Proiect tip pentru realizarea unui adapost si a unei stane de oi (III)/ Gestatia la oi/ Recomandari pentru perioada fatarilor/ Reguli privind producerea si valorificarea produselor/ Recomandari privind producerea si comercializarea carnii de miel/ Tehnologii moderne pentru cresterea CAPRINELOR etc

adaposturi_oi
Sisteme de intretinere

Sistemele de intretinere a ovinelor utilizate la noi sunt:

sistem de intretinere in stabulatie sezoniera pentr fermele mici si mijlocii mai ales cele pentru productia de lina si pielicele;

sisteme de intretinere pe stabulatie permanenta, in fermele mijlocii si mari, in care ovinele sunt exploatate pentru productia de carne sau carne-lana. In ambele sisteme de intretinere oile se pot caza in adaposturi inchise, semideschise sau deschise avind pardoseaua la sol, cu asternut permanent sau pe gratare (care uneori se pot acoperi cu asternut).

Alegerea sistemului de transhumanta de la munte la campie, de semitranshumanta, sau intensiv de exploatar este determinat de o multime de factori cum ar fi: conditiile geoclimatice, particularitatile biologice ale raselor, efectivele de animale, posibilitatile de investitie, gradul de dotare, eficienta economica, etc.

Adaposturile de ovine nu sunt in general adaposturi pretentioase, comparativ cu cele destinate celorlalte specii. Pentru intretinerea traditionala a oilor in saivane semideschise se pot folosi materiale locale de constructii, spre deosebire de tehnologia de intretinere intensiva de crestere si ingrasare, unde sunt folosite materiale capabile sa asigure confort termic, permitind mecanizarea proceselor de productie.

Stabulatia oilor in saivane tradutionale, stani

Saivanele semideschise sunt constructii simple, executate din materiale locale, care adapostesc animalele de vinturi si precipitatii (ploi reci, zapezi, sau viscole.

Constructiile de tip SOPRON, sunt fara tavan de forma : liniara, in L sau U, cu suprafata dimensionata pentru odihna, conform tabelului de mai jos, urmind ca miscarea, furajarea, si adaparea sa se desfasoare in padocuri amplaste in apropierea acestora.

Elemente necesare dimensionarii saivanelor traditionale

Nr. crt

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Categoria de ovine

Oi adulte

Carlani, carlane

Miori, mioare

Oi adulte la ingrasat

Berbeci in turma

Berbeci pt. lana sau carne

Oi cu miei

– fatari timpurii

– fatari de primavara

Oi in maternitate

Miei sugari, in tarcuri

Berbeci reproducatori in boxa individuale

Saivan

1.00 – 1.50

0.50 – 0.60

0.70 – 0.90

0.80 – 1.00

1.40 – 2.20

0.90 – 1.20

1.40 – 1.60

1.00 – 1.20

1.80 – 2.20

0.20

3.60 – 5.00

Padoc

0.50 – 0.60

0.40

0.60

0.60

0.90 – 1.20

0.50 – 0.60

0.90

Unitatea de masura pentru saivan si padoc este : m2/cap


Nr. crt

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Categoria de ovine

Oi adulte

Carlani, carlane

Miori, mioare

Oi adulte la ingrasat

Berbeci in turma

Berbeci pt. lana sau carne

Oi cu miei

– fatari timpurii

– fatari de primavara

Oi in maternitate

Miei sugari, in tarcuri

Berbeci reproducatori in boxa individuale

Furaje

40

30

30

40

50 – 70

40 – 50

40

40

40

20

70

Adapare

8 – 12

4

6

8 – 12

12 – 15

8 – 10

8 – 10

8 – 10

8 – 10

30

Unitatea de masura pentru furaje si adapare este : cm/cap

Pe structura de rezistenta din lemn sau metal cu o deschidere de 4.00-9.00 m, se amplseaza elementele de inchidere :

fundatia: izolate din beton cu piatra

peretii amlpasati pe trei laturi, pe directia vinturilor domonante se executa din piatra, lemn, blocuri ceramice, B.C.A. sau la nevoie din baloturi de paie;

sarpanta ( acoperisul) : din lemn sau mental;

invelitoare din paie, tabla, placi de azbociment ondulat sau materiale plastice;

tencuiala : va fi driscuita;

tamplaria (geamuri, usi) : vor fi din lemn sau metal;

zugraveli se vor efectua cu var;

vopsirea se va face cu vopsea cu ulei pentru protectia elementelor din metal sau lemn.

Inaltimea mica la streasina trebuie sa fie de 1.8-2.0 m . aceasta permitind acumularea in timp a gunoiului si pastrarea caldurii de grup.

Saivanele trebuie sa fie compartimentate in boxe colective pentru oi sau berbeci sau tineret.

Din suprafata totala a saivanului, 25- 30 % este destinata maternitatii, spatiu care trebuie sa fie inchis si sa asigure o temperatura de +8 0C. Maternitatea se compartimenteaza cu panouri demontabile, in boxe individuale pentru oi gestante, oi mame si miei , oferind astfe, posibilitatea unei furajari suplimentare cu furaje de calitate si totodata se pot foarte bine supravegherea in perioada de alaptare.

Boxele individuale de fatare vor avea urmatoarele dimensiuni : 0.80 x 1.20 x 0.85 m si sunt prevazute cu jgheaburi pentru furaje si adapare. Nr. boxelor va reprezenta 5-10% din efectivul matca.

Ovinele sunt intretinute in aer liber, in padocuri aflate, aferent saivanelor care trebuie sa fie dubla fata de suprafata adapostului, furajarea si adaparea facandu-se tot afara, unde pot ramine si peste noapte pe timp frumos. Padocurile se pavazeaza partial, acolo unde se instaleaza jgheaburile pentru apa. Padocul va avea fundatii izolate la stilpii de sustinere din beton sau piatra. Stilpii din lemn, sau metal. In saivane se cazeaza oile de viscol, ploi sau zapezi pe un asternut de paie ( 0.3-0.5 kg/cap/zi), care se improspateaza la nevoie. Evacuarea gunoiului se face la sfirsitul stabulatiei 70 – 75% din saivan se compartimenteaza cu panouri demontabile in :

boxe colective pentru : – mame in diferite stari fiziologice in raport cu gradul de avansare a gestatiei;

pentru oi si miei pentru cele doua categorii de miei reaspectiv miei mijlocii si miei zburati pentru a evita strivirea lor;

boxa pentru refugiu mieilor, unde mieii primesc hrana suplimentara si de calitate numita mielar care este separat de restul maternitatii prin grilaje cu intervalle de 20×40 cm, care permit trecerea mieilor. Mielarul este prevazut cu iesle pentru fin de calitate, concentrate si adapatori.Pentru urmarirea greutatii mieilor ,in maternitate se va amplasa un cantar.

Imprejmuirea fermei va fi de sarma sau rigle de lemn.

Principalele probleme ridicate de catre crescatorii de ovine in Adunarea Generala a Federatiei Oierilor de Munte

Adunarea Generala a Federatiei Oierilor de MunteAdunarea Generala a Federatiei Oierilor de Munte din Romania – F.O.M. a adus in discutie ca principale probleme ale crescatorilor de ovine din cele 86 de asociatii membre ale Federatiei urmatoarele:

    • Subventiile pentru animale si pasuni sa fie date in timp util, in asa fel ca fermierii sa se poata folosi de ele atunci cand au nevoie, nu dupa ce ajung sa-si vanda animalele pe nimic, sau sa le sacrifice, ca sa evite falimentul. Promisiunile de plata de azi, pe maine, intarzierea acestora peste limita suportabilului, duce la neplata la timp a chiriilor pentru pasuni si a impozitelor, duce la penalizari, la blocarea activitatii fermelor si chiar la executari silite de catre ANAF si alti creditori;
    • Implicarea abuziva a politicului (prin intermediul primarilor), prin presiuni asupra membrilor consiliilor directoare, in deciziile asociatiilor, prin distribuirea pasunilor pe criterii preferentiale, pur si simplu doar la cei agreati de primari, sau prin refuzul de a organiza licitatii pentru pasuni, fapt care duce la haos si un pasunat necontrolat, asa cum poate si gaseste loc, fiecare crescator de animale;
    • Nerespectarea legilor cu privire la pasuni, in ceea ce priveste stabilirea chiriilor, fara a se tine cont de procentul de 50% din valoarea masei verzi/ha;
    • Necesitatea implementarii unui program national de ameliorare genetica pentru cresterea rezistentei naturale la SCRAPIE si facilita exportul. Prin acest program se va creste rezistenta genetica naturala a ovinelor in vederea obtinerii unei evaluari pozitive de la O.I.E. Acest lucru va creste gradul de predictibilitate a riscului de aparitie a scrapiei in Romania. Ca o consecinta a imbunatatirii riscului de tara si predictibilitatii rezistentei naturale la scrapie, va conduce la cresterea increderii tertilor si la deschiderea exportului catre tarile arabe, fara a mai avea probleme la tranzitarea Turciei;
    • Sa se revina la subventiile pentru zona defavorizata la animale, sau la o alta modalitate de acordare de subventii pentru zonele unde cresterea animalelor implica o valoare ridicata a costurilor. Se propune bonitarea berbecilor de catre A.N.Z. si atribuirea unui nucleu de 30 de ovine pe fiecare reproducator, iar efectivele bonitate sa fie incluse in sectiunea secundara din Registru Genealogic si sa se dispuna implementarea masurilor necesare pentru a intra la sprijinul cuplat zootehnic. Acest lucru se impune pentru evitarea consangvinizarii care a ajuns la stadii alarmante de 80% din efectivele de ovine din Romania si va avea repercusiuni grave daca nu se iau masuri;
    • S-au cerut lamuriri cu privire la stadiul Proiectului de modificare a legii vanatorii. Se solicita permiterea pasunatului in paduri, cu exceptia plantatiilor, regenerarilor si parcelelor monitorizate silvic;
    • Respectarea obligatiei ca Directiile Agricole sa nu stabileasca norma anuala de venit si cantitatea si valoarea pentru masa verde la hectar fara consultarea majoritatii asociatiilor reprezentative din judet;
    • Probleme cu forta de munca… este foarte greu de gasit;
    • Transhumanta, este o traditie, care este necesar sa fie protejata la nivel guvernamental si care, ar trebui sa aiba reguli clare, stabilite de autoritati, impreuna cu reprezentantii crescatorilor de ovine;
    • Sa nu se desfiinteze asociatiile, deoarece nu avem o lege valida in acest scop. In acest moment transformarea asociatilor in cooperative este practic imposibila, si foarte multe asociatii au contracte si investitii in derulare si tot ceea ce timp de 20 de ani s-a facut, cu foarte multa greutate, pur si simplu se va distruge si membrii asociatilor isi vor pierde iremediabil increderea in ideea de asociere;
    • Analizarea si clarificarea situatiei create de neconcordanta dintre Ordinul 619/2015, Ordinul 234/2016 si Legea 104/2015, cu privire la cine depune cerere pentru pasunile inchiriate de asociatii;
    • Pana la aparitia unei legi si a unor reglementari clare si care pot fi puse in practica, asociatiilor sa li se permita sa depuna cererea de incasare a subventiilor pe pasunile contractate, deoarece, chiar prin statut ele au inscris ca pot face activitate agricola si automat pot fi FERMIERI activi. In acest moment mutarea patrimoniului asociatiei, intr-o cooperativa nou infiintata, legal nu este posibila si trebuie tinut cont si de faptul ca niciodata toti membrii asociatiei nu vor fi de acord cu transformarea in cooperative. In acest caz ce vom face? De ce s-a pus carul inaintea boilor, de ce se desfiinteaza asociatiile inainte de adoptarea modificarilor la legea cooperativelor. Totodata autoritatile (MADR, APIA, ANSVSA) trebuie sa explice clar si concret in media si in teritoriu cum se vor trece in folosinta animalele pe cooperative fara a fi fortati sa le treaca in proprietatea cooperative. Se solicita cu vehementa prorogarea termenului de transformarea a asociatiilor crescatorilor de animale in cooperative la aparitia legii cooperativelor cu modificarile care se impun. Posibil ca singura solutie sa fie promovarea unei legi special care sa poata reglementa corect problemele existente si sa poata depune in conditii normale din 2017;
    • Faramitarea suprafetelor pasunilor prin desfiintarea asociatilor, va duce la pierderea investitiilor facute de asociatii pe pasuni si la neefectuarea lucrarilor de intretinere si igienizare a pasunilor. Din cauza asociatiilor care au lucrat defectuos si nu in interesul membrilor la inchirierea pasunilor, nu trebuie sa fie pedepsite toate asociatiile care si-au facut datoria asa cum trebuie;
    • Vitalitatea mentinerii/reintroducerii adeverintei eliberate de asociatii, care atesta statutul de crescator de animale, adeverinta care nu este respinsa de Regulamentele U.E. Eliminarea acestei adeverinte va duce la dezmembrarea asociatiilor, activitate pentru care sau depus eforturi substantiale. Romanul nu are gena asocierii in sange, nu constientizeaza ca doar in colaborare cu altii va avea mai multe sanse de reusita in desfasurarea unei activitati profitabile, iar situatia va genera haos si conflicte care nu mai pot fi controlate. Daca au fost asociatii/persoane care nu au respectat legea sa fie sanctionate corespunzator, dar pentru o mica parte sa nu aiba de suferit si majoritatea care sunt corecti;
    • Nu se vinde laptele, deoarece procesatorii, refuza sa vina in zona de munte sa-l colecteze, din cauza infrastructurii proaste;
    • Probleme ridicate cu privire la costurile mari cu identificare animalelor, la faptul ca asociatiile care ne-ar ajuta sa avem costuri mai mici, nu pot face aceasta activitate, pentru ca statul nu subventioneaza manopera decat in cazul efectuarii identificarii de catre medicii veterinari concesionari;
    • Sa se renunte la reglementarile cu privire la monopolul medicilor concesionari , fiecare fermier sa fie liber sa-si aleaga liber, medicul veterinar;
    • In SNIIA, fiecare fermier sa aiba o parola personalizata care sa-i permita sa vizualizeze toate miscarile facute de medicul veterinar si cand constata neconformitati, sa fie anuntate medicului, pentru a fi remediate urgent, dupa sistemul actual de la APIA, unde putem vizualiza fiecare exploatatie pe care o detine;
    • Sa se desecretizeze cererile depuse la APIA (asa cum a fost pana in 2010), si sa vada oricine, in fiecare localitate, cine si pentru cate animale a depus cerere de subventie, sa se vada cine si pentru cate hectare a depus cerere pentru pasuni, metoda prin care s-ar evita fraudele si multe alte nereguli;
    • Legislatia sa fie coerenta si stabila, sa nu se mai schimbe an de an. Infiintarea camerelor agricole sa se faca pe cerinte reale. Este o birocratia mare si inutila pentru accesarea fondurilor europene;
    • Renuntarea la data de referinta pentru cererea de subventie pentru bovine;
    • Sa fie consiliati si ajutati fermierii sa inteleaga rolul COP si RG, sa se acrediteze asociatiile pentru aceasta activitate, daca vom considera ca este in folosul fermierilor. In 2015 nu s-a facut nici o actiune de informare de catre APIA, inainte de depunerea cererii de subventie, a fost un haos total, fermierilor le-a fost greu sa stie despre ce este vorba, pentru a pricepe cei asteapta in anul 2016;
    • Sa se dea ajutoare de stat pentru cumparare animale de rasa (MINIMIS), dar nu ca in anul 2014, cand aceasta activitate a fost facuta pentru a castiga bani cativa oieri cu influenta, iar restul au fost pacaliti cu miei in loc de berbeci, sau sa se blocheze softul la comanda. Pe principiul C.E. accesul la drepturi egale pentru fiecare fermier se propune MINIMIS pentru tineretul femel de inlocuire matca;
    • Conceperea unui program de organizare de targuri si expozitii pe zone, in mai multe perioade ale anului. Presedintii de asociatii sa se intalneasca mai des, pentru discutarea si rezolvarea problemelor.

 

F.O.M.
Federatia Oierilor de Munte din Romania
Eugen Gontea – Presedinte FOM
Constanta Stefan – Secretar General FOM

Asociatii acreditate pentru registrul genealogic si controlul productiei la ovine si caprine, in 2015

Asociatii acreditate pentru ovine si caprineAsociatiile acreditate pentru efectuarea controlului oficial al productiei la ovine si caprine si asociatiile acreditate pentru conducerea registrului genealogic, la ovine in anul 2015.

 

Asociatii acreditate pentru efectuarea controlului oficial al productiei la ovine si caprine, in anul 2015

NR. CRT.

JUDET

ASOCIATIA

RASA

CONTACT

1

Bacau

Asociatia Crescatorilor de Animale „Valea Muntelui-Agas”

TA100

Com. Agas, Jud. Bacau

2

Buzau

Asociatia Profesionala DAL

OT100, TI100

Com. Ghergheasa, Jud Buzau

3

Galati

Asociatia Crescatorilor de Caprine si Ovine „Covurlui”

MP100, LC100, OT100, TI100

Mun. Galati, Str. Livezeni, Nr. 20, Judetul Galati

4

Ialomita

Asociatia Crescatorilor de Ovine, Caprine si Taurine „Ialomita”

MP100, TA100

Com. Vladeni, Str. Mihai Viteazu, Ialomita

5

Sibiu

Asociatia Crescatorilor de Ovine din Regiunea Hartibaciului Sibiu „Ecomiorita”

TI100, TA100 TI

Marpod, Ferma.6, Jud Sibiu

 

 

Asociatii acreditate pentru conducerea registrului genealogic, la ovine in anul 2015

NR. CRT.

JUDET

ASOCIATIA

RASA

CONTACT

1

Hunedoara

Asociatia Zonala a Crescatorilor de Ovine Dacia

TA 100

Orastioara De Sus, Nr. 133, Jud. Hunedoara

 

A.N.Z.
Agentia Nationala pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu”

Rasele romanesti de ovine

Rase de ovine romanestiIn continuare vom prezenta caracteristicile raselor autohtone de ovine si indicii morfo-productivi de reproductie la populatiile din rasele Merinos de Palas, Tigaie, Turcana si Linia de Carne – Palas.

 

Rasa Merinos de Palas

Rase de ovine romanesti - Rasa de oi Merinos de PalasRasa Merinos de Palas s-a format la Oieria Palas in perioada anilor 1920-1965, avand la baza o populatie de oi, cu origine necunoscuta, majoritatea cu lana fina, adusa la Palas in anul 1919. Alti autori sustin ca la baza Merinosului de Palas, ar sta rasele Turcana si Tigaie incrucisate cu mai multe rase de tip Merinos. Adevarul pare a fi la mijloc, cu certitudine putandu-se spune ca oile aflate la Palas in acea perioada au fost incrucisate cu berbeci Merinos Rambouillet si Merinos Semiprecoce German (de Leutewitz) importati din Franta in anii 1926 si 1930 si respectiv din Germania in anii 1928 si 1940, metisii obtinuti constituind baza de formare a rasei.

Merinosul de Palas din acea perioada avea productii de lana in jurul a 5 kg cu lungimea suvitelor mai mica de 7 cm, finetea fibrelor 18-20 microni si greutatea corporala a oilor de 40-45 kg. Ca defecte se remarcau lungimea mica a suvitelor, extinderea insuficienta a lanii pe abdomen, membre si cap si randamentul lanii la spalare scazut. Pentru eliminarea acestor defecte, sporirea productiei de lana si marirea greutatii corporale s-a apelat la incrucisarea de infuzie, in anul 1953 aducandu-se la Palas 10 berbeci Merinos de Vest, 7 berbeci Merinos de Stavropol si 8 berbeci Merinos Caucazian (importati din fosta URSS). In urma incrucisarilor practicate, a izolarii reproductive si a selectiei a luat nastere actuala rasa Merinos de Palas, care a fost omologata in jurul anului 1960. Dupa anul 1970 s-au mai practicat incrucisari de infuzie cu Merinosul Australian pentru ameliorarea randamentului la spalare si a gradului de alb al lanii.

ISTORIA GENETICA A RASEI: Un efectiv de ovine poate fi considerat rasa daca a evoluat izolat reproductiv (relativ izolat) cel putin cinci generatii, de la data stabilirii combinatiei dorite de genotipuri (tipul dorit). Rasa Merinos de Palas – populatia de la ICDCOC Palas-Constanta a evoluat izolata reproductiv (relativ izolata) din anul 1940 pana in prezent, fiind deschisa reproductiv numai in perioada anilor 1955-1960 (cand s-a practicat infuzia cu rasele Merinos de Stavropol si Caucazian). In prezent Merinosul de Palas se aseamana genetic in proportie de 91,8% cu populatia omologata in 1960 si in proportie de 5,29% cu Merinosul Australian. Asemanarea genetica cu Merinosul Ramboillet si Semiprecoce German este zero, iar cu rasele Merinos de Stravropol si Caucazian este de 0,03% si respectiv 0,13%. Intervalul mediu intre generatii in perioada anilor 1930-2003 este de 4,09 ani cu variatii de la 3,65 ani la 4,52 ani in functie de filiatie, fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti si mai mare pe filiatiile mama-descendenti. Consangvinizarea totala a rasei a crescut de la valoarea de 2,75% in anul 1940 la valoarea de 7,24% in anul 1970 scazand apoi la valoarea de 2,03% in anul 2003. La rasa Merinos de Palas –populatia de la ICDCOC Palas-Constanta se poate spune, ca in decursul evolutiei acesteia, in mod sistematic s-a evitat practicarea imperecherilor inrudite.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: Greutatea corporala la miei depinde de sex, varsta si tipul de fatare. Masculii simpli au avut la fatare greutatea medie de 3,9 kg, iar femelele au avut 3,83 kg in timp ce la gemeni greutatea medie a fost de 3,65 kg la masculisi de 3,51 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala la mieii simpli a fost de 10,68 kg la masculi si de 10,55 kg la femele, iar la gemeni s-a incadrat intre limitele de 8,99-9,06 kg. La varsta de 8 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele 12,33-14,45 kg fiind in functie de sex si modul de alaptare a mieilor (unul sau mai multi pe oaie in lactatie).

Capacitatea de alaptare la oile Merinos de Palas depinde de numarul de miei alaptati fiind mai mare la oile cu gemeni. Aceasta a fost pe intreaga populatie studiata de 43,39 litri/oaie in prima luna de lactatie si 22,36 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

In perioada anilor 2006-2007 oile Merinos de Palas au avut fecunditatea de 96,71%, iar prolificitatea a avut valoarea de 122,38%. Datele prezentate sunt caracteristice rasei si comparabile cu cele prezentate de literatura de specialitate.

 

Linia de carne – Palas

Rase de ovine romanesti - Linia de carne PalasLinia s-a format prin incrucisarea raselor Ile de France si Merinos de Palas, urmata de izolare reproductiva si selectie in directia sporirii productiei de carne. In anul 1972 s-au importat din Franta si s-au adus la ICPCOC Palas-Constanta 10 berbeci si 20 oi din rasa Ile de France, primii metisi Ile de France x Merinos de Palas obtinandu-se in anul 1973. Incrucisarile efectuate cu rasa Ile de France au avut ca scop ameliorarea vitezei de crestere, sporirea capacitatii de conversie a hranei, imbunatatirea conformatiei, cresterea randamentului la sacrificare si a indicilor de calitate ai carcaselor. Urmare a performantelor mai bune realizate de produsii F1 comparativ cu Merinosul de Palas s-a procedat la obtinerea generatiei F2 din incrucisarea berbecilor F1 (50% Ile de France, 50% Merinos de Palas) cu oi F1. In paralel au fost obtinuti si produsi R1 (75% Ile de France, 25% Merinos de Palas). In succesiunea generatiilor care au urmat, s-au folosit la reproductie metisii F1, F2, R1 si produsii rezultati din toate combinatiile posibile dintre acestia avand ca obiective ale ameliorarii, sporul de crestere in greutate pana la varsta de 5-6 luni, greutatea corporala la varsta de 5-6 luni si conformatia corporala care trebuiau sa se apropie de cea a raselor de carne. Dupa anul 1983 populatia a fost inchisa reproductiv fiind sistate incrucisarile cu rasa Ile de France, procedandu-se la reproductia in sine a populatiei.

ISTORIA GENETICA A LINIEI: Coeficientul de izolare reproductiva a liniei a crescut progresiv de la valoarea de + 0,54 in anul 1976 la + 0,98 in anul 1999 si + 1 in 2003, valoare care se mentine si in prezent. In momentul de fata, Linia de Carne-Palas se aseamana genetic in proportie de 57% cu rasa Ile de France, 33% cu Merinosul de Palas, 5% cu rasa Suffolk si mai putin cu alte rase (cu prolificitate ridicata). Intervalul mediu intre generatii in perioada anilor 1989-2003 a fost de 3,74 ani fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti, ceea ce arata ca la aceasta linie berbecii au fost folositi la reproductie pana la varsta de maxim 4 ani. Consangvinizarea totala a liniei a crescut de la valoarea de 5,06% in anul 1989 la 18,62% in anul 2003, dar incestul a fost zero pe intreaga perioada a anilor 1989-2003. Cresterea consangvinizarii liniei arata ca in decursul evolutiei acesteia s-a urmarit pastrarea asemanarii genetice cu unii reproducatori valorosi cum au fost berbecii Ile de France nr.1318/1978 si 7012/1994. Linia de Carne-Palas intruneste majoritatea conditiilor pentru a fi omologata ca rasa noua de ovine.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE: Mieii masculi simpli au avut la fatare greutatea medie de 3,8 kg, iar femelele au avut 3,63 kg. La gemeni greutatea la fatare a fost de 3,35kg la masculi si de 3,09 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala s-a incadrat intre limitele 8,14-11,30 kg depinzand de sexul mieilor si modul de alaptare (ca simpli sau gemeni). La varsta de 8 saptamani greutatea medie a fost de 15,64-16,16 kg la femelele si masculii simpli si de 12,25-14,81 kg la femelele si masculii gemeni.

Pe intreaga populatie studiata capacitatea de alaptare a oilor a fost de 44,94 litri/oaie in prima luna de lactatie si de 25,12 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

In campania de monta si fatari 2006-2007 oile din Linia de Carne-Palas au avut fecunditatea de 45,97%, iar prolificitatea a fost de 126,57%.

 

Rasa Tigaie

Rase de ovine romanesti - Rasa TigaieTigaia isi are originea in specia de ovine salbatica-arkar (Ovis vignei arkar) care a fost domesticita la Sud-Est de Marea Caspica. Aceiasi autori arata ca stramosii rasei Tigaie isi au originea in Asia Mica unde ar fi existat o populatie de oi cu lana fina si uniforma. Legaturile comerciale intre porturile Asiei Mici si cele ale Marii Negre stabilite la sfarsitul ultimului mileniu inaintea erei noastre au favorizat patrunderea rasei Tigaie in Dobrogea.

Basorelieful de pe Columna lui Traian si de pe monumentul de la Adamclisi din Dobrogea confirma faptul ca rasa Tigaie exista in Dobrogea in anul cuceririi Daciei de catre romani (in jurul anului 100 e.n.). Din Dobrogea (dupa aceeasi autori) Tigaia a fost raspandita in Transilvania de catre mocanii care practicau transhumanta. Dupa alti autori rasa Tigaie este rasa pastorilor transhumanti din zona Carpatilor de Curbura (Sacele-Covasna), aceasta neexistand in Balcani si Asia Mica in ultimul mileniu dinaintea erei noastre, asa cum sustin alti autori. Pastorii romani transhumanti au dispersat din timpuri imemoriale rasa Tigaie in locurile de iernat din Lunca Dunarii si de pe malul Marii Negre, apoi in Sudul Ucrainei, in Rusia, in Bulgaria, in Slovacia si Cehia, in Voivodina si Campia Panoniei. In Turcia, rasa Tigaie a fost importata din Romania si in prezent este cunoscuta sub denumirea de Kivirgic.

Rasa Tigaie are un format corporal care se incadreaza in tipul mezomorf cu forme suficient de largi si adanci, avand o conformatie armonioasa si o constitutie robusta spre fina. Este o rasa de lapte-carne-lana. Lana este semifina (30-35 microni) de culoare alba, iar unele exemplare prezinta fibre colorate in cojoc; jarul de pe fata si membre poate avea culoarea bruna (Tigaia bucalae), ruginie (Tigaia ruginie), alba (Tigaia bela) sau alba cu pete brune sau ruginii. Exista si exemplare de culoare neagra (culoarea neagra este recesiva fata de culoarea alba). Berbecii au coarne mari (60-70 cm lungime) rasucite in una, doua spirale. Exista si berbeci ciuti sau cu coarne rudimentare (melci) acestia detinand o pondere de 3-4% din total efectiv. Oile sunt lipsite de coarne, dar exista o proportie de 16-18% din efectivul total care au coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.

RASA TIGAIE – POPULATIA DE LA SCDCOC REGHIN. Populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin provine dintr-o turma Tigaie achizitionata din sectorul particular din orasul Baraolt-Covasna imediat dupa infiintarea statiunii de la Reghin (in anul 1981). Aceasta turma de oi Tigaie a fost infuzata cu Rasa Germana cu Capul Negru in anul 1994 cand s-au folosit la reproductie 4 berbeci importati din Germania. Produsii F1 obtinuti s-au reprodus in sine concomitent practicandu-se incrucisari de reintoarcere pe Tigaie si incrucisari intre produsii din toate tipurile, incepand cu anul 2000 populatia obtinuta fiind izolata reproductiv. Se estimeaza ca in prezent dupa doua generatii de izolare reproductiva, populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin se aseamana genetic in proportie de 10-12% cu Rasa Germana cu Capul Negru si in proportie de 88-90% cu Tigaia de Baraolt.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: Greutatea corporala la miei a fost de 4,38 kg la masculi simpli si de 4,15 kg la femelele simple, iar la gemeni greutatea corporala a fost de 3,85 kg la masculi si de 3,58 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele de 7,33-9,50 kg fiind dependenta de sexul mieilor si modul cum au fost alaptati (ca simpli sau ca gemeni). La varsta de 8 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele de 11,2-14,81 kg.

Capacitatea de alaptare medie a oilor in prima luna de lactatie a fost de 29,79 litri/cap, iar in luna a doua oile au produs 22,41 litri/cap.

Comparativ cu datele de literatura de specialitate care dau pentru rasa Tigaie pe intreaga perioada de lactatie productia totala medie de lapte de 80-90 litri/oaie, populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin pare a avea o productie mai mare (52,2 litri/cap in 60 zile de lactatie).

In sezonul de monta si fatari 2006-2007 oile Tigaie din populatia de la SCDCOC Reghin au realizat fecunditatea de 97,42%, iar prolificitatea a avut valoarea de 118,54%. Cresterea semnificativa a prolificitatii comparativ cu valoarea medie de 105% pentru rasa Tigaie se datoreaza infuziei cu rasa Germana cu Cap Negru (Deutche Schwartzkopfiges).

 

Rasa Turcana

Rase de ovine romanesti - Rasa TurcanaRasa Turcana este cea mai veche si mai raspandita rasa in Romania. Originea rasei Turcana nu se cunoaste cu precizie. Dupa unii autori rasa Turcana deriva din specia salbatica Ovis vignei arkar. Dupa N.Teodoreanu, oaia Turcana a fost domesticita in vremurile preistorice in Muntii Carpati, de unde s-a raspandit in toata Europa prin transhumanta. Dupa C.Draganescu, in tarile din Europa Centrala (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Romania), din Balcani (Serbia, Croatia, Macedonia. Albania, Bulgaria, Turcia europeana) si sudul Europei de rasarit (Moldova, Ucraina, Rusia), se intalnesc trei-patru grupe de oi de origine romaneasca, ce formeaza majoritatea raselor autohtone din aceasta zona geografica vasta. Aceste grupe sunt: Grupa raselor Valahe (Zackel); grupa raselor Tigaie, grupa raselor Valahe cu coarne in tirbuson (Ratca) si grupa raselor Karnabat si Ruda.

Grupa raselor Valahe (Zackel)

In 7 tari cum sunt Grecia, Serbia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ucraina si Rusia rasele locale sau unele rase locale se numesc Valaha, dar in aceste tari este ignorata legatura intre cuvintele Valah si Roman, se evita sa se confirme ca aceste rase sunt de origine romaneasca.

In Romania aceasta grupa de rase este denumita Turcana (incepand cu secolul XIX-lea). B.P.Hasdeu in 1873 presupune ca acesta este un cuvant vechi de origine indo-europeana in forma lui primara-sturca, avand intelesul de oaie si capra. Denumirea Turcana a fost folosita in Bulgaria pana acum 80 ani (cand s-a renuntat la ea) pentru rasa Svistov.

In centrul Moldovei, in Basarabia (Republica Moldova) si Ucraina pentru Turcana se foloseste denumirea de Tusca. Aceasta este o subpopulatie distincta din grupa raselor Turcana.

ORIGINEA RASELOR VALAHE (TURCANA): Anumiti autori sustin ca aceste rase deriva din vechea oaie Scito-Dacica a carei imagine apare pe Columna lui Traian. Draganescu C., arata ca oile Valahe isi au originea in vechea oaie scitica care traia in estul Europei in anii 400 inainte de Hristos. Din aceasta oaie veche scitica s-au desprins doua filiatii: oaia Geto-Tracica si Oaia veche din Spania.

Din oile Geto-Tracice deriva populatiile din rasa Turcana de talie mai mica cu lana mai scurta si productii mici, in general sedentare. Printre acestea se numara Tusca din Moldova si Ucraina, Turcana Brumarie, unele populatii din Muntii Apuseni si unele rase din Balcani.

Din oile vechi spaniole (Lacha si Chura) deriva Turcana transhumanta de Sibiu. Populatiile din rasa Turcana transhumanta sunt de talie si greutate corporala mare si au productii mai mari decat Turcana din prima grupa. Explicatia prezentei Turcanei tranhumante de origine spaniola in Carpati, poate fi aceea ca romanii dupa cucerirea Daciei, au adus aici aceste oi impreuna cu pastorii transhumanti, care sa colonizeze noile teritorii cucerite.

CARACTERE DE RASA: In general se poate spune ca Turcana (grupa de rase) face parte din grupa oilor cu lana mixta (amestec de fibre groase si lungi si fibre scurte si fine-puf). Lana este buna pentru covoare si mai putin buna pentru confectii. Oile au coada lunga pana sub jarete sau pana la pamant. Berbecii au coarne mari purtate lateral, rasucite in 1-2 spirale. Oile sunt ciute dar exista anumite populatii in care oile au coarne mici sau o anumita parte din oi au coarne (15-20%). Multe populatii Turcana au aptitudini pentru mers (Turcana transhumanta de Sibiu, Novaci Vaideeni) si productii bune de lapte. Productia de carne la toate populatiile lasa de dorit in special cand este vorba de calitatea carcaselor (care se incadreaza in mare majoritate in clasa P dupa grila europeana „SEUROP”). Toate populatiile Turcana se remarca prin capacitatea ridicata de adaptare la conditii adverse de mediu, rezistenta sporita la boli microbiene si la parazitoze locale si capacitate ridicata de valorificare a furajelor fibroase si grosiere.

Rasa Turcana – Populatia de la SCDCOC Caransebes

Deriva din Turcana Creata de Caransebes infuzata cu Turcana transhumanta de Poiana Sibiului in perioada 1982-1996. Populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes este izolata reproductiv de circa trei generatii. Comparativ cu Turcana transhumanta de Sibiu, oile de la SCDCOC Caransebes sunt de talie si greutate corporala mai mici, dar au productie de lapte ceva mai mare. Populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes este bine adaptata la conditiile de mediu din zona, unde valorifica bine iarba si furajele fibroase si grosiere.

INSUSIRILE MORFO – PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: La fatare mieii masculi au avut greutatea corporala medie de 3,9 kg, iar femelele au realizat 3,72 kg. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala medie a fost de 9,26 kg la masculi si de 8,39 kg la femele, iar la 8 saptamani masculii au avut 14,57 kg, iar femelele 13,36 kg.

Oile Turcana au avut capacitatea de alaptare in prima luna de lactatie de 27,53 litri lapte/cap, iar in luna a doua au produs in medie 23,30 litri lapte/cap.

In campania de monta si fatari 2006-2007 populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes a avut fecunditatea de 96,95%, iar prolificitatea a fost de 107,17%.

Se poate spune ca populatia susmentionata este reprezentativa pentru rasa Turcana crescuta in zona de influenta a SCDCOC Caransebes.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare
pentru Cresterea Ovinelor si Caprinelor
Palas-Constanta

 

Calitatile carnii de miel si ied

carne miel iedCarnea de miel si ied tanar este de un roz pal, are o textura ferma si curata, grasimea este de culoare alba, iar oasele sectionate trebuie sa aiba un aspect poros si sa nu fie uscate. Cu cat culoarea muschilor este mai inchisa si grasimea devine galbuie cu atat mielul este inaintat in varsta.

carne mielConform recomandarilor ANPC, carnea de miel sau ied se cumpara numai din macelarii, magazine alimentare sau locuri special amenajate din piete. Carnea proaspata este elastica si curata. Daca suprafata este lipicioasa si a capatat un miros urat este un semn de alterare a carnii.

Gustul carnii depinde de hrana pe care a consumat-o mielul in timpul vietii – fie cereale, fie iarba. Bineinteles ca cea mai sanatoasa este carnea animalului hranit cu iarba. Carnea de miel se strica foarte usor, motiv pentru care trebuie pastrata la temperaturi joase. Dupa achizitionare trebuie transportata cat mai repede si depozitata la temperaturi cuprinse intre zero si patru grade Celsius.

Carnea de miel este sanatoasa datorita continutului de seleniu, lipsa acestui mineral in organismul nostru dublandu-ne riscul de astm.

Este foarte frageda, iar 100 de grame contin: 30,4 proteine, 9,4 grame de grasime, 215 calorii, 1,2 grame de fier si 95 mg colesterol.

Beneficii pentru sanatate

    • este o sursa bogata de proteine: 100 grame de carne asigura 60% din necesarul zilnic pentru un adult.
    • datorita continutului de zinc, sistemul imunitar are numai de castigat, ranile se vindeca mai repede, stabilizeaza nivelul zaharului din sange si mentine sanatatea prostatei. O portie de 100 de grame contine 38,3% din necesarul zilnic de zinc.
    • mielul contine de asemenea o cantitate importanta de vitamina B12, necesara in formarea celulelor rosii din sange, in prevenirea anemiei, pentru un sistem nervos sanatos si pentru metabolizarea proteinelor, grasimilor si carbohidratilor.
    • vitamina B3 sau niacina este un alt element benefic continut in carnea de miel. Aceasta asigura protectie impotriva dementei si a altor boli cognitive ce vin o data cu varsta. Niacina este totodata indispensabila unei pieli sanatose si pentru buna functionare a tractului gastro-intestinal.
    • carnea de miel contine mai putine gasimi saturate (studiile arata ca doar 36% din totalul grasimilor sunt saturate) comparativ cu alte tipuri de carne.

De asemenea, carnea de miel este una din cele mai bune surse de acid linoleic conugat (CLA), o grasime cu proprietati antioxidante, care poate ajuta si in cura de slabire. O portie de 80 grame de carne contine doar 175 de calorii si opt grame de grasime.

Carnea de miel este bogata in vitamina E, potasiu, calciu si fier. Contine o cantitate mica de sodiu. Este o alegere sanatoasa pentru persoanele care o consuma in cantitati moderate.

Carnea de ied este si mai frageda decat cea de miel, are o aroma mai usoara si, la gust, aduce mai mult cu vita decat cu mielul. Datorita continutului scazut de grasimi, carnea de ied este mai sanatoasa ca cea de vita sau pui. De asemenea, are mai putine calorii si este bogata in fier si vitamine din grupul B. O portie de 80 grame contine doar 122 de calorii, pe cand 80 grame de pui contin 162 de calorii.

Carnea de miel face parte din categoria carnii rosii si este o sursa foarte buna de proteine de calitate. Pentru persoanele active fizic este o optiune sanatoasa, nu insa si pentru cele cu anumite probleme cum ar fi obezitatea, dislipidemia, hepato-renalismul, trigliceridemia sau hipertensiunea arteriala.

Proprietatile terapeutice ale carnii de miel

    • Imbunatateste performantele sexuale, avand efecte benefice asupra potentei si a fertilitatii. Imbunatateste activitatea splinei, inlatura durerile abdominale, imbunatateste activitatea rinichilor si inlatura starea de slabiciune.

Dezavantajele consumului de carne de miel

    • Carnea de miel nu se recomanda celor care au un nivel ridicat al colesterolului in sange, din cauza grasimii continute.
    • In cazul persoanelor varstnice, cantitatea de carne consumata trebuie redusa sau inlocuita cu alimente de origine vegetala.
    • Consumul excesiv de carne de miel si de carne rosie, in general, elibereaza toxine in organism, ce pot fi cauze ale unor boli severe precum cancerul de colon sau guta.
    • Aceasta carne poate fi periculoasa pentru persoanele care au acidul uric crescut in sange. Chiar daca sunt benefice, proteinele proaspete din carnea de miel pot provoca si alergii, care se manifesta la 6-12 ore dupa consum.

Tehnologii moderne pentru cresterea ovinelor si caprinelor

Tehnologii moderne crestere ovine si caprineAplicarea tehnologiilor moderne si performante in cresterea ovinelor si caprinelor trebuie sa tina seama de imbinarea tehnicii de varf cu cerintele fiziologice ale animalelor si sa permita valorificarea in cele mai bune conditii a potentialului biologic productiv al animalelor, avand in vedere progresele din domeniul bioeticii animale si asigurand atingerea dezideratelor privind productivitatea si calitatea produselor animaliere.

 

 

 

Tehnologii moderne pentru cresterea OVINELOR

In tara noastra, rasele locale de ovine sunt rase mixte si, ca urmare, pentru utilizarea eficienta a conditiilor de mediu trebuie sa se mentina profilarea productiei pe zone geografice, respectiv: pentru zonele de campie rasele de ovine producatoare de lana fina si carne; pentru zonele de deal si de podis rasele producatoare de lana semifina, lapte si carne, precum si rasele de pielicele; pentru zonele de munte rasele de ovine producatoare de lana grosiera, lapte si carne.

Sistemele de crestere si exploatare adecvate pentru rasele locale sunt: extensiv in zona de munte, semiintensiv in zonele de deal si colinare si semiintensiv sau intensiv in zonele de campie.

In sistemul semiintensiv, animalele sunt intretinute pe perioada de iarna in stabulatie (necesita adaposturi si anexe de depozitare a fanurilor, grosierelor, concentratelor si nutreturilor insilozate), iar in sezonul cald animalele sunt intretinute pe pasuni naturale, pajisti cultivate si ocazionale, care sunt valorificate succesiv, o parte dintre lucrari sunt mecanizate si exista un program concret de ameliorare (pe baza selectiei individuale).

Sistemul intensiv (in stabulatie permanenta sau stabulatie combinata cu pasunatul limitat la 3-4 ore/zi) permite integrarea exploatarii ovinelor in sistemul intensiv al sectorului vegetal si, implicit, concentrarea si specializarea productiilor, ameliorarea numerica si calitativa mai rapida a efectivelor, mecanizarea si automatizarea principalelor lucrari curente de exploatare, aplicarea unor tehnologii avansate de reproductie, valorificarea resurselor secundare din sectorul vegetal sub forma de amestec unic, precum si aplicarea unor tehnologii adecvate de producere, preparare si administrare a acestora, folosirea adaposturilor la intreaga lor capacitate pe intreg parcursul anului si o productivitate marita asociata cu reducerea efortului fizic al muncitorilor.

Indiferent de sistemul practicat, fermele de ovine trebuie sa fie orientate catre piata si viabile din punct de vedere economic. Efectivul de animale din ferma poate avea o structura formata din 65-75% oi mame, 3-5% berbeci si 20-30% tineret ovin de prasila, cu o reforma la oile adulte de circa 20% si la tineret de 10-15%.

Hranirea ovinelor

Pentru asigurarea necesarului de furaje, ferma trebuie sa aiba suprafete proprii de teren agricol (arabil, pasuni si fanete), dimensiunea terenului agricol destinat bazei furajere si structura culturilor stabilindu-se in functie de necesarul animalelor pe categorii fiziologice (lactatie, gestatie, monta etc.), greutate, varsta si sistemul de intretinere practicat.

In cadrul sistemului semiintensiv, in cursul unui an calendaristic, intretinerea ovinelor se face in stabulatie 155 zile si pe pasune 210 zile, iar in cadrul sistemului intensiv – in stabulatie permanenta sau combinat. Pentru berbecii de reproductie se acorda o atentie sporita in perioada de pregatire pentru monta si monta, prin nivelul de hranire si miscare practicate si modul de utilizare la monta, iar in perioada de repaus sexual se va urmari asigurarea unei stari de sanatate si intretinere adecvate.

Pentru categoria oi si mioare, in perioada de pregatire pentru monta se recomanda o hranire stimulativa, care are ca scop aducerea acestora la o stare buna de intretinere. Sistemul de reproductie recomandat este monta naturala cu metoda monta dirijata (raport de sexe de 1 mascul la 25-30 oi), pentru cunoasterea ascendentei si posibilitatea realizarii procesului de ameliorare. In perioada de gestatie se asigura o hranire conform stadiului de gestatie, iar animalele vor fi supravegheate permanent. Inainte de fatare, animalele sunt supravegheate ziua si noaptea, se face codinirea oilor (in avans cu 2-3 saptamani de data fatarii) si se pregateste adapostul prin compartimentarea acestuia in compartimente pentru oile gestante (boxe pentru 50-100 oi – 1,5 m2/cap), maternitate (pregatirea boxelor de fatare: 10% din numarul oilor gestante, cu o suprafata de 1,2 m2 per boxa; boxe comune pentru oi si miei – 25 oi cu miei/boxa – 1,6 m2/cuplu) si compartimente de intretinere a oilor cu miei zburati (boxe de 50-100 oi cu miei – 1,6-2 m2/cuplu), unde se amenajeaza front de furajare separat pentru miei.

Pentru categoria tineret de prasila se are in vedere separarea pe sexe dupa intarcare, afluirea tineretului mascul excedentar catre ingrasare, iar pentru tineretul de prasila conducerea atenta a cresterii si dezvoltarii acestuia pana la intrarea la reproductie.

Dupa intarcarea mieilor are loc pregatirea oilor pentru pasunat (curatarea si ajustarea ongloanelor, examinarea starii de sanatate etc.), pregatirea si parcelarea pajistilor, precum si pregatirea si organizarea mulsului (amenajarea strungilor si ocoalelor si asigurarea inventarului necesar recoltarii si receptiei laptelui – in cazul mulsului manual). Mulsul se poate face si mecanizat, in sali de muls mobile sau fixe (de tip bradulet, tandem sau rotolactor, prevazute cu stand de muls, sala de masini si sala de asteptare), iar depozitarea laptelui se face in tancuri de racire.

Tunsul animalelor se face electromecanic, intr-un loc amenajat special si dotat adecvat (tarc pentru oi netunse, culoare individuale de trecere catre tuns, puncte de tuns, culoare pentru oi tunse, tarc pentru oi tunse, cantar pentru animale si cojoace de lana, masa de sortare, spatiu de depozitare a lanii sortate etc.).

Adaposturile utilizate pentru ovine

Adaposturile utilizate pentru ovine sunt constructii simple, de regula, de forma dreptunghiulara, de tip inchis sau semideschis, prevazute pe centru sau pe una din partile laterale cu culoar de furajare, ce permite administrarea mecanizata a hranei, cu ajutorul remorcii tehnologice, recomandata sub forma de amestec unic pe perioada stabulatiei. Intretinerea ovinelor se face liber pe asternut permanent, iar adapostul este compartimentat in boxe de odihna si miscare, care intrunesc toate cerintele tehnologice si de microclimat specifice fiecarei categorii de varsta (tabel 1). Evacuarea gunoiului se face de 1-2 ori/an, in functie de sistemul de intretinere practicat, cu ajutorul unui tractor echipat cu lama.

t5
Ferma de ovine necesita si anumite spatii sau constructii anexe, precum: filtru sanitar, padoc de miscare pentru animale, parc de contentie sau rascol, baie fixa din ciment pentru deparazitarea ovinelor, camera de serviciu pentru repausul ingrijitorilor si supravegherea de noapte, magazie tampon pentru depozitarea nutreturilor, fanar pentru depozitarea fanurilor si grosierelor, celula de siloz, platforma de dejectii, infirmerie (2,5 m2/100 de oi), bucatarie furajera (dotata cu tocatoare pentru grosiere si fibroase, moara si amestecator, cu o suprafata de 7m2/100 oi).

 

Tehnologii de ingrasare a ovinelor

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem intensiv. In cadrul acestei tehnologii, mieii sunt preluati la greutatea de circa 12 kg si livrati la greutatea de circa 45 kg. Ingrasarea cuprinde trei etape distincte (acomodare, ingrasare propriu-zisa si finisare) si are o durata totala de circa 100 de zile. Hranirea animalelor se face la discretie cu un amestec unic administrat de doua ori pe zi (dimineata si seara), fapt ce permite reducerea pierderilor de furaje cu 15-20%, marirea gradului de consum al furajelor fibroase si grosiere cu 20-45% si mecanizarea tuturor lucrarilor de preparare si administrare. Ingrasarea in sistem intensiv cu durata de 100 de zile se poate aplica si la tineretul caprin, greutatea de valorificare fiind de circa 30 kg.

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem semiintensiv. Aceasta se plaseaza intermediar intre sistemul intensiv si extensiv, deoarece reclama o cantitate de concentrate de numai circa 400 g/zi/cap si permite folosirea masei verzi de pe pajistile naturale sau cultivate, fapt ce atrage reducerea costurilor ingrasarii. Ingrasarea se face in doua variante, respectiv de 140-150 de zile si de 200 de zile, mieii fiind preluati la greutatea de circa 20 si respectiv circa 12 kg si ingrasati in stabulatie si la pasunat pana la greutatea de circa 45 kg. Scopul esential al stabilirii secventelor tehnologice este de a obtine produsi care sa prezinte o dezvoltare corporala adecvata pentru productia de carne, iar in urma sacrificarii sa rezulte carcase de calitate superioara si cu randamente ridicate.

Reconditionarea animalelor adulte reformate. Ingrasarea animalelor adulte are loc intr-o perioada de 2-3 luni si se poate face la pasune, in stabulatie sau mixt. Prin aceasta tehnologie, greutatea corporala a animalelor creste cu 15-20%, in special pe seama depunerii de grasime, concomitent cu marirea randamentului la sacrificare cu 20% si imbunatatirea semnificativa a insusirilor calitative ale carnii.

 

 

 

 

Tehnologii moderne pentru cresterea CAPRINELOR

Sistemul intensiv de exploatare a caprinelor pentru productia de lapte este mai putin raspandit in tara noastra, intalnindu-se, totusi, si ferme de capacitati mari, aparute in special in ultimii 10-15 ani, in care se cresc fie rase specializate, fie metisi obtinuti intre rase specializate si rase locale si, in proportie redusa, rase locale (autohtone). Aplicarea acestui sistem se face, de regula, in stabulatie permanenta la caprinele exploatate pentru productia de lapte sau/si pe pajisti cultivate sau pasuni ameliorate pentru caprinele crescute preponderent pentru productia de carne.

Stabulatia caprelor in lactatie se face liber pe asternut permanent (care este evacuat periodic cu un tractor cu lama), in adaposturi special construite, bine compartimentate (prevazute cu alee de furajare si boxe de odihna si miscare, delimitate in functie de specializarea productiei), care intrunesc toate cerintele tehnologice (densitate, front de furajare, front de adapare, luminozitate etc.) si de microclimat (volum de aer, umiditate, temperatura etc.) specifice caprinelor (tabelul 2). Tapii, iezii pana la intarcare si tineretul de prasila se intretin intr-un adapost separat de capre, compartimentat adecvat si prevazut cu echipamente specifice (ex. instalatii de preparare si echipamente de administrare a substituentului de lapte la iezi, adapatori etc.).

t6
Furajele si apa sunt administrate direct in adapost (furajele sunt administrate cu ajutorul remorcilor tehnologice la iesle – care poate fi simpla sau autoblocanta, iar apa prin intermediul adapatorilor cu nivel constant sau cu clapeta). Hranirea animalelor se face cu ratii echilibrate din punct de vedere energetic, proteic, vitaminic si mineral, calculate in functie de greutatea corporala, starea fiziologica si productia animalelor. Este recomandat ca furajele sa fie administrate sub forma de amestec unic (compus din mai multe tipuri de nutreturi, in functie de sezon – cereale, sroturi, fanuri, masa verde, siloz de porumb, premix vitamino-mineral etc.).

In afara de spatiul destinat pentru miscarea si odihna animalelor (adapostul), fermele de caprine de tip intensiv sunt prevazute si cu alte spatii si constructii anexe specifice, care se refera in primul rand la sala de muls (bradulet, in tandem sau rotolactor), care conduce la cresterea productivitatii muncii (activitatea de muls implica o durata considerabila din timpul efectiv de lucru zilnic), baza furajera proprie (fanar, celula de siloz, magazie, cantar bascula etc.), bucatarie furajera, platforma de dejectii, filtru sanitar, utilitati (apa, curent electric) etc.

Productia de lana la ovine

Lana de oaieLana, invelisul pilos al oilor, este constituita din fibre cu proprietati textile deosebite. In imbracamintea piloasa a oilor, pe langa lana, exista si parul de pe fata si membre denumit ”jar”, fara proprietati textile. Fibrele de lana incep sa se formeze din a opta saptamana a vietii intrauterine, in statul dermic a lui Malpighi si pana la sfarsitul gestatiei corpul fatului este acoperit cu lana. Procesul de formare al foliculilor pilosi la miei continua pana la varsta de 3-6 luni. Cu cat numarul de foliculi este mai mare, desimea lanii va fi mai mare si implicit productia obtinuta va fi mai mare.

Desimea foliculilor este determinata genetic, fiind diferita de la rasa la rasa, dar in acelasi timp este influentata si de conditiile de mediu, indeosebi in stadiul vietii intrauterine si in perioada de alaptare. Foliculii pilosi sunt de doua feluri: primari si secundari si sunt dispusi in grupe; fiecare grupa este constituita din 3 foliculi primari si un numar diferit de foliculi secundari. Numarul de foliculi primari variaza putin de la o rasa la alta; foliculii secundari sunt insa in numar foarte mare la oile cu lana fina, fapt ce conditioneaza desimea acesteia.

In ceea ce priveste structura fibrei de lana, ea este formata din bulbul pilos, radacina si tija. Inmultirea celulelor din bulb asigura cresterea fibrei. Radacina este partea fibrei cuprinsa in grosimea pielii intre bulb si tija. Tija care este fibra propriu-zisa, prezinta urmatoarele anexe: papila fibrei, foliculul pilos, glandele sebacee si sudoripare si fibre musculare. Papila fibrei este formata din vase sanguine, fibre conjunctive si nervoase si constituie organul de nutritie al fibrei; foliculul pilos inconjoara radacina fibrei si este format din celule epiteliale dispuse sub forma de tub; glandele sebacee, in numar de 2-3 la fiecare fibra, produc sebumul care, la suprafata pielii, se amesteca cu secretia glandelor sudoripare si formeaza ”usucul”, care protejeaza fibra de lana. Fibrele musculare joaca un rol in expulzarea sebumului. Tija fibrei de lana prezinta urmatoarele trei straturi, de la exterior la interior: cuticular, cortical si medular. Stratul cuticular inveleste la exterior fibra de lana. La fibrele groase, celulele cuticulare sunt cheratinizate si dispuse pe un singur strat ca niste solzi si inconjoara fibra de jur-imprejur; in cazul fibrelor fine o singura celula cuticulara inconjoara fibra de jur-imprejur. Stratul cortical este format din celule fusiforme cheratinizate, dispuse in lungul fibrei. Acestea conditioneaza, prin compozitia si structura lor, rezistenta fibrei. Intre celulele stratului cortical raman spatii care determina higroscopicitatea lanii. Tot in aceste celule se depun si granule de pigment la oile cu lana colorata. Stratul medular se intalneste la lana groasa si apare ca un canal de-a lungul fibrei. Fibrele subtiri, fine nu au strat medular, deci ele au numai primele doua straturi.

In compozitia chimica a lanei, substanta principala este cheratina, substanta proteica, cornoasa, care contine 18 aminoacizi, cei mai bine reprezentati find cei care contin sulf. Insusirile fibrei de lana care detemina valoarea ei pentru industria textila, sunt: finetea, lungimea, ondulatia, rezistenta, extensibilitatea, luciul si matasozitatea. Finetea, data de diametrul tranversal al fibrei, este o insusire de baza ce conditioneaza valoarea lanurilor pentru industria textila. Acesta insusire este influentata de: rasa, individ, varsta, sex, hrana, stare de sanatate etc.

Finetea constituie un criteriu important de clasificare a lanurilor. In practica exista doua sisteme de clasificare a lanii dupa finete: sistemul alfabetic si sistemul Bradford. Determinarea finetii lanii se poate face fie macroscopic sau microscopic, prin masurarea diametrului fibrelor la microscop sau la un aparat special ”lanametru”.

Lungimea este o insusire importanta de care se tine seama in mod deosebit in industria textila. De asemenea rezistenta lanii conditioneaza durabilitatea tesaturilor, fie o rezistenta la tractiune sau torsiune. Rezistenta la tractiune se apreciaza prin forta de tractiune exprimata in kg necesara pentru ruperea unui fir de 1mm/2, aceasta conditioneaza rezistenta relativa; rezistenta absoluta se masoara prin forta de tractiune exprimata in grame. Rezistenta fibrelor este mult influentata de alimentatie si de starea de sanatate a animalelor.

La apreciera lanei, in ansamblu, urmarim: uniformitatea, desimea, higroscopicitatea, culoarea, usucul si randamentul la spalare. Uniformitatea se refera atat la finete cat si la lungimea firelor pe diferite regiuni corporale. Cand diferentele de finete si lungime intre lana recoltata de pe spata si fesa sunt foarte mici, lana este considerata uniforma, fiind foarte apreciata.

Desimea este determinata de numarul de foliculi pe unitatea de suprafata si influenteaza in cel mai mare grad cantitatea de lana obtinuta de la fiecare oaie. Este influentata de rasa ,crestere ,etc. Culoarea este o insusire importanta pentru industrie, care prefera mai mult lana alba.

Higroscopicitatea este insusirea lanei de a absorbi vapori de apa si se datoreste vacuolelor existente in stratul cortical. Usucul format din secretia glandelor sebacee si sudoripare, formeaza un strat protector de-a lungul fibrei, protejand, in acelasi timp, si pielea oilor de intemperii. Cantitatea de usuc este infuentata de rasa, sex, varsta, clima, conditii de intretinere. Cantitatea usucului se apreciaza dupa culoare; se considera de calitate superioara usucul de culoare alb-galbuie. Randamentul la spalare in procente dintre cantitatea de lana spalata si cantitatea de lana bruta, nespalata. In sfarsit putem vorbi si de defectele lanii, adica abateri de la starea normala, anumite defecte care produc serioase neajunsuri in procesul de prelucrare. Aceste neajunsuri sunt determinate de factori externi, de ingrijirea si intretinerea necorespunzatoarea cum ar fi: lana murdara cu impuritati, lana oilor flamanzite, bolnave de raie sau factori genetici.

Fundatia World Vision doneaza sute de capre in cinci comune din judetul Ialomita

Donatie de capre World VisionFundatia World Vision – birou zonal Ialomita a donat in ziua de sambata familiilor vulnerabile din Armasesti, judetul Ialomita 27 de iedute, aceasta fiind a doua etapa caritabila numita “Dar din dar” din cadrul unui proiect economic mai amplu, donatiile au drept scop securitatea alimentara si asigurarea de hrana sanatoasa pentru familiile din judet.
Donatia de capre a inceput anul trecut in 3 (Radulesti, Moldoveni si Armasesti) comunitati din judetul Ialomita in cadrul proiectului economic “Caprele o sansa pentru familial vulnerabile din mediul rural” care se deruleaza pe parcursul a trei ani si se va incheia in anul 2016, pana in prezent au fost donate in total 270 de capre la 54 familii.

In acest an, in data de 06.06.2015 cu ocazia festivalului anual al florilor care s-a desfasurat in satul Armasesti, inca 6 familii vulnerabile au primit prin intermediul World Vision – birou Zonal Ialomita cate 5 iedute per familie, iar in lunile care vor urma inca 16 familii din sat vor primi cate cinci iedute.

Astfel de donatii se vor desfasura in toate cele cinci comunitati unde are loc proiectul si in total vor mai fi donate in acest an 290 de capre la 58 de familii.

Donatie de capreCele 27 de iedute donate reprezinta prima generatie nascuta a caprelor care au fost fost donate anul trecut primilor beneficiari. Pentru a crea sustenabilitate in cadrul comunitatii, beneficiarii din acest an au promis si ei la randul lor vor dona mai departe cate doua caprite la fiecare generatie nascuta.

Pentru cele sase familii cat si pentru cei care au primit anul trecut animale aceasta campanie le poate schimba viata sau viitorul copiilor lor asigurandu-le o viata sanatoasa si alimentatia necesara de zi cu zi: “Acum stiu ca am ce pune pe masa, de bine de rau stiu ca nu imi mai trimit copilul la scoala nemancat. La pranz facem o mamaliga cu branza, stiti cum e, ca la tara”, ne-a explicat Goaga Violeta beneficiar din cadrul proiectului.

Pentru a demonstra comunitatii rezultatele si cunostintele obtinute pana in prezent, in cadrul evenimentului beneficiairii de anul trecut impreuna cu stafful World Vision au pus la foc un ceaun mare de mamaliga , au pregatit cas proaspat pe care l-au servit tuturor celor prezenti la cea de-a patra editie a “Festivalului Florilor”.

De la saracie la propria afacere

Proiectul se adreseaza famililor cu mai multi copii, in special fara venituri sau acestea trebuie sa fie minime. O conditie necesara este ca beneficiarii sa arate ca dobandesc cunostinte minime de cresterea animalelor, ca le pot asigura hrana si adapostul necesar caprelor. Cei care beneficiaza de donatia de capre oferi mai departe altor familii vulnerabile din sat cate doi iezi.

Inainte de donatie, World Vision organizeaza cursuri de instruire in domeniul zootehnic, dovedirea cunostintelor acumulate sunt o pre-conditie pentru oferirea donatiei. Mai mult, familiile sunt incurajate spre dezvoltarea aptitudinilor de anteprenoriat pentru a genera venituri suplimentare in gospodarie, asigurandu-se celor care doresc consultanta in accesarea fondurilor nerambursabile.

“Acum ca am numarul minim de capre pentru a obtine subventie, pot sa ma gandesc si la a face branza pentru a vinde si a mai obtine in plus pentru familia mea”, povesteste Mihai Victor un alt beneficiar.

Despre World Vision – punct de lucru Ialomita
Programul de dezvoltare comunitara a inceput in judetul Ialomita in mai 2003, in parteneriat cu 3 comune: Jilavele, Dridu si Fierbinti. In anul 2005, parteneriatul s-a extins in alte sase comune: Armasesti, Adancata, Brazii, Movilita, Maia si Moldoveni, iar in 2006 a fost initiat parteneriatul cu comunele Manasia, Rosiori si Cosereni. In anul …. reprezentantii World Vision au inceput sa deruleze programe de dezvoltare si in orasul Uriziceni.

Cele 13 comunitati din microregiunea Urziceni cuprinse in programul de dezvoltare comunitara “Mai Intai copiii” se implica si participa activ la dezvoltarea lor, pentru a asigura impreuna cu partenerii lor, o viata mai buna pentru copiii lor

Oaia Dolly – primul mamifer clonat

oaieIn februarie 1997, cercetatorii scotieni au prezentat lumii prima clona a unui mamifer adult, pe faimoasa oaie Dolly, socand intreaga lume

Oaia Dolly a fost clonat cu succes dintr-o celula somatica adulta, prin procedeul de transfer nuclear. Ea a avut trei mame, cu roluri diferite. Una dintre oile folosite in cadrul experimentului a furnizat ovulul, o alta oaie ADN-ul si cea de-a treia fiind “mama surogat”.

Dolly a trait intreaga viata la Institutul Roslin din Midlothian. Ea a fost imperecheata cu un berbec numit David si a fatat sase miei. In 2001, a fost diagnosticata cu o forma de artrita. Ea a fost tratata cu medicamente antiinflamatorii, dar, la varsta de sase ani, a fost eutanasiata, dupa ce s-a descoperit ca suferea si de cancer pulmonar. Ulterior, Dolly a fost impaiata. Oaia este expusa si astazi la Muzeul Regal al Scotiei.

Cea mai mare ferma de capre din lume

large ferma capre 5Elcomex Agroindustrial controleaza intregul proces de obtinere a lactatelor de capra avand obiective majore in agricultura si zootehnie.

Elcomex Agroindustrial Constanta, creste si exploateaza capre de rase de inalta productivitate. Efectivul fermei va creste in fiecare an, avand o prima finalitate in 2017, cu un efectiv de 12.000 capre in lactatie (cea mai mare ferma de capre din lume). In prezent ferma de capre are un efectiv de 4.000 capre (din rasele Alpine French si Saanen Bread)

large ferma capre 3 resizePunctele forte pentru Ferma de capre sunt: capre de rase de inalta productivitate; specialisti de renume international in cresterea si exploatarea caprinelor, ferme de capre moderne si complet echipate; personal pregatit si calificat; tehnologii de muls complet automatizate

Elcomex Agroindustrial detine o fabrica de procesare lapte, exclusiv de capra, care are o capacitate de productie de 20,000 litri/zi si este complet automatizata, cu utilaje de ultima generatie, capabila sa respecte toate normele de igiena si control, impuse si recomandate de comunitatea europeana.

Gama de produse este una diversificata, 100% din lapte de capra: Lapte proaspat si pasteurizat; Iaurt; Kefir; Telemea; Urda; Branza lactic; Branzeturi frantuzesti cu mucegai

Ca piata de desfacere este in principal cea romaneasca, in momentul de fata existand o nisa insemnata pentru ceea ce inseamna produse 100% din lapte de capra. Nu va fi loc de nici un mixt, doar lapte de capra produs in ferma proprie.

Gestatia la oi

Gestatia ovinelorDurata gestatiei la oi este, in medie, de 150 zile (145-155 zile), fiind mai scurta la rasele precoce (144-148 zile la rasele englezesti cu lana scurta si de 146-149 zile la cele cu lana lunga), la primipare si in caz de gestatie gemelara (cu 2-3 zile). In general starea de intretinere buna a mamelor scurteaza durata gestatiei. In perioada de gestatie, cea mai mare atentie se va acorda hranirii oilor (in special a primiparelor), potrivit cerintelor stabilite in vederea bunei pregatiri pentru fatare si a dezvoltarii normale a fetusilor.
Avand in vedere dinamica dezvoltarii fetusului la ovine si, totodata formarea si maturizarea foliculilor pilosi, in primele 3 luni de gestatie hrana administrata nu trebuie sa depaseasca cu mult cerintele prevazute pentru intretinere. Din luna 4 de gestatie, cand cresterea fetusului devine mai intensa, continutul energetic al ratiei va fi majorat cu 15-20%, iar continutul proteic cu 30-40%, prin modificarea structurii si a volumului ratiilor. In aceasta perioada volumul ratiilor va fi mai mic, pe seama reducerii cantitatilor de grosiere si a suculentelor, care, in ultimele doua saptamani, se elimina.

In hranirea oilor gestante, vara, se vor folosi exclusiv furaje verzi (circa 10 kg), iar in perioada de iarna, sortimente cat mai variate de furaje, inclusiv suculente (2-2,5 kg), concentratele administrandu-se in perioada a doua de gestatie (stiuleti de porumb murat cu pasuni si concentrat proteino-vitamino-mineral).

Cantitatea furajelor va fi permanent urmarita (evitarea celor alterate, prafuite sau inghetate), si in special aceea a fanurilor si grosierelor care ocupa cea mai mare pondere in structura ratiilor. Grosierele de slaba calitate sunt nu numai slab digerate, dar si consumate in catitati mai mici.

Cantitati insuficiente de furaje, asociate cu calitatea lor inferioara, au infuenta negativa asupra digestibilitatii reduse (ca urmare a lignificarii plantelor ajunse la maturitate), a pasajului mai lent prin tractusul digestiv si a reducerii palatabilitatii hranei. Situatiile mentionate constituie defincientele cele mai frecvente, care determina neacoperirea cerintelor de hrana sub aspect energetic, cat si a celorlalte substante nutritive.

Pentru evitarea accidentelor, mai ales in sezonul de iarna, se va evita adaparea cu apa prea rece si se va acorda o atentie deosebita modului de intretinere a oilor. Pe timp nefavorabil, se indica folosirea adaposturilor prevazute cu asternut uscat si curat, fara curenti, cu o temperatura de 4-8 °C si o umiditate normala (70%) evitandu-se inghesuiala si tinerea oilor in adaposturi inchise, insuficient ventilate. Pe timp favorabil, oile se tin in padocuri (prevazute cu iesle-gratare, adapatori si sare sub forma de bulgari sau brichete) pentru a face cat mai multa miscare, care favorizeaza dezvoltarea fetusilor si fatarile usoare. Usile saivanelor se lasa permanent deschise, astfel ca oile sa se poata misca in voie, in functie de schimbarea conditiilor climatice.

La ovine, diagnosticul gestatiei prin palpare se efectueaza mai rar si abia in luna a patra; recunoasterea gestantelor se face dupa absenta caldurilor, dezvoltarea abdomenului – care devine asimetric (fiind proeminent si coborat in partea dreapta), comportarea animalelor si dezvoltarea glandei mamare cu 1,5-2 luni inainte de fatare la primipare, si cu 2-3 saptamani inainte la celelalte oi. Diagnosticul gestatiei se poate stabili si prin folosirea ultrasunetelor.

Productia de lapte la oi

Productia de lapte la ovineLaptele de oaie este un produs valoros, folosit la noi in tara pentru preparatele branzeturilor de calitate superioara, mult apreciate de consumatori. Comparativ cu laptele de vaca, are o valoare nutritiva superioara datorita compozitiei chimice: contine 5-6% proteine si 6-8% grasime. In Europa, tarile cele mai mari consumatoare de lapte de oaie sunt: Franta, Grecia, Bulgaria, Romania.
In tarile in care se exploateaza oile numai pentru lana si carne, acestea nu se mulg. In tara noastra, oile sunt mulse dupa intarcarea mieilor, timp de 60-70 zile, la inceput de 2-3 ori pe zi, apoi o singura data. Pentru a stabili in ce masura mulgerea oilor (de exemplu Merinos), influenteaza productia de lana s-au efectuat o serie de cercetari care au demostrat ca mulgerea nu influenteaza negativ cantitatea de lana obtinuta daca oile sunt hranite rational. Productia lor de lapte prezinta importanta si pentru cresterea mieilor. Cu cat oile dau mai mult lapte, cu atat mieii se dezvolta mai repede, deci productia de carne de miel este mai mare. Se pune deci problema selectiei oilor si pe baza acestui criteriu.

Factorii care infuenteaza productia de lapte pot fi grupati in factori genetici si factori de mediu, la care concura si diferitele sisteme tehnologice de crestere in exploatare.

Factorii genetici – individul. Indivizii izolati, chiar in cazul aceleiasi rase si turme, pot prezenta o variabilitate mai mare decat mediile intre rase. De asemenea este cunoscut faptul ca in aceleasi conditii de mediu, in cadrul aceleiasi rase si turme sunt oi ce nu au lapte sa-si creasca mielul, alaturi de exemplare ce produc in total 200-300 l/lapte. Explicatia unei variabilitati asa de mari poate fi gasita in lipsa unei selectii sustinute pentru ameliorarea acestei insusiri. In ce priveste facorul rasa, mediile raselor variaza mai putin decat valorile individuale pe baza carora au fost calculate. Din punct de vedere lactogen, rasele pot fi grupate in patru categorii: Friza, Awassi, Chios, Lacaune, grupate apoi intre rase cu productie buna, mijlocie si redusa. Rasa infuenteaza nu numai cantitatea, ci si calitatea laptelui. Astfel componentii chimici ai laptelui de oaie pot prezenta diferente in functie de rasa, de pana la 20%.

Factori de mediu extern – alimentatia. Daca in unele unitati oile nu produc cantitatea necesara de lapte pentru cresterea normala a mielului, aceasta se poate datora, in primul rand, faptului ca nu le sunt asigurate cerintele de proteina si energie din hrana pentru productia laptelui (0,7 U.N si respectiv 85 g P.B.D pentru fiecare litru de lapte, peste necesarul de intretinere). Clima influenteaza de asemenea, productia de lapte. Temperaturile prea ridicate sau prea scazute, vanturile puternice, umiditatea in exces, diminueaza productia de lapte.

Factorii de mediu intern. Varsta oilor, precum si numarul de lactatii influenteaza productia de lapte. Se constata ca pana la a treia lactatie, la varsta de 4 ani, productiile realizate se situeaza sub media pe viata productiva, intre 4-7,5 ani peste media pe viata, dupa care scad din nou. Varsta oilor are o influenta si asupra procentului de grasime, valoarea lui cea mai ridicata fiind intre 2-4 ani. De asemenea intre greutatea corporala si productia de lapte exista o corelatie pozitiva, semnificativa.

Prolificitatea. Productia de lapte a oilor care au facut gemeni este mai mare cu 30% fata de oile care au fatat un singur miel. Se apreciaza ca la oile cu trei miei, productia de lapte este cu 65% mai mare decat la cele care au fatat un singur miel. Faptul ca productia de lapte a oilor-mame nu se dubleaza sau tripleaza corespunzator cu numarul mieilor nascuti duce la realizarea de catre sugarii acestora a unor sporuri medii cu 45-55% mai mici fata de mieii unici. Pana la faza de adult insa, aceste pierderi se recupereaza partial, dat fiind energia de crestere mai buna a gemenilor si faptului ca acestia, fiind mereu flamanzi, se desprind mai repede cu consumul de hrana suplimentara.

In general, evolutia cantitatilor zilnice de lapte in decursul unei lactatii se prezinta sub forma unei linii curbe ce atinge punctul maxim in luna a 2-a sau a 3-a, dupa care scade treptat. Durata lactatiei, in conditiile obisnuite de crestere din tara noastra, este 6-7 luni, incepand cu luna martie si se incheie in luna septembrie.

La rasele ”specializate” durata lactatiei este de 8-10 luni. Durata perioadei de alaptare variaza de la 2-120 zile, in functie de tehnologia de crestere adoptata si influenteaza productia de lapte pe perioada de muls. Frecventa mulsorilor influenteaza atat productia zilnica, cat si pe cea totala pe intreaga lactatie. De regula la inceputul perioadei de exploatare pentru lapte, oile se mulg de 3 ori pe zi, catre mijlocul lactatiei de 2 ori/zi, iar la sfarsitul lactatiei numai o singura data pe zi. Pentru a putea face selectia dupa productia de lapte trebuie sa fie organizat controlul cantitativ al productiei de lapte la oi. Controlul productiei de lapte la oi se efectueaza utilizand doua metode: metoda coeficientului de control si metoda sondajului.

 

Recomandari pentru perioada fatarilor la ovine

Recomandari la fatarea oilorO etapa prioritara in tehnologia de crestere a ovinelor o constituie activitarea de reproductie (monta si obtinerea de miei prin fatari in campanii organizate) prin care asigura venituri importante din vanzarea de miei vii, sau carne de miel, precum si cresterea numerica a efectivului, sau inlocuirea animalelor reformate sau moarte. Campania de fatari la ovine se desfasoara, in sistemul traditional, in perioada februarie – martie, in functie de data introducerii berbecilor reproducatori in turmele cu oile stabilite pentru reproductie.

 

 

Pentru ca aceasta activitate sa se desfasoare in conditii optime si sa nu fie afectata starea de sanatate a oilor mame sau a mieilor, crescatorii de ovine vor asigura, indiferent de dimensiunea efectivului, urmatoarele:

    • Identificarea si inregistrarea in Baza Nationala de Date a ovinelor din exploatatie si a mieilor nou nascuti.
    • Asigurarea cu personal corespunzator din punct de vedere numeric si al cunostintelor de bunastare, inclusiv in manipularea oilor, a mieilor, ulterior la mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare si tundere.
    • Adapostirea ovinelor in spatii corespunzatoare speciei si categoriei de varsta, care sa asigure in principal densitatea si zooigiena la parametrii normali (asternut curat, spatii dezinfectate si varuite).
    • Suprafata totala de adapostire pentru toate animalele si dimensiunea grupului se determina in functie de rasa, varsta, marime si alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie sa permita suficienta libertate de miscare animalelor, respectiv de 1,5 m² pe cap de oaie adulta si 0,35 m² pe miel. Padocul in aer liber trebuie sa asigure o suprafata minima de 2,5 m² pe cap de adult si de 0,5 m² pe miel.
    • Ovinele care nu sunt tinute in adaposturi inchise, trebuie sa li se asigure protectia necesara impotriva intemperiilor, contra animalelor de prada, accesul la apa si la hrana.
    • Compartimentarea adapostului in functie de starea fiziologica a efectivului (oi gestante, oi in fatare, oi cu miei)
    • Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatura de 18 – 20 grade C, coeficientul de luminozitate, 1:12, – 1:15, umiditatea sa fie cuprinsa intre 65-70% si improspatarea continua a aerului prin ventilatie naturala.
    • Mentinerea in stare de igiena si functionare a echipamentelor din adaposturi, respectiv, echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de incalzire si de ventilatie.
    • Hrana administrata zilnic ovinelor, sa fie echilibrata nutritiv, furnizata, in conditii igienice, aditivata cu suplimente minerale adecvate, atunci cand este necesar si cu un aport mai mare pe baza de cereale in aceasta perioada.
    • Sa se asigure un front de furajare care sa permita tuturor ovinelor sa se hraneasca simultan si sa aiba acces la o sursa de apa potabila de buna calitate.
    • Mieii trebuie sa primeasca o cantitate suficienta de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, in decurs de 20-30 minute de la fatare. Hranirea cu lapte trebuie sa continue pentru cel putin primele opt saptamani de viata. Se recomanda, ca la sfarsitul primei saptamani de viata, mieii sa aiba acces treptat pana la intarcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate si la apa de calitate la discretie.
    • Administrarea in primele doua saptamani dupa fatare preventiv vitamina E si Selenit de Sodiu, injectabil , 2ml/10 kg greutate vie, subcutanat.
    • Protejarea surselor de apa si furaje pentru a nu fi supuse inghetului si evitarea administrarii de furaje (silozuri sau radacinoase) inghetate care pot provoca avorturi sau alte afectiuni grave.
    • Inspectarea zilnica a efectivului de ovine acordandu-se o atentie speciala la aspectul corporal in ansamblu, la miscarlie animalelor, la rumegare, la schimbarile de comportament, existenta unor diverse rani sau plagi, si starea ongloanelor.
    • Eectuarea coditului la oile fatatoare, inlaturarea invelitorile fetale si a straturilor de asternut ud cu lichidele scurse in timpul fatarii, prevenind astfel raspandirea unor boli.
    • Ovinele bolnave sau ranite, sa fie izolate in adaposturi sau boxe speciale, cu asternut uscat si confortabil si sa fie consulte, de un medic veterinar.

In toata aceasta perioada crescatorii de ovine, asociatiile profesionale trebuie sa colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar, pentru monitorizarea starii de sanatate a ovinelor, precum si pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare ce se impun.

Branza de oaie si capra – produs traditional

branza1Romania se afla pe locul 5 in Europa in ce priveste numarul de oi, iar in UE exista o mare cere de telemea si cas traditional de oaie. Producatorii de lapte de oaie si capra se pot organiza in grupuri de producatori recunoscuti, pentru realizarea branzeturi cu denumire de origine si indicatie geografica protejata iar benificiile ar fi imense pentru toti.

Pe piata vom putea vinde branza numai daca o vom inregistra la Ministerul Agriculturii ca produs traditional si vom obtine un atestat in acest sens. Atestarea unui produs traditional poate fi obtinuta gratuit, dar numai daca sunt indeplinite toate prevederile normelor de atestare ale produselor traditionale.

Branza de oaie si capra: moduri de prelucrare:

 

casdospitCasul dospit de oaie. Dupa inchegare, laptele se desprinde usor cu mainile de pe peretii cazanului si se marunteste bine pana la marimea bobului de mazare, timp de 10 minute, pentru scoaterea zerului. Apoi se amesteca usor inca cca 5 minute.In continuare, se adauga 5 litri de zer, incalzit la 40-42°C, la 100 l lapte, pentru pastrarea constanta a temperaturii de 37°C. Coagulul (laptele inchegat) se „aduna” usor, timp de 10 minute, cu ambele maini, formandu-se un conglomerat mare si rotund, pe sub care se trece cu atentie sedila, in vederea asezarii lui pe crinta, sub o greutate usoara. Dupa 5 minute, se „rupe” in bucati de marimea unui ou, apoi se leaga sedila si se preseaza cca 2 minute. Urmeaza o noua maruntire pana se ajunge la marimea „bobului de mazare”, dupa care sedila se leaga, fiind supusa ultimei presari uniforme si moderate, cca 2 ore, cu ajutorul unei placi mai groase din lemn de fag sau de stejar, pe care eventual se poate aseza – dupa caz – si o lespede de piatra de marime potrivita.

In ceea ce priveste cheagul, in lipsa solutiei industriale de pepsina, se foloseste stomacul mieilor sacrificati pana la varsta de 3 saptamani, in care se adauga lapte si sare multa. Dupa circa 2-3 saptamani se sectioneaza, iar continutul se dizolva prin frecare intre degete in cca 2 kg de apa calda, dupa care se filtreaza. Tot in acelasi scop se poate folosi si mucoasa stomacului de porc, frecata cu sare multa, dupa care se introduce intr-un vas, peste care se toarna lapte, lasandu-se cca 2 saptamani in aceasta stare, apoi se filtreaza si se foloseste.

branza-burduf-bioBranza de putina, burduf si branza in coaja de brad. Dupa 2 ore de presare, casul „verde” sau „dulce” se scoate din sedila si se asaza pe un raft in „casarie”, respectiv o camera intunecoasa si racoroasa (12-14°C in perioada de vara) pentru fermentare. Dupa 10-12 ore, casul se trece prin masini de tocat sau se framanta cu ajutorul „ravalului”, confectionat dintr-o bucata de lemn de fag cioplit, groasa de 5-6 cm, cu lungimea de 60-70 cm si latimea de 18-20 cm, crestata transversal, la distante mici. Branza framantata se introduce prin presare in burduf, basici, putini etc., dupa ce in prealabil s-au format „boturi” (boluri) bine framantate, de marimea pumnului, pentru eliminarea cat mai completa a aerului din acestea. La fiecare 8-10 cm grosime, se intercaleaza si cate un strat de cas dospit, sub forma de felii usor sarate.

UrdăUrda. Zara, ramasa dupa prepararea „casului dulce”, se fierbe timp de 1 ora la temperatura de 85-90°C, interval in care are loc precipitarea restului de proteina. Pe tot timpul fierberii, zerul se agita continuu cu o lingura de lemn, ca sa nu se prinda de fundul cazanului si sa se „afume”. Bucatelele de urda se ridica treptat la suprafata cazanului, unde se culeg cu o lingura si se pun in sedila pentru scurgerea zerului, timp de 10-12 ore.In aceasta faza, urda apare ca o pasta omogena, granulata fin si de culoare alb-cenusie. Se consuma proaspata sau sarata, framantata si presata in putini sau in diverse forme, confectionate din coaja de brad, pentru conservare timp mai indelungat. Din cca 10-12 l de zer, rezulta de regula 1 kg de urda.

cassaratoaieCasul sarat. Se obtine din casul dospit Acesta se taie in felii, si se introduce in zer clocotit. Pasta obtinuta se preseaza in forme mici, rotunde sau dreptunghiulare, din lemn, cu baza sau fetele sculptate in diferite modele florale si cu capacitate de 250-300 g, unde ramane cateva minute. Se introduce apoi intr-o baie de saramura pentru 10-12 ore, dupa care se trece la zvantare si afumare, pentru conservare indelungata. Din casul dospit, in unele zone montane, se mai prepara si „casul afumat” si „casul zburat”, sub forma de felii.In primul caz, feliile de cas se mentin cca 2 zile in saramura, dupa care se trec la zvantat si afumat in cetina de brad. In al doilea caz, feliile de cas dospit se trec 2-3 minute intr-o baie de apa clocotita, dupa care se sareaza si se pun la zvantat.

 

Rase de oi: Rasa Turcana

Ovine - Rasa de oi TurcanaSe creste in tara noastra din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscuta si sub denumirea de „Oaia Barsana”. Inainte de 1950 reprezenta la noi peste 60% din efectivul ovin. Datorita actiunii de ameliorare, actiune intreprinsa in ultimii 20 de ani, prin incrucisari cu Tigaie si Merinos, turcana si metisi acestia reprezinta astazi cca. 43% din totalul oilor existente.
Aria actuala de raspandire a rasei cuprinde zonele de altitudine, cu regim de precipitatii de 900-1000 mm. Rasa prezinta particularitati de conformatie ale raselor neameliorate, tip morfologic dolicomfort, cu trunchiul slab dezvoltat in largime si adancime. Greutatea vie este de 37-40Kg la femele si de 55-60Kg la masculi. Capul este alungit, profilul este drept, la oi, si usor convex, la berbeci. Multe oi au coarnele mici, iar berbecii, coarne mari, spiralate. Gatul este lung si subtire, iar greabanul, spinarea si salele – inguste, crupa scurta si oblica, coapsele putin dezvoltate, pieptul stramt. Membrele sunt lungi, cu osatura fina, dar puternica si frecvent se intalnesc defecte de aplomb (membre in X).

Este o rasa mixta, adica de lana-lapte si pelicele. Productia de lapte este, in medie, de 60-80 litri, iar in conditii bune de hranire poate depasi 100 de litri pe lactatie.

Productia de lana este 2,2 Kg la oi si 3,2 Kg la berbeci. Exista ferme, in zonele unde s-a facut selectie, cu o productie de 4 Kg la oi si si de 6 Kg la berbeci. Lana este groasa, formata din doua feluri de fibre. Extinderea lanii este mai slaba decat la Tigaie, acopera putin fruntea si obrazul, iar pe membre ajunge pana la jumatatea antebratului si pana deasupra jaretului, abdomenul fiind frecvent slab imbracat. Datorita cantitatii mici de usuc, randamentul la spalare este ridicat, de 60-65%.

Productia de carne este in general slaba. Mieii, la nastere, au greutatea de 2,8-3Kg. Viteza lor de crestere este buna, fiind influentata de productia de lapte a mamelor. De la oi bune de lapte se pot obtine, la doua luni, miei cu greutatea de 18-20 Kg, valorificarea acestora fiind cea mai rentabila la aceasta varsta. De la mieii sacrificati in primele trei saptamani de la nastere se pot obtine pielicele de calitate buna, in special la varietatea brumarie. Pentru obtinerea unor pielicele valoroase, in unele zone, se fac incrucisari cu berbeci Karakul.

In cadrul rasei s-au diferentiat patru varietati: alba, brumarie, neagra si Ratca. Varietatea alba este cea mai valoroasa, fiind raspandita in special in Muntii Fagaras si Apuseni. Are o dezvoltare corporala mare si da o cantitate mai mare de lana decat celelalte varietati. Varietatea brumarie este raspandita in nordul Moldovei, in judetele Botosani si Neamt. Pielicica produsilor sacrificati la 2-3 zile este foarte cautata. La Turcana neagra, culoarea se intalneste la miel; pe masura ce acesta inainteaza in varsta, blana devine roscata (seina), iar la varsta adulta aceasta devine cenusie(laie). Varietatea ratca se intalneste in numar mic, in partea de rasarit a Banatului. Prezinta, in general, caracteristicile rasei Turcane. Are coarnele tapoase, rasucite si lana ceva mai lunga.

Rasa turcana se caracterizeaza printr-o mare adaptabilitate la conditiile de mediu de la noi din tara. In perspectiva, se urmareste marirea efectivelor de turcana alba, in zonele de crestere actuale, paralel cu marirea greutatii vii si cantitatii de lana. Pentru marirea eficientei cresterii oilor Turcane, este indicat sa se difuzeze, in toate zonele de crestere, material mai productiv, existent in zona Sibiului si in zona Novaci-Gorj. De asemenea, in conditiile imbunatatirii substantiale a hranei, pentru cresterea rentabiltatii rasei, se recomanda incrucisarea cu rasa Lincoln, pentru marirea productivitatii de lana si carne. De exemplu oaia Stogose este un produs neconsolidat din punct de vedere genetic, rezultat din incrucisarea oilor Turcane cu berbeci Tigai. In privinta conformatiei si constitutiei, rasa prezinta insusiri intermediare intre cele doua rase parentale. Greutarea corporala a oilor adulte si cea a berbecilor este asemanatoare cu a rasei turcane. Suvita are forma conica, cu varful putin ascutit si cu aspect exterior neregulat. Finetea lanii variaza intre 38 si 47 microni, iar lungimea intre 10-16 cm. Cantitatea de lana este 3,5 Kg la berbeci si 2-3 Kg la oile adulte. Se prevede transformarea lor totala, prin incrucisari cu berbeci Merinos sau cu tigaie.

Gestatia si fatarea la capre

Gestatia si fatarea la caprineGestatia la capre dureaza aproximativ 150 zile. Durata este influentata de rasa, sexul produsilor, varsta mamei si nivelul de intretinere. Numarul minim de zile de gestatie este de 145 de zile, iar numarul maxim este de 158 zile. Caprele care poarta gemeni si cele ce nasc femele vor fata mai devreme.
La primipare (caprele care sunt gestante pentru prima oara) procesul de marire al glandei mamare incepe cu doua luni inainte de fatare, iar la celelate capre cu cateva saptamani inainte. Capra este gestanta atunci cand nu mai apar caldurile, abdomenul se dezvolta treptat si asimetric, fiind mai mare in dreapta. In primele 60 de zile ale gestatiei, cantitatea de hrana nu se modifica, aceasta trebuind sa creasca cu un sfert din cea de intretinere incepand cu luna a 2-a. La sfarsitul perioadei de gestatie (ultimele doua saptamani) se recomada reducerea furajelor de volum. Avorturile trebuie prevenite prin administrarea de furaje de calitate, in niciun caz furaje inghetate, reci sau mucegaite. Administrarea furajelor reci sau mucegaite poate produce avortul la aproape toate femele gestante.

Fatarea parcurge cateva semne esentiale la capre si anume: umflarea si inrosirea vulvei, adancirea flancurilor, marirea ugerului, dopul de mucus expulzat (“se rupe apa”). Capra devine nelinistita, bate din picioare, se culca si se scoala des, scoate strigate repetate, ramane in urma turmei. Fatarea normala consta prin iesirea fatului care dureaza aproximativ 20-25 de minute iar dupa doua ore sunt expulzate anexele fetale. Iedul iese cu piciorele din fata inainte. Picioarele sunt bine intinse si capul este intins pe ele. Cand fatarea nu are loc in cateva ore, se recomanda interventia medicului veterinar. Daca observam ca femela face eforturi de expulzare si fatul nu apare, nu este bine sa asteptam pana a doua zi, interventia trebuie sa fie rapida. Majoritatea problemelor sunt cauzate de pozitiile anormale ale fatului fata de bazinul mamei si de anomalii ale conductului pelvin sau organelor genitale ale mamei. Rar se intampla ca femelele sa nu elimine invelitorile fetale sau in urama fatarii unor feti mari si a fatari gemelare sa le prolabeze uterul, adica organele genitale interne ies printre labiile vulvale sub forma unei pungi de culoare rosie. Dupa fatare, cu ajutorul unei bucati de panza se indeparteaza mucozitatile din jurul nasului si a ochilor. Iedul se maseaza usor. Ombilicul se sectioneaza cu un foarfece steril si se leaga la 4 cm de abdomen apoi se dezinfecteaza cu iod.

Iedul este ajutat sa suga colostru. Se indeparteaza primele jeturi de lapte si in primele 6-12 ore iedul trebuie fortat sa consume cat mai mult colostru. Colostrul ajuta iedutii sa treaca cu bine primele saptamani de viata deoarece acesta, prin compozitia sa, ofera in afara substantelor nutritive necesare cresterii si o serie de substante care ajuta organismul in lupta cu diferite boli. Datorita continutului in saruri minerale, ajuta la eliminarea meconiului fetal (a continutului intestinal din timpul vietii uterine). Cu cat iedul este mai dezvoltat la nastere, cu atat va consuma o cantitate de lapte mai mare. Ugerul mamelor cu productii mari de lapte trebuie golit dupa ce a supt iedul, deoarece se inflameaza. Pana la patru saptamani, laptele este sursa unica de hrana pentru iezi.

Ingrasarea ovinelor

Ingrasarea oilor si mieilorProducerea carnii de ovine se realizeaza prin ingrasarea tuturor categoriilor, dar ponderea cea mai mare o detine tineretul. La ovine, exista trei sisteme principale de ingrasare a caror durata este diferita: intensiv, semiintensiv si extensiv (7-8 luni). Caracterul intensiv al ingrasarii este determinat in primul rand de alimentatia aplicata (ce determina viteza de crestere) si de modul de intretinere (care influenteaza productivitatea muncii).

Sacrificarea ovinelor urmareste asigurarea urmatoarelor sortimente de carne: miel de lapte (sacrificat la varsta de o luna si la greutatea de 8-12 Kg, sau la 2,5 luni si la 14-20 Kg), tineret ingrasat de 6-8 luni si ovine adulte.

Ingrasarea intensiva a ovinelor

Aceasta se aplica, de regula, la tineretul precoce si semiprecoce, cu ritm intens de crestere si consum specific redus si se organizeaza in complexe industriale specializate (10-20 mii capete pe serie de ingrasare), sau in adaposturi obisnuite (deci la stabulatie permanenta). Complexele industriale sunt constituite din adaposturi ”tip sopron”, folosite in timpul verii, impartite in compartimente de 24 m², cu garduri din plasa de sarma, iar pardoseala este din panouri mobile sub forma de gratare (cu spatii de circa 2 cm), inaltate la 0,6-0,8m de la sol. Intr-un compartiment se introduc 70-80 miei (circa 3-4 miei/m²). Soproanele sunt amplasate cu fata de-a lungul unei alei asfaltate. Pe timp de iarna coama care se formeaza precum si peretii din spate si frontali se inchid folosidu-se baloti de paie etc, iar pardoseala este inlocuita cu asternut la sol. Hrana se distribuie mecanizat, la discretie sub forma de amestec unic, in jgheaburile amplasate in fata soproanelor. Frontul de furajare este de 6-8 cm, iar apa se asigura prin adaposturi automate cu nivel constant.

Orice complex de ingrasare cuprinde trei sectoare: de primire (unde se fac cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei), de ingrasare (format din soproane de lungimi diferite, denumite tronsoane, o anexa pentru tunderea mieilor si un abator propriu) si de depozitare, pregatire si distribuire mecanizata a furajelor. Conform normelor, mieii sunt achizitionati la greutatea de 12 Kg (varsta de circa 1,5 luni). Durata ingrasarii este de 100 zile, sporul mediu zilnic de 330 g, greutatea finala de 45 Kg, iar consumul specific de hrana prevazut de 4,3 U.N/Kg spor de greutate. Este foarte important ca in fermele furnizoare sa se asigure mieilor un consum normal de lapte matern, iar din a doua decada dupa nastere vor fi hraniti suplimentar cu furaj combinat si fan de leguminoase, asigurandu-le concomitent si apa, astfel incat sporul mediu zilnic sa fie de 250g si chiar peste. Inainte de livrare, cu circa doua saptamani, se indica intarcarea mieilor. In untitatile de ingrasare, in sectorul respectiv, se executa cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei etc. Practic ingrasarea intensiva cuprinde trei mari faze: de acomodare, de ingrasare, si de ”finisare”, care se diferentiaza prin durata (12-14 zile, 70 de zile, respectiv 2-3 saptamani). Ingrasarea intensiva reprezinta o fortare a organismului si, ca atare, in faza de acomodare, mieii se vor obisnui treptat cu regimul de hranire prin administrarea la inceput a fanului tocat (circa 100g/cap/zi) si inlocuirea treptata a acestuia cu furaj combinat (care contine 30% fan tocat). Pe toata durata ingrasarii se vor urmari o buna echilibrare a hranei sub aspect mineral (raportul Ca/P optim este 2/1) si evitarea de ape dure mineralizate, pentru prevenirea aparitiei urolitiazei. In cazul in care aceasta apare, sarea din furajul cobinat se majoreaza la 2-4%, in scopul sporirii consumului de apa si a diurezei si eliminarii calculilor mici in formare. In prima saptamana, pentru o buna supraveghere si evitarea stresului de aglomeratie, compartimentele se vor popula cu jumatate din efectivul prevazut. Folosirea de ratii in care continutul de celuloza depaseste 15-20% reduce viteza de crestere.

Ingrasarea semiintensiva a ovinelor

Aceasta se bazeaza pe folosirea la maxim a surselor de furaje verzi de pe pasunile din zona de deal si de munte. In functie de greutatea mieilor la preluare, conditionata de varsta si de hranire, se adopta doua variante de aplicare: in prima varianta, mieii fiind preluati la o greutate redusa, ingrasarea incepe in stabulatie, timp de 45 de zile, continua 104 zile pe pasune, iar finisarea dureaza 45 zile in stabulatie. In a doua varianta, ingrasarea dureaza 90 de zile pe pasune (cu supliment de 100 g concentrate/zi), iar finisarea 45 zile in stabulatie.

Ingrasarea oilor adulte se efectueaza in scopul imbunatatirii calitative a carnii intr-o perioada optima de 40-60 de zile, cand se poate inregistra o sporire a greutatii corporale cu 15-20% fata de cea initiala, realizata indeosebi pe seama refacerii musculaturii si a unor depuneri mici de grasime. Ingrasarea oilor poate avea loc la pasune (cea mai putin costisitoare), in stabulatie sau mixt, cu finisare semiintensiva sau intensiva. In functie de sistemul adoptat, ingrasarea poate dura 2-3 luni, timp in care ovinele isi sporesc greutatea corporala cu 10-12 % fata de cea initiala (100-150g spor mediu zilnic), sau cu 15-20% cand aceasta se face in sistem intensiv, timp de 40-50 zile, cu ratii in care concentratele reprezinta 40-60% din amestec.

Recomandari privind producerea si comercializarea carnii de miel

Reguli producere si comercializare carne de miel

Potrivit nutritionistilor, carnea de miel este importanta in alimentatie, deoarece reprezinta o sursa importanta de nutrienti indispensabili corpului, in carnea de miel se gasesc acizi grasi Omega 3, aliati in prevenirea maladiilor cardiovasculare.

Este o sursa esentiala de zinc: intareste imunitatea, grabeste vindecarea ranilor, intervine in metabolismul celular si in sinteza ADN-ului si ARN ului. Este bogata in vitaminele B3 si B12, contine si carnitina, un aminoacid esential, rar intalnit in alte tipuri de carne, ce are rolul de a stimula metabolismul, imbunatateste activitatea splinei si a rinichilor, inlatura starea generala de slabiciune.

Pentru prevenirea aparitiei unor toxiinfectii alimentare in perioada Sarbatorilor Pascale, cand in mod traditional, consumul unor alimente de origine animala si vegetala, in special carnea de miel, creste in mod considerabil, Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor in colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari de la nivelul judetului, dispune o serie de masuri suplimentare, concentrate asupra modului cum se produce, depoziteaza, transporta si se comercializeaza, carnea de miel.

Se recomanda aprovizionarea cu carne de miel in mod obligatoriu numai daca are avizul medicului veterinar, mielul sa aiba greutatea cuprinsa intre 14 si 16 kilograme, deoarece carnea celor mai mici contine mult colagen si, prin urmare, este indigesta si poate produce discomfort alimentar.

Carnea de miel trebuie consumata cu moderatie, deoarece consumata in exces, poate cauza riscul de pancreatita acuta, riscul de guta (inflamatia articulatiilor). sau cresterea nivelului de acid uric in sange.

Atentionam, ca datorita continutului ridicat de grasime, carnea de miel nu este recomandata persoanelor care au un nivel ridicat de colesterol in sange.

Pentru producerea si comercializarea carnii de miel se urmareste:

    • identificarea si monitorizarea crescatorilor de ovine care sacrifica miei;
    • identificarea si inregistrarea in baza de date a mieilor obtinuti in acest an prin medicii veterinari arondati;
    • controlul starii de sanatate a efectivelor de ovine.

Sacrificarea mieilor si valorificarea carnii rezultate, in perioada Sarbatorilor de Paste, este admisa in comformitate cu legislatia in vigoare, astfel:

1. In abatoare autorizate sanitar veterinar

  • Carnea se va marca cu o marca de sanatate de forma ovala cu dimensiunile de 6,5/4,5 cm, avand inscriptionate urmatoarele: „ROMANIA” cu majuscule sau codul ISO al tarii „RO”, numarul de autorizare acordat de A.N.S.V.S.A, abrevierea ”CE” cu majuscule.si se poate valorifica in unitati autorizate pe piata nationala.

 

2. In centre de taiere cu activitate limitata, care vor fi autorizate sa functioneze in perioada 14.04 – 30.04.2016.

  • Autoritatiile locale, asociatiile crescatorilor de animale, sau crescatori de ovine, care doresc sa amenajeze puncte de sacrificare miei pentru perioada mentionata, vor depune la sediul D.S.V.S.A. judeteana o cerere care sa cuprinda:
        • datele de indentificare a solicitantului;
        • locatia unde se amenajeaza punctul de sacrificare miei;
        • capacitatea de sacrificare si numarul estimativ de miei care pot fi sacrificati.
  • Autorizarea sanitara veterinara temporara a acestor spatii de taiere se va acorda in urmatoarele conditii:
        • au mai functionat si in anii anteriori;
        • asigura spatiil de cazare a mieilor inainte de sacrificare, asigura apa potabila (calda si rece) si un sistem de canalizare;
        • facilitati de colectare a subproduselor rezultate in urma sacrificarii si a materialelor de risc (splina si ileonul) si dirijarea acestora pentru distrugere;
        • este asigurata asistenta de specialitate.
  • Carnea se marcheaza cu marca de sanatate de forma rotunda, cu un diametru de 3,5 cm, in interiorul careia este inscris indicativul judetului, urmat de codul numeric acordat de D.S.V.S.A judeteana. si se poate valorifica numai direct la consumatorul final,dar nu poate fi livrata catre alte unitati din domeniul alimentar ingistrate /autorizate sanitar veterinar.
  • Cetatenii care achizitioneaza miei vii din targuri ii pot sacrifica in astfel de spatii.

3. Sacrificarea mieilor in gospodariile populatiei, carnea rezultata va fi consumata in familia respectiva.

  • Activitatea acestor unitati de sacrificare va fi supravegheata permanent de medicii veterinari repartizati si imputerniciti de D.S.V.S.A. judeteana care vor examina, marca (prin stampilare) si certifica carnea rezultata.
  • Tansportul mieilor la unitatiile de sacrificare se va face cu mijloace de transport autorizate, mieii sa fie crotaliati, insotiti de documente de miscare si sanitare veterinare care sa ateste starea de sanatate a acestora, iar crotaliile de la mieii sacrificati vor fi predate medicului veterinar pentru a fi operati in baza nationala de date.
  • Transportul carnii de miel de la abator la locul de comercializare se va efectua in conditiile impuse de legislatia specifica, privind amenajarea mijlocului de transport, a spatiului de depozitare si expunere si cu respectarea normelor de igiena si temperatura.

Populatia trebuie sa se protejeze prin:

    • Achizitionarea carnii de miel numai din spatii sau unitati inregistrate sanitar veterinar, evitand comertul ”stradal”.
    • Verificarea cu atentie a marcii de sanatate (stampila) pentru carne, a instructiunilor de pe etichetele produselor alimentare, cu respectarea informatilor despre producator, componente, a modului de pastrarea, preparare corecta si valabilitatea lor.
    • Pastrarea alimentelor in frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius.
    • Separarea materiilor prime (in special carnea cruda de miel, vita, porc, pasare, peste si oua), de mancarurile deja preparate.
    • Asigurarea conditiilor de protectie a alimentelor destinate consumului uman fata de insecte sau animale.
    • Folosirea de ustensile (cutite, blaturi de lemn, etc) si echipamente curate si dezinfectate.
    • Sa apeleze la numarul de telefon al unitatilor sanitare veterinare din teritoriu, pentru a sesiza nereguli in domeniul igienei si a sigurantei alimentelor.

Personalul de specialitate din cadrul D.S.V.S.A. judetene, efectueaza controale si asigura asistenta de specialitate in toata perioada premergatoare Sarbatorilor de Paste, prioritar, la obiectivele considerate cu risc alimentar ridicat (unitati de sacrificare, piete agroalimentarte, carmangerii, depozite alimentare, hiper si supermarketuri, restaurante, pensiuni turistice, locuri de agrement.

In derularea acestor actiuni serviciile sanitare veterinare vor colabora cu alte institutii judetene D.A,J. D.S.P, I.P.J. C.P.C. si cu autoritatile locale cu scopul de a asigura populatiei produse alimentare de calitate, salubre si pentru a le proteja sanatatea

Reguli privind producerea si valorificarea laptelui de oaie

producere valorificare lapte de oaieConditiile geo-climaterice caracteristice tarii noastre au determinat, dealungul timpului, ca un numar insemnat de crescatori de animale sa se ocupe, ca activitatea de baza, de cresterea ovinelor, beneficiind si de faptul ca aceasta specie se intretine si exploateaza in marea parte a anului (cca 200 – 230 de zile, in functie de intemperii) pe pajistile natural, respective pe pasuni si fanete.

In aceste conditii ovinele sunt comasate in turme (carduri) cu un efectiv pe turma, diferentiat in functie de suprafata de teren pasunabil, categoria de animale, numarul de proprietari care participa la formarea turmei, de distanta fata de localitati si alte criterii care sunt stabilite de crescatorii din localitatea de origine a ovinelor.

La aceasta data un procent mare de crescatori de ovine, exploateaza aceasta specie pentru productia de lapte care constitue materia prima pentru obttinerea branzeturilor, mai ales de tip telemea, cas, branzeturi framantate, urda, sau cascaval, produse la care se realizeaza un randament foarte bun in exploatatii integrate sau in unitati specializate.

Caracteristicele laptelui de oaie sunt reprezentate de conttinutul ridicat in substantte proteice 5,7%, in cazeina 4,6%, lactalbumina / lactoglobulina 1,1%, lactoza 4,5%. Continutul de calciu din laptele de oaie este intre 162 si 259 mg/100g, este bogat in grasimi 6,7%, iar aportul de fosfor, sodium, magneziu, zinc, fier si grupul de vitamine B, este insemnat.

O conditie esentiala pentru realizarea unui spor de efective si implicit de produse animaliere scontate, cantitativ si calitativ, se refera la starea de sanatate a ovinelor, conditie care constituie o preocupare importanta a serviciilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor in perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populatiei de bolile transmisibile de la animale la om, protectia si bunastarea ovinelor, asigurarea pietei de consum cu produse obtinute de la aceasta specie, cu origine cunoscuta de calitate si salubre, activitati care se desfasoara in contextul unui larg cadru legislativ specific.

In baza responsabilitatiilor ce le revin si pentru a asigura un sprijin concret si eficient crescatorilor de ovine, serviciile sanitare veterinare, ofera o serie de servicii cu referire la:

    • Asigurarea bazei umane si materiale necesare pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare de prevenire si combatere a bolilor la animale.
    • Evaluarea si monitorizarea exploatatiilor care detin ovine, implementerea legislatiei privind identificarea, inregistrarea si miscarea animalelor.
    • Supravegherea clinica a starii de sanatate a efectivelor, prin examene clinice si inspectii la exploatatiile comerciale si in exploatatiile nonprofesionale de la gospodariile populatiei.
    • Masuri de supraveghere si prevenire a unor boli transmisibile prin vaccinari profilactice, tratamente antiparazitare preventive si curative, diagnosticul unor boli prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale in acest scop.
    • Monitorizarea circulatiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animala, a medicamentelor si a produselor biologice.
    • Despagubirea proprietarilor de animale in vederea lichidarii rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.

Realizarea acestor actiuni, care in principal sunt in interesul crescatorilor de ovine, nu pot fi eficiente decat printr-o colaborare permanenta intre crescatorii de animale, asociatiile de profil si medicii veterinari, respectandu-se cu strictete legislatia din domeniu.

Legislatia in vigoare sprijina crescatorii de ovine care doresc sa valorifice productia primara, sau produsele obtinute prin procesarea productiei primare, insa cu obligatia sa solicite D.S.V.S.A. judetene, document de inregistrare pentru vanzare cu amanuntul, document care stabileste: codul producatorului, produsele care se valorifica, cantitatea, locul de comercializare si aria de distributie.

Aceasta inregistrare este necesara pentru a se putea monitoriza si controla respectarea normelor si regulilor de igiena, trasabilitatea si siguranta alimentelor, de catre toti crescatorii de ovine care produc, proceseaza, depoziteaza si comercializeaza lapte si produse din lapte de oaie, in scopul protejarii sanatatii publice.

In conditiile in care crescatorii de ovine sunt inregistrati la D.S.V.S.A. judeteana, cu centrul de prelucrare a laptelui integrat in exploatatie sau independent si implicit pentru vanzare cu amanuntul, acestia pot sa comercializeze produsele din lapte de oaie la consumatorul final, la alte unitatii autorizate, in piete agroalimentare de pe intreg teritoriul Romaniei, precum si cu ocazia expozitilor, targurilor sau alte manifestari organizate de diferite autoritati sau organizatii profesionale in cadrul legal, respectand urmatoarele:

    • Laptele, materie prima, sa fie obtinut de la animale sanatoase, in conditiile respectarii normelor de igiena.
    • Producatorul sa detina:
          • document de inregistrare sanitara veterinara pentru vanzare directa si sau vanzare cu amanuntul, eliberat de D.S.V.S.A judeteana,
          • atestatul de producator si carnetul de comercializare a produselor agricole, eliberat de primaria din localitate,
          • fisa de sanatate a animalelor vizat de medicul veterinar,
          • carnet de sanatate a producatorului cu viza medicului uman.
    • Sa respecte conditiile de igiena privind transportul, depozitarea si comercializarea acestor produse.
    • Produsele sa nu fie falsificate sau sa prezinte modificari anormale ale aspectului /culorii, mirosului, gustului ori consistentei.
    • Produsele sa nu fie contaminate cu diferite impuritati, sa nu fie transportate sau prezentate in ambalaje murdare, ori improprii pentru produsele respective.
    • Sa ofere consumatorului date privind identitatea producatorului, sortimentul de produs, data obtinerii, valabilitatea, inscrise pe o eticheta atasata pe ambalaj, cutia de plastic sau putina pentru branzeturi.

Anual medicii veterinari oficiali si cu libera practica, imputerniciti, verifica in teren situatia concreta la nivel de localitati si la stani constituite, modul de producerea si valorificare a laptelui de oaie si a derivatelor rezultate prin procesare, motivat de necesitatea implementarii legislatiei specifice in aceasta activitate, avand in vedere si faptul ca produsele obtinute din laptele de oaie sunt solicitate de multi consumatori in cadrul judetului, respectiv, pe teritoriul national, in spatiul intracomunitar si la export.

Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv

Cresterea si intretinerea caprelor in sistem extensiv pentru micii fermieri si fermieri montaniAceasta modalitate de crestere este de obicei adoptata de micii crescatori de la sate. Mai multe gospodarii isi aduna caprele intr-o turma, numarul lor variind intre 50-200 capete.
Acestea sunt lasate peste zi in grija unor pazitori, care le duc la pasune. De obicei acest sistem se practica in zonele de deal si de munte. Inainte de a merge cu turma satului, dimineata caprele trebuie mulse. Seara sunt aduse proprietarului pentru a fi mulse si raman peste noapte in gospodaria acestuia. Incepand din luna mai, animalele pot fi trimise pe pasune, de obicei dupa intarcarea iezilor (cand ajung la 12-14 Kg) si dupa sacrificarea iezilor de lapte. In luna noiembrie, animalele pot fi pasunate pe suprafetele de pe care s-au recoltat diferite culturi deoarece ele valorifica mai bine decat alte animale furajere. La capre deobicei, in turma satului, monta se efectueaza in libertate. Separarea sexelor si formarea turmelor incepe imediat dupa intarcare sau cel mai tarziu la 4-5 luni. In cazul efectivelor mari, se formeaza turme de 300 de capete. In unitatile cu efective mici, se formeaza turme de 100-150 de capete sau 50 de capete.

Nu se recomanda pasunatul caprelor in zilele foarte friguroase. Nu pasteti caprele pe suprafetele pe care s-au folosit pesticide, nu folositi acest sistem de intretinere in cazul raselor ameliorate in scopul obtinerii unor cantitati mari de lapte. Rasele recomadate pentru formarea turmelor sunt rasele locale: rasa Carpatina si Capra alba de Banat. Acest sistem poate fi folosit cu succes pentru obtinerea unor productii de lapte indestulatoare pentru uzul familial, ideale pentru a fi valorificate in microfabrica de lapte a gospodariei sau a asociatiei de gospodari.

Adapostirea animalelor la domiciliul gospodarului se face in adaposturi deschise sau semideschise – tip saivan, cu o imprejmuire speciala. In cazurile adaposturilor semideschise sau inchise se pot crea pereti improvizati din baloti de paie sau alte materiale dar, atentie, alese cu grija pentru a nu rani animalele. Caprele pot fi crescute in acest sistem cu alte rumegatoare cum ar fi vacile sau oile. Se creeaza turme comune cu oile, incepand de la 300 de oi si 50-60 de capre. Aceste turme valorifica foarte bine pasunile montane. Ciobanii pleaca cu turmele inca din primavara (sfarsitul lunii mai) intorcandu-se toamna tarziu (sfarsitul lunii octombrie) de la munte. Prezenta caprelor alaturi de ovine face ca laptele si produsele din lapte sa aibe calitati mai bune. Datorita particularitatilor pe care le au, caprele valorifica mai bine pasunile. In tari din America de Sud de exemplu, caprele se cresc in mod curent cu vacile. Raportul cel mai des intalnit in turmele de vaci si capre este de 3 capre la o vaca. In zonele montane si colinare, pe masura ce in compozitia pasunilor creste proportia de arbusti de la 0% la 50%, creste si proportia caprelor de la 0% la 100 % si invers, odata cu cresterea proportiei de iarba de la 50%-100% creste si cea a bovinelor de la 0%-100% si scade cea a caprinelor.

Multi dintre gospodari aleg sa tina pe langa casa una, doua sau mai multe capre, pentru satisfacerea nevoilor familiei. Caprele sunt hranite cu iarba din gradini si livezi. In acest caz este recomandat, pentru a se evita stricaciunile produse de capre sa se foloseasca o metoda si anume legarea caprelor.

Olympus si Tetra Pak au lansat noul lapte de capra de la ferme romanesti

 

Lapte de capra de la ferme romanestiInca de la intrarea pe piata din Romania in 1999, Olympus, unul dintre cei mai mari producatori locali de lactate, a investit permanent in inovatie, ceea ce s-a reflectat in dezvoltarea rapida a companiei in segmentele de iaurt si lapte. Recent, Olympus a adaugat un nou produs in portofoliul sau, prin introducerea laptelui de capra de inalta calitate, obtinut de la fermele din Romania, in ambalaj de carton Tetra Gemina® Aseptic.


Laptele de capra reprezinta un segment relativ mic, dar in crestere pe piata lactatelor din Romania. Valorificand sansa de a se diferentia in materie de marca si produs, Olympus a decis sa investeasca in continuare in aceasta subcategorie si a raspuns astfel unor noi nevoi ale consumatorilor, interesati din ce in ce mai mult de un stil de viata sanatos. In plus, avand un continut scazut de lactoza si acizi grasi, laptele de capra este usor digerabil, fiind potrivit pentru alimentatia copiilor, precum si a adultilor.

Aceasta lansare recenta este rezultatul parteneriatului dintre Olympus si Tetra Pak, liderul in solutii de procesare si ambalare a alimentelor. Pentru a-si dezvolta capacitatea de productie si a putea sustine extinderea portofoliului sau, Olympus a investit aproape doua milioane de euro in 2015, in instalarea unei noi linii de productie Tetra Pak®, A3/Flex. Integrand functii de performanta, precum alimentarea automata care asigura o productie continua, conditii aseptice speciale si o sterilizare mai sigura a materialelor de ambalare, aceasta linie de productie ofera avantaje competitive in materie de flexibilitate in productie, precum si oportunitati de reducere a costurilor si de imbunatatire a performantei operationale.

Lapte de capra de la ferme romanesti - ambalaj de carton Tetra Gemina AsepticInvestitia a permis producatorului Olympus sa demareze productia locala a laptelui de capra, in fabrica Halchiu din Brasov, consolidand astfel parteneriatul cu fermierii romani. Astfel, laptele utilizat in productia lactatelor Olympus provine doar din fermele romanesti.

Laptele de capra Olympus este disponibil in retail in noul ambalaj de carton la 1 litru Tetra Gemina® Aseptic, de la Tetra Pak. Designul unghiular si orificiul larg pentru turnare usoara, forma ergonomica pentru o mai buna manevrare si capacul HeliCap™ 27 pentru deschidere si resigilare rapida fac ca acest ambalaj sa fie ideal pentru consumul casnic. De asemenea, ambalajul are certificarea FSC™ (Forest Stewardship Council), care garanteaza ca fibra de lemn din care este produs este obtinuta din paduri gestionate responsabil. Acest ambalaj este doar unul dintre numeroasele forme si dimensiuni din familia de ambalaje Tetra Gemina Aseptic, pe care Olympus le poate produce pe linia Tetra Pak A3/Flex, ceea ce ii ofera flexibilitate sporita in productie, in linie cu cerintele in continua schimbare ale pietei.

Ilias Pliatsikas, General Manager Olympus Romania a declarat: “Pentru noi, calitatea este intotdeauna pe primul loc. De-a lungul anilor, am investit in inovatii tehnologice si de produs, pentru a le oferi cele mai bune produse lactate consumatorilor din Romania. Parteneriatul cu Tetra Pak si lansarea laptelui de capra in ambalajul Tetra Gemina Aseptic reflecta angajamentul nostru de a oferi lactate de inalta calitate.

Catalina Siriteanu, Operational Marketing Director in cadrul Tetra Pak completeaza: “Olympus este un producator cu adevarat inovator si suntem extrem de incantati sa lucram impreuna cu ei la dezvoltarea pietei lactatelor din lapte de capra in Romania. La Tetra Pak, incercam constant sa contribuim la introducerea de produse noi pe piata, deoarece stim ca romanii isi doresc mai multa diversitate in gust, design sau in beneficii functionale. De aceea, laptele de capra de la Olympus in noul ambalaj Tetra Gemina Aseptic va fi alegerea perfecta pentru multi consumatori care isi doresc sa adauge mai mult gust si savoare in viata de zi cu zi.”

Pentru mai multe informatii despre Olympus, va rugam sa vizitati www.olympusdairy.ro, iar pentru mai multe informatii despre ambalajele din carton Tetra Gemina® Aseptic, liniile de productie Tetra Pak si intreaga gama de produse, va rugam sa vizitati www.tetrapak.ro.

DESPRE OLYMPUS
Grupul Olympus este prezent in Romania din 1999. In ultimii 17 ani, a dezvoltat diverse programe de sprijinire a fermierilor romani, in efortul de a imbunatati metodele de crestere si ingrijire a animalelor, pentru a atinge standarde superioare de calitate in ceea ce priveste colectarea laptelui. In perioada 1999-2016, investitia totala a grupului Olympus in Romania s-a ridicat la 70 de milioane de euro.

Grupul de firme, detinut de o familie aflata la a treia generatie de producatori de lactate, are sediul in Trikala, Grecia, si opereaza in 34 de tari, inclusiv pe piete precum SUA, Germania si Italia. In prezent, detine cinci unitati de productie in Grecia, Bulgaria si Romania, care produc lactate si sucuri naturale.

Pentru mai multe informatii, accesati www.olympusdairy.ro si facebook.com/OlympusDairy.

DESPRE TETRA PAK
Tetra Pak este lider mondial in solutii de procesare, ambalare si distribuire a produselor alimentare lichide. Lucrand indeaproape cu clientii si furnizorii nostri, oferim produse sigure, inovatoare si in armonie cu protectia mediului inconjurator, care satisfac in fiecare zi cerintele consumatorilor din peste 170 de tari. Avand aproximativ 23.000 de angajati in peste 80 de tari, noi credem in asumarea cu responsabilitate a pozitiei de lider in industria de profil, pentru crearea unei cresteri profitabile in armonie cu protectia mediului inconjurator si cu o buna conduita sociala.

Motto-ul nostru, „PROTEJEAZA CE E BUN™”, reflecta viziunea noastra de a oferi alimente sanatoase si disponibile oriunde. Mai multe informatii despre Tetra Pak sunt disponibile pe www.tetrapak.ro.

Pregatirea campaniei de monta la ovine

monta ovineO etapa prioritara in tehnologia de crestere a ovinelor o constituie implementarea unor masuri specifice in domeniul reproductei, masuri care sa genereze obtinerea unui indice de natalitate ridicat, pentru a se asigura inlocuirea animalelor valorificate, reformate sau moarte, cat si cresterea numerica a efectivului.
In majoritatea judetelor din tara noastra, cresterea ovinelor reprezinta o traditie multiseculara, care ofera insemnate avantaje economice (materiale si financiare) rezultate din vanzarea de ovine vii, din activitati traditionale prin prelucrarea unor produse din lapte, carne, lana, cu un pronuntat caracter specific local sau regional (branzeturi sau alte sortimente din lapte si carne), ustensile pentru prelucrarea materilor prime (obiectele de inventar ale stanii), imbracaminte, ateliere de cojocarie, confectionarea palariilor traditionale, ateliere pentru tesaturi, articole artizanale, etc.

Avantajele economice pe care le ofera aceasta specie de animale, a determinat ca an de an dinamica efectivelor totale si de oi mame, sa aiba o evolutie constanta, cu unele cresteri naturale prin mentinerea in efectiv a mielutelor de inlocuire a reformelor, sau a animalelor vandute, moarte, disparute, etc.

Activitatea de reproductie la ovine se desfasoara in campanii organizate, sub supravegherea medicului veterinar si impune crescatorilor de ovine respectarea unor obligatii, in consens cu normele zootehnice si sanitare veterinare si se refera la:

    • Obligativitatea ca toate ovinele din exploatatie sa fie identificate si inregistrate in Baza Nationala de Date, in comformitate cu prevederile O.U.G. nr. 23 /2010, a Ordinului Presedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 40 / 2010, complectat cu Ord. 28 / 2011 si Ord. 48 / 2012, (implementarea procedurilor de identificare si inregistrare a animalelor);
    • Sistarea mulsului la oile mame cu minimum 3-4 saptamani inainte de monta pentru a se putea reface si a fi aduse in conditii optime de reproductie;
    • Asigurarea unei furajari imbunatatite, bogate in proteine si vitamine, care sa confere oilor o stare buna de intretinere;
    • Sa se asigure permanent sare bulgari si apa la discretie;
    • Asigurarea cu personal corespunzator din punct de vedere numeric si al cunostintelor tehnologice si de bunastare, inclusiv in manipularea oilor;
    • Efectuarea actiunilor sanitare veterinare specifice acestei perioade, prin:
        • examenul clinic privind starea de sanatate al intregului efectiv;
        • reformarea si eliminarea din lotul pentru reproductie a ovinelor imbatranite, neproductive, sau cu afectiuni cronice;
        • sacrificarea ovinelor reforma, cu exceptia celor destinate consumului familial, este admisa numai in abatoarele autorizate;
        • ovinele destinate sacrificarii trebuie sa fie crotaliate si insotite de documentul de miscare si certificat de sanatate;
        • vaccinarea anticarbunoasa la efectivele care nu au fost imunizate in campania de vaccinare;
        • efectuarea tratamentelor antiparazitare externe, prin imbaieri generale si interne in functie de rezultatul examenului de laborator emis dupa afluirea probelor de fecale recoltate.
    • Pregatirea berbecilor reproducatori prin:
        • efectuarea bonitarii caracterelor de rasa, origine, parametrii corporali, aptitudini, etc;
        • achizitionarea berbecilor de reproductie numai in baza documentului de miscare si a documentului de atestre a starii de sanatate a acestora;
        • hrana administrata zilnic berbecilor, sa fie echilibrata nutritiv, aditivata cu suplimente vitamino-minerale adecvate si cu un aport mai mare pe baza de cereale in aceasta perioada;
        • efectuarea examenului clinic, prelevarea de probe pentru supravegherea prin examen de laborator privind Brucella Melitensis si genotipizarea pentru Scrapie, conform programului stabilit de D.S.V.S.A. judeteana;
        • izolarea, castrarea si eliminarea din efectiv, obligatoriu a berbecilor seropozitivi, sau diagnosticati clinic cu orhiepididimita, pentru prevenirea transmiterii acestor boli.

In perioada montei este recomandat pasunatul numai pe racoare, dimineata cat mai devreme si seara tarziu (in functie de temperatura mediului ambiant).

Pentru monta naturala se repartizeaza 20-30 oi pentru un berbec tanar si 30-40 oi pentru un berbec adult, iar folosirea la monta a berbecilor se face prin rotatie asigurandu-se dupa 4 zile de activitate, 4 zile de repaus.

Crescatorii de ovine si asociatiile profesionale trebuie sa colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar pentru consultanta si sprijin de specialitate, sa permita monitorizarea starii de sanatate a animalelor din proprietate, precum si efectuarea actiunilor sanitare veterinare mentionate.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.