Tehnologia de crestere a bovinelor (III); Dermatoza nodulara contagioasa (D.N.C.) – Evolutia focarelor si recomandari pentru fermieri; Prevenirea si combaterea Bolii Limbii Albastre (Bluetongue)

III. Ratii furajere

1. Structura nutretului combinat pentru vitei (%)

 

Nutret

Faina de porumb

Faina de ovaz

Tarite de griu

Faina de lucerna deshidratata

Sroturi de floarea soarelui

Sroturi de soia

Drojdie furajera

Zahar

Calciu

Faina de oase

Supliment mineral

Zoofort T1

Zoofort T2

Sare

Total

U.N./KG

E.n. kcal/kg

P.B., %

P.d.g/kg

Celuloza

Retea Tip I ~ 0-3 luni

42

5

12

16

16

3

3

1

0,5

1

0,5

100

1,01

1694,88

21

169,17

12,35

Retea Tip II ~ 3-6 luni

58

10

12

16

1

1

1

1

100

0,982

1663,96

14

111,66

11,25

Preluata din lucrarea „Alimentatia animalelor domestice”, O.Popa, M. Milos, El.Bunicelu, Editura Didactica si Pedagogica, ed. 1980.

6 – 18 luni (concentrat tip III)

Porumb stiulete macinat intreg

Tarite griu

Floarea soarelui (srot)

Orz sau ovaz

Calciu (creta furajera)

Sare

Premix-uri (zoofort)

Total

50 kg

15 kg

10 kg

22 kg

1 kg

1 kg

1 kg

100 kg/ 2-3 kg pe zi

2. Retete de concentrate pentru vaci cu lapte

Varianta I

Porumb stiulete macinat cu totul

Tarite griu

Calciu (creta furajera)

Sare

Premix (Zoofort)

Total

43 kg

55 kg

1 kg

1 kg

1 kg

100 kg


Varianta II

Porumb stiulete macinat cu totul

Tarite griu

Orz sau ovaz

Calciu (creta furajera)

Sare

Premix (Zoofort)

Total

30 kg

50 kg

17 kg

1 kg

1 kg

1 kg

100 kg

3. Ratii alimentare pentru vitei intre 0-18 luni

Concentrate

Fin

Suculente(radacinoase)

Nutret verde vara

Nutret murat iarna

Retea Tip I ~ 0-3 luni

La discretie

La discretie

Retea Tip II ~ 3-6 luni

Nutret de crestere 1,5-2kg/zi

La discretie


Concentrate

Fin

Suculente(radacinoase)

Nutret verde vara

Nutret murat iarna

Retea Tip III ~ 6-12 luni

Nutret de crestere 1,5-2kg/zi

2 –3 kg/zi

3-5 kg/zi

12 – 25 kg/zi

5 – 10 kg/z

Retea Tip IV ~ 12-18 luni

Nutret de crestere 1,5-2kg/zi

3 –4 kg/zi

5-10 kg/zi

25 – 30 kg/zi

15 – 20 kg/zi

4. Ratii zilnice furajere orientative pentru o vaca cu o productie medie de 10 litri / zi

Zona de campie

Tipul de furaj

Fin – Lucerna

Fin natural

Strujeni porumb

Porumb siloz

Suculente(radacinoase)

Concentrate( in 2 tainuri)

Masa verde

Primavara- toamna

2 – 3 kg

3 kg

35-40 kg

Toamna- iarna

5-8 kg

3 kg(1 snop)

10 kg

15-20 kg

3 kg


Zona de deal – munte

Tipul de furaj

Fin – Lucerna

Fin natural

Strujeni porumb

Porumb siloz

Suculente(radacinoase)

Concentrate( in 2 tainuri)

Masa verde

Primavara- toamna

2 – 3 kg

3 kg

35-40 kg

Toamna- iarna

8-10 kg

3 kg( 1 snop)

10-15 kg

5-8 kg

3 kg

Supravegherea si prevenirea bolilor transmisibile la animale si de la animale la om

Obligatii si responsabilitatii privind supravegherea si prevenirea bolilor transmisibile la animale si de la animale la omConditiile geo-climaterice caracteristice tarii noastre, au determinat dealungul timpului ca o parte importanta a populatiei sa se ocupe cu cresterea animalelor, activitate care reprezenta si o ramura indispensabila a agriculturii modern, activitate care asigura bunastarea acestora dar si a populatiei in ansamblul ei, prin produsele pe care animalele le furnizeaza, produse necesare traiului zilnic, precum si venituri insemnate prin valorificarea de animale vii si a productiei de lapte, carne, oua, piei, lana si alte produse si subproduse de origine animala.

Extinderea si dezvoltarea activitatiilor din domeniul cresterii animalelor si a procesarii productiei, ca materie prima de origine animala, garanteaza operatorilor economici rentabilizarea investitiilor prin valorificarea superioara a animalelor vii si a produselor finite, solicitate pe piata nationala, intracomunitara si la export.

Statul sprijina activitatea de aparare a sanatatii animalelor prin asigurarea cadrului institutional si juridic, a resurselor financiare si a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfasurarea in conditii optime a activitatilor din domeniul sanitar-veterinar, precum si prin acordarea crescatorilor de animale de sprijin financiar in cadrul programelor de dezvoltare rurala, sau prin diferite forme de subventii.

O conditie esentiala pentru realizarea unui spor de efective si implicit de produse animaliere scontate, cantitativ si calitativ, o constituie starea de sanatate a animalelor, conditie care implica responsabilitati si obligatii din partea crescatorilor de animale, a asociatiilor de profil, a autoritatiilor locale, precum si a serviciilor sanitare veterinare si care se concretizeaza prin promovarea politicilor in domeniul sanitar-veterinar stabilite in programul national de supraveghere, prevenire si combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranta alimentelor, protectia animalelor si a mediului.

Proprietarii si detinatorii de animale au obligatia de a respecta masurile pentru a asigura protectia si bunastarea animalelor si de a evita aparitia unor boli transmisibile prin:

    • Respectarea Ordinului Presedintelui A.N.S.V.S.A nr.16/ 2010, complectat cu Ordinul112/ 2010 si Ordinul 69/ 2016 privind procedura de inregistrare sau autorizare sanitara veterinara a exploatatiilor cu animale si pasari vii crescute in scop economic.
    • Sa colaboreze cu medicii veterinari de libera practica imputerniciti, arondati, pentru identificarea si inregistrarea la timp a animalelor, existente in exploatatie si pentru reactualizarea bazei de date in functie de miscariile de efective survenite in exploatatie.
    • Sa comunice medicului veterinar, la data producerii, miscarile survenite in efectiv, prin fatari, cumparari, vanzari, mortalitati.
    • Sa solicite medicului veterinar carnet de sanatate pentru animalele aflate in proprietate, complectat la zi cu actiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de miscare si de certificare a starii de sanatate, necesare pentru intentia de comercializare a animalelor.
    • In timpul miscarii animalelor, detinatorii sa aiba asupra lor urmatoarele documente:
          • Cartea de exploatatie
          • Formularul de miscare
          • Cartea de sanatate al animalului
          • Pasaportul (in cazul speciei bovine si cabaline)
          • Certificatul de sanatate si documentul privind informatile pentru lantul alimentar. in cazul miscarii catre abator.
    • Sa colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea actiunilor de prevenire a imbolnavirii animalelor, prin supravegherea clinica a starii de sanatate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale si pasari in acest scop, tratamente antiparazitare, operatiuni de vaccinare profilactica, etc.
    • Sa respecte dispozitiile autoritatii veterinare privind izolarea si eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
    • Sa asigure si sa respecte normelor de protectie si bunastare a animalelor si pasarilor, privind adapostirea, hranirea, adaparea, exploatarea si a normelor de microclimat.
    • Sa efectuieze curatirea mecanica si dezinfectia adaposturilor, actiunile de deratizare, cu unitati si personal de specialitate.
    • Asigurarea conditiilor de evacuarea si depozitare a dejectiilor, a gunoiului, in platforme sau statii de epurare, astfel incat sa nu constituie surse de difuzare a bolilor.
    • Sa colecteze cadavrele si deseurile animaliere in vederea transportului, cu sprijinul autoritatilor locale, la unitatea de distrugere Protan.
    • Pentru a-si valorifica legal productia primara, sau produsele alimentare obtinute prin procesarea productiei primare, sa solicite D.S.V.S.A judeteana, documentul de inregistrare pentru vanzare directa, sau dupa caz de vanzare cu amanuntul.
    • Sa comercializeze produsele alimentare numai in unitati sau spatii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igiena si temperatura in zonele de depozitare si expunere.

In baza responsabilitatiilor ce le revin si pentru a asigura un sprijin concret si eficient crescatorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat si private ofera o serie de servicii cu referire la: 

    • Asigurarea bazei umane si materiale necesare pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare de prevenire si combatere a bolilor la animale.
    • Implementerea legislatiei privind identificarea, inregistrarea si miscarea animalelor.
    • Supravegherea clinica a starii de sanatate a efectivelor, prin examene clinice si efectuarea de tratamente de necesitate, profilactice sau curative in functie de cazuistica.
    • Masuri de supraveghere a unor boli transmisibile, prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale in acest scop.
    • Monitorizarea circulatiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animala, a medicamentelor si a produselor biologice.
    • Despagubirea proprietarilor de animale in vederea lichidarii rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.

Medicii veterinari cauta permanent sa mentina o buna colaborare cu crescatorii de animale, cu asociatiile crescatorilor de animale constituite, cu micii producatori de bunuri alimentare, prin intalniri si informari reciproce cu problematica existenta, prin solutionarea operativa a doleantelor si solicitarile acestora, deasemenea verifica si controleaza modul cum sunt respectate obligatiile privind prevenirea aparitiei unor cazuri de imbolnavire la animalele din proprietate si aplica masuri corective in cazul identificarii unor neconformitati

Dermatoza nodulara contagioasa (D.N.C.) – Evolutia focarelor si recomandari pentru fermieri

Dermatoza contagioasa nodulara a bovinelor - Evolutia forarelor - masuri pentru fermieriDermatoza nodulara contagioasa (Lumpy Skin Disease) este o boala virala specifica bovinelor si bivolitelor, cu un impact important asupra efectivelor de bovine, caracterizata prin evolutie rapida si pierderi severe in efectivele infectate, mai ales la cele tinere, respectiv la animalele fara imunitate. Boala cauzeaza pierderi importante datorita restrictiilor care trebuie impuse miscarii si comertului cu animale vii sau cu produsele provenite de la acestea.

 

 

Evolutia focarelor de dermatoza nodulara a bovinelor – Situatia actualizata pana la data de 1 iulie 2016

De la ultima raportare, Bulgaria, Serbia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei au transmis informari referitoare la evolutia dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB) pe teritoriile statelor lor.

Recapituland situatia evolutiei acestei boli in regiune, ea se prezinta dupa cum urmeaza:

    • Bulgaria: 197 de focare confirmate, incepand cu data 14 aprilie. Tara vecina a aplicat vaccinarea de urgenta foarte pe tot teritoriul national;
    • Serbia: 60 de focare, iar boala a atins deja jumatatea teritoriului; Serbia vaccineaza sporadic, cu vaccinul primit de la Comisia Europeana;
    • Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei: 335 de cazuri, raspandite in toata tara. De asemenea, vaccineaza, tot sporadic, cu vaccin primit de la Comisia Europeana.

Avand in vedere aceasta evolutie rapida a bolii, serviciile veterinare din tara noastra monitorizeaza in permanenta controlul miscarii animalelor care se realizeaza impreuna cu reprezentanti ai politiei, atat la punctele de trecere la frontiera, cat si in trafic si au luat toate masurile pentru notificarea timpurie a bolii.

In acest sens, Autoritatea a luat masuri de intensificare a actiunilor de informare a fermierilor, crescatorilor de animale, transportatorilor de animale, a personalului din abatoare, despre semnele clinice ale bolii si despre obligatia raportarii rapide a suspiciunilor.

Agentul etiologic al dermatozei nodulare contagioase a bovinelor este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus. Sunt virusuri foarte rezistente la actiunea agentilor fizici si chimici. Boala se manifesta prin febra si prin aparitia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nari, cap, gat, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coada, pleoape si la nivelul mucoaselor nazala si bucala. Acesi noduli pot exprima scurgeri de lichid si pot avea un centru ulcerat.

Animalele afectate pot prezenta schiopaturi si edeme severe ale pielii si subcutanate si pe abdomen si picioare. Boala mai poate determina inflamatii ale ugerului, leziuni ale sfarcurilor mamelei, precum si avort, infectii intrauterine, sterilitate temporara sau permanenta, atat la tauri, cat si la vaci.

A.N.S.V.S.A.
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

 

Cum poate fi introdusa boala intr-un efectiv de animale sanatoase?

Boala poate fi introdusa intr-un teritoriu indemn prin vehicularea vectorilor din teritoriile infectate spre cele indemne de catre vant, prin introducerea vectorilor odata cu transporturile de animale, prin introducerile ilegale de animale infectate, prin personalul care a lucrat in ferme infectate si care a avut contact cu animale bolnave, prin furaje contaminate etc.

In mod obisnuit, virusul este transmis in mod mecanic, prin vectori (tantari, muste si capuse), dar poate fi transmis si prin contactul direct cu animalele infectate prin leziuni ale pielii, saliva, scurgeri nazale, lapte sau material seminal, sau chiar indirect, cu apa si furajele contaminate.

Perioada de incubatie a virusului este de 4-5 zile, animalele tinere sunt afectate mai grav.

 

Cum se manifesta boala?

Boala se exprima prin febra si prin aparitia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nari, cap, gat, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coada, pleoape si la nivelul mucoaselor nazala si bucala. Acesi noduli pot exprima scurgeri de lichid si pot avea un centru ulcerat. In unele cazuri animalele afectate pot muri.

Animalele afectate pot exprima schiopaturi si edeme severe ale pielii si subcutanate, pe abdomen si picioare. Boala mai poate determina inflamatii ale ugerului, leziuni ale sfarcurilor mamelei, precum si avort, infectii intrauterine, infecunditate temporara sau permanenta atat la tauri cat si la vaci.

Dermatoza contagioasa nodulara a bovinelor - Cum se manifesta boala

 

Masurile pe care trebuie sa le respecte fermierii

In vederea evitarii introducerii bolii or in exploatatii cu bovine, proprietarii de animale trebuie sa evite:

    • miscarea neavizata a animalelor intre ferme, in special introducerea de animale noi cu situatia epidemiologica necunoscuta;
    • contactul direct cu animalele din exploatatiile invecinate;
    • schimburile de autovehicule, masini, echipament, furaje si asternut intre diferite ferme;
    • circulatia necontrolata a muncitorilor intre ferme sau in zone ale fermei, in care nu trebuie sa aiba acces;
    • evitarea contactului cu animalele din mediul salbatic, cu paasarile salbatice, cu insecte, rozatoare, etc, care pot contamina animalele din exploatatie;
    • adaparea, de catre animalele scoase la pasunat, cu apa din rauri si balti;
    • scoaterea la pasunat a animalelor impreuna cu animale din exploatatii cu situatia epidemiologica necunoscuta;
    • valorificarea animalelor in targuri neavizate de autoritatile veterinare.

 

Cum trebuie procedat cand se observa astfel de leziuni la bovinele din exploatatie?

Se anunta imediat medicul veterinar de libera practica, concesionar sau medicul veterinar oficial din zona sau la nr de telefon al D.S.V.S.A. judeteana.

ATENTIE !!! niciun animal din exploatatie nu va mai fi scos din curte, pana la examinarea de catre medicul veterinar si stabilirea unui diagnostic.

Prevenirea si combaterea Bolii Limbii Albastre (Bluetongue)

Prevenire si combatere Boala Limbii Albastre - BluetongueEste o boala infecto-contagioasa a rumegatoarelor domestice (bovine, ovine, caprine) si a rumegatoarelor salbatice, care nu se transmite la alte specii de animale fata de cele enumerate mai sus sau la oameni.
Boala este produsa de un virus, transmis prin intermediul unor insecte Culicoide (tantari) existente in mediul natural, care sunt de dimensiuni mici cuprinse intre 1-3 mm, care inteapa animalul receptiv si pot transmite boala de la un animal la altul.

O insecta hematofaga, potrivit unor specialisti poate calatori pana la 1.5—2 km/zi intr-o zona, iar in anumite conditii meteorologice (vanturi predominante pe o anumita directie si perioada) insectele pot fi purtate la distante mult mai mari, ce pot atinge pana la 200 de km/zi.

Sursele de infectie sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele trecute prin boala (virusul rezista pana la 4 luni) precum si de insectele care s-au hranit cu sangele animalelor bolnave.

Perioada de incubatie este de 3-8 zile, boala poate avea o evolutie acuta, subacuta si avortata.

Semnele clinice se manifesta prin hipertermie, ce dureaza 2-3 zile, dispnee, stare depresiva, inflamatia catarala sau ulcero-necrotica a mucoasei nazale, bucale si a pielii de pe fata, urechi si picioare. Limba este puternic tumefiata de culoare violacee, cianozata, animalul tine gura intredeschisa, din care se scurge o saliva abundenta, leziuni pentru care aceasta maladie se denumeste si „boala limbii albastre”.

Boala are un caracter sezonier, este frecvent intalnita spre sfarsitul verii si in perioada de toamna, mai des in regiunile ploioase, cu terenuri baltite, unde numarul insectelor hematofage este semnificativ.

Odata cu disparitia acestor insecte boala inceteaza ca evolutie, dar reapare in sezonul urmator datorita rezistentei mari a virusului la animalele trecute prin boala si in insectele hematofage.

Pe langa pagubele directe generate de morbiditatea si mortalitatea ridicata, aparitia si difuzarea bolii in tara noastra poate avea consecinte economice importante privind in special comertul national, intracomunitar si exportul de rumegatoare (bovine si ovine).

Pentru supravegherea clinica a efectivelor receptive la Blutongue, sunt stabilite o serie de masuri administrative, de profilaxie generala si specifica cu referire la:

    • Moniotorizarea efectivelor receptive prin examinari clinice in exploatatiile cu animale;
    • Informarea crescatorilor de animale ca pentru comertul cu animale provenite din statele europene sau tari terte este obligatoriu sa obtina acordul autoritatii sanitare veterinare judetene;
    • Supravegherea permanenta a miscarilor de animale receptive pe plan national, in spatiul intracomunitar si tari terte;
    • Supravegherea serologica si virusologica prin afluirea de probe de sange recoltate de la animalele receptive, din:
        • puncte tinta de supraveghere stabilite, considerate favorabile dezvoltarii vectorilor de transmitere a bolii;
        • zonele limitrofe fermelor cu efective mari de bovine, ovine si caprine;
        • zonele de liziere a padurilor prin capturarea tantarilor cu captatoare speciale;
        • vaccinarea preventiva a speciilor receptive.

Pentru prevenirea imbolnavirii animalelor, se recomanda ca detinatorii de animale sa aplice urmatoarele masuri:

    • verificarea permanenta a bovinelor, ovinelor si caprinelor pe care le detin si anuntarea medicului veterinar despre modificarile starii de sanatate a animalelor;
    • sesizarea medicului veterinar despre orice intentie de cumparare sau introducere de noi animale in exploatatie;
    • gestionarea functionarii instalatiilor de adapare si prevenirea baltirilor prin revarsarii de apa din jgheaburi, sau scurgerea apei din instalatii;
    • indepartarea gunoiului de grajd si a purinului (care constituie un biotop favorabil dezvoltarii insectelor) din apropierea adapostului si de pe platforma de gunoi;
    • efectuarea de dezinfectii si dezinsectii in adaposturi si a mijloacelor de transport;
    • aplicarea, pe peretii adapostului, de vopsele ce contin substante specifice care sa tina insectele la distanta;
    • instalarea la ferestrele adaposturilor de plase cu ochiuri mici, tratate cu insecticide, dar cu asigurarea ventilatiei corespunzatoare;
    • tratamentul periodic ale bovinelor, ovinelor si caprinelor cu substante insecticide sau insectifuge sub supravegherea medicului veterinar.

In derularea eficienta a acestor actiuni se impune o colaborare permanent si eficienta a personalul din cadrul retelei sanitare veterinare cu crescatorii de animale, cu alte autoritati judetene si cu autoritati locale, implicate in prevenirea si combaterea bolilor transmisibile.

Optilit – Solutia dovedita pentru prevenirea si controlul infectiilor si bolilor in fermele de animale

Optilit - prevenirea si controlul infectiilor si bolilor in fermele de bovine ovine caprine porcine si pasariGrajdurile si adaposturile curate previn epidemiile si asigura bunastarea animalelor. Igiena in cadrul fermelor zootehnice, atat a celor de mici dimensiuni cat si a celor de crestere intensiva, este un element cheie pentru prevenirea pierderilor cauzate de boli si epidemii.
O buna preventie contribuie la evitarea costurilor de tratament, scaderii productivitatii sau, in unele cazuri, a costurilor de distrugere. Curatenia si dezinfectarea trebuie facuta cu produse cat mai putin agresive, pentru a se evita anumite accidente sau efecte secundare.

Cele mai comune boli infectioase si afectiuni ale animalelor (influenta aviara, paraziti, virusi, afectiuni la nivelul membrelor inferioare si gurii, mastita, stomatita, bruceloza la bovine, porci, oi, capre, encefalita ecvina, pesta porcina, etc.) se dezvolta sau sunt amplificate pe fondul unui mediu propice pentru acestea in fermele zootehnice.

Solutia este Optilit®, un amestec unic sub forma de pulbere absorbanta si dezinfectanta destinat fermelor de animale pentru obtinerea unui pat uscat. Optilit contine un nivel ridicat al pH-ului, care distruge patogenii si mentine parazitii la distanta.

Optilit - ferme animale
Imprastierea sau pulverizarea regulata pe asternut (paie, peleti, podea) cu Optilit® va igieniza grajdurile si adaposturile pentru pasari. Produsul este conform cu Regulamentul European 889/2008 privind Agricultura Ecologica.

Conform normelor germane de dezinfectare, se pot preveni si controla cu Optilit® urmatoarele boli:

    • Reovirus – pesta cabalina africana
    • Virusul herpes – reovirusul boala lui Aujesky / pseudoturbarea
    • Orthomyxovirus – influenta aviara
    • Bruceloza (bovine, porci, oi, capre)
    • Virusul herpes – vulvovaginita pustuloasa infectioasa, rinotraheita bovina infectioasa
    • Mycoplasma mycoides – pleuropneumonie bovina contagioasa
    • Picornavirus – boala mana-picior
    • Boala de Newcastle (pseudopesta aviara)
    • Alphavirus – encefalita ecvina
    • Chlamydia psittaci – psitacoza / ornitoza
    • Clostridium chauvoei – carbune emfizematos
    • Bunyavirus – febra vaii marelui rift
    • Paramixovirus – boala instalata la picioarele bovinelor
    • Pseudomonas mallei – morva
    • Salmonella – salmoneloza la bovine
    • Togavirus – pesta porcina clasica / febra porcina
    • Rhabdovirus – stomatita veziculara

Optilit® poate fi utilizat si la uscarea zonelor noroioase din pasajele de trecere ale animalelor dvs. Aplicati uniform pe suprafata si lasati-l sa actioneze.

De asemenea, calitatea gunoiului de grajd rezultat din folosirea produsului Optilit este imbunatatita, conferind nutrienti suplimentari solului in cazul aplicarii ulterioare a acestuia pe terenurile agricole (gunoi de grajd proaspat fermentat).

Avand o experienta de peste 30 de ani in agricultura, Carmeuse organizeaza schimburi de experienta regulate intre echipele sale cu scopul de a imbunatati cunostintele de specialitate in domeniu si de a cunoaste nevoilor clientilor. Avand o retea internationala de unitati de productie in Europa si America de Nord, Carmeuse acorda o atentie deosebita mediului inconjurator in cadrul procesului de productie si in utilizarea produselor sale.

Optilit - absorbant si dezinfectant destinat fermelor de animale


TERRACALCO 95 - logo Carmeuse

 

 

Acidoza rumenala

Cauzele sunt reprezentate de raţii bogate în glucide şi reduse în proteine, consumul de porumb aflat în faza de lapte – ceară, consumul crescut de reziduuri de la industria morăritului, a resturilor menajere, a sfeclei şi a coletelor de sfeclă.

În îngrăşătorii, un rol important îl reprezintă schimbările bruşte al raţiei sau al sortimentelor sale prin introducerea concentratelor în cantitate mare, mai ales în cazul golurilor de furajare (lipsă furaje).
Acidoza rumenală cronică, în general, este de natură carenţială determinată de o furajare excesivă sau exclusivă cu siloz.

 

Semne clinice

În forma supraacută simptomele apar la 8-12 ore de la intervenţia cauzei şi constau în nelinişte, gemete, anorexie (lipsa poftei de mâncare), scrâşniri din dinţi, hipogalaxie (scăderea producţiei de lapte), hipomotilitate rumenală, meteorism (balonare) moderat, consistenţă moale a rumenului, posibile descărcări diareice. Marile funcţii (respiraţia, activitatea cardiacă) sunt accelerate, animalul preferând decubitul.

Evoluţia favorabilă este marcată de creşterea reflectivităţii, a motilităţi ruminale, temperaturii corporale sau a descărcărilor diareice cu fecale spumoase, urât mirositoare.

În forma acută, simptomele apar la aproximativ 12-14 ore de la ingerarea raţiei acidifiante şi constau din apatie, anorexie, astenie, gemete, tremurături musculare, scăderea bruscă a producţiei de lapte, semne de laminită exprimate prin tulburări locomotorii. Diareea, meteorismul şi modificările marilor funcţii sunt mai discrete. Motilitatea rumenului este redusă şi de consistenţă moale.

Acidoza rumenală cronică, latentă se manifestă prin apetit capricios, scăderea randamentului productiv, a procentului de grăsime din lapte, osteopatii (afecţiuni ale oaselor), tulburări de reproducţie, creşterea incidenţei afecţiunilor podale, a hepatitelor supurative etc. Nou-născuţii sunt subponderali, neviabili, astenici, hiporeactivi, ceea ce-i predispune la boli (sindrom de diaree, pneumopatii).

 

Diagnosticul se stabileşte pe baza coroborării anamnezei (dialogul cu proprietarul), a anchetei nutriţionale (examen de laborator al furajelor) şi a semnelor clinice cu furajarea, schimbarea raţiei sau a sortimentelor sale.

Evoluţia, în raport cu intensitatea de acţiune a cauzei şi de rezistenţa subiectului, poate fi supraacută, acută, cronică, latentă.

 

Prognosticul, având în vedere evoluţia în masă şi complicaţiile ce pot să intervină este considerat rezervat spre grav. Reprezintă o afecţiune rumenală, acido – lactică şi histaminotoxică în cazul evoluţiei supraacute şi acute, iar în cazul celei cronice şi latente se caracterizează prin perturbarea sintezei de acizi graşi volatili.

 

 

Profilaxia (prevenire) va viza:

  • evitarea schimbării bruşte a raţiei de la fibroase la raţii hiperglucidice;
    • evitarea acoperirii necesarului nutritiv cu concentrate în proporţie de peste 65% (nici măcar în îngrăşătorii);
  • fibroasele vor trebui să acopere minimum 18-20% din raţie în sectorul de reproducţie şi 14-16% în îngrăşătorii, iar concentratele maximum 25%;
    • schimbarea raţiei sau a sortimentelor sale se va face treptat pentru a permite simbionţilor rumenali să se adapteze şi să supravieţuiască unui nou mediu;
  • păstrarea unor stocuri de rezervă pentru a reduce incidenţa  şi intensitatea de acţiune a golurilor de furaje din îngrăşătorii;
    • includerea în raţie a unei cantităţi reduse de fân netocat (1-1,5 kg/zi);
  • asigurarea necesarului de apă, mai ales în cazul utilizării raţiilor acide;
    • includerea în raţiile acide a substanţelor alcaline (bicarbonat de sodiu 1-2%);
  • asigurarea bazei furajere cu fibroase care să reducă incidenţa indigestiilor prin schimbări bruşte a raţiei;
    • supravegherea periodică a stării de sănătate a animalelor;
    • efectuarea (trimestrial) a anchetei nutriţionale;

 

Tratamentul curativ va impune:

  • administrarea substanţelor antiacide (alcaline) pe cale orală: bicarbonat de sodiu 300-500g, oxid de magneziu 80-100g împreună cu drojdie de bere 500-1000g, carbonat de calciu 200g, (fără a se depăşi trei zile);
    • administrarea adsorbantelor (cărbune medicinal 500g) şi a antibioticelor (streptomicină, oxitetraciclină 5-10g);
  • transferul a 4-5l de conţinut rumenal de la animale sănătoase;
    • administrarea sulfatului de sodiu 0,5-0,6g/kg în sol 10-20%, în vederea combaterii rumenotoxiemiei;
  • administrarea de soluţii gluconate, electrolitice, bicarbonatate (i.v.);
    • combaterea stării de şoc prin corticoterapie 1-2 mg/kg, soluţii poliionice şi glucozate;
  • administrarea vitaminei B1 (2-4g) şi a factorilor hepatoprotectori (metionină, colină);
    • efectuarea rumenotomiei, evacuarea conţinutului rumenal şi neutralizarea conţinutului rămas cu soluţii alcaline;
  • administrarea de fibroase de calitate şi netocate până la redresarea stării generale, cu revenirea treptată la raţia dorită;
    • în formele cronice, latente se va recurge la suplimentarea raţiei cu fibroase.

 

 Aasocierea dintre producţia de lapte şi tulburările de locomoţie

Pentru ca nu acordam prea mare atentie schiopăturilor  vă recomand să urmăriţi atent modul în care se deplasează vacile în fermă şi să interveniţi prompt şi eficient pentru tratarea şchiopăturilor, în special la vacile recordiste, la care aceste afecţiuni apar mai frecvent si produc efecte grave

 

 

În ultimele decenii, cercetătorii s-au axat mai mult pe relaţia dintre numărul de celule somatice din lapte şi producţia de lapte, elaborând metode eficiente de control al mastitelor. În schimb, prevenirea şchiopăturilor de diferite etiologii a fost neglijată, probabil din cauza asocierii mai dificile între şchiopături şi producţia de lapte comparativ cu asocierea producţiei de lapte cu numărul de celule somatice.

Din această cauză şi fermierii subestimează frecvenţa cu care se apar şchiopăturile în efectivele lor de vaci de lapte şi aproape niciodată nu au înregistrări referitoare la acestea.

 

Evaluarea gradului de şchiopătură

Cercetătorii menţionaţi anterior au efectuat studii pe un număr de 11.735 înregistrări de la 1.400 vaci, majoritatea din rasa Holstein-Friză, din şapte ferme din Marea Britanie.

Evaluarea gradului de şchiopătură s-a realizat folosind următoarea scală cu patru nivele: 0 = locomoţie bună, fără să şchiopăteze, calcă cu aceeaşi greutate pe toate cele patru membre, linia spinării este dreaptă; 1 = locomoţie imperfectă, nu şchiopătează, dar mersul are un ritm inegal, paşii sunt mai scurţi, nu se observă însă care sunt membrele afectate; 2 = locomoţie defectuoasă, şchiopătează, calcă inegal pe membre, se observă imediat membrul afectat, paşi scurţi, adesea linia spinării este arcuită; şi 3 = locomoţie defectuoasă severă, şchiopătează puternic, nu se poate ţine după vacile sănătoase sau un mers vioi al omului.

Rezultatele au arătat că, la nivelul fermei, prevalenţa şchiopăturilor (vaci cu scorul 2 şi 3) a fost de 62%, variind de la fermă la fermă între 48 şi 72%. Mai mult de 93% dintre vaci au avut scorul 2 sau 3 la cel puţin o vizită în fermă. Dintre vacile evaluate în luni consecutive, cca. 50% prezentau şchiopături cronice, 13% erau cazuri noi, 15% reprezentau cazuri vindecate şi 22% dintre vaci nu erau afectate de şchiopături.

 

Efectul şchiopăturilor asupra producţiei de lapte

Efectul şchiopăturilor vacilor asupra producţiei de lapte a acestora a fost observat abia după 4 luni de monitorizare. Astfel, vacile aflate la sfârşitul lactaţiei şi care au şchiopătat (scor 3) cu 4 luni înainte au pierdut câte 0,51 kg lapte/zi, cu 6 luni înainte au pierdut 0,66 kg lapte/zi şi cu 8 luni înainte au pierdut 1,55 kg lapte pe zi, comparativ cu vacile care nu şchiopătau în aceeaşi perioadă.

Acest lucru arată că fermierul nu are întotdeauna preocuparea să trateze cu urgenţă şchiopăturile care apar la vaci. De asemenea, vacile care au înregistrat cazuri severe de şchiopături în prima lună de lactaţie au produs cu 350 kg mai puţin lapte pe lactaţia normală (305 zile). Acest lucru poate fi evitat prin tratarea promptă şi eficientă a şchiopăturilor.

Interesant este faptul că producţia de lapte pe lactaţia normală a vacilor care au fost cel puţin o dată identificate ca fiind şchioape a fost semnificativ mai mare decât cea a vacilor care nu au fost niciodată şchioape. Acest fapt defineşte în mod clar şchiopăturile ca fiind o boală de producţie (tehnopatie) asociată cu producţii ridicate, care se observă cel mai adesea la vacile multipare.

În studiul menţionat, vacile care au avut cel puţin o dată şchiopătură severă (scor 3) au făcut parte dintr-o populaţie care producea cu cca. 330 kg de lapte mai mult decât vacile care nu au fost şchioape niciodată. Optzeci la sută din vacile cu şchiopături severe au avut cel puţin încă o dată şchiopătură de gradul 2, ceea ce se asociază cu o producţie de lapte mai mare cu 710 kg decât cea a vacilor care nu au fost şchioape niciodată.

Astfel, efectul net al şchiopăturilor non-persistente în perioada de început de lactaţie, la nivel de fermă, este acela că producţia de lapte pe lactaţia normală (305 zile) scade până la cea realizată de vacile care nu au fost niciodată şchioape, pierzându-se astfel beneficiul vacilor cu potenţial ridicat pentru producţia de lapte. Altfel spus, degeaba avem vaci cu potenţial ridicat din rasa Holstein-Friză, acestea nu vor putea performa la capacitatea potenţialului lor genetic dacă sunt şchioape.

Pentru ca pierderile economice cauzate de mamitele vacilor sunt deosebit de ridicate,sa le tratam  

Prevalenţa lor depinde de mai mulţi factori dar, în general, variază între 5 şi 10% şi 50-60% din vacile lactante. La pierderile înregistrate de fermieri se adaugă pierderile mari înregistrate de procesatori, fără a mai pune la socoteală şi riscurile de îmbolnăvire a consumatorilor.

 

Căi de reducere a pierderilor

Reducerea pierderilor cauzate de mamitele infecţioase ale presupune:

  • prevenirea, diagnosticul precoce şi tratamentul mamitelor subclinice care, din cauza incidenţei lor mai ridicate decât a celor clinic exprimate sunt şi cu mult mai păgubitoare;
    • diagnosticul şi tratamentul medicamentos corect al mamitelor clinice.

Diagnosticarea precoce a mamitelor subclinice pare a fi cheia problemei, deoarece în această fază tratamentul are o maximă eficacitate. Din acest motiv, în ultimii 60-70 de ani, în diverse ţări din lume, au fost propuse un mare număr de teste de diagnostic, bazate pe diverse principii, corespunzător diverselor modificări pe care le suferă laptele mamitic.

Din păcate, progresele înregistrate în ultima perioadă în ceea ce priveşte modernizarea metodelor şi tehnicilor de diagnostic operativ al mamitelor vacilor, pot fi apreciate cel mult ca modeste…

 

Modificări ale laptelui mamitic şi teste de diagnostic

Enumerăm doar câteva categorii de modificări, mai importante, care denotă instalarea unei mamite infecţioase, şi care pot fi determinate cu ajutorul unor teste: prezenţa în secreţia lactată a unui mare număr de microorganisme patogene (peste 100.000/ml); creşterea numărului de celule somatice în lapte (peste 400.000/ml); creşterea procentului de neutrofile din totalul celulelor somatice (peste 25-30%); creşterea pH-ului laptelui (peste 7,2-7,3); creşterea concentraţiei clorurilor din lapte; creşterea conductibilităţii electrice a laptelui. În fapt, ultimele trei categorii de teste au la bază şi sunt influenţate de acelaşi fenomen: creşterea concentraţiei sărurilor în laptele mamitic.

Unul dintre ultimele teste lansate, respectiv determinarea conductibilităţii electrice a laptelui, se bazează pe însuşirea unor substanţe cu proprietăţi electrolitice, prezente în lapte (săruri, glucoză) de a conduce curentul electric între doi electrozi. Conductibilitatea, măsurată cu ajutorul unui aparat special, creşte în cazul laptelui mamitic, direct proporţional cu concentraţia acestora.

În acest test s-au pus mari speranţe, pentru că este foarte rapid, se execută cu un aparat portabil şi nu necesită reactivi dar, se pare, prezintă unele probleme privind specificitatea şi sensibilitatea. În momentul de faţă se experimentează şi utilizarea spectrofotometriei în aprecierea stării sanitare a laptelui, dar cercetările sunt încă la început.

Fiecare dintre testele existente se bazează exclusiv sau cu prioritate pe evidenţierea modificărilor pe care le suferă doar un anumit parametru: prezenţa microorganismelor, creşterea numărului total de celule somatice şi a procentului de neutrofile, creşterea concentraţiei unor săruri sau modificarea pH-ului.

Fiecare principiu şi fiecare test oferă anumite avantaje, dar prezintă şi unele dezavantaje, comparativ cu celelalte teste. Aceasta tocmai din cauza faptului că fiecare test este influenţat de un singur parametru sau cel mult doi, ori, în mamitele vacilor există mai mulţi parametri care variază simultan, după dinamici diferite şi necorelate, dependent de faza de evoluţie a infecţiei, de natura agentului etiologic, de circumstanţele ecologice particulare, de starea sanitară a efectivului şi a individului etc.

Corelaţia dintre rezultatele acestor teste este adesea aleatorie şi de aceea nici un test nu poate fi considerat perfect şi luat drept referinţă pentru celelalte teste; nici chiar examenul bacteriologic, ale cărui rezultate sunt relevante numai când sunt pozitive, şi nici chiar numărul crescut de celule somatice sau de neutrofile, care ar putea să trădeze într-adevăr o mamită evolutivă, dar tot aşa de bine ar putea să reflecte doar o fostă mamită, între timp vindecată spontan sau medicamentos.

O excepţie o face testul CMT (California Mastitis Test), care se bazează pe modificarea a doi parametri: creşterea numărului de celule somatice şi modificarea pH-ului laptelui, test care şi la ora actuală este recunoscut ca cel mai valoros dintre toate testele.

Identificarea unui sfert cu mamită subclinică se face atunci când se depistează o probă cu o valoare ce depăşeşte, în plus sau în minus, anumite limite situate în jurul mediei valorilor celorlalte sferturi, ale aceluiaşi animal.

 

 

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.