Tetanosul/ Stresul termic la pasari/ Prevenirea si combaterea intepaturilor cauzate de capuse/ Cadrul legal pentru neutralizarea deseurilor de origine animala

zxEste o boala infectioasa, necontagioasa, comuna omului si animalelor, cu o evolutie dramatica.

 A fost semnalata din cele mai vechi timpuri si descrisa corect ca manifestare clinica inca de pe vremea lui Hipocrat.

Este produsa de un germen (microb) anaerob, prezent in sol pe toate ariile geografice, foarte rezistent – datorita unei forme de conservare, numita spor.

Din sol, bacilul sporulat este introdus accidental in organism, unde, in ranile profunde si neaerate, produse de uneltele agricole sau de obiecte ascutite, gaseste conditii bune, care ii permit sa „invie”, sa se cantoneze si sa secrete o toxina foarte puternica, cu actiune asupra sistemului nervos si a sistemului circulator.
La animalele mari si la om, dupa o incubatie variabila de la cateva ore la zeci de zile (in functie de cantitatea de germeni din plaga si puterea toxinei elaborate), se produce starea de boala cu caracter „descendent”, adica, primele zone cuprinse de contractii puternice si paralizii spastice sunt muschii fetei.

Contractura dureroasa a muschilor fetei descopera dintii inclestati, cu aspect de „ras sardonic”.
Urmeaza, in ordine descendent, contractura muschilor gatului si a muschilor intercostali, care limiteaza amplitudinea respiratorie, apoi contractura maselor musculare ale membrelor in extensie; animalul isi mareste baza de sprijin, capatand aspectul de „cal de lemn”.

Pulsul si respiratia devin extrem de accelerate, animalul este inspaimantat, iar moartea survine prin asfixie si tulburari grave cardio- respiratorii. Procentul de mortalitate este de peste 50% in cazurile cu incubatie scurta.

Animalele bolnave trebuie ferite de lumina si zgomote, pentru a se evita declansarea seriilor de spasme dureroase si agravarea starii.

Animalele mici fac boala prin forme clinice „ascendente”: prima regiune care manifesta trismus (contractura muschilor masticatori) si contractii spastice este zona in care s-a produs plaga, urmand ascendent partea corpului corespunzatoare.

Alte cai frecvente de contaminare – ca si la om – sunt reprezentate de plagile chirurgicale, caile obstetricale, la femele, si calea ombilicala la nou-nascuti. De remarcat, ca solurile intens tetanigene sunt cele bogate in materie organica, dejectii de animale, cernoziomurile, in special cele in zonele populate cu cabaline.

La altitudini mari, riscul infectiei tetanice se reduce progresiv.

Tratamentul pentru tetanos

Primele masuri, dupa toaleta profunda a plagii, trebuie sa protejeze animalul de zgomote si lumina. Specific, se aplica de urgenta tratament cu ser antitetanic antitoxic, corespunzator greutatii corporale a animalului sau, in cazul celor vaccinate in prealabil, un rapel antitetanic.

Dintre antibiotice, eficace in cazul tetanosului este penicilina si antibioticele din grupul penicilinelor.  Nu, streptomicina! Conduita terapeutica este individualizata si apartine medicului veterinar.

Prevenirea specifica se face prin vaccinarea antitetanica a animalelor de tractiune, in zonele tetanigene, si, de asemenea, a animalelor care urmeaza sa fie supuse interventiilor chirurgicale descoperite (armasari, vieri s.a.).

„Vaccinul” este o anatoxina.
„Rezervorul” de bacili tetanici din sol este continuu „alimentat”, de catre om si animale, datorita faptului ca acest germen se afla prezent in mod curent in tubul digestiv.

Cunoscand aceasta realitate ne putem explica de ce frecventa tetanosului la om este mult mai mare in tarile subdezvoltate, unde populatia munceste la camp, in general, desculta (India) si unde animalele sunt utilizate preponderent ca mijloace de munca, cum se intampla si la noi.

cc

Stresul termic la pasari/

Stresul termic la pasariPentru a obtine rezultate tehnice si economice bune, aviculorii trebuie mai intai sa inteleaga cum sa contracareze eficient stresul termic in efectivele de pasari aflate in crestere. Aceasta necesita intelegerea cerintelor nutritionale ale pasarilor in conditii de stres termic.

Reactiile pasarilor la stresul termic apar, in general, cu scopul asigurarii homeostazei. Totusi aceste reactii au elemente potential producatoare de modificari in organism ce pot fi defavorabile cresterii si capacitatii reproductive ale unui animal. Este bine cunoscut faptul ca temperaturile ambientale crescute sunt responsabile de aparitia de tulburari fiziologice si reprezinta o incercare, atat pentru fiziologi, cat si pentru nutritionisti.

Stabilirea cerintelor nutritionale ale pasarilor, ca si ale altor specii de animale, a avut loc intr-un mediu termic optim, lipsit de extreme termice. Totusi, in practica, in multe cazuri, conditiile ambientale sunt departe de a fi ideale, influentand obtinerea performante sub potentialul genetic ale animalelor. De aceea trebuie sa avem in vedere posibilitatea unor asemenea cerinte prestabilite in conditii suboptime, in conditiile in care situatiile de stres sunt dominate. Probabilitatea ca pasarile sa sufere de pe urma caniculei creste serios cand sunt supuse la conditii de mediu implicand atat temperatura ambientala crescuta, cat si umiditate relativa ridicata. In plus, adaptarile fiziologice si comporatamentale ale pasarilor, provocate de acesti factori stresanti externi, afecteaza consumul de nutret combinat si metabolismul, nivelul productivitatii si rata conversiei furajului.

Ca parte a mecanismului lor fiziologic de adaptare, pasarile supuse stresului termic isi reduc consumul de nutret combinat cu aproximativ 48%. Acest declin al consumului de furaje reduce disponibilitatea substantelor nutritive si diminueaza, astfel, metabolismul pasarii. Scaderea consumului de nutreturi combinate implica o reducere a consumului de energie, proteine si alte substante nutritive, ceea ce contribuie la scaderea productiei, fapt observat frecvent in cursul perioadelor caniculare. Reducerea consumului de energie a fost acuzata de ritmul de crestere suboptim asociat stresului termic. Este deci, de dorit sa se incerce cresterea consumului de energie la un nivel comparabil celui obtinut in mediu termoneutru. Intr-un experiment, s-a observat ca broilerii hraniti cu cantitati variabile ale unui nutret echilibrat au crescut numai atunci cand cantitatea de furaje consumate a fost mai mare decat cea constanta, de regula, intr-un mediu canicular (circa 8,5% din greutatea corporala) si apropiata de cea consumata, de regula, intr-un mediu termineutru (circa 9,6% din greutate corporala). Totusi din acelasi experiment s-a constatat ca o crestere a consumului de furaje a fost insotita de scaderea supravietuirii pasarilor. Manipularea continutului de energie a generat rezultate diferite. Productia de oua, greutatea oului si grosimea cojii au fost ameliorate cand nivelul de energie al unei ratii pentru gaini de oua a crescut de la 2915Kcal/kg la 3206Kcal/kg intre-un mediu canicular. Dar intr-un experiment anterior cu broileri au fost constatate doar ameliorari minime cand continutul de energie al nutretului a fost sporit de la 2770 Kcal/kg la 3360 Kcal/Kg. Orice crestere a continutului de energie al nutretului trebuie insotita si e o crestere proportionala a altor substante nutritive.

In ceea ce priveste necesarul de proteina al pasarilor, au fost facute cercetari si in acest domeniu. Numerosi cercetatori au semnalat ca nivelul de proteine al hranei gainilor trebuie sa depaseasca 20%. Se stie, de asemenea, ca necesarul nutritional de proteine este, de fapt, un necesar pentru aminoacizii din proteine. Totusi actualele norme de hrana nu indica diferente datorate conditiilor de mediu. Intr-un experiment efectuat recent, in care au fost scazute nivelurile de aminoacizi sub normele minime, ritmul de crestere si conversia furajelor au fost ameliorate semnificativ fata de un nutret conventional. Mai recent, s-a demonstrat ca o crestere a continutului in proteina tinde sa amelioreze sporul mediu zilnic, conversia furajelor si caracteristicile carcaselor. Datele referitoare la efectul caniculei asupra digestibilitatii proteinelor si aminoacizilor mai cuprind un studiu care evidentiaza scaderea digestibilitatii proteinei si un altul ce nu evidentiaza nici un efect asupra digestibilitatii aminoacizilor.

Nutretul combinat, care contine niveluri minim recomandate de minerale, poate fi deficitar in momentul in care se administreaza in perioade caniculare. La gainile de oua expuse temperaturilor mari s-a semnalat o reducere a retentiei potasiului. In alt studiu, s-a observat o crestere de 63% a excretiei potasiului la puii de carne expusi caniculei, comparativ cu cei dintr-un mediu termoneutru.

Prezenta vitaminelor amelioreaza utilizarea eficienta a nutretilor din hrana pasarilor pentru crestere, reproductie si sanatate. Nivelurile minime de vitamine corespunzatoare pentru cresterea si supravietuirea nu sunt neaparat suficiente pentru performante optime pe timp de canicula. Una dintre consecintele caniculei este lipsa apetitului, iar efectul este o scadere a consumului de hrana si implicit reducerea pe asamblu a cantitatii de vitamine consumate este inevitabila. In plus, din cauza instabilitatii unor vitamine, este posibila cresterea ratei de degradare in cursul caniculei. De aceea modificarea nivelului de vitamine furnizate trebuie analizat prudent. Cercetarea efectelor caniculei asupra vitaminelor arata ca aceasta clasa de nutrienti nu este usor eliminata. De departe, cele mai multe informatii arata ca se recomanda o crestere a nivelului de viamina C in cursul caniculei, intrucat s-a constatat scaderea concentratiei de acid-ascorbic in perioade caniculare. Acidul ascorbic limiteaza cresterea temperaturii corporale pe vreme caniculara. Exista deasemenea probe ca adaugarea acidului ascorbic in hrana amelioreaza calitatea cojii oualor la reproductie rase grele. S-a stabilit ca vitamina E sporeste reactia imunitara.

Mediul intern al pasarii, este in esenta, unul lichid in care sunt transportati nutrientii. In plus, functiile foarte importante ale reglarii temperaturii si lubrifierii, impun recunoasterea clara a apei ca nutrient esential. Desi necesarul de apa nu a fost stabilit precis, se considera in general, ca pasarile trebuie sa consume aproximativ de doua mai multa apa decat furaje. Pe perioada caniculara, principala cale de eliminare a caldurii este evaporarea apei prin plamani, ceea ce sporeste mult necesarul de apa.

Prevenirea si combaterea intepaturilor cauzate de capuse/

 

Capusele-Prevenire si combaterePentru ca populatia sa detina informatii cu referire la unele date caracteristice acestei specii, despre rolul pe care capusele il au ca vector in transmiterea unor boli grave la oameni si animale, dar si despre implementarea unor actiuni menite sa limiteze prezenta acestor paraziti in zonele favorabile inmultirii lor, precum si de prevenire a infestarii specilor receptive, facem urmatoarele precizari:
Capusele sunt artropode parazite ce populeaza suprafata corpului fiind gasite pe tegumentele mamiferelor, sau in blana lor, sau pe pielea pasarilor. Sunt paraziti hematofagi, care cu ajutorul aparatului bucal se hranesc prin intepat si supt si se prind ferm de pielea animalului, sau a omului. Sunt necesare mai multe zile pana cand sunt saturate cu sange. In acest timp masa lor corporala creste semnificativ.

Ciclul biologic al capuselor (larva, nimfa si adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvolta consumandu-le sangele. O femela adulta consuma cel putin 0,6 ml sange si depune cel putin 10.000 de oua.

Viata capuselor pe corpul gazdei este scurta (citeva zile), difera in functie de numarul de gazde necesare realizarii ciclului biologic si de capacitatea fiecarui stadiu de a rezista la infometare.

Capusele sunt de dimensiuni foarte mici, insa pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul rosu. Dupa afinitatile ecologice, capusele se clasifica in capuse endofile (de adapost) si capuse exofile.

Capusele endofile sunt cele care traiesc in grajduri, locuinte, crapaturile zidurilor, vizuini, pesteri si paraziteaza animalele in perioadele de odihna.

Capusele exofile, cu prezenta in spatiul liber, se urca pe firele de iarba sau se deplaseaza pe pasune pentru a gasi gazdele. In cazul in care conditiile sunt nefavorabile, ele se ascund in tufisuri, in sol etc.

Capusele-Prevenire si combatere 2Atasarea de gazda se face in timpul trecerii acesteia pe langa firele de iarba pe care se gasesc capusele. Capusele paraziteaza o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi: amfibieni, reptile, pasari si mamifere. Calea de a infesta si de a infecta ca vector, o noua gazda este contactul fizic (ele nu sar, nu zboara, dar se ataseaza de corpul victimei).

Capusele se localizeaza preponderent in zona capului si a gatului. putand cauza imbolnaviri severe si uneori, chiar fatale, atat la animale cat si la oameni, din cauza toxinelor injectate odata cu saliva (paralizia de capuse) a consumului de sange care poate duce la anemie grava, inducerea unor stari alergice si chiar soc anafilactic etc.

Localizarea pe gazda difera in functie de specia acesteia si de stadiul evolutiv, astfel:

    • la bovine – pe perineu, pliul iei, axila dar si pe salba, la baza coarnelor , pe uger, coada,
    • la ovine – in zona sternala, membrlele, coada, pliurile salbei, etc.,
    • la cabaline – pe coama si coada,
    • la caine – in regiunea capului, regiunea axilara fata interna a coapsei,
    • la pisica si pasari – in regiunea capului.

In organismul uman afectiunile au ca simptome manifestari asemanatoare gripei: febra, cefaleea, greata, voma, uneori simptomele pot evolua sub clinic, greu de sesizat.

In plus, ranile pe care le produc creeaza porti de intrare pentru infectii secundare, sau produc diferite afectiuni ale pielii, durere sau tumefactii.

Capusele transmit (vehiculeaza) o serie de agentii patogeni prin:

    • saliva – injectarea de saliva produce lezarea vaselor de sange si transmiterea unor boli grave (boala Lyme, bacterioze, leptospiroze, babesioze sau un tip de meningoencefalita).
    • prin consum de lapte crud sau produse lactate obtinute din lapte netratat termic se poate produce infectarea cu virusul encefalitei de capuse la om.

Inmultirea exagerata si raspandirea capuselor pe arii tot mai extinse, ajungand din zonele impadurite, pana in gradinile din spatele locuintelor. a fost generata de o serie de factori, incluzand: 

    • specificul inmultirii capuselor, o femela adulta depune peste 10.000 de oua intr-un ciclu evolutiv.
    • inmultirea exploziva a populatiilor de caini comunitari, pisici, rozatoare si de animale salbatice, ca principali vectori.
    • modificarile in utilizarea pesticidelor.
    • comertul intensiv cu animale.
    • numarul mare de cladiri sau spatii urbane parasite, adaposturi de animale neigienizate si nedezinfectate.
    • dezvoltarea zonelor suburbane.

In baza acestor informatii, personalul de specialitate din cadrul serviciilor sanitare veterinare, atentioneaza autoritatiile locale, proprietarii de animale si nu in ultimul rand populatia de necesitatea implementarii a unor actiuni stabilite prin programe comune cu alte autoritati de la nivel judetean, respectiv:

    • Identificarea permanenta a zonelor considerate cu risc biologic ridicat si informarea celorlalte autoritati responsabile.
    • Initierea unor campanii de informare, prin medicii veterinari oficiali, in zonele cu risc ridicat, pentru constientizarea crescatorilor de animale, a organizatiilor pentru protectia animalelor cu masurile ce se impun pentru prevenirea infestarii animalelor si a imbolnavirii oamenilor prin intepatura de capusa.
    • Responsabilitatea autoritatiilor locale privind efectuarea dezinsectiilor in spatii si cladiri nefunctionale, in parcuri, zone de agrement, pajisti naturale cu vegetatie abundenta, precum si colectarea si deparazitarea cainilor comunitari.
    • Efectuarea lucrarilor de defrisare a resturilor vegetale necomestibile a arboretului de pe suprafetele de pajisti naturale infestate.
    • Monitorizarea permanenta a modului cum sunt respectate reglementarile legale privind circulatiei animalelor (bovine, ovine, caprine, animale de companie) prin localitati, in parcuri si locuri de agrement.
    • Efectuarea, prin personalul sanitar veterinar, de examene clinice la speciile de animale gazda a capuselor, precum si afluirea de probe la laboratorul D.S.V.S.A. judetean pentu identificarea capuselor prin examene de specialitate.
    • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea actiunilor de prevenire si combatere, in special a tratamentelor antipartazitare, a dezinfectiilor, dezinsectiilor si a deratizariilor, in situatile in care aceste actiuni se impun.
    • Colaborarea permanenta cu alte autoritati judetene, responsabile, prin informari reciproce si actiuni comune pentru realizarea masurilor cuprinse in programul judetean.
    • Populatia sa se protejeze purtand imbracaminte adecvata, la picnic, sa evite zonele impadurite sau cu vegetatie inalta in perioada calda a anului si sa retina in cazul unei intepaturi cauzate de capuse, urmatoarele:
        • capusele nu se rup, ci se extrag cu o penseta chiar de la locul de insertie pe piele, altfel clestii capusii raman in interiorul pielii si pot infecta locul unde au patruns;
        • dupa indepartarea capusei, se dezinfecteaza locul cu iod;
        • daca starea generala nu se amelioreaza, trebuie mers de urgenta la medicul de specialitate.

Combaterea efectelor nedorite cauzate de capuse este in mod fundamental, pe langa o problema de sanatate publica si o chestiune economica, care trebuie sa isi faca efectele pe termen mijlociu si lung. Reusita actiuniilor de combatere a capuselor cere o conceptie si o executie corecta, avand in vedere ca o activitate ocazionala, facultativa sau de rutina, este echivalenta cu o irosire a eforturilor specifice si a fondurilor investite. Lupta pentru diminuarea populatiilor de capuse trebuie sa fie condusa prin metode ecologice si medicale, in mediul lor de viata libera si respectiv pe animalele gazda. Cu cat se au in vedere mai multe caracteristici biologice, cu atat cresc sansele de reusita.

In acest context este necesar ca toti factorii implicati in aceasta activitate, respectiv autoritatiile locale, crescatorii de animale, alte segmente de populatie, in colaborare cu specialistii din domeniu, pe langa necesitatea detinii unor informatii cu referire la rolul pe care capusele il au ca parazit si in principal ca vector in transmiterea unor boli grave la oameni si animale sa se si implice in realizarea actiunilor comune cuprinse in programul judetean stabilit.

 

Cadrul legal pentru neutralizarea deseurilor de origine animala

Cadrul legal - neutralizarea deseurilor de origine animalaMiercuri, 24 august 2016, Guvernul a adoptat in sedinta o ordonanta privind organizarea si desfasurarea activitatii de neutralizare a deseurilor de origine animala. Actul normativ stabileste cadrul legal de organizare si desfasurare a activitatii de neutralizare a subproduselor de origine animala, sub aspectele referitoare la sistemul de colectare, transport si eliminare a acestora.
Ordonanta, elaborata de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, raspunde recomandarii Comisiei Europene de la inceputul anului ca ‘autoritatile romane sa identifice, cat mai repede posibil, un Plan de actiune pentru un sistem adaptat conditiilor din Romania si viabil din punct de vedere financiar si al rentabilitatii’, astfel incat sa se evite deschiderea actiunii de infrigement impotriva tarii noastre, cu repercusiuni asupra producatorilor romani care, in caz contrar, vor fi penalizati prin interzicerea accesului la piata europeana.

Ordonanta reglementeaza situatiile si procedurile specifice de neutralizare a deseurilor de origine animala, precum si autoritatile responsabile in fiecare din cazuri, dupa cum urmeaza:

    • In cazul epizootiilor, autoritatile competente pot dispune incinerarea si/sau ingroparea la fata locului a subproduselor de origine animala, in vederea tinerii sub control si a limitarii extinderii bolilor;
    • In cazul focarelor de epizootii, considerata situatie de urgenta, prefectul coordoneaza la nivelul judetelor toate activitatile de ecarisare;
    • Neutralizarea deseurilor de origine animala este operata in unitati autorizate si aprobate sanitar-veterinar si de mediu;
    • Responsabilitatea bunei desfasurari a activitatii de neutralizare a cadavrelor provenite din gospodariile crescatorilor individuali de animale revine consiliului judetean, acesta avand obligatia de a asigura, contractual si in conditiile legii, realizarea activitatii de neutralizare cu o unitate de ecarisare autorizata;
    • Crescatorii individuali de animale care isi desfasoara activitatea in exploatatii nonprofesionale au obligatia sa anunte consiliul local in maximum 24 de ore asupra mortii animalelor detinute;
    • Permiterea, in localitatile izolate, a ingroparii cadavrelor de animale in locuri special amenajate pe baza autorizarii sanitare veterinare si a autoritatilor privind protectia mediului, amenajarea acestor locuri revenind consiliilor locale.

Normele metodologice de aplicare a ordonantei vor fi reglementate printr-o hotarare de Guvern, care va stabili:

    • organizarea activitatii de neutralizare a subproduselor de origine animala;
    • procedura asigurarii din bugetul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale a resurselor financiare necesare realizarii activitatii de neutralizare a deseurilor animale de catre Consiliile Judetene si Consiliul General al Municipiul Bucuresti, prin transferuri de la bugetul de stat catre bugetele locale ale judetelor;
    • categoriile de subproduse de origine animala provenite din gospodariile crescatorilor individuali de animale pentru a caror neutralizare se acorda sprijin financiar, precum si cheltuielile eligibile, cuantumul sprijinului financiar si modul de acordare a acestuia;
    • autoritatile abilitate sa verifice respectarea conditiilor de neutralizare din ordonanta de guvern;
    • contraventiile si sanctiunile.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.