Vă prezentăm doar CÂTEVA forme de utilizare; Câteva tratamente pentru păr, unghii şi piele, precum şi unele vindecări izvorâte din “mina” de aur MOV -Levăntica/ Secretul articulaţiilor sănătoase: ArtroHelp/ Bolile moderne/ Leacuri vechi arăbeşti

azz 

Lavanda poate fi utilizata atat in bucatarie, cat si pentru ingrijirea corporala, datorita numeroaselor sale proprietati terapeutice – calmeaza durerile, stimuleaza pofta de mancare, mareste secretia biliara, este diuretica, are actiune cicatrizanta, antiseptica si dezinfectanta, destinde nervii si muschii contractati si combate caderea parului , acneea etc

 

  1. Pentru atenuarea iritatiilor
    Uleiul de lavanda poate inlocui cremele hidratante, deoarece este potrivita pentru orice tip de ten. Se aplica pe fata dimineata si seara, in combinatia urmatoare: zece picaturi de ulei de lavanda se adauga in 30 ml de ulei de migdale. Amestecul este absorbit foarte repede de piele, fara a lasa urme de grasime.

 

In cazul in care va confruntati cu acneea sau cu iritatiile, aveti nevoie de trei picaturi de ulei esential pe care il diluati in 10 ml ulei excipient. Se aplica pe zonele afectate seara, de trei ori pe saptamana.

 

  1. Pentru intarirea unghiilor
    Mainile unei femei au nevoie de o ingrijire speciala, pentru ca sunt expuse constant la apa si substante iritante. Pentru intarirea unghiilor aveti nevoie de cinci picaturi de ulei de lavanda pe care le amestecati cu cinci picaturi de ulei de masline. Se maseaza fiecare unghie pentru a se absoarbe repede uleiul. Dupa terminarea masajului este indicat sa va spalati pe maini cu apa, fara a folosi sapun.

 

  1. Tratament care stopeaza caderea parului
    avanda are proprietati antibacteriene si regenerative, motiv pentru care este recomandata in ingrijirea podoabei capilare. Impotriva caderii parului, foarte eficienta este tinctura de lavanda, ce poate fi preparata acasa cu usurinta, astfel: 50 g praf de planta (obtinut prin macinare) se pun in 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Timp de 15 zile amestecul se agita foarte des, dupa care se strecoara si se depoziteaza in sticlute care se pot inchide ermetic. Masarea radacinilor de par cu tinctura de lavanda (din abundenta) se realizeaza o singura data pe zi, seara. Parul se lasa acoperit maximum doua ore, dupa care se spala bine cu sampon. Tratamentul se foloseste pana la obtinerea rezultatelor dorite.

 

  1. Pentru diminuarea vergeturilor
    Un remediu simplu impotriva inesteticelor vergeturi consta in aplicarea catorva (patru-sapte) picaturi de ulei de lavanda pe zonele afectate de trei ori pe zi. De asemenea, puteti folosi uleiul de lavanda (sapte picaturi) in combinatie cu ulei de migdale (30 ml) si ulei de musetel (cinci picaturi). Cu amestecul obtinut se maseaza locurile unde apar de obicei vergeturile (sani, solduri, abdomen), pentru a le trata, dar si pentru a le preveni.

ATENTIE!

In scop medicinal, sunt folosite florile; acestea se culeg dimineata, pe timp insorit (dupa ce s-a ridicat roua, intre orele 9-12) in timpul infloririi. Taierea se face Ia 5 cm sub inflorescente, iar planta se usuca Ia umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia temperaturi sub 30°C.

 

Compozitie chimica
– ulei eteric care contine: acetat de linalil (50-60%) geraniol, linalool, camfor, lavandulol, citronelol, borneol, nerol, cineol, butirat de linalil, pinen, terpinen, valerianat de linalil;
– taninuri, cumarina, furfurol;
– principiu amar (herniarina);
– acizi organici (valerianic, propionic, caprionic);
– minerale (potasiu, calciu, fier, cupru).

 

Proprietati terapeutice
– cicatrizante (prin activarea circulatiei sangelui);
– antiseptice pulmonar, antiastmatice, febrifuge, sudorifice;
– carminative (elimina gazele intestinale), colagoge (favorizeaza secretia bilei), vermifuge, dezinfectante, insecticide;
– calmante ale sistemului nervos, vulnerare, analgezice (suprima senzatia de durere), hipnotice, Intaritoare ale nervilor;
– tonic cardiace;
– diuretice afrodisiace.

 

Mod de actiune

 

– afectiuni ale aparatulul digestiv: hepatita cronica, icter, tulburari digestive, indigestii, greata, balonari abdominale, cresterea secretiei biliare, combaterea viermilor intestinali, marirea poftei de mancare;
– afectiuni respiratorii: tuse seaca si convulsiva, astm bronsic, laringita, gripa, raceala, guturai, congestii pulmonare, pneumonie, pleurezie, nevralgii, stari febrile;
– boli ale sistemului nervos: neurastenie, hiperexcitabilitate, astenie, migrene, nevroze, cefalee, ameteli, insomnii, oboseala, relaxare dupa stari de stress, anemie, melancolie, anxietate, epilepsie;
– boli renale si genitale: leucoree, dismenoree, cistita, uremie, stimularea menstruatiei, boli venerice;
– afectiuni cardiace pe substrat nervos, hipertensiune, palpitatii;
– sciatica si dureri reumatice;
– paralizia limbii si gangaveala, cu efect de destindere a nervilor si muschilor contractati;
– afectiuni dermatice: arsuri, prurit, plagi infectate, rani, scabie, contuzii, entorse, elongatii, luxatii, rani pe cap produse de insecte (paduchi, purici, albine, viespi), muscaturi de caini sau serpi, regenerarea pielii distruse.

 

2 . CITEVA Forme de utilizare7r


UZ INTERN

 

  1. Infuzie din 1 lingurita de flori uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 3 minute, se strecoara, se induIceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, intre mese, avand actiune calmanta asupra sistemulul nervos si a tusei si rol in marirea diurezei si a secretiei biliare.

 

  1. lnfuzie concentrata din 20-30 g de flori la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 5 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 3 ceaiuri pe zi, cu efecte excitante, sudorifice, diuretice, tonice, dezinfectante. Nu se mareste doza, deoarece provoaca stari de excitabilitate crescuta, depresie nervoasa si cardiaca, somnolenta si hipotermie.

 

  1. Vin aromat din 20-30 g de flori uscate la 1 litru de vin rosu; se macereaza 15 zile, se strecoara si se beau cate 2 paharele pe zi.

 

  1. UIei de lavanda consumat zilnic cate 5 picaturi pe zahar, pentru intarirea digestiei si restabilirea poftei de mancare.

 

UZ EXTERN

 

  1. Tinctura din 100 g de flori uscate in 500 ml de alcool de 90º; se lasa sa macereze timp de 15 zile, se strecoara si se pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza sub forma de frectii pe corp in bronsite, nevralgii, migrene, dureri reumatice sau pe cap pentru intarirea firului de par. Sub forma de comprese tinute timp de 10 minute se aplica in rani taiate, vanatai, contuzii, iar ca gargara (cu 3-4 picaturi de tinctura Ia 50 ml de apa calduta) se face in cazul ulceratiilor din gura si in paralizia Iimbii.

 

  1. Sprit de lavanda din 1 g de ulei eteric Ia 99 g de alcool de 70°; se foloseste in frectii locale pentru dureri reumatice si nevralgii.

 

  1. Otet aromatic din 100 g de flori proaspete de lavanda sau de amestec din lavanda + menta + salvie + cimbrisor + trandafir + ienupar, care se tin la macerat timp de 7 zile in 1 litru de otet de vin alb; se strecoara si se foloseste in caz de raceli, gripe, stari febrile, acnee si pentru distrugerea paduchilor din par.

 

  1. Ulei de lavanda obtinut prin difuzie: un pumn de flori se tine la macerat timp de 3 zile, la soare, in 1 litru de ulei de masline; se strecoara si se adauga alt pumn de flori, operatia repetandu-se de 3-4 ori, pana se obtine un ulei foarte parfumat. Se foloseste ca unguent in reumatism, guta, contuzii, umflaturi, luxatii, lovituri Ia tendoane, clacaj Ia atleti, ulceratii, rani, eczeme, sau Ia ungerea Iemnului de pat pentru distrugerea pIosniteIor si paduchilor.

 

  1. Bai cu infuzie din 200 g de flori la 3 litri de apa clocotita; se toarna in cada de baie, avand efecte analgezice, calmante, antiseptice, antimicrobiene si cicatrizante in dureri reumatice, guta, pareze, paralizii, rani purulente si cu efecte tonifiante si sedative pentru copii, batrani si convalescenti bolnavi de nevroze astenice, migrene, insomnii si stari gripale.

 

  1. Inhalatii cu aburi din infuzia concentrata pentru tratamentul in guturai, gripa, bronsita, angina.

 

  1. Flori arse pe jaratec, plita sau resou, cu efect de dezinfectare a aerului din incapere si imprimarea unui miros placut.

 

  1. Buchet de flori pus sub perna, seara, cu efect de calmare a durerilor de cap si asigurarea unui somn Iinistit.

 

 

3. Din  TOPUL tratamentelor cu  Lavanda amintim: scaparea de  stres

Striviti cateva flori de lavanda cu degetele si inspirati parfumul eliberat sau masati-va tamplele cu o cantitate mica de ulei natural de lavanda. Parfumul placut al acesteia actioneaza impotriva stresului, amelioreaza anxietatea si tensiunea intr-un mod complet natural.

 

·         Somn usor cu flori de lavanda

Ceaiul facut dintr-o mana de flori de lavanda este la fel de eficient ca si ceaiul de musetel, de exemplu, in combaterea insomniilor. De asemenea, pentru a avea un somn linistit, puteti apela la saculetii cu flori de lavanda uscata, pe care ii puteti pune sub perna, si al caror parfum asigura liniste si relaxare totala.

 

·         Oboseala dispare ca prin minune

Uleiul esential de lavanda este un excelent tonic pentru sistemul nervos. Asadar, este eficient in combaterea migrenelor, depresiei, agitatiei si a stresului emotional.

 

·         Ajuta la concentrare

Aroma proaspata de lavanda inlatura senzatia de epuizare mentala si neliniste, aducand in schimb un plus de energie activitatilor desfasurate.

 

·         Lavanda – buna pentru arsurile si iritatiile pielii

Daca pielea dumneavoastra este uscata, iritata si arsa in urma expunerii prelungite la soare, uleiul de lavanda sau spray-urile pe baza de lavanda va pot ajuta sa scapati de mancarimi si usturime si hidrateaza pielea in profunzime, redandu-i stralucirea.

·         Lavanda va scapa de durerile de stomac

Digestia lenta si arsurile apar ca rezultat al cresterii numarului de bacterii din stomac, care pot fi o urmare a alimentatiei incorecte sau a unui tratament cu antibiotice. Antioxidantii din lavanda, mai exact polifenolii, au capacitatea de a reduce numarul acestor bacterii. Asadar, sanatatea are de acum un nou aliat in bucatarie: lavanda. Prajituri, iaurt, ceai, toate capata un gust extraordinar si va ajuta sa scapati de problemele digestive.

 

·         Lavanda are proprietati antiseptice

Copilul dumneavoastra s-a jucat afara si a venit acasa cu o julitura de toata frumusetea? Sau cutitul din bucatarie tocmai ce a fost ascutit si si-a lasat amprenta pe degete? Nu va fie teama sa aplicati putin ulei de lavanda pe rana. Acesta are proprietati antiseptice, asadar va protejeaza impotriva infectiilor si ajuta la refacerea tesuturilor.

 

·         Piele tanara, fara batai de cap

Totodata, lavanda este recomandata si ca ingredient in produsele cosmetice, pentru a preveni aparitia acneei, ridurilor, psoriazisului sau altor inflamatii la nivelul pielii.

 

·         Trateaza afectiunile respiratorii

Cateva picaturi de ulei de lavanda aplicate in zone strategice, cum este gatul sau zona pieptului, pot face minuni in caz de probleme respiratorii. Durerile de gat, stranutul, raceala, astmul, sinuzita sau laringita pot fi tratate cu acest remediu natural. Extractul de lavanda este din ce in ce mai folosit in compozitia a numeroase vaporizatoare sau aparate de inhalat folosite in cazul racelilor sau al virozelor.

Contraindicatii: la fel ca in cazul multor uleiuri esentiale, femeile insarcinate si cele care alapteaza, dar si persoanele diabetice ar trebui sa evite folosirea uleiului de lavanda. De asemenea, poate cauza reactii alergice persoanelor cu piele sensibila.

 

·         Adio matreata!

Masati-va scalpul cu un amestec din 15 picaturi de ulei esential de lavanda si 2 lingurite de ulei de masline sau de migdale, dupa care lasati sa actioneze si tineti capul acoperit cu un prosop timp de o ora. La final, samponati si clatiti. Sunt necesare doar cateva astfel de sedinte de tratament pentru ca matreata sa dispara definitiv.

 

Bolile iernii: ARTROZA

Bolile iernii: ARTROZA

Se poate scăpa de dureri?

– Milioane de oameni suferă din pricina consecinţelor uzurii articulare, ajungând, adeseori, la cuţit. Totuşi, operaţia poate fi evitată, iar durerile potolite. Totul, cu sfatul specialiştilor –

Când te scoli din pat, simţi înţepături în ge­nunchi, urcarea şi coborârea scării devin o tortură, iar unii bolnavi abia reuşesc să mai ţină în mână ceaşca de cafea. Durerile articulare sunt un însoţitor permanent pentru milioane de oa­meni. Cauza cea mai frecventă a acestei su­fe­rinţe o repre­zintă boala numită artro­ză. Dintre cei ajunşi la vârsta de 45 de ani, deja 10% sunt afectaţi de simpto­mele de uzură a articulaţiilor. Între 45 şi 65 de ani, se confruntă cu artroza o treime din femei şi un sfert din bărbaţi.

De ce aşa mulţi?

Până în prezent, medicina n-a putut elucida pe deplin această problemă, ci a stabilit definitiv numai faptul că vâr­sta constituie principalul factor de risc. „În epoca de piatră, viaţa unui individ se încheia pe la 35-40 de ani. Privind lu­crurile din perspectiva evo­luţiei spe­ciei umane, trebuie să admitem că apa­ratul nostru locomotor n-a fost proiectat pen­tru funcţio­narea pe o durată de timp atât de îndelungată. De aceea, orice per­soană care trăieş­te până la bătrâ­neţe va dezvolta, mai curând sau mai târziu, o ar­troză”, afirmă spe­cialiştii. Probabil că la femei joacă un anumit rol şi modificările hormonale petre­cute în preajma intrării în menopauză, deoarece s-a observat că ele fac mai frecvent artroză, odată ce au depăşit 50 de ani. Dar solicitarea fizică asimetrică, postu­rile de­fectuoase, sedentarismul, supra­ponde­rali­tatea, moşte­ni­rea gene­tică, traumatismele sau afecţiu­nile me­ta­bolice eredi­tare, cum ar fi reumatis­mul, pot da naştere fenome­nelor de uzură încă de la vârste mai tinere.
Expunerea de mai sus poate lăsa im­presia că arti­culaţiile noastre ar fi destul de sensibile. Nimic mai fals. Ele sunt, dimpotrivă, nişte alcătuiri anatomice foarte rezistente. Zi de zi, cele peste o sută de articu­laţii din corpul nostru sunt obligate să facă faţă ac­ţiunii unor forţe enorme. De exemplu, atunci când urcăm o scară, genunchii au de suportat greutatea corpului înmulţită cu trei până la cinci. Ea se va mul­tiplica suplimentar, dacă sărim de la o înălţime oare­care, să zicem, de pe un zid.
Lejeritatea mişcării, ca şi rezistenţa la presiune şi la şocuri este asigurată de cartilajul articular, care înveleşte capetele oaselor. Cartilajele sunt o adevărată minune a naturii: deşi ţesutul, compus din apă, celule şi fibre elastice de colagen, are o grosime de numai câţiva milimetri, el rezistă la presiuni de sute de kilo­grame pe centimetrul pătrat. Cu toate acestea, are o vulnerabilitate: celulele sale se regenerează greu, iar micile leziuni sau accidentele minore pro­voacă pro­bleme deloc neglijabile pe ter­men lung. În plus, de-a lungul dece­niilor, dintele timpului roade straturile cartila­jului, care se usucă şi devine rigid, se uzează şi nu-şi mai îndeplineşte corect funcţia de amortizor. Astfel debutează ar­troza. Într-un stadiu avansat, uzura carti­lajului face ca spaţiul dintre cele două oase să se micşoreze până acolo încât ca­petele lor se freacă unul de altul. Con­secinţele care se fac simţite sunt durerile puternice de la încheieturi, îndeosebi de la genunchi, şolduri, umeri şi degete. Dar boala în sine începe mult mai devreme, are o evoluţie latentă şi, în majoritatea ca­zurilor, rămâne neobservată timp îndelun­gat. Întrucât cartilajul nu este prevăzut cu fibre nervoase, nu-i putem percepe de­gradarea. Durerea apare abia când oase­le încep să se frece unul de celălalt, fiindcă periostul (membrana conjunctiv-fibroasă care acoperă osul) posedă o bună reţea nervoasă. Se pot adăuga acum şi alte simptome neplăcute: inflamarea şi blocarea par­ţială a articulaţiei bolnave.

Este artroza o fatalitate?

Bolile iernii: ARTROZACartilaj distrus – Cartilaj lezat

Deocamdată, nu s-a desco­pe­rit o cale de a vindeca aceas­tă afecţiune. Totuşi, prin aplica­rea unei terapii optime, sufe­rin­ţa poate fi considerabil amelio­rată, reducându-se astfel consu­mul de analgezice. Şi operaţia poate fi amânată cu câţiva ani, eventual chiar evitată definitiv. Important este să nu neglijăm primele sem­ne, ci să luăm cât mai curând legătura cu medi­cul. Mulţi pa­cienţi se duc prea târziu la doctor, deoarece au ideea greşită că artroza ar fi o boală cu care eşti nevoit să te resemnezi. În realitate, uzura articulară trebuie com­bătută cât mai devreme posibil.
Unul din semnele timpurii caracteristice este du­rerea din momentul punerii în mişcare: dimineaţa, la coborârea din pat, sau după un repaos mai lung în poziţia şezând ori culcat, încheieturile se simt la început înţepenite sau dureroase. Dar şi genunchii instabili la mers, faptul că ne cad frecvent obiectele din mână, ca şi durerile la efort, de pildă la urcarea treptelor, reprezintă simptome ale unei artroze inci­piente. O discuţie detaliată cu medicul, urmată de radiografie, RMN sau ecografie, va stabili dacă boala există într-adevăr.

Ce tratamente ne ajută efectiv?

„Din păcate, nu există o reţetă cu efect garantat împotriva artrozei. Diversele modalităţi terapeutice, cum ar fi acupunctura, suplimentele nutri­ţio­nale des­tinate refacerii cartilajului sau dietele special conce­pute pentru această categorie de bolnavi acţio­nează foarte diferit, de la un individ la altul. Însă principa­lul element, atât în terapie cât şi în prevenţie, este cu siguranţă mişcarea”, spun me­dicii. Cartilajul nu are vase de sânge proprii, care să-l aprovizioneze cu sub­stanţe nutritive. El se hrăneşte doar prin inter­mediul lichidului sinovial, iar acest proces nu funcţio­nează decât cu condiţia ca înche­ietura să se mişte su­ficient. De aceea, renunţarea la mişcare în scopul de a menaja articulaţia este cea mai greşită alegere în situaţia unei artroze.
Un al doilea argument în favoarea activităţii fizice îl reprezintă necesitatea de a întări musculatura şi de a optimiza coordonarea musculară în zona din jurul încheieturii afectate. Cu cât muşchii sunt mai bine antrenaţi, cu atât articulaţia va fi mai stabilizată şi sus­ţinută. Medicii ne sfătuiesc să executăm mişcări uni­forme, ca acelea din schiul de fond, plimbarea cu sprijin în beţe sau mersul pe bicicletă. Înotul şi gim­nastica acvatică sunt şi ele ideale, dacă exerciţiul fi­zic ne provoacă dureri. Deplasarea în apă scuteşte articulaţiile de efort şi, în acelaşi timp, apa caldă are un efect relaxant asupra ţesuturilor şi a musculaturii.

Se ajunge prea repede la cuţit?

„Când se pune problema unei operaţii, este ex­trem de important să iei în considerare, în primul rând, pacientul, şi abia apoi radiografia”, afirmă spe­cia­liştii. Căci simptomele nu coincid de fiecare dată cu imaginea radiologică: „Unii pacienţi au du­reri vio­len­te, deşi radiografia arată doar o artroză mi­noră. Alţii beneficiază de o calitate a vieţii relativ satisfă­cătoare, cu toate că boala lor se află într-un sta­diu avansat, după cum o dovedeşte imagistica me­dicală.”
Operaţia n-ar trebui să fie prima opţiune, însă nici nu poate fi evitată întotdeauna. Dacă, în urma tuturor metodelor terapeutice folosite, pacientul continuă să aibă o calitate a vieţii limitată dramatic, devine nece­sar să se recurgă la artroscopie, la intervenţia de sta­bi­lizare a articulaţiei sau la protezare. „Bolnavul în­suşi este chemat să participe la evaluarea situaţiei sale. Se întâlnesc şi cazuri când pacienţii cer insistent să fie operaţi, deoarece o fizioterapie laborioasă ori cerinţa de a-şi reduce substanţial greutatea corporală li se par prea greu de realizat şi obositoare”. Oricum, ar trebui încercate mai întâi, în mod temeinic, tera­piile nechirurgicale, luând în considerare faptul că nici operaţia nu poate restabili integral starea normală a unei articulaţii.

Deosebirile dintre artroză şi artrită

Bolile iernii: ARTROZA

Caracteristicile artritei reumatoide:
* Afecţiune inflamatorie autoimună
* Rigiditate articulară dimineaţa > 1 oră
* Accentuarea simptomelor după o pauză de odihnă
* Ameliorare datorită mişcării
* Ameliorare la frig (din cauza inflamaţiei)
* Se poate manifesta prin puseuri

Caracteristicile artrozei:
* Provocată de uzură, suprasolicitare sau traumatisme
* Rigiditate articulară dimineaţa < 30 de minute
* Ameliorare prin repaos
* În stadiul avansat, dureri la mişcare
* Ameliorare la căldură, dacă nu există inflamaţie
* Evoluţie latentă de-a lungul anilor

Artroza – soluţii de ameliorare

Bolile iernii: ARTROZA

1. Practicaţi un sport, căci o musculatură vigu­roasă susţine articulaţia, încetineşte procesele degene­rative şi menţine mobilitatea. Ideale sunt acele spor­turi care nu forţează încheieturile, de pildă gim­nastica acvatică, înotul, plimbarea cu bicicleta, nordic wal­king (mersul cu sprijin în beţe), schiul de fond. Deo­sebit de solicitante pentru articulaţii sunt în schimb sporturile care obligă la opriri bruşte şi porniri în viteză, cum sunt tenisul şi fotbalul.
2. Durerile pot fi combătute cu ajutorul me­dica­mentelor antireumatice, cu acţiune anal­ge­zică şi anti­in­flamatoare, care nu conţin cortizon (ex. Diclo­fenac, Ibuprofen, Naproxen). Şi unele prin­cipii active de origine vegetală, cum ar fi extractul de iederă, cre­mele pe bază de arnică, petrol şi ardei iute au un efect de calmare a durerii. Noi vă recomandăm cu căldură un unguent românesc de excepţie: OS­TEO­CICA­TRAT, pe care-l găsiţi la farmaciile veteri­nare.
3. Mai multă glucozamină – este o substanţă nu­tritivă care contribuie la întreţinerea şi refa­cerea ţesutului cartila­ginos. În hrana noas­tră, ea e pre­zentă în can­tităţi infime şi în alimente pe care nu obişnuim să le includem în meniul zilnic (scoici, crabi sau cre­veţi). Administrarea unui supli­ment cu glucoza­mină poate con­stitui o componentă de bază a trata­men­tului prescris pa­cienţilor cu artroză.
4. Reduceţi carnea şi grăsimile la 250 gra­me pe săptămână, deoarece ele conţin foarte mult acid arahidonic, care favorizează procesele inflama­torii din organism. De aceea, unii bonavi preferă să adopte alimentaţia vegetariană şi vegană. Un efect benefic îl au uleiurile de rapiţă, nucă, soia şi in, pre­cum şi macroul, somonul şi heringul. Toate cele enu­merate mai sus conţin un acid omega 3 cu lanţ lung, numit EPA (acidul eicosapentaeonic), care posedă proprie­tatea de a reduce inflamaţiile.

Bolile iernii: ARTROZA

5. Rece şi cald – Multor pacienţi cu artroză căl­dura le face bine, de pildă aplicată sub forma unei alifii cu capsaicină, care le acti­vea­ză circulaţia locală. Şi o baie caldă, la care se pot adău­ga săruri speciale cu acţiune an­ti­reumatică (sărurile de Baz­na), poate reda mobili­tatea arti­culaţiilor după un drum lung prin frigul de afară. Dim­potrivă, în faza agresivă a artro­zei, atunci când încheie­tura e vizibil umflată, răco­ri­rea ei produce o senzaţie plă­cută, de uşurare. Cata­plasmele reci cu brânză de vaci sunt un leac tradi­ţional bine cunoscut.
6. Micşorarea greutăţii corporale exce­den­tare atenuează durerile articulare, îndeosebi în gonar­troză – acesta este un fapt dovedit. Un regim de slă­bire cu re­zultate rapide poate motiva pacien­tul, con­­­vingân­du-l să treacă ulterior la o schimbare a alimen­taţiei pe ter­men lung. Dar, în paralel, ar trebui efectuat şi un program de activi­tate fizică indivi­dualizat cu deo­sebită grijă. Acesta ar avea, pe de-o parte, rolul de a stimula metabo­lismul şi, pe de alta, de a întări mus­culatura, principalul motor al arderii caloriilor.

Secretul articulaţiilor sănătoase: ArtroHelp

Dr. ing. ROXANA MIHĂILESCU – director cercetare „Zenyth Pharmaceuticals” – „ArtroHelp Forte reduce durerea, dar asigură totodată refacerea articulaţiilor, redarea flexibilităţii şi mobilităţii”

Vine o vreme când activităţi altădată obiş­nuite devin chinuitoare, când urcatul scă­rilor se transformă în chin, când ne este greu să ne aplecăm, să ne legăm la şireturi sau chiar să ne dăm jos din pat. Problemele articulare nu sunt doar apanajul vârstei a treia, cum greşit credem. Oricine poate suferi din cauza lor – tineri şi vârstnici deopo­trivă. Pe piaţa farmaceutică există sute de medica­mente şi formule naturale pentru articulaţii, sub formă de capsule, comprimate, pudre, geluri şi unguente, dar puţine dau rezultate durabile, după cum afirmă şi medicii. Şi totuşi, în ciuda neîncrederii şi a concuren­ţei acerbe, noi preparate din zona „verde” intră în com­petiţie, cu promisiuni optimiste. Este şi cazul me­dicamentului ArtroHelp Forte, produs de firma „Ze­nith Pharmaceuticals”.

„Boala are mai mulţi taţi, însă mama este întotdeauna alimentaţia”

– D-nă Mihăilescu, după succesul cu ColonHelp, sunteţi prezenţi din nou în farmacii şi maga­zinele naturiste cu un produs destinat regenerării articu­laţiilor. Pe o piaţă în care astfel de produse abundă, pare un gest hazardat. Ce garanţii în plus oferă ArtroHelp Forte?

– Problemele articulare necesită o abordare com­plexă. Când vorbim despre articulaţiile afectate – o problemă de sănătate cu care se confruntă foarte multă lume – nu este suficient să tra­tăm doar durerea şi dis­con­fortul ci, în primul rând, cauza suferinţei. Noi propu­nem o abordare multidi­rec­ţională a probleme­lor articu­lare, concreti­zată într-o for­mulă des­pre care nu ezit să spun că este revoluţionară.

– În ce constă nou­tatea produsului?

– Un proverb chinezesc spune: „Boala are mai mulţi taţi, însă mama este mereu alimentaţia”. Sănă­tatea fie­cărui individ este imaginea modului său de viaţă, care în­cepe întotdeauna de la alimentaţie. Multe probleme de sănătate sunt cauzate de alimentaţia necorespunzătoare. Însă tot prin alimentaţie, multe se pot rezolva. Dieta este o componentă majoră chiar şi în menţinerea sănătăţii articulaţiilor. Produsul nos­tru conţine un complex de substanţe special destinat regenerării articulare, compus din nutrienţi necesari în formarea şi menţinerea cartilajelor articulare. Ar­troHelp Forte asigură un complex enzimatic de bio­absorbţie, format din două enzime – bromelaina şi papaina, care ajută la asimilarea nutrienţilor din produs. În plus, este bogat şi în colagen, o proteină din care se formează ţesutul conjunctiv (oase, liga­mente, piele), echivalent cu fundaţia unei construcţii. O alimentaţie săracă în colagen nu oferă corpului „cărămizile”, materialul de construcţie pentru cartila­jele articulare. Odată cu înaintarea în vârstă, producţia de colagen din organism scade, ceea ce determină apa­riţia degradării articulare şi scăderea densităţii osoase. Cartilajele care acoperă extremităţile oaselor se ero­dează, elasticitatea lor scade, iar oasele încep să se frece unele de altele. Astfel apar durerile articulare, inflamaţiile şi dificultatea de mişcare. În aceste con­diţii dieta noastră trebuie să conţină surse de colagen, pentru ca articulaţiile să funcţioneze cum trebuie. Nu degeaba, în trecut, după intervenţiile chirurgicale, bolnavul era hrănit cu supă de oase (ca sursă de cola­gen), pentru o refacere mai rapidă. Din păcate, în pre­zent, omul modern mănâncă multă carne, dar arun­că cartilajele şi oasele – surse naturale de colagen. Cum nu consumăm suficiente alimente bogate în colagen, un supliment de colagen este absolut necesar pentru a asigura îngrijirea cartilajelor articulare şi a împiedica uzura lor. ArtroHelp Forte oferă o doză considerabilă de colagen – 5000 mg/10 g produs, un sprijin uriaş pentru articulaţiile în suferinţă!

Durerile de spate – un vis urât

– Durerile de spate ridică la fel de multe pro­ble­me ca şi durerile de articulaţii. Produsul dvs. are efecte şi în privinţa lor?

Secretul articulaţiilor sănătoase: ArtroHelp

– Durerea de spate este a doua cauză pentru care pacienţii ajung la medic. Potrivit statisticilor, peste 80% dintre adulţi au suferit cel puţin o dată o durere de spate. Cine a trecut printr-un asemenea episod pro­babil a încercat şi un antiinflamator. Însă efectele se­cundare ale antiinflamatoarelor de sinteză sunt cunos­cute: probleme gastrice, arsuri etc. Vestea bună este că natura ne oferă soluţii! În ultima vreme, câştigă tot mai mult teren antiinflamatoarele naturale. Boswellia serrata este una dintre cele mai studiate plante pentru efectul său de reducere a durerii articulare. S-a de­mon­strat că extractul de boswellia, standardizat în acid boswellic, posedă efecte antiinflamatorii compa­rabile cu ale antiinfla­ma­toarelor nesteroidiene. E­fecte similare are şi Har­pagophytum (Gheara-dia­volului), o plantă excepţio­nală, foarte bogată în sub­stanţe cu efect analgezic şi antiinflamator. Doza zil­nică de ArtroHelp Forte furnizează 1500 mg din cele două plante, produsul fiind astfel un excelent antiin­flamator natural.

– Aţi vorbit, până acum, despre efectul cal­mant al ArtroHelp. Pentru ca el să dureze, articu­laţiile tre­buie şi refăcute…

– După cum spuneam la început, ArtroHelp Forte reduce deopotrivă durerea, dar asigură şi refacerea articulaţiilor, redarea flexibilităţii şi mobilităţii. Liga­mentele se refac odată cu cartilajele, iar muşchii ten­sio­­naţi au nevoie de magneziu pentru detensionare. Putem lua magneziu din alimentele obişnuite, dar câţi dintre noi reuşesc să consume suficiente legume, fruc­te şi seminţe pentru a-şi asigura necesarul zilnic de mag­neziu? Un supliment de magneziu este mai mult decât util în această situaţie. ArtroHelp Forte conţine magneziu marin de cea mai bună calitate, iar doza zil­nică de produs asigură 80% din necesarul unui adult.

– Cui i se recomandă produsul în mod special?

– ArtroHelp Forte este recomandat vârstnicilor cu probleme articulare, sportivilor, persoanelor supra­pon­derale sau celor ce depun o muncă fizică solici­tantă, care pune presiune pe articulaţii şi duce la afec­tarea acestor structuri.
Produsul este disponibil sub formă de pulbere, în pli­culeţe de 5 g, şi se administrează în amestec cu apă, suc de fructe sau shake-uri.

ArtroHelp poate fi comandat la tel. 021/300.00.00, online la www.artrohelp.ro sau se poate cumpăra din farmacii şi maga­zinele naturiste.

 

Bolile moderne

Bolile moderneStresul permanent duce la boală

– Toată lumea se plânge de ele, dar nimeni nu ştie cum să le vină de hac. Suferinţa există, dar analizele medicale nu arată nimic. Epuizarea totală (burnout), intoleranţele alimentare, fibromialgiile, bolile meteo şi sindromul deficitului de atenţie şi al hiperactivităţii la copii se află în top. Dacă avem a ne teme sau nu şi cum ar trebui să reacţionăm în confruntarea cu ele, l-am rugat să ne explice pe dr. Eduard Lybke, de la Clinica Charité din Berlin, într-un interviu realizat pe internet –

– Domnule profesor, sunteţi medic şi psiholog, specialist în bolile la modă… Ce să înţelegem prin ele?

– Cuvântul „modă” ne induce în eroare, cred eu. Sună cumva peiorativ, ca şi cum aceste afecţiuni ar fi un fel de emanaţii ale spiritului vremii noastre, iar nu nişte suferinţe reale. E o nedreptate faţă de pacienţi. De aceea, prefer să vorbesc despre „bolile moderne”. Sintagma include toate acele afecţiuni care se mani­festă cu deosebită pregnanţă într-o anumită perioadă, pentru ca apoi să dispară. De cele mai multe ori, este vorba de tulburări psihice sau psihosomatice.

– Bolile moderne sunt, deci, o închipuire? Un foc de paie?

– Criteriile pe baza cărora o anume indispoziţie este percepută ca boală, ca şi denumirea sub care ea devine cunoscută printre specialişti, se schimbă de la o epocă la alta.

– Ne puteţi da un exemplu?

– Să ne referim, de pildă, la sen­timentul că eşti complet epuizat şi nu mai faci faţă solicitărilor vieţii coti­diene. Astăzi, îl numim „epuizare to­tală”. Cu vreo sută de ani în urmă, exista o boală cu exact aceleaşi simp­tome, însă cu un nume diferit: neur­as­tenia sau astenia nervoasă. La vre­mea aceea, se presupunea că simp­tomele de epuizare ar fi declanşate de evoluţiile tehnice la care oamenii se străduiau să se adapteze -calea ferată şi telefonul. În deceniul patru al se­colului trecut, boala dispăruse. Cinci­zeci de ani mai târziu, psi­hiatrii vor­beau despre sindromul de epuizare ner­voa­să. Se considera că el afectează persoanele cu pro­fe­sii care le epuizează emo­ţional. La rândul său, a căzut în uitare. În prezent, el înre­gistrează, sub numele de „burnout”, o revenire spec­taculoasă, însă de astă dată, ca o epuizare căreia îi pot deveni victime toţi cei ce trăiesc în condiţii de stres per­manent.

– De ce depinde ca o anu­­mită stare să fie perce­pută ca boală?

Bolile moderneBoli „la modă”: ortorexia nervoasă

– Mecanismul prin care o afecţiune modernă ca­pătă proporţiile unei adevărate epidemii se datorează, în primul rând, relatărilor din mass-media. Aşa s-au petrecut lucrurile, de pildă, cu primele emisiuni de televiziune unde au apărut femei care au povestit despre experienţele lor cu bulimia. Din ziua urmă­toare, numeroase alte femei au început să se ducă la doctor, deoarece se recunos­cuseră în descrierea res­pec­tivă. Sigur că suferiseră încă dinainte, însă nu aveau un nume pentru suferinţa lor şi de aceea le lip­sea curajul de a se adresa unui medic.

– E bine sau rău să avem impresia că suntem noi înşine bolnavi, îndată ce auzim sau citim despre o boală nouă?

– În primul rând, e bine să consultăm un specialist, în legătură cu problemele noastre de sănătate. Însă există, desigur, şi pericolul manipulării, de exemplu din partea companiilor farmaceutice.

– Cum aşa?

– De pildă, o bună bucată de vreme, s-a discutat mult despre tulburările provocate la bărbaţi de apro­pierea andro­pauzei. Se citau mereu studii care atestau faptul că, de la vârsta de 40 de ani, secreţia hormonu­lui masculin numit testosteron începe să scadă, din care cauză băr­baţii suferă de depresii şi tulburări de somn. Sal­varea promitea să le vină de la un gel pe ba­ză de hor­moni. Mai târziu, s-a aflat că studiile fuseseră plătite şi date publicităţii chiar de firma care producea gelul cu pri­cina. Cercetările indepen­dente, efectuate ulte­rior, n-au confirmat rezultatele pretinse iniţial.

– Excluzând manipulările din mass-media, ce boli moderne, demne de luat în serios, cunosc o răs­pândire deosebită în zilele noastre?

– Epuizarea totală, de care am vorbit la înce­put, fibromialgiile dar şi sindromul deficitului de atenţie şi al hiperactivităţii, precum şi diversele probleme legate de modul cum ne hrănim, cum sunt tul­burările de con­duită alimentară sau intoleranţele alimentare.

– Dar oamenii care trăiesc în alte cul­turi? Au şi ei bolile lor moderne specifice?

– Fireşte. Dacă ne gândim la Japonia, acolo este frecventă o afecţiune cunoscută sub denumirea de „ve­zică reticentă”. Majo­ritatea pacienţilor sunt femei care au o frică parali­zantă la gândul că vor fi nevoite să intre într-o toaletă publică, deoa­rece se tem că ar putea, eventual, să pro­ducă zgomote peni­bile. Se ştie că japonezii au oroare de orice dezvă­luire a intimi­tăţilor. Fiind­că retenţia urinară este atât de răspân­dită, multe toalete au fost prevăzute cu un fundal sonor. Iar tinerii japonezi de sex mas­culin suferă de hikikomori, o tulburare psihică exprimată printr-un fel de izolare socială. Tinerii se în­chid în ca­mera lor pentru mai multe săptămâni sau luni, privesc la televi­zor sau îşi consumă timpul cu jocuri pe calculator. Se vorbeşte despre un mi­lion de persoane aflate în această si­tuaţie. Şi se crede că boala repre­zin­tă, de fapt, o reacţie la exi­gen­ţele prea mari ale societăţii.

– Ce recomandaţi cuiva care află de o boală mo­der­nă şi i se pare că ar avea exact aceleaşi simpto­me?

– Nu e recomandabil să ne identificăm spontan cu o simptomatologie pe care abia am descoperit-o. Cine începe imediat să se autotrateze se poate lăsa prins în­tr-un cerc vicios, transformând acea boa­lă într-o ob­sesie. Mult mai înţelept ar fi să stea de vorbă cu un me­dic în care este convins că poate avea încredere.

– Şi cum îşi va da seama dacă medicul îl tratează corect?

– Mai întâi, medicul trebuie să ia în serios suferinţa pacientului. Nu-i e permis nici să-l socotească ipohon­dru, dar nici să-i pună un diagnostic pripit. Un medic bun se va interesa şi de circumstanţe: cum merg lucru­rile în familie, s-a întâmplat ceva cu copiii, cu servi­ciul, există alte griji? Numai aşa el poate afla de unde provin problemele sufleteşti care nasc suferinţa fizică şi cum îl poate ajuta efec­tiv pe omul din faţa lui.

– La ce boli moderne ne putem aştepta pentru viitor?

Bolile moderne… si hikikomori

– Progresul tehnologic, mai ales în informatică, oferă neîncetat spaţiu pentru dezvoltarea noilor de­pen­denţe, precum cea de internet sau de jocurile pe cal­culator. De asemenea, şi tulburările legate de nu­tri­ţie vor mai rămâne un timp în actua­litate. De pildă, ortorexia nervoasă, adică preocuparea excesivă pen­tru calitatea alimentelor consumate, este o boală aflată în plină ascensiune în acest moment. Toate acestea exercită o presiune atât de puternică asupra oamenilor, încât unii dintre ei se îmbolnăvesc.

Leacuri vechi arăbeşti

Între leacurile populare tradiţionale, un loc im­portant îl ocupă cele din lumea arabă. Reme­diile arăbeşti au de spus poveşti fascinante des­pre vechile drumuri comerciale pe care erau trans­portate condimente şi plante rare, folosite deopotrivă ca alimente şi leacuri.

Anasonul

În farmacologia arabă străveche, anasonul era utilizat pentru a trata colicile şi durerile abdominale, indigestia, durerile menstruale, tusea, durerile de cap. Se credea de asemenea că are puterea de a „curăţa” sistemul urinar şi a preveni inflamaţiile.

Preparate din anason:
* Ceai: fierbeţi o linguriţă de anason într-o cană de apă timp de 10 minute, apoi strecuraţi.
* Pulbere: se macină seminţele cu râşniţa (de ca­fea) până se transformă în pulbere şi se adaugă la mân­­căruri şi dulciuri. Stimulează digestia şi împros­pă­tează respiraţia.

Scorţişoara

Este, de milenii, unul dintre cele mai populare remedii în ţările arabe. Era folosită pentru răceală, tuse, infecţii respiratorii, în orice boală de stomac, ca ajutor digestiv după mâncăruri grele, balonare, boli cardiovasculare, dureri menstruale, împotriva oboselii şi pentru îmbunătăţirea memoriei.

Preparate din scorţişoară:
* Pulbere în miere: o linguriţă de pulbere de scorţişoară se amestecă cu o linguriţă de miere şi se pun în ceai sau apă. Se ia de 3 ori pe zi.
* Ceai: peste o jumătate de lingu­riţă de scorţi­şoară măcinată se toarnă o cană de apă clocotită. Se lasă la infu­zat 15 minute, apoi se strecoară. Se beau 3 căni pe zi.
* Un baton de scorţişoară se fier­be timp de 2-3 minute într-o ceaşcă de apă. Se scoate batonul, iar apa se bea de 2-3 ori pe zi.

Chimenul negru

Tradiţia spune că profetul Maho­med, întemeietorul Islamului, a con­si­derat seminţele de chimen negru un re­mediu sigur pentru orice boa­lă, cu excepţia morţii. Se­minţele de chi­men negru sunt un remediu ară­besc tradi­ţio­nal pentru astm, tuse, dureri de sto­mac, colici şi dureri abdo­minale, slă­biciune şi oboseală generală, reuma­tism, boli ale larin­gelui şi ale gurii, boli de piele şi can­cer. Se credea, de asemenea, că ajută la refa­ce­rea femeii după naş­tere, re­glea­ză menstruaţia, stimu­lea­ză funcţiile hepa­tice şi renale, ajută digestia, dizolvă pietrele la rinichi, de asemenea ajută memoria, puterea de concen­trare şi atenţia.

Preparate din chimen negru:
* Mâncaţi seminţe de chi­men ca atare.
* Pulbere: seminţele de chimen se macină până se transformă în pulbere şi se iau cu apă sau cu lapte, câte 3-4 linguri pe zi.

* Seminţe cu miere: o lin­gură de seminţe de chi­men amestecată cu o linguriţă de miere se ia de 3-4 ori pe zi.
* Decoct: se fierbe o lingură de seminţe de chi­men negru 2-3 minute într-o cană de apă, se lasă la infuzat, apoi se strecoară.
* Seminţe cu lapte: se pune pe foc o cană de lapte, la care se adaugă 2 linguri de seminţe de chimen. Când începe să fiarbă, se trage deoparte. Când s-a ră­cit, se strecoară şi se bea.
* Se presară seminţe de chimen pe pâine şi pro­duse de patiserie.

Cardamomul

Leacuri vechi arăbeşti

Ingredient valoros în bucătăria arabă, e folosit la aro­matizarea cafelei, a dulciurilor, băuturilor, produ­selor de patiserie şi a unor mâncăruri, şi este foarte apreciat şi ca remediu pentru mai multe boli. Stimu­lea­ză digestia, tratează balonarea, lipsa poftei de mân­care, răceala, răguşeala, astmul bronşic, obezitatea, dizolvă pietrele de la rinichi şi calculii biliari, este dezinfectant şi detoxifiant.

Preparate din cardamom:
* Seminţele măcinate, transformate în pulbere, se adaugă la cafea sau la ceai.
* Pulbere şi miere: un sfert de linguriţă de pulbere de cardamom amestecat cu o linguriţă de miere, de 3 ori pe zi.

Smirna

În limba arabă, smirna (murr) înseamnă amar. Este o răşină – un lichid galben pal, care când se întăreşte devine roşu-brun – colectată de la un mic arbore care creşte în sudul Arabiei şi în Somalia. O puteţi găsi la magazine naturiste sau farmacii sub formă de bobiţe, tinctură sau ulei – e important să fie specificat pe ambalaj că este pentru uz intern.
De mii de ani, datorită proprietăţilor terapeutice de excepţie, smirna a avut nenumărate întrebuinţări la popoarele arabe. Este unul dintre cele mai bune antiseptice cunoscute, de asemenea are efect cicatrizant, astringent, antiinfla­mator, expectorant, antispastic.
Apa de smirnă, ceaiul sau tinc­tura sunt excelente pentru a trata bronşita, răceala, durerile de gât, ul­ceraţiile bucale, afecţiunile rinichi­lor, orice inflamaţie din organism. De asemenea, rănile, operaţiile şi arsurile minore se vindecă mai repe­de dacă se aplică pe ele apă de smir­nă sau bobiţe de smirnă, după ce au fost ţinute în apă. În vechime, arabii tratau cu smirnă aproape orice afec­ţiuni ale pielii. Aceasta reduce cica­tricele, vindecă pielea cră­pată şi uscată, furunculele, negii.

Preparate din smirnă:
* Apă de smirnă: se pun câteva granule de smirnă în­tr-o cană cu apă. Se acoperă şi după 2-3 zile se strecoară.
* Ceai de smirnă: se lasă la infuzat 2-3 granule de smir­nă într-o cană de apă clocotită timp de o jumătate de oră, apoi se strecoară.

Rodia

Originar din Iran şi ţările cu care se învecinează, arborele de rodie „se descurcă” de minune în condiţiii semiaride. Seminţele, sucul şi siropul de rodie fac parte din compoziţia multor mâncăruri şi dulciuri orientale şi au fost folosite din cele mai vechi timpuri ca leacuri pentru o mulţime de afecţiuni. De-a lungul timpului, pulberea de coji de rodie a fost folosită pentru a trata arsuri şi răni cu sau fără infecţie. Apa în care au fiert cojile de rodie este un leac eficient pentru indigestie, iar cojile înmuiate şi sucul sunt utilizate pentru dureri de gât, de stomac, indigestie, boli de inimă.

Leacuri vechi arăbeşti

Preparate din rodie:
* Se mănâncă seminţele ca atare, uscate, sau se stoarce sucul din seminţe.
* Se decojeşte rodia, iar cojile sunt puse la uscat, apoi se pisează până se transformă în pulbere.
* Se fierb cojile de rodie în apă, apoi se strecoară şi se bea lichidul.

Doctorul „FAŢĂ” (III)

Doctorul "FAŢĂ” (III)

Gura

Zona gurii reflectă starea organelor abdominale. Aici putem descifra cum funcţionează intestinul sub­ţire şi cel gros, ficatul, vezica biliară, pancreasul şi splina. Când observaţi că pielea din jurul gurii a de­venit palidă, ori că au apărut mici coşuri sau vezicule herpetice, trebuie să vă gândiţi la faptul că buza su­perioară este zona corespunzătoare intestinului sub­ţire. Prin urmare, ar fi posibil ca şi acesta să fi fost ata­cat de o infecţie virală. Aşadar, veziculele herpetice şi coşurile pot semnala un sistem imunitar slăbit, în porţiunea respectivă a intestinului.

Buza superioară

„Tuleiele”

Doctorul Tuleie albe – probleme cu duodenul (fig. 1)

Imediat deasupra buzei superioare putem citi în ce stare se află duodenul. Prezenţa unor „tuleie” albe ne indică o valorificare defectuoasă a substanţelor hrăni­toare din alimente (fig.1).

Caracteristicile buzei superioare
Fragmentele intestinului subţire (jejunul şi ileonul) se oglindesc direct pe buza superioară. Colţul din stân­ga al gurii reprezintă domeniul duodenului, căruia i se adaugă jejunul (partea mijlocie a intestinului) şi ileo­nul (partea finală). Colţul din dreapta al gurii are legătură cu porţiunea de trecere de la in­testinul subţire la cel gros, situată la ni­ve­lul apendicelui, în regiunea inferioară a abdomenului, în partea dreaptă. Dacă se produc aici mo­di­ficări de coloraţie a pielii, care capătă o nuanţă palidă, e po­sibil ca mucoasele intestinului să fie insuficient irigate cu sânge. În acest caz, chilul intestinal (li­chidul rezultat din digestia alimentelor) nu este corect a­mes­tecat, prelucrat şi trans­portat.

Cutele verticale
Când buza superioară e străbătută de cute verticale, se poate presupune că au intervenit perturbări în echilibrul hidric al organismului. Deoarece apa care a fost băută nu ajunge în intestinul subţire, chi­lul rămâne prea compact, iar o serie de nutrienţi valoroşi nu vor fi asimilaţi. În ciuda aportului îndestulător de hrană, se vor produce carenţe.

Buza inferioară

Doctorul Riduri pe buza de jos – probleme de hidratare a intestinului gros (fig. 2)

Pe buza inferioară se recunosc trăsă­tu­rile intestinului gros. Acesta se compu­ne din cecum, colon şi rect. Partea lui prin­cipală, colonul, se divide la rândul său în colonul ascendent (care urcă pe dreapta), transversal (traversează orizon­tal abdomenul) şi descendent (coboară pe stânga). Urmează ultima porţiune a in­tes­tinului gros, cu sigmoidul, ampula rec­ta­lă, canalul şi orificiul anal. Toate aces­tea se regăsesc pe buza inferioară, în aceeaşi ordine în care sunt aşezate în corpul nostru.
Colţul din dreapta al gurii arată trecerea de la intestinul subţire la cel gros. Treimea din dreapta a bu­zei inferioare exprimă colonul ascendent, treimea me­diană – pe cel transversal, iar treimea din stânga este rezervată colonului descendent. Zona rectului şi a anusului se află la colţul stâng al gurii.
Dacă suferiţi mereu de balonări şi senzaţie de prea-plin după mese, examinaţi-vă cu atenţie buza infe­ri­oară. Porţiunile neobişnuit de crispate sau inflamate fur­nizează indicii referitoare la un peristaltism neco­respunzător. Paloarea parţială sugerează o circulaţie a sângelui deficitară în zonă. Modificările de culoare spre roşu închis pot fi semnul existenţei unor polipi în segmentul de intestin respectiv. Când buza prezintă riduri pronunţate, apa nu este distribuită uniform pe intestinul gros (fig.2).

Modificările de culoare în jurul gurii

Doctorul Nuanţa gălbuie – consum de grăsimi în exces (fig. 3)

În regiunea din imediata vecinătate a gurii se evi­denţiază starea vaselor fine de sânge şi a canalelor lim­fatice ce deservesc intestinul. Rolul lor este acela de a prelua substanţele nutritive care au fost descom­puse în intestin şi de a le transporta până la organele că­rora le sunt destinate. În sens invers, sunt aduse îna­poi în intestin reziduurile metabolice, urmând apoi a fi eliminate prin scaun.
Modificările de culoare atrag atenţia asupra unor dereglări intervenite în acest circuit.
* Nuanţa gălbuie este tipică pentru tulburările din me­tabolismul lipidelor. Cauzele cele mai frecvente sunt consumul exagerat de grăsimi sau compoziţia inadec­va­tă a lor. Îndeosebi acizii graşi trans, în­tâl­niţi în mar­garină şi în alimentele prelucrate industrial, perturbă echilibrul lipidic al organismului (fig.3).
* Culoarea vineţie indică o oxigenare insufi­ci­entă.
* Dacă zona are o nuanţă ce merge spre maroniu, este probabil ca intestinul să fie încărcat cu toxine pro­venite din procesele de fermentaţie. În acest caz, tranzitul digestiv se desfăşoară defectuos, pereţii in­testinului fiind acoperiţi de depuneri.
* Zona din jurul gurii se colorează în cenuşiu când peristaltismul şi absorbţia nutrienţilor sunt dereglate.

Bărbia

Bărbia oferă informaţii despre uter şi prostată, ca şi despre hormonii sexuali. Însă aici îşi găsesc expre­sie şi alte organe, cum ar fi intestinul sub­ţire şi coloa­na vertebrală. Impurită­ţile pielii, modificările de culoare şi ri­durile caracteristice ne atrag atenţia asu­pra unor posibile tulburări.

Bărbia accentuată

Doctorul Bărbia accentuată la bărbaţi – mărirea prostatei (fig. 4)

La fel ca în zona de sub ochi şi de sub sprâncene, bărbia proeminentă este in­ter­pretată şi ea ca un indiciu al predis­po­ziţiei către diverse afecţiuni ale ute­rului, respectiv ale prostatei, ceea ce în­seamnă că există o vulnerabilitate faţă de bolile acestor organe. Tendinţa res­pec­tivă se poate concretiza, la femei, prin apariţia unor fibroame (tumori be­nigne, localizate în musculatura uteru­lui) sau printr-un prolaps uterin, iar la bărbaţi, prin mărirea volumului prosta­tei. De obicei, semnele, ca şi patologiile de acest fel, îşi fac apariţia abia la o vâr­stă mai înaintată (fig.4).

Coşurile şi porii dilataţi
La femei, coşurile, comedoanele şi porii vizibil dilataţi pe suprafaţa bărbiei (uneori şi apariţia unor fire de păr) constituie în numeroase cazuri indiciile unei dereglări a secreţiei de hormoni se­xuali: există un dezechilibru între pon­derea hormonilor feminini şi a celor mas­culini. De cele mai multe ori, coşu­rile apar periodic şi numai pe o durată determinată, de pildă cu câteva zile îna­inte de menstruaţie. Ele arată o aciditate crescută la nivelul organelor de reprodu­cere, una din eventualele consecinţe fiind un ciclu menstrual neregulat.

Cutele verticale ascendente
Cutele laterale, care urcă vertical de la marginile bărbiei până în obraji, pot semnaliza o predispoziţie pentru ulcerul duodenal. O bună bucată de vreme, acest tip de ulcer nu se manifestă prin simptome, din care motiv rămâne, de re­gulă, neobservat. Abia în mo­mentul când deterio­ra­rea mucoasei duodenului a ajuns deja într-un stadiu avansat, apar durerile din partea dreaptă a abdome­nu­lui superior, care du­rea­ză de obi­cei o oră sau două, după masă (fig.4).

Gropiţa adâncă din bărbie

Doctorul Gropiţă în bărbie – scolioză (fig. 5)

O gropiţă adâncă sau crestată ne poate dezvălui anumite modificări statice ale coloanei vertebrale. În majoritatea cazurilor, este vorba de o postură vicioa­să a bazinului, care influ­en­ţează echilibrul coloa­nei, declanşând dureri de spate. Când poziţia defec­tu­oasă a bazinului se per­ma­nentizează, ea se pro­pagă şi mai sus, la verte­brele toracale, deoarece coloana se străduieşte în permanenţă să menţină ca­pul drept. Astfel se poa­te ajunge la o deformare la­terală a coloanei, cunos­cută sub numele de sco­lioză (fig.5).

Cuta orizontală

Doctorul Cută orizontală – insuficienţă venoasă (fig. 6)

Cuta transversală pro­nunţată, situată între buza inferioară şi vârful băr­biei, marchează, uneori, o predispoziţie genetică pen­tru insuficienţa venoasă. Când există şi o roşeaţă a pielii în zona respectivă, ar putea fi vorba de un proces inflamator la ve­nele din regiunea bazi­nu­lui fyg6

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.