(Putin si poporul rus-globalizare cu bata ne-au adus…) Putin, justificându-și atacul – discurs integral; Societatile secrete. Masoneria, sistemul de minciuna planetara. Alternative…23. Uneltirile diabolice ale prezentului- Sigla francmasonica a ONU; Masoneria, de la Cuza la Iliescu – „Sunt prea mulţi securişti la cârma ţării”. Motivul pentru care Regele Carol al II-lea nu a fost mason, iar „Mihai I, nici atât”; Rusia să fie pusă la reconstrucţia Ucrainei; Rockefeller și Ucraina (interventia masonilor in razboi); Sovietizarea lumii  cu stea in frunte  nu are granite nici azi Spicuim  doar câteva directive ale căpeteniilor lumii…INTERVIU-EVENIMENT (I) cu generalul Ion Mihai Pacepa…privind asasinarea de către Securitate a lui Vlad Georgescu și Noël Bernard”…Aleksandr Dughin a fost in Romania. Ideologul lui Putin s-a intalnit la Manastirea Neamt si Manastirea Dorna Arini cu mai multi preoti si stareti ortodocsi – surse; Nebunie TOTALĂ! Putin vrea să „construiască Eurasia de la Lisabona la Vladivostok”; George Soros, despre consecinţele invaziei ruse a Ucrainei: „E posibil ca civilizaţia să nu supravieţuiască”; Serghei Karaganov, unul dintre sfetnicii lui Putin: Rusia nu îşi poate permite să piardă, visează la Eurasia Mare; Putin – criminal de razboi si… cel căruia Rusia i-a furat, violat și prostituat Istoria României! Mircea Lucescu, reacție violentă la adresa lui Vladimir Putin din cauza războiului din Ucraina: ”Este un criminal”; Ilustru academician rus: „Putin e criminal de război la toate categoriile!” / „Are o… Cu diavolul nu negociezi. Îl calci pe cap și i-l zdrobești, nu există altă cale. Iar Putin e diavolul; Imbarligari  demonice ale stalinistilor … Igor Dodon dă vina pe Maia Sandu pentru arestarea lui… Să nu uităm: Merkel îi dădea lecții de democrație lui Trump, dar susura timid în fața lui Putin;

Pentru ca Putin se bizuie pe Satan…Henry Kissinger spune că Ucraina ar trebui să cedeze teritorii Rusiei: Dacă nu încep negocierile, vor apărea revolte și tensiuni; Cand imbatranesti degeaba – Masoneria distruge omenirea… Zelenski îl critică pe Kissinger după ce fostul diplomat a sugerat că Ucraina ar trebui să cedeze o parte din teritoriu; Dodon cel putinesc viseaza  alt teritoriu   moldovenesc…Putin i-a făcut cadou harta „Moldovei Mari”…Dodon: Jumătate din teritoriul actual al României este moldovenesc; Pana la urma-cele 2 FIARE se impaca ,dar pe noi ne fac tinte de…tun!Putin pune la cale dezvoltarea unei „mari asocieri eurasiatice”. Ce presupune proiectul „Eurasia Mare”; Liderul cecen Ramzan Kadîrov: Atacăm Polonia în 6 secunde, dacă primim ordin… Alerta!S-a intrupat Prima Fiara si…Soros, Zelenski și Ursula versus Kissinger!!! Si pentru aceste mizerii s-au votat pensii special de nesimtite…VIP-urile care ar putea scăpa de dosarele de corupție după decizia CCR. Soluția oferită lui Predoiu chiar de către judecătorii constituționali-O serie de nume grele din politica românească ar putea fi principalii beneficiari ai… 

Noe şi familia sa, de Harm Wilts; Ce înseamnă practic să „rămânem în El”?, de  D. Smărăndescu; Afară din trup; Comuniunea cu sângele şi trupul lui Hristos; Născut din Dumnezeu, născut din Duhul; Dumnezeu în noi, de  Christian Briem ; „Praştia lui David“ a ajuns în mâinile ruşilor. Moscova poate afla cum să învingă cel mai performant sistem antirachetă israelian; Adunarea Dumnezeului celui viu, de Walter Gschwind; David şi Goliat; Cap. III – Conflict cu uriașii; Cărțile profetice- Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel, Daniel Si… 7 Beneficii ale sangelui Domnului Isus Cristos; Sângele lui Abel şi sângele lui Isus; Mana profetica – Puterea sangelui lui Isus… Justificat prin sângele lui Isus Hristos; ACOPERIT DE SÂNGELE LUI HRISTOS, de David Wilkerson (1931-2011); Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha; 10 Cărți care îți pot schimba viața; Știri – Recenzii cărți, pagina 1; Armura lui Dumnezeu – nouă apariție la Editura Poarta Bucuriei; Știri – Prizonieri pentru Christos; A existat Biserica Subterană? Comuniunea Omului cu Dumnezeu Potrivit Teologiei Trinitare a Sfântului Pavel; A CUNOAŞTE CĂILE LUI DUMNEZEU, scris de :   Zac Poonen; Isus: cel mai bun Mediator posibil; John Piper – Omul Isus Hristos – 8 afirmatii uimitoare ale Domnului Isus;  Capitolul 5. Fiul Omului, de  F. W. Grant; Capitolul 7. Ultimul Adam, de  F. W. Grant; Capitolul 11. Cap și moștenitor al tuturor lucrurilor, de  F. W. Grant; Fântâna lui Iacov; Fântâni crăpate- Ieremia 2.13, de David R. Reid; Asistenţă spiritual; Ce este naşterea din nou? (1)- Ioan 3, de Charles Henry Mackintosh; Cum reuşeşti să te laşi de păcat- 1 Petru 4.1,2, de James Butler Stoney;Lucian Buzdugan – Simptome ale carenţelor de nutriţie la plantele de cultură 2. Cand si cum se observa carenta de fosfor la rapita…Beneficiile amenajarii teritoriului, inclusiv pentru pradatorii biologici; 2 Combaterea buruienilor prin rotatia culturilor; 3 Cum putem obtine bani si sanatate din “gunoaie” – mulci..Culturi de legume infiintate, prin semanat, in martie…Cultura în câmp a tomatelor timpurii…(aproape) TOTUL despre Cultura părului,- Pyrus sativa Lam 

(Putin si poporul rus-globalizare cu bata ne-au adus…) Putin, justificându-și atacul – discurs integral; Societatile secrete. Masoneria, sistemul de minciuna planetara. Alternative…23. Uneltirile diabolice ale prezentului- Sigla francmasonica a ONU; Masoneria, de la Cuza la Iliescu – „Sunt prea mulţi securişti la cârma ţării”. Motivul pentru care Regele Carol al II-lea nu a fost mason, iar „Mihai I, nici atât”; Rusia să fie pusă la reconstrucţia Ucrainei; Rockefeller și Ucraina (interventia masonilor in razboi); Sovietizarea lumii  cu stea in frunte  nu are granite nici azi …Aleksandr Dughin a fost in Romania. Ideologul lui Putin s-a intalnit la Manastirea Neamt si Manastirea Dorna Arini cu mai multi preoti si stareti ortodocsi – surse; Nebunie TOTALĂ! Putin vrea să „construiască Eurasia de la Lisabona la Vladivostok”; George Soros, despre consecinţele invaziei ruse a Ucrainei: „E posibil ca civilizaţia să nu supravieţuiască”; Serghei Karaganov, unul dintre sfetnicii lui Putin: Rusia nu îşi poate permite să piardă, visează la Eurasia Mare; Putin – criminal de razboi si… cel căruia Rusia i-a furat, violat și prostituat Istoria României! Mircea Lucescu, reacție violentă la adresa lui Vladimir Putin din cauza războiului din Ucraina: ”Este un criminal”; Ilustru academician rus: „Putin e criminal de război la toate categoriile!” / „Are o… Cu diavolul nu negociezi. Îl calci pe cap și i-l zdrobești, nu există altă cale. Iar Putin e diavolul; Imbarligari  demonice ale stalinistilor … Igor Dodon dă vina pe Maia Sandu pentru arestarea lui… Să nu uităm: Merkel îi dădea lecții de democrație lui Trump, dar susura timid în fața lui Putin; Pentru ca Putin se bizuie pe Satan…Henry Kissinger spune că Ucraina ar trebui să cedeze teritorii Rusiei: Dacă nu încep negocierile, vor apărea revolte și tensiuni; Cand imbatranesti degeaba – Masoneria distruge omenirea… Zelenski îl critică pe Kissinger după ce fostul diplomat a sugerat că Ucraina ar trebui să cedeze o parte din teritoriu; Dodon cel putinesc viseaza  alt teritoriu   moldovenesc…Putin i-a făcut cadou harta „Moldovei Mari”…Dodon: Jumătate din teritoriul actual al României este moldovenesc; Pana la urma-cele 2 FIARE se impaca ,dar pe noi ne fac tinte de…tun!Putin pune la cale dezvoltarea unei „mari asocieri eurasiatice”. Ce presupune proiectul „Eurasia Mare”; Liderul cecen Ramzan Kadîrov: Atacăm Polonia în 6 secunde, dacă primim ordin… Alerta!S-a intrupat Prima Fiara si…Soros, Zelenski și Ursula versus Kissinger!!!  Si pentru aceste mizerii s-au votat pensii special de nesimtite…VIP-urile care ar putea scăpa de dosarele de corupție după decizia CCR. Soluția oferită lui Predoiu chiar de către judecătorii constituționali- O serie de nume grele din politica românească ar putea fi principalii beneficiari ai…

 

 

 

/////////////////////////////

Si pentru aceste mizerii s-au votat pensii special de nesimtite…VIP-urile care ar putea scăpa de dosarele de corupție după decizia CCR. Soluția oferită lui Predoiu chiar de către judecătorii constituționali

O serie de nume grele din politica românească ar putea fi principalii beneficiari ai deciziei Curții Constituționale prin care a fost eliminată posibilitatea întreruperii cursului prescripției

Laurentiu Sirbu

 

Ministerul Justiției, invitat să ia măsuri urgente pentru a evita prescrierea unor importante dosare de corupție.

După decizia Curții Constituționale de joi, prin care articolul de lege ce prevedea posibilitatea întreruperii cursului prescripției, o serie de nume grele, de la Elena Udrea la Sebastian Ghiță, ar putea scăpa de o serie de dosare de corupție.

 

Vineri, chiar în ziua în care Curtea de Apel București era așteptată să vină cu o decizie definitivă în cazul fostului șef al CNAS, Lucian Duță, condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 6 ani de închisoare, avocații acestuia au depus o cerere de repunere pe rol a procesului pentru ca judecătorii să constate intervenția termenului de prescripție. Acțiunea vine după decizia CCR de joi prin care art.155 alin.(1) din Codul penal, ce prevedea posibilitatea întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, a fost declarat neconstituțional. Lucian Duță a fost acuzat că în perioada 2010-2012 a luat mită 6,3 milioane de euro de la două firme de software. Cum infracțiunea de luare de mită în formă continuată se pedepsește cu o pedeapsă între 3 și 10 ani de închisoare, prescripția generală în acest caz ar interveni la opt ani de la consumarea faptei, adică în 2020.

 

În aceeași situație se află și fostul șef al ANAF, Sorin Blejnar, trimis în judecată de DNA în august 2019 pentru că între anii 2011-aprilie 2012 ar fi luat mită 1,2 milioane de euro de la omul de afaceri Radu Nemeș pentru a-i proteja firmele acestuia de controalele inspectorilor fiscali. La fel ca și în cazul lui Duță, prescripția generală în cazul lui Blejnar s-ar fi împlinit în aprilie 2020.

 

Un alt nume greu care ar putea beneficia de decizia CCR este Elena Udrea, în prezent fugită în Bulgaria unde încearcă să scape de executarea condamnării la 6 ani de închisoare în dosarul Gala Bute. Fostul ministru al dezvoltării mai are însă două dosare grele pe rol unde ar putea interveni prescripția generală. Este vorba în primul rând de dosarul finanțării campaniei electoral din 2009, dosar în care a fost condamnată în martie 2021 la 8 ani de închisoare, iar Ioana Băsescu, fiica fostului președinte, a primit o pedeapsă de 5 ani. Dosarul se află acum în faza de apel, Instanța Supremă dând termen pe 8 septembrie pentru depunerea pledoariilor finale. Atât Elena Udrea, acuzată de trafic de influență și spălare de bani, și Ioana Băsescu, acuzată de delapidare și instigare la spălare de bani, ar putea scăpa de acuzații în contextul în care faptele au fost comise în anul 2009, iar pedepsele maxime sunt de doar 7 ani, deci prescripția generală este de 8 ani.

 

• Cătălin Drulă, despre eventuala plecare a lui Dacian Cioloș din USR: „Complet ilogic politic”
• Meteorologii anticipează fenomene meteo extreme în România. Director ANM: “Posibil Cod roșu”
• Tragedie pe șoselele României. Un nou weekend însângerat. 8 răniți, printre care un copil de nici 2 ani în județul Mureș

 

 

Elena Udrea ar putea scăpa și de acuzațiile de luare de mită în dosarul Hidroelectrica, judecat în primă instanță la Curtea de Apel București, în condițiile în care faptele de care este acuzată Udrea ar fi fost comise în anul 2011, iar prescripția generală în acest caz s-ar fi împlinit în 2011. În acest dosar Udrea este acuzată că ar fi primit o mită de 3,9 milioane de euro plus o creanță de 900.000 de euro la publicația Evenimentul Zilei.

 

Un alt nume greu care ar putea scăpa de un dosar penal este fostul deputat PSD Sebastian Ghiță. Instanțele se chinuie încă din anul 2015 să finalizeze dosarul de corupție în care Sebastian Ghiță este acuzat că i-ar fi dat mită o vilă fostului primar al Ploieștiului, Iulian Bădulescu, pentru ca acesta să acorde o finanțare nerambursabilă de 1,5 milioane de euro către echipa de Asesoft Ploiești, echipă controlată de Ghiță. Curtea Supremă i-a achitat pe amândoi pe fond însă, după decizia CCR din 2019 pe completele de 3 de la ÎCCJ, judecătorii au decis reluarea procesului de la zero, iar cum Sebastian Ghiță nu mai era demnitar dosarul s-a dus către instanțele din Prahova. De atunci dosarul trenează, iar la ultimul termen din 2 mai, completul de judecată de la Tribunalul Prahova a fost desființat iar dosarul se va relua practic de la zero cu un alt complet. Infracțiunile ce fac obiectul acestui dosar au fost comise în anul 2013, iar pedepsele maxime merg spre 7 ani de închisoare, deci termenul prescripției generale este de 8 ani.

 

A încercat să bată un penalty și a ajuns viral: ”Ai mai lovit…

 

A încercat să bată un penalty și a ajuns viral: ”Ai mai lovit vreodată o minge? Ești OK?” Peste trei milioane de vizualizări

 

 

Decizia CCR de joi

Cu majoritate, Curtea Constituțională a decis joi că prevederile alineatului 1, art. 155 sunt neconstituționale. Potrivit acestui articol, „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”. Specialiștii în drept susțin că prin această decizie practic a fost eliminată prescripția specială, prin care, procurorii putea prelungi acest termen de prescripție cu încă jumătate din termenul prescripției generale.

 

„Textul legal era așa, art. 155, NCP, „cursul termenului de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin efectuarea oricărui act de urmărire penală”. Asta însemna că în caz de întrerupere curge un nou termen. De exemplu, dacă termenul de prescripție era de 10 ani iar el începe să curgă de la data comiterii faptei, însă ca să nu se împlinească procurorul mai făcea un act, îl mai chema pe o audiere, îl mai trimitea la detectorul de minciuni și curgea un nou termen. Și mai mult, dacă era vorba de un grup infracțional, și dacă doar față de unul se întrerupea, atunci curgea pentru toți un nou termen de prescripție. Și astfel se ajungea să avem dosare penale care durau 10, 15 ani.

  

 

VIP-urile care ar putea scăpa de dosarele de corupție după decizia CCR. Soluția…

FANATIK NEWS – MATERIALUL ZILEI

VIP-urile care ar putea scăpa de dosarele de corupție după decizia CCR. Soluția oferită lui Predoiu chiar de către judecătorii constituționali

Și Curtea, în anul 2018, a dat o decizie prin care a înlăturat expresia asta „prin efectuarea oricărui act de urmărire penală” – și textul a rămas atât: „cursul termenului de prescripție a răspunderii penale se întrerupe”, punct. Instanțele de judecată nu toate au apreciat că trebuie aplicat acest text, unii au spus că se aplică codul vechi. Însă codul vechi este abrogat din anul 2012, de la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală, deci nu mai poți să aplici codul vechi, chir dacă CCR a declarat această nouă formulară ca fiind neconstituțională. În motivarea curții, scrie că era mai bună soluția legislativă soluția din vechiul cod, aceea îndeplinea condițiile constituționale. Și ei au înțeles de aici să o aplice pe aceea, însă nu se poate, o lege abrogată rămâne abrogată, nu mai poate fi în viață în nicio situație.

  

 

Joi, Curtea a venit din nou și a spus că tot textul alineatului 1, art. 155, este neconstituțional, ceea ce înseamnă că nu mai există întrerupere. Inculpații care încă nu au fost judecați definitiv, chiar dacă au fost trimiși în judecată, dar în cazul cărora s-a îndeplinit termenul de prescripție, nu vor mai fi condamnați. Nici trimiterea în judecată nu mai întrerupe cursul prescripției. Se va constata că s-a prescris răspunderea penală. Iar acest lucru în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial. Legiuitorul are termen 45 de zile să pună de acord legea cu decizia Curții, însă legea declarată neconstituțională se suspendă, și chiar și în aceste 45 de zile toți cei pentru care s-a împlinit termenul de prescripție beneficiază de decizia CCR”, a declarat pentru FANATIK Augustin Zegrean, fostul președinte al CCR.

 

Experții în drept constituțional subliniază că singura soluție de a repara situația creată este ca Guvernul sau Parlamentul să vină cu o lege prin care să pună în acord Codul penal cu hotărârile Curții. Chiar și așa, această acțiune va avea efect doar pe viitor și, odată cu intrarea în vigoare a deciziei CCR de joi, aceasta se va aplica pe principiul legii mai favorabile.

 

„CCR s-a pronunțat în 2018 și a constatat că o parte a art. 155, alin.1, e neconstituțional. Acum, așa cum era previzibil, a constatat că pasivitatea legiuitorului face inaplicabilă întreaga dispoziție și a dat o soluție ce a avut un precedent acum vreo două săptămâni la legea avocaturii. Consecința deciziei CCR de joi pare să fie că nu se mai întrerupe prescripția. Am văzut că și după decizia Curții din 2018 au fost instanțe care au interpretat în sensul că se aplică doar termenul general de prescripție, am putea să fim înclinați, cu atât mai mult acum când întregul articol a fost declarat neconstituțional, aceleași soluții vor fi pronunțate și de alte instanțe.

 

Pe de altă parte, presupunând că seria de considerente invocate în motivarea acestei decizii nu afectează în vreun fel concluzia aceasta că avem doar prescripția generală, unele instanțe, acolo unde spețele vor viza marea corupție sau fondurile europene, ar putea invoca hotărârile CJUE și să nu țină cont de hotărârea CCR”, a declarat, pentru FANATIK, Dan Lupașcu, fost membru al CSM.

 

De altfel, vineri, asociația procurorilor AMASP a cerut autorităților să „iasă din pasivitate și să legifereze, de urgență, aceste aspecte, pentru a evita apariția unui vid legislativ cu efecte negative în primul rând pentru cetățenii români”, subliniind că soluția este simplă, și ea a fost aplicată începând cu 2018 și „vizează întreruperea cursului prescripției prin orice act care trebuie comunicat suspectului/inculpatului”.

 

Acuzații la adresa ministrului Predoiu

Ministrul Justiției a declarat joi seară, după anunțarea deciziei CCR, că timp de patru ani, după prima decizie a CCR din 2018, Parlamentul nu a reușit să repare această lege și a subliniat că în acest moment există un proiect ce vizează repararea legilor justiției și a codurilor penale care este în consultare cu Comisia Europeană.

 

„Noi avem la minister un proiect de lege care urmează să fie promovat, în perioada imediat următoare. Este în consultare cu Comisia Europeană şi ne vom adresa şi acestui articol. Aşteptăm decizia CCR. Vom vedea ce scrie în motivare. Din punct de vedere al ministerului, care este iniţiatorul iniţiativei legislative, vom adapta, dacă este necesar, proiectul în curs şi fiecare să îşi facă atribuţiile”, a precizat Cătălin Predoiu.

 

Pe de altă parte, fostul ministru al justiției, Stelian Ion, a precizat vineri că încă din iulie 2021 a fost pus în dezbatere publică un proiect pentru punerea în acord a codurilor penale cu deciziile CCR, proiect pe care actualul ministru nu l-ar mai fi trimis Parlamentului.

 

„Dacă l-ar fi trimis și ar fi cerut coaliției care îl susține și care îi asigură o majoritate suficientă pentru a trece proiectele, ar fi evitat astfel efectul devastator pe care îl poate avea decizia de ieri a CCR privind întreruperea prescripției răspunderii penale. Dacă legea nu va fi modificată urgent, chiar înainte sa fie publicată decizia CCR în Monitorul oficial, toate dosarele penale în care ar fi fost depășit termenul de prescripție a răspunderii penale dacă nu ar fi operat întreruperea, inclusiv dosare de politicieni corupți sau interlopi periculoși vor putea fi închise prin prescrierea răspunderii penale”, a scris pe pagina sa de Facebook fostul ministru.

 

Acesta susține că declarația ministrului Predoiu, cum că așteaptă apariția motivării deciziei CCR și publicarea ei în Monitorul Oficial, demonstrează reaua credință a acestuia în a încerca să evite intrarea în efect a deciziei de joi.

 

„Declarația lui Predoiu, prin care recunoaște că proiectul era deja finalizat la Minister, dar că încă mai așteaptă până îl trimite la Parlament, să vadă mai întâi motivarea CCR, este încă o dovadă a relei sale credințe sau a incompetenței crase. Problemele sunt cunoscute din decizia interpretativa CCR nr. 297/2018, însă publicarea în M. Of. a noii decizii ar avea ca efect suspendarea de drept a dispozițiilor art. 155 Cod penal care s-ar aplica asemenea unei legi penale mai favorabile”, a mai precizat Stelian Ion.

 

De altfel, vineri, CCR a revenit vineri cu o serie de precizări prin care transmite exact aceeași idee, că ministrul Predoiu are posibilitatea de a venit cu un nou act care să intre în vigoare până la apariția deciziei în Monitorul Oficial. „S-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesară publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României”, se arată în precizările Curții Constituționale.

 

Trebuie reamintit că în decizia din 2018, atunci când CCR a decretat neconstituțională sintagma „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” pe motiv de lipsă de claritate și predictibilitate a fost luată, tot ca acum, cu majoritate. Atunci, Valer Dorneanu și Maya Teodoroiu, în prezent deputat PSD, la fel ca și Livia Stanciu au votat împotrivă. „Este dreptul exclusiv al legiuitorului, în cadrul politicii penale a statului, de a stabili că îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză întrerupe cursul termenului prescripției răspunderii penale, cu alte cuvinte de a lărgi sfera actelor de procedură care pot avea un asemenea efect. În temeiul art.126 din Constituția României revine instanțelor de judecată rolul de a interpreta și aplica aceste prevederi de la caz la caz, în funcție de condițiile concrete ale speței deduse judecății”, se arăta în opinia separată semnată de Dorneanu și Teodoroiu în 2018.

 

https://www.fanatik.ro/vip-urile-care-ar-putea-scapa-de-dosarele-de-coruptie-dupa-decizia-ccr-solutia-oferita-lui-predoiu-chiar-de-catre-judecatorii-constitutionali-20012196

 

//////////////////////////////////////

 

Alerta!S-a intrupat Prima Fiara si…Soros, Zelenski și Ursula versus Kissinger

 

Călin Marchievici

 

Abia s-a încheiat intervenția prin teleconferință a lui Henry Kissinger la Forumul Economic Mondial de la Davos, că marile publicații din întreaga lume l-au atacat pe fostul secretar american de Stat pentru poziția față de conflictul din Ucraina. Kissinger a sugerat că Ucraina ar trebui să facă concesii teritoriale Rusiei și să încheie cât mai repede războiul.

 

The New York Times, altfel o publicație care a făcut apologia lui Kissinger de nenumărate ori, l-a acuzat imediat că este un personaj care seamănă discordie, că este ”marele preot al realismului politic”, că a primit Nobelul pentru Pace după ce a inițiat campania devastatoare a SUA împotriva Cambodgiei. Un ton similar a adoptat și The Washington Post, pentru a nu mai vorbi despre CNN și CNBC. Marile ziare americane au acum alți favoriți, citați cu declarațiile lor în care critică intervenția lui Kissinger la Davos sau susțin puncte de vedere total diferite: președintele Volodimir Zelenski, tinere deputate din Ucraina, șahistul și opozantul rus Garry Kasparov.

 

Însă conducerea editorială a The New York Times pare să fie mai aproape de opțiunea lui Henry Kissinger decât de cea a președintelui Zelenski și a opozanților lui Vladimir Putin. ”În cele din urmă, ucrainenii vor fi cei care vor trebui să ia deciziile grele: ei sunt cei care luptă, cei care mor și își pierd casele și ei sunt cei care vor decide cum se va încheia războiul. Dacă nu se ajunge la negocieri reale, liderii ucraineni vor trebui să facă concesiile teritoriale dureroase de care este nevoie pentru ajungerea la un compromis”, se arată într-un editorial recent semnat de conducerea ziarului.

 

Kissinger: să nu transformăm războiul pentru libertatea Ucrainei în război împotriva Rusiei

Ce a spus Henry Kissinger, pe 23 mai, cu patru zile înainte de împlinirea vârstei de 99 de ani. ”Ar trebui ca în următoarele două luni să înceapă negocieri, până să se ajungă la revolte și tensiuni care nu vor fi ușor de depășit. În mod ideal, ar trebui să se revină la statu-quo ante.  A purta acest război dincolo de acest punct ar însemna ca el să nu mai fie un război pentru libertatea Ucrainei, ci un nou război împotriva Rusiei”, a spus Kissinger. În contextul discursului lui Kissinger, statu-quo ante înseamnă revenirea la situația de dinaintea lansării așa-zisei operațiuni militare speciale a Federației Ruse, cu regiunile Lugansk și Donețk ocupate parțial și cu Crimeea anexată la Federația Rusă, o situație pe care Ucraina nu a recunoscut-o de jure până acum.

 

 

Iată fragmentul intervenției de la Davos în care Kissinger a vorbit despre războiul din Ucraina.

 

”Cel mai fierbinte subiect este acum războiul din Ucraina și felul în care rezultatul sau în termeni militari și politici va afecta relațiile dintre grupurile de state. Rezultatul oricărui război și tratatul de pace stabilesc întotdeauna dacă părțile combatante vor rămâne adversare sau dacă va fi posibilă integrarea lor într-un cadru internațional.

 

În urmă cu opt ani, când a reapărut ideea aderării Ucrainei la NATO, am scris un articol în care arătam că rezultatul ideal ar fi ca Ucraina să devină stat neutru, ca o punte între Europa și Rusia. Acum este linia frontului dintre Vest și Rusia. Cred că ocazia de transforma Ucraina într-o punte poate fi creată și în condițiile actuale, ca obiectiv final. În opinia mea, este necesară începerea drumului către negocieri în următoarele două luni, înainte să apară revolte și tensiuni peste care ar fi greu de trecut, în special în relațiile dintre Rusia, Georgia, Ucraina și Europa. În mod ideal, ar trebui să revenim la statu-quo ante.

 

Cred că războiul dincolo de Polonia ar însemna să avem un război care nu ar mai fi pentru libertatea Ucrainei, un război care a arătat coeziunea NATO, ci un nou război împotriva Rusiei, care ar fi o linie de demarcație pe care mi-e imposibil să o definesc.

 

Este greu de estimate cum se vor desfășura negocierile. Pot surveni modificări în timpul negocierilor, iar eu am estimat care ar putea fi rezultatele militare finale. În negocieri, Ucraina are dreptul să fie un actor principal, însă sper că vor dovedi o înțelepciune pe măsura eroismului lor de până acum, astfel încât să ajungem la echilibru în Europa și în întreaga lume. Rezultatul acestui război va fi o noua relație între Ucraina – care va fi probabil cea mai mare forță convenționala a continentului – și restul Europei.

 

Însă trebuie să avem în vedere și relația pe termen lung dintre Rusia și Europa, dincolo de actualul regim de la Moscova, care acum va avea de suferit pe plan intern din cauza prestației actuale. Rusia a fost vreme de 400 de ani parte esențială a Europei, iar politica europeană în acești 400 de ani a fost influențată de modul în care a fost privită Rusia. Uneori a fost privită ca un observator, alteori ca o putere garanta sau ca un instrument prin care se poare restabili echilibrul European. Politicienii actuali trebuie să aibă mereu în vedere necesitatea de a reveni la acest rol important al Rusiei, pentru ca Rusia să nu fie absorbită într-o alianță permanentă cu China”.

 

Kissinger: să nu provocăm ostilitatea altora prin propriile noastre atitudini

Tot în cursul acestei săptămâni, Henry Kissinsger a fost intervievat de Financial Times. Iată declarațiile cheie legate de relația dintre Rusia și Occident.

 

Financial Times: Administrația Biden consideră că marea sa provocare geostrategică este conflictul dintre autocrație și democrație. Este cumva o concepție greșită?

 

Henry Kissinger: Trebuie să fim conștienți că întotdeauna au existat mai multe ideologii și mai multe intrepretări. Trebuie să ținem cont de asta în toate analizele pe care le facem, dar nu să facem din această realitate principalul motiv de confruntare. Asta daca nu cumva dorim să facem din schimbarea regimurilor în lume principalul obiectiv al politicii externe americane. Având în vedere evoluția tehnologiei și puterea uriașă de distrugere a armelor care există acum, putem fi tentați să schimbăm regimuri ostile, însă ar trebui în primul rând să evitam să provocăm ostilitatea altora prin propriile noastre atitudini.

 

Acum avem de-a face cu tehnologii care se schimbă repede, cu invenții care pod duce la catastrofe inimaginabile. Însă nu se discută la nivel internațional despre ce s-ar putea întâmpla dacă aceste arme ar fi folosite.

 

În general, de orice parte ai fi, avertismentul meu este să înțelegem că astăzi trăim într-o eră total nouă, dar că neglijăm acest aspect”.

 

Limba de lemn a Ursulei von der Leyen

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen pare să se opună sugestiilor lui Kissinger, deși Europa a apărut inițial mai mult decât de ezitantă în privința implicării în războiul din Ucraina și a părut mai degrabă împinsă de Statele Unite în acest conflict. Von der Leyen a spus că războiul din Ucraina ”nu ține doar de supraviețuirea Ucrainei”, ci este ”o chestiune de securitate europeana” și ”o sarcină pentru întreaga comunitate globală”. Ea a acuzat „furia distrugătoare” a lui Vladimir Putin și, în cel mai pur jargon de Bruxelles, a spus că Rusia își va recupera locul în Europa dacă ”va reveni la democrație, la statul de drept și la respectarea ordinii internaționale bazate pe reguli … pentru că Rusia este vecinul nostru”.

 

Președintele Ucrainei a vorbit chiar în deschiderea reuniunii Forumului Economic Mondial și a avut un discurs apocaliptic. Zelenski le-a spus participanților de la Davos că discuțiile lor nu au sens, dacă îl vor lăsa pe Putin să câștige războiul din Ucraina, pentru că pe Putin „nu-l interesează ideile noastre” și pentru că „forța brută nu vorbește, ci ucide”.

 

Zelenski: Anul acesta se va decide dacă lumea va fi condusa sau nu de forța brută

”Tema principală de la Davos este «Istoria la răscruce», iar in acest an cuvântul răscruce este mai mult decât o figură de stil. Anul acesta se va decide dacă lumea va fi condusa sau nu de forța brută. Dacă se va întâmpla așa, cei care vor avea puterea nu vor fi interesați de ideile noastre și reuniunea de la Davos nu va mai avea vreo utilitate. Forța bruta vrea doar să subjuge și forța bruta nu discuta, ea doar ucide, așa cum face Rusia în Ucraina chiar în acest moment”.

 

”În loc de orașe pașnice avem doar ruine fumegânde, în loc de comerț normal, avem o mare de mine, porturi blocate. În loc de turiști avem sunetul bombelor și rachetelor de croazieră ale Rusiei. Așa va arăta lumea, dacă răspunsul în acest moment de răscruce nu va fi cel corect”.

 

”Rusia a început războiul împotriva Ucrainei în 2014. Suntem recunoscători pentru ajutorul din Vest, însă, dacă el ar fi venit atunci, imediat – cu toata această solidaritate, cu presiunea pe guverne și companii -, oare Rusia ar mai fi început războiul de astăzi? Ar mai fi provocat aceste pierderi Ucrainei și lumii? Sunt sigur că răspunsul este nu”, a spus Zelenski.

 

Președintele de la Kiev a făcut apel la companiile care se retrag din Rusia să se stabilească în Ucraina. El le-a promis că sistemul corupt care i-a creat pe oligarhi va fi eradicat și că Ucraina va fi o țară atractivă pentru afacerile internaționale, odată ce se va încheia războiul. ”E necesar să creăm un precedent, pentru ca brandurile voastre să nu mai fie asociate cu crimele de război. Cerem tuturor companiilor care pleacă din Rusia să își continue afacerile în Ucraina”.

 

Președintele Zelenbski s-a arătat îngrijorat că, pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește, solidaritatea Vestului cu țara sa se va reduce și le-a cerut celor prezenți la Davos ”să nu piardă acest sentiment de unitate.” ”Aceasta este lovitura de care se teme cel mai mult conducerea Federației Ruse”. ”Vreau ca fiecare dintre dumneavoastră să se trezească în fiecare dimineață cu acest gând – ce am făcut pentru Ucraina?”, a spus Zelenski, în ovațiile participanților la reuniunea de la Davos, potrivit The New York Times.

 

Soros: Să-l învingem cât mai repede pe Putin, pentru a ne salva civilizația

La Davos a luat cuvântul și miliardarul George Soros, 91 de ani. Opiniile sale par la polul opus celor ale lui Kissinger. Înfrângerea cât mai rapidă a lui Putin este singura cale de a salva nu doar Ucraina, ci întreaga lume, consideră Soros. ”Se poate ca invazia din Ucraina să fi fost începutul celui de Al Treilea Război Mondial și s-ar putea ca civilizația noastră să nu supraviețuiască acestui război”, a spus Soros, la Davos, prin teleconferință. ”Poate cea mai bună cale de a păstra aceasta civilizație este să-l învingem cât mai repede pe Putin. Asta este ideea de bază”. Pentru Soros, negocierile și încetarea focului nu sunt o idee bună, pentru că „nu poți avea încredere în Putin”.

 

Privite prin prim prisma mesajelor chele ale presei de mainstream, ale politicienilor occidentali, ale societății civile de la care se revendică mulți dintre ei, diferențele fundamentale dintre discursurile nonagenarilor Kissinger și Soros indică un lucru – trăim în lumea închipuită de George Soros si neoconservatorii anilor 2000, o lume creată și condusă de ”martorii lui Soros” si ONG-urile care au înlocuit insidios politica, o lume a progresismului radical, a renegării istoriei și a ideologiilor deseori agresive transformate în religii inculcate noilor generații. Lumea realismului politic pur, lumea diplomaților și strategilor care au ferit omenirea de transformarea Războiului Rece în război mondial, lumea care a făcut din Occident un far și un deziderat pentru mai toate țările lumii, această lume a dispărut.

 

”Invadarea Ucrainei nu a venit din senin. În ultimul deceniu și jumătate sau mai bine, lumea a fost implicată în lupta dintre două sisteme opuse de guvernanță: societatea deschisă și societatea închisă. Într-o societate deschisă, rolul statului este să apere libertatea individului; într-o societate închisă, rolul individului este să-i slujească pe conducătorii statului. În contextul acestei lupte sistemice, toate celelalte probleme presante pentru omenire – pandemii, schimbări climatice, evitarea războiului nuclear, menținerea instituțiilor globale –  trec în plan secund. De aceea spun că s-ar putea ca civilizația noastră să nu supraviețuiască”, a spus Soros, făcând ecou viziunii administrației actuale a SUA despre lupta dintre democrație și autocrație.

 

”M-am implicat în filantropie în anii 1980, când o parte a lumii era sub comunism. Doream să-I ajut pe cei oprimați. Am înființat fundație după fundație în țările ce erau atunci în imperiul sovietic. Acțiunea s-a dovedit a fi un succes. A fost o perioadă minunată. A coincis și cu succesul financiar personal și am putut investi anual 300 de milioane de dolari, după ce, inițial, investisem doar 3 milioane, în 1984. După atentatele din 2001, lumea s-a îndreptat spre societatea deschisă. Acum însă, regimurile represive sunt în ascensiune, iar societățile deschise sunt sub asediu. Acum, Rusia și China sunt cele mai mari amenințări la adresa societăților deschise”, a spus Soros.

 

”Așa-zisa operațiune militară specială a lui Putin în Ucraina nu a decurs conform planurilor. Se aștepta ca militarii să fie primiți ca niște eliberatori în Ucraina și aveau la ei și uniforme de paradă. În schimb, Ucraina a opus o rezistență neașteptat de puternică și a produs pierderi severe invadatorilor ruși, care au fost prost echipați, prost conduși și s-au demoralizat. SUA și UE au sărit în ajutorul Ucrainei și au alimentat-o cu arme. Cu acest ajutor, Ucraina a putut să învingă o armată rusă superioară în bătălia pentru Kiev”. ”Crimele de război ale Rusiei sunt documentate, iar imaginile cu civilii uciși de trupele ruse în orașe precum Bucea au provocat furia internațională, însă nu și în Rusia, unde populația este ținută în beznă în ce privește războiul lui Putin”.

 

Cele spuse de Soros, nu viziunea lui Kissinger, constituie mesajul unic al presei internaționale în acest moment.

 

Soros: Statele să nu aibă drept de veto în ”nucleul federal” al Europei

Iar Soros are o viziune nu numai despre cum Rusia lui Putin trebuie îngenunchiată cât mai repede, ci și despre cum UE trebuie să devină o federație.

 

”Fostul premier italian Enrico Letta, liderul Partidului Democrat, a propus un plan pentru federalizarea parțială a Europei. Partea federală va acoperi politica externă, politica de azil, energia, apărarea, politicile sociale și de sănătate. Eu aș ține să adaug la acestea și alimentația și securitatea climatică”, a spus Soros. Ne putem întreba ce le mai rămâne statelor în viitoarea „federație parțială”?

 

Iar apoi a urmat ideea fundamentala a lui Soros despre viitorul Europei. ”În nucleul federal al Europei, niciun stat nu trebuie să aibă drept de veto. În alte domenii, statele membre pot constitui coaliții de voință sau pot recurge la veto”.

 

Soros a mai susținut extinderea UE. ”Nu doar Ucraina, ci și Moldova, Georgia și Balcanii de Vest ar trebui să se califice pentru statutul de membru. Detaliile se vor stabili in timp, dar se pare că Europa este pe calea cea bună. A răspuns la invadarea Ucrainei cu mai multă rapiditate, unitate și forță decât a făcut-o vreodată în istoria sa. După un început ezitant, președinta Ursula von der Leyen a devenit o voce pro-europeană puternică”, a spus Soros, criticând însă Europa, și în special Germania, pentru dependența energetică de Rusia. ”Germania a devenit cea mai puternică economie din Europa, dar acum va plăti un preț mare. Economia Germaniei trebuie să se reorienteze”.

 

”Trebuie să ne mobilizăm toarte resursele pentru a încheia repede războiul. Cea mai buna modalitate și probabil singura pentru a ne prezerva civilizația este să-l învingem pe Putin. Asta este ideea de bază”, a încheiat Soros, în ovațiile participanților la reuniunea Forumului Economic Mondial de la Davos.

 

 

https://www.cotidianul.ro/soros-zelenski-si-ursula-versus-kissinger/

/////////////////////////////////////

 

Liderul cecen Ramzan Kadîrov: Atacăm Polonia în 6 secunde, dacă primim ordin

 

Liderul cecen Ramzan Kadîrov a declarat într-un mesaj video că este gata să atace Polonia dacă primește ordin, după ce „chestiunea Ucrainei a fost încheiată”.

 

„Chestiunea Ucrainei este încheiată. Sunt interesat de Polonia. Ce încearcă să obțină Polonia? După Ucraina, dacă primim ordin, în 6 secunde vă arătăm de ce suntem în stare. Mai bine vă retrageți armele și mercenarii”, spune Ramzan Kadîrov într-un mesaj video postat pe Twitter de un jurnalist BBC, potrivit Newsweek.

Polonia este printre țările care a furnizat armament Ucrainei și unul dintre cei mai vocali critici ai Rusiei, de la începerea invaziei pe 24 februarie.

 

Afrimațiile lui Kadîrov evidențiază îngrijorările exprimate de unii lideri polonezi, care au spus că Rusia ar putea lansa în viitor un atac împotriva Poloniei, mai scrie Newsweek.

 

În mesajul său, Ramzan Kadîrov mai pretinde ca Polonia să-și „ceară scuze oficial pentru ce i-a făcut ambasadorului nostru”, trimitere la episodul în care ambasadorul rus la Varșovia, Serghei Andreev, a fost stropit cu vopsea roșie în timp ce depunea o coroană de flori la cimitirul soldaților sovietici din capitala Poloniei.

 

„N-o să trecem cu vederea peste asta, să țineți minte”, a mai avertizat Kadîrov.

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/liderul-cecen-ramzan-kadirov-atacam-polonia-in-6-secunde-daca-primim-ordin-video-1952677

 

 

///////////////////////////////////////

 Pana la urma-cele 2 FIARE se impaca ,dar pe noi ne fac tinte de…tun!Putin pune la cale dezvoltarea unei „mari asocieri eurasiatice”. Ce presupune proiectul „Eurasia Mare”

Preşedintele rus Vladimir Putin a cerut joi conturarea unei strategii de dezvoltare a unei „mari asocieri eurasiatice”, care să facă faţă noilor provocări internaţionale, cum ar fi acţiunile statelor occidentale împotriva ţărilor care au „politici independente”.

„A sosit momentul să elaborăm o strategie integrală de dezvoltare pentru o mare asociere eurasiatică ce trebuie să reflecte provocările cheie cu care ne confruntăm” şi care să facă paşii necesari pentru noi acorduri complementare regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), a indicat Putin în intervenţia sa prin legătură video la Forumul Economic Eurasiatic care se desfăşoară la Bişkek, capitala Kîrgîzstanului, relatează agenţia EFE, potrivit Agerpres.

Acest forum, premergător summitului de vineri al Uniunii Economice Eurasiatice (UEE), reuneşte Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan şi Rusia.

La rândul său, preşedintele kazah Kasim-Yomart Tokaiev, prezent în persoană la forum, a apreciat drept posibilă implementarea mega-proiectului denumit ”Eurasia Mare”, propus de Putin şi care prevede în esenţă sporirea cooperării economice cu China a statelor din această regiune foste republici sovietice.

„Mai devreme sau mai târziu, îl vom implementa. Şi, cum a spus preşedintele rus Vladimir Vladimirovici (Putin), este posibil ca şi alte ţări să se poată alătura” acestui proiect, a afirmat Tokaiev.

Această iniţiativă a preşedintelui rus prevedea iniţial şi posibilitatea participării unor ţări europene la proiectul „Eurasia Mare”.

Referindu-se la sancţiunile occidentale impuse ţării sale şi Belarusului după agresiunea militară a Rusiei contra Ucrainei, Vladimir Putin a susţinut că acestea au ca scop „izolarea şi slăbirea” ţărilor care dezvoltă „politici independente”, dar pe care „niciun jandarm mondial” nu le va putea opri.

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/putin-pune-la-cale-dezvoltarea-unei-mari-asocieri-eurasiatice-ce-presupune-proiectul-eurasia-mare-1953335

 

 

 

///////////////////////////////////////

Dodon cel putinesc viseaza  alt teritoriu   moldovenesc…Putin i-a făcut cadou harta „Moldovei Mari”…Dodon: Jumătate din teritoriul actual al României este moldovenesc

 

 https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/putin-i-a-darui-lui-dodon-harta-molodovei-mari-651554

 

Președintele rus, Vladimir Putin, i-a făcut cadou astăzi omolgului său de la Chișinău, Igor Dodon, harta Moldovei Mari, realizată de cartograful italian Bartolomeo Borghi, potrivit unimedia.md.

 

 

SURSA: Ion Ceban/Facebook

Harta a fost a fost întocmită la sfârșitul secolul al XVIII-lea de către cartograful italian Bartolomeo Borghi, după războiul ruso-turc din 1790-1791. Cuprinde teritoriul Republicii Moldova, cel al provinciei românești Moldova, nordul Bucovinei, dar și o parte din Dobrogea.

 

Dodon le-a spus jurnaliștilor ruși că „jumătate din teritoriul actual al României este moldovenesc”, informează Agerpres.

 

În cadrul unei conferințe de presă susținute la sediul agenției de presă TASS, Dodon și-a exprimat regretul că în 1812, Imperiul Rus nu a anexat întreg teritoriul Moldovei, ci s-a oprit la Prut. „Dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut, am fi avut acum o Moldovă întregită”, a spus el.

https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/putin-i-a-darui-lui-dodon-harta-molodovei-mari-651554

 

///////////////////////////////////////

 

 

Cand imbatranesti degeaba – Masoneria distruge omenirea… Zelenski îl critică pe Kissinger după ce fostul diplomat a sugerat că Ucraina ar trebui să cedeze o parte din teritoriu

 

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a lansat un atac virulent la adresa fostului secretar de stat american Henry Kissinger, care a sugerat, marţi, că negocierile de pace ar trebui să vizeze crearea de graniţe de-a lungul „liniei de contact” în Donbas, aşa cum exista în ajunul invaziei ruseşti, transmite CNN.

 

„Indiferent de ceea ce face statul rus, există cineva care spune: «Să luăm în considerare interesele sale». Anul acesta, la Davos, s-a auzit din nou. În ciuda miilor de rachete ruseşti care lovesc Ucraina. În ciuda faptului că zeci de mii de ucraineni au fost ucişi. În ciuda a ceea ce s-a întâmplat la Bucha şi Mariupol. În ciuda oraşelor distruse. Şi în ciuda „lagărelor de filtrare” construite de statul rus, în care se ucide, se torturează, se violează şi se umileşte ca pe bandă rulantă”, a declarat președintele ucrainean în cel mai recent mesaj video postat pe reţelele sociale, transmite Digi24.

 

„Rusia a făcut toate acestea în Europa, dar, totuşi, la Davos, de exemplu, domnul Kissinger iese din trecutul profund şi spune că o bucată din Ucraina ar trebui să fie dată Rusiei, ca să nu existe o înstrăinare a Rusiei de Europa”, a adăugat liderul de la Kiev.

 

Kissinger a vorbit luni prin legătură video la Forumul de la Davos. În comentariile sale, Kissinger a spus că în urma negocierilor dintre ruși și ucraineni, care ar trebui să înceapă în următoarele două luni, linia de demarcație ar trebui să fie „ideal” o întoarcere la „status quo-ul de dinainte” de război. Fostul șef al diplomației americane a sugerat aparent că Ucraina ar trebui să accepte să renunţe la o mare parte din Donbas şi Crimeea.

 

„Continuarea războiului dincolo de acest punct nu ar fi despre libertatea Ucrainei, ci un nou război împotriva Rusiei însăşi”, a declarat Kissinger.

 

Fostul secretar de stat al SUA și arhitect al apropierii dintre SUA și China în timpul Războiului Rece a mai declarat că ar fi fatal pentru Occident să fie atras în starea de moment și să uite locul adecvat al Rusiei în balanța de putere europeană.

 

 

Kissinger a mai spus că războiul nu trebuie lăsat să mai continue pentru mult timp și a fost aproape să ceară Vestului să convingă Ucraina să accepte negocierile în termeni care se îndepărtează cu mult de actualele sale obiective de război.

 

„Sper ca ucrainenii să echivaleze eroismul pe care l-au arătat cu înțelepciunea”, a spus fostul oficial american, adăugând că rolul adecvat pentru acest stat este să fie mai degrabă un tampon neutru decât o frontieră a Europei.

 

Zelenski a comparat opiniile lui Kissinger cu împăcarea Germaniei naziste în 1938. „Calendarul domnului Kissinger se pare că nu este 2022, ci 1938, iar el a crezut că vorbeşte cu o audienţă nu la Davos, ci în ceea ce era atunci Munchen”, a transmis Volodimir Zelenski. „Apropo, în anul real 1938, când familia domnului Kissinger fugea din Germania nazistă, acesta avea 15 ani”, a adăugat președintele ucrainean.

 

 

„Când Ucraina spune că va lupta până când își va recâștiga toate teritoriile, înseamnă un singur lucru: că Ucraina va lupta până când își va recâștiga toate teritoriile. Este vorba despre independență și suveranitate”, a mai spus Zelenski, dar într-un mesaj separat, adresându-se din nou miercuri Forumului Economic Mondial de la Davos, notează publicația The Hill.

 

Totodată, Zelenski i-a numit pe cei care spun ca Ucraina să dea ceva Rusiei, „marii geo-politicieni”, săpând despre aceștia că nu vor întotdeauna să vadă oameni obișnuiți, în acest caz, ucrainenii obișnuiți. „Întotdeauna trebuie să vezi oameni”, a atenționat președintele ucrainean.

 

Separat, un deputat ucrainean a dat ceea ce el a numit un răspuns „politicos” la sugestia fostului secretar de stat american Henry Kissinger că Ucraina ar trebui să fie pregătită să cedeze un teritoriu Moscovei pentru a ajunge la un acord de pace.

 

„Cred că domnul Kissinger încă trăiește în secolul 20, iar noi suntem în secolul 21 și nu vom renunța la niciun centimetru din teritoriul nostru”, a declarat miercuri pentru CNBC Oleksiy Goncharenko, un membru al parlamentului ucrainean.

 

„Ar trebui să-l oprim pe Putin acum și să nu-l lăsăm să meargă mai departe”, a spus Goncharenko, adăugând că el crede că cea mai bună modalitate de a stabili pacea este aducerea Ucrainei în Uniunea Europeană cât mai repede posibil.

 

Și ministrul de externe al Ucrainei a adus critici la adresa sugestiei lui Kissinger. „Îl respect pe Henry Kissinger, dar apreciez că nu ocupă nicio poziție oficială în administrația SUA. Are propria lui opinie și nu suntem deloc de acord cu aceasta”, a declarat miercuri pentru CNBC Dmytro Kuleba. „Nu vom face niciodată ceea ce propune acesta”, a adăugat ministrul de externe al Ucrainei, cu referire la Kissinger.

 

De altfel, premierul olandez Mark Rutte a comentat și el declarațiile lui Kissinger, spunând miercuri tot la CNBC că, deși „este aproape imposibil să spui că nu ești de acord cu Henry Kissinger… Mă tem că la televizor, acum, trebuie să declar oficial că nu sunt de acord cu Henry Kissinger”.

  

 

 

https://www.jurnal.md/ro/news/7cbda485a3f29871/zelenski-il-critica-pe-kissinger-dupa-ce-fostul-diplomat-a-sugerat-ca-ucraina-ar-trebui-sa-cedeze-o-parte-din-teritoriu.html

 

 

 

//////////////////////////////////////

Pentru ca Putin se bizuie pe Satan…Henry Kissinger spune că Ucraina ar trebui să cedeze teritorii Rusiei: Dacă nu încep negocierile, vor apărea revolte și tensiuni

Ioan-Radu Gava

 

Henry Kissinger, al 56-lea secretar de stat al SUA, e de părere că Ucraina ar trebui să cedeze teritorii Rusiei.

Fostul secretar de stat american Henry A. Kissinger a declarat luni că Ucraina ar trebui să facă cedări teritoriale Rusiei pentru a ajuta la încheierea invaziei, sugerând o poziție împotriva căreia se pronunță majoritatea ucrainenilor.

 

Vorbind la o conferință la Forumul Economic Mondial de la Davos, Kissinger a cerut Statelor Unite și Occidentului să nu urmărească o înfrângere umilitoare pentru Rusia în Ucraina, avertizând că aceasta ar putea înrăutăți stabilitatea pe termen lung a Europei.

 

După ce a spus că țările occidentale ar trebui să-și amintească importanța Rusiei pentru Europa și să nu se lase cuprinse „în starea de spirit a momentului”, Kissinger a făcut, de asemenea, eforturi ca Occidentul să forțeze Ucraina să accepte negocieri cu un „status quo ante”, ceea ce înseamnă o revenire la situația antebelică.

 

Kissinger spune că soluția e revenirea la situația anterioară datei de 24 februarie 2022

„Negocierile trebuie să înceapă în următoarele două luni, înainte de a crea revolte și tensiuni care nu vor fi depășite cu ușurință. În mod ideal, linia de separare ar trebui să fie o revenire la status quo ante”, a spus Kissinger, în vârstă de 98 de ani, potrivit Daily Telegraph.

„În cazul prelungirii războiului dincolo de acest punct nu ar fi vorba despre libertatea Ucrainei, ci despre un nou război împotriva Rusiei”, a adăugat el.

 

„Statu quo ante” menționat de Kissinger, care a fost secretar de stat al președinților Richard M. Nixon și Gerald Ford, se referă la restabilirea unei situații în care Rusia controla în mod oficial Crimeea și controla informal cele două regiuni estice ale Ucrainei, Lugansk și Donețk. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a subliniat că o parte din condițiile sale pentru a participa la discuții de pace cu Rusia ar include restabilirea granițelor de dinaintea invaziei. Comentariile lui Kissinger vin în timp ce liderii mondiali spun că războiul Rusiei în Ucraina a pus sub semnul întrebării „întreaga ordine internațională”. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, le-a spus liderilor mondiali de la Davos că războiul nu este doar „o chestiune de supraviețuire a Ucrainei” sau „o problemă de securitate europeană”, ci și „o sarcină a întregii comunități globale”.

 

Ea a deplâns „furia distructivă” a președintelui rus Vladimir Putin, dar a spus că Rusia și-ar putea recupera într-o zi locul în Europa dacă „își regăsește calea către democrație, statul de drept și respectul pentru ordinea internațională bazată pe reguli… pentru că Rusia este vecinul nostru”, conform WashingtonPost.

 

https://www.dcnews.ro/henry-kissinger-spune-ca-ucraina-ar-trebui-sa-cedeze-teritorii-rusiei_872045.html

 

 

///////////////////////////////////////

 

Să nu uităm: Merkel îi dădea lecții de democrație lui Trump, dar susura timid în fața lui Putin

 

Editorial

 George Mioc

 

Ani întregi, s-a chinuit președintele Trump să convingă Germania să crească bugetul Apărării.

 

„Germania încheie un important acord pentru petrol și gaze cu Rusia, noi ar trebui să ne apărăm de Rusia, iar Germania plătește Rusiei, anual, miliarde și miliarde de dolari. Noi protejăm Germania, protejăm Franța, noi protejăm toate aceste state. Și apoi, mai multe țări vin și încheie acorduri cu Rusia, băgând în cuferele Rusiei miliarde de dolari. Prin urmare: noi trebuie să vă apărăm de Rusia în vreme ce voi plătiți Rusiei miliarde”, spunea președintele Trump, în iulie 2018.

 

 

 

Vă rog să observați că Trump arăta, acum patru ani, exact ceea ce se discută acum: că Germania finanțează regimul de la Kremlin, mai ales prin importurile de gaze și petrol.

 

Care a fost răspunsul Germaniei și al doamnei Merkel, în 2018 și în anii care au urmat, până la invadarea Ucrainei? Tupeu și scandal, iertați-mă că folosesc aceste cuvinte dure. Cu greu, prin noiembrie 2019, doamna Merkel s-a angajat să aloce 2% din PIB pentru Apărare. Dar abia din…2030! În acel moment, Germania cheltuia doar 1% din PIB în acest scop.

 

În schimb, doamna Merkel îi dădea înainte cu Nord Stream 2, deși Polonia și Ucraina erau disperate și avertizau asupra riscurilor. Țin minte că încă din 2015 citeam în Wall Street Journal că mai mulți lideri europeni încercau să o convingă pe doamna Merkel să renunțe la proiect. Nu au reușit! În primăvara lui 2021, un important politician polonez spunea că Nord Stream 2 va fi cea mai mare greșeală a doamnei Merkel. Un an mai târziu, întreaga lume, inclusiv liderii germani de dreapta, din partidul doamnei Merkel, îi dau dreptate politicianului polonez.

 

 

 

Dar doamna Merkel n-a fost singurul politician german care, cu obrăznicie, nega evidențele și se rățoia la președintele Trump – în absență, fiindcă în fața sa tremurau toți. Social-democrații germani, cei care azi sunt la putere, erau chiar mai agresivi, refuzând să plătească pentru apărarea țării lor, cerând Statelor Unite să îi păzească.

 

Azi, Nord Stream este o țeavă goală. Puțin probabil că va fi folosită vreodată. Azi, Germania se grăbește să reînarmeze o armată prost echipată și, citesc în presa de specialitate, deprofesionalizată.

 

Acest articol nu este doar ca să spunem, la final: „Președintele Trump a avut dreptate!”. A avut, dar nu este cel mai important. Important este ca România și Republica Moldova să nu uite nici o clipă că partenerul lor cel mai stabil atunci când Rusia le-a amenințat au fost Statele Unite ale Americii. Mai ales când la conducerea SUA au fost republicanii, oamenii de dreapta!

 

 

 

Iar românii din SUA, toți cei care avem drept de vot în America, nu trebuie nici ei să uite: România va fi incomparabil mai bine protejată atunci când îi vom alunga pe socialiștii lui Sleepy Joe de la Casa Albă.

 

 

https://www.podul.ro/articol/17934/s-nu-uitm-merkel-ii-ddea-lecii-de-democraie-lui-trump-dar-susura-timid-in-faa-lui-putin

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Imbarligari  demonice ale stalinistilor … Igor Dodon dă vina pe Maia Sandu pentru arestarea lui: De mâine vor scădea prețurile, se vor mări pensiile și salariile?

 

Anca Murgoci

 

Igor Dodon a transmis un mesaj de ultimă oră după ce a fost arestat.

 

 

„Stimați colegi, prieteni, dragi cetățeni. Astăzi a fost o zi încordată pentru mine și pentru familia mea. Înțelegeți cu toții asta și știți de ce. Nu e prima dată când am devenit ținta unei justiții regizate și dirijate politic. În ultimii ani au fost multe atacuri și am trecut prin diferite campanii de calomniere și de acuzații nefondate. Totuși, niciodată nu s-a procedat într-un mod atât de vădit denigrator ca azi, când anchetatorii au organizat scurgeri selective ale unor imagini sau pur și simplu au manipulat abil cu diferite date, cu scopul de a crea anumite reacții negative la public.

 

Îmi pare rău că s-a procedat în așa mod. Până și în politică trebuie să existe omenie și e grav dacă această omenie a fost sacrificată de dragul unor răfuieli personale cu un lider al opoziției.

 

Stimați cetățeni, vreau să vă asigur că pentru fiecare element care prezintă interesul procurorilor eu am explicațiile și justificările necesare, pentru a înlătura orice suspiciune sau bănuială de corupție și ilegalitate. Acesta e un dosar politic cusut cu ață galbenă. Și sunt sigur că o judecată corectă și necontrolată politic îmi va da dreptate. Eu înțeleg foarte bine graba cu care guvernarea a decis să mă ancheteze și să mă rețină. Eu nu mă voi lega de simbolismul acestei zile, ci voi privi lucrurile într-un context mai larg. Maia Sandu și PAS nu pot deloc gestiona situația economică și socială din țară. Asta o înțelege toată lumea, chiar și cei din PAS.

 

Totul se scumpește, totul se dărâmă, tinerii continuă să emigreze, popularitatea guvernării iarăși a început să scadă, iar partenerii externi le cer să facă cedări serioase privind suveranitatea țării și privind securitatea economică. Totodată, cetățenii se arată tot mai indignați de aceste crize în lanț, ei nu vor ca Moldova să fie parte a conflictului militar și sunt gata să iasă la proteste masive, pentru a cere încetarea acestor „vremuri nebune” și pentru a cere revenirea la normalitate.

 

În aceste condiții, aflată în impas, guvernarea a procedat așa cum proceda regimul lui Plahotniuc – a identificat principala forță a opoziției, principalul lider cu credibilitate politică și au lovit cu toată forța, prin abuz al justiției, prin hărțuire, prin plasare în arest și prin denigrare mediatică. Guvernarea îl înlătură pe cel de care se teme.

 

Dar voi credeți oare că oamenii nu își dau seama că vreți să lăsați țara fără opoziție, ca într-o dictatură? Voi credeți că oamenii nu își dau seama că tot acest show cu mascați s-a făcut și cu scopul de a distrage atenția cetățenilor de la criza în agricultură, de la prețuri și tarifuri înalte, de la sărăcie și de la incompetența și iresponsabilitatea guvernării PAS? Toți, totul înțeleg. Oamenii simpli sunt mai deștepți decât mulți dintre voi, care stați azi prin Parlament sau ministere.

 

Și ce dacă m-ați arestat azi?

 

De mâine vor scădea prețurile, se vor mări pensiile și salariile și vor veni în sfârșit „vremurile bune” promise? Veți vedea că vor trece câteva zile sau câteva săptămâni și oamenii iarăși o să ceară de la voi o viață mai bună, nu promisiuni și cai galbeni pe pereți.Și eu sunt sigur că toți colegii mei din Partidul Socialiștilor vor ști să fie alături de cerințele și de revolta cetățenilor. Cu fermitate și cu determinare politică, noi am scăpat de regimul lui Plahotniuc, care a capturat statul. Tot prin poziție fermă și prin curaj vom pune la respect și vom înlătura, dacă trebuie, regimul PAS, care distruge țara. Eu aici voi rezista.

 

Voi, stimați colegi, rezistați acolo unde sunteți, la libertate, și demonstrați că sunteți cea mai importantă forță politică din interiorul țării. Demonstrați că sunteți forța care nu va ceda neutralitatea, suveranitatea țării nimănui și că sunteți atenți la vocea poporului.Moldova are Viitor! Iar noi în această luptă vom avea Victoria de partea noastră.

 

P.S. Acest mesaj a fost transmis prin intermediul avocaților mei. S-ar putea să fiu lipsit de posibilitatea sau dreptul de a comunica o vreme cu voi, dar fiți siguri că sunt cu gândul alături de toți cei care îmi sunt dragi, sunt cu gândul alături de toți cetățenii Republicii Moldova, care așteaptă revenirea țării la normalitate”, a fost mesajul transmis de Igor Dodon.

 

VEZI ȘI: Igor Dodon a fost reţinut pentru 72 de ore

Fostul preşedinte al Republicii Moldova Igor Dodon a fost reţinut marţi pentru 72 de ore, după ce procurorii au dispus percheziţii la reşedinţele fostului preşedinte (2016-2020). În dosarul penal deschis pe numele său, fostul lider al Partidului Socialiştilor este suspectat de corupere pasivă, acceptarea finanţării formaţiunii sale politice de către o organizaţie criminală, trădare de ţară şi îmbogăţire ilicită.

 

Oamenii legii au făcut percheziţii în 10 imobile şi trei automobile

Potrivit Moldpres, procurorul-şef interimar al Procuraturii anticorupţie, Elena Cazacov, a informat în cadrul unui briefing că marţi dimineaţă oamenii legii au făcut percheziţii în 10 imobile şi trei automobile, unde au depistat sume importante de bani în lei (moldoveneşti) şi valută străină, contracte şi recipise, dar şi mai multe bunuri de lux care au fost confiscate pentru verificări. Potrivit sursei citate, în afară de fostul preşedinte a mai fost reţinută încă o persoană. Autorităţile moldovene au redeschis vineri dosarul penal de corupţie împotriva politicianului pro-rus, care este acuzat că a primit mită de la oligarhul Vladimir Plahotniuk, fostul lider al Partidului Democrat din Moldova.

 

Acest lucru a fost posibil datorită deciziei Camerei de Apel Chişinău, care a declarat nulă decizia Judecătoriei Chişinău de a-l proteja pe fostul lider moldovean de ancheta penală, aminteşte EFE. Procuratura anticorupţie l-a exonerat pe Dodon în iunie 2020, declarând că ‘nu a găsit nicio dovadă a unei infracţiuni’ în timpul investigaţiilor iniţiate după apariţia unor înregistrări video în care apar fostul preşedinte şi oligarhul Plahotniuk, care fuge de justiţia moldovenească.

 

În înregistrările video se vede cum Plahotniuk încearcă să îi înmâneze lui Dodon un pachet negru, care ar conţine bani. Referitor la ancheta asupra lui Dodon, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat marţi în faţa presei că Moscova consideră că aceasta este o afacere internă a Republicii Moldova, dar este îngrijorată de persecutarea susţinătorilor dialogului cu Rusia. El a adăugat că speră că toate drepturile legale ale lui Dodon vor fi protejate, a relatat TASS.

 

 

https://www.dcnews.ro/igor-dodon-da-vina-pe-maia-sandu-pentru-arestarea-lui-de-maine-vor-scadea-preturile-se-vor-mari-pensiile-si-salariile-si-vor-veni-in-sfarsit-vremurile-bune-promise_872092.html

////////////////////////////////////////

 

Cu diavolul nu negociezi. Îl calci pe cap și i-l zdrobești, nu există altă cale. Iar Putin e diavolul

de Paul Palencsar

 

Clădirea Teatrului din Mariupol, unde se adăposteau 1000 de oameni. 600 dintre ei au murit în bombardamentul lui Putin.  

De fiecare dată când omul înlocuiește luciditatea cu speranța deșartă, acesta suferă consecințele propriei lipse de discernământ. Pe scurt, își sapă singur groapa în care călăii săi îl vor arunca. S-a mai întâmplat, nu o dată. Ultima oară, în chiar inima Europei. Inițial, Hitler le părea multora omul care e dispus să negocieze. Ulterior, întreaga lume a fost aruncată în război mondial. Atunci, Hitler. Acum, Putin.

Mai sunt optimiști ce cred că se poate negocia cu Putin. Dar negocierile se fac între oameni, iar Putin nu e om. E o creatură, între crocodil și boa constrictor. A ucis dintr-o lovitură 600 de oameni care se adăposteau în Teatrul din Mariupol. I-a luat câteva secunde. Cu o bombă de jumătate de tonă. La 16 martie 2022. Pe clădire scria mare, să vadă piloții avioanelor rusești: „COPII”. Nu a contat. Ba chiar a incitat, aș spune.

 

Cu diavolul nu negociezi. Îl calci pe cap și i-l zdrobești. Iisus a retezat scurt și esențial propunerile otrăvitoare pe care Satana I le-a făcut pe munte și pe Templu. (Matei 4, 1:11) Orice ți-ar spune ori dărui, diavolul vrea să te ucidă. Pentru că îți urăște existența. Dacă mai există în viață un singur om, pentru diavol e cu unul prea mult. La fel pentru Putin.

 

Nicolae Steinhardt spunea că dacă diavolul te invită să semnezi o hârtie pe care el însuși a scris „Dumnezeu există!”, nu semna. E o capcană. Vrea să te ucidă, doar că tu încă nu ai aflat cum. La fel și cu Putin. E un KGB-ist care va muri KGB-ist. Un criminal ce desenează lumea cu sânge și distrugere. Ca diavolul.

 

Papa Francisc vrea să meargă la Putin. Pentru pace. Foarte bine. Dar va merge să implore pacea, nu s-o negocieze. Nu are cum, nu are cu cine. Oricine încearcă să împartă patul cu un șarpe boa constrictor va fi găsit dimineață mort, înfășurat în chiar ucigașul său.

 

Boris Johnson spunea că la negocieri l-a simțit pe Putin ca pe crocodilul care i-a apucat un picior și nu i-a mai dat drumul.

 

Cu diavolul nu se negociază. Nici cu reprezentanții lui pământ. Ei trebuie striviți. E singura cale. De fiecare dată, istoria o confirmă.

 

Paul Palencsar, jurnalist și teolog

 

 

https://ziaristii.com/cu-diavolul-nu-negociezi-nici-cu-putin/

 

 

///////////////////////////////////////

Ilustru academician rus: „Putin e criminal de război la toate categoriile!” / „Are o imaginație iremediabil bolnavă” / „Nu știe nici cât costă înghețata în țara sa. A cumpărat-o de la o angajată a FSB” / „Armata lui e comandată de un parvenit care n-a slujit-o nici măcar o zi”

 

de Cristian Hubali

Dictatorul criminal Vladimir Putin mai e sprijinit la Moscova doar de acoliți din cercul său de putere. Ei doar tac și-i pun în aplicare planurile abominabile pentru a nu fi linșați pe undeva și în același timp pentru a fi promovați la finalul „operațiunii speciale” din Ucraina.

Toată intelectualitatea adevărată s-a ridicat împotriva sceleratului de la Kremlin. Printre oamenii super-inteligenți se numără și academicianul rus Vladislav Leonidovici Inozemțev (52 de ani). Într-un interviu acordat luni editorului-șef al site-ului Obozrevatel.com, Orest Sohar, ilustrul academician face o analiză pertinentă, demnă de luat în seamă, a situației din țara vecină, caracterizându-l perfect pe fostul colonel KGB.

 

„Această persoană nu s-a confruntat cu lumea reală de mulți ani. În toate memorandumurile stă scris exact ceea ce vrea el să vadă. El se consideră un zeu și își creează o realitate pentru sine, iar din aceasta rezultă concluzii și presupuneri eronate. Cred că a decis să atace Ucraina pentru că avea introduceri absolut greșite și o imaginație iremediabil bolnavă”, a spus Inozemțev.

 

A semnat încă din 2010 apelul opoziției ruse – „Putin trebuie să plece”

Născut la 10 octombrie 1968 în orașul Gorki din URSS (actualul Nijni Novgorod din Rusia), Inozemțev este academician, doctor în economie, sociolog, om politic și director al Centrului de Cercetare pentru Societăți Postindustriale din Moscova (un grup de reflecție nonprofit).

 

Este autorul a peste 300 de articole publicate în Rusia, Franța, Marea Britanie și SUA, inclusiv a 15 monografii, dintre care patru au fost traduse în engleză, franceză, japoneză și chineză. Membru al Consiliului științific din cadrul Consiliului pentru Afaceri Internaționale din Rusia (2011 – prezent), fost președinte al Consiliului Suprem al Partidului Forței Civile (2012-2014). Laureat al premiului jurnalistic „PolitProsvet”.

 

În martie 2010, academicianul a semnat apelul opoziției ruse „Putin trebuie să plece”. În iunie 2011, a vorbit la congresul partidului Cauza Dreaptă și a propus „să pună în centrul campaniei electorale subiecte pe care nimeni altcineva nu ar îndrăzni să le ridice”.

 

La 15 septembrie 2011, la congresul Partidului Cauza Dreaptă, a fost ales în Consiliul Politic Federal, iar la ședința ulterioară, pe 20 septembrie, a devenit membru al formațiunii. În februarie 2012, și-a dat demisia, după ce Cauza Dreaptă a susținut candidatura lui Vladimir Putin la alegerile prezidențiale.

 

În ianuarie 2015, în articolul „Casa Europeană a Rusiei”, Inozemțev a scris despre ceea ce trebuie făcut pentru a se asigura că sancțiunile impuse de SUA și UE împotriva persoanelor și companiilor ruse devin un instrument eficient în contracararea ambițiilor lui Vladimir Putin.

 

Anul trecut, intelectualul rus a susținut un boicot al alegerilor pentru Duma de Stat a Rusiei. Este un participant permanent/vorbitor al Forumului Rusia Liberă.

 

„Este greu să găsești pe cineva care să fie gata să conducă un guvern-marionetă de ocupație, care să administreze Ucraina în interesul Moscovei”

Orest Sohar (editor-șef Obozrevatel.com): Vladislav Leonidovici, urma să vorbim despre impactul sancțiunilor asupra economiei Federației Ruse, dar nu pot să nu întreb: aveți măcar o explicație de ce Putin, în secolul XXI, se comportă ca un sălbatic al hoardei?

 

Vladislav Inozemțev (academician, doctor în economie, sociolog): Nimeni nu poate răspunde la această întrebare, din păcate. Am vorbit cu mulți analiști și toată lumea a spus fără echivoc: cu acele oportunități pe care Rusia le-a avut în ajunul invaziei, a fost absolut naiv să se presupună capturarea Kievului în 48 de ore. Este ciudat să credem că ucrainenii ar trebui să întâmpine trupele rusești. Este greu să găsești pe cineva care să fie gata să conducă un guvern-marionetă de ocupație, care să administreze Ucraina în interesul Moscovei. Tot acest calcul a fost greșit de la început până la sfârșit.

 

De ce a luat Putin o astfel de decizie? În primul rând, pentru că această persoană nu s-a confruntat cu lumea reală de mulți ani. În toate memorandumurile stă scris exact ceea ce vrea el să vadă. Toate articolele sale „istorice” arată că el este absolut în contradicție cu realitatea și nu cunoaște (și nu vrea să cunoască) istoria. El se consideră un zeu și își creează o realitate pentru sine, iar din aceasta rezultă concluzii și presupuneri eronate. Cred că a decis să atace Ucraina pentru că avea introduceri absolut greșite și o imaginație iremediabil bolnavă.

 

„Organizarea acestei operațiuni s-a făcut într-un spirit birocratic tipic rusesc”

Orest Sohar: Conducătorul uneia dintre cele mai mari țări din lume se află, se pare, el însuși într-o stare inadecvată și se ghidează după un fel de date false. Aceasta este prăbușirea statului…

 

Vladislav Inozemțev: Ei bine, da, da. De fapt, i se oferă adesea informații greșite. La Moscova, acum este discutată activ teza conform căreia Putin a declarat public că recruții nu luptă în Ucraina. Și apoi, două zile mai târziu, s-a dovedit că erau deja mulți dintre ei în captivitate ucraineană, după care Putin a instruit Procuratura Generală să studieze întrebarea „Cum au ajuns acolo?”. În acest caz, chiar a primit informații false de la liderii săi militari. Cred că sunt multe astfel de cazuri. Dar acestea sunt chestiuni separate de tactică, iar faptul că Putin a invadat Ucraina este, desigur, o problemă de viziune asupra lumii și de „politică înaltă”.

 

În acest caz, el a fost ghidat nu de sfaturile ministrului Apărării, Șoigu, sau ale șefului Serviciului de Informații Externe, Narușkin, ci de propria sa viziune. Aceasta este o parte a problemei. A doua, și, după părerea mea, foarte semnificativă, este că, în Rusia, calitatea executării a tot ceea ce este posibil e nebunesc de scăzută. Și, prin urmare, faptul că luptătorii neîmpușcați au venit în Ucraina cu echipament vechi, absolut nemotivați, care au fost bărbieriți în armată ca pedeapsă (sunt multe astfel de cazuri) și nu au vrut să lupte și nici nu aveau de gând, nu știau încotro îi duc… Adică, organizarea acestei operațiuni s-a făcut într-un spirit birocratic tipic rusesc. Oficialii se gândesc (nu doar Putin): să facem o gafă, până la urmă se va rezolva ceva. Dar aici nu a mers…

 

„În Rusia nu există viață, dar există propagandă. Și este foarte eficientă, nebunesc de eficientă. A crescut o generație de oameni incapabili de a gândi!”

Orest Sohar: Deci ați spus: „… pentru a atinge scopul pe care și l-a stabilit”. Dar care este scopul? Să intre cu o armată dezgolită într-o confruntare cu NATO? Acesta nu este un război cu Ucraina…

 

Vladislav Inozemțev: … Nu, nu. Cred că toate acestea sunt afirmații greșite. Uitați, în primul rând, el nu știe ce se întâmplă în armată. Nu știe deloc ce se întâmplă. În urmă cu aproximativ trei ani, Putin a venit la Salonul Aeronautic Internațional de la Moscova și, încercând să demonstreze apropierea sa față de oameni, a decis să cumpere înghețată de la o vânzătoare, care ea însăși era angajată a FSB, a apărut de câteva ori în diferite scene montate. A venit, a luat această înghețată, a scos 5.000 de ruble și a întrebat-o dacă este suficient. Înghețata costă maximum 100 de ruble! Există chiar și un videoclip. Omul nu știe cât costă înghețata în țara sa. Și vreți să spuneți că trebuie să înțeleagă cum este organizată armata lui, comandată de un parvenit care n-a slujit-o nici măcar o zi?! Știți, pur și simplu nu realizați (ca mulți alții) cât de incompetent este nivelul de management în Rusia.

 

Vă amintiți când a avut loc Consiliul de Securitate, care a fost difuzat la televizor, și acolo Narîșkin a încercat să obiecteze cu stângăcie ceva? Este posibil ca Narîșkin să fi înțeles cu adevărat situația mult mai bine și să fi încercat să spună ceva, dar toată lumea l-a ridiculizat. A mai spus că pentru recunoașterea „Lugandoniei” (definiție generică dată pentru republicile-marionetă Donețk și Lugansk – n. red.), și asta a fost.

 

Ceea ce este foarte important de reținut: în Rusia, de fapt, nu există viață, dar există propagandă. Și este foarte eficientă, nebunesc de eficientă. Un bun prieten de-al meu conduce un canal YouTube despre Siberia – pur și simplu se plimbă pe străzile din Novosibirsk și întreabă oamenii, absolut adecvați, care se plimbă în centrul celui mai mare oraș al Siberiei, despre ce părere au față de Ucraina. Iar oamenii, când realizează că o persoană se îndoiește de ceva, spun: „Păi, ascultă, dragă prietene! Nu înțelegi? Putin a spus că trebuie să mergem acolo, Putin știe totul!”. Asta spun oamenii cu studii superioare, în cel mai mare oraș din Siberia. 9 din 10!

 

Și când intoxicați creierul cu o asemenea propagandă timp de 20 de ani, crește o generație care nu știe altceva. Acești oameni au deja 30-40 de ani, vin la diferite ministere ca șefi de departamente, și așa mai departe, și toate acestea se răspândesc ca o infecție. Și dacă Putin poate chiar să se îndoiască de ceva (deodată a strălucit un fel de scânteie prin el?) și îi întreabă pe cei care ar trebui să știe asta, ei spun: nu, totul va merge, e chiar mai bine! Pentru că ei înșiși nu-și imaginează că s-ar putea să nu funcționeze. În acest caz, activitățile de propagandă ale lui Putin, după cum spun americanii, se întorc, au efectul opus. Vin ca un bumerang. A crescut o generație de oameni incapabili de a gândi! Desigur, ele produc și soluțiile de calitate corespunzătoare.

 

„M-am înșelat în predicțiile mele când am spus că Putin nu va ataca, pentru că este un om destul de laș prin deciziile sale”

Orest Sohar: Ei bine, Putin este capabil să gândească? El înțelege că situația va zbura în iad și le-a arătat deja tuturor că se presupune că „a doua armată a lumii” – niște tipi înspăimântați care pot fi opriți cu mâinile goale. De acord că acest război s-a transformat în meme când țiganii sau țăranii pașnici fură un tanc…

 

Vladislav Inozemțev: Acest război s-a transformat într-o poveste uimitoare, sunt complet de acord cu asta! Mărturisesc că m-am înșelat în predicțiile mele când am spus că Putin nu va ataca, pentru că este un om destul de laș prin deciziile sale. Chiar și când a invadat Crimeea, era foarte clar: noi spunem că oamenii noștri nu sunt acolo, sunt niște omuleți verzi, oameni politicoși, nu sunt soldați ruși acolo… Dar când totul a funcționat, apoi o lună mai târziu, același Putin a declarat – cu mândrie, desigur – că erau acolo. Dar referitor la Donbass, unde lucrurile nu au mers prea bine, Kremlinul tot spune că „nu au fost acolo”. Pentru că nu vrem să recunoaștem că ceva nu ne-a mers acolo.

 

Mi s-a părut că o persoană care, prin mentalitatea sa, este cercetaș nu face niciodată nimic direct, țese rețele. O persoană care se teme de orice eșec nu va îndrăzni să iasă în față și să spună: o armată de 200.000 de oameni atacă țara vecină! Exclusiv pentru că-i este frică de eșec și de consecințe. Dar, după cum s-a dovedit, Putin nu se teme de acest lucru. Pentru că, aparent, era sigur că nu poate exista niciun eșec. În plus, la tot ce este esențial, încă nu crede că așa este! Pentru că nu se va opri. Nu face niciodată un pas înapoi. Singura lui retragere a fost în 2004 sau 2005, când a decis să monetizeze și de fapt să ia beneficiile pensionarilor, dar când au început demonstrații și discursuri serioase, autoritățile au reluat imediat acest caz.

 

„E un fenomen maniacal: Putin urăște Ucraina ca subiect. El crede că în Ucraina trăiesc «non-oameni», că nu există o națiune ucraineană și nu poate fi”

Orest Sohar: A fost și o poveste cu ocuparea Georgiei: a intrat o navă americană – rușii s-au retras imediat. Au luat Osetia, dar s-au retras din restul Georgiei.

 

Vladislav Inozemțev: De fapt, situația cu Georgia a fost cu totul alta: am văzut-o de aproape și din interior. Nimeni nu a vrut să ocupe Georgia, nici cu un ochi. Nu i-a păsat absolut deloc de Saakașvili și de guvernul georgian. În acest caz, a existat o idee absolut simplă, dar „interesantă”. Pe vremea aceea, tema Kosovo a fost discutată activ, iar rușii au vrut să le arate americanilor o smochină mare, să spună: „O, la naiba, ați smuls Kosovo din Serbia, ați recunoscut-o singuri, ați aranjat acolo forțele voastre de menținere a păcii? Iar noi vă vom arăta-o pe mama lui Kuzkin (expresie a unei amenințări brutale în rusă – n. red.) și vom face la fel – vom recunoaște Abhazia, o vom pune pe a noastră în Osetia – și apoi uitați-vă ce fel de proces ați lansat! V-am spus că Kosovo nu trebuie recunoscut? L-ați recunoscut – veți primi un răspuns!” Asta-i tot!

 

Cu Ucraina cred că este un subiect mult mai dureros. Și din nou, vă înșelați că aceasta este o luptă cu Occidentul, pentru că acesta este un punct de vedere foarte comun, iar în Rusia este foarte clar și des citat. Ei spun că Ucraina nu este nimic, este un câmp de luptă, avem o mare luptă pentru hegemonia mondială: Occidentul ne presează, noi rezistăm… Nu este așa. Această problemă a început cu mult timp în urmă și, dacă ar fi fost doar despre asta, atunci Putin nu ar fi avut această nostalgie constantă pentru URSS, de plâns constant pentru Ucraina încă de la începutul domniei sale – i-ar fi venit să scuipe.

 

În Armenia, prietenul lui a fost președinte, apoi prietenul lui a fost răsturnat, acum comunică la fel de bine cu cel care l-a răsturnat, iar tipul ăsta trimite trupe în Kazahstan. Și totul este minunat, totul este bine.

 

În Ucraina, nu a putut vorbi cu cineva pe care nu l-a numit. Avea mare nevoie de Ianukovici în 2004. Și Putin tocmai a distrus reputația Rusiei în Ucraina când a început să-l împingă. A fost foarte amuzant! Și în acel moment… L-au lovit cu fața de masă, nu? Și-a amintit. Apoi a crescut prețul gazului, a negociat pentru flota Mării Negre, apoi l-a împins din nou pe Ianukovici și, în cele din urmă, s-a blocat. Apoi Ianukovici a fost dat afară – a fost o insultă și mai mare! Apoi au venit Crimeea și Donbass-ul, a decis să împartă Ucraina în mai multe părți. Nu a funcționat – l-au lovit iarăși pe Putin cu fața de masă. Acum a venit pentru a treia oară. Vedeți, acesta este un fel de fenomen maniacal, care nu are legătură nici cu Occidentul, nici cu Washington-ul: urăște Ucraina ca subiect. El crede că în țara voastră trăiesc „non-oameni”, că nu există o națiune ucraineană și nu poate fi, că Ucraina a devenit un stat suveran din cauza unei neînțelegeri ciudate, că aceasta este un fel de piesă care a căzut accidental din Rusia, pe care el trebuie s-o ia înapoi. Tema ucraineană pentru el este o idee fixă.

 

„Putin este un criminal de război la toate categoriile! Doar că asta trebuie spus direct și clar”

Orest Sohar: În acest sens, întrebarea este: având în vedere că Putin este din nou lovit cu fața de masă, poate apăsa acel buton notoriu? El pregătește deja un genocid, dar este capabil să comită și alte crime grave?

 

Vladislav Inozemțev: Nu știu răspunsul la această întrebare. Pot spune doar că am vorbit cu mai multe persoane, în a căror părere am foarte multă încredere, la Washington și la Bruxelles, în special la Washington. Acești oameni spun un lucru: în opinia lor, epoca în care puteai apăsa acest buton s-a încheiat în anii ’50. Ultima dată când americanii au crezut că pot arunca o bombă atomică a fost când chinezii s-au implicat în războiul din Coreea. Generalul MacArthur i-a cerut președintelui Truman să permită utilizarea armelor nucleare, să distrugă podurile de graniță și, în general, să-i intimideze pe chinezi. De atunci, oamenii mi-au spus că până și în timpul crizei rachetelor din Cuba… nimeni – nici Kennedy, nici Hruşciov – nu aveau de gând să arunce serios o bombă. Situația militară actuală din lume, așa cum mi se spune (nu sunt analist militar, voi spune imediat), este de așa natură încât orice focos, chiar și cel mai mic, de două kilotone, care zboară în câmp sau distruge un convoi ucrainean, va fi o tranziție către o astfel de coliziune încât este imposibil de imaginat. Pot doar parafraza ceea ce spun oamenii: nu le vine să creadă. Aceleași servicii de informații americane care au spus din când în când că Putin este pe cale să invadeze, și s-a dovedit că e adevărat, ziceau că acest lucru nu se poate întâmpla.

 

Orest Sohar: După înțelegerea noastră, el este deja un criminal de război. Este absolut îngrozitor ceea ce le face civililor, orașelor pașnice…

 

Vladislav Inozemțev: … Este un criminal de război la toate categoriile! Doar că asta trebuie spus direct și clar.

 

 

Vladimir Putin față cu embargoul

„Indignarea populară, despre care vorbesc mulți oameni, nu-l va răsturna niciodată pe Putin. Nu va exista niciun protest la nivel național”

Orest Sohar: Ce consecințe poate avea pentru Putin războiul cu Ucraina?

 

Vladislav Inozemțev: Mi se pare că vor depinde în primul rând – destul de ciudat – de Occident. Și de comunitatea globală în ansamblu. Chiar zilele trecute, Lavrov (ministrul de externe al Rusiei – n. red.) s-a întâlnit cu Kuleba (ministrul de Externe al Ucrainei – n. red.) și, într-o conferință de presă, a spus că Rusia nu a atacat Ucraina. Așa a spus el. Cineva a râs, dar acesta este, în general, stilul de comunicare pe care îl folosesc autoritățile ruse pentru a vorbi cu lumea, și cu oamenii. Prin urmare, dacă, de exemplu, Rusia suferă o înfrângere militară și este forțată să părăsească regiunea Kiev, atunci, din nou, este posibil să nu părăsească Donbass-ul și, cel mai probabil, să nu plece de acolo. Pentru a o scoate de-acolo, va trebui să se depună mult efort.

 

Putin poate spune că, da, au bombardat bazele militare ucrainene, au distrus mai multe batalioane de naționaliști înveterați, au apărat Donbass-ul, misiunea lor este gata – au plecat. Oamenii ruși au murit, sunt eroi, vor fi îngropați cu onoruri – nu toți, desigur, mai degrabă unul din douăzeci, restul vor fi îngropați undeva pe pământul ucrainean… Și oamenii din Rusia vor fi convinși că, da, noi am apărat Donbass-ul, l-am salvat de la genocid; Putin – un mare geniu. Această versiune a sfârșitului războiului este extrem de realistă.

 

Desigur, va fi o problemă legată de faptul că s-au impus sancțiuni împotriva războiului – nu slabe, care vor submina foarte mult economia. Și ea va continua: „Ne-am apărat frații, iar Occidentul a luat armele împotriva noastră, ne-a tăiat oxigenul, ne-a luat banii, este trădător și ticălos în general, pentru că am economisit în moneda lui, chiar l-am ajutat, așa că strângeți-vă cureaua – și haideți să lucrăm mai bine, toată lumea!”. Și, prin urmare, indignarea populară, despre care vorbesc mulți oameni, nu-l va răsturna niciodată pe Putin. Nu va exista, după părerea mea, niciun protest la nivel național.

 

„Oligarhii nu vor face vreo lovitură de stat, pentru că, deși au pierdut deja două treimi din banii lor, le este frică pentru treimea rămasă și pentru viața lor”

Vladislav Inozemțev: Cât despre protestul vârfului… Nemulțumirea este foarte mare. Și în cercurile birocratice, pentru că au fost oameni care au muncit cu adevărat pentru rezultat. Toți au fost hoți, desigur, fiecare a tras pentru el, dar situația s-a schimbat totuși. Dacă îl luați pe primarul Moscovei, atunci persoana pur și simplu a tremurat din cauza ratingurilor, astfel încât Moscova să fie cel mai locuibil oraș din Europa. A întins acolo nesfârșite piste de biciclete de iarnă, s-a ocupat cu amenajarea teritoriului, a dotat parcări cu plată… Adică a făcut de fapt ceva util. Desigur, toate acestea s-au făcut praf, pentru că nu vor fi turiști și nimeni nu are nevoie de asta.

 

Banca Centrală… ei bine, indiferent de ce simți despre asta, este clar că oamenii nu știau că Putin va intra în război mâine. Dacă ar fi știut, probabil că ar fi făcut ceva cu rezervele. Dar și Banca Centrală a aflat de toate astea de la televizor. În general, există o mulțime de oameni nemulțumiți. Oligarhii nu vor face vreo lovitură de stat, pentru că, deși au pierdut deja două treimi sau trei sferturi din banii lor, le este frică pentru treimea rămasă sau sfertul rămas… și pentru viața lor, printre altele.

CITIȚI ȘI:

* Surse militare britanice: armata Rusiei mai are resurse pentru ofensivă „cel mult 14 zile”, după care „forța de rezistență a Ucrainei ar trebui să devină mai mare decât forța de atac a Rusiei”

* Putin și Șoigu au ordonat „tăierea totală” a pădurilor și parcurilor din Ucraina, pentru a finanța astfel armata rusă invadatoare

* China a luat frica sancțiunilor occidentale, după ce a văzut cum a fost pedepsită Rusia. Xi Jinping ezită să-l ajute pe Putin și și-a pierdut elanul în privința invadării Taiwanului

* Putinista Şoşoacă, plasată oficial de Facebook „sub controlul Guvernului rus”. Senatoarea Urlătoare strigă „Neutralitate!”, adică să ieșim din NATO, ca să ne invadeze Rusia când vrea

* O rușine mondială: directorul Teatrului Național București, numit recent de ministrul Romașcanu (PSD)! Mircea Rusu se opune solidarizării cu Ucraina, pe motiv că „se știe ce pățesc românii la Cernăuți și Cahul”, iar „ucrainenii ne-au făcut multe rele”

* Panică la Kremlin: Planul A de invazie a expirat, iar un Plan B nu există! În fostul KGB „au loc represiuni”

* Ucrainenii l-au lichidat pe odiosul colonel rus Porohnia, „măcelarul din Cecenia”. În 1994-1999 a ucis civili pașnici în războaiele din Caucaz

* Putin a fost trădat, în capturarea Ucrainei, chiar de finul său, care a furat un miliard de dolari din banii alocați „activităților subversive”. După eșecul „Coloanei a 5-a”, Medvedciuk a vrut să se sinucidă

* Un reputat regizor și jurnalist american, colaborator al HBO, NBC și „New York Times”, a fost omorât de ruși în Ucraina, după ce scăpase teafăr în Afganistan, Irak, Africa și Mexic

* Putin e turbat: a destituit deja 8 generali din fruntea armatei și „e furios” pe FSB, care i-a prezentat rapoarte greșite despre puterea Ucrainei. Doi șefi ai agenției sunt în arest la domiciliu

* Marele trădător al Ucrainei ar fi agent KGB! Au apărut documentele

* Gravida rănită în bombardamentul maternității din Mariupol a murit. Rușii pretindeau că era o actriță ucraineană pusă să joace rolul mai multor victime

* Cei 8 trădători ucraineni care au predat orașul Melitopol invadatorilor ruși. „Vor răspunde în fața Domnului și a Curții poporului!”

* Un prizonier rus explică bizara retragere a navelor lui Putin care pregăteau atacul asupra Odessei: „S-au răzvrătit pușcașii marini”

* AUDIO. Dovada că militarii ruși au primit ordin să omoare civili. „Ni s-a dat porunca să-i f… pe toți, pe toți la rând: civili, copiii nu sunt copii…”

* Prima trădare majoră a lui Putin de către serviciile secrete rusești! Au trimis Ucrainei informații complete despre comandanții ceceni ai lui Kadîrov, care luptă pentru Putin

* Tot mai mulți ofițeri belaruși fug din țară cu familii cu tot, refuzând războiul contra Ucrainei. Lukașenko îi înlocuiește cu comandanți trimiși de la Moscova

* „Adevărații ceceni” luptă pentru Ucraina! Comandant de batalion anti-Putin: „Dacă Ucraina va cădea, atunci toate republicile fostei URSS vor cădea. Țările independente din jurul Rusiei își vor pierde șansa de libertate”

* Maiorul rus care și-a bombardat părinții din Ucraina: „Sunt în stare de șoc”

* Locuitorii din Donețk sunt obligați să-i închine ode lui Putin. „Ne-ați dat forțe să eliberăm Ucraina de naziști și trădători” / „Noi zdrobim sancțiunile Occidentului prin credința noastră în victoria armatei voastre și a lui Putin”

* VIDEO. „Vă puteți opri?! Băieții noștri distrug acolo hoarda fascistă!” Moderator TV putinist, atac violent la un colonel rus care spunea adevărul despre morții din Ucraina

* Ucraina îi amenință pe Putin și pe lacheii săi că vor sfârși ca Eichmann (spânzurat) sau ca Bin Laden (împușcat). „Vom veni după voi! Nu vă veți putea ascunde nici în buncărul din Urali!”

* Un fost președinte al Ucrainei le cere rușilor: „Spânzurați-l pe acest bătrân senil în Piața Roșie, lângă mausoleul lui Lenin!”

* Cel mai cunoscut lunetist din lume a ajuns în Ucraina să lupte contra rușilor: “Trebuie să ajut”

* Ministrul Apărării din Ucraina: „Acesta va fi sfârșitul unui criminal în serie și violator care-și atacă vecinii!”

* O antrenoare de la naționala Rusiei îl amenință cu bomba nucleară pe japonezul care conduce Federația Internațională de Gimnastică! „Trebuie să-i amintim lui Watanabe – Hiroshima și Nagasaki”

* Sondaj INSCOP: Putin trage în jos și partidul rusofil AUR – 3,5 procente pierdute într-o lună! PSD scade constant, PNL recuperează spectaculos, USR crește ușor

* „Relațiile SUA cu România sunt la un maxim istoric, cele cu Polonia sunt foarte reci”

 

 

 

https://ziaristii.com/ilustru-academician-rus-putin-este-un-criminal-de-razboi-la-toate-categoriile-o-imaginatie-iremediabil-bolnva-nu-stie-nici-cat-costa-inghetata-tara-sa-cumparat-o-de-la-o-angajata/

 

///////////////////////////////////////

Mircea Lucescu, reacție violentă la adresa lui Vladimir Putin din cauza războiului din Ucraina: ”Este un criminal”

 

Mircea Lucescu este cunoscut ca fiind un personaj echilibrat, însă războiul din Ucraina l-a adus în situația de a da de pământ cu președintele rus Vladimir Putin.

Traian Terzian 

Trimite pe:

Mircea Lucescu reactie violenta la adresa lui Vladimir Putin din cauza razboiului din Ucraina Este un criminal

Mircea Lucescu este cunoscut ca fiind un personaj echilibrat, însă războiul din Ucraina l-a adus în situația de a da de pământ cu președintele rus Vladimir Putin. Sursă foto: Hepta

 

La scurt timp după ce s-a întors în România, tehnicianul a spus că ”sufletul și inima sa” sunt alături de oamenii din Kiev și era convins că ucrainenii nu se vor da bătuți în fața atacurilor Rusiei.

 

Războiul declanșat de Vladimir Putin în Ucraina l-a înfuriat extrem de tare pe Mircea Lucescu. Antrenorul român a povestit că în continuare încearcă să ajute poporul ucrainean cu orice poate.

”Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o poveste de crimă. Putin este un criminal! Acest război este barbar. Vedem copii și femei murind. Spitale și clădiri civile sunt bombardate. Este de neimaginat ce se întâmplă.

 

Întreaga lume trebuie să sprijine acum Ucraina! Repet: Putin este un criminal, iar ceea ce se întâmplă în Ucraina depășește chiar și cele mai proaste imaginații. Am plecat în România, dar încă încerc să ajut în diverse moduri, inclusiv pe fotbaliștii mei cu care sunt în contact”, a declarat Lucescu, conform sportowefakty.wp.pl.

 

• Doi fotbaliști de la Dinamo, „distruși” înainte de returul cu U Cluj: „Nu l-aș chema nici pe sintetic” / „Cred că îl enervează banii”
• Oficialii FRF îl pun la punct pe Alex Dobre: „Dacă a ajuns un caz național, atunci e rău de tot!”
• Roland Garros 2022, turul 2. Sorana Cîrstea, Irina Begu și Simona Halep continuă cursa

Lucescu nu se aștepta la bombardarea Kievului

Tehnicianul lui Dinamo Kiev în vârstă de 76 de ani a povestit că în perioada în care lucra la Shakhtar Donetsk a avut sub comandă și jucători ruși, iar aceștia se înțelegeau foarte bine cu colegii lor ucraineni.

 

”Nu, în mod absolut nu mă așteptam la asta. Adică, s-ar fi putut presupune că se va întâmpla ceva, dar mai degrabă în regiunile Donețk și Lugansk… Nu mi-aș fi imaginat niciodată că Kievul și alte orașe ucrainene vor fi bombardate, iar unele chiar distruse.

 

Transformare spectaculoasă: ajunsese la 90 de kg, iar acum e dublă campioană mondială… 

Transformare spectaculoasă: ajunsese la 90 de kg, iar acum e dublă campioană mondială la fitness. Marele secret

 

De aceea spun că totul este barbar. Îmi amintesc de anii de muncă de la Șahtior. Aveam multe naționalități acolo, desigur, inclusiv ruși și ucraineni. Nu am avut nicio problemă. Am lucrat împreună la club și acești jucători au fost prieteni chiar și în afara terenului. Și acum asistăm la lucruri atât de nebunești. E greu de acceptat”, a încheiat Lucescu.

 

În plin război pentru apărarea Ucrainei, fanii lui Dinamo Kiev nu au putut trece cu vederea declarația lui Mircea Lucescu despre faptul că sportivii ruși nu ar trebui sancționați și i-au cerut românului încă o dată să plece de la echipă.

https://www.fanatik.ro/mircea-lucescu-vladimir-putin-razboi-19926193

 

///////////////////////////////////////

Putin – criminal de razboi si… cel căruia Rusia i-a furat, violat și prostituat Istoria României!

 

”Rusofobia”, o imbecilitate criminală a Kremlinului

Mihai CONȚIU

 

De la criminalul Stalin și pînă la actualul criminal de război Vladimir Putin, ideologia agresivă a Kremlinului nu a dat omenirii democrație, civilizație și respect față de drepturile omului, ci dictaturi sîngeroase, sărăcie și primitivism ucigaș și barbar. Datorită Rusiei, există Coreea de Nord, Cuba ori Siria lui al-Assad, ca să mă limitez doar la aceste exemple. Rusia, am mai spus-o, nu-i capabilă să exporte civilizație pentru că ea însăși a încetat să fie o Țară cu valențe civilizatorii încă din 1917. Începînd de la Stalin, soldatului rus nu i s-a inoculat demnitate și onoare ostășească, ci supunere oarbă în fața unor comandanți obtuzi. O supunere de robot în schimbul ”dreptului” de a ucide copii, femei și bătrîni (ca ”tactică strategică de intimidare” a celor cotropiți), de a jefui, viola și a distruge tot ce-i iese în cale.

 

La fel ca și soldații sovietici sălbatici ai lui Stalin care au jefuit, ucis și violat pe teritoriile Țărilor aliate, armata agresoare a ”măcelarului” Putin procedează întocmai în Ucraina. Ucid fără milă copii, femei și civili nevinovați, bombardînd școli, spitale, instituții de cultură, biserici și sedii civile administrative – cu aceștia i-a trimis Putin să se lupte, nu cu Armata ucraineană, în primul rînd! Spunînd că vrea să ”denazifice” o Țară pașnică, Ucraina, aidoma lui Hitler și Stalin, criminalul Putin recurge la cele mai cumplite atrocități tătaro-mongoloide, de odinioară, ca să cucerească un Stat care nu-i aparține (Vă imaginați ce ținut sălbatic și primitiv ar fi fost acum Alaska dacă rușii nu o vindeau americanilor?). În obtuzitatea lui de megaloman, Putin nu a înțeles nici acum că Ucraina este, într-adevăr, o NAȚIUNE, una care-i precede Rusiei!

 

Practic, paranoicul de la Kremlin a declarat război întregii umanități, cu mici excepții. Ca să-și justifice crimele împotriva omenirii, Putin acuză lumea civilizată de ”rusofobie” și a împărțit Statele lumii în ”prieteni” și ”neprieteni”. În primul rînd, Putin este primul rusofob prin ceea ce le face el rușilor majoritari mancurtizați. După atrocitățile ordonate de el în Ucraina, Putin vrea să fie iubit, nu urît așa cum se cuvine, devenit astfel inamicul de moarte al fiecărui ucrainean.

 

Lumea civilizată nu poate fi rusofobă, ci oripilată că în acest veac mai există astfel de lideri tătaro-mongoloizi primitivi și agresivi. Problema nu este doar Putin, ci și Rusia lui Putin, cu cei 83% dintre rușii care-i susțin războiul declanșat împotriva Ucrainei. După moartea lui Putin, cei 83% dintre ruși rămîn încremeniți în adversitatea față de Ucraina. Oricînd se va găsi un lider dornic să și-i asume, căci în Rusia actuală e posibil orice.

 

Fostul procuror pentru crime de război Carla Del Ponte a făcut un apel către Curtea Penală Internaţională să emită un mandat de arestare pe numele preşedintelui rus Vladimir Putin. “Putin este un criminal de război”, a afirmat Del Ponte, care a investigat crime de război din Rwanda şi din fosta Iugoslavie. “Este singurul instrument care există, care face posibilă arestarea celui vinovat de crimă de război şi aducerea lui în faţa Curţii Penale Internaţionale”, a spus Del Ponte. Carla Del Ponte a precizat că un mandat de arestare nu înseamnă neapărat că Vladimir Putin ar fi luat în custodie. “Dacă el rămîne în Rusia, asta nu s-ar întîmpla niciodată. Dar ar fi imposibil pentru el să părăsească ţara şi ar fi un semnal puternic că are multe State împotriva lui”, a mai spus Carla Del Ponte.

 

În încheiere, revenim la cei 83% dintre rușii care-i susțin lui Putin războiul declanșat împotriva Ucrainei! Este clar pentru oricine că după ”Era Putin” se impune o nouă Ordine Mondială și o reformă fundamentală a ONU! În acest context, fără să intrăm în alte detalii, este legitim să fie reformulate o serie de drepturi și libertăți universale în privința liberei circulații. În numele democrației și al actualelor acorduri și al Dreptului Internațional, orice despot criminal și susținătorii lui au libertatea să se bucure de tot confortul oferit de către civilizațiile occidentale pe care le blamează ”din patriotism local, național”. Așa fac și ultranaționaliștii ruși ai lui Putin! În acest caz, să li se pună interdicție de a vizita ”Occidentul rusofob și satanic”, dîndu-li-se șansa să trăiască exclusiv în Raiul lor rusesc!

 

De aceia, spun că sancțiunile occidentale impuse Rusiei trebuie să fie menținute pînă cînd, într-adevăr, Ucraina va primi despăgubirile de război cuvenite de la Rusia, dar și pînă cînd cei 83% dintre rușii care-i susțin lui Putin războiul declanșat împotriva Ucrainei vor intra în… Istorie!

 

1. s. ”Ai grijî ci scrii la gazet dispri Putin, s…”, m-a avertizat un ”moldovean de omenie”, Vinerea trecută, pe Șoseaua Hîncești, pe mine, cel căruia Rusia i-a furat, violat și prostituat Istoria României!

https://moldova-suverana.md/article/putin-criminal-de-razboi_42249

///////////////////////////////////////

Serghei Karaganov, unul dintre sfetnicii lui Putin: Rusia nu îşi poate permite să piardă, visează la Eurasia Mare

 

 

Un fost consilier al Kremlinului explică într-un interviu acordat New Statesman cum vede Rusia războiul din Ucraina, temerile legate de NATO şi China şi soarta liberalismului.

Cum explică specialiştii succesul militar al Ucrainei la Harkov …

Congresul SUA ar putea vota un pachet de ajutor de 40 de miliarde de d…

Fost consilier prezidenţial atât al lui Boris Elţin, cât şi al lui Vladimir Putin, Serghei Karaganov este preşedinte de onoare al influentului think tank din Moscova, Consiliul pentru Politică Externă şi de Apărare. El este asociat cu o serie de idei cheie în politica externă rusă, de la aşa-numita doctrină Karaganov privind drepturile etnicilor ruşi care trăiesc în străinătate până la principiul „distrugerii constructive”, cunoscut şi sub numele de „doctrina lui Putin”. Karaganov este apropiat atât de Putin, cât şi de ministrul de externe, Serghei Lavrov, şi a formulat multe dintre ideile care au dus la războiul din Ucraina – deşi şi-a exprimat  dezacordul privnd ocupaarea pe termen lung a fostei republici sovietice. Karaganov a promovat conceptul de „Eurasia Mare” şi a apărat un parteneriat mai strâns cu China. El este cunoscut ca un şoim al politicii externe şi a susţinut că îndelungata domnie a Occidentului în politica mondială este acum la sfârşit. Jurnalistul de la New Statesman Bruno Maçães l-a intervievat pe Karaganov despre  război – inclusiv despre declaraţiile controversate despre naţiunea ucraineană şi denazificarea acesteia – şi despre viitorul ordinii internaţionale liberale. De ce a invadat Rusia Ucraina? Serghei Karaganov spune că de 25 de ani, oameni ca el au spus că dacă NATO şi alianţele occidentale se extind dincolo de anumite linii roşii, în special în Ucraina, va avea loc un război. „Mi-am imaginat acest scenariu încă din 1997. În 2008, preşedintele Putin a spus că dacă aderarea Ucrainei la alianţă devine o posibilitate, atunci nu va mai exista Ucraina. Nu a fost ascultat. Deci primul obiectiv este să pună capăt expansiunii NATO. S-au adăugat alte două obiective: unul este demilitarizarea Ucrainei; celălalt este denazificarea, pentru că în guvernul rus există oameni preocupaţi de ascensiunea ultra-naţionalismului în Ucraina, în măsura în care cred că începe să semene cu Germania din anii ’30. Există, de asemenea, scopul de a elibera republicile din Donbas. Adevăratul război este împotriva expansiunii occidentale Exista, de asemenea, o convingere puternică a fptului că războiul cu Ucraina era inevitabil şi că poate peste trei sau patru ani ar fi putut avea loc chiar pe teritoriul Rusiei. Aşa că, probabil, Kremlinul a decis că, dacă trebuie să luptăm pe teritoriul altcuiva, pe teritoriul unui vecin şi al unei ţări surori, cândva parte a Imperiului Rus. Dar adevăratul război este împotriva expansiunii occidentale. Karaganov spune că nu ştie care va fi rezultatul acestui război, dar crede că va implica împărţirea Ucrainei, într-un fel sau altul. „Să sperăm că va mai rămâne ceva numit Ucraina la sfârşit. Dar Rusia nu îşi poate permite să „pieardă”, aşa că avem nevoie de un fel de victorie. Şi dacă există sentimentul că pierdem războiul, atunci cred că există o posibilitate sigură de escaladare. Acest război este un fel de război proxy între Occident şi Rusia fiind pentru o viitoare ordine mondială. Miza elitei ruse este foarte mare – pentru ei este un război existenţial“, spune fostul consilier de la Kremlin. Karaganov crede că „există o probabilitate tot mai mare pentru o ciocnire directă. Şi nu ştim care ar fi rezultatul. Poate că polonezii s-ar lupta; sunt mereu dispusi. Ştiu,  ca istoric, că articolul 5 din tratatul NATO nu are valoare. Conform articolului 5 – care permite unui stat să ceară sprijin de la alţi membri ai alianţei – nimeni nu este obligat să lupte efectiv în numele altora, după cum nimeni nu poate fi absolut sigur că nu va exista o astfel de escaladare. De asemenea, ştiu din istoria strategiei nucleare americane că este puţin probabil ca SUA să apere Europa cu arme nucleare. Dar există încă o şansă de escaladare aici, deci este un scenariu abisal şi sper că se poate ajunge la un fel de acord de pace între noi şi SUA şi între noi şi Ucraina înainte de a merge mai departe în această lume incredibil de periculoasă“. El mai spune că articolul 5 ar putea să funcţioneze, iar ţările să se ralieze pentru apărarea alteia. Dar împotriva unei ţări nucleare precum Rusia… se îndoieşte. „ Dacă SUA intervin împotriva unei ţări nucleare, atunci preşedintele american care ia această decizie este nebun, pentru că nu ar fi ca în 1914 sau 1939; asta e ceva mai mare. Deci nu cred că America ar putea interveni, dar suntem deja într-o situaţie mult mai periculoasă decât acum câteva săptămâni. Iar articolul 5 nu presupune obligaţii automate“. „Nu ştiu dacă Ucraina va supravieţui“ Fostul consilier de la Kremlin spune că „nu este sigur dacă există o rezistenţă civilă masivă, mai degrabă doar tinerii care se alătură armatei. „În orice caz, nu ştiu dacă Ucraina va supravieţui, pentru că are o istorie a statalităţii foarte limitată, dacă există, şi nu are o elită de construire a statului. Poate că ceva va creşte , dar este o întrebare deschisă… Vom vedea… Acest război – sau operaţiune militară; oricum o numiţi – va decide. Poate că naţiunea ucraineană se va naşte: voi fi fericit dacă ucrainenii au un guvern eficient şi viabil – spre deosebire de situaţia din ultimii 30 de ani. Ei au fost perdanţii absoluţi după destrămarea Uniunii Sovietice, din cauza lipsei unei elite de construire a statului“. Împărţirea Ucrainei Serghei Karaganov a subliniat că „dacă operaţiunea este de a transforma Ucraina într-un stat „prieten”, atunci absorbţia nu este în mod clar necesară. Ar putea exista un fel de absorbţie – ceea ce s-a întâmplat, efectiv – în republicile din Donbas. Cu siguranţă că acolo se fac apeluri la referendum, dar nu ştiu cum ai putea organiza referendumuri în timpul unui conflict. Deci, judecata mea ar fi că o parte din Ucraina va deveni un stat prieten cu Rusia, alte părţi pot fi împărţite. Polonia va prelua cu plăcere unele părţi din vest, poate că şi românii şi maghiarii o vor face, pentru că minoritatea maghiară din Ucraina a fost suprimată împreună cu alte minorităţi. Dar suntem într-un război complet; este prea greu de prezis. Războiul este o poveste deschisă“. „Trebuie să rezolvăm problema NATO, astfel încât să putem fi într-o poziţie puternică faţă de China“ Întrebat dacă Rusia va cădea sub controlul chinez, Karaganov spune că există două răspunsuri la această întrebare. Una este că influenţa economică a Chinei în Rusia şi asupra Rusiei va creşte. „China are majoritatea tehnologiilor de care avem nevoie şi are o mulţime de capital, aşa că nu există nicio îndoială în acest sens. Dacă Rusia va deveni un fel de ţară satelit, conform tradiţiei chineze a Regatului de Mijloc, mă îndoiesc“. „I-am învins pe cei care căutau să ne conducă, începând cu mongolii, apoi pe Carol al XII-lea al Suediei, apoi pe Napoleon şi Hitler. De asemenea, recent, am avut ani de dominaţie occidentală aici. A fost aproape copleşitor. Şi totuşi, vedeţi ce s-a întâmplat: Rusia s-a revoltat împotriva tuturor acestor lucruri. Aşa că nu mi-e teamă ca Rusia să devină parte a unei mari Chine. Celălalt motiv pentru care nu mă tem este că civilizaţia chineză este foarte diferită. Avem trăsături asiatice în genele noastre şi suntem parţial o ţară asiatică din această cauză. Şi Siberia este în centrul imperiului rus: fără Siberia, Rusia nu ar fi devenit o ţară mare. Iar jugul tătar şi mongol a lăsat multe trăsături în societatea noastră. Dar din punct de vedere cultural, suntem diferiţi. Dar sunt foarte îngrijorat de predominanţa economică copleşitoare a Chinei în următorul deceniu. Oameni ca mine au spus tocmai [că] trebuie să rezolvăm problema Ucrainei, trebuie să rezolvăm problema NATO, astfel încât să putem fi într-o poziţie puternică faţă de China. Acum va fi mult mai dificil pentru Rusia să reziste puterii chineze“, susţine sfetnicul lui Putin. Despre câştigători şi învinşi Karaganov susţine că SUA beneficiază de acest război, pentru că marii învinşi sunt, pe lângă Ucraina, Europa, mai ales dacă ea continuă cu această poftă misterioasă de independenţă faţă de energia rusă. Dar China este în mod clar învingătorul acestei afaceri… Cred că cel mai mare învins va fi Ucraina; un învins va fi Rusia; un mare învins va fi Europa; Statele Unite vor pierde oarecum, dar totuşi ar putea supravieţui foarte bine ca o insulă uriaşă deasupra oceanului; iar marele învingător este China, Fostul consilier de la Kremlin este de părere că „dacă această criză ar fi putut fi rezolvată în mod paşnic, nu există nicio îndoială că anumite părţi ale Europei s-ar fi orientat nu spre Rusia, ci spre Eurasia Mare, din care Rusia ar fi o parte cheie. Acest scenariu este acum amânat, dar Europa trebuie să dezvolte o relaţie cu Eurasia Mare. Am trăit războaie mondiale şi războaie reci şi apoi ne-am reconstruit relaţia. Sper că vom face asta în zece ani. Sper să văd asta înainte să mor“, subliniază acesta. „Război existenţial pentru Rusia“ Serghei Karaganov spune că acesta este un război existenţial pentru Rusia. „Dacă nu câştigăm, cumva, atunci cred că vom avea tot felul de repercusiuni politice neprevăzute, care vor fi mult mai grave decât la începutul anilor ’90. Dar cred că vom evita asta, în primul rând, pentru că Rusia va câştiga, orice va înseamnă acea victorie. Dacă se va întâmpla cel mai rău scenariu, nu va fi dizolvarea sau prăbuşirea ţării. Cred că va fi mai aproape de un regim autoritar dur decât de dizolvarea ţării. Dar totuşi, înfrângerea este de neconceput“. Ce s-ar califica drept înfrângere pentru Rusia? Karaganov nu ştie ce s-ar califica drept înfrângere. „Avem nevoie de victorie. Nu cred că, chiar dacă am cuceri toată Ucraina şi toate forţele militare ale Ucrainei s-ar preda, ar fi o victorie, pentru că atunci vom rămâne cu povara unei ţări devastate, una devastată de 30 de ani de inepţi şi apoi, bineînţeles, devastarea din cauza operaţiunii noastre militare. Deci cred că la un moment dat avem nevoie de un fel de soluţie care s-ar numi pace şi care să includă de facto crearea unui fel de guvern viabil, pro-rus pe teritoriul Ucrainei şi securitate reală pentru republicile din Donbas. Sfetnicul lui Putin nu vede cu ochi buni o prelungire a războiului pe ani de zile. „Nu, nu cred că este posibil. Mi-e teamă că ar duce la escaladare, pentru că lupta la nesfârşit pe teritoriul Ucrainei – nici acum, nu este viabilă“. „Escaladarea în acest context înseamnă că în faţa unei ameninţări existenţiale – şi asta înseamnă o non-victorie, de altfel, sau o presupusă înfrângere – Rusia ar putea escalada şi există zeci de locuri în lume în care are loc o confruntare directă cu Statele Unite“. Karaganov spune că „suntem martorii unui eveniment uriaş al istoriei şi nu este vorba doar despre războiul din Ucraina; este vorba despre prăbuşirea definitivă a sistemului internaţional care a fost creat după al Doilea Război Mondial şi apoi, într-un mod diferit, a fost recreat după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Aşadar, asistăm la prăbuşirea unui sistem economic – a sistemului economic mondial – globalizarea în această formă este încheiată. Orice am avut în trecut a dispărut. Şi din cauza asta avem o acumulare de multe crize despre care, din cauza Covid-19, ne-am prefăcut că nu există. Timp de doi ani, pandemia a înlocuit luarea deciziilor. Covid a fost destul de mult rău, dar acum toată lumea a uitat de Covid şi putem vedea că totul se prăbuşeşte. “. Despre declinul democraţiei europene Întrebat dacă această criză ar putea fi renaşterea puterii occidentale şi a puterii americane, Karaganov răspunde că „nu crede“. „Problema este că în ultimii 500 de ani fundamentul puterii occidentale a fost preponderenţa militară a europenilor. Această fundaţie a început să se erodeze din anii 1950 şi 1960. Apoi, prăbuşirea Uniunii Sovietice a făcut să pară pentru o vreme că predominanţa occidentală a revenit, dar acum a fost eliminată, deoarece Rusia va continua să fie o putere militară majoră, iar China devine o putere militară de primă clasă. Deci Occidentul nu se va recupera niciodată, dar nu contează dacă moare: civilizaţia occidentală ne-a adus tuturor beneficii mari, dar acum oameni ca mine şi alţii pun la îndoială fundamentul moral al civilizaţiei occidentale. Cred că din punct de vedere geopolitic Occidentul va experimenta suişuri şi coborâşuri. Poate că şocurile pe care le trăim ar putea readuce calităţile mai bune ale civilizaţiei occidentale şi vom vedea din nou oameni ca Roosevelt, Churchill, Adenauer, de Gaulle şi Brandt din nou în funcţii. Dar şocurile continue vor însemna, desigur, şi că democraţia în forma sa actuală în majoritatea ţărilor europene nu va supravieţui, deoarece în circumstanţe de mare tensiune, democraţiile se ofilesc întotdeauna sau devin autocratice. Aceste schimbări sunt inevitabile“, propăvăduieşte Karaganov.

 

https://adevarul.ro/international/rusia/serghei-karaganov-unul-sfetnicii-putin-rusia-nu-isi-permite-piarda-viseaza-eurasia-mare-1_62517f335163ec427132e387/index.html

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

George Soros, despre consecinţele invaziei ruse a Ucrainei: „E posibil ca civilizaţia să nu supravieţuiască”

 

Miliardarul şi filantropul de origine maghiară George Soros a observat marţi la Forumul Economic Mondial de la Davos că invazia rusă a Ucrainei a zguduit Europa şi ar putea fi începutul unui al treilea război mondial, relatează Bloomberg. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Zelenski cere discuţii directe cu Putin şi face apel la unitatea Occid… „Toate celelalte probleme ce reprezintă preocupări pentru umanitate – lupta pentru combaterea pandemiei şi a schimbărilor climatice, evitarea unui război nuclear, păstrarea instituţiilor globale- au trebuit să treacă în plan secund. De aceea spun că e posibil ca civilizaţia să nu supravieţuiască”, a spus marţi, la Forumul Economic de la Davos, George Soros, în vârstă de 91 de ani.   Soros, un supravieţuitor al Holocaustului, şi-a concentrat discursul asupra ascensiunii „regimurilor represive” conduse de preşedintele rus Vladimir Putin, respectiv preşedintele chinez Xi Jinping, numind Rusia şi China „cele mai mari ameninţări la adresa societăţii deschise”, concept pe care îl promovează prin intermediul fundaţiilor sale.   Cei doi lideri au făcut „greşeli năucitoare”, a remarcat Soros.   „Putin s-a aşteptat să fie primit cu braţele deschise în Ucraina, ca un eliberator; Xi Jinping continuă să adere la politica Zero COVID ce nu poate fi susţinută”, a spus miliardarul, subliniind că aceste carantine  continue din China vor perturba lanţurile de aprovizionare, creând riscul menţinerii inflaţiei la niveluri ridicate în toată lumea şi având potenţialul de a genera o depresie economică globală, relatează Bloomberg. George Soros a făcut observaţii şi privind repercusiunile invaziei ruse în Ucraina asupra situaţiei politice şi economice din Europa. „Invazia Ucrainei nu a venit de nicăieri. Lumea s-a angrenat tot mai mult într-o luptă între două sisteme de guvernare diametral opuse: societatea deschisă versus societatea închisă. Regimurile represive sunt în ascensiune, în timp ce societatea deschisă se află sub asediu. Îi va lua mult timp să pună la punct toate detaliile, însă Europa pare să meargă în direcţia corectă. A răspuns invaziei asupra Ucrainei cu o mai mare promptitudine, unitate şi vigoare decât oricând în istoria sa. Doar că dependenţa Europei de combustibili fosili rămâne excesivă, iar asta în special din cauza politicii mercantile urmate de fostul cancelar Angela Merkel. Ea a încheiat acorduri speciale cu Rusia pentru furnizarea de gaz şi a făcut din China cea mai mare piaţă de export a Germaniei. În acest fel, Germania a devenit cea mai performantă economie a Europei. Acum însă are de plătit un preţ greu. Economia Germaniei are nevoie de reorientare, iar asta va fi un proces de durată”, a spus Soros, citat de The Guardian.

 

https://adevarul.ro/international/in-lume/george-soros-despre-consecintele-invaziei-ruse-ucrainei-e-posibil-civilizatia-nu-poata-supravietui-1_628d2bbd5163ec4271c6369f/index.html?utm_source=widget&utm_medium=website&utm_campaign=topdesktop

 

////////////////////////////////////////

Nebunie TOTALĂ! Putin vrea să „construiască Eurasia de la Lisabona la Vladivostok”

 

Un aliat important de-ai lui Putin face o declarație teribilă despre obiectivul Rusiei de a construi „Eurasia deschisă de la Lisabona la Vladivostok”.

 

O declarație care seamănă a nebunie totală a fost lansată în această dimineață de către aliatul principal al lui Vladimir Putin, și fostul președinte rus Dmitri Medvedev.

 

 

Postată pe aplicația de mesagerie Telegram, postarea repetă afirmațiile respinse pe scară largă ale Kremlinului despre simpatizanții naziști din Ucraina, spunând că „ucrainenii pasionați s-au rugat pentru un al treilea Reich în ultimii 30 de ani”.

 

Rusia, noi acuzații la adresa Marii Britanii. Regatul Unit ar bloca reuniunea ONU cerută de Putin

Din nou, în conformitate cu retorica Kremlinului, Medvedev continuă să pună sub semnul întrebării Ucraina ca țară independentă, făcând referire la „o pseudo-istorie a statului ucrainean”.

 

Cu toate acestea, încheierea postării poate fi identificată cu ceva mult mai grav, sugerând că obiectivul Moscovei în conflict este „de a construi în sfârșit o Eurasia deschisă – de la Lisabona la Vladivostok”.

 

 

În rândul personalităților europene s-a discutat anterior despre noțiunea de zonă de liber schimb care se întinde de la capitala portugheză, cea mai vestică din Europa, și Vladivostok, orașul rus din estul îndepărtat, unde se termină calea ferată transsiberiană.

 

Cu toate acestea, acest tip de limbaj al unui aliat atât de apropiat al liderului rus este deja un motiv de alarmă în rândul celor care cred că Moscova are ambiții imperialiste dincolo de Ucraina, arată Sky News.

 

https://ziarulromanesc.net/prim-plan-uk/nebunie-totala-putin-vrea-sa-construiasca-eurasia-de-la-lisabona-la-vladivostok/

/////////////////////////////////////

 

Sovietizarea lumii  cu stea in frunte  nu are granite nici azi …Aleksandr Dughin a fost in Romania. Ideologul lui Putin s-a intalnit la Manastirea Neamt si Manastirea Dorna Arini cu mai multi preoti si stareti ortodocsi – surse

Claudiu Zamfir • HotNews.ro

 

Geostrategul Aleksandr Dughin, ideologul neoficial al presedintelui rus Vladimir Putin, a fost in ultimele zile intr-o vizita in Romania, unde s-a intalnit cu fete bisericesti din Biserica Ortodoxa Romana, in cadrul proiectului larg eurasiatic al profesorului de la Moscova, a declarat pentru HotNews.ro scriitorul Mircea Popa, secretar general al Fundatiei Romania – Rusia.

UPDATE Surse apropiate discutiilor au declarat pentru HotNews.ro ca Aleksandr Dughin a avut o serie de intalniri in zona Neamt si zona Suceava cu diversi stareti de manastiri din zona. Aceleasi surse au precizat ca Dughin s-a intalnit la Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului din Dorna Arini cu Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Snagoveanul. Potrivit agentiei Mediafax, IPS Teodosie a fost primul inalt ierarh ortodox in istoria BOR cercetat penal

UPDATE 1 IPS Teodosie s-a aflat marti la Suceava, unde a participat la hramul catedralei Sfantul Ioan cel Nou insa nu s-a intalnit cu Dughin si cu nicio persoana din Rusia, a precizat pentru HotNews.ro purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Tomisului, Calin Gavrilas. El a precizat ca Teodosie nu s-a deplasat in judetul Neamt. In plus, IPS Teodosie a fost duminica in Grecia.

Despre intalnirile lui Dughin in Romania

 

„S-a intalnit cu mai multe fete bisericesti, pentru ca are proiectul eurasiatic si <>, deci pe dansul il intereseaza foarte mult fetele bisericesti”, a spus Popa, pentru HotNews.ro.

 

Potrivit acestuia, Dughin a venit in Romania duminica trecuta si a plecat in cursul zilei de miercuri, 25 iunie.

 

Contactat de HotNews.ro, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, preotul Constantin Stoica, a precizat pentru HotNews.ro ca oficialii Patriarhiei nu s-au intalnit cu Dughin.

 

„Reprezentantii Patriarhiei nu au avut vreo intrevedere cu domnul Aleksandr Dughin. Patriarhia neaga categoric vreo astfel de intalnire”, a precizat Constantin Stoica, preotul participand la o sedinta la Patriarhie miercuri.

 

Potrivit lui Mircea Popa, Dughin a vizitat unele manastiri din Romania.

 

UPDATE2. Ulterior, jurnalistul Robert Turcescu a publicat pe blogul lui o fotografie cu Dughin la Bucuresti, despre care spune ca a fost facuta marti, 24 iunie.

 

Potrivit jurnalistului, instantaneul, realizat in incinta restaurantului Diesel din Floreasca, ii infatiseaza, de la stinga la dreapta, pe Eugen Mihaescu (fost ambasador UNESCO), sotia lui Eugen Mihaescu, publicistul Mircea Popa, Aleksandr Dughin si Calin Mihaescu, editor si initiator „Miscarea Eurasia” in Romania.

 

„Aceasta intilnire are loc in contextul unei noi vizite in Romania a consilierului lui Putin, o vizita care a inceput duminica, 22 iunie 2014, si care s-a incheiat azi, 25 iunie 2014, la ora 14.00, cind Dughin a zburat in directia Rusia de pe aeroportul Otopeni”, mai scrie Turcescu, pe blogul lui.

 

„A treia Roma”, evocata de Mircea Popa, este un element central ideologic si mistic al doctrinei eurasianiste, promovate de Dughin si de Kremlin in prezent. „A Treia Roma” a fost invocata de calugarul Filofei din Pskov, care, in anul 1510, desemna astfel Marele Ducat al Moscovei, intr-o scrisoare catre marele duce Vasile III.

 

Moscovitii ar fi trebuit astfel sa-si asume misiunea si vocatia soteriologica de a salva si proteja lumea ortodoxa si crestina, in general, dupa caderea Romei si a Constantinopolului.

 

Ideolog influent al Kremlinului, Aleksandr Dughin revitalizeaza in prezent doctrina eurasianista si conceptul de „A Treia Roma”, profesorul rus „incluzand” Romania in proiectul „spatiului eurasiatic”.

 

„Cred ca integrarea Romaniei in spatiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identitatii culturale ortodoxe. In cadrul Comunitatii Eurasiatice aceasta tara isi va putea rezolva problemele economice si teritoriale, dar mai mult, va fi acceptata cu bucurie”, spunea Dughin in vara lui 2013, intr-un interviu pentru Vocea Rusiei, organ de presa oficial al guvernului rus.

 

Vocea Rusiei il prezenta pe Dughin drept „unul dintre cei mai influenti ganditori geopolitici ai Rusiei de astazi”. Altfel spus, ai Rusiei lui Putin, a carei pozitie belicoasa la adresa Ucrainei readuce in prim plan, potrivit presei si observatorilor occidentali, idealurile eurasiatice ale liderului de la Kremlin.

 

Cine este Aleksandr Dughin (52), filosoful si politologul ale carui idei se regasesc in mai toate marile manevre ale lui Vladimir Putin din ultimii ani?

 

In interviul din vara anului trecut, realizat pe marginea vizitei ministrului Titus Corlatean la Moscova, editia in limba romana a Vocii Rusiei dedica amplu spatiu editorial lui Aleksandr Dughin si perspectivelor lui asupra lumii, inclusiv asupra relatiilor Rusiei cu Republica Moldova si Romania. Cum il descria atunci Vocea Rusiei pe Aleksandr Dughin?

 

„Un politolog rus si unul dintre cei mai influenti ganditori geopolitici ai Rusiei de astazi. Dughin a creat o teorie geopolitica inedita in care coabiteaza realpolitik-ul pragmatic si mesianismul ortodox. Totodata, filozoful rus este liderul Miscarii Eurasiatice si unul dintre fondatorii Clubului Izborsk, think-tank-ului care uneste si sincronizeaza eforturile ideologilor conservatori din Rusia.”

 

Printre ideile exprimate de Dughin in acel interviu:

 

„Veti vedea ca a treia veriga a lantului regional al apropierii de noua alianta (eurasiatica – n.red.) va fi Romania. Mai mult, intrand in aceasta uniune, Romania s-ar putea uni cu Moldova in care s-ar fi reintegrat Transnistria. Toata lumea ar avea de castigat!”

„Romania se afla la periferia Uniunii Europene, este un oaspete nepoftit, tratat mai rau decat tarile care se afla in dificultate precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. In Uniunea Europeana, aceste tari sunt catalogate peiorativ drept „Grupul PIIGS”, adica „grupul porcilor”. Inseamna ca in acest context Romania este o tara de mana a zecea? In Europa exista o perceptie negativa si injusta a romanilor”

„Cred ca integrarea Romaniei in spatiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identitatii culturale ortodoxe. In cadrul Comunitatii Eurasiatice aceasta tara isi va putea rezolva problemele economice si teritoriale, dar mai mult, va fi acceptata cu bucurie, va fi apreciata la justa valoare si va fi tratata ca un partener egal, ca un partener apropiat din punct de vedere civilizational. Acest aspect este foarte important pentru constiinta nationala”

„Faptul ca am fost divizati de o terta forta, de atlantisti, si-a jucat rolul. Ei incearca sa ne invrajbeasca, comit mici acte de sabotaj si creeaza o atmosfera de ostilitate, dar aceste lucruri se vor termina. Rusia si Romania au prea multe in comun! Pe noi ne asteapta o reintalnire si o redescoperire reciproca in contextul unei civilizatii comune. Deja se fac primii pasi in aceasta directie. Nu le supraestimez valoarea, dar interpretez pozitiv acesti pasi.”

Aleksandr Dughin, in 1998: Metodele noastre de actiune – atacuri, sabotaje, incendieri, poduri aruncate in aer

 

Aleksandr Dughin a fost in Romania si in septembrie 2013, cand s-a intalnit, printre altii, cu fostul premier Adrian Nastase, aflat in prezent la penitenciar.

 

Dughin si-a prezentat conceptiile intr-un interviu interesant luat de jurnalistul polonez Grzegorz Gorny la Moscova, martie 1998, pentru Fronda, tradus si publicat de Gelu Trandafir:

 

Reporter: Se spune adesea despre cercul dumneavoastra ca este echivalentul rus al Noii Drepte Vest-europene. Aceasta orientare, ce porneste de la premiza ca batalia pentru soarta omenirii nu se poarta pe teren politic, ci cultural, deci si-a declarat un Kulturkampf specific…

 

Aleksandr Dughin: Nu imi place sa fiu comparat cu ei pentru ca este in fond o comparatie cu perdantii. De-a lungul anilor de opozitie in Rusia am facut lucruri la care ei nici nu au visat. Nu m-am ocupat de Kulturkampf, ci de inseminarea ideologica a fortelor politice serioase. Am lucrat cu istoria vie, nu cu arheologia. Singurul om din Vest, ale carui idei ma frapeaza prin dimensiunea lor a fost Jean Thiriart, autorul ideii unui imperiu euro-sovietic. Inainte sa moara a venit la Moscova, l-am gazduit aici, l-am prezentat lui Igor Ligaciov, lui Ziuganov, Baburin, …

 

Europa azi are de ales: eurasianism sau atlantism. Fie merge cu Rusia, fie cu America.

 

Aleksandr Dughin: Daca Noua Dreapta europeana ne alege pe noi, inseamna ca alege elementul barbar, si deci trebuie sa adopte metodele noastre de actiune. Trebuie sa organizeze atacuri, sa se ocupe de sabotaje, incendieri, sa arunce in aer poduri. Anti-globalismul adevarat este distrugere si teroare.

 

Si ce face Noua Dreapta? S-a transformat intr-o secta intelectuala. De treizeci de ani se aduna si bat campii la seminare domni supraponderali cu parul carunt si cu aer de bunici. Sigur ca trebuie sa citesti carti, insa nu e suficient. Trebuie sa creezi gherila. Daca esti impotriva Noii Ordini Mondiale, atunci ia un cutit si pune-ti o masca, iesi din casa in fiecare noapte si omoara macar un iancheu.

 

De aceea sunt apropiat de Noua Stanga, de Brigazile Rosii, de Rote Armee Fraktion. Sarcina noastra nu se limiteaza la cultura, sarcina noastra este sa facem o revolutie reala. Pentru aceasta avem nevoie de ideologie si pregatire intelectuala, dar fara participare concreta la actiune, fara experienta de front, fara botezul luptei ne va ramane inaccesibila.

 

Nu stiu daca vreunul din activistii Noii Drepte a fost vreodata sub tir de artilerie, insa oamenii nostri nu merg numai la mitinguri, sau lupta pe baricade, ci merg si la razboaie adevarate, de ex. in Transnistria sau Iugoslavia. Noua Dreapta este doar un proiect, dar noi suntem si proiectanti si realizatori, arhitecti si contructori. Viitorul e al nostru.

 

De ce conteaza Dughin

De ce conteaza ce spune acest Aleksandr Dughin, un filosof si politolog evitat, in general, de media occidentale si luat ca referinta oculta de multi politicieni si observatori din zona atlantica?

 

In contextul evenimentelor din Ucraina/Crimeea, „Putin pare, acum, sa aiba o alta agenda: sa reconstruiasca ce mai poate din fostul imperiu, dar pe baza unui model rusesc, mai degraba decat unul sovietic”, scriau recent, intr-o analiza publicata de Washington Post, doi experti in relatiile Rusia-Occident, a caror opinie este impartasita de multi in presa occidentala. Observatorii americani si europeni iau tot mai in serios „visul eurasiatic” al lui Vladimir Putin si al cercurilor conservatoare de la Moscova. Visul – asupra caruia Vladimir Tismaneanu ofera o perspectivaaici – este influentat in buna masura de curentul „neo-eurasianismului” promovat inca de la inceputurile implicarii sale in viata publica de filosoful si politologul rus Aleksandr Dughin.

 

Nascut in 1962, fiul unui inalt membru al spionajului militar sovietic, Aleksandr Dughin este un politolog cunoscut pentru teoriile sale despre invierea unui imperiu rus care sa reziste intereselor nord-atlantice, simpatizant al multor idei fasciste si apropiat al Kremlinului si armatei ruse; este cunoscut pentru cartea sa „Bazele geopoliticii” si un ideolog vocal al revirimentului imperialist rus prin miscarile politice pe care le-a fondat sau organizat, precum Partidul Bolsevic National, Frontul Bolsevic National sau Partidul Eurasia. (sursa: Wikipedia).

 

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-17551304-aleksandr-dughin-fost-romania-ideologul-lui-putin-intalnit-clerici-ortodocsi-sustine-mircea-popa-seful-fundatiei-romania-rusia.htm

 

///////////////////////////////////////

Rockefeller și Ucraina (interventia masonilor in razboi)

 

Voi incepe cu inceputul. In America exista o clica de indivizi numita ”Consiliul Relatiilor Externe” sau ”Council on Foreign Relations (CFR)”.

 

Council on Foreign Relations

 

Aceasta clica ii cuprinde pe cei mai mari petrolisiti, bancheri, directori de corporatii, moguli media, economisti si politicieni. Aproape tot aparatul de stat American este format din membri CFR. Practic este o grupare de interese axata pe profit, ai carei membri sa intilnesc regulat pentru a discuta impreuna directiile pe care vor merge.

In anii 50 aceasta grupare a inceput sa fuzioneze cu acelasi tip de indivizi, de asta data din Europa de Vest. Astfel s-a nascut Clubul Bilderberg.

Bilderberg Group

Aripa europeana a bilderbergilor este formata, ca si cea americana, din cele mai influente persoane: regi, regine, bancheri, directori de corporatii, moguli media, economisti si politicieni de marca. Si Bilderberg si CFR sint sprijinite in mod direct inca de la inceputuri de clanul Rockefeller.

Familia Rockefeller

Henry_Kissinger__David_Rockefeller Tot ce v-am spus pina acum sint informatii oficiale (aveti citeva link-uri).

O data pe an in jur de 100 dintre acesti indivizi se intilnesc pentru a discuta probleme globale, pentru a-si mari profiturile si a pune la cale strategii in acest scop.

Rockefellerii si-au creat averea din exploatarea petrolului.

Familia Bush la fel.

Firmele cele mai importante de combustibili fosili au toate reprezentanti de baza in CFR si Bilderberg, inclusiv Chevron, Exxon (primul esalon CFR), BP, Shell (Bilderberg). Sint informatii oficiale, le puteti gasi oriunde, e suficient sa cititi listele membrilor participanti la conferintele Bilderberg!

Toti acesti oameni de care pomenesc mai sus si companiile lor au o uriasa problema: se termina petrolul! Astfel profitul dispare iar afacerile lor, de multe miliarde de dolari se vor duce de ripa! Acesti oameni care practic conduc planeta vor ramine fara putere, mai ales ca intreaga economie a SUA se bazeaza pe petrol.

 

11172773 – the pyramid and eye on the back of a one dollar bill.

Singura solutie de a-si prelungi privilegiile este sa preia orice resursa ramasa pe Terra si sa controleze economia globala! Asta inseamna sa domine planeta.

Aici intra in joc Rusia lui Putin, singurul mare jucator strategic ramas si al doilea mare exportator de petrol din lume. (China nu are resurse de petrol, peste 70% sint din importuri. In plus, China ramine forta de munca ieftina a capitalistilor vestici.)

Rusia nu are reprezentare in Bilderberg. Dimpotriva, Putin a reusit sa salveze Rusia de la soarta pe care o are acum Romania, cea de colonie vestica. A reusit sa-i scoata in ultima clipa afara din tara pe corporatistii globalisti si sa nationalizeze resursele Rusiei. Pentru asta Rusii il aleg repetat, de mai multe mandate. Practic Putin a salvat Rusia de la umilinta si doar 16% dintre rusi considera ca nu a avut realizari semnificative:

Tot din surse oficiale aflam (incet-incet) ca in Kiev a fost o minareala NATO-UE, pentru preluarea Ucrainei in sfera de influenta a globalistilor! NATO e forta armata comuna facuta de CFR+Bilderberg, pentru a-si atinge scopurile. Pina si aceasta informatie este oficiala, daca stim sa citim printre rinduri. Citez de pe pagina NATO:

NATO

”The creation of NATO can be seen as the primary institutional consequence of a school of thought called Atlanticism which stressed the importance of trans-Atlantic cooperation.”

Acum citez de pe pagina Bilderberg:

” (Bilderberg) It was initiated by several people, including Polish politician-in-exile Józef Retinger, concerned about the growth of anti-Americanism in Western Europe, who proposed an international conference at which leaders from European countries and the United States would be brought together with the aim of promoting Atlanticism – better understanding between the cultures of the United States and Western Europe to foster cooperation on political, economic and defense issues.”

Bilderbergii practic sint disperati ca ramin fara resurse, deci… ataca Rusia si orice altceva unde se gasesc resurse (de aici si circul cu gazele de sist, cautate de corporatiile americane cu mare reprezentare in CFR).

Rusia a raspuns agresiunii Bilderberg (NATO) prin preluarea Crimeii, pentru a-si consolida sfera de influenta in Ucraina. De atunci NATO (si fraierii din Ucraina influentati de ei) se bate cu Putin! (Trebuie mentionat ca si Putin are o oligarhie in spate din moguli locali ai petrolului.)

Intrebari:

De cite ori a atacat Rusia, cel putin fatis, natiuni suverane straine de la al doilea razboi mondial incoace? (Tineti minte ca doctrina URSS era internationalismul socialist.)

De cite ori a atacat America si NATO natiuni suverane straine de la al doilea razboi incoace (cu scopul declarat sau nedeclarat al preluarii resurselor)? (Tineti minte ca doctrina SUA a fost intotdeauna Democratia si Libertatea.)

Eu, ca roman, inteleg ingrijorarea pe care o au romanii vis-a-vis de ”ursul” rusesc. Am avut si in familie bunice ascunse in capite de fin pentru a nu fi violate si neamuri omorite de gloante rusesti (sau cel putin degerate pe linga Stalingrad). Va rog sa tineti cont de politica actuala a Rusiei si de faptul ca, practic, prin alianta NATO si mizeria scuipata la Deveselu pe obrazul statului suveran roman – baze straine militare de colonizare – practic ATACAM RUSIA!

Nu Rusia ne ataca pe noi! De Rusia nu ne mai desparte decit o intindere de apa pina in Crimeea (si ceva bucata din Ucraina). Daca NATO-Bilderberg va reusi sa irite Rusia pina la ofensiva militara fatisa, Romania va fi PRIMA pe lista lui Putin (mai ales cu presedintele nostru cu ochi mici si gura mare).

Daca ati priceput ce se intimpla (retineti, puteti gasi informatiile OFICIAL), distribuiti! Nu ne putem permite sa nu gindim la aceasta ora de cumpana. Distribuiti pentru ca s-ar putea ca postul sa-mi si fie sters… nu se stie niciodata.

Iata ce declara presedintele Exxon in fata CFR acum doi ani, conform acestui articol despre gazele de sist din Romania:

„We are all losing our shirts today,” Exxon Mobil Chief Executive Rex Tillerson said last year in a talk before the Council on Foreign Relations in New York. „We’re making no money. It’s all in the red.”

CFR+Bilderberg se pregatesc si pentru colapsul iminent al pietei financiare capitaliste. Poveste e lunga si complicata.

Implicații economice ale efectelor Războiului din Ucrain

 

Războiul început de Rusia în Ucraina va avea implicații economice. Cel mai important efect ține de prețurile la energie și alimente. Conform unui raport al agenției de rating S&P, securitatea energetică rămâne „călcâiul lui Ahile” al economiei europene, având în vedere dependența puternică de importurile rusești de energie.

8 implicații economice ale efectelor Războiului din Ucraina (raport agenție de rating). Rusia a intrat „la gunoi”. China nu poate să înlocuiască pe deplin Europa ca piață cheie a Rusiei

Un comunicat al Moody’s arată că evaluează ratingurile Rusiei și Ucrainei în ideea de retrogradare. Dorește să încheie revizuirea atunci când implicațiile privind creditul vor deveni mai clare, în special atunci când impactul sancțiunilor ulterioare se va contura în zilele sau săptămânile următoare.

„Preocupările serioase legate de capacitatea Rusiei de a gestiona impactul perturbator al noilor sancțiuni asupra economiei sale, finanțelor publice și sistemului financiar pot duce la o retrogradare a ratingurilor”, conform Moody’s.

Cu toate acestea, spune agenția de rating, deși e o probabilitate scăzută, dacă Moody’s ajunge la concluzia că noile sancțiuni economice și financiare vor avea un impact foarte limitat asupra economiei și bufferelor financiare ale Rusiei, un posibil rezultat al revizuirii va fi confirmarea ratingurilor Rusiei cu o perspectivă negativă.

Opt implicații economice

Conform unui raport al S&P, implicațiile economice ale invaziei Rusiei în Ucraina includ:

1. Întreruperea aprovizionării cu energie sau șocuri pe prețuri, în special în Europa
2. Abilitatea Europei de a se diversifica rapid – îndepărtarea de gazele rusești
3. Presiuni inflaționiste în economii prin creșterea prețurilor la energie, alimente și metale
4. O reducere a expansiunii economice, în special în piețele emergente, care resimt deja presiuni inflaționiste și a politicii monetare ale SUA
5. Posibilitatea unei crize a migranților în Europa de Est, în timp ce ucrainenii încearcă să părăsească teatrul de război.
6. O intensificare a atacurilor și contraatacurilor cibernetice între Rusia și percepuții săi adversari
7. Reevaluarea riscului care crește costurile de împrumut sau limitează accesul la finanțare pentru debitorii mai slabi.
8. Erodarea profitului pentru sectoarele care consumă multă energie sau se bazează pe cheltuielile discreționare ale consumatorilor.

Încrederea consumatorilor și a companiilor este posibil să scadă

„Ne așteptăm ca șocul geopolitic Rusia-Ucraina să conducă la o creștere mai lentă și, pe termen scurt, la o inflație generală mai mare, deși probabila reducere a creșterii determinate de cerere poate atenua o oarecare presiune asupra băncilor centrale pentru a înăspri agresiv politica monetară. Sensibilitățile altor regiuni, țări și sectoare depind mai mult de utilizarea energiei și modelele comerciale”, conform agenției de rating.

Canalele de transmisie specifice pe care S&P le monitorizează includ:

Comerțul: creșterea prețului mărfurilor este redistributivă (exportatorii câștigă, importatorii pierd), dar impactul probabil asupra cererii și creșterii este negativ, deoarece exportatorii economisesc mai mult decât importatorii.

Fluxurile de capital: Finanțarea se va muta către active cu risc scăzut. Acest lucru va face finanțarea mai dificilă pentru unele piețe emergente și emitenți de la capătul inferioral spectrului de rating (categoria B mai largă și mai jos).

Încrederea: Încrederea consumatorilor și a companiilor este posibil să scadă, încetinind cheltuielile și, prin urmare, creșterea PIB, în ciuda economiilor semnificative acumulate în timpul pandemiei.

China nu poate să înlocuiască pe deplin Europa ca piață cheie a Rusiei

„Înainte de invazie, SUA, UK și UE au anunțat sancțiuni împotriva unor bănci rusești, entități de stat și persoane fizice, iar Germania a suspendat certificarea Nord Stream 2”, arată sursa citată.

Un set cuprinzător de sancțiuni este analizat, având în vedere amploarea atacului. Ne așteptăm ca acestea să rămână în vigoare în viitorul apropiat. Impunerea de sancțiuni stricte Rusiei, împreună cu orice contramăsuri, va reduce activitățile afacerilor acelor bănci, companii și persoane vizate.

„Rusia, creditor extern net în ultimii ani, a strâns rezerve substanțiale și alte forme de active externe, în timp ce operează excedente fiscale. Dar invazia Rusiei în Ucraina pe mai multe fronturi ridică întrebări cu privire la stabilitatea sa politică și economică, integrarea ei în economia globală și consecințele pentru Europa (destinația a 45% din exporturile rusești) și restul lumii”, arată S&P.

China (destinația a 14% din exporturile rusești) nu poate, în opinia agenției de rating, să înlocuiască pe deplin Europa ca piață cheie a Rusiei – cu siguranță nu peste noapte.

Mai mult decât atât, China nu a reușit să recunoască cele două regiuni din estul Ucrainei ca fiind independente.

Rusia, mai puțin „investibilă” la nivel internațional

„Rusia era supusă unui anumit nivel de sancțiuni de la anexarea Crimeei în 2014. Evident, perspectiva unor sancțiuni mai dure nu a descurajat Rusia să organizeze o invazie”, amintește S&P.

Cu toate acestea, de-a lungul timpului, credem că sancțiunile vor submina perspectivele de creștere pe termen lung ale țării, făcând Rusia mai puțin investibilă la nivel internațional, restricționând accesul la tehnologia de ultimă oră necesară pentru inovare și dezvoltare și creând stimulente pentru ca Europa să-și reducă dependența energetică de Rusia.

„Riscul de primă rundă pentru Europa și restul lumii este reprezentat de o altă creștere a prețurilor la energie și alimente, complicând calea BCE și a FED de a normaliza politica monetară”, spune S&P.

Din perspectivă europeană, arată raportul, sensibilitatea cheie este dacă sancțiunile se vor extinde până la furnizarea de energie din Rusia.

În scenariul nostru de bază, având în vedere dependența puternică a Europei de petrol și gaze rusești, este că aranjamentele contractuale vor continua.

Situația este fluidă, iar cel mai rău scenariu ar presupune extinderea sancțiunilor la furnizorii cheie de energie ruși. Acest lucru ar lovi Europa, având în vedere dependența puternică de aprovizionarea cu gaz natural rusesc.

În ce domenii stă bine Rusia

„Rusia are capacitate semnificativă de a riposta împotriva sancțiunilor suplimentare dincolo de gaz, având în vedere cotele sale de lider de piață în multe domenii ale producției de materii prime și mărfuri”, conform S&P.

Este pe locul 2 în lume la furnizarea de paladiu

Este al treilea cel mai mare producător de titan

Este un furnizor esențial de îngrășăminte, fiind cel mai mare exportator mondial de nitrat de amoniu, uree și NPK (azot, fosfor și potasiu)

În ce domenii stă bine Ucraina

Ucraina este, de asemenea, o importantă națiune industrială, spune S&P.

Ocupă locul 5 în ceea ce privește producția de burete de titan și este un furnizor important de gaze inerte pentru litografia semiconductorilor. Ucraina furnizează mai mult de 90% din neonul semiconductor din America.

Este un producător agricol important. Printre primii 10 exportatori din lume pentru 24 de produse alimentare, inclusiv uleiuri de semințe, orz, grâu, porci, păsări și unt. În anul comercial 2021-2021, China a primit 36% din exporturile de porumb ale Ucrainei, în timp ce Africa și Orientul Mijlociu au luat împreună 30% din exporturi.

Perturbarea producției și a exporturilor – în special dacă porturile din Marea Neagră sunt închise – ar putea exacerba inflația globală, adăugându-se la șocul prețului energiei care afectează deja veniturile disponibile.

https://finante-banci.ro/rockefeller-si-ucraina/

 

///////////////////////////////////////

 

Rusia să fie pusă la reconstrucţia Ucrainei

 

 Cine va plăti pentru reconstrucţia Ucrainei? Nu se poate ca Rusia să distrugă ţara, iar alte state să vină cu banii. Fondurile ruşilor sunt în principiu disponibile de mult timp. DE ACELASI AUTOR Infernul de la Azovstal: Mărturia unei supravieţuitoare De ce România (nu) devine independentă energetic. Cine o subminează Războiul Rusiei cu Vestul: pentru ca generaţiile viitoare să nu fie si… Nu, Finlanda nu a făcut o „greşeală” solicitând aderarea la NATO, aşa cum susţine preşedintele rus Vladimir Putin. Mai degrabă, el a greşit când a tăbărât pe Ucraina. Acesta este singurul motiv pentru care Suedia, pe lângă Finlanda, năzuieşte acum să adere la alianţa de apărare occidentală. Fără războiul Rusiei, scandinavii nu ar fi avut niciodată ideea de a căuta protecţie în cadrul NATO. Însă Putin nu-şi poate recunoaşte eşecul politic, unul în detrimentul propriei ţări, preferând să împartă vinovăţii altora. De data aceasta, la stâlpul infamiei îi pune pe finlandezi, căci a rosti adevărul ar echivala cu o recunoaştere a vinovăţiei. Or, pentru fostul ofiţer KGB adevărul este îndeobşte deranjant. Nu întâmplător, în Rusia, adevărul e negat, suprimat, răstălmăcit.  La fel ca în romanul lui George Orwell Ruşii nu au voie să spună că războiul lui Putin este război. Presa de la Moscova, controlată de stat, vorbeşte despre o „operaţiune specială”, despre „lovituri preventive”, ori despre o presupusă „eliberare” a ruşilor din ţara vecină, escamotând faptul că soldaţii ruşi sunt numiţi ocupanţi chiar de către ruşii din Ucraina.  Pentru Putin, însuşi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, om de credinţă evreiască, devine „nazist”. Liderul de la Kremlin susţine că operaţiunile decurg conform planului, chiar dacă armata sa recunoaşte înfrângere după înfrângere. Putin este ca „fratele mai mare” din romanul “1984” al lui George Orwell, unde masele sunt făcute să creadă că „ignoranţa este putere”, istoria fiind falsificată. Televiziunea rusă este imaginea în oglindă a „Ministerului Adevărului”: răspândeşte ură, minciuni, teorii ale conspiraţiei. La fel ca în romanul lui Orwell, forţele de securitate fac să dispară duşmanii poporului. Toate minciunile, ura faţă de duşmani inventaţi, faţă de Ucraina, faţă de „blocul NATO”, faţă de liberali, faţă de oricine, trebuie musai să-i unească pe ruşi, să-i pregătească pentru vremuri dificile, să-i mobilizeze. Se răspândeşte frica. După cum ştim, sursa de inspiraţie a lui Orwell pentru acest roman colosal a fost Uniunea Sovietică. Iar minciuna a stat la baza înfiinţării URSS. PCUS a propagat pacea mondială şi a purtat război în Afganistan. Mass-media au lăudat patriotismul sovietic, în vreme ce viaţa de zi cu zi era dominată de cinism şi de penurie. În cele din urmă, imperiul muncitorilor şi al ţăranilor a făcut implozie. De data aceasta, prăbuşirea Rusiei va fi mai gravă decât în 1991. Putin îşi izolează ţara de restul lumii. Iar viitoarea putere mondială, China, stă în expectativă.  Războiul va slăbi Rusia Sancţiunile Occidentului nu sunt un scop în sine. Scopul lor este de a opri războiul Rusiei, dar au nevoie de luni de zile pentru a-şi produce efectul. Rusia este ca un peştişor de aur într-un bazin în care cineva a făcut o spărtură prin care apa începe, domol, să se scurgă. Mulţi ruşi încă mai cred că viaţa lor de zi cu zi nu va fi afectată de război. Acest lucru se va schimba. În plus, războiul slăbeşte ţara. Războaiele costă multe miliarde de euro. Consecinţele pe termen lung pentru economia naţională vor fi devastatoare, ca să nu mai vorbim de moralul oamenilor. Putin a reuşit să-i facă pe majoritatea ucrainenilor, generaţii de acum încolo, să-i considere pe ruşi drept duşmani de moarte. Ucrainenii nu vor uita ce le-au făcut ruşii. Îşi vor aminti mult timp că mulţi ruşi dintre Kaliningrad şi Vladivostok acceptă cu indiferenţă sau chiar sprijină această crimă şi distrugere fără sens. Cât va mai dura războiul? Nimeni nu ştie. Un singur lucru este cert: cu fiecare zi care trece, armata ucraineană devine mai puternică. Armele moderne occidentale nu ajung decât treptat la apărători, care sunt din ce în ce mai încrezători. Primii membri ai guvernului ucrainean prezic deja victoria până la sfârşitul acestui an şi fac planuri pentru reconstrucţia ţării, al cărei cost va fi de câteva miliarde de euro. Bani care vor trebui să fie plătiţi de cei care au provocat pagubele – contribuabilii ruşi. Activele străine să fie date uitării Rezervele valutare ruseşti de miliarde (din trei cifre) se află în conturi străine: active de stat care au fost îngheţate în timpul sancţiunilor. În mod normal, dreptul internaţional protejează aceşti bani, deoarece au aparţinut iniţial Rusiei. Însă Putin nu mai poate invoca dreptul internaţional pe care de prea multe ori l-a călcat în picioare. Întreaga lume este martoră la crimele de război comise de armata rusă zi de zi. De aceea, banii din aceste active ar trebui să fie transferaţi în Ucraina în tranşe lunare, astfel încât Kievul să poată acoperi costurile de funcţionare a statului care suferă din cauza războiului: veniturile pentru pensionari, salarii pentru funcţionarii publici, repararea şi reconstrucţia infrastructurii distruse de ruşi. Transferul treptat al banilor ar avea şi un alt avantaj – prevenirea corupţiei. În orice caz, Rusia ar trebui să uite de banii aceştia. Pentru Ucraina, ar fi un ajutor pentru un nou început.

Miodrag Soric – Deutsche Welle

 

 

///////////////////////////////////////

Masoneria, de la Cuza la Iliescu – „Sunt prea mulţi securişti la cârma ţării”. Motivul pentru care Regele Carol al II-lea nu a fost mason, iar „Mihai I, nici atât”

 

A fost A.I. Cuza mason? Ce a spus Carol I când a fost invitat în masonerie? Câţi politicieni români sunt masoni? Ce rol au avut Iliescu şi Năstase în renaşterea masoneriei în România? De ce a refuzat Marcel Shapira, liderul masonilor din exil, să reaprindă „luminile“ masoneriei româneşti după 1989? Sunt câteva dintre întrebările la care a răspuns istoricul mason Horia Nestorescu-Bălceşti… Istoricul Horia Nestorescu-Bălceşti (77 de ani) autorul celei mai cuprinzătoare lucrări despre masoneria română – „Enciclopedia Ilustrată a francmasoneriei din România“, el însuşi fiind maestru mason, a vorbit, pentru „Adevărul”, despre legătura masoneriei cu conducătorii României începând din perioada paşoptistă şi până astăzi.   Reporter Adevărul: Care dintre conducătorii importanţi ai României au fost masoni sau au fost influenţaţi de masonerie? Horia Nestorescu-Bălceşti: Depinde de perioada pe care o ai în vedere. În perioada comunistă nu au fost masoni la conducerea ţării, iar masoneria nu a avut influenţă asupra liderilor. Dacă vorbim de perioada paşoptistă (a doua jumătate a secolului al XIX-lea), masoneria a avut o influenţă foarte mare. Şi dacă am admite, cum zic unii, că A. I. Cuza nu a fost mason, toţi cei din jurul lui, toţi miniştri lui, au fost masoni. Acest lucru poate fi dovedit cu acte, nefiind vorba de supoziţii. A fost Alexandru Ioan Cuza mason? HNB: Nu sunt acte, există o scrisoare pe care mă zbat s-o găsesc a mamei viitoarei sale soţii, doamna Elena. Îi scria maică-sa, înşirând calităţile viitorului ginere. Încheia cu următoarea propoziţie: <<Şi pe deasupra mai e şi mason>>. Deci era o calitate pe deasupra celorlalte calităţi. Încă un element ce poate fi luat în considerare este că detronarea lui Cuza, ca şi a lui Bibescu, la 1848, s-a făcut cu mănuşi, adică o caleaşcă l-a condus până la graniţă, fără violenţă, fără obrăznicii. Mai ales că toţi, şi cei de lângă Cuza şi cei împotriva lui, erau masoni. Pe de altă parte, imediat după moartea lui Cuza două loji din România au primit numele Cuza-Vodă sau Alexandru Ioan I. Nu-i dădeau numele lui Cuza unei loji, dacă el nu era mason. Astăzi e o nebunie întreagă, sunt loji numite Decebal, Mihai Viteazu sau Burebista.   Ce s-a întâmplat după domnia lui Alexandru Ioan Cuza? Masonii au încercat să-l implice în masonerie pe Carol I, fie când era domn, fie mai târziu când era rege. Carol făcea prte dintr-o ramură a familiei Hohenzollern-Sigmaringen care nu era prea implicată în masonerie. Era şi ofiţer de carieră, interesat şi, pe bună dreptate, să fie deasupra partidelor, deasupra scandalurilor. Acţiunea de aducere la conducerea României a unui prinţ străin a avut legătură cu masoneria? Poate că au gândit, dar principiul era cel din vechime: regele domneşte, dar nu guvernează. Deci regele e deasupra lor. Au fost două încercări de a-l convinge pe Carol să devină mason. Carol a făcut un lucru extraordinar. L-a chemat pe Brătianu, care era mare maestru mason, şi i-a zis: <>.  Brătianu i-a ras de nu s-au văzut. Le-a spus: <>, pentru că în concepţia lui, personalitatea şi puterea regală nu trebuia implicată în ceea ce şi mai târziu a devenit mocirlă politică. Ferdinand I a avut legături cu masoneria? În niciun caz, Ferdinand nu a fost mason. Carol II se poate spune că a cochetat şi cu masoneria, şi cu evreii, având amantă evreică, pe madam Wolf – Lupescu. Jean Pangal, liderul masonilor din acea vreme, era omul de casă al regelui. Pangal a încercat şi a reuşit parţial să întărească autoritatea regală mergând până la a dat regelui foarte multe puteri, dându-şi seama că un stat şi un popor de gintă latină nu se poate conduce cu o democraţie ateniană. Totuşi nu se putea nici ca Bismarck, care a pus biciul pe nemţi, dar a scos din poporul acela o elită. La noi, s-a încercat să se împace şi capra şi varza. A fost Carol II mason? A existat un zvon, eu l-am înregistrat pentru că sunt istoric şi a trebuit. Un demintar al Marii Loji Naţionale din România, Isaac Graziani, după ce a plecat în Israel şi a ajuns acolo mare demnitar, inclusiv suveran mare comandor al Supremului Consiliu al statului Israel, a afirmat că odată, într-o cămăruţă a palatului regal a asistat la iniţierea lui Carol II. La morga lui Carol II, pe care îl vedem şi călare cu coif şi cu multe decoraţiuni, n-ar fi acceptat să-l bage într-un beci, într-un subsol, şi să-l facă mason. Lui îi trebuia un spectacol întreg. Deci, după părerea mea, nu a fost mason. Mihai I, nici atât. Regele Carol I a refuzat să intre în masonerie. A fost vreun membru al familiei regale mason? Singurul membru al familiei regale care a fost mason şi mason mare, membru al Supremului Consiliu din emigraţie, a fost principele Nicolae. Dar principele Nicolae a fost dezagreat de familia regală pentru o poveste pe care şi Carol II a avut-o. Ei nu aveau voie să se căsătorească cu femeia pe care o iubeau. Soţia trebuia să aibă sânge albastru, erau căsătorii aranjate, diplomatice, regale. Cum principele Nicolae a renunţat la toate drepturile conferite de apartenenţa la familia regală, şi-a putut permite să fie mason în emigraţie. Ne-aţi spus că Ceauşescu nu a fost mason, dar au există masoni în anturajul dictatorului? Nu avem certitudinea că ar exista. Dar pot să-ţi spun că în perioada de sfârşit, ultimii 3-5 ani, a regimului Ceauşescu, câţiva români au fost iniţiaţi în străinătate. Nimeni nu poate să-mi spună că Securitatea n-a ştiut. Cel mai bun, cel mai semnificativ exemplu este că 1987 sau 88 este iniţiat, la Roma, în loja Mozart nimeni altul decât marele scriitor Eugen Barbu. Să fim serioşi. Chiar dacă Barbu n-a spus înainte de ce merge la Roma sau n-a fost trimis să se iniţieze, după ce s-a întors, sigur a spus ce s-a întâmplat. Nu avea cum să ţină secret un asemenea aspect. La Revoluţia din 1989, în România existau 21 de masoni cu vârste între 60 şi 90 de ani.  Ce s-a întâmplat după 1989?  Cineva mi-a spus la un moment-dat: <>. Eu i-am spus: <>. Că pe urmă s-a reactivat masoneria şi că au fost mulţi care au aderat la masonerie e altceva.   Când a fost reactivată masoneria în România după perioada comunistă? Când s-a pus problema reaprinderii luminilor masoneriei în România, conform cutumelor, acest lucru trebuia făcut de o mare lojă regulară de oriunde din lume. Formula pe care ar fi trebuit să mergem era ca emigraţia română, care a ţinut aprinsă flacăra timp de 20 de ani, să reaprindă luminile masoneriei din ţară. Drapelul României a fost pus la orice conferinţă regională, europeană sau universală, la loc de cinste în faţa reprezentantului nostru din emigraţie, care era Marcel Shapira (care era Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu în exil pentru România).  Acesta a ezitat spunând că sunt prea mulţi securişti în conducerea României şi că el nu are încredere. A  doua variantă, era că masonii români din exil sunt foarte săraci şi îi împuternicesc pe fraţii americani, care aveau foarte mulţi bani, să aprindă luminile la Bucureşti.  Numai că americanii nu au vrut s-o facă direct şi au făcut-o cu mâna italienilor, care şi ei, au avut puternice relaţii de două secole cu masoneria română. La momentul respectiv, sigur că masonii italieni au contactat şi ei reprezentanţii oficiali ai statului român. Ei nu au venit pe uşa din dos, ocult sau secret la Bucureşti, nu. La Roma au contactat reprezentantul oficial al Statului Român care era ambasadorul României, care atunci se numea însărcinat cu afaceri. Acesta a făcut un raport diplomatic, absolut pe canalele legale, la Ministerul de Externe. Ministrul de externe care era Adrian Năstase l-a informat pe preşedinte, adică pe Ion Iliescu. Acesta a agreat propunerea şi i-a spus lui Năstase: <>. Năstase s-a dus la Roma, iar italienii au venit, oficial, la Bucureşti şi au aprins lumina la 24 ianuarie 1993. Totul a fost absolut legal şi cu asentimentul autorităţilor Statului Român, la cel mai înalt nivel. Preşedintele Ion Iliescu a fost de acord cu reînfiinţarea masoneriei în România.  Este Adrian Năstase mason? Nu ştim. La vremea aceea nu era, dar era diplomat, era omul de legătură pe filiera externă a Statului Român. Sunt mulţi politicieni români iniţiaţi în masonerie astăzi? Nu aşa de mulţi ca în Franţa. La un moment-dat în Franţa, trei sferturi din Adunarea Deputaţilor făceau parte din masonerie. Există un gest pe care un mason poate să-l facă, un gest de ajutor. La un moment- dat, în Franţa se schimbau guvernele în fiecare lună. Un depitat s-a urcat la tribună, a făcut gestul respectiv şi de a doua zi guvernul a fost stabil. Nu s-a mai mişcat nimic. Apartenenţa la masonerie a politicienilor poate avea efecte pozitive? Poate fi un lucru bun. Sigur că o putere politică, indiferent de nuanţa ei – chiar de la stânga la dreapta, dar stânga europeană nu cea stalinistă – poate avea avantaje imense, dacă păstrează o minimă decenţă în relaţiile cu francmasoneria. Pentru că în contextul în care francmasoneria e o fraternitate universală nu poţi avea decât avantaje. În niciun caz, dezavantaje. Fără îndoială că orice regim indiferent că e de stânga sau de dreapta, poate să folosească în interesul ţării masoneria. Îţi dau un exemplu, în 1915, generalul Averescu, care era şeful Statului major al Armatei, înainte de intrarea noastră oficială în război, care a fost după un an, cheamă la el conducerea masoneriei şi le spune: <

 

https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/masoneria-cuza-iliescu-sunt-securisti-carma-tarii-motivul-regele-carol-ii-lea-nu-fost-mason-mihai-i-atat-1_555897fecfbe376e354b9ede/index.html

 

 

///////////////////////////////////////

23. Uneltirile diabolice ale prezentului

Sigla francmasonica a ONU

 

 

Emblema Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) contine o imagine a globului pamantesc peste care vedem suprapus un grilaj cu 33 de sectiuni (gradele francmasonice) inconjurat de 2 ramuri de acacia cu 13 frunze fiecare (gradele Illuminati).

Semnificatia ezoterica a plantei de acacia in simbolistica masonica este “activitate foarte intensa”.

 

Un cunoscut francmason de grad inalt, Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate nationala al Statelor Unite, specula in anul 1970: “Nu ma indoiesc ca guvernul mondial va aparea in timpul vietii noastre! Cerinta necesara pentru globalizarea finala si cea adevarata este includerea tuturor teritoriilor in supra-regiuni, pentru ca in felul acesta sa ne mutam spre un mecanism stabil de conducere centralizata”. Asemanarea cu doctrina stalinista (extremista, comunista si satanista) este izbitoare: “Mai tarziu, diferitele regiuni vor fi unite pentru a forma o singura dictatura mondiala!” – Iosif Stalin, “Marxismul si problema nationala”, Moscova, 1942.

 

David Rockefeller junior a declarat si el in fata Consiliului Comercial ONU in 1994: “Suntem pe cale sa ajungem la o transformare globala. Singurul lucru de care mai avem nevoie acum este o criza majora si toate natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala.”

 

In practica insa este greu sa convingi 8 miliarde de oameni (cat populeaza in prezent planeta) sa recunoasca si sa investeasca o dictatura mondiala. Francmasonul de grad inalt cunoscut prin acoperirea folosita, aceea a unui cercetator si aventuier al oceanelor, Jacques Yves Cousteau, afirma in 1991 intr-un interviu acordat revistei UNESCO Courier urmatoarele: “Pentru a stabiliza populatia mondiala, trebuie sa eliminam 350.000 de oameni pe zi. Este un lucru oribil de spus dar e la fel de rau sa nu o spunem.”

 

Observam la o cercetare mai atenta a cuvantarilor acestor oameni, cum toti se erijeaza in judecatori ai omenirii, profeti contemporani, arhitecti ai societatii, faruri calauzitoare, implinitori ai lucrarii Dumnezeiesti pe Pamant, detinatori ai adevarului, mari vizionari care calculeaza ei si decid cine moare si cine traieste, in sfarsit, numai oameni de mare importanta, fara de care noi, toti ceilalti, pur si simplu nu am putea exista. Ironia este ca fara investirea de catre populatia dezinformata a indivizilor care ajung sa emita astfel de pretentii, derizoriul in care ar cadea exagerarile si revendicarile lor ar putea constitui cel mai bun material de studiu din ciclul “Asa NU” sau “Trasaturile malformate ale conditiei umane”.

 

In viziunea masonica despre crima si genocid, cele mai eficiente metode de scadere a populatiei sunt cele transante, in care se inventeaza un razboi civil sau militar de talie mondiala. Se pare insa ca acest plan nu este intocmai realizabil, asa ca planul secundar sunt metodele de otravire progresiva a pamantului, aerului, mancarii si apei prin politici si practici abuzive derulate pe fond de acalmie sociala generalizata, indusa si intretinuta prin compromiterea sistemului educational, prin manipulare mediatica extrema, prin folosirea de arme psihotronice tranchilizante a mintilor slabe si prin impunerea unui regim de munca pana la epuizare (pana uiti de tine) in cadrul jobului (sau joburilor) de zi cu zi, nicicand suficient de profitabile sau moderate ca impact si pretentii. Planul tertiar a fost intotdeauna utilizarea bolilor: criza spitalelor, diseminarea de agenti inalt patogeni in mediu deschis, invadarea pietei cu droguri facute cat mai accesibile tinerilor (adesea dezamagiti de calitatea vietii in lumea in care s-au nascut si prada usoara pentru vanzatorii de vise), utilizarea de vaccinuri preventive, in special a celor asa zis obligatorii din primii ani de dupa nastere, gandite astfel incat sa compromita sistemul imunitar al copilului, respectiv al viitorului adult. Profetia initiala era ca prin folosirea metodelor enumerate mai sus, populatia globului se va reduce progresiv si in tacere la 2,5 miliarde de oameni pana in anul 2000, o populatie mult mai usor de controlat decat cea de 8 miliarde de oameni, cat este azi. Observam cum AU ESUAT si in ceea ce priveste predictiile populationale acesti “binevoitori arhitecti ai omenirii”.

 

Reducerea prin decimare a populatiei in numele Noii Ordini MondialeRatiunile depopularii in numele Noii Ordini Mondiale sunt numeroase si nu tin de lipsa resurselor asa cum propaganda masonica incearca sa ne faca sa credem. Cele mai importante ratiuni pentru membrii Ocultei sunt legate de mijloacele tot mai limitate de a-i tine pe oameni ocupati si captivi intr-o lume devenind pe zi ce trece tot mai numeroasa, mai plina de optiuni, mai intrebatoare si mai cautatoare de raspunsuri – altele decat cele neverosimile si obositoare, servite dupa tipar de sute de ani incoace.

 

In conditiile in care tehnologia s-a dezvoltat exponential in ultimul secol, robotica poate sa inlocuiasca lejer individul in mai toate activitatile repetitive si plictisitoare, consumatoare de timp, energie si nervi, furnizand in schimb umanitatii tot ce are nevoie pentru a prospera si a se preocupa de lucruri cu mult mai rafinate, mai utile si mai placute. Un astfel de om, eliberat de corvoada grijilor materiale de zi cu zi si a muncilor dezumanizante care il abrutizeaza si il innebunesc, ar fi automat un om care incepe sa gandeasca, sa se preocupe de el si de lumea in care s-a nascut, de coordonatele spirituale, cu adevarat creative, ale vietii sale aici, cele care conteaza mai mult decat orice altceva. Nu am aparut in acest colt de univers ca sa ne ingropam in hartii si dosare, in formalitati si stereotipii exersate de la tinerete pana la batranete sau intr-un exasperant proces de productie, intretinut cu obstinatie doar pentru ca se doreste ca sistemul sa ramana tributar falselor lipsuri si falsei saracii puse in schema de pionii jocului masonic. De aceea este esential pentru oculta mondiala sa tina omul ocupat, sa-l stoarca de energie, sa-l foloseasca in cele mai gregare moduri, exact cat sa nu-i mai ramana putere si nici chef sa mai faca altceva – in afara muncii – decat sa manance, sa doarma si sa se abandoneze din cand in cand distractiilor de weekend.

 

Pentru asta se urmareste ca pe aceasta planeta – pe care o mana de indivizi vor sa o controleze integral – sa ramana doar atatia oameni cati pot construi si opera masinile si regimul de care Oculta are nevoie pentru a lua totul in stapanire. Acei oameni inregimentati in sistem pe care asa zisa elita ar urma sa-i foloseasca pentru a face operationala o piramida a puterii complet automatizata si foarte strict reglementata, in care fiecare element, fiecare rotita este un om cu o functie precisa, raspunzand la comenzi precise, folosit si dorit atata timp cat este productiv si da randament conform instructiunilor, suprimat ulterior prin eutanasie si inlocuit cu o alta fiinta umana, programata prin metode de laborator inca din faza embrionara pentru rolul pe care ar urma sa il deserveasca intr-o astfel de societate dezumanizata si teleghidata.

 

 

 

Actul de distrugere masonica a lumii

Domenico Anghera, marele comandant suveran al Consiliului Suprem al Ritului Scotian declara in anul 1870: “Primul nostru pas in calitate de constructori ai noului templu al umanitatii trebuie sa fie distrugerea. Pentru a distruge statul de drept existent suprimam educatia spirituala si drepturile omului!”. Revista masonica austriaca Der Zirkel a recunoscut la 13 Decembrie 1908: “Suntem aliati. Conspiram in fiecare zi impotriva ordinii firesti a societatii. Fie sa nu asteptam prea mult pentru ce vom construi in locul a ceea ce am distrus!”. In revista masonica din Mecklenburg s-a scris in 1910: “Gandul care ne conduce este mereu cel al distrugerii si anihilarii, pentru ca puterea acestei mari societati secrete se va ridica doar din ruinele a ceea ce exista!”. Procesele de distrugere controlata sunt prezente peste tot, in toate domeniile considerate „strategice”, fiind intretinute de marionetele guvernamentale ale complotului masonic mondial.

 

Iar unul din exemplele de notorietate vine chiar din Romania..

 

 

Una dintre uneltele de mare importanta ale sistemului masonic in functiune pentru limitarea gandurilor si actiunilor pozitiv orientate inspre schimbare, progres si evolutie ale celor mai multi oameni a fost si inca este folosirea pe scara larga a contractelor familiale, purtatoare de conditionari fizice si psihice pe cam toate palierele vietii. E mult mai usor de controlat un individ constrans de propria familie sa isi limiteze aspiratiile si preocuparile la dogmele si normele unei societati imbolnavite mintal de cei care o conduc, decat individul care nu exista in cadrul unor astfel de celule sociale. Institutia casatoriei a fost mult timp eficienta in folosirea pe post de arma a contractului social familial.

Parteneriatele derulate prin intermediul institutiei casatoriei sunt tributare cutumelor si obisnuintelor purtatoare de frici si de limitari ale majoritatii oamenilor:

 

dependenta emotionala de parinti si de rude, sentimentul de frustrare in raport cu prietenii, colegii si cunoscutii care au familiile lor (percepute ca etalon de implinire personala);

sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate in cazul nealinierii la obiceiurile si valorile familiei clasice;

sentimentul izolarii si al abandonului in cazul neapartenentei la un grup familial si insusirii politicilor si practicilor acestuia ca mentalitate comuna de actiune si reactiune;

sentimentul egoismului si al individualismului in caz de rebeliune, inoculabil ca urmare a presiunilor exercitate de viziunea pro-sistem a diferitilor lideri politici sau religiosi adoptati de societate, dar si a insasi propriei familii;

sentimentul de insecuritate sociala, tot mai prezent odata cu inaintarea in varsta fara contract familial.

 

 

Pe de alta parte, convietuirea libera, in intimitate, fara casatorie, a doua persoane care aleg sa formeze un cuplu in acest fel, prezinta urmatoarele caracteristici:

 

poate fi un mod mai rentabil si mai provocator de a trai impreuna, nu neaparat si mai uniform sau durabil;

atesta autenticitatea relatiei intime prin nesubordonarea ei unui contract legal (asumarea unei fidelitati liber consfintite moment de moment);

poate raspunde nevoilor sexuale si emotionale ale partenerilor la un nivel superior normelor convenite de societate;

aduce in prim plan calitatea parteneriatului, in defavoarea durabilitatii sale cu orice pret, prin calitate intelegand si faptul ca partenerii au posibilitatea sa evolueze conform aptitudinilor si dorintelor fiecaruia, fiind impreuna atata timp cat se stimuleaza unul pe celalalt si isi respecta unul altuia individualitatea;

faciliteaza iesirea mult mai usoara a partenerilor din eventuale stari de criza si neintelegeri reciproce.

 

 

 

 

In ceea ce priveste situatia copiilor apartinand unui cuplu traind in parteneriat liber consfintit prin comparatie cu familia clasica (un cuplu casatorit), aceasta este urmatoarea:

 

in conditii de intelegere si armonie, totul este bine in oricare din cele doua variante;

in caz de abuz savarsit asupra copilului de tata (cum s-a intamplat in atatea cazuri mediatizate intens), mama inregimentata contractual va avea de parcurs un drum lung prin instante si alte foruri legale pentru a-si apara copilul de agresiuni, pentru a-l lua de la partener sau pentru a-l decadea pe tata din drepturile parintesti;

in cuplurile necasatorite, infidelitatea nu mai este considerata o problema de viata si de moarte, ci doar o alegere de comun acord stabilita, ce reclama o doza superioara de responsabilitate si maturitate din partea ambilor parteneri vizand sanatatea relatiei si, pe cale de consecinta, insasi aducerea pe lume a unui copil: facem acest copil pentru ca ni-l dorim, il asteptam si suntem pregatiti pentru el sau fiindca asa trebuie, asa da bine, asa ni s-a spus/ impus? Comparatia nu este facuta in raport cu familiile clasice armonioase, ci vizeaza acele multe cazuri in care familiile doar se aliniaza la o conventie morala si convenienta sociala, sfarsind prin a-si creste copiii in aceleasi conventii si conveniente menite, mai devreme sau mai tarziu, sa le ucida naturaletea, sa le taie aripile, sa le inabuse avantul spre culmi care nu pot fi cucerite decat in focul provocarilor doveditoare si unice, pentru care traditia si obiceiurile repetitive si limitative nu ii pot pregati.

 

 

In sfarsit, in familia clasica lucrurile pot lua o intorsatura de-a dreptul dramatica si aproape fara iesire atunci cand asistam la combinatii intre o persoana obisnuita si o persoana afiliata unor organizatii deservind cauze, scopuri si actiuni satanice (Francmasonerie, secte, structuri ale Securitatii sau Servicii Secrete). Este limpede faptul ca femeia care nu stie de apartanenta la organizatie a barbatului alaturi de care a hotarat sa-si intemeieze o familie (sau care, chiar daca stie, nu acorda importanta acestui aspect) este de fapt o femeie aflata intr-o relatie intima cu insasi organizatia care ii comanda si ii dirijeaza barbatul (suportand toate restrictiile, privatiunile si deceptiile care decurg de aici). Mai mult, in cazul conceperii unui copil cu acest barbat, ea va avea de infruntat eventualele pretentii ale organizatiei asupra educatiei copilului sau directiei sale de viata. Copiii de masoni, spre exemplu, sunt de multe ori preluati de organizatie sau educati de tata / de filiera paternala a rudelor asa cum pretinde organizatia. Pe plan international, exemplul cel mai cunoscut este cel al printesei Diana.

 

Printesa Diana s-a nascut in familia regala masonica Spencer, fiind crescuta si educata in scopul folosirii ei conform intereselor si planurilor masoneriei regaliste internationale, in acest caz cresterea coeficientului de imagine si material genetic de replicare pentru Casa Regala Britanica, din care face parte actuala regina a Marii Britanii (Elisabeta a 2-a), sotul ei Filip (duce de Edinburg), precum si fiul lor, printul Charles (fostul sot adulter al printesei Diana). Diana insa a fost o luptatoare care s-a opus cat a putut de mult planurilor / comportamentelor abuzive si criminale, iar asta i-a adus intr-un final moartea.

 

 

 

Un caz similar este cel al artistului Michael Jackson, crescut si educat salbatic de un tata fara scrupule pentru a deveni produsul de marketing perfect al stapanilor mass-mediei masonice la care parintele afro-american (pe nume Joseph Jackson) s-a arondat pe el si intreaga familie. Bataile sistematice, abuzurile sexuale, castrarea chimica si programele de control al mintii la care documentaristi ai industriei masonice de arta si film arata ca a fost supus in primul rand Micahel Jackson dar si ceilalti frati, precum si surorile, demonstreaza fara echivoc drama din vietile copiilor nascuti in familiile de formatie masonica sau in cele masonizate. Ca si Diana, Michael nu a fost sclavul supus pe care Francmasoneria si l-a dorit, fiind denigrat in toate felurile posibile si mai apoi rapus prematur de un cocktail de medicamente preparat de doctorul personal, un mason impus de organizatie, pe nume Conrad Murray.

 

Afacerea masonica Jackson

 

Pe plan local cel mai cunoscut exemplu de acest gen este cazul Anei Maria Nedelcu, femeia care incerca sa-si tina copilul nascut in Canada departe de tatal abuzator, membru dovedit al unei secte Voodoo care ordonase acestuia obtinerea custodiei asupra copilului pentru ca secta sa poata revendica ulterior copilul de la tata. Voodoo este o varianta ceva mai primitiva a ocultismului masonic. Am vazut cu totii cat s-a luptat acea mama cu instantele din mai multe tari (corupte si vandute la Masonerie) ca sa nu ajunga acel copil inapoi la tatal satanist si mai apoi in mainile sectei. Nici macar nu sunt sigur ca acea mama si-a castigat pana la urma copilul in justitie sau printr-o cooptare conjuncturala a ei in Masonerie.

 

 

 

A-ti lega propria soarta de soarta unui exponent al caii intunecate – inregimentat pe viata, cu juramant si contract, la structuri oculte satanice – te leaga si pe tine, datorita apartenentei prin asociere, de lumea respectiva si cutumele ei, in aceasta viata si posibil in cele care urmeaza, in functie de cat de grave sunt consecintele asocierii. Mai exact, in cazul in care ai acceptat sa iti limitezi contributiile pe care le-ai fi putut avea la bunastarea fizica, mentala si spirituala a lumii in care te-ai nascut contra unei asigurari de orice fel privind propriul confort si propria securitate oferite de un intunecat inregimentat, atunci te-ai legat karmic (la nivel de cauzalitate si destin) de lumile din care acesta face parte. Realitatea din interiorul familiilor mafiote (oficial sau neoficial recunoscute astfel) e una de limitare drastica a femeii-sotii (careia prin statut i s-a oferit confort si siguranta) la o convenabila imagine de fatada si material de reproducere, fara nici un fel de alte diligente cerute sau acceptate din partea sa. Daca mai si procreaza iar ulterior isi indruma copilul sa devina parte din lumea intunecata (fie ca nu poate altfel, fie ca asa vrea) sau devine sprijin si suport neconditionat pentru barbatul ei ori se transforma ea insasi intr-o femeie jucator (vezi cazul primei sotii a lui Donald Trump, Ivana Trump), atunci deja femeia astfel cooptata in lumea jocurilor/ intrigilor/ mafiilor din piramida puterii si-a exprimat optiunea, iar in urmatoarele multe vieti va avea ocazia sa si-o reafirme si sa si-o consolideze.

 

Faptul ca Diana s-a nascut intr-o familie masonica, fara o sansa semnificativa de a urma un alt drum, arata existenta unei legaturi karmice puternice intre sufletul respectiv si randuielile lumii intunecate, intre Diana ca fiinta spirituala si membrii intunecati ai propriei familii (cea de la nastere si cea ulterioara). In astrograma suprapusa, relationala, a lui Charles cu Diana, se poate vedea legatura karmica dintre cei doi sub aspectul lectiei pe care el o avea de transmis ei in ceea ce priveste respectarea cu strictete a regulilor si cutumelor, autoritatii si ierarhiilor piramidale de putere din lumea lor, cu toate consecintele nerespectarii acestora. Pe de alta parte, sufletul de multe ori nobil al Dianei arata că o anumita componenta luminoasa a existentei sale se impotriveste constant componentei intunecate care incearca sa o ia in posesie, din aceasta interactiune conflictuala a celor doua jumatati iscandu-se cele mai controversate rasturnari de situatie si lovituri de imagine care au afectat vreodata in mod public familia regala. Ritualul despre care s-a scris ca i-ar fi fost facut Dianei imediat dupa extragerea sa de la locul “accidentului”, aproape moarta dar inca vie si in plus purtatoare a viitorului ei copil nenascut, are legatura – pentru observatorul avizat – cu legarea partii luminoase a fiintei spirituale Diana de randuielile lumii intunecate si de puterea malefica a pretinsilor stapani/ superiori ai Dianei din aceasta viata (in speta membrii celor doua familii masonice ale sale). Insasi monumentul comemorativ al lui Dodi si al Dianei de la Harrods are in centru si in prim plan o piramida neagra iar deasupra sa de doua ori cifra 6 (aceasta indicand in Biblie numarul de cicluri ale sclaviei omului, numarul de acuzari ale lui Isus de posesiune demonica, imperfectiunea/ incompletitudinea omului neinaltat si ademenirea satanica a sa), cifra 6 din stanga fiind asociata Dianei, cea din dreapta lui Dodi, intre ei aflandu-se intercalat un albatros – pasari simbolizand sufletele marinarilor inecati.

 

 

Astfel de drame nu s-ar putea intampla la o asemenea scara daca omul de rand nu ar fi tinut sistematic intr-un gol educational de proportii epice, uitandu-se la tot ce este in jur fara sa inteleaga si fara sa intervina. Iar educatia, singura care poate ridica un popor de la nivelul de iobag la cel de participant activ la modelarea unui climat social sanatos si benevolent, e cel mai infierat domeniu al tuturor guvernelor Romaniei. De altfel toti ministrii educatiei, ca si ministrii justitiei, sanatatatii, mediului, ar trebui sa se numeasca pe buna dreptate ministrii anti-educatiei, anti-justitiei, anti-sanatatii, anti-mediului. A mentine un popor in cel mai rudimentar stadiu al dezvoltarii sale mental-emotionale si spirituale prin cele mai nepopulare si derizorii asa zis reforme din sistemul educational si conex arata adevaratul grad al ticalosiei la care s-a ajuns dar si nivelul primitiv de societate la care viseaza stapanii jocului masonic.

 

Educatia dezastruoasa din Romania, o preocupare perpetua a framncmasoneriei

 

Asadar ce fel de model educational se promoveaza in Romania? Conform exemplelor, o educatie care popularizeaza frica, ura, violenta, conformismul, slugarnicia, prostia. Pe scurt, exact ingredientele de care au nevoie armatele de masoni (la randul lor niste slugarnici, fatarnici, parveniti si submediocri) pentru a gasi tot felul de cai de a-si continua lucrarea. Cu atat mai mult cu cat cei care se pot autoeduca pe ei insisi in directia unei performanţe de un fel sau de altul sunt tentati de organizatia masonica (prin oferte aparent generoase si prin preocuparea continua a guvernantilor vanduti la Masonerie de a face pe zi ce trece tot mai multe legi anti-sociale) sa plece departe de locurile unde sunt adevaratele probleme, in oaze de bunastare unde sa profeseze de dragul profesarii si sa primeasca premii de dragul premiilor, in realitate devenind unelte oarbe ale acelorasi masoni.

 

La clasele gimnaziale de fizica si chimie am invatat probabil despre urmatorul principiu natural: un aliaj de aur este cu atat mai valoros cu cat cantitatea de metal nobil incorporat este mai mare. Daca aceasta cantitate scade, atunci se micsoreaza si valoarea si chiar rezistenta aliajului. Pe acest principiu se bazeaza Oculta cand cumpara oameni, proiecte, afaceri, domenii de interes strategic, lasand in urma societati pustiite, mediocre, sarace si corupte. A putea sa faci performanta dar a nu o face acolo unde este cea mai mare nevoie de ea si mai ales a nu o face intr-un mod integru, nu atesta virtutiile in actiune ale mintii si sufletului, ci ACALMIA MENTALA si SPIRITUALA in care se gasesc persoanele cu potential care nu au conceput niciodata mai mult decat sa-si practice meseria pentru stapanul care ofera pretul mai bun.

 

 

De partea cealalta, cetateanul de rand priveste realitatea de la distanta, caci proximitatea si gri-ul acesteia il inspaimanta prin simplul fapt ca-l responsabilizeaza. Da, participarea implica responsabilitate si capacitatea de a demonstra ceva. Si asta nu oricum, ci la lumina, la vedere. Iar omul de rand uraste sa se faca de ras, detesta din rasputeri situatia in care ar putea esua. Tocmai de aceea sistemul masonic in functiune urmareste cultivarea mentalitatii fricii si neputintei, a vinei si oprobiului public, respectiv escaladarea tuturor atasamentelor imaginabile vizavi de cele mai derizorii lucruri. Realitatea sistemica din aceasta lume este de mii de ani aceeasi: o franciza comerciala criminala a unor satane care au pus monopol peste viata de orice fel, cu concursul si coparticiparea tuturor celor care in loc sa vada si sa se impotriveasca, dorm si faciliteaza.

 

 

In Decembrie 2002, Agentia pentru Alimente si Medicamente din SUA – FDA – consfinteste inceperea injectarii cipurilor inteligente in trupul uman. Applied Digital Solutions este compania care a lansat Vericipul de marimea unui bob de orez. Acesta emite unde electro-magnetice pe frecventa de 125 KHz, semnalul putand fi receptionat de reteaua de antene locale si apoi transmis prin satelit pentru a fi monitorizabil in timp real din orice loc din lume. Cipul este injectabil in corp cu ajutorul unui dispozitiv asemenator unei seringi. Tehnologia poarta denumirea RFID (prescurtarea de la Radio Frequency Identification).

 

Cipul este inscriptibil cu informatii despre identitatea purtatorului – nume, fotografie, amprente, adresa, ocupatie, dosar penal, dosar fiscal si alte informatii. Se urmareste ca tranzactiile financiare sa fie realizabile integral prin scanarea cipului, astfel incat orice capacitate sau incapacitate de plata sa fie manageriabila electronic, de la un centru de comanda si control. Microcipul este proiectat si pentru a induce socuri, comportament perturbat, emotii puternice sau alte efecte.

 

Primul pas planuit in implementarea acestei tehnologii pe scara larga il reprezinta emiterea unor carti de identitate, pasapoarte sau permise auto cu cip RFID incorporat, astfel incat identificarea pozitiei persoanelor sa se poata face in orice moment prin scanarea discreta si spontana a cipului din orice punct in care se gaseste un dispozitiv de scanare. Un apel de 3 minute pentru respingerea sinistrei tehnologii este facut catre toti romanii de catre dr. Katherine Albrecht..

 

 

 

 

Pentru ca elitele satanice ale planetei sa reuseasca la scara mondiala o astfel de lucrare, este nevoie de o motivatie foarte buna implementata in mentalul colectiv. Cum s-au gandit capetele intunecate sa faca asta? Creand un climat de razboi menit sa genereze o stare pronuntata de agresivitate in randul populatiilor, dublata de o nevoie foarte mare de securitate. Devastarea economica a tarilor prin intermediul guvernelor corupte impanzite de francmasoni e parghia pe care se mizeaza cel mai mult pentru generarea de anarhie sociala, blocaj, neputinta si disperare. Razboiul economic poate fi uneori mai distrugator decat razboiul fizic si un precursor de nadejde al acestuia.

 

Serviciile Secrete si razboaiele

 

Concomitent cu prabusirea economiei, atentatele puse pe seama islamului in toate marile orase ale Europei denota incercarea institutiilor masonice care orchestreaza aceste atentate de a ne convinge despre legitimitatea decimarii tarilor arabe din Orientul Mijlociu de catre guvernele masonice din Anglia, SUA, Franta, Germania, Israel si Rusia care fac deja lucrul acesta generand o criza a migratiei populatiilor arabe inspre continentul european numai buna de folosit ca explicatie oficiala pentru asa zisele infiltrari in Europa ale militantilor arabi dornici de Jihad (razboi sfant) contra europenilor.

 

 

Masoneria internationala isi are propriile sale unitati militarizate si de propaganda, actionand sub acoperamantul statutar a tot felul de agentii guvernamentale / organizatii teritoriale / autoritati locale a caror menire este sa provoace dezastre, haos si dezinformare, instigand la ura si la consfintirea de catre populatiile europene a intrarii in tot felul de situatii tensionate, dispute, conflagratii si razboaie. Ororile atribuite gruparilor radicale islamice sunt consecinta jocurilor de culise orchestrate in aceasta directie chiar din interiorul piramidei de interese masonice.

 

Un preot ortodox binecuvanteaza armele de foc ale soldatilor rusi in ofensiva contra tarilor arabe…

In ceea ce priveste conflictele din Orientul Mijlociu, scenariile folosite urmeaza tiparul de zeci de ani al razboiului rece: niste “capitalisti” si niste “comunisti” (titulatura este irelevanta, unii prefera „teroristi”) isi disputa ceva (orice) pe teritoriul acestor tari, savarsind abuzuri si atrocitati. Populatiile sunt prinse intre mai multe tabere organizate si inzestrate militar de guvernele si serviciile secrete ale statelor imperialiste capitaliste sau comuniste, fiecare tabara oferind populatiilor promisiuni de protectie, pace si prosperitate in cazul alaturarii la o factiune combatanta in scopul anihilarii celeilalte. Rezulta imediat un razboi civil de dimensiuni mai mici sau mai mari si un motiv pentru marile puteri de a intra oficial intr-un razboi militar extins. Conducatorii blocurilor comunist si capitalist care impart harta lumii ne vor spune ca au asa zise ratiuni de securitate, progresiste sau umanitare pentru care doresc se se implice si sa ne implice in conflagratie. Pentru pregatirea terenului au fost si sunt intens mediatizate clipuri video, poze si evenimente cu arabi savarsind abuzuri si crime, tocmai pentru instigare la ura, criminalitate si dorinta de razboi contra musulmanilor, adica a un sfert din populatia globului. In cazul ingurgitarii unei astfel de propagande ordinare (lucru pe care il vad putin probabil in anul 2020 si mai departe), macelul este inevitabil iar efectele lui reverbereaza: criza migrationala, inarmare generala, restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenesti, militarizarea guvernelor, un razboi generalizat, devastarea zonelor intens populate si in final solutia “salvatoare”: o unificare a tuturor statelor – pentru “preintampinarea” oricaror incidente viitoare (cum deja ne-am obisnuit) – intr-o super structura dirijata dictatorial si discretionar de la un unic centru de comanda si control, folosind tehnologii avansate pentru deservirea scopurilor.

 

Din fericire, o parte (ce-i drept mica dar in crestere) din cadrele militare (active sau in rezerva) realizeaza ce se intampla in structurile de razboi ale sistemului masonic in functiune si refuza sa (mai) ia parte la crima premeditata si orchestrata de la cel mai inalt nivel.

 

Confesiuni din armata

 

Una din strategiile adoptate pe linie masonica – in incercarea de a convinge populatiile sa tolereze abuzurile, agresiunile, minciuna si sabotajele contra drepturilor si demnitatilor umane – este practica (devenita obicei) a unor politicieni sau formatori de opinie de a poza in contestatari ai Noii Ordini Mondiale, mai exact in persoane din afara sistemului (asa zisi outsideri) care, chipurile, nu agreeaza si nu alimenteaza jocurile Masoneriei (despre care societatea incepe sa afle tot mai multe lucruri). Ultima gaselnita de acest gen este initiativa mass mediei de propaganda din Statele Unite de a ni-l prezenta pe Donald Trump ca pe un om din afara grupurilor de interese masonice. Pe plan local, acelasi joc il fac incepand din toamna lui 2016 o multime de ziaristi care se succed prin rotatie la emisiunile de talk-show politic ale televiziunilor Realitatea Tv si Romania Tv, infierand cu prefacuta stupefactie si falsa repulsie organizatiile lui George Soros care activeaza pe teritoriul Romaniei si care au avut oameni in guvernul Ciolos (implicit in PNL, PDL, USR), de parca pana atunci nu ar fi activat in acest fel si nu s-ar fi stiut despre asta. Un alt demers – remarcat mai ales pe zona de stiri online – este acela de a ni-l infatisa pe Vladimir Putin drept un mare aparator al pacii si luptator activ contra Noii Ordini Mondiale. Realitatea este insa urmatoarea: pe scena politico-economico-militara a lumii activeaza in prezent doua mari grupari francmasonice care si isi disputa suprematia sub aceeasi umbrela a conspiratiei planetare unice: CAPITALISTII neo-liberali si COMUNISTII neo-bolsevici (ocazional si neo-NAZISTII, sub forma partidelor de extrema dreapta).

 

In America, in gruparea cu o pronuntata orientare capitalista se afla DEMOCRATII (Clinton si Obama cu finantare masiva de la George Soros, membru al ordinului masonic B’nai B’rith – Fii Legamantului), in timp ce gruparea de orientare comunista este reprezentata de REPUBLICANI (Bush si Trump avand ca finantator principal pe Steven Mnuchin, membru in fratia masonica Skull and Bones – Cranii si Oase). Cele doua grupari se sprijina reciproc atunci cand intreprind actiuni si demersuri impotriva elementelor nemasonice din societate…

 

Finantatorul campaniei prezidentiale a lui Donald Trump, membru Skull & Bones.

 

 

 

Pe plan local, francmasonii COMUNISTI din Romania sunt reprezentati in zona de varf a politicului de social-democratii declarati sau mascati Iliescu, Nastase, Tariceanu, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriela Firea, in timp ce francmasonii CAPITALISTI au ca reprezentanti pe liberalii sau democrat-liberalii Basescu, Iohanis, Ciolos, Alina Gorghiu, Nicusor Dan, Clotilde Armand. Statul roman este o societate masonica locala activand ca parte a societatii masonice internationale. Gruparile noastre de orientare comunista si capitalista (similare cu gruparile republicana si democrata din SUA) fac parte de-o potriva din piramida masonica mondiala si sunt extrem de colaborative atunci cand vine vorba de obiectivele urmarite de conspiratia supra-statala, coordonata la varf si unitara.

 

Criminalitate organizata in structurile politice masonice

 

 

 

Este foarte important de inteles si modul de operare al Masoneriei pe zona informationala de masa, caci de la informare / dezinformare pleaca tot, incepand cu arondarea la structuri sau consfintirea sclaviei sociale pana la negocierea relatiei cu orice fel de structura si castigarea suveranitatii. Trei situatii se impun a fi percepute corect si retinute..

 

1. Nu exista oameni care comunica punctual detalii din interiorul structurilor de putere fara sa faca parte dintr-o ramura a structurilor. Masoneria nu externalizeaza informatii fara aprobarea sau la ordinul membrilor de rang inalt ai organizatiei, orice abatere de la regula fiind grav penalizata. In plus, difuzarea informatiilor se face dupa o regie stabilita dinainte, prin intermediul unor pioni dirijati si controlati. Chiar daca unele din afirmatiile difuzate sunt adevarate (sau, in anumite cazuri, chiar cea mai mare parte a lor), deschiderea informationala de acest gen deserveste interese care au legatura cu sferele de putere din societate, nu cu bunul mers al societatii. Intr-un astfel de context, mai important decat informatiile oferite este informatorul, mai exact MOTIVUL avut in vedere de organizatie pentru furnizarea informatiilor prin intermediul personajului ales sa faca asta; iar motivul cel mai des intalnit este credibilizarea publica a informatorului drept un om sincer si binevoitor, urmarindu-se in acest fel inscrierea sa pe un trend ascendent al impunerii ca lider social si voce autorizata (formator de opinie) pe domeniul de interes pe care activeaza. In ceea ce priveste informatiile oferite, chiar daca acestea sunt adevarate, in general sunt lucruri care se stiu sau particularizari ale unor situatii cunoscute, a caror expunere publica mai mult sau mai putin detaliata nu schimba cu nimic datele unei probleme.

 

 

2. Nu exista oameni care primesc premii si recunoasteri din partea unor structuri masonice nationale sau internationale dar care sa nu fie parte din Masonerie si sa nu raspunda la comenzile organizatiei. Masoneria nu ofera privilegii fara a putea controla intoarcerea lor inapoi inzecit sau insutit, cu atat mai mult nu ofera premii de anvergura fara sa-si faca niste calcule precise cu premiantul, vizand folosirea sa intensiva in slujba organizatiei. Indiciile apartenentei la organizatie a premiatilor din orice domeniu sunt in primul rand CIRCUMSTANTIALE si doar mai apoi concrete sau directe. A investiga in acest fel apartenenta la Masonerie a unui personaj public in voga te scuteste de acea iluzie creata special pentru a se da impresia ca prin individul respectiv schimbarea in bine este posibila si chiar se intampla, ca el se lupta cu „sistemul ticalosit”, ca noi, ceilalti, ne putem increde in ceea ce doar el poate sa faca si chiar face. Uneori credibilitatea publica a unui astfel de personaj este folosita pentru a imbunatati prin asociere cu el imaginea grav afectata a unei institutii sau persoane, din cauza ca organizatia masonica are nevoie sa se foloseasca in continuare de institutia sau persoana cu probleme de credibilitate publica.

 

 

3. Nu in ultimul rand, nu exista oameni care odata intrati in organizatiile criminale de orice fel (de la clanuri interlope si carteluri financiare pana la servicii secrete si insasi francmasonerie) sa mai poata iesi cu viata sau in libertate de acolo. De la bun inceput juramintele depuse si contractele incheiate LEAGA neofitul de organizatie pe o perioada de timp nedeterminata. Cei care spun ca au facut jocurile unor astfel de structuri o vreme dupa care s-au retras si s-au reorientat pe calea cea buna, sunt cu sanse de 99,99% pioni activi ai organizatiei, ochii si urechile in teritoriu ale structurii mama, infiltrati in diferite zone din societate si programati sa joace un rol activ pentru aceleasi vesnice ratiuni care tin de manipularea si controlul exercitabile asupra celor care ii credibilizeaza sau chiar li se alatura in actiuni si demersuri.

 

Oricare din cele 3 categorii de personaje pot fi utilizate la racolarea de noi adepti pentru organizatie. Mijloacele de a face asta vizeaza in general cooptarea persoanelor „adecvate” in diferite comunitati „binevoitoare” prin ofertarea lor cu beneficii disponibile doar in acest mod.

 

 

 

Ultima carte pe care masonii sunt gata sa o joace in cazul infirmarii ca finalitate dorita a oricaruia dintre scenariile manipulative si distructive deja folosite, este incercarea inscaunarii liderului antichristic suprem prin cea mai mare diversiune tehnologica a tuturor timpurilor: simularea unei invazii extraterestre (referita ca Proiectul Blue Beam), urmata de aparitia la orizonturile noii „realitati” a unui personaj misterios inzestrat cu puteri paranormale si cu solutiile centralizate agreate de masoni aferente curmarii tuturor razboaielor, invaziilor, dezastrelor si neintelegerilor. In spatele credibilizarii publice a unui astfel de „salvator” se va afla un intreg arsenal de aparate si dispozitive capabile sa creeze iluzie, in primul rand prin diseminarea in creierul oamenilor – cu ajutorul undelor electromagnetice – a unor mesaje aflate in acord cu ceea ce fiecare sector de populatie ar fi necesar sa perceapa la nivel senzorial / emotional / mental pentru a valida scenariul (conform profilelor persoanelor, stocate deja in computerele performante ale serviciilor secrete din majoritatea tarilor). In conditiile in care totul s-ar intampla ca parte a unui spectacol celest impunator si infricosator in acelasi timp (cu extraterestri, nave, semne divine si proiectii pe cer ale unor personaje considerate sfinte), incredintarea propriului destin in mainile noului Mesia (reunind sub o Noua Ordine Mondiala intreaga umanitate) ar fi, cred masonii, capcana suprema prin care indivizii, cu mic cu mare, s-ar alinia ducerii la indeplinire a planului de tiranizare globala.

 

 

 

 

Iar pentru ca nimic din toate aceste grozavii (tentative furibunde si grosolane de instaurare a unei dictaturi mondiale) sa nu fie percepute drept ceea ce sunt, sistemul masonic in functiune s-a straduit din rasputeri sa faca in asa fel incat informatiile puse cap la cap despre uriasa conspiratie satanica planetara sa nu para mai mult decat un film SF izvorat din mintea celor „cu prea multa imaginatie”. Drept pentru care laboratoarele dezinformarii au scornit si au aruncat pe piata conceptul binecunoscut de Teoria Conspiratiei, eticheta a desconsiderarii atribuita oricarui continut informational nealiniat iluziei in care au trait pana acum cei mai multi oameni.

 

 

Capitolul 24

24. Spiritul societatii. Ce avem de facut.

Mersul catre lumina

Este vital sa te impotrivesti raului! Cel care este nemultumit de raul adus de Francmasonerie lumii intregi ar trebui sa contribuie la raspandirea informatiilor si a faptelor pozitiv orientate! Este legea spirituala cea mai importanta, cu cel mai puternic efect benefic in lumea fizica. In cadrul societatii actuale construite de francmasoni, un individ viu din punct de vedere spiritual, capabil sa manifeste binele, sa-l apere si sa munceasca pentru aducerea lui in manifestare chiar si in mediile cele mai ostile, este considerat anormal. Iar acest lucru arata ca societatea insasi este anormala. Dezvoltarea pe o paradigma a benevolentei, armoniei si progresului accesibil tuturor fiintelor este favorizata doar intr-un mediu incarcat cu spiritualitate pozitiva, nu intr-unul materialist, conspirativ, rece si necrutator.

 

Suntem insa partiali responsabili: nu am reusit sa construim un sistem de gandire si comportament alternativ infernului masonic, din cauza naivitatii si delasarii. Am fost complet prostiti si am ales sa ignoram semnalele de alarma, fie ele si dintre cele mai subtile.

 

Savantul german Robert Eberthardt a spus la un moment dat: “Nu va temeti de cei care ucid! In cel mai rau caz va pot ucide. Nu va temeti de cei care tradeaza! In cel mai rau caz va pot trada. Temeti-va de cei apatici, pentru ca ei nu vor ucide si nu vor trada in mod direct, insa in apatia si blazarea lor vor incuraja raspandirea tradarii si a crimei la cote nemaintalnite!”. Indemnul la actiune ce rezulta de aici este urmatorul: „Fa tot ce tine de tine din ceea ce este necesar si posibil, iar la un moment dat te vei pomeni realizand imposibilul!”.

 

O lege oculta dupa care functioneaza actualul sistem este urmatoarea: cand esti foarte bun in ceea ce faci sau cand ai un potential foarte mare intr-o anumita directie, de care poate nici chiar tu nu esti constient dar care e posibil sa fie consemnat in dosarul tau (de care se ocupa structurile Securitatii) ai un anumit timp de x ani ca sa te inscrii pe o traiectorie a manifestarii binelui prin intermediul talentelor tale, un bine pe care sa-l afirmi, sa-l arati, sa-l atesti. In cazul in care trece intervalul de timp si calitatile personale nu au inceput sa lucreze in aceasta directie, diferiti intunecati, de pe diferite nivele de intunecime, te pot revendica pentru a le face lucrarea in slujba raului. Daca refuzi sau esti incapabil, fie te forteaza pana cand te strica, fie te omoara. Prin urmare, atunci cand poti fi o valoare intr-un fel sau altul (fiind inzestrat corespunzator), faptul a nu te articula nicicum in directia luminii legitimeaza intunericul sa uzeze de forta ca sa te ia in posesie. Legea cauzei si efectului functioneaza pe baza de merite / non-merite, atat la nivel de protectie cat si la nivel de vulnerabilitate. In baza ei, contrar credintelor populare, autoconservarea peste un anumit prag al decentei nu te protejeaza ci, din contra, te vulnerabilizeaza.

 

Pe scurt, cand incepi sa acumulezi merite participand activ la consolidarea lucrarii binelui in aceasta lume si realitate, beneficiezi de PROTECTIE PROVIDENTIALA, insemnand atat sansa conjuncturala in cadrul evenimentelor de zi cu zi, cat si distantare de structura guvernamentala, practic de instrumentele de constrangere si represiune ale piramidei puterii.

 

Desigur, te mai poti intreba daca UN OM OBISNUIT poate fi constrans sa faca lucruri rele sau cel putin sa nu le faca pe cele bune..

 

In primul rand, o promisiune, un angajament, un contract obtinut prin forta bruta, santaj, tortura, nu are nici o valoare atata timp cat cel constrans nu se afla deja in zona curentului de negativitate planetara, facand jocurile acestui curent, ale carui mijloace de a-si pedepsi / capacita / struni / folosi adeptii sunt de multe ori acestea. Prin urmare, orice sub-structura din structura satanica internationala care va incerca vreodata sa constranga un non apartenent sa faca lucruri impotriva vointei lui – impingandu-l cu forta pe un drum pe care el nu s-a inscris de buna voie – va deveni subiectul repercursiunilor karmice atat fizice cat si metafizice in ceee ce priveste stabilitatea pe mai departe a respectivei structuri sub aspectul ratiunilor sale de a mai ramane in existenta si posibilitatilor de a o mai face. Pentru ca o entitate satanica de talia Ocultei Mondiale sa nu se franga din cauza tensiunilor teribile – interne si externe – pe care le genereaza prezenta ei in acest Spatiu-Timp, FORTELE care o alimenteaza (sub aspectul monopolului / manipularii / magiei exercitate de Oculta asupra fiintelor care intra sub incidenta sa) trebuie mentinute cat mai mult si cat mai bine in acord cu LEGILE COSMICE care le mandateaza existenta. In consecinta, pentru ca o astfel de coeziune organizationala de natura demonica sa ramana activa, este necesar ca efectul produs asupra membrilor ei – de ascensionare pe calea spirituala de esenta negativa – sa se petreaca in mod autentic. Iar asta nu se poate intampla decat prin MANIPULAREA liberului arbitru al fiintelor, nu prin FORTAREA fiintelor de a se manifesta diametral opus decat consimt si demonstreaza ca vor sa o faca. Limitata de aceste legitati, structura intunecata nu poate abuza oricum, pe oricine. In cazul celor aflati pe o cale a luminii, structura nu poate pune in practica abuzul direct pentru a-i deturna de la cale, ci poate, cel mult, sa-l mimeze. Mai exact, atata timp cat nu te-ai dat de bunavoie, cu juramant si contract, unei organizatii sau persoane care te-a luat in posesie si care poate ajunge sa ceara de la tine orice, singura sansa a unei structuri esentialmente demonice sa uzeze si sa abuzeze de persoana ta este sa profereze amenintari si sa emita pretentii menite sa te sperie si sa te incerce, in urma carora tu, eventual, sa cedezi suveranitatea fiintei tale fara o minima impotrivire.

 

In cazul in care te impotrivesti intimidarilor / amenintarilor, urmatoarea varianta de asaltare / deturnare frecvent intalnita este ofertarea cu diferite avantaje (financiare sau de orice alta natura) in schimbul RENUNTARII la propriile actiuni si ratiuni, concomitent cu AMANETAREA corp-minte-suflet la niste stapani din piramida puterii. In functie de importanta / calibrul persoanei, si oferta difera. Poti fi ofertat de seful de unitate cu 3 gaini sau poti fi ofertat de un membru al fratiei Illuminati cu o pozitie in leadership-ul mondial rasplatita cu avantaje pe masura. Iata un exemplu real de ofertare sosita in luna ianuarie 2017 pe platforma Forta si Gratie. Mesajul a fost transmis sub forma de comentariu la materialul despre Masonerie si a fost scris aparent neglijent, cel mai probabil pentru a nu parea credibil in cazul in care va fi popularizat ca atare..

 

Solicitare de adeziune din partea Masoneriei

 

Ceea ce demonstreaza aceste OFERTARI este faptul ca orice alegere facuta din starea de handicap fizic – special indus pentru a forta / falsifica decizia de coparticipare a unei terte persoane la o lucrare din zona curentului de negativitate planetara – nu valideaza autoritatea spirituala a celui care a obtinut coparticiparea persoanei in acest fel. Actiunea care PRIN FORTA BRUTA a scos de la un strain orice fel de angajament, este NULA si NEAVENITA, impreuna cu angajamentul obtinut astfel. Incalcarea de catre cel angajat a contractului / juramantului / angajamentului asumat in acest mod nu antreneaza consecinte morale sau karmice pentru el, dar actul de impunere antreneaza karma distructiva si punitiva pentru reprezentantii curentului de negativitate care au recurs la inselatorii si contrafaceri in privinta propriei lor legitimitati si autenticitati pe cale. O astfel de karma se manifesta prin boli, accidente, pierderi de statut, avere sau putere (indiferent ce fel de putere se pierde), iar mai departe destramarea unei intregi structuri impreuna cu sub-structurile sale, respectiv regres in ierarhia spirituala satanica din aceasta lume si dincolo de ea.

 

Pe de alta parte neimplicarea in nici un fel a non-apartinatorului in treburile / problemele acestei lumi in sensul combaterii abuzurilor, legitimeaza sclavizarea / distrugerea sa in mod indirect, prin intermediul sistemului abuziv construit si guvernat de cei devotati cauzelor satanice. Daca nu ai facut pactul cu diavolul dar nici nu ai cautat lumina, vei fi limitat, folosit, decimat de catre sistemul masonic in functiune pe care l-ai validat fie prin vot, fie prin complacere, fie prin ambele.

 

Stapani vs. Slugi vs. Sclavi

 

Dupa cum vom vedea imediat, exista diferite nivele de compromis in actiunile oamenilor. Intrebarea care se pune este DACA si CE ai fi dispus sa faci sau sa induri in materie de compromisuri de dragul unor ofertari venite de la altii, aparent facile si avantajoase, dar a caror acceptare te anuleaza ca om pe diferite paliere ale vietii si iti distruge suveranitatea (de multe ori nu doar pe a ta, ci si pe a celor din jur). Toate aceste compromisuri sunt forme de vanzare a sufletului intermediare pactului ultimativ cu diavolul. Pe o scara a compromisului mergand de la sluga fruntasa pana la cel mai umil sclav, exemplele curg in forta (si descriu o realitate grava, extrem de actuala):

 

Te inrolezi in structuri militarizate jurand sa indeplinesti orbeste ordine criminale, dar mai ales sa iti folosesti aptitudinile pentru a-i apara pe cei care te comanda, nicidecum pe aceia care ar avea realmente nevoie sa fie aparati de abuzuri si nedreptati.

Te insurubezi bine in managementul de top al unei companii si devii omul de paie al celor care te folosesc pe post de sluga devotata pentru a-si exploata la maxim sclavii; scopul suprem al politicilor si practicilor exploatatoare (intalnite in mai toate companiile mari) nu este profitul, ceea ce se urmareste este instituirea – pornind din mediul profesional – a unui climat social de umilinta, depersonalizare, supunere oarba, recunoastere de catre fiecare in parte a unui stapan peste munca si viata lui; cum toate corporatiile sunt controlate la varf de o mana de francmasoni fara scrupule, acelasi climat este implementat peste tot la fel, tocmai pentru a nu exista optiuni si alternative la aceasta infama cultura organizationala, derogarile si exceptiile fiind rezultatul unor aprige lupte pe care doar oamenii cu multe calitati sunt dispusi si capabili sa le poarte.

Devii membru intr-un partid politic sau intri in Guvern / Parlament, unde, avand in vedere beneficiile aferente fotoliului ocupat, accepti sa faci jocurile grupurilor de interese care te-au ofertat cu avantajoasa functie decizionala in schimbul sacrificarii bunastarii tuturor celor pe care ar trebui sa ii reprezinti fiind acolo.

Devii nevasta barbatului imposibil de frumos si dezgustator de bogat la care ai visat dintotdeauna, insa alegi sa inchizi ochii la feluritele abuzuri savarsite de barbatul tau impotriva celor din jur (sau chiar impotriva ta si a copiilor tai).

Cei mai lipsiti de mijloace materiale si educationale isi vand votul pentru litrul de ulei sau aleg sa apere un violator / criminal pentru ca „asa le-a spus preotul satului” sau „asa le impune traditia”.

Nu in ultimul rand, aceia care intra in sistemul de justitie si care ar trebui sa combata abuzurile savarsite de toti cei aflati in situatiile descrise mai sus, uita adesea ca dreptatea este scopul suprem al existentei conceptului de „justitie” si ajung sa interpreteze legea in favoarea grupurilor infractionale – acele grupuri care i-au cumparat sau i-au promovat, direct sau prin interpusi. Sa ne intelegem: in aceasta lume toti ne vindem MUNCA, unii insa aleg sa isi vanda si SUFLETUL (CONSTIINTA).

 

 

Este important prin urmare sa sesizam abuzurile din jurul nostru si sa ne implicam activ in combaterea lor, stiind pe cat posibil si cum sa o facem. Piramida puterii este un flagel planetar care se cere confruntat si eradicat odata pentru totdeauna. Cum? Prin manifestarea in principal a urmatoarelor virtuti de catre cei capabili sa se impotriveasca anti-virtutiilor..

 

DISCIPLINA inseamna sa alegi intre ce-ti doresti pe moment si ce-ti doresti cel mai mult.

CREATIVITATEA este puterea de a conecta in mod fiabil ceea ce pare disparat si de neconectat.

GANDIREA CRITICA inseamna sa privesti la ce au privit altii si sa vezi ceea ce nimeni nu a vazut.

FLEXIBILITATEA este calitatea care face orice constructie rezistenta la socuri.

MUNCA DIN GREU este acea calitate care depaseste talentul atunci cand talentul nu munceste din greu.

MOTIVATIA reprezinta acea stare mobilizatoare care se naste din punerea mintii si corpului in slujba deziteratelor sufletului.

GENEROZITATEA este actul de binefacere care consta nu atat in a da mult, cat mai ales in a da la timp.

EMPATIA reprezinta ecoul altor persoane reverberand considerabil in propria persoana.

MODESTIA reprezinta acea trasatura de spirit care ajuta mintea sa asimileze cunoasterea.

COMPASIUNEA inseamna sa nu faci altei fiinte ceea ce nu ti-ai dori sa ti se faca tie.

INTEGRITATEA inseamna a face lucruri cu simt de raspundere chiar si atunci cand nu te vede nimeni.

A fi circumspect si vigilent fata de autoritate ar trebui sa fie RESPONSABILITATEA CIVICA a fiecaruia dintre noi.

NATURALETEA si SPONTANEITATEA sunt esenta celor mai rafinate placeri ale vietii.

E necesar sa nu te opresti din a pune intrebari. CURIOZITATEA expansioneaza universul.

UMORUL DE CALITATE este forta subtila care doboara falsii zei de pe  piedestaluri.

CURAJUL nu inseamna absenta fricii, ci a considera altceva ca fiind mai important decat frica.

SMERENIA in fata necunoscutului reprezinta sursa si fundamentul tuturor virtutiilor.

RABDAREA este calendarul evenimentelor de pe agenda invingatorului.

A spune o minciuna o data face ca toate adevarurile tale sa devina indoielnice. De aceea ONESTITATEA este poate cea mai importanta moneda in relatiile si tranzactiile de orice fel.

LIBERTATEA este acea stare de fapt care se instaleaza din momentul in care nu mai ai nimic de ascuns.

 

In planul existentei 3D, valoarea care se cere cel mai mult atestata pentru a salta nivelul de constiinta al fiintei si pe cel incarnational catre 4D Pozitiv este COMPASIUNEA. Insa a fi compasiv nu inseamna a fi tampit. Compasiunea reclama un anumit nivel de inteligenta si de intelepciune, atat pentru a o intelege corespunzator, cat si pentru a ramane in existenta in timp ce o practici. Calitatile umane sunt, prin urmare, interconectate!

 

 

 

Toate Constitutiile lumii spun ca “puterea vine de la vointa poporului”. Cedarea vointei individuale unor structuri de comanda si control inseamna mandatarea structurilor pentru folosirea puterii personale in cele mai abuzive si nefiresti moduri. Iar de la cedarea puterii personale pana la saracie, sclavie, boala, moarte, nu mai este decat un pas, deoarece oamenii se imbolnavesc trupeste, mental si sufleteste atunci cand accepta habotnic ghidarea lor cu telecomanda si lipsa raspunsurilor complete si coerente la problemele care ii macina cu adevarat.

 

Problema educatiei la nivel mondial

La nivel mondial s-au scris pana azi cel putin 100.000 de carti despre FRANCMASONERIE. Cu toate acestea, 99% dintre ele sunt irelevante, mincinoase, contrafacute, superficiale. Atunci cand o lucrare precum aceasta incearca sa evidentieze adevarul, decojind straturi dupa straturi de mituri false si propaganda, este bine ca ea sa fie folosita in cele mai practice moduri. Orice persoana care, in fata dovezilor bazate pe fapte, refuza sa vada francmasoneria drept ceea ce este, adica o sinistra organizatie conspirativa, insirata actualmente precum o hidra peste o planeta intreaga, demonstreaza totala INDIFERENTA fata de istoria criminala a organizatiei, fata de oameni si fata de viata in general, inclusiv fata de propria viata.

 

Deoarece liderii masoni nu lucreaza in acord cu legile naturii, activitatea lor nu ne imbunatateste calitatea vietii, ci, dimpotriva, o reduce la minimum posibil. Liderii masoni au mainile murdare de sange, inima impietrita iar gura lor rosteste minciuni. Raportandu-i la criteriile de afirmare individuala si de grup pe o cale pozitiva a evolutiei fiintelor, acesti lideri lasa impresia de persoane confuze si grav bolnave spiritual. Iar cand astfel de indivizi vor sa construiasca o lume mai buna pentru non-masoni, suntem in mare pericol daca le dam crezare si acceptam acest lucru.

 

Interesant de stiut este faptul ca cercetatori din mai multe domenii realizasera in anii 90 o serie de statistici remarcabile, care insa au fost date disparute datorita intereselor elitei legate de instaurarea dictaturii mondiale. Acele statistici spuneau ca planeta poate gazdui in urmatoarele secole, atat ca spatiu de locuit pe uscat si in apa, cat si ca zone de agricultura pentru hrana special proiectate si eficientizate, un numar cuprins intre 40 si 80 de miliarde de fiinte umane. De pana la 10 ori mai mult decat in prezent, in conditiile in care populatiile ar trai in armonie, nemanipulate, nesaracite si neinvrajbite de pionii jocului masonic! Urmatorul film de 10 minute ofera explicatii deosebit de interesante vizavi de aceasta realitate posibila..

 

 

 

 

Astfel de performante se pot materializa din momentul in care incepem sa privim in numar tot mai mare dincolo de normele actualei societati. Acele norme care au facut posibile toate abuzurile si limitarile imaginabile. Istoria ne poate deschide ochii in aceasta privinta mai mult decat oricare alta stiinta..

 

Rusii n-au vrut sa recunoasca natura malefica a lui Lenin, la fel cum nemtii au ales sa nu tina cont de criminalitatea intentiilor lui Hitler. Acum, cand stim ce s-a petrecut dincolo de perdeaua de fum a propagandei, avem ocazia sa ne dezicem de insasi SURSA emanatiei acestor lideri intunecati: Francmasoneria mama! Dar o astfel de lucrare nu poate fi realizata altfel decat prin constientizare intensa (in baza noilor informatii dobandite) a ceea ce avem de facut (mai bine, mai amplu, altfel) in viata de zi cu zi. Nu avem nevoie de o muzica ingrozitoare care ne contracta aura, de gunoaie alimentare care ne afecteaza sanatatea, de jocuri pe calculator care sunt creeate in asa fel incat sa faca individul sa-si imagineze si sa accepte subliminal cele mai teribile indemnuri la cruzime sau sa manifeste o stare generala de letargie si nepasare față de tot ce conteaza cu adevarat. Nu avem nevoie de razboaie, de oprimarea societatilor mai putin dezvoltate sau de un sistem financiar bazat pe camata, minciuna, frauda si sclavagism. Nu avem nevoie de politicieni care nu-si respecta cuvantul dat sau mandatul pentru care au fost alesi, nici de idioti cu diploma sau de propagandisti infami raspanditi prin mai toate redactiile de ziare si reviste, posturi de radio si tv, academii si corporatii activand in varii domenii, toate apartinand grupurilor de interese masonice.

 

Leonid Rataiev, capul serviciului rus de Informatii Externe in 1912 declara in lucrarea sa “Istoria poporului rus in secolul 20” publicata la Moscova in anul 1997: “Un francmason demascat si-a pierdut jumatate din influenta deoarece lumea stie deja cu cine are de-a face. Dar cel mai important lucru este ca francmasoneria sa fie lovita prin propria ei atestare documentara, fiind aratata opiniei publice asa cum este, nu cum vrea ea sa para!”.

 

 

 

Nesupunerea civica

Regizorul rus Andrei Tarkovski, in filmul sau din anul 1974 – “Oglinda” – prezinta cazul unui baiat ce refuză sa traga cu pusca la poligon in timpul celui de-al doilea razboi mondial in semn al dezaprobarii razboiului. Dupa acest episod el urca un deal si se opreste in varf. Atunci o pasare coboara din zbor si se aseaza pe umarul lui.

 

La premiera filmului de la Stockholm, o femeie din public l-a intrebat pe regizor: “Care era intelesul pasarii care s-a asezat pe umarul baiatului?”. Regizorul i-a raspuns: “Pasarea nu inseamna nimic”. Femeia nedumerita intreaba din nou: “Ce vreti sa spuneti? Nu era ea o pasare neobisnuita?”. Regizorul ii raspunde: “Nu, era o pasare cat se poate de obisnuita.” Femeia continua: “Dar ceva era totusi neobisnuit!”. Tarkovski ii explica: “Bineinteles. Baiatul era neobisnuit.” “Cum asa?” intreaba femeia. “Baiatul avea o inima buna!” raspunde regizorul. “O pasare obisnuita nu s-ar lasa din zbor decat pe umarul unui baiat cu inima buna!”.

 

In aceasta scena de final, Tarkovski a subliniat nivelul de dezvoltare spirituala al baiatului. Acest baiat refuza constient sa faca rau altor fiinte. Asemenea indivizi sunt rari in lumea noastra imbibata de mentalitati si practici masonice, semanand mai degraba cu un ospiciu decat cu o societate cu idealuri inalte si principii sanatoase de progres si evolutie.

 

Cultul absurditatii criminale supreme in interiorul armatelor lumii

 

Invata-ti copiii ca nu exista eroism sau glorie in razboi! Gloria vine din actiunile publice de constientizare cu privire la genocidul care se infaptuieste astfel si din demersurile socio-politice care sustin pacea, demnitatea si libertatea umana. Eroii sunt cei care SE IMPOTRIVESC RAZBOIULUI in pofida vicisitudinilor ideologice si logistice ale vremii lor. Istoric vorbind, aproape toate atrocitatile imaginabile de care am luat vreodata la cunostinta sunt rezultatul supunerii oarbe si nu al nesupunerii!

 

 

 

Ce ai tu de facut din momentul in care ai luat contact cu toata aceasta informatie? In primul rand sa te impotrivesti abuzurilor de orice fel prin toate mijloacele disponibile in actualul sistem, chiar daca abuzurile respective nu te privesc pe tine in mod direct. Arati ca ITI PASA, ca vrei sa contribui la un nou climat, ca nu iti este indiferent ceea ce se intampla in afara jobului tau sau a distractiilor de weekend. Studiezi, te auto-educi si contribui la constientizarea celorlalti despre lucrurile desemnate ca reprezentative in constiinta ta. Iar asta incepe de la negocierea conditiilor de munca pana la nerecunoasterea pretinsei autoritati care nu se poate da pe sine drept exemplu, de la non-adeziunea la tot felul de conclave si enclave contra unor facilitati oferite doar cu aceasta conditie pana la devoalarea lor drept ceea ce sunt si fac. Practic nu adezionezi la societati si servicii secrete (sau discrete), nu te inrolezi in armate (oricare ar fi ratiunile pentru care ti se inoculeaza ideea ca ar trebui sa faci acest lucru), nu apelezi la vrajitorie (indiferent daca o faci tu sau altcineva), nu devii MEMBRU in organizatii care iti cer sa te transformi in unealta lor de lobby si propaganda (indiferent ca vorbim de corporatii, culte bisericesti sau partide politice), iti negociezi cu atentie toate contractele cu terti, si, pe cat posibil, lucrezi in regim de colaborator independent cu entitatile carora doresti sa le oferi serviciile tale pentru o perioada de timp mai lunga sau mai scurta. In plus participi la cat mai multe mobilizari de ordin civic avand legatura cu o noua stare de fapt: confruntari, planificari, implementari, intalniri cu oameni remarcabili, dezbaterea si diseminarea informatiilor cu adevarat importante vizavi de modul in care functioneaza societatea si lumea. De aici si pana la formarea unor COMUNITATI ALTERNATIVE sistemului masonic in functiune nu mai este decat un pas.

 

In cazul in care urmaresti sa ascensionezi socio-profesional – sa obtii o promovare, o asociere, o sponzorizare, o bursa de studiu, o functie de conducere sau doar un job mai bun – regula de bun simt (sau paza buna care trece primejdia rea) este sa intelegi cat mai bine ceea ce se ofera, astfel incat contractul instituit prin acceptarea ofertei partii care te oferteaza sa nu arate ca o adeziune la o societate oculta, la o structura de putere, la o ierarhie de indivizi care urmeaza sa te comande iar tu sa executi orbeste. In acest sens, un CONTRACT de prestari servicii sau de colaborare e simplu, clar, nu lasa loc de pretentii surpriza si nu contine legaminte in subsidiar pentru indeplinirea de ORDINE sau raspunsul neconditionat la COMENZI, de oriunde ar veni acestea. In schimb, orice Contract / Termeni si Conditii / Intelegere in scris, Agreement sau Fisa Postului care se prezinta ca un text cu note de subsol scrise mic, numeroase definitii si multiple scenarii luate in calcul, aliniate si paragrafe care fac trimitere unele catre altele, formulari vagi aducand a clauze nedezvaluite, prevederi interpretabile din punct de vedere al modului si timpilor de aplicare a lor, conditionari si cerinte care tintesc viata privata a individului, in 99% din cazuri este facut cu intentii ascunse, urmarind sa te foloseasca in circumstante nefavorabile sau sa te lege de situatii indezirabile. Vei avea nevoie de argumente foarte bune pentru a lua macar in considerare perspectiva unei eventuale adezionari la asa ceva! Consecintele, din pacate, pot fi grave, iar uneori fatale.

 

Svetlana Mihaela Tanasa, studenta eminenta ucisa de Masonerie

 

Retinem din articolul de mai sus faptul ca „Statul roman nu a demarat nici o ancheta” CA RASPUNS LA O CRIMA PREMEDITATA. Asa zisa neputinta a organelor statului de a proteja si ultimativ a salva viata unei tinere cercetatoare, precum si de a-i identifica mai tarziu pe cei raspunzatori pentru asasinatul comis este un lucru posibil tocmai fiindca inrolarea – ca personal lucrativ – in actualele structuri publice de putere de tip MILITAR, GUVERNAMENTAL, POLITIE, PROCURATURA, SERVICII SECRETE – toate infiltrate de Masonerie – ajunge sa conditioneze intr-atat de tare individul usuratic si nestiutor, incat sa-l transforme in partas la crimele altora sau chiar in mijlocitor al acestora. Celor inregimentati in aceste structuri li se va inocula ideea ca sunt acolo ca sa poata face lucruri grandioase, urmand sa fie recompensati generos fiindca se lupta cu dusmanii de neam si de tara, cu indezirabilii, cu infractorii, cu teroristii, cu incompetentii sau cu sistemul ticalosit. Aceasta este o MINCIUNA grosolana si o MANIPULARE ordinara.

 

Societate inchisa centralizata vs.

Societate deschisa descentralizataCeea ce nu ti se spune in calitate de lucrator in structurile publice mentionate este ca prima batalie si cea mai importanta ai pierdut-o deja cand ai semnat in necunostinta de cauza adeziunea la structura centralizata: batalia pentru propria individualitate si pentru inaltarea nivelului de constiinta ca urmare a existentei tale benefic-orientate in aceasta lume si realitate. Un alt lucru care nu ti se spune este ca ACEST RAU pe care ar urma sa-l combati este insasi creatia organizatiei mondiale de conspiratie, a subunitatilor si supraunitatilor sale printre care si aceea la care tu ai adezionat. Drept urmare, adevarata batalie pe care urmeaza sa o duci din momentul afilierii conjuncturale si de cele mai multe ori oportuniste la structura centralizata, este batalia pentru propria influenta, afirmare, pozitie dominanta in cadrul respectivei structuri, din ale carei efective ajungi sa faci parte prin alipire cu JURAMANT si CONTRACT. Vorbim despre o piramida a controlului a carei unica ratiune de a fi este puterea dictatoriala si discretionara exercitabila peste intreaga structura de catre cei aflati la varful ei. O colectivitate sau chiar o societate intreaga organizata astfel ajunge sa functioneze pe principiul serviciului orientat catre sine, acel principiu in baza caruia viziunea despre lume si viata este de tip victorie sau infrangere, intr-o lupta acerba a fiecaruia cu toti ceilalti la capatul careia CASTIGATORUL ia tot in timp ce PIERZATORUL devine sclavul lui sau dispare din existenta.

 

Oferta cel mai des trambitata a membrilor Ocultei catre oamenii care nu le apartin este ceva de genul: intrati la noi in structuri, contractati cu noi, dezvoltati-va personal prin intermediul nostru, fiti unul dintre ai nostri ca sa puteti schimba lumea! Insa nici un moment cei ce spun asta nu intentioneaza sa te lase pe tine sa schimbi lumea in acord cu ce vrei tu, ci numai in acord cu ce se vrea si se comanda de la varful structurii centralizate! Scopul castigarii tale de partea organizatiei este acela de a te controla si folosi, de a-ti compromite darurile si harurile contra unui PRET de comun acord stabilit, adesea unul mic, uneori insignifiant in raport cu masinaria denaturata care ar urma sa devii in mainile viitorilor stapani. Paradoxal, nu acolo unde sunt concentrati banii si puterea trebuie sa te afli ca simplu slujbas pentru a schimba lumea in bine, a restaura echilibrul si aduce armonia in multe dintre contextele dezastruoase care o reclama. Si asta pentru ca nu vorbim de un sistem distrus, deteriorat, ajuns asa printr-un nefericit concurs de imprejurari. Vorbim de UN SISTEM CARE A FOST PROIECTAT ASTFEL! Un sistem incarcat cu atata coruptie si crima, incat, daca vrei sa faci parte din efectivele sale de lucratori devotati, ori esti si tu corupt si criminal, ori nu ai ce sa cauti acolo!

 

Iluzia in care (inca) se traieste in prezent: scoala e indoctrinare; istoria e o minciuna; banii sunt o frauda; datoria e o nascocire; mass-media e manipulare; guvernul e o corporatie; sistemul e sclaviePentru prima data in istoria omenirii populatiile incep sa inteleaga ce se petrece, dar inertia e mare, si asta tot datorita obstacolelor nenumarate puse in calea unei normalizari a situatiei de catre pionii jocului masonic: regimul de munca pana la epuizare, taxarea in nestire, nerespectarea drepturilor omului in baza unor legi comerciale (si nu de drept comun) dupa care judeca in secret mai toate instantele (vezi Contractul Social instituit pe ascuns de agentiile guvernamentale la nasterea fiecarei fiinte umane intre bancherii lumii si cetatenii deveniti astfel datornici la organisme financiare statale si suprastatale pana la depunerea pe cale ADMINISTRATIVA si fortarea pe cale JUDICIARA a unei CONTESTATII care SA ANULEZE Contractul de Sclavie activat pe ascuns), hrana denaturata, vaccinurile, poluarea si antenele folosite la pachet pentru zombificarea copiilor si adultilor, punerea non-valorilor obediente in functii cheie sau ca repere de cultura si educatie, dezinformarea care abunda pe toate canalele media, per ansamblu promovarea si protejarea raului de catre toti cei care au ajuns sa faca parte din armatele sale, ne mai existand in prezent institutie sau organizatie cat de cat vizibila care sa nu forfoteasca de masoni si de compromisi. De fapt am ajuns la performanta de a ne intersecta cu ei la tot pasul – manelisti, bisnitari, interlopi, agenti de tot felul, senatori, deputati, primari, profesori, popi, manageri de spitale si de scoli, redactori de ziare si reviste, moderatori de radio si tv, jurnalisti de investigatie, politisti, procurori, magistrati, directori de banci, de fabrici, de corporatii sau de filiale ale acestora, diplomati, ambasadori, generali de armata, presedinti de tara. Este un apogeu pe care cu greu ti-l poti imagina, nu atat din perspectiva dimensiunii sale, cat mai ales privind sub aspectul vinderii sufletului contra unei adeziuni la organizatii despre care habar nu ai ce urmeaza sa ceara de la tine dar carora te angajezi orbeste sa le faci jocurile pentru niste beneficii ridicole, care nici macar nu-ti rasplatesc tradarea, ci doar iti arata cat de ieftin esti! Cum altfel ar putea o multime interminabila de personaje falite moral si adesea intelectual sa fie atat de sincronizata in deturnare, delapidare, crima, peste tot si in toate domeniile? De la traficantul de arme Mircea Basescu sau ministrul culturii George Ivascu, pana la guvernatorul BNR Mugur Isarescu sau prim-ministrul Canadei Justin Trudeau, toti sunt „in picioare si la ordin!”.

 

Obedienta specifica tuturor lojilor masoniceE crucial sa se inteleaga ca Masoneria impreuna cu toate organismele pe care le controleaza direct (servicii secrete, armata, interne, carteluri financiare, crima organizata) inseamna in primul rand OBEDIENȚĂ. Toate lojile masonice din toate tarile sunt referite sub denumirea generica de OBEDIENȚE. Acest termen are legatura cu deja cunoscutul caracter piramidal al organizatiei, in care cel de sus il comanda pe cel de jos, fapt care atesta jocurile de tip „grupuri de interese”, usor de pus in schema in cadrul unor astfel de relatii si structuri functionand pe baza de servilism, respectiv autoritarism.

 

Asadar este important ca individul sa ramana liber de structuri pentru a-si exercita prin gand-cuvant-fapta propria contributie la un altfel de mers al lucrurilor in aceasta oranduire sociala si planetara. Doar astfel se pot naste alternativele veritabile si viabile la minciuna, monopol, sclavie, crima, segregare, marginalizare, diletantism, mercantilism. Iar pentru asta va trebui sa-ti concepi propriul tau plan de viata pe care sa-l urmezi din aproape in aproape in loc de a tot astepta sa te potrivesti intr-al altora. Daca nu decizi cu responsabilitate si asumare in privinta propriilor planuri si actiuni – nutrind speranta ca vei fi incadrat la un moment dat in planurile si actiunile unor terti – vei descoperi dezamagit, probabil atunci cand va fi prea tarziu, ce au planificat altii pentru tine: mai nimic, banalitate, uzura si foarte mult control.

 

Radu Vasile despre Masonerie

 

Liber de structuri nu inseamna ca nimeni nu poate merge in structurile de stat ca sa schimbe ceva in bine. Inseamna ca nimeni nu se poate duce acolo pentru a face binele de pe pozitia de beneficiar, ci doar de pe cea de luptator, incadrat profesional DOAR pe baza de merite proprii si personale, activind DOAR in respectul si suprematia legii, NICIODATA prin aliante obscure, intelegeri private si favoruri oferite cu promisiunea returnarii lor. Cine este nedornic sau incapabil sa faca acest efort nu va putea ramane „în lumină” odata intrat in respectivele structuri. Asadar, pentru omul obisnuit, „liber de structuri” nu inseamna doar in afara structurilor de forta PUTERNIC OCULTATE impregnate pana la refuz de Masonerie. Inseamna in afara oricaror institutii decidente si decisive ale actualului stat. Cine a lucrat sau lucreaza in banci, ministere, agentii de auditare, organisme de investigatie, stie ca inainte de incadrare si inainte de prestarea oricarei activitati in cadrul structurii vizate, semnezi un contract de confidentialitate privind „pastrarea secretului profesional”. Asta inseamna ca, in calitate de inspector, auditor, controlor, investigator, te angajezi sa furnizezi rezultatele anchetelor, investigatiilor, controalelor si auditarilor doar superiorilor tai pe linie ierarhica din cadrul institutiilor respective si sa te supui deciziilor venite de la superiori in ceea ce priveste modul de folosire a informatiilor in cauza. Devine astfel evident faptul ca munca ta in cadrul acestor institutii este pusa in slujba unor grupuri de interese si nu expunerii adevarului in mod public, combaterii coruptiei sau instituirii unor masuri care sa amendeze infractiunile semnalate / documentate. Practic in aceste institutii rolul tau este acela de a oferi formatiunilor oculte, mafiote si criminale de la varful structurilor de stat (cu precadere carteluri financiare si complexe industriale militarizate, servicii secrete si francmasonerie) materia prima de care au nevoie in bataliile dintre ele si in exercitarea de presiuni asupra procesului de guvernare/ ordinii lucrurilor la nivel national si global.

 

BNR – stat in stat si supervizor al fraudelor

 

In mod asemanator se intampla si in lumea cercetarii, a inaltelor tehnologii, a savantilor culesi de tineri de pe bancile facultatilor, adusi in institute prestigioase ca sa lucreze la maximul lor de potential, dar pusi inainte de toate sa se angajeze cu juramant si contract ca vor pastra „secretul profesional”, adica, pe scurt, ca isi dau acordul utilizarii muncii lor doar de catre cei care ii finanteaza si numai in modurile decise de acestia. Consecinta imediata si catastrofala a consfintirii unei astfel de ofertari sunt monopolurile tehnologice si controlarea lor de niste potentati de nimeni stiuti sau verificati, capabili de orice pentru a-si conserva statutul / puterea / suprematia.

 

Prabusirea Concorde si excluderea din industrie a celui mai performant avion de pasageri construit vreodata

 

 

 

E necesara in paralel intelegerea urmatorului aspect ocult legat de posibilitatea implementarii unor inlesniri si a diseminarii lor la nivelul intregii societati: faptul ca omenirea se afla inca in bezna si ca multe inventii benefice unei imbunatatiri radicale a nivelului de trai au fost suprimate inca din fașă sau limitate drastic din a se raspandi pe scara larga are o stransa legatura cu aspectele karmice de generatie pe care liderii structurilor intunecate le speculeaza din plin. Aceste aspecte indica pana unde putem avea succes ca indivizi si cat de mult ne putem bucura de succes ca societate atunci cand dorim sa traim mai bine si facem oarece eforturi in acest sens. Simplul fapt de a dori ceva si de a munci strict pentru a dobandi acel lucru nu este suficient. Faptul ca un om e preponderent bun in timp ce 1000 sunt fundamental rai sau indiferenti, legitimeaza ca o buna parte din ceea ce intreprinde cel bun in folosul comunitatii sa fie deturnat sau suprimat din a se raspandi masiv. Binele in aceasta lume devine astfel o iluzie a binelui, intrucat meritele care l-ar putea legitima sunt ele insele iluzorii.

 

Oamenii-paznici ai matricei iluziei sunt, intr-o masura mai mare sau mai mica, aproape toti oamenii, deoarece iluzia in care se traieste este foarte puternica. Gradul de implicare ca paznic este dat de intensitatea iluziei care obtureaza campul constiintei celor mai multi dintre cei mulți. Printre practicantii unor profesii de paznic exista numerosi oameni inteligenti in versiunea matriciala a inteligentei. Este insa inteligenta detinutului viclean in inchisoarea sa, care joaca si tese cu succes jocul detinutului in limitele si regulile acestui joc. Ceea ce scapa inteligentei lui sunt zidurile inchisorii, deoarece aceasta inteligenta nu sesizeaza ca nu este nicidecum libera, autonoma, interconectata prin merite spirituale cu realitatea de dincolo de gratiile nevazute ale temnitei sale. Pentru a percepe gratiile si pentru a vedea dincolo de ele este nevoie de o inteligenta aspectata de intelepciune. Cand, in urma unor eforturi semnificative, se ajunge la o alchimie a simțurilor care include intelepciunea, inchisoarea inceteaza sa mai fie realitatea ultimativa, implacabila si definitorie a celui care inca mai traieste in ea. Sesizind jocul si vazind iluzia, ni se deschide calea spre a iesi de aici. Putem exista inca fizic in aceasta realitate fara sa ii mai apartinem si s-o mai intretinem.

 

O consecinta punitiva de actualitate a peristentei in matricea iluziei este acumularea colectiva a unor teribile aspecte negative de predestinare datorita agresivitatii societatilor si nepasarii fata de agresivitate..

 

Cateva mostre maxim-relevante despre agresivitatea societatilor si nepasarea lor fata de agresivitate

 

 

Mahatma Gandhi spunea despre Europa: „Nu am nevoie de la voi decat de Isus Christos!”. Avand doar acest model – pe Isus Christos – intr-o lume halucinata de iluzia propriilor merite, oricine poate alege sa se extraga din tiparul distructiv si sa depuna tot efortul de care este capabil pentru ca la finalul unei vieti traite cu integritate si virtute, sa moara de-a dreapta crucii, precum talharul marturisit.

 

Indiferenta si riscul de a nu intreprinde nimicLegile karmice care tin de implinirea scopurilor spirituale ale prezentei noastre in acest plan al existentei impun ATESTAREA in cel mai articulat mod posibil a trasaturilor de caracter si de personalitate specifice fie INTUNERICULUI, fie LUMINII din om, pentru a inclina balanta organizarii societatii fie preponderent inspre mecanismele guvernatoare ale raului, fie preponderent inspre cele ale binelui. Lipsa cumulata de merite in planul atestarii compasiunii – fata de sine, fata de altii, fata de viata si planeta – prin actiuni constiente, punctuale, concrete, care nu incep azi si se termina maine, legitimeaza structurile satanice sa ia cu asalt umanitatea si sa o abuzeze in moduri de neimaginat. Pe de alta parte, lipsa de rezultate in planul atestarii puterii de a manipula si de a subjuga liberul arbitru compasiv al majoritatii oamenilor, ii impiedica pe liderii acestor structuri sa declanseze actiuni devastatoare de sclavizare si decimare a societatilor, chiar daca vor si au si mijloacele sa o faca.

 

Sa nu uitam ca lucrurile mari sunt realizabile prin punerea cap la cap a nenumarate lucruri mici. Aceste lucruri mici ne privesc si ne implica pe fiecare din noi. Cu toate acestea, datorita multelor diferentieri dintre oameni, contributiile nu pot fi niciodata la fel. Tocmai de aceea este important de stiut ca implicarea facuta fara a raporta propria contributie CANTITATIV si CALITATIV la nivelul de prosperitate, sansa, educatie si statut pe care fiecare l-a dobandit personal in aceasta viata, DESCALIFICA din punct de vedere material si spiritual contributia si meritul. E un lucru cert ca un om care are doar 4 clase, un venit de azi pe maine si pe nimeni care sa-l asculte, nu va putea impacta semnificativ societatea si lumea, oricat de mult si-ar dori. Insa cel care care a terminat niste studii, care a calatorit, care dispune de resurse financiare sau detine o pozitie privilegiata in societate, are o responsabilitate infinit mai mare, atat fata de el cat si fata de semenii sai. Daca aceasta responsabilitate nu se transpune in actiuni proportionale statutului, de o amploare similara nivelului de dezvoltare atins, oportunitatea de care a beneficiat personal dar pe care o iroseste atunci cand vine vremea valorificarii ei in serviciu fata de altii se va constitui in DATORIE KARMICA DE GENERATIE, mai exact intr-un nod de cauzalitati fizice si subtile actionand asemenea unei plase de conditionari peste viitorul individului si al tuturor celor interconectati cu el. O astfel de karma va impacta negativ (restrictiv si coercitiv) nu doar planul material al persoanelor, ci si pe cel emotional, mental, spiritual, in aceasta viata si dincolo de ea. Magicienii caii intunecate sunt intr-o cautare neobosita a unor astfel de noduri karmice, menite sa le faciliteze planurile de dominatie globala ca urmare a sansei si legitimitatii providential acordate abuzurilor savarsite contra unei societati insuficient afirmate pe o paradigma a binelui. Acesti indivizi lucreaza totodata la generarea permanenta de noduri noi, prin actiuni planuite special cu acest scop, tocmai pentru ca omul de rand, prins in paienjenisurile consecintelor karmice ale unor decizii neispirate si dezonorabile, golite de integritate si virtute, asadar fara forta spirituala si protectie providentiala, sa intre pe acea bucla a destinului pe care uneltirile mijlocitorilor caii intunecate vor fi fost mandatate si ajutate sa isi atinga scopul suprem.

 

Situatia este cu atat mai complicata cu cat suntem deja impanziti de conditionarile multora dintre cei de dinaintea noastra care, adesea fara sa se gandeasca prea mult si in ansamblu, au preferat sa-si limiteze preocuparile si proiectele strict la propria lor persoana si existenta, uitand sa priveasca in jur dincolo de propriul interes. Datoria noastra este de a ne desface din aceste conditionari si de a nu mai crea in continuare altele noi. Nu putem face acest lucru fara efort dar il putem face fara conflagratii mondiale sau drame sfasietoare, prin actiuni corect dozate si atent directionate inspre obiective purtatoare de compasiune sociala si planetara. Iar educatia facuta in spiritul acestei noi abordari a situatiei reprezinta unul dintre cele mai importante instrumente reformatoare pe termen mediu si lung.

 

Conditionarile karmice negative de generatii

 

Prin urmare iti propun sa nu astepti ziua de maine sau pe vecinul ori prietenul pentru a participa la schimbare. Fiecare zi conteaza, fiecare actiune pozitiv orientata intreprinsa in cunostinta de cauza are ca efect rescrierea regulilor jocului, in sensul restrangerii raului! Crezi ca iti va fi mai usor maine decat azi, atunci cand, nefacand nimic, te vei trezi ca ai la indemana jumatate din mijloacele pe care le ai acum? Crezi ca ai altceva mai important de facut in conditiile in care in fiecare zi ti se reduc drepturile si libertatile, ti se devalorizeaza munca, ti se taie padurile, ti se contamineaza aerul, ti se otraveste mancarea si apa, ti se concensioneaza propriul teritoriu de locuit si de trait, ti se desconsidera orice dorinta de normalitate? Cu siguranta, nu! Partea buna este ca nu esti singur in toata aceasta poveste SI ai sanse reale sa izbandesti. Insa nu inainte de a pune umarul la treaba – de a te instrui, de a-i capacita si pe altii sa se instruiasca si de a intreprinde lucruri in acord cu instruirea. Desi poate parea inevident, acesta este catalizatorul succesului si al implinirii in viata pentru fiecare fiinta umana constienta de sine!

 

Iar cand vorbim de succes si de implinire ne referim la succesul si implinirea pe termen mediu si lung. Acestea nu pot fi atinse cu adevarat decat daca intelegem cum functioneaza ele in conexiune cu planul metafizic, a carui oglindire si reflexie planul fizic este, a fost si va fi.

 

In legatura cu evenimentele prezentate pana acum trebuie sa stim ca exista la un anumit nivel in Creatie (si doar la un anumit nivel) distorsiunea IUBIRII (a serviciului orientat catre altii) cunoscuta drept URA (serviciul fata de sine si numai pentru sine). Asadar exista bine vs. rau, pozitiv vs. negativ, alb vs. negru. In dinamicile Creationale de nivel 3D (unde ne aflam noi, oamenii, in acest moment) cele doua polaritati COEXISTA. Un astfel de fenomen este necesar pe acest nivel ale existentei pentru a genera in structura fiintelor tridimensionale o intelegere a celor doua ideologii prin puterea contrastului (a ce este una prin prisma e ceea ce nu e), intelegere finalizata cu o ALEGERE oglindita in conceptele, sentimentele si actiunile fiecarei fiinte. Alegerea este intre cele doua polaritati, intre lumina si intuneric, intre compasiune si control, intre libertate si sclavie.

 

Pentru ca o astfel de alegere sa aiba valoare, sa prezinte importanță si sa produca efecte, ea presupune CONFRUNTAREA cu alegerea diametral opusa. Daca ai ales Lumina este necesar sa confrunti Intunericul. Daca ai ales Compasiunea este necesar sa combati Controlul. Daca ai ales Libertatea e necesar sa lupti contra Sclaviei.

 

Isus vs. Satan / Lumina vs. Intuneric / Iubire vs. UraIn momentul in care, intr-o lume traind in pace si coexistand intr-o unitate si armonie de la sine intelese, fara polaritate si fara contrast (in raport cu altceva diametral opus), a fost lasata (de insasi paradigma creationala in baza careia existam) sa se strecoare ura, controlul si sclavia, toate acestea s-au instaurat treptat in baza unor ratiuni si reguli care justificau si alimentau fenomenul SEPARATIEI. Prezenta unui arhetip metafizic al urii, controlului si sclaviei, in fapt un DEMON, a fost mandatata din planurile mai inalte sa se nasca, sa se infiltreze si sa se dezlantuie in lumile de nivel 3D atata timp cat nimeni si nimic nu confruntă SUFICIENT DE MULT SI DE BINE respectiva prezenta, nu i se opune, nu sesizeaza si nu intelege ce se afla dincolo de acest arhetip creator limitat care isi reclama propria lui lume si creatie limitata.

 

Se spune, pe buna dreptate, ca cea mai mare realizare a diavolului a fost sa te faca sa crezi ca nu exista. Acesta este exclusiv meritul lui. Nimeni si nimic din acest Univers nu ii poate lua acest merit si nu poate suprima efectele care decurg de aici. Ceea ce i se poate lua este insasi puterea lui de a convinge. De a te mai convinge ca nu poti exista in afara regulilor si limitelor stabilite de el. Ca regulile / limitele lui sunt si ale tale. Ca te afli oricand si oricum sub controlul si auspiciile lor. Din momentul in care ai inceput batalia cu aceste limitari si conditionari, insemnand desprinderea si detasarea de ele / afirmarea si atestarea distantarii tale, atunci forta coercitiva si distructiva a raului isi pierde treptat sustinerea spirituala din planurile mai inalte iar energia si legitimitatea de a mai actiona in acest plan i se diminueaza din ce in ce mai mult.

 

Rula candva un film cu vrajitorul Merlin si regele Arthur in care, dupa o lunga batalie cu vrajitoarea cea rea, Morgana, regina iluziei, aceasta este complet deposedata de puterile sale malefice, nu atat prin demersurile directe facute de Merlin si Arthur, cat prin cooptarea de partea lor – in gand, cuvant, fapta – a unei mase critice de oameni care si-au schimbat – prin interventia si cu ajutorul celor doi – optica de viata, contributia creativa la CEEA CE ESTE si insasi motivatia de a exista. In acest fel s-a destramat puterea magicianului negru si un intreg imperiu al raului s-a prabusit odata cu el. Intrebarea si laitmotivul filmului au fost: de ce credeti ca a murit MAGIA? Raspunsul genial oferit la sfarsit a fost: pentru că OAMENII AU ALES SA ISI INTOARCA PRIVIREA de la Ea. Practic oamenii si-au schimbat perspectiva.

 

Ca urmare a unor astfel de intelegeri, demersul inceput prin implementarea bazei de cunostinte de pe FortaSiGratie.ro continua cu amendarea pretentiilor pe care clasa de conducatori care stapaneste pe Pamant in numele demonului (falsa putere administrativa) le-a emis si le-a folosit pentru a obtine toate foloasele necuvenite imaginabile. Aceasta continuare se regaseste pe FiintaSuverana.ro. Invit pe aceasta cale pe fiecare in parte sa se gandeasca in ce fel poate sustine acest demers si cat de important este pentru el. Si fiindca e mult mai usor sa te conectezi pentru inceput la ceea ce deja exista – alimentand bulgarele de zapada care se rostogoleste – iata ce poti face acum..

 

La nivel personal

1. Poti sa donezi bani pentru promovarea continutului acestei lucrari. 20 de lei investiti in promovare pot face aceasta informatie accesibila catorva mii de oameni in plus.

  

2. Poti sa distribui acest articol in paginile si grupurile de facebook la care ai acces.

 

3. Poti sa te inscrii cu adresa de email in comunitatea Forta si Gratie pentru a fi contactat cu ocazia diferitelor noutati – initiative si evenimente de interes public ce reclama co-participarea ta.

 

4. Poti sa implementezi conceptele Forta si Gratie in activitatile tale de zi cu zi (cele in care esti deja implicat), transformand societatea si lumea prin propriul exemplu de gandire si comportament.

 

La nivel profesional

1. Poti sa finantezi traducerea literara a continutului de pe Forta si Gratie in limbi de circulatie internationala. Depasirea granitelor statale este urmatorul pas.

  

2. Poti sa trimiti legaturi catre site-ul Forta si Gratie din paginile site-ului tau.

 

3. Poti sa promovezi si sa dezvolti acest continut informational sau oricare altul conectat cu el. Orice metoda legitima de a face acest lucru, atat online cat si offline, este binevenita si necesara.

 

4. Poti lucra la implementarea unei platforme sociale Forta si Gratie sau la traducerea lucrarii de faţă pentru implicarea comunitatilor de pretutindeni in schimbarea de paradigma si de sistem.

 

Interconectarea constienta a oamenilor: adevarata putere.Este foarte important sa intelegi ca exista – in societatea din care si tu faci parte – oameni pozitivi absolut remarcabili, avand posibilitatea sa schimbe in bine domenii profund cangrenate ale vietii de zi cu zi. Insa pentru a functiona macar si la un potential decent, ei au nevoie de o minima sustinere din partea publicului larg. Nu oricine poate sa faca munca de constientizare, de reinventare, de trezire la viata a unei lumi intregi din actuala ei stare de buimaceala si moarte clinica. Avand in vedere ca sistemul – satanizat de mii de ani – nu concepe sa aloce resurse pentru ridicarea omului de rand dintr-o conditie precara a existentei sale catre una cu mult mai stralucitoare, este necesar sa o faci tu, cel care vrei sa traiesti altfel si intelegi aceste lucruri. Prin urmare, alege-ti cauzele in care crezi cu adevarat si purcede la sustinerea lor. BOGATIA – ca si CUNOASTEREA – poate inflori la nivel de societate doar atunci cand este impartasita pentru a produce si mai multa bogatie, si mai multa cunoastere. Este important sa fii generos cu acele cauze care tin de calitatea fizica si psihica a existentei fiintelor, pentru ca prezenta calitatii sau lipsa ei se va rasfrange inevitabil si asupra ta. Foloseste-ti prin urmare atat veniturile cat si cunoasterea in mod intelept, investind cota parte din ce ai si ce stii in combaterea lipsurilor de orice fel aferente lumii in care te-ai nascut. Identifica pe acei semeni ai tai care lupta pentru drepturile omului, pentru educatie, pentru acces la resurse ori pentru scoaterea populatiilor din starea frica si neputinta si sutine-i atat cat poti. Fa-o fara sa astepti nimic in schimb, doar pentru ca munca lor te inspira. Daca nu o faci tu, cine crezi ca o va face? Presedintele tarii? Preafericitul? Vedetele care sparg 5000 de Euro pe noapte in cluburi la mare? Nu cred ca mai vrei sa crezi asta! Dar a crede ca nu se poate face nimic are sens doar atunci cand TU ai facut tot ce depinde de tine. Pentru majoritatea oamenilor se pune insa intrebarea: MACAR AI INCERCAT? Si daca da, te-ai straduit suficient? Care ti-au fost ratiunile in baza carora ti-ai permis sa pretinzi vreodata ca nu se poate? Te vei simti mandru cand va trebui sa le povestesti urmasilor tai ca nu ai fost in stare sa intreprinzi nimic? Ce vor fi mostenit ei de pe urma ta? Vor crede ca ai fost un stramos demn de toata admiratia si respectul lor? Vor vedea ei un exemplu in tine? Vor dori macar sa-si aduca aminte ca ai existat? Dar meritele tale vizavi de lumile spirituale catre care aspiri, care vor fi fost atunci cand vei fi parasit aceasta existenta, acest cadru de forte, acest context evolutiv doveditor?

 

 

 

Daca ai parcurs cu atentie informatiile oferite, capitol dupa capitol, ajungand astfel pana in acest punct, esti deja constient ca aceasta lucrare vine cu foarte multa CUNOASTERE catre toti cei care isi doresc si se predispun sa o capete. Cunoasterea inseamna PUTERE. Folosirea cu succes a puterii presupune ASUMAREA UNEI RASPUNDERI implicand exercitarea puterii in slujba unor cauze. Pe calea spirituala pozitiva a serviciului orientat catre altii, aceste cauze vizeaza aducerea bunastarii materiale, afective, mentale si spirituale in propria viata si in vietile cat mai multor fiinte, prin demersurile si eforturile personale intreprinse in scopul manifestarii la scara sociala a bunastarii.

 

Drept urmare, dupa o astfel de lectura nu mai esti omul de dinaintea ei. Ai devenit una dintre persoanele in masura sa contribuie la transformarea in bine a situatiei generale, acumuland, pe cale de consecinta, si o RESPONSABILITATE in acest sens. Ce inseamna aceasta RESPONSABILITATE? Inseamna ca daca o greseala e facuta in necunostinta de cauza, ea poate fi considerata un fapt scuzabil, in timp ce greseala facuta atunci cand deja cunosti dedesubturile unei probleme – dar alegi sa nu tii cont de ele – nu mai e o greseala, ci o alegere. In acest Univers esti LIBER SA ALEGI dar nu esti liber de CONSECINTELE ALEGERILOR tale. Prin urmare poti ALEGE sa-ti continui viata ca si pana acum, pretinzand ca intalnirea ta cu aceasta informatie nu s-a intamplat niciodata si nu conteaza, sau poti ALEGE sa depui eforturi conform noilor intelegeri dobandite, contribuind decisiv la o noua stare de fapt. Contributia ta este despre iesirea din intuneric la lumina a unei lumi intregi. Intr-un astfel de context, cel mai mic pas in directia corecta poate sa devina cel mai mare pas al existentei tale!

 

 

 

Satanele planetei sunt reflexia unui nivel al sinelui nostru intruchipind realitatile noastre interioare si exterioare nelamurite de vreme, care ne provoaca sa evoluam prin intelegeri tot mai rafinate si prin asumarea unor alegeri tot mai bine constientizate. Ei sunt pentru noi propria noastra umbra, partea noastra obscura care se pierde in intuneric si care prin asta ne pune vesnic in dificultate si ne confrunta cu tot ce nu am vrut si nu vrem sa confruntam. Atata timp cat umbra noastra ramane ascunsa, nelamurita, neinaltata, satanismul va ramane si el ascuns si isi va continua controlul nevazut, prin mecanisme complet straine perceptiei noastre nedezvoltate. Recunoscind insa latura intunecata a proceselor care ne impacteaza existenta, infruntind-o si confruntind-o, exponentii curentului satanic planetar vor fi demascati şi vom realiza cu totii jocul lor murdar. Cu cat negam aceasta latura intunecata si provocaile pe care ea ni le adreseaza, cu atat mai mult vom suporta consecintele negarii ei, caci acestea sunt regulile jocului. Cu cat negam mai mult, cu atat mai puternice si mai neplacute pe termen lung vor fi limitarile si constrangerile. Este o chestiune de alegere si de implicare pana la urma.

 

Elita intunecata a lumii stie ca timpul sau se va sfarsi curand. Atunci cand raul entitatii masonice internationale va fi ajuns in punctul critic admisibil, structura va fi distrusa din interior. Aceasta este o lege a firii. Puterea secreta a Francmasoneriei poarta in ea germenii propriei sale distrugeri, iar germenii au incoltit deja. E momentul sa grabim acest proces, hranindu-l cu propria noastra participare la tot ce inseamna o noua viata, inca o data si de la inceput, purtatoare de merite si de armonie in gand-cuvant-fapta!

 

https://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/masoneria/uneltirile-masonice-ale-prezentului-spiritul-societatii-ce-avem-de-facut.htm

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

Societatile secrete. Masoneria, sistemul de minciuna planetara. Alternative.

 

 

Partea 1

Introducere

Despre culte, organizatii si societati secrete

Importanta intelegerii realitatilor de dincolo de materie

 

Partea a 2-a

Istoria intunecata a Cavalerilor Templieri. Conexiunea cu prezentul.

Inceputurile Francmasoneriei

 

Partea a 3-a

Dezvoltarea sistemului masonic

 

Partea a 4-a

Simbolistica masonica

Ocultismul masonic

Ideologia masonica

 

Partea a 5-a

Activitatea politica a Francmasoneriei

Sistemul financiar masonic. Dobanda ca arma. Statul corporatie.

 

Partea a 6-a

America masonica: demagogia, sclavagismul si crima institutionala

Ordinul Illuminati

Partea a 7-a

Primul Razboi Mondial (1914-1918)

Masoneria si inceputurile Comunismului

 

» Partea a 8-a «

Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945)

 

Partea a 9-a

Razboaiele francmasonice postbelice ale blocurilor comunist si capitalist

Propaganda Due (P2), unealta masonica a terorismului si crimei in Europa

 

Partea a 10-a

Asasinarea presedintelui american John F. Kennedy

Pretinsa calatorie pe Luna a misiunilor Apollo

 

Partea a 11-a

Tehnologia cenzurata public si folosita distructiv de Masonerie

Utilizarea pe scara larga a vaccinurilor otravitoare si alte metode de intoxicare in masa

 

Partea a 12-a

Uneltirile diabolice ale prezentului

Spiritul societatii. Ce avem de facut.

8.

16. Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945)

Al Doilea Razboi Mondial

RATIUNI PRELIMINARE SI CONTEXT INTERNATIONAL

Dupa ce o intreaga Europa s-a trezit buimacita si devastata din prima conflagratie mondiala si dupa ce harta Europei a fost retrasata, au inceput uneltirile pentru continuarea planului de instaurare a unei puteri centralizate recunoscuta de populatiile continentale. Era important ca populatiile sa accepte progresiv pasii catre o dictatura de o amploare cat mai mare. Unificarea sub o unica putere nu are valoare atata timp cat oamenii liberi nu isi vand propria libertate pe tot felul de “oferte” iluzorii si fara importanta, de care mai apoi complotistii se folosesc pentru a-si legitima crimele si abuzurile.

 

Continuarea fireasca a primului razboi mondial era, conform reprezentantului ordinului Illuminati John D. Rockefeller, slabirea puterii Frantei pe scena jocurilor pentru suprematie din Europa. Franta era o tara puternica ce obtinuse in urma tratatului de pace de la Versailles de dupa primul razboi mondial teritorii si sume importante de bani din partea Germaniei, industrie strategica, avea totodata coloniile sale praduitoare in Nordul Africii si in zone insulare din Atlantic si Pacific. Pentru a destructura conglomeratul de putere francez, finantatorii americani francmasoni decid sa se foloseasca de o revolutie bolsevica avand drept scop expansionarea regimului comunist (conceput si controlat de ei) cat mai mult in Europa. Iar locul pe care il gasesc cel mai potrivit pentru initierea unei astfel de miscari este chiar Germania, devastata de consecintele tratatului de pace care ii rapise teritorii strategice si o lasase falimentara prin datoriile uriase de razboi.

 

Pierderile teritoriale ale Germaniei dupa primul razboi mondial se cuantificau in industrie, populatie si intindere: Alsacia si Lorena (14.522 km², 1.815.000 locuitori), nordul provinciei Schleswig (4000 km²), regiuni vaste din Campia Poloniei (53.800 km² cu 4.224.000 locuitori), zona Hulczyn din Silezia Superioara (333 km² și 49.000 locuitori), estul Sileziei Superioare (3.214 km² cu 965.000 locuitori), orasele Eupen și Malmedy, zona Soldau incluzand calea ferata pe ruta Varsovia-Gdansk. Nemultumirea populara masiva din Germania pe fondul acestei dezmembrari si falimetari era terenul fertil pentru inceperea unei miscari revolutionare bolsevice de proportii.

 

Pe o pelicula filmata in februarie 1919 intr-un grup de ofiteri, poate fi vazut caporalul Adolf Hitler cu o banderola care avea culoarea simbolica rosie a comunistilor la funerariile masonului socialist evreu, Kurt Eisner. Eisner a facut parte din aceeasi loja masonica din care facea parte si Lenin – Art et Travaille. Insa el a fost si membru al lojii “Lumina ce rasare pe Isar” si al ordinului B’nai B’rith.

 

La putin timp dupa primul razboi mondial, Max Levien (mason rus nascut in 1885 la Moscova si autor a mai multor asasinate in masa) devine lider al Ligii Spartacus si pune bazele unui partid comunist la Munchen. El urmareste sa extermine cat mai multi apartinatori ai miscarilor nationaliste germane. Liderii Ligii Spartacus aveau conexiuni cu Ordinul Illuminati. Masonii comunisti ai lui Levien au reusit in luna mai 1919 sa proclame Republica Sovietica Munchen iar mai apoi chiar Republica Sovietica Bavaria. Liderii acestor republici apartineau cu totii lojii masonice nr. 11 Elf. Cei mai multi dintre ei venisera din Rusia in Bavaria dupa ce luasera parte la teroarea revolutionara bolsevica din 1905-1907. Unul dintre acestia, Tobias Axelrod – francmason de gradul 33 si membru Illuminati – se “inscauneaza” comisar al poporului pentru afaceri. De pe aceasta functie anuleaza imediat toate reformele economice care fusesera incepute in Germania de catre Ministrul de Finante Silvio Gesell, care dorea o economie fara capitaluri false, neumflata din hartii „cu valoare” care nu sunt sustinute de bunuri si servicii reale sau din dobanzi impuse fortat si neverosimil de capitalistii vremii. Lucrurile au degenerat in crime oribile savarsite de soldati ai Armatei Rosii pe strazile orasului Munchen.

 

La data de 1 Mai 1919, isi fac aparitia in Munchen trupele Armatei Albe, denumire generica data tuturor fortelor armate de proveninenta voluntara din toate tarile care au luptat impotriva invaziei comuniste. Armatele Albe erau finantate de ramasitele institutiilor monarhice din Europa. Trupele Albe inconjoara Munchen-ul si reusesc sa ii inlature pe comunistii masoni, fapt pe care membrii fratiei Illuminati l-au considerat un mare esec. O parte din lideri sunt arestati, condamnati la moarte si executati, exceptie facand Max Levien insusi, care a reusit sa scape fugind mai intai la Viena iar mai apoi in Rusia Sovietica, unde a devenit membru activ al Comintern si membru al Comitetului Executiv Central.

 

CominternCOMINTERNUL, structura cunoscuta si ca Internationala Comunista a III-a, a fost o organizatie comunista fondata în 1919 de Lenin si de Partidul Comunist Bolsevic Rus, avand drept scop lupta prin toate mijloacele posibile, atat ideologice cat si economice sau politice, pentru rasturnarea burgheziei si pentru formarea unei republici sovietice internationale, ca un stadiu de tranzitie catre abolirea definitiva a statelor.

 

In septembrie 1919, Hitler – care visa la un rol de lider in Germania interbelica – devine membru al unui mic partid, numit Partidul Muncitorilor Germani din Munchen. In aceasta perioada si-a imbunatatit cunostintele in domeniul strategiei militare. La inceputul anului 1920, Hitler a preluat functia de propaganda in cadrul partidului.

 

Miscarea muncitoreasca a inceput sa creasca rapid. Hitler s-a folosit cu multa iscusinta de nemultumirea maselor fata de conditiile sociale. In acelasi an, la data de 1 aprilie, miscarea primeste deja noul sau nume: Partidul National Socialist Muncitoresc German. In vara lui 1921, Hitler devine liderul oficial al partidului.

 

In noiembrie 1922, Ambasada Americana din Berlin il trimite pe capitanul Smith Truman la Munchen pentru a obtine informatii despre Adolf Hitler si despre Partidul National Socialist pe care il conduce.

 

La inceputul anului 1923, Lenin si presedintele Cominternului, Grigori Zinoviev, decid ca in Germania climatul este potrivit pentru o noua tentativa revolutionara bolsevica. Toti comunistii masoni erau oficial de parere ca Germania reprezinta un teren propice pentru o revolutie bolsevica mondiala si decid sa foloseasca pe post de angrenaj nemultumirea populatiei germane. Cominternul si Red Aid (organizatia comunista echivalenta a organizatiei masonice capitaliste Crucea Rosie) au incercat prin toate mijloacele sa introduca acest plan in Germania. In zorii zilei de 22 octombrie 1923, Hamburgul, Berlinul si alte orase mari din Germania urmau sa intre pe mainile bolsevicilor. Operatiunile premergatoare au fost conduse de francmasonii Karl Radek (membru al Delegatiei Sovietice pentru Afaceri la Berlin), Bela Kun (politician maghiar comunist provenit dintr-o familie de evrei care a condus in anul 1919 revolutia bolsevica din Ungaria) si Josef Unschlicht (membru al serviciului de securitate Ceka si al serviciului militar de informatii de la Moscova). Functionarii comunisti germani au considerat insa ca pregatirile nu sunt suficiente pentru o actiune atat de ampla si au dorit sa amane asa zisa revolutie pentru o perioada de 3 luni. Numai ca ei au uitat sa il informeze despre contramandare pe liderul terorist din Hamburg – Ernst Thalmann – care impreuna cu 300 de revolutionari bolsevici a incercat sa initieze lovitura de stat la ora 5 dimineata. Peste 2 zile toti teroristii din Hamburg erau infranti.

 

Hitler a profitat de climatul de confuzie si anarhie creat in Germania pe fondul tentativei nereusite a factiunii comuniste rusesti de a prelua puterea si a organizat el insusi o lovitura de stat putin mai tarziu, pe 8 noiembrie, urmarind preluarea puterii de catre Partidul National Socialist Muncitoresc. Actiunea a ramas cunoscuta in istorie drept “Puciul de la berarie”. Puciul s-a dovedit o tentativa esuata de lovitura de stat, tentativa prin care tanarul Adolf Hitler, impreuna cu generalul Erich Ludendorff, precum si alti lideri ai organizatiei Kampfbund au incercat sa ajunga la putere in München – Bavaria – Germania. Adunati cu totii intr-un local bavarez, complotistii si-au declarat intentiile in fata unei multimi de 3000 de partizani ai lor. Spre seara, cladirea a fost inconjurata de armata de stat si, in momentul in care Hitler a inceput sa strige ca guvernul de la Berlin a fost demis si ca el va forma un nou guvern avand sprijinul armatei si al politiei, s-a pornit imediat un puternic schimb de focuri.

 

Hitler a fost arestat si judecat in cadrul unui proces public care s-a transformat, datorita abilitatilor sale oratorice, intr-o victorie ideologica. Numele lui s-a aflat pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume, fapt care a contribuit la eliberarea din inchisoare dupa numai 9 luni, desi fusese condamnat la 5 ani. In timpul detentiei, Hitler a dictat manifestul sau politic Mein Kampf, a carui prima parte a fost publicata in 1925, iar a doua parte in anul 1927. Mein Kampf i-a adus lui Hitler un profit de 50.000 de marci pana in anul 1930, iar de-a lungul vietii sale suma a depasit un milion de marci.

 

 

 

MEIN KAMPF (Lupta mea)

Mein Kampf (Lupta mea) de Adolf Hitler» Fragment din Mein Kampf..

Viata germana trebuie curatata de toate elementele straine care deformeaza adevaratul spirit german. Guvernul trebuie sa fie in mainile germanilor si sa aiba un singur scop: sa elibereze Germania de sclavia din prezent. Aceasta se poate face insufland germanilor respectul de sine pe care l-au pierdut si credinta in propriile lor puteri.

 

COMENTARIU..

Se pune intrebarea legitima: ce implica presupusa „curatare”? Si ce inseamna „adevaratul spirit german” sau „a insufla respectul”? Fara o explicitare clara a termenilor, textul instiga la demersuri si actiuni extremiste si criminale.

» Fragment din Mein Kampf..

Sunt preocupat de evrei atata timp cat obstructioneaza realizarea Reich-ului (imperiului) german ideal. Dar nu voi aproba actiuni de violenta, nici macar impotriva evreilor. Nu am facut-o niciodata. Noi am iesit tapii ispasitori pentru actiunile de violenta ale comunistilor, nu ei. Evreilor nu ar trebui sa le fie teama de noi atat timp cat nu se amesteca printre noi. Asta trebuie sa invete ei – si cred ca au inceput sa invete foarte repede acest lucru de la ultimele alegeri.

 

COMENTARIU..

Istoria a dovedit ca minciuna e piatra de temelie a Francmasoneriei mondiale iar Hitler nu face exceptie. Cumintenia e de forma, crima este un fapt.

 

» Fragment din Mein Kampf..

Ce bafta pe conducatori ca oamenii nu gandesc!

 

COMENTARIU..

Ideologia demagogului – care poate sa minta in voie atata timp cat nu este depistat – face parte din politica de stat a lui Hitler.

» Fragment din Mein Kampf..

O alianta ale carei obiective nu cuprind si perspectiva unui razboi este lipsita de sens si valoare.

 

COMENTARIU..

Principiile de Cale Negativa care includ invazia, sclavizarea si sacrificiul de sange stau la baza tuturor structurilor imperialiste.

» Fragment din Mein Kampf..

Un stat care, intr-o epoca a contaminarii raselor, vegheaza posesiv la conservarea celor mai bune elemente ale sale, trebuie sa devina intr-o zi stapanul Pamantului.

 

COMENTARIU..

Ideologia Ku Klux Klan reiterata si servita ca ratiune a purificarii etnice la scara mondiala este parte din ideologia nazista.

» Fragment din Mein Kampf..

Lupta impotriva bolsevismului mondial evreiesc impune o atitudine clara fata de Rusia sovietica. Diavolul nu poate fi alungat de Belzebut.

 

COMENTARIU..

Desi pozeaza in mare salvator, Hitler consemneaza natura diabolica a celor care folosesc exact metodele lui pentru a-si asigura suprematia pe scena politica a lumii. Concluzia este evidenta.

» Fragment din Mein Kampf..

Scopul propagandei nu este, de exemplu, sa dozeze dreptatea diverselor partide, ci sa o sublinieze exclusiv pe cea a partidului pe care il reprezinta.

 

COMENTARIU..

Mentalitate de CLAN – principiu totalitarist clasic al dictatorilor din toate timpurile.

» Fragment din Mein Kampf..

Cunosc oameni care „citesc” la nesfarsit, carte dupa carte, slova cu slova, si pe care totusi nu i-as numi „cititi”. E adevarat, au un bagaj mare de „cunostinte”, dar mintea lor nu e capabila sa organizeze si sa inregistreze materialul pe care l-au acumulat. Le lipseste arta de a deosebi intr-o carte lucrurile necesare de cele fara de valoare, de a le retine pe primele pentru totdeauna si, daca se poate, de a nici nu le vedea pe celelalte.

 

COMENTARIU..

Aceasta observatie pertinenta a liderului nazist arata ca era un bun cunoscator al psihologiei umane, de care se folosea cu dibacie.

» Fragment din Mein Kampf..

Daca doriti simpatia maselor, trebuie sa le spuneti lucrurile cele mai stupide si mai gogonate.

 

COMENTARIU..

Desi surprinde un adevar valabil si azi, Hitler se contrazice ideologic: pe de-o parte se considera salvatorul rasei germane, pe de alta parte este cel mai vehement detractor al ei. Pe de-o parte vede rasa germana ca fiind superioara celorlalte, pe de alta parte o desconsidera si o dispretuieste.

» Fragment din Mein Kampf..

Cel puternic trebuie sa domine si sa nu se amestece cu cel slab, ceea ce ar insemna sacrificiul propriei naturi inzestrate. Numai cel nascut slabanog se poate uita la acest principiu ca fiind crud, si daca face asta este pur si simplu pentru ca are un caracter debil si o minte ingusta; deoarece daca o astfel de lege nu conduce procesul evolutiei, atunci dezvoltarea unei vieti organice superioare nu ar fi deloc de conceput.

 

COMENTARIU..

Principiu clar de Cale Negativa: desconsiderarea totala a compasiunii, calitate pe care francmasoneria o eticheteaza drept boala tocmai pentru ca SATANISMUL este fix LIPSA ORICAREI FORME DE COMPASIUNE.

» Fragment din Mein Kampf..

Masele sunt feminine si stupide! Cine nu intelege psihologia feminina a maselor, a multimii, niciodata nu va obtine efectul necesar. Daca vorbesti cu femeia cum trebuie, atunci ea se va sacrifica pentru tine. Multimea este ca o nevasta proasta!

 

COMENTARIU..

Misoginism este putin spus. Desconsiderarea totala a principiului feminin e o trasatura definitorie a francmasoneriei, atat de bine intruchipata de Hitler.

» Fragment din Mein Kampf..

Pacea eterna nu va dainui pe Pamant decat atunci cand ultimul om il va ucide pe penultimul.

 

COMENTARIU..

Pentru Hilter, imperiul francmasonic imaginat de el este un taram al eternei lupte pe viata si pe moarte a tuturor cu toti ceilalti, lupta care nu se va termina decat atunci cand oamenii se vor ucide pana la ultimul.

» Fragment din Mein Kampf..

Tradatorii trebuiesc exterminati, la fel si urmasii lor. Nimic, absolut nimic nu trebuie sa mai ramana din lepadaturile astea!

 

COMENTARIU..

In lumea liderului nazist, neascultarea de stapan e cel mai mare pacat imaginabil.

» Fragment din Mein Kampf..

Cine intra in cancelaria Reichului trebuie sa aiba senzatia ca se afla in fata stapanilor lumii, si numai drumul parcurs pana aici, pe strazile largi, pe sub arcul triumfal, pe langa Forumul Soldatului si pana in Piata Poporului, ar trebui sa-i taie rasuflarea.

 

COMENTARIU..

Cultul liderului suprem la nazisti. Nici o deosebire fata de cel de la comunisti.

» Fragment din Mein Kampf..

Probabil nimeni niciodata nu se va mai bucura de increderea intregii Germanii in aceeasi masura ca mine. Probabil ca niciodata nu va mai fi un om cu mai multa autoritate. De aceea, existenta mea este un factor de mare valoare.

 

COMENTARIU..

Viziunea mesianica asupra lor insisi ii caracterizeaza pe mai toti liderii de cale intunecata.

» Fragment din Mein Kampf..

Ce ziceti de comunistii din Rusia? Desi procentul lor din intreaga populatie este mai mic decat cel al evreilor de aici, ei controleaza tara.

 

COMENTARIU..

Tirania bolsevica a grupurilor conspirative din Rusia contra unui popor in totala necunostinta de cauza despre ce i se intampla este un model pentru Hitler.

» Fragment din Mein Kampf..

Inca se mai crede ca progresul uman, oricat ar fi de neinsemnat, provine din mintea majoritatii si nu din capul unui om.

 

COMENTARIU..

Structura sociala imperialista este intotdeauna o piramida a puterii avand la varf un centru de comanda si control care dicteaza si dispune in mod dictatorial si discretionar, asumandu-si in acelasi timp toate meritele celor care muncesc cu adevarat. Totul trebuie aprobat „de sus” si atribuit „celor de sus”.

» Fragment din Mein Kampf..

Sarcina propagandei consta in incercarea de a impune o doctrina asupra intregului popor.

 

COMENTARIU..

Ori de cate ori ajungi sa te regasesti de partea unei majoritati, e timpul sa te opresti si sa reflectezi! Propaganda lucreaza!

» Fragment din Mein Kampf..

Daca pot trimite floarea natiunii germane in iadul razboiului fara nici cea mai mica remuscare, atunci cu siguranta am dreptul de a elimina milioane de oameni din rase inferioare care se inmultesc ca parazitii.

 

COMENTARIU..

Francmasoneria se considera cu drept de viata si de moarte asupra oricui ii ia in serios pretentiile, adoptandu-le fara discernamant.

» Fragment din Mein Kampf..

Conducatorul mongol Gingis-Han a omorat milioane de femei si copii din propria lui vointa si fara mustrari de constiinta. Istoria vede in el doar un mare intemeietor de state. Ce crede despre mine debila civilizatie occidentala nu ma intereseaza.

 

COMENTARIU..

Venerarea mortii este prezenta in toate doctrinele de origine masonica: nazism, capitalism, comunism, sionism si in orice alta forma de imperialism.

 

Un ultim extras..

 

» Fragment din Mein Kampf..

Din punct de vedere pur militar, conditiile ar fi de-a dreptul catastrofale in cazul unui razboi purtat de Germania si Rusia impotriva Europei occidentale si probabil impotriva intregii lumi.

 

COMENTARIU..

Daca Germania constituita pe principii totalitariste asemanatoare comunismului rusesc urma sa inceapa o lupta de cucerire a Europei, eventuala unificare la un moment dat cu Rusia intr-un imperiu comun reprezenta o perspectiva deloc de neglijat pe agenda oricarui adept al planului de globalizare tiranica.

Mein Kampf a fost tradus initial in limba rusa si publicat intr-o editie limitata pentru Comitetul Central de la Moscova in anul 1928. Stalin a inceput sa il admire pe Hitler si a decis sa ii sustina ascensiunea catre putere. De asemenea, bancherii de pe Wall Street au inceput sa-l considere o figura promitatoare pentru intrigile globaliste, astfel ca decid sa parieze pe Adolf Hitler pentru a provoca haosul in Europa. Drept urmare trimit un curier cu statut diplomatic in Germania pentru a-l contacta.

 

 

 

FINANTAREA SI ORCHESTRAREA DIN UMBRA A RAZBOIULUI

Finantarea de pe Wall Street a celui de-al doilea razboi mondial

Intelegerea dintre Hitler si bancherii americani este parafata in iunie 1929. Dintre magnatii de pe Wall Street participanti la intalnire amintim: John D. Rockefeller, J. H. Carter (din partea Bancii Statului New York si al trustului bancar Guaranty Trust Company), Randolph Hearst (mogul al trustului american de presa Consolidated Publications) si insusi presedintele SUA la acea vreme, Clark Hoover. Aceste informatii sunt mentionate de profesorul de stiinte economice Antony Sutton in cartea sa “Wall Street and the rise of Hitler” (Anglia, 1976).

 

Ulterior acestei intelegeri, fondurile au continuat sa curga. Prescott Bush (tatal presedintelui George Bush Senior si membru Skull & Bones) l-a sprijinit pe Hitler cu 100 de milioane de dolari intre anii 1926-1942 prin intermediul bancii din New York, Harris & Brothers. Compania Shell (o companie anglo-olandeza de combustibili fosili care in prezent activeaza la nivel mondial si are o cifra de afaceri de 460 de miliarde de dolari) i-a virat lui Hitler aproximativ 30 de milioane de lire sterline pana in anul 1931. Compania Ford (a francmasonului Henry Ford) primeste multumiri prin scrisori oficiale din partea lui Hitler pentru contributiile generoase facute in sprijinul nazistilor.

 

Conform informatiilor centralizate de Stalin dupa terminarea razboiului, 40.000 de companii detinute de masoni au finantat consolidarea masinariei de razboi germane chiar si dupa 1938. Finantarea nu s-a limitat doar la costurile trupelor si echipamentelor, ci a inclus si costurile propagandei.

 

Spre exemplu, mogulul presei americane Randolph Hearst a manifestat un mare interes in publicatiile controlate de el pentru Partidul Nazist si pentru liderul sau, Adolf Hitler. New York Times se refera favorabil la discursurile lui Hitler, iar Harvard University publica un studiu lung despre nazism. Harold Rothermere, magnatul presei britanice, se alatura si el propagandei naziste. The Magazine publica un articol in care Hitler este omagiat, fiind numit „Mesia al Germaniei”. In anul 1938 Time Magazine il desemneaza pe Hitler drept “Omul Anului” datorita eforturilor de mentinere a pacii in lume.

 

In paralel, Rockefeller Jr. foloseste cunoscuta agentie de publicitate Ivy Lee & T. J. Ross din New York pentru a crea o imagine pozitiva pentru bolsevici, care trebuiau priviti ca niste idealisti naivi si umanisti milostivi. Aceeasi agentie compileaza pamfletul insidios de propaganda “URSS – o enigma”. In 1927 Ivy calatoreste in Uniunea Sovietica, fiind chemat de Stalin pentru a discuta despre propaganda comunista din Vest. In acelasi timp el este insarcinat de superiorii sai americani sa profite de vizita pentru a perfectiona metodele de manipulare psihologica ale ideologilor sovietici. Ziarul Time il desemneaza in 1939 pe Stalin “Omul Anului” (titlu decernat imediat dupa exterminarile masive din 1938-1939). Aceeasi “onoare” ii este acordata de Times in 1987 si francmasonului Mihail Gorbaciov, dupa ce acesta promite ca va extermina poporul afgan.

 

Personalitatile anului desemnate de ziarul american Time: Hitler, Stalin, Bush, Obama, Putin, Gorbaciov, Clinton si Trump

 

Cetatenii Germaniei naziste de dinainte de razboi erau organizati intr-un singur organism colectiv. Comunistii din tarile Europei de Est au folosit acelasi sistem dupa razboi. Hitler a invatat multe de la Lenin si de la comunistii masoni bolsevici, in admiratia carora fusese inca de la inceputul carierei sale. Acesta este unul dintre motivele pentru care institutia criminala nazista SS a inceput sa combine controlul centralizat al economiei cu sistemul lagarelor de concentrare. Socialismul Hitlerist avea acelasi caracter ca cel al comunismului Leninist. Un socialist din Germania nazista trebuia sa-si cedeze propria individualitate organismului colectiv si obiectivelor sale, identic intamplandu-se in cazul unui comunist din Rusia sovietica. In 1928 Hitler tine un discurs (prin intermediul Zentral Sprechabend) catre grupurile din Munchen, in care afirma: „Suntem acuzati ca folosim metode marxiste in Berlin. Bineinteles ca folosim metode de actiune marxiste! Aceste metode sunt pur si simplu cele mai bune si singurele corecte daca dorim sa castigam masele. Trebuie doar sa ne perfectionam putin in ceea ce priveste tactica lor!” (jurnalistul Konrad Heiden despre Adolph Hitler, Zurich, 1936).

 

Fiindca pozitia Germaniei se inrautateste prin exploatarea fara mila de catre Franta si Belgia ca urmare a prevederilor tratatului de la Versailles, autoritatile din cele doua tari ne dand dovada de nici un pic de clementa in jefuirea economiei germane, “salvatorii” de pe Wall Street intervin din nou si garanteaza suplimentar Germaniei lui Hitler un imprumut de 800 de milioane de dolari. Banii sunt folositi pentru a construi corporatia gigant I. G. Farben, controlata de clanul Rothschild. Trustul I.G. Farben a produs impreuna cu o alta companie finantata de bancherii masoni americani (Vereinigte Stahlwerke) 95% din explozibilii utilizati de nazisti in timpul razboiului.

 

I.G.Farben pe Rin, 1932I. G. Farben s-a dezvoltat ulterior, devenind unul dintre liderii mondiali din industria chimica, fabricand orice, de la arme pana la medicamente. Conducerea companiei era formata in intregime din francmasoni. Aceasta companie a lansat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial planul de a florura apa potabila, diferitele produse alimentare si pe cele cosmetice (cum este pasta de dinti), deoarece s-a descoperit ca florul producea o usoara deteriorare a unei regiuni de la baza creierului cunoscuta drept glanda Pineala. Aceasta deteriorare avea un efect important pentru interesele de control si dominatie asupra maselor: era mai greu pentru persoana afectata sa se mobilizeze pentru a-si apara valorile, individualitatea si libertatea, devenind in schimb mult mai docila si mai supusa fata de autoritati, fata de propaganda. Fluorul afecteaza capacitatea individului de a face corelatii si scade nivelul inteligentei, afectand celulele creierului.

 

1931. G. Farben a inceput sa-l sprijine oficial pe Hitler in 1931. I. G. Farben a sprijinit, de asemenea, si gruparea SS a lui Himler (criminal de razboi nazist si colaborator apropiat al lui Adolf Hitler). Acelasi lucru l-au facut companiile americane ITT si General Motors. La randul ei, Deutsche Bank a recunoscut recent ca a finatat lagarul de concentrare de la Auschwitz. Cei de la I. G. Farben foloseau lagarul de la Auschwitz pentru a-si testa medicamentele si alte inventii pe oamenii inchisi acolo. Experimentele erau conduse de doctorul francmason Josef Mengele, un tortionar in halat alb care a distrus vieti nenumarate la Auschwitz in numele unor proceduri semanand mai degraba a sacrificii umane rituale decat a orice fel de act medical.

 

Fiindca apartineau unor investitori americani, fabricile I. G. Farben din Hanovra si Koln au fost complet ocolite de bombardamentele care au devastat orasele in timpul razboiului, cladirile din jur fiind distruse total. Nici uzinele Ford si United Rayon de pe Rin nu au fost atinse. La fel s-a intamplat si in Bucuresti cu fabrica de tevi Republica, patronata de industriasul american Malaxa. La procesul de la Nuremberg, numai 3 manageri din trustul I. G. Farben (toti nemasoni) au fost acuzati de crime de razboi si de crime impotriva umanitatii. Directorii americani n-au fost nici macar mentionati pe parcursul procesului.

 

DUPA RAZBOI, I. G. Farben s-a divizat in 3 mari companii: Bayer, BASF si Hoechst activand si astazi ca parte a unei industrii plina de scandaluri si de crime (impotriva umanitatii si a mediului inconjurator).

 

Moscova a pastrat bineinteles tacerea in privinta rolului jucat de Wall Street, deoarece comunistii depindeau de aceeasi sursa de capital si se aflau ierarhic mai jos decat fratii lor americani in lantul trofic masonic.

 

Statele Unite a fost singura tara care a obtinut profit in urma celui de-al doilea razboi mondial, toate celalalte tari au pierdut masiv industrie, oameni si bani, sfarsind in ipostaza de vasali ai Americii.

 

Hitler intelege inca din 1930 ca suprematia Germaniei in eventualitatea unui razboi depinde de independenta tarii fata de sistemul financiar capitalist controlat prin camata de finantatorii masoni din afara tarii, la mana carora era intreaga economie de razboi a Germaniei. Prin urmare, Hitler decide in 1934 sa abandoneze etalonul financiar international si incepe sa emita bani in raport cu un etalon bazat pe valoarea muncii prestate efectiv. Imediat somajul incepe sa scada, pana in 1937 numarul de someri ajungand de la 6.000.000 la doar 1.000.000. In final, cu putin timp inainte de razboi, somajul dispare complet. Din 1932 pana in 1937 produsul intern brut se dubleaza. Sunt construite autostrazi intr-un mod cat mai putin distructiv pentru natura, chiar daca acest lucru presupunea o crestere a investitiei. Hitler insusi asista la proiectarea unor masini ieftine pe care sa le poata cumpara fiecare muncitor german, precum Volkswagen (masina poporului).

 

Datorita infloritoarei dezvoltari a Germaniei, America decide ca este timpul sa recunoasca puterea de la Kremilin, fapt pentru care Statele Unite atesta existenta statului national Uniunea Sovietica si il include in Liga Natiunilor. Se dirijeaza sume imense catre construirea frontului sovietic si catre marile santiere ale comunismului. Printre cei mai activi contributori financiari: General Electric, Ford, Loeb & Co, trusturile Rockefeller, trusturile J. P. Morgan. SUA lua parte in felul acesta la dezvoltarea economiei Uniunii Sovietice pe care ulterior urma sa o controleze intensiv si sa o foloseasca in conflagratia mondiala preconizata. Presedintele Roosvelt a aprobat finantarea planurilor cincinale ale lui Stalin.

 

In acelasi timp, noua politica a lui Hitler in privinta aurului, a creditelor si a dobanzilor a fost o grea lovitura pentru sistemul economic european. Liderii bursei din Londra care erau cu totii francmasoni priveau acest fapt ca pe o amenintare la adresa tranzactiilor nationale si internationale controlate de ei. Au amenintat ca distrug prin razboi Germania daca tara nu revine la vechiul sistem. Scenariul se apropia tot mai mult de ceea ce voiau bancherii de pe Wall Street: un razboi devastator intre mai multe fronturi europene. Lucrurile se precipita chiar inainte de declansarea oficiala a razboiului: guvernul masonic al Poloniei incepe o persecutie intensa a germanilor care locuiau pe teritoriul polonez. Din martie pana in septembrie 1939, autoritatile poloneze deporteaza 50.000 de nemti in lagare de munca, din care multi nu s-au mai intors niciodata. Maresalul polonez a declarat public in 1939 ca “Polonia doreste un razboi cu Germania”. Ulterior declaratiei, mii de nemti sunt masacrati de polonezi ca urmare a instigarii de catre guvern.

 

Polonia planuia un atac fulgerator asupra Berlinului, cu trupe de 700.000 de oameni pregatiti special pentru ACTIUNI OFENSIVE. Ca sa porneasca invazia, Varsovia nu mai astepta decat un semnal de la Londra. Germania nu mai putea sa stea de-o parte. Hitler incheie un pact de neagresiune cu Stalin la 23 august 1939 (cunoscut drept pactul Molotov-Ribbentrop) dupa care ambii pornesc pe fronturi diferite la decimarea Poloniei (mizand pe totala nepregatire a trupelor poloneze in sustinerea unui RAZBOI DEFENSIV, contrar celui ofensiv pentru care se pregatisera).

 

Polonia invadata in al doilea razboi mondialHitler declanseaza oficial cel de-al doilea razboi mondial la 1 septembrie 1939 cand invadeaza Polonia pe mai multe fronturi. Imediat, faptul atrage in conflict Franta si Anglia, care au declarat razboi Germaniei pe 3 septembrie 1939. Uniunea Sovietica profita de ocazie pentru a ocupa, la 17 septembrie 1939, partile bieloruse si ucrainiene ale Poloniei. Ocupatia dureaza 21 de luni, timp in care sunt omorati de rusi 750.000 de oameni apartinand acestor minoritati. In februarie 1940, 1.250.000 din fostii cetateni polonezi sunt deportati in Siberia si Asia Centrala. Copii mici, femei si oameni batrani mor din cazua frigului care uneori ajungea si la -40 de grade Celsius. Spre Nord Est, caile ferate sunt marginite de cadavre inghetate. Aproape jumatate din cei deportati mor pe drum in vagoane de vite, sigilate. In 1941, pana la 100.000 de polonezi sunt impuscati de NKVD, politia secreta sovietica.

 

In Al Doilea Razboi Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scara mare impotriva zonelor locuite de civili. Germania a bombardat tinte civile din prima zi de razboi. Guvernul britanic a decis bombardarea fara exceptie, la ras, cu tot cu civili, incepand din 1942. Pana in 1945, bombardamentele de radere a oraselor au fost folosite pe scara larga de ambele tabere aflate in conflict. Bombardamentele germane asupra oraselor poloneze, rusesti, englezesti si iugoslave sunt responsabile pentru moartea a 600.000 de civili. Bombardamentele aliatilor anglo-americani asupra oraselor Axei (Tokyo, Hamburg si Dresda), ca si folosirea bombei nucleare americane impotriva oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki, au ucis aproximativ 750.000 de civili. La sfarsitul razboiului milioane de refugiati erau pe drumuri, economia europeana se prabusise, 70% din infrastructura industriala a vechiului continent fusese distrusa.

 

Costurile financiare totale ale razboiului au fost de 1200 de miliarde de dolari (la valoarea dolarului din 1945) pentru cele 7 mari puteri implicate (SUA, Germania, URSS, Anglia, Franta, Italia si Japonia) iar costurile umane au totalizat 60 de milioane de morti (aproximativ 25 de milioane de soldati si cam 35 de milioane de civili). La valoarea de azi a dolarului, costurile financiare ale celui de-al doilea razboi mondial se ridica la 11.000 de miliarde de dolari.

 

 

 

CONTROLAREA DICTATORULUI NAZIST PRIN OTRAVIRE PROGRESIVA

Medicatia hitlerista

Doctorul lui Hitler, Theodor Morell, profesor de psihiatrie si membru al societatii Thule, a reusit sa-l aduca pe Hitler in starea ceruta de cei care finantau curentul nationalist-socialist (nazismul) in Germania. Lui Hitler i se dadeau pana la 20 de tablete de beladona si stricnina in fiecare zi. Beladona provoaca paralizia sistemului nervos si a organelor interne cum ar fi stomacul, inhiband secretiile tubului digestiv si ale membranelor mucoase. Beladona are de asemenea efecte negative asupra creierului. Cu cat persoana este mai inteligenta, cu atat beladona este mai daunatoare. Senzitivitatea pacientului se deterioreaza, el devine maniac si predispus la izbucniri isterice de furie. BELADONA afecteaza de asemenea vazul si auzul, poate provoca o vorbire foarte rapida, ameteala si simptome de turbare. Inhiba substanta nervoasa a maduvei spinarii. STRICNINA este de asemenea o otrava care provoaca amnezie, crampe, dureri de cap, produce dificultati in a mentine capul drept si afecteaza capacitatea locomotorie. Lui Hitler i se mai administra si ATROPINA, o substanta care produce dezorientare si exaltare. El avea halucinatii, palpitatii cardiace si o grava constipatie. Neurochirurgul american Bert Edward marturisteste in cartea sa din 1986 “Impactul bolilor asupra liderilor lumii”, faptul ca Morell, doctorul personal al lui Hitler, nu era un doctor ignorant care a gresit tratamentele administrate liderului nazist, asa cum s-a dat de inteles oficial, ci el a fost cel care l-a otravit progresiv pe Hitler, actionand la ordin. Doctorul ii mai administra CARDIAZOL, CORAMINA, SIMPATOL, cantitati mari de COFEINA, in total 28 de medicamente si droguri inca de la inceputul razboiului. Hitler a cerut sa i se administreze produse terapeutice naturale, dar acestea erau neutralizate de PERVITINA, o substanta asemanatoare amfetaminei, care a inceput sa-i distruga creierul. Se trezea deseori noaptea tremurand si tipand. A devenit maniaco-depresiv si a dobandit frica de intuneric. Hitler incepea fiecare zi obosit, morocanos si prost dispus. Dupa doza zilnica de pervitina, ochii ii deveneau ca ai unui nebun, vorbea repede si confuz iar trupul ii tremura. Tratamentele lui Morell includeau de asemenea doze mari de TESTOSTERON, hormonul sexual masculin. In 1945 Hitler ajunsese sa ia 92 de chimicale diferite.

 

Injectarea cu substante chimice sau ingestia lor este o metoda des utilizata de masoni in controlarea celor implicati in activitati cu importanta strategica pentru lucrarile conspirationiste. Presedintele american John. F. Kennedy avea de asemenea creierul distrus de amfetamine si steroizi. Doctorul mason Max Jacobson vizita membrii familiei Keneddy de 4 ori pe saptamana pentru a le administra injectii. In anul 1961, familia Kennedy era deja dependenta de amfetamina.

 

Dupa atentatul din iulie 1944, Hitler incepe sa primeasca diferite doze de COCAINA pentru problemele sale cu sinusurile. Cocaina produce depresie si lipsa de energie, pierderea poftei de mancare si afecteaza inima. In consecinta apar stari de slabiciune, ameteala, palpitatii, dureri de cap si o insomnie incurabila. Este afectat simtul mirosului, creierul nu mai functioneaza normal iar persoana devine un zombi, un canal perfect pentru fortele raului.

 

Hitler trebuie sa fi avut o sanatate foarte buna si o rezistenta fizica exceptionala pentru a putea suporta atacurile unor asemenea coctailuri de chimicale, raspunzatoare intr-o mare masura pentru deciziile criminale luate de Fuhrer sub influenta lor.

 

In final Hitler este un om distrus. El nu mai vrea sa-si asume consecintele faptelor sale si, pe 30 aprilie 1945, se sinucide in buncarul cartierului general din Berlin. Dupa lasarea intunericului, in aceasta zi din an este sarbatorita Noaptea Valpurgiei, un interval de timp in care vrajitorii de magie neagra pot invoca energii negative si demoni care sa se dezlantuie, coalizand cu cei care i-au invocat pentru infaptuirea unor lucrari diavolesti.

 

Artileria comunista distruge complet locul mortii lui Hitler, fapt pentru care din corpul sau nu se mai gaseste nimic. Comunistii au falsificat fotografiile si toate asa zisele dovezi. Chiar si procesele verbale despre o presupusa autopsie, disponibile in 1992, au fost falsificate.

 

 

 

Persoanele responsabile cu declansarea si derularea celui de-al doilea razboi mondial precum si cu epurarile in masa operate ani la rand nu au fost niciodata judecate la Nuremberg. In opinia lui Antony Sutton, procesul crimelor de razboi de la Nuremberg a fost o farsa politica, in care nu au fost mentionate niciodata atrocitatile sovieticilor si nici cumplitele crime ale aliatilor din timpul razboiului si de dupa razboi sau racolarea ulterioara a ofiterilor SS in structurile militare euro-atlantice in paralel cu absolvirea lor de toate crimele comise.

 

Adolf Heusinger, comandant al Directiei Operative a Statului-Major General al Germaniei hitleriste si primul inspector SS din Budeswehr, devine dupa razboi presedinte al Comitetului Militar al NATO

 

Doar o mica parte din liderii nazisti au fost acuzati de crime impotriva umanitatii, iar guvernul german a fost acuzat ca a uneltit impotriva pacii. Nu s-a spus nici un cuvant despre faptul ca, incepand cu aprilie 1945, fortele americane si franceze au omorat mai bine de UN MILION de prizonieri de razboi germani. Majoritatea se aflau in taberele americane. Generalul Dwight Eisenhower (viitorul presedinte al Statelor Unite intre anii 1953-1961) a creat un regim de teoare cum istoria militara americana nu mai cunoscuse niciodata. In lagarele de prizonieri au fost infaptuite acte de tortura si crime infioratoare, acestea fiind de fapt adevarate tabere de exterminare.

 

 

 

OCULTISMUL NAZIST

Satanismul nazist

Hitler ia contact cu ritualurile de magie neagra undeva in jurul anului 1919 cand participa, in data de 12 septembrie, la o intalnire a Partidului Muncitorilor Germani. Acolo il cunoaste pe Dietrich Eckardt, liderul societatii francmasonice Thule care isi da seama imediat ca l-a gasit pe omul prezis de societatea Thule sa devina viitorul lider al Germaniei. Prin Eckardt, Hitler este initiat in ritualurile de magie neagra ale societatii Thule.

 

Eckardt era un ocultist intunecat inzestrat cu numeroase abilitati si cunostinte, initiat de Aleister Crowley in abatia Thelema, o colonie de magie neagra fondata de Crowley in 1920 in Sicilia. Si alti membrii ai societatii Thule erau initiati de acelasi Aleister Crowley. Cu totii il venerau pe demonul Baphomet. Aleister Crowley ii invatase cum sa practice acte de pedofilie ritualica. Crowley practica inclusiv sacrificarea ritualica a copiilor. La un moment dat a declarat ca a macelarit 150 de baietei intre 1912 si 1928. De multe ori practica magia sub influenta drogurilor. In propria sa carte “Magic in theory and praxis” (Magia in teorie si practica), el incurajeaza sacrificiul uman, in special al pruncilor, despre care vorbeste pe indelete si in detaliu. Crowley devenise francmason de gradul 33 pe Ritul Scotian in Mexico City in anul 1900. Era de asemena francmason de gradul 97 in sistemul egiptean Misraim, care cuprindea 90 de grade comune si 7 grade secrete. Mai tarziu, acelasi Crowley a lucrat pentru serviciul britanic de spionaj MI5.

 

In urma confirmarilor primite din partea societatii Thule despre importanta menirii sale si datorita increderii foarte mari in protectia oferita de fortele oculte, Hitler ajunge la convingerea ca destinul nu-i permite sa moara. Intr-adevar, toate atentatele la viata lui Hitler au esuat. O intamplare de acest gen merita mentionata.. In septembrie 1939, la cateva zile dupa izbucnirea razboiului, un astrolog elvetian renumit – Karl Ernst Krafft – prevesteste ca Hitler va fi in pericol de moarte intre 7 si 10 noiembrie acelasi an. La 8 noiembrie, in localul Burgerbraukeller din Munchen explodeaza o bomba, omorand 8 oameni si ranind alti 63. Fara sa aiba idee despre atentatul preconizat, Hitler mersese acolo si sarbatorise cu veteranii partidului, dar plecase mai devreme pentru a nu pierde un tren catre Berlin. Acelasi astrolog ii recomandase pentru luna mai 1940 razboiul fulger cu Olanda si Belgia, in pofida sfaturilor diametral opuse ale generalilor sai. La inceputul lunii mai 1940 Hitler ataca cele doua tari iar actiunea este un succes. Ernst Krafft ii recomanda si lui Rudolph Hess (adjunctul lui Hitler in Partidul National-Socialist) sa zboare in Scotia in ziua de 10 mai 1941 pentru a incheia un tratat de pace separat cu Anglia. Hess este intarziat iar misiunea lui esueaza. Dupa aceasta intamplare Krafft este considerat tradator, fiind deportat in lagarul de concentrare de la Oranienburg unde moare cu putin timp inainte de capitularea Germaniei.

 

CE INVATAM din aceasta poveste (sfarsita dramatic) a serviciului de consultanta astrologica oferit personal lui Hitler?

 

– Prima lectie: Diavolul nu are frati, are sclavi.

 

– A doua lectie: Ingerii nu mint, nu conspira, nu omoara si nu deporteaza oameni in lagare de concentrare. Cand alegi sa joci in tabara celor care fac asta, deja esti parte activa a lumii intunecate si te supui regulilor sinistre ale acestei lumi.

 

– A treia lectie: Nu te poti face partas cu dracu dar sa astepti compasiune sau respect. Atata timp cat te dovedesti o unealta folositoare, ti se va permite sa existi si sa-i fii prin preajma. In momentul in care nu mai esti util, vei fi considerat o investitie nefolositoare si cel mai probabil suprimat.

 

Ernst Krafft este inlocuit aproape imediat cu profesorul Karl Haushofer, mentor ezoteric mai vechi al lui Hitler si totodata director al Institutului de Geopolitica din Munchen. El este fondatorul societatii oculte Vril, a doua societate de magie dupa Thule ca importanta si marime de pe teritoriul Germaniei la vremea respectiva. Haushofer fusese printre altele si ucenic al magicianului si metafizicianului George Ivanovitch Gurdjieff. Faptul acesta ii aduce lui Gurdjieff (binecunoscutul autor al lucrarii “Intalniri cu oameni remarcabili”) o suspiciune serioasa despre legatura sa cu magia neagra si Francmasoneria.

 

Haushofer considera ca Tibetul este patria celor mai iscusiti vrajitori ai planetei. El vizitase Tibetul si intrase in legatura cu Gelugs-Pa, membru al Ordinului Bonetelor Galbene, infiintat in 1409 de catre liderul budist Tsong-Kha-Pa. Haushofer a fost initiat in acest ordin ocult si l-a convins pe Hitler sa trimita expeditii de cercetare in Tibet inca din anul 1926 cu scopul de a obtine importante cunostinte de magie de acolo. Anumite surse mentioneaza ca in urma uneia dintre expeditii, Himmler – al doilea om dupa Hitler in statul german – ar fi intrat in posesia singurului exemplar existent in Occident de magie budista tibetana provenita din perioada civilizatiei atlante, carte multivolum cunoscuta ca Buddhist Kang Shur, incluzand cunostinte despre controlul mental al materiei fizice si subtile, precum si al altor fiinte (sub aspectul posedarii lor sau uciderii de la distanta), toate aceste practici privite din perspectiva unei evolutii personale accelerate a vrajitorului pe calea spirituala de esenta negativa, evolutie menita sa incheie ciclul intruparilor 3D ale fiintei practicante, calificand-o pentru inaltarea la planul imediat superior de intrupare si existenta, in acest caz 4D negativ. Un bun cunoscator la nivel intuitiv al acestor tehnici – care a si reusit se pare sa faca in asa fel incat existenta lui sa fie si ultima sa intrupare aici – a fost magicianul negru si misticul rus Rasputin. Rusia tarista a explorat la randul ei Tibetul si nu era straina de aceste tehnici si practici.

 

Magicienii tibetani din gruparea Bon s-au alaturat nazistilor in demersurile lor pentru putere. Bon este considerata cea mai veche traditie religioasa din Tibet, plina de ritualuri de magie neagra si de vraji. Nazistii au hotarat sa foloseasca magia tibetana Bon ca model. Ei credeau ca Tibetul era patria de origine a poporului arian.

 

Manastire budista Bon in Tibet cu zvastica nazista prezenta pe statuile si obiectele de cult

 

SS a trimis expeditii chiar si in Anzii Cordilieri din America de Sud pentru a pune mana pe controversatele cranii de cristal care incepusera sa fie descoperite la vremea respectiva, considerand ca anumite culte si factiuni de pe vremea civilizatiei atlante implementasera in aceste obiecte si lasasera mosternire generatiilor urmatoare importante informatii si puteri spirituale avand legatura cu dominatia si controlul lumilor.

 

Spre sfarsitul razboiului, pe 25 Aprilie 1945, intr-o suburbie a Berlinului, soldatii sovietici au descoperit trupurile a 6 lama tibetani care se omorasera, practica permisa doar in cazuri exceptionale, in care secrete importante de magie neagra ar putea sa cada in mainile celor considerati dusmani. Mai tarziu au fost gasite peste 1000 de trupuri de asiatici imbracati in uniforme germane. Toti se sinucisesera.

 

Nazistii aveau un laborator in care se studiau diferite metode de magie, condus de generalul SS Heinrich Himmler. Acesta era foarte interesat de geomantie, de radiatiile Pamantului si de liniile de energie telurica. Himmler era convins ca spatiul pe care isi desfasoara activitatea cartierul general SS din Westfalia era menit sa devina un centru al puterii imperialiste mondiale. Serviciul sovietic de informatii, NKVD, avea un laborator similar la Moscova, ai carui lideri erau comunisti masoni. Stalin avea, ca si Hitler, consileri personali pe probleme de magie. Unul dintre ei a fost astrologul si telepatul mason Wolf Messing. Inca din 1937, Messing prezisese ca anul 1945 se va dovedi un an fatidic pentru Hitler si regimul sau.

 

Fondurile alocate de nazisti pentru investigatii oculte au fost mai mari decat cele alocate de americani pentru Proiectul Manhattan (construirea bombei atomice, la care au lucrat 150.000 de oameni timp de 4 ani).

 

Pe principiul “Cunoasterea inseamna putere”, ACCESUL PUBLIC la INFORMATII OCULTE va fi RESTRICTIONAT treptat pana la ZERO, atat in cadrul regimului nazist al lui Hitler cat si in cel comunist al lui Stalin. In Germania nazista, toate activitatile profetice, cercetarile de magie, astrologia si literatura ezoterica sunt interzise in mod oficial incepand cu anul 1934 iar sistemul de propaganda e folosit intens pentru a implementa in mentalul colectiv convingerea ca toate acestea sunt niste prostii.

 

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, francmasoneria internationala privea deja Tibetul ca pe o amenintare serioasa pentru jocurile de putere controlate de Ordin. Alegand sa-si foloseasca abilitatile pentru a inclina balanta razboiului in favoarea nazistilor, tibetanii s-au inscris oficial in randul taberelor conspirationiste la nivel mondial, fapt care a legitimat cooptarea lor in aliante sau distrugerea completa – lucru care aproape ca s-a si intamplat prin folosirea Chinei francmasonice ca instrument de represiune. Comunistii chinezi actionand la ordinul globalistilor americani au lasat multe manastiri in ruina si au ucis multi lama tibetani.

 

In timpul proceselor de la Nuremberg nu s-a facut nici macar o singura referire la ocultismul folosit de nazisti si asta fiindca insasi regimurile victorioase ale Uniunii Sovietice, tarilor din Europa de Vest si Statelor Unite foloseau propriile lor ritualuri si proceduri de magie neagra.

 

Este evident ca lumea construita de masoni este o lume BARBARA. Suntem in aceasta situatie din cauza naivitatii noastre si a complacerii intr-un iures al vietii contraproductiv, menit sa ne distraga atentia de la semnele si semnalele existente pretutindeni in jurul nostru care ne avertizeaza ca nu asta este calea pe care ne dorim si suntem meniti sa progresam ca societate si civilizatie. Este foarte probabil ca toate aceste acte malefice, nedreptatile si minciunile sa nu mai dureze mult. Acest sistem se va prabusi curand caci omenirea este pregatita sa asimileze o alta invatatura decat i-a fost servita timp de 10.000 de ani. Demonul cumplit adus in lumea oamenilor din intunecimile Creatiei va fi aruncat inapoi in tenebrele din care s-a ridicat cu ceva timp in urma. Insa nu inainte de a lua cu el tot ceea ce poate revendica.

 

 

 

BOLSEVIZAREA EUROPEI, EXTINDEREA BLOCULUI COMUNIST SI RAZBOIUL RECE

Ceea ce initial se dorise obtinut printr-o revolutie bolsevica inceputa in Germania, devenea dupa al doilea razboi mondial un act de dominatie comunista de proportii mult mai mari, dominatie instaurata peste jumatate din continentul european pornind din Rusia. Harta Europei era din nou retrasata dupa o conflagratie devastatoare de talie mondiala, visul globalistilor fiind inca si mai aproape de realizare, fiindca Europa de Est devenea o provincie atasata heghemoniei comuniste rusesti. Intrigile americane care au urmat in anii imediat de dupa razboi au dus la fundamentarea dominatiei comuniste in China si Mongolia, Washington-ul ajungand sa impuna regimurile represionare Mao Zedong in China si Horlooghiin Cioibalsan in Mongolia la cativa ani dupa razboi. Acestia erau doi lideri comunisti francmasoni crescuti si educati la Moscova in cultul personalitatii extreme si al crimelor de neimaginat infaptuite in randul propriilor popoare.

 

Blocul de state realizat prin bolsevizarea cu ajutorul razboiului a nenumarate tari – avand ca centru de comanda Kremlinul de la Moscova – devine practic Imperiul Comunist, in fapt noul Imperiu Mongol GingisHanic din secolul 13 reactualizat la nivelul secolului 20 si cel mai mare al tuturor timpurilor. Restul populatiilor globului erau asumate ca formand blocul imperialist capitalist. “Opozitia” dintre cele doua blocuri a marcat momentul inceperii unei noi etape a procesului de globalizare tiranica: Razboiul Rece.

 

Imperiul Comunist vs. Imperiul Mongol

 

Al doilea razboi mondial a fost conceput in asa fel incat elita financiara sa poata controla economia mondiala. Impartirea lumii intre doua mari curente ale puterii de tip imperialist, capitalism si comunism, ambele apartinand aceluiasi curent de negativitate planetara puternic ocultat, era menita sa creeze tensiuni pe toate planurile care ar fi usurat la un moment dat adoptarea – in chip de „solutie salvatoare” – a guvernului unic.

 

De vreme ce Liga Natiunilor – organism international intemeiat dupa primul razboi mondial ca sa “previna razboiul” – a esuat in mod evident, a fost intemeiat un alt organism international – Organizatia Natiunilor Unite (ONU) – menita, tot oficial, sa “previna” la randul sau izbucnirea unui nou razboi de talie mondiala. De fapt era o noua institutie, cu mult mai eficienta in gestionarea pasilor catre globalizare pe fondul noilor blocuri de putere aparute in locul vechilor puteri: blocul comunist si blocul capitalist. Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a coincis cu sfarsitul pozitiei de superputere a Frantei si Marii Britanii si castigarea acestei pozitii de catre Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica. Relatiile dintre cele doua noi superputeri s-au incordat progresiv, atingand cote deosebit de periculoase in deceniile care au urmat. Pentru asa zisa gestionare a crizei pe parte de inarmare s-au constituit doua mari blocuri militare – de vest si de est – reprezentate de NATO (blocul militar capitalist), respectiv Pactul de la Varsovia (blocul militar comunist).

 

Antiteza dintre creatia masonica numita “Blocul Comunist” si cea cunoscuta drept “Blocul Capitalist” era gandita sa reprezinte o unealta eficace de constrangere a societatilor sa adopte o atitudine razboinica, fiind cultivata intens mentalitatea dusmanirii taberei capitaliste de catre cea comunista si reciproc. O astfel de ideologie era menita sa genereze o tensiune cvasi-permanenta atat in interiorul celor doua blocuri, cat si in relatiile dintre ele. Agresivitatea creata artificial in felul acesta urma sa determine in comportamentul colectiv adoptarea pe scara larga a turnatoriei si represiunii in cadrul regimului comunist, respectiv a concurentei salbatice si mercantilismului in regimul capitalist. Spiritul uman intaratat si indoctrinat astfel, putea fi usor deturnat de la orice alternativa de pace, prosperitate si spiritualitate, fiind indrumat sa adopte calea materialismului rece si necrutator, a inarmarii si conflagratiilor de orice natura, in urma carora nu putea sa existe decat un singur castigator: elita masonica mondiala care le papusa pe amandoua.

DETALII AICI : https://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/masoneria/rolul-francmasoneriei-in-orchestrarea-celui-de-al-doilea-razboi-mondial.htm

 

///////////////////////////////////////

 

Putin si poporul rus-globalizare cu bata ne-au adus…) Putin, justificându-și atacul – discurs integral

 

Vladimir Putin și-a pregătit pas cu pas ziua atacului. Astfel, joi 24 februarie, la ora 06.00 dimineața, a fost postat pe site-ul președinției, un mesaj către ruși. În discursul său, liderul rus vorbște despre „amenințări fundamentale care an de an, pas cu pas, sunt create cu grosolănie și fără ceremonie de politicienii iresponsabili din Occident în raport cu țara noastră“.

 

În încercarea de a-și explica decizia, Putin vorbește despre „Mașina de război se mișcă și, repet, se apropie de granițele noastre“.

 

Iată parte din mesaj, așa cum a fost postat pe kremlin.ru:

 

„Dragi cetățeni ai Rusiei! Dragi prieteni!“,

 

 

Astăzi, consider din nou necesar să revin la evenimentele tragice care au loc în Donbass și la problemele cheie ale asigurării securității Rusiei însăși.

 

Permiteți-mi să încep cu ce am spus în 21 februarie. Vorbim despre ceea ce ne provoacă îngrijorare și anxietate deosebită, despre acele amenințări fundamentale care an de an, pas cu pas, sunt create cu grosolănie și fără ceremonie de politicienii iresponsabili din Occident în raport cu țara noastră. Mă refer la extinderea blocului NATO spre est, aducând infrastructura militară mai aproape de granițele ruse.

 

Este bine cunoscut faptul că timp de 30 de ani am încercat cu insistență și răbdare să ajungem la un acord cu țările lider NATO cu privire la principiile securității egale și indivizibile în Europa. Ca răspuns la propunerile noastre, ne-am confruntat constant fie cu înșelăciune și minciuni cinice, fie cu încercări de presiune și șantaj, în timp ce Alianța Nord-Atlantică, între timp, în ciuda tuturor protestelor și preocupărilor noastre, se extinde constant. Mașina de război se mișcă și, repet, se apropie de granițele noastre.

 

De ce se întâmplă toate acestea? De unde acest mod obscen de a vorbi din poziţia propriei exclusivităţi, infailibilitate şi permisivitate? De unde vine atitudinea disprețuitoare, disprețuitoare față de interesele noastre și revendicările absolut legitime?

 

Răspunsul este clar, totul este clar și evident. Uniunea Sovietică la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut a slăbit, apoi s-a prăbușit pur și simplu. Întregul curs al evenimentelor care s-au petrecut atunci este o lecție bună și pentru noi astăzi; a arătat în mod convingător că paralizia puterii și a voinței este primul pas către degradarea completă și uitare. De îndată ce ne-am pierdut încrederea în noi de ceva timp, și atât, echilibrul de putere din lume s-a dovedit a fi perturbat.

 

Acest lucru a condus la faptul că tratatele și acordurile anterioare nu mai sunt în vigoare. Persuasiunea și cererile nu ajută. Tot ceea ce nu se potrivește hegemonului, celor de la putere, este declarat arhaic, învechit, inutil. Și invers: tot ceea ce li se pare benefic este prezentat ca adevărul suprem, împins cu orice preț, în mod prostesc, prin toate mijloacele. (..)

 

Ceea ce vorbesc acum nu se referă doar la Rusia și nu numai pe noi. Acest lucru se aplică întregului sistem de relații internaționale și, uneori, chiar și aliaților SUA înșiși. După prăbușirea URSS, a început de fapt rediviziunea lumii, iar normele de drept internațional care se dezvoltaseră până atunci – și cele cheie, de bază au fost adoptate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și au consolidat în mare măsură rezultatele acestuia – au început să se amestece cu cei care s-au declarat învingători în „războiul rece”. război”.

 

Desigur, în viața practică, în relațiile internaționale, în regulile de reglementare a acestora, a fost necesar să se țină cont de schimbările din situația din lume și de raportul de putere în sine. Totuși, acest lucru ar fi trebuit făcut cu profesionalism, fără probleme, cu răbdare, ținând cont și respectând interesele tuturor țărilor și înțelegând propria responsabilitate. Dar nu – o stare de euforie de la superioritatea absolută, un fel de formă modernă de absolutism, și chiar pe fondul unui nivel scăzut de cultură generală și a aroganței celor care au pregătit, adoptat și împins prin decizii care erau benefice doar pentru ei înșiși. Situația a început să se dezvolte conform unui scenariu diferit.

 

Nu trebuie să cauți departe pentru exemple. În primul rând, fără nicio sancțiune din partea Consiliului de Securitate al ONU, au efectuat o operațiune militară sângeroasă împotriva Belgradului, folosind avioane și rachete chiar în centrul Europei. Câteva săptămâni de bombardare continuă a orașelor civile, a infrastructurii de susținere a vieții. Trebuie să reamintim aceste fapte, altfel unor colegi occidentali nu le place să-și amintească acele evenimente, iar când vorbim despre ele preferă să indice nu normele dreptului internațional, ci circumstanțele pe care le interpretează după cum consideră de cuviință.

 

Apoi a venit rândul Irakului, Libiei, Siriei. Folosirea nelegitimă a forței militare împotriva Libiei, denaturarea tuturor deciziilor Consiliului de Securitate al ONU cu privire la problema libiană a dus la distrugerea completă a statului, la apariția unui focar imens de terorism internațional, la faptul că țara s-a prăbușit. într-o catastrofă umanitară, în abisul care nu s-a oprit de mulți ani.război civil. Tragedia care a condamnat sute de mii, milioane de oameni nu numai în Libia, ci în toată această regiune, a dat naștere unui exod masiv de migrație din Africa de Nord și Orientul Mijlociu către Europa.

 

O soartă similară a fost pregătită pentru Siria. Lupta coaliției occidentale pe teritoriul acestei țări fără acordul guvernului sirian și sancțiunile Consiliului de Securitate al ONU nu este altceva decât agresiune, intervenție.

 

Totuși, un loc aparte în această serie îl ocupă, desigur, invazia Irakului, de asemenea, fără nicio bază legală. Ca pretext, au ales informații de încredere, presupuse disponibile pentru Statele Unite, despre prezența armelor de distrugere în masă în Irak. Ca dovadă a acestui lucru, public, în fața lumii întregi, secretarul de stat american scutura un fel de eprubetă cu pulbere albă, asigurând pe toată lumea că aceasta este arma chimică dezvoltată în Irak.

Și apoi s-a dovedit că toate acestea au fost o farsă, o cacealma: nu există arme chimice în Irak. Incredibil, surprinzător, dar adevărul rămâne. Au fost minciuni la cel mai înalt nivel de stat și de la tribuna înaltă a ONU. Și ca rezultat – victime uriașe, distrugeri, o creștere incredibilă a terorismului.

 

În general, se are impresia că practic peste tot, în multe regiuni ale lumii în care Statele Unite vin să-și stabilească propria ordine, ca urmare, există răni sângeroase, nevindecate, ulcere ale terorismului internațional și ale extremismului. Tot ceea ce am spus este cel mai flagrant, dar în niciun caz singurele exemple de nerespectare a dreptului internațional.

 

În acest rând, există promisiuni către țara noastră de a nu extinde NATO cu un centimetru spre est. Repet – m-au înșelat și, în termeni populari, pur și simplu l-au aruncat. Da, poți auzi adesea că politica este o afacere murdară. Poate, dar nu în aceeași măsură, nu în aceeași măsură. La urma urmei, un astfel de comportament de înșelăciune contrazice nu numai principiile relațiilor internaționale, ci, mai presus de toate, normele de moralitate și moralitate general recunoscute. Unde este justiția și adevărul aici? Doar o grămadă de minciuni și ipocrizie.

 

Apropo, politicienii, politologii și jurnaliștii americani înșiși scriu și vorbesc despre faptul că un adevărat „imperiu al minciunilor” a fost creat în interiorul Statelor Unite în ultimii ani. Este greu să nu fii de acord cu asta – așa stau lucrurile. Dar nu este nevoie să fii modest: Statele Unite sunt încă o țară mare, o putere care formează sisteme. Toți sateliții ei nu numai că încuviințează cu resemnare și umilitate, îi cântă din orice motiv, ci și îi copiază comportamentul, acceptă cu entuziasm regulile pe care le propune. Prin urmare, pe bună dreptate, putem spune cu încredere că întregul așa-numit bloc occidental, format de Statele Unite după propria imagine și asemănare, totul este chiar „imperiul minciunii”.

 

În ceea ce privește țara noastră, după prăbușirea URSS, cu toată deschiderea fără precedent a noii Rusii moderne, disponibilitatea de a lucra cinstit cu Statele Unite și alți parteneri occidentali și în condiții de dezarmare aproape unilaterală, au încercat imediat să pună strângeți, terminați și distrugeți complet. Este exact ceea ce s-a întâmplat în anii 90, la începutul anilor 2000, când așa-numitul Occident colectiv a susținut cel mai activ separatismul și bandele de mercenari din sudul Rusiei. Ce sacrificii, ce pierderi ne-au costat toate acestea atunci, prin ce încercări a trebuit să trecem înainte de a sparge în sfârșit spatele terorismului internațional din Caucaz. Ne amintim asta și nu vom uita niciodată.

Da, de fapt, până de curând, încercările nu au încetat să ne folosească în propriile lor interese, să ne distrugă valorile tradiționale și să ne impună pseudo-valorile lor, ceea ce ne-ar coroda pe noi, pe oamenii noștri din interior, acele atitudini. că deja plantează agresiv în țările lor și care duc direct la degradare și degenerare, pentru că contrazic însăși natura omului. Acest lucru nu se va întâmpla și nimeni nu a reușit vreodată. Nici acum nu va funcționa.

 

Da, de fapt, până de curând, încercările nu au încetat să ne folosească în propriile lor interese, să ne distrugă valorile tradiționale și să ne impună pseudo-valorile lor, ceea ce ne-ar coroda pe noi, pe oamenii noștri din interior, acele atitudini. că deja plantează agresiv în țările lor și care duc direct la degradare și degenerare, pentru că contrazic însăși natura omului. Acest lucru nu se va întâmpla și nimeni nu a reușit vreodată. Nici acum nu va funcționa.

Cu toate acestea, în decembrie 2021, am făcut totuși din nou o încercare de a conveni cu Statele Unite și aliații săi asupra principiilor asigurării securității în Europa și asupra neextinderii NATO. Totul este în zadar. Poziția SUA nu se schimbă. Ei nu consideră necesar să negocieze cu Rusia pe această problemă cheie pentru noi, în timp ce își urmăresc propriile obiective, ne neglijează interesele“.

 

Și bineînțeles, în această situație, avem o întrebare: ce să facem în continuare, la ce să ne așteptăm? Știm bine din istorie cum în anul 40 și la începutul anului 41 al secolului trecut Uniunea Sovietică a încercat în toate modurile să prevină sau măcar să întârzie izbucnirea războiului. Pentru aceasta, printre altele, a încercat literalmente până la urmă să nu provoace un potențial agresor, nu a efectuat sau amânat acțiunile cele mai necesare, evidente, pentru a se pregăti pentru respingerea unui atac inevitabil. Și acei pași care au fost totuși făcuți în cele din urmă au fost întârziați catastrofal.

 

Drept urmare, țara nu era pregătită să facă față pe deplin invaziei Germaniei naziste, care ne-a atacat Patria Mamă la 22 iunie 1941 fără să declare război. Inamicul a fost oprit și apoi zdrobit, dar cu un preț colosal. O încercare de a liniști agresorul în ajunul Marelui Război Patriotic s-a dovedit a fi o greșeală care a costat scump poporul nostru. În primele luni de ostilități, am pierdut teritorii uriașe, importante din punct de vedere strategic și milioane de oameni. A doua oară nu vom permite o astfel de greșeală, nu avem dreptul.

 

Cei care pretind dominația lumii, public, cu impunitate și, subliniez, fără niciun motiv, ne declară pe noi, Rusia, dușmanul lor. Într-adevăr, astăzi au capacități financiare, științifice, tehnologice și militare mari. Suntem conștienți de acest lucru și evaluăm obiectiv amenințările care ni se adresează constant în sfera economică, precum și capacitatea noastră de a rezista acestui șantaj obscen și permanent. Repet, le evaluăm fără iluzii, extrem de realist.

 

În ceea ce privește sfera militară, Rusia modernă, chiar și după prăbușirea URSS și pierderea unei părți semnificative a potențialului său, este astăzi una dintre cele mai puternice puteri nucleare din lume și, în plus, are anumite avantaje într-o serie de cele mai noi tipuri de arme. În acest sens, nimeni nu ar trebui să aibă îndoieli că un atac direct asupra țării noastre va duce la înfrângere și consecințe teribile pentru orice potențial agresor.

 

În același timp, tehnologiile, inclusiv tehnologiile de apărare, se schimbă rapid. Conducerea în acest domeniu trece și va continua să-și schimbe mâinile, dar dezvoltarea militară a teritoriilor adiacente granițelor noastre, dacă o permitem, va rămâne pentru decenii care vor urma, și poate pentru totdeauna, și va crea o dezvoltare în continuă creștere, absolut inacceptabilă. amenințare pentru Rusia.

 

Chiar și acum, pe măsură ce NATO se extinde spre est, situația pentru țara noastră se înrăutățește și mai periculoasă în fiecare an. Mai mult, în ultimele zile, conducerea NATO a vorbit în mod direct despre necesitatea de a accelera, de a accelera avansarea infrastructurii Alianței până la granițele Rusiei. Cu alte cuvinte, își întăresc poziția. Nu mai putem continua să observăm ceea ce se întâmplă. Ar fi absolut iresponsabil din partea noastră.

 

Extinderea în continuare a infrastructurii Alianței Nord-Atlantice, dezvoltarea militară a teritoriilor Ucrainei care a început este inacceptabilă pentru noi. Ideea, desigur, nu este organizația NATO în sine – este doar un instrument al politicii externe a SUA. Problema este că în teritoriile adiacente nouă, remarc, în teritoriile noastre istorice, se creează o „anti-Rusie” ostilă, care a fost pusă sub control extern complet, este reglementată intens de forțele armate ale țărilor NATO. și pompat cu cele mai moderne arme.

 

Pentru Statele Unite și aliații săi, aceasta este așa-numita politică de izolare a Rusiei, dividende geopolitice evidente. Și pentru țara noastră, aceasta este, în cele din urmă, o chestiune de viață și de moarte, o chestiune a viitorului nostru istoric ca popor. Și aceasta nu este o exagerare – este adevărat. Aceasta este o amenințare reală nu doar pentru interesele noastre, ci pentru însăși existența statului nostru, suveranitatea acestuia. Aceasta este linia foarte roșie despre care s-a vorbit de multe ori. Au trecut pe lângă ea.

 

În acest sens, și despre situația din Donbass. Vedem că forțele care au dat o lovitură de stat în Ucraina în 2014, au preluat puterea și o dețin cu ajutorul, de fapt, a unor proceduri electorale decorative, au abandonat în cele din urmă soluționarea pașnică a conflictului. Timp de opt ani, nesfârșit de opt ani, am făcut tot posibilul pentru a rezolva situația prin mijloace pașnice, politice. Degeaba.

 

După cum am spus deja în adresa mea anterioară, nu se poate privi ce se întâmplă acolo fără compasiune. Era pur și simplu imposibil să suporți toate acestea. A fost necesar să se oprească imediat acest coșmar – genocidul împotriva milioanelor de oameni care trăiesc acolo, care speră doar în Rusia, speră doar pentru tine și pentru mine. Aceste aspirații, sentimente, dureri ale oamenilor au fost pentru noi motivul principal pentru a lua decizia de a recunoaște republicile populare din Donbass.

 

Ceea ce cred că este important să subliniez în continuare. Țările NATO conducătoare, pentru a-și atinge propriile obiective, susțin în toate naționaliștii extremi și neonaziștii din Ucraina, care, la rândul lor, nu vor ierta niciodată pe cei din Crimeea și Sevastopol pentru libera lor alegere – reunirea cu Rusia.

 

Ei, desigur, vor urca în Crimeea și, la fel ca și în Donbass, cu război, pentru a ucide oameni fără apărare, ca pedepsitori din bandele naționaliștilor ucraineni, complicii lui Hitler, au ucis oameni fără apărare în timpul Marele Război Patriotic. Ei declară deschis că revendică o serie de alte teritorii rusești.

 

Întregul curs al evenimentelor și analiza informațiilor primite arată că ciocnirea Rusiei cu aceste forțe este inevitabilă. Este doar o chestiune de timp: se pregătesc, așteaptă momentul potrivit. Acum ei pretind că dețin și arme nucleare. Nu vom permite acest lucru.

După cum am spus mai devreme, după prăbușirea URSS, Rusia a acceptat noi realități geopolitice. Respectăm și vom continua să tratăm cu respect toate țările nou formate din spațiul post-sovietic. Respectăm și vom continua să respectăm suveranitatea lor, iar un exemplu în acest sens este asistența pe care am oferit-o Kazahstanului, care s-a confruntat cu evenimente tragice, cu o provocare la adresa statului și integrității sale. Dar Rusia nu poate să se simtă în siguranță, să se dezvolte, să existe cu o amenințare constantă care emană de pe teritoriul Ucrainei moderne.

 

Permiteți-mi să vă reamintesc că în 2000-2005 am dat o respingere militară teroriștilor din Caucaz, am apărat integritatea statului nostru și am salvat Rusia. În 2014, au sprijinit locuitorii din Crimeea și Sevastopol. În 2015, Forțele Armate obișnuiau să pună o barieră de încredere în calea pătrunderii teroriștilor din Siria în Rusia. Nu aveam altă cale să ne protejăm

 

Același lucru se întâmplă și acum. Tu și cu mine pur și simplu nu am rămas cu nicio altă oportunitate de a proteja Rusia, poporul nostru, cu excepția celei pe care vom fi forțați să o folosim astăzi. Circumstanțele ne cer să luăm măsuri decisive și imediate. Republicile populare din Donbass au apelat la Rusia cu o cerere de ajutor.

 

În acest sens, în conformitate cu articolul 51 din partea 7 a Cartei ONU, cu sancțiunile Consiliului Federației Ruse și în conformitate cu tratatele de prietenie și asistență reciprocă ratificate de Adunarea Federală la 22 februarie a acestui an cu Donețk. Republica Populară și Republica Populară Lugansk, am decis să conduc o operațiune militară specială.

 

Scopul său este de a proteja oamenii care au fost supuși hărțuirii și genocidului de către regimul de la Kiev timp de opt ani. Și pentru aceasta, vom depune eforturi pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și pentru aducerea în fața justiției pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv a cetățenilor Federației Ruse.

 

În același timp, planurile noastre nu includ ocuparea teritoriilor ucrainene. Nu vom impune nimănui nimic cu forța. Totodată, auzim că în ultima perioadă în Occident s-au vorbit din ce în ce mai multe că documentele semnate de regimul totalitar sovietic, fixând rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial, nu ar trebui să se mai ducă la îndeplinire. Ei bine, care este răspunsul la asta?

 

Rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial precum și sacrificiile făcute de poporul nostru pe altarul victoriei asupra nazismului sunt sacre. Dar acest lucru nu contrazice valorile înalte ale drepturilor și libertăților omului, bazate pe realitățile care s-au dezvoltat astăzi în toate deceniile postbelice. De asemenea, nu anulează dreptul națiunilor la autodeterminare, consacrat în articolul 1 al Cartei ONU.

 

Permiteți-mi să vă reamintesc că nici în timpul creării URSS, nici după cel de-al Doilea Război Mondial, oamenii care trăiesc în anumite teritorii care fac parte din Ucraina modernă, nimeni nu a întrebat vreodată cum vor ei înșiși să-și aranjeze viața. Politica noastră se bazează pe libertate, libertatea de alegere pentru fiecare de a-și determina în mod independent propriul viitor și viitorul copiilor. Și considerăm important ca acest drept – dreptul de a alege – să poată fi folosit de toate popoarele care trăiesc pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de oricine își dorește.

 

În acest sens, fac un apel și la cetățenii Ucrainei. În 2014, Rusia a fost obligată să protejeze locuitorii Crimeei și Sevastopolului de cei pe care voi înșivă îi numiți „naziști”. Locuitorii din Crimeea și Sevastopolul au ales să fie alături de patria lor istorică, cu Rusia, iar noi am susținut acest lucru. Repet, pur și simplu nu puteau face altfel.

 

Evenimentele de astăzi nu sunt legate de dorința de a încălca interesele Ucrainei și ale poporului ucrainean. Ei au legătură cu protecția Rusiei însăși de cei care au luat Ucraina ostatică și încearcă să o folosească împotriva țării noastre și a poporului său.

Repet, acțiunile noastre sunt de autoapărare împotriva amenințărilor care ni se creează și dintr-un dezastru și mai mare decât ceea ce se întâmplă astăzi. Oricât de greu ar fi, vă rog să înțelegeți acest lucru și să faceți un apel la interacțiune pentru a întoarce cât mai curând această pagină tragică și a merge împreună înainte, pentru a nu permite nimănui să se amestece în treburile noastre, în relațiile noastre, ci pentru a construiți-le independent – astfel încât acest lucru să creeze condițiile necesare pentru depășirea tuturor problemelor și, în ciuda prezenței granițelor de stat, să ne întărească din interior în ansamblu. Cred în asta – acesta este viitorul nostru.

 

De asemenea, trebuie să fac apel la personalul militar al forțelor armate ale Ucrainei.(…)Ați depus un jurământ de credință poporului ucrainean, și nu juntei anti-populare care jefuiește Ucraina și își bate joc de acest popor.

 

Nu urmați ordinele ei criminale. Vă îndemn să vă lăsați imediat armele și să mergeți acasă. Permiteți-mi să vă explic: toți militarii armatei ucrainene care îndeplinesc această cerință vor putea părăsi liber zona de luptă și se vor întoarce la familiile lor.

 

Încă o dată, subliniez cu tărie: toată responsabilitatea pentru eventuala vărsare de sânge va reveni în întregime conștiinței regimului care conduce pe teritoriul Ucrainei.

 

Acum câteva cuvinte importante, foarte importante pentru cei care ar putea fi tentați să intervină în evenimentele în desfășurare. Oricine încearcă să se amestece cu noi, cu atât mai puțin să creeze amenințări pentru țara noastră, pentru poporul nostru, trebuie să știe că răspunsul Rusiei va fi imediat și vă va duce la consecințe pe care nu le-ați experimentat niciodată în istoria voastră. Suntem pregătiți pentru orice dezvoltare a evenimentelor. Au fost luate toate deciziile necesare în acest sens. Sper că voi fi auzit.

Dragi cetățeni ai Rusiei!

 

Bunăstarea, însăși existența unor state și popoare întregi, succesul și viabilitatea lor își au originea întotdeauna în sistemul rădăcină puternic al culturii și valorilor, experiența și tradițiile strămoșilor lor și, desigur, depind direct de capacitatea de adaptare rapidă. la o viață în continuă schimbare, pe coeziunea societății, disponibilitatea acesteia de a se consolida, de a aduna toate forțele pentru a merge mai departe.

 

Forțele sunt întotdeauna necesare – întotdeauna, dar puterea poate fi de altă calitate. Politica „imperiului minciunii”, despre care a vorbit la începutul discursului său, se bazează în primul rând pe forța brută, directă. În astfel de cazuri, spunem: „Există putere, nu este nevoie de minte”.

 

Și tu și cu mine știm că adevărata putere este în dreptate și adevăr, care este de partea noastră. Și dacă este așa, atunci este greu să nu fii de acord că forța și disponibilitatea de a lupta sunt fundamentul necesar pentru independența și suveranitatea, pe care nu poți decât să-ți construiești viitorul în mod fiabil, să-ți construiești casa, familia, patria.

 

Dragi compatrioți!

 

Sunt încrezător că soldații și ofițerii forțelor armate ruse devotați țării lor își vor îndeplini cu profesionalism și curaj datoria. Nu am nicio îndoială că toate nivelurile guvernamentale, specialiștii responsabili pentru stabilitatea economiei noastre, sistemul financiar, sfera socială, șefii companiilor noastre și toate afacerile rusești vor acționa într-o manieră coordonată și eficientă. Contez pe o poziție consolidată, patriotică, a tuturor partidelor parlamentare și a forțelor sociale.

 

În cele din urmă, așa cum a fost întotdeauna în istorie, soarta Rusiei este în mâinile sigure ale poporului nostru multinațional. Și asta înseamnă că deciziile luate vor fi implementate, obiectivele stabilite vor fi atinse, securitatea Patriei noastre va fi garantată în mod fiabil.

Cred în sprijinul tău, în acea forță invincibilă pe care ne-o dă dragostea pentru Patrie.

 

 

https://www.cotidianul.ro/putin-catre-rusi-masina-de-razboi-se-apropie-de-granitele-noastre/

 

///////////////////////////////////// 

 

Noe şi familia sa, de Harm Wilts; Ce înseamnă practic să „rămânem în El”?, de  D. Smărăndescu; Afară din trup; Comuniunea cu sângele şi trupul lui Hristos; Născut din Dumnezeu, născut din Duhul; Dumnezeu în noi, de  Christian Briem ; „Praştia lui David“ a ajuns în mâinile ruşilor. Moscova poate afla cum să învingă cel mai performant sistem antirachetă israelian; Adunarea Dumnezeului celui viu, de Walter Gschwind; David şi Goliat; Cap. III – Conflict cu uriașii; Cărțile profetice- Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel, Daniel Si… 7 Beneficii ale sangelui Domnului Isus Cristos; Sângele lui Abel şi sângele lui Isus; Mana profetica – Puterea sangelui lui Isus… Justificat prin sângele lui Isus Hristos; ACOPERIT DE SÂNGELE LUI HRISTOS, de David Wilkerson (1931-2011); Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha; 10 Cărți care îți pot schimba viața; Știri – Recenzii cărți, pagina 1; Armura lui Dumnezeu – nouă apariție la Editura Poarta Bucuriei; Știri – Prizonieri pentru Christos; A existat Biserica Subterană? Comuniunea Omului cu Dumnezeu Potrivit Teologiei Trinitare a Sfântului Pavel; A CUNOAŞTE CĂILE LUI DUMNEZEU, scris de :   Zac Poonen; Isus: cel mai bun Mediator posibil; John Piper – Omul Isus Hristos – 8 afirmatii uimitoare ale Domnului Isus;  Capitolul 5. Fiul Omului, de  F. W. Grant; Capitolul 7. Ultimul Adam, de  F. W. Grant; Capitolul 11. Cap și moștenitor al tuturor lucrurilor, de  F. W. Grant; Fântâna lui Iacov; Fântâni crăpate- Ieremia 2.13, de David R. Reid; Asistenţă spiritual; Ce este naşterea din nou? (1)- Ioan 3, de Charles Henry Mackintosh; Cum reuşeşti să te laşi de păcat- 1 Petru 4.1,2, de James Butler Stoney;

 

///////////////////////////////////

 

 

Cum reuşeşti să te laşi de păcat- 1 Petru 4.1,2, de James Butler Stoney

© SoundWords, Online începând de la: 20.09.2018, Actualizat

 

      

Versete călăuzitoare: 1 Petru 4.1,2

 

1 Petru 4.1,2: Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.

 

Cuprins

Ce este păcat?

Delimitarea între păcat şi nevoile naturale

Nimic bun în carne

Să ţii carnea în moarte

Păcate făcute inconştient

Să trăieşti în Duhul

Poftele

Ce înseamnă suferinţe în carne?

Felurile de comportare ale cărnii (firii pământeşti)

Gândurile rele

Ce este păcat?

Înainte să putem trata corect subiectul referitor la odihna faţă de păcat, trebuie mai întâi să înţelegem ce este păcat. Păcat este fărădelege. Păcat este acţiunea sau intenţia de a acţiona după voia mea proprie. „Pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului.” Păcatul a pătruns când Eva, contrar cuvântului lui Dumnezeu, a acţionat în concordanţă cu părerea şi voinţa ei proprie. Nu a fost aşa, că ea ar fi făcut ceva josnic din punct de vedere moral; şi aceasta nu diminuează cu nimic faptul că a fost un păcat, căci acţiunea Evei contribuia foarte mult la avantajul ei propriu şi o va înălţa în rangul în creaţie. Este important să se vadă că păcatul nu se limitează la aspectul imoral sau la ceva josnic. Este foarte simplu ceva contrar voii lui Dumnezeu, şi s-ar putea să fie păcate grave care din punctul de vedere omenesc par plăcute şi avantajoase. Saul din Tars a trăit cu conştiinţa foarte bună şi era fără cusur în ceea ce priveşte dreptatea care se primeşte prin Lege, şi cu toate acestea el era cel mai mare păcătos, căci cu tot prestigiul lui moral era contrar lui Dumnezeu în ce priveşte voinţa şi fapta.

 

Un gând prostesc este păcat. Ce nu este din credinţă, este păcat. Cu un cuvânt: „Fiindcă gândirea firii păcătoase [cărnii] este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate”; „Nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea”; „Gândirea cărnii este moarte”; „Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu.” Deoarece în carne [firea pământească] nu este nimic care să fie bun, dacă i se permite să gândească sau să acţioneze, deja păcatul este prezent. De aceea este tot una, dacă este comportarea cea mai nobilă sau cea mai dăunătoare, ea este simplu independenţă de Dumnezeu şi în fond este o preferare a drumului propriu faţă de calea lui Dumnezeu. Şi realmente, deoarece nu poate exista decât o singură cale corectă, este clar că este păcat, dacă firea pământească [carnea] acţionează sau gândeşte pentru sine.

 

Delimitarea între păcat şi nevoile naturale

Desigur noi trebuie să diferenţiem între revendicările corpului cum ar fi foamea, frigul, etc. aşa cum Creatorul l-a creat pe om, şi dorinţele cărnii şi ale duhului, care sunt născociri ale omului. Dumnezeu a creat pe om sincer, dar el a căutat multe şiretlicuri. Când voinţa omului urmăreşte vreo idee de felul acesta, aceasta este păcat; căci cu toate că în sine însuşi ea poate să nu fie rea, totuşi faptul că ea este căutată sau savurată independent de Dumnezeu face din ea un păcat.

 

Nimic bun în carne

Dacă deci vedem că în carne de la cap până la picioare nu este nimic bun, cum vom putea noi atunci reuşi să renunţăm la păcat? Este evident că din carne nimic bun nu poate rezulta, căci în ea nu este nimic bun. Izvorul este stricat şi astfel singura cale de a curma cu păcatul, respectiv de a renunţa la el, este ca noi să supunem morţii păcatul în carne, aceasta înseamnă să lăsăm să devină realitate ceea ce în Scriptură este numit „mort faţă de păcat”. Punctul, la care eu trebuie să ajung mai întâi, este acela, că în carnea mea nu este nimic bun şi dacă ceva bun trebuie să vină din mine – ceva, care este plăcut lui Dumnezeu –, atunci acesta trebuie să vină din afara cărnii, şi anume de la Duhul lui Dumnezeu. Trupul cu o voinţă [proprie, independentă] în el, acesta este carnea; trupul fără o voinţă [proprie, independentă] în el, acesta este slujitorul lui Hristos.

 

Să ţii carnea în moarte

Cu ajutorul harului eu am primit prin Hristos iertarea păcatelor mele. Dar carnea ca principiu al păcatului este încă în mine, dar în unul căruia i s-a iertat. Primit în Hristos, cu o natură şi o viaţă nouă în El şi ca templu al Duhului Sfânt eu nu pot savura poziţia mea nouă, dacă nu renunţ la păcat. „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri”, şi cu toate acestea nu mă comport potrivit cu starea  în care m-a aşezat harul, dacă nu sunt mort faţă de păcat. Mărimea harului Său mi-a fost arătată, pentru ca să nu păcătuiesc, aşa cum spune Ioan. „Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.” Nu este suficient pentru mine că eu doresc după sfinţirea adevărată sau ştiu că am o natură divină. Eu trebuie să ţin carnea în moarte. Eu trebuie să mă înarmez cu „acelaşi fel de gândire” – acesta este moartea –, „căci cel care a suferit în trup, a sfârşit-o cu păcatul” (1 Petru 4).

 

Nu este nici o cale pentru îmbunătăţirea cărnii, ea trebuie ţinută în moarte. Eu trebuie să învăţ în primul rând, că eu am fost răstignit cu Hristos. Ca să zicem aşa Dumnezeu a terminat prin judecată la cruce cu omul vechi, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui. De aceea eu sunt mort înaintea lui Dumnezeu. „Voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3.3), dar eu sunt viu în Hristos, legea Duhului m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. Cu toate acestea carnea este în mine şi ea pofteşte împotriva Duhului, şi cu toate acestea Duhul triumfă. Dacă umblu în Duhul, nu voi împlini poftele cărnii. Poftele sunt prezente, dar lor nu le este permis să se manifeste. Dacă ele n-ar fi prezente nu ar fi nici o luptă a poftelor şi nici un succes al Duhului. Cum ar putea fi succes, dacă nu ar fi adversar? Eu am fost acum aşezat în libertate – nu, eu sunt chemat să acţionez ca om liber –, să tratez carnea mea ca pe ceva faţă de care nu sunt dator. Şi nu numai aceasta, ci dacă eu trăiesc potrivit cărnii, eu voi muri, dar dacă prin Duhul omor acţiunile trupului, voi trăi.

 

Păcate făcute inconştient

Deci primul motiv pentru problema mare a multora este necunoaşterea cu privire la ce este păcat. Ei nu ştiu aceasta, şi astfel ei nu sunt în stare să-l recunoască [în viaţa lor], căci conştiinţa nu poate să se simtă afectată, dacă nu este nici o simţire cu privire la lipsa de sfinţenie. Cu toate acestea pot lua naştere pagube pentru suflet, cu toate că momentan el nu este conştient de motivul pentru aceste pagube. Citim: „Când cineva, fără să ştie, se va atinge de ceva necurat, fie de cadavrul unei fiare sălbatice necurate …, el este totuşi necurat şi vinovat” (Leviticul 5.2).

 

Noi venim în contact cu unele lucruri necurate, şi cu toate că aceasta întristează pe Duhul Sfânt din noi, nu este nici o durere pentru conştiinţa noastră, deoarece noi nu avem nici o lumină în privinţa lor, şi astfel rămâne îndrăzneala noastră înaintea lui Dumnezeu, inima noastră nu ne condamnă (vezi 1 Ioan 3.20,21). Cineva poate suferi de un mare egoism sau să aibă contacte multe cu o persoană „moartă” şi el nu este conştient de aceasta. Dacă ar fi conştient şi cu toate acestea nu condamnă egoismul lui şi nu renunţă la el, aceasta ar însemna o conştiinţă rea şi orice părtăşie va fi întreruptă. Sunt numai păcate conştiente, de care conştiinţa poate lua act, dar ele sunt pagubele inconştiente ale sufletului, şi cu cât eşti mai spiritual cu atât eşti mai vigilent, ca să nu vii în contact cu păcatul.

 

Să trăieşti în Duhul

Aptitudinea de a vedea ce este păcatul este în funcţie de felul cum eu trăiesc în Duhul, şi la fel cunosc şi opusul. Cât de des s-a constat mai târziu că ceva era păcat, despre care atunci nu se ştia nimic.

 

Doi paşi importanţi

 

Primul pas spre adevărata cunoaştere este să te deteşti singur ca fiind total stricat şi incapabil să faci sau să cauţi ceva bun potrivit cu Dumnezeu.

Al doilea pas este apoi, atunci când am descoperit un păcat, să renunţ la el, suferind în carne.

Poftele

Pentru a clarifica puţin mai bine căile false pe care noi încercăm deseori să renunţăm la păcat, voi numi unele păcate speciale. Sunt două grupe de păcate: una, poftele, care trebuie omorâte, cealaltă, felul de comportare, la care trebuie să renunţăm. Lăcomia de exemplu este o poftă, şi anume este păcatul cel mai obişnuit şi deseori cel mai mult scuzat. O dorinţă necontrolată de a obţine ceva este slujire la idoli. Dacă un suflet este în această stare, a primit pofta, şi este păcat, cu toate că probabil dorinţa nici nu a fost împlinită sau a ajuns să fie exercitată.

 

Deci felul de a se lăsa de ele nu constă numai în a te ruga, chiar dacă o faci cu cea mai mare hotărâre, ca pofta să fie înlăturată. De asemenea nu este suficient să eviţi lucrurile sau situaţia care hrănesc pofta. Cu toate că noi nu putem aduce o astfel de problemă suficient de clar înaintea Domnului şi nu putem evita cu suficientă băgare de seamă orice loc şi orice împrejurare unde pofta este excitată – totuşi aceasta se poate perpetua de la an la an, fără să se renunţe cu adevărat la ea. Dimpotrivă, s-ar putea ca tocmai aceste exerciţii, cu toate că ele sunt destul de reale, ne dau măsura de eliberare, care linişteşte pentru moment conştiinţa, dar cu siguranţă va urma o poftă mult mai profundă. Nu este o renunţare la păcat. De asemenea nu este nicio biruinţă asupra păcatului numai prin credinţă. Dacă ar fi aşa, atunci în mine nu ar fi, aşa cum este îndreptăţirea prin credinţă, nici o experienţă a vieţii prin Duhul, nici o purtare cu noi, în trupul nostru, a omorârii lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru (2 Corinteni 4.10).

 

Păcatul trebuie declarat ca fiind o chestiune care nu poate fi permisă. Existenţa rădăcinilor lui, carnea, nu trebuie nici tolerată nici unanim recunoscută. Astfel ea nu este numai un păcat special, pe care îl resping, ci insist ca acest teren de cultură al tuturor păcatelor, carnea, trebuie să fie mort, aşa cum ea este moartă înaintea lui Dumnezeu cu privire la mine. Trebuie să fie suferinţe în carne, căci altfel nu va fi renunţare la păcat.

 

Ce înseamnă suferinţe în carne?

Dacă văd fructe şi mi se trezeşte pofta, dacă constat că aş putea lua din ele fără să fiu descoperit, atunci am păcătuit, chiar dacă nu am luat din ele; pofta a luat naştere. Dar dacă eu am un simţământ de durere în loc de satisfacţie, de îndată ce văd ce aş putea face, atunci eu sufăr în carne: am permis păcatului care este în ea.

 

Un lucru este de la sine clar: noi vom avea simţământul pentru întunericul sau păcătoşenia unei pofte numai atunci când am văzut ceva din contrastul mare faţă de natura desăvârşită care era în Hristos. [Aceasta înseamnă: dacă nu văd cât de sfânt este Hristos, nu va fi nici o îngrozire cu privire la păcătoşenia faptei mele sau a gândurilor mele. Însă cu cât mă preocup mai mult cu Hristos şi fiinţa Lui, cu atât mai mult îmi dau seama de starea mea de păcătoşenie şi cu atât mai mult mă îngrozesc de mine însumi. – remarca redacţiei] Natura Lui sfântă nu s-a lăsat sedusă nici măcar de oferta cea mai ademenitoare, la care El ca Om nu avea nici un drept; şi noi ştim că El Însuşi, cele la care El avea dreptul nu a vrut să le primească de la cineva, decât numai de la Dumnezeu, singurul care este bun. [Ce ispită mai mare, mai tentantă ar putea fi pentru un om, decât să i se ofere toate împărăţiile lumii? Mai mult nu se poate imagina. Însă această ispită nu a putut să atragă natura Domnului spre rău. Ce este „lucrul cel mai mic”? O bucată de pâine. Nici măcar aceasta nu era o ispitire la rău pentru Domnul, căci El a vrut chiar şi aceasta s-o primească numai de la Dumnezeu (vezi Luca 4). – remarca redacţiei.]

 

Felurile de comportare ale cărnii (firii pământeşti)

Urmează felurile de comportare ale cărnii. Nu este suficient să le condamnăm, atunci când ele se ridică, ci ele trebuie respinse, şi nu să le îmbunătăţim, pentru ca astfel în locul lor să se vadă harul lui Hristos.

 

Gândurile rele

În încheiere ceva referitor la gânduri, care fără îndoială sunt cele mai chinuitoare şi mai contagioase, deoarece ele sunt începutul oricărui rău. Căci orice ispită începe cu un gând. Dacă lui satan îi reuşeşte să ne atragă atenţia pentru propunerea lui, atunci terenul este pregătit pentru el ca să ne ajute să facem o acţiune rea. De aceea pofta trebuie mai întâi să se nască, înainte ca ea să devină păcat. Gândul loveşte ca un fulger, dar dacă noi am suferit în carne îl vom alunga, aşa cum alungăm o viespe. Dar dacă mă preocup cu gândul, atunci este păcat. Legăturile, cărţile, istorisirile şi împrejurările sunt înclinate să ofere duhului nostru gânduri specifice lor. De aceea este necesar să fim veghetori cu privire la toate aceste lucruri, căci nu are nici un rost să se spună, carnea trebuie ţinută în moarte, în timp ce noi îi slujim în felul acesta.

 

Tradus de la: Wie man es schafft von der Sünde zu lassen

 

Titlul original: „How to ceace from Sin“

din Ministry by James Butler Stoney, New Series, vol. 10, pag. 221–225.

 

Traducere: Ion Simionescu

Cont. aici https://www.soundwords.de/ro/cum-reusesti-sa-te-lasi-de-pacat-a11225.html

 

///////////////////////////////////////

Ce este naşterea din nou? (1)- Ioan 3, de Charles Henry Mackintosh

© SoundWords, Online începând de la: 09.09.2021, Actualizat

      

Versete călăuzitoare: Ioan 3.6

 

Ioan 3.6: Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duhul este duh.

 

Cuprins

Introducere

[Partea 1] Ce este naşterea din nou?

Starea noastră de la natura noastră

Ce este deci naşterea din nou?

Introducere

Probabil că sunt puține subiecte care au dat naștere la mai multe dificultăți și confuzii decât cel al renașterii sau nașterii din nou. Foarte mulți, care sunt ei înșiși subiecte ale acestei nașteri din nou, nu știu ce este aceasta, și sunt adesea plini de îndoieli dacă au avut vreodată această experiență. Sunt mulți cei care, dacă și-ar putea exprima dorințele în cuvinte, ar spune: „O, dacă aș fi știut cu siguranță că am trecut de la moarte la viață! Dacă aș avea convingerea deplină că aș fi născut din nou, ce fericit aș fi!” – Astfel ei sunt chinuiți de frică și îndoială de la o zi la alta și de la un an la altul. De multe ori au speranța că această mare schimbare a avut loc cu ei; dar curând ceva se ridică din nou în ei, care îi face să considere că toate speranțele lor anterioare sunt iluzii. Ei judecă în funcție de sentimentele și experiențele lor, și nu pe baza învățăturilor simple ale Cuvântului lui Dumnezeu, şi de aceea ei trebuie în mod necesar să se scufunde mereu în îndoială și nesiguranță.

 

Mi-ar place să întreprind împreună cu cititorul meu, în lumina Sfintelor Scripturi, o lecţie a acestui subiect atât de important și interesant. Este de temut că o mare parte din concepțiile greșite, care sunt răspândite în legătură cu aceasta, provin din faptul că se predică foarte des naşterea din nou și roadele ei în locul lui Hristos. Efectul este plasat înaintea cauzei, iar acest lucru trebuie să producă întotdeauna confuzie în gândire.

 

Să studiem succesiv următoarele întrebări:

 

[Partea 1] Ce este naşterea din nou?

[Partea a 2-a] Cum se produce naşterea din nou?

[Partea a 3-a] Care sunt urmările naşterii din nou?

[Partea 1] Ce este naşterea din nou?

Starea noastră de la natura noastră

Mulți consideră naşterea din nou ca fiind o schimbare a vechii naturi, provocată, fără îndoială, prin influența Duhului lui Dumnezeu. Această schimbare, potrivit părerii lor, se produce treptat de la o treaptă la alta, până când, în cele din urmă, vechea natură este complet subjugată. Acest punct de vedere despre acest subiect include în sine două erori: mai întâi, o eroare cu privire la vechea noastră natură și apoi cu privire la personalitatea reală a Duhului Sfânt. Acest punct de vedere neagă decăderea iremediabilă a naturii umane și Îl consideră pe Duhul Sfânt ca fiind mai mult o influență şi nu o Persoană.

 

În ceea ce privește adevărata noastră stare de la natură, Cuvântul lui Dumnezeu o prezintă ca fiind cu totul o ruină total incorigibilă. Vrem să furnizăm dovezile.

 

Geneza 6.5: Şi Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că orice imaginaţie a gândurilor inimii lui era numai rău toată ziua [sau: mereu, necontenit].

Cuvintele „orice”, „numai” şi „toată ziua” exclud definitiv orice idee referitoare la o posibilitate de restabilire a omului înaintea lui Dumnezeu. Şi iarăşi:

 

Psalmul 14.2,3: Domnul a privit din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul cu pricepere, care-L caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar.

Și aici, expresiile „toți”, „niciunul”, „nici unul măcar” exclud definitiv o însuşire de restaurare existentă în natura omului, așa cum este judecat el în prezența lui Dumnezeu. După ce am obținut o dovadă de la Moise și o alta din Psalmi, să luăm una sau două dovezi din profeți.

 

Isaia 1.5,6: De ce să mai fiţi loviţi? Veţi spori în răzvrătire! Tot capul este bolnav şi toată inima slăbită. Din talpa piciorului şi până la creştet, nimic nu-i sănătos în el.

 

Ieremia 17.9: Inima este nespus de înşelătoare şi fără nici o speranţă de vindecare: cine poate s-o cunoască?

 

Isaia 40.6,7: Orice făptură este ca iarba, şi toată frumuseţea ei, ca floarea câmpului. Iarba se usucă, floarea se ofileşte.

 

Sunt destul cele de mai sus din Vechiul Testament. Vrem acum să ne îndreptăm spre Noul Testament. Citim în evanghelia după Ioan:

 

Ioan 2.24,25: Isus Însuşi nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, fiindcă El Însuşi cunoştea ce este în om.

 

Ioan 3.6: Ce este născut din carne este carne.

 

Compară şi cu Romani 3.9-19. Citim în continuare în epistola către Romani şi către Efeseni:

 

Romani 8.7,8: Pentru că gândirea cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate. Şi cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

 

Efeseni 2.12: … eraţi … fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

 

S-ar mai putea cita multe alte pasaje; dar nu este necesar. S-au prezentat dovezi suficiente, pentru a ne face cunoscută adevărata stare a naturii umane. Omul este „pierdut” – „vinovat” – „înstrăinat” – „numai rău” – „întotdeauna numai spre rău”.

 

Atunci, ne putem întreba pe bună dreptate, cum poate fi schimbat sau îmbunătățit ceea ce despre care se vorbește în acest fel?

 

Ieremia 13.23: Poate etiopianul să-şi schimbe pielea, sau leopardul petele?

 

Eclesiastul 1.15: Ce este strâmb nu se poate îndrepta.

 

Și cu cât examinăm mai atent Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult ne vom da seama că metoda divină nu este de a îmbunătăți ceea ce este putred și corupt, ci de a introduce ceva cu totul nou. La fel se întâmplă și cu starea naturală a omului. Dumnezeu nu caută să o îmbunătățească. Evanghelia nu intenționează să restabilească natura veche a omului, ci să-i dea una nouă. Ea nu urmărește să pună un petec nou la o haină veche, ci să dea o haină cu totul nouă. Legea a căutat ceva în om, dar nu a găsit. Poruncile și rânduielile au fost date, dar omul s-a folosit de ele pentru a-L pune deoparte pe Dumnezeu. Evanghelia, dimpotrivă, ni-L arată pe Hristos ca fiind Cel care a glorificat și a onorat Legea; ea ni-L arată ca fiind Cel care a murit pe cruce și a bătut în cuie pe ea toate rânduielile și cerințele Legii; și ni-L arată ca fiind Cel care a înviat din mormânt și ca Biruitor a luat locul Său la dreapta Majestății în ceruri; şi în cele din urmă ea declară că toți cei care cred în Numele Lui sunt părtași la viața Sa de înviere și sunt una cu El (citeşte cu atenție următoarele pasaje: Ioan 20.31; Faptele apostolilor 13.39; Romani 5.4-11; Efeseni 2.1-6,13-18; Coloseni 2.10-15).

 

Este de cea mai mare importanţă să fim foarte clari și fermi cu privire la acest adevăr de bază. Dacă cred că naşterea din nou este o anumită schimbare a vechii mele naturi, și că această schimbare se dezvoltă treptat, voi fi, ca o consecință necesară, plin de o constantă neliniște și îngrijorare, cu îndoială și teamă, cu descurajare și tristețe, atunci când îmi dau seama că natura este natură și nu rămâne nimic altceva decât natură până la sfârșit. Nicio influență și nicio lucrare a Duhului Sfânt nu pot face vreodată carnea spirituală. „Ceea ce este născut din carne este carne” și nu poate fi niciodată altceva; și „toată carnea este ca iarba” – „ca iarba care se uscă”. Carnea nu este niciodată prezentată în Scriptură ca fiind ceva care poate fi îmbunătăţit, ci ca ceva pe care Dumnezeu îl consideră „mort”, și pe care noi suntem chemați să o „omorâm” – să o supunem și să o tăgăduim în toate gândurile și căile ei. În crucea Domnului Isus Hristos vedem sfârșitul a tot ceea ce aparţine naturii noastre vechi.

 

Galateni 5.24: Iar cei ai lui Hristos au răstignit carnea împreună cu patimile ei şi cu poftele ei.

El nu spune: „Cei care sunt ai lui Hristos își îmbunătățesc carnea sau încearcă să o îmbunătățească”; nu, ci: „au răstignit-o”. Ea este cu totul de neîmbunătăţit, și de aceea, în Hristos pe cruce, a fost complet eliminată de Dumnezeu. Dumnezeu nu cere nimic de la carne și, prin urmare, nici noi nu ar trebui să o facem. El o consideră moartă; și așa ar trebui să facem și noi. El a îndepărtat-o de la fața Lui, și pentru aceasta ar trebui să o considerăm întotdeauna aşa. Dumnezeu nu o recunoaște. Ea nu are nicio existență înaintea Lui. Bineînțeles că este în noi; dar Dumnezeu ne dă frumosul privilegiu de a o considera și de a o trata ca fiind moartă, şi pentru aceasta suntem făcuţi capabili prin energia și puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi. Cuvântul Său pentru noi este:

 

Romani 6.11: Tot aşa şi voi, socotiţi-vă pe voi înşivă morţi faţă de păcat, şi vii faţă de Dumnezeu.

Aceasta este o mângâiere nespus de mare pentru o inimă care a fost preocupată ani de zile cu lucrarea lipsită de speranță a îmbunătăţirii naturii sale sau de autoperfecționare. Este o mângâiere nespus de mare pentru o conștiință care a căutat o bază pentru pacea sa în îmbunătățirea treptată a ceea ce este cu totul de neîmbunătăţit. Este în sfârșit o mângâiere nespus de mare pentru fiecare suflet care poate de ani de zile a căutat cu seriozitate mântuirea sa, dar care a crezut că mântuirea constă în îmbunătăţirea a ceea ce urăște sfințenia și iubește păcatul – carnea! Pentru toți aceștia este infinit de important să înțeleagă adevărata natură a naşterii din nou. Nimeni care nu a experimentat-o el însuși nu-şi poate imagina chinul profund și dezamăgirea amară pe care o simte un suflet, care, în iluzia deșartă că natura este capabilă de îmbunătățire, după ani mulţi de lupte constată că natura rămâne natură. Și tocmai în proporție cu chinul și dezamăgirea va fi bucuria de a descoperi că Dumnezeu nu caută îmbunătăţirea naturii, adică a cărnii, pe care El o consideră moartă, iar pe noi ca fiind vii în Hristos, făcuţi una cu El și primiţi în El, în vecii vecilor. Da, să ajungi la o concluzie clară și înțelegerea completă a acestui adevăr este o eliberare divină a conștiinței și o adevărată înălțare a întregii ființe morale.

 

Ce este deci naşterea din nou?

Este o nouă naștere – transmiterea unei vieți noi – implantarea unei noi naturi – formarea unui om nou. Vechea natură rămâne ceea ce este, iar natura nouă, complet diferită de aceasta, este introdusă. Ea are propriile obiceiuri, propriile sentimente și nevoi. Și toate acestea sunt spirituale, cerești, divine. Toată strădania ei este îndreptată în sus. Ea năzuieşte mereu după sursa cerească, din care a rezultat. Așa cum în natură apa se ridică întotdeauna la aceeași înălțime de la care a venit, tot așa în har natura nouă – natura divină – se ridică întotdeauna la propria ei sursă. Naşterea din nou este pentru suflet ceea ce a fost nașterea lui Isaac pentru casa lui Avraam (Geneza 21). Ismael a rămas același Ismael; dar a fost introdus Isaac. La fel natura veche rămâne aceeași, dar cea nouă este introdusă. „Ceea ce este născut din Duhul este duh” (Ioan 3.6). Ea împărtășește esența sau natura sursei ei. Un copil are natura părinților săi, iar credinciosul este părtaș la natura divină (2. Petru 1.4).

 

Iacov 1.18: El, potrivit voii Sale, ne-a născut …

Într-un cuvânt, naşterea din nou este lucrarea lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Dumnezeu este Cel care lucrează, omul este obiectul fericit și favorizat al activității Sale. Contribuţia sa nu se cere prin participarea la o lucrare care trebuie să poarte întotdeauna amprenta unei mâini atotputernice. Dumnezeu singur a făcut creația – și la fel Dumnezeu trebuie să fie și în lucrarea tainică și glorioasă a naşterii din nou.

 

 

Was ist die Wiedergeburt? (1)

 

Titlul original: „Was ist die Wiedergeburt?“

din Botschafter des Heils in Christo, 1863, pag. 1–5

Titlurile intermediare sunt introduse de SoundWords

 

Traducere: Ion Simionescu

 

Cont. aici- https://www.soundwords.de/ro/ce-este-nasterea-din-nou-1-a13619.html

 

///////////////////////////////////////

Asistenţă spirituală

 

Ape adânci (P. Nunn)

Când lumea ta începe să se clatine

Cuvinte cheie: Răbdare; Încredere; Pace în împrejurări; De ce?

Ți se poate întâmpla și ție. Și când ți se întâmplă, amintește-ţi că viaţa şi sănătatea sunt daruri din har. Aceeaşi înţelepciune, dragoste şi bunătate, care le dă, poate tot aşa de bine să le … mai mult

 

Autoritate asupra păcatului (E.C. Hadley)

din „Tu poţi avea o viaţă fericită”

Locuri din Biblie: Romani 7; Ioan 16.33, Cuvinte cheie: Eliberare

Păcatul are un efect distructiv asupra bucuriei, deoarece intră în conflict cu natura sfântă a credinciosului. Aceasta creează un sentiment umilitor de înfrângere. Când facem lucruri pe care conștiința noastră le … mai mult

 

Care sunt primele noastre gânduri când vin probleme? (W.T. Turpin)

Cuvinte cheie: Probleme; Rugăciunea: personală; Frustrare

Când Nebucadneţar a dat porunca să fie omorâtă elita intelectuală a Babilonului (Daniel 2), deoarece ei nu au putut să-i readucă în amintire visul său – care a fost primul lucru pe care Daniel şi prietenii lui l-au … mai mult

 

Cât timp, Doamne? (P. Nunn)

Când Dumnezeu tace …

Cuvinte cheie: Răbdare; Încredere; Pace în împrejurări; Suferinţa: în general; De ce?

Câteodată este voia Domnului ca noi să trebuiască să suferim. Câteodată această suferinţă este de nesuportat acută sau de durată. Dacă Tatăl nostru ceresc tace, aceasta nu înseamnă că El nu Se îngrijeşte. El … mai mult

 

Ce este naşterea din nou? (1) (C.H. Mackintosh)

Ioan 3

Locuri din Biblie: Ioan 3, Cuvinte cheie: Naşterea din nou

Mulți consideră naşterea din nou ca fiind o schimbare a vechii naturi, provocată, fără îndoială, prin influența Duhului lui Dumnezeu. Această schimbare, potrivit părerii lor, se produce treptat de la o treaptă la alta, până … mai mult

 

Imagine: L. Binder

Cei cu inima zdrobită (H. Smith)

Locuri din Biblie: Luca 4.18; Psalmul 147.2-4, Cuvinte cheie: Mângâiere; Compătimire

În capitolul patru al evangheliei după Luca avem relatarea plăcută despre intrarea Domnului în slujba Sa publică în această lume a păcatului şi durerilor, şi totodată auzim din gura Sa caracteristica slujbei Sale. El Se … mai mult

 

Cele şapte încercări ale lui Iov (R. Liebi)

Iacov 5.11

Locuri din Biblie: Iacov 5.11; Iov, Cuvinte cheie: Iov; Încercări

Este uimitor: primele şase încercări au adus nenorociri nespus de mari asupra lui Iov – şi cu toate acestea Iov a rămas biruitor. Ultima încercare era cu siguranţă foarte neplăcută, însă cu siguranţă era ceva care … mai mult

 

Cum primesc eu înţelegere spirituală? (W.T. Turpin)

Înţelegerea spirituală vine la noi prin conştiinţă …

Cuvinte cheie: Cunoaştere; Conştiinţă

Duhul lui Dumnezeu nu ne face cunoscută priceperea divină pe o altă cale decât aceea a conştiinţei. Dacă conştiinţa nu a fost atinsă şi dacă ea nici măcar nu a fost impresionată de ceea ce Dumnezeu este gata să-mi facă cunoscut … mai mult

 

Cum putem avea bucurie spirituală? (T. Hadley Sr.)

Ioan 15.11

Locuri din Biblie: Ioan 15.11, Cuvinte cheie: Bucurie

Ştiai că un creştin fără bucurie este o contradicţie? Dacă eşti total în ordine cu Dumnezeu, atunci tu trebuie să ai bucurie în viaţă! Însă mulţi creştini trăiesc aşa, ca şi cum şi-ar fi pierdut bucuria. Probabil … mai mult

 

Cum reuşeşti să te laşi de păcat (J.B. Stoney)

1 Petru 4.1,2

Locuri din Biblie: 1 Petru 4.1,2, Cuvinte cheie: Eliberare

Înainte să putem trata corect subiectul referitor la odihna faţă de păcat, trebuie mai întâi să înţelegem ce este păcat. Păcat este fărădelege. Păcat este acţiunea sau intenţia de a acţiona după voia mea … mai mult

 

De partea celor care pierd (S.L. Jacob)

Locuri din Biblie: Isaia 5.4; 49.4; Evrei 11.37-39; Filipeni 3.8; 2 Timotei 4.16, Cuvinte cheie: Suferinţa: în general

Hristos stă astăzi afară, de partea celor care pierd. El, Cel care este numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii [Isaia 9.6], a venit în lumea aceasta; şi în loc ca lumea să se plece … mai mult

 

Dumnezeu are autoritatea … şi asupra vieţii tale?! (E.C. Hadley)

din „Tu poţi avea o viaţă fericită”

Locuri din Biblie: Psalmul 89.6; Luca 12.5, Cuvinte cheie: Pace în împrejurări

Autoritatea lui Dumnezeu este atât de copleșitoare, încât ar trebui să îngrozească acel suflet care nu este în armonie cu El: „Şi demonii cred, și tremură” (Iacov 2.19). Autoritatea lui Dumnezeu … mai mult

 

Eşecul în viaţa unui credincios (1) (S.B. Anstey)

Cuvinte cheie: Nereușită/Eşec

Pe măsură ce începem acest subiect, este important să înțelegem că există două tipuri de îndepărtare de Dumnezeu; una este căderea [eșecul] și cealaltă este apostazia [îndepărtarea de credință]. Nu vrem să le … mai mult

 

Eşecul şi restabilirea (S.B. Anstey)

Articole: 2, Locuri din Biblie: Luca 22; 1 Ioan 1; 1 Ioan 2; Marcu 14; Rut 1, Cuvinte cheie: Nereușită/Eşec; Restabilire

În această serie de articole este vorba despre tema eşec (ratare) şi restabilire.

 

Fântâni crăpate (D.R. Reid)

Ieremia 2.13

Locuri din Biblie: Ieremia 2.13, Cuvinte cheie: Devotamentul

Ieremia a folosit imaginea unei cisterne găurite, ca să arate spre nebunia nemărginită a lui Israel, poporul lui Dumnezeu. El nu şi-a ales acest tablou ca „umplutură de predică”. Dumnezeu Însuşi foloseşte această … mai mult

  

Înainte de iarnă (G. André)

2 Timotei 4.13,21

Locuri din Biblie: 2 Timotei 4.13,21, Cuvinte cheie: Încurajare

Pavel era la sfârşitul vieţii, închis într-o închisoare romană. Unul după altul l-au părăsit. Nimeni nu se interesa de acest întemniţat bătrân, sărman, , şi nimeni din Roma nu i-a dat o haină în … mai mult

 

Imagine: L. Binder

Îngrijorări şi temeri (W.T. Turpin)

Luca 12.22-36

Locuri din Biblie: Luca 12.22-36, Cuvinte cheie: Îngrijorări; Frică/teamă

În Luca 12 este vorba de două principii, pe care Domnul le prezintă în două feluri. Va face bine sufletului nostru să le studiem puţin. Este vorba de ceva, pe care cu siguranţă cei mai mulţi îl cunosc, şi anume … mai mult

 

Inima unui cercetaş (R. Imming)

Cuvinte cheie: Încurajare

Să cunoşti semnul timpului, să interpretezi corect „norii şi vântul”, să găseşti pentru tine şi pentru alţii un drum spre un ţel bun – pentru aceasta sunt folosiţi cercetaşi. Cine cunoaşte pe Karl May ştie … mai mult

 

Mântuirea – posibilă prin contribuția omului? (Botschafter)

Poate un credincios să cadă din har?

Locuri din Biblie: Ioan 3.16,17; Ioan 5.21; Efeseni 2.4,5, Cuvinte cheie: Calvin/Arminius; Mântuire; Siguranţa mântuirii; Mântuirea nu se pierde

Nimic nu a denaturat mai mult învățătura creștină decât doctrina, acceptată de mulți, că s-ar putea cădea din har. Dar dacă un om ar putea deveni copil al lui Dumnezeu în virtutea propriei sale voințe, el ar putea deveni … mai mult

 

Nori înaintea sufletului tău? (J.T. Mawson)

2 Corinteni 3.18

Locuri din Biblie: 2 Corinteni 3.18, Cuvinte cheie: Nori

Vaporul nostru urma să ajungă în zorii zilei în unul din oraşele mici de pe ţărmul Indiei de vest, spre care ne îndreptam pentru a debarca acolo poşta şi pe unii călători. Ştiam că prin această ocazie se oferea privirii … mai mult

 

Nu te împotrivi educaţiei din partea lui Dumnezeu (E.C. Hadley)

din „Tu poţi avea o viaţă fericită”

Locuri din Biblie: Proverbele 3.12; 1 Corinteni11.31,32; Evrei 12.6,7,11, Cuvinte cheie: Pace în împrejurări; Disciplinare/pedepsire

Este o prostie să credem că avem bucurie și pace, în timp ce arătăm lipsă de respect față de autoritatea lui Dumnezeu de a ne pedepsi: „Domnul îl mustră pe acela pe care îl iubeşte, ca un tată pe fiul în care … mai mult

 

Pace care întrece orice înţelegere (E.C. Hadley)

din „Tu poţi avea o viaţă fericită”

Locuri din Biblie: Filipeni 4.7, Cuvinte cheie: Pace în împrejurări

Cine nu dorește o astfel de experiență: inimile și sufletele noastre pline de pacea desăvârșită a lui Dumnezeu Însuși? Dar de ce să o dorim, dacă o putem avea? Ea este prezentă pentru fiecare copil al lui Dumnezeu, care şi-o … mai mult

 

Pace în împrejurări potrivnice (E.C. Hadley)

din „Tu poţi avea o viaţă fericită”

Locuri din Biblie: Filipeni 4.11, Cuvinte cheie: Pace cu Dumnezeu; Pace în împrejurări

Nu împrejurările sunt cele care ne fac fericiți sau nefericiți, ci atitudinea noastră față de ele. Întotdeauna încercăm să ne controlăm împrejurările și reușim să facem acest lucru într-o anumită măsură. … mai mult

 

Pelerinaj şi odihnă (1) (W.T. Turpin)

Ioan 13: Curăţire şi părtăşie

Locuri din Biblie: Ioan 13, Cuvinte cheie: Părtăşia: cu Domnul; Curăţirea; Sfinţenia, sfinţirea

Oricine priveşte starea poporului lui Dumnezeu din zilele noastre va observa fără discuţii cât de puţină odihnă adevărată este între credincioşi. Nicidecum nu contest că seriozitatea, râvna şi dăruirea, cunoaşterea … mai mult

 

Pelerinaj şi odihnă (2) (W.T. Turpin)

Ioan 14 – Un şnur întreit

Locuri din Biblie: Ioan 14, Cuvinte cheie: Părtăşia: cu Domnul; Curăţirea; Odihna

Cred că îndreptăţit pot spune, că noi în general înţelegem mult mai uşor cealaltă latură a adevărului, şi anume aceea că omul carnal nu are nici un loc înaintea lui Dumnezeu; că istoria primului om s-a …

 

Mai mult

 https://www.soundwords.de/ro/asistenta-spirituala-t87681.html

1……………………2…………………

 

https://www.soundwords.de/ro/asistenta-spirituala-t87681.html

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fântâni crăpate- Ieremia 2.13, de David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 17.11.2018, Actualizat

 

      

Verset călăuzitor: Ieremia 2.13

 

Ieremia 2.13: Poporul Meu a făcut două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, ca să-şi sape fântâni [textual=cisterne], fântâni crăpate, care nu ţin apa.

 

Cuprins

Introducere

Nebunie în poporul lui Dumnezeu

Cisternele noastre găurite

Nu te îndepărta de izvor

Revenirea este întotdeauna posibilă

Introducere

O cisternă era în ţările Bibliei un rezervor de apă artificial, care era săpat în pământ sau cioplit în stâncă, ca în el să adune apă şi s-o păstreze. Cisternele erau foarte importante în Israel, din cauza timpului foarte lung de secetă şi a relativ puţinelor izvoare naturale. Însă o cisternă găurită era practic fără valoare. Stâncile poroase sau construcţiile sfărâmicioase puteau să ţină numai puţină apă murdară, dacă chiar puteau. Să aduni şi să păstrezi apa în cisterne găurite era la fel de înţelept ca şi cum ai folosi sita ca vas de fiert!

 

Nebunie în poporul lui Dumnezeu

Ieremia a folosit imaginea unei cisterne găurite, ca să arate spre nebunia nemărginită a lui Israel, poporul lui Dumnezeu. El nu şi-a ales acest tablou ca „umplutură de predică”. Dumnezeu Însuşi foloseşte această ilustraţie în mesajul pe care El l-a transmis poporului Său prin profetul Ieremia (Ieremia 2.1,2,4,5). Mesajul era o mustrare pentru poporul care nu s-a mai dedicat deplin Dumnezeului Său. Predica despre cisterne găurite o putem aplica şi astăzi la poporul lui Dumnezeu.

 

Să studiem mai îndeaproape contextul istoric din Ieremia 2.13, ca să înţelegem ce înseamnă de fapt mesajul despre cisternele găurite. Ieremia a predicat şi a trăit într-un timp în care poporul Iuda, deci partea sudică a naţiunii Israel, s-a îndepărtat de la Dumnezeul viu şi nu s-au mai bazat ca El să le satisfacă nevoile spirituale. În Ieremia 2 citim cum ei se depărtează de Izvorul apelor vii şi pretutindeni caută ceva care ar trebui să le astâmpere setea spirituală. Ei şi-au săpat cisterne ale idolatriei şi imoralităţii, în speranţa că bucuria pământească a acestor păcate va satisface nevoile lor.

 

Cisternele noastre găurite

Însă poporul Iuda a recunoscut că cisternele făcute de ei erau cisterne găurite, care nu puteau ţine apă înviorătoare – nici măcar cea mai mică cantitate de apă! Cisternele nu au devenit găurite, după ce un timp au ţinut apă. Nu, ele au fost găurite începând din ziua în care au fost construite. Niciodată ele nu au ţinut apă. Aceasta este valabil pentru toate cisternele construite de noi. Planurile şi eforturile, pe care le „construim” prin propria putere, ca să găsim împlinire spirituală în afara Domnului, vor sfârşi inevitabil în insucces – ele sunt de la început condamnate la eşec. Numai Dumnezeu poate astâmpăra setea noastră spirituală (Isaia 55.1,2; Ioan 4.10-14; 7.37,38).

 

Nu te îndepărta de izvor

Când poporul nebun Iuda s-a îndepărtat de Dumnezeu, care a făcut aşa de multe pentru popor, s-a făcut vinovat de un rău dublu: încercarea de a face un rezervor artificial, ca să aduni apă spirituală, era destul de gravă, dar să te îndepărtezi şi să refuzi apa Izvorului dătător de viaţă era tragic! Cum poate cineva cu mintea clară să facă aşa ceva? Să ne imaginăm, noi ne aflăm într-o ţară secată şi suntem însetaţi şi ne îndepărtăm de izvorul artezian al apei proaspete, ca sub arşiţa soarelui să săpăm o cisternă în speranţa de a aduna puţină apă de ploaie! Dacă în apropiere nu se află nici un izvor, este lucrul cel mai bun pe care îl putem face, să săpăm o cisternă. Dacă în apropiere ar fi un izvor şi nu am şti, atunci ne-am afla într-o situaţie de compătimit, dar s-ar putea cel puţin să ne compătimească pentru încercările noastre pline de râvnă pentru a aduna apă. Dar dacă am şti că în apropiere este un izvor cu apă curgătoare, proaspătă, şi noi ne îndepărtăm de acest izvor dătător de viaţă, ca să construim o cisternă, am fi proşti, cum nu se poate spune. Nimeni nu ne va compătimi, dacă încercările noastre de a săpa se termină cu o cisternă găurită goală.

 

Exact acesta este tabloul, pe care Dumnezeu l-a pictat în cuvinte, ca să arate poporului Său, cât de deosebit de nebun şi vinovat era atunci când s-au întors de la El. Popoarele păgâne din jur puteau cel puţin fi compătimite, dacă neştiind urmau idolii lipsiţi de viaţă, care nu puteau astâmpăra setea lor spirituală. În afară de aceasta aceste popoare păgâne, altfel decât Iuda, erau dedicate cu fidelitate idolilor lor (Ieremia 2.10,11)! Însă poporul Iuda a părăsit intenţionat Izvorul lui al apei vieţii, ca să bea din cisternele găurite, construite de ei. Nu este de mirare că cerurile au fost chemate să se mire şi să se înfioare din cauza unei astfel de nebunii, prostii şi a unui astfel de rău (Ieremia 2.12)!

 

Este posibil ca astăzi unii din oamenii lui Dumnezeu să fie vinovaţi de acelaşi rău dublu, ca poporul Iuda din zilele lui Ieremia? Este posibil ca noi să fim aşa de obişnuiţi cu apele vii, că ne îndepărtăm de Izvor, ca să vedem dacă în alt loc este apă? Suntem noi preocupaţi în chip nechibzuit să ne construim propriile cisterne? Ce este cu alergarea noastră după o carieră de succes? Desigur noi trebuie să avem o profesie, dar dacă creştinii năzuiesc după împlinire deplină în profesie (şi sunt creştini numai „duminica dimineaţa”), aceasta ar putea fi un fel de construire de cisterne. Ce citim noi cu plăcere? Unii creştin petrec mult timp cu cititul revistelor, ziarelor şi a literaturii lumeşti, însă petrec puţin timp (dacă chiar petrec) cu cititul Bibliei. De ce? Probabil aceasta este un fel de construire de cisterne. Chiar dacă în sine însuşi nu este fals să citeşti ziare şi reviste – dar a devenit această literatură mai interesantă şi mai captivantă decât Cuvântul lui Dumnezeu?

 

Dacă ne abatem de la Cuvântul viu şi petrecem peste măsură de mult timp să încercăm să ne stingem setea în alt mod, am putea fi vinovaţi de acelaşi păcat ca poporul Iuda. Acelaşi lucru este valabil şi pentru relaxare şi discuţii. Lucrul, cititul, recreerea – toate aceste lucruri nu sunt rele în ele însele, ci sunt bune şi ajutătoare, dacă sunt menţinute în echilibru. Dar dacă constatăm, că noi ne preocupăm cu aceste lucruri ca să găsim în viaţă satisfacere şi împlinire, atunci probabil construim într-un mod rafinat cisterne. Noi trebuie să ne reîntoarcem la Izvorul apei vieţii, înainte de a remarca prea târziu, că rezervoarele construite de noi sunt cisterne găurite.

 

În afara Izvorului apei vieţi niciodată nu vom putea găsi împlinire deplină şi satisfacere. Să limpăieşti apa murdară, stătută, a acestor cisterne, aceasta nu poate potoli setea spirituală, ci în cele din urmă conduce la otrava dezumanizării. Comparate cu învăţătura biblică despre originea sublimă a omului, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, cisternele evoluţiei create de om sunt ape tulburi! Să ne gândim şi la durerile din căsniciile şi familiile destrămate; dezamăgirea şi suferinţele vin din cauză că se bea din cisternele umaniste ale libertăţii sexuale.

 

Revenirea este întotdeauna posibilă

Dumnezeu a dat poporului Iuda mereu ocazii să se reîntoarcă la El, dar poporul s-a îndepărtat tot mai mult de El. Ca să rămânem la imaginea cisternelor: Ieremia 2.18 arată că ei s-au îndreptat spre apele Nilului şi Eufratului, în loc ca de la cisternele găurite să se întoarcă la Izvorul apei vieţii. Cu alte cuvinte: mai bine au aşteptat protecţie şi aprovizionare de la idolii şi domnia Egiptului şi Asiriei, în loc să se îndrepte spre Dumnezeul credincios al lui Israel. Urmarea a fost că Dumnezeu le-a făcut cunoscut, că poporul va culege ce a semănat (Ieremia 2.19). Şi astfel Iuda a fost cucerit şi dus cu sila la Babilon în sclavie (la râul Eufrat), unde a băut apa amară, pe care a ales-o. În Ieremia 42-44 aflăm că cei care au supravieţuit în ţara Israel, contrar sfatului categoric al lui Ieremia, a fugit în Egipt şi acolo au murit la apa Nilului.

 

Cât de nebunesc este să te preocupi cu răul construirii de cisterne! Urmările unei astfel de rebeliuni sunt astăzi la fel de serioase şi sigure ca acum două mii cinci sute de ani pentru poporul Iuda. Fie că o naţiune se îndepărtează de Dumnezeu, ca să bea din cisterna goală a umanismului secular, sau fie că un creştin caută satisfacere şi împlinire în afara Domnului – Biblia mărturiseşte că noi culegem ce am semănat (Galateni 6.7). De aceea vrem să fugim de orice osteneală şi orice sete şi pentru totdeauna să bem din Izvorul apei vieţii!

 

Tradus de la: Rissige Zisternen

 

Titlul original: „Broken Cisterns“

Sursa: www.growingchristians.org

 

Traducere: Ion Simionescu

 

 

https://www.soundwords.de/ro/fantani-crapate-a11534.html

 

 

 

////////////////////////////////////////

Fântâna lui Iacov

Autor: Corneliu Livanu   

“A ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov, fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.” (Ioan 4.5,6)

 

Trecând Iordanul, Iacov, fiul lui Isaac, “a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în ţara Canaan, şi a tăbărât înaintea cetăţii”. (Gen. 33.18) Domnul îi împlinea atunci rugăciunea prin care ceruse să-l aducă iarăşi cu pace în ţara sa. Patriarhul Iacov a locuit pentru o vreme la Sihem, locul unde şi Avraam, bunicul său, îşi stabilise tabăra şi ridicase de asemenea un altar Domnului. După ce a cumpărat pământ de la Hamor, tatăl lui Sihem, Iacov a săpat fântâna la care cu şaptesprezece secole mai târziu a venit Mântuitorul lumii, Fiul lui Iacov după trup, pe linie mesianică, să Se odihnească de căldura acelei zile caniculare. Deşi apa se găsea la o mare adâncime, de circa 30 m, pentru a evita disputele cu vecinii săi pe seama apei, Iacov şi-a săpat o fântână respectând buna tradiţie a părinţilor săi, Avraam şi Isaac. Trecându-ne în Noul Testament evanghelistul Ioan ne spune că Isus a ajuns în valea Sihem în jurul amiezii. Între dealurile sterpe se întindea o vale plăcută, cu câmpii verzi, cu florile multicolore şi, din când în când, cu livezi de măslini adăpate cu izvoare de apă. Puţini oameni veneau la fântână în mijlocul zilei, pentru că majoritatea dintre ei scoteau apa în zorii zilei sau în amurg. Călătoria lungă şi soarele arzător de amiază Îl toropise pe Domnul Isus. Setea Lui creştea tot mai mult gândindu-Se la apa rece atât de aproape şi totuşi inaccesibilă. N-avea nici frânghie, nici găleată iar fântâna era adâncă. Evanghelistul Ioan descrie asemănarea Domnului cu ceilalţi oameni prin faptul că aştepta să vină cineva să scoată apă: “Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână.” (Ioan 4.6) Acela care a deschis izvoarele pământului avea nevoie acum de bunăvoinţa unui străin pentru a primi apă în dar. O femeie din Samaria care se pare că nu băgase în seamă prezenţa lui Isus s-a apropiat şi şi-a umplut găleata cu apă. Domnul Isus i-a cerut apă zicându-i: “Dă-Mi să beau!” Surprinsă de faptul că un iudeu i se adresează cu astfel de cuvinte ea a uitat de cerere şi a dorit să afle motivul lui Isus: “Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?”, (Ioan 4.9). Parcă uitând de setea Sa fizică Domnul foloseşte acest prilej şi-i răspunde: “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (Ioan 6.10) O nouă discuţie, o nouă perspectivă, un dialog interesant care arată că cea mai simplă şi sinceră rugăciune este să te adresezi Domnului Isus prin cuvinte ca acestea: “Dă-mi să beau din Apa vie!” Adevărata rugăciune nu este un monolog, ci un dialog. Nu este legată de un loc, de muntele Garizim sau de Templul din Ierusalim, ci de o Persoană vie care venind în lumea noastră în trup uman S-a făcut accesibil tuturor păcătoşilor asemenea femeii samaritence de la fântâna lui Iacov. Acela care caută să-şi stâmpere setea la fântânile religiilor moarte ale acestei lumii, bazate pe tradiţii şi ceremonii, bea şi totuşi însetează. Setea rămâne şi astfel de oameni sunt tot mai nemulţumiţi şi nefericiţi. În adâncul fiinţei lor ei doresc ceva care să le umple lipsa din suflet. Unul singur este Cel care le poate satisface această nevoie. Deşi samaritenii avuseseră un templu pe muntele Garizim de care femeia nu era străină, ea totuşi are nevoie să experimenteze adevărata închinare. Cu toate că n-a înţeles cuvintele Domnului, purtarea ei a început să se schimbe în faţa călătorului însetat, asemănându-L în mintea sa cu respectatul patriarh Iacov. Adevăratul Mesia era lângă ea dar femeia nu-L cunoştea cu adevărat. Isus i-a vorbit despre Apa vie dar ea se rezuma numai la apa ce stâmpără setea trupului. În timp ce El îi trezise interesul cu privire la darul despre care vorbea, Isus a schimbat deodată conversaţia cerându-i să-l aducă şi pe soţul ei acolo. Era un subiect pe care femeia ar fi dorit să-l ocolească pentru că trăise în păcat şi nici acum chiar nu se afla într-o relaţie maritală legitimă. Femeia s-a cutremurat trezindu-se dată de gol de cuvintele descoperirii dumnezeieşti. Erau lucruri şi episoade din viaţa ei pe care le credea uitate pentru totdeauna dar ele sunt dintrodată scoase la iveală de cuvintele neaşteptate ale Domnului. Cine era Acela care putea să citească tainele vieţii ei? Într-o clipă i-au venit în minte gânduri cu privire la veşnicie, la judecata viitoare când toate lucrurile ascunse ale oamenilor vor fi descoperite. Conştiinţa ei s-a trezit, nu putea să nege realitatea crudă a vieţii sale şi de aceea a preferat să ocolească orice aluzie cu privire la acest subiect neplăcut zicând: “Doamne, văd că eşti prooroc.” (Ioan 4.19) A trecut la probleme de controversă religioasă crezând că Profetul din faţa sa ar putea să-i dea îndrumări preţioase în acest domeniu atât de important. Isus i-a demonstrat că era liber de prejudecăţile iudeilor cu privire la samariteni. Acum era gata să nimicească propria ei prejudecată faţă de iudei pentru că “mântuirea vine de la iudei”, i-a zis Isus. Astfel gândurile samaritencei au fost înălţate deasupra ceremoniilor şi formelor religioase, deasupra controverselor de orice fel: “Vine ceasul şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4.23) Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care ne duce la Dumnezeu prin persoana Fiului Său, Isus Cristos, şi ea este fructul lucrării Duhului Sfânt. Toate rugăciunile sincere sunt inspirate de Duhul şi asemenea rugăciuni sunt plăcute lui Dumnezeu. Femeia s-a convins în final că Isus este Mesia pentru că Domnul i S-a descoperit personal: “Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela!” Ceea ce a fost păstrat ca o taină pentru iudei, chiar şi pentru ucenici, i-a fost descoperit unei femei din Samaria care a folosit cunoştinţele câştigate pentru a face şi altora parte de harul lui Isus. Adevărata conversaţie cu Isus, după ce El ne-a iertat păcatele şi ne-a mântuit, ne conduce întotdeauna la o mărturie vibrantă în favoarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Lăsând vasul de apă la fântână ea a luat în inima ei pe acela care este “Fântâna” mântuirii, adică pe Isus. “Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut”, a spus ea oamenilor din cetate. “Nu cumva este acesta Cristosul?” Aceste cuvinte au atins zeci şi sute de inimi. Astfel Isus a început să dărâme zidul de despărţire dintre iudei şi neamuri şi să predice tuturor mântuirea. A mers bucuros printre samariteni, a mâncat cu ei mâncarea cu care aceştia L-au servit, a învăţat pe străzile lor şi i-a tratat cu cea mai mare atenţie şi dragoste. Femeia Samariteancă reprezintă lucrarea unei credinţe practice făcută în Cristos, pe baza făgăduinţelor Scripturii şi a rugăciunii intense de mijlocire. Psalmistul David spune: “Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.” (Ps. 65.2) Samariteanca a fost inundată de lumina lui Cristos şi, prin ea, toată Samaria a fost trezită la viaţă. Fiecare ucenic adevărat este proiectat să devină, în urma primirii Cuvântului, cu rugăciune, un misionar. Acela care bea din apa vie devine în chip miraculous un izvor dătător de viaţă. Primitorul devine un dătător deoarece Isus a prezis: “Cine crede în Mine, cum zice Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie.” (Ioan 7.38) Harul lui Cristos, administrat de către Duhul Sfânt în inima celor credincioşi, este ca un izvor pentru alţii, curgând pentru a-i răcori pe cei ce sunt gata să moară de sete, dar care cred în Isus pentru a primi darul vieţii veşnice. Timpul manifestării puterii lui Dumnezeu nu a trecut, nici Cristos nu S-a schimbat, ci El “este Acelaşi ieri şi azi şi în veci”. (Evrei 13.8) Vremea biruinţelor lui Dumnezeu este atunci când sfinţii Lui se dăruiesc rugăciunii, cu toată puterea lor.

 

https://www.resursecrestine.ro/eseuri/195785/fantana-lui-iacov

 

///////////////////////////////////////

 

Capitolul 11. Cap și moștenitor al tuturor lucrurilor, de  F. W. Grant

 

Acest titlu pe care Isaia îl dă „Copilului născut”, de „Părinte al veşniciilor”, ne sugerează luarea în consideraţie a relaţiei Lui cu starea eternă al cărei Autor este. Aici vom găsi un curs al gândurilor opus celui pe care l-am urmat, dar care se află în cel mai deplin acord unul cu altul. Pentru că, dacă în cele prezentate, Hristos caută gloria Tatălui şi lucrează în favoarea ei – până când va putea să-I dea Împărăţia luată pentru a aduce toate lucrurile în acord cu voia Lui binecuvântată, atunci cu siguranţă că se află în deplin acord cu aceasta faptul că Hristos Însuşi este Centrul tuturor gândurilor, al ţelurilor şi al sfaturilor Tatălui. După cum Tatăl ne-a fost înfăţişat în comuniune cu Fiul, tot aşa Fiul ne este înfăţişat acum în comuniune cu Tatăl. Este bucuria şi privilegiul nostru minunat să fim introduşi în comuniunea „cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos”.

 

Fiul este ca şi Cuvântul, Descoperitorul lui Dumnezeu şi, fiind Cuvântul făcut trup, este şi Descoperirea. Creaţia, întemeiată prin Cuvânt, proclamă în raze reflectate şi răsfrânte gloria Creatorului ei. Ea este casa lui Dumnezeu pentru care cortul din Israel reprezenta doar o prefigurare şi „peste” care Se află Fiul (Evrei 3:1-6 ). Chiar şi în aceasta, El a slujit de la început; şi în care serviciu înfăptuit, rezultatele nu pledează pentru slujirea Lui? Pentru că, fiind „peste” casă şi Descoperitor, El trebuie să susţină gloria acelei descoperiri în mijlocul slăbiciunii care ţine de creaţie; şi n-ar exista creatură dacă nu s-ar afla în slăbiciune; nici creaturii nu i se potriveşte altceva decât slăbiciunea şi dependenţa.

 

Mai mult, cu cât este mai înalt structurată, cu cât devine mai complexă şi minunată, cu atât este mai fragilă; cu cât se înalţă spre Dumnezeu, cu atât este mai mare adâncul în care poate cădea; cu cât mai bogat este încărcată corabia, cu atât mai mare este comoara expusă naufragiului.

 

Slujirea pe care Şi-o asumă Fiul este o slujire a dragostei. Descoperirea este pentru făptură, nu pentru Dumnezeu. Gloria revelată în ea nu este pentru a creşte bogăţia Descoperitorului, ci a celui căruia i se descoperă. Dumnezeu nu scoate un câştig din creaturile Lui, nici ele nu-I sporesc avuţia prin efortul lor. „Dacă păcătuieşti, ce rău îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui? Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?” (Iov 35:67 ). Nu, ci numai dragostea îşi poate socoti ca bogăţie luarea unor asemenea poveri. Şi Dumnezeu este dragoste şi gloria Lui constă în revărsarea bunătăţii Lui, iar Hristos este singura expresie completă a acestei bunătăţi. Atunci ce poate fi mai simplu decât că Hristos – nu doar ca Fiu al dragostei Sale, ci mai mult, Fiul devenit Om – este scopul pentru care există întreaga creaţie? Iubirea divină, aşa cum este manifestată, confirmată şi glorificată în El, reprezintă singura cheie posibilă a misterului existentei noastre.

 

A intervenit păcatul şi de aceea, într-un fel firesc, avem cu totul alte gânduri decât acestea. „Am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat” (Matei 25:24 ) se spune în toate limbile omeneşti, cu notă de convingere sigură. Chiar şi momentul Crucii, cea mai minunată manifestare posibilă de dragoste divină, a fost întunecat şi profanat de asemenea acuzaţii batjocoritoare. Dar răspunsul a fost dat prin buzele înseşi ale Celui ce a suferit, a Cărui înălţare foloseşte şi va folosi pentru atragerea oamenilor la El şi astfel la Dumnezeu. Da, „El a murit pentru noi toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei” (2. Corinteni 5:15 ).

 

El Şi-a revendicat din nou titlul ereditar de „Fiu peste casa lui Dumnezeu”; şi după ce în final a consacrat-o ca templu al laudei eterne, va rămâne în ea, în calitate de Cap al ei. Pentru că aceasta este „taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile (sau „spre a-L pune pe Hristos cap al tuturor lucrurilor”—n. t.), cele din ceruri şi cele de pe pământ. În El am fost făcuţi şi moştenitori” (Efeseni 1:9-11 ).

 

Nu trebuie să confundăm aceasta cu împărăţia milenară sau cu orice altceva trecător. „Plinirea vremilor” nu este doar ultimul moment între dispensaţii, ci acela spre care toate arată şi se îndreaptă. A fi cap nu este totuna cu a guverna în felul unui împărat, ci implică o relaţie mai apropiată, mai naturală, aş spune organică. Capul este reprezentantul şi interpretul entităţii căreia îi este cap şi aceasta ar fi cu totul anormală fără el. În felul acesta Hristos este Cap al creaţiei; iar epistola către Efeseni completează doctrina celor două epistole care o preced şi sunt în legătură cu ea referitor la poziţia credinciosului – Romani şi Galateni. Cele trei formează o serie ascendentă cu punctul cel mai înalt atins în epistola către Efeseni în care găsim şi vederea cea mai largă. Pentru că în epistola către Romani şi cea către Galateni funcţia de Cap, proprie lui Hristos, se limitează la om, El fiind astfel al Doilea Adam, destinat pentru o nouă creaţie. În sine, aceasta i-ar exclude pe îngeri; dar ei nu trebuie să fie excluşi, deoarece sunt cuprinşi în mod necesar în titlul Domnului.

 

În capitolul al treilea găsim, în acord cu aceasta: „îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ” (Efeseni 3:14-15 ). Cu alte cuvinte, relaţia lui Dumnezeu cu Hristos ca Om implică şi relaţia pe care o are cu toate creaturile Lui inteligente. Cu siguranţă, nici un moment lucrurile nu pot fi altfel. Locul lui Hristos în relaţia cu oamenii trebuie să servească mai mult decât oamenilor; iar creaţia al cărei Cap este făcut Hristos trebuie să se lege de Dumnezeu printr-o relaţie în totul diferită de cea iniţială, în care poziţia ei era de simplă creaţie. Caracterul omului, remarcat obişnuit ca un microcosmos – natura lui punându-l în legătură cu orice parte a universului lui Dumnezeu – devine un subiect de cel mai înalt şi mai delicat interes, atunci când realizăm că este firea însuşită de Fiul lui Dumnezeu.

 

După cum vedem, faptul că El este Fiul îşi are semnificaţia lui şi putem observa cum relaţiile originare, divine, strălucesc prin cele dobândite. Minunat acord se află în toate acestea, cu întreaga lor binecuvântare copleşitoare. Vedem clar că „toate lucrurile au fost făcute pentru Hristos şi prin El” (Coloseni 1:16 ); de asemenea, nu numai prin puterea Lui, ci şi în legătura unor asemenea relaţii, „toate se ţin prin El” (Coloseni 1:17 ).

 

Astfel, Fiul este „moştenitor al tuturor lucrurilor” (Evrei 1:2 ); iar calităţile de fiu şi de moştenitor merg împreună, nu doar între fiii muritori ai omului, care, aflaţi sub puterea morţii în urma păcatului, îşi abandonează posesiunile altora; ci ele merg împreună şi în lucrurile veşnice, unde încă odată ceea ce este divin străluceşte prin ceea ce este creat şi temporal şi căruia-i dă şi interpretarea. Gândurile lui Dumnezeu îl reflectă pe El Însuşi şi izvorăsc din afecţiunea Lui – din profunzimile firii Lui. Numai de-am dori mai multă abilitate în a primi şi urmări ceea ce Cuvântul Lui, cheia tuturor lucrurilor, a deschis atât de minunat pentru noi! În legătură cu aceasta suntem asiguraţi că, „după bogăţiile harului Său, pe care l-a răspândit din belşug peste noi, în orice înţelepciune şi pricepere”, ne-a făcut „cunoscută taina voii Sale” (Efeseni 1:7-8 ).

 

Da, Dumnezeu S-a gândit cu adevărat la noi ca la cei pe care i-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos şi pe care îi pregăteşte ca să-I fie comoştenitori. Nu vom răspunde noi atenţiei Sale, căutând să creştem mai mult „după gândul lui Hristos”?

 

Cu câtă delicateţe ne sunt atrase gândurile spre aceste glorii ale Lui! Aici, după ce se desfăşoară taina voii Sale de a-L face pe Hristos Cap al tuturor lucrurilor, imediat ni se aminteşte că „În El am primit şi o moştenire”. Şi din nou, la sfârşitul acestui capitol, „ca şi Cap peste toate L-a dat Bisericii, care este trupul Lui”. În Coloseni găsim în versetele cele mai caracteristice pentru întreaga epistolă (Coloseni 2:9-10 ): „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii”. „Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri”. Lucruri ca acestea, pe care sigur ne-am reţine să le punem alături, Cuvântul lui Dumnezeu le uneşte pentru a ne atrage atenţia că este imposibil să ne bucurăm de posesiunile noastre fără să cercetăm gloriile lui Hristos, atât de legate de acestea.

 

https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-11-cap-si-mostenitor-al-tuturor-lucrurilor

 

//////////////////////////////////////

 

Capitolul 7. Ultimul Adam, de  F. W. Grant

 

În mod exclusiv în prima epistolă către Corinteni şi în acelaşi pasaj ni se dau cei doi termeni importanţi, atât de strâns legaţi unul de altul, anume „Omul al Doilea” şi „Ultimul Adam” (1. Corinteni 15:45, 47 ). Unul priveşte înapoi, celălalt înainte. „Omul al Doilea” implică faptul că înaintea Lui nu avem decât pe omul dintâi, repetat şi multiplicat în descendenţi; dar acum a apărut un nou tip; şi acesta, care este realizarea deplină a gândului final despre om, devine adevăratul moştenitor: „Omul al Doilea” este „Ultimul Adam”. Este „ultimul” şi nu „al doilea”, pentru că în mod sigur nu-I va mai urma altul. „Ultimul Adam” (în contrast cu „omul Adam dintâi”, care „a devenit un suflet viu”) devine „un Duh dătător de viaţă”.

 

Apostolul nu spune că Omul al Doilea a devenit un Duh dătător de viaţă, dintr-un motiv evident. Omul al Doilea ne pune înainte noul caracter omenesc cu chipul şi asemănarea căruia fiecare om al noii seminţii va fi găsit în final; dar Ultimul Adam este Capul noii seminţii, iar facultatea de a fi un „Duh dătător de viaţă” Îi este proprie. Omul ca om şi nu doar primul om posedă misterioasa putere care i-a fost acordată, de a-şi perpetua specia; dar noul caracter omenesc este de natură mult prea înaltă pentru a permite perpetuarea lui oamenilor care-i aparţin. Numai Ultimul Adam poate transmite „viaţa” nouă care-I este caracteristică, fiind în totul mai presus decât omul. Nu putem să ne gândim corect la Ultimul Adam fără a lua în consideraţie în mod explicit divinitatea Lui – că este „Cuvântul făcut trup”.

 

Este de remarcat în acest sens că despre noi, care suntem ai lui Hristos – care ne este viaţa – nu se spune nicăieri că suntem copii ai lui Hristos. Primului Adam îi suntem în mod natural copii; ultimului Adam, după cum implică însăşi relaţia aceea, ar trebui să-I fim de asemenea copii – într-un fel mai înalt şi de aceea mai deplin; totuşi nu suntem învăţaţi nicăieri să-L numim pe Hristos „Tată”. Pentru aceasta trebuie să existe un motiv şi de aceea putem de drept şi cu respect să-l cercetăm.

 

În Vechiul Testament şi nu în Noul Testament ne apropiem cel mai mult de ideea de copii ai lui Hristos. În capitolul 53 din Isaia, acest câmp bogat în sămânţa adevărului nou-testamental, găsim înainte de toate pe Mesia venit şi nimicit, fără urmaşi. „Cine va face cunoscuţi pe cei din generaţia Lui? (sau: „cine din generaţia Lui s-ar fi gândit că este El”; trad. Darby-n.t) întreabă profetul: „pentru că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit pentru păcatele poporului meu” (v.8). Acesta pare să fie eşecul total al binecuvântării: El Însuşi nimicit, fără să aibă nici un urmaş care să-I poarte numele şi caracterul.

 

Aşa ar părea la o privire firească; dar înainte de sfârşitul profeţiei primim un alt răspuns; şi în chiar moartea prin care El a fost şters de pe pământul celor vii este găsit în final secretul unei binecuvântări care părea pierdută fără remediu: „Când vei face din sufletul Lui o jertfă pentru păcat, El va vedea o sămânţă (de urmaşi), îşi va lungi viaţa şi plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui”. Această „sămânţă” şi această viaţă lungă reprezintă dublul răspuns la întrebarea pe care a stârnit-o moartea Lui.

 

Deci Hristos are cu adevărat o sămânţă; Ultimul Adam, ca Duh dătător de viaţă, indică acest lucru, ceea ce ne asigură şi mai mult că există un motiv pentru evitarea unor asemenea expresii căutate de noi în mod firesc. Hristos Însuşi ne spune să vorbim de Tatăl Lui ca de Tatăl nostru (Ioan 20:17 ), deşi faptul acesta nu este incompatibil cu relaţia Lui cu noi ca Ultim Adam. Şi despre primul Adam se poate spune – cum s-a remarcat anterior – că a fost „întâi-născut între mai mulţi fraţi”, fără a aduce prejudiciu relaţiei sale cu aceştia ca tată.

 

În Evanghelia lui Ioan, Domnul este văzut ca Viaţa Veşnică, Fiul căruia Tatăl I-a dat să aibă viaţa în Sine, după cum Tatăl are viaţa în Sine (Ioan 5:26 ). Cuvintele arată că El vorbeşte ca Om şi că astfel umanitatea Lui devine o Sursă a vieţii: „după cum Tatăl ridică morţii şi le dă viaţa, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea” (Ioan 5:21 ). Şi tot în Evanghelia lui Ioan Îl găsim pe Domnul, după înviere, în caracterul Lui de Ultim Adam (cu atât mai mult în contrast cu primul): El „a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!” (Ioan 20:22 ). Evanghelia lui Ioan, care-L priveşte pe Domnul prin prisma divinităţii Lui, reţine această acţiune caracteristică, remarcabilă.

 

De asemenea, Ioan înmănunchează acestea şi în epistola lui: „El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică” (1. Ioan 5:20 ). „După cum Tatăl … dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă”. „Duhul” de asemenea „este viaţă” (Romani 8:10 ). Este o însufleţire divină, pe lângă care suflarea din primul Adam (Geneza 2:7 ) nu a fost decât un simbol semnificativ. Prin chiar această însufleţire divină, omul a devenit „vlăstarul lui Dumnezeu” (Fapte 17:28 ) şi astfel, prin creaţie (nu prin poziţie), a devenit „după chipul” Lui (Geneza 1:27 ), tot aşa cum fiul este după chipul şi asemănarea tatălui (Geneza 5:3 ). Omul a primit astfel (spre deosebire de animale) un duh; iar Dumnezeu este „Tatăl duhurilor” (Evrei 12:9 ). Dar această însuşire este exclusiv naturală şi a fost degradată prin căderea omului; de aceea ne este necesară o nouă naştere din Dumnezeu, o nouă transmitere de viaţă: „ce este născut din carne este carne” – nu doar natură umană, ci natură umană degradată (cum s-a şi întâmplat) până la nivelul cel mai de jos, „carnea”: ca atunci când duhul ar fi părăsit-o şi de aceea „moartă”, în timp ce încă trăieşte.

 

Aşa că, într-un trist acord, Scriptura afirmă peste tot: omul trebuie născut din nou.

 

Suflarea unei noi vieţi pătrunde în el şi îl face să trăiască. Aceasta nu este doar o reînnoire morală. Dacă „ce este născut din carne este carne”, carnea produce carne; are loc o transmitere adevărată a naturii ei, aşa cum se arată în procesul naşterii. Tot aşa, „ce este născut din Duhul este duh”, împărtăşind natura celui din care derivă. Paternitatea divină se arată în participarea la natura divină (2. Petru 1:4 ), iar noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, asemenea Lui. „Trecuţi din moarte la viaţă” (Ioan 5:24 ), viaţa pe care am primit-o este viaţa veşnică, a cărei semnificaţie nu este doar că va dăinui mereu – pentru că şi cei răi vor exista mereu – ci şi că a existat dintotdeauna, nu în noi, ci în Dumnezeu. Aceasta este viaţa care merită să fie numită veşnică; şi aceasta este viaţa în care am început să trăim. În noi îşi are începutul, creşterea şi exprimarea practică: imperfectă la superlativ şi variind ca formă de la copil la tânăr şi la părinte, ea este cu toate acestea viaţă veşnică pe de-a-ntregul; şi aceasta fie că nu se poate sesiza în om, fie că face din posesorul ei o lumină strălucitoare în mijlocul întunericului lumii.

 

O mare parte din ce am spus aici este contestată de mulţi; şi probabil că există încă câteva lucruri la fel de importante, care sunt privite într-un mod şi mai divers decât naşterea din nou şi legătura sau despărţirea ei faţă de viaţa veşnică. Discuţiile asupra acestor varia-ţiuni ne-ar purta prea departe. Este de ajuns, poate, să spunem că semnele ei din epistola întâi a lui Ioan arată clar că starea de îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu şi de fraţi şi credinţa în Hristos caracterizează pe toţi cei născuţi din Dumnezeu. Pe de altă parte, el scrie tuturor acelora care „cred în numele Fiului lui Dumnezeu”, ca să ştie că au viaţa veşnică. Unii ar putea spune că aceste lucruri sunt cu totul diferite; că credinţa în Fiul reprezintă mai mult şi este ulterioară credinţei în Hristos; dar Evanghelia lui Ioan ne asigură că acela care nu crede în Fiul se află încă sub osânda şi sub mânia lui Dumnezeu. Nu sfinţii, ci păcătoşii sunt trecuţi de la moarte la viaţă, iar această schimbare spectaculoasă nu poate fi un proces îndelungat.

 

Astfel „Duhul dătător de viaţă” lucrează în oricine este născut din Dumnezeu. După cum Tatăl îi ridică pe cei morţi şi le dă viaţa, tot aşa şi Fiul dă viaţa; şi nu mai puţin, suntem născuţi din nou prin Duhul. Este o lucrare divină, la care iau parte deopotrivă Tatăl, Fiul şi Duhul. Astfel se arată clar că prin această naştere suntem copiii lui Dumnezeu şi – în timp ce Fiul, ca Mijlocitor, este Cel în care avem viaţa, iar Duhul este agentul pozitiv care o transmite – Tatăl este Cel la a Cărui voie binecuvântată Fiul şi Duhul lucrează deopotrivă şi „din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ” (Efeseni 3:15 ). Pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate şi prin El şi noi (1. Corinteni 8:6 ).

 

Astfel, cu toate că nu există transmiterea unei noi naturi cu ocazia naşterii din nou, totuşi Domnul Însuşi ne-a învăţat că, dimpotrivă, „ce este născut din Duh este duh” – împărtăşind firea Celui care L-a născut. El spune „ce este născut” (nu „cel care este născut”), deoarece noua viaţă transmisă (cum am văzut) nu-l pătrunde pe om în întregime. Trupul este în această privinţă încă „mort din pricina păcatului” (Romani 8:10 ), chiar dacă „Hristos este în voi”; şi „carnea”, la fel, „din pricina păcatului” rămâne chiar în omul eliberat de sub dominaţia lui – un motiv pentru neîncetată veghere şi judecată de sine (tot aşa cum un „ţepuş în carne” i-a fost necesar unui om care se aflase în al treilea cer, tocmai din această cauză faptul acesta va constitui o dovadă pentru oricine are urechi de auzit – n.a.). Până şi pruncul abia născut din Dumnezeu are firea Părintelui său; deşi aici există o diferenţă tot atât de mare între omul nou-născut şi omul matur, pe cât există în prototipul fizic, trebuie să acordăm mult loc pentru dezvoltare, în timp ce dezvoltarea însăşi nu face decât să probeze asemănarea esenţială a naturilor acestor extreme îndepărtate.

 

Apoi Omul al Doilea este şi Ultimul Adam; dar termenul din urmă implică mult mai mult decât cel dintâi, între care şi rezultatul acelei uniri a divinului cu omenescul, pe care credinţa îl poate accepta cu bucurie în timp ce-i recunoaşte insondabilitatea. „Nimeni nu cunoaşte pe Fiul, afară de Tatăl”. Nici o minte omenească nu poate pricepe această Persoană divin-omenească aflată înaintea noastră, dar a căuta să ne însuşim valoarea afirmaţiilor Scripturii reprezintă cu totul altceva şi este partea ce revine credinţei. A nu căuta să ne însuşim aceste comori ar însemna să nedreptăţim iubirea care ne-a îmbogăţit cu ele.

 

În capitolul din Corinteni care ne oferă textul de faţă există o notabilă legătură a adevărului. Apostolul ne scrie despre înviere, punând în contrast trupul natural semănat în moarte cu trupul sfântului în înviere. „Este semănat trup natural”, spune el, şi „înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup natural, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă” (1. Corinteni 15:44-45 ).

 

Legătura este foarte mult umbrită de traducere. Ce legătură s-ar putea presupune între „un suflet viu” şi „un trup natural”? Din limbajul folosit nu reiese nici o conexiune care să se poată demonstra; şi de fapt nu avem nici o posibilitate clară de a evidenţia conexiunea. Dacă am avea libertatea să folosim cuvântul „sufletesc”, am putea şi ar trebui atunci să citim, „Dacă este un trup sufletesc, … omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu”; şi, pe de altă parte, „este şi un trup duhovnicesc” şi „cel din urmă Adam” a fost făcut „un Duh dătător de viaţă”.

 

Primul Adam avea un trup sufletesc, un trup caracterizat de suflet, stăpânul lui, pentru că era în sine un suflet viu. Este de remarcat şi destul de uşor de înţeles că, deşi duhul omului reprezintă partea lui cea mai înaltă şi prin aceasta „cunoaşte lucrurile omului” (1. Corinteni 2:11 ) şi se află în legătură cu Dumnezeu, totuşi aici în trup nu este niciodată numit „duh”, ci doar ceea ce este animalul, „suflet”. Pe de altă parte, îndată ce a părăsit trupul, se înalţă la măsura părţii sale distinctive pentru om şi este acum un „duh”. Uzul obişnuit al termenilor recunoaşte aceeaşi diferenţă. Într-un anumit sens, legătura dintre suflet şi trup disimulează natura mai înaltă a sufletului. Acelaşi cuvânt, psihic sau sufletesc, este tradus în vorbirea obişnuită cu „senzual” (Iacov 3:15 ; Iuda 19 ), deşi este un uz care nu se datorează condiţiei de creatură pe care o are omul, ci păcatului care a intrat în om. Este similar folosirii cuvântului „carne”, pentru o condiţie în care omul căzut – ca şi cum duhul ar fi ieşit din el – este caracterizat drept „mort”. Totuşi trupul psihic sau „sufletesc”, în contrast cu cel „duhovnicesc”, este uşor de înţeles a fi cel care înglobează şi disimulează în mod necesar natura spirituală a omului. La un prunc, această natură spirituală se află la început cufundată cu totul în învelişurile ei care aparţin cărnii. Treptat ea iese la iveală prin strădanie anevoioasă şi dureroasă, eliberându-se din legăturile materiale – această disciplină umilitoare pe care Dumnezeu i-a rânduit-o – dar încă văzând „ca într-o oglindă, în chip întunecos” (1. Corinteni 13:12 ). Viitorul ne rezervă exclusiv cunoaşterea ei „faţă în faţă”.

 

Aceasta este semnificaţia – sau cel puţin o parte a ei – pentru om, de a fi „un suflet viu”. Implică o viaţă senzorială, care trebuie să fie o viaţă de credinţă; o viaţă de luptă, care poate însemna înfrângere sau victorie. Din această viaţă nu ieşim decât după lepădarea trupului sau după modelarea lui de către ultimul Adam într-un „trup spiritual”, care este instrument potrivit şi nu obstacol pentru spiritul eliberat. Numai cu această răscumpărare a trupului, „fiii lui Dumnezeu” vor fi descoperiţi deplin (Romani 8:19, 23 ).

 

Ca „Ultim Adam”, Domnul ni Se revelează în legătură cu acea „nouă creaţie” pe care Dumnezeu o desăvârşeşte pentru Sine din ruinele trecutului. Iar un asemenea gând este reprezentat şi în firea înconjurătoare. Lumea prezentă este înălţată astfel din ruinele uneia anterioare, pe care o depăşeşte în toate trăsăturile de valoare, în acord cu acea lege a progresului pe care am văzut-o înscrisă pe treptele de dezvoltare a vieţii şi căreia istoria vieţii i se conformează în întregime. Dar noua creaţie legată de Ultimul Adam se înalţă dintr-o cădere mai adâncă decât oricare alta, pentru ca, mulţumită lui Dumnezeu, să-şi asigure acum o permanenţă ce nu va mai suferi nici o cădere. În primul Adam, capul ei, vechea creaţie a căzut. În ultimul Adam, noua creaţie rămâne în desăvârşită binecuvântare.

 

În timp ce titlul de „ultimul Adam” se găseşte numai în pasajul pe care l-am luat în consideraţie, epistola către Romani 5:14 Îl proclamă ca Antetip al primului. Relaţia Lui cu noua creaţie este cea a lui Adam cu vechea creaţie. Rezultatele se află într-o paralelă contrastantă: „şi după cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii” (1. Corinteni 15:22 ). Dar aici, pentru că noua creaţie este scoasă din cea veche, nu este suficient să spunem „vor trăi”, ci „vor fi făcuţi vii”. (Faptul că apostolul vorbeşte aici numai despre cei „în Hristos” şi nu – cum se crede în general – despre întreaga omenire, va apare evident la o abordare potrivită. Pentru că învierea celor răi nu este un efect al răscumpărării lui Hristos, ci este doar o „înviere pentru judecată” (Ioan 5:29 ); şi tocmai despre învierea sfinţilor – a celor între care Hristos este pârga (v. 20) – vorbeşte el în mod exclusiv, în tot capitolul. Aceşti „toţi” (v.28) în ambele ipostaze (fie întâi „în Adam”, fie eventual „în Hristos”) sunt numai cei răscumpăraţi. El, noul Adam al unei noi creaţii, scoasă din cea veche, trebuie să împlinească răscumpărarea acesteia.

 

Astfel, din poziţia de înviat din morţi, Domnul suflă ucenicilor Duh Sfânt, iar antiteza pentru „în Adam” este „în Hristos”; acesta fiind titlul oficial de care se leagă lucrarea Lui de sacrificiu preoţesc. Viaţa veşnică pentru noi este „în Hristos”: adică în „Ultimul Adam”, cu lucrarea Lui de sacrificiu împlinită şi înălţat la Dumnezeu ca şi Cap Reprezentant al nostru.

 

Primul om a fost, de asemenea, într-un mod foarte real reprezentantul seminţiei sale; oricum, nu prin vreun legământ formal pentru posteritate, despre care în Scriptură nu se aminteşte nimic, ci prin faptul că el este constituit cap al ei de către Dumnezeu. Caracterul lui de reprezentant s-a întemeiat pe ceea ce oamenii numesc „legea firii” şi care nu este altceva decât o lege divină. Aceasta se afirmă în Scriptură în modul cel mai clar posibil. „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?” (Iov 14:4 ). „Ce este omul ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie îndreptăţit?” (Iov 15:14 ). „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a conceput mama mea” (Psalmul 51:5 ). Iar Domnul afirmă acest principiu în modul cel mai clar: „Ce este născut din carne este carne” (Ioan 3:6 ). Ceea ce oamenii numesc acum „principiul eredităţii” este afirmat astfel de Domnul şi reprezintă întreaga explicaţie scripturistică a problemei.

 

Păcatul a venit prin Adam. Natura lui s-a stricat; prin neascultarea unuia, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi; şi moartea care duce la judecată a fost marca pe care Dumnezeu a pus-o pe condiţia decăzută, după cum spune apostolul: „în Adam toţi mor”. Expresia „în Adam” vorbeşte despre reprezentare, cum demonstrează apostolul privitor la Levi şi Avraam (Evrei 7:9-10 ): „Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala în Avraam, căci era încă în coapsele strămoşului său când l-a întâmpinat Melhisedec”. La fel, noi eram în coapsele lui Adam când el a căzut şi sentinţa morţii a fost pronunţată asupra lui. Mulţumim însă lui Dumnezeu că am auzit vocea Altuia – şi El Cap şi Reprezentant al seminţiei Sale – care spune: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi” (Ioan 14:19 ).

 

Ultimul Adam este capul unei seminţii noi. Şi astfel, „dacă este cineva în Hristos” – prin antiteză cu „în Adam” din versetul la care ne-am referit – „este o făptură nouă” (sau „este o creaţie nouă” – 2. Corinteni 5:17 ). A fi „în Hristos” înseamnă a aparţine noii creaţii şi Capului ei. Ultimul Adam devine Cap al seminţiei Lui după ce lucrarea ascultării Lui este împlinită; şi acea minunată „ascultare până la moarte” devine moştenirea noii seminţii. În mod necesar, legătura Capului cu seminţia este prin viaţă şi prin natura ei. De la capul căzut s-a transmis o natură coruptă. În Hristos Isus, noul Cap, avem o viaţă şi o natură divină fără pată şi incapabilă să se contamineze. Moartea şi judecata stăpânesc peste făptura căzută; îndreptăţirea aparţine celui ce are viaţa veşnică.

 

Viaţa şi poziţia merg împreună şi nu sunt niciodată despărţite. „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36 ). Viaţa veşnică sau mânia lui Dumnezeu: acestea sunt alternativele. Cât  de minunate şi de solemne sunt aceste alternative!

https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-9-mijlocitorul

///////////////////////////////////////

Capitolul 5. Fiul Omului, de  F. W. Grant

 

Integritatea caracterului omenesc al Mântuitorului nostru este marcată de titlul pe care Domnul l-a dorit în mod special pentru Sine şi pe care profeţiile I l-au atribuit particular – „Fiul Omului”. Aici, termenul „omului”, în textele ebraice, este „Adam”, omul generic; şi acesta lămureşte realmente şi concluziv întrebarea dacă El este Om în Persoana Sa. Un fiu al omului este om în cel mai larg sens al cuvântului, om prin descendenţă şi prin ceea ce moşteneşte. În Psalmul 49:2 , cuvântul „mici” semnifică literal, în versiunea noastră, „fii ai lui Adam” – cei obişnuiţi, neavând nimic care să-i deosebească de ceilalţi – fiind astfel în antiteză cu „fii ai lui Ish” („mari”), oamenii cu marcă în vreun fel oarecare. Prin folosirea acestui termen, Domnul Se coboară în felul cel mai simplu, în măsura în care priveşte autenticitatea caracterului Său omenesc, până la nivelul familiar nouă. El nu este simplu „om”, Unul pe care L-ai putea numi aşa, deşi diferind mult de sămânţa lui Adam: El este „Fiul omului”; derivându-Şi umanitatea din omenesc, neavând nimic care prin natura ei să o separe de omenescul generic – „făcut în toate lucrurile asemenea fraţilor Săi”, cum declară apostolul (Evrei 2:17 ). Hristosul lui Apolinaris sau al unor kenotici moderni nu ar fi „Fiul omului”. Ar fi probabil un om divin, dar absolut separat de umanitatea fiilor oamenilor; n-ar putea avea „fraţi” între aceştia.

 

Puterea acestui termen se vede prin aplicarea lui la profetul Ezechiel şi odată în cartea Daniel. Amândoi profeţii au trăit pe când Israel era rupt; şi Ezechiel, ca preot, este ales de Dumnezeu să fie judecător în acord cu legea din Levitic, în aplicarea ei spirituală, pentru condiţia de lepros a poporului. El este luat ca să mărturisească despre lepădarea lor voită şi evidentă faţă de Iehova, după care, demonstrarea fiind completă, leprosul este scos afară din tabără, potrivit poruncii din Levitic. Gloria Domnului este văzută depărtându-se de cetate, deşi încet şi fără plăcere (Ezechiel 11:22-23 ).

 

Acum preotul este luat din mijlocul oamenilor, având astfel calificarea de a fi „pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu” (Evrei 5:1 ). Umanitatea Sa Îl face să cunoască pe oameni şi să poarte în inimă interese pentru ei. Şi astfel vedem semnificaţia desemnării Lui atât de constant – preot fiind – drept „fiu al omului”. După cum noi judecăm pe oameni înaintea unor juraţi care fac parte dintre semenii lor, tot aşa aici omul este chemat să se pronunţe asupra oamenilor. Ca om şi preot pentru oameni, El va face uz de compasiune; de aceea judecata Lui va fi mai completă şi în final imposibil de obiectat împotriva ei. De aceea se face aici apel la judecata pe care o exercită ca „fiu al omului” (Ezechiel 20:4 ; 22:2 ).

 

Dar în aceasta, Ezechiel este doar o gură şi reprezentant al lui Dumnezeu. Judecata aparţine, desigur, lui Dumnezeu. De aceea, ce izbitor este ca, atunci când ridicăm ochii împreună cu profetul, să găsim acel tron grozav deasupra cerurilor, pentru a întâlni şi acolo „un chip ca de om” (Ezechiel 1:26 )!; este pentru prima dată în Scriptură când apare chiar şi „chipul” acolo.

 

Sensibilitatea şi delicateţea implicate în aceasta, deşi nu pot îndepărta judecata, apar – cu plinătate – înainte de încheierea acestor profeţii, când cei din popor sunt în final curăţiţi de toate fărădelegile, prin harul divin, iar Ezechiel este luat pentru a fi un martor, acum al restaurării şi al binecuvântării lor. Sfinţenia şi dragostea sunt astfel satisfăcute amândouă în final şi legea leprosului este ilustrată în ambele ei laturi, judecata şi harul.

 

Daniel este numit o singură dată „fiu al omului” (Daniel 8:17 ); dar profeţia referitoare la Fiul omului – sau mai exact, la „Unul ca un Fiu al omului” (Daniel 7:13-14 ) – Căruia, venind pe norii cerului, I se acordă o stăpânire universală şi eternă, ne este dată de el: o profeţie care îşi găseşte ecoul şi este dezvoltată în Noul Testament, în Psalmul 8 , deşi exprimat mai enigmatic, avem prin gura lui David ceea ce anticipează şi reprezintă temelia acestor lucruri; avem, exprimat în chip izbitor, gândul transmis nouă prin acest titlu, acela că Hristos este manifestarea şi justificarea deplină a desfătării lui Dumnezeu în om.

 

Ce este omul dacă îl privim în lumina gloriei cerurilor? Ce este el, această făptură din ţărână, ENOSH, „om slab” sau „fiu al omului”, rânduit să-şi intre în moştenire într-un fel caracterizat de atâta slăbiciune şi care arată atât de perfect cum îl apreciază Dumnezeu? Ah, trebuie să ne adâncim în Hristos pentru a găsi răspunsul. El este Om, de asemenea – da, Fiul omului: venit jos, în lume, în această slăbiciune semnificativă care, în El, unită cu Divinitatea Însăşi, este manifestarea gloriei morale a lui Dumnezeu; astfel încât are o poziţie mai presus de cerurile create, a căror glorie tocmai îl făcuse pe om să arate atât de sărman şi demn de plâns! Ce mai sunt ele acum faţă de Omul în Isus? Faţă de Fiul omului?

 

De aceea, aici este Cel despre care un psalm de mai târziu vorbeşte ca „Fiul omului, pe care Ţi L-ai întărit” (Psalmul 80:17 ); iar rezultatul este preamărirea Lui şi împărăţia. Coborât în părţile cele mai de jos ale pământului pentru a suferi moartea. El este „suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile” (Efeseni 4:10 ). În El, după cum au vestit îngerii la naşterea Sa, Dumnezeu Şi-a arătat „buna plăcere în oameni” (Luca 2:14 ). Umanitatea, aşa cum a făcut-o Dumnezeu la început, este cea pe care a îmbrăţişat-o Dumnezeu în Persoana lui Hristos; altfel provocarea psalmistului ar rămâne fără răspuns şi va trebui să rămână aşa pentru totdeauna.

 

Într-adevăr, umanitatea poate fi şi va fi într-o stare foarte diferită, după cum, spre exemplu, „trupul spiritual” al învierii este foarte diferit de „trupul natural” sau „psihic”, cum am văzut. Dar chiar şi aici, identitatea trupului în sine ne este asigurată. Ceea ce este semănat într-un trup firesc învie într-un trup spiritual: identitatea persoanei se menţine chiar şi într-o asemenea condiţie schimbătoare pe care o implică faptul de mai sus; „vom fi schimbaţi”, dar tot „noi” vom fi. Şi tocmai pe om şi pe fiul omului îi vede psalmistul, la început atât de sărmani şi de slabi, iar acum glorificaţi în Hristos, Domnul nostru.

 

Aşa stând lucrurile, folosirea constantă de către Domnul a acestui termen devine uşor de înţeles. El îl foloseşte ca pe cel mai simplu termen, pe care nimeni nu-l va nega şi care totuşi are pe buzele Lui, atâta semnificaţie: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” (Matei 16:13 ). El este, desigur, Fiu al omului prin aplicaţia obişnuită la oameni în general; şi totuşi, când El Şi-l aplică la Sine, acest termen devine distinct prin însăşi universalitatea lui: pentru că cine ar visa să vorbească vreodată despre sine ca fiind „Fiul omului”, decât atunci când ar înţelege implicit că El este mai mult decât ce a însemnat aceasta pentru ceilalţi oameni? Domnul Se poate adresa profetului în felul acesta, reamintindu-i ce este el, dar nici un om, vorbind în mijlocul fiilor oamenilor, nu se poate distinge pe sine prin ceea ce nu este distinctiv. Dacă era distinctiv pentru El, atunci El era Fiul omului într-un sens în care alţii nu erau; nu mai puţin autentic, ci mai mult: şi aşa a şi fost – singurul Fiu al omului asupra căruia umbra căderii nu a coborât niciodată: Om şi din om şi totuşi, în mai mult decât toate, făgăduinţa celei dintâi creaţii a Sa; cu adevărat Omul lui Dumnezeu, îndreptăţind acea creaţie, timp ce toţi ceilalţi au necinstit-o; şi astfel, purtând în Sine pentru oameni promisiunea unei noi creaţii, prin care în final şi ei vor împlini scopul Creatorului; ca „Domn al Sabatului”, Cel care va aduce odihna lui Dumnezeu într-un fel atât de înţelept, încât să nu mai fie tulburată.

 

Dar pentru aceasta, Fiul omului trebuie să sufere, să fie înălţat, „după cum Moise a înălţat şarpele în pustie”, dându-Şi astfel „trupul” „pentru ca lumea să aibă viaţa”, dar „glorificat” în această competenţă de a împlini ţelurile lui Dumnezeu în extrema slăbiciune omenească. „Dumnezeu” este astfel „preamărit în El” „şi Dumnezeu Îl va preamări în Sine Însuşi”, da, „şi-L va preamări îndată” (Ioan 13:32 ).

 

În asemenea texte din Scriptură ne este înfăţişat „Mijlocitorul, Omul Isus Hristos”. Ele ne arată ce legătură a avut umanitatea Lui perfectă cu ispăşirea pe care a săvârşit-o. Şi în timp ce ni se spune că „suntem împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” şi că „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca să răscumpere”, atunci când ne apropiem de detaliile acestei lucrări glorioase vedem că înălţarea Fiului omului ne indică purtarea blestemului prin care „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii” (Galateni 3:13 ), „fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”. În toate privinţele El este o Persoană binecuvântată. Iar Scriptura este desăvârşită în felul în care înfăţişează aceste lucruri. Dacă ea ne câştigă inimile cu darul uimitor pe care Dumnezeu ni L-a dat, – dacă arată puterea care ne-a cuprins – atunci vorbeşte despre lucrarea Fiu­lui lui Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă este să ne gândim la suferinţa actuală şi la purtarea păcatelor, atunci ea ne pune în faţă pe Hristos, sau Isus Hristos, sau Fiul Omului; iar ultima este mai mult limbajul propriu Domnului, în timp ce prima este cel al apostolilor. Cele două pot fi puse împreună acolo unde se spune „sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”; dar ar fi o falsă accentuare aceea care ar trece peste prima parte a acestui adevăr, pentru a se ataşa de ultima. Avem de multe ori: „sângele lui Hristos, lui Isus, lui Isus Hristos, Fiului omului, Domnului, Mielului”; numai o dată se adaugă „Fiului lui Dumnezeu”.

 

Este o singură Persoană de la un capăt la celălalt al Scripturii, iar toate aceste nume minunate Îi aparţin. Dar Scriptura se află într-o potrivire atât de delicată, încât este uşor să-i deranjăm echilibrul; de îndată ce o facem, pierdem contragreutatea adevărului însuşi. O falsă accentuare a adevărului reprezintă începutul erorii.

 

Expresia „Fiul omului” spune despre ceea ce a devenit Fiul lui Dumnezeu pentru a ne răscumpăra. Ea insistă asupra caracterului Său omenesc – deplin – prin care a devenit, pentru poporul Său credincios, Omul tip, reprezentativ înaintea lui Dumnezeu, tot aşa cum Îl înfăţişează şi acel „dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade” (Levitic 2:14-16 ). Dar pentru a le fi cu adevărat de folos. El trebuie să meargă dincolo de acest tip şi să Se facă purtător al păcatelor în favoarea lor. Pentru aceasta, El devine Hristosul, Unsul, ca să fie Prinţ şi Mântuitor. Pentru aceasta El suferă moartea şi încă moarte de cruce şi devine, odată înviat din morţi, „ultimul Adam”, Cap al unei noi seminţii de oameni.

 

În aceasta nu facem decât să atingem lucruri pe care va trebui să le reluăm mai târziu. Ceea ce ne rămâne de ajutor aici nu este decât legătura titlului de „Fiu al omului” cu profeţiile ce privesc viitorul, pe care Domnul le ia din viziunea lui Daniel asupra împărăţiilor lumii şi le aplică la El Însuşi. Lui Îi este dată toată judecata, pentru că este Fiul omului (Ioan 5:27 ); şi aici găsim de fapt perfectarea viziunii lui Ezechiel. Cu deplină cunoaştere a omului, cu multă sensibilitate şi grijă pentru om, Însuşi Omul Reprezentant înaintea lui Dumnezeu, Lui Îi revine să aşeze toate lucrurile pe fundamentul unei dreptăţi pe care a glorificat-o. Acel „chip ca de Om” (Ezechiel 1:26 ) Se transpune în realitatea faptică, iar viziunea lui Daniel, ca speranţă a lui Israel şi a pământului, se împlineşte deplin. Într-adevăr, acel „chip ca de Om” are legătură cu stabilirea responsabilităţilor şi cu solemnitatea judecăţii care se pregăteşte să vină: atunci când Fiul omului va veni cu gloria Tatălui Său şi cu sfinţii Săi îngeri, va răsplăti pe orice om după faptele lui; dar aceasta se poate potrivi la mesajul Evangheliei şi la o speranţă care nu dezamăgeşte. Fiul omului este adevăratul Mire al poporului Său, iar judecata în sine nu face altceva decât să deschidă calea manifestării întregii plinătăţi a unui har pe care caracterul Său omenesc îl descoperă îndeajuns.

 

Da, speranţă, o deplină şi glorioasă speranţă se află în acest titlu de Fiu al omului şi nu poate fi separată de el. Ea este ceea ce reprezintă Vlăstarul din rădăcina lui Isai pentru casa lui David, dar mai vastă prin promisiune şi mai delicată prin implicaţiile ei: – un Fiu al omului, Unicul în care anii retezaţi ai omului se înnoiesc acum cu o putere divină. Oştile cereşti aşteaptă pline de zel să-I împlinească plăcerea; dar inimile noastre se întorc spre Cel care în grupul restrâns al ucenicilor dădea ca model de urmat şi ca mijloc de intrare în gloria cerului, pe „Fiul Omului”, care „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28 ).

 

Cu siguranţă că din toate relaţiile în care găsim acest titlu de Fiu al omului – chiar dacă ar fi ca sub acest titlu Domnul să preia împărăţia ori să-Şi asume misiunea de a judeca omenirea – vedem că acesta implică (în afară de păcat şi de toate consecinţele lui) umanitatea în similitudine deplină cu a noastră. Tocmai datorită acestui fapt El este cu adevărat judecătorul potrivit pentru oameni. Aici orice defect ar fi fatal. Hristosul apolinarian ar fi mult îndepărtat ca înfăţişare de fiii oamenilor. Substituirea duhului divin cu unul omenesc ar însemna privarea de ceea ce-i oferă omenescului caracterul distinctiv. Pierderea persona­lităţii ar face imposibil „Omul Isus Hristos”; astfel „Singurul Mijlocitor”, care este tocmai acest „Om” binecuvântat, ar dispărea pentru noi (1. Timotei 2:5 ).

 

Aceste feluri în care Domnul ne este prezentat în Scriptură arată cât de mult trebuie să ne apropiem de o personalitate duală în orice înţelegere simplă a afirmărilor ei. Însăşi îndrăzneala acestor afirmări (atunci când realizăm despre cine se vorbeşte) manifestă o trăsătură caracteristică inspiraţiei, care nu se preocupă doar cu perplexităţi de ordin mental în chestiuni care ne depăşesc în mod atât de evident. Nu-L putem pătrunde pe Hristosul lui Dumnezeu. Putem înţelege cât de perfect, de divin ni se potriveşte în ambele aspecte, deşi putem fi cu totul neînstare să le îmbinăm. Personalitatea duală nu ne-ar mulţumi; dorim pe Unul care este atât desăvârşit de omenesc, cât şi cu adevărat divin – Unul care poate să doarmă în furtună pe mare şi să Se ridice ca să liniştească vântul. Un astfel de Mântuitor avem – cât de bine pentru noi să ştim aceasta! – atunci când nu putem vedea nimic afară de inima Lui iubitoare, în care se unesc aceştia doi.

 

Să luăm apoi pe Domnul în copilăria Lui din Nazaret şi să medităm la felul cum creştea şi Se întărea, înaintând în înţelepciune şi în statură şi fiind plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (Luca 2:40, 52 ). Cât de perfect este El, om; cât de real se află în interiorul limitelor omeneşti; un Copil minunat şi totuşi un Copil, aşa cum şi este numit. Cine va ajusta divinitatea la caracterul omenesc de aici, atotştiinţa la înaintarea în cunoştinţă? Să încercăm s-o facem? Ce ar însemna aceasta altceva decât că ne îndeletnicim cu lucruri prea înalte pentru noi şi că probăm mândria inimilor noastre? Ar putea inima sau conştiinţa să găsească odihnă ori satisfacţie mai profundă în El, dacă am fi în stare să înţelegem aceste lucruri cercetate şi speculate de secole, fără ca în final să se fi obţinut mai multă cunoştinţă decât la început?

 

Însă în mod sigur aici Îl găsesc pe Fiul omului – o Persoană în întreg adevărul umanităţii; şi cine-mi va nega fericirea de a bea din harul care m-a redus la starea unui copil, astfel încât un copil să-I poată înţelege simpatia şi să-L adore pentru dragostea Lui? Mulţumesc lui Dumnezeu că nimeni nu mi-o poate nega: este la fel de larg deschisă pentru unul sau altul; iar dragostea este la fel de nepătrunsă în ea, ca şi în Persoană.

 

Un pasaj binecunoscut din Vechiul Testament, la care în mod firesc ne întoarcem în legătură cu aceasta, pentru a-i admira din nou frumuseţea şi sublimul, îmbină în cel mai puternic contrast asemenea antiteze. Ce auzim în el este vocea Domnului către Israel, care recunoaştem curând că ne este familiară. Ea întreabă: – „Unde este cartea de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei care M-au împrumutat, v-am vândut?” Nu, Domnul nu este atât de sărac: – „Iată, din cauza fărădelegilor voastre v-aţi vândut voi înşivă şi din cauza păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră” (Isaia 50:1 ).

 

Şi acum urmează controversa pe care El o are cu ei: „Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat? Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere?” Aici este Domnul Însuşi venit ca Mântuitor la ei, dar nu primeşte nici un răspuns; nu este recunoscut şi nici nu I se crede puterea de a răscumpăra. Şi cunoaştem bine când a avut loc aceasta: atunci când acel Unul a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit; şi deşi puterea lui Dumnezeu se afla în mâinile Lui şi o folosea pentru ei fără limită, totuşi ei nu au crezut venirea Lui prin har.

 

Acum El Se proclamă deschis: – „Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea şi prefac râurile în pustie; peştii lor se strică din lipsă de apă şi pier de sete! Îmbrac cerurile cu negura de jale şi le învelesc cu un sac” (Isaia 50:2-3 ).

 

Dar El nu venise cu această înfăţişare; iar vocea devine straniu de schimbată; ia un ton mai blând şi devine atrăgător de omenească: -”Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu cum să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici” (Isaia 50:4 ).

 

Nu ne este necesar să mergem mai departe. Profetul însă o face şi ni-L arată îndeajuns de clar pe Hristos în suferinţa şi în respingerea pe care le suferă. Oricum, aici avem deja contrastul pe care îl căutăm. Cel Atotputernic a venit cu chip de rob: El este Acela care, în mod straniu, ia locul ascultării şi o limbă iscusită pentru slujirea în har a nevoilor fiecărui om, dacă naţiunea, în mare, L-a respins. De aceea El Însuşi devine un ucenic, fiindu-I trezită urechea în fiecare dimineaţă, ca să „asculte” astfel. Totuşi El este Cel ce usucă marea şi preface râurile în pustie. Cine ar putea să îmbine în sine aceste lucruri? Pentru satisfacerea intelectului, nu o poate face nimeni. Chiar şi intelectul poate fi satisfăcut altfel, anume prin convingerea certă cu privire la incapacitatea de a înţelege fiinţa proprie cuiva – de a înţelege felul în care „duhul, sufletul şi trupul” alcătuiesc un om. Este oare de mirare atunci că trebuie să existe aspecte ale Infinitului care ne lasă cu totul încurcaţi? Sau că „nimeni nu cunoaşte pe Fiul afară de Tatăl”?

 

Să ne întoarcem cu respect către o altă scenă în care Îl găsim pe El, al Cărui nume este „Minunat”, către scena grozavă din Ghetsimani. Aici „paharul” pe care l-a băut la cruce îi aduce agonie prin anticiparea lui. De trei ori Se roagă ca, dacă este cu putinţă, să fie îndepărtat de la El; şi la aceasta adaugă cuvintele atât de familiare nouă, „facă-se nu voia Mea, ci a Ta”.

 

Paharul n-a putut fi îndepărtat. A trebuit şi I-a fost necesar să îl bea. Dar când realizăm că ceea ce în afară a fost exprimat prin trei ceasuri de întuneric îşi are semnificaţia interioară în strigătul de agonie, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, putem înţelege că a fost o necesitate a naturii Sale sfinte să ezite acest pahar şi să nu-l poată lua prin voia proprie, ci numai prin voia divină care I se adresa. Cu siguranţă, aici ne aflăm în faţa unei voinţe omeneşti desăvârşite şi, de aceea, adevărată. El este om adevărat, aşa cum poate fi orice om; şi o persoană, după cum o dovedeşte o asemenea voinţă. Aici ne aflăm din nou dincolo de limita priceperii, dacă spunem, aşa cum trebuie spus, „Da, dar El nu este mai puţin divin”; însă nu ne aflăm dincolo de limita bucuriei sau a credinţei.

 

La cruce găsim paharul în sine – groaz­nica abandonare; dar cine ar putea să o explice? Sau cine ne va spune cum de este El de la început şi până la sfârşit Omul credinţei, da, modelul credinţei? Oare nu vom abandona mai degrabă toate aceste întrebări şi vom crede acolo unde numai credinţa îşi găseşte utilitatea – acolo unde nu vedem?

 

Cu câtă grandoare întâmpină Psalmul 102 această aparentă contradicţie; punând cu cea mai mare tărie strigătul în gura Acelui binecuvântat care a suferit: – „din cauza mâniei şi indignării Tale; căci m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe. Zilele mele sunt ca umbra care se lungeşte; şi mă usuc ca iarba. El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele. Am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin din generaţie în generaţie!”.

 

Astfel, contrastul dintre om şi Dumnezeu – dintre Dumnezeu şi omul consumat de mânia divină – este redat foarte viu. Şi acum vine răspunsul lui Dumnezeu către El: – „Tu ai întemeiat din vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi”.

 

Aici Dumnezeu suferă ca un om în mâna lui Dumnezeu! Ni se descoperă crucea în cel mai profund mister al ei, pe care îl vedem recunoscut, înfruntat, dar nu şi explicat. Hristos Însuşi este „taina dumnezeirii, Dumnezeu manifestat în trup”. Şi aici se află tot ce putem spune despre aceasta.

https://comori.org/dumnezeu/hristosul-incununat/capitolul-5-fiul-omului/

 

///////////////////////////////////////

 

John Piper – Omul Isus Hristos – 8 afirmatii uimitoare ale Domnului Isus –

PREDICA subtitrata – Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta

 

 

 

Ioan 7:40-52

40Unii din norod, cînd au auzit aceste cuvinte, ziceau: ,,Acesta este cu adevărat Proorocul.„ 41Alţii ziceau: ,,Acesta este Hristosul.„ Şi alţii ziceau: ,,Cum, din Galilea are să vină Hristosul? 42Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămînţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?„ 43S’a făcut deci desbinare în norod din pricina Lui. 44Unii din ei voiau să -L prindă; dar nimeni n’a pus mîna pe El. 45Aprozii s’au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: ,,De ce nu L-aţi adus?„ 46Aprozii au răspuns: ,,Niciodată n’a vorbit vreun om ca omul acesta.„ 47Fariseii le-au răspuns: ,,Doar n’aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? 48A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei? 49Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!„ 50Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le -a zis: 51,,Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să -l asculte şi să ştie ce face?„ 52Drept răspuns, ei i-au zis: ,,Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s’a ridicat niciun prooroc.„

Ofiterii din Ioan 7:40-52 au avut dreptate cind au raspuns Fariseilor asupra faptului ca nu L-au arestat pe Isus cu afirmatia din versetul 46  ,,Niciodată n’a vorbit vreun om ca omul acesta.

 

Iata 8 afirmatii uimitoare ale Domnului Isus:

 

Isus sustine ca e Dumnezeu – Ioan 13:19 19Vă spun lucrul acesta depe acum, înainte ca să se întîmple, pentruca, atunci cînd se va întîmpla, să credeţi că Eu sînt. Aici se refera la tradarea lui Iuda. El (Isus) spune conform Exod 3 si Isaia 42 la 48 unde prestiinta lui Yahweh era unica printre dumnezei. Si aici El spune, „Il cunosc bine pe tradatorul Meu… va face asta… si va face la timpul decis… si veti stii ca „Eu Sunt”. Si cuvintul „Eu sunt” vinde desigur din Exod 3:14 unde Moise ii spune lui Dumnezeu, „Ce le voi spune cind ma vor intreba cine m-a trimis?” Si Dumnezeu ii spune lui Moise, „Spune-le ca cel ce se numeste „Eu sunt” te-a trimis”. Isus sustine ca e El. „Eu si Tatal una suntem”. Pentru a confirma acest lucru sa mergem la afirmatia a doua:

Isus afirma ca a existat inainte de a se naste. Ioan 8:58 Isus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca inainte ca sa se nasca Avram, „Eu sunt”. Putea sa spuna „Eu am fost”, dar nu a spus, pentru ca vrea sa fie clar ca ce a spus este mai mult decit de preexistenta Lui (care iti taie rasuflarea). Este existenta lui „Eu sunt” inainte de a se naste. Inainte sa fi fost Avraam, ‘Eu sunt”. Asa ceva te duce la rastignire.

In aceasta Dumnezeire El afirma ca a venit in lume ca pastorul care moare pentru oile Lui. El vrea sa faca din moartea Lui… El intentioneaza sa faca din moartea Lui , cheia vietii vesnice pentru oile Lui. Ioan 10:11 „Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi. Sau versetul dinainte: „Eu am venit ca oile sa aibe viata, si s-o aiba din belsug”. Cu alte cuvinte, moartea Mea ca Miel si Pastor este cheia care deschide existenta ta vesnica cu Mine in ceruri.

El afirma ca este singura cale spre Dumnezeu. Ioan 14:6 „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine”. Ioan 8:12 „Eu sunt Lumina lumii; cine ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii”. Calea, adevarul, viata, lumina si daca nu crezi in El, El spune in Ioan 12:46 ca vei ramine in intuneric pentru totdeauna. Nimeni nu vorbeste asa.

El afirma ca e apa si viata care dau viata vesnica. Ioan 6:35 „Eu sunt Painea vietii. Cine vine la mine nu va flamanzi niciodata si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. ” Daca vii la mine, nu vei inseta nicodata, niciodata, pentru toata viata tu nu vei inseta daca vii la Mine. Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care I-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete. Ba inca, apa pe care I-o voi da eu se va preface in El intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica„. Ioan 10:27 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mina Mea”. Nimeni nu poate vorbi asa. Poate cineva???

El afirma ca noi nu putem face nimic fara El.Ioan 15:1 si 5 „Eu sunt adevarata Vita si Tatal Meu este Vierul.” „Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramine in Mine, si in cine ramin Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic”. Chiar asa? Da! E mai adevarat decit iti imaginezi. Toate lucrurile au fost facute prin El. El sustine Universul prin puterea Cuvintului Lui. Si nimeni nu face nimic de vreo semnificatie spirituala eterna,  daca nu sunt altoiti in Vita. Aceste afirmatii sunt coplesitoare. Nimeni altcineva nu a mai vorbit asa.

El afirma ca e cel care invie oamenii din morti la sfirsitul istoriei. Ioan 11:25 si Ioan 6:40 „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca a murit va trai.” „Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu Il voi invia in ziua de apoi”. In alte pasaje in Bible se spune, Duhul ne va invia, Tatal ne va invia si Isus spune „Eu va voi invia”. Lucram impreuna la asta. Daca vei invia vreodata din morti, va fi fost lucrarea lui Isus.

El afirma ca este slava suprema care ne va implini pentru totdeauna in veacul viitor. Ioan 17:24 „Tata”, se roaga, „vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care mi I-ai dat Tu ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu m-ai iubit inainte de intemeierea lumii”. Destinul tau final, spune El, e sa petreci eternitatea privindu-L, uitindu-te la El, fiin implinit in El, uimit de El, de tot ceea ce este si de tot ceea ce a facut. Va dura o eternitate sa epuizezi slava lui Isus. Nu te vei plictisi niciodata. Asta este o afirmatie uluitoare. Nimeni nu vorbeste asa. Nu-i asa?

Si desigur acestea sunt doar 8 dintre afirmatiile Domnuui Isus. Ce ar fi daca am dezbate si faptul ca El afirma ca iarta pacatele? El afirma ca se va intoarce in slava. El afirma ca implineste toata legea. Si lista se continua. www.desiringgod.org

 

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/04/10/john-piper-omul-isus-hristos-8-afirmatii-uimitoare-ale-domnului-isus-predica-subtitrata-niciodata-n-a-vorbit-vreun-om-ca-omul-acesta/

 

//////////////////////////////////////

 

Isus: cel mai bun Mediator posibil

La un moment dat, am simțit o distanță mare între mine și Dumnezeu.

 

  David Savage

 

 

 

 

 

Distant față de Dumnezeu

Ce era acest sentiment?

 

Îmi amintesc bine când am trăit asta, când aveam șase ani, stând în afara biroului directorului așteptând o înjurătură, după ce aruncasem, cu o delectare specială, o jucărie peste gardul școlii. Am simțit imediat un un fel de sentiment profund de vinovăție, nu de frică, ci un fel de stare agitată care parcă mi-a întors stomacul pe dos, cauzând-mi un discomfort teribil – cred că toți am simțit asta într-un moment în viețile noastre.

 

O simțeam din nou acum, ca tânăr adult, când mă gândeam la viața mea și la starea relației mele cu Dumnezeu. Știam că-L iubeam pe Dumnezeu și fusesem creștin timp de o perioadă, dar tot simțeam distanță. Puteam să mă identific cu Adam, când mâncase din pomul interzis, în loc să se plimbe cu Dumnezeu prin grădină, așa cum obișnuia să facă.

 

Asta urma să fie soartea mea? Îmi amintesc o propoziție din autobiografia lui Winston Churchill care mi-a rămas în minte pentru un oarecare motiv: „Mi-am iubit mama mult, dar la distanță.”

 

Sunt mișcat să pot împărtăși cu tine această experiență, dragul meu cititor, pentru că ceea această relație „distantă” cu Dumnezeu devine un lucru al trecutului, și nu este cum Isus dorește să fie lucrurile.

 

Isus – Mediatorul meu personal!

„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos …” 1 Timotei 2:5.

 

Un mediator aduce două părți împreună și aduce dialogul în imagine. În colindul vechi de Crăciun „Hark! The Herald Angels Sing”, Isus este descris într-o strofă: „I-a plăcut să locuiască cu oamenii, Isus – al nostru Emanuel!” (semnificând „Dumnezeu este cu noi”). Putea dori Isus să locuiască cu noi, oamenii – plini de egoism, discordanță și lașitatea noastră? Dorea El cu adevărat asta?

 

Îmi amintesc de momente când am simțit prezența lui Isus, în special când eram la biserică și cântam sau mă rugam, dar în același timp simțeam că Dumnezeu este la ani lumină depărtare de mine. Eu aveam nevoie neaparat de un mediator. Dar nu puteam să trec peste gândul: „Ce să-I spun eu acestui Mediator?

 

„Te rog să-I spui lui Dumnezeu că mă simt total nedemn să-L slujesc, că mă simt groaznic pentru felul în care am trăit până acum și că mă îndoiesc de faptul că eu sunt tipul de persoană care să devină un ucenic. Mă simt murdar și tras în jos de păcatul din mine și din jurul meu.”

 

Ce răspuns mi-ar da un mediator ca Isus? Un Mediator care Și-a însușit natură umană, acum 2000 de ani, a locuit cu oamenii și a experimentat aceleași ispite pe care și eu le întâmin în fiecare zi. Care va fi răspunsul Lui la întrebarea adresată lui Dumnezeu? Îmi imaginez acum:

 

„Am un mesaj pentru tine de la Tatăl Meu și Tatăl tău din Ceruri. Este scris în biblie, dar vreau să crezi că a fost scris tocmai pentru tine, personal.

 

„Înainte să te fi format în pântece, te cunoșteam, mă gândeam și Mă rugam mereu pentru tine. (Psalm 139). Te cunosc mai bine decât te cunoști tu însuți. Înțeleg foarte bine că nu ești perfect, iar tu vei vedea tot mai mult din natura ta, pe care o urăști, dar iubesc atitudinea inimii tale! Vrei să Mă slujești, deși nu Mă vezi. (1. Petru 1:8). Văd că ești trist din cauza păcatului și nu încerci să te scuzezi sau să dai vina pe cei din jur.  

 

„Îmi iubesc creația, dar pe tine mai mult, căci mi-am dat viața ca răscumpărare pentru tine și tu nu-mi datorezi nimic. (1 Timotei 2:6). Mulți din ceruri sunt martori la rezistența ta din lupta zilnică. (Evrei 12:1). Azi este o zi nouă în care te voi întări ca să iei decizii corecte. Acum trebuie să duci lupta bună a credinței. (Apocalipsa 3:8; 1 Timotei 6:12; 1 Timotei 1:18).”

 

„Îl voi crede,” mi-am zis. „Voi crede mai mult în ce zice El despre mine decât ceea ce cred eu.” A fost o decizie incredibil de simplă, dar mi-a deschis ușa către o relație aprofundată cu Isus. În această poziție a credinței am primit bucurie și dragoste în inimă pentru Isus – am simțit că El mă iubește așa cum sunt. Pot să iau lucrurile așa cum sunt scrise, deși nu consider că merit asta! El vede cu adevărat dorința mea adâncă după Dumnezeu și da, am o natură decăzută, dar El vede esența inimii mele și îmi spune că eu aparțin cerului – așa cum sunt eu!

 

Scurtează distanța

Ioan 14 este un capitol minunat. „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” Ioan 14:1. Apoi Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Ioan 14:12.

 

Cu această inimă sinceră venim cu îndrăzneală să ne rugăm în fața unui Dumnezeu iubitor, care ne va întări în luptele noastre zilnice. (Evrei 4:16). Disipăm distanța și dragostea la distanță și începem o conexiune inimă către inimă cu Mântuitorul nostru. El este foarte prezent în ziua necazului—de ce? Pentru că și El a trecut prin aceleași ispite și acum se roagă ca și noi să biruim așa cum El a biruit. (Evrei 4:15).

 

Care este cheia unui contact stabil și neîntrerupt cu Mediatorul și Dumnezeu Însuși? Cu cât cedez mai mult la rezonanța și ideile mele despre toate lucrurile și îmi deschid inima pentru adevărul lui Dumnezeu, cu atât mai mult voi experimenta o relație profundă și plină de dragoste cu Isus. Trebuie să exersez asta în fieare zi – chiar acum. Iar când totul din mine țipă în gură mare că este altfel să știu că  „… Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” Romani 3:4.

 

Sunt indescriptibil de recunoscător pentru credința pe care El mi-a dat-o. Dorința mea cea mai mare este ca tot mai mulți să experimenteze ce am trăit eu. Această viață este una fabuloasă – în prezența Lui bucuria este deplină!

 

https://crestinismactiv.ro/isus-cel-mai-bun-mediator-posibil

 

 

///////////////////////////////////////

A CUNOAŞTE CĂILE LUI DUMNEZEU

scris de :   Zac Poonen

 

Cuprins

1.  

CUNOSCÂND CĂILE LUI DUMNEZEU

2.  

CÂTEVA ADEVĂRURI IMPORTANTE PE CARE LE-AMÎNVĂŢAT

3.  

PRINCIPIILE SLUJIRII LUI DUMNEZEU

4.  

CUM DECADE O MIŞCARE SPIRITUALĂ

5.  

TREI PARTICULARITĂŢI ALE UNUI OM DUHOVNICESC

6.  

CINCI PĂCATE PE CARE ISUS LE-A URÂT CEL MAI MULT

7.  

FIECARE BISERICĂ TREBUIE SĂ AIBĂ UN UŞIER

8.  

O SECURE LA RĂDĂCINĂ

9.  

SLUJITORII NOULUI LEGĂMÂNT ŞI BISERICILE NOULUI LEGĂMÂNT

10.  

LECŢII DE LA CAIN ŞI ABEL

11.  

SĂ NU DATOREZI NIMIC NICIUNUI OM

12.  

ACUZI SAU MIJLOCEŞTI?

13.  

UN FOC MISTUITOR ÎN MIJLOCUL BISERICII

14.  

PREŢUIND BISERICA

15.  

VĂZÂND  SLAVA LUI HRISTOS ŞI FIINDU-I PĂRTAŞI

16.  

O INIMĂ CURATĂ ŞI O VIAŢĂ PURĂ

17.  

CEI ŞAPTE STÂLPI AI ÎNŢELEPCIUNII

18.  

ADEVĂRATUL HAR AL LUI DUMNEZEU

19.  

ADEVĂRUL DESPRE VORBIREA ÎN LIMBI

20.  

ŞIBOLEŢI PRINTRE CREDINCIOŞI

21.  

A ÎNŢELEGE ADEVĂRUL CU ACURATEŢE

A- | A+

CUNOSCÂND CĂILE LUI DUMNEZEU

„El Şi-a arătat căile Sale lui Moise şi lucrările Sale fiilor lui Israel” (Psalmul 103:7).

 

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).

 

Este o diferenţă semnificativă între perceperea acţiunilor lui Dumnezeu (chiar a minunilor Lui) şi înţelegerea căilor Lui.

 

Majoritatea creştinilor observă doar acţiunile Lui Dumnezeu. Ei sunt impresionaţi de minuni exterioare. Caută înverşunaţi vindecare şi binecuvântări materiale. Majoritatea rugăciunilor lor sunt, de asemenea, legate de aspecte pământeşti în care doresc să-L vadă pe Dumnezeu acţionând pentru binele lor şi binecuvântându-i în domeniul material. Acest lucru se datorează faptului că ei se află într-o stare de copilărie spirituală.

 

Biblia spune că viaţa veşnică este „să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos” (Ioan 17:3).

 

Viaţa veşnică nu se referă la existenţa eternă. Viaţa veşnică este doar o altă expresie pentrru viaţa şi natura lui Dumnezeu.

 

Existenţa eternă va fi experimentată de toate fiinţele umane – chiar şi de către cei care merg în iad. Dar foarte puţini se bucură de viaţa veşnică. Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus, cu atât mai mult vom avea din viaţa veşnică.

 

În zilele lui Moise, numai Moise a putut înţelege căile lui Dumnezeu. Astăzi, sub noul legământ, acest privilegiu ne este oferit tuturor.

 

Cu toate acestea, foarte, foarte puţini Îl cunosc pe Dumnezeu şi căile Lui, fiindcă cei mai mulţi credincioşi sunt captivaţi doar de acţiunile în exterior ale lui Dumnezeu. Şi atunci când ei experimentează o minune exterioară, cum ar fi obţinerea unui loc de muncă, câştigarea mai multor bani, dobândirea unei case noi, găsirea unei soţii sau a unui soţ, ori trăirea unei vindecări, ei sunt entuziasmaţi şi se grăbesc să mărturisească despre ea, pentru că astfel de

 

„minuni” sunt cele mai importante lucruri din viaţa lor.

 

Dacă astfel de lucruri încă ne entuziasmează, atunci înseamnă că nu am văzut slava noului legământ.

 

Un semn distinctiv al celor care sunt maturi spiritual este acela că ei nu sunt atât de mult preocupaţi de acţiunile exterioare ale lui Dumnezeu cât de cunoaşterea lui Dumnezeu şi înţelegerea căilor Lui.

 

 

Numai când Îl înţelegem pe Dumnezeu şi căile Lui vom putea înţelege, de exemplu, ce înseamnă cu adevărat „lumescul”.

 

Numeroşi credincioşi se gândesc la „lumesc” ca la ceva exterior, cum ar fi purtatul machiajelor, a podoabelor şi a hainelor scumpe, sau deţinerea de echipamente electronice scumpe etc..

 

Dar Romani 12:2 arată clar cum conformitatea sau asemănarea cu lumea se întâmplă, în primul rând, în mintea unei persoane. O persoană trebuie să reziste potrivirii lumii în mintea sa şi aceasta să fie reînnoită astfel încât să înţeleagă voia perfectă a lui Dumnezeu.

 

O persoană se poate descotorosi de toate semnele exterioare ale lumii şi să aibă parte de o mărturie bună înaintea oamenilor, dar să fie total lumească în modul de gândire.

 

Pentru majoritatea credincioşilor, definiţia „lumescului” depinde de propriul lor standard de viaţă!! De regulă, ei consideră că tot ceea ce posedă din bunurile lumii nu îi fac lumeşti. Dar dacă o persoană posedă mai mult decât ei, atunci o astfel de persoană ESTE lumească! Şi atunci când standardul lor de viaţă creşte, este ajustat în mod direct proporţional şi calibrul a ceea ce ei consideră a fi lumesc!

 

Dar nici un credincios nu este standardul perfect. Doar Isus este Standardul nostru. Pentru a recunoaşte lumescul, trebuie să-l cunoaştem pe Isus Hristos. Numai în lumina vieţii Lui putem vedea ce este lumesc şi ce nu este.

 

Fariseii au devenit auto-îndreptăţiţi în urmărirea neprihănirii pentru că ei nu L- au cunoscut pe Dumnezeu. Ei urmăreau dreptatea, fără a fi înfometaţi sau însetaţi după Dumnezeu Însuşi. Nu putem scăpa de fariseism doar prin evitarea actelor fariseilor.

 

Putem, de exemplu, să auzim de anumite semne care îl demască pe un fariseu şi să ne debarasăm de ele. Dar ar însemna numai ruperea fructului dintr-un pom rău. Fructul cel rău va reapărea pe o altă ramură.

 

Se poate ca un credincios să-şi petreacă toată viaţa doar desprinzând diverse fructe de fariseism din viaţa lui, devenind la sfârşit un fariseu mai mare decât era la începutul vieţii lui creştine!

 

Însă, când Îl cunoaştem pe Dumnezeu, vom realiza că singurul mod de a fi salvat din auto-îndreptăţire este prin tăierea din rădăcini a copacului.

 

Să luăm în considerare chestiunea „vindecării mulţimilor” care are loc peste tot în lume în aceste zile. Milioane de euro sunt colectaţi pentru aceste campanii de la credincioşii creduli. Rar găseşti un credincios care poate discerne că nu e nimic din spiritul lui Hristos într-un astfel de „creştinism” comercializat.

 

Însă, când Îl cunoşti pe Isus Hristos, atunci, pe oricine care se pretinde a fi un slujitor al lui Dumnezeu, îl vei compara cu Isus Însuşi.

 

 

În lumina vieţii lui Isus va deveni evident că nu este nici o similitudine între Domnul Isus şi aşa numiţii „vindecători”. Dar, dacă nu-L cunoşti pe Isus Hristos, multe lucruri care se fac în astfel de campanii îţi pot părea foarte impresionante şi poţi fi înşelat.

 

Duhul Sfânt a precizat cu certitudine că, în ultimele zile, va fi un puhoi de duhuri înşelătoare care vor invada lumea şi care îi vor conduce pe mulţi în rătăcire (1 Timotei 4:1). Isus Şi-a avertizat adeseori ucenicii să fie atenţi să nu fie înşelaţi. El a precizat înşelăciunea ca fiind primul semn al sfârşitului veacului (Matei 24:3,4). Singurul mod de a scăpa de o asemenea înşelăciune este prin cunoaşterea Domnului.

 

Atunci vom putea să discernem între ceea ce Îl glorifică pe Dumnezeu şi ce nu. În aceste zile, părinţii creştini sunt adesea confuzi cu privire la ceea ce ar trebui să permită copiilor lor să facă şi ce nu, ce programe şcolare sunt potrivite pentru copiii lor şi care nu, ce fel de haine ar trebui să le permită fetelor lor să poarte, etc., etc..

 

Oare noi trebuie doar să imităm standardele adoptate de alţi fraţi evlavioşi? Biblia pare să susţină că imitarea acţiunilor altora ne poate conduce la înnecarea propriei fiinţe (Vezi Evrei 11:29). Trebuie să imităm credinţa altora şi nu acţiunile lor (Vezi Evrei 13:7). Trebuie să înţelegem principiile prin care un frate a ajuns la o decizie, şi nu doar să imităm acţiunile lui.

 

Daţi-mi voie să ilustrez cu un exemplu. Mi s-a povestit despre un frate care, ştiind despre cumpătare că este o parte esenţială a evlaviei, obişnuia să pună pastă de dinţi doar pe jumătate din periuţă, astfel încât pasta de dinţi să dureze de două ori mai mult. Poţi imita această practică în fiecare zi şi să nu devii evlavios!! Ceea ce noi putem imita însă este principiul cumpătării pe baza căruia trăia acel frate, iar nu cantitatea de pastă de dinţi pe care el o utiliza pe periuţa lui!! Dacă dinţii tăi necesită mai multă pastă, poţi utiliza o cantitate suficientă, chiar dacă eşti un om evlavios!!

 

Pasiunea noastră ar trebui să fie să-L cunoaştem pe Dumnezeu din ce în ce mai bine, pentru că aceasta este viaţa veşnică. Urmează să ne petrecem toată veşnicia cunoscându-L din ce în ce mai mult pe Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care veşnicia nu va fi plictisitoare pentru nici un om a cărui pasiune este să-L cunoască pe Dumnezeu. Având această pasiune, nici viaţa noastră pământească nu va mai fi deloc plictisitoare.

 

Haideţi să învăţăm ceva din viaţa lui Dumnezeu şi despre căile Lui din Geneza 2, din modul în care El se relaţiona cu Adam. Acolo vedem că Dumnezeu a fost Acela Care a văzut nevoia lui Adam pentru o soţie şi Care a împlinit această nevoie şi a creat o soţie pentru el. Acolo vedem cum este natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este întotdeauna alert la nevoile oamenilor şi face totul pentru a împlini acele nevoi.

 

 

Când suntem părtaşi naturii Divine, şi noi vom deveni aşa – întotdeauna atenţi la nevoile şi problemele celor din jurul nostru, făcând tot ce putem pentru a împlini acele nevoi!

 

Adesea, această atitudine va presupune un sacrificiu destul de mare din partea noastră. De aceea e nevoie să ne întrebăm dacă suntem dispuşi să plătim preţul părtăşiei naturii Divine.

 

Natura noastră Adamică este exact opusul acestei naturi Divine. Viaţa lui Adam este totalmente egoistă şi ne alertează doar la nevoile proprii şi la cele ale membrilor familiei noastre. În realitate, este aşa de plină de egoism şi gelozie încât nu doreşte ca nevoile altora să fie împlinite nici măcar de un altul. Dimpotrivă, se bucură să-i vadă pe oameni suferind.

 

Când omul a păcătuit, Dumnezeu a plasat heruvimi în faţa pomului vieţii cu o sabie care se învârtea în toate direcţiile ca să păzească drumul către acel pom. Pomul vieţii simbolizează viaţa veşnică – cunoaşterea lui Dumnezeu.

 

Prin această sabie pusă în faţa pomului vieţii, Dumnezeu îi arăta în mod simbolic lui Adam că, de atunci încolo, oricine dorea să aibă parte de pomul vieţii, trebuia mai întâi să experimenteze lovitura sabiei peste propria viaţă egoistă.

 

Citim în Geneza 3:21 că, imediat ce Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu a ucis un animal în Eden şi i-a îmbrăcat cu haine făcute din pielea acelui animal. Şi acolo, Dumnezeu i-a învăţat aceeaşi lecţie – că, din acel moment, singura cale pentru ei de a fi acoperiţi era pe calea sacrificiului şi a morţii.

 

Adam şi Eva încercase să se acopere la început fără nici o „moarte” – numai cu frunze de smochin.

 

Dar Dumnezeu a aruncat acele frunze şi le-a arătat modul corect de acoperire. Îl vedem, deci, chiar de la început, pe Dumnezeu arătând sacrificiul drept calea omului de a-L urma şi de a se îmbrăca cu natura Lui.

 

Dumnezeu i-a spus lui Cain că problema lui fundamentală era că el nu avea intenţii bune faţă de fratele său (Geneza 4:7).

 

Iuda vorbeşte despre cei care merg „pe calea lui Cain” (Iuda 11). Cine sunt ei? Sunt aceia care nu au gânduri bune faţă de fraţii lor.

 

Este bine pentru noi toţi să ne facem o cercetare spirituală în această chestiune.

 

Poţi spune cu sinceritate că doreşti tot ce e mai bun pentru toţi fraţii şi surorile din biserica ta locală şi pentru familiile lor? Poţi spune, de asemenea, că doreşti ce este mai bun pentru alţi credincioşi pe care-i cunoşti din alte denominaţiuni? Apoi, lărgeşte cercul şi mai departe şi întreabă-te dacă tot mai doreşti ce este mai bun pentru toţi oamenii pe care-i cunoşti, inclusiv pentru

 

 

rudele tale, pentru duşmanii tăi şi pentru cei care te-au rănit în vreun fel sau altul.

 

Dacă descoperi în inima ta tulburare (în loc de bucurie) când ceva bun i se întâmplă altei persoane sau copiilor ei, sau dacă simţi bucurie (în loc de durere) când ceva rău i se întâmplă ei sau familiei ei, ce indică oare aceste atitudini? Ţi se arată doar că viaţa lui Adam este vie şi activă în tine.

 

Dacă eşti sincer cu tine însuţi, vei descoperi curând dacă mergi sau nu pe calea lui Cain. Trebuie să te grăbeşti să dai morţii viaţa Adamică atunci când o vezi în tine, dacă vrei ca focul şi ungerea lui Dumnezeu să fie mereu peste tine.

 

Numai atunci când grăuntele cade pe pământ şi moare TOTAL va fi mult fruct. Acela care moarte total pentru sine nu se va ofensa niciodată indiferent de ceea ce fac sau nu fac ceilalţi. Întotdeauna va urmări binele pentru toţi. Nu se va supăra niciodată în nici o problemă care-l priveşte pe sine însuşi şi nu se va certa niciodată cu nimeni. Nu va vărsa nici măcar o singură lacrimă de autocompătimire pentru el însuşi- pentru că, în mod sigur, oamenii morţi nu plâng în mormintele lor!!

 

Faţa lui Cain era posomorâtă şi întunecată când nu gândea bine despre fratele lui (Geneza 4:6). Noi nici nu realizăm că atitudinea pe care o avem în inimile noastre se reflectă adesea pe feţele noastre. Dacă ai intenţii bune faţă de toţi, faţa ta va străluci întotdeauna cu bucuria Domnului.

 

Mulţi credincioşi umblă pe calea lui Cain. În spatele zâmbetelor lor slabe şi a binecuvântărilor „Lăudat fie Domnul!” care vin de pe buzele lor, se găsesc atitudini greşite faţă de fraţii lor în credinţă.

 

Când oamenii se întorc împotriva ta şi-ţi fac rău, Dumnezeu îi foloseşte să-ţi scaneze condiţia reală a inimii proprii. Dacă nu-i poţi iubi, ecografia inimii tale va arăta că NU eşti părtaş naturii lui Dumnezeu, pentru că natura lui Dumnezeu este una care iubeşte chiar şi pe vrăjmaşii Lui. Isus avea gânduri bune chiar şi faţă de Iuda Iscarioteanul.

 

Dumnezeu doreşte ce este cel mai bine pentru toţi oamenii. Mesajul evangheliei este că şi noi putem fi părtaşi ai acestei naturi. Aceia care n-au înţeles evanghelia în acest fel înseamnă că nu au înţeles evanghelia deloc.

 

Când Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu nu i-a blestemat. El a blestemat şarpele. Dar lui Adam şi Evei le-a dat acea făgăduinţă minunată a venirii lui Hristos ca „sămânţă a femeii” (Geneza 3:15) care să zdrobească capul şarpelui. În acest proces, însuşi călcâiul lui Hristos urma să fie zdrobit. Acea zdrobire a fost preţul pe care El l-a plătit ca să salveze rasa lui Adam din păcatele ei.

 

Aceasta este dragostea divină – o dragoste care este dispusă să-şi pună viaţa la bătaie ca să salveze pe acela pe care-l iubeşte.

 

Când vedem adâncimea dragostei lui Dumnezeu, ne vedem pe noi cât de mici suntem în dragostea noastră faţă de ceilalţi. Noi nu putem manifesta niciodată această viaţă a lui Dumnezeu de unii singuri, chiar dacă ne străduim un milion

 

 

de ani. Ea trebuie să ne fie dată de către Dumnezeu. Duhul Sfânt a venit să ne inunde inimile cu această dragoste (Romani 5:5).

 

Numai acela care este dispus să trăiască pe baza acestui principiu al dragostei care se sacrifică poate fi folosit de Dumnezeu pentru a-Şi construi biserica pe pământ.

 

În 2 Cronici 3:1, citim că „Solomon a început construirea casei Domnului în Ierusalim, pe Muntele Moria”. Muntele Moria era locul unde Avraam adusese drept jertfă lui Dumnezeu pe fiul său Isaac (Geneza 22). Acolo, pe acel munte, Avraam a înţeles calea lui Dumnezeu drept o cale de sacrificiu şi s-a supus ei. Dumnezeu a sfinţit acel loc şi, 1000 de ani mai târziu, El a hotărât să fie construită chiar acolo casa Lui. Până şi astăzi acesta este locul unde Dumnezeu Îşi construieşte casa Lui (biserica) – oriunde îi găseşte pe aceia care au spiritul şi credinţa lui Avraam.

 

Pe Muntele Moria, Avraam a spus, în mod simbolic, exact opusul a ceea ce Adam şi Eva Îi spuseseră lui Dumnezeu în Eden.

 

Cu alte cuvinte, în Eden, prin acţiunea lor de a mânca din fructul oprit, Adam şi Eva I-au spus lui Dumnezeu că lucrurile create, care le aduceau plăcere, erau mai preţioase pentru ei decât Însuşi Creatorul.

 

Şi aceasta este ceea ce miliarde de fiinţe umane Îi spun lui Dumnezeu chiar şi astăzi „…au cinstit şi au slujit creaturii în locul Creatorului” (Romani 1:25).

 

Însă, pe Muntele Moria, Avraam a spus opusul: şi anume că Dumnezeul lui şi Creatorul lui era mai preţios pentru el decât cea mai dragă posesiune de pe pământ (Isaac). Şi el era dispus să-l sacrifice pe Isaac ca să dovedească aceasta. Dumnezeu îi va onora pe toţi cei care trăiesc pe baza acestui principiu al sacrificiului. Până şi astăzi, adevărata casă a lui Dumnezeu se construieşte prin aceia care sunt pasionaţi de această cale.

 

Pe dealul Calvarului, Isus a murit nu doar pentru păcatele lumii. Acolo, Isus a demonstrat principiul sacrificiului prin care Dumnezeu Îşi face întreaga lucrare. Nimeni nu-I poate sluji Domnului în alt mod.

 

Cei care caută o viaţă confortabilă în această lume şi care doresc în acelaşi timp să zidească şi biserica, nu vor face decât să se înşele singuri. Cei care caută maximum pentru ambele lumi sunt total înşelaţi de Satan. Mulţi au încercat să-I slujească lui Dumnezeu fără a face vreun sacrificiu. Cu toate acestea, eforturile lor au fost încununate cu eşec după eşec!!

 

„Hristos a iubit biserica şi S-a dat pe SINE pentru ea” (Efeseni 5:25).

 

Ca să zidim biserica, noi trebuie s-o iubim în acelaşi fel. Nu este suficient să dăm banii sau timpul nostru. Trebuie să ne dăm pe NOI ÎNŞINE – viaţa Sinelui nostru.

 

 

Când Dumnezeu a vrut să descrie dragostea Lui pentru om, El a putut să-Şi compare dragostea numai cu un singur exemplu pământesc – dragostea unei mame pentru copilul ei nou-născut (Vezi Isaia 49:15).

 

Dacă stai să observi o mamă, vei vedea că dragostea pentru copilaşul ei este plină de spiritul sacrificiului.

 

De dimineaţă devreme până noaptea, şi chiar de-alungul nopţii, o mamă se sacrifică, se sacrifică şi se sacrifică pentru copilaşul ei. Şi nu primeşte nimic înapoi. Rabdă durerea şi neplăcerile, an de an, pentru copilul ei, fără să aştepte ceva în schimb. Aşa ne iubeşte Dumnezeu şi pe noi. Şi aceasta este natura pe care El doreşte să ne-o imprime şi nouă.

 

Este imposibil, însă, de găsit în toată lumea o părtăşie despre care să se poată spune că toţi membrii ei se iubesc unul pe altul în acest fel.

 

Cei mai mulţi credincioşi ştiu doar cum să-i iubească pe aceia care sunt de acord cu ei şi care se alătură grupului lor.

 

Dragostea lor este omenească şi foarte îndepărtată de dragostea mamelor care se sacrifică!! Totuşi, dragostea cerească este ţinta către care noi toţi ar trebui să tânjim. De aceea, ori de câte ori dăm glas versetelor de mai sus, ar trebui să admitem în mod sincer că dragostea noastră nu este încă aşa, şi să ne mărturisim în acelaşi timp speranţa şi dorul că, într-o zi, ea va deveni asemeni celei cereşti.

 

Unei mame nu-i pasă dacă alţii din jurul ei sacrifică sau nu ceva pentru copilul ei. Ea se sacrifică pe sine cu bucurie. În acelaşi mod, cel care vede biserica drept copilaşul lui nu se va îngriji dacă alţii din jur sacrifică sau nu ceva pentru biserică. El se va sacrifica bucuros şi nu va avea NICI O plângere sau revendicare de la altcineva.

 

Aceia care se plâng că alţii nu se sacrifică pentru biserică nu sunt mame, ci infirmiere angajate. Astfel de infirmiere au ore de lucru fixe şi reclamă când infirmiera pentru următoarea tură, de 8 ore, nu vine la timp. Dar o mamă nu munceşte ture de 8 ore pe zi. Ea munceşte 24 de ore zilnic – an după an – şi nici măcar nu este plătită. Chiar şi atunci când copilul ei are 20 de ani, munca mamei nu se sfârşeşte!!

 

Numai mamele pot alăpta copilaşi în fiecare zi. Infirmierele nu pot produce lapte pentru copilaşii avuţi în grijă. În acelaşi mod, aceia care sunt ca mamele în biserică, vor avea întotdeauna un cuvânt pentru copiii lor spirituali – la fiecare întâlnire. Mulţi bătrâni nu au nici un cuvânt pentru biserică pentru că sunt infirmiere, iar nu mame.

 

O mamă nu aşteaptă nici o plată de la copiii ei. Nici un copil nu plăteşte vreodată o mamă pentru grija ei. De fapt, dacă am calcula salariile care ar trebui plătite mamelor pe baza unui salariu de infirmieră, până la vârsta de 20 de ani s-ar strânge o sumă exorbitantă. Care copil ar putea să-i plătească mamei grija de care a beneficiat?

 

 

Acum, întrebarea care ne revine nouă este: Cine e dispus să muncească aşa pentru Domnul şi pentru biserica Lui – fără să primească nici o plată, sacrificându-se pe sine, zi după zi, an după an, până când vine Isus?

 

Dacă Dumnezeu poate găsi undeva în lume măcar o singură persoană cu acest spririt, El o va folosi să zidească biserica, mult mai mult decât poate folosi 10,000 credincioşi căldicei care încearcă să-I slujească fără spirit de sacrificiu.

 

Când Isus se va întoarce pe pământ şi tu vei sta înaintea Lui, oare vei avea regrete pentru modul cum ai trăit, sau vei putea să te uiţi înapoi la o viaţă petrecută în mod util pentru împărăţia lui Dumnezeu?

 

Mulţi rătăcesc şi-şi irosesc vieţile pe pământ.

 

Trezeşte-te înainte să fie prea târziu şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi arate cum Calea Lui este calea sacrificiului.

 

Cine are urechi de auzit să audă.

 

 

CÂTEVA ADEVĂRURI IMPORTANTE PE CARE LE-AMÎNVĂŢAT………………………………………………………………….cont aici  https://romanian.cfcindia.com/ro/books/knowing-gods-ways

 

 

///////////////////////////////////////

 

Comuniunea Omului cu Dumnezeu Potrivit Teologiei Trinitare a Sfântului Pavel

Autor: Marin Mihalache 

 

Fiind singura ființă  creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26), omul este menit şi chemat să reflecte gloria lui Dumnezeu în această lume. Această binecuvântare divină a omului a fost realizată perfect în şi prin Isus Hristos “pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:10-11). Omul care este imaginea creată a lui Dumnezeu trebuie să fie precum Hristos, Cuvântul, Logosul și Fiul lui Dumnezeu în firea omenească. Hristos era în același timp omul perfect și ultimul Adam  „De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu~_.”&~„Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.” (1 Corinteni 15:45-49).

 

Dumnezeu Tatăl l-a iubit pe om și l-a mântuit pe acesta în Hristos prin Duhul Sfânt. Comuniunea și mântuirea tuturor a fost posibilă teandric în Hristos prin întruparea Sa. Potrivit învăţăturii Sfântului Pavel Iisus Hristos este Capul Bisericii. Dacă suntem în Hristos, suntem și noi în Tatăl, pentru că Fiul este în Tatăl și Tatăl este în Fiul. În Isus Hristos, fiecare creștin primește „bogăția de har” de la Duhul Sfânt. Căci Hristos „este înaintea tuturor lucrurilor și în El toate lucrurile se țin împreună” (Coloseni 1:15-17) sau „Căci în El toată plinătatea lui Dumnezeu a fost plăcută să locuiască… „. Și după cum cu dreptate propovăduiște Sfântul Pavel ” El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate~&.”~ (Coloseni 1:18-20)

 

Potrivit Sfântului Pavel, mântuirea se înfăptuiește prin Hristos. Prin întruparea Sa Isus Cristos își asumă condiția umană, răscumpărând astfel pe toți cei care sunt în Hristos Isus. Sau după cum scrie Sfântul Pavel “…Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.” (Romani 5:18). Vezi și concordanța altor texte biblice: Coloseni 2:9-10; Efeseni 3:14-21; Romani 6:23 și al II-lea Corinteni 5:17-18).

 

Prin urmare, prin Hristos devenim părtași ai vieții Tatălui în Fiul Său și în Duhul Sfânt, părtași ai Sfintei Treimi și ai împărăției acesteia veșnice. Există o prezență continuă și deplină a Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în lume, întreaga creație și cosmos: „Tatăl prin Fiul în Duhul omului; și omul în Duhul prin Fiul către Tatăl”. Potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, omul ajunge la starea de mântuire atunci când acesta intră în comuniunea de iubire manifestată tainic și divin în Sfânta Treime. Iar comuniunea de iubire întru Hristos a credincioșilor este  deplin realizată în Biserică, în Trupul lui Hristos care imită și reflectă în cea mai desăvârșită formă firească posibilă comuniunea de iubire perfectă care există hipostatic în Sfânta Treime.

 

Astfel, Biserica, comuniunea de iubire a tuturor păcătoșilor care se pocăiesc, a credincioșilor, a celor care sunt în Hristos, se manifestă tainic în chipul și asemănarea Capului Bisericii, Isus Hristos și prin Hristos, în imaginea și asemănarea trinitară. Astfel omul devine cu adevărat parte din trupul lui Hristos, singurul templu viu al lui Dumnezeu. În Biserică, prezența Duhului Sfânt este garanția posibilității ca fiecare după chemarea sa să se împărășească din harul, adevărul și marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni (1 Corinteni 12:4-8). Cu privire la această comuniune tainică prin har care este Trupul lui Hristos, Sfântul Pavel scrie în epistola sa către Efeseni (4:3-7): “… şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.”

 

Pentru a realiza o comuniune perfectă cu Dumnezeu, după inspirata învățătură a Sfântului Apostol Pavel, omul trebuie să aibă în primul rând credință. Prin credință, Hristos vine în cămara inimii omenești: „aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca având rădăcina şi temelia puse în dragoste… ” (Efeseni 3:17) Astfel omul va primi Duhul făgăduit de Dumnezeu și prin credință putem deveni fii ai lui Dumnezeu. (Galateni 2:15-21; 3; 14; 3:23-29; Filipeni 3:8-11).

 

Apropierea omului de Dumnezeu este posibila kenotic, prin smerenie, prin golirea de sine, de „eul” fals, neînduhovnicit. Sfântul Pavel îi învață pe Filipeni că Hristos Însuși a luat o formă de slujitor și că ” De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul… ” (Filipeni 2:5-11).

 

De asemenea, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie mai întâi să-L iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit înainte, ca să ne împărtăşim din aceeași iubire prin care Hristos ne-a adus la Tatăl: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (II Corinteni 5:21). Prin victoria asupra păcatului, a morții și a diavolului, Hristos a învins şi a distrus ceea ce l-a despărțit pe om de Dumnezeu.

 

Prin Biserică trăim întru Hristos împărtășind viața și moartea Sa, iar „Pentru că suntem botezați în moartea lui Hristos” am fost îngropați împreună cu El și … „uniți cu El într-o moarte ca a Lui… ” astfel ca „Plata păcatului este moartea dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus Domnul nostru” (Romani 6). Moartea întru asemănarea morții lui Hristos este moartea întru înviere „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării”. (II Corinteni 5:14-18)

 

Pentru a fi slujitori sau, mai degrabă, copii ai lui Dumnezeu potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, creștinii trebuie să considere adevărul și dragostea drept criterii de îndreptare și orientare ale vieții lor. Înțelepciunea lui Dumnezeu este Hristos, neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea Lui (1 Corinteni 1:17-31). Același adevăr care se manifestă în Hristos este descoperit de Duhul Sfânt și celor care cred în Iisus. Și, prin urmare, Iisus Hristos fiind etern, comuniunea omului cu Dumnezeu este una veșnică. Căci „dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii.” (Romani 14:8-9)

 

Răscumpărarea și mântuirea sunt esențiale în această unire tainică a lui Dumnezeu și a omului, în dragostea lui Dumnezeu și a lui Hristos pentru om, pentru că ” Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8 sau Efeseni 2:4-5). Totodată „suflul” sau „spiritul” iubirii ne este dat prin Duhul Sfânt: „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:5)

 

Iubirea divină pentru om este prin urmare dragostea lui Dumnezeu Tatăl, dragostea lui Hristos (Filipeni 1:8) și dragostea Duhului (Romani 15:30). Puterea iubirii face posibilă unirea lui Dumnezeu și a omului, iar centrul iubirii Sfintei Treimi al dragostei față de om este Hristos (Efeseni 5:1-2). Sfântul Pavel mărturisește că nimic din lume nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu în Hristos Isus (Romani 8:28). De asemenea, absența dragostei este aceeași cu separarea omului de împărăția lui Dumnezeu.

 

Unitatea iubirii este unitatea Bisericii și cheia pentru a descoperi tainele lui Dumnezeu pentru ca fiilor și ficelor Bisericii “să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” (Coloseni 2:2-3)  Și adevărata cunoaștere spirituală și contemplarea personală a lui Dumnezeu (Efeseni 1:18) înseamnă unirea cu El și cu întreaga lume. (Romani 8:5-23)

 

Cunoașterea comuniunii de iubire în hipostaza Sfintei Treimi este cunoașterea tainelor vieții, a felului de conviețuire în Biserica lui Dumnezeu, pentru că există o perfecțiune absolută în relația de iubire dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, deși fiecare Persoană a Sfintei Treimi se manifestă și acționează fiecare în unicitatea ei. Căci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu ne sunt revelați în izolare, ci în comuniunea lor perfectă, dumnezeiască. De aceea pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu este necesar să intrăm în Voia Sa. Iar comuniunea şi comunicarea omului cu Dumnezeu se poate face în primul rând prin rugăciune (Filipeni 4:5-7). De asemenea, nu putem avea o cunoaștere autentică a lui Dumnezeu și deci nu putem fi în comuniune cu El fără lucrarea harului în noi. Prin har, toate darurile lui Dumnezeu ca înțelepciunea, cunoștința, credința sunt primte, însuşite şi trăite de noi prin lucrarea Duhului Sfânt (1 Corinteni 12:1-11,8-31). Și Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu Tatăl și Duhul Fiului (Efeseni 2:18) și de asemenea stăruie în inimile noastre strigând „Abba, Tată!” (Galateni 4:6).

 

Dragostea lui Dumnezeu pentru om prin puterea Duhului Sfânt în Hristos se manifestă în noi prin taina botezului (1Corinteni 6:11; Efeseni 5:25-27) și toate celelalte taine ale Bisericii. Una dintre temele principale din Epistola Sfântului Pavel către Romani și Galateni este despre această viață trăită în lumina harului, viața în comuniune cu Dumnezeu în dragoste și adevăr, în osebire cu viața prin Lege (Efeseni 6:24 și 3:2, Coloseni 1:6,1 Corinteni 6:17 și 15:10,2 Corinteni 1:12, Filipeni 2:13). Duhul primit în botez ne conduce la Dumnezeu Tatăl, la Împărăția Lui, prin învierea și schimbarea lumii întru Hrisos (Romani 8:19-23), până când Dumnezeu va fi totul în toți: “Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.” (1 Corinteni 15:28 și Efeseni 1:23; 2:22)

 

Una din erorile gnosologice şi teologice cruciale din toate timpurile şi locurile a fost şi este aceea de a-L „despărţi” intelectual pe Iisus de taina comuniunii de iubire a Sfintei Treimi, de a-L „concepe” ori imagina pe Iisus doar ca om, ori doar ca „apariţie” divină, doar ca personaj istoric or ca arhetip cosmic, demiurg, ca pe o „fiinţă” creată filozofic după chipul şi asemănarea omului fără Dumnezeu, ori a omului care se închină unui fals dumnezeu. Misiunea teologică a Apostolului neamurilor a fost şi aceea de a propovădui taina comuniunii de iubire dintre Dumnezeu şi om în şi prin Iisus Hristos deplin realizată în Biserică, în Trupul lui Hristos care imită și reflectă în cea mai desăvârșită formă firească posibilă comuniunea de iubire perfectă care există hipostatic în Sfânta Treime.

 

https://www.resursecrestine.ro/studii/178560/comuniunea-omului-cu-dumnezeu-potrivit-teologiei-trinitare-a-sfantului-pavel

 

///////////////////////////////////////

 

 

A existat Biserica Subterană?

 

Cărțile lui Wurmbrand arată că a existat. Chiar că creștinii ”subterani” ar fi fost mai mulți decât ceilalți.

Cine citește cărțile lui Wurmbrand (așa cum le-am citit eu prima dată după revoluție) are impresia că omul fabulează.

Păreau scrise pentru cititorul naiv din vest. Eu, crescut în comunism habar n-aveam de cele scrise în cărțile lui Wurmbrand.

Fusesem da, pe la adunări ale Oastei Domnului pe la case, chiar la baptiști, unde fusesem crescut ne adunam și pe la case(prin anii 80), dar părea exagerat să numești acele adunări Biserica Subterană.

Citind, mi se părea că R W fabulează.

Dar oare chiar n-a existat …să nu-i zicem biserică, o mișcare creștină nesupusă controlului de stat atunci?

 

Lucrurile trebuiesc privite istoric, pe ani.

 

În anii 50 oamenii se apropiau de Dumnezeu cu zecile de mii. Trecuse războiul, foametea, lipsurile, condiții care-l aduc pe om la realitate. A te aduna prin case era norma atunci, biserici(construcții) de pocăiți erau puține și mici (excepție vestul țării).

Autorizații se dădeau greu, atât de deschidere de adunări cât și de construcție.

Oastea Domnului era complet ilegală, parte din adunările de baptiști, darbyști, frați, penticostali(cele mai mici de 20 de membrii) și încă multe alte rămurele nu aveau numărul necesar și nici statul nu se grăbea să dea autorizații.

Se urmărea atunci lichidarea religiei.

 

În anii 60 lucrurile au continuat tot așa deși se strânsese lațul controlului informativ. Plase de informatori atrași sau înfiltrați colectau tone de maculatură informativă săptămânal, materie primă pentru fabrica de distrus conștiințe, adunări, biserici, anturaje, cum le ziceau ei.

Paralel, prin împuterniciții de culte, prin agenturile din culte(conducerile cultelor erau de fapt agenții ale securității), prin rezidenții din culte(e instructiv de aflat ce rol diabolic au avut aceștia) și prin miile de agenți mai mult sau mai puțin voluntari sau conștienți, informațiile digerate de creierele diabolice ale aparatului represiv erau transformate în gunoi operativ, pe înțelesul de azi: acțiuni de distrugere din interior a tot ce nu se supunea controlului lor.

 

Anii 70 au adus schimbarea. Wurmbrand a fost cumpărat în 1965, a ajuns în vest și a început să vorbească și mai ales să scrie.  Biserica subterană din comunism era subiectul cărților lui. Vesticii începeau să fie interesați de subiect. Veneau în țară și căutau Biserica subterană. O găseau, nu era greu. Făceau poze, scriau rapoarte.

Pentru conducerea comunistă de atunci aceste lucruri sunau urât. Nu era bine. Picioarele comunismului triumfător tremurau din cauza unui biet predicatoraș care nu-și ținea gura…și pana.

Acestui om trebuia să i se închidă gura.

S-au folosit mai multe metode.

 

Prima și principala: să se dovedească că Wurmbrand este un mincinos.

Biserica subterană? Așa ceva nici nu există.

Poftiți străinilor și vedeți, căutați, toți creștinii din Romania se ”închină” în temple. Nu există underground church, nu există prigoană. La noi e libertate.

 

Cum s-a procedat?

Pe mai multe planuri. Acțiunile au continuat de-a lungul anilor 70, apoi 80, până la revoluție și vorba poveștii…poate continuă și trăiesc și astăzi. N-am încălecat pe-o șa și nu vă scriu povești, să nu subestimăm puterea obiceiului profitabil, o armată antrenată să mintă cu câștig, nu se va demobiliza de la sine din conștiința care n-o are.

 

1. S-au dat autorizații tuturor adunărelelor, cel puțin ca filiale(filii, ca să nu crească numărul de biserici).

2.Toți ”dizidenții” au fost ”curtați” să intre în culte, momiți cu funcții unii din ei.

3.Adunările care nu au vrut să intre în culte au fost dezbinate după metoda clasică a destrămării de anturaje(înfiltrări din greu, partizanări dirijate, centralizări și izolări).

4.Pastorii (prezbiterii) oficiali (majoritatea agenți fideli și până azi nepocăiți) ai bisericilor oficiale au primit ca sarcină ca pe raza lor de acțiune să nu existe ”biserici subterane”.

5.Majoritatea  pastorilor oficiali făceau o muncă de slugoi ai pântecelui, mergând în vest sau de la amvoanele din țară urlând de câtă libertate avem parte în România. Pașaportul tuturor interzis se dădea cu mărinimie predicatorilor ce promiteau să-și ardă tămâia  jertfei lor pe altarul Osanalelor Libertății comuniste. Și jertfeau cu sârg, în scris și verbal.

6.Adunările Oastei Domnului au fost invitate în biserici, de către preoți grijulii, vestiții preoți democrați, comuniști.

 

Astfel că sfârșitul anilor 80 pentru un turist sau ziarist din vest venit să se documenteze în România, ar fi fost aproape imposibil de găsit chiar un pui de biserică subterană.

 

Realitatea este însă alta. Forma de persecuție fără lanțuri, prin control informativ strict a construit și a lăsat chiar după revoluție un aparat de control perfect uns, alcătuit din agenți instruiți să corupă și să mintă, sub forma unui cler pestriț, pe fiecare palier religios (culte diferite, secte adesea ostile una alteia) , toți jucându-și rolurile de ”frați”, ”prezbiteri” sau pastori ce au grijă de turmă, să nu se rătăcească. Comuniștii au creat pentru a înșela vestul o ”biserică de fațadă” ca toată lumea lor comunistă, cu oamenii lor jucând roluri de creștini, iar creștinii (cei inconștienți) au devenit degradați în roluri de figuranți ai unor teatre a căror regii și scenarii nu le pricepeau.

Când acest teatru s-a deschis în 1989, vizitatorii au putut vedea o scenă în care toate rolurile erau magistral jucate.

Piesa a continuat, cine avea puterea s-o oprească, nu dorea iar cine ar fi dorit, n-ar fi avut puterea.

Ajutoare după revoluție, sponsorizări, ”desigur ”fraților”, primim cu drag, noi suntem săraci”…..și n-au cruțat turma, cum a spus apostolul. Lepădarea de sine rămăsese mințiților de pe ultimele bănci ce dădeau din mâini a lehamite.

”Catedrale ne trebuie”, că altfel nu avem cum spăla banii pe care insistent ni-i împingeți sau deșănțat vi-i cerșim.

Și tot așa.

 

A existat biserică subterană? Până în anii 60-70 a existat așa cum a scris Wurmbrand.

După 70 a existat și a rămas până astăzi un altfel de biserică subterană, una a foștilor agenți, rezidenți, informatori și teleghidați, una a lupilor în piele de oaie, a celor furișați și strecurați să pândească, a celor cocoțați sus de comuniști și de istorie și păstrați de miopia celor drogați de ei.

Ce e subteran și ce e ”supra”-teran aici?

Cei ce credem suntem de sus, suntem sus, în locurile cerești în Cristos Isus.

Cei ce lucrează pe ascuns, cei ce nu ies la lumină sunt de jos, din adânc. Ei sunt totuși ușor de recunoscut după faptele lor. Ei sunt până astăzi ”subteranii”, cei ce lucrează ca și cârtița.

 

Dar aceste lucruri au fost încercări. Încercați ca argintul înseamnă încercați de gura care te laudă.

La aceste încercări am căzut și eu cu brio. Scriu cu durere nu cu of. N-am treabă cu nimeni, nu vreau ce are nimeni, dar un adevăr trebuie spus cu tot riscul.

 

https://vesteabuna.wordpress.com/2012/12/24/a-existat-biserica-subterana/

 

//////////////////////////////////////

 

Știri – Prizonieri pentru Christos

1

Gulsher Masih

Gulsher Masih inchis de 4972 zile in Pakistan

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 22/04/2009

Gulsher se afla in inchisoarea din Pakistan, fiind acuzat impreuna cu fiica sa, Sandul Bibi, ca au incalcat codul legal pakistanez nr. 295, litera b, care se refera la blasfemierea legii. Resurse Vom (Vocea Martirilor) relateaza ca Sandul a gasit pagini din Coran pe care le-a dat unor vecini musulmani. Drept rezultat, ea si tatal ei au fost acuzati, pe nedrept, ca au rupt paginile din Coran. In data de 9 octombrie, o mare multime de musulmani…

Haile Nayzgi

Haile Nayzgi inchis de 6571 zile in Eritrea

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 07/01/2009

In data de 23 mai 2004, in primele ore ale diminetii, Haile Nayzgi a fost arestat si dus la statia de politie din Asmara. Pe atunci el era liderul Bisericii Evanghelice din Eritrea, biserica ce cuprindea aproximativ 120-150 de grupuri ce se adunau in case. Aceste grupuri au fost interzise de catre un decret guvernamental, emis in timpul unei sedinte, prezidata de oficiali guvernamentali, in data de 15 mai, 2003. In perioada aceea, grupurilor li…

Sandul Bibi

Sandul Bibi inchis de 4966 zile in Pakistan

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 07/01/2009

Sandul Bibi, o tanara de 21 de ani din Pakistan, se afla in inchisoare, acuzata ca a incalcat articolul 295, litera b, facandu-se vinovata de blasfemie la adresa legii.Sandul este acuzata, in mod fals, ca a rupt pagini din coran. In data de 9 octombrie, o mare multime de musulmani au atacat familii crestine in timp ce se aflau la biserica, aruncand cu pierte, tragand focuri de arme si strigand: „La moarte cu Gulsher si fiica sa!” Ea si tatal…

Pastor Dmitry Shestakov

Pastor Dmitry Shestakov inchis de 5599 zile in Uzbekistan

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 16/12/2008

In data de 21 ianuarie 2007, Pastorul Dimitri Shestakov a fost arestat in timpul unui raid efectuat in Biserica Evanghelica din Andijan, Uzbekistan. Comisia pentru Probleme Religioase pretinde ca Shestakov, un pastor evanghelic, afiliat Bisericii Evanghelice, nu este un lider autorizat al vreunei organizatii religioase, recunoscute oficial in Uzbekistan. Ei l-au catalogat ca impostor, conducand o grupare religioasa ilegala, cunoscuta sub…

Le Thi Cong Nhan

Le Thi Cong Nhan inchis de 5560 zile in Vietnam

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 16/12/2008

In mai 2007, Thy Cong Nhan, o crestina vietnameza, judecator de profesie, a fost condamnata la 4 ani de inchisoare urmati de alti 3 ani, arest la domiciliu. Nhan a fost arestata si condamnata impreuna cu Nguyes Van Day, lider al Bisericii Protestante. Acuzatiile care li s-au adus au avut un spectru larg, cum ar fi: complicitate cu teroristii pentru promovarea drepturilor umane, inclusiv drepturi religioase si democratie.De asemenea, ei sunt…

Sun Minghua

Sun Minghua inchis de 7548 zile in China

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 02/12/2008

Sun Minghua a fost arestata in septembrie 2001, suspectata de initierea si sustinerea unei organizatii de cult, subminand astfel o lege in viguare.In vremea aceea, ea era membru in consiliul bisericii, responsabila cu domeniul financiar al S.C.C. ( Biserica din Sudul Chinei ). Dupa arest, politia i-a perchezitionat casa si i-a confiscat toate documentele financiare referitoare la biserica.In aprilie 2001, Biserica din Sudul Chinei a fost…

Girmay Ambaye

Girmay Ambaye inchis de 6219 zile in Eritrea

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 16/11/2008

In data de 11 mai 2005, evanghelistul Girmay Ambaye a fost arestat de catre fortele de securitate eritreene, pentru motivul ca a marturisit despre Hristos oamenilor dintr-un autobus. Este a treia oara cand Ambaye este intemnitat pentru credinta sa, in ultimii cativa ani. Te rugam, trimite-i o scrisoare de incurajare si da-i voie sa stie ca te rogi pentru el si pentru ceilalti frati persecutati in Eritrea. Spune prietenilor tai despre crestinii…

Li Mey

Li Mey inchis de 5424 zile in China

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 04/11/2008

In iulie, Li Mei, o femeie in varsta de 42 de ani, impreuna cu alti noua lideri ai bisericilor de casa au fost arestati. Arestul s-a produs in timp ce participau la un serviciu de inchinare duminical si li s-au adus invinuirile: au cantat cantari crestine oamenilor din sat, au rulat „Filmul Isus” intr-un sanatoriu privat si s-au rugat pentru insanatosirea unui batran cu dizabilitati. Toti au fost condamnati la inchisoare prin munca pentru…

Nguyen Van Dai

Nguyen Van Dai inchis de 5546 zile in Vietnam

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 04/11/2008

In mai, Naguyen Van Daly, lider al Bisericii Protestante, avocat de profesie, a fost condamnat la cinci ani de inchisoare, urmati de alti patru ani de arest la domiciliu. Acuzatiile care i s-au adus au avut un spectru larg, inclusiv complicitate cu teroristii pentru promovarea drepturilor umane, libertate religioasa si democratie. De asemenea, a fost invinuit ca a intocmit evidente concrete ale inabusirii religiei protestante si le-a inaintat…

Kidane Weldou

Kidane Weldou inchis de 6276 zile in Eritrea

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 21/10/2008

Pastorul Kidane Weldou a disparut, masina sa a fost gasita abandonata undeva in centrul orasului, si dupa cat se pare, este detinut de catre fortele de securitate din Eritrea. El este pastor principal al Bisericii Evanghelice din Asmara si timp de mai multi ani a fost liderul spiritual al acestei biserici.De asemenea este si membru al Organizatiei Internationale Ghideon din tara sa.Wildou este casatorit si are patru fiice, timp de mai multe…

Shuang Shuying

Shuang Shuying inchis de 5563 zile in China

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 21/10/2008

In data de 26 ianuarie, 2007, Shuang Shuying, o femeie de 76 de ani, impreuna cu fiul sau, Hua Huiqi, lider al unei biserici de casa, au fost atacati, raniti si arestati de catre politie in timp ce se deplasau in apropierea unui hotel ce avea sa fie folosit pentru Jocurile Olimpice. Suying are numeroase probleme medicale si ispaseste o pedeapsa de doi ani in inchisoare. Te invitam sa scrii o scrisoare de incurajare lui Suying. Noi am…

Father Nguyen Van Ly

Father Nguyen Van Ly inchis de 5570 zile in Vietnam

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 10/10/2008

In data de 19 februarie, 2007, Father Naguen Van a fost arestat in provincia Hue, Vietnam, iar o luna mai tarziu a fost condamnat la 8 ani de inchisoare. Motivul arestarii si condamnarii sale rezulta din faptul ca a distribuit publicatii ” daunatoare guvernului”. El a publicat materiale in care critica: confiscarea proprietatilor bisericii de catre guvern, lipsa formelor de invatamant pentru formare spirituala (seminarii) si amestecul statului…

Li Ying

Li Ying inchis de 7706 zile in China

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 10/10/2008

Jurnalista Li Ying se afla in inchisoare ispasind o pedeapsa de 15 ani pe motiv ca a publicat o revista crestina referitoare la biserica subterana din China. Ea a fost arestata in aprilie, 2001, impreuna cu alti 16 credinciosi, membri in biserica din sudul Chinei. Desi, la inceput, a fost condamnata la moarte, in urma rejudecarii cazului sau, pedeapsa i-a fost schimbata de catre un tribunal suprem din zona, in octombrie, 2002. Arestarea si…

Y Wo Nie

Y Wo Nie inchis de 6485 zile in Vietnam

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 29/09/2008

Pastorul Y Wo Nie a fost arestat in data de 18 august, 2004, deoarece a condus o demonstratie cerand mai multa libertate religioasa si restituirea proprietatilor care au fost confiscate de guvernul vietnamez, pentru aceasta a fost condamnat la inchisoare pentru 9 ani. Familia lui nu l-a putut vizita pana acum. Scrie-I o scrisoare de incurajare si permite-i sa stie ca te rogi pentru el si pentru credinciosii din aceasta tara. Spune prietenilor…

Son Jong Nam

Son Jong Nam inchis de 5970 zile in —–

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 29/09/2008

Son Jong Nam, un credincios apartinand bisericii subterane, a petrecut mai mult de un an in inchisoare, asteptandu-si executia publica. El si-a riscat viata, intorcandu-se in Coreea de Nord pentru a predica Evanghelia. Surse VOM cred ca este inca in viata, dar contactul cu el este limitat. Scrie-i o scrisoare de incurajare si permite-i sa stie ca te rogi pentru el si pentru credinciosii din tara aceasta. Impartaseste prietenilor tai suferintele…

Kiflu Gebremesken

Kiflu Gebremesken inchis de 6572 zile in Eritrea

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 22/07/2008

Dr. Kiflu Gebremesken, un lider de seama si membru in comitetul executiv al Bisericii Evanghelice din Eritrea, fondator si pastor senior al bisericii locale, a fost arestat in data de 23 mai, 2004. Arestul s-a produs la ora 5 dimineata, chiar in casa acestuia . Dr. Gebermeschen a fost conferentiar la facultatea de matematica( detinatorul unei distinctii importante oferita de Universitatea din Cicago) si totodata a detinut si functia de rector al…

Zhang Rongliang

Zhang Rongliang inchis de 6380 zile in China

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 22/08/2008

Conform unui raport intocmit de China Aid Association, pastorul Zhang Rongliang a fost condamnat la sapte ani si jumatate de detentie, verdictul a fost emis de catre Tribunalul poporului, in data de 4 iulie. Pastorul Zhang, un lider proeminent al bisericilor de casa, a fost arestat pe cand se afla intr-un apartament inchiriat din satul Xuzhai, in dupa-amiaza zilei de 1 decembrie, 2004. El mai petrecuse 12 ani in inchisoare, ani insumati in…

Alimujiang Yimiti

Alimujiang Yimiti inchis de 5254 zile in China

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 22/08/2008

In septembrie, oficiali guvernamentali chinezi au inchis afacerea lui Alimujiang Ymiti si i-au adus acuzatia ca a folosit-o ca acoperire pentru promovarea crestinismului printre oamenii de nationalitate uygura. El a fost arestat in ianuarie, 2008, acuzat de subversionarea guvernului natoinal si punerea in pericol a securitatii nationale, acuzatie considerata ca o crima, pasibila de pedeapsa cu moartea. Alimujah, un fost musulman, s-a…

Khamada Namheng

Khamada Namheng inchis de 5146 zile in —–

Prizonieri pentru Christos | Adaugata in 22/09/2008

In martie, pastorul Khamada Namheng impreuna cu alti sapte pastori de etnie khmu, din provincia Udom Sai, Laos, au fost arestati pe cand intrau in Tailanda pentru a participa la niste adunari crestine. Surse VOM( Vocea martirilor) raporteaza:”Ei au mers pe un drum gresit pentru a evita un punct de cercetare, dar n-au reusit. Cand politia le-a verificat bagajele, au descoperit doua Biblii si cateva scrisori. Oamenii politiei au pretins…

 

 

https://stiri.resursecrestine.ro/prizonieri-pentru-christos

 

//////////////////////////////////////

 

Știri – Editoriale, pagina 

 

Evenimente

 

Radio Aripi spre Cer – încurajare în vremuri de criză

Radio Aripi spre Cer – încurajare în vremuri de criză

Editoriale | Adaugata de Beni_Rosca29 in 02/05/2020

 „Nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” – Psalmi 23:4 Am citit acest psalm și m-a impactat afirmația care se regăsește în versetul 4. Trăim vremuri de tulburare, vremuri de întuneric spiritual și vremuri de dezinteres unul față de celălalt (parcă fiecare este pentru el). Observ din acest verset cât de neclintiți, cât de fericiți, cât de calmi, cât de…

 Vasile Filat despre implicarea creștinilor în politică

Vasile Filat despre implicarea creștinilor în politică

Editoriale | Adaugata de RepalovVeaceslav in 23/05/2019

”Dumnezeu dă chemare la fiecare om, dar prea puțini sunt cei care răspund la chemarea lui Dumnezeu. Dacă am răspunde toți la chemarea și provocarea pe care ne-o propune Dumnezeu, s-ar întâmpla lucruri nemaipomenite. Dumnezeu ar face eroi ai credinței din fiecare din noi.O dată, fostul președinte al Franței, Charles de Gaulle, a spus că a ajuns la concluzia că politica este un lucru prea serios ca să fie…

Cateva ganduri din intalnirea cu fratele Daniel Cristian Florea, fost preot ortodox

Cateva ganduri din intalnirea cu fratele Daniel Cristian Florea, fost preot ortodox

Editoriale | Adaugata de cioanas in 22/11/2016

  Cateva ganduri din intalnirea cu fratele Daniel Cristian Florea, fost preot ortodox           M-am bucurat sa am o partasie minunata cu fratele Cristian, ne-am mai intalnit cu o alta ocazie la Biserica Baptista din Portland, insa nu am avut ocazia sa impartasim impreuna gandurile noastre si experienta de credinta. Am ramas surprins in primul rand de modestia lui Cristian, de simplitatea…

Iohannis, fanatismul religios si toleranta

Iohannis, fanatismul religios si toleranta

Editoriale | Adaugata de cioanas in 20/10/2016

In legatura cu casatoria persoanelor de acelasi sex, domnul Iohannis si-a dat cu parerea in mod public, invocand toleranta fata de o minoritate sexuala si nealinierea lui la fanatismul religios, in care ne include domnia sa pe toti care suntem impotriva casatoriei intre persoane de acelasi sex.Cred ca domnul Iohannis se inseala in momentul in care crede ca noi am fi intoleranti fata de o minoritate sexuala, asta avand in vedere ca noi nu vizam…

De ce este importantă misiunea traducerea Bibliei pentru toate popoarele?

De ce este importantă misiunea traducerea Bibliei pentru toate popoarele?

Editoriale | Adaugata de wycliffe.romania in 16/01/2015

De ce această misiune?Scripturile sunt esenţiale pentru evanghelizare, ucenicizare şi creşterea bisericii. Isus le-a spus ucenicilor să ducă Evanghelia în întreaga lume, dar mai există sute de grupuri lingvistice care nu au Cuvântul lui Dumnezeu în limba lor maternă; limba pe care ei o înţeleg cel mai bine. Istoria ne arată că nu au existat niciodată biserici indigene puternice în care liderii…

Președintele rugăciunilor noastre – Apel către Bisericile din țară și Diaspora

Președintele rugăciunilor noastre – Apel către Bisericile din țară și Diaspora

Editoriale | Adaugata de Softy in 16/12/2014

Ne mai despart câteva zile de evenimentul, mult așteptat, al instalării noului Președinte al României, domnul Klaus Iohannis. Urmând prevederile Constituției României și recomandările Curții Constituționale, Parlamentul României a hotărât ca depunerea jurământului să aibă loc Duminică, 21 Decembrie 2014, la ora 12.00.Duminica la ora 12.00 în majoritatea Bisericilor din România se…

Nevoia de prieteni buni

Nevoia de prieteni buni

Editoriale | Adaugata de Softy in 22/07/2014

Oamenii duc lipsă de prieteni. Prieteni adevăraţi. În era căştilor pe urechi si a inteligenţei artificiale prea puţin se mai simte nevoia de comunicare faţă în faţă. E greu când nu ai pe nimeni care să te înţeleagă, care să te ajute la nevoie cu un sfat sau cu un lucru de facut. Prieteni superficiali găseşti însă la tot pasul, prieteni de care să nu îți pese dacă îi pierzi sau nu şi…

Ecce Homo (Iată Omul)

Ecce Homo (Iată Omul)

Editoriale | Adaugata de marcelurs in 18/04/2014

    Suntem din nou în preajma Paștelor. O perioadă de aducere aminte și comemorare a evenimentelor care s-au petrecut la cumpăna istoriei omenirii: moartea și Învierea Mântuitorului Isus Hristos. O moarte cum nu a mai suferit nici o persoană pe pământ, nici înainte și nici după moartea Lui, Omul Isus, Creatorul Universului și al Pământului,…

Rugăciune pentru România!

Rugăciune pentru România!

Editoriale | Adaugata de Softy in 05/12/2013

De ziua ta, Românie, mă rog cu mai multă zdrobire decât în anii trecuți. Strigătul inimii  mele este mai patetic, recunosc; dar recunoaște și tu – țărișoară din Balcani – că și prilejurile de mâhnire s-au înmulțit. De când am resimțit prima dată, acut și persistent, că sunt român, aștept și sper. Momentul acela magic l-am trăit în decembrie 89, când mintea…

Ziua limbii române și provocarea la a învăța și o altă limbă

Ziua limbii române și provocarea la a învăța și o altă limbă

Editoriale | Adaugata de VJAndrei in 02/09/2013

   Astăzi[31 august], în ţara noastră, se sărbătoreşte Ziua Limbii Române.   Românii cinstesc unul dintre simbolurile cele mai importante ale identităţii noastre naţionale.   Circa 40 de milioane de oameni în lume vorbesc această limbă. Un reporter radio afirma că sunt necesare păstrarea şi cultivarea limbii române. Şi îşi motiva afirmaţia sa, spunând că…

Competiția vs. competența

Competiția vs. competența

Editoriale | Adaugata de VJAndrei in 28/06/2013

Suntem într-o continuă căutare. Căutăm: în curtea vecinului, în viața lui, în faima lui, în mașina lui, în banii lui… și intrăm în competițe. Vrem mai mult, mai bun, mai frumos… și suntem nemulțumiți; veșnic nemulțumiți. Cum ar fi dacă am intra în competiție cu noi înșine? Cu omul de ieri, să intrăm în competiție azi!De ce să fim nemulțumiți…

Credinţa în cifre

Credinţa în cifre

Editoriale | Adaugata de nickbagsandhrist in 05/09/2012

În România, unele culte ori biserici, şi chiar unii păstori, fug când aud că li se cere cifre. Spun că „nu vor s-o păţească asemeni lui David”: care a pierdut din populaţie din cauza „numărătorii” poporului. Problema acestora însă, e alta: numericul vehiculat de dânşii e fictiv! Adică se declară mai mulţi decât sunt! Întrebare: asta nu-i păcat?Cifrele vorbesc mai…

A crede şi atât

A crede şi atât

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 28/06/2012

Mulţi oameni se întreabă unde Îl pot găsi pe Isus. Dacă El chiar există, atunci de ce nu Îl pot vedea? Şi dacă L-ar vedea, numai atunci, zic ei, ar crede. Ar crede că există un Dumnezeu care a creat totul, ar crede în ce spune Biblia, ar crede. Dar.. atât. Toţi oamenii cred. Dacă m-aş opri în stradă şi aş întreba orice om dacă crede în Dumnezeu, fără ezitare răspunsul său ar fi…

Spitale sau garduri?

Spitale sau garduri?

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 07/06/2012

Am auzit o poveste africană. «Într-un sat de munte, s-a construit o şcoală. Cu profesori buni, cu elevi buni, cu randament, cu schimbări în societate. Numai că, imediat lângă şcoală era o prăpastie. Uriaşă. Zilnic, fie când veneau la cursuri, fie în pauze, unii dintre elevi cădeau în hău. Gemete, strigăte, gâturi sucite, mâini rupte şi capete ferfeliţă. Transport anevoios, cu…

De ce alţii mor de foame?

De ce alţii mor de foame?

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 05/06/2012

Fiecare dintre noi avem viaţa noastră, visele noastre şi tot viitorul înainte. Avem o familie şi un lucru pe care îl putem numi “al meu”. Atunci când ne este somn şi vrem să dormim este mereu un pat care ne aşteaptă să-l încălzim şi o pernă pe care să ne aşezăm capetele. Când plouă sau ninge nu trebuie să ne acoperim capul cu o plasă ca să nu fim stropiţi sau ninşi.. în timp ce…

Hristos şterge păcatele, Facebook niciunul (5)

Hristos şterge păcatele, Facebook niciunul (5)

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 02/06/2012

Vreau să vă mai spun un lucru prieteni: ştiţi că nici un cont Facebook nu se mai poate şterge? Chiar dacă îl anulezi, fotografiile, textele, muzica, îţi rămân postate. Ştiţi de ce? Pentru că, unu: nu mai sunt proprietatea dvs, şi doi: pentru că Facebook ţi le păstrează în cazul că te vei reloga. Spune „Salut. Ţi-ai dezactivat contul. Îl poţi reactiva oricând, logându-te folosind…

Bunul simţ pe “ignore”(4)

Bunul simţ pe “ignore”(4)

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 02/06/2012

Am mai constatat în ultima vreme prieteni, că obrăznicia se consideră normalitate. Răspunsuri obraznice, aroganţă, comentarii nepotrivite şi dureroase. Nu numai pe Net, ci şi în realitate. Ştiţi de când e această obrăznicie, fără perimetre demarcate? De când generaţia Facebook face comment-uri anonime pe bloguri. Sub un ID fals se apucă să arunce molotoave. Sudalme. Şi pocăiţii o fac. Cred că ascunşi…

Idolatria Facebook (1)

Idolatria Facebook (1)

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 02/06/2012

Facebook, nu este numai o reţea de socializare, ci a devenit o adevărată religie! De fapt, idolatrie. Pentru „facebookerişti“, psalmul favorit e 139 modificat. Dani Surducan spune că ar fi cam aşa: „Doamne, Tu şi alte câteva milioane, ştiţi că stau jos şi că rar mă ridic din faţa monitorului. Ştiţi când sunt conectat sau plecat. Ştiţi că umblu pe toate paginile şi că mă culc odată cu…

Comunicare pe “mute” (2)

Comunicare pe “mute” (2)

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 30/05/2012

Mulţi spun „ne facem adresă de Facebook să socializăm domn’ profesor. Suntem tineri, cu problemele noastre, trebuie să socializăm, să vorbim unii cu alţii”… Şi uite aşa ne găsim referate, smarthphone-uri, adidas-i, parfumuri… Unii găsesc etnobotanice. Alţii, se căsătoresc. Apoi se despart… Omul doreşte să comunice. Aşa a fost făcut de Dumnezeu. Să discute, să-şi spună păsul, să…

Prietenie pe “invisible” (3)

Prietenie pe “invisible” (3)

Editoriale | Adaugata de AdaMirela in 24/05/2012

Pe Facebook media de prieteni este de peste 150, unii au 10-15, alţii 3000-4000. O elevă de-a mea are 1700. Cel mai bătrân utilizator, Yve Bean, din Bradford, UK, 102 ani la logare în 2008, a strâns 4962 de prieteni până în 2010. Apoi a plecat acolo unde Facebook nu va mai putea influenţa pe nimeni. Câţi credeţi că au vizitat-o la înmormântare? Nimeni… Cum e să ai 500 de…

 

 

///////////////////////////////////////

Armura lui Dumnezeu – nouă apariție la Editura Poarta Bucuriei

 

Autor: Priscilla Shirer, Categorie: Recenzii cărți

 

În fiecare zi, fără încetare, în jurul tău are loc un război invizibil. Un dușman viclean și diabolic caută să devasteze tot ceea ce este important pentru tine – emoțiile tale, mintea ta, familia ta, viitorul tău. Însă domnia lui se încheie chiar aici. Se încheie chiar acum. Cu tine. Dușmanul întotdeauna eșuează lamentabil atunci când întâlnește o femeie echipată corespunzător. O femeie care este înarmată și periculoasă.

 

Armura lui Dumnezeu este mai mult decât o simplă descriere biblică a inventarului credinciosului. Este un plan de acțiune pentru a îmbrăca armura și a dezvolta o strategie personalizată care să asigure victoria împotriva dușmanului. Însoțește-o pe Priscilla Shirer într-un studiu biblic care va scoate la lumină războiul din jurul tău și te va chema să te echipezi, să stai în picioare și să asiguri victoria în viața ta.

 

Manualul de studiu conține:

 

6 săptămâni de studiu personal de câte 5 zile pe săptămână

ghiduri de studiu care să fie utilizate în timpul sesiunilor video

material pentru liderul de grup (instrucțiuni și sugestii pentru facilitarea sesiunilor de grup)

pagini cartonate și perforate care pot fi folosite pentru a dezvolta o strategie de rugăciune

Despre autoare:

 

Priscilla Shirer este înainte de toate soție și mamă. Dar pune-i o Biblie în mână și un mesaj în inimă și vei vedea de ce mii de femei Îl întâlnesc pe Dumnezeu într-un mod personal și plin de putere prin intermediul conferințelor ei, al cărților și al studiilor ei biblice. Darul Priscillei de a proclama cu îndrăzneală adevărurile intransigente ale Scripturii, totodată invitându-i pe oameni la o experiență zilnică și intimă cu Cristos, o poartă în jurul lumii, ca să împărtășească ea însăși Cuvântul cu zeci de mii de persoane în fiecare an. Prin intermediul Going Beyond Ministries, ea și soțul său, Jerry, consideră că este un privilegiu să slujească oameni din orice cultură și denominație. Împreună, cuplul crește trei băieți plini de energie.

 

 

Știre preluată de pe www.poartabucuriei.ro

 

 

https://stiri.resursecrestine.ro/213043/armura-lui-dumnezeu-noua-aparitie-la-editura-poarta-bucuriei

 

////////////////////////////////////////

 

Știri – Recenzii cărți, pagina 1

 

Când Dumnezeu scrie destinul

 

Mă numesc Ramona Trocin, am 26 de ani, sunt născută pe data de 04.02.1994 și sunt din Arad. Pe soțul meu, Mirel, l-am cunoscut în anul 2015, logodna noastră a fost pe data 14.02.2016, iar căsătoria noastră a fost pe data de 30.10.2016. Suntem membri în biserica Harvest Arad.“Nu există un lift direct către succes. Va trebui să urci pe scări…treaptă cu treaptă.” ( Joe Girard)Cam așa a fost și în…

Femeia, mărgăritar de preț

 

Mesajul cărții își propune să creioneze caracterul și frumusețea femeii descrisă de Dumnezeu în Proverbe 31. Ea se vrea a fi întruchiparea realității a ceea ce e scris deja. Adevărurile cărții scot în evidență, în primul rând, femeia universal valabilă ca și timp, loc și circumstanțe. Aceeași frumusețe și strălucire o are femeia trecutului antic ca și cea cotidiană, femeia bogată…

Teologumena

 

Cartea Teologumena este o colecție de reflecții etice și religioase personale cu privire la credința, speranța și iubirea creștină în contextul paradigmei postmoderne și postcreștine, al apariției și al influenței tot mai persuasive și mai perverse a noului ateism militant, al ispitelor de autodeificare a omului, al obsesiei agonisirii de bunuri materiale în detrimentul însușirii valorilor spirituale, al…

 

Timp cu Dumnezeu când nu mai ai timp de nimic: fii consecventă în părtășia ta zilnică

 

Sufletul nostru înflorește în prezența lui Dumnezeu. Știi deja acest lucru. Nu trebuie să te simți și mai vinovată și să ți se scoată ochii cu Biblia. Ai nevoie de ajutor pentru a fi consecventă în părtășia ta zilnică, astfel încât să poți trăi toate acele lucruri pe care le promite Isus. Autoarea Asheritah Ciuciu știe ce înseamnă să nu mai ai resursele necesare pentru a…

Prezență mai presus de perfecțiune

 

TRĂIEȘTE O VIAȚĂ PLINĂ DE ÎNSEMNĂTATE ȘI RELAȚIONARE în loc să cauți cu ardoare perfecțiunea.În urmă cu câțiva ani, m-am pomenit epuizată și izolată, bolnavă în suflet și trup. Eram sătulă să mai fiu obosită, epuizată să mai fiu ocupată. Și se părea că toată lumea cu care vorbeam era în aceeași barcă: tânjind după relaționare, însemnătate și profunzime, dar…

Armura lui Dumnezeu – nouă apariție la Editura Poarta Bucuriei

 

În fiecare zi, fără încetare, în jurul tău are loc un război invizibil. Un dușman viclean și diabolic caută să devasteze tot ceea ce este important pentru tine – emoțiile tale, mintea ta, familia ta, viitorul tău. Însă domnia lui se încheie chiar aici. Se încheie chiar acum. Cu tine. Dușmanul întotdeauna eșuează lamentabil atunci când întâlnește o femeie echipată…

Păzește ce ți s-a încredințat! – Apariție nouă la Editura Poarta Bucuriei!

 

Învață să păzești ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu!Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca noi să facem această călătorie singure sau în secret. El ne-a încredințat darul măreț și puternic al Evangheliei, un lucru prea valoros ca să îl păstrăm doar pentru noi.În acest studiu biblic alcătuit din șase sesiuni, Beth Moore te va încuraja să păzești ceea ce ți-a încredințat…

Un an de meditații pentru băieți activi

 

 Chiar dacă ești adolescent, a fi dedicat lui Dumnezeu nu este un lucru demodat. A crește și a rămâne în voia lui Dumnezeu este cea mai înaltă misiune și onoare a vieții tale. Doar Dumnezeu este Cel care poate să te ajute să crești și să te dezvolți armonios pentru a fi o binecuvântare pentru familie, prieteni, comunitate și pentru lume.Dumnezeu este interesat de toate preocupările tale, de toate…

Iacov: Triumful Milei – Setul liderului

 

Iacov: Triumful milei – Setul liderului ajută îndrumătorul să faciliteze experimentarea acestui studiu biblic cu femeile şi conţine tot ce este necesar pentru a organiza timpul celor 7 săptămâni de studiu în grup restrâns. Iacov, fratele lui Isus însuşi, a fost un sceptic la început. În acest studiu vei descoperi cum o întrezărire a Mântuitorului înviat a transformat…

Când oamenii evlavioși fac lucruri lipsite de evlavie-Setul Liderului

 

Când oamenii evlavioși fac lucruri lipsite de evlavie – Înarmați-vă într-o vreme a ademenirilor – Setul liderului, de Beth Moore, îl ajută pe lider să conducă acest studiu biblic pentru femei și conține toate instrumentele necesare pentru cele șase săptămâni de studiu în grupuri mici. În acest ghid de studiu biblic, care facilitează pocăința și restaurarea…

 

David – setul liderului (ediție revizuită)

 

David: În căutarea unei inimi ca a lui – Setul liderului pe DVD, de Beth Moore, ajută liderul să modereze acest studiu biblic captivant adresat femeilor despre David și conține tot ce este nevoie pentru a organiza cele 11 săptămâni de studiu din cadrul grupurilor mici.Dumnezeu nu va renunța la tine niciodată. Descoperă felul în care viața lui David dovedește că această promisiune este adevărată…

Un an de meditații despre limbajele dragostei

 

Tu și partenerul tău de viață vorbiți aceeași limbă? Poate că soțul îți trimite flori, când ceea ce îți dorești tu cu adevărat este un timp de discuție. Sau poate că soția îți oferă o îmbrățișare, când ceea ce tu ai nevoie cu adevărat este o mâncare gătită. Problema nu este dragostea, ci limbajul tău de dragoste. Un an de meditații despre limbajele…

Un an de înţelepciune pentru femei : 365 de meditaţii din Proverbe

 

“Un an de înţelepciune pentru femei: 365 de meditaţii din Proverbe” este un instrument practic care va ajuta femeile în umblarea lor zilnică cu Dumnezeu.Fiecare femeie are nevoie de încurajare oricât de încrezătoare ar fi!Nu întotdeauna vei găsi lângă tine sau în cercul tău de prietene, persoane de la care să poți învăța ceva sau care să te inspire să…

Un an de meditații pentru mame:

 

Ești mamă și iubești acest rol! Însă cum poate o mamă ocupată să găsească timp pentru a se întâlni cu Dumnezeu în fiecare zi? Un an de meditații pentru mame este unealta perfectă care să te ajute să începi.Textul va constitui o încurajare pentru tine în îndeplinirea rolului de mamă, te va provoca la o mai mare apropiere de Cristos și îți va oferi sfaturi înțelepte…

Timp cu Dumnezeu când nu mai ai timp de nimic: fii consecventă în părtășia ta zilnică

 

 Autoarea Asheritah Ciuciu știe ce înseamnă să nu mai ai resursele necesare pentru a înainta, dar în același timp a descoperit ce înseamnă să fii plină de puterea și prezența Duhului Sfânt în momentele dificile. Ea a trăit ambele experiențe și dorește să-ți împărtășească aceste lecții prețioase care au influențat peste 5000 de femei ca tine. Timp cu Dumnezeu…

Tot ce am mai de preț pentru Cel Preaînalt – Ediție de jurnal devoțional

 

Conținând ediția revizuită în limbaj contemporan a textului operei lui Oswald Chambers, Tot ce am mai de preț pentru Cel Preaînalt, această ediție sub formă de jurnal îți oferă un spațiu amplu pentru răspunsul tău personal la lecturile din fiecare zi.Tematicile abordate de Oswald Chambers includ o gamă foarte diversificată de la abordarea depresiei, a deznădejdii, a necredinței și a suferinței,…

Mesagerul

 

Nuvelele lui Eugen Oniscu sau Frumusețea simplității sufletești, bucuria darului suprem al protecției divine (prefață de Gheorghe A. Stroia)Motto: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea…

Lumină Lină – Poezii

 

Cartea de poezie creștină “Lumină Lină” se înscrie pe linia tradițională a poeziei de inspirație religioasă, psaltică și liturgică scrisă de Grigore Nazianz, Efrem Sirul, Romanos Melodul,  Simion Noul Teolog, Teresa de Avila, Ioan al Crucii, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic,Tudor Arghezi, Zorica Latcu, Ioan Alexandru, Daniel Turcea… Poezia creștină este aidoma artei picturii de icoane unde pictorul nu se…

La Țarmul Marilor Lacuri

                                       Marin Mihalache                           …

Carte de poezii – Tezaur ceresc, Alexandrina Tulics, Editura Stef, Iași, 2019

 

    Dincolo de orice moștenire pământească, omul este beneficiarul unui tezaur ceresc, dăruit și pus la dispoziție de însuși Creatorul a toate, încă de la începutul vieții fiecăruia. De modul cum vom gestiona această avuție cerească, dată nouă de Creator, vom fi întrebați la Marea Judecată. Am gospodărit bine talanții încredințați ori i-am risipit? Sau i-am îngropat…

 

https://stiri.resursecrestine.ro/recenzii-carti

 

//////////////////////////////////////

10 Cărți care îți pot schimba viața

Daniela Turcan

 

Nu de mult am dat de o listă top 10 cărții care merită citite. Câteva din aceste cărți au un mesaj bun, care poate pe fiecare să învețe lucruri pentru viață. Însă aici au fost incluse și cărții, care au o învățătură greșită pentru noua generație. Am hotărât să fac și eu o listă care după părerea mea cu adevărat merită de citit.

 

1. ”Nu am destulă credintă ca să fiu ateu” de L. Geisler

 

Această carte formidabilă îi va ajuta atât pe creștini cât și pe necreștini să înțeleagă baza rațională a creștinismului. ”Mi-aș fi dorit ca ea să fi existat și pe vremea mea când eu însumi eram ateu – m-ar fi ajutat să câștig timpul prețios în călătoria mea spirituală spre Dumnezeu” – aceste lucruri le spune autorul despre cartea sa.

 

2. ”Mâini înzestrate” de Ben Carson

 

 Această poveste rar întâlnită, care merită a fi citită, fundamentată fiind pe viața și întâmplările unui om obișnuit – capabil de performanțe neobișnuite. Practic, volumul urmărește pas cu pas existențele ilustrului medic care transformă imposibilul în realitate și speranțele în împliniri.

 

3. ”Educație prin iubire” de Ross Campbell

 

Într-o lume tot mai tulbure, copiii au nevoie sa fie cât mai bine pregatiți de către parinți pentru viața. Marea problema este să educi copiii cu dragoste și să-i disciplinezi în mod echilibrat, astfel încât ei să se străduiască să devină adulți cu simțul raspunderii.

 

4. ”Portrete din cioburi” Ligia Seman

 

Un roman existenţial, social, de dragoste şi psihologic în acelaşi timp. Este posibil să aduni toate acestea la un loc într-o singură carte? Da, este posibil, pentru că, nu-i aşa, omul este un cumul din toate acestea, şi nu numai. Iar Portrete din cioburi este un roman despre oameni, oameni compleţi aş îndrăzni să spun, care se arată aşa cum sunt, fără măşti, dezvăluindu-şi frământările şi neliniştile, temerile, căutările, incertitudinile, eşecurile. Oameni care dezvăluie cititorului procesul complet al raţionamentului şi argumentării în alegerile pe care le fac în viaţă, conform cu propriul sistem de valori. Oameni care rămân la fel de transparenţi în a ne dezvălui modul în care se zbat suportând consecinţele alegerilor greşite pe care le-au făcut. Portrete din cioburi este o carte în care ne regăsim fiecare dintre noi: copil, femeie, bărbat, tineri, vârstnici. Este o carte despre fiecare dintre noi! Este carte în care omul real şi trăirile lui de fiecare zi sunt personajele.

 

5. ”Jane Eyre” de Charlotte Brontë

 

Jane Eyre este o fetita orfana ce are o copilarie grea, petrecuta în casa mătuşii sale, Sarah Reed, unde Jane este constant maltratată de către familia acesteia. La sfatul binevoitor al unui medic, Jane este trimisă la pensionul pentru orfani “ Lowood School,” unde este tratată cu o răutate iesită din comun de către domnul Mr. Brocklehurst, directorul stabilimentului, unde își pierde cea mai bună prietenă, pe Helen Burns, care se stinge din cauza neglijenţei cu care copiii obişnuiau să fie trataţi împotriva bolilor contagioase. Supravieţuind tratamentului malefic, Jane creşte şi devine profesoară. Este angajată ca guvernantă la reşedinţa Thornton, unde trebuie să o instruiască pe Adèle Varens, copila unui domn Edward Rochester, stăpânul proprietăţii. Jane se va îndrăgosti de sumbrul şi misteriosul domn care va răspunde, în felul său caracteristic, sentimentelor ei. O plimbare pe terenul familiei, un bal, o conversatie simpla, …si multe alte „patărănii” din care Jane îl salvează pe misteriosul Edward, își vor spune cuvântul. Totuşi, la Thornton se întâmplă o serie de evenimente ciudate. Și de aici începe o poveste de dragoste cu mistere, sacrificii, neputinta, încercari … și va învinge , din nefericire, un incediu care îi va da eroinei principale o alta perspectivă a vieții.

 

6. ”Începe să gândești” John C. Maxwell

 

Câștigă oamenii, pune bazele celor 5 moduri de gândire și te ajută să dezvolți fiecare din acestea la un nivel superior pentru a dobândi succesul. Cele 5 moduri de gândire dezvoltate în carte sunt:

 

Gândirea de ansamblu

Gândirea bazata pe concentrare

Gândirea creativă

Gândirea bazată pe colaboarare

Gândirea reflexivă

Daca vrei sa îți dezvolți modul de gândirea și să ajungi să beneficiezi de felul în care ajungi să îmbunătățești fiecare tip de găndire cu siguranță te vei bucura de lectura acestei carți.

 

7. ”Ancora Speranței” de Romaine Stauffer

 

O povestire adevărată despre copilăria şi adolescenţa unei fetiţe care a cunoscut ce înseamnă să fie respinsă, jignită, trătată cu indiferenţă şi chiar trădată. Familia ei nu a fost distrusă, însă în repetate rânduri a fost dezbinată. Vei trăi alături de Sandi o copilărie tristă şi apoi o adolescenţă confuză, dar la urmă vei experimenta ce înseamnă să găseşti SPERANŢA şi să fii ancorat în Dumnezeu.

 

8. ”Yoneko” de Yoneko Tahara & Bernard Palmer

 

Această carte încurajează pe fiecare creștin să se predea total forței eliberatoare și mâgâietoare a lui Dumnezeu. Yoneko ne arata cum tocmai dificultățile și problemele noastre pot deveni un mod de a cunoaște ajutorul imediat al lui Dumnezeu.

 

9. ”Joni” de Joni Eareckson Tada

 

În această autobiografie de neuitat, Joni descrie fiecare pas al luptei ei de acceptare și adaptare la acest handicap, și cautarea disperată și înverșunată a unui sens al vieții.

Ea relatează modul în care a reușit să-și înfrângă amărăciunea, confuzia, îndoielile și lacrimile violente, și cum a învatat să se încreadă într-un Dumnezeu iubitor, care îngăduise să se întâmple ceea ce s-a întamplat. Dobândite cu multa trudă, marile adevăruri spirituale pe care le-a descoperit, și fascinantele căi prin care Dumnezeu Și-a revelat dragostea față de ea, ne oferă o poveste extrem de mișcătoare, la sfârșitul căreia puțini cititori vor ajunge cu ochii uscați.

 

10. ”Cu Dumnezeu în subterană” de Richard Wurmbrand

 

 Un păstor luteran care, datorită fidelității sale față de credința creștină, a petrecut mai bine de paisprezece ani în diferite închisori; dar nu acesta este motivul scrierii acestei carți. ”Întotdeauna mi-a displăcut ideea că un om care a fost închis pe nedrept, trebuie să scrie sau să predice despre suferințele sale. Anii de închisoare nu mi s-au părut prea lungi, deoarece singur în celula mea, am descoperit că, dincolo de credință și iubire, există bucuria în Domnul: o adancă și extraordinară fericire, fără seamăn în lumea aceasta. Iar când am ieșit din pușcărie eram ca un om care coboara de pe vârful muntelui – de unde cuprinsese până departe cu privirea pacea și frumusetea unui întreg ținut – ca să revină în câmpie.”

 

https://moldovacrestina.md/10-carti-care-iti-pot-schimba-viata/

 

///////////////////////////////////////

 

Top 10 cele mai dorite carti crestine pe www.clcromania.ro

  pe www.clcromania.ro

 

 

Atunci cand vrei sa faci cadou o carte, si nu prea esti priceput in a alege, ajuta daca ai idee ce au cumparat si altii. Ne-am gandit sa va prezentam  cele mai vandute 10 titluri pe www.clcromania.ro si cine stie poate chiar iti lipseste vreuna din biblioteca! Si nu uita ca se apropie Craciunul, o carte (sau doua, trei) este cadoul perfect pentru oamenii speciali din viata ta!

1. Dragoste si respect

http://www.clcromania.ro/dragoste-si-respect_prd7228.html

2. Pericolele unei credinte superficiale

http://www.clcromania.ro/pericolele-unei-credinte-superficialetrezirea-din-letargia-spirituala_prd12963.html

3. Cu Dumnezeu in subterana

http://www.clcromania.ro/cu-dumnezeu-in-subterana_prd1938.html

4. Gradina Leotei

http://www.clcromania.ro/gradina-leotei_prd12584.html

5. In valtoarea apelor

http://www.clcromania.ro/in-valtoarea-apelor_prd12345.html

6. Cand se incheie jocul, totul se intoarce in cutie, Ortberg

http://www.clcromania.ro/cand-se-incheie-jocul-totul-se-intoarce-in-cutie_prd8134.html

7. Viata fara limite

http://www.clcromania.ro/viata-fara-limite-inspiratie-pentru-o-viata-ridicol-de-buna_prd11593.html

8. Cand greierii plang

http://www.clcromania.ro/cand-greierii-plang_prd9536.html

9. Sa-i castige inima

http://www.clcromania.ro/sa-i-castige-inima_prd12840.html

10. Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu

http://www.clcromania.ro/cand-povestea-de-dragoste-ti-o-scrie-dumnezeu_prd4094.html

 

///////////////////////////////////////

Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha

 

In cateva cuvinte dorim sa va prezentam mai jos cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha. Vom face un top 10 carti crestine dintre cele mai comandate de catre clientii nostri, din cele peste 2500 de titluri de carti crestine pe care le avem in rafturile noastre. Va reamintim ca Libraria Maranatha are un scop umanitar si toate cartile crestine comandate de catre dvs, sunt transformate in ajutor umanitar pentru cazurile umanitare in care suntem implicati. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, este calculat pe toata perioada de cand Libraria Maranatha vinde carti crestine (respectiv Martie 2012) si pana in acest moment. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, cuprinde toate categoriile de carti crestine de care dispunem, de la romane crestine, biblii, etc.

 

1. Cea mai cautata carte crestine a fost, este si ramane romanul crestin ,,Rascumparata prin iubire” de Francine Rivers. Aceasta carte este un roman crestin, o adaptare dupa viata lui Osea.

 

2. Pe locul doi dintre cele mai cautate si comandate carti crestine de la Libraria Maranatha, este cartea lui Cristian Barbosu ,,Cele sapte pacate cardinale”.

 

3. Locul trei este ocupat de cartea ,,Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu”. Este o carte crestina destinata adolescentilor, tinerilor si cuplurilor care se afla in pragul casatoriei.

 

4. Pe locul patru dintre cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este romanul crestin ,,Amintirile inimii”.

 

5. Pe locul cinci este cartea ,,Biserica condusa de scopuri” de Rick Warren, o carte destinata in mod special pastorilor, plantatorilor de biserici si misionarilor.

 

6. Pe locul sase dintre cele mai comandate carti crestine la Libraria Maranatha este cartea lui Max Lucado ,,El a ales piroanele. Ce a facut Dumnezeu ca sa-ti cucereasca inima”.

 

7. Locul sapte este ocupat de cartea ,,Vindecare de o viata banala” de Max Lucado. Aceasta carte este una dintre acele carti crestine destinate in mod special oamenilor ocupati, celor care au probleme si obstacole in viata.

 

8. Pe locul opt este cartea ,,Dezamagit de Dumnezeu” de Philip Yancey.

 

9. Locul noua dintre cele mai cautate carti crestine de la Libraria Maranatha este ,,Predici despre trezire” de Charles Haddon Spurgeon.

 

10. Locul zece din topul celor mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este ,,Vreau sa slabesc sanatos’.’

 

Dorim sa multumim tuturor celor care au comandat carti crestine de la Libraria Maranatha. Toate aceste comenzi de carti crestine ne-au oferit posibilitatea sa ne implicam in cazuri umanitare. Orice comanda de carti crestine de la Libraria Maranatha devine in mod indirect un ajutor umanitar.

 

www.librariamaranatha.ro

 

https://www.librariamaranatha.ro/blog/top-10-carti-crestine-la-libraria-maranatha/

 

///////////////////////////////////////

 

ACOPERIT DE SÂNGELE LUI HRISTOS, de David Wilkerson (1931-2011)

 

Nimeni nu poate număra toate îndurările bunătății lui Hristos împreună cu varietatea binecuvântărilor sângelui vărsat.

 

„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios se drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.“ (1 Ioan 1: 7, 9)

 

Este important ca fiecare ucenic al lui Isus să pună mâna pe acest adevăr glorios. Însușirea acestuia are de-a face în totul cu păstrarea unei credințe biruitoare în mijlocul unor suferințe cumplite. Într-adevăr, în zilele de îndoială, această chestiune a odihnei iertării lui Hristos este crucială.

 

Mulți care L-au slujit pe Isus cu fidelitate de-a lungul anilor au crescut în încrederea că și credința lor poate rezista la orice foc aprins. La fel ca ucenicii, ei dau mărturie: „Acum văd, Doamne! Acum cred!” Ei îi mulțumesc lui Dumnezeu că Hristos le-a deschis ochii către scopurile Sale veșnice.

 

Apoi, brusc, se confruntă cu o criză copleșitoare, imensă. Aceștia își dau seama au intrat într-un cuptor de șapte ori mai aprins față de ce au cunoscut. Au ajuns față în față cu o luptă atât de dureroasă, o încercare așa de adâncă, încât locuința lor începe să se zdruncine. Apoi, curând, sunt inundați de poveri și temeri.

 

Ascultați cuvintele apostolului Pavel: „Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu.” (Romani 3: 24-25)

 

Prin credința în sângele vărsat al lui Hristos, toate păcatele din trecut sunt acoperite. Suntem curați în ochii lui Dumnezeu prin iertarea Lui nemeritată. Toată vina, teama și toate condamnările sunt ridicate, iar plățile trecutului sunt iertate. Aleluia!

 

În mod uimitor, Dumnezeu a luat măsuri pentru această împăcare în timp ce tu erai încă în păcat. Potrivit lui Pavel: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). În cele din urmă, Pavel ne spune: „Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1)

 

https://www.worldchallenge.org/ro/acoperit-de-s%C3%A2ngele-lui-hristos

 

///////////////////////////////////////

 

Justificat prin sângele lui Isus Hristos

 

1 Ioan 1:7

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină,

avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos,

Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

 

Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de orice păcat. Sângele ne curăţă de păcat. 1 Ioan 1:7. Ce înseamnă asta? Înseamnă că justificarea se face pe baza unei răscumpărări care a fost plătită. Justificarea este aplicată cuiva în baza satisfacerii dreptăţii. Cu alte cuvinte: când Dumnezeu justifică o persoană, El nu priveşte la ce este în acea persoană. El priveşte la ceea ce a fost făcut pentru acea persoană. El priveşte la sângele lui Isus Hristos. Ce reprezintă sângele acesta? Reprezintă faptul că El, prin moartea Sa pe cruce, a plătit pentru păcatul meu. Mi-a purtat păcatul, în trupul Său, pe lemn. Deci sunt justificat prin sângele Său.

 

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu justifică un om pe baza a nimic din sine însuşi. Poate spui: “Ei, ştiam asta.” Dar acest fapt are foarte multe implicaţii. În special, El nu justifică un om datorită faptului că omul este, în vreun fel, evlavios. Ce scrie în Roamni 4:5? Dumnezeu justifică pe cel neevlavios! El justifică numai oameni neevlavioşi. De exemplu, un om vine suspinând, îi pare rău de păcatele sale, dar pocăinţa nu achită nici o frântură din păcat. Să presupunem că un criminal vine înaintea judecătorului. El a comis multe crime, dar îi pare foarte, foarte rău. Spune judecătorul: “Vina ta a fost achitată deplin pentru că îţi pare rău.”? Nu! Nu achită nimic. Pocăinţa, pocăinţa ta [nu achită păcatul]. Sunt mulţi oamenii care se uită la cât de rău le pare, ca să vadă dacă este suficient pentru a plăti pentru păcatele lor. Pocăinţa nu va plăti pentru păcatele tale. “Să tot curgă lacrimile mele, iar zelul meu să nu aibă odihnă. Pentru păcat nimic nu poate plăti, Tu trebuie să mântuieşti, doar Tu.” Deci, justificarea nu e datorată pocăinţei. Dumnezeu nu justifică un om pe baza pocăinţei sale. Deasemnea, El nu ne justifică datorită credinţei noastre. Dumnezeu nu spune, după ce priveşte la cineva: “Omul acesta are multă credinţă. Îl voi justifica.” Nu. El nu priveşte la credinţă. Credinţa nu poate plăti pentru păcat! Nu ajută cu nimic în achitarea păcatelor tale. Doar sângele lui Isus poate plăti pentru păcatele noastre. Justificarea se bazează pe sângele lui Hristos.

 

Aceasta explică cum poate cineva avea o credinţă aşa mică şi totuşi să fie justificat. Atât timp cât este o credinţă adevărată. Să vă dau un exemplu. Un pod traversează o prăpastie. E o prăpastie chiar aici. Am un pod care traversează această prăpastie, dar este un pod foarte fragil. Şi aici am un pod care traversează prăpastia şi este un pod foarte rezistent. Dacă cineva ar ajunge aici şi ar avea mare încredere în podul fragil; ar fi plin de credinţă: ‘Acel pod mă va susţine!’ Vedeţi, majoritatea oamenilor şi-au pus încrederea în câte un pod fragil. Deci, plin de credinţă şi încredere, el păşeşte pe acel pod fragil. Ce se întâmplă? Se prăbuşeşte. Dar dacă o persoană ajunge la acest pod foarte rezistent, şi are o credinţă foarte slabă în acel pod rezistent; dar suficientă credinţă pentru a-l face să calce pe pod. Deci, cu teamă şi cutremur, el păşeşte pe pod. Credinţa lui, sau lipsa lui de credinţă, nu are de-a face cu faptul că podul îl susţine sau nu. Nu e vorba de cât de tare este credinţa ta, ci contează cât de puternic e sângele lui Isus Hristos. Dacă azi îţi laşi cu totul viaţa în mâna lui Hristos, cu puţina ta credinţă, sângele şi neprihănirea Lui sunt infinit de puternice pentru a te păzi de căderea în prăpastie. Înţelegi? Pentru că nu eşti justificat în baza credinţei tale. Eşti justificat în baza sângelui lui Hristos şi a neprihănirii Sale, aceasta e ideea. Cineva i-a spus lui Hudson Taylor: “Tu eşti un om cu o mare credinţă.” Dar el a spus: “Nu, eu sunt un om cu puţină credinţă într-un Dumnezeu foarte mare.” Asta e diferenţa.

 

 

Gândiţi-vă la Paşte. Vă amintiţi că la primul Paşte evreii au pus sângele pe uşiorii uşii? Aşa că sângele era afară, pe uşiorii uşii, iar cel dinăuntrul casei, probabil că era speriat de moarte. Aude strigătele egiptenilor care mor iar el este înăuntru, plin de teamă şi cutremur. Dumnezeu se apropie şi spune: “Când voi vedea credinţa şi încrederea ta, voi trece pe lângă tine.” Aşa a spus? Nu, El a spus: “Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă tine.” Nu conta dacă cel dinăuntru era speriat de moarte, dacă sângele era pe uşiori, aceasta conta. Aceasta este singura problemă. Te încrezi tu în neprihănirea lui Hristos? Este sângele pe ‘uşiorii’ tăi? Nu se ţine cont de ceea ce faci, de performanţa ta, ci se ia în calcul neprihănirea Lui. Acesta este un lucru uimitor.

 

În urmă cu 100 de ani, trăia un evanghelist scoţian, James McKendrick. El povestea despre un păcătos binecunoscut, unul din cei mai ticăloşi păcătoşi din zonă şi din întreg ţinutul. Cred că se numea George Mays; şi el s-a pocăit. McKendrick a continuat să predice, iar după un an sau doi l-a văzut din nou pe George. George era foarte trist, era într-o depresie; avea capul plecat, era nefericit. I-a spus: “George, ce s-a întâmplat?” El a răspuns: “Nu mă mai simt acum cum mă simţeam când am devenit creştin. Nu mai simt aşa acum.” Şi James McKendrick i-a spus: “George, vreau să te întreb ceva: Câţi bani ai în buzunar?” El a răspuns: “Păi, am un şiling.” James a spus: “Să te mai întreb ceva: Când te simţi foarte bine, cât valorează şilingul tău?” George a spus: “Valorează un şiling.” James l-a întrebat: “Dar dacă te simţi foarte rău valorează mai puţin de atât?” El a răspuns: “Nu, valorează tot un şiling.” Încerc să vă ajut să înţelegeţi că sunteţi justificaţi prin ceva exterior vouă. Sunteţi justificaţi prin sângele lui Hristos, iar acest fapt nu se schimbă de pe o zi pe alta. Nu contează ce simţi tu. Sângele şi neprihănirea Lui sunt absolut perfecte şi pline de putere pentru a mă justifica înaintea lui Dumnezeu. Nu contează cum mă descurc într-o anumită zi, nu are legătură cu asta. E consecinţa a ceea ce Hristos este şi ceea ce El a făcut pentru poporul Său.

 

Dacă ai fost vreodată la ocean, ai văzut câteva din acele vase masive care navighează pe ocean. Nişte vase ancorau; poate priveai la unele din acele vase de luptă, ale căror ancore sunt uriaşe. Ce beneficiu le-ar fi adus existenţa acelei ancore înăuntrul vasului? Aruncă-ţi ancora în cală. Nu va folosi la nimic, nu-i aşa? Trebuie ca ancora să fie în exteriorul tău. Încrederea ta trebuie să o iei de la Hristos şi ceea ce este El. Trebuie să fii ancorat în El şi nu în tine însuţi, privind la tine. Aruncă-ţi ancora în exteriorul vasului.

 

de Charles Leiter în 2014-02-25 Illbehonest.com

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/04/03/justificat-prin-sangele-lui-isus-hristos-2/

 

///////////////////////////////////////

 

Mana profetica – Puterea sangelui lui Isus…

Am avut o imagine cu o persoană lipsită de vlagă, care stătea cu spatele lipit de un zid. Părea ca o păpușă de cârpă, a cărei umplutură era scoasă toată afară. Trăda o stare generală de deznădejde și epuizare. Nădejdea amânată i-a îmbolnăvit inima. Apocalipsa 12:11 spune: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” Versetul acesta vorbește despre o luptă. Descrie imaginea unui creștin care se folosește de puterea sângelui lui Isus. Sângele lui Isus îl biruiește întotdeauna pe vrăjmaș. Atunci când invoci și proclami sângele lui Isus peste circumstanțele tale, tu folosești autoritatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu împotriva lui satana.

 

În această condiție slabă în care te afli, ridică-te, deschide-ți gura și începe să invoci puterea sângelui lui Isus care te susține și te protejează de puterile întunericului. Sângele lui Hristos vorbește pentru tine. Vorbește mai puternic decât sângele lui Abel, care striga după răzbunare. Prin sângele lui Isus tu ai acces deplin la Tatăl, așa cum este scris în Evrei 10:19-24.

 

MĂRTURISEȘTE ȘI DECLARĂ:

 

În numele lui Isus rostesc puterea sângele Lui împotriva oricărei puteri a întunericului care încearcă să mă țină captiv, să mă lege sau să mă facă să cred că situația în care mă aflu este fără speranță. Eu nu sunt o victimă a circumstanțelor. Sunt cap și nu coadă. Orice armă făurită împotriva mea va fi fără putere. Dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu alungă orice frică. Eu nu mai sunt un rob al păcatului necredinței. Cel ce este în mine este mai tare decât cel ce este în lume. Hristos în mine este nădejdea slavei. Nicio forță a întunericului nu are autoritate peste viața mea. Sângele răscumpărător al lui Isus mi-a spălat păcatele și acum sunt liber cu adevărat.

 

Verset biblic: Evrei 10:19-24 – „Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.”

 

© Ruach Ministries

 

https://alfaomega.tv/devotional/7373-mana-profetica-puterea-sangelui-lui-isus

 

///////////////////////////////////////

Sângele lui Abel şi sângele lui Isus

 

 

 

   Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine”  (Genesa 4, 10)

 

 

 

   … de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. (Evrei 12, 24)

 

 

 

   Prima vărsare de sânge omenesc a fost o faptă îngrozitoare. Dacă atacul sângeros al lui Cain a fost planificat sau nu, nu constituie tema noastră acum, însă privirea unui cadavru omenesc sângerând trebuie să fi fost ceva nou şi îngrozitor pentru el. El nu a fost călit prin citirea descrierilor incidentelor din război sau prin ascultarea relatărilor despre asasinate; omorârea şi uciderea prin lovire erau orori noi pentru omenire şi el, primul criminal, trebuie să se fi mirat de rezultatul loviturii lui şi totodată să fi fost plin de griji cu privire la urmări. Îl văd stând lângă cadavru, pentru un moment împietrit de groază, înspăimântat la privirea sângelui. Va arunca cerul săgeţi aprinse asupra lui? Va trimite pământul îmbibat cu sânge răzbunători rapizi din solul lui cuprins de uimire? Ce întrebări ar fi trebuit să fi zvâcnit în sufletul ucigaşului! Dar nimic de felul acesta! Sângele cald se scurge într-un şiroi roşu pe pământ şi o mângâiere oribilă vine în sufletul păcătosului vinovat, când a văzut că pământul absoarbe sângele. El nu rămâne într-o băltoacă, ci pământul îşi deschide gura, ca să primească sângele fratelui său şi să-l ascundă. Semne comemorative triste pătează iarba şi colorează pământul în roşu, şi totuşi urma îngrozitoare se usucă şi criminalul simte o bucurie de scurtă durată. Probabil Cain a mers pe drumul lui şi s-a gândit că fapta lui îngrozitoare a trecut definitiv. El a făcut-o, şi nu mai putea s-o refacă la loc; a lovit, s-a eliberat de omul pe care îl ura; sângele s-a scurs în pământ, şi prin aceasta chestiunea s-a încheiat, şi ea nu mai trebuia să-i dea bătăi de cap. În zilele acelea nu era nici o maşinărie de poliţişti şi legi, de judecători şi spânzurători, şi de aceea Cain nu avea de ce să se teamă; era un bărbat solid, puternic, şi nu era nimeni care să-l poată pedepsi, şi nimeni care să-l acuze sau să-l mustre, cu excepţia tatălui şi mamei sale, dar probabil şi aceştia au fost zdrobiţi de necaz şi ştiau foarte bine de păcătoşenia lor, ca să mai arate mânie faţă de întâiul lor născut. De aceea probabil că el s-a gândit, că fapta lui va rămâne mută, fără grai, aşa că va putea merge mai departe pe drumul său, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

 

   Dar nu a fost aşa, căci cu toate că sângele nu a vorbit conştiinţei lui împietrite, glasul lui s-a auzit în altă parte. Un glas tainic s-a înălţat spre cer; el a ajuns la urechile Celui nevăzut şi a mişcat inima dreptăţii veşnice, aşa că Dumnezeu a rupt perdeaua, care ascunde pe Cel nemărginit faţă de oameni, S-a arătat şi a zis lui Cain: »Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.« Atunci a ştiut Cain că sângele nu poate fi vărsat la bunul nostru plac, şi crima va fi pedepsită, căci în fiecare picătură de sânge scursă din cel ucis era o limbă, şi ea a fost auzită de Dumnezeu, aşa că El a intervenit şi a rânduit cercetări solemne.

 

   Fraţilor, a fost o faptă mult mai îngrozitoare, care a avut loc pe Golgota, căci acolo nu a fost omorât primul om, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu; El, Cel care era Om, dar mult mai mult decât un om, El era Dumnezeu devenit Om. Era o faptă îngrozitoare, când ei, după ce L-au dus înaintea scaunului de judecată, L-au condamnat sub jurământ fals şi au strigat »Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!«, au avut curajul să ia cuiele şi să bată în cuie pe lemnul blestemat pe Fiul lui Dumnezeu, să-I înalţe trupul între cer şi pământ şi să privească durerile Lui, care s-au sfârşit odată cu moartea Lui, şi apoi I-au străpuns coasta, până a curs sânge şi apă din ea. Fără îndoială, Pilat, care şi-a spălat mâinile în apă, s-a gândit, că din aceasta nu va rezulta nici o nenorocire. Cărturarii şi fariseii au plecat şi au zis: am redus la tăcere vocea care ne acuza. Pe străzi nu se va mai auzi vocea Lui, care striga: »Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici.« Nu vom mai fi deranjaţi în făţărnicia noastră şi în practicile formelor noastre prin prezenţa unui Om sfânt şi curat, a cărui sinceritate simplă era un reproş aspru îndreptat împotriva noastră. L-am omorât, L-am ucis fără un motiv bine justificat, dar acum chestiunea s-a terminat. Acest sânge nu va mai avea nici un glas. Ei nu ştiau, că strigătul Ierusalimului se înălţase deja la cer. »Sângele Lui să cadă asupra noastră şi a copiilor noştri!« era notat pe tabla dreptăţii, şi în scurt timp Ierusalimul a devenit trezoreria suferinţei şi iadul nenorocirii, că aşa ceva, cum a fost nimicirea lui, nu a mai existat pe pământ, şi nici nu va mai fi. Mult mai îmbucurător este, că un alt strigăt, mai melodic, s-a înălţat la cer de pe crucea Golgota. »Tată, iartă-i!« Sângele lui Abel n-a fost fără glas; sângele lui Isus n-a fost mut; a strigat în aşa fel, că a fost auzit la scaunul de domnie din cer, şi, Dumnezeu fie lăudat, el a vorbit pentru noi, şi nu împotriva noastră, nu era un strigăt de răzbunare, aşa cum pe drept ar fi putut să fie, ci un strigăt de iertare – un alt strigăt decât acela al sângelui lui Abel. El nu cerea o răzbunare mai aspră, decât aceea pe care Cain a trebuit s-o sufere; nu cerea ca noi să rătăcim încoace şi încolo pe pământ, fără odihnă, şi în cele din urmă să fim veşnic alungaţi dinaintea lui Dumnezeu, să mergem în iad, ci a strigat: »Tată, iartă-i!«, şi a biruit, şi blestemul a fost îndepărtat de la noi, şi binecuvântarea a venit la fiii oamenilor. Ne-am propus, ca astăzi să comparăm vorbirea glasului sângelui lui Abel şi a glasului sângelui lui Isus. Amândouă glasurile vorbesc. Aceasta este vizibil. Abel vorbeşte încă, cu toate că a murit, spune apostolul, şi noi ştim, spre mângâierea noastră veşnică, că sângele lui Isus vorbeşte înaintea scaunului de domnie veşnic. Fiecare sânge are glas, căci Dumnezeu veghează atent, ca să se păstreze glasul lui; sângele oamenilor buni şi drepţi are o vorbire mai cerească, dar glasul sângelui lui Isus le depăşeşte pe toate şi poartă cununa victoriei între zeci de mii de glasuri.

 

 

 

I.

 

 

 

   În primul rând, sângele lui Isus vorbeşte în general mai bine.

 

   Ce a zis sângele lui Abel? Nu era el sângele mărturiei?

 

   Când Abel a căzut la pământ sub loviturile de ciomag ale fratelui său, el a depus mărturie despre o religie spirituală. Cain era amatorul simplei închinări la Dumnezeu în exterior; credinţa nu îşi avea locul în inima lui. El iubea închinarea la Dumnezeu însoţită de spectacol şi ceremonii, el a ornamentat altarul cu roade şi l-a împodobit cu flori; religia lui era plină de gust şi elegantă, o religie inventată de el; dar ei îi lipsea o relaţie spirituală, smerită, de credinţă, cu Eliberatorul făgăduit. Abel stătea acolo ca un mărturisitor al religiei lipsite de podoabe, a religiei credinţei în jertfa promisă. Pe altar era un miel sângerând din cauza unei răni de moarte şi aşezat ca să fie ars; o privelişte care nu oferea nici o bucurie de gust plăcut, un lucru de la care iubitorii de frumos s-ar fi întors cu groază. Abel a ales o astfel de jertfă, deoarece Dumnezeu a ales-o şi pentru că ea era mijlocul potrivit ca să călăuzească credinţa spre adevăratul ei simbol, spre Domnul Isus. În mielul sângerând vedea prin credinţă semnul marii iertări a păcatelor înfăptuite de Domnul, care nu putea fi văzută în darurile din roadele pământului, aduse de Cain, oricât de plăcute ar fi putut fi ele. Abel stă pentru noi pe primul loc dintr-un nor de martori, care toţi au depus o mărturie curajoasă şi au fost gata s-o pecetluiască cu viaţa lor. El a murit ca martir pentru adevăr, marele şi sublimul adevăr, că Dumnezeu primeşte pe oameni prin credinţa lor. Toată cinstea sângelui martirilor, care vorbeşte aşa de puternic pentru adevărul preţios. Domnul nostru Isus, şi El un Martor al credinţei în Dumnezeu, a vorbit mai bine decât Abel, deoarece el avea mai mult de spus şi deoarece El putea să vorbească dintr-o intimitate mai mare cu Dumnezeu. El a fost un Martor mult mai desăvârşit al adevărului divin, decât putea Abel să fie, căci El a adus viaţa şi nemurirea la lumină şi a vorbit cu ai Săi foarte clar despre Tatăl. Domnul nostru Isus Hristos a fost la sânul Tatălui şi El cunoştea taina divină; această taină a descoperit-o fiilor oamenilor în predicile Sale şi apoi a confirmat-o prin sângele Său. Să nu uităm, că cu toate că moartea lui Hristos a fost în primul rând ispăşire pentru păcat, ea a fost totodată şi mărturie pentru adevăr, căci se spune despre El, că a fost pus Martor pe lângă popoare, Cap şi Stăpânitor al popoarelor, şi că El a fost un Martir sângerând şi muritor, o dovedeşte sângele Său (aceasta vă este clar), un adevăr mult mai deplin, mai luminos  şi mai glorios decât sângele lui Abel. În afară de aceasta: sângele lui Abel vorbeşte bine, deoarece el era dovada credincioşiei. Acest slujitor credincios al marelui Stăpân a fost credincios, cu toată împotrivirea fratelui său; da, credincios până la moarte. Nu se putea spune despre el, aşa cum apostolul putea să spună despre unii: »Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.« El s-a împotrivit păcatului până la sânge; el a fost credincios în toată casa lui, ca slujitor; el nu s-a lăsat împiedecat în curăţia sufletului lui, şi nu a considerat că viaţa lui este scumpă. Sângele lui vorbea, atunci când cădea pe pământ: Dumnezeule mare, Abel este credincios Ţie. Dar sângele lui Hristos dovedeşte o credincioşie şi mai mare, căci el venea dintr-o viaţă desăvârşită, fără pată, care niciodată nu a fost întinată de vreun păcat; în opoziţie cu moartea lui Abel, care cei drept punea capăt unei vieţi de credinţă, dar nu era o viaţă desăvârşită. Credincioşia lui Isus a fost desăvârşită începând din ziua naşterii Lui şi până în ceasul morţii Lui; şi deoarece nu era o necesitate ca El să moară, dăruirea de bună voie a vieţii Lui era cu atât mai mult o faptă a ascultării şi o dovadă mult mai bună a credincioşiei Lui faţă de ceea ce I s-a încredinţat.

 

   Să nu uităm, că tot ce putea să spună sângele lui Abel, atunci când el cădea pe pământ, era numai o umbră a fiinţei mult mai minunate, pe care ne-o garantează moartea lui Isus. Isus nu era un simbol al ispăşirii, ci El a făcut ispăşirea; El nu era simbolul unei jertfe, ci era marea Jertfă însăşi, şi deoarece fiinţa vorbeşte totdeauna mai bine decât umbra, aşa vorbeşte sângele lui Isus mai bine decât sângele lui Abel.

 

   Este bine să adăugăm, că Domnul nostru era cu mult mai nemărginit de demn şi de glorios decât Abel; de aceea moartea Lui trebuie să vorbească cu o gură mult mai elocventă decât moartea unui om simplu, aşa cum era Abel. El, cel care murea din mâna lui Cain, este numai unul dintre noi, care mărturiseşte despre adevăr şi neprihănire, care mărturiseşte prin credinţă despre o jertfă viitoare; dar El, Cel care a murit prin mâna lui Irod şi a lui Pilat, era divin şi nu a venit la noi cu un mesaj obişnuit. Când Fiul glorios al lui Dumnezeu Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul, vocea care venea din sângele Lui a trebuit în mod necesar să fie mai tare, mai plăcută, mai deplină şi mai divină decât vocea sângelui de martir a lui Cain. De aceea înţelegem, înainte de a intra în detalii, că după principiile generale putem fi foarte în clar, că sângele lui Isus va vorbi mai bine decât sângele lui Abel.

 

 

 

 

 

II.

 

 

 

   Vrem să intrăm acum în miezul textului nostru, în timp ce ne vom aminti, că sângele lui Isus vorbeşte lui Dumnezeu mai bine decât sângele lui Abel. Sângele lui Abel a strigat la urechile Domnului, căci El a zis lui Cain: »Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.« Acest strigăt nu s-a îndreptat într-o direcţie oarecare, ca să caute un mijlocitor, ci s-a îndreptat direct spre scaunul de judecată al lui Dumnezeu şi a adus o acuzare criminalului. Dar ce a zis sângele lui Abel lui Dumnezeu? Dacă aţi fi stat în locul unde a căzut Abel şi aţi fi putut vedea pământul din jur colorat în roşu de sângele scurs, ce v-ar fi spus sângele? Ce v-aţi fi putut imagina, că poate sângele să spună lui Dumnezeu? El a spus: „O, Dumnezeule, creatura Ta de odinioară, rezultatul artei Tale incomparabile, este sfărâmat în bucăţi şi distrus în chip barbar! Un trup viu, cu simţuri, alcătuit cu o artă şi iscusinţă, cum numai Tu o poţi arăta, a fost distrus cu îndrăzneală. Olarul nu permite ca vasul, format pe roată cu multă muncă şi cheltuială, să fie distrus cu îndrăzneală, dar aici este un trup mult mai preţios, mult mai minunat decât orice poate să creeze arta omenească, şi acesta a fost distrus. Dumnezeule mare, Creatorul tuturor lucrurilor, vei privi cu răbdare aceasta, vei îngădui ca lucrarea mâinilor Tale să fie distrusă cu atâta cruzime?” Nu era destul în acest strigăt? Apoi sângele a vorbit mai departe: „O, Dumnezeule, creatura Ta a fost distrusă fără motive. Nu a existat nici un motiv îndreptăţit pentru mânie, nu a fost nici o jignire, care să merite o astfel de lovitură îngrozitoare; ci una din creaturile Tale slabe, care are dreptul la ocrotirea Ta prietenoasă, a fost lovit cu îndrăzneală şi fără motive: – sângele lui Te strigă! Tu, Judecător al întregului pământ, vei permite ca cei slabi să fie nimiciţi de cei tari şi vei tolera, ca cei nevinovaţi să fie omorâţi de mâna păcătoşilor?” Vedeţi cum strigătul devine tot mai puternic. Mai întâi este: „O, Dumnezeule, creatura Ta a fost nimicită”, apoi: „O, Dumnezeule, supusul Tău a fost maltratat de un supus ca şi el, de unul care a devenit duşmanul Tău: nu vrei să intervii?” Dar sângele lui Abel a spus mai mult decât atât; el a zis: „Dacă nu ar fi fost dragostea pentru Tine, nu s-ar fi vărsat acest sânge! Dacă aceste picături nu ar fi fost închinate prin evlavie, dacă acest sânge nu ar fi curs prin venele unui om care a iubit din toată inima pe Dumnezeu, nu s-ar fi vărsat pe pământ.” „O, Dumnezeule”, strigă fiecare picătură, „am căzut pe pământ pentru Tine, vei răbda Tu aceasta? Să-şi dea o creatură, pe care Tu ai făcut-o, viaţa cu durere şi chinuri pentru Tine şi Tu să priveşti ca o statuie rece, neclintită, nepăsătoare, nemişcată şi fără inimă? Nu vrei să Te scoli, o, Dumnezeule? Să se verse sânge din pricina Ta, pe nedrept şi pe lângă aceasta sângele aceluia care este creatura Ta iubită şi neprihănită, şi nu vrei să intervii?” Ce putere este într-o astfel de voce! Dar sângele mai adaugă: „O, Dumnezeule, eu am fost vărsat în răzvrătire faţă de Tine, căci lovitura, care a venit din mâna lui Cain, nu a avut ca ţintă pe Abel, ci după duhul a fost îndreptată împotriva Ta, căci dacă Cain ar fi putut face împotriva Ta, ce a făcut fratelui său Abel, ar fi făcut-o fără îndoială! El era dintre cei răi, şi de aceea a lovit pe fratele său, şi răul, care era în el, era ucigaş al lui Dumnezeu; el ar fi lovit de moarte chiar pe Dumnezeu, dacă i-ar fi stat în putere, şi de aceea sângele strigă: „O, Dumnezeule, aici mănuşa de luptă a împotrivirii Ţi-a fost aruncată. Cain Ţi se opune. El a dat prima lovitură împotriva Ta, el a distrus avanpostul oştirii aleşilor Tăi. Vrei să priveşti în linişte? Nu vrei să Te răzbuni? Nu vrei să iei în seamă? Să tacă cerul, când pe pământ sunt suspine şi ţipete? Să rămână inima cerului rece, când inima duşmanului se înfierbântă de mânie şi devine feroce de răzvrătire? O, Dumnezeule, nu vei interveni?” Acesta este un strigăt care sfâşie cerul, dar nu este totul. Sângele primului martir a mai adăugat la toate acestea încă un strigăt: „O, Dumnezeule, acesta este primul sânge omenesc, care se varsă prin crimă, şi prin mâna unui frate neobişnuit. Vei trece Tu cu vederea această faptă? Cum poţi atunci să fii drept?” Nu a provocat acest sânge de fapt dreptatea lui Dumnezeu? O, Dumnezeule, dacă Tu nu pedepseşti pe acest prim criminal barbar, care omoară pe fratele său, atunci pe parcursul secolelor oamenii se vor deda cu pasiune la sânge şi se vor desfăta prin crimă, şi vor zice: „Cum poate Dumnezeu să ştie? El, Cel care stă în cer, nu va lua seama la aceasta, El nici nu va vorbi?” Ar fi ca şi cum Dumnezeu ar da o scrisoare oamenilor, că unul poate vărsa sângele altuia şi crima este permisă să domnească în toată creaţia, dacă prima crimă nu ar fi luată în seamă de marele Judecător al tuturor.

 

   Ascultaţi, fraţii mei, ce strigăt trebuie să fi avut sângele lui Abel, şi cu ce putere s-a ridicat spre cer.

 

   Dar noi nu trebuie să facem presupuneri cu privire la puterea acestui strigăt, căci Biblia ne spune, că Dumnezeu l-a auzit, şi, când l-a auzit, a venit să ceară socoteală de la Cain, şi a zis: »Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.« Apoi a venit sentinţa distrugătoare. Pământul, care a absorbit sângele, a fost blestemat pentru Cain, aşa că, chiar dacă Cain l-ar fi prelucrat cu multă hărnicie, nu putea să dea recoltă din belşug; oricât l-ar fi arat, cu toată arta şi îndemânarea, pământul nu-i va da niciodată bogăţia sa. Blestemul iniţial al spinilor şi al pălămizii, pe care Dumnezeu l-a rostit, când Adam după căderea în păcat mai era încă în viaţă, a fost acum dublat pentru Cain, aşa că el aduna acum snopi sărăcăcioşi şi câteva mâini pline de recoltă.

 

   Aceasta era ceva amar, care acum era amestecat cu pâinea zilnică, şi pe lângă aceasta a primit un blestem în inima sa, care l-a făcut sclavul temerilor proprii. El a slujit fricii şi groazei ca propriilor lui idoli, şi a rătăcit pe pământ, având întuneric în suflet şi în jurul lui; el nu s-a mai bucurat, ci purta pe frunte semnul lepădării lui. Viaţa lui a fost fără îndoială iadul pe pământ, şi în cele din urmă a fost alungat pentru totdeauna dinaintea feţei Dumnezeului Preaînalt. Sângele are voce, şi când aceasta este auzită împotriva unui om, ea aduce asupra lui un blestem de nedescris. Acum, fraţii mei, este o misiune foarte plăcută, să vă rog să vă îndreptaţi privirea de la sângele lui Abel la sângele lui Isus. Sunt convins, că aţi înţeles glasul sângelui lui Abel, şi doresc, ca sufletele voastre să audă cu aceeaşi claritate glasul sângelui lui Isus, căci sunt aceleaşi motive pentru vorbirea lui tare, dar ele sunt mult mai accentuate. Puteţi să staţi acum pe Golgota şi să priviţi cum curge sângele Mântuitorului din mâinile, din picioarele şi din coasta Sa? Ce gândiţi voi cu privire la ce spune acest sânge lui Dumnezeu? Gândiţi-vă acum la piciorul crucii. Sângele strigă cu glas tare spre Dumnezeu, şi ce zice el? Nu spune el: „O, Dumnezeule, de data aceasta nu este o creatură, care sângerează, ci cu toate că trupul, care atârnă pe cruce, este creatura Duhului Tău Sfânt, el este însă Fiul Tău, care acum îşi varsă sufletul în moarte. O, Dumnezeule, este Singurul Tău născut, scump pentru Tine, fundamental una cu Tine, Unul în care Tu Îţi ai toată plăcerea, a cărui ascultare este desăvârşită, a cărui dragoste pentru Tine a fost de nezguduit – El este, Cel care moare. O, Dumnezeule, vei sfida Tu strigătul şi lacrimile, suspinele, geamătul, sângele Fiului Tău? Tu, Tată plin de dragoste, la al cărui sân a fost Isus înainte de întemeierea lumii, El moare, şi nu vrei să-L bagi în seamă? Să curgă sângele Lui degeaba pe pământ?” Glasul mai zice: „Este nu numai Fiul Tău, ci este Fiul Tău nevinovat, desăvârşit, pentru care nu exista nici o necesitate să moară, deoarece nu avea nici un păcat moştenit, care ar fi putut să aducă putrezirea peste El. El nu a avut nici un păcat, şi în toată viaţa Lui nu a făcut nici un păcat, ca să-L facă vrednic de moarte.”

 

   „O, Dumnezeule, este singurul Tău născut, care, fără pată, ca un miel a fost dus la tăiere, care stă ca o oaie înaintea celor ce o tund. Poţi Tu să vezi aceasta, Tu, Dumnezeu peste toate lucrurile, poţi să priveşti pe nemărginit de sfânt şi drept Fiu al inimii Tale cum este dus la moarte – poţi să priveşti, şi să nu simţi puterea sângelui, cum strigă către Tine? Nu s-a adăugat la aceasta, că Domnul nostru a murit, ca să apere onoarea Tatălui Său? Pentru Tine, o, Dumnezeule, pentru Tine moare El! El, Cel care atârnă pe Golgota, atârnă acolo în veneraţie faţă de hotărârile Tale, pentru împlinirea ţelului Tău, pentru apărarea onoarei Legii Tale, ca Tu Însuţi să fi glorificat, pentru ca dreptatea Ta să se poată arăta şi îndurarea Ta să domnească neîngrădită. O, Dumnezeule, Cel ce sufere în paloarea Sa cadaverică, ale cărui răni sunt pricinuite de cuiele îngrozitoare şi al cărui suflet este biciuit de chinuri de nedescris, El moare pentru Tine. Dacă nu ar exista Dumnezeu, atunci El nu ar trebui să moară. Dacă nu ar exista o Lege, care să trebuiască apărată, nici un adevăr, de apărat, dacă nu ar exista nici o onoare, nici o maiestate şi nici o dreptate care să ceară omagiu, atunci nu ar fi fost nevoie ca El să moară. Dacă Tu ai fi mulţumit, ca onoarea Ta să fie pătată, sau să nu-Ţi arăţi îndurarea, atunci nu ar fi fost necesar, ca El să moară. Dar este pentru Tine, orice durere este pentru Tine, orice oftat este pentru Tine, fiecare picătură de sânge este pentru Tine, şi nu vrei să Te laşi mişcat de aceasta?” Fraţilor, nu este putere în această voce? Dar în afară de aceasta, sângele trebuie să fi vorbit lui Dumnezeu aşa: „O, Dumnezeule, sângele, care se varsă acum, cu atâta onoare şi glorie în el însuşi, se varsă dintr-un motiv de har divin. El, Cel care moare pe cruce, moare pentru duşmanii Lui, suspină pentru aceia care Îl chinuie, sufere pentru aceia care au înfipt pumnalul în sufletul Său şi care apoi batjocoresc durerea pe care au provocat-o. O, Dumnezeule, există un lanţ pentru Dumnezeu în cer, care leagă jertfa de coarnele altarului, un lanţ al dragostei veşnice, de o nemărginită bunătate.”

 

   Prietenii mei, noi nu am putea să privim din pură bunăvoinţă pe un om suferind, fără ca prin aceasta să nu fim mişcaţi – să rămână Dumnezeu nemişcat? Dumnezeul desăvârşit de sfânt şi îndurător, să rămână El indiferent, când noi suntem profund mişcaţi? Privirea sângelui îngrozeşte pe unii din noi; privirea sângelui unuia cu totul nevinovat – vărsat de mâna brutalităţii – ar da naştere la fiori de groază înăuntrul nostru; dar gândul, că acest sânge a fost vărsat dintr-un motiv aşa de minunat, dintr-o dragoste dezinteresată faţă de criminali nedemni – aceasta ne-ar pune în mişcare; credeţi că nu a mişcat inima lui Dumnezeu? Preamărit să-I fie Numele, noi nu trebuie să avem astfel de presupuneri; a mişcat aşa de mult pe Tatăl nostru ceresc, că Dumnezeu a venit la oameni până în zilele noastre, şi prin acest sânge ne-a zis: „Ce ai făcut? Orice ai fi făcut, oricât de negre şi de murdare ar fi fost păcatele tale, glasul sângelui Fiului Meu strigă la mine din pământ, şi începând din această zi, din pricina Lui, am ridicat blestemul de pe pământ, şi nu vreau să-l mai blastăm. Voi veţi fi binecuvântaţi la venire şi la plecare. V-am iertat fărădelegile; am aşezat un semn pe voi, şi nici un om să nu vă producă pagubă, şi dreptatea să nu vă pedepsească, căci v-am primit în Persoana Fiului Meu iubit, aşa vinovaţi cum sunteţi. Mergeţi pe drumul vostru şi trăiţi fericiţi şi în pace, căci v-am îndepărtat fărădelegile şi păcatele voastre le-am aruncat înapoia Mea, şi a venit ziua, când se vor căuta fărădelegile voastre, dar nu va mai fi nici una, şi păcatele voastre, dar nu va fi găsit nici unul, căci Eu le voi ierta acelora, pe care îi voi lăsa.” Sângele lui Abel a avut putere mare pentru blestem, dar sângele lui Isus are putere să binecuvânteze pe fiii oamenilor.

 

   Vreau să rămân puţin mai mult la acest gând. Doresc să am puterea să vi-l întipăresc pe inimă; dar aceasta o poate face numai Duhul Sfânt. Dar vreau să rămân puţin asupra lui, ca să pătrundeţi în miezul lui. Observaţi, că sângele lui Abel a vorbit lui Dumnezeu cu mult înainte ca el să vorbească lui Cain. Cain a fost surd cu privire la glasul sângelui fratelui său, dar Dumnezeu l-a auzit. Păcătosule, cu mult înainte ca tu să auzi glasul sângelui lui Isus, Dumnezeu îl aude şi protejează sufletul tău păcătos. Cu mult înainte ca sângele să pătrundă în sufletul tău, ca să te moaie pentru pocăinţă, el este înaintea lui Dumnezeu pentru tine. Nu a fost vocea lui Cain, care a adus răzbunarea, ci a fost glasul sângelui lui Abel; şi nu strigătul păcătosului, care caută îndurarea, este cauza îndurării, ci strigătul sângelui lui Isus. Ştiu că îmi vei zice, că nu poţi să te rogi; ah, cât de bine este, că sângele poate s-o facă, şi că dacă tu nu te poţi ruga, ca să biruieşti, sângele se roagă. Dacă tu trebuie să ai parte de har de la Dumnezeu şi să primeşti iertarea, atunci aceasta nu va fi prin efectul rugăciunilor şi lacrimilor tale, ci prin acţiunea sângelui Fiului iubit al lui Dumnezeu. Cain nu s-a rugat pentru răzbunare, dar ea a venit prin sânge, fără ca el s-o caute; şi tu, cu toate că simţi, că nu îndrăzneşti să cauţi harul, îl vei găsi totuşi, dacă te vei încrede în sângele lui Isus, care vorbeşte pentru tine. Sângele nu are nevoie de vocea ta, ca să-şi mărească puterea la Dumnezeu; El va auzi vocea ta, dar din cauză că El a auzit mai înainte glasul sângelui lui Isus. Este bine pentru noi, că sângele lui Isus Hristos vorbeşte pentru cei vinovaţi, aşa cum sângele lui Abel vorbeşte împotriva celor vinovaţi.

 

   Sângele lui Isus nu vorbeşte pentru cei nevinovaţi, dacă există din aceştia, căci ei nu au nevoie de rugăciunea unei jertfe de împăcare. Isus se roagă pentru cei răzvrătiţi, ca Dumnezeu, Domnul, să locuiască între ei; pentru voi, care călcaţi legile Sale şi dispreţuiţi dragostea Sa, şi aţi luptat împotriva puterii Sale; sângele lui Isus se roagă pentru aceia, ca voi, căci El a venit în lume să mântuiască pe păcătoşi. Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce este pierdut.

 

   Sângele scump vorbeşte permanent. Aţi observat că în text se spune: vorbeşte, nu se spune: a vorbit, ci vorbeşte? Sângele lui Isus s-a rugat pentru tâlharul de pe cruce, dar  nu îşi va pierde puterea,   până când toţi cei mântuiţi,   eliberaţi fiind de păcat,   în veci vor triumfa. 

   Fraţilor, dacă păcatul victorios apasă conştiinţa, este bine, de o mie de ori bine, să ştim, că noi înşine avem un Mântuitor biruitor. Deja cu mulţi ani în urmă unii dintre noi au venit la Hristos şi au găsit iertarea, dar credinţa noastră este mereu slabă, şi îndoielile noastre devin tari. Veniţi, haideţi să mergem din nou la Izvor, să privim iarăşi la cruce, căci sângele încă mai vorbeşte. În ceea ce priveşte eficienţa, sângele Domnului Isus are aceeaşi putere ca şi acum 1800 de ani, căci sângele Său are putere înaintea lui Dumnezeu, ca şi atunci, când tâlharul a zis: Doamne, adu-Ţi aminte de mine. Să ne gândim la aceasta şi să ne bucurăm. Sufletul meu, dacă nu poţi implora pe Dumnezeu, dacă nu îndrăzneşti s-o faci, dacă limba ta este liniştită şi îndoiala îţi închide gura, chiar şi atunci Isus se roagă. Apucă mijlocirea; vino şi încrede-te în El; bazează-te în totul pe El, El trebuie să biruiască, chiar dacă tu nu poţi, Lui trebuie să-I reuşească, chiar dacă tu nu ai nici o putere. Vino şi leagă-te de puterea biruitoare a sângelui scump, şi totul va fi bine cu tine, vei fi sigur, sigur pentru eternitate. Dumnezeu să ne dea harul să facem aceasta, fiecare din noi, şi a Lui să fie lauda pentru aceasta!

 

 

 

 

 

III.

 

 

 

   Dar să mergem mai departe: sângele lui Isus vorbeşte mai bine inimilor noastre, decât sângele lui Abel.

 

 

 

   Presupun că cei mai mulţi din voi au citit relatările corespondenţilor de ziar, care au mers pe câmpurile de bătaie din Königgrätz sau Sadowa. Cât de înfiorător a fost să citim despre morminte, care erau pline cu sânge, şi despre mirosul cadavrelor în putrefacţie, care a fost aşa de insuportabil, că vizitatorii au trebuit să părăsească cât mai repede posibil câmpul de bătaie. Eu nu vreau să fiu iniţiatorul unui război sângeros. Cât de neînsemnat este deseori motivul pentru lupte disperate, care durează săptămâni. Presupun că unii conducători de oşti sunt obişnuiţi cu astfel de lucruri; presupun, că fără să fie impresionaţi pot să citească despre mii de oameni care au fost mutilaţi de proiectile şi bombe şi pot să privească grămezile de cadavre fără să fie cuprinşi de fiori, dar sunt sigur, că eu aş înnebuni. Să fi vinovat de sângele unui singur om, ar fi de ajuns, să alunge toată bucuria din viaţa mea; dar să verşi sângele a zeci de mii de oameni, ca să-ţi satisfaci ambiţiile, după părerea mea ar trebui să-ţi pierzi imediat minţile. Trebuie să fie o lipsă de conştiinţă, din care cauză „raţiunea” îşi mai păstrează tronul, dacă oamenii merg până la genunchi în sângele semenilor lor, numai din cauza câştigului egoist. Deoarece în timpul lui Cain nu erau războaie şi inima omenească nu era aşa de brutală, aşa cum este acum, când putem vorbi de război cu expresii blânde, aşa cum deseori are loc, pentru el, dacă a avut cu adevărat conştiinţă, trebuie să fi fost un gând înfiorător, că a omorât pe fratele său. Eu am omorât un om, eu i-am vărsat sângele. Cu siguranţă s-a trezit din somn. Cum putea să fie liniştit în patul lui singuratic? Omul cu mâna roşie! Vina, un camerist feroce, cu degetele roşii de sânge a tras perdelele de la patul său. Nu îi apărea permanent scena înaintea sufletului? Discuţia avută pe câmp, imboldul venit deodată, lovitura, sângele, privirea victimei sale, cum cerea îndurare, când o lovitură cădea după alta; şi apoi priveliştea oferită de corpul mutilat, sângele care curgea şiroaie şi semnele roşii pe pământul umed.

 

   Trebuie să fi fost o amintire, care atârna ca vipera de corpul ucigaşului, oriunde s-ar fi aflat el! Desigur el vrea să zidească o cetate, aşa cum ni se spune, ca să stingă aceste amintiri de foc. Apoi i-a venit gândul: l-ai lovit, cu toate că era fratele tău. Sunt eu păzitorul fratelui meu? a zis el, dar oameni vorbesc uneori cu lăudăroşenie, când inima lor vorbeşte în taină. Groaza fratricidului trebuie să-l fi urmărit  pe Cain: am omorât pe fratele meu, eu, cel întâi născut din femeie, am omorât pe al doilea născut. Şi apoi s-a întrebat: pentru ce l-am omorât? Ce rău mi-a făcut? Dacă el a adus o altă jertfă decât mine, şi chiar dacă Dumnezeu pe el l-a primit, şi nu pe mine, ce suferinţă mi-a produs el? Nevinovăţia victimei sale trebuie să fi mărit neliniştea lui, dacă Cain avea o conştiinţă, căci trebuia să-şi amintească cât de paşnic şi-a păzit Abel oile, şi el însuşi era ca una din ele, ca un miel, acest păstor era o adevărată oaie pe câmpia lui Dumnezeu. Şi totuşi Cain a trebuit să spună, l-am omorât, căci eu uram pe Dumnezeu, pe Dumnezeul în a cărui judecată curând va trebui să stau. Vă puteţi imagina omul care zilnic trebuia mustrat şi şcolarizat prin sângele fratelui său? Sufletul unui poet este pentru a-l învăţa. Gândeşte-te ce ai simţi, dacă ţi-ai omorî fratele, cum ar atârna vina deasupra ta, ca un nor negru şi ar picura oroare în sufletul tău.

 

   Dar, fraţii mei, în strigătul sângelui lui Isus este mai multă putere, lucrează altfel şi vorbeşte mai bine. Din sângele lui Isus se înalţă mângâiere, care este tot aşa de puternică ca şi groaza care se înalţă din sângele lui Abel. Când păcătosul priveşte la Isus cel omorât, el poate să spună: dacă nu aş şti, că acest sânge a fost vărsat atât pentru mine, cât şi prin mine, frica mea ar fi de mii de ori mai mare; dar dacă mă gândesc, că acest sânge scump este un sânge care a fost vărsat în locul sângelui meu, că este sângele, pe care Dumnezeu l-a rânduit şi l-a hotărât înainte de întemeierea lumii, ca să se verse pentru mine, dacă mă gândesc că este sângele Fiului iubit al lui Dumnezeu, pe care El L-a lovit, în loc să mă lovească pe mine, şi L-a făcut să poarte toată mânia Sa, pentru ca eu să nu o port, o, Dumnezeul meu, ce mângâiere curge din acest izvor binecuvântat! Aşa cum gândul la crima lui Cain v-a făcut să suferiţi, credinţa să vă facă fericiţi, când vă gândiţi la Isus Hristos Cel omorât; căci sângele lui Hristos nu poate, aşa cum am spus la începutul predicii, să aibă o voce mai puţin puternică; el trebuie să aibă un glas mult mai puternic decât al sângelui lui Abel, şi de aceea strigă mai tare pentru voi, decât a strigat sângele lui Abel împotriva fratelui său Cain. Şi atunci, păcatele mele, care strigaţi, vă pot auzi, dar nu mie teamă înaintea voastră, căci sângele lui Isus strigă mai tare decât voi. Şi atunci, conştiinţă, pot să-ţi înţeleg acuzarea, dar nu mă sperii, căci Mântuitorul meu a murit pentru mine. Eu vin înaintea lui Dumnezeu cu încredere desăvârşită, deoarece eu sunt stropit cu sângele Locţiitorului meu. Dacă grozăvia lui Cain este insuportabilă pentru o conştiinţă trezită, pacea, care îmi este dată prin sângele scump al lui Isus, este de nedescris şi nespus de mare, o pace ca un râu, o dreptate ca valurile mării. Toţi cei care aud sângele vorbind în sufletele lor, cum le spune, că păcatele au fost iertate, că Dumnezeu a fost împăcat, că noi am fost primiţi în Preaiubitul, şi că noi suntem acum păziţi în Isus şi nimeni nu va pieri şi nimeni nu ne va putea smulge din mâna Sa, toţi aceştia au o pace dulce.

 

   Sper, că voi cunoaşteţi puterea dulce a acestui sânge, care rosteşte pacea. Acest sânge nevinovat, rânduit să dea pace, este mai de preţ decât orice. O, sufletul meu, nu căuta niciunde în altă parte pacea, şi nu te teme niciodată, că aici nu poţi găsi pacea. Dacă tu, creştine, ţi-ai pierdut astăzi încrederea, dacă astăzi eşti conştient că ai fost greşit înaintea Domnului tău şi te-ai împotrivit Duhului Său, dacă astăzi te ruşinezi chiar de numele de „creştin”, deoarece l-ai dezonorat, dacă deznădejdea este astăzi gata să-ţi sufoce speranţa, şi eşti ispitit să renunţi la totul, vino totuşi acum, tocmai acum, la acest sânge scump. Nu te gândi că Mântuitorul meu poate să mântuiască numai pe păcătoşii mici; El este un Mântuitor mare – puternic să mântuiască. Ştiu, păcatele tale vorbesc foarte tare – sper, să le auzi glasul şi în viitor să le urăşti, dar ele nu pot să vorbească aşa de tare, ca sângele lui Isus. El zice: „Tată, Tată, degeaba am murit? Tată, Eu plătesc cu sângele Meu pentru păcătoşi, să nu fie păcătoşii mântuiţi? Eu am fost lovit pentru cei vinovaţi, să fie şi cei vinovaţi loviţi?” Sângele spune: „Dumnezeule, eu am apărat Legea Ta, ce ceri Tu mai mult? Eu am onorat dreptatea Ta, de ce să arunci Tu pe păcătoşi în iad? O, Tu bunătate divină! Poţi Tu să iei plată dublă pentru o vină, şi să pedepseşti pe aceia, pentru care a suferit Hristos? O, dreptate! Vrei să Te răzbuni? O, îndurare! Dacă drumul este făcut liber, nu vrei să vii la păcătoşii vinovaţi? O, dragoste divină! Dacă cărarea este deschisă pentru Tine, nu vrei să Te arăţi celor răzvrătiţi şi infami?” Sângele nu va mijloci în zadar; noi păcătoşii vom fi mântuiţi, sper aceasta şi pentru voi, spre lauda şi onoarea harului Său.

 

 

 

 

 

IV.

 

 

 

   Două sau trei cuvinte în încheiere. Sângele lui Isus vorbeşte, chiar şi în textul meu, mai bine decât sângele lui Abel.

 

 

 

   El vorbeşte acelaşi lucru, dar într-un sens mai bun. Aţi fost atenţi la primul text? Dumnezeu a zis lui Cain: »Ce ai făcut?« Deci, aceasta este, ce sângele lui Isus îţi zice: „Ce ai făcut?” Iubitul meu ascultător, nu şti, că păcatele tale au omorât pe Mântuitorul? Dacă noi ne-am jucat cu păcatul, şi am considerat, că este un lucru mărunt, o nimica toată, cu care te poţi juca şi de care poţi să râzi, să corectăm atunci rătăcirea. Mântuitorul nostru atârnă pe cruce, şi prin păcatele noastre a fost ţintuit acolo; să le considerăm atunci mici? Privind de pe cruce la noi, Isus ne zice: „Ce ai făcut?” O, ascultătorul meu, ce ai făcut? Ai omorât pe cel mai bun Prieten al tău şi pe tine te-ai condamnat la moarte! Permiteţi-mi să mă adresez fiecăruia din voi în parte. Evaluează-ţi păcatele. Parcurge lista neagră, începând din copilărie şi până acum. Ce ai făcut? Ah! Doamne, am făcut multe, ca să plâng veşnic, dacă Tu nu ai fi plâns pentru mine. Picăturile de durere nu pot niciodată să plătească, ceea ce noi suntem datori sângelui Tău. Ah! Am făcut rău, Doamne, dar Tu mi-ai făcut bine. Ce ai făcut? Ce ai făcut? A fost o acuzare gravă a lui Cain, ea putea să-l străpungă ca o săgeată; dar pentru voi şi pentru mine este vocea blândă, întrebătoare, a dragostei Tatălui, care ne cheamă la pocăinţă. Fie ca ea să ne aducă astăzi la pocăinţă!

 

   Ceea ce am vrut să spun în mod deosebit, este aceasta. Dacă priviţi textul al doilea, sângele este numit »sângele stropirii«. Dacă sângele lui Abel a stropit sau nu pe Cain, nu pot să spun, dar dacă a făcut-o, atunci groaza lui trebuia să fie şi mai mare, căci el avea sângele cu adevărat asupra sa. Dar în cazul nostru bucuria se măreşte, căci sângele lui Isus nu are nici o valoare pentru noi, atâta timp cât noi nu am fost stropiţi cu el. Credinţa moaie isopul în sângele ispăşitor şi îl stropeşte asupra sufletului, şi sufletul devine curat. Stropirea cu sângele lui Isus este adevăratul motiv al bucuriei şi izvorul sigur al mângâierii creştine; stropirea cu sângele lui Abel trebuie să fi fost groază, dar stropirea cu sângele lui Isus este rădăcina şi cauza desfătării.

 

   Mai există ceva în acest text, şi cu aceasta închei. Apostolul spune: »noi am venit la sângele stropirii«. El numeşte aceasta printre alte lucruri, la care noi am venit. Dar, orice om cu judecată va fugi de sângele lui Abel. Cine a ucis pe aproapele lui îşi doreşte o depărtare cât mai mare între el şi cadavrul acuzator. Dar noi venim la sângele lui Hristos. Este un lucru, de care ne bucurăm, dacă contemplarea lui din partea noastră ni-l aduce tot mai aproape. Vă rog, prieteni creştini dragi, să veniţi în dimineaţa aceasta mai aproape de el, decât aţi fost până acum. Gândiţi-vă la marele adevăr, că El este Locţiitorul nostru. Zugrăviţi-vă suferinţele Mântuitorului. Staţi înaintea ochilor Lui, staţi la piciorul crucii de pe Golgota, rămâneţi în apropierea crucii Sale, şi nu vă îndepărtaţi de această privelişte mare a îndurării şi suferinţei. Veniţi mai aproape! Nu vă fie teamă. Voi păcătoşilor, care niciodată nu v-aţi încredinţat lui Isus, priviţi şi trăiţi! Veniţi la El acum!

 

    Vino, suflet vinovat,

 

    Zboară ca porumbeii,

 

    În rănile lui Isus.

 

   Nu, nu fugiţi de rănile, pe care le-aţi făcut, ci căutaţi-vă protecţia în ele; nu uitaţi suferinţele lui Hristos, ci odihniţi-vă în ele! Singura voastră speranţă constă în încrederea în Isus, în deplina încredere. Gândiţi-vă mult la durerile Domnului vostru, şi dacă am voie să propun unora dintre voi, care astăzi după masă nu vor pleca, ar fi probabil bine, dacă veţi petrece o oră sau două între serviciile divine, preocupându-vă cu suferinţele Mântuitorului. Această preocupare ar putea să fie mijlocul prin care credinţa va veni la voi. Credinţa vine prin auzire, dar prin auzirea care meditează; şi auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuie meditat asupra Cuvântului. Deschideţi Cuvântul, citiţi istoria crucii, rugaţi pe Domnul s-o binecuvânteze cu privire la voi, şi cine ştie, dacă nu cumva unii din voi, prin Duhul divin vor auzi glasul sângelui, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. Domnul să binecuvânteze pe fiecare din voi, din pricina Numelui Său! Amin.

http://www.mesagerul-crestin.net/CB_NT/HTM/Sangele_lui_Abel_si_sangele_lui_Isus.htm

///////////////////////////////////////

 

 

7 Beneficii ale sangelui Domnului Isus Cristos

 

1. SANGELE DOMNULUI ISUS CRISTOS ARE PUTEREA DE A ELIBERA

(1 Pet 1,18) Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint s-au cu aur, a-ti fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mostenisera-ti de la parintii vostrii, ci cu sangele scump a lui Cristos, Mielul fara cusur si fara prihana.

(Tit 3,3) Caci si noi eram alta data fara minte, neascultatori, rataciti, robiti de tot felul de pofte si de placeri (sclavi), traind in rautate si in pizma, vrednicisa fim urati si urandu-ne unii pe altii.

2. SANGELE ARE PUTEREA DE A IERTA

(Mat 26, 28) Acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor.  Isus a platit pentru toate pacatele – trecute, prezente, viitoare.

3. SANGELE ARE PUTEREA DE A JUSTIFICA

(Rom 5,8) D-zeu i-si arata dragostea fata de noi, prin faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atat mai mult acum, cand santem socotiti neprihaniti prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui D-zeu.

4. SANGELE ARE PUTEREA DE A CURATI

(1 Ioan 1,7) Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este lumina, avem partasie unii     

cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat.

Lepra – simbol al pacatului (boala incurabila). Sangele lui Isus curata lepra pacatului ( Isaia 1,18)

5. SANGELE ARE PUTEREA DE A FACE PACE

(Col 1, 20) Sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri,

facand  pace, prin sangele crucii Lui. 

(Ioan 14,27) Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante. Pace prin cruce – sange.

6. SANGELE NE DA ACCES LA DUMNEZEU

(Evr 10,19) Prin sangele lui Isus, avem intrare sloboda locul prea sfant… (Efes 2,14) Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul, si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea.

(Evr 10,22) Sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si

curatite de un cuget rau, si cu trupul spalat cu o apa curata. Vino cum esti, Isus e vrednicia ta.

7. SANGELE ARE PUTEREA SA NE APROPIA DE DUMNEZEU

(Efes 2,13) Voi care odinioara erati departati, a-ti fost apropiati prin sangele lui Hristos.

(Evr 12,20) V-ati apropiat de muntele Sionului…de cer…de Dumnezeu ce judeca…de Isus.

 

 

///////////////////////////////////////

Cărțile profetice- Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel, Daniel

Si…

Profeții dinainte de exilul babilonian (9):

 

Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania

Profeții de după exilul babilonian (3):

 

Hagai, Zaharia , Maleahi

Profeţii Vechiului Tesatment au fost oameni ridicaţi de Dumnezeu în vremuri grele de apostazie şi decădere morală. În esenţa lor, aceşti oameni au fost în acţiunile lor nişte conştiinţe ale naţiunii şi nişte patrioţi. În general, mesajul profetic are două caractere:

 

(1) caracterul local şi contemporan al vremii în care a fost rostit şi

 

(2) caracterul de vestire a unor împliniri viitoare ale planurilor lui Dumnezeu. Adeseori, această prevestire a viitorului izvorăşte tot din nişte circumstanţe locale contemporane (vezi Isaia 7:11 care dă naştere mesajului din v.12-14).

 

Este absolut necesar să păstrăm caracterul evreiesc al profeţilor şi profeţiilor din Vechiul Testament. Ei s-au adresat în special Israelului criticîndu-i decăderea, vestindu-i disciplinarea prin pedeapsă, îndemnîndu-l la pocăinţă şi vestindu-i slava viitoare pe care le-o păstrează Dumnezeu în istorie.

 

Celelalte naţiuni ale lumii sînt şi ele amintite în textul profetic, dar numai în legătura pe care o au cu destinul poporului ales. Ele au fost folosite adesea ca pedeapsă pentru neascultarea lui Israel, dar şi-au luat şi ele în final pedeapsa din partea Domnului.

 

Biserica creştină ca atare nu este amintită nicăieri în mesajul profetic al Vechiului Testament, ea rămînînd o taină păstrată pentru vremurile noastre (Efes. 3:1-6).

 

DEFINIŢIA PROFEŢIEI

 

Primul profet pomenit în Biblie este… Avraam (Gen. 20:7). Faptul pare surprinzător, dacă nu înţelegem care este esenţa slujbei profetice. Ea este descrisă cel mai bine în pasajul din Exodul 7:1 şi 4:15-17 în care Dumnezeu îi spune lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău. Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon”. „Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvinte în gura lui;… El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu”. Avem de a face aici cu doi profeţi: Moise care va vorbi pentru Dumnezeu, şi Aaron care va vorbi pentru Moise. Din descrierea de mai sus desprindem cu uşurinţă definiţia unui profet. El este: „purtătorul de cuvînt al lui Dumnezeu în mijlocul generaţiei sale”.

  

 

Fie că vorbeşte despre trecut, fie că vorbeşte despre prezent sau viitor, oricine a primit un mesaj din partea Domnului ca să-l răspîndească în mijlocul oamenilor a fost numit şi considerat „profet”. Iată de ce spune Biblia despre Avraam că era un prooroc şi iată de ce este scris despre Biserică că ea are astăzi slujba profeţiei („Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei” – Apoc. 19:10).

 

PROFEŢIA CA O VESTIRE A VIITORULUI

 

Viitorul glorios al Israelului pe care-l vom întîlni pretutindeni în cărţile profetice este bazat pe legămintele: Avraamic (Gen 12:1-3), Palestinian (Deut. 28:1-30:9) şi Davidic (2 Sam. 7:4-17). Aceste trei legăminte dau profeţiilor evreieşti un caracter optimist şi „mesianic”. Dumnezeu le-a promis evreilor că îi va întoarce în ţara lor şi le va restaura împărăţia, aşezînd pe tronul Ierusalimului un urmaş al lui David. Dar „Mesia” acesta pe care l-au vestit profeţii trebuie să fie de asemenea şi un fiu al lui Avraam (Mat. 1:1) care va înlesni răscumpărarea prin intermediul jertfei. Rezultă de aici un caracter dublu al împlinirilor mesianice: unul de suferinţă şi de jertfire pentru răscumpărarea poporului şi unul de triumf pentru instaurarea împărăţiei (Zah. 9:9 în contrast cu Zah. 14:1-9). Acest caracter dublu i-a încurcat foarte mult pe învăţaţii poporului evreu (Luca 24:26-27; 1 Petru 1:10-12). Biserica creştină ştie însă astăzi că aceasta este natura lucrării lui Cristos. El a venit prima dată ca Mesia care trebuie să moară pentru păcatele lumii şi va reveni ca Mesia triumfător pentru a-Şi lua în stăpînire împărăţia.

 

Dacă am vrea să rezumăm mesajul profeţiilor într-o singură frază ar trebui să spunem că: el vesteşte înălţarea naţiunii evreieşti, căderea ei prin neascultare, risipirea ei printre neamurile lumii, binecuvîntarea lumii întregi prin lucrarea lui Mesia venit din Israel, pocăinţa naţiunii evreieşti, reîntoarcerea evreilor în propria lor ţară, revenirea Domnului Isus în slavă, instaurarea împărăţiei prin convertirea lui Israel la Domnul Isus şi judecata tuturor împotrivitorilor împărăţiei.

 

Cărţile profetice pot fi împărţite în (1) pre-exilice: Isaia, Ieremia, Plîngerile lui Ieremia, Osea, Ioel, Amos, Iona, Mica, Naum, Habacuc şi Ţefania, (2) exilice: Ezechiel, Daniel, şi Obadia, şi (3) post exilice: Hagai, Zaharia şi Maleahi. Împărţirea în profeţi mari şi profeţi mici, după volumul pe care îl au aceste cărţi profetice este neistorică şi necronologică şi este bine să fie evitată.

 

Cheia calendarului împlinirilor profetice este cartea profetului Daniel căruia îi vom şi acorda un spaţiu mai mare în studiul nostru.

 

IMPORTANŢA PROFEŢIILOR ÎMPLINITE

 

Există nenumărate exemple de profeţii care s-au împlinit întocmai: profeţii despre evenimente prin care a trecut Israelul, profeţii despre anumite locuri, ţări sau oraşe, profeţii despre imperii.

  

Există trei concluzii importante pe care le putem trage din împlinirea acestor profeţii:

 

1. Cea dintîi este că Dumnezeu există într-adevăr şi că El este stăpînul absolut al istoriei.

Isaia îndeamnă Israelul să înţeleagă bine această realitate: „Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sînt Dumnezeu şi nu este altul, Eu sînt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărîrile Mele vor rămîne în picioare şi îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:9-10).

 

Numai unul care este Dumnezeu poate declara cu atîta certitudine: „Da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui” (Isaia 46:11).

 

2. A doua concluzie este aceea că putem avea o încredere desăvîrşita în Biblie. Această carte se declară a fi Cuvîntul venit din partea lui Dumnezeu pentru noi. Ea este plină de cunoştinţe şi adevăruri pe care nici un om nu ni le-ar fi putut pune la dispoziţie. Petru le aminteşte cititorilor săi că: „v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite” (2 Petru 1:16). Nu era nevoie de aşa ceva căci: „Avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi seama ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos” (2 Petru 1:19). Este evident că, aşa cum spune Petru: „nici o profeţie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt” (2 Petru 1:21).

 

3. A treia concluzie este că profeţiile deja împlinite sînt o garanţie a celorlalte. Ele stabilesc un anumit tipar de împlinire. Vedem de exemplu că profeţiile s-au împlinit literal, în sensul că evenimentele istorice au putut fi recunoscute din felul în care fuseseră deja descrise.

 

Isaia nu putea să-şi dea seama atunci de tot ce a profeţit el despre viaţa lui Mesia. Acum însă, după ce toate acestea s-au petrecut, noi ne putem da seama că el descrisese nişte fapte care aveau să se petreacă întocmai.

 

DESPRE DIFICULTĂŢILE DE INTERPRETARE A PROFEŢIILOR

 

Mulţi dintre noi ne entuziasmăm observînd cum se împlineşte Scriptura sub ochii noştrii. Aceste împliniri dovedesc încă o dată că Dumnezeu este la cîrma lumii, conducînd-o înspre împlinirea planurilor Sale. Profeţiile ne ajută să ne liniştim sub asaltul evenimentelor ameninţătoare şi aparent haotice din lumea în care trăim. Totuşi, este bine să fim prudenţi în interpretările noastre profetice şi să nu fim prea dogmatici în alcătuirea unor sisteme escatologice prea rigide. Dumnezeu nu ne-a dat nouă tot planul istoriei, ci ne-a lăsat doar să întrevedem „anumite” evenimente care să ne ajute să înţelegem că istoria se află pe drumul prestabilit şi să ne avertizeze că „vremea se apropie” (Apoc. l:3; 22:10). 

Conţinutul profeţiilor nu este uşor de înţeles înainte de întîmplarea evenimentelor. Şi este încă şi mai greu să aşezăm toate aceste evenimente profetice într-o schemă cronologică infailibilă.

 

Există cel puţin cîteva probleme şi iată de ce:

 

Problema numărul unu: Literatura apocaliptică.

 

Multe din textele profetice se ocupă de evenimentele din finalul istoriei umane. Conţinutul acestor pasaje este plin de expresii şi imagini pe care trebuie neapărat să le considerăm simbolice. Prin viziunea care i-a fost dată, profetul a fost catapultat printr-un veritabil tunel al timpului şi s-a trezit martor al unor scene pe care nu le-a putut înţelege deplin din cauza barierelor de timp şi civilizaţie. Totuşi el ne-a transmis descrierea tuturor celor văzute, dar a făcut-o folosindu-se de vocabularul izvorît din suma experienţelor lui personale. Imaginaţi-vă că ar fi posibil ca un stră-stră-străbunic de al dumneavoastră ar fi readus la viaţă în tumultul tehnologic al secolului XX. Imaginaţi-vă că l-aţi aşeza în faţa televizorului să fie martor la revenirea navetei spaţiale sau că l-aţi lua la un tur al oraşului cu maşina pe marile artere de circulaţie. Cum ar putea el înţelege ceea ce-l înconjoară şi cu ce cuvinte şi comparaţii ar încerca să descrie el toate lucrurile de azi?

 

O asemenea problemă a avut de întîmpinat apostolul Ioan cînd a fost pe insula Patmos. El a fost catapultat „în Duhul” devenind martor al evenimentelor ce vor marca vremea sfîrşitului. El îşi face datoria şi ne spune tot ceea ce vede, dar ne descrie realitatea în cuvintele vocabularului lui de om din secolul I. Iată ce scrie el în Apocalipsa 9:2-10:

 

„…şi a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntîna s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii. Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pămînt. Li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pămîntului. Li s-a zis să nu vateme iarba pămîntului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, cînd înţeapă pe un om…

 

Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau nişte cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni. Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei. etc”

 

Este foarte lesne să cazi în ispita de a identifica aceste „lăcuste” cu nişte elicoptere de luptă foarte sofisticate trimise să răspîndească gaze de luptă. Cine ştie dacă această interpretare a noastră nu ar fi însă nimic altceva decît o altă „contemporaneizare” a unor realităţi pe care nici noi nu le înţelegem încă? Într-o bună zi profeţia lui Ioan se va întîmpla întocmai şi atunci, abia atunci, vom vedea cu toţii că vestirea a fost exact conformă cu realitatea. Pînă la acea vreme însă este bine să nu fim categorici în presupunerile noastre. 

Problema numărul doi: Timp uniform şi timp în secvenţe. Aduceţi-vă aminte de o întîmplare petrecută în Nazaret. Fiul cel mai renumit al locului tocmai se întorsese acasă şi cei din sinagogă i-au dat cinstea să citească textul pentru Sabatul respectiv, care s-a „nimerit” să fie tocmai din cartea profetului Isaia. Domnul a luat sulul şi a început să citească:

 

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozenia, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18-19).

 

Dînd sulul înapoi, El a adăugat numai acest scurt comentariu: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit” (Luca 4:21). Ceea ce este surprinzător în această scenă este că Domnul Isus n-a citat profeţia lui Isaia în întregime. Nu este de mirare că ascultătorii Lui de atunci s-au scandalizat. Mîntuitorul îşi luase libertatea să interpreteze textul desfăcîndu-l în fragmente profetice. Dacă vom citi Isaia 61:1-2, vom vedea că textul continuă cu:…”şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Noi înţelegem astăzi de ce s-a oprit atunci Isus. El venise prima dată numai ca să moară pentru păcatul lumii făcînd astfel posibilă mîntuirea tuturor celor care vor crede. Prima parte a misiunii Lui a fost o ofertă a harului. El va veni şi o a doua oară: „într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru” (2 Tesal. 1:8-9). Această a doua venire care este încă în viitor este asociată cu judecata pe care o va aduce Dumnezeu asupra oamenilor.

 

Oamenii care-L ascultau pe Domnul Isus în Nazaret nu ştiau însă aceasta. De fapt, nici Isaia însuşi nu a ştiut această ordine a desfăşurării evenimentelor. Versetul său profetic ascundea între cuvintele lui o perioadă de peste două mii de ani! Pasajele profetice nu sînt grozav de clare atunci cînd este vorba despre timpul sau ordinea în care se vor întîmpla evenimentele. Ele ne spun că anumite lucruri se vor întîmpla, dar amănuntele desfăşurărilor vor putea fi înţelese numai atunci cînd vom fi martorii împlinirilor. Apostolul Petru, care a înţeles această limitare a oamenilor prin care ne-au fost transmise profeţiile, scrie: „Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate” (1 Petru 1:10-11).

 

Acest lucru trebuie ţinut minte ori de cîte ori încercăm să tălmăcim profeţiile. Da, există profeţii în care numerele joacă o importanţă deosebită, totuşi, majoritatea mesajelor profetice nu ne dau mare ajutor în întocmirea unor „scheme profetice” şi n-ar trebui să ne luăm libertatea să-L limităm pe Dumnezeu la înţelegerea noastră aproximativă.

  

Problema numărul trei: Împliniri parţiale sau multiple. Cînd poporul Ierusalimului a trimis o delegaţie la Ioan Botezătorul să-l întrebe: „Eşti tu Ilie?” el şi-a clătinat capul şi a răspuns: „Nu sînt” (Ioan 1:21).

 

Problema era foarte serioasă, căci cu 400 de ani înainte profetul Maleahi declarase: „Iată, voi trimite peproorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”. (Mal. 4:5) Poporul dorea să ştie dacă sosise vremea cînd trebuia să apară Mesia. Dacă acest Ioan nu era „Ilie”, Cel născut în Nazaret nu putea fi proclamat Mesia. Cum se împacă mesajul Domnului Isus cu răspunsul dat de Ioan celor trimişi de popor?

 

În Matei 17:11-13 Domnul explică: „Este adevărat ed trebuie sa vie întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile. Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut”. Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul”.

 

Situaţia aceasta este plină de confuzie dacă nu recunoaştem o altă caracteristică a profeţiilor şi anume: anumite mesaje profetice au împliniri multiple în situaţii de armonii simetrice ale istoriei. Fiecare din aceste împliniri este în sine o împlinire parţială a profeţiei. Ioan Botezătorul venise: „în duhul şi puterea lui Ilie” (Luca 1:17) căci Dumnezeu ştia că încă vremea prezisă de Maleahi nu sosise. Dacă Israelul L-ar fi primit pe Domnul Isus, misiunea lui Ioan ar fi fost suficientă. Dar Dumnezeu ştia că nu va fi aşa. Ilie despre care vorbeşte Maleahi va trebui să vină înainte de cea de a doua venire a Domnului. Mulţi comentatori ai Scripturilor sînt de părere că el va fi unul dintre cei „doi martori” despre care ne vorbeşte cartea Apocalipsei (Apoc 11:3-12).

 

Un alt exemplu este în cartea Deuteronomul. În capitolul 28 ni se spune că atunci cînd Israel Îl va părăsi pe Domnul, El îi va împrăştia printre neamuri (vezi 28:64-68). În capitolul 30 li se face promisiunea că dacă se vor pocăi şi se vor întoarce la Domnul în inimile lor, atunci şi Dumnezeu îi va readuce în ţara moştenirii lor (30:1-10). Mulţi alţi profeţi au reluat apoi această temă prevestind ambele evenimente. Situaţia s-a întîmplat întocmai pe vremea cînd Nebucadneţar a dus ţara în robie, iar după 70 de ani de pedeapsă poporul a fost readus în ţară sub decretul dat de Cir persanul. Interesant este însă că alţi profeţi, post-exilici, reiau mesajul din Deuteronom şi după ce poporul se află deja întors în ţară. Să se fi referit Moise la o altă împlinire, post-Babiloneană? Cea mai mare dislocare a evreilor din ţara lor s-a produs pe vremea împăratului roman Titus, după anul 70 al erei noastre. Să se fi referit ceea ce este scris în Deuteronomul la o reîntoarcere a evreilor care a început după 1948 cînd s-a reînfinţat Israelul? 

 

Şi acest exemplu ne arată că există profeţii cu împliniri parţiale şi multiple. Cine ne poate spune cu siguranţă care sînt ele? Răspunsul la această întrebare trebuie să ne lipească şi mai mult de Domnul. Numai El ştie „vremurile şi soroacele” (Fapte 1:7).

 

https://scripturile.wordpress.com/vechiul-testament/cartile-profetice/

 

///////////////////////////////////////

 

Cap. III – Conflict cu uriașii

 

 

Lecția practică: Doar pentru că încă n-a făcut-o nimeni nu înseamnă că nu se poate!

Text: 1 Samuel 17

 

David a fost catapultat în popularitate și faimă după ce l-a ucis cu o simplă praștie și cu o piatră pe Goliat, uriașul din fața căruia se ascundeau toți cei din tabăra lui Israel. Până și împăratul Saul a căutat să-l descurajeze pe David, spunându-i că este prea tânăr ca să se lupte cu un astfel de războinic renumit.

 

David a fost singurul care a crezut că până și cel mai mare războinic poate fi răpus cu o piatră bine țintită, mai ales atunci când îl ai pe Dumnezeu de partea ta. Credința nu este împotriva rațiunii, ci dincolo de limitele rațiunii, o continuare a ei. Unde ceilalți au văzut un adversar de mărime impresionantă, David a văzut o țintă imposibil de ratat. Unde ceilalți s-au comparat pe ei înșiși cu Goliat, David l-a comparat pe Goliat cu atotputernicul Dumnezeu.

 

„David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre“ (1 Samuel 17:45-47).

 

 

Saul era convins că într-o asemenea înfruntare, David trebuie să poarte și el o armură. Așa se făcea la război. Armura lui Goliat cântărea aproximativ 100 kg. Supus, David a încercat să poarte armura dată de Saul, dar a ales calea nebătătorită: să meargă la luptă cu straiele lui obișnuite:

 

„Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului“ (1 Samuel 17:38-40). 

 

O asemenea îndrăzneală nu se mai văzuse! Intrigat, Goliat a râs de David:

 

„Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege?” (1 Samuel 17:43).

 

În auzul tuturor, David a proclamat atunci o strategie nouă, nemaiauzită pentru luptă:

 

„David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:45-47).

 

Opinia publică este o forță teribilă care ne strivește. S-ar cuveni să ne gândim că ea nu este câteodată decât ignoranța individuală ridicată la puterea unei mulțimi. Nimic mai mult!

 

Discursul limbut rostit de Goliat în fiecare dimineață a avut efectul crivățului: le-a înghețat evreilor sângele în vine. Nu s-a mai auzit cântec și ceea ce este și mai grav, nu s-a mai auzit nici măcar o singură rugăciune. Tirada batjocoritorului a coborât întunerecul în mințile și inimile oamenilor din tabăra lui Saul. O paralizie păguboasă i-a cuprins pe toți oștenii din armata Domnului.

 

David a fost un războinic cu o atitudine nouă. El s-a ridicat deasupra tacticii militare a forțelor armate incluzându-L în luptă pe Însuși Dumnezeu. Așa ceva nu mai fusese făcut de mult. Era de domeniul legendelor din timpurile străvechi. Ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi înșine. Credința în Dumnezeu vede invizibilul, crede incredibilul și primește ca răsplată imposibilul. Ceea ce credem determină cum ne comportăm, iar amândouă împreună determină ce devenim.

 

Fii ca David! Asta nu înseamnă să-ți cumperi o praștie și să te duci la râu ca să aduni pietre. Înseamnă să nu te lași modelat de opinia publică, de glasul majorității, de obsesia rutinei. Exemplul lui David a fost molipsitor. Alți oameni din Israel i-au omorât pe ceilalți uriași care mai rămăseseră în țară (2 Sam. 21:15-22; 1 Cronici 11:23; 20:6).

 

Dwaight L. Moody descrie trei feluri de credință în Isus Christos; credința care se chinuiește, care se poate asemăna cu um om care se zbate în valurile furtunii; credința care se agață, asemănătoare cu naufragiatul care, înotând, a ajuns să se apuce cu o mână de marginea bărcii, și credința liniștită, care se aseamănă cu cel care s-a urcat deja în barcă, s-a odihnit puțin și acum este gata să dea o mână de ajutor pentru salvarea altora. 

 

„La noi întotdeauna s-a făcut așa!“ a stins multe duhuri și a rupt elanul multora. Nu fii una dintre victime. Fii un deschizător de drumuri. Doar pentru că n-a mai făcut-o nimeni nu înseamnă că nu se poate. Credința este pasărea care vede lumina înainte de ivirea zorilor.

 

Marile invenții ale științei, marile progrese ale omenirii, marile descoperiri au fost făcute de oameni care au gândit asemenea lui David și nu s-au luat după vuietul mulțimii.

 

Iată doar câteva exemple din istorie:

 

Împotriva vaccinărilor

Reacția specialiștilor în medicină față de experimentările Dr. Edward Jenner de a dezvolta un vaccin pentru variolă (1796):

 

… S-a dovedit că o injectare de felul celei practicate de Jenner îl va face pe om să aibe o față ca de vacă, iar toți cei care vor fi „vaccinați“ (derivat de la termenul latin vacca, românește vacă) vor ajunge să aibă păr peste tot și vor mugi ca vacile.

 

Împotriva zborului aviatic

Opinia oamenilor de știință publicată în ziarul New York Times cu o săptămână înainte ca frații Wright să reușească primul zbor:

 

„…Nădăjduim că domnul profesor Langley nu-și va pune în pericol renumele științific binemeritat continuând să-și risipească banii și timpul în astfel de experiențe cu aparate de zburat. Viața este scurtă și el este capabil să slujească umanitatea incomparabil mai mult dacă se va ocupa cu lucruri serioase, nu încercând să zboare … Pentru oameni studioși și dotați cu spirit de cercetare de talia lui Langley există ocupații mul mai folositoare.”

 

Source: New York Times, Decembrie 10, 1903, pagina editorială.

 

„În afara încercării de a demostra imposibilul, nu există probabil nici un exemplu mai bun al tendinței speculative care îl poartă pe om până la limita himerelor decât ​​încercările sale de a imita păsările pentru a zbura cu succes prin aer. Niciodată și nicăieri n-a stăruit mai mult omul „împotriva tuturor evidențelor“ ca în domeniul dovedirii că se poate zbura cu balonul sau cu vreo mașină zburătoare.

 

„ … Dacă omul va reuși să construiască o mașină suficient de mică pentru a zbura și suficient de mare pentru a se așeza în ea, atunci, încercând să construiască o mașină mai mare, se va găsi limitat de greutatea materialelor folosite în aceeași măsură pe care o are și natura. De aceea ființele care reușesc să zboare sunt insecte și păsări de foarte mici dimensiuni. 

„ … nu există nici o bază pentru speranțele înflăcărate și declarațiile optimiste făcute cu privire la siguranța utilizării cu succes a balonului dirijabil sau a mașinii zburătoare, sau a ambelor, pentru transportul comercial sau ca armă de război și ar fi o mare o greșeală, indiferent dacă este intenționată sau neștiută, să conducă oamenii și poate guvernele în acest moment să creadă contrariul; … „

 

Source: Melville, Rear Admiral George W. The Engineer and the Problem of Aerial Navigation. North American Review, December 1901. pp. 820, 825, 830-831.

 

Opinia publică împotriva construirii de canale de navigație

„Ideea canalului Panama este depășită și abandonată, iar natura în manifestările ei vor mătura curând orice urmă a investițiilor de muncă și de finanțe ale francezilor“.

  

Source: The Scientific American. Scientific American, Ianuarie 1941, p. 4.

 

Opinia publică împotriva folosirii curentului alternativ

„Nu există niciun motiv care să justifice utilizarea curenților de înaltă tensiune și a curenților alternativi, fie în sens științific, fie în sens comercial. Acestea sunt utilizate exclusiv pentru a reduce investițiile în sârmă de cupru și în proprietăți imobiliare.” ,,… Dorința mea personală ar fi să interzic în totalitate utilizarea curenților alternativi. Sunt inutili, deoarece sunt periculoși … Prin urmare, nu văd nicio justificare pentru introducerea unui sistem care nu are niciun element de permanență și toate elementele periculoase pentru viață și bunuri „. „… M-am opus mereu sistemelor de iluminat electric de înaltă tensiune și alternativ … nu numai din cauza pericolului, ci din cauza fiabilității lor generale și a inadecvării lor pentru orice sistem general de distribuție.”

 

Source: Edison, Thomas A. The Dangers of Electric Lighting, North American Review, November, 1889. pp.630, 632, 633.

 

Împotriva dezvoltării becului incandescent

Sir Arthur Preece, inginer șef la British Post Office, said in 1878:

 

„… Fărâmițarea luminii electrice este un absolut „ingnis fatuus“, o excrocherie sau o înșelare.”

 

Source: Clarke, Arthur C. Profiles of the Future. New York, Harper and Row, 1962. p. 2. 

Folosul luminii electrice pentru scopuri casnice:

 

„… NU cred că există nici cea mai mică șansă ca electricitatea să facă competiție în scopuri casnice cu gazul lampant.”

 

Source: Remarks of Mr. Keates, Minutes of Evidence Taken before the Select Committee on Lighting by Electricity in Report from the Select Committee on Lighting by Electricity. London, House of Commons, 1879. p. 146.

 

Împotriva experiențelor făcute de domnul Ford cu mașinile cu combustie internă:

„… Experimentele mele cu motor pe gaz nu au fost mai populare cu președintele companiei decât primele mele înclinații mecanice cu tatăl meu. Angajatorul meu nu s-a opus experimentelor – doar experimentelor cu motor pe gaz. Încă îl mai pot auziți spunând: „Electricitate, da, asta urmează. Dar gazul – nu.”

 

„Compania Edison mi-a oferit superintendența generală a companiei, dar numai cu condiția să renunț la motorul pe benzină și să mă dedic la ceva cu adevărat util”.

 

Source: Ford, Henry. My Life and Work. New York, Doubleday, Page and Company, 1922. pp. 34-35.

 

Împotriva faptului că Galileo a descoperit că Jupiter are o lună care orbitează în jurul planetei

Profesorii aristetolieni contemporani cu Galileo s-au pronunțat împotriva descoperirii:

 

„Lunile lui Jupiter nu pot fi văzute cu ochiul liber și n-au nici o influență asupta pământului. Sunt complet nefolositoare. Prin urmare, ele nu există”.

 

Source: Williams-Ellis, Amabel. Men Who Found Out. New York, Coward-McCann, Inc., 1930. p. 43.

 

Împotriva iluminatului stradal cu lămpi cu gaz (pe la începutul anilor 1800)

Ideea a fost ridiculizată într-o poezie:

 

Mulțumim cerului că a plasat luna și soarele

Destul de sus

Ca niciun măgar să nu poată să sufle

Și să le stingă pentru a ne da lumina de la lampa cu gaz.“

 

Mai bine ar încerca să lumineze Londra

Cu o felie de lună.

 

Source: Murdock, Alexander. Light Without a Wick, a Century of Gas- Lighting, 1792-1892. Glasgow, Scotland, University Press, 1892. p. 45.

 

Împotriva construirii autostrăzilor

„Construcția reală a drumurilor dedicate autovehiculelor nu este pentru viitorului apropiat, în ciuda numeroaselor zvonuri în acest sens.”

 

Source: Harpers Weekly, August 2, 1902. p. 1046sa

 

Împotriva ideii doctorului Harvey despre circulație a sângelui 

 

John Aubrey, un contemporan, a scris această relatare ca răspuns la lucrarea William Harvey la publicarea în 1628 a cărții sale „De Motu Cordis” în care a descris descoperirea circulației sângelui: „ … L-am auzit pe Harvey spunând că, după ce și-a publicat studiile s-a concentrat cu totul experimentelor. Și toți medicii erau împotriva lui. Știam câțiva medici din Londra care nu ar fi dat doi bani pentru unul dintre medicamentele sale. „

 

Source: Williams-Ellis, Amabel. Men Who Found Out. New York, Coward-McCann, Inc., 1930. p. 75. 

Reaction from the English medical profession to Dr. Edward Jenner’s experiments in developing a vaccine for small-pox (1796):

 

Source: Butler, R. R. Scientific Discovery. London, English Universities Press, Ltd., 1947. p. 100.

 

Împotriva folosirii anesteziei

Faimosul chirurg Alfred Velpeau a scris în 1839:

 

„Desființarea durerii în operație este o himeră. Este absurd să o căutăm. „Cuțit ”și „durere ”sunt două noțiuni din chirurgie care trebuie asociate pentru totdeauna în conștiința pacientului. La această combinație obligatorie, va trebui să ne adaptăm, nu să o înlocuim. „

 

Source: Gumpert, Martin. Trail-Blazers of Science. New York, Funk and Wagnalls Company, 1936. p. 232.

 

Împotriva înlocuirii arcului cu pușca

În 1591 Colonelul Sir John Smyth i-a sfătuit pe cei din the British Privy Council:

 

„ … Arcul este o armă simplă. Armele de foc sunt lucruri foarte complicate, care se strică mereu din tot felul de motive … pușca este o armă foarte grea și îi obosește pe soldați în marș. Un mușchetar poate trage spre inamic, dar numai o dată la două minute. „

 

Source: Wintringham, Thomas H. The Story of Weapons and Tactics. Boston, Houghton Mifflin Company, 1943. p. 101.

 

Împotriva mitralierelor în armată 

„Generalul de brigadă Baker-Carr, primul comandant al școlii de mitraliere a armatei britanice din Franța a scris această relatare despre antipatia comandanților tradiționali ai batalionului pentru mitralieră (1914):

„Ce să fac astăzi cu mitralierele, domnule?“ ar fi întrebarea frecventă a ofițerului însărcinat cu strategia de luptă.

„Luați lucrurile astea afurisitele într-o parte și ascundeți-le!” a fost răspunsul obișnuit.

 

Source: Wintringham, Thomas H. The Story of Weapons and Tactics. Boston, Houghton Mifflin Company, 1943. p. 160.

 

Împotriva ideii că avioanele ar putea scufunda vapoare

1. S. Rear-Admiral Clark Woodward (1939):

 

„cât despre ideea că avioanele ar putea scufunda un vapor cu o bombă, așa ceva este imposibil.”

 

Franklin D. Roosevelt, Assistant Secretary of the Navy (1922):

 

„Ziua cuirasatului nu a trecut și este foarte puțin probabil ca un avion sau o formație de avioane să poată scufunda o flotă de nave marine în condiții de luptă este dea dreptul caraghioasă.”

 

Source: Woods, Ralph L. „Prophets Can Be Right and Prophets Can Be Wrong.” American Legion Magazine, October 1966. p. 29

 

Opinia publică s-a împotrivit și atunci când a fost vorba de introducerea telegrafului, a radioului, de folosirea locomotivei cu abur și ne necesitatea liniilor ferate și a multor alte biruințe fără care nici nu ne-am închipui să trăim astăzi. Și ca să punem cireașa pe tort, știați că marele deschizător de drumuri, Albert Einstein s-a coalizat și el cu opinia publică împotriva celor care pledau pentru folosirea energiei nucleare?

 

După ce Enrico Fermi a descoperit ca dacă bombardezi uraniul cu neutroni, el se descompune în particole mai mici, eliberând o uriașă cantitate de energie, Einstein făcea în Pittsburgh Post-Gazette, la data de 29 Decembrie 1934, lurmătoarea afirmație:

 

,,Nu există nici cea mai mică indicație că [energia nucleară] va putea fi obținută vreodată. Ar însemna că atomul ar trebui să fie spulberat după bunul plac.” 

 

Cel mai mare pas în calea realizărilor este trecerea de la „Asta mi-ar place să fac“ la „Asta am să fac!“

 

Se spue că în lume există trei feluri de oameni: pesimiștii, care spun că „nu se poate“, optimiștii care spun că „se poate“ și cei harnici și credincioși care spun „am făcut“.

 

Mărturisesc sincer că m-am luptat cu pesimismul introvert foarte mulți ani și Dumnezeu a trebuit să mă surprindă ca să se întâmple ceva măreț în jurul meu. Biografia lui David este un subiect de studiu continuu pentru mine. Pe lângă el am o culegere bogată de maxime și cugetări pe care le recitesc la răstimpuri. Vă ofer pe cele de la topicul „optimism“. În care dintre ele te regăsești tu?

 

„Optimism“

În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează ,,vezi rândunelele se duc”.

 

Unii oameni sunt nemulțumiti că trandafirii au spini;

eu sunt fericit că trandafirul cu spini are flori așa de frumoase.

 

Optimistul găsește o ocazie în fiecare situație dificilă.

Pesimistul găsește ceva dificil în orice ocazie.

 

Un pesimist este unul care, atunci când trebuie să aleagă dintre două lucruri rele, le alege pe … amândouă!

 

Un manager deștept angajează optimiști ca vânzători

și pesimiști la departamentul de credit.

 

Dacă și tu îți pierzi încrederea în tine, votul va fi în sfârșit unanim.

 

Nefericirea n-a inventat niciodată nimic.

 

Sunt oameni care Îl critică pe Dumnezeu pentru că a pus spini pe tulpina trandafirilor; alții Îi mulțumesc că a pus trandafirii pe ramurile cu spini.

 

Optimistul zise: „La anul vom cerși cu toții.”

Pesimistul îi răspunse: ,,De la cine?”

 

Optimistul râde ca să uite; pesimistul uită să râdă!

 

Un pesimist tânjește după ziua de mâine ca să poată s-o regrete pe cea de azi!

 

Cel mai exagerat dintre optimiști crede că trăim timpuri extraordinar de frumoase. Pesimistul se teme că s-ar putea să fie adevărat.

 

Iată un punct în care optimistul și pesimistul se întâlnesc: optimistul se bucură că trăiește în cea mai bună lume cu putință, pesimistul se teme că … așa este. 

Când miroase florile, pesimistul se uită în jur după o … înmormântare!

 

Nu te teme niciodată de umbre; ele arată că undeva strălucește o … lumină!

 

Pesimistul suferă de rău de mare în toată călătoria vieții.

 

Nu fii prea optimist! Este imposibil să zâmbești și să fluieri în același timp.

 

Un pesimist n-are motor, un optimist n-are frână.

Un om de succes are motorul unui optimist și frâna de mână a unui pesimist.

 

Pesimistul suflă în lumânare ca să vadă cât de întunerec este.

 

Sunt oameni care se pregătesc atât de minuțios pentru zilele ploioase

că nici nu se pot bucura de zilele senine.

 

Există două feluri de oameni: cei care cred că există două feluri de oameni

și cei care cred că … nu este chiar așa de simplu.

 

Nu există doi oameni la fel; și fiecare din ei se bucură de aceasta.

 

Privind la focul care-i mistuia laboratorul în valoare de câteva milioane de dolari, Thomas Edison a murmurat spre un angajat de lângă el: ,,Este ceva bun și în asta. A dispărut urma atâtor experiențe nereușite!”

 

 

 

https://scripturile.wordpress.com/2020/10/11/cap-3-conflict-cu-uriasii/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

David şi Goliat

 

 

 Şi David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă.

13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama.

14 David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul,

15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.

16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.

17 Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi;

18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi să-mi aduci veşti temeinice.

19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii. ”

20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.

21 Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.

22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.

23 Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.

24 La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică.

25 Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel. ”

26 David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu? ”

27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî. ”

28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta. ”

29 David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel? ”

30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată.

31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.

32 David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. ”

33 Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui. ”

34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă,

35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.

36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu. ”

37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean. ” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul să fie cu tine! ”

38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.

39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea. ” Şi s-a dezbrăcat de ea.

40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.

41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

42 Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

43 Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege? ” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

44 a adăugat: „Vino la mine şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului. ”

45 David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.

46 Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.

47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre. ”

48 Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.

49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.

50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.

51 A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.

52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim, până la Gat şi până la Ecron.

53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.

54 David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său.

55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner? ” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu. ”

56 „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul.

57 Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.

58 Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere? ” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul. ” 1 Samuel 17

 

https://www.resursecrestine.ro/studii/173450/david-si-goliat

///////////////////////////////////////

Adunarea Dumnezeului celui viu, de Walter Gschwind

 

Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea (Efeseni 5:25 ). Iar noi? Dorim să ne preocupăm într-un mod egoist numai cu mântuirea noastră? O, de-ar deveni largă inima noastră, pentru a cuprinde întregul popor al lui Dumnezeu! Ceea ce este preţios pentru Domnul nostru, ar trebui să fie preţios şi pentru noi. Fiecare dintre noi poartă partea sa de răspundere pentru mărturia locală, precum şi pentru întreaga Adunare a lui Dumnezeu de pe pământ.

 

Nu este vorba de „adunarea noastră“. Dorim să subliniem acest lucru de la început. Nu descriem aici statutul unei comunităţi creştine, care doreşte să se alăture cu un nume biblic, frumos sau chiar să se ridice peste mărturiile de credinţă ale altor creştini. Peste tot pe unde apare cuvântul „adunare“ în expunerea noastră, trebuie înţeles din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Dumnezeu are întotdeauna înaintea ochilor Săi întregul popor.

 

De când există Adunarea lui Dumnezeu?

 

Dumnezeu, în dragostea Sa faţă de oameni, a dorit dintotdeauna să locuiască printre oameni. Dar cum putea El, Cel sfânt, să realizeze această dorinţă între păcătoşi?

 

El a sfinţit poporul Israel dintre celelalte naţiuni ale pământului şi a spus: „Şi Eu voi pune locaşul Meu între voi şi sufletul Meu nu vă va dispreţui. Şi Eu voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu“ (Levitic 26:11, 12 ). Acest lucru s-a petrecut însă cu o condiţie: Israel trebuia să umble în rânduielile Sale şi să ţină şi să împlinească poruncile Sale (Levitic 26:3 ). Dar cum s-au dezvoltat lucrurile? Profetul a trebuit să spună: „Nelegiuirile voastre au făcut o despărţire între voi şi Dumnezeul vostru“ (Isaia 59:2 ). Poporul a mers atât de departe, încât L-a răstignit pe Mesia. Poporul a lepădat şi mărturia Duhului Sfânt despre Domnul înviat, şi astfel oferta de har a lui Dumnezeu. Aceasta a avut ca urmare ruperea legăturilor lui Dumnezeu cu acest popor.

 

Dar ce minune a harului lui Dumnezeu! Tocmai în întunericul moral al lumii care s-a arătat prin lepădarea Fiului lui Dumnezeu, lumina dragostei lui Dumnezeu a strălucit mai puternic! Acum, după ce Isus Hristos a adus o jertfă desăvârşită pentru păcat (Evrei 10:10,12 ), Dumnezeu a îndeplinit un alt sfat al voii Sale. El a început să strângă un popor al Său din toate naţiunile pământului, oameni mântuiţi şi născuţi din nou prin credinţa în Isus Hristos. El dorea să-i primească pe aceştia în locaşul Său ceresc şi să locuiască veşnic printre ei. Aceasta era „taina ascunsă din veacuri în Dumnezeu“ (Efeseni 3:9 ; Romani 16:25,26 ). El nu a spus nimic despre aceasta în Vechiul Testament. Dar cine cunoaşte descoperirile Noului Testament poate găsi în cărţile Vechiului Legământ indicaţii şi imagini despre această taină.

 

Anunţarea Adunării de către Isus Hristos

 

„Adunarea“ este numită pentru prima dată în Matei 16:18 . Formarea ei urma să aibă loc curând. Domnul i-a spus lui Petru: „Pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea“.

 

Am dori să spunem aici că Petru (în greacă: petros = piatră) nu poate fi niciodată stânca (în greacă: petra = stâncă) pe care Domnul doreşte să-Şi zidească Adunarea Sa. Hristos Însuşi este această stâncă (Romani 9:33 ; 1. Corinteni 10:4 ). El este piatra preţioasă, de unghi, despre care însuşi Petru scrie: „De El, apropiindu-vă, ca de o piatră vie… şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală“ (1. Petru 2:4-7 ).

 

Începutul Adunării

 

În ziua Rusaliilor a avut loc evenimentul care are o mare importanţă pentru inima lui Dumnezeu, pentru Domnul şi pentru toţi ai Săi: Adunarea a început (Faptele Apostolilor 2 )!

 

Credincioşii erau adunaţi la un loc şi au fost botezaţi într-un Trup prin Duhul Sfânt coborât din cer (1. Corinteni 12:13 ). Ei, care aparţineau Domnului ca credincioşi singulari, formau acum împreună Trupul lui Hristos!

 

Cine aparţine Adunării?

 

Expresia greacă „ecclesia“, tradusă prin cuvântul „adunare“, înseamnă de fapt „chemat afară“. Ea este deci un corp format din oameni, pe care Dumnezeu i-a chemat afară din lume la Sine prin Evanghelia harului Său. Ei au dat ascultare acestei veşti bune şi L-au primit prin credinţă pe Mântuitorul, despre care vorbeşte această veste. Acum, în Isus Hristos, aceşti oameni sunt „sfinţi“ sau „despărţiţi“ (1. Corinteni 1:2 ). „Dumnezeu a căutat să ia dintre naţiuni un popor pentru Numele Său“ (Faptele Apostolilor 15:14 ). Adunarea lui Dumnezeu şi fiecare în parte care îi aparţine, trebuie să realizeze această despărţire de lume în umblarea sa.

 

Domnul adaugă la Adunare

 

Într-o asociaţie din lume, oamenii decid pe cine să primească în această asociaţie ca membru. Însă „Adunării lui Dumnezeu“, acestui organism viu, Domnul Însuşi adaugă pe fiecare în parte (Faptele Apostolilor 2:47 ). Adunarea are responsabilitatea să verifice, dacă cel care doreşte să aibă părtăşie practică cu Adunarea este adăugat într-adevăr de Domnul şi corespunde caracterului de „chemat afară“ din lume.

 

Şi astăzi, cel care este adăugat de Domnul este pecetluit cu Duhul Sfânt (Efeseni 1:13 ). Prin aceasta, fiecare are parte de „botezul cu Duhul Sfânt“, botez care a avut loc în ziua Rusaliilor, şi formează cu toţi credincioşii Trupul lui Hristos pe pământ, despre care vom vorbi mai detaliat într-o altă expunere.

 

Credincioşii sunt adăugaţi Domnului

 

Pe de altă parte, este important să subliniem faptul că cei mântuiţi prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu sunt adăugaţi Domnului şi nu unei oarecare grupări de credincioşi. Se înţelege că fiecare trebuie să fie dependent de Domnul şi supus Lui.

 

Adunaţi din poporul iudeu şi dintre naţiuni

 

Taina lui Dumnezeu despre „Adunare“, care a început de fapt în ziua Rusaliilor, a fost descoperită ca învăţătură mai întâi apostolului Pavel: „naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie“ (Efeseni 3:1-12 ).

 

Noi ne-am obişnuit cu aceste adevăruri. Dar aceasta nu diminuează însemnătatea foarte mare a acestei realităţi. Secole de-a rândul, Israel a fost singurul popor dintre toate popoarele pământului cu care Dumnezeu a făcut un legământ, cu care El Se afla în legătura de Domn-Dumnezeu şi pe care El îl numea poporul Său. Numai în mijlocul acestor „circumcişi“ Şi-a ridicat locuinţa. Cuvintele lui Dumnezeu au fost încredinţate lui Israel (Romani 3:2 ). Numai între Domnul şi poporul Israel existau legăminte ale promisiunii.

 

Naţiunile însă erau înstrăinate de cetăţenia lui Israel. Ele erau străine de legămintele promisiunii. Ele nu aveau speranţă şi erau fără Dumnezeu în lume (Efeseni 2:12 ).

 

În Hristos a fost spart zidul de despărţire care înconjurase până atunci Israelul. Hristos a împăcat pe cei doi – Israel şi naţiunile – cu Dumnezeu într-un Trup. Credincioşii din ambele grupe au acum prin El intrare liberă la Tatăl într-un singur Duh (Efeseni 2:11-22 ). Acum nu mai este „grec şi iudeu, circumcizie şi necircumcizie, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos este totul şi în toţi“ (Coloseni 3:11 ).

 

Cheile Împărăţiei cerurilor

 

Domnul i-a spus lui Petru: „Şi îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor; şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri“ (Matei 16:19 ). Când a folosit Petru aceste chei? Pentru prima dată în ziua Rusaliilor şi în următoarele zile. Atunci a deschis poporului Israel intrarea în Împărăţia cerurilor prin vestirea pocăinţei şi a Evangheliei despre Isus Hristos, Cel înviat. Această „Împărăţie a cerurilor“, o împărăţie pământească, încă nu luase fiinţă din cauza lepădării lui Hristos de către Israel (Faptele Apostolilor 2 ), iar aceşti credincioşi au fost adăugaţi Adunării lui Dumnezeu, care are o chemare cerească.

 

Petru însă trebuia să folosească cheile şi pentru naţiuni (Faptele Apostolilor 10 ). El nu a făcut aceasta ca de la sine înţeles, deoarece avea prejudecăţi iudaice şi încă nu putea înţelege marea schimbare în căile de har ale lui Dumnezeu. Domnul a trebuit să-i explice acest lucru printr-o viziune. După ce Petru a vestit romanului Corneliu şi tuturor celor ce erau la el Evanghelia, Duhul Sfânt a coborât în mod vizibil peste toţi cei care au ascultat Cuvântul. Astfel au fost adăugaţi în mod oficial Adunării lui Dumnezeu şi credincioşii dintre naţiuni.

 

O particularitate a „Adunării lui Dumnezeu“

 

Când oamenii se strâng pentru un scop anume într-un local sau într-o piaţă, ei formează în timpul orelor petrecute împreună o adunare. Dar după ce pleacă de acolo, adunarea nu mai există.

 

Dar cu „Adunarea lui Dumnezeu“, lucrurile stau altfel. Aceasta rămâne înaintea lui Dumnezeu de la apariţia ei în zilele apostolilor până la ridicarea ei în cer. Credincioşii pot fi pe acest pământ la depărtare de sute de kilometri unii de alţii şi să nu aibă nici o posibilitate de a se aduna – totuşi ei formează „Adunarea lui Dumnezeu“, uniţi strâns unii cu alţii.

 

Câteva întrebări în legătură cu acest subiect

 

Este creştinătatea actuală „Adunarea lui Dumnezeu“?

 

Nu este greu de dat un răspuns la această întrebare. Spunem: Nu! Fiecare ştie că numai o mică parte dintre cei care se numără printre creştini au fost adăugaţi de Domnul la „Adunarea lui Dumnezeu“. Numai cei sfinţiţi în Hristos Isus aparţin Adunării (1. Corinteni 1:2 ). Hristos a devenit numai pentru cei care Îl ascultă urzitorul mântuirii eterne (Evrei 5:9 ). Dumnezeu a dat Duhul Sfânt numai celor care Îl ascultă (Faptele Apostolilor 5:32 ). Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui (Romani 8:9 ).

 

Care sunt urmările legăturilor dintre credincioşi şi necredincioşi în creştinism?

 

Legătura celor care sunt „chemaţi afară din lume“ cu cei care aparţin încă lumii conform sentinţei lui Dumnezeu, are ca urmare faptul că primii şi-au pierdut caracterul chemării cereşti şi astfel au devenit lumeşti. Prin această legătură sunt unite în creştinism dreptatea cu nedreptatea, lumina cu întunericul, curăţenia cu murdăria, adevărul cu minciuna, templul lui Dumnezeu cu idolii! Câtă nenorocire a rezultat de aici!

 

Nu mai poate fi prezentată astăzi „Adunarea lui Dumnezeu“?

 

Tuturor celor care Îi aparţin, Domnul le spune: „Ieşiţi din mijlocul lor (din mijlocul necredincioşilor şi a creştinilor cu numele) şi fiţi despărţiţi, spune Domnul; şi nu atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; şi vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, spune Domnul Cel Atotputernic“ (2. Corinteni 6:14-18 ). Acesta este primul pas pe calea de prezentare practică a Adunării lui Dumnezeu. (În acest sens, găsim în Scriptură şi alte indicaţii.)

 

De unde provine împărţirea din creştinism în multe biserici, comunităţi şi secte?

 

Această mişcare de împărţire s-a accentuat în mod deosebit în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Ceea ce a prorocit apostolul Pavel: „Dintre voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i atragă pe ucenici după ei“ se împlineşte mereu (Faptele Apostolilor 20:30 ).

 

Dar chiar şi în perioadele cele mai întunecate din punct de vedere spiritual, credincioşii serioşi, sub conducerea unor bărbaţi fideli, pe care Dumnezeu i-a folosit spre binele credincioşilor, s-au format biserici şi părtăşii. Să ne gândim la Reformă şi la trezirile din epoca iluminismului. Ei nu s-au gândit să realizeze realităţile divine despre „Adunarea lui Dumnezeu“, aşa cum ne sunt clar prezentate în Noul Testament. Conştienţa despre aceste lucruri dispăruse din creştinism.

 

Cum a ajuns creştinătatea în starea rea actuală?

 

Am putea rezuma istoria Bisericii a celor douăzeci de secole scurse până acum în următoarele propoziţii: credincioşii şi-au părăsit dragostea dintâi pentru Domnul (Apocalipsa 2:4 ); ei n-au păzit Cuvântul (3:8) aşa cum citim despre adunarea din Filadelfia. Ei au tolerat pe cei răi şi răul, în loc să se cureţe, aşa cum s-a făcut la început (Faptele Apostolilor 5:1-11 ). În locul principiilor divine, pe care le-au neglijat, au introdus nenumărate statute, porunci omeneşti şi învăţături străine.

 

https://comori.org/adunarea-biserica/adunarea-dumnezeului-celui-viu/

///////////////////////////////////////

„Praştia lui David“ a ajuns în mâinile ruşilor. Moscova poate afla cum să învingă cel mai performant sistem antirachetă israelian

 

Armata rusă intrat în posesia unuia dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană ale Israelului, numit ”Praştia lui David”. Experţii militari spun că astfel creşte probabilitatea ca Moscova să afle cum poate învinge acest sistem avansat, conceput pentru a distruge în zbor rachetele balistice. Cea mai avansată rachetă sol-aer israeliană trasă din sistemul de rachete numit  „ Praştia lui David“ a ajuns în Rusia, după ce a fost găsită intactă în Siria, scrie presa rusă.   Racheta a fost trasă pe 23 iulie 2018, iar forţele siriene trimise la faţa locului au găsit racheta doar  uşor deteriorată de impact. Racheta a fost dusă apoi într-o bază ruso-siriană, unde a fost transferată la Moscova pentru ca inginerii ruşi să o examineze.   Israelul le-a folosit pentru a doborî rachetele ruseşti lansate de trupele siriene spre teritoriul israelian. Una dintre rachetele israeliene s-a autodistrus după ce a devenit clar că cele siriene nu vor ajunge în Israel, dar  o rachetă israeliană a căzut pe teritoriul Siriei. ”Praştia lui David” este o rachetă de interceptare cu rază medie de acţiune produsă de compania israeliană Rafael Advanced Defense System. O variantă a acesteia este produsă şi de compania americană Raytheon, în cadrul programului de înlocuire a versiunii mai vechi a rachetei Patriot.   Performanţele sistemului „Praştia lui David“ În Israel, ”Praştia lui David” a intrat în dotarea armatei în 2017, iar în iulie 2018 a avut loc prima utilizare în lupta a sistemului. Un document oficial publicat de  Rafael Advanced Defense System descrie sistemul „Praştia lui David“ ca o soluţie eficientă de apărare împotriva rachetelor de artilerie cu rază mare de acţiune, a rachetelor balistice cu rază scurtă de acţiune, a rachetelor de croazieră şi ameninţărilor clasice ale apărării antiaeriene, precum şi a forţelor desfăşurate pe front.   Sistemul include un centru de gestionare , o serie de interceptori, un radar multi-misiune pentru detectare şi monitorizare, precum şi sisteme de control al armelor (WCS). Arhitectura sistemului „Praştia lui David“ este modulară şi este destinată să se integreze cu alte sisteme de apărare, oferind astfel o anvelopă de protecţie cuprinzătoare şi completă. Sistemul de interceptoare include patru unităţi de tragere a rachetelor, cu 12 interceptoare Stunner în fiecare unitate.   În urmă cu un an, corespondentul  publicaţiei „Defense israelienne“, Dan Arkin, a vizitat Batalionul „Praştia lui David“ şi a discutat cu comandantul său, locotenent-colonelul Kobi Regev, care a explicat implementarea şi conceptul operaţional al sistemului care diferită de cel al altor sisteme de apărare aeriană. „Bateria şi radarul interceptor nu sunt dislocate în apropierea zonei sau oraşului pentru a fi protejate, deoarece sistemul „Praştia lui David“ este dotat cu o anvelopă de protecţie care acoperă întreaga ţară. Nu trebuie să ne desfăşurăm în apropierea unei zone pentru a o proteja „, a spus locotenent-colonelul Regev. Uzi Rubin : Ruşii nu vor fi surprinşi de ceea ce vor vedea   „Fiecare armată din lume ţine cont de faptul că o rachetă trasă de cealaltă parte va cădea în mâinile inamicului. În realitate, singura surpriză cu interceptorul din „Praştia lui David“ este că a căzut în mâinile Rusiei. Bine că nu a ajuns în posesia Iranului, ceea ce este o veste bună pentru noi „, spune Dr Uzi Rubin, citat de presa israeliană.    De asemenea, Rubin subliniază că, spre deosebire de sirieni şi iranieni, Rusia are experienţă în domeniul rachetelor şi ar fi greu de crezut că vor fi surprinşi de ceea ce vor vedea“. Potrivit lui Rubin, preşedintele rus Vladimir Putin a dezvăluit recent rachete ruseşti cu „unele părţi care sunt mai bune decât cele ale americanilor”.   Rubin respinge afirmaţiile potrivit cărora interceptorul israelian a căzut fără să se fi deteriorat, considerând scenariul „aproape imposibil”. „Nu există nicio rachetă care să aterizeze  intactă şi, chiar dacă racheta nu îşi atinge ţinta, aceasta nu rămâne completă şi loveşte solul cu o forţă de impact imensă.”   Rubin spune că, chiar dacă racheta este spartă, ea ar putea fi încă examinată şi studiată. „Fiecare rachetă poate fi analizată”, spune el.   Va fi o mare problemă pentru unele ţări care cumpără aceste sisteme   Dar alti experţi sunt de altă părere. „Acest lucru este alarmant. Dacă aş fi fost o companie precum Rafael, aş începe să devin nervos”, a spus Ayan Williams, expert de la Centrul de Studii Internaţionale Strategice. El a adăugat că alarmant nu este că Rusia va începe să copieze sistemul israelian pentru propriile nevoi, ci că şi alte ţări ar putea face acest lucru.    „Dacă Iranul va primi tehnologia, în doi ani vom vedea că are un sistem identic”, a spus el. Rusia poate studia arma capturata şi să afle cum să învinga în luptă ”Praştia lui David”. Va fi o mare problemă pentru unele ţări, cum ar fi Polonia, care cumpără aceste sisteme, ca să nu mai vorbim de Israel. Publicaţia chineză SINA a mai scris că Statele Unite şi Israelul au cerut Rusiei să returneze racheta. Dar cererile au rămas fără vreun raspuns.

 

https://adevarul.ro/international/in-lume/prastia-david-ajuns-mainile-rusilor-moscova-afla-invinga-mai-performant-sistem-antiracheta-israelian-1_5dc7f0b25163ec4271dd6432/index.html

////////////////////////////////////////

Născut din Dumnezeu, născut din Duhul

 Christian Briem

 

Întrebare:

 

Găsim în Ioan 3:6,8 expresia „a fi născut în Duhul” şi în Ioan 5:1 , expresia „a fi născut din Dumnezeu”. Sensul acestor două expresii este acelaşi sau într-adevăr există o diferenţă?

 

Răspuns:

 

În mod fundamental cele două expresii au acelaşi sens, acela de a fi născut din nou, această necesitate pentru fiecare om despre care Domnul îi vorbeşte lui Nicodim. Dar există totuşi o diferenţă între cele două expresii. „A fi născut din Dumnezeu” subliniază originea de unde se trage a doua naştere şi viaţa divină legată de ea. Această origine, această sursă nu poate fi decât Dumnezeu. Ioan 1:13 arată clar că cei care cred în Numele Domnului Isus „au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu”.

 

Invers, în expresia „a fi născut din Duhul”, este subliniată mai degrabă Persoana Divinităţii activă în acest mers  spiritual. Ce lucrează Dumnezeu, face întotdeauna prin Duhul Sfânt. Astfel Duhul lui Dumnezeu lucrează în mod tainic în sufletul omului şi îl aduce la naşterea din nou. Ioan 3:5 arată clar că El foloseşte Cuvântul lui Dumnezeu pentru aceasta. Prin faptul de a fi „născut din apă şi din Duh”, Domnul nu vorbeşte despre două naşteri diferite cum au explicat unii, ci vorbeşte pe de o parte de Persoana divină care lucrează, Duhul, şi pe de altă parte de instrumentul, de unealta pe care o foloseşte, „apa”, şi anume Cuvântul lui Dumnezeu în caracterul său de curăţire.

https://comori.org/intrebari-si-raspunsuri/nascut-din-dumnezeu-nascut-din-duhul/

 

///////////////////////////////////////

Dumnezeu în noi, de  Christian Briem

 

Întrebare:

 

Cum pot fi înţelese expresiile din Ioan 14:20 : „Eu în Tatăl“, „voi în Mine“ şi „Eu în voi“? Nu sunt acestea oarecum mistice?

 

Răspuns:

 

Adevărurile pe care Domnul Isus le prezintă în aceste expresii sunt foarte adânci şi ele pot fi înţelese numai prin credinţă. Aceste cuvinte ale Domnului nu sunt însă în nici un caz mistice sau ciudate, în afară de faptul că acestea exprimă adevăruri care depăşesc capacitatea naturală de înţelegere şi pot fi înţelese numai spiritual.

 

„În zilele vieţii Sale“, Domnul Isus a fost „în Tatăl“, aşa cum Se exprimă El în versetul 11, deşi devenise om. Prin aceasta întăreşte unitatea eternă cu Tatăl, care nu a fost atinsă deloc de faptul că a devenit om.

 

După ce Domnul Isus S-a dus la Tatăl Său şi a trimis la Rusalii Duhul Sfânt, s-a împlinit cel de-al doilea adevăr, pe care îl exprimă în cuvintele „voi în Mine“. Din acea clipă, credincioşii sunt văzuţi „în Hristos“, o expresie care apare deseori în epistole. Aceasta este o poziţie dăruită de Dumnezeu în har.

 

Cuvintele „Eu în voi“ exprimă pe de o parte realitatea preţioasă că Domnul Se face una cu ai Săi de pe pământ. Acest lucru reiese clar din cuvintele adresate de Domnul proslăvit lui Saul din Tars: „Saule, Saule, pentru ce mă persecuţi?“ (Faptele Apostolilor 9:4 ). Capul era prigonit în mădulare. Pe de altă parte, şi desigur acesta este gândul principal, cuvintele „Eu în voi“ înseamnă că Hristos, care este acum în cer, doreşte să fie descoperit prin noi. Oamenii trebuie să-L vadă pe Hristos în noi.

 

„Voi în Mine“ înseamnă poziţia noastră în faţa lui Dumnezeu. „Eu în voi“ înseamnă răspunderea noastră de a-L reprezenta în faţa oamenilor.

https://comori.org/intrebari-si-raspunsuri/dumnezeu-in-noi/

 

 

///////////////////////////////////////

Comuniunea cu sângele şi trupul lui Hristos, de  Christian Briem

 

Întrebare:

 

Întrebarea mea este din 1. Corinteni 10:16 . În timp ce anumiţi comentatori vorbesc despre comuniunea cu sângele lui Hristos, un altul gândeşte că expresia „comuniunea cu sângele lui Hristos” în mod clar nu înseamnă că avem comuniune cu sângele lui Hristos, chiar dacă se poate traduce astfel. Accentul este pus pe faptul că este vorba de comuniunea cu Hristos pe baza sângelui.

 

Această explicaţie mi-ar părea cât se poate de clară; dar am totuşi dificultăţi să găsesc o explicaţie corespunzătoare pentru partea analogă din versetul 16b: ce poate însemna o comuniune pe baza trupului fizic al lui Hristos, de care este într-adevăr vorba în versetul 16? Ce înseamnă pe de altă parte a avea comuniune cu sângele fizic şi cu trupul fizic al lui Hristos? Găsesc aceasta foarte abstract.

 

Răspuns:

 

Cele două expresii „comuniunea cu sângele lui Hristos” şi „comuniunea cu trupul lui Hristos” sunt o traducere literară a textului grec, şi ele pot efectiv să fie interpretate în cele două sensuri indicate mai sus. Coerenţa textului şi a gândului sunt absolut hotărâtoare pentru a cunoaşte sensul atribuit acestor expresii, conform intenţiei Duhului Sfânt. Este evident că ele nu pot avea ambele cele două semnificaţii considerate.

 

Ceea ce ajută la înţelegerea corectă a acestui pasaj, este faptul că cele două expresii merg evident împreună. Cu greu se poate interpreta una într-un sens, şi cealaltă în cu totul alt sens. Reiese clar din context că cele două noţiuni, atât „sângele”, cât şi „trupul” se referă la moartea Domnului; Aceasta nu este valabil doar pentru „sânge”, fiindcă în 1. Corinteni 11:24 Domnul spune de asemenea cu privire la trupul Său: „care este frânt pentru voi”, adică El explică faptul că Îşi va da trupul pentru ei în moarte. În Luca 22 , El spune de asemenea: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi” (Luca 22:19 ). Se exprimă în chip asemănător cu privire la sângele Său: „… care se varsă pentru voi” (Luca 22:20 ).

 

Astfel, prin faptul de a bea paharul şi a mânca pâinea, exprimăm o comuniune cu un Hristos mort – o comuniune care, pentru noi, înseamnă viaţa. În acest fel, „vestim moartea Domnului, până vine El” (1. Corinteni 11:26 ). Prin participarea exterioară, ne facem una în interiorul nostru cu moartea lui Hristos – recunoaştem că a murit pentru noi.

 

Mai există un alt cuvânt al Domnului care aceentuează faptul că aceasta este semnificaţia pasajului din 1. Corinteni 10 . Chiar dacă în Ioan 6 nu este vorba de identificarea [lit.: a se face una] în principiu a credinciosului, în timpul convertirii sale, cu moartea Domnului, Domnul spune totuşi de asemenea în acest pasaj: „Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu are viaţă eternă” (Ioan 6:54 ). Este un mod paralel de exprimare, asemănător celui din 1. Corinteni 10 : a mânca şi a bea sunt regrupate pentru a exprima unul şi acelaşi lucru.

 

În sfârşit, să remarcăm că gândul comuniunii Adunării într-un singur trup nu este prezent decât începând cu versetul 17 din 1. Corinteni 10 . Nu trebuie să fie introdus deja începând cu versetul 16.

https://comori.org/intrebari-si-raspunsuri/comuniunea-cu-sangele-si-trupul-lui-hristos/

///////////////////////////////////////

 

Afară din trup, de Christian Briem

 

Întrebare:

 

Ce înseamnă expresia folosită de apostol în 2. Corinteni 5:8 : „a fi afară din trup”?

 

Răspuns:

 

Această expresie se referă la cei care sunt morţi în Hristos Isus. Trupul este văzut ca un cort, ca o casă pământească (2. Corinteni 5:1 ) în care locuieşte personalitatea credinciosului. Dacă acum cortul este distrus, adică dacă credinciosul pleacă, atunci îl părăseşte şi merge la Domnul Său. El este atunci „afară din trup, şi… acasă la Domnul” (2. Corinteni 5:8 ). Cortul pământesc este oarecum părăsit şi se descompune, în timp ce sufletul credinciosului îşi găseşte casa lângă Hristos în paradis, aşteptând momentul învierii.

 

Învierea pune capăt acestei stări intermediare, caracterizată pe de o parte de despărţirea sufletului şi trupului, şi pe de alta de binecuvântarea de nedescris a sufletului. Această din urmă latură îl face pe apostol să spună: „Suntem încrezători, spun, şi ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul”. El vorbeşte de moartea credinciosului şi arată că a pleca şi a fi cu Hristos este mult mai bine (Filipeni 1:3 ), – mai bine decât a-I sluji aici jos în circumstanţele pustiei. Dar pentru bucuria deplină a gloriei, avem nevoie să primim un trup, un trup de glorie, „în asemănare cu trupul gloriei Sale” (Filipeni 3:21 ).

 

Aceasta este „clădirea” pe care o avem de la Dumnezeu, „o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri” (2. Corinteni 5:1 ). Această clădire o avem; nu o posedăm încă acum (chiar cei care sunt adormiţi în Hristos nu o posedă încă), dar în principiu o avem. Aceasta este o declaraţie abstractă, un adevăr general valabil, independent de momentul realizării sale.

https://comori.org/intrebari-si-raspunsuri/afara-din-trup/

 

//////////////////////////////////////\\

 

Ce înseamnă practic să „rămânem în El”?, de  D. Smărăndescu

 

Întrebare:

 

Ce înseamnă practic să „rămânem în El” conform Ioan 15 sau 1. Ioan 3

 

Se spune „cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El şi El în el”. Dar de asemenea „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. Deci ce se întâmplă când nu le păzesc? Şi dacă nu am rămas în El, cum să pot să păzesc poruncile Lui când „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”?

 

Răspuns:

 

– A rămâne în Hristos conduce la a păzi poruncile Lui, la fel de bine cum păzirea poruncilor este starea normală a oricui rămâne în Hristos. Cu alte cuvinte, Scriptura nu vrea să indice faptul că desăvârşirea stării creştine (rămânerea în El) este condiţionată de ţinerea unor porunci; dar Scriptura arată că a rămâne în El se va vedea şi în afară prin ţinerea poruncilor Lui.

 

– Succesiunea de evenimente sugerată de întrebare, şi anume: nu am păzit, am fost despărţit, nu mai pot reveni, poate fi foarte bine aplicată şi celui care tocmai se pocăieşte: cum ajunge el să rămână în Hristos, când încă nu a păzit nicio poruncă. Mai mult, câte porunci, şi pe ce interval de timp ar trebui să păzeşti pentru a rămâne în Hristos? Nu mai degrabă lucrarea Domnului este aceea care ne aşează în El, aceasta fiind singura stare în care credinciosul poate păzi poruncile Lui? Iar dacă din neveghere am părăsit această stare binecuvântată privind la mine şi nu la El, nu tot lucrarea Domnului este cea care mă poate aduce înapoi?

 

– Ceea ce m-a aşezat acolo pentru întâia dată mă va readuce acolo ori de câte ori este nevoie, iar aceasta este har. Încă mai mult: Domnul nu intervine doar atunci când am păcătuit, în lucrarea lui de Avocat (1. Ioan 2:1 ), pentru ca părtăşia noastră cu El să fie restabilită, ci intervine înainte ca noi să bănuim că am putea păcătui, pentru ca slăbiciunile cărnii în care ne aflăm să nu ne facă să păcătuim. Acest aspect extrem de important este preoţia lui Hristos descrisă în Evrei 4:14-16 (text în care, important de remarcat, nu se spune nimic de păcat, ci doar de slăbiciune). Rezumând, a rămâne în El este starea normală a celui credincios, care este asigurată prin jertfă şi prin naşterea din nou, protejată prin preoţia lui Hristos (Evrei 4 ) şi refăcută prin avocatura lui Hristos (1. Ioan 2 ), stare în care credinciosul păzeşte poruncile Domnului ca un lucru perfect conform desfăşurării puterii Duhului Sfânt în natura cea nouă.

 

-„A rămâne” în El este în greacă, în engleză şi în franceză, un verb identic cu „a locui”. Viaţa creştină nu înseamnă doar rămânerea credinciosului în Domnul, ci şi rămânerea Domnului în cel credincios (1. Ioan 3:24 ). Curios lucru, întrebarea nu face referire la cel de-al doilea aspect. O ilustraţie ajutătoare pentru a înţelege acest dublu aspect este situaţia unei găleţi aruncată în ocean de un marinar care vrea să spele puntea: oceanul este în găleată şi găleata este în ocean. Infinitul este în finit, şi finitul este în infinit. Evident, găleata nu poate cuprinde întreg oceanul, dar esenţialul e că e plină. Aşa este starea normală a celui credincios: plin de Hristos şi deplin în Hristos. Doar în această stare binecuvântată putem vorbi de păzirea poruncilor Lui. Orice alt demers nu face decât să afişeze legalismul, care de altfel ni se potriveşte ca o mănuşă. Căci care de altfel sunt poruncile Domnului? Cine le-ar şti enumera? Câte sunt ele la număr? Le includ şi pe cele 10 pe care le-a scris cu propriul deget pe table de piatră? Aşa începe totdeauna legalismul, iar finalul lui, dacă ar fi cu putinţă aşa ceva, s-ar vrea a fi „eu nu ţi-am călcat niciodată nicio poruncă”. Da, fiul cel mare poate avea dreptate; dar cum se făcea oare că era atât de puţin sensibil la dorinţa tatălui său, care îl chema în casă? Plin de El şi deplin în El, numai aşa Îi poţi cunoaşte inima, ca să Îi păzeşti poruncile.

 

https://comori.org/intrebari-si-raspunsuri/ce-inseamna-practic-sa-ramanem-in-el/

//////////////////////////////////////

Noe şi familia sa, de Harm Wilts

 

În zilele lui Noe, nedreptatea şi faptele violente ale oamenilor erau mari. De aceea Dumnezeu a decis să distrugă omenirea printr-un potop. Dar El nu a făcut acest lucru fără să-i avertizeze înainte pe oameni. În îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu a acordat încă 120 de ani pentru pocăinţă şi întoarcere la El. Petru scrie despre îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu care aştepta în zilele lui Noe (1. Petru 3:20 ). Din nefericire, nu s-a schimbat nimic.

 

În comportamentul său, Noe s-a dovedit o mare excepţie, în comparaţie cu contemporanii săi. El era un bărbat drept şi fără cusur; el umbla cu Dumnezeu la fel ca Enoh înaintea lui. Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Oferta de har a lui Dumnezeu s-a îndreptat însă nu numai spre Noe, ci ea a fost şi pentru „casa lui“, pentru soţia sa şi pentru copiii săi. „Tu şi casa ta“ este o expresie des întâlnită în Biblie. Dumnezeu doreşte să salveze nu numai persoane individuale, ci case şi familii. Când Dumnezeu a lăsat să vină judecata asupra Sodomei, a decis să-l salveze pe Lot. Când au venit îngerii pentru a distruge cetatea, i-au spus lui Lot: „Pe cine mai ai aici…“ Ei au numit în primul rând chiar pe ginerii acestuia. Lot s-a dus şi i-a chemat să vină cu el, dar ei s-au împotrivit să fie salvaţi şi au murit. Dumnezeu a vrut să salveze întreaga familie a lui Lot.

 

Noe a primit un cuvânt din partea lui Dumnezeu şi a pregătit în teamă de Dumnezeu o corabie pentru salvarea casei sale. Când corabia a fost gata, Domnul a spus: „Intră în corabie tu şi toată casa ta“ (Geneza 7:1 ). Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. Toţi au fost salvaţi. Aceşti fii şi aceste fiice erau toţi oameni maturi, aproape de vârsta de o sută de ani! Cât de diferit a fost comportamentul lor faţă de cel al ginerilor lui Lot!

 

În Fapte 16 citim întâmplarea despre temnicerul din Filipi. El a strigat plin de teamă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit“, iar răspunsul a fost: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta“ (Fapte 16:31 ).

 

Pentru Noe şi familia sa, corabia a fost singurul mijloc de salvare; pentru temnicer şi casa sa, credinţa în Isus Hristos a fost singurul mijloc de salvare. „În nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu este sub cer niciun alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiţi“ (Fapte 4:12 ). Cât de minunat este când întreaga familie, tata, mama şi copiii se pot bucura prin credinţa în Hristos Isus de mântuirea lui Dumnezeu!

 

Fiii lui Noe nu au fost salvaţi prin credinţa tatălui lor, ci pentru că ei înşişi au intrat în corabie în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Este un mare privilegiu să ai părinţi credincioşi şi să cunoşti de tânăr Evanghelia. Dar nimeni nu trebuie să considere că pe baza exemplului şi a învăţăturilor părinţilor credincioşi va fi salvat. Harul nu este ereditar. Numai pe baza credinţei perso-nale poţi fi salvat.

 

În epistolele lui Petru, Noe este numit un predicator (2. Petru 2:5 ). Despre el este valabil şi ceea ce citim în 1. Petru 1:11 , şi anume că Duhul lui Hristos era în el. Prin acest Duh, Hristos a predicat şi prin Noe duhurilor care sunt în închisoare, care au fost odinioară neascultătoare (1. Petru 3:18-20 ).

 

Din epistola lui Iuda ştim că Enoh a profeţit, iar din epistola lui Petru ştim că Noe a predicat. La ambii, umblarea în teamă de Dumnezeu a fost asociată cu prorocie şi predică în public. Astfel, şi Pavel a putut să-i îndemne pe credincioşi să facă ceea ce au văzut la el şi au auzit de la el. Aşa să fie şi la noi.

 

După potop, Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe şi cu urmaşii săi. Semnul acestui legământ este curcubeul în nori. Omul îşi poate îndrepta privirea spre acest curcubeu şi să găsească mângâiere când nori negri se adună. Cunoaştem cu toţii în practică norii ameninţători, care pot fi atât de înfricoşători: boală, strâmtorare, nenorocire şi multe altele. Dar în nori putem privi curcubeul care vorbeşte despre o speranţă vie. Aceasta este Hristos, în care toate promisiunile lui Dumnezeu sunt valabile. Dar nu numai noi privim la curcubeu; Dumnezeu a dat asigurarea că El de asemenea vede curcubeul şi nu Îşi uită promisiunea.

 

Noe a zidit un altar Domnului şi a luat din toate animalele curate şi din păsările curate şi a adus o jertfă de ardere-de-tot pe altar. Aici este vorba pentru prima dată despre un altar. Jertfa a fost, la fel ca toate jertfele amintite în Geneza, o ardere-de-tot. Celelalte jertfe sunt numite în Levitic şi arată în imagine însemnătatea bogată şi diversificată a jertfei lui Isus Hristos. Despre aceasta citim în Noul Testament în mod deosebit în epistola către Evrei.

 

Când a simţit mirosul plăcut, care se ridica de pe altar, Dumnezeu a zis în inima Sa: „Nu voi mai blestema din nou pământul…“ (Geneza 8:21 ). Acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că Noe şi ai săi ar fi devenit oameni mai buni în corabie. Ei erau exact aceiaşi, cum ne arată versetul 21. Dar Dumnezeu a decis să lase să acţioneze harul pe baza jertfei pe care a adus-o Noe şi despre care El şi-a exprimat plăcerea.

 

La fel ca toate jertfele, şi aceasta indică spre jertfa adusă de Isus Hristos pe crucea de la Golgota. Acolo, El S-a adus ca jertfă fără cusur lui Dumnezeu (Efeseni 5:2 ). Prin această jertfă, Dumnezeu a fost deplin satisfăcut şi proslăvit. Jertfa pe care a adus-o Hristos, a avut ca prim scop proslăvirea lui Dumnezeu. Dar a fost adusă şi pentru noi. Doar pe baza acestei jertfe, Dumnezeu Şi-a putut găsi plăcerea şi în noi. După întoarcerea noastră la Dumnezeu nu am devenit o rasă umană înnobilată faţă de cei care nu cred.

 

Parcă văd această familie salvată, graţiată stând în jurul altarului! L-aş numi un altar de familie. Cunoaştem şi noi în familie un astfel de altar? Desigur, nu mă refer în sensul literal. Întrebarea mea este dacă avem un timp pentru a ne strânge ca părinţi şi copii în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a fi mângâiaţi şi învăţaţi de el. Îi mulţumim împreună pentru binecuvântările Sale? Ne rugăm unii cu alţii şi unii pentru alţii? Dacă facem acest lucru, nu va rămâne fără rod bogat. Ca soţ şi soţie ne vom respecta şi iubi unul pe altul, iar pentru copiii noştri vom fi un exemplu, ca şi ei să înveţe să se iubească unii pe alţii şi să poarte de grijă unul de altul. Dacă ne lăsăm amăgiţi de tot felul de activităţi, de serviciu, de şcoală şi de obligaţii şi neglijăm slujba pentru Dumnezeu, urmările negative se vor arăta. Oare nu aceasta este cauza pentru care viaţa de familie poartă atât de puţin caracterul unei familii creştine?

 

Istoria lui Noe şi a familiei sale în continuare ne este prezentată în Geneza 9:8-29 . Ce situaţie apare în familia graţiată! Tatăl eşuează, din nefericire, ca model. Din lipsă de autostăpânire, se îmbată. Se pune în cort pentru a dormi adânc după beţie. Mai pot aştepta părinţii, când dau un exemplu atât de rău, respect şi consideraţie de la copiii lor? Fiul cel mai tânăr arată clar dispreţ. Ceea ce a văzut, povesteşte cu un fel de plăcere fraţilor săi.

 

Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu-i învaţă pe copii să-i onoreze pe părinţi pentru că o merită. Ei au primit de la Dumnezeu autoritate, care trebuie să fie respectată de copii, chiar dacă le vine greu.

 

Ham este pedepsit, iar pedeapsa este împlinită în fiul său Canaan. Sem şi Iafet sunt întristaţi de comportamentul tatălui lor. Dragostea acoperă totul. Ei arată această dragoste şi consideraţie şi sunt răsplătiţi cu binecuvântarea pe care le-o dă tatăl lor.

 

https://comori.org/casatorie-si-familie/noe-si-familia-sa/

 

 

 

Lucian Buzdugan – Simptome ale carenţelor de nutriţie la plantele de cultură 2. Cand si cum se observa carenta de fosfor la rapita

  

 

Carenta de elemente nutritive in general si de fosfor in special,  poate sa apara,spre exemplu, la rapita, in primele etape de vegetatie. Ea este determinata atat de compozitia solului, cat si de clima sau de calitatea lucrarilor de intretinere a culturii. Va propun sa urmarim impreuna cateva aspecte moderne de tehnologie care, aplicate, pot sa contribuie la prevenirea aparitiei acestor carente si, in cele din urma, sa ofere fermierului un spor de productie.

Bolile de nutriţie la plantele de cultură evidenţieză lipsa unuia sau mai multor elemente din sol care sunt indispensabile bunei sănătăţi a plantelor; ele fiind preluate prin sistemul radicular. Există însă şi cazuri, precum la Leguminoase, de utilizare a azotului necesar din aer. Plantele pentru a fi în plină sănătate trebuie să aibă în sol şi subsol toate condiţiile fizice şi chimice ce pot determina solubilizarea elementelor sau fixarea acestora. Carenţele adesea predispun plantele la atacul dăunătorilor vegetali şi animali sau a produselor toxice din atmosferă, cum ar fi fumurile industriale, diferite gaze.

CARENŢA DE AZOT (N) – Lipsa azotului duce la deficienţe de creştere, frunzele devin subţirii, verde-gălbui, în primele stadii ale carenţei, apoi roşiatice, gălbui; mai multe frunze cu peţiolul acestora îmbătrânesc, diminuându-se vitalitatea plantei, înfloritul şi fructificarea. CAUZE: se manifestă mai ales pe solurile uşoare şi nisipoase, sărace în materie organică, acide ce provoacă carenţe. Excesul de umiditate determină activitatea slabă a bacteriilor din sol (Azotobacter sp.) asupra descompunerii materiilor organice şi nitrifiocarea azotului. COMBATERE: aplicarea de îngrăşăminte azotoase adecvate, iar în cazul unor necesităţi rapide se va pulveriza uree, astfel: la cereale 5-7 %, pomi 0,8 % (repetare după înflorire) etc. Pentru creşterea activităţii bacteriilor din sol se va proceda la drenarea apei la terenurile unde este cazul.

CARENŢA DE FOSFOR (P) – MANIFESTARE: în general simptomele sunt asemănătoare cu cele de la azot. Frunzele sunt drepte şi mici, au culoarea închisă cu o tentă albastră-verzuie, purpurie pe pedicel, uneori şi pe limb, necroze pe marginea acestuia; desfrunzire prematură; întârzierea înmuguririi şi a înfloririi; Seminţele ce acumulează mai mult fosfor sunt mai puţine şi de altă mărime. CAUZE: P aflat în sol sub formă organică sau minerală este mai mult sau mai puţin asimilabil de către rădăcini; P este foarte bine fixat de sol, migrarea în plante fiind dificilă mai ales în solurile grele, argiloase ce au putere mare de fixare. In solurile acide se află sub formă de fosfat de Fe insolubil. In solurile alcaline căldura determină blocarea fosforului, pe când ploile abundente şi frecvente spală fosforul din sol. COMBATERE: la solurile acide se va aplica fosfat bazic, mineral, praf de oase, zgură de defosforizare; La cele neutre şi alcaline fosfat solubil în apă (superfosfat); aplicarea se va face cât mai aproape de rădăcina plantelor. La viţa de vie şi pomi se va face o arătură adâncă în care se repartizează îngăşemânt fosfatic.

CARENŢA DE POTASIU (K) – MANIFESTARE: se observă mai ales la ţesuturile bătrâne; plantele devin sensibile la dăunătorii vegetali; scade producţia, indiferent de planta la care se manifestă. CAUZE: insuficienţa K în solul respectiv, care este prezentă mai ales în terenurile nisipoase, umede şi calcaroase. Surplusul de K este fixat de solurile argiloase şi grele. COMBATERE: aplicarea de îngrăşeminte cu K, deoarece la recoltare se scoate din tarla foarte mult potasiu ce se află în plante. Culturi sensibile: tutunul, cartoful, sfecla, pajiştile dirijate (artificiale), legumele. La coacăz, zmeură se aplică sulfat de K, de asemenea pentru tutun pentru a avea o combustie bună în loc de clorură de K (sare); pentru livadă se aplică prin stropire o soluţie de 2 % de sulfat de K. Tratamentele exagerate duc la carenţe de Magneziu.

CARENŢA DE MAGNEZIU (Mg) – MANIFESTARE: apare clorozarea frunzelor sau dungi evidente necrozate, întâi la frunzele bătrâne apoi la cele tinere datorită migrării ionului de Mg spre centru de creştere. La pomi se manifestă prin căderea prematură a frunzelor. CAUZE: perioadele ploioase de lungă durată spală Mg din sol; excesul de K di n sol; deficitul de N determină dezechilibrul de Mg; de asemenea pH-ul mic, cantitatea mică de humus şi N.

Cantitatea mare de K în sol crează deficit de Mg. COMBATERE: aplicare de amendamente cu calcar dolomitic, Mg calcinat sau ca sulfat de Mg, Sulfat dublu de K şi Mg. In cazuri de urgenţe se va aplica Sulfat de Mg prin stropire la frunze în soluţie de 2 % (în caz de nevoie tratamentul se va repeta după 10 zile). Tratarea cu îngrăşăminte cu K pentru reglarea echilibrului K/Mg.

CARENŢA DE BOR (B) – MANIFESTARE: La plantele lipsite de acest element manifestările variază de la o specie la alta, apărând însă la toate închirciri datorate deficienţei de creştere, clorozarea frunzelor tinere, ruginirea acestora şi în final stricarea fructelor cauzată de necrozarea părţii interioare. CAUZE: solurile uşoare, nisipoase, spălările intervenite datorită ploilor; pe solurile alcaline, turboase sau calcaroase deoarece calcarul determină incapacitatea plantelor de asimilare a microelementelor de către rădăcini; în anii cu primăveri ploioase urmate de secetă. COMBATERE: Pe terenurile calcaroase la plantele din marea cultură se va aplica 20-25 kg/ha Borax, înainte de semănat sau după răsărirea plantelor sau se vor administra îngrăşeminte ce conţin Bor, însă în următorul an nu se va mai administra Bor deoarece excesul devine toxic. In pomicultură se va aplica prin pulverizare acid boric în concentraţie de 0,2 % pe frunze (1 tratament înainte de înflorire şi 2 tratamente după înflorire la un interval de 10 zile).

CARENŢA DE CUPRU (Cu) – este de importanţă mai mică, manifestăndu-se mai ales pe terenurile noi cultivate; foarte spălate, nisipoase, turboase, sărace în materii fertilizante, terenuri înierbate. COMBATERE: tratamente cu fungicide cuprice pot preveni carenţa.

CARENŢA DE FIER (Fe) – MANIFESTARE: clorozarea bagajului foliar, deoarece Fe este indispensabil la formarea pigmenţilor. CAUZE: apare pe terenurile cu solurile neutre şi alcaline bogate în Ca, Fe nu este asimilat de rădăcini, în cazurile de administrare sau existenţă în sol a unei cantităţi mai mari de fosfor, Fe devine insolubil nemaiputând fi asimilat de rădăcini, chiar şi în cazul terenurilor acide; de asemenea Ca excesiv provoacă şi el insolubilitatea Fe apărând clorozarea frunzelor, însă manifestarea este mai pregnantă pe terenurile nisipoase care adesea cer calcar. De reţinut faptul că, carenţa de Kaliu agravează cloroza determinată de Fe, ce poate apărea şi pe ternurile cu multă substanţă organică, ne omiţând faptul că umiditatea excesivă poate determina şi ea cloroze.

Manifestându-se mai ales la viţa de vie, pomi, zmeur, căpşuni. COMBATERE: efecte rapide au aplicările de săruri de Fe. La vie şi pomi se aplică prin pulverizare sulfat sau citrat de Fe în concentraţie de 0,3 %, la sfârşitul perioadei de înflorire, repetându-se după 10 zile. De reţinut faptul că tratamentul respectiv nu are eficacitate foarte îndelungată, fiind necesară aplicare şi în anul următor. Se pot aplica tratamente şi cu sare organică de Fe stabilă, în doză de 20-2000 g/pom, încorporându-se în sol; concentraţia variază în funcţie de vărsta pomilor. O metodă eficace este şi aceea de-a lăsa sub pomi iarba cosită sau administrarea de gunoi de grajd.

CARENŢA DE MANGAN (Mn) –MANIFESTARE: clorozarea frunzelor, uneori chiar şi necrozarea acestora. Se manifestă mai ales la pomi, cereale şi la culturile de câmp înburuienate. Simtomele apar mai ales în perioadele cu umiditate excesivă. CAUZE: terenuri humificate, uşoare şi permeabile cu pH peste 6,5 până la alcalin, soluri turboase, acide cu amendamente exagerate de calcar, folosirea de nămoluri nefermentate în pomicultură pe terenuri nisipoase aluvionare calcaroase; aerisirea solului favorizează carenţa. COMBATERE: Mn şi Fe devin insolubile în terenurile cu calcar activ. Pe terenurile uşoare puţin alcaline se va aplica sulfat de mangan în doză de 100 kg/ha; pulverizări pe frunze cu soluţii ce au Mn la începutul vegetaţiei, astfel: la cereale 4 %; sfecla de zahăr şi cea furajeră 3 %; pomi 0,3 % iar la cartof maximum 0,5 %. Se pot utiliza şi îngrăşeminte cu reacţie acidă ca de exemplu sulfat de amoniu şi superfosfat.

CARENŢA DE MOLIBDEN (Mo) – Mo intervine în procesul de reducere al nitraţilor în amoniac ca cofactor. Plantele leguminoase asigură fixarea azotului de către Azotobacter sp. ce se află în nodozităţile rădăcinilor. SIMPTOME: la leguminoase apare deficienţă de azot, o paloare a bagajului foliar, se reduce creşterea plantelor. CAUZE: Spre exemplu la conopidă apare pe solurile acide, sau aplicare de tratamente cu îngrăşăminte cu azot sub formă de nitrat. De reţinut faptul că Mo este insolubil în mediu acid spre deoasebire de alte element care se blochează în mediu alcalin şi calcaros. COMBATERE: se va aplica Na pe terenuri cu pământuri minerale, 2 kg/ha Molibdat de sodiu: Pe terenurile cu soluri humificate, mai acide se va dubla doza.

CARENŢA DE ZINC (Zn) – MANIFESTĂRI: se manifestă mai ales la pomi prin apariţia de dungi galbene pe frunzele bătrâne, mugurii se opresc din creştere transformându-se într-o rozetă. Astfel de manifestări se pot observa şi la tutun, porumb, cereale păioase. CAUZE: apare mai ale pe solurile foarte acide însă uneori şi pe solurile foarte alcaline; solurile cu mult fosfat insolubilizat ce au Zn dau fosfatul de zinc, de asemenea în cazurile solurilor cu humus foarte ridicat, pe solurile foarte calcaroase sau în cazurile când s-a aplicat o cantitate prea mare de gunoi de grajd. COMBATERE: Nu se vor aplica săruri de Zn la sol. La pomi, după înflorire se va stropi cu Sulfat de Zn 1 % neutralizat cu 0,5 % lapte de var (amestecul se va face înainte de stropire).

2.Cand si cum se observa carenta de fosfor la rapita

Rapita isi epuizeaza rezerva de fosfor din samanta in prima saptamana de rasarire si se manifesta prin talia mica a plantelor. Frunzele capata, treptat, un aspect rosu-violaceu caracteristic, culori cu atat mai intense cu cat carenta este mai puternica.

Culturile infiintate pe soluri cu un continut de argila de peste 20% sunt predispuse. De asemenea, carenta de fosfor este favorizata de toamnele reci sau de stresul cauzat de stagnarea apei pe soluri slab permeabile. Imburuienarea este un factor care contribuie la randul sau.

Carenta de fosfor in toamna duce la slaba dezvoltare a sistemului radicular, ceea ce poate avea efecte dramatice in primavara, cand aparitia fenomenului de descaltare a plantelor (datorat alternantei inghet/dezghet) poate duce la scaderea densitatii plantelor viabile la hectar. Nefertilizarea cu fosfor (in special pe solurile slab aprovizionate), penalizeaza puternic productia.

Fertilizarea cu fosfor

In teza sa de doctorat, ing. Lucian Buzdugan, specialistul din Insula Mare a Brailei, atragea atentia ca ingrasamintele cu azot influenteaza cel mai puternic randamentul de productie.

„Doza de azot de N140, pe un fond de P80, determina cele mai ridicate valori ale randamentului”, afirma specialistul, care mai adauga ca „aplicarea unor doze optime de azot pe un fond slab aprovizionat cu fosfor, influenteaza toate procesele metabolice de crestere si dezvoltare a plantelor si in final productivitatea rapitei de toamna”. De aceea, in conditiile din Insula Mare a Brailei (sol aluvionar) se recomanda sigurarea unei fertilizari cu fosfor de P80 pe un fond de N140.

Tehnologic, agronomul dezvaluie ca aceasta fertilizare este executata in functie de sistemul de lucrari ale solului ales. Astfel, fermierii pot sa aleaga intre:

1. semanatul direct in miriste cu ajutorul semanatorii Focus 6TD, care aplica direct in miristea de grau odata cu semanatul si ingrasamintele cu fosfor.

2. Mobilizarea solului la adancimea de 20-25 cm odata cu incorporatul ingrasamintelor pe baza de fosfor la 15-18 cm si compactarea solului cu Horsch-Tiger 8AS.

3. Discuit cu Discul mare la adancimea de 15 cm. Odata cu aceasta lucrare se incorporeaza si ingrasamintele cu fosfor administrate pe miriste, urmata apoi de o tavalugire puternica a solului.

Fertilizarea rapitei se face in doua etape: in toamna si la reluarea vegetatiei in primavara. Potrivit literaturii de specialitate, dozele medii recomandate pe toata perioada de vegetatie sunt: 80 – 130 kg N/ha, 50 – 80 kg P2O5/ha, 30 – 80 kg K2O/ha, 15-20 kg/ha S si pana la 1.5 – 1.7 kg/ha B.

Azotul se aplica in toamna numai pe solurile sarace sau in cazul intarzierii semanatului, in doza de 30 – 50 kg s.a./ha. Fosforul se poate aplica integral in toamna, sub lucrarea de baza: aratura sau disc greu, sau se poate aplica fazial, 2/3 din doza in toamna si 1/3 in primavara. Sulful este al treilea element ca importanta in nutritia rapitei de toamna si se aplica in toamna pe orice tip de sol, odata cu lucrarea de baza.

Lucrarile de intretinere a culturii

In privinta imburuienarii, care favorizeaza aparitia carentelor, se recomanda erbicidarea totala inainte de infiintarea culturii, daca terenul este infestat. In cazul in care rapita este infiintata dupa grau, se recomanda controlul samulastrei. Erbicidarea toamna nu previne aparitia reimburuienarii in primavara, de aceea Lucian Buzdugan recomanda erbicidarea timpurie in primavara pentru controlul dicotilelor deoarece, in cazul unui inghet, pierderile investitionale sunt mai mici.

O alta lucrare importanta in toamna este efectuarea santurilor de scurgere. Rapita este o cultura sensibila la baltirile ce pot aparea in primavara. Nu in ultimul rand, controlul bolilor si daunatorilor se face integrat, folosind atat metode agrotehnice cat si chimice.

Tratamente de toamna, pe vegetatie, se fac in prima etapa impotriva puricilor de pamant (Phyllotreta atra), a viespei rapitei (Athalia rosae) si a fluturelui alb al rapitei (Pieris rapae). „Combaterea se poate face cu piretroizi ca: Lamdex 5 EC 0,15 l/ha, Cylotrin 60 CS 0,15 l/ha sau Karate Zeon 0,15 l/ha. Ȋn a doua etapa, cand temperaturile sunt in scadere si trebuie combatut Puricele mare (Psylloides chrysocephala), Ceuthorrrhynchus picitarsis, se poate folosi Ciperguard 25 EC in doza de 0,15 l/ha”, explica Lucian Buzdugan.

Beneficiile amenajarii teritoriului, inclusiv pentru pradatorii biologici; 2 Combaterea buruienilor prin rotatia culturilor; 3 Cum putem obtine bani si sanatate din “gunoaie” – mulci

 

Culturi de legume infiintate, prin semanat, in martie

Culturile de legume infiintate, in luna martie,(daca vremea o ia razna,se pot semana mai devreme), prin semanat direct sunt: ceapa; morcovul; patrunjelul, pastarnacul, sfecla rosie, salata, spanacul, ridichea de luna, loboda, mararul. Prezentam in continuare cateva date privind semanatul acestor culturi:

 

 

 

Cultura în câmp a tomatelor timpurii

Pentru  valorificatea producției de tomate cit mai devreme și la prețuri convenabile pentru producător,optan pentru cultivarea tomatelor timpurii   

Studii recente au aratat, insa, ca perele se disting prin cateva calitati vindecatoare, rar intalnite la alte alimente, fiind exceptionale in tratarea afectiunilor renale, a bolilor cardiovasculare, precum si in intoxicatii si in bolile care apar pe fondul deficientelor imunitare.

• Colita de putrefactie este eliminata intr-o saptamana cu urmatorul tratament: inaintea fiecareia dintre cele trei mese principale se consuma cate o jumatate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar in aceasta perioada si 2 luni dupa tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fara nici un fel de carne, fara oua, fara majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smantana de fermentatie si iaurt).

• Anemia (inclusiv cea care apare la copii). Se consuma zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub forma de nectar. Perele, pe langa faptul ca sunt destul de bogate in fier, stimuleaza hematopoeza, adica procesul de formare a globulelor rosii.

• Infectii asociate cu febra, deficiente imunitare. Se face o cura de 1-2 saptamani cu nectar de pere, din care se consuma minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizeaza productia de celule cu rol imunitar, amelioreaza starile febrile, hranesc organismul, ajutandu-l sa lupte cu boala.

• Hipertensiune, aritmie cardiaca, boli cardiovasculare in general. Studii recente au aratat ca un consum ridicat de polifenoli (substante organice prezente mai ales in fructe) din surse naturale este in stransa legatura cu un risc mult mai scazut de aparitie a bolilor cardiovasculare.
• Litiaza renala (mai ales cu urati). Se consuma zilnic, vreme de 2-3 saptamani, cate 1-2 litri de suc de pere. Acest remediu nu numai ca dizolva si marunteste pietrele, ci si favorizeaza eliminarea lor prompta, prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activitatii rinichilor, fiind folosite si in scop profilactic, impotriva litiazelor de orice fel.Mai adaugam si faptul ca printr-o cura de pere  se obtine  un balsam pentru sistemul digestiv, un depurativ si remineralizant(compot), diuretic si anti-reumatismal,sucul,

Cura cu pere

Consuma 50-70 g coaja de para inainte de micul dejun.
Cu o ora inainte de masa de pranz consuma 150-200 g pulpa de para.
Imediat dupa cina mananca o para de dimensiune medie si bea 100 ml apa minerala.
Cura trebuie sa dureze cel putin 18 zile.

 

  Cultura părului,(Pyrus sativa Lam)

 

Soiurile de păr cultivate în România
Părul a fost  introdus în România de peste 400 ani, avind  în prezent  o mare varietate de soiuri și genotipuri, dar totuși, lista oficială de soiuri admise în cultură cuprinde doar  citeva zeci. Acestea  sunt grupate în soiuri de vară (11), soiuri de toamnă (12) și soiuri de iarnă (6).

Soiuri de vară
Bella de Giugno, soi cu origine italiană, productiv, viguros, precoce, cu ramifiocare de tin “spur”, rezistent la ger, secetă, mediu rezistent la boli. Fructul are o greutate medie în jur de 60-100g, este piriform, de culoare galben-verzui, pigmentat cu roz. Pulpa este alb-gălbuie, cu suculenţă medie, semifondantă. Se recoltează în prima jumătate a lunii iulie.

Triumf, soi românesc creat în 1985, are vigoare mijlocie spre mare, este parţial autofertil, fructifică pe formaţiuni scurte şi lungi,intră repede pe rod, este foarte productiv rezistent la rapăn şi pătarea albă a frunzelor, incompatibil cu gutuiul. Fructul are o greutate medie în jur de 120-130g, este piriform, de culioare verde-gălbui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa semifondantă. Perioada de recoltare: Se recoltează în ultima decadă a lunii iulie.

Daciana, soi românesc creat în anul 1989, are vigoare mijlocie, este parţial autofertil, cu tendinţă de partenocarpie, relativ precoce, are producții foarte mari de aproximativ 22-26 t/ha, este rezistent la ger, tip de fructificare standard, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 120-160g, este piriform-alungit, roşu-portocaliu. Pulpa este albă, fină, fondantă. Se recoltează în ultima decadă a lunii iulie.

Untoasă precoce Morettini, soi de provenieță italiană, cultivat la noi din anul 1958, este viguros, intră repede pe rod, are producții foarte mari, este rezistent la boli, sensibil la ger, , poate fi altoit pe gutui. Fructul este mare, piriform, galben-pai cu roşu pe partea însorită. Pulpa este albă, fină, fondantă, intens aromată. . Se recoltează în prima jumătate a lunii august.

Argessis, soi românesc, are vigoare mijlocie, capacitate bună de ramificare semitardiv, rezistent la boli şi dăunători, are producții foarte mari de aproximativ 25-30 t/ha, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 120-140g, este piriform, de culoare verde-gălbui acoperit cu roşu-aprins peste 50% din suprafață. Pulpa are consistenţă medie, este suculentă, fondantă.  Se recoltează la jumătatea lunii august.

Carpica, soi românesc, cu vigoare mijlocie, intră repede pe rod, are producții foarte mari de aproximativ 25-30 t/ha, este rezistent la ger, sensibil la secetă, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 140-160g, este piriform, de culoare galben-pai, acoperit cu rugină. Pulpa albă fondantă și aromată. Se recoltează în ultima decadă a lunii august.

Timpurii de Dâmboviţa, soi românesc introdus în cultură în anul 1968, este viguros, intră târziu pe rod, înfloreşte semitârziu, are producții foarte mari, este rezistent la ger, incompatibil cu gutuiul. Fruct este mijlociu ca greutate, scurt piriform, de culoare galben-verzui, acoperit pe o suprafață de două treini cu roşu aprins. Pulpa este albă, suculentă și fondantă. Se recoltează la jumătatea lunii august.

Favorita lui Clapp, soi american, cu vigoare mare, cu fructificare pe ramuri scurte, parţial autofertil, intră devreme pe rod, este productiv, rezistent la secetă şi ger, înflorire semitârzie, sensibil la afide. Fructul are o greutate medie de aproximativ 130-160g, este scurt piriform, de culoare verde-gălbui, cu roşu carmin dungat pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este albă, foarte suculentă, fină, fondantă, intens aromată, gust dulce-vinuriu. Fruct bun pentru consum în stare proaspătă. Se recoltează la jumătatea lunii august.

Getica, soi românesc, de vigoare submijlocie, intră pe rod ăn anul 3-4 de la plantare, are o producție medie de aproximativ 12-20 t/ha, fructificare de tip “spur”, sensibil la Psylla sp. . Fructul are o greutate medie de aproximativ 130-160g, este piriform, uşor alungit, de culoare galben-pai, acoperit pe partea însorită cu rugină foarte slabă. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă. Recoltarea: Se recoltează la jumătatea lunii august.

Napoca, soi românesc, de vigoare mijlocie spre mare, fructifică pe ramuri scurte, este  parţial autofertil, intră repede pe rod, este productiv, rezistent la ger, poate fi altoip pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 130-150g, este piriform, de culoare galben-verzui, roşiatic pe partea însorită. Pulpă este fondantă. Se recoltează la sfârșitul lunii august.

Williams, soi englezesc, introdus în România în anul 1900, este semiviguros, intră repede pe rod, are producții mari, este parţial autofertil, înfloreşte târziu. Este sensibil la ger şi secetă, incompatibil cu gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, cu conturul neregulat, galben-pai, cu rugină la ambele capete, foarte bun pentru masă şi industrializare, cu pulpa albă, fondantă, fără sclereide, foarte suculentă, dulce-vinurie, puternic aromată. Se recoltează la sfârșitul lunii august.

Soiuri de toamnă
12. Williams roşu – este o mutaţie a soiului Williams obţinută în SUA (1958). Este un soi semiviguros, intră repede pe rod, are producții destul de mari, este sensibil la ger şi secetă, incompatibil cu gutuiul.
Fructul are o greutate medie de aproximativ 180-200g, este piriform, colorat în roşu-intens pe toată suprafaţa. Pulpa este de calitate superioară, la fel ca la Williams. Se recoltează în prima decadă a lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 1-2 luni.

Doina, soi românesc, semiviguros, cu fructificare standard, intră repede pe rod, productiv, rezistent la ger, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 160-180g, este scurt-piriform, de culoare galben-verzui acoperit cu roşu-vişiniu pe jumătate din suprafaţă. Pulpa este alb-verzuie, fondantă și suculentă. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 25-30 zile.

Haydeea, soi românesc, semiviguros, intră repede pe rod, are o producție medie de aproximativ 27-33 kg/pom, este rezistent la ger şi boli, fructifică predominant pe ramuri de rod scurte. Fructul este mijlociu spre mare, scurt-piriform, fără cavitate pedunculară, de culoare galbenă, uşor rumenită. Pulpa este suculentă, dulce, plăcut acidulată, şi fin aromată. Soi destinat consumului în stare proaspătă şi industrializării. . Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 25-30 zile.

Untoasă Hardy, soi francez cultivad din anul 1830, este viguros, cu trunchiul şi axul puternice, coroana îngust conică, capacitate redusă de ramificare, fructifică preponderent pe formaţiuni scurte, intră târziu pe rod, este sensibil la ger, produce mult şi constant. Poate fi altoit cu ușurință pe gutui. Fructul are o greutate medie de aprximativ 120-140g, este scurt conic, cu vârful larg, de culoare verde-gălbuie acoperit integral sau parţial cu rugină grosieră. Pulpa este albă, semifondantă, foarte suculentă, dulce vinurie. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.

Untoasă de Geoagiu, soi românesc, de vigoare mică-mijlocie, de tip spur, productiv, intră repede pe rod, este rezistent la boli, poate fi altoit pe gutui. are o greutate medie de aprximativ 200-220g, este conic, de culoare galben-verzui, uşor rumenit. Pulpa este fondantă, dulce acidulată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.

Untoasă Bosc, soi de origine franțuzească, de vigoare mijlocie-mare, intră repede pe rod, nu poate fi altoit pe gutui,  înflorește târziu, este sensibil la ger, la Psylla sp. şi acarieni, este tolerant la rapăn. Fructul este mare, piriform cu zona pedunculară brusc alungită, formând un “gât” caracteristic lung şi gros. Culoarea este galben-verzuie, acoperită complet cu o rugină groasă, brun roşietică specifică. Pulpa este alb-gălbuie, foarte fină, fondantă, suculentă. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.

Higland, soi provenit din America, este viguros, foarte productiv, semiprecoce, cu înflorire semitimpurie, poate fi altoit pe gutui. Fructul este mare, conic, verde-gălbui. Pulpa este albă, densă și foarte suculentă. Recoltarea Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 60-80 zile.

Aniversarea, soi românesc introdus în cultură în anul 1973, este viguros, cu producții foarte mari de aproximativ 25-30 t/ha, ramificare de tip spur, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 200g, este piriform-alungit, de culoare galben-verzui, prevăzut cu rugină ca şi Untoasă Bosc. Pulpa este semifondantă, cu gust taninos, dar plăcut. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 40-60 zile.

Conference, soi englezesc, de vigoare mijlocie, intră devreme pe rod, foarte productiv, rodește partenocarpic, are capacitate slabă de ramificare, poate fi altoit pe gutui, este rezistent la ger, sensibil la secetă şi brume. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, de culoare verde-gălbui, uneori slab rumenit pe partea însorită şi cu o calotă de rugină în jurul caliciului. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, dulce, puţin acidulată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi consumate în octombrie-noiembrie.

Jeanne d’Arc, soi franţuzesc, fructificare de tip “spur”, semiviguros, productiv, înfloreşte târziu, rezistent la ger şi boli, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 200-220g, este tronconic, de culoare verde-gălbui, cu pulpa albă, suculentă, slab acidulată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 60-90 zile.

Abatele Fetel, soi produs în Italia, este semiviguros, de tip spur, intră devreme pe rod, este productiv, dar inconstant, rezistent la boli, compatibilitate medie cu gutuiul, pretenţios la temperatură în perioada polenizării şi fecundării. Fructul este mare, piriform alungit, de culoare verde-gălbui, uşor rumenit pe partea însorită. Pulpa este de culoare albă, fermă, dar la maturitatea de consum devine fondantă, suculentă, aromată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  60-90 zile.

Monica, soi românesc, semiviguros, intră pe rod în anul IV de la plantare, are o producție medie de aproximativ 15-30 t/ha, ramificare de tip “spur”, este mediu rezistent la atacul bolilor şi dăunătorilor. Fructul are o greutate medie de aproximativ 160-180g,  eset piriform, de culoare galbenă-verzuie, cu puncte şi pete de rugină dungat roşu-aprins pe partea însorită, cu conturul uşor neregulat. Pedunculul este scurt, gros şi prins în prelungirea axului fructului. Pulpa este fondantă, cu sclereide fine şi gust uşor astrigent. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  60-90 zile.

Soiuri de iarnă
Curé, soi francez cultivat din anul 1760, este viguros, cu bună capacitate de ramificare, poate fi altoit pe gutui, produce mult dar inconstant, este  sensibil la rapăn şi ger,  soi triploid, fructifică în general partenocarpic. Fructul este mare, piriform, alungit, asimetric, cu o dungă de rugină longitudinală şi un şanţ discret. Epiderma este verde-gălbuie la maturitate. Pulpa este albă-gălbuie, densă, slab parfumată şi potrivit de dulce cu sclereide fine şi gust uşor astrigent. Se recoltează la începutul  lunii octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  100-150 zile.

 

Passe Crassane, soi produs în Franța, cultivat încă din anul 1845, este foarte răspândit pe plan mondial. Este un soi de vigoare mijlocie spre mică, are capacitate bună de ramificare, este sensibil la condiţiile de mediu şi la atacul de Erwinia,  intră repede pe rod, are o producție moderată. Fructul este mare, sferic sau scurt piriform, de culoare galben-verzuie cu pete mari de rugină, cu pulpa fermă, dulce-vinurie, aromată, suculentă, recomandat pentru consum în stare proasdpătă. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Contesa de Paris, soi obținut în Franța, cultivat din anul 1908, este de vigoare mijlocie, întră târziu pe rod, este foarte productiv, înfloreşte timpuriu sau semitimpuriu, fiind afectat de brumele de primăvară, este sensibil la boli, compatibilitate slabă cu gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, de culoare verde-gălbui cu puncte mici de rugină, cu pulpa albă, fondantă și suculentă. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Olivier de Sèrres, soi obținut în Franța, cultivat din anul 1851, este semiviguros, produce mult dar inconstant, înfloreşte semitârziu şi este sensibil la rapăn, poate fi altoit pe gutui. Fructul de mărime medie, maliform, cu epiderma galbenă-verzuie, pulpa de culoare alb-gălbuie, fermă, cu aromă distinctă. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Republica, soi românesc, are vigoare mică, intră foarte repede pe rod, are producții mari, este de tip “spur”, înflorirea este semitimpurie, nu poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 240-260g, este maliform, cu cavitate pedunculară, cu epiderma de culoare verde-gălbuie cu pete de rugină. Pulpa este albă, fondantă, suculentă, aromată, dar cu sclereide în jurul casei seminale. Se recoltează la începutul lunii octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Euras, soi românesc, are vigoare mijlocie, formează o coroană globuloasă, fructifică preponderent pe ramuri scurte, imun la rapăn, rezistent la Psylla sp. şi acarieni. Eset un soi productiv cu o cantitate medie de fructe de 20-25 t/ha. Greutatea medie a unui fruct este de aproximativ 120-140g, fructul este ovoidal cu cavitate pedunculară asimetrică, cu conturul neregulat, epiderma subţire, netedă, de culoare galbenă-verzui, cu puncte de rugină, uşor rumenit. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă, fără sclereide. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  180-200 zile.

 

Particularităţile de creştere şi fructificare ale părului
Sistemul radicular este influenţat de portaltoi. În general părul dezvoltă un sistem radicular puternic mai ales când este altoit pe păr franc sau sălbatec ce depăşeşte de 1,5-2 ori volumul coroanei. În acest caz marea masă a rădăcinilor active se găsesc în stratul de sol cuprins între 20-100 cm pe solurile argilo-lutoase şi 50-150 cm pe solurile puternic podzolite. Rădăcinile principale cu creştere verticală pot pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. Când este altoit pe gutui, sistemul radicular al părului este mai redus, puternic ramificat, mai ales pe orizontală. Marea masă a rădăcinilor active situându-se în stratul de sol cuprins între 20 şi 40 cm ceea ce necesită în cele mai multe cazuri, mijloace de susţinere (spalieri, tutori) pe toată durata vieţii. Marea masă a rădăcinilor active se găsesc în primii 4 m2 din jurul trunchiului (Atkinson, 1980).
Trunchiul părului în primii ani de viață este neted urmând ca pe parcurs să formeze un ritidom solzos care se exfoliază.
Ramurile de schelet sunt lungi şi cresc sub un unghi mic de ramificare. Pomii formează în mod natural etaje. Unele soiuri (Williams, Passe Crassane), altoite pe gutui, au ramurile aşezate în spirală pe ax.
După specificul de ramificare deosebim două categorii de soiuri:
– soiuri cu ramificare slabă şi coroană rară: Untoasă Bosc, Untoasă Hardy, Untoasă Gifford;
– soiuri cu ramificare puternică şi coroană bine garnisită: Curéy Williams.
Mugurii vegetativi ai părului sunt mici, cu vârful depărtat de ramură.
Mugurii de rod sunt situaţi către vârful ramurilor lungi şi în vârful lăstarilor scurţi.

Tipul de fructificare este o caracteristică de soi. Unele soiuri rodesc predominant pe formaţiuni lungi ca nueluşele, mlădiţele (Curé, Williams, Triumf, Carpica), altele pe formaţiuni scurte (Passe Crassane, Abatelè Fetel, Olivier de Serres, Păstrăvioare, Untoasă Hardy, Trivale, Napoca, Timpurii de Dâmboviţa).

Înfloritul, polenizarea şi fecundarea.. Înflorirea durează 8-10 zile funcţie de temperatură şi umiditatea aerului.
După epoca înfloritului se deosebesc:
– soiuri cu înflorire timpurie: Contesa de Paris, Trivale, Bella di Giugno etc;
– soiuri cu înflorire mijlocie: Aromată de Bistriţa, Curé, Untoasă Giffard, Republica;
– soiuri cu înflorire medie-târzie: Williams, Untoasă Bosc, Timpurii de Dâmboviţa etc;
– soiuri cu înflorire târzie: Napoca, Jeanne d’Arc.
După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor sortimentul de păr cuprinde:
-soiuri autosterile: majoritatea soiurilor necesită obligatoriu polenizatori;
– soiuri parţial autofertile: Triumf, Napoca, Daciana;
– soiuri rele polenizatoare: Curé, Olivier de Serres, Bella di Giugno, Jeanne d’Arc.
– soiuri partenocarpice: Williams, Curé, Conference, Daciana, Passe Crassane;
– combinaţii intersterile: Bella di Giugno x Curé, Bella di Giugno x Republica, Bella di Giugno x Williams, Passe Crassane x Williams, Untoasă Giffard x Curé, Williams x Williams roşu.
Frecvent se manifestă fenomenul de înflorire târzie (secundară) la 10-20 zile de la înflorirea normală, dar din aceste flori se formează fructe partenocarpice, mici, atipicee.

Producția medie  pe hectar variază în limite largi de la  Acesta variază de la 7-8 t până  la 30 – 35 t.
Durata de viaţă a pomilor este de 30-35 ani în cazul altoirii pe gutui şi 40-60 ani în cazul altoirii pe păr franc.

Polenizarea părului este entomofilă. Părul este în mare parte autosteril motiv pentru care înntr-o parcelă trebuie să existe 2-3 soiuri care să fie compatibile la înmulțire (tab. 1).
Polenizatorii soiurilor de păr admise la înmulţire
(G. Grădinariu, 2002)

 

Cerinţele părului faţă de factorii de mediu
Cerenţele părului faţă de lumină
Părul are cerinţe moderate față de lumină.
Lumina insuficientă influenţiază negativ asupra metabolismului pomului, provocând creşteri slabe şi producţii mici cantitativ dar mai ales calitativ.
O cantitate suficientă de lumină asigură obţinerea unor fructe de calitate, colorate, cu gust şi aromă plăcută fără sclereide cu valoare comercială ridicată. Din acest motiv se recomandă pantele cât mai însorite cu expoziție sudică sau Sud –Estică.
Cerinţele părului faţă de temperatură
Căldura este un factor limitativ în cultura părului. Specie de regiuni temperate, părul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale de 9,5-11ºC. Unele soiuri (Aromată de Bistriţa, Williams, Curé, Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp etc.) se pot cultiva în zone cu temperaturi medii anuale de 8-8,5ºC. Temperatura medie în perioada de vegetaţie (aprilie – septembrie) trebuie să fie de 16-19ºC.
Soiurile de vară au nevoie de 135 – 140 zile cu temperaturi medii pozitive pentru creşterea şi maturarea fructelor, iar cele de iarnă 165 – 185 de zile, ceea ce echivalează cu 2950º – 3250ºC. Pragul biologic al părului este de 7,5 – 8,0ºC, iar pentru rădăcini de 2,5ºC.
“Necesarul de frig” pentru păr este destul de mare 1200 – 1500 ore de temperaturi scăzute (sub 7ºC) dar pozitive, pentru ieşirea mugurilor din starea de repaus şi desăvârşirea microsporogenezei. Pentru climatul subtropical a fost creat soiul Le Cont ( Pyrus Piraster x Pyrus serotina) cu cerinţe minime la frig şi cu o rezistenţă foarte mare la temperaturile ridicate din timpul perioadei de vegetaţie (45ºC).
Cultura părului devine nesigură în zonele în care temperatura coboară sub  –26º … –28ºC. Florile părului rezistă până la –3,3ºC în fază de boboc, -2,2ºC când sunt complet deschise, fructele tinere până la –1,5ºC, iar cele mature până la –4,4ºC. În condiţiile unor primăveri răcoroase cu temperaturi de 1-2ºC florile leagă slab şi sunt afectate major de Pseudomonas syringae.
Soiurile de păr nu se comportă asemănător faţă de temperaturile coborâte dar şi foarte ridicate, fenomenul nefiind lămurit.
Rezistenţa la temperaturi scăzute sau ridicate este influenţată alături de factorul genetic, de condiţiile ecologice şi tehnologice.
Cerinţele faţă de apă
Pentru a creşte şi se dezvolta normal specia păr are nevoie de 650-750 mm precipitaţii anuale bine repartizate pe întreaga perioadă de vegetaţie. În cazul când nu sunt realizate aceste condiţii se impune irigarea culturii până la asigurarea a 65-70% din capacitatea de câmp pentru apă a solului. Necesarul faţă de apă este influenţat în special de portaltoi. Astfel, părul altoit pe franc creşte şi fructifică normal în zonele colinare cu 600-800 mm precipitaţii anuale şi este rezistent la secetă, altoit pe gutui rezistă excesului temporar de umiditate dar e sensibil la secetă, iar pe portaltoii Pyrus amigdaliformis, Pyrus eleagrifolia şi Pyrus betulifoliasuportă seceta excesivă.
Nivelul apei freatice trebuie să se afle la o adâncime de 1-1,5 m în cazul părului altoit pe gutui, 2,0-2,5 m în cazul părului altoit pe franc.
Umiditatea relativă este bine să se situeze în limitele a 70-80%.
Insuficienţa apei din sol şi aer conduce la fructe mici, slab suculente, cu multe sclereide, iar excesul de apă favorizează atacul unor boli, iar fructele sunt slab aromate, au o capacitate mică de păstrare etc.
În cloncluzie, apa este un factor limitativ în cultura părului, acesta suferind atât în situaţii de exces cât şi de deficit.

Cerinţele faţă de sol
Şi în acest caz portaltoiul este cel care imprimă pretenţiile pomului. Astfel, dacă părul franc este mai rustic şi cu pretenţii mai reduse faţă de sol gutuiul este mai exigent. În general, părul preferă soluri fertile, adânci, suficient de umede, cu reacţie neutră, caz în care dă producţii mari, cantitativ şi calitativ. Preferă solurile cu textură luto-nisipoasă până la luto-argiloasă şi mai puţin pe cele bălane uscate.
Altoit pe gutui rezistă până la 8% calcar activ în sol, iar pe păr franc până la 12%. Reacţia solului trebuie să fie de 6,8-7,2, conţinutul în Na schimbabil de 5-12% iar cel de Al sub 8 ppm.
În general zonele pomicole ale ţării noastre oferă condiţii bune de culturii părului.

Particularităţi tehnologice ale părului
Specificul producerii materialului săditor
Producerea materialului săditor la păr nu ridică probleme deosebite.
În câmpul I al şcolii de pomi portaltoii de păr franc, cresc lent dar uniform, asigurând un procent de prindere la altoire de 81-92 (Parnia şi colab. 1984). Puieţii de păr franc se altoiesc în iulie, deoarece circulaţia sevei încetează devreme. În câmpurile de formare dau rezultate mai bune portaltoii generativi proveniţi din puieţi produşi la ghivece, deoarece altoirea pe lemn nou dă rezultate mai bune, iar pomii formează un sistem radicular ramificat (Parnia şi colab. 1992). Gutuiul, ca portaltoi, are în pepinieră o creştere puternică, depăşind de multe ori grosimea de altoire.
Deosebit de importantă în producerea materialului săditor la păr este afinitatea soiului cu portaltoiul care se manifestă sub două forme:
Afinitatea de altoire – se referă la capacitatea soiurilor de a cuncreşte cu portaltoiul;
Afinitatea de producţie – se referă la comportarea pomilor altoiţi în plantaţie, la capacitatea de producţie şi la longevitate. Există situaţii când pomii foarte bine prinşi la altoire şi dezvoltaţi normal după câţiva ani în livadă se usucă sau se dezbină de la punctul de altoire (Williams, Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp etc). Pentru aceste soiuri precum şi altele care nu au afinitate cu gutuiul se foloseşte metoda de altoire cu intermediar, dar în această situaţie preţul de cost creşte şi de aceea, în practică se foloseşte destul de rar.
Rezultate bune s-au obţinut prin microînmulţirea, “in vitro” a părului, dar în această situaţie se controlează mai greu vigoarea pomilor.
Specificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor
La alegerea locului pentru înfiinţarea unei plantaţii de păr trebuie să se aibă în vedere cerinţele acestei specii faţă de factorii ecologici, cerinţe prezentate în subcapitolele anterioare.
Pregătirea terenului se face prin efectuarea corectă a lucrărilor: desfundat, fertilizarea de bază, nivelarea; urmează lucrările propriu-zise ca: pichetatul, săpatul gropilor, repichetatul, alegerea materialului săditor şi plantarea pomilor.
Este recomandată plantarea din toamnă datorită avantajelor pe care le prezintă: prinderea mai bună, cicatrizarea rănilor de pe rădăcini, pornirea în vegetaţie primăvara mai repede etc. Dacă se va planta primăvara acest lucru trebuie să se facă cât mai devreme posibil imediat ce terenul permite accesul.
După cum s-a mai precizat, la păr există o gamă mare de soiuri şi portaltoi. Aceste două elemente corelate cu diverse forme de coroane şi fertilitatea solului conduc la înfiinţarea a diferite sisteme de plantaţii:
Sistemul clasic – pentru aliniamente, terenuri cu pantă mare, sistem gospodăresc agropomicol etc.
Distanţe de plantare: 6-7 x 5-6m; soiuri viguroase; portaltoi – păr franc; forme de conducere – piramidale.
Sistemul semiintensiv – se vor înfiinţa în zonele colinare pe versanţi uniformi şi bine însoriţi, cu soluri subţiri şi mai puţin fertile.
Distanţe de plantare: 4 x 4m; 5 x 4m (555-625 pomi/ha) care asigură un volum de coroană de 5000-8000 m3/ha; soiuri de vigoare mijlocie sau mare altoite pe franc; formă de coroană: tufă, piramide.
Sistemul intensiv – se va înfiinţa la baza pantelor sau pe terenuri terasate cu posibilităţi de irigare. Se utilizează soiuri şi portaltoi de vigoare mijlocie rezistente la factorii de stress.
Distanţe de plantare: 3,5-4 x 2-3m asigurând densităţi de 833-1250 pomi/ha; forme de coroană palmete, fusul, palmeta liberă.
Sistemul superintesiv – se înfiinţează pe terenuri plane sau cu panta foarte mică, ameliorate şi irigate pretabile la mecanizare.
Se folosesc soiuri foarte precoce, de vigoare mică, de tip spur, altoite pe portaltoi de vigoare redusă (gutui).
Distanţe de plantare 3,5-4 x 0,9-1,5m rezultând 1754-3174 pomi/ha asigurând un volum de coroană mai mic de 4000 m3/ha; forme de coroană: cordon vertical, ypsilon etc.

Formarea coroanelor – este diferită funcţie de forma aleasă. Astfel, în cazul când se optează pentru o coroană piramidală, acesta se realizează în 3-4 ani prin alegerea şi dirijarea viitoarelor şarpante în paralel cu operaţii de formare a ramurilor de semischelet şi a celor de rod.
În timpul formării coroanei, în scopul temperării dominanţei apicale, ramura de prelungire a axului se scurtează mai sever decât şarpanta, etajele superioare se formează numai după consolidarea celor inferioare, alungirea axului se substituie cu o ramură laterală de vigoare mai slabă, ramurile de prelungire se scurtează mai puternic decât cele laterale. În cazul soiurilor cu un unghi mic de ramificare, scoaterea ramurilor de prelungire ale şarpantelor se face la un mugure exterior, sau se scurtează prin transferarea creşterii lor pe ramuri exterioare.
La soiurile cu ramificare slabă se impune o scurtare mai severă (Gh. Cimpoieş, 2000).
Când pomii se conduc sub formă de palmetă se recomandă ca înclinarea şarpantelor să se amâne până la sfârşitul anului II, iar axul se ciupeşte la înălţimea de proiectare a etajului următor. Particularitatea aceasta se impune mai ales soiurilor care au tendinţa de a forma ax puternic şi ramificaţii slabe.
În cazul când pomii se conduc ca fus subţire, pentru reglarea vigorii între ax şi şarpante, axul se substituie cu o ramură mai slabă, iar şarpantele mai viguroase se înclină mai puternic. Această formă este tot mai folosită în conducerea pomilor. Ea se realizează fără intervenţii prin tăieri până în anii 3-4 de vegetaţie. După aceea se intervine pentru corectarea coroanei pomilor, prin transfermarea axului şi a şarpantelor pe ramuri laterale de vigoare mai slabă, rărirea ramurilor de schelet rău plasate şi care îndesesc coroana.
O altă formă de coroană pentru plantaţiile superintensive este cordonul vertical care se formează într-un timp relativ scurt, prin ciupirea lăstarilor în primele faze de creştere la 10-15cm.
Pentru culturile intensive şi superintensive de păr mai prezintă interes formele de coroană: palmetă anticipată, Solen şi Tesa.
Palmeta anticipată este recomandată pentru soiurile de păr care au capacitatea de a forma lăstari anticipaţi, Untoasă precoce Morettini, Williams ş.a.
Formele de coroană Solen şi Tesa sunt indicate pentru soiurile cu ramificare bună, cu fructificare pe ramuri lungi, altoite pe gutui.
Pentru grăbirea intrării pe rod, indeferent de coroana ce se proiectează, în tinereţea pomilor, nu se recomandă tăieri severe ci doar dirijări ale ramurilor, urmând ca după intrarea pe rod să se efectueze operaţii de definitivare a macrostructurii vegetative. La soiurile cu capacitate slabă de ramificare se recomandă ciupirea repetată a lăstarilor pentru a stimula ramificarea şi obţinerea unei coroane bine garnisite, iar la soiurile viguroase, se suprimă ramurile lacome sau concurente din partea superioară a coroanei pentru a determina o garnisire a părţii inferioare a scheletului. Pentru temperarea creşterilor la unele soiuri se pot face tratamente cu substanţe bioreglatoare (ex. Paclobutrazol).

Tăierile de fructificare
Habitusul pomului, rapiditatea intrării pe rod, cantitatea şi calitatea fructelor sunt influenţate în primul rând de soi şi portaltoi dar şi de tehnologia de cultură, în special de tăieri, prin care se realizează un echilibru între creştere şi fructificare, o bună iluminare, etc.
Pentru majoritatea soiurilor de păr, în cazul unei tehnologii recomandate şi a unor condiţii ecologice normale, creşterile anuale în tinereţe sunt de 30-40 cm iar în plină producţie de 15-30 cm.
Operaţiile de tăiere se vor realiza cu prudenţă pentru a nu diminua suprafaţa productivă şi vegetativă a pomilor. Având în vedere poziţia apicală a mugurilor de rod se va evita pe cât posibil scurtarea ramurilor folosindu-se mai mult rărirea celor necorespunzătoare ca poziţie sau desime.
În cazul când ramurile de rod depăşesc ca număr pe cele vegetative acestea se vor rări până la realizarea unui echilibru între creştere şi fructificare.
În general intensitatea tăierilor creşte cu vârsta pomilor, accentuându-se în perioada de intrare în declin. Pomii cu creşteri vegetative mai mici vor fi tăiaţi mai sever prin scurtare iar la cei cu creşteri vegetative mari se vor evita scurtările efectuându-se tăieri de rărire. Pomii care au fructificat mult şi au creşteri slabe vor fi tăiaţi mai sever. De asemenea, când apar semne de declin (creşteri anuale reduse 15-20 cm) se va proceda la scurtări pe lemn de 2 şi 3 ani, tăind deasupra unor formaţiuni fructifere şi simplificând vetrele de rod pentru a stimula procesul de creştere.
Există multe soiuri de păr care manifestă o tendinţă de diferenţiere exagerată a mugurilor de rod. Normarea unei astfel de încărcături se va realiza  prin rărire cât şi prin scurtarea mlădiţelor şi nuieluşelor. Rărirea acestor ramuri se practică atunci când sunt prea dese şi supraîncarcă pomii cu rod iar scurtarea atunci când producţia este asigurată integral de către ţepuşe.
În perioada de mare producţie, majoritatea soiurilor de păr şi în special cele cu fructificare de tip standard au ramurile de rod înserate pe ramuri de 2-3 ani care sub greutatea fructelor se arcuiesc. În zonele de curbură apar noi lăstari vegetativi şi apoi de rod iar porţiunea de ramură descendentă de regulă se usucă sau se degarniseşte complet. Pentru a evita acest fenomen, ramurile respective se vor scurta cu 1/2 din lungime sau de la punctul de curbură.
Vor fi eliminaţi lăstarii lacomi şi ramurile cu creştere verticală dacă sunt de prisos.
Înainte de începerea tăierilor pomul se analizează din punct de vedere al creşterilor anuale, gradul de încărcătură cu ramuri de rod, producţia din anul anterior, starea fitosanitară etc. Funcţie de aceste elemente se va stabili conduita de tăiere a fiecărui pom mergând chiar până la nivel de şarpantă sau subşarpantă.
Tăierile de fructificare se execută atât în perioada de repaus cât şi în perioada de vegetaţie (“în verde”). Tăierea “în verde” se poate aplica la toate soiurile dar mai ales la cele de vară. Momentul aplicării acestor tăieri trebuie corect stabilit pentru a favoriza creşterile anuale, diferenţierea mai bună a mugurilor de rod, obţinerea de fructe de calitate. Aceste tăieri se vor efectua până la 10-15 august. Părul se pretează şi la tăierea mecanizată.
Întreţinerea solului în plantaţiile de păr este una din verigile importante ale creşterii producţiei cantitativ şi calitativ. Alegerea unui anumit sistem de lucrare a solului se face  funcţie de cantitatea de precipitaţii din zona respectivă, repartizarea lor în timpul anului, combaterea eroziunii solului, nivelul şi destinaţia producţiei etc.
Ca sisteme de întreţinere a solului sunt recomandate:
– ogorul lucrat pentru zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual, pe terenuri plane sau cu pantă foarte mică, în plantaţii intensive sau superintensive.
– culturi intercalate pentru zonele cu precipitaţii de 600-750 mm/an, în plantaţiile tinere, terenuri plane sau uşor înclinate, semiintensive sau intensive, în

condiţia dublării necesarului de elemente nutritive şi apă. Se pot cultiva: cartofi, leguminoase, căpşun etc., în general plante cu talie mică.
– benzile înierbate temporar, în zonele cu peste 750 mm precipitaţii anuale, pe terenurile în pantă până la 15%.
– benzile înierbate în alernanţă cu ogorul lucrat.
– ţelina permanentă -cu excepţia proiecţiei coroanei unde se va lucra şi fertiliza. Se recomandă pentru zonele umede (peste 800 mm) pe pante mai mari de 15%.
– înierbarea intervalelor dintre rânduri şi cosirea repetată pentru mulcire. În acest fel se uşurează circulaţia maşinilor iar mulciul aduce un aport suplimentar de elemente minerale.
Întreţinerea solului pe rândul de pomi se realizează prin 1-2 praşile manuale, completate cu administrarea de ierbicide (Roundup 5-6 l/ha, Argezin 6-10 kg/ha, Funsilade 2 l/ha, Nabu 4-6 l/ha etc.).
O importanţă deosebită la întreţinerea solului o reprezintă adâncimea de lucru care, pentru a nu distruge sistemul radicular activ, nu trebuuie să depăşească 10-12 cm în cazul când portaltoiul este gutui şi 15-18 cm în cazul portaltoiului franc.
Fertilizarea plantaţiilor de păr se va face funcţie de fertilitatea naturală a solului, vârsta plantaţiei, densitatea, nivelul şi destinaţia producţiei etc.
Pentru o producţie de 20 t/ha o plantaţie de păr cu 1000 pomi/ha consumă 33 kg N, 12 kg P2O5, 48 kg K şi 35 kg Ca, iar pentru o producţie de 40 t/ha aceeeaşi plantaţie consumă 114 kg N, 90 kg P2O5, 137 kg K2O, 80 kg CaO şi 15 kg MgO. (N. Branişte, P. Pârvu, 1986).
Având în vedere aceste consumuri ele se vor suplini în procesul de fertilizare prin aplicarea de îngrăşăminte.
Ca doze orientative recomandăm:
Pentru plantaţiile tinere: 20 t/ha gunoi de grajd, 130 kg/ha N, 75 kg/ha P2O5 şi 80 kg/ha K2O.
În plantaţiile pe rod: 120-180 kg/ha N, 80-120 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O etc. O dată la 3-4 se fertilizează cu gunoi de grajd 30-40 t/ha iar în această situaţie dozele de îngrăşăminte chimice se înjumătăţesc sau pot lipsi.
Pe solurile acide se aplică 5-6 t/ha amendamente calcaroase odată la 4-5 ani toamna.
Epoci de administrare a îngrăşămintelor: gunoiul de grajd, cele cu fosfor, potasiu, amendamentele şi 1/3 din doza de azot se aplică toamna şi se încorporează; restul îngrăşămintelor azotoase se aplică primăvara înainte de pornirea ăn vegetaţie.
Irigarea plantaţiilor de păr este o lucrare necesară în zonele cu precipitaţii sub 500 mm şi chiar 600 mm anual, în cazul când acestea sunt repartizate neuniform şi nu satisfac cerinţele speciei. De asemenea, este importantă irigarea plantaţiilor tinere în vederea unei bune porniri viguroase în vegetaţie.
Prin irigare se urmăreşte menţinerea umidităţii necesare desfăşurării în condiţii optime a fiecărei fenofaze, cu evitarea influenţelor negative asupra creşterilor fructelor şi mai ales a calităţii acestora (la secetă se formează sclereide).
Pentru aceasta se recomandă aplicarea, în funcţie de tipul de sol şi indicii hidrofizici ai acestuia, de vârsta plantaţiei etc., a 2-3 udări cu o normă de 300-500 m3/ha, mai ales în perioadele de mare consum ale pomilor (iulie-august). Perioadele cririce pentru apă ale părului sunt: înainte de dezmugurit, la 2-3 săptămâni de la înflorit, după căderea fiziologică a fructelor şi cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare.
Ca metode de irigare se poate folosi irigarea prin brazde în plantaţiile extensive şi prin microaspersiune în plantaţiile intensive şi superintensive.
De asemenea, se poate folosi cu succes şi irigarea prin picurare.
Normarea ramurilor de rod este necesară la specia păr datorită tendinţei anumitor soiuri de a se supraîncărca cu rod. Pentru ca fructele să fie de calitate bună, competitive, etc. pe lângă normarea producţiei prin tăieri corecte se impune şi o rărire a florilor sau fructelor. Pe lângă obiectivele precizate anterior aceste operaţii mai au şi rolul de a furniza şi o diferenţiere mai bună a mugurilor de rod şi implicit o diminuare a alternanţei de rodire. Rărirea se poate face chimic sau mecanic pentru flori, chimic, manual sau mecanic pentru fructe.
Cea mai sigură şi eficientă metodă este cea chimică, efectuată prin stropiri cu substanţe bioactive la 2-3 săptămâni de la înflorirea deplină până când fructele au un diametru de 9-14 mm.
P. Montali şi colab. (1984) au stabilit că sub influenţa regularexului (1000 ppm) la soiul Conference s-a intensificat căderea fiziologică a fructelor. La soiul Curé corectarea încărcăturii de rod a pomilor s-a făcut cu sarea sodică a acidului naftalenacetic (NaNAA 8%) în concentraţii de 1000 ppm (Sabina Stan şi colab. 1984). Există substanţe biostimulatoare care stimulează legarea mai bună şi creşterea fructelor.
La soiurile Williams şi Ducesa de Angouléme s-a îmbunătăţit calitatea fructelor prin tratamente cu AG3 şi 2.4.5T (Mustafa şi colab. 1982).
Inhibarea creşterii şi favorizarea fructificării perilor tineri se poate realiza prin două tratamente cu Cicocel-Extra (CCC+CC), 2000 ml/100 l apă, primul aplicat în stadiul de trei frunze, următorul la 10-14 zile.
Tratamentele se execută numai pomilor tineri, viguroşi, care nu au intrat încă pe rod (W. Pfammetter, 1994).
Formarea fructelor partenocarpice la soiurile predispuse la acest fenomen (ex. Williams etc), poate fi stimulată prin efectuarea unor tratamente cu acid giberilic (AG3), 10g/100 l apă, 1500 l/ha soluţie la începutul înfloritului.
De asemenea, prin tratamente cu biostimulatori poate fi diminuată şi căderea prematură a fructelor.
Pentru toate aceste tratamente există şi substanţe romăneşti produse în special de Institutul de Chimie Cluj-Napoca şi de laboratorul BIOS din acelaşi oraş.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Dintre bolile şi dăunătorii care produc pagube economice mai însemnate sunt: rapănul (produs de Venturia pirina sau Fusicladium pirinum), pătarea albă (Mycosphaerella sentina), rugina părului (Gymnosporangium sabinae), monilioza (Monilinia fructigena), cancerul rădăcinii (Agrobacterium tumefaciens), arsura bacteriană (Erwinia amylovora), îngălbenirea nervurilor părului (Wien yellows-VVV), cancerul pustulos al perelor (Pear stony pit).
Dintre dăunătorii cei mai periculoşi pentru păr menţionăm: Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), puricele părului (Psylla piricola), viermele fructelor (Cydia pomonella), gărgăriţa mugurilor (Anthonomus pyri) şi viespia părului (Haplocampa brevis).
În ultimii ani, în mai multe zone din ţară, mai ales în plantaţiile comerciale, producţia de pere a fost compromisă parţial sau total de către puricele părului (Psylla piricola), aceasta şi datorită folosirii neraţionale a unor substanţe cu spectru larg de combatere care au distrus prădătorii naturali ai purecelui.
Tratamentele recomandate în plantaţiile de păr sunt prezentate în tabelul 13.

 .
Schema de combatere a bolilor şi dăunătorilor
în plantaţiile de păr pe rod

Recoltarea, păstrarea şi valorificarea fructelor
Stabilirea momentului optim de recoltare a perelor constituie un element determinant pentru calitatea viitoare a fructelor, capacitatea de păstrare şi modul de valorificare. Soiurile de vară şi cele de toamnă se recoltează “mai în pârgă” adică cu 8-12 zile înainte de maturitatea de consum.
Datele bibliografice (Millim K, 1981) arată că recoltarea perelor în vederea păstrării se face când se ating următorii parametri:
– fructele îşi încetează creşterea în mărime;
– culoarea de fond a pieliţei virează de la verde-spre verde gălbui;
– amidonul a început să se hidrolizeze în zona camerei seminale pe o suprafaţă de 30-40%, funcţie de soi;
– fermitatea pulpei scade (ex. Williams 6,8-8,0 kg f., Curé 6.5-7.3 kg f. etc.);
– vârsta fructelor (numărul de zile de la înflorit la recoltare) caracteristică soiurilor şi zonei de cultură; ex. Favorita lui Clapp 107-110 zile, Williams 115-124 zile, Untoasă Bosc 135-137 zile, Curé 156-160 zile, Olivier de Sèrres 171-175 zile.
La pere, maturarea decurge mai intens decât la mere, iar dacă se întârzie recoltarea, fructele devin sensibilie la manipulări şi transport.
Păstrarea perelor este mai dificilă decât a merelor. Soiurile de vară se pot păstra în condiţii frigorifice 10-15 zile, iar cele de toamnă 30-40 zile. La temperaturi de – 1ºC … + 1ºC durata de păstrare a soiurilor de iarnă este de 150-200 zile.
Păstrarea în condiţii frigorifice a perelor este diferită funcţie de soi sau grupe de soiuri.
După scoaterea din celulele frigorifice perele vor fi supuse unui proces de postmaturare la temperatură de 16-18ºC timp de 3-5 zile, timp în care ajung la un maximum de însuşiri organoleptice.
Valoarea comercială a fructelor depinde de calitatea acestora cât şi de modul cum sunt ambalate şi prezentate cumpărătorului.
Modul de prezentare a perelor pentru comercializare este diferit funcţie de soi, cerinţe etc.