Proiect tip pentru realizarea unui adapost si a unei stane de oi (IV); Tehnocraţi şi politruci; Rase autohtone de ovine si…Oaia-viitorului. Povestea mielului gigant „Cap Negru de Teleorman”, care ajunge să cântărească la Paşte 25 de kilograme; OILE AUSTRIECE DE MUNTE SUNT FORTE BINE DE ADAPTAT LA CLIMA MONTANA CARE SE GASESTE SI IN ROMANIA

Stanile

In perioada de pasunat, in sistem gospodaresc de intretinere a oilor, sunt necesare amenajari demontabile pentru strangerea acestora pe timp de noapte.Stana trebuie sa cuprinda mai multe incaperi:

o incapere in care se fierbe laptele si se prepara mincarea ciobanilor numita fiebatoare;

o incapere unde se pastreaza si se matureaza casul numita celar sau caserie. Un spatiu intre fierbatoare si celar numit tinda sau comarnic, alaturi de aceasta se poate amenaja un dormitor pentru ciobani.

Stina este compusa din:

doua padocuri anexe;

ocolul mare;

ocolul mic sau cotar;

intre cele doua padocuri sau tarcuri se amplaseaza portile mici numite strungi care permit accesul la muls al oilor.

Mulsul manual este foarte raspandit, datorita transhumantei, distantelor mari fata de utilitati, dar asta nu trebuie sa impredice obtinerea unui lapte de calitate, care sa permita o valorificare buna a productiei.

Pentru acest lucru trebuie sa se aduca imbunatatiri asupra calitatii igienei mulsului.

Laptele de oaie trebuie sa fie curat din punct de vedere bacteriologic. Contaminarea se poate FACE in timpul si dupa realizarea mulsului, in timpul manipularii lui.

Principalele cauze ale contaminarii sunt:

recipientele in care se realizeaza mulsul de curatenie indoielnica;

absenta sau realizarea insuficiente a refrigerarii;

curatenia insuficiente a mamelelor, Prat, lina

minile nespalate ale mulgatorului;

contaminarea cu lina, piele, sau fecale, cu insecte, Prat;

infectii mamare.

Pentru a evita contaminarea laptelui, asa cum se cere si in tarile UE, solutia este destul de simpla si usor de realizat, urmarindu-se urmatoarele solutii:

amenajarea pe pasune a unei platforme betonata in panta, linga o sursa de apa, si care trebuie sa se poata spala dupa fiecare utilizare. Pe aceasta platforma se vor construi postura de muls si in spatiu de 2 ori mai mare decat spatiul de muls

Sa se asigure igiena ugerului prin dotarea stinelor cu prosoape umede sau servete de unica folosinta din hartie, impregnate cu substante dezinfevtante, in vederea obtinerii unui lapte de calitate.

Mulsul mecanic este facut in Sali de muls inde ugerul este igienizat, obtinindu-se unlapte curat, de calitate superioara. La un efectiv de 125 cap se recomanda 4-6 posturi de muls, unde fiecare animal primeste o ratie suplimentare de furaje concentrate.obtinindu-se productiimai Mari si datorita mecanizarii mulsului, acest sistem necesita oinvestitie mai costisitoare dar are avantaj numeroase privind:

calitatea laptelui mai buna;

scurtarea timpului de muls;

igiena laptelui se realizeaza mai usor.

Stinile trebuie sa indeplineasca anumite cerinte minime necesare pentru depozitarea laptelui, prepararea brinzeturilor, dar si pentru spalatul utilajelor.

Aceasta presupune sa se urmareasca sa aiba o mini instalatie de fabricare a brinzei care sa aiba autorizatie sanitare.

podeaua sa fie lavabila,din placi ceramice, rasini, ciment meted cu inclinatie spre sifon de 1%;

peretii lavabili Cu placi ceramice pina la 2 m inaltime, cel putin;

usi fabricate sau acoperite cu material lavabil;

sa aiba chiuveta, de preferat din otel inoxidabil de dimensiuni mar, cu apa curenta rece si calda, pentru spalarea ustensilelor utilizate la procesarea laptelui, spalarea instalatiilor, containerelor utilizate pa prepararea laptelui;

aerisire corespunzatoare si sistem de iluminare, ( ferestre sa se poata deschide, sa aiba dimensiuni de cel putin 1/8 din suprafata pardoselei si prevazute cu plase contra insectelor.)

Camera pentru procesarea laptelui

sa aiba dimensiune suficiente pentru a monta un boiler, o masa si o chiuveta;

sa aiba pardoseala lavabila cu inclinatie spre sifonul din pardosea; chiuveta , care sa asigure apa calda si rece, prevazuta cu pedala, sau comanda foto – electrica; sapun dezinfectant pentru mini, prosop de unica folosinta de hirtie, cos de hirtie acctionat cu pedala usi din material lavabila;

soba cu ventilatie in cazul incalzirii cu lemne;s

sursa de caldura, sau masina de abur cu ventilador daca daca se utilizeaza gaz,( conform normelor PSI; aerisirea si sistem de iluminare( ferestre care se pot deschide, cu dimensiuni de cel putin 1/8 din suprafata pardoselei);s

mase de lucru facute din material usor lavabil si adecvate contactului cu alimente( otel inoxidabil, marmura,matweriale plastice.

Camera pentru maturare brinzeturilor :

este suficient prezenta pardoselei lavabile;

pereti varuiti;

sa aiba o aerisire corespunzatoare;

depozitul pentru dezinfectanti;

toate utilajele si produsele care nu au legatura cu laptele si produsele cu care se lucreaza (echipamente pentru curatat, dezinfectanti, detergente) trebuie depozitate intr-un locas care se inchide si este situat aproape de laptarie.

Servicii de igiena

Trebuie sa intruneasca urmatoarele cerinte:

un trebuie sa comunice direct cu local de prelucrare;

sa existe un WC

sa aiba o chiuveta cu comanda manuala;

sa existe prosoape de hirtie de unica folosinta,sapun lichid.

Se pot folosi si utilitatile higienico – sanitare din casa de locuit, in conditiile in care nu sunt angajati;

Camera (vestiar) pentru imbracare.

Este imperios necesar sa existe o incapere in care hainele se schimba de dinainte si dupa lucru.

Si in vestiar sa se asigure un WC, lavabil si dezinfectabil.

Camera pentru vinzare

Pentru vinzarea directa catre client sunt necesare incinte cu pardosea lavabila, (gresie, ciment) si deasemenea peretii trebuie sa fie lavabili.

Tehnocraţi şi politruci

Amintiri din „Epoca de Aur”  – TEHNOCRAŢI ŞI POLITRUCI

La început anilor ‘60, când ing. Angelo Miculescu s-a întors în ţară, după un stagiu de un an în SUA, unde a fost trimis ca să cunoască agricultura americană la ea acasă, părea că s-a schimbat ceva în agricultura românească. S-a schimbat denumirea Gospodăriilor Agricole de Stat (GAS) şi a celor colective (CAP), denumiri importate de la sovietici, în Întreprinderi Agricole de Stat şi, respectiv, Cooperative Agricole de Producţie, iar fostele „secţii” au fost înlocuite cu „ferme”, conducătorii acestora căpătând denumirea de fermier.

În aceeaşi perioadă, porţile partidului au fost deschise pentru specialiştii de vârf ai României, formându-se, alături de clasa conducătoare a „politrucilor” şi cea a „tehnocraţilor”.
A fost, însă, doar o schimbare de faţadă, politrucii luând toate deciziile din economie, iar tehnocraţii fiind doar toleraţi, pentru îndeplinirea „sarcinilor” date de partid, dar purtau întotdeauna răspunderea pentru eşecuri, care de fapt nu le aparţineau, cât timp ei erau obligaţi la o obedienţă şi subordonare totală faţă de politruci.

Cu un astfel de politruc, ajuns director general în minister, am avut prin anii ‘50, o mică insubordonare. Îl însoţeam la un control într-o secţie zootehnică (maternitate de scroafe) şi m-a atenţionat că n-au făcut siloz de porumb, conform dispoziţiilor. I-am replicat că scroafele nu consumă siloz de porumb, dar l-am înfuriat că nu respect dispoziţiile primite, inspirate din tehnologiile sovietice, iar la următoarea şedinţă de lucru mi-a cerut sancţionarea. Când directorul întreprinderii regionale unde lucram (totuşi, un inginer cu „facultatea de doi ani de partid”) mi-a cerut explicaţii, i le-am dat, în sensul că sovieticii făceau siloz pentru porci numai din ştiuleţi, cocenii fiind însilozaţi separat, pentru taurine. Iar noi, neavând şi taurine, nu puteam aplica tehnologia sovietică. şi am rămas nesancţionat.

Aceeaşi nebunie a fost impusă, 30 de ani mai târziu, de către Ceauşescu, după o vizită în Germania. Acolo văzuse că producţia de porumb era însilozată în totalitate, fapt care i-a dat ideea unei mari cantităţi de porumb la hectar în România. Dar el n-a înţeles că germanii procedau astfel pentru că, datorită climatului nefavorabil, boabele de porumb nu ajungeau adesea la maturitate şi, de aceea, nu aşteptau recoltarea normală, la maturitate, a porumbului. A făcut o plenară pentru a schimba tehnologia porumbului şi a „încurajat” înregistrarea ca porumb boabe a întregii cantităţi de porumb însilozat. Şi astfel România a înregistrat, în acea perioadă, 60 milioane tone de cereale!

Dar nebunia nu s-a oprit aici. A continuat producerea paralelă a porumbului boabe, care era destinat predării la bazele de recepţie, pentru export. Iar când Ceauşescu aproba cotele lunare de cereale, se făcea că nu ştie că, de fapt, la producători, producţia de porumb boabe era reprezentată de porumbul siloz, şi ni-l repartiza nouă, pentru consum, la păsări şi porci. A fost o perioadă critică pentru zootehnia românească. Bietul ministru Miculescu se zbătea în şedinţele din „cabinetul” lui Ceauşescu să primească din baze porumb boabe adevărat. Ceauşescu era confuz în decizii, astfel că Miculescu, către sfârşitul acestei consfătuiri la nivel înalt, obişnuia să facă un rezumat al discuţiilor, spunând: „Tovarăşe secretar general, iată ce am înţeles noi” şi, în cuvinte bine alese, îi rezuma lui Ceauşescu propriile sale opinii, la care Ceauşescu, care nu pricepea capcana întinsă, conchidea: „Da, aşa am hotărât şi aşa să faceţi!” Şi astfel, reuşea să obţină o parte din ceea ce dorea, pentru că niciodată nu am avut furaje îndestulătoare la păsări.

Odată, la o astfel de conferinţă, Ceauşescu l-a întrebat pe Dr. Teujdea, directorul direcţiei sanitar-veterinare, de ce mor atâtea animale şi păsări, iar acesta i-a dat un răspuns neaşteptat: „De foame, tovarăşe secretar”. Iar când a fost contrazis de Ceauşescu, s-a sculat de pe scaun şi i-a spus: „Permiteţi-mi să vă aduc de la biroul meu dovada!”. Dar cum să i se permită aducerea dovezilor? Şi a fost schimbat din funcţie.

Şi nici tovarăşa Ceauşescu, de la cabinetul 2, nu era mai „brează”. La o „sărbătoare a recoltei”, unde era prezentă şi avicultura, printre altele cu un tip nou de baterie pentru găini ouătoare, aceasta a dat următoarele indicaţii preţioase:

„Vai, sărmanele păsări, le-aţi pus jgheaburile de apă şi de furaje în exteriorul cuştii, chinuindu-se ca să mănânce şi să se adape. Acestea trebuie puse în interiorul cuştii, pentru a fi la îndemâna păsărilor.”

I s-a răspuns, politicos şi cu respect, că ar fi risipite de găini sau infectate cu găinaţ. Tovarăşa a renunţat la idee, dar nu şi la grosimea scheletului bateriei: „Reduceţi la jumătate grosimea sârmelor de la podea, ca să facem economie de metal”. Şi s-a dat ordin la „Tehnometal”

Timişoara, care executa bateriile, să facă un prototip conform indicaţiilor. S-a executat şi introdus în producţie la Avicola Buftea. Experimentul a fost un dezastru: podeaua se rupea sub greutatea găinilor, acestea cădeau în fosa de dejecţii, unde întunericul nu permitea să li se descopere prezenţa, şi erau transformate, împreună cu dejecţiile, în „dejecţii uscate de pasăre (DUP).” A venit miliţia, a găsit găini lipsă şi l-a făcut răspunzător pe fermier. A trebuit să întocmesc un material cu explicarea fenomenului şi cu precizarea că experimentul a fost făcut la directiva „tovarăşei”, pentru ca miliţienii, de teamă în ceea ce se implică, să închidă dosarul.

Şi vă amintiţi de tovarăşul Iosif Banc? Probabil că da, pentru că circula o butadă: „Ştii un banc agricol?” şi când răspundeai „nu” se adăuga: „Iosif”.

Ei bine, Iosif Banc mi-a sugerat odată, într-o vizită făcută la o fermă de găini: „De ce facem baterii din metal și nu din lemn?”. Îl rodea, ca pe tovarăşa, aceeaşi nevoie de economisire a metalului!

Iar altădată, ca specialist în agricultură (a fost o perioadă ministru al Agriculturii) i-a sugerat lui Ceauşescu să creştem iepuri, „care se hrănesc doar cu paie şi cu frunze culese din pădure”. Iar Ceauşescu l-a chemat pe Ţârlea şi i-a dispus să crească un milion de iepuri, conform tehnologiei de hrănire Banc. Când programul de un milion de iepuri fusese deja pus pe hârtie, într-o noapte am fost chemat la Institutul de Economie Agrară, unde se făcuseră propuneri de reţete foarte sărace pentru iepuri, conform directivelor. La argumentele mele, mi se răspundea: „Aşa sunt directivele”. Cu mare greutate am îmbunătăţit nesemnificativ reţetele, care au fost reproduse, împreună cu reţetele pentru păsări, ca anexă la celebra Directivă 25/1985.

Dar cu reţetele pentru păsări problema a fost mult mai complicată. Am întocmit reţete care să asigure performanţele solicitate la puii de carne: 25 g spor mediu zilnic, 2,5 kg consum specific de furaje şi 5% pierderi. Dar când i-au fost prezentate tovarăşului Ceauşescu, a făcut o criză de nervi (spunea ministrul pentru zootehnie, ing. Petrache, că a simţit că-i plesnesc vasele de sânge din cap), pentru că în reţete se introdusese grăsime 3%, care, la cantitatea anuală de furaje, reprezenta cca 22 mii tone. („Să se ia din consumul populaţiei peste 2.000 vagoane de grăsime?”, urla Ceauşescu). Și i-a expediat pe participanţi să refacă reţeta.

Apoi, a chemat doi ingineri zootehnişti (unul de la CSP, altul de la Institutul de Economie Agrară) să întocmească reţete „ca în Germania”. Dar, deşi buni specialişti, aceştia habar nu aveau de nutriţia păsărilor. Şi, pe la miezul nopţii, am fost chemat la CSP (unde cei doi erau sechestraţi într-o cameră) ca să-i ajut. Spre norocul nostru, cei doi specialişti, cunoştinţe vechi de-ale mele, au acceptat propunerea mea de reţetă, mi-au mulţumit de sprijin şi m-au lăsat să merg acasă.

A doua zi, când am ajuns la minister, un consilier al ministrului mi-a spus să merg imediat la cabinetul lui Ceauşescu, unde se reiau discuţiile asupra reţetelor incriminate. Bobu şi Dăscălescu, aşezaţi deja, împreună cu echipa Ministerului Agriculturii, mă aşteptau doar pe mine şi pe Ceauşescu. Când li s-a comunicat că toată lumea este prezentă, a apărut şi Ceauşescu. A discutat mai întâi reţetele furajere la porci, vite, oi, iar când a venit rândul reţetelor pentru păsări, stăteam ca pe ghimpi. Din fericire pentru mine, în săliţă a intrat şeful de cabinet al lui Ceauşescu, care i-a reamintit că trebuie să meargă la aeroport, să-l întâmpine pe şeful statului pakistanez, Zia-ul-Haq. A mai avut timp să ne spună: „Şi iată acum care sunt reţetele nemţeşti pentru păsări”. A parcurs-o, dar, când a văzut cele 3% grăsime, fără să comenteze, s-a ridicat, spunând: „Deci să faceţi de acum încolo reţetele pentru păsări”. Şi sub această formă au fost redate în anexă la Decretul 50.

Dar niciodată nu le-am întocmit conform decretului emis de Ceauşescu. Pentru că secretarul general stabilea cantităţile de ingrediente furajere, şi niciodată nu admitea corelarea lor cu Decretul 50.

Noroc că au survenit evenimentele din decembrie 1989, care ne-au permis să facem reţete echilibrate şi să realizăm performanţe tehnice la care nici nu visam în aşa-zisa „Epocă de Aur – Ceauşescu”.

 

Oaia-viitorului. Povestea mielului gigant „Cap Negru de Teleorman”, care ajunge să cântărească la Paşte 25 de kilograme

Mieii din rasa de oaie ”Cap negru de Teleorman” sau Carabaşă de Teleorman sunt cunoscuţi ca fiind supermiei pentru că ajung  să depăşească chiar şi 25 de kilograme la vârsta de tăiere. Crescătorii din Teleorman au început deja să arvunească supermieii pentru masa de Paşte şi spun că nu au marfă suficientă, pentru cât de multe sunt comenzile. Kilogramul de carne se vinde cu 20 de lei. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Topul celor mai bogaţi muzicieni din Marea Britanie Primul post tv local din Deva a fost creat în 1990. Petru Meszaroş a f… Eugen Tomac: Traian Băsescu nu are cum să stea acasă şi să-şi crească … Oaia „Cap negru de Teleorman“, cunoscută şi sub denumirea de Carabaşa de Teleorman sau Ţigaia cap negru de Teleorman, este o oaie uriaşă, considerată rasa viitorului. Mieii sunt fătaţi cu 5-7 kilograme şi depăşesc cu mult dimensiunile obişnuite ale mieilor din alte rase, iar berbecii din rasa Carabaşa  sar de 100 de kilograme  la maturitate. În spatele acestei rase de oaie se regăsesc ani întregi de muncă şi un amplu proces de selecţie la care au participat mulţi ciobani din Teleorman. După ani în şir de selecţii, acum gospodăriile oierilor din Călineşti sunt populate cu specimene din rasa pură Carabaşa de Teleorman.   În prag de Paşte, ciobanii  în gospodăriile cărora se înmulţeşte rasa omologată în Teleorman se pregătesc să livreze ”marfa” către clienţi din întreaga ţară. Ciobanii spun că, de câţiva ani, supermieii sunt din ce în ce mai căutaţi.   20 de lei kilogramul   Dincă Oprea este un crescător de oi din Călineşti care a reuşit să strângă în gospodăria sa 150 de mioare din rasa Carabaşa de Teleorman. ”Oprim ce e de prăsilă , adică pe cele mai bune dintre mioare.  Pentru restul vin de la Constanţa, Iaşi, Focşani din toată ţara şi  cumpără. Îi vindem cu 20 de lei kilogramul”, spune crescătorul din Călineşti. Mieii din rasa Carbaşa de Teleorman sunt fătaţi la o greutate de 5-7 kilograme, adica atât cât cântăreşte un miel dintr-o rasă obişnuită la vârsta tăierii. În preajma Paştelui, un miel din rasa omologată în Teleorman ajunge la 25-30 de kilograme, ceea ce înseamnă că, la tăiere, cumpărătorul se alege cu 17 kilograme de carne pură.   ”Este o rasă mai bună decât restul raselor obişnuite. Mieii fătaţi  în ianuarie  au şi 15-17  kilograme tăiaţi. În viu, cântăresc 25-30 de kilograme. Au mai mare randament la carne. Sunt mai mari şi mai buni. Mielul dintr-o altă rasă, care se taie până în 6 kg e numai spumă de la 7-8 kg în sus înţelegi carnea. O ciorbă e altfel făcută dintr-un miel mai mare”, mai spune crescătorul. Mielul uriaş s-a obţinut în urma unui proces lung de selecţie   Dincă Oprea a primit deja arvună de la doritori şi în săptămâna premergătoare Sfintei Sărbători va trece la sacrificări. ” Ei vor mai creşte până la Paşte. Cresc foarte repede datorită proprietăţilor laptelui pe care îl primesc de la oaia mamă”, mai explică ciobanul. Supermieii din Teleorman au început să fie căutaţi de câţiva ani, după ce exemplarele din rasa pură s-au înmulţit şi ciobanii s-au îndurat să îi sacrifice. Vreme de ani buni, crescători nu au sacrificat mieii, oprindu-i pentru prăsilă. Abia acum , când au suficiente exemplare din noua rasă, îşi permit să vândă pentru tăiere, de Paşte. ” Avem clienţi care vin să cumpere pentru Paşte de câţiva ani. Revin şi anul acesta. Le convine şi preţul şi marfa ca atare şi ne caută mereu”, spune un alt crescător din Călineşti,  Baboi Cătălin.   Carne bună şi gustoasă care nu miroase   Rasa de oaie Cap Negru de Teleorman a fost omologată în 2010 de Ruxandra Joiţoiu,  preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine Teleorman. Specialistul care a lucrat la selectarea exemplarelor din gospodăriile ţăranilor teleormăneni  laudă carnea de miel din această rasă . ”E o carne foarte bună, perselată . Un astfel de miel are un randament mai mare la sacrificare. Toată lumea zice că abia aşteaptă să ia un miel din rasa asta. Este o carne foarte gustoasă. nu miroase. Pentru toamnă când pregătesc pastrama nici nu are gust de oaie, efectiv se topeşte în gură. Întotdeauna pentru Paşte sunt comenzi speciale. Nu au marfă, câtă cerinţă este”, spune Ruxandra Joiţoiu. Specialistul spune că secretul mărimii neobişnuite a  mieilor din rasa Carabaşa de Teleorman constă în proprietăţile laptelui cu care sunt hrăniţi : ” Rasa Carabaşa de Teleorman este  rasă bună şi de lapte,  şi de carne. Mamele sunt bune de lapte şi  în perioada cât alăptează au un spor de creştere extrardinar de bun. Ei, oricum, sunt fătaţi la o greutate mare, 5-7 kilograme şi cresc foarte repede”, mai spune specialistul în zootehnie. Rasa începe să se extindă şi în alte judeţe   Oile din rasa Carabaşa de Teleorman dau până la un litru de lapte pe zi şi au o greutate la maturitate de peste 80 de kilograme. Berbecii din rasa ” Cap negru de Teleorman” ajung să depăşească 100 de kilograme. Un miel de Paşte din această rasă ajunge  să aibă  o carcasă de de 15-17 kilograme . În Teleorman se găsesc, până în prezent, în evidenţele oficiale. 4.260 de exemplare de oi cap negru Noua rasă omologată a crescut în ultimii ani şi s-a extins din Teleorman în alte judeţe precum Ialomiţa sau Sibiu

Rase de ovine romanestiIn continuare vom prezenta caracteristicile raselor autohtone de ovine si indicii morfo-productivi de reproductie la populatiile din rasele Merinos de Palas, Tigaie, Turcana si Linia de Carne – Palas.

 

 

 

 

Rasa Merinos de Palas

Rase de ovine romanesti - Rasa de oi Merinos de PalasRasa Merinos de Palas s-a format la Oieria Palas in perioada anilor 1920-1965, avand la baza o populatie de oi, cu origine necunoscuta, majoritatea cu lana fina, adusa la Palas in anul 1919. Alti autori sustin ca la baza Merinosului de Palas, ar sta rasele Turcana si Tigaie incrucisate cu mai multe rase de tip Merinos. Adevarul pare a fi la mijloc, cu certitudine putandu-se spune ca oile aflate la Palas in acea perioada au fost incrucisate cu berbeci Merinos Rambouillet si Merinos Semiprecoce German (de Leutewitz) importati din Franta in anii 1926 si 1930 si respectiv din Germania in anii 1928 si 1940, metisii obtinuti constituind baza de formare a rasei.

Merinosul de Palas din acea perioada avea productii de lana in jurul a 5 kg cu lungimea suvitelor mai mica de 7 cm, finetea fibrelor 18-20 microni si greutatea corporala a oilor de 40-45 kg. Ca defecte se remarcau lungimea mica a suvitelor, extinderea insuficienta a lanii pe abdomen, membre si cap si randamentul lanii la spalare scazut. Pentru eliminarea acestor defecte, sporirea productiei de lana si marirea greutatii corporale s-a apelat la incrucisarea de infuzie, in anul 1953 aducandu-se la Palas 10 berbeci Merinos de Vest, 7 berbeci Merinos de Stavropol si 8 berbeci Merinos Caucazian (importati din fosta URSS). In urma incrucisarilor practicate, a izolarii reproductive si a selectiei a luat nastere actuala rasa Merinos de Palas, care a fost omologata in jurul anului 1960. Dupa anul 1970 s-au mai practicat incrucisari de infuzie cu Merinosul Australian pentru ameliorarea randamentului la spalare si a gradului de alb al lanii.

ISTORIA GENETICA A RASEI: Un efectiv de ovine poate fi considerat rasa daca a evoluat izolat reproductiv (relativ izolat) cel putin cinci generatii, de la data stabilirii combinatiei dorite de genotipuri (tipul dorit). Rasa Merinos de Palas – populatia de la ICDCOC Palas-Constanta a evoluat izolata reproductiv (relativ izolata) din anul 1940 pana in prezent, fiind deschisa reproductiv numai in perioada anilor 1955-1960 (cand s-a practicat infuzia cu rasele Merinos de Stavropol si Caucazian). In prezent Merinosul de Palas se aseamana genetic in proportie de 91,8% cu populatia omologata in 1960 si in proportie de 5,29% cu Merinosul Australian. Asemanarea genetica cu Merinosul Ramboillet si Semiprecoce German este zero, iar cu rasele Merinos de Stravropol si Caucazian este de 0,03% si respectiv 0,13%. Intervalul mediu intre generatii in perioada anilor 1930-2003 este de 4,09 ani cu variatii de la 3,65 ani la 4,52 ani in functie de filiatie, fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti si mai mare pe filiatiile mama-descendenti. Consangvinizarea totala a rasei a crescut de la valoarea de 2,75% in anul 1940 la valoarea de 7,24% in anul 1970 scazand apoi la valoarea de 2,03% in anul 2003. La rasa Merinos de Palas –populatia de la ICDCOC Palas-Constanta se poate spune, ca in decursul evolutiei acesteia, in mod sistematic s-a evitat practicarea imperecherilor inrudite.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: Greutatea corporala la miei depinde de sex, varsta si tipul de fatare. Masculii simpli au avut la fatare greutatea medie de 3,9 kg, iar femelele au avut 3,83 kg in timp ce la gemeni greutatea medie a fost de 3,65 kg la masculisi de 3,51 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala la mieii simpli a fost de 10,68 kg la masculi si de 10,55 kg la femele, iar la gemeni s-a incadrat intre limitele de 8,99-9,06 kg. La varsta de 8 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele 12,33-14,45 kg fiind in functie de sex si modul de alaptare a mieilor (unul sau mai multi pe oaie in lactatie).

Capacitatea de alaptare la oile Merinos de Palas depinde de numarul de miei alaptati fiind mai mare la oile cu gemeni. Aceasta a fost pe intreaga populatie studiata de 43,39 litri/oaie in prima luna de lactatie si 22,36 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

In perioada anilor 2006-2007 oile Merinos de Palas au avut fecunditatea de 96,71%, iar prolificitatea a avut valoarea de 122,38%. Datele prezentate sunt caracteristice rasei si comparabile cu cele prezentate de literatura de specialitate.

 

Linia de carne – Palas

Rase de ovine romanesti - Linia de carne PalasLinia s-a format prin incrucisarea raselor Ile de France si Merinos de Palas, urmata de izolare reproductiva si selectie in directia sporirii productiei de carne. In anul 1972 s-au importat din Franta si s-au adus la ICPCOC Palas-Constanta 10 berbeci si 20 oi din rasa Ile de France, primii metisi Ile de France x Merinos de Palas obtinandu-se in anul 1973. Incrucisarile efectuate cu rasa Ile de France au avut ca scop ameliorarea vitezei de crestere, sporirea capacitatii de conversie a hranei, imbunatatirea conformatiei, cresterea randamentului la sacrificare si a indicilor de calitate ai carcaselor. Urmare a performantelor mai bune realizate de produsii F1 comparativ cu Merinosul de Palas s-a procedat la obtinerea generatiei F2 din incrucisarea berbecilor F1 (50% Ile de France, 50% Merinos de Palas) cu oi F1. In paralel au fost obtinuti si produsi R1 (75% Ile de France, 25% Merinos de Palas). In succesiunea generatiilor care au urmat, s-au folosit la reproductie metisii F1, F2, R1 si produsii rezultati din toate combinatiile posibile dintre acestia avand ca obiective ale ameliorarii, sporul de crestere in greutate pana la varsta de 5-6 luni, greutatea corporala la varsta de 5-6 luni si conformatia corporala care trebuiau sa se apropie de cea a raselor de carne. Dupa anul 1983 populatia a fost inchisa reproductiv fiind sistate incrucisarile cu rasa Ile de France, procedandu-se la reproductia in sine a populatiei.

ISTORIA GENETICA A LINIEI: Coeficientul de izolare reproductiva a liniei a crescut progresiv de la valoarea de + 0,54 in anul 1976 la + 0,98 in anul 1999 si + 1 in 2003, valoare care se mentine si in prezent. In momentul de fata, Linia de Carne-Palas se aseamana genetic in proportie de 57% cu rasa Ile de France, 33% cu Merinosul de Palas, 5% cu rasa Suffolk si mai putin cu alte rase (cu prolificitate ridicata). Intervalul mediu intre generatii in perioada anilor 1989-2003 a fost de 3,74 ani fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti, ceea ce arata ca la aceasta linie berbecii au fost folositi la reproductie pana la varsta de maxim 4 ani. Consangvinizarea totala a liniei a crescut de la valoarea de 5,06% in anul 1989 la 18,62% in anul 2003, dar incestul a fost zero pe intreaga perioada a anilor 1989-2003. Cresterea consangvinizarii liniei arata ca in decursul evolutiei acesteia s-a urmarit pastrarea asemanarii genetice cu unii reproducatori valorosi cum au fost berbecii Ile de France nr.1318/1978 si 7012/1994. Linia de Carne-Palas intruneste majoritatea conditiilor pentru a fi omologata ca rasa noua de ovine.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE: Mieii masculi simpli au avut la fatare greutatea medie de 3,8 kg, iar femelele au avut 3,63 kg. La gemeni greutatea la fatare a fost de 3,35kg la masculi si de 3,09 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala s-a incadrat intre limitele 8,14-11,30 kg depinzand de sexul mieilor si modul de alaptare (ca simpli sau gemeni). La varsta de 8 saptamani greutatea medie a fost de 15,64-16,16 kg la femelele si masculii simpli si de 12,25-14,81 kg la femelele si masculii gemeni.

Pe intreaga populatie studiata capacitatea de alaptare a oilor a fost de 44,94 litri/oaie in prima luna de lactatie si de 25,12 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

In campania de monta si fatari 2006-2007 oile din Linia de Carne-Palas au avut fecunditatea de 45,97%, iar prolificitatea a fost de 126,57%.

 

Rasa Tigaie

Rase de ovine romanesti - Rasa TigaieTigaia isi are originea in specia de ovine salbatica-arkar (Ovis vignei arkar) care a fost domesticita la Sud-Est de Marea Caspica. Aceiasi autori arata ca stramosii rasei Tigaie isi au originea in Asia Mica unde ar fi existat o populatie de oi cu lana fina si uniforma. Legaturile comerciale intre porturile Asiei Mici si cele ale Marii Negre stabilite la sfarsitul ultimului mileniu inaintea erei noastre au favorizat patrunderea rasei Tigaie in Dobrogea.

Basorelieful de pe Columna lui Traian si de pe monumentul de la Adamclisi din Dobrogea confirma faptul ca rasa Tigaie exista in Dobrogea in anul cuceririi Daciei de catre romani (in jurul anului 100 e.n.). Din Dobrogea (dupa aceeasi autori) Tigaia a fost raspandita in Transilvania de catre mocanii care practicau transhumanta. Dupa alti autori rasa Tigaie este rasa pastorilor transhumanti din zona Carpatilor de Curbura (Sacele-Covasna), aceasta neexistand in Balcani si Asia Mica in ultimul mileniu dinaintea erei noastre, asa cum sustin alti autori. Pastorii romani transhumanti au dispersat din timpuri imemoriale rasa Tigaie in locurile de iernat din Lunca Dunarii si de pe malul Marii Negre, apoi in Sudul Ucrainei, in Rusia, in Bulgaria, in Slovacia si Cehia, in Voivodina si Campia Panoniei. In Turcia, rasa Tigaie a fost importata din Romania si in prezent este cunoscuta sub denumirea de Kivirgic.

Rasa Tigaie are un format corporal care se incadreaza in tipul mezomorf cu forme suficient de largi si adanci, avand o conformatie armonioasa si o constitutie robusta spre fina. Este o rasa de lapte-carne-lana. Lana este semifina (30-35 microni) de culoare alba, iar unele exemplare prezinta fibre colorate in cojoc; jarul de pe fata si membre poate avea culoarea bruna (Tigaia bucalae), ruginie (Tigaia ruginie), alba (Tigaia bela) sau alba cu pete brune sau ruginii. Exista si exemplare de culoare neagra (culoarea neagra este recesiva fata de culoarea alba). Berbecii au coarne mari (60-70 cm lungime) rasucite in una, doua spirale. Exista si berbeci ciuti sau cu coarne rudimentare (melci) acestia detinand o pondere de 3-4% din total efectiv. Oile sunt lipsite de coarne, dar exista o proportie de 16-18% din efectivul total care au coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.

RASA TIGAIE – POPULATIA DE LA SCDCOC REGHIN. Populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin provine dintr-o turma Tigaie achizitionata din sectorul particular din orasul Baraolt-Covasna imediat dupa infiintarea statiunii de la Reghin (in anul 1981). Aceasta turma de oi Tigaie a fost infuzata cu Rasa Germana cu Capul Negru in anul 1994 cand s-au folosit la reproductie 4 berbeci importati din Germania. Produsii F1 obtinuti s-au reprodus in sine concomitent practicandu-se incrucisari de reintoarcere pe Tigaie si incrucisari intre produsii din toate tipurile, incepand cu anul 2000 populatia obtinuta fiind izolata reproductiv. Se estimeaza ca in prezent dupa doua generatii de izolare reproductiva, populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin se aseamana genetic in proportie de 10-12% cu Rasa Germana cu Capul Negru si in proportie de 88-90% cu Tigaia de Baraolt.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: Greutatea corporala la miei a fost de 4,38 kg la masculi simpli si de 4,15 kg la femelele simple, iar la gemeni greutatea corporala a fost de 3,85 kg la masculi si de 3,58 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele de 7,33-9,50 kg fiind dependenta de sexul mieilor si modul cum au fost alaptati (ca simpli sau ca gemeni). La varsta de 8 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele de 11,2-14,81 kg.

Capacitatea de alaptare medie a oilor in prima luna de lactatie a fost de 29,79 litri/cap, iar in luna a doua oile au produs 22,41 litri/cap.

Comparativ cu datele de literatura de specialitate care dau pentru rasa Tigaie pe intreaga perioada de lactatie productia totala medie de lapte de 80-90 litri/oaie, populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin pare a avea o productie mai mare (52,2 litri/cap in 60 zile de lactatie).

In sezonul de monta si fatari 2006-2007 oile Tigaie din populatia de la SCDCOC Reghin au realizat fecunditatea de 97,42%, iar prolificitatea a avut valoarea de 118,54%. Cresterea semnificativa a prolificitatii comparativ cu valoarea medie de 105% pentru rasa Tigaie se datoreaza infuziei cu rasa Germana cu Cap Negru (Deutche Schwartzkopfiges).

 

Rasa Turcana

Rase de ovine romanesti - Rasa TurcanaRasa Turcana este cea mai veche si mai raspandita rasa in Romania. Originea rasei Turcana nu se cunoaste cu precizie. Dupa unii autori rasa Turcana deriva din specia salbatica Ovis vignei arkar. Dupa N.Teodoreanu, oaia Turcana a fost domesticita in vremurile preistorice in Muntii Carpati, de unde s-a raspandit in toata Europa prin transhumanta. Dupa C.Draganescu, in tarile din Europa Centrala (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Romania), din Balcani (Serbia, Croatia, Macedonia. Albania, Bulgaria, Turcia europeana) si sudul Europei de rasarit (Moldova, Ucraina, Rusia), se intalnesc trei-patru grupe de oi de origine romaneasca, ce formeaza majoritatea raselor autohtone din aceasta zona geografica vasta. Aceste grupe sunt: Grupa raselor Valahe (Zackel); grupa raselor Tigaie, grupa raselor Valahe cu coarne in tirbuson (Ratca) si grupa raselor Karnabat si Ruda.

Grupa raselor Valahe (Zackel)

In 7 tari cum sunt Grecia, Serbia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ucraina si Rusia rasele locale sau unele rase locale se numesc Valaha, dar in aceste tari este ignorata legatura intre cuvintele Valah si Roman, se evita sa se confirme ca aceste rase sunt de origine romaneasca.

In Romania aceasta grupa de rase este denumita Turcana (incepand cu secolul XIX-lea). B.P.Hasdeu in 1873 presupune ca acesta este un cuvant vechi de origine indo-europeana in forma lui primara-sturca, avand intelesul de oaie si capra. Denumirea Turcana a fost folosita in Bulgaria pana acum 80 ani (cand s-a renuntat la ea) pentru rasa Svistov.

In centrul Moldovei, in Basarabia (Republica Moldova) si Ucraina pentru Turcana se foloseste denumirea de Tusca. Aceasta este o subpopulatie distincta din grupa raselor Turcana.

ORIGINEA RASELOR VALAHE (TURCANA): Anumiti autori sustin ca aceste rase deriva din vechea oaie Scito-Dacica a carei imagine apare pe Columna lui Traian. Draganescu C., arata ca oile Valahe isi au originea in vechea oaie scitica care traia in estul Europei in anii 400 inainte de Hristos. Din aceasta oaie veche scitica s-au desprins doua filiatii: oaia Geto-Tracica si Oaia veche din Spania.

Din oile Geto-Tracice deriva populatiile din rasa Turcana de talie mai mica cu lana mai scurta si productii mici, in general sedentare. Printre acestea se numara Tusca din Moldova si Ucraina, Turcana Brumarie, unele populatii din Muntii Apuseni si unele rase din Balcani.

Din oile vechi spaniole (Lacha si Chura) deriva Turcana transhumanta de Sibiu. Populatiile din rasa Turcana transhumanta sunt de talie si greutate corporala mare si au productii mai mari decat Turcana din prima grupa. Explicatia prezentei Turcanei tranhumante de origine spaniola in Carpati, poate fi aceea ca romanii dupa cucerirea Daciei, au adus aici aceste oi impreuna cu pastorii transhumanti, care sa colonizeze noile teritorii cucerite.

CARACTERE DE RASA: In general se poate spune ca Turcana (grupa de rase) face parte din grupa oilor cu lana mixta (amestec de fibre groase si lungi si fibre scurte si fine-puf). Lana este buna pentru covoare si mai putin buna pentru confectii. Oile au coada lunga pana sub jarete sau pana la pamant. Berbecii au coarne mari purtate lateral, rasucite in 1-2 spirale. Oile sunt ciute dar exista anumite populatii in care oile au coarne mici sau o anumita parte din oi au coarne (15-20%). Multe populatii Turcana au aptitudini pentru mers (Turcana transhumanta de Sibiu, Novaci Vaideeni) si productii bune de lapte. Productia de carne la toate populatiile lasa de dorit in special cand este vorba de calitatea carcaselor (care se incadreaza in mare majoritate in clasa P dupa grila europeana „SEUROP”). Toate populatiile Turcana se remarca prin capacitatea ridicata de adaptare la conditii adverse de mediu, rezistenta sporita la boli microbiene si la parazitoze locale si capacitate ridicata de valorificare a furajelor fibroase si grosiere.

Rasa Turcana – Populatia de la SCDCOC Caransebes

Deriva din Turcana Creata de Caransebes infuzata cu Turcana transhumanta de Poiana Sibiului in perioada 1982-1996. Populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes este izolata reproductiv de circa trei generatii. Comparativ cu Turcana transhumanta de Sibiu, oile de la SCDCOC Caransebes sunt de talie si greutate corporala mai mici, dar au productie de lapte ceva mai mare. Populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes este bine adaptata la conditiile de mediu din zona, unde valorifica bine iarba si furajele fibroase si grosiere.

INSUSIRILE MORFO – PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: La fatare mieii masculi au avut greutatea corporala medie de 3,9 kg, iar femelele au realizat 3,72 kg. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala medie a fost de 9,26 kg la masculi si de 8,39 kg la femele, iar la 8 saptamani masculii au avut 14,57 kg, iar femelele 13,36 kg.

Oile Turcana au avut capacitatea de alaptare in prima luna de lactatie de 27,53 litri lapte/cap, iar in luna a doua au produs in medie 23,30 litri lapte/cap.

In campania de monta si fatari 2006-2007 populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes a avut fecunditatea de 96,95%, iar prolificitatea a fost de 107,17%.

Se poate spune ca populatia susmentionata este reprezentativa pentru rasa Turcana crescuta in zona de influenta a SCDCOC Caransebes.

OI NEGRE DE GERMANIA

GREUTATE FEMELA 60 KG
MASCUL 80 KG

FATARI : DIN 8 IN 8 LUNI CATE 2 MIEI

NU TREBUIE MULS DAR TREBUIE TUNS

CARNE NU ARE MIROSUL DE CARNE DE OI

PRET 300 EURO + TVA

TEL 0770/354047

OILE DORPER

OILE DORPER PROVIN INITIAL DIN AFRICA DAR SE CRESC DEJA DE MAI MULT DE 20 DE ANI IN EUROPA. OILE DORPER AU O PROLIFICITATE MARE SI FATA IN 2 ANI DE 3 ORI.
DE REGULA SE FATA CATE 2 PANA IN 4 MIEI PE FATARE.
OILE DORPER NU TREBUIESC TUNSE SI MULSE.OILE DORPER POT AJUNGE LA O GREUTATE DE CA 150 KG.

PRET 500 EURO + TVA

TEL 0770/354047 

OILE AUSTRIECE DE MUNTE

OILE AUSTRIECE DE MUNTE SUNT FORTE BINE DE ADAPTAT LA CLIMA MONTANA CARE SE GASESTE SI IN ROMANIA IN UNELE ZONE.
OI AUSTRIECE DE MUNTE AU O PROLIFICITATE DE 200 – 250%
MIEI DE 4-6 LUNI AJUNG LA O GREUTATE INTRE 35 SI 50 KGBerbec: 70-120 kg ,
Femele: 60-100 kg
Spor de crestere 350g /zi
Prima fatare: 14 LUNI
GREUTATE BERBEC DUPA UN AN: min. 70 kg
GREUTATE OIA DUPA UN AN: min. 60 kg
BERBECI MATURE:120 kg
OI MAME: 90kg

PRET 400 EURO + TVA

TEL 0770/354047  

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.