Proiect tip pentru realizarea unui adapost si a unei stane de oi (I); Creste interesul pentru oaia de Camerun; Tendinte si realizari in ameliorarea productiei de carne la ovine in Romania; Principalele categorii comerciale de carne de oaie;

adapost_pentru_oi

Elemente functionale in proiectarea adaposturilor

Pentru a proiecta o constructie destinata cresterii si exploatarii ovinelor trebuie sa se tina seama de de interactiunea mai multor factori care influenteaza conditiile de confort, in asa fel incat animalele sa poata sa-si manifeste intregul potential productiv iar exploatatia sa devina rentabila.

Din punct de vedere tehnic, gradul de mecanizare a proceselor de munca influenteaza proiectarea constructiilor si instalatiilor aferente, avand efect benefic asupra nivelului de productie, dar si asupra imbunatatirii conditiilor de munca a ingrijitorilor, ducand astfel la rentabilitatea exploatatiei.

In procesul de proiectare se urmareste:

Functionalitatea cladirilor, care trebuie sa satisfaca procesele de productie sa asigure conditii de bunastare, a animalelor sa usureze in acelasi timp munca fermierilor.

Caracteristicile primare de care trebiue sa se tina seama la intocmirea unui proiect sunt:

numarul de animale;

sistemul de exploatare;

orientarea productiei;

durata ciclului de productie;

disponibilitatea resurselor vegetale;

tipul de furajare, sistemul de adapare;

organizarea interioara;

dotarile aferente.

In general dimensiunile unei ferme, si ale adapostului, in particular, precum si structura elementelor de inchidere(usi, pereti, pardoseli), modul de compartimentare interioara se aleg astfel incit sa asigure:

ambianta sanatoasa animalelor;

desfasurarea proceselor de productie in conditii impuse;

sa respecte normele legale in vigoare.

Conditii ambientale

Alaturi de furajare corespunzatoare, spatiile necesare de intretinere , este necesar sa se ia in considerare toti factorii care asigura starea climatica a mediului ambiant precum:

Temperatura este factor important, deoarece influenteaza majoritatea factorilor de microclomat. Este cuprinsa intre 0-29 grade Celsius, ceea ce permite construirea de saivane semideschise. Aceasta limita larga a variatiei de temperatura fiind in strinsa legatura cu satrea fiziologica si de intretinere a oilor, de rezervele corporale;

Umiditarea relativa, variaza in funcie aerul admosferic dar si in functie de temperatura , atat vara cat si iarna.;

Iluminarea naturala este facuta prin ferestre si luminatoare, dimensionate si amplasate corect. Astfel trebuie sa se asigure un coeficient de virare cuprins intre 1/15 sau 1/20( un m2 de geam la 15-20 m2 pardosea. Acest coeficient fiind considerat suficient pentru buna desfasurare, in conditii normale ale proceselor de productie. Ferestrele se vor amplasa de regulape peretii longitudinali, pe directia N-S, ferite de vinturile predominante, cu orientare sudica. Raportul dintre ferestrele de pe latura cu expozitie sudica fata de cea nordica se recomanda a fi 2/1;

Curentii de aer care par ca urmare a deplasarii aerului datorita diferentelor de temperatura si presiune ;

La adaposturile semideschise ventilatia interioara se realizeaza prin deschideri in peretii adapostului, de regula seamplasate in partea din fata a constructiei. La adaposturile inchise admisia aerului curat se FACE in prize izolate in perete ( gauri), iar evacuarea aerului viciat din interior se FACE prin cosuri la coama(hornuri cu deschidere in acoperis).

Calitarea aerului din adapost trebuie pastrata prin indepartarea noxelor produse de animale, din dejectii sau furaje printr-o ventilatie permanenta;

Evacuarea dejectiilor se face manual sau mecanic,in functie de dimensiunile adapostului, usile acestuia si in functie de dotarea fermei cu cu utilaje necesare pentru aceasta lucrare.

Platforma de gunoi este necesara pentru orice tip de de ferma construita cu pereti si fund din beton, folosita pentru depozitarea si fermentarea gunoiului, in vederea combaterii poluarii mediului inconjurator. Se va avea in vedere ca de la 100 de cap. oi rezulta o cantitate de 125 to de dejectii. Aceste dejectii detén o putere de fertilizare a solului de 1.5 ori mai mare decat cele ale bovinelor., datorita continutul in elemente chimice ( azot, potasio, fosfor , magneziu, etc.).

Categorie animale

Oi pentru lapte

– cu cojoc

– tunse

Oi in maternitate

Oi pentru carne

– cu cojoc

– tunse

Miei sugari

Tineret pina la un an

Tineret peste un an

Berbeci

– in turme

– in boxe

Temperaturi interioara

Iarna

3 – 5

10

8 – 14

3 – 5

10

14

12

12

5 – 8

10

Temperaturi interioara

Vara

21

21 – 25

21 – 25

21

21 – 25

21 – 25

21

21

21

21


Categorie animale

Oi pentru lapte

– cu cojoc

– tunse

Oi in maternitate

Oi pentru carne

– cu cojoc

– tunse

Miei sugari

Tineret pina la un an

Tineret peste un an

Berbeci

– in turme

– in boxe

Umiditate relativa

%

70 – 80

70 – 80

60 – 70

70 – 80

70 – 80

60 – 70

60 – 70

70 – 80

70 – 80

70 – 80

Volum de aer static

m3/cap

2.5 – 3

2.5 – 3

3 – 5

2.5 – 3

2.5 – 3

1.5 – 2

1.5 – 2

1.5 – 2

3 – 5

3 – 5


Categorie animale

Oi pentru lapte

– cu cojoc

– tunse

Oi in maternitate

Oi pentru carne

– cu cojoc

– tunse

Miei sugari

Tineret pina la un an

Tineret peste un an

Berbeci

– in turme

– in boxe

Viteza aerului

m/s

< 1

< 0.5

0.2

< 1

< 0.5

0.2

0.2 – 0.5

< 1

< 1

< 0.5

Principalele categorii comerciale de carne de oaie

carne 04 1a7b85c966 resizeCategoriile comerciale de came solicitate de consumatori sunt mielul crud de lapte, mielul ingrasat de 100 de zile, tineret ingrasat pana la 35-40 kg si ovine adulte reconditionate ingrasate.

Carnea de miel crud de lapte provine de la mieii in varsta de 45-55 de zile, in greutate vie de 12-14 kg, din diferite rase. Sub raport calitativ, aceasta carne contine insa o cantitate mare de apa si de proteina nematurata. Din punct de vedere al eficientei, sacrificarea acestor miei este neeconomica, daca tinem seama ca prin ingrasarea lor timp de 3-4 luni se poate obtine un spor mediu de 20-25 kg carne si calitativ mai buna, care, la nivelul intregii tari, ar insemna cateva zeci de mii de tone in plus.

Carnea de miel de 100 de zile provine de la produsii in greutate de 20-25 kg, crescuti pe baza laptelui matern si a suplimentului de concentrate. Sacrificarea acestora este mai economica si, calitativ, carnea lor este mai buna decat a mieilor cruzi.

Carnea de tineret ingrasat este cea mai solicitata, deoarece are o pondere mai mare de musculatura in carcasa (cea 80%) si este de cea mai buna calitate. Ea provine, de regula, din surplusul de berbecuti ingrasati in sistem industrial in complexe si sacrificati la greutatea medie de cea 35 – 40 kg si la varsta de 5-6 luni, in functie de rasa si de tehnologia utilizata.

Carnea de ovine adulte provine, de regula, de la animalele in varsta, reformate si apoi ingrasate pe pasune si cu finisare (35-40 de zile) in sistem industrial (la adapost, cu fan si concentrate), in vederea imbunatatirii insusirilor gustative si cresterii greutatii lor corporale. Din aceasta categorie fac parte si carnea ovinelor in varsta de 1-5 ani ingrasate in sistem industrial (intensiv), solicitata la export in special de unele tari orientale, precum si carnea de batal tanar si adult, care insa nu se mai bucura de |irea mare solicitare in ultimul timp, datorita continutului mai ridicat de grasime.

Tendinte si realizari in ameliorarea productiei de carne la ovine in Romania

Ovine de carneIn data de 19 octombrie 2013, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru cresterea ovinelor si caprinelor Palas Constanta impreuna cu Asociatia Crescatorilor de Ovine din Dobrogea au organizat conferinta Crescatorilor de ovine pentru carne din Romania cu tema „Tendinte si realizari in ameliorarea productiei de carne la ovine in Romania”.

 

 

 

La conferinta au participat, din partea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, secretarul de stat Dumitru Daniel Botanoiu, impreuna cu reprezentanti ai Directiei de Organizari de Piata in Sectorului Zootehnic, reprezentanti ai Agentiei Nationale de Ameliorare si Reproductie in Zootehnie, precum si reprezentanti ai institutiilor publice locale.

S-au prezentat rezultatele privind ameliorarea productiei de carne si crearea rasei de ovine specializate, precum si o prognoza a efectivelor si productiei de carne de ovine in Romania in perioada 2014-2020-2030.

Au avut loc schimburi de idei asupra viitorului raselor de carne de ovine pe plan mondial, european si national, respectiv evolutia acestora ca efective si productii obtinute si oferite pe piata.

Conferinta s-a incheiat cu vizitarea Expozitiei pentru carne, ce a prezentat un real interes pentru viitorul sectorului in Romania.

Creste interesul pentru oaia de Camerun

oi-camerum resizeDaca la rasa Merinos scade interesul, in saivanele ciobanilor s-ar putea impune, in perioada urmatoare oile de Camerun, care desi provin din Africa, sunt crescute in Europa de peste  30 de ani.

Oile de Camerun sunt usor de crescut, nu sunt pretentioase si se adapteaza foarte bine la clima din Romania. Ele se inmultesc in 2 ani de 3 ori si nu se mulg. Mieii de Camerun cresc repede, se inmultesc forte bine si au nevoie doar de putin furaj (un consum mai mic fata de oile romanesti). Deasemene, sunt rezistente la orice climat. Pot fi tinute pe pasune dar si pe stabulatie. Nu au nevoie de grajd, le trebuie doar un saivan. Carnea oilor de Camerun nu are mirosul de oi si are colesterol foarte redus, fiind o „carne dietetica”. Un alt lucru inedit, berbeci de oi de Camerun stau pe toată perioada anului cu femelele.

Deocamdata, sunt doar efective mici de oi Camerun in judetele Arad, Timis, Cluj, Sibiu, etc., mai mult crescute experimental sau sub forma de hobby.

Blacknose Valais, cele mai frumoase oi din lume

tumblr m2jsryKgEB1rqf5leo1 500Blacknose Valais este o rasa de oi din Elvetia, crescuta in special pentru carne, si care in Germania, se mai numesc Schwarznasenschaf Walliser.

tumblr mgeehk7buo1qzya49o1 500

Oamenii spun ca aceste oi sunt cele mai dragute animale de pe pamant alaturi de ursuletii Panda. Oile sunt crescute in special in regiunile muntoase ale Alpilor. Lana lor are o textura aspra, si este de culoare alba. Une manson negru de lana le acopera nasul, ochii si urechile care le da un aspect dragalas. Unele animale au, de asemenea, un mic smoc de lana neagra la picioare. Berbecii adulti au coarne, care in unele cazuri sunt plate sau in spirala.

Oile din rasa Blacknose Valais, au un club al fanilor pe Facebook, intitulat “Blacknose Sheep US FanClub”. Blacknose Valais, sunt cunoscute si crescute de mult. Se spune ca prima mentionare dateaza din anul 1400 î.Hr. Este o rasa care poate supravietui fara probleme in cele mai grele conditii in zonele montane stancoase. Fiecare oaie cantareste intre 80 si 100 kilograme, si produce circa 4 kilograme de lana pe an.

Rasele romanesti de ovine

Rase de ovine romanestiIn continuare vom prezenta caracteristicile raselor autohtone de ovine si indicii morfo-productivi de reproductie la populatiile din rasele Merinos de Palas, Tigaie, Turcana si Linia de Carne – Palas.

 

 

 

 

Rasa Merinos de Palas

Rase de ovine romanesti - Rasa de oi Merinos de PalasRasa Merinos de Palas s-a format la Oieria Palas in perioada anilor 1920-1965, avand la baza o populatie de oi, cu origine necunoscuta, majoritatea cu lana fina, adusa la Palas in anul 1919. Alti autori sustin ca la baza Merinosului de Palas, ar sta rasele Turcana si Tigaie incrucisate cu mai multe rase de tip Merinos. Adevarul pare a fi la mijloc, cu certitudine putandu-se spune ca oile aflate la Palas in acea perioada au fost incrucisate cu berbeci Merinos Rambouillet si Merinos Semiprecoce German (de Leutewitz) importati din Franta in anii 1926 si 1930 si respectiv din Germania in anii 1928 si 1940, metisii obtinuti constituind baza de formare a rasei.

Merinosul de Palas din acea perioada avea productii de lana in jurul a 5 kg cu lungimea suvitelor mai mica de 7 cm, finetea fibrelor 18-20 microni si greutatea corporala a oilor de 40-45 kg. Ca defecte se remarcau lungimea mica a suvitelor, extinderea insuficienta a lanii pe abdomen, membre si cap si randamentul lanii la spalare scazut. Pentru eliminarea acestor defecte, sporirea productiei de lana si marirea greutatii corporale s-a apelat la incrucisarea de infuzie, in anul 1953 aducandu-se la Palas 10 berbeci Merinos de Vest, 7 berbeci Merinos de Stavropol si 8 berbeci Merinos Caucazian (importati din fosta URSS). In urma incrucisarilor practicate, a izolarii reproductive si a selectiei a luat nastere actuala rasa Merinos de Palas, care a fost omologata in jurul anului 1960. Dupa anul 1970 s-au mai practicat incrucisari de infuzie cu Merinosul Australian pentru ameliorarea randamentului la spalare si a gradului de alb al lanii.

ISTORIA GENETICA A RASEI: Un efectiv de ovine poate fi considerat rasa daca a evoluat izolat reproductiv (relativ izolat) cel putin cinci generatii, de la data stabilirii combinatiei dorite de genotipuri (tipul dorit). Rasa Merinos de Palas – populatia de la ICDCOC Palas-Constanta a evoluat izolata reproductiv (relativ izolata) din anul 1940 pana in prezent, fiind deschisa reproductiv numai in perioada anilor 1955-1960 (cand s-a practicat infuzia cu rasele Merinos de Stavropol si Caucazian). In prezent Merinosul de Palas se aseamana genetic in proportie de 91,8% cu populatia omologata in 1960 si in proportie de 5,29% cu Merinosul Australian. Asemanarea genetica cu Merinosul Ramboillet si Semiprecoce German este zero, iar cu rasele Merinos de Stravropol si Caucazian este de 0,03% si respectiv 0,13%. Intervalul mediu intre generatii in perioada anilor 1930-2003 este de 4,09 ani cu variatii de la 3,65 ani la 4,52 ani in functie de filiatie, fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti si mai mare pe filiatiile mama-descendenti. Consangvinizarea totala a rasei a crescut de la valoarea de 2,75% in anul 1940 la valoarea de 7,24% in anul 1970 scazand apoi la valoarea de 2,03% in anul 2003. La rasa Merinos de Palas –populatia de la ICDCOC Palas-Constanta se poate spune, ca in decursul evolutiei acesteia, in mod sistematic s-a evitat practicarea imperecherilor inrudite.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: Greutatea corporala la miei depinde de sex, varsta si tipul de fatare. Masculii simpli au avut la fatare greutatea medie de 3,9 kg, iar femelele au avut 3,83 kg in timp ce la gemeni greutatea medie a fost de 3,65 kg la masculisi de 3,51 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala la mieii simpli a fost de 10,68 kg la masculi si de 10,55 kg la femele, iar la gemeni s-a incadrat intre limitele de 8,99-9,06 kg. La varsta de 8 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele 12,33-14,45 kg fiind in functie de sex si modul de alaptare a mieilor (unul sau mai multi pe oaie in lactatie).

Capacitatea de alaptare la oile Merinos de Palas depinde de numarul de miei alaptati fiind mai mare la oile cu gemeni. Aceasta a fost pe intreaga populatie studiata de 43,39 litri/oaie in prima luna de lactatie si 22,36 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

In perioada anilor 2006-2007 oile Merinos de Palas au avut fecunditatea de 96,71%, iar prolificitatea a avut valoarea de 122,38%. Datele prezentate sunt caracteristice rasei si comparabile cu cele prezentate de literatura de specialitate.

 

Linia de carne – Palas

Rase de ovine romanesti - Linia de carne PalasLinia s-a format prin incrucisarea raselor Ile de France si Merinos de Palas, urmata de izolare reproductiva si selectie in directia sporirii productiei de carne. In anul 1972 s-au importat din Franta si s-au adus la ICPCOC Palas-Constanta 10 berbeci si 20 oi din rasa Ile de France, primii metisi Ile de France x Merinos de Palas obtinandu-se in anul 1973. Incrucisarile efectuate cu rasa Ile de France au avut ca scop ameliorarea vitezei de crestere, sporirea capacitatii de conversie a hranei, imbunatatirea conformatiei, cresterea randamentului la sacrificare si a indicilor de calitate ai carcaselor. Urmare a performantelor mai bune realizate de produsii F1 comparativ cu Merinosul de Palas s-a procedat la obtinerea generatiei F2 din incrucisarea berbecilor F1 (50% Ile de France, 50% Merinos de Palas) cu oi F1. In paralel au fost obtinuti si produsi R1 (75% Ile de France, 25% Merinos de Palas). In succesiunea generatiilor care au urmat, s-au folosit la reproductie metisii F1, F2, R1 si produsii rezultati din toate combinatiile posibile dintre acestia avand ca obiective ale ameliorarii, sporul de crestere in greutate pana la varsta de 5-6 luni, greutatea corporala la varsta de 5-6 luni si conformatia corporala care trebuiau sa se apropie de cea a raselor de carne. Dupa anul 1983 populatia a fost inchisa reproductiv fiind sistate incrucisarile cu rasa Ile de France, procedandu-se la reproductia in sine a populatiei.

ISTORIA GENETICA A LINIEI: Coeficientul de izolare reproductiva a liniei a crescut progresiv de la valoarea de + 0,54 in anul 1976 la + 0,98 in anul 1999 si + 1 in 2003, valoare care se mentine si in prezent. In momentul de fata, Linia de Carne-Palas se aseamana genetic in proportie de 57% cu rasa Ile de France, 33% cu Merinosul de Palas, 5% cu rasa Suffolk si mai putin cu alte rase (cu prolificitate ridicata). Intervalul mediu intre generatii in perioada anilor 1989-2003 a fost de 3,74 ani fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti, ceea ce arata ca la aceasta linie berbecii au fost folositi la reproductie pana la varsta de maxim 4 ani. Consangvinizarea totala a liniei a crescut de la valoarea de 5,06% in anul 1989 la 18,62% in anul 2003, dar incestul a fost zero pe intreaga perioada a anilor 1989-2003. Cresterea consangvinizarii liniei arata ca in decursul evolutiei acesteia s-a urmarit pastrarea asemanarii genetice cu unii reproducatori valorosi cum au fost berbecii Ile de France nr.1318/1978 si 7012/1994. Linia de Carne-Palas intruneste majoritatea conditiilor pentru a fi omologata ca rasa noua de ovine.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE: Mieii masculi simpli au avut la fatare greutatea medie de 3,8 kg, iar femelele au avut 3,63 kg. La gemeni greutatea la fatare a fost de 3,35kg la masculi si de 3,09 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala s-a incadrat intre limitele 8,14-11,30 kg depinzand de sexul mieilor si modul de alaptare (ca simpli sau gemeni). La varsta de 8 saptamani greutatea medie a fost de 15,64-16,16 kg la femelele si masculii simpli si de 12,25-14,81 kg la femelele si masculii gemeni.

Pe intreaga populatie studiata capacitatea de alaptare a oilor a fost de 44,94 litri/oaie in prima luna de lactatie si de 25,12 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

In campania de monta si fatari 2006-2007 oile din Linia de Carne-Palas au avut fecunditatea de 45,97%, iar prolificitatea a fost de 126,57%.

 

Rasa Tigaie

Rase de ovine romanesti - Rasa TigaieTigaia isi are originea in specia de ovine salbatica-arkar (Ovis vignei arkar) care a fost domesticita la Sud-Est de Marea Caspica. Aceiasi autori arata ca stramosii rasei Tigaie isi au originea in Asia Mica unde ar fi existat o populatie de oi cu lana fina si uniforma. Legaturile comerciale intre porturile Asiei Mici si cele ale Marii Negre stabilite la sfarsitul ultimului mileniu inaintea erei noastre au favorizat patrunderea rasei Tigaie in Dobrogea.

Basorelieful de pe Columna lui Traian si de pe monumentul de la Adamclisi din Dobrogea confirma faptul ca rasa Tigaie exista in Dobrogea in anul cuceririi Daciei de catre romani (in jurul anului 100 e.n.). Din Dobrogea (dupa aceeasi autori) Tigaia a fost raspandita in Transilvania de catre mocanii care practicau transhumanta. Dupa alti autori rasa Tigaie este rasa pastorilor transhumanti din zona Carpatilor de Curbura (Sacele-Covasna), aceasta neexistand in Balcani si Asia Mica in ultimul mileniu dinaintea erei noastre, asa cum sustin alti autori. Pastorii romani transhumanti au dispersat din timpuri imemoriale rasa Tigaie in locurile de iernat din Lunca Dunarii si de pe malul Marii Negre, apoi in Sudul Ucrainei, in Rusia, in Bulgaria, in Slovacia si Cehia, in Voivodina si Campia Panoniei. In Turcia, rasa Tigaie a fost importata din Romania si in prezent este cunoscuta sub denumirea de Kivirgic.

Rasa Tigaie are un format corporal care se incadreaza in tipul mezomorf cu forme suficient de largi si adanci, avand o conformatie armonioasa si o constitutie robusta spre fina. Este o rasa de lapte-carne-lana. Lana este semifina (30-35 microni) de culoare alba, iar unele exemplare prezinta fibre colorate in cojoc; jarul de pe fata si membre poate avea culoarea bruna (Tigaia bucalae), ruginie (Tigaia ruginie), alba (Tigaia bela) sau alba cu pete brune sau ruginii. Exista si exemplare de culoare neagra (culoarea neagra este recesiva fata de culoarea alba). Berbecii au coarne mari (60-70 cm lungime) rasucite in una, doua spirale. Exista si berbeci ciuti sau cu coarne rudimentare (melci) acestia detinand o pondere de 3-4% din total efectiv. Oile sunt lipsite de coarne, dar exista o proportie de 16-18% din efectivul total care au coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.

RASA TIGAIE – POPULATIA DE LA SCDCOC REGHIN. Populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin provine dintr-o turma Tigaie achizitionata din sectorul particular din orasul Baraolt-Covasna imediat dupa infiintarea statiunii de la Reghin (in anul 1981). Aceasta turma de oi Tigaie a fost infuzata cu Rasa Germana cu Capul Negru in anul 1994 cand s-au folosit la reproductie 4 berbeci importati din Germania. Produsii F1 obtinuti s-au reprodus in sine concomitent practicandu-se incrucisari de reintoarcere pe Tigaie si incrucisari intre produsii din toate tipurile, incepand cu anul 2000 populatia obtinuta fiind izolata reproductiv. Se estimeaza ca in prezent dupa doua generatii de izolare reproductiva, populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin se aseamana genetic in proportie de 10-12% cu Rasa Germana cu Capul Negru si in proportie de 88-90% cu Tigaia de Baraolt.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: Greutatea corporala la miei a fost de 4,38 kg la masculi simpli si de 4,15 kg la femelele simple, iar la gemeni greutatea corporala a fost de 3,85 kg la masculi si de 3,58 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele de 7,33-9,50 kg fiind dependenta de sexul mieilor si modul cum au fost alaptati (ca simpli sau ca gemeni). La varsta de 8 saptamani greutatea corporala medie s-a incadrat intre limitele de 11,2-14,81 kg.

Capacitatea de alaptare medie a oilor in prima luna de lactatie a fost de 29,79 litri/cap, iar in luna a doua oile au produs 22,41 litri/cap.

Comparativ cu datele de literatura de specialitate care dau pentru rasa Tigaie pe intreaga perioada de lactatie productia totala medie de lapte de 80-90 litri/oaie, populatia Tigaie de la SCDCOC Reghin pare a avea o productie mai mare (52,2 litri/cap in 60 zile de lactatie).

In sezonul de monta si fatari 2006-2007 oile Tigaie din populatia de la SCDCOC Reghin au realizat fecunditatea de 97,42%, iar prolificitatea a avut valoarea de 118,54%. Cresterea semnificativa a prolificitatii comparativ cu valoarea medie de 105% pentru rasa Tigaie se datoreaza infuziei cu rasa Germana cu Cap Negru (Deutche Schwartzkopfiges).

 

Rasa Turcana

Rase de ovine romanesti - Rasa TurcanaRasa Turcana este cea mai veche si mai raspandita rasa in Romania. Originea rasei Turcana nu se cunoaste cu precizie. Dupa unii autori rasa Turcana deriva din specia salbatica Ovis vignei arkar. Dupa N.Teodoreanu, oaia Turcana a fost domesticita in vremurile preistorice in Muntii Carpati, de unde s-a raspandit in toata Europa prin transhumanta. Dupa C.Draganescu, in tarile din Europa Centrala (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Romania), din Balcani (Serbia, Croatia, Macedonia. Albania, Bulgaria, Turcia europeana) si sudul Europei de rasarit (Moldova, Ucraina, Rusia), se intalnesc trei-patru grupe de oi de origine romaneasca, ce formeaza majoritatea raselor autohtone din aceasta zona geografica vasta. Aceste grupe sunt: Grupa raselor Valahe (Zackel); grupa raselor Tigaie, grupa raselor Valahe cu coarne in tirbuson (Ratca) si grupa raselor Karnabat si Ruda.

Grupa raselor Valahe (Zackel)

In 7 tari cum sunt Grecia, Serbia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ucraina si Rusia rasele locale sau unele rase locale se numesc Valaha, dar in aceste tari este ignorata legatura intre cuvintele Valah si Roman, se evita sa se confirme ca aceste rase sunt de origine romaneasca.

In Romania aceasta grupa de rase este denumita Turcana (incepand cu secolul XIX-lea). B.P.Hasdeu in 1873 presupune ca acesta este un cuvant vechi de origine indo-europeana in forma lui primara-sturca, avand intelesul de oaie si capra. Denumirea Turcana a fost folosita in Bulgaria pana acum 80 ani (cand s-a renuntat la ea) pentru rasa Svistov.

In centrul Moldovei, in Basarabia (Republica Moldova) si Ucraina pentru Turcana se foloseste denumirea de Tusca. Aceasta este o subpopulatie distincta din grupa raselor Turcana.

ORIGINEA RASELOR VALAHE (TURCANA): Anumiti autori sustin ca aceste rase deriva din vechea oaie Scito-Dacica a carei imagine apare pe Columna lui Traian. Draganescu C., arata ca oile Valahe isi au originea in vechea oaie scitica care traia in estul Europei in anii 400 inainte de Hristos. Din aceasta oaie veche scitica s-au desprins doua filiatii: oaia Geto-Tracica si Oaia veche din Spania.

Din oile Geto-Tracice deriva populatiile din rasa Turcana de talie mai mica cu lana mai scurta si productii mici, in general sedentare. Printre acestea se numara Tusca din Moldova si Ucraina, Turcana Brumarie, unele populatii din Muntii Apuseni si unele rase din Balcani.

Din oile vechi spaniole (Lacha si Chura) deriva Turcana transhumanta de Sibiu. Populatiile din rasa Turcana transhumanta sunt de talie si greutate corporala mare si au productii mai mari decat Turcana din prima grupa. Explicatia prezentei Turcanei tranhumante de origine spaniola in Carpati, poate fi aceea ca romanii dupa cucerirea Daciei, au adus aici aceste oi impreuna cu pastorii transhumanti, care sa colonizeze noile teritorii cucerite.

CARACTERE DE RASA: In general se poate spune ca Turcana (grupa de rase) face parte din grupa oilor cu lana mixta (amestec de fibre groase si lungi si fibre scurte si fine-puf). Lana este buna pentru covoare si mai putin buna pentru confectii. Oile au coada lunga pana sub jarete sau pana la pamant. Berbecii au coarne mari purtate lateral, rasucite in 1-2 spirale. Oile sunt ciute dar exista anumite populatii in care oile au coarne mici sau o anumita parte din oi au coarne (15-20%). Multe populatii Turcana au aptitudini pentru mers (Turcana transhumanta de Sibiu, Novaci Vaideeni) si productii bune de lapte. Productia de carne la toate populatiile lasa de dorit in special cand este vorba de calitatea carcaselor (care se incadreaza in mare majoritate in clasa P dupa grila europeana „SEUROP”). Toate populatiile Turcana se remarca prin capacitatea ridicata de adaptare la conditii adverse de mediu, rezistenta sporita la boli microbiene si la parazitoze locale si capacitate ridicata de valorificare a furajelor fibroase si grosiere.

Rasa Turcana – Populatia de la SCDCOC Caransebes

Deriva din Turcana Creata de Caransebes infuzata cu Turcana transhumanta de Poiana Sibiului in perioada 1982-1996. Populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes este izolata reproductiv de circa trei generatii. Comparativ cu Turcana transhumanta de Sibiu, oile de la SCDCOC Caransebes sunt de talie si greutate corporala mai mici, dar au productie de lapte ceva mai mare. Populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes este bine adaptata la conditiile de mediu din zona, unde valorifica bine iarba si furajele fibroase si grosiere.

INSUSIRILE MORFO – PRODUCTIVE SI INDICII DE REPRODUCTIE: La fatare mieii masculi au avut greutatea corporala medie de 3,9 kg, iar femelele au realizat 3,72 kg. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala medie a fost de 9,26 kg la masculi si de 8,39 kg la femele, iar la 8 saptamani masculii au avut 14,57 kg, iar femelele 13,36 kg.

Oile Turcana au avut capacitatea de alaptare in prima luna de lactatie de 27,53 litri lapte/cap, iar in luna a doua au produs in medie 23,30 litri lapte/cap.

In campania de monta si fatari 2006-2007 populatia Turcana de la SCDCOC Caransebes a avut fecunditatea de 96,95%, iar prolificitatea a fost de 107,17%.

Se poate spune ca populatia susmentionata este reprezentativa pentru rasa Turcana crescuta in zona de influenta a SCDCOC Caransebes.

Ingrasarea ovinelor

Ingrasarea oilor si mieilorProducerea carnii de ovine se realizeaza prin ingrasarea tuturor categoriilor, dar ponderea cea mai mare o detine tineretul. La ovine, exista trei sisteme principale de ingrasare a caror durata este diferita: intensiv, semiintensiv si extensiv (7-8 luni). Caracterul intensiv al ingrasarii este determinat in primul rand de alimentatia aplicata (ce determina viteza de crestere) si de modul de intretinere (care influenteaza productivitatea muncii).

 

Sacrificarea ovinelor urmareste asigurarea urmatoarelor sortimente de carne: miel de lapte (sacrificat la varsta de o luna si la greutatea de 8-12 Kg, sau la 2,5 luni si la 14-20 Kg), tineret ingrasat de 6-8 luni si ovine adulte.

 

Ingrasarea intensiva a ovinelor

Aceasta se aplica, de regula, la tineretul precoce si semiprecoce, cu ritm intens de crestere si consum specific redus si se organizeaza in complexe industriale specializate (10-20 mii capete pe serie de ingrasare), sau in adaposturi obisnuite (deci la stabulatie permanenta). Complexele industriale sunt constituite din adaposturi ”tip sopron”, folosite in timpul verii, impartite in compartimente de 24 m², cu garduri din plasa de sarma, iar pardoseala este din panouri mobile sub forma de gratare (cu spatii de circa 2 cm), inaltate la 0,6-0,8m de la sol. Intr-un compartiment se introduc 70-80 miei (circa 3-4 miei/m²). Soproanele sunt amplasate cu fata de-a lungul unei alei asfaltate. Pe timp de iarna coama care se formeaza precum si peretii din spate si frontali se inchid folosidu-se baloti de paie etc, iar pardoseala este inlocuita cu asternut la sol. Hrana se distribuie mecanizat, la discretie sub forma de amestec unic, in jgheaburile amplasate in fata soproanelor. Frontul de furajare este de 6-8 cm, iar apa se asigura prin adaposturi automate cu nivel constant.

 

Orice complex de ingrasare cuprinde trei sectoare: de primire (unde se fac cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei), de ingrasare (format din soproane de lungimi diferite, denumite tronsoane, o anexa pentru tunderea mieilor si un abator propriu) si de depozitare, pregatire si distribuire mecanizata a furajelor. Conform normelor, mieii sunt achizitionati la greutatea de 12 Kg (varsta de circa 1,5 luni). Durata ingrasarii este de 100 zile, sporul mediu zilnic de 330 g, greutatea finala de 45 Kg, iar consumul specific de hrana prevazut de 4,3 U.N/Kg spor de greutate. Este foarte important ca in fermele furnizoare sa se asigure mieilor un consum normal de lapte matern, iar din a doua decada dupa nastere vor fi hraniti suplimentar cu furaj combinat si fan de leguminoase, asigurandu-le concomitent si apa, astfel incat sporul mediu zilnic sa fie de 250g si chiar peste. Inainte de livrare, cu circa doua saptamani, se indica intarcarea mieilor. In untitatile de ingrasare, in sectorul respectiv, se executa cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei etc. Practic ingrasarea intensiva cuprinde trei mari faze: de acomodare, de ingrasare, si de ”finisare”, care se diferentiaza prin durata (12-14 zile, 70 de zile, respectiv 2-3 saptamani). Ingrasarea intensiva reprezinta o fortare a organismului si, ca atare, in faza de acomodare, mieii se vor obisnui treptat cu regimul de hranire prin administrarea la inceput a fanului tocat (circa 100g/cap/zi) si inlocuirea treptata a acestuia cu furaj combinat (care contine 30% fan tocat). Pe toata durata ingrasarii se vor urmari o buna echilibrare a hranei sub aspect mineral (raportul Ca/P optim este 2/1) si evitarea de ape dure mineralizate, pentru prevenirea aparitiei urolitiazei. In cazul in care aceasta apare, sarea din furajul cobinat se majoreaza la 2-4%, in scopul sporirii consumului de apa si a diurezei si eliminarii calculilor mici in formare. In prima saptamana, pentru o buna supraveghere si evitarea stresului de aglomeratie, compartimentele se vor popula cu jumatate din efectivul prevazut. Folosirea de ratii in care continutul de celuloza depaseste 15-20% reduce viteza de crestere.

 

Ingrasarea semiintensiva a ovinelor

Aceasta se bazeaza pe folosirea la maxim a surselor de furaje verzi de pe pasunile din zona de deal si de munte. In functie de greutatea mieilor la preluare, conditionata de varsta si de hranire, se adopta doua variante de aplicare: in prima varianta, mieii fiind preluati la o greutate redusa, ingrasarea incepe in stabulatie, timp de 45 de zile, continua 104 zile pe pasune, iar finisarea dureaza 45 zile in stabulatie. In a doua varianta, ingrasarea dureaza 90 de zile pe pasune (cu supliment de 100 g concentrate/zi), iar finisarea 45 zile in stabulatie.

 

Ingrasarea oilor adulte se efectueaza in scopul imbunatatirii calitative a carnii intr-o perioada optima de 40-60 de zile, cand se poate inregistra o sporire a greutatii corporale cu 15-20% fata de cea initiala, realizata indeosebi pe seama refacerii musculaturii si a unor depuneri mici de grasime. Ingrasarea oilor poate avea loc la pasune (cea mai putin costisitoare), in stabulatie sau mixt, cu finisare semiintensiva sau intensiva. In functie de sistemul adoptat, ingrasarea poate dura 2-3 luni, timp in care ovinele isi sporesc greutatea corporala cu 10-12 % fata de cea initiala (100-150g spor mediu zilnic), sau cu 15-20% cand aceasta se face in sistem intensiv, timp de 40-50 zile, cu ratii in care concentratele reprezinta 40-60% din amestec.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.