Tratamente interne cu dovleac/ Afecţiunile colonului – DIVERTICULITA/ Sfaturi pentru o noapte odihnitoare etc

vtConstipatie. Se dau pe razatoare 300-400 g de dovleac crud si se mananca zilnic, pe stomacul gol, cu putin ulei nerafinat sau amestecat cu o lingura de tarate cernuta prin sita de malai si prajita putin pe tigaie uscata (fara ulei).

Se adauga si o lingurita de seminte de in, facute pulbere in rasnita de cafea.
Obezitate. Supraponderalilor le vor fi de mare folos dietele cu 1,5 kg de dovleac pe zi, fiert sau copt la cuptor. Se mananca impartit in 5 doze, cald sau rece. Se poate servi stropit cu suc de grepfruit sau lamaie. Pentru arderea mai rapida a grasimilor se condimenteaza cu boia de ardei iute.
Astm bronsic. Se dau pe razatoare 500 g de dovleac crud, se amesteca cu 100 g de petale de trandafir, 5 frunze de patlagina taiate marunt, 2 linguri de miere de albine si un litru de vin rosu sec. Amestecul se pune pe foc, se aduce pana la punctul fierbere, dar nu se lasa sa dea in clocot. Se infuzeaza 24 de ore sub capac, apoi se strecoara si se stoarce bine. Se bea cate o lingura, de cinci ori pe zi, 2-3 saptamani.
Insomnie. Cred ca vi se intampla adesea sa veniti acasa obositi de la munca, visand la un somn adanc si odihnitor. Dar cand va culcati, somnul nu mai vine ore intregi. Incercati o metoda batraneasca: se beau inainte de culcare 50 ml de suc de dovleac proaspat, amestecat cu o lingurita de miere de albine. Tratamentul are si o reactie secundara placuta: puteti sa scapati de pungile de sub ochi, care apar in timpul somnului.

Preparate terapeutice din dovleac9999

Mierea de dovleac

Un dovleac de marime medie se spala bine si i se taie un capac prin care se scot semintele cu o lingura de lemn. Dovleacul se umple cu miere de albine, de preferat de salcam, lasand un loc de doua degete pana la marginea taiata. In loc de miere, dovleacul se poate umple cu zahar, daca este posibil – cu zahar brun. Capacul se aseaza la loc si se lipeste cu aluat sau cu scoci. Asezat intr-un lighean potrivit, dovleacul se lasa intr-un loc intunecat, la temperatura camerei, timp de 10 zile. Se va lasa un lichid care se toarna in borcan, apoi dovleacul se curata atent de coaja si se toaca prin masina de carne sau cu un blender si se amesteca cu sucul. Se consuma cate o lingura de trei ori pe zi, cu 40 minute inainte de masa, timp de 20 de zile. Pentru profilaxie, puteti consuma 1-2 linguri pe zi, in tot timpul anului.
Ce boli vindeca: dureri de stomac, constipatie, colita, in diete pentru copii prea grasi, afectiuni gastro-intestinale, edeme. Li se recomanda si persoanelor care au suferit de hepatita. Este un adevarat balsam pentru ficat, caruia ii restabileste functiile afectate.

 Pe www.informatii-agrorurale.ro  mai puteti citi despre :

 CLISME,   Tinctura de dovleac ,  CODITELE DE DOVLEAC, Tratamente cu  SEMINTELE DE DOVLEAC, Tratamente externe cu dovleac ,Contraindicatii

 

 

Mierea de dovleac se foloseste si sub forma de clisma. Este o metoda de indepartare din intestinul gros a polipilor si a excrescentelor diverse. Daca pe corp aveti multe papiloame, este foarte probabila si prezenta lor in intestinul gros. Dupa procedurile cu clisma, la unii oameni dispar partial si verucile de pe corp. * Se imbunatateste starea bolnavilor de cancer, ciroza, colita, prostatita si hemoroizi.
Metoda de folosire. Se dizolva 300 g de miere de dovleac in 200 ml apa clocotita, se raceste pana la 37-38C. In prealabil, se face neaparat o clisma cu 1,5 litri de apa calduta, amestecata cu 500 ml de ceai de musetel sau rostopasca (altfel e greu de mentinut clisma cu miere, timp de 30 de minute). La clisma cu miere, bolnavul sta culcat pe burta, pe spate, apoi pe partea dreapta si stanga. Dupa eliberarea intestinelor, se repeta inca o data clisma, cu 2 litri de apa. Procedura se face o data pe saptamana, pana la rezolvarea problemei. Cel mai bine fara pauza.

(Medicii antici si calugarii din Tibet au descoperit demult o particularitate importanta a organismului uman: in intestine, absorbtia este mult mai rapida decat in stomac. Aproape 80% din boli erau vindecate cu clisme. Bineinteles, nu putem rezolva toate problemele intestinale numai cu ajutorul irigatorului, dar oferim organismului un mare sprijin in lupta cu diverse afectiuni, imbunatatind nivelul de imunitate).

Tinctura de dovleac

Pentru acei care nu au voie sa consume zahar sau au alergie la produse apicole, propun un alt remediu din dovleac pe baza de alcool, care ajuta si la eliminarea pietrelor din colecist. In partea de sus a unui dovleac de aproximativ 3 kg, se decupeaza un capacel rotund (dupa metoda vanzatorilor de pepeni), de marimea gatului unei sticle. Capacelul se scoate atent si in orificiul obtinut se toarna 500 ml de alcool dublu rafinat. Capacelul se introduce la loc, se lipeste cu leocoplast in 3-4 straturi (ca sa nu se evapore alcoolul) si se lasa la macerat 30 de zile. De 2-3 ori pe zi, bostanul se agita bine. La urma, dovleacul se curata de coaja, lichidul se toarna deoparte, iar miezul se da prin masina de tocat sau storcatorul de suc, se stoarce bine si se amesteca impreuna cu tot lichidul pus deoparte. Se bea cate o lingura, de trei ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, timp de 3-4 saptamani.

CODITELE DE DOVLEAC

* Dureri de dinti. In dulapul cu medicamente din fiecare casa trebuie sa avem cateva codite uscate de dovleac. Ele se toaca marunt, se rasnesc in masina de cafea si se confectioneaza o tigara. Se trage fumul in gura, fara sa ajunga in plamani. Se tine cateva secunde, apoi se da afara.
Preparat diuretic si colagog. (In popor, afectiunii se se spune „bila lenesa”). Se toaca marunt 2 linguri cu codite verzi sau uscate de dovleac, si se fierb 15 minute in 500 ml de apa. Decoctul racit si strecurat se bea in timpul zilei, in 3-4 reprize.
*Afectiuni hepatice cu dureri. Se aduna 30-40 de codite de dovleac, se taie marunt si se usuca intr-un cuptor putin incalzit. Intr-un vas emailat se pun 2 linguri cu varf de codite, se toarna 500 ml apa rece si se aduce pana la punctul de fierbere pe foc mic. Se tine in clocot 2 minute si se infuzeaza acoperit 3 ore. Se beau cate 100 ml, de trei ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, timp de 2-3 luni.

SEMINTELE DE DOVLEAC
Semintele de dovleac sunt probabil cel mai cunoscut leac popular pentru eliminarea viermilor intestinali si vindecarea afectiunilor de prostata.
In cazul oxiurilor si al limbricilor, li se recomanda in special copiilor, deoarece nu sunt toxice si nu afecteaza organismele in crestere. Pentru marirea efectului, se consuma in combinatie cu purgative naturale, de exemplu cu ulei de ricin. Pentru adulti se prepara ulei din seminte. Se piseaza bine un paharut de seminte, se amesteca cu 5 paharute (de aceiasi marime) de ulei de floarea-soarelui fierbinte, se toarna intr-un termos unde se lasa 2-3 zile. Se consuma o lingura dimineata si una seara, cu 20-30 de minute inainte de masa.
Guta, dureri de articulatii. Pentru diminuarea durerilor de guta, stramosii nostri preparau „lapte de bostan”, din 2 linguri de seminte decojite (cu pielita verde pastrata) si un pahar de apa calda. Semintele se lasa in apa ca sa se umfle pe timp de noapte. Dimineata, se trec prin masina de tocat, se amesteca cu apa in care au stat noaptea, pana se obtine o pasta omogena. Cantitatea obtinuta se consuma in timpul zilei. O cura dureaza 10-15 zile. In timpul tratamentului, se renunta la alcool, mancare sarata si iute, condimentata abundent.
Cistita. 200 g de seminte pisate se infuzeaza in 500 ml de apa clocotita (de preferat in termos) timp de 8-10 ore. Se bea fierbinte, cate 100 ml de patru ori pe zi, intre mese pana la imbunatatirea situatiei.
Infuzia si decoctul din seminte pisate se folosesc, de asemenea, pentru imbunatatirea digestiei si a lactatiei. Calitatile terapeutice ale semintelor se datoreaza compozitiei bogate in microelemente (fosfor, siliciu, calciu, potasiu, fier, magneziu), vitamine, zaharuri, carotenoizi, o gama mare de acizi.

Contraindicatii

Consumarea dovleacului crud este contraindicata persoanelor cu gastrita, cu aciditatea sucului gastric scazuta, cu ulcer gastric si cu diabet avansat. Persoanele care sufera de balonari si cei care se afla in perioada acutizarii (agravarii) bolilor cronice ale stomacului trebuie sa foloseasca dovleacul cu precautie.

Tribuna medicală

Poluarea aerului – mai periculoasă decât se credea

Un studiu recent publicat în Marea Britanie afi­şează o cifră neagră: în fiecare an, pe pământ mor 5,5 milioane de oameni din cauza poluării aerului pe care îl respiră. În marile centre urbane, cu aer foarte murdar din cauza arderii combustibililor şi a disper­sării pulberilor din şantiere, principalele boli care scurtează viaţa sunt alergiile respiratorii, astmul, cancerul pulmonar, infecţiile respiratorii recidivante. Soluţia la poluarea aerului este alegerea unei locuinţe în afara aglomeraţiilor, în zone protejate de spaţii verzi şi perdele forestiere, un remediu „imoral”, având în vedere cât de puţini oameni îşi pot permite acest „lux”. Un studiu american, având ca subiecţi peste 100.000 de femei, demonstrează fără echivoc aceeaşi soluţie: persoanele care locuiesc în spaţii înconjurate de copaci şi verdeaţă au un risc redus cu 34% de a dezvolta afecţiuni respiratorii şi cu 13% mai mic, să facă o formă de cancer. Mai mult, persoanele care locuiesc în zone cu verdeaţă au o mai mare dispoziţie spre socializare şi spre acti­vitate fizică, un risc de depresie şi de nevroze mult mai scăzut. Pe ansamblu, speranţa de viaţă a celor ce locuiesc aproape de natură este cu 12% mai mare!

Suc de lămâie în loc de sare

Multor bolnavi de hiper­ten­siune sau aflaţi sub tratament cu corti­coizi le este foar­te dificil să ţină un re­gim fă­ră sare. Or, un con­sum ri­dicat de sa­re, în ca­zul a­ces­­tora, poa­te produce tulburări gra­ve de sănătate, mergând până la deces. Care este so­luţia pentru a ţine un regim hipo­sodic şi a nu suferi din cauza gustu­lui ali­men­telor? Ei bine, câteva pi­cături dintr-o lămâie proaspătă au darul de a amplifica gustul sărat şi a face mâncarea mult mai agrea­bilă. Acest efect apare în cazul a nouă din zece subiecţi testaţi în acest sens. Mai mult decât atât, lă­mâia în sine este un medi­cament, întrucât scade uşor ten­siunea arte­rială, reduce infla­maţiile, combate alergia, reduce efectele adverse ale derivaţilor de cortizon.

Şi-a ros unghiile şi-a murit

Cazul recent al unui britanic, decedat din cauza… rosului un­ghi­ilor, a adus în actualitate acest tic aparent inofensiv, care afectează în jur de 0,5% din populaţia globului. Britanicul în cauză a făcut infecţii repetate la nivelul degetelor, care au culminat cu o septicemie ce nu a putut fi ţinută sub control cu anti­biotice, cauzând moartea pacientului. Considerat un simplu tic, rosul unghiilor este, cel mai adesea, expre­sia unor emoţii negative puternice, care pot produce daune colaterale importante. Persoanele care îşi rod unghiile sunt caracterizate de porniri autodistructive, cauzate de lipsa de încredere în sine, de autoîn­vi­novăţirea nejustificată sau de un perfecţionism prost înţeles. Tehnicile de relaxare, controlul respiraţiei şi, nu în ultimul rând, şedinţele de psihoterapie sunt cele mai bune remedii împotriva acestui obicei cu potenţial dăunător ridicat.

Doar de bine, despre salcie

Tribuna medicală

Doctorii germani au demonstrat de curând că administrarea aşa-nu­mitelor aspirine naturale (extracte naturale din scoarţă de salcie, stan­­dardizate în salicilaţi) conduce la creşterea capa­ci­tăţii de luptă în faţa infecţiilor bacteriene. Ex­trac­tul de salcie potenţează acţiunea antibio­ti­celor de sinteză şi a celor naturale, cum ar fi ex­tractul de grepfruit sau uleiul de oregano săl­batic, contra aşa-numitelor bacterii rezistente la tratament. Fie că vorbim de E.Coli, de sta­fi­lococul auriu sau de bacilul tuberculozei, salcia ajută organismul să învingă aceste microor­ga­nisme şi să prevină eventualele recidive.

Amatorii de fast-food consumă plastic!

O analiză realizată pe un eşantion de peste 6.000 de consumatori de hrană de tip fast-food arată că în sângele acestora există compuşi ai plasticului, în concentraţii cu 20 până la 43% mai mari decât în cazul persoanelor care consumă hrană pregătită casnic. Îngrijorător este că bisfenolul A şi ftalaţii din plastic, odată ajunşi în sânge, produc la femei tulburări de menstruaţie, la bărbaţi efeminare, iar la ambele sexe, tumori benigne şi maligne. Cum ajunge plasticul în hrană? Prin depo­zitarea semipreparatelor în pungi şi containere de plastic, prin încălzirea hranei la microunde, în recipiente de plastic, prin păstrarea şi servirea băuturilor carbogazoase (şi nu numai) în sticle şi pahare de plastic. Concluzia: reduceţi consumul sau chiar eliminaţi complet fast-food-ul din hrana dvs., oricât de tentant ar fi. Veţi împiedica astfel introducerea unor substanţe toxice în organism, care sunt foarte greu de eliminat şi produc efecte nocive pe termene lungi sau foarte lungi.

Atenţie la băile fierbinţi

Tribuna medicală

Se ştie că o baie la 39-40 de grade Celsius, cu o durată de 15 minute, activează puternic imunitatea, relaxează muscu­la­tura şi psihicul, fiind un remediu rapid contra gripei, stresului, ne­­vral­giilor şi crampelor mus­culare. Totuşi, medicii aver­tizează că aceste băi tre­buie făcute foarte rar, de­oa­rece deshi­dratează şi con­duc la pier­derea elas­ti­cităţii pielii, pro­duc va­ria­ţii excesive ale ten­siunii arteriale, iar la bărbaţi sunt vinovate de scăderea ferti­li­tăţii. Băile fierbinţi dere­glează, pe moment, activi­tatea sistemului nervos, producând mai ales tul­bu­rări de echilibru, soldate cu căzături pe cimentul ud, cu consecinţe imprevizibile.

Anti-acidele afectează rinichii

Utilizarea vreme îndelungată a unor me­dicamente folosite contra arsurilor gastrice, a refluxului esofagian şi a ulcerului gastric produce leziuni la nivelul rinichilor. „Jurnalul American de Nefrologie” afirmă că mai ales substanţele care inhibă (nu şi cele care tam­ponează) secreţia de acizi gas­trici afectează, în timp, capaci­tatea de filtrare a rinichilor, pu­tându-se ajunge până la insu­ficienţă renală. Ca ata­re, o te­rapie mai sigură îm­­potriva afecţiunilor pro­duse de hi­peraciditate este folosirea remediilor natu­rale, cum ar fi cărbunele activ, chito­sa­nul, obligea­na şi muşeţelul.

Cannabisul – cod portocaliu

Tribuna medicală

În plină campanie de legiferare a acestui drog, considerat uşor şi nevinovat, un studiu american vine să arate că, la consumatorii sistematici ai celebrelor joint-uri, scade secreţia unui neuro-transmiţător foarte important, numit dopamină. Această scădere conduce, în timp, la depresie, la incapaci­tatea consu­ma­torilor de a se mo­biliza pen­tru a-şi înde­plini în­datoririle, la pierderi de me­­morie şi la tul­bu­rări de raţio­nament. Din spirit de drep­tate, cercetările arată, totuşi, că aceste efecte sunt con­si­derabil mai reduse de­cât în cazul co­cainei, heroinei şi chiar al al­coolu­lui, acesta fiind şi el un drog, mai puternic decât se crede de obicei.

MammaPrint – chimioterapia la control

La întâlnirea „Asociaţiei Americane de Studiu al Cance­ru­lui”, care a avut loc zilele tre­cute, o echipă de me­dici new­yorkezi a prezen­tat o metodă re­vo­luţionară de analiză gene­tică a celu­le­lor canceroase de la sân, nu­mită MammaPrint. Con­form cer­ce­tăto­ri­lor, această me­to­dă arată cu maximă precizie dacă o pacientă are sau nu ne­voie, după operaţia de can­­cer la sân, de invazivul tra­tament prin chimio­te­rapie. Ei bine, în urma unui stu­diu impresionant, care a im­plicat 6.700 de paciente din 110 centre medicale, s-a dovedit că bolnavele că­ro­ra analiza genetică le-a arătat că NU au nevoie de chi­miote­rapie au avut un procent impresionant de su­pravieţuire, de peste 95%! Intere­sant şi totodată ex­trem de îngrijorător este faptul că, dacă recomandarea de chimioterapie ar fi fost fă­cută conform protocoa­lelor clasice (folosite în toate lumea, în prezent), pro­centul de supravieţuire al pa­cientelor ar fi fost de câteva ori mai mic.

Zahărul hrăneşte cancerul

Tribuna medicală

Un studiu de medicină experi­men­tală arată că o dietă cu conţi­nut foarte scăzut de zahăr şi ami­don, dar bogată în grăsimi sănă­toa­se, obţinute din uleiuri presate la rece şi din seminţe neprăjite, face ca o formă foarte agresivă de cancer cerebral (glioblastom) să stagneze sau chiar să intre în remisie. Cercetătorii de la Univer­sitatea texană Arlington susţin că o cantitate mărită de glucoză în sânge hrăneşte cu predilecţie celulele canceroase, motiv pentru care alimentele cu indice glicemic mare, cum ar fi dulciurile, făina albă, ore­zul decorticat, cartofii procesaţi, trebuie evitate. În schimb, grăsimile din măsline, susan, alune, ara­hide, nuci de caju neprăjite ajută la ţinerea glucozei sub control şi împiedică dezvoltarea tumorilor.

Afecţiunile colonului – DIVERTICULITA

– Hrana înaintaşilor noştri conţinea o mare cantitate de fibre şi, de aceea, ei aveau un intestin sănătos. Însă de la începutul secolului 20, populaţia din ţările cu economie avansată s-a orientat tot mai mult spre alimentele procesate industrial, astfel încât consumul de fibre s-a redus drastic şi prevenirea tulburărilor digestive, printre care se numără şi diverticulita, este tot mai dificilă –

Prin diverticuloză se înţelege o afecţiune a colonului, întâlnită frecvent la persoanele vârst­nice, mai exact la circa 50% dintre oa­menii trecuţi de 70 de ani. Ea se manifestă prin con­stituirea unor diverticuli: nişte cavităţi de forma unor săculeţi sau degete de mănuşă, un fel de „buzunăraşe” de mucoasă ieşite în exterior, prin peretele intesti­nului. În ele se pot aduna resturi de alimente digerate ori seminţe mărunte. Când înăuntrul acestor cavităţi apar inflamaţii sau chiar o infecţie, avem de-a face cu cel de-al doilea stadiu al bolii, şi anume diverticulita. Spre deosebire de diverticuloză, care poate trece mult timp neobservată şi e descoperită de obicei întâmplă­tor, de exemplu cu ocazia unei colonoscopii, diverti­cu­lita provoacă o serie întreagă de simptome neplă­cute, care obligă pacientul să se prezinte la medic: pri­ntre altele, dureri cronice în abdomenul inferior, balonări, crampe şi o alternanţă de constipaţie şi dia­ree. Merită reţinut faptul că această boală – prezentă frecvent în ţările europene şi mai ales în vestul conti­nentului, se întâlneşte rarisim în acele regiuni ale glo­bului unde oamenii continuă să consume alimente bo­gate în fibre, aşa cum se întâmplă în Africa şi Asia.

Buzunăraşele cu dureri

Cum se ajunge la formarea acestor săculeţi în mucoasa intestinală? Medicii acuză fără drept de apel deprinderile alimentare greşite ale pacienţilor. Dr. Andrew Weil, profesor la „College of Medicine” din cadrul Universităţii Arizona din Tucson, este de pă­rere că majoritatea suferinzilor de diverticulită au un stil de viaţă nesănătos. Ei ingerează de regulă prea pu­ţine fibre, suferă deseori de constipaţie, deci au probleme cu defecaţia, scaunul lor fiind uscat şi dur. Efortul şi „presiunea” la care sunt supuşi pe scaunul de toaletă slăbesc, în cele din urmă, pereţii intesti­nului gros. Apar diverticulii, în interiorul cărora se depozitează resturi de alimente care fermentează, se descompun şi creează probleme pe tubul digestiv.
Vestea bună este că diverticulita poate fi evitată relativ uşor, pur şi simplu adoptând o alimentaţie corectă. Secretul unui intestin sănătos îl reprezintă hrana cu un conţinut ridicat de fibre. Tot ce aveţi de făcut este să mâncaţi cât mai multe legume, fructe, legu­minoase, cereale integrale şi pâine din făină inte­grală. Apoi, este nevoie să beţi suficiente lichide, pen­tru ca fibrele să poată aluneca fără dificultate prin intes­tin. Nu uitaţi: combătând constipaţia, preveniţi şi diverticulita. Dar atenţie! La o diverticulită acută va fi necesar, dimpotrivă, să micşoraţi cantitatea de fibre, astfel încât să daţi intestinului răgazul de a se vindeca. Timp de câteva zile, încercaţi să vă rezumaţi la mâncăruri sărace în fibre şi să beţi lichide care nu au aspect tulbure. Apoi reintroduceţi progresiv fibrele în meniu, suplimentându-le aportul cu câte 5-15 grame zilnic. În acest mod, veţi permite intestinului să se obişnuiască din nou cu ele.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva diverticulitei

** Merele

Afecţiunile colonului - DIVERTICULITA

Un măr mâncat în fiecare zi ar putea să vă scu­tească de o vizită la doctor. Consumul de fibre solu­bile şi insolubile (un măr de mărime medie cuprinde aproximativ 3 grame de fibre) asigură o desfăşurare normală a procesului digestiei, prevenind atât con­stipaţia, cât şi consecinţele ei, inclusiv diverticulita. În cartea sa „The Color Code” („Codul culo­rilor”), medicul american James Joseph ne sfătuieşte să alegem mere de diverse culori.

** Seminţele de cânepă
Cantitatea recomandată zilnic, de 2 linguri de se­minţe decorticate de cânepă (19 grame), conţine 5.360 miligrame de acizi graşi Omega-6, 1.500 mili­grame de acizi graşi Omega-3 şi 3 miligrame de acid gamma-linolenic. Seminţele de cânepă dau gust bun diferitelor combinaţii de musli, ca şi salatelor şi su­pelor. Chiar dacă nu sunt foarte ieftine, ele rămân, to­tuşi, o sursă de Omega-3 mai convenabilă ca preţ de­cât capsulele cu ulei de somon, de pildă. Le găsiţi în magazinele naturiste, ca şi pe internet, la diverşi dis­tri­buitori.

** Muşeţelul

Afecţiunile colonului - DIVERTICULITA

În limba spaniolă, muşeţelului i se mai spune şi „manzanilla”, adică „măr mic”. Într-adevăr, el degajă o aromă de măr şi s-ar putea să vă fie de tot atâta folos ca şi fructul. Fitotera­peuţii Simon Mills şi Kerry Bone îl recomandă în lucrarea lor „Prin­ciples and Prac­tices of Phytotherapy” („Prin­cipii şi prac­tici de fito­terapie”), însă, mai curând, în scop profilactic, de­cât cu­rativ.
Terapeutul ame­rican Da­vid Hoffman, care a stu­diat metodele de trata­ment natural cu plante în Marea Bri­tanie, propune ca re­mediu antiinflamator pentru problemele in­testinale ceaiuri de muşeţel sau mentă, băute pe întreaga du­rată a zilei, precizând totodată că menta are şi un efect de neutra­lizare a acidului gas­tric (antiacid). S-ar crede că salicilaţii din muşeţel (similari cu cei din tabletele de aspirină) ar fi con­traindicaţi la diverticulită, dar Hoff­man afirmă că această plantă medicinală este deosebit de eficientă la afecţiunile intestinale în general, iar la diverticulita acută în special, fiindcă poate ameliora durerile datorită apigeninei (un puternic inhibitor al enzimei COX-2) şi mai multor compuşi cu acţiune calmantă pe care îi conţine. Odată ajuns în intestin, cea­iul eliberează uleiuri cu efect antiinflamator. Reţeta lui David Hoffman arată astfel: se toarnă apă clocotită peste 2 linguriţe de muşeţel, se lasă la infu­zat 5-10 minute, apoi se strecoară şi se bea la sfârşitul meselor.

** Curcuma
Oricât ar părea de ciudată ideea că mâncărurile indiene iuţi vă pot fi de ajutor în diverticulită, ea co­res­punde, totuşi, adevărului. Curcuma este principalul ingredient din pulberea de curry, are o puternică ac­ţiune antiinflamatoare şi şi-a cucerit locul în medicina tradiţională, deja cu milenii în urmă. Terapeuţii in­dieni ayurveda o întrebuinţau contra inflamaţiilor de orice fel. Ea are multiple indicaţii terapeutice pentru problemele aparatului digestiv şi poate, printre altele, să reducă inflamaţia la nivelul diverticulilor.
Cea mai importantă substanţă bioactivă din curcu­ma este curcuminul, care posedă proprietăţi tămădui­toare ieşite din comun. Dr. Jonny Bowden, specialist în nutriţie, autorul volumului „The Most Effective Na­tural Cures on Earth” („Cele mai eficiente trata­men­te naturiste din lume”) elogiază extraordinarele efecte antiinflamatoare ale curcumei, recomandând-o ca pe un remediu salvator pentru diverticulii inflamaţi şi infectaţi. Dacă suferiţi de diverticulită, aţi putea încer­ca să preluaţi în meniul dvs. feluri de mâncare asezo­nate cu curry. O soluţie mai blândă ar fi să presăraţi pulbere de curcuma peste legumele fierte din farfurie. Sau să luaţi capsule cu curcumin.

** Seminţele de in

Afecţiunile colonului - DIVERTICULITA

În cartea lor superb ilustrată „Natural Geogra­phic Desk Reference to Nature’s Medicine”, Steven Foster şi Rebecca L. Johnson recomandă seminţele de in ca pe un laxativ neagresiv şi lipsit de riscuri, util în constipaţia cronică, diverticulită şi sindro­mul colo­nului iritabil. Pentru tra­tarea di­ver­ticulitei este indi­cat să se ia una, până la trei lin­guri de semin­ţe de in măcinate, de 2-3 ori pe zi, cu multă apă. Nu înghiţiţi semin­ţele întregi, fiindcă vă pot rămâne în diver­ticuli. Seminţele de in sunt foar­te bogate în fibre, iar aces­tea reprezintă condiţia de bază pen­tru a avea un intestin să­nătos. Totodată, mai conţin şi acid alfa-linolenic, unul din acizii graşi nesaturaţi Omega-3.
În cartea doctorului Donald O. Ru­din, intitulată „The Ome­ga-3 Phe­nomenon” („Feno­me­nul O­me­ga-3”), ca şi într-o serie de articole publicate ulte­rior, se arată că, atunci când se află într-o proporţie corectă cu Omega-6, acizii graşi Omega-3 pot fi de ajutor în peste cincizeci de afec­ţiuni, printre care şi diverti­culita. Din păcate, în organismul majo­rităţii oamenilor, Omega-3 şi Omega-6 sunt prezenţi într-o pro­porţie nefavorabilă. Când echilibrul se re­sta­bileşte, Omega-3 are un efect antiin­flamator dovedit, aşadar poate contribui la evitarea apariţiei unor complicaţii de natură inflamatorie sau infecţi­oasă la diverticuli. Alte surse bune de acid alfa-lino­lenic sunt cânepa, chia şi nucile.

** Menta
Nu există până în prezent un studiu care să confirme acţiunea benefică a mentei la diverticulită, însă ea este un remediu clasic, întrebuinţat cu rezul­tate excelente la felurite tulburări digestive. Frunzele ei conţin câteva substanţe carminative (care favori­zea­ză evacuarea gazelor din intestin) şi peste o duzină de compuşi cu efect antiinflamator, calmant şi analge­zic. Acest conţinut de substanţe vegetale secundare o recomandă de la sine. Iar unii terapeuţi – ca de pildă David Hoffman, pe care l-am menţionat anterior – consideră că infuzia de mentă este foarte utilă contra diverticulitei.

** Cimbrul
Cimbrul este o sursă bună de fibre şi, pe lângă ele, mai cuprinde un mare număr de compuşi cu rol anti­spastic, antiinflamator şi analgezic. Îl puteţi include cu încredere, ca pe o armă eficientă, în arsenalul dvs. de luptă contra diverticulitei. Folosiţi-l pentru a îm­bunătăţi gustul sosurilor, al supelor şi salatelor.

** Prunele uscate
Sunt foarte bogate în fibre şi au fost privite dintotdeauna ca remediul cel mai eficient împotriva constipaţiei, care este principalul factor de risc al di­verticulitei. De asemenea, conţin dihidroxifenil-isatin, o substanţă care stimulează contracţiile intes­tinului, necesare pentru a avea scaune regulate. În prunele uscate se mai găseşte şi sorbitol, un zahăr na­tural care, asemenea fibrelor, atrage mari cantităţi de apă în tubul digestiv, făcând astfel posibilă deplasarea con­tinuă a conţinutului intestinal.

** Tărâţele de grâu

Afecţiunile colonului - DIVERTICULITA

În opinia medicilor şi a nutriţioniştilor, tărâţele de grâu sunt cea mai sigură, mai eficace şi mai ieftină modalitate de evitare şi combatere a constipaţiei – deci, implicit, şi a diverticulitei. Medicul britanic Neil Painter a fost cel dintâi care a afirmat, în concluziile îndrăzneţului său studiu din anul 1972, că diver­ticulita ar putea fi cauzată de cantitatea insuficientă de fibre din alimentaţie. Potrivit estimărilor sale, în tărâţele de grâu se găsesc de cinci ori mai multe fibre decât în pâinea integrală, ceea ce face din ele o ade­vărată „bombă” de fibre. Cu tărâţele de grâu n-aveţi cum să daţi greş.
Vă putem sugera o combinaţie care va fi şi foarte bună la gust. Puneţi într-un vas un pumn de scoarţă de ulm roşu şi doi pumni de frunze proaspete de mentă, turnând deasupra atâta apă, cât este nevoie ca să le acopere. Fierbeţi-le puţin la foc mic, apoi luaţi vasul deoparte şi îngroşaţi amestecul cu miere, aşa încât să capete consistenţa unui sirop. Păstraţi-l la rece. Luaţi din el cât doriţi să mâncaţi, adăugându-i tărâţe sau fulgi de grâu.

O formulă specială

La o diverticulită acută, vă puteţi ameliora simp­tomele folosind câteva plante emoliente. Ele căptu­şesc pereţii colonului cu un strat protector, îl cal­mează şi ajută la vindecarea ţesutului inflamat şi iritat. În America, se întrebuinţează în asemenea cazuri un amestec de plante cunoscut sub denumirea „Robert’s Formula” („Formula lui Robert”). El se compune din ulm-roşu, nalbă-mare şi pălăria-cu­cului. Uneori se mai adaugă echinacea şi genţiană, pentru întărirea sistemului imunitar.

Alimente de consumat cu prudenţă

Seminţele, ca şi fructele şi legumele care au se­minţe şi sâmburi riscă să provoace mari neplăceri pa­cienţilor cu diverticulită, în special în faza acută a bolii. Ele pot rămâne în diverticuli, iritând intestinul. De aceea, ar fi indicat să evitaţi următoarele alimente.
Seminţe: mac, susan, floarea soarelui.
Fructe şi legume cu sâmburi: căpşuni, rodii, zmeură, roşii.
Pop-corn-ul poate să creeze aceleaşi probleme, de aceea ar fi mai bine să renunţaţi la el.

Din cămara cu ierburi de leac

 

Afecţiunile colonului - DIVERTICULITA

 

Rădăcina de ignamă sălbatică reduce infla­maţia şi ameliorează spasmele dureroase, fiind din acest motiv un remediu foarte util în tratarea afecţiunilor gastrointestinale, deci şi a diverti­culitei. Efectul ei calmant la sindromul colonului iritabil este de asemenea susţinut cu dovezi ştiin­ţifice.
Vorbim aici despre o plantă perenă din flora spon­tană a Americii Centrale şi de Sud, care creşte în zone umede şi împădurite. Nu trebuie confun­dată cu ignama vândută uneori în supermarketuri, care face parte din familia cartofilor dulci. Diosco­rea villosa, ignama sălbatică, se comercializează numai prin magazinele naturiste.
Fitoterapeuta californiană Kathi Kevill, autoa­rea cărţii „The Illustrated Herb Ency­clo­pedia” („Enciclopedia ilustrată a plantelor”) ne pro­pune o re­ţetă ce merită încer­cată: 2 părţi rădăcină de igna­mă sălbatică (antispastică şi an­tiinfla­matoa­re), 1 parte valeria­nă (relaxează şi linişteşte tubul digestiv), 1 parte călin ame­rican – Vibur­num pru­nifolium (antispastic), 1 parte mentă (antispastică şi anti­inflama­toare).
Suferinzilor de diverticulită li se recomandă să dea într-un clocot un litru de apă cu câteva linguri din acest amestec de plante.

Sfaturi pentru o noapte odihnitoare

Sfaturi pentru o noapte odihnitoare

Respectând următoarele reguli, veţi putea preveni tulburările de somn sau vă veţi îmbunătăţi simţitor odihna nocturnă – fără niciun fel de efecte secundare nedorite.

1 Cu trei sau patru ore înainte de a vă băga în pat, renunţaţi la băuturile energizante, cum sunt ca­fea­ua, cola şi ceaiul negru. Şi nicotina creează probleme somnului.
2 Consumaţi cât mai puţin alcool. Ce-i drept, un pahar de vin sau de bere, seara, vă poate ajuta să ador­miţi mai uşor. Însă cantităţile mai mari vă pot pro­voca întreruperi ale somnului sau coşmaruri în a doua parte a nopţii. Pe termen lung, consumul frec­vent de alcool are drept consecinţă un somn agitat şi superficial.
3 Mulţumiţi-vă cu o cină uşoară. Mesele grele, seara, stimulează activitatea stomacului şi a intes­tinului, făcând ca somnul să devină neliniştit. Şi ciu­gulitul la ore târzii e tabu, deoarece din cauza lui vă poate apărea la scurt timp o senzaţie de foame, care tulbură somnul.
4 Aveţi grijă să faceţi mişcare în mod regulat. Astfel reduceţi hormonii stresului, vă obosiţi fizic şi vă relaxaţi mental. Toate acestea îmbunătăţesc calitatea somnului.
5 Încheiaţi-vă ziua în linişte. Sportul practicat seara, târziu, aduce corpul într-o stare de disponibilitate pentru efort, iar filmele sau discuţiile pasionante ţin min­tea trează. Mai bine citiţi. Premisa principală a som­nului este destinderea. Simpla oboseală nu e suficientă.
6 Evitaţi să aţipiţi seara în faţa televizorului, fiindcă astfel riscaţi să adormiţi mai greu apoi. Şi siesta le este rezervată exclusiv persoa­nelor care n-au proble­me cu somnul.
7 Compuneţi-vă un ritual de culcare, ca să vă pre­gă­tiţi corpul pentru odihna nocturnă. De pildă, faceţi anumite lucruri mereu în aceeaşi ordine: schimba­ţi-vă îmbrăcămintea pentru noapte, spălaţi-vă pe dinţi, ci­tiţi câteva pagini, stingeţi lumina. Întregul ritual n-ar trebui să dureze mai mult de jumătate de oră.
8 Asiguraţi-vă că aveţi o atmosferă plăcută în dormi­tor şi că încăperea este ferită de zgomot şi de lumină, deoarece ele per­turbă ceasul interior. Nu sunt de dorit nici veiozele cu becuri prea puternice.
9 Nu vă uitaţi la ceas în timpul nopţii – verificarea per­manentă şi tensiunea generată de ea vă vor îm­piedica să adormiţi. Aşadar, întoarceţi deşteptătorul şi aşezaţi ceasul de mână în aşa fel încât să nu le puteţi vedea cadranele.
10 Menţineţi un ritm somn-veghe cât mai regulat. Treziţi-vă zilnic în jurul aceleiaşi ore – inclusiv la sfârşitul săptămânii şi în concediu.

11 Aveţi grijă ca picioarele dvs. să fie mereu calde.
12 Culcarea şi trezirea la ore fixe susţin funcţio­narea corectă a ceasului interior, contribuind la un bun repaos nocturn. E adevărat că uneori simţim nevoia să ne prelungim puţin somnul. Totuşi, pentru a-i imprima un ritm sănătos, se recomandă să punem deşteptătorul să sune în fiecare zi la aceeaşi oră, chiar dacă în noaptea respectivă am dormit mai puţin.
13 Cine îşi doreşte mai mult somn trebuie să-şi rezerve destul timp pentru el, deci, fie să se culce mai devreme, fie să se scoale mai târziu. „Cei care îşi planifică numai şase ore şi jumătate şi vor să adoar­mă instantaneu, ca la o apăsare de buton, se vor su­pune singuri la o încordare ce îi va ţine treji”, atrag atenţia psihologii.
14 Pentru a ne întreţine ritmul cronobiologic zi-noapte, e bine să nu mergem la culcare prea târziu. În orele de după miezul nopţii se reduc, de exemplu, tensiunea arterială, temperatura corpului şi metabo­lismul, iar hormonii stresului sunt în repaos. Cine se află în pat în această parte a nopţii va avea parte de un somn profund şi odihnitor.
15 O atitudine mai relaxată combate adesea cu suc­ces tulburările de somn. În loc să ne răsucim în aşter­nut, este de preferat să ne ridicăm şi să găsim o în­deletnicire plăcută, cu care să ne ocupăm timpul, până când va reveni senzaţia de oboseală.

16 Experimentele efectuate în laboratoarele de som­nologie au pus în evidenţă o dilemă pe care cuplurile trebuie s-o rezolve aşa cum cred de cu­viin­ţă: bărbaţii dorm mai bine împreună cu partenera, pe când fe­meile au un somn mai odihnitor fiind sin­gure în pat. Dar dacă unul din parteneri sforăie, din care motiv celălalt rămâne treaz, nu mai există alt remediu decât dormitoarele separate.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.