Sanatatea Podala – Calculul scorului mediu al pododermatitelor pe fermă şi a pierderilor economice ( calculaţie – EVALUAREA PIERDERILOR DATORATE SCĂDERII PRODUC- ŢIEI DE LAPTE IN CAZUL PODODERMATITELOR)- (IV)

reproductia_vacilorCalculul scorului mediu al fermei (SPOD)
SPOD = [(1 * %S1) + (2 * %S2) + (3 * %S3) + (4 * %S4) + (%S5)]/100
Unde:

SPOD = scorul pododermatitei ca medie pe fermă funcţie de scorul individual şi procentul acestuia în efectiv
%Sx = procent de un anumit scor din efectiv
Calculul pierderilor individuale de lapte (PI)
PI (l/vaca /zi) = {[PMZ / (((%S1/100 * 1) + (%S2/100 * 1) + (%S3/100 * 0,949) + (%S4/100 * 0,832) + (%S5/100 * 0,64)))] – PMZ}
Unde:
PI = Pierderi individuale în cantitatea de lapte
PMZ = producţia medie zilnică
Pierderi de lapte în efectiv
PE (l / efectiv / zi) = PI * ME
Unde:
PE = pierderi în efectiv
ME = mărimea efectivului
Pierderi economice individuale
PEI ($ / vaca / zi) = (PI * pretul a 100 l lapte)/100
Pierderi economice in efectiv
PEE ($ / efectiv / zi) = PEI * ME
Pierderi economice lunare
PEL ($ / efectiv / luna) = PEE * 30

Pentru ca afecţiunile podale sunt datorate multor factori,prezentam citiva care pot genera afecţiuni podale
III
Ele pot include nutriţia, managementul hrănirii, comportamentul general, stress-ul, comfortul vacii şi frecvenţa ajustării (curăţării) copitelor. Afecţiunile podale sunt, deci o problemă multifactorială.
Nutriţia
Câteva aspecte din nutriţie pot reduce riscul problemelor podale. Acestea includ carbohidraţii, proteina, mineralele şi vitaminele. Formularea unor raţii optime pentru menţinerea sănătăţii picioarelor nu este întotdeauna suficientă. Nutriţia trebuie să ţină seama şi de alţi factori pentru a preveni transformarea problemelor podale individuale în probleme generale ale fermei.
Carbohidraţii. O provocare majoră a nutriţiei este lipsa de informaţii privind nivelul limită de la care apare acidoza datorită carbohidraţilor. Carbohidraţii reprezintă 70-80% din raţia vacilor de lapte. Nivelul şi disponibilitatea acestora în diferite raţii pot avea un impact substanţial în metabolismul ruminal. Aportul de carbohidraţi necesar pentru apariţia acidozelor, depinde de tipul de procesare a furajelor, perioada de adaptare, statutul nutriţional al vacii precum şi volumul şi frecvenţa administrării.
Vacile lactante, au nevoie de un aport minim de fibroase astfel încât ele să fie incluse în raţie minim 1,4% din greutatea vie a animalului. În majoritatea cazurilor, fibroasele nu trebuie să fie sub 40-45% din totalul de SU din raţie.
În general e bine să se facă evaluarea ingestei de fibre insolubile în soluţie de detergent neutru (NDF) din furajul fibros. Nivelul de fibre poate fi acceptabil la o vacă ce consumă 23 Kg SU şi nu este neapărat optimă la vacile ce consumă 19 Kg SU (a se vedea exemplul). Ingesta minimă de fibră ca procent din greutatea corporală poate fi, deci, 0,85-1,2.
EXEMPLU: La greutatea medie a vacii de 590 Kg, totalul de fibre din raţie este de 32% din SU. O vacă ce consumă 23 Kg SU, poate ingera 7,36 Kg de fibre totale, reprezentând 1,24% fibre totale din greutatea corporală. Aceeaşi vacă, dacă va consuma 19 Kg SU, va ingera 6,1 Kg fibre, reprezentând 1,03% din greutatea corporală.
Fracţiunea de carbohidraţi non-fibroşi (NFC) este digerată mai rapid decât fibrele. NFC în exces pot scădea digestibilitatea fibrelor, reducând producerea de acid acetic crescând producţia de acid lactic şi declanşând acidoza ruminală. În general, digestibilitatea NFC depinde de mărimea particulei de nutreţ concentrat din raţie, umiditate, metodă de procesare şi nivelul NFC din raţie. În funcţie de digestibilitatea fibrelor, se recomandă un procent de 30-40% din SU totală din raţie. În majoritatea, cazurilor, se consideră ideal un procent de NFC situat între 32 şi 38%.
Concentraţia de NFC din furaj poate fi calculată scăzând din 100 cenuşa (substanţele minerale), substanţele eter extractibile (grasimi), proteina brută şi fibrele libere de proteină conform formulei următoare:
NFC = 100 – [(NDF – FLP) + PB + G + SM]
Unde:
NFC = carbohidraţi non-fibroşi
NDF = fibră insolubilă în soluţie de detergent neutru
FLB = fibră liberă de proteină
PB = proteina brută
G = grăsime
SM = substanţe minerale
Utilizarea termenului de fibre libere de proteină este importantă pentru fibroasele şi şroturile încinse datorită faptului că fibra poate conţine cantităţi mari de proteină. Dacă nu se utilizează fibra liberă de proteină, proteina e scăzută de două ori în formulă. O dată de la PB şi o dată de la fibra legată de PB. Când se foloseşte pentru calcularea NFC următoarea formulă: NFC = 100 – (NDF + PB + G + SM), atunci NFC din raţie poate fi subestimat. Aceasta poate duce la o subestimare totală din raţie de circa 2-4%.
EXEMPLU: Semisilozul de lucernă conţine în SU: 19,6% PB, 48,8% NDF, 4,1% FLP, 2,9% G şi 9,3% SM.
Atunci NFC = 100 – [(NDF – FLP) + PB + G + SM ] = 100 – [(48,8 – 4,1) + 19,6 + 2,9 +9,3] = 23,5%
Şi NFC = 100 – [NDF + PB + G + SM ] = 100 – [48,8 + 19,6 + 2,9 +9,3] = 19,4%
Proteina. S-a sugerat că aportul proteinei din raţie poate influenţa incidenţa apariţiei afecţiunilor podale. Mai multe studii arată că procentul înalt de proteină degradabilă în rumen, e asociat cu afecţiunile podale. Oricum, rolul proteinei este încă neclar. Sunt disponibile foarte puţine informaţii asupra rolului care îl joacă proteinele în dezvoltarea pododermatitelor. Se presupune că reacţia alergică este determinată şi de câteva tipuri de proteine şi de asemenea, există o legătură între reacţia histaminică şi suplimentarea proteică în exces şi degradarea proteinei în rumen.
Microelementele. Cuprul este esenţial pentru producţia de corn. O deficienţă de cupru poate interfera cu sinteza cheratinei, inhibând dezvoltarea ţesutului din cutia de corn.
Zincul este esenţial pentru producerea cheratinei şi joacă un rol important în imunitate. Efectul zincului în afecţiunile podale este legat de cicatrizarea rănilor, refacerea ţesutului epitelial, duritatea cutiei de corn şi menţinerea integrităţii celulare.
Mulţi nutriţionişti formulează raţii cu nivele înalte ale microelementelor faţă de normal pentru a preveni problemele legate de stress-ul produs de creşterea producţiei de lapte sau de boală.
Vitaminele. Vitamina A, beta-carotenul, vitamina E, şi biotina trebuiesc luate în considerare atunci când se studiază factorii corelaţi cu apariţia problemelor podale la vaci.
Vitamina A este importantă pentru întreţinerea ţesuturilor epiteliale şi replicarea celulară.
Beta-carotenul joacă un rol puternic atât în reparaţia ţesutului epitelial cât şi în integritatea şi funcţia imunitară a acestuia.
Vitamina E e implicată în întreţinerea integrităţii celulare şi în procesul imunitar. Un rol major îl joacă şi ca antioxidant.
Biotina e asociată cu formarea cutiei de corn. Este foarte importantă în duritatea unghiilor. Dacă raţiile sunt bogate în concentrat, sinteza biotinei din rumen este redusă. Recomandările curente se referă la 20 mg/zi biotină la vaci în lactaţie şi 10 mg/zi pentru vacile înţărcate. Costurile sunt de aproximativ 6-8 cenţi/vacă/zi. Răspunsul la tratamentul cu biotină poate apărea după mai multe luni.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.