“Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Gen. 39/9 b) Dar noi, aşa îl răsplătim pe Dăruitor? El-care ne dă mişcare, mâncare, digestie, iubire (Ioan 3/16), plămâni, respiraţie, învăţătură, iertare, dragoste (1 Cor. cap. 13) anticorpi şi alţi talanţi (de neângropat), oare nu merită mulţumiri, laude, nepăcătuiri şi aprecieri (Mat. 6/7-10)?! Cine ne-a învăţat să-l cinstim din an în paşte, dacă adevăraţii creştini îl sărbătoreau şi când munceau şi când se odihneau, sau când plângeau cu amar, căci…?” Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pînea acasă şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.” (F.Ap. 2/46) “Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin” (Luca 24/53)…” Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.” (F. Ap.5/42); Fiindcă…” Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus…” (2 Cor.4/10), de ce nu vrem să purtăm şi pocăinţa veşnică, credinţa, iertarea Cristică, bunătatea, blândeţea, evlania, smerenia, învierea, nepăcătuirea ,Domnia- Rodirea şi… slujirea Lui (Ioan, cap. 13)? Până când ne ascundem de Dreptate, Coretitudine, Seriozitate, Punctualitate şi de…? De ce vrem să îngropăm şi Adevărul, Lumina (Mat.5/14-16) Dreptatea, Blândeţea şi toate ale Sale? Nu ne simţim vinovaţi pentru respingerea Lui (Ioan 1/11) şi pentru răstignirea făptuită de noi,TOTI, încă de când eram în coapsele părinţilor noştri? Creatorul, când s-a odihnit a şaptea zi, nu s-a distrat, păcătuind ci, ne-a învăţat cum să-l reprezentăm, cum să-l onorăm-sărbătorim, (nu din când în gând) ci, clipă de clipă, cu tot trupul adus ca o jertfă vie şi sfântă (Rom.12/1-2)…” Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi -e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mânile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s’a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate şi pricina văduvei n’ajunge până la ei. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor”: (Îs.1/11-24)

„Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice” (George Orwell)… Pentru că omul nenăscut din nou, din Sămânţa Bibliei Duhovnicesti (Luca 8/11) nu este în stare de nimic Dumnezeiesc, (căci nimic bun nu locuieşte în el-Rom. Cap.7), Creatorul ne” împrumută” iertare, înfiere, mişcare, credinţa, vedere, auz, pocăinţă (veşnică), … Continuă lectura “Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Gen. 39/9 b) Dar noi, aşa îl răsplătim pe Dăruitor? El-care ne dă mişcare, mâncare, digestie, iubire (Ioan 3/16), plămâni, respiraţie, învăţătură, iertare, dragoste (1 Cor. cap. 13) anticorpi şi alţi talanţi (de neângropat), oare nu merită mulţumiri, laude, nepăcătuiri şi aprecieri (Mat. 6/7-10)?! Cine ne-a învăţat să-l cinstim din an în paşte, dacă adevăraţii creştini îl sărbătoreau şi când munceau şi când se odihneau, sau când plângeau cu amar, căci…?” Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pînea acasă şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.” (F.Ap. 2/46) “Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin” (Luca 24/53)…” Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.” (F. Ap.5/42); Fiindcă…” Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus…” (2 Cor.4/10), de ce nu vrem să purtăm şi pocăinţa veşnică, credinţa, iertarea Cristică, bunătatea, blândeţea, evlania, smerenia, învierea, nepăcătuirea ,Domnia- Rodirea şi… slujirea Lui (Ioan, cap. 13)? Până când ne ascundem de Dreptate, Coretitudine, Seriozitate, Punctualitate şi de…? De ce vrem să îngropăm şi Adevărul, Lumina (Mat.5/14-16) Dreptatea, Blândeţea şi toate ale Sale? Nu ne simţim vinovaţi pentru respingerea Lui (Ioan 1/11) şi pentru răstignirea făptuită de noi,TOTI, încă de când eram în coapsele părinţilor noştri? Creatorul, când s-a odihnit a şaptea zi, nu s-a distrat, păcătuind ci, ne-a învăţat cum să-l reprezentăm, cum să-l onorăm-sărbătorim, (nu din când în gând) ci, clipă de clipă, cu tot trupul adus ca o jertfă vie şi sfântă (Rom.12/1-2)…” Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi -e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mânile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s’a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate şi pricina văduvei n’ajunge până la ei. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor”: (Îs.1/11-24)