
TATANEASA (Symphytum officinale) este o minune a naturii; 5 fructe care iti pastreaza tineretea; Cum se poate folosi uleiul de ricin pentru riduri; Salata pe care o mananca toate vedetele ca sa nu se ingrase; De ce ar trebui ca femeile sa ridice greutati? Otetul din cidru de mere, o minune pentru piele; Solutii naturiste pentru pancreatita; Cum recunoastem infecia urinara a copilului; Ierburi care stimulează eliminarea grăsimii de pe abdomen…Așa combați paraziții intestinali! Planta care te scapa de raguseala; Obiceiuri care iti pun in pericol sanatatea; 8 gustari sanatoase cu mai putin de 200 de calorii; Remedii naturiste pentru diaree si constipatie; Remedii naturiste pentru cele mai frecvente boli; Tratament naturist – 10 greseli de abordare; Trei plante medicinale pentru imunitatea intregii familii; TOP plante care purifica aerul din locuinte – studiu NASA; Sucul de SPANAC, cea mai buna reteta pentru curatarea stomacului si intestinelor; COJILE de CEAPA, un remediu naturist exceptional care te scapa de multe boli; Florile de salcam, o adevarata binecuvantare pentru sanatate. Uite ce minuni poate face acest „medicament” al naturii; „Darul cerului” sau rostopasca, remediu puternic pentru 150 de afecţiuni…Fiindcă preoţii, înfometaţi după câştiguri mârşave ne învaţă că Dumnezeu este o creatură iconată, făcătoare de bani şi de sărăntoci, sau o… lumânare aprinsă în bezna învăţăturii omeneşti, (nu Lumina lumii cum învăţam de la “Proferorul” Hristos în Ioan, cap.8); Şi pentru ca oamenii nu mai pot suporta minciuna cu pictura aurită, dar mută, surdă şi oloagă (Ps.115 şi 135), gemetele oamenilor au ajuns la urechea Domnului! Precum Poporul Evreu eliberat din cuptorul încins cu păcătuiri FARAONICE (Exod, cap 2 şi 3) şi cei de azi vor să fie eliberaţi de neocomunismul globalist, de pomeni, ritualuri, datini, idolatrii, iconării, moaşterii şi de alte popisne… Şi pentru aceste toxice învăţături” creştinii” fac voia satanei (Ioan 8/44)! Slujbaşilor le este teamă de oameni născuţi din nou, Îndumnezeiţi, Biblicizaţi şi ascund medicamentul pocăinţei şi taina înnoirii (din Sângele Cuvântului lui Dumnezeu (Luca 8/11),nu din sângele vreunui “zeu”(Ioan 1/11)… Ei îi judecă pe alţii (Mat. cap.7) pentru că „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1/11), dar nu vor să-şi vadă bârna din propriul ochi, ci se leagă de gunoiul din ochii semenilor! De aceea, cât se mai poate, goliţi-vă de gunoierul satan, înarmaţi-vă cu Trotilul Biblic din Efeseni, cap.6, luaţi-vă Crucea de distrugere în masă (Marcu 8/34-38) a oricărei minciuni, idolatrii, viclenii, pofte şi popii din Gal.5/19-21) şi rămâneţi UNA cu VOIA Biruitorului Hristos, cu…
Harul, cu Duhul Adevărului, cu Invierea şi cu Trupului Bisericii Lui; Prin înnoirea dăruită GRATIS oricărui păcătos care crede, care-l primeşte dimpreună cu toate ale Sale, să ne umplem cu tot ce este mai bun, util, frumos, sfânt, sănătos, Dumnezeiesc– veşnic, căci TOŢI, încă din coapsele lui Adam i-am întors spatele, ne-am lipit de vrăjmaş şi l-am ţintuit cu piroanele neascultării, nepocainţei şi… mândriei! Fiindcă le reproşăm lor că nu l-au primit în ieslea inimii, ci într-un grajd, noi de ce nu-l găzduim pe Duhul Sfânt în omul nou, ca să locuiască, să rodească, să DOMNEASCĂ oricând în toate şi în totalitate- prioritar, suveran, integru, complet şi integral în noi? Nu credem că El este mai bun, corect, productiv, iertător, iubitor şi mai sfânt decât noi TOŢI, la un loc? Până când îl ţinem la uşa inimii şi bisericii (Ap.3/20)? O să-l căutăm, dar va fi prea târziu; Fiindcă-l facem preş, (sau nu-l băgăm în seamă- Is. 53/3), se retrage în ISRAELUL rănit de Gog din Tara (PUTI)Magog (Ezech.cap.38 si 39); Astfel nu ne va călăuzi în tot adevărul (Ioan, cap.16/13), dacă nu rămânem Una cu Duhul Învăţăturii şi Înfăptuirii Dumnezeieşti, ca să fim găsiţi în Hristos, locui ţi de Mângaietorul Sfânt (Fil.3/9-10), nu în Anticristul care se pregăteşte de…” rodire”(Fiindca Satan a infectat sangele fiecarui om si cu samanta pornografiei, toti cadem, cu gandul sau cu fapta, daca nu ne facem una cu invatatura, voia, randuiala, infaptuirea, domnia si rodirea Duhului Sfant-Capetenie,ca sa fim gasiti in Domnul Isus,avand o pocainta, credinta, innoire si abstinenta a Sa, nu a lumii…(Fil.cap.3) Credinta si cugetul; Finlanda Adoptă Satanismul Ca Religie Recunoscută Onorific; Satanismul in muzica rock; Marx și Satan de Richard Wurmbrand; Transhumanismul – Să devii ca Dumnezeu fără Dumnezeu – Pr. Zechariah Lynch; Miliardarii își construiesc buncăre. Știu ei ceva ce noi nu știm? Lăsaţi în voia noastră; Cine se va închina fiarei? Au schimbat adevărul pentru o minciună; Daniel – Secretul biruinţei (doar prin Hristos, dimpreuna cu Duhul Sfant), de Bruce Anstey; Eşti tu călăuzit de Dumnezeu ? DESCOPERIND VOIA LUI DUMNEZEU; Cum pot avea siguranţa mântuirii?Ce înseamnă să rămâi în Cristos? Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi! Vremea gâdilării urechilor; Lepadarea de credinta – Leganati de somnul mortii; Gena lui Dumnezeu. Religia se poate explica ştiinţific; Motoarele lui Dumnezeu care descurcă ADN-ul! „Gena religie” și cel mai popular sport… Dumnezeu există, eu L-am întâlnit- de André Frossard
Adevărurile de bază ale creştinismului,de Max Billeter; Studiu asupra Evangheliei după Luca ,de J. G. Bellett; La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Trebuie sa devin un om al rugaciunii care sa staruiesc pe genunchi pentru pocainta din jurul meu – Liviu Olah… Descoperă numele lui Isus – Lumina lumii…Lumina lumii- Christian Briem;
(Omul care nu se umple cu Plinatatea lui Dumnezeu,devine wc-ul unui “zeu”…) Problema interfețelor non-terapeutice creier-mașină pe masa liderilor noștri politici; Teoreticianul transumanist îi numește „oameni inutili” pe cei fără AI; Neagu Djuvara, fragment, „Era o vreme…” Transumanismul sau promisiunea nemuririi; Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Cine a stat de pază când au fost sifonați banii Securității. Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vîntu au angajat doi securiști din conducerea ICE Dunărea; România, ţara infractorilor liberi (II); Comuniştii au provocat un adevărat genocid cultural în România; „Nu vei deține nimic și vei fi fericit” – Avertizări ale Marii Resetări Orwelliane; Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei; Marxismul lui Klaus Schwab; 23 Decembrie 1989, cum a comis Iliescu trădare de țară! Mărturia fostului șef al Secției Parchetelor Militare, Cătălin Ranco Pițu! Lumea în plasa Francmasoneriei; „România Furată”, la bilanţ. În peste 25 de ani, s-au furat 108 miliarde de dolari; România furată; (Cand spui adevarul devii incomod si,de aceea…)S-a „furat” şi România furată. Proiectul de investigaţii de pe Digi24, scos de pe post! Statul român dă bani unui oligarh rus implicat în producția de rachete folosite în masacrele din Ucraina; Adevaruri incomode – Decembrie 1989; ADEVĂRURI ASCUNSE, DUPĂ DECEMBRIE 1989; Proiectul lichidarii lui Traian Basescu si razboiul total pentru Romania; Dezvaluiri pe internet: Armaghedonul masonic 2007; Ce ascund de marele public Iliescu, Geoana si Nastase? Stransa colaborare cu masoneria! Dezvaluirea secretelor oligarhiilor, in contextul imperiului global si a noii ordini mondiale;
Remember 2004: PSD-ul, Nastase si masonii sai carau banii cu geamantanele in banci straine; Dezvaluirile incendiare ale unui bancher elvetian despre grupul Bilderberg; Securiștii și activiștii ceaușiști continuă să ne conducă și să fie protejați în ciuda așa zisei schimbării de regim și a intrării în Uniunea Europeană’; O şcoală din Texas pedepsește elevii care refuză monitorizarea cu cipuri RFID; Avuția lumii! „MAREA DEPOSEDARE”: CUM EI POT DEȚINE TOTUL (1); Marea Resetare a început deja de 2 ani. Nu vei deține nimic și vei fi fericit; Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității; WEF dorește ca umanitatea să fie dominată de un AI fără emoții; O lume fără cash: zilele numerarului se apropie de sfârșit; Planul „tehnocomuniştilor” de a introduce la nivel global Moneda Digitală a Băncii Centrale; FMI dezvoltă o platformă globală pentru tranzacționarea de monede digitale centralizate; India își va lansa propria monedă digitală anul acesta;Alexander Dughin, ideologul Kremlinului, prezice un război Iran-Israel: ‘Între timp, rușii vor cuceri Kievul’; Alexander Dughin: „Civilizația occidentală e una satanică!” S-a reinfiintat Partidul Comunist American după aproape 100 de ani și tot în Chicago. Democratii dau vina pe republicani, pe ruși si pe chinezi; (Orto-nucleara Sfantului pastor Kiril devora toate turmele pentru…)“Războiul sfânt” dus de Putin și “satanismul” ucrainenilor. De ce agită Kremlinul spectrul “Anticristului”; Planul „tehnocomuniştilor” de a introduce la nivel global Moneda Digitală a Băncii Centrale; Pentru a-i înţelege pe globalişti trebuie să înţelegem religia lor psihopată;
Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității; (Amintiri despre fosta Romanie…)Ludovic Orban: PSD e inamicul public numărul 1 al României. Social-democrații sunt niște criminali economici care îndreaptă țara spre incapacitate de plată; Dialog necruțător cu psihologul și psihoterapeutul Ioana Scoruș: „Ca popor, avem maturitatea psihologică a unui copil de 2 ani!”; PSD și PNL au cumpărat știri pozitive cu o sumă egală cu cât a costat construcția spitalului „Dăruiește viață”. Plățile au crescut, în secret, de la 60 de milioane de lei pe an la peste 100 de milioane de lei; (Doar cativa) Investitorii cu care ne-au pricopsit alde Iliescu, Roman și ceilalți guvernanți; Top 20: Cei mai mari (pui de…) escroci din România; CLEPTOCRAȚIA MASONERIEI BOLȘEVICE DIN ROMÂNIA; Vindecarea rușinii de a fi…Jon Fosse – laureatul NOBEL pentru literaturã pe anul acesta pentru meritul de”a da voce indicibilului”în opera sa… France Soir: Imbecilizarea speciei – trecerea la Idiocen; Joël PAUL – „Nu găsim cerul dacă eliminăm pământul”; Jacques Castermane – Mai este loc, în lumea așa cum este, pentru calmul interior, pacea interioară, simpla bucurie de a fi? (DACA excludem calitatea materialelor si a “”profesionistilor stomatologi””…) Sondaj: Costurile îngrijirii medicale îi determină pe mulți pacienți să amâne programările la medici… Buzatu a început să toarne. Denunțuri pe bandă rulantă la DNA!Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989; 1. IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN POLITCA ROMANEASCA SI IN SUSPENDAREA LUI BASESCU !- PARTEA I
… Cum comanda Nicolae Ceauşescu asasinarea vârfurilor diasporei româneşti… Despre Elisabeta Rizea… Comunismul a insemnat o agresiune fara precedent impotriva naturii umane… Şpăgile din guvernarea Năstase negociate în stil mafiot… În România, parlamentarii sunt primii care încalcă legile ţării
Fiindcă preoţii, înfometaţi după câştiguri mârşave ne învaţă că Dumnezeu este o creatură iconată, făcătoare de bani şi de sărăntoci, sau o… lumânare aprinsă în bezna învăţăturii omeneşti, (nu Lumina lumii cum învăţam de la “Proferorul” Hristos în Ioan, cap.8); Şi pentru ca oamenii nu mai pot suporta minciuna cu pictura aurită, dar mută, surdă şi oloagă (Ps.115 şi 135), gemetele oamenilor au ajuns la urechea Domnului! Precum Poporul Evreu eliberat din cuptorul încins cu păcătuiri FARAONICE (Exod, cap 2 şi 3) şi cei de azi vor să fie eliberaţi de neocomunismul globalist, de pomeni, ritualuri, datini, idolatrii, iconării, moaşterii şi de alte popisne… Şi pentru aceste toxice învăţături” creştinii” fac voia satanei (Ioan 8/44)! Slujbaşilor le este teamă de oameni născuţi din nou, Îndumnezeiţi, Biblicizaţi şi ascund medicamentul pocăinţei şi taina înnoirii (din Sângele Cuvântului lui Dumnezeu (Luca 8/11),nu din sângele vreunui “zeu”(Ioan 1/11)… Ei îi judecă pe alţii (Mat. cap.7) pentru că „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1/11), dar nu vor să-şi vadă bârna din propriul ochi, ci se leagă de gunoiul din ochii semenilor! De aceea, cât se mai poate, goliţi-vă de gunoierul satan, înarmaţi-vă cu Trotilul Biblic din Efeseni, cap.6, luaţi-vă Crucea de distrugere în masă (Marcu 8/34-38) a oricărei minciuni, idolatrii, viclenii, pofte şi popii din Gal.5/19-21) şi rămâneţi UNA cu VOIA Biruitorului Hristos, cu Harul, cu Duhul Adevărului, cu Invierea şi cu Trupului Bisericii Lui; Prin înnoirea dăruită GRATIS oricărui păcătos care crede, care-l primeşte dimpreună cu toate ale Sale, să ne umplem cu tot ce este mai bun, util, frumos, sfânt, sănătos, Dumnezeiesc– veşnic, căci TOŢI, încă din coapsele lui Adam i-am întors spatele, ne-am lipit de vrăjmaş şi l-am ţintuit cu piroanele neascultării, nepocainţei şi… mândriei! Fiindcă le reproşăm lor că nu l-au primit în ieslea inimii, ci într-un grajd, noi de ce nu-l găzduim pe Duhul Sfânt în omul nou, ca să locuiască, să rodească, să DOMNEASCĂ oricând în toate şi în totalitate- prioritar, suveran, integru, complet şi integral în noi? Nu credem că El este mai bun, corect, productiv, iertător, iubitor şi mai sfânt decât noi TOŢI, la un loc? Până când îl ţinem la uşa inimii şi bisericii (Ap.3/20)? O să-l căutăm, dar va fi prea târziu; Fiindcă-l facem preş, (sau nu-l băgăm în seamă- Is. 53/3), se retrage în ISRAELUL rănit de Gog din Tara (PUTI)Magog (Ezech.cap.38 si 39); Astfel nu ne va călăuzi în tot adevărul (Ioan, cap.16/13), dacă nu rămânem Una cu Duhul Învăţăturii şi Înfăptuirii Dumnezeieşti, ca să fim găsiţi în Hristos, locui ţi de Mângaietorul Sfânt (Fil.3/9-10), nu în Anticristul care se pregăteşte de…” rodire”
(Fiindca Satan a infectat sangele fiecarui om si cu samanta pornografiei, toti cadem, cu gandul sau cu fapta, daca nu ne facem una cu invatatura, voia, randuiala, infaptuirea, domnia si rodirea Duhului Sfant-Capetenie,ca sa fim gasiti in Domnul Isus,avand o pocainta, credinta, innoire si abstinenta a Sa, nu a lumii…(Fil.cap.3) Credinta si cugetul; Finlanda Adoptă Satanismul Ca Religie Recunoscută Onorific; Satanismul in muzica rock; Marx și Satan de Richard Wurmbrand; Transhumanismul – Să devii ca Dumnezeu fără Dumnezeu – Pr. Zechariah Lynch; Miliardarii își construiesc buncăre. Știu ei ceva ce noi nu știm? Lăsaţi în voia noastră; Cine se va închina fiarei? Au schimbat adevărul pentru o minciună; Daniel – Secretul biruinţei (doar prin Hristos, dimpreuna cu Duhul Sfant), de Bruce Anstey; Eşti tu călăuzit de Dumnezeu ? DESCOPERIND VOIA LUI DUMNEZEU; Cum pot avea siguranţa mântuirii?Ce înseamnă să rămâi în Cristos? Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi! Vremea gâdilării urechilor; Lepadarea de credinta – Leganati de somnul mortii; Gena lui Dumnezeu. Religia se poate explica ştiinţific; Motoarele lui Dumnezeu care descurcă ADN-ul! „Gena religie” și cel mai popular sport… Dumnezeu există, eu L-am întâlnit- de André Frossard
/////////////////////////////////////////////
Dumnezeu există, eu L-am întâlnit- de André Frossard
„Intrând la ora şaptesprezece şi zece într-o capelă din Cartierul Latin în căutarea unui prieten, am ieşit de acolo la ora şaptesprezece şi cincisprezece însoţit de o prietenie nepământească.
Intrând acolo sceptic şi ateu de extremă stângă, am ieşit cu câteva minute mai târziu catolic, apostolic şi roman.”
André Frossard(1915-1995), membru al Academiei Franceze, autor al unor remarcabile cărţi cu caracter istoric, memorialistic şi eseistic.
Volumul Dumnezeu există, eu L-am întâlnit (Dieu existe, je L’ai recontré) are un răsunător succes de public (în prezent [anul publicarii in Romania,1993]a ajuns la a 27-a ediţie).
Scriitorul, descendentul unei familii cu vederi de stânga (tatăl său a fost primul – în ordine cronologică -secretar general al Partidului Comunist Francez) mărturiseşte că la vârsta de douăzeci de ani a trăit, într-o capelă din Cartierul Latin, o revelaţie, în urma căreia s-a convertit la catolicism. Cartea care apare acum şi în versiune românească este istoria acestei revelaţii.
( de pe coperta cartii)
Un interviu acordat de Andre Frossard revistei Nouvelles Clés tradus în romîneste pe site, Dumnezeu, diavolul si eu (aici)
„Convertiţii sunt incomozi”, spune Bernanos.
Din acest motiv şi din altele am amânat multă vreme să scriu această carte. Este, într-adevăr, greu să vorbeşti despre convertirea ta fără să vorbeşti despre tine şi încă şi mai greu să vorbeşti despre tine fără să cazi în complezenţă sau în ceea ce înaintaşii noştri numeau într-un mod foarte nimerit „ironie”, manieră abilă de a induce în eroare judecata altora atribuindu-ţi mai multe defecte decât ai în realitate. Şi aceasta încă ar fi fără importanţă dacă mărturia n-ar fi legată de martor, susţinându-se reciproc, astfel încât şi mărturie, şi martor înfruntă riscul de a fi recuzaţi împreună.
Şi totuşi, am sfârşit prin a mă convinge că un martor, chiar şi nedemn, care ajunge să ştie adevărul necesar într-un proces, trebuie să-l spună, sperând ca acest adevăr să câştige prin propria sa valoare o audienţă pe care el n-o poate aştepta de la semeni.
Or, se întâmplă ca eu să ştiu, printr-un noroc extraordinar, adevărul asupra celei mai disputate dintre cauze şi asupra celui mai vechi dintre procese: Dumnezeu există.
Eu L-am întâlnit.
L-am întâlnit pe neaşteptate – aş spune: prin hazard, dacă hazardul ar face parte din acest gen de aventură -, cu uimirea trecătorului care, la capătul unei străzi din Paris, ar descoperi în locul pieţei ori intersecţiei familiare o mare, îmbrăţişând partea de jos a caselor şi întinzându-se la nesfârşit înaintea lui.
A fost un moment de stupoare care durează încă. Nu m-am obişnuit niciodată cu existenţa lui Dumnezeu.
Intrând la ora şaptesprezece şi zece într-o capelă din Cartierul Latin în căutarea unui prieten, am ieşit de acolo la ora şaptesprezece şi cincisprezece însoţit de o prietenie nepământească.
Intrând acolo sceptic şi ateu de extremă stângă, ceea ce înseamnă mai mult decât sceptic şi mai mult decât ateu, indiferent şi preocupat de cu totul altceva decât de un Dumnezeu pe care nu mă mai gândeam nici măcar să-l neg,.atât de mult timp mi se părea a fi trecut de când se încheiase bilanţul câştigurilor şi pierderilor neliniştii şi ignoranţei omeneşti, am ieşit cu câteva minute mai târziu: „catolic, apostolic şi roman”, dus, ridicat, luat din nou şi rostogolit de valul unei bucurii inepuizabile.
Aveam douăzeci de ani în momentul intrării, în momentul ieşirii eram un copil pregătit pentru botez, care privea în jurul lui, cu ochii larg deschişi, un cer locuit, un oraş care nu se ştia suspendat în văzduh, nişte fiinţe în plin soare care păreau să meargă prin întuneric, fără să întrevadă imensa destrămare care avea să se producă în ţesătura lumii. Sentimentele mele, peisajele mele interioare, construcţiile intelectuale în care deja mă instalasem comod nu mai existau; obiceiurile mele înseşi dispăruseră şi gusturile mele se schimbaseră.
Nu ascund faptul că o convertire de acest fel, petrecută pe neaşteptate, poate să aibă ceva şocant şi chiar inacceptabil pentru spiritele contemporane, care preferă căile raţionale unor „coups de foudre” mistice şi care apreciază din ce în ce mai puţin intervenţiile destinului în viaţa cotidiană. Şi totuşi, oricât de dornic sunt să mă pun de acord cu spiritul timpului meu, nu pot să identific reperele unei elaborări lente acolo unde a fost o schimbare bruscă: nu pot să fac cunoscute motivele psihologice, imediate sau îndepărtate, ale 3himbării, pentru că aceste motive nu există; îmi este imposibil să descriu calea care m-a condus la credinţă, pentru că eu mă găseam pe cu totul alt drum şi mă gândeam la cu totul altceva atunci când am căzut într-un fel de capcană: această carte nu povesteşte cum am ajuns la catolicism, ci cum n-am mai făcut un pas atunci când am ajuns la el. Nu este vorba deci de relatarea unei evoluţii intelectuale, ci de consemnarea unui eveniment neaşteptat, ceva ca procesul verbal al unui accident. Dacă mi se pare necesar să mă refer pe larg la copilăria mea, nu o fac, cum s-ar putea crede, pentru a pune în evidenţă anumite antecedente, ci tocmai pentru ca să fie bine stabilit că nimic nu m-a pregătit în vederea a ceea ce mi s-a întâmplat: graţia divină are actele sale gratuite. Şi dacă renunţ, adeseori, să vorbesc la persoana întâi este pentru că mi-e clar, aşa cum aş vrea să vă fie şi dumneavoastră, că n-am jucat nici un rol în propria mea convertire.Dar nu este suficient s-o declari, trebuie s-o dovedeşti.
Iată faptele.
Satul tatălui meu era singurul sat din Franţa unde exista o sinagogă şi nici o biserică.
Se află, după Belfort, un ţinut al ierbii mărunte şi al negurii, unul din acele pământuri din est greu accesibile soarelui, unde vagi amintiri ale invaziilor plutesc în spatele dumbrăvilor. Casele îşi înfundă până la ochi bonetele lor de ţiglă în stil alsacian şi se proptesc de câte o coastă pentru a rezista vântului……………………………………………………..
Det. Aici http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Andre%20Frossard%20-%20Dumnezeu%20exista.htm
////////////////////////////////////////
„Gena religie” și cel mai popular sport
De către Semnele Timpului
În 23 ianuarie 2011, sub titlul Pot genele să explice religia? , Samantha Hayes, jurnalistă la 3news.co.nz, a reluat incitanta temă a „genei lui Dumnezeu”. Ea citează o nouă cercetare a Universităţii Cambridge cu privire la dovezile suplimentare ale existenţei genelor care îi predispun pe oameni să creadă în Dumnezeu.Până acum 30 de ani, credinţa religioasă se presupunea a fi produsul culturii. Dar în ultimii 5 ani, determinarea biologică este privită tot mai mult ca o alternativă posibilă. ”Știm, într-un sens foarte general că genele sunt absolut esenţiale pentru religie, pentru că numai fiinţele omenești sunt religioase. Peștii de acvariu, pisicile și alte animale nu sunt religioase”, afirmă Joseph Bulbulia de la Universitatea Victoria. Tot el spune că misterul genetic al religiei este departe de a fi rezolvat, dar studiul Univeristăţii Cambridge aduce mai multă lumină asupra problemei în discuţie.
Studiul analizează ideea că evoluţia ar explica religia. Baza? Genele sunt moștenite de-a lungul generaţiilor. Dovada? Oamenii religioși au mai mulţi copii decât cei seculari și cu cât sunt mai devotaţi, cu atât au mai mulţi copii. Un studiu făcut în 82 de ţări arată că participanţii la mai mult de un slujbă religioasă pe săptămână au o medie de 2,5 copii pe familie, în timp ce aceia care nu participă niciodată la serviciile divine înregistrează o medie de 1,7 copii pe familie. Jurnalista se întreabă: ar putea religia „cu adevărat să fie un miracol al evoluţiei?”
Subiectul naște controverse și discuţii aprinse, mai ales pentru miza conţinută. Poate fi explicată existenţa lui Dumnezeu și credinţa ca fiind un ”miracol al evoluţiei?” Dacă da, atunci Dumnezeu, fiinţa transcedentală universului pe care-l cunoaștem, este exclus definitiv din acest univers (și probabil ar trebui exlus și cuvântul ”miracol” din vocabularul și experienţa umană). Miza însă ar putea fi falsă, pentru că, în realitate, în ciuda faptului că ”misterul genetic al religiei este departe de a fi rezolvat”, gândirea naturalistă L-a exclus deja pe Dumnezeu din ecuaţia existenţei, fără un argument temeinic care să tranșeze definitiv problema.Este interesantă observaţia conform căreia copiii născuţi în familiile religioase moștenesc înclinaţia spre religie de la părinţii lor, genetic, așa cum moștenesc celelalte caracteristici fizice (mâinile, forma ochilor, culoarea pielii etc.). Însă, spune Joel C. Hunter , „este o diferenţă între predispoziţia genetică și predeterminare. Înainte de a crede trebuie să decizi să crezi.” Vedem copii crescuţi în familii credincioase, care nu îmbrăţișează religia părinţilor lor, sau viceversa. Prezenţa genei religie, VMAT2, sau, mai bine zis, a citozinei, ”nu conduce automat pe cineva la credinţa în Dumnezeu, sau la căutarea spiritualităţii”, declară agnosticul Dean Hamer, unul din pionierii ipotezei genei lui Dumnezeu. De fapt, după declaraţiile aceluiași cercetător, acest studiu nu ne spune nimic despre existenţa sau inexistenţa lui Dumnezeu, ci cel mult, despre capacitatea omului de a recepta prezenţa divină.Îmi place afirmaţia reverendului Victoria Matthews, episcop de Canterbury ”religia nu va supravieţui pentru că avem mai mulţi copii, religia va supravieţui pentru că vorbește inimii, minţii și sufeltului omului”.
Fiinţa umană nu are nevoie de un Dumnezeu pe care să-l creeze. Însăși ideea căutării lui Dumnezeu arată nevoia omului după ceva ce lumea naturală, inclusiv mintea lui, nu-i poate oferi. Omul caută instinctiv reperul, ceea ce Dumnezeul Bibliei promite omului: o viaţă condusă de principii morale, care nu pot fi explicate nicicum prin prisma evoluţiei strict naturale. Ideea că genele noastre sunt dictatorul, chiar și în domeniul moral, care anulează puterea alegerii personale, este o nouă formă a celui mai practicat ”sport” al omenirii – binecunoscuta ”fugă de responsabilitate”.
Gabriel Ișvan este pastor și scrie pentru rubrica ST Guest Contributors.
https://semneletimpului.ro/editoriale/gena-religie-si-cel-mai-popular-sport.html
//////////////////////////////////
Motoarele lui Dumnezeu care descurcă ADN-ul
JONATHAN D. SARFATI Biochimie, Biologie, Design Inteligent
Toate vietățile conțin mașini incredibile, precum și „manual de instrucțiuni” pentru a le construi. Acest manual cuprinde secvențe de „litere” chimice (nucleotide) în celebra moleculă de acid dezoxiribonucleic (ADN), la fel cum informațiile dintr-o carte sunt scrise cu litere pe o pagină.
În plus, aceste instrucțiuni sunt copiate la generația următoare. Nu ai primit cu adevărat ochii mamei tale și urechile tatălui; mai degrabă, instrucțiunile de re-fabricare a ochilor mamei și a urechilor tatălui au fost copiate în ADN-ul tău (vezi secțiunea de mai jos).
Dimensiunile fizice ale ADN-ului pun multe probleme care ar trebui rezolvate înainte ca și cea mai simplă formă de viață să poată funcționa. Forma dublu elicoidală are aproximativ 2,5 nanometri lățime – prea subțire pentru a fi văzută cu orice microscop optic (lumina vizibilă are o lungime de undă de 380 și 700 nm).
O rotire completă a elicei are aproximativ 10,5 litere lungime. Dar întreaga moleculă de ADN este extrem de lungă: cel mai mare cromozom uman, numărul 1, este compus din 220 de milioane de litere și ar avea o lungime de 85 mm dacă ar fi întins complet. Dacă tot ADN-ul din celula ta ar fi aliniat, ar avea aproximativ 2 m lungime! Aceste fire extrem de lungi, subțiri și lipicioase trebuie împachetate într-o celulă microscopică și apoi menținute fără a se încurca și fără a forma noduri. Celula are nevoie de mașini complexe pentru a face toate acestea. Aceste mașini sunt uimitoare, complexe și o mărturie a geniului Creatorului nostru.
Desfășurarea elicei
Când ADN-ul este decodat (adică atunci când informația este folosită pentru a crea o proteină), cele două catene ale elicei duble trebuie separate. Și în timpul reproducerii, fiecare fir este copiat independent.
Acest lucru necesită motoare speciale numite ADN-helicaze. Au formă de inel, cu o gaură prin care să treacă ADN-ul. Dar, fiindcă sunt motoare, au nevoie și de combustibil. Helicazele sunt alimentate de un „combustibil” numit ATP, care este produs de un alt motor, ATP-sintaza.[1] Folosind ATP ca sursă de energie, o schimbare ciclică a formei se desfășoară în jurul inelului helicazei la aproximativ 10 000 rpm – aproximativ viteza cu care se rotește o turbină de motor cu reacție.
Helicaza se desfășoară rapid de-a lungul ADN-ului și separă cele două catene la bifurcația de replicare.[2] Apoi, multe alte mașini se ocupă de decodarea ADN-ului și de a pune din nou firele împreună sau de a le copia. Aceasta trebuie să se întâmple foarte repede, deoarece viteza de copiere a ADN-ului este de 1000 de litere pe secundă, iar helicaza trebuie să rămână înaintea mașinilor de copiat.
Superbobine
Forma elicoidală (bobinată) a ADN-ului produce o altă problemă care este amplificată atunci când helicaza o desfășoară pentru a separa firele. Puteți demonstra cu ușurință problema cu o frânghie lungă cu mai multe fire: începeți de la mijloc și încercați să despărțiți firele. În curând va deveni prea greu de desfășurat din cauza rezistenței răsucirilor suplimentare de pe ambele părți ale punctului de separare.
Dacă dați drumul, frânghia va avea tendința de a se încolăci înapoi pe ea însăși – gândiți-vă și la cablurile telefoanelor mai vechi care se încurcă ușor, formând bobine peste bobine. Pentru a compensa fiecare răsucire adăugată în direcția înainte, ADN-ul din spatele locului de desfacere adaugă o răsucire și, de asemenea, devine supra-întors (supra-bobinat). Într-o celulă, dacă ADN-ul ar fi împiedicat să se deruleze, atunci celula nu ar mai putea produce proteine sau să se copieze.
Replicarea ADN-ului sau sinteza ADN-ului este procesul de copiere a unei molecule de ADN dublu catenar. Acest proces este esențial pentru viață așa cum o cunoaștem. Notă: Aceasta este o diagramă simplă a unei piese de mașini foarte complicate.
Mașini de descurcat
Creatorul a rezolvat această problemă folosind mașini speciale pentru proteine (enzime) numite topoizomeraze.[3] Ele taie ADN-ul, îl rearanjează și îl lipesc înapoi. Ele trebuie să lucreze înaintea bifurcării de replicare pentru a împiedica ADN-ul să se întoarcă excesiv.
Există mai multe clase de topoizomeraze, dar acestea sunt grupate în două tipuri principale:
Topoizomeraza de tip I taie una dintre catenele ADN și se leagă temporar de ambele capete ale tăieturii. Apoi catena netăiată este liberă să treacă prin rupere. În ambele cazuri, acest lucru ameliorează sau „relaxează” tensiunea, o răsucire la un moment dat. În cele din urmă, ruptura este reconectată; aceasta se numește ligatură.
Topoizomerazele de tip I nu au nevoie de ATP – energia acumulată prin supraînfăşurarea ADN-ului este pur și simplu eliberată, ca un arc spiralat atunci când este eliberat.
Topoizomerazele de tip II sunt mai complexe. Acest tip taie ambele fire ale elicei duble și le ține depărtate. Apoi trage prin rupere o buclă a elicei dintr-o secțiune netăiată. După aceea, cele două catene sunt reconectate, ADN-ul trecut este eliberat și, în final, enzima eliberează ADN-ul reconectat, astfel încât procesul să poată fi repetat după cum este necesar. Acest lucru necesită ATP pentru mai mulți dintre acești pași.
Topoizomeraza de tip II este importantă dintr-un alt motiv: atunci când ADN-ul este replicat, uneori, cele două molecule de ADN „fiică” pot ajunge înfășurate una în jurul celeilalte ca niște verigi într-un lanț, adică catenate (în latină, catena = lanț). Astfel, separarea acestor molecule legate se numește decatenare, iar acesta este un rol vital al topoizomerazei de tip II.
Inutil dacă nu este complet funcțional
Aceste enzime trebuie să facă trei lucruri, altfel ar fi inutile sau chiar dăunătoare: taie, mută un alt fir prin tăietură și reconectează. Pentru a arăta cât de important este fiecare pas, dacă vreun dintre ei este dezactivat, enzima nu funcționează și celula moare.
Într-adevăr, unele medicamente antibacteriene și anticancerigene funcționează prin țintirea topoizomerazelor. Clasa de antibiotice numite fluorochinolone (de exemplu, ciprofloxacină, levofloxacină) oprește etapa de reconectare a topoizomerazei bacteriene de tip II, ceea ce duce creșterea rupturilor ADN-ului, ucigând rapid celula. Unele medicamente anti-cancer (de exemplu, camptotecina, topotecan) fac același lucru cu topoizomerazele de tip I și de tip II din celulele canceroase care se reproduceau necontrolat.
O altă clasă de medicamente numite inhibitori catalitici previne eliberarea de energie ATP și funcționează prin oprirea primului pas de tăiere. În loc ca celula să moară datorită ADN-ului rupt în bucăți, ADN-ul pur și simplu se încurcă, astfel încât celula nu se poate reproduce și nici nu poate produce proteine.
Probleme pentru evoluție
În mod clar, reacțiile chimice aleatoare în condițiile de dinainte de viață nu ar fi putut produce prima celulă prin pași mici, treptat, fiecare cu un presupus avantaj față de cel anterior și astfel favorizat de selecția naturală. Să presupunem că acest proces a produs o enzimă cu primul pas: tăierea. Fără a le pune la loc, acest lucru ar dăuna celulei prin tăierea în bucăți a moleculei informaționale!
Dar este și mai rău pentru evoluție. Selecția naturală este, prin definiție, reproducere diferențială: adică „A este mai adaptat decât creatura B” înseamnă că „A are mai mulți descendenți supraviețuitori decât B”. Prin urmare, selecția naturală necesită cel puțin două entități care se pot replica. Aceasta înseamnă că nu poate explica originea replicării, deoarece nu vă puteți reproduce până când nu aveți o modalitate de a replica ADN-ul. Și după cum am văzut, fără topoizomeraze, ADN-ul nu poate fi replicat, deoarece s-ar încurca prea repede. Deoarece selecția naturală nu poate explica originea primei topoizomeraze, evoluția darwiniană nici măcar nu poate începe.[4]
O altă problemă este asemănătoare întrebării „ce a fost mai întâi: găina sau oul?”[5] Adică: instrucțiunile de construire a topoizomerazelor sunt în ADN, dar aceste instrucțiuni nu pot fi citite fără topoizomeraze pentru a descurca ADN-ul. Chiar și cea mai simplă topoizomerază de tip II are 800 de „litere” proteice (aminoacizi) împărțite între două segmente. Este nevoie de trei „litere” ADN pentru a codifica o literă proteică, așa că gena pentru aceasta are aproximativ 2400 de litere – prea mare pentru a fi citită fără a fi necesară descurcarea sa.
Și aceste instrucțiuni nu ar putea fi transmise următoarei generații fără topoizomeraze de tip II pentru a decatena firele de ADN fiice. Chiar și ADN-ul lui Mycoplasma genitalium, care are cel mai mic genom al oricărui organism viu, este mult prea mare pentru a se decatena singur.
ADN-ul: cel mai bun sistem de stocare a informațiilor
ADN-ul este cel mai avansat sistem de stocare/recuperare/transmitere a informațiilor cunoscut. Densitatea informației din ADN-ul unei celule vii este de aproximativ 1000 de teraocteți pe milimetru cub.[6] Deci, o celulă vie poate stoca o cantitate enormă de informații într-un spațiu mic: cea mai simplă vietate este un parazit intracelular numit Mycoplasma, care are aproximativ 600 de kiloocteți de ADN, în timp ce fiecare celulă umană are aproximativ 3 gigaocteți.[7]
Dacă toate informațiile din fiecare celulă umană ar fi scrise cu cerneală pe hârtie, ar ocupa aproximativ o mie de cărți de dimensiunea Bibliei (dar doar de 200 de ori dimensiunea codului fiscal din SUA).[8] Dar rețineți că nu există nimic în chimia cernelii care ar putea produce informațiile din cărți – nu au fost produse prin turnarea cernelii pe pagini! Mai degrabă, au fost produse de un autor care a aranjat cerneala în litere. Într-un mod asemănător, nu există nimic în chimia „literelor” ADN care să le facă să scrie mesajul vieții.
Concluzie
Chiar și cele mai simple vietăți au nevoie de topoizomeraze înainte de a-și putea citi instrucțiunile ADN-ului pentru a produce proteine sau pentru a le transmite descendenților lor. Acestea sunt mașini complexe, bine proiectate, care taie, mișcă, apoi reconectează ADN-ul. Deoarece reproducerea este imposibilă fără ele, evoluția darwiniană – mutație aleatoare + selecție naturală – nu ar fi putut produce primele topoizomeraze.
Autor: Jonathan Sarfati
Sursa: Creation.com | God’s DNA-detangling motors
Traducător: Cristian Monea
[1] Thomas, B., ATP synthase: majestic molecular machine made by a mastermind, Creation 31(4):21–23, 2009; creation.com/atp-synthase.
[2] O descriere bună și un videoclip pot fi găsite în Unwinding the double helix: Meet DNA helicase,evolutionnews.org, 20 Februarie 2013. Alte videoclipuri fascinante pot fi găsite la DNA Learning Center, dnalc.org.
[3] Pentru mai multe informații, vedeți DeWeese, J.E., DNA topoisomerases—the ‘relaxers’ and ‘unknotters’ of the genome, J. Creation 30(2):92–101, 2016. Dr. Joe DeWeese de la Universitatea Lipscomb, Nashville, Tennessee, a publicat multe lucrări despre topoizomerază în reviste de știință seculare. Vedeți și videoclipul Topoisomerase 1 și 2, youtube.com.
[4] Originea propusă a vieții din substanțele chimice nevii se numește, în mod obișnuit, evoluție chimică.
[5] Răspunsul este, de fapt ușor, conform Scripturii: Dumnezeu a creat găina în ziua 5, care apoi a depus oul. De fapt, pentru a fi mai preciși, Dumnezeu a creat genul galiform care cuprinde păsările grele care trăiesc pe pământ, care după Arcă s-au diversificat în găini, potârnichi, fazani, prepelițe, curcani etc. Lightner, J., An initial estimate of avian ark kinds, Answers Research Journal 6:409–466, 2013.
[6] Mai multe detalii în Sarfati, J., DNA: the best information storage system, 9 Octombrie 2015; creation.com/dna-best. Vedeți și Batten, D., DNA repair mechanisms ‘shout’ creation, Creation 38(2):56, 2016; creation.com/dna-repair-shouts.
[7] Pentru simplitate, tratez fiecare „scrisoare” ADN ca pe un „octet” de informații, care este „în locul potrivit”. În realitate, deoarece există patru posibilități pentru fiecare loc, am putea folosi doi biți pentru a stoca fiecare literă, ceea ce ar reduce necesarul total de memorie de 4 ori. Dar, folosind o literă pe octet, avem 3,17 miliarde de perechi de baze (bp) și două copii ale genomului în fiecare celulă, deci 6,34 miliarde bp, sau 5,90 GB.
[8] Erb, K.E., [American] Tax code hits nearly 4 million words, Taxpayer Advocate calls it too complicated, forbes.com, 10 Ianuarie 2013. Comparativ, Biblia KJV are aproximativ 800 000 de cuvinte.
https://facerealumii.ro/motoare-adn/
//////////////////////////////////////////
Gena lui Dumnezeu. Religia se poate explica ştiinţific
Dacă, timp de secole, rațiunile ştiinţei şi cele ale spiritului s-au aflat la poluri opuse, în cel mai bun caz cei doi „adversari” ignorându-se reciproc, de ceva vreme se respiră un aer diferit. Cercetarea ştiinţifică şi-a schimbat strategia şi invadează tot mai des universul spiritualităţii.
Iulian Tudor
Cel mai probabil, anticii yoghini şi învățații budişti ar fi apreciat foarte mult literatura scrisă în ultimii ani de o sumedenie de neurocercetători care şi-au propus să exploreze conexiunile dintre neurofiziologie şi experiențele din practica Zen, unii încercând să evite abstracțiunile filosofice şi să ofere informații detaliate cu privire la studiile asupra creierului, stările modificate de conştiință şi meditație. Ce-i drept, ambele – şi budismul, şi ştiința – încearcă să investigheze realitatea pentru a o explica, dar la fel de adevărat este şi că o bună parte din doctrina budistă – reîncarnarea, de exemplu – este prin însăşi natura ei imposibil de supus experimentelor. Aşa se face că multe dintre credințele budiste sunt cumva „la adăpost” de criticile oamenilor de ştiință.
Dean Hammer, biolog molecular la Oxford University National Cancer Institute, publica „The God Gene” („Gena lui Dumnezeu”) în 2004, în care explica felul cum nivelul de spiritualitate variază de la individ la individ în funcţie de nivelul anumitor neurotransmițători produşi de creier: dopamina şi serotonina.
Pe cât se pare, responsabili de sentimentul uniunii cu Universul şi de toate acele senzaţii ce caracterizează experienţa spirituală ar fi tocmai aceşti doi mediatori hormonali, gena care reglează producţia lor, Vmat2, fiind botezată, desigur, „gena lui Dumnezeu”. Potrivit cercetătorului, cu cât activitatea acestei gene este mai intensă, concretizată aşadar în producţia de dopamină şi serotonină, cu atât este mai accentuată spiritualitatea persoanei respective.În cadrul unei serii de studii pe gemeni, tot Hammer mai demonstra şi că principalul factor determinant al spiritualităţii acestora nu este mediul cultural în care s-au născut, au fost educaţi şi s-au format, ci ereditatea. Mai exact, în vreme ce gemenii identici (monozigotici) posedă acelaşi nivel de spiritualitate, gemenii fraternali (dizigotici) se raportează la credință în mod diferit unul de celălalt, chiar dacă au crescut în acelaşi mediu. Prin urmare, comenta Hummer, printr-o stimulare cerebrală „țintită”, poți face un om să simtă mirosul unui trandafir chiar dacă trandafirul nu există sau îi poți furniza o experienţă mistică în timp ce face shopping într-un centru comercial.Însuşi Francis Crick, unul dintre descoperitorii structurii ADN-ului, împărtăşea această viziune mecanicistă asupra experienţei spirituale. Într-unul dintre ultimele interviuri acordate înainte de a muri, Crick declara că ar fi identificat în celulele neuronale o schemă coerentă a conştiinţei şi deci a sufletului. De altfel, există o întreagă şcoală de oameni de ştiinţă convinşi că experienţele mistice ale Sfântului Francisc, Confucius, Buddha şi Mahomed ar fi doar o chestiune de hormoni şi neurotransmiţători, de a căror producție depinde măsura în care fiecare dintre noi este capabil să-şi ridice mintea deasupra logicilor materiei brute, scrie stiintasitehnica.com.
La ora actuală, rădăcinile biologice ale experienței religioase fac obiectul speculațiilor mai multor discipline, de la antropologie şi până la psihologia evoluționistă şi genetică, iar din punctul de vedere al neuroştiintelor, teoria cea mai acreditată este aceea conform căreia comportamentul religios şi credințele ar fi “un subprodus al evoluției”. Tot lui Newberg şi d’Aquili li se datorează şi apariția unei noi discipline, neuroteologia, menită a explica felul în care comportamentul ritualic suscită stări cerebrale aflate în spatele unei vaste game de senzații umane. (Litaniile, de exemplu, se crede că ar genera senzații de calm si relaxare.) Oamenii de ştiință consideră că aceste ritualuri reuşesc să declanşeze tocmai mecanismele cerebrale care îi fac pe credincioşi să-şi interpreteze senzațiile drept dovezi ale existenței lui Dumnezeu; focalizând atenția asupra minții, ele blochează percepțiile senzoriale, inclusiv pe cele folosite de zona însărcinată cu orientarea pentru a stabili granițele eului, o explicație a faptului că şi oamenii necredincioşi se emoționează în timpul slujbelor religoase.
Emisfera stângă a creierului este asociată inteligenței emoționale, situațiilor de calm şi seninătate, în timp ce despre emisfera dreaptă se spune că se activează în situații de stres şi furie. Emisfera cerebrală stângă a fost multă vreme cea mai studiată de neuropsihologi tocmai pentru implicarea ei în procesele de dezvoltare a limbajului, fiind esențială în studiul leziunilor cerebrale. Încă din anul 2500 î.Hr., medicii egipteni semnalau existența unei legături strânse între dereglările de limbaj şi paralizia părții drepte a corpului.
Tot de emisfera stângă depind şi nivelurile înalte de elaborare cognitivă, capacitatea de a descompune analitic o configurație globală în elementele ei constitutive, fie că este vorba despre un chip, o problemă sau un concept.
Mai puțin studiată din cauza unei aparente lipse a simptomelor în leziunile cerebrale, emisfera dreaptă le-a trezit interesul oamenilor de ştiință abia în urmă cu câțiva ani, în ceea ce priveşte prestațiile vizual-spațiale. Această emisferă este considerată a fi corelată în principal părții afective şi emoționale a comportamentului uman.
Gena lui Dumnezeu. Religia se poate explica ştiinţific
///////////////////////////////////////////
Lepadarea de credinta – Leganati de somnul mortii
https://www.resursecrestine.ro/schite/104149/lepadarea-de-credinta-leganati-de-somnul-mortii
Autor: Marian Condrat
- CE ESTE LEPĂDAREA DE CREDINŢĂ?
Este prima lecţie din studiul – Se aud paşii lui Isus, studiu prin care vom căuta să descoperim adevărul Cuvîntului despre vremurile din urmă. Vom încerca cît de cît să le urmărim şi cronologic pentru a avea o imagine în timp a evenimentelor sfîrşitului.
Lepădarea de credinţă este un fenomen actual ce caracterizează creştinismul contemporan. Este un fenomen care se manifestă în paralel cu alte zone marcate de treziri spirituale.
- Un fenomen global ce va pregăti apariţia lui Anticrist şi va fi înaintea veirii lui Hristos.
- 2 Tes. 2:3 – Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,
- Nu este acceptarea semnului sau numărului Fiarei!!!!
- Cineva care a crezut şi a renunţat, neascultare de adevăr.
- Să nu crezi adevărurile de bază a Scripturii.
- Se referă la credincioşi, ( creştini), nu la cei din lume!
- Va include pe ce CEI MAI MULŢI!
- Mt 25:5 – Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
- Mt. 24:12 – Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
- Noi ne uităm cînd apare Anticristul dar putini cînd apare lepădarea.
- CARE E SITUAŢIA BISERICII ÎN LUME?
- Marea Britanie (UK) – 100,000 au semnat certificate de dez-botezare, renuntînd la creştinism
- Italia – 2000 pe lună completează certificatele de dez-botezare. 25 Oct. – ziua naţională a dezbotezării!
- Olanda – un sfert din biserici s-au închis în ultimii 10 ani. Bisericii au fost transformate în librării, centre de sănătate, restaurante sau moschei!!!
- Germania – 400 de biserici catolice şi 100 protestante s-au închis pînă în 2000!!! Alte 700 aşteaptă să fie închise!! În contrast cu 200 de moschei deschise din care 40 mega-moschei, (2600 de participanţi). 128 de moschei sunt în construcţie.
- Doar 10% dintre creştini mai merg la biserică în Europa de Vest!
- Franţa – 35% musulmani!!! Numărul moscheielor s-a dublat la 2000 în numai 10 ani! Bisericilese închid mai repede decît se deschid moscheile! Doar 10% mai merg la biserică!
- Russia – doar 2% merg la o biserică
- Moldova – doar 10% merg la o biserică
- Romania – doar 20% merg la o biserică
- Ucraina – doar 10% merg la o biserică
- USA – Majoritatea tinerilor intre 18 – 30 de ani nu merg la biserica!!!!
- În anii 2000 – 3700 de biserici s-au închis pe an
- Jumătate din biserici nu au adăugat nici un membru anul trecut!
- 2, 765,000 în fiecare an trec la secularism, (ateism)
- 1,400 de pastori părăsesc lucrarea în fiecare lună
- Doar 15% din biserici cresc şi doar 2.2% din biserici cresc cu noi convertiţi!
- 10,000 de biserici s-au închis în 5 ani.
- 17.7% din populaţie, merg la biserică săptămînal
- CUM SE MANIFESTĂ FENOMENUL LEPĂDĂRII DE CREDINŢĂ?
- 2 Tes. 2:3 – Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,
- apostasion – divorţ, apostasia – a cădea,a uita – FA 21:21
- Sunt 7 pasaje care vorbesc despre pericolul lepădării
- 1 Tim 4:1-3 – Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, 2. abătuţi de făţărnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor. 3. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul.
- 2 Tim 3: 1-5 – Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, 3. fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, 4. vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; 5. avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
- Iacov 5:1-8 – v. 3. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V-aţi strîns comori în zilele din urmă!
- 2 Petru 2:1-22 – v. 21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, dupăce au cunoscut-o, să se întoarcă dela porunca sfîntă, care le fusese dată.
- 2 Petru 3:3-6 – 3. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor, 4. şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!“5. Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, 6. şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.
- 2 Tim 4:3, 4 – 3. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4. Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
- Iuda 1-25 – v. 17. Dar voi, prea iubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.18. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite.19. Ei sînt aceia cari dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, cari n-au Duhul.
- CARE SUNT SEMNELE DISTINCTIVE ALE LEPĂDĂRII DE CREDINŢĂ?
- Învăţătură falsă – 2 Tim 4:3, 4
- Prigonirea adevăraţilor creştini – 2 Timotei 3:12, 13 – (dioko – ostili, răuintenţionaţi, a urmări, a pîndi pentru a prinde pe cineva, Mt. 24:10 – scandalizo – a pune piedică, să faci o persoană să-şi piardă încrederea în cineva în care a avut încredere, să produci judecată nedreaptă, indignare…
- Apariţia de cristoşi si profeţi mincinoşi – Mt 24:5, 11, 24 – (planao – schimba direcţia)
- Lipsa dragostei – Mt 24:12 – (agape – se va răci!!!) – Apoc 3: 15 – 17 – Laodiceea
- Batjocoritori – 2 Petru 3:3-5, Juda 18, 19
- Lepădarea de credinţă – 2 Timotei 3: 1-5 – se referă la biserică nu l-a oamenii din lume!!! Vezi şi 2 Timotei 4:3 – oamenii în v. 5 – (morfosis – faţadă de evlavie), 1 Timotei 4:1
- De ce se vor lepăda? – 2 Tes. 2:10-12 compară cu Evrei 3:13-19 şi 4:2. SĂ CITIM!!!
- CUM SE LEAPĂDĂ UN OM DE CREDINŢĂ?
- Să-l negi pe Dumnezeu – Denial of God – Luca17:25 – Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta. 2 Tim 3:3, 4 – 3. fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,4. vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu;
- Să-l negi pe Hristos – Denial of Christ – 1Ioan 4:3 – şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
- Să negi revenirea Lui – Denial of Christ’s return – 2 Petru 3: 3,4 – 3. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor,4. şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!“
- Să negi credinţa – Denial of the faith – 1 Tim 4:1 – Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
- Să negi învăţătura sănătoasă – Denial of sound doctrine – 2 Tim 4:3, 4 – 3. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4. Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
- Negarea că trebuie să trăim despărţiţi de lume – Denial of the separated life – 2 Tim 3:1-7 – v.5 avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
- Negarea libertăţii în Hristos – Denial of Christian liberty – 1 Tim 4:3-5 – 3. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul. 4. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri; 5. pentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
- Negarea vieţii morale – Denial of morals – 2 Tim 3:1-8, 13 şi Iuda 18, 19 – 18. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite. 19. Ei sînt aceia cari dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, cari n-au Duhul.
- Negarea autorităţii – Denial of authority – 2 Tim 3:4, 5 – 4. vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; 5. avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
- CUM SĂ NU NE LEPĂDĂM DE CREDINŢĂ?
- VEGHEAŢI!! – Mt 24:42-44 – 42. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.43. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 44. Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.
- Mîngîiaţi-vă – 1 Tes 4:18 – Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.î
- Rămîneţi tari – 2 Tes 2:15 – Aşa dar, fraţilor, rămîneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe cari le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
Slujiţi – 1 Tim 4:1-16 – v. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mîntui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.
https://www.resursecrestine.ro/schite/104149/lepadarea-de-credinta-leganati-de-somnul-mortii
/////////////////////////////////////////////
Vremea gâdilării urechilor
AUREL GHEORGHE, TREZIRE
Unul dintre semnele cele mai relevante care indică vremea dinaintea venirii Domnului este „apostazia” – lepădarea de credinţă. Se înţelege că nu pot lepăda credinţa decât cei care au avut-o odată în viaţă, iar texte precum cele din 2Tes. 2:3 şi 1Tim. 4:1 fac o trimitere clară la aceasta.
Metoda prin care apostazia devine generalizată cronic în vremurile de pe urmă este descrisă foarte clar în 2Tim. 4:3-4 : „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”
Pe scurt, conducători spirituali aleşi de oameni caută să facă pe placul acestora, predică numai „lucruri plăcute la auz”, căutând acceptare generală şi o sursă solidă de „câştig mârşav”. Practic, are loc o repetare a stării poporului Domnului de pe vremea lui Ieremia: „Prorocii prorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri.” (Ier. 5:31) Întrebarea Domnului rămâne însă aceeaşi, iar fiecare trebuie să-i dea un răspuns: „Dar ce veţi face la urmă?”
https://trezireazi.com/2015/04/20/vremea-gadilarii-urechilor/
///////////////////////////////////////////
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi!
“Chemaţi-L câtă vreme este aproape.”
(Isaia, 55.6)
.
Conștient de realitatea în care trăim, de un timp folosesc tot mai des această expresie care ne îndeamnă la meditare: “Nu știm cu cine nu vom mai avea ocazia să mai vorbim sau să-i strângem mâna” sau cu aceste cuvinte “Nu știm cine cu cine vorbește pentru ultima dată“. Căci nu este zi în care să nu primim vestea că a mai plecat cineva în veșnicie. Azi de dimineață am aflat că un tânăr român în vârstă de numai 42 de ani a murit în somn, în timp ce se odihnea ancorat în Singapore pe Vasul pe care lucra ca inginer, departe de familia din România. Vestea e cutremurătoare, pentru cei din familie și pentru cei care l-au cunoscut.
Înțeleptul Solomon spune că: “Toate își au vremea lor și fiecare lucru își are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; …căutarea îşi are vremea ei…tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei… războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul, 3.1-8)
.
Acum este vremea să-l căutăm pe Domnul Isus!
Omul, oricare ar fi el, trebuie să fie conștient de un singur lucru: Acum este vremea să-l caute pe Domnul Isus, acum, câtă vreme mai este pe această cale a vieții, căci după trecerea ei nu mai poate face nimic. Ce avem de făcut, trebuie să facem acum, fiecare om, cum își așterne așa va dormi, așa își va petrece veșnicia de dincolo. Nimeni nu-l va duce cu forța acolo sau dincolo, după cum a dorit și cum și-a rezolvat singur, fiecare în dreptul său. Dumnezeu l-a creat pe om liber, nu pot ceilalți să îndrepte altfel lucrurile decât cum și le-a reglementat el, între el și Dumnezeu (prin Domnul Isus Hristos, Singurul Mijlocitor).
Se spune că Hugo Chavez, președintele Venezulei, care a murit de cancer la 58 de ani, în aceste zile, ar fi strigat către cei de lângă el, care-l puteau auzi: “Nu mă lasați să mor!” Dar nimeni n-a putut face nimic să-i mai prelungească viața. Numai Dumnezeu (Dătătorul și creatorul vieții) mai poate zice inimii să mai bată în continuare, căci în El avem viața, mișcarea și ființa – suntem din neamul Lui. (Fapte, 17.28)
Astăzi în Statele Unite s-a trecut la ora de vară. Îmi puneam întrebarea “se întunecă mai repede sau mai târziu?” Pentru Chavez s-a întunecat totul rapid, mult prea rapid. Și nu a mai putut face nimic, a dorit să nu moară, însă nici medicii și nici cei apropiați nu au mai avut cum să-l ajute.
Tot astăzi un evanghelist american de la The Gideons International (din Hickory, NC) a povestit despre un copil din statul Tennessee care trăia într-un sat unde localnicii lucrau într-o Mină de Extracție a Cărbunelui. Acel băiat de clasa a V-a s-a îmbolnăvit grav, chinuit de un virus și încet-încet aparatul locomotor devenise tot mai neputincios, paralizându-i activitatea. Nu i-a mai rămas decât pasiunea lui de a citi. Medicii nu i-au mai dat decât un timp limitat de trăit. În acea zonă a Statelor Unite ale Americii a ajuns Societatea GIDEONS care împărțea elevilor în școli Biblia și Noul Testament. Așa se face că a primit și el o Biblie, pe care o citea cu mare interes mai tot timpul. A ajuns s-o citească de mai multe ori, căci era nedespărțit de Biblia lui. Mama, când mergea la cumpărături, îl ducea cu ea în cărucior, iar băiatul căuta prezența oamenilor de-a le vorbi despre “al meu Isus, din Biblie“. Mamei nu-i făcea plăcere și se rușina de Biblie, de aceea dorea să meargă fără el sau cel puțin să fie singură la Casa de achitat, să evite mărturia băiatului. Dar deseori se întâmpla câte ceva, ba se defecta aparatul de la Casă, iar lumea se aduna și băiatull vorbea despre “al lui Isus”, ba se întâmplau altele, când băiatul avea ocazia să vorbească despre Isus și Biblie.
Într-o ultimă seară tatăl îl așeză pe băiat în pat, pentru culcare, și-și plânge neputința de a-l ajuta mai mult. Însă, băiatul plin de credință, e cel care îl încurajează pe celălalt: “Tată, dar eu am tot ce-mi doresc; și tot ce-mi poate oferi lumea aceasta.”
În acea noapte, băiatul a murit, dar era cu inima împăcată deoarece îl avea în ea pe Isus, al lui prieten drag. Glorie Domnului!
Evanghelistul povestea că în urma mărturiei băiatului, despre cum i-a schimbat și i-a împlinit viața Isus și Biblia, 36 de persoane din familiea lui au iubit mai apoi Biblia și s-au întâlnit cu Isus Hristos care le-a schimbat și le-a împlinit viața și lor. Glorie Domnului!
“Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei, 4.4)
Pâinea cuvântului lui Dumnezeu, acea Pâine a vieții care este Isus, aduce viață și schimbare în credincios, aduce satisfacție, sațietate și împlinire, căci omul este împăcat cu Dumnezeu și este gata de a pleca în veșnicia pregătită de Dumnezeu.
Credința și ascultarea de Dumnezeu, vin în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea, scump cititor, prețuiește Evanghelia, fii ca și apostolul Pavel care le scria creștinilor din Roma:
“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Epistola căre Romani, 1.16-17)
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi!
////////////////////////////////////////////
Ce înseamnă să rămâi în Cristos?
RĂSPUNS
Să „rămâi” înseamnă să locuiești, să continui sau să te menții; așadar a rămâne în Cristos înseamnă să trăiești în El sau să continui să stai în El. Când un om e mântuit, se spune despre el că este „în Cristos” (Romani 8.1, 2 Corinteni 5.17), păstrat în siguranță într-o relație permanentă (Ioan 10.28-29). Prin urmare, rămânerea în Cristos nu e un nivel special de experiență creștină, care pentru puțini e la dispoziție, ci e poziția în care trebuie să se afle toți credincioșii adevărați. Deosebirea dintre cei care rămân în Cristos și cei care nu rămân este deosebirea dintre cei mântuiți și cei nemântuiți.
Despre rămânerea în Cristos suntem învățați în 1 Ioan 2.5-6, unde aceasta e sinonimă cu „cunoașterea” lui Cristos (versetele 2 și 3). Mai târziu în același capitol, Ioan pune semnul egal între „rămânerea” în Tatăl și în Fiul și a avea promisiunea vieții veșnice (versetele 24 și 25). Din punct de vedere biblic, „locuirea” în Cristos, „rămânerea” în El și „cunoașterea” Lui sunt referiri la același lucru: mântuirea.
Sintagma rămânerea în Cristos ilustrează o relație intimă, strâns apropiată, nu doar o cunoaștere superficială. În Ioan 15.4-7, Isus le spune ucenicilor Lui că e esențial să-Și tragă viața din El, folosind imaginea mlădițelor care sunt unite cu o vie: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.” Fără acea uniune vitală cu Cristos pe care o asigură mântuirea, nu poate exista viață și productivitate. În alt loc, Biblia aseamănă relația noastră cu Cristos cu cea dintre trup și cap (Coloseni 1.18) – o altă uniune esențială.
Unii oameni consideră că avertizarea din Ioan 15.6 (mlădițele care nu rămân în viță sunt aruncate afară și arse) înseamnă că creștinii sunt întotdeauna în pericolul de a-și pierde mântuirea. Cu alte cuvinte, spun că e posibil să fim salvați, dar să nu „rămânem”, situație în care vom fi aruncați afară. Dar lucrul acesta poate fi adevărat numai dacă „rămânerea” ar fi separată de mântuire, făcând referire la o stare de intimitate cu Cristos la care trebuie să ne străduim să ajungem după mântuire. Biblia arată clar că mântuirea vine prin har și e menținută prin har (Galateni 3.2-3). De asemenea, dacă o mlădiță ar putea într-un fel să cadă din viță, rezultând pierderea mântuirii, alte pasaje foarte clare din Scriptură ar fi contrazise (vezi Ioan 10.27-30).
Cel mai bine e să interpretăm metafora Adevăratei Vițe în felul următor: Isus e adevărata Viță, evident. Mlădițele care „rămân” în El sunt cu adevărat mântuite – au o conexiune reală și vitală cu Salvatorul. Mlădițele uscate care nu „rămân” în El sunt simulatorii nemântuiți care afișează un atașament față de Viță, dar nu-și trag viața din El. La final se va vedea ce au fost acești simulatori: adepți care nu au fost atașați autentic de Isus Cristos. Pentru o vreme, atât Petru, cât și Iuda au părut identici în umblarea lor cu Cristos. Dar Petru era atașat de Viță, pe când Iuda nu era.
Ioan reafirmă principiul mlădiței uscate în felul următor: „Ei [oamenii care nu se opuneau lui Cristos] au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci au ieșit ca să se arate că nu toți sunt dintre ai noștri.” (1 Ioan 2.19)
Una dintre dovezile mântuirii e perseverarea sau rămânerea susținută în Cristos. Cei mântuiți vor continua umblarea lor cu Cristos (vezi Apocalipsa 2.26). Aceasta înseamnă că vor „locui” sau vor rămâne în El. Dumnezeu Își va desăvârși lucrarea în ei (Filipeni 1.6) și aceștia vor aduce mult rod spre slava lui Dumnezeu (Ioan 15.5). Cei care cad, Îi întorc spatele lui Cristos sau nu rămân în El pur și simplu dovedesc lipsa credinței mântuitoare. Rămânerea nu e ceea ce ne salvează, dar e unul dintre semnele mântuirii.
Dovezile rămânerii în Cristos (adică dovezile că cineva e mântuit cu adevărat, nu doar simulează) includ ascultarea de poruncile lui Cristos (Ioan 15.10, 1 Ioan 3.24); urmarea exemplului lui Isus (1 Ioan 2.6); trăirea în mod liber de păcatul ca obișnuință (1 Ioan 3.6) și conștientizarea prezenței divine în viața personală (1 Ioan 4.13).
https://www.gotquestions.org/Romana/ramanerea-in-Cristos.html
///////////////////////////////////////////
Cum pot avea siguranţa mântuirii?
RĂSPUNS
Cum ai putea şti cu siguranţă că eşti mântuit? Citeşte 1 Ioan 5:11-13: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică”. Cine este acela care Îl are pe Fiul? Toţi aceia care au crezut în El şi L-au acceptat în inima lor (Ioan 1:12). Dacă Îl ai pe Iisus, ai viaţa. Viaţa veşnică. Nu viaţa temporară, ci viaţa veşnică.
Dumnezeu doreşte ca noi să avem siguranţa mântuirii. Noi nu putem trăi viaţa creştină întrebându-ne şi îngrijorându-ne în fiecare zi dacă suntem sau nu mântuiţi. Iată de ce Biblia dezvăluie atât de clar planul mântuirii. Crede în Iisus Hristos şi vei fi mântuit (Ioan 3:16; Faptele Apostolilor 16:31). Crezi tu că Iisus este Mântuitorul, Cel care a murit pentru a plăti în locul tău pedeapsa pentru păcatele tale (Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21)? Te încrezi tu numai în El pentru mântuire? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este da, atunci eşti mântuit! Siguranţa înseamnă „a renunţa la orice îndoială”. Prin prezenţa Cuvântului lui Dumnezeu în inima ta, poţi renunţa la orice îndoială în ceea ce priveşte faptul şi realitatea mântuirii tale pentru eternitate.
Iisus Însuşi întăreşte acestea cu privire la cei care au crezut în El: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu” (Ioan 10:28-29). Din nou, iată o reafirmare a aceleiaşi realităţi cu o şi mai mare evidenţiere a caracterului “etern”. Viaţa veşnică este chiar veşnică. Nu este nimeni, nici chiar tu, care poate să ia de la tine darul mântuirii veşnice oferit de Dumnezeu prin Hristos.
Învăţaţi pe de rost aceste pasaje. Noi purtăm în inimile noastre Cuvântul lui Dumnezeu astfel încât să nu păcătuim împotriva Lui (Psalmul 119:11) şi asta include şi îndoiala. Bucură-te de faptul că tocmai Cuvântul lui Dumnezeu îţi spune că în locul îndoielii poţi trăi în siguranţă şi încredere! Prin Cuvântul lui Hristos putem avea siguranţa faptului că starea noastră de mântuire nu va fi niciodată pusă sub semnul întrebării. Siguranţa noastră se bazează pe iubirea lui Dumnezeu pentru noi manifestată prin Iisus Hristos. Iuda 24-25 spune: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.”
https://www.gotquestions.org/Romana/mantuirii-siguranta.html
////////////////////////////////////////////
DESCOPERIND VOIA LUI DUMNEZEU
scris de
Zac Poonen
cuprins
.
Introducere
PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU VIAŢA TA
CONDIŢII PENTRU GĂSIREA VOII LUI DUMNEZEU
CĂLĂUZIREA PRIN MĂRTURIA INTERIOARĂ
CĂLĂUZIREA PRIN MIJLOACE EXTERNE
CHEMAREA PROFESIONALĂ
CONSIDERAŢII FINALE
A- | A+
Introducere
Mulţi creştini sunt confuzi în privinţa modalităţii de a cunoaşte voia lui Dumnezeu în viaţa lor. Această carte este o încercare de a-i ajuta. Ea nu prezintă o formulă infailibilă de călăuzire, pentru că nici Biblia nu ne descoperă un astfel de lucru. Trebuie să evităm să căutăm călăuzirea Divină într-un mod mai degrabă mecanic decât spiritual.
Această carte nu pretinde că îţi dă toate răspunsurile. Scopul ei principal este să te încurajeze să fii mai dependent de Duhul Sfânt.
Watchman Nee a spus, „Noi, fiinţele umane, nu suntem menite să scriem cărţi
„perfecte”. Pericolul unei astfel de perfecţiuni este că omul ar putea înţelege lucrurile fără ajutorul Duhului Sfânt. Iar, dacă Dumnezeu ne dă cărţi, ele vor fi câteodată doar nişte texte fragmentare, nu întotdeauna clare, consistente din punct de vedere logic, lipsindu-le concluziile explicite. Însă astfel de cărţi devin parte a vieţii noastre şi ne păstoresc viaţa. Nu putem diseca, schiţa sau sistematiza faptele Divine. Numai creştinul imatur va încerca să ajungă întotdeauna la concluzii satisfăcătoare din punct de vedere logic. Cuvântul lui Dumnezeu are drept caracteristică fundamentală pe aceea că întotdeauna vorbeşte în primul rând spiritului nostru şi vieţii noastre”.
Fie ca această carte să nu se limiteze la a împărtăşi minţii tale informaţii, ci, mai presus de toate, să dea viaţă duhului tău.
Câteva cuvinte privind conţinutului acestei cărţi: Niciun paragraf, sau chiar capitol, nu este complet în sine, dacă nu este citit în contextul întregii cărţi. În unele cazuri, chiar dacă o singură propoziţie din carte este ignorată sau citită fără atenţie, aceasta poate conduce la o înţelegere cu totul diferită de cea intenţionată de autor.
De aceea aş îndemna de aceea cititorul să citească această carte fără grabă şi cu atenţie (citeşte-o de două ori dacă este posibil) pentru a primi mesajul corect.
Capitolul al doilea este poate cel mai important capitol din carte. Dacă îndeplinim condiţiile pentru găsirea voii lui Dumnezeu, atunci călăuzirea devine o chestiune simplă. De obicei, faptul că ne împotmolim se datorează unor condiţii esenţiale rămase neîndeplinite în viaţa noastră
Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să-L glorificăm făcând voia Lui pe pământ precum în cer.
Sunt îndatorat unui număr de slujitori ai Domnului care au citit manuscrisul original al acestei cărţi şi mi-au oferit sugestii preţioase.
Zac Poonen
PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU VIAŢA TA
Pentru om, cea mai mare onoare şi cel mai mare privilegiu este să facă voia lui Dumnezeu. Aceasta e ceea ce Domnul Isus i-a învăţat pe ucenicii Săi.
Odată, El a spus că numai aceia care fac voia Tatălui Său vor intra în împărăţia cerurilor (Matei 7:21). El a mai spus, de asemenea, că adevăraţii lui fraţi şi surori sunt aceia care fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:50).
Această afirmaţie a fost transmisă cu credincioşie de către apostoli generaţiei lor. Petru arăta că Dumnezeu i-a eliberat pe oameni de păcat pentru ca astfel ei să poată face voia Lui (1 Petru 4:1, 2).
Pavel afirma că noi, creştinii, suntem recreaţi în Isus Hristos astfel încât să putem umbla pe calea deja trasată de Dumnezeu pentru noi. De aceea, el îi îndemna pe creştinii din Efes să nu fie nepricepuţi, ci să înţeleagă care este voia lui Dumnezeu pentru vieţile lor (Efeseni 2:10; 5:17).
El s-a rugat pentru creştinii coloseni să poată fi umpluţi de cunoaşterea voii lui Dumnezeu. Le-a spus acestora că şi Epafras se ruga pentru ei să poată împlini toată voia lui Dumnezeu (Coloseni 1:9; 4:12).
Apostolul Ioan învăţa că numai aceia care fac voia lui Dumnezeu vor rămâne pentru totdeauna (1 Ioan 2:17).
Din nefericire, această afirmaţie este rostită din ce în ce mai rar în zilele noastre, de către cei din generaţia noastră. Astfel se şi explică superficialitatea şi lipsa de putere a credinciosului de rând din ziua de astăzi. Oamenii sunt îndemnaţi să vină la Isus doar pentru a primi iertarea. În vremea apostolilor, oamenilor li se spunea că iertarea păcatelor era doar începutul unei vieţi dedicate împlinirii desăvârşite a voii lui Dumnezeu.
Faptele Apostolilor 13:22 ne spune că David era numit „om după inima lui Dumnezeu” deoarece dorea să facă numai voia lui Dumnezeu. Într-un alt loc, chiar David ne spune că se desfăta în împlinirea voii lui Dumnezeu (Psalmul 40:8). El nu era un om perfect. A comis multe păcate, unele foarte grave, pentru care Dumnezeu l-a pedepsit aspru. Totuşi, Dumnezeu l-a iertat şi a găsit plăcere în el pentru că, în esenţă, David a dorit să împlinească pe de-a-ntregul voia lui Dumnezeu.
Aceasta ne încurajează şi pe noi să credem că, în ciuda tuturor imprefecţiunilor noastre, şi noi putem fi bărbaţi şi femei după inima lui Dumnezeu Singura condiţie este ca inimile noastre să tânjească după a face voia Lui.
Noul Testament îndeamnă credincioşii să umble aşa cum a umblat Isus, urmând exemplul Lui (1 Ioan 2:6). Principiul călăuzitor al lui Isus, pentru întreaga sa viaţă şi lucrare, a fost să împlinească voia Tatălui Său. El nu a întreprins niciodată o acţiune înainte ca Tatăl Său să îi ceară lucrul acesta. Iar atunci când a acţionat, nici ameninţările vrăjmaşilor, nici rugăminţile prietenilor nu L-au putut opri de la a face ceea ce Tatăl Său I-a cerut.
Hrana Sa zilnică era să facă voia Tatălui Său (Ioan 4:34). Aşa cum oamenii tânjesc după mâncare pentru a-şi hrăni trupurile, El tânjea să facă voia Celui Care L-a trimis. Fiecare credincios ar trebui să aibă o astfel de dorinţă arzătoare de a împlini pe de-a-ntregul voia lui Dumnezeu.
Cât de uşor este să ne rugăm „Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ” şi apoi să facem doar ceea ce ne place, fără să mai căutăm călăuzirea lui Dumnezeu în viaţa noastră de zi cu zi.
Planul lui Dumnezeu este cel mai bun
Este culmea prostiei să nu căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. Dacă ai fi singur în mijlocul unei păduri dese, într-o noapte extrem de întunecoasă, neştiind încotro s-o apuci, ai fi fericit să ai cu tine pe cineva care cunoaşte fiecare colţişor al pădurii şi în care să te poţi încrede în totalitate. L-ai urma bucuros, fără a te îndoi de direcţia pe care ţi-o indică. Ar fi o prostie să ignori sfatul lui şi să cauţi tu însuţi de capul tău, o direcţie în acea pădure densă şi întunecată, plină de pericole ascunse.
Totuşi, mulţi credincioşi fac întocmai lucrul acesta. Viitorul care ne stă înainte este mai întunecos decât orice altceva de pe pământ. Nu putem vedea nimic înainte. Cu toate acestea, noi trebuie să mergem înainte. Uneori, în viaţa noastră, întâlnim răspântii când trebuie să luăm decizii cu implicaţii majore.
Decizii precum alegerea carierei, alegerea unui partener de viaţă ne afectează întregul viitor. Cum trebuie să decidem în aceste situaţii? Nu cunoaştem nimic despre pericolele şi capcanele ascunse pe care le-am putea întâlni atunci când alegem o cale anume. Nu ştim nimic despre cursele pe care ni le-a aşezat Satan. Şi, cu toate acestea,,noi trebuie să decidem pe ce cale să înaintăm. De aceea ar fi nu doar de dorit ci chiar necesar să avem pe cineva alături în aceste momente, pe cineva în care să ne putem încrede în totalitate, pe cineva care să cunoască întregul viitor.
Găsim un astfel de Om în Domnul Isus Hristos iar El este mai mult decât nerăbdător să ne călăuzească către cea mai bună şi mai sigură cale. Biblia ne învaţă că Dumnezeu are un plan specific pentru viaţa fiecăruia (Efeseni 2:10). El ne-a planificat o carieră, ne-a ales un partener de viaţă şi a planificat chiar şi unde vom locui şi ce vom face în fiecare zi.
În orice situaţie, alegerea Lui este cea mai bună cu putinţă, pentru că El ne cunoaşte atât de bine şi ia în calcul orice factor. Aşadar, cel mai înţelept lucru cu putinţă este să căutăm voia Lui în toate aspectele – atât în cele majore cât şi în cele minore.
Este un lucru prostesc şi periculos să ne călăuzim doar după judecata minţilor noastre limitate şi după impulsurile propriilor emoţii. Dacă nu suntem pe deplin încredinţaţi că planul lui Dumnezeu este, într-adevăr, cel mai bun cu putinţă, nici nu-l vom căuta cu toată seriozitatea.
Mulţi au făcut din vieţile lor un eşec pentru că nu au căutat voia lui Dumnezeu încă din tinereţe. Este „bine pentru om să poarte jugul în tinereţea lui” (Plângerile lui Ieremia 3:27). În Matei 11:28-30, Isus ne invită să luăm jugul Lui asupra noastră. Însă ce înseamnă să iei un jug asupra ta?
Când se foloseşte pereche de boii la aratul unui ogor, aceştia sunt ţinuţi împreună printr-un jug pus pe grumazurile lor. Când un bou tânăr este învăţat să are, el este înjugat împreună cu un altul mai experimentat. Cel tânăr este astfel constrâns să meargă în aceeaşi direcţie şi în acelaşi ritm cu cel bătrân. Iată ce înseamnă să luăm jugul lui Isus asupra noastră. Va trebui să mergem cu Isus pe calea care-I place Lui, fără să ne grăbim vreodată să facem altceva decât ceea ce ne călăuzeşte El,, fără să rămânem în urmă atunci când El ne cheamă să facem un nou pas în ascultare.
Puţini înţeleg această semnificaţie a jugului. Şi încă şi mai puţini sunt gata să-l accepte. Boul este forţat de proprietarul lui să ia jugul. Dar pe noi Isus ne invită să luăm jugul.Nu e vorba aici de o constrângere. Cât de nebuni suntem să respingem această invitaţie! Noi mai degrabă luăm jugul greu al propriei voinţe, cu toate frustrările, înfrângerile şi regretele care-l însoţesc, decât să luăm jugul uşor al lui Isus, care ne aduce libertatea adevărată şi odihna deplină!
„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă – toţi aceia care vă trudiţi din greu sub un jug încărcat. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine ( aşa cum îl învaţă boul mai bătrân pe cel mai tânăr), căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).
Citim despre Enoh că „a umblat cu Dumnezeu” (Geneza 5:22). Cu alte cuvinte, Enoh nu a dat năvală înainte, nici nu a rămas în urmă, ci a umblat, timp de trei sute de ani, pe calea stabilită de Dumnezeu, ca unul înjugat la jugul lui Dumnezeu. Ca urmare, Dumnezeu a declarat solemn că viaţa lui Enoh I-a fost plăcută Lui (Evrei 11:5). Acesta este singurul mod prin care îi putem fi plăcuţi lui Dumnezeu – trăind şi mergând înainte sub jugul Său, în voia Sa perfectă. Numai aşa vom fi capabili să stăm înaintea Lui fără regret atunci când El va veni din nou.
Ratând planul lui Dumnezeu
Este posibil ca un credincios să rateze voia perfectă a lui Dumnezeu pentru viaţa lui. Saul a fost ales de Dumnezeu să fie împărat peste Israel, dar, în cele din urmă, ca rezultat al nerăbdării şi neascultării lui, Dumnezeu l-a respins. Este adevărat că el a rămas pe tron mai mulţi ani, dar eşuase în a împlini voia lui Dumnezeu pentru viaţa sa.
Solomon este un alt exemplu. El a fost plăcut lui Dumnezeu în primii ani, dar a căzut mai târziu prin căsătoriile sale cu femei străine.
În Noul Testament suntem îndemnaţi de două ori să luăm ca avertisment exemplele israeliţilor care au pierit în pustie. Voia perfectă a lui Dumnezeu a fost ca ei să intre în Canaan. Dar toţi, cu excepţia a doi dintre ei, au pierdut prin necredinţă şi neascultare, împlinirea voii perfecte a lui Dumnezeu în viaţa lor (1 Corinteni 10:1- 12; Evrei 3:7-14).
În mod asemănător, mulţi credincioşi au compromis planul perfect al lui Dumnezeu pentru viaţa lor prin neascultare şi compromis – adesea în ceea ce priveşte căsătoria sau alegerea unei cariere.
- Christian Weiss în cartea,
„Voia perfectă a lui Dumnezeu”,
ne povesteşte despre un profesor dintr-o şcoală biblică, care le-a spus într-o zi studenţilor: „am trăit cea mai mare parte a vieţii mele în afara voii perfecte a lui Dumnezeu”. În tinereţe, Dumnezeu îl chemase să fie misionar, dar el s-a abătut de la această chemare ca urmare a căsătoriei. Apoi a început o viaţă egoistă, lucrând într-o bancă şi având ca scop principal pe acela de a câştiga mulţi bani. Dumnezeu a continuat să-i vorbească mai mulţi ani, dar el a refuzat să îşi înmoaie inima. Într-o zi, copilaşul lui a căzut de pe scaun şi a murit. Această întâmplare l-a adus în genunchi şi, după o noapte întreagă petrecută în lacrimi înaintea lui Dumnezeu, şi-a pus viaţa pe deplin în mâinile lui Dumnezeu. Acum era prea târziu pentru ca el să mai meargă în Africa. Această uşă era închisă. Şi-a dat seama că acel lucru ar fi fost cel mai bun lucru pe care Dumnezeu îl pregătise pentru el, dar pierduse deja ocazia pe a merge pe această cale. Tot ce putea face era să-I ceară lui Dumnezeu să se folosească de restul vieţii sale. A devenit profesor într-o şcoală biblică, dar nu putea uita niciodată că acesta nu era planul principal pe care Dumnezeu îl făurise pentru el, ci doar un plan secundar.
Weiss continuă: „De atunci am întâlnit numeroşi oameni care aveau mărturii asemănătoare. De obicei, aceste mărturii erau însoţie de lacrimi amare sau chiar scăldate în lacrimi.
Trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru faptul că El are modalităţi de a se folosi chiar şi de aceia care, datorită păcătoşeniei lor, au trăit în afara voii Sale perfecte. Totuşi, în această situaţie,,viaţa nu mai poate fi aşa cum a intenţionat-o El iniţial. Este o tragedie să ratezi voia perfectă a lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta. Creştinule, ia bine aminte la aceste cuvinte şi la această mărturie, ca nu cumva şi tu să ratezi planul principal pe care El l-a făurit pentru tine. Fără îndoială, Dumnezeu va folosi orice viaţă care este predată în mâinile Sale, indiferent de când are loc această predare, dar haideţi să fim printre aceia care au căutat şi s-au predat voii Lui chiar de la începutul drumului, şi să evităm astfel acele ocolişuri ruşinoase şi dureroase.”
Noi nu putem trăi o viaţă victorioasă şi nu putem să fim folositori la maxim pentru Dumnezeu, nu putem să fim cu adevărat o binecuvântare pentru alţii în orice loc pe care îl alegem noi, de unii singuri. Poate unii simt că-şi pot alege propria carieră sau locul unde trăiesc şi apoi caută să fie o mărturie pentru Domnul oriunde ar fi. În îndurarea Sa, Domnul poate folosi şi asemenea credincioşi, dar în mod limitat. Utilitatea lor în a face voia lui Dumnezeu este doar o fracţiune din ceea ce ar fi fost dacă aceştia ar fi căutat cu seriozitate planul Lui şi dacă ar fi rămas pe deplin în voia Sa perfectă.
Creşterea spirituală sfrijită şi rodirea limitată sunt consecinţe ale unei atitudini nepăsătoare, dispreţuitoare chiar, faţă de legile lui Dumnezeu. Dacă nu L-ai ascultat pe Dumnezeu într-o anumită chestiune, du-te acum la El plin de pocăinţă, înainte de a fi prea târziu. Încă mai poate fi posibil pentru tine, ca şi în cazul lui Iona, să te întorci pe traseul principal al planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta.
Fiecare dintre noi are o singură viaţă. Binecuvântat este omul care, asemeni lui Pavel, poate spune la sfârşitul ei, că a terminat ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit (2 Timotei 4:7).
„Şi lumea trece şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17). „Luaţi seama deci cu amănunţime cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului” (Efeseni 5:15-17).
Rezumat
- Domnul Isus şi apostolii Săi ne-au învăţat că cea mai mare onoare şi cel mai mare privilegiu pentru om este să facă voia lui Dumnezeu.
- Este o prostie să mergi înainte de unul singur când Dumnezeu aşteaptă să te călăuzească. Planul Lui este cel mai bun. Dacă ne supunem Lui, El ne poate salva din capcanele lui Satan.
- Este posibil să ratăm voia perfectă a lui Dumnezeu pentru vieţile noastre prin neglijenţă şi neascultare.
CONDIŢII PENTRU GĂSIREA VOII LUI DUMNEZEU
Călăuzirea Divină nu poate fi despărţită de relaţia noastră personală cu Dumnezeu. Mulţi doresc darurile, dar nu şi pe Acela care le oferă. Dacă tânjim după călăuzire, dar nu însetăm după Dumnezeu Însuşi, nu vom obţine călăuzirea pe care o căutăm.
O persoană trebuie să fie în părtăşie cu Dumnezeu pentru a experimenta călăuzirea Lui în viaţa sa. Acest lucru presupune, înainte de toate, că ea trebuie să intre într-o relaţie vie cu Hristos, prin naşterea din nou. Însă lucrurile nu se rezumă doar la atât. Mai există şi alte condiţii esenţiale care trebuiesc îndeplinite dacă vrem să experimentăm călăuzirea lui Dumnezeu. Aceste condiţii prealabile sunt menţioante în două pasaje din Scriptură, unul în Vechiul Testament şi celălalt în Noul Testament (Proverbe 3:5,6; Romani 12:1,2). Haideţi să privim în detaliu la aceste pasaje!
Credinţa
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta….şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:5,6). Sunt mulţi care nu ajung să cunoască niciodată voia lui Dumnezeu pentru că, pur şi simplu, ei nu cred că Dumnezeu îi va călăuzi. Credinţa este o condiţie esenţială atunci când căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. Prin credinţă înţelegem nu doar o acceptare mentală a adevărului, dar şi o încredere vie în Dumnezeu, care vine printr-o cunoaştere personală a Lui.
Atunci când simţim că ne lipseşte înţelepciunea (cunoaşterea perspectivei lui Dumnezeu într-o anumită situaţie), suntem invitaţi să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi ni se promite că El ne-o va dărui din abundenţă – cu condiţia să o cerem cu credinţă.
Det. Aici https://romanian.cfcindia.com/ro/books/finding-gods-will
///////////////////////////////////////
Eşti tu călăuzit de Dumnezeu ?
Mulţi oameni pretind că sunt creştini, urmaşi ai lui Isus Cristos, fii ai lui Dumnezeu! Însă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, descrie pe copiii lui Dumnezeu astfel: „Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14 Noua Traducere Românească – NTR). Iar în Romani 8:9 (NTR), se spune: „Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui”. Iată, cine sunt fiii lui Dumnezeu! Iată cine sunt creştini, ai lui Cristos! Cei care au Duhul lui Cristos şi sunt călăuziţi în viaţă de Acesta!
Eşti iubite cititor, călăuzit de Duhul lui Dumnezeu? Eşti tu fiu al lui Dumnezeu? Dacă ce poţi face ca să devii fiu al lui Dumnezeu şi creştin, un creştin nu doar cu numele, ci în mod real şi biblic? Ce trebuie să faci ca să fi călăuzit de Dumnezeu?
În primul rând, trebuie precizat, că nu există călăuzire divină, decât pentru cei Cel iubesc pe Dumnezeu şi doresc să facă voia Lui. Pentru cei ce doresc soluţii la problemele lor, sau sfaturi pentru a lua decizii în viaţă, dar nu doresc o viaţă trăită pentru Dumnezeu, nu doresc ascultarea de El, o relaţie cu El, cei care nu şi-au consacrat viaţa Lui, nu pot primi călăuzirea lui Dumnezeu! Călăuzirea lui Dumnezeu nu o putem despărţi de Dumnezeu; cine nu doreşte pe Dumnezeu şi legea Lui, nu poate avea călăuzirea Lui!
Dumnezeu are un plan cu viaţa noastră (Efeseni 3:11), El ne-a pregătit mai dinainte fapte bune în care trebuie să umblăm în unitate cu Cristos (Efeseni 2:10). De aceea, Dumnezeu a promis că o să ne călăuzească (Psalmi 48:14; Isaia 58:11), şi le dă o călăuzire prin Duhul Sfânt copiilor Lui (Romani 8:14). Fiii lui Dumnezeu au parte de călăuzirea Tatălui ceresc, deoarece Duhul lui Dumnezeu este în ei şi astfel ei sunt învăţaţi de Dumnezeu după cum spune Scriptura în Ioan 6:45: „ În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
De asemenea, Domnul Isus le promite acestora călăuzirea Duhului, după cum El însuşi declară în Ioan 14:16,Ioan 1:17; 16:13: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi…Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Ce minunată promisiune! Creştinii nu sunt singuri, Isus este cu noi prin Duhul Adevărului, lumea nu-l poate primi, dar cei ce cred în Domnul Isus Îl primesc (Efeseni 1:13,Efeseni 1:14)! De aceea să vedem în continuare:
Cum poţi să devi fiu al lui Dumnezeu?
Pentru a avea parte de călăuzirea Duhului lui Dumnezeu în primul rând trebuie să devi fiu al lui Dumnezeu!
În primul rând, trebuie să cunoşti că nu există decât fii ai lui Dumnezeu sau fii ai Diavolului, omenirea este împărţită în aceste două categori de oameni, nu există o a treia categorie de oameni (1 Ioan 3:8-10). Astfel dacă nu eşti călăuzit de Duhul lui Dumnezeu nu eşti fiu al lui Dumnezeu, însemnă că eşti fiul celui rău! Biblia spune că toţi oamenii prin păcatul lor sunt duşmani cu Dumnezeu (Romani 8:6-8; Iacob 4:4), numai cei ce se împacă cu Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus, primesc iertarea păcatelor şi sunt fiii ai lui Dumnezeu! Lucrarea de împăcarea cu Dumnezeu începe din momentul când auzim Evanghelia (mesajul lui Cristos), care mărturiseşte că oamenii sunt păcătoşi, pierduţi, nelegiuiţi, vinovaţi, sub stăpânirea celui rău (Romani 3:9-23; Efeseni 2:1-3), şi că nu doar am moştenit păcatul de la Adam; ci, de multe ori l-am făptuit, chiar când puteam să ne stăpânim. Doar atunci când Duhul lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu ne va oglindi şi va descoperi adevărata stare a noastră, păcătoşenia noastră (Ioan 16:8), acest lucru va naşte în noi o părere de rău, un regret, o căinţă profundă, sinceră (Faptele Apostolilor 3:19; 2 Corinteni 7:8-11), care va duce să ne smerim şi să cerem iertare la Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos (1 Ioan 2:1,1 Ioan 1:2). Prin Evanghelie, înţelegem că nu faptele noastre, nu gruparea religioasă din care facem parte, ne poate face să obţinem iertarea şi împăcarea cu Dumnezeu; ci, sângele care a curs pe cruce pentru noi (Efeseni 1:7), Fiul lui Dumnezeu care a purtat la cruce păcatele noastre şi a fost pedepsit în locul nostru ne poate da salvarea şi spălarea de păcate (Isaia 53:4,Isaia 1:5; Romani 3:24,Romani 1:25). Credinţa în El, nu în faptele noastre bune, nu în realizările noastre religioase; ci, într-o persoană, care s-a sacrificat pentru noi, ne poate face să obţinem iertarea, îndreptăţirea şi statutul de fii ai lui Dumnezeu (Romani 5:12-19; Galateni 3:26)!
Această credinţă în Domnul Isus, nu trebuie să rămână doar la nivel interior, doar în inima noastră, noi trebuie să mărturisim public credinţa în El (Romani 10:9,Romani 1:10) şi apoi să ne botezăm în apă în Numele lui Isus, unde ne unim cu El, ne identificăm cu moartea şi învierea Lui (Romani 6:3-5; Coloseni 2:12). Astfel cu ocazia botezului în apă aveam ocazia să facem o mărturie publică pentru salvarea noastră, iar atunci când ieşim din apa botezului vom experimenta înfierea ca fii ai lui Dumnezeu, după cum este scris în Romani 8:15-17, NTR: „Voi n-aţi primit un duh de robie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba!”, adică „Tată!” Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El”. Iar dacă vom umbla în călăuzirea Duhului, dacă vom umbla în ascultare, vom rămâne veşnic în dragostea lui Dumnezeu şi fii ai Lui şi vom moşteni împărăţia lui Dumnezeu unde vom fi proslăviţi împreună cu Cristos!
Dar după ce am devenit fii ai lui Dumnezeu, cum putem avea prin harul Lui, călăuzirea divină?
Cum pot avea călăuzirea lui Dumnezeu?
Pot avea călăuzirea lui Dumnezeu, doar oamenii care doresc să facă voia lui Dumnezeu, să împlinească Cuvântul Lui. Astfel, numai omul care e dispus să moară faţă de propria sa voinţă, şi se subordonează benevol planului lui Dumnezeu oricât ar fi acesta de dificil, creează condiţii pentru o viaţă călăuzită, căci omul care nu vrea să facă voia lui Dumnezeu, nu are rost ca acesta să fie călăuzit divin! Astfel doar omul care doreşte din toată inima voia lui Dumnezeu, este călăuzit spre a-şi face partea din planul Creatorului (Psalmi 43:3). Dacă eşti dispus să faci voia lui Dumnezeu, sunt câteva lucruri care te pot ajuta să primeşti harul călăuziri divine, după cum urmează:
O bună părtăşie cu Cuvântul lui Dumnezeu: presupune citire, meditare şi studiere zilnică, chiar memorare a unor pasaje. Toate acestea trebuie făcute nu pentru a acumula cunoştinţă cu care să ne lăudăm; ci, cu atitudinea smerită de-al căuta pe Creator şi voia Lui, de al cunoaşte pe El şi nu doar unele lucruri despre El, a ne umple cu cunoaşterea precisă a voinţei sale (Coloseni 1:9). Noi trebuie să ne îmbibăm tot mai mult din Cuvânt cu modul de gândire al lui Cristos, şi cu felul lui de a fi, să fim cunoscători bine a legii Lui, astfel să fim plini de învăţătură sănătoasă (Coloseni 3:16), ca Duhul lui Dumnezeu să ne aducă aminte la momentul potrivit, Cuvântul potrivit din Biblie pentru noi (Ioan 14:26).
O bună relaţie cu Dumnezeu: cu cât vom petrece cât mai mult timp în părtăşie cu Dumnezeu, în închinare, rugăciune, laudă, adorare (1 Tesaloniceni 5:16-20), vom auzi mai des şi mai clar vocea lui Dumnezeu. Rugăciunea nu trebuie să fie o povară, sau o disciplină forţată; ci, o dulce părtăşie plină de iubire şi sinceritate cu Tatăl ceresc. Motivaţia noastră nu trebuie să fie aceea de a dobândi o aura de profet; ci, aceia de slujitor ascultător care nu vrea să facă nimic de la sine (comp. cu Ioan 5:19); ci, doar ceea ce îi spune Dumnezeu.
Postul însoţit de rugăciune: când posteşti însoţit de rugăciune poţi primi călăuzirea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 13:1,Faptele Apostolilor 1:2), căci această practică te smereşte, te apropie de Dumnezeu şi aduce călăuzirea divină (Ezra 8:21,Ezra 1:23).
O bună părtăşie cu fraţi maturi: spune că ,,Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se va însoţii cu nebunii va avea necaz”(Proverbe 13:20), deci călăuzirea lui Dumnezeu vine şi prin fraţi, fie prin predicile lor, prin îndemnurile sau rugăciunile lor, sau printr-o simplă discuţie. Chiar prin sfat frăţesc a venit îndrumarea în momentele cruciale ale adunării creştine (Faptele Apostolilor 11:1-18; cap.15).
O conştiinţă curată: este o necesitate absolută pentru a auzi vocea Spiritului lui Dumnezeu (Psalmi 66:18; 19:12). Dacă tu vrei să intri sub călăuzirea Domnului Isus Cristos, atunci tu trebuie să înveţi să-ţi asculţi conştiinţa instruită de Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu, căci dacă îţi astupi glasul conştiinţei, atunci ea cu timpul se va împietri şi va deveni insensibilă la mesajele lui Dumnezeu (Tit 1:15).
Credincioşi în lucrurile încredinţate: un alt lucru care ne va face să auzim mai bine glasul lui Dumnezeu, este să fim credincioşi în lucrurile mărunte. Dumnezeu aşteaptă credincioşie în lucrurile şi în sarcinile mărunte şi doar după aceea ne călăuzeşte înspre misiuni mai grele şi lucruri mai mari, căci doar,,Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10). Astfel doar cine şi-a împlinit cu loialitate sarcinile mici primite, fie ca membru în familie sau în adunare, va fi vrednic să primească altele mai mari, şi deci o călăuzire mai specială. Astfel cu siguranţă că dacă eşti credincios şi nu faci compromisuri Dumnezeu te va lumina (Daniel 1:8,Daniel 1:17).
Promisiunea lui Dumnezeu pentru slujitorii Săi este: ,,Domnul te va călăuzi neîncetat” (Isaia 58:11), iar călăuzirea izvorăşte din Domnul, şi doar rămânând ‘în Domnul’, vom rămâne şi în călăuzirea Lui!
https://caleacrestina.ro/index.php/invatatura-crestina/300-esti-tu-calauzit-de-dumnezeu
/////////////////////////////////////////////
Daniel – Secretul biruinţei (doar prin Hristos, dimpreuna cu Duhul Sfant), de Bruce Anstey
Învingători şi învinşi
În această după-amiază aş dori să vă vorbesc despre subiectul biruinţei. Învingătorul este cel care se ridică deasupra stării generale a celor din jur şi perseverează cu credincioşie pe cale cu Domnul. Chiar cuvântul “învingător” implică existenţa în rândul poporului lui Dumnezeu a unei situaţii care trebuie învinsă. Cred că nu este nevoie să vă reamintesc că şi noi trăim în astfel de zile. Trăim într-o vreme de ruină generală şi de faliment în rândurile poporului lui Dumnezeu. Mărturia creştină din zilele noastre este caracterizată de multă apatie, şi este nevoie de biruinţă.
O altă expresie care apare în Scriptură şi care este strâns legată cu biruinţa este „omul lui Dumnezeu” (1. Samuel 2:27 ; 9:10 ; 1. Timotei 6:11 ; 2. Timotei 3:17 , etc.). Ea se referă la un om care stă de partea lui Dumnezeu şi acţionează pentru El într-o vreme în care cei care mărturisesc Numele Domnului se dovedesc a fi necredincioşi. Este demn de remarcat faptul că expresia „omul lui Dumnezeu” nu este folosită în Cuvânt atunci când lucrurile merg bine în rândul poporului lui Dumnezeu, ci doar atunci când merg rău. Mai mult, ea este întotdeauna folosită la singular. Scriptura nu spune niciodată „oameni ai lui Dumnezeu”. Într-o vreme a falimentului colectiv, credincioşia trebuie să fie individuală. Epistolele Noului Testament se aplică în mod special la astfel de vremuri, pentru că ele anticipează falimentul colectiv al poporului lui Dumnezeu, şi accentuează nevoia de credincioşie personală faţă de Domnul.
Faţă de falimentul colectiv mărturiei creştine din zilele noastre, există doar două categorii de oameni – cei care sunt învingători (Apocalipsa 2 – 3 ) şi cei care sunt învinşi (2. Petru 2:19 ). Cred că pot spune că fiecare dintre noi aparţinem fie uneia dintre categorii, fie celeilalte. Fie ducem o viaţă de învingători, şi trăim pentru cauza lui Hristos, fie suntem învinşi sau robiţi de caracteristicile vremurilor în care ne găsim şi trăim mai mult sau mai puţin pentru interesele noastre proprii. Este adevărat că cei care sunt „învinşi” (sau „robiţi”) în sensul folosit de Petru, nu sunt credincioşi adevăraţi. Totuşi, trăsăturile acestora îi pot caracteriza şi pe credincioşii adevăraţi care nu umblă cu Domnul. Petru avertizează împotriva acestui lucru la sfârşitul celei de a doua epistole a sale, spunând: „păziţi-vă ca nu cumva, fiind abătuţi de rătăcirea celor nelegiuiţi, să cădeţi din statornicia voastră”. Aşadar, deşi un credincios adevărat nu poate fi învins în acelaşi fel ca un apostat, el poate fi „abătut” de curentul apostaziei, şi poate fi robit sau învins de apatia şi indiferenţa care marchează aceste vremuri.
În seara aceasta aş dori să citim despre un „om al lui Dumnezeu” care s-a ridicat deasupra stării generale din zilele sale, şi a fost mult folosit de Domnul. Numele său este Daniel. Viaţa sa ilustrează în chip minunat cum putem învinge într-o zi rea. Aş vrea să privim la câteva dintre trăsăturile morale care l-au caracterizat şi care l-au făcut un învingător model.
Marea luptă spirituală
Înainte de aceasta, cred că este necesar să vorbesc puţin despre marea luptă spirituală în care sunt angajaţi toţi cei credincioşi. Mulţi par să nu realizeze lucrul acesta, dar, chiar în timp ce noi vorbim, deasupra capetelor noastre se dă o mare luptă spirituală. Ni se spune în Efeseni 6:11 că diavolul are „uneltirile” lui pe care le îndreaptă împotriva poporului lui Dumnezeu. În original cuvântul folosit este „stratageme”, cuvânt derivat din aceeaşi rădăcină ca şi „strategie”, provenind din tactica militară. Aceasta înseamnă că diavolul are anumite planuri pentru a ataca viaţa ta şi a mea. El vrea ca noi să ne poticnim şi să ne abatem de la calea credinţei şi de la a-L urma pe Hristos.
Poate că te întrebi: „Ce vrea diavolul cu creştinii? De ce ne atacă?” Într-un cuvânt, Satan Îl urăşte pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos. El vrea să facă tot ceea ce poate pentru a împiedica planul lui Dumnezeu de a-L glorifica pe Fiul Său în lumea aceasta. El ştie că Hristos este glorificat în lume prin vieţile credincioşilor. Când oamenii văd bucuria noastră în Domnul, sunt atraşi la Hristos. Aşadar, scopul său atunci când îi atacă pe creştini este să facă vieţile lor inutile în lucrarea şi mărturia pentru Domnul. Dacă ne poate abate de la calea ascultării, ne va face să fim nefericiţi şi numele lui Hristos va fi dezonorat.
Sunt două lucruri de care trebuie să ţinem cont în această luptă spirituală. În primul rând, vrăjmaşul nostru, diavolul, este cu mult mai puternic şi mai inteligent decât noi. Prin puterea noastră, nu avem nicio şansă împotriva lui şi a trimişilor săi. El ne va abate foarte repede de la calea urmării Domnului. În al doilea rând, Domnul este mai puternic decât diavolul, şi El poate învinge toate şiretlicurile sale. Biblia spune: „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume” (1. Ioan 4:4 ). Dacă rămânem aproape de Domnul şi urmăm principiile Cuvântului Său, vom fi eliberaţi de orice tactică pe care cel rău o foloseşte împotriva noastră. Un alt verset spune „sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi l-aţi învins pe cel rău” (1. Ioan 2:14 ). Aceasta ne arată că planurile celui rău pot fi învinse prin simpla ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Diavolul nu ne poate atinge atât timp cât picioarele noastre merg pe calea pe care Cuvântul o trasează pentru noi.
Dar aceasta presupune ca noi să cunoaştem principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă cineva nu cunoaşte care este gândul lui Dumnezeu în diferitele probleme şi aspecte ale vieţii, atunci este vulnerabil la tacticile vrăjmaşului şi ar putea fi abătut de pe cale. Şi tocmai lucrul acesta îl am acum pe inimă. Trebuie să luăm mai mult în serios Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fim umpluţi de el şi să trăim principiile lui în părtăşie cu Domnul, şi vom fi păziţi.
Aşadar, ceea ce vreau să vă spun prieteni este – şi este foarte serios – că Diavolul are anumite planuri de atac pentru vieţile noastre. El poate să facă mult rău mărturiei creştine dacă ne va face să trăim pentru noi înşine şi nu pentru gloria lui Hristos. Necredincioşii vor vedea aceasta şi vor fi convinşi că Evanghelia lui Hristos nu are valoare, pentru că cei care mărturisesc că Îl cunosc pe Domnul nu se bucură de lucrurile divine. De aceea, o mare parte din energia diavolului este concentrată în încercarea de a îl abate pe copilul lui Dumnezeu de la calea credinţei.
PLANURILE ÎMPĂRATULUI BABILONULUI PENTRU TINERII DIN POPORUL LUI DUMNEZEU
Să deschidem la cartea Daniel şi să citim primele 7 versete din capitolul 1: „În al treilea an al împărăţiei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim şi l-a asediat. Şi Domnul a dat în mâna lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi parte din vasele casei lui Dumnezeu; şi el le-a dus în ţara Şinear, în casa dumnezeului său; şi a dus vasele în casa vistieriei dumnezeului său. Şi împăratul i-a zis lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi, să aducă dintre fiii lui Israel şi din sămânţa împărătească şi dintre cei de neam ales, tineri care să nu aibă nici un cusur şi frumoşi la faţă şi instruiţi în toată înţelepciunea şi care să aibă cunoştinţă şi să priceapă ştiinţa şi care să fie în stare să stea în palatul împăratului; şi să-i înveţe scrierea şi limba caldeenilor. Şi împăratul le-a rânduit o parte zilnică din mâncărurile alese ale împăratului şi din vinul pe care-l bea el, ca să-i hrănească trei ani, şi la sfârşitul lor să poată sta înaintea împăratului. Şi printre ei erau dintre fiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Şi căpetenia famenilor le-a pus nume; lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar; şi lui Hanania, Şadrac; şi lui Mişael, Meşac; şi lui Azaria, Abed-Nego.”
Cartea nu începe cu Daniel, ci cu o descriere tristă a stării de lucruri din vremea sa. Din aceste versete aflăm că evreii fuseseră cuceriţi de duşmanii lor, de babilonieni, şi fuseseră deportaţi în ţara Şinear. Aflăm de asemenea că împăratul Babilonului, Nebucadneţar, avea un plan organizat şi sistematic de a îi încorpora pe copii lui Israel în împărăţia sa pentru ca ei să slujească scopurilor sale.
„Împăratul Babilonului” este o imagine a diavolului. La fel cum acesta domnea peste lumea cunoscută a acelor vremuri, diavolul este „dumnezeul” şi „prinţul” lumii acesteia (2. Corinteni 4:4 , Ioan 14:30 ). Ca şi „dumnezeu” al ei, el este capul religiei, iar ca şi „prinţ” el este capul activităţilor seculare, sociale şi politice. Programul lui Nebucadneţar în privinţa „tinerilor” din poporul lui Dumnezeu este o imagine a planurilor şi a tacticilor diavolului împotriva tinerilor creştini. Prin aceasta, Dumnezeu ne-a oferit o imagine exactă a felului în care duşmanul încearcă să îi doboare pe cei tineri. Aceste versete din deschiderea cărţii Daniel demască planurile sale.
Împăratul Babilonului a făcut câteva schimbări majore în vieţile copiilor lui Israel, care, după părerea mea, aveau toate un singur scop, acela de a-i încorpora în împărăţia sa, cu scopul ca ei să slujească pentru creşterea gloriei sale. Sunt cel puţin şase lucruri diferite pe care împăratul Babilonului le-a făcut pentru a-şi atinge scopul. Să le privim mai îndeaproape.
1) Le-a schimbat locul
Primul lucru pe care îl citim este că împăratul Babilonului i-a deportat pe iudei în „ţara Şinear” (Daniel 1:1-2 ). El i-a mutat într-un loc în care nu se mai puteau bucura de moştenirea pe care o primiseră din partea lui Dumnezeu. El dăduse poporului Său ca moştenire ţara Canaanului. Era o ţară minunată, în care curgeau lapte şi miere. Dar acum erau la mii de kilometri distanţă de ea, şi nu se mai puteau bucura de ea.
Prieteni, exact aceasta încearcă diavolul să facă cu noi. El vrea să ne facă să nu ne mai putem bucura de ceea ce avem în Hristos. Ca şi lui Israel, Dumnezeu ne-a dat o moştenire. Dar spre deosebire de moştenirea lui Israel, care era pământească, a noastră este cerească. În prima epistolă a lui Petru ni se spune că moştenirea noastră este păstrată în ceruri pentru noi. Dumnezeu „ne-a născut din nou pentru o speranţă vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morţi, pentru o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se veştejeşte, păstrată în ceruri pentru voi” (1. Petru 1:3-4 ). Aceasta este numită şi „partea” noastră în Hristos în Coloseni 1:12 şi Fapte 26:18 (traducerea JND).
Dumnezeu vrea ca noi să ne bucurăm de moştenirea noastră cerească (de binecuvântările cereşti) încă dinainte de a ajunge acolo. El ne-a pregătit şi mijloacele pentru aceasta, dându-ne Duhul Sfânt. Dacă umblăm în părtăşie cu Domnul, Duhul lui Dumnezeu va lua din lucrurile lui Hristos şi ni le va „descoperi” (Ioan 16:15 ). Cu adevărat Domnul este destul pentru a umple şi pentru a satisface inimile noastre. Cu toate acestea, diavolul va face tot ce îi stă în putere pentru a nu ne lăsa să ne bucurăm de binecuvântările pe care le avem în Hristos. El nu ne poate lua moştenirea, dar poate să ne împiedice să ne bucurăm de ea atât timp cât trăim în lume. Şi dacă ne poate împiedica să ne bucurăm de moştenirea pe care o avem în Hristos, el îşi va fi atins primul obiectiv.
Faptul că au fost deportaţi în „ţara Şinear” este semnificativ. „Şinear” înseamnă „a arunca, a lepăda”. Aparent, ceea ce caracteriza acea ţară era lepădarea oricăror bariere sau restricţii – într-atât încât de aici îşi primise numele! Ne aminteşte de ceea ce spune Solomon: „Când nu este nici o viziune, poporul este fără frâu” (Proverbe 29:18 ). Poate că deja ştiţi că „ţara Şinear” este o imagine a lumii. Şi lumea este caracterizată cu siguranţă de lepădarea oricăror restricţii, a oricărui frâu moral sau spiritual.
Satan, care este „dumnezeul” şi „prinţul” lumii acesteia „a orbit gândurile necredincioşilor, ca lumina Evangheliei gloriei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească pentru ei” (2. Corinteni 4:4 ). Oamenii din această lume au minţile „orbite” şi „nu au viziune” în ce priveşte lucrurile eterne şi divine. De aceea ei sunt „fără frâu”. Nu doresc să trăiască conform Bibliei. Şi nu trebuie să vă mai spun eu că trăim într-o epocă a lipsei oricăror principii – fiecare face ce vrea. Lucrul acesta este la ordinea zilei. Iar drepturile lui Hristos nu au nicio valoare pentru vieţile lor.
Spiritual vorbind, diavolul ar vrea să îi ducă pe copii lui Dumnezeu, mai ales pe cei tineri, în această „ţară Şinear”. Iubiţi tineri, el vrea ca voi să renunţaţi la orice restricţii divine, la orice „frâu” în vieţile voastre şi să trăiţi pur şi simplu ca oamenii acestei lumi. Este trist să spunem că el a avut succes cu aceasta, şi i-a convins pe mulţi să trăiască astfel. Sunt mulţi creştini care trăiesc în „ţara Şinear”, figurat vorbind. Sunt departe de a se bucura de moştenirea lor în Hristos. De fapt, diavolul a făcut o treabă atât de bună că mulţi creştini nici măcar nu ştiu care sunt binecuvântările lor! Nu au nici cea mai vagă idee despre cât de bogat au fost binecuvântaţi în Hristos – cu atât mai puţin să se bucure de aceste binecuvântări.
Aşadar, prieteni, acesta este primul lucru pe care diavolul încearcă să îl facă – să vă aducă într-o poziţie (stare) în care să nu vă puteţi bucura de binecuvântările pe care le aveţi în Hristos. De aici îi va fi relativ uşor să introducă în vieţile voastre alte lucruri care vă vor îndepărta de Domnul. Dacă nu vă bucuraţi de ceea ce aveţi în Hristos, veţi fi mai înclinaţi să căutaţi ceva care să vă aducă satisfacţie şi fericire. Dar în cel mai bun caz acestea vor fi doar pentru un timp, şi nu vă vor face fericiţi cu adevărat. De fapt, dacă cineva nu se bucură de Hristos, nu va fi un creştin fericit şi satisfăcut. Văd astăzi mulţi creştini nefericiţi, aşa că ştiu că diavolul a avut mult succes în încercarea sa de a-i abate în felul acesta pe oameni.
2) El i-a transformat pe tinerii lor în fameni
Următorul lucru pe care l-au făcut babilonienii „tinerilor” din poporul lui Dumnezeu a fost să îi facă „fameni” (vers. 3). Isaia profeţise că lucrul acesta se va întâmpla. El a spus: „Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care i vei naşte, şi vor fi fameni în palatul împăratului Babilonului” (Isaia 39:7 ). Literal, ei i-au operat (i-au castrat) astfel încât ei să nu mai poată procrea. Au făcut lucrul acesta pentru ca cei care erau „din sămânţa împărătească” să nu mai poată continua linia regală a lui Israel. Astfel scădea riscul ca ei să se ridice şi să ameninţe dominaţia babiloniană.
Această acţiune a împăratului Babilonului este o imagine a eforturilor lui Satan de a ne face neproductivi din punct de vedere spiritual. După cum ştiţi, Dumnezeu vrea ca noi să aducem rod. Vrea ca noi să fim o binecuvântare spirituală pentru alţii. Apostolul Pavel s-a rugat cu acest scop spunând: „De aceea şi noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem ca să fiţi umpluţi de cunoştinţa voii Lui, în orice înţelepciune şi pricepere spirituală, ca voi să umblaţi într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuţi Lui, aducând rod în orice lucrare bună” (Coloseni 1:9,10 ). Bineînţeles că Satan nu doreşte ca vieţile noastre să aducă rod pentru Dumnezeu. El vrea să ne facă neproductivi, astfel încât să nu fim de niciun folos practic în slujirea şi mărturia pentru Domnul.
Remarcaţi că împăratul Babilonului îi dorea în mod deosebit pe cei care erau „pricepuţi” şi „capabili”. În acelaşi fel, Satan îi ţinteşte pe cei care sunt talentaţi şi inteligenţi. El ştie că dacă astfel de persoane ar recunoaşte drepturile Domnului în vieţile lor, ar putea aduce mult rod pentru împărăţia lui Dumnezeu – ar putea face mult pentru promovarea cauzei lui Hristos în lumea aceasta. Aşadar, ei sunt ţinta sa specială. El pare să muncească din greu pentru a îi face pe cei care sunt frumoşi, talentaţi, inteligenţi şi aşa mai departe să slujească sistemului său.
Dragul meu frate tânăr, draga mea soră tânără, ai şi tu vreun talent sau vreo capacitate deosebită într-un domeniu? Diavolul ar vrea să te facă să fii atât de absorbit de acel domeniu încât să devii neproductiv în lucrurile lui Dumnezeu. Un frate din adunarea de unde vin eu îi numeşte pe creştinii de felul acesta „rebuturi din adunare”. Se poate ca ei să fie acolo – şi ne bucurăm că sunt – dar după toate aparenţele ei nu sunt practic de niciun folos sau ajutor. Sunt atât de absorbiţi de goana după lucruri pământeşti încât au foarte puţin sau nu au nimic cu care să contribuie în adunare. Cred că poţi spune despre ei că sunt un fel de balast. Aceasta doreşte diavolul pentru viaţa ta! Te întreb deschis din toată inima: „Vrei să devii un „rebut” în ce priveşte viaţa ta de creştin?” Cu siguranţă că trebuie să îţi doreşti ca viaţa ta să însemne ceva mai mult! Satan încearcă să ne facă neproductivi în lucrurile Domnului. Trebuie să fim la fel ca şi Daniel – la care vom privi în câteva momente – şi să învingem aceste eforturi ale duşmanului şi să fim un ajutor şi o binecuvântare în împărăţia lui Dumnezeu, oriunde şi oricum putem.
3) El a schimbat scopul existenţei lor
Următorul lucru pe care îl citim este că împăratul Babilonului avea un scop precis pentru a îi încorpora pe aceşti „tineri” promiţători în sistemul său – aşa încât „să fie în stare să stea în palatul împăratului”. Literal, el dorea ca ei să fie acolo şi să promoveze cauza lui. Era cu totul altceva decât scopul lui Dumnezeu pentru copii lui Israel. Isaia 43:21 ne spune care era scopul lui Dumnezeu pentru poporul Său: „Am întocmit poporul acesta pentru Mine; ei vor vesti lauda Mea”. Dorinţa Sa era ca ei să „vesteasca lauda Sa” pe pământ şi să Îi aducă glorie. Dar împăratul Babilonului avea un scop cu totul diferit pentru existenţa lui – dorea să îi facă să slujească intereselor Babilonului.
Exact aceasta încearcă Satan să facă cu tinerii noştri. Doreşte ca ei să îşi investească toată energia pentru a promova sistemul lumii acesteia – şi dacă muncesc din greu într-un domeniu sau altul, pot să îşi asigure o viaţă bună. El doreşte ca ei să fie cu totul absorbiţi de acest scop, şi să facă din el punctul central al vieţilor lor.
Pentru a îşi atinge scopul, împăratul Babilonului avea o şcoală. El i-a luat pe aceşti „tineri” departe de părinţii lor şi i-a pus în şcoala sa din Babilon. Planul său era să îi transforme în ceva ce ar fi putut fi folosit pentru a promova interesele sale. Este o tactică veche a diavolului – să îi separe pe copii de părinţii lor. Faraon, un alt personaj din Scriptură care este o imagine a diavolului, a încercat şi el să îi despartă pe copiii lui Israel de părinţii lor. El a vrut ca ei să îi lase pe „micuţii” lor înapoi în Egipt, în timp ce „bărbaţii” aveau să meargă şi să se închine Domnului (Exod 10:11 ). Nu spun că a merge la şcoala este rău, dar încercarea de a îi despărţi pe copii de părinţii lor în duh este demonică. Dragul meu tânăr, s-ar putea să locuieşti sub acelaşi acoperiş cu părinţii tăi, dar să fii la kilometri depărtare în duh. Este lucrarea duşmanului. În această şcoală din Babilon ei nu se mai găseau sub autoritatea părinţilor lor. Fiind în acea poziţie puteau fi influenţaţi mai uşor de stilul de viaţă al Babilonului.
Ni se spune că programul pe care împăratul Babilonului îl avea pentru ei avea să dureze „trei ani” (versetul 5). Aceasta ne arată faptul că Satan înţelege că este nevoie de timp pentru a-i putea corupe pe copiii lui Dumnezeu. Lucrul acesta nu se întâmplă peste noapte. Puţin aici şi puţin acolo, până când cineva ajunge cu totul lumesc. Diavolul este dispus să aştepte şi să lucreze încet pentru a-şi atinge scopul. În toate acestea, planul lui este să schimbe scopul existenţei tale în această lume. Şi vei sfârşi prin a fi destul de inutil în lucrarea Domnului, şi te vei rezuma la a merge purtat de curent, împreună cu sistemul lumii acesteia care se îndreaptă spre judecată. Tot ceea ce lucrezi, în ce priveşte această lume, va fi în cele din urmă distrus. Doar ceea ce este făcut pentru Hristos va rămâne – ştii bine lucrul acesta. Dacă viaţa ta a fost înghiţită de scopuri lumeşti, ce vei avea când vei pleca de pe pământ?
Dragi prieteni, cu fiecare zi pe care o trăim pe pământ ne scriem propria noastră istorie. Odată scrisă, ea nu mai poate fi schimbată. Cum ai vrea să fie scrisă istoria vieţii tale? Vrei să citeşti că a fost folosită pentru sine şi pentru plăceri şi interese lumeşti? Biblia spune: „Pentru că, ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea, şi şi-ar pierde sufletul?” (Marcu 8:36 ). Nu vrei să ajungi la sfârşitul vieţii tale şi să îţi dai seama că ai fost înşelat – că ai investit într-o minciună a lui Satan şi că viaţa ta a fost irosită pentru lucruri trecătoare, care sunt doar pentru o vreme. Nu vrei ca viaţa ta să fie scrisă ca fiind trăită pentru a promova gloria Domnului? Doar TU poţi decide lucrul acesta.
4) El le-a schimbat limba
Citim apoi că împăratul Babilonului le-a schimbat limba. Planul lui de a-i integra pe copiii lui Israel în împărăţia sa implica şi schimbarea felului lor de a vorbi. El nu dorea ca ei să umble prin ţara sa vorbind limba ebraică; cu siguranţă că aceasta i-ar fi ţinut despărţiţi de societatea babiloniană în care el dorea să îi amestece – dorea să îi facă să se potrivească modului de viaţă al Babilonnului – şi aceasta implica ca ei să vorbească „limba caldeenilor”.
În acelaşi fel, în eforturile lui de a-i face pe copii lui Dumnezeu potriviţi pentru sistemul acestei lumi, diavolul doreşte ca ei să vorbească la fel cum vorbeşte lumea. El ne încurajează să folosim argoul şi felul stricat de a vorbi al celor din lume. De obicei, acest fel de a vorbi prespune a nu arăta respect sau politeţe faţă de cei care merită. Sunt sigur că aţi văzut şi voi înşivă că în lume este „cool” să vorbeşti dur şi să nu arăţi niciun fel de respect pentru autoritate.
Este uimitor, dar poţi spune cât de profund a fost afectat cineva de lume doar ascultând felul în care vorbeşte. Cei care sunt sub influenţa ei vorbesc într-un anumit fel care arată ce este în sufletele lor. Este trist, dar atunci când creştinii încearcă să vorbească la fel ca şi cei din lume, poate că ei nu îşi dau seama dar ceea ce îţi spun este că îşi doresc să fie acceptaţi de ea – deşi poate că nu vor să recunoacă lucrul acesta. Cu siguranţă că nu este greşit să îţi doreşti să fii acceptat, dar de cine să fii acceptat? Aceasta este problema.
Chiar trebuie să vorbim aşa cum vorbeşte lumea? Gândiţi-vă la Domnul şi la felul în care vorbea El. Se spune că oamenii se minunau „de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui” (Luca 4:22 ). Ei spuneau: „Niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (Ioan 7:46 ). Felul în care El le vorbea oamenilor era o dovadă vie şi strălucitoare a faptului că El avea ceva ce ei nu aveau. Este un fel foarte bun de a da mărturie despre faptul că Îl cunoaştem pe Domnul ca şi Mântuitor. Oamenii ar trebui să îşi dea seama din felul în care vorbim de faptul că noi nu mergem după curentul lumiii acesteia. Nu vreau să spun că trebuie să încercăm să fim diferiţi şi ciudaţi, dar trebuie să trăim pentru valori diferite, valori divine şi veşnice. Se spune despre David că era „iscusit la vorbire” (1. Samuel 16:18 ). Este o mărturie frumoasă pe care un tânăr o poate primi din partea unei lumi stricate. Nu lăsaţi lumea să vă dicteze cum să vorbiţi. Apostolul a spus: „Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29 ).
5) El le-a schimbat hrana
Versetul 5 ne spune că împăratul Babilonului le-a schimbat şi hrana. El a hotărât pentru fiecare dintre aceşti tineri „ o parte zilnică din mâncărurile alese ale împăratului şi din vinul pe care-l bea el”. El dorea ca aceşti „tineri” să mănânce ceea ce mâncau babilonienii. În acelaşi fel, diavolul vrea ca noi să ne hrănim cu ce se hrănesc oamenii acestei lumi, moral vorbind. Lucrurile pe care oamenii acestei lumi le consumă, pentru a-şi hrăni viaţa intelectuală şi socială sunt lucrurile cu care vrăjmaşul sufletelor noastre vrea ca şi noi să ne hrănim. Mă refer la politica acestei lumi, la muzica ei, la teatre, la sporturi, la distracţii, etc. Diavolul ştie că dacă reuşeşte să ne preocupe cu aceste lucruri, să ne facă să ne hrănim cu ele, ne va slăbi din punct de vedere spiritual. Nu va trece mult timp şi nu vom mai avea puterea să stăm împotriva stricăciunii din jurul nostru – şi vom cădea. Dacă ne hrănim destul cu astfel de lucruri, vom fi în cele din urmă abătuţi cu totul de la a-L urma pe Domnul. Aşadar, din punctul de vedere al lui Satan, pentru a îşi atinge scopul său cu copiii lui Dumnezeu este important ca el să îi facă să se hrănească cu lucrurile cu care se hrănesc şi oamenii din lume.
Trăim într-o epocă în care tehnologia progresează cu o viteză uimitoare. Mulţumită televizorului, CD-urilor, casetelor, walkman-ului, Ipod-ului, DVD-urilor, Internetului, şi a cine ştie ce alte lucruri de felul acesta, fiecare poate face ca tot ceea ce îşi doreşte din această lume să se reverse în viaţa sa fără oprire. Oriunde eşti, orice faci, se poate ca prin aceste mijloace să pompezi lucruri în sufletul tău, zi şi noapte. Le poţi avea atunci când te plimbi, când faci sport, când eşti în maşină, când lucrezi, când stai jos sau când te aşezi în pat. Dragi tineri, nu cred că este nevoie să vă mai spun cât de mare nevoie este să avem grijă cu ce ne hrănim. Dacă astfel de „jucării” se găsesc în mâini neatente, ele pot deveni o unealtă a lui Satan pentru a ne întina sufletele.
Să ne gândim de exemplu la muzica rock, atât de plină de viaţă. Diavolul le spune tinerilor noştri că trebuie neapărat să o asculte. Cineva care tocmai a fost eliberat de ea, mi-a spus că 90% din versuri au de-a face cu sexul, cu drogurile şi răzvrătirea. Şi atunci te întreb, „Cum se poate ca astfel de lucruri să facă bine sufletului tău?”.
Dar cum rămâne cu filmele? Poate că spui: „Ce-i rău în a merge la film?”. Ştiţi că nu mă refer acum la filme pentru copii. Nu sunt atât de naiv încât să cred că tinerii caută astfel de filme. Să fim sinceri; cel mai probabil că îşi doresc să vadă cele mai noi apariţii, cele cărora li se face reclamă pe panouri şi în reviste. Şi ştim cu toţii că în zilele noastre pentru a vinde un film trebuie ca el să conţină crime, violenţă, sex, o scenă cu urmăriri, şi umor – nu tocmai curat. De obicei femeile sunt imbrăcate provocator, se folosesc cuvinte stricate, şi de obicei există promiscuitate. Cum putem să ne gândim că dacă ne hrănim cu astfel de lucruri, ele nu vor avea efecte asupra noastră?
Dacă priveşti lucrurile în ansamblu vei realiza că aceste invenţii sunt de fapt „capodopera” lui Satan. El i-a înşelat pe creştini făcându-i să creadă că au nevoie de toate aceste dispozitive. Dar toate fac parte din planul lui de a abate atenţia sfinţilor de la Hristos spre orice alte lucruri. În felul acesta el ne face să mâncăm „hrana” lui. Iubiţi tineri, vă daţi oare seama că toate aceste lucruri pe care împăratul Babilonului vi le dă ca hrană fac rău sufletelor voastre? Ele vă secătuiesc energia spirituală, vă scad apetitul pentru lucrurile divine, vă întinează sufletele şi vă împiedică de la a creşte în lucrurile Domnului. În toată viaţa mea nu am văzut pe nimeni care să se hrănească cu astfel de lucruri şi care să aibă şi un apetit sănătos pentru Cuvântul lui Dumnezeu! Sau care să crească spiritual! Nu este o coincidenţă: este o dovadă că a te hrăni cu asemenea lucruri te va îndepărta de Domnul şi de lucrurile Sale.
Este trist; foarte trist, dar atât de mulţi dintre tinerii noştri au acceptat cu toată inima ofertele împăratului Babilonului, şi acum mănâncă „hrana” sa. Şi nu doar tinerii!
Ştiţi, vechiul proverb: „Eşti ceea ce mănânci” este la fel de adevărat în lucrurile morale şi spirituale ca şi în cele naturale. Lucrurile cu care te hrăneşti intelectual, îţi formează sufletul. Moral devii ceea ce priveşti! Este un principiu al vieţii – fie spre bine, fie spre rău. Scriptura spune: „aşa cum gândeşte în sufletul său, aşa este el” (Proverbe 23:7 ). Aşadar, dacă aceste lucruri sunt ceea ce pui înaintea sufletului tău, cu siguranţă că vei fi afectat de ele – şi nu spre binele tău spiritual.
6) El le-a schimbat numele
Versetele 6-7 ne spun că împăratul Babilonului a mai făcut încă un lucru – le-a schimbat numele. A făcut aceasta pentru a ascunde adevărata lor identitate de copii ai lui Israel. Nu dorea ca ei să fie cunoscuţi în Babilon ca şi evrei. De exemplu, dacă cineva din Babilon l-ar fi întrebat pe unul dintre ei cum îl cheamă şi el ar fi răspuns: „Hanani”, celălat ar fi spus cu siguranţă: „A, deci eşti evreu”. Numele lor evreieşti ar fi făcut clară identitatea lor.
Tot aşa, diavolul doreşte ca noi să ne ascundem adevărata identitate ca şi copii ai lui Dumnezeu. El nu doreşte ca noi să spunem că suntem creştini – că Îi aparţinem Domnului Isus Hristos. El pune presiuni incredibile asupra tinerilor pentru a îi determina să se conformeze lumii şi căilor ei şi să tacă cu privire la identitatea lor. El vrea ca noi să ne adaptăm la felul de a vorbi şi la aspectul exterior al oamenilor din lume, aşa încât să nu mai existe nicio diferenţă vizibilă. Rezultatul va fi că nu vom mai da niciun fel de mărturie pentru Domnul.
Diavolul se foloseşte de presiunea grupului. Poate că te temi că, dacă Îl mărturiseşti pe Domnul unora dintre prietenii tăi, ei vor râde de tine. Şi poate că o vor face. Diavolul vrea ca tu să simţi această presiune şi să alegi să taci. Dar aminteşte-ti avertizarea: „Frica de om întinde o cursă” (Proverbe 29:25 ). Dacă te laşi adus sub influenţa oamenilor lumeşti, şi nu li-L mărturiseşti pe Hristos, eşti în pericol să cazi în capcana căilor lor.
Există mulţi creştini „sub acoperire” în zilele noastre. Mă refer la acei creştini care nu au curajul moral şi spiritual să se ridice şi să facă cunoscut faptul că Îi aparţin Domnului. Îşi păstrează creştinismul ascuns în debara. Iosif din Arimateea a fost o astfel de persoană. Se spune despre el că era „ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor” (Ioan 19:38 ). Se temea să se identifice public cu Domnul Isus, aşa că îşi păstra credinţa pentru sine (vezi şi Ioan 9:22 ; 12:42 ). Dar este minunat să vedem cum, văzându-L pe Domnul murind la cruce, a fost atât de mişcat în mod pozitiv încât a ales să nu mai fie laş din punct de vedere spiritual. A ieşit de „sub acoperire” şi s-a identificat public cu Domnul în îngroparea Sa. A fost nevoie de o privire la suferinţele lui Hristos pentru a-l aduce în punctul acesta. Fie ca suferinţele lui Hristos să aibă acelaşi efect şi asupra noastră.
Nu ar trebui să ne dăm niciodată înapoi de la a fi martori pentru Hristos – lucrul acesta va face ca feţele noastre să strălucească şi ne va aduce bucurie. Apostolul Petru a spus: „Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, pentru că Duhul gloriei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi” (1. Petru 4:14 ). Poate că nu vei observa, dar atunci când Îl vei mărturisi pe Hristos înaintea celorlalţi, „Duhul gloriei şi al lui Dumnezeu” se va odihni peste tine, şi cei care te ascultă vor vedea o mărturie puternică şi strălucitoare.
Aşadar, aceste versete de la începutul cărţii Daniel ne oferă o prezentare detaliată a tacticilor vrăjmaşului nostru în încercarea sa de a ne face inutili pentru împărăţia lui Dumnezeu. Diavolul caută:
Să ne împiedice să ne bucurăm de ceea ce avem în Hristos
Să ne facă neproductivi din punct de vedere spiritual
Să ne facă să ne irosim timpul şi energia zidind sistemul acestei lumi
Să ne facă să vorbim ca oamenii acestei lumi
Să ne facă să ne hrănim cu distracţiile acestei lumi
Să pună asupra noastră presiune pentru a nu-L mărturisi pe Hristos.
SECRETUL BIRUINŢEI LUI DANIEL
După cum am spus mai sus, aş vrea să privim la Daniel ca „om al lui Dumnezeu” care s-a ridicat deasupra împrejurărilor din zilele sale şi a biruit, fiind folosit în chip măreţ. Viaţa sa ne arată cum putem birui în ziua cea rea. Aş vrea să privim la unele dintre trăsăturile morale care l-au marcat ca şi model al biruinţei şi să le avem înainte ca să le putem imita. Scriptura ne încurajează să urmăm credinţa celor care au mers înaintea noastră pe cale (Evrei 13:7 ).
1) A dorit să se păstreze neîntinat de necurăţia din Babilon
Primul lucru pe care îl citim despre Daniel a fost faptul că a hotărât să nu se întineze cu lucrurile pe care împăratul Babilonului i le oferea ca hrană. Versetul 8 spune: „ Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea el şi a cerut voie de la căpetenia famenilor să nu se întineze”. El ştia din Sfânta Scriptură că acele lucruri pe care împăratul Babilonului i le oferea erau necurate şi, de aceea, nepermise pentru un copil al lui Dumnezeu (Levitic 11:1-47 ). Aşadar, el a acţionat ascultând pur şi simplu de Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu a vrut să se întineze cu lucrurile pe care i le punea înainte împăratul Babilonului.
Dragi tineri, hotărârea lui Daniel a venit din dorinţa sa de a Îi plăcea Domnului. Sper că şi voi vă doriţi ca viaţa voastră să Îi placă Domnului. Această dorinţă venea din inima lui – se spune că „s-a hotărât în inima sa”. Ştiţi, de acolo începe orice lucrare spirituală – din inimă. Inimile noastre pot fi înclinate în multe direcţii şi spre multe lucruri, dar este minunat să vezi pe cineva care are pe inimă să Îi placă Domnului.
Este minunat să vezi cum Domnul atinge inima unui tânăr sau a unei tinere şi le dă dorinţa de a umbla în despărţire faţă de lume. 2. Corinteni 6:17 spune: „De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi”, spune Domnul; şi „nu atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic“. Daniel a acţionat pe baza acestui principiu, şi Dumnezeu l-a binecuvântat. Prieteni, acesta este primul lucru de care este nevoie pentru a birui – despărţirea. Această hotărâre a făcut din Daniel un om sfânt.
Vedem de asemenea că el a avut curajul să se ridice şi să îşi susţină convingerile. Dar remarcaţi, nu a făcut-o în mod ofensator şi nu a fost obraznic faţă de căpetenia famenilor. Se spune că el „a cerut voie” să nu se întineze cu „mâncărurile alese ale împăratului”, Menţionez lucrul acesta pentru că este posibil să vrei să te ridici şi să aperi ceea ce este corect dar să o faci în mod firesc şi Domnul nu te va aproba (Isaia 65:5 ). Dar Daniel nu a făcut aşa şi, drept urmare, a găsit favoare înaintea căpeteniei famenilor. Trebuie să umblăm în despărţire, dar să nu adăugăm la dispreţul pe care ni-l va atrage lucrul acesta şi dezaprobarea datorată unui comportament impertinent.
Daniel avea nenumărate motive să se scuze şi să îşi îngăduie lucrurile care erau în jurul lui. Ar fi putut aduce multe argumente plauzibile pentru a asculta cererile şi poruncile împăratului – şi nu cred că ar fi fost criticat de fraţii săi, pentru că şi ei făceau la fel (vers. 15).
De exemplu, ar fi putut spune că din moment ce erau un popor cucerit, trebuia să se supună impăratului şi să facă ceea ce le spunea el. Până la urmă, Ieremia profeţise că atunci când vor fi duşi într-o ţară străină să „caute pacea cetăţii” (Ieremia 29:7 ). De aceea, trebuia să facă ce voiau babilonienii. Sau ar fi putut spune că principiile legii lui Moise se aplicau pentru copii lui Israel doar când erau în ţara lor. În Deuteronom, acolo unde Moise le dă diferite porunci despre cum să trăiască, el specifică: „când vei intra în ţara…”. Şi acum, din moment ce nu mai erau în ţară, nu mai erau obligaţi să ţină toate acele legi şi porunci. Ar fi putut să accepte compromisul şi să spună: „Bine, dar şi fraţii mei fac la fel (vers. 15); o să fac şi eu ca ei şi nu o să fiu eu deosebit”. Aceasta ar fi fost calea simplă, dar Daniel nu a ales-o.
În versetele 11-14 vedem că, în timp ce Daniel a fost primul care a luat această hotărâre, ea i-a afectat şi pe alţii. „Hanania, Mişael şi Azaria” au prins curaj şi i s-au alăturat. Aceasta ne arată că, dacă vrei să stai de partea Domnului, El te va întări şi îţi va da şi pe alţii cu care să poţi merge împreună pe cale. Ne arată că vieţile noastre le afectează pe cele ale celorlalţi – fie spre bine, fie spre rău. Nu contează cât de nesemnificativi ne simţim sau suntem, vieţile noastre îi afectează şi pe alţii. În Romani 14:7 scrie: „Pentru că nici unul dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul nu moare pentru sine”. S-ar putea să nu crezi asta, dar viaţa ta influenţează pe alţii! Spre bine sau spre rău?
În versetele 15-20 vedem cum Dumnezeu a răsplătit hotărârea lor de a se abţine de la „hrana împăratului”, şi lucrul acesta a devenit evident pentru toţi. Mai întâi, sănătatea lor a prosperat. „feţele lor arătau mai frumoase şi mai grase” decât ale tuturor celor care acceptaseră compromisul. Aceasta ne învaţă că, dacă nu te vei hrăni cu lucrurile lumii şi te vei hrăni cu hrană divină, sănătatea ta spirituală – starea ta spirituală – va prospera. În al doilea rând, Dumnezeu i-a răsplătit cu „cunoştinţă şi pricepere” mai mult decât pe toţi cei din Babilon, iar Daniel a primit în mod special „pricepere în toate viziunile şi visele”. Aceasta înseamnă un mare câştig spiritual. Şi îndrăznesc să spun că şi tu vei avea un câştig spiritual – în ce priveşte înţelegerea lucrurilor divine.
Toate acestea l-au pregătit pe Daniel pentru a putea fi folosit de Domnul în Babilon. Dragul meu frate sau soră, Domnul vrea să te folosească în lucrarea Sa, şi acesta este începutul. Trebuie să iei această hotărâre pe care au luat-o şi Daniel şi prietenii săi. În 2. Timotei 2:19-21 se spune: „ „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!“. Dar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre onoare şi altele spre dezonoare. Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine însuşi de acestea, va fi un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună”. Vedem aici că eşti pregătit pentru a fi folosit de Stăpânul mai întâi curăţindu-te pe tine însuţi de lucrurile care Îl dezonorează pe El. Cu siguranţă că mai sunt şi alţi paşi, după cum vom vedea în continuare în viaţa lui Daniel. Dar de aici încep lucrurile.
2) Şi-a căutat prieteni buni
În capitolul 2 apare o criză în împărăţia Babilonului. Toţi profeţii şi ghicitorii aveau să fie ucişi dacă nu reuşeau să îi facă cunoscut lui Nebucadneţar visul lui. În versetele 17-18 se spune că: „Daniel s-a dus acasă şi a făcut cunoscut lucrul acesta lui Hanania, lui Mişael şi lui Azaria, tovarăşii săi, ca să ceară îndurare de la Dumnezeul cerurilor cu privire la taina aceasta, ca să nu fie nimiciţi Daniel şi tovarăşii lui cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului”. Vedem de aici că Daniel avea un alt lucru care este important pentru a putea birui într-o vreme când marea masă a poporului lui Dumnezeu trăieşte în compromis – şi anume „tovarăşi” care au acelaşi ţel.
În capitolul 1 am văzut că viaţa lui Daniel a marcat vieţile acestor tineri, dar acum citim că ei au devenit „tovarăşii săi”. El şi-a căutat prieteni buni şi a umblat împreună cu ei. Este bine să ai pe unii cu care să poţi vorbi şi în care să poţi avea încredere. Oricine îşi doreşte prieteni, dar prietenii pe care Biblia ne recomandă să ni-i facem sunt aceia care doresc să trăiască conform cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu.
Psalmul 119:63 spune: „Sunt tovarăşul tuturor celor care se tem de Tine şi al celor care păzesc rânduielile Tale”. Sunt două lucruri care ne arată ce fel de tovarăşi ar trebui să avem. Mai întâi, în vieţile noastre ar trebuie să existe „teamă” de Domnul. Aceasta se va dovedi prin dorinţa de a ne depărta de rău. Proverbe 14:16 spune: „Înţeleptul se teme şi se depărtează de rău”. Am văzut în primul capitol că prietenii lui Daniel au dovedit lucrul acesta refuzând hrana împăratului. Dacă cunoşti tineri care trăiesc în lucruri rele, acesta este un indiciu clar că în vieţile lor nu există teamă de Dumnezeu. Scriptura ne spune clar să nu ne întovărăşim cu ei. Şi nu te gândi că trebuie să mergi în lume ca să găseşti răul. Scriptura spune: „Eram deja aproape de orice rău, în mijlocul mulţimii şi al adunării!” (Proverbe 5:14 ). S-ar putea să găseşti astfel de lucruri chiar şi în mijlocul poporului lui Dumnezeu! Aminteşte-ţi că trăim într-o vreme de ruină a mărturiei creştine. Apoi, cel de-al doilea lucru care ar trebui să îl marcheze pe unul care ne-ar putea fi un tovarăş bun este faptul că va dori să ţină „rânduielile” Cuvântului lui Dumnezeu. Rânduielile sunt cele mai mici detalii ale Cuvântului Său. Şi aceasta vorbeşte despre a asculta cu mare atenţie de Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă vezi aceste două lucruri într-un credincios, atunci poţi fi sigur că el sau ea va fi un tovarăş bun pentru tine. Şi acum te întreb: „Ce fel de tovarăşi ai? Te ajută să înaintezi? Sau îţi sunt mai degrabă o piedică?”. Şi apoi, putem să ne întrebăm, „Ce fel de tovarăş sunt eu pentru prietenii mei?”.
Există câteva motive foarte bune şi folositoare pentru care ar trebui să îţi cauţi prieteni buni; şi aş vrea să menţionez unele dintre ele.
- a) Încurajare. În 1. Samuel 14:6-7 se spune: „Şi Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Hai să trecem la straja acestor necircumcişi; poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulţi sau prin puţini“. Şi purtătorul armelor sale i-a zis: „Fă tot ce este în inima ta, mergi unde vrei; iată-mă, sunt cu tine, după inima ta“.
Avem aici un exemplu despre felul în care un prieten ne poate încuraja. Ionatan dorea să facă o lucrare pentru Domnul şi pentru eliberarea poporului Său. El a mers împreună cu cel care îi purta armele pentru a-i opri pe filistenii care voiau să le cucerească ţara. Dar se pare că atunci când era pe cale să îşi pună planul în aplicare, s-a temut şi s-a gândit să se întoarcă. Însă atunci cel care îi purta armele a înaintat şi l-a încurajat să meargă înainte. Aceasta vor face şi pentru tine prietenii adevăraţi.
- b) Protecţie. În 1. Samuel 25:14-16 scrie: „Şi unul dintre slujitori a istorisit Abigailei, soţia lui Nabal, zicând: „Iată, David a trimis soli din pustiu ca să binecuvânteze pe stăpânul nostru şi el i-a batjocorit. Şi oamenii au fost foarte buni cu noi şi nu ne-au făcut nici un rău şi nimic nu ne-a lipsit în toate zilele cât am mers cu ei, când eram în câmpii. Ei ne-au fost zid şi noaptea şi ziua, în toate zilele cât am fost cu ei, păscând oile”.
Acest text face parte din istoria isprăvilor lui David şi ale vitejilor săi. David este o imagine a lui Hristos. Cei care au trăit şi au umblat alături de el sunt o imagine a credincioşilor care umblă lângă Domnul Isus Hristos. Ei sunt tovarăşii pe care ni-i dorim. Tinerii lui Nabal au remarcat că, atât timp cât erau împreună cu tinerii lui David, erau păziţi de pericolele din pustie. Ei i-au spus lui Abigail că tinerii lui David au fost ca „un zid” pentru ei. În Scriptură zidul vorbeşte despre despărţire, dar şi despre protecţie. Lecţia de aici este că, dacă ne înconjurăm cu prieteni buni – care umblă cu Domnul – vom fi păziţi de pericolele lumii. Eşti păzit atunci când umbli împreună cu creştini credinicioşi şi evlavioşi.
A avea prieteni ca oamenii lui David te va ajuta cu siguranţă în viaţa ta spirituală. De exemplu, s-ar putea ca într-un aşa-numit „moment de slăbiciune” să fii ispitit să faci ceva greşit, dar vei vedea că aceşti prieteni buni te vor ajuta să mergi în direcţia potrivită. Sau, dacă aluneci şi te îndepărtezi de cale, prietenii evlavioşi vor veni la tine şi te vor avertiza cu privire la pericolele spre care te îndrepţi. Unul care îţi este cu adevărat prieten nu te va lăsa să pluteşti în derivă fără a te avertiza. Scriptura spune: „Rănile celui care iubeşte sunt credincioşie” (Proverbe 27:6 ). Vei duce lipsă de această protecţie dacă te vei întovărăşi cu oameni neglijenţi.
- c) Ajutor şi învăţătură spirituală. În Iosua 14:12-13 citim: „Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; pentru că ai auzit în ziua aceea că acolo sunt anachimii şi cetăţi mari şi întărite. Dacă este aşa, că Domnul va fi cu mine, atunci îi voi alunga, după cum a spus Domnul“. Şi Iosua l-a binecuvântat şi a dat Hebronul ca moştenire lui Caleb, fiul lui Iefune.” Apoi, în Iosua 21:12-13 citim: „Iar câmpiile cetăţii (Hebron) şi satele ei le-au dat lui Caleb, fiul lui Iefune, ca stăpânire a sa. Şi au dat fiilor preotului Aaron cetatea de scăpare pentru ucigaş, Hebron, cu împrejurimile sale”.
Copiii lui Israel i-au dat lui Caleb ocazia să îşi aleagă orice parte de moştenire ar fi dorit, iar el a ales „Hebronul”. Hebron înseamnă părtăşie. Este minunat! În capitolul 21 citim că Hebronul era o cetate locuită de preoţi! După cum ştiţi, preoţii erau cei care trăiau şi lucrau în prezenţa Domnului în templu. Iar atunci când îşi terminau lucrarea la cort (şi apoi la templu), locuiau în acea cetate. Aceasta înseamnă că, literal vorbind, Caleb era înconjurat de preoţi. Ce anturaj minunat! Vedem că el a dorit să aibă preoţi ca şi tovarăşi.
Ştiţi, toţi avem nevoie de astfel de tovarăşi – de unii care să ne poată fi de ajutor din punct de vedere spiritual. Biblia spune: „Fierul se ascute cu fier; tot aşa, un om ascute înfăţişarea prietenului său” (Proverbe 27:17 ). Aceasta înseamnă că, discutând despre gândurile şi luptele noastre cu prieteni care doresc să trăiască pentru Domnul, vom creşte spiritual, vom fi mai „ascuţiţi”, dar vom câştiga şi echilibru în vieţile noastre.
- d) Susţinere în încercări. În Iov 6:14 citim: „Pentru cel care este în leşin, se cuvine îndurare de la prietenul său”. Acesta este un alt mare avantaj atunci când avem prieteni buni – susţinere şi simpatie în încercări! Iov se plânge că prietenii lui nu erau astfel; şi în capitolul 42:7-9 vedem că ei au greşit. Cu siguranţă că este de mare ajutor să ai prieteni evlavioşi, care să înţeleagă încercările credinţei şi lucrurile prin care treci – prieteni în care să poţi avea încredere şi faţă de care să te poţi deschide. Pericolul în încercări este să fii atât de deprimat încât credinţa ta să eşueze şi să fii tentat să renunţi. Dar cât de bine este să ai parte de prieteni care să te ridice din punct de vedere spiritual.
Deci, ceea ce vreau să vă spun, prieteni, este că trebuie să doriţi să vă înconjuraţi cu creştini care au o dorinţă reală de a trăi pentru Domnul. Ei vor fi un ajutor şi o binecuvântare pentru vieţile voastre. Dacă despărţirea de rău a făcut din Daniel un om sfânt, prietenii buni l-au făcut un om fericit.
3) Petrecea timp singur cu Domnul în rugăciune
În capitolul 6 vedem o altă trăsătură a vieţii lui Daniel care este esenţială pentru a birui – el petrecea timp singur în rugăciune. În Daniel 6:10 se spune: „Şi, când a aflat Daniel că s-a semnat înscrisul, a intrat în casa lui; şi ferestrele îi erau deschise în camera lui de sus, către Ierusalim; şi îngenunchea pe genunchii lui de trei ori pe zi şi se ruga şi aducea mulţumiri înaintea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte”. Aceasta ne arată că Daniel avea o viaţă secretă de rugăciune care îl susţinea în acea ţară nelegiuită. Faptul că se ruga „cum făcea mai înainte” ne vorbeşte despre un obicei din viaţa sa. Ce obicei minunat! Psalmistul a spus: „Seara şi dimineaţa şi la amiază, cuget şi plâng; şi El va auzi glasul meu” (Psalmul 55:17 ). Şi el se ruga de trei pe zi, după cum făcea şi Daniel! Poate că de aici învăţase şi Daniel. Obiceiul lui ne arată că era un om dependent.
Rugăciunea se bazează pe privilegiul de a avea interese comune cu Dumnezeu. Este expresia dependenţei noastre de El, pentru toate nevoile noastre. În Matei 6:8 se spune: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie mai înainte de a-I cere voi”. El ştie de ce avem nevoie, dar doreşte ca noi să avem părtăşie cu El în privinţa tuturor lucrurilor care ne privesc. El doreşte ca noi să ne „vărsăm” inimile înaintea Lui şi să Îi spunem ce simţim cu privire la toate situaţiile prin care trecem (Psalmul 62:8 ).
Reclamele companiilor de telefonie mobilă se laudă că au cele mai rapide conexiuni fără fir. Dar nu este adevărat; rugăciunea este cea mai bună conexiune fără fir! Este trist, dar se pare că mulţi creştini nu cred lucrul acesta. Ei folosesc rugăciunea ca pe un extinctor: „A se folosi doar în caz de urgenţă!”. Dar nu acesta este gândul lui Dumnezeu. Se spune despre un băieţel că a fost întrebat dacă s-a rugat într-o zi şi a răspuns: „Nu”. Când a fost întrebat de ce, a răspuns: „N-aveam nevoie de nimic!”. Unii dintre noi se poartă la fel; mergem la Domnul doar atunci când avem nevoie de ceva. Totuşi, rugăciunea înseamnă cu mult mai mult decât doar a cere lucruri. Este legătura noastră cu Domnul, care ne însoţeşte toată viaţa. El este cel mai bun Prieten pe care îl vei avea vreodată! Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci îţi doreşti să petreci timp cu El.
Trebuie să privim la Domnul în fiecare zi a vieţii noastre pentru ajutor. Domnul Însuşi este exemplul nostru. În fiecare zi El se ruga: „Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că în Tine mă încred” (Psalmul 16:1 ). Dacă începem fiecare zi fără rugăciune şi fără a ne încredinţa Domnului căile, cu siguranţă că vom face greşeli. Avem nevoie de ajutorul Domnului. Ar trebui să ne simţim slăbiciunea şi nevoia pe care o avem de El şi să căutăm călăuzirea Sa.
Creştinul care trăieşte fără rugăciune este în afara părtăşiei. S-ar putea să nu se exprime astfel, dar el se încrede în propriile lui capacităţi de a-şi conduce viaţa şi nu crede că are nevoie să îşi încredinţeze calea Domnului. Va trebui ca Domnul, în căile Sale, să îl înveţe dependenţa de El. Şi probabil că aceasta va implica să îl lase să cadă, pentru a experimenta amărăciunea legată de a-ţi urma căile proprii.
Este trist, dar se pare că mulţi creştini nu văd importanţa rugăciunii. Dacă nu mă credeţi, trebuie doar să vedeţi câţi vin la strângerile de rugăciune, şi veţi înţelege ce vreau să spun. Şi lucrurile stau la fel peste tot – în toată ţara, în denominaţii sau în alte grupări creştine, ca şi în adunări – participarea la strângerile de rugăciune este foarte slabă. Se pare că în zilele noastre creştinii nu mai consideră important să participe la astfel de strângeri şi să îşi verse inimile împreună. Este o dovadă a stării triste a bisericii.
Condiţii morale pentru o rugăciune ascultată
O conştiinţă bună (Evrei 13:18 ; 1. Ioan 3:19-22 ). Păstrăm o conştiinţă bună mărturisind şi părăsind orice păcat cunoscut (1. Ioan 1:9 ; Proverbe 28:13 ).
Părtăşie (Ioan 15:7 ). Domnul a spus: „Dacă rămâneţi în Mine… cereţi orice vreţi şi vi se va face”. Dacă umblăm în părtăşie cu Domnul, vom cunoaşte inima Sa şi gândurile Sale şi vom cere conform cu acestea.
Înţelegere (Ioan 15:7 ). Domnul a spus: „Dacă… cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face”. Citind Cuvântul, înţelegem principiile lui Dumnezeu şi ne rugăm după voia Sa (1. Ioan 5:14-15 ).
Încredere (credinţă) (Matei 21:21-22 ). Domnul a spus: „Şi toate câte veţi cere în rugăciune, crezând, veţi primi”. Adesea ne rugăm, dar fără a crede că vom primi un răspuns (Iacov 1:6-7 ; Fapte 15:25 ; 12 – 17 )
Precizie (Luca 11:5 ). Trebuie ca rugăciunile noastre să fie precise, clare. Adesea ne rugăm prea vag. Omul care s-a dus la vecinul său i-a spus: „Împrumută-mi trei pâini”.
Insistenţă (Luca 11:8 ). Aceasta înseamnă stăruinţă şi preocupare. Atunci când aşteptăm un răspuns, Dumnezeu se foloseşte de acest timp pentru a ne îndrepta inimile şi pentru a ne smeri, dacă lucrul acesta este necesar (Daniel 10:12 ).
Perseverenţă (Efeseni 6:18 ).Renunţăm prea uşor. Trebuie să „stăruim în rugăciune” (Coloseni 4:2 ). Pavel vorbeşte despre a ne lupta împreună în rugăciune; nu cred că mai cunoaştem ce înseamnă aceasta (Romani 15:30 ). Neemia a stăruit în rugăciune patru luni înainte de a primi un răspuns (Neemia 1:1,5 ; 2:1-8 ).
Lucruri pentru care ne putem ruga
Iertarea păcatelor – dacă nu eşti mântuit (Psalmul 32:5-6 ).
Ca voia Lui Dumnezeu să se facă pe pământ, după planul Său (Luca 11:2 ).
Pentru a ne exprima dependenţa de Dumnezeu în ce priveşte nevoile noastre de fiecare zi (Luca 11:2-3 ).
Ca să nu intrăm în ispită (Luca 11:4 ; 22:40 ).
Pentru iertare guvernamentală pentru noi (Luca 11:4 ) şi pentru alţii (2. Timotei 4:16-17 ), dacă noi sau ei am căzut, pentru a fi restauraţi (1. Ioan 1:9 ).
Pentru înţelepciune, călăuzire şi ajutor în probleme practice pe calea credinţei (Iacov 1:5 ).
Pentru creşterea înţelegerii sfinţilor şi pentru înaintare practică în adevăr (Efeseni 1:15-20 ; 3:14-21 ; Coloseni 1:9-12 ).
Pentru cei care suferă sau sunt bolnavi (Iacov 5:14 ).
Ca Domnul secerişului să trimită lucrători (Matei 9:38 ).
Pentru slujitorii Domnului care sunt în ogorul Lui (Efeseni 6:18-20 ).
Pentru har în călătorie (Marcu 13:18 ).
Pentru împăraţi şi autorităţi (1. Timotei 2:1-2 ).
Pentru cei care se poartă rău cu noi (Luca 6:28 ).
Pentru pace în adunare (Psalmul 122:6 ; Matei 18:20 ).
Pentru o trezire a interesului poporului lui Dumnezeu (Psalmul 81:3-4 ).
Timpul petrecut singur în rugăciune cu Domnul l-a făcut pe Daniel mai hotărât ca niciodată. L-a făcut un om devotat. I-a dat putere pentru a veni şi a vorbi cu curaj înaintea împăratului, aşa cum vedem în Daniel 5:13-28 . El a venit din locul secret al prezenţei Domnului, şi nu i-a ascuns nimic. El i-a spus împăratului Babilonului adevărul în faţă, legat de judecata lui Dumnezeu care avea să vină asupra împărăţiei lui.
4) Studia Cuvântul lui Dumnezeu
În Daniel 9:1-2 se spune: „În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din sămânţa mezilor, care a împărăţit peste împărăţia caldeenilor, în anul întâi al împărăţiei lui, eu, Daniel, am înţeles din cărţi că numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către profetul Ieremia, pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului era şaptezeci de ani”. Înţelegem de aici că Daniel studia Cuvântul lui Dumnezeu. Înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu este un alt lucru esenţial pentru a birui. Iar lucrul acesta nu vine peste noapte; ci putem ajunge la el doar cercetând zi de zi Cuvântul. Ni se aminteşte de cei din Bereea care „au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau aşa” (Fapte 17:11 ).
Citind scrierile profetului Ieremia, Daniel a învăţat câteva lucruri preţioase care l-au ajutat să înţeleagă vremurile în care trăia. Cele trei pasaje la care face referire în mod special sunt Ieremia 24:5-10 ; 25:9-14 ; 29:10-14 . Daniel învăţase că „şaptezeci de ani” trebuiau să se împlinească înainte de încheierea captivităţii, şi doar apoi iudeii se puteau întoarce în ţară. A învăţat lucrul acesta în „anul întâi al lui Darius”, care era anul 68 al captivităţii. Aceasta însemna că mai erau doi ani până când iudeii aveau să fie eliberaţi din captivitatea babiloniană. Aşadar, citind Scripturile, Daniel ştia că Dumnezeu avea să facă ceva pentru poporul Său. Lucrul acesta l-a făcut să fie un om cu viziune.
Pentru a birui este important să înţelegem vremurile în care trăim. Trebuie să ştim ce fel de zi este cea în care trăim. Nu mai trăim în vremurile Rusaliilor; suntem la sfârşitul perioadei harului, nu la începutul ei. Mărturia creştină este în ruină, şi lucrurile nu vor merge mai bine. Pavel i-a spus lui Timotei despre zilele din urmă: „Dar oamenii răi şi înşelători vor înainta spre mai rău, ducând în rătăcire şi fiind duşi în rătăcire” (2. Timotei 3:13 ).
Trăim în zile în care mărturia este dată de o rămăşiţă. Încă mai există pe pământ o mărturie micuţă despre felul în care ar trebui să se strângă împreună creştinii pentru închinare şi vestirea Cuvântului. Trebuie să cercetăm Cuvântul pentru a căuta ordinea lui Dumnezeu pentru închinare şi predicare, şi să ne conducem după aceasta. Atunci când comparăm ordinea instituită de Dumnezeu în Scripturi cu ceea ce se întâmplă astăzi în jurul nostru în lumea creştină, vedem imediat că sunt multe lucruri care nu sunt conforme cu Cuvântul. Şi, dacă ai pe inimă să fii acolo unde Dumnezeu vrea să fii şi în aceste aspecte, cred că El îţi va arăta calea.
I-am auzit pe unii spunând: „Mie nu îmi place să citesc” – ca şi cum asta i-ar absolvi de a citi Cuvântul lui Dumnezeu şi alte scrieri. Lui Daniel, biruitorul, îi plăcea cu siguranţă să citească! Dacă vrei să fii victorios în aceste vremuri, trebuie să începi şi tu să citeşti Cuvântul. Sper că citeşti Scriptura în fiecare zi. Dacă ai probleme cu lipsa de concentrare sau de interes, cred că, dacă eşti perseverent, Dumnezeu îţi va creşte apetitul pentru a citi mai mult. El îţi va adânci interesul şi înţelegerea şi vei creşte în lucrurile divine.
Lucrul acesta te va face eficient şi în lucrarea Domnului. Astăzi se fac multe pentru Dumnezeu, dar nu sunt din Dumnezeu. Ceea ce vreau să spun este că o mare parte din lucrările care se fac în zilele noastre se fac fără înţelegerea planurilor lui Dumnezeu. Iar unele din aceste lucrări sunt chiar ineficiente. Se poate ca intenţiile să fie bune, dar nu sunt conforme cu Cuvântul Său. Pavel a spus: „de asemenea, dacă cineva se luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu se luptă după legile jocului” (2. Timotei 2:5 ). Aceasta înseamnă că trebuie să ne împlicăm în lucrarea Domnului, dar după planul Său – Cuvântul Său, dacă vrem să primim o răsplată. Dacă ai petrecut timp pentru a învăţa adevărul, vei fi mult mai eficient în slujirea pentru Domnul (Fapte 18:24-28 ).
5) Avea înaintea sa sfârşitul glorios
Vedem mai târziu în capitolul 9 că Dumnezeu i-a dat lui Daniel înţelegere asupra felului în care El avea să lucreze în viitor cu poporul Său Israel, în cele „şaptezeci de săptămâni” ale lui Daniel. Nu vom citi acum textul, dar îl găsiţi în versetele 20-27. Cercetătorii Scripturii care s-au aplecat asupra acestor versete au învăţat din ele multe despre viitorul acestei lumi – mai ales despre Necazul cel Mare. Ne-ar prinde bine să le studiem şi noi.
Lucrurile acestea l-au ajutat pe Daniel să aibă o viziune cu privire la scopul măreţ al lui Dumnezeu pentru poporul Său Israel. El a avut înaintea sufletului său o viziune care i-a dat energia pentru a înainta pe calea credinţei mulţi ani de mărturie credincioasă pentru Domnul. Aceasta a făcut din el un om de folos.
Şi noi trebuie să avem înaintea sufletelor noastre ţelul glorios al lui Dumnezeu. Cu siguranţă că scopurile lui Dumnezeu pentru Israel şi Adunare sunt diferite, dar cu toate acestea gândurile noastre ar trebui să se îndrepte spre viitor, pentru a vedea planul măreţ al lui Dumnezeu pentru Adunare, şi apoi să Îl slujim până vom atinge acea ţintă. Care este scopul lui Dumnezeu pentru Adunare? Să Îl glorifice pe Hristos în acea zi viitoare când El se va arăta, în Mileniu. Atunci, Dumnezeu va prezenta gloria lui Hristos înaintea întregii lumi prin Adunare! (2. Tesaloniceni 1:10 , Apocalipsa 21:9 – 22:5 ). Adunarea glorificată va arăta slava lui Hristos pământului – chiar întregului univers. Şi Dumnezeu va fi glorificat în Hristos în două sfere – în ceruri şi pe pământ (Efeseni 1:10 ).
Dacă avem înaintea sufletelor noastre acest sfârşit, şi tot ceea ce ţine de el, cred că el ne va da energie să slujim Domnului acum. Sunt multe de făcut, pentru a-i ajuta şi a-i încuraja pe sfinţi, pentru a-i ajuta să se zidească pe „credinţa noastră preasfântă”, etc. Dumnezeu vrea ca şi tu să faci parte din lucrarea Sa, dar, dacă eşti învins de lucrurile din jur şi eşti purtat de curent, nu vei putea să Îi fii de folos. De cealaltă parte, dacă vei fi marcat de trăsăturile morale ale lui Daniel, atunci vei învinge în orice aspect – şi vei fi folosit de Domnul în lucrarea Sa. Fie ca Dumnezeu să îţi dea harul unei astfel de vieţi.
Lucrurile care au marcat viaţa lui Daniel
Hotărârea de a se păstra despărţit de toate necurăţiile din Babilon l-a făcut un om sfânt.
Înconjurându-se cu tovarăşi buni, care aveau „o credinţă de acelaşi preţ”, a devenit un om fericit.
Obiceiul de a se ruga Dumnezeului cerurilor l-a făcut un om dependent.
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu i-a oferit viziune.
Având înaintea ochilor planul glorios al lui Dumnezeu a devenit un om plin de energie şi folositor.
https://comori.org/personaje-biblice/daniel-secretul-biruintei/
////////////////////////////////////////////
Au schimbat adevărul pentru o minciună
(Psalmul 19:1-14, Romani 1:18-32)
Dr. Kim Riddlebarger
După cum ştiţi, nu poate exista vestea bună a Evangheliei fără vestea rea a păcatului. Pentru că, dacă nu realizăm gravitatea păcatului omenesc şi neputinţa condiţiei umane, nu vom înţelege niciodată harul lui Dumnezeu pentru noi în Isus Hristos. Începând cu Romani 1:18 şi continuând până în Romani 3:20, Pavel descrie condiţia umană după căderea rasei lui Adam în păcat. Când Pavel termină, întreaga rasă umană, evrei şi neevrei deopotrivă, stau condamnaţi sub acuzaţiile drepte ale lui Dumnezeu. Am acoperit deja o mare parte a primului capitol din Romani, unde sunt incluse salutul (versetele 1-7), observaţiile personale ale lui Pavel adresate Bisericii în versetele 8-15 şi declaraţia din versetele 16-17 ce rezumă întreaga scrisoare. Vă amintiţi că în acele două versete Pavel scrie: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă.'” Deşi este confruntat cu nenumărate tentaţii să se ruşineze de Evanghelie, deoarece Evanghelia este o nebunie pentru greci şi o piatră de poticnire pentru evrei, lui Pavel nu-i este ruşine de Evanghelie. Pavel ştie că mesajul despre Hristos răstignit este singurul mijloc prin care Dumnezeu îi aduce pe păcătoşi într-o stare după voia Lui; singurul mijloc prin care Dumnezeu creează viaţă, creează credinţă şi Îşi izbăveşte poporul de mânia care va veni peste întreaga lume.
Trecem acum la o nouă şi destul de lungă secţiune din Romani, în care Pavel ne descrie cu multe şi înspăimântătoare detalii gravitatea condiţiei umane. Ce ne spune Pavel aici nu e o veste bună. Pavel vorbeşte mai întâi neevreilor, în Romani 1:18 până la versetul 32, înainte să îndrepte reflectorul legii lui Dumnezeu asupra evreilor, din Romani 2 până în Romani 3:8. Apoi, în versetele 9-20 din Romani 3 Pavel ia acelaşi reflector şi îl îndreaptă asupra tuturor, atât evrei cât şi neevrei. Înainte ca Pavel să termine, nimeni nu mai rămâne în picioare. Nimeni nu e neprihănit. Nu este nimeni care să-L caute pe Dumnezeu. Păcatul ne infectează din cap până în picioare şi, prin Lege, care e sfântă, neprihănită şi bună, devenim conştienţi de păcatul nostru. E un pasaj în care Pavel face o evaluare neîndurătoare a naturii umane care este în directă opoziţie cu o mare parte a culturii americane şi a tradiţiei noastre democratice. Pavel îi vede pe oameni ca fiind nişte păcătoşi răzvrătiţi, în timp ce americanii îi consideră pe oameni ca fiind esenţialmente buni. Pavel îi vede pe oameni ca fiind creaţi după chipul lui Dumnezeu, explicând de ce păcătoşenia umană este o atât de mare tragedie, în timp ce prietenii noştri americani contemporani consideră că fiinţele umane ocupă treapta cea mai de sus a scării evoluţiei, eliminând în esenţă orice diferenţă dintre oameni şi animale, pentru că toţi acţionează pe baza impulsurilor şi instinctelor fizice. Pavel vede soluţia pentru problema omenirii în crucea lui Isus Hristos, în timp ce fiecare american eficient şi prosper crede că poziţia lui Pavel referitor la păcat şi mântuire nu e nimic altceva decât un mit primitiv care trebuie respins ca o relicvă a trecutului.
Am spus toate acestea ca să arăt că ce găsim în această secţiune din Romani ne va confrunta cu păcatele noastre şi vinovăţia noastră faţă de un Dumnezeu sfânt, ofensând în acelaşi timp pe mulţi dintre contemporanii noştri. Dar, fără conştientizarea adevăratei noastre condiţii înaintea unui Dumnezeu sfânt, crucea lui Isus Hristos nu va avea o prea mare semnificaţie pentru noi. Va rămâne un scandal. Va rămâne o piatră de poticnire. Va rămâne o nebunie.
Deci, întorcându-ne la prima parte a textului nostru din această dimineaţă, la Romani capitolul 1, versetele 18-25, Pavel descrie aici natura adâncă şi permanentă a necredinţei. Motivul pentru care oamenii nu cred în Dumnezeu şi în Evanghelie este pur şi simplu acela că nu vor să creadă în Dumnezeu şi în Evanghelie. Dar Dumnezeu S-a descoperit tuturor prin ordinea creaţiei. Totuşi, oamenii înăbuşă în nelegiuire adevărul revelaţiei lui Dumnezeu. Versetul 18 începe o nouă secţiune a acestei epistole, dar în multe privinţe acest verset slujeşte şi ca o explicare a ultimei părţi din versetul 17, care spune: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Observaţi paralela dintre versetul 17, „în Evanghelie este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu” şi ce urmează în versetul 18: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.” În lumina acestei paralele directe trebuie spuse două lucruri. În primul rând, faptul că mânia lui Dumnezeu se descoperă chiar acum împotriva păcatului omenirii, împotriva nelegiuirii şi răutăţii oamenilor, înseamnă cât se poate de clar că nu există absolut nici o cale prin care să putem sta îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu în afara credinţei. Într-adevăr, dacă nu primim de la Dumnezeu darul neprihănirii prin credinţă, Dumnezeu ne priveşte ca pe nişte nelegiuiţi şi stricaţi şi, prin urmare, supuşi dreptei Sale judecăţi. Mai mult, la fel ca în versetul 17, şi în versetul 18 verbul „se descoperă” este la timpul prezent, făcând legătura directă dintre descoperirea mâniei lui Dumnezeu şi descoperirea neprihănirii lui Dumnezeu în Evanghelie. Deşi suntem tentaţi, aşa cum fac mulţi, să credem că Pavel ne arată aici cum mânia lui Dumnezeu se descoperă prin dezastre naturale care au loc pe pământ din cauza răutăţii şi nelegiuirii oamenilor, în felul acesta am înţelege total greşit ideea pe care o subliniază Pavel aici, aceea că descoperirea mâniei lui Dumnezeu vine din aceeaşi sursă ca şi descoperirea neprihănirii Sale – şi anume predicarea Evangheliei. Ori de câte ori este predicată crucea, avem o descoperire a neprihănirii lui Dumnezeu şi o descoperire a mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Mai mult decât orice altceva, crucea adevereşte faptul că Dumnezeu în mod necesar trebuie să pedepsească fiecare încălcare a Legii Sale. Dacă păcătoşii ar putea fi salvaţi prin orice alt mijloc în afară de moartea Fiului fără păcat al lui Dumnezeu, cu siguranţă Dumnezeu ar fi găsit o altă metodă. Vedem că nu există altă metodă atunci când Dumnezeu Îşi varsă mânia asupra Fiului Său, care moare în locul poporului Său. Dar crucea ne mai aminteşte şi că o astfel de mânie vine asupra celor ce refuză să-şi pună credinţa în Isus Hristos. Prin urmare, în cruce, mânia lui Dumnezeu împotriva nelegiuirii oamenilor, care va culmina în judecata finală, se descoperă chiar acum.
Aşa cum ne aminteşte Leon Morris, „Dacă nu există ceva de care să fim mântuiţi, nu are rost să vorbim despre mântuire.” Morris are absolută dreptate. Vestea rea trebuie să stea înaintea ochilor noştri înainte să putem înţelege vestea bună a Evangheliei. Simpla menţionare a mâniei lui Dumnezeu îi incomodează pe americanii moderni. Pentru a înlătura această ofensă, unii comentatori insistă că mânia lui Dumnezeu este doar un fel de principiu divin al reciprocităţii. În alte cuvinte, ce semeni, aceea vei secera. Un comportament rău va duce la consecinţe rele. Dar cei mai mulţi comentatori înţeleg corect că Pavel se referă la faptul că mânia lui Dumnezeu se descoperă în prezent. Iar descoperirea acestei mânii acum ne îndreaptă privirile spre viitor, spre descoperirea finală a mâniei lui Dumnezeu în ziua judecăţii. Aşa cum ne aminteşte un scriitor: „Judecata lui Dumnezeu în istorie anticipează culminarea mâniei Sale în ziua judecăţii.”
Trebuie însă să înţelegem foarte clar că mânia lui Dumnezeu împotriva întregii nelegiuiri şi stricăciuni a bărbaţilor şi femeilor îşi are originea în faptul că Dumnezeu este sfânt, El trebuie să pedepsească tot păcatul. Dumnezeu nu se mânie în acelaşi fel în care se mânie oamenii păcătoşi. Noi ne mâniem pentru că ne enervăm foarte uşor, pentru că nu ni se face pe plac, pentru că n-am dormit suficient sau pentru că nivelul glucozei din sânge este scăzut. Dumnezeu se mânie pe păcat pentru că El este sfânt. Iar crucea ne arată foarte clar ce atrage după sine o astfel de sfinţenie, suferinţa lui Hristos şi mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului, atât în prezent cât şi în ziua judecăţii.
E de asemenea important să observăm că există aici un fel de progresie în argumentaţia lui Pavel. Lipsa de evlavie duce la răutate (mai precis nelegiuire), care este opusul neprihănirii descoperite în Evanghelie. Până la urmă, asta se întâmplă pentru că oamenii sunt fără Dumnezeu. Ei comit păcate prin care înăbuşă adevărul. Cred că ne este de folos să notăm şi că aceste categorii pe care le prezintă Pavel aici, necinstirea lui Dumnezeu şi nelegiuirea oamenilor, reflectă cele două table ale Legii. Necinstirea lui Dumnezeu, sau lipsa de evlavie, reflectă păcatele împotriva primei table a Legii, care defineşte îndatoririle noastre faţă de Dumnezeu – acestea sunt primele patru porunci din cele Zece Porunci. Nelegiuirea, lipsa de neprihănire, se referă la păcate împotriva altora – aşa-zisa a doua tablă a Legii, poruncile de la cinci la zece care vorbesc despre îndatoririle faţă de aproapele nostru.
Trebuie să mai observăm şi faptul că, în limba greacă, cuvântul tradus aici prin „înăbuşă” exprimă ideea suprimării unui lucru, a împiedicării sau a sufocării acestuia. Timpul prezent înseamnă că această înăbuşire a adevărului este încercată dar nu este niciodată pe deplin realizată. Oamenii încearcă fără succes să înăbuşe adevărul lui Dumnezeu pentru că sunt păcătoşi şi pentru că urăsc ceea ce ştiu că este adevărat. Ioan ne spune că oamenii iubesc mai mult întunericul decât lumina pentru că faptele lor sunt rele. Pentru noi toţi, asta înseamnă simplu şi practic că nu există atei. Există doar oameni care încearcă să înăbuşe ceea ce ştiu că este adevărat despre Dumnezeu dar nu vor să creadă. Această înăbuşire intenţionată şi vinovată a adevărului este motivul pentru care mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer chiar acum. Bărbaţi şi femei, toţi bărbaţii şi toate femeile cunosc adevărul. Dar, despărţiţi de harul lui Dumnezeu şi de Isus Hristos, ei în mod inevitabil aleg să-L respingă pe Dumnezeu şi pe Hristosul Său, preferând să trăiască în nelegiuire, preferând să continue să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu şi împotriva aproapelui lor.
Această spirală descendentă a necredinţei şi gravitatea mereu crescândă a răzvrătirii umane care rezultă din înăbuşirea adevărului sunt explicate simplu, într-un mod grafic, de către Pavel în ultima parte a capitolului. De fapt, Pavel vorbeşte de trei ori despre faptul că Dumnezeu îi lasă pe oameni să sufere consecinţele păcatelor lor după ce ei schimbă adevărul lui Dumnezeu pentru o minciună. Putem vedea acest lucru în versetele 19-20, unde Pavel ne arată că motivul pentru care oamenii nu cred în Dumnezeu, motivul pentru care ei resping Evanghelia, se găseşte înăuntrul lor şi nu este acela că Dumnezeu nu S-a descoperit suficient de mult. Pavel scrie: „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi.”
Observaţi că Dumnezeu se descoperă în natură într-un mod specific, pe care Pavel îl va defini pentru noi. El nu se referă la o cunoaştere înnăscută despre Dumnezeu, cu care bărbaţii şi femeile se nasc, ci la o cunoaştere a lui Dumnezeu căpătată direct prin contactul cu ordinea creaţiei. Faptul că Dumnezeu ne-a făcut cunoscut acest lucru, încă de la facerea lumii, înseamnă că există o descoperire constantă a lui Dumnezeu în ordinea creaţiei şi a existat chiar de la începutul timpului. Asta înţelegem atunci când vorbim despre revelaţia generală în contrast cu revelaţia specială care se referă la Sfintele Scripturi.
Dar nu numai că Dumnezeu S-a făcut cunoscut, această revelaţie este simplă. În alte cuvinte, revelaţia lui Dumnezeu prin natură este clară şi accesibilă. Se exclude astfel o cunoaştere lăuntrică a lui Dumnezeu, deşi Pavel va susţine o cunoaştere lăuntrică a lui Dumnezeu în Romani capitolul doi. Faptul că această revelaţie este văzută cu claritate, este înţeleasă din ce a fost creat, ne arată că Pavel se referă la ceva din exteriorul nostru; altfel spus, la ceva ce noi observăm în creaţie. Asta înseamnă că nu trebuie să fim filozofi sau teologi ca să obţinem această cunoaştere. Orice om care are cel mai mic contact cu lumea primeşte această descoperire de la Dumnezeu. El ştie că Dumnezeu există. Pentru că în acest caz întreaga creaţie ne descoperă că există un Dumnezeu. Iar Dumnezeu S-a făcut cunoscut tuturor în mod vizibil prin ceea ce El a creat. Prin urmare, întreaga creaţie, tot ce există, reflectă gloria intrinsecă a lui Dumnezeu ca şi Creator al tuturor lucrurilor. De aceea, Romani 1:19 ar trebui de fapt înţeles ca un puternic ecou al Psalmului 19 (lecţia noastră din Vechiul Testament). Cerurile declară într-adevăr slava lui Dumnezeu. Iar pământul vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
Dar, ca şi cum n-ar fi fost suficient de clar, în finalul versetului din Romani 1:19 Pavel mai accentuează o dată că Dumnezeu S-a făcut cunoscut tuturor bărbaţilor şi femeilor, descoperindu-Se în natură. Dumnezeu li s-a arătat în mod simplu şi clar. Asta înseamnă că oricine poate vedea şi înţelege această revelaţie a lui Dumnezeu pentru că toţi bărbaţii şi toate femeile au fost creaţi în aşa fel încât să poată primi această descoperire pe care o oferă Dumnezeu în natură. Tocmai această cunoaştere a lui Dumnezeu căpătată din natură încearcă oamenii păcătoşi să o înăbuşe şi o schimbă pentru o minciună prin comportamentul lor nelegiuit. La acest lucru se referă teologii reformaţi atunci când vorbesc despre autonomie. Adică noi respingem adevărul lui Dumnezeu şi ne devenim lege nouă înşine. Definim adevărul nu în lumina revelaţiei lui Dumnezeu ci luăm ca punct de referinţă propria noastră păcătoşenie. Devenim autonomi. Ne devenim lege nouă înşine.
În versetul 20 Pavel ne informează că această revelaţie a lui Dumnezeu are un conţinut foarte specific. Însuşirile nevăzute ale lui Dumnezeu. În creaţie noi vedem atât puterea eternă a lui Dumnezeu cât şi un al doilea termen, tradus aici prin „dumnezeirea Lui”, un termen specializat ce rezumă diversele atribute divine care constituie divinitatea. Deoarece există o revelaţie a atributelor invizibile ale lui Dumnezeu în creaţie, orice persoană în viaţă ştie că Dumnezeu este veşnic, ştie că El este atotputernic, ştie că El posedă toate atributele divinităţii. Aşa cum spunea un scriitor, „În natură Îl vedem pe Dumnezeul naturii.”
Dar consecinţele acestei înăbuşiri a adevărului despre Dumnezeu în nelegiuire devin de-acum clare. Pavel le accentuează puternic la sfârşitul versetului 20: „Aşa că nu se pot dezvinovăţi.” E extrem de important să ne amintim că, deşi fiecare are o cunoaştere a lui Dumnezeu căpătată din natură, această cunoaştere în ea însăşi nu este suficientă ca să mântuiască. Dar această cunoaştere a lui Dumnezeu e suficientă ca să ne condamne. Într-adevăr, exact acesta este scopul revelaţiei lui Dumnezeu în creaţie: nimeni să nu se poată dezvinovăţi. De aceea lucrarea misionară este atât de importantă. Evanghelia, care nu este revelată în natură, trebuie dusă înaintea tuturor celor ce nu au auzit de Mântuitorul, pentru că oamenii nu pot veni la cunoaşterea salvatoare a lui Dumnezeu fără mesajul Evangheliei, prin care Dumnezeu creează viaţă şi credinţă, descoperind neprihănirea pe care o dă Dumnezeu.
În versetele 21-25 Pavel vorbeşte despre această serie de consecinţe care rezultă din spirala mereu descendentă a păcătoşeniei umane. Observaţi modelul. Oamenii schimbă adevărul lui Dumnezeu pentru o minciună, apoi Dumnezeu îi lasă în voia lor, îi abandonează în seama consecinţelor păcatelor acestora. Pavel spune: „Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”
În aceste versete Pavel repetă câteva din ideile pe care le-a prezentat deja, dar acum expune mai în detaliu consecinţele păcatului uman şi consecinţele suprimării adevărului lui Dumnezeu. În versetul 21 Pavel accentuează din nou această idee, ca şi cum n-am fi înţeles-o deja. Toţi oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu. Prin urmare, ei nu au nici un fel de scuză. Din cauza păcatului, oamenii nu Îl slăvesc pe Dumnezeu aşa cum ar trebui să o facă. Nici nu Îi dau lauda şi onoarea care I se cuvin, deoarece, spune Pavel, ei înăbuşă ceea ce ştiu că e adevărat. Gândurile necreştinilor devin deşarte iar inima lor fără pricepere devine din ce în ce mai întunecată. Respingând Creatorul, necreştinii nu vor înţelege niciodată pe deplin creaţia. Dar e important să nu pierdem din vedere ce vrea Pavel să înţelegem aici atunci când spune despre inima omului că este întunecată. Pavel nu se referă la muşchiul care pompează sânge, ci la adevăratul ei interior. Adevărata identitate a unei persoane. Pentru un vorbitor de limbă greacă, inima era considerată ca fiind adevăratul sediu al stării sufleteşti a unei persoane. Aceasta include nu doar emoţiile, ci şi intelectul şi voinţa. De aceea, atunci când Pavel spune că inima omului este întunecată, întreaga persoană este întunecată, din punct de vedere intelectual, moral, spiritual şi emoţional. Nici o parte a naturii umane nu rămâne neafectată de această spirală care coboară spre păcat.
Fiind în această condiţie intelectuală şi morală, cei ce se cred înţelepţi de fapt demonstrează că sunt fără pricepere. Astfel de oameni schimbă slava lui Dumnezeu pentru idolatrie; imagini modelate după chipul oamenilor muritori, păsărilor, animalelor şi reptilelor. Prin urmare, această suprimare a adevărului duce la deşertăciune intelectuală. Însă această deşertăciune intelectuală este inevitabil urmată de idolatrie. În loc să se închine Creatorului, oamenii se închină lucrurilor create. De aceea Calvin spune pe bună dreptate despre mintea căzută a bărbaţilor şi femeilor că e o fabrică de idoli. Într-adevăr, pentru că bărbaţii şi femeile posedă adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, care îi trădează la fiecare mişcare, singurul mod în care pot împiedica această cunoaştere să-i facă să-şi piardă controlul este să încerce să respingă ceea ce ştiu că e adevărat şi să trăiască într-o deplină inconsecvenţă a necredinţei. Mult mai mulţi sunt cei ce remodelează această cunoaştere în idoli; dar de cele mai multe ori e vorba de idolul unui zeu blând şi binevoitor care nu vine cu pretenţii morale sau care are pretenţii morale foarte uşor de îndeplinit. Un astfel de zeu seamănă inevitabil cu creatorul său. Această cunoaştere suprimată a lui Dumnezeu serveşte de asemenea ca bază pentru toate religiile false; astfel se explică de ce oamenii sunt incurabili de religioşi şi atât de predispuşi spre idolatrie.
Deşi aici Pavel se referă în mod clar la păgânism, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că un idol este orice lucru pe care îl folosim ca să ne punem în centru pe noi, nu slava Creatorului. Gloria Dumnezeului etern poate fi direcţionată către o creatură. Poate fi direcţionată către o parte a creaţiei (soarele sau luna), o statuie, un stâlp totemic, chiar şi o celebritate. Dar idolul nostru preferat, idolul pe care îl iubim cel mai mult, suntem noi înşine; idolul căruia i ne închinăm, idolul pe care îl răsfăţăm, idolul pe care îl adorăm, pentru că înăbuşim cunoaşterea lui Dumnezeu, Căruia ar trebui să-I dăm toată slava, gloria şi onoarea ce I se cuvin Lui, nu nouă. Nu putem fi mântuiţi de păcatele noastre prin idolatrie. Dimpotrivă, idolatria stă la rădăcina celor mai multe păcate omeneşti.
Astfel, ca o consecinţă a schimbării slavei lui Dumnezeu pentru idolatrie, citim în versetul 24 că „Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile.” Dumnezeu îi abandonează pe oameni – ce cuvinte înfricoşătoare! Pavel le repetă de trei ori în următoarele câteva versete. Acesta e un act pozitiv al lui Dumnezeu prin care El încetează să mai restricţioneze răutatea umană şi o lasă să-şi urmeze cursul, să-şi atingă adâncimea maximă. Charles Hodge vorbeşte despre acest lucru spunând: „Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni pentru apostazia lor atunci când îi abandonează sub biciul păcatului. El îndepărtează de la cei răi restricţiile providenţei şi harului Său şi îi lasă sub domnia păcatului. Vedem cum păcatele vin unul după altul, ca o răzbunare.” Astfel, în acest caz Dumnezeu îi abandonează pe cei ce au schimbat gloria Sa pentru idolatrie. Rezultatul este o imoralitate sexuală în creştere necontrolată, ce duce la degradarea trupurilor noastre; ceva tipic pentru păgânism şi pentru secularismul modern. Şi, aşa cum Pavel va clarifica în versetele următoare, această spirală descendentă a păcătoşeniei umane coboară la niveluri din ce în ce mai mari de depravare şi perversiune umană.
Deşi toate acestea sunt adevărate, trebuie să avem foarte mare grijă aici pentru că în urechea noastră expresia „Dumnezeu i-a abandonat” are o finalitate sinistră. Pavel spune că păcatul uman şi idolatria au consecinţe inevitabile în care Dumnezeu îşi retrage restricţiile pe care le-a pus tragerii în jos realizată de păcat. Dar asta nu înseamnă că la astfel de oameni harul lui Dumnezeu nu mai poate să ajungă. De aceea trebuie să avem tot timpul în minte cuvintele lui Pavel din 1Corinteni 6:9-11: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Dar trebuie să citim şi următorul verset. „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Da, vom culege consecinţele acţiunilor noastre. Dar Dumnezeu îi va mântui pe aleşii Săi. El îi va transforma din idolatri în oameni care Îi dau lauda şi mulţumirea ce I se cuvin. Asta înseamnă că nu există nimeni care să fie prea păcătos sau care s-a îndepărtat prea mult ca să mai poată fi salvat de Dumnezeu din păcatele lui. De fapt, tocmai când ni se pare că Dumnezeu a renunţat la cineva, El în realitate începe să salveze acea persoană.
În versetul 25 Pavel rezumă esenţa păcătoşeniei umane, făcând legătura dintre ce a fost mai înainte şi ce urmează în continuare. În ciuda faptului că Dumnezeu Îşi descoperă mânia împotriva păcatului oriunde este proclamată crucea lui Hristos, şi în ciuda faptului că toţi oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu deoarece El S-a descoperit prin creaţie, Pavel spune: „[Ei] au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” Pavel contrastează aici adevărul lui Dumnezeu şi minciuna, deşertăciunea unei vieţi trăite în slujirea propriului eu şi în slujirea lucrurilor create în locul Creatorului. Din nou, Pavel are în vedere aici lipsa de onestitate a necredinţei. Adevărul este schimbat pentru ceva fals. „A sluji” se referă la ideea îndatoririlor religioase îndeplinite în diversele religii misterioase din timpul lui Pavel, cu sărbători minuţioase şi ritualuri cultice. Închinarea se referă atât la practicile religioase şi actele de venerare cât şi la sentimentele interioare de evlavie şi reverenţă care decurg dintr-o astfel de închinare. Ideea este că păgânii schimbă închinarea şi slujirea în faţa unui Dumnezeu viu şi adevărat pentru ceva ce e fals, ajungând astfel în sclavia păcatului lor, în sclavia lor înşişi şi în sclavia lucrurilor create.
În versetele 26-27, spirala mereu în coborâre a comportamentului uman continuă pe măsură ce Pavel descrie consecinţele inevitabile ale schimbării adevărului lui Dumnezeu pentru o minciună. Pentru că Dumnezeu îi abandonează pe oameni în seama unor niveluri şi mai mari, sau mai degrabă în seama unor şi mai mari adâncimi de depravare. În acest caz, sexualitatea umană devine pervertită. Ţinând cont de opinia curentă referitoare la homosexualitate în cultura americană, în care homosexualitatea este prezentată ca un fel de luptă nobilă împotriva moralismului victorian din vremurile demult apuse, chiar şi menţionarea acestui subiect cu referire la faptul că Dumnezeu îl consideră un păcat şi o manifestare a depravării umane îi face pe mulţi oameni să alerge în direcţie opusă. Dar Pavel se ocupă direct de acest subiect în versetul 26. El scrie, din pricina aceasta, din cauză că ei au respins adevărul şi au îmbrăţişat minciuna, „Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.”
E o absurditate să argumentăm că Pavel condamnă aici promiscuitatea homosexuală sau homosexualitatea doar în relaţie cu păgânismul, nu actele homosexuale ca atare, nici relaţiile homosexuale monogame. Problema aici este că actele homosexuale sunt păcătoase şi sunt contrare naturii. La fel ca adulterul, care este relaţia sexuală din afara căsătoriei, cât şi curvia, care este o relaţie sexuală înaintea căsătoriei, toate păcatele sexuale sunt păcate împotriva trupurilor noastre. De aceea, păcatele sexuale sunt însoţite de o anumită măsură de vinovăţie şi ruşine mult mai mare decât în cazul altor păcate. Din cauză că sexualitatea umană este unul din cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu care ne aduce mari beneficii şi plăceri atunci când este exercitat în cadrul legământului căsătoriei, este extrem de important să nu se abuzeze de această sexualitate. Însă atunci când adevărul lui Dumnezeu este respins în favoarea unei minciuni, sexualitatea umană, în special când este privită prin lentila păgânismului, devine un stăpân crud care îi conduce pe bărbaţi şi femei spre niveluri şi mai mari de depravare pentru a-şi satisface poftele. Acesta e marele paradox al păcatului. În încercarea de a ne satisface poftele, comitem pângărirea supremă a trupurilor noastre. Însă consecinţele păcatelor homosexuale, descrise aici de Pavel, sunt cu adevărat mai mari decât consecinţele curviei sau adulterului, pentru că actele homosexuale încalcă în plus ordinea naturală. Pentru Pavel, ele sunt manifestarea respingerii adevărului şi acceptarea minciunii. Nu sunt doar păcate ale pasiunii şi păcate ale slăbiciunii firii pământeşti. În contextul argumentaţiei lui Pavel de aici, actele homosexuale sunt consecinţa acestei spirale descendente a păcatului uman şi a abandonării oamenilor de către Dumnezeu în seama acestuia.
Dar trebuie să fim foarte clari în privinţa faptului că actele homosexuale sunt păcătoase şi nu putem lăsa cultura să ne spună altceva. De asemenea, trebuie să ne fie la fel de clar că actele homosexuale pot fi iertate şi ele nu sunt menţionate de Pavel ca fiind partea cea mai de jos a spiralei coborârii rasei umane în păcat, pentru că păcătoşenia umană continuă să se manifeste în moduri şi mai întunecate. Unele din aceste moduri ni se par absolut inofensive, dar ele sunt tratate cu extremă seriozitate de către Dumnezeu. De fapt, în versetele 28-32 Apostolul continuă descrierea acestei spirale, o spirală care îşi atinge punctul cel mai de jos în aprobarea faptelor păcătoase de către cei ce ei înşişi cunosc căile neprihănite ale lui Dumnezeu, cei ce încurajează un comportament păcătos în alţii deşi ei nu fac astfel de lucruri. În versetele 28-32 Pavel descrie această ultimă manifestare a păcatului uman şi a înăbuşirii adevărului prezentând o listă de păcate care ilustrează adâncimile depravării umane. Pavel scrie: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”
Aşa cum învăţăm aici în versetul 28, oamenii care nu Îl păstrează pe Dumnezeu în cunoştinţa lor dau la o parte ceea ce ştiu că este adevărat şi acţionează în conformitate cu ceea ce ştiu că e fals. Asta înseamnă simplu că oamenii resping perspectiva lui Dumnezeu asupra lucrurilor, pentru că această cunoaştere a lui Dumnezeu interferează inevitabil cu căutarea plăcerilor, această cunoaştere aducând cu ea convingerea de păcat. Încă o dată citim că Dumnezeu îi abandonează pe oameni în seama consecinţelor respingerii adevărului. De această dată, în seama unei minţi depravate. Asta înseamnă că gândirea unei astfel de persoane este atât de stricată şi de coruptă încât conştiinţa acelei persoane nu mai funcţionează ca o busolă morală. Astfel de oameni nu mai au nici un ghid moral şi ajung să facă exact acele lucruri care n-ar trebui făcute. În astfel de circumstanţe, toate deciziile morale sunt luate din perspectiva acestei minţi întunecate şi împietrite, deoarece cunoaşterea lui Dumnezeu a fost respinsă şi a fost schimbată pentru o minciună.
Păcatele specifice care izvorăsc dintr-o minte depravată sunt listate de Pavel aici în versetele 29-31: curvia (o referire la păcatul sexual), viclenia, nelegiuirea (opusul îndreptăţirii înaintea lui Dumnezeu), lăcomia (dorinţa nesăţioasă de a avea mai mult pe seama altora), înşelăciunea (indicând şiretenia şi trădarea), răutatea (cineva care prezintă orice lucru în cea mai proastă lumină posibilă), bârfa (în sens strict, cineva care toarnă otravă împotriva aproapelui său), ura de Dumnezeu (această ură de Dumnezeu îi descrie pe toţi cei ce nu s-au încrezut în Hristos, conform cu Romani 8. Pavel foloseşte aici acest termen intensificându-i semnificaţia. Aceşti oameni Îl urăsc cu adevărat pe Dumnezeu), obrăznicia (termenul conţine un amestec de cruzime şi mândrie. Mândria şi obrăznicia se manifestă în dispreţuirea altora, în cruzime şi în bucuria găsită în suferinţa altora), trufia sau aroganţa (persoana care se încrede în propriile forţe, care s-a ridicat pe un piedestal deasupra celorlalţi, chiar deasupra lui Dumnezeu), lipsa milei (în sens strict lipsa sensibilităţii, a gingăşiei; termenul vine dintr-un cuvânt care înseamnă o lipsă de orice sentimente de tandreţe, gingăşie, blândeţe. Acest termen a fost folosit de Seneca, contemporan cu Pavel, pentru a descrie pruncuciderea. Oamenii care fac aşa ceva sunt lipsiţi de inimă).
Pavel spune că oamenii de pe această listă inventează noi metode de a face răul. Ei sunt neascultători de părinţi, primul simptom al tendinţei de respingere a autorităţii legitime. Scopul acestei aşa-numite listă de păcate sau listă de vicii… (şi mai sunt şi altele în scrierile lui Pavel. Într-adevăr, am avut deja una în 1Corinteni 6)… scopul acestor liste este să demonstreze că neevreii stau condamnaţi înaintea Dumnezeului lui Israel. Cu adevărat, cine dintre noi poate privi în jur, spunând: „Hei, eu nu sunt pe listă”? Nu, cu toţii ne regăsim în aceste liste. Dar, dacă adâncimea absolută a depravării umane nu se găseşte aici, o găsim în schimb în versetul 32. Neamurile „ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte…” Dar oare se pocăiesc? Nu, spune Pavel, partea cea mai de jos a spiralei este atinsă de cei care „nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Deci, cei ce fac răul vor simţi rănile provocate de faptele lor, în timp ce aceia care încurajează răul în alţii vor evita acele răni, însă în ochii lui Dumnezeu ei sunt chiar mai vinovaţi decât primii. Şi astfel am ajuns la baza spiralei descendente a depravării umane.
Aşa îi priveşte Dumnezeu pe neevrei, pe cei din afara liniei legământului lui Dumnezeu. E clar pentru toţi cei de aici că Pavel nu a acuzat doar anumite păcate şi anumite categorii de oameni, Pavel m-a acuzat pe mine şi Pavel te-a acuzat pe tine. Noi suntem cu toţii vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. E ca şi cum juriul s-a întors după deliberări, se citeşte sentinţa şi noi tocmai am auzit verdictul – vinovat. Sentinţa a fost pronunţată – moartea. Va veni o zi a mâniei şi judecăţii, pentru că Dumnezeu ni S-a revelat prin ceea ce a creat, dar noi nu I ne închinăm. Nu Îl slujim. Nu Îi mulţumim aşa cum ar trebui să o facem. Am schimbat adevărul lui Dumnezeu pentru o minciună. Iar Dumnezeu ne-a abandonat. Nu, Evanghelia nu are o prea mare semnificaţie pentru oamenii care înăbuşă adevărul în nelegiuire şi care au schimbat adevărul pentru o minciună. Dar pentru cei ce înţeleg că vina şi murdăria păcatului ne acoperă din cap până în picioare şi că am înfăptuit în inimile noastre tot ce a trecut Pavel în această listă, dacă nu cumva le-am făcut chiar şi cu mâinile noastre, şi suntem vinovaţi de tot ce suntem acuzaţi, atunci crucea este cel mai binecuvântat mesaj pe care îl putem auzi. Pentru că pe cruce Dumnezeu ne anunţă că Şi-a turnat mânia peste păcatele noastre, punându-le asupra lui Isus Hristos, care a fost pedepsit pentru toate acele lucruri rele pe care le-am făcut. Iar pentru că mânia lui Dumnezeu a fost turnată asupra lui Isus Hristos, noi nu ne vom mai confrunta vreodată cu mânia lui Dumnezeu care se descoperă ori de câte ori se predică Evanghelia. Pentru că Isus Hristos a purtat această mânie pentru noi şi în locul nostru. De aceea, în cazul nostru, atunci când se predică Evanghelia, noi auzim vorbindu-se despre îndreptăţirea noastră înaintea lui Dumnezeu. Auzim că Dumnezeu creează viaţă. Auzim că Dumnezeu creează credinţă. Şi auzim că Evanghelia este puterea lui Dumnezeu, nu pentru mânie, ci pentru mântuire.
Tradus de Florin Vidu
https://rcrwebsite.com/romans4.htm
///////////////////////////////////////////
Cine se va închina fiarei?
Table of Contents
- Cine se va închina fiarei?
- Conflictul final
- Bătălia asupra închinării
- Umanismul secular
- Umanismul religios
- Micul corn umanist
- Adevăraţii credincioşi ai lui Dumnezeu
- Sigiliul lui Dumnezeu
- Oare unii din cei ce ţin Sabatul Îl vor părăsi pe Dumnezeu?
Cine se va închina fiarei?By Gary Gibbs
Cine se va închina fiarei?
În ultimii câţiva ani, am fost martorii împlinirii remarcabile a câtorva profeţii apocaliptice. A fost extraordinar să dai mărturie, palpitant şi ne-a întărit credinţa. Dar este şi solemn că profeţiile împlinite ne dovedesc că profeţiile din ultimile zile urmează să se împlinească în curând.
Din nefericire, unii credincioşi nu doresc să accepte că profeţia din Apocalipsa capitolul 13 se va împlini în curând. „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. . . Şi tot pământul se mira după fiară. . . şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13:1-3,15-17). Este într-adevăr o profeţie înspăimântătoare, care prezice că va exista o coaliţie între puterile religioase şi politice sub conducerea fiarei Antihristului ce va arunca lumea într-un conflict puternic şi dureros. Va exista un timp de mare necaz cum nu s-a mai văzut în lume (Daniel 12:1). Unii cercetători ai profeţiei biblice au sugerat chiar că această încercare va fi mai rea decât ne putem închipui.
Cu un viitor atât de sumbru, putem aprecia uşor de ce unii au ales să nu ştie nimic despre evenimentele ultimelor zile. Multora dintre cei care au căutat să afle despre ele le este atât de teamă să trăiască în timpul domniei de teroare a fiarei că au ajuns o pradă uşoară a doctrinelor false. Învăţătura falsă cea mai cunoscută care promite o răpire înainte de strâmtorare pare atrăgătoare pe fundalul Armaghedonului şi al semnului fiarei. Dar neştiinţa şi învăţătura falsă îşi vor lăsa victimele sărăcite şi pierdute când aceste veşminte din frunze de smochin se vor veşteji şi vor cădea în vâltoarea puternică a încercării finale.
Este uşor de înţeles de ce unii îşi doresc să trăiască în pace şi siguranţă. Puţini dintre noi, în clipele noastre de introspecţie, ne simţim în stare să luăm partea lui Dumnezeu şi a adevărului Său, atunci când demonii vor conduce pământul. Dar în ciuda acestor temeri şi aversiuni fireşti, nu trebuie să alergăm după făgăduinţe de pace şi siguranţă care nu se întemeiază pe Cuvântul cel sigur al lui Dumnezeu. În timp ce ar trebui să ne concentrăm asupra iubirii lui Dumnezeu pentru păcătoşi şi asupra adevăratei siguranţe care vine din a-L face Domn şi Mântuitor al vieţii noastre, ar trebui şi să dăm atenţie avertizărilor Duhului Sfânt cu privire la ultimile zile.
Îndemnul Scripturii de care trebuie să ascultăm cel mai mult este acela care ne avertizează să nu ne închinăm fiarei. Urmăriţi aceste adevăruri solemne. Toţi cei care se închină fiarei vor pierde experienţa unei vieţi veşnice alături de Isus într-o nouă lume proslăvită (Apocalipsa 13:8). Vor fi pedepsiţi cu ultimile şapte plăgi, care sunt extrem de dureroase şi de temut (Apocalipsa 16:2). Şi în cele din urmă, vor suferi o nimicire deplină în focul iadului (Apocalipsa 14:9-11). Fără nicio îndoială, noi nu dorim să fim găsiţi închinându-ne la fiară în zilele viitoare.
Dar ce ne asigură că nu ne vom afla în acel grup? Reţineţi că nu este un grup mic. Apocalipsa 13:3 declară că „tot pământul se mira după fiară.”
Deşi ne ajută, doar cunoaşterea identităţii fiarei nu ne garantează scăparea. Iuda Îl cunoştea pe Isus ca fiind Mesia, totuşi L-a trădat. Asemănător, mulţi dintre cei care înţeleg profeţiile ultimelor zile se găsesc de partea fiarei. Cu siguranţă că doar cunoaşterea nu ajunge. Deci cum putem fi de partea câştigătorilor, când se vor linişti lucrurile? Cine se va închina fiarei? Şi ce putem face acum ca să ne ferim să nu facem parte din acel grup?
Conflictul final
Mai întâi, trebuie să înţelegem că va avea loc un conflict final cu privire la închinare. Toţi locuitorii pământului se vor împărţi într-una din cele două grupe înaintea sfârşitului – cei care se vor închina fiarei şi cei care se vor închina Creatorului. Închinarea la creatură sau închinarea la Creator va reprezenta controversa care va diviza lumea. Toţi vor trebui să facă o alegere cu privire la cine se vor închina. Cum se va întâmpla ca întreaga lume să ajungă să facă această alegere între creatură şi Creator? Biblia prezice un timp când fiara va câştiga o influenţă politică uriaşă. Din această poziţie de autoritate, ea îi va sili pe oameni să i se închine. Cei care vor refuza vor fi boicotaţi economic şi în cele din urmă vor fi trimişi la moarte. „I s-a dat putere . . . să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi . . . să primească un semn . . . şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13:15-17).
Deşi fiara caută să-şi impună închinarea prin forţă, Dumnezeu, plin de îndurare, îi avertizează pe oameni împotriva fiarei şi îi îndeamnă să I se închine Lui în calitate de Creator. „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” . . . Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului” (Apocalipsa 14:6-10).
Scenariul este clar. În ultimile zile, întreaga lume se va împărţi între două forţe cosmice. Nu va exista niciun teren neutru, nicio zonă demilitarizată. Toţi vor trebui să ia o decizie cu privire la pe cine vor servi şi cui i se vor închina.
Bătălia asupra închinării
Acest ultim conflict cu privire la închinare reprezintă marea finală a unei drame îndelungate care îşi are începutul în ceruri înainte ca să se fi creat omul. Autorul răzvrătirii a pornit acest război „al creaturii împotriva Creatorului” când a poftit poziţia scaunului de domnie a lui Dumnezeu. Lucifer, un înger creat, a considerat că frumuseţea şi inteligenţa lui superioară îl fac demn să conducă universul mai bine decât Creatorul său. „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, . . . Tu ziceai în inima ta ‘Mă voi sui în cer îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.’ (Isaia 14:12-14). Lucrând cu o abilitate şireată, el şi-a început campania pentru a atrage simpatia îngerilor şi a reuşit să ademenească o treime din ei (Apocalipsa 12:4-9). Cerând adorarea care I se cuvenea doar Creatorului, aceşti îngeri creaţi au încercat să-şi croiască drum spre tronul lui Dumnezeu. Lucrul acesta L-a silit pe Dumnezeu să ia măsuri drastice. Apocalipsa 12:7 ne aminteşte, „Şi în cer s-a făcut un război.” Ca să ferească universul, Dumnezeu i-a îndepărtat cu forţa pe Satana şi pe îngerii lui din ceruri.
Dar acesta a fost doar începutul campaniei de închinare create de Satana, care urma să dureze mii de ani şi să coste milioane de vieţi. Aruncat pe pământ, Satana a cerut închinarea şi slujirea lui Adam şi a Evei. Şi doar dacă înţelegem testul prin care au trecut primii noştri părinţi, test privitor la închinare, putem învăţa cum să ne ferim de a nu ne închina fiarei în ultimile zile.
De ce a mâncat Eva din rodul pomului interzis? Doar pentru că i-a lipsit încrederea în Dumnezeu. Ea a avut mai multă încredere în cuvântul şarpelui decât în al Creatorului. Şi Adam nu a avut încredere în Dumnezeu, dar spre deosebire de Eva, el nu a fost înşelat (1 Timotei 2:14). Decizia lui Adam de a mânca din fructul oprit a fost o alegere conştientă, deliberată. Nu-şi putea închipui să trăiască fără Eva. Şi mai rău de atât, nu avea încredere că Dumnezeu putea să vină cu o soluţie acceptabilă cu privire la neascultarea Evei, soluţie care l-ar fi lăsat fericit pentru tot restul veşniciei.
Neîncrederea pe care au avut-o primii noştri părinţi i-a dus la neascultare. Iar neascultarea lor a ajuns practic un act de închinare la şarpe. Vedeţi, închinarea şi ascultarea sunt sinonime. „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…?” (Romani 6:16). Când a fost ispitit de Satana să i Se închine, Domnul Isus ne-a descoperit că actul închinării se leagă strâns de slujire şi ascultare. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” (Matei 4:10).
Când Adam şi Eva au avut mai multă încredere în minciunile şarpelui decât în porunca lui Dumnezeu, ei au ajuns să se închine creaturii. De fapt, s-au închinat fiarei. Ultimul conflict din lume practic determină întreaga omenire să dea din nou primul test pe care l-au dat Adam şi Eva. Ce vom alege: vom asculta de fiară şi ne vom închina la ea sau vom asculta de Creator şi ne vom închina Lui? Atât primul cât şi ultimul test din istoria acestei lumi conţin aceleaşi elemente: şarpele şi minciunile lui, închinarea, ascultarea sau neascultarea şi pedeapsa izgonirii din împărăţia lui Dumnezeu. Drumul omenirii înapoi la pomul vieţii reface în cele din urmă paşii primilor noştri părinţi şi trece prin coridorul aceluiaşi test: vom avea atâta încredere în Dumnezeu încât să ascultăm de El? Doar cei care vor asculta cu încredere în Dumnezeu vor intra pe porţile de mărgăritar. „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!” (Apocalipsa 22:14).
Închinarea pe care i-au adus-o Adam şi Eva fiarei a pus temelia oricărei închinări false. Examinaţi orice religie falsă şi veţi descoperi că se întemeiază pe neîncrederea şi nescultarea de Dumnezeu. Ap.Pavel remarcă acest lucru în Romani 1:21-25: „… fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci . . . au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!” Ori de câte ori aflăm un adevăr biblic şi refuzăm să ascultăm de el cu o inimă recunoscătoare, ne închinăm de fapt făpturii în locul Creatorului. Ne aşezăm practic propria opinie şi propriile sentimente deasupra voinţei descoperite a Dumnezeului nostru Creator.
Umanismul secular
Veacul în care trăim a făcut o normă din această religie falsă a închinării la sine. Cu mii de ani în urmă, Dumnezeu a prezis această mişcare umanistă. Ea este simbolizată în profeţie atât prin împăratul de la miazăzi (Daniel 11:40) cât şi prin fiara din adânc (Apocalipsa 11:7-10). Când a împlinit această profeţie, Revoluţia franceză a zeificat raţiunea omului şi a stabilit temelia pentru religia falsă a umanismului secular. Credinţa că ajunge raţiunea omului ca să răspundă nevoilor şi întrebărilor celor mai profunde ale vieţii şi că nu există niciun Dumnezeu şi niciun absolut moral, determină temelia umanismului. Acest sistem de credinţă a stăpânit în mare măsură problemele oamenilor încă din anii 1790 până în prezent. După textul din Apocalipsa 11:8, el are două caracteristici cheie: lipsa credinţei în adevăratul Dumnezeu, preluată din Egiptul antic, împreună cu imoralitatea Sodomei.
Ateismul secular şi imoralitatea umanismului au câştigat o poziţie puternică în Statele Unite. Umanismul conduce şi majoritatea programelor de guvernare ale Americii, instituţiile de învăţământ superior, instruirea elevilor în şcolile publice, mişcarea homosexuală, etc. Ca urmare, America acum seceră aceeaşi furtună de degradare pe care a secerat-o Franţa în ajunul Revoluţiei ei. Din lipsă de fibră morală, Statele Unite desfac acum iţele.
Epidemia prezentă de homosexualitate, adulter, crimă şi alte fapte degradante nu ar trebui să ne surprindă. Biblia declară acest lucru ca urmare inevitabilă a înălţării raţiunii omului deasupra adevărului lui Dumnezeu. „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate, . . . fără dragoste firească, . . . Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac” (Romani 1:28-32).
Umanismul religios
Şi nici Biserica creştină nu a scăpat de influenţa pătrunzătoare a umanismului. Biserica Evanghelică Luterană din America, într-un document intitulat Sexualitatea umană şi credinţa creştină, (decembrie, 1991), îşi îndeamnă membrii să-şi evalueze prejudecăţile pe care le au împotriva homosexualilor, insistând că „ceea ce personal considerăm ofensator nu este neapărat şi păcatos.” Mai mult, ea declară, „Trebuie să facem distincţia între judecăţi morale întâmplate între persoane de acelaşi sex în timpurile biblice şi în timpul nostru.”
Grupul ales special să se ocupe de acest document a declarat în numărul din 1993 intitulat Biserica şi sexualitatea umană: O perspectivă luterană (octombrie, 1993), că „ea recunoaşte că mulţi luterani iau literal condamnările biblice ale homosexualităţii . . . Dar grupul respectiv îi îndeamnă pe luterani să sfideze astfel de atitudini. El argumentează că ‘interperetarea biblică cu răspundere’ se află puternic în sprijinul acceptării şi chiar a binecuvântării unirilor dintre acelaşi sex şi accentuează că există o poruncă biblică obligatorie şi anume aceea de – ‘a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi.’ ” 1
Biserica Unită Metodistă a avut şi ea discuţii cu privire la problema dacă homosexualitatea este păcat. Deşi propunerile de a slăbi stricteţea bisericii cu privire la homosexualitate au fost respinse, grupul de decizie din 1991 a fost de acord că referinţele biblice la practicile sexuale nu trebuie considerate drept obligatorii „doar pentru că se află în Biblie.” 2
Probabil că Biserica ce s-a depărtat cel mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă este Biserica Unită a lui Hristos. Ea îngăduie ca homosexualii să primească binecuvântarea ca slujbaşi. 3
Această problemă este doar una din multele asupra cărora bisericile îşi aşază propria judecată deasupra poruncilor lui Dumnezeu. Deşi au mulţi membri sinceri şi consacraţi, aceste organizaţii bisericeşti sunt tot atât de vinovate de umanism pe cât sunt seculariştii. Ele pur şi simplu urmează „umanismul religios” în locul „umanismului secular.” Din nefericire, cei care continuă să sprijinească umanismul sub masca creştinismului vor face parte din acel grup care Îi vor spune Domnului Isus la judecată, „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Cu tristeţe, Domnul Isus le va spune, „Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Ei vor afla prea târziu că umanismul religios nu ajunge ca să slaveze un suflet. „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21).
Un alt domeniu în care Biserica a urmat principiile umaniste fără ruşine este în alegerea duminicii ca zi de închinare. Biblia declară clar că sabatul zilei a şaptea, sâmbăta, este ziua în care trebuie să se adune poporul lui Dumnezeu ca să se închine şi să se odihnească de munca lor săptămânală. Interesant, Biserica Catolică declară că sâmbăta este adevăratul sabat biblic şi că închinarea la dumincă nu se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, ci pe tradiţiile oamenilor. În cartea sa, O discuţie sinceră despre Protestantismul de astăzi, Monseniorul Segur recunoaşte că păzirea duminicii „nu numai că nu are nicio temelie în Biblie, dar se află şi într-o contradicţie flagrantă cu litera ei, care porunceşte odihna în sabat, care este sâmbăta.” 4 Şi alţi scriitori catolici sunt de acord. „Cuvântul, ‘sabat’ înseamnă odihnă, şi este sâmbăta, ziua şaptea a săptămânii. Atunci, de ce păzesc creştinii duminica în locul zilei amintite de Biblie? . . . Biserica primară a schimbat ziua care trebuie sfinţită din sâmbăta în duminica . . . îi revine autorităţii Bisericii Catolice şi nu vreunui text anume din Bible.” 5 „Păstrăm duminica în locul sâmbetei deoarece Biserica Catolică a transferat solemnitatea din sâmbătă în dumincă.” 6
Desigur, ne-catolicii îşi au propriile motive de a păzi duminica. Dar adevărul istoric şi Scriptura reprezintă nişte motive temeinice. Ele mărturisesc fără niciun dubiu exactitatea afirmaţiilor acestor autori catolici. Biserica Catolică chiar a schimbat ziua de închinare, iar Biblia nu autorizează acest lucru. Cu tot respectul datorat bisericilor şi pastorilor ce păzesc duminica, cei care ţes argumente care să sune frumos faţă de ce nu trebuie ascultată porunca a patra, urmează un raţionament greşit şi tot atât de slab ca pânza de păianjen. Toate motivele pentru neascultare pe care le poate strânge omul nu au decât un singur lucru în comun. Ele se bazează pe umanism. Ele aşază raţionamentul oamenilor deasupra poruncilor clare date de Dumnezeu.
Micul corn umanist
Dumnezeu doreşte ca noi să ne debarasăm de umanism. În repetate rânduri, ne-a avertizat despre influenţa lui de moarte şi ne-a arătat cum se va infiltra el în biserică. Folosindu-Se de simbolul cornului celui mic din Daniel capitolul 7, Dumnezeu a prezis că Antihristul va fi umanist. „M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor . . . Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură…, care vorbea cu trufie” (Daniel 7:8). Remarcaţi că pe acest mic corn nu se află ochii Duhului, ci „ochii de om.” Aici vedem că Antihristului îi lipseşte adevăratul discernământ spiritual şi că vede viaţa doar prin ochii omului.
Criteriul său pentru adevăr este „Ce cred eu?” în loc de „Ce porunceşte Dumnezeu?” Atitudinea aceasta este anti-creştină. Domnul Isus ne-a învăţat că voinţa noastră trebuie adusă în supunere faţă de voia lui Dumnezeu. El S-a rugat Tatălui, „Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” (Matei 26:39).
Creştinii caută să privească lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:18). Ei nu-şi bazează deciziile doar pe consideraţii pământeşti, ci mai degrabă pe temelia adevărului veşnic al lui Dumnezeu şi pe voinţa Lui suverană. Creştinii îşi pun doar două întrebări: „Care este adevărul lui Dumnezeu?” şi „Care sunt făgăduinţele Lui?” Apoi, ei ascultă adevărul, în timp ce pretind împlinirea făgăduinţelor.
Întrucât Antihristul priveşte la lucruri prin ochi umanişti, ajunge să îndeplinească nişte fapte grozav de îndrăzneţe. El face declaraţii care sunt contra adevărului lui Dumnezeu. „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, . . . şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea” (Daniel 7:25). Expresia finală a umanismului său va fi să-i facă să creadă pe oameni că a fost schimbată legea lui Dumnezeu.
El a atacat mai ales această lege care Îl înalţă pe Dumnezeu ca Creator – lege din care fac parte porunca a doua şi a patra. Porunca a doua interzice facerea de chipuri cioplite şi închinarea la ele. Războiul vechi de veacuri purtat de cel rău împotriva Creatorului a folosit cornul cel mic ca să ţintească această poruncă. În timpul Evului Mediu, biserica papală a compromis porunca a doua şi a introdus în creştinism chipurile cioplite. Astăzi, catehismele catolice omit porunca a doua din Biblie, îndepărtându-i astfel pe oameni de Creatorul lor.
O altă lege care a fost „schimbată” de cornul cel mic este porunca a patra, care şi ea Îl înalţă pe Dumnezeu drept Creator. Ea stabileşte un semn săptămânal de aducere aminte a Creatorului poruncind închinarea şi odihna de activităţile lumeşti în sabatul zilei a şaptea, sâmbăta. După cum am văzut, papalitatea a recunoscut imediat că ea a iniţiat această acţiune îndrăzneaţă. Uimitor, papalitatea a avut un mare succes în realizarea obiectivului de a-i face pe oameni să creadă că s-au schimbat vremurile şi legea. O mare parte din lumea creştină a acceptat schimbarea sabatului zilei a şaptea în prima zi a săptămânii, duminica.
Şi apostolul Pavel a înţeles temelia umanistă pe care se bazează Antihristul – „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni [a doua venire] înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (sau: omul păcatului); fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tesaloniceni 2:3, 4).
Omul fărădelegii, Antihristul, ia locul lui Dumnezeu în biserică. El se declară Dumnezeu şi că are puterea de a institui învăţături, chiar dacă sunt contrare Bibliei. Din nou, aceasta este umanism – oameni care se aşază pe ei înşişi mai presus de autoritatea lui Dumnezeu..
Adevăraţii credincioşi ai lui Dumnezeu
Din fericire, Dumnezeu încă mai are oameni în toate bisericile care îşi încredinţează viaţa cu totul Lui într-o ascultare deplină. De fapt, El are o solie perfectă prin care să-i avertizeze pe toţi despre aceste comptomisuri de adevăr şi atacuri împotriva calităţii Lui de Creator. Această avertizare, cunoscută drept întreita solie îngerească, se află în Apocalipsa 14:6-12.
Solia primului înger le porunceşte oamenilor să I se închine lui Dumnezeu în calitate de Creator al „cerului şi pământului, al mării şi izvoarelor apelor!” (versetul 7). Dumnezeu doreşte ca oamenii să înlăture compromisurile Evului Mediu. El doreşte ca noi să ascultăm de toate poruncile Lui — mai ales de acelea, care Îl cinstesc drept Creator. Dar ascultarea nu poate veni din propria noastră tărie. Ea trebuie înrădăcinată în credinţa în Isus.
Să ne gândim: sâmbăta este una din zilele cele mai ocupate. Ca urmare, e nevoie de o credinţă deosebită ca să asculţi de Dumnezeu şi să-I sfinţeşti ziua. Întrucât adevărata ascultare nu se poate realiza decât prin credinţa în Isus, întreita solie îngerească se numeşte „Evanghelia veşnică” (versetul 6).
Acest întreit mesaj îi cheamă pe toţi să fie neprihăniţi prin credinţă. Neprihănirea înseamnă practic „să faci ceea ce este drept” – să faci ceea ce a poruncit Dumnezeu. Această neprihănire trebuie să vină de la Hristos prin credinţă, iar credinţa este un ingredient activ. Credinţa lucrează. „Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.” (Iacov 2:20-22).
Credinţa lucrează din iubire. „Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6). Ceea ce Dumnezeu Îşi doreşte să aibă cu adevărat ca răspuns la evanghelia cea veşnică a celor trei îngeri din Apocalipsa 14 sunt nişte oameni neprihăniţi care au învăţat să-L iubească şi să-L asculte. Iubirea lui Dumnezeu trebuie să le modeleze viaţa şi să ajungă influenţa care să le stăpânească toate deciziile. Ei vor ajunge să asculte de Dumnezeu deoarece ei ştiu că El îi iubeşte şi este vrednic de închinarea şi ascultarea lor.
Această experienţă a neprihănirii prin credinţă o cere Dumnezeu în acest ceas al istoriei pământului – ceas al judecăţii. Solia primului înger vesteşte: „El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” Apocalipsa 14:7. Trăim în acest ceas al judecăţii care a fost profetizat să aibă loc chiar înainte de revenirea lui Isus.
Remarcaţi că Dumnezeu doreşte ca noi să ne închinăm Lui ca şi Creator în timpul ceasului judecăţii. Dar oare ce înseamnă aceasta practic, în limbajul de zi cu zi? Ap. Petru ne oferă un răspuns evident. „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu . . . Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine” (1 Petru 4:17-19).
Experienţa pe care o doreşte Dumnezeu ca poporul Său să o aibă la ceasul judecăţii este de a se încrede cu adevărat în El ca Creator şi de a se preda Lui, urmându-I voia. El doreşte ca ei să fie convinşi de credincioşia Lui şi să asculte de El întemeiaţi pe această convingere. Pe astfel de oameni Dumnezeu îi numeşte „sfinţi” în Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Sfinţii lui Dumnezeu au învăţat din experienţă că El Îşi ţine făgăduinţele. Au învăţat că El îi iubeşte necondiţionat. El îi primeşte aşa cum sunt şi le dă puterea Lui ca să biruiască şi să asculte. Sfinţii lui Dumnezeu cred profund adevărul că Dumnezeu este un Creator credincios.
Cum am putea demonstra o astfel de credinţă şi încredere? În viaţa de fiecare zi, suntem toţi confruntaţi cu alegeri prin care înţelegem voia lui Dumnezeu, dar suntem ispitiţi să facem invers. Haideţi să ilustrez practic cum cineva poate să descopere o lipsă de credinţă şi încredere. Să zicem că cuiva i se oferă o slujbă în care trebuie să facă ceva care nu este în armonie cu standardele creştine. Sub influenţa ispitei, el îşi argumentează: „Am nevoie de serviciu şi acesta este liber. Să-l iau? Dacă nu-l voi lua, nu voi avea cu ce să-mi plătesc facturile. S-ar putea să-mi pierd casa. Căsnicia mea va fi foarte încordată, dacă n-am serviciu. Nu o să reuşesc fără serviciul ăsta!”
Acest fel de gândire nu Îl ia în calcul deloc pe Dumnezeul Atotputernic, ci se fixează asupra problemei în loc să se fixeze asupra lui Dumnezeu. Asemenea slujitorului lui Elisei, vede doar vrăjmaşul şi nu oştirea îngerilor lui Dumnezeu care îl înconjoară, gata să-l ajute şi să-l scape (2 Regi 6:8-17).
Din nefericire, mulţi dintre noi suntem ispitiţi să facem aceeaşi greşeală. Deşi ne închinăm lui Dumnezeu la sfârşitul săptămânii, trăim după cum ne dictează mintea în timpul săptămânii.
Iată un punct de care ades ne lovim în acest veac umanist — niciodată nu este acceptabil să compromitem adevărul. De ce? Deoarece compromisul înseamnă că nu credem că Dumnezeu este în stare să aibă grijă de noi. Înseamnă că noi credem că El nu este demn de încredere. Mai mărturisim practic ceva despre ceea ce credem despre Dumnezeu atunci când Îi compromitem adevărul?!
Dumnezeu cere o altă ordine a lucrurilor. Trebuie să reţinem că El ne va oferi o cale de ascultare dacă noi vom aştepta cu răbdare ca El să lucreze. Având credinţă, chiar când suntem aspru încercaţi, vom reuşi să spunem: „Aştept ca Domnul să deschidă o cale prin care să ascult de El. Între timp, nu voi compromite adevărul.”
Poate Creatorul nostru să găsească servicii pentru şomeri care să nu le ceară să compromită adevărul? Poate El să aducă un soţ sau o soţie în credinţă pentru cel necăsătorit? Poate El să vindece căsniciile şi relaţiile distruse? Da! Creatorul nostru nu are limite. El este nesfârşit în putere şi resurse. Dar trist, mult prea adesea noi Îl limităm. Suntem nerăbdători. Nu aştepăm ca Domnul să ne ofere soluţia Lui la timpul decis de El. În unele situaţii, s-ar putea ca soluţia Lui să nu fie realizabilă decât la venirea lui Isus. Dar cel care are o credinţă reală în bunătatea infinită a lui Dumnezeu se poate mulţumi chiar şi cu aceasta.
Sigiliul lui Dumnezeu
Aceasta ne aduce la un punct crucial care este absolut vital ca să-l înţeleagă toţi cei care doresc să nu i se închine fiarei. Problema celor care se vor închina fiarei nu este doar o problemă de viitor. În fiecare zi luăm decizii bazate pe dacă să ne încredem sau nu, sau să ascultăm sau nu de Dumnezeu în calitate de Creator al nostru. Suma acestor decizii alcătuieşte caracterul nostru. Iar conflictul final dintre fiară şi Dumnezeu va descoperi ce caracter ne-am dezvoltat.
Aţi prins acest punct foarte important? Este atât de practic şi vital încât îmi doresc ca dvs. să vi-l fixaţi temeinic în minte. În fiecare zi, luăm decizii bazate pe dorinţa noastră de a ne încrede sau nu în Dumnezeu şi de a asculta sau nu de Dumnezeu în calitate de Creator. Suma acestor decizii ne alcătuieşte caracterul. Iar conflictul final dintre fiară şi Dumnezeu va descoperi ce caracter ne-am dezvoltat. Iată cu ce se ocupă sigiliul lui Dumnezeu şi semnul fiarei.
Semnul pe care îl primim în ultimile zile, fie că va fi sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fiarei, va fi dovada exterioară a felului de caracter interior pe care l-am ales să-l dezvoltăm. Cel care va primi sigiliul lui Dumnezeu „adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul” şi că El este demn de încredere (Ioan 3:33). El a învăţat să aibă încredere în Dumnezeu ca fiind Creatorul şi Conducătorul său în lucrurile mici din viaţa de fiecare zi. Prin urmare, el este gata să înfrunte încercările mai mari din viaţă. Pe de altă parte, cei care primesc semnul fiarei au dus o viaţă de mulţumire de sine şi de neascultare. Zi de zi, ei au stins acea voce slabă şi tăcută a Duhului lui Dumnezeu care îi convingea de păcat şi au tratat-o ca fiind fără însemnătate. Puţin şi-au dat ei seama că îşi formau soarta veşnică alegând să nu asculte de ceea ce considerau atunci ca fiind „lucrurile mici.” Deoarece au urmat principiile fiarei de mulţumire de sine, le va fi uşor să primească semnul fiarei.
Să nu cumva să greşiţi. Acum trăim timpul când deciziile pe care le luăm în fiecare zi nu sunt un lucru lipsit de importanţă. Toţi ne vom întâlni odată cu consecinţele alegerilor noastre, care ne-au marcat caracterul. Acum, trebuie ca toţi să ne propunem ca obiectiv să ne fixăm cu conştiinciozitate şi decizie în adevărul că Dumnezeu este iubire şi putem asculta de El. Dacă vom neglija să căpătăm această experienţă, ne vom trezi închinându-ne la fiară împreună cu majoritatea lumii.
Expresia finală a pecetluirii noastre cu sigiliul lui Dumnezeu sau cu caracterul fiarei se va manifesta prin păstrarea sau nu a Sabatului zilei a şaptea creat de Dumnezeu. Cel rău a contestat mult Sabatul lui Dumnezeu deoarece el proclamă dreptul şi autoritatea lui Dumnezeu de Creator. Aşadar, Sabatul va deveni linia vizibilă de demarcare dintre cei care Îl iau pe Dumnezeu pe cuvânt şi cei care urmează umanismul şi gândesc că trebuie să uite cererile lui Dumnezeu în viaţa lor.
Oare unii din cei ce ţin Sabatul Îl vor părăsi pe Dumnezeu?
Din nefericire, chiar printre cei care ţin de obicei poruncile lui Dumnezeu se vor afla unii care Îl vor părăsi pe Dumnezeul adevăratului Sabat pe care acum îl păstrează. Cum se poate aşa ceva? Se va întâmpla aşa deoarece ei nu au făcut din Dumnezeu Conducătorul întregii lor vieţi. Da, de obicei ei ţin Sabatul. Dar e nevoie de mai mult ca să-L onorezi pe Dumnezeu în calitate de Creator decât doar să te duci la biserică în ziua în care trebuie. Cei care trăiesc pentru satisfacerea eului, fie că merg la biserică în Sabat sau nu, în cele din urmă se vor regăsi în împotrivitori ai Sabatului când conjuncturile din lume vor ajunge la un punct fierbinte şi îi vor aduce la chiar ultimile clipe ale timpului.
Marea majoritate care va părăsi rămăşiţa celor ce vor ţine poruncile lui Dumnezeu în ultimile zile, nu va ajunge la acest punct peste noapte. Ei îşi vor fi urmat propria voie pe această cale de un oarecare timp. Oare unii se lasă amăgiţi chiar acum să creadă că întrucât ei cunosc adevărul evangheliei, Sabatul, sanctuarul şi starea omului în moarte, etc., aceasta le va fi de ajuns ca să-i mântuiască? Desigur că nu va fi aşa dacă în acelaşi timp ei nutresc mânie, pizmă, invidie sau nu ascultă de Dumnezeu în vreo privinţă în care El le-a descoperit. Ceea ce este cu adevărat umilitor este că toţi putem face această greşeală fatală. Cât de important este ca toţi să căutăm la Domnul cu toată inima îndurarea şi harul Lui ca să ne dea o iubire supremă pentru El şi o credinţă care evident să asculte!
Chiar acum, trăim într-un timp în care ne este uşor să-L urmăm pe Dumnezeu în toate lucrurile. Încă avem o pace relativă şi există siguranţă. Apocalipsa 7:1-4 declară că acest timp de pace este pentru sigilarea poporului lui Dumnezeu. Aşa cum am văzut deja, sigiliul se referă la dacă ne încredem şi ascultăm de Dumnezeu prin credinţă. Acum avem ocazia de a ne fixa în adevărul că Dumnezeu este demn de încredere. Putem să ascultăm de El, iar El va avea grijă de noi. În fiecare zi, Dumnezeu ne dă ocazii să ne dezvoltăm un caracter sfânt, dar în cele din urmă, se va stârni furtuna. Va sosi timpul strâmtorării, un timp cum nu a mai văzut nimeni vreodată. Atunci ne vom descoperi caracterul, nu ni-l vom mai dezvolta. Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru încercările şi examenele zilnice care ne pun la încercare răbdarea şi credinţa în Dumnezeu. Acestea sunt cele mai mari binecuvântări pe care ni le poate trimite atunci când ne gândim pentru ce ne pregăteşte El ca să fim confruntaţi. Să nu vă supăraţi niciodată pe ceea ce îngăduie Dumnezeu. Căutaţi-L din toată inima şi umblaţi într-o ascultare credincioasă, indiferent de cât de grele ar fi împrejurările.
Reţineţi că pentru drumul de la a-L urma pe Dumnezeu la a urma fiara este nevoie de mai mult decât de un pas. Încet şi aproape imperceptibil se călătoreşte pe acest drum. Aproape tuturor nu le vine să creadă sugestia că într-o bună zi, s-ar putea ca el sau ea să se închine fiarei. Dar în final, mulţi vor reacţiona aproape automat la închinarea la fiară. Va fi inevitabilul rod al sumei alegerilor lor zilnice. De care parte ne vom afla la sfârşit? Ne vom închina fiarei sau Creatorului? Răspunsul depinde de deciziile zilnice pe care le luăm cu privire la locul pe care Îl ocupă Dumnezeu în viaţa noastră. Astăzi este ziua în care să ne consacrăm 100 la sută lui Isus şi să câştigăm, prin ascultare, experienţa de a ne încrede în El ca un Creator al iubirii. Ne vom închina fiarei sau Creatorului? Depinde de ce alegeţi. Astăzi.
https://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4467/t/cine-se-va-inchina-fiarei-
/////////////////////////////////////////////
Lăsaţi în voia noastră
R.C.Sproul
Continuăm să studiem conceptul sau doctrina „depravării totale”. Am văzut că ea se referă la condiţia păcătoasă a omenirii căzute. Condiţia în care, conform Scripturii, noi ne naştem. Prin natura noastră, noi suntem păcătoşi. Păcatul este un lucru natural pentru noi – e un lucru pe care îl facem în mod natural. În ultima noastră sesiune m-am referit la învăţătura lui Pavel din primul capitol al cărţii Romani, unde vorbeşte despre reacţia universală a unei omeniri căzute la revelaţia lui Dumnezeu în natură. Am ajuns la versetul 28 din capitolul 1 unde Pavel spune: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite…”
Daţi-mi voie să vin aici cu un scurt comentariu. Observaţi că Pavel nu spune că, din cauză că aveau minţi blestemate, sau corupte, ei n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor. Dimpotrivă, motivul pentru care noi avem o minte coruptă este acela că nu L-am vrut pe Dumnezeu în gândirea noastră, în cunoştinţa noastră. Există aici un fel de reciprocitate circulară. Din ea rezultă că, cu cât e mai coruptă mintea, cu atât mai puţin vrem să avem de-a face cu Dumnezeu şi cu atât mai mult ne împotrivim să ne gândim la Dumnezeu în minţile noastre. Cu cât ne împotrivim mai mult să Îl păstrăm pe Dumnezeu în minţile noastre, cu atât minţile noastre devin mai corupte.
Totuşi, lucrul important de aici este că Pavel vine cu un catalog de păcate notorii care rezultă din această condiţie decăzută şi care îşi au rădăcina în mintea coruptă. Haideţi să privim cu atenţie la ce ne spune aici.
„Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”
Vi-l puteţi imagina pe Apostolul Pavel astăzi la un post de televiziune naţional în Statele Unite ale Americii făcând o astfel de evaluare descriptivă a oamenilor? Ar fi dat imediat în judecată pentru calomnie şi ar fi considerat atât de radical în judecata sa negativă încât n-ar merita nici măcar să fie considerat un creştin. Pentru că sună atât de acuzator, atât de intolerant şi atât de negativ în perspectiva pe care o are asupra realizărilor omeneşti. Imaginaţi-vă că i-aş spune unuia din studenţii mei: „Problema ta este că eşti fără pricepere, călcător de cuvânt, fără dragoste, fără milă, lacom, răutăcios. Lăsând acestea la o parte, în general eşti o persoană bună.” Ar fi devastator să fii descris în astfel de termeni negativi. Această listă nu e completă şi nu înseamnă că fiecare persoană din lume face în aceeaşi măsură tot ce se găseşte pe această listă. Ea nu trebuie privită ca descriind comportamentul criminal caracteristic oamenilor super-corupţi, dimpotrivă, e o prezentare sumară a comportamentului normal al fiinţelor umane. Pavel ne descrie aici în condiţia noastră naturală, ne descrie pe noi în starea noastră naturală.
E incredibil pentru mine faptul că, pe de o parte privim pe fereastră sau luăm un ziar şi vedem problema radicală a răului care este omniprezent în lumea de azi, cu oameni măcelărindu-se unul pe altul, oameni care-şi trimit reciproc bombe prin poştă, oameni care fură unul de la altul, în acelaşi timp avem acest haos al violenţei şi al crimei, şi ne îngrijorăm de prăbuşirea civilizaţiei, pe de altă parte spunem că de fapt nu există corect sau greşit, bine sau rău, totul e relativ şi omul este bun în general. Trăim într-o lume imaginară.
Cum justificăm corupţia radicală pe care o vedem în fiecare zi? De curând, un bine cunoscut lider al Congresului Statelor Unite a început să-şi ispăşească pedeapsa pe care a negociat-o pentru a evita o acuzare ulterioară. A primit 17 luni de închisoare şi o amendă de 110.000 de dolari. Singurul său protest a fost: „Sunt făcut ţap ispăşitor pentru că am făcut un lucru care nu e greşit şi pe care toţi ceilalţi îl fac.” În timp ce ascultam această afirmaţie, m-am întrebat ce nu-i în regulă cu ea. Spune că e ţap ispăşitor fiindcă e pedepsit pentru un lucru ilegal pe care toţi ceilalţi îl fac. Şi totuşi, în acelaşi timp el spune că ce a făcut nu e greşit. E ţap ispăşitor pentru că a fost acuzat pentru un lucru ilegal, şi el recunoaşte că e ilegal, dar spune că nu e greşit, pentru că toţi ceilalţi îl fac. Aşa am ajuns să ne definim etica în cultura noastră de azi. Un lucru pe care îl fac toţi ceilalţi e OK.
Acesta e lucrul pe care trebuie să-l înţelegem noi, ca şi creştini. Ce face toată lumea ilustrează ceea ce e normal pentru natura noastră să facă. Noi nu suntem călăuziţi de o „morală bazată pe statistică”, în care facem un recensământ şi descoperim că fiecare, într-un moment sau altul al vieţii, spune o minciună, prin urmare ajungem la concluzia că toţi oamenii sunt mincinoşi, deci a minţi e normal, şi dacă e normal atunci e un lucru bun. De aceea nu e mare lucru să spui o minciună. Dar dacă toţi fac un lucru greşit, asta nu-l transformă într-un lucru corect. Creştinul trebuie să înţeleagă că standardul după care noi trebuie să ne judecăm ca buni sau răi este Legea lui Dumnezeu. Dacă observaţi această listă pe care o aduce Pavel şi care vorbeşte despre expansiunea şi escaladarea păcătoşeniei omeneşti care izvorăşte dintr-o minte coruptă, în fiecare caz e vorba de o activitate sau un obicei care încalcă Legea lui Dumnezeu.
Haideţi să o mai privim o dată. „Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire…”
Dacă aş spune că acest individ de aici are o problemă cu nelegiuirea în sensul că are o urmă de nelegiuire în el, ar fi rezonabil din partea voastră să trageţi concluzia că această persoană (spre care am arătat şi care are o urmă de nelegiuire), în ciuda acestei pete de nelegiuire, este totuşi o persoană bună în general. Dar cum aţi ajunge la această concluzie dacă ar fi adevărat faptul că nu e vorba doar de o urmă de nelegiuire? Dacă aş spune că această persoană e plină de nelegiuire, ar fi oare consecvent să descriem această persoană pe de o parte ca fiind plină de nelegiuire iar în clipa următoare să spunem că e o persoană bună în general? Totuşi, aşa facem în Biserica de azi.
Pavel spune că, deoarece nu credem cu adevărat că suntem plini de nelegiuire… nu numai că suntem plini de nelegiuire, dar suntem plini de orice fel de nelegiuire, tot felul de nelegiuiri. Adulter, viclenie, lăcomie, răutate, plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase. Acestea sunt lucrurile de care suntem plini ca fiinţe omeneşti. Suntem şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele. Imaginaţi-vă aşa ceva. Corupţia noastră pătrunde atât de adânc încât găsim noi moduri în care să ne exprimăm răutatea. Neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Vă amintiţi definiţia păcatului din Catehismul de la Westminster? „Păcatul este orice lipsă de conformitate faţă de Legea lui Dumnezeu sau orice încălcare a acesteia.” Observaţi cum unele cuvinte sunt prefaţate de termeni negativi – fără neprihănire, fără dragoste, trufaşi, neînduplecaţi, fără milă. Acestea sunt păcate de omitere care indică lipsa de conformitate faţă de Legea lui Dumnezeu, pentru că Legea lui Dumnezeu ne porunceşte să fim milostivi. Legea lui Dumnezeu ne porunceşte să fim credincioşi cuvântului dat, să fim iubitori şi iertători. De aceea, vedem în acest catalog de vicii atât descrierea felurilor în care păcătuim prin lipsa de conformitate faţă de Legea lui Dumnezeu cât şi acţiunile specifice care încalcă direct interdicţiile din Legea lui Dumnezeu. Noi facem ce Dumnezeu interzice şi nu facem ce Dumnezeu porunceşte – pentru că avem această problemă a corupţiei radicale.
Dar atunci când Pavel duce această descriere a condiţiei noastre până la concluzie, el adaugă câteva lucruri care sunt adesea trecute cu vederea la sfârşitul capitolului unu, dar care sunt foarte importante. Pentru a mai turna gaz pe foc, el menţionează în versetul 32: „…măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu…”. Ne oprim aici pentru o clipă. Vă amintiţi tema din Romani 1, aceea că Dumnezeu se manifestă cu claritate tuturor oamenilor prin natură. Toţi oamenii ştiu că există un Dumnezeu. Conţinutul acelei revelaţii generale pe care Pavel o prezintă la începutul capitolului unu are de-a face cu cunoştinţa universală a fiinţelor umane, nu doar despre existenţa lui Dumnezeu, ci şi despre puterea Sa eternă şi dumnezeirea Sa. Dar lucrul la care se referă cu uimire Apostolul, acum, la sfârşitul acestui capitol, este acea parte pe care noi o cunoaştem din natură despre caracterul lui Dumnezeu, şi anume neprihănirea Sa. Nu ştim doar că El există. Nu ştim doar că e puternic, ştim şi că e neprihănit şi că El e judecătorul nostru.
Ascultaţi ce spune: „…măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte…” Ce-ar fi dacă i-aş spune cuiva: „Crezi că neascultarea de părinţi merită pedeapsa cu moartea?” Câţi mi-ar răspunde cu da? Dacă aş spune că invidia merită execuţia, câţi ar fi de acord cu mine? Pare ceva radical, nu-i aşa? Vedeţi deci cum ar fi primită învăţătura lui Pavel în societatea de azi. Dar Pavel face aici o afirmaţie uluitoare. El spune că noi ştim că aceste lucruri sunt vrednice de moarte. Nu vom recunoaşte acest lucru nici în ruptul capului. Dar trebuie să ştim la rădăcina fiinţei noastre că orice păcat împotriva lui Dumnezeu, indiferent cât de mărunt ar părea în această lume în comparaţie cu altele mai grave, orice încălcare a Legii lui Dumnezeu este vrednică de moarte. Pentru că, aşa cum am spus de o sută de ori, fiecare păcat, chiar cel mai mic păcat comis împotriva lui Dumnezeu, e un act de trădare cosmică. E un act prin care ne răzvrătim împotriva Celui neprihănit şi prin care declarăm autonomia propriilor noastre voinţe în faţa Legii Sale. Este, într-un cuvânt, o stricare şi o desfigurare a universului Său. Suntem cei mai răi vandali din acest univers pentru că desfigurăm caracterul lui Dumnezeu prin felul în care păcătuim şi ne răzvrătim împotriva Lui. Iar Pavel ne spune, ştiţi că dacă Dumnezeu vă judecă după standardul neprihănirii Sale, în conformitate cu standardul Legii Sale, nu meritaţi altceva decât execuţia. Înţelegeţi ce spune Pavel aici? El nu ne spune doar că e adevărat că merităm pedeapsa cu moartea. El ne spune că noi ştim că merităm pedeapsa cu moartea.
Apoi continuă şi spune, nu numai că ştim că merităm pedeapsa cu moartea, dar, în ciuda faptului că ştim care este judecata dreaptă a lui Dumnezeu în această privinţă, păcătuim oricum. Şi nu continuăm doar să facem aceste lucruri, dar îi încurajăm şi pe alţii să le facă. Ascultaţi: „…că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”
Asta face parte din răzvrătirea omenirii împotriva Legii lui Dumnezeu. Nu numai că Îl sfidăm pe Dumnezeu refuzând să ascultăm de Legea Lui, dar mai şi luăm armele şi construim o apărare prin care să ne justificăm păcatul. Îi încurajăm şi pe alţii să ni se alăture în această răutate, ca şi cum dacă suntem mai mulţi vom putea să eliminăm puterea judecăţii lui Dumnezeu. Vă întreb, cât de corupţi trebuie să fim ca să facem aşa ceva? Să facem lucruri despre care ştim că Dumnezeu ne-a poruncit să nu le facem. Ştim că Dumnezeu a spus că sufletul care păcătuieşte va muri, dar o facem oricum. Nu numai că facem aceste lucruri noi înşine, dar îi încurajăm şi pe alţii să le facă. Nenorocirii nu-i place să stea singură. Suntem parteneri la crimă.
Poate veţi spune: „Stai puţin. Asta-i o nebunie. E un sistem de judecată învechit şi represiv, care n-are nimic de-a face cu realitatea sau cu natura lui Dumnezeu. E o reflectare a atitudinii evreieşti a lui Pavel, sau el n-a înţeles niciodată cu adevărat mila lui Dumnezeu.” Daţi-mi voie să vă spun, vouă celor ce gândiţi în felul acesta – când spuneţi aşa ceva, dacă luaţi parte la mişcarea liberală care afirmă că Pavel are o concepţie primitivă despre păcat şi despre lege, sau altele de felul acesta, o faceţi pentru că nu cunoaşteţi două lucruri. Nu cunoaşteţi Legea lui Dumnezeu. Şi nu cunoaşteţi Evanghelia. Pentru că Evanghelia e lipsită de orice semnificaţie dacă noi suntem buni în general. Nu avem nevoie de o Evanghelie. Ce rost mai are vestea bună că Cineva a murit, dacă noi suntem esenţialmente buni? Hristos nu mai are nici o semnificaţie. Nu mai avem o nevoie imperioasă de Hristos. De aceea pot spune teologii liberali de azi că Hristosul istoriei nu are nici o legătură cu Hristosul credinţei. Şi ei fac o mărturisire corectă de credinţă. Pentru că Hristosul Noului Testament şi Hristosul istoriei nu are nici o legătură cu teologia lor, nu are nimic de-a face cu credinţa lor pentru că credinţa lor nu e pusă în Hristosul real. Ei nu simt nevoia să creadă în Hristosul real, pentru că ei nu au nevoie de un Mijlocitor, nu au nevoie de un Mântuitor, nu au nevoie de ispăşire, pentru că ei sunt esenţialmente buni. 77% din cei ce-şi spun evanghelici fac astăzi această mărturisire de credinţă. Pentru că ei nu cunosc Evanghelia. Motivul pentru care nu cunosc Evanghelia este acela că nu cunosc Legea. Sunt de acord cu Michael Horton şi David Wells atunci când ei spun că două din cele mai mari probleme pe care le avem în Biserica de azi sunt lipsa de înţelegere a Legii şi a Evangheliei, cât şi a relaţiei dintre ele.
Aplicaţie la final
Ai încurajat vreodată pe cineva să păcătuiască alături de tine? Ştiu răspunsul la această întrebare, aşa cum şi tu ştii răspunsul la această întrebare. Eu pot să răspund pentru mine, dar dacă Scriptura e adevărată atunci când zugrăveşte imaginea şi portretul umanităţii noastre comune, atunci ştiu că şi tu ai făcut-o. Ce ne spune asta? Ce ne descoperă acest lucru despre cine suntem noi în umanitatea cu care ne-am născut? Suntem ca Augustin care, în mărturisirile sale, şi-a mărturisit păcatul din copilărie când a furat câteva pere din pomul vecinului. Criticii secolului 20 privesc la el şi spun că acest om şi-a pierdut simţul realităţii, dacă crede că trebuie să mărturisească un păcat atât de nesemnificativ. Dar Augustin spune că ce l-a tulburat cel mai mult a fost când şi-a dat seama că de fapt lui nu-i plăceau perele. N-a avut nimic pozitiv de câştigat furând acele pere. Nu-i era foame. Nu-i plăceau perele. A făcut-o doar aşa, fără vreun motiv aparent. A făcut-o pentru că ştia că e greşit şi a făcut-o pentru că îi plăcea să facă ce era greşit. Ai făcut vreodată la fel? Oamenii care sunt esenţialmente buni, vreau să spun buni în miezul şi în esenţa fiinţei lor, nu se comportă în felul acesta. Avem aici un indiciu al seriozităţii păcatului nostru.
Tradus de Florin Vidu
https://rcrwebsite.com/depravity3.htm
///////////////////////////////////////////
Miliardarii își construiesc buncăre. Știu ei ceva ce noi nu știm?
Miliardarii au multe obsesii: supermașini, baruri de gheață, animale exotice și mai spuneți și voi și miliardarii de obicei le au. Dar mai nou par să aibă o nouă obsesie: buncărele. Cei mai bogați 1% construiesc buncăre. Mark Zuckerberg construiește unul în Hawaii și valorează 270 milioane $. Este aproape ca un simbol de statut acum. Dar de ce au nevoie super-bogații de buncăre? Încearcă să supraviețuiască unui război? Sau poate unei alte pandemii, sau unei apocalipse? Știu ei ceva ce noi nu știm? Următorul nostru raport vă răspunde.
Cu uși rezistente la explozie și echipate cu hrană și surse de energie proprii, acesta este un adăpost de 5.000 de metri pătrați, localizat subteran în Hawaii. Prețul proiectului este de 270 de milioane de dolari. Dacă vrei să supraviețuiești unei apocalipse, acesta este locul potrivit unde să fii. Cui îi aparține acesta? Directorului executiv de la Meta, Mark Zuckerberg. Miliardarul construiește un buncăr și nu este singurul. Fostul director executiv al PayPal, Peter Thiel, a încercat să construiască unul în Noua Zeelandă. Bill Gates are o mulțime de zone de securitate subterane, aparent câte una sub fiecare dintre casele sale.
Bineînțeles, acestea sunt printre cele mai scumpe. Dar îți poți cumpăra unul dintre cele mai comune la 500.000 de dolari. Este aproape ca și cum ai cumpăra o mașină scumpă, iar pentru miliardari este un mod bun de a folosi niște mărunțiș. Dar unde le construiesc? Aparent în toată lumea, dar o alegere populară pare a fi Noua Zeelandă. Motivul e atribuit locației sale izolate, care ne aduce la creșterea companiilor care construiesc aceste adăposturi de supraviețuire. Unele dintre ele sunt doar simple adăposturi: sunt subterane, au toate cele esențiale, poți supraviețui acolo câteva săptămâni. Dar câteva dintre ele merg un pas mai departe, cum ar fi acest proiect care include o fortăreață pe o insulă.
Acesta nu este doar un buncăr. Întreaga insulă este ca o fortăreață, cu un șanț cu apă inflamabil. Practic, dacă încerci să calci pe insulă, va arde. Dar vei fi perfect în siguranță în buncărul subteran. Sună perfect pentru o apocalipsă cu zombi. Dar de ce super-bogații își construiesc buncăre? De ce sunt atât de speriați? În ultimii 5 ani, lumea a supraviețuit la multe: o pandemie globală, două războaie, schimbări climatice…
Unele dintre aceste buncăre au prevăzute asistente medicale, o colecție de medicamente, cizme de decontaminare, rechizite medicale unul are chiar o masă de operație în toată regula. Practic, poți supraviețui la orice acolo. Este aproape ca o Arcă a lui Noe din zilele noastre. Dacă te afli în buncăr, probabil că vei supraviețui aproape tuturor catastrofelor. Dar asta nu este pentru toată lumea, este doar pentru puținii aleși. Și aici nu Noe face alegerea. Super-bogații lumii o fac pentru ei înșiși.
Dar sub toate aceste buncăre subterane se află un adevăr întunecat și anume că moartea este cu adevărat marele egalizator, iar super-bogații, la fel ca și noi, se tem de ea de asemenea. Nu își pot cumpăra calea de a scăpa de moarte, nici chiar cu aceste buncăre subterane și fortărețe. Dar asta nu i-a împiedicat să încerce.
Miliardarii își construiesc buncăre. Știu ei ceva ce noi nu știm?
////////////////////////////////////////////
Transhumanismul – Să devii ca Dumnezeu fără Dumnezeu – Pr. Zechariah Lynch
Rădăcinile transumanismului pot fi localizate în trecut și reprezintă o realitate oarecum filosofică, dar e ceva ce vine din trecutul îndepărtat. Vom transcende ceea ce știm a fi limitele umanității. Într-un anumit sens putem spune că vedem și noi această tentație de a vrea un Iisus care să se plieze pe slăbiciunea noastră de bază. Pe de altă parte, vom transcende prin propria noastră putere, slăbiciunea noastră umană, păcatul nostru, boala noastră, problemele noastre, toate aceste lucruri, și o vom face de unii singuri. Așa că este această ruptură.
Dar transumanismul este un aspect, desigur, care vine din tehnologie, adică o parte din transumanismul e o filozofie care poate fi urmărită în urmă, dar tehnologia, când intri în ea, chiar începe să definească transumanismul, cu ajutorul propriei noastră creații, deoarece tehnologia este creația omului. Cumva, prin intermediul ei. Și este într-adevăr foarte ciudat, pentru că eu cred că este o altă modalitate de a ne întoarce la idolatrie, care apare în tot felul de moduri și oamenii mereu se întoirc la idolatrie. Doar că noi devenim mai sofisticați.
Și tehnologia, nu este nici bună nici rea, am putea spune că este neutră. E ca o bâtă de baseball, nu e nici bună, nici rea. Aș putea să bat rău pe cineva cu ea sau pot să mă duc să joc baseball cu ea. În sine, tehnologia nu este problema, ci inima omului… care este intenția acestor lucruri. Dar intenția transumanismului este, desigur, de a lua această tehnologia pe care am creat-o.
Destul de interesant, o mare parte din modul în care funcționează computerele, dacă studiezi inspirația timpurie, a fost modul în care lucrăm noi, cum lucrează oamenii, cum funcționează creierul, cum funcționează nervii. Au fost de mare inspirație pentru tehnologie. Într-un fel am replicat ceea ce am văzut în noi înșine. Așa că replicăm asta în tehnologie, până la un anumit punct și apoi ne uităm la propria noastră creație pentru a ne salva sau ca să ne ajute să transcendem ceea ce suntem.
Singularitatea… Ei se ocupă de tot felul de lucruri de genul ăsta, dar este același lucru care îl roade pe om tot timpul și anume că poți fi ca Dumnezeu, dar fără Dumnezeu. Iar această tentație… Cineva mi-a trimis o referință, probabil de pe Amazon. Se pare că va apărea un desen animat în care diavolul e de fapt tipul cel bun și Dumnezeu e cel care încearcă să îl împiedice.
Unde am mai auzit asta până acum? Și exact despre asta e vorba, [crezi că] Dumnezeu încearcă să te împiedice și cumva acest altcineva încearcă să te ajute cu adevărat, care e exact minciuna de la început: ”Adam și Eva, Dumnezeu vă ține pe loc! El are mai mult, dar nu vrea să împartă cu voi, pentru că știe că dacă veți face asta, vei fi exact la El, și încearcă să se protejeze”, ca și cum ar trebui să-și protejeze gloria așa cum fac oamenii. El nu trebuie să facă asta! Noi nu suntem vreo amenințare pentru El în nici un fel. Nici diavolul nu este, până la urmă.
Dumnezeu l-a făcut pe om în mod liber, din marea Sa iubire, s-a revărsat în mod liber și l-a făcut pe om ca să împartă totul, în Harul Său divin, cu omul. Așa că Dumnezeu este marele dătător, Dumnezeu este cel care vrea să ne dea viață și toate aceste lucruri, dar noi vrem să abuzăm cumva de toate acestea și vrem să le luăm și vrem să fim dumnezei pe cont propriu. Și transumanismul este legat de asta, care este o gândire străveche. Dar acum avem tehnologia care ne oferă această amăgire și mai mare, că vom reuși.
Unele lucruri vor fi, așa cum ai spus, actualizate, unele lucruri vor fi făcute, poate că la un anumit nivel, grozav, dar e vorba de ce facem cu spiritul. OK, poate am realizat ceva, cineva care nu avea picioare acum poate merge, slavă Domnului, dar când începem să gândim că uite ce am făcut noi, că Îi putem lua locul [lui Dumnezeu], că nu avem nevoie de Dumnezeu, aici este momentul în care apare căderea.
Am putea spune: ”Slavă lui Dumnezeu! Uite că Dumnezeu i-a dat omului așa o capacitate creatoare, i-a dat omului o parte din capacitatea Sa”, Dumnezeu este Creatorul și Dumnezeu a împărțit cu omul capacitatea creatoare și vedem asta în toate lucrurile. Omul este și el creator. Nu creăm nimic din nimic sau din inexistență. Doar Dumnezeu creează viață din inexistență. Dar omul ia materiale existente și creează, și acesta e un atribut al lui Dumnezeu. Poate dacă am lua aceste lucruri și am crea și am spune: „Uau, uite, cu frumusețile lui Dumnezeu și cu înțelepciunea Sa, am fost capabili să facem asta și am fost capabili să ajutăm oameni suferinzi! Slavă lui Dumnezeu! Mulțumesc lui Dumnezeu!”
Dar nu facem asta… ”Uite cât de grozavi suntem noi și nu avem nevoie de Dumnezeu…” Dar cum creăm altfel dacă nu prin intermediul puterilor creatoare pe care ni le-a dat Dumnezeu? Și astfel, asta ne deconectează, atunci când nu-i mai dăm slavă lui Dumnezeu, chiar și pentru abilitatea de a crea ceva de genul tehnologiei. Și atunci când eșuăm aici, atunci o folosim în sens rău.
Scopul transumanismului este exact asta, să transcendă starea noastră umană actuală și apoi să intre în singularitate, știți, a putea încărca sau transfera date în creier, tot felul de… Unii oameni spun că da, așa e, dar contează de fapt ce urmăresc. Le puteți citi lucrările, ei sunt mereu mulțumiți. Noi oamenii suntem mereu nemulțumiți de propria noastră nedesăvârșire și slăbiciune. Fie vrem ca Dumnezeu să accepte totul, să mă accepte fără vreo schimbare, „așa cum sunt eu”, altfel Dumnezeu e rău, fie zicem că suntem atât de murdari, împuțiți, ratați, că ce creatură patetică este omul, dar ne vom face noi singuri mai buni pentru că Dumnezeu ne-a făcut patetici.
Da, suntem distruși, avem păcate… Problema e că avem păcat, de aceea avem boli, neputințe, război, toate aceste lucruri. Omul și le provoacă singur, în libertatea sa. Omul este cel mai rău dușman al său. Așa că urâm acest lucru, dar în loc să ne pocăim și să ne întoarcem, conform modelului pe care Dumnezeu ni l-a dat, noi spunem că ne vrem propria noastră cale. Și tehnologia, cred că e incontestabil, spre deosebire de orice altă perioadă anterioară, ne oferă această iluzie că putem face asta. Și astfel, în acest spirit, da… În esență, este o ură de sine, față de cine sunt ca ființă umană.
Transumanismul, în starea sa finală, după Yuval Harari și alți mari predicatori care urăsc umanitatea, este un dispreț pentru ceea ce înseamnă să fii om. E un fel de, știi, referința mea media, un film pe care l-am văzut demult, Matrix. Filmul ăla arată ca și cum oamenii sunt murdari, dezgustători, așa că vedem acest fel de programare predictivă, sau cum vreți să-i spuneți. Dar e gândirea asta din spate, că este murdar. E aproape platonic totuși, nu? Pentru că este ca un fel de reambalare, nu 100%, dar e ca un platonism reambalat, în sensul că toată această materie este murdară, așa că trebuie să transcend asta, trebuie să evadez din corp, corpul este închisoarea mea, nu-i așa? Trebuie să evadez din acest corp și să-l transcend în orice o urma…
În Creștinism nu încercăm să evadăm, ci să purificăm [corpul], încercăm să transformăm corpul în ceea ce a fost intenționat să fie, pentru că este o creație bună a unui Dumnezeu bun și toată materia creată din jurul nostru este același lucru. E bine când soarele… Problema nu este materia, problema este păcatul, deci… Dar transumanismul are același lucru, simte că ceva este greșit și întradevăr ceva este greșit, dar mai degrabă decât să asculte de Dumnezeu, căci răspunsul este Iisus Hristos, [transhumanismul] spune: ”Nu se poate! Noi ne vrem propriul nostru răspuns.” Și atunci devenim pur și simplu dezgustați de materie și de limitele corpului nostru și de amintirea că trebuie să moară… Și toate aceste lucruri care ar trebui să ne aducă pocăință și căință și să ne întoarcă inima către Dumnezeu, vrem să le dăm la o parte și sperăm…
Se pare că cu cât omul încearcă mai mult să repare lucrurile, în aroganța sa, cu atât face mai rău. Pentru mine secolul 20 confirmă asta. Omul s-a amestecat mereu, dar în sec. 20 s-a amestecat prea mult și lumea este într-un haos total. Ai crede că odată cu progresul, cu democrația, ”libertatea politică”, drepturile omului, tehnologia, toate aceste lucruri… Avem mult mai mult decât oricine din istorie de până acum, fără precedent, și ai crede că am avea ceva, la un nivel de bază. Dar cu toate astea, acum când omul spune ”prin propria mea putere”, cu atât mai mult lucrurile se duc în haos, cu atât lucrurile devin mai nebunești.
De fapt secolul 20 e secolul în care omul construiește dar, uitându-ne la asta, este o întreagă traiectorie… așa cum Părintele Serphim Rose în cursul său de supraviețuire ortodoxă a scris… Este foarte frumos, pentru că el observă asta. Este foarte important pentru noi să înțelegem asta… Dar concentrând asta, pentru a simplifica, sec. 20 e momentul în care a fost aplicat, aici se naște transumanismul, nu-i așa? Și tehnocrația și celelalte lucruri – ”noi vom gestiona lumea”. O parte din aceasta este și în spatele evoluționismului, în sensul că: ”Bine, noi știm că Dumnezeu nu este real, desigur, pentru că asta e o idee pentru idioți, iar omul este rezultatul evoluției. Suntem aici, cei mai buni pe scară biologică, șansa a guvernat totul”, dar ce fel de șansă nu prea definesc… dar aproape că am putea crede că e vorba despre un intelect superior, dar nu se spune asta neapărat… Dar [ei spun că] șansa a guvernat tot acest proces.
Dar acum, omul va prelua frâiele acestui proces de evoluție și noi îl vom ghida și vom înlocui șansa cu… asta încearcă omul în sec. 21. Toți spun asta, toți acești mari scriitori spun că „asta e ceea ce vrem să facem. Vom lua domnia de la șansă și vom fi stăpâni ai propriul nostru destin acum”. Iar lumea este în haos… Nu e un loc mai bun, oamenii nu sunt mai fericiți, nu sunt mai mulțumiți, nu sunt mai bucuroși, nimic din toate astea.
Pentru că aceste lucruri nu vor reuși niciodată, iar omul nu își va aduce decât suferință pentru că numai Dumnezeu poate satisface inima omului. Și atunci când încercăm să fim proprii noștri stăpâni, devine groaznic. Obținem tiranii, obținem tehnocrație și transhumanism și… Sec. 20 a fost cel mai sângeros secol din istoria umanității de până acum și se corelează cu măsura în care omul, în special omul din Vest, apostaziază de la Hristos. Și acea distrugere sângeroasă e rezultatul apostaziei omului de la Dumnezeu.
Transhumanismul – Să devii ca Dumnezeu fără Dumnezeu – Pr. Zechariah Lynch
/////////////////////////////////////////////
Marx și Satan de Richard Wurmbrand
Această carte a fost conceputa inițial ca o mică broșură care conținea doar unele sugestii cu privire la posibilitatea anumitor legături între marxism și satanism.
Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut.
Dar, între timp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privință, cu ajutorul cărora sper să vă conving asupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.
Descarcă pdf
Marx și Satan de Richard Wurmbrand
///////////////////////////////////////////
Satanismul in muzica rock
Da, tema acestei cărţi este binevenită. Autorul încearcă lămurirea unor aspecte mai puţin cunoscute ale muzicii, în cazul de faţă, ale muzicii rock. Cartea a fost scrisă din dorinţa de a preveni pe creştini şi în special pe tineri de efectele negative, deosebit de periculoase ale ascultării muzicii rock. În primul rând atenţionează asupra legăturilor ce există între rock şi satanism, între cântăreţi şi magie. Propaganda ce se face rock-ului face parte din planul de pregătire a unei „noi ere” (New Age), în care toate religiile monoteiste, creştinismul, iudaismul, mahomedanismul trebuie să fie înlocuite cu religia unică, de adorare a Satanei. „Noua eră” este un pericol atât pentru creştini cât şi pentru evrei sau musulmani. Ce trebuie să facem? Mai întâi, noi, să nu mai ascultăm cântece rock, apoi să-i prevenim şi pe ceilalţi de pericolul ce se ascunde în această muzică. Fă tot ce poţi spre a îndruma pe fratele tău pe calea credinţei. Nu-1 lăsa pradă ignoranţei! Ajută-1! Aşadar, este timpul ca să dovedim tuturor aceste lucruri…
Satanismul in muzica rock
/////////////////////////////////////////
Finlanda Adoptă Satanismul Ca Religie Recunoscută Onorific
Publicat de Olteanu Cosmin
Helsinki, Finlanda – Această țară din Europa de Nord de aproximativ 5 milioane de locuitori face istorie. De azi, Satanismul este religia sa oficială.Înainte de această schimbare îndrăzneață de politică, Biserica Evanghelică Luterană din Finlanda și Biserica Ortodoxă din Finlanda erau instituții puternice, având in vedere numărul de adepți. Recunoașterea Satanismului, ca religie protejată de lege a dus la o scădere a influenței și totodată puterii deținute de cele două secte creștine. In plus acestea nu vor mai fii capabile să obțină sprijin de ordin financiar din partea statului, ca urmare a acestei decizii surprinzătoare.
Premierul finlandez Andrew Kinard explică schimbarea, pentru Patheos.com, agenție de presă cu numeroase articole pe teme de credință și cultură.
O incursiune in Istoria umanității ne arată că Creștinismul este un blestem pentru umanitate. Indiferent dacă este vorba despre Biserica Catolică cu istoria ei de a proteja pedofilii sau protestanții americani cu închinarea lor la AR-15 (ref. la arme semiautomate, datorită diverselor conflicte armate provocate de aceștia pe teritoriul SUA), este clar că țările civilizate nu ar trebui să aibă nicio legătură cu Isus. Astfel, m-am gândit la recunoașterea unei credințe mult mai potrivite cu valorile societății noastre și am găsit Templul Satanic ca fiind singura religie compatibilă cu valorile finlandeze, precum respectul pentru educație și compasiunea pentru întreaga umanitate.
Primul ministru Kinard a continuat să spună cele șapte principii ale Templului Satanic, ce dezvăluie cât de superioară este această credință față de Creștinism. Acestea le găsiți aici.
Guvernul Finlandei nu oferă sprijin financiar cultului satanic. Poziția de a fi religia oficială a Finlandei este numai onorifică, având in vedere ca statul este prin Constituție secular (independent de orice ideologie religioasă sau politică).
Atât Biserica Catolică, cât și cea protestantă încă nu au răspuns la această palmă pe care au primit-o.
https://redactiaropaganism.eu/2020/05/06/finland-adopts-satanism/
///////////////////////////////////////////
(Fiindca Satan a infectat sangele fiecarui om si cu samanta pornografiei, toti cadem, cu gandul sau cu fapta, daca nu ne facem una cu invatatura, voia, randuiala, infaptuirea, domnia si rodirea Duhului Sfant-Capetenie,ca sa fim gasiti in Domnul Isus,avand o pocainta, credinta, innoire si abstinenta a Sa, nu a lumii…(Fil.cap.3) Credinta si cugetul
Milioane de oameni din intreaga lume au urmarit aseara pe postul de televiziune CNN emisiunea Larry King Live in legatura cu scandalul sexual al fostului predicator american Ted Haggard. In rezumat, scandalul a pornit de la faptul ca in timp ce lucra ca pastor si se pronunta in mesajele lui impotriva homosexualitatii, Haggard intretinea in ascuns relatiii homosexual. A fost descoperit public de unul dintre partenerii sai homosexuali chiar in timpul unei emisiuni TV in care Haggard vorbea impotriva homosexualitatii. Scandalul a fost amplu mediatizat si a zguduit lumea crestina.
Haggard a parasit imediat slujba de pastor si incet, incet, scandalul s-a stins si el a intrat intr-un con de umbra. Recent insa, a acceptat sa revina in spatial public intr-o emisiune al lui Oprah, intr-un documentar HBO, iar aseara a aparut la CNN. Agenda emisiunilor este, ca folosind cazuri de notorietate, sa acrediteze idea ca homosexualitatea este o orientare sexuala justificata genetic si la fel de valida ca heterosexualitatea. Si, daca asa stau lucrurile, Bisericile trebuie sa-si revizuiasca si invatatura si practica, in sensul de a accepta fara discriminare homosexualii atat ca membrii sanatosi cat si ca pastori sau preoti.
Dincolo de faptul ca argumentele invocate cu privire la determinarea genetica a homosexualitatii sunt aberante, m-a infiorat decizia lui Haggard de se pune in slujba acestui current. Aberatia argumentelor este usor de demonstrat atunci cand atragem atentia ca, daca homosexualitatea ar fi determinate genetic, atunci ar fi la fel de justificate si pedofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu copii), si gerontofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu batrani), si zoofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu animale) si necrofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu cadavre) etc. Dar, in conformitate cu invatatura Scripturii, orice forma de manifestare a pacatului este determinata de razvratirea omului fata de Dumnezeu, razvratire urmata de pervetirea totala a naturii umane. Natura umana pervertita poate lua drumul oricarei forme de traire in pacat.
Reactia mea fata de cazul Haggard este generata de urmatoarea intrebare: Cum este posibil ca un om care cunoaste Scriptura si care a slujit ca predicator sa ajunga intr-o asemenea stare de ratacire spirituala? Cu aceasta intrebare m-am indreptat spre Sfanta Scriptura si am gasit raspunsul:
“Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa proorociile facute mai inainte despre tine, este ca prin ele sa te lupti lupta cea buna, si sa pazesti credinta si un cuget curat pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta” (1 Timotei 1:18-19).
Apostolul Pavel explica legatura dintre cuget si credinta. Credinta adevarata a fost „data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3) pentru ca sa fie pastrata intr-un cuget curat. Atunci cand un om este nascut din nou prin credinta in jertfa Mantuitorului si prin lucrarea Duhului Sfant experimenteaza curatirea cugetului de murdariile pacatului (Evrei 10:22). Din clipa aceea, omul este chemat sa pastreze credinta in cugetul lui curat. Aici apar, insa, problemele:
Unii oameni nu au avut niciodata cugetul curat datorita faptului ca au adoptat doar anumite aspecte de suprafata ale credintei crestine, fara sa fi experimentat nasterea din nou. Pentru a-i putea recunoaste, trebuie sa facem distinctie intre dresaj si nastere din nou. Este cunoscut faptul ca un leu poate fi dresat sa faca exercitii care imita pisica; tot asa si un om nenascut din nou poate fi dresat sa faca exercitii care imita credinta adevarata. Doua exemple din Biblie ilustreaza acest lucru: a) cind a avut loc Exodul evreilor din Egipt, Biblia consemneaza ca „o multime de oameni de tot soiul” s-a alipit de poprul Israel ca sa plece din robie (Exod 12:38); b) in timpul trezirii din Samaria, la multimea de oameni convertiti cu adevarat s-a adaugat si Simon vrajitorul (Fapte 8:9. In ambele cazuri, cei care s-au alaturat prin dresare si nu prin convertire au deviat de la calea dreapta a credintei (vezi Numeri 11:4 si Fapte 8:18-23). Mai devreme sau mai tarziu, oamenii intrati in Biserica prin dresaj si nu prin nastere din nou, vor stramba calea dreapta a credintei. Acest pericol este foarte larg raspandint in vremea noastra datorita noului curent de predicare si practicare a unei credinte fara pocainta. Vorbind despre aceasta cale, apostolul Iacov spune ca „si dracii cred…”, dar raman tot draci. Apostolul Pavel surprinde un alt aspect; diavolul poate imita ingerii sfinti, dar este numai imitatie nu transformare. „Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor” (2 Cor.11:14-15). Cugetul necuratit prin nasterea din nou poate imita pentru o vreme credinta, dar in realitate nu poate urma calea credintei adevarate.” Odata intrati in Biserica, oamenii acestia vor perverti invatatura sanatoasa si vor legitima viata traita in pacat. „Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi demult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru” (Iuda 4). Apostolul Pavel intareste acest lucru cand spune: „Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea suferi invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor” (2 Timotei 4:3). In invatatura si practica acestor oameni infiltrati in Biserica fara nastere din nou, harul lui Dumnezeu este inlocuit cu un har fals, inventat de ei pentru a-si legitima poftele firii pacatoase. Apostolul Pavel explica invatatura despre harul adevarat: „Caci harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatarea, dreptate si evlavie, asteptand si grabind fericita nostra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos” (Tit 2:11-13).
Alti oameni, dupa ce au primit curatirea nasterii din nou, nu vegheaza asupra cugetului lor si se intorc la viata pacatoasa de dinainte. Apostolul Petru descrie traseul acestor oameni: „In adevar, daca dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai…Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: <Cainele s-a intors la ce varsase>, si <scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla>” (2 Petru 2:20, 22).
Daca in anumite cazuri, caderea este brusca si vizibila, in alte cazuri, acesti oameni nu sunt descoperiti si prin urmare se erijeaza in lideri spirituali care au menirea sa aduca o noua interpretare a Scripturii prin care sa elibereze calea mantuirii de asa zisele invataturi si practici legaliste ale caii inguste pe care au mers inaintasii credintei: „Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele carnii si cu desfranari pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii” (2 Petru 2: 18-19).
In numele slobozeniei, acesti lideri care au pierdut curatia cugetului invata pe cei tineri in credinta libertatea de a se imbraca indecent, libertatea de a consuma bauturi alcoolice, libertatea de a dansa, libertatea de a avea relatii sexuale inainte de casatorie, libertatea de a adopta un stil de viata alternativ, libertatea de a participa la petreceri lumesti, etc.
Pionierii credintei nostre au rabdat batjocuri, batai si prigoane pentru a-i scoate pe oameni din lumea intunericului si pentru a-i aduce la credinta adevarata. Asa s-au plantat si asa au crescut bisericile evanghelice din Romania. Acesti profeti mincinosi ai vremii noastre, prin „cuvantari inselatoare” (2 Petru 2:3) vor atrage pe multi pe calea lor, multi vor cadea in pacate grele, ca si Ted Haggard, si calea Domnului va fi vorbita de rau. „Multi ii vor urma in destrabalarile lor, si din pricina lor calea adevarului va fi vorbita de rau” (2 Petru 2: 2).
In concluzie, orice necuratie a cugetului atrage dupa sine o forma sau alta a devierilor in invatatura si practica. In punctul acesta orice crestin trebuie sa se opreasca, datorita faptului ca Biblia afirma clar ca daca cineva zice ca nu a pacatuit se inseala si il face mincinos pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dupa nasterea din nou, nici un om nu este total imun fata de pacat. Dar daca toti oamenii nascuti din nou pot gresi, nu toti se pocaiesc cu adevarat de gresala lor. Numai pocainta biblica aduce curatirea cugetului. Aceasta pocainta presupune recunoasterea pacatului, regretul pentru ceea ce a facut, marturisirea pacatului, cerere de iertare de la Domnul si de la cei carora le-a gresit, repararea daunelor produse de pacat si indreptarea vietii dupa Cuvantul Domnului. Lucrurile de care nu pocaim asa cum cere Biblia, devin pete pe cuget si duc la ratacire de la credinta adevarata. Ca sa nu ajungem sa ne distrugem vietile noastre si a celor care ne urmeaza, toti cei care predicam Evanghelia trebuie sa spunem impreuna cu David: „Zideste in mine o imima curata Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic” (Ps. 51:10).
Paul Negrut
Credinta si cugetul
//////////////////////////////////////////
Lumina lumii
Christian Briem
„Voi sunteţi lumina lumii; o cetate aşezată pe vârful unui munte nu poate fi ascunsă; nici nu se aprinde o lumină şi se pune sub baniţă, ci în sfeşnic, şi luminează pentru toţi cei care sunt în casă“ (Matei 5:14,15).

Ce înseamnă „lumină“?
Aşa cum în primul simbol despre „sarea pământului“ este cuprins gândul despre dreptate, aşa simbolul al doilea vorbeşte despre har. Aceste două gânduri sau principii stau la baza fericirilor de la începutul capitolului. În versetele 3-6 vedem însuşiri care sunt caracterizate prin dreptate. În versetele 7-9 ne sunt prezentate însuşiri care stau în legătură cu harul. Chiar dacă Domnul Isus vorbeşte în continuare despre prigoniri, care vor veni peste ucenicii Săi, El numeşte mai întâi pe cei persecutaţi pentru dreptate (versetul 10) şi apoi pe aceia care prin har vor fi făcuţi capabili să îndure prigoniri şi batjocuri din cauza Lui (versetele 11, 12).
Sarea şi lumina se deosebesc esenţial una de alta. Cu toate acestea, ele au ceva comun: ambele vorbesc despre o mărturie pentru Dumnezeu. Şi deoarece stricăciunea şi întunericul în sens spiritual merg totdeauna împreună, Domnul Isus arată în această pildă responsabilitatea dublă a ucenicilor Săi, dar şi nevoia dublă a oamenilor.
Sarea lucrează împotriva stricăciunii, lumina alungă întunericul. În această privinţă, ambele au un gând comun. Sunt unele locuri din Scriptură care descoperă răul moral din lumea aceasta (de exemplu 1. Ioan 5:19; Galateni 5:19-21; Romani 1:23-32; 2. Timotei 3:1-5). Sarea lucrează împotriva acestui rău moral. Alte locuri arată mai mult nepriceperea, orbirea spirituală şi nebunia oamenilor (de exemplu 2. Corinteni 4:4; Efeseni 4:18; 2. Tesaloniceni 2:10; Matei 24:11). Ca să le alunge, Dumnezeu în harul Său lasă lumina să strălucească.
„Lumina“ vorbeşte despre ceea ce Dumnezeu revelează despre Sine şi despre gândurile Sale. Şi în Vechiul Testament era deja o oarecare lumină de la Dumnezeu şi cu privire la El. Sfeşnicul de aur răspândea în Israel simbolic lumina Sa în Locul Sfânt al lui Dumnezeu (Exod 27:20), şi oamenii credincioşi ai lui Dumnezeu se bucurau de lumina care venea de la Dumnezeu şi Cuvântul Său (Psalm 4:6; 27:1; 36:9; 43:3; 97:11; 112:4; 118:27; 119:105; Proverbe 6:23). Dar poporul Israel ca întreg a eşuat ca purtător al mărturiei lui Dumnezeu înaintea lumii. Ei înşişi nu au preţuit lumina dăruită lor şi nici măcar nu s-au gândit să răspândească lumina în afară. Străinii, care au venit dintre naţiuni la Israel, cu greu au putut recunoaşte existenţa luminii acolo. Solomon a constituit o excepţie strălucită în istoria lui Israel, care în rest era obscură. Când împărăteasa din Seba din ţara îndepărtată l-a vizitat, el a înţeles că „cei care intră trebuie să vadă lumina“ (a se compara cu Luca 11:33). Ei i s-a tăiat răsuflarea când „a văzut toată înţelepciunea lui Solomon“ ( 10). În timpul Noului Testament, iudeii se lăudau, dimpotrivă, că sunt o „călăuză a orbilor“ şi „lumină celor în întuneric“ (Romani 2:19), însă lipsea realitatea, ei erau iudei numai în afară (versetele 28, 29).
Când Fiul lui Dumnezeu a fost aici pe pământ, El a fost lumina lumii (Ioan 9:5), a fost lumina adevărată (Ioan 1:9). El putea spune: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12:46). El a revelat în chip desăvârşit cine şi ce este Dumnezeu. În El ca Om pe pământ, noi putem realmente să găsim adevărul cu privire la orice şi la toate. Este un subiect binecuvântat, care conduce la adorare preocupându-ne cu El. Însă cu toate că Hristos era şi este revelarea deplină a lui Dumnezeu, „Chipul lui Dumnezeu cel nevăzut“ (Ioan 1:18; Coloseni 1:15), oamenii au urât lumina, deoarece faptele lor erau rele şi ei nu voiau să le vadă date pe faţă (Ioan 3:19,20). Ştim că ei nu au avut odihnă, până când nu au adus la tăcere acest glas care atenţiona.
Acum, Hristos spune ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii.“ După ce El a fost lepădat şi a plecat în cer, El a rânduit pe ai Săi să răspândească lumina divină printre oameni în locul Lui. Cu toate că ei înşişi odinioară erau „întuneric“, ei sunt acum „lumină în Domnul“ şi prin aceasta făcuţi capabili să umble ca nişte „copii ai luminii“ (Efeseni 5:8). În Epistola către Filipeni, ei sunt comparaţi cu „luminători“, care strălucesc în mijlocul unei generaţii strâmbe şi pervertite, „ţinând sus Cuvântul vieţii“ (Filipeni 2:15,16). Astfel, lumina, pe care ei o reflectă, nu este lumina lor proprie; ei o primesc în totalitate de la Hristos, Domnul lor glorificat acolo sus.
Acesta este marele har din timpul actual: că lumina încă mai străluceşte înaintea altora şi pentru alţii. Ea poate fi o lumină de indicare a direcţiei sau o lumină de atenţionare – ea străluceşte spre binele oamenilor. În această privinţă, acţiunea şi caracterul luminii depăşeşte cu mult acţiunea şi caracterul „sării“. „Sarea“ nu poate revela toate, ea nu poate remedia o stare stricată. Însă lumina lui Dumnezeu le poate face pe amândouă. Lumina revelaţiei lui Dumnezeu nu numai dă pe faţă răul, nu, ea aduce şi harul şi îndurarea lui Dumnezeu în ceea ce în sine însuşi nu este decât numai întuneric. Ea luminează întunericul sufletului şi duce la strălucirea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos (2. Corinteni 4:6). Nu este acesta un gând măreţ, un gând încurajator pentru noi, că Dumnezeu vrea să folosească pe ai Săi astăzi, ca ei să răspândească în lumea întunericului gândurile Sale cu privire la Hristos? Ce aducător de fericire este să afli că, cu toate eforturile lui satan de a stinge lumina, „întunericul se împrăştie şi lumina cea adevărată deja străluceşte“ (1. Ioan 2:8)! Şi aici, nu Hristos este lumina adevărată; nu, ai Săi sunt lumina adevărată, deoarece ei posedă viaţa Lui şi o reflectă.
Două imagini
Domnul foloseşte două imagini în pilda aceasta: aceea a unei cetăţi aşezate pe un munte şi a unei lămpi aprinse în casă. Una vorbeşte despre lumina în afară şi cealaltă vorbeşte despre lumina dinăuntru.
În cadrul imaginii unei cetăţi „aşezate pe vârful unui munte“, care din cauza aceasta nu poate fi ascunsă, trebuie să ne gândim în primul rând la o cetate din Orient clădită din pietre albe de calcar, care în Antichitate era deseori pe un deal şi care în lumina orbitoare a soarelui se vedea cu casele, zidurile şi turnurile ei. Ea se putea vedea bine şi noaptea prin numeroasele lămpi aprinse în casele ei.
Deci, ucenicii Domnului se aseamănă cu o astfel de cetate: prin mărturia lor despre Domnul şi Stăpânul lor, ei răspândesc lumina spirituală, pe care ei înşişi au primit-o mai înainte. Această lumină este accesibilă tuturor oamenilor, ea este destinată tuturor, este pentru „lume“, nu numai pentru domeniul limitat al „pământului“. Adevăraţii ucenici ai Domnului nu pot rămâne ascunşi în lume. Aceasta este starea normală. În general, nu ne putem da seama câtă lumină a răspândit creştinismul în lume. Este mai mult decât numai urme – mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru aceasta! – ea este prezentă chiar şi astăzi, într-un timp în care valorile creştine sunt degradate tot mai mult. Cuvintele Domnului nu şi-au pierdut valabilitatea. Aceasta ne încurajează.
Însă Domnul Isus trece apoi la imaginea următoare. Evident, El vedea mai dinainte pericolul că prin necredincioşia omenească lumina ar putea să fie acoperită. Aşa cum sarea putea să-şi piardă puterea, tot aşa influenţa luminii putea fi împiedicată. În ambele cazuri ar fi nefolositoare scopului intenţionat.
Fără îndoială, în domeniul natural, oamenii nu pun lampa aprinsă sub o baniţă sau sub un pat (Marcu 4:21; Luca 8:16). Lumina trebuie în cele din urmă să fie folositoare tuturor celor din casă. Oamenii nu trăiesc cu plăcere în întuneric. Când se face întuneric, ei aprind lumina. Nu este numai incomod, ci şi periculos să stai în întuneric şi să te mişti în întuneric. De aceea ei preţuiesc şi sursele de lumină artificială, chiar dacă lumina lor este redusă, aşa cum era în Antichitate. Nu, ei nu vor acoperi cu un vas o lampă aprinsă (Luca 8:16), nici nu o vor pune într-un loc ascuns (Luca 11:33), ci mai degrabă o vor pune pe suportul de lampă, pentru ca „cei care intră să vadă lumina“.
Însă în domeniul spiritual, ei acţionează deseori cu totul altfel. Lumina spirituală nu este nicidecum la fel de preţuită ca lumina naturală. De aceea există pericolul ca prin activităţi prea mari şi sete de câştig (baniţa) sau prin înclinarea spre comoditate (patul) sau într-un alt fel (vas), lumina primită să fie înăbuşită. Ştim că tocmai aceasta a avut loc în creştinătate. Da, există temere de această lumină, că ea va da pe faţă eşecul propriu şi toată goliciunea sistemului.
„Casa“ simbolizează evident un domeniu interior, care ne-a fost încredinţat nouă creştinilor. Este voia lui Dumnezeu, ca în acest domeniu lumina Sa să lumineze scena. Luca ne arată în Evanghelia sa, că Domnul Isus a folosit de două ori imaginea despre lampa aprinsă, în contexte diferite. De două ori, el citează şi cuvintele Domnului: „ …pentru ca cei care intră să vadă lumina“.
Am amintit deja: când împărăteasa din Seba a venit la Solomon, ca să audă înţelepciunea lui, atunci ea a văzut ceva din lumina şi ordinea lui Dumnezeu în casa Sa. Cum este la noi? Când vin străini în casa noastră sau în strângerile noastre laolaltă, vor fi ei atunci impresionaţi de lumina care domină acolo? Când se vine din afară în „casa“ creştinătăţii, probabil nu se mai vede mult din lumina pe care Dumnezeu a dăruit-o la început. Dar Domnul să ne ajute, să avem grijă ca în domeniul în care noi încă mai putem exercita influenţă, lumina divină să aibă conducerea! Cei care vor intra, o vor vedea (a se compara şi cu 1. Corinteni 14:24, 25). Şi în ceea ce priveşte pe aceia „care sunt în casă“: lampa îi luminează, în lumina ei se pot mişca în siguranţă. Ce binecuvântare nespus de mare este, când înainte de toate casele credincioşilor sunt călăuzite de lumina gândurilor şi revelaţiilor divine, şi nu prin înţelepciunea omenească sau chiar prin bunul-plac sau prin hazard!
Dar „baniţa“ şi „patul“ sunt şi pentru noi în orice timp un pericol, pe care ar trebui să nu-l subapreciem. Dacă cedăm unei înclinaţii sau alteia, treptat vom pierde lumina.
Fapte bune
Mântuitorul încheie pilda rezumând învăţătura ei în solicitarea următoare:
„Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrările voastre cele bune şi să-L glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:16).
Lumina, pe care El ne-a dat-o, trebuie să lumineze înaintea oamenilor. Posedarea „cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos“ este premisa şi totodată obligaţia pentru aceasta. Trebuie însă, fără îndoială, să avem în vedere că lumina îşi face lucrarea şi în ascuns, acolo unde oamenii nu o văd, ci unde numai Dumnezeu, Tatăl nostru, o sesizează – El, Cel care „vede în ascuns“ (Matei 6:6). Însă aici avem aspectul exterior.
Noi nu trebuie să lăsăm faptele noastre bune să lumineze înaintea oamenilor, ci lumina noastră. Primul aspect ar devia accentul spre latura falsă şi ar conduce numai la glorificarea omului. Noi nu trebuie să căutăm să dăm la iveală fapte bune, ci importanţa cea mai mare trebuie s-o acordăm mărturiei pentru Domnul nostru. Dacă Dumnezeu ni S-a făcut cunoscut în Fiul Său, El doreşte de asemenea ca noi să-L mărturisim înaintea lumii prin cuvânt şi faptă. Facem noi aceasta? Pentru aceasta nu trebuie să aşteptăm momente mari, deosebite. Viaţa zilnică oferă mii de ocazii să arătăm oamenilor ce înseamnă Domnul Isus pentru noi. O viaţă de părtăşie cu El va fi bogată şi în fapte bune, care apoi vor fi văzute de oameni.
Ce vrea Domnul să spună prin „fapte bune“? Se gândeşte El în privinţa aceasta la ceea ce oamenii lumii înţeleg prin fapte bune, de exemplu fapte ale dragostei pentru aproapele? Dacă ar fi aşa, atunci El i-ar aşeza pe ai Săi pe acelaşi teren cu necredincioşii şi ceea ce este „bun“ ar fi făcut dependent de evaluarea făcută de aceştia. Dacă ei fac acte de binefacere – şi pentru aceasta oameni nobili şi religioşi sunt în stare şi gata să facă -, atunci o fac, deoarece ei consideră că este „bine“ s-o facă. Însă în ochii lui Dumnezeu este bun numai ceea ce corespunde voii Sale şi este făcut din ascultare de El. Numai Dumnezeu face binele, fără să asculte, tocmai pentru că El este Dumnezeu, pentru că El este Suveranul. Într-un sens asemănător a spus Domnul odată tânărului bogat: „Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu“ (Marcu 10:18).
Nu, nu faptele dragostei pentru aproapele în sine sunt ceea ce Domnul aşteaptă de la ucenicii Săi, ci El caută ceva mai mare: fapte ale credinţei, care rezultă din părtăşia cu El şi care sunt făcute în puterea Duhului Sfânt. Prin „fapte bune“ putem înţelege tot ce în viaţa noastră reflectă voia şi intenţia lui Dumnezeu. Cât de apropiaţi de El trebuie să fim noi atunci, ca să putem face aceasta! Şi ce câmp larg de acţiune ni se deschide aici în situaţiile normale ale vieţii noastre!
Rezultatul unei mărturii credincioase şi ale unei umblări pline de dăruire va fi, că Dumnezeu va fi glorificat, şi nu omul. Oamenii nu vor izbucni în strigăte de admiraţie pentru credincioşi, pentru ceea ce ei văd în credincioşi. Totul se va îndrepta mai degrabă spre Acela de la care a venit: spre Tatăl nostru care este în ceruri. Tot ce este bun şi orice dar desăvârşit coboară de sus la noi, de la Tatăl luminilor (Iacov 1:17), şi totul trebuie să se reîntoarcă cu mulţumire şi adorare spre El, Izvorul. Acesta este felul de a fi al lui Dumnezeu, şi numai acesta este demn de El.
Liviu Olah – Un om al rugaciunii care nu s-a compromis
Asculta sau citeste o predica scurta a fratelui Liviu Olah aici – Liviu Olah – Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca!
“M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. Deacum ma asteapta cununa neprihanirii , pe care mi-o va da , in ziua “aceea”, Domnul, Judecatorul cel drept…” 2Timotei 4:7-8
Fratele Liviu Olah este născut la 30.05.1934 în Oradea, Judetul Bihor, cu studii la Facultatea de drept, de profesie jurist, însă a renuntat la profesie ca sa slujeasca ca pastor baptist. Fratele Liviu Olah a plecat la Domnul in Iulie 2008.
Liviu Olah
Articol scris de Octavian Baban

Photo credit danutm.wordpress.com
Se duce, incet, generatia parintilor nostri, cei care acum sunt in a saptea decada a vietii. Intre ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de exceptie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din Romania comunista, in anii 70-80. Daca Iosif Ton era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale in strainatate, daca Marcu Nichifor era vocea spiritualitatii evanghelice carismatice, ajunsa la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate noua, moderna, a credinciosilor baptisti din Romania.
El a inteles ca intr-un veac in care informatia era mult ingradita, evanghelizarea nu ar fi mers inainte prin exercitii de comunicare inteligenta, teologica, ci prin sfintire personala si avant in ascultarea de Dumnezeu, prin dragoste si rugaciune. In privinta aceasta el a fost cat se poate de evanghelic, de baptist, intr-o lume ortodoxa, in care sfintenia personala este destul de rara, in orice caz, nu un fenomen de masa.
In al doilea rand, el a predicat, cum ziceam, foarte modern. Cand il ascultai, si l-am ascultat de multe ori, vedeai altfel lumea spirituala, cosmosul, planeta, continentele, prin ochii contemporanilor si printr-un limbaj extraordinar de actual. Dumnezeu era Dumnezeu tatal, tatal cosmosului, creatorul care pentru credinciosi era “taticul” (avva). Ascultatorii auzeau apoi despre Satan care era domnul intunericului, printul intunericului, si care era mereu infatisat ca invins si dezbracat de putere inaintea lui Dumnezeu: credinciosul din vremea aceea se simtea incurajat si entuziasmat sa traiasca in victoria lui Dumnezeu si se simtea aproape de El, in grija celui care a creat cerurile si pamantul. Ascultand evanghelia vestita de L. Olah te simteai, in acelasi timp extraordinar de integrat in lumea prezenta. Olah vorbea relativ usor despre stiinta, despre evenimentele lumii moderne, simteai ca lumea prezenta era sfintita, ca temeliile ei erau aceleasi cu ale mesajului biblic, te simteai acasa in batalia si in istoria mantuirii, nu strain si exilat, cum doreau comunistii sa ne simtim (asta nu inseamna ca apostolul Petru nu are dreptate cand spune ca suntem straini si calatori in lumea aceasta). Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonala si de cea academica, in seminarii), intr-un mod categoric, si a adus o adiere proaspata de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultatorilor. Ar fi bine ca mai multi predicatori contemporani sa prinda spiritul libertatii si bucuriei, al voiosiei cu care predica Liviu Olah.
In al treilea rand, cum multi au sesizat, el a fost un om de viziune, care a transmis duhul acesta multor altora: el se ruga pentru timpurile cand evanghelia se va vesti pe stadioane, la radio si la tv, cand libertatea vestirii va fi cu mult mai mare. In privinta aceasta, daca I. Ton visa scoli si influenta academica, L. Olah visa predicare si influenta in mass-media a crestinilor. Probabil ca acesta este punctul in care generatia noastra trebuie sa ceara cu intensitate, in rugaciune: Doamne, da-ne o viziune a lumii care va sa vina, a domniei Tale, a cresterii imparatiei tale!
Citeste in intregime la sursa – http://babanbits.wordpress.com
Daniel Branzei scrie despre fratele Liviu Olah in Cartea ‘Amintiri cu sfinti’:
Liviu Olah – marturia lui Paul Ghitea
“Eu l-am cunoscut pe Liviu Olah in tinerete. Unora nu va vine sa credeti, dar a avut si el o vreme cand a fost tanar. Asa eram si eu, tanar si ne-am intalnit pe timpul anilor de facultate. El venise sa studieze dreptul ca sa devina avocat. Eu i-am spus odata:
“Vrei sa ajungi aparatorul hotilor, al banditilor si al tuturor oamenilor rai? Vrei sa faci bani buni din asta?”
El mi-a raspuns: “Nu. Nu mai vreau asta. Vreau sa ajung un avocat pentru Evanghelie si sa apar adevarul Imparatiei lui Dumnezeu. “
Se razgandise.
Schimbarea cea mare s-a produs in inima lui prin viata si activitatea tineretului de la Biserica din Basarab, care avea pe atunci patru pastori. Unul dintre ei, Jean Stanevschi, s-a apucat in primavara anului 1957 sa traduca pentru tineri tot felul de predici si lucrari pe care le dadea apoi tinerilor. Traducea mai ales predici de-ale lui C.H. Spurgeon, dar si de-ale lui Finney si de-ale lui Billy Graham, care era atunci in mare forma.
Una din aceste lucrari l-a influentat cel mai mult pe Liviu Olah. Era de fapt o predica de Oswald Smith, pastorul “Bisericii poporului” din Toronto, Canada. Titlul ei era “Jarul dragostei mantuitoare”. (despre O. Smith puteti citi aici) . (Cand l-am auzit pe fratele Paul Ghitea parca mi s-a aprins un beculet rosu! “JARUL DRAGOSTEI MANTUITOARE”! Nici ca se poate un “motto” mai potrivit pentru intreaga viata a lui Liviu Olah. Un motto si un epitaf: “Jarul dragostei mantuitoare”.)
In aceiasi perioada, unul din ceilalti pastori, care era si el cam tanar, Marcu Nichifor a avut initiativa sa organizeze o saptamana de rugaciune pentru cei tineri. ne adunam la biserica in fiecare seara si ne rugam. El nu ne lasa sa ne rugam ca de obicei, cu rugaciuni frumoase, dar formale si teoretice, ci ne obliga sa ne rugam sincer, foarte sincer si sa spunem tot ce aveam in inima”.
N-eam rugat prima saptamana, cam pana la 1, 2 dimineata si n-am fi vrut sa se mai termine. Marcu a fost prelungit cu inca o saptamana, asa ca ne-am rugat doua saptamani, apoi ne-am mai rugat inca una, a treia … Era perioada examenelor la scoli si pastorii si parintii si-au pus problema timpului care trebui a folosit poate mai bine pentru preagtirea testelor care urmau. Tinerii insa au hotarat sa continue rugaciunea si, ceea ce este foarte remarcabil, nici unul dintre noi n-am cazut la examene. Am luat toate examenele.
Din experienta aceea si din lucrarea lui Marcu Nichifor a iesit Liviu Olah asa cum a fost el toata viata.
(Am facut cateva cercetari si iata ce am descoperit: Liviu Olah a fost aprins pentru Christos de Oswald Smith, care a fost aprins si el pentru Domnul de R.A Torrey.
Nu este de mirare ca a fost un om deosebit, stapanit de acelasi duh care s-a miscat ca o stafeta nevazuta de la o generatie la alta.
Dosarul Securitatii pentru Liviu Olah
Citeste dosarul intreg (aprox 20 de pagini aici – http://dezvaluiri.wordpress.com/liviu-olah-dosar) care dovedeste ca Fratele Liviu Olah nu s-a compromis niciodata!
- Intreprinderea unor măsuri vizînd compromiterea şi izolarea lui OLAH LIVIU, atît în ţară cît şi în străinătate
- a) Pe plan intern
1.- Întrucît pînî în prezent se deţin puţine date care să poată fi folosite la compromiterea şi izolarea lui OLAH LIVIU, informatorii: „BOROŞ”, „FAUR” şi „CAZACU” din legătura I.J. Bihor; „PETRESCU”, „BARBU”, şi „DUŢESCU” de la I.J. Timiş; „PESCARU” de la I.J.Braşov şi „PASTORUL” din legătura Direcţiei I, vor fi instruiţi să culeagă date legate de imoralitatea lui OLAH LIVIU şi a soţiei sale, abaterile acestuia de la doctrina cultului baptist etc., care apoi să le amplifice şi să le lanseze în rîndul credincioşilor baptişti.
Termen
2.- Studierea activităţii lui OLAH LIVIU din copilărie şi pînă în prezent, a legăturilor pe care le-a avut la locurile de muncă în perioada studiilor etc., cu scopul de a identifica unele persoane pe care să le folosim în acţiunea de compromitere a sa.
Vs. 15
Termen…
3.- Studierea problemelor privind starea sănătăţii lui OLAH LIVIU din copilărie şi pînă în prezent (spitale, policlinici, analize, vizite medicale etc.), cuscopul de a stabili eventualele dereglări din punct de vedere psihic.
În acelaşi scop, se va elabora o combinaţie privind folosirea Dr. ARCAN PETRU, baptist, din Timişoara, în acţiunea de compromitere a lui OLAH LIVIU, ca fiind bolnav psihic.
Termen…
4.- Studierea zonelor de influienţă şi a tuturor relaţiilor lui OLAH LIVIU din ţară, pe baza datelor existente şi să stabilim:
– persoanele care sînt în favoarea lui OLAH LIVIU şi poziţia lor în cadrul cultului baptist;
– persoanele care sunt în defavoarea lui OLAH LIVIU.
Cunoscîndu-le în acest mod, vom selecţiona pe cele care să le folosim în compromiterea lui OLAH LIVIU, respectiv:
– unii să afirme că este „omul securităţii”, iar alţii că este bolnav mintal
Termen..
…….
10.- Crearea unei opinii de masă în rîndul credincioşilor împotriva grupăriii lui OLAH LIVIU, COVACI NICOLAE, şi ŢON IOSIF, prin intermediul pastorilor MEGYESI IOSIF, VANCEA IOAN, MIHUŢ TEODOR, MIHEŞ DUMITRU, GHERGHEL DUMITRU, BRADEA PAVEL, FICUŢ DANIEL, VICAŞ TEODOR, ZEFIR ANTON, ZSISKU LUDOVIC, asupra cărora există posibilităţi de influenţare. Aceştia vor fi dirijaţi individual, ca în predici, discuţii cu credincioşii, scrisori şi alte acţiuni, să scoată în evidenţă că aceştia nu respectă prescripţiile biblice, că le interpretează în mod tendenţions în favoarea lor, urmărind creerea unei popularităţi ieftine, prin care apoi să-şi satisfacă deorinţele meschine de a acapara conducerea cultului.
Trebuie sa devin un om al rugaciunii care sa staruiesc pe genunchi pentru pocainta din jurul meu – Liviu Olah
Dumnezeu nu lucreaza azi direct la mantuirea oamenilor, nu lucreaza prin ingeri nici prin decretele Sale ceresti, ci lucreaza prin noi, frati scumpi. Intelegeti? Prin voi, prin mine, prin noi si daca noi nu stam la dispozitia Lui zadarnic a murit Hristos. Oamenii vor merge in iad. Eu si tu trebuie sa devenim o unealta in mana lui Dumnezeu, trebuie sa devin un canal de legatura intre Dumnezeu si oameni, trebuie sa devin un om al rugaciunii care sa staruiesc pe genunchi pentru pocainta din jurul meu. N-am facut treaba aceasta, noi am dezvoltat in bisericile noastre muzica, muzica si iarasi muzica. Am adus teatrele in biserica noastra! Am dezvoltat fanfarele in biserica noastra, programe peste programe, poezii peste poezii, si tare i-a placut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am dus in bisericile noastre.
De aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.
Vin frati din diferite locuri aici, eu nu zic sa nu vina, bun venit, dar nu acesta este interesul sa veniti aici sa vedeti ce multe persoane sunt si n-avem locuri, interesul e sa stai acasa frate cel putin jumatate de ora pe genunchi inaintea lui Dumnezeu sa te pocaiesti tu, care esti de 20, 30, 40 de ani pocait si in jurul tau oamenii merg in iad, sunt morti in pacat. De ce? Sa te intrebi de ce. Nu cumva tu ai rupt legatura cu Dumnezeu? Ai fost un pocait formalist! Din partea ta puteau sa mearga toti in iad. Asta-i mare pacat. Spun cu mana pe Biblie ca daca crestinismul ar fi luat in serios problema aceasta, problema consacrarii pentru Dumnezeu, problema rugaciunii staruitoare pentru vecini, cunostinte, colegi, oras, tara, lumea intreaga, de mult omenirea l-ar fi cunoscut pe Hristos de la mic la mare.
Noi suntem vinovatii: pocaitii care nu ne-am trait nici viata, model… Si tu iubitul meu suflet care ai stat in nepasare sau in indiferenta sau in amanare sa-L primesti oare sau nu pe Hristos, daca Hristos statea asa de nepasator fata de soarta ta si fata de soarta mea, noi ajungeam in iad. Dumnezeu a coborat in lumea noastra, s-a facut om, a murit pentru noi. Dumnezeu moare pentru oameni. Oare oamenii vor intelege vreodata acest adevar? Cat se va juca umanitatea cu moartea lui Hristos? Cat timp o va calca in picioare oare? Daca si tu o calci iti calci propria ta fericire, propria ta perspectiva de-a avea viata vesnica.
Dumnezeu a avut mila fata de pamantul nostru, L-a trimis pe Hristos sa moara, L-a dat sa moara pe Hristos. Atat de mult a iubit si iubeste Dumnezeu lumea incat L-a dat pe Hristos sa moara, pentru ca oricine va crede in El si-L va primi in viata, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Auzi tu, tu vei pieri! Vei dispare din viata lui Dumnezeu, vei pieri daca nu-L primesti pe Dumnezeu in viata. Primeste-L in viata ta acum, nu amana, e poate ultima chemare, aceasta zi. N-as vrea sa te intalnesti cu imaginea aceasta in iad, sa zici ‘vai ce mare ocazie am avut’ ca mi s-a spus ca fara pocainta, fara acceptarea lui Hristos in viata sunt pierdut, pierdut. Vai ce nesocotit am fost ca am refuzat harul, ca n-am raspuns atunci chemarii divine.
Domnul sa lucreze la inima ta si mult de tot la inima voastra scumpi candidati. Va rog nu intrati in apa botezului, daca nu vreti sa fiti oamenii lui Dumnezeu toata viata. Prea mult a vazut lumea asta pocaitii falsi, pocaiti de lume, prea multi, prea multi am incuiat usa cerului. Multi gem in iad fiindca pocaitii n-am fost adevarati pocaiti cu viata, n-am fost oameni ai rugaciunii, ne-am batut joc de haina alba pe care intr-o zi ca azi, atatia dintre noi am imbracat-o. Sa ne plangem aici, acum decat in iad.
Doamne Dumnezeule fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca, ca prin ei tara si lumea sa Te cunoasca ce Minunat, ce Bun, ce Sfant, ce iertator esti Tu. Domnul sa faca aceasta lucrare. Amin.
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
La început. [Prolog la Evanghelia lui Ioan, Ioan 1,1-18]. Expresia din textul grec este lipsită de articolul hotărât, dar cu toate acestea este clară în înţeles. Dacă ar fi fost folosit articolul hotărât în textul grec ar tinde să lase să se înţeleagă un anumit timp, sau început. Fără articolul hotărât şi în contextul v. 1-3, expresia denotă timpul cel mai depărtat ce se poate concepe, înainte de crearea tuturor lucrurilor (v. 3), înainte de oricare şi de orice alt început care este, veşnicia trecută.
Relatarea creaţiunii începe cu cuvintele ebraice echivalente (vezi la Geneza 1,1). Aşa cum Geneza 1 scoate în evidenţă natura creaţiunii şi faptul că omul a fost la început făcut după chipul lui Dumnezeu, tot aşa prologul la Evanghelia lui Ioan scoate în evidenţă natura Creatorului (v. 1-4) şi mijlocul prin care Dumnezeu intenţiona să facă posibilă recrearea a chipului Său în om (v. 5-14). Geneza 1,1 se referă la începutul acestei lumi. Dar Cuvântul din Ioan 1,1-4 este Creatorul tuturor lucrurilor şi deci anticipează începutul din Geneza 1,1. Astfel, începutul din Ioan 1,1 este anterior începutului din Geneza 1,1. Când a început orice a avut un început, Cuvântul era deja.
Era. Gr. en, o formă a verbului eimi, a fi exprimând continuitate de existenţă sau fiinţă. Cuvântul era, în toată veşnicia; el niciodată nu a devenit aşa ceva. Dar, cu timpul, Cuvântul a fost făcut [literal a devenit. Gr. egeneto, o formă a lui ginomai, a deveni, exprimând acţiune iniţiată şi completată la un timp dat] trup (v. 14). Astfel, Hristos a fost totdeauna Dumnezeu (Ioan 1,1; Evrei 1,8); dar, în contrast, El S-a făcut [a devenit] om (Ioan 1,14; cf. Filipeni 2,7). Astfel, atât în cuvinte, cât şi în forma lor, Ioan subliniază existenţa continuă, eternă, nelimitată a lui Hristos înainte de întruparea Lui. În veşnicia trecută n-a fost nici un punct înainte de care se putea spune că Cuvântul nu fusese. Fiul era cu Tatăl din toată veşnicia (AA 39). N-a fost nici un timp când El nu era în strânsă comuniune cu veşnicul Dumnezeu (EV 615). Comparaţi Apocalipsa 22,13, unde Isus Se proclamă începutul şi sfârşitul. El este acelaşi ieri şi azi şi în veci (Evrei 13,8).
Cuvântul ginomai, folosit în v. 14, apare şi în v. 3 cu privire la crearea tuturor lucrurilor (literal prin el totul a devenit). Isus declara, înainte de a fi fost [gr. ginomai, literal deveni sau a ajunge să fie] Avraam, Eu sunt [ gr. eimi] (cap. 8,58). Acelaşi contrast apare în LXX-a la Psalmii 90,2; Înainte de a se fi născut [a ajunge în fiinţă, KJV] [gr. ginomai], din veşnicie în veşnicie, Tu eşti [gr. eimi] Dumnezeu.
En apare de trei ori în Ioan 1,1, întâi cu privire la veşnicia Cuvântului, apoi cu privire la comuniunea Sa veşnică cu Tatăl şi în cele din urmă cu privire la egalitatea Sa veşnică în natură cu Tatăl. Versetul 2 reafirmă durata acestei stări de fiinţă în toată veşnicia.
Cuvântul. Gr. logos, exprimare, zicere, vorbire, naraţiune, relatare, tratat, cu accentul asupra aranjamentului sistematic, cu înţeles, al ideilor astfel exprimate. Aici Ioan foloseşte termenul ca denumire pentru Hristos, care a venit să exprime caracterul, gândul şi voia Tatălui, aşa cum vorbirea este exprimarea ideilor. În LXX-a cuvântul Logos este folosit de obicei atât pentru exprimările creatoare (Psalmii 33,6; cf. Geneza 1,3.6.9, etc.), cât şi pentru exprimările de comunicare (Ieremia 1,4; Ezechiel 1,3; Amos 3,1) ale gândului şi voii divine. Fără îndoială, aceste întrebuinţări VT erau în mintea lui Ioan atunci când scria. Dumnezeu a exprimat voia şi scopul Său divin prin creaţiune şi prin revelaţie; acum (Ioan 1,14) El a făcut lucrul acesta prin întrupare, suprema şi desăvârşita Sa revelaţie (vezi EGW, Material suplimentar, la v. 18). Cuvântul Logos rezumă în felul acesta tema dominantă a cărţii lui Ioan (vezi cap. 14,8-10; şi mai jos la Cuvântul era Dumnezeu şi Nota adiţională la capitolul 1). În v. 18 Ioan arată motivul său de a vorbi despre Hristos ca fiind Cuvântul – El a venit să Îl facă cunoscut pe Tatăl. Ca o denumire pentru Hristos cuvântul Logos este folosit în NT numai de Ioan, în Evanghelia sa (cap. 1) şi în 1 Ioan 1,1; Apocalipsa 19,13. Termenul identifică pe Hristos ca expresie întrupată a voii Tatălui ca toţi oamenii să fie mântuiţi (vezi 1 Timotei 2,4), ca gândul lui Dumnezeu făcut auzibil (DA 19).
Cu Dumnezeu. Gr. pros ton theon. Cuvântul pros denotă o strânsă asociere şi comuniune. Dacă Ioan ar fi vrut să spună simplu că Cuvântul era în apropiere de Dumnezeu s-ar fi putut aştepta ca el să folosească fie cuvântul para alături, fie cuvântul meta cu (cf. la cap. 6,46). Dar Ioan a intenţionat mai mult decât putea să spună oricare din cuvintele acestea, ca atunci când scria avem la Tatăl [ gr. pros] un Mângâietor] (1 Ioan 2,1) – nu în sensul că Isus este doar în prezenţa Tatălui, ci că El este strâns asociat cu Tatăl în lucrarea de mântuire. Pros este folosit în acelaşi sens în Evrei 4,13: cu care aveam de-a face adică cu care avem legături. Aici cuvântul lasă să se înţeleagă o strânsă comuniune personală într-o lucrare de interes reciproc şi preocupare reciprocă. Comparaţi Ioan 17,5.
Faptul că Cuvântul era cu Dumnezeu, adică cu Tatăl, Îl declară emfatic ca fiind o fiinţă cu totul distinctă de Tatăl. Aşa cum lămureşte contextul, Cuvântul era asociat cu Dumnezeu într-un sens unic şi exclusiv. Cuvântul era cu Dumnezeu în veşnicia trecută, dar S-a făcut trup pentru a fi cu noi (vezi la v. 14; cf. DA 23-26). El era Emanuel, Dumnezeu cu noi (vezi la Matei 1,23). Este cu neputinţă să înţelegem importanţa întrupării decât numai pe fundalul preexistenţei veşnice a lui Hristos ca Dumnezeu şi ca asociat cu Dumnezeu (vezi EGW Material suplimentar la Romani 1,20.25).
Cuvântul era Dumnezeu. În textul grec, absenţa articolului hotărât înainte de cuvântul Dumnezeu face cu neputinţă de redat expresia: Dumnezeu era Cuvântul. A o reda astfel ar însemna să se facă Dumnezeu egal cu Cuvântul şi în felul acesta să se limiteze Dumnezeirea exclusiv la Cuvânt. Cei doi termeni, Cuvânt şi Dumnezeu nu pot fi cu totul puşi unul în locul celuilalt. Nu ar fi mai corespunzător să zicem că Dumnezeu era Cuvântul decât să zicem că iubirea este Dumnezeu (cf. 1 Ioan 4,16), sau Cuvântul a fost făcut trup (cf. Ioan 1,14). Deşi aici în v. 1 cuvântului Dumnezeu îi lipseşte articolul hotărât, el este totuşi clar. Enunţarea nu poate fi tradusă Cuvântul era un Dumnezeu, ca şi cum Cuvântul era un Dumnezeu între mulţi alţi dumnezei. În limba greacă absenţa articolului hotărât adesea accentuează calitatea exprimată de un cuvânt sau inerentă în el. În acord cu aceasta, Ioan vrea să spună că Cuvântul participa la esenţa divinităţii, că El era divin în sensul de ultim şi absolut. Astfel, printr-o declaraţie concisă, Ioan tăgăduieşte că Cuvântul era fie un Dumnezeu, unul între mulţi, fie Dumnezeul, ca şi cum numai El era Dumnezeu.
În prolog (v. 1-18) Ioan anunţă scopul care l-a călăuzit în scrierea Evangheliei; şi anume, să prezinte pe omul Isus ca Dumnezeu întrupat (cf. 1 Ioan 1,1). Din incident în incident şi din discurs în discurs el urmăreşte cu credincioşie obiectivul acesta. În concluzia sa el observă că scopul său în scriere era de a conduce pe alţii să creadă că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi crezând, să aibă viaţa şi numele Lui (Ioan 20,30.31). În introducerea la prima sa epistolă, Ioan se referă din nou la experienţa sa personală cu Cuvântul (1 Ioan 1,1-3). La fel, cuvintele de începere ale Apocalipsei declară că ea este descoperirea lui Isus Hristos (cap. 1,1). Vezi Nota adiţională la sfârşitul capitolului; vezi la Filipeni 2,6-8; Coloseni 2,9.
Hristos este Dumnezeu veşnic în sensul suprem şi absolut al termenului (vezi Nota adiţională la sfârşitul capitolului). Pentru comentariu la ficţiunea că Isus era doar un om mare şi bun vezi la Matei 16,16.
Dovezile dumnezeirii lui Hristos sunt multe şi de necombătut. Acestea pot fi rezumate pe scurt: 1) viaţa pe care El a trăit-o (Evrei 4,15; 1 Petru 2,22), 2), cuvintele pe care le-a vorbit (Ioan 7,46; 14,10; cf. Matei 7,29), 3) minunile pe care le-a săvârşit (Ioan 5,20; 14,11), 4) profeţiile pe care le-a împlinit (Luca 24,26.27.44; Ioan 5,39; DA 799). Vezi DA 406, 407.
2 El era la început cu Dumnezeu.
El. [Acelaşi, KJV]. Versetul 2 repetă lucrurile esenţiale din v. 1, pentru accentuarea acestora.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
Toate. [Toate lucrurile, KJV]. Expresia filozofică obişnuită denotând întregul univers (vezi 1 Corinteni 8,6; Coloseni 1,16; cf. Evrei 1,1.2; vezi la Ioan 1,9).
Au fost făcute. Gr. ginomai, au devenit, au ajuns la fiinţă, au ajuns să fie (vezi la v. 1). Ioan descrie creaţiunea ca un act împlinit. Cele materiale nu sunt veşnice, a fost un timp când ele au fost făcute.
Prin El. Ioan nu gândea la Logos sau Cuvânt, în sensul abstract, metafizic al filozofiei greceşti. Asocierea lui Hristos cu Tatăl în lucrarea de creaţiune este prezentată de repetate ori în NT (vezi Romani 11,36; 1 Corinteni 8,6; Coloseni 1,16.17; Evrei 1,1.2; cf. Apocalipsa 3,14). Aici Ioan Îl prezintă pe Hristos ca Creator al tuturor lucrurilor, aşa după cum în Ioan 1,14 Îl prezintă ca purtătorul îndurării şi harului divin pentru restatornicirea sau crearea din nou a tuturor lucrurilor. În veşnicia trecută Cuvântul nu a fost o entitate pasivă, inactivă, ci era asociat intim şi activ cu Tatăl în dezvoltarea şi administrarea tuturor lucrurilor.
Fără El. Acelaşi adevăr enunţat negativ. În chip unic şi exclusiv Cuvântul este Creator.
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
Viaţa. Gr. zoe, principiul de viaţă la care participă tot ce este viu, antiteza morţii. Ioan se gândeşte în mod evident şi la viaţa spirituală şi mai ales la viaţa veşnică, în care se dă intrare celui care Îl primeşte pe Hristos şi crede în El (vezi v. 12). Prin păcat omul s-a despărţit de sursa vieţii şi de aceea a ajuns să fie supus morţii, dar perspectiva vieţii veşnice a fost restatornicită prin Isus Hristos (Romani 5,12.18; 6,23) şi odată cu ea tot ce Adam pierduse prin neascultare. Vezi Ioan 10,10; 11,25; 14,6. În Hristos este viaţa, originară, neîmprumutată, nederivată (DA 530).
Lumina oamenilor. În textul grec articolul hotărât care precede atât viaţa, cât şi lumina face egală lumina cu viaţa. Întunericul spiritual înfăşurase de mult sufletul oamenilor, dar adevărata Lumină (v. 9) şi desăvârşirea vieţii divine străluceşte acum pentru a ilumina cărarea fiecărui om (cf. Isaia 9,1.2). Nu numai că lumina cerului străluceşte prin Hristos, El este acea lumină (Ioan 1,9). De repetate ori Ioan Îl citează pe Isus ca fiind lumină în sensul acesta (vezi Ioan 8,12; 9,5; 12,35.46; cf. 1 Ioan 1,5.6; 2,8). Lumina a fost totdeauna un simbol al prezenţei divine (vezi la Geneza 3,24). După cum în primul act al creaţiunii Dumnezeu a inundat lumea cu lumină (Geneza 1,3) tot aşa, când Dumnezeu porneşte lucrarea de creare din nou a chipului Său în sufletele oamenilor, mai întâi luminează inima şi mintea lor cu lumina iubirii divine (2 Corinteni 4,6). La Tine zice psalmistul, este izvorul vieţii, prin lumina Ta vedem lumină (Psalmii 36,9).
5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
Lumina. Adică, lumina iubirii divine manifestată în Cuvântul întrupat (vezi la v. 4).
Întuneric. Adică, întunericul moral al păcatului, întunericul mintal al neştiinţei de iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu şi perspectiva lipsită de nădejde a morţii (vezi Efeseni 2,12). Tocmai pentru a înlătura acest văl al întunericului a venit Lumina vieţii în lumea aceasta (vezi 2 Corinteni 4,6).
Biruit-o. [Cuprins-o, KJV]. Gr. katalambano, a prinde, a sesiza, a cuprinde, fie literal cu mâinile sau figurat cu mintea. Katalambano este folosit în sensul de a pricepe sau a înţelege în Fapte 10,34; 25,25; Efeseni 3,18 dar mai adesea în sensul de a apuca, a prinde sau a cuprinde în Marcu 9,18; Ioan 8,3.4; 12,35; 1 Tesaloniceni 5,4; etc. Cuvântul englez apprehend reflectă ambele nuanţe de înţeles. Traducerea biruit (RSV) oferă ideea binelui triumfând asupra răului (cf. Efeseni 6,12; Coloseni 2,15). Traducerea aceasta a fost posibilă fiind influenţată de concepţia modernistă că Evanghelia lui Ioan reflectă dualismul mitraismului şi pe Esenieni (vezi p. 54, 92). Totuşi, dezvoltarea argumentaţiei din Ioan 1,9-12 favorizează traducerea cuprins-o în sensul că întunericul personificat al sufletelor oamenilor nici nu a înţeles, nici nu a apreciat Lumina vieţii (cap. 3,19; cf. DA 80).
6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
Trimis de Dumnezeu. În aceste cuvinte dramatice evanghelistul afirmă originea divină a mărturiei Botezătorului cu privire la Mesia (vezi la Ioan 1,23; cf. la Amos 7,14.15, Ioan 4,34). Ioan. Adică, Ioan Botezătorul. Ioan Evanghelistul niciodată nu se referă la sine pe nume. Vezi
la Matei 3,1-12; Luca 3,1-18. Pentru înţelesul numelui vezi la Luca 1,13.
7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
Să mărturisească. [Să dea mărturie, KJV]. În starea lor de orbire spirituală oamenii uitau în general lumina şi nu erau primitori de lumină (v. 10.20). Totuşi, percepţia sa spirituală l-a făcut pe Ioan să Îl recunoască pe Mesia (v. 32-34). Comparaţi cu Isaia 6,9; 2 Corinteni 4,4; Apocalipsa 3,17.18.
Lumină. Gr. phos, o sursă de lumină. Aşa cum lămureşte contextul, despre Hristos se spune aici că este lumina, după cum în v. 4 se spune că era purtător de lumină (vezi la v. 4, 5).
Să creadă. Cuvântul acesta apare în Evanghelia după Ioan de peste 100 de ori, subliniind importanţa unui răspuns pozitiv la glasul lui Dumnezeu.
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
Nu era el lumina. [El nu era Lumina aceea, KJV]. Vezi la v. 20.
9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
Adevărata lumină. Orice altă lumină decât aceea care porneşte de la Isus Hristos este falsă (cf. Isaia 50,11; Iacov 1,17). Totuşi, este probabil că Ioan nu foloseşte aici cuvântul adevărată în contrast cu falsă, lăsând să se înţeleagă că toate celelalte lumini sunt false şi înşelătoare, deoarece Hristos a vorbit mai apoi de Ioan Botezătorul ca fiind lumina care este aprinsă şi luminează (cap. 5,35) [gr. luchnos, lampă, candelabru în contrast cu phos lumina însăşi,de la v. 7] (cap. 5,35). Dar Ioan Apostolul tăgăduieşte (cap. 1,8) că Ioan Botezătorul era lumina aceea de care vorbeşte el aici. Deosebirea dintre Ioan Botezătorul şi Isus nu era diferenţa dintre fals şi adevărat, ci dintre parţial şi deplin (vezi la 1 Corinteni 13,10). Mărturia lui Ioan ar putea fi asemănată cu strălucirea planetei Venus sau acea a lui Sirius (vezi la Isaia 14,12), dar în Isus lumina adevărului arde cu flăcări ca ale soarelui la miezul zilei (vezi la Maleahi 4,2; 2 Petru 1,19). Ioan Îl mai prezintă pe Isus şi ca pâinea adevărată (cap. 6,32), viţa adevărată (cap. 15,1), uşa adevărată (cap. 10,7-9) şi ca adevărul însuşi (cap. 14,6).
Care, venind. [Care vine, KJV] În textul grec expresia aceasta se poate referi fie la orice om [ KJV], fie la adevărata lumină (RSV). În cap. 3,19 lumina este din nou amintită ca venind în lume. În cap. 5,43; 7,28; 10,10; 16,28; 18,37 (cf. 1,31; 6,14; 11,27) Isus Se referă la propria Sa venire, nu ca un prunc în Betleem, ci în rolul Său de Mesia. În cap. 12,46 Isus zice: Eu am venit ca să fiu lumină în lume.
În cap. 1,10, Ioan afirmă că Hristos adevărata Lumină era în lume. N-ar fi fost potrivit ca El să menţioneze venirea Lui în lume în versetul precedent? Unii au sugerat că, dacă propoziţia care vine în lume se referă la orice om, aceasta ar fi excesiv, în timp ce dacă se referă la adevărata Lumină ar părea că adaugă înţeles şi pregăteşte calea pentru declararea întrupării din v.14. Totuşi, exprimarea din KJV este perfect valabilă din punct de vedere gramatical.
Lume. Gr. kosmos, în general lumea din punct de vedere al aranjamentului ei armonios (vezi la Matei 4,8). Ioan foloseşte pe kosmos de vreo 80 de ori, în comparaţie cu de numai 15 ori în cele trei sinoptice şi prin el desemnează lumina oamenilor, mai ales aceia care se împotrivesc lui Dumnezeu şi adevărului.
Luminează pe orice om. Aceasta nu vrea să spună că toţi oamenii sunt în mod necesar luminaţi de lumină, ci că dacă oamenii sunt cumva luminaţi, aceasta urmează să se facă cu ajutorul acestei lumini (cf. Ioan 6,68; Fapte 4,12). Toată lumina pe care o au oamenii vine de la Hristos (DA 464, 465). Adevărata lumină luminează asupra tuturor oamenilor în acelaşi sens, în care Isus a murit pentru toţi oamenii, dar aceasta nu înseamnă că toţi oamenii Îl cunosc sau că vor fi mântuiţi. Ioan nu se referă aici la o vagă scânteie de lumină sălăşluind în sufletele oamenilor, sfinţi, păcătoşi şi păgâni deopotrivă, ci la lumina unei cunoştinţe mântuitoare al lui Isus Hristos (vezi DA 317). Ioan lămureşte în v. 10-12 că, în cea mai mare parte lumea nu L-a cunoscut şi ai Săi nu L-au primit. Aceştia, deci, nu erau luminaţi de adevărata Lumină. Aşa cum se grăbeşte Ioan să adauge, numai cei ce L-au primit şi au crezut în El sunt desemnaţi aici în mod deosebit (v. 12; cf. DA 317)
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
În lume. Adică, între oameni. Vezi la v. 9.
Făcută prin El. Vezi la v. 3.
Nu L-a cunoscut. Adică, lumina n-a recunoscut pe Isus ca Mesia, adevărata Lumină. Nu numai atât; ea L-a lepădat şi L-a crucificat. Vezi la v. 11.
11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
Ai Săi. Gr. ta idia, o expresie idiomatică însemnând aici propriul său [cămin] (vezi Ioan 16,32; 19,27; Fapte 21,6; EGW Materialul suplimentar la Ioan 1,1-3.14). Aceasta probabil nu este o aluzie directă la respingerea lui Isus la Nazaret, căminul Lui literal, ci la casa lui Israel în mod colectiv (Matei 10,6; 15,24; cf. Exod 19,5; Deuteronom 7,6), naţiunea aleasă. A doua apariţie a expresiei ai Săi, hoi idioi, este la plural, însemnând, propriul său [neam]. Deşi proprii fraţi ai lui Isus (Ioan 7,3-5) şi concetăţeni (Luca 4,28.29), au tăgăduit mesianitatea Lui, Ioan aici se referă probabil la membrii, casei lui Israel individual şi îndeosebi la conducătorii ei. Aceştia erau oile pierdute ale casei lui Israel (Matei 15,24).
Nu L-au primit. A patra evanghelie este uneori numită evanghelia lepădării, deoarece ea trasează mai pe deplin decât o fac celelalte evanghelii procesul prin care conducătorii lui Israel L-au lepădat pe Mesia (vezi cap. 3,11; 5,43; 6,66; 8,13, 9,29; 10,25; 12,37.42; 19,15; etc.). De fapt, multe inimi sincere L-au primit ici şi colo (cap. 1,12; vezi cap. 2,11; 3,2; 4,29.39.42.53; 6,14; 7,31.40.41.43; 8,30; 10,19.42; 11,45; etc.).
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
Tuturor celor ce L-au primit. Nu numai ca pe un om bun sau ca pe un profet, ci ca pe Fiul lui Dumnezeu, Trimisul lui Dumnezeu, Mesia. Ioan aici stigmatizează ca eroare credinţa că numai pentru că Hristos a murit pentru toţi oamenii, pentru aceea toţi vor fi mântuiţi. Marcată la fel ca falsă este credinţa că Dumnezeu predestinează pe anumiţi oameni spre a fi mântuiţi şi pe alţii spre a fi osândiţi. Ioan declară emfatic că factorul decisiv se găseşte în oamenii înşişi – tuturor acelora [toţi aceia] care primesc şi cred le este garantată intrarea în situaţia de fiu. Cu privire la predestinare vezi mai departe la Isaia 55,1; Efeseni 1,5; Apocalipsa 22,17.
Celor care cred. Vezi la v. 7.
În numele Lui. A crede în numele altuia nu este echivalent cu a-l crede pe el. Aceasta din urmă poate să însemne simplu că cineva dă crezare cuvintelor altuia. Demonii dau crezare faptului că există un Dumnezeu (Iacov 2,19), dar aceasta este o experienţă foarte diferită de aceea de a crede în numele lui Dumnezeu. Cea dinainte este un act intelectual; cea din urmă este un act moral şi spiritual. A crede în numele lui Hristos înseamnă a-şi însuşi cele prevăzute pentru mântuire de Isus Hristos. Credinţa este condiţia pe temeiul căreia Dumnezeu a văzut de bine să făgăduiască iertare păcătoşilor; nu că este vreo virtute în credinţa prin care mântuirea este meritată, ci credinţa poate să pună stăpânire [să-şi însuşească] meritele lui Hristos, leacul prevăzut pentru păcat (EGW RH 4 noiembrie 1850).
Cuvântul nume este folosit aici într-un sens idiomatic aramaic, însemnând persoana însăşi.
Dreptul. [Putere, KJV]. Gr. exousia, autoritate, drept, puterea de atingere, nu dunamis, putere în sensul obişnuit. În cap. 5,27 exousia este pe bună dreptate tradus autoritate. Din cauza păcatului omul a pierdut toate drepturile şi a meritat pedeapsa cu moartea. Planul mântuirii a refăcut ocazia omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a-I servi.
Să se facă. [Să devină, KJV]. Dumnezeu nu face în mod arbitrar pe oameni copii ai Săi; El îi face în stare să devină aşa ceva dacă aleg aceasta.
Copii ai lui Dumnezeu. [Fii ai lui Dumnezeu, KJV]. Literal, copii ai lui Dumnezeu, expresia care este folosită la Ioan (vezi Ioan 11,52; 1 Ioan 3,1.2.10; 5,2), care niciodată, în textul grec, nu foloseşte fii ai lui Dumnezeu când se referă la creştini. A deveni fiu sau copil al lui Dumnezeu înseamnă a intra în legătura de legământ (vezi la Osea 1,10) prin naştere din nou (Ioan 3,3).
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Născuţi. Vezi la cap. 3,3-8.
Nu din sânge. Adică, nu prin naştere naturală.
Voia firii. [Voia cărnii, KJV]. Poate dorinţă sexuală.
Om. Gr. aner, bărbat, probabil aici o referire la dorinţa după urmaşi.
Din Dumnezeu. Motivele omeneşti şi plănuirea omenească nu joacă nici un rol în naşterea de care vorbeşte Ioan. Ea se aseamănă naşterii fizice numai în sensul că ambele marchează începutul unei vieţi noi (vezi la Ioan 3,3-8; Romani 6,3-5). Ea nu este realizată prin iniţiativă şi acţiune omenească, ci este o creaţiune cu totul nouă, cu totul dependentă de voia şi acţiunea lui Dumnezeu Însuşi. El este Acela care lucrează în noi şi voinţa şi înfăptuirea după buna Lui plăcere (Filipeni 2,13). Ioan nu exclude libera alegere a omului cu privire la convertire (vezi la v. 12), şi nici nu tăgăduieşte nevoia conlucrării omului cu puterile cereşti. El doar afirmă că iniţiativa şi puterea sunt ale lui Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –
S-a făcut trup. Înţelegerea mărginită se opreşte la pragul iubirii înţelepciunii şi puterii nemărginite – derutată şi neînstare de a merge mai departe. Pavel vorbeşte despre întrupare ca de
o mare taină (1 Timotei 3,16). A căuta dincolo de ceea ce a făcut cunoscut inspiraţia înseamnă a se adânci în taine pentru înţelegerea cărora minţii omeneşti îi lipseşte capacitatea. Vezi la Ioan 6,51; 16,28.
Ioan a afirmat deja adevărata dumnezeire a lui Hristos (vezi la v. 1) şi acum afirmă adevărata Lui natură omenească. Hristos este divin în sensul deplin şi absolut al cuvântului; El este şi uman în acelaşi sens, cu excepţia că n-a cunoscut păcat (2 Corinteni 5,21). Scripturile proclamă de repetate ori şi emfatic adevărul acesta fundamental (vezi Luca 1,35; Romani 1,3; 8,3; Galateni 4,4; Filipeni 2,6-8; Coloseni 2,9; 1 Timotei 3,16; Evrei 1,2.8; 2,14-18; 10,5; 1 Ioan 1,2; etc.; vezi la Filipeni 2,6-8; Coloseni 2,9). Deşi Hristos avusese la origine chipul lui Dumnezeu n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi făcându-Se asemenea oamenilor, la înfăţişare a fost găsit ca un om (Filipeni 2,6-8, RSV). În El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2,9); Cu toate acestea a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate (Evrei 2,17). Din zilele veşniciei Domnul Isus Hristos a fost una cu Tatăl, dar El a ales să redea sceptrul în mâinile Tatălui şi să coboare de pe tronul universului, pentru ca să poată locui în mijlocul nostru ca să ne facă să cunoaştem de aproape caracterul Său divin şi viaţa Sa divină (DA, 19, 22, 23).
Cele două naturi, cea divină şi cea umană, au fost în chip tainic contopite într-o singură persoană. Divinitatea a fost îmbrăcată cu umanitatea, nu schimbată cu ea. Când S-a făcut om, Hristos nu a încetat în nici un sens să fie Dumnezeu. Cele două naturi au devenit intim şi inseparabil una, totuşi fiecare a rămas distinctă. Natura omenească n-a fost schimbată în natură divină, nici natura divină în natură omenească. Vezi Nota adiţională la sfârşitul capitolului; vezi la Matei 1,1; Luca 1,35; Filipeni 2,6-8; Evrei 2,14-17; vezi EGW Material suplimentar la Ioan 1,1-3.14; Marcu 16,6; Filipeni 2,6-8; Coloseni 2,9; Evrei 3,14-17.
Hristos a luat dispoziţiile naturii omeneşti (EGW ST 2 aug. 1905), dar natura omenească era totuşi desăvârşită (DA 664). Deşi, ca om ar fi putut să păcătuiască, nici o umbră de stricăciune sau înclinaţie spre aşa ceva nu se afla asupra Lui; El nu avea înclinaţie spre păcat (EGW Scrisoarea 8, 1895, vezi p. 1128). El a fost ispitit în toate ca şi noi, dar fără păcat (vezi la Evrei 4,15). Vezi Nota adiţională la sfârşitul capitolului.
A locuit. Gr. skenoo, literal corturit sau şi-a întins cortul printre noi (cf. DA 23). Hristos a devenit unul dintre noi pentru a descoperi mai bine iubirea Tatălui, pentru a Se face părtaş la experienţele noastre, pentru a ne da un exemplu, pentru a ne ajuta în ispitele noastre, a suferi pentru păcatele noastre şi pentru a ne reprezenta înaintea Tatălui (vezi la Evrei 2,14-17). Cuvântul veşnic care a fost dintotdeauna cu Tatăl (vezi la Ioan 1,1), urma acum să devină Emanuel, Dumnezeu cu noi (vezi la Matei 1,23).
Plin. Aceasta se aplică lămurit la Cuvântul întrupat. Locuind pe pământ ca un om între oameni, Cuvântul era plin de har şi de adevăr.
De har şi de adevăr. Gr charis kai aletheia. Charis înseamnă aici bunăvoinţă, bunătate, favoare [nemeritată], îndurare. Aletheia se referă la adevărul despre iubirea lui Dumnezeu Tatăl pentru păcătoşi aşa cum este descoperit în planul mântuirii şi în Mântuitorul întrupat. Aici, charis este echivalent cu ebr. chesed (vezi Nota adiţională la Psalmul 36; vezi la Iov 10,12), după cum aletheia este la ebraicul emeth, credincioşie, credibilitate. Ca îndurare şi adevăr aceste cuvinte apar împreună în VT într-un cadru clar mesianic, în Psalmii 85,10.11. Tocmai aceste atribute ale lui Hristos a dorit Dumnezeu să le descopere. Pe când era pe pământ El era plin de ele şi putea în felul acesta să dea o deplină şi întreagă descoperire a Tatălui. Dumnezeu este totdeauna credincios faţă de propriul Său caracter şi caracterul Său este descoperit în modul cel mai deplin în îndurarea sau harul Lui.
Cu cincisprezece veacuri înainte de întrupare Dumnezeu instruise pe Israel să-I construiască un sanctuar sau cort, pentru ca să poată locui în mijlocul lor (Exod 25,8). După cum, în trecut, prezenţa divină se arătase în forma slavei şechinei deasupra tronului milei de pe chivot şi în altă parte (vezi la Geneza 3,24; Exod 13,21), tot aşa acum aceeaşi slavă se manifestase în persoana lui Isus. Pentru faptul acesta Ioan şi colegii săi ucenici dădeau mărturie ca martori oculari şi pentru ei lucrul acesta era dovadă incontestabilă că Isus ieşise de la Tatăl. O astfel de slavă n-ar fi putut veni din altă sursă.
Este demn de reţinut că în limba ebraică cuvintele mishkan, loc de locuit, cort, tabernacol şi shekinah, derivă şi unul şi altul de la shaken, a locui, a rămâne. În greceşte skene, cort, tabernacol este la fel de înrudit cu skenoo, a face corturi, a tabernacula şi în felul acesta a locui, a rămâne. În vremurile trecute slava dumnezeiască, Prezenţa sfântă, locuise în mijlocul poporului ales în tabernacolul literal; acum, spune Ioan, aceeaşi Prezenţă plină de slavă, Dumnezeu Însuşi, venise să locuiască în mijlocul poporului Său în persoana Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Se consideră că slava de care vorbeşte Pavel în Romani 9,4 urmează să fie identificată cu slava şechinei, cum este posibil şi cu norul luminos care a apărut cu prilejul schimbării la faţă (Matei 17,5). În pasajul clar mesianic din Isaia 11,1-10 venirea lui Mesia este prezisă şi cu privire la El este spus că, literal, sălăşluirea Lui va fi plină de slavă. Potrivit cu Psalmii 85,9.10, ziua mântuirii va aduce din nou slava lui Dumnezeu să locuiască în ţară şi atunci bunătatea [sau harul, ebr. chesed, vezi notă adiţională la Psalmii 36] şi credincioşia [ebr., emeth, credincioşie, credibilitate] se vor întâlni (vezi DA 762). Aceleaşi două cuvinte chesed şi emeth, îndurător şi milostiv sunt legate laolaltă în proclamarea numelui Domnului, când s-a îngăduit lui Moise să privească slava Lui [ebr. chabod] (vezi la Exod 33,22; 34,6). Aceste pasaje mesianice (şi altele ale VT) găsesc o foarte intimă paralelă aici în Ioan 1,14, unde la întrupare, slava care n-ar fi putut să vină decât de la faţa Tatălui a fost manifestată în întruparea Cuvântului şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.
Fiecare aspect major al vieţii lui Hristos a jucat un rol important în lucrarea de mântuire. Naşterea Lui din fecioară a reunit familiile înstrăinate din cer şi de pe pământ. El a adus divinitatea jos pe pământ pentru ca să poată purta umanitatea cu El înapoi în cer. Viaţa Lui desăvârşită ca om ne oferă un exemplu de ascultare (Ioan 15,10; 1 Ioan 2,6) şi sfinţire (Ioan 17,19); ca Dumnezeu, El ne dă putere să ascultăm (Romani 8,3.4). Moartea Lui înlocuitoare a făcut posibil ca noi să ne bucurăm de un timp de probă (CS 137) şi ca El să îndreptăţească pe mulţi (Isaia 53,5.11; Romani 5,9; Tit 2,14). Prin credinţa în moartea Sa noi suntem eliberaţi de vinovăţia păcatului şi prin credinţa în viaţa Sa, de sub puterea lui (Rom. 5,1.10; Filipeni 4,7). Învierea Lui plină de slavă ne asigură că într-o zi şi noi vom îmbrăca nemurirea (1 Corinteni 15,12-22.51-55). Înălţarea Lui confirmă făgăduinţa Lui de a reveni şi a ne lua cu El pentru a întâmpina pe Tatăl (Ioan 14,1-3; Fapte 1,9-11a) şi prin aceasta să completeze lucrarea de mântuire a poporului său. Aceste cinci aspecte ale misiunii lui Hristos pe pământ erau toate subiecte ale profeţiei (Isaia 9,6.7; 53; 61,1-3; Psalmii 68,18).
Slavă. Gr. doxa, aici echivalent cu ebr. kabod, care este folosit în VT cu privire la slava sfântă a prezenţei sălăşluitoare a Domnului, şechina (vezi la Geneza 3,24; Exod 13,21; cf. la 1 Samuel 4,22). LXX-a are doxa de 177 de ori pentru kabod. Ioan şi tovarăşii săi ucenici au dat mărturie ca martori oculari pentru faptul istoric că Cuvântul S-a făcut trup (Ioan 1,14; vezi cap. 21,24; 1 Ioan 1,1.2). Aici Ioan fără îndoială se gândeşte la experienţe de felul celei de la schimbarea la faţă când divinitatea a străfulgerat pentru o clipă prin natura omenească. La fel, Petru vorbeşte despre faptul că a fost martor ocular al măririi şi slavei minunate a lui Hristos la schimbarea la faţă (2 Petru 1,16-18). Slava aceasta, adaugă Petru, a însoţit declaraţia: Acesta este Fiul Meu preaiubit. Pentru diferite ocazii din viaţa lui Isus când slava cerului a iluminat Faţa Lui vezi la Luca 2,48. În Ioan 17,5 Isus Se roagă Tatălui: Proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea. Credinţa creştină se întemeiază pe faptul că această slavă divină se întemeia pe o persoană istorică, Isus din Nazaret. În al doilea rând, Ioan s-ar putea să aibă în minte şi desăvârşirea de caracter exemplificată de Mântuitorul (vezi mai sus la De har şi de adevăr).
Singurul născut. Gr. monogenes, din două cuvinte care înseamnă unic şi fel şi astfel tradus unic, numai, numai unul de un fel. Ca şi cu titlul Logos (vezi la v. 1) numai Ioan foloseşte cuvântul monogenes cu privire la Hristos (vezi Ioan 1,18; 3,16.18; 1 Ioan 4,9). Absenţa articolului hotărât în textul grec sau îl face pe monogenes nedefinit, un numai unul sau îl face o expresie de calitate, în care caz Ioan ar zice: slavă ca a unui numai unul [care a venit] de lângă Tatăl. Acesta pare evident sensul aici. Vezi la Luca 7,12; 8,42, unde monogenes este tradus numai [singurul].
În Evrei 11,17 monogenes este folosit cu privire la Isaac, care în nici un caz nu era singurul fiu al lui Avraam şi nici primul născut. Dar el era fiul făgăduinţei şi ca atare cel destinat să succedă tatălui său ca moştenitor al dreptului de naştere. (Geneza 25,1-6; Galateni 4,22.23). La fel cu privire la cele cinci texte din scrierile lui Ioan cu privire la Hristos, traducerea ar trebui să fie una din următoarele: unic, scump, singur, exclusiv, singurul de felul lui, dar nu singurul născut. (Problems in Bible Translation, p. 198).
Traducerea singurul născut [KJV] de aici şi alte locuri, pare că îşi are obârşia la părinţii timpurii ai bisericii catolice şi a pătruns în traducerile engleze timpurii sub influenţa Vulgatei latine, Biblia oficială a Bisericii Catolice. Reflectând exact textul grec, diferite manuscrise latine vechi dinainte de Vulgata zic singurul şi nu singurul născut. Ideea că Hristos era născut din Tatăl înainte de toată creaţiunea apare de prima dată în scrierile lui Origen, pe la anul 230 d.Hr. Arie, cu vreun secol mai târziu, este cel dintâi care a folosit gegennemenon, cuvântul grec corect pentru născut când vorbeşte despre Hristos şi afirmă că El era născut din Dumnezeu înainte de toate veacurile (vezi Nota adiţională la sfârşitul capitolului). Cuvântul acesta grec nu este niciodată folosit în Biblie cu privire la Hristosul preîncarnat. Ideea că Hristos a fost născut de Tatăl la un timp oarecare din veşnicia trecută este cu totul străină de Scripturi. Pentru o discuţie detaliată a subiectului vezi la Problems in Bible Translation, p. 197-204.
Înţeles în chip corespunzător cu privire la situaţia unică a lui Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, cuvântul monogenes face deosebire între El şi alţii cărora prin credinţa în El li se dă dreptul [puterea] să se facă [să devină] copii ai lui Dumnezeu (v. 12) şi care sunt în mod specific declaraţi a fi născuţi din Dumnezeu (v. 13). Hristos este şi a fost totdeauna, adevărat Dumnezeu (vezi la v. 1) şi în virtutea acestui fapt noi devenim fiii lui Dumnezeu când Îl primim pe Hristos şi credem în numele Lui.
Enunţarea din v. 14 se ocupă evident cu întruparea şi scopul ei este de a scoate în evidenţă faptul că Cuvântul întrupat a păstrat natura divină, aşa cum este evidenţiat de manifestarea slavei divine dinainte de întrupare (vezi cap. 17,5). Deşi cuvântul monogenes înseamnă strict unic sau singurul şi nu singur născut, cu toate acestea Ioan îl aplică aici la Hristos la întruparea Lui, la timpul când Cuvântul s-a făcut trup, pentru ca să locuiască în mijlocul nostru. Pavel confirmă aplicaţia aceasta în Evrei 1,5.6 unde leagă cuvintele gegenneka, om născut (de la gennao, a naşte) şi prototoktos, întâi născut (de la pro, înainte şi tikto, a naşte), cu timpul când aduce iarăşi în lume pe Cel întâi născut. Pare deci cu totul neîntemeiat să înţelegem pe monogenes ca referindu-se la o naştere misterioasă a Cuvântului la vreo dată oarecare în veşnicia trecută. Pentru
o discuţie a lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu vezi la Luca 1,35 şi ca Fiul al omului vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10; vezi şi EGW Material suplimentar la Filipeni 2,6-8; Coloseni 2,9.
Din Tatăl. Gr. para theou, literal, cu Tatăl sau lângă Tatăl, aici probabil cu însemnătatea de alături de Tatăl. Prepoziţia greacă para are uneori puterea de ek, din, de la, care aici concordă cel mai bine cu contextul. Logosul întrupat venise de la faţa [prezenţa] Tatălui când a intrat în lume. Vezi la cap. 6,46.
15 Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. –
Ioan a mărturisit. Literal, Ioan dă mărturie sau Ioan mărturiseşte. Trecuse mai mult de o jumătate de secol de la martirajul lui Ioan Botezătorul, dar mărturia lui cu privire la Hristos a răsunat în decursul anilor ca un ecou. Era adevărat cu privire la el aşa cum era cu privire la Abel că vorbeşte el încă, măcar că este mort (Evrei 11,4). Vezi Ioan 1,19-36; 3,27-36; vezi la Matei 3,11.12; Luca 3,15.
El este Acela. Botezătorul identifică pe Isus ca fiind Acela despre care el vorbise de la începutul lucrării lui (vezi v. 27, 30). După mine. Adică, din punct de vedere al timpului. Isus nu a venit după Ioan în sensul în care ucenicii, ca învăţăcei, veneau după Isus (vezi la Matei 10,37.38). Este. [Este preferat, KJV]. Literal, a devenit sau, aici, are precedenţă. Ioan nu a pus niciodată la îndoială rangul superior şi demnitatea superioară a lui Mesia. Vezi cap. 3,28-31. Înaintea mea. Gr. emprosthen mou, în faţa mea şi anume, în mărire relativă.
Era înainte de mine. Adică, din punct de vedere al timpului. Aici, pentru cuvântul înainte Ioan foloseşte opiso, în timp ce în propoziţia anterioară foloseşte pe emprosthen. Având în vedere faptul că Ioan era cu vreo şase luni mai mare decât Isus, aici referirea este în mod clar cu privire la existenţa dinainte de întrupare a lui Isus.
Unii traducători şi comentatori consideră v. 15 o interpolare care întrerupe firul gândirii dintre
v. 14, 16. Totuşi, apostolul în chip manifest introduce mărturia Botezătorului în acest punct pentru a o confirma pe aceea a discipolilor deja menţionată în v. 14, cu privire la poziţia înălţată şi la preexistenţa lui Hristos. Importanţa dată de biserica primară mărturiei lui Ioan Botezătorul reflectă afirmaţiile exprese ale Domnului nostru Însuşi (vezi Ioan 5,32-36; cf. Matei 11,11).
16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;
Plinătatea Lui. Vezi la Ioan 1,14; cf. Coloseni 1,19; 2,9; Efeseni 3,19; 4,13.
Har după har. Probabil însemnând, har adăugat la har. Zi după zi fiecare credincios adevărat merge la comorile cereşti pentru a obţine har divin îndestulător pentru a face faţă nevoilor zilei. Zilnic el creşte în har şi în înţelegerea scopului lui Dumnezeu pentru viaţa sa (cf. 2 Petru 3,18). El înaintează stăruitor către ţinta unui caracter desăvârşit (vezi Matei 5,48).
17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Legea. Adică, sistemul religiei revelate sub care au trăit iudeii în timpurile VT, rânduit de Dumnezeu dar pervertit treptat de tradiţia omenească (vezi la Marcu 7,9-13). În zilele lui Hristos termenul lege cuprindea nu numai Decalogul, dar şi tot ce scriseseră Moise şi prorocii (Luca 24,27, 44) – aşa cum erau interpretate de rabini. În şi prin ea, aşa cum fusese dată la origine de Dumnezeu, legea era bună (cf. Romani 3,1.2). Ea era menită să conducă pe oameni la mântuire prin credinţa în Mesia ce avea să vină (Ioan 5,39.45-47; Luca 24,25-27.44). Faptul că unii n-au crezut (Romani 3,3), ci au căutat mântuirea prin faptele legii (cap. 9,32) şi nu prin credinţă şi drept urmare nu au izbutit să intre în odihna spirituală pe care Dumnezeu o intenţiona pentru ei (Evrei 3,18.19; 4,2), nu înseamnă că sistemul însuşi aşa cum era rânduit de Dumnezeu era defectuos. Tot ce face Dumnezeu este desăvârşit (Deuteronom 32,4). Au fost mulţi în timpurile VT care au fost lăudaţi pentru credinţa lor (Evrei 11,39). De fapt, niciodată n-a fost o altă cale de a fi lăudaţi decât prin credinţă.
Pentru felul în care tradiţia omenească a pervertit planul mântuirii prin accentuarea formelor religiei şi nu obiectivele ei spirituale şi morale vezi la Marcu 7,1-13. Pentru expunerea de către Hristos a adevăratului spirit al legii aşa cum este aplicat la problemele vieţii zilnice vezi la Matei 5,17-22. Pentru o discuţie a cuvântului lege însuşi vezi la Galateni 3,24. Cu privire la mijloacele de mântuire în timpurile VT vezi la Ezechiel 16,60.
Prin Moise. Literal, prin Moise. Legea nu şi-a avut originea în Moise, ci în Dumnezeu. Moise a fost numai agentul prin care voia revelată a lui Dumnezeu a fost transmisă oamenilor (vezi Deuteronom 5,22 la 6,1; Evrei 1,1).
Dar. Cuvântul acesta a fost adăugat de traducători. El lasă să se înţeleagă un contrast mai puternic între lege şi har decât pare că intenţiona Ioan. Ioan nu vrea să spună că sistemul făcut cunoscut prin Moise era rău, în comparaţie cu acela făcut acum cunoscut prin Hristos, ci că oricât de bun era sistemul lui Moise, acela a lui Hristos este şi mai bun (vezi Evrei 7,22; 8,6; 9,23; 10,34).
Harul şi adevărul. Vezi la v. 14, 16. Aceste atribute divine erau inerente în sistemul religiei revelate din timpurile VT (vezi Exod 34,6.7), dar în practică, fuseseră pierdute sub un strat gros de tradiţie omenească. Contrastul dintre lege şi har nu este atât de mult un contrast între sistemul religiei din timpurile VT, care privea înainte către un Mesia care avea să vină şi acela făcut cunoscut de Hristos (cf. Evrei 1,1.2), cât între interpretarea pervertită dată harului şi adevărului revelat al lui Dumnezeu de către exponenţii oficiali ai legii, rabinii (cf. Romani 6,14.15; Galateni 5,4) şi adevărul aşa cum este revelat prin Isus Hristos.
Afirmând că adevărul vine prin Hristos, Ioan Îl identifică pe El ca fiind realitatea către care arătau toate simbolurile şi ceremoniile VT, care nu erau mai mult decât o umbră a lucrurilor viitoare mai bune. Tipul s-a întâlnit cu antitipul în Hristos (Coloseni 2,16.17). Ioan nu lasă să se înţeleagă în nici un sens că sistemul VT era fals sau eronat.
Prin Isus Hristos. Hristos era Acela care vorbise prin Moise şi profeţi (1 Petru 2,9.10; PP 366). Acum El S-a arătat în persoană pentru a reafirma marile adevăruri veşnice făcute cunoscut acestor bărbaţi sfinţi din vechime şi pentru a le readuce la strălucirea lor originară, neîntunecate de tradiţia omenească (vezi la Matei 5,17-19). El a venit să Îl facă cunoscut pe Tatăl în adevăratul Lui caracter (cf. Exod 34,6.7), să determine pe oameni să practice dreptatea şi mila şi să umble smeriţi înaintea lui Dumnezeu (Mica 6,6-8). Acela care a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe feluri şi în multe chipuri, a vorbit acum prin Fiul Său (Evrei 1,1.2).
Aici, pentru prima dată, Ioan se referă la Domnul folosind numele istoric, Isus Hristos (vezi la Matei 1,1). Cuvântul veşnic a ajuns să fie întrupat, om între oameni şi, de aici înainte, Ioan vorbeşte despre El ca atare.
18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Adică, pe Tatăl (cf. PP 366). Păcătoşii nu pot să Îl vadă pe Dumnezeu faţă către faţă şi să trăiască. Nici chiar lui Moise, marele dătător de lege a lui Israel, nu i s-a îngăduit să-L privească (Exod 33,20; Deuteronom 4,12). Unii au fost martori ai slavei prezenţei divine (vezi al Ioan 1,14), dar în afară de viziune, nimeni nu a văzut persoana divină (cf. Isaia 6,5). Hristos a venit să Îl facă cunoscut pe Tatăl şi practic aceia care L-au văzut pe El, L-au văzut pe Tatăl (Ioan 14,7-11). Vezi şi cap. 5,37; 6,46.
Fiu. Vezi la cap. 1,14; 3,16. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 146) între exprimările Fiu şi Dumnezeu. În ambele cazuri, referirea ar fi la Hristos. Dacă este acceptată exprimarea Dumnezeu sensul ar fi atunci: unicul, chiar Dumnezeu, cel care este în sânul Tatălui sau singurul [care este] Dumnezeu, cel care este în sânul Tatălui.
În sânul. Probabil o expresie idiomatică arătând cea mai intimă legătură posibilă (cf. cap. 13,23). Cel care cunoaşte cel mai bine pe Tatăl este Acela care a venit din cer pentru a-L face cunoscut oamenilor (cap. 14,7-9).
L-a făcut cunoscut. Gr. exegeomai, a conduce, a desfăşura [în învăţare], a descoperi, a interpreta. Cuvântul nostru exegeză derivă de la acelaşi cuvânt grec.
19 Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”
Mărturisirea făcută de Ioan. [Isus declarat Mielul lui Dumnezeu, Ioan 1,19-34. Vezi harta p. 216]. Adică, mărturia lui despre Hristos, în 1) ziua când delegaţia din Ierusalim a venit să-l cerceteze (v. 19-28), 2) ziua următoare, când a identificat public pe Isus ca Mielul lui Dumnezeu
(v. 29-34) şi 3) a treia zi, când a prezentat în mod particular pe doi din ucenicii săi lui Isus (v. 35, 36). Ioan evanghelistul începe naraţiunea Evangheliei sale cu o relatare a mărturiei Înainte mergătorului cu privire la mesianitatea lui Isus din Nazaret. Comparaţi Matei 3,1.2; Marcu 1,1-4; Luca 3,1-6; Fapte 10,37.38; vezi la Luca 3,15-18….
Studiu asupra Evangheliei după Luca / Introducere
Introducere
J. G. Bellett
Însă toată această slujbă a aceluiaşi Duh prin diferiţi evanghelişti nu este în dezacord, ci în plinătate şi diversitate. Untdelemnul cu care a fost uns Aaron, şi care reprezenta în mod tainic plinătatea şi virtutea care sunt puse asupra iubitului nostru Domn, era alcătuit din diferite miresme – smirnă, trestie aromată, casie şi scorţişoară (Exod 30 ). Putem spune că este slujba unui evanghelist după altul de a produce diferite părţi din această componentă rară şi scumpă a sanctuarului, de a vesti diferite virtuţi şi perfecţiuni care sunt în Isus, Hristosul lui Dumnezeu. Căci cine ar putea să le vestească pe toate? Era îndeajunsă bucurie şi onoare pentru un slujitor, totuşi privilegiat cu asemenea descoperiri, în a urmări măcar una dintre ele. Cel sfânt are dulcele privilegiu al tuturor la un loc; şi, în vorbirea pregătită pentru el, se poate întoarce către Cel Preaiubit şi poate spune „Miresmele tale au un miros plăcut. Numele tău este o mireasmă vărsată; de aceea te iubesc fecioarele”.
În mijlocul acestor slujbe diferite împărţite astfel evangheliştilor, Luca îşi ocupă locul său special. În Matei Domnul îi întâmpină pe iudei ca Mesia; în Marcu El întâmpină o lume plină de nevoi ca Slujitorul acelor nevoi; în Ioan întâmpină familia cerească sau Adunarea ca Fiu al Tatălui, pentru a-i pregăti pentru casa lor cerească; însă aici, în Luca, El întâmpină familia omenească, pentru a vorbi cu ei ca singurul Fiu aprobat al omului.
„Fiul omului” este un titlu de un înţeles foarte extins. Arată omul în perfecţiunea lui, un om potrivit cu gândul lui Dumnezeu. Ne spune, ca să zicem aşa, că omul are în vedere un lucru nou în Isus; şi că în El vedem toate frumuseţile posibile, omeneşti sau morale. Însă toată această perfecţiune morală nu este doar exprimată prin titlul de „Fiu al omului” pus asupra lui Isus, ci toate suferinţele Lui şi toate demnităţile Lui sunt legate de asemenea de El. Ca Fiu al omului El a fost smerit (Psalmul 8 ); însă tot astfel este El înălţat la dreapta Măririi în ceruri (Psalmul 80 ). Tot astfel El nu a avut unde să-şi plece capul (Luca 9:58 ); însă tot la fel El vine la Cel Bătrân de zile pentru a lua împărăţia (Daniel 7:13 ). Tot astfel judecata Îi este încredinţată Lui (Ioan 5 ); El este Profet, Preot şi Împărat ca atare; Moştenitor şi Domn al tuturor lucrurilor; Cap şi Mire al Adunării. Ca Fiu al omului El are putere pe pământ să ierte păcatele (Matei 9:6 ); şi este Domn al Sabatului (Marcu 2:28 ); totuşi, El a fost în inima pământului trei zile şi trei nopţi (Matei 12:40 ). El era Semănătorul trudit al seminţei, iar El va fi Secerătorul glorios al recoltei, ca Fiu al omului. El a fost răstignit şi înviat în acest fel (Matei 17:9, 22, 23 ); însă, în tot timpul, în acest fel, a avut locul Său cuvenit în cer (Ioan 3:13, 14 ). Iar ca Fiu al omului, El este Centrul tuturor lucrurilor, cereşti şi pământeşti (Ioan 1:51 ). Căci în om şi-a aşezat Dumnezeu, în vechime, chipul Său; iar atunci când primul om, care aparţinea de pământ, a degradat acel chip, Fiul lui Dumnezeu a preluat sarcina de a-l restaura, de a îndeplini în om scopul divin prin om, aşezându-l pe om în acel loc de onoare şi preţuire pe care Dumnezeu i l-a dăruit în vechime.
Astfel, acest titlu sau nume al Domnului, „Fiul omului”, este unul mai vast, întinzându-se şi unindu-se cu Persoana Lui, cu toate suferinţele Sale, şi de asemenea cu toate demnităţile Lui, exceptând desigur faptul că El este „mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna”. El este Omul cel uns, templul omenesc neîntinat ridicat la început de Duhul Sfânt iar apoi umplut de El (Luca 1:35 ; 4:1 ). El este Omul cel smerit, care a trudit în suferinţă aici, până la moartea crucii (Filipeni 2 ). El este Omul înălţat, încoronat acum cu glorie şi onoare, ce trebuie în curând să aibă toată domnia (Evrei 2 ).
Şi ca Fiu al omului, El Se ocupă de om. Iar în acea manifestare cred, ni-L prezintă evanghelistul Luca în special. În această Evanghelie El relaţionează cu familia omenească. El a venit, ca Unsul, să îl arate pe om potrivit cu gândul cerului, apărând drepturile binecuvântatului Dumnezeu în mijlocul familiei omeneşti, care s-a răzvrătit împotriva Lui. El a fost singurul Om nestricat; iar astfel, crescând în mijlocul oamenilor, El i-a arătat pe toţi de lângă El cum erau.
Acesta a fost scopul Său. Iar pentru a face aceasta într-un mod perfect, şi să arate în El Însuşi omul potrivit gândului lui Dumnezeu, iar în toţi cei de lângă El, pe omul decăzut în rău, El este în cel mai înalt grad Acela care acţionează în mod social, aceast fapt fiind văzut în comunicarea cu oamenii, şi în locuri aglomerate, purtând astfel Omul cel uns peste tot, pentru a fi găsit şi citit de către toţi.
Şi un astfel de tipar avem aici în Luca.
Şi aş putea să observ potrivirea scriitorului cu misiunea specifica atribuită lui. Pentru că îl cunoaştem pe Luca din istoria divină ca însoţitorul apostolului naţiunilor (Fapte 16:11 , 4:2 , 4 , Filimon 24 ). El s-a asociat în lucrare cu unul a cărui slujbă, aş putea spune, nu a fost nici pentru iudei nici pentru greci, ci s-a adresat ea însăşi omului ca atare. Şi într-adevăr cred chiar că el însuşi era dintre naţiuni. Numele lui este unul dintre neamuri, iar el pare să se distingă în Coloseni 4:14 de fraţi care erau ai circumciziei.
Iar acum, punând astfel laolaltă scopul general al Evangheliei noastre, şi privind la scriitorul ei, aş urmări-o în ordinea ei. Însă nimic altceva decât bucuria Domnului în noi înşine, şi lauda Lui în gândurile sfinţilor Săi, nu ar trebui să conducă un pas înainte chiar în căi sfinte ca acestea. Ar trebui să fie plăcerea comună a tuturor sfinţilor Săi să Îl urmărească în toate faptele Sale. Căci unde ne vom găsi noi bucuriile noastre veşnice dacă nu în El şi cu El? Ce este preaiubiţilor potrivit cu plăcerile noastre, daca nu este Isus şi căile Sale? Ce găsim în orice lucru pentru a ne stârni bucurie, pe care nu Îl găsim în El? Care sunt acele afecţiuni şi sentimente, care fie stăpânesc sau alină sufletele noastre, care nu sunt cunoscute în El? Avem nevoie de dragoste să ne facă fericiţi? Dacă este aşa, a existat vreodată dragoste ca a Lui? Dacă frumuseţea poate captiva simţul, nu se găseşte ea până la desăvârşire în Isus? Comori care ne bucură, bogăţii şi diversitate care ne umplu şi ne înviorează, nu le avem noi pe toate acestea în plinătatea lor, în gândul împărtăşit al lui Hristos? Într-adevăr preaiubiţilor, ar trebui să ne provocăm inimile să-şi găsească bucuria în El. Pentru că Îl vom cunoaşte aşa pentru totdeauna. Şi învăţând perfecţiunile şi frumuseţile binecuvântatului Său Cuvânt, va fi unul dintre multele ajutoare pe care le avem prin care să creştem în sufletele noastre această bucurie în Domnul.
Nu cunoaştem decât puţin despre ea, dacă poate cineva vorbi pentru ceilalţi, însă fie ca această meditaţie să ne ajute în acest scop, prin Duhul, pentru Numele Domnului!
Se va vedea cred, foarte sigur, că evanghelistul nostru adoptă ceea ce am putea numi o aşezare morală a descrierilor sale. Există totuşi, o frumoasă simplitate istorică de asemenea în ordinea evenimentelor. Iar în următoarea împărţire a acestei Evanghelii, care poate fi considerată ca un cuprins, se va vedea acest lucru.
1. Naşterea şi viaţa de la început lui Hristos. Luca 1 , 2
2. Botezul Lui, genealogia şi ispitirea. Luca 3 , 4
3. Lucrarea Lui în Galilea. Luca 5 – 9:50
4. Călătoria Lui la Ierusalim. Luca 9:51 – 19:27
5. Intrarea Lui acolo, şi tot ce a urmat până la răstignirea Lui. Luca 19:28-23
6. Învierea Lui şi rezultatele ei. Luca 24 .
Acestea arată ordinea generală a evenimentelor, iar distribuirea lor este simplă şi minunată. Dar totuşi, vom privi ca mari adevăruri şi principii în părţi separate, faptul că Domnul nostru este în special în această Evanghelie Învăţătorul, şi Acela care se ocupă de oameni.
Capitolul 3
J. G. Bellett
Moise a presupus că fraţii Săi vor fi înţeles cum că Dumnezeu, prin mâna lui, îi va elibera, însă ei nu au înţeles; iar necredinţa lor l-a despărţit de ei timp de patruzeci de ani.
Tot aşa Isus, Acela mai mare decât Moise, făcea voia Tatălui Său în mijlocul lui Israel; însă fraţii Săi nu au înţeles, iar El a trebuit să coboare la Nazaret, înstrăinat de Israel pentru o altă perioadă de timp. Totuşi El nu poate să petreacă această perioadă decât în aceeaşi perfecţiune înaintea lui Dumnezeu. Necredinţa omului nu poate decât să otrăvească această scenă, însă nimic nu a atins inima Acestui Sfânt. El a coborât la Nazaret pentru a fi acolo în supunere, ca un Copil evlavios crescând în înţelepciune şi statură, şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Însă aici, în acest capitol, intrăm în întregime în alte scene şi vremuri. Copiii au crescut, şi sunt copţi pentru a se arăta lui Israel. Şi tocmai în acest moment solemn evanghelistul nostru examinează lumea amănunţit. Era o sarcină care îi aparţinea de drept sub călăuzirea Duhului, căci Duhul prin el, după cum am spus, priveşte la om, şi se ocupă de om. El ne arată aici cât de liniştită stătea întreaga lume la odihnă, căci fiarele naţiunilor aveau totul sub control (Zaharia 1:11 ). Împăratul roman era Tiberius, proconsulii săi erau fiecare în guvernările lor corespunzătoare, Iudeea însăşi fiind sub puterea sa, şi o parte din gloria lui. Preoţii, de asemenea, erau în templul lor. Totul pe pământ, atât cu privire la religie cât şi la guvernare, era aşa cum ar fi dorit omul. Dar sub privirea lui Dumnezeu, toate acestea erau o pustie; şi prin urmare, în loc să ocupe un loc acolo, şi să Îşi găsească odihnă acolo, glasul slujitorului Său este trimis să le trezească pe toate, precum Ilie în zilele întunecate ale lui Ahab, şi să perturbe somnul satisfacţiei carnale în care omul şi lumea erau învăluiţi.
Gândurile lui Dumnezeu nu sunt, cu adevărat, gândurile omului. Sabatul omului Îi era acum o pustie, iar El îl va trata ca pe o pustie. Dispensaţia legii îl încercase până la acest timp pe om, şi a arătat că el este fără speranţă de departe faţă de dreptate. Iar Ioan, potrivit cu aceasta, este trimis acum să îndemne pe om să ia locul unui păcătos condamnat. El arată către remediul care era în Dumnezeu pentru unul ca acesta, însă el nu îl descoperă ca deja îndeplinit şi introdus. El a denunţat deşertăciunea cărnii, descoperindu-i rădăcinile. Însă mâna lui nu a purtat sămânţa unei recolte mai bune. El a pus sentinţa morţii în om, însă el nu i-a adus viaţă. El l-a pus în ţărână, însă nu i-a dat putere să se ridice. Viaţa şi puterea urmau să vină mai târziu prin Fiul. „Ioan, în adevăr, n-a făcut nici un semn”. „Nu era el lumina, ci a venit ca să mărturisească despre lumină.” El a stat între Israel şi Dumnezeul lor, spunându-i lui Israel pe de o parte, că ei erau cu toţii carne, şi a arătat spre Iahve – Isus, Dumnezeul lui Israel, ca Acela care aduce răsplata cu El.
Era un amestec de har şi dreptate în lucrarea lui. El a venit „în felul celui drept”, stând deoparte şi refuzând orice contact cu lumea, iar astfel prin lumina sa, mustrând întunericul. El a jelit către generaţia lui, nebând şi nemâncând, pentru că îi îndemna pe oameni să se recunoască păcătoşi, şi să ocupe o astfel de poziţie. Însă el a venit de asemenea în felul harului, deoarce el era înainte-mergătorul lui Isus şi a mers înaintea feţei Domnului pentru a pregăti calea salvării şi a împărăţiei. Astfel era un amestec de har şi dreptate în lucrarea lui şi era în mod clar ceva mai mult decât atât legea cât şi profeţii. Legea a căutat să stăpânească omul în carne potrivit dreptăţii ei; iar profeţii au fost trimişi, într-un sens, în ajutorul legii, pentru a chema poporul înapoi la ascultare, pentru ca omului să îi fie acordat orice avantaj şi ajutor. Iar răbdarea din abundenţă a lui Dumnezeu a dovedit în momentul încercării, dacă omul a fost sau nu în stare să se reabiliteze singur, şi să stea în dreptate. Însă misiunea lui Ioan a presupus zădărnicia tuturor presupunerilor de acest fel, şi l-a privit pe om ca pe un păcătos condamnat. Însă atunci, şi astfel este ordinea sfântă în înţelepciunea divină, nu era o misiune atât de măreaţă ca aceea care este introdusă acum. Apostolii după înviere, au îndemnat pe oameni să ia prin credinţă locul unui păcătos iertat. Iar astfel deasupra noastră, lumina harului şi a mântuirii şi-a atins puterea ei de la amiază, iar noi aşteptăm doar lumina gloriei şi împărăţia.
În planul Dumnezeului nostru, îngăduiţi-mi aici să spun, a fost de la început, o lucrare cu mult mai profundă şi mult mai minunată decât cea a vechii creaţii. Vechea creaţie a fost, într-un anume sens, lăsată la dispoziţia omului. Supunerea sau neascultarea lui urmau să îi determine istoria. Însă sfatul divin de dinainte de creaţie a plănuit şi a hotărât o lucrare în şi prin Fiul, care nu putea niciodată da greş, şi care nu putea să fie condiţionat de o altă putere decât a Sa. Şi această taină o are Domnul înaintea Sa când spune „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.” Creaţia era ceva care putea fi înlăturat, mântuirea (lucrarea Cuvântului) este neclintită, deoarece Însuşi Dumnezeul cel viu S-a unit cu ea. Şi astfel profetul, adresându-se lui Isus Fiul, spune „Tu ai întemeiat pământul la început şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu vei rămâne”. Şi astfel toate lucrurile care sunt create se pot clătina (Evrei 12:27 ), pentru că Dumnezeu Însuşi nu este unit cu ele; El nu este temelia lor. Însă Cuvântul era cu Dumnezeu, şi era Dumnezeu, şi S-a făcut carne, fiind totuna cu lucrarea însăşi. El este Viţa, piatra de unghi, piatra din capul unghiului. Aceasta îi dă răscumpărării o glorie negrăit mai minunată decât a avut creaţia vreodată. Iar astfel Botezătorul, în lucrarea pe care o vedem aici în acest capitol al Evangheliei noastre, spune „Iarba se usucă, floarea se ofileşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.” (Isaia 40:8 ). Totul în această lucrare este nestricăcios. Sămânţa vieţii pe care dăruieşte este nestricăcioasă – trupul cu care va îmbrăca acea viaţă este nestricăcios – moştenirea pe care o introduce este nestricăcioasă (1. Corinteni 15 , 1. Petru 1 ). Dumnezeu a intrat prin spărtura pe care păcatul omului a făcut-o în vechea creaţie, şi S-a unit pe Sine cu teribila ruină într-un astfel de mod, şi pentru un astfel de sfârşit, încât va fi spre lauda veşnică a Numelui Său care este cel mai binecuvântat şi de asemenea spre trăinicia noii Sale creaţii nepieritoare.
Psalmul 90 pare a fi cuvântarea unui suflet care a învăţat ceva din această taină. Profetul priveşte la Însuşi Dumnezeu ca fiind deasupra tuturor puterilor create; apoi el urmăreşte deşertăciunea care a însoţit vechea creaţie; iar în cele din urmă îşi găseşte alinarea de la o astfel de privelişte în lucrarea de îndurare a lui Dumnezeu, sau lucrarea de ispăşire prin Cuvânt. Şi tot astfel este şi cu noi preaiubiţilor. Lucrarea Cuvântului, sau a lui Dumnezeu manifestat în carne, este alinarea inimilor noastre de la simţul dureros al deşertăciunii universale din jurul nostru. Lucrarea lui Ioan ar putea să conducă sufletul în acel simţ al deşertăciunii, însă a rămas ca Altul să ne dăruiască această binecuvântată şi sigură alinare în El, şi în lucrarea Lui care dăinuieşte în veci.
După aceea se urmăreşte genealogia Domnului până la originile familiei omeneşti; nu doar până la David şi Avraam, ca în Evanghelia după Matei, ci până la Adam. Iar aceasta este în totalitate potrivit gândului general al Duhului în Luca, despre care deja am vorbit. Iar absenţa oricărei astfel de genealogii în Ioan este, în acelaşi fel, plină de înţeles. Căci genealogiile recunosc relaţiile omeneşti sau naţionale; iar păstrarea lor, după cum se face în scripturile iudaice (1 Cronici, etc.) arată o gelozie pentru ordinea şi întreţinerea sistemului omenesc. Acel sistem va fi susţinut în împărăţie, când inimile copiilor se vor întoarce către părinţi, iar inimile părinţilor către copii (Zaharia 12:10-14 ). Însă nouă ni se spune să nu luăm aminte la genealogii (1. Timotei 1:4 , Tit 3:9 ), pentru că Biserica nu trebuie să fie în slujba ordinării şi menţinerii sistemului omenesc, ci ea este dusă în relaţii cereşti.
Mai înainte de a trece la următorul capitol, aş observa că poziţia Domnului nostru de Fiu al lui Dumnezeu este recunoscută aici în timpul botezului Său, după cum fusese şi mai înainte la vestirea naşterii Sale, şi urma să fie la transfigurarea Lui după aceea (Luca 1:35 , Luca 9:35 ). Însă în fiecare sunt valori diferite. Copilul fecioarei, de la umbrirea Duhului Sfânt, urma să fie numit „Fiul lui Dumnezeu”. Persoana Lui urma să fie recunoscută. Acum, la botezul Său, este făcută aceeaşi mărturisire pentru a doua oară, cu această adăugare: „în Tine Îmi găsesc plăcerea”. Acum este recunoscută lucrarea Lui (căci botezul Lui Îl introducea în lucrarea Sa), recunoscută ca aceea care produce o satisfacţie divină deplină. Iar aceasta este binecuvântat de mângâietor pentru noi păcătoşii. Legea nu a fost niciodată astfel recunoscută, pentru că legea pretindea dreptate. Ioan Botezătorul nu a fost niciodată recunoscut astfel, căci el a condamnat omul, fără a-l elibera. Însă acum, că Fiul venea cu har şi vindecare pentru păcătoşi, gândul Lui Dumnezeu se putea odihni, căci aceasta era împlinirea scopului dragostei Sale; iar astfel se putea spune acum despre Fiul şi despre lucrarea Lui, sau despre Fiul la botezul Său, sau la ungerea Sa care a urmat imediat după botezul Său. „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit, în Tine Îmi găsesc plăcerea”. Şi treptat El va fi astfel recunoscut, pentru a treia oară, atunci când gloria împărăţiei străluceşte pentru un moment pe muntele sfânt. Atunci aceeaşi recunoaştere va veni cu această adăugare, „de El să ascultaţi”. Însă acesta este tot atât de perfect la timpul ei, căci El este astfel recunoscut în împărăţia Lui – orice genunchi trebuie să se aplece înaintea Lui, iar sufletul care nu Îl va asculta va fi nimicit din poporul Său *(Fapte 3:22,23 ).
*Aceste cuvinte „de El să ascultaţi”, au fost o mustrare pentru Petru pentru că îi aşezase pe Moise şi Ilie pe aceeaşi treaptă cu Domnul Isus.
Astfel în trei ocazii – la anunţul naşterii Sale, la botezul Său, şi la transfigurarea Sa, poziţia Lui de Fiu al lui Dumnezeu este atestată în mod divin. Cu alte cuvinte, Persoana Lui, lucrarea Lui şi domnia Lui, toate sunt recunoscute de Tatăl; plăcerea deplină a lui Dumnezeu odihnindu-se peste El şi deplina supunere a pământului aveau nevoie de El. Dumnezeu este satisfăcut în El, iar pământul trebuie să Îl asculte. Iar după aceste recunoaşteri de către glasul din ceruri, învierea la timpul potrivit vine să le întărească prin faptă, şi să Îl proclame pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu „în putere” (Romani 1:4 ).
Capitolele 1 şi 2
J. G. Bellett
Însă deşi cuvintele sale au această nuanţă, şi par să curgă în această direcţie, precum convorbiri de la un prieten la altul, totuşi Duhul Sfânt este tot la fel de simplu şi de deplin în fiecare gând şi cuvânt al evanghelistului nostru ca şi când el ne-ar relata ceva despre care nu ar avea deloc cunoştinţă. David ştia că Dumnezeu a promis că Îl va înălţa pe Hristos pentru a sta pe tronul său, totuşi a vorbit despre înviere prin inspiraţie ca profet. În Fapte 2Domnul Însuşi a dat poruncă apostolilor Săi, totuşi ni se spune că a făcut aceasta „prin Duhul Sfânt” Fapte 1:2. Iar toate acestea ne ajută să fim siguri de egala şi deplina inspiraţie a întregii Scripturi a lui Dumnezeu. Fie Domnul poruncind apostolilor Săi, fie Luca scriindu-i prietenului său, nu este una înfăptuită numai în cunoştinţa personală a Domnului, nici cealaltă în cunoştinţa personală a lui Luca, ci ajung la noi sub pecetea Duhului Sfânt.
După această adresare către prietenul său, ca introducere, Luca trece la subiectul său, măreţ şi binecuvântat cum este, cu toată simplitatea posibilă. Nimic nu poate fi mai perfect la momentul oportun. Modul înalt în care Ioan îşi începe sarcina sa sfântă a descrierii Fiului lui Dumnezeu, este în ton cu un scop aşa de măreţ. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”. Dă îndată de ştire despre ce fel de descoperire urma să vină. Însă aici avem ceva în totalitate diferit ca stil, însă tot atât de perfect pentru acest loc. „Era în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot”. Este ca o simplă povestire, o poveste a altor vremuri, când adevărul obişnuia să fie simplu şi neprefăcut. Mintea este captivată pentru moment, fermecată de naturaleţea descrierii, şi totuşi cu abilitatea mâinii divine care călăuzeşte astfel gândurile, deşi în cele mai profunde şi mai minunate scene, totuşi atât de gingaş, prin acele frânghii puternice, pe care inima omenească le cunoaşte atât de bine. Ne vom da seama puţin poate la ce ne va conduce aceasta, însă Duhul descoperirii ne ţine ferm de mână, pentru a ne duce acolo unde doreşte harul şi înţelepciunea Sa.
Iar scena următoare are de asemenea mult din acest caracter, fiind aşezată în mijlocul sentimentelor omeneşti şi al afecţiunilor familiale. Ni se spune despre împrejurările care au însoţit naşterea Botezătorului şi obârşia lui. Însă oricât de simple sunt toate acestea, putem să aflăm taine aici.
Zaharia şi Elisabeta se arată înaintea noastră aşa cum o fac şi Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, Elcana şi Ana, din alte vremuri. Ei se aflau în locul credincioşiei, însă nu aveau copii. Ei se aflau în locul în care ultimul profet al lui Israel a pus rămăşiţa credincioasă, aducându-şi aminte de legea lui Moise şi umblând fără vină în poruncile Domnului (Maleahi 4). Însă cu toate acestea ei nu aveau copii, şi astfel îşi mărturiseau lor înşişi că întreaga lor tărie trebuie găsită în Dumnezeu, care, prin acelaşi profet, a promis un salvator. Şi toată această credincioşie cu privire la porunci era tot atât o pregătire pentru mesagerul promis, precum şi primirea mesagerului ulterior urma să fie o pregătire pentru Domnul templului. Potrivit cu aceasta, Ilie, mesagerul promis, este dat; iar naşterea sa conduce, aşa cum găsim aici, la naşterea Domnului promis al templului (Maleahi 3), înaintea feţei Căruia el urma să meargă după cum zorii zilei precedă lumina deplină a zilei.
Şi remarcăm, în felul acestor două naşteri, o diferenţă care este potrivit acestor lucruri. Ioan vine, un copil al promisiunii, născut printr-un dar special al lui Dumnezeu care reînnoieşte în mamă o aptitudine fizică naturală. Însă Isus vine, Fiul lui Dumnezeu, născut, nu prin vreo înzestrare a naturii, ci de la Duhul Sfânt, dincolo de întreaga fire. Unul este copilul unei soţii sterpe, celălalt al unei fecioare. Însă aceasta este o diferenţă minunată. Elisabeta era mama celui salvat, Maria era mama Salvatorului. Copilul Elisabetei era cel sfinţit, Cel al Mariei era Acela care sfinţeşte. Aceasta era o distanţă grandioasă. Copilul unei soţii sterpe a fost întotdeauna simbolul celui salvat, sau al familiei lui Dumnezeu; pentru că ne vorbeşte despre harul şi darul lui Dumnezeu către aceia care au fost găsiţi în neputinţă şi în lipsuri (Isaia 54:1; Ioan 1:13; Romani 9:8). Însă El era primul şi singurul Copil al unei fecioare; iar aceasta ne spune că deşi a luat parte la carne şi sânge din cauza copiilor (Evrei 2:14), în plinătatea persoanei Sale El era în totalitate deasupra firii.
Astfel sunt zorii şi astfel este ziua deplină aici. Aceştia sunt profetul Celui Preaînalt, şi Cel Preaînalt Însuşi. Mesagerul, şi Dumnezeul lui Israel. Până în acest moment totul nu fusese decât întuneric. Dispensaţia legii (ca legământ al faptelor) nu a făcut altceva decât să îl dovedească pe om că este întuneric, şi l-a lăsat în acest fel; şi ca martor al lucrurilor bune viitoare decât a descris umbrele lor, care, în timp ce se comportau ca luminători în noapte, spuneau că totuşi noaptea încă atârna asupra pământului. Însă acum se apropie o altă vreme – o vreme în care Dumnezeu urma să apară, iar „Dumnezeu este lumină”.
O astfel de vreme este introdusă aici, şi prezentată de asemenea cu toate momentele solemne corespunzătoare – momente solemne pline de bucurie şi libertate. Astfel de lucruri sunt întotdeauna rezultatul venirii binecuvântatului Dumnezeu. Temeliile primei creaţii au fost puse cu cântece de bucurie (Iov 38:7). Şi era o promisiune din cer aceea că scopul lui Dumnezeu era să Îşi facă fericite creaturile. Şi acesta este într-adevăr scopul Său esenţial, pentru că „Dumnezeu este dragoste”. Tot astfel şi în aceste capitole. Se pun aici temeliile unei alte creaţii în Pruncul din Betleem, şi iarăşi totul este bucurie, atât în cer cât şi pe pământ. Dumnezeu se arată iarăşi, şi acolo trebuie să fie bucurie, pentru că suferinţa nu poate locui acolo unde este El. „Măreţie şi splendoare sunt înaintea Lui, putere şi bucurie în locaşul Lui.” Pâinea întristării nu trebuie mâncată în sanctuarul Său, căci bucuria precum şi sfinţenia, locuiesc acolo. Aşadar aici, totul este bucurie. Oştirile de îngeri sărbătoresc cu laude – păstorii spun despre vestea bună a lucrurilor fericite – de pe buzele Mariei, ale lui Zaharia şi ale Elisabetei se dă la o parte sigiliul pentru a vesti minunile harului – aşteptarea bătrânului Simeon este împlinită – văduvia Anei se termină. Bătrâni şi fecioare, tineri şi copii, toţi iau parte la acest moment de o bucurie mai bogată decât atunci când stelele dimineţii au cântat împreună. Este adevărat, bucuria creaţiei a încetat îndată, iar în schimb s-au auzit gemete; căci omul a întinat îndată lucrarea lui Dumnezeu. Dar totuşi temeliile ei au fost aşezate cu cântări. Aşadar aici, această bucurie se poate să fie înnăbuşită în curând în acestă lume rea, iar fiicele Sionului se dovedesc nepregătite pentru ea; şi putem să învăţăm că acele cântece ale cerului cad pe o inimă grea, şi nu primesc răspuns de pe pământ; cu toate acestea, temelia acesteia, precum şi a lucrării trecute a lui Dumnezeu, sunt puse în sfântă bucurie.
Cât de minunat într-adevăr se ridică aceste capitole înaintea privirilor noastre! Timpul îndelungat şi secetos din zilele întoarcerii din Babilon acum a trecut; dar aici se iveşte dimineaţa, cerurile sunt deschise, şi cei simpli din Israel sunt vizitaţi din nou.
Cine s-ar fi aşteptat la aceasta cu o zi înainte? Preotul era la altarul obişnuit; fecioara din Nazaret acasă în împrejurările obişnuite ale vieţii omeneşti; iar păstorii, după cum erau obişnuiţi, îşi păzeau turmele – când străluceşte gloria Domnului, şi apare unul venit chiar din prezenţa lui Dumnezeu. Iar Gabriel poate sta fără rezerve în locul sfânt cu preotul, şi fără repulsie în locuinţa săracă a fecioarei. Astfel sunt simplitatea şi harul acestor vizite cereşti – promisiuni fericite a unor vremuri încă mai strălucitoare, care stau să vină! Însă Gabriel mesagerul, deşi stă la altar, nu se va înălţa în flacăra altarului, precum Îngerul Domnului din vechime (Judecători 13:20); nici nu va vorbi despre sine, deşi stă în templu, ca cel mai mare decât templul, aşa cum a vorbit după aceea Isus – Iehova. Pentru că el îşi ia locul de slujitor, nu un altul mai înalt.
Acest fapt este binecuvântat. Este binecuvântat în întregime. Însă aceste zile vor avea o înfăţişare mai strălucitoare în zilele împărăţiei care vine: această pace şi gingăşie şi strălucire şi bucurie vor fi toate mai mult decât cunoscute. Promisiunile vor fi mai mult decât îndeplinite. Pentru că acestea sunt căile Dumnezeului nostru. El va explica lucrarea mâinii Sale şi va face totul clar; El va întrece promisiunile harului Său şi le va binecuvânta pe toate.
Aş putea să observ de asemenea spusele magnifice ale Duhului prin vasele şi căile Sale în aceste capitole. Ce gânduri în revărsare şi ce sentimente izvorăsc de pe buzele Mariei, ale lui Zaharia şi ale lui Simeon*. Şi o, ce fericire când inimile noastre se pot revărsa asupra a ceva în părtăşie cu ele, şi când pot fi umplute chiar cu puţin dintr-un astfel de sentiment ca acestea! Însă sufletul cunoaşte prea bine greutatea unui astfel de lucru.
*Iudeii, ni se spune, scriau frecvent despre Mesia al lor ca având numele de „Menachem”, sau Mângâietorul, după cum şi Simeon este descris aici ca aşteptând „mângâierea lui Israel”. Şi se crede că asta L-a condus pe Domnul în a folosi expresia (vorbind despre Duhul Sfânt) „un alt Mângâietor”.
Aşadar astfel a fost naşterea acestor doi copii, şi astfel a fost bucuria însoţitoare a cerului şi a pământului, relatate în acele izbitor de minunate capitole. Pe parcursul lor primim şi alte înştiinţări cu privire la aceşti copii sfinţi. Creşterea lor în statură şi înţelepciune, în vreme ce erau încă tineri, se menţionează aici, şi doar aici. Iar aceasta este tocmai potrivit cu acel scop al Duhului cu privire la această Evanghelie pe care deja l-am menţionat. Căci astfel omul este păstrat înaintea noastră. Aceste licăriri despre copilăria şi tinereţea Domnului sunt toate dulci şi înduioşătoare în ele însele, şi potrivit caracterului Evangheliei noastre. El acum este Copilul, aşa cum va fi cândva Omul. În orice vreme făcându-I plăcere în deplin lui Dumnezeu, consacrând fiecare perioadă a vieţii umane. Aici Îl vedem în supunere faţă de părinţii Săi la Nazaret; în graţiile oamenilor precum şi în ale lui Dumnezeu. Căci toate acestea erau roade la timpul potrivit. El încă nu fusese chemat să mărturisească pentru Dumnezeu împotriva lumii. Când va veni timpul pentru aceasta, Îl vom vedea atunci de asemenea în perfecţiune, şi având parte de ura corespunzătoare, după cum acum primeşte favoruri, din partea oamenilor Ioan 7:7. Însă deocamdată El este doar Copilul desăvârşit, acasă, în supunere faţă de părinţii Săi, onorat cu orice podoabă care i se potrivea Unui astfel de Copil, şi astfel încredinţându-Se inimilor şi conştiinţelor tuturor.
O sfântă sârguinţă în a ajunge la întreaga înţelepciune evlavioasă caracterizeză de asemenea acest drag şi desăvârşit Copil. Fiecare an a adus cu el la timpul potrivit creşterea potrivită. Însă Dumnezeu Însuşi era studiul Său, singurul Său studiu; căci templul, aşa cum vedem aici, era scena descoperirii a ceea ce El Îşi însuşise în această perioadă de sfântă, sârguincioasă copilărie. Mulţi vor alerga încoace şi încolo, şi îşi vor creşte cunoştinţa de diverse tipuri, obţinând-o în aglomeratele şcoli ale oamenilor. Însă toată cunoştinţa pe care a căutat-o sau a căpătat-o acest sfânt Copil, era cunoştinţă care se potrivea sanctuarului. El nu a adus roadele sârguinţei Sale în şcoli, ci în templul lui Dumnezeu.
Totuşi omul este puţin pregătit pentru aceasta, şi astfel vedem şi aici. Rudele Sale în carne nu înţeleg acest Copil. Ei sunt mulţumiţi poate, că El are înclinaţii de Copil evlavios; iar ei cred că El îi însoţeşte, ţinut acolo de dorinţa celorlalţi de a-L vedea şi a-i acorda atenţie. O vanitate a mamei ar putea sugera asta*. Iar atunci când Îl pierd, ei Îl caută acolo unde carnea L-ar fi căutat. Însă El nu era acolo. Iar în toate acestea, este arătată sărmana fire omenească. În vanitate, în căutarea greşită, mirarea şi ignoranta mustrare a Mariei, este arătat omul. Copilul Isus poate astfel să înceapă să arate firea stricată. „Nu ştiaţi?” , le poate spune El. Desigur că acest Copil poate spune „Am mai multă pricepere decât toţi învăţătorii mei, pentru că meditez la mărturiile Tale. Înţeleg mai mult decât bătrânii, pentru că păzesc rânduielile Tale.” Psalmul 119:99,100. Şi dulce este mângâierea acestor tuturor lucruri pentru noi. Este binecuvântat să cunoaştem că Dumnezeul nostru a avut un Supus, de asemenea un Fiu al omului, pe acest pământ al nostru, în care întregul Său suflet şi-a găsit plăcere. Acest lucru este binecuvântat. Însă este aşa doar pentru Isus singur.
Adevărurile de bază ale creştinismului
Max Billeter
1. Arătarea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos
În legătură cu aceasta, voi citi trei pasaje:
„iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie” (2. Timotei 1:10 )
„Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus Nazarineanul, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări de putere şi minuni şi semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, pe Acesta, dat după planul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu, voi, prin mâna celor nelegiuiţi, L-aţi răstignit şi L-aţi omorât” (Fapte 2:22-23 )
„Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, pentru care noi toţi suntem martori. Fiind deci înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt., a turnat ceea ce voi vedeţi şi auziţi” (Fapte 2:32-33 )
Creştinismul începe cu arătarea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, iar această arătare conţine cinci adevăruri:
i) Întruparea
Cu două mii de ani în urmă, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos a trăit pe pământ; Fapte 2:22 ne arată două lucruri măreţe cu privire la această viaţă. în primul rând, El este „Isus din Nazaret„, iar aceasta înseamnă că El a devenit Om adevărat, dar şi că El era respins de oameni. Al doilea fapt cu privire la viaţa Sa este acela că El era „adeverit de Dumnezeu înaintea voastră„. El a fost adeverit de Dumnezeu ca fiind curat şi sfânt. Chiar în umblarea ca om umil pe pământ El era, în acelaşi timp, Dumnezeu veşnic – omniprezent, omniscient şi omnipotent. Acestea sunt cele două adevăruri mărete ale vieţii Sale. Petru rezumă aceasta spunând că El era respins de oameni, dar ales şi scump înaintea lui Dumnezeu.
ii) Crucea
Fapte 2:23 prezintă două aspecte minunate ale Golgotei pentru noi. Acolo El a fost dat de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, omorât de oameni. În legătură cu aceasta, aş dori să menţionez cei doi pomi din grădina Edenului. În primul rând, din pomul vieţii acţionează harul lui Dumnezeu prin istoria omului. Am putea arăta multe exemple unde harul lui Dumnezeu era activ în această lume, dar apogeul harului lui Dumnezeu era darul Fiului Său la crucea Golgotei. În al doilea rând, din pomul cunoştinţei binelui şi răului acţionează linia responsabilităţii omului. Întotdeauna când privim responsabilitatea omului de-a lungul secolelor găsim doar eşec. Am putea spune multe despre eşecul omului sub responsabilitate, dar punctul culminant este la Golgota unde Prinţul Vieţii a fost omorât de noi oamenii. Acesta este al doilea aspect important al arătării Sale.
iii) Învierea
„Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus” (Fapte 2:32 ) şi făcând aceasta El confirmă două aspecte. În primul rând, curăţia desăvârşita a vieţii Sale, deoarece El nu ar lăsa ca „Sfântul [Său] să vadă putrezirea” (v. 27) şi in al doilea rând, perfecţiunea jertfei Sale de la Golgota, deoarece El nu ar „lăsa sufletul [Său] în Locuinţa Morţilor (lit. hades)” (v.27).
iv) Înălţarea
Acest Isus a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu (v.33). Luca descrie aceasta în evanghelia sa şi, de asemenea, în Fapte. Este o scenă minunată. Mântuitorul nostru a ieşit înspre Betania cu ucenicii Săi şi în timp ce Îşi înălţa mâinile şi îi binecuvânta a fost luat la cer. Dumnezeu l-a aşezat în locul de onoare. Este un fapt foarte important în creştinism că acum este un om în ceruri. Aceasta arată clar că creştinii au o cetăţenie cerească, dar mai arată şi că sfârşitul fiecărui creştin este în ceruri.
v) Coborârea Duhului Sfânt
Al cincilea fapt pe care îl găsim în acelaşi verset, Dumnezeu Duhul Sfânt a venit pe pământ, în primul rând, pentru a locui în fiecare credincios şi, în al doilea rând, pentru a locui în adunare. Acesta este un privilegiu deosebit al tuturor creştinilor că acest Oaspete Divin locuieşte în trupurile noastre tot la fel ca în adunare. Acestea sunt cele cinci puncte în relaţie cu arătarea Mântuitorului nostru, Domnul Isus Hristos.
Pe scurt: Acest fapt al arătării nu se aplică doar naşterii Sale, ci şi vieţii Sale, morţii Sale pe Golgota, învierea Sa, înălţarea Sa şi, de asemenea, venirii Duhului Sfânt pe pamant. Aceasta este ceea ce Pavel are în gând în 2. Timotei 1:10 : „ iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie„.
2. Evanghelia lui Dumnezeu
Vom mai citi încă trei pasaje:
” în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greşelilor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7 )
” Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei în Hristos Isus. Pentru că legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne” (Romani 8:1-3 )
„ Deci, fiind îndreptăţiţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am şi avut intrare, prin credinţă, în acest har în care stăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.” (Romani 5:1-2 )
Continuând să citim în 2. Timotei 1:10 descoperim că evanghelia este predicată acum pe baza arătării Mântuitorului nostru, Isus Hristos şi că Apostolul Pavel era mesagerul, apostolul şi învăţătorul acestui adevăr. Ca mesager el era cel care spunea acest mesaj, ca şi apostol el avea puterea de a duce acest mesaj, iar ca învăţător el explica mesajul în toate detaliile lui.
i) Eliberare
Evanghelia lui Dumnezeu prezentată în Romani atinge două mari probleme ale omenirii. Efeseni 1:7 poate fi considerat ca un rezumat al epistolei către Romani şi menţionează două lucruri pe care credinciosul le primeşte. În primul rând, el primeşte eliberare din sclavia moştenită a păcatului şi, în al doilea rând, el primeşte iertare de păcatele sale. Acesta este mesajul pe care îl găsim în epistola către Romani. Dacă cineva recunoaşte că este sclavul păcatului care locuieşte în el şi dacă vine la Domnul Isus cu această problemă şi găseşte odihnă în lucrarea de la Golgota, atunci ceea ce citim în Romani 8:1-3 devine adevărat pentru el. Când cineva se converteşte, când acceptă darul pe care Dumnezeu îl face prin Hristos şi lucrarea Sa la Golgota, atunci el este liber să ştie că pentru el nu mai este condamnare; aceasta este Romani 8:1 . Păcatul este încă în el, dar, cu toate acestea, el este „în Hristos„. Pavel deseori spune că noi suntem „în Hristos” şi cu toate că nu mereu are în vedere acelaşi lucru, el se referă întotdeauna la poziţia noastră ca şi creştini. Ceea ce are în vedere în Romani 8:1 este faptul că în Hristos suntem păziţi deplin de orice judecată a lui Dumnezeu.
Apoi, în versetul 2, Pavel explică faptul că creştinul este liber să cunoască un al doilea aspect. În cel credincios sunt două legi (sau principii): este legea păcatului şi a morţii şi este legea Duhului de viaţă. Primul principiu este unul rău. Păcatul este încă în el şi păcatul întotdeauna doreşte să-l seducă (acesta este un principiu foarte important), dar din cauza credinţei lui, în el este şi al doilea principiu, legea Duhului de viaţă. Acum avem aspectul important: al doilea principiu este dominant faţă de primul. Experienţa noastră pare să contrazică aceasta, dar credinţa ţine cu tărie acest adevăr. Aş dori să subliniez o propoziţie din acest verset, aceasta este „avem pace„. Întotdeauna îmi vine în minte acest verset atunci când călătoresc cu avionul. Când avionul decolează au loc cele două legi: prima este legea gravitaţiei şi anume că pământul atrage un corp, iar aceasta este o lege foarte puternică (este motivul pentru care un avion cu o greutate de câteva tone rămâne la sol), dar când avionul se ridică apare legea vitezei şi a aerodinamicii. Această a doua lege este dominantă faţă de prima şi astfel acest avion care cântăreşte tone este ridicat mult deasupra pământului. Aceasta este exact ceea ce creştinul poate experimenta zilnic. El crede cu tărie în convingerea că legea duhului de viaţă este mai puternică decât legea păcatului şi a morţi şi poate îndeplini aceasta zilnic prin exerciţiul credinţei.
Apoi în versetul 3, Pavel arată fundamentul acestor două adevăruri măreţe. El menţionează trei lucruri cu privire la Domnul nostru Isus Hristos. Primul, El a venit „în asemănare cu carnea păcatului„. Atunci când trăia pe pământ, El avea aceeaşi înfăţişare cu ceilalţi oameni în care locuia păcatul, dar în El nu era păcat. A fost o mare umilinţă faptul că El a venit în asemănarea cărnii păcătoase. Apoi se menţionează motivul venirii Sale. Am putea enumera o listă lungă de motive pentru care Fiul lui Dumnezeu a devenit om, cum ar fi acela de a se da pe Sine Însuşi ca împarat lui Israel, iar motivul cel mai înalt a fost acela de a-L descoperi pe Tatăl, dar principalul motiv a fost acela de a rezolva această problemă a păcatului în lumina unui Dumnezeu sfânt şi drept. În final, rezultatul este apreciat. La Golgota, Dumnezeu a judecat păcatul în timpul celor trei ore de întuneric, atunci când El era făcut păcat. Ceea ce a suferit Mântuitorul nostru acolo nu vom pricepe niciodată pe deplin, nici chiar în eternitate.
ii) Iertare
Dar este o a doua problemă în ceea ce ne priveşte pe noi oamenii: am păcătuit, am gândit rău, am spus vorbe urâte, am comis fapte rele şi am mers pe căi greşite şi din această cauză noi aveam nevoie de iertare. Sunt oameni pe pământ care cunosc că păcatele lor au fost iertate pe baza lucrării de la Golgota, ce lucru minunat! Dumnezeu este sfânt şi El trebuie să pedepsească păcatul, dar când păcatele sunt iertate acolo nu mai este nicio pedeapsa din partea lui Dumnezeu. Dar în Romani 5:1 , apostolul vorbeşte despre îndreptăţire. Îndreptăţirea este foarte aproape de iertare, dar merge mai departe. Un om îndreptăţit stă înaintea lui Dumnezeu ca şi cum el nu ar fi păcătuit niciodată. Ca o ilustraţie, să ne imaginăm un tată care avea un băieţel şi de fiecare dată când acest băieţel era neascultător tatăl lua ciocanul şi bătea un cui în peretele din camera de zi şi când băiatul îşi recunoştea neascultarea atunci tatăl lua un cleşte şi scotea cuiul – aceasta este iertare. Când bunicul venea în vizită el se ducea întotdeauna la perete şi număra găurile, astfel ca putea să numere de câte ori nepotul său fusese neascultător şi de câte ori această neascultare a fost iertată. Tatăl nu era însă fericit cu aceasta şi a luat chit şi a astupat găurile astfel că atunci când bunicul venea înapoi, el putea să creadă că nepotul său nu fusese neascultător nici măcar o dată – aceasta este îndreptăţire, să stai înaintea lui Dumnezeu ca şi cum nu ai păcătuit niciodată.
În Romani 5:1-2 avem trei perspective asupra credinţei. Creştinul priveşte înapoi la trecutul său, el ştie că a fost îndreptăţit prin credinţă şi are pace cu Dumnezeu. Tot trecutul său a fost pus în ordine prin gândul lui Dumnezeu. Apoi avem perspectiva prezentului. În prezent el are acces la Dumnezeu. Acesta este un adevăr minunat! Creştinii au acces liber la Dumnezeu. Aceasta este exact ceea ce păcatele sale îl împiedicau să facă. Vedem aceasta în grădina Eden după ce primul om a fost alungat din grădină, iar un heruvim şi o sabie înflăcărată îi opreau accesul la Dumnezeu. În baza lucrării lui Hristos pe Golgota noi avem acces zilnic la Dumnezeu ca făpturi vii. Aş dori să vă întreb dacă folosiţi această libertate în mod practic. Cunoaşteţi astfel de momente în viaţa voastră zilnică, când vă retrageţi în spatele unei uşi închise pentru a fi singuri cu Dumnezeul vostru? Dacă nu cunoaşteţi aceasta, atunci nu cunoaşteţi cel mai mare privilegiu pe care un om îl poate avea pe pământ, această minunată părtăşie tainică, cu Dumnezeu. Aceasta este perspectiva prezentului. Apoi este privirea de ansamblu asupra viitorului. Ne bucurăm ” în speranţa gloriei lui Dumnezeu „. Nu ştim ce vom trăi mâine, dar creştinul cunoaşte că viitorul său este într-o ordine desăvârşită. Dumnezeu nu ne-a promis o cale uşoară, El nu ne-a promis o viaţă fără probleme (în călătoriile mele am întâlnit deseori creştini care mergeau pe o cale foarte dificilă), dar ceea ce El ne-a promis este că la sfârşitul drumului vom intra în gloria lui Dumnezeu. Cu aceasta ne putem lăuda plini de mulţumire.
3. Taina lui Hristos
Vom citi patru pasaje:
„din care, citind, puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh; că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie” (Efeseni 3:4-6 )
„făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Şi-a propus-o în Sine Însuşi, pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ; în El, în care am şi primit o moştenire, fiind rânduiţi dinainte, după planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:9-11 )
„şi a pus toate sub picioarele Lui şi L-a dat Cap peste toate, Adunării, care este Trupul Său, plinătatea Celui care umple totul în toţi” (Efeseni 1:22-23 )
„după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste; El ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit” (Efeseni 1:4-6 )
Am văzut că Evanghelia lui Dumnezeu a venit în întâmpinarea problemei noastre a păcatului pe baza lucrării de la Golgota. Toate lucrurile au fost puse în ordine. Aceasta este bogăţia harului lui Dumnezeu. Totuşi, chiar dacă acest lucru poate fi atât de măreţ, există ceva chiar mai măreţ decât acesta şi anume că Dumnezeu nu a rezolvat numai problema păcatului nostru la Golgota, dar pe baza Golgotei şi a învierii Domnului nostru Isus Hristos, El a dăruit creştinului lucruri noi şi minunate. Acestea sunt lucruri pe care credincioşii Vechiului Testament nu le aveau, ele sunt cel mai strâns legate de arătarea Mântuitorului nostru, Isus Hristos şi sunt parte a adevărurilor de bază ale creştinismului. Epistola către Romani ne arată cum au fost rezolvate problemele omului vechi, în timp ce Epistola către Efeseni ne arată ceea ce i-a dăruit Dumnezeu omului nou. Dacă am văzut Efeseni 1:7 ca un rezumat al Epistolei către Romani, în Efeseni 3:6 găsim un rezumat al Epistolei către Efeseni. Sunt întotdeauna uimit de cât de concis poate pune Apostolul Pavel lucrurile. El rezumă întreaga învăţătură a Epistolei către Efeseni într-un singur verset şi în acest singur verset el ne arată cele trei daruri minutate ale lui Dumnezeu pentru creştini.
i) Creştinii sunt împreună-moştenitori cu Hristos
Pavel explică aceasta în capitolul 1 versetele 9-11. În primul rând, el declară în versetul 9 că acum transmite o taină (o taină este un adevăr care nu fusese revelat în Vechiul Testament). Apoi în versetul 10 el spune că Domnul Isus, ca om, este aşezat deasupra cerurilor şi pământului. Aceasta nu este o taină, deoarece fusese descoperită în Vechiul Testament, în Psalmul 8:5 : „L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii şi L-ai încununat cu glorie şi cu onoare. L-ai făcut să stăpânească peste lucrările mâinilor Tale„.
Efeseni 1:10 fusese deja descoperit în Vechiul Testament, dar taina este aceea că Domnul Isus nu va deţine această moştenire singur, El va avea această moştenire împreună cu noi cei credincioşi. Domnul Isus este principalul moştenitor, dar şi noi suntem împreună-moştenitori cu El şi ne îndreptăm spre această moştenire. Această moştenire este creaţia, universul care a fost deja câştigată prin lucrarea Domnului Isus la Golgota, cu toate că nu a fost încă eliberată. Când această moştenire va fi eliberată, El o va lua în stăpânire în calitate de moştenitor principal şi noi vom fi moştenitori cu El. Vom avea administrarea lumii angelice şi, de asemenea, vom avea şi sarcini administrative în ce îi priveşte pe oamenii care vor trăi în perioada mileniului (împărăţiei de o mie de ani). Aceasta este moştenirea despre care El vorbeşte aici.
ii) Creştinii sunt „un singur trup„
În al doilea rând, noi suntem „din acelaşi trup„. A fi creştin nu înseamnă numai să deţii ceva minunat în mod individual, ci înseamnă şi să deţii ceva în mod colectiv. Împreună cu toţi cei răscumpăraţi formăm acest unic trup, adunarea. Fiecare credincios este un mădular al trupului lui Hristos, fiecare este o piatră vie în casa lui Dumnezeu; aceasta este partea noastră comună. În Efeseni 1:22-23 , Pavel ne arată minunată dimensiune a adunării lui Dumnezeu şi anume toţi credincioşii de la Cincizecime şi până la răpire. El ne arată în versetul 22 ce poziţie măreaţă are această adunare, Domnul Isus a fost dat adunării ca şi Cap. Aceasta este ceea ce îi conferă adunării prestigiu. Apoi, în versetul 23, prezintă misiunea slăvită a adunării. Poate exista o sarcină mai mare decât aceea de a fi plinătatea Celui care umple totul în toţi? Adunarea lui Dumnezeu are un prestigiu deosebit deoarece Hristos i-a fost dăruit şi are o misiune înaltă deoarece ea a fost dată lui Hristos.
iii) Creştinii au viaţa eternă
Acum ajungem la al treilea punct al Efeseni 3:6 ; suntem părtaşi ai promisiunii Sale. Apostolul Ioan scrie în 1. Ioan 2:25 : „Şi aceasta este promisiunea pe care El ne-a dat-o: viaţa eternă„. Pavel descrie aceasta în capitolul 1:4-6. Creştinii au primit viaţa eternă, iar aceasta implică două adevăruri deosebite. În primul rând, potrivit versetului 4 ei sunt „sfinţi şi fără pată înaintea Lui„. Aceasta înseamnă că ei au acum natura lui Dumnezeu sau, altfel spus, ei au devenit copii ai lui Dumnezeu. Aceasta nu există în timpurile Vechiului Testament. Avraam era numit prietenul lui Dumnezeu (un titlu foarte înalt), dar numai în urma arătării Mântuitorului nostru, Isus Hristos, sunt acum copii ai lui Dumnezeu. A fi copil al lui Dumnezeu presupune două adevăruri fundamentale. Primul este că ei au primit dragostea Tatălui. Aceasta este ceea ce eu am experimentat în primii 30 de ani ai vieţii mele, în relaţiile mele pământeşti. Am avut un tată pământesc care m-a iubit. Dar în următorii 30 de ani am învăţat un lucru şi anume bucuria unui tată de a avea copii. Acestea sunt două aspecte minutate ale poziţiei de copil. Ioan scrie: „Vedeţi ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu” (1. Ioan 3:1 ). Dar v-aţi gândit la faptul că noi suntem pentru bucuria Tatălui şi că Dumnezeu se uită acum la noi şi vede trăsăturile Sale în noi? Aceasta este cu adevărat ceva care îi face bucurie Tatălui. Ca taţi nu ne place să zicem, cu toate că este adevărat, că suntem fericiţi când vedem trăsăturile noastre în copilul nostru. Am experimentat aceasta când s-a născut cel de al şaptelea copil al nostru. Ceilalţi copii ai noştri au ochii albaştri, dar cel de al şaptelea a primit ochii mei căprui şi eram foarte fericit de fiecare dată când cineva observa aceasta. Acesta este sensul în Efeseni 1:4 . Dumnezeu Tatăl priveşte în jos la noi şi ne vede sfinţi şi fără pată în dragoste, bineînţeles, în Hristos.
Este un al doilea aspect în ceea ce priveşte viaţa eternă şi anume ceea ce găsim în versetul 5: am fost rânduiţi spre înfiere. Poziţia de copil şi fiu (sau înfierea) sunt foarte aproape una de alta. Pentru a înţelege ideea de a fi un copil trebuie să ne gândim la un copil mic, dar pentru a înţelege calitatea de fiu trebuie să ne gândim la un copil care a crescut. Sunt două adevăruri minunate în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la calitatea de fiu. Primul, un fiu pătrunde în gândurile tatălui său şi al doilea, el îl poate reprezenta pe tatal într-o manieră plină de demnitate. Aş vrea să ilustrez această diferenţă cu următorul exemplu. Când copiii mei erau mici călătoream anumite perioade şi când mă întorceam acasă ei îmi povesteau păţaniile lor. Ei spuneau: ‘Fratele meu m-a lovit’ sau ‘Am căzut cu bicicleta’ şi este potrivit pentru copii să spună totul tatălui lor, tot la fel este potrivit şi pentru noi să spunem Tatălui nostru ceresc când experimentăm ceva ce este amar pentru noi; acesta este privilegiul copilului lui Dumnezeu. Dar odată am ajuns acasă şi fiul cel mare nu a mai început să-mi spună ce a păţit, ci m-a întrebat ‘Cum a fost călătoria?’. El nu făcuse niciodată aceasta înainte, aşa că i-am spus ‘De astăzi eşti un fiu!’. El era interesat de mine. V-aţi gândit vreodată să vă duceţi la Tatăl în acest fel, nu numai să vorbiţi despre problemele şi dificultăţile voastre, ci şi pentru a-L întreba despre ceea ce umple inima Lui? Dacă vă îndreptaţi spre El în acest fel, El vi-L va arăta pe Preaiubitul Său, singurul Său Fiu şi ceea ce El înseamnă pentru Dumnezeu; atunci veţi avea părtăşie cu Tatăl despre Fiul şi veţi putea să-L reprezentaţi pe Tatăl aici pe pământ cu demnitate. Curând vom face aceasta într-un mod desăvârşit. Romani 8 ne vorbeşte despre aceasta, zicând: ‘Creaţia geme şi aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu’. Atunci noi vom veni cu Domnul Isus pe acest pământ în glorie şi Îl vom reprezenta pe Tatăl într-o manieră plină de o demnitate desăvârşită. Oricum, putem face aceasta încă de acum, în trupurile noastre pline de slăbiciune. În circumstanţele noastre dificile putem merge la Tatăl şi să Îl întrebăm: ‘Cu ce este ocupată inima Ta?’ Şi apoi putem să trecem prin dificultăţile vieţilor noastre şi în ele putem arăta ceva din Tatăl nostru. Acestea sunt adevărurile de bază ale creştinismului – arătarea Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Evanghelia lui Dumnezeu şi taina lui Hristos.
articol preluat şi tradus de pe biblecentre.org
Descoperă numele lui Isus – Lumina lumii
Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.
(Ioan 1:9)
În întreaga Scriptură, întunericul adesea reprezintă răul și minciuna, în timp ce lumina reprezintă binele, adevărul și sfințenia.
Prin urmare, nu este surprinzător că Isus Se prezintă cu acest nume: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12).
El nu scoate la iveală numai păcatele noastre, ci și tot ceea ce este frumos în jurul nostru. El ne trezește sufletul pentru a vedea istoria răscumpărării și lucrările minunate ale lui Dumnezeu pretutindeni în jurul nostru. Așa cum spune David: „prin lumina Ta vedem lumina” (Ps.36:9).
O, măreață Lumină a lumii, umple-mi sufletul cu prezența Ta orbitoare. Îți mulțumesc că faci ca lumina Ta să strălucească în viața mea. Deschide-mi ochii să văd lucrările minunate ale mâinii Tale peste tot în jurul meu și ajută-mă să împlinesc lucrarea la care m-ai chemat, fără să mă plâng sau să cârtesc, strălucind ca stelele în această lume stricată și întunecată. Trezește-mi sufletul înaintea Ta și ajută-mă să strălucesc cu putere în locul în care Tu m-ai așezat.
Isus Lumina lumii
Isus lumina lumii (Ioan 8:12-19)
1. Lumina este prezența lui Dumnezeu
Lumina este compusă din trei culori principale: galben, rosu și albastru.
Dumnezeu este trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
1Ioan 1:5 „Dumnezeu este Lumină”; Ps 27:1 „Domnul este Lumina mea” Ioan 12:46 „Eu am venit să fiu Lumina lumii”
Ex: licuriciul și betivul
Un om venea de la o adunare și trecând printr-o pădure s-a rătăcit. S-a rugat Domnului să-l ajute să ajungă cu bine acasă. După ce s-a rugat la doar câțiva metri depărtare a găsit un licurici care dădea o lumină destul de puternică, cât să-l ajute să găsească din nou cărarea spre casa.
În același timp un bețiv venea și el spre casă de la un bar. Cât era drumul de mare și de luminat nu găsea drumul către casă , deși era o lumină foarte puternică pe drum.
Oamenii au nevoie de o lumină spirituală pentru a distinge binele de rău și această Lumină este Dumnezeu.
2. Lumina descoperă păcatul
Is: 9:1-2 „dă la o parte întunericul”
Ex: lumina soarelui dă la o parte particulele de praf , descoperă particulele de praf dintr-o camera.
Ioan 3:19 „oamenii nu o acceptă de aceea vor fi judecați”
Ex : „cei din Africa care fură stâlpii de curent, ca să poată fura noaptea”
În Africa era un trib de oameni care atunci când americanii s-au dus să le aducă curent în zonă, în fiecare noapte furau stâlpii de curent. Cineva a întrebat pe câțiva oameni din triburile din jur de ce se fură stâlpii. Răspunsul a fost: „fiindcă lumina adusă de voi aici îi împiedică să mai fure”. Lumina îi stânjenea pe cei care furau, deoarece nu mai puteau să fure în voie, din cauza luminii care le descoperea faptele.
3. Legea reflecției
Matei 5:14-16 „voi sunteți lumina lumii”
Ex: soarele și oglinda
Dacă reflectăm razele de lumină de pe suprafața unei oglinzi, vom vedea că lumina este reflectată în locul dorit de noi.
Ca și razele de lumină reflectate dintr-o oglindă tot așa trebuie și noi să reflectăm pe Isus care este Lumina lumii. Viața Lui trebuie să se reflecte prin viața noastră.
Gal 2:20 „nu mai trăiesc eu ci, Cristos trăiește în mine”
4. Legea refracției
Lumina în anumite medii dă o imagine diformă
Ex: Oglinda necurățată nu lasă ca lumina să aibă un mediu prielnic.
Viața credinciosului trebuie să fie curată pentru ca Lumina lui Isus să nu fie diformă în noi
5. Lumina consumă energie
Exemplu: Lumânarea care arde, curentul electric etc
Luca 10:25 Pilda Samariteanului
Ioan 17:1 Isus se roagă pentru ucenici
Domnul Isus, s-a „consumat” pentru ucenici și același exemplu trebuie să-l luăm și noi în trăirea noastră.
Exemplu: copacii roșii din America, se leagă pentru că sunt înalți prin rădăcini, ca să poată rămâne în picioare (credința, Duhul Sfânt, ne țin în picioare).
Simion Ioanăș
TATANEASA (Symphytum officinale) este o minune a naturii; 5 fructe care iti pastreaza tineretea; Cum se poate folosi uleiul de ricin pentru riduri; Salata pe care o mananca toate vedetele ca sa nu se ingrase; De ce ar trebui ca femeile sa ridice greutati? Otetul din cidru de mere, o minune pentru piele; Solutii naturiste pentru pancreatita; Cum recunoastem infecia urinara a copilului; Ierburi care stimulează eliminarea grăsimii de pe abdomen…Așa combați paraziții intestinali! Planta care te scapa de raguseala; Obiceiuri care iti pun in pericol sanatatea; 8 gustari sanatoase cu mai putin de 200 de calorii; Remedii naturiste pentru diaree si constipatie; Remedii naturiste pentru cele mai frecvente boli; Tratament naturist – 10 greseli de abordare; Trei plante medicinale pentru imunitatea intregii familii; TOP plante care purifica aerul din locuinte – studiu NASA; Sucul de SPANAC, cea mai buna reteta pentru curatarea stomacului si intestinelor; COJILE de CEAPA, un remediu naturist exceptional care te scapa de multe boli; Florile de salcam, o adevarata binecuvantare pentru sanatate. Uite ce minuni poate face acest „medicament” al naturii; „Darul cerului” sau rostopasca, remediu puternic pentru 150 de afecţiuni…
TATANEASA (Symphytum officinale) este o minune a naturii;
Planta creste mai ales in zonele umede, de pe marginea santurilor, a paraielor si in zavoaie, are florile rosii-violacee, cu frunze aspre, de un verde pal, si tulpina paroasa.
Infloreste din luna mai pana in august, intreaga planta – radacina, frunze si flori – avand proprietati terapeutice extraordinare, folosite atat in medicina umana, cat si in cea veterinara.
Printre numeroasele virtuti ale tatanesei, la loc de frunte se afla capacitatea ei de a diminua inflamatiile, de a vindeca rapid ranile, de a opri dezvoltarea tumorilor. Veritabila planta-medicament, marele secret al tatanesei il reprezinta alantoina, o substanta cu proprietati antitumorale si anticancerigene, ale carei principii vindecatoare au fost dovedite prin experiente de laborator.
Recoltarea: radacinile se recolteaza acum, toamna, in octombrie si noiembrie, sau la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, in lunile februarie-martie-aprilie. (In intervalul cuprins intre lunile ianuarie si martie, radacinile secreta maximum de alantoina.) Frunzele si florile se recolteaza in timpul infloririi (mai-august), pe timp frumos, dupa ora 10.00, cand planta secreta maximum de principii active.
Tataneasa in medicina populara
Planta este cunoscuta din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii daci, care o numeau pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina populara este mentionata de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac contra fracturilor, scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele mai eficiente remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile vitalizante ale tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile populare ale plantei este aceea de iarba intaritoare.
* Pentru fracturi la maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se spala, se taia in rondele foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana scadea la jumatate, se amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza cat sa cuprinda fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona afectata. Peste panza cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona fracturata, si se lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se cu decoct de tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca fractura. * Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul durerilor de pantece, de splina, de rinichi. * Decoctul radacinilor se administra lehuzelor, ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe abdomen. * Radacina pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de mitra (uter). * In ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se mai lua impotriva diabetului. * Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, radacina de tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra urdinarii (diaree) sau se lua cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se intremeze. Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra suspinului (astm) si hepaticei (tuberculozei). (Constantin Parvu, „Enciclopedia plantelor”.)
Tataneasa in medicina moderna
Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerat actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Planta e continuta, insa, si in preparate interne, mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in diverse amestecuri. Ceaiurile Cicatrizant gastric, Calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara, de peste 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratamentul gastritei hiperacide si al ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani, existand peste 200 de preparate farmaceutice care o contin in formula lor.
Tataneasa si cancerul
Judecand dupa rezultatele obtinute, tataneasa este unul dintre cele mai puternice remedii anticancerigene din plante, alaturi de spanz si de marul-lupului. Este utilizata ca anticancerigen atat intern, cat si extern, cu rezultate de exceptie. Intern, este de preferat sa fie folosita in forme cat mai apropiate de cea naturala: pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar – tinctura. Extern, se foloseste in forme cat mai concentrate si, eventual, asociata cu alte plante anticancerigene si antitumorale puternice: rostopasca (planta care avand efecte caustice permite patrunderea in profunzime), marul-lupului, muguri de plop, piperul-lupului, iedera, cimisir. In cele ce urmeaza va punem la dispozitie cateva retete extrem de eficiente pe baza de tataneasa.
Preparate din tataneasa
Pulberea de tataneasa
Radacinile uscate se macina fin, cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copii sub 2 ani se aduce la o treime.
Maceratul la rece
La o cana de apa, se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, dar si expectorante, deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.
Decoctul de tataneasa
Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.
Tinctura de tataneasa
Considerata de multi „buruiana”, intra in peste 200 de preparate farmaceutice
Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75gr. (3 parti alcool alimentar 96gr. si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare. (Preparatul poate fi cumparat si in magazinele naturiste, sub licenta „Dacia Plant” Sebes, Alba.)
Extractul fluid de tataneasa
Din tinctura astfel obtinuta se pun intr-o farfurioara curata 4-5 lingurite, si se lasa vreme de 4-6 ore la evaporat, pana cand volumul scade de circa trei ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte vascoasa, cu efecte antitumorale si cicatrizante cu totul deosebite.
Tratamente interne
* Cancer – tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, fiind folosita intern, drept remediu principal in vindecarea spectaculoasa a unor cazuri de cancer la intestin, prostata, stomac. Se administreaza decoctul, 1 – 1,5 litri pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la sculare, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict interzis consumul de carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure lungi: de la 6 luni, la doi ani. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.
* Gastrita hiperacida si ulcer – se combina pulberea de tataneasa in parti egale cu pulbere de flori de tei. Se ia o lingurita din acest amestec, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu putina apa.
Tratamente externe
* Cancerul de piele – Se aplica extract fluid de tataneasa de trei ori pe zi, pe locul afectat. Pentru a spori aderenta pe tesutul tratat, se adauga in extract, inainte de aplicare, 10-20 de picaturi de tinctura de propolis. Extractul fluid se intinde cu o bucatica de vata pe toata suprafata, care anterior a fost curatata cu apa fiarta si racita sau cu apa de tarate (obtinuta prin macerarea a doua linguri de tarate proaspete intr-un pahar de apa 4-5 ore.
* Alunitele care tind sa se transforme in formatiuni tumorale. Se amesteca tinctura de tataneasa cu tinctura de rostopasca (o gasiti in comert, preparat „Dacia Plant”) si se evapora dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se fac aplicatii pe locul afectat, de patru ori pe zi, apoi se lasa sa se usuce fara bandaj, in aer liber (locul sa nu fie acoperit de imbracaminte) macar 20 de minute (de preferat ar fi 1-2 ore). Aceste formatiuni dispar in 2-4 saptamani.
* Entorse, luxatii, fracturi – pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor, cu extract fluid de tataneasa. Pe fracturile care se consolideaza cu intarziere, se aplica extract fluid, de doua ori pe zi.
* Rani pe col – se pune decoctul de tataneasa in irigator si se fac spalaturi zilnice, timp de doua saptamani. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. O alta metoda de tratament este combinarea in proportii egale a tincturii de tataneasa, de coada-soricelului (se gaseste in comert) si de propolis, si evaporarea lor dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se iau cu o seringa fara ac 5-8 ml din acest extract si se introduc in vagin, dupa care vreme de 15 minute faceti lumanarea, cu picioarele sprijinite pe un perete („statul pe umeri” cu spatele ridicat, de la orele de gimnastica) sau in alta pozitie, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-doua ori pe zi, dureaza doua saptamani si este foarte eficient.
* Hemoroizi – se aplica extract fluid de doua ori pe zi pe zonele afectate. Suplimentar, se fac clisme cu 200 ml de decoct de tataneasa – o data la trei zile (cel putin). Se folosesc plante laxative si se introduc cruditati in alimentatie, pentru marirea tranzitului intestinal. In locul extractului fluid, se pot folosi cu succes si unguentele de tataneasa din comert: unguentul cu tataneasa de la „PlantExtrakt” Cluj, crema Radex de la „Plantavorel” Piatra-Neamt etc.
* Arsuri de gravitate mica, rani vechi ori care se vindeca greu, cicatrice inestetice – se trateaza eficient, prin pensulari facute de doua ori pe zi pe locul afectat cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu extract fluid.
* Boli venerice – tataneasa, mai ales extractul fluid, este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, care este un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de Papiloma virusuri) si al herpesului. Aplicata la cateva ore dupa solutiile topice, pe baza de podofilina, are capacitatea de a reface rapid tesuturile lezate, fara a diminua efectul terapeutic al acesteia. Pentru igiena normala a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala, fapt care ar duce la cronicizarea unor afectiuni in aceasta zona. Extractul fluid obtinut din partile aeriene ale rostopascai este un anticandidozic puternic.
5 fructe care iti pastreaza tineretea
Orice femeie isi doreste sa se mentina tanara cat mai mult timp. Frumusetea este strict legata de starea de sanatate. Astfel, consumul cu precadere al anumitor alimente te poate ajuta sa iti mentii corpul sanatos si totodata sa ai un aspect general de invidiat in toate etapele vietii.
Cum se poate folosi uleiul de ricin pentru riduri
Cand uleiul de ricin este aplicat pe fata,pielea ramane hidratata,iar riscul de a se usca se reduce in mod considerabil. O piele hidratata si catifelata este de doua ori mai tanara si mai frumoasa.
Salata pe care o mananca toate vedetele ca sa nu se ingrase
Daca ti-ai propus sa incepi sa duci un stil de viata mai sanatos si profiti de prima luna a lui 2015 pentru a da startul acetsui proiect ambitios, iti sugeram o reteta foarte la moda printre vedetele de la Hollywood.
De ce ar trebui ca femeile sa ridice greutati?
Esti genul de femeie care nu are curajul sa intre in sala de forta? Ei bine, nu esti singura, cele mai multe femei gasesc sala de forta ca fiind intimidatoare si considera ca locul lor nu este acolo.
Otetul din cidru de mere, o minune pentru piele
Otetul din cidru de mere poate imbunatati aspectul pielii. Pentru ca pielea este in mod natural acida, otetul din cidru de mere ii reda ph-ului echilibrul natural. Acesta poate reduce, de asemenea, petele rosii si cosurile si poate face pielea mai fina. Daca vrei sa te bucuri de aceste beneficii la nivelul intregului corp, adauga cateva linguri de otet din cidru de mere in cada de baie.
Solutii naturiste pentru pancreatita
Pancreatita este inflamatia pancreasului ce poate fi produsa de calculi biliari, alcool, diferite medicamente, anumite infectii virale si enzime digestive si este posibil ca în timp, sa se dezvolte insuficienta pancreatica exocrina (diaree si scadere în greutate datorate digestiei necorespunzatoare a alimentelor) sau endocrina (diabetul zaharat).
Se bea o înghititura la fiecare sfert de ora pana in prima zi, apoi cate doua la sfert de ora….etc…pana ajungem sa bem cate 1-2 litri pe zi, ceea ce va coincide cu echilibrarea functiei pancreatice.Ceaiul se poate prepara pentru toata ziua si se pastreaza la loc racoros din care luam cate o cana.
Cum recunoastem infecia urinara a copilului
O infectie urinara se poate recunoaste dupa unul dintre cele mai semnificative simptome, senzatia de arsura combinata cu usturime în timpul urinarii.
Ierburi care stimulează eliminarea grăsimii de pe abdomen…
Sunt cunoscute pentru faptul că stimulează metabolismul. Dintre ele, armurariul detoxifică ficatul și susține eliminarea toxinelor.
Asemenea armurariului, oregano stimulează corpul să elimine toxinele și, în plus, sporește nivelul de serotonină, așa-numitul hormon al fericirii, ceea ce îți aduce o stare de bine de care ai nevoie pe parcursul unei diete de slăbit.
Pentru a elimina stresul, mai ales cel creat de privarea de a mânca anumite alimente, bea ceai de mentă sau adaugă mentă proaspătă în salate, de fiecare dată când ai ocazia. Un alt efect al consumului de mentă este acela de reglare a nivelului de estrogen, hormone care poate duce la acumularea de grăsimi în regiunea abdomenului.
Ceaiul de salvie este util pentru normalizarea nivelului de cortizon, hormon răspunzător de îngrășare, mai ales în zona taliei.
Așa combați paraziții intestinali!
Pentru eliminarea paraziților intestinali și stimularea imunității, încearcă aceste remedii naturiste care au efect antifungic, antibacterian, antiviral.
Contra teniei și a ascarizilor, poți lua un amestec de semințe de dovleac cu miere și lapte astfel: zdrobești sau macini un kilogram de semințe de dovleac crude, apoi le amesteci cu o jumătate de kilogram de miere și 100 ml de lapte. Iei aceste leac în 3 reprize în următoarele 3 ore, urmat de 3 lingurițe de ulei de ricin.
Dacă folosești lămâie la gătit, nu arunca semințele sau coaja. Rade coaja unei lămâi și zdrobește-i semințele, apoi lasă-le la macerat 2 ore într-o cană cu apă clocotită. La final, pune 3 lingurițe de miere, amestecă, strecoară și bea maceratul înainte de culcare.
Pentru combatarea teniei și a oxiurilor sunt recomandați morcovi rași. Timp de 7-8 zile, rade în fiecare dimineață un morcov și mănâncă-l pe stomacul gol, cu câteva minute înainte de micul-dejun.
Au efect antiparazitar, calmează iritațiile intestinale și stopează dezvoltarea paraziților intesinali. Aceste efecte se datorează concentrației mari de acizi grași din migdale.
Poți folosi cimbrul și sub formă de tinctură, în combinație cu tinctură de pelin și levănțică, în părți egale. Din acest amestec iei o linguriță diluată cu puțină apă, de 3 ori pe zi, înainte de masă. Pentru a fi eficientă, cura trebuie urmată pe o perioadă de 14 zile.
Uleiul de oregano conține antioxidanți care reduc efectul radicalilor liberi, acționează contra paraziților intestinali, este antiviral, antibacterian și antifungic.
Uleiul esențial de cuișoare este cunoscut pentru capacitatea de a distruge ouăle paraziților intestinali din corp. Cuișoarele au acțiune antibacteriană, antifungică și antivirală.
Coaja copacului de rodie este folosită în bolile digestive ca diareea sau dezinterie. Fructul elimină paraziții intersinali, fiind astringent.
Planta care te scapa de raguseala …
Obiceiuri care iti pun in pericol sanatatea
Cand vine vorba de igiena personala, ne gandim ca cu cat ne spalam mai des, mai mult si mai viguros, cu atat suntem mai sanatosi si mai „fresh”.
8 gustari sanatoase cu mai putin de 200 de calorii
////////////////////////////////////////////////////
„Darul cerului” sau rostopasca, remediu puternic pentru 150
Se spunea ca are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.
Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.
Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.
Indicaţii terapeutice
Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat– ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal și herpesul genital – se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.
Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De “vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”. Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.
Administrarea corecta a rostopascai
- Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.
- Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.
- Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.
Cum se culege și cum se pastreaza rostopasca
De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.
https://www.frunza-verde.ro/darul-cerului-sau-rostopasca-remediu-pentru-150-de-afectiuni/
//////////////////////////////////////////////////////
Florile de salcam, o adevarata binecuvantare pentru sanatate. Uite ce minuni poate face acest „medicament” al naturii
Ceai de salcam. Parfumate şi aromate, florile de salcâm pot fi folosite pe post de „medicament”. Cand „innebunesc salcamii” este cel mai bun moment pentru a le culege aceste flori si pentru a le folosi cu succes in tratamentele naturiste ale afectiunilor digestive si respiratorii, dar si pentru durerile de cap de origine necunoscuta. Florile se folosesc sub forma de pulbere, ceai de salcam, tinctura sau vin de salcam.
Conţin flavonoide, glucozide, tanin şi uleiuri esenţiale, substanţe care au efect benefic asupra organismului. Iată câteva afecţiuni remediate cu ceai de salcâm.
flori-salcamPreparatele obţinute din flori de salcâm au acţiune sedativă şi antispastică la nivelul musculaturii netede gastrice. De aceea, se folosesc în dureri abdominale, în gastrite hiperacide, în boala de reflux şi în ulcerul duodenal. De asemenea, florile de salcâm au acţiune sedativă la nivelul sistemului nervos central, reduc nivelul stresului, efect deosebit de benefic în cazul gastritelor şi ulcerelor declanşate de stres. Ca pansament gastric, se utilizează florile de salcâm, sub formă de pulbere sau de flori mărunţite, care se administrează pe stomacul gol, câte o linguriţă rasă de trei-patru ori pe zi. Se pot folosi amestecuri de plante pentru accentuarea efectului antispastic şi alcalinizant: salcâm, zmeur, lemn-dulce, dud şi muşeţel.
De asemenea, se stie despre efectul benefic al florilor de salcam asupra persoanelor „cu nervii la pamant”, asupra celor meteosensibile, in cazurile de depresie si a starilor numite „astenie de primavara”, o stare greu de definit, specifica nu numai femeilor tinere, ci si celor trecute de prima tinerete.
O cană cu ceai de salcâm băută înainte de a merge la culcare cu o oră-două vă asigură un somn liniştit. Florile de salcâm acţionează asupra sistemului nervos, având capacitatea de a calma.
Tot aceste flori parfumate reduc excitabilitatea nervoasă, de aceea se recomandă împotriva durerilor puternice de cap. Infuzia combinată, câte un litru pe zi, îndulcită cu miere, este un remediu excelent în cefalee şi stări de greaţă care se agravează la stimulii sonori şi auditivi.
O cană cu macerat din flori de salcâm, consumată zilnic, vă ajută să calmaţi o parte dintre simptomele proprii afecţiunilor digestive. Se prepară un macerat: 200 ml de apă în care se adaugă o lingură şi jumătate cu flori de salcâm.
Se lasă la macerat de seara până dimineaţa, când se bea pe stomacul gol. Acest preparat este recomandat persoanelor suferinde de ulcer, gastrită, reflux gastro-esofagian, crampe abdominale şi indigestii după mesele copioase cu alimente grase.
Florile de salcam au efect sedativ
Florile de salcam calmeaza tusea si au efect usor sedativ, linistind starile de nervozitate si iritabilitate. In bolile de stomac, gastrita si ulcer gastric ori duodenal, florile de salcam actioneaza ca un adevarat pansament. Se face o cura de macar o luna, in care zilnic se ia cate o lingurita de pulbere de flori inainte de fiecare masa.
Pulberea se obtine macinand florile bine uscate in rasnita de cafea. Se pastreaza la rece, in borcane bine inchise, dar nu mai mult de doua saptamani, perioada dupa care isi pierde din proprietati.
Infuzia din flori de salcam
Infuzia din flori de salcam se prepara turnand 200 ml de apa fiarta peste o lingurita de planta uscata. Se acopera vasul pentru zece minute, apoi se strecoara, iar lichidul obtinut se bea in trei reprize, dupa mesele principale.
Citeste si: Reteta de SALCAM – Licoarea vindecatoare preferata a rusilor
Infuzia combinata se recomanda, mai ales, in caz de dureri de cap foarte puternice, deoarece florile de salcam au darul de a reduce excitabilitatea nervoasa. Se prepara din trei – patru linguri de flori maruntite, puse la macerat intr-o jumatate de litru de apa, pentru 10 ore, de seara pana dimineata.
Se filtreaza, iar lichidul rezultat se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se fierbe cinci minute intr-o jumatate de litru de apa. Dupa racire, se filtreaza si se amesteca cu lichidul ramas de la macerat, in felul acesta obtinandu-se cam un litru de ceai.
Infuzia caldade flori de salcam, indulcita cu miere, cate un litru pe zi, calmeaza accesele de tuse, durerile de piept si febra, avand proprietati emoliente, antiiritative si expectorante.
Nu ocoliti medicul!
Poate cea mai importanta calitate a tratamentului cu salcam este aceea ca, influentand sistemul nervos, actioneaza in cele din urma asupra multor probleme ale organismului, inclusiv boli de stomac, ficat, bila, plamani, prostata.
Uneori, terapiile naturiste dau atata satisfactie incat bolnavii sunt tentati sa creada ca este la latitudinea fiecaruia sa aleaga intre automedicatie si consultarea medicului.
Ar fi o abordare gresita. Consultarea unui medic ca de exemplu medicul de familie, nu trebuie evitata niciodata. Este mult mai sanatos sa adoptam orice tratament, fie si naturist, cu confirmarea medicului, decat sa procedam pe dibuite: chiar si nevinovatele arome ale florilor au uneori contrindicatii – unele care pot avea chiar efecte grave, daca le ignoram.
https://www.frunza-verde.ro/vremea-florilor-de-salcam-o-adevarata-binecuvantare-pentru-sanatate/
////////////////////////////////////////////////////
COJILE de CEAPA, un remediu naturist exceptional care te scapa de multe boli
Ceapa este un excepţional aliment-medicament e un lucru ştiut de toată lumea. Efecte terapeutice extraordinare au însă şi cojile ei. Din cercetările realizate la Institutul de chimie bioorganică din Rusia putem afla ce componenţă bogată în elemente curative are produsul acesta sortit aruncării..
Infuzia preparată din acestea ameliorează tusea, protejează tractul urinar şi întăresc imunitatea. În popor, cojile de ceapă erau folosite ca vopsea naturală pentru colorat lâna. Acestea se fierbeau cu oţet, iar în soluţia obţinută se înmuiau ţesăturile pentru a le conferi o culoare roşcată sau maronie. Ceaiul din coji de ceapă a fost utilizat şi pentru colorarea părului.
Întrebuinţarea lor nu se opreşte însă aici. Infuzia din coji de ceapă are multiple virtuţi terapeutice, având printre altele puterniceproprietăţi tonice, diuretice, antimicrobiene şi antispasmotice.
Am selectat câteva dintre principalele remedii din coji de ceapă, care se bucură de mare succes mai ales în tradiţia popoarelor slave.
Remedii din coji de ceapa
Ceaiul din coji scade iritaţia ochilor şi menţine acuitatea vizuală – o veste bună pentru cei ce au un serviciu legat de încordarea sau de suprasolicitarea vederii, urmată de înroşirea ochilor şi schimbarea ochelarilor cu dioptrii mai mari.
Gât roşu: în caz de congestie şi durere la nivelul gâtului, se prepară o infuzie din câteva coji de ceapă la o cană de apă fierbinte; după infuzare, soluţia se strecoară şi se foloseşte când este călduţă pe post de gargară.
Tuse seacă: se toarnă două pahare de apă fierbinte peste doă linguri de coji de ceapă mărunţite şi se fierbe la foc domol timp de 15 minute. După ce se răcoreşte, soluţia se strecoară şi se bea câte un sfert de cană de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.
Pentru întărirea sistemului imunitar, dar şi ca adjuvant în caz de gripă: se amestecă o lingură de coji de ceapă mărunţite cu o linguriţă de pudră de rădăcină de lemn dulce şi o mână de ace de pin (40 – 50 g), peste care se toarnă 2 litri de apă fierbinte; compoziţia se fierbe timp de 20 de minute, se adaugă apoi 2 linguri de măceşe zdrobite şi se mai fierbe timp de un minut. Soluţia se toarnă într-un termos, după 10-12 ore se strecoară şi se ţine la răcoare. Se consumă câte un litru pe zi.
Afte şi gingivită: se clăteşte gura cu o soluţie concentrată din coji de ceapă. Aceasta se prepară din 3 linguriţe de coji de ceapă mărunţite, peste care se toarnă 0,5 l de apă clocotită, iar apoi se lasă la macerat timp de 7-8 ore, se strecoară şi se foloseşte.
Cistită şi alte infecţii urinare: se administrează câte o lingură de decoct din coji de ceapă de 3-4 ori pe zi, care se prepară din 3 linguriţe de coji mărunţite opărite în două pahare de apă clocotită.
Infecţii fungice ale unghiei: se fac băi locale într-o soluţie concentrată din coji de ceapă, timp de 20-30 de minute în fiecare seară, până la vindecare.
https://www.frunza-verde.ro/coji-de-ceapa-7-remedii-uimitoare/
/////////////////////////////////////////////////
Sucul de SPANAC, cea mai buna reteta pentru curatarea stomacului si intestinelor
Este cel mai important aliment pentru intregul traiect digestiv (stomac, duoden, intestin subtire si gros) si este consumat ca atare din timpuri stravechi. Spanacul crud este cel mai bun mijloc natural pentru curatirea si regenerarea traiectului digestiv.
Consumat in cantitate de 1/2 litri pe zi a vindecat adesea cele mai grave constipatii in cateva zile sau saptamani. Folosirea purgativelor sau laxativelor chimicale duce la inactivitatea cronica a tesuturilor, muschilor si nervilor intestinali. Folosirea purgativelor saline, are un efect diferit.
Solutia salina trecand prin intestine extrage mari cantitati de limfa acida, alimentare si toxice din lichidul limfatic.
Acest lichid trebuie inlocuit in corp prin solutii alcaline organice care sa suplineasca lipsa de apa in organism si sa alcalinizeze astfel toxinele care raman in intestine, ele fiind absorbite in circuitele limfatice, agravand starea care s-a incercat a fi remediata. Aceste metode de curatire a intestinului au numai un efect trecator si nu ajuta la regenerarea tesuturilor slabite ale muschilor si nervilor.
Sucul de spanac insa, pe langa actiunea de purgatie, ajuta si la vindecarea intregului traiect intestinal. Actiunea sa fiind pe cale naturala, nu se manifesta numaidecat, ci uneori dupa 6 saptamani pana la 2 luni de la folosirea lui.
Este esential ca intestinele sa fie curatate de cel putin o data pe zi insa in mod normal ar trebui 2-3 scaune pe zi. De aceea in timpul tratamentului se va folosi un laxativ care s-a constatat a fi mai eficace, reducand treptat doza pana ce intestinele au revenit la normal ca urmare a sucului.
Alt efect valoros al spanacului este asupra dintilor si gingiilor, in prevenirea pioreii (infectie a gingiilor). Aceasta este o forma usoara de scorbut care rezulta din lipsa anumitor elemente care se gasesc in special in sucul combinat de morcov si spanac. Sangerarea gingiei si degenerarea pulpei dentare este o boala raspandita din cauza alimentatiei cu cereale, zahar si alte elemente nepotrivite.
Alte boli, ca ulcerul duodenal, anemia pernicioasa, convulsiile, degenerarea nervilor, deficientei glandeler suprarenale si tiroidei, nefritele, abcesele, furuncurile, umflarea membrelor, artritele, tendinte de hemoragie, lipsa de vigoare, durerile reumatice, defectele de functionare ale inimii, hipo si hipertensiunea, tulburarii ale vederii si dureri de cap inclusiv cele cu caracter de migrena se datoresc in special acumularii resturilor de tot felul in intestinul gros si lipsei unor elemente care se afla in morcov si spanac.
Continutul mare de acid oxalic din spanac este cauza actiunii laxative. Acesta este un aliment deosebit de important pentru activitatea intestinelor.
https://www.frunza-verde.ro/sucul-de-spanac-cea-mai-buna-bautura-pentru-curatarea-stomacului-duodenului-intestinelor-subtire-si-gros/
//////////////////////////////////////////////////
TOP plante care purifica aerul din locuinte – studiu NASA
Studii efectuate de specialisti din cadrul NASA au demonstrat ca anumite plante de apartament imbunatatesc calitatea aerului, reducand concentratia de toxine existente in spatiile locuite, cum ar fi benzenul, formaldehidele si amoniacul. Aceste studdi au avut loc pentru a studia ce plante ar putea fi trimise in viitoarele baze umane pe luna sau marte.
Unele plante de apartament nu sunt numai frumoase, dar te ajuta si sa iti improspatezi aerul din casa, filtrand poluantii si dioxidul de carbon pe care il expiri, eliberand oxigenul si crescand umiditatea.
Cercetarile facute de NASA au demonstrat ca multe plante de casa purifica aerul si pot elimina pana la 87% din cantitatea de toxine din aer. Multe cladiri proaspat renovate sunt „prevazute” cu o calitate foarte scazuta a aerului de interior, iar de aici efectele negative asupra corpului tau: dureri de cap, piele dezhidratata, alergii, stare de somnolenta, iritatii ale ochilor, gatului si nasului etc. Iar tu nici nu stii ca stai intr-o locuinta care te face sa suferi…
Iata lista cu plantele de top recomandate de expertii NASA ca fiind cei mai eficienti luptatori naturali impotriva aerului toxic din locuinte:
plante verzi: areca (chamaedorea), aglaonema, dracaena marginata, dracaena janet craig, dracaena warneczki, dracaena massageana, philodendron, epipremnum (scindapsus), sansevieria, ficus elastica, ficus alii, iedera;
plante cu flori: spatiphyllium, crizantema, gerbera, azalea.
Si iata cum ne intoarcem la natura, la plantele care ne fac atat de mult bine. O gura de aer proaspat poate face minuni si tu stii bine asta! Iata cateva exemple de plante care iti purifica aerul din locuinta:
Ficusul, Crizantema si Aloe Vera purifica aerul prin eliminarea formaldehidei, o substanta toxica, inclusa de catre oamenii de stiinta in clasa substantelor probabil cancerigene. Formaldehida se gaseste in mochete si in materialele din care sunt confectionate canapelele. Daca te expui la o cantitate mare de formaldehida intr-un timp scurt, poti avea iritatii ale nasului, ochilor si gatului, dureri de cap, dar si tulburari ale somnului.
Filodendronul absoarbe substantele nocive folosite la tratarea lemnului de mobila.
Dracena absoarbe benzenul si substantele volatile din vopseluri, lacuri si adezive din atmosfera.
Feriga contribuie la sporirea umiditatii din aer prin procesul de transpiratie. Daca ai pisica, renunta la feriga pentru frunzele ei sunt toxice pentru patrupedul tau. Si palmierul regleaza nivelul umiditatii din locuinta ta.
Chlorophytum (voalul miresei, planta-paianjen) are capacitatea de a absoarbi in cateva zile 90% din formaldehide si monoxid de carbon.
Spatiphyllium purifica aerul, absoarbe noxele din mediul inconjurator si te fereste de efectele nocive ale fumului de tigara. Este planta ideala pentru birou, dar si pentru resedinte, in special in dormitor.
Anthuriumul poate fi asezat in special in bucatarie, pentru ca elimina amoniacul care se aduna in incaperi.
Crassula are darul de a elimina energiile negative. Deci, daca esti nervoasa si agitata, o astfel de planta te poate inveseli.
Crinul Peace(Peace Lily) ajuta la reglarea nivelului interior al umiditatii.
https://www.frunza-verde.ro/top-plante-care-purifica-aerul-din-locuinte-studiu-nasa/
/////////////////////////////////////////////////
Trei plante medicinale pentru imunitatea intregii familii
Anumite remedii naturale pot ajuta și ameliora stările de rău atunci când suferiți de gripă sau răceală. Desigur ele nu pot înlocui total tratamentul și recomandările medicilor, dar pot ajuta la procesul de vindecare.
Toti cei care au fost raciti cel putin o data in viata si-au dorit sa scape cat mai repede de simptomele suparatoare ale acesteia. Copii, tineri, maturi, gravide, persoane cu diabet sau insuficienta cardiovasculara doresc sa scape rapid de raceala, fara efectele secundare ale medicamentelor.
Cum ajuta echinacea in stimularea imunitatii?
Echinacea este o plantă cu flori, originară din America de Nord, și este cunoscută pentru proprietățile sale potențiale de stimulare a sistemului imunitar.
Stimularea producției de leucocite (celule albe sanguine): Echinacea poate ajuta la creșterea numărului de leucocite, inclusiv a limfocitelor, care sunt implicate în apărarea organismului împotriva infecțiilor.
Activarea macrofagelor: Echinacea poate stimula activitatea macrofagelor, care sunt celule albe sanguine specializate în „mâncarea” și distrugerea agenților patogeni.
Creșterea producției de interferon: Echinacea ar putea contribui la creșterea producției de interferon, o proteină cu rol important în răspunsul antiviral.
Proprietăți antiinflamatorii: Echinacea are și proprietăți antiinflamatorii, ceea ce poate ajuta la reducerea inflamației și la îmbunătățirea răspunsului imunitar.
Activarea celulelor ucigașe naturale (Natural Killer): Echinacea poate sprijini activitatea celulelor NK, care sunt implicate în distrugerea celulelor infectate cu virusuri sau celule canceroase.
Atentie!
Dacă doriți să utilizați echinacea sau orice alt supliment pentru stimularea imunității, este întotdeauna recomandat să discutați cu medicul dumneavoastră. Echinacea poate interacționa cu anumite medicamente sau poate provoca reacții alergice la anumite persoane. De asemenea, trebuie să țineți cont că utilizarea echinaceei nu înlocuiește măsurile de igienă și prevenire a infecțiilor, precum spălarea regulată a mâinilor și vaccinarea, atunci când este recomandată.
Cum ajuta baptisia in stimularea imunitatii?
Baptisia, cunoscută și sub numele de „ghiocel sălbatic” sau „Baptisia tinctoria,” este o plantă care face parte din familia Fabaceae si este o plantă perenă originară din America de Nord. Această plantă a fost folosită în medicina tradițională, în special în medicina populară, pentru diverse scopuri, inclusiv pentru stimularea sistemului imunitar.
Baptisia conține compuși chimici precum alcaloizi și glicozide, iar unele studii sustin că acești compuși ar putea avea potențiale efecte antiinflamatorii și imunomodulatoare.
Unele dintre utilizările tradiționale ale baptisiei și presupusele sale proprietăți fitoterapeutice includ:
Antimicrobiană: Se crede că baptisia ar avea proprietăți antimicrobiene, fiind folosită în tradiția populară pentru a trata diverse infecții.
Antiinflamatoare: Baptisia a fost asociată cu efecte antiinflamatoare, ceea ce ar putea contribui la gestionarea inflamațiilor.
Stimularea sistemului imunitar: Unele surse sugerează că baptisia ar putea avea efecte benefice asupra sistemului imunitar, contribuind la întărirea răspunsului organismului la infecții.
Detoxifiantă: Se spune că baptisia are proprietăți detoxifiante, fiind uneori utilizată pentru a sprijini funcția ficatului și a sistemului limfatic.
Antispastică: Baptisia a fost utilizată tradițional pentru a reduce spasmele și tensiunile musculare.
Cum ajuta thuja in stimularea imunitatii?
Thuja, cunoscută și sub numele de „brad de viață” sau „tuia,” este o plantă arbustivă sau arbore ornamental, care este utilizată și în medicina tradițională în unele culturi. Există mai multe specii de thuja, iar cea mai comună utilizată în context fitoterapeutic este Thuja occidentalis.
Iată câteva dintre proprietățile fitoterapeutice asociate cu thuja:
Antibacteriană și antivirală:
Se crede că thuja ar putea avea proprietăți antibacteriene și antivirale. Din acest motiv, extractele din thuja au fost utilizate în anumite remedii tradiționale pentru a trata infecțiile.
Antiinflamatoare:
Unele surse sugerează că thuja ar putea avea efecte antiinflamatoare, ceea ce ar putea fi benefic în tratarea unor afecțiuni inflamatorii, cum ar fi artrita.
Expectorant:
Thuja a fost folosită pentru a ajuta la eliminarea mucusului din căile respiratorii, fiind considerată un expectorant. Acest aspect poate fi util în tratarea simptomelor asociate cu infecțiile respiratorii.
Antioxidantă:
Componentele active din thuja pot avea potențiale efecte antioxidante, contribuind la combaterea radicalilor liberi și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Antitumorală (în cercetare):
Unele cercetări preclinice au indicat că anumite substanțe din thuja pot avea potențial antitumoral, însă acest aspect necesită studii suplimentare și nu se recomandă utilizarea thujei în acest scop fără consultarea unui profesionist medical.
Atentie!
Este important să menționăm că thuja conține și substanțe numite tuyone, care pot fi toxice în cantități mari. De aceea, utilizarea thujei în scopuri medicinale trebuie făcută cu precauție și sub supravegherea unui profesionist medical.
Esberitox®N Tablete are proprietati protectoare esentiale pentru pastrarea, in mod natural, a unei stari de sanatate excelente. Cu o istorie de 90 de ani este deja un tratament traditional pentru viroze, ideal pentru toate varstele.
Spre deosebire de alte imunostimulante, ce contin un singur extract de planta, in Esberitox®N Tablete actioneaza trei plante medicinale dovedite ca eficiente si active pe sistemul imunitar; acestea actioneaza asupra sistemului imunitar pe trei cai diferite. Astfel virusurile sunt combatute mai repede si mai eficient, si s-a dovedit clinic ca durata bolii se scurteaza.
Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click, aici farmaciile3f.ro (Produsul #Rinogermina se găsește exclusiv în farmacii, neputand fi livrat prin curier din cauza condițiilor de păstrare)
http://plantamed.ro/trei-plante-medicinale-pentru-imunitatea-intregii-familii/
/////////////////////////////////////////////////
Tratament naturist – 10 greseli de abordare
Multi dintre noi percep medicina naturista ca pe o metoda de vindecare in cadrul careia accepta o varietate nelimitata de plante si produse. Fara a se gandi la efectele adverse pe care acestea le pot avea acestea.
Un tratament naturist eficient este cel informat, documentat si, cel mai de dorit, recomandat de un specialist. In cazul in care aceste specialist nu este un medic, atunci acest tratament naturist trebuie adus la cunostinta medicului curant. Mai ales atunci cand ne este recomandat un tratament medicamentos in paralel.
Greseli frecvente
- Nu toate plantele sunt utile. Unele dintre ele sunt total contraindicate pentru diverse boli. Altele nu ar trebui luate pentru o perioada lunga de timp. Exista remedii naturale care pot fi chiar otravitoare. De exemplu, extractul de zmeur, baut pentru mai mult de trei zile ca adjuvant antiinflamator, poate duce la distrugerea tesutului renal.
- Efectul tratamentului pe baza de plante nu este benefic pentru toata lumea. De exemplu, persoanele cu probleme de somn aparute pe fond psihic, in cazul consumului de plante excitante ale sistemului nervos, isi pot agrava boala.
- Plantele au efecte secundare. De exemplu, consumul prelungit de „lemn dulce” conduce la eliminarea rapida a calciului din organism. Pot aparea astfel tetanii severe si crize de spasmofilie.
- Un om poate fi si otravit de la unele plante. In anumite cazuri, fiecare planta luata in supradoza poate produce o stare de toxicitate in organism.
- Nu toate plantele pot fi utilizate in cazul copiilor, iar unele dintre ele pot fi la fel de toxice ca medicamentele de sinteza.
- Stim ca usturoiul este recomandat ca un antibiotic natural, insa consumul sau in exces poate conduce la distrugerea microflorei intestinale. Totodata, consumul de usturoi pe stomacul gol poate cauza gastrita.
- Mierea nu este tamaduitorul perfect. Cu toate ca se recomanda in diverse afectiuni, fiind considerata un fel de panaceu. Ea nu poate vindeca raceala, ci numai in faza incipienta a bolii poate ajuta organismul in lupta de respingere a virusului. De asemenea, mierea poate provoca reactii alergice, mai ales la copii.
- Trebuie stiut ca plantele completeaza cu succes tratamentul medicamentos. Dar renuntarea la tratamentul alopat si continuarea cu un tratament naturist il face pe acesta din urma ineficient. Este ca in cazul unui tratament cu antibiotice, in cadrul caruia asocierea unei combinatii naturiste poate creste efectele tratamentului. (vezi Esberitox in asocierea tratamentului cu antibiotic in cistita sau alte infectii bacteriene).
- Tratamentul cu remedii naturiste nu trebuie sa fie considerat o justificare pentru a nu merge la medic.
- Traditia spune ca cel mai eficient remediu impotriva tusei sunt ceaiurile pe baza de plante. In realitate, insa, tusea poate fi atat de diferita( uscata, cronica, astmatica) incat numai sfatul unui specialist poate stabili tratamentul corect pentru o astfel de afectiune.
http://plantamed.ro/10-greseli-de-abordare-tratamentului-naturist/
////////////////////////////////////////////////////
Remedii naturiste pentru cele mai frecvente boli
Autor: SfatulMedicului
Generalitati
Chimenul, cimbrul, ghimbirul, scortisoara, pot fi remedii naturiste pentru multe dintre bolile des intalnite si ajuta la ameliorarea a diverse probleme de sanatate.
Inainte ca o persoana sa mearga la farmacie sau la cabinetul medicului, daca disconfortul de care sufera nu este serios, ar putea incerca tratamentul naturist.
Bunicii de multe ori au apelat la ierburi si condimente pentru vindecarea afectiunilor comune, in plus, aceste remedii au fost testate in timp si s-a dovedit a fi sigure si eficiente.
Cuprins articol
Generalitati
Cand pot fi utilizate remediile naturiste?
– Tuse – Cimbrul contine doua componente cu proprietati expectorante, ceea ce-l face o alegere excelenta pentru persoanele care tusesc, au congestie nazala, durere in gat sau bronsita.
Planta are puternice proprietati antimicrobiene. Pentru un ceai de cimbru se va adauga o lingura de cimbru uscat la o ceasca cu apa fierbinte. Se va lasa amestecul timp de 10 minute si se va strecura. Se vor bea maxim trei cesti cu ceai pe zi.
– Probleme ale sinusurilor – Cand sinusurile sunt infundate si apar dureri, urmatorul amestec se va bea cald, cu inghitituri mici: la o cana de suc de rosii se adauga o lingurita de usturoi proaspat tocat, 1/4 lingura de praf de ardei iute si o lingurita de suc de lamaie.
– Tulburari digestive – Pentru eliminarea gazelor, se va incerca sa se mestece 1/2 lingurita de seminte de fenicul, chimen sau marar sau se va bea o ceasca de ceai preparat din aceste seminte.
– Stari de greata – Pentru ameliorarea starilor de greata este indicat ghimbirul: se va face un ceai din doua lingurite de ghimbir proaspat ras care se vor adauga intr-o ceasca de apa clocotita sau se va bea bere de ghimbir.
– Prevenirea cancerului – Multe plante care contin antioxidanti ar trebui adaugate din belsug in dieta pentru a preveni cancerul. Scortisoara, cuisoarele, oregano, au capacitati antioxidante. De asemenea, ceaiul verde contine un polifenol numit epicatechina galat care poate ajuta la preintampinarea a diverse tipuri de cancer, in special cel pulmonar, de san, stomac si piele.
S-a demonstrat ca femeile care consuma usturoi in mod constant au un risc mai scazut de a dezvolta cancer de colon. Curcumina, ingredientul activ din tumeric poate preveni sau distruge mai multe tipuri de celule canceroase.
– Dureri articulare si artrita – Ingredientul activ din tumeric, curcumina s-a demonstrat ca amelioreaza durerea in artrita si are proprietati antiinflamatorii. Se va utiliza din belsug planta in compozitia supelor, sosurilor, cartofilor prajiti si mancarurilor de legume.
– Vanatai – Procesul de vindecare se va accelera prin frecarea cu partea moale a unei lamai taiate pe jumatate a zonei dureroase, o data pe ora, timp de mai multe ore. Se va evita aplicarea lamaii pe piele in cazul taieturilor sau a leziunilor pielii.
– Colesterol ridicat si sanatatea inimii – Usturoiul poate contribui la scaderea colesterolului, prevenirea bolilor de inima si la scaderea riscului de atac de cord. Se va consuma un catel de usturoi crud sau fiert pe zi.
Semintele de schinduf contin substante care ajuta organismul sa excrete colesterolul. Planta va ajuta la scaderea valorilor trigliceridelor si a colesterolului rau.
– Nivelul ridicat de zahar in sange – In urma unui studiu s-a demonstrat ca scortisoara poate ajuta la reducerea cantitatii de zahar din sange. Intr-o cana cu apa clocotita se va adauga 1/2 lingurita de scortisoara, intr-un saculet de muselina. Se va lasa amestecul acoperit timp de 10 minute. Se vor bea trei cesti pe zi.
https://www.sfatulmedicului.ro/Remedii-naturiste/remedii-naturiste-pentru-cele-mai-frecvente-boli_9928
///////////////////////////////////////////////////
Remedii naturiste pentru diaree si constipatie
Autor: SfatulMedicului
Generalitati
Remedii naturiste pentru diaree si constipatie
In functie de cauza, exista o serie de remedii naturiste pentru diaree si constipatie la care orice persoana poate apela chiar la domiciliu.
Alergiile alimentare pot fi o cauza comuna de diaree dar acestea nu au vreo legatura cu gastroenterita. Daca o persoana manifesta varsaturi severe si diaree trebuie sa solicite asistenta medicala de urgenta (iar acest lucru este valabil mai ales in cazul copiilor mici).
Cuprins articol
Generalitati
Diareea
Diareea este procesul care implica eliminarea frecventa de scaune moi si este adesea insotita de varsaturi. Cea mai des intalnita cauza a diareei este infectia tractului digestiv care determina gastroenterita. Gastroenterita este provocata de consumul de alimente contaminate, infectii virale sau este rezultatul unui dezechilibru al bacteriilor naturale ale tractului digestiv.
– Masuri pentru ameliorarea diareei
Se va bea multa apa pentru hidratarea organismului si prevenirea deshidratarii.
Zincul poate reduce permeabilitatea intestinului, fiind un remediu important mai ales in cazul in care s-a instalat diareea cronica.
Potasiul este usor eliminat prin diaree si varsaturi. Pentru echilibrul valorilor potasiului din organism se vor consuma avocado, banane, sucuri de legume.
Se vor administra vitamine de genul B1 si B3, care fac parte din complexul vitaminic B. In acest mod va fi sustinuta sanatatea sistemului digestiv pana cand bolnavul care sufera de diaree se va putea hrani din nou, corespunzator si va contribui la inlocuirea nutrientilor pierduti.
Se vor utiliza suplimente sau alimente care contin acidofilus timp de cel putin timp de o luna dupa o criza pentru a se normaliza flora intestinala.
– Remedii naturiste pentru diaree
Cretusca este un bun astrigent si poate fi utilizata in toate cazurile de diaree. Mai ales pentru copii, ceaiul de cretusca este un remediu care ar trebui utilizat ori de cate ori este nevoie. In cazul unui episod de diaree la adulti se recomanda un amestec de:
1 lingurita de Geranium maculatum
1 lingurita de Myrica cerifera
1 lingurita de cretusca
1 lingurita de scoarta de stejar alb.
Se vor combina ingredientele si se va pune o lingurita din amestec intr-un ibric peste care se va turna o cana cu apa clocotita. Se va lasa la infuzat 10-15 minute si apoi se va strecura. Se va bea o cana din ora in ora sau pana cand dispar simptomele, iar apoi inainte de fiecare masa pana cand digestia revine la normal.
Constipatia
Constipatia este un simptom al unor probleme care stau la baza sistemului digestiv. Printre cauze s-ar putea numara o dieta necorespunzatoare, o tulburare hepatica sau chiar un blocaj fizic in organism. Cauza trebuie sa fie identificata si tratata, intrucat utilizarea pe termen lung a laxativelor poate declansa alte probleme, cum ar fi dureri de cap, colici, icter, scaderea tonusului intestinal, situatii care ar putea agrava constipatia.
– Remedii naturiste pentru tratarea constipatiei
In cele mai multe cazuri de constipatie cronica, muschii intestinului trebuie sa fie reeducati sa evacueze materiile fecale. In plus, pe langa consumul de apa, trebuie ca mesele sa se ia in fiecare zi in aceesi perioada a zilei si sa se consume in cantitati mici, diverse plante medicinale pentru a restimula peristaltismul intestinal.
Pot fi utilizate cascara sagrada, rubarba etc. Dozele mari din aceste plante au efect purgativ, dar dozele mici stimuleaza pofta de mancare, disperseaza gazele intestinale si au rol tonic si astringent. Pot fi folosite urmatoarele combinatii de plante:
2 lingurite agrise
2 lingurite frunze de boldo
1 lingurita cascara sagrada
1 lingurita lemn dulce
1 lingurita radacina rubarba
1 lingurita ghimbir.
Se vor combina toate plantele medicinale si se va pune o lingurita din amestec intr-un ibric peste care se va turna o cana de apa clocotita. Se va lasat la infuzat 10-15 minute si se va strecura. Se va bea inainte de a merge la culcare.
https://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-tranzit–diareea-si-constipatia-/remedii-naturiste-pentru-diaree-si-constipatie_9562
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
(Omul care nu se umple cu Plinatatea lui Dumnezeu,devine wc-ul unui “zeu”…) Problema interfețelor non-terapeutice creier-mașină pe masa liderilor noștri politici; Teoreticianul transumanist îi numește „oameni inutili” pe cei fără AI; Neagu Djuvara, fragment, „Era o vreme…” Transumanismul sau promisiunea nemuririi; Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Cine a stat de pază când au fost sifonați banii Securității. Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vîntu au angajat doi securiști din conducerea ICE Dunărea; România, ţara infractorilor liberi (II); Comuniştii au provocat un adevărat genocid cultural în România; „Nu vei deține nimic și vei fi fericit” – Avertizări ale Marii Resetări Orwelliane; Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei; Marxismul lui Klaus Schwab; 23 Decembrie 1989, cum a comis Iliescu trădare de țară! Mărturia fostului șef al Secției Parchetelor Militare, Cătălin Ranco Pițu! Lumea în plasa Francmasoneriei; „România Furată”, la bilanţ. În peste 25 de ani, s-au furat 108 miliarde de dolari; România furată; (Cand spui adevarul devii incomod si,de aceea…)S-a „furat” şi România furată. Proiectul de investigaţii de pe Digi24, scos de pe post! Statul român dă bani unui oligarh rus implicat în producția de rachete folosite în masacrele din Ucraina; Adevaruri incomode – Decembrie 1989; ADEVĂRURI ASCUNSE, DUPĂ DECEMBRIE 1989; Proiectul lichidarii lui Traian Basescu si razboiul total pentru Romania; Dezvaluiri pe internet: Armaghedonul masonic 2007; Ce ascund de marele public Iliescu, Geoana si Nastase? Stransa colaborare cu masoneria! Dezvaluirea secretelor oligarhiilor, in contextul imperiului global si a noii ordini mondiale;
Remember 2004: PSD-ul, Nastase si masonii sai carau banii cu geamantanele in banci straine; Dezvaluirile incendiare ale unui bancher elvetian despre grupul Bilderberg; Securiștii și activiștii ceaușiști continuă să ne conducă și să fie protejați în ciuda așa zisei schimbării de regim și a intrării în Uniunea Europeană’; O şcoală din Texas pedepsește elevii care refuză monitorizarea cu cipuri RFID; Avuția lumii! „MAREA DEPOSEDARE”: CUM EI POT DEȚINE TOTUL (1); Marea Resetare a început deja de 2 ani. Nu vei deține nimic și vei fi fericit; Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității; WEF dorește ca umanitatea să fie dominată de un AI fără emoții; O lume fără cash: zilele numerarului se apropie de sfârșit; Planul „tehnocomuniştilor” de a introduce la nivel global Moneda Digitală a Băncii Centrale; FMI dezvoltă o platformă globală pentru tranzacționarea de monede digitale centralizate; India își va lansa propria monedă digitală anul acesta;Alexander Dughin, ideologul Kremlinului, prezice un război Iran-Israel: ‘Între timp, rușii vor cuceri Kievul’; Alexander Dughin: „Civilizația occidentală e una satanică!” S-a reinfiintat Partidul Comunist American după aproape 100 de ani și tot în Chicago. Democratii dau vina pe republicani, pe ruși si pe chinezi; (Orto-nucleara Sfantului pastor Kiril devora toate turmele pentru…)“Războiul sfânt” dus de Putin și “satanismul” ucrainenilor. De ce agită Kremlinul spectrul “Anticristului”; Planul „tehnocomuniştilor” de a introduce la nivel global Moneda Digitală a Băncii Centrale; Pentru a-i înţelege pe globalişti trebuie să înţelegem religia lor psihopată;
Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității; (Amintiri despre fosta Romanie…)Ludovic Orban: PSD e inamicul public numărul 1 al României. Social-democrații sunt niște criminali economici care îndreaptă țara spre incapacitate de plată; Dialog necruțător cu psihologul și psihoterapeutul Ioana Scoruș: „Ca popor, avem maturitatea psihologică a unui copil de 2 ani!”; PSD și PNL au cumpărat știri pozitive cu o sumă egală cu cât a costat construcția spitalului „Dăruiește viață”. Plățile au crescut, în secret, de la 60 de milioane de lei pe an la peste 100 de milioane de lei; (Doar cativa) Investitorii cu care ne-au pricopsit alde Iliescu, Roman și ceilalți guvernanți; Top 20: Cei mai mari (pui de…) escroci din România; CLEPTOCRAȚIA MASONERIEI BOLȘEVICE DIN ROMÂNIA; Vindecarea rușinii de a fi…Jon Fosse – laureatul NOBEL pentru literaturã pe anul acesta pentru meritul de”a da voce indicibilului”în opera sa… France Soir: Imbecilizarea speciei – trecerea la Idiocen; Joël PAUL – „Nu găsim cerul dacă eliminăm pământul”; Jacques Castermane – Mai este loc, în lumea așa cum este, pentru calmul interior, pacea interioară, simpla bucurie de a fi? (DACA excludem calitatea materialelor si a “”profesionistilor stomatologi””…) Sondaj: Costurile îngrijirii medicale îi determină pe mulți pacienți să amâne programările la medici… Buzatu a început să toarne. Denunțuri pe bandă rulantă la DNA!Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989; 1. IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN POLITCA ROMANEASCA SI IN SUSPENDAREA LUI BASESCU !- PARTEA I
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
- IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN POLITCA ROMANEASCA SI IN SUSPENDAREA LUI BASESCU !- PARTEA I
Moscova isi urmeaza cu abilitate interesele in Occident, prin business, prin cumpararea de influenta si prin aranjamente de culise. In plus, Rusia si-a promovat o imagine pozitiva, de furnizor de energie de incredere, ca si de mediu sigur si profitabil pentru investitiile straine, angajand firme occidentale de PR care sa prezinte beneficiile parteneriatelor cu Rusia. Cel mai profitabil parteneriat pare sa fie cel incheiat intre guvernul Rusiei si Ketchum Inc, prin bransa sa britanica, Ketchum Ltd. O filiala a gigantului american de PR Omicom. Compania a fost angajata sa ofere “suport de comunicare” pentru guvernul rus intre summit-ul G8 din iulie 2006 si luna decembrie a aceluiasi an. O subsidiara europeana a companiei Ketchum G PLUS (sau G +) s-a remarcat in special in timpul agresiunii Rusiei asupra Georgiei, cand a fost criticata vehement pentru ca devenise principalul instrument de propaganda europeana al lui Putin. Aceeasi companie din cadrul grupului “american” Omnicom i-a oferit oportunitati de PR si lui Ponta, recent, dupa cum a dezvaluit presa austriaca. Ziarul austriac Die Presse scria in data de 12 iulie, intr-un articol intitulat “Premierul Ponta, in procesiune la Bruxelles” ca primul-ministru “intareste randurile pe frontul salvarii imaginii sale cu agentia de PR G+ Europe, care are in portofoliul sau de clienti, printre altii, concernul energetic Gazprom si Guvernul moscovit”.
Rusia a devenit ceva cu mult mai nasol decat isi imagina cineva in 1992, cand Imperiul parea ca este pe cale sa se scufunde. Realitatile de atunci sunt cu totul altele acum. Americanul James Baker, fost Secretar de Stat este chiar cel care autoriza public in decembrie 1989 intrarea rusilor cu trupe pe teritoriul Romaniei “sa ne elibereze”. A ajuns astazi consultant pentru Gazprom si pentru Transneft, fiind unul dintre lobbystii de frunte ai Moscovei, platit desigur la fel de gras ca si fostul cancelar german, angajatul lui Putin la Gazprom.
In 2007 era mai vizibila ca niciodata mana ruseasca in spatele “frontului din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare. Chiar in Palatul Victoria un general GRU si totodata mare Secretar al Marii Loje Masonice a Rusiei – Kondiakov Alexandr Vladimirovici se intalnea cu subordonatii pe linie masonica si nu numai, cu premierul Tariceanu precum si o pletora de cadre ale Armatei, cum era generalul Carp, arondati intereselor rusesti de multa vreme.
Kondiakov facea parte din noua generatie de kaghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, initiatori ai miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membrii acestei miscari ocupand pozitii strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei. Kondyakov era director executiv al RIA Novosti dar si consilier al presedintelui comunist si rusofil al Moldovei – Vladimir Voronin si mai controla o multime de institutii ce servesc intereselor politice ale Kremlinului.
Kondiakov nu a vizitat Romania doar in 2007, in timpul primei incercari de lichidare a lui Traian Basescu ci si in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici, subordonatul pe linie de guvern al lui Adrian Nastase dar si superiorul acestuia pe linie masonica. A fost numit in functia de lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania cu suportul direct al Masoneriei ruse, iar la intalnirea cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei.
- IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN………………
Det.aici
https://ioncoja.ro/implicarea-masoneriei-rusesti-in-politca-romaneasca/
////////////////////////////////////////
Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989
Distrugere Romaniei de dupa 1989
Multe dintre punctele de mai jos le-am mai atins dar in articole separate, acum sunt grupate intr-un articol lung dar foarte elocvent. Cititi cu mare rabdare si atentie, poate va veti trezi in al 12-lea ceas, altfel Natiunea Romana va disparea pe vecie.
Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de ţară. După asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut. Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romania nu se mai produce nimic.
Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, PARINTELE Ion Iliescu….
Det. Aici
https://ioncoja.ro/criminalii-economici-ai-romaniei/
////////////////////////////////////////////
Buzatu a început să toarne. Denunțuri pe bandă rulantă la DNA
Fostul baron de Vaslui, Dumitru Buzatu (PSD), a facut mai multe denunturi in fata procurorilor DNA de la Iasi, informeaza Vremea Noua de la Vaslui. Infirmatiile sunt confirmate de surse judiciare pentru hotnews.ro.
Dumitru Buzatu a facut denunturi si a oferit anchetatorilor anticoruptie detalii despre alte fapte de coruptie.
Denunturile acestuia, cinci la numar, vizeaza fapte de coruptie in institutiile aflate sub subordinea Consiliului Judetean Vaslui, in interiorul institutiei pe care a condus-o vreme indelungata, dar si in interiorul partidului din care a facut parte, fie ca vorbim de filiala judeteana a PSD sau de PSD central, scrie Vremea Noua.
Denunturile au fost facute la DNA Iasi. „A fost audiat intr-un dosar penal constituit ca urmare a denuntului sau. Dupa audiere, Dumitru Buzatu a fost transportat inapoi in Penitenciarul Vaslui”, au precizat surse judiciare pentru HotNews.ro.
„Vestea ca «baronul» de la Vaslui a inceput sa ciripeasca le-a dat fiori reci pe spatele multor pesedisti, carora nu prea le mai tihneste ca sunt pe listele electorale in pozitii cheie. Plecarea lui Buzatu la Iasi, in arestul OPJ, taman in ziua in care Ciolacu venea la Vaslui sa-l unga sef pe Solomon, pentru unii superstitiosi e un semn. Cu totii asteapta urmatoarea locatie la care mascatii vor descinde”, precizeaza jurnalistii vasluieni.
Conform unor surse judiciare, totul ar fi pornit dupa ce procurorii anticoruptie i-au adus la cunostinta lui Buzatu ca este cercetat si suspect in alte cinci dosare de coruptie. Cu dovezile pe masa, acesta a decis sa faca propriile denunturi, in speranta ca asa va ramane cu o singura acuzatie, cea de luare de mita si ca va deveni, din suspect, martor denuntator in celelalte dosare. Astfel, Buzatu a povestit procurorilor modul in care se luau spagile si mai ales cine le lua.
Citește mai mult AICI
////////////////////////////////////////////////
(DACA excludem calitatea materialelor si a “”profesionistilor stomatologi””…) Sondaj: Costurile îngrijirii medicale îi determină pe mulți pacienți să amâne programările la medici
By Clinica Stomatologica
Șapte americani din zece au amânat o programare la medic sau o procedură medicală din cauza costurilor ridicate, potrivit unui sondaj recent. Spitalele se confruntă și ele cu mai multe provocări financiare, încercând să recupereze cheltuielile extrem de mari făcute în timpul pandemiei de COVID-19.
Un sondaj realizat de WebMD.com a scos la iveală că 69% dintre cei 701 respondenți americani au avut probleme legate de costuri, vârsta și sexul reprezentând factori importanți în decizia de a amâna îngrijirea medicală.Cei cu vârsta sub 45 de ani au fost mult mai predispuși să amâne o programare sau o procedură decât cei cu vârsta de 45 de ani sau mai mult (77% față de 58%), iar femeile au fost mai predispuse la amânări decât bărbații (73% față de 64%).Sondajul a avut loc în perioada 18-23 mai 2022 și a reliefat că 10% dintre americani au fost nevoiți să plătească o factură medicală de 25.000 de dolari sau mai mult. De altfel, un sfert dintre americanii chestionați au plătit o factură medicală de cel puțin 10.000 de dolari.
16% dintre respondenți au spus că cea mai mare factură pe care au plătit-o vreodată a fost mai mică de 1.000 de dolari, iar 12% au declarat că nu au fost nevoiți să plătească niciodată o factură medicală.Costurile medicale au fost suficient de semnificative pentru a necesita un împrumut pentru 18% dintre respondenți. Aproape jumătate (48%) dintre cei intervievați au declarat că ei sau cineva din gospodăria lor a avut o afecțiune medicală cronică care a creat dificultăți financiare.
În ceea ce privește acoperirea prin asigurarea de sănătate, sondajul a constatat că: 41% erau asigurați prin intermediul angajatorului/angajatorului soțului sau soției lor, 23% erau asigurați prin Medicare sau Medicaid, 15% nu aveau asigurare de sănătate, iar 6% își cumpăraseră propria asigurare.În ceea ce privește spitalele americane, acestea încă suferă din punct de vedere financiar, conform siterului healthexec.com. Spitalele s-au confruntat cu mai multe provocări financiare în aprilie, după o îmbunătățire graduală a finanțelor în luna martie 2022. Veniturile spitalelor s-au prăbușit în aprilie, în timp ce cheltuielile s-au diminuat doar ușor, potrivit celui mai recent Raport național al spitalelor realizat de Kaufman Hall.
Raportul americanilor subliniază provocările cu care spitalele și sistemele de sănătate continuă să se confrunte din cauza pandemiei COVID-19. Marjele operaționale ale spitalelor au înregistrat o scădere mare în aprilie – cu 38,1% față de luna trecută și cu 76% față de aprilie 2021.,,Primele patru luni ale anului au fost extrem de dificile pentru spitale și sisteme de sănătate și nu sunt de bun augur pentru restul anului. Chiar dacă marjele revin cumulativ la nivelurile de dinaintea pandemiei, multe vor sfârși totuși cu marje substanțial scăzute la sfârșitul anului”, se arată în raport.
Costurile cu forța de muncă ale spitalelor au crescut cu o treime de la începutul pandemiei. Lipsa forței de muncă și cererea uriașă au forțat spitalele și sistemele de sănătate să ofere salarii mai mari și mai multe stimulente, cheltuielile cu forța de muncă crescând de la 46% la 49% din cheltuielile totale în luna mai.
Tot mai mulți pacienți ajung în spitale în stadii mai grave de boală, crescând și mai mult cheltuielile. Pacienții cu afecțiuni cronice au întârziat probabil îngrijirea medicală pe tot parcursul pandemiei, ceea ce ar putea să le agraveze afecțiunile și să necesite mai multe perfuzii, produse farmaceutice mai scumpe și mai multe îngrijiri medicale.
https://clinicastomatologie.ro/sondaj-costurile-ingrijirii-medicale-ii-determina-pe-multi-pacienti-sa-amane-programarile-la-medici/#google_vignette
/////////////////////////////////////////////////
Jacques Castermane – Mai este loc, în lumea așa cum este, pentru calmul interior, pacea interioară, simpla bucurie de a fi?
CENTRE DURCKHEIM
D’instant en instant
Scrisoare de încurajare pentru practica zazen
Scrisoarea N°112 — Martie 2023
Ca o ploaie fină nesfârșită care ne pătrunde până în oase, mass-media ne penetrează zilnic viața interioară cu o anxietate latentă care poate face loc în mod insidios angoasei sau depresiei.
Este de netăgăduit că trecem printr-o epocă în care suferința se acumulează.
Dar în trecut a fost altfel?
Epidemii, cutremure, inundații, foamete, erupții vulcanice și alte dezastre naturale jalonează secolele, mileniile.
Este dovedit că, de când omul a ocupat Pământul, el și-a adăugat propriile
creații criminale la dezastrele naturale. Cel mai vechi este, fără îndoială, conflictul de război. Războiul ! „Un masacru de oameni care nu se cunosc între ei, în beneficiul oamenilor care se cunosc, dar nu se masacrează”, a scris Paul Valery.
Astăzi trebuie să adăugăm produsele a ceea ce face diferența, se pare, între animal – ființă a naturii – și om – ființă a rațiunii.
Este o prostie să proiectăm asupra Naturii problemele ecologice care au drept cauză ideea pretențioasă că trăim-ÎN-Natura; ceea ce ne face străini Naturii.
Când vom recunoaște că, la fel ca și animalele, trăim – DIN – Natură? Și că
ar fi bine ca ceea ce Eu numesc EU să se pună în slujba legilor sale.
Când locuiam în Haute-Savoie, plecând din Pădurea Neagră pentru a deschide un prim Centru de meditație, fermierul care recolta grâul pe care îl semănase în jurul centrului îl recolta cu coasa!
Eram fascinat de eleganța gesturilor lui. Stăpân al uneltei sale, el a supus-o unui ritm la fel de firesc precum cel al bătăilor inimii. Îmi plăcea să schimb câteva cuvinte cu acest om pașnic care își făcea întotdeauna timp să se oprească un moment pentru a discuta.
Ce contrast cu fermierul care astăzi, în jurul casei noastre din Drôme, conduce
o mașină agricolă mai mare decât un camion de trei tone. Îmi dă impresia că este sclavul mașinii lui. Făcându-i cu mâna să-l salut, am uneori impresia că îl deranjez, întrucât pare supus performanței.
Îmi amintesc că l-am văzut pe țăranul nostru savoiard făcându-și timp să-și întrerupă acțiunea pentru a asculta o pasăre cântând. Fermierul, pentru a se adăposti de zgomotul mașinii sale, are o cască la urechi.
Fericit cel a cărui profesie este ”lucrul manual”. Produsul lucrului manual transformă persoana care îl face!
Ar fi inept și prostesc să te gândești că ai putea merge înapoi pentru a te întoarce la modurile de a fi și de a trăi de altădată. Poate că am trecut definitiv de la coasă la combină, de la humus la îngrășăminte chimice. Așa cum am trecut de la sabie la mitralieră și de la arcul cu săgeți la rachetele intercontinentale.
DAR CU FIINȚA UMANĂ CARE SUNTEM NOI CUM RĂMÂNE?
A fi înseamnă a deveni; a deveni înseamnă a fi. Ființa umană, de milenii, începe calea care este devenirea ei într-o perioadă de gestație de nouă luni. Oricare ar fi culoarea pielii lui, mediul familial, opțiunile filozofice, religioase, spirituale ale adulților care sunt în jurul lui, fiecare nou-născut își face timp să aștepte viața care îl face să trăiască pentru a-l invita să stea jos… câteva luni mai târziu să se ridice în picioare… și la peste un an de la nașterea fiziologică … să meargă pe jos.
” Nici o grabă !” îmi spunea Graf Dürckheim în timpul primei mele șederi la Rütte. „Acum fă tot ce faci un pic mai lent!”
Una dintre marile virtuți ale bebelușilor, scrie Christian Bobin1 este aceea de a nu fi orbit de cunoaștere. Ei privesc lumea fără morală, fără filozofie, fără religie, fără nicio precauție.
Michiko Nojiri San, maestru în arta tradițională a ceremoniei ceaiului (ChaDo) a practicat și a predat exercițiul numit zazen. Introducerea sa se limita în mod regulat la această indicație:
„Zazen? Înseamnă a fi așezat așa cum un bebeluș stă întins în leagănul său.” Zazen este descris de oamenii care practică acest exercițiu ca fiind cultura liniștii, cultura calmului, cultura păcii interioare.
De oameni care practică! Nu de oameni care gândesc, care caută să înțeleagă pentru ce beneficii ar fi bine să înceapă să practice acest exercițiu curios, un exercițiu constând în principal în a nu face nimic. „A nu face nimic, dar fă-o până la capăt”, mi-a spus André Comte-Sponville după câteva ore de exercițiu. În dicționarul său filozofic (ed. PUF), el adaugă: „Zazen înseamnă a juca „corpul” împotriva ego-ului, „respirația” împotriva minții, „imobilitatea” împotriva agitației, „atenția” împotriva furiei”.
ZAZEN? Trecerea de la adevărul conceptual la adevărul real!
Sunt, deci respir! Respir, deci sunt! Este un adevăr în concept. Dar actul de a respira nu se datorează faptului că poate fi gândit, conceptualizat. Adevărul adevărat este că acum EuInspir (nu expir) și gândul nu are nicio legătură cu asta! Adevărul adevărat este că acum EuExpir (nu inspir) și gândul nu are nicio legătură cu asta!
Și în mod curios, când reușesc să simt că las respirația vitală să vină și să plece, fără să o împiedic, totul în mine se calmează.
Da, în lumea noastră așa cum este, încă mai avem dreptul de a ne simți purtați de aceste valori esențiale care sunt calmul interior, pacea interioară, simpla bucurie de a fi. Dar pentru asta, și revin la ceea ce scrie Christian Bobin: „Există un moment în care fiecare este obligat să înțeleagă într-un alt mod decât înțelegerea analitică. Poate că trebuie să înțelegi prin spatele capului, sau prin ochii tăi, sau prin copilul care ai fost. Dar mai presus de toate să nu înțeleagă de către adult că se crede obligat să fie. » 1
Koan! Mental, prin utilizarea gândului, repetă: ființa… ființa… ființa…! (l’être … l’être … l’être … !)
Ca apoi să-ți faci timp să spui: a fi… a fi… a fi … ! (être … être … être … !)
Aștept cu nerăbdare să ne întâlnim sau să ne revedem la Centru.
Jacques Castermane
1 Christian Bobin — Le plâtrier siffleur— POESIS (Habiter poétiquement le monde).
CENTRE DURCKHEIM
1015, rte des Reys de Saulce – 26270 Mirmande – Tel : (+ 33) 04 75 63 06 60
contact@centre-durckheim.com – – http://www.centre-durckheim.com
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2023/03/jacques-castermane-mai-este-loc-in.html
//////////////////////////////////////////////
Joël PAUL – „Nu găsim cerul dacă eliminăm pământul”
(Newsletter de la Centre Durckheim, France)
CENTRE DURCKHEIM
O Cale pas cu pas
Încurajare pentru o practică zilnică
Scrisoarea N°1 — Iunie 2023
„Nu găsim cerul dacă eliminăm pământul” (K.G.Durckheim)
Joel Paul
Mult timp mi-am reprezentat Calea, Calea spirituală, ca o linie liniară care s-ar ridica constant spre cer. Un drum care m-ar scoate inevitabil în sus, din „biata” mea condiție existențială.
Ideal visat al unui paradis mai bun, mereu în altă parte, întotdeauna pentru mai târziu…
Acum aș spune că, dacă există progrese sau înaintare pe Cale, acest drum s-ar apropia de realitate dacă ar fi reprezentat printr-o coborâre, pentru a evita să ne legănăm în iluzii spirituale care privesc doar o ridicare a spiritului în raport cu trupul.
A începe această cale a cunoașterii cu o coborâre în sine înseamnă a părăsi mintea,
gândurile și credințele ei diverse și variate, să te întorci, să ne întoarcem la o conștiință pre-mentală pe care o cunoșteam de copil și care este încă acolo.
O conștiință sensibilă care ne reunește cu „Marea Viață*”.
A coborî înseamnă a părăsi înțelegerea intelectuală, cunoașterea, a redescoperi un alt punct de sprijin decât conștiința rațională, prin reconectarea cu energia, stabilitatea, spațiul, profunzimea… calități proprii acestui centru al omului numit „Hara”.
A te sprijini în „Hara” înseamnă a redescoperi ordinea vitală a bazinului, a abdomenului inferior, sediul forțelor care nu depind de noi și ne poartă, ne animă într-un elan neîncetat de transformare, și asta încă din primele ore ale vieții noastre.
A coborî înseamnă a ne întâlni așa cum suntem, a asuma și a traversa umbrele și luminile existenței noastre din acest centru redescoperit.
Cu răbdare, activ, zilnic, luându-ți locul, punându-te în ordine, înfruntând condițiile existențiale ale momentului.
A coborî înseamnă a reuni, înainte de a pune concepte acolo, cuvintele suflet-spirit-corp în același gest de ființă vie.
„Descoperirea centrului pământesc al omului, întrupat în spațiul abdomenului și al bazinului, este de o importanță capitală pe calea transparenței către adevărata noastră natură. Ea marchează primul pas pe Calea care merge de la eu profan la Persoană*”.
Nouă ne revine, fără a ne nega viața existențială, să ne angajăm pe cale, să ne punem la îndoială felul nostru de a fi, să ne eliberăm de idealurile noastre, să scăpăm de preaplinul conștiinței raționale urmând cu perseverență acest drum de experiență și exercițiu care este Zen-ul. Antrenamentul, exercițiul, în această altă conștiință senzitivă și vitală, pre-mentală, favorizează „descoperirea Ființei*”.
Această renaștere, prin recunoașterea legăturii noastre cu cele vii, ne va susține, ne va purta, dacă înlăturăm, fie și doar pentru o clipă, vălul conștiinței obișnuite; dacă învățăm să „ne abandonăm în fața a ceea ce ne este dat*”, să lăsăm să treacă vitalul, un proces în eternă devenire, înaintea mentalului, care îngheață și fixează fiecare gest viu în concept.
Această renaștere ne va pune pe calea transformării naturale care este Zenul, la fel de sigur cum copilul s-a târât, s-a așezat în fund, s-a ridicat în picioare, apoi a început să meargă…
Oricare ar fi vârsta noastră, acest proces funcționează întotdeauna în secret în fiecare dintre noi.
„Experiența Ființei nu este legitimă și nu se finalizează decât prin trezirea omului la această transformare perpetuă… Abia din momentul în care omul va fi capabil să realizeze și să accepte sarcina acestei transformări se va găsi el pe ceea ce se numește Cale*”.
Calea înseamnă a fi ancorat în existență, a avea picioarele pe pământ, a regăsi Încrederea și Sensul în fiecare moment, la fiecare pas.
„A face bine acest pas… a stăpâni acest pas… a stăpâni perfect acest pas… a desăvârși stăpânirea acestui pas și… A relua (din nou)”
Aceste câteva cuvinte, auzite de multe ori în timpul exercițiului de mers numit Kin-hin , dau tonul tuturor exercițiilor practicate pe Calea Zen.
Când vorbim de exerciții, cea ce ne eliberează de conștiința noastră obișnuită și ne face să luăm în serios un alt mod de a aborda lumea este practica, învățarea, reluarea zilnică a unei anumite tehnici (Za-zen în fiecare dimineață de exemplu).
Exercițiul este și, potrivit lui Dogen, practica celor „patru atitudini nobile” în
acțiunile și gesturile noastre zilnice: mersul, statul în picioare, statul așezat, statul culcat și acționând în cel mai corect mod posibil, mai demn de Persoana care devenim.
„Trezirea este un proces viu continuu”, ne amintește Maestrul Dogen.
Ne restabilim(ne corectăm), clipă de clipă, în forma justă, ținuta justă, ritmul just…
Ne restabilim(ne corectăm), pentru a lăsa un gest mai just să înflorească și pentru a fi atins de acest gest; nu un gest pentru că ar fi perfect și controlat, așa cum vrea Eul să fie.
Ci just pentru că este mai natural, mai transparent față de legile corpului viu care sunt, mai deschis la o întâlnire sensibilă, senzorială, senzitivă cu mine însumi și cu ceea ce mă înconjoară.
„Realitatea în care trăim este o realitate a întâlnirii*”.
Ne restabilim… Doar un pas… Acest gest… Ne deschidem, ne oferim reînnoirii viului.
Atenția deplină la „acest pas” este amprenta fiecărei persoane pe cale.
O persoană nu încremenită într-o postură de Înțelept, ci pe deplin umană, care se împiedică, cade, se ridică … Și își reînnoiește constant angajamentul de a „face bine acest pas”.
Viața de zi cu zi este locul în care practica Căii se actualizează în fiecare moment, în fiecare activitate.
Atenția deplină la „acest pas” este sunetul ruperii de mecanicitatea noastră, de nevoia noastră de fixitate, de obiceiul nostru de a gândi totul, de a controla totul.
Ruptură de atenția fixată pe Eu, pentru a ne deschide chemării Ființei profunde, adevăratei noastre naturi.
Joël PAUL
* expresii sau citate din K.G.Durckheim
CENTRE DURCKHEIM
1015, rte des Reys de Saulce – 26270 Mirmande – Tel: (+ 33) 04 75 63 06 60
contact@centre-durckheim.com
http://www.centre-durckheim.com
joel.paul@orange.fr
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2023/06/joel-paul-nu-gasim-cerul-daca-eliminam.html#more
////////////////////////////////////////////
France Soir: Imbecilizarea speciei – trecerea la Idiocen
De Universul.net
Dintre toate amenințările existențiale, una lipsește din toate agendele. Și totuși, determină viitorul speciei noastre. Acesta este declinul general al coeficientului intelectual (IQ). De el depinde viitorul științei, al culturii, al capacității de a înțelege lumea. Consensul asupra acestui declin este acum fără echivoc. Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual, începând cu anul 2000. Cu cât este mai mare nivelul IQ-ului național, cu atât este mai mare scăderea. În afară de studiile psihometrice, acest lucru demonstrează și empirismul. Un adolescent de 14 ani înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de 1975. Unul dintre simptomele acestei regresii este pierderea vocabularului, semnalată de numeroase studii începând cu 2017, scrie France Soir.
Filmul Idiocracy (Mike Judge, 2007) constituie din acest punct de vedere o pildă profetică. Scenariul spune povestea unui cuplu care înregistrează un IQ remarcabil, de 130 fiecare, care așteaptă să se reproducă până când își vor atinge toate obiectivele profesionale și materiale. Dar nu este niciodată momentul. Până în ziua în care se hotărăsc în cele din urmă să facă pasul. Dar apoi trebuie să înfrunte ceasul biologic al unuia și resemnarea libidoului celuilalt. Ingineria asistată a fertilităţii vine prea târziu pentru ei. În acest timp, cazurile sociale se reproduc exponențial și ajung să conformeze o combinație de defecte ereditare. Toate inapte să rezolve cele mai elementare întrebări pentru supraviețuirea speciei, cum ar fi gestionarea colectării reziduurilor. În această societate idiotizată, obezitatea a devenit norma, iar oamenii beau numai băuturi dulci. Statul nu poate rezolva probleme simple, cum ar fi irigarea terenurilor sau gestionarea deșeurilor. Pornografia se clasează ca o cultură, iar locurile de sex rapid preiau locurile de fast-food. Elitele sunt formate din contra-elite. Un pic ca în sistemul școlar actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca învinși. Deciziile politice sunt toate mai fatale și mai contraproductive unele decât altele. Un pic cam ca în sistemul școlar actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca învinși. Deciziile politice sunt toate mai fatale și mai contraproductive unele decât altele.
Coincidențele cu realitatea noastră sunt tulburătoare, deși hiperfertilitatea săracilor este un clișeu al secolului XX. Scăderea fertilității în țările bogate afectează acum toate clasele sociale. La aceasta, trebuie adăugat că diferitele clase socio-economice sunt doar parțial corelate cu nivelul socio-academic. Însă asocierea sărăcie-fertilitate se bazează pe un izvor antropologic care și-a avut rațiunea de a fi. Într-o familie săracă și/sau tradițională, resursa principală este cea umană, ca sursă de muncă, putere, identitate. Acesta este încă cazul în multe țări emergente, chiar dacă scăderea fertilității se observă peste tot.
Unii specialiști apropiați tezelor eugenice califică drept fertilitate disgenică hiper reproducerea între „săraci”. Cu toate acestea, existența unui marker de diferență genotipică (inteligență moștenită) nu a fost demonstrată definitiv. Pe de altă parte, inteligența fenotipică sau inteligența dobândită este măsurabilă. Și este cea care a explodat cu îmbunătățirile notabile ale calității vieții, începând de la revoluția industrială.
Acest salt calitativ în sapiens se datorează efectului Flynn, numit după economistul neozeelandez James Flynn (28 Aprilie 1934 – 11 Decembrie 2020). Este vorba de o creștere continuă a coeficientului intelectual datorită conjuncției securității alimentare, accesului la educație și, în general, a unui climat propice dezvoltării cognitive. Intrarea în secolul 21 marchează un regres pentru dezvoltarea inteligenței umane. În Danemarca, unde IQ-ul celor înscriși este înregistrat din 1959, s-a observat că între 1959 și 1989 a crescut cu 3 puncte pe deceniu. Cu toate acestea, între 1989 și 1998, același IQ a marcat o primă regresie, înjumătățindu-și practic progresia la +1,6 puncte. Din 1998, declinul este de -2,7 pe deceniu. Acest studiu și altele converg asupra faptului că efectul Flynn este defalcat. Societățile prospere au cedat într-un timp foarte scurt unei dinamici involutive.
Imbecilizarea ar fi multifactorială. Rolul perturbatorilor endocrinologici produce efecte neurologice. Este dovedit. Masivitatea metalelor grele din alimente, inclusiv alimentele bio, aerul respirat ar provoca boli ale creierului. Ar exista, de asemenea, în societățile bogate, matrice de conduită instalate , precum întârzierea intrării în viața adultă prin dispariția ritului de trecere și o serie întreagă de prescripții psihologizante constând în prelungirea timpului „copilăriei”. Pe scurt, o întreagă formă de educație s-a îndreptat către regresie producând o formă structurală de întârziere la maturizare, și deci intelectuală.
Și apoi există coincidența declinului inteligenței umane concomitent cu transferul abilităților sale către inteligența mașinii. Izolarea oamenilor în 2020 va marca dezvoltarea inteligenței artificiale. Ceea ce mai rămăsese din operațiile mentale încă în sarcina umanilor le-au fost luate. O funcție printre altele, fundamentală, spațializarea este moartă.
GPS-ul „oprește anumite părți ale creierului”, descrie un studiu al Colegiului Universității din Londra (UCL) publicat de Nature Communications pe 21 martie 2017. Expertul în tehnologia informației Nicholas Carr susține că enumeră în cartea sa „tot ce face internetul creierului tău” (The Shallows: what the Internet is doing to our brains Norton & Company Publishing, 2020). La aceasta trebuie adăugat efectul hipnotic al instrumentelor care creează dependență precum canalele de streaming, confuzia dintre ficțiune și realitate, scăderea capacității de concentrare în lectură etc. Ar fi foarte ingenios să ne gândim că toate acestea nu provoacă cicatrici evolutive.
În fața unei astfel de agresiuni a creierului uman, școala ar trebui să fie o fortăreață. Dar asta fără a conta pe impunerea a doi ani de dezertare școlară sau semi-dezertare din cauza izolării covid. Ar fi fost de așteptat ca elevii din țările emergente, mai puțin expuși la consumul instrumentelor tehnologice, să reprezinte un rezervor de creiere nedeteriorate. Dar politica de sărăcire a trecut pe acolo. În februarie 2021, un raport al Băncii Mondiale a diagnosticat: „Criza covid a exacerbat creșterea prețurilor la nutriție pentru cele mai sărace populații din lume”. „De-a lungul anului trecut, Covid-19 a dezarmat securitatea economică, sanitară și alimentară, împingând 150 milioane de persoane la extrema pauperizare”, se arată în comunicat. Prin Covid 19 trebuie să înțelegem că nu virusul ca atare, ci măsurile iresponsabile cărora a servit drept pretext pentru implementare.
Cu o lună înainte, un raport al aceleiași organizații a cifrat costul abandonului școlar ca pondere din PIB pentru țările sărace. Raport, care nu a prosperat mai mult din punct de vedere al conștientizării: „Din cauza proceselor de învățare și a creșterii abandonului școlar, această generație de elevi va pierde un miliard de euro din venituri, mai mult sau mai puțin 10% din PIB-ul global, iar țările vor cădea, fără posibilitatea de a ajunge din urmă, în ceea ce privește obiectivul lor de reducere a Learning Poverty, cu riscul de a crește potențial sărăcia cu 63%”. Learning Poverty este un instrument statistic dezvoltat de UNESCO pentru a măsura nivelurile de analfabetism în țările cu venituri medii și mici. Și veștile nu sunt bune.
Carlos Felipe Jaramillo, vicepreședintele Băncii Mondiale pentru America Latină, a estimat că această criză a educației din America Latină este fără precedent: următoarea generație „va fi mai puțin productivă și va avea mai puține oportunități”. În medie, în America Latină, copiii au pierdut 1,8 ani de școlarizare, potrivit Unesco. În unele țări precum Panama, unde școala a fost închisă din martie 2020 până în 2022, peste 20% dintre elevi au abandonat definitiv băncile școlii. Adică sute de milioane de noi săraci, cu un efect epigenetic ca bonus.
Himerele ultimelor două decenii se caracterizează mai ales prin negarea maleabilității evolutive a speciei umane, ca pentru orice altă specie animală. De exemplu, hormonii sunt administrați în mod legal copiilor la pubertate sau prepuberi pentru a normaliza posibila disforie de gen într-un context în care efectele cauzate de perturbatorii endocrinologici fac obiectul unei abundente literaturi științifice. În același spirit, cufundați în ideea că identitatea este legată de percepția de sine, este imposibil să nu ne punem întrebarea despre rolul acestor perturbatori endocrinologici în care suntem cufundați de zeci de ani, confruntați cu creșterea sindromului de nediferențiere sexuală.
La toți acești factori se adaugă normalizarea consumului de canabis. Ori toate studiile asupra Tetrahidrocannabinolului (THC) arată leziunile ireversibile ale creierului, pe lângă promovarea anumitor boli psihiatrice, inclusiv schizofrenia. Legalizarea sa și campania de legitimare socială care o însoțește sunt cu atât mai îngrijorătoare.
Această asociere a prostiei și nebuniei este semnul idiocrației, cruzimii și răutății care nu suferă nicio sancțiune morală. Dimpotrivă. Sunt încurajați. Un pic ca acele videoclipuri de amatori care circulă pe rețelele de socializare, în care adolescenții bat pe unul dintre colegii de clasă și, departe de a se rușina de actul laș, îl postează pe rețelele lor de socializare. Anularea culturii, umilirea gânditorilor divergenți, are același ordin al violenței.
Cetățenia se mișcă într-un univers semnificativ foarte sărac, care afectează strict funcția excitantă a plăcerii. De exemplu, în Liban, în 2019, înainte de izolare, milioane de tineri au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva guvernului, deoarece statul dorea să impună o plată de 20 de cenți pentru utilizarea WhatsApp. Niciodată în istoria corupției Libanului nu au avut loc astfel de proteste.
Semnificative sunt și cuvintele pentru a o spune. În Spania, în 2019, premiul național de la Ministerul Culturii și Sportului a fost acordat unei autoare, Cristina Morales, pentru cartea ei Easy Reading. (*Easy Reading, Ușor de citit, este o sărbătoare feministă a corpului în toate formele sale, a dorinței feminine și a sexualității queer și a puterii transgresive și revoluționare a limbajului.) În Occident, principalele ziare au optat, încă din anii 90, pentru scrierea în „easy”. Fără cuvinte „complicate”, nuanța este considerată bombastică. Realitatea nu vine cu gri. Complexitatea lumii cedează unei narațiuni instalate. Propozițiile scurte sunt obligatorii. Este domnia demagogiei intelectuale.
Imbecilizarea constituie o amenințare la adresa democrației. Instalarea sofismului este deja observabilă în gestiunea crizelor, crize în sine create de un personal politic de o calitate dezastruoasă. Până în 2050, coeficientul intelectual mediu global va fi în jur de 80. Nu va trebui să așteptăm, ca în filmul lui Mike Judge, Idiocracy, anul 2505, pentru a face din această ficțiune științifico-fantastică o realitate. Raportat la secolul al XX-lea, IQ-ul 80 ar fi o formă ușoară de retard mintal. Un scenariu pe care nici Darwin, nici Alexis de Tocqueville nu l-ar fi putut prevedea.
https://universul.net/video-france-soir-imbecilizarea-speciei-trecerea-la-idiocen/
///////////////////////////////////////////////
Jon Fosse – laureatul NOBEL pentru literaturã pe anul acesta pentru meritul de”a da voce indicibilului” în opera sa
… în sfârșit, singurul lucru pe care știu să-l fac e să pictez, trăiesc din pictură, iar asta e bine și e rău în același timp, dar măcar te obligă să fii perseverent, să pictezi tablou după tablou, măcar atât, când nu pictez, adesea mă surprind stând ceas după ceas și privind în gol, total nemișcat, pot să stau mult timp nemișcat, privind în gol, fiindcă e ca și cum ideile cele mai bune de acolo vin, ca și cum din acel nimic poate răsări ceva adevărat și palpabil, poate răsări ceva care transmite foarte multe, iar acest ceva se poate transforma într-o imagine, sau pot să stau acolo nemișcat și privind în gol și să mă golesc la rândul meu de orice gând, să rămân gol de tot, și liniștit, iar liniștea asta îmi place să cred că e cea mai sinceră rugăciune a mea, în liniștea asta e Dumnezeu cel mai prezent, fiindcă Dumnezeu poate fi auzit numai în tăcere și liniște, și poate fi văzut numai în ceea ce nu se vede, sigur că știu Tatăl Nostru și-o spun în fiecare zi, ca să fiu sincer, cel puțin de trei ori pe zi, de fapt, adesea de mai multe ori de atât, și am învățat-o pe de rost în latină, și eu când învăț ceva pe de rost învăț astfel încât să pot vedea aievea în fața mea, niciodată nu tocesc, pentru că îmi pot aminti lucrurile scrise, dar mai degrabă ca o imagine, dar încerc să-mi aduc aminte numai lucrurile scrise pe care consider că are rost să mi le amintesc, și reușesc, spre deosebire de imaginile din viață, să le împiedic să mi se întipărească atât de adânc în minte, mi-am făcut propria traducere în nynorsk din Tatăl Nostru, pe care bineînțeles că o știu pe de rost, pe care o văd aievea în fața ochilor când vreau, totuși momentele astea în care stau nemișcat și privesc în gol, în care mă golesc de tot și mă umplu de liniște, ele sunt cele mai adevărate rugăciuni pe care le spun, și după ce mă afund în liniștea asta, în starea asta, pot să rămân acolo multă vreme, pot să stau multă vreme așa, pierzând noțiunea timpului, stând nemișcat și privind pur și simplu în gol, și devin, într-un fel, tocmai nimicul în care mă holbez atât de insistent, nu știu cât de mult pot sta așa, dar pot să rămân așa mult, mult de tot, iar aceste ore de liniște totală se metamorfozează și devin lumina din tablourile mele, lumina care se ivește în întuneric, care devine întuneric luminos, nu știu, dar se întâmplă să mă gândesc sau să sper că poate fi așa, îmi zic în timp ce stau întins pe pat și mă gândesc că trebuie să mă culc …
Jon Fosse – Numele celălalt. Septologie I-II, pag. 213-215, Pandora M
… chiar și Dumnezeu se află, invizibil, acolo, fiindcă Dumnezeu nu există, el pur și simplu este, și străbate tot ce există, dar nu ca ceva care există la rândul său, ci ca ceva care are ființă, cum s-ar zice, mă gândesc, deci dincolo de bine și de rău, frumosul și urâtul sunt în conflict, binele e întotdeauna prezent, în timp ce răul doar încearcă într-una să-și facă simțită prezența, cumva, îmi zic și pierd șirul gândurilor și îmi dau seama că înțeleg foarte puțin și gândurile astea ale mele nu duc nicăieri, îmi zic și mă uit către Brage și văd viața luminând în ochii lui și mă gândesc că înțeleg, totuși, atât de puțin, în timp ce ochii cei mici de câine care mă privesc acum înțeleg, într-un fel, totul, dar și ei vor putrezi, vor dispărea precum ochii oamenilor, la rândul lor, vor putrezi și vor dispărea, sau vor fi arși în foc, într-un rug ca pe vremuri, în natură, dar acum într-un cuptor, o oră sau două sau cât o dura într-un cuptor, și toată ființa umană vizibilă, tot trupul neînsuflețit dispare cu totul, dar ființa invizibilă continuă să existe, de vreme ce nu s-a născut niciodată, nu poate nici muri vreodată, îmi zic, ochii invizibili rămân și după dispariția celor vizibili, celor palpabili, pentru că ceea ce se află în interiorul ochilor, în interiorul oamenilor nu dispare niciodată, ce e adânc în interiorul oamenilor e Dumnezeu, e Împărăția lui Dumnezeu, cum spun Scripturile, și da, chiar așa e, ceea ce se află adânc de tot în oameni va dispărea și va deveni una cu ceea ce este invizibil în toate lucrurile și se contopește cu lumea vizibilă fără să fie vizibil, ceea ce este invizibil în vizibil și face posibilă existența vizibilă, dar numai în oameni, dintre toate lucrurile care există, ceea ce e invizibil în lumea vizibilă e înrudit cu ceea ce este vizibil în mod invizibil în restul lucrurilor, și totuși diferit de ceea ce există, dar invizibilul e comun tuturor lucrurilor care există fără să existe în sine, nu există în spațiu, nici în timp, nu e niciun lucru, e nimic, un nimic, îmi zic și mă gândesc că acest lucru invizibil ia ființă numai cât omul există în spațiu, cât există în timp, iar după aceea iese din fibra timpului, iese din spațiul vizibil, contopindu-se cu ceea ce eu numesc Dumnezeu, și acest lucru invizibil care trăiește în vizibil, care lucrează în vizibil, ba chiar care îl susține se materializează în spațiu și timp ca întuneric luminos, cred eu, tocmai asta și nimic altceva m-am chinuit dintotdeauna să aduc la suprafață în tablourile mele …
Jon Fosse – Numele celălalt. Septologie I-II, pag. 342-343, Pandora M
http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm
//////////////////////////////////////////
Vindecarea rușinii de a fi.
Corneliu Irimia
Un nou-născut se întâlnește pentru întâia oară cu mama care nu îl dorește
(Fragment din volumul colectiv
RUȘINEA. Vocea, experiența și vindecarea rușinii în procesul terapeutic,
Editura HERALD)
Detalii carte pe ELEFANT aici:https://www.elefant.ro/rusinea-vocea-experienta-si-vindecarea-rusinii-in-procesul-terapeutic_73280aec-9979-4379-8242-f9fb5e183631
Dar nu este o exagerare sã abordãm rusinea evocând o situatie la fel de extremã ca trauma psihicã?
Nu este, în mãsura în care cea din urmã contine toate dificultãtile rusinii pe care le întâmpinã copilul mic: umilintã (…)
Folosim rusinea în scopuri educationale, pãrintii cred cã îsi angajeazã copilul doar în învãtarea necesarã socializãrii sale, dar, fãrã sã-si dea seama adeseori, fac mult mai mult: dezvoltã în copil o scenã psihicã a rusinii pe care pot juca mai târziu allti adulti deloc bine intentionati. Rusinea nu numai cã te face sã-ti pierzi legãturile personale, ci te încurajeazã sã le adopti pe cele ale agresorului(pe registrul victimã-agresor). Este astfel un mijloc puternic prin care cei care ne-au agresat într-o zi pot continua sã o facã oricând altcândva, fãrã stirea noastrã si, uneori, pentru toatã viata noastrã, prin identificarea cu agresorul si formarea în psihism a unei figuri vãtãmãtoare, punitive, agresoare, chiar abuzatoare. La fel ca un virus/corp strãin, subiectul poate fi locuit ani la rând(poate chiar o viatã întreagã) de emotii, afecte prin care continuã sã fie umilit, subjugat, manipulat, uneori chiar si dupã disparitia/moartea celui care a instalat/a depus în el asemenea continuturi nocive. Rusinea este intrapsihicã, dar este îndeosebi interpersonalã, relationalã si socialã.
(Daniela Luca în volumul colectiv RUSINEA, pp. 28-29)
Fragmentul de mai jos, pp.77-80, face parte din capitolul intitulat TRANSA INDUSĂ DE RUȘINE, scris de Corneliu Irimia. Corneliu Irimia este lector universitar, psihoterapeut, psihanalist, formator și supervizor, președintele Asociației de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică, doctor în psihopatologie psihanalitică. Mai multe pe site-ul personal
https://www.corneliuirimia.ro/
Nota mea (V.J.)Desigur, în cele din urmã nimeni nu e de vinã…
dar exact asa se petrec lucrurile…din generatie în generatie…
Si avem nevoie de aceastã explicatie pentru a iesi personal din ”infernul de viatã” pe care îl trãim automat sub semnul rusinii,
pentru a depãsi trauma si a ne regãsi numele cel nou…
…
Îmi aduc aminte că primul meu zâmbet pe pământ a fost unul cu totul și cu totul adevărat. Doar că el a întâlnit privirile copleșite ale mamei mele. Bucuria mea era prea mult pentru constituția ei fragilă și centrată mai degrabă pe viața lor de cuplu. Sau poate nu doar bucuria mea, ci eu, în întregime, ca persoană nou-venită pe lume, eram prea mult pentru ea? Atunci mi-a fost frig pentru prima oară, în contrast cu nevoia mea de soare pe care încă o consideram firească. M-am încruntat ca să îi înțeleg expresia imobilă, închisă. M-am gândit că dacă îi imit privirea o să o înțeleg mai bine. M-am aruncat cu totul înspre mama ca să îi aflu sensul. M-am întors rănit din această călătorie care ar fi trebuit să fie salvatoare. N sunt bine venit, nu sunt bine primit, sunt prea mult pentru ea, mi-am spus. Atunci am pierdut ceva esențial din mine însumi.
Nu vă așteptați să fiu în felul acesta? Am crezut că o să mă iubiți, că o să-mi dați ce am nevoie! Nu mă așteptam la stinghereala asta, la faptul de a nu ști ce să faceți cu noul venit. Sinele adevărat al nou-născutului intervine și îi șoptește revelator: ”Cred că ei te văd ca pe o copie mică a nefericirii lor din perioada în care erau ei înșiși copii. Nu au nevoie de reînvierea unor traume din propria copilărie prin intermediul tău! Le aduci aminte de lucruri prea dureroase. Astfel, ei s-au închis față de tine ca să se apere pe ei înșiși”.
Nou-născutul: Sunt uimit și dezarmat de faptul că nu mă așteptați cu brațele complet deschise. Bucuria mea întreagă este lovită în corpul ei întreg și împărțită acum în mici tristeți. Încerc să mă retrag puțin să nu mă mai arat cu totul, cu toată bucuria mea de a fi pe pământ. Este întuneric și frig pe aici. Sunt singur într-o cameră friguroasă, cu aceste ființe neclare din jur, neștiind cum să facă cât mai repede ce cred ei că ar fi de făcut cu un copil, pentru ca, mai apoi, să își reia viața lor de dinainte. Nu sunt centrul atenției lor. Poate de aceea nu știu să am un centru. Și nici eu să fiu centrul altora.
Este frig și întunecos, mă retrag puțin în mine, mă zgribulesc, mă apăr singur de frig, micșorându-mi suprafața corpului și a vitalității. Mă tot întreb cum să mă apăr de acest frig emoțional și fizic. Nu sunt ajutat din afară. Trebuie să lupt pentru supraviețuirea mea. Sunt lăsat pradă disconfortului meu.
Sinele adevărat: Știi, deja ai un rictus de copil respins, refuzat, neglijat. Așteptările tale sunt firești, să știi. Doar că ele sunt percepute de către ei ca fiind neadecvate, îți sunt respinse, ei nu știu și nu pot să ți le îndeplinească.
Nou-născutul: Ceea ce cer în mod natural, dintr-o bucurie a vieții nou-apărute pe pământ, primește răspunsuri scrâșnite, neadaptate, nu este ceea ce vreau eu să primesc. Sunt jumătăți de răspunsuri la nevoile mele fizice și afective care nu fac altceva decât să celebreze viața. Am fața și zâmbetul înghețate. Este semnul unui îngheț interior. Parțial și pentru că nu îmi pot permite să fiu trist. Trebuie să le arat un fel de zâmbet, chiar dacă înghețat. Trebuie să fiu politicos, să nu îi fac să se simtă prost, să se simtă criticați, să nu cumva să creadă că nu sunt de acord cu felul lor de a fi părinți, că le cer prea mult. Am zâmbet fals acum, înghețat, dar tot ce vreau este să creadă că zâmbesc, că le mulțumesc, să îi liniștesc în privința mea.
Sinele adevărat: Aici este o ruptură gravă. Ai sacrificat totul, totul. Ai renunțat la sinele nostru autentic în acel moment. L-ai ascuns, l-ai aruncat deoparte pentru că nu era bine-venit. Ți-a fost rușine cu tine însuți, cu sinele tău autentic. Ai scufundat rușinea de a fi în spatele unui sine falsificat.
Nou-născutul: Trebuie să îmi cer iertare că am apărut, așa de nicăieri, pe neașteptate, pe nepregătite. ”Haideți, nu o să fie așa complicat”, încerc eu să le transmit fără cuvinte. O să încerc și o să reușesc să fiu un copil comod, nu o să vă deranjez prea mult!
Sinele adevărat: Știi că din acest moment ai început să îți ții ascunse adevăratele cereri și dorințe, ca să nu creadă ei că nu îți pot face față? Ești foarte modest. De ce oare? Ceri puțin. Ei îți dau puține lucruri, și acestea în grabă. Ei sunt convinși că au făcut ce trebuie.
Nou-născutul: Măcar voi să fiți în regulă, să nu simțiți că vă cer prea mut și să ajungeți să nu mă vreți. Să mă părăsiți. Nu vreau să vă încarc prea mult. Dați-mi puținul vostru.
Sinele adevărat: Voiam să celebrăm viața, fericirea de a fi împreună, bucuria îndeplinirii dorințelor noastre, împărtășirea, comunicarea împreună, schimbul: voi să îmi dați căldură solară și eu să vă dau la fel, tot ce aveam eu mai bun – gingășia, veselia, iubirea, recunoștința mea pentru tot ce îmi dați, pentru oferta voastră afectivă și de hrănire. Sufăr când te privesc: ești rigidizat, împietrit, crispat.
Nou-născutul: Nu sunt văzut așa cum sunt, nu sunt văzut deloc. Este întuneric și gol în jurul meu. Nu mă așteptam deloc la asta. Mă închid în fața a ceea ce vine din afară, în fața a ceea ce îmi aduce ziua, pentru că anticipez durerea dată de ce voi simți și percepe. Mă închid, îmi întăresc pielea ca să nu simt șocurile pe care mi le rezervă mama și tatăl meu, șocuri pe care ei le numesc îngrijire adevărată. Trebuie să mă apăr de contrarierea lor zilnică și neadecvată. Vreau să îi mușc, să smulg bucăți din ei. Dar nu îmi pot permite să mă exprim. Nu ar face față reproșurilor mele.
Sinele adevărat: Știu că îți spui acum: ”Opresc procesele vieții în mine, nu mai cer mult, încetinesc viața din mine ca să nu fiu contrariat de frustrările impuse de părinți”.
Nou-născutul: Opresc și viața din afară, să uit că ei nu vin atunci când am nevoie să vină, să nu mai observ nepăsarea lor. Opresc realitatea externă ca să nu mai percep nimic. Ea este prea dureroasă, prea urâtă. Deformez percepția realității exterioare, nu mai am așteptări. Mă îngustez ca să primesc lovituri mai mici. Dacă aș fi deschis către exterior, aș primi lovituri mult mai mari, prea dureroase pentru mine. Nu sunt iubit, nu sunt unica lor pasiune. Mi-e atât de rușine de asta.
Sinele adevărat: Rușinea de a fi tu însuți te-a ghidat într-un mod fals și nepotrivit. Ți-ai construit o carcasă interioară și exterioară. Te-ai rupt de tine, de părinți, de lume. Ți-ai închis inima. Ți-ai scris pe piept și pe frunte: ”Eu nu sunt cine cred eu că sunt! Eu nu sunt cine credeți voi că sunt! Eu sunt ne-iubitul!” Rușinea îmi ordonă: ”Nimeni nu trebuia sã citeascã vreodatã aceste mesaje!” Cât de mult vreau ca cineva să le citească și să îmi spună cine sunt eu cu adevărat!
…
…
pp.77-80
http://www.ceruldinnoi.ro/pagini/Corneliu_Irimia_Rusinea_de_a_fi.htm
///////////////////////////////////////////
CLEPTOCRAȚIA MASONERIEI BOLȘEVICE DIN ROMÂNIA
articol preluat!
Fosti ofiteri din politia secreta, aparatchikni si stalpi ai Partidului Comunist Roman fac si desfac aliante, impiedica reformele si mutileaza legile in asa fel incat acestea sunt de nerecunoscut.
Masoneria controlează oligarhia comunistă. Oligarhia controlează Statul. Serviciile secrete au pactizat cu mogulii de presă şi baronii locali. Proiectul lichidării lui Traian Băsescu şi războiul total pentru România.
CUVÂNT INTRODUCTIV
Expertii in civilizatia clanurilor subliniaza ca acestea nu sunt comunitati, ci adunari de indivizi. In consecinta, clanul nu are constiinta de sine si nici proiect comun.
Membrii sai convin sa sustina agenda unui sef in schimbul sprijinului pe care acesta il acorda promovarii agendelor lor. Seful nu este neaparat cel mai puternic. El este acela a carui tinta personala poate fi atinsa concomitent cu majoritatea tintelor membrilor grupului. Cei din urma trebuie sa renunte, insa, in grade diferite la aspiratiile lor, astfel incat convietuirea sa fie posibila. Atari renuntari fac ca frustrarea sa caracterizeze starea de spirit a clanului, in timp ce insecuritatea caracterizeaza starea de spirit a sefului sau.
Din frustrare se alimenteaza permanenta incercare a fiecaruia de a-si imbunatati situatia pe seama propriilor tovarasi. Din agitatia fratricida a frustratilor izvoraste teama eterna a sefului ca nu va reusi sa medieze intre sustinatorii sai de circumstanta si sa mentina interesele lor diverse si divergente, ca si puterea lor relativa asezata sub semnul unor aliante interne cu geometrie variabila, in echilibru, devenind inutil. Or, un sef de clan inutil este un sef de clan mort. Orice asemanare cu partide din Romania este… neintamplatoare.
Particularitatea este ca partidele romanesti de tip clan sunt alcatuite din oligarhi, adica din potentati apti a proteja si astfel a controla si utiliza o clientela de proletari ai tranzitiei. Dimensiunile clientelei dau dimensiunile puterii oligarhului. Alegerea sefului se face in asa fel incat clientela sa proprie – de preferinta nula – asociata cu clientela oricaruia dintre membri sa fie mai mica decat clientelele reunite ale oricaror alti membri. In acest fel, detinatorul puterii simbolice nu aduna decat accidental masa critica necesara spre a detine puterea reala.
Alaturi de populism, oligarhismul este dusmanul actual cel mai periculos al oricarui partid democratic, indiferent de ideologia sa. Eliberarea partidelor din prizonieratul acestor „elite de prada” este cheia modernizarii regimului politic romanesc.
Ca să familiarizăm cât mai bine cititorul cu termenul de „cleptocraţie” vom prezenta definirea acestuia.
Acest termen desemnează, de obicei, o putere unde domneşte într-o manieră vizibilă corupţia politică, iar singurul scop al acestei guvernări este îmbogăţirea ilicită a conducătorilor (acestui guvern) şi perpetuarea puterii lor dictatoriale.
Cu alte cuvinte, „cleptocraţia” este guvernarea (sau puterea) hoţilor şi a corupţilor. În România, pilonul principal pe care se spijină marea corupţie îl reprezintă fondurile financiare uriaşe comuniste care au fost deturnate de către un grup restrâns de privilegiaţi ai vechiului regim dictatorial.
Cercetând traseul urmat de conturile familiei Ceauşescu, ale partidului comunist şi ale Securităţii după Revoluţia din 1986, vom putea înţelege autentic istoria corupţiei româneşti până în prezent şi caracatiţa masonică care sprijină această oligarhie comunistă.
Moscova a dirijat Revolutia romana din 1989
Intr-un interviu acordat ziarului Ziua, Generalul Rogojan dezvaluie unele momente cheie petrecute in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Potrivit acestuia, Securitatea stia ca Ceausescu urma sa fie inlaturat de la putere. El afirma ca anumite evenimente din decembrie 1989 s-au facut sub stricta indrumare a unor puteri straine.
Printre acestea, rolul cel mai important l-a jucat fosta URSS. Din punctul de vedere al celui care a lucrat in fostul DSS, dar si in noul SRI, indiferent de miscarile care au loc pe scena politica, serviciile secrete isi vad de treaba. Depinde numai cum si in beneficiul cui folosesc informatiile.
Generalul Rogojan spune ca multe evenimente nefericite petrecute dupa 1989 s-au declansat din cauza celor care in decembrie 1989 nu reusisera sa vina si ei la putere. In episodul urmator, Rogojan se va referi la agentii de influenta ai serviciilor de informatii romanesti si straine care actioneaza in Romania.
Teama de revolutie a generat diversiunea teroristilor
Puteti comenta pe scurt momentul decembrie 1989 din punctul de vedere al ofiterului de informatii care se aflase la cabinetul generalului Iulian Vlad. A fost o revolutie in adevaratul sens al cuvantului sau…? Cum ati perceput dumneavoastra perioada respectiva?
Evenimentele din decembrie 1989 erau mai demult… anuntate. Traiam foarte intens o „cronica a evenimentelor anticipate”. In 1989 se intrase in linie dreapta. Intr-o cadere libera, pe care sistemul nu o mai putea controla. Era evident ca ceea a durat un deceniu in Polonia, un an in Ungaria, o luna in Republica Democrata Germania, o saptamana in Cehosovacia si Bulgaria, in Romania s-ar putea intampla instantaneu. Erau cunoscute si coroborate evolutiile politice cu invatamintele si concluziile evenimentelor care au determinat schimbarile anterioare de directie in istorie.
In 1976 a fost desecretizata si pusa in circuitul public, la Biblioteca Congresului SUA, una dintre strategiile globale de lupta impotriva comunismului, elaborata in anii ’50, dar ale carei consecinte puteau fi lesne recunoscute in anii ’80, atat in intreaga dinamica si configuratie a mediului international, cat si in evolutiile interne, inteligent determinate si atent controlate, din tarile „puncte nevralgice” ale sistemului mondial socialist. O singura necunoscuta mai era: „Cand si cum?” Miscarile care au actionat la vedere, asumandu-si transformarile din celelalte tari foste socialiste isi trimiteau, tot mai frecvent si cu misiuni explicite, emisarii si in Romania, pentru pregatirea a ceea ce urma. Daca a fost sau nu o revolutie, s-au exprimat, cred, toate punctele de vedere posibile. In mod cert, a fost o victorie a strategiei globale de lupta impotriva comunismului. A existat si o teama de revolutie, care a generat diversiunea teroristilor. Si acest lucru s-a spus. Toate adevarurile importante au fost rostite. Nu le lipseste decat mantia oficiala a formalizarii lor. Istoria o va face, intr-un final. Dar istoria nu se scrie atata timp cat protagonistii evenimentelor nu trec si ei in istorie… Pana atunci, insa, in fata crucilor concetatenilor care si-au pierdut viata in „valtoarea” evenimentelor, nu putem sa nu ne intrebam: „De ce?”
Puteti fi mai explicit in privinta tarilor din care proveneau cei care au pregatit momentul caderii lui Ceausescu?
Ca sa fiu mai explicit: presiunea externa incisiva, deci si mai putin acoperita, venea din „tarile surori” din vest si nord-vestul Romaniei, dar si… din Iugoslavia. „Capsa de initiere” a exploziilor planificate, aproape concomitent, in Iasi, Cluj, Timisoara si Bucuresti, avea capatul fitilului in Est. Maiestria serviciilor speciale scenariste si regizoare a evenimentelor anuntate a fost impecabila. Multa vreme, disidenti si opozanti (n.n.-categorii esential diferite) considerati ca fiind manipulati din vest, am avut surpriza sa se constate ca erau tot de „sorginte estica” si livrati vestului, in ipostaza unor cartite pe termen lung. Ei faceau, in Romania, treaba estului cu banii vestului.
Lupta pentru putere
Lupta pentru putere a fost surda si dura, iar unora „le-a scapat printre degete”, trebuind sa se multumeasca cu pozitii secunde, din care au continuat sa comploteze ulterior, in speranta ca se vor impune in prim plan sau isi vor impinge acolo marionetele. Altfel, Romania nu se confrunta cu repetatele episoade de violenta politica, care au subminat puterea de stat si au mentinut instabilitatea, punand sub semnul intrebarii optiunile pentru democratie. Intre cei care s-au impus in cadrul puterii provizorii au existat si ideologi ai violentei politice. Ei nu se sfiau sa afirme ca o societate nu poate fi trezita din inertia vechiului sistem si pusa pe o directie de evolutie normala, daca nu este electrocutata cu socurile violentei politice. Lumpenproletariatul, spuneau acei ideologi, este ideal ca masa de soc, dar „nu trebuie lasat sa se catere in tronurile puterii”. Pot sa afirm ca am trait la intensitate maxima evenimentele anilor ’80, cele din decembrie 1989, martie si iunie 1990, septembrie 1991, dar si altele, si am trecut dintr-un mileniu in altul, nu doar ca spectator al istoriei.
Arestarea lui Iulian Vlad anuntata inainte de a se produce
Pana la infiintarea SRI, ce ati facut?
Ceea ce am facut si inainte. Activitate de secretariat-juridica, relatii si protocol. Sistemul informativ national de securitate nu poate fi oprit. El functioneaza, chiar daca structurile sale institutionale sunt formal si temporar abolite. Informatiile sunt imateriale, ele nu se supun evenimentelor si revolutiilor, ci, dimpotriva, le determina si controleaza evolutiile. Un sistem informativ de securitate este sistemul imunitar al comunitatii nationale. El nu poate fi nici cenzurat, nici arestat.
In ziua in care s-a publicat decretul de desfiintare a Departamentului Securitatii Statului, noul Serviciu de Informatii, preluat sub umbrela Ministerului Apararii Nationale (nu era pentru intaia oara in istoria Romaniei!), trimitea conducerii provizorii buletinele de informatii nr. 2 si 3.
La alternativa „de a fi sau a nu fi”, pe care generalul Nicolae Militaru mi-a oferit-o, in zorii zilei de 4 ianuarie 1990, dupa o noapte de „polemici cordiale”, fiindu-mi dat si „argumentul” ca toata conducerea securitatii este arestata (prin ordin militar), am asigurat, din ordinul sau, gestionarea unora dintre aspectele implicate de preluarea Departamentului Securitatii Statului si organizarea „Serviciului de Informatii al Armatei”. Generalul Militaru a tinut sa-mi spuna ca are referinte bune asupra competentei si corectitudinii mele profesionale, dar daca va constata contrariul, sa fiu sigur de ceea ce ma poate astepta… „In nebunia asta, azi esti, maine pac si gata!” Spunea un adevar. Apoi a continuat: „Pune-te la dispozitia generalului Logofatu si ajuta-l sa inteleaga si sa preia problemele, caci nu mai este cine. Sunt toti arestati”. Doi sefi de unitati au fost luati de soldati intre baionete chiar din sedinta la care am participat cu cateva momente inainte.
De fapt, aceasta noua structura, Serviciul de Informatii al Armatei, fusese deja proiectat de generalul Iulian Vlad, in zilele de 28-30 decembrie 1989. Cand a fost convocat la Ministerul Apararii Nationale, unde a fost arestat, avea asupra sa documentele privind viitorul serviciu, precum si planul de clarificare a diversiunii teroriste. In legatura cu planul a fost un moment interesant. Unul dintre paticipantii la sedinta din noaptea de 3/4 ianuarie 1990 a raportat ce se intreprinde pentru clarificarea problemei teroristilor. Generalul Militaru a intervenit cu vadit interes: „Asa, asa, foarte bine. Cine ti-a dat ordinele astea? Generalul Vlad, conform planului… Nu am stiut ca a aprobat un astfel de plan… Ca daca stiam, nu-l…”. Nu si-a terminat fraza. Dar nici de plan nu s-a mai auzit. In realitate, insa, planul respectiv a fost depus pe masa de lucru a generalului Militaru, in al carui birou generalul Vlad era astepat de cei care l-au arestat, un viceprim-ministru si primul adjunct al ministrului Apararii. Generalul Militaru nu era de fata. A preferat sa supravegheze, de la fereastra unui birou aflat la un etaj superior, imbarcarea generalului Vlad in transportorul cu care a fost dus la locul de detentie. Anterior, primise vizita unui ambasador important. Este vorba despre Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul URSS acreditat la Bucuresti, care a amanat ora initial stabilita pentru intalnirea cu generalul Vlad si a modificat si ordinea de zi a acesteia.
Arestarea a fost anuntata la radio inainte ca generalul Vlad sa fi ajuns la sediul Ministerului Apararii Nationale. Nu vreau sa plusez.., dar pot sa cred ca au dat comunicatul scontand ca va incerca sa schimbe destinatia si, astfel, sa existe pretextul ca fara somatie…? Precedentele existau.
Ulterior, prin anii ’92-’93 un entuziast al promisiunilor neonorate, persoana importanta, nu mai avea deloc liniste, fiindca se angajase sa prinda teroristi dintre fosti membri ai securitatii si nu i-a gasit. Aproape ca implora: „Macar unul, chiar nici unul?”
Securistii, sub ocupatie militara
Pai si ce credeti? Au fost teroristi sau nu?
Nu s-au gasit nici dupa 17 ani! Si nici nu se vor gasi printre fostii membri ai Securitatii. Am avut in mana dosarul situatiei exacte a personalului, a fiecarei arme si al fiecarui cartus. Ministerul Apararii Nationale l-a reverificat si nu s-a constatat nici macar un singur indiciu al uzului de arma. Au fost unele probleme cu „garzile civile” care, la sediul central al Ministerului de Interne, au fortat, in dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989 desigilarea si distribuirea armamentului, fiind nevoiti sa le purtam de grija sa nu scape vreun glont, ca deveneam poligon. Am cooperat bine cu „garzile civile” si cand au plecat, i-au lasat generalului Vlad o scrisoare de multumire.
Sub „ocupatia militara” nu a fost usor. Am lucrat nemijlocit cu generalul „X”, un om corect in raporturile cu mine, pe care l-am cunoscut anterior si sprijinit profesional intr-o problema importanta pentru el, dar impovarat sufleteste de ceva din trecut. Imediat dupa razboi a avut o misiune similara, de reorganizare a serviciilor de informatii, primita pe aceeasi filiera. M-a intrebat si pe mine, dar si pe primul adjunct al directorului nou infiintatului SRI: „Oare cand ma vor lasa in pace? – Fara sa fi stiut unul de altul, raspunsul a fost acelasi: „Niciodata, ei folosesc si biografia dupa moarte, pentru a crea un ilegal.”
Cum si cand ati ajuns sa lucrati in SRI? Cu ce v-ati ocupat in Serviciu si cum ati colaborat cu directorii institutiei?
Foarte simplu: „bun pe loc”. Primul-adjunct al directorului Serviciului Roman de Informatii ma cunostea, „de cand eram elev in scoala militara”, ma simpatiza si m-a considerat, dupa spusele sale; „o enciclopedie la purtator”, unde puteau fi gasite oricand raspunsuri prompte, complete si, probabil, mai utile si mai elaborate decat puteau furniza, in conditiile date, alte surse.
Nu pot sa afirm ca as fi avut o relatie directa de colaborare cu directorii Serviciului Roman de Informatii, exceptie facand perioada 2001-2005. Am lucrat, insa, nemijlocit cu doi dintre prim-adjunctii domnului Virgil Magureanu, precum si cu adjunctul domniei sale care coordona activitatile de pregatire si institutiile de invatamant. Domnul Virgil Magureanu si-a asumat raspunderea pentru mentinerea mea, inclusiv in Sedinta comuna a camerelor Parlamentului, din 13 septembrie 1993, fapt pentru care ii sunt recunoscator si tin sa-i multumesc.
In Serviciul Roman de Informatii am indeplinit, in diferite perioade, functiile de seful biroului metodologie, seful sectorului secretariat, lucrari Consiliu director, studii-documentare, avize si elaborare acte normative, seful Sectorului planificare informativa si reglementare, lector universitar si instructor specialist, seful biroului panificare si organizare invatamant, loctiitor sef directie si sef directie, fiind trecut in rezerva din functia de sef al Directiei Planificare Integrata a Resurselor Informationale, Reglemetare si Cooperare, expres si in premiera mentionata in Decretul Prezidential nr. 1073 din 29 august 2006. A fost si o perioada, la inceput, cand nu prea cunosteam pe ce pozitii ne aflam in acte, stiind doar ceea ce aveam de facut. Am avut si functii despre care am aflat din presa.
Dupa cum se poate observa, fisa postului prevedea, in principal, elaborarea reglementarilor interne ale activitatii serviciului, in care scop mi-au fost asigurate conditiile necesare de studiu si documentare. Nu este mai putin adevarat ca, hobby-ul meu fiind studiul si cercetarea evolutiei activitatii secrete de informatii in istoria omenirii, aveam o documentare personala care mi-a fost deosebit de utila.
$upravietuitorii: afacerile familiilor comuniste
Afacerile familiilor comuniste. Fosti nomenclaturisti sau urmasii lor au strans averi profitand de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile.
Condamnat ca „regim ilegal” de Comisia „Tismaneanu”, comunismul a consacrat egalitatea in saracie, insa nu si pentru nomenclaturisti. Din cenusa regimului s-au regrupat cateva mari familii comuniste pentru care prabusirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere.
Alti cativa fosti demnitari sau portavoci ale regimului o duc, dupa cum o marturisesc chiar ei, mai bine decat inainte de 1989. Ei au profitat tocmai de ceea ce interziceau pe vremuri: initiativa privata. Puterea lor a constat, ca si inainte, in relatii si in informatii. Unii si-au sporit influenta prin asocieri de afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau ministri. O poveste fara sfarsit.
Dinca. Imperiul ginerilor
Raposatul Ion Dinca, fosta mana de fier a regimului Ceausescu, a lucrat, in ultima parte a vietii, la o firma de IT. Era „consilier”, iar compania facea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea si Gabriel Popoviciu. La inceputul anilor ‘90, in timp ce Dinca facea puscarie, fiind condamnat in lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lantului lor de companii care va ajunge sa valoreze sute de milioane de dolari.
Potrivit unor apropiati, Popoviciu de-abia scapase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. In valtoarea Revolutiei, ei il cautau pentru a-l pedepsi pentru pacatele socrului. Pana a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un „shop” pe litoral, impreuna cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor ‘80, Dimofte a fugit in Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi sef de tura. S-a intors in tara dupa Revolutie.
Tandemul de la „shop” a intrat apoi impreuna in afaceri si, intamplator sau nu, au adus in Romania branduri „imperialiste” precum Pizza Hut sau KFC. Astazi, ei doi, impreuna cu Nicolae Badea, controleaza investitii majore in imobiliare, IT si comert alimentar, multe dintre ele inregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui intreg paienjenis.
In multe cazuri, titularii afacerilor, asa cum apar la Registrul Comertului, sunt parintii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, si Ligia Popoviciu, in varsta de 77 de ani. Imperiul ginerilor lui Dinca s-a remarcat si prin diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt actionari in Clubul Vinului, alaturi de nume sonore, precum Calin Popescu-Tariceanu.
Postelnicu. Nepotul „de aur”, asociatul lui Videanu
Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari si este asociat in nu mai putin de 35 de companii din Romania. E nepotul ultimului ministru de interne, fost sef al Securitatii, Tudor Postelnicu. Detine opt la suta din Romanian International Bank, controlata de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California.
A fost asociat si cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar si-a vandut cota de zece la suta. Prieten cu Niculae, Postelnicu a detinut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distributie a tigarilor produse de Societatea Nationala a Tutunului Romanesc. Mai e si distribuitor de bauturi alcoolice si, de asemenea, actionar in IATSA, firma desprinsa din Dacia Pitesti.
Nepotul „de aur” este si partener al primarului Capitalei, Adriean Videanu. Cei doi au cate un sfert din Equity Invest SA, care se ocupa de intermedieri financiare. In schema mai apare si multimilionarul Raul Doicescu (24 la suta), a carui firma, Bog’art, dezvolta controversatul proiect „Cathedral Plaza”.
IN VICTORIEI. Tudor Postelnicu traieste departe de ochii lumii. Devenit celebru prin propria sa sentinta – „Am fost un dobitoc”- rostita cand era judecat in lotul CPEX, Postelnicu locuieste intr-un apartament din „buricul targului”, intr-un bloc din Piata Victoriei, unde se gasesc foarte multe sedii de firma, iar o locuinta se vinde cu peste 100.000 de euro.
Mizil. Mondenii postcomunisti
„Comunistul national” Paul Niculescu-Mizil, asa cum ii place sa i se spuna, a fost si el inchis dupa Revolutie. Isi incepuse ascensiunea in anii ‘50, cand era seful Sectiei de Propaganda si Agitatie. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEx. Anul in care el a iesit din inchisoare, 1992, coincide cu cel in care familia lui s-a lansat in afaceri, infiintand grupul Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiintat ulterior.
Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) si Serghei Mizil (fiul) detin o parte din ele, in domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului. In firme apare si sotul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununati de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.
Burtica. De la Propaganda la multinationala
Cornel Burtica, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceausescu in 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a relatat EVZ, Burtica s-a asociat cu companii din Italia, carora le-a intermediat vanzarile. Fostul ministru al comertului exterior este cel care a iluminat zona Piata Unirii din Capitala, dar si metroul bucurestean.
Cu o cifra de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtica a recunoscut ca traieste mai bine in capitalism. El vinde acum grupuri electrogene produse in Italia. E un critic constant al fostilor ofiteri de securitate care fac afaceri pe picior mare.
CONSTANTIN BOSTINA
Secretarul lui Ceausescu, sef la Bursa
Constantin Bostina este presedintele Consiliului de Administratie de la Bursa Romana de Marfuri. S-a convertit in om de afaceri dupa ce-si trecuse in palmares functii precum cea de secretar personal al lui Nicolae Ceausescu sau adjunct la Ministerul Economiei si la Ministerul Industriei Usoare.
La jumatatea anilor ‘90, afacerile lui Bostina, doctor in stiinte economice, au fost scurtcircuitate de o ancheta privind cazul de contrabanda cu combustibili „Jimbolia”, cand a recunoscut ca firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere in Iugoslavia in timpul embargoului. A colaborat cu anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operatiunea.
Firma lui, in care mai era asociat si fostul ofiter de Securitate Ilie Stanciu, primise un credit de sapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a si fost in arest preventiv. Bostina are o avere de peste 30 de milioane de dolari, facuta din industrie si consultanta.
CAROL DINA
Din CC la banii Sidex
Fost prim-secretar al PCR Galati, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEx. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat cateva luni de arest la Galati dupa Revolutie, dupa care… afaceri si politica. El este senator al PRM din 2000.
De profesie ajustor mecanic, Dina are 80 la suta din firma Grup DIC din Galati, la care mai sunt asociati membri ai familiei sale. Compania a fost implicata, potrivit unui raport al Coalitiei pentru un Parlament Curat, in tranzactii paguboase pentru stat la Sidex, inainte de privatizarea combinatului.
ION PATAN
Fostul sef al lui Stolojan, pensionar asociat in firme
Inainte de 1989, Ion Patan a fost vicepremier, ministru al comertului intern, ministru al comertului exterior, ministrul industriei usoare. In aprilie 1989 era numit ministru al finantelor. „Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil
l-a salvat de la puscarie”, spune un fost apropiat al sau.
Consilierul lui Patan se numea Theodor Stolojan. „Dupa Revolutie l-am facut prim-adjunct al meu”, spune Patan, care fusese pastrat in functie. In sase luni, Stolojan devenea ministru plin. „Sunt pensionar si nu ma mai ocup de afaceri”, spune Patan. Cu toate acestea, la varsta de 80 de ani, el apare ca asociat in mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comertului.
Are aproape doi la suta din Romimob SRL, o firma de constructii controlata de Romanoexport si de Petru Crisan, fost ministru al comertului dupa 1989. In zorii capitalismului romanesc, Crisan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat si administrator in cateva zeci de firme, dar, in acelasi timp, si ministru in guvernul Vacaroiu, acordand licente de import si export pe domeniile in care functionau inclusiv companiile lui.
Patan a fost si administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat faliment. In structura companiei se intalnea un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51 la suta), dar si Automobil Club Roman si Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vintu, cu procente reduse. Patan mai e administrator si la Petking, o firma thailandeza care fabrica in Romania granule materiale plastice.
STEFAN ANDREI
Consilierul lui Sorin Ovidiu Vintu
Stefan Andrei a fost ministru de externe si ministru al comertului exterior in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a aparut in nicio firma in 1989, dar a fost, in schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu. Se intampla la sfarsitul anilor ‘90, cand Vintu a ochit diverse oportunitati in Balcani.
Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitica si de economie. Stefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relatie de afaceri. In schimb, nepotul sau, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a intreprinderii de comert exterior Terra, infiintata in Elvetia. Acum, Dan e implicat cu participatii sau ca administrator in mai multe firme de publicitate.
Nepotul fostului ministru are si 1 la suta din Agentia de publicitate „Anunt de la A la Z”, firma in care trustul britanic Daily Mail detine jumatate din participatii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.
STUDIU DE CAZ. Cum se intalnesc in afaceri ginerii lui Dinca, un apropiat al ginerelui lui Ion Ceausescu si omul lui Ion Tiriac. Sediu social: fosta casa a lui Pacepa, spionul fugit in SUA.
Urmasii nomenclaturii au pus ban pe ban in cel mai mare secret. Ei au dezvoltat parteneriate de afaceri intre ei, dar si cu personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Legaturile fine s-au cimentat in spatele usilor inchise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci profitul, scopul final in viziunea capitalista.
BUCURESTI , FOSTA CASA A LUI PACEPA. Intr-un cartier rezidential de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai multi tineri manageri se asociaza intr-o companie de consultanta, al carui nume nu face decat sa dea un indiciu subtil asupra localizarii: Corner AA 28 SRL, infiintata in 2003.
Putini stiu ca in vila alba cu un etaj de pe colt e locul unde, la apartamentul numarul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai Pacepa. Astazi, casa fostului adjunct al Securitatii serveste drept sediu social pentru o companie in care se intalnesc, ca asociati, un partener de afaceri al supravietuitorilor clanului Ceausescu, un fost om de incredere al lui Ion Tiriac si o firma off-shore din Cipru asociata cu imperiul de afaceri al ginerilor lui Ion Dinca. Aceasta se numeste Tresela Investments Ltd., din Nicosia.
In alta firma, casuta postala din Insula Afroditei se intersecteaza cu una din Caraibe (Insulele Turks si Caicos), International Business &Trading Corporation (IBTC), formand firma de imobiliare International Business Trading SRL, intr-un „paradis” de pe soseaua Kiseleff.
Asociatii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor.
Asa cum se stie, IBTC apare in mai toate companiile detinute de ginerii lui Dinca: de la „boom”-ul Baneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro (constructii in nordul Capitalei), pana la electronicele de la „Alltrom”, o mai veche firma din reteaua Badea-Dinca.
Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand Plaza, detinatorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea ginerilor lui Dinca. Zilele trecute, lantul de casute postale si-a adaugat in salba de pro-prietati Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii ofertanti la licitatia facuta de stat. Pe langa evitarea taxelor de pe Dambovita, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea proprietarilor.
Asociati cu fostul CEO al romanului din „Forbes”
Corner AA 28 SRL mai dezvaluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e administratorul unic al firmei, si asociat (cu 6 la suta). El este, insa, mult mai cunoscut in lumea businessului drept director al grupului de firme Tiriac, postura pe care a ocupat-o, venind de la multinationala Roland Berger, timp de doi ani si jumatate.
Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupa postul de CEO al Tiriac Holdings, insa, conform documentelor registrului comertului, el apare in continuare ca administrator al Tiriac Leasing si Autorom – firma controlata, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.
Fostul lui sef, Ion Tiriac, primul miliardar roman intrat in topul „Forbes” in urma cu numai doua zile, nu a ascuns niciodata ca a fost protejatul fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a initiat in tainele vanatorii pe fostul tenismen. Ulterior, Tiriac, impreuna cu Adrian Nastase, va duce acest sport sangeros pe prima pagina a ziarelor romanesti.
Tiriac, Badea si afacerea EADS
Tiriac reprezenta Daimler-Chrysler in Romania in momentul in care se perfecta afacerea „Frontiera”. Concernul avea 37 la suta din EADS, care vana marele contract pentru securizarea granitelor. O componenta din programul IT (de cateva zeci de milioane de euro) ii revenea „ginerelui” Nicolae Badea, prin Computerland.
Tiriac a fost acuzat de publicatia franceza „Le Point” ca a luat un comision de 20 de milioane de euro, dar a castigat procesul. El a sustinut ca nu a fost implicat in afacerea EADS. Astazi, fostul consilier de IT din Ministerul de Interne (institutie care a impartit banii publici in afacerea „Frontiera”), Petru Branzas, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care apare, ca paravan, in afacerile lui Tiriac) in Editura Sincron din Cluj-Napoca.
Dupa anul 2000, paza frontierelor devenise o conditie importanta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Atunci au inceput sa curga banii din contracte publice, chiar si inainte de afacerea EADS.
In anul 2003, intr-o polemica cu Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara, Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Tiriac, a admis ca furnizorul autospecialelor de supraveghere a granitelor (Volkswagen Transporter) a fost firma britanica BAE Systems, care nu era producator al vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.
„FREGATELE”
Asociatul ginerelui lui Ion Ceausescu, contracte cu Armata
Intre timp, BAE a facut progrese in afacerile de pe Dambovita, castigand o afacere mult mai mare: livrarea a doua fregate vechi Marinei romane, la un pret astronomic. Tranzactia face obiectul investigatiilor in Marea Britanie si Romania, oficialii romani fiind suspectati de luare de mita.
Marele tun a fost insotit de un contract de „offset” (compensare). Dupa cum a dezvaluit recent Jurnalul National, BAE a adus in Romania contracte de fabricare a unei „pilule” pentru marirea performantelor motoarelor si reducerea consumului de combustibil. Offsetul inseamna ca vanzatorul de arme se obliga sa aduca in tara care cumpara arme comenzi pentru diverse produse. Pilula e fabricata de australienii de la Firepower.
Reprezentantul in Romania al Firepower se numea George Lucian Teleman.Teleman e asociat in Euro Trading 2000 cu sotia lui Marius Eduard-Tarlea – fostul ginere al lui Ion Ceausescu (fratele dictatorului) si partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Magureanu.
Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate in Eurocolumna si in rafinaria Petrolsub de la Suplacu de Barcau – unde a detinut actiuni si actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. GeorgeTeleman e asociat, in Corner AA28, cu off-shore-ul din imperiul Dinca si cu omul de incredere al lui Ion Tiriac.
SEF LA MApN
Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte
Contractul de compensare aferent afacerii BAE Systems, in care Teleman, asociatul off-shore-urilor din grupul „Dinca”, a avut rolul sau, a fost girat, din partea autoritatilor romane, de mai multi oficiali. Intre ei, Gheorghe Matache, fost sef al Departamentului pentru Armamente din MapN. El a semnat mai multe documente legate de programul de achizitie a fregatelor.
Matache a parasit ministerul in anul 2005, iar acum detine functia de administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat si inainte de a fi numit secretar de stat. Compania este controlata, in acest moment, de Meteor SA, care detine majoritatea actiunilor.
Prin doua off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd si Weybridge Holdings Ltd, compania e legata tot de grupul ginerilor lui Dinca. Cele doua firme se regasesc in alte companii ale „imperiului”, iar unul dintre actionari in Meteor e Zerlin Dimofte, tatal lui Radu Dimofte-partenerul de nedespartit al lui Popoviciu.
GEORGE TELEMAN
„N-am legaturi cu aceste grupuri”
Intr-un mail adresat EVZ, George Teleman declara ca nu are niciun fel de legatura de afaceri cu Nicolae Badea si cu Gabriel Popoviciu, si nici cu grupul de afaceri al lui Ion Tiriac si ca firma e formata din tineri manageri de succes care dezvolta un proiect imobiliar. In cazul BAE Systems, el a spus ca nu mai are relatii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004, desi apare ca asociat la Registrul Comertului.
Valentin Radu nu a putut fi contactat.
CONEXIUNI
Partenerul cumnatului lui Geoana
George Teleman, fost atasat comercial al Romaniei la Singapore, e partener al fondului de investitii Equest Partners Ltd, specializat pe investitii imobiliare in Europa de Est. In aceeasi afacere il intalnim pe Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, presedintele Bancii Raiffeisen pentru Locuinte si fost adjunct la Ministerul Finantelor.
Costea ocupa pozitia de director non-executiv in boardul Equest Balkan Partners. Aripa bulgara e reprezentata de fostul ministru de externe Solomon Passy si de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania si-a facut si firma de armament, Strategic Defence Systems.
In Romania, fondul reprezentat de Teleman a cumparat sediul Delegatiei Comisiei Europene (iar UE plateste acum chirie), de la consortiul israelian Avivim-Gonen, controlat din umbra de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia.
Generalul israelian era unul dintre sefii romanului arestat anul trecut pentru spionaj in Nigeria, iar inainte, lucrase pentru partenerii urmaritului international Shimon Naor – suspectati de trafic cu arme in Africa. Teleman a mai lucrat si pentru controversatul Frank Timis, cel implicat in proiectul „Rosia Montana”.
Nasul Kremlinului
Cel mai mare evazionist mondial este omul aflat la baza ascensiunii miliardarilor moscoviti care tintesc miliarde de euro in Romania.
Evenimentul zilei” a intrat in culisele unei batalii ascunse, in care se ruleaza miliarde de euro. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, Romania. Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri sunt personaje extrem de controversate provenite din cenusa Imperiului sovietic: oligarhii rusi.
Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost „creati” de magnatul Marc Rich, urmarit pe toate continentele de cele mai importante servicii secrete din lume si condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare, dar gratiat de Bill Clinton.
Astazi, „ucenicii” rusi ai lui Marc Rich sunt sprijiniti puternic de Kremlin si interfereaza cu serviciile de informatii israeliene. Banii lor pulseaza peste granita de est a Romaniei, cumparand tot ce se poate cumpara: aluminiu, petrol, energie. Investigatia transfrontaliera, realizata de EVZ in Insulele Virgine Britanice, Anglia, Olanda si Romania scoate la lumina influenta retea de „pioni” prin care oligarhii rusi actioneaza in tara noastra. Astazi, episodul unu: „Viata si opera lui Marc Rich”.
Marc Reich, alias Marc Rich
Povestea unei minti diabolice
> Marc David Reich s-a nascut in decembrie 1934, in orasul Antwerp din Belgia. Provine dintr-o familie evreiasca, din clasa mijlocie.
> Pentru a evita persecutia nazista, familia lui Marc Rich a emigrat in Statele Unite, in 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich in Rich. (n.r. – Al Treilea Reich era supranumele Germaniei naziste).
> Tanarul Marc a absolvit un liceu din Manhattan si, ulterior, a parasit cursurile Universitatii New York pentru a lucra ca trader pe piata metalelor. Compania la care Rich si-a desavarsit ucenicia a fost Philipp Brothers, specializata la vremea aceea in comertul cu lumea a treia.
> Experientele nefericite din copilaria sa, marcata de regimul hitlerist, nu l-au impiedicat mai tarziu pe Marc Rich sa aprovizioneze cu titei guvernul nazist din Africa de Sud (Apartheid), incalcand embargoul international.
> In 1983, procurorul american antimafia, Rudolph Giuliani (ales mai tarziu primar al New York-ului), l-a acuzat pe Marc Rich si pe asociatul acestuia, Pincus Green, de evaziune fiscala si de incalcarea embargoului impus Iranului de catre SUA. Sustragandu-se anchetei, Marc Rich a fugit in Elvetia, fiind dat in urmarire internationala de FBI. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 500.000 de dolari.
> Problemele judiciare din Occident l-au determinat pe Marc Rich sa demareze afaceri cu guvernele comuniste din blocul estic, inclusiv cu URSS. A continuat si dupa caderea Cortinei de Fier, Rich fiind cel care a contribuit decisiv la aparitia miliardarilor de carton din Rusia.
Magnatii lui Rich
Destinatia: Romania
In ultimii ani, Marc Rich a fost prezent pe piata din Romania, insa mai mereu tranzactiile in care a fost implicat au fost invaluite in mister. El l-a „creat” pe Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat COS Targoviste si Industria Sarmei SA
Campia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.
Un alt personaj interesat de ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska. Potrivit informatiilor obtinute de EVZ, Cernoi se afla in spatele rafinariei Rafo Onesti – care a beneficiat de facilitati fiscale acordate de statul roman. Si el a avut conexiuni cu Marc Rich, din vremea razboaielor „aluminiului”, care au zguduit Rusia anilor ‘90. Recent, EVZ a dezvaluit ca e sub lupa serviciilor secrete din Romania.
Un alt personaj legat de Rich este Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu interese la noi.
„Creierul” escrocheriilor, o viata din scandal in scandal
S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”.
Prejudiciul adus SUA se ridica la aproape 50 de milioane de dolari. Marc Rich este renumit si pentru sfidarea simultana a embargourilor internationale. Ca sa concesioneze doua zacaminte diamantifere din Africa de Sud, Rich a vandut anii ‘80 regimului de la Pretoria petrol sovietic si iranian. Pe care l-a cumparat cu grane.
Guvernul „nazist” (Apartheid) din Africa de Sud era supus sanctiunilor ONU, iar URSS si Iranul se aflau sub embargou american. Ultima – in urma crizei ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran (1979).
Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, March Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a derulat trafic de arme de mare amploare in Orientul Mijlociu. Complice: celebrul terorist palestinian Abu Nidal.
Rich a scapat insa de bratul lung al justitiei americane, izolandu-se in resedinta sa somptuoasa din Zurich-Elvetia, pazita non-stop de garzi israeliene inarmate pana-n dinti.
„Mega”, nume de cod
In ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe a detonat un scandal urias in presa americana, jurnalistii descoperind ca miliardarul a finantat campania electorala a democratului Al Gore, dar si actiunile lui Clinton.
Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru, Ehud Olmert – atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare, Shavit i-a confirmat lui Clinton ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, inregistrand rezultate dincolo de asteptari”.
La randul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad.
Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997, prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din State, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA.
FBI ancheteaza circumstantele gratierii lui Rich si donatiile acestuia catre democratii americani. Dar filmul nu se opreste aici: succesorul lui Clinton, George Bush jr., a anuntat public ca va anula decretul controversat. In scurt timp, s-a razgandit subit. Rich a donat bani mai multor organizatii israeliene (Ben-Gurion University, Israel Museum sau Jerusalem Foundation).
Magnati pe banda rulanta
Rich e activ in pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. Urmarirea judiciara din Occident l-a facut pe controversatul personaj sa-si intinda tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului. Spargerea URSS si regimul lui Boris Eltan au insemnat o mina de aur pentru el.
Atunci s-au organizat faimoasele privatizari din Rusia, in cadrul programului „terapiei de soc”, gandit de specialistii magnatului evreu George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs. Acesta din urma chiar l-a consiliat economic pe Eltan. Legaturile lui Rich cu Soros&Sachs sunt de notorietate. „Terapia de soc” din anii ‘90 a provocat in Rusia superinflatie si haos economic.
In acea perioada, au aparut pe banda rulanta actualii oligarhi. Printre principalii beneficiari a fost Marc Rich, cel care a preluat pe nimic productia de aluminiu a Rusiei. Paul Klebnikov, editor al revistei „Forbes” si autor al cartii „Nasul Kremlinului”, sustine ca atunci Rich a cumparat aluminiu rusesc la preturi incredibil de mici.
Cu bani jos. Apoi l-a vandut pe pietele occidentale, provocand scaderea cotatiilor internationale cu 30a si amenintand cu falimentul producatorii vestici. Exporturile au fost atat de mari incat s-a ajuns la criza pe piata ruseasca, nemaiexistand aluminiu nici pentru conservele de peste.
In acea perioada, Marc Rich a introdus in Rusia mecanismul livrarilor de materie prima in sistem „toolling” (contract cu plata minima garantata). Acesta presupune ca producatorul are incasari minime garantate, indiferent daca livreaza unui client marfa sau nu. Producatorii cu care lucra intermediarul Rich erau Rusal si KraZ. Adica „elevii” sai, oligarhii Oleg Deripaska si Mihai Cernoi.
Cartierul general din Elvetia
Fortareata de la Zug
Cartea lui Klebnikov dezvaluie ca Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din Elvetia, tara identificata de agentiile internationale de informatii ca fiind un centru important de spalare a fondurilor rusesti.
Investigatiile lui Klebnikov au scos la iveala ca Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.
Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei. La un moment dat, potrivit unui articol din „Wall Street Journal”, publicat in 1993, companiile lui Rich au fost anchetate pentru frauda in Rusia.
Prevazator, miliardarul a iesit cu numele din principalele firme ale sale, fiind inlocuit de apropiati, printre care si oligarhii moscoviti. Cea mai importanta companie a lui Rich este casa de comert Marc Rich&·Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.
Maestrul combinatiilor internationale a capusat cat a putut statul roman.El s-a inteles atat cu comunistii, cat si cu cei care au preluat puterea dupa 1989
Zurich, perioada Razboiului Rece. Ministrul comertului exterior din Romania comunista, Stefan Andrei, se intalneste in aeroport cu un om de afaceri care, cu cativa ani inainte, incalcase embargoul impus de americani Uniunii Sovietice.
Invazia din Afganistan ii facuse pe americani sa blocheze exportul de grau catre URSS, dar Rich incalcase consemnul si livrase marfa „dusmanului”. Asa ca a fugit din America.
Intermediarul bogat al lui Ceausescu
La o cafea, Andrei si omul suspectat de legaturi cu spionajul sovietic au perfectat detaliile unor tranzactii profitabile. In acel moment, Marc Rich era unul dintre intermediarii favoriti ai regimului Ceausescu.
Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. „Faceam afaceri cu el si in domeniul cuprului si in domeniul sroturilor de soia si al aluminiului. Si Petrolimportexport (n.r. – atunci, firma de stat) aducea petrol prin intermediul lui Rich”.
Andrei continua: „Avea viziune planetara si lucra cu o armata de specialisti. Am inteles ca si Petre Roman a lucrat dupa aia cu Rich”.
La esaloanele inferioare ale puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Potrivit unor surse apropiate puterii, imediat dupa 1989, el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan.
Embargoul din Iugoslavia
Complice cu regimul Iliescu
> Potrivit Departamentului american al Agriculturii, Rich a intermediat exporturi de grane din SUA in Romania, la finele anilor ‘80, in cadrul unui program subventionat de statul american. Companiile lui au primit 95 de milioane de dolari ca sa cumpere cereale destinate pietelor din China, URSS, Arabia Saudita si Romania. Dupa investigatia americanilor, Rich nu a mai primit contracte de stat.
> Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale regimului Ceausescu, noteaza publicatia „International Trade Finance”, in mai 1989.
> Intr-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la inceputul anilor ’90, livrand regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate „Oil Daily”, in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.
Interventie la Roman
Operatiunea „Antisemitismul”
Evreu de origine, Marc Rich ar fi avut rolul sau in condamnarea antisemitismului in Romania, printr-o interventie la ex-premierul Petre Roman, sustine liderul Ligii Anti-Defaimare, Abraham H. Foxman. Intr-un articol din „New York Times” (24 martie 2001), el povesteste ca i-a cerut lui Rich ajutorul dupa 22 decembrie 1989, cand in Romania a observat o „recrudescenta a antisemitismului”.
„Foxman a spus ca a apelat la Rich pentru ajutor si in curand l-a intalnit pe noul premier Petre Roman, care, rapid, a luat pozitie fata de atitudinile antisemite”, scrie „NY Times”. Foxman a recunoscut ca organizatia sa a fost finantata de fundatiile lui Marc Rich, conduse de Avner Azulay, unul dintre „locotenentii” magnatului. Acesta a facut parte din conducerea Mossad. Petre Roman spune insa ca a condamnat antisemitismul din proprie initiativa.
Afaceri marca „Rich”
> GLENCORE ROMANIA. Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin firma Glencore Romania. Aceasta este controlata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decat vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. De altfel, Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui Rich. Glencore Romania detine la noi societatile Rombarge Transport si Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la Agigea.
> PROCES CASTIGAT. In anii ‘90, Glencore Proteine Romania SRL, o subsidiara a casei de comert din Elvetia, a „usurat” statul roman de zece milioane de dolari. Suma a fost castigata de Glencore intr-un proces comercial, intentat Departamentului de Comert Exterior (DCE). In 1996, DCE a respins eliberarea licentei de export solicitata de Glencore. Societatea cumparase deja 100.000 tone de grau pentru export de la Agentia Nationala a Produselor Agricole. Insa, fiind in imposibilitate de a exporta, s-a trezit ca marfa ii ramane pe cap. Mai mult, beneficiarii externi ai contractului i-au actionat in judecata, cerandu-le daune. In consecinta, Glencore a dat statul roman in judecata, care a pierdut odata cu procesul.
> SCANDALUL ALRO. In 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a imprumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80%-90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu aluminiu. Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat fata de faptul ca privatizarea s-a facut prin majorare de capital. Cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu… Marc Rich. Autoritatile romane fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca in spatele Marco se afla Rich. Privatizarea ALRO e investigata de procurorii DNA.
> PETROL CONTRA HRANA. Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in raportul „Petrol contra hrana” al Comisiei „Volcker”, printre companiile care au mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni. Un raport CIA recent a confirmat ca Glencore a mituit regimul Saddam Hussein in cadrul programului irakian „Petrol contra hrana”. Cele doua companii sunt anchetate de justitia din Elvetia.
> „SPIONAJ SI TRADARE”. Timp de multi ani, reprezentantul Glencore in regiunea balcanica a fost bulgarul Stamen Stantchev, dupa cum a declarat el insusi intr-un interviu acordat revistei „Capital”. Acuzat de spionaj in Romania, in dosarul privatizarilor din energie, Stantchev a fost ofiter special in armata bulgara.
> FURNIZOR AL RAFINARIILOR. Glencore este unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica – pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner – numit de presedintele Basescu „seful Mafiei de Baneasa” si Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino.
Tinta strategica
Tunurile de la Petromidia
La doar cateva luni dupa executia Ceausestilor, Marc Rich a fost „preluat” de noile autoritati de la Bucuresti, cu care a intrat intr-o noua era a afacerilor profitabile. El a facut cu primul guvern postrevolutionar, o intelegere ce i-a adus profituri greu de estimat.
In decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarare privind „cooperarea cu firma Marc Rich·Co pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate. Intr-o declaratie acordata EVZ, fostul premier le desecretizeaza: „Rich a investit 50 de milioane de dolari la Petromidia, primind la schimb produse petroliere. Rafinaria nu avea partea de rafinare pusa la punct, cea care sa aduca plusvaloare”.
Potrivit liderului sindical de la Petromidia, Petre Petrea Tancau, firma lui Rich, a inlocuit utilajele si a adus si specialisti pentru aceasta operatiune. Tancau este lider al Sindicatului Liber „Petrochimistul” din 1990 si a asistat la toate aceste schimbari.
In birou la Roman
In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a facut fara licitatie. „A fost o oferta facuta de Marc Rich, la mine in birou, in aprilie 1990, pentru ca Petromidia sa atinga un nivel superior de rafinare. El avea afaceri inainte de 1990 si cunostea rafinaria Petromidia”, spune Petre Roman.
Fostul premier mai povesteste ca in tratative au mai fost implicati ministrul petrolului, Gheorghe Caranfil, si ministrul finantelor, Ion Patan. In momentul negocierilor, adjunctul lui Patan la Finante era Theodor Stolojan. La adoptarea hotararii de guvern (8 decembrie 1990), privind contractul dintre Rich si executiv pentru Petromidia, Stolojan era deja ministru plin.
In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel, care a primit subcontractari. Fost director in Petromidia inainte de 1989, el i-a fost recomandat lui Rich de angajatii rafinariei, iar pe o parte dintre acestia i-a preluat la firma sa, HGA Servimpex, afirma liderul sindical. Potrivit site-ului companiei, Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul format de Marc Rich·Co si grupul petrolier francez Total.
Astazi, Hetel, om de afaceri care l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu intr-o vizita in Orientul Mijlociu, detine mai multe companii in constructii, petrol si energie. Printre asociatii sai se numara fratele unui parlamentar PNL, Adrian Calimente.
Prada
„A luat 40-50 la suta din ce se prelucra”
Liderul sindical Tancau, un veteran al rafinariei, spune insa ca, dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand produsele petroliere. „Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut aceste operatiuni prin Glencore (n.r. – noul nume al companiei Marc Rich·Co)”, adauga Tancau. Afacerile lui Rich la Petromidia sunt greu de estimat, „zeci, sute de milioane de dolari”, adauga el.
CONSORTIU
Alianta cu Felix si cu omul Securitatii
Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.
Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn.
In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu (fost om de incredere al comertului exterior comunist) si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE – conform mai multor surse), patron in industria metalelor.
La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.
Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.
“Luati mana de pe controlul politic al tarii!”
Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat vreme de aproape doua decenii. Traian Basescu a intrat intr-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupari “care se bate cu institutiile statului democratic in incercarea de a-si mentine dominatia pe care a avut-o timp de 15 ani”, “oameni care controleaza discretionar viata economica si viata politica”. In acest mesaj public Traian Basescu, definea practic criza structurala a Romaniei. Totodata, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, precum si membrii Guvernului din 1990, implicati in dosarul „Mineriada ‘90“, sunt la un pas de trimiterea in judecata in urma administrarii unor noi probe. Alaturi de acestia, toti magnatii Romaniei ale caror dosare au fost reevaluate dupa urcarea la putere a lui Traian Basescu risca pierderea averilor si ani buni dupa gratii. In actualul razboi al puterii din Romania, lui Ion Iliescu si lui Petre Roman li se imputa fapte care le pot atrage condamnarea pe viata. Fostul sef al tarii pe vremea celebrei descinderi a minerilor din ‘90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infractiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat si a economiei nationale, riscand inchisoarea pe viata. Pentru aceleasi fapte, Ceausescu a fost executat. Iliescu, Roman, Magureanu si toti ceilalti au un motiv in plus sa incerce debarcarea lui Basescu, acum cand instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie 1989 si ale mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.
Replica Oligarhiei
Coalitia retelelor subterane, s-a constituit rapid, contra unui fost membru al familiei care a hotarat sa rupa angajamentele tacite cu interesele grupului asumandu-si un angajament total cu interesele poporului. Asaltul Oligarhiei a culminat prin lansarea unei adevarate lovituri de stat indreptate impotriva presedintelui, suspendarea nefiind decat o etapa a operatiunii. Puciul celor 322, marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei dezvaluie faptul ca “democratia originala” (impostoare) lansata de Ion Iliescu si-a epuizat resursele. Democratura si-a demonstrat adevarata fata.
Pentru a-si asigura victoria impotriva lui Basescu s-au luat (si se mai iau) tot felul de masuri care sfideaza atat legile cat si elementarul bun simt. Legea referen dumului de exemplu a fost astfel modificata incat permite demiterea presedintelui cu majoritatea votantilor (art. 10) dar (art. 5) a fost modificat astfel incat referendumul sa fie invalidat, in caz ca presedintele castiga, daca nu “participa majoritatea celor inscrisi pe listele electorale”.
S-a creat un dublu standard fara precedent in istoria juridica a Romaniei ceea ce arata ca faradelegea a ajuns stapana in Parlamentul celor 322. Sistemul politic din Romania a intrat intr-o grava criza de legitimitate care ince pe cu legitimitatea institutiei Parlamentului, devenita reduta a pseudo-politicienilor arondati grupurilor de interese transpartinice.
Conceptul de partid si-a pierdut orice sens. Au iesit la iveala aliantele incre dibile intre grupari care si-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR si PRM se afla pe aceeasi lista. PNL, care se proclama in alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD a batut palma cu “dusmanul”. Minoritatile Romaniei oligarhice si etnice au ajuns, pe fata, dominante. Se lamuresc acum lucruri care erau ascunse sub patura deasa a minciunii si dezinformarii, se impart apele!
Banca Nationala a Romaniei
După 1989, guvernator al Băncii Naţionale a României a fost aproape fără întrerupere Mugur Isărescu. Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu, ar fi fost recrutat de către Council of Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isărescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) au recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene.
Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în funcţie de indicaţiile „specialiştilor” C.F.R. Totodată, Mugur Isărescu ar fi fost pregătit în vederea accederii la fotoliul de premier, deoarece evreul Petre Roman juca la două capete. De aceea, „soluţia Mugur Isărescu” a fost înaintată ori de câte ori a fost situaţia unei crize majore.
„Datorită evoluţiei evenimentelor post-decembrişte – scria un săptămânal românesc în 1999 -, s-a recurs la funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie cheie de altfel pentru finanţele României şi de pe care nu i-a nemulţumit pe stăpânii săi. C.F.R. acţionează pe baza pârghiilor financiare de care dispune organizaţia, controlând inclusiv Federal Reserve Bank, banca investită cu coordonarea rezervei federale a S.U.A. şi emiterea dolarului ca monedă, precum şi principalele organisme financiare mondiale, F.M.I. şi Banca Mondială. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens război mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificând prin ţări care au mari împrumuturi, dar nivel de trai mai crescut, sugerându-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control al unei ţări este cea financiara – specialitatea C.F.R.”.
Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale, politică monetară şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul impus de media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stolojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori, necontrolaţi de C.F.R., în 1991 Th. Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, INC Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România.
Sub conducerea lui Mugur Isărescu, Banca Naţională a României s-a făcut vinovată de faptul că nu a luat nici un fel de măsuri, impuse de altfel prin legislaţie (care-i conferea obligaţia de control şi intervenţie) în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank, Banca Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor. Conducerea Băncii Naţionale a României a cunoscut exact marile fraude de la Bancorex, pe care le-a acoperit. În afara celor două miliarde de dolari ce au dispărut din România, B.N.R., care poseda toate pârghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din România, le-a acoperit prin cererile de trecerea la datorie publică a creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupări mafiote.
Deşi B.N.R. are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urma tranzacţiilor externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi industrie uşoară). „Faptul că Isărescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi susţinut de motivul că niciodată, indiferent de interesele politice, Mugur Isărescu nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei [sale] cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. şi Banca Mondială jucând cu asul Isărescu în mânecă, ameninţând cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării acestuia.”
Trebuie arătat că numirea lui Mugur Isărescu ca prim ministru al României, la sfârşitul anului 1999, a contribuit la desăvârşirea marilor infracţiuni desfăşurate la Fondul Proprietăţii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru şi privatizarea Hotelului Bucureşti (infractori Eliahu Rasin şi Robert Badner, alături de Radu Sârbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucureşti era anchetată la sfârşitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de stat Ovidiu Grecea, când preşedintele României, Emil Constantinescu, dă o adevărată lovitură de stat destituindu-l pe premierul Radu Vasile şi înlocuindu-l cu Mugur Isărescu. Imediat secretarul de stat Ovidiu Grecea a fost destituit la rândul său, iar controlul efectuat la F.P.S., control ce trebuia să conducă la destituirea preşedintelui Radu Sârbu, a fost brusc stopat, iar Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la F.P.S. şi-au urmat nestingherite cursul.
La nici un an de la numirea sa ca prim-ministru al României, îl regăsim pe Mugur Isărescu drept candidat la preşedinţia României. Cine era Isărescu, se poate întreba oricine! Fără a face politică, fără a fi o personalitate propriu-zisă, destul de anost, el este propulsat din 1990 guvernator al Băncii Naţionale a României, prim-ministru al României şi apoi candidat la preşedinţia ţării, având o largă susţinere politică.
Se cunoaşte războiul declarativ de la începutul anului 2001 dintre noul prim-ministru Adrian Năstase şi reîntorsul guvernator la Banca Naţională a României, Mugur Isărescu. În vederea compromiterii politice a unui potenţial viitor contracandidat la preşedinţia României, A. Năstase (anagrama lui „e Satanas”) îi promitea chiar lui Isărescu că îl va destitui cu tam-tam din fruntea Băncii Naţionale, şi luase alături de sine în acest scop atât Curtea de Conturi (a cărei anchetă la B.N.R. a rămas, până la urmă, practic ascunsă de ochii opiniei publice – noi o vom publica, totuşi, într-un număr viitor), dar şi pe „fiorosul” secretar de stat Ovidiu Grecea, reinstalat ca şef al Corpului de Control al Guvernului.
Ce s-a întâmplat, până la urmă, cu războiul Năstase-Isărescu nu s-a mai aflat. O tăcere inexplicabilă s-a aşternut peste gălăgioasa dispută. De fapt, stăpânii oculţi din S.U.A. ai celor doi i-au pus să facă pace, iar pionii au fost sacrificaţi (Ovidiu Grecea a trebuit să plece la capătul lumii ca ambasador al României).
Banca Dacia Felix,
Cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze
După eforturi constante şi o încrâncenare disperată, sprijinite însă de ajutorul politic nemijlocit al guvernului Adrian Năstase, care prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 68/2001 a dărâmat lupta de peste 5 ani a Băncii Naţionale a României, falimentara Bancă Dacia Felix a fost redeschisă oficial în anul 2001 de către noul său proprietar, grupul israelian „Robinson”, reprezentat la vârf, la un moment dat, de agentul Mossad Liviu Alfred Mandler. Prin preluarea falimentarei bănci Dacia Felix, grupul israelian al lui Fredy Robinson a devenit, printre altele, din anul 2000, proprietar al postului de televiziune Tele 7 ABC. Preluarea conducerii acestui post TV de către tandemul israelian Robinson-Mandler a condus la rapida debarcare din schema de programe a
incomodului ziarist Dan Diaconescu, fapt ce l-a de determinat pe acesta din urmă să întreprindă eforturi supraomeneşti pentru a înfiinţa postul de televiziune OTV, post care însă a fost interzis ulterior la solicitarea a trei organizaţi evreieşti.
Banca Naţională a României s-a străduit nestrămutat până în Mai 2001, să declare falimentul Băncii Dacia Felix, fiind obligată de lege să recupereze prejudiciul adus statului român de peste 100 milioane de dolari. În acest scop a fost obţinută chiar şi numirea lichidatorului, firma Price Waterhouse Coopers, fapt ce trebuia să declanşeze recuperarea celor 100 milioane USD. Cităm un fapt senzaţional din raportul lichidatorului, anume că israelienii şi-au ales ca recuperator pe chiar unul dintre falimentatorii băncii:
„La 3 martie 1999, s-a încheiat un contract de colaborare între Banca Dacia Felix [respectiv preşedintele acesteia, Liviu Mandler] şi Ion Ilie Mania, având ca obiect recuperarea unor credite [datoriile către bancă]…, pentru care Ion Ilie Mania primeşte un comision de 5% din recuperări, plus o sumă pentru cheltuieli de 50.000 de dolari pe an”.
Însă Ion Ilie Mania este omul mafiei italiene.
Indiferent de bârfele dâmboviţene referitor la sora premierului Năstase, Dana Barb, precum că aceasta n-ar fi străină de apariţia Ordonanţei Guvernamentale ce i-a favorizat tranşant pe israelienii de la Banca Dacia Felix (re-denumită în prezent EUROMBANK), prin faptul ca a fost directoare a reprezentanţei din România a firmei de avocatură evreieşti cu sediul central în Wall Street-New York, Herzfeld & Rubin, firmă ce s-a ocupat în România de interesele Băncii Dacia Felix, motivarea gestului guvernanţilor este legată şi de confidenţiale interese economice şi politice, de apropierea lor de agenţii Mossad şi de aranjarea cu cercurile evreieşti americane a vizitei în S.U.A., atât pentru premierul Adrian Năstase, cât şi pentru preşedintele Ion Iliescu. Oricum, paginile de internet ale firmei Herzfeld & Rubin o prezentau până recent pe sora primului ministru, Dana Barb, ca pe o redutabilă economistă ce face parte din rândurile staff-ului firmei. Afirmaţie ridicolă, pentru că Dana Barb nu avea studii economice. Surpriza vine din altă direcţie: directorul central al Herzfeld & Rubin, firmă cu puternică activitate în România, este evreul Mark Meyer, de ale cărui servicii a beneficiat Adrian Năstase în S.U.A., aşa cum am arătat în capitolul Personajele cheie ale afacerilor israeliene (poziţia: despre Mark Meyer).
Recuperatorul bancar al israelienilor va recupera pentru tandemul Robinson & Mandler şi cele circa 100 milioane dolari, bani care însă ar fi trebuit recuperaţi de lichidatorul englez pentru statul român, dacă nu ar fi intervenit politic guvernul Năstase, cedând datoria băncii către stat pentru numai 22,5 milioane dolari, conform următorului aranjament: la trei zile de la încasarea sumelor recuperate, Dacia Felix (respectiv tandemul Robinson-Mandler, cu executorul Mania) va plăti 25% din sumele încasate către Banca Naţională a României şi către C.E.C. Cine este însă acest recuperator?
Recuperatorul Ion Ilie Mania este chiar unul dintreacţionarii semnificativi ai băncii de pe vremea când, în 1993, 1994 şi 1995, sute de români îşi depuneau la bancă economiile. Este, pentru cine va cerceta faptele, unul dintre principalii actori care au împins banca în faliment. Firmele sale, cu care a obţinut creditele de la Dacia Felix, sunt STIMA INGINERING s.r.l, LIROM s.r.L, MATAL STAR s.r.l. şi STIMEL ş.a., firme ce s-au bucurat din plin mai apoi de falimentul băncii.
Om al mafiei calabreze, N’Dragheta, Ion Ilie Mania este unul dintre cele mai controversate personaje ce au apărut în România după 1989, deşi pozează în onorabil om de afaceri român, iar poliţia şi-a făcut un obicei din a nu-1 deranja. În cadrul mafiei calabreze poartă titlul de „adjutore”. Acest titlu îl poartă acceptaţii, cei ce nu fac parte din Familie, unde se impune rudenia de sânge, iar rolul lor este acela de consultanţi financiari şi plasatori de capital negru în afara Italiei, în vederea spălării banilor. Legislaţia dură antimafia din ultima vreme din Italia, şi implicarea directă a F.B.I., a obligat mafia calabreză să caute alte teritorii de operare.
Condamnat penal în timpul regimului socialist, Ion Ilie Mania reuşeşte să ajungă în Italia încă din vremea lui Ceauşescu, unde obţine cetăţenia italiană, dar totodată se ocupă intens de cariera sa infracţională, întors în România după 1989, Ion Ilie Mania s-a bucurat de statutul de „investitor străin”, dând de fapt tun financiar după tun, dar s-a făcut remarcat mai ales prin tunurile de la Banca Dacia Felix, unde a reuşit, prin firmele sale, să ocupe poziţia de acţionar semnificativ al băncii, forţând astfel banca să îi acorde credite neperformante, pe care evident nu le-a mai rambursat, ocupându-se totodată de distrugerea unuia dintre cei mai importanţi acţionari, Sever Ion Mureşan, şi de falimentul băncii. Odată falimentată, deponenţii români ruinaţi, Banca Dacia Felix a fost „cumpărată” de la Arcom S.A. pe nimic de către agenţii israelienii trimişi de Fredy Robinson, deşi banca avea de recuperat creanţe de peste 100 milioane de dolari americani, fapt care ne duce cu gândul că încă de la început Mania a acţionat în mod mafiot pentru a le servi israelienilor banca pe tavă.
Printre victimele lui Ilie Mania din privatizarea românească s-au aflat la un moment dat întreprinderile româneşti Oţelul Roşu Braşov, Înfrăţirea Oradea şi Electrotimiş (pe aceasta din urmă acaparând-o – ca şi pe celelalte două – prin ingineria unei societăţii mixte, metodă consacrată, în care deţinea 52% din capitalul social, şi prin intermediul căreia, în perioada 1997-1998, a smuls credite nerambursate de la Banca Română de Dezvoltare de mai multe sute de mii de dolari americani). În general, după ce a devalizat întreprinderile luate de la stat, după ce le-a împovărat de datorii la bănci, „Naşul” Mania le-a vândut „fraierilor”.
În scopul de a-şi atrage protecţia Poliţiei Române, în vremurile bune ale Băncii Dacia Felix, Ilie Mania a intermediat sponsorizarea clubului sportiv Dinamo (club al Ministerului de Interne), dar şi-a tras şi o frumoasă sumă în folos personal din această afacere. Despre relaţiile sale cu Poliţia Română, vă vom reda un interesant episod, care îl are la bază pe Cheorghe Stan, secretar C.A. la Dinamo pe vremea când Mania sponsoriza clubul.
În cursul lunii iunie 1998, pe terasa Restaurantului Cina din Bucureşti, apare un grup de italieni (de la firma FIN PART-Milano) reprezentaţi şi susţinuţi de Ion Ilie Mania pentru a avea discuţii prealabile neprotocolare cu oficiali din cadrul Fondului Proprietăţii de Stat privind preluarea de către italieni a Restaurantului Cina sau a Hotelului Bucureşti. Ion Ilie Mania fiind însă căutat de Interpol, şi de aceea neputându-se afişa prea des, principalul actor al acestor negocieri era unul dintre oamenii săi de încredere, colonelul în rezervă Gheorghe Stan, fost şef al serviciului juridic din Ministerul de Interne şi profesor la Academia de Poliţie.
Controlând practic şi serviciul de cadre al ministerului, Gh. Stan avea şi are intrare la o parte dintre şefii poliţiei române, fiind totodată deschizătorul de uşi pentru Ilie Mania. Stadiul negocierilor îi era prezentat zilnic lui Mania de către Stan, în biroul secret al adjutorelui de pe Calea Victoriei, situat deasupra magazinului Steilmann, bârlog pe care nici Interpolul nu l-a dibuit în acea vreme, pentru că… n-a vrut politia română. Aici au participat la discuţii confidenţiale şi unii funcţionari ai F.P.S., directori ai Hotelului Bucureşti, aici a fost elaborat chiar şi conţinutul a ceea ce trebuiau să devină ulterior hotărâri şi mandate ale Fondului Proprietăţii de Stat (aşa cum este mandatul de validare a unei hotărâri A.G.A. privind preluarea patrimoniului Hotelului Bucureşti de la firma franceză Pargest la firma italiană Fin Part). Trebuie arătat că în toată această perioadă Ion Ilie Mania era dat în urmărire prin Interpol, deoarece din 1990 Guarda di Finanza Italiana obţinuse condamnarea sa la închisoare pentru fals şi uz de fals.
Faptul că Gheorghe Stan a rămas ataşat de hoteluri şi restaurante, este dovedit de faptul că în prezent acesta s-a lipit de Dan Matei Agaton (ministru în guvernul Adrian Năstase), devenind şeful serviciului juridic al Ministerului Turismului. Or, cel mai mare succes al Ministerului Turismului este preluarea de la A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) a privatizărilor din turism.
Întreaga activitate financiară din România a lui Ion Ilie Mania s-a ancorat permanent de legăturile sale italiene. Iniţial a folosit o scrisoare de garanţie falsă prezentată ca fiind emisă de BANCA DE NAPOLI, filiala Brescia pentru a obţine cu firmele sale un credit de la Banca Dacia Felix de 20 miliarde lei şi 2,5 milioane dolari. A contractat apoi noi credite, până la 20 milioane de dolari, garantate cu altă scrisoare de garanţie falsă (8900/363/29.12.1994) pe numele aceleiaşi bănci italiene.
A „donat” apoi un milion de dolari grupului de avocatură Charles Poncet din Geneva. Un anume avocat Laurent Kaspere, membru al grupului, devenit judecător de instrucţie, a fost determinat de Ilie Mania să ceară punerea sub acuzare a rivalului său de la Banca Dacia Felix, Sever Mureşan. Acest Kaspere a fost însă între timp condamnat la doi ani închisoare, întrucât împreună cu alţi escroci, precum şi cu Charles Poncet, au împins în faliment firma Noga Hilton din Geneva.
Referitor la Fredy Robinson, noul proprietar al Băncii Dacia Felix, este cunoscut că este proprietarul mai multor cazinouri, inclusiv în Rusia, mai recent deschizând chiar şi un cazino pe… internet. Mai puţin ştiut este însă că Fondul Proprietăţii de Stat, însărcinat să facă privatizarea în România, pe vremea când era condus de Sorin Dimitriu (dar nu numai), şi-a deschis în Israel o reprezentanţă al cărui preşedinte, numit şi plătit de statul român, era chiar mercenarul Mossad-ului, Fredy Robinson. Multe dintre privatizările româneşti au fost anticipate în birourile din subordinea sa, Robinson bătând aici palma în numele statutului român cu investitori de talia infractorului israelian Sorin Beraru (Bergovici), marele tunar al economiei româneşti.
Pentru a demonstra apartenenţa lui Liviu Alfred Mandler la agenţia israeliană de informaţii (Mossad), vom evoca un scurt episod din tinereţea sa, când alături de alţi colegi din forţele de securitate israeliană, a participat la un comando rămas celebru, împreuna cu acei colegi de arme. Mandler apărea la un moment dat coproprietar cu Robinson al marelui Cazinou Vernescu din Bucureşti. De fapt, toate cele opt cazinouri din Bucureşti aparţin unor evrei israelieni, fiind folosite pentru spălare de bani şi expatriere infracţională de mari fonduri din România către Israel, rezultate în urma desfăşurării activităţilor ilicite.
Acţiunea Mossad la care ne referim, cu participarea activă a lui Mandler, s-a desfăşurat la 4 iulie 1976 şi a fost numită Fulgerul. Atunci, debarcând din avioanele venite de la 4.000 km distanţă, agenţii israelieni au reuşit să elibereze din mâinile teroriştilor ostaticii evrei capturaţi pe aeroportul internaţional Entebbe din Uganda.
FALIMENTUL BANCOREX, PRIMA BANCĂ ROMÂNĂ
(Banca Română de Comerţ Exterior)
De câţiva ani, România a intrat în atenţia Grupului Bilderberg, scopurile acestei societăţi secrete mondialiste fiind, în ceea ce ne priveşte, monitorizarea şi dirijarea strategică a procesului de privatizare, pentru a se asigura trecerea proprietăţii de stat în mâinile cercurilor fidele grupului în vederea integrării României în procesul globalizării.
Două dintre cele mai importante persoane care au fondat Grupul Bilderberg sunt magnaţii bancheri evrei, reprezentanţi ai celor două clanuri financiare mondiale, David Rockeffeller şi Edmund Rothschild, cu precizarea ca Rockeffeller nu este evreu practicant şi familia este convertită formal la baptism.
Pentru a înţelege sensul faptelor ce vor fi evocate în continuare, reproducem unul dintre cele mai celebre citate din David Rockeffeller: „Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.
CONSTITUIREA GRUPULUI. În anul 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prinţul Bernhard al Olandei a reunit în cadrul unei prime „conferinţe” circa 120 de personalităţi din înaltele finanţe ale Europei, Statelor Unite ale Americii şi Canadei, punând bazele unei noi organizaţii „neoficiale” ce avea să fie cunoscută de acum ca fiind Grupul Bilderberg, cea mai puternică societate secretă din lume.
Prinţul Bernhard de Olanda, recunoscut mason, prin apartenenţa sa la familia regală de Habsburg ar avea o ascendenţă în împăraţii romani, dar pretindea totodată a fi descendent din Casa lui David, deci din familia aristocrată evreiască. Organizarea de către prinţ a Grupului Bilderberg, a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către C.I.A., dar în primul rând de către Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din S.U.A. ce activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei: Rockeffeller şi Rothschild).
Organizaţia este condusă de un comitet de conducere, compus din 39 de membri (24 europeni şi 15 americani) împărţiţi în trei comisii de specialitate a câte 13 membri
fiecare. Toţi cei 39 de membri ai comitetului aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice, Vaticanul etc.). Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi stabileşte persoanele ce vor participa la întrunirile anuale în plen („consfătuiri”).
Datorită ţelurilor principale ale organizaţiei, formulate încă din 1954 de către prinţul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul mileniului trei, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU -, precum şi datorită faptului că membrii grupului sunt cei mai puternici industriaşi, oameni de stat, bancheri şi intelectuali, Grupul Bilderberg este numit şi „guvernul mondial nevăzut”.
Tot comitetul, compus din de trei ori treisprezece membri, este acela ce stabileşte ce fel de politici şi planuri vor fi discutate în cadrul întrunirilor. Nu vor participa totuşi la aceste „consfătuiri” secrete decât acele persoane ce au dovedit loialitate nestrămutată intereselor Rockeffeller-Rothschild. Orice plan adoptat în cadrul întrunirilor anuale ale Grupului a fost pus în practică într-o perioadă de maximum doi ani. Cu toate acestea nu toţi participanţii sunt neapărat iniţiaţi în scopurile secrete finale ale conspiraţiei mondiale a liderilor, ci pot fi doar reprezentanţi ai unor comunităţi şi grupuri de interese.
Milton William Cooper , fost ofiţer al serviciului secret al Marinei Militare a S.U.A., a afirmat textual, în urmă cu mai mulţi ani: „Când eram la Secret Service, am citit că cel puţin o dată pe an, poate chiar de mai multe ori, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară, de gheaţă. Reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu comitetul politic al Grupului Bildeberg. Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane.” Aceleaşi fapte relatate de căpitanul Cooper au fost relatate şi în cadrul unei ediţii a emisiunii Scientific Report (cel mai respectat program ştiinţific din Marea Britanie) a postului B.B.C.. Dar peste nici două zile, postul dezminte veridicitatea faptelor relatate, fapt unic şi fără precedent în istoria emisiunii de la B.B.C. Între timp are loc şi un atentat cu bombă asupra căpitanului Cooper, acesta pierzându-şi un picior. Ultimele informaţii publice acreditează ideea că acesta a fost mai recent asasinat.
Cel mai puternic braţ al grupului este însă ceea ce se cheamă Comisia Trilaterală (Europa occidentală, America de Nord şi Japonia). Comisia se vrea o „agenţie particulară” cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni „în cadrul unei Noi Ordini Mondiale”. Înfiinţarea Comisiei Trilaterale, numită mai rar şi G3 (a se vedea capitolul: „De la G7, la G3”, din Instituţiile Financiare Internaţionale de A.F.P. Bakker, lucrare ce stă la baza cursurilor economice ale mai multor universităţi occidentale), a fost stabilită în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg din 1972, la propunerea bancherului Rockeffeller.
Informaţiei cuprinsă în următoarele zece rânduri nu îi putem nici dezvălui sursa, nici nu putem preciza întocmai identitatea protagoniştilor, din motive de siguranţă. Este cazul a doi ofiţeri din cadrul Serviciului de Informaţii Externe, serviciul de spionaj al României, tată şi fiu. Tatăl, un cunoscut general al acestui serviciu secret, a dispus analiza informativ-operativă a ceea ce părea să fie la început tentativa penetrării economiei româneşti de către grupuri financiare apropiate unor servicii secrete străine. Surpriza a apărut atunci când agenţii români au reuşit, mergând pe acest fir, să intre chiar în posesia unui material programatic al Grupului Bilderberg privind România, în care se vorbea chiar de necesitatea desfiinţării Bancorex, foarte puternica bancă românească până în 1989.
Din nefericire, respectivul general S.I.E. a decedat în urma unui atac de cord, înainte ca să apuce să finalizeze cercetarea informativă şi raportul special către C.S.A.T. Fiul generalului, la rândul său ofiţer S.I.E., s-a adresat ulterior unui săptămânal român, arătând dosarul privind Grupul Bilderberg unor ziarişti de investigaţii speciale, dar şi fiul a dispărut la rândul său în condiţii misterioase, înainte de a apuca să predea materialele redacţiei respectivului săptămânal. Tot ce mai putem spune este că pagina 3 a acestui săptămânal a speriat serviciile secrete româneşti prin dezvăluirile „de la sursă”.
Recent premiata bancă olandeză ABN AMRO, ca fiind cea mai activă bancă din România (după falimentul Bancorex), este în realitate deţinută de familia bancherului Rothschild (Grupul Bilderberg), numele complet al băncii fiind ABN AMRO Rothschild. Or, guvernarea ţărănistă, în 1997 îl numeşte la conducerea celei mai mari bănci româneşti, BANCOREX, pe evreul român Andrei Florin Ionescu. (Mandatul a fost pus în aplicare de la F.P.S. de către Tudorel Dumitraşcu, acelaşi personaj care, în calitatea sa de director general, împreună cu evreul american Phillip Bloom, au dat un tun financiar de l milion de dolari statului român la întreprinderea aviatică Romaero-Băneasa, lui Dumitraşcu punându-i-se sechestru asiguratoriu pe avere pentru această faptă.)
Instalat la conducerea BANCOREX, evreul Ionescu are ca primă grijă numirea pe funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO, permiţându-i-se astfel acesteia să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Până la falimentul băncii, cerut insistent statului român tot de organismele internaţionale, Raşela a avut grijă să disperseze banii băncii şi totodată să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al BANCOREX a tras puternice, dar inutile, semnale de alarmă, împreună cu Serviciul Român de Informaţii, asupra următoarelor aspecte: Raşela Sargent a introdus în BANCOREX, după orele de program, chiar şi sâmbăta şi duminica cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar câte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi M.I., S.I.E., S.R.I., M.Ap.N., S.P.P., Transmisiuni speciale etc.).
Ca să nu fim suspectaţi de rea-credinţă, vom reproduce numai una din relatările corecte din ziarele cotidiene ale vremii, legat de falimentarea BANCOREX. În mod curios, cele mai multe organe de presă s-au ferit să arate obârşia evreiască a „terminatorului” BANCOREX, Florin Andrei Ionescu: „în urma unei schimbări huidumeşti (cu încălcarea Legii 31 şi a Legii bancare) petrecute vineri, 14.03.1997, după ora 18°°, prin Gheorghe Ionescu şi Dumitraşcu Tudorel (oamenii F.P.S.-ului), Răzvan Liviu Temeşan este înlocuit cu Florin Andrei Ionescu…
Temeşan lăsa BANCOREX-ului un volum de afaceri de 14.195 miliarde lei cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168, 6 miliarde lei. Banca era cotată de către Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB şi pe termen scurt A2, iar conducerea băncii era „bine văzută” (well regarded). Temeşan a luat banca la 170 milioane dolari şi a adus-o la 740 milioane dolari.
Florin Andrei Ionescu – „Terminatorul”. Analiza activităţii lui Florin Andrei Ionescu, „terminatorul”, atestă că 74% din creditele aprobate de el sunt neperformante; 68% din creanţe date la particulari; finanţarea importurilor de petrol a fost preluată de băncile străine, Bancorex pierzând numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri, a forţat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Naţională de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei cu care a cumpărat datoriile lui George Constantin Păunescu, încercând să-l bage în faliment şi transformându-l dintr-un bun platnic într-un rău platnic; Florin Andrei Ionescu n-a plătit cei 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a rămas şi fără cele 10 rafinării româneşti pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari sau le putea exploata ca bancă în contul statului român.
Dar cea mai mare aberaţie a lui Florin Andrei Ionescu, pe lângă o extrem de bună potriveală cu dl. Mugur Isărescu (cel care a devenit guvernator al Băncii Naţionale a României fără să aibă măcar «o oră de bancă»)… a fost inventarea unei aberaţii numită profit comparat (de neregăsit în nici un manual bancar), pe care a estimat-o la 740 miliarde de lei şi pentru care a plătit impozit real de 315 miliarde de lei şi, ca să concluzionăm, n-a introdus cheltuielile în bilanţ; adică, pe scurt, a falsificat bilanţul. În septembrie ’97 banca avea fonduri cifrate la 900 miliarde de lei. Nu credem că dl. Mugur Isărescu n-a lecturat, ca «păstor» al tuturor băncilor, şi bilanţul acestei bănci; deci, totul s-a petrecut cu ştirea lui!… La plecarea din Bancorex, Florin Andrei Ionescu a primit despăgubiri personale de 380 milioane lei.”
Trebuie arătat că evreica Raşela Sargent nu a acţionat singură în interiorul Bancorex, ci împreună cu cel care chiar i-a semnat angajarea, cu vicepreşedintele băncii, Dragoş Andrei, care şi el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO.
„Dragoş Andrei a organizat comitetele de direcţii în lipsa preşedintele…, aprobând pe ascuns diferite materiale şi, totodată, a emis astfel nişte hotărâri ilegale (fiind preşedintele Comitetului de Credite, ca urmaş al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fără garanţii sau, din contră, a sufocat firmele neprotejate politic – există depoziţii în acest sens, care atestă vulgaritatea refuzului, gen „nu vrea p… mea”)…; n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creanţe neperformante;… A încălcat normele Bancorex de angajare şi promovare, lăudându-se că e prieten cu [fiul preşedintelui României] Dragoş Constantinescu şi cu şeful S.I.E. [Cătălin Harnagea]…; a agreat ca Rachel Sargent să angajeze străini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe oră. A pierdut 40% din clienţii băncii, inclusiv şi prin redinjare, către ABN AMRO BANK.”
Lovitura finală dată de fostul (?) angajat al băncii lui Rothschild, Băncii Române de Comerţ Exterior, al cărei vicepreşedinte era acuma (om al mafiei politice de la Cotroceni şi al şefului S.I.E., după cum se lăuda), a fost aceea de a contribui la
montarea împreună cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional a închiderii băncii:
„în vara anului 1998, fiind inclus în suita premierului Radu Vasile, cu ocazia vizitei pe care primul-ministru a efectuat-o în S.U.A., fără ştirea şi aprobarea atât a premierului, cât şi a consiliului de administraţie al băncii, Dragoş Andrei a cerut sprijinul B.M. şi F.M.l. «pentru reorganizarea şi privatizarea Bancorex», oferindu-se să le pună la dispoziţie datele şi documentele necesare, reprezentând cele mai intime date ale băncii.”
De aceea, la sfârşitul anului 1998, F.M.I. şi Banca Mondială s-au prezentat la preşedintele Bancorex, Vlad Soare, pentru a pune în aplicare agreement-ul. Acesta a rămas uimit când a aflat ce pusese la cale cu organismele financiare internaţionale adjunctul său, anume „ideea ca, pentru a înghiţi banca comercială a României, aceasta trebuia comprimată şi, după schimbarea proprietarului, lăsată să revină la cel puţin valoarea iniţială”, după care i-a dat afară din biroul său pe emisarii F.M.I. şi Băncii Mondiale. Ulterior, aceştia au făcut presiuni şi au obţinut de la statul român falimentul celei mai mari bănci româneşti, însă după îndepărtarea lui Vlad Soare (care întocmise un plan de salvare a băncii) şi numirea de către Banca Naţională a României ca secretar general al Bancorex a lui Alexandru Puşcaciuc, al cărui trecut era legat de un anume evreu american Gerald (Gerry) Guterman cu care se combinase într-o tentativă de privatizare a Băncii Dacia Felix. (Citatele au fost reproduse după ziarul Cotidianul din 10 martie 1999.)
Un alt mare cotidian central anunţa în numărul său din 22 ianuarie 1999 că un director din Bancorex, apropiat unor servicii secrete, a transferat ilegal o foarte mare sumă din conturile băncii în acelea ale unei bănci Rothschild.
Banca Internaţională a Religiilor falimentată prin F.N.I.
O mână de oameni de afaceri grupaţi în Centrul Internaţional Ecumenic, o organizaţie din care făceau parte Banca Internaţională a Religiilor şi mai multe firme private, ce acopereau domenii de activitate de transport feroviar, construcţii, pază şi protecţie, leasing, recuperări bancare. Dacă Centrul şi-ar fi atins planurile declarate, ar fi cuprins un fond de investiţii, reviste, un post de televiziune, un centru de sănătate şi chiar o Academie Internaţională pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor.
La constituirea capitalului acestei bănci româneşti au contribuit Mitropoliile Olteniei şi Moldovei, Biserica Armenească, Cultul Penticostal, Muftiatul de la Constanţa, Casa Regală din Arabia Saudită, S.N.C.F.R, şi alte societăţi româneşti. Din 1994 banca a atras peste 300.000 de deponenţi persoane fizice ai căror bani au fost pierduţi în ingineriile falimentare. Dintre cei doi vicepreşedinţi ai băncii unul era evreu, Ilie Şimon, dar Ion Popescu, presedintele băncii, într-un articol pe care l-a semnat în Economistul din 29.03.1994 arăta că un important rol în demararea şi coordonarea activităţii băncii îl poartă un israelian numit Zimmermann. Într-un studiu asupra activităţii masoneriei din România se arată, legat de momentul inaugurării Băncii Internaţionale a Religiei: „Acelaşi dr. Ion Popescu (minoritarii şi-au luat, de regulă, nume de familie româneşti!), îşi exprima uimirea că la iniţiativa lui de fundamentare a
băncii în cauză era flancat pe de o parte de un arab din Arabia Saudită şi, de cealaltă parte, de un evreu din Israel. Ambii care îl flancau la inaugurarea băncii, erau… masoni. Să mai amintim, în acest sens, că ţelul masoneriei este tocmai sincretismul religios şi impunerea ei ca religie unică, mondială”. (M. Fandarat, Francmasoneria şi clasa politică.)
Trebuie să arătam un detaliu deosebit de important. Şeful Direcţiei Juridice a băncii, în perioada 1999-2001 a fost Şandru Ion, fost şef al oficiul juridic al Securităţii şi mai apoi al S.R.I., om de încredere al nr. 2 din S.R.I. Mircea Gheordunescu, care l-a rândul său se ocupa de relaţiile externe ale serviciilor secrete româneşti, iniţiind o strânsă colaborare şi prietenie cu serviciul secret israelian, Mossad-ul. Înainte de a ajunge la conducerea direcţiei juridice („consilier expert”) a Băncii Internaţionale a Religiilor, unde l-am vizitat personal în acea perioadă, „securistul” I. Şandru trecuse ca jurist pe la Bancorex, filiala Lipscani, (unde nu avea cum să fie străin de creditele neperformante acordate ilegal de Capetti), apoi la Hotel Bucureşti, folosindu-se de informaţiile obţinute pentru a le pune la dispoziţia israelienilor interesaţi în privatizare. Este vorba de faptul că Şandru era plătit drept consilier de preşedintele Sitraco Center din Bucureşti, israelianul Eliahu Rasin (astăzi inculpat şi fugit din România). Ion Şandru, pentru a-l ajuta pe Rasin, sesizează Poliţia Capitalei în numele Băncii Internaţionale a Religiilor împotriva partenerului acestuia în privatizarea Hotelului Bucureşti, Ionel Ruse. Poliţia îl arestează în Elveţia pe Ruse cu mare tam-tam, iar judecarea acestuia pentru „un prejudiciu” de un milion de dolari adus Băncii Internaţionale a Religiilor ţinea prima pagină a tuturor ziarelor. În realitate creditul luat de Ruse de la B.LR. fusese acoperit prin garanţiile depuse, iar banca nu fusese prejudiciată de acesta. Dar atât poliţia cât şi presa fuseseră deja manipulate şi folosite.
Li s-a dat un os de ros, în timp ce adevăraţii jefuitori ai băncii (reclamanţi ai lui Ruse) îşi vedeau liniştiţi de afacerile murdare. Evident, instanţa de judecată l-a găsit nevinovat pe Ionel Ruse şi l-a achitat, după ce stătuse însă mai bine de doi ani în arestul preventiv al poliţiei, adică la închisoare. În acest timp, conform planului demarat prin acţiunea lui Şandru, israelianul Eliahu Rasin a reuşit să îşi însuşească toate părţile sociale ale firmei lui Ruse, Noni Voiaj s.r.l., care cumpărase Hotelul Bucureşti de la Fondul Proprietăţii de Stat (a se vedea capitolul despre privatizarea Hotelului Bucureşti).
Cei peste 300.000 de cetăţeni veniţi „în numele Domnului” să-şi depune economiile la B.I.R. nu bănuiau că, în spatele băncii, îşi vârâseră coada interese oculte, iar suma totală a depunerilor atrase de B.I.R. de la cei 300.000 de depunători drept-credincioşi (mai degrabă creduli) se ridica, la sfârşitul anului 1999, la 2.236 miliarde de lei!
Povestea tenebrelor financiare de la B.I.R. duce la celebra hoţie patronată de către escroaca evreică Maria Vlas, refugiată temporar în Israel, de la Fondul Naţional de Investiţii, F.N.I. devenind al doilea acţionar majoritar al Băncii Internaţionale a Religiilor. Deloc întâmplător, crahul F.N.I. s-a declanşat cu trei săptămâni înainte de declararea oficială a falimentului B.I.R. Această asociere a fost ţinută în mare taină de către toţi cei implicaţi, inclusiv de către autorităţi. Raportul lichidatorului numit de Banca Naţională a României (B.N.R.) dezvăluie că ultimele două majorări de capital de la Banca Internaţională a Religiilor au fost făcute ilegal. Astfel, S.I.F. Oltenia şi Fondul Naţional de Investiţii (Maria Vlas) au înhăţat o halca din B.I.R. fără aprobarea B.N.R.
Pentru a ascunde dezastrul din interiorul băncii, în 1998 conducerea B.I.R. a falsificat bilanţul, raportând un profit nereal de 54 miliarde lei, deşi în realitate banca avea o pierdere de 81 miliarde lei. Ca urmare, s-au încasat ilegal dividende în valoare de 14 miliarde (inclusiv de către „acţionarul” F.N.I.). Pentru a întârzia intrarea în încetare de plăţi şi pentru majorarea capitalului cu 200 de miliarde de lei, şefii B.I.R. au mai investit şi 100 de miliarde de lei în Fondul Naţional de Investiţii, bani dispăruţi probabil în Israel, unde se ascunsese şi administratoarea Fondului, Maria Vlas.
Banca Naţională a României (adică Mugur Isărescu) a ştiut încă din 1996 ce se întâmplă la B.I.R., şeful Direcţiei de Supraveghere Bancară din B.N.R., Nicolae Cinteză, fiind timp de 5 ani cenzor în cadrul băncii. „B.N.R. ar fi avut motive suficiente şi întemeiate să aplice acţiunea legală de retragere a aprobării date conducătorilor B.I.R. înainte ca situaţia financiară a băncii să devină iremediabil deteriorată” se scrie în raportul lichidatorului băncii.
Credem că publicistul Dragoş Dumitru avea dreptate, în mai 1999, când cerea ca primul ministru al României să preia controlul asupra Băncii Naţionale a României, pentru a stopa declinul sistemului bancar românesc. El scria, după ce amintea cazurile băncilor Dacia Felix, Bankcoop, B.I.R., Columna, Banca Agricolă şi Bancorex:
„Politica B.N.R. va duce, în foarte scurt timp, la pierderea controlului asupra finanţelor României. Adică, după pierderea industriei şi agriculturii, am cedat şi telecomunicaţiile, iar acum nu vom mai avea nici bănci româneşti. Ca să nu mai vorbim că armatele străine ne survolează, intră pe teritoriul nostru când vor ş.a.m.d…. Nu se poate întreprinde nimic în domeniul reformei, al economiei, în general, atâta timp cât există, practic, două guverne -, B.N.R. constituindu-se, de aproape zece ani, ca un stat în stat. Iar toate probele demonstrează că B.N.R., conducerea sa, a făcut totul împotriva intereselor naţionale.”
Şi aceasta în timp ce Isărescu cumpăra pentru Banca Naţională a României de la numitul Schorsch, asociatul de afaceri al tatălui său, metal pentru monede şi suport pentru bancnotele româneşti. Numai în 1991-1992 s-au cheltuit 31 milioane mărci germane pentru monede şi 10 milioane franci elveţieni pentru bancnote, achiziţii de la Handels Contor Schorsch GmbH Siemmental. Norocul prietenului Schorsch că România a cunoscut până în prezent o inflaţie galopantă, ceea ce a oferit guvernatorului Isărescu justificarea de a emite noi bancnote anual.
Când, totuşi, Banca Naţională a României şi-a făcut datoria cerând falimentul băncii, acţionariatul cosmopolit (membrii fondatori) al acesteia a sărit de zece metri în sus, acuzând tocmai statul român de abuz şi corupţie, în loc să ceară socoteală administratorilor băncii, ceea ce indică o suspectă solidaritate cu prădătorii depunătorilor români. Astfel, autorităţile române au fost reclamate la secretarul general al N.A.T.O. (lordul Robertson), la ambasada S.U.A. de la Bucureşti şi la preşedintele Comisiei Europene (Romano Prodi), de către „fondatorii” reprezentaţi de Joseph Noupadja. Majoritatea acestor acţionari sunt evrei, precum israelienii Rubin Zimmerman, Jack Isaac Zimmerman, Chrys Gotlieb-Grujevski, Saul Felberg, Simone Wiesenmayer, Ritta Galperin, Saimovici Galperin, Soly Kamenitzer, Armin Richter şi alţii.
La data de 6 martie 2003, directorul Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte, a susţinut în parlament rapoartele de activitate ale S.R.I. pe anii 2000 şi 2001. Cu acest prilej, el a furnizat informaţii spectaculoase legate de scandaloasa afacere F.N.I., care a tras la fund după sine şi Banca Internaţională a Religiilor. El spunea că aceasta are ramificaţii internaţionale: „Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari manipulări puse la cale de «escroci de geniu» din conducerea şi compunerea reţelelor crimei organizate internaţionale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni, mai mult sau mai puţin însemnaţi”. Referitor la escrocii de geniu, directorul S.R.I. a precizat: „unii au plecat, alţii au fost întotdeauna peste graniţă”. Despre „plecarea” Mariei Vlas (administratorea F.N.I.), mai bine zis fuga în Israel, soţul acesteia a precizat presei că nu degeaba s-a dus ea tocmai în Israel.
BANCPOST, vândută sub valoarea reală
Vânzarea de către statul român a pachetului de acţiuni deţinute la BancPost către marele concern General Electric Capital Corporation (GEC Co) pentru suma de 42,8 milioane de dolari dovedeşte prostia ce a guvernat privaţizarea băncilor româneşti, guvernaţii din ultimii 13 ani ridicând privatizarea la rang de scop în sine. Astfel ei, de cele mai multe ori, au vândut găina ce făcea ouă de aur doar pentru a fi pe placul străinilor. De ce spunem acest lucru? Deoarece profitul anual al BancPost se ridica la circa 16 milioane de dolari, iar banca are 123 de unităţi proprii şi îşi desfăşoară activităţile pe baza unei convenţii cu Poşta Română în alte 2500 de oficii poştale din întreaga ţară. Veniturile anului anterior vânzării s-au situat la circa 230 de milioane de dolari, iar rata solvabilităţii era de 15,3%, mult peste norma internaţională de 8%.
Managementul de la General Electric Capital care a decis preluarea BancPost este format din evrei americani, în frunte cu Dennis Dammerman, care în ultimii ani a impus firmei o nouă orientare, de servicii financiare, de la cărţi de credit la servicii ipotecare şi finanţarea companiilor. Politica agresivă a managementului evreiesc se bazează pe active de peste 250 miliarde de dolari. Până în prezent, BancPost s-a instalat ca interfaţă între muncitorii români din Israel şi familiile lor din România, oferindu-le contra comision posibilitatea transmiterii banilor munciţi. În perioada 1998-2002 numai pe această direcţie au trecut prin visteria băncii peste 195 milioane de dolari, sumele crescând de la an la an, doar în primele două luni muncitorii români din Israel depunând prin Poşta israeliană către Banc Post suma de 12,5 milioane USD. Tot prin această bancă pleacă în Israel de la bugetul statului român pensiile evreilor originari din România.
(După preluarea întreprinderii bucureştene Turbo-mecanica, printr-un „joint venture” din ianuarie 2002, la care a contribuit cu numai câteva milioane de dolari, altă ţintă a General Electric este şi preluarea importantei întreprinderi Electroputere-Craiova.)
Evocând perioada anilor ’70, britanicul Paul Johnson, arată că:
„Evreii britanici moderni nu duceau lipsă de energie. Ei erau activi în finanţe, aşa cum fuseseră mereu… Dinastia [evreiască] Sieffa transformat firma Marks & Spencer în cel mai rezistent triumf al comerţului britanic postbelic, iar Lordul [evreu] Weinstock a transformat General Electric în cea mai mare firmă britanică. Evreii erau influenţi şi în publicarea de cărţi şi ziare… în număr tot mai mare, ei s-au aşezat (chiar dacă ocazional) pe băncile Camerei Lorzilor. A fost o vreme, la mijlocul anilor ’80, când din cabinetul britanic făceau parte nu mai puţin de cinci evrei” (O istorie a Evreilor, Editura [evreiască] Hasefer, Bucureşti 2001, pag.441).
Reţinem din lucrarea filosemită a lui Johnson că General Electric, creaţie evreiască, este totodată cea mai mare firmă britanică, iar că succesul ei a coincis cu momentul în care guvernul Margaret Thacher cuprindea cel puţin cinci evrei. Din câte ne amintim, M. Thacher a procedat şi la privatizarea întreprinderilor britanice de stat, ceea ce a adus clanului bancherilor evrei Rothschild câteva miliarde de lire sterline.
În România, General Electric nu acţionează făţiş, reprezentanţa sa fiind deţinută de o cutie poştală, Nuovo Pignone off-shore, cu sediul în apartamentul nr. 10, bloc D2, strada Luterană din Bucureşti, iar mai recent au apărut semne de întrebare despre modul cum funcţionează administrarea post-privatizare a băncii româneşti preluate de General Electric. Comentând apariţia numelui Banc Post în anexa Hotărârii de Guvern nr. 1516/1812.2002, în vederea supravegherii de către o Direcţie din cadrul Ministerului Finanţelor, sub titlul „Banc Post, altă bancă pusă sub supraveghere”, un săptămânal bucureştean (A.P.) comenta la 3.03.2003:
„De fapt, care sunt criteriile pe baza cărora s-a alcătuit lista menţionată? În aceasta sunt incluşi coloşii – contribuabili incapabili să-şi suporte şi să-şi achite datorii considerabile, adică reprezentanţii unui management deplorabil”
Se afirmă că administraţia băncii s-a cam jucat cu banii acesteia, iar acum se află în dificultate (imposibilitate?) de a-şi mai plăti taxele către statul român.
Banca Română de Dezvoltare (B.R.D.)
În ghearele evreilor prin Société Generale
Banca Română de Dezvoltare (B.R.D.) este altă bancă de stat românească acaparată de un consorţiu evreiesc. Evreul francez Isaac Pereire este creatorul cartelului bancar francez Société Generale, care a preluat de la statul român Banca Română de Dezvoltare.
De la crearea sa, banca Société Generale a trecut prin numeroase prefaceri, fiind necesară la un moment dat salvarea sa de către statul francez, care a preluat-o în proprietatea sa înainte de a falimenta. Adusă la un apogeu al activităţii sale, în anul 1987 guvernarea franceză „de dreapta” procedează la privatizarea băncii, a treia bancă ca mărime a Franţei, ceea ce face ca, în scurt timp, acţiunile băncii să facă obiectul unor speculaţii bursiere în spatele cărora s-a aflat magnatul evreu George Soros. Acesta, „beneficiind de informaţii privilegiate”, reuşeşte în 1988 ca, împreună cu împuternicitul său, să plaseze acţiunile băncii în mâinile uneia dintre firmele apropiate intereselor sale (Marceau Investissement) şi să obţină un profit personal de 5,7 milioane de dolari. Dezvăluirea acestei afaceri a declanşat o adevărată furtună politică, conducând la anchetarea câtorva funcţionari de stat, în timp ce ministrul de
finanţe francez, Pierre Beregovoy, s-a sinucis. Magnatul evreu George Soros a compărut ca inculpat abia în anul 2002 în faţa Tribunalului Corecţional din Paris, datorită faptului că, iniţial, comisiile rogatorii internaţionale au fost orientate în direcţia Elveţiei, Marii Britanii, Luxemburgului şi Olandei, ceea ce a întârziat finalizarea anchetei.
Société Generale a fost implicată în anul 2002 într-un puternic scandal de spălare de bani, în tandem cu banca Leumi Le din Tel Aviv-Israel, cu un grup de bănci israeliene. Afacerea reprezintă dovada că Société Generale serveşte interesele evreimii cosmopolite şi israeliene.
În fapt, ancheta în legătură cu spălarea de bani de la sediul central din Paris al Société Generale a fost demarată în 1988, ca urmare a unui denunţ făcut de Credit Lyonnais. Acesta observase comportamentul suspect al unuia dintre clienţii săi, patronul unei firme de textile cu sediul la Sentier, un mic cartier comercial din centrul Parisului. Aici se găsesc numeroase firme cu acelaşi profil, deţinute de patroni evrei. Justiţia franceză a descoperit că Sentier este centrul unui sistem de spălare a unor mari sume de bani, de provenienţă incertă. Astfel, a fost descoperită o reţea de persoane care primeau cecurile acestor firme evreieşti pariziene şi, în schimbul unor mici comisioane, le depozitau şi le încasau în băncile la care lucrau.
Derularea anchetei a condus la doi experţi contabili ai băncii (actualmente dispăruţi şi daţi în urmărire internaţională) care au construit sistemul de spălare de bani cu ajotorul câtorva bănci israeliene, precum Israeli Discount Bank şi Leumi Le – Tel Aviv. Ziarul Curentul din 16 ianuarie 2002 descrie astfel ingineria de la Société Generale:
„Cecurile, furate sau înregistrate pe numele unor companii fictive, porneau din băncile franceze către Israel. Această ţară are particularitatea de a permite modificarea destinatarului unui cec printr-o simplă menţiune scrisă de mână şi însoţită de o ştampilă, în cazul concret pe care îl avem în discuţie, ştampila era furnizată fie de Israeli Discount Bank, fie de First International Bank of Israel.”
În acest fel, cecurile se reîntorceau în Franţa, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, şi erau încasate chiar de la băncile de la care chipurile porniseră. Având în vedere potenţialul infracţional al practicii, cele mai multe state ale lumii, spre deosebire de Israel, au interzis acest tip de operaţiune, prin care se modifică destinatarului unui cec. Israelul însă nu pierde nimic, deoarece nu-1 deranjează să spijine infractorii evrei din alte părţi ale lumii, în dauna staelor care îi găzduiesc.
Este, însă, cel puţin suspect modul cum Société Generale a acceptat să deblocheze, în profitul unei terţe persoane, un cec cu marca Trezoreriei Naţionale franceze – comenta presa fanceză la sfârşitul anului 2001 -, sau, mai mult, să crediteze un cont al unui obscur cetăţean din cine ştie ce parte a lumii.
Rezultatul acestor dezvăluiri a fost acela că la începutul anului 2002 conducerea băncii Société Generale de la Paris a fost arestată şi anchetată, în frunte cu preşedintele băncii, Daniel Bouton, care înainte de a conduce banca a activat în plan politic. Astfel, el a fost director al bugetului Franţei în cadrul Ministerului Finanţelor, sub ministeriatul lui Pierre Beregovoy, cel care s-a sinucis când a izbucnit scandalul legat de preluarea şi manipularea bursieră a acţiunilor băncii Société Generale, post privatizare, de către magnatul evreu Soros. Conducerea băncii a fost pusă sub acuzare. Judecătoarea de instrucţie, Isabelle Prevost-Desprez, cea care instrumentează cazul, a declarat: „Société Generale a fost corespondentul, în Franţa, al băncilor israeliene care au procedat la modificarea destinatarilor unor cecuri. Responsabilii săi în chestiuni legate de spălări de bani nu au dat nici un semnal de alarmă. Cel care nu suflă un cuvânt, îşi dă consimţământul, chiar dacă indirect, la tranzacţii dubioase”.
Descoperirea marii fraude a aparţinut poliţiei pariziene. La Bucureşti, preşedintele băncii, Bogdan Baltazar, s-a grăbit să dea un comunicat presei în care să arate că sub conducerea sa nu s-a întâmplat nimic, dar în numărul viitor vom prezenta în premieră absolută documente care îl contrazic (este vorba de credite acordate fără acoperire, nerecuperabile, ce pot falimenta B.R.D.). Oricum, Bogdan Baltazar a fost instalat strategic la conducerea băncii chiar înainte de privatizarea acesteia. O altă bancă evreiască preocupată de preluarea B.R.D. era Chase Manhattan Bank – S.U.A. ale cărei interese în România le promova evreul Phillip Bloom, cu care Bogdan Baltazar avea o colaborare vecină cu complicitatea în privatizarea economiei româneşti, cât timp a funcţionat ca vicepreşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat, funcţie special creată la acea dată, chiar… pentru el………………
det. aici
CLEPTOCRAȚIA MASONERIEI BOLȘEVICE DIN ROMÂNIA
///////////////////////////////////////////////////
Top 20: Cei mai mari (pui de…)escroci din România
Îmbogăţirea rapidă este un vis demult prezent în spaţiul românesc. Bineînţeles, cei mai mulţi nu încearcă să se îmbogăţească prin mijloace ilegale.
Există însă şi categoria oamenilor fără scrupule dispuşi să mintă şi să-i manipuleze chiar pe cei mai amărâţi dintre noi, luând câte puţin de la fiecare (sau mai mult, după caz), pentru a strânge averi impresionante. Pe această direcţie, VerticalNews a alcătuit topul celor mai mari escroci din România. S-a luat în calcul sumele de bani furate, numărul de păgubiţi şi notorietatea escrocului.
- Sorin Ovidiu Vîntu-cel mai mare “speculant financiar”
În vârstă de 60 de ani, Sorin Ovidiu Vîntu este acum unul dintre cei mai bogaţi români, cu o avere de 800-850 de milioane de euro. SOV s-a ocupat de afaceri ilegale încă din timpul regimului comunist şi chiar a executat la penitenciarul Bacău o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru delapidare. Tot atunci, în 1983, el a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate, primind numele conspirativ „Nuş”.
După căderea regimului a continuat să se ocupe de inginerii financiare. Vîntu însuşi a spus despre el că este un „speculant financiar”.
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfinţat în 1996 de SOV Invest, la puţin timp după scandalul Caritas. Totuşi, oamenii nu s-au învăţat nici de această dată minte şi, după Ioan Stoica, au avut încredere şi în Sorin Ovidiu Vîntu.
FNI a funcţionat ca joc piramidal şi a dus la păgubirea a aproximativ 318.000 de investitori la momentul prăbuşirii, în mai 2000. Nu se ştie cu siguranţă, dar paguba provocată se pare că se ridică la 150 de milioane de euro.
Când şmecheria funcţiona, profitul primilor depunători în ordine cronologică era asigurat nu de randamentul plasamentelor din Fond, ci de banii depuşi de următorii depunători.
Însă spre deosebire de Caritas, FNI a avut un avantaj: susţinerea directă a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Printr-un contract semnat de CEC, instituţia garanta investiţiile făcute la FNI, angajându-se ca în cazul falimentului Fondului Naţional de Investiţii să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial.
Acest gir dat de catre o instituţie bancară a statului a reuşit să atragă un numar mare de persoane care să-şi plaseze banii la FNI. În plus, societatea înfiinţată de Vântu practica şi o dobândă mai mare la depozite, acestea depăşind de 3-4 ori media dobânzilor bancare din ţară.
Cu puţin înainte de prăbuşire, în anul 2000, Sorin Ovidiu Vîntu a retras din Fond mari sume de bani şi i-a vândut compania care administra Fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas, care a devenit ulterior răspunzătoare de prăbuşirea FNI. După cinci ani de procese, Vîntu a fost condamnat la 3 ani cu suspendare.
A scăpat astfel fără să facă o zi de închisoare pentru imensa escrocherie, în timp ce Vlas a stat câţiva ani după gratii. Acum şi ea este liberă şi îşi trăieşte liniştită bătrăneţea într-un sat idilic de lângă Sibiu.
Detestat de Traian Băsescu
SOV şi-a creat imaginea unui om viclean care nu poate fi prins cu nimic în neregulă deoarece lucrează mereu cu interpuşi loiali, gată să meargă la închisoare în locul lui (vezi cazul Maria Vlas şi Nicolae Popa).
Potrivit procurorilor care i-au redeschis dosarele, Vîntu este vinovat şi de falimentarea FNA – Banca Agricolă (care le-a adus oamenilor o pagubă de nouă milioane de dolari), a Băncii Internaţionale a Religiilor şi a Băncii Române de Scont.
În ultimii ani, omul de afaceri a ajuns de mai multe ori după gratii, pentru diferite ilegalităţi (favorizarea infractorului, şantaj). Nu a stat prea mult acolo: ultima dată i s-a dat drumul după 24 de ore. Între timp, a vândut trustul de presă Realitatea lui Elan Schwartzenberg şi s-a retras din viaţa publică, ducându-şi liniştit traiul în vila sa de pe strada Paris din Bucureşti. Weekendurile le petrece la Corbeanca unde are un domeniu impresionant unde trăiesc laolaltă căprioare, cerbi, iepuri şi dulăi. Vara, Sorin Ovidiu Vîntu cutreieră Delta Dunării, paradis unde deţine zeci de terenuri şi proprietăţi.
- Contabilul Ioan Stoica şi isteria „Caritas”
Însă primul mare scandal de după Revoluţie a fost altul. Un obscur contabil din Făgăraş, pe numele său Ioan Stoica, a pus la cale cea mai mare escrocherie pe care avea să o cunoască tânăra Românie capitalistă: Caritas.
Fondatorul şi proprietarul afacerii a făcut înainte de 1989 Şcoala Medie Finaciară. A început şi ASE-ul, dar nu l-a terminat. De-a lungul vieţii, s-a căsătorit de două ori: prima soţie a murit de cancer, iar a de a doua – cea care i-a fost alături în timpul escrocheriei – a divorţat. Acum, la vârsta de 74 de ani, Ioan Stoica trăieşte în anonimat undeva în Braşov. Fosta nevastă spune despre el că e sărac lipit pământului, că trăieşte dintr-o pensie de 700 de lei pe lună, că e bolnav de inimă şi că abia are bani să-şi plătească chiria. Stoica are şi un băiat din prima căsătorie.
Jocul piramidal, care le promitea deponenţilor că vor câştiga de opt ori suma investită, a lăsat oameni fără case, altora le-a înghiţit peste noapte economiile de-o viaţă. Caritas a atras 400.000 de deponenţi din toată ţara care au investit nu mai puţin de 80 de milioane de euro.
Ioan Stoica a fondat compania „Caritas” în primăvara anului 1991, la Braşov, sub forma unei societăţi cu răspundere limitată. La înfiinţare, capitalul societăţii a fost de numai 100.000 de lei (aproximativ 775 de dolari actuali). După câteva luni, Caritas s-a mutat la Cluj-Napoca. La început depozitele erau mici (2.000-10.000 de lei), dar mai târziu nu mai aveai voie să participi dacă nu depuneai minimum 20.000 de lei. Şi depozitul maxim a fost majorat la 160.000 de lei.
Stoica promitea că, după trei luni, oamenii vor primi înapoi o sumă de opt ori mai mare decât cea investită. Astfel, mii de români din toate colţurile ţării se scurgeau spre Cluj, unde făceau cozi imense în faţa sediului ziarului „Mesagerul transilvan”, în care erau publicate listele norocoşilor.
După cum declara Ioan Stoica la acea dată, câştigul era dat ca sigur: „Cei care se înscriu la joc trebuie să renunţe la scepticism şi, o dată suma încasată, să continue jocul. Cu cât se înscriu mai mulţi, cu atât numărul celor care câştigă este mai mare şi ritmul plăţilor este mai rapid”, îi îndemna el pe români într-un interviu în „Mesagerul Transilvan”. Banii erau pe mâini bune, mai spunea el: “Nu te poţi juca. În suma investită de către omul necăjit este multă muncă depusă, multe speranţe şi multe renunţări”.
Românii au crezut şi i-au dat pe mână bani grei. Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a afirmat la acea vreme că, la un moment dat, o treime din banii din România erau investiţi în jocul piramidal.
Totuşi, plăţile au încetat în octombrie 1993. La 14 august 1994 Caritas şi-a declarat falimentul: avea de plătit 450 de milioane de dolari către 300.000 de români rămaşi pe listele de aşteptare.
Ioan Stoica a fost condamnat în 1995 de Tribunalul din Cluj la şapte ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel şi i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulţumit şi de această perioadă, el s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie şi sentinţa i-a fost micşorată la un an şi jumătate de închisoare. Din care a executat numai câteva luni de zile. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.
Dar procesele între deponenţi şi compania „Caritas” au continuat ani întregi, fără ca păgubiţii să mai vadă vreun leu. Dosarul Caritas este considerat de jurişti drept cel mai mare dosar instrumentat vreodata în Romania (nu mai putin de cinci tone de documente).
„Ciudăţenia” afacerii Caritas este că autorităţile au permis acest joc piramidal, iar uneori chiar l-au sprijinit făţiş. Spre exemplu, primarul de atunci din Cluj, PRM-istul Gheorghe Funar, a apărut în public braţ la braţ cu Stoica şi i-a acordat sprijin logistic (sediu pentru firmă şi chiar locuinţa personală). Presa de atunci a jucat un mare rol. Ziarul „Mesagerul Transilvan”, din Cluj, ducea o amplă campanie pro-escrocherie. Până şi Televiziunea Română ( TVR-cam singurul post TV pe atunci) a acceptat reportaje şi chiar un amplu interviu cu escrocul Ioan Stoica despre Caritas. Realizator: Mihai Tatulici.
Tocmai din acest motiv se crede că banii au ajuns, în bună parte, în buzunarele unor politicieni, politişti, SRI-şti sau în ale apropiaţilor acestora. Acesta ar fi fost chiar scopul afacerii: de a concentra banii românilor naivi în mâinile unui grup mic de noi nomenclaturişti.
- Marele furt de la Cluj
Sever Mureşan este unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din România. Mureşan „are la activ” falimentarea Băncii Dacia Felix în anul 2001, bancă unde el era acţionar principal şi membru în Consiliul de Administraţie. Alături de prim-vicepreşedintele băncii – Horia Mircea Hossu – el a uşurat vistieria băncii cu peste 160 de milioane de dolari. Iată cum: Mureşan era patronul Paniro SA, o societate ce avea ca obiect principal de activitate fabricarea şi comercializarea produselor de morărit, panificaţie şi patiserie. Paniro a luat credite foarte mari de la Dacia Felix, pe care nu le-a mai restituit. Ceea ce a dus la falimentul băncii.
În 1999, Curtea Constituţională de la Geneva l-a condamnat pe Mureşan la trei ani şi jumătate de închisoare pentru nişte inginerii financiare internaţionale legate de banii „evaporaţi” de la Dacia Felix. Elveţienii l-au arestat pe Mureşan la Budapesta şi l-au trimis în ţară, să-şi execute aici pedeapsa. Dar culmea, instanţele române l-au pus în libertate la mai puţin de o lună de arest preventiv. După strămutări de la o instanţă la alta, în mai 2003, Judecătoria din Constanţa a decis achitarea lui Mureşan şi a lui Hossu. Totuşi, în 2010 a fost condamnat la plata a 100 de milioane de dolari şi a 10 milioane de franci elveţieni.
Mai nou, Mureşan s-a apucat de acte de filantropie, el donând bani parohiei Sfântu Gheorghe din Câmpia Turzii. Pentru aceste fapte merituoase, la sfârşitul anului 2011 a fost decorat cu Crucea Transilvană de ÎPS Andrei, mitropolitul Clujului.
- Cel mai mare escroc din PSD
Gabriel Bivolaru şi Mona de Freitas. Gabriel Bivolaru şi-a început cariera ca sportiv la clubul Steaua, după care a ajuns deputat PDSR la doar 29 de ani. Alături de soţia sa, Mona, Bivolaru a prejudiciat Banca Română de Dezvoltare cu 2.200 de miliarde de lei vechi (peste 50 de milioane de euro). Cei doi soţi au constituit 10 societăţi comerciale în Bucureşti, Eforie Nord, Sinaia şi Ploieşti, avându-l pe Bivolaru administrator. Cele 10 firme şi-au deschis conturi la sucursalele BRD şi BCR. De-a lungul a aproape zece ani (1992-2001), Bivolaru a emis 50 de cecuri fără acoperire şi a întocmit 24 de ordine de plată false. Ordinele au fost folosite pentru încasarea banilor de la BRD Sinaia. De asemenea, el a contrafăcut ştampila BRD din Bucureşti şi semnătura administratorului de cont. În timpul procesul, escrocul, considerat nevinovat, a fost sprijinit făţiş şi vehenment de Adrian Năstase (liderul pe atunci al PSD) şi de alţi parlamanetari social-democraţi.
În 2004 a fost condamnat la cinci ani de puşcărie pentru faptele sale. A fost eliberat condiţionat, în 2007, după ce a stat în închisoare doi ani şi 10 luni. Mona de Freitas a fugit din ţară, singurul judecat fiind Gabriel Bivolaru. În 2004, magistraţii Judecătoriei Sinaia şi ai Tribunalului Prahova au decis că faptele pentru care de Mona de Freitas a fost anchetată şi trimisă în judecată – înşelăciune în formă continuată şi cu circumstanţe agravante – s-au prescris. S-a spus despre Gabriel Bivolaru, care acum trăieşte bine mersi, că ar fi frate cu „Guru” Bivolaru, fondatorul Mişcării MISA.
- Afacerea fregatelor cumpărate de statul român din Marea Britanie a păgubit România cu 144 de milioane de euro. Fregatele „Regina Maria” şi „Regele Ferdinand”, în vârstă de 16, respectiv 15 ani, scoase din uz de Armata Regală Britanică, au fost cumpărate de firma BAE Systems la preţ de fier vechi de la Marina Regală Britanică. Astfel, BAE Systems le-a achiziţionat cu 124.000 de euro bucata, ulterior vânzându-le României cu 144 de milioane de euro. Cumpărarea celor doua fregate a fost perfectată în 2003, în timpul guvernului Năstase. Ziarul „The Guardian” a scris că cei de la BAE Systems ar fi dat mită unor persoane necunoscute de la Bucureşti, în valoare de câteva milioane de lire sterline. Afacera nu s-a mai lămurit niciodată, iar dosarul a fost clasat.
- Gerald Gorduna, de la escrocherii financiare la trafic de droguri
Afacerea „Gerald Focşani” a fost pusă la cale de Corneliu Gerald Gorduna, în vârstă de 24 de ani la acea vreme, fost membru al gărzii de corp a lui Ceauşescu, şi de Sorin Isac, de 25 de ani, fiul fostului şef al Gospodăriei Centrale de Partid.
Societatea „Gerald” a fost înfiinţată la Focşani în 1993 şi a funcţionat până în martie 1994, moment în care a fost descoperită insolvabilitatea firmei. Jocul era tot unul de tip piramidal, care le promitea oamenilor îmbogăţirea peste noapte. În regulamentul concursului era specificat faptul că depunătorii puteau lua de şapte ori suma în trei luni de la depunerea banilor. Peste 390.000 de persoane din ţară şi din Republica Moldova au depus în jur de 20 de milioane de euro.
Patronii societăţii dădeau asigurări că, în total, cei aproape 400.000 de participanţi vor încasa 400 de miliarde de lei. De fapt, numai 57.000 au primit bani. Restul au intrat în categoria „păgubiţilor”. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Caritas, nu s-a aflat cine au fost marii îmbogăţiţi: listele cu primii câştigători au fost distruse înainte de declanşarea anchetei.
Gerald Gorduna a fost arestat pentru înşelăciune şi gestiune frauduloasă la Focşani, pe 22 martie 1994. Însă a obţinut strămutarea procesului la Buzau, de unde a fost eliberat pe cauţiune după câteva luni de puşcărie. La scurt timp după eliberare a fugit din ţară cu patru miliarde de lei vechi, s-a refugiat în Statele Unite ale Amercii, unde s-a căsătorit cu o americancă.
Autorităţile române l-au dat în urmărire prin Interpol şi au cerut SUA să îl extrădeze. Însă justiţia americană a respins cererea de extrădare formulată de România pe motiv că statul român nu a reuşit să demonstreze vinovăţia acestuia. Iar Gerald şi-a văzut liniştit de viaţă.
Ulterior, escrocul a revenit în Europa şi s-a apucat de alte ilegalităţi, în anii 2000-2001. De data aceasta, trafic de droguri şi spălare de bani, după cum reiese din mandatul european de arestare emis în 2007. Drogurile erau depozitate în Republica Moldova şi erau distrbuite în Italia, Germania, Olanda şi Statele Unite. În iulie 2007 a fost arestat, iar în septembrie a fost extrădat în Germania de autorităţile române. Acum, ajuns la vârsta de 45 de ani, Gerald se află după gratii.
- „Bachus” Ştefănescu, cel mai mare escroc din comunism
Gheorghe Ştefănescu, poreclit Bachus, şi-a început afacerea cu vin contrafăcut în 1971, în depozitul de vinuri de pe Calea Griviţei din Bucureşti, al cărui gestionar era. Escrocheria s-a desfăşurat până în 1978, când a fost dată în vileag de autorităţile comuniste.
Administrator al podgoriilor de la Coteşti, Ştefănescu fura o bună parte din vin, dând vina pe „dezastrele naturale” pentru a justifica producţiile slabe. Apoi, el amesteca vinurile ieftine cu cele mai scumpe, iar băutura rezultată o vindea la preţul mai mare. În afară de vin a contrafăcut şi ţuică de prune, pe care o îndoia cu apă. În toată perioada, peste 400.000 de litri de vin au fost alteralte. Se estimează că paguba pricinuită statului a fost de 4,5 milioane de dolari americani (la valoarea din anii ’70). La valoarea actuală, aproape 10 milioane de euro.
În cei şapte-opt ani a obţinut astfel peste un milion de lei. În cele din urmă a fost prins în flagrant delict în timp ce cumpăra aur de la un bişniţar.
Atunci i s-au percheziţionat şi casa, şi locul de muncă, iar „laboratorul” ilegal a fost descoperit. Peste 200 de persoane, care au avut legătură cu „afacerea” au fost trimise la închisoare. Ştefănescu a fost condamnat la moarte şi a fost executat prin împuşcare la Jilava, în 1981.
Anchetatorii care l-au înfundat spun despre el că era întruchiparea perfectă a mafiotului care ştia cât şi cui să dea bani pentru a închide gura autorităţilor. Foarte zgârcit, Ştefănescu avea doi copii cărora le-a dat unităţi din afacere pe care să le conducă. Familia sa o ducea foarte bine: aveau un apartament în Bucureşti, o vilă la Breaza, iar fiecare membru al familiei avea maşina lui.
Povestea lui Ştefănescu a devenit subiectul filmului „Secretul lui Bachus”, realizat în 1984 de Titus Popovici şi Geo Saizescu, iar în rolul principal a jucat Ştefan Mihăilescu-Brăila.
- Un evreu lăudăros, escroc de mâna a doua
Nati Meir, ajuns acum la vârsta de 60 de ani, şi-a început escrocheriile înainte de a veni în România. În anii ’80, iar apoi la mijlocul anilor ’90, a fost găsit vinovat în Israel de peste 80 de cazuri de escrocherie şi a făcut vreo cinci ani de închisoare. Ajuns în România, unde a dobândit cetăţenia în anul 1999, Nati Meir şi-a continuat învârtelile. A înşelat 129 de muncitori români cărora le-a promis că le face rost de contracte de muncă în Israel. Oamenii nu au mai plecat niciodată şi Meir a rămas cu banii pe care îi ceruse de la ei pe post de comision.
Omul de afaceri evreu şi-a adus înşelătoriile şi în fotbal. A luat echipa Laminorul Roman şi l-a pus ca antrenor pe Dănuţ Lupu. Dar nici gând să-l plătească. După trei luni în care nu a văzut un ban, Lupu a plecat.
A păcălit-o şi pe Monica Columbeanu, căreia nu i-a dat niciun ban pentru perioada în care aceasta a fost purtătoarea de cuvânt a afaceristului care se visa preşedintele României.
Dar cea mai mare păcăleală i-a tras-o manelistului Adi Minune. Nati Meir a semnat cu acesta un contract de colaborare prin care cântăreţul trebuia să susţină câteva concerte. Pentru asta, Minune urma să primească 50.000 de euro. Pe care i-a primit, numai că erau bani falşi. Tot cu bani falşi l-a păcălit şi pe afaceristul oltean Ilinca, fratele „Regelui margarinei”, dar şi pe un lider interlop din Craiova.
Aşa a ajuns din nou la puşcărie, în octombrie 2010, fiind condamnat la şapte ani de închisoare pentru înşelăciune. Dar escrocul nu avea să petreacă prea mult timp la răcoare. În aprilie 2011 a fost eliberat condiţionat din închisoarea de la Galaţi. Acum trăieșşte liniştit în locuinţa sa din Bucureştii Noi alături de o femeie cu vreo 15 ani mai tânără. Şi se laudă că are o avere de 94 de milioane de euro.
Caritas-ul modern: zeci de milioane de euro pierdute, trei sinucideri, niciun escroc pedepsit
- Jocul piramidal „Delphin” a funcţionat în România în perioada 2002-2007. Capii reţelei erau cehii Emil Krutek (fost miner), Antonin Fojtek (fost electrician), elveţianul Andreas Fassler (stabilit în Monaco) şi românii Felix Daniel Toană (fost taximetrist) şi Silviu Bogdan Blidariu (teolog). Jocul a debutat în 2002 la Arad, printr-o firmă off-shore din Gibraltar, patronată Krutek şi Fassler, în conturile căreia intrau toţi banii daţi de românii creduli.
Pe scurt, oamenilor li se promitea că vor învăţa cum să devină oameni de afaceri şi să câştige bani serioşi (2.000-3.000 de euro) lucrând part-time în weekend. Doar că, mai întâi, fiecare trebuia să cotizeze cu 2.290 de euro. Pentru aceşti bani primeau nişte manuale xeroxate care, chipurile, îi învăţau cum să facă bani. Apoi, fiecare era incitat să atragă alţi oameni în schemă, promiţându-li-se un comision. Dar în afara manualului nu mai primeau nimic.
Cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii, cei mai îndârjiţi şi-au ipotecat casele sau au făcut împrumuturi la bănci pentru a se înscrie. Structura piramidală a prins cel mai bine în Moldova (Suceava, Iaşi, Roman, Piatra Neamţ) şi în Ardeal (Cluj, Arad, Reşiţa, Deva, Zalău, Timişoara), mai puţin în partea de sud a ţării (Slatina).
Mii de oameni din ţară au fost păcăliţi şi trei persoane din Iaşi s-au sinucis din cauza banilor pierduţi pe care nu au putut să-i mai recupereze. Se apreciază că românii au pierdut în total milioane de euro. Potrivit unor estimări, în contul „delphinilor” ar fi intrat 50 de milioane de euro. Iar statul a pierdut 16,5 milioane de euro prin neplata TVA şi a impozitului pe profit.
Cercetarea penală împotriva escrocilor a început chiar din 2003, dar nimeni nu a primit vreo condamnare. Mai mult, dosarul privind fraudarea acestor sume fabuloase de bani există, încă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, dar acesta zace uitat într-o cămăruţă de la subsol, de şase ani de zile. Cazul a fost pasat de la un procuror la altul. În dosar erau învinuiţi nu mai puţin de 300 de persoane. Dar capii escrocheriei, precum Krutek şi Fojtek, au plecat de mult din ţară, trecând graniţa încărcaţi cu zeci de mii de euro. Nici măcar atunci nu au fost opriţi.
Primarul care a luat bani de la Mega Caritas
- Deoarece numele „Caritas” a fost de succes, în 1993 a luat naştere Mega Caritas. Tot un joc piramidal, de data aceasta la Piteşti. Printre iniţiatori s-au numărat judecătorul Tiberiu Iordache şi Dumitru Bădoi.
Suma minimă care putea fi depusă era de 60.000 de lei. Escrocii le promiteau piteştenilor că, pentru fiecare 60.000 de lei, vor primi în 100 de zile de 25 de ori mai mult. Au fost păgubiţi peste 12.500 de oameni care au înregistrat o pierdere totală de cinci milioane de dolari.
Se spune că Iordache a avut grijă ca mulţi colegi de breaslă să se bucure de afacerea pe care el a pus-o pe picioare, fiind vehiculate nume grele la acea vreme: politişti, procurori, grefieri.
În 1995, Tiberiu Iordache a fost condamnat la trei ani şi şase luni de închisoare, dar a fugit în Statele Unite la scurt timp după condamnare. A stat acolo până ce pedeapsa i s-a prescris, iar în 2010 a dat dovadă de curaj maxim şi s-a întors într-o maşină de lux (un Nissan Murano de peste 50.000 de euro) chiar în oraşul în care a ţepuit mii de oameni. Dar nimeni nu i-a făcut nimic, semn că păgubiţii s-au resemnat că au fost jefuiţi de escroc. Aşa că Iordache lucrează acum bine-mersi ca avocat în Argeş.
Celălalt patron al Mega Caritasului, Dumitru Bădoi, nu a fost la fel de norocos. A fost închis doi ani, în perioada 2001-2003. S-a speculat că asta a fost o pedeapsă mică deoarece el a menţionat numele celor care au luat bani peste rând în acest joc, făcând referire la procurori şi oameni politici, printre care şi actualul primar al Piteştiului, Tudor Pendiuc.
Escrocul fără leac
- Gheorghe Popilean este un alt escroc notoriu din România. Între 1992 şi 1994 a operat la Bucureşti o schemă de investiţii financiare de tip piramidă (Mondoprosper), promiţându-le depunătorilor dobânzi peste cele practicate pe piaţă. Mai exact, 210% pe an. Se primeau lei, dar şi valută. În cei doi ani a strâns peste 2,5 milioane de dolari de la investitori naivi, păcălind 10.000 de oameni.
În 1996 a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru faptele sale, din care a executat doar un an. Abia ajuns în libertate s-a apucat de noi potlogării: înşelăciune, fals în acte contabile, bancrută frauduloasă. A fost arestat din nou pentru înşelăciune timp de trei ani.
Mereu inventiv, când a ieşit din puşcărie a început să se dea drept comisar al Comisariatului National Anticoruptie. Ameninţa că vine în control la diverse firme, de la care pretindea sume de bani ca să le acopere neregulile. A ajuns iar după gratii, dar a fost eliberat după o lună deoarece avea o vârstă înaintată (peste 60 de ani).
Apoi, prin anii 2007-2008 şi-a înfiinţat un ONG prin care oferea consultanţă firmelor sau persoanelor fizice cu privire la obţinerea de fonduri europene. Multe firme s-au păcălit deoarece i-au dat bani grei, dar dosarele lor de finanţare nu au fost niciodată depuse de Popilean. În prezent, Gheorghe Popilean are 76 de ani şi locuieşte, liniştit, la Bucureşti.
- În 2000 constănţeanul Gheorghe Dogaru a înfiinţat o asociaţie pe care a botezat-o Dynamic Elite Club – Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor. Inteligent, bărbatul de profesie economist a putut astfel să beneficieze atât de avantajele legii privind fundaţiile, cât şi de cele ale legii privind casele de ajutor reciproc.
Pentru a intra în asociaţie, o persoană trebuia să plătească 1.700 de dolari. Doar 300 din aceştia erau viraţi în conturile oficiale. Restul până la 1.400 erau înmânaţi direct membrilor din palierele superioare ale piramidei. Pentru a obţine profit, oamenii erau obligaţi să aducă în asociaţie trei noi membri. Cei care voiau să se retragă fără să fi adus noi victime aflau că îşi pot retrage doar cei 300 de dolari. Mulţi s-au păcălit, mai ales deoarece escrocii le promiteau oamenilor că în câteva luni vor strânge 30.000 de dolari.
Şmecheria a funcţionat în perioada 2000-2002. Mai întâi la Constanţa, apoi şi-a deschis filiale şi în Bucureşti şi Tecuci. În tot acest timp, asociaţia a ajuns la peste 6.000 de membri şi a strâns în jur de opt milioane de dolari.
După controale ale Gărzii Financiare, au fost confiscate din aşa-zisa asociaţie 73 de miliarde de dolari, iar clubul a murit de la sine. Poliţia şi Parchetul Constanţa au efectuat cercetări la club, dar s-a dat Neînceperea Urmăririi Penale.
- „Society Club” a fost o altă şmecherie pusă la cale pentru a lua bani de la naivi care a funcţionat în perioada 2002-2005. A fost creată pe baza de date şi pe sistemul defunctului “Dynamic Elite Club”, membru de onoare fiind acelaşi Gheorghe Dogaru.
Firma a fost înfiinţată la Buşteni, iar apoi şi-a deschis puncte de luncru în Bucureşti, Baia Mare, Cluj şi Satu Mare. Fondatorii şi totodată membrii consiliului de conducere a societăţii erau Constantin Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel Mihăiteanu, Ion Ciobanu, Ioan Săracu.
Oamenilor li se promiteau câltiguri de până la 57.000 de euro. Schema de racolare funcşiona după următorul tipar: pentru a li se câltiga încrederea, persoanele de contact îi invitau pe cei interesaţi de minunatul club la un seminar de informare cu durata de trei ore. Doar acest prim pas era gratuit.
Preţul pentru a afla primele detalii despre “Society Club” era de 700.000 de lei vechi. După o zi sau două, celor convinşi de avantajele intrării în asociaţie li se cerea să plătească o taxă de înscriere de 200.000 de lei şi 1.750 de euro, suma în valută reprentând investiţia în “Society Club”.
După ce suma era achitată, persoana respectivă devenea membru al asociaţiei iar pentru a obţine cei 57.000 de euro promişi, fiecare membru plătitor trebuia să racoleze, la rândul său, alte cinci persoane pe care să le convingă să intre în club. Cei care nu reuşeau rămâneau şi cu banii luaţi, şi fără cei 57.000 de euro.
Întreaga escrocherie a făcut implozie în 2005, în momentul în care mai mulţi păcăliţi au făcut plângere la poliţie. La acea dată autorităţile au confiscat sumele încasate, în valoare de 20,9 miliarde de lei vechi. Zeci de oameni au fost păgubiţi, deşi poliţia dăduse încă din 2003 un comunicat de presă prin care îi avertiza pe oameni că „Society Club” este un joc piramidal ilegal ce a intrat în atenţia poliţiei.
Constantin Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel Mihăiteanu, Ion Ciobanu, Ioan Săracu au fost acuzaţi de evaziune fiscală, înşelăciune, fals în declaraţii şi spălare de bani. Totodată, managerii locali Mariana Ştefan, Stelian Poponeţ, Ciprian Onofrei şi Eniko Marian au fost acuzaţi de evaziune fiscală şi înşelăciune.
Escrocheria cu “lapte” din Banat
- Firma Cosmeticonn a fost înfiinţată în 1998 în Timişoara. În teorie, afacerea îşi propunea să producă materii prime pe bază de lapte pentru cosmetice. De fapt, totul era doar o escrocherie. Unul dintre iniţiatori, Gheorghe Aciu, avea la acea dată doar 26 de ani. Singur la părinţi, a terminat liceul în Satu-Mare, iar apoi a absolvit o facultate de drept. Însă în loc să se gândească să respecte legea, a decis să o încalce. Ceilalţi doi escroci erau Tadeusz Zwitek, cetăţean austriac de origine poloneză (el era asociat unic şi administrator) şi Miroslav Stancovici (coordonator al activităţii firmei).
Pliantele distribuite de Cosmeticonn îi tentau pe timişoreni cu întrebări de genul „Doriţi să câştigaţi lunar două milioane de lei?” (în jur de 5.000 de euro). Apoi oamenii aflau că „testele de laborator din mai multe universităţi au constatat că laptele românesc este un ingredient ideal pentru produsele cosmetice” şi că ei înşişi pot produce materia primă.
Însă cei care voiau să intre în afacere erau obligaţi să cumpere mai întâi nişte catalizatori necesari producţiei. Suma cerută era de un milion de lei. Combinaţia de lapte şi catalizator se depozita timp de şapte zile într-un loc întunecos, pasta rezultată se amesteca iar cu lapte proaspăt, se filtra printr-o bucată de bumbac şi se punea la uscat. Astfel se obţinea lactoalbumina, care trebuia dusă la final la sediul firmei „Cosmeticonn”, de unde oamenii urmau să-şi recupereze banii daţi şi să primească pe deasupra două milioane. Doar că în acel moment descopereau că totul fusese o păcăleală.
Peste 6.700 de oameni au fost păgubiţi, alimentând conturile firmei cu aproximativ 20 miliarde de lei într-un interval foarte scurt, de doar şase luni. Mulţi nu şi-au mai recuperat banii. La sfârşitul anului 2002, Tribunalul Timiş i-a condamnat la închisoare pe iniţiatorii afacerii: Astfel, Gheorghe Aciu a primit o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani, iar Miroslav Stancovici de 16 ani. Tadeusz Zwitek a murit în penitenciar.
Scandalul SAFI
- Se pare că anul 1993 a fost un an foarte fertil pentru escrocherii. Tot atunci a fost înfiinţat Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA), administrat de societatea SAFI Invest SA. Printre numele mari implicate în afacere se numărau mai mulţi lideri ai PNL: Viorel Cataramă, George Danielescu, Radu Cojocaru, Dan Constantinescu.
Fondul a scos la vânzare certificate de investitor pe care oamenii s-au grăbit să le cumpere deoarece li se promitea o creştere de până la 40% pe lună a sumei investite, într-o vreme în care băncile acordau o dobândă de 5-7%.
Însă oamenii erau induşi în eroare deoarece cumpărau certificate de investitor cu o valoare mai mare decât cea reală, iar SAFI încasa comisioane mai mari decât cele cuvenite, ceea ce a dus la micşorarea activelor Fondului. SAFI a falimentat în 1996. Aproximativ 2.400 de oameni au fost păgubiţi cu peste 13 miliarde de lei vechi (300.000 de euro).
Singura persoană trimisă în judecată în dosarul SAFI a fost George Danielescu, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general SAFI. Danielescu nu a ajuns însă niciodată la închisoare deoarece a fost găsit nevinovat.
Alţi pui de Caritas
- Şi dacă vă gândeaţi că nu mai era loc pentru încă un „Caritas” pe pământ românesc, atunci vă înşelaţi. Tot la Piteşti era înfiinţat în 1993 Novo Caritas, un joc piramidal care şi-a deschis imediat filiale prin ţară. Iniţiatorul se numea Cristian Văduva. Aproximativ 140.000 de oameni au investit în schemă zece miliarde de lei vechi. Doar vreo 16.000 de oameni au primit ceva bani, restul intrând în categoria „păcăliţilor”. Despre Cristian Văduva nu se mai ştie nimic.
- Angela Găgăuţă a condus în perioada 2002-2005 o escrocherie numită „Caritasul de la Huşi”. Femeia deţinea funcţia de contabil-şef la CEC Huşi şi a iniţiat şi dezvoltat Caritasul provincial chiar din incinta filialei locale a CEC.
Pentru a-şi atrage clienţi, Angela Găgăuţă le promitea dobânzi de până la 70%. În cei trei ani de zile cât a funcţionat escrocheria au fost înşelate peste 40 de persoane din Huşi cu sume cuprinse între 50 de milioane de lei şi un miliard de lei vechi. Culmea, la zece ani de la primul Caritas, oamenii au venit şi acum cu sacoşele pline de bani la CEC. Unii şi-au vândut casele şi maşinile. Cea mai mare sumă depusă a fost de 850 de milioane de lei vechi, de către Mihai Clim, un bărbat care a muncit în Israel.
Doar 14 oameni şi-au recuperat banii deoarece restul nu au avut bani de avocat şi nu au putut s-o dea în judecată pe escroacă. În 2006 a fost condamnată de Tribunalul Vaslui la cinci ani de închisoare cu executare pentru înşelăciune. Acum este liberă şi trăieşte liniştită.
- Piramida caselor a funcţionat în Bucureşti în anii 2002-2003. Escrocheria era organizată sub forma unui credit imobiliar (fusese înfiinţată firma SC CREDITUL IMOBILIAR SRL), de către Victor Stan, un fost broker după cum el însuşi spunea, cel care era patronul şi directorul general al afacerii. Pliantele garantau acordarea unei sume cuprinse între 6.000 şi 30.000 de dolari, în maximum şase luni, pentru cumpararea de case.
Condiţia jocului este să depui cât mai repede un avans de 30% din suma creditului dorit, însă în practică nu vedeai niciodată fabulosul credit. Foarte mulţi oameni nu au reuşit să-şi mai recupereze toţi banii.
- Prodimpex a funcţionat între anii 1993-1994 la Suceava. Peste 25.000 de persoane au fost înşelate. Prejudiciul ridicându-se la câtva sute de mii de dolari.
- Philadelphia a fost o escrocherie ce a funcţionat prin 1996 la Piteşti. Sute de păgubiţi, sute de mii de dolari profit pentru escroci.
Top 20: Cei mai mari escroci din România
//////////////////////////////////////////////////
(Doar cativa) Investitorii cu care ne-au pricopsit alde Iliescu, Roman și ceilalți guvernanți
Personajele cheie ale afacerilor israeliene(sioniste) în România
Mark Meyer
Evreu american de origine română (?), preşedinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin, firmă care s-a ocupat, printre altele, de banca românească Dacia Felix şi care desfăşoară o activitate susţinută în România. Site-ul de internet al firmei Herzfeld & Rubin o prezenta până recent pe sora primului ministru Adrian Năstase, Dana Barb, ca pe o “redutabilă economistă” ce face parte din rândurile staff-ului firmei, ca directoare. (A se vedea despre preluarea forţată de către israelieni a băncii Dacia Felix-Eurom, capitolul Băncile Româneşti, Ţintă israelită.)
Mark Meyer, fiind şi unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel, s-a ocupat de organizarea vizitei în S.U.A. a preşedintelui Ion Iliescu în anul 2001.
A funcţionat la Palatul Cotroceni, pe lângă preşedintele Emil Constantinescu drept consilier, într-o perioadă când preşedinţia României era copleşită de evrei. Şefa consilierilor prezidenţiali era evreica Zoe Petre, iar uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantoş şi Alfred Moses. Chiar despre Emil Constantinescu, originar din Basarabia, în “Jurnalul” Ronei Hartner (presupusa amantă evreică a preşedintelui) s-a scris că tatăl său, care l-a abandonat împreună cu mama sa, era un evreu rus beţivan. Când a contrazis punctual conţinutul pseudo-Jurnalului Hartner, Constantinescu, în mod ciudat, nu a contrazis şi acest aspect. Mark Meyer a continuat să fie consilier prezidenţial şi pe lângă preşedintele Ion lliescu.
De fapt, Meyer s-a ocupat de România de pe vremea lui Ceauşescu, iar în anii din urmă a condus aşa-zisa Cameră de Comerţ Româno-Americană, care este ceva între agenţie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea intereselor evreilor americani şi interfaţă a afacerilor S.U.A. în România. Organizaţia este creată la Bucureşti din 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu şi, alături de Meyer, ea îl are la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România, acelaşi care deţine postul de televiziune din New York, Romanian Voice şi care, plătit tot de români, retransmite programe ale Televiziunii Române, beneficiind de un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul încă din al doilea mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu.
Pentru a da culoare vizitei din anul 2001 a preşedintelui Iliescu în S.U.A., Mark Meyer s-a gândit să îi organizeze acestuia o festivitate de premiere, şi neavând altceva mai la îndemână, a scos din pălărie medalia Distinguished Leadership Award conferită de… Camera de Comerţ Româno-Americană, adică de el însuşi. De fapt, Meyer a fost maestru de ceremonii al întregii vizite oficiale în Statele Unite ale Americii.
Evenimentul premierii lui Ion Iliescu s-a petrecut la 20 septembrie 2001 printr-un dineu festiv la hotelul newyorkez New York Palace, eveniment prezidat de cei trei evrei: Mark Meyer, Herbert Rubin şi Elias Wexler, “ca recunoaştere pentru cei 11 ani de conducere excepţională pe plan politic şi dezvoltare economică a României”. Organizarea dineului a fost aproape exclusiv evreiască: Mark Meyer, ex-ambasadorul Alfred Moses, Meir Rosenne, Herbert Rubin, Armand Scala, Richard Schifter, Rabbi Arthur Schneier, Elias Wexler etc.
Iată cum relata faptele cotidianul România Liberă din 5.11.2001: “Scandalul premierii lui Ion Iliescu de către Camera de Comerţ Româno-Americană continuă. Culmea absurdului: Ion Iliescu este premiat de către chiar consilierul său, Mark Meyer… S-a stabilit data chiolhanului de la New York în cinstea lui Iliescu. Lui Mark Meyer i s-au căutat rădăcini româneşti pentru a fi pus de regimul Iliescu în fruntea comunităţii româneşti din Statele Unite. Comunitatea românească s-a unit împotriva lui Ion Iliescu. Pentru chiolhanul în cinstea lui Ion Iliescu, Mark Meyer strânge mari sume de bani. Şi-a găsit şi sponsori. Două companii au sponsorizat cu câte 25.000 de dolari reuniunea, iar preţurile pentru invitaţi sunt împărţite în funcţie de locul în sală. La orice restaurant de clasă din Manhattan, un tacâm costă cca. 150 de dolari. Organizatorii se aleg şi cu un important profit, căci numai din sponsorizările celor două companii, la o participare de 100 de persoane, rămâne un beneficiu de 10.000 de dolari. Iar dacă mai calculăm şi costul unui tacâm, în medie 250 de dolari (cei care stau la masă mai aproape de Iliescu plătesc mai mult), reiese că afacerea Premiu pentru Iliescu este chiar profitabilă.” Un mic “ghişeft”, am adăuga noi, pe lângă marile afaceri ce le derulează Meyer cu România, în favoarea coreligionarilor sau cosangvinilor săi.
Toată mascarada acestei vizite aranjate de evrei pentru Iliescu a stârnit vii proteste din partea comunităţii româno-americane la New-York, îndeosebi din partea lui Marius Badea, editorul celui mai răspândit ziar românesc din California, Meridianul Românesc. Făcând parte din staff-ul electoral al preşedintelui S.U.A., George Jr. Bush, Marius Badea s-a adresat secretarului de stat Colin Power şi mai multor congresmani americani protestând asupra felului în care i se construieşte neîncetat lui Ion Iliescu o falsă imagine pozitivă la Washington de către aceleaşi persoane neavenite din anturajul sau, precum Alfred Moses, care i-a mai organizat în 2000 lui Iliescu o vizită în S.U.A., şi care, ca ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, a colaborat activ cu regimurile Ceauşescu şi Iliescu. În treacăt fie spus, Alfred Moses a ştiut, de fapt, să îşi folosească poziţia pentru a favoriza afacerile evreilor în România.
Însăşi conducerea Organizaţiei Comunităţii Româno-Americane (CORA) este acaparată în bună măsură de evreii originari din România, deşi arhiepiscopul Nathaniel o reprezintă oficial. Cităm din scrisoarea lui Marius Badea către arhiepiscop: “Cu mare mândrie, românii americani au citit scrisoarea dumneavoastră de protest împotriva acestui eveniment [decernarea distincţiei din partea lui Mark Meyer către Ion Iliescu], care a fost publicată în ziarul nostru. Din păcate, cu această ocazie, a ieşit la iveală o mare problemă în cadrul organizaţiei româno-americane, CORA, organizaţie pe care, cu mare onoare, o conduceţi ca chairman. Acţiunea Camerei de Comerţ Româno-Americane a fost organizată de domnii Mark Meyer, chairman al acesteia, şi Armand Scala, vicepreşedinte al acesteia, în acelaşi timp, dl. Armand Scala este preşedinte CORA, iar dl. Mark Meyer este vicepreşedinte CORA. Prezenţa domnilor…………………
Det. Aici
https://ioncoja.ro/investitorii-cu-care-ne-au-pricopsit-alde-iliescu-roman-si-ceilalti-guvernanti/
/////////////////////////////////////////////
PSD și PNL au cumpărat știri pozitive cu o sumă egală cu cât a costat construcția spitalului „Dăruiește viață”. Plățile au crescut, în secret, de la 60 de milioane de lei pe an la peste 100 de milioane de lei
58 comentarii Distribuie În doar trei ani, începând din 2021, PSD și PNL au plătit peste 257 de milioane de lei pentru știri pozitive în mass-media. Adică aproape 52 de milioane de euro. Cu un milion mai mult decât a costat construcția spitalului „„Dăruiește viață”, dedicat copiilor bolnavi de cancer, făcut din donații de la oameni și firme.
Citeşte întreaga ştire: https://www.libertatea.ro/stiri/psd-si-pnl-au-cumparat-stiri-pozitive-cu-o-suma-egala-cu-cat-a-costat-constructia-spitalului-daruieste-viata-4795526
//////////////////////////////////////////////
Dialog necruțător cu psihologul și psihoterapeutul Ioana Scoruș: „Ca popor, avem maturitatea psihologică a unui copil de 2 ani!”
de Florian Saiu
Vi se pare dur titlul? Citiți tot interviul, până la ultima literă, infantilitatea poporului este, până la urmă, doar rezultatul propriilor noastre comportamente. Ioana Scoruș le indică ferm: „Ne prefacem că învățăm, ne prefacem că muncim, statul se preface că ne plătește și, sub deviza «merge și așa», ducem totul mai departe, spre prăbușirea finală”.
– Jurnalul: Menționați la începutul cărții „Nu copilul e de vină” (Editura Humanitas, 2023), în plasa unui Avertisment, că ați conturat un text crud, revoltat și sarcastic pe alocuri, care spune lucrurilor pe nume, fără intenția de a jigni ori de a trage pe cineva anume de urechi. Dar care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, principalele carențe ale societății noastre, și mă refer la acele carențe care, din păcate, contribuie la formarea noilor indivizi? La acele carențe care s-au metamorfozat, în timp, chiar în fenomene.
– Ioana Scoruș: Oh, Doamne, e plină societatea noastră de probleme și cel mai acurat instrument cred că este cel care face comparații, de la nivelul organismelor Uniunii Europene, între țările UE. La cam toți itemii bifăm ultimele locuri. Aș începe cu dezastrul din învățământ, pentru că el este cel care construiește calitatea societății de mâine. Câtă vreme analfabetismul funcțional apropie sau chiar depășește 50% și în fiecare an el crește, devine limpede ce adulți vor hotărî, mâine, destinul acestei țări.
Prefaceri
– Sper că cei din cealaltă categorie de procente.
– Să pomenesc și despre sistemul de justiție, care ne îngrozește cu incapacitatea lui de a cântări just. Generalizarea corupției este un bun indicator al sistemului de justiție. Toate instituțiile statului, fără excepție, sunt bolnave până la nivelul de necroză, de cangrenă, de metastaze. Am avut șansa ca, în peste 30 de ani, să ne punem pe picioare, însă am obținut contrariul, exact contrariul. Iar asta spune ceva despre maturitatea noastră psihologică ca popor. Avem 2 ani – 2 ani și jumătate, or un copil de 2 ani nu este capabil de gândire rațională, nu știe diferența dintre bine și rău și tot ce-și dorește este plăcerea: să se joace. Asta facem și noi, ne prefacem că învățăm, ne prefacem că muncim, statul se preface că ne plătește și, sub deviza „merge și așa” sau „lasă, că la alții-i și mai rău” ducem totul mai departe, spre prăbușirea finală. Ca popor, conștiința noastră civică e aproape nulă, dar groaznic este că, dacă de noi nu ne pasă, iată că nu ne pasă nici de copiii noștri, de cum va arăta viața lor ca viitori adulți. Perpetuăm lipsa valorilor și mediocritatea și inventăm „valori” noi, cum ar fi bunăstarea obținută pe căi imorale. Faptul că există și întotdeauna vor exista excepții nu mai este de natură să salveze ceva.
Bun simț fundamental
– Cu o floare nu faci primăvară…
– Personal, cred că e prea târziu, că am pierdut trenul, dar asta nu înseamnă că renunț să sper, altfel, nu aș fi scris „Nu copilul e de vină”. Doar că mă doare, de aici și vehemența mea deloc elitistă, așa cum mi s-a sugerat la un moment dat că ar putea fi considerată. Să vrei ca lucrurile să meargă bine pășind pe o cale onestă nu ține de elitism, ține de un bun simț fundamental.
– Un bun simț al părinților, în primul rând… Că tot veni vorba de fenomene: ce înseamnă/ce implică „parentificarea copilului”?
– Sunt acele cazuri în care părintele, copleșit de propria-i problematică (depresie, de exemplu), nu își mai poate juca rolul firesc față de copil și, fără să-și dea seama, îi transferă copilului rolul de părinte. Iar acesta, împovărat cu un rol în care nu are ce căuta, va fi copleșit, la rândul lui, și va claca. Este o pierdere de copilărie care va avea repercusiuni în viața de adult. Ar putea subîntinde o veșnică nefericire, dar și mai mult de atât. Maturizarea copilului înainte de vreme nu este ceva de dorit.
Cea mai mare trădare
– Care apreciați că este cea mai mare (ca să nu scriu ireparabilă) trădare pe care un părinte o poate opera, conștient, ori inconștient, față de propriul copil?
– Aceea de a nu putea să-și iubească copilul. Adică de a-l abandona afectiv din chiar clipa în care vine pe lume. Apoi, aceea de a-l folosi pentru beneficii personale (compensatoriu, în termeni de stimă de sine, mai ales). Nu în cele din urmă, aceea de a-i nu da un set de valori sănătos. Trădarea cea mai mare, subsumând, este să funcționezi inconștient toată viața, adică să nu ai habar nici de tine, nici de copilul tău, altfel decât în termenii aparenței. Să nu te trezești nicicând din somnul iluziei. Cum spunea cineva, să nu știi ce trăiești.
Fuga de lupă
– Dramatic! Care ar fi, în schimb, cea mai valoroasă/importantă investiție pe care un părinte o poate face într-un copil? Să fie iubirea, pur și simplu (pură și simplă)?
– Vreau să cred că iubirea e de la sine înțeleasă, însă, ca să fie o iubire sănătoasă, este necesar să fie o iubire matură, or asta înseamnă una cu limite sănătoase. Nemărginită în sens de inepuizabilă, însă limitată în sens de frustrare optimă. Nu există iubire sănătoasă față de copil, dacă ea nu este subîntinsă unor limite, din cele mai diverse. Iubirea sănătoasă presupune și codul moral. Nu se poate conviețui în societate în lipsa unui set de valori morale, iar el nu trebuie să fie unul relativ, pentru că tocmai relativizarea a tot și a toate a dus țara asta în prăpastia în care se află. Și, dacă aici a ajuns, a ajuns din cauza acestor „adulți” lipsiți de valori și pentru care compromisul, orice fel de compromis, a devenit norma. O valoare este o valoare, odată știrbită, relativizată, ea cade din calitatea ei de valoare. Din păcate, nu putem da copiilor noștri decât propriile valori, despre care credem că sunt bune, nu mai stăm să le chestionăm, nu ne mai luăm sub lupă pentru a ne interoga în primul rând pe noi. Nu-i putem cere copilului să nu mintă, dacă noi înșine mințim. Este o iluzie să credem că el nu vede, că el nu știe că mințim, însă asta credem, că reușim să disimulăm suficient de bine în fața lui. Pur și simplu nu-i poți cere, nu ai dreptul să-i ceri copilului ceea ce tu nu pui în practică în viața de zi cu zi. E imoral și, în tot cazul, inutil.
Prăbușiri, anacronisme, relativizări
– Ce opinați că-i lipsește sistemului de învățământ pentru a putea fi considerat un cadru sănătos pentru copiii noștri? Știu, s-ar putea scrie zece cărți pe marginea acestui subiect…
– Îi lipsesc multe, după cum știți. Profesionalismul cadrelor didactice, de exemplu. Este umilitoare calitatea profesională azi. Nu ar trebui să aibă ce căuta la catedră oameni care nu dețin conștiința faptului că elevul este un material subtil în care ei sculptează viitorul adult și că fiecare interacțiune cu el devine o amprentă pe care copilul o va duce toată viața. De la insuficiența cunoștințelor la incapacitatea de a le transmite la modul potrivit, trecând prin prăbușirea codului etic. Ce să mai spunem despre prăbușirea standardelor. Să pomenesc și anacronismul sistemului, viziunea asupra modului în care trebuie livrată și verificată cunoașterea. Relativizarea limitelor este o altă pacoste.
Egalizări dezastruoase
– Mai exact?
– Părintele a invadat școala, el știe mai bine cum și ce trebuie predat copilului, el știe mai bine care sunt materiile importante și care nu. Dacă nu cere supraperformanță la clasă, părintele cere să-i fie tratat copilul cu enormă îngăduință. Găsește scuze pentru orice. Sigur, este ajutat și de noua orânduire, în care egalizarea valorilor face ravagii. Toți copiii trebuie să ia 10. Toți copiii trebuie să facă facultate, altfel, se cheamă că sunt discriminați.
– O aiureală!
– Și astfel, copiii sunt mințiți și ajung la finalul studiilor având despre sine o imagine deformantă. În mod real, învățământul, de orice nivel ar fi, scoate pe bandă rulantă mediocri, dar pentru că valoarea calificativului a fost anulată, toată lumea crede că a făcut mare ispravă. Șocul cel mai mare îl au unii tineri care pleacă să studieze în străinătate, neavând o imagine realistă, iar acolo clachează, pentru că standardul pe care-l găsesc este cu mult deasupra celui pe care-l dețin. Apoi, se întorc în țară și spun că nu s-au putut adapta. Uitați, în Germania tot 12 ani de școală se fac, însă elevul din România, în cei 12 ani, față de cel din Germania, acumulează cunoștințe echivalente unui an și jumătate mai puțin de predare. Atât de defect este învățământul nostru. Este firesc să nu faci față în alt sistem când îți lipsește un an și jumătate de școală. Desigur, vor exista mereu acei copii făcuți pentru a învăța, dar cred că ei nu depășesc un maximum de 10%. Rezultatele la testele PISA sunt un etalon al dezastrului învățământului românesc. Anacronismul manualelor școlare și lipsa pedagogiilor necesare secolului XXI desăvârșesc dezastrul.
Copilul real versus copilul ideal(izat)
– Chiar creștem doi copii într-unul singur – cel real și cel mental/închipuit? Cum așa? Cum am putea despica această dualitate nebună? Putem?
– Creștem un singur copil, însă imaginea noastră mentală asupra lui este dihotomică, iar acesta este un proces inconștient. Pur și simplu habar nu avem că în mintea noastră există, înainte de orice, imaginea copilului ideal(izat), el fiind reperul după care ne „construim” copilul. Orice mamă își visează copilul încă de când e însărcinată, orice mamă proiectează în copilul real, în mod inconștient, calitățile pe care visează să le dețină copilul său. Această proiecție o va însoți toată viața, iar ea va ecrana imaginea copilului real, impurificând-o cu produse ale proiecției. Suntem foarte supărați când copilul nostru nu e așa cum dorim, dar, dacă nu e așa cum ni-l dorim, este pentru că bietul de el este așa cum este, el nu poate deveni imaginea noastră despre el pentru că el nu are nicio legătură cu această imagine și nicio vină pentru ea.
Tendințe vătămătoare
– Evident.
– Este dificil de înțeles că funcționăm în baza unor „mecanisme de apărare” pe care cu toții le deținem și pe care le folosim tot timpul în mod totalmente inconștient (deci ele nu se supun nici conștiinței și, prin urmare, nici voinței). Scopul lor este să apere eul conștient de a fi în contact cu ceea ce nu îi convine atât din realitatea internă, cât și din realitatea externă pe care-o numim obiectivă. Iar aceste apărări pur și simplu mistifică realitatea. Având în fața ochilor copilul real, nu știm că el este doar ecranul de proiecție al copilului din mintea noastră, care este idealul. Nu știm că el vine pe lume cu o anume înzestrare, ci îl tratăm ca și cum ar fi o plastilină din care vom face ceea ce ne dorim. E firesc să ne dorim ce e mai bine pentru copil, însă nu știm că ceea ce ne dorim conține suma proiecțiilor noastre care, de regulă, este constituită din suma dorințelor noastre (pentru noi) neîmplinite. Ca și cum ne-am putea trăi viața prin intermediul lor, ca și cum am putea compensa prin el ceea ce nu am avut noi înșine.
Un mecanism matur de apărare: umorul
– Îmi sună familiar (ca să nu zic familial).
– Un imens joc inconștient este scena pe care se derulează toate relațiile umane, nu doar cea dintre noi și copil. Este și motivul pentru care înțelepții spun că trăim în iluzie. Noi nu cu realitatea suntem în contact, ci cu realitatea mistificată de mecanismele noastre de apărare, care mecanisme pot fi unele imature sau unele mai mult sau mai puțin adulte, pentru că între ele există diferențe apreciabile. De exemplu, proiecția sau identificarea proiectivă sunt mecanisme de apărare infantile, pe când sublimarea sau umorul sunt mecanisme de apărare mature. Cu cât mecanismele pe care le deținem sunt mai adulte, cu atât contactul cu realitatea obiectivă este mai acurat. Dar cum anume am putea să nu ne pierdem în imaginea copilului ideal, inconștientă fiind?
– Cum?
– Aducându-ne permanent aminte că puiul nostru este o ființă pe care nu o cunoaștem, un străin pe care trebuie să ajungem să-l cunoaștem în același timp în care îl și educăm. Că el este un „cineva” la fel de necunoscut cum ne este orice om de pe stradă. Deci să nu mai plecăm de la premisa că, doar pentru că este copilul nostru, asta are drept consecință că îl și cunoaștem de la început. E adevărat că nimeni nu-l cunoaște la fel de bine ca noi, dar la fel de adevărat este că abia urmează să-l descoperim. Altfel spus, dacă ne poziționăm corect față de el, din perspectiva necunoscutului pe care încercăm să-l facem cunoscut, asta ne permite să căpătăm atenția și curiozitatea necesare, fără de care nimeni nu ajunge să fie cunoscut și, mai ales, această poziționare oferă copilului spațiul psihic necesar pentru a scoate la lumină ceea ce copilul deține în ascuns și despre care nu știm nimic. Adică să nu-l mai acoperim cu proiecțiile noastre.
Mediul e creuzetul
– Ce înseamnă bisexualitate psihică, distinsă doamnă Ioana Scoruș?
– Înseamnă că deținem cu toții, în proporții variabile, constituțional vorbind, atât dispoziții sexuale feminine, cât și masculine (care se regăsesc în conflictele mai mult sau mai puțin conștiente pe care le trăim mai ales în adolescență pentru a ne asuma propriul sex). Născuți fiind de un sex sau altul, într-o familie sănătoasă ne vom identifica cu părintele de același sex, iar mai apoi societatea va veni cu așteptările (cererile) ei și cu raportarea ei conformă sexului biologic pe care-l avem, lucru care întărește identificarea cu sexul biologic. Dacă un băiat e crescut într-o familie în care sunt numai femei și dacă acele femei se raportează la el ca la ele însele, cel mai probabil băiatul, identificându-se cu imaginea lor despre el, va avea despre sine o imagine a femininului, va fi „ca și când” este fată, chiar dacă știe că el este băiat. Și se va simți ca și cum ar fi fată, ceea ce va induce un disconfort intern, căci mintea lui va sta într-un conflict irezolvabil: știe că este băiat dar se simte ca și cum ar fi fată. Aceasta este bisexualitatea, capacitatea de a deveni, simbolic vorbind, de un sex sau celălalt, lucru care are legătură cu mediul generic și nicidecum cu genele. Nu există transmitere a rolului de gen prin ADN, ci numai și numai prin mediu.
Locul în care se varsă iluzia (și speranța)
– Suprim bombardamentul și vă mai întreb doar atât: sunteți nu doar psihoterapeut, ci și scriitoare (inclusiv de cărți pentru copii). Eu am citit, recunosc, una singură, volumul de convorbiri cu Ion Vianu (mă documentam eu însumi pentru un dialog cu distinsul fiu al lui Tudor Vianu). Și-acum mirarea: ce carte scrisă de profesionista Ioana Scoruș este cel mai aproape de inima omului Ioana Scoruș? Și de ce?
– Dacă prin profesionistă vă referiți la meseria mea, atunci, desigur, „Nu copilul e de vină” este cartea care vorbește despre mine. Dacă vă referiți la profesionist al scrisului în general, „Freud Museum” este cea mai apropiată sufletului meu. Dacă vorbiți despre profesionist al dialogului, „În definitiv…”, dialogul cu Ion Vianu. Aceste trei cărți sunt cele mai bune repere ale spațiului meu interior. De ce? Pentru că ele sunt reprezentantele maturității mele de la fiecare moment. Nereprezentându-mă fidel, rămân, totuși, niște repere. Dar cea mai valoroasă este, întotdeauna, cartea care se află în manuscris, la jumătatea drumului spre facerea ei. Ea este locul unde scriitorul își varsă iluzia, speranța, așteptările. Până la urmă, orice nouă carte vrea să fie imaginea formei noastre mai împlinite. Oglinzi pe care le aruncăm în lume și care urmează (sau nu) să ne redea imaginea noastră de acum. Orice carte este o speranță de noi înșine. Altfel spus, o dorință rostită lumii, o cerere față de cititor.
Râsul: sensuri, înțelesuri, finețuri
– Ultimele mirări, promit: ce-i râsul, stimată doamnă?
– Spuneți râsul, și nu umorul. Este o întrebare atât de dificilă și de vastă încât nu pot fi decât foarte scurtă și, eventual, inexactă. Și mă voi referi la râsul firesc, normal, nu la cel isteric sau vulgar sau în oricare alt fel nepotrivit. Cred că, înainte de orice, râsul este disponibilitate interioară, în măsura în care este și disponibilitate exterioară. De celălalt. Pentru ca râsul să aibă loc, este necesară atât existența unui spațiu intrapsihic liber, cât și existența unui spațiu interpsihic.
– Complex!
– Adică trebuie să am loc în interiorul meu unde să primesc intervenția celuilalt, cum trebuie să am la dispoziție și distanța optimă (psihologică) între mine și cel care-mi dă motiv de râs. Degeaba încearcă cineva să mă facă să râd dacă sunt atât de invadată de probleme încât stau înecată-n ele, în mintea și sufletul meu. Râsul este spațiu de seninătate, de disponibilitate de-a te lăsa încântat, bucurat și care culminează în scoaterea din sine. Dar mai există și râsul pe care un bărbat îl provoacă unei femei (mai rar invers) și care este încercare de cucerire.
Regăsirea plăcerii pure a copilăriei
– Aprofundat?
– Această încercare de a provoca râsul unei femei are o componentă sexuală. Ați auzit vreodată o femeie râzând plină de încântare la gluma unui bărbat? E, acolo, un clinchet cristalin… Disponibilitatea de a se lăsa astfel bucurată coincide cu dorința bărbatului de a o cuceri. Dar acesta-i un caz particular… Râsul este plăcerea răutăcioasă care nu are nicio răutate în ea. Este afirmarea inconștientă (și astfel neblamabilă) a superiorității noastre față ce inferioritatea celui de care râdem. Este, de fapt, regăsirea plăcerii pure a copilăriei. Copilul râde, dar este lipsit de simțul comicului. Umorul este achiziție de vârstă adultă, iar el este o consecință a interiorizării normelor sociale ale bunului simț. Fără acest reper interior umorul nu este umor. Umorul înlocuiește pierduta plăcere pură a copilului, după ce asumă bunul simț.
Dublul neidentic
– Dar prietenia?
– Grea temă aduceți și imposibil de expediat în spațiul unui interviu. Pe scurt, pentru mine prietenia este iubirea lipsită de eros, desexualizată, care se desfășoară în deplină libertate și gratuitate, care nu așteaptă reciprocitate față de cel în care-mi regăsesc valorile. Este bucurie a reîntâlnirii, spațiu al libertății de a fi eu însămi. Prietenul este dublul neidentic, în a cărui diferență găsești ceea ce ai vrea să deții. Prietenul este cel căruia nu îți este teamă să-i spui despre el ceea ce e neconvenabil să spui în altfel de relații, dar și cel căruia îi poți suporta reciprocitatea observației fără să te superi. Prietenia este acel ceva pe care-l construim împreună și care este doar al nostru. Intranzitivul unei relații de iubire desexualizată, asta este prietenia. Și, ca oricare altă relație umană, și prietenia trebuie cultivată și îngrijită. Să pomenesc și despre cazul cu totul rarisim, atunci când prietenul este absolutul. Dar asta se pretează mai degrabă iubirii erotice sau eroilor din cărți.
Despre Ioana Scoruș
Ioana Scoruș este psiholog, psihoterapeut de sorginte psihanalitică și scriitoare. A semnat rubrica „Cititorincul” din suplimentul literar LA&I și numeroase articole și cronici în revistele Dilema veche, România literară, Convorbiri literare, Apostrof, Timpul, Orizont etc. În prezent semnează rubrica „psiho” din revista Viața Românească. Pe lângă un volum de dialoguri cu șapte psihanaliști care şi-au practicat meseria în România în clandestinitate, înainte de 1989 (Paradoxurile psihanalizei în România, 2007), Ioana Scoruș a publicat versuri (Iubiri imperfecte, 2004), romane (Povestea unei sinucideri, 2006; Un an din viața Liubei B., 2017; Freud Museum, 2019; Ignoranță, 2022), un volum de convorbiri cu Ion Vianu (În definitiv, 2018) și Aventuri în Ţara lui Strolyx: Prima mea carte despre emoții (Humanitas Junior, 2020), cea dintâi carte pentru copii a autoarei. Contribuțiile ei se regăsesc și în volumele colective Cazuri clinice de psihiatrie (2011), De taină (2020) și Suntem sănătoși la minte? (Humanitas, 2022).
„În noua orânduire, egalizarea valorilor face ravagii. Toți copiii trebuie să ia 10. Toți copiii trebuie să facă facultate, altfel, se cheamă că sunt discriminați”, Ioana Scoruș, psiholog
„Câtă vreme analfabetismul funcțional apropie sau chiar depășește 50% și în fiecare an el crește, devine limpede ce adulți vor hotărî, mâine, destinul acestei țări”, Ioana Scoruș, psihiatru
„Generalizarea corupției este un bun indicator al sistemului de justiție. Toate instituțiile statului, fără excepție, sunt bolnave până la nivelul de necroză, de cangrenă, de metastaze”, Ioana Scoruș
„Ne prefacem că învățăm, ne prefacem că muncim, statul se preface că ne plătește și, sub deviza «merge și așa» sau «lasă, că la alții-i și mai rău» ducem totul mai departe, spre prăbușirea finală”, Ioana Scoruș
„Ca popor, conștiința noastră civică e aproape nulă, dar groaznic este că, dacă de noi nu ne pasă, iată că nu ne pasă nici de copiii noștri, de cum va arăta viața lor ca viitori adulți”, Ioana Scoruș
„Perpetuăm lipsa valorilor și mediocritatea și inventăm «valori» noi, cum ar fi bunăstarea obținută pe căi imorale”, Ioana Scoruș
„Râsul este plăcerea răutăcioasă care nu are nicio răutate în ea”, Ioana Scoruș
„Prietenia este iubirea lipsită de eros, desexualizată, care se desfășoară în deplină libertate și gratuitate, care nu așteaptă reciprocitate față de cel în care-mi regăsesc valorile”, Ioana Scoruș, psihoterapeut
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/maturitate-psihologica-popor-copil-societate-probleme-959307.html
///////////////////////////////////////////////
(Amintiri despre fosta Romanie…)Ludovic Orban: PSD e inamicul public numărul 1 al României. Social-democrații sunt niște criminali economici care îndreaptă țara spre incapacitate de plată
Mirela Ionela Achim
Premierul Ludovic Orban a criticat în termeni duri votul de marți din Parlament. Șeful Guvernul a susținut că iresponsabilitatea PSD de a vota creșterea pensiilor cu 40%, dar și alte cheltuieli riscă să arunce țara în aer. Orban i-a numit „criminali economici” pe social-democrați și a subliniat că bugetul României efectiv nu-și mai poate permite cheltuieli de o asemenea anvergură.
Orban a avertizat că decizia de azi generează un risc major de a nu se mai putea face față tuturor cheltuielilor: „De fapt, PSD își dorește să nu mai fie plătie pensiile, salariile, să nu mai avem bani de investiții, către autoritățile locale, către cheltuielile sociale. Asta vrea PSD. Ăsta va fi rezultattul dacă acceptăm decizia unei majorități toxice care distruge România încetul cu încetul, prin toate aberațiile votate în Parlament. Guvernul va ataca la CCR această lege. Nu vom accepta sub nicio formă aceste majorări fără indicarea surselor de venit”.
Ludovic Orban, după ce PSD a impus iar majorarea pensiilor cu 40%: Un act populist. Economia românească nu-și permite această cheltuială
„Iresponsabilitatea PSD riscă să arunce România într-o criză economică pe care abia am depășit-o. Să votezi, în condițiile unei contracții economice, majorări de 6,7% din PIB, fără existența unui venit suplimentar demonstrează că PSD e inamicul public numărul 1 al României și al economiei românești. Amintesc faptul că Guvernul a majorat punctul de pensie cu 14%, 177 de lei, cea mai mare majorare din istorie. Asta în condițiile de criză economică. Nu există altă țară europeană care să majoreze pensiile într-o astfel de criză. Doar Germania, care a majorat cu 3,1, respectiv 41%.
Ministrul Muncii anunță o nouă creștere a pensiilor. E a treia majorare, în doar un an: „Am preluat același mecanism”.
Ministrul Muncii anunță o nouă creștere a pensiilor. E a treia majorare, în doar un an: „Am preluat același mecanism”. Când va avea loc
Cât despre alocații, PNL, din 2004, e singurul partid care a majorat alocațiile. Votarea de către PSD a unei legi de dublare a alocațiilor în același an în care PNL le-a dublat a fost un act populist. Cu toate astea, am ținut cont de nevoia copiilor de a crește alocațiile și am asigurat creșterea alocațiilor în cinci etape succesive. Prima, cu 20%, a fost din luna august.E maximum pe care îl poate suporta economia azi. Orice creștere de cheltuieli așa cum sunt cele provocate de criminalii economici de la PSD nu face altceva decât să îndrepte România spre incapacitate de plată”, a declarat Orban.
Premierul a spus că deja România are de pătimit din cauza votului de azi din Parlament: „Deja România suferă, deja e pusă sub semnul întrebăriii capacitatea de aaccesa fondurile din facilitatea de recuperare, din cauza acestor creșteri aberante ale cheltuielor publice care nu au la bază niciun fel de venit. Agențiile de rating sunt în evaluarea eocnomiei românești, urmând să dea ratingul de țară. O astfel de decizie riscă să aibă consecințe dramatice pentru România”. „Îi rog pe părinții și bunicii noștri să mă creadă pe cuvânt: creșterea punctului de pensie cu 177 de lei este maximum pe care ni l-am putut permite în condiții de raționalitate economică și în condițiile în care noi vrem ca orice majorare să poată fi susținută pe viitor. Cine promite mai mult dă mărul otrăvit amenilor. Credeți că dacă am fi avut bani, nu am fi dat? Demagogia aruncă România într-o criză din care vom ieși și mai greu”, a mai declarat Orban.
Ludovic Orban: PSD e inamicul public numărul 1 al României. Social-democrații sunt niște criminali economici
PSD s-a impus iar în Parlament. Majorarea pensiilor cu 40%, votată din nou
Parlamentul a adoptat, marți, rectificarea bugetară cu amendamentul PSD privind creșterea pensiilor cu 40%. Asta a însemnat inclusiv abrogarea articolul potrivit căruia punctul de pensie se majora cu 14%, așa cum a decis inițial Guvernul PNL. Au fost 242 voturi ”pentru”, 147 ”împotrivă” şi 11 abţineri.
Practic, rămâne în vigoare Legea pensiilor care prevede majorarea punctului de pensie cu 40%.
De asemenea, tot ca urmare a votului de azi, ar trebui majorate și salariile profesorilor din acest an, iar autoritățile locale ar urma să primească mai mulți bani.Florin Cîțu, ministrul Finanțelor Publice, a anunțat că Guvernul va ataca la Curtea Constituțională rectificarea bugetară înforma adoptatăde Parlament
Ludovic Orban: PSD e inamicul public numărul 1 al României. Social-democrații sunt niște criminali economici care îndreaptă țara spre incapacitate de plată (VIDEO)
////////////////////////////////////////////////
Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității
by Florin Gheorghe
Luna aceasta în Dubai sub sloganul „Shaping Future Governments”, WGS (World Government Summit) a reunit personalități importante din politică, afaceri și guvernanță globală într-un format asemănător cu cel al recentei reuniuni anuale a WEF.
WGS (Summit-ul Guvernului Mondial) se autoproclamă drept „o platformă globală de schimb de cunoștințe dedicată modelării viitorului guvernului la nivel mondial”.Au participat peste 300 de vorbitori și 10.000 de participanți, inclusiv 250 de miniștri guvernamentali și reprezentanți din 80 de organizații internaționale, regionale și guvernamentale, inclusiv ONU, WEF (World Economic Forum), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional.
Musk, Schwab și alți lideri au dezbătut speranțe și preocupări contradictorii pentru viitor. WGS a prezis cum va arăta lumea până în 2071, deziderat lansat ca parte a inițiativei „Guvernul în 2071” a WGS.Aceste proiecții prevăd un viitor distopic cu schimbări climatice catastrofale, migrație în masă, concedieri în masă datorate automatizării, urmate de tulburări sociale, fuziunea oamenilor cu tehnologia fiind „cel mai bun scenariu” pentru 2071.
Musk a abordat dezvoltarea continuă a inteligenței artificiale (AI) și pericolele unui guvern mondial, vorbind prin video la WGS.
„Unul dintre cele mai mari riscuri pentru viitorul civilizației este inteligența artificială”, a spus Musk participanților la WGS. „Dar AI are contribiție atât pozitivă, cât și negativă – este o mare promisiune, o mare capacitate dar odată cu asta vine și un mare pericol.”El a comentat despre ChatGPT, instrumentul AI din ce în ce mai popular dezvoltat de OpenAI. Musk este co-fondator OpenAI împreună cu fostul partener PayPal, Peter Thiel, intre timp părăsind consiliul de administrație al companiei.
„Cred că ChatGPT le-a arătat oamenilor cât de avansată a devenit tehnologia AI, este foarte avansată de ceva vreme; până acum pur și simplu nu avea o interfață de utilizator care să fie accesibilă pentru majoritatea oamenilor”, a spus Musk.„Ceea ce a făcut ChatGPT este doar să pună o interfață de utilizator accesibilă pe tehnologia AI, care este prezentă de câțiva ani”, a adăugat el.
Musk a cerut guvernelor să elaboreze reglementări de siguranță pentru AI, comparând ascensiunea acesteia cu dezvoltarea tehnologiei nucleare.
„Vă uitați, să zicem, la descoperirea fizicii nucleare. Asta a generat energie nucleară dar și bombe nucleare”, a spus Musk, adăugând:„Cred că trebuie să reglementăm siguranța AI, sincer. Gândiți-vă [la AI] ca la orice tehnologie care are un potențial risc pentru oameni, cum ar fi dacă este vorba de avioane, mașini sau medicamente, avem organisme de reglementare care supraveghează siguranța publică a mașinilor și avioanelor și a medicamentelor.
„Cred că ar trebui să avem un set similar de supraveghere reglementară pentru inteligența artificială, pentru că cred că este de fapt un risc mare pentru societate.”
Nu este prima dată când Musk face astfel de remarci despre AI. În martie 2022, Musk a spus că „inteligenta artificială greșită” este una dintre cele mai mari trei amenințări cu care se confruntă omenirea, alături de scăderea natalității și creșterea „extremismului religios”.
Alții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la influențarea AI-ului – susținând că părtinirea este inclusă în tehnologie. New York Post a raportat că ChatGPT a refuzat să scrie un articol despre Hunter Biden în stilul critic al ziarului, dar a fost dispus să scrie articolul din perspectiva CNN.
Business Insider susține că instrumentele AI precum ChatGPT trebuie să fie „woke” pentru a atrage investitorii.Investiții majore se revarsă în astfel de tehnologii AI. Microsoft a anunțat luna trecută că investește 10 miliarde de dolari în OpenAI, în timp ce Google lucrează la un concurent al ChatGPT cunoscut sub numele de „Bard”.
Musk, în discursul său cu delegații WGS, a abordat, ceea ce el vede ca fiind pericolele unui guvern mondial.
„Știu că acesta se numește Summit-ul Guvernamental Mondial, dar cred că ar trebui să ne îngrijorăm un pic dacă devenim prea mult un singur guvern mondial”, a spus el. „Vrem să evităm să creăm un risc civilizațional prin faptul că, sincer – acest lucru poate suna puțin ciudat – avem prea multă cooperare între guverne.”
În schimb, Musk a cerut menținerea „diversității civilizaționale”. El a spus:„Cred că vrem să fim puțin precauți în a fi prea mult intr-o singură civilizație, pentru că dacă suntem prea mult o singură civilizație, atunci totul se poate prăbuși.„Evident că nu sugerăm război sau ceva de genul acesta, dar cred că vrem să fim puțin atenți să nu cooperăm prea mult. Sună puțin ciudat, dar vrem să avem o anumită diversitate civilizațională, astfel încât, dacă ceva nu merge bine cu o parte a civilizației, totul să nu se prăbușească și umanitatea să continue să meargă înainte. [cealaltă parte sa functioneze]”
Musk a avut câteva sfaturi pentru liderii politici și alte personalități proeminente: vorbește cu propria ta voce.„Cred că oamenii ar trebui să vorbească cu propria lor voce”, a spus el. „Aș încuraja directorii generali, legislatorii să vorbească autentic. Faceți singur tweet-urile și transmiteți-vă mesajul direct.”
Musk a scris pe Twitter că a ales să facă aceste remarci la WGS pentru că „părea locul potrivit”.
De asemenea, a făcut aluzie la planurile sale pentru Twitter, indicând că se așteaptă să găsească un CEO care să-l succedă „probabil către sfârșitul acestui an”.„Cred că trebuie să stabilizez organizația și să mă asigur doar că se află într-un loc sănătos din punct de vedere financiar”, a spus el. „Bănuiesc că, probabil, spre sfârșitul acestui an, ar fi un moment bun pentru a găsi pe altcineva care să conducă compania.”
Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității
///////////////////////////////////////
Pentru a-i înţelege pe globalişti trebuie să înţelegem religia lor psihopată
La sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900, Occidentul a cunoscut o explozie bruscă de ocultism deschis în rândul elitelor ultra-bogate. Ascensiunea „teosofiei” era în curs de desfăşurare, devenind un fel de modă care, în cele din urmă, a pregătit terenul pentru ceea ce mai târziu va fi numit spiritualismul „new age”. Principalul motor al mişcării teosofice a fost un mic grup de academicieni obscuri, condus în parte de o femeie pe nume H.P. Blavatsky. Grupul era obsedat de credinţa ezoterică, de gnosticism şi chiar de satanism.
Blavatsky a co-fondat Societatea Teosofică în New York în 1875, susţinând că avea o legătură psihică cu fiinţe numite „Mahatmas” sau „maeştrii”. Aceste creaturi, a afirmat ea, au ajutat-o să scrie cărţile fundamentale ale Teosofiei, inclusiv „Doctrina secretă”.
Aduc în discuţie Teosofia şi pe madam Blavatsky deoarece mişcarea pe care ea a ajutat-o să se lanseze a fost în primul rând elitistă – răspândirea ocultismului la începutul anilor 1900 viza în mod special clasele superioare, iar acest lucru a făcut ca mulţi lideri politici şi de finanţe să fie implicaţi în organizaţii obscure cu mandate secrete. Astfel de grupuri au existat în trecut, de la rozacrucieni şi francmasoni până la alchimiştii din Evul Mediu, care îşi ascundeau credinţele oculte în texte codificate. Cu toate acestea, niciodată până la acel moment eforturile lor nu fuseseră atât de publice.
Spre cinstea lor, primii teosofişti erau în mare parte apolitici (cel puţin asta afişau) şi pledau împotriva intruziunii politice în viaţa oamenilor. Suspectez, totuşi, că acest lucru s-a datorat faptului că, la acea vreme, guvernele occidentale se învârteau în jurul valorilor creştine şi conservatoare. Pe măsură ce politicienii au fost conduşi către separarea de creştinism, interesul teosofilor pentru controlul guvernelor a crescut, iar mişcarea a devenit din ce în ce mai socialistă în practică.
Invariabil, aceste sisteme spirituale se învârteau în jurul zeităţilor păgâne din trecut, multe dintre ele de origine babiloniană, egipteană antică, sau precreştine. Acestea fiind spuse, există, de asemenea, numeroase menţiuni în teosofie despre o figură în mod special – Lucifer, numit şi „Purtătorul de lumină, îngerul luminii, Prometeu (simbolic), balaurul, steaua dimineţii şi Satana”. Luciferienii moderni vor nega în mod constant că numele „Lucifer” are vreo legătură cu figura biblică a lui Satana, dar aceasta este o minciună. Blavatsky însăşi tratează cele două figuri ca fiind sinonime în „Doctrina secretă”. După cum recunoaşte ea însăşi în cartea sa:
„Şi acum este dovedit că Satana, sau Dragonul Roşu de Foc, „Domnul Fosforului” şi Lucifer, sau „Purtătorul de Lumină”, este în noi: este Mintea noastră…”.
Blavatsky, citând texte hermetice în Doctrina secretă, repetă, de asemenea, mantra:
„Satana este zeul planetei noastre şi singurul zeu…”
Luciferienii şi ocultiştii vor susţine, de asemenea, că Biblia creştină menţionează doar o singură dată numele „Lucifer” şi că cele două figuri nu sunt asociate. Aceasta este încă o dată o minciună prin omisiune. Biblia menţionează de fapt „purtătorul de lumină”, „îngerul de lumină” şi „balaurul” cu referire la Satana în mai multe rânduri, şi toate aceste nume sunt folosite de elite pentru a descrie figura pe care o numesc Lucifer.
Aşa cum se menţionează în Corinteni 11:14 – „Şi nu este de mirare, căci însuşi Satana se preface în înger de lumină…”
Cu alte cuvinte, atunci când orice grup elitist menţionează termeni precum „purtător de lumină” sau Lucifer, ei se referă într-adevăr la Satana. Nu este doar o chestiune de discuţie arhetipală, aceasta este, de fapt, o parte a religiei lor. Dar, în vremurile noastre moderne, unii ar putea spune „cui îi pasă?”. Totul este doar woodoo mitic şi fantezie, nu-i aşa?
Eu le-aş răspunde cu o întrebare: credinţele religioase profunde ale oamenilor cu putere financiară şi politică le determină modul în care iau decizii? Nu ar ajuta analizarea credinţelor lor la explicarea motivaţiei care stă la baza acţiunilor lor? Dacă vreţi să ştiţi de ce globaliştii sunt implicaţi într-un război foarte real pentru minţile maselor, nu puteţi trece cu vederea motivaţiile lor religioase. Ceea ce pare a fi fantezie pentru unii este FOARTE real pentru globalişti.
De exemplu, mulţi ştiu că în clădirea Naţiunilor Unite din New York există o bibliotecă ocultă. Dar puţini ştiu că aceasta a fost construită de un grup numit Lucifer Publishing Company (schimbat ulterior în Luciş Trust). Luciş Trust citează constant scrierile lui HP Blavatsky ca sursă de inspiraţie pentru organizaţia lor. ONU continuă să se asocieze cu Luciş Trust până în prezent. Cu alte cuvinte, însăşi inima globalismului se învârte în jurul idealurilor luciferiene.
Nu contează ce credem noi doi despre aceste lucruri. Nu contează dacă vedeţi astfel de concepte ca fiind metaforice, sau simbolice sau imaginare. EI cred şi, prin urmare, trebuie să explorăm ce înseamnă aceste credinţe pentru ei, din punctul lor de vedere.
Înainte de anii 1800, ocultiştii implicaţi în luciferianism ar fi fost arşi pe rug dacă ar fi fost descoperiţi. Dar, pentru a înţelege de ce, trebuie să privim evoluţia religiei şi de ce aceasta duce inevitabil la relativism moral şi autodistrugere socială.
Pentru teosofişti, Lucifer/Satan este un fel de figură eroică. Când susţin că Lucifer „nu este Satana”, ceea ce vor să spună este că versiunea lor de Satana este diferită de versiunea atribuită de creştinism. Cu alte cuvinte, imaginaţi-vă că un grup de oameni ia un personaj malefic celebru, de exemplu Iosif Stalin, şi apoi concepe o istorie complet diferită pentru el, în care este înfăţişat ca un filantrop neînţeles – şi nu un maniac genocidar. În esenţă, ăsta este luciferianismul.
În revista teosofică intitulată „Lucifer”, publicată în anii 1880, Blavatsky şi grupul ei petrec mai multe pagini încercând să separe termenul Lucifer de Diavol, apărând în acelaşi timp mitologia diavolului şi zugrăvindu-l ca pe un personaj calomniat de cultura creştină.
În versiunea lor a poveştii Genezei, de exemplu, şarpele era „băiatul bun” care le aducea fructul cunoaşterii lui Adam şi Evei. Eva este venerată ca o figură rădăcină în teosofie şi în feminism (o mişcare pe care teosofiştii au ajutat-o să o creeze), pentru că fără Eva şarpele nu ar fi reuşit niciodată să îl determine pe Adam să consume fructul.
Fructul, ca reprezentare a gnozei (cunoaşterii), este cheia luciferianismului şi a cultului globalist. Aşa cum au susţinut mulţi atei pe care i-am întâlnit în trecut, nu este, oare, cunoaşterea un lucru bun? Şi atunci de ce pedepseşte Dumnezeu omenirea pentru că a consumat cunoaştere? Acest argument ignoră tema de bază – cunoaşterea în sine nu este bună sau rea, dar răul prosperă atunci când oamenii încep să venereze cunoaşterea în detrimentul a orice altceva. Aplicarea cunoştinţelor fără înţelepciune şi disciplină morală este periculoasă.
După cum afirmă cu strălucire Dr. Ian Malcolm în filmul Jurassic Park:
„Da, da, dar oamenii voştri de ştiinţă erau atât de preocupaţi să afle dacă pot sau nu pot face ceva, încât nu s-au oprit să se gândească dacă ar trebui să o facă.”
Luciferienii recunosc în mod deschis că scopul ideologiei lor este de a urmări cunoaşterea până când fiinţele umane devin „zei”. Această infatuare este cea care duce la Marele Rău; este o iluzie care otrăveşte mintea şi încurajează relativismul moral, ca să nu mai vorbim de o sete omniprezentă de putere. Gândiţi-vă pentru o clipă la aspectul tehnologic. Luaţi în considerare numeroasele programe globaliste de extindere a inteligenţei artificiale şi de realizare a ceea ce ei numesc „transhumanism”. Acesta este un fel de cult al cunoaşterii care are implicaţii terifiante pentru viitor.
Integrarea tehnologiei în statul autoritar, pentru a domina societatea, este suficient de rea, dar ce se întâmplă atunci când fiinţele umane încep să integreze tehnologia în însăşi biologia lor. Va şterge acest lucru în cele din urmă orice aparenţă a ceea ce numim „suflet”? La urma urmei, maşinile nu simt şi nici nu auto-reflectează asupra acţiunilor lor. Ce se întâmplă atunci când oamenii se distorsionează pentru a deveni mai mult ca maşinile? Va deveni transhumanismul o mişcare care va sufoca orice iubire şi empatie, eliminând busola morală şi transformându-ne mintea într-un lucru demonic, cu programe de funcţionare pe model „stup de albine”, lipsită de gândire individuală?
Globaliştii afirmă că nu există suflet, nu există identitate individuală şi nu există busolă morală. Din punctul lor de vedere, nu există nici un pericol de a adopta tehnologia ca o cale spre divinitate, deoarece nu s-ar pierde nimic; şi aici vedem adevărata natură a luciferianismului la lucru. O reprezentare perfectă a acestui flagel este purtătorul de cuvânt al Forumului Economic Mondial, Youval Harari – un om care spune cu voce tare partea tăcută şi promovează cu regularitate principiile mai întunecate ale luciferianismului.
Pentru a înţelege ce este luciferianismul, gândiţi-vă la el ca la un anti-Dumnezeu; un război împotriva naturii sau un război împotriva stării naturale a umanităţii deghizat în „iluminare”. Acesta este motivul pentru care globaliştii încearcă să instituie punctul de vedere extrem de opus oricărei dispoziţii naturale. Noţiunea de fiinţă umană ca o tabula rasa, de care se agaţă Youval Harari, este una dintre aceste naraţiuni false. Este o filozofie care a fost demascată de studii psihologice nesfârşite, precum şi de studii antropologice.
De la Carl Jung la Joseph Campbell, la Steven Pinker şi nu numai, toate dovezile ştiinţifice sugerează că fiinţele umane au calităţi şi caracteristici psihologice inerente încă de la naştere. Unele dintre acestea sunt unice pentru fiecare persoană, altele sunt arhetipuri şi idei universale pe care majoritatea oamenilor le împărtăşesc (cum ar fi conştiinţa şi busola morală). Dacă nu am fi avut aceste calităţi inerente, omenirea ar fi dispărut cu mii de ani în urmă. Încă nu ştim de unde provin exact, ştim doar că fără ele nu mai suntem oameni.
Există, totuşi, un anumit procent de oameni (1% sau mai puţin) care, de fapt, nu au aceste trăsături de caracter înnăscute. Aceştia sunt în general cunoscuţi sub numele de psihopaţi şi sociopaţi, iar comportamentul lor este foarte asemănător cu al multor globalişti. Am susţinut de mult timp teoria conform căreia cabala globalistă este, de fapt, un cult de psihopaţi cu funcţionare superioară.
Lipsa lor de empatie şi de conştiinţă, setea lor de omnipotenţă, dorinţa de a obţine o supraveghere atotcuprinzătoare a populaţiei, de a şti tot timpul totul despre noi, de a avea un control total asupra mediului şi a societăţii, imaginea narcisistă de conducător suprem venerat de mase şi iluzia că vor fi capabili să citească gândurile şi să prezică viitorul. Acestea sunt fantezii şi idealuri ale psihopaţilor, iar ei sunt dispuşi să le urmărească prin orice mijloace necesare.
Dar chiar şi psihopaţii au uneori nevoie de un cadru fundamentalist pentru a menţine organizarea şi a inspira devotament în cadrul unui grup. Este perfect logic ca ei să aleagă luciferianismul ca religie.
Filozofia lor de hedonism „fă ce vrei” ia ideea de libertate şi elimină orice responsabilitate – Este o viziune degenerată a libertăţii, mai degrabă decât o viziune bazată pe principii. Libertatea, cred ei, este doar pentru oameni ca ei; cei dispuşi să profaneze tot ce le stă în cale şi să răstoarne ordinea naturală.
Ca psihopaţi, sunt lipsiţi de conţinuturi naturale înnăscute şi sunt mai mult roboţi decât oameni. Aşadar, nu este de mirare că oameni ca Harari susţin că nu există suflet, nu există libertate (pentru tine) şi că maşinile sunt capabile de aceeaşi creativitate ca şi oamenii. O persoană goală, fără suflet sau creativitate, va presupune că toţi ceilalţi oameni sunt goi. O persoană imorală va simţi, de asemenea, impulsul de a dovedi că toţi ceilalţi sunt la fel de imorali ca şi ea. Sau, va fi obligată să demonstreze că este superioară tuturor celorlalţi pentru că şi-a îmbrăţişat imoralitatea.
Oare elitele chiar cred într-un „diavol” real, cu copite, coarne şi furcă? Nu ştiu. Ceea ce contează, însă, este motorul filosofic al cultului lor. Scopul lor este de a convinge majoritatea populaţiei că nu există bine şi rău. Că totul este gol. Că totul este relativ la cerinţele momentului şi la cerinţele societăţii. Bineînţeles, ei vor să controleze societatea, aşa că atunci totul ar fi cu adevărat relativ la cerinţele LOR.
Dacă vreţi să vedeţi ceva cu adevărat demonic, imaginaţi-vă o lume în care tot adevărul inerent este abandonat de dragul percepţiei subiective. O lume care să satisfacă preferinţele psihopaţilor fără niciun imperativ etic. O lume în care scopul justifică întotdeauna mijloacele.
Aceasta este calea luciferică şi calea globalistă. Şi oricât de mult ar nega-o, realitatea convingerilor lor este vizibilă în roadele muncii lor. Oriunde se duc, distrugeri, haos şi moarte îi urmează.
////////////////////////////////////////////////
Planul „tehnocomuniştilor” de a introduce la nivel global Moneda Digitală a Băncii Centrale
Băncile centrale, cei de pe Wall Street şi marile corporaţii sunt cu toţii implicaţi în a introduce distopia lor hipercentralizată CBDC (Central Bank Digital Currency). Această „monedă” a băncii centrale va fi legată de sistemul de scoruri de credit social al I.A. (Inteligenţă Artificială – n.r.), care va supraveghea şi controla totul pe baza algoritmilor.
În unele naţiuni va fi nevoie de un pas anume pentru a ajunge la adoptare, respectiv mituirea cetăţenilor printr-un venit de bază universal (UBI), dar în prezent există suficiente guverne „penetrate” de Forumul Economic Mondial care îşi vor supune în mod direct cetăţenii unor legi monetare draconice.
Israel este în fruntea acestui demers. Populaţia israeliană este acum agresiv împinsă într-un „iad CBDC”.
Tranzacţiile în numerar care depăşesc 6.000 NIS (1.700 dolari) vor fi considerate ilegale, ca parte a efortului de combatere a spălării banilor şi a activităţilor criminale; legea va excepta instituţiile de caritate şi comerţul cu palestinienii din Cisiordania.
Prin invocarea spălării de bani şi a activităţilor criminale, aceste guverne nu fac decât să încerce să fure ultimele rămăşiţe ale libertăţilor oamenilor.
„Dorim ca publicul să reducă utilizarea banilor cash. Scopul este de a reduce fluiditatea numerarului pe piaţă, în principal pentru că organizaţiile criminale tind să se bazeze pe numerar. Prin limitarea utilizării acestuia, activităţile infracţionale sunt mult mai greu de desfăşurat”, a declarat pentru The Media Line avocatul Tamar Bracha, care se ocupă de executarea legii în numele Autorităţii Fiscale din Israel.
Cu alte cuvinte, reduceţi fluiditatea libertăţii şi eliminaţi toată intimitatea. Şi nu este o coincidenţă faptul că Israelul are unul dintre cele mai avansate programe de paşapoarte „COVID”, care se va integra perfect cu sistemul lor CBDC.
Unii experţi consideră că scopul nu este doar de a lega fiecare om de scorul său de credit social, ci şi de a impozita, de a taxa pe furiş şi depersonaliza în voie.
Banca pentru Reglementări Internaţionale (BRI) a fost înfiinţată pentru a colecta şi a plăti despăgubirile Germaniei din Primul Război Mondial, dar până la cel de-al Doilea Război Mondial a fost principala operaţiune de spălare a banilor din prada de război pentru nazişti şi este astăzi, de fapt, banca centrală mondială sau banca băncilor centrale. BRI este nodul de control pentru toate celelalte entităţi de planificare centrală, cum ar fi Fed, BCE, BOJ etc. Aceasta controlează cea mai mare parte a banilor transferabili din lume, pe care îi foloseşte pentru a îndatora guvernele suverane în numele FMI.
Furtul prin impozitare nu este nimic mai mult decât inginerie socială, la fel ca şi această grabă către o lume nouă şi curajoasă, fără numerar. CBDC reprezintă unul dintre ultimii paşi în soluţia finală de inginerie socială.
Şi, la fel ca ONU, Forumul Economic Mondial (WEF) şi OMS, BRI operează în afara tuturor legilor guvernamentale suverane. Este braţul monetar al guvernului mondial unic, care conduce cu „criteriile” de mediu, sociale şi de guvernanţă necesare, aşa cum sunt descrise în Agenda 21 şi Agenda 2030 ale ONU. Pentru că o societate fără numerar deschide perfect calea pentru o societate fără proprietate.
De asemenea, nu este o coincidenţă faptul că CBDC este apoteoza de înaltă tehnologie a celui de-al cincilea punct din Manifestul Comunist:
„Centralizarea creditului în mâinile statului, prin intermediul unei bănci naţionale cu capital de stat şi monopol exclusiv.”
Israel, Canada, Australia şi Noua Zeelandă vor fi puncte de încercare pentru experimentele CBDC. Scopul evident, după eliminarea cu succes a numerarului în fiecare naţiune respectivă, este de a transforma CBDC într-un CBDC cripto-SDR (Special Drawing Rights – SDR) – o monedă mondială unică.
https://epochtimes-romania.com/news/planul-tehnocomunism-introducerea-la-nivel-global-a-monedei-digitale-a-bancii-centrale—332871
//////////////////////////////////////////////
(Orto-nucleara Sfantului pastor Kiril devora toate turmele pentru…)“Războiul sfânt” dus de Putin și “satanismul” ucrainenilor. De ce agită Kremlinul spectrul “Anticristului”
Kremlinul vorbește de „Anticrist” pentru justificarea războiului din Ucraina. „Războiul sfânt” al Rusiei și „satanismul” Kievului și Occidentului
Tudor Borcea
În Rusia, liderii politici dar și patriarhul Chiril folosesc în mod voit registrul religios pentru a justifica războiul din Ucraina. În momentul în care a declanșat agresiunea împotriva Ucrainei, Vladimir Putin a vorbit despre “denazificarea” vecinului său, care, între altele, este cârmuit de “drogați” dar și de necredincioși.În privința “naziștilor”, Kremlinul folosește de multă vreme discursul potrivit căruia oricine este împotriva Maicii Rusia este, în ultimă instanță, “nazist” – cu trimitere la invadarea ei de către Germania nazistă. În schimb, invadarea Ucrainei este numită “operațiune specială”.
“Războiul sfânt” împotriva Kievului
În privința “drogaților” de la Kiev, pesemne că Putin nu a primit de la consilierii săi situația consumului de droguri din Rusia din ultimii ani. În continuare, “Războiul sfânt” este un termen des auzit în ultima vreme pe scena politică rusă pentru a justifica agresiunea în Ucraina. Termenii “satanism” și “Anticrist” sunt adăugați în mod regulat la acesta.Nu toți actorii sociali și politici ruși au aceleași reprezentări, iar acestea variază în funcție de publicul căruia i se adresează. Dar cuvintele folosite rămân aceleași. Cum putem explica acest recurs la un vocabular religios în contextul a ceea ce rămâne, oficial, o “operațiune militară specială”?
Putin, Dughin și “satanismul” Occidentului
În primele luni ale războiului, Vladimir Putin și-a exprimat intenția de a denazifica Ucraina. La 30 septembrie, în timpul ceremoniei de anexare a teritoriilor din estul Ucrainei, el a denunțat satanismul Occidentului, simbolizat, în opinia sa, prin “negarea totală a individului, subminarea credinței și a valorilor tradiționale, suprimarea libertății”.
Termenul de satanism circulă de mult timp în cercurile conservatoare din întreaga lume. Deja în 2013, Vladimir Putin a condamnat în fața Clubului Valdai “țările euro-atlantice” pentru care “credința în Dumnezeu este egală cu credința în Satana”.
Dar utilizarea acestei retorici ar putea fi explicată astăzi prin influența ideologului de extremă dreapta Aleksandr Dughin asupra președintelui Federației Ruse. Potrivit unor observatori bine informați, dacă influența sa în primele luni ale războiului a fost în mare măsură exagerată, el ar fi mai ascultat după moartea fiicei sale, Daria Dughina, victimă a unui atentat în care probabil că el însuși a fost vizat.
La 15 septembrie, Dughin a explicat la un post tv conservator că “satanismul deschis și rasismul deschis înfloresc în Ucraina, iar Occidentul nu face decât să le susțină”. Această invocare a satanismului Occidentului și a necesității de “desatanizare” a Ucrainei a devenit una din justificările oficiale a “operațiunii speciale” ordonată de Putin.
Kadîrov, vânătorul de homosexuali
Ea a fost folosită de mai multe ori de Ramzan Kadîrov, șeful Republicii Cecenia, pe canalul său Telegram (o mai folosise deja înainte, în special la 18 mai 2022). La 25 octombrie, el a declarat că “democrația satanistă” este “atunci când se protejează drepturile ateilor și se insultă credincioșii”; pentru a-și ilustra afirmațiile, el a amintit de publicarea caricaturilor Profetului în Charlie Hebdo, împotriva căreia a fost organizată o manifestație de câteva sute de mii de persoane la 19 ianuarie 2015 la Groznîi.
La fel ca Vladimir Putin, el a condamnat homosexualitatea într-o manieră grosieră. Tema “războiului sfânt” ocupă, de asemenea, un loc important în intervențiile sale, la fel ca și cea a patriotismului. Postarea sa din 25 octombrie începe cu cuvintele: “Îmi iubesc Patria. Țara mea. Poporul. Tradițiile”.
Denunțarea “sectelor”
Satanismul a fost legat de o altă temă abordată de secretarul adjunct al Consiliului de Securitate, Alexei Pavlov: el a comparat Ucraina cu o ”hipersectă totalitară”, afirmând în special că sataniștii, păgânii și membrii “sectelor” au fost cei care au organizat revoluția Maidan din 2014.
Această referire la secte ca fiind un pericol major pentru Rusia datează cel puțin de la începutul anilor 2000. Membrii acestora erau considerați agenți CIA în perioada sovietică. În timpul primului său mandat, Putin a subliniat importanța “securității spirituale”, înțeleasă ca apărare a religiilor tradiționale și lupta împotriva extremismului religios – o noțiune cu contururi vagi și arbitrare.
Nikolai Patrușev, actualul secretar al Consiliului de Securitate, era pe atunci director al FSB, moștenitorul KGB-ului. Patrușev făcuse o alianță cu Biserica Ortodoxă pentru a lupta împotriva “sectelor totalitare”. Retorica lui Alexei Pavlov pare așadar a fi o reluare a unor procedee mai vechi de desemnare a inamicului Rusiei, un inamic definit întotdeauna prin faptul că luptă împotriva unei tradiții rusești, care este vag definită.
Rolul patriarhului Chiril
Ce se poate spune despre retorica patriarhului Chiril, patriarhul Moscovei și a întregii Rusii din 2009? El își menține sprijinul neclintit pentru Vladimir Putin, din grija de a-și păstra puterea asupra unei instituții pline de curente ultranaționaliste și conspiraționiste.
Ca și în conflictele anterioare în care a fost implicată puterea rusă, el prezintă Rusia ca pe o cetate asediată: războiul din Ucraina este, în opinia sa, de natură defensivă. De asemenea, el își urmează propria agendă: lupta împotriva lumii unipolare, a globalizării și a culturii liberale secularizate, împotriva invaziei valorilor care s-ar opune culturii Rusiei și, în general, a acestui spațiu pe care el îl numește Sfânta Rusie și care depășește granițele politice ale statului rus. Aceste teme datează cel puțin de la începutul anilor 2000.
În plus, Patriarhia Moscovei se află în concurență cu Patriarhia de Constantinopol. Chiril a încercat să păstreze numeroasele parohii ale bisericii ucrainene fidelă Moscovei în turma sa, în timp ce o altă biserică, Biserica Ortodoxă Ucraineană (căreia Constantinopolul i-a acordat autocefalia, adică independența ecleziastică, în ianuarie 2019), atrage în mod constant creștinii ortodocși care doresc să se desprindă de Moscova.
Lupta între bine și rău
Încă de la începutul războiului din Ucraina, Chiril a prezentat operațiunea specială ca pe o bătălie metafizică între bine și rău. Cuvintele sale au reluat, de asemenea, motivele apocaliptice ale unor curente din Biserica Rusă, în special cele legate de armată și de elitele din cercurile Kremlinului, siloviki. Anul trecut, la cel de-al 24-lea Consiliu Mondial al Poporului Rus, Kirill a făcut apel la “păstrarea tradiției pentru a preveni sfârșitul lumii”.
El a reluat ideea, dezvoltată de mulți ani în cercurile naționaliste, a unui popor rus care ar fi forța care reține venirea lui Anticrist și despre care vorbește Sfântul Pavel în a doua epistolă către Tesaloniceni. Cu o lună înainte, el a declarat că soldații ruși care vor muri în războiul din Ucraina vor fi “spălați de toate păcatele lor”.
Această idee de sacrificiu în numele patriei amintește de retorica sovietică care valorizează moartea eroică pentru colectivitate. Ea datează de mai bine de un secol și poate fi regăsită în cuvintele altor biserici creștine din vremea Primului Război Mondial.
Anul trecut, în fața unei delegații a Consiliului Mondial al Bisericilor din care făcea parte și propriul său nepot, Mihail Gundiaev, Chiril a declarat că nu crede că “o biserică sau un creștin ar putea sprijini războaiele și crimele” și că bisericile “sunt chemate să lucreze pentru pace și să apere și să protejeze viața”.
El a adăugat: “Războiul nu poate fi sfânt”. Dar atunci când cineva trebuie să se apere pe sine și viața sa sau să-și dea viața pentru viețile altora, lucrurile arată diferit, a remarcat patriarhul. Poziția lui Chiril rămâne ambiguă, cu discursuri pentru Occident diferite de cele pentru Rusia.
Loialitatea față de regim, înainte de toate
În toate aceste discursuri oficiale, se repetă mereu aceleași cuvinte despre apărarea tradiției rusești și inamicul occidental, a căror caracterizare se schimbă odată cu radicalizarea contextului. Biserica Ortodoxă Rusă a avut o contribuție majoră la această fabricare a tradiției împotriva Occidentului în perioada 2000-2010, intervenind în domenii atât de variate precum dezbaterile privind justiția pentru minori, violența domestică, așa-numitele relații sexuale “netradiționale” și arta contemporană.
Acest discurs a servit interesele unei puteri uneori slăbită de opoziție și a creat o iluzie a consensului. El continuă să joace acest rol. Dar să nu ne înșelăm: toate aceste discuții se adresează unei populații din care 70% declară că aparțin Bisericii Ortodoxe Ruse, dar numai 53% spun că sunt persoane religioase. Iar Chiril nu se numără printre cei cu autoritate într-un sondaj realizat la sfârșitul anului 2021.
Dar aceste date nu contează. După cum amintește antropologul Alexei Iurceak, la fel ca în perioada sovietică, este mai important să se repete formule gata făcute, care să ateste loialitatea față de regim, decât să se vegheze la adevărul conținutului lor, pe care uneori mulți nu vor să-l știe, notează La Tribune.
Într-un astfel de model, ceea ce contează este dimensiunea performanței discursului. Capacitatea sa de a fi eficient pentru acțiunea politică. “Faptele”, chiar și cele mai absurde, sunt în slujba patriotismului și a antagonismului care trebuie construit împotriva Occidentului. Această retorică va fi eficientă până în momentul în care populația se va aștepta ca puterea să arunce măștile și să-i spună adevărul. Dar acest timp nu a venit încă în Rusia.
https://www.fanatik.ro/razboiul-sfant-dus-de-putin-si-satanismul-ucrainenilor-de-ce-agita-kremlinul-spectrul-anticristului-20360026
/////////////////////////////////////////////
S-a reinfiintat Partidul Comunist American după aproape 100 de ani și tot în Chicago. Democratii dau vina pe republicani, pe ruși si pe chinezi
Scris de: ZIUA NEWS
S-a reinfiintat Partidul Comunist American după aproape 100 de ani și tot în Chicago. Democratii cdau vina pe republicani, pe ruși si pe chinezi
Mai putina lume stie ca Chicago, Illinois, a fost orasul din SUA unde a luat fiinta Partidul Comunist American (PCA), in 1919. Odata cu ceea ce s-a numit „Vânătoarea de vrajitoare”, o uriasa actiune a serviciilor secrete de a „deconspira” comunisti si spioni sovietici, PCA a fost desfiintat.
Pana in acest an. Odata cu nemultumirea americanilor fata de sistemul din ce in ce mai opresiv, mai anti-democratic, Partidul Comunist American a renascut. In Chicago se intalnesc din nou, la aproape 100 de ani, afise de propaganda comunista, pe zidurile cladirilor, in statii de autobuz, ca reactie mai ales impotriva Partidului Democrat.
Pe de alta parte, si in alte orase americane se semnaleaza o ofensiva comunista, pe care „democratii” o pun pe seama interventiei rusilor, „care doresc un nou amestec in alegerile din SUA”, insinuand ca Donald Trump ar dori „sa instaureze un comunism de tip sovieto-chinez”.
Fotografia este dintr-o statie de autobuz din Ashland Avenue din Chicago. Mai multe despre Partidul Comunist din SUA AICI…….
https://communistusa.org/
https://m.ziuanews.ro/stiri/s-a-reinfiintat-partidul-comunist-american-dup-aproape-100-de-ani-i-tot-n-chicago-democratii-cdau-vina-pe-republicani-pe-ru-i-si-pe-chinezi-1581895
////////////////////////////////////////////////
Alexander Dughin: „Civilizația occidentală e una satanică!”
Scris de: ZIUA NEWS
La 23 octombrie, la Sankt Petersburg, a avut loc „Forumul ideologic rusesc” al Consiliului Popular Rus Mondial, consiliu condus de Patriarhul Kirill.
Potrivit publicației Fontanka, la forum au participat aproximativ 500 de persoane din 19 regiuni ale Rusiei, personalități, jurnaliști, oameni de afaceri. Forumul a avut șapte secțiuni, printre care: „Ideea rusă”, „Lumea rusă”, „Ideologia și politica externă a Rusiei”, „Fundamentele ideologice ale politicii demografice și familiale”, „Despre rolul educației naționale și al iluminismului în educația tinerilor în spiritul păstrării și consolidării valorilor spirituale și morale tradiționale rusești”.
Printre participanți se numără inclusiv Alexander Dughin, care a conferențiat despre politică externă. Filosoful a propus o formulă pentru „ideea rusă”: trei adunări, o scădere și cinci ecuații. Dughin a propus să pună împreună trecutul și viitorul, dreapta și stânga, poporul rus ca „nucleu și fundație” și „alte popoare din Eurasia, Rusia, cu care avem o unitate de destin”.
În același timp, el consideră că este necesar să „expulzăm influența Occidentului liberal” și „să smulgem aceste semințe malefice” (aceasta, în formula lui Dughin, este „scădere”). Cele cinci egalități sunt cinci civilizații care diferă de cea a Rusiei, dar nu sunt dușmanii ei: chineză, indiană, islamică, africană și latino-americană. Dughin crede că apare o nouă lume și „în această lume, Rusia, ca întotdeauna, va trebui să-și asume cel mai greu lucru – să lupte împotriva civilizației satanice a Occidentului”.
Alexander Dughin s-a născut în 1962, tatăl său fiind membru al serviciului de informații al armatei sovietice. În adolescență, Dughin se alătură grupului literar esoteric și ocultist Yuzhinskiy, unde este inițiat în fascismul esoteric. Aici citește lucrările lui Rene Guenon, Julius Evola și Mircea Eliade care vor deveni formatoare și vor constitui primii stâlpi ai teoriilor pe care avea să le dezvolte ulterior. În 1987 Dughin devine membru al grupului Pamyat, primul grup de extremă dreaptă din Rusia, de unde este însă exclus destul de repede ca urmare a încercărilor sale de a schimba direcția ideologică a grupului înspre zone mai radicale. După căderea URSS, Dughin încearcă o apropriere de grupurile de Noua Dreaptă din Europa. După cum remarcă Shekhovtsov, în anii 90 Noua Dreaptă europeană era preocupată de un proiect gramscian sui generis: reprezentanții acestor mișcări considerau că este necesar mai întâi câștigarea hegemoniei culturale, înfrângerea la nivel ideologic prin producții culturale a liberalismului postbelic. De aceea, aceștia puneau accentul pe elaborarea de ideologie, chiar dacă acest fapt însemna retragerea (temporară) de la participarea politică. Un alt aspect important al Noii Drepte (în raport cu nazismul de exemplu) era recunoașterea pluralității etno-culturale, ce va juca un rol foarte important în dezvoltarea neo-eurasianismului pentru Dughin (vezi mai jos).
Pentru Dughin munca ideologică era importantă, însă renunțarea la lupta politică apărea drept defetism. Astfel, în 1995 Dughin devine membru și candidat al Partidului Național Bolșevic, de unde va fi exclus mai apoi. În 2002, mai are o încercare de participare politică, formând Partidul Eurasia, dar va fi exclus și de acolo. Din 2003, pune bazele Mișcării Internaționale Eurasiatice, iar apoi devine profesor la Universitatea de Stat din Moscova, de unde va fi demis în 2014.
Principala lucrare care l-a propulsat pe Dughin și care a dat conturul gândirii sale despre neo-eurasianism a fost Bazele geopoliticii, publicată în 1997 (traducerea română a apărut în 2011). Teza de bază se poate rezuma astfel: există o incompatibilitate substanțială, fundamentală, între lumea Atlantistă (în principal SUA și Marea Britanie) și Eurasia (Rusia, Asia, și Europa Centrală și de Est). Prima este imperiul viciului, are ca scop impunerea propriilor interese drept valori universale, precum și universalizarea propriei etno-culturi în detrimentul tuturor celoralte. Văzută ca o potențială nouă Epocă de Aur, Eurasia este chemată să reziste și să înfrângă Atlantismul. Această dualitate este dedusă de Dughin în urma unei constatări geopolitice. În istorie, spune el, s-au opus două tipuri de forțe politico-militare și ideologice: pe de o parte cele maritime, care au căutat controlul asupra apei (Cartagina, Anglia, SUA), iar pe de altă parte cele terestre, (Imperiul Roman, Germania, Rusia). Cele două modele sunt evident incompatibile, forțele telurice fiind chemate să le învingă pe cele marine.
Astfel, proiectul Eurasianist al lui Dughin împărtășește doar numele cu proiectul inițial din anii 1920, de sorginte slavofilă. Pentru Dughin, Eurasianismul, grefat pe ideile revoluționare ale lui Guenon și Evola, este chemat să se opună și să învingă Atlantismul, salvând astfel și restul Europei de sub dominația acestuia. Invocarea Germaniei ca imperiu terestru nu este întâmplătoare, deoarece pentru Dughin Germania nazistă apare drept un prototip a ceea ce trebuie să facă Rusia contemporană.
Ideile expuse în Bazele geopoliticii au constituit doar punctele de pornire ale teoriei lui Dughin. Împlinirea ca teorie veritabilă va fi consființită abia în A patra teorie politică (2009) și în Teoria Lumii Multipolare (2012). Acestea nu doar continuă ideile formulate anterior, ci le integrează într-un sistem de gândire. Citite împreună, ele exprimă esența dughinismului.
Ambele volume au apărut aproape simultan la editura Universitatea Populară din Chișinău în 2014, în traducerea lui Iurie Roșca, care semnează ample prefețe ambelor volume.[4] Acolo, pe lângă rezumatul cărților, Roșca are două strategii discursive: să se prezinte pe sine ca un discipol al lui Dughin în Moldova, și să sublinieze importanța acestor teorii pentru această țară. Problema e că tocmai acest ultim lucru nu reiese: în ce fel sunt importante aceste teorii pentru Republica Moldova, prinsă – conform jargonului lui Dughin – între o Românie Atlantistă și o Rusie Eurasiatică? Ce reiese din prefața lui Roșca este că acesta consideră dughinismul drept o resursă teoretică capabilă să pună capăt conflictelor culturale, de suprafața, dintre pro-românii și pro-rușii din Republica Moldova, ducând astfel la articularea unui stat și a unei culturi cu adevărat moldovenești. Pentru Roșca, Moldova -patria absolută – are nevoie de o revoluție conservatoare precum cea promovată de Dughin în Rusia, al cărei agent să fie Partidul Comunist, care în ciuda numelui, reprezintă de fapt încarnarea tradiționalismului în Moldova. Retrospectiv, după lectura cărților, pare că Roșca le pune de fapt pe un pat al lui Procust și reduce întreaga lor dimensiune planetară la o mică ceartă culturală locală.
Asta deoarece a patra teorie politică nu este nici mai mult nici mai puțin decât teoria politică ce apare după sfârșitul istoriei, atît ca urmare, cât și ca negare a acestuia. Neo-Eurasianismul și apoi teoria lumii multipolare sunt fundamentate în baza acestei a patra teorii policie. În continuare voi încerca să rezum întreg eșafodajul teoretic al lui Dughin, în măsura în care acest lucru este cu adevărat posibil.
Dughin pornește de la o constatare simplă: Modernitatea s-a sfârșit, acum trăim în Postmodernitate. În sprijinul acestei afirmații, Dughin mobilizează o serie de filosofi, precum Debord, Lyotard, Baudriallard și alți autori post-structuraliști. Momentul în care Modernitatea s-a sfârșit este de asemenea clar: căderea URSS și finalul Războiului Rece. Acest moment epocal a dus la victoria totală a liberalismului și la sfârșitul istoriei, teza lui Fukuyama pe care Dughin o îmbrățișează ca fiind corectă. Însă spre deosebire de entuziasmul liberalilor vestici care au formulat aceste teorii ce reprezintă punctul de pornire al lui Dughin, acesta este mult mai sobru. Victoria categorică a liberalismului l-a transformat în Postliberalism, iar Modernitatea (a cărei ideologie principală a fost liberalismul) a devenit Postmodernitate. Altfel spus, liberalismul a încetat să mai aibă concurent, să mai aibă opoziție, astfel încât a devenit singurul conținut al existenței sociale și tehnice, trecând din sfera subiectului, în cea a obiectului (pg 34). Realitatea este înlocuită cu virtualitatea. Lăsat în voia sa, postliberalismul se va universaliza, va anexa întreg globul, uniformizând astfel diversitatea lumii în raport cu propriile caracteristici (lumea globală, drepturile omului, societate de piață, dominarea reală a capitalului, etc).
Din perspectiva sfîrșitului istoriei, Dughin citește apoi istoria modernității și a oponenților liberalismului. Apărut la începutul modernității ca invenție occidentală, atlantistă (bazat pe raționalitate, progres, negarea tradiției, indidualism, etc.), liberalismul (prima teorie politică) a avut de înfruntat două teorii politice rivale: la stânga, comunismul, la dreapta, fascismul. Ambele au fost învinse în cele din urmă de liberalism, care a știut să dezvolte măsuri defensive la „atacurilor rectilinii” ale inamicilor săi. De aceea, a patra teorie politică nu va prelua nimic din ortodoxia teoriilor perdante (decât, în cel mai bun caz, cîteva elemente tactice), nu doar pentru că acestea și-au dovedit limitele, ci datorită faptului că a patra teorie politică trebuie să se opună modernității în starea sa actuală de postmodernitate, nu, așa cum au încercat comunismul și fascismul, „încălecând modernitatea”. Așadar, a patra teorie politică nu apare ca un simplu opozant al modernității, ci negarea dialectică a acesteia, în chiar momentul de triumf total al ei. A patra teorie politică se instituie așadar ca o cruciadă împotriva hegemoniei Modernității devenită Postmodernă și este menită să apară ca un eveniment în raport cu aceasta, o ruptură de proporții. Întrezărim aici o relație dialectică formulată de Dughin: Modernitatea, prin realizarea sa totală în Postmodernitate, apare deopotrivă la apogeu dar și extrem de vulnerabilă. Teoria politică care se va naște în acest moment va reprezenta negarea sa ca atare, ca epocă în sine, nu doar a liberalismului inerent.
În aceste condiții, sursele celei de a patra teorii politice trebuie să fie deopotrivă pre-moderne și post-moderne. Intră în scenă Tradiția (religia, ierarhia, familia), detronată de avântul Modernității. Cum aceasta este astăzi epuizată iar Postmodernitatea este blazată și relativistă, nici nu mai există prigoana împotriva religiei, ceea ce oferă o șansă adepților celei de a patra teorii, spune Dughin. Constatarea este mai amplă: tot ceea ce a fost scos în afara legii de epoca modernității, astăzi poate fi proclamat drept program politic (pg 40-41). În acest fel, teologia apare în prim plan ca principala bază a noii teorii politice. Teologia devine piatra de temelie atât a științei cât și a acțiunii politice. Dar de îndată ce teologia devine principalul instrument de cunoaștere și de afirmare politică, prezentul nu poate să apară decât „ca lucrare a diavolului”, „ca împărăție a lui Antihrist”. Astfel începe lupta între bine și rău.
Descoperirea teologiei (și a tot ceea ce este arhaic) duce la descoperirea ontologiei fundamentale elaborate de Martin Heidegger (pg 42). Cum așa? Conform lui Dughin, Heidegger a surprins foarte clar cum în tradiția europeană, încă de la greci, s-a realizat o ruptură între existență și gândire, ruptură ce a culminat în Modernitate prin triumful tehnicii și al rațiunii calculate. Filosofia heideggeriană are meritul extrem de important de a ne reîntoarce spre existență. Pentru Dughin, heideggerianismul reprezintă axa principală a celei de a patra teorii politice pe care se vor plasa toate celelalte elemente, „de la reevaluarea celei de a Doua și a Treia teorii, până la întoarcerea teologiei și mitologiei” (pg 43). La baza dughinismului stă filosofia lui Heidegger.
Odată stabilite aceste principii de bază, întrebarea care se pune este în ce raport se află această teorie politică cu Rusia: altfel spus, care este utilitatea practică și politică a acesteia? Pe scurt: viitorul politic al Rusiei depinde de succesul elaborării acestei a patra teorii politice. De ce? Pentru că această teorie politică va fi singura care va oferi armele necesare Rusiei în disputa sa dialectică cu Occidentul și cu cultura Occidentală. Deja învinsă în Războiul Rece și prinsă în mrejele Postmodernismului, Rusia nu se poate limita la un simplu răspuns național, sau la tehnici de PR. Ea are nevoie de un efort metafizic, iar acest efort metafizic este formularea celei de a patra teorii politice. De fapt, anticipând puțin, dar și revenind la textele anterioare ale lui Dughin, raportul dintre a patra teorie politică și Rusia este mult mai strâns: a patra teorie politică nu se poate dezvolta oricând și oriunde, ci este necesar ca aceasta să fie dezvoltată tocmai pentru că Rusia are nevoie de ea ca epicentru al Neo-Eurasianismului în luptă cu Atlantismul. Astfel, lupta dintre Atlantism și Neo-Eurasianism ia forme istorice, dar în sine are o valoare ontologică. Aceasta reprezintă antagonismul fundamental care pune în mișcare (și aduce temporar la final) istoria. Pentru Dughin, așa cum o mărturisește în diferite locuri, concepția agonică a lui Carl Schmitt este esențială: întotdeauna este nevoie de un dușman pentru a-ți construi propria politică.
Dușmanul contemporan identificat de Dughin este SUA care dorește impunerea modelului american drept mondial și obligatoriu (pg. 58). Dughin constată că aceasta este agenda neoconservatorilor americani, care nu doar că o proclamă la vedere, dar o și implementează în mod activ. America, ca purtătoare a liberalismului triumfător, caută să impună un nou imperiu global în concordanță cu valorile sale, depășind astfel granițele statului-națiune. Astfel, pentru Dughin, SUA nu reprezintă doar unipolaritatea de după căderea URSS ci încercarea de instituire a unui imperiu global. Așadar, numai o „cruciadă mondială împotriva SUA, a Occidentului, a globalizării și a expresiei lor politico-ideologice – liberalismul – este în stare să se constituie într-un răspuns adecvat”. Sarcina aceasta revine, în mod necesar, Rusiei. (pg 67).
Dughin examinează apoi alternativele critice la modelul american, în special cele de stânga, anti-imperiale și anti-liberale. Pe toate le respinge în bloc. Vechea stângă (marxiștii ortodocși) este inutilă pentru că păstrează un limbaj al capitalismului industrial (și o referință de clasă) care azi nu mai există. Noua stângă (pe care Dughin o reduce la Empire a lui Hardt și Negri) este de asemenea impotentă deoarece este prea aproape de interesele Imperiului și ale Postmodernității (pe care Dughin uneori pare că le reduce la filmele lui Tarantino și Rodriguez). Național-bolșevismul – pe care Dughin îl apreciază pentru potențialul său anti-liberal și patriotic rusesc – nu mai este de actualitate, datorită degradării pe care a suferit-o la finalul anilor 90. Câmpul este astfel liber pentru o nouă teorie care să preia caracterul anti-imperial al stângii într-o nouă sinteză.
Conservatorismul este baza acestei noi sinteze. Pentru Dughin, conservatorismul reprezintă un „nu” spus la tot ceea ce este în jur, negarea lumii Postmoderne actuale. Conservatorismul nu înseamnă pur și simplu întoarcerea la perioada de dinaintea Modernității, ci negarea logicii temporale a acesteia, care împarte timpul în trecut, prezent, viitor. Conservatorismul fundamental este atemporal, fiind o reprezentare specială asupra timpului și o nouă paradigmă. Dughin cheamă la o revoluție conservatoare care să impună această perspectivă, pe modelul revoluției conservatoare imaginată de Arthur Moeller van den Bruck.
Mai mult, pentru Dughin conservatorismul are ca trăsătură fundamentală nu pasiunea pentru trecut sau pentru vechi, ci pasiunea pentru ceea ce este permanent, pentru imuabil, pentru esențe. În conservatorism existența contează, timpul este secundar. Experiența existențială directă este ceea ce dă sens conservatorismului. Astfel, conservatorismul este împotriva tehnologiilor și pentru om. Pornind de la Heidegger din nou, Dughin observă că omul este o noțiune conservatoare și că acesta ar trebui să devină baza unei viitoare episteme conservatoare.
Până la dezvoltarea acesteia (care rămâne un deziderat), Dughin mai face câteva observații legate de conservatorism. Conservatorismului îi place tot ceea ce este grandios, nemărginit, infinit, fiind adeptul lui homo maximus. Prin urmare, conservatorismul este fundamental în consonanță cu imperiul și mai ales cu războiul (pp 123). Invocându-i pe Heraclit și pe Nietzsche, Dughin consideră că războiul este esența omului, omul mereu în luptă.
Totodată, proiectul conservator se bazează pe o trihotomie: spiritul, trupul și sufletul. Această trihotomie se aplică și la structura imperiului (spațiu, poporul și religia) și are un corespondent în cadrul științelor sociale (geopolitica, etnosociologia și teologia).
După ce pune bazele celei de a patra teorii politice și îi fixează esența în conservatorism, Dughin revine la problema situației Occidentului în Postmodernitate, și mai ales, a situației Rusiei. Intrăm astfel, din nou, pe terenul geopoliticii. Aici Dughin constată că America și UE, cei doi poli dominanți ai Vestului, au valori comune, dar interese divergente, pe care Rusia este chemată să le exploateze. Problema care se pune însă în acest punct este aceasta: ce este Rusia? Pentru Dughin, Rusia nu este o simplă țară între celelalte, și cu atât mai puțin o țară Europeană (așa cum pretinde Putin). Rusia este o civilizație aparte: „în momentul traversării granițelor rusești se schimbă însuși spiritul cultural, trecem de la un tip cultural-istoric la altul” (pg 151). Rusia reprezintă un alt Occident, o altă Europă. Astfel, fie Rusia va fi redusă la statutul de o țară ca oricare alta în Postmodernitate, fie își va împlini vocația sa de civilizație diferită.
Pe urmele lui Huntington, Dughin introduce termenul de civilizație, care devine baza sa de analiză geopolitică. Statele-națiune (formate în urma păcii de la Westphalia) și-au epuizat rolul istoric. În locul acestora avem civilizații care se confruntă între ele (idee reluată apoi și în teoria lumii multipolare). Eurasia (ortodoxia) este una dintre acestea, celelalte fiind civilizațiile occidentală, islamică, indiană, chineză și cea japoneză. Acestea sunt chemate să coexiste, dând conturul lumii multipolare, în locul celei de acum în care o civilizație (cea occidentală) domină.
Așa cum observă Dughin problema e că „guvernul mondial” (reprezentat de Council of Foreign Relations, CFR) nu vrea să accepte Rusia ca o civilizație și vrea să o transforme într-un simplu stat, pe model occidental. Până la preluarea puterii în Rusia de către Putin, reprezentanții ruși în CFR au încercat tragerea Rusiei înspre liberalism (pg. 159). Putin, abia recent și treptat, și-a descoperit patriotismul rus, devenind un lider care privește Rusia nu ca o țară, ci ca pe o civilizație. Mai mult, civilizația Eurasiatică este chemată să nege pretenția de universalitate a Occidentului, să-l transforme într-un caz particular. Vocația Eurasianismului este caracterul său radical anti-occidental. Făcând acest lucru, relativizând Occidentul, Eurasia poate deschide calea spre lumea multipolară. Lumea multipolară este singurul garant că istoria va continua (pg 174).
Dacă însă acceptăm că civilizația ia locul statului-națiune ca actor al istoriei politice, și categoriile politice trebuie schimbate în acord cu această mutație. Imperiul devine principala formă juridică, caracterizat de un centralism strategic dur, dublat de o largă autonomie a formațiunilor social-politice care intră în componența sa. De asemenea, subiectul istoric nu va mai fi individul (ca în liberalism), clasa (ca în marxism) sau rasa (precum în fascism), ci poporul.
Dughin observă că imperiul deja există și acesta este o aspirație nu a Rusiei, ci a neoconservatorilor Americani. Critica de stânga care se aduce acestei realități (Hardt și Negri) îi apare lui Dughin drept o glumă: multitudinea pe care Hardt și Negri o opun imperiului este inevitabil legată de consumul de droguri, de perversiuni și de clonare – or nu așa poate arăta o ofensivă împotriva imperiului. Singura alternativă la starea de fapt actuală Dughin o găsește în modelul islamic: un răspuns al unei civilizații dat civilizației occientale (pp 224). Civilizația eurasiatică este chemată să ofere un răspuns la fel de tranșant.
Așadar, eurasianismul (vorbim de fapt de versiunea sa neo-) este înainte de toate o filosofie. Cel dintâi principiu al acestei filosofii este patriotismul erotic deoarece poporul este dragoste (pg 238). Poporul este dragoste pentru că fiecare membru al poporului se naște din dragostea dintre un bărbat și o femeie. Poporul nu este nimic altceva decât ansamblul tuturor ființelor născute prin actul dragostei, al dragostei dintre bărbați și femei, cuprinși de o atracție fierbinte unul de altul (pg 239). Umanitatea însăși este produsul dragostei globale, a popoarelor față de ele însele și față de altele. Prin popor Dughin nu înțelege o abstracțiune oarecare, ci o realitate „erotică, elastică și concretă”. Mai mult, fluxul dragostei poporului ne-a dat corporalitatea noastră: „Atunci când unul dintre noi se gândește la un alt rus, el simte matricea poporului, corporalitatea comună, apartenența la ea și propria contopirea cu ea” (pg 240). Lumea în sine este energia dragostei: „Pietrele se iubesc una pe alta. Florile se iubesc între ele…Viața pietrelor, ca și tensiunea erotică a energiilor minerale, reprezintă un câmp gigantic”. Lumea nu există fără dragoste.
Totodată, poporul este cel care îi dă omului limba, aceasta fiind, conform lui Heidegger, poemul suprem. Poemul suprem este limba patriei absolute, Rusia. Rusia este eternitatea însăși (pg 248). Această țară nu se poate iubi decât cu o dragoste eurasianistă aparte, care nu este decât o experiență profetică (pg 253). La antipodul acestei dragoste se află ura față de răul absolut: Atlantismul. Întruchiparea acestui rău absolut este MTV-ul, acesta fiind personificarea monstruozității pustiirii (pg 257). Viziunea politică a eurasianismului este lupta și înfrângerea atlantismului. În vederea realizării acestui scop este nevoie de crearea unei arce eurasianiste („în sânul eurasianismului trebuie să fie prezenți regizori, actori, militari, bancheri, bicicliști, pur și simplu oameni fără preocupări concrete” pg 264), de dezvoltarea unei rețele eurasianiste și de simplificarea mesajului eurasianist pentru diferite publicuri.
În această notă belicoasă, volumul se încheie cu afirmarea necesității dezvoltării Behemotului rus: Behemotul, un monstru terestru, este chemat să răpună Leviatanul atlantist, un monstru marin. Viitorul va fi hotărât de această luptă.
În Teoria Lumii Multipolare această luptă este reafirmată. Condiția de bază a multipolarității este destructurarea hegemoniei Atlantismului (pg 46). Prima parte a cărții reia argumentele care au dus la posibilitatea ca Occidentul să devină hegemonic în primul rând. Ce rămâne ambiguu în formularea lui Dughin este dacă lupta împotriva Occidentului are rolul doar de a asigura multipolaritatea sau de a pava drumul spre superioritatea totală a Eurasianismului. Dughin sugerează ambele variante, nefiind niciodată explicit în acest sens. De asemenea, sunt reafirmate o serie de poziții deja anunțate de a patra teorie politică: civilizația ca bază a relațiilor internaționale și ca actori ai geopoliticii (în locul statelor naționale), spațiul-mare ca bază a civilizației și imperiul. Ce este însă diferit acum este faptul că liberalismul și neoliberalismul au un rol pozitiv de jucat în teoria lumii multipolare: liberalismul prin căutarea păcii și neoliberalismul prin tendința acestuia de conectare și interdependență a tuturor colțurilor lumii. Chiar și marxismul și neomarxismul au ceva important de zis: anume, critica pe care o fac universalizării preceptelor particulare ale civilizației Occidentale și sublinierea caracterului capitalist al Occidentului (pg 102).
Dughin continuă apoi prin încercarea de a înțelege modul de funcționare a noului actor al relațiilor internaționale, civilizația. Puterea în cadrul civilizației trebuie să fie „examinată din capul locului ca fenomen fractal nonlinear în contextul civilizațiilor ce reflectă geometria originală a fiecărui holos (întreg) social concret” (pg 129). Practic, Dughin încearcă să rezolve problema spionasă a relației dintre diferitele elemente componente ale civilizației și polul strategic (central) al puterii care ia și implementează deciziile politice (practic, raportul dintre elementele componente ale imperiului și puterea centrală rusă, dacă e să ne reîntoarcem la terminologia din A Patra Teorie Politică).
O altă provocare a teoriei lumii multipolare și a conceptului de civilizație este natura relațiilor economice care se stabilesc între aceste civilizații. Pe baza scrierilor lui Friedrich List, Dughin consideră că forma cea mai potrivită ar fi „autarhia spațiilor mari”: practic, fiecare civilizație va avea economia sa închisă, intrând în raporturi de schimb cu celelalte. Capitalismul (dacă va supraviețui acestei crize) va rămâne un sistem economic specific doar unei civilizații (cea occidentale) și va înceta să mai fie un sistem global.
După ce Dughin reia idea confruntării dintre civilizația Mării și cea a Uscatului (Leviathan vs. Behemot), ajunge la câteva recomandări practice pentru Rusia, pe care aceasta trebuie să le urmeze pentru a face pași spre o lume multipolară. Primul proiect ar fi formarea Marii Europe de Est (pg 189): practic unirea slavilor și ortodocșilor într-o singură formulă politică. Ungurii, deși nu sunt nici slavi, nici ortodocși ar intra în aceast proiect datorită originii lor Eurasiatice (pg 190). Acest proiect este văzut din perspectiva unui Heartland, din care fac parte atât Rusia, cât și Ucraina și Belarus. Astfel, integrarea Ucrainei și Belarusului este imperativă, dar această integrare nu trebuie să mai repete greșelile țariste și comuniste, centralizarea urmând să fie făcută doar la nivelul politic-militar, restul aspectelor urmând să rămână autonome. Premisa de bază a acestei reorganizării politice este respingerea integrării în NATO pentru Ucraina și Belarus.
Moldova este de asemenea menționată, drept țară tipică de frontieră, prinsă între apartenența sa la ortodoxism și România și apartenența sa la eurasianism. Problema Moldovei s-ar rezolva ușor în cadrul Marii Europe de Est, însă având în vedere că România este acum stat membru NATO, ceea ce trebuie făcut este împiedicarea unirii României cu Moldova (pg 194). Finalul recomandărilor au în vedere relațiile dintre Rusia și SUA: Rusia este chemată să se opună avansării globale a intereselor americane.
Într-un articol Vladimir Tismăneanu a numit Dughinismul ca fiind „gangsterism pseudo-mesianic ridicat la nivel de politică de stat”. Este una dintre acele formule ale lui Tismăneanu care sună bombastic dar nu spune nimic. Desigur că Dughinismul este o filosofie conservatoare, anti-liberală, rasistă, fascistă, imperialistă, militaristă și pro-rusă. Dar nu are deloc subtilitatea sau greutatea teoretică care i se atribuie în general. Gândirea sa este un fel de shaorma cu de toate, care, precum acest produs culinar, este periculoasă în primul rând pentru cei care o consumă nu pentru lumea din jur. La ce popularitate are dughinismul, nu poți să nu fii dezamăgit de conținutul său ideatic, ce practic combină conservatorismul revoluționar cu teoria conspirației și cu reverii erotice demne de Bivolaru.
Învestind cu puteri magice și aspirații planetare o doctrină precară, se trece însă cu vederea legătura de idei dintre Dughin și criticii săi conservatori-mainstream, precum Tismăneanu. Punctul de pornire al lui Dughin este unul foarte clar: admirația pentru neoconservatorii americani și în special pentru capacitatea acestora de a dezvolta o anvergură imperială pentru SUA. Dughin ar vrea să facă același lucru, după același model, pentru Rusia. Aici e tot secretul. Pentru realizarea acestui deziderat, Dughin acceptă aproape toate tezele neoconservatoare: sfârșitul istoriei, confruntarea dintre civilizații, destructurarea statelor națiune, globalizarea, imperiul ca actor legitim al relațiilor internaționale. Pe acest fundal încearcă apoi să fundamenteze rolul și misiunea Rusiei, ca răspuns la situația de fapt. Eurasianismul se inserează ca versiunea autohtonă a neoconservatorismului american.
Așadar, Dughin este un pericol doar pentru portavocile neoconservatorilor, precum Vladimir Tismăneanu sau a colectivelor grupate în jurul 22, Dilema sau Hotnews, și un instrument facil de generare a unor noi panici față de pericole iminente inexistente. Altfel nici o persoană serioasă nu ar lua în considerare așa ceva. Nici măcar Putin, așa cum o sugerează o serie de autori care au studiat cu atenție rolul jucat de Dughin în gândirea acestuia.
Ceea ce frapează însă, și de aici surpriza, este numărul de referințe intelectuale comune care există între Dughin și intelectualii conservatori locali. Am observat deja că Huntington, Fukuyama și William Kristol sunt nu doar lecturi comune dar și puncte de pornire incontestabile. De asemenea, Guenon, Evola, Eliade sunt autori Humanitas. Ce să mai zicem de Heidegger, care este la fel de influent atât pentru rezistența prin cultură, cât și pentru eurasianism. Mai mult, explicațiile pe bază de geopolitică, precum și teza luptei dintre un imperiu al binelui și unul al răului sunt comune (deși cu semn schimbat). Importanța ortodoxiei și mai ales a teologiei (pe care Dughin o așează la baza cele de a patra teorii politice) este de asemenea împărtășită.
https://m.ziuanews.ro/stiri/alexander-dughin-civiliza-ia-occidental-e-una-satanic-1579397
///////////////////////////////////////////////
Alexander Dughin, ideologul Kremlinului, prezice un război Iran-Israel: ‘Între timp, rușii vor cuceri Kievul’
Autor: Florin Pușcaș
Tensiunile escaladează în timp ce Dughin comentează conflictul din Orientul Mijlociu și prezice o schimbare globală
Într-o declarație provocatoare pe Twitter, Alexander Dughin, analistul politic rus cunoscut pentru punctele sale de vedere controversate și pentru legăturile strânse cu ideologiile ultranaționaliste, a comentat escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu în urma unui atac israelian împotriva Iranului pe teritoriul sirian. Dughin a descris mișcarea drept „un act de agresiune”, sugerând că aceasta nu lasă Iranului „altă opțiune decât să atace Israelul” ca represalii, ceea ce ar putea mobiliza forțele colective ale „Rezistenței”.
Potrivit lui Dughin, conflictul, declanșat inițial de facțiuni șiite, s-ar putea transforma în cele din urmă într-un război musulman mai larg împotriva Israelului. El sugerează faptul că sincronizarea acestor evenimente joacă un rol crucial, mai ales având în vedere peisajul politic actual din Statele Unite. Dughin speculează că președintele Joe Biden, concentrat în primul rând pe viitoarele alegeri și pe susținerea Ucrainei împotriva Rusiei, ar prefera să evite implicarea într-un alt conflict. În schimb, Donald Trump, caracterizat de Dughin ca fiind mai puțin preocupat de afacerile rusești, dar strâns aliat cu Israelul, ar putea avea priorități diferite.
Analiza lui Dughin sugerează că Iranul are motive strategice pentru a iniția un conflict mai curând decât mai târziu, în mod ideal în timp ce Biden este în funcție și înainte de orice potențială revenire a lui Trump pe scena politică. El prezice că, deși SUA și NATO vor fi atrase în conflict, implicarea lor va fi ezitantă.
Mai mult, Dughin prognozează că desfășurarea conflictului din Orientul Mijlociu ar putea distrage atenția globală, permițând Rusiei să obțină victorii strategice semnificative, cum ar fi preluarea controlului asupra Kievului și consolidarea unei poziții anti-occidentale. El concluzionează sugerând că aceste evoluții ar putea duce la reapariția lui Trump în politica americană sau chiar la declanșarea unui conflict civil, ceea ce ar putea duce în cele din urmă la apariția unei ordini mondiale „ireversibil multipolare”.
Declarația integrală a lui Dughin:
„Israelul a atacat Iranul. În Siria, care nu este Israel sau Palestina. Acesta este un act de agresiune. Acum Iranul nu are altă opțiune decât să atace Israelul. Cu toate forțele Rezistenței. Acest război va fi început de șiiți, dar la un moment dat nu poate să nu devină un război al tuturor musulmanilor. Trebuie să ținem cont de sincronizare: Biden nu-l dorește deloc, deoarece prioritatea lui sunt alegerile și susținerea Ucrainei împotriva rușilor, dar Trump, pe de altă parte, nu se preocupă de ruși, dar Israelul îi este drag. Prin urmare, Teheranul are toate motivele să înceapă un război cu Israelul cât mai curând posibil. Sub Biden și înainte de Trump. SUA și NATO se vor implica cu siguranță, dar cu mare reticență. Între timp, rușii vor cuceri Kievul și vor întări dramatic polul anti-occidental. Acolo va interveni Trump sau va izbucni un război civil în SUA. Iar lumea va fi deja ireversibil multipolară.”
https://www.stiripesurse.ro/alexander-dughin-ideologul-kremlinului-prezice-un-razboi-iran-israel-intre-timp-rusii-vor-cuceri-kievul_3283415.html
////////////////////////////////////////////
India își va lansa propria monedă digitală anul acesta
Det aici
India își va lansa propria monedă digitală anul acesta
//////////////////////////////////////////////
FMI dezvoltă o platformă globală pentru tranzacționarea de monede digitale centralizate
Directoarea generală a Fondului Monetar Internațional (FMI), Kristalina Georgieva, a anunțat recent că FMI se implică activ în dezvoltarea unei platforme pentru facilitarea tranzacțiilor internaționale folosind monedele digitale emise de băncile centrale (eng. Central Banks Digital Currencies – CBDC). Aceasta a menționat că pentru realizarea unor tranzacții cât mai eficiente și echitabile, este crucial să se stabilească sisteme interoperabile ca rezultat al cooperării dintre țări și să se evite o abordare fragmentată. Prin această platformă globală, scopul FMI este de a promova un cadru legislativ comun pentru monedele digitale printre băncile centrale, astfel facilitând interoperabilitate globală. Georgieva a mai avertizat că eșecul de a ajunge la un consens privitor la această platformă comună ar crea un gol în piață care ar fi umplut, cel mai probabil, de criptomonede.
În ultimul deceniu, criptomonedele au cunoscut o creștere remarcabilă în popularitate, câștigând treptat tracțiune printre indivizi și instituții din întreaga lume. Diferența principală între acestea și CBDC-uri este centralizarea: criptomonede sunt în mod obișnuit descentralizate, în timp ce CBDC-urile sunt controlate de băncile centrale. Directoarea IMF a subliniat faptul că CBDC-urile ar trebui să fie susținute de active reale, deosebindu-se astfel de criptomonedele precum Bitcoin care pot fi considerate investiții speculative, nefiind în general susținute de active. Interesul aceste Monedele Digitale ale Băncilor Centrale (CBDC) a crescut la nivel mondial, nouă din zece bănci centrale explorând CBDC-urile și mai mult de două treimi din acestea urmând probabil să emită un CBDC pentru proprii clienți în următorii șase ani. Pandemia de COVID-19 a accelerat explorarea CBDC-urilor, datorată dorinței de modernizare a sistemelor monetare, promovării competiției în sistemele de plată, facilitării tokenizării finanțelor și sporirii incluziunii financiare. Kristalina Georgieva a mai afirmat că 114 bănci centrale explorează în prezent CBDC-urile, aproximativ 10 dintre ele înregistrând progrese semnificative în implementarea lor. Ea a subliniat în continuare faptul că utilizarea exclusivă a CBDC-urilor în scopuri interne ar sub-utiliza potențialul lor. CBDC-urile au potențialul de a îmbunătăți incluziunea financiară și de a reduce costurile transferurilor de bani, care se ridică în prezent la $44 miliarde anual, cu un cost mediu de transfer de 6,3%. Mai mult, Fondul Monetar Internațional (FMI) a observat o creștere semnificativă a cererii de asistență din partea țărilor membre în domeniul CBDC, ceea ce a condus la dezvoltarea acestei strategii pe termen lung.
Abordarea actuală a FMI vizavi de CBDC-uri
Până în prezent, abordarea FMI în dezvoltarea capacității CBDC implica oferirea de consultanță tehnică țărilor doritoare și facilitarea unor campanii educaționale. Aceștia au desfășurat întâlniri bilaterale și sesiuni de lucru regionale în aproape 30 de țări, oferind sfaturi practice, împărtășind experiențe și dezbătând diverse aspecte legate de CBDC. FMI a acordat prioritate dezvoltării capacităților CBDC pe baza principiilor de gestionare a riscului, în special în cazul țărilor cu importanță sistemică și a celor cu constrângeri mari de capacitate sau standarde de reglementare slabe. Pentru a profita de o expertiză exstinsă și pentru a evita duplicarea muncii, instituția plănuiește și colaborarea cu alte organizații internaționale precum Banca Reglementelor Internaționale (eng. Bank for International Settlements – BSI) și Banca Mondială. În plus, FMI urmărește îmbunătățirea plăților transfrontaliere prin includerea în designul CBDC și dezvoltarea unui program comun de asistență tehnică în colaborare cu Banca Mondială, CPMI și FSB.
Reacția autorităților din întreaga lume
Autoritățile din întreaga lume urmăresc cu atenție subiectul monedelor digitale ale băncilor centrale și vin numeroase întrebări și preocupări cu privire la acestea. În timp ce majoritatea țărilor abia au început să exploreze subiectul și investighează implicațiile macrofinanciare, altele deja iau în considerare implementarea CBDC-urilor. FMI a încadrat întrebările adresate de autorități în patru categorii generale, primele trei cuprinzând categorii generale precum explorare, opțiuni de design și project management și organizare, iar a patra categorie incluzând aspecte politice importante care trebuie luate în considerare cu atenție înainte de o posibilă implementare.
În prima categorie de întrebări, autoritățile caută să înțeleagă obiectivele regulatorii ale CBDC-urilor și alternativele instrumentelor de plată. Acestea explorează potențialele cazuri de utilizare, evaluând avantajele, dezavantajele și riscurile asociate CBDC-urilor. De asemenea, învață din experiența altor țări și investighează cadrele legislative, metodologiile și instrumentele necesare pentru luarea deciziilor. În plus, iau în considerare avantajele și dezavantajele utilizării transfrontaliere a CBDC-urilor, precum și infrastructurile, instituțiile, costurile și nivelurile de adoptare potențiale implicate.
A doua categorie de întrebări se concentrează asupra opțiunilor de design. Autoritățile cercetează modul în care diferitele caracteristici de design, cum ar fi portofelele ierarhizate și funcționalitatea offline, se aliniază cu obiectivele lor. Aceștia iau în considerare rolurile sectorului public și privat în proiectarea și implementarea CBDC-urilor, precum și abordările în gestionarea datelor. Printre aspectele cheie luate în considerare se mai numără stimulentele pentru intermediari de a participa și asigura recuperarea costurilor, promovarea adoptării de către comercianți și consumatori și evaluarea tehnologiilor relevante și implicațiile acestora. De asemenea, autoritățile acordă atenție securității cibernetice și sustenabilității CBDC-urilor. Ele examinează dacă cadrul legal existent susține emiterea robustă a CBDC-urilor, guvernarea internă, gestionarea riscurilor și reglementările și legile necesare pentru a aborda riscurile.
A treia categorie de întrebări se referă la project management și organizare. Autoritățile explorează modul de inițiere a unor teste de tipul „proof of assumptions” (PoA) și programe pilot pentru a testa ipotezele potențialelor cadre legislative . Acestea identifică datele granulare privind piața de plăți care trebuie colectate pentru o mai bună înțelegere a beneficiilor, a riscurilor, a performanței CBDC-urilor și a adoptării lor. Evaluarea capacității operaționale a băncilor centrale și a partenerilor lor, comunicarea eficientă cu părțile interesate și stabilirea aranjamentelor de guvernanță și gestionare a riscurilor sunt, de asemenea, aspecte importante luate în considerare.
A patra categorie de întrebări abordează implicațiile macrofinanciare ale CBDC-urilor. Autoritățile examinează impactul asupra transmiterii și funcționării politicii monetare, stabilității financiare, rolului și stabilității băncilor, structurii și contestabilității pieței, fluxurilor de capital, considerațiilor privind gestionarea fluxurilor de capital și stabilității externe. Ele iau în considerare implicațiile pentru plățile transfrontaliere și interoperabilitatea cu alte CBDC-uri. De asemenea, explorează modul în care CBDC-urile pot fi proiectate pentru a consolida stabilitatea și eficiența sistemului monetar internațional (IMS), promovând incluziunea financiară și evaluând efectele practicilor de gestionare a datelor asupra structurii pieței și implicarea sectorului privat.
Ghidul FMI pentru monede digitale
Pentru a răspunde tuturor acestor întrebări și a explora opțiunile de implementare, FMI lucrează la un ghid dedicat CBDC-urilor, prin care își propune să ofere indicații pentru țările și organizațiile care sunt interesate de subiect. Publicul țintă include factori de decizie politică de nivel mediu și înalt din băncile centrale și ministerele de finanțe, precum și agenții guvernamentale. Ghidul nu va susține emisiunea unei anumite CBDC, ci sintetizează cunoștințele provenite din surse diverse, inclusiv cercetările personalului FMI, publicațiile organizațiilor internaționale și ale mediului academic, precum și experiențele practice. Toate aceste informații vor fi prezentate într-o manieră care răspunde nevoilor practice ale celor care iau decizii.
Concluzie
În concluzie, monedele digitale ale băncilor centrale reprezintă o temă de interes tot mai mare la nivel global, iar Fondul Monetar Internațional este implicat activ în dezvoltarea unei platforme globale pentru facilitarea tranzacțiilor între țări prin utilizarea CBDC-urilor. Această platformă va putea fi dezvoltată în special printr-un efort comun al guvernelor și organizațiilor financiare internaționale, efort susținut în urma mai multor analize și studii în ceea ce privește implementarea și implicațiile acestor monede digitale într-un context macroeconomic.
https://www.riskcompliance.ro/news/fmi-dezvolta-o-platforma-globala-pentru-tranzactionarea-de-monede-digitale-centralizate/
///////////////////////////////////////////////
Planul „tehnocomuniştilor” de a introduce la nivel global Moneda Digitală a Băncii Centrale
Băncile centrale, cei de pe Wall Street şi marile corporaţii sunt cu toţii implicaţi în a introduce distopia lor hipercentralizată CBDC (Central Bank Digital Currency). Această „monedă” a băncii centrale va fi legată de sistemul de scoruri de credit social al I.A. (Inteligenţă Artificială – n.r.), care va supraveghea şi controla totul pe baza algoritmilor.
În unele naţiuni va fi nevoie de un pas anume pentru a ajunge la adoptare, respectiv mituirea cetăţenilor printr-un venit de bază universal (UBI), dar în prezent există suficiente guverne „penetrate” de Forumul Economic Mondial care îşi vor supune în mod direct cetăţenii unor legi monetare draconice.
Israel este în fruntea acestui demers. Populaţia israeliană este acum agresiv împinsă într-un „iad CBDC”.
Tranzacţiile în numerar care depăşesc 6.000 NIS (1.700 dolari) vor fi considerate ilegale, ca parte a efortului de combatere a spălării banilor şi a activităţilor criminale; legea va excepta instituţiile de caritate şi comerţul cu palestinienii din Cisiordania.
Prin invocarea spălării de bani şi a activităţilor criminale, aceste guverne nu fac decât să încerce să fure ultimele rămăşiţe ale libertăţilor oamenilor.
„Dorim ca publicul să reducă utilizarea banilor cash. Scopul este de a reduce fluiditatea numerarului pe piaţă, în principal pentru că organizaţiile criminale tind să se bazeze pe numerar. Prin limitarea utilizării acestuia, activităţile infracţionale sunt mult mai greu de desfăşurat”, a declarat pentru The Media Line avocatul Tamar Bracha, care se ocupă de executarea legii în numele Autorităţii Fiscale din Israel.
Cu alte cuvinte, reduceţi fluiditatea libertăţii şi eliminaţi toată intimitatea. Şi nu este o coincidenţă faptul că Israelul are unul dintre cele mai avansate programe de paşapoarte „COVID”, care se va integra perfect cu sistemul lor CBDC.
Unii experţi consideră că scopul nu este doar de a lega fiecare om de scorul său de credit social, ci şi de a impozita, de a taxa pe furiş şi depersonaliza în voie.
Banca pentru Reglementări Internaţionale (BRI) a fost înfiinţată pentru a colecta şi a plăti despăgubirile Germaniei din Primul Război Mondial, dar până la cel de-al Doilea Război Mondial a fost principala operaţiune de spălare a banilor din prada de război pentru nazişti şi este astăzi, de fapt, banca centrală mondială sau banca băncilor centrale. BRI este nodul de control pentru toate celelalte entităţi de planificare centrală, cum ar fi Fed, BCE, BOJ etc. Aceasta controlează cea mai mare parte a banilor transferabili din lume, pe care îi foloseşte pentru a îndatora guvernele suverane în numele FMI.
Furtul prin impozitare nu este nimic mai mult decât inginerie socială, la fel ca şi această grabă către o lume nouă şi curajoasă, fără numerar. CBDC reprezintă unul dintre ultimii paşi în soluţia finală de inginerie socială.
Şi, la fel ca ONU, Forumul Economic Mondial (WEF) şi OMS, BRI operează în afara tuturor legilor guvernamentale suverane. Este braţul monetar al guvernului mondial unic, care conduce cu „criteriile” de mediu, sociale şi de guvernanţă necesare, aşa cum sunt descrise în Agenda 21 şi Agenda 2030 ale ONU. Pentru că o societate fără numerar deschide perfect calea pentru o societate fără proprietate.
De asemenea, nu este o coincidenţă faptul că CBDC este apoteoza de înaltă tehnologie a celui de-al cincilea punct din Manifestul Comunist:
„Centralizarea creditului în mâinile statului, prin intermediul unei bănci naţionale cu capital de stat şi monopol exclusiv.”
Israel, Canada, Australia şi Noua Zeelandă vor fi puncte de încercare pentru experimentele CBDC. Scopul evident, după eliminarea cu succes a numerarului în fiecare naţiune respectivă, este de a transforma CBDC într-un CBDC cripto-SDR (Special Drawing Rights – SDR) – o monedă mondială unică.
///////////////////////////////////////////////
O lume fără cash: zilele numerarului se apropie de sfârșit
Numerarul nu va rămâne rege: pandemia nu numai că a accelerat trecerea către plățile digitale și fără contact, dar a condus și la o acceptare mai generală a alternativelor de plată, cum ar fi criptomonedele. Și sunt aici pentru a rămâne.
„Pentru mulți consumatori și companii care au trecut la plățile digitale, probabil că nu există întoarcere, chiar dacă preocupările legate de pandemie cu privire la natura tactilă a numerarului ar scădea”, a declarat economistul Eswar Prasad pentru CNBC.
Prasad, profesor senior de politică comercială la Universitatea Cornell, membru la Brookings Institution și fostul șef al diviziei China a Fondului Monetar Internațional, susține că „era numerarului se apropie de sfârșit și cea a monedelor digitale ale băncilor centrale a început”.
Deși există infinite moduri în care viitorul banilor poate evolua, Prasad prezice că o combinație dintre criptomonede, stablecoins, monedele digitale ale băncii centrale (CBDC) și alte sisteme de plată digitale va duce la “dispariția numerarului fizic”.
China, Japonia, Suedia și Nigeria au început testele CBDC, iar Banca Angliei și Banca Centrală Europeană își pregătesc propriile teste.
Rezerva Federală a SUA ezită să înceapă dezvoltarea potențială a unui CBDC, dar președintele Jerome Powell a precizat că banca centrală “cercetează temeinic această posibilitate”.
Dezavantaje fără numerar
În timp ce Prasad este sigur că viitorul banilor va fi fără numerar, el admite că dependența de plățile digitale nu va duce neapărat la un sistem perfect.
Deși vede plățile digitale ca o modalitate de democratizare a finanțelor, ele ar putea contribui, de asemenea, la “inegalitatea veniturilor și a bogăției”.
“Bogații ar putea fi mai capabili decât alții să profite de noile oportunități de investiții și să culeagă mai multe beneficii, deoarece cei marginalizați din punct de vedere economic au acces digital limitat și nu au cunoștințe financiare”.
Acest lucru ar putea concentra și mai multă putere economică și financiară în mâinile unor guverne, bănci sau corporații.
„Sfârșitul numerarului este la orizont și a sosit momentul pentru o dezbatere publică extinsă asupra a ceea ce îi ia locul”, conchide Prasad. „La urma urmei, va afecta nu doar banii, ci și economia, finanțele și societatea”.
////////////////////////////////////////////////
WEF dorește ca umanitatea să fie dominată de un AI fără emoții
by Valentina Roșu
Unul dintre cei mai înalți oficiali ai Forumului Economic Mondial (WEF) a prezentat viziunea organizației globaliste: umanitatea să fie „dominată” de inteligența artificială (AI). Yuval Noah Harari, consilier principal al WEF și mâna dreaptă a președintelui Klaus Schwab, a promovat un plan ca politicienii din întreaga lume să fie înlocuiți cu „entități non-organice” și „algoritmi fără emoții”.
În timpul unui interviu, Harari a declarat că Pământul va deveni în următorii ani din ce în ce mai populat „sau chiar dominat” de entități care non-organice. „Ei nu respiră; nu au emoții”, a spus Harari entuziasmat în timp ce explica de ce acești stăpâni ai inteligenței artificiale ar fi fără Dumnezeu.
„Potențialul AI este mult, mult mai mare decât orice revoluție istorică – este într-adevăr o revoluție biologică”, a continuat el. Deși până acum viața este organică, Harari insistă că „formele de viață anorganice vor domina în curând planeta. „AI este cel mai mare lucru care s-a întâmplat pe Pământ în peste patru miliarde de ani.”
AI-ul are un „design inteligent” care înlocuiește ceea ce Dumnezeu este capabil să facă, potrivit lui Harari. „Aici avem un design inteligent – nu designul creației biblice, ci un design cu adevărat inteligent”, declară Harari arogant. „Proiectăm AI, iar apoi AI va proiecta poate următoarea generație de AI, așa că este un proces complet diferit.”
Folosind exemplul modului în care împrumuturile bancare sunt procesate astăzi de algoritmi de computer, mai degrabă decât de oameni, Harari a explicat cum viitorul planetei implică roboți și computere AI care înlocuiesc toți oamenii.
El a descris înlocuirea oamenilor cu mașini ca pe un nou tip de evoluție. „Este foarte practic: astăzi, când aplici la bancă pentru un împrumut, iar banca lasă, practic, un algoritm să-ți proiecteze soarta, iar algoritmul spune „nu, nu-i da un împrumut acestei doamne”,” a spus Harari. „Și întrebi banca de ce a luat o asemenea decizie, iar bancherii îți raspund că nu știu; „algoritmul a spus nu”. „Nici oamenii care au proiectat algoritmul nu înțeleg decizia pe care o ia.”
Harari a continuat dezvăluind că WEF a susținut tehnologia pentru „controlul” oamenilor în ultimii 20 de ani. El a spus că unii dintre cei mai buni oameni de știință ai lumii au lucrat la „problema ființelor umane, cum să le controlezi prin ecrane, prin smartphone-uri”.
Harari compară adesea agenda WEF cu Biblia în timp ce susține că elitele globale ar putea îmbunătăți lucrarea lui Dumnezeu. Harari a anunțat că WEF și aliații săi au creat o „arca lui Noe tehnologică”. El s-a bucurat că planul va ajuta elitele globaliste să scape de un eveniment de extincție în masă care se profilează.
Mai recent, în timp ce ținea o cuvântare despre „viitorul umanității”, Harari a cerut ca Biblia să fie rescrisă prin inteligență artificială. WEF susține că utilizarea inteligenței artificiale pentru a înlocui scripturile va crea „religii care sunt de fapt corecte” unificate.
Potrivit lui Harari, puterea inteligenței artificiale poate fi valorificată și utilizată pentru a remodela spiritualitatea totul fiind despre echitate și incluziune.
WEF dorește ca umanitatea să fie dominată de un AI fără emoții
////////////////////////////////////////////////
Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității
by Florin Gheorghe
Luna aceasta în Dubai sub sloganul „Shaping Future Governments”, WGS (World Government Summit) a reunit personalități importante din politică, afaceri și guvernanță globală într-un format asemănător cu cel al recentei reuniuni anuale a WEF.
WGS (Summit-ul Guvernului Mondial) se autoproclamă drept „o platformă globală de schimb de cunoștințe dedicată modelării viitorului guvernului la nivel mondial”.
Au participat peste 300 de vorbitori și 10.000 de participanți, inclusiv 250 de miniștri guvernamentali și reprezentanți din 80 de organizații internaționale, regionale și guvernamentale, inclusiv ONU, WEF (World Economic Forum), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional.
Musk, Schwab și alți lideri au dezbătut speranțe și preocupări contradictorii pentru viitor. WGS a prezis cum va arăta lumea până în 2071, deziderat lansat ca parte a inițiativei „Guvernul în 2071” a WGS.
Aceste proiecții prevăd un viitor distopic cu schimbări climatice catastrofale, migrație în masă, concedieri în masă datorate automatizării, urmate de tulburări sociale, fuziunea oamenilor cu tehnologia fiind „cel mai bun scenariu” pentru 2071.
Musk a abordat dezvoltarea continuă a inteligenței artificiale (AI) și pericolele unui guvern mondial, vorbind prin video la WGS.
„Unul dintre cele mai mari riscuri pentru viitorul civilizației este inteligența artificială”, a spus Musk participanților la WGS. „Dar AI are contribiție atât pozitivă, cât și negativă – este o mare promisiune, o mare capacitate dar odată cu asta vine și un mare pericol.”
El a comentat despre ChatGPT, instrumentul AI din ce în ce mai popular dezvoltat de OpenAI. Musk este co-fondator OpenAI împreună cu fostul partener PayPal, Peter Thiel, intre timp părăsind consiliul de administrație al companiei.
„Cred că ChatGPT le-a arătat oamenilor cât de avansată a devenit tehnologia AI, este foarte avansată de ceva vreme; până acum pur și simplu nu avea o interfață de utilizator care să fie accesibilă pentru majoritatea oamenilor”, a spus Musk.
„Ceea ce a făcut ChatGPT este doar să pună o interfață de utilizator accesibilă pe tehnologia AI, care este prezentă de câțiva ani”, a adăugat el.
Musk a cerut guvernelor să elaboreze reglementări de siguranță pentru AI, comparând ascensiunea acesteia cu dezvoltarea tehnologiei nucleare.
„Vă uitați, să zicem, la descoperirea fizicii nucleare. Asta a generat energie nucleară dar și bombe nucleare”, a spus Musk, adăugând:
„Cred că trebuie să reglementăm siguranța AI, sincer. Gândiți-vă [la AI] ca la orice tehnologie care are un potențial risc pentru oameni, cum ar fi dacă este vorba de avioane, mașini sau medicamente, avem organisme de reglementare care supraveghează siguranța publică a mașinilor și avioanelor și a medicamentelor.
„Cred că ar trebui să avem un set similar de supraveghere reglementară pentru inteligența artificială, pentru că cred că este de fapt un risc mare pentru societate.”
Nu este prima dată când Musk face astfel de remarci despre AI. În martie 2022, Musk a spus că „inteligenta artificială greșită” este una dintre cele mai mari trei amenințări cu care se confruntă omenirea, alături de scăderea natalității și creșterea „extremismului religios”.
Alții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la influențarea AI-ului – susținând că părtinirea este inclusă în tehnologie. New York Post a raportat că ChatGPT a refuzat să scrie un articol despre Hunter Biden în stilul critic al ziarului, dar a fost dispus să scrie articolul din perspectiva CNN.
Business Insider susține că instrumentele AI precum ChatGPT trebuie să fie „woke” pentru a atrage investitorii.
Investiții majore se revarsă în astfel de tehnologii AI. Microsoft a anunțat luna trecută că investește 10 miliarde de dolari în OpenAI, în timp ce Google lucrează la un concurent al ChatGPT cunoscut sub numele de „Bard”.
Musk, în discursul său cu delegații WGS, a abordat, ceea ce el vede ca fiind pericolele unui guvern mondial.
„Știu că acesta se numește Summit-ul Guvernamental Mondial, dar cred că ar trebui să ne îngrijorăm un pic dacă devenim prea mult un singur guvern mondial”, a spus el. „Vrem să evităm să creăm un risc civilizațional prin faptul că, sincer – acest lucru poate suna puțin ciudat – avem prea multă cooperare între guverne.”
În schimb, Musk a cerut menținerea „diversității civilizaționale”. El a spus:
„Cred că vrem să fim puțin precauți în a fi prea mult intr-o singură civilizație, pentru că dacă suntem prea mult o singură civilizație, atunci totul se poate prăbuși.
„Evident că nu sugerăm război sau ceva de genul acesta, dar cred că vrem să fim puțin atenți să nu cooperăm prea mult. Sună puțin ciudat, dar vrem să avem o anumită diversitate civilizațională, astfel încât, dacă ceva nu merge bine cu o parte a civilizației, totul să nu se prăbușească și umanitatea să continue să meargă înainte. [cealaltă parte sa functioneze]”
Musk a avut câteva sfaturi pentru liderii politici și alte personalități proeminente: vorbește cu propria ta voce.
„Cred că oamenii ar trebui să vorbească cu propria lor voce”, a spus el. „Aș încuraja directorii generali, legislatorii să vorbească autentic. Faceți singur tweet-urile și transmiteți-vă mesajul direct.”
Musk a scris pe Twitter că a ales să facă aceste remarci la WGS pentru că „părea locul potrivit”.
De asemenea, a făcut aluzie la planurile sale pentru Twitter, indicând că se așteaptă să găsească un CEO care să-l succedă „probabil către sfârșitul acestui an”.
„Cred că trebuie să stabilizez organizația și să mă asigur doar că se află într-un loc sănătos din punct de vedere financiar”, a spus el. „Bănuiesc că, probabil, spre sfârșitul acestui an, ar fi un moment bun pentru a găsi pe altcineva care să conducă compania.”
Musk: Inteligența artificială și un guvern mondial reprezintă amenințări la adresa umanității
////////////////////////////////////////////////
Marea Resetare a început deja de 2 ani. Nu vei deține nimic și vei fi fericit
by Valentina Roșu
Suntem pregătiți să avem o discuție serioasă despre influența Forumul Economic Internațional? Marea Resetare (The Great Reset) nu mai poate fi respinsă ca o teorie a conspirației. Ei și-au lansat manifestul prin site-uri web, videoclipuri și cărți. Planul este ca până în 2030: „Nu vei deține nimic și vei fi fericit”.
În ultima vreme, WEF a promovat un concept numit „The Great Reset” (Marea resetare), ca temă a întâlnirii lor din 2020 și ca titlu al unei cărți de Klaus Schawb, în care sunt necesare schimbări fundamentale ale ordinii sociale, politice și economice mondiale. Am scris mai pe larg în articolul Forumul Economic Mondial: Lockdown-ul îmbunătățește în liniște orașele din întreaga lume
Toată lumea suferea în carantină, elitele vedeau perfecțiunea vieții în orașe goale:
Scopul Marii Resetări: Nu deții nimic, nu ai intimitate dar viața n-a fost niciodată mai bună
Fără numerar
Pe măsură ce economia mondială iese din criza cauzată de pandemie, elitele globale au cerut o „Mare Resetare”. Un aspect al acestei resetari globaliste este o mișcare de tranziție către o societate „fără numerar”. Pe site-ul lor citim:
Dacă vizitați China astăzi, totuși, există șanse mari să vedeți oameni plătind pentru lucruri folosind recunoașterea facială pe telefoanele lor. Aceasta este o schimbare radicală, dar este doar începutul revoluției numerarului.
Guvernul este evident motivat să creeze o economie fără numerar, deoarece un astfel de sistem le permite oficialilor guvernamentali să urmărească fiecare tranzacție. Fiecare persoană va fi astfel controlată permannt financiar.
Laserele vor urmări oamenii „după bătăile inimii”
„Sistemele de recunoaștere facială sunt adesea blocate de măștile faciale, dar bătăile inimii tale sunt la fel de unice ca și fața ta”, a spus Forumul Economic Mondial.
WEF a continuat spunând că agenția spațială americană NASA a dezvoltat „un sistem care vă poate identifica după bătăile inimii folosind un laser”.
„Ce schimbări din epoca pandemiei ați dori să le vedeți să devină permanente?” i-a întrebat grupul pe adepţii săi. Urmăriți video-ul până la capăt să vedeți cum veți lucra ca prizonierii de acasă, copii nu vor mai vedea copil în carne și oase pentru că vor învăța „în ritmul lor, de acasă”, nu vei mai mânca în oraș deci nu vei mai socializa cu adevărat. Vei fi identificat după bătăile inimii (WTF!) nu știm de ce.
This is how our lives could soon look.
Take a peak at the future: https://t.co/lOLgPc95VB pic.twitter.com/sR7l66C95C
— World Economic Forum (@wef) August 17, 2021
Avem nevoie de o „Mare Resetare” a capitalismului
După chiar vorbele lui Schwab, lumea trebuie să „acționeze împreună și rapid pentru a reînnoi toate aspectele societăților și economiilor noastre” – pe scurt, spune el, industria trebuie să fie transformată.
Nu, mersi, am mai resetat o dată capitalismul. S-a numit comunism.
Argumentele WEF cu privire la restructurarea economiei globale nu sunt decât o încercare periculoasă de a impune socialismul și de a desființa societatea tradițională sau ce a mai rămas din ea.
Lumea trebuie să acționeze împreună și rapid pentru a reînnoi toate aspectele societăților și economiilor noastre, de la educație la contractele sociale și condițiile de muncă. Fiecare țară, de la Statele Unite până la China, trebuie să participe și fiecare industrie, de la petrol și gaze la tehnologie, trebuie să fie transformată (site-ul WMF)
România a trăit filmul ăsta iar părinții și bunicii noștri tot asta au auzit din 1945 până în 1989. Și atunci s-a modifict toată industria, capitalul, școala, viața, societatea.
Predicții pentru cum va arăta lumea în 2030, după ideile Forumul Economic
Nu vei deține nimic. Și vei fi fericit.
Ceea ce vrei, vei închiria și va fi livrat cu dronă.
Un miliard de persoane vor fi strămutate de schimbările climatice.
Va trebui să facem o treabă mai bună cu primirea și integrarea refugiaților.
Valorile occidentale vor fi testate până la punctul de rupere.
Dar ce mai găsim în mintea întunecată a lui Klaus Schawb, artizanul Marii resetări?
Lumea crede că doar Marea Resetare e problema. Ei bine, nu. Schawb e problema. Să vedem ce scrie el în cartea Modelarea viitorului celei de-a patra revoluții industriale, din 2018. Să vedem câteva pasaje.
Cineva s-a uitat prea mult la Minority Report și vrea să avem un departament de pre-crime pentru detectarea infracțiunilor înainte să se petreacă:
Pe măsură ce capacitățile în acest domeniu se îmbunătățesc, va crește tentația agențiilor de aplicare a legii și a instanțelor de a utiliza tehnici pentru a determina probabilitatea unei activități infracționale, a evalua vinovăția sau chiar a recupera amintiri direct din creierul oamenilor.
Chiar și trecerea unei frontiere naționale ar putea implica într-o zi o scanare detaliată a creierului pentru a evalua riscul de securitate al unei persoane.
El precizează, de asemenea, că microcipurile implantabile vor fi piatra de temelie a unei agende transumaniste care va îmbina omul cu mașina.
Dispozitivele externe de astăzi, de la computere portabile la căști de realitate virtuală, aproape sigur vor deveni implantabile în corpurile și creierul nostru.
Microcipurile active implantabile care sparg bariera cutanată a corpului nostru” vor „schimba modul în care interacționăm cu lumea” și ne vor forța „să ne întrebăm ce înseamnă să fii om
O astfel de tehnologie ar putea facilita, de asemenea, exprimarea „gândurilor sau stărilor de spirit potențial neexprimate prin citirea undelor cerebrale și a altor semnale”, potrivit Schwab.
Schwab sugerează că populația ar putea fi încurajată să adopte cipuri pentru citirea creierului ca parte a unui model de afaceri care implică pe cineva „să schimbe accesul la gândurile sale pentru opțiunea de economisire a timpului de a scrie o postare pe rețelele sociale numai după gând”.
Reuters spune ca e falsă ideea că Marea Resetare e parte a unui plan amenințător de a controla oamenii
Mai sus ați citit o grămadă de idei pe care elitele le văd dezirabile pentru viitorul apropiat. Pe noi nu ne-a întrebat însă nimeni.
O parte iar din planul conducătorilor nealeși ai lumii:
O lume globalizată este cel mai bine gestionată de o coaliție auto-selectată de corporații multinaționale, guverne și organizații ale societății civile.
Iată ce spune Reuters:
Dar ce vedem noi aici? Ia uite ce legătură strânsă între Reuters și Forumul Economic Internațional. Credeați că elitele nu se apără unele pe altele?
Nu uitați: dorința lor, refuzul nostru!
Marea Resetare a început deja de 2 ani. Nu vei deține nimic și vei fi fericit
/////////////////////////////////////////////
Avuția lumii! „MAREA DEPOSEDARE”: CUM EI POT DEȚINE TOTUL (1)
Motto
„Nu vei deține nimic și vei fi fericit”!?, Klaus Schwab, „Intre Mit si Realitate”, Forumul Economic Mondial, Davos
Cine in realitate poseda everea ta?
David Webb a trecut prin istoria de 50 de ani a tuturor constructelor legale care au fost puse în aplicare pentru a permite din punct de vedere tehnic acest lucru să se întâmple.” [citat din articolul Interviu din 2 octombrie intitulat „The Great Taking: Who Really Owns Your Assets?” – “Marea deposedare: Cine in realitate poseda everea ta?]
S-a estimat că balonul derivatelor depășește un cvadrilion de dolari (un cvadrilion este 1.000 de trilioane sau 1miliom de miliarde). Întregul PIB al lumii este estimat la 105 trilioane de dolari, sau 10% dintr-un cvadrilion; iar bogăția colectivă a lumii este estimată la 360 de trilioane de dolari.
În mod clar, nu există suficiente garanții nicăieri pentru a satisface toate creanțele derivate. Majoritatea instrumentelor derivate implică acum swap-uri pe rata dobânzii, iar ratele dobânzilor au crescut. Bula pare gata să izbucnească.
Cine au fost contrapărțile îndrăznețe care s-au înscris pentru a accepta cealaltă parte a acestor pariuri riscante pe derivate?
Inițial, se pare, erau bănci – conduse de patru mega-bănci, “JP Morgan Chase”, “Citibank”, “Goldman Sachs” și “Bank of America”. Dar, potrivit unei cărți din 2023 numită “The Great Taking” – “Marea deposedare”, a veteranului manager de fonduri speculate David Rogers Webb, riscul de contrapartidă pentru toate aceste pariuri este asumat în cele din urmă de o entitate numită Depository Trust & Clearing Corporation (DTCC), prin nominalizatul său Cede & Co. [Vezi și Greg Morse, „Who Owns America? Cede & DTCC,” și A. Freed, „Who Really Owns Your Money? Part I, The DTCC”].
Cede & Co. este acum proprietarul evidenței tuturor acțiunilor, obligațiunilor, titlurilor de valoare digitalizate, creditelor ipotecare și multe altele; și este serios subcapitalizat, deținând un capital de doar 3,5 miliarde de dolari, în mod clar nu este suficient pentru a satisface toate revendicările potențiale derivate.
Webb crede că acest lucru este intenționat.
Ce se întâmplă dacă DTCC dă faliment?
În conformitate cu Legea privind prevenirea abuzului în faliment și protecția consumatorilor (BAPCPA) din 2005, instrumentele derivate au „super-prioritate” în faliment. (BAPCPA protejează de fapt băncile și solicitanții de instrumente derivate, mai degrabă decât consumatorii; a fost același act care a eliminat protecția în caz de faliment pentru studenți.)
Solicitanții de produse derivate nici măcar nu trebuie să treacă prin instanța de faliment, ci pur și simplu pot prelua garanția din patrimoniul falimentat, fără a lăsa nimic pentru ceilalți creditori garantați (inclusiv guvernele de stat și locale) sau creditorii negarantați ai băncilor (inclusiv noi, deponenții). Și, în acest caz, „moțiunea falimentară” – deținerile DTCC/Cede & Co. – include toate acțiunile noastre, obligațiunile, titlurile de valoare digitalizate, creditele ipotecare și multe altele.
Sună ca o teorie a conspirației, dar totul este prevăzut în Codul Comercial Uniform (UCC), testat în precedent și validat prin hotărâri judecătorești.
UCC este un set privat de reguli standardizate pentru tranzacționarea afacerilor, care a fost ratificat de toate cele 50 de state și include prevederi cheie care au fost „armonizate” cu legile altor țări din orbita vestică.
UCC – Codul Comercial Uniform face lectura plictisitoare și nu este clar, dar Webb a ales cu sârguință limbajul legal obscur și demonstrează că „ei” le au pe toate blocate. „ei” pot lua totul dintr-o singură lovitură, fără să meargă măcar în instanță.
În mod ideal, trebuie să facem Congresul să modifice unele legi, începând cu prevederile super-prioritare ale Legii falimentului din 2005. Chiar și miliardarii, notează Webb, riscă să-și piardă participațiile; și au puterea de a lua măsuri.
Despre Marea Luare și autorul ei
După cum este detaliat în introducere, „David Rogers Webb are o experiență profundă în investigații și analize în medii provocatoare și înșelătoare, inclusiv avântul fuziunilor și achizițiilor din anii 80, investițiile de risc și piețele financiare publice. El a gestionat fonduri speculative pe parcursul perioadei care a cuprins extremele bulei și crizei dot-com, producând un randament brut de peste 320%, în timp ce indicii S&P 500 și NASDAQ au avut pierderi. Printre clienții săi se numără unii dintre cei mai mari investitori instituționali internaționali.”
O prefață personală lungă a cărții nu numai că stabilește aceste bune credințe, dar spune o poveste interesantă cu privire la istoria familiei sale și la ascensiunea și căderea orașului său natal, Cleveland, în Marea Depresiune. În ceea ce privește despre ce este vorba în carte, Webb rezumă în introducere:
„Este vorba despre luarea de garanții (toate), jocul final al superciclului actual de acumulare a datoriilor sincrone la nivel global.”
Această schemă este executată printr-un design inteligent, planificat îndelung, a cărui îndrăzneală și amploare este greu de cuprins pentru minte.
Sunt incluse toate activele financiare și depozitele bancare, toate acțiunile și obligațiunile; și, prin urmare, toate proprietățile subiacente ale tuturor corporațiilor publice, inclusiv toate stocurile, instalațiile și echipamentele; terenuri, zăcăminte minerale, invenții și proprietate intelectuală.
De asemenea, vor fi luate proprietăți personale și imobile deținute privat, finanțate cu orice sumă de datorii, la fel ca și activele întreprinderilor private care au fost finanțate cu datorii.
Dacă chiar și parțial reușește, aceasta va fi cea mai mare cucerire și subjugare din istoria lumii.
S-ar putea să trebuiască să citiți cartea pentru a fi convins, dar nu este lungă, este disponibilă gratuit pe net și este foarte mult menționată și in notele de subsol.
Voi încerca să rezum principalele lui puncte, dar mai întâi o privire asupra problemei derivatelor și cum au scăpat de sub control.
Va urma
Autor: Ellen Brown
Preluare: ellenbrown.com/
Traducerea: CD
sursa: IonCoja.ro
NOTA
Ellen Brown este avocat, președinte al Institutului Public Banking și autoarea a treisprezece cărți, inclusiv “Web of Debt”, “The Public Bank Solution” și “Banking on the People: Democratizing Money in the Digital Age”.
Ellen B. co-găzduiește, de asemenea, un program radio pe PRN.FM numit „It’s Our Money” – “Este pe banii tai”. Cele peste 400 de articole de blog ale ei sunt postate pe EllenBrown.com.
https://www.infobrasov.net/avutia-lumii-marea-deposedare-cum-ei-pot-detine-totul-1/
//////////////////////////////////////////////////
O şcoală din Texas pedepsește elevii care refuză monitorizarea cu cipuri RFID
O şcoală dintr-un district din Texas a intrat în atenţia publică anul acesta, atunci când a anunţat că va solicita elevilor să poarte în permanenţă un card de identitate care conţine un microcip.
De la 1 octombrie, elevii liceului John Jay şi cei de la şcoala gimnazială Anson Jones din San Antonio, Texas, au fost rugaţi să vină la şcoală cu un act de identintate care să conţină o fotografie şi să fie echipat cu cip capabil de identificare prin radio frecvenţă (RFID) pentru ca toţi să fie localizaţi şi monitorizaţi. Educatorii insistă că aceste măsuri sunt luate în Texas pentru a opri absenteismul galopant care are efecte devastatoare pentru finanaţarea şcolilor. Dacă programul va fi socotit ca unul de succes, cipurile RFID vor apărea în viitorul apropiat în 112 şcoli şi vor afecta aproape 100000 de elevi.
Elevii care refuză să meargă pe holurile şcolii cu un astfel de card în buzunare sau agăţat de gât, spun că sunt chinuiţi de educatori şi că le este interzisă participarea la diferite activităţi şcolare. Unora le-a fost interzis accesul în zone uzuale, cum sunt sălile de mese sau de lectură.
Andrea Hernandez, elevă în al doilea an la John Jay, afirma că educatorii au ignorat argumentele ei referitoare la încălcarea vieţii ei private şi i-au răspuns că nu poate participa la alegerile din cadrul şcolii dacă refuză să accepte programul de supraveghere.
Hernandez a declarat într-un interviu că a se supune unei monitorizări constante printr-un cip RFID este ca şi cum şi-ar aplica “semnul bestiei” – o referire la Apocalipsa biblică. Eleva a afirmat că se simte ameninţată de refuzul şcolii de a o lăsa să voteze pentru regele şi regina balului invocând neconformarea elevei la noile reguli privitoare la actul de identitate.
“Un profesor mi-a spus că nu-mi va fi permis să votez pentru că nu am un act de identitate adecvat” a declarat Hernandez. “Aveam însă vechiul meu act de identitate, cel despre care mi-au spus iniţial că va fi valabil de-a lungul celor patru ani cât voi fi în şcoală. El mi-a spus că am nevoie de noul act cu cip pentru ca să votez.”
După refuzul lui Hernandez de a folosi un cip RFID, Inspectorul Adjunct Ray Galindo a emis o declaraţie adresată părinţilor fetei: “Solicităm ca fata dumneavoastră să folosească o matricolă de identitate la fel cum toţi ceilalţi studenţi sau adulţi sunt obligaţi să o facă într-un campus.” Dacă ea refuză acum monitorizarea, repercursiunile vor fi mult mai dure decât revocarea dreptului la vot în cadrul concursurilor şcolare, odată ce şcolile vor adopta regula monitorizării locale ca obligatorie, a argumentat acesta.
“Vă îndemn să acceptaţi această soluţie astfel încât programul şcolar al copilului dumneavoastră să nu fie afectat. Aşa cum am discutat, vor exista consecinţe pentru refuzul de a purta un însemn de identitate din momentul în care vom purcede la implementarea totală a acestuia,” a scris Galindo.
Tatăl fetei, Steve Hernandez, a declarat presei că şcoala a fost oarecum dispusă să colaboreze cu fiica sa, dar întreaga sa familie nu doreşte să “înceteze a critica programul” şi se opune să-l sprijine public.
“I-am spus că este inacceptabil pentru că ar implica aprobarea unei politici distructuale cu care nu suntem de acord, iar eu şi fiica mea nu dorim să renunţăm la un drept constituţional care ne garantează libertatea de a vorbi public împotriva unui program despre care credem că e nociv,” a răspuns dl Hernandez.
Districtul Şcolar Independent din Partea de Nord se aşteaptă să adune 2 milioane dolari americani prin colecte statale pentru a reduce cifrele care atestă slaba prezenţă şcolară, iar programul RFID va costa cam o pătrime din această sumă la care se vor adăuga alţi 136,005 de dolari pentru întreţinerea acestuia. Finanţarea nu este singura problemă care se ridică în cazul noului program: Heather Fazio, de la grupul Texanilor pentru Răspunderea Guvernamentală, a spus presei că a plătit doar 30 $ şi a primit în schimb, graţie Legii pentru Libertatea Informaţiei, o listă cu numele şi adresele tuturor elevilor de la şcoala districtuală.
“Folosirea acestor informaţii împreună cu un cititor RFID îi va da posibilitatea unui agresor (pedofil) să determine dacă un elev este acasă şi mai apoi să-l urmărească oriunde se duce. Aceste cipuri emit constant astfel că oricine are un cititor adecvat poate monitoriza elevii oriunde merg,” a afirmat ea.
Sursa: RT: Texas schools punish students who refuse to be tracked with microchips
https://misa-yoga.blogspot.com/2012/10/o-scoala-din-texas-pedepseste-elevii-ce.html
//////////////////////////////////////////////
Securiștii și activiștii ceaușiști continuă să ne conducă și să fie protejați în ciuda așa zisei schimbării de regim și a intrării în Uniunea Europeană
Foştii activişti comunişti şi agenţii securităţii sunt protejaţi şi azi iar dosarele lor sunt secrete. Nu sunt dezvăluiţi decât criminalii epocii Dej, nu şi cei din perioada Ceauşescu. Unii pentru că sunt protejaţi de secretomania sistemului, alţii pentru că sunt în continuare activi şi utili unui sistem care nu vrea să îmbătrânească şi nici să moară, afirmă Radio Europa Liberă într-un comentariu prilejuit de anunțul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului care a dezvăluit numele a încă doi torţionari din închisorile comuniste.Este vorba despre generalul de securitate Gheorghe Boştină şi colonelul Marian Ventura Petrescu.
În afara mărturiilor deţinuţilor politici, nu se ştiu prea multe despre cei doi torţionari, Boştină şi Petrescu, dezvăluiţi zilele acestea. Nu se ştie unde sunt, dacă mai sunt în viaţă şi dacă pot fi trimişi în judecată. Cu alte cuvinte, este posibil să nu poată fi citaţi de Parchet, mai spune REL:
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului mai are în evidenţă alte trei sute de persoane care ar putea intra şi ele pe această listă. Mai toţi au condus puşcării sau lagăre ca acela de la Periprava. Ţinând cont însă cât de greu este să-i găsească, să-i interogheze, să-i pună faţă în faţă cu martorii şi probele şi, apoi, să-i dea în judecată, s-ar părea că procesul comunismului va trena până când cu toţii, victime şi vinovaţi, vor dispărea în mod natural. Încetineala cu care se desfăşoară cercetările spune multe şi despre interesul statului în aducerea acestora în faţa justiţiei. În cei 26 de ani postcomunişti, nu s-au întocmit decât patru rechizitorii referitoare la torţionari. Mulţi au fost descurajaţi, spunând că acele crime s-au prescris şi că e inutil să mai ceară dreptate însă specialiştii Institutului susţin că nu există termen de prescriere pentru crimele împotriva umanităţii, căci aşa ar trebui încadrate faptele torţionarilor. De altfel, Institutul a depus 12 sesizări penale, dar numai una s-a soldat cu proces şi condamnare, se mai afirmă în comentariul postului de radio finanțat de Congresul american.
Acum zece ani, preşedintele Băsescu condamna oficial comunismul de la tribuna parlamentului. Se baza pe un raport care cuprinde multe dintre numele celor vinovaţi, cel puţin moral, dacă nu practic, de marile crime ale comunismului. Torturarea sau asasinarea celor care erau consideraţi duşmanii sistemului totalitar a fost o normă în toată istoria de cincizeci de ani a comunismului. Cu toate acestea condamnarea oficială n-a avut în cele din urmă nicio consecinţă, este concluzia postului de radio.
https://misa-yoga.blogspot.com/2016/07/securistii-si-activistii-ceausisti.html
//////////////////////////////////////////////////
Dezvaluirile incendiare ale unui bancher elvetian despre grupul Bilderberg
Un bancher elvetian, care a participat la intruniri ale grupului si care tocmai de aceea prefera sa-si pastreze anonimatul, a acordat in luna mai la Moscova un interviu incendiar redactorilor de la publicatia Noviden. Conform marturiei elvetianului, grupul Bilderberg se foloseste de bancile elvetiene pentru a finanta rasturnari de guvern, falimentarea unor tari, coruptia unor oficiali si chiar uciderea unor persoane care au putere sa se opuna politicilor grupului.
Nu toti participantii la intrunirile Bilderberg au cunostinta de aceste lucruri, pentru ca si in sanul grupului de elita la fel ca si in sanul francmasoneriei exista „bisericute”. Josef Ackermann, director executiv al Deutsche Bank si membru al comitetului de varf al Bilderbergilor este acuzat de bancherul elvetian ca orchestreaza multe dintre aceste activitati oculte. Ideea care ii este cea mai draga lui Ackermann si la care lucreaza asiduu este cenzurarea internetului.
I: Ce puteti sa ne spuneti despre activitatile dvs ca bancher?
R: Am lucrat in sistemul bancar elvetian timp de multi ani, chiar si ca director al uneia dintre cele mai puternice banci. Atunci am fost implicat in plata pentru asasinarea unui presedinte de stat. Am participat la intrunirea directorilor bancii, in care s-a hotarat sa se plateasca pentru aceasta actiune. Asta m-a dat peste cap rau de tot. Un serviciu secret strain a trimis o cerere scrisa de mana prin care solicita plata unei sume pentru o persoana care lichidase un presedinte! Si nu a fost singurul caz de acest fel. Am primit o seama de astfel de cereri scrise de mana din partea unor servicii secrete , care aveau fonduri pentru organizarea de revolutii ori pentru ucideri la comanda. Eu confirm ceea ce a scris John Perkins in cartea sa „Confessions of an Economic Hit Man”. Exista un sistem financiar pentru astfel de operatiuni si unele banci elvetiene fac parte din el.
I: Ne poti spune despre ce banci este vorba si cine anume din aceste banci este implicat?
R: Este vorba de una dintre cele trei banci elvetiene din varf la timpul asasinarii acelui presedinte din lumea a treia. Mai mult, nu-mi risc viata. Eram mai multe persoane la adunare cand cineva a venit cu acea cerere si cum era vorba de o suma mare cash, a trebuit sa se faca o informare sumara a spetei. Dupa care directorii au zis „O.K!”
I: Ce fel de fonduri erau acestea?
R: Speciale! Codificate. Cifrul venea odata cu cererile. Asa functionau, conform intelegerilor la varf. Cererile care deblocau cele mai mari sume erau scrise de mana! Trebuiau descifrate. Ele contineau sume de bani pentru asasinate, pentru organizarea de greve, de revolte si pentru finantarea unor partide de opozitie in diverse tari. Stiu membri ai grupului Bilderberg care sunt implicati in asa ceva.
I: Macar ne puteti spune in ce decada se intamplau astfel de operatiuni?
R: In anii ’80.
I: Aveati vreo problema sa lucrati cu astfel de fonduri?
R: O mare problema. Nu mai puteam sa dorm. De-asta am si parasit banca pana la urma. Erau implicatii periculoase. Cei care organizasera fondurile erau membri ai unor servicii secrete, cele mai multe din tari vorbitoare de limba engleza. Trebuia sa platim criminali care ucideau oameni ce se opuneau planurilor Bilderberg, FMI si Banca Mondiala, de exemplu.
I: De ce ne acordati acest interviu? Sau de ce ni-l acordati acum?
R: Pentru ca Bilderbergii se intrunesc anul acesta in Elvetia. Pentru ca situatia mondiala devine din ce in ce mai critica si pentru ca bancile elvetiene sunt implicate in actiuni lipsite de etica, dispunand de fonduri aflate in afara oricarui control financiar si e vorba de sume cu multe, multe zerouri.
I: Miliarde?
R: Mii de miliarde, in afara taxelor! Ceea ce se intampla este impotriva sistemului elvetian al valorilor, bazat pe incredere, bunavointa si neutralitate. Am asistat la discutii care sunt impotriva principiilor democratice. Directorii bancilor elevetiene nici nu mai sunt elvetieni, ci vin din afara, majoritatea anglo-saxoni, americani, britanici care nu respecta neutralitatea declarata a elvetienilor. Acestia distrug Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda si Elvetia, care este tinta acum, cand nu mai au nevoie de ea. Josef Ackermann este cetatean elvetian, dar este in fruntea unei banci straine si se foloseste de putere ca sa distruga.
I: Oamenii despre care ne-ati vorbit vor fi prezenti anul acesta la intrunirea Bilderbergilor de la St. Moritz?
R: Categoric. Dispun de sume enorme de bani si au un plan. Vor distruge economia Europei si vor construi alta in China. Pana atunci, au deschis pietele europene pentru marfurile chineze. Sisteme de invatamant europene cad, iar noua generatie va sti din ce in ce mai putin. Asta va distruge Europa pe termen lung.
I: Credeti ca intalnirea din Elvetia de anul acesta are valoare simbolica? In 2009 s-au intalnit in Grecia, in 2010 in Spania, iar acum, aceste tari sunt pe marginea prapastiei. Credeti ca asa o sa se intample si cu Elvetia?
R: Este un obiectiv al lor. Elvetia nu este in UE, nici in „zona euro” si categoric nu este controlata de la Bruxelles. Vorbesc de Elvetia ca tara, nu ca sistem bancar, pentru ca acesta e deja al lor si-l manevreaza cum vor. Intalnirea de aici transmite acest mesaj, ca urmam!
I: Care sa fie telul lor? Vor sa creeze o dictatura globala controlata de mari corporatii, fara state suverane?
R: Exact. Iar suveranitatea statelor se consuma prin datoriile pe care le fac la aceste organizatii. Ei urmaresc falimentarea statelor de parca ar fi vorba de banci. Numai asa pot sa-si impuna interesele si sa dicteze. UE simte deja apasarea de fier a grupului Bilderberg.
I: Ce ar putea sa-i stopeze?
R: De aceea am acceptat sa dau acest interviu. Exista ceva la indemana tuturor care-i poate stopa: adevarul! Nu le place sa fie in lumina, deci puneti reflectoarele pe ei! Transparenta in politicile bancare si la toate nivelurile societatii i-ar stopa cu siguranta.
I: Care banci elvetiene sunt implicate?
R: Cele care-si antreneaza staff-ul dupa valori anglo-saxone, nu cele autentic elvetiene, care au cel mai corect sistem. E vorba de bancile care opereaza la nivel global.
I: Deci trebuie sa-i expunem public, sa aratam cine sunt Bilderbergii.
R: Cazul Strauss-Kahn este o oportunitate de a arata cine sunt si cum sunt. Sunt corupti, cu minti bolnave, plini de vicii pe care le ascund sub pulpana ordinului lor. Unii sunt ca Strass-Kahn, violatori, altii sunt sado masochisti, altii pedofili si multi sunt satanisti. Uitati-va la simbolurile sataniste pe care le afiseaza unele banci, inclusiv Rothschild Bank din Zurich. Oamenii acestia sunt santajabili din cauza slabiciunilor lor. Trebuie sa urmeze strict ordine si cine vrea sa iasa din rand, imediat sunt expusi, cu reputatia distrusa sau chiar ucisi. Strauss-Kahn, de exemplu –din cauza viziunilor lui socialiste – putea s-o pateasca si mai rau, putea sa fie ucis!
I: Daca Ackermann este un factor de decizie in comitetul Bilderbergilor, credeti ca e implicat in astfel de actiuni?
R: Da, dar nu numai el. Mai sunt multi altii, ca de exemplu Christine Lagarde, care va fi, probabil, viitoarea sefa a FMI. Si ea este membra Bilderberg, ca si Sarkozy si Obama. Planul lor actual este cenzurarea internetului, care este liber si prin care circula adevarul despre obiectivele lor. Pe motivul ca este utilizat de teroristi sa-si transmita mesaje, vor ajunge sa controleze si internetul. Sau cine stie ce atrocitate inventeaza ca sa realizeze acest plan.
I: De asta va e tema.
R: Nu e vorba doar de teama. Oamenii astia nu au scrupule in a da ordine de asasinare. Daca vor avea senzatia ca pierd controlul, asa cum se intampla din cauza opozitiei fata de FMI a populatiei din Grecia si Spania si posibil in curand si in Italia, nu vor ezita sa inventeze o noua „retea Gladio”. Am fost aproape si de aceasta retea. Instiga la terorism si sponsoriza grupuri teroriste, pentru a controla guvernele din state europene, precum Italia, unde uciderea lui Aldo Moro a fost platita prin sistemul pe care ti l-am descris.
I: Ackermann face parte dintr-un astfel de sistem?
R: Sunteti jurnalisti, urmariti-i cariera si mai ales cat de repede a ajuns in top. Dar sistemul functioneaza in toata lumea si implica o multime de oameni.
I: De ce credeti ca mass media occidentala nu trateaza acest subiect?
R: Pentru ca ori exista o intelegere cu patronii, ori, daca acestia sunt recalcitranti, le cumpara publicatiile.
I: Cati dintre participanti sunt avizati de planurile lipsite de etica ale grupului?
R: Exista un cerc interior in care ii gasesti pe satanisti. In afara acestui cerc, oamenii neinformati si chiar naivi sunt din ce in ce mai multi.
Sursa: Noviden.info, Traducere: Adina Mutar
////////////////////////////////////////////////
Remember 2004: PSD-ul, Nastase si masonii sai carau banii cu geamantanele in banci straine
Cititi si: Masonii, dolarii si elvetienii – Cum se finanteaza masoneria si care erau dimensiunile reale ale coruptiei PSD
Nasul Seche, finul Coco si conturile din Elvetia
(Liviu Avram – Cotidianul, 01-02-2006)
Un aparent banal proces de divort, si mai cu seama partajul ce il insoteste, ridica un colt de pres de pe o procedura prin care demnitari si functionari din fosta guvernare puteau alimenta discret conturi din Elvetia. Sergiu Sechelariu si fostul sau sef de cabinet, Cornel Ciocianu, zis Coco, sint principalii actori.
Cornel Ciocianu a intrat in „gruparea Sechelariu” in martie 2001 cind, printr-un fost vecin de bloc, l-a cunoscut pe Sergiu Sechelariu, proaspat numit secretar de stat in Ministerul Transporturilor. Gratie acestei relatii, Cornel Ciocianu a fost numit sef de cabinet al lui Sechelariu. In timp, relatiile dintre cei doi au devenit atit de strinse, incit in noiembrie 2001 Sergiu si Violeta Sechelariu l-au cununat pe Cornel Ciocianu cu Raluca Ioana Corneci. Nunta a avut loc la Clubul Diplomatilor si a avut drept invitati atit protipendada bacauana din jurul fratilor Sechelariu, cit si clientela din acei ani de la Ministerul Transporturilor.
Geamantanele cu bani
Casnicia dintre Cornel si Raluca Ciocianu a durat doar trei ani, pina in noiembrie 2004, si s-a soldat cu un copil si un chinuitor proces de divort, aflat inca in derulare. Dificultatea procesului consta in faptul ca cei doi soti nu cad nicicum de acord asupra bunurilor dobindite in comun, pe care sa le supuna partajului. Exasperata de modul in care sotul ei trece proprietatile pe alte nume, Raluca Ciocianu s-a decis sa ofere detalii despre activitatea sotului sau la cabinetul lui Sechelariu. El a lucrat acolo pina in aprilie 2004, cind i s-a desfiintat postul si a fost transferat la Compania Nationala de Investitii. Raluca Ciocianu povesteste scene halucinante, in care sotul sau venea acasa cu geamantane cu bani, in valuta, despre care spunea ca nu sint ai lui.
Misterioasa doamna Miruna
Din noianul de relatii si afaceri tesute in jurul banilor de la Ministerul Transporturilor, cea mai spectaculoasa marturie a Ralucai Ciocianu se refera la anumite deplasari pe care sotul sau si Sergiu Sechelariu le faceau, cu avionul, in Franta si Italia, de unde se deplasau, cu trenul, in Elvetia, mai exact la Geneva.
“In aprilie 2004, la scurt timp dupa ce sotul meu a fost transferat la CNI, am mers impreuna pentru trei zile in Franta, la Paris. Am fost cazati la Hotelul Madeleine si o zi am dat o fuga cu trenul in Elvetia, la Geneva. Acolo am mers la o banca, Clariden Bank, unde so