

 

Toate aceste cuvinte ale Domnului întărind mesajul judecății finale pentru cei ce necredincioși dar și un prilej de luare aminte pentru cei ce vor să trăiască în frica de Domnul ca să moștenească viața veșnică și împărăția în Ziua Domnului.

 

Astfel, departe de a fi o dovadă pentru inaugurarea Împărăției și o interpretare pozitivă în prezent, aceste cuvinte au menirea să producă frica de Domnul în ucenici conducând la pocăință și o trăire credincioasă.

 

Confuzia inaugurării împărăției produce acel amestec care lasă credincioșii nelămuriți în ceea ce sunt chemați să facă până la venirea Împărăției dacă deja ei se socotesc ca fiind în ea.

https://www.maskilimromania.org/3-pasaje-asociate-cu-redefinirea-i%cc%82mpa%cc%86ra%cc%86t%cc%a6iei-luca-1721-i%cc%82mpa%cc%86ra%cc%86t%cc%a6ia-este-i%cc%82n-voi/

 

021 – Billy Graham – Cine a fost cel mai mare creștin ce a trăit vreodată?

By Beni Drădici

O astfel de întrebare a apărut la secțiunea de întrebări și răspunsuri de pe site-ul Asociației Evanghelistice Billy Graham, iar răspunsul a fost publicat miercuri 8 Februarie.

 

„Nu sunt doar curios”, a răspuns evanghelistul de 98 de ani, „pentru că oricine ar fi fost, mi-ar place să încerc să-i urmez exemplul”.

 

„Numai Dumnezeu ne cunoaște inimile și mințile”, a continuat Billy Graham, „și numai El știe cine l-a urmat pe Hristos cu credincioșie de-a lungul vieții. Cu toate acestea, bănuiesc că probabil ar fi vorba de cineva despre care nici dumneavoastră și nici eu nu am auzit, de cineva ce l-a urmat smerit pe Hristos, în circumstanțe foarte dificile și obscure, dar l-a iubit pe Domnul și a trăit pentru El fără să-l intereseze prețul. Isus a spus: Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții (Apocalipsa 2:10).

 

„Dar doresc să semnalez două adevăruri. În primul rând, chiar și creștinii cei mai credincioși, pe care mă îndoiesc că-i veți întâlnii vreodată, nu sunt oameni perfecți și aș fi primul care v-aș spune că nu trebuie să le urmați slugarnic exemplul. Învață de la ei, mulțumește pentru ei, aplică exemplul vieții lor în propria ta viață, dar nu face din ei un model (idol). Chiar și apostolul Pavel a spus oamenilor să nu-l urmeze dacă el nu-l urmează pe Hristos. El a spus: Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. (1 Corinteni 11:1)”

 

„În al doilea rând, numai Hristos este demn de a fi un exemplu pentru tine. El a fost Dumnezeu întrupat în om, și astfel numai El a fost perfect și fără de păcat. Dragostea Lui era perfectă. Puritatea lui era perfectă. Ascultarea Lui de Tatăl Ceresc era perfectă. Și pentru că El a fost perfect, numai El a fost capabil să ia asupra Lui păcatele voastre, și pe ale mele și să-și dea viața ca jertfă pentru mântuirea noastră”, a încheiat Graham.

 

Multe site-uri web oferă liste de creștini faimoși sau importanți din istorie. De exemplul site-ul What Christians Want To Know, are un articol intitulat: 10 of the most influential Christian leaders of all time (10 din cei mai influenți lideri creștini din toate timpurile). Această listă (care este departe de a fi completă, n.a.) include nume precum: George Whitefield, Dwight L. Moody, John Vernon McGee, dr. Martin Luther King jr, rev. Jesse Jackson, rev. Jerry Falwell, William Carey, pastorul John Leland și Billy Graham.

 

„Fără îndoială, cel mai mare lider creștin din toate timpurile a fost Isus din Nazaret, Mântuitorul lumii. De-a lungul timpului am fost binecuvântați prin influența altor adevărați lideri creștini ce au lăsat o moștenire incomparabilă cu a altora”, se mai punctează în articol.

 

„Oricare ar fi fost denominația, majoritatea sunt de acord că unii lideri creștini au avut un impact enorm în comunitatea noastră, în națiunea noastră și chiar în întreaga lume”.

 

Surse: The Christian Post; Billy Graham Evangelistic Association

https://benidradici.com/billy-graham-cine-fost-cel-mai-mare-crestin-ce-trait-vreodata1/

 

 

 

Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său

Resource by John Piper

Scripture: Zephaniah 3:

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta. Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

 

CONTEXTUL CĂRŢII ŢEFANIA

Conform Ţefania 1:1, „Cuvântul Domnului, care a fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, … pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda”. Domnia lui Iosia peste Iuda a început la 80 de ani după ce Regatul de Nord al Israelului a fost distrus complet de invazia asiriană. În aceşti 80 de ani Regatul de Sud al Iudeii nu a învaţat lecţia Regatului de Nord şi s-a cufundat tot mai mult în păcat şi rebeliune împotriva legii lui Dumnezeu.

 

În al 18-lea an al domniei lui Iosia, Hilchia, preotul, a gasit în Templu o copie a cărţii legii care a fost ignorată de decenii. Când logofătul Şafan i-a citit-o regelui, Iosia a fost devastat. S-a smerit înaintea Domnului, şi-a sfâşiat hainele şi a plâns. (2 Împaraţi 22:19)

 

În următorii 13 ani Iosia conduce o reformă extraordinară în Iuda, bazată pe legea lui Dumnezeu. A reînnoit legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (2 Împaraţi 23:3). A poruncit să se scoată din Templu toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal şi Astartea şi le-a ars în ogoarele Chedronului (23:4). A izgonit preoţii idolilor (23:5). A darâmat casele sodomiţilor (23:7). A îndepărtat caii pe care împaraţii lui Iuda i-au închinat soarelui (23:11). Și a reinstituit Paştele care a fost ignorat din zilele judecătorilor până atunci (23:22).

 

Acestea au fost zilele lui Ţefania conform cu 1:1. Aşa că atunci când citim această carte, ne-o putem imagina ca făcând parte din chemarea la reformă făcută de Iosia. Nu este nicio îndoială că profetul şi regele s-au asociat în încercarea de a-i atrage pe oameni înapoi la Dumnezeu. Cum predica Ţefania? Ce stil de predicare inspiră Dumnezeu atunci când poporul Său are nevoie de trezire spirituală şi reformă?

 

UN AVERTISMENT CU PRIVIRE LA MÂNIA VIITOARE A LUI DUMNEZEU

Tot capitolul 1 este un avertisment către Ierusalim şi o predicţie a zilei de mânie a Domnului. Versetele 2-4,

 

„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul. Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei.”

 

De ce era atât de aprinsă mânia lui Dumnezeu?

 

Versetul 8: Voievozii şi fii împăraţilor purtau haine străine, dorind să fie ca celelalte naţiuni care nu Îl cunoşteau pe Dumnezeu.

Versetul 9: Servitorii umpleau de violenţă şi înşelăciune casele stăpânilor lor.

Versetul 12: Oamenii se bizuiau pe drojdiile lor – erau ca sedimentul ce se formează la baza vinului stătut, spunând în inimile lor, „Domnul nu va face nici bine nici rău”. Dumnezeu a încetat să mai fie o realitate în vieţile lor.

CHEMAREA LA POCĂINŢĂ

Apoi, în capitolul 2 primul avertisment este urmat de o chemare sinceră la pocăinţă. Poate să fie încă o speranţă măcar pentru cei ce se pocăiesc. Versetele 1-3:

 

„Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”

 

Chiar dacă cei smeriţi din popor nu pot împiedica mânia viitoare a lui Dumnezeu, poate cel puţin vor putea fi cruţaţi când teribila zi a Domnului va veni.

 

UN AVERTISMENT CĂTRE NAŢIUNILE ÎNCONJURĂTOARE

Apoi, în 2:4-15 Ţefania plânge necazurile şi ameninţările nu doar ale Iudeii şi Ierusalimului, ci şi ale naţiunilor din lumea întreagă.

 

La vest erau cetăţile Filistia, Gaza, Ascalon, Asdod, Ecron şi neamul Cheretiţilor (v. 4-7).

La est erau ţinuturile Moab si Amon (v. 8-11).

La sud erau Etiopenii (v. 12).

Și la nord era înspăimântătoarea Asirie (v. 13-15).

Judecata se apropie pe tot împrejurul pământului. Și versetul 10 rezumă probabil cel mai bine motivul: „Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor.” Cauza principală a acestei judecaţi universale este mândria umană.

 

O ULTIMĂ ACUZAŢIE ADUSĂ IERUSALIMULUI

Dar, de teamă ca nu cumva oamenii din Ierusalim să se bucure de judecata naţiunilor Ţefania se întoarce la ei şi în 3:1-8 aduce o ultimă acuzaţie Ierusalimului. Versetele 1-2:

 

„Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.”

 

O ÎNTOARCERE SURPRINZĂTOARE

Apoi, la sfârşitul acuzaţiei sale, aşa cum se întamplă des în cărţile profeţilor, apare o întoarcere surprinzătoare. Dumnezeu pune lângă distrugerea adusă de mânia Sa, puterea recreativă a iubirii Sale. Se pare că în ciuda revărsării mâniei Sale peste întreaga lume, Dumnezeu va face două fapte măreţe datorită îndurării Sale, descrise în 3:9-20.

 

1. Promisiunea unei treziri mondiale

 

El va cauza o trezire mondială astfel încât oamenii din toate naţiunile să se întoarcă la El. Versetul 9:

 

„Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.”

 

Cu alte cuvinte Dumnezeu nu se va mulţumi doar cu distrugerea tuturor naţiunilor pământului. Scopul Său este de a fi Domn peste naţiuni. Cum se poate aceasta? Uitaţi-vă cum se termină versetul 8 şi cum începe versetul 9:

 

„Căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele. 9) Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.”

 

Cum Îşi va vărsa Dumnezeu urgia peste naţiuni şi va mistui pământul cu focul geloziei Lui şi în acelaşi timp să purifice naţiunile pentru ca toţi să cheme Numele Lui şi să Îi slujească? Aceasta este o imagine a judecaţii mondiale şi a întoarcerii tuturor naţiunilor la Dumnezeu.

 

Ţefania nu ne dă detaliile acestui fapt. Probabil că îşi imagina judecata lui Dumnezeu ca o serie îndelungată de catastrofe, pe o anumită perioadă de timp, care ajung la apogeu în distrugerea tuturor necredincioşilor. Și probabil că în această perioadă îndelungată de judecăţi, Dumnezeu lucrează printre naţiunile pământului şi la purificarea oamenilor pentru El prin predicarea Evangheliei pentru ca într-adevăr să aibă un popor pentru El din orice seminţie, de orice limbă şi din orice norod (Apocalipsa 5:9).

 

Indiferent cum intenţiona Dumnezeu să facă aceste două lucruri, trebuie să afirmăm ceea ce afirmă şi profetul: Dumnezeu nu va rămâne fără un popor de oameni aleşi dintre toate naţiunile pământului care să cheme Numele Său şi să Îi slujească. Astfel că El Însuşi îi va schimba şi le va da o inimă şi buze ca să cheme Numele Său. Acesta este primul lucru făcut de Dumnezeu în mila Lui faţă de noi, descris în 3:9-20, o trezire globală cu oameni din toate naţiunile chemându-L pe Domnul şi slujindu-I.

 

2. Promisiunea renaşterii şi a purificării

 

Cel de-al doi-lea lucru, făcut de Dumnezeu în mila Lui faţă de noi, găsit în aceste versete este renaşterea şi purificarea poporului lui Israel. Îi va îndepărta pe cei trufaşi şi va lăsa numai un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Versetele 11-12:

 

„În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt! Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.”

 

Cu alte cuvinte, nu doar că Dumnezeu va crea un popor pentru El din toate naţiunile pământului, ci El va curăţa şi purifica pe poporul Său, Israel (cf. Ioan 11:52). Îi va elimina pe cei mândri şi va ţine pentru El un popor smerit şi mic.

 

Astfel că judecăţile şi mânia anunţate în capitolele 1 şi 2 nu sunt ultimele cuvinte din profeţia lui Ţefania. Ultimele cuvinte sunt promisiunea unei întoarceri mondiale la Dumnezeu şi o redobândire a credinţei adevărate a poporului Său Israel.

 

O SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA EFESENI 3:4-6

Acum, înainte să ne uităm la extraordinara promisiune din versetul 17, să privim pentru un moment la Efeseni 3:4-6. Motivul este acela că în Vechiul Testament întrebarea cu privire la legătura dintre  cei convertiţi dintre naţiuni şi cei convertiţi din Israel, nu are un răspuns foarte clar. Ce poziţie ai tu şi eu în faţa Dumnezeului lui Israel, ca şi convertit ne-evreu? Suntem un fel de nou-veniţi în această poveste. Avem noi parte de toate binecuvântările lui Israel?

 

Pavel numeşte asta o taină, ceea ce înseamnă că la început nu a fost un lucru arătat clar. Care este răspunsul dat în Efeseni 3:4-6?

 

„Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sînt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaş făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelie.”

 

Răspunsul este că prin Evanghelie noi, Neamurile am ajuns să credem în Isus. Și prin Isus am devenit pe deplin membri ai poporului lui Dumnezeu: moştenitori ai promisiunilor lui Dumnezeu alături de evreii care cred.

 

IMPRESIONANTA PROMISIUNE DIN ŢEFANIA 3:17

Acum ne întoarcem la Ţefania. Și când citim 3:17 ştim că nu se referă doar la evreii care cred ci şi la Neamuri, care au devenit moştenitoare ale promisiunii prin credinţa în Cristos, sămânţa lui Avraam.

 

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

 

Titlul mesajului din dimineaţa aceasta este inspirat din acest verset extraordinar: „Păcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său”. Dumnezeu nu îţi face bine pentru că ar fi constrâns sau obligat. El este liber! Și în libertatea Sa, El abundă de bucurie în a-ţi face bine.  El nu mai poate de veselie pentru tine. [tr. en. El cântă de bucurie pentru tine]

 

CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ DUMNEZEU AR CÂNTA?

Îţi poţi imagina cum ar fi dacă L-ai putea auzi pe Dumnezeu cântând? Aminteşte-ţi că doar un cuvânt rostit a adus Universul la existenţă. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar ridica tonul şi, nu doar ar vorbi, ci ar cânta! Probabil că, ceruri noi şi un pământ nou ar fi create. Scriptura spune ceva aproape cu acelaşi efect in Isaia 65:17-18,

 

„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou… voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie.”

 

Când Dumnezeu a vorbit, la început, cerurile şi pământul au fost create; probabil la sfârşit, cerurile noi şi pământul nou vor fi create când Dumnezeu va cânta de bucurie pentru poporul Său.

 

Când mă gandesc la vocea lui Dumnezeu cântând, aud sunetul cascadei Niagara amestecat cu prelingerea unui râu al unui munte acoperit cu muşchi. Aud erupţia muntelui Sf. Elena amestecată cu torsul unei pisici. Aud puterea unui uragan de pe Coasta de Est şi adierea unei ninsori de noapte, în păduri. Și aud răcnetul soarelui, cu diametru de 865.000 mile (aproximativ 1.391.785 km; 1 milă = 1.609344 km), de un milion trei sute de mii de ori mai mare decât pământul, şi nu e nimic altceva decât foc, 1.000.000 de grade Celsius pe suprafaţa mai răcoroasă a coroanei solare. Dar aud acest răcnet de neimaginat amestecat cu sunetul tandru şi cald al buştenilor în camera de zi, într-o noapte de iarnă.

 

Și când aud cântecul acesta rămân uluit, consternat, încremenit, ştiind că El cântă datorită mie. El se bucură de binele meu din toată inima Sa şi din tot sufletul Său (cf. Ieremia 32:41)!

 

SIMŢI TU MINUNĂŢIA ACESTUI LUCRU?

Poţi să simţi minunăţia aceasta astăzi? Că Dumnezeu cântă de bucurie pentru tine?

 

Nu, sunt prea vinovat!

 

„Nu”, vei spune tu, „nu pot pentru că sunt prea vinovat ca Dumnezeu să cânte de bucurie pentru mine.”

 

Dar, nu vei crede tu versetul 15: „Domnul a abătut de la tine pedepsele tale”?

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine astăzi?

 

Nu, sunt înconjurat de duşmani!

 

„Nu”, vei spune, „nu pot pentru că sunt înconjurat de duşmani şi obstacolele mă asaltează din toate părţile”.

 

Dar, nu vei crede tu versetul 17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta”; şi versetul 19: „iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi”; şi versetul 15: „a îndepărtat pe vrăjmaşul tău”?

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

 

Nu, Dumnezeu pare mult prea departe de mine!

 

„Nu”, vei spune, „nici acum nu pot pentru că El este un Dumnezeu mare şi sfânt şi Îl simt mult prea departe de mine.”

 

Dar, nu vei crede tu versetul 15: „Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; şi versetul 17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău”? El nu este departe de tine.

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

 

Nu, sunt rob al ruşinii!

 

În continuare vei spune, „Nu, pentru că sunt rob al ruşinii. Am fost în mod continuu batjocorit de părinţii mei (cf. 2:8,10). Am fost ridiculizat, ameninţat, manipulat şi ponegrit. În interiorul acestui cocon de ruşine până şi cântarea lui Dumnezeu sună vag şi dinstantă şi indescifrabilă.”

 

Dar, întreb din nou, nu vei crede tu promisiunea de la sfârşitul versetului 19: „voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum”?

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

 

Cum se poate ca bucuria lui Dumnezeu în Numele Său să mi se aplice mie?

 

Și acum vei spune, „Aproape că pot să renunţ şi să simt această minunăţie de nedescris, cum că Dumnezeu se bucură de mine – chiar cântă de bucurie. Dar mai rămâne încă un obstacol. Ai spus că Dumnezeu Îşi iubeste propria slavă mai mult decât orice altceva. Ai spus ca Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în Numele Său. Cum aş putea eu atunci să îmi imaginez că ar fi interesat de mine? Cum mi se aplică mie bucuria pe care o are Dumnezeu în Numele Său?”

 

Dacă acesta este ultimul tău obstacol, atunci pregateşte-te să cânti! Pentru că răspunsul este dat clar în versetul 12. Dacă ai şti că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în Numele Său mai mult decât în orice altceva şi ai vrea să fii şi tu învăluit de această bucurie şi să faci şi tu parte din această plăcere a lui Dumnezeu, unde ai merge? Unde ai căuta refugiu?

 

Versetul 12 dă răspunsul : Domnul spune „Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.” Aici este conexiunea între desfătarea lui Dumnezeu în Numele Său şi bucuria Lui pentru tine. Când te încrezi în Numele Lui, El cântă de bucurie pentru tine.

 

Dacă tu cauţi slava ta printre oameni, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ. Dacă înalţi numele tău printre oameni, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ. Dacă te bazezi pe propria ta neprihănire, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ.

 

Dar dacă te smereşti şi cauţi slava lui Dumnezeu mai mult decât orice şi dacă ascunzi numele tău în Numele lui Dumnezeu şi dacă te îmbraci cu neprihănirea Fiului Său, atunci Tatăl tău ceresc care iubeşte Numele Său mai mult decât orice îţi va răsplăti cum nici nu îţi imaginezi şi va cânta de bucurie pentru tine.

 

Lasă astăzi deoparte orice mândrie şi lăudăroşenie. Refugiază-te în Numele lui Dumnezeu. Nădăjduieşte în neprihănirea lui Cristos şi nu în a ta. Și conştientizează minunea că Domnul, Regele regilor, se bucură de tine şi cântă de bucurie pentru tine.

 

(Pentru continuarea studiului, vezi Mica 7:18; Psalmul 35:27; Ieremia 32:37-42; Deuteronom 30:9; Isaia 62:5; 65:19).

 

John Piper (@JohnPiper) is founder and teacher of desiringGod.org and chancellor of Bethlehem College & Seminary. For 33 years, he served as pastor of Bethlehem Baptist Church, Minneapolis, Minnesota. He is author of more than 50 books, including Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist and most recently Providence.

https://www.desiringgod.org/messages/the-pleasure-of-god-in-the-good-of-his-people?lang=ro

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

00 – (SI ) Danemarca obligă prin lege bisericile să oficieze „căsătorii” homosexual; 01 – Noua rațiune de a fi a Uniunii Europene: Homosexualismul; O2 – Miliardarii din spatele mișcării pentru drepturile homosexualilor (de Jennifer Bilek); 03 – Societati secrete moderne V; 04 -Societati secrete moderne VI; 05 -Hitler si Stalin membrii ai unor societati secrete si practicanti ai magiei negre? 06 -Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului…07- CANCERUL ŞI IMPLANTURILE CU CIPURI; 08 – Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor; 09 -COCA-COLA DAUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII; 10 – Nemtii vor o noua rasă ariană modificată genetic ! ! ! 11 -Spune NU organismelor modificate genetic,de VLAD CRISTIAN – „Controlează petrolul și poți controla continentele. Controlează hrana și poți controla populația.” – Henry Kissinger;12 -ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC AR TREBUI INTERZISE; 13 –Organismele Modificate Genetic sunt toxice! 14 – Lumea e condusă de un Guvern Mondial format dintr-un grup de 300 de persoane,super-bogate,super-puternice şi super-bine-informate,care trăiesc “ca în sânul lui Adam”; 15 – Capitolul 17: Globalizarea: fundamental înseamnă communism (satanism); 16- „Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un fe…   17 – Richard Wurmbrand Marx Si Satan… 18 – Sirenele – Satanismul în muzica rock; 19 – Versetele satanice;

 

 

19 – Versetele satanice

Salman RUSHDIE

„La sfîrşitul partidei de trîntă cu Arhanghelul Gibreel, Profetul Muhammad cade, epuizat, în obişnuitul său somn postrevelatoriu, dar de data asta îşi revine mai repede ca de obicei. Cînd îşi vine în fire în pustietatea aceea de pe culmi, în jur nu se vede nici ţipenie de om, nici urmă de creaturi înaripate ghemuite pe stînci, iar el sare în picioare, cuprins de febrilitatea veştii pe care o are de dat.

 

– A fost Diavolul, zice el cu voce tare înspre văzduhul gol, adeverind vorbele prin faptul că le rosteşte. Data trecută a fost Shaitan.

 

Asta a auzit în timpul ascultării: că a fost păcălit, că I s-a arătat Diavolul, care a luat chipul arhanghelului, astfel că versetele pe care le-a memorat, cele pe care le-a recitat în cortul poeziei, nu erau autentice, ci exact opusul lor diabolic, nu erau dumnezeieşti, ci satanice. Se întoarce în oraş cît poate de repede, ca să nimicească acele versete murdare, duhnind a sulf şi pucioasă, să şteargă pentru vecie pînă şi urma lor, astfel încît să nu supravieţuiască decît într-una sau două culegeri de texte religioase vechi, nedemne de încredere, iar exegeţii ortodocşi să încerce să le anuleze povestea, dar Gibreel, care pluteşte şi priveşte din cel mai î­nalt unghi al camerei de filmat, ştie un mic detaliu, un amănunt minuscul, care ridică aici o mică problemă, şi anume că eu am fost în ambele dăţi, baba, eu am fost prima dată şi tot eu a doua oară. Din gura mea vin atît afirmaţia, cît şi lepădarea, atît vers, cît şi convers, universuri şi reversuri, totul, şi ştim cu toții foarte bine cum a început să funcționeze gura mea.

 

– Prima dată a fost Diavolul, mormăie Muhammad în timp ce aleargă spre Jahilia. Dar de data asta, neîndoielnic, îngerul. M-a ţintuit la pămînt.“

 

Pentru acest fragment din Versetele satanice de Salman Rushdie (traducere de Dana Crăciun, Editura Polirom, 2007), Ayatollah-ul Khomeini a emis, pe 14 februarie 1989, o fatwa prin care cere executarea romancierului. S-a oferit şi o recompensă celui care o va îndeplini. Au urmat un şir de atentate împotriva vieţii lui Rushdie. Recompensa a crescut în timp. În 2015 ajunsese la aproape trei milioane de dolari. Numeroasele apeluri pentru retragerea condamnării, venite atît din lumea islamică, cît şi din afara ei, au rămas fără rezultat.

https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/versetele-satanice

 

18 – Sirenele – Satanismul în muzica rock

 

Când rock ‘n’ roll-ul a apărut în anii ‘50, și efectele sale asupra tinerilor au devenit cunoscute, era ceva natural ca acesta să fie ridiculizat ca fiind muzica Diavolului. A fost în același timp atacat ca fiind decadent, periculos, imoral, obscen, și chiar ca făcând parte din strategia comunistă de atac psihologic asupra Vestului. Acesta este un film documentar grecesc despre valențele oculte și satanice ale muzicii rock.

 

Muzica rock a fost una dintre primele mișcări culturale din America ce era, oarecum, fără culoare; muzicieni albi preluau melodii ale compozitorilor negri, muzicieni negri preluau melodii ale compozitorilor albi. Puștii albi cumpărau discuri înregistrate de artiști negri, lucru care a alarmat elementele segregaționiste și fundamentaliste din societate.

 

Multe forțe s-au aliat la sfârșitul anilor ‘50 pentru a pune capăt amenințării, înainte de a scăpa de sub control. Astfel Elvis a fost recrutat, Chuck Berry arestat, Jerry Lee Lewis pus pe lista neagră. Eddie Cochrane și Buddy Holly au fost uciși în accidente, iar Little Richard a devenit predicator. Pe la începutul anilor ‘60, rock-ul era mort. Odată cu el dispăruseră mișcările din șolduri, dansul și petrecerile comandate de Diavol.

 

A fost o victorie de scurtă durată pentru legiunile decenței. Au apărut pe scenă The Beatles în 1964, și mai rău, Rolling Stones și Animals. Invazia britanică a fost întâmpinată cu acuzații de complot comunist și muzică a Diavolului, dar era prea mare ca să fie oprită. Cum la fel de mare era și numărul celor care ascultau această muzică.

 

Anii ‘60 au fost o perioadă de experimente necugetate și toane. Drogurile au devenit o componentă semnificativă a vieții populației albe din suburbii, pe măsură ce tinerii experimentau cu “iarbă” și LSD. Experiența drogurilor, combinată cu noua conștiință politică datorată în principal războiului din Vietnam și mișcării pentru drepturile civile, au ajutat la crearea unei noi mișcări underground a tinerilor, care a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de counterculture, ale cărei îndemnuri erau “Turn On, Tune In, Drop Out and Never Trust Anyone Over Thirty.”

 

Tinerii au început să exploreze noi domenii ale spiritualismului. Unii au devenit atrași de religiile orientale ca budismul sau Krishna. Alții s-au îndreptat către domenii precum yoga. Iar alții au dezvoltat o curiozitate pentru new-age, astrologie, ESP și, în cele din urmă, satanism.

 

Momentul era potrivit; satanismul devenise “cool.” În 1966, un anume Anton LaVeya înființat biserica “oficială” a lui Satan, bazată pe cartea sa “The Satanic Bible“. Pe scurt, LaVey promova un stil de viață îngăduitor; dorințele erau lucruri ce trebuiau îndeplinite. Acesta practica ritualuri care implicau fluide corporale, care erau considerate sacre; drept rezultat unii au privit biserica sa ca pe un cult legat de sex.

 

LaVey nu s-a referit la diavol în sensul creștin, ci mai degrabă a văzut satanismul ca un mijloc de a exploata energia supranaturală care circula în universul înconjurător. Mișcarea a atras adepți din rândurile starletelor în devenire și a unor muzicieni mai puțin talentați. (Sursa: zalmoxys32.wordpress.com)

https://www.filmedocumentare.com/sirenele-satanismul-in-muzica-rock/

 

 

17 – Richard Wurmbrand Marx Si Satan…https://xdocs.tips/doc/richard-wurmbrand-marx-si-satan-28567k4vzmnx

 

MARX ŞI SATAN de Richard Wurmbrand

Cuprins:

Prefaţă

Capitolul I – Schimbare de credinţăCapitolul II – împotriva tuturor zeilorCapitolul III – Credinţă năruităCapitolul IV – Prea târziuCapitolul V – O cumplită falsificareCapitolul VI – Un război spiritualCapitolul VII – Marx, Darwin şi RevoluţiaCapitolul VIII – Îngeri de luminăCapitolul IX – Cui îi vom sluji?Capitolul X – Marx sau Cristos?Apendice – Pot fi comuniştii creştini?PREFAŢĂAceastă  carte  a  fost  concepută  iniţial  ca  o  mică  broşură  care conţinea  doar  unele  sugestii  cu  privire  laposibilitatea anumitor legături între marxism şi satanism.Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut. Dar, întretimp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privinţă, cu ajutorul cărora sper să vă convingasupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.Până nu de mult marxismul cucerise peste o treime din omenire; iar după recentele sale înfrângeri deţine încăpeste o cincime (numai populaţia Chinei reprezintă unul din cele cinci miliarde de locuitori ai planetei). Dacăs-ar putea dovedi că atât cei care au elaborat această doctrină cât şi cei care au aplicat-o au fost, de fapt, înspatele uşilor închise, nişte adoratori ai Diavolului care se foloseau cu bună ştiinţă de puterile lui malefice, n-ar fi oare necesară luarea unei atitudini ferme faţă de această îngrozitoare primejdie?Nu m-aş mira dacă unii dintre cititori nu ar fi de acord cu teza mea. Tehnica şi ştiinţa se dezvoltă foarte repedepentru că suntem mereu gata să înlocuim mecanismele învechite cu cele noi, mai avantajoase.  În  domeniulştiinţelor sociale sau al religiei, lucrurile stau însă altfel. Ideile se perimează mai greu, iar o concepţie temeinicînsuşită nu poate fi înlocuită tot atât de uşor ca microprocesorul unui computer. Chiar dacă aduci noi do vezi,e posibil să nu reuşeşti să-i convingi pe acei oameni a căror minte este închistată din pricina prejudecăţi lor.Eu voi  aduce, însă,  dovezi  pentru  a-mi  susţine teza,  invitându-i pe  cititori  să le  studieze şi să  le judece  cuatenţie.Lumea  comunistă  a  luat  cunoştinţă,  cu  siguranţă,  de  această  carte  care  a  fost  tradusă în  rusă,  chineză,germană, slovacă, română şi în alte limbi şi care a fost introdusă pe furiş, în mari cantităţi, în ţările aflate înspatele Cortinei de Fier. De exemplu, un ziar din Berlinul de Est, într-un articol intitulat “Ucigaşul lui Marx”,a atacat această carte, caracterizând-o drept “cea mai provocatoare şi mai ruşinoasă lucrare care a fost scrisăvreodată împotriva lui Marx”.Poate fi Marx distrus chiar atât de uşor? Sau dezvăluie oare această lucrare punctul vulnerabil al ideologieisale? Ar fi oare marxismul discreditat dacă lumea ar şti despre legăturile lui cu satanismul? Se găsesc oaresuficient de mulţi oameni care să nu rămână nepăsători în faţa acestei chestiuni?Marxismul reprezintă marea bulversare a vieţii modeme. Indiferent de părerea pe care o a veţi despre aceastădoctrină,  indiferent  dacă  credeţi  sau  nu  că  Satan  există,  indiferent  de  ceea  ce  credeţi  despre  faptul  că înanumite  cercuri  se  practică închinarea  la  Diavol,  vă  invit să  parcurgeţi  cu  atenţie  şi  să  judecaţi  cu  luareaminte documentaţia pe care o prezint în paginile care urmează.

Cred că acest lucru ar putea să vă ajute să vă orientaţi în cadrul confruntărilor dumneavoastră cu marxismul.RICHARD WURMBRAND

Capitolul I

SCHIMBARE DE CREDINŢĂScrierile creştine ale lui MarxAstăzi o treime din populaţia lumii este marxistă. Într-o formă sau alta, marxismul a găsit numeroşi adepţi şi înţările capitaliste. Printre aceştia se numără chiar şi……………………https://cupdf.com/document/188-marx-si-satanpdf.html

 

 

16- „Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un fe… https://www.facebook.com/watch/?v=379426243265431

 

 

 

15 –

Capitolul 17: Globalizarea: fundamental înseamnă comunism(satanism)  

https://www.thespecterofcommunism.com/ro/capitolul-17-globalizarea-fundamental-inseamna-comunism/

 

Cuprins

Introducere

 

1. Globalizarea și comunismul

 

2. Globalizarea economică
3. Globalizarea generează economie de tip comunist
4. Globalizarea încurajează comunismul în țările în curs de dezvoltare
5. Globalizarea creează polarizarea bogăției, activând ideologia comunistă
6. Opoziția față de globalizare promovează ideologia comunistă
7. Capitalismul occidental a hrănit Partidul Comunist Chinez

 

3. Globalizarea politică
4. ONU a extins puterea politică comunistă
5. Ideologia comunistă a subminat idealurile drepturilor omului ale ONU
6. Globalizarea promovează ideile politice comuniste
7. Guvernul mondial conduce la totalitarism

 

4. Globalizarea culturală: o modalitate de corupere a umanității
5. Globalizarea culturală distruge tradițiile
6. Țările occidentale exportă cultura antitradițională
7. Corporațiile multinaționale răspândesc cultura deviantă
8. ONU diseminează valori distorsionate

 

Concluzie

 

Referințe

 

*****

 

Introducere

Începând cu Renașterea, istoria umană a intrat într-o perioadă de schimbare dramatică. Revoluția industrială, care a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a sporit considerabil productivitatea. Puterea națională a fiecărei țări a trecut prin schimbări enorme, iar structura ordinii globale a trecut prin schimbări radicale. În același timp, structurile sociale, gândirea și tradițiile religioase au trecut prin schimbări dramatice. Credințele tradiționale au căzut în declin, moralitatea umană a început să se deterioreze, societățile au devenit dezordonate, iar comportamentul uman a pierdut standardele universale de judecată. Aceste condiții istorice au dus la nașterea comunismului.

 

După revoluția bolșevică a Rusiei din 1917, Internaționala Comunistă, cunoscută ca a Treia Internațională, a încercat să exporte revoluția comunistă în lume. Partidul Comunist din Statele Unite a fost fondat în 1919, iar Partidul Comunist Chinez (PCC) a fost fondat în 1921. La sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30, o depresiune economică globală a motivat și mai mult ideologii comuniști. Ideologiile politice și economice ale lumii au început să se îndrepte spre stânga, Uniunea Sovietică a câștigat o poziție fermă, iar PCC a profitat de oportunitate pentru a se dezvolta.

 

În 1949, după mai mult de un deceniu, PCC a uzurpat China, iar puterea violentă a comunismului a crescut. Uniunea Sovietică și PCC au pus stăpânire pe zeci de țări și pe o treime din populația lumii, confruntând împreună Occidentul. Războiul rece ce a urmat a durat o jumătate de secol.

 

În timp ce comunismul violent amenință toată umanitatea, majoritatea oamenilor din lumea liberă occidentală neglijează faptul că factorii non-violenți ai comunismului se dezvoltă în liniște în propriile societăți. În afară de infiltrarea de către Uniunea Sovietică, tot felul de ideologii și mișcări pro-comuniste occidentale – precum cele declarate comuniste, Societatea Fabian și social-democrații, printre altele – au pătruns în guvern, lumea afacerilor și cercurile educaționale și culturale.

 

Mișcarea de contracultură a Occidentului din anii ’60, precum și revoluția culturală a Chinei au fost cauzate de elemente comuniste. După anii ’70, tinerii răzvrătiți din Occident au lansat “lungul marș prin instituții”, o încercare de a distruge cultura tradițională din interior și de a confisca conducerea socială și culturală. În numai un deceniu, ei au obținut un succes descurajator.

 

După căderea Zidului Berlinului și dezintegrarea Uniunii Sovietice, unii oameni au salutat sfârșitul acelei etape a istoriei și sfârșitul ideologiei comuniste, în timp ce alții s-au îngrijorat de o ciocnire a civilizațiilor. Dar puțini au realizat faptul că comunismul a îmbrăcat noi forme și înfățișări în încercarea sa de a controla lumea. Globalizarea este noul său slogan.

 

Odată cu revoluția industrială și dezvoltarea științei și tehnologiei, circulația persoanelor și schimbările din economie, politică, știință și tehnologie, precum și din cultură au devenit mult mai frecvente. Astăzi, telecomunicațiile moderne, transportul, calculatoarele și rețelele digitale au redus distanțele dintre țări și au șters granițele care au existat mii de ani. Lumea pare să fi devenit mică, iar interacțiunile și schimburile dintre națiuni au ajuns la un nivel fără precedent. Lumea a devenit tot mai mult un întreg. Această consolidare a colaborării globale este un rezultat natural al dezvoltării tehnologice, al extinderii producției și al migrației. Acest tip de globalizare este rezultatul unui proces istoric natural.

 

Cu toate acestea, mai există o a doua formă de globalizare: cea rezultată din deturnarea procesului istoric natural al globalizării de către ideologiile comuniste, cu scopul de a submina umanitatea. Subiectul acestui capitol este această formă de globalizare.

 

Esența globalizării aflate sub controlul comunismului este în mod esențial o diseminare rapidă și răspândită a tuturor celor mai grave aspecte ale regimurilor comuniste și ale celor necomuniste. Mijloacele acestei diseminări includ operațiuni politice, economice, financiare și culturale la scară largă care elimină rapid granițele dintre națiuni și oameni. Scopul este de a distruge credința, moralitatea și culturile tradiționale, de care umanitatea depinde pentru a supraviețui și care i-ar permite izbăvirea. Toate aceste măsuri vizează distrugerea umanității.

 

Comunismul nu este doar o teorie, ci un spectru malefic, după cum a subliniat această carte. Este viu, iar scopul său final este să distrugă omenirea. Spectrul nu se supune unei singure ideologii politice, iar când condițiile o permit, este capabil să folosească chiar și teorii politice și economice contrare ideologiei comuniste standard. Începând cu anii ’90, globalizarea a susținut că este vorba despre promovarea democrației, a economiei de piață și a comerțului liber și, prin urmare, a fost întâmpinată cu opoziția unui număr de grupuri de stânga. Dar aceste grupuri de stânga nu-și dau seama că spectrul comunist funcționează pe un nivel mai înalt. Globalizarea economică, guvernanța politică globală, Agenda 21 și diferite convenții ecologice și internaționale au devenit instrumente pentru controlul și distrugerea umanității.

 

Fiind manipulată de spectrul comunist, globalizarea, cunoscută și sub numele de “globalism”, a făcut progrese uluitoare în mai multe domenii, folosind o varietate de mijloace pe mai multe direcții în lume. Acest capitol va discuta aspectele economice, politice și culturale ale acestei forme de globalizare.

 

Aceste trei aspecte ale globalizării au fuzionat într-o ideologie seculară a globalismului. Această ideologie are fațade diferite în momente diferite și uneori folosește un conținut contradictoriu. Dar, în practică, ea prezintă caracteristici foarte asemănătoare cu comunismul. Bazându-se pe ateism și materialism, globalismul promite o utopie minunată, o împărăție a Cerului pe pământ, bogată, egalitaristă, și fără exploatare, oprimare și discriminare – ce este supravegheată de un guvern global binevoitor.

 

Cu certitudine această ideologie va ostraciza culturile tradiționale ale tuturor grupurilor etnice, bazate pe credința în Divinitate și propovăduirea virtuții. În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai evident că această ideologie se bazează pe “corectitudinea politică”, “justiția socială”, “neutralitatea valorii” și “egalitarismul absolut” al stângii. Aceasta este globalizarea ideologiei.

 

Fiecare țară are propria sa cultură, dar, în mod tradițional, fiecare se bazează pe valori universale. Suveranitatea națională și tradițiile culturale ale fiecărui grup etnic joacă un rol important în patrimoniul național și în autodeterminarea lui și oferă protecție tuturor grupurilor etnice împotriva infiltrării forțelor externe puternice, inclusiv a comunismului.

 

Odată ce se formează un super-guvern global, comunismul își va atinge cu ușurință scopul de a elimina proprietatea privată, națiunile, rasele și cultura tradițională ale fiecărei națiuni. Globalizarea și globalismul joacă un rol distructiv în acest sens, subminând tradițiile și etica umană și răspândind ideologiile de stânga și comunismul. Expunerea rădăcinilor comuniste ale globalizării și a asemănărilor dintre globalizare și comunism este o problemă spinoasă, dar extrem de importantă și urgentă.

 

1. Globalizarea și comunismul

Marx nu a folosit conceptul de globalizare în scrierile sale, ci a folosit termenul “istorie mondială”, care are conotații foarte apropiate. În Manifestul Comunist, Marx a susținut că expansiunea globală a capitalismului ar produce în mod inevitabil un proletariat imens, iar apoi pe tot globul va izbucni o revoluție proletară care va răsturna capitalismul și va realiza “paradisul” comunismului. [1] Marx a scris: “Proletariatul poate astfel să existe numai la nivel mondial din punct de vedere istoric, la fel cum comunismul, activitatea sa, nu pot avea decât o existență “istorică mondială”. [2] Asta înseamnă că realizarea comunismului depinde de acțiunile concertate ale proletariatului în întreaga lume – revoluția comunistă trebuie să fie o mișcare globală.

 

Deși Lenin a modificat mai târziu doctrina lui Marx și a propus ca revoluția să poată fi inițiată în veriga slabă a capitalismului (Rusia), comuniștii nu au renunțat niciodată la țelul revoluției mondiale. În 1919, comuniștii sovietici erau nerăbdători să înființeze Internaționala Comunistă la Moscova, cu sucursale distribuite în mai mult de 60 de țări. Lenin a spus că scopul internaționalizării comuniste a fost stabilirea Republicii Sovietice Mondiale. [3]

 

Autorul american G. Edward Griffin a rezumat cele cinci obiective ale revoluției globale comuniste propuse de Stalin în cartea “Marxismul și Etnicitatea”:

 

Derutați, dezorganizați și distrugeți forțele capitalismului din întreaga lume.

Aduceți toate națiunile într-un singur sistem mondial de economie.

Forțați țările avansate să furnizeze ajutoare financiare pe termen lung țărilor subdezvoltate.

Împărțiți lumea în grupuri regionale ca o etapă de tranziție spre guvernarea mondială totală. Populațiile își vor abandona cu mai multă ușurință loialitatea națională pentru o loialitate regională vagă decât o vor face pentru o autoritate mondială.

Mai târziu, regiunile [cum ar fi actualul NATO, SEATO și Organizația Statelor Americane] pot fi aduse în totalitate sub o singură dictatură mondială a proletariatului. [4]

William Z. Foster, fostul președinte național al Partidului Comunist American, a scris: “O lume comunistă va fi o lume unificată, organizată. Sistemul economic va fi o organizație minunată, bazată pe principiul planificării care începe acum să apară în URSS. Guvernul sovietic american va fi o secțiune importantă în acest guvern mondial”. [5]

 

De la Marx, Lenin, Stalin și Foster la “comunitatea destinului uman” propusă de Partidul Comunist Chinez, putem vedea clar că comunismul nu este mulțumit de faptul că are putere în câteva țări. Ideologia comunismului de la început până la sfârșit include ambiția de cucerire a întregii umanități.

 

Revoluția proletară mondială prezisă de Marx nu a avut loc. Ceea ce credea că ar fi fost un capitalism disperat și muribund a fost în schimb triumfător, prosper și înfloritor. Odată cu prăbușirea taberelor comuniste sovietice și est-europene, rămânând doar cu Partidul Comunist Chinez și cu alte câteva regimuri, comunismul părea să se confrunte cu dispariția sa. Aceasta a fost, evident, o victorie pentru lumea liberă.

 

Însă, în timp ce Occidentul credea că comunismul va ajunge la gropile de gunoi ale istoriei, orientarea socialistă (stadiul primar al comunismului) a înflorit. Duhul comunist nu este mort. Se ascunde în spatele diferitelor doctrine și mișcări, și ca atare corodează, se infiltrează și extinde ideologia comunistă în fiecare colț al lumii libere.

 

Este accidental? Desigur că nu. Globalizarea pare a fi un proces de formare naturală, dar rolul comunismului devine tot mai evident în evoluția sa. Comunismul a devenit una dintre ideologiile directoare ale globalizării.

 

După cel de-al Doilea Război Mondial, forțele de stânga din țările europene au continuat să crească. Internaționala Socialistă care a promovat socialismul democratic a inclus partide politice din mai mult de o sută de țări. Aceste partide s-au aflat la putere în diferite țări și chiar s-au răspândit în cea mai mare parte a Europei. În acest context, un nivel ridicat al sistemului de ajutoare sociale, de impozitare și de naționalizare au afectat Europa în ansamblul său.

 

Globalizarea a depreciat industria americană, a redus clasa de mijloc, a provocat stagnarea veniturilor, a polarizat pe cei bogați și cei săraci și a condus la divizarea societății. Acestea au promovat foarte mult creșterea stângii și a socialismului în Statele Unite, schimbând brusc spre stânga spectrul politic global în ultimul deceniu. Forțele stângii din întreaga lume susțin că globalizarea a cauzat inegalitate și polarizarea veniturilor între bogați și săraci. Împreună cu aceste argumente, sentimentul de anti-globalizare a crescut rapid, devenind o nouă forță care rezistă capitalismului și cere instaurarea socialismului.

 

După războiul rece, ideile comuniste s-au infiltrat în globalizarea economică, cu scopul de a nu lăsa să existe nici o economie națională pură și de a submina suveranitatea bazelor economice naționale ale fiecărei țări. Scopul a fost de a mobiliza pe deplin lăcomia umană, în timp ce puterile financiare occidentale au relocat bogăția – acumulată de societate în câteva sute de ani – pentru a îmbogăți rapid Partidul Comunist Chinez. PCC a folosit apoi bogăția pe care a acumulat-o rapid pentru a constrânge moral alte țări și a le trage în jos.

 

În calitate de conducător al forțelor comuniste din lumea de astăzi, PCC își întărește constant creșterea economică, în timp ce injectează o doză de putere în partidele de stânga și comuniste din întreaga lume. PCC și-a folosit conducerea totalitară pentru a submina regulile comerțului mondial și a folosit îmbogățirea pe care a câștigat-o de pe urma capitalismului global pentru a consolida socialismul. De asemenea puterea economică a PCC-ului i-a stimulat acestuia ambițiile politice și militare, încercând să exporte modelul comunist în întreaga lume.

 

Din perspectivă globală, atât antiglobaliștii de stânga, cât și PCC-ul – care au beneficiat de pe urma globalizării – s-au ridicat în numele globalizării. De fapt, status quo-ul lumii de astăzi este foarte apropiat de obiectivul propus de Stalin în trecut.

 

2. Globalizarea economică

Globalizarea economică se referă la integrarea lanțurilor capitalului global, a producției și a comerțului, care a început în anii ’40 și ’50, s-a maturizat în anii ’70 și ’80 și a fost stabilită ca o normă globală în anii ’90. Agențiile și corporațiile internaționale au fost forțele ei motrice, deoarece au cerut relaxarea reglementărilor și controalelor pentru a permite libera circulație a capitalului. La suprafață, globalizarea economică a fost promovată de țările occidentale pentru a răspândi capitalismul în întreaga lume.

 

Din păcate, totuși, globalizarea a devenit un vehicul al răspândirii comunismului. În special, globalizarea a făcut ca țările occidentale să ofere sprijin financiar regimului chinez, rezultând o dependență reciprocă între economia de piață capitalistă și economia totalitară socialistă a PCC. În schimbul avantajelor economice, Occidentul își sacrifică valorile universale și conștiința, în timp ce regimul comunist își extinde controlul prin constrângere economică, ca și cum comunismul trebuie să câștige dominația globală.

 

1. Globalizarea generează economii de tip comunist

Globalizarea a transformat economia globală într-o singură entitate economică mare. În acest proces s-au format mari organizații internaționale, tratate și regulamente. La suprafață, acest lucru pare să vizeze extinderea capitalismului și a pieței libere. Dar, de fapt, s-a format un sistem unificat de control economic, care este capabil să emită ordine pentru a determina soarta companiilor în multe țări. Acest lucru echivalează cu formarea unui sistem economic totalitar centralizat, care este în perfectă concordanță cu obiectivul lui Stalin de a uni toate țările pentru a forma un sistem economic. După stabilirea acestei ordini financiare internaționale, s-a format și fenomenul ajutorului economic pe termen lung oferit de țările dezvoltate țărilor în curs de dezvoltare. Acesta este exact al treilea obiectiv al lui Stalin.

 

În ceea ce privește ajutorul financiar, organizațiile financiare internaționale efectuează de obicei intervenții macroeconomice în economia țării ce beneficiază de ajutor. Metoda folosită este dictatorială: nu numai că este impusă cu forța, ci ignoră și condițiile sociale, culturale și istorice ale țării beneficiare. Rezultatul este restrângerea libertății și un control mai centralizat. Cercetătorul american James Bovard a scris că Banca Mondială “a promovat în mare măsură naționalizarea economiilor lumii a treia și a sporit controlul politic și birocratic asupra vieților celor mai săraci dintre cei săraci”. [6]

 

Pe de altă parte, globalizarea economică a creat o economie globală omogenă, ceea ce a dus la o mai mare asemănare a tendințelor consumatorilor și a mecanismelor unificate de producție și consum. Firmele mici, în special magazinele de arte și meserii tradiționale, au mai puțin spațiu pentru a supraviețui. Multe companii mici și cele asociate cu grupuri etnice locale au fost pur și simplu șterse de valul globalizării. Din ce în ce mai mulți oameni și-au pierdut mediul și posibilitatea de a se angaja liber în comerț în interiorul propriilor frontiere.

 

Țările în curs de dezvoltare devin parte a unui lanț de producție la nivel mondial, slăbind suveranitatea economică a națiunilor, și, în unele cazuri, ducând la eșecul statului. Unele țări devin împovărate de datorii și de nevoia de a rambursa finanțările, fracturând fundamental temelia economiei capitaliste libere.

 

1. Globalizarea încurajează comunismul în țările în curs de dezvoltare

La începutul anilor 2000, Jamaica și-a deschis piețele și a început să importe cantități mari de lapte de vacă ieftin. Acest lucru a făcut ca laptele să devină mai accesibil, dar a determinat, de asemenea, falimentul fermierilor locali din sectorul produselor lactate, care nu au putut supraviețui împotriva valului de importuri ieftine. Mexicul avea numeroase fabrici în industria ușoară, dar după intrarea Chinei în OMC, majoritatea acestor locuri de muncă au părăsit Mexicul și s-au dus în China. Mexicul a suferit deoarece nu are capabilități de producție de vârf. Africa este bogată în minerale, dar după ce investițiile străine s-au revărsat pe teritoriul ei, mineralele africane au fost extrase și exportate în străinătate, cu un câștig economic foarte mic pentru localnici.

 

Investițiile străine au corupt și funcționarii guvernamentali. Globalizarea pretinde că va aduce democrația în aceste țări, dar, în realitate, a împuternicit dictaturi corupte. În multe locuri, sărăcia s-a adâncit. Potrivit statisticilor Băncii Mondiale din 2015, “mai mult de jumătate dintre săracii extremi trăiesc în Africa Subsahariană”. “De fapt, numărul celor săraci din regiune a crescut cu 9 milioane, ajungând la 413 milioane de persoane care trăiau cu mai puțin de 1,90 dolari SUA pe zi în 2015. “[7]

 

În timpul recentei crize economice din Asia, Tailanda și-a deschis sistemul financiar slab pentru investițiile internaționale, ceea ce a adus prosperitate temporară. Dar, când investițiile străine s-au retras, economia Tailandei s-a oprit și a influențat negativ țările vecine.

 

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare și transport, planeta a devenit de dimensiunea unui sat. Globalizarea părea ca și cum ar aduce prosperitate financiară și valori democratice întregului sat global. Cu toate acestea, după cum a declarat profesorul Dani Rodrik de la Școala Guvernamentală John F. Kennedy de la Harvard, există o “trilemă” a globalizării: “Nu putem să urmărim simultan democrația, hotărârea națională și globalizarea economică”. [8] Acesta este defectul ascuns al globalizării și ceva ce comunismul a exploatat.

 

Evident, beneficiile și oportunitățile generate de globalizare sunt limitate la un număr mic de persoane. În alte locuri, globalizarea a înrăutățit în mod artificial inegalitatea și nu poate rezolva problemele pe termen lung ale sărăciei. Globalizarea a erodat suveranitatea națională, a agravat turbulențele regionale și a generat un conflict între “opresor” și “oprimat”. Noțiunile despre oprimare, exploatare, inegalitate și sărăcie sunt armele folosite de cei de stânga pentru a lupta împotriva capitalismului, deoarece rezistența oprimatului față de opresor este modelul tipic pentru comunism. Ideologia comunistă a egalitarismului și etosul luptei s-au răspândit în jurul lumii odată cu globalizarea.

 

1. Globalizarea creează polarizarea bogăției, activând ideologia comunistă

Dezvoltarea masivă a industriilor și creșterea numărului locurilor de muncă a transformat clasele muncitoare și de mijloc din țările occidentale în victime ale globalizării. Să luăm ca exemplu America : odată cu fluxul masiv de capital și tehnologie din China, s-au pierdut numeroase locuri de muncă în manufactură, ceea ce a dus la pierderea industriilor și la creșterea ratei șomajului. Din 2000 până în 2011, 5,7 milioane de muncitori din sectorul de producție și-au pierdut locurile de muncă, iar 65 de mii de fabrici au fost închise. [9] Diferența dintre bogați și săraci s-a adâncit de mult timp în Statele Unite. Astfel, în ultimii 30 de ani, creșterea salariului mediu (ajustat în funcție de inflație) a încetinit, ceea ce a dus la apariția săracilor care muncesc – cei care lucrează sau caută locuri de muncă timp de douăzeci și șapte de săptămâni ale anului, dar al căror venit este oficial sub nivelul sărăciei . În 2016, 7,6 milioane de americani au fost numărați printre muncitorii săraci. [10]

 

Polarizarea dintre bogați și săraci este solul în care crește comunismul. Problemele economice nu se limitează la domeniul economic, ci continuă să crească. Cererea de “justiție socială” și soluționarea distribuției incorecte a veniturilor au dus la o creștere a ideologiei socialiste. Între timp, cererea de asistență socială a crescut la rândul său, creând mai multe familii sărace și în cele din urmă, formând un ciclu vicios.

 

Din 2000, spectrul politic al Statelor Unite a devenit din ce în ce mai deschis la influența de stânga. Până la alegerile din 2016, a existat o cerere în creștere de socialism și o creștere a polarizării politice din cauza intereselor partizane. În mare măsură, în spatele acestor schimbări se află impactul globalizării. Pe de altă parte, cu cât mai mari au fost greutățile cu care s-au confruntat societățile democratice occidentale, cu atât mai triumfătoare a apărut forța comunismului pe scena mondială.

 

1. Opoziția față de globalizare promovează ideologia comunistă

Odată cu avansarea globalizării au apărut campanii anti-globalizare. Protestele violente la scară largă, desfășurate la Seattle, la 30 noiembrie 1999, împotriva Conferinței ministeriale a OMC au marcat declanșarea unor astfel de campanii. În 2001 au avut loc trei conferințe internaționale la scară largă (Summitul celor două Americi din Quebec, Canada, summitul Uniunii Europene de la Göteborg, Suedia și Grupul celor Opt reuniuni economice din Genova, Italia). În 2002, în Florența, Italia, s-a organizat o demonstrație fără precedent pe scară largă împotriva globalizării, care a atras un milion de participanți.

 

Campaniile anti-globalizare la nivel mondial au atras participanți dintr-o varietate de medii. Marea majoritate a lor erau adversari de stânga ai capitalismului, printre care sindicatele, organizațiile de mediu (de asemenea, deturnate și infiltrate de comunism), precum și ale victimelor globalizării și ale celor defavorizați. Drept urmare, publicul, suporteri sau adversari ai globalizării, au ajuns să servească în mod necorespunzător scopurilor comunismului.

 

1. Capitalismul occidental a hrănit Partidul Comunist Chinez

Atunci când evaluează succesele sau eșecurile globalizării, cercetătorii citează adesea China ca pe un exemplu de succes. China părea că a beneficiat în mare măsură de globalizare și a ajuns rapid în prim plan ca cea de-a doua putere economică a lumii. Mulți au prezis că, în final China va deturna poziția de lider a SUA.

 

Spre deosebire de modelul Mexicului de producție low-end, PCC și-a propus să obțină cea mai avansată tehnologie de la Occident și apoi să-și înlocuiască oponenții. În schimbul vânzării pe piața chineză, PCC a cerut companiilor din țările dezvoltate să înființeze societăți mixte, pe care PCC ulterior le-a folosit pentru a extrage tehnologii-cheie. PCC a adoptat numeroase metode în acest scop, de la forțarea lipsită de scrupule a transferurilor de tehnologie, și până la furtul complet prin hacking. După ce a obținut această tehnologie avansată, PCC și-a exercitat avantajul pentru a elimina produsele ieftine de pe piața mondială. Cu ajutorul rabaturilor la export și al subvențiilor, PCC și-a învins concurența cu prețuri sub prețul piețelor, perturbând ordinea piețelor libere.

 

Spre deosebire de alte țări nedezvoltate care și-au deschis piețele interne, PCC a creat mai multe bariere comerciale pe piața internă. După ce a aderat la OMC, PCC a profitat de regulile ei, beneficiind în același timp de avantajele globalizării pentru a-și transfera produsele în străinătate. Spărgând regulile, regimul și-a adus beneficii economice substanțiale. Partidul nu a deschis însă industriile cheie – inclusiv telecomunicațiile, sistemul bancar și cel energetic – care la rândul lor, au permis Chinei să profite de economia mondială, în timp ce aceasta refuza să-și îndeplinească angajamentele.

 

Cumpărată de profiturile economice, lumea occidentală a închis ochii la abuzurile legate de drepturile omului. În timp ce PCC a abuzat în mod notoriu drepturile omului, comunitatea internațională a continuat să confere favoruri generoase regimului.

 

În mijlocul globalizării, un PCC puternic, împreună cu o societate chineză coruptă moral, a lovit economia de piață și reglementările comerciale din Occident.

 

Ca distrugător al regulilor, PCC a cules toate avantajele globalizării. Într-un sens, globalizarea a fost ca o transfuzie de sânge pentru PCC, permițând unui stat comunist să-și revină la viață. În spatele manipulării globalizării este scopul ascuns al susținerii PCC prin realocarea bogăției. Între timp, PCC a reușit să acumuleze câștiguri necinstite în timp ce efectua cele mai grave încălcări ale drepturilor omului.

 

Globalizarea a fost un proces de salvare a PCC și de legitimizare a regimului comunist chinez. În timp ce partidul și-a întărit mușchii socialiști cu nutrienți capitaliști, Occidentul a căzut în declin relativ, dând încredere PCC-ului în totalitarismul său comunist și ambițiilor lui globale. De asemenea, progresul Chinei a entuziasmat numeroși socialiști și membri ai stângii la nivel mondial – ca parte a planului.

 

În timp ce economia sa a crescut, PCC și-a intensificat eforturile de a se infiltra în organizațiile economice globale, inclusiv OMC, FMI, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială și altele. Atunci când ocupă poziții importante în aceste organizații, oficialii partidului le conving să coopereze cu PCC pentru a susține schemele partidului și pentru a-și apăra politicile.

 

PCC utilizează organizațiile economice internaționale pentru a-și derula propria agendă economică și model corporatist. Dacă ambițiile sale nu se opresc, nu există nicio îndoială că regimul va aduce dezastre politicilor și economiei de pe glob.

 

Cele de mai sus sunt doar câteva exemple despre cum a fost folosită globalizarea economică pentru a promova și a extinde comunismul. Odată cu progresul realizat în domeniul telecomunicațiilor și al transporturilor, activitățile economice se extind dincolo de granițele unei națiuni. Acesta este un proces natural, însă în acest caz, procesul a fost transformat într-o oportunitate pentru PCC de a-și începe drumul către dominația globală. A sosit momentul ca societatea să fie atentă la ceea ce are loc și să elimine globalizarea elementelor comuniste. Doar așa, suveranitatea fiecărui stat și bunăstarea poporului lor vor avea șansa de a fi realizate.

 

3. Globalizarea politică

Globalizarea se manifestă politic sub forma cooperării sporite între țări, apariția organizațiilor internaționale, formularea agendelor politice și a tratatelor internaționale, restrângerea suveranității naționale și transferul treptat al puterii de la statele suverane la organizațiile internaționale. După apariția unor astfel de instituții internaționale, precum și a regulilor și reglementărilor care depășesc frontierele naționale, astfel de instituții au început să încalce viețile politice, culturale și sociale ale fiecărei țări. Puterea începe să se concentreze într-o instituție internațională asemănătoare unui guvern global, erodând suveranitatea națională, slăbind credințele tradiționale și bazele morale ale societăților distincte, subminând cultura tradițională și comportamentul internațional convențional. Toate acestea fac parte din progresul treptat al programului comunist.

 

În timpul acestui proces, comunismul promovează și folosește organizațiile internaționale, pentru a întări puterea factorilor comunisti, pentru a promova filosofia luptei Partidului Comunist, pentru a promova definițiile pervertite ale drepturilor omului și a libertății, a ideilor socialiste la scară globală, redistribuirea bogăției și încercarea de a construi un guvern global care conduce umanitatea pe calea totalitarismului.

 

1. ONU a extins puterea politică comunistă

Organizația Națiunilor Unite, înființată după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, este cea mai mare organizație internațională din lume și a fost inițial concepută pentru a consolida cooperarea și coordonarea între țări. Ca entitate supranațională, Națiunile Unite sunt conforme cu scopul comunismului de a elimina statul și au fost folosite pentru a crește puterea comunistă. Încă de la început, ONU a devenit un instrument al taberei comuniste conduse de sovietici și a acționat ca o etapă pentru ca Partidul Comunist să se promoveze pe sine și ideologia comunistă a unui guvern mondial.

 

La înființarea Organizației Națiunilor Unite și elaborarea Cartei ONU, Uniunea Sovietică a fost unul dintre sponsori și membră permanentă a Consiliului de Securitate, jucând un rol decisiv. Alger Hiss, inițiatorul proiectului și secretarul general al Conferinței Națiunilor Unite privind Carta, precum și un oficial al Departamentului de Stat și un consilier important al lui Roosevelt, a fost condamnat pentru sperjur în legătură cu acuzația de a fi spion sovietic. [11] Portițele ascunse prezente în Carta Organizației Națiunilor Unite și convențiile sunt benefice regimurilor comuniste și probabil că au de-a face cu Hiss.

 

Șefii mai multor agenții importante ale ONU sunt comuniști sau tovarășii lor de călătorie. Mulți secretari generali ai ONU sunt socialiști și marxiști. De exemplu, primul secretat, Trygve Lie, a fost un socialist norvegian și a primit un sprijin puternic din partea Uniunii Sovietice. Sarcina lui cea mai importantă a fost să aducă Partidul Comunist Chinez în Națiunile Unite. Succesorul său, Dag Hammarskjöld, a fost socialist și simpatizant al unei revoluții comuniste mondiale și deseori, îl lingușea pe oficialul PCC de rang înalt, Zhou Enlai. [12] Cel de-al treilea secretar general U Thant, din Myanmar (fosta Burma), era un marxist care credea că idealurile lui Lenin sunt în concordanță cu Carta ONU. [13] Cel de-al șaselea secretar general, Boutros Boutros-Ghali, a fost anterior vicepreședinte al Internaționalei Socialiste. Prin urmare, nu este greu de înțeles de ce șefii regimurilor comuniste sunt tratați în mod regulat cu cea mai înaltă etichetă a Organizației Națiunilor Unite. Multe convenții ale ONU au devenit instrumente pentru promovarea directă sau indirectă a ideilor comuniste și extinderea puterii comuniste.

 

Cea mai înaltă misiune a Națiunilor Unite este cea de menținere a păcii și securității mondiale. Forțele de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite sunt responsabilitatea subsecretarului general pentru afaceri politice și de securitate. Cu toate acestea, din cei paisprezece indivizi care au preluat această funcție din 1946 până în 1992, treisprezece erau cetățeni sovietici. Regimul comunist sovietic nu a renunțat niciodată la încercarea de a-și extinde puterea comunistă și nu a avut nici un interes să contribuie la pacea mondială. Prin urmare, deși a folosit sloganul “păstrarea păcii mondiale”, el s-a concentrat pe avansarea intereselor comunismului. Susținerea unei organizații pro-socialiste se potrivește scopurilor sale.

 

În acel moment, comuniștii s-au infiltrat în Statele Unite. Directorul FBI J. Edgar Hoover, a declarat în 1963 că diplomații comuniști repartizați în cadrul ONU “reprezintă coloana vertebrală a operațiunilor de informații rusești din această țară”. [14] Chiar și după prăbușirea fostului regim comunist sovietic, moștenirea comunistă a rămas larg răspândită în Națiunile Unite: “Persoanele occidentale care au lucrat la ONU … s-au înconjurat de ceea ce mulți au numit o mafie comunistă” [15].

 

PCC folosește Organizația Națiunilor Unite ca pe o platformă de propagandă. Fiecare dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate (China, Franta, Rusia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii – n.t.) are un subsecretar general al Națiunilor Unite. Deși subsecretarul general al ONU nu mai poate reprezenta interesele unei țări individuale, secretarul general, reprezentând interesele sociale și economice ale PCC, susține în mod eficient ideologia PCC. Înalți oficiali ai ONU, inclusiv secretarul general, au promovat inițiativa “One Belt, One Road” (O Centura, Un Drum) a PCC ca modalitate de combatere a sărăciei în țările în curs de dezvoltare.

 

Strategia “O Centura, Un Drum“ a PCC a fost considerată de multe țări ca fiind o hegemonie expansionistă și a lăsat multe țări în criză datorită datoriilor profunde. De exemplu, Sri Lanka a fost nevoită să închirieze un port important PCC-ului timp de 99 de ani pentru a-și achita datoriile, iar Pakistanul a trebuit să solicite ajutorul Fondului Monetar Internațional din cauza problemelor datoriei. Din cauza controlului “O Centura, Un Drum“ asupra politicilor și economiei țărilor participante și a conflictelor sale cu drepturile omului și democrației, multe țări frânează colaborarea. Cu toate acestea, datorită influenței politice a PCC, înalții oficiali ONU au recomandat proiectul “O Centura, Un Drum“. [16]

 

1. Ideologia comunistă a subminat idealurile drepturilor omului ale ONU

Unul dintre obiectivele Națiunilor Unite este de a îmbunătăți drepturile omului și de a promova libertatea; acest principiu este universal. Dar PCC, împreună cu alte regimuri corupte, neagă universalitatea drepturilor omului. În schimb, se spune că drepturile omului sunt afaceri interne, astfel încât PCC poate să-și ascundă istoria persecuțiilor și abuzurilor în China. Chiar se laudă pentru extinderea dreptului la subzistență a poporului chinez. PCC a folosit de asemenea platforma Națiunilor Unite pentru a ataca valorile democratice ale Occidentului, bazându-se pe alianța cu țările în curs de dezvoltare pentru a submina eforturile națiunilor libere de a promova valorile universale. Datorită manipulării factorilor comuniști, ONU nu numai că nu a făcut prea mult pentru îmbunătățirea drepturilor omului, ci a devenit adesea un instrument folosit de regimurile comuniste pentru a-și reabilita reputația cu privire la abuzurile sale împotriva drepturilor omului.

 

Mulți cercetători au documentat modul în care Națiunile Unite și-au trădat propriile idealuri. De exemplu, Națiunile Unite s-au născut în umbra Holocaustului, dar acum Națiunile Unite nu fac nimic în fața uciderilor în masă. Scopul inițial al Organizației Națiunilor Unite era de a lupta împotriva agresorilor și de a proteja drepturile omului. Motivația morală a fost considerată o premisă necesară a acțiunii în acest scop, însă actuala ONU respinge luarea de hotărâri morale. [17]

 

Dore Gold, fost ambasador israelian la Națiunile Unite și autor al “Turnului Babel: Cum a alimentat ONU haosul global”, a afirmat: “ONU nu este un organism mondial benign și ineficient. De fapt, el a accelerat și a răspândit haosul global. [18] Gold a oferit numeroase dovezi care să demonstreze acest lucru care includ: ”neutralitatea valorii“ a ONU, imoralitatea “echivalenței morale” și a “relativismului moral”; corupția generalizată; desemnarea șefilor Consiliului pentru Drepturile Omului, participanților din țările cu înregistrări slabe privind drepturile omului; deținerea majoritară a voturilor de către țările nedemocratice; precum și exercitarea controlului de către regimurile comuniste. [19] El a spus că Organizația Națiunilor Unite este un “eșec abject” și este “dominat de forțe anti-occidentale, dictaturi, sponsori ai terorismului de stat și cei mai răi dușmani ai Americii”, “trădând idealurile nobile ale fondatorilor ONU”. [20]

 

Comisia pentru drepturile omului a Organizației Națiunilor Unite a adoptat politica de vot majoritar. Cu toate acestea, țările cu înregistrări slabe privind drepturile omului sunt capabile să devină membre și chiar șefi ai Consiliului pentru Drepturile Omului, ceea ce face ca dezbaterea asupra drepturilor omului să nu aibă sens. Mai mult, PCC a cumpărat o serie de țări în curs de dezvoltare, provocând reprimarea criticilor în legătură cu politicile PCC privind drepturile omului – inițiate de Statele Unite prin intermediul Națiunilor Unite. Tirania majorității Organizației Națiunilor Unite i-a permis să devină un instrument pentru forțele comuniste de a se opune națiunilor libere pe multe probleme. Acest lucru a determinat Statele Unite să se retragă din Consiliul Drepturilor Omului de mai multe ori. Occidentul dorește să promoveze libertatea și drepturile omului, dar a fost blocat în mod repetat de către țările comuniste. Consiliul pentru Drepturile Omului a fost deturnat de hoți, iar așa-numitele convenții internaționale adoptate nu au făcut nimic pentru a bloca țările totalitare. Aceste țări perorează pur și simplu sloganurile, dar nu le pun în aplicare.

 

Prin urmare, nu este greu de înțeles cum Carta Națiunilor Unite este foarte asemănătoare cu Constituția sovietică, precum și în opoziție directă cu Constituția Statelor Unite. Scopul său nu este de a proteja drepturile oamenilor, ci de a servi nevoilor conducătorilor. De exemplu, unele prevederi ale Constituției sovietice includ o formulă precum “în limitele de aplicare ale legii” după enumerarea drepturilor cetățenilor. La suprafață, statutul consilierilor sovietici le-au dat cetățenilor unele drepturi, însă de fapt, multe legi specifice erau stipulate ca fiind “în limitele legii”, ceea ce a permis guvernului sovietic să-i priveze în mod arbitrar pe cetățeni de drepturile lor conform interpretărilor sale de “în limitele de aplicare ale legii.”

 

Acesta este și modul în care Carta Națiunilor Unite și diferitele contracte și convenții definesc drepturile cetățenilor. De exemplu, în Pactul internațional privind drepturile civile și politice, declarații precum “toată lumea are dreptul” sunt atașate unor prevederi precum “drepturile menționate mai sus nu vor fi supuse nici unei restricții, cu excepția celor prevăzute de lege”. Nu este doar o alegere arbitrară sau coincidență, ci o “ușă din spate” pe care comunismul a stabilit-o cu intenție.

 

Problema este că, dacă politicienii consideră necesar, orice drept din Declarația Universală a Drepturilor Omului poate fi încălcat legal. “Ce scuză mai bună ar putea vreun tiran să invoce?”, întreabă Edward Griffin. “Majoritatea războaielor și crimelor naționale sunt comise în numele uneia din aceste “dispoziții”. [21] Este dificil ca țările libere să-și priveze arbitrar cetățenii de libertate, dar regimurile comuniste pot profita în mod deschis de lacunele din Declarația drepturilor omului.

 

1. Globalizarea promovează ideile politice comuniste

Comunismul, prin agenții săi, ridică în mod repetat probleme globale și susține că aceste probleme pot fi rezolvate numai prin colaborări internaționale și structuri de putere – pentru a inaugura în cele din urmă un guvern mondial. Prin urmare, diferite țări sunt din ce în ce mai restricționate și reglementate de un număr tot mai mare de tratate internaționale. Drept urmare, suveranitatea națională este slăbită.

 

Multe grupuri susțin structuri de putere internaționale de acest tip și, deși astfel de grupuri nu sunt neapărat comuniste, obiectivele lor sunt în concordanță cu intențiile obiectivelor comuniste – adică de a elimina națiunile individuale și de a organiza un guvern mondial.

 

O personalitate mediatică a spus de Ziua Pământului în 1970: “Omenirea are nevoie de o ordine mondială. Națiunea pe deplin suverană nu este capabilă să se ocupe de otrăvirea mediului. … Gestionarea planetei – fie că vorbim de necesitatea de a preveni războiul, fie de necesitatea de a preveni daunele semnificative asupra condițiilor vieții – necesită un guvern mondial”. [22] Manifestul Umanist II din 1973 a mai declarat: “Am ajuns la un punct de cotitură în istoria omenirii, unde cea mai bună opțiune este depășirea limitelor suveranității naționale și trecerea la construirea unei comunități mondiale. … Astfel ne uităm la dezvoltarea unui sistem de drept mondial și a unei ordini mondiale bazate pe guvernarea federală transnațională”. [23]

 

De fapt, instituirea Programului Națiunilor Unite pentru Mediu a avut loc deoarece un grup care a pledat pentru o confederație globală în 1972, a considerat problema mediului ca fiind o problemă mondială și prin urmare, a solicitat dezvoltarea unor soluții globale și stabilirea unei agenții globale de protecție a mediului. Primul său director a fost Maurice Strong, un canadian cu tendințe socialiste puternice.

 

La reuniunea de la nivel înalt a Pământului din Rio de Janeiro din 1992 (cunoscută și sub numele de Conferința Organizației Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea), 178 de guverne au votat pentru adoptarea Agendei 21. Acest plan de opt sute de pagini include conținut privind mediul, drepturile femeii, îngrijirea medicală și așa mai departe. Un cercetător influent al unui institut de cercetare pentru mediu, care a devenit ulterior un oficial al Programului ONU pentru Mediu a declarat: “Suveranitatea națională – puterea unei țări de a controla evenimentele de pe teritoriul său – și-a pierdut o mare parte din semnificația sa în lumea de astăzi, unde frontierele sunt în mod frecvent încălcate prin poluare, comerț internațional, fluxuri financiare și refugiați. … Națiunile cedează în realitate porțiuni ale suveranității lor comunității internaționale și încep să creeze un nou sistem de guvernare internațională a mediului, ca un mijloc de rezolvare a problemelor care nu pot fi rezolvate altfel”. [24]

 

Superficial, aceste rațiuni pentru înființarea unui guvern mondial par foarte bune, dar scopul lor real este promovarea comunismului pentru a domina lumea. În Capitolul 16 am detaliat modul în care comunismul folosește pretenția de a proteja mediul pentru a-și promova agenda.

 

În timpul mandatului secretarului general al ONU Boutros-Ghali, în perioada 1992-1996, acesta a inițiat progrese rapide în marșul ONU către guvernul mondial. El a cerut formarea unei armate permanente a ONU și a solicitat dreptul de a colecta taxe. [25] Datorită opoziției Statelor Unite, Ghali nu a reușit să obțină un al doilea mandat. În caz contrar, statutul actual al Organizației Națiunilor Unite ar fi fost dificil de prezis. Deși regimurile comuniste refuză întotdeauna să se amestece în afacerile interne ale altor țări, ele participă activ în diferite organizații internaționale, sprijină extinderea funcțiilor Națiunilor Unite și promovează conceptul de guvernare globală.

 

În 2005, Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a declarat: “În epoca interdependenței, cetățenia globală este un pilon esențial al progresului”. [26] Robert Chandler, un strateg care a lucrat pentru forțele aeriene americane, Casa Albă și diferite alte departamente guvernamentale, consideră că așa-numitul progres al lui Annan ar distruge suveranitatea națională și va deschide calea unei societăți civile globale fără frontiere. Programul “Educarea spre o cultură a păcii” al ONU, este organizat și condus de activiști de extremă stânga, despre care Chandler crede că intenționează să distrugă suveranitatea națiunii și să creeze un guvern totalitar fără frontiere. [27]

 

Cartea “The Naked,Communist” publicată în 1958, care a expus comunismul, a enumerat cele 45 de țeluri ale comuniștilor, dintre care unul a fost: “Promovarea ONU ca singura speranță pentru omenire. În cazul rescrierii cartei sale, cereți să fie înființată ca un guvern mondial cu propriile sale forțe armate independente”. [28] Mulți realizează că înființarea unui guvern mondial nu poate fi realizată pe termen scurt – deci atât comuniștii cât și globaliștii folosesc diverse probleme pentru a înființa instituții internaționale în diferite domenii, ca apoi să promoveze unitatea acestor instituții și să continue să susțină dependența de Națiunile Unite, cu scopul final de a înființa un guvern mondial.

 

Sprijinirea unui guvern mondial, exagerarea deliberată a rolului Organizației Națiunilor Unite, reprezentând ONU ca pe un panaceu pentru rezolvarea tuturor problemelor din lumea de astăzi – toate acestea fac parte din încercarea de-a se juca de-a Dumnezeu și de a organiza viitorul omenirii prin manipularea puterii. De fapt, aceasta este exact aceeași idee ca o utopie comunistă, o religie pe care oamenii o creează – iar rezultatul este devastator.

 

1. Guvernul mondial dă naștere la totalitarism

Nu este nimic în neregulă cu preconizarea unei lumi sau a unui viitor mai bun, dar încercarea de a înființa un guvern mondial pentru a rezolva toate problemele omenirii înseamnă pur și simplu urmărirea unei utopii moderne și riscă să degenereze în totalitarism.

 

O problemă inevitabilă cu care se confruntă un guvern mondial, care urmărește să abordeze într-adevăr problemele globale, este modul în care își pune efectiv în aplicare politicile – fie ele politice, militare, economice sau altele. Pentru a-și impune politicile la scară globală, un astfel de guvern nu ar lua forma unei democrații libere, precum cea a Statelor Unite, ci ar fi un guvern totalitar, precum fosta Uniune Sovietică sau regimul comunist chinez.

 

Pentru a atrage țările să i se alăture, un guvern mondial ar oferi în mod invariabil beneficii ademenitoare, promisiuni de asistență socială și un plan al unei utopii globale pentru omenire. Propunerea sa este similară cu cea a comunismului și se prezintă ca un panaceu pentru problemele fiecărei țări. Pentru a atinge idealurile utopice ale unui număr atât de mare de țări și a rezolva probleme globale complexe în conformitate cu planul utopic – fie protejarea mediului înconjurător, fie asigurarea securității și asistenței sociale la scară globală – un astfel de guvern mondial ar încerca în mod inevitabil să-și centralizeze puterea pentru a-și impune cu forța politicile. Această centralizare ar ridica puterea guvernului la un nivel de neegalat, iar controlul său asupra societății ar atinge de asemenea, un nivel fără precedent. În acest stadiu, un astfel de guvern mondial nu s-ar deranja să obțină un consens între țările sale membre sau să țină seama de angajamentele luate față de acestea, ci s-ar concentra exclusiv asupra implementării forțate a politicilor sale.

 

În lumea de astăzi, există mari diferențe între țări. Multe țări nu au nici religii drepte, nici libertate, ca să nu mai vorbim de respectarea drepturilor omului sau de standarde morale înalte. Atunci când țările se combină pentru a forma un guvern mondial, un astfel de guvern ar adopta cel mai mic standard al lor, eliminând orice cerințe referitoare la credință și convingeri spirituale, moralitate și drepturile omului. Cu alte cuvinte, țărilor li s-ar da frâu liber în aceste aspecte – folosind conceptul de așa-numită neutralitate în religie, moralitate și drepturile omului pentru a le uni. Un guvern mondial ar promova în mod inevitabil o cultură mainstream pentru a uni lumea. Cu toate acestea, fiecare țară are propriile sale tradiții culturale și credințe religioase.

 

Dintre toți experții, oamenii de știință și guvernele care susțin în mod activ un guvern mondial, majoritatea sunt atei sau au opinii progresiste cu privire la credințele religioase. În mod evident, un guvern mondial ar avea ateismul ca valoare de bază – consecință inevitabilă, deoarece comunismul este forța din spatele acestuia. Pentru a-și menține guvernarea, acest guvern mondial ar aplica cu forța reeducarea ideologică, recurând la violență pentru a realiza acest lucru. Pentru a preveni mișcările de fragmentare sau de independență ale țărilor membre, un guvern mondial va întări puternic forțele sale militare și de poliție și va înăspri controlul asupra libertății de exprimare a oamenilor.

 

Guvernul unei țări al cărei popor nu are o credință și o cultură comună se poate baza doar pe puterea autoritară – adică, pe conducerea totalitară – pentru a rămâne la putere și rezultatul ar fi reducerea libertății individuale. Astfel, un guvern mondial ar fi în mod inevitabil un guvern totalitar, pentru că ar trebui să se bazeze pe autoritarism pentru a-și susține dominația.

 

În final, un guvern mondial este literalmente un proiect totalitar comunist într-o altă formă, iar rezultatul nu ar fi diferit de regimurile comuniste de astăzi în ceea ce privește modul în care își înrobesc și abuzează popoarele. Singura diferență ar fi că, în loc să se limiteze la o singură țară, acest totalitarism se va extinde în întreaga lume – controlată de un singur guvern – făcând chiar mai ușoară coruperea și distrugerea omenirii. În procesul de menținere a dominației sale, acest guvern enorm ar folosi progresiv toate metodele malefice folosite de regimurile comuniste. Această cale către autoritarism ar fi, de asemenea, un proces de distrugere a culturilor tradiționale și a valorilor morale ale omenirii, ceea ce este exact scopul comunismului.

 

4. Globalizarea culturală: o modalitate de corupere a umanității

Pe măsură ce schimburile culturale și fluxurile de capital se extind în întreaga lume, diferitele forme culturale deviante pe care comunismul le-a stabilit în ultimii aproape o sută de ani – precum arta modernă, literatura și filozofia, filmele și televiziunea, stiluri de viață deviante, utilitarismul, materialismul și consumerismul – sunt transmise la nivel global. În timpul acestui proces, tradițiile culturale ale diferitelor grupuri etnice sunt dezbrăcate de formele lor externe și separate de semnificația lor inițială, rezultând în culturi mutante, deviante. În timp ce atingeau scopul de a fi profitabile, aceste culturi deviante, au corupt de asemenea rapid valorile morale ale oamenilor oriunde s-au răspândit.

 

La nivel global, Statele Unite sunt liderii politici, economici și militari. Această conducere se aplică și pentru cultura americană, care este ușor acceptată și adoptată de alte țări și regiuni. După Revoluția Industrială, cu declinul credinței religioase în societatea modernă și creșterea materialismului provocat de progresele tehnologice, oamenii au trasat în mod natural o legătură directă între prosperitatea materială și forța civilizației. Profitând de această tendință, comunismul și-a concentrat resursele asupra îndepărtării Statelor Unite prin mijloace non-violente. După ce s-a infiltrat și a corupt unitatea familială, politică, economică, dreptul, arta, mass-media și cultura populară în toate aspectele vieții cotidiene din Statele Unite și după coruperea și distrugerea valorilor morale tradiționale, comunismul a recurs la globalizarea culturală, exportînd această cultură coruptă. Considerată ca o cultură avansată din Statele Unite, această cultură s-a răspândit în întreaga lume.

 

Într-o clipită, mișcarea “Occupy Wall Street” din New York, a fost prezentată pe ecranele de televiziune din satele de munte din India. Prin filmele de la Hollywood, satele de graniță conservatoare din Yunnan, China, au aflat că mamele singure, aventurile extra-maritale și eliberarea sexuală sunt aspecte “normale” ale vieții. Ideologia care stă la baza curriculum-ului comun de bază, creată de marxiștii culturali, a fost reflectată aproape instantaneu în manualele de școală secundară din Taiwan. Africa, considerată pe scară largă ca regiunea cea mai înapoiată din lume, s-a dovedit a fi cea mai grav afectată de epidemia de SIDA. De la Ecuador în America de Sud, până în Malaezia, în Asia de Sud-Est și Fiji în Insulele Pacificului, rock-and-roll-ul a devenit extrem de popular.

 

Willi Münzenberg, activistul comunist german și unul dintre fondatorii Școlii de la Frankfurt, a spus: “Trebuie să organizăm intelectualii și să îi folosim pentru a transforma civilizația occidentală în ceva oribil. Doar atunci, după ce i-au corupt toate valorile și au făcut viața imposibilă, putem impune dictatura proletariatului. “[29]

 

Din perspectiva stângii, “a transforma civilizația occidentală în ceva oribil” este calea spre comunism. Cu toate acestea pentru comunism – care este forța motrică – coruperea culturii tradiționale pe care Divinitatea a lăsat-o pentru om și făcând omul să abandoneze Divinitatea, reprezintă calea pentru distrugerea umanității.

 

Dacă am putea compara cultura deviantă a Occidentului și cultura de partid a regimurilor comuniste totalitare cu gunoaiele, atunci globalizarea culturală, ar fi asemănătoare cu uraganul care împrăștie gunoaiele prin întreaga lume, îndepărtând nemilos valorile tradiționale pe care le- a lăsat Creatorul omenirii. Aici, ne-am concentrat pe explicarea influenței pe care cultura deviantă a Occidentului o are asupra lumii. În capitolul următor, vom analiza modul în care cultura comunistă s-a răspândit în întreaga lume.

 

1. Globalizarea culturală distruge tradițiile

Cultura fiecărei etnii din lume are caracteristicile unice și influențele profunde ale istoriei sale specifice. În ciuda diferențelor dintre culturile etnice, toți urmează aceleași valori universale ale divinității, în tradițiile lor. După Revoluția Industrială, dezvoltarea tehnologică a adus comoditate în viața noastră. Datorită influenței progresivismului, tradiția este în general privită ca fiind înapoiată. Acum, standardul este măsurarea tuturor lucrurilor prin gradul de modernitate, noutate și “progres” – sau dacă are valoare comercială.

 

Așa-numitele valori comune create de schimbul cultural în procesul de globalizare, nu mai aparțin nici uneia dintre tradiții: ele sunt valori moderne. Elementele și valorile care pot fi adoptate în cadrul globalizării se abat de la tradiții. Acestea includ numai elementele cele mai superficiale ale patrimoniului cultural existent, precum și aspectele care pot fi comercializate. Noțiunile despre “destinul comun al omenirii” și “viitorul nostru comun” sunt rezultatul unor astfel de valori deviate. Comunismul promovează valori care par nobile, dar în realitate vizează abandonarea valorilor tradiționale de către omenire, înlocuirea acestora cu valori moderne, omogene și deteriorate.

 

Standardul cel mai scăzut, care este recunoscut la nivel global în timpul globalizării culturale, se manifestă și în cultura consumatorilor și în consumerism, care conduc cultura mondială. Susținut de interesele economice, designul produselor culturale și modul în care sunt prezentate pe piață, sunt complet centrate pe stimularea instinctelor de bază ale consumatorilor. Scopul este de a controla omenirea prin seducerea, răsfățarea și satisfacerea dorințelor superficiale ale oamenilor.

 

O cultură globală a consumatorilor vizează dorințele omenirii și este folosită pentru coruperea tradiției în mai multe moduri: în primul rând, pentru a atrage numărul maxim de consumatori, produsele culturale nu pot ofensa nici un grup etnic, în producție sau în prezentare. Ca rezultat, caracteristica unică și semnificația culturii etnice sunt îndepărtate din produse. Cu alte cuvinte, tradiția este îndepărtată de pe produse prin deculturalizare sau prin standardizare. Populațiile care primesc mai puțină educație și au o putere de consum redusă sunt mai sensibile la un astfel de model simplificat al consumatorilor, deoarece costul de a face astfel de produse este mai mic. Prin urmare, prin globalizare, această populație este limitată la cultura comercială care are cel mai mic cost de producție.

 

În al doilea rând, globalizarea industriei mass-media a condus la monopoluri. Drept urmare, elementele comuniste pot folosi cu ușurință ideile degenerate ale producătorilor, pot face public aspectul cultural superficial al produselor și introduc ideologia marxistă în timp ce le promovează. Hibridizarea culturilor prin globalizare devine un alt canal pentru promovarea ideologiei.

 

În al treilea rând, o cultură globală promovează consumerismul la rang principal în societate. Reclamele, filmele, emisiunile de televiziune și mass-media sociale, bombardează constant consumatorii cu ideea că nu trăiesc o viață reală dacă nu consumă, nu dețin anumite produse, sau dacă nu caută să se distreze în anumite moduri. Comunismul folosește diferite mijloace și divertismentul pentru a determina oamenii să-și urmărească satisfacerea propriilor dorințe. Pe măsură ce oamenii își îndeplinesc dorințele, ei se îndepărtează de planul spiritual, iar înainte de ști, ei s-au abătut de la credințele lor divine și de la valorile lor tradiționale.

 

Consumerismul își răspândește rapid ideologia deteriorată pe fondul globalizării. De asemenea, utilizează mentalitatea de turmă a mulțimii. Cu expunere frecventă la medii sociale, reclame, emisiuni de televiziune, filme și știri, oamenii sunt bombardați cu diverse ideologii antitradiționale și ne-naturale. Acest lucru crează o iluzie că astfel de ideologii deteriorate reprezintă un consens global. Oamenii devin treptat amorțiți de daunele pe care aceste ideologii le au asupra tradițiilor. Comportamentele pervertite sunt văzute ca fiind la modă, iar oamenii ar trebui să se mândrească cu ele. Abuzul de substanțe, homosexualitatea, rock-and-roll, arta abstractă și multe altele, sunt toate răspândite în acest mod.

 

Arta modernă este degenerată și incalcă toate definițiile tradiționale ale esteticii. Unii oameni au realizat acest lucru la început, dar odată ce lucrările de artă modernă sunt expuse constant în zone metropolitane majore și vândute la prețuri ridicate, atunci când mass-media raportează frecvent despre lucrări de artă întunecate și ciudate, oamenii încep să creadă că ei sunt cei care nu mai au contact cu moda, iar gustul lor în artă trebuie actualizat. Oamenii încep să-și nege propriul lor sentiment de frumos în favoarea formelor de artă deteriorate.

 

Comunismul este capabil să folosească mentalitatea de turmă deoarece mulți oameni nu au voință puternică. Odată ce omenirea se abate de la tradițiile divine, totul devine relativ și se schimbă în timp. Situația devine propice pentru exploatare.

 

1. Țările occidentale exportă cultura antitradițională

Țările dezvoltate occidentale joacă rolul decisiv în afacerile economice și militare globale. Ca urmare, cultura occidentală a fost capabilă să se răspândească rapid în țările în curs de dezvoltare. Aceasta a fost considerată drept principalul curent al civilizației moderne și direcția dezvoltării viitoare. Exploatând această tendință cultura modernă deviată din Statele Unite și din alte țări occidentale se răspândește în lume. Aceasta a provocat daune enorme tradițiilor altor grupuri etnice. Muzica rock-and-roll, drogurile și eliberarea sexuală au fost deghizate drept cultură occidentală și s-au răspândit rapid în întreaga lume din țările dezvoltate. Așa cum am subliniat în această carte, spectrul comunist se află în spatele dezvoltării acestor culturi deteriorate, care nu au nimic de-a face cu valorile tradiționale care derivă din credința în divinitate.

 

Toate culturile degenerate sunt mascate, cultura occidentală fiind răspândită în prezent în fiecare colț al lumii. În special, Hollywood-ul a devenit un promotor important al diverselor ideologii care provin din marxismul cultural. Caracteristica specială a industriei filmului, îi permite acestuia să-i determine pe oameni să-i accepte subconștient valorile.

 

Datorită puterii lor economice, țările occidentale atrag un număr mare de studenți străini. În această carte am discutat modul în care marxismul cultural a preluat învățământul occidental și la rândul său, îi expune pe studenții străini la diferite ideologii de stânga. Când se întorc în țările lor, ei răspândesc aceste ideologii. În țările lor, aceste ideologii deteriorate sunt văzute ca fiind atractive, deoarece țările occidentale sunt mai avansate din punct de vedere tehnologic și dezvoltate economic. Astfel, pe măsură ce aceste ideologii se răspândesc și distrug cultura tradițională locală ele se confruntă cu prea puțină rezistență.

 

De exemplu, prima țară din Asia care recunoaște căsătoria între persoane de același sex, este o societate cu tradiții profunde. În spatele schimbării s-a aflat globalizarea. După ce au studiat în Occident, un număr mare de studenți au acceptat ideea căsătoriei între persoane de același sex și au impus schimbarea. În cea mai mare parte, politicienii progresiști ​​care încurajează legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și-au dezvoltat opiniile progresiste în timpul studiilor lor în străinătate.

 

1. Corporațiile multinaționale răspândesc cultura deviantă

În condițiile globalizării, respectul reciproc și toleranța diferitelor culturi naționale au devenit mainstream. Comunismul a folosit acest lucru pentru a extinde în mod arbitrar conceptul de toleranță și pentru a face neutralitatea valorii un “consens global”, susținând astfel idei deviante. În special, homosexualitatea și eliberarea sexuală s-au dezvoltat rapid prin globalizare, afectând grav și corodând valorile morale ale societății tradiționale.

 

În 2016, un mare comerciant cu amănuntul la nivel mondial, a anunțat că vestiarele și toaletele din lanțul său de magazine vor fi “prietenoase cu oamenii transgender”, ceea ce înseamnă că orice bărbat ar putea intra în toaletele femeilor sau în vestiare, pentru că ar putea susține că el era de fapt o femeie. Asociația Americană a Familiilor a cerut consumatorilor să boicoteze compania din cauza răului pe care această politică îl poate aduce femeilor și copiilor. [30] Într-adevăr, în 2018, un bărbat a intrat în toaleta de femei a magazinului și s-a dezgolit în fața unei fete tinere. [31]

 

Pe fondul rezistenței consumatorilor care respectă valorile tradiționale, jurnaliștii au făcut o listă cu sutele de companii multinaționale mari, care au obținut scoruri complete pe Indexul Egalității Corporative (o măsură a atitudinilor față de problemele LGBTQ) și au constatat că afacerile cu aceleași politici ca și lanțul de magazine citat mai sus, aprovizionează toate aspectele vieții oamenilor obișnuiți, făcând din boicot un lucru nerealist. Afacerile de acest gen cuprind aproape toate companiile aeriene majore, fabricile majore auto de marcă, lanțurile fast-food, cafenelele, magazinele importante, băncile, companiile mari de producție a filmelor, companiile de telefonie mobilă și de computere și așa mai departe. [32] Aceste valori au devenit omniprezente și integrate prin globalizare, prin cultura corporațiilor multinaționale.

 

1. ONU diseminează valori distorsionate

În 1990, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că homosexualitatea nu este o boală psihică, stimulând în mare măsură mișcarea homosexuală la nivel mondial. În condițiile globalizării, SIDA s-a răspândit la nivel planetar, la cel mai important grup de persoane sensibile la SIDA – homosexualii – continuând să fie ținta preocupării sociale și a discuțiilor publice. Comunismul a promovat astfel extinderea mișcării homosexuale. Lucrătorii medicali încurajează pacienții homosexuali, să nu se rușineze și să solicite tratament medical. Recunoașterea morală a comportamentului homosexual a fost promovată simultan ca un corolar. În Africa, Asia și America Latină, finanțarea comunității internaționale pentru SIDA, a avut drept efect promovarea mișcării homosexuale. [33]

 

Africa de Sud a fost prima țară care a introdus o nouă convenție la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, care necesită recunoașterea orientării sexuale și a identității de gen, ca indicator al drepturilor omului. Convenția a fost în cele din urmă adoptată. Aceasta este prima rezoluție a ONU, care vizează în mod direct orientarea sexuală și identitatea de gen. [34] În realitate, acest lucru normalizează ceea ce a fost considerat drept deviant, atribuindu-i aceeași importanță ca și drepturile naturale.

 

Articolul 13 din Convenția ONU privind drepturile copilului prevede: ”Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept trebuie să includă libertatea de a căuta, primi și transmite informații și idei de orice natură, indiferent de frontiere, fie oral, scris, printuri, sub formă de artă sau prin orice alt mijloc de alegere al copilului“.[35]

 

Unii savanți au întrebat: Dacă părinții nu le vor permite copiilor să poarte tricouri cu simboluri satanice, va constitui o încălcare a drepturilor copiilor? Copiii au dreptul să aleagă în orice fel doresc să vorbească cu părinții lor? [36] Copiilor le poate lipsi judecata. Dacă ei comit vreo violență sau încalcă normele etice, pot părinții să-și disciplineze copiii? Aceste îngrijorări nu sunt nejustificate. În 2018, Ontario, Canada, a adoptat o lege potrivit căreia părinții nu ar trebui să respingă dorințele copiilor de exprimare a genului (adică copiii pot să-și aleagă sexul singuri, băieții alegând să fie fete și viceversa). Părinții care nu acceptă identitatea de gen aleasă de copilul lor pot fi considerați că își abuzează copii, iar copiii pot fi luați de stat. [37]

 

Comunismul folosește astfel globalizarea pentru a devia și distruge cultura tradițională și valorile morale într-un mod atotcuprinzător. Aceasta include utilizarea țărilor dezvoltate, a corporațiilor globale și a instituțiilor internaționale. Oamenii sunt scufundați în comoditatea superficială a vieții globale, dar nu sunt conștienți de faptul că ideile și conștiințele lor se schimbă rapid. În doar câteva decenii, aceste idei complet noi, au înghițit multe părți ale lumii ca un tsunami violent. Oriunde se îndreaptă, cultura se schimbă, civilizațiile se pierd, și chiar și cele mai vechi și cele mai închise țări nu pot scăpa.

 

Cultura tradițională este rădăcina existenței umane, o garanție importantă pentru ființele umane de a menține standardele morale. Este cheia capacității ființelor umane de a fi salvate de către Creator. În procesul de globalizare, acestea au fost deviate sau chiar distruse de aranjamentele spectrului comunist, iar civilizația umană se confruntă cu o criză fără precedent.

 

Concluzie

Diferitele naționalități și țări au existat de-a lungul mileniilor. Deși există în diferite regiuni, ele au forme și sisteme politice diferite, folosesc limbi diferite și au calități culturale și psihologice diferite – dar toate au valori universale comune. Aceste valori universale sunt nucleul culturii tradiționale pentru toate grupurile etnice.

 

În scurta perioadă de mai puțin de o sută de ani de la apariția comunismului pe scena mondială, omenirea se află deja în pericol grav, deoarece culturile tradiționale au fost subminate și distruse pe scară largă.

 

După Revoluția din Octombrie, comuniștii au preluat puterea în Rusia și mai apoi în China – marile puteri ale Estului – ucigând elitele culturale tradiționale și distrugând cultura tradițională prin violență. După cel de-al Doilea Război Mondial, țările comuniste s-au infiltrat și au controlat Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale, au abuzat de procedurile democratice pentru a permite majorității să cucerească minoritatea și au folosit bani pentru a câștiga țările mici, încercând să folosească guvernele întregii lumi prin corupție.

 

Mai ales după sfârșitul Războiului Rece, comunismul a început să folosească în întreaga lume schimburile și cooperările politice, economice și culturale internaționale pentru a extinde și controla globalizarea, a impulsiona valori deviante la nivel mondial și a distruge sistematic valorile și tradițiile universale. În prezent, spectrul comunismului conduce întreaga lume.

 

Grupurile politice și economice transnaționale de astăzi și- au însușit resurse enorme și influența lor a pătruns în toate aspectele societății umane. De la chestiuni majore, precum mediul, economia, comerțul, afacerile militare, diplomația, știința și tehnologia, educația, energia, războiul și imigrația, la chestiuni mici, precum divertismentul, moda și stilul de viață, toate sunt din ce în ce mai manipulate de globaliști. Odată ce se formează un guvern global, ar fi ușor ca toată omenirea să devină mutantă sau chiar distrusă cu o singură comandă.

 

Folosind globalizarea împreună cu alte mijloace, spectrul comunist a ruinat societatea umană în doar câteva sute de ani, iar atât Estul cât și Occidentul sunt expuse riscului de a fi distruse.

 

Numai prin revenirea la tradiție, ființele umane reintroduc valorile universale și culturile tradiționale în națiunile suverane și în schimburile internaționale. Acest lucru este necesar pentru revenirea la valorile universale și cultura tradițională și va permite omenirii, sub protecția și harul lui Dumnezeu, să expulzeze spectrul comunist și să se îndrepte spre un viitor luminos.

 

Capitolul 16 (II)

Capitolul 18 (I)

Referințe

[1] Karl Marx, “Manifestul Partidului Comunist” (Arhivă de Internet Marx / Engels), https://www.marxists.org/archive/marx/works/1848/communist-manifesto/ch04.htm

 

[2] Karl Marx și Friedrich Engels, “Ideologia germană”, Vol. I, 1845, https://www.marxists.org/archive/marx/works/1845/german-ideology/index.htm

 

[3] VI Lenin, “A Treia Internaționala comunistă“, Lucrările colecțiilor lui Lenin, ediția a 4-a, ediția engleză, volumul 29 (Moscova: Progress Publishers, 1972), 240-241, https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1919/mar/x04.htm

 

[4] G. Edward Griffin, “Maestrul fricos: O a doua privire la Națiunile Unite” (Appleton, Wis.: Insulele occidentale, 1964), Capitolul 7.

 

[5] Ibid.

 

[6] James Bovard, “Banca Mondială versus săracii lumii“, Analiza politicii Institutului Cato Nr. 92, 28 septembrie 1987, https://object.cato.org/sites/cato.org/files/pubs/pdf/pa092.pdf

 

[7] Banca Mondială, “Sărăcia: Privire generală“, https://www.worldbank.org/en/topic/poverty/overview

 

[8] Dani Rodrik, “Paradoxul globalizării: De ce piețele, statele și democrația globală nu pot coexista” (Oxford: Oxford University Press, 2011), 19.

 

[9] Sarah A. Webster, “În interiorul planului îndrăzneț al Americii de a revigora producția: este vorba despre tehnologie“, 14 mai 2015, https://web.archive.org/web/20170216082549/https://advancedmanufacturing.org/inside-americas-bold-plan-revive-manufacturing/

 

[10] Biroul american de statistică a muncii, “Un profil al lucrătorului sărac, 2016“, iulie 2018, https://www.bls.gov/opub/reports/working-poor/2016/home.htm

 

[11] Alex Kingsbury, “Documentele declasificate dezvăluie spioni KGB în SUA: Alger Hiss, Elizabeth Bentley și Bernard Redmont sunt subiecții supravegherii“, SUA News, 17 iulie 2009, https://www.usnews.com/news/articles/2009/07/17/declassified-documents-reveal-kgb-spies-in-the-us

 

[12] William F. Jasper, “Tirania Globală … Pas cu pas: Națiunile Unite și Noua Ordine Mondială emergentă” (Appleton, Wis.: Publishers of Western Islands, 1992), 69.

 

[13] Ibid., 69-70.

 

[14] “Șeful FBI găsește ‘pericolul major’ al spionilor roșii“, “Los Angeles Times, 4 mai 1963, așa cum este citat în G. Edward Griffin, “Maestrul fricos: O a doua privire la Națiunile Unite”, capitolul 7.

 

[15] Jasper, “Tirania Globală”, 75.

 

[16] Colum Lynch, “China înrolează ONU pentru a-i promova proiectul Silk and Road“, Politica externă, 10 mai 2018, https://foreignpolicy.com/2018/05/10/china-enlists-u-n-to-promote-its-belt-and-road-project/

 

[17] Vezi Robert W. Lee, Conspirația Națiunilor Unite (Appleton, Wis.: Insulele occidentale, 1981); William F. Jasper, Expunerea Națiunilor Unite: Conspirația Internațională de a conduce lumea (Appleton, Wis.: Societatea John Birch, 2001); Dore Gold, Turnul Babel: Cum a alimentat Organizația Națiunilor Unite Haosul Global (New York, Forumul Crown, 2004); Joseph A. Klein, Decepția Globală: Asaltul ONU asupra Libertatii Americii (Los Angeles: World Ahead, 2005); Eric Shawn, Expunerea ONU: Cum Organizația Națiunilor Unite Sabotează Securitatea Americii și Eșuează Lumea (New York: Books Penguin, 2006); Daniel Greenfield, 10 motive pentru a aboli ONU (Centrul de libertate David Horowitz, 2011).

 

[18] Dore Gold, “Turnul Babel: Cum au alimentat Națiunile Unite haosul global”, (New York, Forumul Crown, 2004), 3.

 

[19] Gold, “Turnul Babel”, 1-24.

 

[20] Robert Chandler, “Lumea umbrei: Rusia renăscută, Noua Stângă Globală și Islamul radical”(Washington, DC: Regnery Publishing, 2008), 403-4.

 

[21] Griffin, “Maestrul fricos”, Capitolul 11.

 

[22] Jasper, “Tirania Globală”, 90.

 

[23] Manifestul umanist II, Asociația Umanistă americană, https://americanhumanist.org/what-is-humanism/manifesto2/

 

[24] Hilary F. French, “După Summitul Pământului: Viitorul guvernării mediului”, Worldwatch Paper 107, Worldwatch Institute, martie 1992, 6, http://infohouse.p2ric.org/ref/30/29285.pdf

 

[25] Jasper, “Tirania Globală … Pas cu pas”, 71.

 

[26] Chandler, “Lumea umbrei”, 401.

 

[27] Chandler, “Lumea umbrei”, 401-3.

 

[28] W. Cleon Skousen, “The Naked Communist” (Salt Lake City: Izzard Ink Publishing, 1958, 2014), capitolul 12.

 

[29] Bernard Connolly, “Inima roșie a Europei: Războiul murdar pentru banii Europei” (Londra: Faber & Faber, 1997), ediția Kindle, locația 113-118.

 

[30] “Semnează Angajamentul pentru Boicotul lui Target!” American Family Association, https://www.afa.net/target

 

[31] Hayley Peterson, “Cumpărătorii revoltați amenință să boicoteze Target după ce un bărbat se dezvelește în fața unei tinere într-o baie de magazin“, Business Insider, 6 aprilie 2018, https://www.businessinsider.com/target-faces-boycott-threat-after-man-exposes-himself-in-womens-bathroom-2018-4

 

[32] Samantha Allen, “Toate lucrurile pe care nu mai poți să le cumperi, dacă boicotezi afacerile transfrontaliere“, The Daily Beast, 26 aprilie 2016, https://www.thedailybeast.com/all-the-things-you-can-no-longer-buy-if-youre-really-boycotting-trans-friendly-businesses

 

[33] Graeme Reid, “O luptă pentru drepturile LGBT la nivel global“, Human Rights Watch, 2 noiembrie 2011, https://www.hrw.org/news/2011/11/02/globalized-lgbt-rights-fight

 

[34] Ibid.

 

[35] Organizația Națiunilor Unite, Oficiul Înaltului Comisar, Convenția privind drepturile copilului, https://www.ohchr.org/en/professionalinterest/pages/crc.aspx (ultima vizită la 25 ianuarie 2019).

 

[36] Jasper, Tirania Globală … Pas cu pas, 148.

 

[37] Grace Carr, “Ontario face ca dezaprobarea alegerii sexuale a copilului să fie un potențial abuz al copilului“, The Daily Caller, 5 iunie 2017,

 https://dailycaller.com/2017/06/05/ontario-makes-disapproval-of-kids-gender-choice-child-abuse/

 

 

14 – Lumea e condusă de un Guvern Mondial format dintr-un grup de 300 de persoane,super-bogate,super-puternice şi super-bine-informate,care trăiesc “ca în sânul lui Adam”

 

“Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc “ca în sânul lui Adam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai “potrivite” pentru a “câştiga alegerile”, în mod “democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

 

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt”aleşi”cu “binecuvântarea” acestui “GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică “directivele” trasate de acesta…”

 

Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită “privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia “foaia de drum”… Votul tău nu contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta!

 

“Dar cine sunt oamenii ăştia?

 

Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din “GRUP”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…”

 

“Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul “GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest “GRUP” se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens. “Se zice că acest “GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi “GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul.

 

“GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume “GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc.

 

MARTURIILE DESPRE STAPANII LUMII – ANGHEL RUGINA

 

Lumea in care traim ar putea foarte bine sa se numeasca SC . Pamant S.A (pentru romani) sau BLUE PLANET EARTH INC. (pentru cei care iubesc „civilizatia” anglosaxona). Toti cei 7.1 miliarde de locuitori suntem angajatii unei SINGURE corporatii GLOBALE. Proprietarii acestei SOCIETATI COMERCIALE sunt cateva familii care de 400 de ani numai asta au facut: AU PRELUAT O MOSTENIRE DE FAMILIE SI AU EXTINS-O CONSTANT PANA CAND EA A AJUNS LA NIVELUL MALFORMAT DE AZI.

 

Aceasta familie de PROPRIETARI (putem sa ii numim ACTIONARI) CONTROLEAZA DIRECT SI TOTAL VIATA FIECARUI SCLAV-ANGAJAT! Fiindca fiecare angajat a renuntat sa mai munceasca PENTRU EL de mult timp si MUNCESTE PENTRU ACEASTA CORPORATIE! EL este retribuit in niste hartii colorate frumos pe care NUMAI si NUMAI SC PAMANT SA are dreptul sa le tipareasca! Daca oricare dintre noi tiparim aceste hartiute MERGEM LA INCHISOARE! ACTIONARII decid in fiecare AN, cat si cum traiesc FIECARE dintre cei 7.1 miliarde de angajati!

 

Evident ca structura TESA (managementul imediat de sub CEO(director)) o duce cel mai bine! Etajul unde acest personal se gaseste se numeste COMMONWEALTH (Canada, USA, UK, Australia, NOUA ZEELANDA) iar accesul sclavilor este extrem de bine controlat! Sub acest etaj exista un alt etaj la fel de important (Germania, ELVETIA, Tarile Scandinave, Monaco, Lichtenstein, Luxemburg, Seychelles). Apoi urmeaza etajele cu halele efective de productie (RUSIA, CHINA, America de SUD, AFRICA, INDIA).Apoi urmeaza halele de unde au existat candva productie dar acum totul este in paragina (ROMANIA, BULGARIA).Conducerea SC PAMANT SA a stabilit ca aceste hale sa fie dezafectate total iar personalul sa fie „reorientat” catre alte departamente unde era nevoie de forta de munca calificata si bruta.

 

Conducerea SC PAMANT SA, precum si actionariatul, nu sunt multumiti de activitatea acestei companii si de aceea au hotarat sa mai reduca efectiv din personal (nu mult cam 90%) caci in ultima vreme s-au inregistrat PROTESTE si GREVE in sectorul HALELOR de PRODUCTIE (RUSIA, CHINA, INDIA, AFRICA, AMERICA de SUD) dar si mai grav la nivelul personalului TESA (USA, UK, GERMANY). In aceste conditii conducerea SC PAMANT SA va trece la un plan de reorganizare masiv pe care ei il numesc NOUA ORDINE MONDIALA.

 

Fiecare angajat cetatean va fi CIPAT si nu va mai avea dreptul SA DETINA ABSOLUT NIMIC. Insasi copiii lor (care trebuie sa fie din ce in ce mai putin si au pregatit o gramada de vaccinuri „eficiente” in acest sens) pot fi ORICAND LUATI DE CONDUCEREA SC PAMANT SA si folositi in interesul actionarilor acestei companii. De vreo 10 ani, un sef de sectie la HALA de PRODUCTIE pe nume VLADIMIR PUTIN, agita pe toti muncitorii de acolo si le baga prostii in cap ca NU AR FI RECOMPENSATI la NIVELUL MUNCII LOR si ca SC PAMANT SA ar trebui sa se scindeze in doua pentru ca hala de productie sa aiba DREPT DE PROPRIETATE ASUPRA MUNCII SI ACTIVELOR DE ACOLO. Acest lucru nu poate fi tolerat de aceea se vor lua masuri!

Sursa : Luci Lucescu

https://searchnewsglobal.wordpress.com/2015/05/25/lumea-e-condusa-de-un-guvern-mondial-format-dintr-un-grup-de-300-de-persoanesuper-bogatesuper-puternice-si-super-bine-informatecare-traiesc-ca-in-sanul-lui-adam/

 

13 –Organismele Modificate Genetic sunt toxice!

Cancer, leucemii și malformații – boli aparute in urma consumului de organisme modificate genetic (OMG)

 

In America, cuvantul “Monsanto” provoaca fiori: este cea mai mare companie din domeniul modificarii genetice a plantelor de cultura agricola. In Romania foarte putina lume a auzit de aceasta, desi este din ce in ce mai activa in sectorul agricol. Principalele sectoare de activitate cuprind modificarea genetica a plantelor de cultura – seminte hibride – si dezvoltarea erbicidelor – cel mai cunoscut produs fiind Roundup. Peste 400 de pesticide sunt aprobate pentru utilizare in alimentele care ajung pe mesele noastre, si in fiecare an milioane de tone sunt aruncate asupra terenurilor de cultura, padurilor, pajistilor si campurilor unde cresc alimentele cu care ne hranesc, atat in tara cat si inafara. La o singura masa, o persoana poate consuma cu usurinta o duzina de reziduuri de diferite chimicale neurotoxice sau cancerigene.

 

Ce sunt OMG-urile Organisme Modificate Genetic ?

 

Inginerii biotehnici din laboratoarele Monsanto – o companie gigant Americana specializata in inginerie biotehnica – intrepatrund genele plantelor cu compusi chimici din familia persticidelor si ierbicidelor astfel incat plantele sunt protejate din generatie in generatie de daunatori. Majoritatea produselor de larg consum din Europa si mai ales din SUA contin o forma sau alta de plante modificate genetic, precum soia, porumb, rapita, sau bumbac. Ingerarea unui anume ierbicid – folosit cu precadere in culturile de soia (Roundup) duce in timp la modifcari ale celulelor din corp si la accelerarea dezvoltarii tumorilor maligne si a altor forme de cancer.

 

Cu alte cuvinte, pe masura ce planta creste, aceasta contine deja gene ale compusilor toxici folositi in vederea maximizarii profitului corporatiilor si fermierilor industriali. Cateva tari au respins astfel de forme de cultura industiala a plantelor, din cauza faptului ca nu exista suficiente studii ale efectelor consumului acestor plante pe termen lung si se opun importurilor de vegetale si produse lactate din SUA. Din pacate,in Romania s-a inceput deja cultivarea industriala a plantelor initial la o ferma experimentala situata intre Calarasi si Slobozia dar si in cadrul fermelor private, o data cu venirea in tara a concernului german de produse chimice, BASF.

 

Gandeste-te la asta: daca peste jumatate din produsele din hipermarket contin pesticide pe care nu le poti detecta si care nu apar inscriptionate pe etichete si in zece ani ,de exemplu, afli ca ai o anume forma de cancer?

 

Spre exemplu, in SUA, majoritatea produselor ce contin soia, porumb, rapita sau bumbac nu au niciun fel de inscriptie cu privire la provenienta ingredientelor, daca acestea au fost sau nu modificate genetic. In lume, peste 77% din culturile de soia sunt modificate genetic. Gandeste-te cate produse contin la ora actuala soia sau derivate ale acesteia – de la indulcitori si creme pentru prajituri pana la margarina si produse semipreparate.

 

Ca si cum am pune sare pe rana, pesticidele din OMG nu doar omoara nutrientii din alimente, dar omoara si semintele plantei, astfel incat aceasta nu se poate reproduce, asa cum ar face in conditii normale. Dupa un an, noi seminte trebuie cumparate din laboratoarele Monsanto pentru o noua cultura de plantele modificate genetic. Totul face parte dintr-o schema uriasa de miscare a banilor.

 

Solutia? consumul de alimente in stare naturala, de la producatori locali sau provenite din aagricultura bio. Daca consideri ca este prea scump, gandeste-te la cat te-ar costa operatia de extirpare a unei tumori sau la cate sedinte de chimioterapie ai fi expus.

 

Gigantul semintelor Monsanto a castigat mai mult de 23 de milioane de dolari din procesele cu sute de mici fermieri acuzati ca au replantat semintele modificate genetic ale companiei. Procesele se refera la brevetele Monsanto, care incearca sa impiedice fermierii sa replanteze culturile crescute din semintele companiei. Conceptul a fost numit “oligarhia semintelor” de catre studiul intitulat “Gigantii semintelor vs fermieri”.

 

Puseurile filantropice ale magnatului american Bill Gates nu se limitează la controversatele campanii de vaccinare întreprinse în țări africane și asiatice, menite, pe hârtie, să eradicheze maladii ale lumii a treia. Aceeași fundație a patronului Microsoft și a soției sale își continuă opera de binefacere, sponsorizând răspândirea semințelor modificate genetic în țări din lumea a treia. Informația a trecut neobservată, așa cum s-a întâmplat și în 2010, când familia Gates a investit 23 de milioane de dolari pentru a achiziționa 500.000 de acțiuni la compania agricolă americană Monsanto, cel mai mare producător de organisme modificate genetic din lume. Devine clar însă că interesul pentru acțiuni „umanitare” de acest gen se moștenește în familia Bill Gates. Tatăl fondatorului Microsoft, William H. Gates Sr., a fost bine conectat la gruparea „Planned Parenthood” (Planificare familală). Organizația promova ideea că rasa umană trebuie purificată prin eugenie, adică prin măsuri genetice de genul sterilizării sau al selecției părinților.

 

Pentru a fi și mai convigător, Bill Gates a ieșit la CNN pentru a face publicitate organismelor modificate genetic ale companiei Monsanto, pe care le-a numit singura „soluție” de combatere a foametei în lume, ignorând avertismentele Organizației Națiunilor Unite, potrivit cărora acest fenomen nu poate fi eradicat cu organisme modificate genetic, ci prin agricultura tradițională. Contestatarii actelor de binefacere „marca Bill Gates” consideră că, sub paravanul banilor acordați pentru tot felul de campanii, miliardarul american, care ne-a numărat și crede că mai avem puțin și cădem de pe Planetă, încearcă să pună stăpânire inclusiv pe rezervele de hrană ale lumii și, în final, să ne împuțineze.

În horă intră și Cargill, traficantul de copii

 

Fondatorul Microsoft nu s-a oprit la compania Monsanto, stăpână peste tot ce înseamnă produse modificate genetic. Bill și Melinda au decis să facă echipă cu alt gigant american, Cargill, unul dintre cei mai mari jucători din agribusiness-ul mondial, pentru a aproviziona lumea a treia cu soia modificată genetic. O corporație de al cărei nume se leagă un șir lung de scandaluri și acuzații, începând cu 1970, când Cargill a fost acuzată că a vândut Irakului peste 60.000 de tone de semințe de grâu contaminat cu metil-mercur – incident care a provocat moartea a 90 de oameni -, și până în 2005, an în care compania a fost găsită vinovată de încălcarea directă a legii privind drepturile omului, în cazul copiilor din Mali.Cargill a fost făcut responsabil de trafic de copii, forțându-i să muncească pe plantațiile de arbori de cacao timp de 12-14 ore pe zi, fără niciun ban, fără hrană și fără posibilitatea de a se odihni. Acuzații simliare au fost aduse companiei americane și pentru că a continuat să achiziționeze bumbac din Uzbekistan, deși știa foarte bine că aici copiii sunt folosiți ca sclavi la procesul de cultivare.

 

Calul troian din Africa

 

Ca și Monsanto, Gates s-a implicat în ultimii ani într-o acțiune de distrugere a agriculturii rurale, în special prin intermediul AGRA (Alianța pentru o Revoluție Verde în Africa), la care a contribuit cu 264,5 milioane de dolari, în granturi. AGRA a fost și este percepută ca un cal troian în încercarea de a deposeda agricultorii săraci de pe Continentul Negru de semințele tradiționale, pentru a le înlocui apoi cu cele ale unor companii străine, iar în final, cu semințe modificate genetic.

 

Hormonul bovin de crestere (BGH) este o versiune sintetica, modificata genetic al unui hormon produs la vaci. Scopul acestuia este de a spori productia de lapte a unei vaci chiar si cu 25%. Se estimeaza ca BGH este injectat in 30% din intregul septel de vaci de lapte.

 

Aprobarea data pentru BGH s-a datorat in mare parte studiului pe cobai facut de corporatia Monsanto (producatorul de BGH ) care a hranit cobaii cu lapte plin de BGH . Initial, nu s-a raportat nici o urma de BGH in sangele cobailor, dar mai tarziu s-a dovedit ca oficialii nu au citit niciodata intregul raport si ca s-a gasit ca 20-30% dintre cobai aveau urme de BGH in fluxul sanguin si unii au dezvoltat chisturi tiroidiene.

A devenit dificil de evitat BGH deoarece nu se impune etichetarea de produse continand BGH. De fapt, Monsanto a ajuta la sponsorizarea legislatiei federale (care a fost adoptata) si care impiedica producatorii de lapte sa isi eticheteze produsele ca fiind fara BGH , chiar si atunci cand acestea sunt lipsite de respectivul hormon.

 

Aproximativ 2000 de aditivi alimentari – coloranti si aromatizanti artificiali, agenti stabilizatori, de texturare, indulcitori si antimicrobieni sunt permisi in hrana noastra. Proliferarea organismelor modificate genetic este inca un exemplu al efectelor devastatoare ale agribusinessului asupra hranei noastre. Zeci si zeci de companii utilizeaza acum tehnologia de recombinare genetica pentru a produce combinatii genetice nemaivazute.

 

naturalnews.com

 

Daca cumva va inchipuiti ca noi aici in Romania suntem feriti de asa ceva va inselati amarnic. Romania este una din tarile in care se experimenteaza si se introduc usor astfel de alimente. Nu suntem deloc feriti. Organismele modificate genetic se regasesc cu usurinta in cerealele pentru micul dejun, in laptele si produsele lactate de la vacile hranite in acest mod, in chips-uri, biscuiti, painici, fulgi, popcorn, sucuri, dresinguri, ketch-up, mustar, sosuri, cereale, soia, carnea de la animalele hranite cu astfel de culturi etc. Ganditi-va ca Monsato este demult prezent in Romania, iar in anul 2003 a cultivat primele culturi de soia Roundup Ready.

 

Sistemul nervos central uman este susceptibil de tulburari datorita chimicalelor din alimente, bauturi, bomboane, guma de mestecat si din mediul inconjurator, dar cand fumezi tutun manipulat genetic care contine pesticide inlauntrul plantei insasi, corpul tau este deprimat si disperat dupa alinare, impingandu-te la o “cura” de 20 de minute de tigari pline de chimicale – nicotina. Si astfel secretul suprem al tulburarilor provocate de ciclul vicios si cunoscut drept fumat este in sfarsit dezvaluit.

 

Monsanto este compania de produse chimice care a facut agentul Orange , un pesticid toxic utilizat pentru distrugerea vegetatiei si uciderea inamicilor in Vietnam. Savantii de la Monsanto “manipuleaza biologic” chimicale toxice specifice impreuna cu rasaduri naturale astfel incat plantele de fapt cresc din pamant cu pesticid ca parte a structurii lor genetice. In aceasta privinta, fermierii pot pulveriza cantitati nelimitate de pesticide toxice pe plante, care nu se vor ofili si nu vor muri. Aceasta forma “bastardizata” de vegetatie este folosita pe trei dintre cele mai larg consumate culturi din America: porumbul, soia si da, frunzele de tutun! Amestecul toxic de RoundUp asigura faptul ca buruienile, viermii, broastele testoase si alte calamitati pentru terenurile agricole nu vor manca sau distruge frunzele de tutun, iar Monsanto si fermierii care utilizeaza otrava acestei firme pot deci procesa mai multe recolte si isi pot extinde imens profiturile.

 

Guvernele avertizeaza pe toti despre “ce” fac tigarile asupra corpului, dar nu iti vor spune “cum” este facuta vatamarea, sau “cum sa te lasi de fumat”, pe langa faptul ca iei medicamentele despre care ti se spune “este ok sa fumezi, cat timp iti iei medicamentele”, dar nu iti spun despre “efectele secundare incluzand sentimente suicidale”.

 

Cei mai multi fumatori vor sa se lase, sau chiar au puterea de vointa. Dar nu este o chestiune psihologica faptul ca ei nu pot sa se lase, si nici nu exista vreun patch, guma cu nicotina, sau hipnoterapie care sa le poate detoxifia corpurile de aceasta oribila doza de chimicale.

 

Astfel, organisme internaţionale de tipul O.N.U., UNESCO, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Mondială a Sănătăţii etc., sub pretextul unor „scopuri nobile” – pacea şi dreptatea universală, justiţia socială, combaterea epidemiilor, a sărăciei, războaielor – ne somează să urmăm o serie de reguli şi standarde universale de comportament care nu fac altceva decât să suspende atât libertatea statelor naţionale, cât şi libertatea personală a oamenilor.

 

Ni se spune că, pentru o mai mare siguranţă personală şi pentru combaterea terorismului, va trebui să acceptăm să fim urmăriţi permanent prin intermediul cipului biometric.

 

Controlul producţiei şi comercializării alimentelor

 

Ce este Codex Alimentarius? Un organism internaţional, creat în 1963 sub egida O.N.U., a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură. Formal, scopul său este de a stabili acele reguli, standarde alimentare şi coduri de practică ce se referă la producerea, siguranţa şi igiena alimentelor, precum şi condiţiile comercializării lor. Tot formal, aceste reguli sunt adoptate de o serie de comitete şi organizaţii, pe baza unor studii ştiinţifice. În realitate, deciziile sunt luate în spatele uşilor închise, iar „studiile ştiinţifice” sunt realizate de marile companii internaţionale care deţin poziţii de oligopol şi vor să îşi impună agenda pe plan mondial.

 

Pe lângă dezvoltarea agresivă din interiorul S.U.A., industria O.M.G. a profitat de poziţia super-puterii mondiale pentru a îşi impune interesele în întreaga lume – evident, sub masca „comerţului liber” şi a „ajutorului umanitar”. Astfel, sub pretextul „ajutorului umanitar”, industria O.M.G. din S.U.A. a găsit o piaţă de desfacere în ţările sărace ale lumii prin intermediul „Programului Alimentar Mondial” al O.N.U. Cu alte cuvinte, surplusul producţiei de organisme modificate genetic, care nu mai putea fi comercializat în S.U.A., a fost cumpărat de O.N.U. pentru a fi trimis în ţările africane. O adevărată tragedie a rezultat în momentul în care una din aceste ţări, Zambia, a refuzat să mai primească porumb modificat genetic, marca Monsanto, de la O.N.U.

 

O.M.G. au început să intre pe piaţă începând cu anii 1990, mai ales în S.U.A. De altfel, este extrem de grăitor felul în care ele s-au impus pe piaţa americană. S-a descoperit că decizia legalizării comerţului cu O.M.G. s-a luat după o rundă de întâlniri secrete între preşedintele de atunci, George Bush Sr., şi şefii companiei Monsanto, cel mai mare producător de O.M.G. din lume. În mod şocant, executivul american a impus comercializarea O.M.G.-urilor fără să solicite realizarea vreunui test asupra riscurilor de sănătate ale produselor, asupra siguranţei lor şi, de asemenea, fără să ceară menţionarea pe eticheta produselor a faptului că alimentele sunt modificate genetic! Doctrina ce stă la baza unei astfel de practici se numeşte a „echivalării substanţiale”, ceea ce înseamnă că, practic, O.M.G. sunt considerate în Statele Unite identice cu cele naturale – de aici reiese că nu au nevoie de teste şi nici de etichetare specială. Drept urmare, cetăţenii americani nu pot şti dacă ceea ce consumă este natural sau modificat genetic. Această doctrină a fost urmată de toţi preşedinţii americani, inclusiv de Barack Obama, ducând la proliferarea afacerilor cu O.M.G. ale giganţilor Monsanto, Dow Chemicals şi DuPont (potrivit Global Research, 2009).

 

Comisia Europeană a încercat, în mod repetat, să determine statele naţionale să renunţe la restricţiile puse asupra O.M.G.. Atât în anul 2006, când O.M.C. a luat decizia în favoarea S.U.A., cât şi în mai 2009, oficialii europeni au căutat să înlăture stavila pusă de guvernele naţionale în calea O.M.G. Comisia Europeană, sub pretextul protejării populaţiei de alimentele „nesigure”, a elaborat o serie de directive europene care, de fapt, legalizează folosirea culturilor O.M.G. Aceste standarde nu fac altceva decât să repete, pe plan european, jocul Codex ce se desfăşoară pe plan mondial. Comisia Europeană devine o instituţie tutelară care, pentru a impune culturile O.M.G., pretinde că le va garanta calitatea şi siguranţa medicală. Suntem siliţi, aşadar, să dăm un gir necondiţionat instituţiilor europene, care ne învaţă ce este sănătos să mâncăm şi ce avem voie să cumpărăm.

 

Logica legitimării unor produse sau tehnici extrem de periculoase pentru om introduse prin intermediul directivelor europene de standardizare se regăseşte şi în alte cazuri, cum este cel al cipurilor RFID.

 

Concluzii

 

Alimentele modificate genetic sunt adevărate bombe alimentare cu efecte adverse asupra oamenilor încă neştiute (având în vedere că sunt folosite doar de circa 15 ani). Ele sunt justificate de elitele mondialiste (conducătorii O.M.C., Codex Alimentarius, Comisia Europeană, şefii statelor europene) prin „combaterea foametei”, fiind descrise ca o soluţie miraculoasă la „pericolul suprapopulării planetei”. Acesta este un fals pericol, ce ţine de propaganda malthusiană care vede în sporul demografic o catastrofă şi consideră reducerea numărului de oameni de pe planetă un obiectiv necesar. Un consilier al reprezentantului S.U.A. pe plan exterior, Hillary Clinton, declara: „Trebuie să facem ceva pentru micşorarea ratei natalităţii. Pământul nu mai poate suporta atât de mulţi oameni. În prezent, există aproximativ 6,5 miliarde de oameni pe întreg globul, iar populaţia este în continuă creştere. Trebuie să inventăm modalităţi noi de a raţionaliza apa şi de a multiplica sursele de hrană” (Nina Fedoroff, în Cotidianul). „Multiplicarea surselor de hrană” este tocmai industria O.M.G.!

 

Iată, aşadar, rolul lui Codex Alimentarius şi al directivelor europene legate de hrană: raţionalizarea apei şi a mâncării, înlocuirea alimentelor naturale cu cele modificate genetic. În prima parte am insistat mai mult asupra modului în care prin „standardele” Codex Alimentarius sunt promovate produse alimentare modificate genetic, observând că guvernul SUA şi Comisia Europeană sunt cei doi actori de talie mondială care promovează în mod agresiv organismele modificate genetic, în beneficiul marilor carteluri (cum este producătorul Monstanto) şi în dauna micilor fermieri. În timp ce oficialii Codex consideră vitaminele şi suplimentele naturale potenţial dăunătoare pentru sănătatea noastră, elaborând, pentru aceasta, tehnici de „evaluare a riscului” pentru a limita folosirea lor, impun lumii întregi standarde conform cărora alimentele modificate genetic cu pesticide toxice sunt numai bune pentru sănătatea noastră.

 

Cu alte cuvinte, în accepţia oficialilor mondialişti, ne punem viaţa în pericol atunci când luăm cinci pastile de vitamina C, însă atunci când mâncăm porumb modificat genetic cu DDT (pesticid toxic care provoacă diabet, cancer, precum şi mari dereglări hormonale ce pot duce la naştere prematură, probleme legate de alăptare etc.) ne aflăm în siguranţă.

 

ONU a creat Comisia Codex Alimentarius (sau Codex) in 1963 prin intermediul Organizatiei pentru Alimente si Agricultura (OAA) si a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), pentru a promova controlul alimentelor si practicile corecte in comertul global cu alimente. Comisia Codex Alimentarius este o organizatie inter-guvernamentala cu 170 tari membre. Comisia coordoneaza activitatea unor organizatii guvernamentale si ne-guvernamentale (ONG-uri) in ceea ce priveste standardele alimentare. Majoritatea ONG-urilor internationale participante la intrunirile Codex-ului reprezinta corporatii trans-nationale. Organizatiile ne-guvernamentale au statut de observatori dar nu au drept de vot.

 

Codex-ul a devenit principala organizatie internationala care stabileste standardele in comertul global cu alimente si este gazduit de sediul central al OAA din Roma.

 

Codexul mai cuprinde 30 de comitete si organizatii inter-guvernamentale gazduite de diferite tari, fiecare ocupindu-se de aspecte specifice ale productiei de alimente, de la brinzeturi, cereale, produse din carne, mincare organica, alimente modificate genetic (GM), aditivi alimentari, suplimente alimentare, pesticide etc. pina la igiena alimentelor.

 

Aceasta se petrece pe fondul unei campanii (sustinute de guverne si de companii biotech precum Monsano) campanie bazata pe informatii false cum ca produsele modificate genetic nu au efecte negative si sunt necesare asigurii necesarului de hrana al lumii.

 

Totul se bazeaza pe dezinformare (voita sau nu) si daca noi, publicul, nu ne opunem, comercializarea produselor continind doze extrem de scazute de vitamine si minerale precum si a alimentelor modificate genetic, va deveni norma obligatorie pentru toti. Contrar multor dezinformari in ce priveste Codexul, acesta se ocupa numai de alimente si nu de medicamente. Se ocupa deci cu fiecare aspect al alimentatiei incluzind alimentele modificate genetic, aditivi alimentari, pesticide s.a.

 

Se pare ca pe viitor Codex va aproba tot mai mult utilizarea de aditivi alimentari, a alimentelor modificate genetic, va cobori standardele in privinta produselor “organice”, va reduce dozajele suplimentelor alimentare (numai sub dozajele respective vor fi considerate suplimentele ca fiind alimente si nu medicamente). Totodata se va limita folosirea ingredientilor, inclusiv vegetali, care pot fi considerati alimente sau suplimente alimentare.

 

Aceste schimbari se intentioneaza sa se petreaca treptat, pe parcursul mai multor ani, in asa fel incit oamenii sa aiba timp sa se obisnuiasca. Si totul cu ajutorul mediei care pune sub semnul intrebarii utilitatea suplimentelor alimentare bazindu-se pe studii irelevante sau interpretate gresit. Astfel, se incearca conditionarea publicului pentru a accepta vremea cind suplimentele vor fi retrase de pe piata.

 

Întreaga omenire suferă de un “cancer”: lăcomia corporaţiilor

 

Ca nişte persoane virtuoase, ne aşteptăm ca astfel de corporaţii să acţioneze cu un simţ al decenţei umane fundamentale. Ne aşteptăm ca aceste organizaţii să se comporte în limitele respectării vieţii umane, a unor practici oneste şi promovând o ştiinţă de încredere. Sperăm, cu naivitate, ca aceste corporaţii să acţioneze ca nişte fiinţe umane decente.

 

Dar nu se întâmplă acest lucru. În căutarea profitului cu orice cost, acestea încalcă principiile de bază ale calităţii. Trădează umanitatea. Distrug viaţa. Otrăvesc natura şi făcând acest lucru, ameninţă viitorul unei vieţi durabile pe planeta noastră.

 

Acţiunile Monsanto sunt realizate cu scopul de a maximiza profiturile companiei, nu pentru a ajuta oamenii. Întregul său model “seminţe şi ierbicide” este proiectat pentru“a prinde” fermierii într-un sistem al dependenţei economice, pentru a transforma agricultorii în servitori care nu se mai pot întoarce niciodată la agricultura tradiţională după ce solul lor a fost distrus cu Roundup.

 

Produsele Monsanto compromit şi încalcă dreptul la viaţă. Porumbul modificat genetic al companiei conţine în fiecare ştiulete o substanţă chimică toxică. Tocmai acest tip de porumb este oferit oamenilor spre consum.

 

Secrete bine păzite

Monsanto cheltuie milioane de dolari în încercarea lor de a învinge Propunerea 37 din California, un proiect de lege care ar impune indicarea pe etichetele alimentelor a produselor modificate genetic.

 

Însă, Monsanto şi alte companii, precum cele care deţin Larabar, Silk şi Kashi, nu îşi doresc ca noi, consumatorii finali, să ştim adevărul despre ce produse modificate genetic există în alimentele pe care le cumpărăm. De asemenea, cheltuie sume uriaşe de bani pentru a încerca să învingă Propunerea 37 astfel încât companiile alimentare să poată păstra în continuare acest secret murdar despre otrava din mâncarea noastră.

 

Concret, aceste companii nu îşi doresc ca tu să ştii ce mănânci. De ce? Pentru că mănânci otravă.

 

Dominaţia tehnologiei

Monsanto nu crează tehnologie, pentru ca apoi să împărtăşească descoperirile lor cu agricultorii. În schimb, compania îşi brevetează seminţele modificate genetic şi pretind drept de proprietate asupra lor. Acest brevet este folosit pentru a înlănţui agricultorii! Atunci când seminţele modificate genetic Monsanto au fost purtate de vânt pe câmpurile agricultorilor care încearcă să evite cultivarea produselor genetic, compania a folosit “drepturile” sale de brevetare pentru a-i da în judecată pe fermieri susţinând că aceştia “au furat” proprietatea Monsanto.

 

Distrugerea mediului

Ierbicidul Roundup devastează solurile, le contaminează şi le face incapabile să producă culturi sănătoase folosind metode de agricultură tradiţionale sau organice. Odată ce o parcelă agricolă este distrusă cu Roundup, acel agricultor este pentru totdeauna sclavul unui protocol de agricultură bazat pe chimicale. Nu este sănătos, este un dezastru pentru mediu şi producţia reală a terenului este MAI MICĂ decât a câmpurilor pe care s-a utilizat agricultura organică, pe o perioadă de cinci ani sau mai mult.

 

Prin încurajarea agriculturilor de a stropi milioane de hectare de teren agricol cu Roundup, Monsanto este angajat într-o conspiraţie de a distruge moştenirea noastră agricolă şi ne transformă pe toţi în “sclavi ai mâncării” care trebuie să plătească tribut companiei Monsanto.

 

Frauda ştiinţifică în locul adevărului ştiinţific

Aşa-numita “ştiinţă” care provine de la Monsanto este una dintre cele mai înşelătoare care a fost fabricată vreodată de o corporaţie. În loc să testeze pe animale produsele modificate genetic pe o perioadă lungă de timp, cercetătorii finanţaţi de Monsanto au testat produsele pentru o perioadă de aproximativ 90 de zile şi apoi au declarat într-un mod categoric că alimentele sunt “sigure” pentru un consum pe toată durata vieţii.

 

Nu e de mirare că nu au realizat teste pe o perioadă mai lungă: Adevărata accelerare a tumorilor canceroase a apărut la şoareci după limita de 90 de zile.

 

Monsanto a “cumpărat” nenumăraţi cercetători, experţi, jurnalişti şi politicieni. Însă, mituirea acestora nu modifică în nici un fel realitatea. Otrava din porumb este tot otravă în porumb, chiar dacă plăteşti un grup de oameni de ştiinţă să declare altceva.

 

SCHIMBAREA de care avem nevoie cu adevărat: Corporaţii responsabile

Ceva este foarte greşit în ceea ce priveşte comportamentul corporaţiilor din întreaga lume, iar Monsanto este doar una din miile de companii care demonstrează o atitudine extrem de iresponsabilă şi distructivă.

 

Politica acestora duce lipsă de ceva: UMANITATE. Desigur, corporaţiile sunt foarte bune la generarea de profituri, la optimizarea logisticii, producţie, marketing etc. Dar, unde este umanitatea în toate aceste lucruri?

 

 

 

Nu poate fi găsită nicăieri. Corporaţiilor nu le pasă CINE suferă, CE distrug, CUM se comportă sau CÂT DE DEPARTE trebuie să meargă pentru încă un dolar.

 

Există companii care se angajează în cele mai josnice comportamente anti-umane pe care ţi le poţi imagina, inclusiv folosirea copiilor mici drept cobai pentru vaccinuri, testarea secretă a bolilor pe deţinuţi, falsificarea constantă a dovezilor, mituirea doctorilor, minciunile spuse autorităţilor de reglementare, eforturile depuse pentru a împiedica consumatorul să aibă acces la produse convenabile, invetarea unor boli fictive pentru a face reclamă unor medicamente toxice şi chiar angajarea unor firme de PR pentru a răspândi minciuni şi informaţii greşite online prin intermediul reţelelor de socializare şi websiteuri.

 

O corporaţie fără UMANITATE este ca o tumoare canceroasă. Vrea să adune tot mai multe resurse, pentru a creşte cât mai mare, până când omoară tot. Aceasta este dorinţa înnăscută a fiecărei mari companii de care am auzit: creşte, distruge competiţia şi DOMINĂ! Chiar dacă asta înseamnă să omori viitorul.

 

Cum ar fi dacă nu ar mai cumpăra pesticide, medicamente, cosmetice şi produse de îngrijire personală pline de toxine? Sau dacă ar renunţa dintr-o dată la tot ce înseamnă băuturi carbogazoase şi aspartam?

 

Rusia îşi suspendă importurile de porumb modificat genetic de la Monsanto, după un studiu şocant

 

Rusia şi-a suspendat importurile de porumb modificat genetic comercializat de gigantul american al industriei agroalimentare Monsanto, după publicarea unui studiu şocant privind toxicitatea uneia dintre culturi.

 

globalresearch.ca

 

https://searchnewsglobal.wordpress.com/2015/05/26/organismele-modificate-genetic-sunt-toxice/

 

 

12 -ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC AR TREBUI INTERZISE

 

Argumentul 1: Organisme modificate genetic prezintă un grad ridicat de risc pt oameni şi pentru alte culturi de plante

 

Deşi se fac numeroase teste pe aceste organisme modificate genetic oamenii de ştiinţă nu pot anticipa ce s-ar putea întâmpla. Modificările la nivel de gene, în natură, se petrec de-a lungul a numeroase generaţii, într-un timp îndelungat, pe când “îmbunătăţirile” din laborator se produc prea repede şi numărul de gene modificate este din ce în ce mai mare, astfel nu se poate prevedea exact ce s-ar putea întâmpla în viitor cu aceste noi organisme. Singurele informaţii sigure referitoare la impactul organismelor modificate genetic asupra sănătăţii umane sunt acelea că astfel de produse pot produce crize de alergie deosebit de puternice.

 

Organismele modificate genetic duc în primul rând la miscorarea varietăţii genelor, şi, implicit, la slăbirea plantelor. În eventualitatea unei epidemii, ţinând cont că plantele au aceleaşi caracteristici: slăbiciuni, atuuri; s-ar putea ajunge la dispariţia lor. În al doilea rând se produce o infiltrare a ADN-ului modificat cu ADN nemodificat din cauza polenizării, ceea ce ar însemna o “poluare” a genelor naturale. Aceasta va crea probleme şi în etichetarea alimentelor modificate sau nemodificate genetic şi la dezinformarea populaţiei (nr de oameni care doresc alimente modificate genetic este foarte mic) . Potrivit unor sondaje recente, 62% din europeni şi 77% din cetăţenii italieni sunt preocupaţi de prezenţa organismelor transgenice ce pot “ateriza” în alimentele care le ajung pe masă zilnic. Un sondaj de opinie realizat de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România arată că 78 % dintre români nu vor să dea banii pe alimente modificate genetic. De asemenea, 98% dintre cetăţeni consideră că etichetarea acestui tip de alimentelor este necesară, iar jumătate dintre ei cred că aceste alimente pot afecta sănătatea.

 

Argumentul 2: Organismele modificate genetic nu rezolvă problema foametei

 

În ţările slab dezvoltate problema nu este lipsa hranei, ci distribuţia deficitară, despădurirea, deşertificarea etc. Mai mult, majoritatea organismelor modificate genetic sunt infertile, ceea ce înseamnă că fermierii trebuie să cumpere noi seminţe anual. Astfel, neactionand asupra cauzei principale a foametei, chiar dacă recolta ar fi mai bogată în ţările cu probleme, foametea ar continua pentru că produsele ar fi exportate pentru plătirea datoriilor externe, teritoriu cultivat ar fi prea mic, iar hrana tot nu ar ajunge la toţi din cauza problemelor în infrastructura locală.

http://ardor.org.ro/organismele-modificate-genetic-ar-trebui-interzise/

 

Referințe

 

http://www.bioresurse.ro/paginiomg/aplicatie4.html

 

http://www.sfin.ro/print.php?id=4250

 

http://www.revista-piata.ro/articole/special/intre-ciocanul-omg-urilor-si-nicovala-e-urilor_3.html

 

http://www.hotnews.ro/articol_45317-Culturile-de-soia-modificata-genetic-interzise-de-la-1-ianuarie-2007.htm

 

http://www.panda.org/news_facts/education/high_school/homework_help/webfieldtrips/gm_food/index.cfm

 

http://www.rag.org.au/baa/pros+cons.htmhttp://www.saynotogmos.org/ud2004/uapr04a.html

 

 

11 -Spune NU organismelor modificate genetic,de VLAD CRISTIAN – „Controlează petrolul și poți controla continentele. Controlează hrana și poți controla populația.” – Henry Kissinger

 

Este obligatoriu să înțelegeți ramificațiile serioase care rezultă după digerarea acestei hrane creată în laborator. Modificarea genetică a alimentației implică procesul de laborator de inserare artificială a genelor în ADN-ul animalelor și culturilor. Organismele modificate genetic (GMO) pot fi proiectate cu gene de la bacterii, viruși, insecte, animale și chiar de la om. Plantele sunt modificate în primul rând pentru a le permite „să bea otravă”. Li se inserează gene străine pentru a supraviețui dozelor mortale de ierbicide, fungicide și insecticide.

 

Primele cinci produse modificate genetic sunt: soia, porumbul, bumbacul, uleiul vegetal și sfecla de zahăr. Derivatele lor sunt în peste 75% dintre produsele aflate într-o alimentară. Cel mai important aspect este că produsele modificate genetic sunt asociate cu reacțiile toxice și alergice, cirezi îmbolnăvite, sterile și moarte, și efecte negative asupra tuturor speciilor studiate în laboratoare.

 

Conform unui autor foarte bine vândut și producător de filme: „Alimentele GM sunt periculoase în special pentru femeile gravide și copii. După hrănirea cu soia modificată genetic a femelelor de șobolan, majoritatea nou-născuților au murit – în comparație cu cele 10% de decese survenite în rândul nou-născuților a căror mame au fost hrănite cu soia naturală. Puii hrăniți cu soia modificată erau mai mici și probabil infertili. Culoarea testiculelor șobolanilor hrăniți cu soia modificată s-a schimbat de la roz la albastru închis. Șoarecii cu aceeași alimentație aveau sperma alterată. Embrionii părinților hrăniți cu soia modificată aveau ADN-ul schimbat. Și șoarecii cu alimentația formată din porumb modificat aveau pui mai puțini și mai mici. În zona Haryana din India, majoritatea vitelor care au mâncat semințe de bumbac modificat genetic au avut complicații reproductive ca nașteri premature, avorturi și infertilitate; mulți viței au murit. Aproximativ 2 duzini de fermieri americani au declarat că sute de porci au devenit sterili de la un anumit soi de porumb modificat. Unele animale au avut sarcini false; unele au născut pungi cu apă; vacile și taurii au devenit infertili. În SUA, incidența nașterilor bebelușilor cu o greutate redusă, a infertilității și mortalitatea infantilă este în creștere.”

 

Un medic specialist crede că una dintre cele mai clare indicii ale pericolului alimentelor modificate genetic este aceea că toate speciile de animale cărora li s-a oferit un produs modificat genetic și unul natural, îl evită pe primul. De multe ori fac această alegere până când flămânzesc, ca și cum intuiția le spune că există un pericol în acel tip de hrana.

 

Monsanto, cea mai mare corporație responsabilă de alimentele modificate genetic care ne-a oferit agentul portocaliu, dioxina, rBGH, deține peste 90% din culturile de soia modificată, 85% din culturile de porumb modificat și urmează grâul.

 

Care este soluția?

Soluția o reprezintă educarea familiei, a prietenilor și mai ales educarea fermierilor, care este crucială.

 

Ca o regulă generală, ar trebui să evitați produsele rezultate din culturile care sunt modificate genetic, si anume:

 

Porumb – făină de porumb, făină integrală, ulei, amidon, gluten, si îndulcitor

Soia – făină de soia, lecitină, izoflavon, proteină izolată

Canola – ulei de canola (ulei de semințe de rapiță)

Bumbac – ulei din semințe de bumbac

Zahăr – evitați toate produsele cate nu au menționat 100% trestie de zahăr, suc evaporat de trestie de zahăr sau zahăr organic

Produsele organice certificate nu au voie sa conțină nici un organism modificat genetic. Prin urmare, când cumpărați produse marcate cu „100% organic”, „organic” sau „fabricat cu ingrediente organice”, aceste alimente nu au compuși modificați genetici.

 

Sursa: Alimente și remedii naturiste împotriva cancerului – Andrei Moldovan

https://www.fitness-nutritie.ro/spune-nu-organismelor-modificate-genetic/

 

 

10 – Nemtii vor o noua rasă ariană modificată genetic ! ! !

In Germania se pregateste o lege care sa permita cuplurilor ce doresc sa faca un copil sa se intervina asupra embrionului uman, inainte de a fi implantata, in cazul in care se cunoastea despre existenta unor boli cu riscuri majore. Cu alte cuvinte, daca parintii cred ca ar putea transmite genetic boli incurabile, atunci embrionul fecundat in vitro provenind de la ei va fi „retusat” genetic, spre a se elimina riscul aparitiei acestor boli.

 

 

 

Iar propunerea legislativa, care se afla in stadiu avansat si are acceptul inca din luna octombrie a cancelarului Angela Merkel, provine de la „Leopoldina”, care este Academia Nationala Germana de Stiinte, forul suprem stiintific. (Mai multe date despre proiectul stiintific se gasesc la linkul anterior). Germania, de altfel, prin vocea academicienilor, a fost mai tot timpul pentru promovarea diverselor metode de studiu genetic, de implantari ale genelor, pro-clonare „in anumite cazuri”, ca si pentru dezvoltarea „arganelor de schimb” provenite prin celule susa, a fabricarii sangelui articifial, precum si a unor metode din ce in ce mai diverse de fecundare artificiala.

 

 

 

Nemtii cred ca acesta este viitorul omeniri, viitorul medicinei, ce se va petrece asemenea unui organism mecanic, in care diversele piese componente defecte pot fi inlocuite. Anumite studii secrete in acesta directie se pare ca sunt fiinatate de marii producatori din industria auto germana, care vor sa acapareze si piata Cyborg, nu numai pe cea auto.

 

 

 

Dar pana la inlocuirea organelor, nemtii ar dori sa se implice in genetica si sa selecteze genele responsabile de aparitia bolilor, sa le inlature si sa ofere parintilor copii care sa arate dupa nastere precum modelele selectate pe computer, combinand ADN-ul si reprogramand viitorul organism uman. Parintii vor alege astfel, nu numai cum va arata viitorul copil, dar si vor elimina potentialele boli existente, precum si pe cele ale viitorului.

 

 

 

In domeniul „schimbului de organe”, medicina germana propune o noua directie de dezvoltare. Aparitia unor „tratamente medicamentoase, sau pe baza de seruri injectabile”, care sa permita ca zonele afectate de boli ale diverselor organe, sau chiar intregul organ sa fie „dizolvat” iar in locul lui sa se dezvolte un organ sanatos prin celule susa (in locul multiplicarii de celule stem, metoda folosuta de organism in mod biologic).

 

 

 

Propunerea nemtilor a starnit un val de proteste, mai intai in randul comunitatii stiintifice. Practic, scandalul se prevede a fi unul urias, care-l va intrece pe cel produs la vremea lui de clonare si de posibilitatile aplicarii acesteia asupra oamenilor, dupa ce a trecut testul oii Dolly. Cei de la Academia de Stiinte din Germania spun ca legislatia propusa de ai va aproba efectuarea de teste in acest domeniu si va da cercetarii in directia biomecanicii umane noi valente.

 

 

 

O parte din reactii au si sosit de la cercetatorii din SUA, in primul rand, care cred astfel ca se va deschide o noua era, cea a cyborgilor, in vreme ce alti experti sustin ca omenirea se afla intr-un mare pericol, ca in loc de ameliorarea bolilor se va dezlantui un „urias val al raului, prin care vor aparea noi boli, necunoscute deocamdata, devastatoare pentru specia umana, deocarece nu se poate face omul perfect, mereu va fi vorba de mici defecte care se vor pastra in embrionii modificati genetic”, dupa cum crede Stan Stefelsson, de la „BioMechanics Institute of Men Health”, din Florida.

 

 

 

Nu numai comunitatea stiintifica a reactionat. Atat politicienii, cat si presa din Germania, sustin ca daca o astfel de legislatie va fi aprobata, atunci se poate vorbi din nou despre revenirea in atentia publica a „Chestiunii Ariene”, metodologia fiind asimilata testelor nazistilor care urmareau la acea vreme realizarea unei rase ariene care sa domine lumea si care acum s-ar putea realiza prin „cyborgii arieni”, cum sunt numiti de Der Spiegel, intr-un comentariu apropos de aceasta tema.

 

 

 

Din ecuatie nu puteau lipsi nici adeptii teoriei conspiratiei, care sustin ca Germania – „locul de unde au plecat Illuminati din Bavaria si s-au raspandit in intreaga lume, mai ales in SUA” –  este pe care sa aplice „toate relele omenirii”. Recent nemtii au implementat cardurile de identitate cu cipuri, tot ei vor modificarea genetica la scara planetara, ceea ce va duce la crearea „unor zombii de laborator”, oameni standardizati, cu cipuri implantate.

 

 

 

Cum, insa, spuneam la inceput, sa nu-i uitam nici pe cei care se pronunta pentru acest nou mod de trai uman. Cei care cred ca astfel  oamenii vor trai mai mult, chiar sute de ani, vor fi mai curati din punct de vedere biologic iar natalitatea va fi controlata. Numarul oamenilor va fi mai redus pe planeta, dar cu o rasa mai pura, din care se vor pastra doar cei mai inteligenti si mai curati din punct de vedere al genelor. Cu alte cuvinte, visul lui Hitler ar putea deveni realitate.

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/10/27/nemtii-vor-o-noua-rasa-ariana-modificata-genetic/

 

09 -COCA-COLA DAUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII

– In multe state ale Statelor Unite ale Americii politistii cara doua galoane de Coca-Cola intr-un camion ca sa curete sangele de pe drumuri in urma accidentelor.

 

– Daca puneti o friptura (o bucata de carne) intr-un bol cu Coca-Cola va disparea dupa doua zile.

 

– Ca sa curatati o toaleta turnati in scoica WC-ului o Coca-Cola si lasati cunoscutul gust sa stea pentru o ora dupa care trageti apa. Se va fi curatat in mod impecabil si va straluci de curatenie. Acidul citric al Coca-Colei face sa dispara toatele petele colorante de pe suprafetele sticloase si de pe portelanuri.

 

– Ca sa scoateti rugina de pe aparatoarele cromate ale autovehiculelor frecati cu o bucata de folie de aluminiu mototolita si inmuiata in Coca-Cola.

 

– Ca sa curatati contactele (polii) unei baterii auto de coroziuni varsati peste acestea o Coca-Cola.

 

– Ca sa slabiti un surub ruginit (cu piulita) puneti deasupra lui o carpa inmuiata cu Coca-Cola pentru cateva minute. Petele de rugina, in general, se inlatura dintr-o singura miscare daca puneti peste acestea o carpa inmuiata cu Coca-Cola.

 

– Ca sa scoateti petele de grasime de pe haine adaugati o Coca-Cola in masina de spalat impreuna cu detergentul si demarati programul normal de spalare. Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor. Sau la spalatul cu mana, varsati Coca-Cola peste pata impreuna cu detergentul si apoi frecati in mod ciclic.

 

– De asemenea, Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor si neclaritatilor de pe parbriz.

 

– Coca-Cola are acid fosforic cu pH 2,8 (3,4 dupa altii !) Poate sa dizolve un cui in timp de patru zile. (PH-ul are valori cuprinse intre 1 pentru acizi si 14 pentru baze. Un pH de 7 se considera neutru.)

 

– Ca sa se transporte principala solutie concentrata de Coca-Cola ar trebuie ca si camionul-transportor (cisterna) sa utilizeze semnul Hazardous Material, care inseamna Produs de mare pericol.

 

– Firmele care dispun de Coca-Cola o folosesc ca sa curete motoarele camioanelor lor de mai bine de douazeci de ani !

 

INFORMATIV

 

– Valoarea medie pentru aciditatea racoritoarelor gazoase este de 3,4. Aceasta cantitate de acid este suficient de puternica ca sa dizolve dinti si oase ! Corpul nostru inceteaza sa mai construiasca oasele aproximativ la varsta de 30 de ani. Dupa aceasta varsta oasele incep sa se dizolve in fiecare an prin intermediul urinei noastre, depinzand insa intotdeauna de aciditatea mancarii pe care o ingeram. Calciul diluat ajunge in artere, in vasele sanguine, in piele, in tesuturi si in diverse organe (in rinichi rezultatul este formarea pietrelor renale).

 

– Racoritoarele nu au deloc elemente naturale (in comparatie cu vitaminele si apa naturala). Contin mult zahar, au o mare aciditate si coloranti. Multi oameni prefera sa bea bauturi gazoase dupa fiecare masa. Va imaginati care este consecinta ?

 

CONSECINTA

 

– Corpul nostru are o temperatura indicativa de 37 grade Celsius pentru procesul digestiei enzimelor. Temperatura racoritoarelor gazoase este cu mult mai scazuta de 37, de mult ori apropiata de zero grade. Aceasta diferenta de temperatura are ca rezultat influentarea procesului de prelucrare a enzimelor si generarea stresului in sistemul nostru digestiv determinand ca acesta sa digere mai putina mancare. in realitate mancarea fermenteaza. Mancarea fermentata genereaza mirosuri urate, gaze, putreziciune si toxine, care sunt absorbite de catre intestine si astfel intra in sange de unde se distribuie in intregul organism.

 

Aceasta raspandire a toxinelor contribuie la generarea diferitelor boli.

 

EXEMPLE

 

– Acum cateva luni a avut loc un concurs la Universitatea din Delhi : Cine va bea mai multa Coca-Cola ? Castigatorul a baut 8 sticle si a murit pe loc din cauza supra-dozei de bioxid colorant (cernelat) in singe si a lipsei oxigenarii. De atunci, decanul a interzis categoric racoritoarele gazoase la bufetul universitatii.

 

– Cineva a pus un dinte spart intr-o sticla cu Pepsi-Cola ; in timp de zece zile acesta s-a dizolvat ! Dintii si oasele sunt singurele parti umane care raman intacte destul de mult timp dupa moartea noastra. Va imaginati ce poate face aceasta racoritoare sensibilelor noastre intestine si in ce hal poate ajunge interiorul stomacului nastru?

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/09/04/coca-cola-dauneaza-grav-sanatatii/

 

 

08 –

Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor

 

A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.

Zece strategii de manipulare a poporului nostru

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici’un timp pentru gândire” scrie Chomsky.
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.

Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

 

3. Strategia „în degradeu”.

Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi au fost impuse din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.

O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.

A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.

A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.

A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

 

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/09/16/dezvaluiri-cele-10-strategii-de-manipulare-a-maselor/

07- CANCERUL ŞI IMPLANTURILE CU CIPURI

un studiu realizat de dr. Katherine Albrecht, expert în RFID

www.antichip.com

traducere de Lia Stoica

 

Implanturile cu microcipuri au cauzat cancer la animale?

 

Da. Într-o serie de studii ştiinţifice publicate între 1996 şi 2006, cercetătorii au găsit o legătură între microcipurile implantate şi cancer în laboratoarele de cercetări pe animale. Între 1 – 10% din şoarecii şi şobolanii implantaţi cu cipuri în scop de identificare au suferit ulterior de sarcoame, fibrosarcoame şi alte cancere invazive în jurul sau ataşate implanturilor. Aceste tumori maligne care avansează rapid au ajuns adesea în faza de metastază (s-au extins) la organele interne, ganglionii limfatici şi musculatură şi s-a ajuns frecvent la moartea acestor animale.

În două cazuri confirmate – şi posibil mult mai multe – şi câini au dezvoltat cancer în jurul sau ataşat de implanturile cu microcip folosite în scopuri de identificare.

 

Implanturile cu microcipuri cauzează tumori?

 

Da. În aproape toate cazurile, cercetătorii au ajuns la concluzia că implanturile cu microcipuri au cauzat tumori maligne. Iată câteva citate ale oamenilor de ştiinţă implicaţi în studii: 

 

„Transponderele (aparatele radio) au fost cauza tumorilor.”

 

– Dr. Keith Johnson, patolog – toxicolog pensionat, într-un interviu la telefon cu Associated Press privind rezultatele cercetărilor unui studiu din 1996 pe care l-a efectuat Dow Chemical Co. din Midland, Michigan.

 

 

„Fără dubiu există o legătură între implantul cu microcip şi sarcom (tumoare malignă care apare în celulele ţesuturilor conjunctive la oameni şi la animale)”.

 

– Dr. Kerry Blanchard şi colegii din rezultatele studiul lor din 1999 care a revelat faptul că 10,2% din şoarecii studiaţi au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor (p. 526)

 

 

Tumorile „sunt cauzate în mod cert de microcipurile implantate”

 

– Dr. Thomas Tillman şi colegii, din studiul lor din 1997 care a găsit cancere în jurul microcipurilor la şoareci în procent de 0,8% din cei 4,279 implantaţi cu cipuri (p. 200)

Unde s-au format tumorile?

 

În toate cazurile, tumorile canceroase au fost localizate ori în jurul microcipului, ori imediat în sa apropiere. Oamenii de ştiinţă care au examinat tumorile la microscop au descoperit că tumorile îşi au originea în ţesutul care s-a format în jurul microcipurilor.

 

„Toate tumorile au fost observate… în sau în apropierea locului implantului… [tumorile] erau ataşate implantului înconjurând fie parţial, fie total implantul.”

 

– Palmer et al. din studiul lor din 1998 care a găsit fibrosarcoame maligne la 2% din cei 800 de şoareci studiaţi (p. 170)

 

 

„Microcipul a fost găsit intact şi complet înconjurat în masa malignă.”

 

– Vascellari et al. din studiul lor din 2004 care a găsit cancer la un câine (p. 188)

 

Numeroase studii au ajuns la aceleaşi concluzii. Aceste studii, care detaliază formarea cancerului în jurul implanturilor cu microcipuri, sunt descrise în detaliu în analiza noastră exhaustivă intitulată intitulat  „Tumori produse de microcipuri în laboratoare de rozătoare şi câini: o recenzie a literaturii 1990-2006” –  „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”.

 

Cum produce cancer microcipul?

 

Cercetătorii au propus mai multe explicaţii pentru tumorile canceroase găsite în jurul implanturilor cu microcipuri la animale, după cum urmează:

(1)    Tumorogeneză cauzată de corp străin: Prezenţa unui corp străin sub piele poate cauza schimbări celulare care duc la cancer.

(2)    Sarcom post-injectare: Inflamare de la procedura de injectare a cipului poate duce la apariţia cancerului.

(3)    Posibile proprietăţi genotoxice ale implantului: Microcipul poate avea proprietăţi carcinogenice sau poate determina corpul să producă biproduse carcinogenice.

(4)    Emisii de energie de frecvenţă radio de la transponder sau cititor: Energia de frecvenţă radio care implică acest dispozitiv poate contribui la formarea tumorii.

 

Fiecare dintre aceste ipoteze se regăseşte în detaliu  în lucrarea „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”. În prezent nu se ştie cu precizie care dintre aceste ipoteze este corectă.

 

Microcipurile care au cauzat tumori sunt la fel cu implanturile umane VeriChip?

 

Da, microcipurile care au cauzat cancer la animale sunt practic identice cu microcipurile implantabile pentru oameni. Digital Angel, compania-mamă a VeriChip Corporation, produce implantul pentru animale HomeAgain, precum şi implantul uman VeriChip.

Singura diferenţă semnificativă dintre microcipul animal şi implantul uman VeriChip rezidă în informaţiile codate din interiorul microcipurilor. În general, implanturile animale transmit un număr de identificare de 10 cifre, în timp ce implantul uman este codat pentru a transmite un număr de identificare format din 16 cifre.

Microcipurile care au cauzat cancer la animalele studiate în laborator au fost furnizate de BioMedic Data Systems, Inc. şi sunt identice cu implanturile umane VeriChip. Ambele conţin un microcip şi o antenă, sigilată într-un cilindru din sticlă borosilicat de 12 mm. Acestea sunt parţial acoperite cu un strat de polipropilenă anti-migrare şi se injectează în corp cu un ac de 12 cm.

 

Aş dori să verific personal dovezile. Unde pot găsi studiile de cercetare originale?

 

Studiile au fost publicate iniţial în diverse ziare de patologie, veterinare şi toxicologice, între anii 1996 şi 2006. Autoarea acestei colecţii de întrebări frecvente, Katherine Albrecht, doctor în educaţie, a realizat un raport exhaustiv de 52 de pagini referitor la studiile care au fost publicate pe website-ul AntiChips.com şi el este distribuit gratuit.  Textul integral al articolelor originale referitoare la aceste cercetări a fost scanat şi postat pe site-ul nostru.

 

Ar trebui să ne îngrijoreze dezvoltarea cancerului la oameni în urma implantului cu microcipuri? 

 

Faptul că rozătoarele şi câinii au dezvoltat cancer în jurul implanturilor cu microcipuri nu înseamnă în mod necesar că aceasta se va petrece şi la oameni. Totuşi, cercetările anterioare au arătat că oamenii sunt predispuşi apariţiei de tumori maligne ca urmare a implantărilor de corpuri străine. În câteva cazuri, oamenii au dezvoltat sarcoame foarte agresive şi carcinoame în jurul stimulatoarelor cardiace şi a altor dispozitive implantate în corp.

 

Majoritatea tumorilor maligne depistate la rozătoare, cauzate de microcipuri, au fost sarcoame – cancere ale ţesuturilor moi. Deşi sarcoamele sunt relativ rare în cazul oamenilor, ele constituie cauza majorităţii deceselor rezultate în urma cancerului testicular, a bolii Hodgkin şi a cancerului de tiroidă. De asemenea, sarcoamele sunt cunoscute pentru recurenţa lor şi pentru faptul că produc metastaze cu efecte devastatoare.

 

Trebuie remarcat faptul că aceeaşi companie care produce implantul uman VeriChip, a produs şi a vândut microcipuri identice care au produs cancer la câini.

 

Dat fiind faptul că implantarea microcipului a fost realizată la oameni începând cu anul 2001 unui număr destul de mic de indivizi, se cunosc foarte puţine lucruri despre reacţia pe lungă durată a implantului la fiinţele umane. Conform spuselor mai multor persoane care au fost implantate, VeriChip Corporation nu a elaborat nicio procedură legală de monitorizare a reacţiilor pacienţilor la aceste dispozitive.

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/09/08/cancerul-si-implanturile-cu-cipuri-implanturi-cu-microcipuri-partea-iii/

 

 

06 – Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului…

EL recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri.

 

Rockefeller a făcut aceste afirmaţii în conversaţiile avute cu regizorul american Aaron Russo, pe care a încercat să-l recruteze în această elită

 

 

 

Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei  mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

 

Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

 

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

 

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

 

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

 

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo a s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

 

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

 

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

 

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

 

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

 

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

 

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

 

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

 

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

 

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

 

Reducerea populaţiei la jumătate

 

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

 

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un  moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/10/08/nick-rockefeller-recunoaste-ca-scopul-elitei-mondiale-este-reducerea-la-jumatate-a-populatiei-globului/

 

05 -Hitler si Stalin membrii ai unor societati secrete si practicanti ai magiei negre?

 

 

Suspiciunile legate de ocultismul nazist si mai ales de fascinatia demonica prin care Hitler isi hipnotiza asistenta, se leaga de o societate secreta numita Thule Gesellschaft, infiintata la inceputul sec.XX, la Munchen si care-si declarase interesul asupra studierii antichitatii germanice si antropologiei ariene. Inainte de a doua conflagratie mondiala, societatea a tiparit peste 20 de volume de proza, poezie si mitilogie nordica. Cuprinsi de fronda dupa rusinoasa pace de la Versailles, membrii Thule isi organizeaza directiile de actiune catre infiintarea unei platforme ideologice, cu adanci consecinte politice “pentru salvarea mostenirii rasei ariene, superioare din punct de vedere genetic si cultural, atacata miseleste de propaganda iudaica”-asa cum scrie intr-o scrisoare, Eckhart Dietrich, mentorul “spiritual” al lui Hitler. Astfel in grup au intrat conducători nazişti de prim rang, precum Herman Goring, comandantul aviatiei militare a Germaniei naziste, sau Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler în Partidul National Socialist. Simbolul acestui ordin ocult a fost crucea lui Wotan (zeul suprem din mitologia germanica), asemanatoare cu svastica utilizata de nazisti. De asemenea, salutul membrilor Societatii Thule era „Heil und Sieg“, reluat apoi de Hitler, care l-a transformat in „Sieg Heil“. Proiectul gigant al societatii era epurarea etnica a Europei si a fost pus in dinamica prin operaţiunea secretă cunoscută sub numele deLebensborn, care presupunea ca femeile germane cu un aspect fizic corespunzator idealului nazist să aiba contacte sexuale controlate cu militarii SS, alesi pe aceleasi considerente genetice, in vederea eliminarii “sangelui evreiesc vinovat de toata coruptia si bolile civilizatiei“, cum avea sa declare intr-o conferinta publica, insusi Himler.

 

O alta teorie conspirationista face trimitere la un presupus contact intre membrii Thule si o civilizatie extraterestra. Mai exact, prin 1936 acestia ar fi descoperit un ozn prabusit in muntii Padurea Neagra si dupa ce au studiat nava, au reusit sa inteleaga mecanismul si chiar sa construiasca altele asemanatoare. Cel mai extravagant scenariu il plaseaza pe Hitler in centrul unor practici de magie neagra, aduse de consilierii tibetani, care invocau spiritele razboinicilor din trecut, alimentati energetic de sangele victimelor razboiului si din suferinta prizonierilor din lagar. Multi martori ai discursurilor lui Hitler afirmand ca acesta are charisma de nibelung. In aceasta directie de gandire se aseaza si teoria conform careia, Thule cunostea ritualul de punere in contact cu egregorul Cavalerilor Teutoni, cei mai vestiti militari ai Evului Mediu.

 

Despre Stalin se stie ca a studiat la Seminarul Teologic din Tbilisi unde l-a cunoscut pe celebrul ocultist George Gurdjieff. Conspirationistii sunt convinsi ca Stalin, prin Grudjieff a fost initiat intr-o societate secreta numita Fratia Estului. Porecla data lui Stalin,Koba, care se traduce vrajitor alimenteaza suspiciunea ca cel mai cumplit dictator al sec XX detine secretele utilizarii magiei negre. O veche legenda din sec, al V-lea vorbeste despre regele persan Kobades, mare mag si militar a carei doctrina seamana perfect cu ideologia comunista.Se credea, prin urmare ca Stalin este reincarnarea acestui rege persan. O alta teorie arata ca pentru a dobandi puterea nelimitata, Stalin ar fi pactizat cu entitati energetice din Astralul Inferior, pe care le hranea cu milioanele de morti si victime ale terorii bolsevice. Scopul sau era instaurarea unei ordini mondiale conduse de spiritele malefice ale predecesorilor sai care visau la A Treia Roma cu centrul la Kremlin. Cu alte cuvinte, un nou Vatican…

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/10/15/teoria-conspiratiei-iv-hitler-si-stalin-membrii-ai-unor-societati-secrete-si-practicanti-ai-magiei-negre/

04 – Societati secrete moderne VI

Mafia

 

Membrii acestei societati secrete isi spun: gentlemanii fara mila. Folosim, de cele mai multe ori, involuntar termenul de mafie cand vorbim despre sindicatele crimei organizate. Aceasta societate secreta, cu radacini in Roma antica se exprima, astazi prin cateva organizatii specifice:

 

Cosa Nostra, mafia siciliana este formata din 186 de clanuri, cu peste 5000 de membri,are centrul la Palermo

Camorra, condusa din Napoli este organizata in 126 de clanuri, cu 6000 de membri

Calabria, structurata din 144 de familii, cu 5000 de membri

Nuova Sacra Corona Unita, cu sediul central in Apuia este compusa din 30 de familii, cu peste 1000 de membri.

Specialistii au doua teorii etimologice legate de termenul mafia. Prima sustine ca originea cuvantului este araba, mayah, care inseamna laudarosenie. A doua, porneste de la combinatia dintre mu, care inseamna curaj si afat (protector). Mafiotii au inceput sa patrunda in administratie, dupa victoria lui Giuseppe Garibaldi, in Sicilia. Membrii inarmati s-au alaturat carbonarilor in 1860, ajutand la eliberarea insulei. In scurt timp, mafiotii au creat o guvernanata paralela, organizandu-se intr-o societate secreta, inspirata puternic de carbonari si masoni.

 

Candidatul ales pentru a intra in organizatie este testat in prealabil de cel putin trei membri, apoi este invitat la o masa. Dupa o discutie aparent irelevanta, onorabilii se retrag pentru dezbatere. Daca votul este pozitiv, candidatului i se mai pun o serie de intrebari, de data aceasta mult mai punctuale. Proba finala, inaintea primirii ca membru deplin, consta de regula in comiterea unei infractiuni grave, care pecetluieste astfel, loialitatea adeptului fata de cauza. Ajuns aici, candidatul este invitat intr-o camera special amenajata. Mafiotii se aseaza la o masa rotunda pe care se afla o icoana, un cutit si un pistol. Aici urmeaza alte cateva intrebari cruciale: “Daca vei ajunge la inchisoare ne vei ramane credincios si nu vei devni un tradator? I se inteapa degetul candidatului si i se varsa sangele peste porterul sfant, apoi i se da foc, in timp ce unul dintre onorabili rosteste: “Daca tradezi Cosa Nostra, carnea ta va arde, precum acest sfant“.

 

Structura ierarhica este piramidala, baza fiind asigurata de soldati, organizati in grupe de pana la zece si care sunt insarcinati cu rapirile, asasinatele, santajel. Acestia sunt condusi de un capodecin, care la randul lui este numit de catre seful de clan, capofamiglia. Capii familiilor se intrunesc in secret si isi desemneaza un capomandamente, care conduce un district. Dintre acesti conducatori este ales un sef de provincie unde se afla mai multe districte si aceasta se numeste cupola. Sefii cupolelor isi aleg, in cele din urma: capo di tutti capi.

 

Dupa ce i-au ajutat pe aliati sa debarce pe insula grabind astfel, infrangerea nazistilor, mafiotii au profitat de relationalul cu armata SUA si au patruns adanc in administratie. Reusind sa ramana foarte discreta, pana la izbugnirea primului scandal urias din 1970, mafia s-a insinuat in tot aparatul de stat la Italiei, apoi si-a clonat structurile in toata lumea, cu precadere in America. Pana la violentele declansate de clanul Corleone pentru suprematia afacerilor cu stupefiante, din anii ’70, despre mafie nu se stiau prea multe lucruri, intrucat era organizata ca un stat in stat cu structura proprie, ritualuri de admitere, un sistem de legi propriu, precum si o filosofie foarte clara despre loialitate, onoare si conduita.

 

Deranjat de violentele din Palermo, judecatorul Giovanni Falcone declanseaza o imensa campanie anti-mafia reusind sa aduca in fata instantelor peste 340 de membri, inclusiv pe cappo di tutti capi. Timp de aproape doua decenii, Falcone a lovit din greu in interesele Cosa Nostra, pana cand a fost asasinat in 1992. Mafia, condusa atunci de Toto Riina declarase razboi statului italian, insa nici nu banuia ca moartea lui Falcone, nu numai ca nu va speria pe nimeni dar va face autoritatile sa se aliaze cu alte organizatii secrete, cum ar fi francmasoneria, pentru un raspuns puternic, fara precedent. Armata italiana cu sprijinul politicienilor si al lojelor masonice din Sicilia a atacat fiefurile bossi-lor aducand o nebanuita pace si liniste in regiune. De fapt, mafiotii s-au retras din prim-planul atentiei publice alegandu-si un alt cappo di tuti capi, mult mai discret si care a preferat sa-si conduca afacerile in subterane. Timp de alte decenii, nimeni din afara organizatiei nu a stiut cine este cu adevarat noul sef, pana in primavara lui 2006, cand Tractorul, asa cum fusese poreclit Bernardo Provenzano, a fost arestat intr-o coliba saracacioasa din localitatea Corleone. Ultimul mare don al mafiei si-a coordonat afacerile din toata lumea fara telefon, internet, exclusiv prin biletele scrise la o masina veche, din timpul razboiului. Prin aceste metode de comunicare, Tractorul a reusit sa coordoneze actiuni cu cifre de afaceri cuprinse intre 60-80 de miliarde de euro.

 

Astazi, mafia controleaza politicieni ca Giulio Andreotii si Silvio Berlusconi, judecatori, procurori, inalti prelati de la Vatican, dar si venerabili ai lojelor masonice. Cu tot farmecul pe care cinematografia si mass-media il confera mafiei, cu tot romantismul legat de haiducie si onoare, acest tip de organizatie secreta reprezinta cel mai mare pericol pentru societate.

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/11/04/societati-secrete-moderne-vi/

 

 

03 – Societati secrete moderne V

 “Nazistii i-au numit pe evrei asasini si conspiratori, dar nazistii erau asasini si conspiratori. Stalin i-a declarat pe francmasoni asasini si conspiratori si el insusi era asasin si conspirator. Cine se ocupa cu conspiratia, are de asemenea, si cea mai mare teama de ea. Lumea este mult prea complexa  pentru ca intr-adevar conspiratiile sa poata functiona”( Klaus-Rudiger Mai: Societati Secrete)

 

Grupul Bilderberg

 

In 1954, in oraselul olandez Oosterbeek, la hotelul Bilderberg, sub inaltul patronaj al printului Bernhard a avut loc o intalnire colocviala intre mai marii politicii si finantelor lumii. Personalitatile influente ale vietii publice s-au intalnit ca persoane private, intr-o confidentialitate stricta pentru a trage concluziile esentiale dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si mai ales pentru a previziona mersul societatii dupa trasarea zonelor de influenta intre americani, britanici si rusi, fapt ce a declansat Razboiul Rece. Predicatul principal al primei intruniri a fost consolidarea democratiei in Europa si apropierea militar -economica de SUA.  De atunci, in fiecare an , Grupul organizeaza o conferinta care dureaza doua zile si jumatate, in care se discuta problemele stringente ale omenirii si modalitatile de actiune pe care guvernele si alte entintati private le pot impune in vederea asigurarii bunastarii si prosperitatii care definesc modelul occidental. Secretul discutiilor si confidentialitatea participantilor au facut ca aceasta organizatie sa figureze in topul societatilor secrete conspirationiste, care reprezinta exclusiv interesele capitalului financiar in vederea obtinerii unei puteri absolute. Grupul este suspectul de serviciu, cand vine vorba despre crizele financiare. Cea mai dura si expresiva caricatura impotriva bilderbergilor este cea aparuta intr-un ziar central din Germania, care ii infatiseaza pe Angela Merkel si Gerhard Shroder, pe post de cai inhamati la trasura Bilderberg…

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

-000- Danemarca obligă prin lege bisericile să oficieze „căsătorii” homosexuale

Alianța Familiilor din România – 16/06/2014 4878

 Facebook Twitter Telegram ReddIt Email Print

flag_of_denmark3Danemarca a adoptat legislație care obligă bisericile să ofere servicii de „cununie religioasă” cuplurilor de același sex. Sub incidența legii, care datează din 2012, cade doar cultul Luteran, care este biserică de stat în Danemarca.

 

Un detaliu interesant este acela că ministrul de resort din guvernul danez, cel care a supervizat proiectul de lege și l-a susținut împotriva opoziției creștinilor este ateu (sau agnostic, cum este la modă acum să se spună).

 

Așadar, cine discriminează pe cine, cine obligă pe cine – și mai ales, cine nu își respectă promisiunile că nu va încălca niciodată libertatea religioasă a altora? Ați răspuns „lobby-ul homosexual”? Ați răspuns corect. Exact aceasta este dimensiunea onestității și respectului pe care activiștii gay îl au față de creștini: o minciună sinistră, disimulată atent sub cuvintele mari și termenii goi de conținut ai „drepturilor omului”.

 

Danemarca este prima țară din lume care a legiferat o formă de „parteneriat civil” între persoane de același sex, în 1989. Astăzi, ea continuă să fie în avangarda ideologiei homofile, expunând celor care au ochi de văzut și minte de înțeles întregul plan: distrugerea celor doi stâlpi ai civilizației, Familia și Biserica.

 

Naivii care mai cred că această luptă este despre „drepturile homosexualilor” mai au, oare, nevoie și de alte argumente?

 

Gay Danish couples win right to marry in church – Telegraph:

 

The country’s parliament voted through the new law on same-sex marriage by a large majority, making it mandatory for all churches to conduct gay marriages.

 

Denmark’s church minister, Manu Sareen, called the vote “historic”.

 

“I think it’s very important to give all members of the church the possibility to get married. Today, it’s only heterosexual couples.”

 

Under the law, individual priests can refuse to carry out the ceremony, but the local bishop must arrange a replacement for their church.

 

The far-Right Danish People’s Party mounted a strong campaign against the new law, which nonetheless passed with the support of 85 of the country’s 111 MPs.

 

“Marriage is as old as man himself, and you can’t change something as fundamental,” the party’s church spokesperson Christian Langballe said during the debate. “Marriage is supposed to be between a man and a woman.”

 

Karsten Nissen, the Bishop of Viborg, who is refusing to carry out the ceremonies, has warned that the new law risks “splitting the church”.

 

“The debate has been really tough,” said Mr Sareen, an agnostic who has pushed hard for the legislation since taking his post last autumn.

 

 

 

 

01 – Noua rațiune de a fi a Uniunii Europene: Homosexualismul

 

Liderii politici ai Uniunii, fără să fi primit vreun mandat în acest sens, au convenit subit că ideologia „homosexualismului” merită să fie considerată drept una dintre valorile fundamentale ale Europei unite.

 

După cum ne relatează cu înflăcărare presa de stânga, în cadrul summit-ului UE din iulie a avut loc o confruntare între majoritatea liderilor (în majoritate vest-europeni) și Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, pe tema legii ungare privind protecția minorilor. Se spune că premierul olandez Mark Rutte a mers până într-acolo, încât a cerut Ungariei să părăsească UE din proprie inițiativă (deși nu există niciun mecanism de excludere a vreunui stat membru), o insolență nemaiîntâlnită până în prezent în cadrul istoriei Uniunii Europene.

 

Primul ministru luxemburghez, „căsătorit” cu un bărbat, Xavier Bettel, ne-a servit o istorioară lacrimogenă potrivit căreia, în copilărie, s-a simțit reprimat de propria mamă din cauza orientării lui sexuale. Portughezul Antonio Costa a declarat că Ungaria a fost primită în UE în 2004 doar cu condiția de a respecta „valorile europene”. Angela Merkel a făcut la rândul său o declarație anodină, afirmând că „și copiii au drepturi” (declarație cu care Orban a fost cu siguranță de acord, deoarece această afirmație susține întocmai dreptul copiilor la protecție împotriva abuzurilor sexuale) și că „homosexualitatea și pedofilia nu sunt același lucru” (Orban a fost probabil din nou de acord, deoarece noua sa lege, prin textul său, nu contrazice defel afirmația).

 

Nu este prima oară când asistăm la o dispută între gruparea vest-europeană și Ungaria, îngrijorător de această dată fiind faptul că o lege privind protecția minorilor poate deveni o chestiune atât de controversată în UE. Deși este situată în mod clar în afara competențelor Uniunii, ea poate duce la un ecart de anvergură în Consiliul European. S-ar părea că Uniunea Europeană duce o politică de stat complet inedită: majoritatea liderilor politici ai Uniunii, fără să fi primit vreun mandat în acest sens, au convenit subit că ideologia „homosexualismului” merită să fie considerată drept una dintre valorile fundamentale ale Europei unite.

 

Având în vedere progresele rapide ale acestei ideologii (dacă nu în textul propriu-zis al tratatelor UE sau oriunde altundeva în cadrul dreptului constituțional, atunci cel puțin în creierul și în măruntaiele elitei politice și mediatice formatoare de opinie din Europa), a venit timpul să dezvoltăm tema.

 

„Homosexualismul” este în mod evident o ideologie politică: un set de idei deliberat simpliste, pentru a explica lumii opusul realității concrete, o falsă evidență, echivocă și haotică (sau chiar direct contradictorie), total neștiințifică, dar eficientă din punct de vedere politic. Aceasta se folosește de fenomenul homosexualității ca de o pârghie, cu scopul de a distruge (deconstrui) societatea și a o reconstrui pe alte fundamente.

 

Dogma de bază a homosexualismului reprezintă o reinterpretare ultra-simplistă a unei realități complexe: homosexualitatea trebuie privită drept o trăsătură distinctivă a identității unei persoane, la fel ca și culoarea pielii, a ochilor sau a părului acelei persoane.

Consecințele acestei reduceri simpliste pot fi rezumate după cum urmează: În primul rând, orice obiecție față de homosexualitate poate fi calificată drept „rasistă”, iar oricine ridică astfel de obiecții poate fi redus la tăcere doar din acest motiv. Acest lucru este foarte util atunci când vrei să eviți cu orice preț o dezbatere rațională. (Este suficient să ne uităm la experiența pe care o face domnul Orban în aceste zile, atunci când discută cu liderii UE care, în mod clar, nu au nici cea mai mică idee despre conținutul real al legii pe care o atacă…).

În al doilea rând, distincția dintre orientarea sexuală și practicile sexuale este anulată: din faptul că cineva „este” homosexual (s-a născut așa), se deduce că trebuie să aibă dreptul de a se angaja în acte homosexuale, indiferent în ce constau aceste acte. Singura limitare care este încăacceptată, este că aceste acte trebuie să aibă loc cu „adulți care consimt”.

În al treilea rând, acest lucru implică faptul că – exceptând „consensualitatea” – nu poate exista niciun criteriu obiectiv pe baza căruia să se judece oportunitatea și/sau moralitatea unui act sexual. Sugestia că scopul actului sexual ar putea avea de-a face cu procrearea și regenerarea societății, va trebui considerată drept erezie.Se pare că nu mai știm pentru ce mai dispunem de sexualitate – prin urmare, fiecare trebuie să încerce să afle singur…

Să analizăm aceste trei puncte unul câte unul.

 

Homosexualitatea și „identitatea”

În timp ce asimilarea homosexualității cu problema rasială este cu siguranță utilă din punct de vedere politic pentru agenda LGBT, afirmația conform căreia homosexualitatea ține de identitatea unei persoane, exact în același mod cum se întâmplă și cu nuanțele mai închise ale pielii, este eronată și nu are niciun fundament științific.

 

Identitatea unei persoane este o chestiune mult mai complexă. Conține elemente precum culoarea pielii, culoarea ochilor, sexul și alte trăsături distinctive și inalterabile cu care se naște o persoană. Multe dintre ele sunt „neutre”, altele (cum ar fi anumite deficiențe corporale sau o predispoziție genetică către anumite boli) pot fi considerate un dezavantaj evident pentru cei afectați și totuși nu justifică o judecată morală defavorabilă împotriva lor.

 

Există însă și elemente dobândite, cum ar fi religia și naționalitatea. Spunem că un copil se naște creștin sau musulman, francez sau german, dar, de fapt, acest lucru înseamnă doar că el este absorbit într-o cultură creștină sau musulmană, franceză sau germană. Atașamentul unei persoane față de această parte a identității sale poate fi (și adesea este) foarte puternic, dar poate fi modificat: un musulman poate decide să devină creștin, un francez poate renunța să mai vorbească franceza și să învețe în schimb germana.

 

Cu toate acestea, considerăm că și aceste trăsături alterabile ale „identității” merită să fie protejate (cel puțin dacă nu vorbim, de exemplu, de o religie care nu poate fi tolerată într-o societate liberă din cauza implicațiilor concrete ale învățăturilor sale).

 

Ce loc ocupă „orientarea sexuală” în acest context? Este foarte clar că pretenția de a fi „înnăscută” și „inalterabilă” este mult mai puțin convingătoare decât în cazul în care am vorbi despre sex. Lăsând la o parte excepția persoanelor „intersexuale”, al căror sex nu poate fi identificat biologic, o persoană se naște fie bărbat, fie femeie.

 

În ceea ce privește orientarea sexuală a unei persoane, situația este mai puțin clară. Aceasta ar putea fi, într-o oarecare măsură, atribuită unei predispoziții genetice, dar este vorba de o simplă ipoteză în cazul căreia lipsesc dovezi științifice concrete: nimeni nu a descoperit încă „gena homosexuală”, oricât de mult ar căuta-o geneticienii. Există motive întemeiate pentru a crede că atracțiile homosexuale pot fi, de asemenea, într-o anumită măsură, declanșate de experiențe traumatice din copilărie sau dobândite în alt mod. Foarte probabil, există o combinație a acestor motive și a altora, care pot diferi de la un caz la altul. Adevărul este următorul: (Încă) nu se știe. Chestiunea este deschisă cercetării științifice, iar această cercetare nu ar trebui să fie ideologizată (altfel și-ar pierde caracterul științific).

 

Ce implicații are acest lucru? În mod evident, dacă homosexualitatea nu este „înnăscută”, ci – cel puțin într-o anumită măsură – dobândită, ne va fi permis să credem că, pentru cei care nu o doresc, trebuie să existe o modalitate de a scăpa de ea (la fel cum, pentru celelalte elemente de identitate menționate mai sus, este fără îndoială posibil să se schimbe religia sau naționalitatea). Și, într-adevăr, există terapeuți care pretind că au dezvoltat terapii împotriva atracției nedorite față de persoane de același sex și există persoane care susțin că, datorită acestor tratamente, au reușit să scape de înclinațiile nedorite față de persoane de același sex și să devină „heterosexuale”.

 

Nu intenționez să ridic la rang de judecată de valoare niciuna dintre aceste afirmații. Cu toate acestea, ceea ce trebuie remarcat este faptul că întrebarea dacă o anumită orientare sexuală poate fi modificată sau nu, este deschisă cercetării științifice, iar această cercetare ar trebui să fie liberă de orice predeterminare ideologică. Și pot adăuga că, în ciuda faptului că astăzi nu există tratamente eficiente pentru a inversa atracția nedorită față de același sex, este foarte posibil ca astfel de tratamente să fie descoperite mâine. Din ce motive ar trebui să se interzică cercetarea științifică și căutarea de noi terapii, dacă există (așa cum este cazul) multe persoane care așteaptă ca astfel de terapii să fie dezvoltate?

 

Ideologia homosexualistă este plină de paradoxuri și inconsecvențe flagrante în această privință:

 

În timp ce pretinde că respectă și promovează „identitatea” și „libertatea”, fie neagă existența persoanelor care doresc să scape (sau chiar au scăpat) de orientarea lor homosexuală nedorită, fie, în măsura în care nu neagă existența acestor persoane, le neagă dreptul de a alege dacă acestea doresc să fie homosexuale sau nu. Prin urmare, seamănă discriminare în cadrul diferitelor grupuri de homosexuali, făcând acest lucru din motive ideologice.

Procesul de „coming out”, adică tranziția de la orientarea hetero- la cea homosexuală, este salutat cu căldură și aclamat – dar ce se întâmplă dacă cineva vrea să facă tranziția în sens invers? În acest caz, nu există nici o încurajare și nici o aclamație, nici o laudă pentru curajul persoanei respective, nici o bucurie că „în sfârșit și-a descoperit adevăratul sine”. În schimb, persoanei i se spune că o astfel de tranziție nu este posibilă: „Te-ai născut homosexual și trebuie să rămâi așa”.

În mod foarte ciudat, în timp ce ideologia homosexualistă susține că orientarea homosexuală este înnăscută și nu poate fi schimbată, ea face afirmația opusă în ceea ce privește sexul biologic al unei persoane: este o chestiune de simplă alegere și poate fi schimbată după bunul plac. Cu toate acestea, acesta din urmă este în mod clar mult mai determinat decât primul, fiind o chestiune de realitate fizică dură, mai degrabă decât o chestiune de preferințe emoționale sau senzuale (poate trecătoare).

În conformitate cu această poziție ideologică, ideologia homosexualistă face presiuni (într-o oarecare măsură cu succes) pentru ca orice fel de ofertă terapeutică pentru persoanele cu atracții nedorite față de același sex să fie suprimată și interzisă (inclusiv, dacă se poate, pentru persoanele adulte!), în timp ce, pe de altă parte, dorește ca „terapiile de atribuire a sexului”, care includ chirurgia plastică ireversibilă și tratamentele hormonale, să fie puse la dispoziția minorilor, în mod ideal, fără a fi necesar ca părinții acestora să-și dea consimțământul sau chiar să fie informați.

2. Anularea distincției dintre orientarea sexuală și practicile sexuale

 

În timp ce, în ceea ce privește persoanele „heterosexuale” (adică având orientare heterosexuală), este încă general acceptat faptul că manifestarea și comportamentul lor sexual, deși heterosexual, poate fi „normal” și „acceptabil din punct de vedere moral” în unele cazuri, dar „deviant” în altele, aceeași distincție nu se mai aplică practicilor homosexuale: Persoanelor LGBT trebuie să li se acorde dreptul liber și total nelimitat de a-și manifesta sexualitatea, deoarece această sexualitate echivalează cu „cine sunt ei cu adevărat”, orice restricție a acesteia reprezentând o restricție a exprimării neîngrădite a personalității lor. Cu alte cuvinte, o lege restrictivă trebuie să fie considerată „discriminare pe bază de orientare sexuală”, deoarece afectează exclusiv interesele persoanelor cu orientare homosexuală.

 

Ce s-ar întâmpla dacă această logică ar fi aplicată în alte contexte?

 

În mod evident, persoanele cu înclinații pedofile ar putea folosi același argument: e necesar ca pedofililor să li se permită să își manifeste sexualitatea făcând sex cu copii, pentru că „așa suntem noi”.O lege care interzice pornografia infantilă și/sau sexul cu minori trebuie să fie considerată o discriminare pe bază de orientare sexuală, deoarece afectează în mod negativ interesele persoanelor pedofile, nu pe cele ale altora.

O lege care interzice furtul trebuie, de asemenea, să fie considerată discriminatorie, pentru că afectează în mod disproporționat persoanele cleptomane mai mult decât alte persoane. Cel puțin, cleptomanii ar trebui să fie exceptați de la astfel de legi, deoarece însușirea bunurilor altor persoane reprezintă o expresie importantă a identității lor.

Piromanii ar putea face aceleași afirmații cu privire la legile care îi pedepsesc.

Persoanele irascibile ar putea face o afirmație similară în ceea ce privește legile împotriva violenței domestice. Și așa mai departe…

Bineînțeles, adepții și promotorii ideologiei homosexualiste se vor isteriza ori de câte ori se va face vreo legătură sau comparație între homosexualitate și pedofilie. Nu insinuez în niciun caz că toți homosexualii (și nici măcar un număr semnificativ de homosexuali) ar fi pedofili, sau invers. Ar fi nedrept și neadevărat. Ceea ce încerc este doar o analiză teoretică a proporției pe care o poate lua argumentul homosexualist, atunci când este aplicat în alte contexte.

 

Cel puțin concluzia care trebuie trasă (inclusiv pentru homosexuali) este următoarea: o înclinație, sexuală sau de altă natură, nu conferă în mod automat dreptul de a se comporta într-un anumit mod. Cleptomanului i se poate cere să se abțină de la furt, piromanului de la incendiere, iar pedofilului de la abuzul asupra copiilor.„Da”, vor spune ideologii, „dar homosexualitatea în sine nu este rea. Furtul, incendierea și abuzul asupra copiilor sunt rele, dar nu și homosexualitatea”.

 

Vom analiza acest argument în continuare. Dar mai întâi să ne amintim, totuși, că mișcarea homosexualistă a avut nevoie de destul de mult timp pentru a se distanța de agenda pro-pedofilă pe care a promovat-o nu cu mult timp în urmă. Iar această distanțare pare să aibă la bază, în mare măsură, mai degrabă motive tactice decât o convingere sinceră. Chiar și astăzi, deși se confirmă faptul că actele homosexuale ar trebui să fie legale doar „între adulți care își dau consimțământul”, s-au făcut în mod constant presiuni pentru reducerea vârstei de consimțământ la 14 ani sau chiar mai puțin. Argumentele folosite sunt aceleași pe care le putem auzi de la pedofili: băieții „se bucură de sex” și „sunt suficient de mari pentru a decide personal”.

 

3. Lipsa unor criterii reale pentru a judeca moralitatea unui comportament sexual

 

Să revenim la întrebarea pe care am pus-o mai sus: dacă pedofililor li se poate cere să se abțină de la sexul cu copii, de ce nu li se poate cere homosexualilor să se abțină de la sexul cu persoane adulte de același sex? Pentru că, spun ei, sexul cu copiii este un lucru rău, în timp ce sexul cu adulții (indiferent de sexul practicat și în ce context) este acceptat.

 

Se pare că, pentru mișcarea homosexualistă, singurul și unicul criteriu pentru a distinge practica sexuală acceptabilă din punct de vedere moral de cea inacceptabilă din punct de vedere moral este „consimțământul”. Suntem de acord cu faptul că aceștia ar considera inacceptabil ca cineva să fie forțat să facă sex împotriva voinței sale, în schimb ar deveni acceptabil în cazul în care există „consimțământ”. Nu există alte criterii. Desigur, orice persoană este liberă să-și definească propriile criterii, statul nu. Totul este o chestiune de viață intimă și de libertate de alegere.

 

Astfel, ceea ce face ca sexul cu copiii să reprezinte cu totul altceva, este faptul că, din cauza vârstei lor fragede, copiii nu sunt capabili să furnizeze un consimțământ valid și legitim. Acest lucru stă la baza diferenței între sexul cu copii și sexul (homo sau heterosexual) între adulți.

 

Problema în cazul nostru este că acest raționament se folosește de un concept foarte simplist, cel al „consimțământului”, bazat pe o simplă ipoteză juridică, putând părea oarecum arbitrară: ipoteza că, sub o anumită vârstă (pe care legea vrea să o facă aceeași pentru toată lumea), un minor trebuie considerat imatur pentru a fi capabil de discernământ și pentru a lua o decizie care îl privește personal.

 

În definitiv, ce devine acest lucru: o simplă ipoteză, aplicată standard atât în cazul actului sexual concret, cât și în cazul actului juridic de încheiere a unui contract de achiziție imobiliară. Oricine argumentează în acest fel nu va avea nicio obiecție temeinică împotriva sexului cu copii, ci va declara pur și simplu că va respecta legea.

 

Gândiți-vă, totuși, la ceea ce va spune un pedofil pentru a-și justifica acțiunile în fața lui însuși și a societății. În primul rând, după cum am văzut, acesta va folosi argumentul structural identic cu cel folosit pentru a justifica homosexualitatea: „Sunt pedofil. Așa m-am născut. Prin urmare, trebuie să mi se permită să am relații sexuale cu copii. Nu este alegerea mea, așa că de ce să fiu pedepsit?”.

 

În al doilea caz, după ce i s-a spus că sexul este acceptabil din punct de vedere moral, doar în cazul în care există consimțământ, el va spune: „Sunt pedofil, dar nu agresez sexual pe nimeni. Nu aș face niciodată așa ceva. Copiii cu care fac sex vor și ei să facă sex cu mine. Unor copii le place. Poate că nu tuturor copiilor, doar celor cu care fac sex. Și este consensual!”

 

Astfel, trebuie obiectat că, chiar și atunci când un copil dorește efectiv să facă sex cu el, actul sexual tot nu poate fi considerat ca fiind consimțit, deoarece copilul, fiind minor, nu este capabil să aibă discernământ legitim din punct de vedere juridic. Împotriva acestei afirmații, pedofilul va răspunde într-o a treia instanță: „Da, dar acest lucru reprezintă exclusiv o distincție juridică, bazată pe o simplă presupunere. În realitate, acest copil este perfect capabil să aibă discernământ și se mai și întâmplă să fie dispus să facă sex cu mine. Eu nu violez pe nimeni. Unde este atunci marea diferență morală între ziua de azi și luna viitoare, când ea va fi ajuns la vârsta consimțământului?”

 

Nu se înșală prea mult acest pedofil imaginar. După cum știe toată lumea, copiii sunt capabili să își exprime dorințele – ei pot fi, de fapt, foarte hotărâți și puternici. Dacă acea dorință reflectă o decizie matură este o altă întrebare, dar maturitatea nu vine de pe o zi pe alta. O dată limită legală poate fi folosită pentru a distinge un act legal de unul ilegal, dar nu reprezintă un criteriu potrivit pentru a judeca moralitatea. Astfel, oricât de ipocrit ar fi raționamentul pedofilului, acesta are cu siguranță dreptate.

 

Ceea ce ne conduce la punctul decisiv: dacă acest „consimțământ” este determinat de o dată limită stabilită în mod arbitrar, nu ar putea fi folosit în mod rezonabil ca și criteriu unic pentru a emite o judecată morală asupra comportamentului sexual, ce alte criterii mai trebuie aplicate? Au acestea legătură cu finalitatea actului sexual? Au legătură cu riscurile în ceea ce privește sănătatea, riscuri asociate cu anumite practici sexuale?

 

Problema ideologiei homosexualiste este că, pentru a oferi o justificare practicilor homosexuale, ea va șterge toate criteriile morale pe baza cărora poate fi judecat comportamentul sexual, cu excepția unuia singur: consimțământul. Iar acest criteriu unic este foarte slab.

 

Deși mișcarea LGBT neagă cu furie acest lucru, există o strânsă legătură materială între ea și subcultura pedofilă, pe care, nu demult, o recunoștea foarte oficial ca prietenă și parteneră. Singura diferență reală constă în faptul că sunt abordate noțiuni ușor diferite de „consimțământ”. Când și dacă trebuie, LGBT este o ușă deschisă pentru pedofilie, chiar dacă nu dorește să fie văzută în acest fel.

 

O judecată morală sănătoasă și realistă asupra comportamentului sexual poate fi făcută doar atunci când se ține cont de scopul final al sexualității: procrearea, regenerarea și întinerirea societății, formarea de familii solide, care să reprezinte un mediu sigur și benefic pentru creșterea copiilor. Ideologia homosexualistă neagă toate acestea în numele unei pretenții absurde și contrafactuale de „egalitate”.

 

De aici rezultă faptul că ideologia homosexualistă nu poate accepta ca finalitatea sănătoasă a actului sexual să primească atenția cuvenită în programele de educație sexuală transmise copiilor la școală. Dimpotrivă; ea caută să impună societății propriul punct de vedere ideologic, un punct de vedere în care singurul scop al sexualității este „plăcerea și desfătarea”, în timp ce țelul valoros de a educa băieții și fetele pentru a deveni tați și mame bune nu trebuie să joace niciun rol. Acest lucru explică în mare măsură reacțiile stridente, aproape isterice ale gardienilor valorilor UE din ultima vreme împotriva legii maghiare privind protecția minorilor. Se pare că problema nu constă, așa cum s-a afirmat în mod fals, în interdicția copiilor de a primi informații despre „homosexualitate și alte orientări sexuale non-majoritare”, ci în faptul că acești copii vor primi informații pozitive și marcante despre scopul întemeierii unor familii solide și stabile. Un scop care, inevitabil, îi va determina să vadă și deficiențele altor comportamente sexuale.

 

Așa cum am mai scris, adoptarea de către Ungaria a acestei legi e binevenită, în special în contextul unui război cultural agresiv, din ce în ce mai pornit împotriva căsătoriei și a familiei, în care, din păcate, anumite state membre ale UE joacă rolul de vârf de lance, reușind să înroleze în acest sens chiar și instituții ale UE.

 

Îi urăm Ungariei mult noroc, curajul și determinarea de care va avea nevoie pentru a-și susține poziția. Sperăm că și alte guverne – cele care se preocupă de binele autentic al societății, mai degrabă decât de ideologiile la modă – îi vor veni în ajutor.

https://www.culturavietii.ro/2021/09/01/noua-ratiune-de-a-fi-a-uniunii-europene-homosexualismul/

 

 

O2 – Miliardarii din spatele mișcării pentru drepturile homosexualilor (de Jennifer Bilek)

 

  

Deși activiștii LGBT își prezintă mișcarea ca pe un grup slab, oprimat și discriminat, aceasta de fapt deține enorme putere și influență, pe care le folosește tot mai mult pentru a schimba legislația, școala și societatea în conformitate cu agenda proprie.

 

 

Nu cu mult timp în urmă, mișcarea pentru drepturile homosexualilor însemna un mic grup de oameni care se luptau să-și urmeze înclinațiile într-un cadru cultural dominant heterosexual. Homosexualii și lesbienele erau marginali, mult depășiți numeric și organizați vag, uneori supuși discriminării și abuzurilor. Povestea lor era una tragică, suferința fiindu-le amplificată de SIDA și dramatizată de Rock Hudson, Brokeback Mountain și Matthew Shepard [1].

 

Cu toate acestea, mișcarea lor de astăzi nu seamănă cu acea bandă de paria persecutați. Agenda drepturilor LGBT – notați adăugarea lui „T” [2] – a devenit o forță puternică și agresivă în societatea americană. Susținătorii săi se află în topul mass-media, al lumii academice, profesionale și, cel mai important, al marilor afaceri și marilor filantropii.

 

Să discutăm următorul caz.

 

Jon Stryker este nepotul lui Homer Stryker, chirurg ortoped, care a fondat Stryker Corporation. Cu sediul în Michigan, Stryker Corp. a avut o cifră de afaceri de 13,6 miliarde de dolari în 2018. Jon, moștenitorul averii, este homosexual. În anul 2000 el a înființat Fundația Arcus, o organizație nonprofit care servește comunitatea LGBT, în urma propriei sale experiențe de homosexual declarat. Arcus a acordat granturi de mai mult de 58,4 milioane de dolari programelor și organizațiilor pro-LGBT numai între 2007 și 2010, ceea ce o face una dintre cei mai mari finanțatori ai mișcării LGBT din lume. Stryker însuși a finanțat cu peste 30 de milioane de dolari Arcus în aceeași perioadă de trei ani, prin intermediul acțiunilor pe care le deține la corporația medicală.

 

Stryker a fondat Arcus în perioada în care epidemia de SIDA era adusă sub control în SUA; înainte de aceasta, el a fost președinte al Depot Landmark LLC, o companie de dezvoltare specializată în reabilitarea clădirilor istorice. A fost, de asemenea, membru fondator al Greenleaf Trust, o firmă privată de administrare a averilor.

 

Sora lui Jon, Ronda Stryker, este căsătorită cu William Johnston, președintele Greenleaf Trust. De asemenea, este vicepreședinte al Colegiului Spelman, unde Arcus a acordat recent un grant de 2 milioane de dolari activistei feministe lesbiene Audre Lorde. Banii sunt alocați pentru un program de „studii queer” [3]. Ronda și Johnston au oferit școlii Spelman 30 de milioane de dolari în total. Ea este și membru al consiliului de administrație al Colegiului Kalamazoo din Michigan (unde Arcus a acordat o subvenție pentru „lider-ship în justiție socială” în valoare de 23 de milioane de dolari în 2012), precum și membru al consiliului de învățământ al facultății de medicină a Universității Harvard.

 

Pat Stryker, o altă soră a lui Jon, a lucrat îndeaproape cu homosexualul Tim Gill. Gill conduce una dintre cele mai mari organizații non-profit LGBT din America și a fost un apropiat al familiei Stryker de când Jon a înființat Arcus. În 1999, Tim Gill și-a vândut participația la Quark, compania sa de software de calculatoare, și a preluat postul de președinte al Fundației Gill din Colorado. Lucrând îndeaproape cu Pat Stryker și cu alți doi filantropi bogați, care au devenit împreună cunoscuți drept „cei patru călăreți” [4] datorită nemiloaselor strategii politice, au lucrat pentru a schimba statul „roșu” Colorado într-unul „albastru” [5]. Au turnat o jumătate de miliard de dolari în grupuri de dimensiuni mai mici care pledau agendele LGBT. Gill remarca, în prezentarea pe care i-a făcut-o lui Jon Stryker la Premiile GLSEN [6] din 2015 că, de când s-au cunoscut, el și Jon au „complotat, strategizat, călătorit și schiat împreună”, pe lângă faptul că îi „pedepsesc pe cei răi și răsplătesc pe cei buni”.

 

Înainte de 2015, Stryker construise deja infrastructura politică necesară pentru a propulsa ideologia identității de gen și transgender-ismul pe tot globul, donând milioane pentru entități mici și mari. Donațiile au inclus și sute de mii de dolari către ILGA, o organizație LGBT pentru egalitate în Europa și Asia Centrală, cu membri din 54 de țări, și Transgender Europe, o voce pentru comunitatea trans din 43 de țări europene și asiatice (Transgender Europe la rândul său a fost finanțator pentru organizații mai mici precum TENI – Transgender Equality Network, Irlanda).

 

În 2008, Arcus a înființat Arcus Operating Foundation, o branșă care se ocupă de conferințe, programe de lider-ship și publicații de cercetare. La o întâlnire din 2008, la Bellagio, Italia, 29 de lideri internaționali s-au angajat să extindă rețeaua filantropică globală care sprijină drepturile LGBT. La reuniunea precizată, împreună cu Stryker și Ise Bosch, fondatorul Dreilinden Fund în Germania, a fost și Michael O’Flaherty – unul dintre raportorii pentru „Principiilor Yogyakarta privind aplicarea dreptului internațional al drepturilor omului în relație cu orientarea sexuală și identitatea de gen”. Odată cu aceste principii, au fost plantate semințele pentru apropierea și atașarea ideologiei identității de gen la structurile legale. O’Flaherty este membru ales al Comitetului pentru drepturile omului al Națiunilor Unite din 2004.

 

Citește și: WHITE PAPERS: Principiile de la Yogyakarta: Punct nodal al agendei împotriva familiei și a religiei

 

După întâlnirea de la Bellagio, Arcus a creat MAP, LGBT Movement Advancement Project (Proiectul pentru Avansul Mișcării LGBT), pentru a urmări complexul sistem de advocacy și finanțare care urma să promoveze identitatea de gen / transgender-ismul în culturile din diverse țări. În același timp, a fost format LGBTI Core Group (Grupul central LGBTI) ca un grup transregional informal de țări pentru a reprezenta problemele legate de drepturile LGBTI în fața Organizației Națiunilor Unite. Printre membrii Grupului, finanțați de Arcus, se află Outright Action International și Human Rights Commission.

 

Țările membre ale Grupului includ Albania, Australia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Croația, El Salvador, Franța, Germania, Israel, Italia, Japonia, Muntenegru, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Spania, Regatul Unit, Statele Unite Statele, Uruguay, dar și Uniunea Europeană, precum și Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

 

Aceste inițiative promovează identitatea de gen și transgender-ismul prin formarea liderilor în activism politic, leadership, legislație specifică, libertate religioasă, educație și drepturi civile. Gama de organizații susținute de Arcus care promovează cauza LGBT este descurajantă: Victory Institute, Center for American Progress, American Civil Liberties Union, Transgender Law Center, Trans Justice Funding Project, OutRight Action International, Human Rights Watch, GATE, Parliamentarians for Global Action, Council for Global Equality, Organizația Națiunilor Unite, Amnesty International și GLSEN. Sexuality Information and Education Council of the United States (Consiliul pentru Informații și Educație în Sexualitate din SUA, SIECUS), în parteneriat cu Advocates for Youth, Answer, GLSEN, Human Rights Campaign și Planned Parenthood America a inițiat o campanie de informare cu privire la abordările în remodelarea cutumelor culturale despre sexualitate și sănătatea reproductivă. Șaizeci și unu de organizații suplimentare au semnat o scrisoare care susține o revizuire a curriculum-urilor educaționale actuale.

 

În 2013, Adrian Coman, un veteran al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă (un motor al ideologiei trans), a fost numit director al programului internațional pentru drepturile omului la Fundația Arcus, cu scopul de a propulsa ideologia gender la nivel global. Anterior, Coman a fost director de program al International Gay and Lesbian Human Rights Commission. Și în 2015, Arcus a colaborat strâns și a finanțat programele fundației NoVo pentru persoane transgender. NoVo a fost fondată de Peter Buffett, fiul miliardarului Warren Buffett.

 

Aceste programe și inițiative avansează ideologia identității de gen prin sprijinirea diferitelor organizații religioase, sportive și culturale, prin pregătirea lucrătorilor din poliție și programe educaționale în școli și licee (GLSEN, al cărui fondator a fost adus la Arcus în 2012 în consiliul de administrație și a influențat multe programe școlare) și universitățile și instituțiile medicale – inclusiv American Psychological Foundation (Fundația Americană pentru Psihologie, APF). Fondurile Arcus ajută APF, cea mai importantă organizație de psihologie din Statele Unite, să dezvolte linii directoare pentru stabilirea practicilor psihologice care să afirme ideologia transgender. Psihologii sunt „încurajați” cu acești bani să-și modifice înțelegerea despre gen, lărgind azimutul realității biologice pentru a include identități abstracte, medicale.

 

În același timp, Arcus promovează ideologia identității de gen și transgenderismul, încurajând întreprinderile să investească în cauze LGBT. În caz că ați uitat, Stryker este moștenitorul unei corporații medicale cu o valoare de 13,6 miliarde de dolari. Nu trebuie să ne uităm decât la corporațiile care susțin LGBT în cursul „lunii mândriei LGBT” [7] pentru a aprecia succesul pe care Arcus l-a avut în această luptă.

 

Așa cum arată exemplul Fundației Arcus, mișcarea pentru drepturi civile LGB de altădată s-a transformat într-un monstru fără odihnă, cu puternice legături în interiorul complexului industrial medical și cu corporatistii globali. Lobby-ul farmaceutic este cea mai mare entitate de lobby din Congres [8]. Deși activiștii prezintă mișcarea LGBT ca pe un grup slab, neputincios, care suferă opresiune și discriminare, aceasta deține de fapt putere și influență enorme, pe care le folosește tot mai mult pentru a schimba legislația, școala și societatea noastră.

 

Despre autor

Traducere și adaptare după originalul THE BILLIONAIRES BEHIND THE LGBT MOVEMENT apărut la First Things. Foto U.S. Department of the Interior via Creative Commons.

–

 

NOTE (ale traducătorului)

 

[1]. Rock Hudson (1925-1985) – actor american homosexual, mort în urma complicațiilor date de SIDA. „Brokeback Mountain” – filam american din 2005 în care personajele principale sunt doi bărbați homosexuali. Matthew Shepard – student american homosexual omorât în 1998; acoperirea mediatică a cazului a acordat o importanță deosebită motivației anti-homosexuale a ucigașilor, deși inițial aceștia plănuiau doar să îl jefuiască.

[2]. „T”-ul reprezintă persoanele „transgender” și a fost într-adevăr adăugat ulterior la acronimul „LGB” care până atunci arăta doar orientarea sexuală, mai exact desemna persoanele de orientare homosexuală sau bisexuală.

[3]. Queer înseamnă „bizar” sau „ciudat” și este un termen umbrelă pentru minoritățile sexuale. A fost folosit în sens peiorativ, inițial.

[4]. Aluzie la cei patru călăreți din Apocalipsa Sf. Ioan, care prevestesc schimbări majore.

[5]. Roșul este culoarea Partidului Republican, conservator, în timp ce albastrul simbolizează politic Partidul Democrat, așa-numit „liberal”; echivalent mai degrabă al Stângii social-democrate din Europa. În alegerile prezidențiale din 2016, statul Colorado a votat majoritar pentru H. Clinton.

[6]. GLSEN este acronimul de la Gay, Lesbian & Straight Education Network, o organizație majoră pro-homosexualitate din SUA.

[7]. „Pride month” este evenimentul anual major al mișcării mondiale a homosexualilor și durează, așa cum îi spune numele, o lună.

[8]. Congresul este Parlamentul federal, bicameral, al Statelor Unite ale Americii.

 

 

https://www.culturavietii.ro/2020/01/30/miliardarii-din-spatele-miscarii-pentru-drepturile-homosexualilor-de-jennifer-bilek/

…Proiect tip pentru realizarea unui adapost si a unei stane de oi (II); Pregatirea campaniei de monta la ovine; Ingrasarea ovinelor; Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv; Oi din rase ameliorate pentru zona de munte; Carne de miel BIO

Echipamente de furajare

Ovinele sunt animale ierbivore care valorifica bine furajele voluminoase, celulozice si verzi deci masa verde este nutritia de baza, la care se adauga ca suplimente alimentare si concentratele. De aceea este neceasara dotarea adaposturilor cu echipamentespecifice care sa raspunda conditiilor speciei:

 

Hranitorile traditionale care pot fi:

• gratare simple pentru fibroase, late de 30-35 cm. – cu acces unilateral;

• gratare duble cu latime de 60-75 cm cu acces bilateral;

• gratarele pentru fibroase pot fi prevazute cu jgheaburi pentru concentrate;

• iesle gratar prevazute, cu jgheaburi pentru colectarea florii de fin, a frunzelor si altor resturi valoroase. In aceste iesle se pot pune si bulgarii de sare, si concentratele daca nu sunt alte tipuri de jgheaburi destinate cu acest scop.

Pentru administrearea concentratelor (furaj unic sau granulat) se vor utiliza hranitori simple cu latime de de 50-60 cm sau duble cu latime de 80-100 cm.

Jgheaburile pot fi :

• dreptunghiulare cu latime de 30 cm si adancime de 15 cm;

• trapezoidale cu baza mare sus de 50 cm, baza mica (fundul) 22 cm si inaltime de 22cm.

Amplasarea echipamentelor de furajare in adaposturi sau padocuri se face in siruri paralele, sau la peretele constructiei, asezate pe mai multe randuri paralele, cu latura scurta a constructiei permite accesul mai comod la furajare. Distanta dintre rinduri de alimentatoare este de 1.8 m la tineret si 2.3 la adulte. Intervalul liber intre echipament si perete este de 1.1 m la tineret si 1.4 la adulte. Lungimea maxima a alimentatorului recomandata este de 2.5 – 4.00m .

Adaptarea

In fermele de exploatare si de crestere se consuma o cantitate mare se apa pentru:

• adapat;

• pregatirea hranei;

• imbaierea animalelor, curatenia adapostului;

• spalarea si igienizarea instalatiilor de muls si preparare a laptelui.

Necesarul de apa se stabileste in functie de :

• numarul de animale;

• de categoria de virsta lund in considerare normele de consum pe 24 ore dupa cum urmeaza :

Denumirea consumatorilor Oi adulte Tineret ovin Alti consumatori Laptarie la 1 l lapte Preparare nutreturi Pentru igiena ingrijitorului Pentru curatire, spalare

Cantitatea de apa necesara pt. 24 ore l/cap (7) – 10 – 12 3 – 4 4 – 5 1.5 – 3.5 50 – 60 2 l / m2 de suprafata spalata

Necesarul si consumul zilnic de apa depinde de numerosi factori precum :

• factorii dependenti de animal;

• scopul exploatarii;

• nivelul productiv al animalulor;

• structura si compozitia ratiilor furajere;

• factorii de microclimat;

• insusirile fizice si chimice ale apei;

• frecventa si sistemul de adapare.

Adaparea directa pentru efective mici, se face de la surse de apa de suprafata in jgheaburi amplasate in apropierea surselor, in padocuri sau in adapatori automate, fie individuale, fie colective.

Amplasarea adapatorilor in ferme, impune existenta unui sistem de aductiune, care sa asigure alimentarea cu apa, ingrijitorii trebuind doar sa mentina curat locul de adapat, de cel putin de 2 ori pe zi.

Jgheaburile de forma dreptunghiulara trebuie sa aiba dimensiuni de 30 x 20 cm si pot fi construite din lemn, beton armat, tabla galvanizata sau vopsita intr-o culoare deschisa. Deasemenea trebuie avuta in vedere posibilitatea colectarii apelor ce se pierd in jurul acestora. Este necesat sa se asigure o platforma betonata lata de 1.2 m in jurul adpatorilor(jgheaburilor), evitand formarea unei zone umede care poate dauna animalelor. Jgheaburile se pot alimenta manual de la robineti.

La pasune adaparea se realizeaza cu cisterne, daca nu exista surse naturale de apa, la care se racordeaza jgheaburi de 2.5 m , iar pe sectiune 30 x 20 cm.

In general pentru ovine se recomanda adapatori cu nivel constant, prevazute cu carcasa in care se afla cuva de apa, prevazuta cu flotor pentru pastrarea nivelului constant. O adapatoare la 15-20 capete ovine.