Proiect tip pentru realizarea unui adapost si a unei stane de oi (II); Pregatirea campaniei de monta la ovine; Ingrasarea ovinelor; Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv; Oi din rase ameliorate pentru zona de munte; Carne de miel BIO

adapost_oi

Echipamente de furajare

Ovinele sunt animale ierbivore care valorifica bine furajele voluminoase, celulozice si verzi deci masa verde este nutritia de baza, la care se adauga ca suplimente alimentare si concentratele. De aceea este neceasara dotarea adaposturilor cu echipamentespecifice care sa raspunda conditiilor speciei:

Hranitorile traditionale care pot fi:

gratare simple pentru fibroase, late de 30-35 cm. – cu acces unilateral;

gratare duble cu latime de 60-75 cm cu acces bilateral;

gratarele pentru fibroase pot fi prevazute cu jgheaburi pentru concentrate;

iesle gratar prevazute, cu jgheaburi pentru colectarea florii de fin, a frunzelor si altor resturi valoroase. In aceste iesle se pot pune si bulgarii de sare, si concentratele daca nu sunt alte tipuri de jgheaburi destinate cu acest scop.

Pentru administrearea concentratelor (furaj unic sau granulat) se vor utiliza hranitori simple cu latime de de 50-60 cm sau duble cu latime de 80-100 cm.

Jgheaburile pot fi :

dreptunghiulare cu latime de 30 cm si adancime de 15 cm;

trapezoidale cu baza mare sus de 50 cm, baza mica (fundul) 22 cm si inaltime de 22cm.

Amplasarea echipamentelor de furajare in adaposturi sau padocuri se face in siruri paralele, sau la peretele constructiei, asezate pe mai multe randuri paralele, cu latura scurta a constructiei permite accesul mai comod la furajare. Distanta dintre rinduri de alimentatoare este de 1.8 m la tineret si 2.3 la adulte. Intervalul liber intre echipament si perete este de 1.1 m la tineret si 1.4 la adulte. Lungimea maxima a alimentatorului recomandata este de 2.5 – 4.00m .

Adaptarea

In fermele de exploatare si de crestere se consuma o cantitate mare se apa pentru:

adapat;

pregatirea hranei;

imbaierea animalelor, curatenia adapostului;

spalarea si igienizarea instalatiilor de muls si preparare a laptelui.

Necesarul de apa se stabileste in functie de :

numarul de animale;

de categoria de virsta lund in considerare normele de consum pe 24 ore dupa cum urmeaza :

Denumirea consumatorilor

Oi adulte

Tineret ovin

Alti consumatori

Laptarie la 1 l lapte

Preparare nutreturi

Pentru igiena ingrijitorului

Pentru curatire, spalare

Cantitatea de apa necesara pt. 24 ore l/cap

(7) – 10 – 12

3 – 4

4 – 5

1.5 – 3.5

50 – 60

2 l / m2 de suprafata spalata

Necesarul si consumul zilnic de apa depinde de numerosi factori precum :

factorii dependenti de animal;

scopul exploatarii;

nivelul productiv al animalulor;

structura si compozitia ratiilor furajere;

factorii de microclimat;

insusirile fizice si chimice ale apei;

frecventa si sistemul de adapare.

Adaparea directa pentru efective mici, se face de la surse de apa de suprafata in jgheaburi amplasate in apropierea surselor, in padocuri sau in adapatori automate, fie individuale, fie colective.

Amplasarea adapatorilor in ferme, impune existenta unui sistem de aductiune, care sa asigure alimentarea cu apa, ingrijitorii trebuind doar sa mentina curat locul de adapat, de cel putin de 2 ori pe zi.

Jgheaburile de forma dreptunghiulara trebuie sa aiba dimensiuni de 30 x 20 cm si pot fi construite din lemn, beton armat, tabla galvanizata sau vopsita intr-o culoare deschisa. Deasemenea trebuie avuta in vedere posibilitatea colectarii apelor ce se pierd in jurul acestora. Este necesat sa se asigure o platforma betonata lata de 1.2 m in jurul adpatorilor(jgheaburilor), evitand formarea unei zone umede care poate dauna animalelor. Jgheaburile se pot alimenta manual de la robineti.

La pasune adaparea se realizeaza cu cisterne, daca nu exista surse naturale de apa, la care se racordeaza jgheaburi de 2.5 m , iar pe sectiune 30 x 20 cm.

In general pentru ovine se recomanda adapatori cu nivel constant, prevazute cu carcasa in care se afla cuva de apa, prevazuta cu flotor pentru pastrarea nivelului constant. O adapatoare la 15-20 capete ovine.

Pregatirea campaniei de monta la ovine

monta ovineO etapa prioritara in tehnologia de crestere a ovinelor o constituie implementarea unor masuri specifice in domeniul reproductei, masuri care sa genereze obtinerea unui indice de natalitate ridicat, pentru a se asigura inlocuirea animalelor valorificate, reformate sau moarte, cat si cresterea numerica a efectivului.
In majoritatea judetelor din tara noastra, cresterea ovinelor reprezinta o traditie multiseculara, care ofera insemnate avantaje economice (materiale si financiare) rezultate din vanzarea de ovine vii, din activitati traditionale prin prelucrarea unor produse din lapte, carne, lana, cu un pronuntat caracter specific local sau regional (branzeturi sau alte sortimente din lapte si carne), ustensile pentru prelucrarea materilor prime (obiectele de inventar ale stanii), imbracaminte, ateliere de cojocarie, confectionarea palariilor traditionale, ateliere pentru tesaturi, articole artizanale, etc.

Avantajele economice pe care le ofera aceasta specie de animale, a determinat ca an de an dinamica efectivelor totale si de oi mame, sa aiba o evolutie constanta, cu unele cresteri naturale prin mentinerea in efectiv a mielutelor de inlocuire a reformelor, sau a animalelor vandute, moarte, disparute, etc.

Activitatea de reproductie la ovine se desfasoara in campanii organizate, sub supravegherea medicului veterinar si impune crescatorilor de ovine respectarea unor obligatii, in consens cu normele zootehnice si sanitare veterinare si se refera la:

    • Obligativitatea ca toate ovinele din exploatatie sa fie identificate si inregistrate in Baza Nationala de Date, in comformitate cu prevederile O.U.G. nr. 23 /2010, a Ordinului Presedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 40 / 2010, complectat cu Ord. 28 / 2011 si Ord. 48 / 2012, (implementarea procedurilor de identificare si inregistrare a animalelor);
    • Sistarea mulsului la oile mame cu minimum 3-4 saptamani inainte de monta pentru a se putea reface si a fi aduse in conditii optime de reproductie;
    • Asigurarea unei furajari imbunatatite, bogate in proteine si vitamine, care sa confere oilor o stare buna de intretinere;
    • Sa se asigure permanent sare bulgari si apa la discretie;
    • Asigurarea cu personal corespunzator din punct de vedere numeric si al cunostintelor tehnologice si de bunastare, inclusiv in manipularea oilor;
    • Efectuarea actiunilor sanitare veterinare specifice acestei perioade, prin:
        • examenul clinic privind starea de sanatate al intregului efectiv;
        • reformarea si eliminarea din lotul pentru reproductie a ovinelor imbatranite, neproductive, sau cu afectiuni cronice;
        • sacrificarea ovinelor reforma, cu exceptia celor destinate consumului familial, este admisa numai in abatoarele autorizate;
        • ovinele destinate sacrificarii trebuie sa fie crotaliate si insotite de documentul de miscare si certificat de sanatate;
        • vaccinarea anticarbunoasa la efectivele care nu au fost imunizate in campania de vaccinare;
        • efectuarea tratamentelor antiparazitare externe, prin imbaieri generale si interne in functie de rezultatul examenului de laborator emis dupa afluirea probelor de fecale recoltate.
    • Pregatirea berbecilor reproducatori prin:
        • efectuarea bonitarii caracterelor de rasa, origine, parametrii corporali, aptitudini, etc;
        • achizitionarea berbecilor de reproductie numai in baza documentului de miscare si a documentului de atestre a starii de sanatate a acestora;
        • hrana administrata zilnic berbecilor, sa fie echilibrata nutritiv, aditivata cu suplimente vitamino-minerale adecvate si cu un aport mai mare pe baza de cereale in aceasta perioada;
        • efectuarea examenului clinic, prelevarea de probe pentru supravegherea prin examen de laborator privind Brucella Melitensis si genotipizarea pentru Scrapie, conform programului stabilit de D.S.V.S.A. judeteana;
        • izolarea, castrarea si eliminarea din efectiv, obligatoriu a berbecilor seropozitivi, sau diagnosticati clinic cu orhiepididimita, pentru prevenirea transmiterii acestor boli.

In perioada montei este recomandat pasunatul numai pe racoare, dimineata cat mai devreme si seara tarziu (in functie de temperatura mediului ambiant).

Pentru monta naturala se repartizeaza 20-30 oi pentru un berbec tanar si 30-40 oi pentru un berbec adult, iar folosirea la monta a berbecilor se face prin rotatie asigurandu-se dupa 4 zile de activitate, 4 zile de repaus.

Crescatorii de ovine si asociatiile profesionale trebuie sa colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar pentru consultanta si sprijin de specialitate, sa permita monitorizarea starii de sanatate a animalelor din proprietate, precum si efectuarea actiunilor sanitare veterinare mentionate.

Gestatia si fatarea la capre

Gestatia si fatarea la caprineGestatia la capre dureaza aproximativ 150 zile. Durata este influentata de rasa, sexul produsilor, varsta mamei si nivelul de intretinere. Numarul minim de zile de gestatie este de 145 de zile, iar numarul maxim este de 158 zile. Caprele care poarta gemeni si cele ce nasc femele vor fata mai devreme.
La primipare (caprele care sunt gestante pentru prima oara) procesul de marire al glandei mamare incepe cu doua luni inainte de fatare, iar la celelate capre cu cateva saptamani inainte. Capra este gestanta atunci cand nu mai apar caldurile, abdomenul se dezvolta treptat si asimetric, fiind mai mare in dreapta. In primele 60 de zile ale gestatiei, cantitatea de hrana nu se modifica, aceasta trebuind sa creasca cu un sfert din cea de intretinere incepand cu luna a 2-a. La sfarsitul perioadei de gestatie (ultimele doua saptamani) se recomada reducerea furajelor de volum. Avorturile trebuie prevenite prin administrarea de furaje de calitate, in niciun caz furaje inghetate, reci sau mucegaite. Administrarea furajelor reci sau mucegaite poate produce avortul la aproape toate femele gestante.

Fatarea parcurge cateva semne esentiale la capre si anume: umflarea si inrosirea vulvei, adancirea flancurilor, marirea ugerului, dopul de mucus expulzat (“se rupe apa”). Capra devine nelinistita, bate din picioare, se culca si se scoala des, scoate strigate repetate, ramane in urma turmei. Fatarea normala consta prin iesirea fatului care dureaza aproximativ 20-25 de minute iar dupa doua ore sunt expulzate anexele fetale. Iedul iese cu piciorele din fata inainte. Picioarele sunt bine intinse si capul este intins pe ele. Cand fatarea nu are loc in cateva ore, se recomanda interventia medicului veterinar. Daca observam ca femela face eforturi de expulzare si fatul nu apare, nu este bine sa asteptam pana a doua zi, interventia trebuie sa fie rapida. Majoritatea problemelor sunt cauzate de pozitiile anormale ale fatului fata de bazinul mamei si de anomalii ale conductului pelvin sau organelor genitale ale mamei. Rar se intampla ca femelele sa nu elimine invelitorile fetale sau in urama fatarii unor feti mari si a fatari gemelare sa le prolabeze uterul, adica organele genitale interne ies printre labiile vulvale sub forma unei pungi de culoare rosie. Dupa fatare, cu ajutorul unei bucati de panza se indeparteaza mucozitatile din jurul nasului si a ochilor. Iedul se maseaza usor. Ombilicul se sectioneaza cu un foarfece steril si se leaga la 4 cm de abdomen apoi se dezinfecteaza cu iod.

Iedul este ajutat sa suga colostru. Se indeparteaza primele jeturi de lapte si in primele 6-12 ore iedul trebuie fortat sa consume cat mai mult colostru. Colostrul ajuta iedutii sa treaca cu bine primele saptamani de viata deoarece acesta, prin compozitia sa, ofera in afara substantelor nutritive necesare cresterii si o serie de substante care ajuta organismul in lupta cu diferite boli. Datorita continutului in saruri minerale, ajuta la eliminarea meconiului fetal (a continutului intestinal din timpul vietii uterine). Cu cat iedul este mai dezvoltat la nastere, cu atat va consuma o cantitate de lapte mai mare. Ugerul mamelor cu productii mari de lapte trebuie golit dupa ce a supt iedul, deoarece se inflameaza. Pana la patru saptamani, laptele este sursa unica de hrana pentru iezi.

Ingrasarea ovinelor

Ingrasarea oilor si mieilorProducerea carnii de ovine se realizeaza prin ingrasarea tuturor categoriilor, dar ponderea cea mai mare o detine tineretul. La ovine, exista trei sisteme principale de ingrasare a caror durata este diferita: intensiv, semiintensiv si extensiv (7-8 luni). Caracterul intensiv al ingrasarii este determinat in primul rand de alimentatia aplicata (ce determina viteza de crestere) si de modul de intretinere (care influenteaza productivitatea muncii).

 

Sacrificarea ovinelor urmareste asigurarea urmatoarelor sortimente de carne: miel de lapte (sacrificat la varsta de o luna si la greutatea de 8-12 Kg, sau la 2,5 luni si la 14-20 Kg), tineret ingrasat de 6-8 luni si ovine adulte.

 

Ingrasarea intensiva a ovinelor

Aceasta se aplica, de regula, la tineretul precoce si semiprecoce, cu ritm intens de crestere si consum specific redus si se organizeaza in complexe industriale specializate (10-20 mii capete pe serie de ingrasare), sau in adaposturi obisnuite (deci la stabulatie permanenta). Complexele industriale sunt constituite din adaposturi ”tip sopron”, folosite in timpul verii, impartite in compartimente de 24 m², cu garduri din plasa de sarma, iar pardoseala este din panouri mobile sub forma de gratare (cu spatii de circa 2 cm), inaltate la 0,6-0,8m de la sol. Intr-un compartiment se introduc 70-80 miei (circa 3-4 miei/m²). Soproanele sunt amplasate cu fata de-a lungul unei alei asfaltate. Pe timp de iarna coama care se formeaza precum si peretii din spate si frontali se inchid folosidu-se baloti de paie etc, iar pardoseala este inlocuita cu asternut la sol. Hrana se distribuie mecanizat, la discretie sub forma de amestec unic, in jgheaburile amplasate in fata soproanelor. Frontul de furajare este de 6-8 cm, iar apa se asigura prin adaposturi automate cu nivel constant.

 

Orice complex de ingrasare cuprinde trei sectoare: de primire (unde se fac cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei), de ingrasare (format din soproane de lungimi diferite, denumite tronsoane, o anexa pentru tunderea mieilor si un abator propriu) si de depozitare, pregatire si distribuire mecanizata a furajelor. Conform normelor, mieii sunt achizitionati la greutatea de 12 Kg (varsta de circa 1,5 luni). Durata ingrasarii este de 100 zile, sporul mediu zilnic de 330 g, greutatea finala de 45 Kg, iar consumul specific de hrana prevazut de 4,3 U.N/Kg spor de greutate. Este foarte important ca in fermele furnizoare sa se asigure mieilor un consum normal de lapte matern, iar din a doua decada dupa nastere vor fi hraniti suplimentar cu furaj combinat si fan de leguminoase, asigurandu-le concomitent si apa, astfel incat sporul mediu zilnic sa fie de 250g si chiar peste. Inainte de livrare, cu circa doua saptamani, se indica intarcarea mieilor. In untitatile de ingrasare, in sectorul respectiv, se executa cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei etc. Practic ingrasarea intensiva cuprinde trei mari faze: de acomodare, de ingrasare, si de ”finisare”, care se diferentiaza prin durata (12-14 zile, 70 de zile, respectiv 2-3 saptamani). Ingrasarea intensiva reprezinta o fortare a organismului si, ca atare, in faza de acomodare, mieii se vor obisnui treptat cu regimul de hranire prin administrarea la inceput a fanului tocat (circa 100g/cap/zi) si inlocuirea treptata a acestuia cu furaj combinat (care contine 30% fan tocat). Pe toata durata ingrasarii se vor urmari o buna echilibrare a hranei sub aspect mineral (raportul Ca/P optim este 2/1) si evitarea de ape dure mineralizate, pentru prevenirea aparitiei urolitiazei. In cazul in care aceasta apare, sarea din furajul cobinat se majoreaza la 2-4%, in scopul sporirii consumului de apa si a diurezei si eliminarii calculilor mici in formare. In prima saptamana, pentru o buna supraveghere si evitarea stresului de aglomeratie, compartimentele se vor popula cu jumatate din efectivul prevazut. Folosirea de ratii in care continutul de celuloza depaseste 15-20% reduce viteza de crestere.

 

Ingrasarea semiintensiva a ovinelor

Aceasta se bazeaza pe folosirea la maxim a surselor de furaje verzi de pe pasunile din zona de deal si de munte. In functie de greutatea mieilor la preluare, conditionata de varsta si de hranire, se adopta doua variante de aplicare: in prima varianta, mieii fiind preluati la o greutate redusa, ingrasarea incepe in stabulatie, timp de 45 de zile, continua 104 zile pe pasune, iar finisarea dureaza 45 zile in stabulatie. In a doua varianta, ingrasarea dureaza 90 de zile pe pasune (cu supliment de 100 g concentrate/zi), iar finisarea 45 zile in stabulatie.

 

Ingrasarea oilor adulte se efectueaza in scopul imbunatatirii calitative a carnii intr-o perioada optima de 40-60 de zile, cand se poate inregistra o sporire a greutatii corporale cu 15-20% fata de cea initiala, realizata indeosebi pe seama refacerii musculaturii si a unor depuneri mici de grasime. Ingrasarea oilor poate avea loc la pasune (cea mai putin costisitoare), in stabulatie sau mixt, cu finisare semiintensiva sau intensiva. In functie de sistemul adoptat, ingrasarea poate dura 2-3 luni, timp in care ovinele isi sporesc greutatea corporala cu 10-12 % fata de cea initiala (100-150g spor mediu zilnic), sau cu 15-20% cand aceasta se face in sistem intensiv, timp de 40-50 zile, cu ratii in care concentratele reprezinta 40-60% din amestec.

Carne de miel BIO romaneasca, in exclusivitate in hipermarketurile Carrefour din Bucuresti, Brasov si Ploiesti

Carne de miel BIO romaneascaProduse din carne de miel certificate ecologic sunt disponibile, incepand de astazi, in premiera, in hipermarketurile Carrefour din intreaga tara. Anuntul a fost facut in cadrul evenimentului organizat astazi de Asociatia Bio Romania, la Sambata de Sus, in judetul Brasov, la care au participat reprezentantii Carrefour Romania, dar si ai Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor si ai Ministerului Sanatatii.
„Romania are un potential de productie foarte bun, iar in reteaua Carrefour exista o cerere ridicata pentru produsele bio, produse care au o calitate exceptionala. Aceasta initiativa a venit ca urmare a raspunsului favorabil al clientilor nostri fata de produsele din carne bio de manzat, propuse acestora inca din decembrie 2015. In acelasi timp, suntem bucurosi si mandri deopotriva ca reusim sa sustinem furnizorii romani de produse ecologice si ca putem oferi clientilor nostri noutati in premiera pe piata locala, respectiv produse traditionale de cea mai inalta calitate”, a declarat Andreea Mihai, Director de Marketing&Comunicare, PR&Solidaritate, Dinamica Comerciala&Pricing Carrefour Romania.

Carne de miel BIO romaneasca - BioRomania si CarrefourAstfel, in perioada imediat urmatoare, vor fi livrati aproximativ 700 de miei in hipermarketurile Carrefour din tara. Ambalarea carnii de miel bio se va face in vid, la cele mai inalte standarde de calitate. Mieii provin de pe pasunile din Intorsura Buzaului, pasuni certificate bio, un aspect care intareste inca o data calitatea superioara a produselor din carne de miel bio, comercializate de catre Carrefour Romania.

Pe langa promovarea agriculturii ecologice in Romania, Carrefour isi reafirma deschiderea catre colaborarea cu micii producatori si fermieri romani pentru aprovizionarea locala si regionala, continuand totodata eforturile de a dezvolta noi parteneriate la nivel national care sa faciliteze consumul produselor romanesti de fructe si legume. Aceste eforturi se traduc prin costuri mai mici, calitate superioara si prospetimea produselor.

Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv

Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv pentru micii fermieri si fermieri montaniAceasta modalitate de crestere este de obicei adoptata de micii crescatori de la sate. Mai multe gospodarii isi aduna caprele intr-o turma, numarul lor variind intre 50-200 capete.
Acestea sunt lasate peste zi in grija unor pazitori, care le duc la pasune. De obicei acest sistem se practica in zonele de deal si de munte. Inainte de a merge cu turma satului, dimineata caprele trebuie mulse. Seara sunt aduse proprietarului pentru a fi mulse si raman peste noapte in gospodaria acestuia. Incepand din luna mai, animalele pot fi trimise pe pasune, de obicei dupa intarcarea iezilor (cand ajung la 12-14 Kg) si dupa sacrificarea iezilor de lapte. In luna noiembrie, animalele pot fi pasunate pe suprafetele de pe care s-au recoltat diferite culturi deoarece ele valorifica mai bine decat alte animale furajere. La capre deobicei, in turma satului, monta se efectueaza in libertate. Separarea sexelor si formarea turmelor incepe imediat dupa intarcare sau cel mai tarziu la 4-5 luni. In cazul efectivelor mari, se formeaza turme de 300 de capete. In unitatile cu efective mici, se formeaza turme de 100-150 de capete sau 50 de capete.

Nu se recomanda pasunatul caprelor in zilele foarte friguroase. Nu pasteti caprele pe suprafetele pe care s-au folosit pesticide, nu folositi acest sistem de intretinere in cazul raselor ameliorate in scopul obtinerii unor cantitati mari de lapte. Rasele recomadate pentru formarea turmelor sunt rasele locale: rasa Carpatina si Capra alba de Banat. Acest sistem poate fi folosit cu succes pentru obtinerea unor productii de lapte indestulatoare pentru uzul familial, ideale pentru a fi valorificate in microfabrica de lapte a gospodariei sau a asociatiei de gospodari.

Adapostirea animalelor la domiciliul gospodarului se face in adaposturi deschise sau semideschise – tip saivan, cu o imprejmuire speciala. In cazurile adaposturilor semideschise sau inchise se pot crea pereti improvizati din baloti de paie sau alte materiale dar, atentie, alese cu grija pentru a nu rani animalele. Caprele pot fi crescute in acest sistem cu alte rumegatoare cum ar fi vacile sau oile. Se creeaza turme comune cu oile, incepand de la 300 de oi si 50-60 de capre. Aceste turme valorifica foarte bine pasunile montane. Ciobanii pleaca cu turmele inca din primavara (sfarsitul lunii mai) intorcandu-se toamna tarziu (sfarsitul lunii octombrie) de la munte. Prezenta caprelor alaturi de ovine face ca laptele si produsele din lapte sa aibe calitati mai bune. Datorita particularitatilor pe care le au, caprele valorifica mai bine pasunile. In tari din America de Sud de exemplu, caprele se cresc in mod curent cu vacile. Raportul cel mai des intalnit in turmele de vaci si capre este de 3 capre la o vaca. In zonele montane si colinare, pe masura ce in compozitia pasunilor creste proportia de arbusti de la 0% la 50%, creste si proportia caprelor de la 0% la 100 % si invers, odata cu cresterea proportiei de iarba de la 50%-100% creste si cea a bovinelor de la 0%-100% si scade cea a caprinelor.

Multi dintre gospodari aleg sa tina pe langa casa una, doua sau mai multe capre, pentru satisfacerea nevoilor familiei. Caprele sunt hranite cu iarba din gradini si livezi. In acest caz este recomandat, pentru a se evita stricaciunile produse de capre sa se foloseasca o metoda si anume legarea caprelor.

 

Oi din rase ameliorate pentru zona de munte

Oi din rase ameliorate pentru zona montanaZona montana are un aport substantial pentru dezvoltarea sectorului ovin in tara noastra. Zona monta reprezinta 33% din teritoriul tarii, repartizat pe 28 de judete, avand o populatie de 3,6 milioane locuitori ce traiesc in 84 de orase mici si 730 de comune cu 3900 de sate apartinatoare. Din cele peste 4,4 milioane de hectare de pajisti naturale, zona montana detine 1,3 milioane de hectare ce pot furniza peste 56% din necesarul de furaje, in echivalent masa verde.

Acest patrimoniu national de furaje, corect valorificat poate determina productii superioare la produsele animaliere (lapte, carne, lana), cu costuri reduse. De asemenea se poate imbanatatii starea de sanatate a animalelor, cu un consum redus de medicamente. Cresterea oilor in zona montana cu respectarea regulilor silvice de protectie, in rezervatiile naturale, se impune a fi continuata. Si asta deoarece oile din rasele romanesti, precum Turcana, au o deosebita rusticitate si rezistenta la conditiile aspre de mediu.

Oi din rase ameliorate pentru zona montana - rasa turcanaSe stie ca oile din rasa Turcana populeaza cu prioritate Muntii Carpati si au capacitati sporite de adaptabilitate la conditiile geoclimatice specifice. Dar avand in vedere ca aproximativ 45 % din efectivele de Turcana dau productii sub 50 l lapte, pe intreaga lactatie, si au o greutate corporala de sub 40 kg, este necesar aplicarea unei selectii riguroase pentru a se retine berbeci reproducatori cu calitati deosebite privind productia de lapte, greutatea corporala, cantitatea si calitatea carnii.

Pentru a grabii ameliorarea este indicata si incrucisarea de infuzie cu oile din rasa Awassi, ce au o productie medie de 220-280 litri lapte, pe lactatie, si o compozitie fibrilara a suvitelor de lana asemanatoare cu cele de Turcana, foarte buna pentru confectionarea covoarelor. In Romania, s-au importat oi de rasa Awassi realizandu-se hibrizi cu rasa Turcana alba, pentru sporirea productiei de lapte si ameliorarea precocitatii.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.