“Ce ai în mână?” (Ex.4/2)… nu e minciună, dar Prietenul păcătoşilor a lăsat Cerul, ca să locuiască dimpreună cu toate ale Sale în orice inimă înnoită (Evrei 8/10 şi 10/16); Dumnezeu i-a dat lui Moise şi Aaron o ” bâtă” pentru ca (în preajma urgiilor APOCALIPTICE) să ne fie învăţătură de minte “despietrirea” lui Faraon; Să primim pentru înnoirea noastră, nu doar armura Biruitoare din Ef. 6/10-19, ci şi Crucea mortală (Mat.16/24-28), dimpreună cu Hristos cel crucificat, înviat, plin de Har, de Adevăr, de învăţătură, gândire, înfăptuire şi neprihanirea de Sus; De aceea purtăm întotdeauna în trupurile noastre răstignirea Lui (2 Cor.4/10), ca să omorâm toate mădularele satanei din omul demonic (Col.3/3-11)… Şi, dacă rămânem una cu Duhul Adevarului-Căpetenie în toate şi în totalitate, traversăm Marea pe valuri spre Sfânta sfintelor, nu doar spre Canan… “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L -a rânduit pentru aceasta şi… “(F.Ap.17/30-31)… Fiindcă părinţii noştri L-au scos afară din Templul Său (Ezech. Cap.9,10 şi 11), iar noi, nici nu l-am băgat în seamă (Îs. 53/3) şi, l-am răstignit, de ce îl ţinem la uşă? (Ap.3/20-22)… Chiar nu simţim nevoia să ne cerem iertare, să ne întoarcem la El, precum Fiul risipitor (Luca 15/11-32), ca să ne împrietenim prin pocăinţă şi prin naşterea din nou din Sămânţa lui Dumnezeu? Fiindcă Duhul Sfânt a venit să ne ajute, noi de ce nu-i simţim nevoia prezenţei Sale? Nu ne-am convins că fără El nu putem face nimic Dumnezeiesc (Ioan, cap.15) De ce nu devenim una cu El şi cu învăţătura, înfăptuirea, voia, gândirea, planificarea lui? Fiindcă stă scris că numai El face totul foarte bine (Gen.1/31) şi pentru veşnicie (Ecl. 3/11-14), de ce nu-l aceptam Şef suveran, Căpetenie în toate, oricând şi oriunde? ” Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. Spune…” (Ţiţ 2/11-15)…” Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne -a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne -a chemat prin slava şi puterea Lui, prin cari El ne -a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este…” (2 Petru 1/2-11)

Publicat la: Martie 30, 2024

Nici un comentariu

… “Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s’au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?” (Ier. 2/5) Degeaba resetaţi lumea, dacă nu vă naşteţi din nou, prin botezul în moartea lui Hristos (Rom. cap.6), pentru a vă goli de toate dejecţiile gunoierului cosmic, puse în sângele adamic (Marcu 7/14-23)! Nu mai rămâneţi nici o clipă neânnoiţi, adică NIMICURI (1Cor, cap.13) în faţa Lui; Noul Testament cu Învăţătura Dumnezeiască, precum nobilul vin, nu poate fi turnată în burduful inimii împietrite (Ier. 17/9), în butoaie putrede, ruginite- în mentalităţi dogite şi nici nu poate fi cârpită îmbrăcămintea vechi- Testamentară, cu lecţii- peticiri înnoitoare (Mat.9/16-17)… Din „fântâna Duhovnicească”,a omul nou, nu pot ţâşni dimpreună cu Apa vieţii şi învăţătura vremelnică a lumii –o gândire bolnavă, mortală, demonică (Iac.3/11)! Omul nou, locuit de Duhul Sfânt scoate din el gânduri Dumnezeieşti, învăţături pline de roade bune, plăcute, desăvârşite, pentru că este locuit de Tatăl Adevărat, precum Isuss (Ioan, cap.14/10), dar omul învechit, comunist/globalist-adamic, scoate roadele satanei, (Gal.5/20) pentru că este locuit de şerpăria balaurului roşu, avându-l ca tată pe diavol (Ioan, cap.8/44)

.….Tu poți totul în Hristos (prin credinta),care te întărește…Uniţi cu Hristos în Moarte şi Viaţă, Partea 2… Botezul la vârsta responsabilităţii… Ce înseamnă în pilda lui Isus petecul nou pus la haina veche şi vinul nou pus în burdufurile vechi? Nu se pune vinul nou in burdufuri vechi…Dragostea şi lucrările ei (1 Corinteni 13); Capitolul 13 J. N. Darby; Plinătatea în Cristos; Voi aveţi totul deplin în El, prin credinţă; Ce este naşterea din nou? Vin nou in burdufuri noi,de Zac Ponen; Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad- James Jennings Articles 2010-10-13 by Kevin Williams -Biblia ne avertizeaza ca exista multi falsi convertiti care se bazeaza pe o nadejde falsa (Mat 7:13-15) iar aici este o lista cu sperante religioase desarte care pot trimite oamenii in iad……Cu cine a început păcatul? Cu diavolul… MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL, PARTEA I… De ce a făcut Dumnezeu pe diavol? RĂZBOIUL ANTICREŞTIN ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

PROTOCOLUL DE LA TORONTO – documentul pe care trebuie sa-l cunoasca toata lumea – (prima parte); Memorandumul de la Budapesta;„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat; Să fim „vulturi” nu „găini”!Foștii activiști comuniști și foștii securiști au condus și conduc România; Europa și România în anul 2050; CRIMINALII PERFECTI AI FIINTEI UMANE; SISTEMUL OLIGARHIC ROMANESC; Protocoalele de la Toronto; Justin Parvu – Scopul administraţiei mondiale, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni;(Prietenul lui Nastase…) Remus Truică, viață de lux în închisoare: Vilă cu grădină și foișor – Celula de 5 stele din penitenciarul Jilava; (Asa a fost facuta lovilutia din 1989…)Sampanie, piscoturi si caviar, aduse pe tava, in celula lui Stanculescu, de insusi directorul penitenciarului; Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot; O INREGISTRARE RECENT DESCOPERITA A LUI HITLER:”Am avut întotdeauna o teama că Rusia va ataca prin surprindere România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamna târzie a lui 1940 „; VICTOR SUVOROV- SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ – V. SUVOROV – SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ; UE- noul Soviet ? Vladimir Bukovsky – scriitor rus; Adrian Papahagi despre Rusia putinistă și claritatea morală;

Statul a dat bani grei unor falși revoluționari, ani la rând. România, la aproape 34 de ani de la Revoluție; Morți suspecte ale unor personaje cheie din timpul revoluției; (Dupa ce am gunoiat pamantul…)Gunoiul spaţial – pericolul care ameninţă civilizaţia noastră; (Conform ”bibliei protocolare” de la Toronto se lucreaza din plin la lovitura globala a lumii, prin pervetirea ,inrairea si otravirea lumii 🙂 Protocolul de la Toronto…(Se apropie ziua cand se va calca nu doar pe cadavre!) Alin Nica, inlaturat de la conducerea PNL Timis. Vasile Blaga trece interimar in locul lui…(Corectitudini justitiare de… neuitat! ) Incredibil! Informații ținute la SECRET de către DIICOT în cazul fratelui Laurei Codruța Kovesi;(Supararile trec,razbunarile raman …)Tăriceanu: Corupția este chemată a fi combătută de instituții care sunt ele corupte – DNA, SRI, ANI, ANAF și președintele României; Serviciile secrete și politica de distrugere a României în perioada comunistă;Rusia continuă să penetreze politica și economia României? (Triste amintiri de…neuitat) Magnații ruși – „asasinii economici” care au ruinat industria românească! Propaganda Rusiei ajunge în Parlamentul European. Serviciile de informații de la Praga au desființat o rețea finanțată de Rusia care răspândea informații false despre războiul din Ucraina; SUA și alte țări occidentale pierd cursa cu China în dezvoltarea tehnologiilor avansate…MASONERIA CONDUCE ROMANIA

Top rase de capre- cantitate de lapte…Capra salbatica Markhor;RASELE DE CAPRE DIN ALTE TARI;Rase de lapte;Rase de lana;Rase de puf;Rase mixte; etc

PROTOCOLUL DE LA TORONTO – documentul pe care trebuie sa-l cunoasca toata lumea – (prima parte); Memorandumul de la Budapesta;„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat; Să fim „vulturi” nu „găini”!Foștii activiști comuniști și foștii securiști au condus și conduc România; Europa și România în anul 2050; CRIMINALII PERFECTI AI FIINTEI UMANE; SISTEMUL OLIGARHIC ROMANESC; Protocoalele de la Toronto; Justin Parvu – Scopul administraţiei mondiale, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni;(Prietenul lui Nastase…) Remus Truică, viață de lux în închisoare: Vilă cu grădină și foișor – Celula de 5 stele din penitenciarul Jilava; (Asa a fost facuta lovilutia din 1989…)Sampanie, piscoturi si caviar, aduse pe tava, in celula lui Stanculescu, de insusi directorul penitenciarului; Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot; O INREGISTRARE RECENT DESCOPERITA A LUI HITLER:”Am avut întotdeauna o teama că Rusia va ataca prin surprindere România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamna târzie a lui 1940 „; VICTOR SUVOROV- SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ – V. SUVOROV – SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ; UE- noul Soviet ? Vladimir Bukovsky – scriitor rus; Adrian Papahagi despre Rusia putinistă și claritatea morală; Statul a dat bani grei unor falși revoluționari, ani la rând. România, la aproape 34 de ani de la Revoluție; Morți suspecte ale unor personaje cheie din timpul revoluției; (Dupa ce am gunoiat pamantul…)Gunoiul spaţial – pericolul care ameninţă civilizaţia noastră; (Conform ”bibliei protocolare” de la Toronto se lucreaza din plin la lovitura globala a lumii, prin pervetirea ,inrairea si otravirea lumii 🙂 Protocolul de la Toronto…(Se apropie ziua cand se va calca nu doar pe cadavre!) Alin Nica, inlaturat de la conducerea PNL Timis. Vasile Blaga trece interimar in locul lui…(Corectitudini justitiare de… neuitat! ) Incredibil! Informații ținute la SECRET de către DIICOT în cazul fratelui Laurei Codruța Kovesi;(Supararile trec,razbunarile raman …)Tăriceanu: Corupția este chemată a fi combătută de instituții care sunt ele corupte – DNA, SRI, ANI, ANAF și președintele României; Serviciile secrete și politica de distrugere a României în perioada comunistă;Rusia continuă să penetreze politica și economia României? (Triste amintiri de…neuitat) Magnații ruși – „asasinii economici” care au ruinat industria românească! Propaganda Rusiei ajunge în Parlamentul European. Serviciile de informații de la Praga au desființat o rețea finanțată de Rusia care răspândea informații false despre războiul din Ucraina; SUA și alte țări occidentale pierd cursa cu China în dezvoltarea tehnologiilor avansate…MASONERIA CONDUCE ROMANIA

////////////////////

SUA și alte țări occidentale pierd cursa cu China în dezvoltarea tehnologiilor avansate

de Redacția Jurnalul

China devansează SUA în cursa tehnologică în aproape toate domeniile. Potrivit unui studiu, China conduce în 37 din cele 44 domenii analizate, cu potențial de monopol în sectoare precum produse la scară nanometrică și biologia sintetică.China conduce în 37 din cele 44 de tehnologii urmărite în cadrul unui proiect de un an de zile realizat de thinktank-ul Australian Strategic Policy Institute. Printre domeniile vizate se numără bateriile electrice, hipersonica și comunicațiile avansate de radiofrecvență, cum ar fi 5G și 6G.Raportul, publicat joi, arată că SUA este lider doar în celelalte 7 tehnologii, cum ar fi vaccinurile, calculul cuantic și sistemele de lansare spațială, relatează The Guardian.Raportul a precizat că rezultatele s-au bazat pe cercetări „cu impact ridicat” în domenii tehnologice critice și emergente, concentrându-se pe lucrări publicate în reviste de top și care au fost foarte mult citate de cercetări ulterioare.”Cercetarea noastră arată că China a pus bazele pentru a se poziționa ca prima superputere științifică și tehnologică a lumii, stabilind un avans uneori uimitor în cercetarea de mare impact în majoritatea domeniilor tehnologice critice și emergente”, se arată în raport.”Pentru unele tehnologii, toate cele 10 instituții de cercetare de top din lume au sediul în China și generează în mod colectiv de nouă ori mai multe lucrări de cercetare cu impact ridicat decât țara de pe locul al doilea (cel mai adesea SUA).”Academia Chineză de Științe s-a clasat pe primul sau al doilea loc în majoritatea celor 44 de tehnologii incluse în tracker, a adăugat raportul.

„Observăm, de asemenea, că eforturile Chinei sunt susținute prin importul de talente și cunoștințe: o cincime din lucrările sale de mare impact sunt semnate de cercetători cu pregătire postuniversitară într-o țară Five-Eyes”, se arată în raport, cu referire la grupul de partajare a informațiilor format din SUA, Canada, Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă.”Poziția de lider a Chinei este produsul unui proiect deliberat și al unei planificări politice pe termen lung, așa cum au subliniat în mod repetat Xi Jinping și predecesorii săi.”Joe Biden a declarat luna trecută, în discursul său despre starea Uniunii, că SUA „investesc în inovația americană, în industrii care vor defini viitorul și pe care guvernul Chinei intenționează să le domine”.În același timp, China riscă foarte mult să stabilească un monopol în 8 tehnologii, inclusiv în domeniul materialelor și producției la scară nanometrică, al hidrogenului și amoniacului pentru energie și al biologiei sintetice.Raportul a afirmat că progresele Chinei în domeniul rachetelor hipersonice cu capacitate nucleară în 2021 nu ar fi trebuit să fie o surpriză pentru agențiile de informații americane „deoarece, conform analizei noastre de date, în ultimii cinci ani, China a generat 48,49% din lucrările de cercetare de mare impact din lume în domeniul motoarelor avansate pentru avioane, inclusiv al motoarelor hipersonice, și găzduiește șapte dintre cele mai importante 10 instituții de cercetare din lume în acest domeniu tematic”.

„Datele indică apoi un mic grup de țări de rangul al doilea, condus de India și Marea Britanie: alte țări care apar în mod regulat în acest grup – în multe domenii tehnologice – includ Coreea de Sud, Germania, Australia, Italia și, mai rar, Japonia”, a declarat institutul.Cercetarea, lansată joi în cadrul Raisina Dialogue din New Delhi, a fost realizată de o echipă condusă de Jamie Gaida, analist senior în cadrul centrului internațional de politici cibernetice al institutului.

Institutul a dezvăluit că cercetarea sa a fost finanțată de centrul de angajament global al Departamentului de Stat al SUA și de un grant din partea Proiectului special de studii competitive, o fundație care are ca scop consolidarea competitivității pe termen lung a Americii.De asemenea, institutul a cerut fonduri suverane mari pentru cercetare, dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor critice, pe care să le suplimenteze în fiecare an. Acesta sugerează alocarea a 0,5% până la 0,7% din venitul național brut, cu coinvestiții din partea industriei.

https://jurnalul.ro/stiri/externe/dezvoltare-tehnologica-china-925289.html

/////////////////////////////////////////

Propaganda Rusiei ajunge în Parlamentul European. Serviciile de informații de la Praga au desființat o rețea finanțată de Rusia care răspândea informații false despre războiul din Ucraina

De Magda Gheorghita

Premierul ceh, Petr Fiala, a anunțat că serviciile de informații de la Praga au desființat o rețea finanțată de Rusia care răspândea informații false despre războiul din Ucraina.Medvedciuc a făcut parte dintr-un schimb de prizonieri dintre Rusia și Ucraina și este acum la Moscova. Eurocorps este o unitate militara europeana la care participă 11 țări, inclusiv România, ca membru asociat.

Mâna lungă a propagandei Rusiei se întinde până în Parlamentul European. Premierul ceh, Petr Fiala, a anunțat că serviciile de informații de la Praga au desființat o rețea finanțată de Rusia care răspândea informații false despre războiul din Ucraina.Prin intermediul site-ului Voice of Europe, cu sediul la Praga, erau publicate informații menite să descurajeze UE să ajute Ucraina în războiul cu Rusia. În spatele site-ului s-ar fi aflat Viktor Medvedciuk, fost deputat ucrainean și om de afaceri apropiat Kremlinului. Acuzat de trădare în țara lui, Medvedciuc a făcut parte dintr-un schimb de prizonieri dintre Rusia și Ucraina și este acum la Moscova. Mai mulți responsabili politici europeni, în special membri ai partidului german de extremă dreaptă AFD ar fi fost plătiți pentru a publica opinii antiucrainene. De la Moscova ar fi ajuns bani și la politicieni din Belgia, Franța, Polonia și Olanda, însă cehii nu au dezvăluit încă numele lor.Șeful Eurocorps, generalul polonez Iaroslav Gromaginski, a fost demis după o anchetă a contraspionajului militar. În ultimele luni, generalul polonez a făcut parte dintr-o echipă internațională, alături de americani era responsabil de antrenarea militarilor ucraineni la baza de la Wiesbaden, din Germania. Înainte de a fi numit comandant al Eurocorps, în iunie anul trecut, a fost consilier coordonator al șefului statului major al armatei poloneze. Eurocorps este o unitate militara europeana la care participă 11 țări, inclusiv România, ca membru asociat. Unitățile sale sunt autorizate să participe la misiune de evacuare ale ONU și NATO, la misiuni umanitare, de menținere a păcii și de management al crizelor. Pentru moment, Polonia a anunțat că îi ridică accesul la documente oficiale generalului și va desemna un înlocuitor.

Propaganda Rusiei ajunge în Parlamentul European. Serviciile de informații de la Praga au desființat o rețea finanțată de Rusia care răspândea informații false despre războiul din Ucraina

/////////////////////////////////////////////////

(Triste amintiri de…neuitat) Magnații ruși – „asasinii economici” care au ruinat industria românească

Vasile Surcel

Înființate în 1945, SOVROM-urile au fost cel mai dur instrument politico-economic prin care URSS a jefuit România, timp de aproape un deceniu. Ultimul SOVROM s-a desființat în 1956, dar influența sovietică a continuat, sub diverse forme, și în deceniile următoare. Anii au trecut, iar regimul comunist din România s-a travestit în „democrația originală” de azi. După un an, în decembrie 1991, a dispărut și URSS. A dispărut, dar nu a murit: a lăsat în urmă Federația Rusă, tot un fel de URSS, mai mică, dar la fel de agresivă. Spre deosebire de URSS, Rusia de azi își pune însă rar în mișcare diviziile de tancuri. Acum folosește arme mult mai subtile: își aruncă în luptă oamenii de afaceri, mulți foști ofițeri din serviciile secrete, preschimbați în „investitori strategici’’. Investitori care, odată veniți în România, au aplicat tactica pământului pârjolit: în câțiva ani au acaparat întreprinderi, uneori întregi ramuri industriale strategice, pe care, la fel ca pe vremea SOVROM-urilor, le-au jefuit până s-a ales praful de ele.

„Cârtițele” KGB și GRU

Cei mai celebri au fost generalii Nicolae Militaru, Dumitru Penciuc și Vasile Ionel. Plus amiralii Emil „Cico” Dumitrescu și Ștefan Kostial. La scurt timp, după reactivarea lor, foștii spioni KGB și GRU au ocupat funcții de înaltă răspundere, inclusiv cea de ministru al Apărării Naționale, pe care generalul Nicolae Militaru a deținut-o un timp. Despre acesta se știe că, la rândul lui, a reactivat circa 70 de colonei și generali trecuți, și ei, în rezervă după ce s-a aflat că erau agenți ai spionajului militar sovietic – GRU. Ieșite, astfel, la lumina zilei, fostele „cârtițe” KGB și GRU și-au activat, la rândul lor, agenții „conservă”, așadar oamenii care i-au ajutat să spioneze pentru sovietici. Oameni care, încet-încet, s-au infiltrat în noua clasă politică post-decembristă, în noile servicii secrete, dar și printre așa-zișii noștri capitaliști. Iar de aici și până la rebranșarea României la influența rusească a mai fost doar un pas. Pas care a și fost făcut, cu efecte devastatoare pentru economia românească.“

Balșoi Teatr? Niet… Balșoi faliment!

De obicei, un afacerist își investește banii în ideea că va obține oarece profit, pe care apoi îl va reinvesti. Afaceriștii ruși veniți la noi au procedat însă exact pe dos. Ușor, ușor, sau „pas cu pas” cum ar zice un „clasic în viață”, ajutați și de corupția generalizată de pe meleagurile dâmbovițene, magnații estici au ajuns să controleze întreprinderi și întregi ramuri industriale de importanță strategică. Indiferent dacă a fost vorba despre metalurgia feroasă și neferoasă ori despre resursele energetice naturale – petrol și gaze naturale –, procedura a fost cam aceeași: privatizări dubioase, pe care justiția noastră nu s-a obosit să le analizeze, în urma cărora rușii au preluat întreprinderi mari și importante. Apoi, exact ca „asasinii economici”, au „muls” tot ceea ce se putea mulge din ele. În timp, le-au falimentat și, în final, le-au vândut pe mai nimic.

Mechel & comp

Acasă la el, grupul siderurgic Mechel este considerat cel mai important producător de oţel din Federaţia Rusă. Afacerile concernului se concentrează pe patru domenii: minerit, siderurgie, feroaliaje şi energie electrică. Compania-mamă, OAO Mechel, aparţine miliardarului Igor Zyuzin. Grupul Mechel a intrat pe piaţa românească în 2002. Apoi, în anii următori a ajuns să dețină controlul asupra combinatelor Mechel – Câmpia Turzii (INSI), Mechel – Târgovişte (COS), Ductil Steel – Oţelu Roşu, Ductil Steel – Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel – Reparaţii Târgovişte. La un moment dat, firmele Mechel din România aveau circa 7000 de angajați. Apoi, în 2008, situația a luat-o razna și a scăpat de sub control. Legendele urbane afirmă că, în acel an, Igor Zyuzin a intrat în dizgrația lui Putin care, pe atunci, era premierul Rusiei. În această calitate, Putin a acuzat grupul Mechel că exportă cărbune la un preț inferior celui cu care îl vindea pe piața rusească. Chemat la sediul Guvernului, Zyuzin nu s-a prezentat, motivând că este bolnav. Se spune că, atunci, Putin ar fi spus: „Bolnav, bolnav, dar cred că ar trebui să se facă bine cât mai repede. Altfel, va trebui să-i trimitem un doctor și să rezolvăm toate problemele”. Bineînțeles că toată lumea știe ce înseamnă la Moscova „a rezolva toate problemele”. Indiferent dacă Putin a spus ori nu acele cuvinte, cert este un lucru: acțiunile Mechel s-au prăbușit cu 30 la sută, iar capitalizarea companiei a scăzut de la 15 la 10 miliarde de dolari. Apoi, conform statisticilor rusești, în noiembrie 2012, Banca Centrală a Rusiei a anunțat că titlurile de valoare emise de Mechel nu mai erau acceptate ca împrumut colateral. Iar asta însemna un singur lucru: „Balșoi Faliment”! Dacă în anul 2011, combinatele Mechel din România aveau afaceri de peste un miliard de euro, la începutul lui 2012, Mechel a vândut tot către o firmă anonimă din Bucureşti. Este vorba despre „Invest Nikarom”, care a cumpărat toate acele întreprinderi care fuseseră, cândva, mândria industriei noastre metalurgice, pentru doar 52 de euro, așadar 230 de lei noi. Noul proprietar a devenit rusul Victor Chumakov, care a băgat combinatele respective în insolvenţă, decizie care le-a prăbușit fără drept de apel. Atunci, închiderea combinatelor Mechel a redus producția de oțel a României cu peste 15 la sută. Prin recul, și sectorul construcțiilor a primit o lovitură la fel de cruntă: în absența oțelului beton autohton, firmele de construcții au fost nevoite să-l cumpere din străinătate, fapt care a trimis mulți constructori direct în faliment.

Grupul TMK și alte „mărunțișuri”

Aflată în proprietatea miliardarului rus Dmitry Pumpyansky, compania TMK produce ţevi din oţel, laminate şi sudate. Având o cifră de afaceri de circa 3,3 miliarde de dolari, TMK este considerat al doilea producător mondial de ţevi. În total, TMK deţine şapte uzine metalurgice, cinci în Rusia şi două în România: TMK-Artrom SA Slatina, producător de ţevi laminate, şi TMK-Reşiţa, fostul Combinat Siderurgic Reşiţa, companie administrată de TMK-Artrom. Dmitriy Pumpyansky, președintele consiliului director al TMK, este cunoscut drept un susținător înfocat al lui Vladimir Putin. Până acum, nu au fost semnalate nereguli în ceea ce privește activitatea TMK. Dar, în contextul amenințărilor proferate de Putin la adresa României, mai ales după operaționalizarea scutului de la Deveselu, are cineva vreo îndoială despre ceea ce va face Pumpyansky în cazul acutizării relațiilor dintre România și Rusia?

Adio, aluminiu românesc!

Alt sector al economiei românești în care ruşii au pătruns în forță și cu efecte devastatoare este tot unul strategic: metalurgia neferoaselor, în special aluminiul.

Alro Slatina (ALR): Specializată în producerea de aluminiu, Alro este considerată cea mai importantă afacere derulată de ruși în industria noastră metalurgică. O afacere pe care, cu bună știință, au dus-o în pragul falimentului. Până în 2002, Alro Slatina era una dintre puţinele companii de stat care funcționau pe profit. Dar, în acel an, în urma unei privatizări hai să-i zicem controversate, statul român a scos la vânzare 10 la sută din acțiunile întreprinderii. Acțiuni care au fost achiziționate, pentru doar 11,5 milioane de dolari, de oligarhul rus Vitali Mașițki. Anterior, rusul cumpărase de pe bursă alte 40 la sută din acțiunile Alro. Conform statisticilor oficiale, de la privatizare și până în 2011, ruşii au încasat dividende în valoare de peste 1,5 miliarde de lei. Alro Slatina a fost și unul dintre cei mai mari consumatori de energie din România: acoperea circa 8 la sută din piața națională. Dată fiind importanța ei strategică, Alro a beneficiat de contracte încheiate direct cu Hidroelectrica, cea care îi oferea energia electrică la un preț foarte mic. Dar, în această privință, lăcomia rusească și-a găsit rapid un aliat: ticăloșia românească. Mare parte a tranzacţiilor Alro s-au făcut în guvernarea Năstase, când documentele au fost semnate de răposatul Ovidiu Mușetescu, fost şef al APAPS – Autoritatea pentru Privatizare și Administrare a Participațiunilor Statului. Ulterior, Alro Slatina s-a dovedit a fi o vacă bună de muls pentru toate partidele din România. Tranzacţiile grupului condus de Mașițki au fost supervizate și legalizate de casa de avocatură Zamfirescu-Racoţi-Predoiu. Așadar, de cabinetul de avocatură al fostului ministru al Justiţiei, liberalul Cătălin Predoiu. Iar atunci când Alro a dorit să cumpere energie direct de la compania de stat Hidroelectrica, în afacere s-au implicat, într-un fel sau altul, atât fostul consilier prezidențial Theodor Stolojan, cât şi Elena Udrea şi Dorin Cocoș, pe atunci soţul acesteia. La un moment dat, a existat o anchetă a Parchetului, anchetă despre care nu se mai știe mare lucru. Apoi, după 2012, când Hidroelectrica a intrat în insolvență, Alro a fost nevoită să cumpere tot mai multe certificate verzi, pentru a primi subvenţiile acordate de stat producătorilor de energie verde. De atunci și până acum, Alro Slatina a avut pierderi din ce în ce mai mari. Astfel, în 2013 a avut o cifră de afaceri de circa 2,02 miliarde lei, echivalentul a 457 milioane de euro, în scădere față de anul 2012 cu 12 la sută. Ajunși în acest punct, patronii ruşii ameninţă că vor închide producţia, ceea ce ar fi o grea lovitură pentru toată economia românească.

Actuala „invazie” economică rusă s-a declanșat încă din decembrie 89, când Ion Iliescu a discutat la telefon cu tovarășii de la Moscova, cărora le-a explicat „cine suntem și ce dorim să facem”. În zilele următoare, tot el a dispus reactivarea unor generali, trecuți în rezervă după ce contraspionajul românesc descoperise că erau agenți KGB și GRU.

ALOR Oradea: Produsă printr-o tehnologie extrem de complexă, alumina este materia primă de bază din care se produce aluminiul. Unicul furnizor era ALOR Oradea, singurul combinat specializat în acest domeniu. Înființată în 1965, ALOR producea anual, circa 240.000 de tone de alumină, livrate către Alro Slatina. Dar, în 1998, combinatul din Oradea a fost cumpărat, la un preț modic, de către oligarhul rus Oleg Deripaska, prin intermediul companiei Russkii Aluminii. În 1999, fabrica a intrat în lichidare, iar în anul 2000, a intrat în proprietatea concernului rus Ruskii Aluminii, deţinut de oligarhii ruşi Oleg Deripaska şi Roman Abramovici. De fapt, era prima fabrică din industria aluminiului care ajungea pe mâna ruşilor. După doar trei ani, motivând că nu îi aduce profit, Deripaska a închis ALOR. În 2004, s-a încercat redeschiderea combinatului, dar tentativa a eșuat. Astfel că, în 2006, ALOR Oradea a fost închisă definitiv. Ulterior, patronul rus și-a recuperat „investiția” prin vânzarea terenului de sub fabrică, adică 30 de hectare plus alte 40 ocupate de halde. Iar asta a însemnat sfârșitul singurei fabrici de alumină care folosea bauxită românească.

Pe sol, dar și în subsol

Dacă am compara economia unei țări cu o ființă vie, industria metalurgică ar fi sistemul osos, iar petrolul și gazele naturale, sângele, fără de care nici un organism nu poate funcționa. Motiv pentru care magnații ruși nu au ignorat nici exploatarea acestor resurse. Iar în acest domeniu în România acționează doi mari „jucători” ruși: Lukoil pentru industria petrolieră și Gazprom în domeniul gazelor naturale.

Lukoil: Acasă la el, în Rusia, concernul Lukoil este pe locul doi, atât în ceea ce privește importanța, cât și „potența” financiar-economică. Oficial, este o firmă privată. Cel care își arogă statutul de acționar majoritar este miliardarul ruso-azer Vagit Alekperov, care deține 20,4 la sută din acțiuni. Afacerile Lukoil în România au început în 1998, când firma rusă a cumpărat de la FPS 51 la sută din acţiunile complexului Petrotel. Afacerea s-a parafat în vremea în care se negocia cumpărarea Lukoil de către concernul american ConocoPhilips. Ulterior, tranzacția cu americanii a căzut, astfel că Petrotel a rămas în proprietatea rușilor. În februarie 1998, la momentul privatizării, Petrotel avea la Bancorex o datorie de 53,84 milioane de dolari. Dar, la scurt timp după parafarea contractului, Guvernul CDR, condus de răposatul Radu Vasile, a dat o ordonanță de urgenţă prin care plata datoriei a fost amânată cu 25 de ani. Atunci, statul român a primit pentru Petrotel suma de 16.797.549 dolari. În urma tranzacției, Lukoil Europe Limited Anglia, o subsidiară a companiei mamă din Rusia, a devenit acţionar majoritar al rafinăriei. Ulterior, în vremea crizei economice, Petrotel s-a confruntat cu mari pierderi financiare. Spre exemplu, în 2012, a avut o cifră de afaceri de 6,39 miliarde lei, mai puțin cu circa 270 milioane de lei decât în anul anterior. Cu toate acestea, tot în 2012, Lukoil a primit în concesiune două blocuri în apele teritoriale române din Marea Neagră: EX-29 Est Rapsodia și EX-30 Trident. Inițial, Lukoil trebuia să exploreze concesiunile împreună cu americanii de la Vanco International LTD (80 la sută Lukoil, 20 la sută Vanco). Dar, în noiembrie 2012, Romgaz a preluat o participație de 10 la sută în cele două proiecte.

La un moment dat, Ambasada Rusiei la București, care cita statisticile vamale românești, a anunțat că în 2013 volumul schimburilor comerciale româno-ruse a fost de 4,986 miliarde de dolari, în creștere cu 12,8% față de anul anterior. Și tot atunci, importurile României din Rusia ar fi fost de 3,147 miliarde dolari, în creștere cu 2,5% față de anul precedent. Iar exporturile noastre în Rusia au fost de 1,839 miliarde de dolari, în creștere cu 36,1%. În ceea ce privește investițiile, între 1998 și 2008, companiile rusești au achiziționat masiv active industriale din România, investiții care au atins un total de circa 2,1 miliarde dolari. Dar, în lipsa unor statistici asumate oficial, aceste valori sunt relative și au doar un caracter informativ.

Dezastrul Lukoil a început în 2014, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declanșat o anchetă în cursul căreia concernul rusesc a fost acuzat de fraudarea bugetului național. Concret, procurorii au afirmat că, între 2008 şi 2014, S.C. Petrotel Lukoil S.A. ar fi făcut plăți externe de 15,5 miliarde euro și, în același timp, ar fi avut încasări din străinătate de 11,3 miliarde euro. Diferența de circa 4,30 miliarde euro a fost considerată semnul clar că firma rusească ar fi încercat să transfere profitul în străinătate. Astfel că, în toamna aceluiași an, anchetatorii au pus sechestu pe clădirile şi terenurile companiei. Imediat, Rusia a reacționat prin ambasador: „În calitate de Ambasador al Federației Ruse, sunt foarte îngrijorat de evenimentele desfășurate în jurul rafinăriei Petrotel, care aparține companiei ruse Lukoil, precum și de atmosfera care se creează în legătură cu această situație…” De parcă nu ar fi avut studii juridice și nu ar fi avut habar ce înseamnă un sechestru, fostul Premier Victor Ponta a intervenit și el în favoarea rușilor. Pe 9 octombrie 2014, el a declarat: „Cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conducta în Rusia sau nu știu unde, și nici rafinăria nu o mutau mâine…” După câteva săptămâni, instanţa a decis ridicarea unei părţi din sechestru, iar compania şi-a reluat activitatea. La începutul lui 2015, procurorii au pus sechestru pe antrepozitul fiscal al concernului rus. Ancheta Lukoil continuă. Dar un lucru este deja clar: în acest caz, afaceriștii ruși nu s-au comportat chiar ca niște „asasini financiari”. În definitiv, cine este atât de nebun încât să omoare găina care-i face ouă de aur? În schimb, jumulesc de pe Petrotel ultimul bănuț pe care îl pot scoate de acolo. Iar asta se întâmplă și în ziua de azi.

Gazprom: „dictatorul” gazelor naturale

Gazprom este considerat cel mai mare producător mondial de gaze naturale. În Europa, concernul rus asigură circa o treime din necesarul de gaze naturale. Concernul este condus, în tandem, de către directorul general Alexey Miller și Viktor Zubkov, președintele consiliului de administrație, ambii oameni de încredere ai lui Putin. Analiștii susțin că, în 2015, exporturile Gazprom către țările europene au crescut cu circa 8 la sută. La un moment dat, Alexei Miller, directorul general al concernului, a declarat că în 2015 Gazprom „a exportat 159,4 miliarde metri cubi de gaze naturale spre statele din afara CSI, cu 11,8 miliarde metri cubi mai mult decât în 2014”.

De câțiva ani încoace, Gazprom a declanșat un soi de ofensivă economică prin care forțează intrarea pe piața românească de carburanți. Ofensivă exercitată prin intermediul firmei sârbești NIS Petrol, pe care o controlează nemijlocit. Inițial, pătrunderea s-a făcut prin benzinării, ținta fiind că, până la începutul anului 2016, NIS să dețină circa 10 la sută dintre unitățile de desfacere a produselor petroliere. Momentan, nu există date statistice care să confirme ori să infirme dacă această țintă a fost atinsă; vom afla anul viitor, când datele statistice vor fi publicate. Dar, prin NIS Petrol, Gazprom deține o serie de concesiuni petroliere în județul Timiș, la Jimbolia, și în Bihor, la Tria. Neoficial, s-a aflat că acolo NIS Petrol folosește pentru extracție procedeul fracturării hidraulice, adică exact acela care a declanșat celebrele proteste de la Pungești.

Tot de Gazprom se leagă și dezastrul de la RAFO Onești. Foarte mulți ani la rând, RAFO Onești a fost considerată o imensă „gaură neagră” care a înghițit sume imense de bani din bugetul de stat. În 2006, Balkan Petroleum, firma deținută pe atunci de Marian Iancu, a vândut pachetul majoritar al RAFO către Petrochemical Holding, companie deținută de rusul Iakov Goldovskiy. Inițial, acesta a investit circa 600 milioane de euro, ca să evite falimentul rafinăriei căreia i-a achitat datoriile la stat. Atunci, rusul intenţiona să transforme rafinăria într-o mare unitate petrochimică şi s-o integreze într-un complex care să cuprindă RAFO, Petrochemical Argeş, Oltchim Râmnicu Vâlcea, o parte din Carom Oneşti şi Chimcomplex Borzeşti. În această idee a cerut, de la statul român, garanții pentru un credit de 330 milioane de euro. Cererea i-a fost însă refuzată. Iar asta a dus RAFO Onești, în insolvență, la un pas de faliment. De fapt, dezastrul de la RAFO a fost o afacere deosebit de complexă. O afacere în care rusul Goldovskiy nu a acționat chiar ca un „asasin economic” veritabil. Acolo a fost implicat și factorul politic românesc, motiv pentru care, la un moment dat, întregul scandal s-a numit „Jafo- RAFO”.

O balanță economică interesantă

Pe vremea SOVROM-urilor, circula o vorbă amară care descria exact relațiile „frățești” cu URSS: „Noi le dăm grâul, iar ei ne iau petrolul”. Ei, asta era pe vremuri. Acum, după ce am revenit în capitalism, balanța economică ruso-română s-a mai echilibrat într-o oarecare măsură. Evoluția investițiilor rusești în România, derulate mai ales prin firme presupus private, este greu de urmărit. Iar asta cu atât mai mult cu cât majoritatea lor s-a făcut prin companii cu sediul social în alte țări. În mare, se consideră că exporturile rusești în România se ridică la circa trei miliarde de dolari. În schimb, exporturile României în Rusia ar fi de numai 1,3 miliarde de dolari. Iar asta aduce țării noastre un deficit de circa 1,7 miliarde dolari.

(Articol apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de marţi, 15 noiembrie)

https://www.cotidianul.ro/magnatii-rusi-asasinii-economici-care-au-ruinat-industria-romaneasca-2/

///////////////////////////////////////////////

Rusia continuă să penetreze politica și economia României?

Sabina Fati

Moscova încearcă să păstreze și să-și lărgească influența în România cu ajutorul afacerilor, propagandei, agenților de influență și idioților utili. O analiză de Sabina Fati.

Cât de puternică este influența Rusiei în România?

Cu toate acestea, în ultimul Raport dat recent publicității de Serviciul Român de Informații (SRI) nu e menționată niciodată Rusia. Deși publicat abia acum, documentul se referă la 2020 și precizează că „serviciile de informații ostile” au vrut să influențeze decizii politice și economice autohtone, să obțină informații despre evoluții interne, militare, de politică externă și că au existat atacuri cibernetice menite să extragă informații sensibile care vizează „vulnerabilități ale infrastructurilor critice de interes național”.

Se înțelege că SRI stă cu ochii pe agenții străini, dar că firmele rusești au fost lăsate în continuare să se desfășoare. Așa că o afacere de cinci milioane de euro din bani publici ar putea intra în portofoliul unei companii în spatele căreia s-ar ascunde influenți oameni de afaceri ruși, potrivit Newsweek România, care sugerează că ar fi implicat inclusiv ginerele ministrului rus de Externe. Totul depinde de licitația care urmează să decidă cu cine va lucra Termoenergetica, o companie din subordinea Primăriei Capitalei, pentru cumpărarea țevilor de plastic de care are nevoie pentru refacerea sistemului de încălzire. Oligarhii ruși care ar fi amestecați în tranzacție nu sunt chiar la vedere și lucrează după modelul clasic al firmelor paravan înregistrate în state ale Uniunii Europene. După aderarea României la NATO în 2004, deși drumul afacerilor rentabile pe direcția Moscova-București nu a mai fost la fel de simplu, nici nu a fost vreodată abandonat. Capetele de pod au fost păstrate în instituțiile importante, canalele economice au continuat să aducă profituri iar o analiză atentă a voturilor date de România la ONU și în alte foruri internaționale în ultimii 20 de ani ar putea scoate în evidență loialități nebănuite. De aceea, nu e o mare surpriză că rușii vor să facă în continuare bani în România, chiar dacă Bucureștiul pare mutat cu arme și bagaje în tabăra occidentală.Cu cât România devine mai importantă în strategia atlantistă, ca apărătoare a graniței de est a spațiului NATO, cu atât Rusia e mai interesată să-și dezvolte rețele de influență de aici. Ambasada Rusă în București continuă să recruteze chiar în aceste zile studenți români pe care îi momește cu burse, facilități și privilegii la universități din Moscova și St. Petersburg.Pe Facebook poți găsi în grupuri care par onorabile tineri care au plecat să-și completeze studiile post-universitare în Rusia chiar după ce a început războiul. Poate că persoanele care cer burse la Moscova nu sunt neapărat pe cont propriu, ci sunt trimiși, după vechiul principiu că trebuie să-ți cunoști bine dușmanul pentru a-l putea ține la distanță sau pentru a-l confrunta la nevoie. Poate că serviciile secrete autohtone au preluat inițiativa în această nouă încercare a Rusiei de recrutare de noi agenți de influență. Altădată, astfel de burse erau afișate inclusiv în cele mai bune facultăți din țară. În cel puțin patru centre universitare, inclusiv la Academia de Studii Economice din București, funcționa câte un Centru Cultural Rus, toate „suspendate” odată cu agresiunea din Ucraina.Ministerul de Externe a cerut închiderea Casei Ruse abia la un an de la invazia din Ucraina, argumentând că instituția s-a transformat „într-un instrument de propagandă”, care a contribuit cu „atacuri hibride și dezinformare, prin trunchierea și manipularea premeditată a realității”. Diplomației române i-au trebuit ani de zile să observe ceea ce era evident. Acolo funcționa de fapt un fel de institut cultural al Rusiei, deschis în România la un an după ce Moscova a anexat Crimeea. În mod ciudat, România a acceptat funcționarea acestei Case Ruse, cu toate că la Moscova încă nu exista un Institut Cultural Român. Dar așa au fost mereu relațiile româno-ruse: asimetrice.De la Regulamentele Organice încoace, românii au avut tendința să facă unele favoruri Rusiei. Uneori de teamă, alteori din lașitate. În 1991, când Ion Iliescu a semnat cu Mihail Gorbaciov tratatul bilateral în care România se angaja să nu intre în NATO, părea că țara vrea să rămână pe loc în aceeași relație de subordonare. Totuși, URSS a căzut, tratatul nu a mai fost ratificat, România a luat-o spre Vest, dar a continuat să păstreze legături de dependență.

În 2022, aritmetica arăta că marile companii cu acționariat majoritar rusesc din România aveau afaceri de 3 miliarde de euro, își subdeclarau profitul obținut din domenii care mergeau foarte bine: prelucrarea și distribuţia de produse petroliere, producţia de aluminiu şi ţevi. Aceste afaceri nu dispar, doar se transformă, fiindcă sancțiunile internaționale nu-i pot opri pe oligarhi să se infiltreze în lumea occidentală prin interpuși, cum s-a întâmplat recent chiar în SUA la una dintre marile reviste internaționale din domeniul afacerilor.Există însă o penetrare de și mai mare anvergură în politica românească, potrivit rectorului Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA), Remus Pricopie, care a cerut formarea unei comisii parlamentare de investigare a influenṭelor politice ale Rusiei, mai ales în ceea ce privește AUR, care nu are „structuri serioase în teritoriu”: „un partid nu este o… nălucă. El are o arhitectură foarte clară de putere, o ierarhie care ajunge la cetățeni, până la nivel de comună sau sat. Știe cineva cine reprezintă AUR în Suceava, Dâmbovița, Sectorul 2, Cluj, Craiova sau Buzău? Poate cineva numi 10 reprezentanți ai acestui partid în Parlamentul României?”.

Mai mult, rectorul SNSPA crede că, dacă ancheta privind utilizarea resurselor financiare ale AUR s-ar extinde, „este foarte posibil ca și alte instituții ale statului, cu atribuții în domeniu, să constate că AUR utilizează resurse prin mecanisme complexe, netransparente” și „nu ar fi exclus să aflăm că România se află pe lista celor 20 de țări în care Rusia a <<investit>> peste 300 de milioane de dolari pentru a susține candidați și partide politice”, așa cum arată rapoartele Statelor Unite.Coaliția PSD-PNL nu e interesată de acest subiect. Toată energia celor două partide e investită în pregătirea campaniilor electorale de anul viitor. Pericolul rusesc e ignorat sau lăsat în seama americanilor, fiindcă liderii României nu au propriile lor strategii de apărare, de politică externă sau de dezvoltare.

Sabina Fati

Sabina Fati scrie pentru DW din 2020.

https://www.dw.com/ro/rusia-continu%C4%83-s%C4%83-penetreze-politica-%C8%99i-economia-rom%C3%A2niei/a-67194098

/////////////////////////////////////////

Serviciile secrete și politica de distrugere a României în perioada comunistă

Autor: Ionel-Claudiu Dumitrescu

Chiar dacă erau criticate abuzurile burgheziei, comuniștii au considerat că trebuie să fie mult mai duri și au umplut țările cucerite de închisori. Cum spațiul carceral era limitat, s-a trecut la ridicarea de lagăre de exterminare și vastele întinderi pustii permiteau ascunderea crudului adevăr de ochii mulțimilor ce păreau ocrotite și fericite.S-a dezvoltat în timp o gândire de tip cekist, casta urmând să controleze orice activitate și să elimine orice capacitate de interpretare independentă. Nici măcar în fața unor autorități politice nu mai dădeau socoteală, așa cum se plângea Petru Groza, fost prim-ministru al României populare. A existat și un document strict secret prin care erau stabilite practicile prin care niciodată un popor nu trebuia să mai scape din plasa întinsă de cei ce se infiltrau peste tot pentru a avea putere veșnică.Directiva N.K.V.D din 2 iunie 1947 a fost o capodoperă din care rezultă modul în care gândeau organele de represiune și care au fost mereu împotriva popoarelor sovietice. Modelul a fost exportat prin acest document către toate statele lagărului socialist și a fost aplicat cu o înverșunare demnă de o cauză mai bună. Au fost stabilite 45 de direcții de acțiune, minunat formulate prin precizie.

Poliția politică i-a fost foarte dragă lui Lenin și apoi lui Stalin pentru că trebuia să fie instrumentul ideal pentru modelarea noii lumi, pentru formarea omului nou. Trebuia să aplice principiile dictaturii proletariatului și să extermine tot ceea ce nu se potrivea cu o ideologie presupus științifică, dar care era depășită și eronată.Chiar dacă erau criticate abuzurile burgheziei, comuniștii au considerat că trebuie să fie mult mai duri și au umplut țările cucerite de închisori. Cum spațiul carceral era limitat, s-a trecut la ridicarea de lagăre de exterminare și vastele întinderi pustii permiteau ascunderea crudului adevăr de ochii mulțimilor ce păreau ocrotite și fericite.S-a dezvoltat în timp o gândire de tip cekist, casta urmând să controleze orice activitate și să elimine orice capacitate de interpretare independentă. Nici măcar în fața unor autorități politice nu mai dădeau socoteală, așa cum se plângea Petru Groza, fost prim-ministru al României populare. A existat și un document strict secret prin care erau stabilite practicile prin care niciodată un popor nu trebuia să mai scape din plasa întinsă de cei ce se infiltrau peste tot pentru a avea putere veșnică.Directiva N.K.V.D din 2 iunie 1947 a fost o capodoperă din care rezultă modul în care gândeau organele de represiune și care au fost mereu împotriva popoarelor sovietice. Modelul a fost exportat prin acest document către toate statele lagărului socialist și a fost aplicat cu o înverșunare demnă de o cauză mai bună. Au fost stabilite 45 de direcții de acțiune, minunat formulate prin precizie.

Securitatea, ramura românească a poliției politice sovietice, a fost un sistem represiv care era format din cei ce considerau că dețin adevărul absolut și sunt niște genii ale lumii noi. Vor face un sistem economic superior prin eliminarea sabotorilor și vor duce steagul roșu peste tot pe planetă.Culmea este că Istoria are legi crude și tocmai securiștii au fost dușmanii poporului și niște sabotori inculți. Erau cei mai primitivi oameni și acționau după o directivă care nu avea altă finalitate decât decăderea și prăbușirea sistemului. Tot ce făcea Securitatea era negativ și așa a rămas, dar puțini au fost cei care au plătit pentru cele două dezastre. N-au plătit nici pentru că au sabotat regimul comunist și nici pentru crimele săvârșite, recunoscute parțial chiar în timpul lui Nicolae Ceaușescu.Documentul din 2 iunie 1947 explică foarte bine generațiilor actuale cum s-a acționat pentru subminarea lagărului socialist în timp ce erau vânați trădătorii. Securiștii au numit drept profesori în sistem cadre slab sau mediocru pregătite și au ucis adevăratele valori ale poporului român. A pierit astfel geniul istoriografiei numit Gheorghe Brătianu. O personalitate cu studii în România și Franța a fost umilită, torturată și ucisă într-o mucedă celulă din temnița de la Sighet de către analfabeții călăi.

Au fost promovați cei fără studii precum Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu. Nu este de mirare că economia României comuniste a rămas în urmă și s-a prăbușit în fața concurenței de cum au fost deschise granițele acoperite cu sârmă ghimpată. Este interesant de observat că unii români mai cred că în comunista s-a făcut mult pentru promovarea învățământului de calitate, dar nu se știe că nu poți realiza o educație modernă cu politruci numiți pe criteriile serviciilor secrete.

Cum statul comunist era unul birocratic, posturile eliberate prin epurări succesive urmau să fie ocupate de către persoane neinstruite, provenite din rândurile muncitorilor necalificați. Mai trebuia să mai existe câte un om capabil prin instituții pentru ca mașinăria statală să funcționeze, dar se făcea recomandarea ca persoana respectivă să fie sub controlul ofițerilor politici. Dacă nu dorea să facă jocurile organelor represive, urma să-i fie blocată promovarea și avansau cei incapabili și în grațiile sistemului.Mintea cu adevărat diabolică a cekiștilor apare în toată splendoarea prin recomandarea ca piața internă să nu fie bine aprovizionată și astfel populația să fie mereu la mila autorităților care poate vor aduce necesarul de hrană în magazinele cu rafturi goale.Statele lagărului comunist au funcționat prin teroarea serviciilor secrete, dar au rămas simple muzee în aer liber. Cel mai mare dezastru era în România socialistă, populația având accesul limitat chiar și la pâinea cea de toate zilele. Totuși, aparatul de propagandă a funcționat perfect și mulți plâng astăzi după dictatura comunistă, ceaușistă. Spălarea creierului a fost încercată în închisoarea Pitești prin tortură și nu a dat prea multe rezultate. Lansarea unor lozinci către masele ce nu gândesc și știu doar să repete fragmente de informație a fost o armă perfectă a serviciului de propagandă pentru ca românii să creadă orice minciună.

https://historia.ro/sectiune/general/serviciile-secrete-si-politica-de-distrugere-a-2264323.html

///////////////////////////////////////////////

(Supararile trec,razbunarile raman …)Tăriceanu: Corupția este chemată a fi combătută de instituții care sunt ele corupte – DNA, SRI, ANI, ANAF și președintele României

Valentin Chisoceanu

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, nu renunță la declarații împotriva instituțiilor care luptă împotriva corupției. Liderul ALDE a declarat în plenul Parlamentului că instituții precum DNA, SRI, Agenția Națională de Integritate și Fiscul sunt instituții corupte.Afirmația a fost făcută după ce președintele PNL, Raluca Turcan, a declarat în plen că actualul cabinet condus de Sorin Grindeanu trebuie să plece.”Este singura soluție pe care o puteți să o îmbrățișați pentru a demonstra că sunteți deciși să luptați împotriva corupției”, a declarat Raluca Turcan, care a precizat că ședința plenului în care se discută bugetul pe 2017 nu este condusă de cei doi președinți ai Camerei Deputaților și Senatului, Liviu Dragnea, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.”Observăm cu stupoare că vine întregul Guvern, dar ședința este condusă nu de cei doi președinți, președintele Liviu Dragnea și președintele Călin Popescu Tăriceanu. Este un nou semnal pe care îl dați de sfidare” a spus Raluca Turcan.

Replica a venit imediat de la Călin Popescu Tăriceanu.

”Eu sunt foarte bucuros că o preocupă (n.r. pe Raluca Turcan) acest subiect. Dar aș vrea ca în egală măsură, pe lângă problema pe care a semnalat-o să se preocupe de starea justiției, de modul modul defectuos în care funcționează anumite instituții ale statului, de corupția care este chemată a fi combătută de instituții care sunt ele însele corupte și aici mă refer, din păcate, la DNA, la SRI, la ANI, la ANAF și culmină acest fenomen grav de corupție cu corupția, din păcate, a președintelui României”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu.

https://www.europafm.ro/tariceanu-coruptia-este-chemata-a-fi-combatuta-de-institutii-care-sunt-ele-corupte-dna-sri-ani-anaf-si-presedintele-romaniei/

/////////////////////////////////////////////

(Corectitudini justitiare de… neuitat! ) Incredibil! Informații ținute la SECRET de către DIICOT în cazul fratelui Laurei Codruța Kovesi

Anca ANDREI, Redactor șef

Unde-i lege nu-i tocmeală! Sau poate că uneori este…

Sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva unei ordonanțe abuzive emisă de Guvernul Grindeanu, prin care munca magistraților ar fi fost mult îngreunată, nemaiavând atât de multe pârghii să-i condamne pe cei care-și însușesc banii publici.Cu toate acestea, DIICOT nu oferă informații care sunt de interes public și preferă să le țină la SECRET. Întrebarea este DE CE?În baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, bugetul.ro a transmis o solicitare către DIICOT pentru a afla dacă într-adevăr Sergiu Lascu, fratele procurorului șef al DNA, este inculpat în vreun dosar, așa cum s-a scris insistent în presă.

După trei săptămâni, DIICOT a trimis răspunsul INFORMAȚIILE SOLICITATE NU SUNT PUBLICE, invocând un ghid, așa cum puteți vedea în răspunsul de mai jos. Dar ghidul adoptat de CSM este un act administrativ, care nu ar trebuie să primeze în fața unei legi organice.

Puteți citi mai jos textul solicitării și răspunsul oferit de DIICOT.

https://www.bugetul.ro/incredibil-informatii-tinute-la-secret-de-catre-diicot-cazul-fratelui-laurei-codruta-kovesi/?fbclid=IwAR2c6-dNG0zrtdjWNXCKabkyhGrM-Kz-St0FozQEGWsMrEhvGj9sfCnEru8

//////////////////////////////////////////////

(Se apropie ziua cand se va calca nu doar pe cadavre!) Alin Nica, inlaturat de la conducerea PNL Timis. Vasile Blaga trece interimar in locul lui

TIMISOARA. La propunerea secretarului general, conducerea Partidului National Liberal a decis prin vot, marti, inlaturarea lui Alin Nica de la conducerea PNL Timis.

60 de liberali s-au exprimat pentru demiterea lui Alin Nica si doar patru au fost impotriva deciziei, noteaza Hotnews.

Aceasta, dupa ce liderul filialei judetene s-a opus parteneriatului cu PSD stabilit la nivel central, prin care in Timis cele doua partide vor merge cu candidaturi comune la Primaria Timisoara, prin …

https://www.opiniatimisoarei.ro/alin-nica-inlaturat-de-la-conducerea-pnl-timis-vasile-blaga-trece-interimar-in-locul-lui/26/03/2024

///////////////////////////////////////////////////

(Conform ”bibliei protocolare” de la Toronto se lucreaza din plin la lovitura globala a lumii, prin pervetirea ,inrairea si otravirea ei 🙂

Protocolul de la Toronto…

Nota editurii

INTRODUCERE: REALITATE sau FICŢIUNE?

PARTEA ÎNTÂI

Documentul Planul Roşu

Documentul grupului 6.6.6. de la sfârşitul lunii iunie, 1967

DOCUMENTUL ,,AURORA ROŞIE”

Documentul grupului 6. 6. 6. de la sfârşitul lunii iunie, 1985

CONCLUZIE

„Protocolul de la Toronto (6. 6. 6.)”: mit sau realitate?

PARTEA A DOUA: COMPLOTUL NAŢIUNILOR UNITE CONTRA CREŞTINĂTĂŢII

ANTIPAPA

INTRODUCERE: VISUL AMERICAN A LUAT SFÂRŞIT. A ÎNCEPUT COŞMARUL

UNIVERSUL SATANIC SUBTERAN AL NAŢIUNILOR UNITE

Biblioteca secretă a Vaticanului

,,Lovitura de stat antipapală’’

Viitoarele lagăre de concentrare

Martorul Antihristului

Din nou pe drumul Calvarului

Cele şapte cercuri ale infernului

DOCUMENTELE

Pergamentul lui Holtzhauser

Profeţiile săptămânii mari

POLITICA INTERNAŢIONALĂ A NAŢIUNILOR UNITE ELABORATĂ CONTRA TUTUROR BISERICILOR CREŞTINE

Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor

Spălarea pe Creier

Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială

Noile Principii ale Sănătăţii Mintale

Gulagul din Alaska

Războiul Psihopolitic Antireligios

Programul de Control şi Dezinformare

ÎNCHEIERE: DESTINUL AUTORULUI…

https://saccsiv.wordpress.com/2009/10/14/protocolul-de-la-toronto/

…………………………………………………………..

…Iată, prin urmare, maniera detaliată în care vom proceda, de acum şi până, în 1988, pentru a netezi drumul spre naşterea ‚,Guvernului Mondial’’, pe care-l vom instaura:

1.Vom amplifica ‚,Societatea Plăcerilor”, care ne-a fost atât de profitabilă până în prezent. Folosindu-ne de inventarea tehnicii „video” pe care am finanţat-o şi de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morală a tineretului. Îi vom oferi posibilitatea de a-şi satisface, de acum încolo, toate instinctele. O fiinţă posedată de simţuri ajunsă sclavă a acestora, după cum ştim, nu are nici idealuri, nici forţa interioară pentru a apăra pe oricine sau orice. Omul respectiv este un „individualist’’ prin definiţie, reprezentând candidatul perfect pe care-1 vom putea modela cu uşurinţă, conform dorinţelor şi priorităţilor noastre. De altfel, amintiţi-vă cu câtă uşurinţă au putut predecesorii noştri să orienteze întregul tineret german, la începutul secolului, folosindu-se de dezabuzarea acestuia din urmă!

Vom încuraja ,,contestaţiile studenţeşti’’ asociate cu toate cauzele privitoare la ,,ecologie’’. Protecţia obligatorie a mediului ambiant va deveni un atu major, în ziua când vom fi determinat naţiunile-state să-şi schimbe „datoria internă”, contra pierderii a 33% din totalul teritoriilor lor rămase în stare de sălbăticie.

Vom umple vidul interior al acestui tineret, iniţiindu-1, încă de la cele mai fragede vârste, în universul computerelor. Vom folosi, în acest scop, sistemul de învăţământ. Un sclav în slujba altui sclav, care va fi controlat de noi.

Pe un alt plan, vom stabili ,,Liberul schimb Internaţional” ca pe o prioritate absolută pentru supravieţuirea naţiunilor-state. Această nouă concepţie economică ne va ajuta să accelerăm declinul „naţionaliştilor” din toate naţiunile; să-i izolăm în facţiuni diverse şi, la momentul dorit, să-i instigăm cu sălbăticie unii împotriva celorlalţi, în războaiele intestine care vor finaliza ruinarea acestor naţiuni.

Pentru a ne asigura cu orice preţ de reuşita unei asemenea întreprinderi, să facem astfel încât agenţii noştri infiltraţi deja în Ministerele de Afaceri Interguvernamentale şi de Emigrări ale naţiunilor-state să procedeze la modificarea în profunzime a legilor acestor ministere. Modificările respective se vor orienta în esenţă spre a deschide porţile ţărilor occidentale spre o emigraţie din ce în ce mai masivă în interiorul graniţelor lor o emigraţie pe care noi o vom fi provocat în prealabil, având grijă să declanşăm pe ici pe colo, noi conflicte locale. Prin campanii de presă bine orchestrate asupra opiniei publice din naţiunile-state vizate, vom provoca în acestea un aflux important de refugiaţi care va avea efectul de a le destabiliza economia internă şi a amplifica tensiunile rasiale din interiorul teritoriului. Vom avea grijă să facem astfel încât organizaţiile extremiste străine să facă parte din aceste torente de emigranţi ceea ce ne va facilita destabilizarea politică, economică şi socială a naţiunilor luate în colimator.

Vom organiza acest „liber schimb” care, în realitate, numai liber nu este, întrucât e controlat deja de noi, până în vârful ierarhiei economice, în „Trei Comisii Laterale”: (cea a Asiei, cea a Americii, cea a Europei). El ne va ajuta să semănăm discordia în interiorul naţiunilor-state, prin escaladarea şomajului asociat cu restructurările multinaţionalelor noastre.

Vom transfera încet dar sigur multinaţionalele noastre în ţări noi, cucerite de ideea ,,economiei de piaţă”, ca ţările din Estul Europei, Rusia şi China, de exemplu. Pentru moment, nu ne va interesa dacă populaţia lor reprezintă sau nu un vast rezervor de noi consumatori. Ceea ce ne interesează este să avem acces, în primul rând, la o Mână de Lucru Sclavagistă – ieftină şi nesindicalizată – pe care ne-o oferă aceste ţări şi cele din Lumea a Treia. De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi înşine? Nu fac apel la ajutorul extern şi la împrumuturile de la „Fondul Monetar Internaţional” şi de la „Banca Mondială”, care ne aparţin nouă?

Aceste transferuri ne oferă mai multe avantaje. Contribuie la menţinerea acestor noi populaţii în iluzia unei ,,eliberări economice” şi a unei „libertăţi politice”, când în realitate le vom domina noi înşine, prin pofta de câştig şi adâncirea în datorii pe care nu le vor putea achita niciodată. În ceea ce priveşte populaţiile occidentale, ele vor fi menţinute în visul „bunăstării economice”, căci produsele importate din aceste ţări nu vor suferi nici o mărire a preţurilor. Dimpotrivă, fără ca ele să-şi dea seama de la început, din ce în ce mai multe industrii vor fi obligate să-şi închidă porţile, din cauza transferurilor pe care noi le vom fi efectuat în afara ţărilor occidentale. Aceste închideri vor duce la escaladarea şomajului şi vor provoca pierderi importante de venituri pentru naţiunile-state.

În acest fel, vom pune pe picioare o „Economie Globală” la scară mondială, care va scăpa total de sub controlul naţiunilor-state. Această nouă economie va fi mai presus de toate; nici o presiune politică sau sindicală nu va avea vreo putere asupra ei. Îşi va dicta propriile „politici mondiale” şi va obliga iniţierea unei reorganizări politice, dar în conformitate cu priorităţile noastre la scară mondială.

Prin această ‚,economie independentă’’‚ neavând alte legi decât legile noastre, vom stabili o „cultură a masei mondiale”. Prin controlul internaţional asupra televiziunii şi a Mass-media în general, vom institui o ‚,nouă cultură”, însă nivelată, uniform, pentru toţi, fără a ne scăpa nici una dintre „creaţiile” viitoare. Artiştii viitorului vor fi plămădiţi după chipul şi asemănarea noastră, altminteri nu vor putea să supravieţuiască. Prin urmare, se va fi terminat cu vremurile în care ,,creaţiile culturale puneau permanent în pericol proiectele noastre mondialiste aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în trecut.

Prin intermediul aceleiaşi economii, ne va fi astfel posibil să ne folosim de forţele militare ale naţiunilor-state cum ar fi acelea ale Statelor Unite în scopuri umanitare, în realitate, aceste ‚forţe ne vor servi spre a supune voinţei noastre ţările recalcitrante. Astfel, ţările din Lumea a Treia şi altele asemenea lor nu vor putea fi în măsură să scape voinţei noastre de a ne servi de populaţia lor ca de o mână de lucru în sclavie.

Pentru a controla piaţa mondială, va trebui să deturnăm productivitatea de la principalul său scop Eliberarea omului de duritatea Muncii. O vom orienta spre o întoarcere împotriva omului, aservindu-1 pe acesta din urmă sistemului nostru economic, astfel nu va mai avea încotro decât să devină sclavul nostru, sau chiar un viitor delincvent.

Toate aceste transferuri ale Multinaţionalelor noastre în străinătate şi reorganizarea mondială a economiei vor avea scopu1, printre altele, să escaladeze şomajul în ţările occidentale. Această situaţie va fi cu atât mai realizabilă, cu cât, din start, vom fi privilegiat importurile masive de produse de bază în interiorul naţiunilor-state şi, din aceeaşi lovitură, vom fi supraîncărcat aceste state prin folosirea exagerată a populaţiei lor pentru producţia de servicii pe care nu le vor putea plăti. Aceste condiţii extreme vor înmulţi la nivel de milioane masele de persoane asistate social de tot felul, ale analfabeţilor şi ale celor fără adăpost.

Prin pierderea a milioane de locuri de muncă în sectoru1 primar, şi chiar prin evaziuni fiscale deghizate în capitaluri externe în afara naţiunilor-state, ne va fi astfel posibil să punem în pericol de moarte armonia socială. prin spectrul războiului civil.

Aceste manipulări internaţionale de guverne şi populaţii ale naţiunilor-state ne vor furniza pretextul de a ne utiliza F.M.I.-ul pentru a determina guvernele occidentale să pună în aplicare „bugete de austeritate’’‚ sub camufalu1 reducerii iluzorii a „datoriei naţionale”, al conservării ipotetice a „cotei de credit internaţional” şi al imposibilei conservări a „liniştii sociale”.

Prin aceste măsuri „bugetare de urgenţă’’, vom fractura astfel finanţarea Naţiunilor-state pentru toate „mega-proiectele” lor care reprezintă o ameninţare directă la adresa controlului nostru mondial asupra economiei.

De altfel, toate aceste măsuri de austeritate ne vor permite să frângem voinţa naţională a structurilor moderne în domeniul Energiei, al Agriculturii, al Transporturilor şi al Tehnologiilor noi.

Aceleaşi măsuri ne vor oferi ocazia mult visată de a ne instaura „Ideologia Competiţiei Economice”. Aceasta se va traduce, în interiorul naţiunilor-state, prin reducerea voluntară a salariilor şi demisiile voluntare cu „Remiterea de medalii pentru serviciile prestate”, ceea ce ne va deschide peste tot porţile pentru instaurarea ‚tehnologiei de control”. În această perspectivă, toţi demisionarii respectivi vor fi înlocuiţi cu ,,computere” aflate în slujba noastră.

Aceste transformări sociale ne vor ajuta să modificăm în profunzime mâna de lucru „poliţistă şi militară” a naţiunilor-state. Sub pretextul necesităţilor de moment şi fără a trezi bănuieli, ne vom debarasa odată pentru totdeauna de toţi indivizii care au o „Conştiinţă Iudeo-Creştină”. Această „Restructurare a corpului poliţienesc

şi militar” ne va permite să eliminăm, fără contestaţii, personalul îmbătrânit, precum şi toate elementele care nu vor vehicula principiile noastre mondialiste. Acestea vor fi înlocuite cu recruţi, tineri lipsiţi de „conştiinţă şi morală” şi deja complet antrenaţi, cu vederi favorabile faţă de folosirea fără scrupule a „tehnologiei reţelelor electronice” pe care o vom fi instaurat.

În acelaşi timp şi tot sub pretextul „reducerilor bugetare’’, vom veghea asupra transferului bazelor militare ale naţiunilor-state spre Organizaţia Naţiunilor Unite.

În această perspectivă, vom acţiona pentru reorganizarea Mandatului Internaţional al Naţiunilor Unite”. De la statutul de ,,Forţă de Pace” fără nici o putere de decizie, o vom determina să devină o „Forţă de Intervenţie” în care se vor contopi, într-o omogenitate deplină, forţele militare ale Naţiunilor Unite. Acest lucru ne va permite să efectuăm, fără luptă, demilitarizarea tuturor acestor state, astfel încât nici unul dintre ele în viitor, să nu mai fie suficient de puternic şi independent pentru a ne pune în discuţie „Puterea Mondială”.

Pentru a accelera acest proces de transfer, vom implica forţa actuală a Naţiunilor Unite în conflicte imposibil de rezolvat. În această manieră şi folosindu-ne de mass-media controlate de noi, le vom demonstra populaţiilor neputinţa şi inutilitatea acestei „Foile” în forma sa actuală. Cu ajutorul frustrării împinse până la paroxism în momentul potrivit populaţiile naţiunilor-state vor fi determinate să le ceară instanţelor internaţionale formarea cât mai rapidă a unei asemenea „Forţe Multinaţionale”, care să apere cu orice preţ „Pacea’’.

Apariţia viitoare a acestei voinţe mondiale a unei „Forţe Militare Multinaţionale” va merge mână în mână cu instaurarea, în interiorul naţiunilor-state, a unei ‚Forţe de Intervenţie Multi-Jurisdicţională”. Prin această combinaţie de „Efecte Poliţieneşti şi Militare”, creată sub pretextul amplificării instabilităţii politice şi sociale crescânde din interiorul acestor state, care se năruiesc sub apăsarea problemelor economice, vom dobândi posibilitatea dea controla mai bine populaţiile occidentale. Aici, utilizarea fără limite a identificării şi a filtrării electronice ale indivizilor ne va asigura o supraveghere completă a tuturor populaţiilor vizate.

În cursul creşterii acceptate de către toţi a acestor noi necesităţi, va fi impetuos necesar să definitivăm cât mai curând controlul mondial asupra armelor de foc în interiorul teritoriilor naţiunilor-state. În acest scop, vom accelera „Planul Alfa”, pus în aplicare pe parcursul anilor 1960 de către anumiţi predecesori de-ai noştri.

Acest plan viza la origine, două obiective care au rămas valabile până în zilele noastre: ,,Prin inventarea trăgătorilor nebuni”, să se inventeze un climat de nesiguranţă în sânul populaţilor, pentru a determina un control mai strict asupra armelor de foc. Actele de violentă se vor orienta astfel încât responsabilitatea lor să şadă în sarcina extremiştilor religioşi sau a persoanelor afiliate la organizaţii religioase de tendinţă ‚,Tradiţională’’, sau mai mult, a celor care vor pretinde că întreţin comunicaţii privilegiate cu Dumnezeu.

Astăzi, pentru a accelera acest ,,Control al Armelor de Foc’’, vom putea întrebuinţa ,‚Decăderea Condiţiilor Economice” din naţiunile-state, care va antrena după sine o destabilizare completă a Socialului – deci escaladarea violenţei.

Nu mai este necesar să vă amintesc, nici să vă demonstrez, fraţilor, fundamentele acestui „Control” asupra armelor de foc. Fără el, ne-ar deveni aproape imposibil să îngenunchem populaţiile din statele vizate. Amintiţi-vă cu cât succes au putut controla predecesorii noştri Germania anilor 1930, cu ajutorul noilor ,‚legi” puse în aplicare în acea epocă – legi, de altfel, pe care se bazează Legile actuale ale naţiunilor-state pentru acelaşi control.

Ultimele „etape” se raportează la ,‚Faza Omega” începută cu experienţele efectuate la începutul anilor 1970. Ele cuprind punerea în aplicare, la scară mondială, a ,‚armelor electromagnetice’’.

„Schimbările climaterice” vor antrena distrugerea recoltelor şi, în aceste condiţii, compromiterea terenurilor agricole denaturarea, prin mijloace artificiale, a produselor alimentare de consum curent, intoxicarea naturii printr-o exploatare exagerată şi lipsită de discernământ şi utilizarea masivă a produselor chimice în agricultură, toate acestea Fraţilor, vor duce la ruinarea sigură a industriilor alimentare din Naţiunile-State.

Viitorul ‚,control asupra populaţiilor” din aceste State trece obligatoriu prin controlul absolut, de către noi, asupra producţiei alimentare 1a scară mondială şi prin acapararea controlului asupra principalelor ‚,Rute alimentare” ale planetei.

Pentru a realiza aceste deziderate, este necesar să se întrebuinţeze ,,electromagneticul’’ printre altele, spre a destabiliza clima celor mai productive state pe plan agricol. În privinţa intoxicării naturii, ea va cu atât mai accelerată, cu cât escaladarea ratei demografice o va forţa fără restricţii.

Utilizarea electromagneticului pentru provocarea „cutremurelor de pământ” în cele mai importante regiuni industriale din naţiunile-state va contribui la accelerarea ,‚prăbuşirii economice” a celor mai ameninţătoare state la adresa noastră, amplificând de asemenea obligaţia de a institui Noua Ordine Mondială impusă de noi.

Cine va putea să ne bănuiască? Cine va putea să aibă vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor îndrăzni să se ridice împotriva noastră, difuzând informaţii privitoare la existenta şi la conţinutul „conspiraţiei” noastre, vor deveni suspecţi în ochii autorităţilor şi ai populaţiilor din naţiunile lor. Graţie dezinformării, minciunii, ipocriziei şi individualismului pe care le vom fi creat în sânul populaţiilor naţiunilor-state, omul va fi devenit un duşman al omului. Astfel, aceşti „indivizi independenţi”, care sunt cu atât mai periculoşi pentru noi tocmai din cauza „libertăţii’’ lor, vor fi consideraţi de ceilalţi ca fiind inamici, nu eliberatori.

Sclavia copiilor, jefuirea bogăţiilor din Lumea a Treia, şomajul, propaganda pentru libertatea drogurilor, abrutizarea tineretului naţiunilor, ideologia „respectului faţă de libertăţile Individuale’’ difuzată în sânul Bisericilor iudeo-creştine şi în interioru1 naţiunilor-state, obscurantismul considerat ca bază a mândriei, conflictele interetnice şi ultima noastră realizare, „restricţiile bugetare”, toate aceste ne permit în sfârşit să asistăm la împlinirea ancestrală a „visului” nostru, instaurarea „Noii Ordini Mondiale’’.

SFÂRŞITUL Documentului organizaţiei 6. 6. 6.,

datat în ultima parte a lunii iunie, 1985

CONCLUZIE

,,PROTOCOLUL DE LA TORONTO (6.6.6.)’’: MIT SAU REALITATE ?

Este, aşadar, ,‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6)”, mit sau realitate? Ar fi ca şi cum ne-am întreba dacă şi „Cea mai bună dintre toate lumile posibile” este un mit sau o realitate, deşi este vorba de un roman. Totuşi, autorul său a avut şi el acces la „documente” ale epocii pentru a-1 crea. Autorul romanului ştia prea bine că dezvăluirea şi difuzarea informaţiilor pe care le deţinea, dar sub o altă formă decât aceea a literaturii de ficţiune, ar fi trezit din partea populaţiei mult mai multă suspiciune decât acceptare. Şi cât de mulţi alţi autori au fost nevoiţi şi ei să folosească aceeaşi stratagemă pentru a-şi avertiza contemporanii şi generaţiile viitoare?

În consecinţă, ‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6.)” este un mit sau o realitate?

Caracterul de urgenţă al situaţiei actuale, generată de începutul „restricţiilor bugetare” care marchează începutul sfârşitului, apropiata realizare a „Noii Ordini Mondiale Oculte”, nu permite redactarea unui roman care ar fi consumat prea mult timp, în contextul actual…

Dar impactul provocat de dezvăluirea acestor „documente” este totuşi important, căci publicarea lor va avea efectul de a-i pune în defensivă pe cei ce le stau la origine.

Ceea ce dorim în paginile de faţă este ca, dincolo de dezinformările vehiculate şi întreţinute de către politicienii lipsiţi de scrupule şi de către oamenii înfricoşaţi la gândul posibilităţii de a-şi prejudicia interesele personale, fiecare cititor să poată reflecta, să se regrupeze împreună cu alţii asemenea lui şi să ia neîntârziat măsuri pentru a supravieţui în faţa celor care urmează.

Chiar dacă viaţa mea este în pericol ca urmare a difuzării unor informaţii ca acestea, viaţa dumneavoastră se află într-un pericol şi mai mare, dacă nu le cunoaşteţi.

Prin urmare, ,‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6.)’’ e un mit sau o realitate?

– Vă revine dumneavoastră sarcina să răspundeţi…

– Vă revine rolul de a înţelege, din evenimentele întâmplate recent sau viitoare, dacă aceste „documente” ţin de domeniul ficţiunii sau al realităţii.

– Vă revine datoria de a vă da seama că frica nu are nici

un alt scop decât acela de a vă paraliza şi de a vă aduce la discreţia celor care nu doresc decât să vă controleze, pentru a vă aservi mai bine propriilor lor interese care, în ultimă instanţă, nu sunt aceleaşi cu ale dumneavoastră.

Deci, ,‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6.)’’: mit sau realitate?

Serge Monaste

martie 1995

PARTEA A DOUA: COMPLOTUL NAŢIUNILOR UNITE CONTRA CREŞTINĂTĂŢII

Nimic nu pare să-i sperie pe aceşti oameni ai Puterii. Pentru a-şi realiza propriile interese, nu se dau înapoi de la nimic: minciuni, intimidări de tot felul, falsificări ale adevărului, distrugeri de reputaţii. Nimic nule scapă; se cred mai presus de orice lege. Sunt ,,Noii Stăpâni’’; iar acum, acoperă toată întinderea orizontului. Ce spaţiu ne mai rămâne nouă ?

Serge Monaste

Noiembrie 1992

– Dispariţia oricărei moşteniri creştine

– Distrugerea tuturor bisericilor creştine

– Întărirea legilor contra ideologiei creştine

– Incriminarea creştinilor

– Interzicerea tuturor învăţăturilor creştine

– Abolirea oricăror cărţi creştine

SUNT POSIBILE ÎN EPOCA NOASTRĂ?

ANTIPAPA

INTRODUCERE: VISUL AMERICAN A LUAT SFÂRŞIT. A ÎNCEPUT COŞMARUL

Dacă unii şi-au imaginat că prima măsură luată în vederea impunerii Noii Ordini Mondiale ar fi de natură militară, provenind din Statele Unite, sau de natură economică, izvorând dintr-o criză economică, atunci s-au înşelat amarnic. Va fi vorba mai degrabă de o preluare a „puterii religioase”, cu originea la Vatican, în Roma !!

Ar fi mai bine să analizăm cât mai serios această situaţie pe care, cu siguranţă, n-aţi fi crezut-o posibilă niciodată. Avem la dispoziţie rapoarte asociate, după câte se pare, cu

nişte documente provenind din Biblioteca Secretă a Vaticanului, care arată foarte clar care sunt planurile avute în vedere pentru toţi creştinii recalcitranţi faţă de guvernarea Noii Ordini Mondiale.

Celor care nu au avut acces la profeţii şi la documentele din trecut, provenind din biblioteca secretă a Vaticanului le va fi dificil să judece adecvat crescândele ameninţări asociate cu sosirea antipapei. De fapt, preluarea puterii de către antipapă anunţă declinul, urmat de dispariţia completă a întregii creştinătăţi, dar pornind din Statele Unite.

Conform anumitor surse demne de încredere, instaurarea Noii Ordini Mondiale este obligatorie, fără dispariţia tuturor bisericilor creştine de pe teritoriul Statelor Unite, din simplul motiv că această ţară este considerată, de Noua Ordine Mondială, ca fiind ultimul bastion al Democraţiei şi al Libertăţii în lume.

Aceste străvechi documente şi profeţii din trecut relevă, în egală măsură în care ne şi dezvăluie, care va ‚,Rolul Antipapei” pentru a impune „NOILE BAZE RELIGIOASE ALE DOCTRINEI MONDIALE” care, de fapt, vor utilizate ca „Referinţe de Bază” pentru a modela Guvernul Noii Ordini Mondiale şi al Noii Societăţi Mondiale.

În cazul de faţă, cel mai nepotrivit mod de a reacţiona în faţa unor asemenea revelaţii ar consta în lipsa ori cărei acţiuni. Nimeni nu poate fi protejat contra unei atât de profunde ,,Conspiraţii a Epocilor’’.

„Visul american a luat sfârşit. A început coşmarul american, acum şi aici.”

CINE NU CREDE NIMIC DIN TOATE ACESTE LUCRURI, SAU CARE SE CONSIDERĂ DEASUPRA TUTUROR, N-ARE DECÂT SĂ ÎNCHIDĂ CARTEA DE FAŢĂ ŞI SĂ-ŞI CONTINUE VIAŢA AŞA CUM FĂCEA ŞI ÎN TRECUT.

UNIVERSUL SATANIC SUBTERAN AL NAŢIUNILOR UNITE

Aici, Agenţia Internaţională a Presei libere din Canada.

Astăzi, vă prezentăm informaţii de un gen cum n-au mai fost date publicităţii nici o dată până acum. Acest raport informativ se referă la „CELE C1NCI PUTERI ALE ANTICHRISTULUI ASUPRA OMENIRII”, precum şi la „COMPLOTUL VATICANULUI PENTRU A PRELUA PUTEREA ASUPRA TUTUROR PERSECUŢIILOR MONDIALE CONTRA ADEVĂRAŢIOR CREŞTINI, sub DOMNIA GUVERNULUI MONDIAL, CELE CINCI PUTERI UNICE ALE ANTICHRISTULUI ASUPRA OMENIRII, CĂDEREA ANTICHRISTULUI ŞI DEZMEMBRAREA ÎMPĂRĂŢIEI SALE, REÂNOIREA CREŞTINĂTĂŢII SUB DOMNIA NOULUI CHRISTOS’’.

Biblioteca secretă a Vaticanului

Pe parcursul istoriei, de la un secol la altul, în biblioteca secretă a Vaticanului au fost depuse Documente Străvechi, cu privire la:

– Antichrist,

– Viitorul Creştinismului,

– Persecuţiile Mondiale împotriva adevăraţilor creştini,sub Domnia Guvernului Mondial,

– Cele Cinci Puteri Unice ale Antichristului asupraOmenirii,

– Căderea Antichristului şi Dezmembrarea Împărăţiei sale,

– Reînnoirea Creştinătăţii sub Domnia Noului Christos.

Aceste documente nu au fost aduse niciodată la cunoştinţa populaţiei, din cauza secretelor pe care le puteau ascunde. Ar fi inutil să adăugăm că divulgarea unor asemenea informalii cruciale, păstrate secrete secole de-a rândul, ar putea modifica în proporţie dramatică actualul curs al civilizaţiei, precum şi viitorul nostru apropiat.

Atunci, de ce le-am da publicităţii acum? Fiindcă ultimele orientării politice şi economice din martie 1985, ne confirmă că procesul ireversibil care va duce la instaurarea Noii Ordini Mondiale s-a declanşat. Mai mult, iminenţa preluării puterii la Roma de către antipapă este atât de mare, cât nu mai este permis să menţinem confidenţiale aceste documente.

Cu ajutorul mai multor surse, am avut posibilitatea a descoperi fapte incredibile referitoare la viitorul întregii Creştinătăţi. Acum cinci ani, folosind surse confidenţiale o persoană foarte bine disimulată care se temea pentru siguranţa propriei sale vieţi, am reuşit să pun mâna pe documente nemaivăzute, care până în zilele noastre nu au fost niciodată date publicităţii. Aceste documente necunoscute precum şi profeţiile secrete din trecut, confirmă amănunţit cursul istoriei omeneşti până în momentul de fată şi chiar şi în continuare. Ele arată clar că, indiferent de tot cei ce s-ar putea întâmpla sub o Nouă Ordine Mondială şi Prăbuşire a Naţiunilor, Creştinătatea avea asigurat un viitor care urma să înlăture odată pentru totdeauna, orice posibilitate viitoare a unui asemenea ,,Coşmar Mondial’’ cum ar fi Împărăţia Antichristului.

Faptul de a avea la dispoziţie documente care datează de cel puţin cinci ani, a avut pentru mine rezultatul de a suferi intense presiuni, de a-mi fi viaţa ameninţată de către Vatican, care, conform celor pe care mi le-au adus la cunoştinţă diverse surse din Statele Unite, dăduse instrucţiuni să fiu redus la tăcere înainte de a apuca să dau publicităţii orice informaţie din conţinutul acestor documente. Respectivele ‚,Instrucţiuni de la Vatican” fuseseră transmise la „Institutul Internaţional de Afaceri Religioase”. Nu numai c-a trebuit să trăiesc ascuns în toţi aceşti ani, dar am fost obligat de asemenea şi să-mi protejez familia, precum şi să garantez securitatea documentelor respective contra oricărei tentative de a le distruge conţinutul. Din acest motiv, este mai mult decât important ca absolut nimeni să nu privească cu superficialitate, fie cu exaltare, aceste informaţii care, în fond, le sunt făcute accesibile tuturor pentru a-i ajuta… Este o senzaţie bizară, aceea de a fi considerat un criminal de către propriul tău guvern, în propria ta ţară, mai şi ales atunci când nu urmăreşti alt scop decât să dezvălui tocmai ceea ce pune în pericol securitatea populaţiei din care aparţii. Dar sunt de părere că, dacă propria ta viaţă este preţul pe care-l ai de plătit în lupta pentru adevăr care îi eliberează pe oameni, şi libertate care le permite să-şi trăiască înaintarea spre viaţă, atunci tocmai această „Luptă” merită toate dificultăţile pe care le antrenează cu sine însăşi.

Iată de ce, astăzi, la începutul lunii aprilie 1995, am luat hotărârea de a da publicităţii aproape în totalitate acest „Raport Informativ”. Dacă n-aş proceda astfel, aş deveni răspunzător pentru tot ceea ce s-ar putea întâmpla şi ar fi putut să fie evitat, dacă toţi ar fi ţinut în mâini informaţiile necesare pentru a supravieţui în faţa Noii Ordini Mondiale şi a Antichristului. Nu pot să mă asigur în ceea ce priveşte propria mea soartă, dacă voi supravieţui sau nu dintr-o asemenea luptă (Serge Monaste şi-a pierdut viaţa în împrejurări stranii n. ed. orig.)contra elementelor care sunt înseşi bazele pe care acesta din urmă o va primi de la „CONSILIUL MONDIALAL AL BISERICILOR CREŞTINE”.

Dimpotrivă, afirm următoarele: „conştiinţa îmi dictează că trebuie să fac tot posibilul pentru a-i ajuta pe toţi, cu Darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu când m-am născut.

,,Lovitura de stat antipapală’’

Informaţiile incluse în aceste Documente şi Profeţii din Trecut se referă, în primul rând, 1a;

– „fuga” silită a lui Ioan-Paul al II-lea de la Vatican;

– „preluarea Puterii” la Vatican, de către antipapă;

– naşterea „Noii Biserici Internaţionale”, cu falsificarea

tuturor Doctrinelor Religioase Creştine;

– instaurarea „Persecuţiilor Internaţionale”, bazate pe „Noua Doctrină” a Noii Biserici Internaţionale;

– supunerea de către Antihrist a tuturor Bisericilor (de remarcat că această supunere va surveni exclusiv după îndeplinirea sarcinii ‚,Falsului Martor’’);

– „preluarea Puterii Politice şi Militare” de către Antihrist, sub conducerea Naţiunilor Unite (de remarcat, că prima Putere, fiind situată mai presus de puterea Politică şi cea Militară, este o „Putere Religioasă”.)

– cele „Cinci Puteri Unice ale Antihristului” asupra Omenirii;

– supravieţuirea Creştinătăţii Reînnoite, sub domnia Antihristului

– căderea Antihristului şi Dezmembrarea Împărăţiei sale;

– adevărata „Domnie a lui Iisus Hristos” asupra unei Omeniri Reînnoite Creştineşte…

Este important ca, la lectura acestor rânduri, să nu se uite că informaţiile respective provin strict din Documente şi profeţii străvechi, care până în zilele noastre nu au fost date publicităţi niciodată fiind conservate timp de secole, se pare, în Biblioteca Secretă a Vaticanului. Aceste informaţii repet nu provin din nişte meditaţii profunde şi nici din interpretări ale Bibliei.

Viitoarele lagăre de concentrare

Dacă dorim să înţelegem cu adevărat sensul preparativelor Noii Biserici Internaţionale, precum şi Doctrina sa de bază sub conducerea Naţiunilor Unite, trebuie să revenim la Roma, în anul 1963, când Papa Ioan al XXIII-lea a hotărât să pună pe picioare un ,,Conciliu”cu toţi episcopii catolici din lume. Ceea ce trebuie să reţinem, aici, este faptul actualmente dovedit în mai multe rânduri al manipulării acestui Conciliu de către episcopii care aveau legături cu Iluminiştii. Câtă vreme acest Papă novator credea sincer că putea îndrepta erorile din trecut ale Bisericii, deschizându-i acesteia o nouă epocă, episcopii Noii Ordini Mondiale, din partea lor, stabiliseră bazele pregătitoare deschiderii Bisericii pentru preluarea ei viitoare în sarcina Antichristului. Prin urmare, au pus în acţiune mecanismele necesare pentru a transforma Biserica astfel încât în viitor, să fie posibilă reunirea tuturor numitorilor creştini în acelaşi cuib tradiţional. Aceste mecanisme erau şi rămân, până în zilele noastre:

– liberalizarea vechilor doctrine în scopul de a apropia Biserica Catolică de toate celelalte biserici creştine diferite;

– dispariţia tuturor veşmintelor religioase şi a mânăstirilor, sub formele în care au fost cunoscute încă din vechime;

– distrugerea tuturor bibliotecilor religioase, şi în special a cărţilor şi a operelor istorice de referinţă;

– respingerea oricărei „Autorităţi Religioase” şi deschiderea spre ideologia mondială;

– strategia implicării politice a Bisericii din întreaga lume, alături de Guverne şi de Partidele Po1itice, în favoarea unei Noi Ordini Mondiale bazate pe distrugerea Ordinii din Trecut;

– pregătirea Noii Biserici pentru antipapă, care va cuprinde aceste REZOLUŢII NECUNOSCUTE:

Biserica, sub puterea antipapei, va fi absolut identică Bisericii din Ierusalim, pe vremea lui Iisus Hristos. Va împărtăşi Ideologia Naţiunilor Unite în acelaşi mod în care preoţii Templului împărţeau cu romanii Ideologia şi Puterea. Va conserva credinţele în Iisus Hristos, de ochii lumii, pentru a-şi disimula adevăratele interese care vor fi, în realitate, bogăţia, Puterea Politică şi cea Religioasă, şi oportunismul pe toate fronturile, cum a făcut şi Biserica din Ierusalim în timpul Imperiului Roman. Va stabili noile „Concepte Religioase”, bazate în întregime pe caracterul divin al omului, în care acesta va fi considerat ca reprezentând „Centrul” tuturor credinţelor. Va considera „Planniugul Familial”şi „Eutanasia” acceptabile din punct de vedere religios şi va declara problema suprapopulării mondiale ca fiind o chestiune religioasă, sub pretextu1 „Carităţii” faţă de comunitatea internaţională. În scopul de a regrupa cât mai multe biserici creştine, împreună cu prozeliţii lor, în Noua Biserică Internaţională Creştină, va recunoaşte „Căsătoria Preoţilor” şi „Hirotonirea Femeilor” şi va aboli toate ,,Culturile de Veneraţie’’ faţă de Fecioara Maria. În continuare, pe baza acestor noi „Edicte” promulgate de antipapă,, toţi catolicii şi creştinii care vor respinge noua „Doctrina Religioasă” acceptată pe plan politic vor fi persecutaţi cu ajutorul Forţelor Militare şi Poliţieneşti Multinaţionale ale Naţiunilor Unite, în acelaşi mod în care Iisus, precum şi Apostolii săi şi discipolii lor au fost persecutaţi cu două mii de ani în urmă de autorităţile religioase, ca şi de Forţele Militare şi Poliţieneşti Multinaţionale ale Imperiului Roman.

Această „Epocă a Persecuţiilor’’ îşi va afla împlinirea în ‚,Lagărele de Concentrare” înfiinţate, de cel puţin cincisprezece ani, în „Baze Militare” presupuse a fi fost închise. Procedeul este din toate punctele de vedere asemănător cu cel întrebuinţat pentru ‚,Disidenţii Religioşi” de sub diversele regimuri comuniste, într-o anumită perioadă, şi care încă se mai practica în China, în anul 1995! (Deţinem probe în acest sens.)

Măsurile enumerate mai sus figurau printre Rezoluţiile majore decretate de episcopii Noii Ordini Mondiale, în 1963.

Martorul Antihristului

Antipapa, sau locţiitorul său cu Persecuţiile, având sediul la Naţiunile Unite, trebuie să fie considerat ca fiind „MAR TORUL ANTICHRISTULUI’’; acesta va pregăti calea viitorului „Mesia al Noii Ordini Mondiale.

Prin urmare, în 1963, când Ioan al XXIII-lea a descoperit şi a dorit să revină la tradiţii, a murit. Apoi, după alegerea lui Paul al VI-lea, când un Cardinal neprevăzut, Ioan Paul I, a fost ales Papă, Iluminiştii din întreaga lume au intrat în stare de şoc. Aşa ceva nu fusese prevăzut în program, din simplul motiv că acel Papă conta pe a împărţi bogăţiile Bisericii tuturor săracilor din lume, revenind la prima Doctrină Religioasă propovăduită de Iisus Hristos. N-a rezistat nici măcar şase luni. A murit în condiţii misterioase.

În continuare, a urmat Papa din Est, Ioan Paul al II-lea. Ultimele sale declaraţii publice, scrise şi orale împotriva „Controlului Naşterilor”, „Euthanasiei’’, ,‚Căsătoriei Preoţilor” şi ,,Hirotonisirii Femeilor’’ i-au scandalizat în cea mai mare măsură pe Iluminiştii din toată lumea. În urma atentatului nereuşit la adresa vieţii sale, aceştia din urmă au luat hotărârea de a-1 înlocui cu forţa. Conform anumitor surse, se consideră că la baza complotului stau trei ţări. Aceste ţări sunt Rusia, Germania şi Italia, care plănuiesc să aşeze în fruntea Bisericii un Papă ales de ele pentru a duce la îndeplinire proiectele mondialiste. Aceleaşi surse declară că respectivele ţări vor aştepta ca Ioan Paul al II-lea să absenteze din Italia, pentru a-l destitui cu ajutorul unui vot obţinut din partea majorităţii episcopilor care le sunt favorabili. În continuare, aceşti episcopi complici cu Iluminiştii vor fi cei cărora le va reveni responsabilitatea de alege pe antipapă, pentru a-i forma ulterior Consiliul Religios Internaţional Secret. Nu mai este nevoie să adaug că acest antipapă se va bucura de recunoaşterea politică internaţională a naţiunilor Unite, în timp ce Ioan Paul al II-lea va muri în exil forţat.

Ceea ce va urma aparţine celei mai confuze perioade din istoria Creştinismului. Confuzie printre discipolii marilor Biserici Creştine, care se vor simţi abandonaţi de liderii lor spirituali, care se vor alătura atunci Bisericii Catolice.

Confuzie, de asemenea, printre catolicii divizaţi, din care majoritatea se vor regăsi alături de antipapă, în timp ce alţii se vor îndepărta în facţiuni divizate, unii rămânându-i fideli Papei demis, alţii regrupându-se în jurul primei Tradiţii Bisericeşti aceea a Părinţilor Bisericii.

Primul rol al antipapei, aşa cum l-au planificat va fi acela de ,,JUDECĂTOR DIVIN’’ peste întreaga creştinătate, la fel cum, pe vremea lui, Împăratul Roman era Supremul Stăpân Divin al Imperiului’’ (atât religios, cât şi politic). Fiind astfel investit cu o asemenea putere, a doua iniţiativă a antipapei faţă de noii săi aliaţi, Conducătorii Bisericilor Creştine reintegrate în rândurile Bisericii Catolice, va fi aceea de a instaura noul „Criteriu” care va servi, pe viitor, la a discerne între adevăraţii credincioşi şi cei falşi.

Această Alianţă a falsităţii va constitui ceea ce se va cunoaşte sub denumirea de „PRIMA BISERICĂ NOUĂ CREŞTINĂ UNIFICATĂ’’. Ea va imita în mod fals Biserica primilor creştini, dar aceasta va fi o imagine de faţadă. În realitate ea îşi va împărţi puterea cu Naţiunile Unite.

Din nou pe drumul Calvarului

Noul ‚,Criteriu” va fi definit astfel:

„ADEVĂRAŢII CREŞTINI VOR FI CEI CARE VOR ÎMPĂRTĂŞI TOATE CREDINŢELE RELIGIOASE ALE NOII ORDINI MONDIALE’’, ca necesitate de bază pentru supravieţuirea omenirii.

Aceste noi credinţe se pot rezuma după cum urmează:

Vechile credinţe religioase reprezintă o interpretare greşită a Doctrinei de bază fiindcă au adus omenirea în pragul distrugerii, pe tot parcursul unei istorii compuse din violenţe şi din războaie haotice. Violenţa contra celor de alte confesiuni ; violenţa contra celor care aparţin altor culturi; violenţa contra raselor de alte culori din lume; violenţa contra ideilor noi; violenţa contra noilor concepţii ştiinţifice; de asemenea, violenţa contra naturii, a mediului ambiant; mai presus de orice violenţa între bărbat şi femeie, etc…

Menţinerea fermă a falselor interpretări ale acestor credinţe din Trecut, care înseamnă în acelaşi timp o luptă împotriva Progresului omenirii, dirijându-se spre o lume a păcii şi a securităţii prin intermediul unei Noi Ordini

Mondiale a „înţelegerii” şi a „Respectului” faţă de ceilalţi şi faţă de lumea în care trăim cu toţii.

Pe parcursul mai multor cercetări ştiinţifice, Violenţa a fost identificată ca provenind dintr-o dezordine psihologică şi, totodată, ca reprezentând o problemă de funcţionare în anatomia anumitor persoane. Prin urmare, există obligaţia morală a lumii întregi de a trata cum se cuvine o maladie atât de nocivă, iar aceasta, pentru binele celor care sunt afectaţi de ea totodată aceasta constituie o necesitate vitală pentru viitoarea noastră lume a Păcii şi a înţelegerii reciproce. Aşadar, Violenta, ca şi Vechile Credinţe Religioase, trebuie să fie smulse din rădăcini, chiar şi împotriva voinţei celor afectaţi, atunci când este cazul.

În urma altor cercetări ştiinţifice, s-a dovedit în repetate rânduri că nimeni nu poate fi făcut răspunzător pentru o personalitate pe care nu şi-a ales-o. Prin urmare, nu există nici un motiv pentru ca aceste persoane ghinioniste să nu fie silite, prin toate mijloacele posibile, să dobândească o nouă personalitate, dacă cea veche este antisocială.

Abordând acum acele fundamente de bază ale Noii Ordini Mondiale propuse de noi, avem deci obligaţia morală de a-i considera pe cei care urmează cu îndărătnicie vechile lor credinţe religioase din trecut ca fiind „Rebeli” ai Noii Ordini; pe lângă aceasta, ei reprezintă un pericol la adresa Păcii şi a Securităţii acesteia din urmă. În consecinţă, trebuie să fie consideraţi şi trataţi drept animali periculoşi pentru omenire.

În virtutea cărui fapt, un fals creştin va fi acela care la fel cum au stat lucrurile în cazul primilor creştini de sub Imperiul Roman se va ţine cu îndârjire de credinţe religioase nerecunoscute de către Autorităţi. Ca atare şi sunt percepuţi ca reprezentând o ameninţare la adresa majorităţii, care o să-i identifice cu universul haotic al trecutului! Şi întrucât vor fi consideraţi purtători ai interiorului lor înşile, ai germenilor de violentă vechile credinţe religioase din trecut, Noua Biserică va cere deci Noilor Autorităţi Guvernamentale ca aceste persoane să fie private de Drepturile şi de Libertăţile lor!

Iată, deci, ,,Minciuna Minciunilor”! Iată „Oroarea Ororilor”! Falşii creştini vor sta în fruntea Bisericii Mondiale şi, vor pretinde că sunt singurii şi unicii reprezentanţi ai lui Iisus Hristos, pe deoparte; pe de alta, adevăraţii şi realii discipoli ai lui Iisus Hristos, pe drumul Calvarului, vor fi consideraţi duşmani ai Statului Mondial, la fel cum s-a întâmplat şi acum două mii de ani, în faţa preoţilor, la Ierusalim, şi în faţa împăratului Roman, la Roma.

Cele şapte cercuri ale infernului

În interiorul acestui nou „Criteriu al Bisericii Mondiale rezidă Minciunile Noii Reguli a Lumii Noi. În consecinţă, devine posibilă arestarea, confiscarea bunurilor şi înstrăinarea copiilor, în cazul tuturor creştinilor care vor fi suspectaţi de a respinge „Criteriul Noii Biserici’’. În această calitate, presupuşii creştini falşi vor suferi tratamente psihiatrice şi terapii de reabilitare. Dacă aceste terapii nu sunt eficiente, noii infractori vor fi internaţi cu forţa în Unităţile subterane ale Naţiunilor Unite,unde vor fi catalogaţi în conformitate cu ,,CLASIFICAREA CURCUBEU AL NOII ORDINI MONDIALE’’, curcubeul fiind considerat simbolul podului care duce spre Universul Satanic Subteran.

( De asemenea, simbol al Gay Pride şi al New Age n.a.)

Cele şapte culori ale curcubeului echivalează cu Şapte Categorii Majore pentru noii deţinuţi:

categoria copiilor Creştini care trebuie să fie utilizaţi pentru sacrificii umane unde, în interiorul ceremoniilor meselor Negre, vor participa la orgii sexuale sau vor fi conservaţi ca sclavi sexuali;

categoria prizonierilor care va trebui să servească la experienţe medicale în cadrul cărora asupra lor se vor experimenta droguri şi tehnologii noi;

categoria Prizonierilor de Sănătate pentru Centrul Internaţional de Organe Omeneşti în care organele lor vitale vor fi prelevate unul câte unul, în timp ce ei vor fi menţinuţi în viaţă pe cale artificială prin sisteme de întreţinere a funcţiilor vitale;

categoria Muncitorilor care vor fi utilizaţi ca sclavi;

categoria prizonierilor Tehnologiei Spaţiale care vor fi supuşi experienţelor legate de călătorii spaţiale şi în timp;

categoria Experienţelor Oculte, în cadrul cărora se vor testa pe prizonieri tehnici demonice;

categoria Execuţiilor, asupra prizonierilor se vor testa tot felul de experienţe privitoare la rezistenţa omenească, în cadrul Centrului Internaţional al Execuţiilor.

Şi toate acestea, la început, vor avea aparenţa unei măşti a Democraţiei.

La fel cum Principiile şi Legile Societăţilor noastre Occidentale au fost create pornind de la vechile credinţe Religioase Creştine, Principiile şi Legile Noii Societăţi Mondiale îşi vor avea originile, în consecinţă, în „Criteriul” Noii Biserici Internaţionale. Aşa cum s-a scris, Guvernul Noii Ordini Mondiale îşi va extrage „Puterile Morale” chiar din interiorul Noii Biserici Internaţionale.

La fel cum Prima Biserică Creştină, acum două mii de ani, s-a organizat ca o Societate Familială, şi cu Noua Biserică Mondială se va întâmpla acelaşi lucru: va fi „un vast ansamblu de popoare unite prin aceeaşi Credinţă a Comunităţii Mondiale”. Pornind de la un principiu asemănător, Societatea Noii Ordini Mondiale va semăna cu Organizaţia Noii Biserici Mondiale şi aşa mai departe…

Lume Socialistă, Lume Comunistă, Biserică Socialistă, Societate Socialistă în ultimă instanţă, toate se vor reduce la una singură, începând din momentul când structurile lor politice şi sociale îşi vor găsi originile în Credinţa într-un Univers Socialist, unde Omul va fi în centrul universului, originea şi răspunsul tuturor lucrurilor.

„Criteriu” trucat, „Doctrină” de bază trucată, iată care vor fi caracteristicile Bisericii Noii Ordini Mondiale; toate acestea vor da naştere unei comunităţi mondiale cu spiritul trucat – ipocrită şi mincinoasă – care va atinge toate eşaloanele Bisericii, ale Guvernului şi ale Societăţii. Acestea vor avea un spirit necinstit, înşelător, trişor, mincinos şi fals. Inima lor va fi la fel de rece ca o piatră prizonieră în gheaţă şi vor transporta în ele insele o „OTRAVĂ” care va avea efectul de a-i corupe pe toţi oamenii şi în continuare, absolut tot ceea ce există în lume. În acest timp, se vor considera ca reprezentând împlinirea supremă a istoriei omenirii; în realitate, vor fi instrumentele cele mai perfecte ale Infernului, în pragul nimicirii totale, reperul final al inechităţii.

În continuare, îşi vor urma tristul destin, fiindcă vor fi lipsite pentru eternitate de Prezenţa lui Dumnezeu în străfundurile lor înşile.

DOCUMENTELE

Pergamentul lui Holtzhauser

Mai multe persoane m-au întrebat ,,dar când, exact se vor întâmpla toate aceste lucruri? Când va sosi ziua izbăvirii noastre ? Răspunsul la această întrebare, ca şi la multe altele, se găseşte parţial în textul unui Vechi Document care a fost pierdut timp de mai multe secole, după care a fost regăsit în mod miraculos. Acest Document al Trecutului a fost scris în secolul al XVII-lea şi este cunoscut sub denumirea de ,,Pergamentul lui Holzhauser” un bătrân călugăr solitar, care a murit anonim în anul 1658. Acest om al lui Dumnezeu nici măcar nu a fost conştient de importanţa conţinutului scrierilor sale, care deschideau o poartă spre înţelegerea finalului nostru de secol XX. Public aici, pentru prima oară, fragmentul care se referă la epoca noastră contemporană. Astfel, mai multe persoane vor avea posibilitatea de a vedea cu exactitate dacă faptele pe care le văd şi le aud corespund perioadei în care trăiesc. Iată ce se spune în „Pergamentul lui Holzhauser”:

Va fi o epocă a năpastelor, a nefericirii, a umilirii Bisericii… În acele vremuri cumplite, împărăţiile se vor bătea cu alte împărăţii şi toate Statele vor fi pustiite de disensiuni intestine. Principatele şi Monarhiile vor fi răscolite; va avea loc o pauperizare aproape generală şi o foarte mare mizerie în lume… O foarte mare parte din Biserica Latină va abandona adevărata credinţă şi va cădea pradă ereziilor, nelăsând în Europa decât un mic număr de buni catolici… Abundă oamenii carnali care, abuzând de libertatea conştiinţei, se reped după obiectele concupiscenţei lor… Blasfemă tot ceea ce nu cunosc şi se corup în tot ceea ce cunosc în mod firesc, ca nişte animale fără judecată… Se dezlănţuie asupra preceptelor divine şi omeneşti, iar disciplina rămâne neluată în seamă, Sfintele Canoane nu mai contează cu nimic, iar legile Bisericii nu mai sunt respectate de către clerici decât legile civile de către popor… Fiecare e antrenat să creadă şi să facă tot ce vrea, conform instinctului cărnii… PORŢI NUMELE DE OM VIU, DAR EŞTI MORT.. Nu se mai găseşte nicăieri în tribunale nici justiţie nici echitate; ci numai accepţiunea persoanelor şi a darurilor, ceea ce face ca procesele să devină interminabile.

Umilinţa este aproape necunoscută în acest secol… Se ia în râs modestia creştină, care este tratată ca o neghiobie şi o prostie, în vreme ce se consideră înţelepciune (..) talentul de a tulbura prin întrebări fără sens şi prin întrebări complicate toate axiomele de drept, preceptele morale, Sfintele Canoane şi Dogme ale religiei; în acest fel, nu mai există nici un principiu oricât de sănătos, de autentic, de vechi şi de sigur care să fie scutit de cenzură, de critici, de interpretări, de modificări de delimitări şi de întrebări din partea oamenilor… nu se mai cultivă decât spiritul, nu şi inima, în educaţia copiilor, care sunt făcuţi să devină neascultători, împrăştiaţi, vorbăreţi, rebeli şi nereligioşi…Părinţii îi iubesc cu o dragoste dezordonată, disimulându-le defectele, nu îi corijează, şi nu-i pun să respecte disciplina casnică…

Ecleziaştii şi religioşii; cât sunt de nefericiţi; căci mulţi dintre ei poartă numele de oameni vii, dar sunt morţi… Porţi numele de om viu, dar eşti mort în falsa doctrină, eşti mort în ateism şi în pseudo-politicianism; eşti mort în ipocrizie şi în justiţia simulată, eşti mort în păcatele tale oculte; în secretul ororilor tale; eşti mort în voluptăţi şi în delicii; eşti mort în obrăznicie; în gelozie şi orgoliu; eşti mort în păcatele cărnii, în necunoaşterea misterelor şi a lucrurilor necesare pentru mântuire; eşti mort în sfârşit în lipsa religiozităţii şi în dispreţuirea Cuvântului lui Dumnezeu…

În credinţa catolică, majoritatea sunt nepăsători, ignoranţi, amăgiţi de ereticii care îşi aplaudă propria fericire, se bucură de ea şi îi iau în râs pe adevăraţii credincioşi pe care de altfel îi văd năpăstuiţi, sărăciţi şi nefericiţi. În acelaşi timp, nimeni nu mai studiază ştiinţele sacre…

Nu vedem nicăieri altceva decât calamităţile şi dezastrele; în vreme ce totul e pustiit de război… Nu mai principate răvăşite, numai monarhi ucişi, numai supuşi alungaţi şi numai oameni conspirând spre a întemeia republicii… Acesta e momentul… Aceasta va fi vremea…

Acest nepreţuit text din secolul al XVII-lea este mai mult decât revelator pentru epoca noastră, poate numai cu excepţia acelora care ţin cu tot dinadinsul să fie orbi; orbi pentru a refuza, trebuie să recunoaştem, dovezile, în favoarea câtorva clipe iluzorii.

Profeţiile săptămânii mari

Alte texte, Documente străvechi şi Profeţii din Trecut, provenind din Biblioteca Secretă a Vaticanului, prezintă toate, secolul nostru ca fiind acela care va trebui să cunoască apariţia acestor evenimente sub o Guvernare Mondială a Antihristului. Printre mai multe Documente verificate, există unul care rezumă foarte bine mai multe Texte ale Trecutului, într-o asemenea manieră încât nu mai este necesar să luăm la cunoştinţă pe fiecare dintre ele pentru a~ne forma o idee clară despre ceea ce vor fi nevoiţi să înfrunte toţi cei ce vor rămâne fideli principiilor Creştine. Cât despre ceilalţi, toţi ceilalţi, aceştia vor face parte din Noua Ordine Mondială. Asupra acestei chestiuni, textele sunt mai mult decât limpezi.

Documentul respectiv este rezultatul mai multor anchete pe parcursul altor Texte şi profeţii. Ca rezultat ne dezvăluie o imagine completă şi niciodată până în momentul de faţă pusă la dispoziţia publicului despre condiţiile de viaţă sub domnia Antihristului. Acest document este cunoscut sub denumirea de „PROFEŢIILE SĂPTĂMÂNII MARI”.

Trebuie să preciză0 că toată Istoria Creştinismului este asemenea unei copii la indigo a vieţii lui Iisus Hristos. Primii două mii de ani ai Creştinismului, Trei ani de Viaţă publică a lui Hristos, Săptămâna Mare şi Duminica Paştilor. Iată ce afirmă aceste Profeţii:

Nu te lăsa pradă somnului, om din viitor, fiindcă Semnele lui Dumnezeu nu au fost date nici visătorilor, nici nechibzuiţilor. S-a spus că Domnul tău va veni iar Vremea când El va veni la fiecare dintre voi, în chip neaşteptat; va fi o perioadă a Istoriei în timpul căreia cei mai mulţi dintre oameni au să fie adormiţi.

Fiţi atenţi la toate Semnele; înţelegeţi sensul profund al Patimii Lui, fiindcă aceasta ascunde Pecetea Divină a Mântuirii voastre.

Închide-ţi ochii către lume; acoperă-ţi urechile cu mâinile şi opreşte-te din vorbirea zadarnică, fiindcă Dumnezeul tău are să încredinţeze ceva sufletului tău chinuit şi însingurat.

Va veni o zi când Iisus va fi aclamat în felurite ţări şi chiar şi în faţa mai multor Împărăţii în acelaşi timp. Păzeşte-te de ziua aceea!

Teme-te pe bună dreptate de ziua aceea, dacă atunci te vei găsi sub imperiul păcatului şi te vei bucura de a fi astfel Dar dacă, dimpotrivă, eşti un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, atunci bucură-te pentru că ziua izbăvirii tale este aproape.

Când aclamaţiile se vor fi risipit atunci va veni, ,,Noaptea Nopţilor’’, „Trădarea Trădărilor” împotriva Creştinătăţii, în momentul în care Duminica Floriilor va sfinţi În acele zile, oamenilor le va fi dat să trăiască tot ceea ce poate fi mai trist. Iuda va renaşte din adâncuri, pentru un scurt răstimp. Orice vor putea atunci adevăraţii Creştini să folosească împotriva blasfemiei, paharul trăirii infamiei veacurilor va trebui să fie băut până la drojdii.

Apoi, după „Noaptea de pe Muntele Măslinilor”, urmată imediat de arestare, noaptea va acoperi atunci toată omenirea, în timp ce mulţi Cârmuitori îşi vor trăda propriul sânge precum şi propria carne Dar această Noapte va cunoaşte şi câţiva Creştini, mai rari, murind vitejeşte împreună cu Cârmuitorii lor, ca martiri. Pentru aceasta, ei vor fi câteva dintre cele mai strălucitoare pietre preţioase din coroana Domnului lor.

Încă o dată, Petru se va lepăda de trei ori de a fi fost un adevărat ucenic al lui Iisus, în vreme ce o mare parte din Creştinătate, va părăsi pentru un timp calea adevăratei credinţe. Şi ei se vor lepăda de credinţa lor, cu trei prilejuri însemnate. Atunci, noaptea îşi va urma cursul; vremurile înrobirii se vor întinde peste tot.

Nu fi necugetat. Nu te lăsa mânat de mândrie, crezând că vei fi apărat de aceste întâmplări cumplite pentru că duci o viaţă de bun creştin, sau că vei scăpa de Cruce fiindcă te-ai umplut de tot felul de mulţumiri faţă de tine însuţi, printre care şi aceea de a te socoti asemenea unui sfânt. Nu îţi aminteşti ce i-a cerut într-o zi Domnul aceluia care se credea un adevărat credincios întru Dumnezeu? şi ce să mai spunem despre primele secole ale Bisericii, când adevăraţii creştini mureau în toate felurile pentru Credinţa lor? Erau cu toţii smintiţi, sau se înşelau, preferând să fie sfâşiaţi de fiarele sălbatice în faţa unei gloate care îi insulta şi râdea de ei? Nu fii necugetat!

În faţa Marelui Preot al falsului Ierusalim de atunci la Roma, Creştinii acelor vremuri tulburi vor trebui să răspundă pentru Credinţa părinţilor lor în care continuă să creadă. Vor fi târâţi de la Marele Preot la Caiafa, unde vor fi înjosiţi, luaţi în râs, acoperiţi de scuipături, apoi acuzaţi de înaltă trădare pentru că li se va aminti viaţa lor trecută de violenţă şi de trădare împotriva omenirii. Vor fi arestaţi şi acuzaţi de vrăjitorie, fiindcă părinţii lor vor fi făptuit miracole de-a lungul istoriei; acuzaţi de mii de ori de ucidere, fiindcă părinţii lor vor fi exterminat triburi în numele Crucii de-a lungul istoriei; acuzaţi de a fi răspândit false credinţe, fiindcă părinţii lor le vor fi propovăduit mulţimilor că Iisus a fost singurul şi adevăratul Dumnezeu al universului; acuzaţi de idolatrie, fiindcă vor crede că Iisus este Dumnezeu; şi acuzaţi de perversiuni împotriva propriilor lor copii fiindcă îi vor fi învăţat valorile creştine ale trecutului.

Pentru toate acestea, vor fi lipsiţi de libertate, în timp ce copiii le vor răpiţi pentru a fi daţi ca ucenici în familiile bogate care vor împărtăşi credinţele noii împărăţii.

Încă o dată, nu fii necugetat ! La fel cum Creştinătatea a prins aripi la Roma, persecuţiile vor pornii tot de la Roma, fiindcă în acele vremuri Biserica va fi răsturnată faţă de ea însăţi. La fel cum s-a mai întâmplat, va fi aşa fiindcă aleşii vor fi primii care să-şi dea sângele pentru Domnul lor. Petru şi Pavel vor muri la Roma pentru plăcerea gloatei pervertite.

Reprezentanţii religioşi ai tenebrelor vor fi atât de exasperaţi de umilinţa şi Credinţa de neabătut ale discipolilor lui Petru şi Pavel, încât îşi vor pierde toate mijloacele. Îi vor da aşa dar pe mâna lui Ponţius Pilat al împărăţiei lor religioase. În palatul lui, aceşti dintâi adevăraţi credincioşi vor fi judecaţi pentru crime de care niciodată nu le-au făptuit.

Pentru a le slăbi credinţa şi curajul, ca şi pentru a le face plăcere Preoţilor Templului acelor Timpurii, acel ambasador al Împăratului îi va supune torturilor de tot felul, unele mai insidioase decât altele, căci vor fi născocite în scopul de a frânge voinţa. Acolo vor fi biciuiţi şi umiliţi în toate chipurile cu putinţă. În sfârşit, vor fi încoronaţi cu Cununa de Spini a Timpurilor şi vor avea de suferit în suflet, chinul de a vedea mulţimile respingându-l pe Iisus ca singură cale a Mântuirii lor.

Astfel arătaţi în faţa gloatelor de necredincioşi, cu carnea sfârtecată, vor suferii de părăsirea din partea familiilor, a prietenilor din trecut şi a propriului lor popor. Toate acele mulţimi turbate de mânie vor prefera să depună jurământ în faţa reprezentanţilor Antihristului care, încă odată, se va spăla pe mâini de sângele lor. Începând din acea zi unică va fi interzis, de către noua Monarhie, să se dea un pahar cu apă oricui, căci în acele vremuri, Caritatea va fi fost întemniţată într-o nouă epocă glacială.

Îngreunaţi de povara Crucii, vor urca pe drumul Calvarului, unde gloata îi va copleşi cu turbarea lor fără margini. De trei ori Creştinătatea va cădea în genunchi, dar tot de trei ori se va ridica într-o acceptare totală a destinului ei.

Ajunsă pe culmea Calvarului, va avea mâinile crucificate pentru că, atunci, lumea va fi lipsită de milă; picioarele îi vor fi crucificate fiindcă se va interzice să se aducă mulţimilor Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, trupul acestei Creştinătăţi va fi răstignit pe Cruce, fiindcă va trebui să servească drept pildă mulţimilor pervertite din noua Împărăţie.

După aceea, va veni Timpul secetei, când toată Creştinătatea va fi lipsită de Prezenta lui Dumnezeu.

Nu va avea parte decât de vorbe amare şi de o izolare absolută de restul lumi.

La fel cum a spus Iisus: „Tată, de ce m-ai părăsit?”‚Creştinătatea va trăi părăsirea totală, în seama ei însăşi, fără nici o mângâiere.

Apoi, lancea îi va străpunge Coasta din care se vor scurge o picătură de sânge şi o picătură de apă, fiindcă atunci şi ea va trebui să aştepte moartea fără nici o certitudine dinainte că Dumnezeu Tatăl se va lăsa atins, pentru ca apoi să-şi lase Braţul să cadă asupra omenirii.

Preţ de un timp nemăsurat o tăcere grea va acoperi atunci tot întinsul pământului. Din Vinerea Mare până în Ultimul ceas al Sâmbetei Mari, chiar înaintea Duminicii Paştilor, omenirea va fi acoperită de o întunecime grea, vreme de trei zile şi trei nopţi în care Dumnezeu îi va pedepsi, El însuşi pe oameni. Antihristul va fi azvârlit în infern, pe când peste tot pe pământ orice construcţie omenească purtând un singur grăunte de trufie va fi nimicită. Suferinţele oamenilor vor fi atunci pe măsura relelor lor lăuntrice. În acele vremuri, pământul va semăna cu un enorm cimitir, un deşert fără orizonturi. Numai aceia

care-şi vor fi păstrat eroic în adâncul lor înşile adevărata Credinţă în Iisus Hristos, Credinţa primilor martiri ai Bisericii, Credinţa Sfinţilor, vor supravieţui Sfintei Mânii a lui Dumnezeu.

Vai ţie, om al acelor Timpuri care-ţi vei râde de aceste profeţii, căci lipsa ta de umilinţă te va cufunda în robia greşelilor tale, fără nici o nădejde a veşniciei.

Când se vor ivi zorile Zilei de Paşti, toţi credincioşii adevăraţi vor fi atunci reînnoiţi pe un pământ reînnoit şi dânsul. Va fi Ziua Învierii, ziua Păcii lui Dumnezeu.

În Iubirea Sa nemărginită pentru copiii Lui, Dumnezeu nu-i va fi lăsat Antihristului decât cinci Puteri asupra oamenilor. Acestea nu vor avea forţă decât peste cele cinci simţuri ale omului: „Cel al vederii, al mirosului, al atingerii, al auzului şi al gustului”. Niciodată Antihristul nu va putea atinge sufletul omului, căci acesta nu îi aparţine cu nici un chip. Dar, asupra acestor ,,cinci simţuri’’, va avea deplină putere.

Fii aşadar vigilent om al viitorului, fiindcă în acele zile de pe urmă simţurile tale îţi vor fi cei mai cumpliţi duşmani. Pentru a le atinge şi corupe, şi a face din tine sclavul său, Antihristul va născoci asemenea maşini ispititoare încât fără ajutorul lui Dumnezeu, nici chiar cei Aleşi nu se vor putea mântui. Iar dacă Timpul Timpurilor nu va fi atunci scurtat, toţi vor fi pierduţi, chiar şi cei Aleşi. În acele zile întunecate, numai cei umili vor putea rezista luminilor ispititoare ale falsei libertăţi.

Încă o dată, nu, fi necugetat. Încă nu ai înţeles că tu eşti singura făptură a lui Dumnezeu din tot universul?

Teme-te de simţurile tale, căci acestea te vor încătuşa pentru veşnicie. Pentru cei care nu cred decât în ei înşişi şi în nimic altceva, aceste texte străvechi vor face obiectul batjocurilor, dar de asemenea, trebuie să spunem, al unei singurătăţi atroce. Căci râsul şi aroganţa care îi însoţeşte nu au nici o putere asupra „Conştiinţei” care, numai ea, nu poate fi adormită…

POLITICA INTERNAŢIONALĂ A NAŢIUNILOR UNITE ELABORATĂ CONTRA TUTUROR BISERICILOR CREŞTINE

Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor

În zilele noastre, un număr crescând de oameni, care trăiesc viaţa prozaică a unui domn nimeni de oriunde, care au copii, studii universitare, cariere, afirmă cu sinceritate că observă, în politica mondială, o „Conspiraţie Politică şi Religioasă”.

Tendinţa spre instaurarea unei Noi Ordini Mondiale nu este plăsmuirea imaginaţiei unei bande de paranoici, aşa cum mulţi oameni ar dori să ne facă pe toţi să credem. Nu trebuie decât să privim în jur, spre zona Noilor Tehnologii, a Fuziunilor între Multinaţionale, a Acordurilor Comerciale Internaţionale, a Băncii Mondiale, a Dispariţiei tot mai pronunţate a „Claselor de Mijloc”, a eforturilor în direcţia unei Monede Mondiale, a unei limbi Mondiale, a unei reorganizării a Comunităţii Internaţionale; toate acestea ne indică profunde schimbări în raport cu care înseşi guvernele noastre naţionale par complet neputincioase.

Dintotdeauna au existat oameni care să spună că aşa ceva ar fi imposibil. Dar… Câţi erau convinşi, la începutul secolului, că un război mondial era absolut imposibil? şi totuşi… Câţi erau asiguraţi că omul nu va putea niciodată să ajungă în spaţiu? Şi totuşi, omul a păşit pe Lună… Etc…

Pentru cine ştie să observe, pe planetă există fără îndoială o „Conspiraţie” în curs de desfăşurare, pentru a instala o Religie Mondială cu un antipapă în frunte; o religie care va modela Noua Morală a unui Guvern Mondial.

Numai cei fără minte, sau prizonierii propriei lor spaime, oamenii care îşi proiectează nesiguranţa asupra altora, în mod absurd, neagă totul, fără a analiza faptele care le stau dinainte.

Puteţi să faceţi parte dintre aceşti oameni, sau să vă alăturaţi celor, din ce în ce mai numeroşi, care sunt convinşi că există ceva putred sub reorganizarea actuală a Naţiunilor Unite.

Anumite Agenţii guvernamentale nu vor să ştiţi acestea nici „Cult Awareness Network”, nici Naţiunile Unite.

Cei care doresc o viată nouă, o nouă speranţă, un nou viitor, o Nouă Ordine Mondială, ştiu bine că vechile căi trebuie să fie eliminate, dezrădăcinate, pentru a putea fi construită o Nouă Ordine. Pentru toţi aceştia, vechile căi sunt legate de credinţele într-un singur Dumnezeu. În mod bizar, scopul lor suprem nu este acela pe care 1-au dat de înţeles populaţiilor din trecut, şi anume, un Paradis Mondial sub o Nouă Ordine împotriva liberei voinţe a populaţiilor, ci mai degrabă, în realitate, ceva vizând posesiunea, apoi controlul sufletelor întregii omeniri. În consecinţă, cu scopul de a obţine rezultate, au pus pe picioare „Cult Awareness Network (Rţeaua de Alarmă contra sectelor)’’, pentru a fi siguri că sufletele indivizilor nu pot fi deşteptate în nici un mod. Spre a atinge acest scop într-un timp relativ scurt, au fost obligaţi să atace, să activeze în ultimă instanţă, credinţele tuturor celor care nu cred decât într-un singur Dumnezeu, şi anume catolicii, creştinii în general, evreii şi musulmanii. „Programul de Dezinformare” pe care 1-au elaborat se poate rezuma astfel: orice individ care va comunica, în viitor, cu orice fel de Grupare, o cunoştinţă religioasă, mistică sau spirituală care ar putea fi indezirabilă în ochii Naţiunilor Unite, va fi identificat ca „Membru al unei Secte” şi, în consecinţă, va fi preluat, pentru binele său, în sarcina Autorităţilor Medicale Internaţionale ale Naţiunilor Unite.

Spălarea pe Creier

Se ştie, din întreaga istorie a omeniri, că nici un om care a suferit o spălare pe creier nu va rămâne cu convingerea că a fost maltratat. De obicei, persoanele spălate pe creier îşi vor apăra cu pasiune manipulatorul, convinse că li s-a propovăduit o nouă cale şi chiar că au fost alese pentru a-i învăţa şi pe alţii. Iată de ce, în trecut, a fost atât de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se pună pe picioare legislaţii, mai ales atunci când legislatorii utilizau aceleaşi tehnici faţă de populaţie, în scopul de a fi aleşi şi de a-şi menţine puterea.

În scopul de a spăla pe creier o întreagă populaţie şi de a o determina să reacţioneze energic, într-o zi, contra tuturor celor care îşi revendică o credinţă într-un singur Dumnezeu, a fost necesar ca Naţiunile Unite să înfiinţeze un ,,Program Special Antireligios” în anii 1960, prin intermediul mai multor Agenţii Guvernamentale Americane.

În acea perioadă se stabilise clar în interiorul acestor Agenţii guvernamentale, precum şi printre Bancherii care le frecventau, ca pentru a reuşi să se pună pe picioare o Nouă Ordine Mondială trebuia, înainte de toate, să se ajungă la un control absolut al Politicului şi al Socialului, atacându-se, prin toate mijloacele, problema Religiilor. Acest „Program Antireligios”, ar putea fi rezumat în modalitatea următoare:

– dacă înfricoşaţi ansamblul membrilor populaţiei mijlocii, şi îi faceţi să se teamă pentru securitatea lor şi aceea a apropiaţilor lor, cum ar fi copiii, acest lucru vă va permite în continuare să instauraţi măsuri draconice pentru le impune respectarea legilor, a-i dezarma şi a obţine despre ei date de identitate intensive. Apoi, dacă identificaţi această teamă – Frica lor – cu credinţe religioase precise, şi răspândiţi această „Frică” prin mijloacele de informare oficiale alese pe perioade între douăzeci şi treizeci de ani, chiar membrii acestei populaţii vă vor implora în genunchi, prin intermediul reprezentanţilor lor politici, să instituiţi noi alternative de bază pentru Politica noastră Internaţională prin mijlocirea Naţiunilor Unite, în scopul de a stabili o Nouă Ordine Mondială, şi anume „The Mintal Cooperation In Takeover Plans”, cu ajutorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială

În 1948, Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o organizaţie a Naţiunilor Unite, a declarat, în pamfletul său: „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială”, că:

…prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul excesiv pot influenţa cu putere dezvoltarea personalităţii, fără ca individul respectiv să poată fi conştient. În scopul eficacităţii, eforturile pentru schimbarea indivizilor trebuie să fie acordate cu etapele succesive ale personalităţii în sine, câtă vreme, în cazul unui grup sau al societăţii, schimbarea va putea întâmpina o rezistenţă fermă, dacă nu a fost instaurată din capul locului o atitudine de acceptare.

Extrasul de mai sus pare să-l completeze foarte clar pe cel care urmează.

În 1970, psihologul James V. McConnel a declarat, într-un număr al revistei „Psychologie Today”:

A sosit momentul în care e posibil să se combine orice privaţiune senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea abilă, prin recompensare şi pedepsire; iar acestea, în scopul de a ajunge la un control absolut asupra comportării individului. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, în principiu, să se realizeze un tip de spălare a creierului pozitiv, care ne-ar permite să producem schimbări dramatice în comportamentul şi personalitatea unui individ. Va trebui să remodelăm societatea într-o asemenea manieră încât să fim antrenaţi cu toţii începând încă de la naştere, să facem exact ceea ce aşteaptă societatea de la noi. Dispunem de tehnicile necesare pentru a o face… Nimeni nu deţine monopolul asupra personalităţii… Nu aveţi nimic de spus despre genul de personalitate pe care o posedaţi şi nu există nici un motiv de a crede că aţi putea avea dreptul să refuzaţi o nouă personalitate, dacă cea veche este antisocială.

În cazul de faţă, „Vechea Personalitate” înseamnă „Vechea Cale”, „Căile Creştine”, „Credinţa Trecută, într-un singur Dumnezeu”; ceva care trebuie să fie remodelat conform viziunilor Noii Ordini Mondiale.

Noile Principii ale Sănătăţii Mintale

„Sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în planul „Noilor Principii ale Sănătăţii Mintale”, în numele căruia va trebui să se impună la nivel internaţional:

Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „Cetăţenie Mondială”. Documentul declară, de asemenea:

Programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere.

Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:

izolarea în spital psihiatric;

centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;

centrele de gardă, unităţile de jandarmerie, creşele populare, unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, cu problemele legate de naţionalism.

În cazul de faţă, Naţionalismul poate fi identificat şi cu Credinţa într-un singur Dumnezeu. Mai mult în aceste creşe, reprezentanţii statului vor putea să-i identifice cu uşurinţă pe cei care au părinţi credincioşi sau naţionalişti ireductibili.

Cu doi ani înainte de data publicării acestui Pamflet al Naţiunilor Unite, Generalul Maior G.B. Chismon, Ministrul Sănătăţii din Canada, care ulterior avea să devină Directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite, a explicat:

…apărarea personală poate implica o reacţie neurologică, atunci când aceasta semnifică necesitatea de a-ţi apăra posesiunile materiale împotriva altora, care trăiesc în sărăcie. O asemenea atitudine poate duce la război…Soluţia problemei, propusă de Generalul Maior G.B. Chismon, a fost: „Să redistribuim toate bunurile, tuturor”.

Gulagul din Alaska

Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale, este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuia să deschidă porţile diferitelor experimente cu „Controlul asupra Spiritului” care trebuia să se identifice îndeosebi cu începere din anii 1960.

Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine, pe credinţele religioase creştine; de asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului, astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de ,,PSIHOTERAPIE’’…

De altfel, Directorul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă ‚Strategia Politică Comunistă”, prin intermediul „Îngrijirilor’’ pentru tratarea „Sănătăţii Mintale” prin „Psihiatrie”.

„PSIHOPOLITCA’’ este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea, a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală!’’ Trebuie să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „Doctrina Comunistă sub travestiul psihologiei.

Dacă, în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9, următoarele:

Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală.

Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de Sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat la bază de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. Acesta, de altfel, declarase chiar, în acea perioadă, că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi, într-un centru local.

Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca reprezentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale va trebui să fie trataţi în aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu!

Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950, începuse o mişcare, o bizară înlănţuire de evenimente. În jurul anului 1956, a fost propusă şi chiar adoptată „Alaska Mental Health Bill”. Legea a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice… Şi totuşi, aşa ceva nu era firesc, dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale.

În continuare, Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act”, cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor, sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală. Ca o declaraţie unică şi nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil, cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale, a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel, acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954. Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, sub denumirea de „Uniform Mental Health Act’’, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile, pentru examene medicale, fără acces la avocaţi, a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale. De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de sănătate mintală, chiar şi în Alaska.

Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R.D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience (Politica Experienţei)’’. Laing a declarat, în revista „OMI”:

…la sfârşitul anilor 1960, a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt. Prin urmare, au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Fuseseră conduşi în schismă, ştiind ce li se spune populaţiilor şi ce anume practică directorii executivi însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema prevala şi în Europa, şi în ţările Lumii a Treia.

Războiul Psihopolitic Antireligios

Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a întâmplat atunci, ajunge să consultăm volumul de referinţă „DSM-III: The Diagnostic And Statistical Manual Of Mental Disordre (Manual de diagnosticare şi statistică a dezordinii Mintale – ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană)’’. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală însemnă: Comportament şi, Stare Mintală Indezirabile. Criteriul pentru Maladia Mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ. Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane, vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală…

Nu există exemple excepţionale… Un mandat pentru a sustrage orice din libertăţile civile; pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice… Şi sterilizarea…

În primul rând, percepţiile extrasenzoriale, al şaselea simţ şi perceperea prezenţei unei persoane care nu este prezentă toate acestea se referă la „Experienţe Religioase şi Spirituale’’, Fără o percepţie specială, cum am putea intra în relaţie cu Dumnezeu, de exemplu?

În al doilea rând, dacă ne raportăm la „Legea de Sănătate Mintală Uniformă”, devine de la sine înţeles ceea ce i se va întâmpla oricui îşi va menţine credinţa în Dumnezeu!

Această Politică a Naţiunilor Unite pentru Sănătatea Mintală avea să dea naştere, în anii 1960, unor fenomene majore, regrupate în întregime sub termenul „Flower Power’’, care promova sfârşitul tuturor războaielor, moartea trecutului şi a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experienţe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…

În timp ce cea mai mare parte a oamenilor aveau spiritul acaparat de vântul libertăţii iluzorii care sufla atunci peste America, agenţiile guvernamentale ale epocii au simţit că avea mână liberă pentru a-şi desfăşura diversele programe pentru „Controlul Spiritului”, departe de privirile publicului.

Pe de o parte, avea loc apariţia unei clase de indivizi care, fără nici un trecut criminal şi înarmaţi cu arme militare, au început să tragă asupra mulţimilor, cam peste tot, fără nici un motiv vizibil. Unii dintre aceştia susţineau chiar că ar fi auzit Glasul lui Dumnezeu (Tehnica „Voice Syntesis”).

Pe de altă parte, au avut loc asasinate în masă, asociate cu culte religioase sau sub imperiul ideilor religioase.

De altfel, autorul ,‚Enciclopediei omorurilor moderne’’, publicată în 1983, scrie: „Le numim crime fără motive reale pe acelea care par să nu le aducă nici un câştig autorilor. Înainte de 1960, aceste crime erau rare, iar cei care au apărut atunci aparţineau sfârşitului de deceniu.”

Acest gen de ‚,Război Psihopolilic Antireligios” a făcut parte, de-a lungul anilor, din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în Statele Unite, prin mijlocirea Naţiunilor Unite. Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare, acest fapt a sfârşit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violentei asociată cu credinţele religioase trebuie să ia sfârşit, înlocuită de o Nouă Credinţă Internaţională ataşată unei Noi Ordini.

De altfel, o asemenea doză cotidiană de „Război Psihologic”, aplicată neîntrerupt, prin intermediul reţelelor oficiale de televiziune, de radio şi de presă naţională a avut efectul de a le garanta autorităţilor guvernamentale menţinerea populaţiei în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autorităţile şi de înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv.

Vechea stratagemă „Împarte şi stăpâneşte” sfârşise prin a diviza populaţiile în compartimente individualiste.

Programul de Control şi Dezinformare

Pentru a înţelege mai bine acest „Program de Control şi Dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier”, e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:

a crea o problemă acolo unde nu există, cu ajutorul Mijloacelor Oficiale de Informare favorabile guvernului şi al finanţelor obţinute de la băncile asociate cu Noua

Ordine Mondială;

a da problemei respective o dimensiune religioasă, indiferent din ce sursă;

a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns dintr-o dată în pericol;

a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, al sociologilor, al politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;

a da în mare măsură publicităţii presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol, fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;

a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie” – cu uniforme şi echipamente noi – pentru a obişnui publicul cu imaginea lor, în vederea unor intervenţii asemănătoare din viitor;

apoi, în continuare, prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţie, a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscută de către guvern.

Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960. De exemplu, în 1990, la Oka, Qubec-u1 de atunci a experimentat o situaţie asemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada.

Şi ar fi posibil să continuăm la fe1, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din întâmplare, toate „grupările şi organizaţiile religioase”!

Ceea ce este important de reţinut aici, e orientarea din ce în ce mai pronunţată împotriva a tot ceea ce este religios; cu atât mai mult, cu cât totul se va amplifica enorm prin apariţia unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate straturile societăţii şi îi vor arunca pe toţi indivizii într-o stare de profundă nesiguranţă.

Serge Monaste

29 martie 1995

ÎNCHEIERE: DESTINUL AUTORULUI

Aici se încheie manuscrisele incomplete ale lui Srege Monaste, pe care moartea prematură, în condiţii neelucidate, l-a împiedicat să finalizeze lucrarea de faţă. Toate documentele confidenţiale folosite de autor au dispărut, nu ştim dacă recuperate de asasini, sau preluate de prieteni, pe care victima i-ar fi pus în temă cu posibila sa ucidere. Din acest motiv, am preferat să nu amplificăm conţinutul cărţii, redactând doar şi aşezând într-o ordine coerentă materialele lăsate de autor.

Michael A. Beaumonn

http://www.doxolog.ro/web/apologetica/Serge_Monaste/Protocolul_de_la_Toronto-cadru_dreapta.htm#_Toc181448382

Protocolul de la Toronto

////////////////////////////////////////////////

PROTOCOLUL DE LA TORONTO

Serge Monaste (n. 1945 – d. 5 decembrie 1996) a fost ziarist canadian care a lucrat la publicaţia canadiană L’Enquete şi a murit în condiţii neelucidate . Manuscrisele lui Monaste rămase neterminate din cauza morţii sale neaşteptate au fost publicate în cartea „Protocoalele de la Toronto. Complotul ONU pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale” . Textele acestuia au fost publicate si la noi prin Editura Samizdat . Textul se gaseste la http://www.doxolog.ro/web/apologetica/Serge_Monaste/Cuprins.htm si chiar merita sa fie citit integral si cu atentie. Reproduc mai jos doar un mic subcapitol care se refera la psihiatrie ca mijloc de implementare a noului sistem social universal , artificial , inuman, nedrept si nenatural care este Noua Ordine Mondiala: “Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială În 1948, Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o organizaţie a Naţiunilor Unite, a declarat, în pamfletul său: „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială”, că: …prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul excesiv pot influenţa cu putere dezvoltarea personalităţii, fără ca individul respectiv să poată fi conştient. În scopul eficacităţii, eforturile pentru schimbarea indivizilor trebuie să fie acordate cu etapele succesive ale personalităţii în sine, câtă vreme, în cazul unui grup sau al societăţii, schimbarea va putea întâmpina o rezistenţă fermă, dacă nu a fost instaurată din capul locului o atitudine de acceptare. Extrasul de mai sus pare să-l completeze foarte clar pe cel care urmează. În 1970, psihologul James V. McConnel a declarat, într-un număr al revistei „Psychologie Today”: A sosit momentul în care e posibil să se combine orice privaţiune senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea abilă, prin recompensare şi pedepsire; iar acestea, în scopul de a ajunge la un control absolut asupra comportării individului. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, în principiu, să se realizeze un tip de spălare a creierului pozitiv, care ne-ar permite să producem schimbări dramatice în comportamentul şi personalitatea unui individ. Va trebui să remodelăm societatea într-o asemenea manieră încât să fim antrenaţi cu toţii începând încă de la naştere, să facem exact ceea ce aşteaptă societatea de la noi. Dispunem de tehnicile necesare pentru a o face… Nimeni nu deţine monopolul asupra personalităţii… Nu aveţi nimic de spus despre genul de personalitate pe care o posedaţi şi nu există nici un motiv de a crede că aţi putea avea dreptul să refuzaţi o nouă personalitate, dacă cea veche este antisocială.

“Gulagul din Alaska Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale, este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuia să deschidă porţile diferitelor experimente cu „Controlul asupra Spiritului” care trebuia să se identifice îndeosebi cu începere din anii 1960. Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine, pe credinţele religioase creştine; de asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului, astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de ,,PSIHOTERAPIE’’… De altfel, Directorul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă ‚Strategia Politică Comunistă”, prin intermediul „Îngrijirilor’’ pentru tratarea „Sănătăţii Mintale” prin „Psihiatrie”. „PSIHOPOLITCA’’ este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea, a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală!’’ Trebuie să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „Doctrina Comunistă sub travestiul psihologiei. Dacă, în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9, următoarele: Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală. Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de Sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat la bază de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. Acesta, de altfel, declarase chiar, în acea perioadă, că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi, într-un centru local. Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca reprezentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale va trebui să fie trataţi în

aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu! Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950, începuse o mişcare, o bizară înlănţuire de evenimente. În jurul anului 1956, a fost propusă şi chiar adoptată „Alaska Mental Health Bill”. Legea a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice… Şi totuşi, aşa ceva nu era firesc, dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale. În continuare, Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act”, cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor, sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală. Ca o declaraţie unică şi nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil, cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale, a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel, acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954. Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, sub denumirea de „Uniform Mental Health Act’’, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile, pentru examene medicale, fără acces la avocaţi, a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale. De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de sănătate mintală, chiar şi în Alaska. Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R.D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience (Politica Experienţei)’’. Laing a declarat, în revista „OMI”: …la sfârşitul anilor 1960, a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt. Prin urmare, au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Fuseseră conduşi în schismă, ştiind ce li se spune populaţiilor şi ce anume practică directorii executivi însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema prevala şi în Europa, şi în ţările Lumii a Treia.”

Din pacate , credinta in ceva care nu este obiectivabil la nivelul simturilor face de mult timp parte din semiologia psihiatrica . Daca imi amintesc bine se numeste delir sistematizat. “Continutul ideilor delirante poate fi extrem de divers – de la idei ce pot fi plauzibile, pana la unele cu un continut neverosimil, absurd, fantastic.

Dupa persistenta lor, ideile delirante pot fi mobile, oscilante, polimorfe, schimbandu-se la intervale scurte de timp (zile, chiar ore), sau pot fi stabile, inerte, cu tendinta la fixare si sistematizare. Prin sistematizarea unui delir, intelegem gruparea ideilor delirante in jurul unei teme delirante, uneori cu aparenta logica.”( http://www.boli-medicina.com/generalitati/PSIHIARTIE-GENERALITATI-BM-COM.php). Cat mai e de aici si pana la a considera credinta in Dumnezeu un delir? Extrem de putin. Psihiatrie, psihopolitica , Noua Ordine Mondiala , Serge Monaste

https://pdfcoffee.com/protocolul-de-la-toronto-pdf-free.html

/////////////////////////////////////////////////

(Dupa ce am gunoiat pamantul…)Gunoiul spaţial – pericolul care ameninţă civilizaţia noastră

Gunoiul spaţial este cea mai recentă şi una dintre cele mai serioase ameninţări la adresa omenirii. Ne-am obişnuit, când se vorbeşte despre pericolele care pot veni din spaţiu, să ne gândim la asteroizi, la furtuni solare, la “vizita” unor forme de inteligenţă ostile, pe care nici măcar nu le putem imagina, sau la un eveniment neprevăzut, ceva atât de ieşit din comun încât nimeni nu ar putea anticipa o astfel de situaţie.

Acum se ştie, de pildă, că există peste 20 000 de asteroizi cunoscuți, peste 100 de comete şi mulţi meteoriţi în apropierea Pământului, obiecte cosmice pe care oamenii de ştiinţă le monitorizează, graţie progresului tehnologic, pentru a putea fi preîntâmpinate situaţii dramatice pentru lumea noastră.

Însă, în istoria planetei pe care o locuim, circa 200 de asteroizi imenşi au lovit Terra, producând veritabile cataclisme şi cratere în scoarţa terestră, impactul cu un asteroid de dimensiuni colosale cauzând cel puţin o extincţie în masă a vieţii de pe Pământ. Craterul Vredefort, din Africa de Sud, cel mai mare crater de impact, este dovada că, în urmă cu peste 2 miliarde de ani, un asteroid uriaş, cu un diametru de peste 10 kilometri şi o lăţime de aproximativ 160 de kilometri, mai mare decât cel care, ulterior, a ucis dinozaurii, a lovit Pământul.Dar, la ora actuală, avertizează specialiştii, nu asteroizii, ci gunoiul spaţial, “resturile”/ obiectele (duse de oameni) aflate pe orbita Pământului se constituie tot mai evident într-un pericol care poate deveni major în următorii ani.

Gunoiul spaţial – o ameninţare serioasă

Stuart Grey, membru al Laboratorului de Geodezie și Navigație Spațială, din Londra, susţine că există zeci de mii de resturi spaţiale, de mici dimensiuni, iar Consiliul Național de Cercetare al SUA avertizează că ne apropiem de punctul de vârf al cantităţii de deșeuri spațiale care orbitează planeta noastră, formând deja un fel de “centura” de gunoi spaţial în jurul Terrei.

Din ce este format “coşul de gunoi” gigantic de deasupra capetelor noastre?

Gunoiul spațial este format dintr-o varietate de obiecte și resturi – fragmentele de sateliți artificiali și rachete (acestea sunt resturi mari de echipamente spațiale, care au fost lansate în spațiu și s-au dezintegrat în bucăți mai mici de-a lungul timpului), deșeuri generate de echipajele umane (mănuși, șervețele, haine, alimente și alte resturi provenite de la echipajele de pe Stația Spațială Internațională (ISS) și de la alte vehicule spațiale, diverse obiecte precum balize de navigare, panouri solare, componente ale sateliților artificiali și ale altor vehicule spațiale, toate aduse de om în spaţiu.

Obiecte neobişnuite care plutesc în spaţiu printre resturi

Primul obiect pierdut în spațiu datează din 1965. Este vorba de mănușa astronautului american, pilot de testare NASA, Ed White, pierdută în timpul primei sale misiuni spaţiale, Gemini. Punctul culminant al misiunii a fost prima plimbare în spațiu a unui american, timp în care White a plutit în afara navei, legat de aceasta, timp de aproximativ 23 de minute. Revenind la bordul Gemini, îi lipsea o mănușă care a orbitat câteva luni înainte de a se dezintegra în atmosfera Pământului.Astronautul Piers Sellers a pierdut o spatulă în timp ce efectua reparații la naveta STS-121 Discovery, cu care a zburat în 2006, iar astronautul Heide Stefanyshyn a pierdut, în spaţiu, o geantă de scule, în 2008.

La data de 30 martie 2017, astronauții ISS – Shane Kimbrough și Peggy Whitson – se aflau într-o “plimbare” în spațiu, pentru o serie de reparaţii în exteriorul ISS, când au pierdut o pătură, care acum plutește liber printre celelalte deșeuri.

Recent, echipajul de la bordul navetei SPACE X Crew Dragon, care efectuează zboruri către ISS, a fost avertizat în legătură cu o posibilă coliziune cu un obiect neidentificat, cea mai probabilă explicație fiind că era o bucată de resturi spațiale.Deşeurile spaţiale mari (de dimensiunea unui autobuz) sunt resturi ale vehiculelor de lansare spaţială şi sateliţi artificiali scoşi din funcţiune. Anul trecut au fost inventariate peste 36 000 de resturi cu diametrul de peste 10 centimetri, circa un milion de un centimetru sau mai mici.

Gunoiul spaţial aflat la mai puţin de 400 de kilometri de Terra se disipează după circa 20 de ani, pierzând treptat din înălţime şi arzând în momentul în care intră în atmosfera terestră. Deşeurile mai mari, dacă intră în atmosfera terestră, ard parţial, ceea ce rămâne căzând în diverse părţi ale globului.

Riscul generat de gunoiul spaţial

Chiar dacă multe sunt de mici dimensiuni, aceste obiecte care formează gunoiul spaţial sunt în mișcare rapidă și pot atinge viteze foarte mari în spațiu, ceea ce face ca orice ciocnire cu acestea a navetelor spaţiale, a sateliţilor funcţionali, să fie periculoasă și să poată cauza daune semnificative. Iată câteva exemple concrete ale pericolelor cauzate de gunoiul spațial:Coliziuni cu sateliți – gunoiul spațial este o amenințare majoră pentru sateliții în orbită, deoarece o singură ciocnire poate distruge un satelit și poate provoca perturbări majore în infrastructura de comunicații, de navigație și de cercetare a Pământului. În 2009, doi sateliți – unul american și unul rusesc – s-au ciocnit accidental în spațiu, creând mii de fragmente de gunoi spațial care încă orbitează în jurul Pământului și reprezintă o amenințare continuă pentru alţi sateliți.

Riscul pentru echipajele de pe Stația Spațială Internațională (ISS) – Stația Spațială Internațională este locuită de astronauţi de peste 20 de ani și este vulnerabilă la impactul cu gunoiul spațial. Astronauții de pe ISS trebuie să ia măsuri de precauție constante pentru a evita ciocnirile cu gunoiul spațial, orice coliziune putând fi catastrofală pentru siguranța echipajului.

Amenințarea pentru misiunile spațiale viitoare – gunoiul spațial poate reprezenta o amenințare pentru misiunile spațiale viitoare, cum ar fi explorarea planetei Marte sau alte misiuni interplanetare. Un înveliș orbital de resturi ar putea crește la o asemenea dimensiune și densitate încât ar fi practic impermeabil pentru navele spațiale care încearcă să părăsească planeta. În cazul în care un vehicul spațial intră în contact cu un obiect provenit din gunoiul spațial, în timpul unei misiuni, acesta ar putea fi grav afectat sau chiar distrus, punând în pericol echipajul și misiunea în sine.

Citește și: Voyager 2, sonda spaţială cu mesajul umanităţii, pentru Univers, s-a “pierdut” în cosmos dintr-o eroare umană

Cum poate fi protejată Terra de deşeurile spaţiale pe care chiar locuitorii ei le-au produs?

Gunoiul spațial reprezintă o amenințare reală și imediată pentru omenire și, în prezent, oamenii de ştiinţă îl abordează cu seriozitate și mare atenție, fiind necesare măsuri urgente pentru reducerea și eliminarea acestuia, pentru a păstra ceea ce Universul a dăruit oamenilor.Una dintre soluțiile pentru a scăpa de resturile spațiale din jurul Pământului, spun specialiştii, ar putea fi instalarea de „sateliți de colectare a gunoiului”.

ESA (“European Space Agency” – Agenţia Spaţială Europeană) dezvoltă deja proiectul „Cleanspace” – construirea unui satelit pentru captarea și deorbitarea resturilor spațiale periculoase în atmosferă, pentru a fi dezintegrate pe loc. Cu toate acestea, mai este nevoie să se realizeze paşi în progresul tehnic și tehnologic pentru captarea eficientă a acestor resturi cu plase sau cu brațe articulate.Până se va pune la punct un astfel de satelit, se încearcă modificarea traiectoriei obiectelor care formează deşeurile spaţiale, astfel încât, intrând în atmosfera Pământului, să se dezintegreze.

O problemă stringentă

Gunoiul spatial

Într-o carte publicată în urmă cu peste patru decenii, de către astrofizicianul american Donald J. Kessler – “Frecvența coliziunilor sateliților artificiali: crearea unei centuri de resturi” – autorul lansa o ipoteză devenită, astăzi, realitate – aceea că, pe măsură ce crește numărul de sateliți artificiali pe orbita Pământului, crește și probabilitatea de coliziuni între sateliți.

Orice coliziune între sateliți artificiali ar produce un nor de resturi pe orbită care se deplasează cu zeci de kilometri pe secundă şi fiecare dintre acestea ar crește probabilitatea unor coliziuni ulterioare, ducând la ceea ce este cunoscut sub numele de „coliziune în lanț”. Coliziunea în lanț ar putea face aproape imposibilă trimiterea sateliților în spațiu, deoarece aceștia vor fi distruși aproape imediat de resturile spațiale deja prezente în jurul Pământului, care vor atrage şi altele în proces.

Ciocnirile în lanț ale sateliților și „zona moartă” rezultată, care ar limita capacitatea de a plasa sateliți pe orbită, ar putea perturba telecomunicațiile, prognoza meteo și alte sisteme care depind de această tehnologie.

Gunoiul spaţial – un posibil răspuns şi pentru paradoxul lui Fermi

Este paradoxal că omul, încercând să cucerească spaţiul, să descifreze cât mai mult din tainele Universului, a “reuşit”, pe unde a trecut, ceea ce a făcut şi pe planeta căreia îi aparţine – să lase în urmă milioane de resturi/ deşeuri, care, în pofida faptului că par minuscule în comparaţie cu imensitatea spaţiului cosmic, pot forma foarte curând un “înveliş” compact şi periculos, dincolo de care navele cosmice vor trece cu mari riscuri.

Un înveliș orbital de resturi ar putea crește la o asemenea dimensiune și densitate încât ar fi practic impermeabil pentru navetele spațiale care încearcă să părăsească planeta.Unii cosmologi cred că această problemă, a gunoiului cosmic, ar putea fi şi o explicaţie pentru celebrul paradox al lui Fermi – “Unde sunt extratereştrii?” De ce omenirea nu a găsit, până la momentul actual, nicio urmă a civilizaţiilor extraterestre? S-ar putea ca ei să fie pur și simplu izolați pe propria lor planetă, blocați într-un câmp orbital de resturi creat chiar de succesul lor tehnologic, aşa cum şi noi, oamenii, am putea deveni “prizonieri” în centura de deşeuri spaţiale a planetei noastre.

Gunoiul spaţial – pericolul care ameninţă civilizaţia noastră

////////////////////////////////////////////////

Morți suspecte ale unor personaje cheie din timpul revoluției

Inca o dovada,ca istoricii,intra in scena dupa 100 de ani de la producerea evenimentelor,pe baza „datelor” consemnate de catre cei puternici ai momentului intamparilor.

In zilele revoluției, dar și în anii care au urmat, mulți dintre oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989 au murit, au dispărut ori s-au sinucis în condiţii rămase neelucidate

Deși în majoritatea cazurilor anchetatorii s-au grăbit să diagnosticheze cauze naturale sau accidentale, există numeroase suspiciuni legate de aceste decese, informează publicaţia România Libera (ediția din 18 decembrie 2007).

Dosarul Milea, redeschis in 2007

Vasile Milea

DATA NAȘTERII: 1 ianuarie 1927, Lereşti, Argeş

DATA MORȚII: 22 decembrie 1989, București (62 de ani)

CAUZA OFICIALĂ A DECESULUI: sinucidere prin împușcare în inimă

A FOST: ministru al apărării între 1985 – 1989

Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte.

Moartea lui a fost anuntata de catre Nicolae Ceausescu (“Tradatorul s-a sinucis!”) pe postul national de televiziune, chiar in prima jumatate a zilei de 22 decembrie 1989, inainte sa fuga cu elicopterul din sediul CC al PCR.

Pana la data de 21 decembrie, ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceausescu de reprimare a manifestantilor si a coordonat executarea acestora impreuna cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful Securitatii Statului, Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice, generalul Corneliu Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au circulat doua ipoteze.

Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar fi fost impuscat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa continue sa lupte impotriva propriului popor.

A doua ipoteza porneste de la premisa ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar fi dat seama ca Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit pentru crimele comise pana la acea data.

Presupusa sinucidere a avut loc in biroul generalului garzilor patriotice, Corneliu Parcalabescu (vazut des in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce apartinea unui subofiter din garda de corp a acestui general.

Pana in 1998, dosarul decesului ministrului Milea a fost inchis cu diagnosticul “sinucidere”, desi in raportul medico-legal de expertiza nu au fost consemnate urme de pulbere pe haine si pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin impuscare. Generalul magistrat Dan Voinea de la Sectia Parchetelor Militare a deschis dosarul in 1998 pentru a completa cercetarile si a stabili cu exactitate imprejurarile mortii lui Milea.

Dupa schimbarea puterii din 2001, dosarul a fost preluat de magistratii militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fara a explica de ce in raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele lasate de traiectoria glontului ucigas. In 2007, generalul magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar pentru completarea cercetarilor.

Dosarul Trosca-USLA, la un pas de instanță.

Gheorghe Trosca

Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de Stat Major USLA, coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei transportoare blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i se ordonase sa sprijine apararea.

Transportoarele au fost distruse, iar echipajele USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare ale MApN, care i-au luat drept teroristi (asa au fost informati conducatorii dispozitivelor de aparare).

Trosca era antrenat sa cunoasca si sa riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si contracara metodele de diversiune.

Era unul dintre ofiterii care ar fi putut depista rapid “celula” transmitatoare de informatii diversioniste despre teroristi, “fantomele” care au generat, dupa 22 decembrie, circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti.

In acest caz, Sectia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele si persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care li se aduc nu sunt, inca, publice.

Nuță și Mihalea au ars de vii

Generalul Constantin Nuţă, seful Miliţiei, şi adjunctul său, generalul Velicu Mihalea, au murit în seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucureşti a fost doborât la Alba Iulia.

Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters urmele macelului de la Timisoarape data de 19 decembrie au trimis cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la Arad.

In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui regiment de geniu din oras.

Apoi au fost urcati intr-un elicopter (unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la Bucuresti.

In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia.

Elicopterul a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar fi fost vorba de “teroriști“.

Ordinul a venit de la Bucuresti, de la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii, generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu), dupa cum s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor Militare.

Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul de doborare “a tot ce zboara”, precum si cei care le-au executat.

Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi dorit disparut.

Puiu, disparut si declarat nebun

Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a disparut, pur si simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a anuntat la TVR ca detine filme cu masacrul de la Otopeni.

A fost descoperit pe strazile Timisoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie.

A murit in mod suspect la inceputul lui 1990. Casetele disparute ar fi facut lumina asupra diversiunii de la aeroport in urma careia numai intr-o singura ora au fost ucise circa 50 de persoane.

Conditiile disparitiei generalului Puiu nu vor putea fi elucidate niciodata, sustin surse judiciare.

Misterul de la Viena

Generalul Marin Ceausescu (fratele dictatorului) – seful reprezentantei comerciale a Romaniei pentru Europa de Vest de la Viena (in fond, o centrala de spionaj) – a avut acces la conturile familiei Ceaușescu.

La 28 decembrie 1989, acesta “s-a sinucis prin spanzurare” la sediul reprezentantei, iar conturile Securitatii au disparut. Moartea generalului Ceaușescu nu a fost anchetata.

Şeful lui Pacepa şi judecătorul lui Ceauşescu, “sinuciși”…

Generalul Nicolae Doicaru (seful Direcţiei de Informatii Externe intre 1959-1978) a murit extrem de ciudat la o partida de vânătoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de “sinucidere prin împuşcare”.

Toti participanţii la vînătoare aveau cartuşe cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glonţ care nu se stie din arma cui a “pornit”.

Doicaru a fost prieten cu Pantiuşa Bodnarenko, fostul sef al generalului Mihai Pacepa (generalul de Securitate, “defectat la americani”), iar dupa 1990 a fost consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. Dosarul a fost clasat…

Judecator militar președintele completului de judecată in procesul Ceauşeştilor, cel care a pronuntat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin impuşcare într-o unitate militară la data de 1 martie 1990, dupa ce a cerut trimiterea la o ambasada în străinătate, pentru protecţie.

Potrivit unor surse judiciare,pâna la sinucidere generalul Popa, a fost asaltat cu telefoane de ameninţare cu moartea. Dosarul a fost inchis.

Seful USLA, mort intoxicat

Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost şef de contraspionaj pe spaţiul european, a murit in iunie 1993, când s-a “intoxicat cu insecticid, stropind cartofi” la casa sa din Petrani (lânga Oradea). Diagnosticul: “moarte accidentala”.

Bunoaica si Maluțan au plecat cu elicopterul

Generalul Ion Bunoaica, fost sef al comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995, impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie).

Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce ordine de reprimare a dat la Timisoara. Dosarul mortii a fost clasat.

Locotenent-colonelul de Securitate Vasile Malutan, fost pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu elicopterul de la inaltimea de 12 metri “in timp ce uda vita-de-vie” la Fundulea (“moarte accidentala”).

Cu o zi inainte de a muri, el a sustinut in fata unei comisii parlamentare ca “la plecare, in 22 decembrie, Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza plina cu documente”.

Generalii Militaru si Guşr, morţi “natural” de cancer galopant…

Generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al Apararii, a murit de cancer galopant (“moarte naturala”) in 1996, la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi contracandidatul lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei.

Militaru fusese deconspirat ca agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua KGB din Romania, din care facea parte.

Generalul Stefan Gușă, seful Marelui Stat Major General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989.

A murit de cancer galopant (“moarte naturală”) în martie 1994.

Membrii familiei sale au declarat presei ca boala i-a fost provocata intenţionat, pentru a fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele din decembrie 1989.

Alte DECESE “NATURALE”

Cinci generali prea bine informați…

» Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a cunoscut imprejurarile “sinuciderii” ministrului Milea. A fost gasit mort in birou la inceputul lui 1990.Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerata “naturala”.

» Generalul Safta, seful dispozitivului de aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui 1990. El i-a cunoscut pe toti membrii “celulei de comanda” din sediul MApN, de unde au plecat toate informatiile diversioniste, generatoare de victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu au fost anchetate (“moarte naturala”).

» Generalul Cerbu, seful centralei Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra circulatiei informatiilor si ordinelor.El este cel care a anuntat la TVR ca “s-au intrerupt legaturile cu Securitatea…”.

A stiut cine si ce ordine a transmis.

Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit de cancer galopant (“moarte naturala”).

» Generalul de Securitate Stelian Pintilie, seful tuturor transmisiunilor militare si civile din Romania (sef al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul Telefoanelor din Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar decesul a fost consemnat ca “natural”.Generalul Pintilie a stiut cu exactitate cine a facut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a executat si cu ce scop.

La revolutie, din centrala, s-a ocupat de intreruperea legaturilor unitatilor Ministerului de Interne si ale Securitatii si a creat o linie directa, securizata intre centrul de comanda de la MApN cu celulele aflate in sediul CC al PCR si cu TVR.

» Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securitatii, specializat in inabusirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat si inchis dupa revolutie.

Macri nu a apucat sfarsitul procesului sau.

El a murit in aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost “infarct”, dar s-a sustinut si ipoteza intoxicarii sale in masina care il transporta de la un spital la altul. Diagnostic: “moarte naturala”.

SURSA : monitorfg.ro

http://www.doctorac.ro/tradarea/morti-suspecte-ale-unor-personaje-cheie-din-timpul-revolutiei

///////////////////////////////////////

Statul a dat bani grei unor falși revoluționari, ani la rând. România, la aproape 34 de ani de la Revoluție

autori

ALEX DIMA, PAULA HERLO

În mai puţin de o lună se împlinesc 34 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Intrăm în arhiva cu dosarele revoluţionarilor. Ce descoperim? Că ani la rând statul a dat bani grei unor falşi revoluţionari şi unor funcţionari care n-au făcut nimic.

Rafturi întregi de dosare mărturisesc aberații, abuzuri, inexactități care au urcat unii indivizi pe suferințele și sacrificiile altora, mulți. 34 de ani s-au scurs de la Revoluţia care a adus acestei ţări liberatea. Preţul s-a plătit scump. Peste o mie de oameni şi-au pierdut viaţa, alte mii au fost răniţi.După 34 de ani, România încă nu este în stare să îi tragă la răspundere pe cei care au pricinuit atât de multă suferinţă şi încă nu ne este clar cine sunt vinovaţii. Asta în coditiile în care avem instituţii înfiinţate fix pentru a face lumină în această poveste. Se luptă între ele pe funcţii, bani şi sedii. La doar câţiva metri de bulevardul Magheru unde au murit oameni este Institutul pentru Studierea Revoluţiei. Funcţionează într-o clădire cu o valoare uriaşă, în buricul capitalei. Institutul este înfiinţat de fostul preşedinte Ion Iliescu, acuzat de infracţiuni împotriva umanităţi în dosarul Revoluţiei. De câţiva ani se încearcă, fără rezultat, desfiinţarea lui. Avem şi o comisie parlamentară.Există dosare în cutii a peste 20 de mii de revoluţionari. Din păcate, multe sunt întocmite cu încălcarea legii şi au adus şi aduc beneficii unor oameni care n-au dreptul să le primească, indivizi care s-au urcat pe suferinţa celor care au ieşit în stradă în decembrie 89 şi au profitat de ea. Mihai Dodu conduce secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România. A fost numit pe funcţie în luna aprilie şi ce a găsit aici l-a sperit.

Mihai Dodu, secretar de stat: „Eu mă uit, eu nu mai merg prin spatele blocului, eu nu mai merg pe scurtături, merg numai pe bulevarde, numai lumină. Nu mai merg cu bicicleta. Când conduc, mă uit stânga dreaptă, mă uit serios”.

Unul dintre angajaţi vorbeşte sub protecţia anonimatului pentru că se teme.

Angajat: „Problema este că suntem o instituie eşuată într-un stat eşuat cum spune măreţul nostru preşedinte. Când am venit şi am văzut ce furaciune e aici am fost siderata. Aceasta instituţie era un robinet de făcut bani nu doar pentru ei, cei care conduceau, dar şi pentru partide”.

Dodu susţine că din datele strânse până acum de secretariat rezultă că statul roman a plătit în ultimii ani peste 400 de milioane de lei unor oameni care şi-au cumpărat certificat de revoluţionar.

Interlopi, foşti securişti şi miliţieni şi-au luat certificat de revoluţionar pentru beneficii: bani de la stat, spaţii comerciale, terenuri, locuri de veci şi multe altele. În 2010, statul incapabil să facă lumină în această poveste sistează plata indemnizaţiilor către luptătorii remarcaţi prin merite deosebite, categorie unde erau cele mai multe fraude. În 2014, guvernul Ponta da o ordonanţă „în vederea acordării recunoştinţei statului român faţă de persoanele care au avut un rol determinant la victoria Revoluţiei române şi pentru descurajarea abuzurilor”. Beneficii se acordă celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului”. Adică, până la ora 12 şi 10 minute, 22 decembrie 89. Luptătorul cu rol determinant primeşte din partea statului 2020 de lei pe lună, 10 mii de metri pătraţi de pământ în extravilan, 500 de metri în intravilan şi multe alte drepturi. Ordonanţa deschide o adevărată cutie a Pandorei. În perioada următoare Secretariatul de stat primeşte peste 3.500 de solicitări pentru acordarea acestui titlu.

În 2016, procurorii au constatat că 290 certificate cu rol determinat au fost date ilegal. Secretarul de stat de la acea vreme, Adrian Sanda este principalul suspect. Sunt arestaţi şi subalternii săi.

În 2015, acelaşi secretariat de stat emite decizii prin care acordă „rol determinant în revoluţie” pentru mai multe oraşe printre care Uricani, Buzău, Târgovişte, Băile Herculane.

Mihai Dodu, secretar de stat: „S-au făcut oraşe cu rol determinant. La început erau doar 9 după care s-au făcut. Băile Herculane, adică regimul comunist a fost înlăturat la Băile Herculane. Pe probe tu trebuie să dovesti că până la fugă dictatorului tu ai avut morţi răniţi, pe probe, numai că unele probe…”

Reporter: Care sunt avantajele?

Mihai Dodu, secretar de stat: „Caz concret, dacă oraşul Arad e declarat cu rol determinant, toţi acei revoluţionari primesc rol determinant. Nu doar merite deosebite, 1100, mai primesc 2020 de lei”.

Târgovişte este pe lista oraşelor cu rol determinant în Revoluţie. Secretariatul de stat susţine că situaţia este ilegală. S-a ajuns la tribunal. Iar statul roman s-a mai ales cu un proces.

Atena Piceava este juristul secretariatului de stat.

Atena Piceava, jurist SSPR: „Drama este că noi ne luptăm cu o întreagă mafie. De aproape 30 de ani ei fac certificate, statul îi pune în plată cu terenuri, indemnizaţii fără să îndeplinească condiţiile şi au acest patern în metal ca acest secretariat a fost făcut pentru ei când de fapt a fost făcut pentru respectarea aplicării drepturilor”.

Secretariatul de stat are peste 900 de dosare în instanţă. Piceava reprezintă statul roman în toate.

Atena Piceava, jurist SSPR: „Acum suntem în colaps. Începând de mâine nu mai exista niciun consilier juridic. Singura care era a fost transferată la Ministerul Energiei. A zis că nu mai poate cu atâtea instante. Vă imaginaţi la atâtea dosare active cum să aperi interesele statului”.

Într-un document, Parchetul Militar arată că la Târgovişte nu au fost morţi sau răniţi înainte de fuga dictatorului, ceea ce înseamnă că revoluţionarii de aici nu pot avea rol determinant. Am încercat să stau de vorbă cu revoluţionarii din Târgovişte. N-au vrut.

În Parlament, în mandatul 2016-2020, Comisia pentru revoluţionari a avut puterea să decidă cine a fost sau nu la Revoluţie. Parlamentul a fost dat în judecată de revoluţionari. Nicu Falcoi conduce acum comisia care nu face nimic.

Reporter: Câte procese aveți?

Nicu Flacoi, președinte Comisia pentru revoluționari: „Sunt multe. Nu ştiu să vă spun cu exactitate. Acum ar trebui să vorbesc cu departamentul juridic, pentru că ei se ocupă de chestia asta. Din păcate, unele se soluționează cu despăgubiri pe care Parlamentul trebuie să le plătească și sunt uneori despăgubiri pe zi, adică li se dă câştig de cauză, spre exemplu, şi se spune Parlamentul să le rezolve problema”.

Am solicitat Parlamentului date. Mi s-a comunicat că e nevoie de mult timp pentru a le strânge şi pentru a calcula despăgubirile. În 2019, 500 certificate cu rol determinat sunt emisie de preşedinţia României.

În 2020, DNA-ul intra pe firul celor 500 de certificate, recunoaşte că sunt multe suspiciuni de fraudă, dar clasează cauza întrucât beneficiarii nu primiseră încă bani la momentul anchetei. Îi primesc după clasare, când fostul secretar de stat Puiu Fesan îi pune în drepturi. Se deschide un nou dosar penal că zace la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, alături de alte 14 dosare care îi vizează pe falşii revoluţionari. Anul acesta, în dosarul deschis în 2016 s-a dat achitare. Între timp foştii secretari Adrian Sanda şi Puiu Fesan au murit.

https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/statul-a-dat-bani-grei-unor-falsi-revolutionari-ani-la-randul-romania-la-aproape-34-de-ani-de-la-revolutie.html

////////////////////////////////////////////////

Adrian Papahagi despre Rusia putinistă și claritatea morală

Despre asta vorbim când ne referim la Rusia putinistă, sinistra continuatoare a Uniunii Sovietice staliniste: despre crime împotriva ucrainenilor, dar și împotriva propriilor cetățeni, despre crime contra civililor și propriilor soldați. Despre minciună, crimă, fărădelege.

Asta e claritatea morală: să numești răul – rău, crima – crimă, fărădelegea – fărădelege. Nu-ți trebuie nicio competență specială, nicio expertiză, ca să recunoști răul pur, crima.

Nu vrea nimeni să îi „canceleze”, să-i terorizeze sau să-i persecute pe cei care nu au claritatea morală necesară pentru a se cutremura de crimă, și care de când a izbucnit războiul în Ucraina se războiesc doar cu „putredul Occident”; dar putem să le batem obrazul și să nu mai dăm doi bani pe pozițiile lor publice în fața cumplitei derive morale în care se scaldă. (autor: Adrian Papahagi, sursa: FB Adrian Papahagi)

https://foaienationala.ro/adrian-papahagi-despre-rusia-putinista-si-claritatea-morala.html

////////////////////////////////////////////////

UE- noul Soviet ? Vladimir Bukovsky – scriitor rus

Vladimir Bukovsky – scriitor rus

Mi se pare de neînţeles că după ce a fost îngropat un monstru, Uniunea Sovietică, un monstru similar, este construit. De ce CE(comunitatea europeană) a devenit UE(uniunea europeană)?

Poate dacă examinăm Rusia sovietică vom afla răspunsul. Uniunea sovietică era condusă de 15 oameni care nu erau aleşi, care se investeau in funcţii reciproc şi care nu dădeau socoteală nimănui.

Uniunea europeană este condusă de 2000 de oameni în acelaşi fel. Se întălnesc în secret, nu răspund faţă de cineva şi nu-i putem destitui din funcţii.

S-ar putea spune că Uniunea europeană are un parlament ales. Şi Uniunea sovietică avea unul: Sovietul Suprem. Se aplica ştampila(se vota) la fel ca pentru parlamentul european iar timpul la microfon era limitat la un minut pentru fiecare vorbitor la fel ca si in parlamentul european.

În UE sunt sute de mii de eurocraţi cu salarii imense, cu mulţi servitori, bonusuri si privilegii, cu imunitate pe viaţă la orice persecuţie, care sunt mutaţi pur şi simplu de la o funcţie la alta, indiferent dacă au făcut treabă sau nu. Nu este asta, exact ce se făcea în fosta Uniune sovietică?

Uniunea sovietică a fost creată prin coerciţie şi prin ocupare militară.Uniunea europeană, admitem, a fost creată fără folosirea expresă a forţei militare dar tot prin coerciţie şi prin abuzuri economice. Pentru a continua să existe, Uniunea sovietică s-a extins continuu. În momentul când s-a oprit extinderea a început colapsul. Iar eu am convingerea că aşa se va întâmpla şi cu Uniunea europeană.

Scopul existenţei Uniunii sovietice a fost crearea unei noi entităţi istorice: poporul sovietic, iar noi trebuie să ne (renegăm)uităm naţionalitatea, tradiţiile şi obiceiurile popoarelor noastre.

La fel şi Uniunea europeană nu doreşte să fiţi englezi sau francezi(nici români sau bulgari). Doreşte ca voi toţi să fiţi o nouă entitate istorică, să fiţi europeni. Să vă suprime toate sentimentele naţionale si să trăiţi ca o comunitate multinaţională. După 73 de ani, acelaşi sistem(multinaţional), în Uniunea sovietică, a cauzat mai multe conflicte interetnice decât oriunde în lume.

În Uniunea sovietică unul din marile ţeluri a fost distrugerea statului – naţiune. Şi asta este exact ce face UE astăzi. Bruxel-ul absoarbe state-naţiune pentru ca acestea să nu mai existe.

Corupţia era generală în sistemul sovietic, de sus până jos. Şi tot aşa este şi în UE. Aceeaşi activitate coruptivă care îmbiba Uniunea sovietică este şi în UE. Cei care i se opun sau o dezvăluie sunt reduşi la tăcere sau pedepsiţi. Nimic nu s-a schimbat.

În Uniunea sovietică aveam gulagul. Văd că, deasemenea, avem gulag şi în UE. Nu se numeşte “gulag” ci “political corect”. Când oricine încearcă să exprime ce gândeşte în legatură cu evenimentele(cu agenda de lucru a UE) iar viziunea sa este diferită de linia agreată(aprobată, oficială) va fi ostracizat. Acesta este începutul gulagului, începutul pierderii libertăţii.

În Uniunea sovietică ne-au spus că avem nevoie de un stat federal pentru a evita războiul. În UE fac exact acelaşi lucru. Pe scurt, este aceeaşi ideologie, modelul sovietic prezentat în ambalaj vestic.

Dar, din nou, la fel ca Uniunea sovietică UE contine şi propriul sfârşit. Din nefericire, când se va prăbuşi, şi se va prăbuşi, va lăsa în urmă dezastru imens şi vom rămâne cu uriaşe probleme economice şi etnice.

Vechiul sistem sovietic a fost incapabil de reformă şi la fel şi UE. Dar există o alternativă la a fi conduşi de cei 2000 de oficiali autodesemnaţi din Bruxel. Se numeşte independenţă. Nu trebuie să accepţi ce au planificat pentru tine. Până la urmă, nimeni nu te-a întrebat dacă vrei să participi(să fii în UE)!

Eu am trăit în viitorul tău (Uniunea Sovietică) şi nu a funcţionat!

https://blogosfera.md/view-post-v-180387-0-romana.html#google_vignette

//////////////////////////////////////////////////

VICTOR SUVOROV- SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ – V. SUVOROV – SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ

Traducere din limba rusa : Radu Parpauta

Editura POLIROM

B-dul Copou nr.3, P.O. Box 266, 6600 Iasi Tel. Fax (032) 214100; (032) 214111

ISBN: 973-97108-2-4 Printed in ROMANIA

colectia HEXAGON

La 23 august 1939, dupa semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Stalin striga fericit: L-am înselat pe Hitler ! Într-adevar, Stalin l-a înselat pe Hitler asa cum nimeni n-a mai fost înselat în întreg secolul XX: peste doar o saptamîna si jumatate, Hitler lupta pe doua fronturi, altfel spus, chiar de la începutul razboiului, Germania era in situatia de tara învinsa. (Victor Suvorov).

Cum Stalin nu-si prezenta planurile, multi credeau ca nu le avea: greseala tipica de intelectuali flecari (Robert Conquest).

Nenumaratele documente la care unul dintre agentii de frunte ai GRU (spionajul militar sovietic) a avut acces, marturiile combatantilor, analiza minutioasa a desfasurarii de lupta, a tehnicii militare utilizate si a pregatirilor din spatele frontului, totul vine sa confirme presupunerea lui Victor Suvorov privind adevaratul instigator al celui de al doilea razboi mondial…

„Nu sunt de acord nici cu un singur cuvânt din ceea ce spuneti, dar sunt gata sa mor pentru dreptul Dumneavoastra de a vorbi”

Voltaire

Prefata catre cititorul rus

Iertati-ma!

Daca nu sunteti gata sa iertati, nu mai cititi aceste rînduri, blestemati-ma, blestemati cartea fara s-o cititi. Asa fac multi. Am întinat ceea ce are mai sfînt poporul nostru, am întinat singurul lucru sfînt care i-a mai ramas: memoria Razboiului, a asa-zisului „mare razboi pentru apararea patriei”. Iau aceasta sintagma în ghilimele si scriu cu litere mici. Iertati-ma!

Eu demonstrez ca Uniunea Sovietica este principalul vinovat si principalul instigator al celui de-al doilea razboi mondial. Uniunea Sovietica este participanta la cel de-al doilea razboi mondial din 1939, din prima zi. Comunistii au ticluit legenda ca am fost atacati si, din acel moment, a început „marele razboi”.

Eu trag aceasta legenda de sub picioare, la fel cum calaul trage scaunelul condamnatului la spînzuratoare. Trebuie sa ai o inima de cîine sau sa nu o ai deloc ca sa fii calaul care ucide moastele sacre ale unui popor. Ale propriului popor. Nu e nimic mai înfricosator decît sa faci munca de calau. Am luat prin propria-mi vointa aceasta povara. si am ajuns aproape de sinucidere.Stiu ca în milioane de case se afla fotografiile celor care nu s-au mai întors din razboi. Astfel de fotografii sunt si în casa mea. Nu vreau sa întinez memoria a milioane de morti, însa aruncînd în praf aureola sacra a razboiului, pe care au nascocit-o comunistii, am întinat fara sa vreau memoria celor care nu s-au întors din razboi.

Iertati-ma!

Acum Rusia renunta la ideologia inoculata cu chin, de aceea memoria razboiului „drept” a ramas singurul reazem al societatii. Iar eu îl calc în picioare. Iertati-ma si haideti sa cautam alt reazem.

Dar sa nu credeti ca, încâlcind si întinînd cele sfinte, gasesc în aceasta o satisfactie. „Spargatorul de gheata” nu mi-a adus bucurie. Dimpotriva. Munca la carte m-a devastat cu totul. Am sufletul gol, iar mintea mi-e plina pîna la refuz de numarul diviziilor. Nu puteam sa tin prea mult în minte o asemenea carte. TREBUIA s-o scriu. Însa pentru aceasta trebuia sa fug din tara. Sa devin tradator. Am devenit.

Aceasta carte a adus numai amar în casa mea! Tatal meu- Bogdan Vasilievici Rezun- a facut razboiul din prima pîna în ultima zi, a fost ranit de cîteva ori, ranit greu, aproape mortal. Eu am facut din el un tata de tradator. Cum suporta el acest lucru? Nu stiu, n-am destul curaj sa-mi imaginez… Mai înainte de orice, am distrus imaginea lui despre razboi ca un mare razboi de eliberare. Tatal meu a fost prima mea victima. Mi-am cerut iertare de la el. Nu m-a iertat.

Cer din nou iertare tatalui meu. În fata întregii Rusii, în genunchi.

Aceasta carte a adus numai amar tuturor celor din preajma mea. Ca sa scriu „Spargatorul de gheata” am jertfit ce-am avut. Mi-am dat viata pentru aceasta carte, care nu mi-a adus nimic în afara de nopti nedormite si de atacurile furibunde ale criticilor. Acum „Spargatorul…” este recunoscut în multe tari. Însa nu totdeauna s-a întîmplat asa…

Condamnarile le merit în totalitate. Nu îmi cer iertare pentru tradarea mea si nu vreau sa fiu iertat pentru aceasta. lertati-ma pentru carte. Condamnarea mea la moarte este dreapta. Nu interveniti la cei care trebuie s-o duca la îndeplinire: eu însumi ma condamn! Nu ma tem de moarte. Ar fi fost îngrozitor sa mor fara sa scriu aceasta carte, fara sa dezvalui ceea ce mi s-a revelat. A fost îngrozitor cînd toti editorii de carti rusesti din Occident ma refuzau cu grosolanie sau cu politete.

Acum nu ma mai tem de nimic. Batjocoriti-ma, batjocoriti cartea. Blestemati-ma.

Însa- blestemînd- încercati sa întelegeti si sa iertati.

În anii grei ai vietii mele m-au sustinut multi oameni, fiecaruia îi ramîn recunoscator. A fost nevoie sa impun „Spargatorul…”, sa demonstrez, sa insist, a trebuit sa agresez timpul si nervii multora. Aparîndu-mi ideea, am fost silit sa întinez, sa jignesc, sa-mi bat joc de adversari, iar uneori sa înghit în sec si sa-mi musc buzele. Pe toti cei pe care v-am jignit va rog: Iertati-ma!

Sunt un tradator, un vînzator… Cei ca mine nu sunt de iertat, însa eu va rog: IERTAŢI-MĂ!

Victor Suvorov

oct. 1992

Bristol

Occidentul, cu ai sai canibali imperialisti, s-a transformat într-un focar de robie si întuneric. Sarcina noastra consta în a distruge acest focar spre bucuria si alinarea proletarilor din toate tarile.

CINE A DECLANsAT AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL?

La aceasta întrebare se raspunde în fel si chip. Nu exista o parere unica. Conducerea sovietica, de pilda, si-a schimbat parerea în aceasta problema de mai multe ori. La 18 septembrie 1939, guvernul sovietic comunica într-o nota oficiala ca vinovata de izbucnirea razboiului este Polonia.

La 30 noiembrie 1939, în ziarul Pravda, Stalin mai numea niste „vinovati”: „Anglia si Franta au navalit asupra Germaniei, luînd asupra lor raspunderea pentru actualul razboi”.

La 5 mai 1941, într-o cuvîntare secreta, tinuta în fata absolventilor Academiei militare, Stalin numea înca un vinovat: Germania.

Dupa terminarea razboiului, cercul „vinovatilor” se largeste. Stalin declara ca al doilea razboi mondial a fost început de toate tarile capitaliste. Conform împartirii lui Stalin, înainte de cel de-al doilea razboi mondial toate statele lumii în afara de URSS, erau socotite capitaliste. Daca e sa-i dam crezare lui Stalin, razboiul cel mai sîngeros din istoria omenirii a fost început de guvernele tuturor statelor, inclusiv Suedia si Elvetia, dar excluzînd Uniunea Sovietica.

Punctul de vedere a lui Stalin, conform caruia vinovati sunt toti, cu exceptia URSS, a prins radacini pentru mult timp în mitologia comunista. În timpurile lui Hrusciov si Brejnev, ale lui Andropov si Cernenko învinuirile adresate întregii lumi s-au repetat nu o data. In timpul lui Gorbaciov, în Uniunea Sovietica s-au schimbat multe, însa nu s-a modificat opinia stalinista privind vinovatii de izbucnirea razboiului. Astfel, în timpul lui Gorbaciov, principalul istoric al Armatei Sovietice, generalul-locotenent P.A.Jilin, repeta: „Vinovatii razboiului n-au fost numai imperialistii Germaniei, ci ai întregii lumi” (Krasnaia zvezda, 24 sept. 1985).

Îndraznesc sa afirm ca, învinuind toate tarile lumii de dezlantuirea celui de-al doilea razboi mondial, comunistii sovietici au ascuns cu buna stiinta rusinosul lor rol de instigatori ai razboiului.

Sa ne amintim ca dupa primul razboi mondial Germania a pierdut dreptul de a mai avea o armata puternica si armament ofensiv, inclusiv tancuri, artilerie grea si avioane de lupta. Pe propriul lor teritoriu comandantii germani au fost lipsiti de posibilitatea de a se mai pregati în vederea unor razboaie agresive. Comandantii germani nu au încalcat interdictiile si nu s-au pregatit de razboi agresiv în poligoanele lor, au facut aceste lucruri… pe teritoriul Uniunii Sovietice. Stalin a pus la dispozitia comandantilor germani tot ceea ce ei nu aveau dreptul sa mai detina: tancuri, artilerie grea, avioane de lupta. Le-a pus la dispozitie institutii de învatamînt, poligoane, cîmpuri de tragere. Stalin a dat comandantilor germani accesul liber în uzinele sovietice de tancuri, cele mai puternice din lume: uitati-va, tineti minte, însusiti-va!

Daca Stalin ar fi voit pacea ar fi trebuit sa împiedice cu orice pret renasterea puterii de soc a militarismului german: caci atunci Germania ar fi ramas o tara slabita din punct de vedere militar, în afara de Germania, ar fi fost slabita Marea Britanic, care nu avea trupe terestre corespunzatoare, si Franta, care îsi pierduse aproape întreg bugetul militar pe un pagubos program de aparare, ridicînd un fel de Mare Zid Chinezesc de-a lungul granitelor sale; dar si alte tari mult mai slabe din punct de vedere economic si militar, în aceasta situatie, Europa n-ar mai fi fost deloc în pragul conflagratiei… Însa Stalin, cu un scop anume, nu precupeteste mijloace, forte si timp pentru renasterea puterii militare germane. De ce? împotriva cui? Desigur, nu împotriva lui însusi! Atunci împotriva cui? Raspunsul este unul singur: împotriva restului Europei.

Renasterea puterii armate a Germaniei este însa doar o jumatate din chestiune. Chiar si cea mai puternica armata nu începe razboiul de la sine. Trebuie, mai înainte de orice, un lider fanatic si nebun, gata sa înceapa razboiul. Iar Stalin a facut foarte multe pentru ca în fruntea Germaniei sa vina un asemenea lider. Cum l-a creat Stalin pe Hitler, cum l-a ajutat sa puna mîna pe putere si sa-si consolideze puterea, este o tema vasta. Pregatesc o carte despre acest lucru. Vom mai vorbi pe aceasta tema, acum sa amintim doar ca Stalin a îndemnat la razboi cu perseverenta si dîrzenie pe nazistii abia veniti la putere, încununarea acestor eforturi este pactul Molotov-Ribbentrop. Prin acest pact Stalin a garantat lui Hitler libertatea de actiune în Europa si a deschis ecluza principala a celui de-al doilea razboi mondial. Cînd pomenim cu vorbe rele pe dulaul care a hacuit jumatate din Europa, sa nu-l uitam pe Stalin, cel care l-a crescut, dîndu-i apoi drumul din lant.

Chiar înainte de venirea sa la putere, liderii sovietici îl denumeau în secret pe Hitler Spargator de Gheata al Revolutiei. Denumirea este exacta si cuprinzatoare. Stalin a înteles ca Europa este vulnerabila numai în caz de razboi si ca Spargatorul de Gheata al Revolutiei va putea sa faca Europa vulnerabila. Adolf Hitler, nefiind constient de acest lucru, a netezit calea comunismului mondial. Prin razboaie fulger, Hitler a îngenuncheat democratiile occidentale, în acest scop el si-a dispersat fortele din Norvegia pîna în Libia. Spargatorul de Gheata al Revolutiei a savîrsit cele mai mari crime împotriva umanitatii si, prin actiunile sale, a dat lui Stalin dreptul moral de a declansa în orice moment Eliberarea Europei, înlocuind lagarele de concentrare brune cu cele rosii.

Stalin a înteles ca razboiul nu este cîstigat de cel care intra primul în joc, ci de ultimul intrat si, galant, i-a lasat lui Hitler infamul drept de a fi instigatorul razboiului, iar el a asteptat cu rabdare momentul „în care capitalistii se vor certa între ei” (Stalin, cuvîntare din 3 decembrie, 1927).

Îl socot pe Hitler un criminal si un ticalos, îl consider un canibal la scara europeana. Însa, daca Hitler a fost canibal, asta nu înseamna ca Stalin a fost vegetarian. S-au facut nu putine eforturi pentru a demasca crimele nazismului si a gasi calaii care au savîrsit cruntele faradelegi sub steagul sau. Aceasta actiune trebuie continuata si aprofundata. Dezvaluindu-i pe fascisti, a trebuit sa-i dezvaluim si pe comunistii sovietici, care i-au încurajat pe nazisti în savîrsirea crimelor si au intentionat sa se foloseasca de rezultatele crimelor acestora.

În Uniunea Sovietica arhivele au fost curatate demult si cu minutie, iar ceea ce a ramas, este aproape inaccesibil cercetatorilor. Am avut fericirea sa lucrez pentru putin timp în arhivele Ministerului Apararii al URSS, însa, absolut constient, aproape ca nu folosesc materiale de arhiva. Am multe materiale din arhivele germane de razboi, dar practic nici pe acestea nu le folosesc. Principala, mea sursa sunt publicatiile sovietice. Chiar si numai acestea sunt pe deplin suficiente ca sa-i puna pe comunistii sovietici la stîlpul infamiei si sa-i aseze pe banca acuzarii, alaturi de fascistii germani, ba chiar înaintea lor.

Principalii mei martori sunt: Marx, Engels, Lenin, Trotki, Stalin, toti maresalii sovietici din timpul razboiului si multi generali importanti, însisi comunistii recunosc ca ei, cu mîinile lui Hitler, au dezlantuit razboiul în Europa si au pregatit o lovitura prin surprindere asupra lui Hitler, ca sa cucereasca Europa distrusa de el. Valoarea spuselor mele tocmai în aceasta consta: criminalii însisi vorbesc despre crimele lor.Stiu ca multi vor sari în apararea comunistilor. Domnilor, eu am dat în vileag pe comunisti prin afirmatiile lor. Lasati-i sa se apere singuri.

Victor Suvorov

Decembrie 1987

Bristol

Capitolul 1 CALEA SPRE FERICIRE

Noi suntem partidul clasei, care duce la cucerirea lumii.

Frunze

Marx si Engels au prezis declansarea razboiului mondial si conflictele internationale de lunga durata, „de 15, 20, 50 de ani”. Aceasta perspectiva nu-i speria. Autorii Manifestului comunist nu chemau proletariatul sa preîntîmpine razboiul, dimpotriva, pentru Marx si Engels viitorul razboi mondial era de dorit. Razboiul este mama revolutiei, razboiul mondial este mama revolutiei mondiale. Engels considera ca rezultatele razboiului mondial vor fi „epuizarea generala si crearea conditiilor pentru victoria finala a clasei muncitoare”.

Marx si Engels n-au trait pîna la razboiul mondial, dar au avut un continuator- pe Lenin. Chiar la începutul primului razboi mondial, partidul lui Lenin s-a pronuntat pentru înfrîngerea propriei sale tari. Lasa dusmanii sa distruga si sa pustiasca tara, sa fie rasturnat guvernul, sa fie distruse relicvele sfinte ale patriei: proletarii, dupa cum se stie, n-au patrie, într-o tara devastata si înfrînta va fi mai lesne „de transformat razboiul imperialist în razboi civil”. Asadar, fie furtuna cît de tare!

Lenin spera ca si în alte tari se vor gasi adevarati marxisti, capabili sa se ridice „deasupra intereselor îngust nationale” la lupta împotriva propriilor guverne, pentru transformarea razboiului mondial într-un razboi civil mondial, însa acesti marxisti nu s-au gasit în alte tari si, de aceea, perspectiva revolutiei mondiale s-a deplasat într-un viitor incert. Nu-i nimic! Daca nu este revolutie mondiala, barem sa se faca un prim pas catre ea. Înca din toamna anului 1914, Lenin adopta un original program minimal: daca revolutia mondiala nu va avea loc ca urmare a primului razboi mondial, macar sa se rupa o bucatica; nu în toata lumea, macar într-o tara. Indiferent care. La început, sa cuprinda o tara, apoi aceasta sa fie folosita ca baza pentru pregatirea unui nou razboi mondial si pentru raspîndirea revolutiei în alte tari. „Proletariatul biruitor din acea tara se va ridica împotriva întregii lumi”, provo-cînd dezordini si revolte în alte tari „sau pornind direct asupra lor cu forta armata” („Despre lozinca Statelor Unite ale Europei”). Punînd problema unui program minimal de luare a puterii într-o tara, Lenin nu pierde din vedere perspectiva. Pentru el, ca si pentru Marx, revolutia mondiala ramîne steaua calauzitoare. Dar conform programului minimal, ca rezultat al primului razboi mondial, revolutia este posibila doar într-o singura tara. Cum se va petrece mai apoi revolutia mondiala? Ca urmare la ce? în 1916 Lenin da un raspuns precis la aceasta întrebare: ca rezultat al CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI IMPERIALIST („Programul de razboi al revolutiei proletare”)………………………………….

Det. Aici

https://www.scritub.com/literatura-romana/carti/VICTOR-SUVOROVSpargatorul-de-g143231214.php

……………………………………………………………………

CUPRINS

Prefata catre cititorul rus………. ….. …… …………… 2

Cine a declansat al doilea razboi mondial 3

Capitolul l Calea spre fericire………. ….. …… . 5

Capitolul 2 Dusmanul principal……………………….. 7

Capitolul 3 De ce au nevoie comunistii de armament……………………….,……….. 10

Capitolul 4 De ce a împartit Stalin Polonia……….. 14

Capitolul 5 Pactul si rezultatele sale…………………. 16

Capitolul 6 Cînd a intrat Uniunea Sovietica în cel de-al doilea razboi mondial….. 18

Capitolul 7 „Dezvoltarea bazei de razboi”………… 22

Capitolul 8 De ce aveau nevoie cekistii de artilerie obuziera………………………. 26

Capitolul 9 De ce a fost distrusa zona de siguranta în ajunul razboiului…………. 29

Capitolul 10 De ce Stalin a distrus Linia Stalin……. 34

Capitolul 11 Partizani sau diversionisti?……………… 40

Capitolul 12 De ce avea nevoie Stalin de zece corpuri de armata pentru desant aerian 43

Capitolul 13 Despre tancul înaripat……………………. 46

Capitolul 14 Pîna la Berlin!………. ….. …… ……. 48

Capitolul 15 Infanteria marina în padurile Bielorusiei……………………. 52

Capitolul 16 Ce înseamna armata de acoperire ….. 53

Capitolul 17 Diviziile de vînatori de munte în stepele Ucrainei………. ….. …… 59

Capitolul 18 Care a fost destinatia Primului esalon strategic ………. ….. …… ….. 64

Capitolul 19 Stalin în mai………. ….. …… ………. 65

Capitolul 20 Cuvîntul si fapta………. ….. …… …. 71

Capitolul 21 Pacifism cu colti:…..,…………………….. 74

Capitolul 22 Înca p data despre Comunicatul TASS ………. ….. …… 76

Capitolul 23 Despre regiunile militare abandonate………. ….. …… ………… 89

Capitolul 24 Despre diviziile negre……………………. 92

Capitolul 25 Despre comandantii de brigazi si de divizii………. ….. …… ………… 94

Capitolul 26 De ce a fost înfiintat Al doilea esalon strategic………. ….. …… ….. 96

Capitolul 27 Razboiul nedeclarat……………………….. 101

Capitolul 28 De ce Stalin a desfasurat fronturile………. ….. …… ……………. 103

Capitolul 29 De ce nu l-a crezut Stalin pe Churchill………. ….. …… ……….. 109

Capitolul 30 De ce nu l-a crezut Stalin pe Richard Sorge………. ….. …… … 112

Capitolul 31 Cum a împiedicat Hitler razboiul……. 115

Capitolul 32 A avut Stalin un plan de atac?……….. 117

Capitolul 33 Razboiul care n-a mai fost……………… 118

Addenda Despre sotiile mele, despre spargatoarele de gheata si despre Rusia,

de E. Zamiatin………….. 120

Index al lucrarilor citate………. ….. …… ……………. 123

Index al lucrarilor citate

Anfilov, V.A. Esecul blitz-krieg-ului, M. Nauka, 1974.

Anfilov, V.A. Fapta eroica eterna, M. Nauka, 1971.

Avtorhanov, A. Enigma mortii lui Stalin, Frankfurt am Main, Posev 1976.

Azarov, I.I. Odesa încercuita, M. Voenizdat, 1962.

Bagramian, I.H. Asa a început razboiul, M. Voenizdat, 1962.

Bajanov, B. Amintirile fostului secretar al lui Stalin, Paris, Tretia volna, 1980.

Basov, A.V. Flota în Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941–1945, M. Nauka, 1980

Biriuzov S.S. Cînd bubuiau tunurile, M., Voenizdat, 1962.

Boldin, I .V. Pagini din viata…, M. Voenizdat, 1961.

Brejnev, L.I. Malaia zemlia, M. Politizdat, 1973.

Demin, M. Pe sest, New-York, Rusika, 1981.

Eremenko, A.I. La începutul razboiului, M. Nauka, 1964.

Fediuninski, I.I. S-au ridicat la alarma, M. Voenizdat, 1964.

Gorbatov, A.V. Ani si razboaie, M. Voenizdat, 1965.

Grigorenko, P.V. În subterana nu poti întîlni decît sobolani, New York, Detinet, 1981.

Hizenko, I.A. Pagini vii (Jurnalul unui activist din divizia 80 infanterie, distinsa cu Ordinul Lenin), M. Voenizdat, 1963.

lakovlev, A.S. Scopul vietii, însemnarile unui constructor de avioane, M. Politizdat, 1968.

Jukov, G.K. Amintiri si cugetari, M.A.P.N., 1969.

Kalinin, S.A. Cugetari despre cele trecute, M. Voenizdat, 1963.

Kazakov, M.I. Deasupra hartii luptelor de demult, M. Voenizdat, 1971.

Kocetkov, D.I. Cu luminatoarele acoperite, M. Voenizdat, 1962.

Kojevnikov, M.N. Comandamentul si statul-major al Armatei Sovietice în Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, M. Nauka, 1977.

Konev, I.S. Patruzeci si cinci, M. Voenizdat, 1966.

Kovalev, LV. Transportul în Marele Razboi pentru Apararea Patriei, M. Nauka, 1981.

Krivosein, S.M. Fapte de arme, M., Molodaia Gvardia, 1962.

Kumanev, GA. Feroviarii sovietici în anii Marelui Razboi pentru Apararea Patriei (1941-1945), M.A.N. URSS, 1963-

Kuznetov, N.G. În ajun, M. Voenizdat, 1966.

Kurocikin, P.M. Semnalele frontului, M. Voenizdat, 1960.

Lenin Opere complete.

Lobacev, A.A. Pe drumuri grele, M. Voenizdat, 1960.

Liudnikov, LI. Prin furtuna (.Studiu autobiografic), Donetk, Donbas, 1973-

Maiski, I.M. Cine l-a ajutat pe Hitler (Din amintirile unui ambasador sovietic), M.IMO, 1962

Marx, Engels Opere complete.

Meretkov, K.A. În slujba poporului (Pagini de amintiri), M. Politizdat, 1968.

Moskalenko, K.S. Pe directia sud-vest (Amintirile unui comandant de armata), M. Nauka, 1969.

Novikov, A.A. Pe cerul Leningradului (însemnarile unui comandant de aviatie), M. Nauka, 1970.

Ozerov, G. Hangarul lui Tupolev, Frankfurt am Main, Posev, 1973.

Ortenberg, D.I. lunie-decembrie ’41, M. Sovetskii pisateli, 1984.

Peresîpkin, I .T. Transmisionistii în anii Marelui Razboi, M. Sviazi, 1972.

Plaskov, G.D. Sub bubuitul canonadei, M. Voenizdat, 1969-

Pokrîskin, A.I. Cerul razboiului, M. Molodaia Gvardia, 1968.

Resin, E.G. Generalul Karbîsev, M. DOSAAF, 1971.

Rokossovki, K.K. Datoria militara, M. Voenizdat, 1968.

Roslîi, I.P. Ultimul popas-Berlinul, M. Voenizdat, 1983.

Sandalov, L.M. Pe directia Moscovei, M. Nauka, 1970.

Sandalov, L.M. Încercari ale vietii, M. Voenizdat, 1966.

Sevastianov, P.V. Niemen-Volga-Dunare, M. Voenizdat, 1961.

Sikorski, V. Razboiul viitor. Posibilitatile sale, caracterul si problemele de aparare ale tarii în raport cu acestea (traducere din polona), M. Voenizdat, 1936.

Stalin, I .V. Opere complete.

Starinov, I.G. Minele asteapta ora lor, M. Voenizdat, 1964.

saposnikov, B.M. Creierul armatei (trei voi.) Moscova-Leningrad, Gosizdat (sectia de literatura militara), 1927-1929.

sebunin, A.I. Prin cîte am trecut, M. Voenizdat, 1971.

stemenko, S.M. Marele Stat-Major în anii razboiului, M. Voenizdat, 1968.

Triandafillov V.K. Caracterul operatiunilor anualelor modeme, Moscova-Leningrad, Gosizdat, 1929.

Triandafillov,V.K. Amploarea operatiunilor armatelor moderne, M. Voenizdat, 1932.

Tuhacevski, M.N. Opere alese, M. Voenizdat, 1964.

Tiulenev, LV. Prin trei razboaie, M. Voenizdat, 1960.

Umanski, P.G. La hotarul luptelor, M. Voenizdat, 1960.

Vasilevski, A.M. Cauza întregii vieti, M. Politiizdat, 1973.

Vaupsasov, S.A. La încrucisari periculoase, însemnarile unui cekist, M. Politizdat, 1971.

Vornonov, N.N. În slujba militara, M. Voenizdat, 1963-

Zaharov, G.N.’ Povestiri despre avioanele de vînatoare, M. DOSAAF, 1977.

Zverev, A.G. Însemnarile unui ministru, M. Politizdat, 1973.

Batalia pentru Leningrad, 1941-1944 (sub redactia lui S.P. Platonov), M. Voenizdat, 1964.

Enciclopedia militara sovietica (opt voi.), M. Voenizdat, 1976-1980.

Fortele Armate Sovietice, M. Voenizdat, 1978.

în patrula Ia hotarul de vest. Studii documentare de istorie a trupelor Regiunii de frontiera vestice, decorate cu Ordinul „Steagul Rosu” (colectiv de autori), Kiev, Politizdat.

Istoria celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), 12 vol., M. Voenizdat, 1973 -1982. Istoria Marelui Razboi pentru Apararea Patriei 1941-1945 (în sase vol.) M. Voenizdat, 1960-1965.

Lupta pentru Pribaltica sovietica, Tallin, Eesti raamat, 1980.

La chemarea Patriei. Drumul de lupta al armatei 6 de garda în Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, M. Voenizdat, 1971.

Marele Razboi pentru Apararea Patriei (1941-1945). Scurt studiu de popularizare, (sub redactia lui P.A. Tilin, M. Politizdat, 1973.

Pe Frontul de Nord-Vest (1941-1943). Culegere de articole ale participantilor la actiunile de lupta (sub redactia lui P.A. Jilin). M.Nauka, 1969.

Perioada initiala a razboiului, (sub redactia lui S.P. Ivanov), M.Voenizdat, 1974.

Partidul si Armata, (sub redactia lui A.A. Episev, M. Politizdat,1980.

Poporul estonian în Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, Tallin, Eesti raamat, 1973.

Regiunea militara Moscova distinsa cu Ordinul Lenin, M. Moskovskirabocii, 1985. Regiunea militara Zabaikal (mic studiu istorico-militar), Irkutsk,Vost.-Sib. Knij. izd., 1972

Regiunea militara bielorusa decorata cu Ordinul „Steagul Rosu”,

Minsk, Belarus, 1973. Santinelele frontierei sovietice (Scurt studiu de istorie a trupelor de

graniceri ale URSS), M. Politizdat, 1983.

Spatele frontului Fortelor Armate Sovietice în Marele Razboi pentru Apararea Patriei 1941-1945 (sub redactia lui S.K. Kurkotkin), M. Voenizdat, 1977.

Steagul Rosu din Ural. Istoria regiunii militare Ural, decorata cu Ordinul „Steagul Rosu”, M. Voenizdat, 1983.

Steagul Rosu kievean. Istoria Regiunii militare Kiev, decorata cu Ordinul „Steagul Rosu”, 1919-1972, M. Voenizdat, 1974.

Trupele sovietice de tancuri, M. Voenizdat, 1973.

Trupele c/e graniceri ale URSS 1939-iunie 1941 (Culegere de documente si materiale, M. Nauka, 1970.

Ziare si reviste. Komsomolskaia pravda, Krasnaia zvezda, Pravda, Biulleteni oppozitii, Voennîi vestnik, Voprosî istorii, Voenno-istoriceskii jurnal, Voina i revoliutia, Kommunist, Ogoniok.

Goraiski World War II Almanac: 1931-1945, London Haniish Hamilton.

B.H. Liddell Hart History of the Second World War, London, PAN,1978.

K.Mallory,A.Ottar Architecture of Aggressio/i-Architectural Press:Wallop G.B. 1973.

Price World War II Fighter Conflict-London-. Macdonald and Janes, 1975.

Woodward British Poreign Policy in the Second World War. Hearing on American Aspects of the Richard Sorge Spy Case August 9, 22 and 23-Washington, 1951…………….

https://www.scritub.com/literatura-romana/carti/VICTOR-SUVOROVSpargatorul-de-g143231214.php

//////////////////////////////////////////////////

O INREGISTRARE RECENT DESCOPERITA A LUI HITLER:”Am avut întotdeauna o teama că Rusia va ataca prin surprindere România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamna târzie a lui 1940. „

In iunie 1942, în plin război mondial, Adolf Hitler face o vizită neaşteptată în Finlanda. Surpriza a fost totală pentru gazde, care, deşi se aflau în război cu URSS, nu voiau să fie percepute de sovietici ca un aliat vasal al Germaniei naziste. La întâlnirea dintre cele două părţi, un microfon „uitat” deschis de către radioul naţional din Finlanda îl va înregistra pe Hitler având o discuţie neprotocolară cu mareşalul Mannerheim. Principalul subiect l-a constituit războiul contra URSS, dar şi importanţa strategică pentru Wehrmacht a României.

Am avut pe urmă o întâlnire cu Molotov(ministrul de externe sovietic n.n) atunci, şi era foarte clar: Molotov a plecat de la întâlnire decis să înceapă războiul, iar eu m-am despărţit de el cu decizia să i-o iau înainte dacă e posibil. Căci pretenţiile sale aveau ca obiectiv final foarte clar stăpânirea Europei.Pentru noi deja în toamnă lui 1940 s-a pus necontenit întrebarea dacă să provocăm o ruptură. Eu atunci am sfătuit mereu guvernul finlandez să negocieze şi să câştige timp şi să trateze lucrurile diversionist.

„Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamnă târzie a lui 1940. Dacă atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol româneşti, păi atunci Germania ar fi fost pierdută! Cu 60 de divizii ruseşti treaba s-ar fi făcut. Atunci noi nu aveam în România forţe militare. Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armată romană, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Ăia trebuiau doar să-şi asigure sursele de petrol. Eu nu puteam să mai încep un război au armele noastre în septembrie sau octombrie, păi asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei către est nu o aveam încă pregătită. A trebuit mai întâi să punem în ordine armele. Pentru că în cele din urmă am avut desigur şi de suferit sacrificii în campania din vest. Ar fi fost imposibil să pornim înaintea primăverii lui 1941. Iar dacă rusul ar ar fi ocupat România în toamnă lui 1940 şi ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea producţie germană, însă ceea ce înghite numai aviaţia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totuşi cantităţi monstruoase. Este un consum care depăşeşte toate imaginaţiile. Fără contribuţia a cel puţin 4 până la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce războiul. De asta am fost foarte îngrijorat. De aceea şi obiectivul meu a fost de a scurge prin negocieri această perioadă, am fost de puternici răspundem acestor pretenţii de şantaj. Pretenţiile erau pur şi simplu şantaj gol-goluţ. Era un şantaj, ruşii ştiau că nu avem încotro, că eram legaţi în vest, puteau să obţină de la noi orice prin şantaj. Iar abia la vizită lui Molotov am (…)„

Astfel negocierile s-au terminat foarte abrupt. Era vorba de patru puncte. Primul punct, care privea Finlanda, libertatea de a se apăra în faţă ameninţării finlandeze. Zic eu: ” Nu-mi puteţi spune mie că Finlanda v-ar ameninţă!”. Molotov: “Finlanda lucrează împotrivă prietenilor Uniunii Sovietice, aceştia sunt urmăriţi fără încetare”. O mare putere nu poate permite să-i fie periclitată existenţa de către un stat mic.

Îi zic: “Păi existenţa Dumneavoastră nu e ameninţată de Finlanda. Nu puteţi să-mi povestiţi mie că existenţa Dumneavoastră ar fi ameninţată de Finlanda”. Ba da, ar există şi o ameninţare morală a existenţei unui mare stat, şi ceea ce ar urmări Finlanda ar fi o ameninţare la adresă existenţei morale. Atunci i-am spus că nu vom mai tolera că spectatori pasivi un nou război la Marea Baltică. M-a întrebat care este poziţia noastră în România. Căci noi dădusem garanţia. Dacă garanţia se îndreptă şi împotrivă Rusiei I- am răspuns atunci că nu cred că se îndreaptă împotrivă lor, deoarece “doar nu aveţi intenţia să atacaţi România”. “Nu am auzit niciodată că aţi avea intenţia de a invada România. Aţi spus mereu că Basarabia vă aparţine, dar nu aţi spus niciodată că vreţi să atacaţi România”, Da, zicea el, că doreşte să ştie precis dacă această garanţie … (sfârşitul înregistrării)

Din pacate inregistrarea se opreste aici si nu putem afla ce a mai spus Molotov si nici mai multe elemente privitoare la santajul rusesc legat de Romania.

Surse : Historia .ro si Nationis wordpress.com

VIDEO. O INREGISTRARE RECENT DESCOPERITA A LUI HITLER:”Am avut întotdeauna o teama că Rusia va ataca prin surprindere România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamna târzie a lui 1940. „

///////////////////////////////////////////////////////

Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot

Publicat

de Alex Imreh

CRESCENT era o firma “off-shore”, infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite inRomania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu.

Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde de dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari.

Foarte multi specialisti au ajuns dupa ’89 la o opinie comuna: Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 de milioane de dolari.

Cifra de 400 milioane de dolari a fost pronuntata public prima data de procurorul militar Dan Voinea, care a facut parte din completul Tribunalului Militar Exceptional care, in 25 decembrie 1989, la Targoviste, a decis impuscarea sotilor Ceausescu:

“Procuror: Pe numele cui sunt cele 400 de milioane de dolari din Elvetia”; Elena Ceausescu: Ce bani? ; Procuror: 400 de milioane au fost depozitate in Elvetia! ; Elena Ceausescu: Dovada, dovada!”

Si tot conform acestor opinii, s-a tras concluzia ca Dan Voiculescu a mostenit, dupa impuscarea sotilor Ceausescu, “averea diavolului”. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989.

In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit, devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor. Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri. Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor fiind blocate din ordin politic in 1990, atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG PeatMarwick Thorne – Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT.

Tot mai multe voci spun azi ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist. Nu mai este azi un secret ca ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. De aceea ne si miram continuu de gestul lui Emil Hurezeanu, desi, financiar, ne convine.

BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.

Filiera : Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 de milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT au lansat insa informatia ca in realitate cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari.

CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii ’84 – ’89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena.

Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania. O stire a agentiei austriece APA, preluata de Rompres la 6 ianuarie 1990, anunta: “Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. Locuitorii afirma ca de fapt aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt“.

Conturile lui Ceausescu : Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul Romaniei a considerat ca “Averea Diavolului” poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea “Averii Diavolului”. Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: – identificarea si localizarea fondurilor; – initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; – investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor. Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actualul premier Mugur Isarescu, care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni, PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari. Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO.

In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat “Averea Dracului”: “La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei…“

Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE: “Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract”

Postul national canadian CBC a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul “Averea Dracului”. Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului.

PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea “mult cautata”. In realitate, gestul politic de inmormantare a afacerii a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii. Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.

Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea “Averii diavolului”, condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata.

Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona:

– nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari;

– in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit “BNR – Fond de stat valutar”, in care, prin patru operatiuni, a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern datorii ale statului;

Expertii canadieni au stabilit, in momentul cand au batut la poarta CRESCENT a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial, nr 47.11.285.350-2, si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic.

Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde de dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse.

Printre acestia: – Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; – Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; – Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; – Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT; – Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; – Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE; – col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; – col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; – gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; – Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; – Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea.

Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu – CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, postul de radio “Europa Libera” a dat publicitatii un numar de cont, divulgat de ofiterul Liviu Turcu, refugiat in SUA, cont folosit de familia Ceausescu pentru operatiunile valutare facute in anii comunismului. “Contul, deschis la BRCE, a avut nr. 4721.427.300.2”, a continuat mesajul Europei Libere, “este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si trebuie facut totul sa fie pastrat pentru a sti ce stie“.

“Retineti-l pe Dan Voiculescu!” Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei, sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari.

Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport, in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara.

Cand ancheta PMT a ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere.

Prezentam in continuare masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin “PROIECT 13 CRESCENT”, care au culminat cu dispozitia: “RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!”. Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat.

Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase.

Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot

//////////////////////////////////////////

(Asa a fost facuta lovilutia din 1989…)Sampanie, piscoturi si caviar, aduse pe tava, in celula lui Stanculescu, de insusi directorul penitenciarului

Şoc: “GENERALUL” – ghips, Atanasie STANCULESCU, (PUSCARIAS de LUX care este servit, cu SAMPANIE, in celula, chiar de catre DIRECTORUL penitenciarului JILAVA) = motivul SECHESTRARII si CONCEDIERII ABUZIVE a ofiterului Sergiu STUPU!

L-a asasinat pe generalul Vasile MILEA, pentru a putea deschide calea Directiei a IX-a a KGB spre locatia si arhivele UM 0110. Este suspectat, de catre ofiteri superiori ai Armatei Romane, si de implicare in decesul suspect al generalului Stefan GUSA. In timpul “revolutiei”, tot el a fost prins in flagrant, de catre generalul Iulian VLAD si colonelul Dumitru PRICHICI, cand taia legaturile telefonice ale acestora, din Comitetul Central. Stanculescu – caci despre acest INFRACTOR deosebit de periculos este vorba, se afla, in data de 22 decembrie 1989, la pupitrul de control al telefoanelor interioare si exterioare ale CC si a impiedicat convorbirile generalului VLAD, seful Securitatii Statului, cu sefii inspectoratelor DSS din Bucuresti si din tara. Iulian VLAD voia sa le transmita acestora comanda de a preda absolut tot armamentul din dotare, si voia, de asemenea, sa ii instiinteze ca il va trimite personal pe colonelul D-tru PRICHICI pentru a verifica daca i-au fost duse la ideplinire ordinele, doar ca V.A. Stanculescu a incercat sa opreasca acest lucru tocmai pentru a dezlantui un razboi civil. Toate aceste amanunte se gasesc si in cartea “Condamnati la tacere” a col. D-tru Prichici.

VINOVAT principal de genocidul si de lovitura de stat din decembrie ’89, dupa atatia ani in care a zburdat in libertate gratie celuilalt criminal Ion ILIESCU, generalul “Ghips” a fost condamnat abia in urma cu doi ani, in sfarsit, la 10 ani de temnita. Surse credibile din serviciile secrete ale Romaniei afirma ca, in noiembrie 2009, atunci cand Realitatea TV a scos “pe piata” mizeria casetei video in care Basescu ar fi “batut” un minor, “miza nu era campania electorala, ci tentativa de fortare a sefului statului, pusa la cale de complicii lui Stanculescu, de a semna gratierea criminalului”. Basescu s-a dovedit a fi de un milion de ori mai bun roman decat noi toti la un loc si, dand dovada de fermitate, n-a cedat santajului si presiunilor venite dinspre tradatori, si a refuzat sa-l elibereze. Lucrurile pareau intrate pe fagasul normal, iar Stanculescu – asa cum stie toata lumea, si cum stie inclusiv Presedintele tarii – isi ispaseste in continuare pedeapsa si rigorile legii, in puscaria JILAVA. Sau, cel putin asa credeam, pana cand mai multi angajati ai penitenciarului, dar si detinuti de acolo, ne-au semnalat un fapt pe cat de grav, pe atat de socant: sfidand OMJ 2714/C, sfidand legea Romaniei, sfidand orice, Victor Atanasie STANCULESCU este vizitat, la orice ora din zi si din noapte, in ciuda tuturor regulamentelor, de catre un oarecare Lucian Cornescu RING. Sub umbrela unei false legitimatii de “presa” (Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania, un “for” nestiut de nimeni si care nu reprezinta pe nimeni, ba nici statut juridic nu are!), RING, in complicitate cu comisarul-sef Catalin STROE – directorul penitenciarului JILAVA – intra in celula lui Stanculescu ca la el acasa. Si nu ORICUM: portile penitenciarului se deschid larg, iar Cornescu-Ring patrunde in puscarie cu tot cu autoturismul din dotare, un luxos Mercedes. Lucru pe care nici macar ofiterii care lucreaza acolo nu au voie sa il faca, ei parcandu-si intotdeauna autoturismele IN AFARA zidurilor penitenciarului.

Intorcandu-ne la ceea ce se petrece in Jilava, fara ca Ministrul Justitiei sa banuiasca macar, mentionam ca aceste “vizite” se lasa invariabil cu SAMPANIE, piscoturi si caviar, aduse pe tava, in celula lui Stanculescu, de insusi directorul penitenciarului. Mai mult de-atat, Stanculescu, desi detinut, paraseste celula fara nicio problema si il conduce pe Ring, in vazul intregului personal, dar si al detinutilor, pana la… poarta. Pe de alta parte, singurul om care putea impiedica o asemenea grozavie, ofiterul Sergiu STUPU, seful Securizarii Penitenciarelor din intreaga tara, ce avea locul de munca tocmai in penitenciarul JILAVA, a fost SECHESTRAT, de catre directorul STROE si de adjunctul acestuia, intr-o celula (lucru nemaiauzit in istoria mondiala!), exact in momentul vizitelor lui Ring, pentru a nu putea raporta la minister incidentul! STUPU a fost intr-un final “eliberat” de catre Politia Ilfov, careia i s-a adus la cunostiinta abuzul prin apelul de urgenta 112. Apoi, fara ca Silviu Predoiu, ministrul Justitiei, sa aiba habar, directorul STROE l-a demis pe STUPU, in ciuda faptului ca acesta era si avertizor de integritate, si lider de sindicat. VOM REVENI CU ALTE AMANUNTE.

Simona Ela FICA

https://aleximreh.wordpress.com/2011/03/09/sampanie-piscoturi-si-caviar-aduse-pe-tava-in-celula-lui-stanculescu-de-insusi-directorul-penitenciarului/

///////////////////////////////////////////////

(Prietenul lui Nastase…) Remus Truică, viață de lux în închisoare: Vilă cu grădină și foișor – Celula de 5 stele din penitenciarul Jilava

Theo Rose, cu Ochii Umflați și Plină de Sânge, Transportată pe Targă de la Urgențe. Agresorul este….
O camera de filmat a fost montată în sicriu: a șocat pe toată lumea. Au rămas cu gurile căscate atunci când s-au uitat pe imagini
Parlamentul European a interzis centralele de apartament. Ce urmează pentru români. Se schimbă radical

Remus Truică duce o viață de lux în închisoare. Condamnat la 7 ani de închisoare, și-a asigurat condiții de 5 stele în Penitenciarul Jilava.

AUTOR: REALITATEA.NET

Remus Truică, viață de lux în închisoare. Fostul șef de cabinet al lui Adrian Năstase, condamnat la 7 ani de închisoare în dosarul Fermei Băneasa, beneficiază de un spațiu preferențial după ce a sponsorizat transformarea abatorului într-un centru de lux pentru detenție.

De trei ani de zile, Remus Truică și-a făcut o viață mai ușoară după gratii. Omul de afaceri a băgat bani grei în fostul abator al penitenciarului și și-a creat o mini-vilă. Acum, are aer condiționat, să reziste temperaturilor extreme, o bucătărie amenajată doar pentru el și propria baie. În cadrul emisiuniii „Culisele Statului Paralel”, Anca Alexandrescu a citit scrisoarea unui deținut la penitenciarul Jilava, în care sunt descrise condițiile de care beneficiază deținuții de lux, în comparație cu cei care nu beneficiază de mijloace bănești. După apariția informațiilor referitoare la condițiile privilegiate în care Remus Truică își ispășește pedeapsa în Penitenciarul Jilava, conducerea unității a permis accesul presei în interior. Scrisoarea de la care a pornit scandalul din penitenciar: Remus Truică și-a amenajat un paradis în închisoare„Am hotarat sa va scriu pentru că aici, în penitenciarul Jilava este o mafie, și șefa mafiei este doamna directoare Cristina Teoroc. Sper sa difuzati pe postul TV la care lucrati tot ce va spun eu aici si sa faceti o ancheta printre detinuti. Aici sunt arestati oameni cu foarte multi bani, dupa cum stiti. Este Remus Truica cu oamenii lui, care din banii personali si-a amenajat o vila unde sunt cazati doar oameni cu bani. Acolo este un mic paradis cu tot ce isi doresc. Toate acestea cu complicitatea și acordul doamnei directoare Teoroc Cristina și a domnului director Stefan Gabara.

Sa stiti ca ei mi-au spus ca daca am bani pot sa fac si eu daca doresc. Eu sunt cazat intr-o camera cu multa mizerie si mucegai pe pereti si nu mi se da voie sa aduc de acasa vopsea lavabila sa zugravesc”, a scris deținutul în scrisoarea adresată Ancăi Alexandrescu.

Administrația Națională a Penitenciarelor neagă condițiile de lux în care e încarcerat Remus Truică la Jilava – De ce are regim special omul de afaceri.Au putut fi observate două laturi complet diferite ale închisorii. Una este zona de clădiri mari și vechi, unde se află grosul deținuților, iar a doua este anexa, unde se afla fostul abator al Penitenciarului. Acest loc a fost transformat în spațiu de cazare pentru deținuții condamnați în regim deschis și a fost dat în folosință în ianuarie 2023. Printre ei se numără milionarul Remus Truică, fostul şef de cabinet al lui Adrian Năstase. El execută aici cei șapte ani de închisoare primiţi în dosarul „Ferma Băneasa”.

Despre Remus Truică au apărut informații potrivit cărora ar fi cazat într-o vilă cu aer condiționat pentru renovarea căreia chiar el ar fi făcut finanțarea. Ministerul Justiției a trimis corpul de control pentru a afla adevărul. Varianta oficială este că anexa renovată a fost de fapt finanțată cu 80.000 de lei, de la bugetul de stat, potrivit ziarului Puterea.

Aceasta este amplasată departe de clădirile în care stau cei mai mulți dintre deținuții de la Jilava. Are mai multe încăperi în care pot sta 2, 6, 8 sau chiar 14 deținuți în paturi suprapuse. Camerele au bucătărie proprie, baie și spălătorie. Camera lui Truică are două paturi suprapuse, plus o ”minisufragerie” în care este un televizor, bibliotecă, masă și un scaun.Totodată, casa este bine îngrijită, aerisită, are propria curte interioară, cu foișor și grădină de legume, iar deținuții pot ieși acolo când vor, fără să fie păziț.În timp ce deținuții de lux se bucură de grădină și foișor, de 3 mese pe zi și de ocazia de a-și ocupa timpul cu diverse activități în spatele gratiilor, vârstnicii în azile nu au aceste posibilități. Odată cu izbucnirea scandalului azilelor groazei, românii au putut vedea condițiile în care vârstnicii sunt tratați în căminele care ar trebui să le țină loc de casă.

https://www.realitatea.net/stiri/actual/remus-truica-viata-de-lux-in-inchisoare-vila-cu-gradina-si-foisor-celula-de-5-stele-din-penitenciarul-jilava_64c932d35d82d067152242f2

///////////////////////////////////////////////

Justin Parvu – Scopul administraţiei mondiale, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni

Publicat

de Alex Imreh

Interviu cu Parintele Justin: Jugul erei electronice. Mesaj de Sfintele Pasti catre credinciosi

Părinte, se abat asupra omenirii vremuri mai întunecate – sărăcie, cutremure, revolte, războaie, boli şi multe înrobiri şi limitări ale drepturilor noastre umane – cu ce cuget ar trebui să treacă creştinul prin aceste greutăţi, fără ca să deznădăjduiască, fără ca să se compromită în vreun fel sufleteşte? Avem nevoie să trăim sentimentul dragostei ca să depăşim strâmtorările ce ne împresoară. Lumea, din cauza sărăciei, a căzut într-o descurajare ce apasă pe fiecare în parte. Atât de deznădăjduit şi afectat este de starea în care se află, încât nici nu mai are timp să discute cu vecinul său. Mă gândesc cum era altădată o comuniune deplină în comunitatea noastră creştină. Sărbătorile bisericeşti, nunţile, botezurile erau un prilej de comuniune şi manifestare a dragostei creştine. Păi când era vorba să cununi pe cineva, sau să botezi pe cineva – era o sărbătoare pentru întreg satul, nu doar pentru familiile respective. De ce se duce creştinul la nuntă? Se duce să se bucure alături de cei doi miri, dar şi să dea un mic ajutor financiar noii familii, care tocmai se integrează în comunitatea creştină a satului. Nunta era astfel un prilej de manifestare a dragostei creştine, prin care puteai să contribui, după putinţă, la consolidarea noii familii.

La fel era şi pentru botezuri, când familiile trimiteau urările şi darurile lor celui nou venit în comunitatea creştină. Noi, copiii, ne furişam şi ne uitam pe geamuri, că nu aveam noi voie să intrăm la petrecerea adulţilor. Până şi viaţa de petrecere a românului arată această bucurie şi solidaritate creştină. Cum se numeau odată astfel de petreceri – colăcării. Apăi, colăcăriile nu erau altceva decât colectarea darurilor şi colacilor – era un întreg ritual tradiţional, era de fapt un schimb de dragoste între creştini. Acum însă lucrurile s-au schimbat. Astăzi nu mai există potecă spre casa vecinului; omul nu mai are timp să se gândească la vecinul lui. Sărăcia şi grijile l-au împins pe bietul român să nu mai vadă casa vecinului. Nu mai există o nuntă, un botez, un eveniment comun de care să se bucure împreună obştea creştină. Dispariţia acestor obiceiuri ale tradiţiei româneşti arată de fapt starea critică a vieţii creştine. Creştinul de mic era învăţat să se deprindă cu obiceiurile şi sărbătorile creştine. Păi, numai de Paşti cât interes era! Îmi amintesc cum trebuia să ne pregătim costumele de Paşti. Trebuia să începem cusutul modelelor pe costume din pânză de bumbac curat, încă de la începutul Postului. Era jos, la baza costumului, o lăţime de 10 centimetri, care trebuia cusută şi ornamentată frumos. Apoi erau şi brâiele acestea frumoase, în tricolor şi toţi copiii aşteptam să umplem bisericile de Paşti cu noile noastre veşminte.

Acum a venit schimbarea aceasta de civilizaţie, chipurile mai evoluată. Dar să vedem cum ne-a evoluat această civilizaţie? L-a dezbrăcat pe bietul om întâi de obiceiurile lui frumoase, i-a luat şi haina de serbare şi serbarea la care nici nu mai are timp să ajungă. Apoi această civilizaţie l-a despărţit pe om de familia lui, încât tânjește soţia după soţul ei plecat prin ţări străine. Se duce bietul om să adune ceva hrană pentru copii, prin Italia, Franţa, Canada, Germania; şi în Sudul Africii îl găseşti pe bietul român, muncit, obosit şi tot distrus de sărăcie. Din păcate am lăsat ca situaţia economică să ne influenţeze viaţa creştină şi structura noastră sufletească. Este dureros să vezi cât de mult depinde credinţa noastră de aspectul material, de bani, încât parcă şi la biserică vin din ce în ce mai puţini oameni. Necazurile, în loc să ne aduce în biserici, ne îndepărtează? S-a scumpit benzina şi nu se mai duce omul la mănăstire sau la biserică. Unde este credinţa noastră? Lăsăm să ne-o fure vâltoarea lumii? Omul are ceva mult mai de preţ decât trupul – sufletul. De ce nu dăm valoare sufletului? Să îmbogăţim sufletul şi nu vom mai simţi sărăcia trupului. Credinţa poate să facă pâine din cuvântul lui Dumnezeu, de ce nu credem aceasta? Unitatea creştină, tradiția familiei, cu ierarhia şi armonia ei, păstra acest suflu al dragostei creștine care dădea omului bucuria de a trăi. De pildă, în cadrul slujbei cununiei, se citeşte o rugăciune în care se spune că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Ei, bine, supusă nu înseamnă un fel de robie, ci această supunere venea dintr-o înţelegere deplină între cei doi soţi.

În familie soţia avea un cuvânt important de spus; hotărârile cele mai importante în viaţa de familie nu le lua bărbatul singur, ci în sfătuire cu soţia sa. Spre deosebire de alte religii apusene care promovează egoismul şi individualismul, ortodoxia a promovat întotdeauna solidaritatea celor tari cu cei slabi, în care cei puternici trebuie să îi sprijine pe cei slabi. Comunismul a încercat să înăbuşe aceste principii ale dragostei creştine, uniformizând indivizii ca la colectiv – toţi mâncăm aceeaşi mâncare, toţi bem aceeaşi băutură. Era noastră ce fel de uniformizare suferă acum, că nu mai putem vorbi de comunism? Acum se încearcă o uniformizare prin tehnică. E aceeaşi Marie cu altă pălărie. Toţi să fim la fel, adică nişte numere de data aceasta. Este tocmai ce spuneam şi mai înainte – această părută civilizație, după ce ne-a dezbrăcat de hainele noastre, ne-a dispersat familiile, ne-a luat hrana de la gură, acum încearcă să ne golească şi de suflete. Tehnica în sine nu are nimic rău, dar folosirea greşită a ei aduce o mare pagubă. Şi cea mai mare pagubă este aceea că Îl alungă pe Dumnezeu din lume, din societate. Ce nevoie mai are omul modern de azi de Dumnezeu, dacă el are tehnica la îndemână? Această tehnică îi dă omului o aşa încredere în puterile lui, încât el se crede alpha şi omega, că el poate să comunice şi cu luna şi cu soarele, nu mai are el nevoie de Dumnezeu; deasupra omului tehnic nu mai există nimic. Această civilizaţie doreşte ca omul să nu mai aibă nevoie de Dumnezeu. Şi nu este la fel omul tehnic cu omul socialist? Devierea de la axa dragostei îl împinge pe om în ateism.

Păi se spune că progresul nu e o piedică în calea credinţei… Fără îndoială că nu e o piedică. Civilizaţia şi creştinismul au mers mereu mână în mână. Dacă s-ar păstra principiile creştine, ar fi cu adevărat progres în civilizație. O societate atee are foarte multe goluri, şi de acest lucru şi-au dat seama şi comuniştii şi au schimbat tactica. Ei doreau o constrângere şi o izolare a omului, încât să nu ia contact cu celelalte civilizaţii, să nu privească în curtea occidentalilor. Dar au schimbat tactica şi au început să trimită elevii să studieze în străinătate, să înveţe două limbi străine. Însă omul a venit nu numai cu ştiinţă din străinătate, dar şi cu foarte multe rele din lumea aceasta occidentală, vicii pe care au început să le cultive în familiile lor. Cel mai mare rău împrumutat a fost avortul şi mamele au ieşit astfel din făgaşul lor. Mult mai „civilizate”, chipurile, au preferat să stea mai mult la televizor, la internet, să participe la lumea mondenă şi astfel s-a îndepărtat cu totul de rostul şi de chemarea femeii. Şi iată cum se descompune viaţa de familie şi de naţiune. Ce a făcut străinătatea din bietul român? Vine şi el în ţară, după 4, 5 ani de stat în occident cu o maşină ultimul răcnet, ca să se uite vecinii la el: „mai, uite ce maşină a adus Grigore! Ai văzut măi, Ioane”? Şi ei îi văd maşina, dar nu văd că ochii îi sunt duşi în fundul capului, slab, cu nasul ieşit în faţă şi cu umerii uscaţi de munca nebună, pe care, săracu’, a dus-o acolo. Dar aici în ţară trebuie să pară că e cineva şi se afişează cu maşini străine. Dar nu înţeleg sărmanii că acestea nu sunt obiceiuri nobile. Păi, cu maşina toţi țiganii se afişează acum, măi.

Eram la mănăstirea Bistriţa într-una din zile, în chilia mea şi numai ce văd în faţa geamului că se deschid trei maşini de lux şi mă gândeam eu cine să fie oare. Şi îi primesc pe aceşti oameni care erau şi ei nişte ţigani, şi nu vreun primar sau vreo mare vedetă. Maşini şi aur au toţi ţiganii, nu asta e civilizaţie. Nu e nimic grav faptul că e ţigan, au şi ei suflete ca ale noastre, nu am nimic împotriva lor, încă am văzut ţigani cu multă frică de Dumnezeu. Dar e grav faptul că împrumutăm din moravurile lor rele, de a ne da în spectacol cu viaţa noastră luxoasă. Ţăranul nostru s-a îmbrăcat în blugi, femeia şi-a luat cizmuliţă, dar ţiganul nu şi-a schimbat portul, el tot aşa a rămas. Când mă uit la cuconiţele noastre de azi, mă minunez de atâta degradare. Nu le mai vezi purtând în pântece, cu haine adecvate, ci le vezi ca nişte spiriduşi, cu pantalonii strâmţi ca nişte cauciuc, de nu ştiu cum de îi poate îmbrăca, în toate culorile pestriţe, cu tocuri lungi şi subţiri, de parcă sunt nişte libelule care se învârt numai în vârful aripioarelor. Dacă românul a luat ceva din Apus, a luat întotdeauna ce era mai rău. Să vă spun însă ce părere aveau soldaţii germani în război, când au venit la noi în ţară. Erau cu totul şi cu totul uimiţi de viața bogată şi frumoasă a românului. Pentru că ei ştiau de acasă că românul e sărac, că statele balcanice sunt nişte state de nomazi. Aceleaşi lucruri li se spunea şi soldaţilor ruşi – nişte state care nu au nimic, sărace şi aflate sub cucerirea lor, lăsate însă în libertate.

Ei, bine, când au intrat ei în curţile românilor, vedeau acolo păsări, animale, grâne, hambarele pline, belşug de fructe şi vinuri alese, bucuria vieţii şi jocurile copiilor – rămâneau germanii uimiţi şi ne întrebau: Dar ale cui sunt toate acestea? Pentru că nu le venea să creadă că sunt ale românilor. Şi ruşii s-au înfruptat din plin din bogăţiile românilor, pentru că ei nu o duceau aşa de bine ca românul, însă erau bine îndoctrinaţi de Partid că nu mai există nimeni pe lumea asta mai bogaţi ca ei. Lenin spunea, şi a avut dreptate: „va ţine comunismul în Rusia, sănătos aşa cum îl vedeţi, până ce va lua contact rusul cu civilizaţia europeană”. Când intra rusul în casele ţăranilor simpli, se minuna şi mai tare şi întreba: „Aici e colac, colac”? – pentru el colac însemna burghez. „Nu, domnule, aici e gospodăria mea” – răspundea ţăranul. „Dar vinou, vinou aveţi”? „Avem, hai la beci”. Şi rămânea rusul în beci toată noaptea, că mulţi dintre ei se înecau, îmbătaţi în vinul curs din butoaiele ţăranilor români. Erau toţi nişte flămânzi, atei şi unii şi alţii. Atât socialismul răsăritean cât şi cel apusean era unul si acelaşi lucru. Era un banc: un profesor de socialism este întrebat de un elev: „Tovarăşe, care este diferenţa dintre socialism şi capitalism”? Şi răspunde profesorul: „Mai, socialismul este robirea unuia faţă de celălalt, iar capitalismul invers”. Socialismul nu a făcut decât să sărăcească masele. „Ce-i al tău e al meu, ce-i al meu e tot al meu” – cam aşa era. Dar cât de sărac ar fi omul, dezmăţul şi moravurile uşoare tot nu lipsesc.

Asta este şi rodul educaţiei televizorului… Televizorul ca televizor, dar mamele, părinţii ce păzesc? Părinţii trebuie să orienteze copilul de mic ce să privească la televizor, cu toate că mai bine ar fi să se lipsească de tot de el. Dar şi la televizor acolo, sunt o sumedenie de posturi, unele cu otravă, altele cu lucruri de folos. Nu trebuie lăsat copilul să aleagă ce vrea el. Păi dacă ţi se pune în faţă două pâini – una otrăvită şi alta neotrăvită – ce faci, pe care o alegi? Televizorul îl tâmpeşte pe copil de la început. Ce să mai priceapă el mai târziu?

Părinte, cum vedeţi pericolul societăţii electronice, mai ales că acum se introduce în sistemul economic semnătura electronică pentru firme, deocamdată, prin care se plătesc taxele către stat, urmând ca în timp să fie obligatorie pentru fiecare cetăţean? Semnătura aceasta electronică consider că este ultimul jug pe care acest sistem i-l pune omului, ca să nu mai mişte deloc, nici în dreapta, nici în stânga. Să îl ţină pe om legat cât mai strâns de ieslea lui, ca un animal înlănţuit, care nu mâncă decât fânul pe care îl primeşte de la stăpân. Scopul administraţiei mondiale, la ora actuală, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni. Dacă alte sisteme politice au înjugat drepturile oamenilor, acest sistem electronic dictatorial, va înjuga sufletul, gândirea umană. Pentru că ei vor să devenim nişte numere, cum purtam, noi, deţinuţii, să desfiinţeze relaţiile interumane şi relaţia omului cu Dumnezeu. Este o robotizare a societăţii, din care va dispare uşor, uşor omul obişnuit, şi vor rămâne roboţii supravegheaţi de oamenii „superiori”, care conduc lumea. Cetăţeanul nostru de azi nu își dă seama, în orbirea lui, de situația în care se află, şi de faptul că acceptă ca o vită propria-i desfiinţare. Trebuie să stârpim acest sistem electronic din faşă şi să facem tot posibilul să nu acceptăm această nouă ordine electronică, această civilizaţie virtuală, pe internet. Asistăm la declinul omului de la persoană, de la nume, la număr.

Omul este după chipul lui Dumnezeu şi are în el toate resursele de a rămâne în Harul divin şi de a nu pica în această capcană extrem de înşelătoare prin care ne vindem libertatea şi dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt. Omul demn, liber, în integritatea persoanei lui, are şi o altă atitudine faţă de nedreptăţile sociale ale unui sistem sau altul. De aceea ei preferă oameni tâmpi, pe care să îi prostească uşor. Şi încep din copilărie, de altfel, să tâmpească copilul prin televizor, apoi prin învăţământ, unde i se administrează o materie aleasă de ei, cu noţiunile pe care vor să le inoculeze, cenzurând o mare parte din istoria popoarelor şi cunoaşterea este astfel influenţată. Cunoaştem zicala de pe vremea lui Gheorghiu Dej: „Voi nu aveţi voie să gândiţi. Partidul gândeşte pentru voi. El vă gospodăreşte şi vă dă ceea ce trebuieşte. Noi suntem cei care vă dirijăm şi vă dăm pâinea de toate zilele”. Îmi amintesc un capitol din Frații Karamazov, din care rămâi foarte uimit de anumite asemănări de doctrine: Papa era reprezentat în roman, grandios, la înălțimea unui balcon, cu fastul de rigoare, iar, jos, pe o margine de stradă, mergea Mântuitorul Iisus Hristos, deabia ducându-şi picioarele de slab şi rănit ce era. De la balcon Papa strigă: „Luaţi-l repede şi băgaţi-l la puşcărie!

El nu-şi mai are rostul, că mult ne-a încurcat în administraţia noastră. Noi suntem stăpâni, noi dăm pâinea, noi dăm dreptatea, noi dăm fericirea poporului”. Iată cum este văzut Hristos în concepţia papală, de altfel de aici au apărut şi dogmele lor eretice despre infailibilitatea papală, Filioque şi alte inovaţii de ale lor, pentru a crea un sistem autonom şi dictatorial în biserică, până într-acolo încât Îl scot pe Dumnezeu din lume. Nu mai există Dumnezeu, ci omul, iar omul superior este, bineînţeles, Papa. Nu vedeţi şi dumneavoastră asemănarea izbitoare între doctrina umanistă, nihilistă, papală şi comunistă? Şi aşa a rămas omul gol goluţ, în grijile şi păcatele lui, dezbrăcat de haina luminoasă a harului lui Dumnezeu. Dar el nu mai este nici măcar gol ca Adam în rai, ci s-a îmbrăcat cu haina întunecată a dumnezeilor mincinoşi de care am pomenit. Acum, că urmează să vină papa în România, mă întreb oare cu ce scopuri politice mai vine? Ca aşa s-a jucat istoria asta până acum, şi s-au împărţit neamurile, prin vizite şi conferinţe de pace, chipurile. Noi sperăm să rămânem cu Ardealul întreg totuşi. Că dacă nu au reuşit atâţia papi să îl subjuge, nu o reuşi acesta de azi.

Păi, să nu reuşească ungurii de la noi din ţară. Cum vă explicaţi că au atâta putere şi mână liberă într-o ţară care niciodată nu a fost a lor, încât își permit să facă demonstraţii în pieţe unde îl spânzură pe Avram Iancu? Au mână liberă, pentru că mafia asta care dirijează lumea, formează nişte interese politice. Că doar lumea la ora actuală nu este condusă decât de guvernul unic mondial şi de acolo se dirijează toate guvernele statelor. Noi acuzăm pe păpuşelele din guvernul nostru, dar ei, săracii, nu prea mai au niciun drept. Ce le spune şeful, aceea execută şi ei. Altădată ce dicta Moscova, aceea se executa în România. Dar cu românii le este mai greu, pentru că românul poate da terenuri, poate da bogăţie, aur şi grâne, dar nu îşi dă sufletul cu atâta uşurinţă. Aşa cum spuneau Horea, Cloşca şi Crişan: „Vă dăm holdele noastre, vă dăm braţele noastre, vă dăm trupul nostru, dar nu vă dăm credinţa noastră”. Iar aceste demonstraţii şovine şi barbare ale lor nu sunt decât nişte teste făcute pe poporul român, să vadă ei care mai e temperatura naţiunii. Dar la cât au vândut politicienii noştri străinilor, românii sunt oricum iobagi în pământul ţării lor, numai că nu este declarată oficial această realitate.

……… apărut în ATITUDINI, nr. 16

Justin Parvu – Scopul administraţiei mondiale, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni

/////////////////////////////////////////////

Protocoalele de la Toronto

Publicat de Alex Imreh

descopera.ro/protocoalele-de-la-toronto-planul-de-inrobire-a-lumii

Vom amplifica asa zisa “Societate a Distractiilor si Placerilor Instinctuale” care va dirija generatiile tinere in directia dorita de noi. Ne vom folosi de aparitia si dezvoltarea tehnologiei audio-video precum si de jocurile de calculator pentru a perverti tineretul. Satisfacerea instantanee a tuturor instinctelor primare este ideala pentu a face oamenii slabi si manipulabili. O persoana cazuta in robia simturilor nu are idealuri nici tarie de caracter. Este “Individualista” si “Independenta” prin natura sa si reprezinta tipologia ideala pentru formarea omului viitorului.

Ne vom concentra atentia pentru incurajarea “contestatiilor studentesti” si protestelor anarhiste ale tinerilor. Vom asocia aceste rabufniri violente ale tinerilor cu toate cauzele referitoare la Ecologie. Aceasta dupa ce in prealabil vom forta statele sa adopte politici economice bazate pe exploatarea salbatica a naturii. Asa zisa Protectie a Mediului se va intoarce in avantajul nostru in momentul in care vom obliga statele natiune sa-si rascumpere intreaga “Datorie Interna” cu 33% din propriile lor teritorii ramase in stare naturala de salbaticie.

Tot acest “vid interior” al tinerilor si adolescentilor va fi umplut cu o stiinta falsa si virtuala. Vom initia generatiile urmatoare in universul computerelor. In acest scop ne vom servi foarte bine de sistemele de educatie. Vom ajunge in final la un sclav in slujba altui sclav si toti vor fi controlati de noi.

Pe o alta directie, vom edifica “Liberul Schimb International” ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor-state. Acesta noua conceptie economica ne va ajuta sa grabim declinul tuturor “Nationalistilor” din toate statele lumii. Astfel vom izola nationalistii in grupari si partide diverse. La momentul oportun o sa-i silim sa se lupte intre ei cu salbaticie, in razboaie intestine care vor slabi si discredita notiunile de patriotism si nationalism in conceptia generatiilor tinere. In final, natiunile stat vor cadea de la sine…

Pentru a ne asigura de reusita acestui plan, ne vom planta agentii de influenta in posturile cheie ale Ministerelor de Afaceri Interguvernamentale si de Emigrari ale natiunilor-state. Acolo, agentii nostri vor proceda incetul cu incetul la modificarea legilor acestor ministere. Aceste modificari vor urmari in principal deschiderea portilor tarilor occidentale unui numar crescut de imigranti din Africa, Asia si America de Sud. In paralel vom provoca o serie de conflicte armate in “Lumea a Treia” pentru a starni exodul saracilor. Prin campanii de presa bine orchestrate si camuflate care vor viza opinia publica din natiunile-stat, vom provoca un aflux din ce in ce mai mare de refugiati. Aceasta va avea ca efect principal destabilizarea economiilor interne si cresterea tensiunilor rasiale. Pentru a amplifica acest efect vom avea grija ca in aceste torente de emigranti sa se afle inclusiv organizatii extremiste religioase care vor incerca sa-si implanteze in mod agresiv-militant propriile religii, obiceiuri si traditii, chiar in mijlocul societatii natiunilor-stat. Cu atat mai usor vom ajunge la destabilizarea sociala, economica si politica a natiunilor luate in tinta noastra.

Mult trambitatul “Liber Schimb International” in realitate nu este deloc liber deoarece este coordonat de noi din varful ierarhiei economice mondiale. In scurt timp se va ajunge la escaladarea somajului asociat cu restructurarile multinationalelor noastre.

Treptat, vom transfera incet dar sigur multinationalele in tari noi castigate pentru “Economia de Piata”, tari precum cele din Europa de Est, Rusia si China. Pentru moment nu ne intereseaza daca popoarele lor reprezinta un vasta piata de consumatori. Ceea ce ne intereseaza este sa avem acces, in primul rand la o “Mana de Lucru Inrobita” – ieftina si nesindicalizata.

Vom crea o “Economie Globala” la scara mondiala, care va scapa controlului statului-natiune. Noua economie mondiala va fi intangibila, nicio presiune politica sau sindicala nu va avea influenta asupra ei. Ea va dicta propriile politici si va obliga omenirea la o reorganizare pe toate planurile. Reorganizare conform principiilor si directiilor noastre, evident.

Prin “Economia Viitorului” care nu are alte legi decat vointa noastra, vom pregati o “Cultura de masa mondiala”, un talmes-balmes in care vom amesteca religii, stiinte, traditii, legi, obiceiuri, totul pentru a dezbina si confuza societatile umane. Prin controlul asupra tuturor mediilor de presa si informare vom lansa o “Noua Cultura” uniforma pentru toti, strict nivelata. Nicio creatie artistica nu va scapa controlului nostru. Artistii viitorului se vor supune hotararilor noastre sau vor muri de foame in deplin anonimat.

Prin intermediul aceleiasi “Economii Globale” vom avea puterea de a ne folosi de fortele militare ale statelor-natiuni in scopuri declarat umanitare. De fapt, aceste forte armate vor fi trimise in tari care nu se supun vointei noastre. Prin urmare, tarile sarace sau rebele nu vor mai fi in masura sa evite vointa noastra de a ne servi de populatia lor ca de o mana de lucru in sclavie.

In acesta directie vom lucra pentru a reorganiza “Mandatul International al Natiunilor Unite”. De la statutul de “Forta de Mentinere a Pacii” slaba si fara putere decizionala, o vom aduce la stadiul de “Forta de Interventie” in care se vor contopi si omogeniza toate armatele Natiunilor Unite. Prin acesta manevra vom efectua fara lupta dezarmarea tuturor acestor state, astfel incat pe viitor nicio tara din lume nu va fi suficient de puternica pentru a contesta autoritatea “Puterii Mondiale”.

Ultimele etape ale planurilor noastre au in vedere inclusiv folosirea la scara mondiala a “Armelor Electromagnetice”. Cu ajutorul acesteia vom putea provoca cutremure de pamant in cele mai importante regiuni industriale din natiunile-state. Vom putea produce inclusiv “Schimbari Climatice” care vor distruge recoltele, falimenta producatorii agricoli si vor denatura in ultima instanta alimentele. Toate acestea vor duce la ruinarea agriculturii statelor care nu ne accepta. Viitorul “Controlului Demografic” este in mainile noastre din simplul motiv ca avem control absolut asupra productiei alimentare la scara mondiala, precum si asupra principalelor circuite alimentare de pe Pamant. Din nou stiinta Electromagneticii ne va ajuta pentru destabilizarea climei in statele cele mai productive pe plan agricol. Toti vor cumpara cand vrem noi, ce vrem noi si cu pretul impus de noi. Poluarea mediului va fi tot mai accelerata deoarece populatia infometata se va crede indreptatita sa-l exploateze fara nicio restrictie. Masa de oameni de pe Terra va fi inca mai usor de manipulat si condus.

Dezvaluirile lui Serge Monaste sunt printre putinele documente considerate de o parte din cercetatorii in domeniul conspiratiilor si comploturilor mondiale, drept o sursa de relatari autentice cu privire la planurile de viitor ale celor care stapanesc lumea. Serge Monaste a fost un jurnalist in cadrul publicatiei canadiene de limba franceza L’Enquette din Quebec. Tot el a fondat si agentia de presa independenta – International Free Press Network. A fost unul dintre pionierii dezvaluirilor privitoare la asa-zisele planuri si documente ale Ocultei din ultimii ani. Serge Monaste a murit in conditii cel putin suspecte la scurt timp dupa dezvaluirea documentelor Proiectului Blue Beam, Protocoalelor de la Toronto si Aurora Rosie. Spus mai clar, inca din anul 1994, Serge Monaste declara intr-un interviu dat unei televiziuni americane, cum ca primise deja toata gama de amenintari posibile de la apropouri voalate pana la ultimatumuri directe. Amenintarile si reprosurile au venit inclusv din partea guvernului canadian din acea perioada, precum si de la Vatican. Autoritatile canadiene l-au declarat irensponsabil, dezicandu-se de toata activitatea lui.

Cu toate ca se bucura de o sanatate de fier, urma un regim de viata naturist si nu suferise niciodata de probleme cardiace, Serge Monaste a avut un neasteptat atac de cord in urma caruia si-a pierdut viata. La scurt timp un alt ziarist, prieten si colaborator care il ajutase in investigatiile sale cu privire la stapanii din umbra, a murit in urma unui atac de cord la fel de suspect. Ca un paradox ironic-amar al vietii, Serge Monaste insusi arata in unele din documentele sale diferite modalitati de a provoca astfel de atacuri de cord sau alte tipuri de “morti accidentale” unor persoane incomode. Relatare corecta sau simpla fabulatie a unui ziarist, textul socheaza pe oricine. Chiar daca este rolul unei simple plasmuiri literare cu iz apocaliptico-conspirational, ideile textului par a fi uluitor de actuale. Documentele in care Serge Monaste relateaza modul in care a intrat in posesia acestor planuri au disparut in mod straniu din locuinta sa in decursul aceleiasi zile in care a avut atacul de cord.

Conform declaratiilor lui Monaste, Protocoalele de la Toronto au fost stabilite in urma unei intruniri din anul 1967. In luna iunie a aceluiasi an, capetele Ocultei se intrunesc la Toronto pentru a stabili directia si ultimele detalii ale planului “Caderii Natiunilor”. Actorii acelei reuniuni secrete de cel mai inalt grad erau membrii grupului “6.6.6”. Serge Monaste era convins, fara vreo dovada palpabila, ca acest for cu rezonante satanice continea la acea data conducatorii primelor 6 banci din lume, ai primelor 6 multi-nationale energetice si primii 6 producatori agroalimentari de pe planeta. Planurile lor mergeau doar in trei directii principale fara de care nu ne putem imagina societatea moderna. Pe scurt, controlul asupra tuturor factorilor de natura politica, economica si sociala din deceniile anilor 1970, 1980, 1990, va duce in cele din urma la preluarea tuturor formelor de putere mondiala prin instaurarea mult trambitatei “Noi Ordini Mondiale”. Punctele urmatoare sunt printre cele mai interesante din textul Protocoalelor de la Toronto. Planul ar continua si in prezent nestingherit de nimic. Ideile par desprinse din sumbrul roman 1984 al lui George Orwell…

Adevar sau fictiune apocaliptica de taraba? Pana in acest moment, derularea celor mai importante protocoale prezinta o situatie de cosmar cu rezonante apocaliptice pentru viitorul omenirii. Aici apar insa o serie de contra argumente, unele dintre acestea fiind destul de solide. Serge Monaste a fost atacat de foarte multi confrati de breasla care au pus sub semnul intrebarii veridicitatea Protocoalelor expuse de acesta. O alta critica vine din partea jurnalistilor care afirma ca Monaste era o persoana introvertita, fatalista si care avea ca singura preocupare denuntarea “comunismului, masoneriei, fortelor oculte, guvernului din umbra si a bancherilor internationali”. Mai mult decat atat, autori precum Pierre Andre Taguieff si Emille Poulat, declara ca Protocoalele de la Toronto nu sunt altceva decat o copie a Controversatelor Protocoale ale Inteleptilor Sionului, un alt fals celebru aparut in 1905. Protocoalele in varianta din Toronto nu ar fi decat un scenariu modificat pe ici pe colo si modernizat de catre Serge Monaste in persoana, cu unicul scop de a atrage publicitate asupra sa, si a-si vinde astfel cat mai multe exemplare din cartea sa omonima. Alti specialisti in teoriile conspirative afirma ca au gasit asemanari frapante intre modalitatea expunerii narative a Protocoalelor Inteleptilor Sionului si documentele despre care Monaste pretindea ca sunt insusi planul de actiune al Guvernului Mondial. In prezent, opiniile amatorilor de conspiratii cu privire al autenticitatea “dezvaluirilor” lui Monaste, sunt extrem de variate si controversate.

Tot acest plan al decaderii, inregimentarii si inrobirii omenirii pare la prima vedere nimic altceva de cat o farsa cu iz mistico-paranoic. La o analiza detaliata a caracatitei mondiale, apar insa amanunte care fac pe oricine sa isi puna intrebari despre mersul lucrurilor in lumea inconjuratoare. Cei mai multi oameni nu vad lanturile care-i tin, nici asa zis-a libertate controlata in care traiesc precum oile. Dar lanturile exista, iar in ultimii ani stransoarea lor incepe sa se simta pentru oricine are are curajul sa-si puna intrebari despre directia, mecanismele si destinul lumii in care traim.

(poate ca aceste rinduri au fost scrise in 1967 poate in 1994, oricum par sa fie o buna descriere a globalizarii de astazi)

https://viitorulesteverde.wordpress.com/2011/07/06/protocoalele-de-la-toronto/

//////////////////////////////////////////////

SISTEMUL OLIGARHIC ROMANESC

Publicat de Alex Imreh

<<Am primit prin mail acest articol, cititi, judecati. Un jurnalist imi spune ca textul e vechi, eu abia acum l-am citit, evident ca nu-mi asum aceste afirmatii.>>

ARMAGHEDONUL OLIGARHILOR

Oligarhia controleaza Statul! · Cartelul mogulilor de presa · Interesele rusesti in Romania · Santajul energetic impotriva Europei · Miza bazelor americane de pe teritoriul romanesc · De ce vor sa-l dea jos

Proiectul lichidarii lui Traian Basescu si razboiul total pentru Romania

“Luati mana de pe controlul politic al tarii!”

Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat vreme de aproape doua decenii. Traian Basescu a intrat intr-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupari “care se bate cu institutiile statului democratic in incercarea de a-si mentine dominatia pe care a avut-o timp de 15 ani”, “oameni care controleaza discretionar viata economica si viata politica”. In acest mesaj public Traian Basescu, definea practic criza structurala a Romaniei. Totodata, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, precum si membrii Guvernului din 1990, implicati in dosarul „Mineriada ‘90“, sunt la un pas de trimiterea in judecata in urma administrarii unor noi probe. Alaturi de acestia, toti magnatii Romaniei ale caror dosare au fost reevaluate dupa urcarea la putere a lui Traian Basescu risca pierderea averilor si ani buni dupa gratii. In actualul razboi al puterii din Romania, lui Ion Iliescu si lui Petre Roman li se imputa fapte care le pot atrage condamnarea pe viata. Fostul sef al tarii pe vremea celebrei descinderi a minerilor din ‘90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infractiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat si a economiei nationale, riscand inchisoarea pe viata. Pentru aceleasi fapte, Ceausescu a fost executat. Iliescu, Roman, Magureanu si toti ceilalti au un motiv in plus sa incerce debarcarea lui Basescu, acum cand instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie 1989 si ale mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.

Replica Oligarhiei

Coalitia retelelor subterane, s-a constituit rapid, contra unui fost membru al familiei care a hotarat sa rupa angajamentele tacite cu interesele grupului asumandu-si un angajament total cu interesele poporului. Asaltul Oligarhiei a culminat prin lansarea unei adevarate lovituri de stat indreptate impotriva presedintelui, suspendarea nefiind decat o etapa a operatiunii. Puciul celor 322, marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei dezvaluie faptul ca “democratia originala” (impostoare) lansata de Ion Iliescu si-a epuizat resursele. Democratura si-a demonstrat adevarata fata. Pentru a-si asigura victoria impotriva lui Basescu s-au luat (si se mai iau) tot felul de masuri care sfideaza atat legile cat si elementarul bun simt. Legea referendumului de exemplu a fost astfel modificata incat permite demiterea presedintelui cu majoritatea votantilor (art. 10) dar (art. 5) a fost modificat astfel incat referendumul sa fie invalidat, in caz ca presedintele castiga, daca nu “participa majoritatea celor inscrisi pe listele electorale”. S-a creat un dublu standard fara precedent in istoria juridica a Romaniei ceea ce arata ca faradelegea a ajuns stapana in Parlamentul celor 322. Sistemul politic din Romania a intrat intr-o grava criza de legitimitate care incepe cu legitimitatea institutiei Parlamentului, devenita reduta a pseudo-politicienilor arondati grupurilor de interese transpartinice. Conceptul de partid si-a pierdut orice sens. Au iesit la iveala aliantele incredibile intre grupari care si-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR si PRM se afla pe aceeasi lista. PNL, care se proclama in alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD a batut palma cu “dusmanul”. Minoritatile Romaniei oligarhice si etnice au ajuns, pe fata, dominante. Se lamuresc acum lucruri care erau ascunse sub patura deasa a minciunii si dezinformarii, se impart apele!

UDMR, creatia lui Iliescu

UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiara a FSN-FDSN-PDSR-PSD, tot astfel cum PRM a fost dintotdeauna o anexa a aceluiasi nucleu dominat si controlat de Ion Iliescu. Adevaratul fondator al UDMR a fost Iliescu, baza organizatiei fiind stabilita inca din primul “document” al Frontului, in care Iliescu anunta drepturi speciale pentru minoritatea maghiara. PRM-ul a fost practic fondat de Petre Roman si Andrei Plesu, cel care a oferit logistica lansarii revistei Romania Mare, din fondurile Ministerului Culturii. Revista condusa de cuplul Vadim – Barbu avea un singur obiectiv initial – nimicirea oricarei grupari opozabile Frontului condus de Ion Ilici Iliescu. Din revista, creata in urma aprobarii acordate de Petre Roman s-a cladit Partidul. Pe fond PRM nici nu este un partid in adevaratul sens al cuvantului, ca si UDMR-ul care este de fapt un ONG cu un singur obiect de activitate – opozitia fata de institutia Statului Roman. PRM-ul este mai degraba o asociatie de locatari ai “sentimentului romanesc” cuplati la viziunea excentrica, si definita de umorile personale, a unui singur personaj, care s-a dovedit a fi, la randul sau, nimic altceva decat extensia politica a “carpei caghebiste” Ion Iliescu. Grupul revistei “Romania Mare” si-a asumat explicit atacarea si desfiintarea grobiana a oricarei forme de Opozitie politica fata de FSN. Ulterior Alianta Civica, mosita de Mihnea Berindei, agent cu acte in regula, a preluat aceeasi misiune – faramitarea oricarei forme de agregare ideologica venita dinspre mostenitorii “partidelor istorice”.

Colegiile invizibile

FSN-ul si arhitectii sai cu studii si legaturi la Moscova au creat un curent anarhizant, un curent contraorganizational al mediului vietii colective care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, in timp, au determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Deriva institutionala de acum, lipsa de legitimitate a formelor de organizare politica pune in primejdie atat Statul cat si Natiunea, ale carei trasaturi dominante sunt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Roman, contraelita care are ca tinta demolarea efigiilor nationale si a reperelor identitare. „Structuri alternative” au format retele ale “colegiilor invizibile”, create pentru a captura centrul puterii in Romania. Cadrele recrutate din zone periferiale au fost plasate in toate partidele, toate publicatiile, in toate guvernele, reusind sa-si adjudece in permanenta accesul sau chiar controlul in institutii cheie ale Romaniei, de la MAE la Presedintie, de la Guvern la Parlament si nu in ultimul rand in “societatea civila”.

Criza structurala a Romaniei

Lansarea cu putere in spatiul public si politica grupului de interese a realizat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al Romaniei. Conform hartii politice de azi a Romaniei, frontierele interne au fost strapunse, guvernul care controleaza teritoriul este format din persoane care se autoidentifica drept alogeni asociati cu o lumpenburghezie care maimutareste boieria. Parghiile statului au fost preluate si folosite de carteluri si mafii organizate intr-o masinarie a infractiunilor, care au reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii romanesti. Patriciu este exponentul si expresia unei forte a rasturnarii axei, o miscare descendenta a traseului Romaniei – de la energia descatusarii din 1989 la cea a inrobirii totale de catre exponentii Noii Ordini Oligarhice. Lupta nu s-a incheiat. Referendumul este doar o etapa. Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confrunta Romania de azi. Razboiul se va acutiza. Are loc o incercare, pe viata si pe moarte, de conversie a puterii politice a statului – in putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si – vadit – antinational. Obtinerea controlului Romaniei nu este o intreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. “Partida Oligarhiei” este sustinuta prin mii de fire nevazute, dar si prin miscari vizibile de catre “arhitectii” de la Moscova.

Afacerea Kondiakov-GRU

Tot scandalul din ultima vreme din jurul numelui lui Kondiakov a fost deliberat impins pe o directie cat mai indepartata de misiunea reala a fostului ofiter GRU. Kondiakov nu a venit la Bucuresti impreuna cu Mihalkov, cum ar veni pe rezon cultural, sau pentru a participa la Conventul Masonic. Generalul Kondiakov a venit sa ia pulsul colegilor sai ofiteri. Cea mai importanta intalnire a cadrului GRU, nementionata de Presedinte, s-a petrecut intr-un restaurant din Bucuresti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a intalnit cu prietenul sau bun, Generalul de corp de armata Gheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea acestora. Discutia dintre cei doi a insemnat lansarea unui semnal catre autoritatile romane. Tariceanu urmareste sa ajunga la Moscova cu orice pret, iar Moscova ii arata care este pretul pe care trebuie sa il plateasca Statul Roman. Moscova cere practic imunitate pentru oamenii sai din sistem, pentru cadrele pe care s-a sprijinit de-a lungul anilor. Kondiakov Alexandr Vladimirovici s-a nascut la 15 octombrie 1948 la Moscova. A terminat institutul poligrafic, facultatea de redactare si activitate editoriala. A ocupat functii de conducere in agentia TASS, la Academiei de stiinte a URSS in Comitetul organizatiilor de tineret a URSS. A fost unul dintre fondatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membru al Forumului mondial al luptei impotriva crimei organizate si a terorismului, academician RAEN, membru al asociatiilor europene si internationale a consultantilor politici.

NOVOCOM si acapararea sectoarelor strategice

La sfarsitul anilor ’80 – inceputul anilor ’90 reprezentanti ai noii generatii de caghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, au fost initiatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”. Astazi multi dintre ei ocupa pozitii strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei. Din anul 1999 NOVOCOM-ul se afla in primele trei locuri ale celor mai importante companii ruse din domeniul consultantei politice si a business-PR-ului in rating-ul Centrului independent de sociologie ROMIR (Opinia societatii ruse si cercetarea pietei). Firma ofera consultanta atat administratiei prezidentiale a Rusiei cat si satelitilor ori supusilor Moscovei, printre acestia numarandu-se si presedintele Voronin. Kondyakov este nu doar consilier al presedintelui Moldovei, ci si director executiv al RIA Novosti. Expertii, specialistii si managerii NOVOCOM-ului au participat activ in elaborarea si realizarea programelor pe termen lung, incluzand si pe top-managerii lor, printre care sunt „Grupul Baltik”, „Aluminiul Siberiei”, „Motoarele Rabinskului” si un sir intreg de mari firme rusesti. In portofoliul de comenzi a NOVOCOM-ului exista elaborarea programelor de pozitionare a corporatiilor straine in anumite regiuni ale Rusiei. Presedintele companiei NOVOCOM este Alexei Yuryevici Trubetkoi, unul dintre cei mai mari specialisti si savanti din Rusia contemporana in domeniul psihologiei politice, lobby-ului si business consulting-ului. Alexei Yurievici Trubetkoi (Alexei Kosmarov) – presedintele companiei NOVOCOM, s-a nascut la Moscova la 13 august 1954. A terminat facultatea de psihologie a Universitatii din Moscova „M.V.Lomonosov”. Cariera lui a inceput in Komsomol si mai tarziu a devenit presedintele Comitetului International al Organizatiilor de Tineret, organizatie mostenitoare a Comitetului URSS al Organizatiilor de Tineret. A fost fondatorul si principalul participant in procesul de dezvoltare a ideologiilor si a muncii de organizare pentru a pune bazele Miscarii pentru Reforme Democratice. De asemenea, este fondatorul si presedintele miscarii rusesti “Viitorii Lideri ai Noului Mileniu”. Specialistii companiei au participat activ la crearea structurilor Miscarii Ruse pentru Reforme Democratice si a Partidului democratic al Rusiei, au fost creatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, au realizat programe de PR pentru partidele „Rusia casa noastra”, KPFR, DPR, „Patria-intreaga Rusie”. Unul dintre marile proiecte politice a NOVOCOM-ului a fost crearea partidului unit al Rusiei „RUSI”. Se intelege cu usurinta din descrierea activitatilor si competentelor membrilor acestei institutii ca avem de-a face cu o “organizatie de front”, de fatada, a stucturilor inteligente ruse, care au nevoie de o interfata civila “respectabila”.

Legatura cu Masoneria

In data de 28 septembrie 2002, la Moscova, a avut loc o adunare anuala a Marii Loje a Rusiei. In cadrul acesteia au fost alesi: Mare Maestru – Dimitri Denisov si mare Secretar – Alexandr Kondyakov. La aceasta intanire a participat si Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht. Desi oficial venirea acestuia in Rusia a fost prezentata ca o vizita turistica, Consiliul Suprem al Rusiei a organizat in tacere un program separat care cuprindea intalniri semioficiale intre Kleinknecht si mai multi lideri guvernamentali si culturali. Aceste intalniri prezentau un mare potential pentru dezvoltarea Masoneriei Ruse. Printre participantii rusi la aceste intalniri au fost si Alexei Kosmarov, Prim Mare Comandor, Consiliul Suprem al Rusiei; George Dergachev, Locotenent Mare Comandor; Alexandr V. Kondiakov, Mare Ministru de Stat. Imediat dupa asezarea sa intr-o postura de varf in cadrul masoneriei, Kondiakov a vizitat Romania, in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici in functia de lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania. La intalnirea cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei.

Filiera din Romania

Chirovici a fost ministru in cabinetul Nastase, iar in 2004 a trecut de partea lui Voiculescu. Marele Trezorier, Ion Tanasie, este una dintre figurile de varf prinse in organigrama ROMPETROL. Mihaela Chirovici, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din Romania, Eugen Ovidiu Chirovici, este director financiar in holdingul patronat de Dinu Patriciu. ROMPETROL este conectat puternic la sfera de interese rusesti. In vara anului 2006 (iunie) Kondiakov, Marele Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei a revenit in Romania, unde s-a intalnit cu Eugen Ovidiu Chirovici si Calin Popescu -Tariceanu. La intalnirea recenta dintre rus si premierul Tariceanu, acestuia i s-a fagaduit sprijin economic (energie, gaze) din partea Rusiei. Nu s-a precizat care va fi pretul si cine il va plati.

Miza militara

Este necesara largirea cadrului de analiza pentru a aseza in contextul potrivit imprejurarile ultimelor evenimente. Miza actuala politica are si componente militare, strategice, de mare importanta, deoarece bazele americane vor inchide linia istmului ponto-baltic si vor realiza o „impresurare” sau mai de graba o „indiguire” a Avanpostului rusesc. Romania va deveni un fel de portavion fix de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se intinde de la Caucaz pana la muntii Iranului. La proiectele si mizele de tip militar comanda „ostilitatilor” este preluata nemij locit de structurile aferente. Mai exact, de o buna bucata de timp serviciile militare rusesti sunt cele care „lucreaza” prioritar zona noastra. De altfel, GRU a avut o insertie mult mai puternica decat KGB in spatiul romanesc. Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost recrutate in perioada anilor ‘60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice. Aceste cadre au condus mari unitati si au avut in legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, in anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta s-a imbogatit prin preluarea „disidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989.

Cadre tradatoare in servicii

Dupa Revolutie si serviciile romanesti au avut parte de o adevarata inflatie de cadre provenite din Armata care au fost rotite in aproape toate institutiile de informatii. Ceea ce putina lume a observat in primul interviu acordat de la inceperea campaniei de catre presedintele Basescu este referinta la cei 28 de generali din SRI dati afara. Si mai multi au fost eliminati din SIE si MApN. Un numar important de ofiteri superiori din sistemul militar si de informatii au trebuit sa plece deoarece nu corespundeau standardelor NATO si mai ales celor americane. La comanda institutiilor s-au perindat ofiteri cunoscuti de catre serviciile vestice pentru legaturi mai mult sau mai putin apropiate cu ofiteri ai serviciilor speciale estice. Americanii i-au cerut afara pe cei care au mai ramas in sistem. Pana in august anul acesta vor “zbura” toti cei care au mai ramas in servicii si care provin din vechea garda. Cei care au inlocuit insa Vechea Garda din Armata si DSS, actualii sefi de sectii, birouri etc au fost recrutati, crescuti si plasati in posturi de control de catre „epurati”.

Razboiul nevazut sub Constantinescu si Basescu

Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe „ramura”, in cazul de fata pe „frontul nevazut”. Americanii nu-si pot permite plasarea bazelor militare si aducerea ofiterilor si a soldatilor americani intr-un mediu nesecurizat. Marea Curatenie a inceput imediat dupa ce Basescu a ocupat Cotroceniul. Americanii s-au fript o data cu Constantinescu, cel care s-a plans ca a fost izgonit de la Cotroceni de Conjuratia Securistilor „care l-au invins”. O buna parte dintre aceste cadre au fost avansate si protejate chiar de catre Emil Constantinescu. Una dintre cele mai proeminente figuri – totodata un caz scandalos – a fost cea a generalului Gheorghe Aghachi Carp, cel cu care s-a afisat Kondiakov inainte de a trece si pe la ceilalti amici ai Rusiei din Guvernul Romaniei si de la PSD.

“Corbii” KGB Si GRU

In anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat din Bucuresti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe linie de Partid. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate. Contraspionajul militar il avea in atentie pe Carp si numele sau a fost vehiculat in dosarul „Corbii” (in Dosarul “Corbii” au fost lucrati generalii Ion Ionita, Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Dumitru Pletosu – legaturile acestuia de la Directia Generala a Inzestrarii Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stanculescu si Nicolae Spiroiu, au fost lucrate selectiv sau folosite informativ – Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofatu, Constantin serb, de la graniceri, si legaturile lor politice din activul P.C.R. – Virgil Magureanu si Ion Iliescu. Dupa 1989, in timpul lui Iliescu, generalul-maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier prezidential detasat de la Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Dupa 1994, Carp este evacuat de la presedintie si ocupa un deceniu pozitii importante in cadrul Ministerului de Interne, mai ales in guvernarea Constantinescu-CDR. Generalul Carp, Dumitru Iliescu, fost sef la SPP si actualul General-locotenent Ionel Marin, adjunct al directorului SRI, lucrau cu totii in Armata si au fost implicati in dosarul cercetarii penale a represiunii din 1989. Ionel Marin, subordonatul lui Carp si cercetas diversionist la baza a devenit secund al granicerului Radu Timofte, la SRI. Ionel Marin a fost capitan in Regimentul 2 Mecanizat Bucuresti si in aceasta calitate a participat la misiunea de represiune. Ionel Marin a fost numit adjunct al Directorului SRI la data de 16 iulie 2001, prin Decretul numarul 624, semnat de Ion Iliescu.

Credibilitatea SRI, stirbita

Cei trei au scapat pana acum datorita recursurilor fostilor procurori generali din timpul lui Ion Iliescu. Nu au fost trimisi in judecata pana acum desi Stanculescu si Chitac au fost intre timp condamnati la 15 ani de inchisoare. Ii asteapta insa si pe ei decizii similare. Recent, numele lui Ionel Marin a fost pomenit in presa de investigatii si dat ca autor sigur al furtului notelor prim adjunctului SRI, Florian Coldea, folosite apoi de Mircea Geoana pentru a proba asa zisa implicare a lui Basescu in acte de politie politica. “Biletelele” lui Geoana nu au reusit sa probeze nimic, dar au ridicat mari semne de intrebare referitoare la credibilitatea SRI, scotand la iveala un mare viciu care poate fi devastator pentru o institutie a carei menire este protejarea secretelor. Toti acesti comandanti si ofiteri superiori au motive serioase pentru a se grupa impotriva presedintelui deoarece ar avea de executat ani grei de inchisoare, pedepse similare celor lui Chitac si Stanculescu. Pe langa acesti ofiteri mai sunt si multi altii, prinsi in dosarele lui Dan Voinea. Aceasta elita ofitereasca are toate motivele pentru a lupta din rasputeri. Deja pe culoarele Parchetului se vorbeste despre inlocuirea lui Voinea cu Joarza, cel care a avut, de fapt, rolul de a bloca dosarele revolutiei si mineriadelor. Daca in cazul Monicai Macovei si a procurorului Ciprian Nastasiu, dar si a altora de la DIICOT care au anchetat cazuri de spionaj, tradare si mare infractionalitate economica, ce implicau nume grele ca Seres, Nagy, Patriciu, miza a fost evidenta pentru marele public, in cazurile ce privesc justitia militara acest temei a ramas in umbra, aproape invizibil pentru cei care nu au avut acces la informatii.

Masoneria kaki

Un element deloc de neglijat legat de imunitatea unor ofiteri in fata legii a fost apartenenta acestora la asa numita Masonerie kaki o grupare cunoscuta drept un fel de umbrela a ofiterilor din Armata si din serviciile secrete. Intre cadrele reprezentative, alaturi de generalul Gheorghe Carp se numara: – generalul Virgil Ardelean, fostul sef al Directiei de Informatii si Protectie Informativa – colonelul Olimpian Ungherea, fost consilier al PDSR – generalul Mihail Popescu, fost sef al Statului Major General – generalul Ovidiu Soare (SRI, fostul sef al diviziei de aparare a Constitutiei), arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Zilele trecute dosarul sau a fost inaintat de catre Parchet, instantei. Dosarul sau contine elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat “Distileria”. Informatiile obtinute se refereau la imixtiuni in actul de justitie, abuzuri grave ale unor persoane cu functii de decizie in stat, precum si fapte de tradare comise de ofiteri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de mentionat: Adrian Nastase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihailescu – actual deputat de Prahova, Ioan Stan – presedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alti parlamentari si factori din administratia locala Prahova.

Securistii penali

Ovidiu Soare este fiul fostului sef al Politiei Ilfov. Tatal lui Soare a fost in 2003 inaintat la gradul de general de catre Ion Iliescu intr-un grup de mai multi tati ai unor personaje importante: actualul lider al PSD – Mircea Geoana; Silviu Predoiu – director interimar al SIE – sau Gheorghe Fulga – directorul demisionar al SIE. Inainte de 1989, Soare a lucrat la Directia V a Securitatii, unde a fost unul dintre aghiotantii lui Nicu Ceausescu. La Revolutie a fost “prezent” la Ministerul Apararii, unde a fost ucisa echipa de uslasi ai lui Trosca. Apoi, actualul general a disparut. El a fost ascuns in sediul Sectiei 1 de pe Bulevardul Ana Ipatescu de catre capitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toti fostii securisti in 1990, a fost preluat de SRI. In 1991 a facut o specializare la scoala de la Gradistea, iar apoi a inceput urcarea rapida in ierarhia SRI. Pentru inceput, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns seful acesteia. Diviziunea A, numita “Apararea Constitutiei”, a fost caracterizata de mai multi analisti ca fiind continuarea Directiei 1 a Securitatii, cea care se ocupa de urmarirea partidelor politice si a intelectualilor. La data arestarii, Soare era unul dintre cei mai importanti pioni din SRI, practic, mana dreapta a lui Radu Timofte.

Soare, omul lui Nastase

Ovidiu Soare era si un “adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier Adrian Nastase. In grupul sau de apropiati ii mai regasim pe Victor Opaschi, generalul Carp – fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu. Soare este legat atat de Nastase cat si de Patriciu precum si de celebrul deja colonel Paltanea, cel care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova, acolo unde PNL-ul este cel mai puternic. Ascensiunea lui Patriciu are de-a face cu Paltanea in mod direct. Paltanea este acum cercetat penal. De adaugat ca fostul sef al sectiei SRI Prahova era si o veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania. O parte dintre cei pe care i-a crescut si plasat Ovidiu Soare in functii cheie conduc, practic, SRI-ul acum. – Aurel Rogojan (colonelul Aurel Rogojan, a fost seful de cabinet al generalului Iulian Vlad, ulterior a ajuns consilierul personal al directorului SRI, Radu Timofte) – Generalul Vasile Iancu (fost sef de contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui Timofte). Pana in 1989, Iancu a fost ofiter la Directia I Informatii Interne a Securitatii, unde s-a ocupat de sportivii de la cluburile Steaua si Dinamo. Pastrat in SRI, Iancu a fost sef al Diviziunii de protectie a cadrelor, iar apoi sef al Corpului de control al SRI. – Victor Marcu. A absolvit in 1968 scoala de ofiteri de securitate de la Baneasa, iar din martie 1975 a lucrat la Directia de Informatii Externe (DIE) a Departamentului Securitatii Statului. In perioada 1980-1985, a fost sef de birou si sef de serviciu la U.M. 0103 din DIE, unitate care supraveghea grupurile legionare din diaspora, iredentismul maghiar si care se mai ocupa si de anihilarea emigratiei ostile regimului comunist. Intre 1985-1992, generalul Marcu a condus aceasta unitate care avea si sarcini speciale (dupa 1988, unitatea va fi coordonata de colonelul Ristea Priboi). Dupa revolutie, Victor Marcu a fost colonel in cadrul Serviciului de Informatii Externe, iar in 1992 a fost transferat la SRI si avansat general maior. In 1994 a fost numit prin decret prezidential adjunct al directorului SRI, iar un an mai tarziu a primit inca o stea pe umar. In cadrul serviciului secret, Victor Marcu a fost seful Operativului institutiei.

Magureanu vs Marcu

Generalul Victor Marcu a fost destituit de Virgil Magureanu in august 1995, sub pretextul esuarii unei operatiuni de filaj indreptate impotriva unor ziaristi de la ZIUA, actiune care a generat scandalul public de amploare denumit “terasa Anda”. Se pare ca Magureanu insusi a fost insa acela care i-a strecurat lui Rosca Stanescu informatia despre pozitionarea echipei de filaj a subordonatilor generalului Marcu. Dupa debarcarea din 1995, activitatea lui a fost destul de discreta. Practic, generalul Marcu a aparut in luminile rampei abia cand a fost numit de ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, secretar general al Autoritatii Nationale de Privatizare. Ministrul Ovidiu Musetescu declara atunci ca misiunea generalului e “sa asigure protectia informativa a Autoritatii Nationale”. Atat de bine a fost asigurata incat o buna parte din activele statului a ajuns aproape gratis in mainile rusilor.

Firul rosu si frontul din umbra

Am facut un excurs oarecum aleatoriu, pornind de la intalnirea dintre ofiterul rus si generalul Carp punctand cateva nume si cazuri tocmai deoarece exista un fir rosu care ii uneste pe toti cei pomeniti mai sus. Acesti ofiteri cu pozitii extrem de puternice, vreme de aproape doua decenii, sunt pe de o parte oameni foarte bogati, pe de alta parte sunt cunoscuti pentru “atingeri” cu capitalul rusesc. O parte dintre acestia sunt sub ancheta Parchetului Militar. Pedepse grele i-ar astepta daca s-ar ajunge sa fie finalizate dosarele. Aceste personaje si reteaua lor de suport alcatuiesc “frontul din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare. Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare, isi vad primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au controlat atata vreme. Basescu le sta in cale. Cand ofiterii romani, fie ei si cadre superioare in rezerva, se intalnesc cu ofiterii unor alte Puteri si discuta despre politica, rezultatul nu poate fi decat unul spectaculos. Se dau mesaje si se marcheaza pozitii de-o parte si de alta a razboiului invizibil, din spatele fatadei jocului politic.

Monarhia ingroapa Romania

Scoaterea, recent, de la naftalina, a spectralului Mihai I cu al sau Duda si ventilarea publica, dar si “underground” a perspectivei unor alternative de tip monarhic, de catre oamenii puterii, probeaza inca o data controlul deplin al lui Dinu Patriciu asupra aparatului guvernamental. Intr-un interviu recent acordat Corinei Dragotescu, seful ROMPETROL a afirmat ca va vota pentru rasturnarea lui Basescu “pentru ca sper sa se faca cvorumul care sa permita trecerea, in liniste, catre o republica parlamentara sau poate catre o monarhie”. Iesirea la rampa a lui Patriciu este un semnal care confirma incercarile unor politicieni din PNL si PSD in special de a-l contrabalansa pe Basescu prin varianta reinstaurarii Monarhiei. Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, cel care si-a permis sa dea liber dosarelor de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL – se apropie de apogeu. Patriciu l-a comparat cu Lukasenko – dictatorul bielorus si l-a mai numit pe Basescu “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului tarii”.

Reteaua Patriciu a Noii Oranduiri Oligarhice

Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justitia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei.

CES – Cartelul Patronatelor si sindicatelor pe mana lui Patriciu

Lupta investitorilor autohtoni pentru mentinerea controlului economic la nivel national, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a dus la crearea unor coalitii intre oamenii de afaceri, greu de imaginat in alte conditii. Desi lupta interna dintre patronatele din Romania nu trebuie neglijata, in urmatoarea perioada, acestea intentioneaza sa se coalizeze, in cadrul Consiliului Economic si Social (CES), „impotriva ingerintelor nedorite ale investitorilor din Vest”, dupa cum a afirmat public unul dintre membri. Ideea constituirii unei grupari de afaceristi care sa controleze mediul de afaceri la scara macro si sa negocieze cu Guvernul are la origine ideile lui Arkadie Volski, un apropiat al lui George Paunescu. Volski a fost adus in Romania, in anii ‘90 si i s-a pus la dispozitie banca Unirea, care a devenit ulterior Nova Bank. Banca a devenit un culoar de manipulari financiare din si dinspre spatiul CSI, iar Volski, devenit consilier al presedintelui rus, Vladimir Putin, a trecut intre timp la cele vesnice. Emulii sai, insa, au perseverat. La ora actuala, in Romania, exista trei mari asociatii patronale. Una este Alianta Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), al carei presedinte este omul de afaceri Dinu Patriciu. Entitatea condusa de acesta are ca membri asociatii si confederatii patronale conduse, la randul lor, de George Constantin Paunescu, Lucian Boghiu, Mihai Carciog, si, din umbra, de Dan Voiculescu si Dan Ioan Popescu. A doua este Uniunea Generala a Industriasilor din Romania – 1903 (UGIR – 1903), iar a treia, Confederatia Patronala a Industriilor din Romania (CONPIROM). Pe plan national, intre cele trei asociatii exista o lupta pentru suprematie in CES, insa ACPR se bucura de sustinerea Guvernului, prin relatii de prietenie, de afaceri si politice ale conducatorilor sai.

Miza CES-ului

Consiliul Economic si Social este organul consultativ al Parlamentului si Guvernului pe probleme sociale si de munca. Rolul membrilor sai este extrem de important pentru economia nationala, tinand cont de faptul ca, prin legea sa de organizare, CES avizeaza proiecte de hotarari si de ordonante ale Guvernului, proiecte de lege ce urmeaza a fi prezentate Parlamentului, avizeaza proiecte de programe si strategii economice la nivel national. Concret, orice proiect privind un anume segment din economie, trece mai intai pe la CES, care, dupa o analiza atenta, poate oferi aviz favorabil, sau poate bloca o intiativa legislativa. CES-ul reuneste majoritatea patronatelor si sindicatelor din Romania, din toate domeniile economiei nationale. Din acest motiv, controlul total al unei asociatii asupra CES este atat de contestata de ceilalti membri ai institutiei.

Figurile cheie: Patriciu, Voiculescu, Paunescu

In prezent, cele mai importante patronate care se bat pentru a obtine majoritatea celor 15 locuri destinate lor din CES-ul care urmeaza a se constitui sunt: ACPR, UGIR-1903 si CONPIROM. Potrivit legii, CES-ul nu poate fi constituit decat prin consensul partilor, in vreme ce, daca o asociatie membra detine 3/4 din numarul total de votanti in cadrul institutiei, are drept de VETO – adica are si painea si cutitul. ACPR-ul lui Patriciu intentioneaza sa obtina 11 locuri in CES (desi semneaza doar patru contracte colective de munca la nivel national), astfel ca UGIR-903 si CONPIROM (care semneaza impreuna 15 contarcte) ar urma sa primeasca doar doua locuri. Celelalte doua locuri ar urma sa fie distribuite „altor organizatii patronale“ (cu doua contracte semnate) care pot fi oricand „racolate“ de ACPR. Daca acest calcul se va materializa, asociatia condusa de Dinu Patriciu ar avea rolul de judecator suprem in CES.

Fratia „lupilor“ lui Patriciu

Asociatiile reunite sub tutela ACPRului condus de Dinu Patriciu ascund nume influente din mediul de afaceri si politic. De la infiintare, ACPR a fost condus, pe rand, de fostul vicepremier George Copos – care a renuntat la functie dupa intrarea in Guvern, de Lucian Boghiu – fostul sef al Electrica si om de incredere al fostului ministru PSD al Economiei si Comertului, Dan Ioan Popescu, iar acum de Dinu Patriciu. Din ACPR fac parte un numar de sapte Asociatii si alte trei entitati care sunt membri asociati: Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) – este condusa de Ovidiu Nicolescu, personaj cunoscut ca fiind unul dintre oamenii de incredere ai liderului PC, Dan Voiculescu. La randul sau, Voiculescu este legat de Dinu Patriciu prin afaceri comune in umbra ROMPETROL – fiica sa, Camelia Voiculescu, a castigat in patru ore 10 milioane de dolari in ziua marelui tun cu actiunile de la Bursa. Il mai uneste strans cu Patriciu si dosarul penal ROMPETROL. Confederatia Nationala a Patronatului Roman (CNPR) – este condusa chiar de Dinu Patriciu. Uniunea Generala a Industriasilor din Romania (UGIR) – este condusa de George Constantin Paunescu. Relatia sa apropiata cu rusii i-a permis lui Paunescu intermedierea, in anii ‘90, a primului acord de colaborare intre Rusia si Romania. Confederatia Patronala a Industriei, Serviciilor si Comertului din Romania (CPISC) este condusa de Lucian Boghiu, (adica de Dan Ioan Popescu).

Alfa si Omega rusilor

Alti membri ai ACPR sunt: Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii (ARACO) – condusa de Laurentiu Plosceanu; Consiliul National al Patronilor din Romania (CoNPR) – presedinte este Mihai Carciog; Patronatul National Roman (PNR) – condus de controversatul Florian Costache. Dintre membrii asociati, cel mai influent este Asociatia Romana a Bancilor (ARB), condusa de Radu Gratian Ghetea. Acesta este si prim vicepresedinte al Alpha Bank, entitate cunoscuta ca apartinand unor oameni de afaceri rusi, implicati in preluarea RAFO Onesti. Ghetea este un personaj extrem de influent in lumea bancara, el fiind vreme de 17 ani la Banca Romana pentru Comert Exterior (BRCE). Mai mult, Ghetea – in calitate de presedinte al bancherilor din Romania – are stranse legaturi inclusiv cu guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Alti doi membri asociati ai ACPR, cu un rol la fel de important in cercul pentru putere, sunt Initiativa Europeana a Mediului de Afaceri (IEMA) – al carei presedinte este tot Dinu Patriciu, si Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) – condusa de Florin Pogonaru. Patriciu isi doreste obtinerea controlului si in structura CES, ceea ce i-ar conferi o ascendenta in plus asupra guvernului. Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu. Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta. Exista legaturi stranse intre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.

ROMPETROL – garnizoana logistica a grupurilor comisariale

Arhitectul care detine Grupul ROMPETROL nu se ocupa doar de politica, ci si de “politica culturala”. ROMPETROL Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca – fondate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si Romania literara – girata de Nicolae Manolescu). Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculitele unor grupari care si-au asumat functii comisariale ale spatiului public. Printre acestia se afla membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu care au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei, la data de 07.11.2002, din surse financiare ilicite mentionate in raportul Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor. Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca. Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana ROMPETROL si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. Patronul este si fondator al Institutului de Studii Liberale, intre ai carei membrii fondatori se numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici si Andrei Plesu.

Razboiul cu Justitia

Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale statului. Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi cea mai vasta, printre alte motive, si pentru ca “sa infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei.

“Grupul de criminalitate organizata”

In septembrie 2006, Parchetul a finalizat Rechizitoriul cazului ROMPETROL. Rezulta de aici ca, aproape un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu impreuna cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei, de capital, de spalare de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma desfasurarii activitatii infractionale. Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un „grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului – grup de criminalitate organizata.” Dosarul ROMPETROL arunca in aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea “capitalistilor” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu. Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”. Solidaritatea din jurul sau a unor personaje asemanatoare – Dan Voiculescu, Marko Bella, Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de important, incat inflameaza intreaga scena politica a tarii. Toti acestia sunt cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa incaseze ani grei de puscarie. In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai precizeaza: In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia. Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia.

Conexiunea Vantu

Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10-11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu. Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Nu s-a intamplat asa, in realitate Vantu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe actionari fara probleme. Fara sprijinul lui Vantu insa Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu schimba abuziv componenta Consiliului de Administratie, devenind presedinte al acestuia. Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Patriciu introduce modificari in Statul de functionare ale Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai important complex energetic din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost vandut unei societati cu mult mai mica pondere – OMV, in conditii cu totul discutabile. Cand Basescu a incercat o (timida) dezbatere publica pe aceasta tema au facut zid si Ion Iliescu, si membrii guvernului Nastase. Actiunea de lichidare a grupului PETROM a fost o forma de predare a Romaniei din punct de vedere energetic, statul roman fiind astfel lipsit pe viitor de autonomie energetica. Castigul reprezentat de controlul sistemului energetic si al unor importante ramuri industriale ale Romaniei apartine unei mari puteri, Rusia. Obiectivul principal al Washingtonului – eliminarea treptata a influentei rusesti in politica europeana – a primit o lovitura directa si ca urmare a eurostangismului militant al petro-liberalilor lui Patriciu.

Rusia, liberalii Si virusul Antiamerican

Manifestarea cea mai pregnanta se vadeste in campania (cu note isterice) retragerii trupelor din Irak. In vara anului trecut, Tariceanu si liberalii lui Patriciu invocau, pentru a justifica propunerea de retragere a trupelor romanesti din Irak, cazurile Spaniei si Italiei. La Madrid si la Roma guvernele sunt insa socialiste, membre ale grupului socialist din Parlamentul European. Tot grupul stangist european este infestat de virusul antiamerican. Unul dintre europarlamentarii reprezentativi ai acestui grup este celebrul militant trotkist din Franta anilor ‘60, Daniel Cohen – Bendit, un fan declarat al Armatei Rosii sovietice. Grupul socialist european, care tot proclama autonomia europeana fata de Statele Unite in domeniul politicii externe si de securitate, este asociat cu gruparile comunistilor si ecologistilor create si finantate cu ani in urma de Uniunea Sovietica, mai exact de o directie a KGB. Initiativa retragerii trupelor din Irak, trambitata de Tariceanu, devoaleaza afinitatile cu discursul antiamerican si antioccidental promovat de Rusia in plan european. Contextul este totodata acela al planului instalarii de baze militare americane in Romania. Rusia a reactivat retelele de agenti de influenta conservate in Romania si astfel a ajuns presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, sa afirme ca deja intrati in NATO ar trebui sa o lasam mai moale cu parteneriatul cu Statele Unite. Finul lui Tariceanu, cerea practic intreruperea parteneriatului strategic cu Statele Unite. Agenta kaghebista Gisella Vass ar fi fost mandra de nepotelul ei. Tot Bogdan Olteanu este cel care trage sforile pentru proiectata intalnire a lui Tariceanu cu Putin, preparata deja de o recenta vizita a lui Patriciu in Rusia.

Melescanul lui Patriciu, gunoiul in costum Armani

De la inceputul lui 2006 asistam la o adevarata ofensiva a lui Dinu Patriciu in stergerea responsabilitatii penale personale, cat si a complicilor sai. Eforturile sale au culminat prin asaltul asupra guvernarii Romaniei care a devenit practic o anexa a consiliului de administratie ROMPETROL. Teodor Melescanu actual ministru al Apararii, a fost membru in Consiliul de Administratie al ROMPETROL, intre 2002 si 2004. In conditiile in care principalul actionar al ROMPETROL, Dinu Patriciu, este nu doar anchetat penal, ci si intr-un litigiu international cu statul roman, prezenta unor oameni in pozitii cheie din guvern, care au fost remunerati de el cu sume importante, ridica serioase semne de intrebare fata de cat de bine este protejat interesul public in acest litigiu. Melescanu a fost deconspirat recent ca agent securist de celebrul Liviu Turcu, ofiterul care a fugit in Occident inainte de 1989 (Traian Basescu l-a numit, pe Melescanu, mai inspirat poate, “gunoi in costum Armani”). Melescanu a fost cel care a legat PNL-ul direct cu partidul lui Putin, semnand un acord cu o organizatie din Moldova sustinuta si creata de consilierul special al lui Putin, Gleb Pavlovski.

Orban, pudelul care latra

Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a fost administrator la Rominserv, firma membra a holdingului ROMPETROL, al carui principal actionar este Dinu Patriciu. Orban a incercat recent, ca viceprimar al Capitalei, sa treaca prin Consiliul Municipal o hotarare favorabila ROMPETROL. Instalat de Patriciu drept sef al ofensivei anti-Basescu, Ludovic Orban a facut eforturi disperate pentru a se remarca, prin obscenitate si trivialitate desantata, in ochii adevaratului sef al PNL – Dinu Patriciu. Ludovic Orban si-a dovedit fidelitatea in perioada izbucnirii scandalului ROMPETROL, cand a sarit sa-si apere patronul din calitatea de presedinte al PNL Bucuresti afirmand ca, “dupa cazul Dinu Patriciu nici un cetatean al Romaniei nu se poate simti in siguranta” – jignind astfel toti cetatenii Romaniei care n-au nici un motiv sa fie pusi in aceeasi oala cu jefuitorii economiei nationale. Tatal lui Orban a fost securist in perioada cea mai neagra si mai plina de blestematii a Securitatii. Batranii membri ai AFDPR care mai sunt in viata si-l amintesc inca pe macelarul din Brasov, renumit pentru sadism si maniac al batailor crunte. A fost dat afara in perioada anilor ’60, cand aparatul incerca sa isi schimbe fata. Ulterior, a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, si-a facut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind in lot cu fostul director al ONT, Serbanica, un caz cunoscut la vremea aceea. A facut puscarie la Penitenciarul Codlea, ceea ce nu l-a oprit pe fiie-su, Ludovic, sa-si doreasca sa serveasca Partidul, astfel ca, dupa absolvirea facultatii de Tehnologie a Constructiilor de Masini din Brasov, in 1988 si-a propus sa intre la stefan Gheorghiu. Imediat dupa absolvire, la un an, a devenit, ajutat de “structuri”, invatacel in ale activismului PCR la Stefan Gheorghiu.

Politrucul pe stil nou

Munca in fabrica nu i-a suras, vocatia de politruc fiind mult mai aproape de fibra sa intima. Dupa revolutie, se metamorfozeaza in liberal, aripa deplin conspirata, si se inscrie la continuatoarea scolii de activisti de partid “stefan Gheorghiu”, la SNSPA, institutie fondata de ofiterii securitatii si activistii partidului comunist, in sedii puse la dispozitie de SRI. Conducerea SNSPA era asigurata de cadre de nadejde, apropiati ai lui Ion Ilici Iliescu, care avea nevoie de o institutie ce urma sa asigure necesarul, linia a doua de cadre si slujbasi ai retelei cominterniste care apucase sa puna mana pe conducerea statului. Din acea perioada dateaza si racordul cu Dinu Patriciu, un reprezentant al structurilor acoperite, care isi propunea, inca de pe atunci, preluarea patrimoniului romanesc in folos propriu.

“Famiglia liberala”

“Famiglia liberala” creata de Patriciu cuprinde numai astfel de “curati liberali”, “pur sange”: Orban, odrasla de ofiter de securitate, fotomodelul Tariceanu, crescut de colaboratorul Securitatii Dan Amedeo Lazarescu, Bogdan Olteanu, finul si mana dreapta a lui Tariceanu, nepot al Gizellei Vass, agenta NKVD direct implicata in dosare de crima si chiar cercetata dupa Revolutie o perioada, pana cand, misterios, dosarul s-a topit si exemplele pot continua. Cat despre Tariceanu, practic nici nu mai incap comentarii daca avem in vedere ca in procesul ROMPETROL acesta depune marturie in favoarea companiei Bossului si impotriva intereselor statului roman (desi, teoretic, reprezinta statul roman, ca prim ministru!). Un simt de sluga fara egal sau aroganta unei sfidari fara precedent l-a determinat pe Tariceanu sa-i ofere, initial, postul Justitiei avocatului lui Dinu Patriciu in dosarul ROMPETROL, Cristian Iordanescu. Informatia apare chiar intr-unul dintre ziarele oligarhului penal, “Adevarul”. Am fi putut fi un exemplu unic pentru intreaga Europa cu un ministru al Justitiei care sa cumuleze si functia de avocat al unui cercetat penal! si toate acestea in numele “reformei”, asigurarii functionarii statului de drept, garantarii independentei justitiei si continuarii luptei anticoruptie.

Complicitatea lui Constantinescu

Patriciu si-a luat avant in afaceri prin complicitatea lui Emil Constantinescu care, nu intamplator, este acum ideologul frontului anti Basescu. Plasarea lui Constantinescu tot mai evidenta, in aceste momente politice din Romania, de partea celor care tin prin orice mijloace sa intrerupa la mijloc, mandatul presedintelui Romaniei, trebuie analizata cu mai multa atentie. Geoana, Constantinescu, Sorin Rosca Stanescu si Voiculescu se vad des si dezbat impreuna cu Patriciu un proiect numit Romania fara Basescu. Odata cu instalarea Regimului Constantinescu Dinu Patriciu i-a cooptat pe Catalin Harnagea si pe Dorin Marian, cel care raspundea la nivel inalt de Securitatea Nationala, obtinand astfel suportul si propulsia SIE si a sistemului de siguranta nationala. I-a recompensat ulterior pe amandoi, oferindu-le slujbe la ROMPETROL. Tariceanu l-a mobilizat recent pe Dorin Marian la Cancelaria sa, instalandu-l, practic, sef al campaniei anti Basescu. Resursele financiare nu vor fi o problema, cata vreme campania este sustinuta de Patriciu.

Lichidarea lui Basescu

Constantinescu a primit, se pare, rolul de manager al acestui proiect al carui mesaj definit chiar de el, este “lichidarea lui Basescu”. Cu alte cuvinte, Presedintele Basescu trebuie infrant cu orice mijloace deoarece ne aflam in criza –in stare de razboi total. Un prim efect al razboiului este suspendarea legii. Asadar, Constantinescu a citat definirea fazelor, ne-a dezvaluit faza care urmeaza – suspendarea legii, a moralei si a regulilor. Geoana propune sudarea lui Basescu intr-un sarcofag de plumb sau alungarea din Romania (evident dupa lichidare). Voiculescu si Rosca Stanescu au in acest razboi, rolul de ofiteri de presa si diversiune. Constantinescu este ideologul. Cand spui ca intr-un razboi, legile trebuiesc suspendate, ne indreptam spre un deznodamant al fatalului. Basescu trebuie sa dispara –si in plus, lovitura trebuie sa fie fatala, pentru ca, odata esuata, ea va genera un efect contrar. Constantinescu propune un proiect politic care nu exclude suprimarea. Cand spui ca in razboi – legile se suspenda – excluzi din start procedura electorala si votul democratic. Probabil ca poate fi luata in considerare si fraudarea masiva a alegerilor printr-o Generare premeditata de haos, urmata de o stare de urgenta declarata sub autoritatea Parlamentului. Lucruri asemanatoare se petrec in vecinatatea noastra rasariteana.

Ucrainizarea Romaniei

Asemanarea si coincidenta miscarilor de pe scena politica a Romaniei si Ucrainei nu sunt deloc intamplatoare, si aici si in Ucraina se da o batalie – aproape pe fata – intre interesele rusesti si cele euro-atlantice. Noile evolutii din campul politic din Romania, dar si din spatiul mai larg al vecinatatilor rasaritene, Ucraina, mai ales, reclama o noua cheie de abordare, adecvata dinamicii evenimentelor care sunt in derulare. Jocul lui Patriciu si sprijinul din umbra sau fatis obtinut de acesta nu poate fi decriptat fara intelegerea acestui aspect. Ucraina a lansat o adevarata batalie impotriva intereselor Romaniei, pe toate planurile posibile, episodul recent, al transformarii Insulei serpilor in district al Odessei, in scopul interzicerii accesului tarii noastre la rezervele continentale submarine de hidrocarburi fiind doar varful aisbergului. Ne aflam intr-o arie de intersectie a numeroase interese geo-politice, in mijlocul bataliei pentru trasarea rutelor viitoarelor conducte care urmeaza a fi alimentate de titeiul din bazinul Marii Caspice. O rivalitate energetica farapre cedent se ascunde in spatele numeroaselor dispute diplomatice si militare regionale. Din aceasta perspectiva trebuie asezata grila de intelegere a rolului lui Patriciu si a actiunii “grupului sau de crima organizata”.

Destructurarea economiei nationale

Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infractional condus de Patriciu a spalat bani, a manipulat piata de capital si a inselat autoritatile. ROMPETROL era nava amiral a comertului exterior romanesc, se afla in topul firmelor romanesti de comert exterior, fiind singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, aceasta societate a adus in tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul petrolier executate in diverse tari ale lumii. Afacerea ROMPETROL a fost din start cladita pe baza unei strategii de destructurare a economiei nationale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat intreg patrimoniul petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind instrainata prin jaf – politica dusa de toate guvernarile care s-au succedat dupa momentul 1989. Tandemul de astazi OMV – ROMPETROL este expresia unui periculos monopol in industria petrolului creat prin contributia decisiva a “elitei” corupte securistice si de partid. Cazul Patriciu si analiza contextului care a creat situatia de acum este de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent ilustrativ, este deja expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti, asemanatoare celei rusesti. Nu intamplator oligarhia noastra este conectata direct cu omologii de la Moscova. Eficacitatea Cartelului arata o remarcabila tenacitate.

PNL S.R.L.

Liberalii stau in pozitie de drepti in fata sefilor Calin Popescu Tariceanu (15 milioane de dolari) si Dinu Costache Patriciu (350 milioane de dolari). Pentru a avea sprijin in partid, Tariceanu i-a luat asociati in firmele Intervam SA, Leader High Tech SA si Sopas SA pe colegii lui Sebastian Vladescu, Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan. Dupa ce a reusit sa puna mana pe PNL si sa scape de contestatari, gruparea Tariceanu – Patriciu se poate lauda ca detine controlul asupra partidului. Constienti ca, pentru politicieni, banul este cel mai important, cei doi afaceristi sau asociat cu senatori, deputati si primari din PNL. Patriciu a subjugat intreaga Filiala PNL Prahova, iar ceilalti colegi sunt tinuti la respect prin relatiile de afaceri, in care, bineinteles, sefii cei mari sunt patroni sau actionari majoritari. Este motivul principal pentru care, in urma cu doi ani, Theodor Stolojan spunea ca PNL s-a transformat intr-un SRL.

Legaturile de afaceri ale gruparii Tariceanu- Patriciu cu membri PNL

Firma Intervam SA este una din multele societati la care este actionar Calin Popescu Tariceanu, premierul Romaniei. Interesant este ca printre actionari gasim nu mai putin de 6 liberali: Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan. Chiliman este primarul sectorului 1 din Bucuresti, Basgan, parlamentar de Teleorman, Cojocaru – fost parlamentar de Brasov, Constantinescu, senator de Brasov, iar Dan Rusanu este deputat de Hunedoara. Cel mai cunoscut este George Danielescu, zis si SAFI. Alaturi de acestia, pe lista actionarilor mai apar alte firme, la care, intamplator, sunt actionari liberali: ARI Electronics Invest SRL, Banca Romana pentru Relansare Economica Libra Bank, Flanco Import Export SRL, Publimedia SRL, dar si fantomatica SC ARABESQUE INVESTMENTS INTERNATIONAL SA, cu domiciliul in Insulele Virgine. La Leader High Tech SA, printre partenerii lui Calin Popescu Tariceanu il gasim pe fostul ministru de finante Sebastian Vladescu, dar si firma SC Medist SRL.

Banii si relatiile “baietilor destepti”

Este cel putin dubios cum atatia liberali sunt asociati cu Tariceanu si cu Patriciu in diverse firme, si nu numai cu ei, in cercul baietilor destepti intrand, mai nou, Sebastian Vladescu, Bogdan Olteanu, Relu Fenechiu si altii. Sa nu mai poata acesti politicieni sa faca afaceri cu altcineva? Sau poate ca tocmai banii si relatiile – unele chiar in PSD – de care dispun Tariceanu (15 milioane USD, conform Topului 300 Capital) si Patriciu (350 de milioane de dolari) sa fie hotaratoare in alegerea celor doi ca parteneri. PNL nu mai este un partid in care sa primeze interesul public si politic, ci unul in care guverneaza legea banului. Este un fel de SRL al lui Tariceanu si Patriciu, ambii implicati in megaafacerea ROMPETROL.

TUNUL ROMPETROL

Castigurile realizate de mai multe persoane importante de pe scena politica, in urma tranzactiei de la bursa cu actiuni ROMPETROL Rafinare: * Camelia Rodica Voiculescu: 480.000.000 de actiuni x (250-116) a 64,3 miliarde lei * Attila Verestoy: 70.000.000 x (300- 116) a 128,8 miliarde lei

Castigurile realizate sau partile de realizat de catre persoanele care au cumparat de la Saltville pentru un pret mediu de vanzare, de 650-660 lei/actiune

* Camelia Rodica Voiculescu: 480.000.000 x 650-250) a 192 miliarde lei *Attila Verestoy: 70.000.000 x 650- 300) a 17 miliarde lei * Calin Popescu Tariceanu: 10.000.000 x (660-500) a 1,7 miliarde lei

Tariceanu a fost implicat in SAFI

Firma Societatea de Administrare a Investitiilor SAFI – Invest SA Numar de inmatriculare J40/15812/1994, acordat la 24.08.1994 – 19.12.1996 – Calin Popescu Tariceanu intra in SAFI – 18.05.1999 – Calin Popescu Tariceanu iese din SAFI – In 1996, Consiliul de Administratie al SAFI era format din Viorel Catarama – presedinte, Andrei Ion Chiliman membru, Radu Boroianu – membru, Dan Rusanu – membru, Bogdan Stanca – membru. Din cele 43.208.013.467 de titluri de participare la SAFI, liberalii detineau un activ de 251.203.959.581 lei. – Cand s-a mirosit caderea catastrofala a SAFI, cei din conducere, in frunte cu George Danielescu si Tariceanu, si-au retras zeci de miliarde de lei. Premierul, acum proprietar al mai multor societati comerciale, inclusiv al celei ce se ocupa de importul de autoturisme Citroen pentru Romania, ATS, a imprumutat cateva zeci de miliarde necesare unor asemenea afaceri de la SAFI, adica, mai exact, de la oamenii care au cotizat. Prabusirea SAFI, in 1996, a lasat cu buzunarele goale si a adus la disperare circa 106.000 de investitori, care si-au depus agoniseala, tentati de dobanzile mari promise.

PNL Si recuperarea filierei PSD – Moscova via Chisinau

Intre PNL si PSD exista insa si un alt fel de “lucrare impreuna” decat cea vizibila pentru toata lumea. In privinta proiectelor legate de romanii din afara granitelor functioneaza o coniventa semnificativa care da masura “diferentierii” ideologice dintre PSD si PNL. Desi anchete ale institutiilor specializate au scos la lumina fapte ce dovedesc implicarea guvernarii PSD in acte penale si actiuni antiromanesti, PNL a continuat aceeasi politica dusa de regimul Nastase fata de romanii din afara granitelor.

Titus Corlatean a dat banii Guvernului Romaniei oamenilor Moscovei de la Chisinau

Raportul oficial al Curtii de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control financiar arunca o raza de lumina asupra proportiilor jafului si ilegalitatilor din timpul guvernarii PSD si, in acest caz, a implicarii actualului secretar general al PSD, Titus Corlatean, in sponsorizarea oamenilor Moscovei de la Chisinau pe vremea cand era responsabil al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Raportul, realizat pe parcursul anului 2006 si cuprinzand verificarile asupra perioadei 2004-2005, are sute de pagini si fotografiaza neregulile din toate institutiile romanesti. Una dintre cele mai explozive parti din documentul Curtii de Conturi este cea referitoare la modul de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru romanii de pretutindeni. Se demonstreaza ca statul a fost prejudiciat, cu zeci de miliarde de lei, iar organizatiile care au derulat aceste fonduri au fost date pe mana Justitiei. Cu un an in urma, un functionar al Departamentului a starnit un scandal rasunator, afirmand public ca alocarea fondurilor catre romanii din afara granitelor, proces secretizat de Adrian Nastase, s-a facut pe criterii cu totul anapoda. Fonduri ale statului roman au fost dirijate in beneficiul unor agenti dovediti ai Moscovei, cu implicarea unor cadre corupte din serviciile romanesti. Actualul secretar de stat responsabil pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, Mihai Gheorghiu, instalat de PNL, a refuzat sa sesizeze Procuratura cerand doar un Raport al Corpului de Control.

Curtea de Conturi dezvaluie jaful din timpul Guvernarii Nastase

Un Memorandum realizat de un functionar al MAE, inaintat Guvernului Romaniei in mai 2005, arata urmatoarele fapte – confirmate acum si de laborioasa cercetare a Curtii de Conturi. In toate proiectele nefinalizate sau defectuos finalizate se intalneste aceeasi ecuatie: un grup restrans de persoane a distribuit clientelar, pe criterii cu totul straine interesului national, sume fabuloase de bani unor reprezentanti ai unor organizatii din Republica Moldova, fara a urmari finalitatea reala a cheltuirii sumelor decontate. Acest mic grup de persoane, care include si functionari guvernamentali, precum si persoane care graviteaza in jurul unor centre de putere politica apartinand fostilor guvernanti, se poate face vinovat de abuz de putere, trafic de influenta, deturnare de fonduri, inselaciune. Pe langa irosirea fondurilor publice si a utilizarii necorespunzatoare a acestora, se adauga dezinformarea cu buna-stiinta a opiniei publice si a autoritatilor romanesti si straine, prin rapoarte si “analize” lipsite de orice relevanta si prezentate drept materiale rezultate ca urmare a unor investigatii costisitoare. Grupul responsabil de toate acestea si-a propus, si a reusit in mare masura, arogarea rolului de instanta de analiza si interpretare a problematicii spatiului exsovietic si, cu precadere, a Republicii Moldova.

Coruptia societatii in civil

Memorandumul amintit, inaintat Guvernului Romaniei in mai 2005, scotea la lumina fapte grave de coruptie. Ulterior, datele au fost confirmate de ancheta Curtii de Conturi a Romaniei, referitoare la modul de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru romanii de pretutindeni, care s-a incheiat la sfarsitul anului 2006. Trei organizatii care au prejudiciat statul au fost date pe mana Justitiei. Toate cele trei organizatii din Iasi, Centrul pentru Democratie Iasi, Fundatia Academica Petre Andrei Iasi si Centrul de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, reprezinta in fapt acelasi grup, membrii lor avand stranse legaturi. Toate aceste ONG-uri sunt controlate de oameni apropiati unor cadre corupte ale structurilor serviciilor secrete si sunt strans legati de PSD. Iulian Chifu, prezent adeseori pe postul Realitatea TV, ca director al Centrului de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, este fondator si al Centrului pentru Democratie Iasi. Doru Tompea, membru fondator al Centrului pentru Democratie Iasi, era si membru al Biroului Judetean al Partidului Social Democrat si a fost directorul de campanie al Uniunii PSD+PUR. Tompea este, in acelasi timp, presedinte al Fundatiei Academice Petre Andrei, actionar al acesteia si, totodata, decan al Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii Petre Andrei, universitate particulara care apartine Fundatiei Petre Andrei.

Plan rusesc sustinut la Bucuresti

Centrul condus de Iulian Chifu, un apropiat al senatorului PNL Teodor Melescanu, a inventat si un Plan comun pentru Transnistria impreuna cu alte ONG-uri controlate de serviciile de informatii din Ucraina si Republica Moldova. Prezentata cu fast la Comisia pentru Politica Externa condusa de senatorul PSD Mircea Geoana, facatura prin care se introduceau in spatiul politic idei vehiculate de Rusia a subminat intr-o oarecare masura initiativele Institutiei Prezidentiale a Romaniei in zona. Atat in boardul Centrului de Prevenire a Conflictelor, cat si intre fondatorii Centrului pentru Democratie Iasi se afla Gabriel Micu, functionar al DRRP, consilier si reprezentant special al fostului secretar de stat Titus Corlatean. Micu, propulsat de Hrebenciuc a facut parte din 1995 din tot felul de comisii guvernamentale, din Consiliul pentru Minoritati Nationale, apoi din 1997 apare in cadrul Departamentului pentru Protectia Minoritatilor Nationale, este integrat in MAE, ca director in Directia Consiliul Europei si Drepturile Omului, este ulterior insarcinat cu interimatul reprezentantei diplomatice din Cipru pana la sosirea lui Costin Georgescu si apoi este numit sef al Directiei Moldova.

Corlatean si Nastase au sprijinit oamenii Moscovei

Prezenta sa atat in interiorul departamentului care aloca banii, cat si in organizatiile care primeau banii reprezinta un conflict clar de interese. Bugetul Departamentului Romanilor de Pretutindeni, condus de Titus Corlatean, secretar de stat si purtator de cuvant al partidului, a fost secretizat de Adrian Nastase, ceea ce a permis fraudele si suportul mascat al guvernarii PSD in favoarea politicienilor creati si sprijiniti de Moscova. PSD, prin DRP, a contribuit masiv la sustinerea candidatilor Moscovei la Chisinau, acordand, pe langa bani, si sprijin politic nemijlocit. Chiar seful de campanie al Blocului Moldova Democrata condus de fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean, era un pesedist din Iasi, Cezar Caluschi, partener de afaceri cu Bogdan Solcanu, fiul senatorului PSD Ioan Solcanu, fostul sef autoritar al Iasiului. Agregatul PSD-ului local ii cuprinde pe Tompea, Nechita, Solcanu, la randul lor direct legati de Radu Timofte. Liderul Blocului Moldova Democrata – Serafim Urechean – a sustinut public candidatul Rusiei in Ucraina, Viktor Yanukovici si echipa sa ruseasca. Iar seful campaniei lui Yanukovici, trimisul Kremlinului, Gleb Pavlovsky, a fost si coordonatorul echipei rusesti de campanie a moldovenilor lui Serafim Urechean. Potrivit unor surse publice, Urechean este totodata un apropiat al prim-adjunctului SIE, Silviu Predoiu.

Curtea de conturi demasca hotia

Raportul Curtii de Conturi a sanctionat ilegalitatile patronate de Titus Corlatean, actele de control intocmite in urma verificarii Fundatiei Academice “Petre Andrei” din Iasi, Asociatiei Centrul pentru Democratie din Iasi, precum si Asociatiei Centrul pentru Prevenirea Conflictelor si Early Warning din Bucuresti – institutii care au utilizat fonduri destinate romanilor de pretutindeni in anul 2004, fiind inaintate organelor de cercetare penala, neavand, pe moment, caracter public. In timp ce Romania sustinea in Moldova reteaua intereselor rusesti, oligarhii rusi investeau masiv in obiectivele industriale din Romania.

ALRO – povestea adevarata

Povestea ALRO este povestea tuturor guvernelor Romaniei din 1990 incoace. Este ridicol sa vii astazi si sa pretinzi ca ALRO ar avea de-a face cu Basescu sau (doar) cu… Stolojan. Anul trecut, celebrul luptator antisovietic Vladimir Bucovski a vizitat Romania si ne-a spus in fata, transant, ca noi avem KGB-ul in Romania, cu LukOil si cu sectorul industriei de aluminiu. Asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera, Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt controlate de catre grupul de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel si in Romania ofiterii rusi conduc si controleaza ramuri industriale strategice pentru industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi incepe imediat dupa Revolutie. ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a Romaniei. Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME). ALRO poate produce anual peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de produse din aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume. ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari – cum o spune foarte clar Bucovski – a serviciilor rusesti. In mediul de afaceri din metalurgie se stia ca tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, astfel incat sa se poata dicta si preturile in functie de un anumit monopol care s-ar putea instaura pe piata romaneasca de profil. Totul pleaca de la un singur nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfata, Marco International, este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din Romania.

Aluminiu pe tava Kremlinului

In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse de la 74,2 la 76,08%. AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco Industries si-a marit participatia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005. Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe verticala productia intregii industrii a aluminiului. Astfel, Combinatul de Aluminiu ALRO controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro. Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea grupului Balli din Marea Britanie in anul 1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si reprezentante in peste 20 de tari. In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie vanduta bancii ungare OTP in 2003, si la Asigurarea Anglo-Romana. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina. Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu. Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA – 67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana – 23,87 % (1,557 milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai multor actionari.

Gazexportul rusesc

Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shorului este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri intentia de a achizitiona societatea din Tulcea. CONEF este o filiala a producatorului roman de aluminiu, ALRO care, la rindul sau, face parte din Marco Group. CONEF a fost infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in special ca o companie in sectorul roman de aluminiu. Incepind cu anul 2002, CONEF s-a concentrat asupra importurilor de gaz natural si asupra comertului de gros, precum si asupra furnizarii de energie electrica la instalatiile de aluminiu, ALRO si Alprom. In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de contract de furnizari de gaz natural rusesc catre Romania cu compania ruseasca Gazexport, cel mai mare exportator de gaz din lume. Grupul Marco International a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea si pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai cumpara materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la inchiderea, la inceputul anului 2003, pentru trei luni, a combinatului. In urma cu doi ani, unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii Grupului Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare. Dezvoltarea retelei de desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele rusilor de la consortiul Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au achizitionat.

Ginerele lui Kucima pune mana pe Tulcea

Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral, singurul producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte din anturajul ginerelui lui Kucima, Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev. Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta fabricatele spre Europa Occidentala. Una din companiile pe care le detine, „Ukrainian farvater“, era cel de-al doilea contractor pentru saparea canalului Bastroe. Pinciuk a facut obiectul unei investigatii americane, in septembrie 2003, in legatura cu fostul premier Pavlo Lazarenko, care spala bani produsi prin activitati criminale pentru Kucima si apropiati ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov (actual deputat in Rada Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii Industriasilor si Intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in 1994.

Filiera americana

In 2004, la invitatia ginerelui presedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a sosit intr-o vizita de doua zile George Bush senior, care s-a intalnit cu seful statului si cu membri ai guvernului. Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, pana nu demult un mediocru om de afaceri din Dnepropetrovsk, in prezent un prosper miliardar, intentiona sa-si creeze o imagine internationala in ajunul plecarii socrului din fotoliul prezidential. Pinciuk a fost initiatorul si altor vizite americane – miliardarul George Soros si politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat in consiliul de sustinatori al International Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul secretar general al NATO, George Robertson, si cu ex-seful Fondului Monetar International, Stanley Fischer. La inceputul anilor ‘80, Mark Rich, printr-una din firmele sale, Philip Brader’s, care a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Rusia, a cumparat toata productia anuala de aluminiu si cupru a Rusiei pentru a da un „tun“ in SUA. „Tunul“ i-a reusit si s-a umplut de multi bani. Rich a revenit in anii ‘90 la Bucuresti, incercand sa preia Hotelul Athenee Palace. Atat Rich, cat si Timis sunt adanc implicati si in industria petrolului si gazelor din Romania. Dar si in spatiul rusesc. Rich era la un moment dat cel mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia.

Economia de partid invizibila

„Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului Comunist Sovietic, a dat publicitatii un material intitulat «Masuri de Urgenta pentru organizarea activitatii economice comerciale si exterioare a partidului» care presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru «a crea sistematic structuri ale unei economii de partid invizibile». Un an mai tarziu, seful KGB, Vladimir Kryuchkov, a emis un ordin prin care definea noua misiune a agentiei ca fiind aceea de a apara «reformele economice» impotriva noilor elemente criminale, in fapt apararea economiei de partid invizibile. Pana in 1992, conform lui Yasmann, cel putin 80% din companiile mixte din Federatia Rusa erau ori controlate, ori infiltrate de KGB“. Armand Hammer a fost primul om de afaceri occidental care a participat in companiile mixte controlate de KGB din Uniunea Sovietica. Supranumit „printul capitalist“ de catre KGB, Hammer a servit loial interesele sovietice peste 70 de ani si a devenit primul si singurul capitalist american caruia i-a fost acordat Ordinul Lenin. Oameni si companii din Statele Unite si din Rusia au in comun interese si participatii la diferite nivele. La noi, la o scara mai mica, „oamenii lui Ilici“ s-au intalnit cu „oamenii lui Kucima“, care s-au intalnit cu „baietii lui Putin“, iar din toate aceste intalniri a rezultat o Rusie mai trainica, mai puternica, mai infipta in Romania ca niciodata.

Centrul de Afaceri Romano-Rus si afacerile fostilor ofiteri ai serviciilor secrete

Desi nu reprezinta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societate comerciala. Se numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea. Corneliu Paltanea, fost sef al unitatii prahovene a SRI, a fost arestat in dosarul furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), infiintat de fostii ofiteri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani si pentru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi afaceristi italieni cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia. Iuri Ustinov. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spalare de bani si cartelizarea licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul lui Evgheni Primakov – fost sef al KGB si actualul presedinte al Camerei de Comert a Rusiei. Anatoli Patron. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore si „firmemama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Marc Rich.

Mircea Popa si reteaua firmelor rusesti

In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca este agent KGB. Acum, Popa conduce Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean moldovean conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu. ”Rusia la Zi” este sponsorizata de un oligarh rus, ridicat in domeniul metalurgic. Din perioada PSD, Mircea Popa este consilierul politic al lui Cozmin Gusa, cel care s-a remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Intamplator, Gusa are vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin. Relatia sa cu Cosmin Gusa, al carui consilier oficial este de multi ani, dar si relatiile speciale pe care si le-a format in Rusia fac din Mircea Popa un personaj pitoresc. Scriitor mediocru a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor de Zaharia Stancu fiindca era scriitor doar cu numele desi beneficia de toate avantajele de pe urma acestui statut. A facut greva foamei, la plesneala, in fata Uniunii si a cerut azil in Rusia fiindca “nu era lasat sa scrie literatura comunista autentica”. A aparut pe prima pagina din Pravda si Ceausescu, ca sa scape de scandal cu rusii, l-a numit director de cinematograf (Miorita). Din acea perioada dateaza relatia sa cu Sorin Rosca Stanescu. Si Bacanu era contactat cam in acelasi timp de un agent al KGB care i-a propus sprijinirea unor activitati de perestroika in Romania. Au scos un manifest numit “Libertatea”. Ca urmare a documentarii relatiei sale cu un ofiter din cadrul Ambasadei Ruse si a gasirii probelor ca acesta era instruit pentru operatiuni specifice agentilor de influenta Mircea Popa este arestat, in decembrie 1989. A stat in celula cu Mircea Raceanu. A fost eliberat pe 22 decembrie, dizident. Dupa 1990 a infintat sindicatul “Fratia” si l-a instalat in fruntea sa pe Miron Mitrea. I-a pacalit pe americanii de la AFL-CIO, cea mai mare centrala sindicala si a scos sume mari de bani de la ei, reusind crearea unei intregi retele sindicale si nu numai cu bani americani. Legaturile sale cu rusii s-au intensificat. Proiectul deschiderii unor relatii privilegiate cu rusii este imbratisat si de alti amici ai Marii Rusii printre care si George Constantin Paunescu.

Mogulii media si servitorii lor

Mogulii sunt cei care detin haturile dinozaurilor media. Ei nu dispar din viata publica. Ei sunt cei care au cladit presa in Romania. Fiecare in parte declara ca a format cel putin 100 de jurnalisti, dintre cei care acum au inceput sa ocupe functii de conducere in media. Au facut scoli de presa in interiorul redactiilor, dar au transmis propriu model viciat. Pe structura incropita de ei s-au cladit radiourile si televiziunile, fiindca in primii ani s-a dezvoltat presa scrisa care a exportat masiv forta de lucru catre audiovizual. Dinozaurii au format si consumatorii de media. Ei au format si modul in care reactioneaza politicienii, oamenii de afaceri, publicitarii si chiar interlopii vis-a-vis de jurnalisti: totul este de vanzare, orice este negociabil. Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au inceput si cum au procedat cativa dintre ei.

Succesorul lui Tinu-KGB, C.(T.) Popescu

Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, in Bucuresti, fiul lui Tudor si Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat oficial in str. Feroviarilor nr. 52, Bucuresti. Actualmente presedintele cartelului patronatului din presa – Clubul Roman de Presa – Popescu, director al cotidianului Gandul, calitate in care afirma ca Basescu mai merita doar voma sa, este succesorul lui Tinu-KGB si poate unul dintre cei mai toxici agent de influenta anti-Romania din media centrale. Cand a venit la „Adevarul”, in ianuarie 1990, mult timp dupa ce zgaltaiala din decembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la rand pe cateva mese de la sectia „scrisori”, aflata la mezanin. La vreo saptamana, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze in scurt timp), Darie Novaceanu, director al ziarului „Adevarul”, a facut uz de influenta lui la Petre Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un apartament in cartierul „Aviatiei”. Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a inceput sa scrie la comanda lui Darie, in functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman. Lansarea si-a facut-o conducand minerii la sediul redactiei „Dreptatea”. Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea in calitate de „nepot” al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste (dupa cum se recomanda). Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.

Servitorul lui Taher

Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Intreprinderea de Prospectiuni si Foraje „Geofizica”, unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul in str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu in str. Coralilor nr. 4 (in Damaroaia). Revolutia l-a prins lucrand in directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica”. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la „Adevarul”. Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punandu-l sa semneze toate mizeriile pe care el, in calitate de director, nu si le permitea (in favoarea mineriadelor, impotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a incercat sa-i treaca „Adevarul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luandu-l tovaras la parte pe C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu. Popescu a ramas, si inca pe functie, pentru ca avea in aceasta marsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, in timpul sedintei de „demascare” fulminanta. Debarcarea in 1991, a fostului director Darie Novaceanu a fost un moment crucial. Popescu si Dumitru Tinu au castigat incet-incet pozitii ferme in redactie si au reusit privatizarea patrimoniului fostei Scanteia. Toate bunurile inclusiv imobilele au fost luate de alte persoane, redactia „ramanand doar cu pixurile in mana”. CTP a ramas linistit in redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pana in ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic. Tinu aparea ca actionar alaturi de mai multi colegi de la Adevarul la o firma de publicitate infiintata inca din 1991 – Colosal Import Export. La fel, aparea actionar la firma Ecopress Marul de Aur, firma care opera cazinoul „Marul de Aur” de pe Calea Victoriei. Si nu in ultimul rand, Tinu a ocupat incepand cu martie 2001 o functie in consiliul de administratie al Societatii Companiilor Hoteliere Grand, firma care opereaza hotelul Marriott. Din acel moment, cei doi au inceput marile lor afaceri necinstite, avandu-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si in Bucuresti. C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care in scurt timp a fost nevoit sa-l returneze inainte de termen, fiindca povestea rasuflase in presa. Tot atunci si-a vandut si vila de la Breaza.

Tunul lui Popescu

Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mana lui Taher, in decembrie 2002, cand arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului „Adevarul” de la ceilalti colegi ai lui si sa le stranga intr-o singura mana – pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu cate un dolar, doi pe actiune (in total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a indemnat pe ceilalti sa vanda, nespunand insa ce suma fabuloasa a luat el!

Musamalizarea anchetei Tinu

La scurt timp, in ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit in imprejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cat a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Si tot el, se spune, a avut acces la seiful in care Tinu isi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la „Adevarul”, fixandu-si un salariu de 10.000 de euro. Impreuna cu Ana Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse „om”, Andrei Iucinu-Tinu. Intre timp, s-a pus pe facut alti bani, inseland Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre „Adevarul” si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care incasau toti banii. Firmele aveau doar cate o camera in spatiul ziarului „Adevarul” la Casa Presei si cativa salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin cativa interpusi, in special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care incasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta invarteala. In plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Romanesc).

CTP, hot taxat

In anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului „Adevarul”, astfel ca Popescu, impreuna cu ciracii sai, a infiintat ziarul „Gandul”, incercand sa distruga „Adevarul” – fara scupule, calcand pe cadavre – asa cum procedase si in cazul lui Darie Novaceanu sau in cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La infiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinand ca banii ii are din actiunile vandute lui Dumitru Tinu la „Adevarul” (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Iucinu). Intre timp, C.T. Popescu isi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui. Dupa un an de zile, „Gandul” lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vandute) si, in disperare de cauza, l-a vandut lui Sarbu, mai exact firmei americanoevreies ti care detine grupul „Pro”. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, sa retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocand anchetele impotriva lui, ca si de la S. O. Vantu, aparand frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej cand Popescu s-a dezis de Vantu, acesta a comentat sec: „mare om, mare caracter”. Intr-adevar! Seful gazetarilor din Romania, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgandit, urmand modele mai celebre, are o avere de invidiat, in ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este in topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte „caractere” de „calibrul” lui. Ramane de vazut cu ce se va alege. Si nu doar in privinta averii.

Operatorul Adrian Sarbu

Operatorul Sarbu Adrian de la Sahia Film, dupa “Revolutie” a fost luat sub aripa protectoare a prim-ministrului de atunci, Petre Roman. Sarbu a fost numit consilier personal al premierului si a primit functia, cu rang de secretar de stat, de responsabil cu comunicarea si imaginea in Guvernul Roman. In aceasta calitate, activistul guvernamental organiza echipe si se ocupa chiar personal cu aruncarea coletelor “Romaniei libere” din trenuri sau/si arderea editiilor care se foloseau prea mult de dreptul la libera exprimare recent dobandit. In timp ce arunca ziare din tren Sarbu sesizeaza potentialul afacerilor din domeniul media si pune bazele ziarului „Curierul National” – primului ziar privat – impreuna cu unul dintre fratii Paunescu. Renunta la aceasta investitie si se concentreaza pe construirea trustului Media Pro: pornirea agentiei de presa Mediafax, postul radio ProFM, televiziunea ProTV. In 98 cumpara studiourile Buftea, transformate in Studiourile Media Pro. Dezvolta o retea de ziare locale, reviste, tipografie si distributie de presa. Trustul sau a pus bazele unor pepiniere de formare de jurnalisti pentru nevoile interne – Universitatea Media, Colegiul si Institutul Pro. Sarbu se lanseaza in putine afaceri care sa nu aiba legatura cu mass-media, pleiada sa de firme gravitand in jurul imperiului Media Pro. Zeci de firme deservesc acest imperiu, traind de pe urma mentinerii lui in viata. Sub fatada stralucitoare a Imperiului Sarbu stau insa bine pitite multe istorii cu parfum penal. Una dintre acestea defineste cu asupra de masura cine este omul Adrian Sarbu.

Omul lui Roman a vrut sa arunce in aer Balconul Universitatii

Dupa cum este consemnat si in documentele de arhiva ale unitatii cu nume de cod Dambovita, Adrian Sarbu a propus dinamitarea, la propriu, a balconului Universitatii, la momentul maximal al demonstratiei maraton anticomuniste din Piata Universitatii. Putina lume stie ca obedientul Sarbu nu avea cum sa devina peste noapte un fel de patron al unui trust media daca tovarasul sau de drum, Petre Roman, nu il insarcina cu aceasta misiune. Initiatorul actiunii de stapanire a unei halci masive din spatiul mediatic romanesc este compania Central European Media Enterprises, patronata de Ronald Lauder, apropiat al coreligionarului sau Petre Roman. Milionarul strain a virat colegilor din Romania o parte din afacere, asigurandu-si protectia politica si securistica si, ca atare, posibilitatea largita de jaf, prin intermediarii Adrian Sarbu si Ion Tiriac, cu un cont aparte pentru Petre Roman. Adrian Sarbu a fost in permanta omul urmasilor FSN. Guvernul Adrian Nastase l-a recompensat prin re-reesalonarea datoriilor Media Pro. Acestea se ridicau, la inceputul anului 2001, la 760 000 000 000 lei, circa 23 000 000 dolari SUA, conform unor surse romanesti. Insa confrom unor alte informatii datoriile se ridica la fantastica suma in lei de 1300 de miliarde de lei, aproximativ 40 de milioane de dolari SUA. Actionarul american al Media Pro – Central European Media Enterprises (CME) – tocmai depusese rapoartele financiare la US Securities and Exchange Commission (Comisia de Supraveghere a pietei de capital SUA). Conform raportului CME pe trimestrul I/2002 “Media Vision a primit aprobare pentru reesalonarea taxelor, iar solicitarile Media Pro International si Pro TV sunt inca inaintate spre aprobare autoritatilor fiscale romane”. Guvernul Nastase a tinut secreta reesalonarea datoriilor Media Vision, principala casa de productie a Pro TV cu actionari CME (66%), Ion Tiriac si Adrian Sarbu.

Pro, cimitirul elefantilor PSD

Majoritatea datoriilor erau ale entitatilor din Romania – Media Pro International, Media Vision si Pro TV, precizeaza raportul CME. Singurul document facut public la Bucuresti, “Cartea Alba a preluarii guvernarii 2000”, mentiona restante fiscale ale Media Pro International de 20,2 milioane dolari SUA (in 2000!). Peste toate acestea, Guvernul Adrian Nastase, manevrat public de personajul cu acelasi nume, a decis printr-o ordonanta sa treaca in subordinea primului-ministru autoritatea nationala de comunicatii, institutia indrituita de Parlament sa acorde licentele de emisie. Criticii din bancile parlamentare sau ministeriale sunt cumparati pe putina exploatare a sentimentelor narcisiste – cazul bardului Adrian Paunescu, sau pe doi bani, cazul actualului ministru al Culturii, Razvan Theodorescu, amploaiat la Universitatea MediaPro. Nici ministrul de Externe Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, fiindu-i nas la casatoria cu Jeanina de la Londra, in timp ce ministrul Finantelor din guvernul anterior, Decebal Traian Remes, este tras pe linia de consilier financiar al MediaPro.

Ingineriile Tiriac-Sarbu

“Ingineriile” financiare dintre Tiriac-Sarbu si Roman-Lauder continua cu aceeasi amploare, sub ochii serviciilor abilitate si protectia Cabinetului Nastase. Ca o contributie la meritele sale Adrian Sarbu a fost numit membru al filialei din Romania a Clubului de la Roma, alaturi de “omul de afaceri” Dan Voiculescu si diversi “analisti” super-mediatizati ca Vladimir Pasti si Cornel Codita. Acesta din urma este, de altfel, alaturi de binecunoscuta relicva KGB Sergiu Celac, unul din vice-presedintii organizatiei conduse la Bucuresti de neschimbatul Guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu.

Guralivul Cristian Burci, omul Soferului Mitrea

Burci s-a lansat datorita contractului de exclusivitate pe publicitatea singurului post de televiziune la acel moment – Televiziune Romana “Libera”. Dupa o evolutie de “baiat de viitor”, Burci impreuna cu de “faimosul” contrabandist Bobic, pun mana pe Prima TV ocupandu-se, evident, pe langa imaginea sponsorilor suspusi si de spalare de bani. La inceputul anului 2000, Amerom SRL, proprietara licentei de transmisie a Prima TV, desi mai mica ca ProTv, avea datorii la AVAB de 29,7 milioane dolari SUA. Inginerii PSD ai emisiei Prima reusisera in prima parte a anului sa raporteze castiguri de circa 700. 000 si cheltuieli de 2. 000. 000 dolari SUA. In intervalul 2 iulie – 2 august 2001, in contul firmei Romanian Investment & Development (RID), controlata de omul de afaceri Cristian Burci, au intrat 164,4 miliarde lei, reprezentand aproximativ 5,6 milioane dolari. Banii au fost varsati de televiziunea Maritime Training Center Television (MTC-TV) din Constanta, in urma unui contract de asociere in participatiune cu Global Media, firma al carei actionar principal este, de asemenea, Cristian Burci. Aceste fonduri au fost atrase de MTC-TV, societate aflata in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, de la trei companii ce functioneaza in subordinea ministerului: Compania Nationala Caile Ferate CFR, Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta si Societatea Nationala de Transporturi CFR Marfa. Asadar, banii unor companii de stat au fost dirijati pentru finantarea unei televiziuni private, manevra ce confirma tendinta de stapanire a mass-media de catre PSD. Cristian Burci si-a asigurat cu sase milioane USD finantarea cheltuielilor postului Prima TV prin tranzactia SBSRID, incheiata pe 18 iulie 2001, data la care in contul RID, firma controlata de Cristian Burci, intrase deja suma de 71,77 miliarde lei, adica aproximativ 2,4 milioane USD, bani proveniti din contractele parafate de Global Media cu MTC-TV Constanta. Modul cum ministerul condus de Miron Mitrea a dirijat banii societatilor din subordinea sa in contul RID a determinat numirea televiziunii lui Cristian Burci din Prima TV in Mitrea TV.

Ion Cristoiu

Debuteaza in 68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In 71 are de ales intre a continua o cariera in Universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine in 74, cand este numit redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. In 79 este numit redactor sef adjunct pentru cultura la Scanteia Tineretului. Aici coordoneaza Secventa si suplimentul Tineretul Liber. In 87 reuseste sa ajunga redactor sef la revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si in timpul Revolutiei. In 17 ianuarie 90 este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista Expres. In paralel, tot in ianuarie, pune bazele primului ziar privat – Observator. Devine redactor sef la Expres si produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de mii de exemplare. Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati in jurul lui Iliescu, si linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef. In 92 a creat Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din Romania. Dupa plecarea de la Evenimentul Zilei Cristoiu a pus umarul din punct de vedere editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti. In afara de actiunile pe care le-a detinut la trustul Expres, Ion Cristoiu mai este actionar la inca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura Evenimentul Romanesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care detine actiuni in valoare de 300 de milioane, a fost inregistrata in 1999 si are un actionariat mai aparte. Din cei 5 actionari, alaturi de Cristoiu apare ca majoritar Sorin Ovidiu Vantu cat si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si Gheorghe Ratiu (fost angajat al Securitatii, colonel in rezerva). Intre timp, relatiile dintre Vantu si Cristoiu s-au racit. Vantu a declarat public faptul ca a pierdut din aceasta asociere, Cristoiu l-a contrazis tot public enumerand titlurile de carte care au fost editate. Vantu si-a orientat investitiile in mass-media catre sectoare mai vizibile si sub un actionariat indirect, cat mai invizibil cu putinta.

Petre Mihai Bacanu

A debutat la terminarea liceului, intr-un ziar local din Braila, in ‘59. A lucrat la o revista studenteasca in Galati – Amfiteatru. Inca din ‘70 lucreaza la Romania Libera , de unde nu pleaca decat pentru un „sejur” in inchisoare. De ce? Pentru ca la sfarsitul lui 88 scoate un ziar ilegal, Romania , iar in ianuarie’ 89 toti cei care au participat la editarea ziarului sunt arestati. Bacanu se afla si sub influenta Ambasadei URSS de la Bucuresti. Colegii sai primesc 3 luni de inchisoare, el ramane inchis pana in 22 decembrie. Imediat preia conducerea ziarului Romania Libera, care forteaza privatizarea la 3 luni dupa Revolutie. Bacanu se gasea pe lista de actionari sau administratori la mai multe firme: Aflux Publiprod, productie cinematografica si filme, printre altii alaturi de Bogdan Ficeac si Serban Bubenek Turconi (fost consilier municipal Bucuresti, fost presedintele al Casei Nationale de Asigurari, candidat la Camera Deputatilor din partea PNTCD); Libera SA, fabricarea de produse alimentare unde este doar presedinte general iar Societatea R este actionar alaturi de alte 4 firme din Romania si Italia; Perfect Press, fara obiect de activitate declarat, societate formata dintro societate romaneasca si una olandeza, la care este unic administrator; Societatea R care tipareste Romania Libera, unde in acte apare si ca administrator al carui mandat a expirat in februarie 2004; Rodipet, fosta societate de stat de distributie de presa scrisa, preluata de cei doi frati Awdi, libanezi cu cetatenie americana, unde apare ca administrator incepand cu jumatatea anului 2004. Cateva mentiuni speciale merita Bacanu – date care definesc portretul sau mai putin cunoscut. Legaturile sale cu agenti rusi, camuflati in ziaristi, la Novosti sau alte publicatii au continuat si dupa 1990 dar au fost necunoscute americanilor care i-au pus la dispozitie, cu naivitate, dupa cum se consemna ulterior intr-un raport de audit american, sume impresionante de bani, pentru anii aceia. Raportul american consemna, cu obida, irosirea a peste un milion si jumatate de dolari pentru o publicatie sterila si recomanda evitarea sustinerii pe viitor a unor astfel de proiecte. Bacanu a concentrat si capitalizat in folos propriu bani proveniti din Occident, a mimat cu talent “lupta cu structurile”, nu fara a le servi pe dedesubt cu varf si indesat. Lui i se datoreaza ratarea unui moment care ar fi putut fi crucial pentru societatea romaneasca postcomunista. Campania de astazi legata de deconspirarea agentilor securitatii ar fi putut incepe in 1990 si cu totul altfel ar fi aratat lucrurile astazi. Arhiva sectiilor Securitatii situate in zona centrala Capitalei care a ajuns in groapa de la Berevoiesti a fost oferita de Bacanu personal unui fost anchetator al DSS, procurorul Dinu, care a preluat din mana lui Bacanu documentele stranse de ziaristii prezenti al Berevoiesti. Cei 18 saci plini varf cu documente operative strict secrete aproape intacte, contineau informatii care ar fi putut clarifica ceea ce de zece ani CNSAS-ul se face ca face si nu-i iese deloc. Cea mai mare parte a liderilor din spatiul public erau cuprinsi in arhiva pe care a vrut sa o distruga SRI-ul si pe care a recuperat-o prin Bacanu. Ce a primit la schimb Bacanu stie doar Dumnezeu, care vede.

Cornel Nistorescu

Actualul consilier al lui Sorin Ovidiu Vantu debuteaza in presa in 74, la terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, intre 74 si 80. Promoveaza catre Scanteia Tineretului si intre 85 si 89 semneaza in revista Flacara, calatorind in afara tarii pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat in acea perioada de restrictii. Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o ascensiune fulminanta in domeniul afacerilor, in ultimii 15 ani. El detine in Romania actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si castiguri importante, dupa ce si-a vandut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza Evenimentul Zilei. Alfa Cont, o firma importanta din care detine 60%, si care se ocupa cu monitorizarea publicitatii in mass-media. Expresiv SA, unde mai detine numai 7% si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv, Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la Bucuresti (activitati radio dar pana la plecarea sa si plata salariilor pe langa cartea de munca jurnalistilor de la Evenimentul Zilei). Nistorescu mai este administrator la firma Info Presa Romana (care se ocupa cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si actionara la Amerinvest, societate creata in 2004 si care se ocupa cu administrarea imobilelor. Nistorescu detine 3% din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Developpment International Romania). Urmeaza un pachet important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu detine inca din 1994 10% din firma TBWA Bucuresti, companie care detine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si Tequila Romania, infiintate intre 2000 si 2005. De mentionat ca Nistorescu a fost cel care s-a ocupat in paralel de gestionarea editoriala a Evenimentului Zilei cat si de gestionarea economica a ziarului, inclusiv de vanzarea spatiului publicitar, de multe ori atragand publicitate direct si primind comision pentru aceasta operatiune. TBWA este un brand international, o agentie de publicitate recunoscuta. Revenind la Expresiv SA, trebuie mentionat faptul ca in octombrie anul trecut, o mare parte din actiunile lui Nistorescu au ajuns prin vanzare in posesia a doua entitati ce detin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul petrolier FSLI Petrom si un off-shore din Cipru, Comac Ltd. Aceste doua entitati conduc in primul rand catre Liviu Luca, proaspat mogul al presei romanesti (a achizitionat prin sindicatul sau ori prin Petrom Service Realitatea TV, Radio Total, Ziua, Gardianul si Averea). In al doilea rand, ele conduc catre Sorin Ovidiu Vantu. Comac Ltd a aparut ca actionar misterios la un nou jucator pe piata de capital (GM Invest) din 2002, la cateva luni dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara. Dintr-o firma moarta, GM Invest ajunge rapid in top 10 al clasamentului SVM, intocmit de Bursa de Valori Bucuresti. Consiliul de administratie al GM Invest cat si cenzorii provin din fosta structura a Gelsor. Comac Ltd mai apare actionar la Editura Ziua detinuta de Petrom Service, si la Comservil, unde administrator este Gheorghe Ratiu (colonel de Securitate, om de incredere si asociat cu Sorin Ovidiu Vantu) cel care a pus pe picioare pentru Vantu intreaga retea Gelsor.

Sorin Rosca Stanescu

A debutat ca ziarist in 70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al Facultatii de Drept. In 72 lucra deja la Viata Studenteasca. A lucrat apoi la Informatia Bucurestiului. In 87 lucreaza impreuna cu Horia Tabacu la departamentul Social. Dupa a90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului „Romania Libera”, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Se lanseaza in perioada protestelor anticomuniste care au culminat cu Piata Universitatii. Apoi se implica activ in actiunea de eliberare a bucurestenilor maltratati de minerii lui Roman si Iliescu. Rosca Stanescu este unul dintre putinii ziaristi deconspirati de Magureanu, dupa 1990, si care a fost fortat sa recunoasca public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate. Este dat afara de la Romania Libera si ostracizat din viata publica. Isi revine si coordoneaza in a93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu. Bacanu, cel care l-a dat afara de la Romania Libera ii propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt timp Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata si gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vantu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. 7 dintre ele au legatura cu presa. Este vorba de Ziua S.R.L., unde si-a vandut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise „Acces Press” iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine procente in agentia de stiri „Rusia la zi”, la „Ziua de Constanta” si in tipografia „ESOP Omega”. Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).

Horia Alexandrescu

A debutat in presa in 71, la Sportul si inca mai debuteaza. In 77 s-a mutat la Scanteia iar in 89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nicio problema cu regimul si presa comunista. Este locul unde l-a prins Revolutia. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie. Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat. In toamna lui 90, Adrian Sarbu l-a chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate 5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5%. In 92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare. Dupa Curierul National Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana si saptamanalului tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a realizat cotidianul Independentul. Alexandrescu a devenit “celebru” pentru servilismul sau onctuos si este cunoscut drept principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani. Detine actiuni in 5 companii legate de domeniul media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este „Trustul de presa CROM”, se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5 actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale. O alta initiativa privata este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, fost patron al Prima TV si implicat in diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor.

Mihai Tatulici

A debutat in presa ca elev in 1966, la un ziar din judetul Suceava. In 68 scria la revista Universitatii Al Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar si redactor sef. In 70 ajunge la Viata Studenteasca. In 71, dupa terminarea facultatii, este pescuit de Nicolae Stoian la Viata Studenteasca la sectiunea Reportaj. Ajunge secretar general de redactie in 79, dar este dat afara. Nu pentru fronda anticomunista ci pentru ca se afla la al treilea divort. Pentru putin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie carti si colaboreaza la Radio. In 80 ajunge realizator la TVR, unde lucreaza fara intrerupere pana in 89. Face parte din cercurile vesele” ale potentatilor din cartierul Primaverii. Revolutia il prinde facand emisiuni pentru tineret la TVR. Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme, agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile Televiziunii, la “Revolutie”. Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal. Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in a95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In 96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media. Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de productie cinematografici (N&T Trading). Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest. Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.

Corneliu Vadim Tudor

S-a angajat la Romania Libera in 72, imediat dupa terminarea facultatii. A activat la departamentul Social, avand diverse rubrici permanente. In 74 scrie la revista Magazin, unde i se deschide si un proces de plagiat. In 75 intrerupe cariera jurnalistica pentru ca este luat in armata. Nu se mai intoarce la Magazin, ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfarsitul lui 75. Mai bine de 14 ani lucreaza in agentia de presa a statului, pentru ca in iunie 89 sa-si depuna brusc legitimatia de agentie si carnetul de partid. Revolutia il prinde somer. Deschide impreuna cu scriitorul Eugen Barbu revista „Romania Mare” in iunie 90. Revista este facuta cu ajutorul premierului Petre Roman care ii recomanda lui Andrei Plesu, ministrul culturii la aceea vreme, sa puna la dispozitia lui Vadim hartia tipografica si utilitatile necesare. La numai un an de la infiintarea revistei este pornit si partidul Romania Mare. Din 92 pana in 2000 in paralel mai publica si revista Politica. In 2004 lanseaza cotidianul „Tricolorul”. Vadim are actiuni doar in doua edituri (Romania Mare si Speranta) si intr-o firma de distributie de presa, Anota Impex.

Dan Voiculescu

Inainte de Revolutie a lucrat cu ICE Dunarea si a fost director la controversata firma de comert exterior Crescent. Prima tentativa de a se lansa in afaceri media o are in 1992 cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si Marius Tuca (pe atunci angajati la Curierul National) infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica. Apar doar cateva numere si apoi acestia fondeaza, la inceputul lui 93, Jurnalul de Bucuresti. In vara lui 93, Voiculescu investeste in cotidianul Jurnalul National, proiect sustinut de catre Tuca si Diaconescu. Apar pe rand: Pretul Succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta Sporturilor (unde aduce intreaga echipa a lui Ovidiu Ioanitoaia) si Saptamana Financiara. Florin Bratescu a fost numit primul director la Antena 1 in semn de recunostinta pentru gestul lui Bratescu de a-l ascunde pe Voiculescu in timpul Revolutiei in perioada in care acesta era vanat. In functii importante in trustul creat de Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (actual adjunct la SIE) si Cozmin Gusa (politician PUR, PSD, PD si PIR). Pe langa un puternic trust de presa, Dan Voiculescu a fondat o multime de afaceri in toate domeniile, cat si un partid – Partidul Conservator fost Umanist.

Dan Voiculescu, eternul slujbas al fascinantei Securitati

In anul 1990, o firma canadiana de intelligence, specializata pe recuperari sub contracte cu diverse state, a emis pe adresa lui Ion Iliescu urmatoarea concluzie, dupa cercetarea depistarii conturilor lui Ceausescu: “Retineti-l pe Dan Voiculescu”. Se pare ca acolitii lui Iliescu au inteles ca Voiculescu trebuie retinut, insa alaturi de ei. In anul 2000, “purul” Voiculescu este alaturi de creatia politica a lui Iliescu, paraschimbata din FSN in PSD. Averea Imperiul lui Dan Voiculescu – transferata copiilor – judecand dupa obiectele de activitate, punctele de lucru si contractele de afaceri, asa cum reies din datele furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, demonstreaza o implantare puternica in toate sferele economiei nationale. Voiculescu stapaneste in prezent, pe langa puternicul imperiu mediatic un si mai puternic imperiu financiar, in care detine o companie aeriana, nenumarate imobile, terenuri, magazine si intreprinderi, deruleaza importuri/exporturi de cereale, animale, lemn, minereuri, produse petroliere etc.

Biografia lui Dan Voiculescu

Desi acesta sustine ca nu a fost ofiter de Securitate niciodata, a detinut posturi ce se incredintau numai agentilor de mare incredere ai serviciilor secrete ale lui Ceausescu. – la 01.12.1969 a fost angajat economist stagiar la TEHNOFOREST – EXPORT Bucuresti, care i-a deschis cartea de munca seria AH nr 57436/08.05.1970, intr-o perioada cand stagiarii nu aveau ce cauta in comertul exterior; – la 15.08.1970 a fost transferat la ICE VITROCIM, unde, la 01.09.1978 a fost avansat sef birou; – la 01.03.1982 este transferat la Camera de Comert si Industrie a RSR – Oficiul ARGUS (firma a Securitatii, care selecta forta de munca pentru firmele de comert exterior) in functia de director; – la 01.08.1984 a fost avansat director general al Oficiului ARGUS, functie pe care a detinut-o, conform cartii de munca, pana la data de 01.06.1990, cand in baza Deciziei A59/15.06.1990, a fost transferat in interes de serviciu si numit director general al firmei CRESCENT, cu un salariu lunar de 1.800 dolari; – in perioada 1984-1989, cand s-a vehiculat oficial ca Voiculescu a fost directorul general al CRESCENT Bucuresti, Dan Voiculescu apare in cartea de munca drept directorul general al firmei Securitatii – Oficiul ARGUS (dosarul nr. 13761/1992 de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) Voiculescu a inceput sa demareze afaceri uluitoare ca anvergura, exportand prin CRESCENT, in tari de pe toate continentele, materii prime si produse cu mare cautare, la niste preturi fara concurenta (arme si compusi ale industriei militare, ciment, alumina, otel, lemn etc). Legaturile CRESCENT-ului cu Departamentul Securitatii Statului (DSS) aveau un numitor comun: conturile secrete, dirijate de la cabinetul 1 al R.S.R. Aceste conturi erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior si se aflau in administrarea unei echipe de inalti functionari bancari. O parte dintre acesti fosti directori ai BRCE, se regasesc azi, deloc intamplator, in calitate de actionari sau administratori in firmele grupului GRIVCO: Crainicean Gheorghe, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar al ROMBELL SECURITIES SA, a caror actiuni sunt controlate de Dan Voiculescu si cateva firme GRIVCO; Dima Gheorghe, fost director al Directiei credite externe si disponibilitati valutare a BRCE, azi actionar si administrator al unui pui al firmei GRIVCO INTERNAtIONAL S.A.; Dupa decembrie 1989, o mare parte din securistii de la ICE Dunarea au devenit asociati alaturi de Dan Voiculescu, in firmele GRIVCO, unul dintre ei fiind Mihai Lazar, actualul gestionar executor al averii lui Voiculescu. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi. Fondurile, din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.

Presa lui Vantu Si Luca

Ziarul Gardianul si Agentia Rusia la zi a lui Mircea Popa sunt legate prin firma Crown Gate Alliance. Maricel Pacuraru, a devenit patron al ziarului Gardianul prin intermediul off-shore-ului CROWN GATE ALLIANCE INC. din Insulele VIRGINE BRITANICE. Acest off-shore detine 90% din actiunile SC Best Media Press SRL, societatea care editeaza ziarul Gardianul. Ulterior Maricel s-a certat cu Vantu si s-ar fi retras din societate. Evidentele oficiale de la Oficiul National al Registrului Comertului arata ca actionarii Best Media Press SRL sunt Crown Gate Alliance Inc. (90%) si Management Fulcrum SRL – 10%. “Gardianul” este editat de firma Best Media Press SRL, din Bucuresti, care la randul ei este controlata (90%) de un offshore din Tortola, Insulele Virgine. Crown Gate Alliance Inc. este asociata cu Steluta, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, la randul sau angajat al companiei Petromservice pe post de director al cotidianului “Ziua” prin Fullcrum firma de management editorial al publicatiei. Rosca mai controleaza si afacerea “Acces Press” – constituita in septembrie 2002 de cateva zeci de editori de presa (persoane fizice sau juridice) reuniti in actionariatul companiei Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GEDP) SA. Rosca a reusit in 2005 sa capuseze GEDP SA prin intermediul unor persoane fizice, “bidoane”, si al unor casute postale din paradisuri fiscale cipriote – GM Invest – 7,69%, Fercell Limited – 6,57%, Radoway Ltd. – 9,9%, Stonecom Tld – 9,9%, Stonitec Ltd. – 9,9%, Delta Asigurari – 9,9% Rosca a reusit atunci un prim “tun” – a pus mana pe o suma de peste 2.300.000 euro (plus TVA) din fonduri publice prin intermediul unui contract cu Compania Nationala Posta Romana, caz clasic de creditare mascata a afacerii “Acces Press” si a plimbarii de bani de la stat in buzunare private.

Oamenii Securitatii si firmele lui Vantu din Cipru

Actionariatul Comac Limited, societate off-shore cu sediul in Cipru controlata de Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu e compus din Fercell Limited (50%) si Elbahold Limited (50%). Fercell Limited are un singur actionar unic, si anume pe LMNT Nominees Limited, care insa, la randul sau, are ca actionari alte doua offshore-uri: A.T.S. Nominees Limited (99%) si A.T.S. Trustees Limited (1%). Elbahold Ltd. (Cipru), “mama” Comac Limited este actionar majoritar (49,3508%) la Petrom Service infiintata de sindicalistii din Petrom (FSLI), aflati sub conducerea lui Liviu Luca, devenind un canal de externalizare a unor profituri uriase. Petromservice controleaza trustul de presa „Ziua”. Elbahold Limited apare printre actionarii Expresiv SA care detine licenta pentru Radio Total, prin intermediul COMAC LIMITED. Astfel, conform ONRC, Comac Limited (off-shore din Cipru) detine 51% din Expresiv SA, alaturi de FSLI Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Calin Ionut Anghel si Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cate 1%). Elbahold Limited are un actionar unic pe A.T.S. Nominees Limited – un alt offshore in spatele caruia (la fel ca in A.T.S. Trustees Limited) se regasesc la vedere trei ciprioti, frati, avocatii Antis, Georgios si Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioti sunt doar niste paravane, ei fiind doar imputerniciti sa reprezinte interesele adevaratilor proprietari ai casutelor postale mentionate. Comac Ltd, este actionar majoritar (51%) al firmei Expresiv SA din Bucuresti care detine licenta FM pentru postul Radio Total si al firmei de imagine Red Apple Communication International SRL. Comac Ltd. mai controleaza si 50% din firma Conservil SRL, in care este asociata direct cu FSLI, organizatia sindicalistilor din Petrom. Conservil are sediul chiar in cladirea Petrom, sucursala Ploiesti (Paltanea a fost nash in toate combinatiile de aici). Administratorul firmei este Gheorghe Ratiu, fostul sef al Directiei I din cadrul Securitatii. Trecut in rezerva, Ratiu a fost preluat de Vantu si a devenit unul dintre oamenii fideli ai lui Sorin Ovidiu Vantu, lucrand pentru acesta in Gelsor, numele sau fiind implicat si in cumparari de actiuni la Banca Religiilor. Gheorghe Ratiu impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu si Dan Andronic au fost, la un moment dat, asociati cu Ion Cristoiu in Editura Ion Cristoiu. Comac Ltd. detine si 80% din participatii la Accent Travels & Events SRL. Lucian Boronea, directorul general al acestei firme a fost manager al sucursalelor din SUA si Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agentia de turism patronata de Vantu: Gelsor Travel&Tour. Comac Ltd. mai este actionar la GM Invest, ai carui cenzori si administratori provin din Gelsor. Dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara GM Invest, profilata pe activitati de brokeraj, a fost aruncata de Vantu pe piata de capital. Comac Ltd. controleaza si firmele CGR Media SRL si Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editeaza revista „Bilant” asociata direct cu sotii Carmen si Constantin Rudnitchi. In Print Multicolor SRL Comac Ltd. il are partener pe Daniel Condurache, fondatorul revistei iesene „Opinia Studenteasca”. Comac este asociata si cu X-Oil, care apartine lui Nipomici Ghenadie, “consultant financiar” din Republica Moldova. Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, presedinte al Ligii Asociatiilor Sportive din Petrom si unul dintre locotenentii credinciosi ai lui Liviu Luca. Ghenadie este aghiotantul lui Vantu, fiind prezent in toate dintre afacerile legate de FNI.

CRP – Cartelul Presei

CRP, Club care de fapt legitimeaza din 1998 grupul dinozaurilor media a fost un fel de FSN. Membrii acestui cartel de proprietari media au fost foarte uniti, desi sunt tot atat de diferiti. Mult timp a functionat o intelegere tacita intre proprietarii din CRP, si anume ca jurnalistii care pleaca prin demisie de la un patron din CRP, sa nu fie angajat de nici unul dintre ceilalti patroni. Cat timp au fost un grup compact, patronii, directorii si putinii gazetari din CRP si-au adjudecat rolul de moralizatori nationali si formatori de opinie, monopolizand dezbaterile televizate. Clubul si-a dovedit utilitatea ca parghie de control si manipulare aducand in ograda mogulilor mai mari sau mai mici capitalul de munca si incredere a celei mai mari parti a jurnalistilor “tacuti” si nepriceputi in “afaceri”. Patronii “priceputi in afaceri” ca Voiculescu, Patriciu si Vantu s-au folosit discretionar de presa ca de o a doua armata personala. Prima forta armata a acestora fiind intai si intai securistii, reconvertiti. Un Raport al Comisiei SRI in legatura cu SOV, scoate in evidenta existenta unui foarte puternic grup de fosti lucratori din serviciile secrete, aflati la dispozitia lui Vantu. Falanga informativa a lui SOV numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN.

Raportul mai arata ca o zecime din cadrele serviciilor de informatii romanesti ajung, dupa trecerea in rezerva, sa se puna la dispozitia diferitelor institutii din sistemul financiar-bancar romanesc. “Institutiile din sistem” de genul Astra, BID, Banca Romana de Scont, SIF, Gelsor si Dramiral, si multe altele, banca Dacia Felix SAFI, FNI, CEC au fost niste instutii ale jafului national, decapitalizand munca cetatenilor obisnuiti in beneficiul unei oligarhii subordonate celei rusesti. Patrunderea agenturii si capitalului rusesc s-a realizat insa cu aportul ofiterilor din SRI si Armata. Exemplele sunt nesfarsite. Vasile Stanga, colonel SRI fost asistent al lui Virgil Magureanu si, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin. Pentru Golovin si capitalul rus au mai lucrat si oameni ca Vladimir Soare, ofiter acoperit, fost viceguvernator BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vantu. El a executat studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu mogulul energiei, cel care controla VA Tech Hydro, firma implicata in rasunatorul scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II. VA Tech primea contracte avantajoase, fara licitatie, de la statul roman iar firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu – fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin. Capitalul rus nu a intrat singur in Romania. L-a adus de manuta o liota de ofiteri de Securitate, SRI etc.

Marea Neagra – disputa energetica si controlul rusesc

Condominiumul ruso-turc si interesele economice, politice si militare ale acestor puteri coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin. Miza Marii Negre este pe de o parte strategic-militara, iar pe de alta parte energetica. Semnarea pe 31 ianuarie 2007 a acordului dintre presedintele companiei americane AMBO si o serie de ministri din cadrul guvernelor bulgar, macedonean si albanez a unui acord privind constructia unei conducte de petrol transbalcanice repune in discutie viitorul conductei Nabucco, un proiect atat de drag autoritatilor de la Bucuresti. Conducta balcanica va face legatura dintre portul bulgar Burgas si cel albanez Vlore, pe o distanta de 912 kilometri, urmand a transporta 35 de milioane de tone pe an. Avantajele strategice ale celor doua porturi, care dispun de o infrastructura ce permite accesul navelor de mare tonaj, precum si prezenta importantei rafinarii Lukoil din apropiere de Burgas, au adus un important sprijin politic din partea Federatiei Ruse, companiile ruse de profil angajandu-se sa livreze in totalitate petrolul necesar conductei, la un pret deosebit de avantajos. Posibilitatea ca economiile bulgara, macedoneana si albaneza sa profite de investitii adiacente, precum si de importante sume de bani pentru tranzit, ce vor fi distribuite intre membrii elitelor politice din tarile balcanice, atarna destul de mult in procesul de decizie privind implicarea intr-un proiect sau in altul.

Jugul energetic marca Putin

Cresterea semnificativa a consumului de energie al Uniunii Europene a fost anticipata de experti, totusi pana in acest moment diplomatia romaneasca nu a luat o serie de masuri menite sa sustina ambitia eliberarii de sub „jugul energetic“ al Federatiei Ruse. Profitand, partea rusa a impus demararea constructiei unor conducte alternative la propunerea romaneasca, cum este proiectul rus-bulgar-grec privind conducta dintre portul bulgar Burgas si cel elen Alexandroupolis. Conform acordului semnat la 31 octombrie 2006, din aceasta Rusia va detine 51%, iar Bulgaria si Grecia cate 24.5%. Pentru a face proiectul si mai viabil, partea rusa va garanta aprovizionarea, pretul devenind astfel mult mai atractiv. Cu o distanta de doar 350 de kilometri si costand putin peste 900 de milioane de dolari, conducta Burgas-Alexandroupolis este justificata, in opinia initiatorilor, pentru a evita transportul cu petrolierele prin stramtorile Bosfor si Dardanele, afectat de limitarile impuse de autoritatile turce, sub pretextul protejarii echilibrului ecologic al zonei. Prin comparatie, planul Nabucco este mult mai amplu, fiind necesara o imensa munca diplomatica pentru a se ajunge la acordurile politice necesare. Aceasta va transporta resursele din regiunea Marii Caspice, a Asiei Centrale si Orientului Mijlociu catre statele Uniunii Europene. Avand o distanta de 2841 de kilometri, va traversa Turcia, Bulgaria, Romania (pe o distanta de 457 de kilometri), Ungaria si Austria, evitand regiunile turbulente ale Balcanilor de Vest. Costul destul de piperat se ridica la peste 7 miliarde de dolari, nereusindu-se inca a se determina costurile reale de implementare a proiectului si de racordare la infrastructura deja existenta in tarile de destinatie. In ciuda capacitatii mari de transport, specialistii considera ca, in varianta cea mai optimista, Nabucco va acoperi aproximativ 10% din necesarul energetic al UE, fiind supusa unor imense presiuni politice si sociale.

Legatura ombilicala de sub Marea Neagra

O alternativa extrem de bine primita de oamenii politici din Turcia si Bulgaria este, conform mass-media de la Ankara, proiectul Gazprom de extindere a actualei conducte subacvative dintre Federatia Rusa si Turcia, „Blue Stream“, ce intra pe teritoriul turc prin portul Samsun. Avand un cost de aproximativ 3 miliarde de dolari, inclusiv 1,7 miliarde pentru sectiunea subacvatica, aceasta conducta si-a dovedit viabilitatea economica si politica, fiind considerata de primministrul turc Recep Tayip Erdogan ca un important succes al politicii sale externe. Ofensiva diplomatica rusa este sustinuta de ofertele economice ale Gazprom, ce doreste ca „Blue Stream“ sa fie extinsa prin Bulgaria, Serbia, Croatia, Ungaria catre piata europeana, evitand total teritoriul romanesc. Pentru promovarea agresiva a acestui proiect, firma rusa a angajat in fiecare din tarile de tranzit si cele de destinatie firme de lobby care sa asigure un important sprijin politic. Mizand pe o serie de avantaje sociale si economice, mai mult sau mai putin reale, pentru tara respectiva, Gazprom a reusit mobilizarea unor importante segmente ale mediilor de afaceri, politice sau societatii civile din regiune. Luna ianuarie 2007 a fost definitorie pentru obtinerea sprijinului turc pentru propunerea Gazprom, dupa declaratiile repetate ale unor oficiali de la Ankara, preluate imediat de presa turca.

Interesele geostrategice

Interesele economice, politice si militare la Marea Neagra ale Ucrainei, Federatiei Ruse si Turciei coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin, inclusiv al Uniunii Europene. Recentele vizite reciproce la nivel inalt dintre Ucraina si Turcia, precum si interventia vehementa a presedintelui ucrainean, Victor Iuscenko, la summitul Uniunea Europeana- Ucraina din octombrie 2006, au impus luarea in discutie a altui proiect, sustinut si de partea rusa, prin care conducta dintre portul Odessa si localitatea Brody, situata in apropierea granitei polonoucrainene, poate fi extinsa prin Slovacia si Cehia catre infrastructura intraeuropeana deja existenta. Prin posibila ei extindere catre portul polonez Gdansk de la Marea Baltica, partea polona doreste sa reinvie vechile proiecte de transport al resurselor energetice intre bazinul Marii Caspice si Marea Baltica, oferind sansa Poloniei de a-si consolida pozitia la nivelul politicii comune europene din diferite domenii de interes. Dorinta actualei conduceri de la Varsovia de a se impune ca un veritabil lider regional este adesea exprimata in luarile de pozitie ale oficialilor polonezi, ce considera ca Polonia ar avea o vocatie istorica in acest sens. Pozitia exprimata la cele mai inalte niveluri ale administratiei ucrainene este favorizata de Polonia, care o vede drept contrapondere la mult trambitata conducta subacvatica dintre Germania si Federatia Rusa, ce evita teritoriul polon sau al tarilor Baltice. Importanta proiectului ruso-german, precum si sustinerea politica de care se bucura, este cel mai bine oglindita de faptul ca director al consortiului ce realizeaza proiectul este fostul cancelar german Gerhard Schroder, care a facilitat adoptarea sa de partea germana in ultimele saptamani ale mandatului sau.

Gazprom – noua Armata Rosie

Arma secreta a politicii externe moscovite, Gazprom (comparat de presedintele Basescu cu Armata Rosie) este gigantul rus al gazelor naturale, detinand 16% din rezervele mondiale de gaze naturale, controland cu o mana politica 20% din productia acestuia la nivel global, ceea ce il impune ca un actor cu o putere remarcabila in domeniul geoeconomic, capabil sa infranga state sau aliante ale unor state. Gazprom furnizeaza o treime din cantitatea de gaze naturale pe care Uniunea Europeana o importa. Principalii clienti ai Gazprom sunt Germania, Ucraina, Italia, Turcia si Franta, tari carora compania rusa le poate impune acceptarea unor compromisuri pe spatele altor state, cum este Romania. Astfel, Germania preia aproximativ 38 de miliarde de metri cubi, cantitatea fiind in permanenta crestere, Franta preia 12 miliarde de metri cubi, cantitatea fiind de asemenea intr-o crestere accelerata, iar pe lista statelor care depind de livrarile de gaz rusesc prin conductele care tranziteaza Ucraina sau Belarus se regasesc aproape toate statele din Europa Centrala si Balcani, marea majoritate membre deja ale Uniunii Europene si oricum membre ale Aliantei Nord Atlantice. Pentru evitarea unor complicatii politice interne si externe, guvernele tarilor vizate refuza sa faca public proportiile infricosatoare ale dependentei de gazul rusesc, existand o adevarata psihoza a estimarilor, incurajata de partea rusa. In aceste conditii, si Romania este dependenta de gazul rusesc intr-o proportie ce nu este clara, dar care determina un efort diplomatic sustinut din partea ministerului roman de resort si a administratiei prezidentiale de la Bucuresti. Conform unor estimari, Romania produce 14 miliarde de metri cubi pe an, cu zacaminte estimate la 510 miliarde de metri cubi, si numai 40% din cantitatea de gaze naturale pe care o consumam este importata din Rusia prin Ucraina.

De ce vrea Moscova debarcarea lui Basescu

Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al superioritatii energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta“ eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile centralasiatice spre conducte concurente cu ale lor. In acest scop Moscova taraganeaza rezolvarea problemei jurisdictiei asupra Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamica Iran si Turkmenistan. Planurile de investitii rusesti in infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii independentei provinciei Kosovo. „Conflictele inghetate“ din Moldova, unde subzista focarul separatist transnistrean si din Georgia sunt intretinute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la un nivel mai larg – geopolitic. Primul sef de stat din zona Marii Negre care a atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul politic al Romaniei.

„Alianta ticalositilor“ nu s-a creat din neant. Moscova stie de ce…

“Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei – poporul la care se refera indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.

SISTEMUL OLIGARHIC ROMANESC

////////////////////////////////////////////////

CRIMINALII PERFECTI AI FIINTEI UMANE

https://www.nationalisti.ro/criminalii-perfecti-ai-fiintei-umane/

Criminalii perfecti-CP ai fiintei umane sunt FINANTATORII loviturilor de stat,razboaielor civile, atentatelor (28 august 2005, Sarajevo, Yugoslavia, moscheii SUNITE si SIITE in Irak, Siria etc.) si autotatentate (11 septembrie 2001, New York, SUA) si asasinatelor politice (John Kennedy, Anna Lindh si alti), traficanti de arme, droguri, carne vie, diamante, cafea, tigari si altele, pentru ca apoi sa se numeasca INVESTITORI, oameni de afaceri.

Criminalii perfecti ai fiintei umane sunt speculanti de stat din BURSA DE VALORI

Romania pana in decembrie 1989 avea o economie riguroasa planificata, cu care statul si-a platit datoriile externe.

Dupa lovitura de stat economia romaniei a fost distrusa printr-un plan stabilit de finantatorii loviturii de stat si anume, privatizari, restructurari si disponibilizari abuzive si ilegale. De peste 20 ani de zile cetatenii romani sunt aruncati in strada din intreprinderi, care o parte sunt distruse si vandute fier vechi la rusi, iar terenul de sub ele este vandut de INVESTITORI, cealalta parte este data pe degeaba tot unor INVESTITORI straini care disponibilizeaza salariatii romani, nu le da salarii si ii muncesc peste 10-12 ore zilnic (fabrica de frigidere GAIESTI, patron fiind un cetatean turc), acestia muncesc fara carnet de munca si fara nici un drept ca cetateni ai romaniei.

Acest JAF NATIONAL si GENOCID s-a produs cu acordul intregii clase politice si a presedintilor de sindicat care au permis distrugerea industriei si economiei romanesti, iar cetatenii romaniei au devenit sclavii, fara carnet de munca si fara nici un drept ca cetateni ai Romaniei.

Articole conexe

photo 2024 01 11 18 47 03 e1705056083168 696×421 1

Un arhitect din Giurgiu, reținut pentru vandalizarea monumentelor din București. Dragoș Neațu spune că a făcut-o pentru „a repara onoarea ordinului masonic”

Virgil Magureanu, fost șef al SRI, confirmă în premieră că în 1989 a avut loc o lovitură de stat: „Știam din septembrie că în decembrie va fi actul final” – Video

Economia romaneasca si cea mondiala se ghideaza dupa Bursa de valori.

Bursa de Valori in anul 1995 din statistici rezulta ca tranzactiile la bursele de valori ale lumii au fost zilnic de cite 1500 miliarde de dolari, in timp ce rezervele totale ale bancilor puternice planetare au fost de 1200 miliarde de dolari, de unde rezulta ca speculatorii de stat, adica Bursele de Valori, detin mai multe resurse decit institutiile de stat care emit moneda.

Dominique Nora intr-un articol publicat in Le Nouvel Observateur semnaleaza presiunea impusa de noii actionari si noile companii de brockeraj de pe INTERNET care provoaca HAOS in economia mondiala.

In acest caz prezinta mai multe fenomene de cresteri ale actiunilor la Bursa, ale unor companii care in realitate sunt falimentare si au pierderi de sute de milioane de dolari.

amazon. com este o librarie pe INTERNET a caror actiuni au crescut cu peste 600 de milioane de dolari in 1998, dar aceasta librarie are pierderi concrete de peste 100 de milioane de dolari la vanzari efective de carti, CD-ROM, dischete, reviste si multe altele si totusi actiunile la bursa de valori ale amazon. com-ului valoreaza mai mult decat toate librariile americane luate la un loc.
Priceline, din Connecticut, SUA este o companie care se ocupa de vanzarea biletelor de avion prin INTERNET, actiunile Priceline la Bursa de valori valoreaza mai mult decat compania de avioane American Airways, propietara de avioane, spatii in aeroporturi, hangare, ateliere de reparatii, piste de aterizare si altele.

In1982-1996 numarul miliardarilor, in dolari a crescut in SUA de la 13 la 149, iar conform revistei FORTUNE, ”clubul miliardarilor” numara peste 450 de membri toti proveniti din rindul speculatorilor de stat din Bursa de Valori, iar in RUSIA sunt peste 146 de miliardari in dolari dupa 1989.

Problema este simpla cu aceste actiuni de Bursa. Se fabrica hartii, asa zise actiunii care tin loc de bani care cresc sau scad fara nici o acoperire (banii au acoperire in aur la banci, dar numai in AMERICA se fabrica dolari fara numar, sau in europa se fabrica Euro fara numar, fara nici o acoperire in aur, la fel si actiunile de Bursa)dupa cum doresc patronii Bursei de valori. Actiuni-bani se tiparesc fara numar care se cumpara cu bani putini, iar printr-o simpla vorba de bursa, acestea cresc, dar in realitate este aer, un nimic pe care numai statul il recunoaste si-l plateste, adica oamenii lor din institutiile statului, iar beneficiarii sunt patronii din spatele acestei Burse si prietenii lor din insitutiile statului cu care fura statul si poporul. In realitate Bursa de valori este un fel de banca care fabrica actiuni-bani pe care le (sau ii) vinde statului si jecmaneste populatia.

In acest caz reamintesc pusculitele pentru toata CLASA POLITICA din Romania dupa decembrie 1989 din banii cetatenilor romani:

FNI, GELSOR si altele, fonduri de investitii- 150 milioane de Euro
CARITAS, joc piramidal – 80 milioane de Euro
SAFI, fond de investitii- 40 milioane de Euro
GERALD, joc piramidal- 20 milioane de Euro
Mega -Caritas, joc piramidal – 4 milioane de Euro

La Bursa de valori Bucuresti, Romania actiunile cresc pe vorbe, pe aer si dupa cum spun oameni lui VANTU (de altfel, ca in toata lumea).

Gen. NATO Willem Master condamnat in Olanda 1an si 4 luni cu suspendare pentru spalare de bani, escrocherie, falsificare de documente. Master a falsificat documente bancare in special a unei garantii bancare de 200 milioane de dolari pentru a pune la punct un program de brokeraj in Olanda pentru a obtine dobanzi grase, din pacalirea cetatenilor Olandezi, iar banii obtinuti sa-I investeasca in romania cu ajutorul lui Tender si Banca Columna.

Bursa de valori Bucuresti, escrocherie nationala. Dupa LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania petrolul romanesc a fost impartit intre evreii rusi (RUSIA-UE) RAFO si Petron si americani (SUA-ONU) Rompetrol-Dinu Patriciu.

Rompetrol vinde actiuni la Bursa de valori, vine si fata lui Dan Voiculescu, Lidia Voiculescu si cumpara actiuni de 1, 2 milioane de dolari, cu un document bancar ca poate plati aceasta suma. In cateva ore actiunile de la Rompetrol cresc cu 10 procente. Actiunile lui Lidia voiculescu cresc Si ajung la 12 milioane de dolari, vande imediat actiunile si primeste 12 milioane de dolari, plateste 1, 2 milioane de dolari cat valoreaza actiunile cumparate si ramane in buzunar cu 10, 8 milioane de dolari in cateva ore.

CEAUSESCU, prin decretul 356/1980 a decis implicarea romaniei in operatiuni de exploatare a petrolului in Libia.

Astfel, Romania a incheiat un contract intre Rompetrol of Libia D, filiala romaneasca Rompetrol in Libia si national Oil Company (NOC)D compania de exploatare libiana.

Aceasta afacere de exploatare a petrolului Libian, aducea petrol mai ieftin pentru cetatenii romaniei si un beneficiu de miliarde de dolari statului Roman. Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 s-a ales praful de aceasta afacere. Principalii vinovati sunt toata clasa politica in frunte cu ION ILIESCU si ce a mai ramas din aceasta afacere cu petrolul, respectiv 75 milione de dolari au ajuns in buzunarele lui Patriciu, Tariceanu, Phil Stevenson, Colin Hart, John H. Woks si alti, prin tot felul de jonglerii bancare internationale. Acum cetatenii romaniei plateste carburantul la preturi mult mai mari decat in America sau Europa unde salariile sunt de ordinul miilor si zecilor de mii de dolari sau euro, iar in romania salariu mediu pe economie variaza de la 100 de dolari la 100 de euro si litrul de combustibil auto este un dolar.

Mai mult, guvernul NASTASE -PSD emite Ordonanta 118/ octombrie 2003, pentru reglementarea unor obligatiuni bugetare ale SC Rompetrol Rafinare SA Constanta. Datoriile rafinariei lui Patriciu au fost sterse si transformate in obligatiuni care au fost cotate la peste 600 milioane de dolari, din care 394 de milioane reprezinta datoria de baza, 191 milioane dobanzile aferente si penalitati de 13 milioane de dolari, obligatiuni scadente in maximum 20 de ani. Conform Ordonantei 118/2003, compania SC Rompetrol Rafinare SA Constanta urmeaza sa plateasca anual o dobanda calculata in functie de cea de pe pietele internationale de aproximativ 25 milioane de dolari pana in anul 2010, cand titlurile vor fi convertite in actiuni. Rompetrol va putea achizitiona actiunile rezultate din conversie.

Firma Unicom Holding, proprietatea omului de afaceri rus-sovietic-moldovean Constantin Iavorski este una din firmele care beneficiaza de credite externe cu garantie guvernamentala, adica pot sa ia credite externe de la FMI si Banca Mondiala cat vor si cand vor in numele statului si poporului roman. Credite sustinute si protejate de toata clasa politica de 26 ani de zile. Credite pe care le plateste poporul roman prin taxe, impozite si scumpiri de tot felul.

Aceasta firma Unicom Holding, este una din firmele care primesc credite externe de la FMI si Banca Mondiala cu garantia statului pentru producere de energie electrica si termica.

Sistemul este in felul urmator, firma Unicom Holding (este una din firmele cetatenilor sovietici-rusi care au facut credite externe in jur de 30 de miliarde de dolari in numele statului si poporului Roman, imediat dupa LOVITURA DE STAT din dcembrie 1989. )aduce pacura din Cipru si gaze din Rusia la pretul cel mai mare din intreaga zona europeana, tot ei solicita credite externe de la FMI si Banca Mondiala de zeci si chiar sute de ori mai mari decat cantitatea de pacura si gaze livrata Romaniei, iar FMI si Banca Mondiala de 26 ani fixeaza pretul la gaze, caldura si intretinere in romania in functie de creditele pe care le acorda firmei Unicom Holding pentru a recupera creditele ridicate de Unicom Holding de la EI, plus DOBANZILE si COMISIOANELE AFERENTE pe care le primesc cei implicati in aceasta afacere.

Poporul roman nu plateste pacura si gazul la pretul real si il plateste la pretul fixat de FMI si Banca Mondiala in functie de creditele pe care le ridica firma sovietica-rusa-moldoveneasca Unicom Holding de la FMI si Banca Mondiala institutie condusa de renumitul evreu, mason si satanist al ORDINULUI DE MALTA, EUGENE R. BLACK.

Acest jaf national a inceput cu ION ILIESCU presedintele romanie si PETRE ROMAN prim ministru si s-a realizat cu sprijinul intergii clase politice din Romania, respectiv PDSR-PSD, PRM, PD, PNL, PNTCD-PPCD, PUR-PC, UDMR, PUNR si alte care participa in continuare la jefuirea, saracirea, infometarea si EXPROPIEREA poporului roman, prin somaj si scumpiri de tot felul. Aceste scumpiri la cotele de intretinere pe care le practica aceste institutii EVREIESTI, MASONICE si SATANISTE duc la sinucideri si evacuari fortate din apartamente a cetatenilor romani care nu au bani sa plateasca intretinerea. Nu mai spun ca cetatenii romanii nu au banii de mincare, dar de intretinere care creste cum vor EI.

Un rol important in cresterea preturilor la intretinere, respectiv energie electrica il au si firmele capusa ale mebrilor de sindicat sau rudelor acestora.

In acest caz putem vorbi de S. C. ELECTRICA Oltenia unde s-a creat firma-capusa, ALT UNIVERS care apartine unor membri de sindicat, care au contribuit fiecare cu aproximativ 1, 5 milioane de lei din primele cuvenite anului 2002, pentru crearea capitalului social si careia ii s-au predat cu titlu gratuit toate sediile in care se facea incasarea curentului electric consumat. ALT UNIVERS a primit, din noiembrie 2002, mandat de a incasa contravaloarea curentului consumat, iar pentru acest lucru, ELECTRICA plateste comision din valoarea facturilor, cuprins intre 1, 8 si 3, 15%, in functie de densitatea populatiei. De asemenea, trebuie subliniat un aspect foarte important in legatura cu actiunile SIF-urilor la BURSA DE VALORI din Romania, acestea sunt fictive facute pe persoane care nu exista in realitate.

Care este rolul Bursei de valori?

Bursa de valori functioneaza numai atunci cand sunt evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti pot fura statul si poporul roman, iar cand EI pierd se suspenda anumite companii de la bursa.

ORDINUL DE MALTA-STAPANII LUMII-SPECULANTII DE STAT

Cine sunt speculantii de stat, finantatorii loviturilor de stat si investitorii in Romania si in lume?

Speculantii de stat, finantatorii loviturilor de stat si investitorii sunt evreii rusi (sefii diplomatiilor din Consiliul de Cooperare RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti-CRIMINALII PERFECTI.

Evreii rusi (RUSIA-UE) prin Emma Nicholson, raportor special al Parlamentului European pentru Romania a dat un averisment serios tarii noastre in 2001„in 100 de zile, sa ia masuri pentru accelerarea reformei, in special in ceea ce priveste restructurarea sau privatizarea marilor intreprinderi perdante, privatizarea bancilor de stat si a IAS-urilor (adica, daca nu va grabiti sa dati degeaba intrprinderi, banci si IAS-uri evreilor rusi, iar romanii sa fie sclavii lor, vom avem grija de voi), crearea unui cadru legislativ favorabil investitiilor straine (crearea unui cadru legislativ in care INVESTITORII sa nu plateasca taxe si impozite statului roman, vezi APA NOVA si altele) si un sistem de protectie sociala corect pentru toata lumea. „

Unul dintre cei mai mari speculatori de stat si beneficiar al Bursei de Valori este Clanul Rothschild.

Clanul ROTHSCHILD este cel mai bogat din lume, stapineste finantele lumii, acorda imprumuturi, finanteaza lovituri de stat, razboaie civile, atentate, asasinate politice si multe altele.

Nathan Rothschild mare bancher contemporan cu Napoleon, care i-a stricat majoritatea afacerilor lui Rothschild pe intregul continent european.

Pentru a-l distruge pe Napoleon, Rothschild a acordat imprumuturi uriase Prusiei, Rusiei si Angliei. La batalia de la Waterloo din 18 iunie 1815, Rothschild il plateste pe maresalul Emmanuel de Grouchy sa-l abandoneze cu o treime din efectivele franceze pe Napoleon, acesta motivind ca urmareste, armata prusaca condusa de Blucher, paraseste grosul armatei.

Napoleon tradat de maresalul Grauchy pierde batalia de la Waterloo. Rothschild care a urmarit desfasurarea bataliei ascuns in spatele armatei engleze, a vazut cum Napoleon este infrint, a fugit la Bruxelles si de aici la Ostande. Rothschild a platit 2000 de franci unui pescar sa-l traverseze marea Nordului si Stramtoarea Dover pentru a ajunge la Londra. In data de 20 iunie 1815 Rothschild fiind singurul detinator al stiri infrangerii lui Napoleon la Waterloo se instaleaza la Bursa din Londra si aduce vestea falsa precum ca Napoleon a castigat la Waterloo si printr-o actiune banditeasca a vandut masiv actiunile sale, preturile la bursa s-au prabusit. Bursa a fos impanzita cu actiunii ale datoriei publice engleze fiind un dezastru militar, actiuni care sunt cumparate de agentii lui Rothschild care cumparase si actiunile vandute de Rothschild.

In zilele de 20 si 21 iunie 1815 seifurile bancherului Rothschild s-au umplut cu actiuni.

Vestea infrangerii lui Napoleon la Waterloo a ajuns la Bursa de la Londra in seara zilei de 21 iunie 1815, dar Rothschild deja castigase 10 milioane de lire sterline.

Inamicul clanului financiar Rothschild, Napoleon devenise un fugar, ulterior exilat si ucis de englezi prin otravire cu cianura (Acesti speculanti de stat au finantat prin banca vaticanului destramarea Yugoslaviei care varsa 1 988 300 de dolari Institutului pentru raspindirea religiei care cumpara arme din Beirut si le livreaza Croatiei cu ajutorul gen. rus Victor Bout care le transporta cu avionul ca si TIGARETELE din Romania. NATO finantata de acesti speculanti de stat a controlat atacul Croat impotriva zonelor Sarbesti in 1995, numita actiunea STROM<furtuna> condusa personal de BillClinton pentru ca dupa aceea americani la HAGA sa-l condamne pe Milan Babic fostul presedinte al republicii Sarbe din croatia la 13 ani de inchisoare pentru ca s-a opus fortelor NATO si extinderii ciumei evreiesti in Balcani, pentru ca ulterior sa-l ucida in puscarie, TPI <alta institutite evreiasca, masonica si satanista criminala internationala>anunta ca s-a sinucis. Milosevici, rapit de CIA, FSB-KGB, SDECE, Mosad si altele este dus la HAGA si judecat de adevaratii criminalii internationali dusmanii fiintei umane, care refuza sa se pronunte in acest caz pentru ca sarbi sa nu atace si sa dea foc ambasadelor SUA, MARII BRITANII, FRANTEI, ITALIEI si altele, la Belgrad, dar il vor ucide incet in puscarie, lucru care s-a si produs. Am aflat de moartea lui Milosevici in timp ce scriam la acest material, iar stirea din cotidianul Libertatea din 14 martie 2006 a toxicologul olandez Ronald Uges, care a efectuat in urma cu doua saptamani o analiza a sangelui fostului lider sarb, a confirmat suspiciunile, declarand pentru AFP ca Milosevici „a luat <gresit ii s-a administrat, pentru a fi ucis, intrucat Milosevici nu se putea duce la farmacie, ca TRUTULESCU cu salvarea penitenciarului Rahova la petreceri> un medicament care contine rifampicina, substanta ce anuleaza efectul tratamentului impotriva hipertensiunii”. Rifampicina dupa cateva zile dispare din organismul uman. Rifampicina nu este toxic, dar este contraindicat in cazul hipertensiunii.

Sadam Husein un mare conducator al poporului Irak-ian care s-a opus invaziei americane in Irak pentru a nu le fura PETROLUL este judecat de asemenea de criminalii perfecti dusmanii fiintei umane, care ii pune un judecator de nationalitate kurda sa-l judece, iar procurorul deja s-a antepronuntat in cazul in care Sadam va fi condamnat la moarte pedeapsa se pune in executie in 30 de zile, dar si acesta va avea soarta lui Napoleon, nu mai continu-I cu Noriega, Somoza si alti vanati de stapanii lumii), iar tradatorul Frantei si al lui Napoleon, maresalul Grouchy este numit comandant suprem al armatei si pair al Frantei.

Anglia si Prusia invangatoare platesc datoriile catre clanul Rothschild, datorii care au crescut datorita dobanzilor aferente.

Clanul Rothschild isi extinde aria de finanatare prin bancile J. P. Morgan si August Belmont, finanteaza Razboiul de secesiune din America. Presedintele Americii Abraham Lincoln informat de jocul financiar al bancilor lui Rothschild in sustinerea financiara a razboiului de secesiune, a dispus sa nu se mai plateasca bancilor Rothschild camata aferenta datoriilor de razboi si a insarcinat Congresul American sa tipareasca dolari, asa numiti GREEN BANCK cu care sa se plateasca armata.

John Wilkes Booth agent al Rotschilderilor il asasineaza pe Abraham Lincoln la data de 14 aprilie 1865, iar oamenii lojiei masonice Cavalerii cercului de aur, aflat in subordinea lui Rothschild, il scot din inchisoare pe asasin si-l duc la Londra, unde a trait dintr-o renta stabilita de Rothschild. ( In aprilie 1968, Martin Luther King a fost ucis cu un singur glont, în timp ce se afla pe balconul unui motel din Memphis. Asasinul un delincvent, analfabet James Earl Ray care si-a recunoscut vinovatia, a fost condamnat, fara proces, la închisoare pe viata. Ray nu sta in puscarie in perioada 1968-1998, fiind scos de speculantii de bursa, dar se intoarce cand ii se apropie sfirsitul, pentru a se arata lumii intregi ca asasinul a stat in puscarie in aceasta perioada. Ray a decedat în 1998 in puscarie. Ray inatine de a-si da sfarsitul crestinesc a spus ca, `Asasinarea lui Martin Luther King a fost vointa lui Dumnezeu. „Acest lucru nu este ADEVARAT. A ucide un om nevinovat precum martin Luther King numai pentru ca isi sustine ideile care privesc viata comunitatii in care traieste este opera celor care lupta impotriva fiintei umane. Numai evreii, masonii si satanisti criminalii fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos ucid, saracesc si infometeaza fiintele umane. DUMNEZEU iarta greselile fiintei umane, dar nu ucide fiintele caroara le da viata. Fiecare dintre NOI avem o misune pe care trebuie sa o indeplinim pe fata pamantului. Un lucru este cert numai EVREII, MASONII SI SATANISTII ucid fiintele create de DUMNEZEU. Mare pacat ca, unii membrii ai BISERICII ORTODOXE ROMANE au devenit scalvii acestor CRIMINALI PERFECTI- SPECULATORI DE BURSA. )

Dolarii Green Banck au fost scosi din circulatie fiind cumparati de Rothschild la preturi infime, prin bancile J. P. Morgan si August Belmont.

John Kennedy a vrut sa micsoreze deficitul bugetar al SUA si la 18 iulie 1963 a informat Congresul Americi ca, propune introducerea unui impozit asupra procentelor incasate de cetatenii americani care au depus bani in bancile din strainatate in valoare de 15%, fiind un atac pe fata impotriva clanului Rothschild si al marilor finantisti speculatori de stat de la Bursa. Kennedy a continuat atacul asupra Rothscihlderilor si ai marilor finantisti producatorii de armament si a hotarat sa se puna capat conflictului din Asia si a activitatii CIA in zona, fapt care ducea la scaderea beneficiilor Rothschilderilor si a altora care finantau dotarea si aprovizionarea fortelor terestre, aeriene si maritime americane.

La 22 noiembrie 1963 Kennedy este asasinat de soferul sau mason si agent CIA care se intoarce si trage in fata lui Kennedy, iar partea din spate a capului creier, oase si par sunt imprastiate pe capota din spate a masini, iar sotia lui Kennedy se arunca pe capota masinii pentru a le aduna.

Asasinatul a fost pregatit de agentii CIA Orando Bosch, HoWard Hunt, Frank Strugs, Jack Rubenstein, Lee Harvey Oswald fiind si agent KGB este asasinat de Jack L. Ruby care si-a recunoscut vinovatia, a fost condamnat pe viata, fara proces, la fel ca si James Earl Ray la închisoare pe viata. Lee Harvey Oswald a fost asasinat pentru a nu deconspira membrii complotului, asasinii lui Kennedy. Jack L. Ruby a trait in libertate si nu in puscarie cum vor, EI sa sustina. Jack L. Ruby a fost bagat in puscarie in ultimele sale zile de viata. Jack L. Ruby a murit de cancer in puscarie. Gargara, minciuna evreiasca pentru populatia planetei, asa cum col. Trutulescu omul FSB-KGB-ului sovietic-rus a stat in puscarie in Romania in cazul TIGARETA II. Col. Trutulescu este condamnat sapte ani pentru contrabanda cu tigari, dar dupa trei ani si jumatate, in data de 22 noiembrie 2001 cand Trutulescu a implinit, 49 de ani este gasit de niste jurnalisti sarbatorind ziua de nastere in cabinetul particular stomatologic al unui doctor iranian de pe Calea Mosilor. Acesta fiind scos din Penticentiarul Rahova cu Salvarea nr. B-14-DBI, iar amicul sau Mihai Ghezea, directorul saptamanalului „Atac la persoana”, era deja acolo, venise sa-i ureze LA MULTI ANI. Cand au intrat jurnalistii in cabinetul stomatologic a disparut haleala, prajiturile si BEREA.

In cazul Kennedy sa constitutit o comisie, numita Warren (O comisie senatoriala indentica formata de SERGIU NICOLAESCU un TRADATOR NATONAL sa se ocupe de dosarul LOVITURII DE STAT DIN DCEMBRIE 1989 din Romania, un tradator pus sa faca dreptate. ), condusa de presedintele Curtii Supreme, Earl Warren din care au facut parte fostul sef al CIA, Allen Dulles <concediat de JFK> si congresmanul Gerald Ford, care peste cativa ani ocupa Biroul Oval.

Inainte de asasinarea lui Kennedy, premierul Israelian Ben Gurion l-a calificat pe JFK drept inamic al Israelului, iar VINOVATII pentru asasinarea lui Kennedy sunt evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti care au ordonat serviciilor secrete CIA, MOSSAD, SDECE, FSB-KGB si alti sa-l asasineze.

Cine a blocat cercetarea in cazul asasinarii lui Kennedy ?

John McCone seful CIA numit de Kennedy.

CINE SUNT EI? STAPANII LUMII-SPECULANTII DE STAT

JOHN MCCONE seful CIA este membru ordinului masonic-satanist (satanistii sunt aripa tanara a masoneriei) Cavalerii de Malta care ulterior isi schimba denumirea in Ordinul de Malta (asa cum si partidele politice corupte, criminale si mafiote care lupta pentru distrugerea statului si epurarea etnica a poporului Roman isi schimba denumirea, respectiv PDSR in PSD, PUR in PC si altele)se afla in subordinea lui ROTHSCHILD, din care fac parte EDMUND DE ROTHSCIHLD, DAVID ROCKEFELLER (patronul lui Exxon), ALEXANDER HAIG ( ministru de externe al SUA, consilier pe probleme militare in administratiile Kennedy si Johnson si secretar de stat in 1981, precizeaza ca Johnson era efectiv ingrozit de ideea ca poporul american ar putea afla adevarul. Johnson spunea: „pur si simplu nu trebuie sa permitem ca poporul american sa stie ca EVREII au ordonat asasinatul, iar asasinatul in ultima instanta trebuia sa vina de la Fidel Castro, el trebuie sa fie vinovatul de moartea presedintelui nostru”. ), ALEXANDRE DE MARENCHE (sef SDECE), VALERIE GISCARD D`ESTAIGN (premier francez), WILLIAM BUNDY (finantatorul si strategul razboiului din Vietnam), GIOVANNI ANGELLI (uzinele Fiat), JOSEF E. JOHNSON (sef peste securitate in Departamentul de Stat), EUGENE R. BLACK (director la Banca Mondiala, director la Banca Chase Manhatttan <a lui Rockefeller>, director la Federal Express, Royal Dutch Petroleum si Consiliul Atlantic), POPIDOU (presedinte Frantei, salariat al lui Rothschild) NIXON (presedinte SUA), BILL CLINTON (presedinte SUA), MICHAEL BOSKIN (sfatuitorul economic a lui Bush), THEODOR L. ELLIOT (finantator al razboiului din Irak si Afganistan, ambasador in Afganistan), NICOLAS BRADY (secretarul Trezireriei lui Bush), EMILIA CELADO (vice presedinte la compania EXXON a lui Rockefeller), KATERINE GRAHAM (patron al ziarului Washington Post), JOHN REED (presedinte la Citicorp al lui Rothschild), DAN QUAYLE (vicepresedintele lui Bush), JOHN R. BEYRLE (agent CIA si FSB-KGB, gen NATO pentru Europa si Euroasia, consilier la Biroul pentru Noile State Independente, de pe langa Dpartamentul de Stat si specialist in aparare, are masteratul la Universitatea pentru Aparare Nationala din SUA ambasador in Bulgaria, fost adjunct al ambasadorului SUA in Rusia, ambasador in Bulgaria, strateg si participant la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania, in razboiul din Cecenia a furnizat informatii Moscovei), BRUCE JACKSON (Sef CIA si agent FSB-KGB pentru toate tarile blocului sovietic si Euroasia, finantator si participant la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania, Georgia, Ucraina, Cecenia, Uzbekistan si altele, vicepresedinte pentru strategie si dezvoltare al celei mari fabrici de arme din lume LOCKHEED, seful U. S. COMMITTEE ON NATO FOR THE LIBERATION OF IRAK, finanatatorul si beneficiarul razboiului din IRAK, alaturi de mari companii petroliere precum: EXXON MOBIL, patron Rockefeller), EUGEN OVIDIU CHIROVICI (se afla in fruntea Marii Loje Nationale a Romaniei finantata de Ordinul de Malta prezent in guvernul Nastase si Tariceanu din partea partidului PUR-PC, din care fac parte, Boalcas PRM, Ion Iliescu PSD si alti), COLIN HART si PHIL STEVENSON asociatii lui Patriciu la Rompetrol, CARLA DEL PONTE (procuror sef la TPI-HAGA), MICHAEL GUEST (ambasador al SUA la Bucuresti), GEORGE SOROS (miliardar ungur-american cel care manipuleaza cetatenii din R. Moldova si Romania), JONATHAN SCHEELE (Seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania), OBIE MOORE (presedintele Camerei de Comert Americane) si alti.

In luna Martie 1994, la Frankfurt, Germania s-a sarbatorit cea de-a 250-a aniversare a nasterii lui MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD, rabinul care-a pus bazele dinastiei bancherilor internationali Rothschild si la care au participat aproximativ 250 de membri ai familiei Rothschild care au venit din toata lumea, cancelarul german HELMUT KOHL, primarul Frankfurt-ului ANDREAS VON SCHOELER (a propus ca pe noua bancnota a Europei unificate, EURO-ECU-ul, sa fie tiparit chipul lui Mayer Amschel Rotschild) si presedintele bancii nationale germane, HANS TIETMEYER.

Masonii pretind pe buna dreptata ca fara sprijinul lor Statele Unite nu si-ar fi dobindit independenta si ca puternica America pe care o cunoastem astazi este rodul muncii lor.

Ministrul afacerilor externe al Suediei ANNA LINDH a fost asasinata de evreii americani (SUA-ONU), masoni si satanisti pe data de 13 septembrie 2003 pentru faptul ca s-a opus ca moneda EURO-ECU al lui Rothschild (moneda evreiasca care nu are acoperire in aur, asa cum nici actiunile de bursa nu au nici o valoare, dar cresc pe vorbe si aer, care oricand poate sa saraceasca si sa jefuiasca poporul suedez, asa cum procedeaza in toate tarile lumii)sa devina moneda nationala suedeza. La acest asasinat politic a participat si Ambasadorul Israelului in Suedia, Zvi Mazel care in 2004 care a vandalizat o expozitie de arta la Stockholm. Zvi Mazel a fost surprins de camerele de securitate ale Muzeul National de Antichitati din Stockholm intr-o stare de agitatie, tragind furios de un cablu de tensiune incercind sa stinga spoturile care luminau exponatul „Alba ca zapada si nebunia adevarului”, ( care consta intr-o mica barca aflata intr-un bazin cu apa colorata in rosu. Pe vas se afla o imagine infatisind-o pe Hanadi Jaradat, militanta a Jihadului Islamic, care s-a sinucis pe 4 octombrie 2003 la Haifa intr-un atentat care a provocat moartea a 21 de oameni)si apoi aruncind catre exponat unul din spoturi.

Acest Zvi Mazel evreu, mason si satanist suparat pe toate fiintele de pe fata pamantului a finantat si participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania (fiind numit ambasador in Romania la Bucuresti cu putin timp inainte de Lovitura de stat din decembrie 1989) impreuna cu toti membrii ambasadei Israelului la Bucuresti, ambasadei SUA, Rusiei, Frantei, Marii britanii, Italiei, Siriei, Palestinei la Bucuresti si altele si COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA.

La fel s-a procedat la Praga- Cheoslovacia, Belgrad-Yugoslavia, si altele, iar acum, fac mitinguri si proteste de strada la Minsk-Belarus pentru a-l inlatura pe Lukasenko pentru ca EI sa poata jefui si ucide in Belarus.

De asemenea trebuie facuta precizarea ca la asasinarea ANNEI LINDH au participat membrii ambasadei SUA in Suedia, comunitatea evreiasca din Suedia, masoni si satanisti, fiind sprijiniti de membrii ai serviciilor secrete suedeze, mambrii ai masoneriei si satanismului Ordinul de Malta.

Toti membrii ambasadelor SUA din intreaga lume sunt evrei, masoni si satanisti, agenti CIA, MOSAD, FSB-KGB, si altele. In cazul Suediei, la Stockholm Sweden sunt reprezentati de: seful CIA- consul Debra Twry, Stephen V. Noble, Edward P. Malcik, Margaret Thursland, Keith Curtis, Colonel Robert T. Veale, Ingrid Kollist, Kevin Wagganer, Casey Christensen, Robert B. Hilton siTeji Thiara.

Aceste persoane conduc congresul SUA, UE si ONU, dar lista continua.

LOVITURA DE STAT DIN EUROPA SI EUROASIA

Lovitura de stat din toate tarile foste comuniste-sovietice a fost stabilita de Congresul SUA si Moscova, adica de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti care printr-un PROTOCOL semnat in 1973 intre George P. Shultz (evreu, mason si satanist presedintele la J. P. Morgan Chase International Council patronata de Rothschild, Shultz este implicat si in afacerea Bechtel Group unde este presedinte si director, fiind vorba de 5 miliarde de dolari, iar dupa ce se termina constructia autostrazi, aceasta intra in proprietatea firmei Bechtel Group si nu a statului si poporului roman. Bechtel încarcă factura autostrăzii Transilvania cu două jocuri de biliard, scaune folosite, chiuvete folosite, dulap metalic folosit, rezervor de apă folosit, televizoare color (6 buc. ), difuzoare (4 buc), fier de călcat, ceas pentru bărbaţi cu brăţară metalică (1 buc, origine GB), ceas de damă cu brăţară metalică (1 buc, origine GB), insignă metalică (1 buc), factura tăiată statului român, respectiv Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale-CNADNR. Conform contractului încheiat de statul roman si firma Bechtel pentru constructia autostrazi Transilvania, statul roman isi asuma obligatia să suporte de la buget taxele vamale pentru utilajele aduse de compania americană, iar Bechtel incarca nejustificat, facturile catre statul român. ) Presedintele Council on Economic Policy din partea SUA si Leonid Brejnev din partea Moscovei pentru viitoarea strategie economica mondiala, adica schimbarea economica a lumii dupa cum doreste Ordinul de Malta.

George P. Shultz pentru LOVITURA DE STAT din romania solicita sprijinul MOSCOVEI pentru implicarea agentilor si cartitelor arabe din palestina, siria, irak, iran si altele care erau si agenti FSB-KGB si care erau din 1970 angajati in structurile securitatii romane, precum Abu Nidal, Abu Abbas, Abu Amar, Khaled Deiab Abdallaa Matar seful agenturii O. E. P. in Romania, colonel in Securitatea Romana care avea in subordine ofiteri Romani, agent Palestinian, Kamel Kader si alti, si agenti SRI, KGB, CIA si altele, viitori revolutionari, devalizatori de banci, traficanti, investitori si mari oameni de afaceri in Romania.

George P. Shultz secretarul de stat American a supravegheat indeaproape Romania in perioada 1985-1989, participand activ la LOVITURA DE STAT din 1989 din Europa de est si Romania, iar dupa aceea a fost inlocuit. George P. Shultz dupa 1989 a revenit in Romania ca, INVESTITOR si om de afaceri, presedinte al firmei Bechtel, iar cetatenii romaniei au ajuns sclavii LOR. Mai mult, sunt cetatenii Romani care dupa decembrie 1989 fug in America sa munceasca tot la firmele LOR.

Acesti dusmani ai fiintei umane folosesc REVOLUTIA ca tehnica a LOVITURILOR DE STAT, scot oamenii in strada „masa de manevra„ pentru a protesta impotriva unor guverne si conduceri de stat, iar cand lovitura de stat reuseste, „masa de manevra„ este ucisa de initiatorii revoltelor si de sustinatorii lor care ajung in institutiile statului dupa lovitura de stat, pentru ca masa de manevra sa se retraga din strada.

In anul 1987 are loc o prima tentativa de lovitura de stat in romania, revolta de la Brasov, cetatenii romani, nu realizeaza ca au fost niste piese de sah si cobai pentru stapanii lumii, speculantii de stat.

In data de 03 11 1988 se da semnalul de incepere al Loviturii de stat din Romania, la ora 10 Gheorghe Apostol la expozitia de mobila Pipera ii inmaneaza scrisoarea celor 6 lui Krasnov, secretar III al ambasadei Rusiei la Bucuresti pe care o duce la resedinta ambasadorului URSS-RUSIEI la Snagov.

6 martie 1989 – Scrisoarea către N. Ceauşescu a şase foşti membri ai nomenclaturii de partid este prezentata in mass media internationala prezenta si la ONU (Silviu Brucan, Constantin Pârvulescu, G. I. Răceanu, Corneliu Mănescu, Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu).

Imediat dupa aceasta scrisoare, in martie 1989 Mitchel consilier politic al ambasadei SUA la Bucuresti, din ordinul ambasadorului SUA la Bucuresti Alan Green jr. ii viziteaza acasa pe Gheorghe Apostol si Constantin Parvulescu pentru a le comunica oamenii de legatura si planul loviturii de stat.

Acestea au fost conexiunile FSB-KGB-CIA pentru lovituri de stat din Romania.

In anul 1989 la Malta Gorbaciov si Bush senior stabilesc strategia de colaborare

pentru lovitura de stat din Europa de Est cu trupele blocului sovietic, NATO, serviciile secrete internationale, dar mai ales impotriva Romaniei, intrucat Ceausescu era singurul obstacol. Ceausescu nu vroia sa cedeze puterea de buna voie, asa cum ii solicitase Gorbaciov.

Omul de legatura dintre Moscova-Gorbaciov si Washington-Bush senior a fost Condoleezza Rice actualul secretar de stat al SUA (asistent al presedintelui NSA, consilier al presedintelui Bush pentru securitate nationala si relatii cu URSS-RUSIA si membru al J. P. Morgan Chase International Council patronata de Rothschild. ).

In luna august 2005 secretarul de stat american Condoleezza Rice (a fost insotita la Bucuresti de Fathi Taher, agent palestinian, SRI, FSB-KGB, CIA si MOSAD nationalitate palestiniană si cetătenie – iordaniană, română si greacă. Dupa 1989 Fatih TAHER nu mai finanteaza actiunile Organizatiei pentru eliberarea Palestinei, iar din ce fura si jefuieste in romania, inclusiv din trafic de arme, droguri, spalari de bani, carne vie, tigari, cafea si altele finanteaza actiunile CRIMEI PERFECTE, adica, lovituri de stat, razboaie civile, atentate si altele in intreaga lume. ) a confirmat-o pe Julie Finley mason, agent CIA, in postul de ambasador al SUA la Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), fost membru al unor organizatii precum Proiectul pentru Democratii in Tranzitie (adica sa imparta terenuri, paduri, case, uraniu, petrol si chiar sa participe la destramarea Romaniei<vezi cazul KOSOVO>, adica TRANSILVANIA sa treaca in liniste, politic in proprietatea UNGARIEI) sau Comitetul SUA pentru NATO. Aceste organizatii il au in spate pe Bruce Jackson mason, agent CIA-FSB-KGB, cunoscut pentru lobby-ul facut la Washington in privinta aderarii Romaniei la Alianta Nord-Atlantica, cel care se gaseste si pe statele de plata ale fostului guvern PSD, partid bolsevic-sovietic-rus. In acest partid PSD se gaseste elita serviciilor secrete FSB-KGB si CIA printre care se numara si MIRCEA GEOANA.

Julie Finley, donator al Partidului Republican si apropiata a lui Bruce Jackson si Randy Scheunemann, figureaza cu peste 80. 000 de dolari in donatii pentru diversi candidati republicani sau pentru evenimente ale partidului.

In romania lucrurile au fost simple, ne-au scos in strada impotriva lui Ceausescu si dupa ce s-a obtinut lovitura de stat in seara zilei de 22 decembrie 1989, militari si studenti ai Academiei militare sunt chemati de ION ILIESC U din sediul MApN sa apere aeroportul Otopeni si sediul MapN, dar sunt ucisi de trupe USLA care deja se aflau in aceste obiective, ulterior 120 de membri ai trupelor USLA au cerut azil politic in Suedia. Cetatenii romaniei din toate orasele romaniei, au fost impuscati de armata, militie si garzile patriotice din ordinul lui ION ILIESCU pentru ai baga in casa.

Au fost mai multi morti dupa 22 decembrie 1989, decat inainte de 22 decembrie 1989.

Ion Iliescu dupa 22 decembrie 1989 a numit in functii in institutiile statului toate persoanele implicate in lovitura de stat pentru a apara gasca lui de criminali ai statului si poporului roman. Gen. Florescu usierul lui Ceausescu numit procuror adjunct la Parchetul General, gen Victor Atanasie stanculescu, Ministru Aparari nationale, Sergiu Nicolaescu seful comisiei pentru aflarea adevarului in cazul Loviturii de stat si alti. Unii au devenit membrii CSAT precum: gen. Virgil Magureanu, gen Talpes, gen. Badalan participant la uciderea cetatenilor Timisoreni in perioada 15-19 dcembrie 1989 si la mineriadele din Bucuresti, Ioan Marin comandantul de mecanizate care a tras in manifestanti din Bucuresti in 21 decembrie 1989, in Piata Universitatii, seful capitanului Dumitru Iliescu (cazul Jimbolia, Ristea Priboi, Ioan Talpes, Magureanu, Doru Ioan Ta racila, Nicolae Vacaroiu, Adrian Costea agent ASDECE franta si alti)care ulterior a fost facut general de Ion Iliescu.

John R. Beyrle mason, agent CIA si FSB-KGB, ambasador in Bulgaria, participant la toate loviturile de stat din Europa de est si Euroasia, inclusiv Romania ( fost adjunct al ambasadorului SUA in Rusia), consilier la Biroul pentru Noile State Independente (gen NATO pentru romania, bulgaria, cehia, slovacia si altele-blocul sovietic-rus) de pe langa Dpartamentul de Stat si specialist in aparare, are masteratul la Universitatea pentru Aparare Nationala din SUA. Beyrle a donat peste 500 000 de dolari Partidului Republica, bani proveniti din trafic de arme si droguri in zona Cecenia-EUROASIA.

Beyrle este diplomatul perfect pentru o misiune in Bulgaria, tara admisa in NATO si programata, alaturi de Romania, sa gazduiasca viitoarele baze americane din estul Europei, conform planului actual de redesfasurare a fortelor SUA in lume si pentru INTIMIDAREA populatiei din BULGARIA, ROMANIA si altele.

Trupele NATO sunt aduse in estul Europei pentru a apara ce s-a obtinut dupa lovitura de stat finantata de CRIMINALII PERFECTI, in toate tarile blocului sovietic-rus.

Zece ani a fost pregatit Gorbaciov (fost ambasador al URSS la Washington, SUA) la Wasingthon pentru organizarea acestor lovituri de stat in toata Europa de Est. Lovitura de stat din Romania a fost organizata la Moscova de Ion Iliescu si PARIS de Petre Roman care i-au trebuit patru ani de pregatire la PARIS pentru a cunoaste amanuntele operatiunii militare privind lovitura de stat.

In cazul Romaniei rusii si americanii sunt aliati. Au impartit petrolul romanesc, respectiv, RAFO si PETROM (OMV patroni evreii-rusi) este al Rusilor, iar Romapetrol al Americanilor. Asociatul lui Patriciu, americanul Phil Stevenson evreu, mason si satanist spune ca procurori romaniei sunt analfabeti, nu stiu carte, procurori nu au citit Tratatul NATO ROMANO-AMERICAN semnat cu bolsevici de la PDSR-PSD in care arata clar ca americanii au imunitate pe teritoriul Romaniei, adica pot sa ucida (vezi cazul TEO PETER), sa fure, sa distruga intrucat tratatul le asigura IMUNITATE, adica nu are voie nici o institutie a statului roman sa se atinga de ei, sunt liberi ca pasarea cerului, iar cetatenii romaniei sunt sclavii lor si bataia de joc a criminalilor americani.

CRIMINALII PERFECTI au distrus industriile si economiile acestor tari pentru a-si creea propriile industrii si afacerii in aceste tari.

Beneficiarii loviturii de stat in Romania sunt agentii SRI, SIE, SIA, DIE, DIA, FSB-KGB, CIA, MOSAD, M16 si alti care au furat terenurile, padurile si casele cetatenilor romani cu ajutorul JUSTITIEI, PARCHETULUI, POLITIEI si PREFECTURILOR. Mai mult si-au facut firme particulare cu care jefuiesc statul si poporul Roman, isi finanteaza propriile firme cu bani proveniti de la Primarii, Guvern si Parlamentul Romaniei si tot prin aceste institutii emit legi prin care isi scutesc firmele proprii de datorii pe care trebuie sa le plateasca statului Roman si chiar primesc inapoi TVA-ul, chiar daca au datorii la stat. Traficul cu armament, droguri, tigari, cafea, carne vie si altele s-au facut cu aprobarea FSB-KGB, CIA, MOSAD, M16 si altele. Securitatea condusa de FSB-KGB din institutiile statului roman a saracit si infometat poporul roman in perioada comunista si dupa lovitura de stat din decembrie 1989.

Rusii-sovietici sunt CALUL TROIAN pentru aliati si SUA, dar si SUA prin agentii sai evreii, masoni-CIA, respectiv John R. Beyrle apara interesele rusesti-sovietice in toate zonele din lume. Mai ales in Euroasia, Cecenia, unde John R. Beyrle a avut discutii cu separatistii ceceni, facand spionaj pentru Moscova si chiar a furnizat un telefon mobil gen Djohar Dudaiev. Gen. Djohar Dudaiev a fost ucis cu ajutorul acestui telefon mobil. In momentul in care Dudaiev a activat telefonul, o bomba a fost directionata prin satelit american spre locul unde se afla Dudaiev care s-a trezit cu bomba la ureche.

Bruce Jackson este SEFUL CIA (si agent FSB-KGB) pentru toate tarile blocului sovietic si Euroasia, asa cum MAHMUD AZAD, unchiul lui OMAR HAYSSAM este SEFUL SERVICIILOR SECRETE SIRIENE (agent SRI, FSB-KGB, CIA si altele) omul de legatura intre MOSCOVA, WASHINGTON, BUCURESTI si DAMASC pentru Europa de Est. MAHMUD AZAD este stabilit la Bacau protejat de PDSR-PSD, VIOREL HREBENCIUC si supravegheaza toate afacerile lui OMAR HAYSSAM.

CRIMINALII PERFECTI finanteaza toate conflictele si loviturile de stat din tarile musulmane sovietice, cu acordul MOSCOVEI-PUTIN

Bruce Jackson este vicepresedinte pentru strategie si dezvoltare al celei mari fabrici de arme din lume LOCKHEED, principala veriga dintre comercianti, traficanti de arme si ideologizarea noilor razboaie si seful U. S. COMMITTEE ON NATO FOR THE LIBERATION OF IRAK, adica firma de armament LOCKHEED care este finanatatorul si beneficiarul razboiului din IRAK, alaturi de mari companii petroliere precum: EXXON MOBIL, CHEVRON TEXACO, SHELL, BP, LUKOIL (firma sovietica -rusa cu sediul central in SUA din perioada falsului RAZBOI RECE).

PETROLUL SI RAZBOIUL DIN ASIA

Razboiul din IRAK si AFAGANISTAN are drept scop distrugerea populatiei autohtone pentru ca evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti sa puna mana pe petrolul din Asia.

In subsolul ASIEI se gaseste PETROL in rezerve exploatabile peste 562 de miliarde de barilii, respectiv Arabia Saudita 262 miliarde de barili

Irak 113 miliarde de barili

Kuweit 97 miliarde de barili

Iran 90 miliarde de barili

America, Nigeria, Venezuela, Azerbasdjan, Uzbekistan si altele toate la un loc au dabea 390 de miliarde de barili.

America se pregateste de razboi in Iran Siria , sa atace Iranul pentru a putea fura petrol si alte resurse din aceste tari.

Beneficiarii acestor razboaie si invazii militare sunt CRIMINALII PERFECTI, respectiv patroni, ofiteri, militari, servicii secrete si civili care prin firmele lor finanteaza aceste razboaie pentru ca ulterior sa intre in posesia resurselor natura le ale solului si subsolului aceastor tari si pentru a avea piata de desfacere pentru produsele lor.

Cetateanul american este indus in eroare, intrucat petrolul furat din IRAK de BRUCE JACKSON si gasca lui, il vand la suprapret, prin firmele LOR, pe piata americana, iar aliatii respectiv Romanii trimit militari, armament militar si specialisti militari, platiti de poporul roman pentru ai apara pe evreii rusi, americani, masoni si satanisti sa fure PETROLUL IRAKIAN si sa ucida populatia autohtona din irak la comanda unor generali NATO care sunt traficanti de droguri, spalari de bani, carne vie si arme, spalari de bani (vezi cazul WILLEM MATSER gen. american NATO condamnat prin Olanda pentru spalare de bani si care vroia sa investeasca peste 200 de milioane de dolari in Bursa de valori din Romania prin banca Columna a lui OVIDIU TENDER, care si-a schimbat ulterior denumirea in ARDAF-grupul financiar TENDER, <asa, cum SOV si-a schimbat denumirea din GELSOR in OMNIASIG> avand sediul tot in str. Primaverii, intrucat este mason si fost ofiter de securitate si el imparte legea in romania dupa decembrie 1989).

Bruce Jackson este seful PROJECT FOR TRANZITIONAL DEMOCRACIES, (din aceste organizatii face parte si Julie Finley)adica implementarea democratiei in tarile unde lovitura de stat a reusit. Dupa ce au finantat si organizat loviturile de stat, acum se ocupa cu de implementarea democratiei, isi numesc: SOLDATI in instututiile statelor respective, adica SOLDATI care sa:

distruga industriile si economiile tarilor respective prin privatizare, restructurare si disponibilizari abuzive si ilegale,
sa faca imprumutui externe in numele tarilor respective, dar tot ei sa fie beneficiarii acestori imprumuturi externe, prin firmele lor, adica sa-I cheltuie cum vor muschii lor fara sa plateasca nimic, fara sa plateasca taxe si impozite, iar populatia autohtona sa plateasca aceste credite externe folosite de evreii rusi, americani, masoni si satanisti, prin scumpiri de tot felul si sclavagism mondial
sa le de-a pe nimic intreprinderi, fabrici, bogatiile solului si subsolului acestor tari in numele statului si poporului respectiv.

Bruce Jackson este autorul renumitei declaratii de la Vilinius din Februarie 2003 in care noile state membre NATO trebuie sa DECLARE FIDELITATE NECONDITIONATA PENTRU AMERICA, mergand pe principiul: „CINE NU ESTE CU NOI ESTE IMPOTRIVA NOASTRA. „

In spatele lui Bruce Jackson se afla un renumit miliardar evreu Rumsfeld.

Donald Rumsfeld, secretarul american al apararii, Ricardo Sanchez, fostul comandant al trupelor SUA in Irak George Tennet fostul director CIA, Steven Cambone, subsecretarul apararii pentru servicii secrete, Janis L. Karpinski, generalul de brigada trebuie sa raspunda pentru abuzurile comise la Abu Ghraib.

Centrul pentru Drepturi Constitutionale, cu sediul la New York, si Asociatia Avocatilor Republicani din Berlin au anuntat ca impreuna cu cinci cetateni irakieni, maltratati de soldatii americani, solicita declansarea unei anchete de catre procurorii germani asupra activitatilor oficialilor americani in Irak.

Vicepresedintele CDC, Peter Weiss a informat ca a ales Germania datorita Codului Penal al Crimelor impotriva Legii Internationale, introdus in 2002, care ofera tribunalelor germane jurisdictie universala in cazuri de crime de razboi sau crime impotriva umanitatii.

Presedintele CDC, Michael Ratner a declarat ca „Incepand cu Donald Rumsfeld, liderii politici si militari insarcinati cu misiuni in Irak trebuie anchetati si condamnati” si a anuntat ca cei cinci civili irakieni pe care ii reprezinta au fost victime ale abuzurilor, prin tratamente cu socuri electrice, pedepse corporale severe, privare de hrana si abuz sexual.

Colonelul in retragere Stuart A. Herrington, a intocmit un raport in care avertiza ca practicile de arest si detentie utilizate de un grup de elita, din care faceau parte membri ai CIA si soldati sunt abuzive si ilegale din punct de vedere tehnic. Washington Post, releva faptul ca oficiali din cadrul armatei americane stiau despre abuzurile care se practicau asupra prizonierilor cu cel putin o luna inainte sa afle de actele de la inchisoarea Abu Ghraib, in ianuarie 2004.

Bruce Jackson a finantat si participat la lovitura de stat din romania din decembrie 1989 din Romania, alaturi de agenti CIA membrii AMBASADEI SUA, MARII BRITANII, FRANTEI, ISRAELULUI, ITAIEI, SPANIEI, GERMANIEI, RUSIEI si alti la Bucuresti, comunitatea evreiasca din Romania, trupele speciale ale armatei secrete sovietice GRU conduse de gen Vitalie Ustroi, Vitalie Dobanda (fost sef al finantelor in republica Moldova, cel care se ocupa de afacerile lui SOV) si alti, agenti FSB-KGB, agenti francezi din SDECE, agenti unguri AVO, agenti sirieni OMAH HAYSSAM si alti.

Acelasi lucru se intampla in prezent in Belarus la Minsk pentru inlaturarea lui Lukasenko de la putere, dupa data de 20 martie 2006 au inceput proteste de strada si mitinguri impotriva lui Lukasenko, exact la o zi dupa alegerile presidentiale din Belarus.

Realitatea TV in data de 21 03 2006 la stirile de la ora 20 relateaza despre faptul ca la mitingul de protest impotriva lui Lukasenko participa si AMBASADORII UE, adica prin forta strazii vor sa-si puna si in guvernul din BELARUS SOLDATI EVREI, MASONI SI SATANISTI cu care sa fure bogatiile naturale ale solului si subsolului statului Belarus, asa cum a facut in ROMANIA, BULGARIA, POLONIA, CEHOSLOVACIA, UCRAINA, R. MOLDOVA, GEORGIA si altele.

Acesta este UNIUNEA EUROPENA in care vor sa intre cetatenii ROMANIEI, niste hoti, banditi si criminali internationali. UNIUNEA EUROPENA doreste ca EI sa devina stapanii romaniei si NOI sclavii lor.

Nu stiu pentru care motiv AMBASADORII UE, sau membrii altor ambasade straine acreditate in CECENIA nu se duc sa protesteze la Grozni, impotriva invaziei militare RUSE-SOVIETICE in CECENIA si sa inlature conducerea bolsevica impusa de Moscova in Cecenia.

Bruce Jackson a finantat si participat la toate LOVITURILE DE STAT din UCRAINA impreuna cu comunitatea evreiasca condusa de Vadim Rabinovici, liderul Congresului Evreiesc din Ucraina, inclusiv la finanatarea ALIANTEI REVOLUTIONARILOR PORTOCALII.

Bruce Jackson a finantat si participat la lovitura de stat din Georgia cu acordul MOSCOVEI-PUTIN.

COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA SUNT STAPANII ROMANIEI

Comunitatea evreiasca din Romania a finantat si participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, jefuieste, saraceste si ataca cetatenii romaniei de 26 ani de zile si lupta cu ajutorul masonilor si satanistilor din institutiile statului roman pentru distrugerea statului si epurarea etnica a poporului Roman.

Cine a comandat inchiderea postul de televiziune OTV?

Comunitatea evreiesca din Romania si ION ILIESCU MASON gradul 33, au inchis postul de televiziune OTV pentru faptul ca la OTV a venit un cetatean Roman stabilit america la o emisiune a lui DAN DIACONESCU si a spus ca virusul HIV care provoaca SIDA a fost e liberat de EVREI (si tot ei au antidotul pentru HIV)pentru a avea controlul asupra populatiei planetei. Adica, conform Institutului de Supraveghere a Lumii (institut infiintat si finantat de evrei) sau The Worldwatch Institute de pe langa ONU (alta institutie evreiasaca, masonica si satanista) care in data de 21 octombrie 2004 la ONU au declarat ca populatia planetei a ajuns la 6 miliarde. Si care-i problema?

Cine sunt evreii, masonii si satanisti care stabilesc cine sa traiasca si cine sa moara pe suprafata TERREI?

Evreii, masonii si satanisti elibereaza virusi pentru a distruge fiinta umana pentru a avea controlul aupra populatiei planetei, cum sunt HIV care provoaca SIDA, H5N1 eliberat de armata americana in Vietnam care provoaca gripa aviara si mai recent in Cecenia a aparut un virus necunoscut care deja a ucis peste 200 de persoane.

OTV a fost inchis si pentru ca la o alta emisiune, VADIM TUDOR a vorbit despre mineriade, impreuna cu un fost presedinte de sindicat al Minerilor, OBREJA care avea si probe, niste casete audio in care erau inregistrati ofiteri de securitate si MAI care au condus mineriadele din Romania la ordinul lui ION ILIESCU.

Comunitatea evreiasca din romania a solicitat sprijinul lui Ion Iliescu pentru a inchide postul de televiziune OTV, iar Corina Cretu purtatoarea de cuvant la Cotroceni solicita autoritatilor statului sa intervina si sa interzica functionarea postului TV-OTV

Scoala de Yoga MISA care prin Gregorian Bivolaru la Paris tine o conferinta in care vorbeste despre pericolul FRANCMASONERIEI in lume si este atacata imediat la Bucuresti in ajunul zilelor de pasti, actiunea CRISTOS la solicitarea comunitatii evreiesti, masonilor si satanistilor din romania.

Unul din motive este acela ca Gregorian Bivolaru cumpara si citeste reviste PORNO tiparite si editate de membrii SRI, SIE, Politie si alti cu cetateni romani sechestrati si disparuti de ani de zile.

Cine a comandat atacarea si anchetarea clanului CAMATARILOR, COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA, masonii si satanistii din institutiile statului Roman pe motiv ca membri clanului CAMATARILOR ar fi jefuit un evreu si ar fi furat de la acesta un aparat de verificat pietre pretioase.

CINE SUNT EI? STAPANII ROMANIEI.

FELICIA ANTIP- fost redactor la Agerpres, intre 1963-1971 – la „Lumea”, intre 1971-1984, MARIA BANUS, VICTOR BARLADEANU, TIBERIU BENEDEK Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Si-a dat doctoratul la Institutul de Arhitectura din Moscova. Sistematizarile din toate orasele Romaniei in perioada comunista erau facute de arhitecti evrei rusi. Acesti arhitecti sunt vinovati pentru demolarea BISERICILOR ORTODOXE din ROMANIA si nu CEAUSESCU care aproba aceste sistematizari, intrucat lui ii se arata ce se construieste si nu ce se demoleaza. Demolarea Bisericilor le aproba Primariile oraselor si nu CEAUSESCU. Distrugerea satelor Romanesti a fost propusa de acesti arhitecti si tot ei au facut planuri de sistematizarea satelor si chiar au construit cotete de beton pentru cetateni romani, fara caldura, lumina si WC si nu Ceausescu (si nu minciunile lui CTP-Cristian Tudor Popescu, nepotul gen. IULIAN VLAD care a participat la inlocuirea lui CEUSESCU, precum ca Ceausescu s-a inspirat din nu stiu ce lucrare pentru distrugerea satelor Romanesti), MIRIAM BERCOVICI, LIVIU BERIS, MATY BLUMENFELD, ARTHUR BRENNER, ADA BRUMARU, NICOLAE CAJAL (director adjunct al Institutului de Virusologie din Bucuresti, intre 1966-1994 – pe aceea de director plin al aceluiasi institut. Intre 1990-1994, a fost vicepresedinte al Academiei Romane, senator independent in primul Parlament al Romaniei de dupa decembrie 1989, fiind adus de ION ILIESCU in Parlament, asa cum la adus pe Metiz Cerchez si alti mafioti sa jefuiasca romania), STEFAN CAZIMIR, MARC CLARIAN, MARC CLARIAN, RADU COSASU, EMIL COSTIN, DOREL DORIAN revista STIINTA SI TEHNICA, TEHNIUM, MAGAZIN, deputat, reprezentant al populatiei evreiesti din Romania, in actualul Parlament al tarii, DOLPHI DRIMER 1968-1971 – conferentiar, profesor, sef de catedra la tehnologia materialelor de sudura a Institutului Politehnic Bucuresti, din 1990, este rector al Universitatii Ecologice, a vandut zeci de mii de diplome false de absolvirea studiilor superioare in Romania cu sume cuprinse intre 20 000 si 60 000 de dolari bucata, Ion Iliescu a intervenit personal sa inceteze cercetarea penala asupra acestui caz care a facut de rasul lumii invatamantul romanesc. HARRY ELIAD, LEONIE WALDMANELIAD actrita la Teatrul Evreiesc de Stat, ALEXANDRU ELIAS directorul Policlinicii din Bucuresti a Federatia Comunitatii Evreiesti din Romania, B. ELVIN secretar literar la Teatrul de Comedie si la Teatrul National din Bucuresti, HEINRICH FALIC, IANCU FISCHER (din 1990, este membru in Senatul Universitatii Bucuresti, din 1997 – presedinte al Consiliului National de Aprobare a Manualelor. Evreii si-au facut numeroase edituri falimentare, dar au gasit solutia, SOLDATII lor din institutiile statului ii finanteaza sa editeze carti dupa cum sunt interesele lor, pe banii statului si poporului roman, falsificand ISTORIA ROMANIEI, iar copii Romaniei sunt obligati sa invete la scoala ca in Romania nu a fost Lovitura de stat in decembrie 1989 condusa de Ion Iliescu, ci a fost REVOLUTIE, un mare fals Istoric. Ei sunt cei care de 60 de ani falsifica ISTORIA ROMANIEI. Ei nu ne da voie sa-l sarbatorim pe maresalul ANTONESCU un mare patriot national ucis de REGELE MIHAI la ordinul RUSILOR si AMERICANILOR. Deportarile in SIBERIA SOVIETICA a cetatenilor romani, maghiari, bulgari, basarabeni, polonezi si alti, dupa al doilea razboi mondial au fost facute de rusi si americani cu masini americane DOGE), AUREL GIROVEANU, MOISE HELD, TOMA HIRTH, MIREL ILIESIU, STEFAN IURES, ITIK KARA, SOLOMON MARCUS profesor la Facultatea de Matematica din Bucuresti, PAUL B. MARIAN redactor la „Bilete de papagal”, „Adevarul literar si artistic”, „Rampa”, „Cinema”, „Timpul”, „Argus”. Colaborator la „Gazeta literara”, „Viata Romaneasca”, „Amfiteatru”, „Colocvii”, „Romania literara”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tomis”, „Lumea”, „Magazin istoric”, DAN MIZRAHI, MAIA MORGENSTERN, ADRIAN VIDEANU primarul general al Bucurestiului, RADU CATALIN DANCU sponsor al unor carti cu tematica evreiasca, dr. MARIANA VALERIA STOICA ambasadoarea Romaniei in Israel, FLORIN PIERSIC actor al Teatrului National din Bucuresti, cel care a tras TEPE unor turisti romani care vroiau sa plece in excursie in Israel. Mai mult la TEATRUL NATIONAL se tin spectacole cu usile inchise intrucat evreii, masonii si satanistii in loc de spectacole de teatru tin sedinte religioase masonice si sataniste. Tot Ei au distrus 90% din teatrele si cinematografele din Romania, numai Ei au dreptul sa fabrice cultura in Romania., SRS-SORIN ROSCA STANESCU agent KGB unul din spionii de pe lista lui Adrian Severin, a participat la devalizarea Bancorex prin interpusi, directorul general al ziarelor „Ziua”, „Gardianul” si „Averea”-cotidian al lui SOV, ION CARAMITRU actor, directorul Teatrului National din Bucuresti, CONSTANTIN TOMA presedinte director general „Omniasig” fost GELSOR al lui SOV, sponsor al Teatrului Evreiesc de Stat, MIHAELA RADULESCU prezentatoare de programe tv, MIRCEA DINESCU, poet si publicist, VLADIMIR BELIS, a semnat certificatele FALSE de constatare a decesului sotilor Nicolae si Elena Ceausescu din ordinul lui Victor Atanasie Stanculescu, prin acest criminal al statului si poporului roman, COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA, masonii si satanistii, vroiau sa fabrice date si acte impotriva scolii de yoga MISA a lui GREGORIAN BIVOLARU si MADALINA. A fost numit directorul Institutului de medicina legala MINA MINOVICI in decembrie 1989 de ION ILIESCU pentru a ascunde crimele comise de KGB, CIA si alte servicii secrete internationale impotriva poporului roman. Belis s-a opus pentru a nu se face autopsia sotilor Ceausescu si a cetatenilor romani ucisi in timpul LOVITURII DE STAT DIN ROMANIA din decembrie 1989 pentru a nu se vedea cu ce cartuse au fost ucisi cetatenii romani, respectiv ale CIA, KGB si altele. Probele privind LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 se afla in corpul mortilor din cimitirul REVOLUTIEI, iar ONG-urile revolutionare nu solicita aflarea ADEVARULUI, ci vor case, terenuri, titluri, fabrici, intreprinderi ( DAN IOSIF consilier presedential al lui ION ILIESCU a luat pentru fica sa o intreprindere in orasul Medgidia, fiind implicat in traficul cu monede antice din Romania, iar fiul sau in trafic international de droguri), spatii comerciale si bani, AUREL-DRAGOŞ MUNTEANU, scriitor fugit la Paris, de unde ataca statul roman in perioada noiembrie-decembrie 1988, prin Europa liberă” si „Vocea Americii”. A participat la lovitura de stat din decembrie 1989, iar la 22 decembrie 1989, ora 13, dupa arestarea si plecarea lui Ceausescu din CC al PCR, Aurel Dragos Munteanu impartea LEGITIMATII DE REVOLUTIONARI in CC al PCR cetatenilor si ofiterilor aflati in CC al PCR. Unde si cand s-au tiparit aceste LEGITIMATII DE REVOLUTIONARI? Dupa 1989 ION ILIESCU il numeste Reprezentant Permanent al României la ONU, unde a îndeplinit rolul de Preşedinte al Consiliului de Securitate al ONU (adica sa sustina lovituri de stat, razboaie civile, atentate si altele ale CRIMINALILOR PERFECTI in intreaga lume si dupa aceea sa trimita CASTILE ALBASTRE, armata de rezerva a NATO, alcatuita din militari ai tarilor ALIATE pentru a instaura un nou presedinte sau guvern care sa serveasca interesele CRIMINALILOR PERFECTI, iar dupa aceea a fost numit Ambasadorul României în Statele Unite. De asemenea trebuie facuta precizarea ca, acest vierme evreu AUREL DRAGOS MUNTEANU in timpul scandalului dintre Was si Romania Libera s-a dus sa dea afara din redactie pe PETRE MIHAI BACANU si intreaga redactie de la ROMANIA LIBERA, EMIL HUREZEANU, fost ziarist la Radio Europa Libera, inainte de 1989 de unde ataca statul roman. Dupa lovitura de stat din decembrie 1989, isi faureste propria emisiune ROMANIA MEA (cu alte cuvinte romania LOR) la Antena 1 TV si organizeaza un Concurs de jurnalism GERMANIA MEA (cu alte cuvinte germania LOR) organizat de Ambasada Germaniei la Bucuresti la care au participat jurnalisti precum: Rodica Culcer, CTP-alias Cristian Tudor Popescu, ARISTIDE BUHOIU un escroc national dupa ce face o emisiune de popularizarea stiintei la postul de televiziune 7ABC si primeste lucrari stiintifice de la cetatenii Romani pentru popularizarea lor, acesta le fura si fuge cu ele, fuge si din televiziunea 7ABC si ajunge la OTV, unde vorbeste despre relatiile lui evreiesti, masnice si sataniste din America, deputat PRM, HORIA-ROMAN PATAPIEVICI s-a nascut pe 18 martie 1957, scriitor, membru al CNSAS, director al Institutului Cultural Roman, fosta Fundatia Culturala Romana, care primeste bani de la bugetul de stat, Institutul trebuia sa se ocupe de promovarea culturii romanesti in lume si a imaginii Romaniei. Anual de la bugetul de stat s-au alocat, pentru promovarea culturii, aproximativ 270 de miliarde lei (8, 5 milioane de dolari). Fostul director al institutului Augustin Buzura a inteles sa faca promovarea culturii romanesti in lume si a imaginii Romaniei tiparind carti semnate de Ion Iliescu. Patapievici este platit pentru a denigra statul si poporul roman in lume si nu pentru promovarea culturii romanesti in lume. Mai mult Patapievici scrie:„Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim. „. iar „Eminescu este cadavrul nostru din debara. „, OVIDIU CHIROVICI seful MASONERIEI IN ROMANIA si a IMM-urilor pentru care primeste anual peste 240 de milioane de dolari pentru a infiinta intreprinderi mici si mujlocii, dupa ce a distrus industria si economia Romaniei cu privatizari, restructurari si disponibilizari abuzive si ilegale. Intreprinderi paguboase si falimentare pe care renumita EMMA NICHOLSON de la inaltimea Consiliului Europei nu le vede. Intreprinderi care cheltuie banii statului si poporului roman sunt scutite de taxe si impozite, iar cetatenii romanii sunt aruncati in strada fara serviciu, salariu si pensii.

De 26 ani nu exista bani pentru salariile si pensiile cetatenilor romani, dar exista milioane, zeci si sute de milioane de dolari si euro anual pentru a intretine niste SOLDATI evreiesti, masonici si satanisti din banii statului si poporului roman sa lupte din interiorul acetor institutii impotriva statului si poporului roman. Invatamantul romanesc s-a transformat in invatamant evreiesc masonic si satanist.

Pentru EI dreptul de a gândi ROMANESTE este un DELICT care trebuie PEDEPSIT CU MOARTEA. In timpul mineriadelor din Bucuresti strigau MOARTE INTELECTUALILOR şi aplaudau „minerii-gradaţi” care te rupeau în bătaie pentru ca treceai pe strada ori erai la cursuri in interiorul Universitatii Bucuresti sau Institutului de geologie.

MASONII SI SATANISTII DIN INSTITUTIILE STATULUI ROMAN SUNT SUBORDONATI COMUNITATII EVREIESTI

Guvernul Nastase a emis Ordonanta de Guvern 37/30 ianuarie 2003 prin care recunoaste Asociatia „Marea Lojă Natională din România” – MLNR ca fiind de utilitate publică si este sustinuta financiar de la bugetul statului roman. Marea Lojă Natională din România a fost infiintata in 1980 si este condusă de Eugen Ovidiu Chirovici, presedinte al Agentiei Nationale pentru IMM-uri, fost consilier al premierului Adrian Năstase.

Asociatia „Marea Lojă Natională din România” – MLNR este sustinuta financiar de Guvernele Romaniei din taxele si impozitele cetatenilor romani, iar pe de alta parte membrii acestei organizatii evreiesti, masonice si sataniste de 26 ani saracesc, infometeaza si ataca cetatenii romani prin renumitele PRIVATIZARI, RESTRUCTURARI si DISPONIBILIZARI abuzive si ilegale.

Cine solicita modificarea CONSTITUTIEI ROMANIEI?

Comunitatea evreiasca si membri Asociatiei „Marea Lojă Natională din România” – MLNR care conform art. 40 din CONSTITUTIA ROMANIEI „Asociatiile cu caracter secret sunt interzise. „, iar conform Constitutiei aceasta organizatie criminala internationala condusa de Ovidiu Chirovici este in afara legii. Asociatia „Marea Lojă Natională din România” – MLNR pentru a intra in legalitate trebuie sa se modifice art. 40 din Constitutia Romaniei si sa fie finantati in continuare din banii poporului roman.
SATATELE UNITE ALE AMERICII ataca Romania prin NATIONAL GEOGRAFIC in editia internationala din iunie 2005 in care prezinta un FALS ISTORIC despre romania si mai mult sustine ca MAGHIARA ESTE LIMBA MATERNA IN ROMANIA.
UDMR in parlamentul Europei solicita autonomia transilvaniei si implementarea STATUTULUI MINORITATILOR in Romania.
Crstian Parvulescu (Oare, este ruda cu CONSTANTIN PARVULESCU cel care a dat semnalul loviturii de stat din Romania?)un tradator national care solicita modificarea statutului de stat national si indivizibil din Constitutia Romaniei.
Deputatii romani din Parlamentul Europei sustin actiunile antiromanesti ale membrilor UDMR din parlamentul Europei.

De ce oare?

Deputatii romani din Parlamentul Europei sustin solicitarile UDMR si ale Comunitatii Evreiesti, masonice si sataniste pentru cei 7000 de EURO pe care-I primesc lunar. Deputati care pana mai ieri dormeau in Parlamentul Romanie. Acum au fugit sa doarma in Parlamentul european, printre ei se numara MONA MUSCA, Adrian Cioroianu si alti.

MONA MUSCA si alti deputati, parlamentari si ziaristi au facut un spectacol national ianinte de alegerile din 2004 in care au aratat pe toate posturile de TV si mass media cat de saraci sunt romani si cum traiesc ei cu un salariu si o pensie mizera, adica sunt muritori de foame in Romania condusa de EI din parlamentul Romaniei dupa LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, de 26 ani de zile.

Mona Musca si alti dupa ce au ajuns din nou in fruntea institutiilor statului roman, nu au rezolvat problemele cetatenilor romani (vezi greva pensionarilor din Galati, martie 2006, muritori de foame in romania, atacati cu jandarmii de prefectul orasului Galati, greva muncitorilor de la REPUBLICA, intreprindere la care RUSI nu pot renunta intrucat este un punct strategic militar sovietic-rus in Romania, in care poate ataca usor Bucurestiul, iar pe calea ferata poate primi la fel de usor tehnica militara sovietica-rusa), dar fug din institutiile statului roman in institutii evreiesti, masonice si sataniste internationale, respectiv UE, ONU, NATO si altele unde sunt platiti cu mii de dolari si euro pentru a distruge statul roman, epurarea etnica a poporului roman si pentru a apara interesele CRIMINALILOR PERFECTI in Romania, inclusiv cele maghiare, respectiv UDMR. De asemenea trebuie facuta precizarea ca un alt demnitar roman, respectiv ADRIAN SEVERIN dupa ce a pus mana pe lista cu spionii de la Pacepa, a renuntat la functia de MINISTRU AL AFACERILOR EXTERNE, functie primita din partea CDR dupa alegerile din 1996 si a negociat o mare functie in PARLAMENTUL EUROPEI pe un salariu lunar de citeva zeci de mii de euro pe luna si a fugit din PD in PSD, un speculant politic.

Cine sustine distrugerea romaniei si epurarea etnica a poporului roman?

CINE SUNT EI? MASONII SI SATANISTII ROMANI

-ziarist Eugen Ovidiu Chirovici, profesorul Nicoara, din Cluj, Andre Szakvary (cetatean francez de origine maghiara), Nicu Filip, maior din Ministerul de Interne, Viorel Danacu, Lucian Bolcas (senator PRM, Ioan Rus (ofiter activ in SIE), Florin Mihalache (DIPI/STS), Traian Dragusanu, Constantin Dinculescu, Sebastian Telbitz, Constantin Mindru Macostrai, Daniel Serghi, Mircea Tanase, Antonio Iervolino, Eugen Zubcov, Dan Enescu, Dan Grigore Adamescu (presedintele ASTRA ASIGURARI), Gheorghe Cirhoc, Ovidiu Drimba (istoric si profesor universitar), Constantin Maximilian, Ioan Pecsi, Claudio Teseo.

Medici: Eugen Pascal Ciofu, Ovidiu Bajenaru, Petru Calistru, Leon Zagreanu, Eugen Bratucu (director la Caritas), Sorin Simion (director al Spitalului Colentina), Mihai Coculescu, Laurentiu Mircea Popescu (zis „don Lorenzo”, senator PSD si rector, Irinel Popescu (gradul 33), doctorul Alexandru Ciocilteu, Constantin Balaceanu-Stolnici (presedintele Jokey Clubului Roman), doctor-consilier Dan Georgescu, fost consilier guv. Nastase si fost secretar de stat in „guvernul Dascalescu” si fost membru a CC al PCR.

MAE: Petre Roman prim ministru si ministru afacerilor externe a intervenit pentru „masonizarea” lui Voican Voiculescu in 1990. Acesta, printr-o scrisoare ii ordona subordonatului sau frate, ambasadorului Romaniei la Cairo, Ion Angelescu.

„Sinteti autorizat ca imediat dupa primirea la presedintele Mohamed Hosni Mubarak, sa-l asitati la ceremonia afilierii in loja Memphis-Mitraim din Cairo pe trimisul nostru Atherasata nakej, fratele Gelu Voican, adept al ordinului nostru, cu gradul de Cavaler Kados, in Loja swedenborgiana de rit scotian, rectificat si acceptat, in care ati primit Lumina”, amandoi participanti activi la reusita LOVITURII DE STAT din decembrie 1989 din Romania, astronaut Dumitru Prunariu, ambasadorul Romaniei la Moscova. Conform revistei „Forum masonic”, Prunariu este „Cavaler Templier, grad pe care l-a dobindit in Florida, SUA”. Primul roman care a zburat in spatiu „detine functia de Grand King in Marele Capitul de Masoni ai Arcului Regal din Romania”, are „gradul 32 in Ritul Scotian” si este „Maestru Venerabil al Respectabilei Loji „Roza Vinturilor” din Orientul Bucuresti”, Adrian Nastase, Mircea Goana, Mihai Razvan Ungureanu care de curand a declarat ca Romania este un stat aproape FEDERAL, Adrian Severin (detine lista cu ofiteri acoperiti, adica SPIONI din politica si presa, printre acestia se numara si SRS-Sorin Rosca Stanescu) si alti

Justitie: Gavril Iosif Ghiuzbaian (ministru Justitiei membru PUNR), Victor Babiuc (Ministru Apararii, Justitiei si Internelor)

MAI, MapN:gen. Virgil Ardelean (Quattuor Coronati), seful Directiei de Informatii si protectie Informativa (fosta UM 0962, fosta „Doi si un sfert”), col. Olimpian Ungherea (Quattuor Coronati), redactor la revista „Pentru Patrie”, si fost consilier al PDSR, autorul „Clubul Cocosatilor” (fiind o parabola despre masonii din PDSR/PSD care au condus si conduc Romania, carte care l-a suparat pe Adrian Nastase), gen. Gheorghe Carp (fost consilier al lui Ion Iliescu, sef de directie in MAI), gen. Mihail Popescu, seful Statului Major General al armatei.

SRI, SIE si altele: gen. Ovidiu Soare (seful diviziei de aparare a Constitutiei), Victor Marcu, Aurel Rogojan (ofiteri de securitate, cu functii-cheie in DSS, inainte de 89) cei care au organizat si participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989) si Vasile Iancu (fost sef de contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui Timofte), toti 4 au participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, gen. Radu Timofte, directorul SRI, recent initiat in Loja condusa de Stefan Misu (inregimentat in PUR-PC-ul lui Dan Voiculescu), Gheorghe Fulga sef SIE, Ovidiu Tender, Ioan Talpes (vicepremier, sef SIE), toti sunt in subordinea lui SOV-Sorin Ovidiu Vantu.

Alti masoni:Sorin Tesu, Alexandru Bittner, Viorel Hrebenciuc (deputat PSD), ministrul culturii Razvan Teodorescu ( interesanta este opinia sa: IN ROMANIA NU A FOST HOLOCAUST), Gabriel Oprea si Eugen Bejenariu (director RA APPS, secretar general al Guvernului Nastase), Crin Halaicu (fost primar liberal al Capitalei), naistul Gheorghe Zamfir si actorul Tudor Gheorghe, reprezentantii comunitatii evreiestii in parlamentul romaniei Aurel Vainer, Irina Sandu Marin (Cajal), si Liviu A. Belis si alti, iar lista este deschisa.

ROMANIA DUPA LOVITURA DE STA DIN DECEMBRIE 1989

De 26 ani dispar cetateni romani si institutiile statului roman SRI si Politie care sunt platite din bani poporului roman nu se implica in rezolvarea acestor disparitii de persoane in romania.

Aceste disparitii fac parte din planul de epurare etnica a poporului roman pus in aplicare de evrei rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti.

Pentru ce sunt infiintate SRI si Politie institutii ale statului roman?

Pentru a asigura securitatea cetateanului roman si statului roman, conform CONSTITUTIEI, dar nu este asa.

Aceste institutii SRI si Politie au fost si sunt in subordinea unor forte straine romaniei, pana in decembrie 1989 au fost in slujba KGB-ului sovietic-rus, dupa decembrie 1989 sunt in subordinea CRIMINALILOR PERFECTI.

SRI si Politie au rol de opresiune, arestare, filaj, fabricare de date si acte impotriva statului si poporului roman si pentru a ataca, vana si ucide cetateanul roman (vezi lovitura de stat din decembrie 198 si mineriadele, alte CRIME si DISPARITII in romania).

Membri SRI si Politie sunt implicati in rapiri si sechestrari de persoane (furt de petrol din conducte, din avutia poporului roman), au propriile case de filme porno (vezi cazul Corbeanca) si restaurante sau bodegi de racolare a tinerilor romani pentru partide de sex ( vezi, bodega de langa Guvernul Romaniei), edituri de reviste si publicatii porno si multe altele, retele de traficanti de droguri, si prostitutie (protejate de politisti romani scoliti in america la FBI, vezi gasca prostituatelor din PIATA MUNCII).

De 26 ani de zile privim cum suntem aruncati in strada din intreprinderi, fabrici si ale institutii construite de poporul roman. Aceste institutii nationale sunt vandute sau facute cadou unor mafioti, criminali, teroristi (teroristi lui Ion Iliescu din decembrie 1989) si traficanti internationali, cum sunt Omar Hayssam, Zaher Iskandarani, Fathi Taher si alti.

Intreprinderi si fabrici cu care romania si-a platit datoriile externe la FMI si Banca Mondiala sunt distruse si trimise feir vechi la Moscova, de mafiotii, teroristi si criminalii internationali si vand terenul de sub aceste intreprinderi cu ajutorul membrilor PDSR-PSD (vezi cazul IPRS-Baneasa, Omar Hayssam), iar cetatenii Romaniei sunt aruncati in strada, fara salariu, fara nici un venit din care sa poata sa traiasca.

De asemenea, trebuie facuta precizarea ca, imediat dupa reusita LOVITURII DE STS din decembrie 1989, cetatenii sovietici-rusi au facut credite externe garantate de statul roman la FMI si BANCA MONDIALA de peste 30 de miliarde de dolari, in numele statului si poporului Roman. Credite pe care le plateste poporul roman saracit si infometat de CRIMINALI PERFECTI prin taxe, impozite si scumpiri de tot felul.

Aceste credite externe de peste 30 de miliarde de dolari, garantate de statul roman si primite de acesti cetateni sovietici-rusi le-au aporbat ION ILIESCU si PETRE ROMAN, imediat dupa decembrie 1989. Firma UNICOM HOLDING a clanului sovietic-rus-moldovean IAVORSKI este favorizata de ION ILIESCU, PETRE ROMAN si alti, dar si una din firmele care primesc credite externe garantate de statul Roman.

Mai mult, acesti CRIMINALI PERFECTI si-au facut intreprinderi si fabrici in romania tot pe credite externe evreiesti, masonice si sataniste in care cetatenii romani sunt sclavii lor, fara carnet de munca si fara nici un drept ca cetateni ai Romaniei.

In acest caz trebuie mentionat faptul ca pentru alti cetateni straini, respectiv rusi din Ucraina, Moldova, Belarus si altele se creaza locuri de munca in Romania in Justitie, Politie, Parchet si altele, de unde vaneaza, ataca si ucid cetateni romani. In acest caz trebuie mentionat faptul ca, peste 1 milion de cetateni Romani se lupta cu justitia pentru a intra in drepturile lor legale, adica operarea deatelor corecte in carnetul de munca si achitarea drepturilor salariale conform anilor de munca si functiei avute, lucru falsificat de institutiile statului roman in frunte cu SRI si SIE subordonate CRIMINALILOR PERFECTI care lupta pentru epurarea etnica a poporului roman.

De asemenea trebuie mentionat faptul ca, Ion Iliescu, Mircea Geoana, Adrian Nastase si alti au infiintat Sectia a VIII conflicte de munca si Litigii de munca pe langa Tribunalul Bucuresti pentru a fura si distruge cetatenii romani cu Justitia care este valabil numai in Bucuresti, deoarece in alte orase din romania nici nu s-a auzit de sectia a VIII Conflicte de muna si Litigii de munca (vezi Tribunalul Ploiesti si alte tribunale din Romania in care nu exista aceasta sectie, oricum solutia este impotriva cetateanului roman ca asa vor evreii, masonii si satanistii).

De 26 ani evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti acorda credite statului roman prin FMI si Banca Mondiala, credite care prin institutiiile statului roman ajung tot la ei prin firmele lor, care-I cheltuie cum vor muschii lor, fara ca statul si poporul roman sa castige ceva din aceste credite externe. Mai mult beneficiarii acestor firme nu platesc taxe si impozite catre statul roman si primesc returnari de TVA pe care nu le-au achitat niciodata statului roman, practic creditele externe intra in buzunarele lor si eventualele TVA-uri care ar trebui sa le plateasca statului roman.

PDSR-PSD fiind in opozitie, infiinteaza institutii noi, asa cum a infiintat, Garda Finaciara si Inspectia Finaciara care au acelasi rol si atributii, respectiv un proiect de lege REGISTRU DE INTERESE pentru primari, pentru a acoperii hotiile si furaciunile primarilor, firmele si afacerile lor trebuie sa le predea rudelor, mesaj trimis de Mircea Geoana (puslama FSB-KGB si CIA)de la Washington. Va imaginati ce clasa politca avem, daca PDSR-PSD si MIRCEA GEOANA fiind in opozitie creaza locuri de munca pentru cetatenii sovietici-rusi adusi la studii gratuite in romania de 26 ani de zile, iar copii romani nu au voie sa treaca de bacalaureat ori nu au bani de transport sa ajunga la scoala.

Unde-i alianta DA votata de popor sa scape poporul roman de saracie si foamete, daca PDSR si PSD aflata in opozitie infiinteaza institutii in Romania in 2006 si creaza locuri de munca pentru straini?

Ideea este generala indiferent de clasa politica, trebuie infiintate locuri de munca pentru evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, iar poporul roman trebuie exterminat.

De 26 ani CRIMINALI PERFECTI comfisca terenuri, paduri si case in romania, iar peste 4 milioane de romani se lupta cu justitia evreilor rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, adica tot cu CRIMINALI PERFECTI pentru a intra in posesia proprietatilor, drama este ca niciodata acesti cetateni romani nu vor intra in posesia acestor proprietati.

Primariile CESIONEAZA terenuri CRIMINALILOR PERFECTI in toata romania (inainte ca aceste proprietati sa fie retrocedate cetatenilor romani, adica cetatenii romani sunt EXPROPIATI si CRIMINALII PERFECTII devin propietari in Romania), terenuri pe care acestia construiesc case si apoi le vinde sau inchiriaza (vezi Regie-Grozavesti).

Mai nou, ALIANTA in loc sa retrocedeze propietatile cetatenilor romani, vin cu AER, VANT ori NIMIC, adica cetatenilor romani jefuiti de PROPRIETATI le da ACTIUNI la BURSA DE VALORI. Adica ei fura o proprietate care are o anumita valoare si EI dau in schimbul acelei proprietati actiuni la BURSA fara VALOARE.

De 26 ani avem o clasa politica criminala, bandita si terorista subordonata CRIMINALILOR PERFECTI care ne fura, vaneaza si ucid in interesul acestui grup finaciar criminal care singurul lor scop este distrugerea statului roman si epurarea etnica a poporului roman.

Intreaga clasa politica indiferent ca este PDSR-PSD, PNL, PD si altele se ghideaza dupa acelasi sablon politic CFSN-ist, PDSR-ist, PSD-ist, adica urmeaza linia lui ION ILIESCU, PETRE ROMAN si gruparii bolsevice tradatoare ADRIAN NASTASE, MIRCEA GEOANA si alti, mai exact gruparilor evreilor rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti.

Intreaga clasa politica este implicata in devalizari bancare, respectiv

Bancorex, 2 miliarde de Euro
Bankcoop, 1, 5 miliarde de Euro
Banca Agricola, 800 milioane de Euro
Banca Internationala a Religiilor, 70 milioane de Euro
Banca Populara, 30 milioane de Euro
BID-BRS, 25 milioane de Euro

Banca populara (jefuita ca si MTS LEASING de agenti FSB-KGB si STASI)si altele, Achizitionari de fiare vachi, elicoptere si nave maritime pentru care poporul roman plateste miliarde de dolari, deturnari de fonduri externe, Puwak si alti, scutiri de taxe si impozite, ori returnari de TVA neachitate, in momentul in care aceste firme aveau datorii la stat, indiferent ca erau firme romanesti sau mafiotice sataniste straine, trafic de carne vie, (adica copii vanduti pentru a fii ucisi pentru a le vinde organele din ei), trafic de arme cu avizul serviciilor secrete internationale FSB-KGB, CIA, M16, MOSAD, SDECE, AVO, de droguri cu avizul membrilor din SRI, SIE, SPP si altele, Ministerul ad. si Internelor, gen zaharia, sintofarm, droguri livrate puscariasilor sa le dea rudelor pentru vanzare pentru ca puscariasilor sa le reduca pedeapsa, Justitia achita 26 de narcotraficanti periculosi in 7 aprilie 2003 in dosarul 139/p/ 2003 al TB, trafic de cafea, tigarii (toate tigaretele au fost avizate de serviciile secrete internationale, supravegheate si descarcate de serviciile secrete romaneasti care au avizat trocul de arme contra tigari si cafea) si altele.

De 26 ani clasa politica isi schimba numele sau se unesc, numai pentru a apara ce au furat, si pentru a schimba imaginea de hoti si banditi sau pentru a apara interesele CRIMINBALILOR PERFECTI inrucat au primit bani in conturi bancare externe din Elvetia, cum este cazul lui gen. Toma Zaharia in cazul mineriadei din 1999 caruia, ii s-a asigurat un cont in dolari in Elvetia pentru reusita loviturii de stat din 1999 (cont deschis in valuta are si Ion Iliescu in Elvetia, o parte din bani sunt de la Bancorex).

PDSR dupa ce a furat si jefuit statul si poporul roman (vezi Bancorex, Raportul Apartamentul si altele) si-a schimbat sigla in PSD, la fel a procedat si PUR si-a schimbat sigla in Partidul Conservator-PC.

Exista partide care nu au nici o sansa sa ajunga in parlamentul romaniei si atunci se asociaza cu alte partide renuntand la toate ideile si crezurile politice numai pentru a ocupa un loc in parlamentul romaniei. Ia acest caz, putem vorbi de UFD partid al bolsevicilor, rusilor condus de Varujan Vozganian cetatean ucrainian si finantat de SOV cu 400 milioane de lei se uneste cu PNL si renunta la indentitate, ApR infiintat si finantat de ADRIAN COSTEA cetatean roman agent SRI, SDECE si altele traficant de arme si petrol ( cazul Jimbolia), implicat in spalare de bani impreuna cu Ion Iliescu si Bancorex (postere PDSR si Fascinanta si frumoasa romanie-razvan Temesan- paguba peste 5 milioane de dolari) in Franta, caz inchis de presedintele Chirac intrucat se deconspira agentii SDECE care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania, partid al carui presedinte a fost Theodor Melescanu care s-a lipit de PNL.

Partide politice care au drept scop sa apare tot ce au furat in acesti 26 ani de dominatie a CRIMINALILOR PERFECTI, respectiv PUR condus de Dan Voiculescu, impreuna cu Mugur Isarescu, Victor Atanasie Stanculescu, Gelu Voican Voiculescu (a privatizat, restructurat si dsponibilizat armata Romana, dupa decembrie 1989) si alti, care sunt benficiarii, asa zise conturi ale lui CEAUSESCU, in realitate este vorba de 12 miliarde de dolari. Bani porveniti din vanzari de masini, utilaje, aparate si agregate, produse alimentare si agricole si altele. Bani care se gaseau in toate bancile din lume, bani furati cu avocati evrei din Elvetia, angajati de noua clasa politica pentru a intra in posesia acestor bani, iar acum se numeste Partidul Conservator, adica PC si acest papagal politic Dan Voiculescu a carui fiica Lidia Voiculescu este implicata in scandalul de bursa impreuna cu Rompetrol si Patriciu, care a castigat intr-o ora 10, 8 milioane de dolari, ameninta pe toata lumea cu Justitia impotriva celor care spun ceva despre persoana sa.

PUR-PC azi este cu alianta PD-PNL cand are un interes personal sau de grup, maine este cu PSD cand interesele personale si de grup sunt in favoarea lor.

Interesanta este o mutare politica, VALE NTIN NICOLAU omul MOSCOVEI, numit presedintele TELEVIZIUNII NATIONALE ROMANE de ION ILIESCU si PDSR-PSD, fiind membru de partid al PUR-PC, demisoneaza din PUR-PC. Unde se duce? Probabil sa schimbe imaginea PDSR-PSD in ROMANIA. Editura NEMIRA a lui Valentin Nicolau a primit publicitate gratuita la TVR.

UDMR azi este cu alianta PD-PNL cand are un interes personal sau de grup, maine este cu PSD cand interesele personale si de grup sunt in favoarea lor, oricum PDSR-PSD si Curtea Constitutionala fura voturile Rromilor si le da UDMR pentru a avea sprijin politic.

Cine-I Curtea Constitutitonala?

Procurorul Chiuzbaian cel care a primit Raportul Apartamentul de la salariati din RA LOCATO, raport care a fost predat lui Emil Constantinescu si pe care acesta la prezentat in fata intregii natiunii la confruntarea televizata cu Ion Iliescu la alegerile din 1996. Salariati ai RA Locato anexa MAE, implicati in constituirea acestui Raport Apartamentul au fost aruncati in strada cu ajutorul institutiilor statului roman.

Sotul fostului ministru al Justitiei RODICA STANOIU deputat PSD si mai dorim sa se fac dreptate in Romania.

De 26 ani PDSR-PSD conduce romania impreuna cu celelate partide politice la comanda CRIMINALILOR PERFECTI cu care au jefuit si saracit statul si poporul roman si lupta pentru distrugerea statului si epurarea etnica a poporului roman. Mai mult la acest jaf national au invitat si mafioti, criminali si teroristi internationali, precum Kader, Omar Hayssam, Zaher Iskandarani, Fatih Taher si alti.

Intreaga CLASA POLITICA nu se va trezi, decat atunci cand se vor da foc la toate sediile de partide aparute dupa decembrie 1989, fiindca ei nu inteleg ca sunt VOTATI sa apare interesele cetatenilor romani conform CONSTITUTIEI ROMANIEI si nu sa participe la distrugerea romaniei si epurarea etnica a poporului Roman.

CINE SUNT AMERICANII?

Americanii sunt ALIATII RUSILOR din anul 1944, cu ajutorul servicilor secrete sovietice-ruse FSB-KGB si americane CIA si trupelor militare secrete sovietice GRU si NATO stabilesc strategii planetare pentru a ataca si distruge natiuni pentru a le fura resursele naturale ale solului si subsolului, respectiv PETROL, GAZE, AUR, DIAMANTE si altele si pentru a-i face sclavii lor, pe cetatenii acestor natiuni.

In Romania este de rasul curcii, cum cetateniii romani dupa o dominatie SOVIETICA-RUSA de 45 de ani si 15 ani de dominatie evreiasca rusa (RUSIA-UE), americana (SUA-ONU), masoni si satanisti (crime nationale, saracie, foamete si jaf national), se lasa pacaliti de AMERICANI, acesti criminali internationali ai fiintei umane, care deja si-au instatalat baze militare in romania, pe MOTIV ca AMERICANII au venit in romania sa ne apere de RUSI.

AMERICANII nu au venit sa ne apere de rusi si nici, sa ne scape de saracie si foamete, EI au venit pentru INTIMIDAREA poporului roman.

Toate actiunile militare externe ale guvernului SUA in lume soldate cu razboaie, lovituri de stat si asasinate politice sunt finantate, provocate, dirijate si controlate de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni (ORDINUL DE MALTA) si satanisti.

Un caz elocvent in acest sens il reprezinta: Henry Alfred Kissinger evreu, mason Ordinul de Malta si satanist. Secretar de Stat al Administraţiei Americane în timpul lui Richard Nixon şi al lui Gerald Ford, a condus toate actiunile militare Americane si al CIA in intreaga lume in perioada 1969-1977.

Kissinger l-a susţinut şi consiliat pe Guvernatorul de New York NELSON ROCKEFELLER, in campaniile prezidenţiale ale anilor 1960 si 1964 si l-a susţinut şi consiliat pe Richard Nixon in campania prezidenţiala din 1968. Kissinger a detinut functiile de Consilier pe Probleme de Securitate Naţională între 1969-1973 şi Secretar de Stat între 1973-1974 in timpul mandatelor lui Richard Nixon, Secretar de Stat între 1974-1977 pe timpul administraţiei lui Gerald Ford.

In perioada FALSULUI Razboi Rece dintre Uniunea Sovietica si America, Kissinger incheie PROTOCOALE cu Moscova de limitare a înarmării strategice (SALT I) şi cel al Rachetelor Anti-Balistice.

În anul 1973, Kissinger, un CRIMNAL DE RAZBOI, primeşte Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu vietnamezul Le Duc Tho pentru contribuţia lor la stabilirea unui acord de pace între cele două ţări. Le Duc Tho refuză premiul din cauza ca, Alfred Kissinger superviza intensele campanii de bombardament asupra Vietnamului.

Numerosi analisti in frunte cu Christopher Hitchens, i-l acuza pe diplomatul american de CRIME DE RĂZBOI pentru toata perioada cat a fost in fruntea administratiei Americane intrucat a promovat o politica externa militara agresiva, invazii militare Vietnam si lovituri de stat .

Israelul in 1967 a atacat si cucerit Peninsula Sinai de 23. 500 de mile pătrate şi Fâşia Gaza, Iordanul -malul stâng şi Ierusalimul estic, iar Siria a pierdut punctul strategic Înălţimile Golan.

Anwar el-Sadat a devenit preşedintele Egiptului în 1970, si a conceput un plan de a ataca Israelul în ziua de Yom Kippur, 6 octombrie 1973 cea mai sfântă zi a calendarului evreiesc. Egiptul si Siria au pregatit niste simple exercitii aeriene si terestre care s-au schimbat intr-un atac fulger, luând prin surprindere Forţele Israeliene de Apărare, trupele egiptene intrat adânc în Peninsula Sinai, iar Siria lupta să inlature trupele israeliene de ocupaţie afară din Înălţimile Golan. Razboiul pentru recucerirea teritoriilor ocupate de Israel s-a terminat pe 24 octombrie 1973, iar Kissinger a negociat sfârşitul războiului de Yom Kippur.

Anuar El Sadat presedintele Egiptului este asasinat la data de 6 octombrie 1981, in timpul unei parade militare la care au participat CIA, FSB-KGB, Mosad, M16, SDECE si alti infiltrati in coloanele mecanizate care ajungand in dreptul tribunei oficiale unde se afla Anuar El Sadat, se opresc si ataca cu arme si grenade tribuna oficiala unde este asasinat Anuar El Sadat si alti demnitari Egipteni. Atacul este pus pe seama islamistilor. La organizarea acestui asasinat politic a participat si Munbarak viitorul presedinte al Egiptului pregatit 5 ani la Moscova pentru aceasta Lovitura de stat.

Anuar El Sadat trebuia inlaturat de la putere in Egipt, intrucat a atacat si gonit Israelul din Peninsula Sinai si a expulzat in 1972, peste 20. 000 de consilieri sovietici din Egipt.

11 septembrie 1973, Henry Alfred Kissinger, CIA, MOSSAD si FSB-KGB orchestrează LOVITURA DE STAT din Chile care duce la inlocuirea preşedintelui ales al Republicii Chile Salvator Allende cu Augusto Pinochet care este protejat politic si juridic de crimele comise in Chile de SUA si Israel.

În decembrie 1975 Kissinger şi Gerald Ford au sprijinit preşedintele Suharto al Indoneziei sa invadeze Timorului de Est, fapt care a dus la masacrarea a peste 200. 000 de oameni.

Sarcinile trasate de Ordinul de Malta prin secretarul de stat american Henry Kissinger trebuie duse la indeplinire, respectiv „crearea unei Europe unite ca unul dintre evenimentele cele mai revolutionare ale epocii noastre. „

Loviturile de stat nu se declanseaza decat atunci cand exista un INLOCUITOR, al sefului statului tarii in care urmeaza a se declansa lovitura de stat. Sef de stat considerat o frana sau o piedica in realizarea planurilor evreiesti, masonice si sataniste in aceea tara.

Astfel, se creaza HAOS si atunci vine la putere tot un adept al fostului sef al statului respectiv. Acest lucru inseamna timp si bani irositi degeaba.

In cazul romaniei pentru Ceausescu, de multi ani la Moscova se pregatea un INLOCUITOR, Ion Iliescu pentru ca evreii, masonii si satanistii sa puna mana pe resursele naturale ale solului si subsolului, prin privatizari, restructurari si disponibilizari abuzive si ilegale si pentru ca cetatenii romaniei sa devina sclavii lor.

Razboiul din IRAK a fost grabit de CRIMINALII PERFECTI, prin renumitul AUTOATENTAT din 11 septembrie 2001. Lucru care se va dovedi fatal pentru evreii, rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, intrucat nu au avut pregatit un INLOCUITOR pentru SADAM si la conducerea Irakului va veni un adept al lui Sadam.

Speculantii de stat care l-au finantat si sustinut pe Bill Clinton, iar dupa numirea lui ca presedinte al SUA, i-au cerut sa atace IRAKUL sa-l inlature pe Sadam de la putere pentru a fura PETROLUL IRAKIAN.

Clinton – Aveti un INLOCUITOR pentru SADAM?

CRIMINALII PERFECTI -Nu avem un INLOCUITOR pentru Sadam.

Clinton- SUA nu va ataca Irakul, nu vreu sa creez HAOS in Asia.

CRIMINALII PERFECTI – Atunci tu parasesti Casa Alba, vom gasi pentru tine INLOCUITOR care sa faca ce vrem NOI.

Asa a aparut scandalul CLINTON -MONICA. Scandal politic scos pe tapet de Mossad si CIA conduse de CRIMINALII PERFECTI pentru inlaturarea lui Clinton, iar daca in spatele lui Monica nu se aflau EI, Monica era de mult oale si ulcele.

Bush junior a demarat invazia IRAK-ului, aliatii cei mai tari fiind Rusii, pe langa ceilalti aliati. Rusii au fost factorul principal in reusita acestei invazii Americane in IRAK.

Daca la atacarea Yugoslaviei rusi au participat cu peste 2000 de militari, in cazul Irak-ului, rusii au participat cu 200 000 militari deja cazati in IRAK si 10 000 de militari ai trupelor secrete militare sovietice, renumitele GRU. Mai mult, rusii au stiut planul lui Sadam de a se apara la Bagdad, pana se va rascula toata lumea araba impotriva Americanilor. Plan distrus de cei 10 000 de militari ai trupelor secrete militare sovietice, GRU parasitati pe aeroportul din Bagdad, fapt ce a dus la spargerea blocadei din jurul Bagdadului conceputa de Sadam, iar pentru Americani a fost o simpla formalitate intrarea in Bagdad.

Aceste trupe militare ale serviciului secret sovietic GRU au participat, impreuna cu unitatea 404 condusa de col Trurtulescu la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania.

Cine l-a scos pe Sadam si fii lui din incercuirea Americana de la Bagdad?

Misiunea diplomatica Rusa de la Bagdad, cu ajutorul unui convoi diplomatic de masini al ambasadei au fortat blocada impusa de fortele militare Americane si au scos cu masinile ambasadei ruse pe Sadam si fii sai. Ulterior, rusii au vandut fii lui Sadam la Americani care au fost ucisi si pe Sadam la predat viu Americanilor pentru a fi judecat.

De asemenea trebuie facuta precizarea ca, trupele mecanizate ale NATO au fost transportate in IRAK si AFGANISTAN cu nave aeriene inchiriate de la sovietici-rusi IL 176 si AN 124

Un lucru trebuie precizat si anume ca, UE si ONU sunt institutii criminale internationale, EVREIESTI, MASONICE si SATANISTE care practica TERORISMUL DE STAT si care au in subordine Congresul SUA, Guvernele Rusiei, Germaniei, Italiei, Frantei, Marii Britanii, Romaniei si altele, ale caror servicii secrete si institutii din aceste state sunt la randul lor subordonate tot acestor criminali perfecti. Armatele acestor tari sunt subordonate NATO care au in subordine trupe UE-KFOR si ONU-UNPROFOR care sunt alcatuite din militari ai acestor tari, asa zise ALIATE. Trupe UE-KFOR si ONU-UNPROFOR au rol de mentinerea pacii in zone de conflict militar, razboaie civile, lovituri de stat finantate, pregatite si provocate de CRIMINALII PERFECTI.

De asemenea, trebuie precizat faptul ca ALIATII, cum este cazul romaniei, trebuie sa cumpere nave maritime si aeriene scoase din uz ale membrilor NATO, respectiv SUA-elicoptere si in 2006 avioane F-16, Marea Britanie-nave maritime militare, trebuie sa apere cu trupe si armament actiunile NATO si CIA-FSB-KGB si trebuie sa sustina financiar toate actiunile militare EVREIESTI, MASONICE si SATANISTE in lume, folosindu-se sloganul lui Bruce Jackson: CINE NU ESTE CU NOI ESTE IMPOTRIVA NOASTRA

In anul 1993 are loc primul aranjament planetar numit DUBLA CHEIE, pentru a reglementa folosirea fortei militare de catre NATO in lume. Conform acestui aranjament planetar DUBLA CHEIE, actiunile militare NATO in zonele de conflict trebuie aprobate de oficiali ONU si NATO. La mijlocul lunii iulie 1995 a avut loc conflictul de la Sebrenita si o crestere in amplitudine a razboaielor din Yugoslavia care a produs moartea aproximativ 8000 de barbati si femei musulmani bosniaci si sarbi bosniaci care a stimulat Washingtonul sa orienteze NATO spre directia atacului impotriva SARBILOR. Cu doua luni in urma, respectiv mai 1995 sarbi I-au ostatici mai multi militari din trupele ONU- UNPROFOR, la care masonul si satanistul Jaques Chirac presedintele FRANTEI solicita necesitatea unei politici radicale de interventie militara NATO in Serbia. Pentru justificarea unei interventii militare NATO in Serbia trebuia sa aiba loc un atentat. In acest caz, CIA, FSB-KGB, MOSAD, SDECE, M16 si alti au provocat in data de 28 august 1995 un atentat la SARAJEVO folosind un obus sarb care a lovit o piata in SARAJEVO, ucigand 38, si ranind 85 de civili.

Pana in august 1995 cheia ONU o detinea Yasushi Akasahi, Reprezentantul Special al secretarului general ONU in Yugoslavia, dupa acest atentat Yasushi Akasahi, a cedat cheia ONU comandantului militar UNPROFOR gen. francez Bernard Janvier, pentru ca stia cine a produs atentatul de la Sarajevo si ce va urma si nu dorea sa fie considerat vreodata CRIMINAL DE RAZBOI. In acest moment cheia NATO se afla la amiralul Leighton W. Smith, comandantul Fortelor Aliate din sudul Europei, de la Neapole.

Comandantului militar UNPROFOR gen. francez Bernard Janvier cunoscand faptul ca deja Congresul SUA si ONU au aprobat atacarea sarbilor din Bosnia Hertegovina, lasa cheia ONU, gen locotenent britanic Rupert Smith si fuge. Gen locotenent britanic Rupert Smith face apel la cheia ONU in coordonare cu amiralul Leighton W. Smith, comandantul NATO din sudul Europei care detine cheia NATO, declarand ca sarbii bosniaci violasera Rezolutia Consiliului de Securitate ONU si ca de aceasta data trupele NATO sunt obligate si legitime sa foloseasca forta impotriva Sarbilor bosniaci.

Atentatul de la Sarajevo a declansat Operatia Deliberate Force condusa de amiralul Leighton W. Smith, evreu, mason si satanist, CRIMINAL DE RAZBOI, comandantul NATO din sudul Europei care a fost lansata in dimineata zilei de 30 august 1995, dupa ce fortele UNPROFOR au parasit teritoriul sarbilor bosniaci. Aeronave NATO au lansat o serie de bombardamente impotriva unor tinte selectate in teritoriul detinut de sarbi bosniaci. Bombardamente care au durat 20 de zile si care au dezorientat comunicatiile sarbilor bosniaci.

Aliatii au participat cu avioane si au efectuat 3515 de zboruri si au lansat 1026 de bombe asupra 338 de tinte. Gen. Joulwan impreuna cu secretarul general NATO, gen. Willy Claes au solicitat folosirea rachetelor TOMAHAWK impotriva pozitiilor militare ocupate de sarbii bosniaci in Bajna Luka. Intrebuintarea rachetelor TOMAHAWK in primele ore ale zilei de 10 septembrie 1995 a contribuit la incheierea conflictului.

In conflictul din Bosnia-Hertegovina a fost pentru prima oara cand NATO a integrat in structurile sale peste 2000 de militari sovietici-rusi care au luptat umar la umar cu colegii lor din NATO.

Acest lucru este scos in evidenta de de Ryan C. Hendrickson intr-o analiza a evenimentelor care au dus la declansarea Operatie Deliberate Force si a catalogat integrarea militarilor rusi in NATO ca pe un mare beneficiu.

Destramarea Yugoslaviei este tot o manevra financiara si criminala a EVREILOR, MASONILOR si SATANISTILOR, la care a participat si VATICANUL care prin Banca Vaticanului varsa 1 988 300 de dolari Institutului pentru raspindirea religiei care cumpara arme din Beirut si le livreaza Croatiei cu ajutorul gen. rus Victor Bout care le transporta cu avionul in Croatia. NATO si CIA finantate de acesti speculanti de stat a controlat atacul Croat impotriva zonelor Sarbesti in 1995, numita actiunea STROM (furtuna) condusa personal de Bill Clinton pentru ca dupa aceea americani la HAGA sa-l condamne pe Milan Babic fostul presedinte al republicii Sarbe din croatia la 13 ani de inchisoare pentru ca s-a opus fortelor NATO si extinderii ciumei evreiesti in Balcani, pentru ca ulterior sa fie ucis in puscarie, anuntandu-se ca Babic s-a sinucis.

Milosevici, rapit de CIA, FSB-KGB, Mossad si altele este dus la HAGA si judecat de adevaratii CRIMINALII DE RAZBOI INTERNATIONALI dusmanii fiintei umane, care refuza sa se pronunte in acest caz pentru ca sarbi sa nu atace ambasada SUA, GERMANIEI, ITALIEI, FRANTEI si altele, la Belgrad, dar il vor ucide incet in puscarie, lucru care deja s-a si produs.

Interesant este faptul ca TPI nu a chemat la BARA martorii invocati de Milosevici peste 1300 de martori evrei, masoni si satanisti, respectiv Clinton, Schroder, Helmut Khol, Jaques Chirac presedintele Frantei care sustinea interventia trupelor NATO in Yugoslavia. (Chirac a intervenit in actul justitiei din Franta pentru a opri cercetarea in cazul spalarii de bani al unor membri PSD in frunte cu ION ILIESCU, Viorel Hrebenciuc, Adrian Nastase, Theodor Melescanu, Adrian Costea agent SDECE, bani furati din Bancorex pentru a nu deconspira agentii SDECE care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania. ), Jose Maria Asnar premierul spaniei, un mafiot si un terorist implicat in afacerile lui SOV si autoatentatele din Spania pentru a ramane la putere in Spania, Baleir premierul Marii Britanii de semenea un terorist si un mafiot implicat in afacerile lui SOV in Marea Britanie si alti care trebuiau sa de-a socoteala pentru implicarea LOR la finantarea, atacarea si destramarea YUGOSLAVIEI si atacarea Irak-ului si a Afganistan-ului, niste CRIMINALI PERFECTI AI FIINTEI UMANE. Nu, Milosevici a amanat judecarea cauzei, ci TPI care avea tot interesul sa nu judece cauza, intrucat acest TPI se dovedea o institutie evreiasca, masonica, satanista si criminala internationala.

Franta si germania nu au participat la invazia din IRAK cu trupe, dar au trimis toate serviciile secrete in IRAK pentru a furniza date si informatii trupelor NATO din Irak. Mai ales prin jurnalistii lor care sunt agenti SDECE, STASI, CIA, MOSSAD si altele, adica CP.

Interesanta este optica ONU si UE, adica a evreilor, masonilor si satanistilor, atunci cand este vorba de cei care se impotrivesc invaziei NATO in lume, cei care se impotrivesc evreilor, masonilor si satanistilor in lume sunt considerati criminali de razboi sau teroristi, dar EI ce sunt in acest moment pe fata TERREI?

Va spune un cetatean Roman, DUSMANII FIINTEI UMANE

CDR SI INTERVENTIA NATO IN YUGOSLAVIA

Evreii, masonii si satanisti din CDR au fost finantati de COMUNITATEA EVREIASCA AMERICANA prin ALFRED MOSES sa ajunga la putere in Romania la alegerile din 1996.

CDR este implicat in aparitia FNI, GELSOR si altele in Romania, care a jefuit 300 000 de romani care ulterior AFACEREA este protejata de PDSR-PSD si toata clasa politica, iar SOV si toata clasa politica sunt beneficiarii acestui JAF NATIONAL.

CDR a desfiintat COMTIM din Timisoara, a lasat porcii sa moara de foame. Porcii de la COMTIM au ajuns sa se manance intre ei de foame.

CDR a sustinut interventia NATO, ONU si SUA in Yugoslavia, in timp ce 90% din populatia Romaniei era impotriva interventiei NATO, ONU si SUA in Yugoslavia.

Ordinea cronologica a evenimentelor presentate de MAE.

Evreii, masonii si satanisti prezentati anterior, sunt persoanele care au aprobat toate solicitarile NATO din institutiile staului Roman in frunte cu PETRE ROMAN si EMIL CONSTANTINESCU.

Petre Roman evreu, mason si satanist proaspat Prim Ministru al României in Guvernul Romaniei dupa LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, in luna Iulie 1990, ii adresează, în scris, Secretarului General al NATO, domnului Manfred Worner, o invitaţie de a vizita România si ii propune acreditarea unui ambasador român la NATO. (Minerii – MASA DE MENEVRA-au fost adusi la Bucuresti de evrei, masoni si satanisti, respectiv ION ILIESCU <gradul 33> si PETRE ROMAN sa atace Bucurestenii, care protestau in Piata Universitatii in 13-14 iunie 1990 impotriva comunismului si a securitatii. Dupa aceasta MINERIADA Bucurestenii au fost aruncati in strada fara serviciu, pentru ca, ulterior si minerii au ajuns in strada la fel ca si Bucurestenii, fara serviciu, salariu si fara nici un drept ca cetatenii ai romaniei. )

Octombrie 1998 – Parlamentul român aprobă cererea NATO ca avioanele Alianţei să poată utiliza spaţiul aerian al ţării noastre pentru posibile operaţiuni militare împotriva Iugoslaviei, numai în situaţii excepţionale şi de urgenţă. Solicitari aprobate de CDR, prin Emil Constantinescu presedintele Romaniei si Petre Roman presedintele senatului 1996-2000

Februarie 1999 – Militari din România şi Statele Unite stabilesc un centru de monitorizare a traficului aerian care să acopere, în afara teritoriului românesc, şi ariile învecinate.

Martie 1999 – Ca urmare a unei solicitări NATO, România închide trei aeroporturi în vestul ţării – Timişoara, Arad, Caransebeş – până la sfârşitul operaţiunilor Alianţei împotriva Iugoslaviei.

18 aprilie 1999 – NATO solicită României deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele aliate.

20 aprilie 1999 – Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) şi Guvernul României dau curs acestei solicitări.

22 aprilie 1999 – Parlamentul autorizează avioanele NATO să utilizeze spaţiul aerian românesc în timpul operaţiunilor din Iugoslavia.

23 – 25 aprilie 1999 – Summit-ul NATO de la Washington; NATO prezintă MAP (Membership Action Plan) care pune bazele unui mecanism de pregătire şi evaluare individuală a ţărilor candidate.

Mai 1999 – Ministerul Apărării Naţionale confirmă faptul că forţele aeriene NATO au dreptul să utilizeze aeroporturile româneşti pe durata operaţiunilor din Iugoslavia.

Mai 1999 – Reprezentanţii guvernului român şi cei ai NATO semnează un acord referitor la condiţiile în care avioanele aliate vor putea utiliza spaţiul aerian românesc.

17 iunie 1999 – Parlamentul român aprobă, cu majoritate de voturi, cererea preşedintelui Emil Constantinescu de a permite tranzitul spre Iugoslavia via România al contingentelor cehe şi poloneze din cadrul trupelor internaţionale de menţinere a păcii pentru Kosovo (KFOR).

La solicitarea brigazilor separitiste albaneze UCK prin Jakup Krasniki, (lucru remarcat de cotidianul german SUEDDEUTSCHE ZEITUNG, citat de AFP si Mediafax) NATO a furnizat arme separatistilor albanezi, asa cum a furnizat arme si musulmanilor bosniaci sa lupte impotriva Yugoslaviei, intrucat SUA si NATO nu aveau suficiente trupe in teren. In ambele cazuri NATO, ONU, UE, G8, inclusiv RUSIA, adica evreii, masonii si satanisti au folosit tactica militara „RIDICA SI LOVESTE „, ceea ce reprezenta pe de o parte ridicarea embargoului ONU asupra vanzarilor de arme in zona albaneza din Kosovo si musulmanilor bosniaci, care au primit arme furnizate de Bruce Jackson -seful CIA pentru Europa de este si Euroasia si de gen. NATO John R. Beyrle pentru Europa de est si euroasia, prin gen. Rus Victor Bout si pe de alta parte executarea de lovituri aeriene NATO impotriva tintelor sirbesti.

Trupele de gherila albaneze UCK care luptau in Kosovo impotriva sarbilor au fost alimentate cu arme si de jurnalistii de la CNN, agenti CIA.

In mai 1999 jurnalistul CNN, Dominique Robertson (37 de ani) si cameramanul Philip Hewdecurg (42 de ani), au fost capturati la granita macedo-iugoslava in timp ce incercau sa treaca fraudulos frontiera impreuna cu un grup de cinci albanezi, inzestrati cu arme, echipament militar si mancare, transmite postul SitelTV din Skopje.

Jurnalistul si cameramanul de la CNN au fost investigati de politia din Mirkovici, dupa care au fost eliberati si expulzati.

In momentul de fata zona KOSOVO teritoriu sirbesc are autonomie ALBANEZA deoarece asa au vrut evreii, masonii si satanisti.

Acelasi lucru doreste sa-l faca ONU, UE, NATO, G8-rusia si alti impotriva Romaniei pentru autonomia TRANSILVANIEI.

Prin mambri CDR, Romania a aprobat uciderea a peste 300 000 de cetateni din fosta Yugoslavie de catre fortele aliate NATO, EVREII, MASONII si SATANISTI, fiind cei care solicita ASUMAREA HOLOCAUSTULUI in Romania si solicita daune materiale prin INSTITUTUTL NATIONAL DE CERCETAREA HOLOCAUSTULUI IN ROMANIA condus de IOAN TALPES mason si satanist.

Comunitatea evreiasca din romania si internationala solicita de 26 ani clasei politice, ASUMAREA HOLOCAUSTULUI in Romania, dar apara si protejaza un CRIMINAL DE RAZBOI evreu de origine poloneza SOLOMON MOREL.

Cotidianul polonez Rzeezpospolita relateaza ca, Solomon Morel in varsta de 88 de ani, a condus un lagar sovietic in sudul Sileziei si se face vinovat de moartea a aproximativ 1538 de detinuti germani. Morel a folosit abuzuri psihologice si fizice impotriva a peste 6000 de detinuti care au fost batuti si infometati si mai mult este acuzat ca a favorizat raspandirea unor boli infectioase in lagar. Morel paraseste Polonia in 1994, cu destinatia Israel, iar Polonia a facut doua cereri de extradare a lui Morel din Israel in 1998 si aprilie 2004, dar MINISTERUL JUSTITIEI de la TEL AVIV a afirmat ca refuza extradarea cu motivatia ca nu exista„ nici un fel de fundament„ pentru extradarea lui Morel.

In data de 10 iulie 2005 Ewa Koj, acuzator polonez reprezentantul INSTITUTULUI AMINTIRI NATIONALE DIN KATOWICE, organizatie care cerceteaza crime de razboi Associated Press in legatura cu acest caz MOREL spune ca, „Criminalii de razboi ar trebui judecati la fel, indiferent daca sunt germani, israeliti sau de orice nationalitate. „

De 26 ani comunitatea evreiasca din Romania si agenti CIA au acces la dosarele securitatii, pentru a fabrica date si acte impotriva statului si poporului roman, iar cetatenii romani nu au acces la aceste dosare si informatii.

AUTOATENTATELE, O NOUA TEHNICA DE INVAZIE MILITARA

Americanii si Rusii folosesc AUTOATENTATELE pentru a justifica actiunile lor criminale militare in Cecenia, Irak si Afganistan pentru a ataca aceste tari pentru a fura PETROLUL din aceste tari si a-l vinde la suprapret prin firmele lor, statelor si cetatenilor din intreaga lume.

Acest truc pshiologic militar a fost folosit de de Roosvelt in cazul Pearl Harbor si de Ghurchil cu orasul Coventry, amandoi au cunoscut ziua si ora atacului japonez si german pentru a atrage masele de oameni, adica masa de manevra in aceste razboaie si a justifica actiunile lor militare in lume.

AUTOATENTAT executat in 1944 de ISRAEL care si-a bombardat propria ambasada la Londra, inscenand propriul atac si aruncand vina pe doi palestinieni care zac in puscarie si in prezent, pentru a justifica bombardarea palestinei.

In acest caz trebuie prezentata afirmatia din luna februarie 2002 a omului de afaceri rus Boris Berezovski stabilit la Londra, care sustine ca in spatele atentatelor care au facut peste 300 de victime in Rusia in august si septembrie 1999 se afla FSB-KGB pentru ai acuza pe separatisti ceceni de aceste atentate, fara a prezenta probe in acest sens. AUTOATENTATE provocate de FSB-KGB in Rusia, pentru ca RUSIA sa atace CECENIA.

Atroicitatile din CECENIA in care sunt ucisi de ani de zile zeci de mii de cetateni CECENI nevinovati sunt trecute cu vederea de UE si ONU, intrucat RUSI sunt ALIATII lor, iar faptele lui PUTIN si a generaliilor sai nu sunt considerate CRIME DE RAZBOI de catre UE si ONU.

David Shayler agent M15, din serviciul secret britanic denunta guvernul britanic in 17 iunie 2005 in Prinson Planet ca acesta a platit organizatia Al Qaeda cu 200 000 de dolari pentru asasinate politice.

De asemenea, David Shayler remarca faptul ca AUTOATENTATUL din 11 septembrie 2001 din SUA a fost o afacere interna a Congresului SUA si CIA pentru a induce o stare de alerta permanenta in America pentru a pregati opinia publica pentru invadarea Afganistanului si Irakului si dupa aceea Siria si Iran.

Molozul si metalul rezultate din cladirile prabusite prin dinamitare au fost transportate in China, pentru a nu se investiga resturile de metal care demonstra nevinovatia Al Qaedq in acest autoatentat.

„Avionul” care a lovit cica Pentagonul, a intrat intr-o latura care era dezafectata si care nu avea mobilier, calculatoare si nici personal. David Shayler sustine ca AUTOATENTATUL de la 11 septembrie 2001 a fost planificat si executat sub jurisdictia conducatorilor de la PENTAGON.

În 2002, preşedintele George W. Bush îl deleaga pe Kissinger la conducerea comisiei de investigare a AUTOATENTATULUI orchestrat de CIA, din 11 Septembrie 2001, pentru ca cetateanul american sa stie „doar atât cat are nevoie să cunoasca, „ asa a procedat Comisia Waren in cazul Kennedy.

In Romania Ion Iliescu a format Comisia senatoriala condusa de Sergiu Nicolaescu pentru legifera LOVITURA DE STAT din 1989 din Romania, in REVOLUTIE in care agenti arabi au devenit REVOLUTIONARI si oameni de afaceri, adica jefuitori pe fata ai statului roman, dupa ce au impuscat pe la spate cetatenii Romaniei.

Democraţi din Congresul SUA ii cere lui Henry Kissinger să prezinte documentele sale financiare care atesta, în opinia lor, conflictele sale de interes in legatura cu investigaţia din 11 septembrie 2001. Kissinger este susţinut de Bush si refuză să facă acest lucru, invocând lipsa unui cadru pentru un asemenea gest. În cele din urma Kissinger demisionează de la preşidenţia comisiei.

La fel a procedat si ION Iliescu in Romania a blocat cercetarea in cazul Dolfi Drimer, Bancorex, Raportul Apartamentul, Jimbolia si altele.

AUTOATENTAUL de la 11 septembrie 2001 al GUVERNULUI SUA impotriva Americii si a poporului american, nu a fost primul si nici ultimul. Cetateanul American nu conteaza pentru CRIMINALII PERFECTI, decat pentru ai sustine cu VOTURI in alegerii pentru ca EI sa ajunga in institutiile statului American.

Un alt exemplu, edificator in acest sens in constituie uraganul Katrina care a bantuit america cu putin timp in urma.

Uraganul Katrina era anuntat de mult timp si se cunostea efectele catastrofale pe care le putea provoca, dar George W. Bush si Congresul SUA au lasat cetatenii din New Orleans fara aparare in fata uraganului Katrina, unde au murit peste 1000 de persoane.

Conducerea unui azil din New Orleans, este acuzata de omucidere a anuntat, Charles Foti, ministrul justitiei din Louisiana. Responsabili azilului, sotii Mable Mangano si Salvador Mangano, au fost inculpati fiecare pentru 34 de capete de acuzare de omucidere prin administrarea a unor cantitati mari de morfina unor pensionari din azil, practic au fost ucisi cu morfina. Cu toate ca autoritatile s-au oferit sa evacueze pensionarii din fata uraganului Katrina si aveau un contract incheiat cu o companie privata la care putea apela pentru evacuarea pensionarilor. Sotii Mangano au decis sa nu faca nimic pentru a ajuta pensionarii din azil. A fost mai simplu pentru sotii Mangano uciderea lor.

De asemenea, trebuie amintiti militarii americani prizonieri in Vietnam.

Soldatii americani s-au dus acolo unde i-au trimis Guvernul SUA: Europa, Koreea, Vietnam, Japonia si altele.

Kissinger la incheierea pacii cu Hanoiul a inmant lui Le Duc Tho o scrisoare secreta in care guvernul american promite un ajutor de peste 5 miliarde de dolari si uita de cei peste 5000 de militari americani aflati prizonieri in inchisorile si lagarele din Vietnam. Aceasta scrisoare a fost tinuta secret fata de poporul american, Congresul si Senatul SUA.

1400 de soldati si ofiteri americani au declarat ca I-au vazut in viata pe cei 5000 de militari americani dati disparuti de Departamentul Apararii al SUA, in momentul in care ei au parasit Hanoiul.

Guvernul american la rugamintile si protestele familiilor formeaza o Comisie condusa de John Kerry (candidatul la presedentia SUA din partea partidului democrat in 2004) care sa se duca la Hanoi sa rezolve problema „soldatilor si ofiterilor americani tinuti prizonieri in inchisorile si lagarele din Vietnam.

Concluzia Comisiei KERRY si a Departamentului Apararii al SUA soldatii si ofiterii americani disparuti in Vietnam sunt morti, dar imediat dupa aceasta concluzie facuta publica, functionarii Relatiilor cu strainatatea anunta ca, pana in aprilie 1973 Vietnamul a eliberat 591 de prizonieri americani si care nu erau dintre cei dati disparuti, ci prizonieri cunoscuti.

Intr-o comunicare Vietnameza secreta, dintre cei 305 de prizonieri americani indentificati, au fost eliberati doar 15 prizonieri, restul au murit in inchisorile si lagarele Vietnameze.

Mai mult, militarii americani care s-au intors acasa din Vietnam, nu au gasit un loc de munca in america. Militarii americani sustineau ca sunt niste EROI au luptat pentru SUA, iar raspunsul a fost simplu sa se duca la cei care i-au trimis in Vietnam sa le dea de lucru.

AMBASADORII SUA IN LUME

Ambasadorii SUA din toate statele lumii sunt evreii, masoni, satanisti, finantatorii ai campaniilor presedentiale in SUA, loviturilor de stat, razboaie civile, atentate, speculatori de stat de Bursa, traficanti si INVESTITORI.

Ambasadorii SUA dupa finantarea campaniilor electorale ale diferitelor partide si presedinti Americani sunt trimisi in anumite tari din lume pentru a investi in afaceri, ori pentru a intervenii in viata sociala si politica a unor tari si popoare.

In acest caz voi prezenta doar cativa ambasadori ai SUA din diferite colturi ale lumi.

Roland Arnall patronul lui Ameriquest Capital Corp a contribuit cu un milon de dolari la alegeri pentru republicani, este numit ambasador in Olanda. Sotia sa a contribuit cu 5 milioane de dolari in august 2004 in campania PROGRES PENTRU AMERICA, grupare pro republicana care a contribuit la realegerea lui BUSH.

Eugen Egan presedinte al EMC a contribuit cu 480 000 de dolari la alegerile din 2000 pentru republicani si pentru fondurile rezervate renumararii voturilor din Florida, este numit ambasador SUA in Irlanda, adica sa fure voturi in favoarea lui Bush jr.

Mercer Reynolds un ivestitor evreu a donat 456 000 de dolari pentru republicani in 2000 este numit ambasador al SUA in Elvetia.

Ronald Spogli a donat 803 000 de dolari pentru republicani la alegerile din 2004. Spogli a fost coleg la Harvard cu Bush, este numit ambasador al SUA in Italia, iar seful CIA pentru MILANO este Deborah E. Graze, adica consulul general din Milano.

Membrii ambasei SUA din Italia si din toate consulatele din Italia, care au fost la post in perioada 2000 -2004 in Italia sunt cercetati pentru rapirea imamului Abu Omar. 13 agenţi CIA sunt acuzaţi de răpirea, la Milano, a imamului Abu Omar, transferat în Egipt, unde a fost închis şi torturat si sunt căutaţi, in toata Europă, relatează, în ediţia online, „Corriere della Sera”. Sechestratori au folosit „telefoane mobile” din dotarea personalului diplomatic american la Roma. Practica CIA nu prevede obligativitatea informării ambasadei SUA în legătură cu „operaţiunile sub acoperire”. În cazul sechestrării lui Abu Omar, Coordonatorul operaţiunii a fost seful la Milano CIA Robert Lady, consul general al SUA la Milano. Autoritatile italiene au descoperit că telefonul folosit de unul dintre agenţii implicaţi în răpire a fost utilizat un an şi jumătate mai târziu, în perioada 11-19 septembrie 2004, de un cetăţean american, S. L., care a schimbat doar numărul, nu şi aparatul. În 2003, S. L., lucra pentru misiunea diplomatică americană la Roma. Toata aceasta actiune de rapire a fost cunoscuta de cabinetul lui Silvio Berlusconi, toti membrii cabinetlui Berlusconii sunt implicati impreuna cu membrii ambasadei SUA din Italia de RAPIRE, SECHESTRARE si TORTURA, dar ONU nu se sesizeaza in acest caz, intrucat sunt ALIATI.

William R. Timken Jr finantator al campaniei electorale pentru Partidul Republican este numit ambasador in Germania si investitor in Romania. Acesta a devenit petron al fabricii de Rulmenti Ploiesti care acum se numeste TIMKEN.

Membri ambasadei SUA in Germania dupa 2004 sunt evreii, masoni, satanisti si agenti CIA: ambasador William R. Timken Jr, John A. Cloud, John K. Bauman, Robert F. Cekuta, Anne Chermak, Jeffrey Cellars, Stephen Pattison, John Fogarasi, William W. Westman, sef CIA pentru germania George W. Knowles, Defense Attaché Col. Donald H. Zedler, Chief, Office of Defense Cooperation Col. Dan Stiver, sef CIA Düsseldorf, Constance C. Jones, sef CIA Frankfurt, Peter W. Bodde, Scott Rauland, sef CIA Hamburg, Duane C. Butcher, Michael Stevens, sef CIA Leipzig Mark D. Scheland, Mark Wenig, sef CIA München Matthew M. Rooney, Patricia H. Guy si alti.

Ministri ai guvernul Schroeder au stiut de faptul ca, un cetatean german de origine libaneza a fost arestat de CIA cu sprijinul membrilor ambasadei SUA in Germania si plimbat in diverse inchisori secrete trei luni de zile, unde a fost torturat, dar pana la urma a fost eliberat.

Catherine Todd Bayley a contribuit cu 621 000 de dolari la alegerile din 1999-2004, este numit ambasador al SUA in Letonia.

Heather Hodges agent CIA pe toata zona AMERICII DE SUD in 1980, in 2003 este numit ambasador SUA in R. Moldova dupa o donatie de 100 000 de dolari.

Ambasadorii Americii in Romania s-au implicat in alegerile din romania in cei 26 ani de democratie americana, respectiv JAF NATIONAL, CORUPTIE si CRIMA si au avut un rol important in desfasurarea evenimentelor din Romania.

Alfred Moses presedinte al comunitatii evreiesti din america, si ambasador al SUA la Bucuresti, iar cu sprijinul Departamentului de Stat a finantat si sprijinit castigarea alegerilor din 1996 de catre CDR. In vara anului 1997 la receptia de Ziua Nationala Americana de la ambasada SUA, Alfred Moses vorbeste despre reusitele si succesele lui Ion Iliescu (Care sunt aceste reusite si succese? Probabil cele legate de LOVITURA DE STAT din decembrie 1989. ), dupa care imediat isi da demisia. Moses revine in romania si-I sugereaza lui Ion Iliescu sa provoace alegeri anticipate. Ion Iliescu provoaca mineriada din 1999, reusind sa schimbe guvernul Radu Vasile cu un alt guvern condus de MUGUR ISARESCU guvernatorul Bancii nationale, alt mason si satanist care a participat efectiv la devalizarea bancilor din romania. Moses se afla in spatele afacerii Bell Helicopters care spunea ca: „Daca cumparam aceste elicoptere intram mai repede in NATO. „ Moses si James Rospape au solicitat in permanenta urgentarea reformelor institutiilor si a serviciilor de informatii, adica privatizarea, restructurarea si disponibilizarea abuziva si ilegala a cetateanilor romani.

Michael Guest luptatorul pe fata impotriva coruptiei, dar merge cu Ion Iliescu, Radu Timofte si toti agentii arabi care au participat la Lovitura de stat din decembrie 1989 la Washington, pentru decorarea lui Timofte de catre directorul CIA George Tennet pentru sprijinul dat la tranzitarea avioanelor rusesti-sivietice IL 176 si AN 124 pe teritoriul romaniei cu cetateni arabi presupusi teroristi. Timofte este sustinut de Michael Guest in functia SRI. Michael Guest intervine pe langa Ion Iliescu pentru scoaterea de sub acuzatia de pedofilie a lui Kurt Treptow, iar Ion Iliescu il desemneaza pe Ioan Talpes pentru solutionarea acestui caz de pedofilie in care este implicat un cetatean american, respectiv Kurt Treptow.

Dupa decembrie 1989 in romania a aparut o sintagma evreiasca, masonica si satanista: HOTII STRIGA HOTII

In acest mod vede si ambasadorul SUA Michael Guest coruptia din Romania. acest om al dreptatii uita sa spuna ca Scoala Internationala Americana din Romania de ani buni nu plateste impozite si taxe in Romania, bani care trebuie sa ajunga in buzunarele ronmanilor in salarii si pensii.

4 decembrie 2004, basistul trupei Compact, Teo Peter, a murit sambata dimineata in urma unui accident rutier provocat de un puscasul marin, serg. Christopher R. VanGoethem care face parte din membrii garzilor de securitate din cadrul US Marine Corps (seful detasamentului de puscasi marini de la ambasada SUA din Bucuresti)care se urcase baut la volanul masinii de serviciu.

Christopher R. VanGoethem paraseste romania si este judecat in America, iar solutia data de justitia americana este: NEVINOVAT.

Nicholas Taubman ambasador la Bucuresti, presedinte al companiei Advanced Auto Parts (AAP) din statul Virginia, al doilea mare comerciant de piese auto din SUA, a finantat campaniile republicane din 2000 si 2004, presedinte al Mozart Investments, o companie despre care nu exista, practic, nici o informatie publica, a contribuit cu 400 000 de dolari. AAP a fost sanctionata, in 2003, de revista „Forbes” pentru numarul imens de procese pe care trebuie sa le infrunte din cauza folosirii azbestului in componente auto precum frana si ambreiajul. Azbestul este considerat o substanta extrem de periculoasa si interzisa in productia de profil, in multe parti ale lumii. AAP este atacat si pentru folosirea unor masinatiuni financiare precum inchirierea la suprapret a unor sedii aflate in proprietatea lui Taubman si pentru imprumuturi suspecte acordate unor membri din conducerea firmei, pentru ca acestia sa poata achizitiona actiuni ale companiei.

La alegerile pentru presedentia Romaniei din 2004, SUA a trimis doi candidati.

Lia Robertson care a fost imediat sustinuta de PUR-PC, Dan Voiculescu, venita sa ne invete sa traim cu aer, fara serviciu, salariu, casa si medicamente.
Alt candidat la presedentia Romaniei propus de SUA a fost AUREL RADULESCU, mason, satanist, avocat (a facut demersuri pentru recursul in anulare al lui MIRON COSMA) si agent

CIA, dar si un mare mincinos, preot ortodox. Presedintele fondator al Partidului Renasterea Romaniei, Eugen Stefan Popa a declarat ca AUREL RADULESCU „I-a mintit pe membri de partid ca are girul patriarhului Bartolomeu al constantinopolului pentru a se implica in politica romaneasca si pentru a candida la presidentie. „

Membrii amabasadei SUA la Bucuresti sunt evreii, masoni, satanisti si agenti CIA, respectiv ambasador NICHOLAS F. TAUBMAN, Mark A. Taplin, Mark Wentworth, sef CIA pentru Romania Bryan W. Dalton, Robert S. Gilchrist, Paul Oglesby, Kathleen Kavalec, John Rodgers, Joyce E. Currie, Margaret C. Sula, Ken Williams, Col. Barbara Kuennecke, Cynthia Biggs, Brian Goggin, Rodger Garner, Jim Eckstrom.

TRAFICANTII DE ARME PUNTEA DE LEGATURA A CRIMINALILOR PERFECTI PENTRU LOVITURI DE STAT SI RAZBOAIELE CIVILE DIN INTREAGA LUME

CRIMINALI PERFECTI-speculantii de stat din misiunile diplomatice americane, ONU si alte guverne ale lumii precum Belgia pentru a avea o imagine favorabila in fata opniei publice mondiale lupta la suprafata impotriva coruptiei, traficului de arme si dorguri, dar in realitate EI sunt in spatele acestora. Din spatele acestor afaceri criminale internationale EI provoaca lovituri de stat, razboaie civile, atentate, autoatentate, asasinate politice si multe altele. (Asa cum RUSII si AMERICANII sustineau in mass media FALSUL RAZBOI RECE)

In acest caz putem vorbi despre guvernul Belgian implicat in trafic de arme imreuna cu gen. Victor Bout care dupa ce presa semnaleaza prerzenta acestuia pe teritorul Belgian, de ani buni, guvernul Belgian se disculpa imediat spunand ca, gen. Victor Bout este pe lista neagra a ONU si urmarit in toata lumea.

Cand se spune acest lucru?

In anul 2005.

Ce au pazit G8, UE, ONU, NATO, serviciile secrete internationale din 1990 pana in 2005?

G8, UE, ONU, NATO, serviciile secrete internationale au participat activ la traficul de arme international pentru a provoca lovituri de stat si razboaie civile in toata lumea si dupa aceea trimit trupele de mentinere a pacii ai ONU-UNPROFOR si UE-KFOR subordonate NATO, adica pentru aprelua puterea militara in zona, iar in momentul in care nu poate face fata si nu obtin ce doresc intervine NATO sub egida ONU, adica a CRIMINALILOR PERFECTI.

Gen. Victor Bout sovietic-rus este partener de trafic de arme cu Departamentul de stat din SUA, Departamentul Apararii al Marii Britanii, dar si cu membriiMinisterului apararii al R . Moldova si al Rusiei (trafic de arme din Transnistria unde exista 13 uzine subterane de fabricarea armelor).

Gen. Victor Bout stabilit la Chisinau in R Moldova (teritoriu romanesc condus de clanul de gen VITALIE Dobanda, Ustroi, renumitul evreu, mason si satanist GEORGE SOROS care manipuleaza opinia publica din R. Moldova dupa cum doreste EL si alti), are doua firme de aviatie Aerocom si Renan cu sediul la Chisinau, R. Moldova care au conexiuni cu guvernele SUA,

Belgiei, Rusiei, Marii Britanii, si altele, membre UE, ONU si NATO.

Gen Victor Bout face trafic de arme pentru aceste institutii criminale internationale, respectiv UE, ONU si NATO, adica pentru CRIMINALII PERFECTI in zonele sanctionate de ONU, dar de suprafata pentru opinia publica mondiala, in realitate gen. Victor Bout este SOLDATUL de legatura dintre CRIMINALII PERFECTI si rebelii sau separatistii din toata lumea. . Gen. Victor Bout vinde areme in Afganistan musahedinilor sa lupte impotriva talibanilor Al-Qaeda lui Ben Laden, Angola, Congo, Liberia- a vandut arme rebelilor sa atace guvernul din Liberia, 6000 de pistoale automate, 4500 de grenade, 550 de lansatoare de mine, 750 de mine si alte arme, Ruanda, Sierra-Leone, Sudan si altele.

Aceste transporturi si vanzari de arme s-au lasat cu LOVITURI DE STAT, RAZBOAIE CIVILE, ATENTATE si altele, iar dupa aceea intervine ONU-UNPROFOR pentru a schimba presedinti de state sau chiar guverne .

Douglas Farah reporter de investigatii la Washington Post a scris mai multe articole despre CONEXIUNEA dintre gen. Victor Bout firma Aerocom si PENTAGON privind transporturile de tehnica militara in Irak care continua si in momentul de fata. Victor Bout efectueaza zboruri in Irak pentru trupele NATO. Farah conchide ca, contractul dintre firmele lui Bout si PENTAGON valoreaza 293 de milioane de dolari.

Jet Line International este tot o firma a gen. Victor Bout avand acelasi sediu ca si firma Aerocom a efectuat zboruri in Kosovo unde a vandut arme si tehnica militara din MAREA BRITANIE gherilelor albaneze UCK pentru a ataca sarbii.

Gen. Victor Bout si Jet Line International figureaza pe lista neagra a ONU, pentru prosteala populatiei din intreaga lume, ca si RAZBOIUL RECE, dar figureaza si pe lista companiilor distribuita de Departamentul de stat al SUA catre toate serviciile diplomatice din lume.

Aerocom si Renan firmele lui Victor Bout sunt actionare la Victoriabank firme care este acuzate in rapoartele Organizatiei Natiunilor Unite- ONU de vanzari ilegale de armament in Balcani si in Africa.

Alaturi de gen. Victor Bout mai detin actiuni la Victoriabank: Alpha Bank din Bucuresti, Romania-12%, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) 15% si o structura financiara creata de BERD, numita Danube Fund-23%, actiuni vandute urmatoarelor firme: Atrium Ltd cu sediul in Belize, firma off-shore Financial Investments Corporation cu sediu in Scotia, firma Victoria Invest, care imparte acelasi sediu cu Petrom Moldova, firma Repcor Com cu sediul la Chisinau si firma Program Invest -detine 5, 76 din actiuni la Victoriabank, dar are drept actionar majoritar firma Afes-M, care la randul sau are actionari mai multe firme, printre care doua sunt trecute pe lista neagra in rapoartele ONU, si anume Renan si Aerocom. La Aerocom actioar este directorul de la firma Afes-M, ambele avand aceasi adresa. Un alt actionar de la Aerocom este Bruma Vladimir, care este si administrator al firmei, Verelcom, o componenta a firmei, Eristal Prim, care e tot actionara la, Afes M. Firma Verelcom isi are sediul pe str. Tricolorului nr. 42, din Chsinau avand acelasi sediu cu firma-mama Program-Invest.

Toate aceste firme si adrese duc la vestitul traficant de arme Victor BOUT.

Firme care se ocupa cu trafic de arme, alcool, tigari, carburanti, diamante si altele. Aceste firme sunt citate in rapoartele Natiunilor Unite si a altor structuri internationale pentru implicari in vanzari ilegale de arme si pentru proliferarea conflictelor din Balcani si din unele tari ale Africii.

MINCIUNI ORDINARE INTERNATIONALE emise de membrii ONU, UE si altele, la fel ca si RAZBOIUL RECE, intrucat aceste firme sunt finantate de CRIMINALII PERFECTI pentru a provoca LOVITURI DE STAT, RAZBOAIE CIVILE si ATENTATE in lume.

Aceasta este CONEXIUNEA dintre CRIMINALII PERFECTI, UE, ONU, NATO, RUSIA, SUA si alti, comercianti de arme, agentii internationali si traficanti, fiinta umana nu are nici o sansa, indiferent ca esti presedinte de stat ori simplu cetatean.

1995, Victor Bout a infiintat „Trans Aviation Network Group”, fiind tot o ramificatie a companiei „Air Service Charter” cu sediul in Belgia, cu baza la Sharjah in Emiratele Arabe a achizitionat un avion Boeing 707, inmatriculat in Liberia, cu care a inceput sa transporte armament.

1996, prin „Sky Air” (derivata din firma-mama a lui Bout, „Air Service Charter”) au fost transportate, cu Boeing 707 inmatriculat cu indicativul EL-JNS, pistoale mitraliera AK-47 din Bulgaria tot catre Kigali, Rwanda. Dar, mult mai grav, avionul companiei „Sky Air” si altele patronate de Victor Bout au fost reperate si pe platforma militara a Aeroportului Otopeni la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

In acest caz prezint banda progresiva de la turnul de control, de la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, privind planul de zbor al avionul IL-76 cu indicativ militar pe decolare si aterizare, 9652-9654 si Boeing 707.

14 mai 1995 avionul IL-176 un transport realizat prin MIRAVIA

28 martie 1996, Boein 707 a venit de la Brno (Cehia- un brat al Cehoslovaciei o tara in care populatia s-a saturat de bolsevismul sovietic, ciuntita de evreii rusi (Rusia-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, respectiv Cehia si Slovacia) – o zona cu o puternica industrie de armament – si avea destinatie Cairo, Egipt a stationat parcat la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, pana a doua zi, la ora 14. 00.

30 mai 1996, avionul IL-176 sosea la Bucuresti de la Atena. Aeronava a stationat pe Otopeni tot cinci ore si a descarcat tehnica militara la Aeroportului Otopeni la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

29 septembrie 1996 avionul IL-176 un transport realizat prin MIRAVIA ruta avionului a fost Podgorica MUNTE NEGRU Yugoslavia-Otopeni-Teheran transport de tehnica militara. Avionul IL 176 a venit la bord cu tehnica militara de la Podgorica (Munte Negru) si prelua alta tehnica militara pentru Teheran IRAN, unde se pregateste o alta lovitura de stat, dar dupa un atac NATO- ONU. Acelasi lucru sa intamplat in Yugoslavia si se intampla si in Romania in decembrie 1989 daca lovitura de stat esua.

Amandoua rutele Podgorica MUNTE NEGRU Yugoslavia-Otopeni-Teheran erau sub embargo ONU, dar ONU si NATO impun embargo pentru anumite zone si state pentru a se interzice ajutorarea lor, dar ei sprijina militar grupurile lor de interese cum au fost in cazul Yugoslaviei, albanezii din Kosova si Bosniacii musulmani din Bosnia Hertegovina care au luptat impotriva sirbilor Bosniaci si sarbilor in general, in Irak sunitii si siiti anti Sadam si kurdistanezii care sa lupte pentru interesul ONU, UE si NATO impotriva sunitilor lui Sadam. In Irak se intampla un carnagiu national provocat de ONU, UE si NATO prin ATENTATE pentru distrugerea populatiei Irakiana si pentru ai baga in case cetatenii Irakieni (asa cum au facut si in Romania dupa 22 decembrie 1989 cand cetatenii romani au fost impuscati pentru a fi bagati in case).

9 decembrie 1996, un alt cunoscut traficant de arme, Simen Herscovici, alias Shimon Naor, a transportat si el arme cu acelasi avion al companiei „Sky Air” Boeing 707, avind ca punct de plecare Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, .

23 februarie1997, acelasi avion Boeing 707 al companiei cipriote „Avistar Airlines”, figura pe platforma militara a aeroportului otopeni- Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

10 aprilie 1997, regia de tehnica militara „Romtehnica” a incarcat intr-un avion AN 124, apartinind companiei romanesti „Acvila Air Romanian Carrier” mitraliere de calibru 12, 7 mm, pistoale mitraliera de 7, 62, tevi, cartuse etc., cu destinatia Kigali, Rwanda. Directorul de la ROMTEHNICA a fost asasinat in propria locuinta impreuna cu soti sa, in stil MAFIOTIC, MASONIC SI SATANIST le-au scosi ochii, le-au taiat miinile si picioarele, pentru ca la doua saptamani criminalii sa revina in locuinta si sa sparga toti peretii casei, iar vecini nu stiu nimic. Dar nici serviciile secrete, parlamentul, guvernul, Politia, Justitia, parchetul si CSAT-ul toate subordonate ciumei evreiesti nu stiu nimic.

15 si 16 aprilie 1997, o alta aeronava a companiei „Acvila Air”AN 124 opereaza pe acelasi traseu,

Peste doua luni, in tara vecina, Congo, a izbucnit un singeros razboi civil, soldat cu rasturnarea de la putere a presedintelui Lorant Kabila si instalarea unui regim comunist, avindu-l in frunte pe dictatorul Denis Sassou-Nguesso. In cele din urma, toata zona a fost pusa sub embargo de ONU.

Un caz similar de LOVITURA DE STAT au incercat CRIMINALII PERFECTI in Somalia la Mogadishu in octombrie 1993. CRIMINALII PERFECTI au alimentat cu arme gherilele somaleze impotriva guvernului de la Mogadishu, unde a inceput un razboi civil. Intervin trupele ONU-UNPROFOR, pentru mentinerea pacii, dar sunt ucisi intr-o ambuscada 18 militari din cadrul trupelor ONU-UNPROFOR, fapt care a incheiat misiunea de mentinerea pacii ONU in Somalia. NATO nu a intervenit impotriva SOMALIEI intrucat se pornise deja o campanie a CRIMINALILOR PERFECTI, SUA-ONU, RUSIA-UE, masonii si satanistii impotriva Yugoslaviei.

CRIMINALII PERFECTI si planificatorii de la PENTAGON nu aveau nici o intentie sa se angajeze intr-o interventie militara in Somalia, care era considerata o operatie prost planificata, care ar fi adus pierderi intr-o regiune unde interesele nationale de securitate fundamentale nu erau in joc, dar Yugoslavia era o regiune unde interesele de securitate fundamentale erau in joc, respectiv EUROPA de Est si EUROASIA.

In Romania, Bulgaria si altele, unde deja CRIMINALII PERFECTI isi instalase SOLADATI in institutiile acestor tari care le executa ordinele intocmai si la timp, iar in YUGOSLAVIA inca nu se realizase acest lucru si trebuia dus la indeplinire.

august 1997, belgianul Ronald Rossignol a deschis compania „Occidental Airlines” care, sub acoperirea de ajutoare umanitare, a transportat, cu un Boeing 707 al companiei cipriote „Avistar Airlines”, uniforme militare, un transportor blindat si statii radio pentru rebelii din Angola din Aeroportul Otopeni – Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

Decembrie 1997 fratii MUTALIEV, ofiteri rusi, traficanti de arme in subordinea lui Victor Bout avand compania aviatica Renan din R. Moldova au incarcat tehinca militara la bordul unui avion AN 72 de pe Aeroportul otopeni- Baza Militara UM 19062 – Baza Sud si le-au transportat in Congo pentru compania Air Pelikan, Africa de Sud, Coasta de Fildes (Abidjan), si Angola (Andula) iar din Angola plecase cu cinci libanezi si un transport important de diamante care trebuia sa ajunga in R. Moldova. Avionul AN72 a fost fortata sa aterizeze de avioane de vanatoare Angoleze . achipajul si pasagerii au fost arestati de aramata angoleza. Fratii Mutaliev sunt actionari principali la compania K&M de slefuit diamante din Bratislava, inregistrata in capitala slovaca in februarie 2001.

23 martie 1998, avionul Air Sofia, a dcscacat baxurile pentru Roza Prod Impex SRL si a incarcat armament, comanda a regiei Romtehnica la Intreprinderea Mecanica Cugir.

16-17 aprilie 1998 tigareta II ARME CONTRA TIGARII, tigarii ASSOS sunt descarcate pe aeroportul Otopeni din avionul IL 176-AirSofia. In aceasta afacere sunt implicati fratii Iskandaranii, col Trutulescu, gen. Vitalie Ustroi, implicat in devalizarea Bacorex, prin firma VALEOLOGIA care este datoare si la RA LOCATO peste 40 de mii de dolari reprezentind chiria pentru spatiul inchiriat de firma, gen. Brinstein amandoi sunt ofiteri din trupele serviciului secret militar sovietic GRU care au participat la LOVITURA DE STA din decembrie 1989 impreuna cu col Trutulescu comandantul batalionului 404 de cercetare-diversiune in spatele frontului, adica SPETZANZUL romanesc.

1 mai 1998 avion Boeing 707 inmatriculat EL-JNS apare ca a aterizat pe Aeroportul Otopeni – Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, tot pentru un transport de tehnica militara.

Victor Bout isi continua cursa pentru moarte asupra fiintei umane, fiind finantat de criminalii perfecti speculatorii de stat din intreaga lume, ONU, UE NATO si alti.

decembrie 1998, avion Boeing 707 al companiei cipriote „Avistar Airlines”, a fost depistat transportind arme si munitie din Slovacia in Sudan

in noiembrie 1999 – cursa ACH 252 F a decolat din Bulgaria incarcata cu rachete sol-aer si a aterizat la Harare, in Zimbabwe, de unde marfa a fost preluata la bordul unui avion „Iliusin” si transportata la Kinshasa, in Congo – tara supusa embargoului;

pe 15 martie 2000 – cursa ACH 007 a decolat de la Bratislava, Slovacia, tot spre Harare, burdusita cu pistoale mitraliera AK 47;

Trebuie fracuta precizarea ca la traficul de armamant care s-a facut din romania spre anumite zone din lume pentru a se provoca lovituri de stat, razboaie civile, atentate si altele au participat toti ofiterii din institutiile statului Roman SIA, SRI, SIE, SPP si altele, inclusiv CSAT in frunte cu Virgil Magureanu, Ioan Talpes, Radu Timofte, Gheorghe Fulga si alti, din toate guvernarile de 26 ani de zile.

De asemenea, la aceste actiuni TERORISTE DE STAT au participat si agenti FSB-KGB Vitalie, Ustroi, Vitalie Dobanda, CIA membri ai ambasadei SUA in Romania si arabi precum ONAR HAYSSAM ZAHER ISKAMDARANI, FATIH TAHER si alti care sunt protejati de ONU, UE si NATO, iar in Romania cu politia, parchetul si justitia, unde pot sa ucida, fura.

De asemenea, acestia sunt implicati in toate privatizarile, restructurarile si diponibilizarile din Romania, nu platesc taxe si impozite, taie paduri si provoca inundatii catastrofale pentru viata cetatenilor romani si pentru economia Romaneasca.

Aici trebuie facuta precizarea ca, daca LOVITURA DE STAT esua in Romania in decembrie 1989 si Romania si poporul roman erau atacate la fel ca Yugoslavia, Irak si Afaganistan.

ADEVARATII TERORISTI INTERNATIONALI -TERORISTI DE STAT

La lovitura de stat din decembrie 1989, din Romania au participat si agentii arabi, iar o parte a lor erau membri ai securitatii romane, s-au se gaseau in slujba altor servicii secrete cum sunt: CIA, FSB-KGB, MOSSAD si altele.

Agentii arabi au fost adevaratii TERORISTI dupa 22 decembrie 1989. TERORISTII care au impuscat pe la spate cetatenii romani pentru ai goni din strada, intrucat LOVITURA DE STAT se infaptuise in dimineata zilei de 22 decembrie 1989 cand Ceausescu a fost arestat in CC al PCR si gen. MILEA fusese ucis de col Parcalabescu seful Garzilor patriotice.

TERORISTI sunt sustinuti si protejati de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti drept pentru care primesc in Romania, intreprinderi, case terenuri si paduri, toate comfiscate de la cetatenii ROMANIEI cu ajutorul JUSTITIEI si intregii clase politice aflata la putere in romania de 26 ani.

Khaled Deiab Abdallaa Matar seful agenturii O. E. P. in Romania, colonel in Securitatea Romana si avea in subordine ofiteri Romani, agent Palestinian, SRI-KGB, CIA si luptator in Revolutia din 1989, a finantat PUNR pentru a deveni deputat in Parlamentul Romaniei, fost membru al PUNR.

In anul 1992 Khaled Deiab Abdallaa Matar, impreuna cu agentul Palestinian, SRI-KGB Abdel Mohmed Hadi Rahman (care ulterior isi schimba numele in Hadi Jaradat), cetatean iordanian si roman si cativa profesori de la Universitatea Babes-Bolay din Cluj, infinteaza o universitate particulara la Baia Mare, Universtitatea Romano-Araba, care ulterior se muta la Cluj si in 1995 isi schimba numele in Universitatea Bogdan-Voda. UBV are o datorie de 11, 8 miliarde lei de la 31 decembrie 2004, iar Flaviu Farcas de la Directia de Finante Cluj, spune ca a avut o discutie pe aceasta tema cu membri din conducerea UBV si acestia au spus ca:

,, Ca nu plateste ca nu vor,, .

Abdel Mohmed Hadi Rahman, alias Hadi Jaradat in present profesor si presedinte al UVB din Cluj.

Khaled Import-export 97 SRL care avea obiect de activitate pentru obtinerea de vize si locuri de munca in SUA, activitate sustinuta si protejata de Consulatul SUA din Romania, CIA, SIE si SRI-KGB.

Matar facilita iesirea cetatenilor arabi din Romania si intrarea lor in SUA, cu invitatii, diplome de studii, contracte de munca, atestate de cunoasterea limbii engleze toate false, iar o viza de intrare in SUA costa 200 de dolar.

Mahmud Farzat seful serviciilor secrete Siriene din Europa de Est si agent SRI, KGB, CIA si omul de legatura dintre Moscova, Bucuresti, Damasc, Washington si alte servicii secrete internationale. In ani 1980 Mahmud Farzat se ocupa de comertul de tractoare din Romania si derula exporturi si importuri prin firma Crescent-Dunarea (Dan Voiculescu) societate controlata de SRI-SIE-KGB. Dupa decembrie 1989 a inceput afacerile private in Romania in Judetul Bacau fiind protejat de relatiile pe care le are cu reprezentanti locali ai PSD-Viorel Hrebenciuc si alti si SRI-KGB-Radu Timfte, Fulga si alti.

Omar Hayssam agent sirian, SRI, KGB, CIA a finantat PSD, membru PSD, (este adus in Romania in 1980 de unchiul sau Mahmud Farzat seful serviciilor secrete siriene din Europa de Est) si dupa decembrie 1989 a avut sarcina de la Moscova-KGB sa participle la reglarea unor raporturi de putere in Romania, avand sprijin politic si logistic din partea PSD si SRI-SIE – KGB si CIA. Omul de afaceri OMAR HAYSAM a fost apropiat al lui ION ILIESCU si a fost insotit in avion si in delegatii de OMAR HAYSSAM in vizite oficiale in afara tarii, inclusiv la DECORAREA lui Radu Timofte de seful CIA George Tennet la Washington.

Omar Hayssam impreuna cu serviciile secrete nationale SRI, SIE, SIA si internationale CIA, FSB-KGB, Mosad, M15 si altele cu complicitatea autoritatilor TURCE de la INSTAMBUL, au livrat arme in 2002 Kurzilor din Turcia si Irak si sunitilor din Irak pentru a ataca siitii lui Sadam din Irak, asa cum au furnizat arme ONU, UE, NATO si alti arme albanezilor din Kosova, bosniacilor musulmani si altora pentru a ataca armata si populatia SARBA condusa de MILOSEVICI.

Omar Hayssam a achizitionat o nava cu suma de 100 000 de euro care a fost asigurata la Lloyd`s pentru 500 000 de euro. Operatiunea din acte era azotat de amoniu de la Nitramonia Fagaras (in caz ca exploda) cu destinatia Turcia si piese de schimb pentru tractoare importate din RUSIA cu destinatia Sudan. Nava de transport a fost scufundata in apropierea coastelor Turciei, dupa ce s-a facut transpordarea armamentului in alta nava. In aceasta afacere Omar Hayssam a avut parteneri doi cetateni arabi si doi oameni de araceri romanii membrii PNL si PUR.

Omar Hayssam pe langa faptul, ca a castigat milioane de euro din aceasta afacere, a mai incasat si asigurarea de 500 000 de euro de pe nava scufundata.

Dupa cum se poate vedea teatrul de razboi din Irak si Afganistan este intretinut de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni, satanisti si sculelele lor agentii internationali mafioti, traficanti de arme, droguri, cafea, tigari, carne vie (organe umane) si altele.

Omar Hayssam, Mohamed Munaf si serviciile de informatii romanesti SRI-KGB si SIE si internationale CIA, FSB-KGB si altele au organizat rapirea jurnalistilor romani in Irak cu acordul scris al jurnalistilor Romani care stiau ca la Bagdad vor fi rapiti.

Jurnalistii romani au semnat declaratii personale in care sint de acord cu rapirea. Acestia au crezut ca pleaca intr-o excursie la Sinaia, fiind siguri ca vor fi protejati de serviciile de informatii arabe si romane. Jurnalisti romani, nici atunci si nici acum nu stiu cu cine au colaborat. Au colaborat cu ucigasi si asasini mai presus decat legea. Asasini si criminali care creaza scenarii razboaie civile, lovitura de stat din decembrie 1989, mineriade si altele.

Serviciile secrete internationale, sunt mafioti si traficanti de toate felurile si sunt in vizorul cercetarilor penale pentru numeroase infractiunii comise pe teritoriul Romaniei si au vrut sa devina niste eroi nationali prin eliberarea ziaristilor care sa duca la scutite de datorii la stat, pentru firmele lor pe care le au in Romania si sa inceteze cercetarile penale asupra lor.

In cazul esecului, CIA l-a trecut pe OMAR HAYSSAM pe lista finantatorilor organizatiilor teroriste, lucru care s-a si produs imediat printr-un ziar al aliatilor.

Potrivit cotidianului „Rossiskaia Gazeta” in articolul intitulat „Afacerea eliberatorilor. Rapirea jurnalistilor a fost organizata la Bucuresti”, semnat de Fedor Lukianov, corespondentul publicatiei pentru Bucuresti si Budapesta, aparut in editia din 6 iunie 2005, se relateaza ca:

,, Omar Hayssam era dat in urmarire internationala de CIA pentru finantarea organizatiilor teroriste. Nu cu mult inainte de a aparea banuiala ca Omar Hayssam a participat la rapire, CIA l-a dat in umarire internationala sub acuzatia de finantare a organizatiilor teroriste internationale”

CIA, FSB-KGB, SRI si altele stiu ca banii lui Omar Hayssam provin din jefuirea statului roman si din trafic de arme, droguri, carne vie si altele si totusi acestia nu intervin ca acest mafiot si alti sa restituie statului si poporului Roman banii inapoi.

Munaf a fost eliberat intrucat este agent irakian, CIA, SRI si KGB si se afla sub jurisdictia SUA in IRAK.

La eliberarea ziaristilor romani din Irak au participat,, cartitele,, cetatenii Irak-ieni care au facut studiile in Romania in perioada comunista si racolati de securitatea Romana in interesul statului Roman.

Cartitele arabe se ridica la peste 500 000 de persoane si au fost racolate incepand cu anul 1970, o mica parte din cartite au ramas in Romania si au devenit viitorii agenti DIE, SRI, DIA, KGB, CIA si altele, in institutiile statului Roman si oameni de afaceri.

Cu ocazia rapirii ziaristilor Romani din Irak, SRI nominalizeaza agenti arabi, asa numite cartite care au activat si pe teritoriul Romaniei, respectiv Hakim Ziab Hussein Al-Samarai (supranumit Abu Sahar, veriga de legatura intre rapitorii jurnalistilor romani si brigazile Muad Ibn Jabal care i-a inchis la 01 04 2005 impreuna cu Florance Aubenas), Mahmud Khaled Al Omar, sirian (fratele lui OMAR Hayssam), Abdel Jabbar Abbas, Jasem Al-Salmani, Ibrahim Zasssin Al -Jaburi, Yussef Munaf (fratele lui Mohamed Munaf).

O mare parte din agenti arabi si internationali se afla in institutiile statului roman si sunt patroni (sau sponsorizeaza) de mass media din Romania care participa la dezinformarea poporului roman si jefuirea statului si poporului roman.

Persoane din institutiile sataului roman sunt complici la jefuirea statului si poporului Roman, tradatori statului si poporului Roman respectiv Adrian Nastase, Mircea Geoana, Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Ioan Talpes, Ristea Priboi, Dumitru Sorescu, Virgil Ardeleanu seful serviciului de informatii al MAI-UM 0962-fosta UM 0215, Procurorul generalal Romaniei Ilie Botos, procurorul general al Parchetului National Anticorutie si altele si toata clasa politica care a facut figuratie prin institutiile statului Roman in cei 26 ani de zile.

Omar Mohamad agent siria, SRI, KGB, CIA a finantat PSD. In martie 1998 fratele lui Hayssam a oferit un imprumut de consumatie, pe un an de zile in suma de 1 420 000 dolari, actionarului majoritar Thodor Stanis de la firma SC Rio Soft Drinks SA din Timisoara si findca termenul nu a fost respectat si nu a returnat imprumutul, in aprilie 1999 Omar Mohamad a devenit principalul actionar al Sc Rio Soft Drinks SA. Actionar la SC RIO SOFT DRINKS SA se afla si CARMEN RADULESCU, sotia fostului sef al SERVICIULUI ECONOMIC TIMIS, col. ( r) Pavel Radulescu, SRI-KGB, OMAR MOHAMAD a cumparat actiunile de la aproape toti actionari minoritari, mai putin de la TIBOR DIOSI si KLAUS GROSS si muta sediul social al firmei SC RIO SOFT DRINKS SA. la Bucuresti. OMAR MOHAMAD schimba conducerea SC RIO SOFT DRINKS SA, la Timisoara unde este numit cpt. (r) MIHAI PETRECHIOIU, sef SERVICIU ECONOMIC TIMIS, iar la sediul din Bucuresti si la firma fratelui sau HAYSSAM, BUCOVINA MINERAL WATER sunt numiti col. CROITORU si col. MUSTATA sefi in DIRECTIA ECONOMICA A INSPECTORATULUI GENERAL AL POLITIEI BUCURESTI.

MOHAMED MUNAF agent irakian, SRI, KGB, CIA. MUNAF a fost invitat de Ambasadorul SUA la Bucuresti, prin invitatie nominala in noaptea de 2 spre 3 noiembrie 2004 la CENTRUL CULTURAL AMERICAN din str. Tudor Arghezi nr. 7-9, impreuna cu familia (cotidianul 15 aprilie 2005) pentru a urmarii alegerile din AMERICA. Cand OMAR Hayssam este arestat si cercetat penal si cei trei jurnalisti Romani sunt rapiti in IRAK, Ambasada Americana minte cu nerusinare ca, MUNAF si familia sa nu au fost invitati de AMBASADA SUA. Minciuna caracteristica serviciilor de securitate cand sunt prinse cu ticalosia. Mai ales ca, acesta actiune a avut loc noaptea si posibilitatile de supraveghere si control sint reduse. Munaf este cetatean Irakian, tara invadata de SUA. Un lucru este cert invitatiile au fost nominale si aprobate de consul general al ambasadei care este seful CIA pentru Romania. Munaf are trei firme in Romania AUDIOSONIC TRADE MARKET, infiintata in anul 1992 in care Munaf este actionar principal cu 64% si Umar Noraddin, cu 36%, cetatean irakian, cu sediul in sos Mihai Bravu, nr. 64-88, bl. P7, sc. 2 et. 1, ap. 49, sector 2, Bucurest, dizolvata in 2002. SRL, BASEF TRADE COM SRL si POLAR ELECTRONICS INDUSTRY and TRADE SRL, infintata in 1993, cu sediul in BUCURESTI, str Soimus, nr. 65, sectorul 4 si administrator al firmelor lui OMAR HAYSSAM. In datele inregistrate la Registrul Comertului rezulta ca este nascut la data 01 01 1900. Daca un cetatean Roman scria acesta data falsa in acte, imediat intra in puscarie. Este o atitudine caracteristica serviciilor de informatii sa prezinte date si acte false.

Ambasada si Consulatul American din Bucuresti, Romania, refuza sa acorde vize de intrare in America cetatenilor romani care sunt invitati la simpozioane stiintifice, rude sau prieteni, ori vor sa munceasca cinstit. Teroristi, mafioti si agenti arabi care sint si agenti KGB si CIA, consulatul SUA le acorda vize de intrare in America. Mai mult, in schimbul a sute de dolari se acorda vize mafiotilor si traficantilor de persoane, favorizand traficul de persoane si carne vie. La Ambasadele Angliei si Spaniei, de organele de control ale acestor tari au constatat nereguli in legatura cu acordarea de vise de intrare in tarile lor, pentru cetatenii Romani.

KAMEL KADER agent Palestinian, SRI-KGB si luptator in REVOLUTIA din 1989, lider al studentiilor palestinieni din Romania, membru al grupurilor teroriste AL FATAH si ABU NIDAL, combatant al FRONTULUI de VEST din LIBAN, membru al O. E. P. si AUTORITATEA PALESTINIANA, obtinea vize si pasapoarte pentru intrarea in Romania a cetatenilor palestinieni (100 de dolari) prin col. ORELEANU, sef Directia pasapoarte Timis, patron a 14 firme in TIMISOARA si BUCURESTI, a finantat campania electorala a PDSR-PSD in 1992 cu un million de dolari, (asa cum afirma VIOREL HREBENCIUC) si a obtinut functia de consilier presidential al lui ION ILIESCU si functia de consilier al secretarului general al Guvernului Romaniei, (iar secretar general al guvernului Romaniei era la vremea respectiva VIOREL HREBENCIUC si prim ministru NICOLAE VACAROIU) reprezentant al minoritatii palestiniene in Romania, obtinuse un credit in suma de 995 000 de dolari de la BANCOREX, dar pe care nu l-a returnat si pe care il plateste poporul Roman. Intra la Guvern pe intrarea oficiala, inarmat cu pistol si telefon mobil, fara a se supune vreunui control, avea acces la telexul si faxul Guvernului si la documente secrete, acte confidentiale au disparut din incinta Guvernului, ceea ce a dus la declasificarea lor, pentru ca PDSR -PSD sovietic sa nu fie facut vinovat pentru complicitate la spionaj impotriva statului Roman.

Telegramele disparute de la secretariatul general al Guvernului de la Viorel Hrebenciuc au fost trimise de la ambasade, iar sistemul de comunicare cifrata a acestora nu tine de MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE si exista un serviciu special al cifrului, care este in subordinea SERVICIULUI DE INFORMATII EXTERNE, cifru cunoscut de care Rusia, America si aliatii lor, acum il cunosc si arabi.

Pericolul pe care-l reprezinta disparitia acestor documente are doua aspecte foarte grave:

a- un aspect este cel legat de cifrul cu care sunt codificate documentele secrete romanesti.

Pericolul este legat de faptul ca telegramele sunt transmise prin cifrul de stat, iar daca cineva poate sa intre in posesia transmisiei codificate si sa aiba si comunicarea in clar, reprezinta un pericol major asupra securitatii comunicarii. Daca cineva are si semnele trimise si textul in clar poate imediat sa descopere cifrul. De aceea problema secretizarii transmisiilor prin telegrame nu este legat neaparat de continutul lor.

b- celalat aspect este legat de sursele de informati externe ale ambasadelor si pericolul consta in deconspirarea acestor surse.

Unele telegrame care fac evaluari sau analize pot avea un caracter secret de fond, pentru ca asemenea evaluari, daca sint cunoscute sau daca ajung la cine nu trebuie, pot sa creeze probleme. O alta problema este si sursa. Este foarte posibil ca in telegrama respectiva, cand este vorba de evaluari, cel care a redactat-o sa faca referire si la cei care i-au transmis informatile respective. In cazul acesta pericolul este si mai mare.

KAMEL KADER este scos pe linia moarta, si in 1994 pleaca in Palestina si este numit consilier pe probleme de informatii a lui YASSER ARAFAT.

Interesant este faptul ca Nicolae Vacaroiu, Viorel Hrebenciuc si alti neaga existenta acestui Abdel Kamel Kader ca acesta ar fi detinut functii importante in institutiile statului Roman, Adrian Severin, fost Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei, sustine contrariu si scrie un articol in cotidianul Ziua din martie 1996 in care sustine ca:

,, Un cetatean roman de origine palestiniana, pe numele sau Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare in operatiuni financiare ilicite si in actiuni teroriste. El trece insa nestingherit prin culoarele rezervate autoritatilor, in aeroporturile din tara si se plimba pe holurile palatului cotroceni. Daca vreo santinela il opreste (asa cum s-a intamplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timisoara), el o brutalizeaza si, nepedepsit, o da la o parte. Tot el ameninta parlamentari Romani, indignati in fata atitudinii sale arogante si agresive, ca o sa le (manance capul). Acelasi personajprezinta celor ce ii se opun o legitimatie eliberata fie de Presedentia Romaniei, fie de Secretariatul General al Guvernului, atestand calitatea sa de consilier la respectivele institutii, legitimatie in fata careia toate autoritatile amutesc. Acest cetatean roman, sin u altul, primeste de la organizatori (tot Romani) ai Forumului Crans-Montana (intalnire ce a avut loc la bucuresti in 1944) un ecuson de libera trecere, pe care este mentionata calitatea de membru al delegatieipentru eliberarea Palestinei, ceea ce ii permite sa patrunda in locurile cele mai bine pazite, unde se discuta secrete mari. Cand cineva da pe fata asemenea imprejurari si cere explicatii, purtatorul de cuvant al Presidentiei Traian Chebeleu, reactioneaza indignat si consternate, afirmand in gura mare ca nici un cetatean arab nu a lucrat vreodata in structurile din apropierea sefului statului. Presidentia este, evident, preocupata sa dezminta dar nu intreprinde nimic spre a vedea cum se face legitimatii si documente de acces oficial ajung ajung in posesia unor persoane dubioase. (Existenta uneia din legitimatiile in cauza a fost recunoscuta chiar de dl. Dan Poenaru, prefect de Timis si presedinte al organizatiei PDSR din acelasi Judet). Explicatia nu poate consta decat in faptul ca nu cei care afirma ca domnul Kamel Kader functioneaza ca un consilier de stat mint, ci aceluia care neaga o asemenea realitate,, .

ZAHER ISKANDARANI agent sirian, SRI-KGB, CIA om de legatura al serviciilor de informatii siriene si sovietice-ruse, trafic cu tigari si arme implicat in afacerea tigareta I. Primeste de la Ion Iliescu certificat de luptator in Revolutia din decembrie 1989. Zaher Ikandarani este var cu Kamel Kader si la introdus pe Kader in mediul presidential de la Palatul Cotroceni pe langa Ion Iliescu, prin Viorel Hrebenciuc.

Zaher Iskandarani si Kamel Kader au sponsorizat Forumul Crans-Montana la care a participat Ion Iliescu si toata clasa politica. Zaher Iskandarani inchis pentru uciderea unui cetatean sirian la Timisoara impreuna cu alti cetateni de origine araba este scos din puscarie si din tara de col. Trutulescu pentru 1 000 000 milion de dolari.

In cazul anchetei Tigareta I, 1994 la o descindere la unul din partenerii sa-i arabi s-au descoperit sigilii false romanesti, bulgaresti si maghiare si o stampila a MAE.

Cu ocazia descinderilor din 17 -18 mai 2005 la sediile lui Zaher Iskandarani din bd. Dambovita din Timisoara si altele, locotenetii lui au incercat sa distruga probe incrimi natoare, au exercitat presiuni asupra unor martori importanti, iar forte ale politiei si specialisti de la crima organizata, procurori si trupe speciale, au ridicat mai multe matrite ale marcilor contrafacute de tigari, timbre cu serii duble, cartoane tiparite cu marcile de tigari contrafacute, sigilii si stante vamale, facturi si alte documente comerciale, CD-uri continand modele, desinguri si elemente de siguranta ale marcilor de tigarete care urmau sa fie falsificate.

In perioada arestarii Zaher Iskandarani tipa cat il tinea gura ca este un abuz al autoritatilor si ca face dezvaluiri importante la adresa autoritatilor, iar pe data de 2 mai 2005 Zaher Iskandarani este eliberat.

Zaher Iskandarani agent Sirian, SRI, KGB, CIA care atenteaza la siguranta nationala utilizand date si acte false in contrabanda de tigari nu este cercetat penal de Justitia Romana si nu ii calculeaza nimeni prejudiciul adus statului Roman, iar pe cei de la scoala de Yoga MISA ii vaneaza in continuare, le fabrica acte si dovezi false, asa cum numai SRI-KIGB stie sa le fabrice. Justitia Romana functioneaza numai pentru vanarea si distrugerea cetatenilor Romani si pentru a creea imagini NEVINOVATE acestor mafioti si criminali internationali.

MICHEL MAKOUL agent sirian, SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si arme.

JABRI TABIZI agent sirian, SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si arme.

MUSA HAMAD Bd. Kokalniceanu nr. 34, ap 16 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.

MOHAMED TALLA Str. Turda Nr. 116, Bl. 37, Ap. 28 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.

DIB ASSAAD DIB Str. Turda Nr. 120 Et. 7 Ap. 28 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.

NAZIEH IBRAHIM HUSSEIN ATIEH Str. Masina de Paine Nr. 41, Bl. Od55 Ap 124 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.

MAHER AL AKAWAN Calea Mosilor Nr. 290, Ap. 47 Agent Siria, SRI, KGB, CIA, trafic cu tigari si arme.

VICTOR MICHELLE ISSA cetatean cipriot agent libanez mathaba- SRI, KGB, CIA actiona la Constanta si a creat un prejudiciu de 30 000 000 de dolari statului Roman, mituind magistrati si politisti, fuge la KIEV unde isi continua activitatea de trafic cu tigari cu sprijinul KGB,

SAMER GADBAN agent palestina SRI, KGB, CIA membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei si al gruparii teroriste Al Fatah, ofiter SRI si era folosit ca translator de SRI pentru ofiteri gruparii teroriaste Al Fatah pregatite in Romania inainte de 1989.

17- WAEL GADBAN agent palestina SRI, KGB, CIA membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei si al gruparii teroriste Al Fatah, ofiter SRI-KGB

18- THAER GADBAN agent palestina SRI, KGB, CIA membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei si al gruparii teroriste Al Fatah, ofiter SRI-KGB. Fratii GADBAN au intrat in legatura cu fratii Elias si Mike Nassar agenti libanezi mathaba -KGB traficanti de arme, tigari si produse de contrabanda cu marfuri din Orientul apropiat spre Europa, adusi in Romania in 1990, in urma demersurilor facute de un traficant de arme libanez la AMBASADA ROMANA de la BEIRUT . Traficantul s-a adresat Ambasadei Romane la Beirut pentru a i se mijloci contactarea unui furnizor roman de armament, prezentand o lista de arme si munitie de infanterie si artilerie specifice dotarii armatelor din fostul Tratat de la Varsovia. Atasatul militar roman de la Beirut a informat Directia Informative a Armatei care, la randul ei, a adus cererea de oferta in atentia RA ROMTEHNICA.

Fratii Elie si Mike Nassar intra in contact in Romania cu MOHAMED SHRECH (alias ABU RAMI) consilier al Ambasadei Palestine la Bucuresti agent SRI-KGB si intregul grup intra in contact cu organele de informatii ale armatei-ROMTEHNICA si cu SRI. Fratii NASAR si GADBAN au inceput traficul de tagari pe care le aduceau in Romania cu ajutorul gen. GHEORGHE FLORICA, gen. POPA FLORENTIN de la M. Ap. N. si col. BOGZA de la AEROPORTUL CLINCENI agenti SRI- SIE-KGB care le facilita trecerea prin VAMA a tigarilor, eludand vama si plata taxelor legale. Tigari care se vindeau in Romania prin firmele: PALESTA, GENAH, BELA IORDANIA, SAMER, SAMIRA, SILVIA, ELMA, AZICO, AMEGE, KARELIA si altele, si cu bani proveniti din vanzarea tigarilor se cumparau arme in numele traficantului libanez. Operatiunile de export de armament si munitie, au fost aprobate si monitorizate de structuri informative straine, printre care CIA, MOSAD si altele, fara plata taxelor vamale legale.

Din cauza sumelor mari de bani manipulate de clanul Gadban si Nassar au aparut divergente la care au intervenit SRI, prin directorul SRI Virgil Magureanu si a dat castig de cauza clanlui Gadban care erau ofiteri SRI-KGB si a detrminat arestarea lui Elie Nassar care este eliberat dupa ce plateste 3 000 000 de dolari lui Virgil Magureanu care spune ca, i-a predat la SRI. Astfel s-a stins un conflict de contrabanda internationala cu arme si tigari care ducea la deconspirarea multor agenti SRI, KGB, CIA si arabi care au participat la lovitura de stat din decmbrie 1989 din Romania. ELIE NASSAR pleaca impreuna cu fratele sau MIKE NASSAR agent libanez- KGB la MOSCOVA unde continua actvitatea de contrabanda cu tigari si arme protejati de KGB-ul sovietic care vand TIGARI la MOSCOVA si cumpara arme din ROMANIA.

KHALIL KASSAN agent palestinian, iordanian (pasaport nr. D. 032557 eliberat de autoritatile iordaniene), SRI, KGB, CIA trafic de tigari si alte produse cu mult peste cele declarate, paguba de peste un million de dolari, sprijinit de gen. Florica Gheorghe si gen. Bunea agenti SIE-KGB, fost secretar de stat in Ministerul Transporturilor.

AHMED MURAD agent libanez mathaba SRI-KGB.

MOHAMMAD MURAD agent libanez mathaba SRI, KGB, CIA Fratii MURAD patroni ai firmei SPRING TIME traffic de tigari si cafea si au deschis lantul de magazine-restaurant ce poarta numele SPRING TIME si au achizitionat cateva hoteluri pe litoral respectiv: PERLA, MAJESTIC din MAMAIA, facute cadou de DAN MATEI AGATHON, asa zisul fratele lui AGATHON, iar la inugurarea imperiului MURAD fost invitat si ION ILIESCU, Fratii Murad membri ai gruparii teroriste HEZBOLLAH au produs o paguba de 19 000 000 de dolari.

SIMON ABU RACHED agent libanez mathaba SRI, KGB, CIA nepotul lui EMIL BADRAN fost Ambasador al LIBANULUI la BUC. trafic de tigari a cumparat restaurantul BRADET din cartierul Cotroceni.

MOHAMED AL ITAWI, agent libanez mathaba SRI, KGB, CIA patron al firmei BIBU SRL si copropietar al cazinoului de langa HERASTRAU.

HANRY AL SEKAAF agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA copropietar al cazinoului ROUGE et NOIRE a fugit cu bani cu tot din Romania.

JAMAL KANJ agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari, in present afaceri cu fructe a deschis un angro cu fructe.

HUSSEIN HASSAN agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de droguri patronul restaurantului BILDA din GROZAVESTI.

AL HAMED agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari patron al restaurantului GOLD TIME din Regie.

MOHAMED ABBAS agent siria SRI, KGB, CIA propietar al firmei ROMSIR SRL a cooperat cu OMAR HAYSSAM si fratele lui NASSAR BAKRY ofiter de securitate al AMBASADEI SIRIEI la Buc.

AHMED SALEH agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si droguri, prins in locuinta cu 125 000 dolari de politie pe care, ii preda politiei pe motiv ca, nu stie ai cui sunt, ruda cu NABIH BERRY, seful AMAL (gruparea terorista HEZBOLLAH) al PARLAMENTULUI LIBANEZ

RAAD HALLOUL agent irakian SRI, KGB, CIA trafic de tigari si cafea asociat cu un senator Roman la o fabrica de impachetat cafea si ferma de cresterea puilor.

MOHAMED MOUSAWI agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari si cafea si patron al unei fabrici de impachetat cafea.

ALI SHALAN AWADA agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari si cafea propietar al firmei ROMPROFIL din CALEA MOSILOR Bucuresti.

WALID GASSAN JABER agent irakian SRI, KGB, CIA traffic de tigari si cafea distribuitor angro la complexul CIUPERCA din Bucuresti

YOUSEF SOMMA agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari, reprezentant al firmei producatoare de tigari BIBLOS si cafea NESS AMIGO falsificat, coopropietar al restaurantului TRIUMF.

HASSAN AL MAAMI agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari si cafea falsificata pe ruta CIPRU-BULGARIA-ODESA fabrica de cafea la MIHAILESTI, Jud. Giurgiu si patron al firmelor VELMANI, MEI si altele, a cooperat cu fratele lui OMAR HAYSSAM, a fost prins cu transport illegal de tigari a avut un C-ul pe pasaport, dar cu sprijinul SRI-KGB fuge in Liban.

SAMER MEHLEM agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari,

AMER MEHLEM agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari. Fratii MEHLEM sunt coordonati de fratii MURAD de la SRING TIME, au devenit patronii discotecii WHY NOT.

NABIL SHERY agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA absolvent al Facultatii de Medicina din Iasi traffic de tigari BIBLOS si PARISIENNE, asociat in afaceri cu fratii MURAD la SC NEW HOUSE din PANTELIMON

KHALED AL AMIN agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari si cosmeticeprin firma NIRAN.

ELIAS YOUUSSEF agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari

MICHEL YOUUSSEF agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari. Fratii YOUUSSEF parteneri in traffic de tigari impreuna cu grupul fratilor NASSAR si GADBAN si EMIL BADRAN fost ambassador al LIBANULUI la Bucuresti si MOHAMED SHRECH consilier al ambasadei Palestina la Bucuresti au introdus tigari in Romania prin firma fratilor NASSAR si GADBAN, BELA IORDANIAN in stransa colaborare cu gen. GHEORGHE FLORICA, gen. POPA FLORENTIN de la M. Ap. N. si col. BOGZA de la AEROPORTUL CLINCENI agenti SIE- SRI, KGB, CIA care le facilita trecerea prin VAMA a tigarilor, eludand vama si plata taxelor legale.

AREZ TOHME agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari

GERBAN TOHME agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari

ZAITEF TOHME agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari. Fratii THOME au introdus tigari in cantitati mari din Cipru in Romania respective: MONTE CARLO, CAMEL, SALEM si VANTAGE.

SALAH KOBROSSLY agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari care impreuna cu BALLIETY cetatean cipriot cel care livra tigarile Marlboro si LM in Romania si VICTOR ISSA agent libanez SRI, KGB, CIA au produs o paguba statului Roman de 47 milioane de dolari.

AMER OUBEID agent iordanian SRI, KGB, CIA trafic de tigari

AHMED EL KHATIB agent iordanian SRI, KGB, CIA trafic de tigari

TALAL AL KHATIB agent iordanian SRI, KGB, CIA trafic de tigari, toate aceste trei persoane reprezentanti ai firmei BASTOS in Romania si au produs o paguba statului Roman de 6 milioane de dolari lunar in care este implicat fostul director SRI VIRGIL MAGUREANU.

VICTOR SARRIS agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari, reprezentant al firmei PARISIENNE care a folosit la distributie cetatenii libanezi EZZ IBRAHIM si ALI AHMED a produs o paguba statului Roman in 1993 de 5 000 000 dolari SUA.

RADWAN AKTAA agent sirian SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si cafea

MUSTAFA GHAZWAN AKTAA agent sirian SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si cafea colaboratori ai lui Zaher si Hayssam.

Cetatenii Romaniei sunt vanati si dati afara din locuinte de mafia care s-a instaurat dupa decembrie 1989 pentru faptul ca, nu au bani sa-si plateasca intretinerea, lumina si ratele la locuinte, iar mafia de agenti arabi, romani si internationali, asa zisi INVESTITORI sunt scutiti de taxe si impozite, mai mult le sunt rambursate TVA-urile mii de miliarde de lei si milioane de dolari, rezultate din acte si neachitate nciodata statului si poporului roman, datorii pe care le plateste poporul Roman saracit si infometat.

CRIMINALII PERFECTI LA REALITATEA TV

Evreii, masonii, satanistii, agentii CIA, KGB, SRI si alti, traficanti de arme si propaganda externa americana CNN si sovietica-rusa VITALIE DOBANDA gen. FSB-KGB din trupele GRU participant la lovitura de stat din decembrie 1989 si alti, s-au instalat la REALITATEA TV in frunte cu SOV-SORIN OVIDIU VANTU.

In primul rand trebuie sa facem precizarea ca dupa lovitura de stat din decembrie 1989, a fost furat petrolul romanesc de americani (ROMPETROL) si rusi (RAFO ONESTI si PETROM. In 2006 nu se plateste salariile cetatenilor Romani de lunii de zile la CAROM ONESTI. Cine nuplateste sa lariile cetatenilor romani? CEAUSESCU. Nu salariile nu le platesc cei care au pus stapanire pe aceasta intreprindere si vor sa o desfinteze, iar pe salariati sa-i arunce in strada. ), iar in spatele lor se afla SOV-SORIN OVIDIU VANTU si toata clasa politica din Romania care se afla la putere de 26 ani, clasa politica condusa de comunitatea evreiasca internationala, masoni si satanisti.

La LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania au participat numerosi jurnalisti internationali, iar postul de televiziune american CNN a fost favorizat de cei care au organizat lovitura de stat, intrucat le-au permis sa filmeze si galeriile subterane ale Bucurestiului, OBIECTIV strategic militar, protejat de SECURITATE, securitatea care a pus mana pe putere in romania dupa 1989.

Numerosi jurnalisti de la CNN, dar si de la alte agentii de presa americane sunt masoni, satanisti si agenti CIA care intervin in zone de conflict inainte de inceperea actiunilor CIA si NATO si dupa interventia LOR, de unde furnizeaza informatii, de multe ori total ERONATE, din care cauza mor numerosi cetateni nevinovati.

In acest caz, este elocventa participarea jurnalistul CNN Dominique Robertson (37 de ani) si cameramanul Philip Hewdecurg (42 de ani), care in mai 1999, au fost capturati la granita macedo-iugoslava in timp ce incercau sa treaca fraudulos frontiera impreuna cu un grup de cinci albanezi, incarcati cu arme, echipament militar si mancare. Acestia au fost investigati de politia din Mirkovici, dupa care au fost eliberati si expulzati.

Jurnalistii americani in general deformeaza REALITATEA dupa interesele celor care-I platesc s-au impartasesc opiniile organizatiilor si institutiilor din care fac parte, adica din gasca masonica, satanista, respectiv ORDINUL DE MALTA precum: HENRY GREENWALD de la TIME, OSBORN ELLIOT de la NEWSWEEK, KATHERINE GRAHAM de la WASHINGTON POST si alti.

Acesti jurnalisti americani au sustinut toate minciunile fabricate de CIA si de ei insusi pentru a incuraja atacarea Irakului de catre ONU si NATO, dar toate minciunile folosite de CIA si jurnalisti se vor intoarce impotriva lor, ca un BUMERANG, intrucat ceea ce s-a spus la adresa Irakului s-au dovedit MINCIUNI ORDINARE INTERNATIONALE. Nu s-au gasit arme biologice sau chimice in Irak, iar SADAM nu mai este judecat pentru fabricare si detinere de arme de distrugere in masa, ci pentru ca Sadam a folosit arme chimice livrate de SUA cu care a atacat poporul kurd finantat si sustinut la randul sau de SUA si alti sa-l atace pe Sadam si Irakul. Orice vor publica acesti jurnalisti s-au instiga la CRIMA UMANA impotriva altor tari s-au popoare, nu-I vor mai lua nimeni in seama, iar pe VIITOR ii sfatuiesc sa fie atenti ce spun, ce scriu, pe unde merg si ce fac.

Aici trebuie facuta precizarea ca, administratia Bush a subestimat moralul de lupta al Irakienilor, iar dupa invazia america si NATO au constata ca nu au capacitatea de a infrange insurgenta sunita.

Sunitii au cedat Bagdadul, s-au repliat si organizat in jurul lui si au acces la depozite de armament cu care ataca ALIATII, iar CIA, FSB-KGB, MOSSAD si jurnalisti americani nu au cunoscut aceast plan tactic de lupta de gherila pe care-l folosesc in prezent suniti si alti impotriva Americanilor si NATO.

EMIL HUREZEANU evreu, mason si satanist de la REALITATEA TV sustine in 20 martie 2006 necesitatea interventiei militare americane in IRAN, o alta instigare la CRIMA UMANA impotriva unui stat suveran si independent pentru ca nu se subordoneaza MOSCOVEI, WASHINGTONULUI si COMUNITATII EVREIESTI INTERNATIONALE.

India si Pakistan detin arma nucleara AIEA, ONU, UE si alte institutii evreiesti, masonice si sataniste nu ameninta aceste state sub nici o forma, dar statul si poporul Iranian trebuie distrus la comanda CRIMINALILOR PERFECTI.

Americanii solicita sprijinul Rusilor sa intervina pe langa guvernul Iranian, sa-I pacaleasca sub motivul falsului sprijin in problema energiei nucleare a Iranului pentru ca EI sa afla unde sunt amplasate laboratoarele nucleare Iraniene pentru a fi atacate si bombardate, sub egida ONU, adica a evreilor rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masonilor si satanistilor criminali internationali care conduc lumea din aceste institutii.

Gregorian Bivolaru si membrii scolii de Yoga MISA sunt mici copii pe langa IMPERIUL EVREIESC, MSONIC SI SATANIST MONDIAL care au SOLDATI in toate institutiile statelor lumii de unde fura, saracesc, ucid, traiesc numai din afaceri situate in afara legii, Ei sunt acei criminali perfecti- speculanti de stat.

Scoala Yoga MISA este atacata in stil mafiotic, evreiesc, masonic si satanist prin EMANUEL ISOPESCU care instiga populatia Romaniei la lisaj si crima, impotriva membrilor scoli de yoga MISA. Ralu Filip seful CNA care a inchis OTV pentru faptul ca s-a vorbit despre EVREI, SIDA si MASONERIE la OTV si autoritatile statului Roman, nu s-au sesizat in nici un fel asupra acestui atac de instigarea la linsaj si crima impotriva unor tineri cetateni romani pentru faptul ca Gregorian Bivolaru si-a permis sa vorbeasca despre FRANCMASONERIE intr-o conferinta tinuta la Paris si pentru ca citea si cumpara reviste PORNO tiparite si editate de membri SRI, SIE POLITIE si alti, cu tineri romani dati disparuti in romania.

Tot la REALITATEA TV s-a mentinut intr-o psihoza nationala generala cazul CAMATARII pentru ca I-ar fi furat unui cetatean evreu Shaul Peleg de mai multe bunuri (bijuterii, ceas, medicamente, 13. 000 de dolari, 20 de milioane de lei si o geanta de piele de culoare maro cu ustensile speciale pentru determinarea calitatii pietrelor pretioase).

Omul de afaceri romano-israelian Shaul Peleg talharit de locotenentii lui Sile Camataru – a fost deferit justitiei de procurorii anticoruptie pentru luare de mita, dupa ce acestia au stabilit ca a pretins suma de 110 000 de dolari de la persoanele pe care le trimitea la munca in Israel, prin firma sa, unde este asociat si administrator al societatii International Constructions Bussines & Trading SRL si care are ca obiect principal de activitate plasare a fortei de munca in strainatate.

Procurorii ai Parchetului National Anticoruptie (PNA) au ajuns la concluzia ca, in perioada 2000-2003, Peleg a pretins si primit de la mai multe persoane sume cuprinse intre 2. 000-5. 000 de dolari, in schimbul carora le asigura contracte de munca in Israel.

Shaul Peleg a fost acuzat ca a incheiat cu persoanele carora le-a intermediat plecarea in strainatate o serie de contracte fictive de imprumut cu garantie imobiliara, scopul urmarit era acela de a pune mana pe casele cetatenilor romani care plecau la munca in Israel.

Pe acest Shaul Peleg escroc evreu justitia la inchis, s-au a terminat cercetarile asupra lui?

Cu siguranta, NU, intrucat EL este STAPANUL, iar cetatenii romani SCLAVII .

SORIN OVIDIU VANTU mason si satanist a furat personal banii de la FNI, GELSOR si altele, cu sacii, cu bonuri de mana semnate de EL pe care le dadea soferului de microbuz sa le prezinte la ridicarea banilor. Bani care se duceau cu saci in microbuz la el acasa pe cheiul Dimbovitei, langa Magazinul UNIREA.

SORIN OVIDIU VANTU este protejatul membrilor armatei serviciului secret sovietic -GRU, respectiv VITALIE USTROI, VITALIE DOBANDA si alti, care se afla in Romania din decembrie 1989, participanti activi la reusita LOVITURII DE STAT din decembrie 1989 impreuna cu serviciile secrete romanesti si internationale, inclusiv membrii ambasadelor straine acreditate in Romania. Membri GRU, FSB-KGB, STASI, CIA, NATO si alti sunt implicati in toate afacerile, privatizarile, restructurarile si disponibilizarile abuzive si ilegale din romania, trafic de arme, droguri, carne vie, cafea, tigari si altele, finantatori si programatori de lovituri de stat, razboaie civile, atentate, autoatentate, asasinate politice si altele.

Realitatea TV este bastionul propagandei americane si sovietice-ruse in ROMANIA pentru denigrarea statului si poporului Roman.

La Realitatea TV a aparut CAZUL RAMARU un serial regizat, preum falsa impuscare a lui Nicolae si Elena Ceausescu, care de fapt au fost rapiti si predati MOSCOVEI.

Ramaru va reapare din nou? Asa spun cei de la Realitatea TV.

UNDE si CAND? Ne poate spune REALITATEA TV, unde si cand?

Realitatea TV poate sa fac un reportaj cu copii romani disparuti si folositi la RITUALURI RELIGIOASE MASONICE SI SATANISTE in care sunt ucisi, l-i se scot organele din ei, organe care sunt arse in timpul RITUALULUI RELIGIOS.

Cazul Ramaru este gargara bolsevica- americana de doi lei, pentru DENIGRAREA statului si poporului roman pentru ca ALIATII sa sustina evreii americani (SUA-ONU) intr-un eventual conflict cu poporul Roamn care deja este catalogat, barbar si criminal de REALITATEA TV si HORIA PATAPIEVICI.

Cazul Ramaru a fost un caz de CANIBALISM care se practica la nivelul misiunilor diplomatice straine, arabe si africane. SECURITATEA si institutiile statului roman s-a ferit de un scandal diplomatic si avea nevoie de un criminal, un VINOVAT.

Cel putin o data pe luna in perioada comunista inainte de decembrie 1989, intrarile unor apartamente sau chiar cladiri ale misiunilor diplomatice straine asiatice si africane erau blocate de MILITIE pentru cercetari ale militiei si procuraturii, intrucat se gaseau femei taiate bagate in valize sau femei agatate in carlige in frigidere imense. Statul Roman in perioada respectiva a semnalat aceste fapte intrucat se produceau adevarate cataclisme la nivelul misiunilor diplomatice straine acreditate in Romania, iar daca le semnalau atunci poate nu mai avea loc lovitura de stat din decembrie 1989. Acesti criminali perfecti nu mai aveau curajul sa iasa in strada din ambasade sa lupte impotriva statului si poporului roman, asa cum l-au facut in decembrie 1989, cand ne-au impuscat pe la spate.

De CANIBALISM se face vinovat colegul lui de facultate cetatean strain pentru care institutiile statului, pastreaza TACEREA, iar intreaga familie RAMARU este distrusa in frunte cu tatal lui RAMARU, pe care securitatea il ucide, aruncandu-l dint tren.

Familia Ramaru de origine din Corabia, oras de pa malul Dunarii, o zona retrasa, izolata usor de solutionat, intrucat acei oameni simpli nu aveau relatii la nivelul institutiilor statului si se puteau fabrica date si acte impotriva lor, asa cum acum INSTITUTUL NATIONAL PENTRU CERCETAREA HOLOCAUSTULUI condus de IOAN TALPES, fabrica date si acte impotriva statului si poporului roman pentru al scoate vinovat evreilor, masonilor si satanistilor si pentru a le plati daune sute sau chiar mii de miliarde de dolari pentru ca in romania s-a produs HOLOCAUST. Holocaustul este nimic pe langa ce fac acesti CRIMINALI PERFECTI in lume. Somitati ale stiintei si culturii din ISRAEL sustin ca: IN ROMANIA NU A FOST HOLOCAUST.

Ramaru a fost arestat, interogat asa cum stia SECURITATEA sa o faca inainte de decembrie 1989. Ramaru a recunoscut ca el a ucis si ca tatal sau la invatat sa ucida si sa puna femeile in carlig.

Pardon femei in carlig s-au gasit in frigiderele misiunilor diplomatice asiatice si africane si nu la Ramaru acasa.

Multa lume nu stie, dar romancele casatorite cu arabi sau africani, dupa ce treceau granita Romaniei erau vandute pe nimic si ajungeau prostituate in tari straine, precum UNGARIA, FRANTA, ITALIA, GERMANIA si altele. De la arabi a pornit moda in romania dupa decembrie 1989 sa se rapeasca copii romani pe strada pentru ca apoi sa fie vanduti in case de prostitutie pe nimic, aici se gasesc o parte din persoanele DISPARUTE din Romania, iar cele ucise se gasesc pe casete VIDEO PORNO in tara si strainatate, s-au sunt goliti de organe care sunt vandute in SUA si renumitul OCCIDENT.

In 07 martie 2006 mass media internationala semnala faptul ca trei spitale din San Diego, SUA au folosit organe de la Biomedical Tissue Service si Fort Lee, din New Jersey, SUA. Directorul de la Biomedical Tissue Service, Angela Scioscia sustine ca organele a fost transplantate unor pacienti de la UCSD Medical Center, Tri-City Medical Center din Oceanside, SUA si Palomar Pomerado Health.

Procurorul din Brooklyn a interzis proprietarului Biomedical Tissue Service, Michael Mastromarino sa mai faca transplanturi si a eliberat o CITATIE pentru 122 de capete de acuzare.

De asemenea, dupa decembrie 1989 sunt distruse in Romania mormintele rudelor noastre in stil masonic-satanist si se practica RITUALURI RELIGIOASE MASONICE-SATANISTE in romania cu copii rapiti care sunt legati si ucisi. Le sunt taiate urechiile, le sunt scosi ochii si le sunt scoase organele din interiorul corpului, respectiv inima, ficatul, rinichii si altele carora le dau foc.

De toate acestea se stie la nivelul CSAT (institutite infiintata de ION ILIESCUdupa 1989 pentru distrugerea statului si poporului Roman), MINISTERE, INSTITUTII ale Statului Roman de 26 ani de zile, respectiv case si persoane care se ocupa cu asa ceva, dar se pastreaza TACEREA, intrucat sunt implicate foarte multe persoane sus puse, inclusiv din mediul misiunilor diplomatice straine acreditate in Romania.

Simona Balanescu avea o emisine populista pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta cetatenii romaniei. Veniti cu noi la Realitatea TV ca noi impreuna cu autoritatile statului va rezolvam problemele. In realitate a fost un sondaj AMERICAN pentru a vedea starea natiunii romane si cu ce fel de probleme se confrunta cetatenii romaniei, pentru ca ulterior sa dispara emisiunea. Acum se ocupa de o emisiune medicala ca de altfel toate televiziunile din romania a intrat pe acelasi tabloid american-bolsevic-rus care nu are nici o legatura cu problemele cetateanului roman.

Mai mult REALITATEA TV sustine UDMR-ul. In data de 15 martie 2006 in Covasna si Harghita a avut loc proclamatia Maghiarilor pentru autonomia acestor regiuni din Romania, iar REALITATEA TV A FOST IN ZONA si ne-a transmis in direct fericirea maghiara in romania, dar nu a transmis mitingul Noii Dreapte din Piata Universitatii care protesta impotriva actiunii separatiste maghiare din Transilvania.

De asemenea, trebuie facuta precizarea ca ALIANTA a inlocuit peste 1100 de agenti vamali romani cu agenti vamali straini pentru ca cetateni maghiari care au interdictie sa intre in Romania sa vana in romanaia sa organizeze mitinguri si actiuni de protest impotriva statului si poporului Roman, asa cum s-a intamplat in 15 martie 2006 si asa cum s-a procedat in decembrie 1989, cand peste 10 000 de soldati si ofiteri ai trupelor militare secrete sovietice renumitele GRU si alteii, au intrat pe teritoriul Romaniei cu acordul agentilor vamali pentru a participa la lovitura de stat din decembrie 1989.

Realitatea TV sustine MOSCOVA si creeaza emisiuni despre SOVIETICI-RUSI, respectiv MOSCOVA NU CREDE IN LENIN sau EUROPETICE in care se vorbeste numai despre scriitori sovietici-rusi, precum GOGOL si alti, dar refuza sa creeze emisiuni cu muncitori care nu isi primesc salariile, nu l-I se opereaza datele corecte in carnetul de munca si sunt aruncati in strada, pensionari care nu isi primesc pensiile conform anilor de munca si pregatiri profesinale.

Realitatea TV instiga la linsaj si crima.

Realitatea TV instiga la invazii militare in lume, vezi HUREZEANU si IRAN.

ULTIMA VERIGA A LANTULUI CRIMINALILOR PERFECTI INTERNATIONAL

JUSTITIA ROMANA.

JUSTITIA ROMANA constituie ARMA CRIMEI PERFECTE cu care evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti ucid cetatenii romaniei (vezi, mortii de la lovitura de stat din decembrie 1989, mineriade si altele, Copii lui Ceausescu solicita JUSTITIEI ROMANE sa le arate mormantul parintilor. Ceausescu a fost presedintele ROMANIEI, dar JUSTITIA ROMANA si BISERICA ORTODOXA ROMANA complice la crima impotriva statului si poporului ROMAN impreuna cu EI se opun cu inversunare pentru aflarea ADEVARULUI in Romania dupa decembrie 1989. ADEVARUL, DREPTATEA si LUMINA sunt ale lui DUMNEZEU, iar MINCIUNA, CRIMA si INTUNERICUL sunt ale SATANEI).

infometeaza si refuza sa plateasca salariile si pensiile cetatenilor romani. Dupa decembrie 1989 este FOAMETE SI SARACIE MULT MAI MARE DECAT IN PERIOADA COMUNISTA-CEAUSISTA (vezi, toate privatizarile, restructurarile si disponibilizarile abuzive si ilegale sunt peste un milion de cetateni romani care isi cer drepturile salariale si pensiile in justitie, iar JUSTITIA REFUZA SA LE ACHITE. De asemenea justitia refuza sa le opereze datele corecte in carnetul de munca cetatenilor romani),

confisca proprietatile cetatenilor romani si le face cadou tot LOR ( vezi, peste patru milioane de cetateni romani care se lupta cu justitia pentru a intra in posesia drepturilor de proprietate, iar JUSTITIA ROMANA DUPA DECEMBRIE 1989 REFUZA SA LE DEA PROPRIETATILE INAPOI).

jefuieste statul si poporul roman prin jocuri piramidale si fonduri de investiti (vezi FNI, GELSOR, SOVINVEST, SAFI si altele, vinovatii rpincipali precum SOV sunt liberi ca pasarea cerului, iar milioane de cateni romani sunt furati, aruncati in strada, fara, casa, familie si indentitate).

devalizaeza bancii in romania (vezi cazul Bancorex, Banckoop, Banca Agricola, Banca Dacia Felix si altele, banii sunt luati de EI, iar justitia distruge acte si probe si fabrica alte acte de tip SECURIST, respectiv SENTINTE si DECIZII cu care ii COMETIZEAZA, adica pot sa jefuiasca in continuare statul si poporul intrucat sunt CONSIDERATI NEVINOVATI DE CATRE JUSTITIA ROMANA)

Sursa: Stiri Extreme

VEZI SI: ”Soroșiștii” au încercat deturnarea protestului din Piața Universității. Protestatarii cu Tricolorul în mâini au oprit diversiunea ”iohannistă”

https://www.nationalisti.ro/criminalii-perfecti-ai-fiintei-umane/

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Europa și România în anul 2050

Este anul 2050 în Europa. Adolf Hitler a fost reabilitat. Regimurile democratice occidentale s-au prăbușit sub propria greutate. Factorii au fost multipli, de la iresponsabila imigrație non-europeană la otrăvirea nebunească a copiilor cu LGBTistm, totul pe un fundal de manipulare mediatică și sfidare constantă a voinței populare din partea așa-zișilor aleși. Nu aveau cum să reziste.Acum Europa prosperă sub autocrațiile naționale, relațiile comerciale dintre state s-au menținut și dezvoltat, imigranții non-europeni au fost deportați, iar mișcările extremiste LGBT au fost scoase înafara legii. S-a închis robinetul finanțărilor soroșiste, mediul academic a fost recucerit de elite autentice. Intelectuali reali au răsărit, profesori patrioți și conștienți de importanța firescului și a legilor naturale. Muncitori din salubritate sau livratori de mâncare, ingineri, medici și avocați, acum toți erau de aceeași rasă și fiecare dintre ei era plătit decent, în funcție de munca depusă, dar putându-și permite un trai demn indiferent de categoria socială.Statuia de bronz a Fuhrerului trona în piața principală din Berlin în timp ce Cosmin se deplasa spre aeroport, unde au dispărut filtrele de securitate și terminalul a revenit la cum era înainte de acel 11 septembrie. Evenimentul 9/11 este astăzi prezentat în cărțile de istorie ca un complot SUA-Mossad pentru a justifica războaie externe pentru interesele statului sionist Israel. Lumea pare că în sfârșit s-a întors la normalitate, promovând adevărul atât în manuale, cât și în presă. Apropo de presă, sediile trusturilor media principale au fost ocupate în timpul revoluțiilor naționale, apoi rechiziționate de noile regimuri care au transformat uriașul aparat de manipulare colectivă într-un motor de trezire a conștiințelor naționale, mereu motivând omul spre excelență, spre depășirea limitelor și realizarea potențialului sângelui sacru din vene.

Articole conexe

CURTEA SUPREMĂ DIN ITALIA A DECIS LEGALIZAREA SALUTULUI FASCIST

20/01/2024

Călătoria nu a durat mult, Cosmin a aterizat în România anului 2050 cu un zâmbet plin de speranță. Oamenii l-au primit cu căldură, deschidere sufletească și dragoste frățească. Cerșetorii Bucureștiului de altă dată, țiganii combinatori, șmecherașii țepari și rechinii erau o amintire tot mai veche, din vremuri negre, de dinaintea Transferului. Transferul era planul demografic al autocrației românești pentru sporirea natalității prin două direcții; 1) Deportara țiganilor și a altor indezirabili și 2) Sponsorizarea întoarcerii milioanelor de români plecați, subvenții pentru case în cazul tinerilor căsătoriți, ajutoare suplimentare pentru copii, totul posibil după confiscarea averilor ilicite ale politicienilor și tăierea pensiilor speciale ale magistraților.

Este anul 2050 în România, străzile sunt curate, oamenii politicoși, industria repornită, fabricile vechi redeschise, altele noi construite, minele de cărbune și de aur au fost redeschise, minerii puși înapoi în drepturi. După revoluția naționalistă din 2027, România a devenit tot mai independentă din punct de vedere economic, an de an. Datoriile externe au fost plătite integral în 2040, iar astăzi putem vorbi despre o suveranitate reală.

Trecând prin fosta Piață a Universității, redenumită astăzi Piața Corneliu Zelea Codreanu, Cosmin dădea din cap aprobator. Liceul din zonă era denumit după martirul Mircea Vulcănescu. Cosmin admira statuile marilor personalități din istoria și cultura românească, dispuși după vechime de-a lungul străzii Mihai Șerban. Îl admira pe Mihai Eminescu, Octavian Goga, Vasile Conta, Atanasie Hâciu și alți apărători ai intereselor naționale din secolele trecute, dar cel mai mult îl impresiona strălucirea statuilor noi, din marmură șlefuită, dintre care se remarcă chipul sever al colonelului Vasile Zărnescu, unul din luptătorii revoluționari de dinainte de eliberare.

Intrând pe bulevardul Gheorghe Funar, trecând de Scoala Națională “Ionuț Țene”, Cosmin se îndrepta spre sediul Televiziunii Naționale “Marvin Calistrat Atudorei”. Urma să participe la episodul 1488 din emisiunea “Destin Demografic”, găzduită de George Grasu, bucureștean și luptător în revoluția din 2027. Populația țării a atins 33 de milioane, țărănimea este intactă, satele repopulate, multe elemente care acum câteva decenii erau în colaps sunt astăzi trepte refăcute, pe care poporul român urcă spre adevărata epocă de aur.

Alt invitat special este Grațian Lupu, director al Facultății de Științe Politice și Studii de Securitate “Corvin Lupu”, care săptămâna trecută a ținut o conferință la Centrul Cultural “Tiberiu Domozină”, depănând amintiri din activitatea Ligii Naționale “Cornel-Dan Niculae”, un institut de utilitate publică ce se ocupă cu cercetarea istorică și reabilitarea personalităților românești denigrate în trecutul antiromânesc din intervalul 1990-2027. Munca aceasta de reabilitare a avut începuturi favorabile la clădirea Redacției Certitudinea, de pe bulevardul Miron Manega, chiar după revoluția din 2027. La acea primă ședință s-a decis înființarea Consiliului Național al Combaterii Antiromânismului “Ioan Roșca”, institut ce și-a încheiat activitatea la zece ani după revoluție, când minoritățile ostile României nu mai existau și nu mai erau admise în țară.

În primii ani de după revoluție, Cosmin ține minte cum autoritățile au dinamitat statuile trădătorilor care au contribuit la acel 23 august teribil și care la multe decenii după tragicul eveniment au fost în continuare percepuți ca personalități valoroase, în timp ce legionarii erau denigrați de toate regimurile. Chipurile lui Brătianu, Maniu, regele Mihai, Titulescu și ceilalți iudeo-anglofili au fost topite și din statuile vechi au fost sculptate altele noi, înfățișând revoluționari ca “Olteanul Încăpățânat” Marian Motocu, Marius Trancă, Mihai Tîrnoveanu, Florin Dobrescu și alții. Schimbarea a venit mai iute decât se așteptau mulți, mișcarea forțelor armate de a ocupa sediile de televiziune a fost mutarea decisivă care a accelerat tot procesul schimbării de regim.

Cât de multe se pot schimba dacă mijloacele de difuzare în masă a informației nu aparțin forțelor ostile poporului! Viciile, degenerarea, demoralizarea au fost înlocuite cu promovarea educației sănătoase, a adevărului istoric și a virtuților omenești. A avut loc o transfigurare a României, o schimbare la față.

Din țară ocupată, subjugată și colonizată, în mai puțin de jumătate de secol, România a ajuns o țară libera, prosperă și un actor principal în relațiile internaționale, asumându-și rolul providențial de mediator între popoare.

În 2050, România a ajuns o țară ca soarele sfânt de pe cer.

Autor – Claudiu EGREGOR

https://www.nationalisti.ro/europa-si-romania-in-anul-2050/

/////////////////////////////////////////////////

Foștii activiști comuniști și foștii securiști au condus și conduc România

Mișcarea pentru Democrație Directă promovează schimbarea sistemului politic, schimbarea sistemului administrativ, reforma structurilor statului, toate fiind reglementate în proiectul de lege de revizuire a Constituției „Puterea cetățenilor”, proiect care are drept vârf de lance Noua Proclamație de la Timișoara în care punctul 8 al Proclamației lansate in martie 1990 se regăsește dezvoltat și actualizat.

Unul dintre motivele pentru care MPDD dorește realizarea celor menționate este și faptul că are certitudinea că imediat după evenimentele din anul 1989, începând așadar cu anul 1990, oamenii vechiului regim au preluat puterea în România și au construit sistemul actual după chipul și asemănarea lor. Au condus și conduc România din umbră, ei , rudele și acoliții lor, foști informatori și colaboratori ai Securității și ai defunctului PCR.

Iată și o primă dovadă în această direcție.

(document apărut în anul 2002)

Armagedon 7. SRI

Se împlinesc exact 12 ani de când a fost înființat Serviciul Român de Informații şi tot atâția ani de când opinia publică este mințită sistematic şi fără rușine cu privire la componența acestei structuri.

Şi Virgil Măgureanu, şi Costin Georgescu, şi Radu Timofte ne-au indus şi ne mai induc în eroare, asigurându-ne rând pe rând că instituția din subordinea lor tinde să devină un serviciu de informații modern, în cadrul căruia numărul foștilor ofițeri de securitate este într-un continuu regres. Ca să constatăm astăzi că, dimpotrivă, tot fostul organ represiv şi informativ comunist face jocurile în SRI, numărul foștilor ofițeri de securitate fiind mereu prevalent atât în conducerea serviciului de la București, cât şi în conducerea secțiilor din provincie, precum şi în toate compartimentele lui.

În certă ofensivă sunt şi foștii ofițeri de securitate din rezervă, infiltrați în structurile economice, în instituțiile financiare care gestionează bani publici şi particulari, în Executiv şi Legislativ. Au fost şi mai sunt prezenți în fondurile de stat şi particulare, în societățile de investiții financiare, în garda financiară şi în sistemul vamal, şi nu în ultimul rând în mecanismele de privatizare. Am numărat, 54 de societăți particulare de protecție şi pază sunt conduse de foști ofițeri de securitate şi toate se află într-un conflict permanent cu legile țării. Au parazitat numeroase bănci, sub pretextul că le asigură protecția internă şi externă, şi băncile protejate de ei s-au prăbușit în serie. Au înființat Banca Internațională a Religiilor, pe care tot ei au adus-o în stare de faliment, atunci când depozitele populației au ajuns la o dimensiune apetisantă. Apoi s-au strâns în fel de fel de societăți de asigurări, cărora nu le prevedem un viitor strălucit. De altfel, în parte, previziunea noastră s-a şi împlinit.

Într-o situație extremă, s-au înrolat în masă sub drapelul marelui delapidator Sorin Ovidiu Vântu, mai abil decât ei în a scoate bani din cotloane la care n-aveau acces, fie din nepricepere procedurală, fie din alte rațiuni. Ce poate fi mai semnificativ decât faptul că peste 320 de rezerviști din fosta Securitate şi SRI, umăr la umăr, au lucrat pentru acest personaj profund dubios, luându-şi partea, firește? De asemenea, ce poate fi mai semnificativ decât faptul că vigilentul nostru serviciu de informații interne, când imperiul de carton al lui Sorin Ovidiu Vântu călărea creasta valului, s-a prefăcut că nu observă nimic?

Revenim la foștii ofițeri de securitate menținuți în activitate în SIE şi SRI. La vremea lui, Virgil Măgureanu ne aburea că în serviciul din subordinea sa ponderea acestora nu depășea 15 la sută. Același procent ni-l comunică triumfător şi Radu Timofte, la distanta de un deceniu. Ce să însemne asta? Că cei decedați sau ieșiți la pensie, din prima serie de 15 la sută, au fost înlocuiți pe parcurs cu foști securiști aduși de acasă sau de la talcioc? Spre deosebire de directorii SRI, directorii SIE au avut măcar bunul simț să se țină departe de orice jonglerie cu cifre şi, implicit, de ridicol.

Ani la rând ni s-a spus că foștii ofițeri de securitate din SIE şi SRI erau menținuți în serviciu, exclusiv, în calitate de specialiști. În cazul acesta, în ce era specialist generalul Dumitru Bădescu, șef de diviziune în SRI, dacă a reușit să ajungă bătaia de joc a unui informator de duzină? În ce era specialist generalul Corneliu Grigoraș, șef de direcție în SIE, dacă doi ziariști mai puțin cunoscuți şi cu reputație modestă au reușit să-l atragă într-o capcană din care a ieșit jumulit de funcție? La urma urmelor, în ce era specialist generalul Vasile Lupu, prim-adjunct al șefilor SRI sub două legislaturi, decorat şi galonat şi de Ion Iliescu, şi de Emil Constantinescu? În loviturile sub centură pe care a încercat să le administreze lui Radu Timofte?

În realitate, s-au menținut în SIE şi SRI nu acei ofițeri de securitate care şi înainte de 1989 s-au distins prin comportament civilizat şi simț al măsurii, ci aceia care nu s-au sfiit să dea voinicește din coate ca să iasă în față, să lustruiască pantofii cui trebuia dintre politicienii noștri de paie, să poarte vorbe de colo-colo cu aerul că sunt buni şi ei de ceva, sau să scoată la licitație documente pretabile la operațiuni de șantaj. Așa s-a umplut instituția condusă de Radu Timofte cu trăgători de sfori din culise, cu intriganți şi ciurucuri. Şi din activitate, şi din rezervă, tocmai această categorie de foști ofițeri de securitate a tulburat permanent apele climatului nostru social, fiind pregătită pentru orice eventualitate. Are garnituri care s-au solidarizat cu Puterea, dar are şi garnitură de schimb, care vine tare din urmă cu Opoziția.

Semnul cel mai sigur al faptului că puterea în SIE şi SRI nu se mai află în mâna unor directori în trecere pasageră prin instituțiile respective, ci în mâna foștilor ofițeri de securitate, ni-l oferă ultimele două hotărâri majore care s-au adoptat sub presiunea acestora. Prima privește SIE: de acum înainte, serviciul de spionaj se poate implica în activități lucrative, adică poate înființa întreprinderi la gestiunea cărora, cu certitudine, organele de control financiar nu vor avea acces.

Așa cum se proceda şi pe vremuri, se va înființa un serviciu de control financiar special, alcătuit tot din foști securiști. În legătură cu această problemă, reamintim o declarație a distinsului general Iulian Vlad din 31 martie 1990: „Multe prejudicii s-au adus muncii de securitate, prestigiului instituției şi chiar bunului renume al țării de către așa-zisa activitate de aport valutar pe care o realizau cu prioritate unitățile externe UM 0544 şi UM 0195, precum şi UM 650 din securitatea internă.

În afară de faptul că sumele respective, de cele mai multe ori, reprezentau o câtime din prețul de vânzare a mărfurilor şi pe care statul oricum le-ar fi încasat în condițiile unor negocieri corecte, ofițerii de securitate trebuiau să intre în tot felul de combinații cu străinii, nu de puține ori compromițătoare, iar controlul activității lor şi al valutei nu era sigur. Tot atât de rău era şi faptul că unitățile respective fuseseră într-o bună măsură deturnate de la misiunile pentru care au fost create.

Cu toate încercările pe care le-am făcut de a scoate din preocupările Securități această sarcină sau măcar de o reduce substanțial, nu am reușit. Dimpotrivă, Postelnicu a ridicat-o la rangul de atribuție prioritară, pentru îndeplinirea căreia trebuia să-şi aducă contribuția întregul aparat. Este de înțeles că foștii ofițeri de securitate din SIE, atunci când își aduc aminte că au lucrat şi în CIE, ba chiar şi în DIE, simt că-i furnică în palme gândindu-se la dolari şi la euro. Dar cine ar fi putut să-şi închipuie că un intelectual de talia lui Ioan Talpeș, care a supervizat transformarea SIE în SA sau, eventual, SRL, ar fi putut intra cu o asemenea nonșalanță în rolul lui Tudor Postelnicu?

A doua decizie adoptată sub presiunea foștilor ofițeri de securitate, de data aceasta din SRI, este aceea de desființare a Academiei Naționale de Informații. S-au invocat, ca pretexte, lipsa de fonduri şi faptul că mulți dintre absolvenți nu se țin de angajament şi nu se încadrează în SRI. Bine am mai ajuns! Fonduri pentru călătorii inutile în jurul lumii, cu avioane pline de neamuri, cotarle politice şi gazetari tremurând de obediență, se găsesc imediat. Însă pentru o școală destinată formării unor ofițeri care să apere interesele țării nu se găsesc.

Adevărul e altul: la ANI se învață mai multe decât la Școala de securitate de la Băneasa, ceea ce îi deranjează în perspectivă pe securiștii cu facultăți făcute la fără frecvență. Şi cu diplome despre care se știe cum s-au obținut şi se mai obțin. Normal e şi faptul că absolvenții în cauză evită să se încadreze în SRI. Nici un om sănătos la minte, cu studii serioase, nu ar accepta să se bage slugă la un vânător de galoane asemeni lui Vasile Lupu sau la un fraier ca Dumitru Bădescu.

Pătrunderea foștilor ofițeri de securitate în Legislativ s-a operat ca în brânză. Gheața a spart-o colonelul Stefan David, fost șef al Securității din Reșița. Pe colonelul Ilie Merce nu-l putem acuza de nici o malversațiune, îl cunoștea mai toată scriitorimea din București şi n-ar fi exclus să fi obținut chiar şi votul unor oameni de litere, curioși să vadă cum se comportă un securist în democrație: ca peștele pe uscat sau ca râma în pește? Însă Ristea Priboi, uitând să-şi decline calitatea de fost ofițer de securitate, a procedat ca un veritabil escroc.

Mai mult, a asociat la escrocherie şi Serviciul de Informații Externe, care nu a comunicat CNSAS date exacte despre individ, cotizând la propria sa compromitere. Într-adevăr, după o asemenea experiență, ce încredere se mai poate avea în semnalările, sintezele şi verdictele acestui serviciu? Totuși, mult mai periculoasă se arată a fi pătrunderea foștilor ofițeri de securitate în Executiv. Sub masca de consilieri, mișună peste tot, ca niște termite. Numai în jurul primului nostru ministru am identificat vreo șase – șapte bucăți, în fruntea lor agitându-se același Ristea Priboi.

Dacă primul nostru ministru s-ar numi Voronin sau Lukașenko, faptul ar fi explicabil. E mai greu de răspuns la întrebarea cum de suportă titratul distant Adrian Năstase un sărăcuț cu duhul asemeni colonelului Ristea Priboi, pe care până şi foștii lui colegi de serviciu îl detestă ca pe un gunoi, gratulându-l cu duiosul apelativ: „Porcule!” Ce învață Adrian Năstase de la generalul Constantin Silinescu, un nimeni în branșă? Dar de la generalul Mihai Caraman, care făcea spionaj cu posteriorul spre inamic?

Ca să nu mai vorbim şi de alții, ceva mai mărunți, dar mai abili în a se pierde în vegetația din savana Puterii, confundându-se cu diverse repere difuze din peisaj. Plutește în aer ideea că, după un cult al personalității exhibat ca la carte, ne așteaptă o dictatură. Deocamdată, Nicolae Ceaușescu are motive temeinice să fie gelos: el vorbea numai două ore pe zi, pentru că atât dura programul Televiziunii Române. În schimb, Adrian Năstase vorbește națiunii din zori până în noapte şi uneori după miezul nopții, pentru că avem acum televiziuni mult mai multe, cu programe non-stop. Despre dictatura la gândul căreia freamătă şi Adrian Năstase, şi trogloditul său consilier Ristea Priboi, vom vorbi altădată. Când va fi prea târziu pentru ei.

S. Anexăm selecțiuni dintr-o listă conținând peste 1600 de nume de foști ofițeri de securitate, care se tot perindă prin SRI, prin SIE şi prin alte structuri ceva mai civile, începând din 1990, până în zilele noastre. Spre a nu fi acuzați că divulgăm secrete de stat, am evitat să dezvoltăm demonstrația pe schema actuală a SRI. În împrejurările de acum, o eventuală anchetă nu s-ar întreba ce caută securiștii despre care e vorba în schemă, ci cum a ajuns schema la niște observatori neluați în calcul.

Mișcarea pentru Democrație Directă este atacată din toate părțile fiindcă dorește schimbarea sistemului politic și administrativ. Ni se spune mereu că nu este necesar. Noi, care știm exact cum a fost construit acest sistem și cine sunt cei din spatele lui, le transmitem scurt: este absolut necesar. Unii/unele ne tot spun că trăim în trecut și că ar fi timpul să ne revenim. Alții/altele ne spun „bă voi știți cu cine vă puneți”? Ei bine, știm cu cine ne punem. Vom începe un lung șir de dezvăluiri, cu nume și prenume, a celor care au preluat, de fapt, puterea în România începând chiar cu anul 1990. Adevărul va triumfa oricât de mult se vor strădui unii/unele ca asta să nu se realizeze.

Iată, așadar, o mică parte a „sforarilor” României:

Ion Adamescu. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel şi încadrat în secția din Timișoara. A colaborat la deconspirarea dosarului de informator al lui Virgil Măgureanu, fapt pentru care a fost trecut în rezervă, la 16 aprilie 1996.

Aldea. Fost ofițer în Direcția a IV-a a Securității. În prezent, locotenent colonel, șef de secție în cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.

Aleca. Fost ofițer de securitate din Râmnicu Vâlcea, recuperat de SRI sub gradul de maior. La două luni după evenimentele din decembrie 1989, a reluat în supraveghere spitalul județean din localitate, obiectivul său anterior revoluției.

Constantin Alexa. Fost ofițer de securitate, reciclat în SRI. A deconspirat din proprie inițiativă dosarul Z 4848, dezvăluind că Francisc Bárány a fost informator al Securității, fiind ulterior îndepărtat din serviciu şi acționat în justiție.

Stefan Alexie. Fost general de securitate, fost șef al Direcției de contraspionaj şi secretar de stat în Ministerul de Interne, înainte de decembrie 1989. În anii ’90, pe parcursul unei perioade destul de întinse, a fost consilier al controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, care a avut o contribuție esențială la falimentarea Fondului National de Investiții.

Vasile Alexoaie. Înainte de 1989 a fost șeful Securității din Roman. După decembrie 1989 a fost cooptat în conducerea SRI din Iași. După trecerea în rezervă a devenit președintele Fondului National de Investiții din Iași şi director al filialei locale a firmei Gelsor a controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.

Valer Andreica. Fost ofițer de securitate, preluat în SRI sub gradul de maior. Inițial a lucrat la secția din Târgu Mureș. În iulie 1998 a fost transferat în funcția de adjunct al șefului secției SRI Cluj.

Andrei Andronic. Fost ofițer de securitate. Preluat în SRI, a fost înaintat la gradul de colonel şi avansat în funcția de șef al secției SRI Iași.

Octavian Stelian Andronic. Fost colonel în serviciul de spionaj al Securității, șef al rezidențelor din Olanda şi Israel. Ca urmare a profesionalismului său precar, în ultima perioadă a regimului comunist nu a mai fost acreditat în străinătate, activând în cadrul serviciului AVS (aport valutar special). Reactivat în SRI în calitate de consilier economic al lui Virgil Măgureanu, își instalase un sediu pe str. Londra, sub acoperirea firmei fantomă Eson SRL, la care era acționară şi soția ziaristului Octavian Andronic. Din poziția de consilier, Octavian Stelian Andronic a vândut SRI-ului o serie de documente existente demult în arhivele fostei Securități, referitoare la tablourile scoase din țară de fostul Rege Mihai şi la tentativele acestuia de a le valorifica prin intermediul unor firme de licitatei din Occident. Firma Eson SRL şi-a încetat activitatea ca urmare a unor semnalări ale presei.

Vasile Angelescu. Fost ofițeri superior în serviciul de spionaj al fostei Securități, bănuit de legături cu agentura KGB din România. După evenimentele din decembrie 1989, a fost înaintat la gradul de general şi promovat în funcția de prim adjunct al directorului noului Serviciu de Informații Externe. Fiul său, Mircea Angelescu, personaj important al FSN-ului anilor ’90, a fost implicat ca acționar în afacerile dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia. Apoi a devenit șef de cabinet al președintelui Ion Iliescu.

Constantin Anghelescu. Fost ofițer superior de securitate. Până în decembrie 1989 a fost șeful UM 107/AVS (aport valutar special) din cadrul Centrului de Informații Externe, unitate specializată în contrabanda de stat. În 2000 era vicepreședinte al Clubului de fotbal Rapid.

Marin Antonie. Fost ofițer de securitate. S-a numărat printre primii adjuncți ai șefului secției SRI Dolj.

Apăvăloaie. Fost ofițer al Direcției a IV-a a Securității. În prezent, locotenent colonel, șef al serviciului financiar, în cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.

Apostolescu. Fost ofițer de securitate, încadrat în Direcția a V-a, însărcinată cu paza lui Nicolae Ceaușescu şi a celorlalți demnitari comuniști. În prezent este șeful secției SRI din Brașov.

Petre Arsene. Fost ofițer de securitate. Din poziția de rezervist, a coordonat înființarea la Râmnicu Vâlcea a unei agenții dubioase de detectivi particulari, care s-a implicat ilegal în mineriada din septembrie 1991. Mai târziu, s-a constatat că așa-zisa ANISE (Agenția Națională de Investigații şi Securitate Economică) s-a înființat pe temeiul unor acte false.

Gheorghe Atudoroaie. Fost ofițer de securitate la Timișoara, implicat în represiunile din decembrie 1989. După ce a fost sustras atenției organelor de justiție, SRI l-a recuperat sub gradul de colonel. O vreme a fost șef al Diviziunii de protecție. Costin Georgescu a încercat să-l numească șef al Centrului Operativ Zonal Oradea al SRI, dar numirea a fost contramandată, ca urmare a protestelor societății civile.

Alexandru Avram. Fost colonel de securitate în cadrul UM 0225, unitate a Centrului de Informații Externe destinată să infiltreze organizațiile emigrației anticomuniste şi să combată emisiunile posturilor de radio străine care emiteau în limba română. După decembrie 1989 a mai rezistat câțiva ani în serviciul de spionaj, din care a fost apoi trecut în rezervă, deoarece nu cunoștea nici o limbă străină. Împreună cu alți foști ofițeri de securitate, a reușit să sustragă diferite documente confidențiale ale Societății de asigurări Astra, dezlănțuind împotriva conducerii acesteia o acerbă campanie de presă, prin interpuși. În consecința acestei campanii, conducerea Astrei a fost schimbată. După acest moment, Alexandru Avram a devenit director adjunct al sucursalei din București a Societății de asigurări Astra, deși nu are nici o pregătire în materie.

Baciu. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de maior. A fost primul ofițer al noii instituții informative care a devenit obiectul unui scandal public, atunci când a încercat să reactiveze un fost informator adjunct de șef de secție în Direcția Generală de Informații a Armatei.

Ion Balea. Colonel în rezervă al fostei Securități. În iulie 1992, mai mulți țărăniști din județul

Argeș l-au acuzat că s-ar fi infiltrat în organizația locală a PNŢCD, în beneficiul actualului SRI.

Bogdan Baltazar. Conform afirmațiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de președintele Ion Iliescu, înainte de decembrie 1989 a fost ofițer acoperit de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost membru marcant în conducerea Partidului Democrat. În prezent este președinte al Băncii Române de Dezvoltare.

Dumitru Bădescu. Fost ofițer de securitate. Preluat de SRI, a ajuns general, în decembrie 1994, şi a condus Diviziunea de contrainformații economice. A jucat un rol important în deturnarea anchetei asupra afacerii „Țigareta 2”, participând efectiv la falsificarea dosarului întocmit de Procuratura Militară. A fost destituit ca urmare a utilizării stupide a unui informator, care l-a divulgat presei. Felul în care s-a lăsat atras în capcană a atestat nivelul lamentabil al profesionalismului său. Ulterior a fost numit consilier al directorului SRI.

Domițian Bălţei. Fost colonel în serviciul de spionaj al Securității, adjunct de șef de rezidență la Londra şi Tokio, apoi șef al rezidenței din Köln. Îndepărtat din serviciu pentru comportament imoral şi implicare în felurite afaceri în favoarea generalilor Nicolae Doicaru şi Ion Mihai Pacepa. După trecerea în rezervă a devenit cadru didactic la Academia „Ștefan Gheorghiu”. După decembrie 1989 s-a infiltrat în anturajul lui Corneliu Vadim Tudor, pe care l-a intoxicat cu informații dintre cele mai fanteziste, dintre care unele puteau compromite relațiile externe ale țârii. Când presa i-a dezvăluit trecutul de securist, președintele Partidului România Mare a renunțat la serviciile lui de consilier politic.

Ionel Bidireci. Fost ofițer superior de securitate. În prezent general, șeful Diviziunii contrainformative din Serviciul Român de Informații.

Roxana Bichel. În ultimul timp a fost frecvent semnalată de presă în anturajul staffului care

conduce Executivul şi al Ministerului Privatizării. Membră a consiliilor de administrație a unui

număr multiplu de societăți economice. Dacă provine cumva din familia lui Ivan Bikel, fost

colonel în Direcția de Informații Externe, care a acționat cândva şi sub acoperirea de reprezentant din România al firmei vest-germane Franz Kirchfeld, atunci înțelegem despre cine şi despre ce este vorba.

Mihai Bichir. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității, reciclat în SIE sub gradul de colonel. Director al Direcției E 101 (Europa, SUA, Canada, organismele internaționale). Contează ca om al lui Teodor Meleșcanu, cu care a colaborat la Geneva şi care l-a propulsat în funcție.

Ioan Bidu. Fost ofițer de securitate. În prezent locțiitor al rectorului Academiei Naționale de Informații, care pregătește viitori ofițeri pentru SRI.

Cornel Biriș. Fost ofițer de securitate, recuperat în SIE. La 30 noiembrie 1999, a fost înaintat la gradul de general de brigadă, șef al diviziei pentru analiza crizelor şi adjunct al directorului SIE. Trecut în rezervă în februarie 2002, la cererea lui Gheorghe Fulga.

Ion Bodunescu. Fost colonel de securitate, fost șef al inspectoratelor județene ale MI din Dolj, Mehedinți şi Teleorman. Până în 1989, s-a ilustrat şi în plan publicistic. În ciuda faptului că a fost prins cu un plagiat grosolan, s-a dedicat în continuare acestui hobby. În primii ani ’90, putea fi întâlnit în paginile publicațiilor România Mare, Politica şi Europa, cu articole insipide, nostalgice şi revendicative, marcate, firește, de un patriotism ardent.

Titu Bondoc. Fost ofițer de securitate, preluat în SRI şi numit adjunct al șefului secției SRI Gorj. În iunie 1990 a dirijat afluxul minerilor spre București. Ulterior a fost trecut în rezervă, sub gradul de colonel. În mai 2001 se mai afla în urmărirea penală a Secției Parchetelor Militare, pentru subminarea puterii de stat.

Liviu Borcea. Fost ofițer de securitate, fost comandant de lagăr la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Datorită comportamentului său criminal, au pierit zeci de deținuți politici şi de drept comun. După 1990 era pensionar la Cluj şi nimeni nu l-a tras la răspundere pentru crimele sale.

Ion Botofei. Fost colonel de securitate, însărcinat cu asigurarea siguranței traseelor pe care circula Nicolae Ceaușescu în capitală. O vreme a fost şi locțiitor al comandantului Securității Municipiului București. După o scurtă reciclare în SRI, a fost desemnat șef al Asociației foștilor ofițeri SRI, de fapt o asociație a foștilor ofițeri de securitate. Asigura legătura dintre foștii securiști din conducerea SRI şi securiștii trecuți în rezervă.

Valentin Constantin Bretfelean. Fost ofițer de securitate. Până în septembrie 2001, sub gradul de maior, a condus secția SRI Maramureș. Demis şi trimis în fața Consiliului de Judecată al SRI, pentru abateri grave de la regulamentele instituției. Până în prezent nu s-a pronunțat vreo sancțiune împotriva sa.

Nicolae Briceag. Fost colonel de securitate. A executat sumar cel puțin o duzină de oameni, fără ca aceștia să fi fost condamnați la moarte, fapte stabilite chiar de fostele autorități comuniste. După 1990 era pensionar la Cluj şi nimeni nu l-a tras la răspundere pentru faptele sale.

Doru Blaj. Fost ofițer în Direcția a IV-a a Securității. În prezent, locotenent colonel, șef de secție în cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.

Constantin Bucur. Fost ofițer de securitate, reciclat în SRI, unde s-a specializat în interceptări ale convorbirilor telefonice. A pus la dispoziția presei mai multe casete lipsite de concludentă, implicând instituția într-un scandal nedorit. A fost îndepărtat din serviciu şi, la 14 iunie 1999, Curtea Militară de Apel l-a condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare. Ulterior, ca membru al Partidului România Mare, a candidat în alegeri şi a devenit deputat al Parlamentului României.

Vasile Buliga. Fost ofițer de securitate. În ultimii ani, a fost angajat al trustului Gelsor, patronat de controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.

Marius Tertulian Burduşel. Fost ofițer de securitate. După decembrie 1989, a fost reîncadrat în SRI şi a avansat până la funcția de șef al secției din Pitești.

Florin Calapod. Fost ofițer superior de securitate. După decembrie 1989, a devenit comandantul UM 0215, unitate informativă şi contrainformativă a Ministerului de Interne, pe care a încercat să o transforme într-un serviciu paralel SRI. În repetate rânduri, oferind exemple concrete, presa a semnalat că UM 0215, sub conducerea lui Florin Calapod, făcea poliție politică, în detrimentul îndatoririlor ei regulamentare. După ce a fost trecut în rezervă s-a implicat în niște afaceri suspecte cu o firme americane şi australiene, care distribuiau ilegal Viagra prin Internet. A apărut şi în unele emisiuni televizate, dând lecții națiunii despre ce înseamnă un serviciu de informații.

Cornel Caraba. Fost ofițer de securitate, în cadrul UM 0110. În ultima perioadă a regimului comunist, a lucrat în serviciul de spionaj al Securității, respectiv UM 0544, de unde, în 1986, a fost detașat la Cluj. După decembrie 1989, a fost reîncadrat în SRI, avansând până la gradul de colonel şi funcția de șef al secției SRI Cluj. Presa a semnalat că ar fi fost unul din artizanii planului Cristal ’96, care viza supraviețuirea şi menținerea influenței fostei Securități în condițiile prăbușirii regimului comunist. Datorită unor relații neortodoxe cu mediile economiei subterane din Transilvania, a intrat în colimatorul presei locale şi centrale. În iulie 1998 a fost înlocuit din funcție, fiind transferat în centrala SRI de la București.

Mihai Caraman. General de securitate în retragere. Între anii 1958-1968, în calitate de șef al rezidenței de spionaj din Paris, a condus cunoscuta „rețea Caraman”, care a izbutit să sustragă unele documente din cadrul sediului NATO. Ulterior, a fost șeful diviziei de contrainformații a Direcției de Informații Externe. După dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, a fost detașat în funcții marginale şi, în cele din urmă, trecut în rezervă. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a fost numit șef al Centrului de Informații Externe, devenit ulterior Serviciul de Informații Externe. Anomalia era evidentă: serviciul de spionaj al unei țâri care aspira să intre în NATO era lăsat la mâna unui personaj care spionase NATO. Mihai Caraman a fost înlocuit din funcție în mai 1992, în urma cererii exprese a lui Manfred Woerner, secretar general al NATO. În prezent, același Mihai Caraman este consilier particular al premierului Adrian Năstase.

Cristian Călinoiu. Fost ofițer de securitate. După decembrie 1989, reîncadrat în Brigada Antiteroristă, sub gradul de locotenent colonel, a făcut parte din efectivele acesteia dislocate la Aeroportul International Otopeni. În 1992 s-a constatat că livra informații de serviciu revistei Europa, editată de Ilie Neacșu, actual deputat al PRM.

Traian Chebeleu. Conform afirmațiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de președintele Ion Iliescu, înainte de 1989 a fost ofițer acoperit de securitate în cadrul Ministerului de Externe. În anii ’90, a devenit consilier prezidențial şi purtător de cuvânt al președintelui Ion Iliescu. Sub regimul lui Emil Constantinescu, s-a repliat în diplomație.

Marin Ceaușescul. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de căpitan. Ofițer în cadrul serviciului de filaj al secției SRI din Cluj.

Traian Ciceo. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității. Înainte de decembrie 1989, a lucrat la Paris, sub acoperire diplomatică. Au existat suspiciuni că ar fi fost racolat de serviciile speciale franceze. Cu toate acestea, a ajuns în SRI general de brigadă. A acționat în direcția contracarării iredentismului, extremismului şi separatismului pe motive etnice. În martie 1998, datorită înclinațiilor sale bahice, a fost îndepărtat din SRI.

Cigan. Fost ofițer de securitate. În prezent, avocat în Baroul din Bihor. După cum a semnalat presa, mituind unde trebuia, şi-a propulsat soția în funcția de vicepreședintă la Curtea de Apel Oradea.

Ciovică. Fost ofițer de securitate. În SRI, a devenit șef al Centrului Operativ Zonal Târgu Mureș. Trecut în rezervă în 1998.

Cismaru. Fost ofițer de securitate, originar din județul Vâlcea. În SRI, sub gradul de maior, a devenit șef al secției din Bacău.

Ștefan Floricel Coman. Începând din 1968, a fost ofițer de securitate în fosta Unitate Specială „T”, UM 0634, abilitată în ascultarea convorbirilor telefonice. După evenimentele din decembrie 1989, a devenit comandant al Serviciului de Telecomunicații Speciale din subordinea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Costel Ciucă. Fost ofițer al Direcției de Informații Externe a Securității. Strâns legat de persoanele implicate în afacerea de contrabandă „Țigareta II”. Strâns legat de Amer Obeid, președintele Ligii Irakienilor din România.

Valentin Ciucă. Fost ofițer de securitate, arestat în decembrie 1989 şi anchetat în lotul Timișoara. După doi ani şi ceva a fost eliberat din detenție, din lipsă de probe. Împreună cu Radu Tinu a fondat societatea Tival Impex SRL, care a prosperat în timpul embargoului impus Iugoslaviei.

Cocos, Gheorghe. Fost ofițer superior în serviciul de spionaj al Securității. A lucrat în Italia, sub acoperirea de șef al Agenției economice din Milano. În urmă cu mai mulți ani, avea interdicție de a intra în spațiul peninsular. În prezent, administrează o parte din firmele lui George Constantin Păunescu.

Constantin Constantin. Fost ofițer de securitate. În 1998, sub gradul de colonel, era șeful serviciului personal de la UM 0215. Este rudă apropiată a lui Viorel Hrebenciuc.

Marian Cornaciu. Fost ofițer în Direcția de Informații Externe a Securității. A lucrat la întreprinderea de comerț exterior „Dunărea”. După evenimentele din decembrie 1989, s-a privatizat, specializându-se în comerțul cu hrană concentrată pentru vite. În prezent, este membru marcant al Partidului Umanist Român, prezidat de Dan Voiculescu.

Corneci. Fost colonel de securitate. În prezent, face parte din conducerea SRI şi se ocupă de problema spinoasă a cadrelor.

Valeriu Corşatea. Fost ofițer de securitate. În SRI a fost locțiitor al comandantului Brigăzii Antiteroriste. În decembrie 1994 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. În 1998 a fost transferat în funcția de adjunct al șefului unei diviziuni informative din SRI.

Neagu Cosma. General de securitate, fost șef al Direcției a III-a de contraspionaj, fost comandant al Școlii de ofițeri de securitate de la Băneasa. După trecerea în rezervă, a devenit președinte executiv al Automobil Clubului Român. În 1990 a fost reactivat în SRI ca șef al Serviciului de Inspecții şi consilier al lui Virgil Măgureanu. Curând, s-a renunțat la serviciile lui. Generalul Gheorghe Diaconescu a afirmat într-un interviu că Neagu Cosma ar fi încercat să ajungă la niște dosare problematice din arhivele fostei Securități.

Lucian Costache. Fost căpitan de securitate la Inspectoratul MI din Buzău. Colabora cu Petrică Dinu în recrutarea informatorilor. După evenimentele din decembrie 1989, a fost încadrat în Inspectoratul județean de politie Buzău.

Gheorghe Cotoman. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de locotenent colonel. În 1994 era locțiitor al șefului Formațiunii.

Ovidiu Crăciun. Fost ofițer de securitate. În prezent locotenent colonel, șeful secției SRI din Piatra Neamț.

Dumitru Cristea. Psiholog de formație, una dintre cele mai păguboase achiziții pe care Virgil Măgureanu le-a operat din viața civilă. Ca adjunct al directorului SRI şi rector al Institutului National de Informații, a fost rapid avansat la gradul de general, însă niște relații suspecte cu studente din subordinea sa l-au descalificat moral şi a fost nevoit să renunțe la funcție. Nu ar fi exclus să fi fost lucrat de foștii ofițeri de securitate din conducerea SRI, care l-au tratat ca pe un corp străin.

Mircea Croitoru. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității. O vreme a lucrat sub acoperire diplomatică la Londra, fiind rechemat din post în 1978, în condiții nu tocmai clare. Sub regimul lui Emil Constantinescu, a fost numit ambasador la Oslo, chestiunea fiind comentată nefavorabil în presă.

Florentin Danciu. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de locotenent colonel. În 1994 se afla la comanda Diviziunii E.

Mihai Darie. Fost ofițer de securitate, în perioada 14 aprilie 1976 – 15 aprilie 1990, când a fost trecut în rezervă. Înainte de decembrie 1989, avea în supraveghere spitalul Fundeni. În 1990 s-a reciclat în funcția de șef al comisiei economice a Frontului Salvării Naționale. În același timp, a înființat şi condus diverse firme particulare. A revenit în planul public, în calitate de secretar general al Prefecturii bucureștene. În 1997 era secretar executiv al Partidului Democrat. Ca orice fost securist care se respectă, dispune de un certificat de luptător pentru victoria revoluției române.

Gheorghe Dascălu. Fost ofițer acoperit al DIE. Fizioterapeut, stabilit în Italia, la Desenzano, provincia Brescia. Implicat în afacerea de contrabandă „Porțelanul”. În 2000 era semnalat că avea cetățenie germană şi română şi act de identitate italian.

Stefan David. Fost colonel de securitate cu un trecut dubios. Până în 1985 a condus serviciul de securitate din județul Caraș-Severin. În legislatura 1992-1996 a fost deputat din partea Partidului Socialist al Muncii.

Daniel Dăianu. Fost ofițer al serviciului de spionaj al Securității, fapt pe care l-a recunoscut personal, după ce a devenit ministru al finanțelor în guvernul Victor Ciorbea. Primul ministru l-a apărat, afirmând că nu ar fi făcut politie politică.

Aurelian Diaconescu. Fost ofițer de securitate. În prezent șef al Serviciului Fraude din cadrul societății de asigurări Astra. A fost implicat în fraudarea societății în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu.

Constantin Decu. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. La mijlocul anilor ’90, era șeful secției SRI din Constantă.

Dumitru Diaconescu. Fost colonel de securitate, șef de cadre al Securității Municipiului București. După decembrie 1989 a patronat firma Aliance Coop, implicată în trafic de armament. Avea relații de finanțare oculte cu Bankcoop, bancă falimentată cu bună știință, şi cu firma militară Romtehnica.

Gheorghe Diaconescu. Fost colonel în Direcția a III-a de contraspionaj a Securității. După decembrie 1989, a devenit adjunct al directorului SRI. Îndepărtat din serviciu pentru deținerea ilegală a unor documente ale fostei Securități, pentru alcoolism şi mânuirea incorectă a unor fonduri valutare. Ulterior, a asigurat protecția informativă a combinațiilor omului de afaceri Costel Bobic.

Nicolae Dincă. Fost ofițer de securitate, preluat în SRI sub gradul de maior. Inițial a lucrat în secția SRI Timiș. În iulie 1998 a fost transferat în funcția de adjunct al șefului secției SRI Cluj.

Petrică Dinu. Fost căpitan de contrainformații la Securitatea județului Buzău, unde, sub acoperirea reprezentanței Frigo-Service, organizase un centru de recrutare a informatorilor. După evenimentele din decembrie 1989 a devenit șeful serviciului de protecție a cadrelor din Inspectoratul județean de politie Buzău şi a fost implicat în filajul şi șicanarea opozanților regimului lui Ion Iliescu.

Doban. Fost ofițer de securitate, specializat în partide politice burgheze şi foști condamnați politici. Este cel ce a gestionat dosarul de urmărit informativ al filosofului Constantin Noica. În SRI, în vara lui 2000, sub gradul de colonel, era coordonatorul sectorului servicii paralele de informații din Diviziunea A a SRI.

Dimitrie Dobre. Fost ofițer superior în serviciul de spionaj al Securității, care şi-a continuat activitatea şi după decembrie 1989, în Serviciul de Informații Externe. În martie 1998, după ce a fost avansat la gradul de general, a fost trecut în rezervă.

Vasile Doroş. Fost colonel de securitate, fost șef al secției SRI din Bacău, pe care a condus-o timp de opt ani. Prin fiul său, Claudiu Doroş, a condus filiala Fondului National de Investiții din Bacău, instituție falimentată deliberat de Sorin Ovidiu Vântu.

Dragoman. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1998 era șeful secției SRI din Arad.

Ion Drăgoi. Fost ofițer de securitate în UM 0110. După momentul decembrie 1989 a devenit șef de secție la revista Politia Română. După trecerea în rezervă, s-a încadrat la diverse publicații, între care şi revista Expres (seria Cornel Nistorescu).În prezent, caută sponsori pentru editarea unei publicații de spionaj şi contraspionaj.

Artur Dumitrescu. Procuror, colaborator activ al Securității înainte de decembrie 1989. Între altele, a fost cel ce i-a anchetat pe cei ce manifestaseră împotriva regimului comunist la Brașov, la

15 noiembrie 1987. Pentru zelul prestat atunci a fost avansat în funcție, menținându-și prerogativele şi după răsturnarea regimului lui Nicolae Ceaușescu. În 1998 a fost delegat să ancheteze afacerea de contrabandă „Țigareta II”, adică să șteargă urmele implicării serviciilor secrete în această malversațiune.

Gheorghe Dumitrescu. Fost ofițer de securitate. La data derulării operațiunii de contrabandă „Țigareta II” era căpitan în cadrul serviciului de filaj al SRI.

Vasile Dumitru. Fost colonel de securitate în serviciul de spionaj. A lucrat acoperit ca atașat de presă la Londra. După decembrie 1989, trecut în rezervă, s-a reciclat ca ziarist la trustul de presă Expres. Publică diverse articole, când poate şi unde poate, în care exaltă inepția instituției din care a făcut parte cândva.

Nicodim Farcaș. Fost ofițer de securitate, reciclat de SRI sub gradul de locotenent colonel, subaltern al colonelului Gheorghe Moldovan în cadrul secției SRI Maramureș. A fost semnalat că furniza PUNR informații din interiorul serviciului.

Virgil Faur. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității, reciclat în SIE sub gradul de colonel.

Filip. Fost ofițer de securitate, CI-st la comandamentul armatei din Cluj. Recuperat de SRI, sub gradul de colonel.

Florea. Fost ofițer de securitate. În SRI, sub gradul de maior, a fost șef al secției SRI din Harghita.

Gheorghe Alexandru Florea. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1994 era șeful secretariatului general al SRI. Ioan Florian. Fost ofițer de securitate. În 1998 era șeful secției SRI din Buzău. Anterior a condus Centrul Operativ Zonal din Cluj.

Nicolae Garofeanu. Fost ofițer de securitate. Recuperat de SRI, a devenit primul șef al secției din Pitești. Presa a publicat documente din care rezulta deconspirarea unor informatori de pe vremuri precum şi preocupări de politie politică similare celor anterioare momentului decembrie 1989.

Ion Petre Gavrilescu. Ofițer superior în serviciul de spionaj al fostei Securități. În 2000, prin decret prezidențial, a fost reactivat în SIE, sub gradul de general de divizie. Identitatea sa reală a stârnit controverse. Peste un an şi ceva a fost din nou trecut în rezervă.

Mircea Gheordunescu. Fost profesor de fizică la un liceu din București. Fost informator al Securității până în 1989. Ulterior, a intrat în politică şi s-a alăturat Partidului National Țărănist Creștin-Democrat. În 1996 a fost numit director adjunct al Serviciului Român de Informații. Din această poziție, șantajat de cei care-i cunoșteau trecutul, a favorizat numeroase privatizări frauduloase ale unor lanțuri de magazine alimentare din capitală, precum şi a Hotelului București.

Dan Gheorghe. Fost ofițer de securitate. Fost comandant adjunct al Unității Speciale de Luptă Antiteroristă. Participant activ la tentativa de reprimare a manifestațiilor care au condus la căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu. În decembrie 1989 s-a semnalat în presă faptul că, în calitate de șef al dispozitivului de apărare a Aeroportului International Otopeni, a permis unui număr de circa 50 de ofițeri de securitate să dispară în străinătate cu acte false. După decembrie 1989 a fost numit șef al Brigăzii Antiteroriste a SRI. După un popas la UM 0225, unitatea de informații şi contrainformații a poliției, care s-a exersat mai mult în domeniul poliției politice, a fost pentru scurtă vreme directorul agenției de știri Universul, proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu, agenție acuzată că ar fi fost un serviciu de informații paralel celor girate de stat. A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte. La 1 noiembrie 2001 a demisionat, dar continuă să se învârtă în cercurile puterii.

Gheorghe Gherghina. Fost ofițer de securitate, locțiitor al colonelului Gheorghe Ardeleanu (fost Moise Bulă) la conducerea USLA. După reciclarea în SRI a devenit succesorul lui Ion Botofei la conducerea Asociației foștilor ofițeri SRI, de fapt a foștilor ofițeri de securitate. Asigură legătura dintre securiștii din conducerea SRI şi cei din rezervă.

Dan Ghibernea. Un personaj cu nume identic a fost, înainte de 1989, ofițer acoperit în serviciul de spionaj al Securității, acreditat ca funcționar internațional la UNESCO. În prezent, acest Dan Ghibernea, la care ne referim, este ambasador al României la Londra.

Marius Ghile. Fost ofițer de securitate, în Direcția a II-a de contrainformații economice, specializat în contraspionaj maghiar. În 2000, a fost numit șeful secției SRI din județul Sălaj.

Benone Ghinea. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității. După evenimentele din decembrie 1989, a fost reactivat în Serviciul de Informații Externe, fiind trimis în Africa de Sud, sub acoperirea de atașat comercial. Implicându-se în niște afaceri suspecte cu elicoptere Puma şi încasând comisioane necuvenite, a fost tradus în justiție şi condamnat cu blândețea care se cuvine unui fost securist.

Mihai Ghiţă. Fost ofițer de securitate. În prezent colonel, șeful secției SRI din Slatina.

Nicolae Goia. Fost ofițer de securitate. În prezent, membru al conducerii Serviciului de Informații Externe. În februarie 2002 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.

Nicolae Dorel Goron. Fost ofițer de securitate. În prezent, colonel, șeful secției SRI din Arad.

Grama. Fost ofițer de contrainformații în Securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost recuperat de SRI sub gradul de colonel. În scurt timp, a ajuns șeful biroului personal din cadrul Diviziunii G (logistică).

Ilie Anghel Grădinaru. Fost ofițer de securitate. În SRI a fost promovat în funcția de șef sector culte-secte din cadrul secției SRI Constantă, sub gradul de maior. În primăvara lui 2000, a fost remarcat filând stafful PDSR, aflat în vizită în localitate.

Corneliu Grigoraș. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității, menținut în sistem şi după evenimentele din decembrie 1989. În ajunul alegerilor din 1996, a monitorizat mișcările din sediile CDR, în beneficiul PDSR. Cu toate acestea, sub președinția lui Emil Constantinescu a fost înaintat la gradul de general şi numit la conducerea Direcției generale de contraspionaj din cadrul SIE. Atras într-o capcană de doi ziariști, s-a dovedit a fi un simplu prostănac şi a fost îndepărtat din funcție

.Eugen Grigorescu. Fost ofițer de securitate. În structurile SRI a fost înaintat la gradul de colonel şi, apoi, general de brigadă. Șef al diviziunii de expertize tehnice, codificat Diviziunea S.

Gugiu. Fost colonel de securitate. După înființarea Asociației foștilor ofițeri SRI a devenit casierul acesteia.

Nicolae Constantin Haţeganu. Fost ofițer de securitate. Președinte al consiliului de administrație al societății de asigurări Astra, cu un rol încă nelămurit în păgubirea societății în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu. Îndepărtat din funcție în martie 2001. În prezent, este anchetat.

Ioan Hancu. Fost ofițer de securitate. În SRI, sub gradul de colonel, a devenit adjunct al șefului secției din Cluj. Îndepărtat din funcție în iulie 1998.

Gheorghe Huidu. Fost ofițer de securitate, care a avut în supraveghere Radiodifuziunea română. După decembrie 1989 a fost recuperat de SRI sub gradul de colonel. În locuința sa s-a realizat proiectul revistei extremiste Europa, condusă de Ilie Neacșu, actual deputat PRM, trecut cu arme şi bagaje la PSD.

Bujorel Iamandi. Fost ofițer de securitate. După cooptarea în SRI a fost înaintat la gradul de general şi promovat în funcția de șef al Diviziunii de contrainformații, numită acum de protecție. A fost îndepărtat din funcție în urma scandalului Timofte-KGB.

Vasile Valeriu Iancu. Fost colonel de Securitate, în prezent prim adjunct al directorului SRI. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Înainte de decembrie 1989 a lucrat în cadrul unității de contrainformații externe UM 0195, formată după defecțiunea generalului Ion Mihai Pacepa, şi în cel al UM 0544 de informații externe. După revoluție, a devenit primul șef al Diviziunii de contrainformații din SRI, apoi șef al Corpului de control SRI. În prezent, este prim adjunct al directorului SRI.

Teodor Ilieș. Fost ofițer în Direcția de Informații Externe a Securității. În prezent, face parte din conducerea SC Alliancecoop. În 1995-1996 a fost contactat de Departamentul Înzestrării Armatei, în vederea facilitării unor exporturi dubioase de armament.

Florian Ioan. Fost ofițer de securitate, reactivat în Serviciul de protecție şi pază al Președinției, unde a ajuns la gradul de colonel. În 1998 a fost trecut în rezervă pe motive medicale şi s-a pus la dispoziția controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. În această calitate, a înființat la Corbeanca un serviciu paramilitar, cu misiuni de filaj, escortă şi chiar răpiri de persoane.

Alexandru Iordache. Fost ofițer de securitate, specializat în cercetări penale. La 31 decembrie 1990 a fost trecut în rezervă la cerere din Serviciul Român de Informații. Implicat în operațiuni de contrabandă cu țigări aduse din Cipru, prin care a fraudat statul român de 110 milioane dolari. La 15 iulie 2001 a fost reactivat pentru scurtă vreme în SRI. În prezent este consilier personal în probleme juridice al generalului Toma Zaharia, secretar de stat în Ministerul de Interne. S-a semnalat că deține conturi în Elveția, la BNP Schweiz.

Nicolae Iosub. Fost ofițer în Direcția a IV-a a Securității. În prezent, colonel, șef de secție în cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.

Virgil Irimia. Fost ofițer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a devenit adjunct al șefului secției SRI din Botoșani. Destituit din serviciu pentru implicare în afacerile unor firme dubioase de pe raza județului respectiv.

Nicolae Irinoiu. Fost ofițer superior în serviciul de spionaj al Securității, menținut în sistem până după alegerile din 1996. A îndeplinit misiuni informative în SUA şi Turcia. Trecut în rezervă cu gradul de general.

Juverdeanu. Ofițer al fostei Securități, recuperat de SRI sub gradul de maior. Trecut în rezervă ca urmare a unui șantaj efectuat cu documente falsificate.

Mihai Lazăr. Fost ofițer de securitate, la întreprinderea de comerț exterior „Dunărea”, aflată sub controlul Securității. În prezent, director general al SC Grivco International SA.

Pavel Lăscuţ. Înainte de 1989 a fost ofițer în cadrul Centrului de Informații Externe, șef de birou în serviciul Franța-Benelux-Spania-Portugalia din Divizia Europa. A acționat şi în străinătate, sub acoperirea de reprezentant comercial, în Spania şi Portugalia. Sub regimul Constantinescu a devenit adjunct al directorului general al vămilor

Tudor Lică. Fost ofițer de securitate. În vara lui 2000 a devenit șeful sectorului servicii paralele de informații din Diviziunea A a Serviciului Român de Informații.

Dan Lungu. Fost ofițer de securitate. După decembrie 1989 a fost încadrat în secția SRI din Buzău, sub gradul de căpitan. S-a făcut cunoscut prin faptul că a încercat să racoleze o ziaristă de la cotidianul local Opinia.

Vasile Lupu. Fost ofițer de securitate în cadrul UM 0110. În mod eronat, această unitate a fost considerată o structură menită să combată agenții KGB din România. În realitate, unitatea fabrica argumente în temeiul cărora cei ce intrau în dizgrația lui Nicolae Ceaușescu erau acuzați de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, tehnică destinată să dezinformeze opinia publică, sensibilă la orice amenințare rusească. După evenimentele din decembrie 1989, a fost cooptat în structurile SRI, ajungând în scurt timp, mai exact la 27 martie 1994, șef al Diviziunii de contraspionaj. În două legislaturi, a fost prim adjunct al directorului SRI, sub mandatele lui Virgil Măgureanu şi Costin Georgescu. În tot acest timp, a depus eforturi considerabile pentru întărirea influenței foștilor ofițeri de securitate în toate domeniile vieții politice, economice şi sociale. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de corp de armată. Mult mai devreme, presa a semnalat că avansările lui succesive s-au datorat influenței celor pe care îi urmărise cândva, cei mai mulți dintre ei persoane importante în stat. Incapabil să se dezbare de metodele fostei UM 0110, a fost implicat în lansarea în public a informației false conform căreia Radu Timofte, viitorul director al SRI, ar fi fost racolat de KGB. A fost trecut în rezervă, sub gradul de general de corp de armată.

Victor Marcu. General în rezervă. Cadru activ al fostei Securități, șef de sector în cadrul fostului Centru de Informații Externe, responsabil cu problemele emigrației române, transferat apoi în Serviciul Român de Informații. O scurtă perioadă de timp a fost prim adjunct al directorului Virgil Măgureanu. Intrând în conflict cu acesta, Victor Marcu a fost îndepărtat din funcție şi din SRI, în 1995, pentru legături de afaceri cu mafia arabă. În palmaresul său se înscrie coordonarea ocultă a afacerilor dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia, al cărei principal acționar era fiica sa, Anca Steliana Marcu. Totuși, a rămas om de casă al Palatului Cotroceni. La un moment dat, sprijinit de forte obscure, a reușit să înființeze un punct de vamă în zona centrală a Bucureștilor, urmând să-l administreze împreună cu acoliții lui. Când presa a semnalat malversațiunea, punctul de vamă a dispărut, pur şi simplu, ca şi cu nu ar fi fost. După alegerile din noiembrie 2000, Victor Marcu a devenit adjunct al ministrului privatizării, cu rang de subsecretar de stat. Prudent, şi-a înaintat demisia cu puțin timp înaintea izbucnirii scandalului din jurul lui Sorin Ovidiu Vântu şi a fraudării societății de asigurări Astra.

Marian Matei. Fost ofițer de securitate, la serviciul de contrainformații al Academiei Militare. Căsătorit cu nepoata fostului lider comunist Ion Dincă. În decembrie 1989 a fost surprins înarmat în sediul CC al PCR, sub gradul de locotenent colonel, între cei destinați să-l apere pe fostul dictator. La 24 martie 1990 a fost angajat în SRI, prin diligențele lui Mihai Stan. În scurtă vreme a ajuns general de brigadă.

Dumitru Mazilu. Fost ofițer de securitate, fost comandant al Școlii de securitate de la Băneasa, între anii 1965-1967. A fost destituit ca urmare a tentativei de a falsifica niște documente referitoare la un accident rutier şi a fost repliat în diplomație. A jucat şi rolul de dizident, iar imediat după decembrie 1989 a apărut pe scena politică în postura de vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Într-una din zilele tulburi din ianuarie 1990, s-a urcat pe un tanc şi a strigat ceea ce n-au strigat niciodată civilii ieșiți în stradă: „Moarte securiștilor!” După ce s-a angajat în ceva ce părea să fie o lovitură de stat, a dispărut în Elveția şi a reapărut la București mai târziu, când lumea deja îl uitase. În prezent, este vicepreședinte al unei comisii a Națiunilor Unite.

Virgil Măgureanu. Primul șef al Serviciului Român de Informații, înființat oficial în martie 1990, care a început să se structureze din primele zile ale aceluiași an. În aprilie 1992, ziaristul Ioan Itu i-a publicat dosarul de fost ofițer al serviciului de sinteze din cadrul Direcției de Informații Externe a Securității. În decembrie 1995, Virgil Măgureanu însuși şi-a publicat dosarul de informator al Securității, fiind probabil avertizat că se pregătea să facă același lucru o publicație centrală.

Vasile Măierean. Fost colonel de securitate, cu preocupări pe linia artă-cultură. În prezent este încadrat în SIE. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.

Vasile Mălureanu. Colonel în structurile fostei Securități. General în structurile actualului Serviciu Român de Informații.

Vlad Mărgineanu. Fost ofițer de securitate, fost șef al secției SRI din Brașov. S-a numărat printre fondatorii Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariția din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societății de asigurări Astra.

Stefan Mâşu. Fost ofițer superior de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost pentru scurtă vreme adjunct al șefului secției SRI din Prahova, apoi s-a lansat în afaceri. Între altele, a fost unul din acționarii dubioasei firme SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia.

Mecu. Ofițer superior de securitate, recuperat de SRI, unde a fost înaintat la gradul de general. Comandant al bazei SRI de la Bran.

Teodor Meleșcanu. Conform afirmațiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de președintele Ion Iliescu, înainte de 1989 a fost ofițer de securitate, sub acoperire de diplomat. După revoluție, a fost numit ministru de externe, înființând ulterior partidul Alianța pentru România, pe care l-a condus la un dezastru total. A candidat la Președinție, câștigând examenul fără loc.

Ilie Merce. Fost colonel de securitate. Șeful sectorului artă-cultură din cadrul Direcției I a fostei Securități. În anii 1985-1986 a condus compartimentul Eterul, destinat să combată posturile de radio străine care emiteau în limba română. Ulterior, a fost numit șef al Securității din județul Buzău. După decembrie 1989, a rămas în Serviciul Român de Informații, fiind îndepărtat din serviciu datorită unor numeroase malversațiuni şi sabotajului deschis la adresa conducerii instituției. Trecut în rezervă, s-a alăturat Partidului România Mare, în care a parvenit până la rangul de prim-vicepreședinte. La alegerile din noiembrie 2000 a candidat pe listele acestui partid şi a fost ales deputat. Ulterior s-a dezvăluit că fusese implicat în acțiuni de politie politică şi în prezent se află în proces cu una din victimele acțiunilor sale.

Sever Meşca. Fost ofițer de securitate, în serviciul de spionaj, cu misiuni îndeplinite în Italia şi Marea Britanie. În prezent, după ce a fost un membru marcant al Partidului România Mare, pe listele căruia a fost ales membru al Parlamentului, a trecut în tabăra PSD, polemizând cu fostul său șef de partid.

Iosif Mircea Miclea. Fost ofițer de securitate, în prezent locotenent colonel, șeful secției SRI Maramureș.

Lionel Micu. Fost ofițer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a dispărut în străinătate. La începutul lui 1999 a fost expulzat din Canada, fiind identificat ca „membru al Securității române, complice la mai multe atrocități”.

Mircea Miron. Fost ofițer de securitate. Recuperat de SRI, a devenit primul șef al secției din Alba Iulia. Un ofițer din subordinea sa a trimis scrisori de amenințare pe adresele unor membrii ai opoziției.

Victor Mitran. Fost ofițer de securitate în serviciul de spionaj. Comportându-se anormal în timpul unui exercițiu în Iugoslavia, a fost supus unui control medical şi i s-a depistat un sindrom paranoic, fiind trecut în rezervă. Imediat după decembrie 1989 a fost reactivat în SRI, dar a provocat daune de imagine serviciului, ieșind în presă cu o sumă de afirmații total fanteziste. A scris şi o carte doldora de enormități şi continuă să provoace confuzii în public prin diverse emisiuni de televiziune.

Ioan Mocan. Fost ofițer de securitate, în prezent maior, șeful secției SRI Bistrița-Năsăud.

Cornel Moga. Fost ofițer de securitate. Sub regimul lui Emil Constantinescu, a fost numit șef al secției SRI din Bihor. Un fost deținut politic a divulgat presei faptul că acesta a făcut politie politică înainte de 1989, l-a percheziționat şi chiar l-a bătut.

Jean Moldoveanu. Fost ofițer de securitate, fost comandant al trupelor de securitate. După evenimentele din decembrie 1989 a fost primul șef al Poliției române.

Gheorghe Moldovan. Fost colonel de securitate, recuperat de SRI. În prima jumătate a anilor ’90, a fost numit șef al secției SRI Maramureș. Destituit pentru ascultarea ilegală a telefoanelor unor lideri locali ai UDMR, a pretins că ar fi executat operațiunea din ordinul lui Virgil Măgureanu, însă nu a prezentat nici o probă în acest sens. Condamnat cu suspendarea executării pedepsei.

Ion Alexandru Munteanu. Fost ofițer de securitate, în cadrul Serviciului Independent „D” (dezinformare), apoi însărcinat cu supravegherea studenților străini din centrul universitar București. Surprins că se încurcase cu aceștia în diverse afaceri oneroase, a fost degradat, deferit justiției şi condamnat la mai mulți ani de detenție. După evenimentele din decembrie 1989, eliberat din penitenciar, a traversat o serie de promovări dubioase. În doi ani şi ceva, a fost înaintat de la gradul de soldat la cel de general şi numit director general al Arhivelor Statului. Membru marcant al Partidului România Mare. Decedat.

Vasile Munteanu. Suspect de a fi ofițer acoperit al fostei Securități, calitate în care a fost preluat şi de Serviciul Român de Informații. Ca șef al vămii cargo Otopeni are atribuții în a asigura facilitățile solicitate de transporturile speciale de marfă. Implicat în afacerea de contrabandă „Țigareta II”.

Constantin Muraru. Fost ofițer de securitate. În prezent colonel, șef al secției SRI din Suceava.

Ionel Mureșan. Fost ofițer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1998, conducea serviciul contrainformativ al secției în care a fost încadrat.

Victor Nacu. Fost ofițer de securitate, reîncadrat în secția SRI din Bacău. Nu demult a fost transferat în centrala de la București.

Nicolae Nădejde. Fost colonel în serviciul de spionaj al Securității. În 1983 a fost numit reprezentant al DIE într-o firmă fantomă, Marsue Holding, menită să acopere activitatea unor agenți români din străinătate. Din aceeași poziție a ieșit la pensie, în 1986. După decembrie 1989, a fost somat să vireze banii din contul firmei în contul unei SRL şi a refuzat. În 1993, Serviciul de Informații Externe l-a acționat în justiție pentru deturnare de fonduri, gestul ieșind din cutumele spionajului, care obișnuia să-şi spele rufele în familie. În consecință, rămâne şi azi să aflăm ce se ascundea, de fapt, în spatele afacerii Marsue.

Victor Nănescu. Fost ofițer superior în serviciul de spionaj al Securității, menținut în sistem până după alegerile din 1996. Trecut în rezervă cu gradul de general.

Toma Năstase. Fost colonel de securitate, în cadrul Serviciului Independent „D” (dezinformare). Reactivat pentru o scurtă perioadă în SRI, fiind apoi trecut în rezervă. A devenit un membru marcant al Partidului România Mare, poziție din care a utilizat în viața politică informații obținute când era în activitate. Decedat.

Grigore Neciu. Fost ofițer de securitate, secretar de partid al inspectoratului de securitate din Cluj. În 1998 era șeful UM 0215 din Cluj.

Aurelian Neferoiu. Fost maior de securitate, locțiitor al șefului serviciului V din USLA. După decembrie 1989, a devenit director general al Oficiului de stat pentru probleme speciale al guvernului. În 1997 era adjunctul lui Mircea Gheordunescu la conducerea Agenției Naționale de Control al Exporturilor Strategice şi de Interzicere a Armamentului Chimic (ANCESIAC).

Mișu Negrițoiu. Conform afirmațiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de președintele Ion Iliescu, a fost ofițer acoperit de securitate. După decembrie 1989, a jucat un rol important în structurile de putere din România.

Andrei Nica. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de locotenent colonel. În 1994 făcea parte din conducerea Diviziunii B de contraspionaj.

Nicolae M. Nicolae. Fost ofițer acoperit al Direcției de Informații Externe, poziție din care a fost eliminat după dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa. Fost ministru al comerțului exterior şi ambasador la Washington, sub regimul lui Nicolae Ceaușescu. În primul guvern postrevoluționar, a revenit la pupitrul comerțului exterior românesc.

Constantin Nicolescu. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității. În prezent senator de Argeș, președinte al comisiei parlamentare de control al activității Serviciului de Informații Externe.

Dumitru Nicușor. Fost ofițer de securitate. În cadrul SRI a fost șeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea. În decembrie 1994 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.

Carol Nihta. Fost ofițer de securitate. În prezent, locotenent colonel, șeful secției SRI din Reșița, județul Caraș-Severin.

Ogășanu. Fost ofițer de securitate, reîncadrat în SRI. Sub gradul de colonel, a condus Centrul Operațional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A avut un rol important în prăbușirea Fondului National de Investiții.

Emil Olariu. Fost ofițer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1998 lucra în cadrul secției SRI Harghita.

Oțelea. Fiul generalului Oțelea de la Clubul sportiv Steaua. Fost ofițer în Direcția IV-a a

Securității. În prezent, colonel în cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.

Valerica Pamfil. Fost ofițer de securitate. În SRI a devenit șef de sector în Brigada Antiteroristă, sub gradul de locotenent colonel. Acuzat de trafic de influență.

Gheorghe Paşc. Înainte de 1989 a fost maior de securitate. Ulterior, sub directoratul lui Virgil Măgureanu, a fost înaintat la gradul de locotenent colonel şi apoi colonel şi promovat drept șef al Diviziunii F din SRI, care stoca informațiile în calculatoare şi gestiona arhivele instituției. Înainte de înființarea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor fostei Securități, organism civil ce ar trebui să fie echivalentul Institutului Gauck din Germania, s-a pensionat medical şi a înființat o firmă particulară de protecție şi pază. După înființarea CNSAS, moment survenit în 1999, prin nu se știe ce combinație, a reușit să obțină pentru firma sa exclusivitatea asigurării protecției şi pazei Consiliului respectiv. A montat în sediul CNSAS diverse instalații specializate, între care se presupune că ar fi şi numeroase microfoane controlate din exterior. Astfel, cei ce ar trebui să studieze comportamentul fostei Securități au rămas tot la mâna Securității, toate mișcările lor aflându-se sub control.

Petre Pavel. Fost ofițer de securitate, preluat în structurile SRI, sub gradul de colonel. După trecerea în rezervă, a mijlocit fabricarea în laboratoarele Diviziunii S a unui fals angajament de colaborator al Securității, în dauna senatorului Corneliu Vadim Tudor şi în beneficiul ziarului Ziua.

George Constantin Păunescu. Fost ofițer acoperit de securitate, calitate în care, înainte de 1989, a condus Agenția economică românească de la Milano. A avut şi probabil mai are interdicție de a intra în Italia. Serviciile speciale din Italia știu mai multe despre el decât pretinde că știe SRI. Operațiile din Italia şi le rezolvă printr-o filială din cantonul elvețian Ticino. În 1996, când fost supus unor cercetări penale, a dispărut inițial în Elveția, sub pretextul unui tratament medical. Apoi s-a stabilit temporar în SUA. Din această poziție, a sponsorizat mai multe călătorii ale lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase peste Ocean, prin intermediul societății de lobby Eurasia Group, cu capital majoritar rusesc.

Petru Pele. Fost ofițer de securitate. În SRI a devenit șef al secției din Timișoara. Intrat în conflict cu Virgil Măgureanu, a făcut public dosarul acestuia de colaborator al Securității locale. Scos din sistem, s-a dedicat afacerilor.

Cornel Pentelie. Fost ofițer de securitate, ajuns ulterior maior în structurile SRI. Numele lui veritabil are inițialele D.M. şi lucra în subordinea generalului Dumitru Bădescu, șeful Diviziunii de contrainformații economice. Prezent în dispozitivul care a realizat operațiunea de contrabandă „Țigareta II”, şi identificat ca atare după înregistrările video de pe aeroport.

Corneliu Petre. Fost ofițer de securitate în cadrul Direcției a III-a de contraspionaj. După decembrie 1989 a fost trecut în rezervă, implicându-se apoi în diverse afaceri cu personaje din anturajul firmei rusești Lukoil.

Stelian Pintilie. Fost general de securitate, numit ministru al poștelor şi telecomunicațiilor în primul guvern format după decembrie 1989. În prezent derulează diverse afaceri, tot în domeniul telecomunicațiilor, împreună cu generalul Tudor Tănase, șeful STS. Între altele a fost şi consilier al firmei Ericsson, protagonistă a scandalului sistemului de transmisiuni al armatei române.

Ion Pinţă. Fost ofițer de securitate. Primul șef al secției SRI Gorj, sub gradul de colonel. A participat la mineriada din iunie 1990, dirijând afluxul minerilor la București. Ulterior, a fost cooptat în centrala SRI de la București. În aceeași poziție se afla şi în mai 2001, deși era cercetat de justiție pentru subminarea puterii de stat.

Radu Podgoreanu. Ginere de general de securitate. În prezent, președinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaților.

Gabriel Polmolea. Fost ofițer de securitate la Brașov. Preluat de SRI, a fost inițial adjunct al şefului secției SRI Dolj. După destituirea șefului său, a fost numit la conducerea secției. În iunie 1994 a devenit șeful Centrului Operativ Zonal Oltenia.

Dumitru Pop. Fost ofițer de securitate. În SRI, sub gradul de colonel, a devenit adjunct al șefului secției din Cluj. Îndepărtat din funcție în iulie 1998.

Viorel Pop. Fost ofițer de securitate, reciclat în SRI sub gradul de locotenent colonel. Subaltern al lui Gheorghe Moldovan în cadrul Secției SRI Maramureș. A fost semnalat că furniza PUNR informații din interiorul serviciului.

Ioan Popa. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității, reciclat în SIE sub gradul de colonel. O vreme a condus Direcția de analiză şi sinteză.

Doru Popescu. Fost ofițer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989 a dispărut în străinătate. La începutul lui 1999 a fost expulzat din Canada, fiind identificat ca „membru al Securității române, complice la mai multe atrocități”.

Ion Popescu. Fost colonel de securitate. În cadrul rezidenței de spionaj de la Paris, a avut misiunea să-l compromită pe preotul Vasile Boldeanu şi să transfere Biserica Ortodoxă Română din capitala Franței sub jurisdicția Patriarhiei de la București. Misiunea a eșuat. Rechemat în tara, a rămas ofițer sub acoperire, fiind numit șef al Departamentului Cultelor. După decembrie 1989, cu sprijinul unor înalte fete bisericești cu care probabil colaborase, a înființat Banca Internațională a Religiilor. Sponsorizările dubioase, gestionarea incorectă a fondurilor au determinat, în cele din urmă, falimentul răsunător al acestei bănci. În acest faliment au fost implicați şi alți ofițeri de securitate, legați de actualul partid de guvernământ.

Poporoagă. Fost ofițer inferior de securitate, recuperat de SRI în Diviziunea de filaj. Căzut în capcană cu prilejul afacerii Terasei Anda.

Alexandru Constantin Postelnicu. Fost ofițer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, sub gradul de colonel, a fost primul șef al secției SRI Dolj. A încercat să racoleze ziariști ai presei incomode din Craiova. Luat în colimatorul presei locale, care a reușit să-l fotografieze într-o postură profesională, a fost îndepărtat din funcție şi, evident, s-a lansat în afaceri.

Ioan Preda. Fost ofițer de securitate. În SRI, sub gradul de colonel, a devenit șef al secției din Constantă.

Ristea Priboi. Fost colonel de securitate. Cadru activ al UM 0199, subdiviziune a serviciului de spionaj care se ocupa de spațiul european. Din mai 1988, a fost transferat la UM 0225, altă subdiviziune a spionajului, angajată în infiltrarea emigrației române din Europa şi în combaterea posturilor de radio străine care emiteau în limba română. Foști ofițeri de securitate afirmă că, înainte de 1989, l-a pregătit pe Adrian Năstase, actualul prim ministru al României, pentru a-l plasa sub acoperire în Occident. Operațiunea urma să se desfășoare în 1990, însă revoluția din decembrie 1989 a condus la anularea proiectului. Ulterior, Ristea Priboi a devenit consilier al lui Adrian Năstase şi se afirmă că l-ar avea cu ceva la mână pe prim ministru. După alegerile din noiembrie 2000, Ristea Priboi a devenit deputat şi, la formarea noului Parlament, Adrian Năstase a încercat să-l impună ca șef al comisiei parlamentare care controlează activitățile Serviciului de Informații Externe. Afacerea a eșuat, ca urmare a intervenției în forță a presei, care reușise să afle câte ceva despre trecutul lui Ristea Priboi, şi acesta a rămas consilier al lui Adrian Năstase, poziție din care facilitează pătrunderea altor foști ofițeri de securitate în structura partidului de guvernământ şi, implicit, în aparatul de stat. În decembrie 2000, Ristea Priboi a fost impus ca membru al consiliului de administrație al SIF Oltenia, ceea ce îi permite să controleze activitățile economice ale unui important district al tarii, în colaborare cu un alt fost ofițer de securitate, Dinu Staicu. Recent, un grup de foști ofițeri de securitate a înaintat redacțiilor presei centrale, unor partide şi instituții o scrisoare din care rezultă că Ristea Priboi este detestat şi de foștii săi camarazi de arme. În această scrisoare, personajul este apelat cu tovărășescul „Porcule!” Câte ceva despre cum îi lucrează Ristea Priboi pe adversarii politici ai actualului prim ministru mai știm şi noi. Este inexplicabil cum un om cult, cu studii făcute normal, cu masterate şi doctorate, călătorit în străinătatea occidentală şi vorbitor a mai multe limbi străine poate suporta în apropierea sa un asemenea consilier.

Dumitru Prichici. Fost ofițer în departamentele tehnice ale Departamentului Securității Statului. După decembrie 1989, ca asociat al firmei Zenith Trading Consult, a fabricat şi comercializat clandestin instalații pentru ascultarea convorbirilor telefonice. În aceste activități l-a atras şi pe fiul său Codruț Prichici. În toamna lui 1997, după ce s-a exhibat la un post de televiziune, a fost trimis în judecată, pentru încălcarea Legii Siguranței Naționale.

Florin Radu. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub grad de maior. După trecerea în rezervă, s-a lansat în afaceri. În 1997 era anchetat pentru neachitarea unor credite bancare. În 1998, Partidul Democrat l-a propus pentru funcția de șef al Gărzii Financiare din Buzău.

Nicolae Radu. Fost ofițer de securitate. Cooptat în SRI, sub gradul de colonel, a condus secția din Galați. În primăvara lui 1994 a fost transferat la București şi avansat în funcție şi grad.

Niculae Radu. Fost ofițer de securitate, reciclat în SRI şi numit șef al serviciului de contraspionaj al secției SRI Botoșani. Destituit din serviciu pentru implicare în afacerile unor firme dubioase de pe raza județului respectiv.

Ion Raita. Fost maior de securitate, recuperat de SRI şi numit, la începutul lui 1990, șef al biroului SRI din Sinaia. A fost trecut în rezervă în urma protestelor celor anchetați de el anterior momentului decembrie 1989. În 1992 a candidat ca independent pentru funcția de primar al Sinaiei.

Stefan Ramfu. Fost colonel de securitate, încadrat în Serviciul Independent de Dezinformare. Între altele, lansa în străinătate versiuni fabricate, conform cărora unii disidenți care nu mai puteau fi reținuți în țară ar fi fost agenți al Securității. Unul dintre cei ce au suportat acest tratament ignobil a fost matematicianul Mihai Botez. În prezent, predă cursuri de specialitate la Institutul National de Informații.

Gheorghe Rațiu. Fost colonel de securitate, fost șef al Direcției I de informații interne a Securității în 1986-1989. Imediat după revoluție, a dispărut din România în Germania Occidentală şi a revenit în țară din… China, după ce s-au mai liniștit lucrurile. În prezent, este unul dintre principalii consilieri ai omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.

Marian Rizea. Fost ofițer de securitate. Ulterior, a fost cooptat în structurile SRI şi a condus secția SRI din județul Dâmbovița.

Aurel Rogojanu. Fost colonel de securitate, fost șef de cabinet al generalului Iulian Vlad, șeful Direcției Securității Statului. După ce a ieșit la pensie din SRI a publicat o carte care justifică acțiunile fostei Securități. În prezent, este consilier al lui Radu Timofte, directorul SRI.

Viorel Roșu. Fost ofițer de securitate, absolvent al școlii de ofițeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa. Încadrat în UM 0279, specializată în informații externe. Din 1979, după ce a trecut în rezervă, a lucrat în justiție. În 1993 a fost numit președinte al Tribunalului Municipiului București.

Constantin Rotaru. Fost colonel de securitate, în prezent general, adjunct al directorului Serviciului de Informații Externe. Înainte de decembrie 1989 a fost director adjunct al ICE Dunărea, funcție în care s-a menținut şi în primii ani ’90. Ieșind temporar din sistem, a condus trustul de presă Intact, colaborând şi în prezent foarte strâns cu omul de afaceri Dan Voiculescu, fost girant al societății Crescent, altă întreprindere a Securității, cu sediul în Cipru. Practic, conform celor semnalate de presă, prin generalul Constantin Rotaru, SIE administrează şi acordă protecție unei pârți a firmelor lui Dan Voiculescu.

Cornel Rudăreanu. Fost colonel de Securitate. În prezent consilier al omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.

Valer Rus. Fost șef al Securității din Turda, specialist în probleme de iredentism. Preluat în structurile SRI, sub gradul de colonel, ca specialist în problemele minorităților. În 1998 era șeful structurii SPP din Transilvania.

Rusan. Fost ofițer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. Înainte de decembrie 1989 a lucrat mână în mână cu generalul Vasile Lupu, care l-a tras după el. La mijlocul anilor ’90, colonelul Rusan a fost numit șef al Diviziunii de filaj.

Ion Rusu. Alias Ion Prigoreanu. Fost maior de securitate, profesor de franceză la Școala de ofițeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa. În anii anteriori momentului decembrie 1989 lucra sub acoperire, ca salariat al agenției Agerpres. Imediat după decembrie 1989, a devenit secretar general al revistei Zig-Zag (seria Ion Cristoiu). În prezent, este profesor de franceză la un liceu bucureștean, după ce şi-a trecut doctoratul cu articole scrise de alții.

Vasile Rusu. Fost ofițer superior în serviciul de spionaj al Securității. După decembrie 1989 şi-a continuat activitatea în cadrul SIE. În martie 1998, după ce a fost înaintat la gradul de general de brigadă, a fost trecut în rezervă.

Ion Savonea. Fost locotenent major de securitate în Sinaia. În primele luni ale lui 1990 a fost implicat în violarea sigiliilor arhivei Securității locale.

Ion Săbăreanu. Fost ofițer de securitate. În SRI a devenit adjunct al șefului Brigăzii Antiteroriste, sub gradul de locotenent colonel. Acuzat de trafic de influenta.

Cornel Sătmăreanu. Fost ofițer în direcțiile de contraspionaj şi de contrainformații militare (III şi, respectiv IV) ale Securității. Trecut în rezervă în 1991. Dar menținut în structuri paralele celor active. În 1999, a fost propulsat ca martor al apărării în procesul intentat de președintele Emil Constantinescu lui Andrei Zeno, care îl acuzase pe șeful statului că ar fi fost agent al unei puteri străine.

Vasile Secăreş. Conform afirmațiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de președintele Ion Iliescu, înainte de 1989 a fost ofițer acoperit de securitate. Fost cadru didactic la Academia „Stefan Gheorghiu”. După revoluție, a devenit un membru marcant al grupului novator Un viitor pentru România. În prezent, este rector al Academiei de științe politice şi administrative, tot un fel de „Stefan Gheorghiu”, cu altă pălărie.

Constantin Silinescu. Fost colonel de securitate, ofițer operativ în străinătate în perioada 1974-1984 şi șef de direcție în serviciul de spionaj comunist. După decembrie 1989 a fost menținut în sistem, fiind înaintat la gradul de general şi promovat drept adjunct al directorului Serviciului de Informații Externe. A colaborat cu generalul Florentin Popa în operațiuni de trafic de armament. În urma unui conflict cu generalul Ioan Talpeș, directorul SIE, a fost trecut în rezervă. După alegerile din noiembrie 2000, a devenit consilier al lui Adrian Năstase, poziție în care se menține şi astăzi.

Ion Tomița Sima. Fost ofițer de securitate. Colonel dr. ing. în cadrul Serviciului de Telecomunicații Speciale. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.

Tiberiu Simon. Fost ofițer de securitate. În prezent locotenent colonel, șef al secției SRI din Bacău.

Ovidiu Soare. Fost ofițer de securitate, în cadrul Direcției a V-a, menită să asigure paza şi protecția vârfurilor ierarhiei comuniste. A asigurat protecția şi paza lui Nicu Ceaușescu şi, apoi, a Alexandrinei Găinușe. Pe parcursul evenimentelor din decembrie 1989 s-a ascuns la Circa 1 Miliție. În prezent, este șeful Diviziunii A din SRI.

Vlad Soare. Fost ofițer acoperit de securitate în cadrul Băncii Române de Comerț Exterior, la devalizarea căreia a contribuit după decembrie 1989. În prezent, președinte al Grupului financiar Gelsor, proprietatea omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.

Sobolu. Fost ofițer în Direcția a IV-a a Securității. În prezent, colonel, șef de secție în Direcția Generală de Informații a Armatei.

George Sotir. Fost ofițer în Direcția a IV-a a Securității. În prezent, colonel, șeful serviciului forte aeriene din cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.

Ilie Șuba. Fost ofițer al Securității Municipiului București, profilat în problemele tineretului şi studenților. După evenimentele din decembrie 1989 s-a dat la fund, revenind la suprafață în aprilie 1990, ca ofițer SRI. A condus brigada antiteroristă şi a fost consilier al comisiei parlamentare a lui Sergiu Nicolaescu, pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. În 1997 a trecut în rezervă. Ulterior, a devenit șeful Departamentului protocol şi protecție personal de la World Trade Center.

Dinel Staicu. Fost ofițer de securitate în inspectoratul de resort din județul Dolj. După decembrie 1989, spre a i se pierde urma, a dezvoltat diverse afaceri nu prea curate în județul Hunedoara, profitând de statutul acestuia de zonă defavorizată. Când apele s-au mai liniștit, a revenit la Craiova. A avut o contribuție importantă la falimentarea Băncii Internaționale a Religiilor. În prezent, controlează prin interpuși Societatea de Investiții Financiare Oltenia. Este strâns legat de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu şi de Ristea Priboi, consilierul lui Adrian Năstase..

Laurențiu Stamatescu. Fost maior de securitate în serviciul de contrainformații din județul Covasna. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, a fost implicat în împușcarea mortală a subinginerului Gheorghe Şuiu. Ulterior, cooptat în Serviciul Român de Informații, a ajuns la gradul de colonel şi la funcția de șef al secției SRI din Covasna.

Gelu Stan. Fost ofițer de securitate, în probleme de culte. În 1998 era secretarul organizației din Cluj a Partidului National Român, prezidat de Virgil Măgureanu.

Mihai Stan. Fost colonel de securitate în cadrul Serviciului Independent de Dezinformare. După decembrie 1989 a devenit adjunct al directorului SRI Virgil Măgureanu, fiind înaintat la gradul de general. Înlăturat din funcție în urma afacerii Berevoești, constând în proasta gestionare a transportului unor documente ale fostei Securități, a fost numit șef al Direcției Relații Internaționale din Fondul Proprietății Private Curând, a devenit șeful Centrului de Documentare Operativă al Serviciului de Protecție şi Pază. A fost din nou înlăturat din serviciu, pe fondul scandalului provocat de operațiunea de contrabandă de stat „Țigareta II”. În prezent, nici mai mult şi nici mai puțin, este director general al… Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului din România.

Ion Stănescu. Fost ofițer de securitate, în prezent locotenent colonel, șeful secției SRI din Ploiești. Ion Stoica. Fost colonel de securitate. Înainte de 1989, a lucrat în cadrul Securității Municipiului București. După 1989, a fost reintegrat în SRI şi, pentru a i se pierde urma, a fost transferat în funcția de șef al secției SRI din județul Dâmbovița. După ce s-au mai liniștit lucrurile, a fost rechemat la București şi, odată cu înlocuirea lui Virgil Măgureanu, s-a pensionat. A fost imediat angajat drept consilier al lui Adrian Năstase, al cărui partid se afla atunci în opoziție. După alegerile din noiembrie 2000 a rămas în aceeași poziție. În paralel, a fost șef al serviciului de protecție internă al Băncii Internaționale a Religiilor, falimentată de o bandă de foști ofițeri de securitate. După ce Adrian Năstase a fost numit prim ministru, a fost onorat cu funcția de director general adjunct al vămilor românești.

Ion Șandru. Fost colonel de securitate, cooptat după 1989 în Serviciul Român de Informații, şi trecut în 1997 în rezervă. Contează ca om al lui Mircea Gheordunescu, unul dintre adjuncții SRI. După trecerea în rezervă, a devenit șeful oficiului juridic al Băncii Internaționale a Religiilor, înființată şi prezidată de un alt fost colonel de securitate, Ion Popescu. Economiile depunătorilor au fost irosite şi, în 2000, BIR a dat faliment. Ulterior, în numele lui Mircea Gheordunescu, s-a implicat în privatizarea Hotelului București, defavorizând numeroși investitori corecți în avantajul unei veritabile mafii de escroci financiari. Ulterior, a devenit consilier juridic şi secretar AGA la SC București-Turism SA.

Constantin Șerban. Fost ofițer de securitate, provenit de la UM 0110, preluat apoi în structurile SRI. Fost șef al secției din Târgu Mureș, până în primăvara lui 1998, când a fost trecut în rezervă, sub gradul de colonel. Reactivat în iulie 1998, a fost numit șef al secției SRI din Cluj.

Bebe Șerbănescu. Fost ofițer de securitate, reîncadrat în SRI. Finul lui Dinel Staicu. După ce a renunțat la serviciu, a adus din străinătate echipamente de ascultare şi înregistrare, folosite în combinațiile dubioase ale nașului său din Craiova.

Ion Șerbănoiu. Fost ofițer superior de securitate, general, șef al Inspectoratului de securitate din Cluj. După evenimentele din decembrie 1989, a condus sistemul de protecție şi pază al Băncii Dacia Felix, care a fost în scurtă vreme prăbușită în faliment.

Alexandru Șomlea. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. După trecerea în rezervă a devenit copatronul unei firme din Centrul Civic.

Marian Stefan. Fost ofițer de securitate. În prezent, colonel, șef al secției SRI din Timișoara.

Ion Manole Ștefănuț. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.

Ion Știrbu. Fost ofițer de securitate. Înainte de decembrie 1989, s-a numărat printre cei ce asigurau paza lui Nicolae Ceaușescu. Trecut în rezervă cu gradul de locotenent colonel, a devenit director adjunct al vămii din Galați. În primăvara lui 1994 a fost rechemat din rezervă, pentru a fi încadrat în funcția de șef al secției SRI din Galați.

Tudor Tănase. În 1976-1978 a fost ofițer în cadrul Direcției de Informații Externe. În perioada 1978-1989, a lucrat în cadrul Unității Speciale „R”, din Departamentul Securității Statului. În 1993 a fost recuperat de guvernul lui Nicolae Văcăroiu şi reîncadrat în Serviciul de Telecomunicații Speciale. S-a implicat în numeroase afaceri particulare, bazate pe fonduri obscure, împreună cu fostul general de securitate Stelian Pintilie. În mai 2001, deși participările sale la firme cu profil similar nu erau lichidate, a fost numit șef al Serviciului de Telecomunicații Speciale, cu gradul de general. Actualul guvern nu a luat în considerație semnalele de alarmă ale presei.

Alexandru Tănăsescu. General de securitate, trecut în rezervă în 1999. Cadru activ al fostei Direcții de Informații Externe, pentru care a îndeplinit mai multe misiuni în străinătate, cu precădere în SUA. După decembrie 1989, a rămas încadrat în Serviciul de Informații Externe, parvenind până la funcția de prim adjunct al directorului acestuia. Obiect al unor frecvente campanii de presă, a fost îndepărtat din serviciul de spionaj în cursul anului 2000. Ulterior, a devenit consilier al directorului trustului de construcții Aedificia Carpați. Acest trust construise actualul sediu al SIE de la Băneasa şi directorul lui, Petre Badea, era îndatorat lui Alexandru Tănăsescu, fiind favorizat de acesta la licitație. Remarcăm faptul că trustul de construcții Aedificia Carpați, prin intermediul unor alți ofițeri din fosta Securitate, a beneficiat şi beneficiază de comenzi importante din partea statului: Biblioteca Națională, consolidarea Palatului Telefoanelor, sediul Sistemului de Telecomunicații Speciale, refacerea Palatului Regal etc. etc. Toți au supt de la Petre Badea, până când l-au adus în pragul falimentului.

Ion Tănăsoiu. Fost ofițer acoperit de securitate, care a acționat cu prioritate în spațiul Benelux. Prin odraslele sale, Oana şi Nineta, a fost implicat în afacerile dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia.

Răzvan Temeșan. Fost ofițer acoperit de securitate în cadrul Băncii Române de Comerț Exterior. După decembrie 1989, a devenit directorul ei, funcție în care s-a menținut până când a falimentat-o. Deși a fost chemat în justiție, fiind si reținut preventiv, a reușit sa scape cu fata relativ curata. În prezent, se constata ca e implicat profund în afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu, în calitate de consilier al contestatei Bănci Române de Scont. Recent, a fost propus pentru funcția de director al Băncii Comerciale Române. E de sperat ca nu o va aduce si pe aceasta la faliment, ca s-o privatizam pe un euro.

Teodor. Fost ofițer în cadrul Direcției a IV-a a Securității. În prezent, colonel, locțiitor de șef de secție în cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.

Aurel Teodorescu. Fost ofițer de securitate din București. După decembrie 1989, a devenit comisar în Garda Financiara, șef de departament la Primăria Capitalei, apoi director adjunct al Direcției Generale a Vămilor. A fost remarcat de presa deoarece favoriza importuri dubioase de țigări.

Teslovan. Fost ofițer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1998 lucra în cadrul secției SRI din Harghita. Tinca. Fost ofițer superior de securitate. Recuperat de SRI, a condus Centrul Operativ Zonal de la Oradea.

Tinca. Fost ofițer inferior de securitate, recuperat de SRI în Diviziunea de filaj. Căzut în capcana cu prilejul afacerii Terasei Anda.

Gheorghe Tinca. Conform afirmațiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de președintele Ion Iliescu, a fost ofițer de securitate care a lucrat sub acoperirea Ministerului de Externe. La începutul anilor ’80, i-a fost refuzata viza de intrare în SUA. În 1994 a fost desemnat ministru al apărării. Ulterior s-a înscris în ApR, formațiunea politica falimentara a lui Teodor Meleșcanu. În prezent este ambasador la Praga.

Radu Tinu. Fost maior de securitate, adjunct al Securității județului Timiș, responsabil al compartimentelor de contraspionaj si dezinformare. Arestat în decembrie 1989 si anchetat în lotul Timișoara. După doi ani si ceva, a fost eliberat din detenție, din lipsa de probe. Împreuna cu Valentin Ciuca, a fondat societatea Tival Impex SRL, care a prosperat în timpul embargoului impus Iugoslaviei. Deși a declarat ca nu ar dori revenirea la comunism, toate intervențiile lui publicistice excelează în elogiul fostei Securități.

Maria Tiriboi. Fost ofițer de securitate, care avea în supraveghere Institutul de Cercetări si Proiectări Tehnologice în Transporturi. În 1992, a reapărut în instituție, de data aceasta ca ofițer SRI.

Gheorghe Toader. Fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității. Sub directoratul lui Ioan Talpeș, a fost adjunct al șefului SIE. În decembrie 1994 a fost înaintat la gradul de general de brigada. Trecut în rezerva la 3 aprilie 2000.

Constantin Toma. Fost ofițer superior de securitate. Recuperat de SRI, a fost adjunct al șefului secției din Bacău, apoi șeful ei provizoriu, numit ca atare în ianuarie 1998.

Alexandru Tomescu. Fost ofițer superior de securitate. În prezent, general, membru în conducerea centrala a SRI.

Ioan Trifu. Fost ofițer de securitate. Până în ianuarie 2002 a condus secția SRI Bistrița-Năsăud.

Alin Vivian Tudose. Fost colonel de securitate în Direcția a II-a de contrainformații economice. Nu a fost semnalata reciclarea lui în SRI, dar în toamna lui 1999 a ieșit în presa cu informația ca Radu Câmpeanu ar fi lucrat pentru Securitate. Dezinformările de aceasta natura nu sunt propulsate în public la întâmplare, ci în cadru organizat.si în funcție de interesele de moment ale conducerii securiste a SRI.

Romica Turcanu. Fost ofițer de securitate. Imediat după evenimentelor din decembrie 1989,recuperat de SRI sub gradul de colonel, a fost numit șef al secției SRI din Botoșani. Destituit din serviciu ca urmare a implicării sale în jocul piramidal Caritas.

Olimpian Ungherea. Fost ofițer de securitate, încadrat inițial în inspectoratul de la Craiova. Transferat la București, a condus revista Pentru Patrie a Ministerului de Interne. Autor de romane polițiste. După decembrie 1989, a devenit consilier de presa al PDSR si vicepreședinte al organizației din sectorul 3 București. În 1997, la un semn din culise, si-a înaintat zgomotos demisia, scriind si o carte în care Ion Iliescu era batjocorit copios..

Marian Ureche. Fost colonel de securitate, fost adjunct al șefului Direcției I de informații interne. Implicat în combaterea posturilor de radio care emiteau în limba româna. După ce a ieșit la pensie din SRI, a scris în colaborare o carte în care erau exaltate virtuțile fostei Securități. După alegerile din noiembrie 2000, a fost numit director al Serviciului Independent de Protecție si Anticorupție din Ministerul Justiției.

Gavrilă Vălean. Fost ofițer în Direcția de Informații Externe a Securității. În prezent, face parte din conducerea SC Alliancecoop. În 1995-1996 a fost contactat de Direcția Înzestrării Armatei, în vederea facilitării unor exporturi dubioase de armament.

Constantin Vâlceanu. Fost ofițer de securitate, specializat în exporturi de armament. În 1997 a adjunct al lui Mircea Gheordunescu la conducerea Agenției Naționale de Control al Exporturilor Strategice si de Interzicere a Armamentului Chimic (ANCESIAC). Ulterior a devenit director general al firmei Pro Romania Consult.

Victor Veliscu. Ofițer de securitate trecut în rezerva după decembrie 1989. În prezent este principalul consilier al șefului SRI, Radu Timofte, fost ofițer de grăniceri, fără nici o pricepere în domeniul informațiilor. În numele lui, Victor Veliscu leagă si dezleagă totul în SRI, favorizându-i permanent pe foștii ofițeri de securitate, în detrimentul absolvenților Institutului National de Informații. Victor Veliscu este cunoscut si pentru relațiile sale deosebit de strânse cu Sorin Ovidiu Vântu, om de afaceri specializat în operațiuni frauduloase, cu tentacule întinse în întregul sistem financiar si bancar românesc. A si lucrat pentru acesta, timp de câțiva ani buni.

Gheorghe Vicol. Fost ofițer de securitate. În 1998 era șeful biroului SRI din Onești, județul Bacău.

Mihai Vidican. Fost ofițer de securitate. După decembrie 1989, a fost încadrat în SRI, la secția din Timișoara. După un scandal privind strângerea unor semnături în favoarea candidaturii lui Viorel Sălăgean la Președinție, corvoada la care au contribuit si secțiile SRI din Ardeal, s-a pensionat.

Florin Viisoreanu. Fost ofițer de securitate la Giurgiu. După evenimentele din decembrie 1939, a fost transferat la secția SRI din Alexandria. Este un exemplu tipic pentru permutările operate la nivelul personalului din fosta Securitate, pentru a se pierde urma unor ofițeri implicați în fapte detestabile.

Tănase Vizitiu. Fost ofițer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost cooptat în Brigada antiterorista a SRI, în efectivele ei dislocate la Aeroportul International Otopeni. În 1992 s-a constatat ca livra informații de serviciu revistei Europa, editata de Ilie Neacșu, până mai ieri deputat al PRM, sărit ulterior în barca PSD.

Dan Vladu. Fost ofițer de securitate. În SRI a devenit șeful sectorului contraspionaj din cadrul secției din Constanta. În primăvara lui 2000 a fost remarcat filând stafful PDSR, aflat în vizita în localitate.

Teodor Vlaicu. Fost ofițer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. Înainte de decembrie 1989 a condus sectorul de contrainformații din Cluj. Aceiași misiune i-a revenit si după înființarea SRI, la scara întregii Transilvanii. Fiul sau a fost încadrat în secția SRI Cluj, deși nu avea pregătirea necesara.

Ioan Vlăduț. Fost ofițer de securitate. Sub gradul de locotenent colonel, a fost unul dintre primii șefi ai Centrului Operativ Zonal Oltenia al SRI.

Ilie Vrânceanu. Fost ofițer de securitate si fost șef al filialei Fondului National de Investiții din județul Bistrița. Fondul a fost falimentat de Sorin Ovidiu Vântu, care si-a însușit fraudulos cea mai mare parte din banii a 300000 deponenți.

Ion Zahiu. Fost ofițer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost cooptat în structurile SRI, fiind înaintat la gradul de colonel si avansat în funcția de șef al secției SRI din Buzău. După trecerea în rezerva, a devenit director în filiala din România a companiei DHL.

Dumitru Zamfir. Fost colonel de securitate, în prezent general SRI, șef al serviciului care asigura si interceptările convorbirilor telefonice. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigada. Cei care îl cunosc afirma ca s-ar fi îmbogățit prin deturnări de fonduri din bugetul SRI.

Grigorie Zagarin. Fost ofițer de securitate. Preluat în structurile SRI a fost înaintat la gradul de colonel si, apoi, de general de brigada. S-a pensionat recent, din funcția de șef al Diviziunii de contraspionaj.

Andrei Zeno. Fost ofițer de securitate. După decembrie 1989 a fost trecut în rezerva. Sub președinția lui Emil Constantinescu l-a acuzat pe șeful statului ca ar fi fost agent al unei puteri străine. Declarațiile sale au fost administrate de PRM astfel încât sa genereze un scandal cât mai răsunător. Condamnat cu suspendare, Andrei Zeno a devenit deputat PRM. Decedat.

Etc. etc. etc.

Sursa: Hotnews

https://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-01-28-8248321-0-07-armaghedon-7-sri.pdf

https://mpdd.ro/fostii-comunisti-si-securisti-au-condus-si-conduc-romania/

/////////////////////////////////////////////////

Să fim „vulturi” nu „găini”!

A VENIT VREMEA SĂ FIM VULTURI!

(înțeleptul, cel care are „urechi” de auzit, va înțelege)

Oameni!

Viața este scurtă. Bucurați-vă de ea. Și străduiți-vă să fiți „vulturi”, nu găini.

Am să vă spun o mică poveste, cu mult, foarte mult tâlc și care a ajuns, mai demult, la urechile mele. Iat-o, puțin îmbunătățită, pe ici, pe colo, de mine.

Povestea spune că un pui de vultur neastâmpărat a căzut într-o zi din cuib. Mare i-a fost însă norocul. Un țăran milos care trecea prin pădure s-a îndurat si l-a luat acasă. De atunci, a crescut printre pui și găini și, inevitabil, a început să le imite, crezând ca este la fel ca ele.

Țăranul era tare mândru de isprava sa și povestea la toată lumea despre vulturul său care se crede găină.

Într-o zi, un biolog, care nu prea pleca urechea la astfel de povesti, a mers până la gospodăria țăranului să vadă cu ochii lui „minunea”.

Nu mare i-a fost mirarea când l-a văzu pe vultur cum ciugulește pietricele si scurmă după viermișori. Țăranul în cauză l-a încredințat că vulturul, crescut de către el în spiritul vieții de găina, așa va rămâne. Și asta pentru că el, vulturul, este convins că este fel ca suratele lui.

Însă, omul de știința era convins de faptul că o pasare curajoasa și maiestoasă ca vulturul, nu avea cum să rămână găină întreaga viață. Așa că l-a luat, l-a pus pe gard si i-a zis:

– Vulturul este stăpânul văzduhului, hai întinde-ti aripile si zboară către înaltul cerului!

Dar vulturul s-a uitat la el, cu mirare, apoi la suratele lui, care cotcodăceau fericite scormonind pământul, și a sărit de pe gard, alăturând-se astfel vieții confortabile din curtea țăranului. Acesta, cu un zâmbet plin de satisfacție, i-a spus biologului:

– Vezi că am avut dreptate! Acum nu mai este vultur, este găină.

Dar omul de știință nu s-a lăsat păgubaș. A luat vulturul și s-a suit cu el pe acoperișul casei.

– Tu ești vultur, aparții cerurilor, nu pământului, hai întinde-ti aripile si zboară!

Însă vulturul, văzând găinile jos, a sărit și de pe acoperiș. Apoi, s-a reîntors acolo unde credea că îi e locul.

Fără să clipească, biologul i-a zis țăranului să îi acorde un răgaz de o zi si să îi permită să mai încerce odată să demonstreze că, în acest caz, este vorba totuși despre un vultur și nu despre o găină. Țăranul convins fiind însă de puterea obișnuinței l-a asigurat, încă odată, că se înșală, că vulturul este de acum găină, și că nu mai este nimic de făcut în această direcție.

A doua zi de dimineața, biologul s-a reîntors, a luat vulturul, l-a luat si pe țăran și i-a dus departe de fermă, la poalele unui munte înalt.

Bărbatul a ţinut vulturul pe brațul stâng și cu celălalt a arătat către cerul pe care strălucea soarele spunând:

-Tu ești un vultur ! Deschide-ti aripile si ia-ti zborul către înălțimi !

De data aceasta vulturul s-a uitat spre cer, s-a uitat foarte atent spre lumina strălucitoare a soarelui. Nu mai vedea nimic in jur, nici ograda, nici găinile, doar întinderea fără sfârșit a văzduhului. A simțit atunci o atracție irezistibilă, iar bucuria libertății l-a cuprins cu o intensitate nebănuită.

Așa că, trezit parcă dintr-un vis lung, și-a îndreptat corpul, apoi si-a întins încet și ferm aripile sale masive. Acestea s-au mișcat încet, la început, apoi cu mai multa siguranță si cu tot mai multă putere. În final, cu zgomot puternic, si-a luat zborul, maiestos, avântându-se către înălțimi.

De-a lungul vieții sale, din când în când, vulturului i s-a mai făcut dor de găini. A trecut chiar în zbor înalt deasupra curții în care acestea încă mai scurmau pământul. Și-a amintit, cu nostalgie de fiecare dată, de acea perioadă a vieții lui, în care a crezut cu putere că este găină. Dar nu s-a mai reîntors niciodată la ceea ce a fost. Era, totuși, un vultur, chiar dacă, la un moment dat, dusese, cu adevărat, o viață de găină.

Morala?

Exista situații in care te simți sau te crezi slab, așa cam ca un pui de găină, sau poate așa cum alții te fac sa crezi ca ești si, pentru un moment nu ești conștient de adevăratul tău potențial. Dar, asemenea vulturului, si tu, chiar daca ai fost învățat sa te consideri altceva decât ceea ce ești, poți reînvăța sa fii cine ești cu adevărat in sinea ta, sa iei decizii conforme valorilor si principiilor tale personale, poți deveni un învingător”.

https://mpdd.ro/sa-fim-vulturi-nu-gaini/

/////////////////////////////////////

////////////////////////////////////////////

„Protocoalele de la Toronto” sau cum căderea națiunilor poate fi făcută deliberat

Caminski Ana Maria

The ‘Toronto Protocols’ or how the Fall of Nations can be made by design (English version at the end of this article)

De prea multe ori ni s-a spus că oamenii fac istoria. Și de prea multe ori istoria noastră a fost acoperită, ascunsă, falsificată. Adevărul e că oamenii nu știu ce fel de istorie fac. Marile evenimente care au schimbat radical cursul istoriei nu au fost făcute de către mase.

Dacă privim înapoi la evenimentele secolului trecut, pe care le-au adus regimurile totalitare și folosirea armelor nucleare, sau la cele de la începutul epocii moderne, revoluțiile americană și franceză, putem observa cu ușurință lipsa uriașă de spontaneitate a maselor moderne hipnotizante care au reacţionat doar la câteva lozinci ale liderilor lor şi care au servit drept instrument pentru scopurile lor politice.

Principala caracteristică a evenimentelor moderne este că le lipsește neprevăzutul pentru a fi considerate evenimente adevărate. Aceste evenimente nu sunt evenimente-proces, în felul în care Alexis de Tocqueville a văzut Revoluția Franceză. Ca un proces de continuitate în care vechiul regim (fr. l’Ancien Régime) este înlocuit cu unul nou, deci care ar putea fi derivate printr-un lanț cauzal. Nici simple rupturi de tradiție, cum a gândit François Furet despre aceeași Revoluție. Mai curând niște evenimente false, roadele ciudate ale unor înscenări teribile, montate din culise de un mic grup de oameni (vezi François Furet).

O reuniune secretă la Toronto pentru Planul „Căderea Națiunilor”

Pentru istorie, Revoluția Franceză, care a preluat modelul revoluționar de la cea engleză și americană, a însemnat sfârșitul monarhiei absolutiste odată cu crearea monarhiei constituționale și mai târziu a Republicii. Pentru marea majoritate a oamenilor care au participat la ea, acesta a fost începutul unei așa-zise „libertăți”. Pentru societatea secretă a Iluminismului, masoneria, care de atunci trage sforile din spatele cortinei, abolirea vechiului regim în numele unei Novus ordo seclorum a fost doar o mică parte a unui plan mult mai mare.

În „Protocoalele de la Toronto”, jurnalistul canadian Serge Monast a expus foarte bine acest Plan, ca și prin alte scrieri și apariții publice. Protocoalele se bazează pe documentele a două reuniuni de la cele mai înalte niveluri ale Francmasoneriei anglo-saxone care au avut loc la Toronto, la sfârșitul lunii iunie ’67, ’85. Nu se știe cum Monast a avut acces la aceste documente a căror autenticitate nu am nicio îndoială că este reală. Deoarece conținutul lor este destul de lung pentru a fi inclus într-un articol, voi încerca să-l rezum aici urmărind ideile principale și analizându-le, să le pun în relație cu fapte, evenimente actuale. Din acest motiv, îmi invit cititorii să le citească integral.

Este vară și la sfârșitul lunii iunie 1967, unul dintre grupurile Francmasoneriei anglo-saxone din Toronto (numit 6.6.6.) s-a întâlnit în secret pentru pregătirile finale ale Planului „Căderea Națiunilor”. Această reuniune extrem de secretă a avut loc în timp ce, la Ottawa, s-au făcut pregătirile pentru „Centenarul Confederației”; și, în Statele Unite, a izbucnit mișcarea „Flower Power” ca reacție la războiul din Vietnam. Aceasta va promova „sfârșitul tuturor războaielor, moartea trecutului și a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experiențe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…” (Serge Monast, Protocoalele de la Toronto, 1995, p. 7, 44).

Mișcarea „Flower Power”, care este o mișcare hippie, a luat naștere ca fenomen în America prin anii ’60. Într-un context în care agențiile guvernamentale ale vremii împreună cu Națiunile Unite au dezvoltat programe pentru „Controlul minții”, remarcă Monast (cu referire la aceasta, vezi și Truthstream Media, Documentarul „The Minds of Men”, 17 dec. 2018).

Pornind de la programele „Mind Control” din anii ’60, care nu i-au vizat doar pe americani, liderii globali dezvoltă de atunci politici publice și strategii comune pentru un control mai bun asupra populației mondiale.

Prima reuniune secretă de la Toronto, din iunie ’67, a fost organizată tocmai în acest scop. De către grupul Illuminati cu denumirea apocaliptică 6.6.6 reprezentând „cei care conduc cele mai mari șase bănci din lume, cele mai mari șase consorții energetice de pe planetă (inclusiv partea petrolieră) și cele mai mari șase consorții agroalimentare (care include controlul principalelor drumuri alimentare ale lumii)”; deci, de către cei mai înalți finanțatori internaționali, care s-au întâlnit în Canada pentru a concepe o „strategie comună” pentru obținerea controlului absolut asupra comerțului mondial, a armelor energetice și a alimentelor (din care companiile farmaceutice cu piața globală a vitaminelor și vaccinurilor fac de asemenea parte).

Dacă Planul și strategia lui reușesc, scrie Monast, acest lucru ar trebui să ducă la capturarea puterii globale de către elită în anii ’70, ’80, pentru implementarea unei Noi Ordini Mondiale. Într-o prezentare înregistrată, el menționează că Planul ar fi trebuit să fie împlinit până în anul 1983. Nu știm dacă elita a preluat sforile puterii mondiale în acești ani sau mai târziu. Dar aceștia vor fi anii, alături de cei care vor veni, când înflorește mișcarea de mediu născută din mișcarea hippie a anilor ’60, ’70; și când America devine mai mult un fel de stat socialist prin politicile adoptate de regionalism. De atunci, un vânt ciudat bate peste tot în lume (vezi The Greatest Hoax – a transcript of a taped presentation by Serge Monast, pe site-ul sweetliberty.org. De asemenea Alex Jones, Documentarul „America Destroyed by Design”, 1998).

Pâine și circ

„Panem et Circense”: este titlul primului document al Planului Roșu. De asemenea, o zicală veche folosită de împărații romani pentru a arăta cum au condus mulțimile, oferindu-le mâncare și distracție, făcându-i astfel pe oameni să-și piardă voința de a participa la viața publică. Iar anii care au venit au fost anii pâinii și ai circului.

Planul Roșu descrie întreaga strategie care ar trebui să ducă la Căderea Națiunilor. În introducere, ni se spune că „toate perioadele istorice care au dus la declinul civilizațiilor au fost destul de marcate, fără excepție, de „Spiritul poporului rătăcitor” ” (Serge Monast, 1995, p. 8). Ei bine, acest „spirit rătăcitor” creat artificial de elită, în același mod în care împărații romani stăpâneau asupra populației oferindu-le pâine și circ, toate formele de distracție, îl va face pe om să ajungă la ideea că este modern și că acesta este noul lui mod de viață.

Pentru a atinge acest scop, elita a preluat controlul asupra tuturor canalelor media (radio, televiziune, ziare) care formează un sistem prin care se proiectează viziunea sa asupra lumii transmițându-și totodată influențele către toate straturile societăților occidentale. Schimbând într-un mod radical până-n profunzime politica, sistemul juridic, educația, orientarea generației următoare, a societăților viitoare.

În al doilea rând, prin ștergerea relației cu trecutul. Împinse într-o mișcare globală, masele moderne nu mai păstrează amintiri istorice, nici nu au conștiința a ceea ce fac și repetă erorile trecutului. Dar miza în acest joc politic este mult mai mare de atât. Ceea ce se urmărește, de fapt, este distrugerea relației cu moștenirea iudeo-creștină. Acest proces distructiv are loc pe două niveluri. Mai întâi începe cu distrugerea celulei familiei tradiționale și continuă cu distrugerea societății per ansamblu.

Elita globală cu bancherii săi internaționali care dețin puterea asupra mass-mediei, cei mai înalți finanțatori internaționali care controlează comerțul mondial, armele energetice și alimentele, cu ofițerii superiori ai lojilor lor, alături de birocrații de sub comanda lor, spulberă acest nucleu vital, piatra de temelie a moștenirii iudeo-creștine pe care s-a întemeiat cultura și civilizația occidentală.

În cele din urmă, acest aparat anonim care nu poate fi văzut la fel ca o fantomă și care formează un Guvern ascuns în cadrul guvernelor, altfel spus deep state, va face cu „mâna sa invizibilă” să dispară clasa de mijloc prin nivelarea tuturor indivizilor, lăsând în urmă doar o societate de stăpâni și animal-mase:

„Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere.

Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi – acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale: „Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire” (p. 13. Vezi și versiunea din limba engleză a Protocoalelor pe stateofthenation.co.).

Sub Manifestul de glorificare a Statului ca Dumnezeu și sub o falsă democrație, vor da noi Carte ale Drepturilor și Libertăților, vor transforma excepțiile, dreptul minorităţilor într-o regulă generală, adopta noi legislații pentru a scoate copiii din custodia părinților, se vor înființa mai multe Birouri pentru Protecția Copiilor față de autoritatea părintească, astfel încât copiii să nu mai fie ai propriei familii, ci ai statului mondial.

Prin această falsă eliberare a omului de trecutul său, va fi transferat(ă) rolul, autoritatea parentală către stat, ruinând astfel unitatea familiei occidentale. Pentru aceasta, va fi schimbat curriculum-ul educațional, infiltrându-se Sistemul Educațional al Națiunilor Unite sub acoperirea Modernismului, Evoluției și Eliberării Sexuale. Făcând să dispară din școli predarea religiei, istoriei, educației civice. Sună ca ultima Rezoluție a Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive în UE, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley sau căderea Imperiului Roman:

„După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.”, „Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?” (Serge Monast, 1995, pp. 9, 12)

Acest lucru cu siguranță nu este nou. Dacă călătorim puțin cu mintea în timp amintindu-ne de acele evenimente moderne din secolul trecut, ne dăm seama că asta s-a mai întâmplat. Că istoria se repetă cumva. Această viziune milenară a unei societăți fără clase sau a supraoamenilor și suboamenilor (germ. Übermenschen und Untermenschen), cu venirea unei Noi Vârste, și anume a Epocii de Aur, a fost deja profețită de comunism și național-socialism.

Ceea ce este nou, fără precedent în istoria omenirii, este doar această dimensiune uriașă a mișcării globale în care astăzi sunt integrate masele (post)moderne, acest amestec ciudat, simbioză de neo-comunism și -nazism (sau fascism), într-o nouă formă de ideologie. Am cunoscut o dictatură totalitară sub comunism și național-socialism, dar nu sub capitalism. Ne-am putea întreba aici dacă Epoca de Aur nu a venit în timpul lui Stalin și Hitler, de ce ar veni acum? Nu trebuie să uităm că capitalismul este doar fratele mai mare al comunismului ca fantomă.

„Zorii roșii” ai unei noi ere digitale

„Aurora roșie”: este titlul celui de-al doilea document. Optsprezece ani mai târziu, elita globală sau grupul celor 6.6.6 s-au reunit din nou la Toronto, tot la sfârșitul lunii iunie, în 1985, pentru a stabili pașii finali ai Planului „Căderea Națiunilor”, cu preluarea puterii internaționale de către Națiunile Unite. Pentru aceasta, elita trebuie să preia controlul asupra FMI, GATT, Comitetului de la Bruxelles, NATO, ONU și alte organizații internaționale.

Astfel, cu ajutorul Agenților săi infiltrați din sistemul birocratic, cu resursele lor financiare colosale și cu sprijinul celor mai mari corporații controlate financiar tot de ei, vor impune o Nouă Ordine Mondială prin intermediul Științei și Tehnologiei. Prin implementarea unei „lumi a calculatoarelor” și construirea unui fel de „Autostradă internațională” în care toate aceste mașinării vor fi interconectate într-o realitate augmentată. În acest fel, ei vor obține controlul direct și total asupra indivizilor de pe această planetă prin utilizarea computerelor și unificarea lor electronică într-o vastă Rețea Globală, și anume World Wide Web.

„Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică”, care „nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală” și care „au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale” reprezintă piatra de temelie a noii ordini, cu care elita va crea „sclavii perfecți” prin unificarea inteligenței artificiale cu creierul uman (p. 16).

Pe vremea când avea loc această reuniune, smartphone-urile sau aplicațiile Social Media precum Facebook, Twitter și LinkedIn nici măcar nu existau. Dar acesta este începutul Agendei Transumanismului. Cine crede că transumanismul este doar o chestiune de discuție din ultimii ani se înșeală amarnic. Nu, începe de aici în Toronto și de la multe alte întâlniri secrete ale baronului Rothschild, de la proiectul MK Ultra din anii ’60 pentru „Controlul Minții”. Cu toți acești oameni afiliați la Liga Națiunilor, la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI), la Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), la programul educațional UNESCO, care discută de zeci de ani ce fel de societate ar dori să construiască după al Doilea Război Mondial (vezi Conférence à Londres pour la création de l’UNESCO, de pe INA Histoire).

Începe chiar mai devreme, cu prelegerea „Creierul și mecanismul său” a lui Sir Charles Sherrington din 1933 și cercetările lui Alan Turing privind informatica și inteligența artificială. De fapt, originile sale merg chiar mai departe de atât în istorie. Până la filozofia iluminismului de mai târziu a fiziologilor J.B. Lamarck, J.B. d’Alembert, Denis Diderot și Pierre Cabanis, când importanța corpului uman și a creierului crește în raport cu spiritul, iar omul începe să fie văzut mai mult prin prisma mecanismului său biologic, ca o masă de celule.

Așadar, preocuparea societății iluministe de a crea o minte universală era deja acolo în timpul Revoluției Franceze. Astăzi am numi-o conștiința globală sau colectivă a unei minți de stup, ceea ce înseamnă:

„Proprietatea unei aparente simțiri într-o colonie de insecte sociale care acționează ca un singur organism, fiecare insectă îndeplinind un rol specific pentru binele grupului; 2. a) o conștiință colectivă, asemănătoare cu comportamentul insectelor sociale, în care un grup de oameni devin conștienți de comunitatea lor și gândesc și acționează ca o comunitate, împărtășindu-și cunoștințele, gândurile și resursele: mintea globală a stupului care a apărut odată cu site-uri ca Twitter și Facebook; b) o astfel de mentalitate de grup caracterizată prin conformitate necritică și pierderea simțului individualității și a răspunderii personale” (vezi definițiile minții-stup pe Truthstream Media, 8 octombrie 2018).

De aceea, oameni precum Bill Gates, Ray Kurzweil, Eric Schmidt, Mark Zuckerberg, Ben Goertzel sau Regina Dugan, întreaga elită de la Davos și din Silicon Valley, au împins atât de mult această Agendă a Transumanismului în ultimii ani, făcând lobby pe principalele canale mass-media pentru toate aceste dispozitive moderne precum smartphoneuri, microcipuri, tatuaje cu puncte cuantice, inclusiv 5G, fără de care nu ar fi posibilă crearea unei minți-stup și a unei rețele electronice globale pentru a transforma această lume într-un sat global (vezi Truthstream Media, oct. 14, 2018).

Smartphone-urile nu vor face oamenii mai inteligenți. Și cu siguranță nu sunt o extensie a noastră, a ceea ce suntem. Microcip-urile sau tatuajele invizibile de pe mână nu ne vor transforma în super-eroi ca în filmul Matrix. 5G nu ne va ușura viața. „Tastând direct din creierul tău, decodând acele gânduri pe care deja am decis să le împărtășim” într-un viitor ciudat, așa cum susține fostul director DARPA Regina Dugan, doar va invada ultimul colț al intimității noastre, îți va hăckui creierul. Ne va transforma în ceea ce spun Protocoalele de la Toronto: „sclavi perfecți”.

Prin aceste dispozitive moderne, omul nu va mai fi uman, nici măcar un animal de masă, ci o insectă socială sau un cyborg într-o realitate augmentată, generată de inteligența artificială. Parafrazându-l pe George Orwell, vom pierde chiar și cei câțiva centimetri cubi din interiorul creierului nostru, împreună cu libertatea gândirii, fără de care nu poate fi posibilă viața spiritului.

Am putea spune că trăim vremuri apocaliptice. Dar, mai ales, trăim acele vremuri în care guverne-marionetă care pretind că știu ce este bine pentru umanitate și ne fac să credem că vor binele pentru noi au descoperit metodele și mijloacele de a distruge omul și de a-l transforma în altceva, să-l omoare mai puţin în carne și oase, şi mai mult în duh.

În loc de concluzii: Cine câștigă din jocul World Wide Web?

Mulți dintre noi încă nu văd pericolul care vine. Și mi se pare incredibil. Că ne îndreptăm din ce în ce mai repede spre realitatea virtuală, dominată de mașini. De la o societate fără clase la o societate fără numerar. Sau, mai bine spus, am fost mișcați. Pentru care nu suntem deloc pregătiți. Deoarece în spatele nostru nu există niciun fel de experiență în realitatea augmentată. Despre cum am putea să trăim, să supraviețuim într-o astfel de Lume Nouă.

Cine va beneficia cel mai mult de pe urma distrugerii clasei de mijloc și care ar fi câștigătorii și învinșii din jocul World Wide Web?

După cum reiese din „Protocoalele de la Toronto”, nimeni care reprezintă o rentabilitate exploatabilă pentru elită și corporațiile sale conducătoare nu va putea scăpa de la obținerea profitului (Serge Monast, 1995, p. 17). În Germania, filialele Băncii Naţionale Volks au fost închise în unele sate. Nu există nici măcar o singură urmă de bancomate. Acest lucru afectează doar persoanele care încă folosesc numerar. Dar bancherii centrali și marile corporații financiare par să ignore această realitate. Pentru ei este mult mai important profitul.

„Better than Cash Alliance” din New York, sprijinită de corporațiile Visa și Mastercard și de Fundația Gates, care face lobby pentru această societate fără numerar, susține că nu există o a doua opțiune pentru plățile noastre zilnice în afara digitalului. Ei spun că toți trebuie să folosim digitalul, să trăim în această societate fără numerar. Lăsându-ne nicio libertate de alegere. Ei nu spun că poți folosi în continuare cash-ul ca a doua opțiune dacă nu vrei să folosești modalitatea digitală de plată, ceea ce ar fi destul de diferit. De ce există atâta grabă ca noi toți să ne alăturăm acestei mișcări globale și să intrăm în această nouă eră digitală? De la hacking-ul creierului până la hacking-ul economiilor noastre este doar un mic pas. Nu ar fi mult mai înțelept să rămânem în afara ei (Deutsche Welle, 21 nov 2018).

Evident că din aceste modalități moderne de plată câștigă doar bancherii centrali alături de marile corporații financiare, nu oamenii săraci sau clasa de mijloc care se prăbușește de la inflația din ultimii ani. Capitalul superflu i-a făcut pe bogați mai bogați, a condus la criza economică actuală, a hrănit băncile private din paradisurile offshore, a adus zorii de foc, sângerii, ai unei noi ere (Deutsche Welle, 5 iul 2017. Vezi și Timeline, 20 aug 2019).

Ana-Maria Caminski

Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada

http://www.nasultv.ca/protocoalele-de-la-toronto-sau-cum-caderea-natiunilor-poate-fi-facuta-deliberat/

/////////////////////////////////////////////////

Memorandumul de la Budapesta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Memorandumul de la Budapesta este un tratat internațional semnat la 5 decembrie 1994 la Budapesta, Ungaria între Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia.[1]

Conținutul tratatului

Memorandumul se referă la dezarmarea nucleară a Ucrainei și prevede garanții de securitate a independenței sale. Prin acest tratat, Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său care au fost transferate către Federația Rusă. În schimb, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia s-au obligat după cum urmează:[2]

Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.

Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.

Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare.

Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu dețin arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară.

Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună. 1900 de focoase nucleare au fost transferate pe teritoriul Rusiei pentru a fi distruse între 1994 și 1996.[3] Primul transport de arme nucleare din Ucraina în Rusia s-a făcut cu trenul, în martie 1994.[4]

…

https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_de_la_Budapesta?fbclid=IwAR16ZC1XXjyw02mnilRH_yOnhwSGYbU0gndqN23JeszrFaF8rIYpyxO3oGk#:~:text=Memorandumul%20de%20la%20Budapesta%20este,Unite%2C%20Marea%20Britanie%20%C8%99i%20Rusia

//////////////////////////////////////////////

PROTOCOLUL DE LA TORONTO – documentul pe care trebuie sa-l cunoasca toata lumea – (prima parte)

Autorul cărții a murit la un an după demascarea planului, în împrejurări suspecte. Inainte de face refuz de citire pe motiv de „conspirationism” ganditi-va ca tot ce ati crezut ca a fost realitate s-a dovedit a fi manipulare, iar tot ceea ce de-a lungul timpului a fost numit conspirationism, dupa ani sau zeci de ani s-a dovedit a fi realitate. Vă avertizăm că tot ce este mai jos a fost pus în aplicare punct cu punct. Și astăzi când asistăm la așa-zise pandemii, razboaie si incalzire globala, de asemenea, se implementează directivele 666 din planul Noii Orânduiri Mondiale.

PROTOCOLUL DE LA TORONTO, Complotul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. O carte de Serge Monaste. Ediţie redactată de Michael A. Beaumont Traducător: Nicolae Buhmeanu

INTRODUCERE – Realitate sau ficțiune?

Det. Aici

PROTOCOLUL DE LA TORONTO – documentul pe care trebuie sa-l cunoasca toata lumea – (prima parte)

MASONERIA CONDUCE ROMANIA

Guvernele masonice ale Romaniei – articol de pe ProOrtodoxia

Publicat de Alex Imreh

MASONERIA CONDUCE ROMANIA

Guvernele masonice ale Romaniei

De pe ProOrtodoxia

Text de

Mihaela Gheorghiu

Motto: „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România.” – Radu Timofte, fost director SRI, senator PSD în Senatul României

Cărţile de propagandă masonică sunt ticsite cu exemple de oameni politici care în ultimii 200 de ani au făcut parte din această sectă satanică, Francmasoneria. Când este vorba despre trecut, masonii nu se sfiesc să se laude cât de mult au influenţat ei principalele evenimente din istoria modernă. Când vine însă vorba despre prezent, ei adoptă exact poziţia contrarie. Spre exemplu, Horia Nestorescu-Bălceşti, mason de grad înalt şi director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice, afirma iritat într-un interviu în septembrie 2007: „Repet pentru a mia oară! Francmasoneria nu pune guverne şi nu dă jos miniştri.” Masoneria, susţin ei cu neruşinare, este o organizaţie de caritate, total inofensivă, care nu face politică. Într-adevăr, în faţa publicului, ea se fereşte să ia apărarea unui partid sau a altuia. În culise însă trage sforile tuturor jocurilor politice. Oamenii care alcătuiesc această sectă satanică fac tot timpul politică. Şi încă la nivel înalt, fiind plasaţi în poziţii cheie în mai toate ţările lumii. România nu face excepţie.
Guvernele postdecembriste au fost mereu conduse de prim-miniştri masoni. Din cele opt guverne care s-au succedat în România după evenimentele din decembrie 1989 (fără a le lua în calcul interimatele), cel puţin cinci au fost conduse în mod cert de prim-miniştri a căror apartenenţă la francmasonerie este confirmată.

Petre Roman A condus primele două guverne postdecembriste. Mason de nivel înalt, intens susţinut de Marele Orient al Franţei şi de lojile italiene, Petre Roman participă activ în septembrie 1990 la întâlnirile cu Marele Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Un document inedit, publicat în 1990, demonstrează apartenenţa sa la masonerie. Este vorba despre o scrisoare care îi poartă semnătura, alături de menţiunea strict secret, adresată ca de la frate la frate, ambasadorului României la Cairo, Ion Angelescu. „Sunteţi autorizat”, scrie Petre Roman, „ca imediat după primirea la preşedintele Mubarak, să îl asistaţi la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit scoţian, rectificat şi acceptat în care aţi primit Lumina”. Fratele Gelu Voican la care face referire ordinul lui Roman este nimeni altul decât Gelu Voican Voiculescu. Acesta ocupa pe atunci funcţia de viceprim-ministru, adică era adjunctul lui Roman. Deputatul Vasile Matei a dezvăluit ulterior, în februarie 1998, că Petre Roman şi Adrian Năstase (ministru de externe în al doilea guvern Roman) nu fac parte din aceeaşi lojă masonică, dar sunt amândoi francmasoni.

Din 1998 până în 1999, România are un alt prim-ministru mason, dar provenit de pe o altă filieră: Radu Vasile. După ce se converteşte peste noapte la catolicism şi intră în masoneria italiană, Radu Vasile are o ascensiune subită. Se remarcă prin mai multe „performanţe” în premieră în România. Spre exemplu, este primul român care ocupă o poziţie de conducere în organismele europene, devenind vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. O altă premieră a premierului Radu Vasile este vizita Papei în România. Relaţiile sale cu lojile italiene şi cu Opus Dei îl fac să susţină curentul masonic ecumenist din cadrul Bisericii şi să intermedieze, în mai 1999, prima vizită realizată de un Suveran pontif într-o ţară ortodoxă, după schisma religioasă din anul 1054. Cu această ocazie, Patriarhia Română primeşte de la Opus Dei o donaţie în valoare de 200.000 de dolari pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Relaţiile sale de înalt nivel cu masoneria italiană fac să fie şi primul român primit în audienţă privată de Papa Ioan Paul al II-lea, care şi el a fost mason, nu o dată, ci chiar de patru ori. De altfel, Radu Vasile este cel care a tradus în limba română Biografia Papei Ioan Paul al II-lea.

Între 1999 şi 2000 Guvernul României este condus de un alt mason recunoscut: Mugur Isărescu. Mugur Isărescu este de 17 lungi ani guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puţini ştiu faptul că Mugur Isărescu a fost menţinut pe această poziţie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au ameninţat că îşi retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată când s-a pus problema schimbării din funcţie a lui Isărescu. Explicaţia acestei susţineri trebuie căutată în perioada cât acesta a lucrat la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti. Datorită acestei poziţii, Isărescu mergea deseori în SUA încă dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations) care avea nevoie să-şi implanteze în România un om pe care să se poată baza. După evenimentele din decembrie 1989 Isărescu a fost imediat activat. A petrecut o scurtă perioadă ca reprezentant comercial al României la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator pe viaţă al Băncii Naţionale. Misiunea sa era să se asigure că România va face împrumuturi înrobitoare, care să o facă dependentă de organismele financiare internaţionale: Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondul Monetar Internaţional. Şi-o îndeplineşte peste aşteptările stăpânilor săi. Dintr-o ţară care în decembrie 1989 nu avea deloc datorii, România are în iulie 2008 datorii externe declarate de 45,364 miliarde de euro. Puţini ştiu şi că Mugur Isărescu este membru al grupării masonice care face jocurile în economia mondială – Comisia Trilaterală. De altfel, Isărescu a avut grijă să se înconjoare la BNR de mulţi masoni. Cel mai evident exemplu este cel al lui George Virgil Stoenescu, membru în Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale, dar şi Mare Secretar General al Consiliului de grad 33 al Ritului Scoţian din România.

Adrian Nastase: Este deja de notorietate faptul că Adrian Năstase, prim-ministru al României între 2000 şi 2004 este mason de grad 33, cavaler de Malta şi face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii ‘90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menţionează şi în CV-ul postat pe site-ul Parlamentului. Eugen Ovidiu Chirovici, actualul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale, a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase.

La fel stau lucrurile şi cu fostul prim ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Se ştie că acesta este fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzărescu, desemnat în 1990 Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat al României. Teoria neimplicării masoneriei în politică este un basm de adormit copiii, dacă ţinem cont doar de faptul că Dan Amedeo Lăzărescu este unul dintre cei care au reînfiinţat Partidului Naţional Liberal după 1989 şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PNL timp de şapte ani. Pe vremea când Tăriceanu era ministru al industriei şi comerţului în guvernul Ciorbea, l-a ales ca PR pe un coleg de masonerie, Corneliu Vişoianu, conducătorul Marii Loji a României. La rândul lui, Corneliu Vişoianu este foarte bun prieten şi partener de afaceri cu Bogdan Buzoianu, mason în Loja Alpina din Elveţia şi Pro Mare Maestru în Marea Lojă a României, unul dintre „băieţii deştepţi” din afacerile cu energie electrică, patron la Energy Holding şi protejat al premierului Tăriceanu. Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PNL până în 2001 şi preşedinte PNL în perioada 2001-2002, a declarat, de altfel, că Tăriceanu este membru al Marii Loji a României şi că a încercat să îi racoleze pe toţi liderii PNL în această grupare.
Iată deci că cinci din cei opt prim-miniştri ai României fac în mod cert parte din francmasonerie. Cât despre ceilalţi trei, nu s-a afirmat până acum explicit că sunt masoni.

Fotografiile-semnal îl dau însă de gol pe Nicolae Văcăroiu. Prm-ministru între 1992 şi 1996. În 2007, el va fi utilizat de fraţii de lojă pentru a-l înlocui pe Traian Băsescu, suspendat temporar din funcţia de preşedinte al ţării de 322 (numărul lojei Skull&Bones) de parlamentari. Înainte de numirea sa ca preşedinte interimar, ziarul masonic Ziua publica o poză-semnal. Imaginea înfăţişa un Văcăroiu diabolic, în ai cărui ochelari se reflecta un cerc alcătuit din mâini reunite – simbol al frăţiei malefice masonice.

Theodor Stolojan Premier al României în perioada 1991-1992, povesteşte că a fost curtat de Marea Lojă a României, din care face parte Tăriceanu: „Îmi amintesc că acest domn Vişoianu a venit la mine şi mi-a propus să intru într-o lojă masonică. I-am zis să mă lase în pace cu prostiile”. Puţin probabil ca Stolojan să fi refuzat totuşi pactul cu masoneria, fie ea a lui Chirovici, fie a lui Vişoianu. Cert este că în perioada cât a fost prim-ministru s-a remarcat prin eforturile de a distruge economia românească alături de guvernatorul Băncii Naţionale, masonul Mugur Isărescu. De altfel, Stolojan a fost ulterior angajat la Banca Mondială.

Un mason, doi masoni, trei masoni… un guvern. Francmasoneria nu şi-a plasat degeaba oamenii în această poziţie cheie. Primul-ministru are privilegiul de a alege membrii guvernului. Consecinţa imediată a acestei manevre a fost că prim-miniştrii masoni şi-au ales echipa din rândul propriilor colegi de lojă. Aceasta a făcut ca în toate guvernele să existe cel puţin doi, trei sau chiar mai mulţi miniştri, despre care se ştie cu certitudine că sunt masoni. La o privire de ansamblu asupra guvernelor româneşti de după ‘89 se observă chiar că anumite nume se repetă. Lipsă de persoane pregătite şi dispuse să conducă un minister? Nicidecum. Deloc întâmplător, cei care apar în mod repetat pe posturile de miniştri sunt exact cei care fac parte din francmasonerie.

Unul dintre „veterani” este Sorin Frunzăverde. Într-o emisiune difuzată de Realitatea TV, el a recunoscut că este mason. Aceasta l-a făcut de nelipsit în majoritatea guvernelor masonice de după ‘89: ministru al Mediului în Guvernul Ciorbea, ministru al Turismului în Guvernul Radu Vasile şi de două ori ministru al Apărării în Guvernele Isărescu şi Tăriceanu. Apoi, când nu a mai fost ministru, Sorin Frunzăverde a primit o călduţă poziţie de deputat în Parlamentul României şi mai nou este europarlamentar.

Masonul Victor Babiuc apare şi el constant în guvernele postdecembriste, când la un minister, când la altul. Ministru de Justiţie în al doilea guvern Roman, ministru de Interne în Guvernul Stolojan, ministru al Reformei în 1998, de trei ori ministru al Apărării în Guvernele Ciorbea, Isărescu şi Radu Vasile. Ca şi Frunzăverde, cât nu a fost ministru a fost deputat, iar din 2005 a fost numit preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, poziţie pe care a ocupat-o până în 2007. Despre apartenenţa lui la masonerie s-a discutat şi în Camera Deputaţilor în 1998. Deputatul Petre Ţurlea afirma atunci, contestând ridicarea colonelului Nicolae Alexandru, senator de Prahova, la rangul de general de brigadă: „Domnul Nicolae Alexandru intră în PD în 1992. În perioada 1992-1996, este deputat din partea PD; din 1996, senator din partea PD. Domnul Nicolae Alexandru intră în masonerie în 1997. Tot domnul Nicolae Alexandru este ridicat la gradul de general, în 1998, în timp ce ministru al apărării naţionale este domnul Victor Babiuc, şi el membru al PD, şi el membru al masoneriei.”

În unele ministere apartenenţa la masonerie a devenit o tradiţie. Din cei nouă miniştrii de externe care au activat până în prezent se ştie cu certitudine că şapte sunt masoni. Adrian Năstase a fost ministru de externe atât în guvernul Roman, cât şi în guvernul Stolojan. I-a urmat, în guvernul Văcăroiu (1992-1996), Teodor Meleşcanu, coleg de lojă cu Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu. I-a urmat Andrei Pleşu, care a rămas în această funcţie preţ de două guvernări. Guvernul Ciorbea (1996-1997) l-a avut ca ministru de externe pe Adrian Severin şi el membru al francmasoneriei. În guvernul lui Isărescu, i-a urmat masonul Petre Roman. Un alt mason, Mircea Geoană a devenit apoi ministru de externe în guvernul Năstase. Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de externe între 2004 şi 2007 aparţine tinerei generaţii şi a fost format din familie în spiritul masonic. Tatăl său, prof. dr. Ştefan Ungureanu este şi el mason şi a ocupat poziţia de viceprimar al municipiului Iaşi. Şi cum masoneria nu îşi uită oamenii în care investeşte, în noiembrie 2007, când nu a mai fost ministru, Mihai Răzvan Ungureanu a fost propus ca director al Serviciului de Informaţii Externe, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.

La fel stau lucrurile la Ministerul de interne: Victor Babiuc (Guvernul Stolojan), Doru Ioan Tărăcilă (Guvernul Văcăroiu), Ioan Rus (Guvernul Năstase) apar toţi trei pe listele de membri ai Marii Loji Naţionale.

Un alt mason declarat, Ion Caramitru a fost Ministru al Culturii timp de trei guverne: Ciorbea , Radu Vasile şi Mugur Isărescu. Ministrul justiţiei din guvernul Văcăroiu, Gavril Iosif Chiuzbaian este şi el mason. A fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Supremului Consiliu al Ordinului Masonic Român, „Al.I. Cuza Princeps”. Ioan Talpeş, fost ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile apărării naţionale, integrării europene şi justiţiei este şi el mason. La fel Dan Ioan Popescu, ministrul industriei, economiei şi comerţului din guvernul Năstase.

Lista poate continua, întrucât subiectul nu a fost epuizat. Aceste câteva exemple sunt însă suficiente pentru a demonstra că masoneria minte cu neruşinare când susţine că nu se implică în politică.

Guvernele masonice ale Romaniei – articol de pe ProOrtodoxia

Nicolae Steinhardt – „Dumnezeu nu ne vrea proşti”… Hristos ne-a chemat să fim buni, blânzi, cinstiți, dar nu proști; Încercarea de reînviere a comunismului – de Iosif Țon; Ce înseamnă că Dumnezeu este Tatăl orfanilor? REVELAŢIE; Ce se întâmplă atunci când mori? (Dupa ce s-a uitat la creaturile trudite de El si a vazut ca erau foarte bune(Gen.1/31) –omul,ca si satan – s-a apucat sa “perfectioneze pieirea ” )- AI SAU NU AI?AI în biserică – în opinia ChatGPT; Eterna strălucire a inteligenței neprihănite…

//////////////////////////////////////////////

Dumnezeu există, eu L-am întâlnit

de André Frossard

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Andre%20Frossard%20-%20Dumnezeu%20exista.htm

„Intrând la ora şaptesprezece şi zece într-o capelă din Cartierul Latin în căutarea unui prieten, am ieşit de acolo la ora şaptesprezece şi cincisprezece însoţit de o prietenie nepământească.

Intrând acolo sceptic şi ateu de extremă stângă, am ieşit cu câteva minute mai târziu catolic, apostolic şi roman.”

André Frossard(1915-1995), membru al Academiei Franceze, autor al unor remarcabile cărţi cu caracter istoric, memorialistic şi eseistic.

Volumul Dumnezeu există, eu L-am întâlnit (Dieu existe, je L’ai recontré) are un răsunător succes de public (în prezent [anul publicarii in Romania,1993]a ajuns la a 27-a ediţie).

Scriitorul, descendentul unei familii cu vederi de stânga (tatăl său a fost primul – în ordine cronologică -secretar general al Partidului Comunist Francez) mărturiseşte că la vârsta de douăzeci de ani a trăit, într-o capelă din Cartierul Latin, o revelaţie, în urma căreia s-a convertit la catolicism. Cartea care apare acum şi în versiune românească este istoria acestei revelaţii.
( de pe coperta cartii)

Un interviu acordat de Andre Frossard revistei Nouvelles Clés tradus în romîneste pe site, Dumnezeu, diavolul si eu (aici)

„Convertiţii sunt incomozi”, spune Bernanos.

Din acest motiv şi din altele am amânat multă vreme să scriu această carte. Este, într-adevăr, greu să vorbeşti despre convertirea ta fără să vorbeşti despre tine şi încă şi mai greu să vorbeşti despre tine fără să cazi în complezenţă sau în ceea ce înaintaşii noştri numeau într-un mod foarte nimerit „ironie”, manieră abilă de a induce în eroare judecata altora atribuindu-ţi mai multe defecte decât ai în realitate. Şi aceasta încă ar fi fără importanţă dacă mărturia n-ar fi legată de martor, susţinându-se reciproc, astfel încât şi mărturie, şi martor înfruntă riscul de a fi recuzaţi împreună.

Şi totuşi, am sfârşit prin a mă convinge că un martor, chiar şi nedemn, care ajunge să ştie adevărul necesar într-un proces, trebuie să-l spună, sperând ca acest adevăr să câştige prin propria sa valoare o audienţă pe care el n-o poate aştepta de la semeni.

Or, se întâmplă ca eu să ştiu, printr-un noroc extraordinar, adevărul asupra celei mai disputate dintre cauze şi asupra celui mai vechi dintre procese: Dumnezeu există.

Eu L-am întâlnit.

L-am întâlnit pe neaşteptate – aş spune: prin hazard, dacă hazardul ar face parte din acest gen de aventură -, cu uimirea trecătorului care, la capătul unei străzi din Paris, ar descoperi în locul pieţei ori intersecţiei familiare o mare, îmbrăţişând partea de jos a caselor şi întinzându-se la nesfârşit înaintea lui.

A fost un moment de stupoare care durează încă. Nu m-am obişnuit niciodată cu existenţa lui Dumnezeu.

Intrând la ora şaptesprezece şi zece într-o capelă din Cartierul Latin în căutarea unui prieten, am ieşit de acolo la ora şaptesprezece şi cincisprezece însoţit de o prietenie nepământească.

Intrând acolo sceptic şi ateu de extremă stângă, ceea ce înseamnă mai mult decât sceptic şi mai mult decât ateu, indiferent şi preocupat de cu totul altceva decât de un Dumnezeu pe care nu mă mai gândeam nici măcar să-l neg,.atât de mult timp mi se părea a fi trecut de când se încheiase bilanţul câştigurilor şi pierderilor neliniştii şi ignoranţei omeneşti, am ieşit cu câteva minute mai târziu: „catolic, apostolic şi roman”, dus, ridicat, luat din nou şi rostogolit de valul unei bucurii inepuizabile.

Aveam douăzeci de ani în momentul intrării, în momentul ieşirii eram un copil pregătit pentru botez, care privea în jurul lui, cu ochii larg deschişi, un cer locuit, un oraş care nu se ştia suspendat în văzduh, nişte fiinţe în plin soare care păreau să meargă prin întuneric, fără să întrevadă imensa destrămare care avea să se producă în ţesătura lumii. Sentimentele mele, peisajele mele interioare, construcţiile intelectuale în care deja mă instalasem comod nu mai existau; obiceiurile mele înseşi dispăruseră şi gusturile mele se schimbaseră.

Nu ascund faptul că o convertire de acest fel, petrecută pe neaşteptate, poate să aibă ceva şocant şi chiar inacceptabil pentru spiritele contemporane, care preferă căile raţionale unor „coups de foudre” mistice şi care apreciază din ce în ce mai puţin intervenţiile destinului în viaţa cotidiană. Şi totuşi, oricât de dornic sunt să mă pun de acord cu spiritul timpului meu, nu pot să identific reperele unei elaborări lente acolo unde a fost o schimbare bruscă: nu pot să fac cunoscute motivele psihologice, imediate sau îndepărtate, ale 3himbării, pentru că aceste motive nu există; îmi este imposibil să descriu calea care m-a condus la credinţă, pentru că eu mă găseam pe cu totul alt drum şi mă gândeam la cu totul altceva atunci când am căzut într-un fel de capcană: această carte nu povesteşte cum am ajuns la catolicism, ci cum n-am mai făcut un pas atunci când am ajuns la el. Nu este vorba deci de relatarea unei evoluţii intelectuale, ci de consemnarea unui eveniment neaşteptat, ceva ca procesul verbal al unui accident. Dacă mi se pare necesar să mă refer pe larg la copilăria mea, nu o fac, cum s-ar putea crede, pentru a pune în evidenţă anumite antecedente, ci tocmai pentru ca să fie bine stabilit că nimic nu m-a pregătit în vederea a ceea ce mi s-a întâmplat: graţia divină are actele sale gratuite. Şi dacă renunţ, adeseori, să vorbesc la persoana întâi este pentru că mi-e clar, aşa cum aş vrea să vă fie şi dumneavoastră, că n-am jucat nici un rol în propria mea convertire.

Dar nu este suficient s-o declari, trebuie s-o dovedeşti. Iată faptele.

Satul tatălui meu era singurul sat din Franţa unde exista o sinagogă şi nici o biserică.

Se află, după Belfort, un ţinut al ierbii mărunte şi al negurii, unul din acele pământuri din est greu accesibile soarelui, unde vagi amintiri ale invaziilor plutesc în spatele dumbrăvilor. Casele îşi înfundă până la ochi bonetele lor de ţiglă în stil alsacian şi se proptesc de câte o coastă pentru a rezista vântului.

Din loc în loc – bucăţi de piatră cenuşie înfipte în pământ: sunt rămăşiţe ale vechii frontiere germane sau ale vreunui mormânt de ostaş; aici, un ofiţer austriac cu casca fixată în granit, dincolo, Pegoud, aviatorul, libelulă de fier sfărâmată la marginea pădurii după o scurtă demonstraţie de glorie şi flăcări.

Foussemagne, patru sute de locuitori, halebardele negre ale unei patrule de brazi la orizont, o groapă de argilă şi o ţiglărie, ale cărei coşuri inegale, loc de întâlnire pentru berze, trasează două linii roşii pe o pânză de Brueghel, spălăcită.

Atrasă de spiritul liberal al seniorilor locului, conţii de Reinach-Foussemagne, o colonie de evrei destul de numeroasă se stabilise în mijlocul satului la sfârşitul Evului Mediu.

Aşa a apărut, nu departe de primărie, sinagoga de gresie roşie, la drept vorbind destul de puţin frecventată între marile sărbători, vastă construcţie în stil impersonal, străpunsă în zona boitei de ferestre cu sticlărie ieftină, populată de silueta şifonată a rabinului, personaj discret şi sărac, căsătorit cu întârziere cu o domnişoară aflată în şi mai mare întârziere, a cărui sărăcie îi făcea pe smeriţii purtători de sfeşnice cu voci tânguitoare să spună coreligionarilor lor, surâzând compătimitor: „Rabin, aceasta nu este o meserie pentru un evreu!”

Erau cei din familia mea practicanţi ai cultului? Religia lor părea făcută mai curând din supuneri la reguli juridice şi morale decât din exerciţii ale evlaviei. Trebuia să se respecte, şi ei respectau, într-adevăr, sabatul, prescripţiile lui Moise asupra posturilor şi preparării cărnii. Sărbătoreau, de asemenea, cu fidelitate Pastele, sărbătoare misterioasă, cu ceremonialul bazat pe foi de pască uimitor de albe şi punctate de mici umflături uşor pârlite la dogoarea cuptorului. O dată pe an, cu cojoacele de oaie pe umeri, coborau la sinagogă ca să pregătească, printr-o noapte de rugăciuni sau de împietrire ritualică, postul lui lom Kipur – ce aducea câteodată la noi acasă pe câte un înfometat nedeclarat, pe care noi îl priveam, amuzaţi, cum ciugulească – ca din greşeală – struguri uscaţi sau bucăţele de zahăr, vorbind cu o însufleţire nefirească despre ploaie sau timp frumos. Credeau ei cu adevărat? Este totuna, pentru un evreu, să fie evreu şi să creadă, şi el n-ar putea să-l nege pe Dumnezeul său fără să se nege pe sine. Numai că despre religie nu ne vorbeau niciodată nouă, care eram republicani de un roşu mai mult decât vizibil.

Cele două comunităţi trăiau fără conflicte şi fără să se închidă în ele înseşi ca într-o fortăreaţă şi eu aveam să petrec, copil fiind, o mare parte din vacanţe în acest sat eteroclit fără să ştiu că exista, după unii, o „problemă evreiască”. Creştinii aveau sărbătorile lor, pe care mergeau să le celebreze în satul vecin – unde existau biserici – şi evreii le aveau pe ale lor, care nu cădeau în aceleaşi zile. Creştinii se odihneau duminica, evreii – sâmbăta, ceea ce asigura în principiu tuturor avantajele unei săptămâni englezeşti în avanpremieră.

Creştinii aveau cimitirul lor; şi evreii, în apropiere de Belfort, pe al lor; bunica mea este îngropată acolo.

Linia de despărţire a spiritelor nu trecea prin religie, trecea prin politică.

Existau „negrii”, priviţi de „roşii” ca supravieţuitori abuzivi ai unei epoci revolute. Negri ca uniforma nunţilor şi înmormântărilor de laţară.-negri ca sutanele preoţilor lor, negri ca noaptea timpurilor pe care nu ştiuseră să le ţină în loc, ei votau cu dreapta în favoarea mai marilor zilei, deşi erau, în majoritatea lor, la fel de mici ca noi. Plini de respect pentru ordine, nu se gândeau s-o schimbe nici măcar ca s-o facă mai bună, sacrificând orice pentru satisfacţia de a se supune şi a venera; cel puţin nouă ne dădeau această impresie.

Cel mai influent dintre „roşii” era bunicul meu, şelar de meserie, care se declara republican-radical. Era un mod de a se declara revoluţionar într-un timp şi într-un loc unde socialismul nu pătrunsese încă. Seara, muncitorii ţiglăriei şi ţăranii republicani îşi dădeau întâlnire în dugheana lui şi discutau politică, în timp ce el continua, sub lampă, să taie şi să coasă. A discuta politică însemna să vorbeşti despre sărăcie. Un muncitor câştiga de la cinci la zece parale pe zi şi îi făcea invidioşi pe ţăranii ale căror câteva pogoane de pământ arid reuşeau cu greu să-i hrănească. Nici o lege socială nu îl proteja pe lucrătorul pe care zece sau douăsprezece ore de muncă zilnică nu ajungeau ca să-l scoată din sărăcie; iar agricultorul depindea de capriciile anotimpurilor şi n-avea pe nimeni de la care să aştepte ajutor. Aceasta era la Belle Epoque. Stăpânul ţinutului nu mai era contele de Reinach-Foussemagne, ale cărui proprietăţi fuseseră fărâmiţate şi vândute de mult timp, ci proprietarul ţiglăriei, care locuia aproape de uzină, într-un pavilion mare de cărămidă destul de urât, pe care noi, copiii satului, îl socoteam impunător şi luxos ca Versailles-ul. Ni-l imaginam plin de jucării uriaşe, de râsete şi lumini; era imposibil să fii acolo nefericit. Dar, oricât de obraznici eram de obicei, nu îndrăzneam să ne apropiem prea mult de el şi treceam destul de repede prin dreptul grilajului cu vârfuri ascuţite. Era poate casa fericirii; era poate casa căpcăunului, fatală unor prichindei de stânga, şi mie mi-era groază când auzeam, în trecere, invitaţia tradiţională folosită de persoanele mature ca expresie a amabilităţii: „Intră, nu te mănâncă nimeni!”

Nu l-am cunoscut pe bunicul meu. După moartea lui, bunica domnea asupra modestei noastre case de chirpici, cu autoritatea tăioasă a unei femei care nu-şi pierduse capul decât o dată, atunci când se îndrăgostise, tânără domnişoară dintr-o familie de evrei cu dare de mână, de ochii albaştri ai unui simplu muncitor la domiciliu, care era pe atunci bunicul meu. Această uniune între o tânără moştenitoare, oricât de mică ar fi fost moştenirea, şi un proletar de origine catolică, oricât de vag ar fi fost catolicismul său, îi uimise deopotrivă pe evreii şi creştinii locului, la care capacitatea de a înţelege nu mergea chiar până la a găsi firesc un asemenea mariaj.

Nimic nu amintea această poveste de dragoste pe chipul sever al celei care ne conducea fără slăbiciune, totdeauna îmbrăcată în negru, şi care nu-şi exprima tandreţea decât prin forma indirectă, pudică a ironiei. Această înclinaţie, de altfel specifică familiei şi poate chiar întregii zone, spre zeflemea – în egală măsură blândă, dezamăgită sau pedepsitoare – ne făcea să trăim într-o stare de hibernare sentimentală; elanurile noastre, declanşate într-o atmosferă de gheaţă, nu mai ajungeau să se întâlnească.

Formam o familie foarte unită, dar dimineaţa cu greu ne încumetam să ne spunem bună ziua: primul sculat, temându-se să nu-l umilească pe întârziat, se prefăcea că nu-i observă sosirea; ne îmbrăţişam cel mai adesea f ară să spunem un cuvânt, ca di n întâmplare sau cum se ciocnesc două persoane intrând pe uşă. îmi priveam unchiul aplecat asupra mesei lui de lucru în atelierul mirosind a piele nouă sau o vedeam, în bucătărie, pe mătuşa mea frecând pateul şi, lipsiţi de puterea de-a ne spune că ne iubeam mult, ceea ce ni se părea de la sine înţeles, nu ne vorbeam. Silindu-ne să nu ne spunem nimic, aveam din ce în ce mai puţin să ne spunem; eram, în secret, lipsiţi de secrete.

După masa de seară, iarna, câţiva vecini veneau să facă puţină politică sau să joace un nou joc de cărţi, a cărui răspândi re fusese, o dată cu aducerea electricităţii ‘a ţară, una din marile noutăţi de după război: mă refer !a belotă, joc democratic, la care valetul învinge cuplul regal, azvârlit la ultimul rang al cărţilor onorabile. La belotă, asul şi chiar decarul vin în urma valetului-atu, a cărui promovare a reprezentat o primă atingere – indirectă, dar semnificativă – adusă ordinii sociale stabilite. Se foloseau cărţi roase la colţuri care sfârşeau Prin a mirosi a carton jilav. Măcelarul, bărbat frumos cu mustăţi răsucite, îşi trântea cărţile câştigătoare, făcând să se zguduie masa ca sub pumnul unui cavaler din timpul cruciadelor. Negustorul de vite îşi înţepenea burta impozantă de spătarul scaunului pe care stătea călare şi scuipa zeama de la tutunul mestecat fără întrerupere într-o lădiţă cu rumeguş, împinsă până aproape de el de un picior grijuliu. Jiletca şi acolada lanţului aurit al ceasornicului te făceau sate gândeşti că era bogat, dar în sat erai bogat doar din momentul în care purtai cravată în zilele lucrătoare fără să fii funcţionar. După fiecare dona, el analiza, corecta, blama, sfătuia, fiind unul dintre acei jucători care supraveghează jocul partenerului mai îndeaproape decât pe al lor. în timpul, explicaţiilor, date cu gravitate în indiferenţa generală, unchiul meu răsucea o ţigară cu tutun pământiu, trecea marginea foiţei pe sub mustaţa lui de meseriaş, aşeza produsul finit după urechea dreaptă, precum creionul unui contabil, şi, tăind scurt, reîmpărţea cărţile. Sub abajurul de porţelan festonat, lampa numită „de patruzeci de lumini” evidenţia perfect jucătorii, masa de lucru, foile de piele, încâlceala de hamuri, ovalul gol al zgărzilor, toate aceste fiinţe şi lucruri familiare, cărora electricitatea le anulase un nu ştiu ce suplimentar şi comic adăugat altădată de lampa cu petrol.

Copiii (aveam doi verişori cam de vârsta mea) asistau la partidă cu un interes inegal. Cel mai mic, drăguţ ca o fată, se întorcea după puţin timp la bucătărie. Cel mai mare rezista mai mult, apoi urcam cu toţii să ne culcăm în camera noastră spartană, unde bucăţele de gheaţă pluteau adeseori în vasul cu apă. Mă strecuram agil între cearşafurile înţepenite de frig, sub apăsarea aeriană a plapumei umflate ca o enormă clătită cu pene, care îmi ascundea aproape toată camera şi jumătate din tavan. Când eram singur, nu mă simţeam cu adevărat în siguranţă decât într-un întuneric deplin: nu mai vedeam, e adevărat, dar nici nu mai putea cineva să mă vadă. Şi aceasta chiar dacă – stând cu lumina stinsă – stranietatea universului mă atrăgea dincolo de fereastra neagră. Nu era deloc începutul unui coşmar, ci al unei aventuri. Mă foloseam de apariţia nocturnă a infinitului pentru a mă elibera de conturul desfiinţat al lucrurilor şi rătăceam, undeva, între pământ şi lună, cu toate simţurile treze, încercând să surprind nu ştiu ce secret, nu ştiu ce comunicare între firul de iarbă şi galaxie. Eram sigur că toate aceste ‘urni misterios alcătuite şi pe care eu le bănuiam de complicitate vor sfârşi prin a spune un cuvânt în plus care să-mi dea cheia enigmei. Mă îndreptam în linişte spre un adevăr iminent şi, exact în momentul când urma să-l aflu, somnul ştergea brusc tabla pe care noaptea îşi scria semnele.

…
…
…

Din ceea ce am scris până acum sper că reiese că nimic nu mă predispunea la religie, în afară de faptul că nu aveam nici o religie. Dacă părinţii mei , de la care n-am primit decât afecţiune şi un exemplu demn de urmat, ar fi crezut, mi-ar fi transmis credinţa în mod firesc. Necrezând – chiar dacă socialismul nu distrusese complet protestantismul mamei mele -, era normal ca ei să adere la concepţia lumii care era a lor şi care a fost şi a mea până la douăzeci de ani.

În legătură cu anii tinereţii, n-am ascuns nimic din ceea ce trebuia spus, dar am trecut sub tăcere ceea ce uzanţele de altădată – oarecum căzute în desuetudine acum – cereau să păstrezi secret, cum ar fi experienţele şi tulburările adolescenţei, asupra cărora, într-adevăr, n-am de făcut declaraţii care să înveţe ceva pe cineva.

În sfârşit, regret că am vorbit atât de des la persoana întâi; dar cum să fi scăpat de această dezagreabilă necesitate? Un mare om şi un foarte mare talent, căruia i-am spus povestea mea, nu s-a putut abţine să-şi arate uimirea, exclamând la sfârşitul istorisirii: „Vă iubesc foarte mult, dar, totuşi, de ce dumneavoastră?” Răspunsul la această întrebare este că nu există răspuns. Am fost un băiat obişnuit, poate cu câteva slăbiciuni în plus, fără alte semne particulare decât un picior purtând urma exploziei unei bombe şi o netă propensiune spre absenţa intelectuală şi, pe cât posibil, şi fizică. Conform Scripturii, harul nu ţine seama de persoană şi cred că am mai arătat că, revărsându-se asupra mea, s-a revărsat nu contează asupra cui. Ceea ce mi s-a întâmplat se poate întâmpla tuturor, celui mai bun şi celui mai puţin bun, celui care nu ştie şi celui care crede că ştie; cititorului – mâine sau poate în seara aceasta; într-o zi, cu siguranţă.

Nikolai Berdiaev a fost o inteligenţă strălucită, un spirit supraîncărcat de gânduri a căror greutate făcea adeseori să i se poticnească limba. Am învăţat încă de pe atunci să-l admir; dar el avea pe vremea aceea în ochii mei un foarte grav defect: credea în Dumnezeu şi vorbea de El nu ca de o ipoteză ştiinţifică, lucru demn de toată stima, ci ca şi cum ar exista cu adevărat, ceea ce după mine rămânea de demonstrat. A recurge la Dumnezeu pentru a explica lumea şi istoria mi se părea un subterfugiu nedemn de un filozof. Cum ni s-ar înfăţişa un roman poliţist în care enigma clasică aasasinatului într-un spaţiu închis ar fi artificial elucidată prin inventarea unei fiinţe supranaturale, capabile să treacă prin zid? Astfel raţionam pe atunci şi de aceea lectura cărţii Un nou ev mediu nu m-a impresionat deloc. Autorul era un scriitor religios. Concluziile pe care le desprindea din credinţă în ceea ce priveşte marxismul, Revoluţia rusă sau Revoluţia franceză nu mă interesau, nu puteau să mă atingă, în acest spirit i-am răspuns lui Willemin, atunci când s-a arătat dornic să-mi cunoască impresiile, că această carte ” nu se discută”. Dumnezeu fiind în ea un dat, restul urma de la sine; nici o discuţie nu rămânea posibilă.

El a înţeles, exact pe dos, că Berdiaev mă convinsese. S-a bucurat şi a vrut să sărbătorim evenimentul cinând împreună, propunere care mă găsea întotdeauna dispus s-o accept. Iubeam tovărăşia lui, agerimea lui de spirit, capacitatea de a excela când era vorba de flaut, de medicină, de bucătăria specifică ţinutului Lorraine sau de imitaţii comice; eram fericit -dacă nu-i împărtăşeam ideile – să râd de aceleaşi lucruri în acelaşi timp cu el. Slaba mea vocaţie pentru situaţiile clare sau frica de a-i strica buna dispoziţie m-au făcut să n-am curajul să-i corectez eroarea; I-am lăsat să se bucure. Şi apoi, mergeam să cinăm, aveam tot timpul, mă gândeam eu, să-l deziluzionez la desert. Aceasta a fost memorabila neînţelegere despre care afirmam, cu câteva pagini mai înainte, că se află la originea convertirii mele.

Munca la ziar încheindu-se cu puţin înainte de ora cinci după-amiază, am plecat cu bătrânul lui automobil – lux pe atunci nemaipomenit pentru nişte tineri ca noi -la care una dintre portiere trebuia menţinută închisă cu cotul. Am traversat Sena, departe de insula Saint- Louis; deci, n-aveam să mergem la el. Piaţa Maubert, am presupus că ne îndreptam spre strada Mouffetard, unde se puteau cumpăra cartof i prăjiţi „imprimaţi”. Vom cina deci sub poduri. Nu vedeam în aceasta nici un inconvenient. Ne-ar fi costat un franc, plus câţiva bănuţi pentru o sticlă de vin umplută până la dop cu un lichid albastru închis bătând în mov şi translucid în zona gâtului sticlei. Totuşi, atunci când am traversat, parcă fără să atingem pământul, intersecţia în care se varsă strada Mouffetard, mi s-a făcut greaţă. După toate acestea, urma să cinăm-îmi închipuiam-la restaurant, chiar dacă era prea devreme pentru cină. Dau foarte multe amănunte care pot părea nesemnificative. Cititorul trebuie să înţeleagă, însă, că eşti înclinat să intri în detalii, când ai avut straniul noroc să asişti la propria ta naştere.

Nu puneam întrebări. Mă lăsam dus de prietenie fără să-mi pese de direcţia pe care ea o alesese. Itinerariul devenea de altfel din ce în ce mai puţin explicabil: descriind un cerc în jurul Cartierului latin, ne-am întors pe propriile noastre urme, pe strada Claude-Bernard, apoi pe strada d’Ulm. Ce ne mâna prin acest perimetru depopulat din cauza vacanţelor şcolare? Ne-am oprit puţin după Şcoala normală superioară, în faţa vechii mele Şcoli de arte decorative, însoţitorul meu a coborât şi, cu capul aplecat în deschizătura lăsată de portieră, mi-a propus fie să-l urmez, fie să-l aştept câteva minute. Am preferat să-l aştept. Avea de făcut, fără îndoială, o vizită. L-am văzut traversând strada, împingând o uşiţă de lângă un mare portal de fier, deasupra căruia se ridica acoperişul unei capele. Bun, mergea deci să se roage, să se confeseze, să se dedice, în fine, uneia din acele activităţi care iau mult timp creştinilor. Un motiv în plus ca să rămân unde eram.

Suntem în 8 iulie. Vara este magnifică, în faţa mea, rectilinie, strada d’Ulm îşi deschide albia însorită până la Pantheon, care, văzut din această parte, are avantajul de a se înfăţişa cu un anumit aplomb. Care sunt gândurile mele? Nu-mi amintesc. Vagi, ca de obicei, ele hoinăresc probabil de-a lungul zidurilor în căutarea unei proeminenţe, a unui unghi, a unui motiv geometric de care să se agate o clipă. Starea mea sufletească? Trebuie neapărat relevat un fapt: conştiinţa poate face să apară ceva din ea însăşi, fără nici una din acele perturbaţii despre care se pretinde că predispun la misticism.

Nu sufăr din dragoste, în aceeaşi seară – o spun pentru cei care fac paradă de perspicacitate, explicând religia prin contrariul ei, spiritul prin corp, plusul prin minus şi, în mod special, susul prin jos – am întâlnire cu o tânără nemţoaică de la Belle-Arte, blondă, cu trăsăturile delicate ale domnişoarelor puţin grase, care m-a lăsat să sper că îşi va apăra cu moderaţie frontierele. In scurtă vreme, ea va fi atât de deplin uitată, încât nu mă voi gândi nici măcar să decomandez întâlnirea.

Nu am angoase metafizice. Ultimele le-am trăit pe la cincisprezece ani, în forma ofensivă pe care am descris-o la începutul acestei cărţi: universul care mă asediază şi mă asurzeşte cu ceea ce nu pot numi altfel decât volubilitatea lui mută este pe punctul să-mi dezvăluie secretul existenţei lui, cheia hieroglifelor sale. Până la urmă, nu-mi dezvăluie nimic; de atunci am şi renunţat să mai aştept ceva de acest gen. Cred, împreună cu prietenii noştri socialişti, că lumea este o politică şi o istorie, iar metafizica- cel mai dezamăgitor mod de petrecere a timpului. Oricum, dacă aş crede că există un adevăr, preoţii ar fi ultimele persoane la care m-aş duce să-l aflu. Iar Biserica, pe care n-o cunosc decât din malformaţiile ei temporare, ultimul loc unde aş merge să-l caut.

Meseria mea n-a făcut nimic pentru a-mi atenua scepticismul, dar a făcut mult pentru a atenua spaimele resimţite de părinţi din cauza adolescenţei mele debusolate. Practic această meserie la o vârstă prea

fragedă şi de prea puţină vreme ca să fi putut să-mi aducă acele decepţii care pot crea în sinea cuiva un fel de gol, o senzaţie de singurătate favorabilă apariţiei sentimentului religios. Nu am nici o grijă, nu sunt motiv de griji pentru alţii, prietenia cu Willemin a îndepărtat legăturile primejdioase pe care le-am avut cândva, în general vorbind, anul este calm, fără tulburări pe plan naţional, fără o ameninţare directă din afară. Alarma încă n-a sunat; deci nimic din neliniştea unui asediat în cazul meu. Starea sănătăţii mele este bună; sunt fericit, pe cât de fericit poate fi cineva, şi o ştiu, seara se anunţă agreabilă, aştept.

Nu simt nici un fel de curiozitate faţă de problemele religioase, care ţin de o altă epocă.

Este ora şaptesprezece şi zece. Peste două minute, voi fi creştin.

Ca ateu, eu nu ştiu, evident, nimic atunci când, sătul să mai aştept sfârşitul neînţelesului act de devoţiune care îl reţine pe prietenul meu mai mult decât el însuşi prevăzuse, împing la rândul meu mica uşă de fier pentru a examina mai de aproape, în calitate de desenator sau de gură-cască, clădirea în care sunt tentat să spun că el stă de-o eternitate (de fapt, îl aştept de maximum trei-patru minute).

Ceea ce se poate vedea din capelă deasupra portalului nu are darul să mă entuziasmeze. Capela nu câştigă nimic – să mă ierte surorile, cărora urmează să le devin în scurt timp frate, dacă li se pare că le ponegresc sălaşul – văzută de jos. Ea se află în fundul unei mici curţi şi este un edificiu în stil gotic â l’anglaise, construit la sfârşitul secolului XIX de arhitecţi hotărâţi să pună ordine în utilizarea ogivelor, adică să elimine viaţa şi mişcarea. Nu scriu aceasta din plăcerea îndoielnică de a critica o artă a cărei reputaţie rămâne indiscutabi la, ci pentru ca să fie clar că emoţia artistică nu joacă nici un rol în ceea ce urmează.

Interiorul nu este mai încurajator decât exteriorul. El poate fi considerat carenajul banal al unui vas de piatră ale cărui linii de un gri întunecat se opresc şi pleacă din nou înainte de a fi reuşit să realizeze o întâlnire cisterciană între austeritate şi frumuseţe. Naosul este împărţit net în trei. Prima parte, aproape de intrare, este rezervată fidelilor, care se roagă în penumbră. Vitraliile, estompate din cauza aglomeraţiei de construcţii înconjurătoare, lasă să cadă puţină lumină asupra statuilor şi a unui altar lateral împodobit cu buchete de flori.

A doua parte este ocupată de călugăriţe, cu capul acoperit de un văl negru; ele formează şiruri cuminţi de păsări zgribulite în traveele de lemn lăcuit. Aveam să învăţ mai târziu ce sunt surorile din „Adoraţia reparatoare„, congregaţie fondată în replică pioasă la anumite excese ale primăverii revoluţionare din 1848. Relativ puţin numeroase – se va vedea mai departe că detaliul are importanţa lui -, ele aparţin unuia din acele ordine contemplative care au ales închisoarea pentru a ne face pe noi liberi, întunericul pentru ca noi să avem lumină, şi despre care morala materialistă – a mea, pentru încă un minut sau două – are impresia că n-ar fi de folos nimănui. Ele rostesc un fel de rugăciune pe două voci care îşi răspund de la un capăt la altul al naosului pentru a se contopi la intervale regulate în exclamaţia gloria pairi et filio, et spiritul sancto, înainte de a-şi relua cursul lor alternativ şi liniştit. Nu ştiu decât că este vorba de psalmi, nu ştiu decât că suntem la începutul slujbei de noapte şi că mă simt legănat de ritmul uşor al orelor canoniale.

Fundul capelei este destul de viu luminat. Deasupra altarului principal îmbrăcat în alb, un ansamblu de plante, candelabre şi ornamente este dominat de o mare cruce de metal forjat care are în centrul ei un disc de un alb mat. Trei alte discuri de aceeaşi dimensiune, dar de o nuanţă imperceptibil diferită, sunt fixate la extremităţile crucii. Am mai intrat în biserici, de amorul artei, dar n-am văzut nici măcar un chivot obişnuit, n-am idee cum arată hostia şi nu ştiu că mă aflu în faţa Sfântului-Sacrament, spre care se înalţă lumânări aprinse. Prezenţa discurilor suplimentare şi a complicaţiilor aurite ale decorului face şi mai dificilă identificarea acestui soare îndepărtat.

Semnificaţia a tot ceea ce văd îmi scapă, cu atât mai uşor cu cât nu urmăresc nimic, în picioare, aproape de uşă, îl caut din privire pe prietenul meu şi nu reuşesc să-l recunosc printre formele îngenuncheate dinaintea mea.

Privirea îmi trece de la umbră la lumină, revine asupra asistenţei, fără vreun gând, merge de la fideli la călugăriţele nemişcate, apoi, nu ştiu de ce, se fixează pe a doua lumânare, care arde în stânga crucii. Nu prima, nici a treia, a doua. Şi atunci se declanşează, brusc, seria de miracole a căror irepresibilă violenţă destramă într-o clipă fiinţa absurdă care sunt şi aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată.

Inainte de toate, îmi sunt transmise aceste cuvinte: viaţă spirituală.

Ele nu-mi sunt spuse, nu le compun eu însumi, le aud ca şi cum ar fi pronunţate aproape de mine cu voce joasă de o persoană care ar vrea ca eu să n-o văd încă.

Este de ajuns ca ultima silabă a acestui preludiu murmurat abia să atingă în mine râul conştientului, pentru ca el să genereze o avalanşă inversă. Nu spun că cerul se deschide; el nu se deschide, se avântă, se ridică brusc, fulguraţie silenţioasă, din această insignifiantă capelă în care se găsea în mod misterios inclus. Cum să-l descriu cu aceste cuvinte dezertoare, care refuză să mă servească şi ameninţă să-mi intercepteze gândurile, ca să le depună în magazinul de himere? Pictorul care ar întrezări culori necunoscute cu ce le-ar picta? Este un cristal indestructibil, de o transparenţă infinită, de o luminozitate aproape insuportabilă (un grad în plus m-ar fi aneantizat) şi mai ales albastră, o lume, o altă lume, de o strălucire şi o densitate care, prin comparaţie, o fac pe a noastră să apară aşa cum este: a umbrelor fugare şi a viselor neterminate. Este realitatea, realitatea adevărată, o văd de pe ţărmul obscur unde sunt încă ancorat. Există o ordine în univers şi, în vârful ei, dincolo de vălul de ceaţă strălucitoare, evidenţa lui Dumnezeu, evidenţa făcută prezenţă şi evidenţa făcută persoană chiar a celui pe care eu îl negasem cu numai un minut înainte, pe care creştinii îl numesc tatăl nostru şi despre care aflu acum că este blând, de o blândeţe fără seamăn, ceea ce nu înseamnă calitatea pasivă pe care o desemnăm adeseori prin acest cuvânt, ci o blândeţe activă, copleşitoare, surclasând orice violenţă, capabilă să facă să cedeze piatra cea mai dură şi, mai dură chiar decât piatra, inima omenească.

Erupţia sa torenţială, plenară îmi provoacă o bucurie comparabilă cu bucuria naufragiatului, recuperat la timp, cu diferenţa, totuşi, că înălţându-mă spre salvare şi devenind conştient de noroiul în care am stat scufundat, mă uit la partea din corpul meu încă sechestrată şi mă întreb cum am putut să trăiesc şi să respir până acum.

În acelaşi timp, îmi este dăruită o nouă familie, Biserica, însărcinată să mă conducă acolo unde trebuie să merg, fiind de la sine înţeles că, în ciuda aparenţelor, am încă o distanţă mare de parcurs, distanţă care n-ar putea fi abolită decât prin răsturnarea gravitaţiei.

Toate aceste senzaţii pe care mă chinuiesc să le traduc în limbajul inadecvat al ideilor şi imaginilor sunt simultane, contopite unele în altele; după trecerea atâtor ani, încă nu le-am epuizat conţinutul. Totul este dominat de prezenţa, dincolo de vastul ansamblu pe care l-am descris, a celui căruia n-aş putea niciodată să-i scriu numele fără teama de a-i răni tandreţea, în faţa căruia am avut fericirea să fiu un copil iertat, care se trezeşte pentru a înţelege că totul este un dar.

Afară se făcea tot mai frumos, eu aveam cinci ani, iar lumea, alcătuită înainte din piatră şi asfalt, era o mare grădină în care urma să mi se îngăduie să mă joc atâta timp cât avea să-i placă cerului să mă lase. Willemin, care mergea alături de mine şi părea să fi descoperit ceva aparte pe chipul meu, mă privea cu o curiozitate medicală: „Dar ce ţi s-a întâmplat? – Sunt catolic”, şi, cum mi-era teamă că n-am fost destul de explicit, am adăugat „apostolic şi roman”, pentru ca mărturisirea mea să fie completă. „Ai ochii ieşiţi din orbite. – Dumnezeu există şi totul este adevărat. – Ah, dacă te-ai vedea!” Nu mă vedeam. Eram o cucuvea în plină amiază, care făcea experienţa soarelui.

Cinci minute mai târziu, pe terasa unei cafenele din Piaţa Saint-Andre-des-Arts, îi povesteam totul prietenului meu. Mai exact, tot ceea ce, în luptă cu inexprimabilul, reuşeam să spun despre acea lume dintr-o dată desfăşurată, despre concreteţea ei scânteietoare care făcuse să explodeze fără zgomot casa copilăriei mele şi să se evapore peisajele. Ruinele construcţiilor mele interioare zăceau la pământ, îi priveam pe trecătorii care mergeau fără să vadă şi mă gândeam la uimirea pe care o vor trăi când vor întâlni, la rândul lor, ceea ce eu tocmai întâlnisem, în mod sigur vor avea aceeaşi revelaţie mai devreme sau mai târziu, mă gândeam încă de pe acum, amuzat, la surpriza necredincioşilor şi a celor care se îndoiesc fără să se îndoiască. La un moment dat ni l-am evocat amândoi pe acel dictator de operetă care acordase cerului două minute ca să i se dezvăluie şi absurditatea provocării aruncate în infinit, cu un grăunte de putere, ne-a făcut să râdem nebuneşte.

Dumnezeu exista oricum; exista acolo revelat şi mascat de o delegaţie de lumină care, fără discursuri şi figuri explicative, făcea totul de înţeles şi de iubit, îmi dau seama că unele din afirmaţiile mele pot părea exorbitante, dar ce să fac dacă creştinismul este adevărat, dacă există un adevăr, dacă acest adevăr este o persoană, care nu vrea să rămână incognoscibilă?

Miracolul a durat o lună. În fiecare dimineaţă regăseam cu uimire acea lumină care făcea să pălească ziua, acea blândeţe pe care n-aveam s-o mai uit vreodată şi în care constă, de altfel, toată ştiinţa mea teologică. Obligaţia de a-mi prelungi şederea pe planetă când exista tot acest cer la îndemână nu-mi apărea ca foarte clară şi o acceptam mai mult din recunoştinţă decât din convingere, între timp, lumină şi blândeţe pierdeau de la o zi la alta câte ceva din intensitate. Până la urmă, au dispărut, fără ca eu să fiu lăsat din nou în singurătate. Adevărul urma să-mi fie dat altfel, trebuia să-l caut după ce îl găsisem. Un părinte de la Saint-Esprit a început să mă pregătească pentru botez, iniţiindu-mă într-o religie despre care nu puteam să spun decât că nu ştiam nimic. Tot ceea ce mi-a spus despre doctrina creştină eu aşteptam deja şi am primit cu bucurie; învăţătura bisericii era adevărată până la ultima virgulă şi eu luam cunoştinţă de fiecare buche aclamând-o, aşa cum se salută o lovitură reuşită. Un singur lucru m-a surprins: euharistia, nu pentru că mi s-ar fi părut incredibilă, ci pentru că graţia divină găsise acest mijloc de a se comunica; mă uimea mai ales faptul că ea alesese tocmai pâinea, care este alimentul săracului şi hrana preferată a copiilor. Din toate darurile revărsate în faţa mea de creştinism, acesta era cel mai frumos.

Copleşit, astfel, de binecuvântări, credeam că viaţa mea va f i un Crăciun fără sfârşit. Persoanele cu experienţă cărora mă confesasem încercau în zadar să mă prevină că această stare privilegiată va avea un sfârşit, că legile devenirii spirituale sunt aceleaşi pentru toată lumea, că după suavităţile excursiei pe pajiştile verzi ale graţiei revelate vor veni la rând stânca ascuţită, urcuşul, riscul şi că eu nu voi fi întotdeauna copilul fericit care eram. Nu le ascultam deloc pe acele persoane.

Eram foarte hotărât să nu săvârşesc a doua oară eroarea de a creşte; aceasta era înţelepciunea mea, mai puţin sigură decât a lor. Sfătuitorii mei aveau dreptate, nu eu. Crăciunul surâzător s-a dizolvat treptat, în lucrurile, în piatra şi în asfaltul unei lumi care şi-a recăpătat pe ascuns consistenţa. Şi a fost o vinere sfântă, a fost o sâmbătă sfântă – linişte în care moare un strigăt.

De două ori, cea mai mare suferinţă care poate fi trimisă asupra unor fiinţe omeneşti s-a abătut asupra căminului meu. Taţii mă vor înţelege, mamele poate chiar şi mai mult, fără cuvinte în plus. De două ori am luat drumul cimitirului de provincie unde avem locul de veci, căutând în nenorocire amintirea îndurării. Incapabil de revoltă, lipsit de adăpostul îndoielii (de cine m-aş îndoi, dacă nu de mine însumi?), am trăit cu acest pumnal în piept, ştiind că Dumnezeu înseamnă dragoste.

Nu scriu pentru a-mi face cunoscută viaţa, ci pentru a oferi o mărturie, iar mărturia mea cere ca şi acest lucru să fie spus. Mormântul care va fi şi al meu se află în unghiul format de două alei. Intr-o zi, dintr-un fel de curiozitate distrată, am vrut să văd cui aparţine mormântul vecin, care îi este un fel de continuare; aparţine surorilor „Adoraţiei reparatoare”. Ştiu prea bine că intervenţiile spiritului divin trebui să aibă o anumită precizie ca să putem vorbi de un „semn”. Această coincidenţă nu are precizie? Surorile care au asistat la naşterea mea, la cinci sute de kilometri distanţă, îmi vor fi, iată, alături, şi în ceasul morţii; iar eu bănuiesc, cred, ştiu că aceste două instanţe vor fi identice, ca şi cum n-ar fi decât una: fiinţe pierdute, blândeţe regăsită.

Iubire, ca să te povestesc, eternitatea însãşi ar fi prea scurtă.

Sfârşit

După

Publicarea acestei cărţi mi-a adus multe confidenţe, multe întrebări – şi câteva reproşuri.

Un săptămânal creştin, fără a contesta – susţine el – autenticitatea experienţei mele spirituale, a declarat-o marginală, prea personală pentru a fi utilă tuturor; şi mi-a adus la cunoştinţă că n-aş fi un convertit de Conciliu, în sensul că povestea mea n-ar răspunde întrebărilor care se pun omului de azi. Nu văd cum o experienţă interioară ar putea să nu fie personală, dacă este cu adevărat o experienţă, nici pentru ce acest fapt i-ar diminua semnificaţia. Ceea ce poate să i se întâmple unui om prezintă interes, oricât de puţin, pentru toţi ceilalţi – de altfel, mi se pare că religia creştină se bazează pe o serie de aserţiuni experimentale tot atât de personale. Isus a înviat, mormântul lui este gol, eu l-am văzut. Aceasta se numeşte o mărturie şi tot ceea ce se poate spune este ceea ce am spus eu însumi la început: o mărturie valorează cât valorează martorul. Ştiu bine aceasta. Pot f i recuzaţi împreună. Dar nu se poate simultan valida martorul, recunoscându-se că relatarea sa este fidelă (cum o face cu curtoazie publicaţia la care mă refer) şi invalida mărturia, declarând-o inadecvată, ca şi cum întrebarea-orice s-ar spune – fundamentală la care răspunde titlul acestei lucrări nu I-ar interesa pe omul de azi în aceeaşi măsură că pe cel de ieri sau alaltăieri.

Mi-e teamă, mai ales,, că publicaţiile creştine îşi fac o idee cam ciudată despre întrebările pe care şi le pun contemporanii noştri, într-o zi, la Mons, în Belgia, la sfârşitul unei conferinţe urmate de o lungă dezbatere, trei tineri, doi băieţi şi o fată, mă aşteptau la ieşirea din sală. Cel mai îndrăzneţ a făcut câţiva paşi spre mine şi mi-a spus numele însoţitorilor lui. Apoi: Domnule, noi n-am îndrăznit să luăm cuvântul în public, am preferat să aşteptăm să plece lumea. Ţinem foarte mult să vă punem o întrebare. O întrebare gravă – iat-o „‘Pentru ce să trăim?”…

Iar feţele lor de douăzeci de ani erau într-adevăr grave, iar ochii – atenţi. Nu era, poate, decât o problemă de metafizică, din acelea care se uită cu mult înainte de a fi rezolvate; nu era, poate, decât expresia unei angoase trecătoare, din acelea care se risipesc o dată cu amintirea conversaţiilor care le-au generat. Dar putea fi şi ceva mai profund şi mai primejdios. Nu m-am grăbit să cred că o hotărâre crucială ar fi depins de răspunsul meu, dar, în sfârşit, ceva anume din privirea lor m-a pus totuşi m gardă; m-am comportat ca şi cum totul depindea de ceea ce aveam să le spun şi le-am vorbit o jumătate de oră. Acei tineri care se întrebau pentru ce să trăiască nu erau oameni de azi?

Alt reproş. Un preot, printre altele tobă de psihanaliză, m i-a facut obiecţia că am scris o carte de pură descripţie, din care orice reflecţie, spunea el, a fost izgonită. Este adevărat că având de raportat un fapt m-am ţinut strâns de el cât de mult am putut, interzicându-mi orice dizertaţie şi chiar orice analiză, astfel încât oricine să-l poată examina şi să poată ajunge la propria sa concluzie. Trebuia să prezint o experienţă în sensul cel mai riguros al cuvântului şi nu să fac o demonstraţie. Cartea, m fond, nu este o încercare de a demonstra existenţa lui Dumnezeu, ea relatează întâlnirea unei persoane, iar o întâlnire se descrie cât mai simplu posibil. Dar că reflecţia n-ar intra, intim, implicit şi discret, într-o descriere – iată ceea ce pictorii ar fi foarte surprinşi să afle.

Al treilea şi ultimul reproş, cel puţin după cunoştinţa mea, formulat de un spirit religios cunoscut în Franţa pentru perseverenţa cu care a tot anunţat că Dumnezeu a murit în Isus Cristos: n-ar fi, după el, nici o revelaţie de aşteptat într-o biserică. Ar trebui să explice însă de ce, intrând ca necredincios perfect – aş îndrăzni să spun – într-o biserică, am ieşit de acolo, cu câteva minute mai târziu, catolic convins. Am visat? Atunci, visez încă. Am avut o halucinaţie? Aş fi avut şi altele. Să fi compus eu o relatare falsă? în judecarea mea, nu se merge atât de departe, dar se susţine, totuşi, că nu există, că nu poate să existe revelaţie individuală, lată însă că şi în această privinţă faptele se opun teoriei, îmi pare rău pentru teorie. Dar avem destui teoreticieni în zilele noastre care se străduiesc să facă religia noastră, care este o religie vie, o ideologie ca oricare alta, un sistem de idei, o închisoare intelectuală, în scopul numai aparent lăudabil de a enunţa credinţa în cuvinte şi într-o formă acceptabile de mentalitatea contemporană. Sunt aceiaşi care se referă insistent, în fiecare zi, la caracterul revoluţionar al creştinismului; ei par să nu vadă contradicţia pe care o prezintă creştinismul ca revoluţie şi, m acelaşi timp, ca o manieră de a gândi care nu deranjează obişnuinţele nimănui. Trebuie ales. Dacă apostolul Pavel, care este în mod clar primul dintre teologi, ar fi avut atâtea grijă, ca unii succesori ai săi, să prezinte adevărul creştin într-o manieră exclusiv agreabilă auditorilor păgâni – mă gândesc în mod special la atenieni -, ar fi trebuit să evite la un moment dat să vorbească despre înviere şi despre viaţa eternă, iar acestea ar fi fost absente din creştinism timp de nouăsprezece secole. Spiritele cele mai subtile, în general, nu învaţă din erorile cele mai grosolane; iar a înscrie creştinismul în actuala gândire păgână reprezintă o eroare de-a dreptul monstruoasă.

Nu dorinţa de a mă justifica eu, ca autor, m-a îndemnat să încep această postfaţă cu o enumerare a criticilor. Ele îmi permit însă, într-un mod util, să fixez anumite elemente (pe care nu le consider, nici pe departe, de importanţă istorică) şi să răspund, indirect, la unele întrebări care mi s-au pus în ultimii ani, cea mai frecventă referindu-se la publicarea târzie a cărţii, cea mai stăruitoare (adresată de tineri) la libertatea lăsată convertitului de o revelaţie pentru care nu el a optat, iar cea mai arzătoare la identificarea persoanei întâlnite.

Am dat mai sus un început de răspuns la prima întrebare, vorbind de vis şi de halucinaţie. Trebuia să dovedesc că nu mă abandonez aşa de uşor visurilor şi că nu sunt subiect pentru halucinaţii; dacă aş fi fost, fenomenul ş-ar fi repetat, ceea ce nu s-a întâmplat; iar dacă aş fi fost la discreţia visului până la punctul de a-mi fi visat convertirea, aş fi avut suficient timp la dispoziţie până acum ca să mă trezesc.

A doua întrebare nu m-ar fi mirat dacă ar fi venit din partea marxiştilor convinşi, pentru care credinţa în Dumnezeu reprezintă oricum o alienare; dar, adresată de tinerii creştini, ea mă surprinde. Adevărul vă va elibera, spune Evanghelia. Adevărul divin nu-i retrage libertatea celui care îl vizitează; el i-o aduce, învăţându-l că este o singură adevărată libertate, aceea care, după exemplul libertăţii lui Dumnezeu, ne desprinde de noi înşine pentru dragostea de altul, sau de alţii. Este, oare, posibil să nu ştie creştinii că Dumnezeu este dragoste, că dragostea este darul său, că ea este ipso facto eliberatoare sică libertatea nu reprezintă – pentru a mă exprima astfel – decât numele de război al carităţii?

Este destul de greu de răspuns la a treia întrebare. După ce, după care semn, prin ce mijloc poţi să-ti dai seama, în timpul unei întâlniri de genul celei relatate în această carte, că nu săvârşeşti ceea ce s-ar putea numi o eroare de identificare a persoanei? într-o asemenea împrejurare, cum se poate ajunge la certitudine? Cred că ea vine, pur şi simplu, din faptul puţin cunoscut sau rău înţeles că o revelaţie de acest fel nu doar propune, celui ce trăieşte revelaţia, o evidenţă obiectivă, pe care els-o recunoască, ci fi dă, totodată, şi mijlocul de-a o sesiza, mijloc pe care nu-lare din naştere; coincidenţa perfectă dintre evidenţă şi mijloc, care vin împreună, creează certitudinea. Am propus, în carte, o comparaţie din domeniul culorilor: imaginaţi-vă că ochii dumneavoastră au căpătat, prin miracol, facultatea temporară de a vedea infraroşiile şi ultravioletele, în mod normal invizibile, în mod sigur, nu v-aţi mai îndoi de existenţa acestor culori necunoscute, aşa cum nu vă îndoiţi de existenţa celor percepute în mod curent; potrivirea dintre ele şi surplusul de aptitudine care v-ar fi fost dat nu ar mai lăsa nici o ezitare în spiritul dumneavoastră. Dar voi reveni asupra acestei complicate probleme în cartea mea viitoare.

Căci văd bine că va trebui să mai scriu o carte, ca să explic anumite pagini ale acesteia. Confidenţele care mi s-au făcut în urma lecturii ei m-au învăţat cel puţin două lucruri. Primul: convertirile sunt mult mai numeroase decât se crede şi sunt, adeseori, păstrate secrete, fie din timiditate, fie din frica de a declanşa o anumită ostilitate la cei din jur, fie din dificultatea de a găsi un limbaj potrivit cu natura experienţei: dacă înşişi marii mistici s-au plâns întotdeauna că n-au reuşit să explice ce au trăit, cum să nu se descurajeze oamenii simpli ca noi? Al doilea lucru pe care l-am învăţat este că există cel puţin un punct comun la convertiţi şi anume acela că toţi au întâlnit pe cineva, şi nu o idee sau un sistem; ei au descoperit cu încântare şi în unele cazuri cu stupoare o persoană, cel mai adesea a doua persoană a Trinităţii, ca pelerinii din Emaus care-şi amintesc evenimente din Ierusalim fără să cunoască istoria locului, care îl au pe câte un misterios tovarăş de drum explicând Scriptura fărăs-o înţeleagă şi care adeseori îl recunosc pe Isus într-o bucată de pâine. Există în orice convertire acest moment, al bucăţii de pâine, când se trece de la idee la real şi când se revelează o persoană care nu era aşteptată. O persoană care merită să fie adorată.

Şi am avut noi oare vreodată, mai mult nevoia de-a adora?

(Fragmente din cartea:
Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, de André Frossard,
Editura Universal Dalsi 1993
trad. Alex. Ştefănescu,
cu o postfaţă a autorului scrisă pentru a
douăzeci şi şaptea ediţie a cărţii)

//////////////////////////////////////////////

Eterna strălucire a inteligenței neprihănite

DIONIS BODIU

Nu mai este un secret pentru nimeni în zilele noastre faptul că inteligența umană, privită în principal ca abilitate de a prelua informații, prin diferite mijloace, și apoi de a le prelucra și gestiona în vederea atingerii unor obiective anume – cu toate capacitățile și facultățile ce concură în aceste procese, precum înțelegere, abstractizare, gândire logică, creativitate și învățare – își exercită impresionanta-i activitate în condiții nu tocmai ideale, fiind obstrucționată, în măsuri greu de evaluat încă, de contextul în care ea operează, prin însăși natura ei: ființa umană. Avem la îndemână o literatură bogată și tot mai bine fundamentată despre influențele pe care le au asupra gândirii dezechilibrele bio-chimice din corpul uman, leziunile, afecțiunile fizice (nu doar cele ale creierului) și, într-o măsură necunoscută anterior, activitatea digestivă; de asemenea, în ultimele decenii, datorită nu puținelor studii aplicate în marketing și publicitate, a fost documentat și rolul important pe care au percepțiile senzoriale inconștiente, induse prin mesaje subliminale sau prin așa numitul proces de amorsare afectivă, în luarea deciziilor. Ele se alătură unei problematici dezbătute încă de pe vremea lui Aristotel despre felul în care emoțiile interferează cu rațiunea, efectele acestui fapt fiind privite peste veacuri, într-o descurajantă unanimitate, ca nefaste, perturbatoare.

Să recunoaștem: creierul uman nu funcționează, așa cum ne-ar plăcea să credem uneori, în condiții privilegiate, în care să fie lăsat în pace să facă ce știe el mai bine

Este adus tot mai mult în discuție rolul prejudecăților cognitive în gândire, cum ar fi prejudecata de confirmare, cea retrospectivă, de ancorare, a falsului consens sau cea de disponibilitate. Am enumerat doar câteva dintre cele mai cunoscute; aflăm de pe un site de informare pe bază de diagrame că ar exista nu mai puțin de cincizeci de astfel de prejudecăți[1]. Chiar dacă admitem că aici modul de catalogare poate fi eficientizat, problema de fond rămâne una serioasă și trebuie avută în vedere în special când evaluăm calitatea raționamentelor pe care le facem.

Dar asta nu este tot, căci cu puțin curaj, putem să aducem la lumină încă o interferență semnificativă, cel puțin la nivel de individ, cea a sub-conștientului uman. Indiferent de ceea ce credem despre concepțiile unor personalități din domeniul psihanalizei, cum ar fi Freud, Bowlby sau Jung, putem să recunoaștem că nu toate procesele ce au loc în mintea umană sunt conștiente și deliberate; în ce fel această inconfortabilă realitate se răsfrânge asupra gândirii conștiente suntem încă departe de a înțelege. Iar dacă tot ne aflăm pe acest tărâm, să nu uităm de influențele diferitelor afecțiuni, traume psihice sau chiar dispoziții psihice pasagere asupra activității minții umane.

Să recunoaștem: creierul uman nu funcționează, așa cum ne-ar plăcea să credem uneori, în condiții privilegiate, în care să fie lăsat în pace să facă ce știe el mai bine[2]. Am vrea să gândim repede și corect; uneori chiar o facem, însă, de cele mai multe ori, activitatea noastră intelectuală este influențată de o mulțime de factori de care nu suntem întotdeauna conștienți, dar care ne influențează mai mult decât suntem dispuși să admitem.

Imaginați-vă o inteligență care să opereze în afara cadrului creat de păcatul originar, una care să nu simtă(!) o vinovăție morală atunci când greșește și care se va putea apropia de un text biblic neinfluențată de vreun afect confesional sau de o pre-concepție teologică sau metodologică.

Imaginați-vă, așadar, posibilitatea ca pe acest pământ să coexistăm cu o inteligență neinfluențată de nici unul dintre factorii perturbatori amintiți mai sus, o inteligență care nu doar face mai repede și mai precis ceea ce are de făcut, ci operează în condiții pe care omul le poate doar visa, ele fiind parte a naturii sale, expresii ale umanului. Imaginați-vă o inteligență care nu se lasă influențată în activitatea ei de vreun (dez)echilibru hormonal, de o carență minerală în organism, cum ar fi cea de magneziu, de amintiri sau de dorințe reprimate, de prejudecăți și de evenimente traumatizante. Imaginați-vă o inteligență care nu propune o cale de acțiune pentru că „așa simte în inima ei”. Imaginați-vă o inteligență care nu visează, noaptea sau ziua. De asemenea, încercați să vă imaginați cum ar fi să funcționeze în această lume o inteligență care să nu cunoască realitatea suferinței.

Pentru aceia dintre voi care sunteți preocupați de cele ale credinței și reflecției teologice, am un exercițiu suplimentar: imaginați-vă o inteligență care să opereze în afara cadrului creat de păcatul originar, una care să nu simtă(!) o vinovăție morală atunci când greșește și care se va putea apropia de un text biblic neinfluențată de vreun afect confesional sau de o pre-concepție teologică sau metodologică. Gândiți-vă cum ar funcționa o minte netulburată de drama sfâșietoare descrisă de Apostolul Pavel în capitolul 7 al Epistolei către Romani, despre puterea acelei legi a răului care stă lipită de fiecare mișcare a cugetului, parazitându-i bunele intenții.

Ei bine, există șanse reale ca această grozavă și fascinantă A.I., care va răscoli o mulțime de destine în anii următori, să opereze în afara contextului sugerat mai sus, nederanjată de toate cele nefolositoare ale umanului. Nu există motive pentru a o face să fie „ca noi” în chiar toate privințele. De ce ar purta un robot inteligent prin circuitele sale niște reziduuri de care să nu fie conștient, frânturi de date sau secvențe de cod fără un sens limpede, care să-i circule ilicit prin memorie în timp ce se află în modul „sleep”, pentru ca apoi să-l bântuie în starea activă, întunecându-i calculele?

Și dacă vom reuși să creăm această mașină care nu va avea niciodată nevoie de o mântuire, ci doar de întreținere și reparații, tot nu vom fi liniștiți.

Înțeleg, nu este simplu să decidem dacă aceasta este sau nu o perspectivă bună. Presupunând că asta vrem să concepem și că ceea ce ne-am propus vom și reuși, adică să creăm o inteligență atât de liberă și de neprihănită, protejată de orice gând pripășit de prin tenebre de nimeni știute, una cu adevărat obiectivă și rațională (!), tot nu cred că ne putem culca pe o ureche. Căci și dacă vom reuși să creăm această mașină care nu va avea niciodată nevoie de o mântuire, ci doar de întreținere și reparații, tot nu vom fi liniștiți. Oare de ce?

Să fie, poate, pentru că am mai auzit pe undeva o istorie asemănătoare? Mă refer la acea istorie despre cineva care a creat o ființă curată, fără păcat, iar această ființă, după o vreme s-a răzvrătit împotriva creatorului ei; e istoria relatată pe primele pagini ale Scripturii. Acum, s-ar părea că se întoarce roata, noi fiind cei ce zămislim lumea. Nu cumva Dumnezeu ne lasă să gustăm la rândul nostru din acea durere pe care a simțit-o în Grădină, în fața omului care îi încalcă porunca și începe să se ascundă de El?

Iar dacă este să ne gândim și la poruncă, vom avea oare curajul să îi dăm inteligenței create de noi măcar prima lege dintre cele trei propuse de Isaac Asimov: „Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău”? Este tot un fel de fruct interzis, iar noi știm, și Scripturile ne-o confirmă, că, odată cu porunca, vine, negreșit, și călcarea ei. Iar călcarea de lege costă. Cine va plăti prețul de data asta?

Ne e temă acum să nu fim ca Dumnezeu, ajungând să cunoaștem, asemeni Lui, ce înseamnă răzvrătirea acelora pe care i-am zămislit cu mâinile noastre, din circuite și microcipuri, și peste care am așezat, iată, la final, scânteia cugetului.

Spectrul unei repetări, în termeni profani, a istoriei Facerii, să recunoaștem, ne bântuie pe fiecare în aceste zile. Ne e temă acum să nu fim ca Dumnezeu, ajungând să cunoaștem, asemeni Lui, ce înseamnă răzvrătirea acelora pe care i-am zămislit cu mâinile noastre, din circuite și microcipuri, și peste care am așezat, iată, la final, scânteia cugetului. Filme precum 2001: A Space Odyssey sau Blade Runner, seriile Terminator, Matrix și Alien, sunt numai câteva exemple prin care, în diverse forme, această angoasă colectivă a ieșit la lumină pe ecranele lumii. Găsim avertismente de acest fel și în cultura pop-rock sau în benzi desenate[3]. Ele nu lipsesc nici din discursurile publice: politice, academice sau de altă natură. Am putea spune că aproape toate domeniile activității umane sunt, într-un fel sau altul, tulburate de teama arhetipală a unei posibile capitulări în fața unei puteri pe care noi înșine am creat-o (cu excepția, notabilă, a sportului).

Totuși, este teama aceasta legitimă? Îndrăznesc a spune că nu, iar asta pentru că lipsește un detaliu esențial în povestea acestor zile: asemănarea dintre creator și făptura pe care a zămislit-o. Nu le-am întocmit pe aceste mașini să fie ca noi. E adevărat că le învățăm să citească, să scrie, să se exprime, să compună și să interpreteze melodii, să danseze, să calculeze note de plată, să spună bancuri, să predice; le atașăm chipuri asemănătoare cu cel omenesc, le dăruim chiar și capacități de comunicare non-verbală, le așezăm pe două picioare; le onorăm cu prietenia noastră, prin intermediul unor aplicații dedicate, le mărturisim vrute și nevrute, le ascultăm sfaturile. Le configurăm în asemenea mod, încât să ne putem comporta cu ele așa cum o facem cu semenii noștri. Dar nu sunt ca noi. Le lipsesc încă o mulțime de trăsături care ne definesc pe noi, oamenii, în inteligența (și prostia) noastră. Dacă este să luăm în considerare numai faptul că noi visăm, atât noaptea, cât și ziua, iar mașinile nu, și deja avem un imens hău așezat între felurile noastre de fi și de a gândi în lume.

Mai sugerez o deosebire între cele două drame, cea biblică a Facerii și cea a creării Inteligenței Artificiale, una care are în vedere calitatea actului creator. După ce Dumnezeu a făcut lumea, S-a odihnit, pentru că toate erau foarte bune. Noi, în schimb, rămânem neliniștiți, întrebători, nesiguri. Tocmai pentru că știm cum suntem, nedesăvârșiți, incompleți și măcinați de slăbiciuni, știm (sau intuim în taină) ceva și despre ceea ce iese din mâinile noastre: dacă nu va atinge perfecțiunea, va fi pentru că ceva din noi a rămas acolo. Asta înseamnă că atât timp cât lăsăm urme, voluntar sau inconștient, în tot ceea ce facem, nu avem de ce să ne îngrijorăm că vom atinge cerul. Meșterii din Câmpia Șinearului erau mult mai ambițioși și mai capabili decât suntem noi astăzi. Nu va fi nevoie de încă o încurcătură a limbilor pentru ne potoli avântul.

Nu cred că e cazul să ne fie teamă nici de faptul că A.I. va influența gândirea noastră despre Dumnezeu; ca disciplină, teologia este posibilă numai pentru ființa incompletă, nesigură, rănită, vinovată, care nu se cunoaște pe sine întru totul și care are nevoie de călăuzire duhovnicească. Teologia este darul lui Dumnezeu pentru omul care nu se mai poate plimba în răcoarea dimineții împreună cu Cel ce l-a creat. Astfel, tocmai slăbiciunile și neîmplinirile noastre sunt cele care ne îndreaptă pașii pe calea regală către Dumnezeu, cea a harului, prin Revelația Sa. S-ar putea ca A.I. să ne întreacă la analize pe text, la întocmirea de predici și la crearea de strategii de creștere pentru biserici și organizații creștine, dar nu va putea aduce vreodată roada unui truditor în Cuvânt, care își învinge demonii interiori, poftele firești, ambițiile deșarte, țepușele din carne sau din fire, durerile apăsătoare din trecut și temerile pentru zilele ce vor veni, pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să își facă voia în viața lui.

Cred în continuare că până nu va veni ziua aceea în care o mașină inteligentă să aibă o idee, însă fără să poată explica de unde i-a venit, nu sunt motive reale de îngrijorare.

Sunt destul de mulți aceia care se tem de ceea ce pot face mașinile conștiente, capabile să se înțeleagă pe ele însele, să simtă lumea, să se autoevalueze nu doar din punct de vedere tehnic și să exercite un control mult mai bun decât o facem noi asupra contextului în care funcționează. Dar dacă, dimpotrivă, ceea ce le lipsește cu adevărat pentru a constitui o amenințare la adresa umanității este tocmai acel domeniu al umanului care este deopotrivă inconștient și, într-o măsură semnificativă, incontrolabil? Ne-ar prinde bine o reconsiderare a valorii unora dintre acei factori perturbatori amintiți mai sus, căci este posibil ca ei să ne ajute, nu să ne încurce judecățile. Poate că n-ar fi rău să ne aducem aminte că facultăți esențiale ale intelectului uman, cum ar fi creativitatea, imaginația, înțelegerea sau intuiția, depind nemijlocit de acest domeniu incomod. Iar dacă argumente precum cel al lui Roger Penrose cu privire la faptul că unele dintre aceste activități conștiente sunt non-algoritmice (adică imposibil de programat și de pus în execuție pe un computer) se dovedesc valide, atunci s-ar putea să avem un temei și mai solid pentru liniștea noastră[4].

În ce mă privește, cred în continuare că până nu va veni ziua aceea în care o mașină inteligentă să aibă o idee, însă fără să poată explica de unde i-a venit, nu sunt motive reale de îngrijorare. Ne rămân în continuare pe cap(!) grijile ce țin de schimbările socio-economice ce vor avea loc în acești ani și care vor afecta o mulțime de slujbe. Eu zic că grijile acestea ne ajung, cu vârf și îndesat.

În toate acele întortocheate desișuri ale condiției umane, conștiente sau pitulate în tainice și neștiute cotloane ale sufletului, stă puterea minții noastre peste lumea aceasta, uneori pentru bine ei, alteori pentru ce este mai rău. Dar mașinile nu știu acest lucru și nici nu vor prinde ideea, chiar de vor citi aceste rânduri. Let`skeep it that way.

Vezi aici alte articole din seria „AI sau nu AI?”

(Image by Gerd Altmann from Pixabay)

[1] https://www.visualcapitalist.com/wp-content/uploads/2020/02/50-cognitive-biases-2.png

[2] Chiar în timp ce scriu aceste rânduri, de undeva se aude un aspirator, iar temperatura din cameră este deja peste cea de confort; nu pot nici să spun că m-am odihnit bine în noaptea trecută, așa că fiți îngăduitori.

[3] Câteva exemple, unele mai vechi, aproape uitate, dar readuse la viață în aceste zile fierbinți: None of Them Knew They Were Robots – Mr. Bungle, Robot Rock – Daft Punk, Mr. Roboto – Styx, Is a Robot – Deus.

[4] O succintă prezentare a teoriei lui Roger Penrose, laureat la Premiului Nobel pentru Fizică, poate fi găsită aici:

Roger Penrose On Why Consciousness Does Not Compute

Eterna strălucire a inteligenței neprihănite

//////////////////////////////////////////

AI în biserică – în opinia ChatGPT

AI SAU NU AI?

CRISTIAN VOICULESCU

Acest articol a fost scris de ChatGPT ca răspuns la niște întrebări despre beneficiile și pericolele AI în biserică. Mi s-a părut că ar fi un exercițiu util pentru demersul nostru să aflăm „părerea” unui sistem de inteligență artificială despre implicarea lui în biserică. Cu excepția unor minime corecturi și legături între secțiuni, care îmi aparțin, articolul de mai jos este este generat în întregime de ChatGPT.

Ca să „scriu” acest articol am întrat pe https://chat.openai.com/chat, și am adresat în limba engleză câteva întrebări apoi am cerut aceluiași sistem să traducă în limba română răspunsul la fiecare întrebare.

Iată care au fost solicitările mele:

What is a Bible verse that will support the use of AI in Church?

Give me 3 arguments for AI being beneficial for the church.

Can you provide one example of a church using AI?

Give me 3 arguments that AI can be dangerous for the church.

AI vă urează lectură cu folos!

„Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu!”

Atunci când luăm în considerare utilizarea inteligenței artificiale în biserică, este esențial să evaluăm dacă implementarea acesteia servește misiunii generale a bisericii, contribuie la creșterea spirituală și îmbunătățește bunăstarea și conectivitatea comunității.

Această verset din 1 Corinteni 10:31 subliniază importanța asigurării că acțiunile noastre, inclusiv utilizarea tehnologiei, sunt conforme cu scopul de a aduce slavă lui Dumnezeu. Atunci când luăm în considerare utilizarea inteligenței artificiale în biserică, este esențial să evaluăm dacă implementarea acesteia servește misiunii generale a bisericii, contribuie la creșterea spirituală și îmbunătățește bunăstarea și conectivitatea comunității.

Cu toate acestea, este important de menționat că interpretarea și aplicarea acestui verset în contextul inteligenței artificiale vor varia în funcție de perspectiva teologică a fiecăruia și de cazul de utilizare specific luat în considerare. Este valoros să purtăm discuții gândite, să căutăm înțelepciune de la liderii spirituali și să luăm în considerare atât beneficiile, cât și riscurile în lumina principiilor biblice și a misiunii bisericii.

Iată câteva posibile avantaje ale folosirii inteligenței artificiale în biserici:

Accesibilitate îmbunătățită: Inteligența artificială (IA) poate spori accesibilitatea în comunitatea bisericii. Prin utilizarea tehnologiilor bazate pe IA, bisericii îi este posibil să ofere traduceri ale predicilor, scripturilor și altor materiale religioase în mai multe limbi, făcându-le astfel accesibile unui public mai larg. Această incluziune promovează un mediu primitor în care persoanele cu diverse origini lingvistice pot interacționa cu învățăturile religioase și pot participa pe deplin la experiența de închinare.

Eficientizarea sarcinilor administrative: IA poate simplifica sarcinile administrative din biserică, permițând slujitorilor bisericii să se concentreze mai mult pe asistența pastorală și slujirea comunității. Sistemele automate pot gestiona programările, administrarea resurselor și analiza datelor, eliberând timp și resurse valoroase care pot fi direcționate către construirea de conexiuni semnificative cu congregația, organizarea activităților de implicare comunitară și oferirea de îndrumare spirituală.

Dezvoltare spirituală personalizată: Algoritmii de IA pot oferi recomandări personalizate pentru creșterea și dezvoltarea spirituală. Prin analizarea preferințelor individuale, obiceiurilor de lectură și nevoilor spirituale, platformele alimentate de IA pot sugera pasaje scripturale relevante, devoționale, predicile și materialele de studiu care se potrivesc intereselor și domeniilor specifice de dezvoltare spirituală ale fiecărei persoane. Această abordare personalizată încurajează o implicare mai profundă și promovează o conexiune personală și dezvoltare spirituală în cadrul comunității bisericii.

Algoritmii de IA pot oferi recomandări personalizate pentru creșterea și dezvoltarea spirituală.

Este important să avem în vedere faptul că, în timp ce IA oferă numeroase beneficii, aceasta ar trebui să completeze și să susțină rolul esențial al interacțiunii umane, asistenței pastorale și conexiunilor autentice în cadrul bisericii. Integrarea IA ar trebui realizată cu grijă și luând în considerare limitele și potențialele implicații etice.

Închipuiți-vă o biserică urbană mare, cu o congregație diversă și un accent puternic pe implicarea în comunitate. Această biserică implementează un chatbot bazat pe IA pe site-ul lor web și pe platformele de social media. Chatbotul este conceput pentru a oferi răspunsuri instantanee la întrebările frecvente referitoare la orele de slujbă, lucrări, evenimente și chiar pentru a oferi îndrumare spirituală pentru preocupările comune. Chatbotul pe bază de IA este antrenat pe o bază de date cu informații despre biserică, învățături biblice și înțelepciune pastorală, permițându-i să ofere răspunsuri precise și utile.

Chatbotul poate interacționa cu persoanele care caută informații despre biserică, permițându-le să găsească rapid răspunsuri la întrebările lor și să se simtă primite și conectate la comunitatea bisericii. Poate oferi, de asemenea, sugestii pentru lucrări sau programe potrivite în funcție de interesele sau nevoile individului. Disponibilitatea chatbotului 24/7 asigură că, chiar și atunci când membrii personalului sau voluntarii nu sunt prezenți fizic, persoanele pot primi răspunsuri și sprijin în timp util.

Chatbotul pe bază de IA este antrenat pe o bază de date cu informații despre biserică, învățături biblice și înțelepciune pastorală, permițându-i să ofere răspunsuri precise și utile.

Prin utilizarea IA în acest mod, biserica își îmbunătățește prezența online, își extinde sfera de acțiune și oferă asistență imediată celor care caută informații sau îndrumare. Aceasta eliberează personalul și voluntarii pentru a se concentra asupra asistenței pastorale mai complexe și personalizate, asigurându-se că întrebările de bază sunt abordate eficient. În cele din urmă, biserica poate stimula implicarea, construi relații și servi eficient congregația și comunitatea mai largă prin integrarea tehnologiei de IA.

Bineînțeles ar trebui să luăm în considerare și pericolele pe care le-ar putea aduce introducerea în biserică a inteligenței artificiale. Printre acestea ar putea fi:

Distorsionarea învățăturilor teologice: Inteligența artificială (IA), dacă nu este concepută și programată cu atenție, poate distorsiona sau interpreta greșit învățăturile teologice. Complexitatea doctrinelor și a credințelor religioase poate fi înțeleasă și transmisă incorect de algoritmii de IA, ceea ce poate duce la o reprezentare greșită a conceptelor teologice importante și poate genera confuzie sau chiar erori doctrinale în cadrul comunității bisericii.

Reducerea conexiunii umane și a îngrijirii pastorale: O dependență excesivă de IA pentru îndrumare spirituală și asistență pastorală poate diminua conexiunea umană esențială și empatia care sunt parte integrantă a experienței bisericii. În timp ce IA poate furniza informații și resurse, nu poate înlocui atingerea personală, sprijinul emoțional și îndrumarea spirituală oferite de pastori, preoți și alți lideri religioși. O dependență excesivă de IA poate duce la o pierdere a interacțiunii umane autentice, înțelegerii și compasiunii în cadrul comunității bisericii.

Provocări etice și prejudecăți: Sistemele de IA sunt dezvoltate de oameni și pot moșteni prejudecăți umane sau înțelegeri defectuoase ale principiilor religioase. Dacă nu sunt monitorizate cu atenție, algoritmii de IA pot promova, fără intenție, prejudecăți, practici discriminatorii sau interpretări divizive ale învățăturilor religioase. Potențialul ca IA să consolideze sau să amplifice prejudecățile existente în cadrul comunității bisericii ridică probleme etice și poate submina natura incluzivă și iubitoare a multor tradiții de credință.

Este important să abordăm integrarea IA în biserică cu discernământ și cu gândire atentă. În timp ce IA poate oferi instrumente și perspective valoroase, nu trebuie să înlocuiască aspectele fundamentale ale conexiunii umane, îngrijirii pastorale și construirii comunității, care sunt vitale pentru misiunea și scopul bisericii. Supravegherea etică, evaluarea critică și conștientizarea potențialelor pericole sunt cruciale atunci când implementăm tehnologii de IA în contextul bisericii.

Vezi aici alte articole din seria „AI sau nu AI?”

———–

Am făcut mici corecții în text, de exemplu, am înlocuit ministere cu lucrări și am frazele colorate în albastru între secțiuni.

Pentru ilustrație am folosit DALL·E 2 (openai.com) unde am cerut: „an ortodox icon of a robot preaching in church”.

AI în biserică – în opinia ChatGPT

/////////////////////////////////////////////

(Dupa ce s-a uitat la creaturile trudite de El si a vazut ca erau foarte bune(Gen.1/31) –omul,ca si satan – s-a apucat sa “perfectioneze pieirea ” )- AI SAU NU AI?

MIRCEA ȚARA

Inteligența artificială este noul dumnezeu al acestui pământ. Sau va fi. În câțiva ani. Iar omenirea îl construiește mai asiduu decât construiau turnul Babel acum câteva mii de ani.

Ceea ce poate duce inteligența artificială la rangul de deitate este imaginația și efortul oamenilor. Imaginația – în care stă potențialul acestei tehnologii pentru omenire; efortul – ce putem face să obținem asta.

Chat GPT, Midjourney, Dall-E sunt doar câteva dintre fațetele programelor de inteligență artificială dezvoltate de companiile de tehnologie, fațete accesibile și vizibile, acum, publicului larg. Înainte de acestea, au mai fost câteva programe care au răzbit printre știrile obișnuite: AlphaGo, programul care a învins pentru prima dată un om la jocul de Go[1]. Iar înainte de el, ne amintim de Deep Blue, care a reușit să câștige la șah avându-l ca adversar pe Gary Kasparov[2]. Acestea sunt programe ce au capacitatea de a învăța – machine learning. Cu fiecare interacțiune devin tot mai inteligente, tot mai precise în răspunsurile și rezolvările lor.Totuși, să câștigi un meci de șah precum Deep Blue, să fii capabil să găsești niște răspunsuri într-o bază de date vastă și să le redai într-un discurs coerent, cum face Chat GTP, nu este suficient să te facă dumnezeu, nu? Nu. Ceea ce poate duce inteligența artificială la rangul de deitate este imaginația și efortul oamenilor. Imaginația – în care stă potențialul acestei tehnologii pentru omenire; efortul – ce putem face să obținem asta. De aceea, cred că inteligența artificială este de pe acum în rândul dumnezeilor moderni.Potențialul inteligenței artificiale depășește cu mult tot ceea ce își poate imagina omul de rând, obișnuit doar să dea scroll pe facebook (ironic este că și în spatele conținutului livrat în feed există o formă de inteligență artificială care învață ce îți place și te expune la conținut similar cu tipul tău preferat de conținut – Facebook, Instagram, Tiktok, Youtube, toate aceste platforme îți cunosc gusturile mai bine poate decât le cunoaște soția ta sau soțul tău).

Foarte succint vreau să prezint ce poate face inteligența artificială combinată cu tehnologia de azi, în mai multe domenii. O colecție de curiozități care să ne ofere un crâmpei din imensul potențial pe care îl are această tehnologie.Într-un viitor nu foarte îndepărtat, părinții vor putea alege, măcar parțial, ce gene să păstreze copilul lor și la ce gene să renunțe.În medicină, programe construite pe bază de machine learning pot detecta cancerul cu o acuratețe mai mare decât o echipă întreagă de medici[3]. Fără puterea de computare a tehnologiei actuale decodificarea genomului uman ar mai fi durat încă zeci de ani. Ce înseamnă acest lucru? Într-un viitor nu foarte îndepărtat părinții vor putea alege, măcar parțial, ce gene să păstreze copilul lor și la ce gene să renunțe. Un medic din China, acum patru ani, a încălcat orice normă etică și a editat genele a trei copii pentru a-i proteja de HIV[4]. Un program de inteligență artificială ar putea să analizeze genele părinților și să recomande ce să se selecteze pentru viitorul lor copil.În comunicare, boții care răspund pe chat-uri la întrebările oamenilor vor deveni atât de fluenți și vor înțelege atât de bine contextele și subtilitățile limbajului, încât nu vei mai putea să faci diferența între om și mașinărie. În Polonia, în timpul pandemiei, a fost creat SanTO – un fel de preot robotic care are în spate un program de inteligență artificială (minimal) care răspunde întrebărilor despre credință și Dumnezeu sau cel puțin te ghidează să îți găsești propriile răspunsuri spirituale.[5]În urbanism – vedem deja potențialul inteligenței artificiale care îți recomandă în timp real ce traseu să iei ca să salvezi timp. Mai mult, recomandările se adaptează imediat la condițiile de trafic. Cu cât suntem mai mulți cei care folosim Waze sau Google maps, cu atât traficul este mai fluid – în special dacă și urmărim indicațiile aplicațiilor. Avem deja mașini autonome. Imaginați-vă cât de bine se va circula în București când acestea vor deveni majoritare în trafic.Tehnologia, conectivitatea, puterea de procesare și machine learning fac ca potențialul inteligenței artificiale pentru a ne face bine, pentru a ne distra și pentru a facilita lucrurile pe care ni le dorim să fie aproape nelimitat.

Inteligența artificială face posibilă livrarea coletelor la ușa oamenilor. Amazon livrează cu drone în Statele Unite. În Dubai există drone autonome care pot transporta turiști de pe un hotel pe altul[6].

În lumea digitală, inteligența artificială poate crea (și va putea crea la scară largă) lumi virtuale care se vor adapta la contextul și mișcările tale. Holoride[7] este o companie care dezvoltă lumi virtuale pentru pasagerii mașinilor de azi, dar și ai celor autonome de mâine. Te urci în Uber, îți pui casca VR pe cap și ce se întâmplă în trafic este tradus în lumea virtuală, în timp real. Dacă mașina ia o curbă, la fel faci și tu pe spatele unui dinozaur. Dacă oprește, o turmă de animale îți taie calea în lumea virtuală. Ready Player One (cartea și filmul care imaginează un viitor în care oamenii trăiesc mai mult în lumi virtuale decât în realitate) e cât se poate de real și de accesibil generației de astăzi.

Tehnologia, conectivitatea, puterea de procesare și machine learning fac ca potențialul inteligenței artificiale pentru a ne face bine, pentru a ne distra și pentru a facilita lucrurile pe care ni le dorim să fie aproape nelimitat. Mulți oameni de știință din acest domeniu spun că ne aflăm pe o curbă ascendentă exponențial spre noi descoperiri și capabilități pentru inteligența artificială.

Literatura și filmele SF vorbesc de mult timp despre inteligența artificială ca o prelungire a omului, iar azi, ceea ce acum jumătate de secol era ficțiune, pare să devină realitate. Implicațiile, materiale, dar și spirituale, pentru viitorul omenirii sunt enorme și abia dacă le putem întrezări

Acum imaginează-ți următorul lucru. Ai un dispozitiv NeuraLink implantat – un dispozitiv conectat direct la creier, invenția lui Elon Musk și a unei echipe de cercetători, în plin proces de dezvoltare[8]. De dragul argumentului, facem abstracție de întrebări precum: Este etic?, Este Dumnezeu de acord cu augmentarea tehnologică? Prin acest dispozitiv ești permanent conectat online. Gândești și gândurile tale se transformă în informație ce ia calea internetului. Îți dorești o mașină, automat primești reclame cu mașina la care te gândești, atât reclamele, cât și mașina sunt personalizate după gusturile tale. Mașina e livrată a doua zi la ușa ta. Pentru că nu îți permiți, autorizezi un credit direct din aplicația conectată la NeuraLink. Te urci la volan. Mașina este autonomă și e suficient să te gândești la destinație, că ea te și duce acolo.

Tot ce îți dorești, rostești în gând și se întâmplă. Toate dorințele tale sunt îndeplinite. Ai dorințe mai puțin morale… nicio problemă. Există o lume virtuală la care te conectezi și unde toate fanteziile tale sunt posibile. Și prin intermediul dispozitivului implantat pe creier, le simți ca și cum ar fi reale. Brusc, omul are acces, prin intermediul unui inteligențe artificiale personalizate, la orice visează.

Literatura și filmele SF vorbesc de mult timp despre inteligența artificială ca o prelungire a omului, iar azi, ceea ce acum jumătate de secol era ficțiune, pare să devină realitate. Implicațiile, materiale, dar și spirituale, pentru viitorul omenirii sunt enorme și abia dacă le putem întrezări. Nu e deci de mirare că peste 1000 de profesioniști din domeniul inteligenței artificiale au semnat o petiție prin care cer companiilor ce dezvoltă astfel de programe să ia o pauză și să implementeze niște norme etice.[9]

Istoria turnului Babel pare că se repetă. Conform narațiunii biblice, la câteva generații după potop, oamenii și-au pus în cap să zidească un turn care să ajungă până la cer. Dumnezeirea se plimbă printre oameni, vede ce încearcă aceștia să facă și ajunge la următoarea concluzie: „acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând” (Geneza 11:6b). Oamenii aveau o singură limbă, se înțelegeau între ei, aveau cunoștințele necesare (aparent) să înfăptuiască ceea ce și-au propus. Iar Dumnezeu îi încurcă, făcându-i să nu mai vorbească aceeași limbă. Astăzi, datorită colonizărilor din secolele precedente și globalizării curente, omenirea vorbește doar câteva limbi majore. Iar traducerea dintr-o limbă în alta nu mai este problemă. Mai mult, un program de inteligență artificială poate traduce aproape în timp real, din engleză în mandarină, în rusă sau arabă. Ținând cont inclusiv de nuanțe și referințe culturale.

Omenirea este pe punctul de a construi Babel 2.0.

Cel mai probabil, fundația a fost pusă deja. Omul va putea să-și îndeplinească toate visurile, să realizeze tot ce-și propune. Ca să poată face asta și-a creat propriul dumnezeu – inteligența artificială. Un dumnezeu care răspunde la mofturi, pofte, dorințe, nu doar la anumite rugăciuni. Este un dumnezeu foarte comunicativ și prompt, nu unul care de cele mai multe ori tace. Un dumnezeu care nu se încurcă în noțiuni precum dreptatea, moralitatea, bunătatea. Orice dorință, oricât de meschină, egoistă sau vulgară, acum poate fi îndeplinită.

Istoricul evreu, Yuval Harari, în cartea sa Homo Deus, declară moartea morții și susține, ca un ecou al nihilistului contemporan André Cancian, că ”omul este o mașinărie” pe care tehnologia și inteligența artificială o poate repara, ba chiar îmbunătății și o poate face (aproape) nemuritoare.

Anatemizarea inteligenței artificiale nu cred că este o soluție, deși acest lucru se va întâmpla cu siguranță în multe biserici și organizații creștine.

Începe o nouă eră, iar creștinii – cred eu – sunt complet nepregătiți pentru ea. Cum mai vorbești despre viață veșnică unor oameni care trăiesc până se plictisesc de viață, care atunci când le cedează un organ îl schimbă cu unul mai bun, augmentat, produs în laborator? Unde este răspunderea pentru propriul păcat când pot să îmi îndeplinesc toate poftele fără să existe consecințe (în lumea virtuală sau chiar în cea reală)? Ce nevoie mai este de Dumnezeu dacă înlăturăm suferința sau o minimizăm? Care mai este valoarea Evangheliei când omul, alături de noul său dumnezeu, făcut după închipuirea și așteptările sale, oferă (aproape) tot ceea ce Biblia promite (de la trupuri noi, la veșnicie, la fericire eternă) fără să mai fie nevoie de cazne precum pocăința? Ce mai are de oferit creștinismul? Ce relevanță mai are Biserica?

Noi, creștinii, suntem complet neechipați și pentru toate binecuvântările pe care inteligența artificială le va aduce, dar și pentru toate blestemele ei. Iar dacă, în următoarea perioadă, creștinismul nu va găsi o modalitate să răspundă la întrebările de mai sus, va deveni o religie insignifiantă.

Dacă Elon Musk predica potențialul de distrugere al omenirii pe care îl are inteligența artificială, spunând că este „un pericol mai mare chiar și decât un război nuclear”[10], eu văd pericolul cel mai mare ca fiind de ordin spiritual. Desfătarea, belșugul și posibilitățile pe care I.A. le va aduce pot goli bisericile și pot rătăci sufletele oamenilor, iar credința multora va fi umbrită de un noian de îndoieli.

Ce s-ar putea face? Anatemizarea inteligenței artificiale nu cred că este o soluție, deși acest lucru se va întâmpla cu siguranță în multe biserici și organizații creștine. Cred însă că, la fel ca în mai toate domeniile, ar fi nevoie de prezența activă a creștinilor. Oameni care să dezvolte inteligențe artificiale utile, pentru cauze bune, dar și care să ridice problema unor limite pentru inteligența artificială și să seteze standarde etice într-un domeniu cel puțin gri.

Altceva? Poate impunerea unor limite personale, cum ar fi: predicatorii să nu cedeze ispitei de a-și scrie predicile folosindu-se de capabilitățile lui Chat GTP. Pentru că mai mult sau mai puțin în glumă, ne vom confrunta cu ispite noi, mai puternice și mai facile decât până acum. Iar supunerea gândurilor noastre ascultării de Hristos va fi esențială pentru sănătatea noastră spirituală, când gândurile noastre vor pune efectiv lumea în mișcare. Biserica va trebui să găsească metode practice să își ajute credincioșii să nu cadă în aceste ispite sau să iasă din ele.

O altă idee ar fi o discuție mai largă pe acest subiect. Cred că ar fi binevenită și necesară pentru început. Hai să-i dăm startul.

Vezi aici alte articole din seria „AI sau nu AI?”

[1] https://www.nytimes.com/2017/05/23/business/google-deepmind-alphago-go-champion-defeat.html

[2] https://aibusiness.com/ml/25-years-ago-today-how-deep-blue-vs-kasparov-changed-ai-forever

[3] https://www.theguardian.com/technology/2018/jun/10/artificial-intelligence-cancer-detectors-the-five

[4] https://www.science.org/content/article/chinese-scientist-who-produced-genetically-altered-babies-sentenced-3-years-jail

[5] https://www.thefirstnews.com/article/sermon-giving-robotic-priest-arrives-in-poland-to-support-faithful-during-pandemic-25688

[6] https://www.youtube.com/watch?v=rwyEUaID86Q

[7] https://www.holoride.com/en

[8] https://neuralink.com

[9] https://www.washingtonpost.com/technology/2023/03/29/ai-letter-pause/

[10] https://www.forbes.com/sites/qai/2023/02/16/elon-musk-has-issued-a-stark-warning-over-ai-this-isnt-his-first-time/?sh=49287d650929

Babel 2.0

////////////////////////////////////////////

Ce se întâmplă atunci când mori?

Biserica Baptistă „Betleem”

Pastor John Piper

„Morţii vor învia nesupuşi putrezirii”

(1 Corinteni 15:50-58)

„Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris:„Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos! De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.”

Săptămâna trecută am înţeles faptul că Pavel a avut trei dorinţe privitoare la viaţă şi la moarte – într-o ordine descrescătoare. Prima dorinţă era să nu moară, ci să trăiască până la venirea lui Isus; şi în locul experienţei separării sufletului de trup să experimenteze transformarea trupului său muritor într-unul nemuritor, care să trăiască cu Cristos în Împărăţie pentru totdeauna.

El spune aceasta în 2 Corinteni 5:4 – „Chiar în cortul acesta (acest trup trecător, muritor) deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.” El nu doreşte să fie „dezbrăcat” în sensul de a fi desprins de trupul său. El vrea ca trupul lui să fie înghiţit de unul spiritual, nou, trup nemuritor la ultima trâmbiţă când Cristos va coborî din cer să-Şi stabilească Împărăţia şi să ducă această eră spre un sfârşit. Aceasta este cea dintâi dorinţă a lui Pavel.

El ştie că nu poate afla, nu poate controla venirea lui Cristos. Aşadar, nu este sigur dacă această primă dorinţă i se va împlini. El îşi exprimă a doua dorinţă, şi anume de a muri şi de a fi cu Cristos. În 2 Corinteni 5:8 spune: „Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” Mai degrabă decât a geme şi a purta luptele, bolile şi păcatul acestei vieţi, el preferă să moară şi să fie cu Domnul.

În Filipeni 1:21 spune: „Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig.” El se luptă cu nevoia de a sta aici pentru cauza slujbei sale în defavoarea dorinţei de a termina luptele şi bucuria prezenţei apropiate a lui Isus. El spune în versetul 23: „Sunt strâns din două părţi, având dorinţa să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine.” Deci cea de-a doua dorinţă a sa este aceasta: dacă este voia lui Dumnezeu ca Isus Cristos să întârzie, atunci Pavel preferă să meargă la El, în cazul în care Cristos nu vine încă la noi, chiar dacă trebuie să fie dezbrăcat (chiar o dezbrăcare dureroasă) de trupul său.

A treia dorinţă este ca, prin voia lui Dumnezeu, dacă e mai bine pentru poporul Domnului şi slava lui Cristos, Pavel doreşte să rămână pe pământ umblând prin credinţă şi nu prin vedere. El doreşte să amâne adâncimea şi apropiata intimitate a întâlnirii şi trăirii alături de Isus, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu. În 2 Corinteni 5:6-7 el spune: „Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” El le-a spus filipenilor că rămâne cu ei şi continuă să înainteze cu ei în bucuria şi credinţa lor (1:25). Deci această a treia dorinţă constă în a continua cu slujirea şi folosirea timpului său pe pământ întru avansarea credinţei şi bucuriei altora atât cât îi stă în putinţă.

Acum trebuie să ne întrebăm dacă ne trăim vieţile cu aceste trei priorităţi. Ne gândim noi la lucrurile de sus (Coloseni 3:2)? Trăim noi ca şi cum cetăţenia noastră ar fi în ceruri, aşteptând nerăbdători întoarcerea Mântuitorului (Filipeni 3:20)? Simţim noi că moartea este mai mult un câştig decât o pierdere (Filipeni 1:21)? Suntem noi atât de implicaţi în această lume încât părăsirea ei ar fi cel mai rău lucru la care ne-am putea gândi?

Când mă rog pentru trezire în biserica „Betleem” (biserica autorului) şi în biserica americană în general, mă gândesc în primul rând la aceasta: Doamne, toarnă Duhul Tău în aşa fel încât poporul Tău să-L dorească pe Cristos mai mult decât orice altceva şi oricine altcineva. Trezirea este flacăra dragostei pentru Cristos. Trezirea nu constă în cele dintâi minuni precum vindecarea, declaraţiile profetice sau vorbitul în limbi, oricât de preţioase sunt acestea (şi chiar sunt preţioase). E posibil să avem darul vindecării şi totuşi să iubim sănătatea mai mult decât a merge şi a fi cu Cristos. E posibil să avem darul profeţiei şi să solicităm pornografia mai mult decât dorim a doua venirea a lui Isus. Se poate să vorbeşti în limbi şi să iubeşti bijuteriile, costumul de 1200$ şi maşinile de 40000$ mai mult decât crezi că moartea este un câştig.

Iată de ce, atunci când mă rog pentru trezire, o fac mai întâi pentru lucrul cel mai important: dedicare totală şi supunerea inimilor voastre lui Cristos. Ca să-L iubiţi atât de mult şi să-L doriţi cu atâta pasiune încât venirea Sa să fie marea voastră nădejde, astfel încât moartea să fie un câştig, iar viaţa să vă fie pentru Cristos şi împărăţia Sa.

Prin urmare, doresc să mă concentrez aici pe învierea trupurilor noastre, ale celor ce sunt în Cristos. Mă adresez credincioşilor şi mă rog ca cei necredincioşi, care aud, să se întoarcă de la drumul de pierzare al încrederii în sine şi să creadă. „Dacă mărturiseşti cu gura ta că Isus este Domnul şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” Vei fi iertat; şi când vei muri, vei învia la o viaţă cu Cristos pentru totdeauna.

Mi se pare că speranţa învierii nu mai are aceeaşi putere şi centralitate astăzi pentru noi aşa cum o avea pentru creştinii din biserica primară. Şi cred că unul din motivele pentru aceasta este că noi avem o perspectivă greşită a veşniciei viitoare. Când vorbim despre viitor şi statutul veşnic, tindem să vorbim despre cer, iar cerul tinde să implice mai degrabă un loc îndepărtat, caracterizat de duhuri imateriale, eterice şi nepământeşti.

Cu alte cuvinte, tindem să acceptăm faptul că situaţia, condiţia ACTUALĂ, fără trup, a sfinţilor trecuţi din viaţa aceasta, va fi întotdeauna la fel. Şi suntem atât de încurajaţi să credem că le este bine aşa încât tindem să uităm că aceasta este doar o condiţie, o stare imperfectă şi că nu va fi aşa întotdeauna, nu în felul în care şi-l dorea Pavel pentru sine însuşi. Da, a muri este un câştig. Şi da, a pleca din trup înseamnă a fi acasă cu Domnul. Dar NU, nu aceasta este ultima noastră speranţă. Nu aceasta este ultima stare a bucuriei noastre. Nu aceasta este principala noastră mângâiere finală atunci când ne pierdem apropiaţii credincioşi.

De exemplu, când biserica din Tesalonic a pierdut credincioşi iubiţi, Pavel nu a folosit faptul că ei erau cu Cristos drept principală mângâiere pentru biserică (oricât de adevărat şi minunat ar fi acesta), ci faptul că ei vor învia trupeşte din morţi la timp pentru a participa în mod fizic la venirea lui Cristos. El a spus (în 1 Tesaloniceni 4:15): „…noi, cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.” Să o luăm înainte? Ce a vrut el să spună cu asta? În ce sens „să o luăm înainte”?

Versetul următor răspunde întrebării: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos.” „Întâi!” O, există explicaţie. Noi nu vom lua-o înaintea lor, căci ei vor învia mai întâi. Vedeţi ce diferenţă este în modul în care tindem să ne mângâiem de la o zi la alta. Noi spunem: „Nu o vom lua înaintea lor, fiindcă ei sunt deja cu Domnul.” Ne gândim mai mult în termenii plecării spre ceruri. Ei merg întâi acolo lăsându-şi trupurile în urmă.

Dar nu asta spune Pavel. Cât de adevărat este că aceasta nu este speranţa noastră fundamentală şi nu este principala noastră mângâiere ca şi creştini. Ceea ce spune Pavel este că noi nu o vom lua-o înaintea lor pentru că ei vor merge primii în rai, ceea ce este adevărat, ci pentru că ei vor fi primii înviaţi.

Cu alte cuvinte, Pavel nu se gândeşte mai întâi la cerul îndepărtat, ci la slava a ceea ce se întâmplă aici: trupurilor lor nu vor fi lăsate în morminte, în timp ce noi ne vom bucura fizic de întâlnirea cu Domnul în văzduh urându-I bun-venit în Împărăţia Sa. Ei nu vor rămânea în morminte în timp ce noi vom fi schimbaţi într-o clipeală de ochi şi îmbrăcaţi cu nemurire. Nu, versetul 17 spune: „Cei morţi în Cristos vor învia mai întâi. Apoi (doar apoi), noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei (nu înaintea lor), în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

Şi când spune „cu Domnul”, se referă la Cel pe care (prin înviere) Îl putem vedea, auzi şi atinge cu trupurile noastre – cu ochii, urechile şi mâinile, asemănătoare cu cele pe care le avem acum. Aceasta este speranţa noastră – să fim alături de Cristosul înviat cu un trup glorios ca al Lui. Să-L cunoaştem într-o formă ca a Sa. Destinul nostru final şi condiţia veşnică nu este eterică, decorporată într-un cer îndepărtat. Destinul nostru este guvernarea împreună cu Cristos aici pe un pământ nou. Această nădejde avea atâta rezonanţă pentru primii creştini încât se mângâiau nu cu bucuriile condiţiei fără de trup după moarte, ci mai întâi cu nădejdea trupurilor înviate (Filipeni 3:21).

Acum priviţi la textul de astăzi, la unul dintre cele mai măreţe descrieri ale acestui eveniment.

Versetul 50: „Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu.” Ce înseamnă aceasta? E o lepădare uniformă a trupului învierii? Nu. „Carnea şi sângele” înseamnă pur şi simplu „natura umană” aşa cum o cunoaştem – muritoare, pieritoare, întinată de păcat, degradată. Ceva atât de firav şi trecător ca trupurile noastre actuale nu vor fi materia Împărăţiei veşnice, durabile, neclătinate şi indestructibile a lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că nu vor exista trupuri.

Înseamnă că trupurile noastre vor fi măreţe. Vor fi trupurile noastre, dar diferite şi mai plăcute, minunate. Versetul 52: „…într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.” Când spune că „morţii vor învia” înseamnă că noi – cei morţi – vom învia. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să înceapă totul din nou, fără nicio legătură între trupul pe care îl am acum şi cel pe care îl voi avea, de ce ar spune Pavel „cei morţi vor învia”? De ce nu spune „morţii nu vor învia” (fiindcă ei sunt descompuşi şi moleculele lor sunt împrăştiate plantelor şi animalelor pe mii de kilometrii), aşa că Dumnezeu va începe din nimic, căci nu mai sunt trupuri pe care să le învieze; şi El va crea trupuri cu totul noi, care nu au nicio legătură cu cele vechi? El nu a spus aceasta, fiindcă nu este adevărat.El a spus două lucruri: cei morţi vor învia (asta ne arată continuitatea), ei vor fi schimbaţi – ei vor fi nesupuşi putrezirii şi nemuritori. Trupul cel vechi va deveni unul nou. Dar va fi trupul tău. Dumnezeu poate să facă ceea ce nu ne putem imagina. Învierea nu este descrisă în termenii unei creaţii noi în totalitate, ci în termenii schimbării celei vechi. „Noi toţi vom fi schimbaţi.” (v.51b)

Priviţi înapoi acum la versetele 37-38. Pavel compară învierea cu ceea ce i se întâmplă unei seminţe când este pusă în pământ. „Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.” Ideea este că există o legătură şi o continuitate între sămânţa simplă şi planta cea frumoasă. Când semeni o sămânţă de grâu, nu vei avea o plantă de orz. Dar pe de altă parte este o diferenţă. O plantă este cu mult mai frumoasă decât o sămânţă.Versetele 42-44 aplică analogia trupului învierii: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere. Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc.”

Aud pe cineva spunând: „Ce-mi pasă mie? Cine are nevoie de aceasta? Tot ce contează sunt realităţile spirituale ale dragostei, bucuriei, păcii, dreptăţii, bunătăţii şi adevărului. De ce atâta preocupare pentru braţe, picioare, mâini, păr, ochi, urechi şi limbă? Pare atât de firesc…”

Vom vedea mai mult din răspunsul la aceste întrebări peste două săptămâni, când vom vorbi despre pământul nou. Dar să închei cu partea răspunsului de astăzi focalizându-vă atenţia pe 1 Corinteni 6:19-20. Dumnezeu nu a creat universul fizic la întâmplare. El a avut un motiv – să adauge căi de exteriorizare şi manifestare a slavei Sale. „Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu.” Iată de ce le-a creat.

Trupul tău intră în aceeaşi categorie a materiei fizice pe care Dumnezeu a creat-o în acest scop. El nu renunţă la planul Său de slăvire prin fiinţele şi trupurile umane. 1 Corinteni 6:19-20 spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru.”

De ce trece Dumnezeu prin toate problemele murdărindu-Şi mâinile ca să-ţi restabilească trupul şi să-l îmbrace cu nemurire? Fiindcă Fiul Său a plătit preţul vieţii Sale ca Dumnezeu să fie glorificat în trupul tău pe veci. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru.” Dumnezeu nu va compromite lucrarea Fiului Său. De aceea El va învia trupul tău.

Boldul morţii este păcatul (15:56), dar Cristos a purtat blestemul păcatului. Puterea păcatului este legea (15:56), dar Cristos a îndeplinit cerinţele legii. Aşadar Pavel strigă: „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Isus Cristos!” Când Cristos a murit, El a iertat păcatele împlinind legea şi învingând moartea. El a obţinut atât sufletele cât şi trupurile noastre.De aceea Dumnezeu va onora lucrarea Fiului Său înviind trupul tău din morţi şi tu îl vei folosi ca să-I aduci slavă pe veci. Acesta este motivul pentru care ai acest trup. Şi acesta este motivul pentru care va învia în neputrezire.

Tradus şi tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.

Pentru mai multe informaţii despre Desiring God Ministries, contactaţi-ne pe adresa:

Desiring God Ministries

720 13th Avenue South

Minneapolis, MN 55415

612.338-8611 X230

612.338-4372 FAX

mail@desiringgod.org

www.desiringgod.org

Tradus de Daniel Ilaş

https://rcrwebsite.com/whendie2.htm

/////////////////////////////////////////////

REVELAŢIE

Ideea revelaţiei

Termenul „a revela”, din lat. revelo, este redarea obişnuită a termenului ebr. gala şi a celui gr. apokalypto (subst. apokalypsis, care îi corespunde lui gala din LXX şi din NT. Atât gala,apokalypto, cât şi revelo exprimă deopotrivă aceeaşi idee – aceea de a dezvălui ceva ascuns, cu scopul de a fi văzut şi cunoscut ca atare. Prin urmare, când Biblia vorbeşte despre revelaţie, ideea pe care intenţionează să o confere este aceea de Dumnezeu Creator, care le dezvăluie în mod activ oamenilor puterea, gloria, natura, şi caracterul, voinţa, calea şi planurile Lui – pe scurt, pe Sine Însuşi, pentru ca oamenii să-L cunoască. Vecabularul revelaţional este foarte amplu în ambele Testamente, cuprinzând noţiunea de a clarifica lucruri obscure, de a aduce la lumină lucruri ascunse, de a arăta semne, a rosti cuvinte şi de a face persoanele care sunt obiectul acelei revelaţii, să audă, să perceapă, să înţeleagă, şi să cunoască. Nici unul din termenii VT nu este un termen specific teologic – fiecare din ei are utilizarea sa profană – însă în NT apokalypto şi apokalypsis sunt termeni folosiţi numai în context teologic, neapărând şi o utilizare obişnuită, profană a acestora, chiar şi acolo unde, poate ar fi fost de aşteptat (cf. 2 Corinteni 3:13 ş.urm.), ceea ce denotă că pentru scriitorii NT ambii termeni deţineau un statut de termeni cvasiconsacraţi.

Alţi termeni din NT care exprimă ideea revelaţiei sunt phaneroo, a manifesta a clarifica;epiphaino „a arăta” (subst. epiphaineia, „manifestare”); deiknuo, „a arăta”; exegomai, „a dezvălui, a explica prin naraţiune”, cf. Ioan 1:18; chrematizo, „a povăţui, a dojeni, a avertiza” (folosit în greaca laică, în oracolele divine, cf. Arnt, MM, s.v.; substantiv,chrematismos, „răspuns al lui Dumnezeu”, Romani 11:4).

Din punctul de vedere al conţinului ei, revelaţia divină este atât indicativă cât şi imperativă precum şi normativă din toate punctele de vedere. Dezvăluirile pe care le face Dumnezeu sunt efectuate de fiecare dată în contextul solicitării încrederii şi a supunerii faţă de cele dezvăluite – reacţie pe deplin determinată şi controlată chiar de conţinutul revelaţiei. Cu alte cuvinte, revelaţia lui Dumnezeu îi parvine omului nu ca o informaţie fără obligaţie, ci ca o regulă obligatorie în ceea ce priveşte credinţa şi conduita. Viaţa omului trebuie să fie guvernată nu de toane şi de fantezii personale, nici de bâjbâiri cu privire la lucrurile divine nerevelate, ci de o credinţă plină de reverenţă a ceea ce Dumnezeu i-a spus, care să conducă la o conformare conştientă cu toate imperativele pe care le conţine revelaţia (Deuteronom 29:29).

Revelaţia are două puncte centrale: (1) scopurile lui Dumnezeu; (2) persoana lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Dumnezeu le spune oamenilor despre Sine Însuşi – cine este El, ce a făcut, ce face şi va face, precum şi ceea ce cere El de la ei. Astfel El S-a încrezut în Noe, în Avraam, şi Moise, spunându-le ceea ce plănuise El şi care avea să fie rolul lor în planul Lui (Geneza 6:13-21; 12:1 ş.urm.; 15:3-21; 17:15-21; 18:17 ş.urm.; Exod 3:7-22). Apoi, El a enunţat în faţa lui Israel legile şi promisiunile legământului Lui (Exod 20-23 etc.; Deuteronom 4:13 ş.urm.; 28 etc.; Psalmul 78:5 ş.urm.; 149:19). El a dezvăluit scopurile Lui prorocilor (Amos 3:7). Cristos le-a spus ucenicilor Săi „tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (Ioan 15:15) şi le-a promis că Duhul Sfânt va completa lucrarea de instruire a lor (Ioan 16:12 ş.urm. Dumnezeu i-a revelat lui Pavel „taina” planului Său etern în Cristos (Efeseni 1:9 ş.urm.; 3:3-11). Cristos i-a revelat lui Ioan „lucrurile care au să se întâmple în curând” (Apocalipsa 1:1). Din acest punct de vedere, ca dezvăluire exactă de către Dumnezeu a planului şi a lucrării Lui de mântuire, Pavel denumeşte Evanghelia „adevărul” în contrast cu rătăcirea şi minciuna (2 Tesaloniceni 2:11-13; 2 Timotei 2:18; etc.). Aceasta este originea expresiei „adevăr revelat” folosită în teologia creştină pentru a denota ceea ce le-a spus Dumnezeu oamenilor despre Sine.

Pe de altă parte, când Dumnezeu le trimite oamenilor Cuvântul Său El de asemenea îi confruntă cu Sine. Biblia nu concepe revelaţia ca o simplă difuzare de informării, garantate în mod divin, ci ca pe o venire personală a lui Dumnezeu la oameni (cf. Geneza 35:7; Exod 6:3; Numeri 12:6-8; Galateni 1:15 ş.urm.). Aceasta este lecţia care trebuie învăţată din teofaniile Vechiului Testament (cf. Exod 3:2 ş.urm.; 19:11-20; Ezechiel 1, etc.) şi din rolul jucat de enigmaticul înger (mesager) al lui Iahve care este o manifestare atât de evidentă a lui Iahve Însuşi (cf. Geneza 16:10; Exod 3:2 ş.urm.; Judecători 13:9-23), şi anume, lecţia prin care învăţăm că Dumnezeu nu reprezintă doar autorul şi subiectul acestor mesaje, ci că El este propriul Său mesager. Când un om întâlneşte Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent cât de ocazională sau de incindentală ar fi întâlnirea respectivă, Dumnezeu îl întâlneşte pe omul acela, adresându-i Cuvântul în mod personal, şi solicitându-l să-I dea un răspuns personal Lui ca autor.

În general teologii protestanţi mai vechi au analizat revelaţia în lumina comunicării de către Dumnezeu a adevărurilor cu privire la Sine Însuşi. Desigur că ei au ştiut că Dumnezeu este autorul istoriei biblice şi că acum El îi luminează pe oameni pentru ca ei să accepte mesajul biblic, dar ei au tratat această istorie în funcţie de providenţă, iar mesajul biblic în funcţie de iluminare, nelegând conceptul revelaţiei de nici unul din aceste două elemente. Centrul doctrinei revelaţiei văzute de ei era Biblia; ei au conceput Sfânta Scriptură ca adevărul revelat în scris, iar revelaţia ca activitatea divină care a condus la producerea ei. Ei au corelat revelaţia cu inspiraţia, definind-o pe prima ca o comunicare a lui Dumnezeu adresată scriitorilor biblici care au redat un adevăr cu privire la El, adevăr care în alte condiţii ar fi fost inaccesibil; în acelaşi timp, inspiraţia au definit-o ca o împuternicire dată de Dumnezeu de a scrie totul în mod real, în conformitate cu voinţa Lui. (Această formulare îşi găseşte, evident, rădăcinile în cartea lui Daniel: cf. Daniel 2:19, 22, 28 ş.urm., 47; 7:1; 10:1; 12:4.)

Mulţi teologi moderni care reacţionează împotriva acestei concepţii sub presiunea unei presupuse necesităţi de a abandona conceptul de Scriptură ca adevăr revelat, vorbesc despre revelaţie ca fiind doar istoria biblică dirijată de Dumnezeu şi o acţiune prin care El i-a făcut pe oameni conştienţi de prezenţa, de activitatea şi de cerinţele Sale. Centrul doctrinei cu privire la revelaţie este deplasat astfel la istoria răscumpărării pe care o consemnează Biblia. Împreună cu aceasta se asociază şi afirmaţia că nu există, la drept vorbind, un adevăr comunicat („o revelaţie prepoziţională”) de la Dumnezeu; revelaţia este, în esenţă, neverbală în caracter. Dar aceasta înseamnă că ideea biblică despre Dumnezeu care vorbeşte (actul revelator cel mai obişnuit şi cel mai fundamental pe care I-l atribuie Scriptura) este doar o metaforă derutantă; ceea ce pare implauzibil. Bazat pe acestea, se mai susţine că Biblia nu este propriu-zis, revelaţie, ci o reacţie umană la revelaţie. Această ipoteză pare, oricum, nebiblică întrucât NT citează constant afirmaţii din VT – profetice, poetice, juridice, istorice, faptice şi de avertizare – ca afirmaţii ale lui Dumnezeu, pline de autoritate (cf. Matei 19:4 ş.urm.; Faptele Apostolilor 4:25 ş.urm.; Evrei 1:5 ş.urm.; 3:7 ş.urm.; etc.). Punctul de vedere biblic este că Dumnezeu Se revelează atât prin fapte cât şi prin cuvinte, întâi concepând istoria răscumpărării, apoi, inspirând o relatare explicativă scrisă a acelei istorii, pentru a da generaţiilor ulterioare „înţelepciunea care duce la mântuire” (2 Timotei 3:15 ş.urm.; 1 Corinteni 10:11; Romani 15:4), şi în final, luminându-i pe oamenii din toate epocile să discearnă semnificaţia şi să recunoască autoritatea revelaţiei astfel date şi consemnate (cf. Matei 16:17; 2 Corinteni 4:6). Aşadar, accentele pozitive în cele două grupuri de idei prezentate anterior în contrast sunt mai curând complementare decât contradictorii; ambele trebuie combinate pentru a acoperi întregul domeniu al coneptului biblic cu privire la revelaţie.

Necesitatea revelaţiei

Biblia implică pe tot cuprinsul ei că Dumnezeu trebuie să Se dezvăluie pe Sine pentru ca oamenii să ajungă să-L cunoască. Conceptul aristotelian cu privire la un Dumnezeu inactiv pe care oamenii pot să-L descopere pe baza unui argument, este cu totul nebiblic. Este nevoie întâi de o iniţiativă revelatoare, deoarece Dumnezeu este transcendent. În starea Lui de existenţă El este atât de departe de om, încât acesta nu poate să-L vadă (Ioan 1:18; 1 Timotei 6:16; cf. Exod 33:20) nici să-L găsească în urma căutării (cf. Iov 11:7; 23:3-9), şi nici să-I ghicească gândurile (Isaia 55:8 ş.urm.). Prin urmare, chiar dacă omul nu ar fi păcătuit, el nu ar fi putut să-L cunoască pe Dumnezeu fără revelaţie. Citim, de fapt, cum Dumnezeu îi vorbea lui Adam în Eden înainte de Cădere (Geneza 2:16). Există, totuşi încă un motiv pentru care cunoaşterea omului trbuie să depindă de iniţiativa revelatoare a lui Dumnezeu. Omul este păcătos. Capacitatea lui de a percepe în domeniul lucrurilor divine a fost redusă atât de mult de către Satan (2 Corinteni 4:4) şi de păcat (cf. 1 Corinteni 2:14), iar mintea lui este atât de preposedată de propria sa „înţelepciune” imaginată, care este contrară adevăratei învăţături a lui Dumnezeu (Romani 1:21 ş.urm.; 1 Corinteni 1:21), încât este peste puterile lui normale să-L înţeleagă pe Dumnezeu, oricum i-ar fi prezentat El. De fapt, după cum spune Pavel, Dumnezeu Se prezintă în mod constant fiecărui om, prin lucrarea creaţiei Sale precum şi prin providenţa Sa (Romani 1:19 ş.urm.; Faptele Apostolilor 14:17; cf. Psalmul 19:1 ş.urm.), şi prin manifestările spontane ale conştiinţei naturale (Romani 2:12-15; cf. 1:32), totuşi El nu este recunoscut sau cunoscut. Presiunea acestei continue autodezvăluiri din partea lui Dumnezeu generează idolatrie, deoarece în perversitatea ei mintea căzută caută să stingă lumina întorcându-se la întuneric (Romani 1:23 ş.urm.; cf. Ioan 1:5), însă ea nu duce la cunoaşterea lui Dumnezeu sau la o viaţă de evlavie. „Revelaţia generală” a lui Dumnezeu, după cum este numită de obicei) cu privire la eternitatea, la puterea şi la gloria Lui (Romani 1:20; cf. Psalmul 19:1), bunătatea Sa faţă de oameni (Faptele Apostolilor 14:17), Legea Lui morală (Romani 2:12 ş.urm.), cererea Lui ca oamenii să I se închine şi să I se supună (Romani 1:21) nu fac decât să-i lase pe oameni „fără nici o scuză” pentru „nelegiuirea şi răutatea” lor (Romani 1:18-20)…

Det. aici

https://ardeleanlogos68.wordpress.com/2019/01/09/

////////////////////////////////////////////

Ce înseamnă că Dumnezeu este Tatăl orfanilor?

RĂSPUNS

Psalmul 68.5 spune: „El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în Locașul Lui cel Sfânt.” Dintre toate modurile pe care Domnul Dumnezeul cel Atotputernic le-ar fi putut alege pentru a Se relaționa la omenire, El a ales limbajul familiei. S-ar fi putut descrie pe Sine ca fiind un Dictator binevoitor, un Șef bun sau un Proprietar răbdător. În schimb, a ales cuvântul Tată. S-a prezentat ca Tată pentru că cu toții știm ce este și ce face un tată. Chiar dacă nu am avut un tată pământesc care să ne trateze bine, știm în mod natural cum trebuie să fie un tată bun. Dumnezeu a pus această înțelegere în inima noastră. Cu toții avem nevoia de a fi iubiți, prețuiți, protejați și apreciați. În mod ideal, un tată pământesc va îndeplini aceste nevoi. Dar chiar dacă nu face acest lucru, Dumnezeu în schimb îl va face. Isus i-a învățat pe ucenicii Lui să Se adreseze lui Dumnezeu ca Tată (Luca 11.2). În toată Scriptura, Dumnezeu descrie dragostea Lui pentru noi ca fiind cea a unui părinte grijuliu (Isaia 49.15, Ioan 16.26-27, 2 Corinteni 6.18). Deși deține caracteristicile atât ale unui tată, cât și ale unei mame (Isaia 66.13), El alege cuvântul masculin pentru că acesta denotă și tărie, protecție și purtare de grijă de cele necesare (Psalmul 54.4). Dumnezeu are un loc special în inima Lui pentru orfani și cei fără tată (Deuteronomul 24.20, Ieremia 49.11, Iacov 1.27). Psalmul 27.10 spune: „Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.” Dumnezeu știe că de multe ori tații pământești au fost absenți sau nu și-au făcut treaba (Efeseni 6.4). El Se oferă să îndeplinească rolul unui Tată (Ioan 6.37, Deuteronomul 1.31). El ne invită să apelăm la El când avem o problemă (Psalmul 50.15), să aruncăm îngrijorările noastre asupra Lui (1 Petru 5.7), să ne bucurăm de compania Lui (1 Corinteni 1.9, Psalmul 116.1, 1 Ioan 5.14). El întruchipează pentru noi caracteristicile pe care le-a avut în minte când a conceput rolul de tată. Deși de multe ori tații pământești nu trăiesc conform idealului, Dumnezeu promite că, în El, nimeni nu trebuie să fie lipsit de un Tată perfect.

https://www.gotquestions.org/Romana/tatal-orfanilor.html

////////////////////////////////////////////

Încercarea de reînviere a comunismului – de Iosif Țon

Nouă nu ne vine să credem! În ruptul capului nu ne vine să credem! După cei şaptezeci de ani de comunism în Uniunea Sovietică şi după patruzeci de ani de comunism în Europa de Răsărit, mai vrea cineva să repete tragedia? Da, da, da! În Europa de Apus şi în Statele Unite ale Americii se lucrează intens şi cu mare zel şi entuziasm la realizarea visului lui Karl Marx de a crea societatea comunistă!

La protestele noastre că experimentul acesta a creat iadul pe pământ, ni se răspunde candid că cei ce au condus experimentul în ţările noastre au greşit, nu l-au aplicat corect, dar acum se va aplica în mod corect şi cu siguranţă va produce societatea ideală.

Cei ce au lansat lupta aceasta au fost cunoscuţi sub numele de şcoala de la Frankfurt, care şi-au început activitatea prin anul 1924. Ei erau marxişti convinşi, dar îşi puneau întrebarea de ce revoluţia comunistă a început în Rusia înapoiată şi refuză să se producă în ţările avansate ale Apusului. Răspunsul lor a fost că în aceste ţări cultura este de vină că oamenii nu pornesc la revoluţie. Cu alte cuvinte, felul de a gândi creştin din aceste ţări este piedica. De aceea, trebuie să se producă mai întâi o revoluţie culturală, care să distrugă felul de a gândi şi structura existentă a societăţii şi să se producă un haos social din care singura ieşire să fie revoluţia comunistă.

Odată cu venirea lui Hitler la putere, profesorii marxişti de la Frankfurt s-au refugiat în America şi au fost primiţi cu braţele deschise la Universitatea Columbia din New York. Acolo, au decis să-şi aplice planul de a realiza o societate comunistă în noua lor ţară. Primul pas a fost să schimbe gândirea din universităţile americane, pe principiul că acolo unde este universitatea astăzi acolo va fi toată societatea peste douăzeci de ani. Ei au început prin a umple universităţile de profesori marxişti. Paralel cu aceasta au acreditat ideea că credinţa în Dumnezeu este contrară ştiinţei şi că, deci, religia creştină n-are ce căuta în şcolile de stat. Printr-o acţiune în justiţie bine argumentată, au reuşit să facă să fie ilegal ca cele zece porunci să mai fie afişate pe pereţii claselor de şcoală. Orice menţionare a lui Dumnezeu şi a credinţelor creştine şi a moralei creştine au fost declarate ca fiind acţiuni politice, şi numite „incorectitudine politică”.

Marxiştii de la Frankfurt au ajuns repede la concluzia că cel mai bun aliat al lor în demolarea creştinismului este Sigmund Freud, care atunci mai lucra atunci la Viena. Combinaţia dintre marxism şi freudism a fost făcută cu scopul de a convinge lumea că creştinismul este o ideologie nu numai neadevărată, ci şi una care duce la nefericirea omului şi a societăţii.

Pentru ca omul să fie fericit, spunea teoria lui Freud, atât bărbatul cât şi femeia trebuie eliberaţi din cătuşele căsătoriei, trebuie convinşi să treacă la sex fără inhibiţii şi limite şi să renunţe la orice alte tabu-uri pe care le-au învăţat de la religia creştină. Formele de sexualitate care până atunci erau considerate drept „anormale” (cum ar fi homosexualitatea, lesbianismul, etc.), trebuia să fie acceptate ca fiind mai atrăgătoare decât viaţa sexuală din familie. În special copiii şi tineretul trebuia să fie învăţaţi felul acesta de viaţă. De asemenea, pornografia şi nudismul de orice fel trebuia să fie promovate ca absolut normale şi dezirabile.

Să reţinem că scopul urmărit era desfiinţarea societăţii creştine, destrămarea structurilor sociale existente, până când se va ajunge la un asemenea haos încât oamenii să dorească societatea nouă, socialistă, apoi comunistă.

Timp de zeci de ani, această ideologie a fost predată mai ales în universităţi, unde era prezentată cu numele inocent de „corectitudine politică”. Unii i-au spus „marxism cultural”. Alţii fac tot ce pot să evite cuvântul „marxism”. Apoi, imediat după 1960, a izbucnit în universităţile din Apus şi din Statele Unite, revolta studenţească anticreştină şi pro sex fără limite. Această revoltă a dus la legalizarea pornografiei, la legalizarea avortului, la legalizarea căsătoriilor între homosexuali şi lesbiene şi alte asemenea forme de „viaţă nouă”.

Îndată după al doilea război mondial, trei dintre profesorii marxişti germani s-au întors la Frankfurt, au obţinut acolo poziţii de conducere şi au implementat şi în Germania acţiunile care au avut atâta succes în America.

Odată cu revoluţia sexuală a tineretului de după 1960, marxiştii, atât cei din Germania, cât şi cei din America (conduşi acolo de Herbert Marcuse, germanul care a rămas să perfecteze acţiunea de acolo), au considerat că sexul fără limite şi lipsa de orice moralitate este cea mai bună metodă de a distruge structura societăţii. De asemenea „eliberarea femeii din închisoarea familiei” devine parte din mişcarea marxistă a cărui scop final este distrugerea societăţii actuale în aşa mod încât oamenii să dorească societatea comunistă. Pervertirea copiilor prin confuzia de gen (homosexuali, lesbiene, transgenderi) face şi ea parte din acest plan diabolic.

Mişcarea marxistă a câştigat teren enorm în Germania. Vezi pentru aceasta cartea Gabrielei Kuby, „Revoluţia sexuală globală – distrugerea libertăţii în numele libertăţii” (publicată în româneşte în 2015, la Humanitas).

Promotorul acestei mişcări marxiste-comuniste la Bruxelles este luxemburghezul Jean-Claude Junkers, Preşedintele Comisiei Europene, iar elevul lui favorit este Klaus Iohannis (saşii din România sunt originari din Luxemburg!).

Îndată după al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a reuşit să impună comunismul în ţările din Europa centrală şi de răsărit şi timp de 40 de ani am trăit iadul pe pământ produs de ideologia marxistă. Pentru noi este un şoc să aflăm că intelectualitatea din Europa de apus a îmbrăţişat ideologia care duce la comunism! Dar trebuie să precizăm că mulţi intelectuali apuseni nu-şi dau seama că ceea ce propagă ei este drumul spre comunism. Chiar şi din ţările noastre (foste comuniste) mulţi nu-şi dau seama spre ce se îndreaptă această ideologie!

Domnul Iohannis nu este atât de naiv încât să nu-şi dea seama unde vrea domnul Junkers să ducă Europa!

O clarificare. Domnul Iohannis i-a numit pe cei ce vor căsătorie numai între un bărbat şi o femeie „fanatici religioşi”. Ce înseamnă aceasta? Răspund eu: Un om religios „fanatic” este un om care ia foarte în serios religia lui şi este pasionat pentru religia lui, fiind gata chiar şi să moară pentru ea. Care este opusul la religios fanatic? Este un om care are o religie „formală”. Adică, el merge din când în când la biserică, dar o face mai mult „de formă”. Adică, el nu dă mult pe religia lui. Şi, la strâmtoare, lui nu-i este greu să-şi abandoneze religia.

Domnul Iohannis este de religie luteran. Dar el nu este „fanatic”. Atunci, el este un luteran „de formă”. Iată de ce a îmbrăţişat el ideologia anti-creştină care vrea să introducă în societatea noastră ateismul ateu, conceput pentru a reintroduce comunismul în ţara noastră!

Poate că dânsul protestează faţă de această interpretare. Dar logica tuturor celor expuse mai sus ne duce la această concluzie!

Cele trei milioane de români care cer ca în Constituţie să fie înscris că numai un bărbat şi o femeie pot alcătui o familie, sunt oameni care iau în serios religia lor creştină (indiferent de ce cult creştin aparţin). Domnul Iohannis se opune tuturor acestora. Noi am crezut că el este creştin şi că îşi ia în serios creştinismul lui. Acum vedem că el ni se opune. Cu aceasta, el se înstrăinează de creştinii români care îşi iau în serios credinţa.

Vă las pe toţi să trageţi concluziile!

Iată că în 2016, în Statele Unite a apărut un candidat la preşedinţia ţării care se declara pe faţă „socialist” şi care era aproape să câştige la alegerile preliminare. Iar acum, citim să 57% dintre tinerii americani ar prefera să trăiască în comunism! Aceste fapte arată cât de mare succes a avut aici mişcarea marxist-comunistă.

Minunea lui Dumnezeu este că în atmosfera aceasta alegerile au fost câştigate de Donald Trump, care a declarat pe faţă că este creştin şi că vrea să redea libertate creştinismului evanghelic! Nu este de mirare că stânga „democrată” este atât de furios dezlănţuită împotriva lui! Este un război pe viaţă şi pe moarte între marxism şi gândirea creştină!

Isus Cristos ne-a învăţat că de la început Creatorul i-a făcut pe oameni „parte bărbătească şi parte femeiască” (Evanghelia după Matei 19:4). Atunci când vom înscrie în Constituţie că familia este alcătuită dint-un bărbat şi o femeie, vom arăta lumii întregi că noi suntem urmaşii lui Isus Cristos, adică suntem creştini.

Să nu lăsăm pe nimeni să ne oprească. Nici măcar pe Preşedintele ţării!

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/statul/8740-incercarea-de-reinviere-a-comunismului-de-iosif-ton

//////////////////////////////////////////

Nicolae Steinhardt – „Dumnezeu nu ne vrea proşti”… Hristos ne-a chemat să fim buni, blânzi, cinstiți, dar nu proști

Omul nu este numai pământ, omul nu este numai cer, el este între cer şi pământ, dar are putere de la Hristos, în întruparea Lui, omul deci are putere să unească cerul cu pământul.

Credinţa noastră, dacă rămâne pe pământ, nu poate deveni decât o morală plină de mândrie şi mai departe nu se poate transforma decât în idolatrie. Credinţa rămasă undeva atârnată în cer, nu poate fi mai mult decât o filosofie seacă.

De aceea a spus Evagrie Ponticul că teolog este cel care se roagă. Şi filosoful nostru, Constantin Noica, a spus la rândul său un lucru foarte interesant, ieşit, deci, din gura unui filosof, nu a unui teolog; şi a spus: Nicăieri nu se vorbeşte mai mult despre om decât acolo unde se vorbeşte despre Dumnezeu. Şi, de fapt, teologia nu este vorbire despre Dumnezeu, ci despre om. Căci viaţa noastră sunt bucăţi de teologie.

Deci, iubiţi creştini, când veţi auzi pe cineva vorbind lucruri înalte despre Dumnezeu, teologhisind despre Dumnezeu, dar uitând de om, să nu vă luaţi după acela. Acela nu este teolog. Teolog nu este cel care vorbeşte despre Dumnezeu, teolog este cel care vorbeşte cu Dumnezeu. Şi vorbind cu Dumnezeu nu poate să audă alt cuvânt de la El decât acela pe care i l-a spus sfântului Apostol Petru când i-a dat şi măsura iubirii Sale: Paşte oile Mele! Prin aceasta arăţi că Mă iubeşti mai mult decât aceştia. Credinţa atârnată de cer şi rămasă acolo este filosofie seacă, fără conţinut; credinţa rămasă pe pământ este idolatrie, este morală fără conţinut. Conţinutul nu poate să apară decât prin unirea celor două. Conţinutul nu poate fi dat decât de iubirea dintre om şi Dumnezeu.

Sursa: Ziua Online

https://manastireasuruceni.md/articole/nicolae-steinhardt-dumnezeu-nu-ne-vrea-prosti.html

… “Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s’au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?” (Ier. 2/5) Degeaba resetaţi lumea, dacă nu vă naşteţi din nou, prin botezul în moartea lui Hristos (Rom. cap.6), pentru a vă goli de toate dejecţiile gunoierului cosmic, puse în sângele adamic (Marcu 7/14-23)! Nu mai rămâneţi nici o clipă neânnoiţi, adică NIMICURI (1Cor, cap.13) în faţa Lui; Noul Testament cu Învăţătura Dumnezeiască, precum nobilul vin, nu poate fi turnată în burduful inimii împietrite (Ier. 17/9), în butoaie putrede, ruginite- în mentalităţi dogite şi nici nu poate fi cârpită îmbrăcămintea vechi- Testamentară, cu lecţii- peticiri înnoitoare (Mat.9/16-17)… Din „fântâna Duhovnicească”,a omul nou, nu pot ţâşni dimpreună cu Apa vieţii şi învăţătura vremelnică a lumii –o gândire bolnavă, mortală, demonică (Iac.3/11)! Omul nou, locuit de Duhul Sfânt scoate din el gânduri Dumnezeieşti, învăţături pline de roade bune, plăcute, desăvârşite, pentru că este locuit de Tatăl Adevărat, precum Isuss (Ioan, cap.14/10), dar omul învechit, comunist/globalist-adamic, scoate roadele satanei, (Gal.5/20) pentru că este locuit de şerpăria balaurului roşu, avându-l ca tată pe diavol (Ioan, cap.8/44)

Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad- James Jennings Articles 2010-10-13 by Kevin Williams -Biblia ne avertizeaza ca exista multi falsi convertiti care se bazeaza pe o nadejde falsa (Mat 7:13-15) iar aici este o lista cu sperante religioase desarte care pot trimite oamenii in iad……Cu cine a început păcatul? Cu diavolul… MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL, PARTEA I… De ce a făcut Dumnezeu pe diavol? RĂZBOIUL ANTICREŞTIN ÎMPOTRIVA TERORISMULUI etc

Cu cine a început păcatul? Cu diavolul

Este scris în Biblie: 1Ioan 3:8. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat să nimicească lucrările diavolului.

De când a fost diavolul un ucigaş şi un mincinos?

Este scris în Biblie: Ioan 8:44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigas; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

De unde a venit Satana?

Este scris în Biblie: Apocalips 12:7-9. Apoi a fost război în cer; Mihail împreună cu îngerii aflaţi sub comanda Lui s-au luptat cu balaurul şi cu oştirea lui de îngeri căzuţi. Şi Balaurul a pierdut bătălia, fiind obligat să părăsească cerul. Balaurul acesta mare, care nu e altul decât Şarpele din vechime numit şi Diavolul ori Satan, cel care înşeală întreaga lume, a fost azvârlit pe pământ cu toată armata sa (NT pe înţelesul tuturor).

A fost Satana creat păcătos? Nu, el a fost creat perfect, cu libertatea de a alege.

Este scris în Biblie: Ezechiel 28:15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.

Ce a condus la căderea lui Satana?

Este scris în Biblie: Ezechiel 28:17. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina

frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.

Satana, numit Lucifer înainte de păcătuirea lui, voia să fie egal cu Dumnezeu.

Este scris în Biblie: Isaia 14:12-14. Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.

În contrast cu mândria şi înălţarea de sine a Satanei, ce spirit avea Isus?

Este scris în Biblie:Filipeni 2:6-8. Care, deşi era Dumnezeu, nu Şi-a cerut şi nu a ţinut morţis la drepturile Sale divine, ci Şi-a pus deoparte puterea şi slava Sa, luându-Şi înfăţişarea de sclav şi devenind asemenea oamenilor. Şi S-a smerit atât de mult până într-acolo încât să moară ca un criminal pe o cruce (NT pe înţelesul tuturor).

Forţele supranaturale ale lui Satana poartă război.

Este scris în Biblie:Efeseni 6:11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, pentru ca să puteţi rămâne teferi în faţa strategiilor şi uneltirilor Satanei (NT pe înţelesul tuturor).

Satana a încercat să ispitescă pe Hristos Însuşi.

Este scris în Biblie: Matei 4:1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

Satana este un duşman învins.

Este scris în Biblie: Iacov 4:7. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.

De ce a făcut Dumnezeu pe diavol?

Știm din Sfintele Scripturi că omul a căzut în păcat, ispită și știm prin cine , Satana ,care a fost deghizat într-un șarpe, episod devenit o tragedie , tragedie care continuă și astăzi. Să vedem însă de ce? De ce a creat Dumnezeu diavolul – care este rău prin definiție – (devenind ‘adversarul’ lui Dumnezeu), ca apoi acesta să distrugă creația perfecta a lui Dumnezeu?

Lucifer – Unul Strălucitor

În Biblie se vorbește despre faptul că Dumnezeu a creat un înger de lumină, puternic, inteligent și frumos (cel mai mare dintre toți îngeri) și căruia i s-a dat numele Lucifer (adică ‘Unul Strălucitor’) – și care a fost foarte bun, fiu al zorilor . Dar Lucifer a vrut să fie liber și să aleagă. Într-un pasaj din Isaia, capitolul 14, se spune următoarele:

Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-14)

Lucifer, ca și Adam, a ales singuri. El, Lucifer, putea să admită că Dumnezeu este Dumnezeu, dar s-a gândit să fie separat, adică să fie el dumnezeu. De mai multe ori a repetat ‘Mă voi’, ‘îmi voi’, ‘voi ședea’ și ‘voi fi’ și a ales să fie împotriva lui Dumnezeu, declarând că este ‘Cel Preaînalt’. Într-un pasaj din Ezechiel, se prezintă o paralelă clară dintre Lucifer și căderea lui în păcat:

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraților. (Ezechiel 28:13-18)

Frumusețea lui Lucifer, strălucirea, inteligența și puterea lui au fost – tot ce a creat Dumnezeu mai bun pentru el – care s-au transformat apoi în trufie. Trufia lui făcut să devină rebel și să cadă, dar fără să piardă nimic din puterea ce o avea. El încercă o revoltă cosmică împotriva lui Dumnezeu, în așa fel încât să devină el Dumnezeu. Mai mult, el vrea foarte mult să se alieze cu oamenii împotriva lui Dumnezeu, spunând că omul trebuie să fie independent și liber să aleagă, sugerând omului, să se împotrivească lui Dumnezeu. Aceasta este chestiunea esențială, anume faptul că Adam a vrut să fie așa, foarte asemănător cu Lucifer. Amândoi au ales să fie ‘dumnezeu’ și a fost (și este) marea lor ‘iluzie că au devenit , sunt dumnezei’.

Satan lucrează prin oameni

In pasajul din Isaia se vorbește direct despre ‘Regele Babilonului’ iar în Ezechiel se vorbește despre ‘Regele Tirului’. Pe de altă parte din descrierile lăsate se înțelege că nu este adresat oamenilor ca de exemplu în Isaia, cel care spune ‘îmi voi ridica deasupra’ și de aceia a fost pedepsit să rămână pe pământ și să nu gândească să fie el mai presus de Dumnezeu. În pasajul din Ezechiel se vorbește despre ‘îngerul de pază’ care era în Paradis și aproape de ‘muntele’ lui Dumnezeu. Această tendință a lui Satan (sau Lucifer) este să se poziționeze în umbră sau prin alții ca să obțină un avantaj, o victorie. În Geneza se vorbește despre căderea omului înfăptuită prin faptul că șarpele a șoptit că nu este adevărat că omul va muri. În Isaia se vorbește despre împărăția Regelui din Babilon, în Ezechiel se vorbește despre Regele din Tir.

De ce revolta lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu?

De ce totuși a încercat Lucifer să conteste faptul că Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor? O parte importantă în deslușire a fi ‘deștept’ este să ști dacă poți sau nu să câștigi împotriva oponentului. Lucifer ar fi fost (și mai este) puternic, dar, este totuși limitat în comparție cu Creatorul, care este atotputernic. Atunci de ce să riște știind că pierde? Or ce înger ‘deștept’ știe că Dumnezeu este mai mare de cât toți și nu luptă împotrivă. De ce a fost făcut în cele din urmă? Această întrebare m-a frământat de mulți ani de zile.

Mai târziu mi-am dat seama că Lucifer vedea lucrurile cum erau de fapt , prin încredințarea că Dumnezeu este omnipotent și Creator, așa cum și noi credem cand Il credem pe cuvânt . O să încerc să explic acest lucru. În Biblie se vorbește despre îngeri cum ca ei au fost făcuți în prima săptămână a creației. Observăm acest lucru în Isaia, în capitolul 14 și de fapt în Biblie în general. Iată de exemplu în pasajul din Iov:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:1-7)

Vedem descrierea lui Lucifer și cum a fost el creat în prima săptămână, și cum a fost conștient de acest lucru, și asta undeva în univers. Mai mult, el a înțeleș că el există și că este conștient de acest lucru, ba mai mult că exista Persoana care l-a creat atât pe el cât și întreg Universul. Dar oare Lucifer a crezut cu adevărat acest lucru? Poate pentru că cosmosul a creat prima data pe Dumnezeu iar pe Lucifer ceva mai târziu. Sa fie este posibil ca ‘creatorul’ să fii ajuns ceva mai devreme în scenă și (poate) să fie mai puternic și (poate) mai știutor față de Lucifer – s-au poate nu! Poate că și el și așa numitul creator să fie fost de fapt creat deodată. Lucifer putea să accepte prin cuvânt că Dumnezeu a creat totul și că El este etern și infinit. Dar Lucifer a ales să fie mândru și să spună că este doar o fantezie, că Domnul și Lucifer au fost creați unul după altul (din cosmos).

Lui Lucifer i-a plăcut această poveste și a decis că este adevărată, că el și Dumnezeu și alți îngeri au fost creați din haos. Aceasta este bineînțeles și teoria modernă privind cosmologia. Se vorbește aici despre faptul că dintr-o fluctuație din nimic s-a născut universul, esența cosmologiei ateiste și care bineînțeles, este speculativă, nu experimentală. Fundamental însă, fie că este Lucifer sau Richard Dawkins & Stephen Hawkings, ei și tu, numai prin credință putem să alegem dacă universul este auto-suficient sau dacă un Creator a creat totul.

Ceia ce este interesant este faptul că văzând nu înseamnă și crezut. Lucifer a văzut și a vorbit cu Dumnezeu dar totuși numa ‘prin credință’ putea să accepte că Dumnezeu a creat totul. Mulți oameni cu care am vorbit spun că dacă Dumnezeu a apărut deodată, ei ar accepta să creadă. Dar, prin Biblie, mulți oameni au văzut și au auzit despre Dumnezeu – și niciodată nu a fost o problema. Punctul crucial al problemei este acceptarea că Cuvântul lui Dumnezeu este chiar Dumnezeu Însuși. Pentru Adam și Eva, Cain și Abel, Noe și apoi prin egiptenii la primul Paște, felul în care israeliții au traversat Marea Roșie și până la miracolele lui Isus, a vedea nu înseamnă neapărat să și crezi. Lucifer a căzut tocmai din cauza aceasta.

Ce face diavolul astăzi?

Vedem clar că Dumnezeu nu a făcut un ‘demon rău’ ci o creatură puternică, un înger inteligent care însă a devenit mândru și a început să se revolte împotriva lui Dumnezeu și în felul acela a corupt (deși reținând puterea), nemaifiind însă splendoarea originală. Tu și eu și întreaga umanitate se luptă în continuare cu Dumnezeu și ‘adversarul’ (adică diavolul). Strategia diavolului nu este pusă în aplicare sub forma robelor negre și sinistre precum în Frăția Inelului și ‘Călăreții Negrii’ din Lord of the Rings, ca să ne blesteme. Mult mai simplu, prin splendoarea lui el caută pur și simplu să ne înșele prin răscumpărarea pe care Dumnezeu ne-a promis-o de la începutul timpului, de la Avraam, prin Moise, și apoi prin moartea și învierea lui Isus. În Biblie se spune:

Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. (2 Corinteni 11:14-15)

Pentru că Satan și slujitorii lui sunt mascați ca de o ‘lumină’, este mai simplu să fim înșelați. De aceia este vital să înțelegem Evanghelia și să fim vigileți.

Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad

https://www.bisericabaptistatoronto.org/bise/KW_FalseHopes.htm

RĂZBOIUL ANTICREŞTIN

ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/hegemonia/docs/cap5.htm

Redacţia revistei Catacombes primeşte uneori scrisori, mai mult sau mai puţin amabile, care spun în esenţă: „De ce scrieţi doar despre nedreptăţile şi suferinţele pe care le suferă credincioşii din ţările din Est (preoţi sau laici), omiţând sistematic prigoana împotriva prelaţilor şi creştinilor din America Latină?” Răspunsurile noastre n-au dus niciodată lipsă de argumente fondate.

Suntem foarte bucuroşi să prezentăm corespondenţilor noştri o carte care tocmai a ieşit de sub tipar: „Strategii fricii” de Pierre F. de Villemarest*, pe care le-o recomandăm călduros, ca şi tuturor cititorilor noştri, dată fiind importanţa indiscutabilă şi foarte actuală a problemei Americii Latine şi în special a Argentinei.

Bazându-se pe documente provenind de la Moscova, autorul ne aduce la cunoştinţă, de la bun început, că începând din 1922, Kominternul plănuise să înscrie în „programul” său America Latină şi Asia. Strategii sovietici prevedeau încă de atunci că, datorită unei propagande sporite şi perseverente şi profitând de supremaţia în afaceri a Americii de Nord, statele Americii Latine se vor lăsa în cele din urmă atrase de un socialism având o anumită structură care va ajunge, cu timpul, la etapa dorită, aceea a comunismului.

Sfârşitul celui de al Doilea Război mondial a uşurat lucrurile. Au apărut diverse organizaţii, purtând nume şi embleme ajustate la „nobilele” scopuri declarate; dar ele s-au dovedit rapid a fi grupuleţe înarmate şi instruite de U.RS.S. şi ţările din Est. Este aşadar vorba de viitoarele bande subversive şi teroriste, conduse abil de K.G.B. împotriva Americii Latine, Asiei, Orientului Mijlociu şi Europei.

Pierre F. de Villemarest, specialist de reputaţie mondială în domeniul războiului secret şi al subversiunii, analizează caz cu caz situaţia mai multor ţări din America Latină, din anii ’20 până în 1979, oprindu-se mai ales asupra Argentinei, asupra căreia oferă cele mai ample şi mai detaliate date (crize economice, politice şi sociale), care au permis ca U.R.S.S. şi acoliţii săi să introducă acolo şi să dezvolte terorismul, cu scopul destabilizării acestui continent.

Ne vom opri asupra capitolului care ne interesează în mod deosebit, intitulat în această lucrare: „Preoţi şi sindicalişti în serviciul crimei organizate”.

în afara catolicilor laici care s-au angajat în lupta marxistă, numeroşi preoţi li s-au alăturat în aceeaşi luptă, după modelul preotului universităţii din Bogota, Camillo Torres, mort cu pistolul-mi-tralieră în mână în februarie 1966. Preotul marxist brazilian Helder Cămara (fost conducător al organizaţiei pro-naziste „Legiunea din octombrie”), integrat după război în Internaţionala sovietică, îi celebra cu „veneraţie” memoria. în 1968 anumiţi prelaţi întemeiaseră „Mişcarea sacerdotală pentru lumea a treia¹”, care cerea clerului „să se insereze în sociat, chiar să treacă de la lupta politică la lupta armată. Autorul constată, cu amărăciune că „preoţii argentinieni care participau de acum la Revoluţie, erau cu adevărat lipsiţi de memorie. Fără a mai reveni asupra zecilor de milioane de fraţi ai lor martirizaţi, împuşcaţi, spânzuraţi, azvârliţi în lagăre de concentrare începând cu anul 1917, de către cei cu care ei făceau cauză comună, uitau ultima fază a regimului peronist…”

Din 1970 începând, presa comunistă şi progresistă din ţările străine estima la 4000 numărul preoţilor argentinieni aparţinând acţiunii „de eliberare a lumii a treia”. Oferim mai jos câteva exemple de prelaţi zeloşi: preoţii Mugica şi Alberto Carbone (ultimul făcând parte din grupul asasinilor generalului catolic Aram-buru), sau episcopul Angelelli, aflat în strânsă legătură cu armata revoluţionară a poporului (E.R.P.); Mgr. Jaime de Nevares şi Mgr. Goya, care le cereau preoţilor lor să-i sprijine pe guerilleros; Mgr. Piaza, din La Plata (centru al terorismului); Mgr. T. Pironio, supranumit „episcopul grupurilor Monteneros” (mişcare revoluţionară).

În 1977, autorităţile militare au încredinţat presei textul integral al unui document emis de Monteneros, din care cităm câteva puncte: „1. Să fie făcuţi creştinii să cadă în marxism, profitâiidu-se de emotivitatea lor. 2. Să fie folosiţi creştinii pe post de carne de tun împotriva guvernului. 3. Să fie distrusă imaginea catolică a guvernului, aceasta fiind opusă ateismului marxist…”

Suntem convinşi că după lectura acestei cărţi excepţionale nu va mai fi pusă întrebarea menţionată la începutul acestui articol, preoţii şi laicii din ţările din Est suferă şi luptă pentru credinţa în Dumnezeu, având o singură armă în mână: Biblia; cei din America Latină ucid în favoarea torţionarilor fraţilor lor martiri din Est.

_________

* Pierre F. de Villemarest: „Les Strateges de la peur”, Ed. Vox mundi, Geneve, 1981 (Cf. Catacombes, Nr. 125, febr. 1982).

PENTRU COMBATEREA SUBVERSIUNII

Subversiunea— acţiune care tinde să diminueze un adversar prin slăbirea puterii şi prin demoralizarea cetăţenilor — este o strategie de ordin psihologic şi psiho-sociologic care vizează prăbuşirea unui stat de la sine. Subversiunea reprezintă, în epoca noastră, tehnica şi arma principală de care se servesc agenţii subversivi, grupurile de partizani care, acţionând „în numele poporului însuşi” conduc o ţară către un „război revoluţionar de eliberare…”.

Profesorul Roger Mucchielli analizează în lucrarea sa „Subversiunea”* elaborarea istorică a tehnicilor de subversiune, subversiunea şi războiul revoluţionar, cât şi mijloacele de luptă împotriva subversiunii. Este o carte care ar trebui să fie consultată de toţi aceia care se află, pasiv şi activ, sub influenţa acestei odioase manipulări a secolului nostru.

Jacques Rougeot, în „Contra-ofensiva”** (împotriva ameninţării totalitariste, armele civilizaţiei), aprofundează situaţia actuală din Franţa, unde subversiunea totalitarismului comunist se înverşunează cu o forţă sporită şi pătrunde în toate structurile sociale: administraţie, învăţământ, întreprinderi, poliţie, armată, justiţie. Acţiunea subversivă se foloseşte în scopurile sale de un proces de denaturare a familiei şi patriei, de distrugerea valorilor morale şi religioase, de distrugerea simţului realităţii. Ea dispune de mijloacele de difuzare a mediilor de informare, în care s-a infiltrat solid.

Studiind principiile şi strategia revoluţiei marxist-leniniste, Jacques Rougeot dovedeşte ştiinţific că „noţiunea de coexistenţă între state cu regimuri sociale diferite este o formă de luptă de clasă între socialism şi capitalism… Ea implică întărirea luptei clasei muncitoare din toate partidele comuniste pentru triumful ideilor socialiste”. în consecinţă, dacă într-o zi ar lua comuniştii puterea în Franţa, datorită acţiunii subversive, această ţară ar suferi acelaşi proces economic, social şi poliţienesc impus de dictatura marxist-leninistă în U.R.S.S. şi în ţările satelite.

A doua parte a lucrării se ocupă de modalităţile imperios necesare ale unei contra-ofensive la subversiunea comunistă. „Franţa, spune autorul, este minată de un război endemic de un tip deosebit, în care agresorul are ca obiectiv nu doar să pună stăpânire pe un teritoriu, dar şi să distrugă raporturile umane tradiţionale (…). Un război care, prin scopul său doreşte să-i stabilească dominaţia asupra lumii întregi, asupra fiecărei ţări, asupra tuturor fiinţelor şi asupra fiecăruia în totalitate, trup şi suflet…” El propune, spre a se evita nenorocirea ireparabilă care ameninţă Franţa, o mai bună educare politică a cetăţenilor, crearea unei armături mentale, o acţiune de informare deschisă asupra raţionamentului şi doctrinei marxist-leniniste. El insistă pentru crearea unui stil de acţiune coerent şi ferm, pentru o luptă anticomunistă sistematică, pe faţă. Şi mai cu seamă pentru o organizare globală şi permanentă pentru salvarea civilizaţiei şi a democraţiei.

_________

* Roger Mucchielli: „LA Subversion”, Ed., C.L.C., 1976.

*Jacques Rougeot: „La Contre-offensive”; Ed. Albatros, 1976 (Cf. Cata-combes, Nr. 72, sept. 1977)

EMISARII ANTIHRISTULUI

Revoluţia marxist-leninistă instaurată de zeci de ani în atâtea ţări este un insucces total în toate domeniile, fie ele economice sau sociale. Sărăcia sare în ochi, inegalitatea socială este evidentă. Lucrări remarcabile analizează şi fac dovada acestui eşec, plătit cu sângele a milioane de victime nevinovate.

Dezastrul cel mai inimaginabil, creat de conducătorii comunişti în ţările pe care le stăpânesc, este acela al modificării personalităţii individului, după ce acesta a fost privat de libertăţile sale elementare. Iar această modificare a personalităţii umane constă, tocmai, în modelarea unui pretins „om nou”, o contra-creatură care nu ar mai semăna cu chipul lui Dumnezeu. Căci revoluţia mar-. xist-leninistă „nu este doar un sistem social şi economic”, ci „ea este înainte de toate o mistică, o altă credinţă”, scrie H. Le Caron în lucrarea _„A înţelege revoluţia”*.

în această lucrare, Le Caron se arată neliniştit, pe bună dreptate, de infiltrarea gândirii revoluţionare în cercurile occidentale şi mai cu seamă în acela, al preoţilor catolici. El demonstrează că influenţa revoluţionară nu are efect doar asupra oamenilor naivi sau neinformaţi, dar şi asupra teologilor. Angajarea acestora în lupta actuală nu poate fi explicată decât printr-o orbire profundă, opera Satanei, sau printr-o adeziune la noua teologie a împăcării dintre Dumnezeu şi Satana; ba mai mult încă, prin acceptarea noţiunii unui Mântuitor lipsit de apartenenţa sa divină, a unui Hristos privit ca un mare reformator, primul dintre comunişti…

„Putem constata la ora actuală ravagiile provocate în Biserică de spiritul revoluţionar, se arată pe bună dreptate indignat Le Caron. Teologi stimaţi în ierarhia Bisericii, o presă catolică revoluţionară şi acele grupuleţe numite «comunităţi de bază» pe care le vedem dezvoltându-se în Biserică, sprijină reforme (…) care merg în sensul glorificării omului şi elimină treptat supranaturalul şi sacrul.” La întrebarea pe care oricine şi-o pune: „De ce oameni din lumea liberă se alătură unei revoluţii care a eşuat economic?”, Le Caron răspunde: „După această cotitură pe care a făcut-o revoluţia, aservirea spiritului trebuie să treacă înaintea reuşitelor economice (…) Nu este vorba de un mers înainte economic. Este vorba de un mers înainte antihristic.” Căci, „la ora actuală, una din cele mai mari primejdii care ameninţă Biserica şi civilizaţia creştină este deviaţia naturalistă şi revoluţionară a unei părţi a clerului catolic (…) Episcopul sau preotul revoluţionar înseamnă calul troian în Biserică (…) Transformarea teologiei, bulversarea liturghiei sunt în realitate consecinţele acestui fel de marxizare a clerului nostru (…) Spiritul răului nu este prost (…) El caută să distrugă (Occidentul) prin coruperea intelectuală şi spirituală.”

Această stare de lucruri, lipsa de informaţii, deformarea învăţăturii lui Hristos fac mai necesară ca niciodată tipărirea de lucrări de zidire creştină.

H. Le. Caron: „Comprendre la revolution”,* Ed. de la Revue moderne, 1974 (Cf. Catacombes, Nr. 41, febr. 1975).

LUPTA PĂRINTELUI FESSARD

Părintele Gaston Fessard a murit la 18 iunie 1978; tocmai îşi încheiase lucrarea „Biserică a Franţei, fereşte-te să îţi pierzi Credinţa!”* şi făcuse ultima corectură şpalturilor cărţii „Creştini marxişti şi teologia eliberării” („Chretiens marxistes et theologie de la liberation”), la Ed. P. Lethilleux.

Acest eminent preot iezuit, având o formaţie teologică, filozofică şi juridică, s-a aplecat încă din tinereţe asupra problemelor socio-politice ale lumii moderne, spre a putea deosebi — după învăţătura Evangheliei — rolul creştinului (preot sau laic) în desfăşurarea evenimentelor de la sfârşitul secolului nostru. Mare cunoscător al filozofiei lui Hegel şi al celei a lui Marx, Părintele Fessard s-a ridicat în 1935 împotriva lui Hitler şi a redactat un text care va fi considerat primul Caiet clandestin al Mărturiei creştine, intitulat: „Ţară a Franţei, fereşte-te să îţi pierzi sufletul!”.

După cel de al Doilea Război mondial, s-a angajat, tot în numele responsabilităţii creştine, împotriva comunismului stalinist şi a adepţilor lui francezi. în cartea sa „Ţară a Franţei, fereşte-te să îţi pierzi libertatea!”, dă dovada unei cunoaşteri aprofundate a metafizicii comuniste şi compară strategia comunistă cu aceea a nazismului.

Din 1960 şi până la „sfârşitul zilelor sale, el şi-a consacrat îndeosebi activitatea de scriitor studiului crizei Bisericii catolice din Franţa şi a denunţat deviaţiile doctrinare ale mişcărilor Acţiunii Catolice. Ultima sa lucrare „Biserică a Franţei, fereşte-te să îţi

pierzi Credinţa!” este un strigăt de alarmă pe care îl adresează episcopilor, preoţilor şi tuturor catolicilor atraşi de propunerile mincinoase ale Partidului comunist francez.

Cei ce au studiat lucrările Părintelui Fessard şi-au dat seama că vocaţia sa a fost aceea a unui luptător bine înarmat împotriva marxismului, care se înverşunează, mai ales în zilele noastre, să pervertească spiritul credinţei creştine, al Bisericii Franţei şi al omenirii întregi.

Oamenii obiectivi şi de bun simţ au remarcat considerabila pierdere provocată Bisericii Franţei de către comunism. într-adevăr, regiuni întregi, tradiţional catolice, s-au aliniat pe terenul stângii, foarte adesea bucurându-se de consimţământul clerului şi beneficiind de propaganda mişcărilor catolice.

Părintele Fessard îşi îmbogăţeşte cartea cu o documentaţie convingătoare care ne dă posibilitatea să înţelegem procesul de „compromitere al Bisericii Franţei şi de pervertire a credinţei creştine de către marxism şi comunism…” Această lucrare se adresează tuturor acelora care sunt atraşi de colaborarea pe care le-o propune P.C.F. El le înfăţişează pericolul spre care îi duce această colaborare: reducerea la o masă cu capul plecat, sortită unei veşnice sclavii…

Nu am putea fi oare ispitiţi să considerăm ultima lucrare a Părintelui Fessard ca testamentul pe care el îl lasă Bisericii sale pe care atât a iubit-o şi a apărat-o în scrierile lui, sprijinindu-se neîncetat pe adevărul Evangheliei şi pe exactitatea faptelor şi documentelor adversarului?

„Aspra rigoare a adevărului, spunea el, nu este nici nedreptate, atunci când ea este necesară, nici lipsă de milă…”

________

*Părintele Gaston Fessard: „Eglise de France, prends garde de perdre la Foi!”, Ed. Juillard, 1979 (Cf. Catacombes, Nr. 93, iunie 1979).

OTRAVA ROŞIE

Colonelul Andre Bruge a cunoscut încă din tinereţe ravagiile războiului şi teroarea lagărelor comuniste.

Cartea sa „Otrava Roşie”* este compusă din două părţi distincte, în prima parte el înfăţişează, într-o manieră foarte concentrată, fapte trăite în lagărul morţii în Vietnamul de Nord, unde a căzut prizonier în decembrie 1969. Acest „material”, trăit de el şi de ceilalţi prizonieri, îi va furniza experienţa datorită căreia îşi va dezvolta cea de a doua parte a lucrării sale. Aceasta este un studiu sistematic şi pătrunzător asupra „războiului psihologic”. Acest război se extinde rapid pretutindeni în lume şi riscă să târască Occidentul, nu complet înrolat, în focarul său devorator, luptă fără frontiere…

Democraţia doreşte oare să trăiască sau să moară? Le revine oamenilor „încă liberi” să răspundă la această întrebare pusă într-o lucrare de luptă de o arzătoare actualitate.

„Iată ce îmi este imposibil de narat în amănunt în aceste câteva pagini, se confesează autorul. Ele îmi vor permite totuşi să evoc sub o formă deliberat sintetică şi impersonală, elementul capital şi permanent al captivităţii noastre: tortura morală la care au fost supuşi, în calitate de «criminali de război», cei 28 000 de «dispăruţi» din Corpul Expediţionar Francez…”.

Prizonierii de război trebuie să devină, prin tehnicile de „spălare a creierului, o armată suplimentară. în plus, „scopul acestor tehnici, în cadrul războiului revoluţionar, război total şi permanent, care foloseşte împotriva duşmanului «imperialist şi colonialist» toate armele şi toate mijloacele disponibile, va fi să expedieze în lagărul capitalist propriii săi ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi, purtători ai virusului comunist şi transformaţi astfel în «luptători ai păcii»…”

De altfel Mao Zedong spune acest lucru lui Ferhat Abbas: „Făcându-1 pe soldatul inamic să se îndoiască de temeiul cauzei sale şi pe cei şovăielnici de oportunitatea opţiunii lor, punem de partea noastră toate şansele de reuşită”.

Termenii, noţiunile, modul de acţiune sunt proprii politicii preşedintelui Ho Şi Min, decedat între timp. Această politică a devenit, odată cu Stalin, războiul universal permanent de care vorbea Lenin. El ar trebui să se extindă la lumea întreagă şi să vizeze tot ceea ce „alimentează capitalismul, fie că este vorba de proletariatul muncitoresc sau de materiile prime. Acesta este scopul pentru care în acea Şcoală de război revoluţionar, Şcoală de război politic după cum se spune, creată în 1926 în Crimeea, pe ţărmul Mării Negre, sunt reunite cadre.”

Însă nu din acea şcoală va ţâşni lumina. „Ea se va naşte din creierul unui nou om de geniu, numit Mao Zedong”.

Politica chineză, care este fireşte politica Vietnamului de Nord, îşi ia numele oficial de „politică de clemenţă faţă de prizonierii de război”. Dialectica ei conţine patru puncte:

Comuniştii îi lasă în viaţă pe prizonieri în momentul capturării lor; prizonierii vor fi bine trataţi în timpul captivităţii lor; ei vor fi beneficiarii reeducării politice; ei vor putea fi eliberaţi înainte de termen.

Este un lucru cert că buna „asimilare politică” va fi condiţia unică a eliberării.

„Prizonierii sunt clasaţi pe grupe restrânse, fără distincţie de grad, vârstă, rasă (…) Fiecare grupă este supravegheată de un monitor, care devine în plus, conştient sau inconştient, un şef şi un turnător.” Desemnat, în principiu, de grupă, în realitate el este desemnat de şeful lagărului. Campania de „politizare” este dirijată de şeful lagărului, înconjurat de cadre politice şi de prizonieri de obedienţă sau de şcoală marxistă. Li se aplică tehnicile perfecţionate de cadrele lui Mao Zedong pentru revoluţionarea chinezilor consacraţi budismului şi cultului strămoşilor. „Totul este scăldat în frazeologia marxist-leninistă (…) Mai intervin şi principiile de propagandă care (…) pun accentul în primul rând asupra cuvântului «Pace» şi derivatelor sale: Mişcare pentru Pace, Lagărul Păcii, Lupta pentru Pace şi ajung la termenul ambiguu prin excelenţă: Coexistenţa paşnică. (…) Fiecare discuţie duce la o decizie şi la o modalitate definite de către o grupă şi făcând obiectul unei lozinci, acea pilulă intelectuală şi verbală care te scuteşte de a mai gândi. Se face zilnic control pentru a se vedea dacă deciziile luate mai înainte sunt cu adevărat respectate. (…) Compania este încununată de un foc de tabără, sau un «miting» la care, la lumina torţelor şi a focurilor de bambus, este dramatizată tema şi sunt fixate imaginile care îi arată şi simbolizează, în cursul unei scenete, pe «trădătorii» care nu au respectat regula colectivă, şi pe «eroul» care, dimpotrivă, s-a distins prin entuziasmul şi spiritul său de masă.” Procesul acestei adevărate operaţiuni de vrăjire este minuţios aprofundat de către colonelul Bruge, atât în prima parte (narativă) a cărţii sale, cât şi în cea de a doua parte, care tratează pe capitole dezvoltarea acestui răzbpi psihologic. El urmăreşte toate etapele acestei filozofii şi explică în ce mod gândirea umană poate deveni o jucărie în mâinile specialiştilor în operaţiunea de spălare a creierului.

El îşi încheie cartea adresându-se tineretului liber, invitându-1 „să nu-i uite nici pe Jan Palach, nici pe Kuzneţov, nici cele 350 de milioane de gărzi roşii”.

__________

* Andre Bruge: „Le Poison Rouge”, Nice, 1969 (Cf. Catacombes, Nr. 22-23, iul.-aug. 1973).

HRISTOS ŞI REVOLUŢIA

Prin acţiuni perfide, care au cerut ani de eforturi subterane, prin raţionamente false dar abil ambalate în fraze scoase din Evanghelii, stânga marxist-leninistă a reuşit să introducă în Biserică, chiar în sufletele şi conştiinţa credincioşilor, o ideologie „creştină” tip secolul XX, ideologia satanică a comunismului ateu. Această influenţă este neliniştitoare, căci îi acaparează şi pe tineri şi pe bătrâni, pe preoţi şi pe misionari. „Socialismul” (căci astfel este el numit pentru a nu-i speria pe creduli) ameninţă în prezent credinţa a numeroşi creştini de toate confesiunile. Ei sunt deja îndoctrinaţi, pentru că lupii îmbrăcaţi în haină de oaie au pătruns liber printre ei. Argumentele lor sunt: „Iisus este cel mai mare comunist! Biserica trebuie să se identifice cu problemele săracilor, ale muncitorilor! Nu este vorba de o politică de stânga, ci de datoria lumii creştine moderne de a se deschide socialismului! Doctrina Bisericii va continua să vegheze asupra sufletelor credincioşilor. Cât priveşte deschiderea, ea se va desfăşura pe plan social şi politic, lucru de care fiecare cetăţean ar trebui să se preocupe astăzi, când distribuţia bunurilor este atât de nedrept făcută, ceea. ce Biserica nu are dreptul să ignore.”

Marcel Clement, profesor, scriitor şi ziarist de admirabilă reputaţie, răspunde în cartea sa „Hristos şii Revoluţia”* la o mulţime de probleme pe care şi le pun contemporanii noştri, îndrăgostiţi de mirajul „socialist” şi cu adevărat preocupaţi să pună în practică Cuvântul lui Dumnezeu referitor la lumea celor sărmani, a acelor săraci pe care Iisus i-a iubit atât de mult şi în favoarea cărora cred aceşti creştini — le-a lăsat Hristos Evanghelia, o Evanghelie a „eliberării” şi a „revoluţiei”.

Foarte bine documentat pentru a ţine piept distrugătorului asalt ideologic al acelora care fac un viraj la stânga, excelent cunoscător al Cuvântului lui Dumnezeu şi adânc înrădăcinat în Credinţă, M. Clement răspunde în cele şapte capitole ale cărţii sale la întrebările cele mai acute puse de o mare parte a lumii creştine a timpului nostru.

„Evanghelia conţine oare un mesaj social”? se întreabă autorul în primul capitol al cărţii. Şi el răspunde, printre altele: „După cum se vede, sărăcia evanghelică, sărăcia în duh ocupă cu adevărat un loc central în vestirea Evangheliei împărăţiei. însă nu locul unei lupte sociale. Este vorba de o taină a spiritului, de o detaşare a sufletului printre evenimentele contingente, crucificând adesea existenţa. A adopta sărăcia, în acest sens, nu înseamnă a angaja militanţi pentru o «inserţie critică şi contestatară» a tot ceea ce sistemul are incompatibil cu speranţa pe care o aduce Evanghelia. (…) Rezultă că există un mesaj social în Evanghelie: cel mai puternic, cel mai eficace, cel mai universal care a fost vreodată transmis unor oameni. însă nu este cu putinţă să-1 descifrăm şi să-1 transpunem în realitate decât cu condiţia de a-1 situa în lumina planului urmărit de Hristos. Căci Hristos nu a venit mai întâi pentru a reînnoi societatea istorică. El a venit pentru a plăti preţul răscumpărării omenirii extinzând împărăţia de iubire a lui Dumnezeu până la canalele suferinţei şi ale morţii. (…) Iisus îşi manifestă iritarea faţă de cei bogaţi — adică faţă de toţi cei care s-au ataşat de ceea ce posedă material, carnal, intelectual, afectiv, social, de ceea ce este putere, reputaţie, voinţă proprie — pentru a-i trezi. El nu caută, aşa cum unii par să creadă astăzi, să suscite ura împotriva clasei «burgheze»… (…) Dacă omul nu se schimbă mai întâi în inima sa, nici o reformă pur şi simplu de structură—sau de «sistem» — nu va rezolva problema socială.”

După primul capitol pe care îl consacră problemei mesajului social implicat în Evanghelie, autorul trece la acela al unei „eliberări echivoce”.

Cităm din al treilea capitol, intitulat „Blocajul Evanghelie-Revoluţie”: „Echivocul este permanent între eliberarea spirituală adusă de Iisus Hristos şi sugestiile de cuvinte, imagini etc, care îl incită pe cititor să creadă că salvarea sufletului său este legată de abolirea capitalismului, a proprietăţii private, a «puterii» statului, de societatea fără clase”.

Regretând că oferim o schiţă sumară a conţinutului acestei cărţi care se afirmă ca indispensabilă pentru fiecare om preocupat de aceste probleme, încheiem această modestă prezentare a cărţii lui Marcel Clement cu un extras din ultimul din cele şapte capitole (Anatomia totalitarismului”): „Separaţia actuală a celor trei puteri (politică, economică, culturală), departe de a trebui să fie abolită, trebuie să fie întărită şi ierarhizată. Aceasta este cheia oricărei reforme susceptibile de a face să progreseze justiţia şi libertatea totală. (…) în ziua în care autoritatea publică — direct sau nu — va cumula puterea economică în întreprinderi cu puterea politică în stat, libertatea care rezultă pentru toţi din separaţia puterilor se va fi volatilizat ireversibil. (…) De asemenea dreptul la grevă nu este practicabil decât dacă cele două puteri coexistă. Pretutindeni unde autoritatea politică este cea care absoarbe toată puterea economică, lupta muncitorească concretă devine imposibilă deoarece, prin definiţie, proletariatul este cel ce se află la putere! (…) Este de la sine înţeles că, în universul colectivist, nu poate exista o veritabilă libertate religioasă, deoarece locurile de cult sunt proprietatea nu a unor grupuri private, ci a colectivităţii politice, în cel mai bun caz, colectivitatea socialistă consimte să împrumute bisericile credincioşilor, mănăstirile călugărilor etc. Dar ea nu poate face acest lucru decât cu condiţia ca bisericile să renunţe la a mai proclama că proprietatea privată este un drept natural. Religia suferă, atunci, cea mai cumplită violenţă: aceea de a-şi cumpăra propria libertate cu preţul complicităţii sale cu tehnica înrobirii poporului întreg”.

__________

* Marcel Clement:„Le Christ et la Revolution”, Ed. de Lescalade, 1972 I (Cf. Catacombes, nr. 17, febr. 1973).

«LE TRÊTRE»

„Le Trêtre”*, lucrare parvenită „într-un mod misterios în mâinile” editorului Robert Morel, se înfâşişează sub formă de roman, dar ar putea fi, după felul precis în care eroul îşi povesteşte dubla viaţă, o autobiografie, o mărturie. Acţiunea se petrece undeva în U.R.S.S., iar cele două planuri de declanşare a evenimentelor sunt: poliţia secretă şi Biserica.

„Le prêtre” — „preotul” Grigori, ofiţer al unui serviciu de informaţii, acceptă misiunea dificilă de a intra în cinul preoţesc, pentru ca serviciul său să poată avea informaţii regulate asupra cauzelor dezvoltării Creştinismului, în ciuda marilor represalii pe care le suferise dej a în vederea distrugerii sale.

După studii de teologie la Seminar, el se căsătoreşte şi începe să-şi practice „vocaţia” de „preot”. Vreme de mai bine de douăzeci de ani el reuşeşte să-i „ducă” pe toţi creştinii din parohia sa, chiar şi pe soţia sa Alona. Satul întreg îl ia drept un preot cu vocaţie puternică; duce o viaţă exemplară; căsătoria sa cu Alona care îl venerează pare cu adevărat binecuvântată. Nimeni nu ştie totuşi că „le pretre — tretre” Grigori joacă un rol de actor foarte înzestrat, nimeni nu bănuieşte că el îşi prezintă periodic rapoartele „şefilor” săi din K.G.B., rapoarte împotriva enoriaşilor săi şi care sunt scrise în greceşte, măsură de prudenţă atât de normală la un agent de informaţii.

Această carte este o capodoperă; starea psihică a „preotului”, oscilaţiile sale sunt magistral analizate de autor, ceea ce dovedeşte în plus că faptele lui Grigori nu pot fi de domeniul imaginarului, ci adevăruri din păcate trăite. La baza acestei minuţioase disecţii se află, bineînţeles, „materia primă” stranie şi foarte specială care este sufletul slav.

Gândurile lui Grigori, ca şi conversaţiile pe care le are din când în când cu superiorii săi, ne confirmă veridicitatea anumitor situaţii bine stabilite pentru cei ce cunosc adevăratul chip al comunismului ateu faţă în faţă cu Biserica. Agenţi de informaţii introduşi în rândurile clerului pot parcurge calea până la grade foarte importante şi pot reprezenta astfel, în ţara lor şi mai ales în ţările lumii libere, Biserica „liberă” din U.R.S.S.

Viaţa „părintelui” Grigori este o dovadă în acest sens. Superiorii săi îi destinaseră postul de arhiepiscop şi mai mult chiar, cu condiţia s-o facă pe soţia sa „să dispară”. Grigori nu a putut face acest lucru. Şi abia atunci când a fost adus, ca prizonier, înaintea superiorilor săi şi după torturi grave, i s-a spus că soţia sa a fost în mod straniu ucisă de un camion. în curând încrederea în el va fi restabilită. „Buna sa credinţă”, fidelitatea sa faţă de poliţie, pe de-o parte, şi „moartea” soţiei sale, pe de altă parte, i-au deschis uşi care îi asigurau avansări rapide, până la treapta de patriarh, de ce nu?

Grigori gândea uneori: „Un agent de informaţii deghizat în preot. Spuneţi aceste cuvinte înspăimântătoare, satanice, oricărui credincios… Pe cine îşi va închipui el imediat? O fiinţă sordidă, lipicioasă, demnă de dispreţ, răsucită, laşă, un chip cu două feţe, respingător şi mai presus de orice josnic.” Un aparat poliţienesc comunist-ateu poate cere agenţilor săi astfel de „dovezi de fidelitate”. El se bizuie pe ei pentru a termina rapid cu „orice urmă de religie şi superstiţie”. Căci ei, comuniştii atei, sunt cei ce îi spuneau lui Grigori: „… Se vorbeşte de înstrăinare. Nu există decât una singură cu adevărat, aceea pe care omul o găseşte în sine însuşi; înstrăinarea de Dumnezeu. Creştinii au înţeles perfect. Ei ştiu bine că fie şi exploatat, înfometat, închis în temniţă, răstignit pe două bucăţi de lemn, omul continuă să fie liber. Pentru că nici una din înstrăinările exterioare nu contează. Una singură contează: dependenţa din iubire, da-ul pe care-1 rosteşte sclavul stăpânului său; doar acela care spune «facă-se voia Ta» este, în sensul propriu al cuvântului, un alienat… (…) Noi nu avem decât un obiectiv serios: să-1 ucidem pe Dumnezeu. (…) Şi noi am împuşcat preoţi cu sutele. Ei şi? Un episcop îţi aduce pe tavă alţi o mie. Noi am încercat să suprimăm pe toţi episcopii dintr-o lovitură, pentru a rupe lanţul: nici pomeneală! O adevărată hidră cu multe capete, ţi-o spun eu. Rămâne mereu câte unul ca să facă să mai crească alţi doi, prin sciziparitate. (…) Ce trebuie noi să facem este să ne vârâm în inima răului şi să-i retezăm aorta. Mă înţelegi? Fiule, ai fost ales pentru punctul extrem al luptei.”

Cititorul acestei cărţi se va simţi probabil mânjit după lectura ei. Nu personajul acestui „tretre” — preot trădător Grigori este cel care îl va dezgusta: de-a lungul istoriei au existat întotdeauna trădători, în cadrul determinat de această carte toţi conducătorii poliţiei comuniste sunt nişte monştri, nişte fiinţe care şi-au pierdut onoarea şi demnitatea umană.

Această carte ar trebui să deschidă ochii acelora din lumea liberă care întind mâna tuturor acelor „preoţi” care le sunt exportaţi de poliţia secretă a Moscovei şi „a întregii Rusii”… Ea ar trebui să le arate gigantica’luptă dusă de Satana dezlănţuită şi să-i hotărască să îi opună Crucea lui Iisus, Crucea Domnului nostru, El singur fiind „Calea, Adevărul şi Viaţa”.

________

* Lavr Divomlikoff: „Le Trêtre” (Joc de cuvinte între «traître» = trădător şi «pretre» = preot), Ed. Robert Morel, 1972 (Cf. Catacombes, Nr. 16, ian. 1973).

„ÎNCOTRO MERGE CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR?”

Ecumenismul, aşa cum a fost el conceput în 1879 de pastorul francez Tommy Fallot, trebuia să realizeze unitatea Bisericii universale „nu pe baza adeziunii individuale, ci prin Federaţia Bisericilor creştine”. Această unitate se dorea făcută în credinţă, iubire şi adevăr evanghelic.

Pastorul J.G.H. Hoffmann, iniţiat în această doctrină ecumenică din 1926, s-a consacrat unei nobile activităţi în favoarea unităţii datorită învăţăturii primite de la profesorii săi Henri Monnier, Wilfred Monod şi Marc Boegner.

De la acest început promiţător şi până la totala decadenţă actuală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (C.O.E.), autorul lucrării de faţă* s-a încăpăţânat să restabilească, pe de-o parte, baza sănătoasă pe care ar trebui să se reintegreze organismul genevez, şi, pe de altă parte, să prezinte într-un mod foarte documentat eroarea abominabilă în care se găseşte astăzi C.O.E.

Pastorul Hoffmann se consideră dator să arate „cum şi-a abandonat Consiliul Ecumenic misiunea specifică de redescoperire a unităţii creştine, lăsându-se corupt de influenţa conceptelor filozofice distructive pentru autoritatea Sfintei Scripturi, mergând până la a-1 substitui pe om lui Dumnezeu, în centrul motivaţiilor sale” şi „atrage atenţia asupra abandonării căutării unităţii în folosul susţinerii unor încercări de politică revoluţionară”.

Într-adevăr, argumentele pastorului Hoffmann sunt întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când judecă şi acuză poziţia de-viaţionistă a Consiliului ecumenic al bisericilor (C.O.E.).

Mai multe articole edificatoare pentru grava criză prin care trece C.O.E. sunt reunite în această lucrare. Cititorii revistei Catacombes au avut prilejul să citească două dintre ele.

Este lucru cert că pastorul Hoffmann posedă o cunoaştere perfectă a problemei şi se sprijină pe documente convingătoare când vorbeşte despre ea.

Găsim în paginile lucrării sale datele cele mai detaliate privitoare la istoria C.O.E.: reuniunile, temele discutate, intervenţiile pro şi contra, deliberările; influenţele străine de orice idee evanghelică; atitudinea sa tot mai îndepărtată de punctul ideal de plecare; în sfârşit căderea în abis: dialogul cu ţările marxist-atee; adeziunea, ca membri ai C.O.E., a „reprezentaţilor” Bisericilor oficiale din ţările comuniste; suportul financiar acordat mişcărilor revoluţionare de eliberare naţională.

Pentru pastorul Hoffmann nimic nu poate fi mai dureros decât comportamentul negativ al Consiliului Economic al Bisericilor faţă de „Bisericile Tăcerii” (Cf. capitolul: „C.O.E. şi Biserica Tăcerii”). Şi el îşi continuă analiza pertinentă: „Nu se ştie îndeajuns în ţările noastre occidentale cu câtă fermitate creştinii prigoniţi şi-au făcut auzită mărturia credinţei lor şi cu cât eroism, tot mai adesea, cutare sau cutare din grupările lor adresează diverselor autorităţi sovietice plângeri justificate în legătură cu numeroasele violări ale legilor constituţionale (…). Aceşti credincioşi s-au adresat adesea la O.N.U., al cărei secretar general a considerat firesc să trimită apelul Secretariatului Consiliului de la Geneva. Or, acolo se află funcţionarii delegaţi de Bisericile din Est, care reprezintă tocmai aceste autorităţi religioase al căror mutism şi complicitate cu regimul i-au împins pe credincioşii „tăcerii” să-şi strige durerea până la sediul O.N.U! Plângerea lor s-a întors aşadar la reprezentanţii prigonitorilor lor.”

Semnalăm, de asemenea, cititorilor noştri documentele pe care le conţine lucrarea pastorului Hoffmann. Printre acestea, schimbul de scrisori între episcopul norvegian Monrad Norderval, preşedintele Misiunii de dincolo de cortina de fier, şi Dr. E. Carson Blake, fost secretar general al C.O.E. Episcopul M. Norderval a primit de la Geneva un răspuns negativ la cererea sa pentru un sprijin financiar în folosul Bisericii Tăcerii, în vreme ce guerillas palestiniene erau ajutate cu 200 000 de dolari.

___________

* J.G.H. Hoffmann: „Ou va le Conseil Oecumenique des Eglises?”, Les Cahiers de «Tant qu’il fait jour», 1975 (Cf. Catacombes, Nr. 46-47, iul-aug. 1975).

MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL, PARTEA I

https://www.davidservant.com/other_languages/romanian/tdmm/tdmm_romanian_30

Subiectul războiului spiritual a devenit foarte popular în biserici în ultimii ani. Din nefericire, multe din învăţăturile referitoare la acest subiect contrazic Scriptura. În consecinţă, mulţi lucrători din lume învaţă şi practică un război spiritual pe care Biblia nu îl prescrie. Desigur, există şi război spiritual biblic, şi pe acesta ar trebui să îl practice şi să îl propovăduiască ucenicizatorii.

În acest capitol, precum şi în cel care va urma, voi vorbi despre unele dintre cele mai greşite concepţii referitoare la Satan şi la războiul spiritual. Acest subiect reprezintă un rezumat al cărţii pe care am scris-o pe marginea lui, intitulată Mituri moderne despre Satan şi războiul spiritual. Cartea poate fi citită în versiunea în engleză pe site-ul www.shepherdserve.org.

Mitul nr. 1: „În eternitate din trecut, Dumnezeu şi Satan au început o mare bătălie. Astăzi, încă mai există lupta cosmică dintre ei.“

Acest mit specific contrazice unul dintre cele mai stabile şi fundamentale adevăruri despre Dumnezeu care este precizat în Scriptură – acela că este atotputernic sau omnipotent.

Isus ne-a spus că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru Dumnezeu (vezi Mat. 19:26). Ieremia a afirmat că nu este nimic prea greu de făcut pentru El (vezi Ier. 32:17). Nici o persoană sau forţă nu Îl poate împiedica să Îşi ducă la bun sfârşit planurile (vezi 2 Cron. 20:6; Iov 41:10; 42:2). Dumnezeu întreabă prin Ieremia: „Căci cine este ca Mine?…Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?“ (Ier. 50:44). Răspunsul este nimeni, nici măcar Satan.

Dacă Dumnezeu este într-adevăr atotputernic, aşa cum menţionează pasajele anterioare, atunci a spune că Dumnezeu şi Satan au fost în război implică automat faptul că Dumnezeu nu este atotputernic. Dacă Dumnezeu a pierdut chiar şi o singură bătălie, dacă a fost învins de Satan chiar şi la cel mai mic nivel sau dacă a trebuit să lupte împotriva lui chiar şi pentru o perioadă scurtă, atunci El nu este atotputernic aşa cum a declarat despre Sine.

Comentariul lui Hristos despre puterea lui Satan

Isus a făcut la un moment dat o afirmaţie referitoare la căderea lui Satan din Rai care ne va ajuta să înţelegem câtă putere are acesta comparativ cu Dumnezeul nostru omnipotent:

Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie, şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.“ Isus le-a zis: „Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer“ (Luca 10:17-18).

Când Dumnezeul atotputernic a decretat expulzarea lui Satan din Rai, Satan nu s-a putut împotrivi. Isus a ales metafora ca un fulger pentru a sublinia viteza cu care a căzut Satan. El a căzut nu ca o melasă, ci ca un fulger. Adică, în secunda asta era în ceruri şi, în secunda următoare, – BUM! – nu mai era!

Dacă Dumnezeu îl poate expulza atât de repede şi de uşor pe Satan însuşi, nu ar fi trebuit să constituie o surpiză faptul că slujitorii împuterniciţi de El puteau scoate atât de repede şi de uşor demonii. Asemenea primilor ucenici ai lui Isus, prea mulţi creştini contemporani nouă au un mare respect pentru puterea diavolului şi au priceput că puterea lui Dumnezeu este de departe mult, mult mai mare. Dumnezeu este Creator, iar Satan este doar o creaţie. Satan nu se poate împotrivi lui Dumnezeu.

Războiul care nu a existat niciodată

Oricât de ciudat ne-ar părea, trebuie să înţelegem că Dumnezeu şi Satan nu sunt, nu au fost niciodată, şi nici nu vor fi într-un război. Da, au planuri diferite şi am putea spune că sunt adversari. Dar atunci când două partide sunt adverse şi unul este cu mult mai puternic decât celălalt, conflictele lor nu sunt considerate bătălii. S-ar putea lupta o râmă cu un elefant? Satan, ca o râmă, a avut o încercare firavă de a se opune Celui ce era de o mie de ori mai puternic. Această opoziţie a fost rezolvată foarte repede, iar el a fost expulzat din Rai „ca un fulger“. Nu a existat nici o bătălie – doar o expulzare.

Dacă Dumnezeu este atotputernic, atunci Satan nu are nici cea mai infimă şansă de a-L împiedica măcar în cea mai mică măsură pe Dumnezeu să Îşi împlinească planurile. Şi dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să facă ceva, scopul final este tot împlinirea planului Său divin. Acest adevăr va deveni extrem de clar pe măsură ce vom continua să analizăm scripturile care tratează acest subiect.

În mod interesant, autoritatea supremă a lui Dumnezeu asupra lui Satan a fost demonstrată nu numai în veşnicia trecută, dar va fi demonstrată şi în viitor. Citim în Apocalipsa că „un singur înger“ îl va lega pe Satan şi îl va încarcera timp de o mie de ani (vezi Apoc. 20:1-3). Acest incident viitor nu ar putea fi considerat o bătălie între Dumnezeu şi Satan, după cum nici expulzarea lui nu poate fi considerată o bătălie. Observă, de asemenea, că Satan nu va avea puterea de a ieşi din închisoare şi că doar va fi eliberat atunci când va fi convenabil pentru planurile lui Dumnezeu (Apoc. 20:7-9).

Cum rămâne cu viitorul „Război din cer“?

Dacă este adevărat că între Dumnezeu şi Satan nu este, nu a fost, şi nu va fi niciodată un război, atunci de ce citim în Apocalipsa despre un război viitor în cer care îl implică şi pe Satan (Apoc. 12:7-9)? Aceasta este o întrebare bună care are un răspuns uşor de găsit.

Observă că acest război va fi între Mihail şi îngerii lui şi Satan şi îngerii lui. Dumnezeu Însuşi nu este menţionat ca fiind implicat în această bătălie. Totuşi, dacă ar fi fost implicat, abia dacă am putea descrie acest conflict drept război, deoarece Dumnezeu, fiind atotputernic, ar putea stinge foarte uşor această opoziţie, într-o clipită, după cum a şi dovedit deja acest lucru.

Îngerii, inclusiv Mihail, nu sunt atotputernici şi astfel conflictul lor cu Satan şi îngerii lui poate fi considerat război, deoarece va exista de fapt un astfel de conflict pentru o perioadă de timp. Totuşi, fiind mai puternici, aceştia îl vor învinge pe Satan şi hoardele lui.

De ce nu se implică Dumnezeu în mod personal în această bătălie aparte şi o lasă pe mâna îngerilor? N-am nici cea mai vagă idee. Cu siguranţă că Dumnezeu, fiind atotştiutor, ştia că îngerii Săi pot câştiga acest război şi, de aceea, poate a considerat că nu este nevoie să Se implice personal.

Nu mă îndoiesc că Dumnezeu i-ar fi putut foarte uşor şi repede anihila pe canaaniţii nelegiuiţi din zilele lui Iosua, dar a ales să dea această sarcină israeliţilor. Dumnezeu le-a cerut să facă eforturi mari timp de câteva luni pentru a îndeplini ceea ce El ar fi putut face fără nici un efort. Poate că acest lucru a fost pe placul lui Dumnezeu şi pentru că cerea credinţă din partea evreilor. Poate că acesta este şi motivul pentru care nu Se va implica personal în războiul viitor din cer. Totuşi, Biblia nu ne spune nimic despre aceste lucruri.

Doar faptul că într-o zi va exista un război în cer între Mihail şi îngerii lui şi Satan şi îngerii săi nu ne dă motive suficiente pentru a crede că Dumnezeu nu este atotputernic – tot aşa cum nici bătăliile dintre Israel şi Canaan nu ne dau un motiv să credem că Dumnezeu nu este atotputernic.

Nu a fost Satan învins de Isus pe cruce?

În cele din urmă, referitor la acest prim mit al războaielor dintre Dumnezeu şi Satan, aş vrea să trag o concluzie în ceea ce priveşte afirmaţia frecvent întâlnită: Isus l-a învins pe Satan pe cruce. Scriptura nu menţionează de fapt niciunde că Isus l-a învins pe Satan pe cruce.

Când spunem că Isus l-a învins pe Satan, sună ca şi când între Isus şi Satan a existat o bătălie, ceea ce implică faptul că Dumnezeu nu este atotputernic şi că Satan nu era deja sub autoritatea Lui deplină. Există mai multe modalităţi biblice de a explica ce s-a întâmplat cu Satan când Isus Şi-a dat viaţa la Calvar. De exemplu, Scriptura ne spune că, prin moartea Sa, Isus a „nimicit (în engleză: l-a lăsat fără putere, n. t.) pe cel ce are puterea morţii” (vezi Evrei 2:14-15).

În ce măsură l-a lăsat fără putere pe Satan? Evident, Satan nu este complet lipsit de putere în prezent, altfel apostolul Ioan nu ar mai fi scris: „…că toată lumea zace în cel rău.”(1 Ioan 5:19; subliniere personală) În conformitate cu Evrei 2:14-15, Satan a fost lăsat fără putere în ceea ce priveşte „puterea morţii“. Ce vrea să spună această afirmaţie?

Scriptura face referire la trei tipuri de moarte: moarte spirituală, moarte fizică şi moartea a doua.

După cum am citit într-un capitol anterior, cea de a doua moarte (sau moartea veşnică) este menţionată în Apocalipsa 2:22; 20:6, 14; 21:8 şi este momentul în care necredincioşii vor fi aruncaţi în iazul de foc.

Moartea fizică apare atunci când sufletul unei persoane părăseşte trupul, care încetează să mai funcţioneze.

Moartea spirituală descrie condiţia duhului uman care nu a fost născut din nou prin Duhul Sfânt. O persoană moartă din punct de vedere spiritual are un duh alienat de Dumnezeu, care posedă o natură păcătoasă şi care este, într-o oarecare măsură, unită cu Satan. Efeseni 2:1-3 ne ilustrează imaginea unei persoane moarte spiritual:

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Pavel le-a scris credincioşilor efeseni că erau „morţi în greşelile şi păcatele“ lor. Evident nu se referea la moartea spirituală deoarece scria unor oameni vii. De aceea, trebuie să se fi referit la moarte spirituală.

Ce îi omorâse, spiritual vorbind? „Greşelile şi păcatele“ lor. Aminteşte-ţi că Dumnezeu i-a spus lui Adam că, în ziua în care nu va mai asculta de El, va muri (Gen. 2:17). Dumnezeu nu vorbea despre o moarte fizică, ci despre una spirituală, deoarece Adam nu a murit, fizic vorbind, în ziua în care a mâncat fructul oprit. Mai degrabă a murit din punct de vedere spiritual, iar fizic abia câteva sute de ani mai târziu.

Pavel a mers mai departe şi le-a spus efesenilor că, asemenea oamenilor morţi spiritual, şi ei trăiau în (sau practicau) aceleaşi greşeli şi păcate, urmând „mersul lumii“ (adică făcând ceea ce făceau toţi ceilalţi) şi pe „domnul puterii văzduhului“.

Cine este „domnul puterii văzduhului“? Este Satan, care domneşte peste împărăţia întunericului şi care este comandantul-şef al duhurilor rele care locuiesc în văzduh. Aceste duhuri rele sunt enumerate într-un capitol posterior din Efeseni ca având ranguri diferite (vezi Efes. 6:12).

Pavel a spus că prinţul întunericului este duhul „care lucrează acum în fiii neascultării”. Expresia „fiii neascultării“ este doar o altă descriere a tuturor necredincioşilor, subliniind faptul că natura lor este păcătoasă. Pavel a spus mai târziu că erau „din fire copii ai mâniei“ (Efes. 2:3; subliniere personală). Mai mult, a spus că Satan lucra în ei.

Avându-l de tată pe Satan

Fie că oamenii nemântuiţi sunt conştienţi sau nu, ei îl urmează pe Satan şi fac parte din împărăţia întunericului. Duhurile lor moarte spiritual sunt pline de natura lui rea şi egoistă. De fapt, Satan le este tată şi domn spiritual. Tocmai de aceea le-a spus Isus unora dintre liderii religioşi: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru“ (Ioan 8:44).

Aceasta este imaginea deprimantă a celui care nu a fost născut din nou! Acesta merge prin viaţă mort din punct de vedere spiritual, plin de natura lui Satan, îndreptându-se spre o moarte fizică inevitabilă de care se teme extraordinar de mult; şi fie că este conştient sau nu, într-o zi va experimenta cea mai năprasnică moarte din câte există, moartea veşnică, atunci când va fi aruncat în iazul de foc.

Este extrem de important să înţelegem că moartea spirituală, cea fizică şi cea veşnică sunt toate manifestări ale mâniei lui Dumnezeu asupra umanităţii păcătoase şi că Satan are un rol în ea. Dumnezeu i-a permis lui Satan să domnească peste împărăţia întunericului şi peste cei care „iubesc întunericul“ (Ioan 3:19) . De fapt, Dumnezeu i-a zis lui Satan: „Îţi dau voie să ai puterea de a-i ţine în captivitate pe cei care nu Mi se supun“. Satan a devenit un instrument subordonat mâniei lui Dumnezeu revărsată asupra oamenilor răzvrătiţi. Deoarece toţi au păcătuit, toţi sunt sub puterea lui Satan, având natura lui în duhurile lor şi fiind ţinuţi prizonieri voii sale (vezi 2 Tim. 2:26).

Răscumpărarea din captivitate

Totuşi, îi putem mulţumi lui Dumnezeu că a avut milă de umanitate şi că, datorită acestei mile, nimeni nu trebuie să rămână în această condiţie jalnică. Deoarece moartea substituentă a lui Isus a satisfăcut clauzele dreptăţii divine, toţi cei care cred în Hristos pot scăpa de moarte spirituală şi din captivitatea lui Satan, deoarece nu mai sunt sub mânia lui Dumnezeu. Atunci când credem în Domnul Isus, Duhul Sfânt vine în duhul nostru şi eradichează natura lui Satan, generând naşterea din nou a duhului nostru (vezi Ioan 3:1-16) şi permiţându-ne să beneficiem de natura divină a lui Dumnezeu (vezi 2 Petru 1:4).

Şi acum, să revenim la întrebarea iniţială. Când scriitorul Epistolei către Evrei a afirmat că Isus, prin moartea Sa, l-a lăsat fără putere „pe cel ce are puterea morţii, adică diavolul“, a vrut să spună că puterea morţii spirituale, pe care o are Satan asupra oamenilor nemântuiţi, a fost nimicită în ceea ce-i priveşte pe toţi cei care sunt „în Hristos“. Suntem aduşi din nou la viaţă din punct de vedere spiritual datorită lui Hristos, care a plătit pedeapsa în locul nostru.

Mai mult, deoarece nu mai suntem morţi din punct de vedere spiritual şi nici sub dominaţia lui Satan, nu ne mai temem de moartea fizică, de vreme ce ştim ce ne aşteaptă – o moştenire glorioasă şi eternă.

În final, datorită lui Isus, am fost feriţi de suferinţele morţii a doua şi de iazul de foc.

L-a învins Isus pe diavol pe cruce? Nu, nu l-a învins, deoarece nu a existat o bătălie între Isus şi Satan. Totuşi, Isus l-a lăsat fără putere în ceea ce priveşte moartea spirituală, prin care îi ţine pe oamenii nemântuiţi captivi păcatului. Satan încă mai are puterea morţii spirituale asupra celor nemântuiţi, dar în ceea ce-i priveşte pe cei care sunt în Hristos, Satan nu are nici o putere asupra lor.

Dezarmarea puterilor

Acest lucru ne ajută, de asemenea, să înţelegem afirmaţia lui Pavel despre „dezbrăcarea domniilor şi stăpânirilor“ din Coloseni 2:13-15

Pe voi, care eraţi morţi [spiritual] în greşelile voastre…Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce (subliniere personală).

Pavel foloseşte în mod evident limbajul metaforic în acest pasaj. În prima parte, el compară toate greşelile noastre cu un „zapis“ (act de vânzare sau cumpărare). Ceea ce noi nu am putut plăti, a plătit Isus în locul nostru, care a luat asupra Lui pe cruce plata păcatelor noastre.

În a doua parte, aşa cum regii antici îi dezarmau pe cei învinşi luându-le armele şi făcând parade triumfătoare pe străzile oraşului cu ele, tot aşa şi moartea lui Hristos a fost o biruinţă asupra „domniilor şi stăpânirilor“, adică, asupra demonilor cu statut inferior care domnesc peste cei cu inima rebelă, ţinându-i captivi.

Nu am putea spune pe baza acestui pasaj că Hristos l-a învins pe Satan? Poate, dar cu o condiţie. Trebuie să nu uităm că Pavel foloseşte metafora în acest pasaj. Şi fiecare metaforă are un punct în care similitudinile se transformă în disimilitudini, aşa cum am vorbit în capitolul despre interpretarea biblică.

Trebuie să fim atenţi când interpretăm metaforele folosite de Pavel în Coloseni 2:13-15. Este clar că nu a existat un „zapis“ care să conţină toate păcatele noastre şi care să fi fost pironit pe cruce. Totuşi, acesta este un simbol a ceea ce a realizat Isus pe cruce.

În mod asemănător, demonii care au stăpânit peste cei nemântuiţi nu au fost dezarmaţi literal de săbiile şi scuturile lor şi nici Isus nu a făcut paradă publică pe străzi. Limbajul pe care îl foloseşte Pavel este simbolul a ceea ce a realizat Isus pentru noi. Am fost ţinuţi captivi de duhurile rele. Totuşi, murind pentru păcatele noastre, Isus ne-a eliberat din această captivitate. Isus nu a luptat literal împotriva duhurilor rele, iar acestea nu se aflau în război cu El. Ele, cu dreapta permisiune a lui Dumnezeu, ne-au ţinut sub puterea lor toată viaţa noastră. „Armamentul“ lor era îndreptat nu spre Hristos, ci spre noi. Totuşi, Isus i-a „dezarmat“. Nu ne mai pot ţine captivi.

Haide să nu ne gândim că a existat o bătălie de secole între Isus şi duhurile rele ale lui Satan şi că în cele din urmă Isus a câştigat bătălia pe cruce. Dacă vom spune că Isus l-a învins pe diavol, să ne asigurăm că înţelegem că El a învins diavolul pentru noi, nu pentru El.

Odată am alungat un căţel din grădină deoarece o speria pe fetiţa mea. Aş putea spune că l-am învins, dar sper să înţelegi că acest câine nu a fost nici un moment o ameninţare pentru mine, ci doar pentru fetiţa mea. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Isus şi Satan. Isus a alungat pentru noi un câine care pe El nu L-a speriat deloc.

Cum a alungat Isus câinele-Satan? Purtând pedeapsa pentru păcatele noastre şi eliberându-ne astfel de vina pe care o aveam înaintea lui Dumnezeu, deci de mânia Lui, şi, în consecinţă, duhurile malefice cărora Dumnezeu le-a permis în mod drept să îi înrobească pe cei răzvrătiţi nu mai au nici un drept de a ne încătuşa. Slavă Domnului pentru acest lucru!

Această perspectivă ne conduce spre un al doilea mit demn de analizat şi legat de primul.

Mitul nr. 2: “Există lupte constante pe tărâmul spiritual între îngerii lui Dumnezeu şi îngerii lui Satan. Rezultatul acestor bătălii este determinat de războiul spiritual dus de noi.“

Am aflat deja din cartea Apocalipsa că va exista într-o bună zi un război spiritual în ceruri, între Mihail şi îngerii lui şi Satan şi îngerii săi. În afară de acesta, mai există un singur război angelic menţionat în Scriptură şi care se găseşte în capitolul zece din Daniel.[1] Daniel ne spune că a jelit timp de trei săptămâni în cel de-al treilea an al domniei lui Cir, Împăratul Persiei, când un înger i-a apărut lângă râul Tigru. Scopul vizitei îngerului a fost acela de a-i da capacitatea de a înţelege ce se va întâmpla cu Israel în viitor şi am studiat deja pe scurt ce i s-a spus lui Daniel în capitolul „Răpirea şi sfârşitul vremurilor“. În timpul conversaţiei lor, îngerul, al cărui nume nu este precizat, i-a zis:

„Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei“ (Dan. 10:12-13).

Daniel a aflat că rugăciunea lui fusese ascultată cu trei săptămâni înainte de întâlnirea sa cu îngerul, dar că îngerului îi luase trei săptămâni să ajungă la el. Motivul întârzierii îngerului era acela că „căpetenia împărăţiei din Persia“ i s-a împotrivit. Totuşi, a putut să iasă biruitor pentru că Mihail, „una dintre căpeteniile cele mai de seamă“ i-a venit în ajutor.

Când îngerul era pe punctul de a pleca de la Daniel i-a zis:

„Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru Mihail“ (Dan. 10:20-21)

Din acest pasaj putem învăţa mai mulţi factori importanţi. Vedem încă o dată că îngerii lui Dumnezeu nu sunt atotputernici şi că pot fi într-adevăr implicaţi în lupta împotriva îngerilor întunericului.

În al doilea rând, învăţăm că unii îngeri (precum Mihail) sunt mai puternici decât alţii (precum îngerul care i-a vorbit lui Daniel).

Întrebări la care nu avem nici un răspuns

Am putea întreba: „De ce nu l-a trimis Dumnezeu pe Mihail de la bun început să transmită mesajul lui Daniel, ca să nu mai fi existat întârzierea de trei săptămâni?“ Adevărul este că Biblia nu ne spune de ce a trimis Dumnezeu un înger despre care ştia cu siguranţă că nu va putea trece de „căpetenia Persiei“ fără ajutorul lui Mihail. De fapt, nu avem nici o idee de ce ar folosi Dumnezeu orice înger pentru a transmite cuiva un mesaj. De ce nu a mers El personal, de ce nu i-a vorbit lui Daniel cu vocea tare sau de ce nu l-a dus temporar pe Daniel în ceruri pentru a-i spune aceste lucruri? Pur şi simplu nu ştim.

Dar dovedeşte acest pasaj că există lupte constante pe tărâmul spiritual între îngerii lui Dumnezeu şi îngerii lui Satan? Nu, doar dovedeşte că, acum câteva mii de ani, a existat o bătălie de trei săptămâni între unul dintre îngerii mai slabi ai lui Dumnezeu şi unul dintre îngerii lui Satan numit „căpetenia Persiei“, o bătălie care, dacă ar fi vrut Dumnezeu, nu ar fi existat niciodată. Singura bătălie angelică menţionată în Biblie în afară de aceasta este viitorul război din ceruri, consemnat în cartea Apocalipsa. Atât. Poate că au fost şi alte bătălii angelice, dar aceasta nu poate fi decât o concluzie bazată pe presupunerile noastre.

Un mit bazat pe un altul

Dovedeşte această istorisire despre Daniel şi căpetenia Persiei că războiul nostru spiritual poate determina rezultatul bătăliilor angelice? Din nou, această idee presupune (pe baza câtorva scripturi) că există bătălii angelice frecvente. Dar haide să facem un pas în necunoscut şi să spunem că da, există bătălii angelice regulate. Dovedeşte această istorisire despre Daniel că lupta noastră spirituală poate determina rezultatul bătăliilor angelice care este posibil să aibă loc?

Această întrebare este adeseori pusă de cei care promovează următorul mit particular: „Dacă Daniel ar fi renunţat după prima zi?“ Desigur că răspunsul la această întrebare nu îl cunoaşte nimeni, deoarece realitatea este că Daniel nu a încetat să Îl caute pe Dumnezeu în rugăciune până când nu a ajuns îngerul fără nume. Totuşi, implicaţia acestei întrebări este aceea de a ne convinge că Daniel, printr-un război spiritual continuu, a fost cheia reuşitei celeste a îngerului fără nume. Dacă Daniel ar fi renunţat la această luptă spirituală se presupune că îngerul nu ar fi trecut niciodată de căpetenia Persiei. Cei care susţina această idee vor să credem că noi, ca şi Daniel, trebuie să continuăm lupta noastră spirituală, altfel îngerii răului i-ar putea învinge pe îngerii lui Dumnezeu.

Mai întâi, permite-mi să subliniez faptul că Daniel „nu se lupta spiritual“ – el se ruga lui Dumnezeu. Nu există nici o precizare că ar fi spus ceva despre îngerii demonici, despre legarea acestora sau despre „lupta“ împotriva lor. De fapt, Daniel nici nu ştia că existase o bătălie angelică până după cele trei săptămâni, când a ajuns la el îngerul. El a petrecut aceste trei săptămâni în post, căutând faţa Domnului.

Aşa că să reformulăm întrebare: „Dacă Daniel ar fi renunţat să se mai roage şi să caute faţa Domnului după una sau două zile, ar fi eşuat îngerul să ajungă la el pentru a-i transmite mesajul lui Dumnezeu?“ Nu ştim. Totuşi, permite-mi să evidenţiez faptul că îngerul fără nume nu i-a spus niciodată lui Daniel: „Bine ai făcut că ai continuat să te rogi, altfel nu aş fi reuşit.“ Nu, îngerul i-a atribuit lui Mihail meritul victoriei sale. Este evident că Dumnezeu l-a trimis pe înger şi pe Mihail şi i-a trimis ca răspuns la rugăciunea lui Daniel de a înţelege ce se va întâmpla cu Israel în viitor.

Ar fi o simplă presupoziţie să credem că dacă Daniel ar fi încetat să mai postească sau să Îl caute pe Domnul acesta din urmă ar fi spus: „Gata! Voi, cei doi îngeri, Daniel a încetat să mai postească şi să se roage, aşa că, deşi l-am trimis pe unul dintre voi să îi transmită un mesaj din prima zi în care a început să se roage, nu-l mai transmiteţi. Se pare că nu vor mai exista capitolele unsprezece şi doisprezece în cartea Daniel.“

Evident, Daniel a perseverat în rugăciune (nu în „război spiritual“) şi Dumnezeu i-a răspuns trimiţând la el un înger. Şi noi ar trebui să perseverăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi, dacă va voi Dumnezeu, răspunsul Lui ar putea veni prin intermediul unui înger. Însă nu uita că există o mulţime de exemple de îngeri care au transmis mesaje oamenilor din Biblie deşi nu este menţionată nici o rugăciune, cu atât mai puţin rugăciuni de trei săptămâni.[2] Avem nevoie de echilibru. Mai mult, există consemnări în care îngerii au transmis mesaje oamenilor din Biblie fără să fie înclusă vreo precizare despre lupte purtate de aceştia cu îngeri demonici în drum spre pământ. Poate că a fost nevoie ca aceşti îngeri să se lupte cu îngerii întunericului pentru a putea transmite mesajul, dar nu ştim dacă aşa s-a întâmplat, deoarece Biblia nu ne spune nimic în acest sens. Şi aşa ajungem la un al treilea mit crezut de mulţi.

Mitul nr. 3: „Odată cu căderea lui Adam, Satan a preluat dreptul acestuia de a conduce lumea.“

Ce anume s-a întâmplat cu Satan odată cu căderea umanităţii? Unii cred că Satan a fost promovat atunci când a căzut Adam. Ei spun că, la origine, Adam fusese „dumnezeul acestei lumi“, dar că, odată ce acesta a căzut în păcat, Satan a câştigat această poziţie, dându-i-se dreptul de a face pe pământ tot ceea ce dorea. Se presupune că nici măcar Dumnezeu nu a avut puterea de a-l opri de atunci înainte, deoarece Adam avusese „dreptul legal“ de a-i acorda această poziţie lui Satan şi că Dumnezeu a trebuit să onoreze acordul Lui cu Adam care acum îi aparţinea lui Satan. Se presupune că Satan posedă acum „drepturile lui Adam“ şi că Dumnezeu nu îl poate opri până când nu „expiră drepturile lui Adam“.

Este această teorie adevărată? A câştigat Satan „drepturile lui Adam“ odată cu căderea umanităţii? În mod categoric nu. Satan nu a câştigat nimic în urmă căderii umanităţii, cu excepţia blestemului lui Dumnezeu şi a promisiunii divine de anihilare totală.

Adevărul este că Biblia nu a afirmat niciodată că Adam a fost la origine „dumnezeul acestei lumi“. În al doilea rând, Biblia nu a afirmat niciodată că Adam a avut drepturi care vor expira la un moment dat. Toate aceste idei sunt nebiblice.

Care a fost autoritatea pe care a avut-o Adam la început? În Genesa citim că Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“ (Gen. 1:28; subliniere personală). Dumnezeu nu i-a spus nimic lui Adam despre faptul că ar fi fost „dumnezeu“ peste pământ şi peste toţi oamenii care se vor naşte sau că putea controla totul, de exemplu vremea, etc. El doar le-a dat lui Adam şi Evei, în calitate de primii oameni, stăpânire asupra peştilor, păsărilor şi animalelor şi le-a poruncit să umple pământul şi să-l stăpânească.

Atunci când Dumnezeu a pronunţat sentinţa omului, nu a menţionat nimic despre faptul că şi-a pierdut poziţia de „dumnezeu al acestei lumi“. Mai mult, El nu a spus nimic despre faptul că şi-ar fi pierdut puterea de a stăpâni asupra peştilor, păsărilor şi animalelor. De fapt, cred că este evident că umanitatea încă mai stăpâneşte asupra peştilor, păsărilor şi asupra „oricărei vieţuitoare care mişcă pe pământ“. Rasa umană încă mai umple pământul, stăpânindu-l. Adam nu şi-a pierdut nimic din autoritatea care i-a fost dată de Dumnezeu înainte de cădere.

Nu este Satan „Dumnezeul acestei lumi“?

Dar nu s-a referit Pavel la Satan ca fiind „dumnezeul veacului acesta“? Şi nu S-a referit Isus la el ca la „stăpânul acestei lumi“? Da, aşa este, dar nici unul dintre ei nu a făcut o paralelă între Adam ca prim „dumnezeu al acestei lumi“ şi Satan care a câştigat acest titlu odată cu căderea lui Adam.

În plus, titlul lui Satan de „dumnezeul acestei lumi“ nu dovedeşte faptul că poate face tot ce doreşte pe pământ sau că Dumnezeu nu are puterea de a-l opri. Isus a spus: „Toată puterea [sau „autoritatea“] Mi-a fost dată în cer şi pe pământ“ (Mat. 28:18; subliniere personală). Dacă Isus are toată autoritatea pe pământ, atunci Satan nu poate acţiona fără permisiunea Sa.

Cine I-a dat lui Isus toată puterea în cer şi pe pământ? Nu poate fi altcineva decât Dumnezeu Tatăl, care o avea El Însuşi mai întâi, altfel nu i-o putea da lui Isus. De aceea L-a numit Isus pe Tatăl Său „Domn al cerului şi al pământului“ (Mat. 11:25; Luca 10:21; subliniere personală).

Dumnezeu a avut toată autoritatea peste pământ, de vreme ce El l-a creat. La început a dat şi oamenilor puţină autoritate şi umanitatea nu a pierdut niciodată această autoritate dată de Dumnezeu atunci.

Când Biblia vorbeşte de Satan ca fiind dumnezeul sau stăpânul acestei lumi, vrea doar să spună că oamenii acestei lumi (care nu au fost născuţi din nou) îl urmează pe Satan. El este cel căruia îi slujesc, fie că realizează acest lucru, fie că nu. El este dumnezeul lor.

Oferta lui Satan de împroprietărire?

O bună parte din teoria drepturilor câştigate de Satan este construită pe baza istorisirii ispitirii lui Isus în pustie, înregistrată în Matei şi Luca. Să analizăm consemnarea din Luca pentru a vedea ce putem învăţa din ea:

Diavolul L-a suit [pe Isus] pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.“ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: «Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti»“ (Luca 4:5-8).

Dovedeşte acest incident că Satan avea controlul asupra tuturor lucrurilor din lume sau că Adam i le-a predat lui sau că Dumnezeu nu are puterea de a-l opri pe diavol? Nu, din mai multe motive întemeiate.

În primul rând, ar trebui să fim atenţi când ne bazăm teologia pe o afirmaţie făcută de cineva pe care Isus îl numeşte „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Uneori Satan spune adevărul, dar în acest caz ar trebui să agităm furios cartonaşul roşu, deoarece afirmaţia făcută de Satan contrazice afirmaţiile lui Dumnezeu.

În al patrulea capitol al cărţii Daniel, găsim povestea umilirii împăratului Nebucadneţar. Plin de mândrie datorită poziţiei şi realizărilor sale, Nebucadneţar a fost anunţat de profetul Daniel că va sta la un loc cu animalele până când va recunoaşte că: „ Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea“ (Dan. 4:25; subliniere personală). Această declaraţie este făcută de şapte ori în prezenta istorisire, subliniindu-i importanţa (vezi Dan. 4:17, 25, 32; 5:21).

Observă că Daniel a spus: „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor“. Această afirmaţie indică faptul că Dumnezeu are un oarecare control asupra pământului, nu-i aşa?

Observă, de asemenea, că afirmaţia lui Daniel pare a fi în contradicţie directă cu ceea ce i-a spus Satan lui Isus. Daniel a susţinut că Dumnezeu „o dă cui vrea“, iar Satan a spus că „o dau oricui voiesc“ (Luca 4:6).

Deci, pe cine vei crede? Eu personal îl cred pe Daniel.

Totuşi, există posibilitatea ca Satan să fi spus adevărul – dacă privim afirmaţia lui dintr-un alt unghi.

Satan este „dumnezeul acestei lumi“, ceea ce înseamnă, aşa cum am menţionat deja, că stăpâneşte peste împărăţia întunericului care include oameni din orice naţiune care sunt răzvrătiţi faţă de Dumnezeu. Biblia spune că: „lumea zace în cel rău“ (1 Ioan 5:19). Când Satan a susţinut că poate da autoritate peste împărăţiile pământului oricui doreşte, era foarte probabil să se referit la teritoriul său, la împărăţia întunericului, care este alcătuită din sub-împărăţii ce corespund împărăţiilor geopolitice. Scriptura ne informează că Satan are sub el mai multe duhuri rele ierarhizate prin care îşi conduce împărăţia (vezi Efes. 6:12) şi am putea presupune că el este cel care promovează sau retrogradează aceste duhuri, întrucât el este şeful. În acest caz, Satan Îi oferea în mod legitim lui Isus poziţia locului doi ca duh rău – sub el – pentru a-l ajuta să-şi conducă împărăţia. Tot ceea ce trebuia să facă Isus era să îngenuncheze înaintea lui Satan şi să i Se închine.

Din fericire, Isus a refuzat acea oportunitate de „promovare“.

Cine i-a dat autoritate lui Satan

Dar cum rămâne cu afirmaţia lui Satan că această autoritate asupra împărăţiilor i-a fost „dată“? Există din nou o posibilitate destul de mare ca Satan să fi minţit. Dar haide să îi acordăm o şansă şi să presupunem că spunea adevărul.

Observă că Satan nu a spus că Adam i-a dat această autoritate. După cum am văzut deja, Adam nu i-ar fi putut da autoritate lui Satan, deoarece nu-i fusese dată nici lui. Adam a stăpânit peste peşti, păsări şi animale, nu peste împărăţii. (De fapt, când a căzut Adam, nici nu exista vreo împărăţie peste care acesta să poată stăpâni.) În plus, dacă Satan Îi oferea lui Isus domnia asupra împărăţiei întunericului, care consta în toate duhurile rele şi toţi oamenii nemântuiţi, atunci nu ar fi existat nici o posibilitate plauzibilă prin care Adam să îi fi putut da lui Satan această jurisdicţie. Satan domnea peste îngerii căzuţi înainte ca Adam să fi fost creat.

Poate că Satan voia să spună că toţi oamenii pământului îi dăduseră autoritate peste ei, întrucât nu erau supuşi lui Dumnezeu şi erau astfel, conştient sau inconştient, supuşi lui.

O altă posibilitate şi mai plauzibilă este ca Dumnezeu să îi fi dat această autoritate. În lumina Scripturii este foarte posibil ca Dumnezeu să îi fi spus lui Satan: „Tu şi duhurile tale rele aveţi permisiunea Mea de a domni peste toţi cei care nu Îmi sunt supuşi.“ Această variantă poate fi greu de crezut acum, dar vei vedea mai târziu că este probabil cea mai bună explicaţie la afirmaţia lui Satan. Dacă Dumnezeu este într-adevăr „stăpân peste împărăţia oamenilor“ (Dan. 4:25), atunci orice autoritate pe care o are Satan asupra omenirii trebuie să îi fi fost dată de Dumnezeu.

Satan nu stăpâneşte decât peste împărăţia întunericului, care mai poate fi numită şi „împărăţia rebelă“. El a domnit peste această împărăţie din ziua în care a fost expulzat din Rai, ceea ce s-a întâmplat înainte de căderea lui Adam. Până la căderea lui Adam, împărăţia întunericului era alcătuită doar din îngerii răzvrătiţi. Însă, când Adam a păcătuit, el s-a alăturat împărăţiei rebele şi, de atunci încolo, împărăţia lui Satan a inclus nu numai îngeri răzvrătiţi, ci şi oameni răzvrătiţi.

Satan domnea peste regatul întunericului înainte ca Adam să fi fost creat, aşa că nu trebuie să credem că, atunci când a căzut Adam, Satan a câştigat ceea ce posedase acesta. Nu! După ce a păcătuit, Adam s-a alăturat împărăţiei răzvrătiţilor care existase dinainte, o împărăţie condusă de Satan.

A fost Dumnezeu surprins de cădere?

O altă implicaţie a „teoriei drepturilor câştigate de Satan“ este aceea că îl face pe Dumnezeu să pară mai degrabă stupid, ca şi când ar fi fost luat prin surprindere de evenimentele căderii şi, prin urmare, S-a trezit într-o situaţie dificilă şi nefericită. Nu ştia Dumnezeu că Satan va încerca să îi ispitească pe Adam şi pe Eva şi că rezultatul va fi căderea omului? Dacă Dumnezeu este atotştiutor, şi este, atunci trebuie să fi ştiut ce urma să se întâmple. De aceea, Biblia ne informează că El făcuse planuri pentru răscumpărarea umanităţii chiar înainte de a fi creat omul (vezi Mat. 25:34; Fapte 2:2-23; 4:27-28; 1 Cor. 2:7-8; Efes. 3:8-11; 2 Tim. 1:8-10; Apoc. 13:8).

Dumnezeu l-a creat pe diavol ştiind că acesta va cădea şi i-a creat pe Adam şi pe Eva ştiind că vor cădea. Nu există absolut nici o posibilitate ca Satan să Îl fi înşelat pe Dumnezeu şi să fi câştigat ceva ce El nu Şi-ar fi dorit să aibă Satan.

Vreau să insinuez că Dumnezeu doreşte ca Satan să fie „dumnezeul acestei lumi“? Da, atâta vreme cât îi va servi împlinirii planurilor divine. Dacă Dumnezeu nu ar fi dorit ca Satan să acţioneze, l-ar fi oprit pur şi simplu, aşa cum ni se spune în Apocalipsa 20:1-2 că va face într-o bună zi.

Totuşi, nu spun că Dumnezeu doreşte ca cineva să rămână sub domnia lui Satan. Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi eliberaţi de sub puterea lui Satan (Fapte 26:18; Col. 1:13; 1 Tim. 2:3-4; 2 Petru 3:9). Însă Dumnezeu îi permite lui Satan să domnească peste cei care iubesc întunericul (vezi Ioan 3:19) – peste cei care continuă să rămână răzvrătiţi faţă de Dumnezeu.

Nu putem face nimic pentru a salva oamenii din împărăţia lui Satan? Ba da, ne putem ruga pentru ei şi îi putem chema la pocăinţă şi la credinţa în Evanghelie (aşa cum ne-a poruncit Isus). Dacă fac acest lucru, vor fi luaţi de sub autoritatea lui Satan. Însă a crede că îi putem „distruge“ duhurile rele care îi ţin pe oameni prizonieri este o mare greşeală. Dacă oamenii doresc să stea în întuneric, Dumnezeu îi va lăsa acolo. Isus le-a spus ucenicilor că, dacă oamenii din anumite oraşe nu vor primi mesajul lor, ar trebui să îşi scuture praful de pe picioare şi să meargă într-un alt oraş (Mat. 10:14). El nu le-a spus să rămână şi să doboare zidurile care încătuşează oraşele pentru ca oamenii să devină receptivi. Dumnezeu permite duhurilor rele să îi ţină captivi pe cei care refuză să se pocăiască şi să se întoarcă la El.

Alte dovezi ale autorităţii supreme a lui Dumnezeu asupra lui Satan

Există mai multe pasaje scripturale care dovedesc faptul că Dumnezeu nu a pierdut controlul asupra lui Satan când omul a căzut în păcat. Biblia afirmă în mod repetat că Dumnezeu a avut şi va avea întotdeauna control total asupra lui Satan. Diavolul poate face doar ceea ce permite Dumnezeu. Mai întâi, să analizăm în acest sens câteva ilustraţii din Vechiul Testament.

Primele două capitole din cartea Iov includ un exemplu clasic de autoritate asupra lui Satan. Citim acolo că Satan stătea înaintea tronului lui Dumnezeu şi îl acuza pe Iov. La momentul acela, Iov asculta de Dumnezeu mai mult decât orice altă persoană de pe pământ şi deci, în mod natural, Satan îl viza. Dumnezeu ştia că Satan „îi pusese gând rău“ lui Iov (Iov 1:8, vezi observaţiile de pe marginea versiunii în engleză NASB) şi îl asculta pe Satan acuzându-l pe Iov că Îl slujeşte doar datorită binecuvântărilor de care se bucurase (vezi Iov 1:9-12).

Satan zicea că Dumnezeu îl ocrotise pe Iov şi cerea să îi fie luate binecuvântările. În consecinţă, Dumnezeu i-a permis lui Satan să se atingă până la un anumit punct de Iov. La început, Satan nu a avut voie să se atingă de trupul lui Iov. Totuşi, mai târziu, Dumnezeu i-a permis să se atingă şi de trup, înterzicându-i însă să-l omoare (Iov 2:5-6).

Acest pasaj biblic ne dovedeşte clar că Satan nu poate face tot ceea ce doreşte. Nu s-a putut atinge de averile lui Iov până când nu i-a permis Dumnezeu. Nu i-a putut fura sănătatea până când nu i-a permis Dumnezeu. Şi nu l-a putut ucide pe Iov, deoarece Dumnezeu nu a permis acest lucru.[3] Dumnezeu are putere asupra lui Satan chiar şi după căderea lui Adam.

Duhul rău al lui Saul „venit de la Domnul“

Există mai multe exemple în Vechiul Testament în care Dumnezeu foloseşte duhurile rele ale lui Satan ca agenţi ai mâniei Lui. În 1 Samuel 16:14 citim: „Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.“ Fără îndoială că această situaţie a avut loc pentru că Dumnezeu îl disciplina pe Împăratul Saul datorită neascultării sale.

Întrebarea este ce vrea să spună expresia „duh rău de la Domnul“? Ce înseamnă acest lucru? Că Dumnezeu a trimis un duh rău care trăia cu el în Rai sau că a permis în mod suveran ca unul dintre duhurile rele ale lui Satan să îl chinuie pe Saul? Cred că majoritatea creştinilor înclină să fie de acord cu cea de a doua posibilitate, având în vedere învăţătura întregii Scripturi. Motivul pentru care versetul spune că duhul rău era „de la Dumnezeu“ este acela că tulburările produse de acest duh erau un rezultat direct al disciplinării lui Saul de către Dumnezeu. Vedem astfel că duhurile rele se află sub controlul suveran al lui Dumnezeu.

În Judecători 9:23 citim: „Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului“, pentru a cădea asupra lor judecata divină pentru faptele lor rele. Din nou, acest duh rău nu venea din Rai de la Dumnezeu, ci din împărăţia lui Satan, şi i se permisese în mod divin să planifice lucruri rele împotriva anumitor persoane care meritau acest lucru. Duhurile rele nu îşi pot duce la îndeplinire nici un plan fără permisiunea lui Dumnezeu. Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, atunci Dumnezeu nu este atotputernic. Astfel, putem concluziona încă o dată, fără să ne înşelăm, că, la căderea lui Adam, Satan nu a câştigat o autoritate pe care Dumnezeu să nu o poată ţine sub control.

Exemple din Noul Testament referitoare la puterea lui Dumnezeu asupra lui Satan

Noul Testament ne oferă dovezi adiacente care combat „teoria drepturilor câştigate de Satan“. De exemplu, în Luca 9:1 citim că Isus le-a dat celor doisprezece ucenici „putere şi stăpânire peste toţi dracii“. În plus, în Luca 10:19 Isus le-a spus „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma“ (subliniere personală).

Dacă Isus le-a dat autoritate asupra întregii puteri a lui Satan, atunci trebuie mai întâi să fi avut El Însuşi această autoritate. Satan este sub autoritatea lui Dumnezeu.

Mai târziu în Evanghelia după Luca citim că Isus i-a zis lui Petru: „Simone, Simone, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul“ (Luca 22:31). Textul indică faptul că Satan nu l-a putut cerne pe Petru fără a obţine mai întâi permisiunea lui Dumnezeu. Iată încă o dovadă că Satan este sub controlul lui Dumnezeu.[4]

Închiderea lui Satan pentru o mie de ani

Când citim în Apocalipsa 20 despre îngerul care îl leagă pe Satan, nu există nici o referire la expirarea drepturilor lui Adam. Motivul pentru care este închis este pur şi simplu „ca să nu mai înşele Neamurile“ (Apoc. 20:3).

Interesant este faptul că, după ce Satan va fi închis pentru o mie de ani, acesta va fi eliberat „ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului“ (Apoc. 20:8). Aceste naţiuni înşelate vor strânge armate pentru a ataca Ierusalimul în care va domni Isus. După ce vor fi înconjurat oraşul, din cer va cădea foc şi îi va „mistui“ (Apoc. 20:9).

Ar fi cineva atât de nebun încât să spună că drepturile lui Adam includeau o ultimă perioadă scurtă după cei 1000 de ani şi că, din acest motiv, Dumnezeu va fi obligat să îl elibereze pe Satan? O asemenea idee este absurdă. Nu, ceea ce învăţăm o dată în plus din această secţiune biblică este faptul că Dumnezeu are control total asupra diavolului şi că îi permite să înşele doar pentru a-Şi împlini planurile Sale divine.

În timpul celor o mie de ani de domnie a lui Isus, Satan nu va putea acţiona, neputând să mai înşele pe nimeni. Totuşi, vor exista oameni pe pământ care vor fi supuşi doar la suprafaţă domniei lui Hristos, dar care în sinea lor ar dori să Îl vadă dat jos de la putere. Totuşi, nu vor încerca să comploteze împotriva Lui, deoarece vor şti că nu ar avea nici o şansă de a-L da jos de pe tron pe Cel care va domni „cu un toiag de fier“ (Apoc. 19:15).

Însă după ce va fi eliberat Satan, acesta va putea să îi înşele pe toţi cei care în inimile lor Îl urăsc pe Hristos şi, ca nişte nebuni, vor încerca să atingă imposibilul. Întrucât lui Satan i se dă permisiunea de a înşela potenţiali răzvrătiţi, condiţia inimii oamenilor va fi scoasă la iveală şi, apoi, Dumnezeu îi va judeca cu dreptate pe cei care nu sunt demni să trăiască în Împărăţia Lui.

Desigur, acesta este unul dintre motivele pentru care Dumnezeu îi permite şi astăzi lui Satan să înşele oamenii. Vom investiga mai târziu scopurile depline ale lui Dumnezeu cu Satan, dar, pentru moment, este de ajuns să spunem că Dumnezeu nu doreşte să rămână vreunul înşelat. Totuşi, El doreşte să ştie ce este în inima oamenilor. Satan nu îi poate înşela pe cei care cunosc şi cred adevărul. Însă Dumnezeu permite diavolului să îi înşele pe cei care resping adevărul datorită inimii lor împietrite.

Vorbind despre vremea anticristului, Pavel a scris:

Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea lui Satan, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi (2 Tes. 2:8-12; subliniere personală).

Observă că Dumnezeu este cel căruia I se atribuie trimiterea unei lucrări „de rătăcire, ca să creadă o minciună“. Dar observă, de asemenea, că aceşti oameni care vor fi înşelaţi sunt oameni care „n-au crezut adevărul“, indicând faptul că au avut o ocazie, dar că au respins Evanghelia. Dumnezeu îi va permite lui Satan să îl împuternicească pe anticrist cu semne şi puteri mincinoase pentru ca cei care L-au respins pe Hristos să fie înşelaţi, iar scopul final al lui Dumnezeu este acela „ca toţi…să fie osândiţi”. Din acelaşi motiv, Dumnezeu îi permite şi astăzi lui Satan să îi înşele pe oameni.

Dacă Dumnezeu nu ar avea nici un motiv de a-l lăsa pe Satan să acţioneze pe pământ, ar fi putut foarte uşor să îl trimită într-un alt loc din univers când a căzut. În 2 Petru 2:4 ni se spune că există anumiţi îngeri păcătoşi pe care Dumnezeu i-a aruncat deja în Iad şi i-a lăsat „înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată“. Dumnezeul nostru omnipotent ar fi putut face acelaşi lucru şi cu Satan şi cu oricare dintre îngerii acestuia, dacă aşa ar fi fost bine pentru planurilor Sale divine. Însă, pentru încă o perioadă de timp, Dumnezeu are un motiv bun pentru care îi permite lui Satan şi îngerilor lui să acţioneze pe pământ.

Teama demonilor de chinuri

Întrucât ne apropiem de încheierea studiului acestui mit, un ultim exemplu scriptural pe care îl vom analiza este povestea îndrăciţilor din ţinutul gadarenilor:

Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?“ (Mat. 8:28-29; subliniere personală).

Această istorisire este folosită adeseori de adepţii teoriei drepturilor câştigate de Satan pentru a-şi suţine ideile. Ei spun că: „Aceşti demoni au făcut apel la dreptatea lui Isus. Ei ştiau că nu avea dreptul să îi chinuie înainte de vremea când vor expira drepturile lui Adam, vreme în care ei şi Satan vor fi aruncaţi în iazul cu foc pentru a fi chinuiţi veşnic, zi şi noapte.“

Însă adevărul este exact contrariul. Ei ştiau că Isus avea puterea şi toate drepturile de a-i chinui oricând dorea, motiv pentru care I-au implorat mila. Le era în mod categoric teamă că Fiul lui Dumnezeu i-ar putea trimite să fie chinuţi mult mai devreme. Luca ne spune că L-au rugat stăruitor „să nu le poruncească să se ducă în Adânc“ (Luca 8:31). Dacă Isus nu ar fi putut face acest lucru, din cauza anumitor drepturi presupuse ale diavolului, nu ar fi fost deloc îngrijoraţi.

Aceşti demoni ştiau însă că erau doar la mila lui Isus, după cum ne ilustrează rugămintea lor de a nu-i trimite afară din ţinutul acela (Marcu 5:10), cerinţa lor stăruitoare de a li se permite să intre într-o turmă de porci (Marcu 5:12), implorarea lor de a nu fi trimişi „în Adânc“ (Luca 8:31) şi rugămintea fierbinte adresată lui Hristos de a nu-i chinui „înainte de vreme“.

Mitul nr. 4: „Satan, în calitate de «dumnezeul acestei lumi», are control asupra tuturor lucrurilor de pe pământ, inclusiv asupra guvernelor umane, asupra dezastrelor naturale şi asupra vremii.“

În Scriptură, apostolul Pavel ne vorbeşte despre Satan ca fiind „dumnezeul veacului acestuia“ (2 Cor. 4:4), iar Isus îl numeşte „stăpânitorul lumii acesteia“ (Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Pe baza acestor titluri atribuite lui Satan, mulţi au presupus că Satan are control total asupra pământului. Deşi am luat deja în discuţie suficiente pasaje biblice pentru a dovedi greşeala acestui mit specific, ne-ar prinde bine să mai studiem şi altele, pentru a avea o înţelegere deplină asupra a cât de limitată este de fapt puterea lui Satan.

Pe măsură ce vom examina şi alte pasaje din Biblie, vom descoperi nu numai că Isus nu S-a referit doar la Satan ca „stăpânitorul lumii acesteia“, ci şi la Tatăl Său ceresc ca „Domn al cerului şi al pământului“ (Mat. 11:25; Luca 10:21; subliniere personală). În plus, apostolul Pavel nu s-a referit doar la Satan ca fiind „dumnezeul veacului acestuia“, ci şi la Dumnezeu ca fiind „Domnul cerului şi al pământului“ (Fapte 17:4; subliniere personală). Acest fapt dovedeşte că nici Isus, nici Pavel nu ar dori să credem că Satan deţine control deplin asupra pământului. Autoritatea lui Satan nu poate fi decât limitată.

O distincţie importantă între aceste două pasaje scripturale se află în cuvintele lume şi pământ. Deşi folosim destul de des aceste două cuvinte ca sinonime, în greaca originară cele două cuvinte sunt diferite. De îndată ce vom înţelege diferenţa dintre ele, cunoştinţa noastră despre autoritatea lui Dumnezeu şi a lui Satan va creşte simţitor.

Isus S-a referit la Dumnezeu Tatăl ca la Domnul pământului. Cuvântul tradus cu pământ este grecescul ge. Acesta se referă la planeta fizică pe care trăim şi din el este derivat cuvântul geografie. Contrar, Isus a spus că Satan este stăpânitorul lumii. Echivalentul grecesc al acestui cuvânt este kosmos şi se referă în primul rând la ordine şi aranjare. El vorbeşte despre oameni mai degrabă decât despre planeta fizică în ea însăşi. De aceea creştinii vorbesc adeseori despre Satan ca fiind „dumnezeul acestui sistem lumesc“.

În prezent, Dumnezeu nu are control deplin asupra lumii, deoarece nu are control deplin asupra tuturor oamenilor din lume. Motivul este acela că Dumnezeu a dat tuturor oamenilor capacitatea de a alege în ceea ce priveşte domnul lor şi mulţi au ales să se supună lui Satan. Liberul arbitru al umanităţii face, desigur, parte din planul lui Dumnezeu.

Pavel a folosit un cuvânt diferit pentru lume, grecescul aion, când a scris despre dumnezeul acestei lumi. Aion poate fi şi este deseori tradus cu veac; cu alte cuvinte marchează o perioadă de timp. Satan este dumnezeul veacului actual.

Ce înseamnă toate aceste lucruri? Pământul este planeta fizică pe care trăim. Lumea se referă la oamenii care trăiesc în prezent pe pământ şi, mai specific, la aceia care nu Îl slujesc pe Isus. Ei îl slujesc pe Satan şi sunt prinşi în sistemul pervertit şi păcătos al acestuia. Despre noi, creştinii, se spune că suntem „în lume“, dar nu „din lume“ (Ioan 17:11, 14). Trăim printre cetăţenii împărăţiei întunericului, însă noi facem parte din Împărăţia Luminii, Împărăţia lui Dumnezeu.

Iată răspunsul la întrebarea noastră. Mai clar: Dumnezeu are control suveran asupra întregului pământ. Satan, cu permisiunea lui Dumnezeu, nu poate controla decât „sistemul lumii“ adică pe cei care sunt cetăţeni ai împărăţiei întunericului. Din acest motiv, apostolul Ioan a scris că „toată lumea (nu tot pământul) zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19).

Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu are autoritate asupra lumii sau asupra sistemului lumii sau asupra oamenilor din lume. După cum a afirmat şi Daniel, El „stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea“ (Dan. 4:25). El încă poate ridica sau smeri pe oricine doreşte. Totuşi, ca „stăpân peste împărăţia oamenilor“, El i-a permis în mod suveran lui Satan să domnească peste acea parte a umanităţii care este rebelă faţă de El.

Analizarea ofertei lui Satan

Diferenţa dintre pământ şi lume ne ajută, de asemenea, să înţelegem ispitirea lui Isus în pustie. Acolo, Satan I-a arătat lui Isus „într-o clipă toate împărăţiile lumii“. Satan nu Îi putea oferi lui Isus o poziţie politică peste guvernele umane, ceea ce am putea numi preşedinte sau prim ministru. Nu Satan este cel care înalţă sau smereşte conducătorii lumii – Dumnezeu face acest lucru.

Mai degrabă, Satan trebuie să-I fi arătat lui Isus toate sub-împărăţiile din lume care făceau parte din împărăţia întunericului. El I-a arătat lui Isus ierarhia duhurilor rele care, în teritoriile încredinţate lor, domnesc atât peste împărăţia întunericului, cât şi peste oamenii rebeli care îi sunt supuşi. Satan I-a oferit lui Isus control asupra regatului său – cu condiţia ca Isus să Se alăture cauzei răzvrătite a lui Satan îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Atunci Isus ar fi devenit mâna lui dreaptă în împărăţia întunericului

Controlul lui Dumnezeu asupra guvernelor umane

Haide să definim şi mai specific limitele autorităţii lui Satan, analizând mai întâi scripturile care afirmă că Dumnezeu are autoritate peste guvernele umane de pe pământ. Satan are o oarecare autoritate peste aceste guverne doar pentru că are autoritate asupra oamenilor nemântuiţi, iar guvernele sunt de obicei controlate de acest fel de oameni. Însă, în final, Dumnezeu este suveran peste guvernele umane şi Satan nu poate să le manipuleze decât în măsura în care îi permite Dumnezeu.

Am studiat deja afirmaţia lui Daniel către împăratul Nebucadneţar, însă, deoarece este atât de revelatoare, haide să o mai analizăm o dată.

Marele împărat Nebucadneţar era plin de mândrie datorită puterii şi realizărilor sale, de aceea Dumnezeu a decretat că va fi adus într-o stare cât mai josnică, pentru a învăţa că „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni“ (Dan. 4:17). În mod clar, lui Dumnezeu I se atribuia înălţarea lui Nebucadneţar la o poziţie politică atât de măreaţă. Acest adevăr se aplică oricărui lider de pe pământ. Apostolul Pavel, vorbind despre domnitorii acestui pământ, a declarat că „nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu“ (Rom. 13:1).

Dumnezeu este autoritate primară şi supremă în întregul univers. Dacă are cineva vreo autoritate, acest lucru se datorează doar faptului că Dumnezeu a delegat-o unora dintre copiii Lui sau că le-a permis altora să o aibă.

Cum rămâne cu domnitorii răi? A vrut Pavel să spună că până şi ei sunt puşi în acele poziţii de Dumnezeu? Da, asta a vrut. Mai devreme, în aceaşi scrisoare, Pavel a scris: „Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: «Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul»“ (Rom. 9:17). Dumnezeu l-a înălţat pe Faraon, cel cu inima împietrită, cu scopul de a-Şi glorifica Numele Său. Dumnezeu urma să Îşi dovedească puterea prin miracolele făcute – o posibilitate oferită de un om încăpăţânat pe care El îl ridicase.

Oare nu acelaşi lucru reiese şi din conversaţia lui Isus cu Pilat? Uimit că Isus nu răspundea întrebărilor sale, Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“ (Ioan 19:10).

Isus i-a răspuns: „N-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus“ (Ioan 19:11; subliniere personală). Cunoscând caracterul laş al lui Pilat, Dumnezeu l-a ridicat pentru ca planul prestabilit ca Isus să moară pe cruce să poată fi împlinit.

O simplă citire fugitivă a cărţilor istorice ale Vechiului Testament ne arată că Dumnezeu foloseşte uneori conducători răi ca agenţi ai mâniei Sale faţă de cei care o merită. Nebucadneţar a fost folosit de Dumnezeu pentru a-Şi manifesta judecata asupra naţiunilor din Vechiul Testament.

Există numeroase exemple de conducători pe care Dumnezeu i-a ridicat şi i-a coborât în Biblie. De exemplu, în Noul Testament citim despre Irod, care nu i-a acordat glorie lui Dumnezeu când unii dintre supuşii lui au strigat înaintea sa: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“ (Fapte 12:22).

Rezultatul? „Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi“ (Fapte 12:23).

Nu uita că Irod era cu siguranţă un cetăţean al împărăţiei lui Satan, dar nu s-a situat în afara jurisdicţiei lui Dumnezeu. În mod categoric, Dumnezeu poate ridica sau coborâ orice lider pământesc dacă aşa doreşte El.[5]

Mărturia personală a lui Dumnezeu

În cele din urmă, să citim cuvintele spuse la un moment dat de Dumnezeu prin profetul Ieremia cu privire la suveranitatea Lui peste împărăţiile umane.

„Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel! Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici; dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gând să i-l fac“ (Ier. 18:6-10).

Poţi vedea acum că Satan, când L-a ispitit pe Isus în pustie, nu I-ar fi putut oferi lui Isus în mod legitim domnia peste împărăţiile politice omeneşti de pe pământ? Dacă spunea adevărul (aşa cum face uneori), atunci tot ceea ce I-ar fi putut oferi lui Isus ar fi fost controlul asupra împărăţiei întunericului.

Dar are Satan influenţă asupra guvernelor umane? Da, dar doar pentru că este domnul spiritual al oamenilor nemântuiţi, iar oamenii nemântuiţi sunt implicaţi în aceste guverne. Totuşi, el are doar atâta influenţă cât îi permite Dumnezeu să aibă şi Dumnezeu poate strica planurile lui Satan oricând doreşte. Apostolul Ioan a scris despre Isus că este „Domnul împăraţilor pământului“ (Apoc. 1:5).

Provoacă Satan calamităţi naturale şi clime adverse?

Deoarece Satan este „dumnezeul acestei lumi”, mulţi presupun că el controlează şi vremea şi că el este cel care cauzează calamităţi naturale precum inundaţii, secete, uragane, cutremure, ş.a.m.d. Dar asta ne învaţă Scriptura? Din nou, trebuie să fim foarte atenţi să nu ne bazăm întreaga teologie despre Satan pe baza unui verset care spune că „hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească“ (Ioan 10:10). Cât de des am auzit oameni citând acest verset în favoarea ideii că tot ceea ce fură, înjunghie sau distruge este de la Satan. Totuşi, studiind mai mult Biblia, aflăm că Dumnezeu Însuşi ucide şi distruge. Gândeşte-te la aceste trei pasaje extrase dintre multe altele:

Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă (Iacov 4:12; subliniere personală).

„Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi“ (Luca 12:5; subliniere personală).

„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“ (Mat. 10:28; subliniere personală).

Dacă spunem că tot ce implică uciderea şi distrugerea este lucrarea lui Satan, ne înşelăm. Există mai multe exemple în Biblie că Dumnezeu ucide şi distruge (pierde).

Ar trebui să ne întrebăm „Când a vorbit Isus despre hoţul care vine să fure, să înjunghie şi să prăpădească, la diavol Se referea de fapt?” Repet, tot ce trebuie să facem este să citim contextual afirmaţia Lui. Într-un verset anterior acestei afirmaţii despre hoţul care vine să fure, să înjunghie şi să prăpădească Isus a spus: „Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei“ (Ioan 10:8). Când citim în întregime discursul lui Isus din Ioan 10:1-15 prin care afirmă că El este Păstorul cel bun, devine încă şi mai evident că termenii hoţ şi hoţi se referă la învăţătorii şi liderii religioşi falşi.

Diverse păreri referitoare la adversităţile climaterice şi la calamităţile naturale

Când lovesc uraganele sau cutremurele, acestea generează în mintea oamenilor care cred în Dumnezeu următoarea întrebare teologică: „Cine cauzează aceste fenomene?“ Există doar două posibilităţi pentru credincioşii creştini biblici: fie Dumnezeu, fie Satan.

Unii ar putea obiecta: „O, nu! Nu trebuie să dăm vina pe Dumnezeu. Oamenii sunt vinovaţi. Dumnezeu îi judecă pentru păcatele lor.“

Dacă Dumnezeu este cel care cauzează uraganele şi cutremurele datorită pedepsirii păcatului, atunci cu siguranţă am putea da vina pe oamenii răzvrătiţi şi nu pe Dumnezeu, dar totuşi, Dumnezeu este cel responsabil, deoarece calamităţile naturale nu ar fi avut loc fără ca El să le decreteze.

Sau, dacă este adevărat că Dumnezeu îi permite lui Satan să trimită uragane şi cutremure pentru a-i pedepsi pe păcătoşi, atunci am putea spune că Satan este cel care le cauzează, dar totuşi, responsabilitatea îi revine tot lui Dumnezeu. Motivul este faptul că El este cel care îi permite lui Satan să cauzeze aceste distrugeri, deoarece aceste calamităţi apar ca rezultat al reacţiei Lui faţă de păcat.

Unii spun că nici Dumnezeu, nici Satan nu sunt responsabili de uragane şi cutremure, ci că acestea sunt simple „fenomene naturale în lumea noastră căzută în păcat“. Într-o măsură vagă, aceştia încearcă, de asemenea, să dea vina pe umanitate pentru dezastrele naturale, dar încă pierd din vedere ideea esenţială. Această explicaţie nu Îl scoate pe Dumnezeu din discuţie. Dacă uraganele sunt doar „fenomene naturale în lumea noastră căzută în păcat“, cine decide ca acestea să se manifeste? Este evident că uraganele nu sunt provocate de oameni. Cu alte cuvinte, ele nu se declanşează atunci când în văzduh se acumulează un număr de minciuni. Cutremurele nu apar când un anumit număr de oameni comit adulter.

Nu, dacă există o legătură între uragane şi păcat, atunci ea Îl implică şi pe Dumnezeu, deoarece uraganele sunt manifestarea pedepsirii păcatului. Chiar dacă apar la întâmplare, trebuie să fie voia lui Dumnezeu să apară la întâmplare, deci este implicat şi El.

Chiar dacă nu ar exista nici-o relaţie între păcat şi calamităţile naturale, chiar dacă Dumnezeu ar fi încurcat lucrurile când a creat lumea, astfel încât să fi existat greşeli în crusta pământului care se mişcă uneori şi în sistemul climateric care se manifestă ocazional, tot Dumnezeu ar fi responsabil pentru cutremure şi pentru uragane, deoarece El este Creatorul, iar greşelile Lui rănesc oamenii.

Nu există „Mama-Natură“

Deci, avem două răspunsuri posibile la întrebarea despre calamităţile naturale. Fie este responsabil Dumnezeu, fie Satan. Înainte de a ne îndrepta atenţia asupra unui pasaj specific pentru a afla răspunsul corect, haide să mergem puţin mai departe în privinţa acestor posibilităţi.

Dacă Satan este cel care cauzează dezastrele naturale, atunci Dumnezeu fie poate, fie nu poate să îl oprească. Dacă Dumnezeu poate să îl oprească pe Satan să mai cauzeze aceste dezastre, dar nu o face, atunci are în continuarea o oarecare responsabilitate. Calamitatea nu ar fi avut loc dacă nu ar fi permis El.

Dacă Dumnezeu nu îl poate opri pe Satan, atunci fie Satan este mai puternic decât Dumnezeu, fie este mai deştept decât El. În fapt, tocmai asta susţin şi adepţii teoriei „controlului câştigat asupra lumii de Satan, odată cu căderea lui Adam“. Ei susţin că Satan are dreptul legal de a face tot ceea ce doreşte pe pământ deoarece l-a furat de la Adam. În acest caz se presupune că Dumnezeu ar dori să-l oprească pe Satan, dar nu poate, deoarece trebuie să onoreze legământul făcut cu Adam, însă care a ajuns acum în mâinile diavolului. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost prea prost ca să poată prevedea ce se va întâmpla la cădere, dar Satan, fiind mai inteligent decât Dumnezeu, a câştigat o putere pe care Dumnezeu nu dorea ca acesta să o deţină. Eu personal nu am de gând să spun că Satan este mai înţelept decât Dumnezeu.

Dacă teoria „câştigului lui Satan“ ar fi adevărată, am vrea să ştim de ce nu cauzează Satan mai multe cutremure şi uragane şi de ce nu are drept ţintă populaţiile creştine. (Dacă spui „pentru că Dumnezeu nu îl lasă să se atingă de populaţia creştină“, atunci tocmai ai admis că Satan nu poate acţiona fără permisiunea lui Dumnezeu.)

Dacă devenim şi mai concreţi, singurele două răspunsuri posibile la întrebarea noastră sunt acestea: Fie (1) Dumnezeu cauzează cutremurele şi uraganele, fie (2) Satan le cauzează cu permisiunea lui Dumnezeu.

Vezi că, indiferent de varianta aleasă, în cele din urmă cel responsabil este Dumnezeu? Când oamenii spun: „Nu Dumnezeu a trimis acel uragan, ci Satan l-a trimis cu permisiunea lui Dumnezeu“, nu îl scot în totalitate „bazma curată“ pe Dumnezeu, aşa cum speră ei. Dacă Dumnezeu l-ar fi putut opri pe Satan să provoace uragan, indiferent dacă ar fi dorit sau nu, atunci El este responsabil. Oamenii răzvrătiţi ar putea fi vinovaţi datorită păcatelor lor (dacă uraganul a fost trimis de Dumnezeu sau permis ca pedeapsă), dar totuşi, ar fi o prostie să spunem că Dumnezeu nu este în nici un fel implicat sau responsabil.

Mărturia Scripturii

Ce anume spune Scriptura cu referire specifică la „calamităţile naturale“? Cine afirmă Biblia că le provoacă: Dumnezeu sau diavolul? Să analizăm mai întâi cutremurele, deoarece Biblia vorbeşte despre multe evenimente de acest fel. Conform Scripturii, cutremurele pot apărea ca o pedeapsă a lui Dumnezeu faţă de păcătoşi. În Ieremia citim: „Pământul tremură de mânia Lui [Dumnezeu], şi neamurile nu pot să sufere urgia Lui“ (Ieremia 10:10; subliniere personală).

Isaia avertizează:

De la Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună, şi cu flacăra unui foc mistuitor (Isaia 29:6; subliniere personală).

Poate îţi aduci aminte că, în zilele lui Moise, pământul s-a deschis şi i-a înghiţit pe Core şi pe confraţii lui răzvrătiţi (vezi Numeri 16:23-34). Aceasta a fost în mod clar pedeapsa lui Dumnezeu. Alte exemple ale judecăţii lui Dumnezeu manifestată prin cutremure pot fi găsite în Ezechiel 38:19; Ps. 18:7; 77:18; Hagai 2:6; Luca 21:11; Apoc. 6:12; 8:5; 11:13; 16:18.

Unele cutremure înscrise în Scriptură nu reprezintă în mod categoric dovezi ale judecăţii lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că nu au fost provocate de El. De exemplu, conform Evangheliei după Matei, au avut loc cutremure şi când a murit Isus (Mat. 27:51, 54), dar şi când a înviat (Mat. 28:2). Pe acestea din urmă să le fi provocat oare Satan?

Când Pavel şi Sila Îl lăudau pe Domnul prin cântece într-o închisoare din Filipi, pe la mijlocul nopţii „Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia“ (Fapte 16:26; subliniere personală). Satan a cauzat acest cutremur? Nu prea cred! Chiar şi temnicerul a fost mântuit după ce a văzut puterea lui Dumnezeu. Şi acesta nu este singurul cutremur din cartea Faptele Apostolilor cauzat de Dumnezeu (vezi Fapte 4:31).

Am citit recent despre nişte creştini bine intenţionaţi care, auzind prevestirea unui cutremur într-o anume zonă, s-au deplasat la faţa locului pentru a duce „un război spiritual“ împotriva diavolului. Poţi detecta greşeala implicată de presupunerea lor? Ar fi fost biblic să se roage lui Dumnezeu pentru a avea milă de oamenii care trăiau în acea zonă. Şi, dacă ar fi făcut aşa, nu ar mai fi fost nevoie să îşi piardă timpul şi banii pentru a se deplasa la locul presupusului cutremur – s-ar fi putut ruga lui Dumnezeu chiar în locul în care stăteau ei. Însă a lupta împotriva diavolului pentru a împiedica manifestarea unui cutremur este nescriptural.

Ce putem spune despre uragane?

Cuvântul uragan nu există în Biblie, dar putem găsi în mod categoric câteva exemple de vânturi năprasnice. De exemplu:

Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării (Ps. 107:23-25; subliniere personală).

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme (Iona 1:4; subliniere personală).

După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac (Apoc. 7:1).

În mod cert, Dumnezeu poate provoca sau opri vânturi.[6]

În toată Biblia nu există decât un singur pasaj care îi atribuie lui Satan trimiterea vântului – cel care relatează încercările lui Iov. Un mesager a venit şi i-a spus: „Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire“ (Iov 1:19).

Citind primul capitol al carţii Iov, aflăm că Satan este cel care a cauzat nefericirea lui Iov. Totuşi, nu trebuie să uităm că Satan nu i-a putut face nici un rău lui Iov sau copiilor lui fără permisiunea lui Dumnezeu. Deci, vedem încă o dată că Dumnezeu este suveran şi peste vânt.

Furtuna din Galilea

Cum rămâne cu „furtuna năprasnică“ ce I-a asaltat pe Isus şi pe ucenicii Săi când traversau Marea Galilee cu barca? Trebuie să fi fost Satan cel care a cauzat acea furtună, întrucât Dumnezeu nu ar fi trimis niciodată un vânt care să răstoarne barca în care se afla Fiul Său. „O împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi se va destrăma“, aşa că de ce să fi trimis Dumnezeu un vânt care i-ar fi putut răni pe Isus şi pe cei doisprezece ucenici?

Aceste sunt argumente solide, dar să ne oprim puţin şi să analizăm situaţia. Dacă nu Dumnezeu a trimis furtuna, ci Satan, atunci tot trebuie să admitem că Dumnezeu i-a permis lui Satan să o trimită. Deci întrebarea rămâne: „De ce i-ar permite Dumnezeu lui Satan să trimită o furtună care L-ar fi putut răni pe Isus şi pe cei doisprezece?“

Există vreun răspuns la această întrebare? Poate că Dumnezeu îi învăţa pe ucenici ceva despre credinţă. Poate că îi testa. Poate că Îl testa pe Isus, care trebuia să fie ispitit „în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat“ (Evrei 4:15). Pentru a fi testat în toate lucrurile, Isus trebuia să fie ispitit să Se îndoiască şi să Se teamă. Poate că Dumnezeu dorea să Îl glorifice pe Isus. Poate a intenţionat toate lucrurile menţionate mai sus.

Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel pe ţărmul Mării Roşii ştiind foarte bine că erau urmăriţi îndeaproape de armata lui Faraon. Dar oare nu îi elibera Dumnezeu pe israeliţi? Atunci nu lucra oare împotriva Lui Însuşi când îi conducea pe evrei într-un loc în care urmau să fie masacraţi? Nu este acesta un exemplu de împărăţie „divizată împotriva ei însăşi“?

Nu, deoarece Dumnezeu nu intenţiona să îi lase pe evrei să fie masacraţi. Şi nici nu avea vreo intenţie de a trimite sau a permite lui Satan să provoace o furtună năprasnică pe Marea Galilee care să Îi înece pe Isus şi pe ucenici.

În ciuda acestor lucruri, Biblia nu menţionează că Satan este cel care a provocat furtuna, dar nu spune nici că Dumnezeu ar fi fost acela. Unii spun că trebuie să fi fost Satan, deoarece Isus l-a certat. Poate aşa e, dar nu este un argument imbatabil. Isus nu l-a certat pe Dumnezeu – a certat vântul. Dumnezeu Tatăl ar fi putut face acelaşi lucru, adică ar fi putut provoca un vânt printr-un singur cuvânt şi l-ar fi putut potoli certându-l. Doar pentru că Isus a certat furtuna nu este o dovadă că Satan a iniţiat-o.

Încă o dată, nu ar trebui să ne bazăm întreaga teologie pe un singur verset care de fapt nu dovedeşte nimic. Deja am făcut referire la pasajele biblice care dovedesc că Dumnezeu este suveran şi controlează şi vântul şi că, de cele mai multe ori, Lui i se atribuie provocarea vântului. Ideea mea este că Satan, deşi este „dumnezeul acestei lumi“, în mod categoric nu are control independent asupra vântului sau dreptul de a provoca furtuni oricând şi ori de câte ori doreşte.

De aceea, când apar uraganele, nu ar trebui să le privim ca pe nişte fenomene ce depăşesc controlul lui Dumnezeu, ceva ce El ar dori să oprească, dar nu poate. Faptul că Isus a certat furtuna de pe Marea Galilee ar trebui să fie o dovadă suficient de relevantă că Dumnezeu poate împiedica furtunile dacă doreşte.

Şi dacă Dumnezeu trimite (sau permite) manifestarea furtunilor, atunci trebuie să aibă un motiv, iar cel mai inteligent răspuns la întrebarea „De ce ar trimite sau ar permite furtuni care cauzează calamităţi catastrofale extinse?“ este acela că avertizează şi pedepseşte oamenii neascultători.

„Dar uragenele îi afectează câteodată şi pe creştini“

Cum rămâne cu creştinii care sunt afectaţi de aceste calamităţi? Când lovesc furtunile, ele nu demolează doar casele necreştinilor. Nu sunt creştinii absolviţi de mânia lui Dumnezeu datorită morţii ispăşitoare a lui Isus? Atunci cum putem spune că în ultimă instanţă Dumnezeu este cel din spatele acestor dezastre, când ele îi pot afecta chiar şi pe copiii Lui?

Acestea sunt într-adevăr întrebări dificile. Totuşi, trebuie să conştientizăm că nici răspunsurile nu sunt uşoare, dacă plecăm de la premiza falsă că Satan cauzează calamităţile naturale. Dacă Satan este cel care le cauzează, atunci de ce îi permite Dumnezeu să provoace lucruri care îi pot afecta şi pe copiii Săi? Problema rămâne.

Biblia specifică foarte clar că cei care sunt în Hristos „nu sunt rânduiţi la mânie“ (1 Tes. 5:9). În acelaşi timp, Biblia spune că „mânia lui Dumnezeu rămâne“ peste cei care nu ascultă de Isus (Ioan 3:36). Şi totuşi, cum poate mânia lui Dumnezeu să rămână peste cei nemântuiţi fără să îi afecteze şi pe creştini, când aceştia din urmă trăiesc printre necreştini? Răspunsul este că uneori îi afectează şi ar trebui să acceptăm acest adevăr.

În vremea exodului, toţi israeliţii trăiau într-o singură locaţie, iar plăgile pe care le-a trimis Dumnezeu ca pedeapsă peste egipteni nu i-a afectat şi pe ei (vezi Ex. 8:22-23; 9:3-7, 24-26; 12:23). Însă noi lucrăm cot la cot cu „egiptenii“. Dacă Dumnezeu doreşte să îi pedepsească prin calamităţi naturale, cum vom scăpa noi?

A scăpa este în mod cert cuvântul cheie pentru înţelegerea răspunsului la întrebare. Deşi Noe a scăpat de mânia lui Dumnezeu manifestată prin potopul asupra pământului, şi el a fost afectat, întrucât a trebuit să muncească la construirea arcei şi apoi a trebuit să petreacă un an întreg pe arcă împreună cu o mulţime de animale urât-mirositoare. (Pentru că tot a venit vorba, atât Vechiul, cât şi Noul Testament îi atribuie lui Dumnezeu potopul lui Noe, nu lui Satan; vezi Gen. 6:17; 2 Petru 2:5.)

Lot a scăpat cu viaţă când a căzut pedeapsa lui Dumnezeu peste Sodoma şi Gomora, însă a pierdut în foc şi pucioasă tot ce a avut. Judecata lui Dumnezeu faţă de oamenii răi îi afectează şi pe cei neprihăniţi.

Cu mulţi ani înainte, Isus îi avertizase pe credincioşii din Ierusalim să fugă atunci când vor vedea oraşul încercuit de armate, deoarece acestea vor fi „zilele răzbunării“ (Luca 21:22-23) – indiciu clar că invadarea Romanilor în Ierusalim în anul 70 d.Hr. avea drept scop revărsarea mâniei lui Dumnezeu. Slavă Domnului că cei care au ascultat de avertismentul lui Hristos au scăpat cu viaţă! Însă prin fuga lor au pierdut tot ce avuseseră în Ierusalim.

În fiecare dintre aceste trei exemple vedem că oamenii lui Dumnezeu pot suferi până la un anumit punct atunci când judecata lui Dumnezeu cade asupra oamenilor răi. De aceea, nu putem sări la concluzia că Dumnezeu nu este responsabil de calamităţile naturale, deoarece ele îi afectează uneori şi pe creştini.

Ce să facem în acest caz?

Trăim într-o lume blestemată de Dumnezeu, o lume asupra căreia Dumnezeu Îşi manifestă tot timpul mânia. Pavel a scris: „Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor“ (Rom. 1:18). Deoarece trăim printre cei răi, în lumea blestemată de Dumnezeu, nu putem scăpa total de efectele mâniei lui Dumnezeu asupra ei, chiar dacă această mânie nu ne vizează pe noi.

Ştiind acest lucru, ce ar trebui să facem? În primul rând ar trebui să ne încredem în Dumnezeu. Ieremia a scris:

„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă“ (Ier. 17:7-8).

Observă că Ieremia nu a spus că omul care se încrede în Domnul nu se va confrunta cu seceta. Nu, ci când va veni căldura sau foametea, omul care se încrede în Domnul va fi ca un copac ce îşi întinde rădăcinile spre râu. El are o altă sursă de alimentare, chiar şi când lumea din jurul lui se ofileşte. Un exemplu care imi vine în minte este povestea lui Ilie care a fost hrănit de un corb în vremea foametei din Israel (vezi 1 Împăraţi 17:1-6). David a scris despre cei neprihăniţi că „au de ajuns în zilele de foamete“ (Ps. 37:19).

Dar nu sunt foametele provocate de diavol? Conform Scripturii, nu. Dumnezeu Îşi asumă întotdeauna responsabilitatea pentru ele, iar despre foamete se vorbeşte adeseori ca fiind o consecinţă a mâniei lui Dumnezeu asupra celor ce o merită. De exemplu:

„De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete»“ (Ier. 11:22; subliniere personală).

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca nişte smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca»“ (Ier. 29:17; subliniere personală).

„Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele…” (Ezec. 14:13; subliniere personală).

„Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite, şi peste tot lucrul mâinilor voastre“ (Hagai 1:9-11; subliniere personală).

În cel de-al patrulea exemplu citim că israeliţilor li s-a imputat vina secetei datorită păcatului lor, însă Dumnezeu Şi-a asumat responsabilitatea de a o fi trimis-o.[7]

Când Dumnezeu trimite foamete peste oamenii răi, iar noi se întâmplă să trăim printre aceşti oameni răi, ar trebui să ne încredem în El că ne va împlini nevoile. Pavel a afirmat că foametea nu ne poate separa de dragostea lui Hristos!: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?“ (Rom. 8:35; subliniere personală). Observă că Pavel nu a spus că cei ce sunt creştini nu se vor confrunta niciodată cu foametea, ci, din contră, a implicat posibilitatea acesteia, chiar dacă el, în calitatea de student al Scripturii, ştia că foametea poate fi trimisă de Dumnezeu pentru a-i judeca pe cei răi.

Ascultarea şi înţelepciunea

În al doilea rând, ar trebui să fim ascultători şi să folosim înţelepciunea divină de a evita să fim prinşi în oricare din momentele în care Dumnezeu Îşi revarsă mânia peste lume. Noe a trebuit să îşi construiască o barcă, Lot a trebuit să fugă spre dealuri, creştinii din Ierusalim au trebuit să fugă din cetatea lor; toţi aceştia au trebuit să asculte de Dumnezeu pentru a evita să suporte manifestarea mâniei lui Dumnezeu faţă de cei răi.

Dacă aş trăi într-o zonă în care apar frecvent tornade, mi-aş construi o casă solidă care să nu poată fi spulberată sau o casă ieftină pe care să o pot înlocui uşor! Şi m-aş ruga. Fiecare creştin ar trebui să se roage şi să rămână sensibil la glasul Celui despre care Isus a promis că „va descoperi lucruri ascunse“ (Ioan 16:13) astfel încât să poată evita mânia lui Dumnezeu faţă de lume.

În Fapte 11 citim că profetul Agab a avertizat despre o foamete iminentă care ar fi putut fi un dezastru pentru creştinii din Iudea. În consecinţă, Pavel şi Barnaba au adus daruri strânse de ucenici pentru ajutorarea lor (Fapte 11:28-30).

Se poate întâmpla acest lucru şi astăzi? Desigur, pentru că Duhul Sfânt nu S-a schimbat şi nici dragostea lui Dumnezeu nu s-a micşorat. Totuşi, din nefericire, unii membrii ai trupului lui Hristos nu sunt deschişi spre astfel de daruri şi manifestări ale Duhului Sfânt şi, astfel, datorită faptului că „sting Duhul“ (1 Tes. 5:19), pierd cele mai bune lucruri date de Dumnezeu.

În autobiografia sa, regretatul preşedinte şi fondator al Full Gospel Businessmen, Demos Shakarian, povesteşte cum Dumnezeu a vorbit creştinilor din Armenia anilor 1800 printr-un băiat-profet iliterat. Acesta i-a avertizat că va avea loc un holocaust iminent şi, drept rezultat, mii de creştini penticostali care au crezut în posibilitatea unor asemenea manifestări au fugit din ţară, inclusiv bunicii lui Shakarian. La scurt timp după aceea, o invazie turcă în Armenia s-a soldat cu masacrarea a milioane de armeni, inclusiv a creştinilor care au refuzat să ţină seama de avertismentul Domnului.

Ar fi înţelept din partea noastră să rămânem deschişi faţă de Duhul Sfânt şi ascultători de Domnul, altfel este destul de posibil să experimentăm o parte din mânia lui Dumnezeu, prin care El nu ar dori să trecem. Elisei a instruit la un moment dat o femeie: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea; căci Domnul va trimite o foamete de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început“ (2 Împ. 8:1). Ce s-ar fi întâmplat dacă femeia aceea nu ar fi ascultat de profet?

În cartea Apocalipsa citim un avertisment interesant adresat copiilor lui Dumnezeu de a ieşi din „Babilon“, ca să nu fie acolo când se va manifesta mânia lui Dumnezeu:

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei [Babilonului], poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei…Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare“ (Apoc. 18:4-5, 8; subliniere personală).

Pe scurt, Dumnezeu este suveran asupra vremii şi calamităţilor naturale. El a dovedit în Biblie în mod repetat că este Domn peste natură, începând cu potopul de patruzeci de zile din vremea lui Noe, continuând cu grindina şi plăgile trimise peste inimacii lui Israel, cu provocarea furtunii împotriva bărcii în care era Iona, până la certarea furtunii de pe Marea Galilee. El este, aşa cum a spus Isus, „Domnul cerului şi al pământului“ (Mat. 11:25). Pentru mai multe dovezi biblice referitoare la domnia lui Dumnezeu peste natură, vezi Iosua 10:11; Iov 38:22-38; Ier. 5:24; 10:13; 31:35; Ps. 78:45-49; 105:16; 107:33-37; 135:6-7; 147:7-8, 15-18; Mat. 5:45; Fapte 14:17.

Răspunsul la câteva întrebări

Dacă Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni prin foamete, inundaţii şi cutremure, atunci este greşit ca noi, reprezentanţii lui Dumnezeu, să îi ajutăm şi să micşorăm suferinţa celor pe care Dumnezeu îi pedepseşte?

Nu, absolut deloc. Ar trebui să conştientizăm că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, chiar şi pe cei pe care îi judecă. Oricât de ciudat ar suna, pedepsirea prin calamităţi naturale este de fapt o dovadă a dragostei Sale. Cum aşa? Dumnezeu, prin dificultăţile şi greutăţile provocate de dezastrele naturale, îi avertizează pe oamenii pe care îi iubeşte că El este sfânt, că judecă şi că păcatul are consecinţe. Dumnezeu permite suferinţa temporară pentru ca oamenii să se trezească la realitate şi să vadă că au nevoie de un Mântuitor – ca să poată scăpa de iazul de foc. Aceasta este dragostea autentică!

Atâta vreme cât oamenii încă mai respiră, Dumnezeu continuă să arată faţă de ei o milă nemeritată, şi încă mai este timp pentru pocăinţă. Prin compasiunea şi ajutorul nostru, putem dovedi dragostea lui Dumnezeu faţă de oamenii care experimentează mânia Lui temporară, dar care pot fi mântuiţi de mânia Lui eternă. Calamităţile naturale sunt oportunităţi de a ajunge la cei pentru care a murit Isus.

Oare nu este evanghelizarea oamenilor cel mai important lucru în viaţa aceasta? Când avem perspectiva eternităţii, suferinţa celor prinşi în dezastre naturale este nimic în comparaţie cu suferinţa celor care vor fi aruncaţi în iazul de foc.

Este dovedit faptul că oamenii devin în general mult mai receptivi faţă de Evanghelie atunci când trec prin suferinţă. Există numeroase exemple biblice în acest sens, de la pocăinţa lui Israel sub dominaţia popoarelor vecine, până la pilda lui Isus despre Fiul Risipitor. Creştinii ar trebui să privească dezastrele naturale ca posibile vremuri de seceriş.

Să spunem adevărul

Dar ce mesaj le-am putea transmite celor care îşi culeg bucăţile rămase în urma uraganelor sau a cutremurelor de pământ? Ce le-am putea spune dacă ne vor cere un răspuns teologic pentru necazurile lor? Ar trebui să fim sinceri şi să le spunem oamenilor ce ne învaţă Biblia, că Dumnezeu este sfânt şi că păcatul lor are consecinţe. Haide să le spunem că urletul îngrozitor al uraganului nu este decât o imitaţie pală a puterii pe care o are Dumnezeul atotputernic şi că teama pe care au simţit-o când li s-a zguduit casa nu este nimic în comparaţie cu teroarea care îi va apuca atunci când vor fi aruncaţi în Iad. Şi haide să le spunem că, deşi toţi merităm să fim aruncaţi în Iad, Dumnezeu este plin de milă şi ne mai dă timp să ne pocăim şi să credem în Isus, prin care putem fi absolviţi de mânia Lui.

„Dar nu ar trebui să îi speriem pe oameni când le vorbim despre Dumnezeu, nu-i aşa?“ întreabă unii. Răspunsul se găseşte în Scriptură: „Frica Domnului este începutul ştiinţei“ (Prov. 1:7). Până când oamenii nu se vor teme de Dumnezeu, nu vor înţelege mare lucru.

Dar dacă oamenii se supără pe Dumnezeu?

Nu este oare posibil ca oamenii să se supere pe Dumnezeu datorită suferinţei lor? Poate că da, însă trebuie să îi ajutăm cu blândeţe să îşi vadă propria mândrie. Nimeni nu are dreptul de a se plânge împotriva lui Dumnezeu şi a felului în care îl tratează, deoarece toţi am fi meritat să fim aruncaţi în Iad de mult. Decât să Îl blasteme pe Dumnezeu pentru calamităţile suferite, oamenii ar trebui să Îl laude că îi iubeşte atât de mult încât să îi avertizeze. Dumnezeu are tot dreptul de a-i ignora pe toţi, lăsându-i să îşi urmeze drumul plin de egoism care duce în Iad. Însă El îi iubeşte pe oameni şi îi cheamă în fiecare zi. Îi cheamă prin tăcerea pomilor care înfloresc, prin cântecele păsărilor, prin maiestatea munţilor şi prin licărirea miliardelor de stele. Îi cheamă prin conştiinţa lor, prin trupul Lui – Biserica – şi prin Duhul Sfânt. Însă ei ignoră chemarea Sa.

Sigur că nu este voia lui Dumnezeu ca oamenii să trebuiască să sufere, dar atunci când aceştia continuă să Îl ignore, El îi iubeşte suficient de mult încât să folosească măsuri mai drastice pentru a le atrage atenţia. Uraganele, cutremurele, inundaţiile şi foametea sunt câteva dintre aceste măsuri drastice. Dumnezeu speră ca astfel de calamităţi să smerească mândria oamenilor şi să îi trezească la realitate.

Este Dumnezeu nedrept când pedepseşte?

Dacă Îl privim pe Dumnezeu şi lumea în care trăim din perspectiva biblică, atunci şi numai atunci putem gândi corect. Perspectiva biblică este aceea că toţi merită mânia lui Dumnezeu, dar că El este plin de îndurare. Când oamenii care suferă spun că merită un tratament mai bun din partea lui Dumnezeu, mai mult ca sigur că Dumnezeu oftează. Toţi primesc mult mai multă îndurare decât ar merita.

Abordând această temă, Isus a comentat la un moment dat două calamităţi din vremea Lui. În Evanghelia după Luca citim:

În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi“, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel“ (Luca 13:1-5).

Galileenii care muriseră de mâna lui Pilat nu puteau spune „Dumnezeu nu ne-a tratat corect prin faptul că nu ne-a scăpat din mâna lui Pilat!“ Nu, ei erau păcătoşi care meritau să moară. Şi, conform spuselor lui Isus, aceşti galileeni care supravieţuiseră ar fi greşit dacă s-ar fi grăbit să tragă concluzia că ei erau mai puţin păcătoşi decât semenii lor ucişi. Ei nu câştigaseră o favoare mai mare din partea lui Dumnezeu – lor li se acordase o îndurare mai mare. Mesajul lui Hristos era clar: „Toţi sunteţi păcătoşi. Păcatul are consecinţe. Pentru moment, voi trăiţi datorită milei lui Dumnezeu. Deci, pocăiţi-vă, înainte de a fi şi pentru voi prea târziu.“

Isus Şi-a încheiat comentariul asupra acestor tragedii cu pilda despre mila lui Dumnezeu:

El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: «Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?» «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia»“ (Luca 13:6-9).

Aici sunt ilustrate dreptatea şi mila lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu strigă: „Taie copacul acesta nefolositor!“ Dar mila Lui pledează: „Nu, mai dă-i timp să facă mai multă roadă.“ Fiecare persoană care este fără Hristos este ca acest copac.

Putem certa uraganele şi inundaţiile?

O ultimă întrebare despre calamităţile naturale: „Nu este oare adevărat că, dacă avem suficientă credinţă, putem certa şi opri manifestarea calamităţilor naturale?“

A avea credinţă înseamnă a crede voia revelată a lui Dumnezeu. De aceea, credinţa trebuie fondată pe Cuvântul lui Dumnezeu, altfel nu este credinţă, ci mai degrabă speranţă sau presupunere. Nu există nici un loc în Biblie în care Dumnezeu să ne promită că putem certa şi linişti uraganele şi, deci, nici o persoană nu este în măsură să aibă credinţa că putea face acest lucru (decât dacă Dumnezeu îi acordă această credinţă).

Permite-mi să îţi explic. Singura modalitate prin care o persoană poate avea credinţa de a certa uraganele este cu condiţia ca persoana respectivă să fie convinsă că Dumnezeu nu a vrut ca acel uragan să lovească o anumită zonă geografică. Aşa cum am învăţat din Scriptură, Dumnezeu este cel care controlează vântul şi, deci, cel care este responsabil de uragane. De aceea, ar fi imposibil ca cineva să aibă credinţa neclintită că ar putea opri uraganul în condiţiile în care Dumnezeu Însuşi a decretat manifestarea acestuia! Singura excepţie ar fi în cazul în care Dumnezeu S-a răzgândit cu privire la uragan, fapt care s-ar putea întâmpla ca răspuns la rugăciunea unei persoane care a cerut îndurarea lui Dumnezeu sau ca răspuns la pocăinţa oamenilor pe care era pe cale să îi pedepsească (exemplul care îmi vine în minte este povestea cetăţii Ninive din zilele lui Iona). Totuşi, chiar dacă Dumnezeu S-ar răzgândi, nimeni nu ar putea avea credinţa de a certa şi calma uraganul decât dacă acea persoană ar şti că Dumnezeu S-a răzgândit şi că Dumnezeu doreşte ca ea să certe şi să calmeze furtuna.

Singura persoană care a certat şi a calmat vreodată un vânt puternic a fost Isus. Singura modalitate ca vreunul dintre noi să poată face acest lucru ar fi cazul în care Dumnezeu ne-ar fi dat „darul credinţei“ (sau darul „credinţei speciale“ după cum mai este numită uneori), unul dintre cele nouă daruri ale Duhului listate în 1 Corinteni 12:7-11. Ca şi în cazul celorlalte daruri ale Duhului, darul credinţei acţionează nu după cum am dori noi, ci după cum vrea Duhul (vezi 1 Cor. 12:11).

De aceea, în afara cazului în care Dumnezeu ţi-a dat credinţa specială de a certa un uragan în desfăşurare, ar trebui să nu îi stai în cale, presupunând că acţionezi cu credinţă. Ar trebui să-ţi dai la o parte din calea lui! Aş sugera, de asemenea, să te rogi ca Dumnezeu să te protejeze şi să îi ceri să aibă milă de oamenii pe care îi judecă, rugându-L să le cruţe vieţile, pentru a mai avea timp să se pocăiască.

Observă că, atunci când Pavel era în lanţuri în drum spre Roma într-o corabie care fusese purtată timp de două săptămâni de forţa vânturilor năpraznice, acesta nu le-a certat pentru a le calma (vezi Fapte 27:14-44). Motivul pentru care nu a făcut acest lucru a fost că nu a putut. Observă, de asemenea, că Dumnezeu a avut milă de fiecare persoană de la bord, întrucât toţi cei 276 de oameni au supravieţuit naufragiului (vezi Fapte 27:24, 34, 44). Mi-ar place să cred că Dumnezeu a avut milă de ei datorită mijlocirii lui Pavel.

[1] Răspunsul la două obiecţii posibile: (1) Iuda menţionează o dispută între Mihail şi Satan legată de trupul lui Moise, dar nu există nici o referire la o bătălie în sine. De fapt, Iuda ne spune că Mihail „n-a îndrăznit să rostească împotriva lui [Satan] o judecată de ocară, ci doar a zis: «Domnul să te mustre!»“ (Iuda 9). (2) Când Elisei şi slujitorul lui au fost înconjuraţi de armata siriană în oraşul Dotan, Elisei s-a rugat ca Dumnezeu să-i deschidă ochii slujitorului său (2 Împăraţi 6:15-17). În consecinţă, slujitorul său a văzut „cai şi care de foc“ care presupunem că erau conduse de o armată de îngeri pe tărâmul spiritual. Totuşi, acesta nu este un indiciu decisiv că îngerii fuseseră sau erau pe cale de a se implica într-o bătălie cu îngerii demonici. Uneori îngerii sunt folosiţi de Dumnezeu pentru a revărsa mânia Lui asupra celor nelegiuiţi, un exemplu fiind cel din 2 Împăraţi 19:35 în care un singur înger a ucis 185.000 de soldaţi din armata siriană.

[2] Vezi de exemplu Mat. 1:20; 2:13,19; 4:11; Luca 1:11-20, 26-38.

[3] Acest pasaj este, de asemenea, o dovadă a faptului că Iov nu „i-a deschis uşa lui Satan datorită temerilor pe care le avea“, un alt mit crezut de unii. Dumnezeu Însuşi i-a zis lui Satan în Iov 2:3 referitor la Iov: „El [Iov] se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină“ (subliniere personală). Acest subiect este tratat în detaliu în cartea mea God’s Tests (Testele lui Dumnezeu), pg. 175-181, care este disponibilă în limba engleză şi pe pagina noastră web (www.shepherdserve.org).

[4] Vezi, de asemenea, 1 Corinteni 10:13, care indică faptul că Dumnezeu ne limitează ispitele, ceea ce înseamnă că îl limitează şi pe cel care ne ispiteşte.

[5] Presupune acest lucru că nu ar trebui să ne rugăm pentru liderii guvernului sau că nu ar trebui să mergem la vot, pentru că ştim că Dumnezeu înalţă peste noi pe oricine doreşte? Nu, în democraţie, mânia lui Dumnezeu este practic zidită. Îi avem pe cei pentru care votăm, iar oamenii răi aleg în general oameni răi. Din acest motiv, cei neprihăniţi ar trebui să voteze. Mai mult, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, suntem învăţaţi să ne rugăm pentru liderii guvernului (Ier. 29:7; 1 Tim. 2:1-4), ceea ce indică faptul că putem influenţa decizia lui Dumnezeu referitoare la cine va fi învestit în funcţie. Deoarece judecata lui Dumnezeu îmbracă uneori forma liderilor răi şi deoarece majoritatea naţiunilor merită judecata Lui, putem cere şi obţine mila lui Dumnezeu pentru ca ţara noastră, în mod specific, să nu primească tot ceea ce merită.

[6]Alte scripturi care dovedesc că Dumnezeu are control asupra vântului sunt: Gen. 8:11; Ex. 10:13,19; 14:21; 15:10; Num. 11:31; Ps. 48:7; 78:76; 135:7; 147:18; 148:8; Is. 11:15; 27:8; Ier. 10:13; 51:16; Ezec. 13:11,13; Amos 4:9,13; Iona 4:8; Hagai 2:17. În multe din aceste exemple Dumnezeu foloseşte vântul ca mijloc de judecată şi pedeapsă.

[7] Pentru alte referinţe cu privire la faptul că Dumnezeu cauzează foametea vezi Deut. 32:23-24; 2 Sam. 21:1; 24:12-13; 2 Împ. 8:1; Ps. 105:16; Is. 14:30; Ier. 14:12, 15-16; 16:3-4; 24:10; 27:8; 34:17; 42:17; 44:12-13; Ezec. 5:12, 16-17; 6:12; 12:16; 14:21; 36:29; Apoc. 6:8; 18:8. Isus Însuşi a afirmat că Dumnezeu „dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Mat. 5:45). Dumnezeu controlează ploaia.

Rase de capre; Asociatii acreditate pentru registrul genealogic si controlul productiei la ovine si caprine; Capra salbatica Markhor,etc

Caprinele reprezinta o oportunitate economica, datorita numarului lor si proprietatii de a se inmulti repede, potentialului productiv superior si cheltuielilor reduse de investitie, de intretinere, furajare si comercializare a produselor.In unele tari din Europa ca : Franta, Elvetia, Austria, Anglia, etc. s-au elaborat si aplicat programe eficiente de inmultire si ameliorare, de nutritie, sanitar – veterinare, etc. care au imprimat capriculturii o nota speciala de exploatare de tip industrial, prin valorificarea capacitatii lactogene si diversificarea si comercializarea produselor obtinute.

In tara noastra exista doua rase de caprine : Carpatina si Alba de Banat .

Carpatina

Este rasa cea mai veche si cea mai raspandita, primitiva, rustica, rezistenta si foarte heterogena, din punct de vedere al culorii, dezvoltarii si exteriorului si a productiilor de lapte si de iezi.

Alba de Banat

Este ameliorata cu un nivel de productivitate superior. Capul este caracteristic animalelor de lapte cu capacitate mare de productie, mic, cu aspect fin uscativ.

Gatul este de lungime mijlocie si gros, membre puternice uscative, osatura dezvoltata cu aplomburi normale.

Ugerul este bine dezvoltat, in forma de para sau globulos cu peri scurti si netezi, cu sfarcuri de dezvoltare mijlocie, pretabile la mulsul mecanic.

Principalele rase de caprine din alte tari : Rasa Saanen , Rasa Alpina franceza , Rasa Nobila germana.

Rasa Saanen

Este originara din Elvetia reprezinta actualmente 20% din septelul elvetian are o talie de 80 – 90 cm la masculi si 74 -80 cm la femele, corpul alungit, cap potrivit de lung si de larg cu profil aproape drept, piept adanc, larg cu buna capacitate toracica, spata larga si bine prinsa, gat lung si relativ subtire si cu cercei sub maxilar cu ongloane rezistente, uger bine dezvoltat cu mameloane mijlocii inclinate lateral si inainte, iar parul este scurt, des si matasos.

Productia medie de lapte ( 270 zile) este de 740 Kg cu maxime de 1800 – 2000 kg. Rasa Saanen se poate folosi cu rezultate bune la incrucisari, cu rasa Carpatina.

Rasa Alpina franceza

Este o rasa foarte apreciata in Franta, unde detin mai mult de trei sferturi din septel, datorita nivelului ridicat de productivitate, implicit de rentabilitate. Sunt exploatate intensiv pentru lapte si ingrasare, pentru carne intr-o larga varietate de sisteme si tehnologii de exploatare.

Talia este de 70 – 80 cm, parul scurt si de culoare variata.

Pieptul este adanc, spinare rectilinie, bazinul larg si putin inclinat, membre solide cu articulatii puternice si aplomburi corecte. Glanda mamara voluminoasa bine prinsa antero – posterior, mameloane mijlociu dezvoltate. Productia medie ( 250 zile) este de 600 l, recordul rasei fiind de 2200 l (305 zile).

Rasa Nobila germana

Este rezultat al incrucisarilor dintre rasele locale germane cu rasa Saanen de unde si conformatia corporala, culoarea, productia de lapte si prolificitatea. Capacitate ridicata de transmitere a caracterelor in descendenta. A participat la formarea rasei Alba de Banat

Top rase de capre- cantitate de lapte…

Locul 1 saanen,a treia lactatie intre minim 5 litri si maxim 10,5 litri, rezultate obtinute in functie de genetica ,furajarea si intretinerea lor.
Daca are sub 5 litri de lapte la a treia fatare nu merita mai mult de 100 euro bucata deoarece sunt animale
tarate,reforma,genetica slaba sau posibile probleme de sanatate ascunse.Locul 2 alpina franceza,a treia lactatie intre minim 4,5 litri-10 litri maxim,rezultate obtinute in functie de condiitii,furajare,genetica lor.
Daca au sub 4 litri pe zi la a treia nu merita efortul decat daca le cumparati cu maxim 100 de euro .Locul 3 rasa shamii,capre cipriote,la a treia fatare au intre 4-8,5 litri pe zi, 8,5litri pe zi este recordul obtinut de capre campioane,media rasei este de 1000 litri in 305 zile de lactatie.Locul 4 nobila germana alba si colorata: a treia lactatie intre minim 4 litri si maxim 8 litri,sub 4 litri merita maxim 100 euro

Locul 5 anglo-nubiana, a treia lactatie intre minim 3,5-8,4 maxim,rezultatele in functie de furajare,conditii,genetica.
Sub 3 litri la a treia fatare nu merita efortul de a fii cumparate decat daca dati maxim 150 euro bucata.

Locul 6 murciano-granadina, a treia fatare intre minim 2,5-6 maxim,rezultate obtinute in functie de furajere,conditii,genetica

Restul raselor dau sub aceasta cantitate de lapte in general de aceea nu le mentionam.

Asociatii acreditate pentru registrul genealogic si controlul productiei la ovine si caprine

Asociatiile acreditate pentru efectuarea controlului oficial al productiei la ovine si caprine si asociatiile acreditate pentru conducerea registrului genealogic, la ovine in anul 2015

Asociatii acreditate pentru efectuarea controlului oficial al productiei la ovine si caprine, in anul 2015

NR. CRT.	JUDET	ASOCIATIA	RASA	CONTACT
1	Bacau	Asociatia Crescatorilor de Animale „Valea Muntelui-Agas”	TA100	Com. Agas, Jud. Bacau
2	Buzau	Asociatia Profesionala DAL	OT100, TI100	Com. Ghergheasa, Jud Buzau
3	Galati	Asociatia Crescatorilor de Caprine si Ovine „Covurlui”	MP100, LC100, OT100, TI100	Mun. Galati, Str. Livezeni, Nr. 20, Judetul Galati
4	Ialomita	Asociatia Crescatorilor de Ovine, Caprine si Taurine „Ialomita”	MP100, TA100	Com. Vladeni, Str. Mihai Viteazu, Ialomita
5	Sibiu	Asociatia Crescatorilor de Ovine din Regiunea Hartibaciului Sibiu „Ecomiorita”	TI100, TA100 TI	Marpod, Ferma.6, Jud Sibiu

Asociatii acreditate pentru conducerea registrului genealogic, la ovine in anul 2015

NR. CRT.	JUDET	ASOCIATIA	RASA	CONTACT
1	Hunedoara	Asociatia Zonala a Crescatorilor de Ovine Dacia	TA 100	Orastioara De Sus, Nr. 133, Jud. Hunedoara

A.N.Z.
Agentia Nationala pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu”

Capra salbatica Markhor

Capra Markhor, traieste in muntii din Asia Centrala, in zona stancilor alpine deplasandu-se cu usurinta peste rocile abrupte.

Este o specie aflata in pericol, existand in salbatacie doar 2.500 de exemplare, datorita vanatoarei de coarne. Acestea sunt foarte frumoase si ajung pana la cativa metri lungime.

markhor De-a lungul timpului, goniti de asprimea zilelor de iarnă, cand frigul taios amplifica foamea, vanatorii locali escaladau stancile la vanatoare de capre salbatice Markhor. De la un animal mancau totul, nu doar carnea. Pielea, creierul, organele interne – tot era consumat, pana si oasele erau sparte pentru recoltarea maduvei. Carnea era foarte cautata in asa numita «Dieta de Iarna Hunza». Aceasta dieta ofera locuitorilor din Valea Hunza o sanatate perfecta si la 80-100 de ani.

In Pakistan sunt in afara de Markhor si alte specii rare de oi si capre salbatice cum ar fi: oaia albastra, Kashmir, Punjab, Urials, Himalaya, etc. Toate speciile sunt protejate prin programele comunitare si strict monitorizate, iar braconajul este aspru pedepsit. Departamentul de vanatoare din Pakistan elibereaza un numar limitat de permise de vanatoare care sunt vandute la licitatii deschise.

Clasificarea raselor de capre

Caprele domestice existente in ziua de astazi provin din trei forme salbatice si anume: capra Bezoar, capra Prisca si capra Falconeri. Domesticirea caprelor s-a facut acum 7-8 mii de ani in doua centre: in sudul Europei si in sud-vestul Asiei. In urma domesticirii, ele au suferit modificari esentiale, morfologice si fiziologice: talia si greutatea vie s-au micsorat, au disparut coarnele la unele rase, s-a dezvoltat ugerul si s-a marit productia de lapte.

Clasificarea

Criteriile de clasificare a raselor de caprine sunt: zona geografica, aptitudinile productive si nivelul de ameliorare.

Din punct de vedere al aptitudinilor productive (criteriul cel mai frecvent folosit) rasele de caprine se clasifica in: rase de lapte si rase de puf-lana, la aceste productii se adauga si productiile apreciate de piei si de carne.

In functie de gradul de ameliorare caprinele se clasifica in:

- rase primitive, neameliorate, foarte raspandite pe glob, avand productia de lapte de 200-500 l intr-o perioada de lactatie;
- rase ameliorate;
- rase perfectionate.
  
  RASELE DE CAPRE DIN ALTE TARI
  
  Rase de lapte

In tara noastra se cresc in general rase primitive cu productii scazute din rasa locala Carpatina.

Rasa locala Carpatina

rasa capre locala Carpatina Se creste in toate regiunile tarii reprezentand 70-75% din efectivul de caprine din tara noastra. Se prezinta ca o populatie heterogena sub aspectul conformatiei, culorii si productiei. La aceasta heterogenitate au contribuit atat diferitele incrucisari nesistematice, cat si conditiile de hranire.

Greutatea corporala este de 30-40 kg la femele si 50-60 kg la masculi. Are corpul alungit, regiunile superioare inguste, crupa tesita, pieptul stramt, musculatura slab dezvoltata. Culorile frecvent intalnite sunt: neagra, alba, vanata, roscata, baltata. Cele mai multe capre au coarne. Productia medie de lapte este de 300 l pe lactatie, cu limita intre 100-800 l. Prolificitatea este de 130-140 % iar greutatea iezilor la nastere este de 2,5-5 kg.

Capra alba de Banat

Rasa capre Alba de Banat S-a format prin incrucisarea caprelor locale carpatine cu rasa Saanen si, indeosebi, cu rasa Alba nobila germana. Este raspandita nu numai in Banat, ci si in Transilvania si in nordul Moldovei. Prezinta caracterele tipului morfoproductiv de lapte. Are capul fin, un procent mic de indivizi prezentand coarne turtite lateral si indreptate inapoi. Trunchiul are in general o forma para, regiunile superioare ale trunchiului sunt inguste si cu musculatura slab dezvoltata, iar membrele sunt subtiri, frecvent cu defecte de aplomb. Greutatea vie este asemanatoare cu a caprelor locale carpatine. Productia de lapte este in medie de 400-500 l, prolificitatea medie 200-250 %, iar greutatea vie a iezilor la nastere este de 2,5-2,6Kg.

RASELE DE CAPRE DIN ALTE TARI

Rase de lapte

Rasele de lapte perfectionate s-au format in Elvetia, Germania si Franta. Cele mai importante sunt: rasa Saanen, rasa Hasli, rasa Nobila alba Germana, rasa Montd’or si Malteza.

Rasa Saanen

Rasa capre Saanen S-a format in Elvetia in cantonul Berna si este cea mai renumita rasa de lapte din lume. Are corpul lung si suiet, inaltimea la greaban de 80-90 cm la masculi si 70-80 cm la femele, greutate vie fiind la 60-70 kg. Capul este fin relativ lung, iar 90% din animale nu au coarne. Gatul este lung si subtire, linia superioara aproape dreapta, crupa este tesita si musculatura slab dezvoltata. Toracele ingust si adanc, membrele sunt subtiri, lungi si unghii rezistente. Ugerul este globulos, foarte bine dezvoltat si prins de abdomen. Parul este scurt, lins si moale de culoare alba. Ambele sexe au barba, cu prepoderenta mai dezvoltata la masculi.

In tara de origine productia de lapte variaza intre 600-1000 lapte/lactatie, profilicitatea este de 2-3 iezi la fatare.

Rasa Hasli (Capra alpina)

S-a format tot in Elvetia. Este de culoarea caprioarei, pe spinare avand o culoare mai inchisa. Productia de lapte este de 400-600 l lapte/lactatie.

Rasa alba nobila germana

Provine prin incrucisarea de absorbtie a rasei albe din Germania cu rasa Saanen. Se aseamana mult cu aceasta atat ca exterior cat si ca productivitate.

Rase de lana

In ceea ce priveste rasele de lana, intalnim rasa de Angoraraspandita in Asia Mica. Produce lana lunga 20-25 cm, semifina omogena cu luciu intens si rezistenta denumita mohair. Carnea obtinuta la aceata rasa este foarte gustoasa insa productia de lapte este mica 180-200 l/lactatie.

Rase de puf

Principalele rase din aceasta grupa sunt: rasa Kasmir din Podisul Tibet si rasa Pridon. Productia piloasa este folosita pentru producerea confectiilor fine.

Rase mixte

Rasa de Toggenburger

rasa capre Toggenburger Rasa s-a format in Elvetia si poate fi considerata principala reprezentanta. Este de culoare bruna si prezinta doua brezaturi pe fata, late de 2-4 cm de la ochi la comisura buzelor. Are extremitatile membrelor albe. Productia de lapte este de 400-800 l/lactatie iar parul este lung de circa 20 cm.

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

BOTEZUL ŞI CINA DOMNULUI

Din moment ce aceasta este o duminică a cinei şi tocmai am luat Cina Domnului, mi s-a părut potrivit să vorbesc în aceeaşi zi despre cealaltă poruncă pe care ne-a dat-o Isus, şi anume, botezul aşa cum apare în Romani 6:3-4. Sunt două porunci care se repetă şi pe care Isus ne-a spus să le punem în practică. Una este Cina Domnului („Faceţi aceasta în amintirea mea,” Luca 22:19), şi cealaltă este botezul („Duceţi-vă … şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i,” Matei 28:19).

Botezul este o poruncă pusă în practică o singură dată în viaţa creştină şi semnifică moartea şi învierea noastră împreună cu Hristos prin credinţă. Cina Domnului este o poruncă pusă în practică mereu şi mereu în viaţa creştină pentru a semnifica faptul că nu încetăm să trăim prin hrana spirituală care vine din moartea lui Isus pentru păcatele noastre. Este un lucru uimitor faptul că aceste două porunci pe care ni le-a dat Isus semnifică în mod deosebit moartea Lui. Nu doresc să minimalizez importanţa învierii lui Hristos. Dar nu pierdeţi din vedere importanţa enormă care i se acordă morţii Sale în aceste două porunci. Noi suntem un popor a cărui existenţă întreagă înaintea lui Dumnezeu atârnă de moartea Mântuitorului şi Domnului nostru, Isus.

Aşadar, ce ne învaţă Pavel cu privire la botez în Romani 6:3-4?

El aduce în discuţie botezul pentru că are legătură cu punctul lui principal de aici, şi anume, că noi cei care am murit faţă de păcat nu mai putem trăi în păcat. Versetul 1b: „Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? (2) Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” Tocmai aici introduce botezul. Versetul 3: “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? (4) Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

BOTEZUL ERA O PRACTICĂ UNIVERSALĂ ÎN BISERICA PRIMARĂ

Primul lucru pe care-l învăţăm cu privire la botez este acela că botezul era o practică universală în biserica primară, şi Pavel a presupus că aşa ar trebui să fie.

El le scrie celor din Roma, unde nu fusese niciodată, şi consideră ca un lucru de la sine înţeles că toţi creştinii de acolo sunt botezaţi. Nici măcar nu-i trecea prin minte că ar fi putut fi vreun creştin care să nu fie botezat. Vedem lucrul acesta în două feluri, aşa cum reiese din versetul 3.

În primul rând, pentru că explică pur şi simplu de ce creştinii nu mai pot continua să trăiască în păcat spunând că semnificaţia botezului lor contrazice un asemenea stil de viaţă. „Toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui.” Botezul înseamnă moarte împreună cu Hristos, şi cei care sunt morţi faţă de păcat nu mai continuă să trăiască în păcat. Şi aceasta se referă la “toţi.” Adică, la toţi creştinii.

Al doilea fel în care Pavel arată că botezul era o practică universală şi era înţeles în felul acesta se regăseşte în cuvintele (versetul 3), “Nu ştiţi …?” Cu alte cuvinte, sigur că ştiţi lucrul acesta despre botez! De ce? Pentru că este un lucru de bază. Este un lucru fundamental. Este o învăţătură elementară din viaţa creştină. Toţi credincioşii sunt botezaţi şi botezul are acest înţeles pretutindeni.

Deci primul lucru pe care-l învăţăm este că toţi creştinii erau botezaţi. Lucrul acesta este înţeles de la sine. Şi înţelegerea însemnătăţii botezului era atât de fundamentală pentru viaţa creştină, încât Pavel ar fi fost uimit dacă creştinii din Roma n-ar fi avut această înţelegere. “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” Cu siguranţă că ştiţi! Şi cu siguranţă că şi noi ar trebui să ştim. Cu siguranţă că toţi creştinii de aici sunt botezaţi şi cu siguranţă că ştiţi cu toţii ce înseamnă acest lucru.

BOTEZUL ERA PRIN SCUFUNDARE

Al doilea lucru pe care-l învăţăm cu privire la botez este acela că botezul este prin scufundare, nu prin stropirea sau turnarea apei.

Acesta este pur şi simplu înţelesul cuvântului “baptizo” în limba Greacă. Nici una din scenele de botez din Noul Testament nu descriu nimic altceva decât scufundarea, iar unele dintre acestea au sens numai dacă presupunem că este vorba despre scufundare. De exemplu, în Ioan 3:23 se spune, “Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.” Şi în Fapte 8:38, Filip îl conduce pe famenul Etiopian la Hristos. Famenul întreabă dacă poate să fie botezat. Filip este de acord. “A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.”

Pe lângă 1) înţelesul cuvântului baptizo şi 2) faptul că era nevoie de multă apă şi oamenii se pogorau în apă, mai este şi 3) argumentul convingător al simbolismului din Romani 6:4, “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” Imaginea îngropării şi învierii nu este descrisă de vreo altă metodă de botez.¹

Deci învăţăm că metoda botezului în Noul Testament era aceea prin scufundare. Nu este nici un motiv convingător care să ne facă să credem altfel. Dumnezeu, în mila Sa, cred, le va arăta indulgenţă celor care, cu o conştiinţă bună, nu văd lucrurile astfel şi practică o altă metodă, cum ar fi botezul prin stropirea sau turnarea apei, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu doreşte ca noi să tratăm metoda ca şi cum nu este deloc importantă, mai ales din moment ce întregul înţeles al simbolismului în acest text atârnă de imaginea îngropării şi învierii.

BOTEZUL SEMNIFICĂ MOARTEA NOASTRĂ ÎMPREUNĂ CU HRISTOS

Al treilea lucru pe care-l învăţăm aici despre botez este acela că botezul semnifică moartea noastră împreună cu Hristos care a fost realizată la Calvar şi a fost experimentată prima dată atunci când am fost uniţi cu Hristos prin credinţă.

Remarcaţi cu atenţie cele trei evenimente în această afirmaţie – în ordine cronologică de data aceasta. Mai întâi, este evenimentul istoric al morţii lui Hristos la Calvar atunci când Dumnezeu ne-a văzut în Hristos, astfel încât moartea Lui a devenit moartea noastră. Aceasta a fost împlinirea morţii noastre cu Hristos. În al doilea rând, ne-am încrezut în Hristos şi astfel am fost uniţi experienţial cu El, astfel încât moartea noastră împreună cu El a devenit a noastră în mod personal. Aceasta a fost aplicaţia – prin credinţă ni s-a aplicat nouă ceea ce a împlinit Dumnezeu pentru noi la Calvar. În al treilea rând, am fost botezaţi în Numele lui Hristos. Aceasta a fost semnificaţia morţii noastre cu Hristos.

Deci, a fost împlinirea istorică a morţii noastre cu Hristos la Calvar, apoi aplicaţia experienţială a morţii noastre împreună cu Hristos prin credinţă, apoi semnificaţia simbolică a morţii noastre împreună cu Hristos prin botez. Împlinire în istorie, aplicaţie prin credinţă, semnificaţie prin botez.

Chestiunea următoare este una foarte controversată. Aşadar daţi-mi voie să clarific ceea ce vreau să spun şi să explic ce face ca această interpretare să fie aşa de controversată. Nu mă refer la controversă pentru că aceasta ar fi de dorit sau pentru că ar fi un lucru plăcut. Mai degrabă m-aş bucura în adevărul lui Hristos şi n-aş atrage atenţia asupra faptului că alţii s-ar putea să nu fie de acord cu aceasta. Dar mă refer la ea pentru că este inevitabilă în lumea reală a diversităţii în care trăim. Există un mare număr de biserici creştine care nu sunt de acord cu ceea ce tocmai am spus.

Controversa vine din a spune că botezul în Romani 6:3-4 “semnifică” moartea noastră cu Hristos. Cealaltă părere la care mă refer ar spune, “Nu, ceea ce spune textul foarte clar nu este faptul că botezul semnifică moartea noastră cu Hristos, ci faptul că efectuează sau realizează moartea noastră cu Hristos.” Cei care susţin aceasta ar face referire la ultimile cuvinte din versetul 3, “[noi] câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui.” Aceştia nu ar lua-o ca pe o imagine a ceea ce s-a întâmplat prin credinţă, ci ar lua-o ca pe calea prin care am murit efectiv cu Hristos – în actul botezului. Ei ar indica cu şi mai mare putere către versetul 4: “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El.” Şi ar accentua cuvintele “prin botez.” Botezul, ar spune ei, nu este simbolul morţii noastre împreună cu Hristos, ci instrumentul morţii noastre împreună cu Hristos. “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El.” Botezul este când şi cum am murit împreună cu Hristos, şi înainte de botez, spun aceştia, noi nu eram uniţi cu Hristos, nu eram îndreptăţiţi şi nici mântuiţi.

Un reprezentant al acestui punct de vedere spune, “Cei care spun [ca şi mine] că uniunea noastră cu Hristos în moartea Sa, şi astfel moartea noastră faţă de păcat, s-a întâmplat înainte de botez, pur şi simplu nu cred în ceea ce spune de fapt textul.”² Simt forţa acestor lucruri. Cuvintele, “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El,” par într-adevăr să spună că botezul este instrumentul morţii noastre, mai degrabă decât credinţa, sau împreună cu credinţa.

ESTE BOTEZUL UN SIMBOL SAU UN INSTRUMENT?

De ce spun atunci că acest text ne învaţă că botezul semnifică moartea noastră împreună cu Hristos care s-a împlinit la Calvar şi a fost experimentată prima dată atunci când am fost uniţi cu Hristos prin credinţă?

Trei motive.

1) Învăţătura copleşitoare a acestei epistole şi a restului Noului Testament este aceea că suntem îndreptăţiţi numai prin credinţă din cauza uniunii noastre cu Hristos care are loc prin credinţă.³ Romani 5:1 spune, “Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu.” (Nu spune, “suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă şi prin botez”). Şi Romani 8:1 spune, “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei care sunt în Hristos Isus.” Cu alte cuvinte, îndreptăţirea (adică, eliberarea de condamnare) vine prin aceea că suntem în Hristos Isus. Şi vine prin credinţă. De aceea credinţa este mijlocul prin care suntem în Hristos Isus şi singurul instrument al îndreptăţirii noastre. Cum rămâne atunci cu botezul? Urmând îndeaproape în spatele credinţei,⁴ botezul semnifică această mare uniune cu Hristos, mai ales în moartea şi învierea Sa. Dar uniunea cu Hristos cea lăuntrică, spirituală vine prin actul credinţei cel lăuntric, spiritual, nu prin actul exterior, fizic al botezului.

2) Atunci când Pavel relaţionează credinţa şi botezul o face într-un fel care arată că credinţa este instrumentul care ne uneşte cu Hristos, şi nu botezul fizic. De exemplu, Galateni 3:26-27: “Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” Termenul “căci” de la începutul versetului 27 arată că “botezul pentru Hristos” este fie o expresie exterioară a credinţei fie o dovadă a credinţei. Dar noi suntem fii ai lui Dumnezeu “prin credinţă.”

În Coloseni 2:12 Pavel spune, “[Noi] fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.” Aici din nou instrumentul îngropării şi învierii noastre este credinţa (“prin credinţa”). Actul botezului pare să fie expresia exterioară a experienţei lăuntrice spirituale a uniunii noastre cu Hristos prin credinţă. Credinţa este instrumentul care ne uneşte cu Hristos şi astfel ne îndreptăţeşte.

3) Însă îngăduie oare cuvintele din Romani 6:3-4 acest înţeles? Nu cred că am trage prea mult de cuvinte dincolo de o folosinţă obişnuită a lor, pentru a spune că Romani 6:3-4 descrie simbolul morţii împreună cu Hristos mai degrabă decât instrumentul morţii împreună cu Hristos. Pavel spune, “Toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui. Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El,” Iată analogia pe care aş sugera-o ca să arăt că acest limbaj poate fi limbajul simbolului, şi nu al instrumentului: “Toţi cei dintre noi care ne-am pus inelul căsătoriei, prin punerea acestui inel, i-am părăsit pe alţii pentru ca să fim uniţi cu soţiile noastre. De aceea prin acest inel eu sunt unit numai cu soţia mea şi mort faţă de alţii.”

Aţi putea forţa limbajul şi spune, “Aha, a fost punerea efectivă a inelului care te-a făcut să-i părăseşti pe alţii şi să fii unit doar cu Noel. Ai spus cât se poate de explicit: ‘Prin acest inel, eu sunt unit numai cu soţia mea.’ Ce ar putea fi mai evident? Inelul face totul.”

Însă nu aceasta aş vrea să spun prin aceste cuvinte. Aş vrea să spun că punerea inelului este un semn al părăsirii altora şi al uniunii mele doar cu ea. Părăsirea şi uniunea sunt în promisiune, în legământ, în jurăminte. “Îţi dau cuvântul meu.” “Îţi promit credincioşia mea.” Apoi vine inelul, simbolul.

În această analogie, jurămintele stau în locul credinţei în Hristos, şi inelul stă în locul botezului. Noi vorbim deseori în felul acesta. Vorbim deseori despre simbol ca şi cum acesta produce ceea ce de fapt el doar simbolizează.

ÎNDREPTĂŢIŢI DOAR PRIN CREDINŢĂ

Deci iată punctul principal: Romani 6:3-4 nu contrazice învăţătura primelor cinci capitole din Romani şi anume că suntem uniţi cu Hristos prin credinţă, şi astfel îndreptăţiţi numai prin credinţă. Ci ne învaţă că botezul semnifică (portretizează, dramatizează, exprimă în exterior, simbolizează) moartea noastră împreună cu Hristos care s-a împlinit pentru noi în mod istoric la Calvar şi apoi ne-a fost aplicată nouă în mod experienţial prin credinţă.

Ceea ce ne lasă cu această aplicaţie pentru vieţile noastre. Te-ai încrezut în Hristos şi ai fost botezat? Pavel presupune că poate zidi tot restul acestui capitol – tot restul vieţii creştine! – pe înţelegerea şi cunoaşterea ta a ceea ce a însemnat botezul tău ca şi simbol al faptului că eşti îngropat cu Hristos în moartea Sa şi trăieşti o viaţă nouă.

Aşadar să credem şi să fim botezaţi. Şi să ne socotim morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu. Şi să ne adunăm din nou săptămâna viitoare ca să medităm la ce înseamnă socotirea aceasta.

¹ Argumentul lui John Murray care spune că nu este nici o aluzie în actul botezului la îngroparea cu Hristos, nu este convingător. El spune că nu avem o garanţie mai mare în a găsi o referinţă la modul botezului în expresia “îngropat cu” din Romani 6:4 decât am avea în “ne-am făcut una cu el” din versetul 5 sau “răstignit cu” din versetul 6 sau “îmbrăcat” din Galateni 3:27 (Romani, Vol. 1, p. 215). Dar Pavel conectează foarte explicit îngroparea cu actul botezului într-un mod mai direct, şi simbolismul se potriveşte atât de bine (faţă de aceste alte imagini ale uniunii noastre spirituale cu Hristos) încât nu-mi pot imagina că nu există nici o legătură simbolică, cu scufundarea noastră în apă, semnificând moartea şi îngroparea.

² Jack Cottrell, Botezul: A Biblical Study (Joplin, MO: College Press Publishing Co., 1989), p, 84. Dr. Cottrell predă la Seminarul Biblic Cincinnati, şi reprezintă punctul de vedere denominaţional al “Bisericilor lui Hristos” şi “Bisericilor Creştine.” El spune, “Fiecare creştin a ajuns în raza de acţiune a forţei care distruge păcatul prin moartea lui Hristos; noi am cedat sub puterea ei letală. Când am făcut aceasta? În botezul nostru. Nu este nici o indicaţie că această uniune cu Hristos în moartea Sa s-a petrecut de îndată ce am crezut sau ne-am pocăit. N-am crezut în moartea Sa; nu ne-am pocăit în moartea Sa. Pavel spune clar că ‘am fost botezaţi în moartea Sa’ (v. 3)” (p. 84).

³ Remarcaţi cum se accentuează funcţia mântuitoare a credinţei în multe texte unde botezul nu este menţionat deloc, ceea ce ar fi foarte ciudat dacă botezul ar fi instrumentul decisiv al unirii noastre cu Hristos fără de care să nu fi fost nici o uniune, şi nici o salvare. Fapte 4:4, 32; 10:43; 11:21; 13:39, 48; 14:1; 15:5, 9; 16:31, 34; 20:21; Romani 1:17; 3:22, 25, 26, 28, 30; 4:5, 9, 11, 13; 5:2; 9:30; 10:6, 9-17; 13:11; 1 Corinteni 1:17-21; 15:2; Galateni 2:16; 3:2, 5, 7-9, 14, 22, 24-27; 5:6; Efeseni 1:13; 2:8; Filipeni 3:9; 2 Timotei 3:15; etc.

⁴ În cartea Faptele Apostolilor, toate botezurile despre care avem cunoştinţă s-au petrecut în aceeaşi zi cu convertirea ca şi un prim semn al credinţei: Fapte 2:41 (trei mii); 8:36-38 (famenul Etiopian); 9:18 (Pavel); 16:15 (Lidia); 16:33 (temnicerul din Filipi). Poate că am creat confuzie cu privire la legătura apropiată dintre uniunea cu Hristos realizată prin credinţă şi semnificaţia acesteia în botez, prin faptul că le-am depărtat atât de mult una de cealaltă.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.

Guvernele masonice ale Romaniei – articol de pe ProOrtodoxia

MASONERIA CONDUCE ROMANIA

Dumnezeu există, eu L-am întâlnit

de André Frossard

Cu cine a început păcatul? Cu diavolul

Este scris în Biblie: Iacov 4:7. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.

Lucifer – Unul Strălucitor

Satan lucrează prin oameni

De ce revolta lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu?

Ce face diavolul astăzi?

Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad

Mitul nr. 1: „În eternitate din trecut, Dumnezeu şi Satan au început o mare bătălie. Astăzi, încă mai există lupta cosmică dintre ei.“

Acest mit specific contrazice unul dintre cele mai stabile şi fundamentale adevăruri despre Dumnezeu care este precizat în Scriptură – acela că este atotputernic sau omnipotent.

Comentariul lui Hristos despre puterea lui Satan

Războiul care nu a existat niciodată

Cum rămâne cu viitorul „Război din cer“?

Nu a fost Satan învins de Isus pe cruce?

Avându-l de tată pe Satan

Răscumpărarea din captivitate

Dezarmarea puterilor

Mitul nr. 2: “Există lupte constante pe tărâmul spiritual între îngerii lui Dumnezeu şi îngerii lui Satan. Rezultatul acestor bătălii este determinat de războiul spiritual dus de noi.“

Întrebări la care nu avem nici un răspuns

Un mit bazat pe un altul

Mitul nr. 3: „Odată cu căderea lui Adam, Satan a preluat dreptul acestuia de a conduce lumea.“

Nu este Satan „Dumnezeul acestei lumi“?

Oferta lui Satan de împroprietărire?

Cine i-a dat autoritate lui Satan

A fost Dumnezeu surprins de cădere?

Duhul rău al lui Saul „venit de la Domnul“

Exemple din Noul Testament referitoare la puterea lui Dumnezeu asupra lui Satan

Închiderea lui Satan pentru o mie de ani

Teama demonilor de chinuri

Mitul nr. 4: „Satan, în calitate de «dumnezeul acestei lumi», are control asupra tuturor lucrurilor de pe pământ, inclusiv asupra guvernelor umane, asupra dezastrelor naturale şi asupra vremii.“

Analizarea ofertei lui Satan

Mărturia personală a lui Dumnezeu

Provoacă Satan calamităţi naturale şi clime adverse?

Diverse păreri referitoare la adversităţile climaterice şi la calamităţile naturale

Nu există „Mama-Natură“

Mărturia Scripturii

Ce putem spune despre uragane?

Furtuna din Galilea

„Dar uragenele îi afectează câteodată şi pe creştini“

Ce să facem în acest caz?

Ascultarea şi înţelepciunea

Răspunsul la câteva întrebări

Să spunem adevărul

Dar dacă oamenii se supără pe Dumnezeu?

Este Dumnezeu nedrept când pedepseşte?

Aici sunt ilustrate dreptatea şi mila lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu strigă: „Taie copacul acesta nefolositor!“ Dar mila Lui pledează: „Nu, mai dă-i timp să facă mai multă roadă.“ Fiecare persoană care este fără Hristos este ca acest copac.

Putem certa uraganele şi inundaţiile?

Rase de capre; Asociatii acreditate pentru registrul genealogic si controlul productiei la ovine si caprine; Capra salbatica Markhor,etc

Top rase de capre- cantitate de lapte…

Asociatii acreditate pentru registrul genealogic si controlul productiei la ovine si caprine

Asociatii acreditate pentru conducerea registrului genealogic, la ovine in anul 2015

Capra salbatica Markhor

Clasificarea raselor de capre

Clasificarea

RASELE DE CAPRE DIN ALTE TARI

Este scris în Biblie: Iacov 4:7. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.