Doamna dr. ing. Doina Silistru ne…
Ca să nu zicem că n-am ştiut cum putem fi apăraţi de urgiile Apocaliptice, prin Scutul Sângelui Dumnezeiesc, mult mai protector decât semnul sângelui de animal de pe uşile evreilor din Egipt (Ex. 12/12-13), să ieşim din sine-din casa păcătuirii faraonice şi, prin pocăinţă şi naşterea din nou (Ioan, cap.3 şi Rom. cap.6) să intrăm, nu în Arca lui Noe, ci în Corabia Cristică, în Templul lui Dumnezeu, căci stă SCRIS:
Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:,,Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: ,Cînd voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, şi -l va pune ca străjer, dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trîmbiţă, şi va da de ştire poporului,şi dacă cel ce va auzi sunetul trîmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi -l va prinde, sîngele lui să cadă asupra capului lui.Fiindcă a auzit sunetul trîmbiţei, şi nu s’a ferit, de aceea sîngele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trîmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sîngele lui din mîna străjerului.Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvîntul care iese din gura Mea, şi să -i înştiinţezi din partea Mea.Cînd zic celui rău: ,Răule, vei muri negreşit!` şi tu nu -i spui, ca să -l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ,Voi cu drept cuvînt ziceţi: ,Fărădelegile şi păcatele noastre sînt asupra noastră, şi din pricina lor tînjim; cum am putea să trăim?Spune-le: ,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci
…să se întoarcă dela calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?` –
12 Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ,Neprihănirea celui neprihănit nu -l va mîntui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua cînd se va întoarce dela ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua cînd va săvîrşi o fărădelege.
13 Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreşit, -dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrşit -o.
14 Dimpotrivă cînd zic celui rău: ,Vei muri!` -dacă se întoarce dela păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut,
15 dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile cari dau viaţa, şi nu săvîrşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri.
16 Toate păcatele pe cari le -a săvîrşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!`17 Copiii poporului tău zic: ,Calea Domnului nu este dreaptă!` Totuş, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
18 Dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.
19 Dar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!
20 Fiindcă ziceţi: ,Calea Domnului nu este dreaptă!` vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!„
21 În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine şi a zis: ,,Cetatea a fost luată!„
22 Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, şi Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
23 Atunci Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:
24 ,,Fiul omului, ceice locuiesc în dărîmăturile acelea în ţara lui Israel zic: ,Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi sîntem mulţi şi ţara ne -a fost dată în stăpînire!`
25 De aceea spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Voi mîncaţi carne cu sînge, vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sînge. Şi voi să stăpîniţi ţara?
26 Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvîrşiţi urîciuni, fiecare din voi necinsteşte pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpîniţi ţara?`
27 De aceea spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pe viaţa Mea, că ceice locuiesc în aceste dărîmături vor cădea ucişi de sabie; pe ceice sînt pe cîmp îi voi da de mîncare fiarelor; iar ceice sînt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
28 Voi preface ţara într’o pustietate şi într’un pustiu; mîndria tăriei ei se va sfîrşi, munţii lui Israel vor fi pustiiţi, şi nimeni nu va mai trece prin ei.
29 Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi preface ţara într -o pustietate şi într’un pustiu, din pricina tuturor urîciunilor pe cari le-au săvîrşit.`
30 Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lîngă ziduri şi pe la uşile caselor, şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: ,Veniţi dar, şi ascultaţi care este cuvîntul ieşit dela Domnul!`
31 Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
32 Iată că tu eşti pentru ei ca un cîntăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cîntare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc de loc.
33 Cînd se vor întîmpla însă aceste lucruri, -şi iată că se întîmplă! -vor şti că era un prooroc în mijlocul lor.„(Ezechiel,cap.33)
@
Ezechiel 33:1-11
Unul dintre cele mai tulburatoare texte din Scriptura, care se adreseaza celor care cred in Dumnezeu este capitolul 33 din Cartea Ezechiel.
Fratele Paul Negruţ – Ezechiel 33:1-11
https://rodiagnusdei.wordpress.com/2017/12/04/fratele-paul-negrut-ezechiel-331-11/
…..
Este un text tulburator pentru ca aici, Dumnezeu care spune „Nu doresc moartea pacatosului”, ne explica responsabilitatea noastra fata de cei din jurul nostru si modul in care Dumnezeu ne va cere socoteala de ceea ce am facut noi. Dumnezeu nu glumeste. Dumnezeu nu se joaca cu vorbele. Cuvantul lui Dumnezeu este „Da” si „Amin”. Si Biblia zice ca mai degraba vor trece cerurile si pamantul decat sa ramana neimplinita vreo iota din Cuvantul lui Dumnezeu.
Ce ne spune Dumnezeu este urmatorul lucru in rezumat si apoi vom incerca sa dezvoltam aceasta invatatura. Cuvantul spune ca daca eu sau tu vedem un im pacatos neimpacat cu Dumnezeu, il vedem pe drumul lui sau drumul ei spre iad si nu-i spunem sa se intoarca de la calea aceea, omul acela va ajunge in iad. Dar Dumnezeu spune ca va cere sangele lui din mana mea sau din mana ta. Cand Dumnezeu va judeca cine-i vinovat de faptul ca omul acela a ajuns acolo, da, el a ajuns acolo datorita pacatelor lui. Dar Dumnezeu spune, va cere sangele lui din mana celui care n-a facut nimic sa-l opreasca.
Mesajul acesta il trimite Dumnezeu pentru toate veacurile prin profetul Ezechiel. Cartea lui Ezechiel este una dintre cartile profetilor care l-au slujit pe Dumnezeu in perioada exilului si dupa exilul babilonian. Ieremia, Ezechiel, Zaharia, Hagai si Maleahi- acestia sunt cei cinci profeti denumiti post-exilici. Ezechiel, ca si Ieremia, a prins perioada exilului. Dar spre deosebire de Ieremia, care a ramas in Ierusalim si apoi a fost tarat in Egipt de niste oameni nelegiuiti, Ezechiel a fost dus in robie. A fost dus in robie in al doilea val a deportarii sub Nebucadnetar. Primul val a fost in 605, cand Nebucadnetar a luat o parte din tinerii de elita a lui Israel. printre care Daniel, Hanania, Misael si Azaria si o parte din vasele Casei Domnului si le-a stramutat in Babilon. In 597, in urma unor intrigi politice si a unor conspiratii la care cei din conducerea regatului de sud a lui Iuda au cochetat cu Egiptul. Nebucadnetar vine din nou si dupa ce frange Egiptul, la intoarcere vine iarasi peste tara lui Iuda si ia 10.000 de robi si-i duce in Babilon.
Intre cei 10.000 este si Ezechiel. El este preot. Este dus cu cei 10.000 si sunt asezati langa riul Chebar. Acolo este colonia acestor deportati.Si acolo, Dumnezeu ii vorbeste lui Ezechiel si-l cheama la slujba de profet. Cartea lui Ezechiel se imparte in doua mari parti. Ea are 48 de capitole. Dar primele 24 de capitole din Cartea Ezechiel contin mesajele pe care Dumnezeu i le-a dat lui Ezechiel in perioada din 597 pana in 586 IC, cand practic a fost daramat Ierusalimul, cand a cazut cetatea Ierusalimului si sunt mesajele din primele 24 de capitole. In partea aceea, Ezechiel are un mesaj din partea lui Dumnezeu, de judecata, un mesaj deosebit de aspru pentru ca Dumnezeu ii arata toate spurcaciunile pe care le fac si preotii si guvernatorii si oamenii de rand, cat e de stricata si de adanca nelegiuirea in popor. In ciuda faptului ca prorocii mincinosi si conducatorii inselati de prorocii mincinosi spuneau: Ierusalimul nu va cadea niciodata. Ierusalimul nu va fi cucerit. Ei spuneau ca atata vreme cat Templul este acolo si chivotul, nu-i nici un pericol, pot sa traiasca asa cum vor ei, ca nu-i nici un pericol. Mai ales Ieremia, ia lozinca lor cu care se aparau cand si Ieremia si Ezechiel spuneau ca vine peste ei mania lui Dumnezeu si cetatea va fi distrusa. Stiti care era raspunsul lor? Aveau sloganul lor cu care infruntau prorocii adevarati a lui Dumnezeu: Templul Domnului. Templul Domnului. Templul Domnului. Adica, toate prorociile astea n-au nici o valoare pentru ca, uitati, e Templul Domnului. Si asta era nadejdea lor, ca atata vreme cat este Templul Domnului, nu li se poate intampla nimic. Prin urmare, robia va fi scurta si oamenii se vor intoarce din robie. Si, Ezechiel trebuie sa le spuna ca nu e adevarat.
Dar pentru ca oamenii n-asculta, Dumnezeu il cheama pe Ezechiel si ii spune: Ezechiel, iti voi da o slujba speciala. Am sa te fac strajer. Si in capitolul 3 este prima instalare a lui Ezechiel in slujba de strajer. Dar imediat dupa aceea, Dumnezeu face cevea interesant. Capitolul 3 versetul 26 – Îţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămîi mut, şi să nu -i poţi mustra, căci sînt o casă de îndărătnici! Dumnezeu spune: Ezechiel, te-am chemat la profetie. Te-am asezat sa fii proroc cu functia de strajer. Dar am sa-ti lipesc limba de cerul gurii si vei ramanea mut. Si nu le vei putea sa le vorbesti. Si toate mesajele lui Ezechiel din primele 24 de capitole sunt mesaje simbolice. E tulburatoare partea aceea pentru ca Dumnezeu il pune pe Ezechiel sa treaca printre experiente incredibil de grele, dar nu-i da voie as spuna nici un cuvant.
In capitolul 24, Dumnezeu ii spune: Ezechiel, se apropie vremea cand va fi daramat Ierusalimul. Va veni pedeapsa cumplita a lui Dumnezeu si va fi distrusa cetatea si va fi distrus Templul. Si poporul va fi nimicit de sabie. Si spune: Ezechiel, acuma va trebui sa anunti ca ziua in care va cadea Ierusalimul este aproape. Si Dumnezeu spune: Dar, inainte de-a anunta tragedia aceea, vei trece tu insusi printr-o tragedie. Ezechiel 24:16 –
16 „Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jeleşti, nici să nu plângi şi să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea.17 Suspină în tăcere, dar nu plânge* ca la morţi! Leagă-ţi turbanul**, pune-ţi încălţămintea† în picioare, nu-ţi acoperi†† barba şi nu mânca pâinea de jale!” 18 Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit nevasta.
Inainte de-a anunta profetia teribila a judecatii lui Dumnezeu, trece el printr-o incercare grea. Si dupa aceea soseste solia din Ierusalim, care-l anunta ca a cazut cetatea. Si i se desleaga limba. Si Dumnezeu il cheama pe Ezechiel la partea a doua a slujirii lui, de la capitolul 24 pana la 48, in care transmite mesajul lui Dumnezeu poporului dupa ce a cazut Ierusalimul. Si i se desleaga limba, poate sa vorbeasca. In partea aceasta este capitolul 33, cand Dumnezeu ii spune:
2 „Fiul omului, vorbeşte copiilor* poporului tău şi spune-le: ‘Când** voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare şi-l va pune ca străjer†, 3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă şi va da de ştire poporului 4 şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele* lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui, dar, dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa. 6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacă poporul nu va fi înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii* lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’
Dumnezeu spune: Ezechiel, Uita-te ce se intampla in cetatile vremii in care traiesti. Vreme de razboi. Vreme de mari primejdii. Cetatile au doua modalitati de-a se proteja: ziduri si porti mari care se inchid cand vine vrajmasul si strajer, veghetor. Strajer care sta pe zid si slujba lui este sa se uite, sa vada. Si cand vede ca vine primejdia, strajerul are in dotare o singura unealta. Are o trimbita. Si cand vede ca vine primejdia, el este primul care vede primejdia ca e pe zid, este la inaltime. Este in turnul lui de veghere. Datoria lui este sa sune din trambita si sa anunte oamenii din cetate ca se apropie primejdia. Oamenii pot sa fie in cetate sau afara din cetate, umbland dupa treburile lor. Pot sa fie la camp, pot sa fie la o zi de sarbatoare. Indiferent ce se intampla, omul acela care-i strajer trebuie sa sune din trambita. Cand suna din trambita, cei care sunt in afara cetatii isi aduna rapid lucrurile sau le lasa acolo si fug in cetate sa-si scape viata. Cei din cetate se mobilizeaza imediat, inchid portile si se urca pe ziduri ca sa se apere.
Dar toate lucrurile acestea depind de strajer. Si spune: Fiul omului, imagineaza-ti acum o cetate care ia un om si il pun in slujba aceasta de strajer. El este acolo, vede venind primejdia, suna din trambita. Oamenii din cetate au doua posibilitati. 1.) Aud sunetul trambitei si fug in cetate. Inchid portile si se pregatesc de aparare. Dar Biblia spune: Ezechiel, e si cealalta posibilitate. Omul acela care aude sunetul trambitei, ca vine primejdie si nu ia in seama si isi vede mai departe de viata lui si de drumul lui si nu da nici o importanta la semnalul care vine de la strajer. şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele* lui să cadă asupra capului lui.E vinovat de moartea lui. E raspunzator de decizia lui si e vinovat de soarta care o are. Pentru ca strajerul si-a facut datoria. Dar este cealalta varianta. 6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacă poporul nu va fi înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii* lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’
Strajerul e pe ziduri, dar are castile in urechi si asculta muzica. Strajerul e pe ziduri, dar se uita la tableta. E ceva interesant acolo. Strajerul e pe ziduri, dar n-are chef. E plictisit. Strajerul e pe ziduri, dar nu-i convine ca e acolo. Nu-i place slujba aceea. Asa ca sta si se uita, numai unde trebuie, nu. Si cand vede ca vine vrajmasul, vine primejdia: „N-au decat. Faca ce vor! Nu ma priveste pe mine.” Nu suna din trambita. Pentru asta a fost pus acolo. Dumnezeu sune: Ezechiel, ce vor face oamenii din cetate cu omul acela? Vor numara mortii. Cine-i vinovat de moartea lor? Din mana cui cer viata acelor oameni care au murit? Din mana cui? A acelui care nu si-a facut datoria. A acelui care a avut neglijenta in serviciu, nepasare in serviciu. El este judecat pentru toti cei care au murit, pentru ca n-a sunat din trambita. Lucrul acesta era cunoscut in toata lumea de atunci. Si acum, Dumnezeu spune: Ezechiel, acuma eu te iau pe tine si te pun strajer peste popor. Ezechiel, slujba ta este sa stai langa Mine. 7 Acum, fiul omului*, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea: Ezechiel, asa cum oamenii din cetati pun strajeri pentru ei, asa te pun eu strajer pentru toata casa lui Israel. Responsabilitatea ta este sa stai langa Mine si sa vezi ce vad Eu. Si sa auzi ce spun Eu.Ezechiel, tu va trebui sa vezi ce avd Eu, nu ce ai vrea sa vezi tu. Datoria ta este sa te uiti prin ochii Mei, nu prin ochii tai.
@
Cu cine a început păcatul? Cu diavolul.
Este scris în Biblie: 1Ioan 3:8. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat să nimicească lucrările diavolului.
De când a fost diavolul un ucigaş şi un mincinos?
Este scris în Biblie: Ioan 8:44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigas; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
De unde a venit Satana?
Este scris în Biblie: Apocalips 12:7-9. Apoi a fost război în cer; Mihail împreună cu îngerii aflaţi sub comanda Lui s-au luptat cu balaurul şi cu oştirea lui de îngeri căzuţi. Şi Balaurul a pierdut bătălia, fiind obligat să părăsească cerul. Balaurul acesta mare, care nu e altul decât Şarpele din vechime numit şi Diavolul ori Satan, cel care înşeală întreaga lume, a fost azvârlit pe pământ cu toată armata sa (NT pe înţelesul tuturor).
A fost Satana creat păcătos? Nu, el a fost creat perfect, cu libertatea de a alege.
Este scris în Biblie: Ezechiel 28:15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Ce a condus la căderea lui Satana?
Este scris în Biblie: Ezechiel 28:17. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina
frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.
Satana, numit Lucifer înainte de păcătuirea lui, voia să fie egal cu Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Isaia 14:12-14. Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.
În contrast cu mândria şi înălţarea de sine a Satanei, ce spirit avea Isus?
Este scris în Biblie:Filipeni 2:6-8. Care, deşi era Dumnezeu, nu Şi-a cerut şi nu a ţinut morţis la drepturile Sale divine, ci Şi-a pus deoparte puterea şi slava Sa, luându-Şi înfăţişarea de sclav şi devenind asemenea oamenilor. Şi S-a smerit atât de mult până într-acolo încât să moară ca un criminal pe o cruce (NT pe înţelesul tuturor).
Forţele supranaturale ale lui Satana poartă război.
Este scris în Biblie:Efeseni 6:11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, pentru ca să puteţi rămâne teferi în faţa strategiilor şi uneltirilor Satanei (NT pe înţelesul tuturor).
Satana a încercat să ispitescă pe Hristos Însuşi.
Este scris în Biblie: Matei 4:1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Satana este un duşman învins.
Este scris în Biblie: Iacov 4:7. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.
@
Cărţile profetice – De la Isaia la Ezechiel
Samuel Ridout
Detalii aici https://comori.org/biblia-studiu-biblic/de-la-geneza-la-apocalipsa/cartile-profetice-de-la-isaia-la-ezechiel
Trecând mai departe la cărţile profetice, poate că se ridică întrebarea: „De ce să trecem la Profeţi, în loc de cărţile poetice, care în Bibliile noastre vin imediat după cele istorice?”
În capitolul 24 din Evanghelia după Luca există un verset, versetul 44, care cred că ne arată că ordinea aceasta nu este străină de Scriptură: „Şi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi, că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise şi în profeţi şi în psalmi”. Observaţi că aici Vechiul Testament este împărţit în trei părţi: Legea, Profeţii şi Psalmii; şi că ordinea în care sunt enumerate este: întâi Legea, apoi Profeţii, şi, la sfârşit, Psalmii. Fără îndoială că mulţi ştiţi că profeţii sunt împărţiţi în două categorii, profeţii istorici, şi profeţii care au scris în mod direct mesajul lui Dumnezeu către popor.
Aşadar avem aici toţi profeţii în ordine: mai întâi, pe cei istorici, şi apoi pe cei „din urmă”, care transmit profeţii propriu-zise; şi doar apoi versetul aminteşte Psalmii, care includ toate cărţile poetice. Prezint acest gând ca să nu credeţi că am ales în mod arbitrar să discutăm întâi despre profeţi şi să îi prezentăm în cea de a treia parte a studiului noastru. Şi aş putea adăuga şi că în Biblia ebraică, scrierile sfinte, cărţile poetice sunt puse toate după profeţi.
Acum trebuie să ne întrebăm dacă şi în această secţiune poziţia ca număr coincide cu tema, aşa cum am văzut până acum.
Aşa cum am văzut, cărţile legii au fost primele; legea lui Dumnezeu este fundamentală. Apoi, în al doilea rând, cărţile istorice reprezintă cel de al doilea grup de cărţi, şi aceasta nu doar pentru că ne prezintă continuarea cronologică a istoriei poporului Israel, ci ele prezintă şi progresul şi evoluţia adevărului lui Dumnezeu încredinţat poporului Său, şi relatarea feluritelor izbăviri lucrate de El. Venind la cea de a treia secţiune, vedem că trei este numărul trezirii, al învierii; de aceea, ne putem aştepta ca în aceste cărţi ale profeţilor să vedem puterea divină a învierii. Trei este totodată şi numărul sanctuarului, şi unde veţi găsi locul sfânt prezentat mai clar decât în principiile trezirii despre care vorbesc profeţii? Vă amintiţi că în Samuel aveam ridicarea profeţilor pe fondul falimentului preoţiei. Eli, reprezentat al întregului ordin preoţesc, a eşuat; s-a îndepărtat de la sfinţenia care ar trebui să caracterizeze casa lui Dumnezeu şi pe preoţii lui Dumnezeu. Drept urmare vedeţi cum Samuel, cel dintâi dintre profeţi, se ridică pentru a lua locul preoţiei decăzute.
La fel şi aici, în această secţiune, veţi vedea cum lucrarea profetică s-a ridicat pentru a lua locul a ceea este în ruină în poporul lui Dumnezeu. Aşa cum am spus, suntem puşi în faţa principiilor sfinte ale adevărului lui Dumnezeu, care trebuiau să domnească în sanctuar, şi lucrurile sunt cu atât mai vii şi mai reale cu cât nu se petrec înăuntrul locului sfânt. Prezenţa profetului, aşa cum am spus, înseamnă că preotul a fost dat deoparte şi, o dată cu el, întregul sistem de rânduieli stabilit de Dumnezeu în popor. Printre profeţi nu vedem nimic de felul unei succesiuni din tată în fiu. Profetul este ridicat de Dumnezeu pentru o lucrare specială; el îşi primeşte mesajul direct de la Dumnezeu şi îl transmite poporului; nu există niciun fel de intermediar. Şi atunci când lucrarea sa este împlinită, în loc să transmită slujba sa mai departe, ea încetează până când Dumnezeu începe o lucrare nouă.
[Faptul că Ilie l-a uns pe Elisei ca succesor al său, deşi pare o contradicţie cu ceea ce am spus mai sus, nu este aşa. Mărturia lui Dumnezeu pentru Israel a mers mai departe. Ilie a eşuat în a înţelege deplin gândurile lui Dumnezeu – deşi a fost un slujitor deosebit de onorat – iar Elisei continuă lucrarea profetică.]
Atunci când ne apropiem de profeţi, ne apropiem de Dumnezeu Însuşi. Ce bucurie este că în acest număr al învierii găsim ceea ce ne vorbeşte despre restabilire, care este însă mai mult decât simpla recuperare a ceea ce am pierdut. Pentru că restabilirea lucrată de Dumnezeu este întotdeauna o înviere, ne aduce întotdeauna într-o sferă nouă, în puterea unei stări noi, cu totul superioară celei din care noi înşine am căzut.
Priviţi la cel mai măreţ exemplu dintre toate. Omul a căzut din poziţia sa de creaţie perfectă a Creatorului. Şi harul a intervenit pentru a îl recupera pe sărmanul om pierdut. Îl pune însă înapoi în Eden, în paradisul omului? Cine ar da în schimb paradisul lui Dumnezeu, pe care cei mai nenorociţi păcătoşi iertaţi îl vor împărţi cu El, pentru cel mai desăvârşit paradis al omului?
Dumnezeu ne dă întotdeauna ceva mai bun decât ceea ce noi am distrus. Aşadar vedem în profeţi mai mult decât ordinea lui Dumnezeu, decât adevărul Său pentru restabilirea poporului Său în locul de unde au căzut. De exemplu, scopul lucrării profetice nu este să restabilească poporul împărţit şi să pună pe un fiu al lui David ca împărat peste tot poporul. Ea priveşte dincolo de toate eforturile jalnice şi sărăcăcioase ale omului, dincolo de vremea de acum, spre vremea viitoare când Cel care merită va lua împărăţia. Ea ne ridică spre planul gloriei lui Hristos, al împărăţiei lui Hristos.
Cât de bun este Dumnezeul nostru! Adevărul Său este ca o spirală; se poate răsuci în jurul axei proprii, dar întotdeauna merge în sus, întotdeauna urcă spre înălţimi tot mai mari.
Dacă privim acum la cărţi în sine, vedem aceeaşi împărţire familiară în cinci cărţi. Mai întâi este Isaia, corespunzătoare Genezei, cel puţin prin faptul că este cartea începutului; este cea care Îl prezintă pe Dumnezeu ca izvor al binecuvântării poporului Său, şi al planurilor Sale pentru cei aleşi. Ea începe cu Dumnezeu, la fel cum şi Geneza începe cu El. Este gloria lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu care va aduce binecuvântările Sale. Vedem suveranitatea manifestată în căile Sale. Dumnezeu are un plan, are un scop pentru poporul Său, şi oricât de mare ar fi falimentul lor, aşa cum cântăm uneori: „Planurile Sale se vor îndeplini, fiecare la timpul său”. Şi tot în această primă carte a profeţilor sunt prezentaţi atât de evident aleşii Săi.
În Ieremia avem ceva destul de diferit; Ieremia, la care se adaugă Plângerile, pentru că, aşa cum ştiţi, Plângerile ocupă acelaşi loc ca şi cartea Rut faţă de Judecători. La fel cum acestea două constituie practic o singură carte, tot aşa şi Ieremia şi Plângerile, împreună, corespund cu Exodul. Ele ne prezintă „durerea divină şi mântuirea divină pentru un popor păcătos”. Cuvintele accentuate aici ar fi durere, mântuire şi păcătos. Nicăieri nu este prezentată mai evident starea grozavă de păcat a poporului; nicăieri nu veţi vedea durerea divină turnată într-un vas de pământ aşa cum o vedem în Ieremia. Şi această carte ne arată în mod minunat şi mântuirea, răscumpărarea.
Apoi, în cel de al treilea rând, Ezechiel corespunde cu Leviticul, şi subiectul său ar putea fi numit „curăţirea sanctuarului pentru un popor întinat”. Nu este în primul rând o chestiune de mântuire, ci de curăţire.
Apoi Daniel ne aduce printre naţiuni, experienţa pustiei, a profetului care trăieşte în lume. Ea vorbeşte în primul rând de puteri dintre neamuri, şi nu de iudei. Scrisă în vremea naţiunilor, ea este cartea Numeri, şi ne vorbeşte despre „vremurile, punerea la încercare şi falimentul naţiunilor”.
Ne mai rămân cei doisprezece profeţi mici, grupaţi ca un întreg, după cum vom vedea mai târziu. Ei sunt un rezumat al căilor lui Dumnezeu – ca şi în Deuteronom – al principiilor şi căilor guvernării divine. Vom atinge câteva puncte principale în fiecare dintre acestea – scoţând puţină apă din fântâni inepuizabile.
Isaia, ca şi Geneza, este prinţul profeţilor, şi în mod minunat vedem că profeţia sa este împărţită în şapte părţi, cartea în sine fiind pecetluită cu numărul perfecţiunii. Prima dintre acestea cuprinde primele doisprezece capitole; şi acestea prezintă întreaga istorie a poporului, a păcatului lor, a milei lui Dumnezeu care îi restabileşte, şi toate acestea sunt centrate, aşa cum vedem în capitolul 11, pe Hristos, vlăstarul lui Isai, şi Mlădiţa care va creşte din rădăcinile sale. În persoana Sa binecuvântată se împlinesc planurile lui Dumnezeu; în El, naţiunea care şi-a pierdut gloria şi dreptul la orice fel de binecuvântări este restabilită. Întregul capitol ne prezintă atât de frumos braţul lui Dumnezeu care strânge poporul Său împrăştiat, aducându-i înapoi şi unindu-i în ţară, iar steagul Său fluturat peste ei este dragostea nepieritoare a lui Hristos, conducătorul şi Domnul lor, Cel pe care ei L-au respins. Tot în această diviziune a cărţii, în capitolul 7, El este prezentat ca fiul fecioarei, profeţie citată apoi în primul capitol din Matei.
Un alt capitol remarcabil din această secţiune a cărţii, capitol pe care toţi îl cunoaşteţi bine, este cel de al şaselea, unde este prezentată în mod izbitor măreţia şi gloria lu Dumnezeu, care pe de o parte dă la iveală păcatul şi, pe de altă parte, mărturiseşte despre binecuvântări şi dreptate. Aici profetul este adus în prezenţa sfântă a lui Dumnezeu, şi tot ceea ce poate rosti este: „vai de mine!”. Am fost uimit de faptul că acest vai este cel de al şaptelea din acest pasaj. Veţi observa că în capitolul 5 se spune de şase ori „vai”. Vai de acesta şi vai de acela, de fiecare categorie de oameni care fac răul, iar apoi, venind la capitolul următor, la cel de al şaptelea vai, nu mai este vorba despre vreun păcat special, sau despre a acuza pe alţii, ci omul adus în prezenţa lui Dumnezeu spune: „vai de mine, pentru că sunt necurat, un om cu buze necurate”. Astfel, capitolul şase ne oferă una dintre cheile acestei secţiuni.
Următoarea parte a profeţiei lui Isaia începe cu capitolul 13, şi continuă până la capitolul 26. Remarcaţi faptul că în această secţiune sunt prezentate judecăţile divine, judecăţi deosebite asupra neamurilor, dar şi asupra lui Israel, da, asupra întregului pământ, executate pentru ca mântuirea lui Dumnezeu să se poată desfăşura neîmpiedicată de nimic.
Este atât de frumos să vedem că, dacă braţul lui Dumnezeu dă lovitură după lovitură – profeţia împotriva Babilonului – profeţia împotriva Moabului – profeţia împotriva Tirului – profeţia împotriva tuturor naţiunilor mari şi puternice de pe pământ, profeţia împotriva poporului Său ales şi preaiubit, a lui Israel, profeţia împotriva întregii lumi – el face aceasta doar pentru a stabili şi a întemeia gloria Sa pentru totdeauna într-un fel care nu poate fi clătinat; după cum scrie în alt context în epistola către Evrei: „de aceea, primind o împărăţie neclătinată”. Şi este bine să observăm că la sfârşitul acestei secţiuni, după judecăţile profetice prezentate până la capitolul 24, în capitolul 25 vedem cum vede profetul toată această pustiire ca urmare a judecăţii lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu; Te voi înălţa, voi lăuda Numele Tău, pentru că ai făcut lucrări minunate, planuri de demult, care sunt credincioşie şi adevăr”. Privind la toate judecăţile, el îşi înalţă glasul şi laudă pe Dumnezeu. Atunci când omul este umilit, atunci când puterea sa este prăbuşită în ţărână, atunci doar Dumnezeu este glorificat, Numele Său este preamărit.
Şi apoi, capitolul 26 încheie atât de frumos această secţiune, cu o cântare de mântuire: „În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta cântarea aceasta: „Avem o cetate tare; El a pus mântuirea drept ziduri şi întărituri”. Vedeţi cât de frumos este? Nuiaua lui Dumnezeu prăvăleşte totul în ţărână; oraşele sunt nimicite, locurile întărite sunt pustiite, măreţul Babilon şi toate locurile măreţe de pe pământ sunt ca şi nimic. Şi totuşi, în mijlocul acestei ruine, credinţa îşi înalţă cu bucurie cântarea şi spune: „Avem o cetate tare; El a pus mântuirea drept ziduri şi întărituri”. Cine poate clătina ceea ce este întemeiat pe viziunea ruinei tuturor lucrurilor, pe puterea măreaţă a lui Dumnezeu Însuşi? Acum citiţi din nou profeţiile, având în minte gândul acesta ca o cheie a lor, şi veţi simţi dorinţa să vă alăturaţi acestei cântări de laudă care încheie secţiunea. Ce zi va fi pentru Israel atunci când cu bucurie Ierusalimul, cetatea preaiubită, acum călcată în picioare de neamuri, va străluci în toată splendoarea ei, aşa încât se va împlini ceea ce a spus psalmistul care zice: „Lucruri glorioase se spun despre tine, cetate a lui Dumnezeu”.
Trecem mai departe la cea de a treia secţiune a cărţii, care începe cu capitolul 27 şi continuă până la capitolul 35. În aceasta avem aproape în exclusivitate prezentarea sfinţeniei lui Dumnezeu, în contrast cu păcatul lui Israel. În cea de a doua secţiune s-a vorbit şi despre mântuire, dar înainte de a înţelege mântuirea, trebuie ca ei să înţeleagă adâncimile stării lor de păcat. Aşadar, această a treia secţiune vorbeşte despre sfinţenia liu Dumnezeu, şi arată necurăţia şi păcatul lor, şi doar după ce acestea sunt date la iveală, Dumnezeu poate să binecuvânteze. Doar atunci când păcătosul îşi vede nu doar starea pierdută, ci înţelege adâncimea stării sale deznădăjduite, se poate ca el să primească binecuvântarea deplină. Cred că în zilele noastre adesea nu ne bucurăm deplin de binecuvântare pur şi simplu pentru că ne mulţumim cu mântuirea de judecata pe care o meritam; pentru că nu înţelegem bucuria de a fi făcuţi părtaşi naturii divine. Dumnezeu ne iubeşte atât de mult încât a dat pe Fiul Său preaiubit nu doar ca să poarte păcatele noastre, ci ca să înlăture păcatul, şi, în moartea Sa, nu văd numai răscumpărarea mea pecetluită pentru veşnicie prin sângele Său, ci mă văd şi pe mine, eliberat prin acea moarte de legea păcatului; deci dacă dorim să avem bucurie adevărată, putere adevărată, eliberare adevărată, trebuie ca într-un anumit fel să trecem prin ceea ce prezintă această secţiune a cărţii, să privim sfinţenia lui Dumnezeu pusă în contrast cu necurăţia noastră.
Şi veţi observa că şi aici avem în încheiere un cântec. De fiecare dată când prezintă un subiect, el încheie cu o cântare de laudă. Tot aşa şi aici, când tema a fost una întunecată – aşa încât ai putea spune că profetul şi-a făcut datoria, şi-a îndeplinit misiunea, şi a făcut cunoscut poporului lui Dumnezeu păcatul lor, şi cu aceasta poate să încheie. Dar nu, după ce a spus toate aceste lucruri, el începe să laude şi să adore. Floarea cântării de biruinţă poate răsări şi în pământul sumbru şi întunecos al convingerii de păcat. Vedeţi capitolul 35: „Pustiul şi ţara uscată se vor bucura, şi pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul, va înflori din belşug”. Şi tot aşa în versetul 8: „şi va fi un drum larg şi o cale şi ea se va numi Calea Sfinţeniei. Cel necurat nu va trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinţi; cei care merg pe calea aceasta, chiar nebuni, nu se vor rătăci. Niciun leu nu va fi acolo, nicio fiară răpitoare nu se va sui pe ea, nici nu se va afla acolo, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea. Şi cei răscumpăraţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni cu cântări de bucurie în Sion; şi o bucurie eternă le va încununa capul; veselia şi bucuria îi vor ajunge din urmă, iar durerea şi suspinul vor fugi”. Căile sfinte ale lui Dumnezeu, şi lumina care mă face să îmi văd păcatele şi natura păcătoasă sunt binevenite, atunci când cercetarea înaintea Sa conduce la o asemenea izbucnire de bucurie şi cântare, ca aceea la care tocmai am privit; pustiul este transformat în pământ roditor, unde cresc toate roadele binecuvântate ale Domnului, pentru gloria Sa!
Trecem mai departe la cea de a patra secţiune, care se întinde de la capitolul 36 până la 39. După cum ştiţi, este partea istorică a acestei cărţi, o bucăţică de istorie aruncată parcă în mijlocul profeţiei. Ea relatează atacul Asiriei împotriva Ierusalimului în vremea lui Ezechia, şi felul în care ei nu sunt învinşi prin putere, ci prin slăbiciune. Ezechia nu conduce o armată, nu poate să le iasă în întâmpinare ca unul care este mai puternic şi-l învinge pe cel slab. El ia poziţia de slăbiciune şi pune înaintea lui Dumnezeu toate ameninţările împăratului Asiriei, iar Dumnezeu intervine, aşa cum face întotdeauna. El dovedeşte că slăbiciunea este doar o ocazie ca El să-Şi arate puterea. Cele patru capitole sunt de fapt patru subdiviziuni, şi corespund exact structurii lor numerice.
Ajungem apoi la cea de a cincea secţiune, care este şi cea mai importantă, de la capitolul 40 până la 48, care se încheie cu cuvintele: „Pentru cei răi nu este pace, zice Domnul”. Este remarcabil că în primele trei secţiuni ale cărţii judecata este tema principală, şi ele se încheie cu câte o cântare de laudă, în timp ce în ultimele trei secţiuni tema principală este îndurarea, şi ele se încheie cu câte o avertizare solemnă la sfârşit. După cum aici se spune „pentru cei răi nu este pace, zice Domnul”, tot aşa la sfârşitul următoarei secţiuni, şi apoi la sfârşitul cărţii, vedem cum pieirea celor neevlavioşi vine asupra lor înaintea ochilor tuturor. Lucrul acesta este interesant şi ne arată că Dumnezeu păstrează întotdeauna echilibrul între adevărurile Sale preţioase.
În acest capitol 40 avem ceea ce ne place tuturor. Cine nu s-a întors de atâtea ori spre acel prim verset, „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeeul vostru”. Este un capitol minunat pentru a fi citit în momente de durere, sau în orice alte momente. Dar observaţi construcţia lui: ce credeţi că vine exact înainte de mângâirea pentru profet şi pentru popor, şi de odihna lui Dumnezeu? Este profeţia cu privire la captivitatea în Babilon, cu privire la lepădarea şi judecarea naţiunii. În mijlocul pustirii, în mijlocul judecăţii împotriva necredincioşiei lor, cuvântul lui Dumnezeu priveşte spre vremea restabilirii lor. Oriunde ne-am afla, sau cât de severă a fost nuiaua lui Dumnezeu care a trebuit să ne mustre, El va mângâia pe poporul Său, şi va aduce binecuvântare chiar în mijlocul nebuniei şi falimentului nostru.
Aşadar în acest capitol, ca şi în întreaga secţiune, Îl vedem pe Dumnezeu cu poporul Său, pentru că este a cincea secţiune. El discută cu ei despre idolatrie. De ce au dat gloria Sa unor chipuri cioplite, lucrări ale mâinilor omului? Aceasta este controversa care străbate întreaga secţiune. Începem acum cea de a şasea secţiune, de la capitolul 49. Numărul şase ne spune despre două lucruri, despre puterea deplină a omului, dar şi despre puterea lui Dumnezeu care stăvileşte, sau pune o limită. Omul poate lucra şase zile, dar apoi Dumnezeu Îşi pune mâna peste el şi-l face să se oprească. Legat de fiara care reprezintă chintesenţa puterii şi energiei omului (Apocalipsa 13 ), veţi vedea că numărul ei este şase, repetat de trei ori, ca şi cum ea ar fi făcut un efort întreit pentru a atinge perfecţiunea, dar nu a putut ajunge decât la cea mai înaltă formă de putere omenească. Şi acelaşi număr şase ne spune despre o mână care este pusă asupra acelei fiare, chiar atunci când ea îşi arată măreţia, când se înalţă pe sine, şi când îi obligă pe toţi să i se închine ca Dumnezeu, chiar şi atunci mâna lui Dumnezeu este asupra ei.
Acum, în această a şasea secţiune, de la capitolul 49 până la 59, am fost izbit în mod special e un lucru. Aici există capitolul 53, pe care toţi îl preţuim atât de mult în inimile noastre, pentru că el prezintă adevărul preţios despre Hristos care a fost dus ca un miel la tăiere, şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund. În acel capitol minunat pare că Duhul lui Dumnezeu a rupt perdeaua subţire dintre trecut şi viitor, şi în loc să vorbească despre ceea ce va fi, vorbeşte despre viitor ca şi cum deja ar fi fost. El Îl vede pe Isus înaintea sa; aşa că atunci când Filip se întâlneşte cu famenul care se întorcea de la Ierusalim citind acel capitol, Filip nu trebuie să se întoarcă în altă parte a cărţii pentru a îi spune despre mântuire, ci începând de la acel verset i-L poate vesti pe Isus. Isus este atât de frumos prezentat acolo, ca jertfă ispăşitoare. Dar acel capitol minunat este în secţiunea care vorbeşte despre cea mai înaltă formă a răului, stăvilită totuşi, şi învină prin puterea divină. Cel mai mare păcat dintre toate a fost răstignirea şi respingerea Domnului gloriei. Acolo unde eforturile zadarnice ale omului a atins punctul lor maxim, acolo unde a părut că el a obţinut victoria, când tocmai Domnul gloriei se găsea în mâinile lui necurate, acolo unde vinovăţia sa se arată în toată hidoşenia ei – tot acolo mâna Dumnezeului veşnic este pusă asupra victoriei omului, şi victoria măreaţă a harului aduce cu sine împlinirea tuturor planurilor îndurării Sale. „Acolo unde păcatul a prisosit, harul a prisosit şi mai mult”.
Aceasta ne aduce la cea din urmă secţiune pe care o mai avem înainte, de la capitolul 60 până la sfârşitul cărţii. Suntem oare surprinşi dacă la începutul capitolului 60 profetul spune: „Ridică-te, străluceşte, pentru că lumina ta a venit”? Ce îi mai rămâne Sionului decât să se scuture de praf şi să se ridice şi să strălucească, nu în lumina sa proprie, ci cu lumina glorioasă a Domnului care a strălucit peste el, şi care nu va mai apune niciodată? În cea de a şaptea secţiune vedem împlinirea planurilor lui Dumnezeu, a scopurilor Sale, da, chiar şi mai departe de gloria împărăţiei de o mie de ani. În capitolul 65 avem o privire spre gloria eternă, spre cerurile noi şi pământul nou, unul dintre puţinele pasaje din Vechiul Testament care vorbesc despre aceasta – despre descoperirea gloriei lui Dumnezeu, pentru veşnicie, iar toţi cei răscumpăraţi ai Săi intră în odihnă veşnică. Vai, vai, judecata celor răi are loc şi ea în final.
Am zăbovit mai mult asupra cărţii Isaia, nu doar pentru că este profeţia cea mai de seamă şi cea mai completă, ci şi pentru că arată că toate celelalte cărţi pot fi analizate în acelaşi fel. Trebuie să trecem mai repede prin Ieremia. Atunci când ajungi la această carte eşti izbit de unul sau două lucruri. Profetul simte fiecare cuvânt pe care îl spune. Fie că le vorbeşte despre judecata care a căzut peste ei, fie că le spune de păcatul lor, toate acestea îl marchează atât de profund încât îşi doreşte să nu se fi născut niciodată, pentru a nu avea de transmis un asemenea mesaj. Atunci când le vorbim păcătoşilor pierduţi despre starea lor, simţim şi noi are grozăvia acestui mesaj? aşa cum spune Pavel: „cunoscând deci frica de Domnul”. Nu ar trebui să lucreze şi în sufletul nostru acea milă divină, care să implore şi să înduplece, da, care să plângă pentru soarta lor? Priviţi în capitolul 9 unde Ieremia priveşte la păcatele poporului, pe care le denunţă cu toată solemnitatea. „De mi-ar fi capul ape şi ochiul meu izvor de lacrimi, ca să-i plâng zi şi noapte pe cei ucişi ai fiicei poporului meu!”. Nu vedem nicio urmă de indiferenţă, ci o durere care, deşi este omenească, şi deşi îl face uneori pe profet să se plângă chiar împotriva lui Dumnezeu, are şi o măsură de milă divină care se manifestă prin ea. Nu este oare durerea Aceluia care, venind lângă cetatea preaiubită şi privind-o aşezată pe dealurile despre care Dumnezeu spusese că vor fi temelia ei pentru veşnicie, plânge pentru ea şi spune: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi”. Ce durere atunci când spune: „Ierusalime, Ierusalime, cetate care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea! De cât ori am vrut să adun pe copii tăi cum îşi adună o găină puii sub aripi, şi n-aţi vrut!”. Durere, milă, dor pentru poporul Său preaiubit, toate acestea le veţi găsi în Ieremia. Este o carte profund umană.
Celălalt gând proeminent este mântuirea. Este cea de a doua carte, la fel ca şi Exodul, vorbind despre izbăvire, şi am să ilustrez lucrul acesta cu un pasaj din capitolul 31: „Un glas s-a auzit în Rama, jale şi plângeri amare: Rahela, plângându-şi fiii, refuză să fie mângâiată pentru fiii ei, pentru că nu mai sunt”. Aşa zice Domnul: „Opreşte-ţi glasul de la plâns şi ochii de la lacrimi, pentru că este o răsplată pentru lucrarea ta”, zice Domnul; „şi ei se vor întoarce din ţara vrăjmaşului. Şi este speranţă pentru viitorul tău”, zice Domnul, „şi fiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor”. Vă amintiţi că o parte din această profeţie este citată în evanghelia după Matei, partea care cuprinde cuvintele de jale: Rahela plânge pentru copii ei, care nu mai sunt, şi nu vrea să fie mângâiată. Cât de minunată avem aici prezentată mântuirea care va veni după ceea ce constituie tema profeţiei.
După judecăţile divine asupra poporului, asupra lor va veni mântuirea divină. Citiţi puţin mai departe. Mai jos, în acelaşi capitol, în versetul 23: „Aşa zice Domnul oştirilor: „Din nou vor spune cuvântul acesta în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui, când îi voi întoarce pe captivii lor: „Domnul să te binecuvânteze, locuinţă a dreptăţii, munte al sfinţeniei!”. Şi Iuda va locui în el şi în toate cetăţile lui împreună, şi cei care lucrează pământul şi cei care merg cu turma. Pentru că am săturat sufletul obosit şi am îndestulat orice suflet întristat”. La aceasta m-am trezit şi m-am uitat; şi somnul îmi fusese dulce”. El a trebuit să le spună veşti triste, a trebuit să verse lacrimi pentru un popor vinovat, dar aici el poate să le aducă un mesaj de mântuire şi eliberare. Vă puteţi imagina bucuria cu care el vesteşte un astfel de mesaj care înviorează inimile obosite cu astfel de cuvinte de dragoste de la Dumnezeu Însuşi.
În acelaşi capitol avem un alt aspect al mântuirii, care ne arată eternitatea ei. Versetul 31 spune: „Iată, vin zile” zice Domnul, „când voi încheia un legământ nou cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda” şi apoi versetul 33: „Pentru că acesta este legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea”, zice Domnul, „Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Şi Eu le voi fi Dumnezeu şi ei Îmi vor fi popor”. Este noul legământ, sigur, şi statornicit în toate privinţele, care nu poate fi înlăturat atât timp cât va dăinui creaţia lui Dumnezeu.
Ar fi bine ca cei care cred că trebuie să spiritualizeze tot ceea ce are de a face cu Israel să privească spre cerurile întinse şi să înţeleagă că, la fel de sigur cum soarele şi luna vor dăinui, tot aşa va dăinui şi Israel ca naţiune înaintea lui Dumnezeu.
Acum trecem mai departe pentru a spune câteva lucruri despre Plângeri. Aşa cum am spus mai înainte, este un fel de apedix al cărţii Ieremia. Ea prezintă plângerile sale, o revărsare deosebit de frumoasă a inimii profetului sub călăuzirea Duhului Sfânt, şi în ea poţi vedea o structură alfabetică remarcabilă şi deosebit de interesantă. Fiecare capitol este un acrostih alfabetic, mai puţin ultimul; adică, în fiecare capitol sunt cele 22 de litere ale alfabetului în ordine, iar ultimul capitol are 22 de versete. În capitolul 3, numărul învierii, alfabetul este de teri ori; adică, sunt trei versete pentru fiecare literă a alfabetului, pecetluind în felul acesta ordinea numerică a întregii cărţi.
Ezechiel. Aceasta este cartea levitică, cea de a treia, cartea locului sfânt, şi este străbătută de la un capăt la altul de gândul sfinţeniei preoţeşti. În primul capitol, în versetul 3, vedem că profetul aparţine unei familii preoţeşti. El nu este profet doar pentru că este preot, însă preoţia caracterizează întreaga carte. Priviţi de exemplu la două sau trei teme foarte proeminente în ea. Din capitolul 40 şi până spre sfârşitul cărţii avem restabilirea sanctuarului lui Dumnezeu în mijlocul poporului; ordinea preoţească, jertfele, reconstruirea templului; de fapt, întreaga ţară este un loc sfânt pentru Domnul. Întreaga ţară este împărţită între cei din popor, şi vedem cum cetatea este în mijlocul acelei ţări care este gloria tuturor ţărilor; cetatea cu cele doisprezece porţi ale ei, o imagine a celei descrise în ultima parte din Apcalipsa. Şi numele ei atât de frumos, Iehova-Şama, Domnul este acolo.
Acolo unde sfinţenia este tema principală, ea dă la iveală tot ceea ce este contrar ei. Un altul a observat că în numele lui Isaia şi Ieremia găsim numele lui Dumnezeu în relaţia Sa cu Israel; Isaia înseamnă Mântuirea Domnului (Iehova) şi la fel şi numele lui Ieremia vorbeşte despre Domnul („Iah”), în timp ce în numele lui Ezechiel şi Daniel nu avem numele Domnului, ci „El” sau „Dumnezeul Atotputernic”, privit ca Unul care este în afara poporului Său.
Ezechiel nu doar că prezintă sfinţenia despre care am vorbit, dar ne spune şi că Dumnezeu este în afara poporului Său. Ezechiel este printre captivii de la râul Chebar, şi în timp ce era acolo el a văzut gloria Domnului, gloria care era deasupra heruvimilor, acei agenţi măreţi ai puterii divine, adevăraţii heruvimi, nu cei din aur. În afara ţării, lângă îndepărtatul Chebar, un profet al cărui nume nu vorbeşte despre Dumnezeul care a încheiat un legământ cu Israel, vede o viziune a lui Dumnezeu în afara lui Israel. Dacă deschideţi la capitolul 3 al aceleiaşi cărţi, la versetul 23 puteţi citi: „Şi m-am ridicat şi am ieşit în vale; şi, iată, gloria Domnului stătea acolo, ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebar; şi am căzut cu faţa la pământ”. Este gloria lui Dumnezeu.
Din nou, în capitolul 8, versetele 3 şi 4: „Şi El a întins chipul unei mâini şi m-a apucat de o buclă a capului meu. Şi Duhul m-a ridicat între pământ şi ceruri şi m-a adus în viziunile lui Dumnezeu la Ierusalim, la intrarea porţii dinăuntru, care priveşte spre nord, unde era scaunul idolului geloziei, care întărâtă la gelozie. Şi, iată, gloria Dumnezeului lui Israel era acolo, ca viziunea pe care o avusesem în vale”. Aici este gloria lui Dumnezeu pusă faţă în faţă cu idolul care Îl provoca la gelozie. El a ieşit deja din ţară, dar acum le arată că a fost drept să facă aşa. El îl aduce pe Ezechiel, îl ridică prin cu mână atotputernică, şi îl aşează din nou în Ierusalim, ca şi cum i-ar spune: „îţi voi arăta motivul absenţei mele din oraşul unde am promis că Numele Meu va locui pentru totdeauna”.
Tocmai aici, în locul sfânt, idolul geloziei şi gloria lui Dumnezeu; aproape că spune: Puneţi gloria Mea lângă ceea ce este urâciune pentru Mine, şi ce pot face eu? Pe tot parcursul capitolului 8, El îl conduce pe profet pentru a îi arăta o urâciune după alta. El îi arată cum bătrânii poporului său se închină soarelui care răsare, cum femeile îl plâng pe Tamuz. Şi astfel întinăciunea groaznică a poporului este pusă alături cu gloria Sa, a unui Dumnezeu gelos. Ce este de făcut? Să privim mai departe. În capitolul 9 şi versetul 3: „Şi gloria Dumnezeului lui Israel se înălţase de la heruvimul deasupra căruia era, la pragul casei; şi El a strigat la bărbatul îmbrăcat în in, care avea cornul cu cerneală de scriitor la brâu. Şi Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe frunţile oamenilor care suspină şi care strigă din cauza tuturor urâciunilor care se fac în mijlocul lui”.
Priviţi aici cum harul minunat lucrează împreună cu sfinţenia divină. Gloria face primul pas pentru a se retrage din templul unde era pus Numele lui Dumnezeu. Onoarea Sa nu poate rămâne acolo unde El este dezonorat; El nu va mai sta acolo unde gloria Sa este dată altora. Dar aici este un om îmbrăcat cu haine albe de in, simbol al sfinţeniei lui Dumnezeu, cu un corn de cerneală pentru a îi însemna pe toţi; şi El îi spune: Înainte de a pecetlui pieirea acestui loc blestemat, caută-i pe cei care constituie rămăşiţa, care Mă iubesc şi mă onorează. Dar cum vor fi cunoscuţi? După bucuria lor strălucitoare? Prin faptul că sunt oameni deosebiţi? În mijlocul apostaziei Dumnezeu are oameni care sunt recunoscuţi prin faptul că suspină şi strigă din cauza urâciunilor.
Priviţi la gloria care se ridică, parcă ezitând. „Cum să te predau”, auzim; „îndurările Mele s-au aprins toate împreună”. El se opreşte, şi îl trimite pe mesagerul Său pentru a vedea câţi sunt în oraş care încă Îl iubesc şi cărora le pasă de El. În capitolul 10, versetul 4, gloria lui Dumnezeu nu mai poate întârzia în acel loc nelegiuit şi corupt.
„Şi gloria Domnului a plecat de deasupra pragului casei şi a stat deasupra heruvimilor. Şi heruvimii şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ înaintea ochilor mei, când au ieşit; şi roţile erau lângă ei; şi s-au oprit la intrarea porţii dinspre răsărit a casei Domnului; şi gloria Dumnezeului lui Israel era peste ei, deasupra”. Ce privelişte solemnă şi îngrozitoare! Gloria lui Dumnezeu care pleacă, din cauza întinării şi a urâciunilor din ţară! Citiţi mai departe, în capitolul 11, la versetul 23: „Şi gloria lui Dumnezeu s-a suit din mijlocul cetăţii şi s-a oprit pe muntele care este pe partea de răsărit a cetăţii”. Acolo a plecat – a părăsit cetatea.
Aceasta ne prezintă latura responsabilităţii omului, necurăţia poporului păcătos.
Dar harul va interveni; şi aceasta o găsim în ultima parte a profeţiei, în capitolul 43, atunci când lucrarea lui Dumnezeu este încheiată şi poporul s-a pocăit de păcatele sale, şi a fost adus din nou în ţară. „Şi m-a dus la poartă, la poarta care priveşte spre răsărit” (tocmai poarta prin care gloria a plecat) „şi, iată, gloria Dumnezeului lui Israel venea pe calea dinspre răsărit; şi glasul Său era ca glasul unor ape mari; şi pământul era luminat de gloria Sa”. Aici, gloria se întoarce, şi ea va acoperi cetatea preaiubită, pentru că „darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău”. În acea glorie care se întoarce în templu, şi îl umple din nou – da, îl umple într-un fel în care nu a mai fost umplut niciodată, pentru că este în legătură cu Hristos Însuşi – găsim binecuvântare pentru toate nemurile. Apele care curg din tronul lui Dumnezeu, din locul sfânt al templului Său către Marea Moartă. Şi ele aduc fertilitate şi binecuvântare oriunde ajung. Aceasta ne arată tema profeţiei. Vedeţi, există armonie în descrierea sfinţeniei şi a milei lui Dumnezeu, care, după ce îi pedepseşte, îi aduce înapoi în binecuvântări depline.
Am să mai adaug unul sau două gânduri. În capitolul 37 avem încă o caracteristică a acestei a treia secţiuni, şi anume reînvierea lui Israel ca naţiune. Trei, aşa cum ştiţi, este numărul învierii, aşa cum de exemplu Domnul a înviat a treia zi. În acest capitol, aveţi înainte învierea lui Israel, nu în mod literal a celor care au murit, ci a poporului împrăştiat printre naţiuni. Aceasta se vede în viziunea profetului cu oasele uscate în vale, care sunt aduse la viaţă şi se ridică, alcătuind o armată măreaţă.
În acelaşi capitol, avem adus înaintea noastră atât de frumos şi unirea lui Israel cu Iuda, aduşi din nou împreună pentru a forma un singur popor. El ia două bucăţi ale unui toiag în mână, şi ele se unesc împreună. Cât de minunat este că, în ziua lui Dumnezeu, atunci când Domnul va lua toiagul lui Israel şi a lui Iuda, în mâna Sa ele vor deveni un singur toiag. Vor fi una, aşa cum nu au mai fost niciodată de la despărţirea lor. Toate eforturile din trecut au fost inutile. Roboam a vrut să se lupte pentru a aduce înapoi triburile răzvrătite, dar în zadar. La fel au fost şi eforturile celorlalţi împăraţi: Ezechia îi poate invita cu bunăvoinţă pe cei din Israel să se întoarcă la Dumnezeul părinţilor lor; câţiva se pot întoarce; dar este doar ceva parţial şi temporar. Dar atunci când Fiul măreţ al lui Dumnezeu ia stăpânirea asupra poporului Său, toiagul frânt va fi reunit şi va deveni una, o nuia, un sceptru prin care El va domni asupra întregului pământ. Aşa ni se arată în această carte învierea naţiunii şi reunirea lor ca un singur popor care va arăta înaintea întregului pământ puterea de înviere a lui Dumnezeu.
@
Bunătatea lui Dumnezeu motive de închinare
Inspirat şi adaptat după Stephen Charnock
https://www.rcrwebsite.com/goodness.htm
„Discourses on the existence and the attributes of God” (1628 1680)
Următoarea serie de studii ne va obliga să cercetăm Scripturile pentru a găsi motive de închinare şi de laudă lui Dumnezeu. Noi am fost făcuţi pentru a-i aduce slavă Lui, dar aşa fără nici un motiv după căderea omului în păcat, noi, pur şi simplu nu ne închinăm Lui. Acest lucru nu ne vine de la sine şi nu ni se pare uneori natural. Cu toate acestea ca şi creştini studiul Cuvântului Său ne descoperă şi ne aminteşte toate motivele pe care le avem pentru a ne închina Lui. De aceea, să căutăm în el aceste motive. Vom rămâne uimiţi cât de multe vom găsi!
Acesta va fi practic nu un serviciu de studiu propriu-zis, ci de laudă şi închinare.
Un beneficiu binecunoscut al închinării: suntem schimbaţi din slavă-n slavă, făcuţi şi mai mult asemenea Lui:
2Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Apoi, „o biserică închinătoare este o biserică evanghelizatoare”.
Este un lucru bine ştiut că acolo unde El este înălţat, alţii se vor simţi atraşi de El!
Recunoaşteri biblice ale bunătăţii lui Dumnezeu. Este un mare lucru atunci când un om poate să vadă că Dumnezeu este bun cu el ( Psalm 33:5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.), dar şi mai mare când poate să vadă că Dumnezeu este în esenţa Lui bun… Când o va face, I se va închina! Este ceea ce au făcut cei ce, mai jos, au mărturisit bunătatea lui Dumnezeu.
Psalm 25:8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
(Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată în mântuire)
(De aceea, pentru mântuire omul trebuie să-şi exercite credinţa nu în bunătatea lui înnăscută, ci în bunătatea Lui veşnică)
Psalm 34:8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
(ea ar trebui încercată de toţi oamenii)
Psalm 36:7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
(este demonstrată în siguranţa veşnică a celor ce se bizuie pe ea)
Psalm 86:5 Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.
Psalm 86:15 Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.
Este motiv de închinare adusa Lui
Psalm 106:1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
Psalm 107:1 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”
Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Psalm 107:15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Psalm 119:68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile tale!
Ieremia 33:11 …strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, glasul celor ce zic: ,Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!’ Glasul celor ce aduc jertfe de mulţămire în Casa Domnului.
Dacă vom avea înaintea ochilor noştri cât mai des bunătatea Lui vom fi încurajaţi să ne închinăm Lui.
Cred că un bun punct de plecare pentru îmbunătăţirea închinării pe care o aducem lui Dumnezeu ca şi creştini individuali şi în comun ca şi biserică este bunătatea lui Dumnezeu.
Credeţi că Dumnezeu, Isus Hristos, şi Duhul Sfânt sunt într-adevăr buni? Pe ce vă bazaţi?
De ce aţi crede că Dumnezeu este bun?
Pentru că nu v-a pedepsit pentru păcate?
Pentru că l-a trimis pe Isus?
Pentru că, „vă dă de mâncare”?
Da, da, dar mai sunt multe alte motive care vedeţi, ne scapă! Să le căutăm împreună.
Fiecare vede bunătatea lui Dumnezeu faţă de el într-un fel sau altul. Şi asta-i foarte bine. Totuşi, de multe ori aceste convingeri nu ne-au condus la o închinare ferventă, la o laudă profundă a Numelui şi caracterului Dumnezeului nostru, după cum vedem că stau lucrurile în mijlocul nostru. (vezi, de multe ori care este starea bisericii în închinare: impasibilă şi rece). Să privim la următoarea întâmplare.
„Închinarea” tânărului fruntaş
Privind la o întâmplare din viaţa lui Isus vom vedea că înainte de a-i primi închinarea Isus îi cere tânărului să stabilească cine-i „bun”.
Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: ,,Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
„Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. ,,Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” Marcu 10:18
Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: ,,Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” El i-a răspuns: ,,De ce mă întrebi: ,Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” Matei 19:16-17
Astfel, îl vedem pe Isus că-l mustră pe tânărul nobil bogat că l-a numit „bun” fără să fi mărturisit mai întâi că-l recunoaşte pe Isus ca fiind mai mult decât un simplu om. Isus îi cere să stabilească mai întâi cine-i „bun”!
Să stabilim şi noi întâi cum este Dumnezeu bun…
A nu recunoaşte că Dumnezeu este bun şi a nu te închina Lui în consecinţă, stă la originea stricăciunii morale a oamenilor.
19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase…
28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori… etc. Romani 1
Ce este bunătatea Lui?
Tot binele se găseşte în natura Lui. Singura Fiinţă care este din fire bună. Noţiunea de bun nu se poate defini în afara lui Dumnezeu.
Noţiunea de bine este inseparabilă de Fiinţa lui Dumnezeu. Nu putem să recunoaştem existenţa Lui fără să recunoaştem şi bunătatea naturii Sale. De aceea, Pavel numeşte bunătatea Lui dumnezeire pentru că sunt calităţi identice (vezi, Romani 1:20). De îndată ce tăgăduim bunătatea Lui tăgăduim şi dumnezeirea Lui.
În acelaşi timp, trebuie să înţelegem că a spune că Dumnezeu este mare (măreţ) dar a omite că este bun, înseamnă a ne făuri un „dumnezeu” sălbatic, un monstru înspăimântător care asemenea unei mări turbate este gata să înghită pe oricine se apropie de El. Măreţia Lui nu se poate despărţi de bunătatea Lui, altfel am fi fost mistuiţi de mult., striviţi de mult de maiestatea Lui.
Un Dumnezeu care nu este bun, nu este dumnezeu deloc! Nici un om nu-şi poate forma o idee despre Dumnezeu în mintea lui şi să aibe o părere mai bună despre altceva pentru că orice altceva considerăm mai bun decât Dumnezeu, ne facem un idol din acel lucru.
Toată ideea de bunătate se concentrează în Fiinţa lui la fel cum toate apele lumii converg în oceane. Însă nu am fi avut nici o idee despre bunătate dacă istoria omenirii nu ar fi înregistrat atâtea dintre faptele Sale. În mod natural avem o idee de rău, nu de bine. Binele trebuie învăţat, nu răul!
Ideea sau noţiunea de bunătate este pur şi simplu absurdă fără includerea lui Dumnezeu în definirea ei. Este exact ceea guverne şi instituţii din lume încearcă acum să facă dar nu reuşesc. Să impună un „bine” fără a recunoaşte că singurul standard de comparaţie al lui este Dumnezeul revelat în Isus Hristos. Reuşesc europenii să facă bine în Kosovo, de pildă? Încă nu se poate spune! Reuşeşte guvernul actual să refacă economia închizând forţat întreprinderi şi lăsând oamenii pe drumuri? Noi nu putem face bine fără a face şi ceva rău, şi fără ca răul să fie alipit de noi! În schimb, Dumnezeu poate!
Pentru a înţelege mai bine cum este Dumnezeu bun să observăm că:
Bunătatea Lui nu este totuna cu sfinţenia Lui. Sfinţenia lui Dumnezeu reprezintă rectitudinea fiinţei Lui care este pură, curată şi fără cusur în sine, pe când bunătatea Lui este o manifestare a voinţei Sale faţă de toate creaturile Sale cărora le face bine. Despre sfinţenia Lui putem spune că străluceşte cel mai bine prin legea Lui, dar bunătatea Lui este arătată faţă de orice fiinţă care îşi trage existenţa de la El şi care îşi primeşte susţinerea de la El.
Bunătatea Lui nu este totuna cu mila Lui.
Bunătatea Lui se arată mai multor primitori ai ei, decât mila Lui.
Aceasta este situaţia tuturor urâtorilor lui Dumnezeu, sau a oamenilor care nu vor să renunţe la păcate şi să se întoarcă la El, să se lepede de sine şi să-l recunoască pe El ca Domn. Aceştia beneficiază nu de mila Lui, ci de bunătatea Lui. Problema devine gravă atunci când ei stăruiesc în ignorarea bunătăţii Lui şi nu se întorc la El. Pentru sfidarea ei vor fi pedepsiţi cum se cuvine.
Romani 2:3-5
Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.
Demonii sunt monumente ale bunătăţii creatoare a lui Dumnezeu dar nu şi primitori sau instrumente ale milei Sale, deoarece sunt răzvrătiţi. Harul lui Dumnezeu respectă fiinţa raţională, mila Lui pe cea nenorocită, însă bunătatea lui se arată tuturor, brutelor şi sfinţilor, plantelor şi pomilor, cât şi omului conştient se sine.
Creaţia a fost un act de bunătate, nu de milă, şi la fel este şi providenţa Lui în susţinerea unor elementelor acestei lumi.
Mulţi au încercat să batjocorească bunătatea lui Dumnezeu, spunând, „Da sigur, Dumnezeu e bun! Uite cum i-a nimicit pe cei ce locuiau în ţara Canaanului înainte de venirea evreilor! Cum poţi spune că Dumnezeu e bun?” Ei bine, bunătatea lui Dumnezeu este dovedită şi prin faptul că aceşti contestatari ai ei îşi continuă existenţa nestânjeniţi!
Psalm 85
1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
2 ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
3 i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
4 Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
5 În veci Te vei mânia pe noi? În veci îţi vei lungi mânia?
6 Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăşi în nebunie.
9 Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava.
10 Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.
A beneficia de bunătatea Lui cum o fac mulţi care-l neagă şi se fac că nu o văd, este atitudinea care stă la baza stricăciunii lor.
Bunătatea lui Dumnezeu este cuprinsă în toate atributele Sale. Toate lucrările Sale sunt nimic altceva decât consecinţe ale bunătăţii Sale diferenţiate prin numele lor în funcţie de „ţintele” spre care este exercitată.
Când Moise a vrut să aibe o perspectivă aruncată asupra gloriei Sale, Dumnezeu a spus că-i va da ocazia să vadă o întrezărire a bunătăţii Sale:
„Domnul a răspuns: ,,Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea (deşi, e vorba în engleza de „bunătatea” Lui) Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!”(Ex.33:19)
Număr Strong: 2898 – tuwb (toob)
– good (as a noun), in the widest sense, especially goodness (superlative concretely, the best), beauty, gladness, welfare: KJV– fair, gladness, good (-ness, thing, -s), joy, go well with.
Exod 34:6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,
Manifestarea bunătăţii Lui se face în creaţie.
- Bunătatea lui Dumnezeu este reflectată în creaţia Lui, când a spus despre fiecare lucru pe care l-a creat că „este bun”. Dacă înainte de creaţie El Însuşi nu ar fi fost bun atunci nimic din ceea ce a creat nu putea să fie bun.
Oamenii privesc astăzi la creaţie, la paragina în care se găseşte şi refuză să vadă bunătatea ei iniţială. Este la fel cum ai privi la o catedrală splendidă bombardată şi ai spune că arhitecţii ei nu au nici idee despre frumos şi artă! Dacă am privi cu puţină atenţie, bunătatea lui Dumnezeu se vede în fiecare fir de iarbă, în fiecare fulg de nea…
Demonstrarea bunătăţii Sale a fost cauza tuturor lucrurilor creaţiei Sale. Bunătatea Lui a constat în facerea din nimic a atâtor de multe lucruri… A fi, existenţa, este mai bună decât nimic. Prin bunătatea Lui întreaga creaţia a fost făcută. Dumnezeu nu a creat pentru că este o Fiinţă vie, ci pentru că este o Fiinţă bună.
Creaturile sunt bune pentru că El le-a făcut aşa, însă bunătatea Lui Însuşi nu depinde de nimic din exterior.
- Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată în Isus Hristos, prin mântuirea pe care ne-a adus-o.
Un subiect pe larg discutat în biserica noastră. Venirea lui Isus, viaţa, moartea şi învierea Lui reprezintă o dovadă supremă a bunătăţii Lui Dumnezeu.
Bunătatea Lui arătată în mântuire/răscumpărare o depăşeşte pe cea arătată la creaţie. Este o culme a ei. Când Adam a păcătuit în loc de a-i face pe loc un proces sumar urmat de o execuţie rapidă e rebelului Dumnezeu pronunţă binecuvântări şi făgăduinţe (Gen.3:15). Bunătatea Lui s-a manifestat înaintea justiţiei Sale încălcate, şi în timp ce-l izgoneşte pe om din paradis îi oferă speranţa recâştigării lui.
Tit 3:3-5
Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.
Bunătatea Lui a motivat mântuirea noastră!
Generozitatea Lui în darea Fiului Său pentru păcatele noastre este chiar mai mare decât aceea arătată la crearea noastră. Este o bunătate pe care nici măcar îngerii nu pot să o înţeleagă.
La creaţie a făcut o creatură inocentă din pământ. La răscumpărare a refăcut-o prin sângele Fiului Său.
La creare puterea Lui a făcut soarele să strălucească deasupra noastră. La mântuire bunătatea Lui a făcut dragostea Lui să se reverse asupra noastră, foste obiecte ale mâniei Lui.
Pentru Fiul Lui şi mântuirea care ne-a adus-o noi putem să-i aducem laudă!
Bunătatea lui Dumnezeu este arătată în special faţă de Biserică:
Psalm 31:19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
Plângeri 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
- Bunătatea lui Dumnezeu se vede în pedepsirea răului.
Se vede în crearea iadului şi trimiterea în iad a îngerilor căzuţi şi a oamenilor incorigibili.
Dreptatea lui Dumnezeu nu contrazice bunătatea naturii Sale.
O proprietate a binelui este de a fi separat de rău, a-l urî cu desăvârşire, şi a urmări pedepsirea lui.
Mulţi oameni pretind astăzi că, „un Dumnezeu iubitor nu ar fi creat iadul şi nu i-ar trimite pe oameni acolo!”. Însă în realitate argumentul decurge în felul acesta : Tocmai fiindcă este un Dumnezeu iubitor şi bun, El a creat iadul pentru a înlătura răul. A nu pedepsi răul sugerează o lipsă de bunătate.
Pentru că este Dumnezeu nu poate fi slab înaintea răului!
De aceea,
Iadul cel veşnic există fiindcă Dumnezeu este bun (!) într-adevăr, o axiomă a credinţei creştine
Este o cruzime din partea Lui? Dimpotrivă, dacă fiinţe nemuritoare cu un suflet rău îşi continuă existenţa nestânjenite răul lor ar acoperi totul iar şansa celor ce ar vrea să scape de el ar fi distrusă. Răul s-ar perpetua la nesfârşit şi toţi am fi chinuiţi pe veci de rău. Aceasta ar fi cruzimea adevărată ca domnia păcatului să se instaureze veşnic.
Natura sfântă şi bunătatea Dumnezeului nostru se află întotdeauna în opoziţie faţă tot de tot ce este rău. Pentru aceia dintre oameni care se pocăiesc de rele şi de păcate, existenţa iadului nu mai constituie o ameninţare, ci o asigurare că păcatului i se va pune capăt. Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată prin faptul că s-a ocupat de păcat, de rău. Dacă-l trecea cu vedere bunătatea Lui era îndoielnică. Însă modul categoric şi definitiv prin care îl va pedepsi arată cât de bun este.
Este un argument greu de înghiţit pentru cei ce nu vor să se întoarcă de la rău la Dumnezeu. Pentru cei cărora le place răul şi stăruiesc în el. Însă Dumnezeu se va dovedi bun la urmă pedepsindu-i.
- Bunătatea lui Dumnezeu se vede în providenţa Lui faţă de om
Neemia 9
24 Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, Cananiţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
25 Au ajuns stăpâni pe cetăţi întărite şi pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat, şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26 Totuşi, ei s-au răsculat şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine.
Lucrurile şi bogăţiile de care Israelul s-a bucurat în ţara promisă Neemia le atribuite bunătăţii lui Dumnezeu. Ştia prea bine că Israelul nu le merită după toată neascultarea arătată în pustie. Când din nou s-au răzvrătit şi nu i-au mulţumit, Dumnezeu le-a lovit recoltele, turmele şi casele, întorcându-i de unde au plecat. Nu numai atât, dar când au crezut că aceste bunuri li se cuvin şi le aparţin lor în exclusivitate, El i-a despărţit de ele.
Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a ne da lucruri şi bunuri pentru a face posibilă viaţa chiar şi atunci când ne-am dovedit complet nevrednici de ele. Iată totuşi la ce ar trebui să ne împingă această bunătate a lui Dumnezeu:
Deuteronom 8:10 Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
Psalm 103:2 Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
Proverbe 3:9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău…
Iacov 1:17 …orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Vezi, cazul celor 10 leproşi:
Luca 17:15-18
Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean. Isus a luat cuvântul, şi a zis: ,,Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”
Unde sunt astăzi cei care îşi amintesc să se întoarcă să-i mulţumească pentru bunătatea Lui? Unde sunt bătrânii care să se întoarcă şi mulţumească pentru vârsta avansată în care şi-au făcut copii la casele lor şi şi-au văzut nepoţii? Unde sunt tinerii care să se întoarcă să mulţumească pentru că s-au văzut scăpaţi de comunism şi de atâtea alte necazuri? Spectrul celor „zece leproşi” încă atârnă asupra noastră!
Bunătatea lui Dumnezeu se mai vede în întâmplările şi ocaziile vieţii:
Ezra 8:18 Şi, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;
Neemia 2:18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: ,,Să ne sculăm, şi să zidim!” Şi s-au întărit în această hotărâre bună.
- Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a-i oferi omului legăminte, răsplăţi, promisiuni şi condiţii.
Dacă privim la Gen.2:17 vedem deja o primă condiţie impusă omului.
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
Este aceasta asprime sau bunătate? Dacă privim mai atent la ea, vedem că este sugerat că dacă moartea veşnică este o consecinţă a neascultării, atunci viaţa veşnică este rezultatul ascultării.
Un suveran absolut cum este Dumnezeu nu avea nevoie decât să pretindă ascultare, fără să ofere promisiunea răsplătirii ei. Însă oferind viaţa veşnică ca răsplată a ascultării şi dezvăluindu-i omului că există un asemenea rezultat, Dumnezeu se arată bun.
Da, asociată neascultării este pedeapsa, dar de ce să-i spui omului că asociată ascultării este o răsplată? Doar, dacă vrei să te arăţi bun faţă de el? Să-l încurajezi să te asculte.
Stephen Charnock a spus despre acest aspect că, „Dumnezeu promite ca să poată răsplăti şi ameninţă ca să nu poată pedepsi.” Asta este bunătate!
- Bunătatea lui Dumnezeu se vede în schimbarea noastră, în înnoirea naturii noastre omeneşti. Să-l slăvim pentru naşterea din nou!!
După căderea în păcat şi în urma moştenirii păcatului noi oamenii suntem mai degrabă asemenea regnului animal după trup, asemenea îngerilor după duhul nostru, asemenea lui Dumnezeu după chip, dar despărţiţi de El după fire şi caracter.
Lucrurile s-au schimbat însă după întruparea Fiului, natura noastră fiind asumată şi răscumpărată de El, Isus ne-a unit din nou cu Dumnezeu prin credinţă. Astfel, cel ce cred în Isus devine fiu al lui Dumnezeu prin creare, dar frate al lui Isus prin înfiere.
„Fraţii Mei”
Aceasta este denumirea pe care după înviere Isus o atribuie ucenicilor Săi:
Ioan 20:17 ,,Nu mă ţinea”, i-a zis Isus; ,,căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
Şi fiindcă El s-a făcut de aceeaşi fire cu ei, spune că, „nu-I este ruşine să-i numească ,,fraţi” (Evrei 2:11).
În Isus are loc răscumpărarea firii noastre pământeşti care departe de a cunoaşte acum perfecţiunea, o va cunoaşte totuşi în ziua venirii Lui. Fiul s-a coborât pentru a ridica din mocirlă umanitatea noastră.
Iată exprimată aici înnoirea firii noastre şi efectul naşterii din nou asupra ei:
Ezechiel 36
25 Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.
26 Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
27 Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.
Ce nu era posibil să se împlinească într-o fire pământească decăzută, se poate acum într-un înnoită. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu.
Romani 8:3-4 Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e ,,firea pământească”.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
Bunătatea lui Dumnezeu se mai vede în:
a-i împlini omului nevoile existenţei sale pământeşti
a se îngriji de fericirea lui
a-i face legi şi a-i stabili principii
a-l atrage să-i primească mila
în primirea lui la întoarcere, la pocăinţă
În păstrarea tuturor lucrurilor:
Psalm 36:6-7 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace! Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Fapte 14:16-17 El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimes ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie.”
În necazuri şi prigoane:
Luca 12:11-12 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”
Luca 21:15 căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.
În ispite şi în scurtarea lor, în întărirea noastră în ispite:
1Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
În credincioşia Lui faţă de noi: (în dăruirea Lui de sine faţă de noi)
Ezechiel 37:27 Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
Ezechiel 32:38-39 Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.
1) Ce înseamnă a ignora bunătatea lui Dumnezeu?
Romani 11:22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.
2) Ce beneficii practice aduce amintirea în permanenţă a bunătăţii Lui?
Umbli în adevărul Lui
Psalm 26:3 Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău.
Duce la închinare
Psalm 63:3 Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
Arătăm bunătate faţă de alţii
Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
Dacă vedem bunătatea Lui faţă de noi, ne vom purta la fel cu duşmanii noştri şi îi vom câştiga pentru Hristos
Matei 5:44-47 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?
– Vom avea răbdare cu cei ce ne fac răul sau pur şi simplu, ne fac viaţa grea pe pământul acesta!
Concluzie:
Dintre toate atributele lui Dumnezeu bunătatea Lui şi nu puterea, maiestatea, sau sfinţenia Lui, ar trebui să fie motivul care să atragă cea mai profundă, sinceră şi ferventă închinare din partea noastră.
Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Dacă suntem slabi (nepăsători, insensibili) în închinare este aşa fiindcă nu vedem bunătatea Lui arătată nouă în atât de multe feluri şi descoperită în general de Scriptură.
A fi conştienţi de bunătatea lui Dumnezeu ne va stimula inimile în a exprima recunoştinţă în închinare. Sentimentul bunătăţii Lui care ne va pătrunde minţile şi inimile ne va face să-l iubim şi să-l adorăm la rândul nostru. Acesta ar fi răspunsul normal cuvenit faţă de bunătatea Lui!
Ar trebui să încercăm să explorăm mai departe această temă a bunătăţii lui Dumnezeu cu speranţa că rezultatul descoperirilor noastre ne va îndemna să ne închinăm Lui şi mai mult. Pentru moment să ne închinăm Lui pentru ce am aflat astăzi.
Dacă vrea cineva să-i exprime lui Dumnezeu laudă, închinare, recunoştinţă pentru că vede bunătatea Lui faţă de el, îl invit acum să o facă public, în mijlocul adunării.
Nu-l linguşiţi pe Dumnezeu, ci într-adevăr dacă vedeţi că El este bun cu voi, mulţumiţi-i! Dacă ţi-a umplut inima de mulţumire, ai ocazia acum să ţi-o goleşti!
Dar dacă îţi este plină de nemulţumire, invidie şi amărăciune, pentru că nu vezi bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine, fie prin circumstanţele vieţii tale, bunurile ce le ai, sau nu le ai, prin prietenii şi mediul în care te găseşti, atunci mai bine taci, şi cere-i să te ajute să începi să vezi bunătatea Lui nemărginită faţă de tine!
Teodor Macavei
@
Ezechiel
(Un comentariu mai amănunțit al cărții lui Ezechiel puteți găsi aici: Ezechiel – Chemarea slavei )
https://scripturile.wordpress.com/2013/01/23/ezechiel/
„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel! Cînd vei auzi un cuvînt care iese din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea” (Ezec. 3:16-21).
Isaia este profetul Fiului lui Dumnezeu; Ieremia este purtătorul de cuvînt al Tatălui, care-şi disciplinează copiii; Ezechiel este proorocul Duhului, numit în text: „slava Domnului”.
Pentru că se sperie de întâlnirea cu slava Domnului din debutul cărți, mulți se opresc acolo cu citirea ei. Nici nu știu ce mult pierd! Cartea este o bogăție de mesaj dumnezeiesc și de întâlniri cu supranaturalul în forma lui cea mai pură. Mesajul cărții, la fel de necesar acum ca și atunci, este: Dumnezeu este stăpân pe situație!
Titlul: Cartea poartă numele autorului ei care se poate traduce prin „Dumnezeu întăreşte” sau „Domnul este tăria mea”.
Ezechiel activează în paralel cu profetul Daniel. Ezechei este în mijlocul poporului. Daniel este la palatul suveranului imperial. Pentru cei ce știu să savureze subtilitățile Cuvântului lui Dumnezeu, numele celor doi profeți definesc mesajul divin pentru epocă.
Așezat la ,,talpa țării“, în mijlocul celor simpli, înconjurat de exilații fără țară, Ezechiel se numește providențial ,,Dumnezeu este tăria mea“.
Așezat la palat, în mijlocul vrăjitorilor, al magilor și al împăraților peste ținuturi, Daniel poartă numele ,,Dumnezeu este Judecătorul“.
Poporul căzut avea nevoie de încurajarea lui Ezechiel. Mai marii lumii aveau nevoie să li se aducă aminte că există Cineva deaspra lor în autoritate, Unul care vede, apreciează, judecă și pedepsește.
Ezechiel aduce ,,supranaturalul“ superior oricărei civilizații în mijlocul oamenilor din popor. Primul capitol al cărții lui, extraordinara și foarte amănunțita vedenie a slavei Domnului, anunță solemn că Dumnezeu s-a mutat temporar la răul Chebar, alături de poporul Său exilat. Cel care fusese pe vremuri cu ei în Egipt, a venit să stea alături de ei și în Babilon.
Autorul: Ca şi Isaia, Ezechiel a fost şi preot şi profet. El se pregătea să slujească Domnului la Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o facă. Preoţii erau instalaţi în slujire numai de la vîrsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus în robia babiloniană în anul 597 î.Cr., pe cînd avea numai 25 de ani. După încă cinci ani petrecuţi în Babilon, Ezechiel şi-a început slujirea printre poporul captiv de la rîul Chebar. Timp de cel puţin 22 de ani activează ca preot şi profet (Ezec. 29:17). Se căsătoreşte, dar nu ştim dacă a avut sau nu copii din această căsătorie. Ezechiel ajunge la Babilon cu 9 ani după Daniel, făcînd parte din cei 10.000 de captivi luaţi de Nebucadneţar în timpul domniei lui Zedechia (2 Împ. 24:11-18). El îşi începe activitatea după 5 ani de robie, spulberînd chiar de la început nădejdiile false ale celor care credeau că robia va fi scurtă şi că evreii se vor întoarce foarte repede acasă. Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj adresat naţiunii. Evreii trebuiau convinşi că nu poate fi vorba despre o întoarcere în ţara promisă, mai înainte de a se produce o totală întoarcere la Dumnezeu. Acest mesaj îşi atinge punctul maxim în pasajul din Ezec. 18:30-32:
„Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi”.
Data: Amănuntele date de Ezechiel ne ajută să stabilim foarte uşor data scrierii. Fiecare secţiune profetică a cărţii debutează cu data la care a fost primită de la Domnul şi transmisă oamenilor. Activitatea profetică a lui Ezechiel a început în luna Iulie din anul 593 î.Cr. şi a continuat cel puţin pînă la vremea menţionată în ultima profeţie înregistrată de textul cărţii, adică: luna Aprilie din anul 571 î.Cr. Ezechiel a fost contemporan cu Ieremia şi Daniel. Cam de aceiaşi vîrstă cu Daniel, dar mult mai tînăr decît Ieremia, profetul a fost mult influenţat de „profetul lacrimilor” căruia i-a continuat aparent trei dintre profeţiile sale: (1) vedenia cazanului pus pe foc (Ezec. 11:1-12; 24:3-14; comparate cu Ier. 1:13-15), (2) zicala strugurilor acrii (Ezec. 18:2-32; comparat cu Ier. 31:29-30) şi (3) pilda celor două surori (Ezec. 23:1-49; comparat cu Ier. 3:6-11).
Contextul politic: (preluare dintr-un studiu ținut de Alexandru Vasile Taloș)
Ezechiel s-a născut într-o vreme de mari frământări politice în lumea Orientului Mijlociu. Trei mari imperii se confruntau în acea regiune, Asiria, Babilonul și Egiptul. Sub presiunea militară a acestora, regatele mai mici au dispărut pentru totdeauna din istorie. Imperiul Asirian dominase regiunea Orientului Mijlociu timp de câteva secole. O dată cu moartea lui Ashurbanipal, Asiria a intrat în declin.
Nabopolassar (625-605 î.H.) întemeiază Imperiul Neo-Babilonian, iar fiul său Nebucadrezzar (605-562 î.H.) ridică imperiul la cele mai înalte culmi ale gloriei sale. Egiptul încearcă să joace un rol de mare putere a vremii, dar nu va reuși să împiedice expansiunea celor două imperii spre vest și va fi înfrânt în repetate rânduri.
Pentru a înțelege mai bine contextul în care a profețit Ezechiel este necesară o privire de ansamblu a ultimei perioade din istoria regatului Iuda și a stării de spirit a evreilor deportați în Babilon. Regatul de Nord, Israel, cu capitala la Samaria, a dispărut din istorie în anul 722 î.H., când a fost cucerit de Asirieni, iar populația a fost deportată în
Mesopotamia, între Tigru și Eufrat. În anul 586 î.H., regatul de Sud, Iuda, cu capitala la Ierusalim, a fost cucerit de Babilonieni, iar populația a fost deportată în partea de sud a Mesopotamiei. Ultimii împărați ai lui Iuda au fost Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin și Zedechia.
Iosia a domnit la Ierusalim între anii 640–609 î.H. El a început o reformă religioasă prin care a încercat să întoarcă poporul de la idolatrie. În timpul domniei lui și-a început activitatea proorocul Ieremia, care a sprijinit acțiunile de reformă ale lui Iosia.
În anul 622 î.H. a fost descoperită Cartea Legii, în Templu (2 Împărați 22:3-11). În acel an s-a născut proorocul Ezechiel.
În anul 612 î.H., Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a cucerit cetatea Ninive, capitala Asiriei. Faraonul Egiptului, Neco, a încercat să oprească înaintarea lui Nebucadnețar spre Apus și a venit în ajutorul Asiriei la Carchemiș, pe Eufrat. Iosia a ieșit înaintea lui Neco pentru a-l împiedica să ajute Asiria, dar a fost rănit mortal în bătălia de la Meghido, în anul 609 î.H. (2 Cronici 35:20-25). Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia, care a murit la vârsta de 39 de ani.
Ioahaz sau Jehoahaz (Șalum), fiul lui Iosia, a domnit doar trei luni la Ierusalim, deoarece Neco l-a detronat și l-a dus în captivitate în Egipt (Ieremia 22:10-12), numind în locul lui pe Ioiachim sau Jehoiachim (Eliachim), un alt fiu al lui Iosia, care i-a plătit tribut (2 Împărați 23:31-35). El a refuzat mesajul de avertizare din partea Domnului și a ars sulul cărții lui Ieremia (vezi: Ieremia cap. 36).
Ioiachim a domnit între anii 609–597 î.H. În anul 605 î.H., Nebucadnețar a cucerit Carchemișul și a înaintat destul de mult spre Sud, încât a pretins comori și ostatici de la Ierusalim. Cu această ocazie au fost duși în Babilon, Daniel și cei trei tovarăși ai săi. Ioiachim a domnit în vremuri tulburi și a pendulat politic între Egipteni și Babilonieni (2 Regi 24:1-2). Se pare că a murit în timpul unor raiduri întreprinse de bande trimise de Nebucadnețar și nu a avut parte nici de înmormântare ca rege (Ieremia 23:15-19).
israel_judah_exile__captivity_map
Ioiachin sau Jehoiachin (Ieconia), fiul lui Ioiachim, a domnit doar trei luni și zece zile, deoarece Nebucadnețar a asediat Ierusalimul, iar Ioiachin s-a predat și a fost dus în robie împreună cu familia regală. Babilonienii au jefuit Templul și visteriile regale. Nebucadnețar a dus în robie elita socială, militarii și meseriașii, și a lăsat în Ierusalim doar pătura săracă a orașului. Cu această ocazie, în anul 597 î.H., a fost dus în robie și preotul Ezechiel.
Zedechia (Matania), fiul cel mai mic al lui Iosia și unchiul lui Ioiachin, a fost pus de Nebucadnețar ca rege vasal (2 Regi 24:17). Evreii îl considerau un rege marionetă, deoarece nu era moștenitorul de drept al tronului davidic. Ca o turturică speriată, Zedechia s-a temut să asculte sfaturile lui Ieremia. El s-a răsculat împotriva Babilonului, dar a fost capturat, iar copiii lui au fost uciși în fața lui, apoi i-au scos ochii și l-au dus în lanțuri în Babilon.
În anul 586 î.H., Templul a fost distrus, Ierusalimul lăsat în ruine, iar poporul dus în captivitate. În locul lui a fost numit guvernator Ghedalia, pe care Evreii l-au asasinat; și mulți s-au refugiat în Egipt, unde l-au târât și pe Ieremia.
Ezechiel își datează viziunile și cuvântările referindu-se la a nii de captivitate ai regelui Ioiachin. Chiar și în robie, evreii îl considerau pe Ioiachin împăratul davidic și sperau să se întoarcă împreună cu el la Ierusalim. După moartea lui Nebucadnețar, noul împărat al
Babilonului, Evil-Merodac i-a oferit un statut privilegiat lui Ioaiachin, când acesta avea vârsta de 55 ani. Anii robiei lui Ioaiachin corespund cu anii robiei lui Ezechiel. Datările lui Ezechiel, făcute după lunile anului ebraic.
PASAJ
REFERINȚA – Anul Robiei CALENDAR IULIAN
1:1-2 Anul 5; luna 4; ziua 5 – 593 î.H.
3:16 Anul 5; luna 4; ziua 12 – 593 î.H.
8:1 Anul 6; luna 6; ziua 5 – 592 î.H.
20:1 Anul 7; luna 5; ziua 10 – 591 î.H.
24:1 Anul 9; luna 10; ziua 10 – 588 î.H.
29:1 Anul 10; luna 10; ziua 12 – 587 î.H.
26:1 Anul 11; luna ?; ziua 1 – 586 î.H.
30:20 Anul 11; luna 1; ziua 7 – 586 î.H.
31:1 Anul 11; luna 3; ziua 7 – 586 î.H.
33:21 Anul 12; luna 10; ziua 5 – 585 î.H.
32:1 Anul 12; luna 12; ziua 1 – 585 î.H.
32:17 Anul 12; luna 12; ziua 15 – 585 î.H.
40:1 Anul 25; luna 1; ziua 10 – 573 î.H.
29:17 Anul 27; luna 1; ziua 1 – 571 î.H.
2 Regi 25:27 Anul 37; luna 12; ziua 27 – 561 î.H.
Robia Babiloniană a durat 70 ani, conform proorociei lui Ieremia.
539 î.H. – Căderea Babilonului sub Medo-Persani
538 î.H. – Decretul Împăratului Cir de întoarcere a evreilor
536 î.H. – Sosirea la Ierusalim a primilor evrei cu Zorobabel
535 î.H. – Punerea temeliilor Templului la Ierusalim
516 î.H. – Dedicarea celui de al doilea Templu
Conţinutul cărţii: Cartea lui Ezechiel are un caracter autobiografic şi este aranjată într-o ordine cronologică. Conţinutul cărţii înregistrează activitatea lui Ezechiel ca profet.
Există suprapuse două paliere de acțiune. La suprafață, în cadrul istoric Ezechiel narează trei miscări distincte: (a) profeţii adresate situaţiei prezente: judecata Ierusalimului şi a poporului evreu (Ezec. 4-14), (b) profeţii despre viitor – destinul naţiunilor (Ezec. 25-39) şi (c) profeţii despre vremea sfîrşitului: Templul, închinarea, cetatea (Ezec. 40-48).
În palierul din lumea nevăzută, întâmplările de pe pământ sunt cauzate direct de mișcările ,,slavei lui Dumnezeu“. Profețiile lui Ezechiel sunt structurate clar în jurul celor trei ,,viziuni ale slavei Domnului“.
În prima viziune, slava Domnului sosește la Babilon (Ezec. 1:1-28).
În cea de a doua viziune, slava Domnului se pleacă din Ierusalim (Ezec. cap. 8 – 11), iar în cea de a treia viziune, slava Domnului se întoarce în Ierusalim (Ezec. 43).
img_0258
Nimic din ceea ce se petrece pe pământ nu este la întâmplare. Ceea ce se vede este determinat de ceea ce nu se vede. Ezechiel ne descopră dependența dintre evenimentele vizibile și acțiunile lui Dumnezeu în lumea invizibilă. Vedeniile lui ne pun înainte activitatea Duhului lui Dumnezeu, la fel de importantă atunci cum este și astăzi. El este puterea lui Dumnezeu care împlinește pe pământ planurile Celui Atotputernic.
Ezechiel este un prooroc foarte puţin citat în Noul Testament. Nu-l găsim în textul Evangheliilor sau al epistolelor, dar el apare în toată măreţia lui în cartea Apocalipsei. Pentru cel ce cunoaşte Biblia, nu este nici un secret că Ezechiel şi Ioan sînt amîndoi profeţi apocaliptici. Şi unul şi celălalt au avut harul să primească de la Domnul descoperiri extraordinare despre vremurile sfîrşitului, în care Dumnezeu va face ceruri noi şi un pămînt nou în care va locui neprihănirea. Multe din pasajele cărţilor lor pot fi citite şi studiate în paralel. Iată de exemplu viziunea scaunului de domnie al lui Dumnezeu:
„Deasupra cerului care este peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el” (Ezec. 1:26).
„Numaidecît am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere” (Apoc. 4:2-3).
Ca şi cartea lui Ioan, şi proorociile lui Ezechiel sînt pline de vedenii (Ezec. 8), pilde (Ezec. 17), poeme (Ezec. l9), proverbe (Ezec. 12:22, 23; 18:2) şi tablouri cu încărcătură simbolică. Specificul acesta mai are încă o explicaţie. Pînă la căderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a făcut literalmente pe Ezechiel mut (Ezec. 3:26, 27). Aşa că mesajul lui către popor nu a putut fi transmis prin vorbe, ci prin intermediul gesturilor şi al simbolurilor. Din cauza acestei situaţii, profetul a fost împins de cîteva ori de Dumnezeu în situaţii dificile. A trebuit să umble gol, să stea legat cu frînghii, să mănînce baligă de animal, etc. Cel mai greu de purtat dintre toate semnele profetice a fost însă moartea soţiei sale, produsă chiar în ziua în care a căzut Ierusalimul (Ezec. 24:15-27). Pentru ca glasul lui Ezechiel către popor să sune la fel cu glasul Dumnezeului lor, Domnul a vrut ca profetul să guste ceva din durerea pe care Dumnezeu însuşi a simţit-o cînd a încuviinţat pedepsirea cetăţii favorite.
Unul dintre cele mai grafice capitole ale cărţii lui Ezechiel este capitolul 37 în care găsim viziunea văii oaselor. Nicăieri în Biblie nu este descrisă mai plastic refacerea şi renaşterea poporului evreu. Şi tot nicăieri în Biblie nu se găseşte mai clar declaraţia că Dumnezeu nu şi-a terminat planurile cu evreii. Dumnezeu poate să-i ridice chiar şi din morminte pentru a-i aşeza în matca destinului lor mesianic.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Una din expresiile caracteristice ale cărţii este „slava Domnului”. Ea apare de 12 ori în primele 11 capitole, dispare apoi din text, pentru ca să reapară în capitolul 43 al cărţii. Capitolul l debutează cu descrierea slavei cereşti, iar capitolele 40-48 încheie cartea cu descrirea instaurării slavei lui Dumnezeu pe pămînt („Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; facă-se voia Ta; vie împărăţia Ta; precum în cer aşa şi pe pămînt” – Matei 6:9-10). Între aceste două extreme, cartea lui Ezechiel ne prezintă ce s-a întîmplat cu slava Domnului în împărăţia lui Iuda. În Ezechiel 8 îl vedem pe profet dus de Domnul la Ierusalim ca să fie martor la idolatria poporului şi pentru a asista la plecarea slavei Domnului din cetate.
În Vechiul Testament, slava Domnului era semnul prezentei lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Locul ei era între heruvimii harului de pe chivotul legămîntului din Cortul întîlnirii. Din pricina păcatelor poporului, în timpul vieţii lui Ezechiel, Dumnezeu trimite asupra evreilor pedeapsa robiei. Înainte însă de căderea Ierusalimului, slava Domnului părăseşte treptat cetatea. Mai întîi, ea „s-a ridicat dintre heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei” (Ezec. 9:3). Această mişcare a ei a făcut ca Templul să se umple de nor şi curtea de strălucire (Ezec. 10:4). Apoi „slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi. Heruvimii şi-au întins aripile… şi s-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit” (Ezec. 10:18-19). „După aceea… slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii, şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii” (Ezec. 11:22-23). Plecarea slavei Domnului din Ierusalim s-a făcut cu o încetineală şi cu o maiestate care subliniază parcă regretul cu care Dumnezeu trebuie să se despartă de cetate şi să îngăduie distrugerea ei. Cînd slava a plecat, a început prăpădul.
Ezechiel nu se opreşte însă aici. Profeţia lui ridică vălul de la orizontul viitorului. Capitolele finale ale cărţii lui proclamă întronarea împărăţiei lui Israel şi revenirea slavei: „M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit… Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit. Atunci, Duhul m-a răpit şi m-a dus în curtea dinlăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului!” (Ezec. 43: l -5).
>Mesajul cărţii: Nu trebuie să căutăm prea mult pentru a descoperi care este ideea principală şi mesajul central din cartea lui Ezechiel. Ele se găsesc pe aproape fiecare filă a cărţii. Cu variaţii minime, fraza: „Şi vor şti că Eu sînt Domnul” se repetă de nu mai puţin de 70 de ori. Ea este folosită de 29 de ori atunci cînd se vorbeşte despre pedeapsa pe care o va aduce Iehova asupra Ierusalimului; de 24 de ori atunci cînd se vorbeşte despre judecata divină care va cădea asupra neamurilor; şi de 17 ori atunci cînd se vorbeşte despre viitoarea restaurare a Israelului şi despre binecuvîntarea care va veni asupra lui la vremea sfîrşitului. Această observaţie dă pe faţă însăşi chintesenţa cărţii. Ezechiel anunţă că poporul ales, şi toate celelalte popoare ale lumii, vor ajunge să cunoască în scurgerea vremii că Iehova este singurul şi adevăratul Dumnezeu, Suveran absolut asupra neamurilor şi asupra istoriei.
Aceasta se va face prin trei acţiuni distincte:
(a) Mai întîi este vorba despre pedepsirea Ierusalimului şi despre ducerea poporului ales în robie, lucru despre care noi ştim astăzi că s-a întîmplat întocmai. Pentru judecarea poporului, cel mai ilustrativ pasaj este acela din capitolul 6 al cărții, unde expresia apare de patru ori (v. 7, 10, 13, 14)
,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului*, întoarce-ţi faţa spre munţii** lui Israel, proroceşte împotriva lor şi zi: ‘Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: «Iată, voi aduce sabia împotriva voastră şi vă voi nimici* înălţimile. Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri. Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre. Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite şi înălţimile, pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi vor pieri, stâlpii voştri închinaţi Soarelui vor fi tăiaţi şi lucrările voastre, nimicite. Morţii vor cădea în mijlocul vostru şi veţi şti* că Eu sunt Domnul. Dar* voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri când veţi fi risipiţi în felurite ţări. Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi* inima preacurvară şi necredincioasă şi ochii** care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de ei înşişi din pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor. Şi vor şti că Eu sunt Domnul şi că nu degeaba i-am ameninţat că le voi trimite toate aceste rele“ (Ezec. 6:1-10)
(b) În al doilea rînd, prin judecata şi pedepsirea popoarelor existente în zilele lui Ezechiel, lucru despre care iarăşi noi ştim că s-a întîmplat întocmai.
(c) În al treilea rînd, prin prezervarea Israelului şi prin finala lui restaurare în poziţia şi privilegiile de popor al Legămîntului. Cel mai cunoscut pasaj care ilustrează această lucrare este celebra ,,viziune din valea oaselor“ (Ezec.6). Aceasta s-a întîmplat parţial o dată cu reîntoarcerea din robia Babiloneană a „rămăşiţei” sub conducerea lui Ezra şi Neemia, se întîmplă acum prin supravieţuirea miracuIoasă a Israelului şi îşi va avea curînd încununarea în instaurarea împărăţiei Mielului.
Mesajul tuturor profețiilor este exprimarea dorinței suverane a lui Dumnezeu de a fi recunoscut pentru ceea ce este și pentru cine este El. Ignorarea Lui pe planeta rebelă a oamenilor trebuie să ia sfârșit. În spatele cuvintelor rostite de Ezechiel se află preocuparea lui Dumnezeu pentru numele Lui cel sfânt (aici cu sens de ,,excelent“) pe care Israel l-a profanat în fața celorlalte neamuri.
,,De aceea, spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu* celui sfânt, pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers“ (Ezec. 36:22).
>Redus la o singură afirmaţie, cartea lui Ezechiel spune: „Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul!”
SCHIŢA CĂRŢII
Viziunea iniţială şi chemarea profetului Ezechiel în slujbă (1-3)
- PREZENT – JUDECATA IERUSALIMULUI ŞI A POPORULUI (4-24)
Pilde şi profeţii despre apropierea pedepsei (4-7)
Viziunea Templului şi a cetăţii: Slava Domnului pleacă (8-11)
Alte simboluri şi mesaje despre judecată (12-24)
- VIITOR – DESTINUL NAŢIUNILOR (25-39)
Judecăţi asupra popoarelor străine (25-32)
După judecată Israelul va fi restaurat (33-37)
Distrugerea lui GOG şi MAGOG; înălţarea Israelului (38-39)
- VREMEA SFÎRŞITULUI: TEMPLUL, ÎNCHINAREA, CETATEA (40-48)
TEMPLUL reclădit şi slava cea nouă (40:1 – 43:12)
ÎNCHINAREA reînnoită, rîul cel sfînt (43:13- 47:12)
ŢARA re-împărţită şi
CETATEA lui Dumnezeu (47:13- 48:35)
@
@
Cea de-a şaptea zi şi „râul“- Lămuriri asupra Genesei: capitolul 2 – C. H. Mackintosh
http://www.mesagerul-crestin.net/CB_VT/HTM/Gen_cap_02.htm
Acest capitol ne atrage atenţia cu două lucruri importante: „ziua a şaptea“ şi „râul“. Ziua a şaptea merită o atenţie deosebită.
Puţine învăţături au stârnit atâtea certuri de vorbe şi atâtea păreri felurite ca sabatul, cu toate că Sfânta Scriptură ne arată această învăţătură în modul cel mai lămurit. Vom cerceta în amănunţime porunca de a păzi sabatul în cadrul cercetării cărţii Exod; în acest capitol nu i se dă omului o poruncă, ci găsim scris numai că: „în ziua a şaptea, Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea pe care o făcuse“ (versetul 2). „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse“ (versetele 1-3). Aici deci nu găsim o poruncă. Aceste cuvinte ne arată că Dumnezeu S-a odihnit, pentru că Îşi sfârşise toată lucrarea. Acela, care lucrase şase zile, Îşi isprăvise lucrarea şi S-a odihnit. Toate cele făcute erau desăvârşite; toate erau foarte bune; toate erau cum le făcuse El Însuşi şi acum Se odihnea în mijlocul creaţiei Lui. „Stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie“ (Iov 38.7). Dumnezeu Îşi isprăvise lucrarea şi acum Se odihnea, adică sărbătorea un sabat.
Acesta este adevăratul caracter al sabatului. Din ceea ce citim în Scriptură este singurul sabat, pe care Dumnezeu l-a sărbătorit vreodată. Mai târziu, Dumnezeu a poruncit omului să păzească sabatul, dar omul nu a fost în stare să ţină porunca lui Dumnezeu, însă nicăieri nu se mai găsesc aceste cuvinte: „Dumnezeu S-a odihnit“; dimpotrivă, Isus a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez“ (Ioan 5.16). Sabatul nu s-a mai putut deci sărbători, în adevăratul sens al cuvântului, decât acolo unde nu mai era nimic de făcut, adică în mijlocul unei creaţii curate, unde nu se găsea nici o pată a păcatului. Dumnezeu nu Se poate odihni unde este păcat, şi dacă privim în jurul nostru ne vom convinge că lui Dumnezeu Îi este imposibil să savureze odihna în creaţia de acum. Spinii şi mărăcinii şi alte mii de roade triste şi umilitoare ale unei creaţii care suspină ne arată că Dumnezeu trebuie să lucreze şi că nu Se poate odihni. Cum S-ar putea odihni Dumnezeu în mijlocul mărăcinilor şi al spinilor, în mijlocul gemetelor şi al lacrimilor, a ostenelii şi a grijii, a bolii şi a morţii, a vinei unei lumi stricate? Ar putea sărbători un sabat în mijlocul unor astfel de împrejurări?
Indiferent cum s-ar răspunde la această întrebare, Sfânta Scriptură ne face cunoscut, că Dumnezeu nu a sărbătorit până acum decât un singur sabat, şi anume cel despre care vorbeşte capitolul 2. „Ziua a şaptea“ şi nici o altă zi a fost sabatul. Ziua aceasta arată terminarea creaţiei; dar, prin căderea omului, această creaţie s-a stricat şi odihna din ziua a şaptea a încetat.
Nici Hristos, când era pe pământ, n-a ţinut niciun sabat. El Şi-a săvârşit lucrarea, dar unde Şi-a petrecut sabatul? În mormânt! Domnul Isus, Dumnezeu întrupat, Domnul sabatului, Creatorul şi Susţinătorul cerului şi al pământului, a petrecut ziua a şaptea în mormânt. Ce ne spune aceasta? Ar fi putut sta Fiul lui Dumnezeu în mormânt în ziua sabatului, dacă această zi ar fi trebuit să fie petrecută în odihnă, în pace şi într-o adâncă încredinţare că nu mai era nimic de făcut? Imposibil! Dar chiar mormântul lui Isus ne vorbeşte despre neputinţa de a ţine sabatul. Omul este o făptură căzută, stricată şi vinovată. Ea ajunge în umblarea în păcat să răstignească pe Domnul măririi şi să pună la intrarea mormântului Său, o piatră mare, ca, dacă va fi cu putinţă, să-L ţină mereu acolo. Şi astfel, în vreme ce Fiul lui Dumnezeu era în mormânt, omul sărbătorea sabatul! Ce ciudăţenie! Hristos se afla în mormânt ca să restabilească sabatul întrerupt, iar omul încerca să păzească sabatul, ca şi cum totul ar fi fost în bună rânduială! Desigur, era sabatul omului, nu sabatul lui Dumnezeu. Era un sabat fără Hristos! O formă goală, fără putere şi fără nici un preţ!
Dar, va zice cineva, ziua a şaptea a ajuns ziua întâi; aşa că toate cele ce se potriveau cu ziua a şaptea au trecut asupra zilei întâi. Nu cred că această părere se poate întemeia pe Scriptură. Sau există o mărturie divină pentru această afirmaţie? Nu, dimpotrivă, Cuvântul lui Dumnezeu, în deosebi Noul Testament, întăreşte tocmai deosebirea dintre ziua a şaptea şi cea dintâi. În capitolul 28 al evangheliei după Matei, citim: „La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze în spre ziua întâi a săptămânii…“ Aici nu este vorba că sabatul a devenit „ziua întâi a săptămânii“, nici că sabatul a fost transferat într-o altă zi. Ziua întâi a săptămânii nu este un sabat modificat, ci o zi nouă. Este întâia zi a unei perioade noi de timp, nu cea din urmă zi a unei epoci vechi. „Ziua a şaptea“ stă în legătură cu pământul şi cu odihna pământească, în timp ce „ziua întâi a săptămânii“ stă în legătură cu cerul şi cu odihna cerească.
Deosebirea este foarte importantă. Dacă sărbătoresc ,,ziua a şaptea“, mă socotesc eu însumi, prin acest fapt, un om pământesc, fiindcă această zi, cum am arătat, este în legătură cu odihna pământească, odihna facerii lumii. Dar dacă, prin învăţătura Scripturii şi a Duhului lui Dumnezeu, înţeleg însemnătatea „zilei întâi a săptămânii“, voi înţelege imediat şi legătura strânsă dintre ziua aceasta şi noua rânduială a lucrurilor. Această rânduială este cerească şi are ca temelie veşnică moartea şi învierea lui Hristos. Ziua a şaptea era în legătură cu Israel şi cu pământul; ziua întâi a săptămânii este în legătură cu Biserica şi cu cerul. Dumnezeu poruncise lui Israel să păzească ziua sabatului, pe când ziua întâi a săptămânii i-a dat-o Bisericii ca un drept, de care ea este chemată să se bucure. Sabatul a fost piatra de încercare a stării morale a lui Israel; ziua întâi a săptămânii este dovada clară a primirii veşnice a Bisericii. Sabatul arăta ceea ce putea să facă Israel pentru Dumnezeu; ziua întâi a săptămânii arată ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi.
Niciodată nu vom putea preţui îndeajuns însemnătatea „zilei Domnului“, cum este numită ziua întâi a săptămânii în capitolul 1 al Apocalipsei. Această zi, fiind ziua în care Hristos a înviat dintre cei morţi, nu arată terminarea creaţiei, ci biruinţa slăvită şi desăvârşită a răscumpărării. Sărbătorirea zilei întâi a săptămânii nu trebuie privită ca o robie sau un jug pentru creştin, ci, dimpotrivă, creştinul este fericit să sărbătorească această zi minunată. Astfel, vedem pe cei dintâi creştini adunaţi în ziua întâi a săptămânii ca să frângă pâinea (Faptele Apostolilor 20.7). Deci deosebirea dintre sabat şi ziua întâi a săptămânii este pe deplin întărită în această vreme a istoriei Bisericii. Iudeii serbau sabatul în sinagogile lor, citind „legea şi proorocii“ (Faptele Apostolilor 15.21), iar creştinii serbau ziua întâi a săptămânii adunându-se ca să frângă pâinea. Nu este niciun verset în Sfânta Scriptură în care ziua întâi a săptămânii să fie numită sabat; dar sunt multe dovezi care arată că este o mare deosebire între aceste două zile.
Să nu trecem însă cu vederea adevărul important că sabatul va fi sărbătorit pe pământul lui Israel şi în toată creaţia: „Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu“ (Evrei 4. 9). Când Fiul lui Avraam, Fiul lui David şi Fiul Omului, Îşi va lua locul de Stăpân peste tot întinsul pământului, atunci va fi un sabat măreţ, o odihnă pe care păcatul nu o va mai strica niciodată. Dar acum, Fiul este lepădat, şi toţi acei care Îl cunosc şi Îl iubesc sunt chemaţi să împartă cu El locul lepădării Sale, sunt chemaţi „să iasă afară din tabără la El şi să sufere ocara Lui“ (Evrei 13.13). Dacă pământul ar putea sărbători sabatul, nu ar mai fi nicio ocară.
Să vedem acum legătura dintre „sabat“ şi „râul“ ce ieşea din Eden. Există o aşa mare frumuseţe aici! Pentru întâia oară se pomeneşte în Scriptură de ,,râul lui Dumnezeu“ (a se vedea şi Psalm 65.9), care este amintit aici în legătură cu odihna lui Dumnezeu. Când Dumnezeu Se odihnea în lucrările Sale, toată creaţia a simţit binecuvântarea şi înviorarea acestei odihne, căci Dumnezeu nu putea să ţină un sabat, fără ca să se răspândească peste tot întinsul pământului vreo influenţă sfântă. Însă, vai! râurile care curg din Eden, locul odihnei pământeşti, au fost oprite repede din cursul lor, pentru că păcatul a întrerupt odihna creaţiei.
Totuşi, slavă Domnului! Păcatul nu L-a oprit pe Dumnezeu în lucrarea Sa, ci I-a oferit un nou câmp de lucru, şi, pretutindeni, unde lucrează Dumnezeu, se vede şi râul curgând. Astfel, când mâna Lui puternică şi braţul Său întins au călăuzit oştirile pe care le-a răscumpărat, ducându-le prin pustiu, vedem iarăşi curgând un râu: nu curgea din Eden, ci din stânca lovită, care este o imagine frumoasă şi potrivită cu planul, după care harul lui Dumnezeu lucrează faţă de păcătoşi şi se îngrijeşte de toate nevoile lor. Aici nu este vorba despre creaţie, ci despre răscumpărare. „Stânca era Hristos“ (1 Corinteni 10.4), Hristos lovit pentru vindecarea poporului său. Stânca lovită era în legătură cu locul lui Dumnezeu în cort. Această legătură este de o frumuseţe deosebită: Dumnezeu locuind într-un cort şi Israel bând apă din stânca lovită! Ce vorbire clară pentru orice ureche deschisă şi ce învăţătură pentru orice inimă predată cu totul Domnului (Exod 17.6)!
Pe măsură ce înaintăm în istoria căilor lui Dumnezeu, vedem râul pornind în altă parte. „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: «Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura»“ (Ioan 7.37-38). Aici vedem că râul iese dintr-un alt izvor şi curge în altă parte. Cu toate că este tot acelaşi izvor al râului, adică Însuşi Dumnezeu, Dumnezeu a fost cunoscut acum într-o legătură nouă şi pe un principiu nou. În capitolul 7 al evangheliei după Ioan, Domnul Isus ni se arată în duh, în afară de rânduiala firească a lucrurilor, ca izvorul de apă vie, iar credinciosul ni se arată ca şi canal al acestui izvor. Altădată, Edenul trebuia să-şi răspândească apele afară din grădină, ca să ude pământul şi să-l facă să rodească. Tot aşa şi în pustie; îndată ce stânca a fost lovită, a dat apă răcoritoare oştirilor însetate ale lui Israel. Tot aşa şi azi: oricine crede în Isus ajunge mijlocul prin care curg râurile binefăcătoare pentru cei din jur.
Astfel, cel credincios trebuie să se considere tot timpul un canal, prin care harul lui Hristos vrea să se reverse spre binele unei lumi sărmane şi ticăloase; şi cu cât o să samene mai cu dărnicie, cu atât o să secere mai din belşug: „Unul, care dă mai cu mână largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească“ (Proverbe 11.24). Acesta este un drept minunat pentru credincios, dar, în acelaşi timp, are şi o mare răspundere. El este chemat să fie un martor neclintit al harului Aceluia în care crede, şi să arate neîncetat acest har.
Cu cât o să-şi înţeleagă mai bine dreptul, cu atât o să corespundă mai bine răspunderii. Dacă este obişnuit să se hrănească din Hristos, nu poate altfel decât să-L prezinte pe El. În măsura în care Duhul Sfânt va ţine aţintit ochiul creştinului asupra lui Isus, în aceeaşi măsură inima acestuia va fi preocupată cu Persoana vrednică de adorare a Domnului, iar viaţa şi caracterul lui vor fi o mărturie clară despre harul Său. Credinţa este puterea slujbei şi în acelaşi timp puterea mărturisirii şi puterea adorării. Dacă nu trăim „în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit şi S-a dat pe sine Însuşi pentru noi“ (Galateni 2.20), nu vom fi nici slujitori folositori, nici martori credincioşi, nici adevăraţi închinători. Poate că lucrăm mult, fără însă să slujim lui Hristos; sau poate vorbim mult, totuşi fără să mărturisim pe Hristos; şi poate ne arătăm ca foarte evlavioşi, fără însă să ne închinăm Lui în duh şi în adevăr.
În sfârşit, mai găsim „râul lui Dumnezeu“ în cel din urmă capitol al Apocalipsei. „Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede cum e cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului“ (Apocalipsa 22.1). Iată râul despre care vorbeşte psalmistul şi care înveseleşte cetatea lui Dumnezeu, „sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt“ (Psalm 46.4; a se vedea şi Ezechiel 47.1-12, şi Zaharia 14.8). Acesta este ultimul loc unde mai întâlnim râul. Apa sa nu mai poate fi tulburată, iar canalul său nu mai poate fi distrus. „Scaunul de domnie al lui Dumnezeu“ este imaginea trăiniciei veşnice, iar prezenţa „Mielului“ ne arată o temelie nezguduită a unei răscumpărări veşnice. Aici nu este vorba despre scaunul de domnie al lui Dumnezeu în creaţie sau în providenţă, ci în răscumpărare. Când văd „Mielul“, ştiu care sunt legăturile între scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi mine, ca păcătos. Numai scaunul de domnie al lui Dumnezeu, singur, m-ar îngrozi; dar când Dumnezeu Se descoperă în Persoana „Mielului“, pacea domneşte în inimă şi liniştea în conştiinţă.
Sângele Mielului curăţeşte conştiinţa de orice pată a păcatului, punând-o într-o stare de deplină libertate în prezenţa unei sfinţenii, care nu poate suferi păcatul. Toate cerinţele sfinţeniei divine au fost împlinite pe deplin pe crucea de pe Golgota. Cu cât înţelegem mai mult sfinţenia aceasta, cu atât mai mult vom preţui şi crucea, şi toată lucrarea de la cruce. „Harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţă veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 5.21). De aceea şi psalmistul îi îndeamnă pe cei necredincioşi să laude pe Domnul, amintindu-le sfinţenia lui Dumnezeu. Un rod de preţ al răscumpărării desăvârşite este lauda: însă înainte ca un creştin să poată lăuda, aducându-şi aminte de sfinţenia lui Dumnezeu, trebuie să se ştie prin credinţă că stă de partea învierii de la cruce.
După ce am urmărit cursul râului de la Genesa până la Apocalipsa, să vedem acum, în scurt, poziţia lui Adam în Eden. L-am văzut ca o imagine a lui Hristos; nu trebuie însă să-l privim numai ca imagine a celui de-al „doilea Om din cer“, ci şi în poziţia de răspundere personală. În mijlocul creaţiei minunate, Dumnezeu a pus o mărturie; mărturia aceasta era totodată şi o piatră de încercare pentru făptură: vorbea de moarte în mijlocul vieţii, pentru că Dumnezeu a spus: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (versetul 17). O vorbire serioasă şi măreaţă, şi în acelaşi timp necesară! Viaţa lui Adam atârna de deplina lui ascultare. Legătura care îl ţinea strâns legat de Dumnezeu era ascultarea, întemeiată pe încrederea în Cel care l-a pus în starea însemnată pe care o avea, pe încrederea în adevărul Său şi în dragostea Sa. În capitolul 3 vom vedea însemnătatea şi adevărul acestui fapt.
Vreau să atrag atenţia cititorului asupra deosebirii izbitoare dintre mărturia în Eden şi mărturia din timpul de faţă. În Eden, în timp ce peste tot se arăta viaţa, Dumnezeu a vorbit despre moarte; dimpotrivă, acum când totul este supus morţii, Dumnezeu vorbeşte despre viaţă. Odinioară era valabil cuvântul: „În ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit“ (versetul 17); acum dimpotrivă: „Crede şi vei trăi“! Întocmai după cum în Eden, vrăjmaşul a căutat să nimicească mărturia lui Dumnezeu cu privire la urmarea neascultării poruncii, adică a mâncării din rodul oprit, tot aşa caută astăzi să nimicească mărturia lui Dumnezeu, în ce priveşte rezultatele credinţei în Evanghelie. Dumnezeu a spus: ,,În ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit“ (versetul 17), iar şarpele a zis: „Hotărât, că nu vei muri.“ Astăzi, când Sfânta Scriptură vesteşte lămurit că „cine crede în Fiul are viaţa veşnică“ (Ioan 3.36), acelaşi şarpe caută să încredinţeze pe oameni că n-au viaţa veşnică, şi că nu pot să pretindă să o aibă decât după ce vor fi simţit şi făcut cine ştie ce lucruri.
Dacă până acum n-ai crezut din toată inima mărturia lui Dumnezeu, iubit cititor, te rog, ascultă mai degrabă Cuvântul Domnului şi lasă vorbele amăgitoare ale şarpelui! Domnul spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“ (Ioan 5.24).
@
Străjerii
Paul Fuzier
- Psalmul 130:6 – Mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa
Sufletul meu Îl aşteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii dimineaţa, da, decât străjerii dimineaţa. (Psalmul 130:6 )
Psalmul 130 descrie profetic lucrarea care se va înfăptui în inima poporului când El îl va restabili. Dacă vrem să facem o aplicaţie, trebuie să vedem în acest caz un suflet care are viaţa din Dumnezeu, dar care a mers pe un drum ticălos, iar acum realizează starea în care se află: el are sentimentul păcatului său, conştiinţa sfinţeniei lui Dumnezeu şi ajunge să cunoască harul Său. Experienţele prin care trece îl vor determina să aştepte de la Dumnezeu şi apoi să-L aştepte pe Dumnezeu. Putem spune totuşi că o lucrare interioară asemănătoare trebuie să aibă loc în orice suflet care este departe de Dumnezeu. Trebuie ca el să ajungă „în adâncuri” pentru ca acolo să-şi simtă nenorocirea, împovărarea şi oroarea păcatului, vinovăţia, pentru ca să înţeleagă că are de-a face cu un Dumnezeu drept şi sfânt. Acest Dumnezeu Se descoperă atunci ca Cel care iartă, ca Dumnezeul dragostei, Dumnezeul salvator. Ce altceva poate dori sufletul care a fost eliberat din această condiţie fără speranţă dacă nu însăşi prezenţa Salvatorului său? El a învăţat să-L cunoască pe Domnul Hristos ca Mântuitor, vrea să fie de acum cu El şi pe El Îl aşteaptă.
Ce aşteptare! Ca a străjerului care aşteaptă dimineaţa. Ba chiar: „Sufletul meu Îl aşteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii dimineaţa, da, decât străjerii dimineaţa…” şi Duhul lui Dumnezeu, înadins repetă această expresie pentru a ne atrage atenţia în mod special. Este noapte. În timp ce toţi dorm, doar străjerii veghează. Ei sunt separaţi ̶̶ întotdeauna, toată noaptea ̶ de cei care dorm sau profită de întuneric pentru a face răul. Slujba le-a fost încredinţată de Cel care a plecat „din ţară, lăsându-şi casa” şi o vor putea îndeplini doar în măsura în care vor înţelege această despărţire: El i-a poruncit portarului să vegheze (Marcu 13:34 ). Fericit cel care rămâne credincios misiunii sale, fără să se lase distras de nimic, veghind ca un străjer vigilent! „Ferice de omul care mă ascultă, veghind zilnic la porţile mele, aşteptând la uşorii uşilor mele” (Proverbe 8:34 ) Aceasta este o slujbă care trebuie împlinită nu doar uneori, ci „în toate zilele”, adică în mod constant. Noaptea este lungă: cu cât aşteptarea se prelungeşte, cu atât devine mai obositoare. Străjerul se grăbeşte să-i vadă sfârşitul; el aşteaptă, cu nerăbdare poate, răsăritul şi toate gândurile lui sunt îndreptate spre momentul când va veni dimineaţa.
Mai mult decât aşteaptă străjerul, Îl aşteptăm noi pe Domnul. Suntem încă în noaptea absenţei Sale, noapte care a început la cruce, atunci când Cel care era lumina a fost respins şi dat morţii de cei care au preferat întunericul, întunericul moral care domneşte în această lume de la căderea în păcat. Dar sunt ultimile clipe ale vegherii – cele mai obositoare, fără îndoială, căci de mult timp cei răscumpăraţi suspină – dar, în acelaşi timp, cele mai aproape de glorioasa dimineaţă care vine.
Noi, care suntem „din Dumnezeu” în mijlocul acestei lumi care „zace în cel rău” (1. Ioan 5:19 ), într-o creştinătate care nu mai are decât o formă de evlavie, în timp ce mulţi au adormit (în ce măsură nu trebuie „să ne trezim din somn” şi noi?), să veghem şi să-L aşteptăm pe Cel care vine. Deja Luceafărul de dimineaţă a răsărit în inimile noastre, „Noaptea este mult înaintată şi ziua este aproape” (Romani 13:11,12 ), în curând pentru noi noaptea se va sfârşi, Domnul Hristos va apărea pentru a ne desăvârşi, pentru a transforma trupurile noastre slabe în asemănare cu trupul Său glorios. Salvarea, eliberarea sunt mai aproape de noi decât atunci când am crezut!
Suntem fericiţi să-L putem aştepta pe Domnul, fiecare în parte, dar şi împreună, aşa cum o mireasă îşi aşteaptă mirele. „Şi Duhul şi Mireasa spun: Vino!”
- Isaia 21:11, 12 – Cât mai este din noapte?
„Santinelă, cât mai este din noapte? Santinelă, cât mai este din noapte? Santinela a zis:«Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, reveniţi»“. (Isaia 21:11,12 )
Lăsaţi aici pe pământ ca străjeri însărcinaţi să veghem şi să aşteptăm, mai avem o responsabilitate: aceea de a avertiza. Isaia 21 ne arată aceasta, chiar dacă cele trei profeţii cuprinse în acest capitol se referă în mod direct la Babilon, Edom şi Arabia. În versetul 7, străjerului i se cere să spună ceea ce vede din postul său. El observă, ascultă „cu luare aminte, cu mare atenţie”. Tot astfel trebuie să începem şi noi: să ascultăm mesajul de avertizare pe care Dumnezeu vrea să-l transmită celor asupra cărora stă să înceapă judecata, să-l ascultăm „cu luare aminte, cu mare atenţie”.
Apoi, străjerul nu păstrează pentru el ceea ce i s-a spus, ci strigă „ca un leu”. El strigă cu putere, dar nimeni nu îl ascultă! În timp ce răsună avertismentele sale, în Babilon se desfăşoară scena din Daniel 5:1-4 . De aceea judecata se va răsfrânge asupra celor ale căror urechi au rămas închise la chemările Sale. Nimeni n-a ascultat, dar nu contează, străjerul n-a şovăit în îndeplinirea misiunii sale. Astăzi, precum lui Ezechel odinioară, nouă ni se adresează porunca divină: „Şi să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că se vor abţine” (Ezechiel 2:7 ). Şi mai departe: „Şi pe tine, fiu al omului, te-am pus santinelă pentru casa lui Israel. Şi tu să asculţi cuvântul din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea. Când îi zic celui rău: «Răule, vei muri negreşit!» şi tu nu îi vei vorbi, ca să-l înştiinţezi pe cel rău să se abată de la calea lui, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău de calea lui, ca să se întoarcă de la ea, şi el nu se va întoarce de la calea lui, va muri în nelegiuirea lui, dar tu ţi-ai salvat sufletul” (Ezechiel 33:7-9 ). În Isaia 21:11 , străjerul avertizează în continuare. Şi cei avertizaţi îl batjocoresc! Fără îndoială că el anunţase deja judecata, le vorbise de „noapte”, dar această judecată nu venise încă, nu era încă noapte. De aceea, batjocoritori şi ironici, zeflemiştii întreabă: „Santinelă, cât mai este din noapte? Santinelă, cât mai este din noapte?” „…cunoscând întâi aceasta, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocură, umblând potrivit propriilor lor pofte şi spunând: „Unde este promisiunea venirii Lui? Pentru că, de când au adormit părinţii, toate rămân aşa cum erau de la începutul creaţiei“ (2. Petru 3:3-4 ). Străjerul le poate răspunde: „vine dimineaţa, şi este tot noapte”. Pentru cei care veghează şi aşteaptă este un Cuvânt de îmbărbătare şi de încurajare: vine dimineaţa! Da, răscumpăraţii Domnului, vine dimineaţa!
Curaj deci, pelerini!
Să ne ridicăm capul;
Să grăbim pasul, să ne încingem mijlocul:
Izbăvirea stă gata să vină.
Unii pot dispreţui speranţa noastră, pot să-şi bată joc… Este o dovadă în plus că dimineaţa este aproape! Şi noaptea, de asemenea! Este un cuvânt solemn de avertizare pentru orice suflet care n-a înţeles că se află în „adâncuri”, care n-a avut sentimentul păcatului şi nu a învăţat să-L cunoască pe Cristos ca Mântuitor, pentru toţi aceia care mărturisesc că sunt creştini, fără a avea însă viaţa din Dumnezeu. Şi este încă noapte! Noaptea eternă, „întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 22:13 ).
Dar, pentru că azi este încă o zi de har – Domnul „este îndelung-răbdător faţă de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2. Petru 3:9 ) – ca străjerii care aşteaptă dimineaţa, noi avem privilegiul şi răspunderea să avertizăm şi să repetăm celor ce nu cred, precum şi batjocoritorilor, acest cuvânt care este o chemare a harului: „dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, reveniţi” (Isaia 21:12 ).
Dacă vreţi… Deci vouă vă revine alegerea, este responsabilitatea voastră. Dumnezeu vrea ca mulţi să dorească „să întrebe”. Cuvântul Său este acolo pentru ca să-i înveţe şi Duhul Său ca să-i lumineze. Întoarceţi-vă, voi care sunteţi departe şi rătăciţi pe un drum greşit! Veniţi „voi toţi care sunteţi obosiţi şi împovăraţi”! Isus vă cheamă şi astăzi: „Veniţi la Mine… şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28 ).
- Isaia 62:6, 7 – Să-I aducem aminte lui Dumnezeu
„Pe zidurile tale, Ierusalime, am aşezat păzitori; nici ziua, nici noaptea, niciodată ei nu vor tăcea. Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi şi nu-I daţi odihnă, până nu va întemeia şi până nu va face Ierusalimul o laudă pe pământ” (Isaia 62:6, 7 ).
Aceste versete ne vorbesc despre o altă îndatorire, o altă responsabilitate a străjerilor. Ca orice profeţie, „nu se interpretează singură” (2. Petru 1:20 ). Deşi priveşte direct populaţia pământului, ea se aplică şi făpturilor cereşti.
Străjerii fuseseră puşi pe zidurile Ierusalimului ca să vegheze să nu vină duşmanii şi să sape breşe prin care să intre în cetate. Nu este azi duşmanul la lucru mai mult ca niciodată? Nu face el toate eforturile să pătrundă acolo unde trebuie să fie separare completă şi constantă de lume? Să ne gândim la Adunare, să strigăm la Dumnezeu pentru ea, aşa cum strigau păzitorii la Dumnezeu pentru Ierusalim! Să avem pe inimă mai mult mărturia Sa, mărturie în care duşmanul vrea să sape breşe! Ce rezultate s-ar vedea, ce binecuvântări s-ar răspândi peste Biserică şi peste fiecare adunare locală dacă am înţelege mai bine că noi suntem străjerii puşi pe ziduri pentru a nu „tăcea niciodată, nici zi, nici noapte”!
Slujba unui străjer este percepută întotdeauna ca fiind de scurtă durată; doar pe timpul nopţii, iar noaptea se va sfârşi. „Până nu va întemeia şi până nu va face Ierusalimul o laudă pe pământ”. Nici pentru noi slujba rugăciunii şi a mijlocirii nu va fi pentru totdeauna, ci se va termina când Biserica lui Cristos va fi răpită, când va veni dimineaţa. Până atunci, avem această datorie: „nici ziua, nici noaptea, niciodată ei nu vor tăcea. Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi şi nu-I daţi odihnă …” (Isaia 62:6-7 ).
- Isaia 52:7-8 – Strigă toţi de veselie
„Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune, care vesteşte pacea, care aduce vestea bună, care vesteşte salvarea, care zice Sionului: «Dumnezeul tău împărăţeşte!»“ Se aude glasul străjerilor tăi! Ei înalţă glasul, cântă cu toţii de bucurie, pentru că vor vedea cu ochii lor când Domnul va restabili Sionul” (Isaia 52:7, 8 ).
Cel care aduce veşti bune, care anunţă eliberarea şi pacea este Domnul Cristos Însuşi, revenind pentru a-Şi întemeia împărăţia, este Cel pe care rămăşiţa credincioasă Îl aşteaptă „mai mult decât străjerii dimineaţa” şi care va apărea ca „lumina dimineţii, ca răsăritul soarelui, o dimineaţă fără nori” (2. Samuel 23:4 ). Vine dimineaţa! anunţase străjerul în Isaia 21 ; acum, este dimineaţă…
Ce este, străjeri? Vremea avertizărilor a trecut, ca şi cea a rugăciunii şi a mijlocirii; noaptea s-a sfârşit, nu mai este aşteptare şi veghe, slujba s-a încheiat! Dar vocea străjerului încă se aude; nu pentru a „striga ca un leu” sau pentru „a-I aduce aminte lui Dumnezeu”, ci „strigă toţi de veselie”. Ei sunt toţi acolo, nimeni nu lipseşte de la concertul bucuriei eterne. Străjerii care au vegheat în timpul nopţii, care au avertizat şi s-au rugat aşteptându-L pe Domnul acum încep un cântec de biruinţă: „Glasul străjerilor Tăi!” De ce se bucură ei? Căci „ei vor vedea faţa Lui”. Ce va fi pentru rămăşiţa credincioasă „când Domnul va restabili Sionul”! Sufletul meu Îl aşteaptă pe Domnul… speranţa inimii, aşteptarea credinţei încununate în sfârşit: ei vor vedea faţa Lui. Şi în timp ce Biserica din gloria cerească va fi centrul conducerii în timpul împărăţiei „robii Lui Îi vor sluji şi ei vor vedea faţa Lui” (Apocalipsa 22:4 ).
În curând Mireasa cerească îşi va contempla Mirele ceresc. „Acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, faţă către faţă” (1. Corinteni 13:12 ) „…şi ce vom fi nu s-a arătat încă; ştim că, dacă Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea cum este” (1. Ioan 3:2 ).
Noi dorim să Te aşteptăm din ceruri,
O, scump Salvator!
N-ai spus Tu: Vin să vă iau,
Puternic Salvator?
Oh! fericire de nespus!
Să vedem de aproape faţa Ta iubită
Şi să-Ţi fim în sfârşit asemenea,
Divin Salvator!
- Anul Nou
Începe o nouă etapă a călătoriei pentru noi. Caracterul lumii în mijlocul căreia va trebui să umblăm nu s-a schimbat încă de la început, ci se afirmă şi se accentuează tot mai mult pe zi ce trece. Întunericul se lasă peste pământ, răul înaintează rapid… Chiar în creştinătate, caracterele laodiceene se manifestă deja, iar în cadrul mărturiei care ar trebui să reflecte trăsăturile Filadelfiei, câtă slăbiciune, câte nenorociri, câte motive de pocăinţă şi suferinţe! Totuşi, nu este cazul să fim descurajaţi. Într-o astfel de stare de lucruri, tristă adunătură de ruine, fiecare dintre noi ar putea fi, în această nouă etapă şi până la venirea Lui, un străjer care veghează, care avertizează, care mijloceşte, care aşteaptă…
@
De ce Dumnezeu permite răul?
https://adevarprezent.org/de-ce-dumnezeu-permite-raul/
1 Ioan 4:16 „Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.”
Una din cele mai dificile întrebari pentru mulţi creştini este aceasta: De ce un Dumnezeu plin de iubire permite atâta rău în lume, cum poate El să-şi lase creaţia Sa să sufere aşa mult; şi mai mult, cum poate să omoare pe alţii? Desigur, citind în vechiul Testament vom vedea cazuri când Dumnezeu trimite naţiunea lui Israel la război împotriva filistenilor şi spune să omoare pe toţi oamenii, inclusiv copiii şi femeile. (1 Samuel 15:3)
Adevăraţii copiii ai lui Dumnezeu, în sinceritate faţă de adevăr, trebuie să ajungă să înţeleagă adevăratul caracter al lui Dumnezeu, care este bazat pe iubire, dreptate, putere şi înţelepciune. Toate aceste detalii duc la o întrebare mult mai generală, şi anume, de ce permite Dumnezeu răul în lume?
În toată lumea, există multe, multe zile de aducere aminte, fiindcă în toată lumea, de-a lungul istoriei ei, au existat multe tragedii.
Ne place să ne gândim că timpul vindecă. Dar se pare că avem nevoie de mai mult decât doar de timp. Avem nevoie de răspunsuri.
V-ați gândit, vă gândiți unde a fost Dumnezeu în toate acele tragedii? I-a păsat Lui? Îi pasă? N-a putut interveni, pur și simplu să nu lase să se întâmple? De ce continuă suferința — secol după secol, mileniu după mileniu? Se va sfârși oare vreodată?
Unde găsim răspunsul la întrebările noastre? În calitate de creștini ne întrebăm: Oare ce are de zis Biblia?
Faptul că ne punem această întrebare, ar trebui să fie un indiciu că avem credință în existența lui Dumnezeu.
Și faptul că întrebăm unde a fost Dumnezeu, nu înseamnă că încercăm să-L judecăm.
Am dori mai degrabă să vedem împreună ce răspunsuri găsim în Biblie la aceste întrebări.
În toate aceste tragedii, mulți și-au pus întrebarea: De ce? De ce a lăsat Dumnezeu să se întâmple?
A știut El ce se va întâmpla? A auzit el strigătele victimelor, sau ale familiilor care Îl întrebau, “Doamne, de ce n-ai oprit dezastrul? De ce, Doamne, de ce?”
Unii au sugerat că Dumnezeu a făcut și face eforturi disperate să oprească suferința și moartea. Nu credem aceasta. Dacă așa ar fi, ar însemna că n-a reușit. Și Dumnezeu întotdeuna reușește.
Mulți oameni nobili au murit în tragedii, în toată lumea. Dar oare toți aceștia au fost creștini?
Desigur că nu credem că aceia care au murit au meritat să moară. Și nici că aceia care au fost cruțați au fost cumva mai buni și au meritat mai mult decât ceilalți să trăiască.
Am putea chiar întreba: Unde este și ce face acum Dumnezeu în toate părțile lumii?
Necazuri și suferințe sunt peste tot în lume. Potrivit unei publicații cunoscute, o treime din populația lumii este în pericol de a muri de foame. Dintre aceștia 300 de milioane sunt copii.
Ne cuprind fiorii când ne gândim la zilele lui Stalin, Hitler și Mao Tze Dun, care au ucis zeci de milioane de oameni. Numai în ultimul secol au murit de mâna celor la putere 185 milioane de oameni — aceasta însemnând 1 din 22. Să nu mai vorbim de secolele trecute!
Toți am auzit de ciuma bubonică din secolul al 14-lea, o boală transmisă de purici prin șobolani, care a ucis 25 milioane de oameni.
Dar creștinii care au fost sfâșiați de fiare în arenă doar pentru a distra mulțimile din Roma?
În timpurile moderne s-a născut era atomică. Recent, buletinul unui om de știință din domeniul nuclear a mutat minutarul ceasului zilei fatale aproape de miezul nopții. Zicea că riscul de război nuclear n-a fost atât de mare ca acum, de la sfârșitul războiului rece.
În legătură cu acestea, Biblia spune în câteva cuvinte: Toată creația suferă și suspină, așteptând. Așteptând ce? De ce permite Dumnezeu răul? Și de ce atâta vreme? Ce așteaptă Dumnezeu?
Așadar, “de ce oamenilor buni li se întâmplă multe lucruri rele?” Și ce spune Biblia?
Pentru a afla răspunsul la această întrebare de secole, trebuie să înțelegem ce spune de fapt Biblia.
Când vom putea înțelege planul lui Dumnezeu scris în Biblie, trecut, prezent și viitor, atunci sperăm că vom înțelege caracterul lui Dumnezeu și vom ști ce făcea El în toate acele tragedii.
Biblia a fost inițial scrisă, desigur, de evrei și pentru everei — poporul Israel. Ea ne arată ce fel de Dumnezeu avem, prin felul cum a lucrat cu Israelul, vechiul popor al Cărții. Iar Israel este o imagine sau un tip al întregii lumi.
În toată istoria suferințelor poporului Său Israel, Dumnezeu a fost cu ei.
După cum un părinte iubitor ar sări imediat să apere pe copilul său în primejdie, tot așa Dumnezeu a fost cu poporul Său prin toate necazurile lui.
Scripturile ne spun: “În toate necazurile lor, El a fost întristat și Îngerul care este înaintea feței Lui i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea și în îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat, din vechime, în toate zilele.” Is. 63:9.
De fapt noi știm că Dumnezeu este “întristat” de necazurile și suferințele tuturor oamenilor.
El vede mai multe necazuri decât am putea vedea noi vreodată. El suferă mai adânc decât am putea noi suferi vreodată. Fiecare inimă își are întristarea ei și Dumnezeu vede întristarea fiecăreia.
Astfel Domnul Dumnezeu suferă cu noi așa cum un părinte suferă în suferințele copilului său.
Dumnezeu a simțit durerea unui părinte când Isus a suferit și a murit. Și ni se spune că Isus poate “avea milă de slăbiciunile noastre” — a fost “om al durerii și obișnuit cu suferința”.
Dar suferința lui Dumnezeu nu este rezultatul neputinței din partea Lui. Nouă nu ni se întâmplă tragedii din cauză că Dumnezeu nu este destul de puternic pentru a le preveni — deoarece Dumnezeu este atotputernic!
Nu ni se întâmplă tragedii din cauză că El nu este destul de înțelept pentru a vedea dinainte ce se va întâmpla — fiindcă El este atotînțelept!
Nu ni se întâmplă tragedii din cauză că El nu este destul de corect și drept cu noi și cu toți oamenii — nu, fiindcă El este drept în toate!
Și desigur, nu ni se întâmplă tragedii din cauză că El nu este destul de iubitor ca să-I pese de noi — nu, El nu este indiferent, deoarece Dumnezeu este Iubire!
Așadar, de ce n-a protejat Dumnezeu pe poporul Său Israel din vechime, și pe noi de asemenea, de toate necazurile?
Ei bine, după cum știm din Biblie, problemele lui Israel au venit ca rezultat al nerespectării legământului lui Dumnezeu cu ei. Ei nu și-au ținut angajamentul față de El.
Ieremia, adeseori numit profet al condamnării, a zis: “Căci El (Dumnezeu) nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește de bunăvoie pe fiii oamenilor.” Plângerile 3:33.
Totuși, de ce suferă atâția și atât de mult? Poate că o ilustrație ne va ajuta să explicăm.
Mai ales la oraș, cu toții am văzut că locurile unde se construiește ceva sunt îngrădite cu garduri înalte.
Din curiozitate poate, ne-am uitat prin gard. Și ce am văzut? Un întreg haos: dezordine, moloz, praf.
Văzând toate acestea, ne-am zis noi oare, “Constructorii aceștia nu știu ce fac; uite ce dezordine!?” Desigur că nu.
Tot așa, dragi prieteni, să nu judecăm pe Dumnezeu după planul Său neterminat!
Mai mult, am putea vedea afișat pe gardul șantierului un proiect frumos sau o machetă care ar arăta cum va fi clădirea terminată.
De fapt, dragi prieteni, noi avem “un proiect” al destinului omului scris în Biblie.
Biblia merge înapoi până la originile suferinței, păcatul, apoi la consecințele lui și la beneficiile eterne pentru omenire.
După ce tot fumul și praful vor trece, vom vedea ce a plănuit iubitorul nostru Tată ceresc pentru noi, copiii Săi.
Câți dintre noi suntem părinți? Această ilustrație ne poate ajuta să vedem ce a permis Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.
Noi încercăm să-i învățăm pe copii să facă alegeri corecte. Dar uneori este necesar ca ei să simtă urmările unor alegeri greșite. Și totuși, am vrea să-i protejăm de urmări grave, ireversibile.
Ca părinți am încercat să-i învățăm pe copii ce pericol este să atingă o sobă fierbinte. Le-am luat mânuța și le-am atins rapid degetele de sobă când încă nu era prea fierbinte.
Nu este o sarcină ușoară să crești copii ca să devină oameni nobili, onorabili.
Dar, am fi preferat oare un animal împăiat sau un robot care să facă tot ce vrem noi, fiindcă ar fi mai ușor? Desigur că nu!!
De fapt, de aceea l-a creat Dumnezeu pe om cu voință liberă, capabil să aleagă.
Biblia spune că din cauza neascultării lui Adam a urmat suferința și răul.
Dar mulți resping istoria căderii lui Adam din cauză că a mâncat un fruct, socotind-o a fi un mit.
Dar Moise, profeții, Isus și apostolii au acceptat-o ca un fapt. Și noi de asemenea o acceptăm.
Biblia spune că Dumnezeu l-a avertizat pe Adam spunându-i: “În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Dar oare este corect să condamni un om la moarte numai fiindcă a mâncat un fruct? N-a fost prea mare pedeapsa? Nu. Prin interdicția de a mânca, Dumnezeu l-a pus pe Adam la o probă de ascultare.
Adam a fost creat un chip perfect al Creatorului său — deplin răspunzător față de legea divină.
N-a avut nevoie de nici o altă pregătire. N-a avut nevoie de altă lege în afară de cea care era în el ca ființă perfectă.
El n-a avut slăbiciuni; a știut ce face.
Adam a învățat prin experiență că alegerea are urmări. Și a fost izgonit din grădină.
Apostolul Pavel zice: “Prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși.” Rom. 5:19.
Dar este oare corect să ne fie transmisă așa o moștenire de suferință și moarte, numai fiindcă suntem copiii lui Adam?
De-a lungul mileniilor de istorie întortocheată a omului au suferit oameni aparent nevinovați — copii, tați, mame.
Dar de ce să suferim noi pentru că Adam a mâncat din fructul oprit?
Unde este dreptatea lui Dumnezeu? Unde este iubirea lui Dumnezeu?
Apostolul Pavel are răspunsul: “După cum toți mor în Adam, tot așa în Cristos toți vor fi făcuți vii.” 1 Cor. 15:22.
Aici este dreptatea lui Dumnezeu — aici este iubirea lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel zice că Dumnezeu a prevăzut în planul Său această răscumpărare, așa “încât să fie drept și să îndreptățească pe cel care are credință în Isus.” Rom. 3:26.
- Da, Dumnezeu trebuia să fie drept, dar apoi din iubire a dat pe singurul Său Fiu ca să plătească prețul pentru păcat.
“Căci după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.” Rom. 5:19.
În timp ce Dumnezeu este Judecătorul cel drept care a condamnat pe Adam și pe urmașii lui cu sentința “negreșit vei muri”, El este și Judecătorul care a dat pe fiul Său ca să ridice pedeapsa lui Adam!
Dacă noi am fi individual în încercare de viață, atunci individual am avea nevoie de un răscumpărător.
“Răscumpărare” — antilutron în greacă — înseamnă “preț corespunzător”. Răscumpărarea lui Adam a fost Isus. Un om perfect pentru un om perfect.
“Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; mărturie (să fie) dată la timpul ei.” 1 Tim. 2:5, 6.
Să repetăm: “Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; mărturie (să fie) dată la timpul ei.”
Numai un “preț” echivalent putea să răscumpere pe Adam și să salveze pe toți urmașii lui condamnați în el.
Dreptatea a cerut un om perfect care să ia locul lui Adam în moarte, pentru a-l elibera de pedeapsa morții.
“Nici unul (cu excepția lui Isus) nu poate să răscumpere pe fratele său, sau să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși.” Ps. 49:7.
Ce plan incredibil de eficient și plin de putere!
Dar Isus a dat prețul de răscumpărare cu aproape 2000 de ani în urmă. De ce suferă încă și mor toți oamenii?
Nu vi se frânge inima de durere când vedeți și auziți despre suferința din lume? N-ați fost copleșiți de o tragedie personală, și ați strigat asemenea lui Iov din Biblie?
De fapt, viața lui Iov este ca o miniatură a istoriei și suferințelor umane. Dar, precum în cazul lui Iov, pentru toți oamenii există un destin final minunat.
Să ridicăm cortina și să vedem apărând în scenă viața lui Iov, o familie frumoasă, fericită, bogată în pământuri și vite.
Dar curând a intrat și Satan în scenă, cu permisiunea lui Dumnezeu, și au început necazurile. Multe necazuri.
Slujitorii devotați ai lui Iov au fost uciși, cămilele, vitele au fost furate de hoți. O furtună a lovit casa unde erau adunați copiii săi, și toți au fost uciși.
Dacă n-a fost destul, el însuși a fost lovit de o boală îngrozitoare, asemenea leprei, și soția lui i-a spus să “blesteme pe Dumnezeu și să moară”.
Apoi au venit trei prieteni de-ai lui să-l mângâie. Au stat cu el tăcuți șapte zile și șapte nopți. Să ne imaginăm iubirea și preocuparea lor pentru el timp de o săptămână întreagă!
Când în final au început să vorbească, tot ce au realizat a fost să-l facă să se simtă mai mizerabil și mai descurajat. Acum Iov voia să moară. A cerut să fie ascuns în mormânt!
“Ah, de ai voi să mă ascunzi în mormânt, de m-ai acoperi până-|i va trece mânia, și de mi-ai rândui un timp și apoi Îți vei aduce iarăși aminte de mine! Iov 14:13.
Interesant! Ați știut că acest cuvânt ebraic, șeol, este tradus “iad”, la fel ca și “mormânt”?
Desigur, Iov voia de fapt ușurare — odihnă — odihna din somnul morții despre care a vorbit Isus.
Vedeți, traducătorii Bibliei au tradus selectiv acest cuvânt “șeol”, prin mormânt sau iad, depinzând dacă persoana era bună sau rea.
Suntem bucuroși că unii predicatori influenți au stins, ca să zicem așa, flăcările iadului de foc. Din păcate nu toți.
Prieteni, adevărul este că “iadul” din Biblie este doar “mormântul”.
După ce Iov a cerut să fie ascuns în mormânt, Dumnezeu i-a vorbit.
Dumnezeu i-a permis lui Satan să-i producă necazuri lui Iov, și întregii omeniri, dar El nu i-a explicat zicând, “Ascultă Iov, am să-l las pe Satan să aducă tot acest necaz peste tine pentru un timp. Necazul nu este din cauza ta. Nu te îngrijora, va fi bine”.
Nu, în loc de aceasta, Dumnezeu i-a amintit unele dintre creațiile Sale fenomenale — stelele din univers, precum și unele detalii, cum ar fi penajul berzei și tăria oului de struț. Iov 39:13-15.
Apoi i-a cerut lui Iov doar să se încreadă în El. În esență Dumnezeu i-a zis: Vezi grija Mea pentru detaliile pământului, precum și puterea Mea în stăpânirea universului— ai încredere în Mine!
Dumnezeu i-a pus de fapt trei întrebări despre stelele cerului care demonstrează puterea și înțelepciunea Lui în univers.:
“Poți tu să înnozi legăturile Pleiadei, sau să dezlegi frânghiile Orionului…și tu cârmuiești Ursa cu puiii ei?” Iov 38:31, 32.
Astronomii ne spun că Pleiadele sunt un cluster sau un roi unic de stele strălucitoare care plutesc prin univers în minunată simetrie.
În contrast, legăturile Orionului sunt “dezlegate”, fiindcă trei stele principale din centura Orionului plutesc cu viteze diferite și în direcții diferite — ca trei corăbii pe ocean, care se aliniază la un moment dat, dar care navighează spre trei porturi diferite din lume.
De asemenea Dumnezeu l-a întrebat pe Iov dacă poate “cârmui” Ursa cu puii ei.
Răspunsul evident la întrebările lui Dumnezeu este: Nu. Iov nu poate administra stelele … dar Dumnezeu poate înnoda Pleiadele, dezlega Orionul și cârmui Ursa cu puii ei.
Dacă Dumnezeu poate stăpâni acele stele, el poate stăpâni și efectul aparent scăpat de sub control al influențelor orbitoare ale lui Satan și continua lor pagubă devastatoare pentru omenire.
Dumnezeu îi spunea de fapt lui Iov: “Ai încredere în Mine”.
De fapt, aceasta este și concluzia rabinului Kuchner în cartea sa “Când oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele” . El zice: “Nu știu exact de ce se li întâmplă, dar am încredere în Dumnezeu”.
Dar de pe timpul lui Iov încoace, oamenii care studiază Biblia au ajuns să înțeleagă mult mai bine răspunsul la întrebarea, de ce permite Dumnezeu răul. Destul de trist însă, nu mulți înțeleg.
În legătură cu Iov, în cele din urmă toată proprietatea i-a fost restituită, îndoit. A avut iarăși fii și fiice frumoase.
Am spus că Iov ilustrează omenirea. Dacă este așa, înseamnă că omenirii i se va reda totul? Și mai mult decât înainte?
Da, aceasta înseamnă. Apostolul Petru face un rezumat al planului și scopurilor lui Dumnezeu pentru om în expresia “timpurile (sau anii) restabilirii”. Prieteni, Biblia ne dă o speranță adevărată.
“Și să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime.” Fapte 3:20, 21.
Ei bine, Restabilire înseamnă restaurare. Vedem deci, obiectivul întoarcerii lui Cristos este restaurarea tuturor lucrurilor. Nu distrugerea, ci restaurarea. Restaurarea sau restabilirea la ce?
Apostolii I-au pus lui Isus o întrebare critică tocmai înainte de a Se înălța la cer.
“Pe când erau ei strânși laolaltă L-au întrebat zicând: Doamne, în acest timp vei restabili Tu împărăția lui Israel?” Fapte 1:6, 7
Să observăm că Isus n-a spus: Nu, nu voi restabili împărăția lui Israel. Ei M-au răstignit.
El a spus doar: “Nu este treaba voastră să știți timpurile sau perioadele; pe acestea Tatăl le-a pus sub stăpânirea Sa.”
Aceasta implică indirect că vă fi o restabilire sau restaurare a lui Israel.
Și Apostolul Petru a vorbit despre “restabilirea tuturor lucrurilor”, nu numai a lui Israel.
Și apostolul Petru a spus că despre această restabilire “Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci” din Biblie! Pământul va fi restaurat, restabilit, nu ars!
Să nu uităm că Adam a fost creat perfect. El ar fi putut avea copii perfecți. În loc de aceasta, noi am primit o moștenire de suferință și moarte fiindcă el a păcătuit.
Dar din pricina păcatului lui Adam, a venit Isus Cristos, “Căci Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut”. Mat. 18:11
Ce a fost pierdut? Mai întâi, dreptul de viață, sănătatea și fericirea, căminul său perfect…dar și părtășia cu Dumnezeu, Creatorul său. În locul acestora, copiii lui au primit o moștenire de tragedie și moarte.
Să ascultăm cuvintele încurajatoare ale lui Isaia: “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor. Atunci șchiopul va sări ca un cerb … în pustie vor țâșni ape și în deșert torenți. … Cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul; vor căpăta veselie și bucurie, iar durerea și gemetele vor fugi.” Isa. 35:5, 6, 10
Dar ce va fi cu cei care au murit “fără Cristos”?
Biblia nu exagerează când zice că Isus Cristos a murit ca “răscumpărare pentru toți”.
Nici îngerul n-a exagerat când a anunțat nașterea lui Isus, zicând: “Iată, vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru tot poporul.” Luca 2:10
Nu merg cei mai mulți oameni, cei care nu cred în Cristos, nu merg ei în iad, să sufere, cum învață așa de mulți?
Nu! nu! Biblia zice că toți oamenii vor avea ocazia să meargă pe “calea sfințeniei” despre care vorbește Isaia.
Dar cei care au dus o viața rea? Și ei se vor întoarce? Este aceasta o “a doua șansă”? Nu este a doua șansă. Nimeni nu va scăpa ușor continuând să facă rău.
Celor răi le va fi greu să repare stricăciunea făcută în caracterul lor. Pe calea sfințeniei toți vor trebui să dea socoteală de răul făcut.
Isaia se referă la Satan printr-o metaforă zicând: “…pe calea acesta nu va fi nici un leu…”
Și exact aceasta spune și Noul Testament: Isus Cristos va lega pe Satan pentru o mie de ani, așa încât lumea să poată învăța dreptatea — să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat și să trăiască veșnic.
În Împărăția de pace, Satan nu va putea înșela pe cei care au dus o viață rea, sau chiar pe oamenii buni care nu L-au cunoscut pe Isus. De fapt, atunci vor avea ei prima șansă!
Cu toții ne rugăm, “Vie împărăția ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.”
Aceasta înseamnă că răscumpărarea este pentru toți! Da, toată omenirea va avea șansa să se reformeze și să-și câștige viața veșnică în Împărăția de pace a lui Dumnezeu.
Ni-l amintim pe Iov cel drept? El a cerut să fie ascuns în mormânt, “iadul biblic”, să se odihnească de toate suferințele.
Isus a comparat moartea cu somnul. El a spus: “Prietenul nostru, Lazăr, doarme. …Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna venită prin somn. Atunci Isus le-a spus pe față: Lazăr a murit.” Ioan 11:11, 13, 14
Vedem deci: moartea este un somn în care se așteaptă învierea.
De aceea, fiecare persoană, fiecare suflet care moare așteaptă învierea.
Ceea ce n-a știut Iov este despre “calea nouă și vie” — calea creștină. Dar aceasta a început cu aproape 2000 de ani în urmă.
Ce așteptăm noi? Apostolul Pavel spune că lumea așteaptă ca fiii lui Dumnezeu, Biserica creștină, să fie completă și pregătită să-i binecuvânteze.
“Creația așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.” Rom. 8:19
Inițial Dumnezeu a ales poporul Israel ca poporul Său. Când ei L-au respins pe Isus, Dumnezeu S-a întors către neamuri ca să cheme dintre ele pe fiii Săi, ca “popor pentru numele Său”.
Tot planul lui Dumnezeu este cuprins în scurt rezumat în aceste cuvinte ale apostolului:
“Mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile ca să ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său…Biserica lui Cristos.
După aceea Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul cel căzut al lui David, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța, pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu.” Fapte 15:14-17
Toate neamurile vor fi binecuvântate! Acesta este planul marelui Arhitect!
Apostolul Petru vorbește despre lumea care a fost atunci … lumea sau veacul rău de acum și lumea viitoare.
Dar de fapt a fost nevoie de apoape 2000 de ani ca să se găsească “un popor pentru Numele Său” — mireasa lui Cristos.
Acum suntem însă la sfârșitul veacului creștin și la începutul Împărăției lui Cristos.
De asemenea este timpul când să înceapă cerurile și pământul nou, “în care va locui dreptatea”, când Israel și lumea vor fi binecuvântați.
Atunci toți cei iubiți ai noștri, cei pe care i-am pierdut în nenumăratele tragedii, boli, vârstă înaintată…
…toate miliardele pământului care, așa cum spune ap. Pavel, sunt “adormiți în Isus”, se vor întoarce să învețe dreptatea în Împărăția lui Dumnezeu.
Isaia spune: “Locuitorii lumii vor învăța dreptatea…Cei rătăciți cu duhul vor căpăta pricepere”. Cum vor învăța despre Dumnezeu?
Biblia spune că toate popoarele vor merge la Ierusalim să învețe despre Dumnezeu de la oamenii neprihăniți din vechime, precum: Noe, Avraam, Sara, Iov, Debora, Estera, Daniel.
Și “Multe popoare se vor duce și vor zice: Veniți să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieși legea și din Ierusalim Cuvântul Domnului.
El va fi judecătorul neamurilor, El va mustra un număr mare de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” Isa. 2:3, 4
Nu va mai fi război, nu va mai fi jihad, nu va mai fi nevoie de luptă împotriva terorismului.
Dar cine este “Dumnezeul lui Iacov”? Este Dumnezeul Israelului înviat. Ceea ce a distrus Roma, Dumnezeu restaurează.
Astăzi puteam vedea cu ochii noștri că Dumnezeu restaurează poporul Său în țara Sa. Credem că Dumnezeu pregătește Israelul — chiar dacă vedem că este încă în necaz, și încă va mai fi.
Biblia a promis învierea lui Israel, un popor risipit și mort. Biblia promite și trezirea tuturor celor care au murit.
Da, copiii lui Israel au suferit mii de ani. Și toată lumea suferă de mii de ani.
Dar Dumnezeu suferă de mai mult timp, așa cum suferă părinții văzându-și copiii suferind.
Prieteni, suntem foarte aproape de timpul când suferința și răul vor fi oprite.
În loc ca Israelul și Ierusalimul să fie considerate o “problemă internațională”, Biblia spune că Dumnezeu va folosi Israelul ca să binecuvânteze întreaga lume.
“În timpul acela Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim, pentru Numele Domnului, și (neamurile) nu vor mai urma înclinarea încăpățânată a inimii lor rele.” Ier. 3:17
Dumnezeu n-a intenționat atacurile teroriste din lume. Oamenii le-au intenționat.
N-a intenționat războaiele. Oamenii le-au intenționat. El nu este răspunzător de genociduri, de genul celui din Ruanda și Holocaustul. Oamenii sunt răspunzători.
Dar suferință și moarte au venit și de pe urma dezastrelor naturale: cutremure, uragane, inundații, foamete etc.
Nu este oare Dumnezeu răspunzător de acestea? Nu. Ele sunt rezultatul păcatului lui Adam și al blestemului asupra pământului, blestem care va fi ridicat în timpurile restabilirii.
Cu toate acestea, Dumnezeul nostru, care este atotputernic, atotiubitor, care poate ține sub control stelele pe orbitele lor, poate face ca mânia omului să fie spre slava Sa și spre binecuvântarea omului.
“Căci mânia omului Te va lăuda; cu amintirea mâniei Tale Te vei încinge.” Ps. 76:10
După ce au gustat din urmările păcatului, moștenit și personal, marea majoritate a miliardelor de pe pământ va alege căile lui Dumnezeu și dreptatea împărăției Sale.
Cum am putea uita experiențele și tragediile din trecut, care au afectat viața noastră și viața atât de multor oameni?
Nu, nu le vom uita — dar ceea ce vom uita este durerea.
De ce? În primul rând pentru că cei pe care i-am pierdut în moarte se vor întoarce.
Să ne amintim cuvintele lui Isaia: “Cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce…cu cântece de biruință…iar durerea și gemetele vor fugi”.
Apoi cuvintele din ultima carte a Bibliei:
“El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, niși țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Apoc. 21:4
Da, omenirea trece prin durerile răului. Cum a spus ap. Ioan: “Femeia când este în durerile nașterii se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume”. Ioan 16:21
Acea bucurie este foarte aproape, când ne vom reuni cu cei dragi ai noștri.
Da, acum știm unde a fost Dumnezeu și unde este: Veghează la realizarea și completarea marelui Său plan.
Omul creat cu voință liberă trebuia să învețe prin experiență ce consecințe are păcatul.
Dar știm că este aproape timpul când Isus Cristos cu Biserica Sa, mireasa, vor binecuvânta sărmana creație răscumpărată, care geme și așteaptă acel timp.
Când planul lui Dumnezeu va fi complet, toată durerea va dispărea în bucuriile eternității.
Spre deosebire de cei care nu știu de ce permite Dumnezeu răul, dar se “încred totuși în Dumnezeu”, noi ne încredem în Dumnezeu dar acum am aflat și de ce permite răul.
La urmă, când oamenii își vor compara experiențele amare din trecut, cu bucuria de a trăi în etern în împărăția lui Cristos pe pământ, ei vor alege mai bine să învețe principiile drepte ale lui Dumnezeu și să trăiască veșnic.
Toți oamenii vor ști atunci unde a fost Dumnezeu. El aștepta, aștepta să-i binecuvânteze. Amin.
@
Guri deschise şi inimi închise
http://danielbota.ro/322/
…30 Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor, şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: ,Veniţi dar, şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!’
31 Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
32 Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.
33 Când se vor întâmpla însă aceste lucruri, – şi iată că se întâmplă! – vor şti că era un prooroc în mijlocul lor” (Ezechiel 33, 30-33).
A vorbi frumos ţine şi de talent dar în primul rând ţine de Duhul Sfânt care îţi insuflă cuvintele. Pentru ca un mesaj să îşi atingă ţinta, să străpungă inima şi să aducă vântul schimbării spre bine, trebuie să le conţină pe amândouă. Deşi străpungerea inimii nu ţine neapărat de om, ci de Duhul Sfânt, cred că Duhul alege şi oamenii competenţi pentru predicare. Orice predicator are o satisfacţie mare atunci când sala sau locul unde urmează să vorbească se umple tot mai mult ocazie după ocazie. Asta îi oferă o încurajare că face o lucrare bună şi că ceea ce spune din partea Domnului are efect în rândul ascultătorilor.
Raportul despre predicarea lui Ezechiel începe într-un mod impresionant. După fiecare predica ţinută de Ezechiel, oamenii mergeau acasă impresionaţi de modul cum li se vorbea, chemând pe cei rămaşi acasă să vină să audă şi ei. Îmi imaginez, conform textelor de mai sus, grupuri de oameni care vorbeau intens, oriunde se întâlneau despre tânărul predicator. Fiecare predica îi lăsa cu gura căscată, de aceea numărul lor creştea zilnic. E posibil ca Ezechiel să fi fost foarte bucuros. Mai în urmă cu câţiva ani nimeni nu părea să îi bage în seamă soliile, dar acum era de-a dreptul impresionant ceea ce vedea. Dumnezeu începea să fie căutat şi asta l-a bucurat.
Dacă doar prima parte a textelor erau amintite, am fi rămas cu un gust plăcut faţă de poporul care era în robie, dar vine a doua parte a vorbirii lui Dumnezeu către Ezechiel, şi asta schimbă totul. Aflăm că poporul era gură cască la ce şi cum le spunea Ezechiel, dar cuvintele intrau pe o ureche şi ieşeau pe alta. După fiecare predică, dădeau mâna cu Ezechiel, multumindu-i policticos pentru predică, spunându-i cât de frumos a fost şi ce bun predicator este el, că abia aşteaptă să mai vină, că o să cheme şi pe vecini; vorbe dulci de tot. Dar cum plecau de la locul predicării, îşi reluau nestingheriţi activităţile care Îl ofensau pe Dumnezeu. A doua zi se întorceau la acelaşi loc, cu mai mulţi oameni, aşteptând ca Ezechiel să-şi desfăşoare expunerea. Pentru ei, a veni la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, era echivalent cu a veni la un concert sau la un spectacol, unde te simţi bine pe parcursul lui iar după ce se termină, aplauzi, feliciţi organizatorul şi prestatorul numărului şi te întorci la ale tale.
Mă gândesc cu durere la Ezechiel, după ce Dumnezeu îi spune adevărul cu privire la auditoriul lui, că ei nu vin decât pentru circ şi nu pentru hrana spirituală. Oare nu s-o fi întrebat dacă mai are rost să se pregătească atât de minuţios pentru nişte oameni nesinceri şi fără dorinţă de pocăinţă? Cât de mare trebuie să fi fost dezamăgirea acestui tânăr entuziast şi neobosit purtător de cuvânt al lui Dumnezeu? Dar parcă Îl aud pe Dumnezeu încurajându-l, şi cerându-i mai departe să fie la înălţime atât în grai cât şi în trai, pentru că atunci „când se vor întâmpla însă aceste lucruri, – care el le predica- vor şti că era un prooroc în mijlocul lor.”
„7 Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.
8 Când zic celui rău: ,Răule, vei muri negreşit!’ şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9 Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul” (Ezechiel 33, 7-9).
Conştient sau nu, prin acest mod de viaţă, poporul se făcea vinovat de un anume păcat, păcatul inimilor goale care se instalează atunci când auzi fără să asculţi (John MacArthur – Evanghelia după Isus). Este păcatul celor care au capetele pline de învăţătură dar inima fără credinţă şi fără prezenţă divină. Este păcatul acelora care spun că Îl cunosc pe Dumnezeu şi care cred că fac parte din Împărăţie, dar a căror vieţi nu arată un caracter de adevărat copil al lui Dumnezeu. Sunt acei credincioşi care aleargă kilometri după un predicator titrat, sunt impresionaţi de cele spuse încât rămân cu gura deschisă, uitând să mai deschidă şi inima. Este păcatul celor care cred că adevărurile şi învăţăturile Scripturii sunt selective, iau doar ceea ce-mi place şi îmi cade bine, şi astfel inima este deschisă în funcţie de plăcere, de plăcerea mea nu de plăcerea Lui.
În schimb cei credincioşi cu adevărat vor fi mai mult decât şocaţi de solie, mai mult decât uimiţi, mai mult decât impresionaţi – vor fi ascultători, împlinitori. Până la urmă, trebuie să nu uităm că niciodată Dumnezeu nu a fost şi nu va fi impresionat de „gură cască” ci de inimile deschise în permanenţă pentru El. Tu, ce deschizi mai mult, gura sau inima?
@
O natură nouă-
Nellie Owens
Nici unul dintre noi nu a fost creat cu scopul de a păcătui; noi nu am avut nici măcar cunoștința binelui și răului (Geneza 3:5). De ce atunci, a intervenit păcatul?
„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31). Nici unul dintre noi nu a fost creat cu scopul de a păcătui; noi nu am avut nici măcar cunoștința binelui și răului (Geneza 3:5). De ce, dar, a intervenit păcatul?
Este o seară de marți tipică la ora de Civică. Fata de lângă mine desenează, iar băiatul din spatele meu pare că doarme. Profesorul tocmai a pus întrebarea: „Care credeți că este cea mai bună formă de guvernământ?” Liniște. El mai are o tentativă: „Este autocrația cea mai bună? Poate democrația sau o republică?” Înainte ca cineva să-și formeze o opinie în problematica aceasta, el continuă: „Pentru a ști cum oamenii trebuie conduși trebuie să punem întrebarea: ‘Care este natura lor moștenită? Este omul bun sau rău?’” Majoritatea studenților din clasă sunt nesiguri inițial. Dar mă întreb, ce are Biblia de spus despre asta?
Nici unul dintre noi nu a fost creat cu scopul de a păcătui
Citim în Geneza 1:31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” Nici unul dintre noi nu a fost creat cu scopul de a păcătui. Inițial noi nu am avut nici măcar cunoștința binelui și răului (Geneza 3:5). De ce atunci, a intervenit păcatul? Continui să citesc despre cum îi vorbește Dumnezeu lui Adam și Evei în Grădina Eden. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit”.” (Geneza 2: 16-17). Da Satan, șarpele, o face pe Eva să se îndoiască de ce a spus Dumnezeu: „Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.”
Satan, șarpele, a putut-o ispiti pe Eva să nu-L asculte pe Dumnezeu
În acest mod, Satan a putut-o ispiti pe Eva să nu-L asculte pe Dumnezeu. Când ea și Adam au cedat ispitei, ei au primit o natură păcătoasă. Natura păcătoasă a fost apoi moștenită de toată ființa umană care a venit după: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Gen. 6:5).
Isus explică de asemenea cât de păcătoasă este natura omului datorită căderii: „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.” (Marcu 7:21, 22). Deci, dacă toate aceste păcate și pofte rele ies din mine în mod natural, este vreo nădejde să trăiesc o viață de creștin în realitate?
Deci, dacă toate aceste păcate și pofte rele ies din mine în mod natural, este vreo nădejde să trăiesc o viață de creștin în realitate?
Isus a venit tocmai pentru acest motiv – să mă elibereze de felul meu de a fi din natură și să creeze ceva complet nou în mine, spre slava lui Dumnezeu „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). Isus a venit cu o fire asemănătoare a celei pe care noi o avem (Romani 8:3), care înseamnă că El a fost ispitit, exact ca noi. Totuși, El a fost credincios planului pe care Dumnezeu Îl avea cu El și a biruit toate ispitele în viața Lui.
Isus a deschis o cale total nouă pe care eu să merg; acum Îl pot urma și pot asculta vocea Lui în inima mea, în loc să fiu condus de poftele mele, cinste și toate celelalte lucruri care locuiesc în natura mea umană. El trăiește ca să mă ajute, cum este scris în Evrei 4:16: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Astfel și eu pot să trăiesc o viață bună și victorioasă pe care Isus a trăit-o aici pe pământ!
Indiferent de ce formă de guvernământ conduce acest pământ, eu am nădejdea de a deveni ca Isus și abia aștept noul cer și noul pământ unde va locui dreptatea (2 Petru 3:13). Natura nouă și divină pe care o primesc prin credincioșie în această viață va fi de valoare veșnică acolo! (2 Petru 1:3-4)
Natura nouă și divină pe care o primesc prin credincioșie în această viață va fi de valoare veșnică!
@
Du-te şi spune lumii
Leahu Natalia
Când zic celui rău: „Răule, vei muri negreşit”, şi tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. (Ezechiel 33:8)
În 1831, după aproape şaisprezece ani de cercetare a Scripturii, William Miller era ferm convins că cel mai mare eveniment al istoriei, revenirea lui Hristos, urma să aibă loc cândva, spre sfârşitul anului 1843, începutul lui 1844. Şi, când a înţeles pe deplin acest lucru, mărturisea: „Un gând îmi suna continuu în urechi: Du-te şi spune lumii despre primejdia în care se găseşte!”
Alte gânduri însă veneau cu justificări pentru a nu răspunde chemării divine: „Eu nu sunt pastor, nu pot vorbi în public.” Şi-a redobândit pacea doar după ce I-a promis lui Dumnezeu că va răspunde chemării, dacă va primi o invitaţie expresă de a predica despre rezultatele studiului său. În toţi acei ani de cercetare, nimeni nu-i adresase nicio invitaţie şi era convins că nici în viitor nu va fi altfel. Însă, la scurt timp după făgăduinţa sa, semnul s-a împlinit exact cum fusese cerut şi Miller şi-a respectat promisiunea.
Este cineva care, după ce a descoperit adevărul, să nu fi auzit chemarea lui Dumnezeu: „Du-te şi spune lumii!”? Astăzi ne este oferită în dar o nouă zi de har ca să ducem mai departe mesajul divin. Altfel, noi înşine suntem în primejdie.
Se spune că în zilele premergătoare nimicirii Sodomei a venit un om care a început să strige pe străzile oraşului: „Oameni buni, pocăiţi-vă, pentru că în curând va veni judecata lui Dumnezeu şi veţi pieri!” A continuat să strige zi după zi până când a fost întrerupt de un copil. „Domnule, îi avertizezi pe aceşti oameni de atâtea zile. De ce tot mai strigi? Nu vezi că nu te ascultă nimeni?” „Da, aşa este, dar eu tot voi continua să strig. Dacă încetez să strig, sunt în primejdie să mă pierd şi eu.”
La începutul anilor 1970, în condiţiile regimului de teroare comunistă din România, un grup de pastori maghiari din Ardeal au activat cu mult curaj în cadrul unei organizaţii numită TKV, traducând cărţi şi pregătind materiale pentru pastori. Numele reprezintă iniţialele mottoului misionar al organizaţiei în limba maghiară: Trebuie să duceţi mai departe.
…………………………………………………………………………………………………………
6
Industria de divertisment asaltează ființele umane cu influențe malefice
subliminale-550×250„Fie că deschidem televizorul sau mergem la cinema, că citim o revistă sau ascultăm muzică, suntem asaltaţi din toate părţile de vulgaritate, de mediocritate, de malefic. Cu toţii vedem acest lucru.
Chiar şi cei care nu cred într-o ofensivă programată, dirijată din umbră, observă tendinţa imorală şi lipsită de etică înspre care este direcţionată omenirea, dar o numesc simplu „artă” fără să se întrebe, în mod îndreptăţit de altfel: De ce tocmai în acea direcţie? De ce nu este promovat un sens mai moral, mai spiritual chiar, mai frumos? De ce bârfe, sex, imbecilitate, superficialitate, hidoșenii? De ce nu dragoste, demnitate, altruism?
Mesajele şi simbolurile malefice care apar în mod obsesiv în toate domeniile de atâţia ani încoace ne demonstrează două lucruri. În primul rând, că ele funcţionează! Dacă nu ar funcţiona, cu siguranţă nimeni nu ar mai insista cu aceste aspecte.
În al doilea rând, că toate eforturile care sunt făcute în această direcţie au ca scop orientarea ființelor umane într-o zonă cenuşie, cumplită, de pasiuni josnice, de ignoranţă şi suferinţă, pentru a împiedica dezvoltarea și evoluția lor. Pentru că transformarea este cursul firesc al oricărei existenţe, și cu cât binele prinde tot mai multe rădăcini, cu atât mai acerb se încearcă inocularea răului, a maleficului în vieţile oamenilor.
Filmele și serialele de televiziune abordează subiecte tot mai demoniace
V-ați întrebat vreodată de ce în aproape toate filmele are loc cel puțin o crimă? Deşi există atât de multe subiecte deosebite care ar putea și ar trebui să fie explorate, cea mai prezentată intrigă este aceea a morții. Sigur o intrigă puternică e esențială într-un scenariu. Dar cum și de ce am ajuns să acceptăm cu atât de multă ușurință ca pesonajele să se omoare între ele? E important să înţelegem că nu este necesar să fie omorâte cât mai multe personaje pentru ca un film să fie bun.
Oamenii au ajuns să accepte în cel mai natural mod ideea de crimă prin repetarea constantă de-a lungul anilor a scenariilor specifice. Acest lucru se observă și în numărul foarte mare de omucideri care au loc în viața reală. Cum ar fi fost dacă principalul subiect al filmelor nu ar fi fost dorința de răzbunare ci iertarea, umorul, înţelepciunea?
„Televiziunea este principalul mijloc prin care se infiltrează noua religie satanică.” – The Devil”s Notebook de Anton LaVey – fondatorul Bisericii lui Satana
„Televiziunea, sau altarul lui Satana, a crescut și s-a dezvoltat mult față de începutul anilor ’50, de la un mic și blurat ecran la uriașe centre de divertisment care ocupă pereți întregi cu câteva monitoare TV. Ceea ce la început era un inocent mod de relaxare şi informare în viața de zi cu zi, a devenit acum un înlocuitor al vieții reale pentru milioane de oameni. Aceasta (modalitatea de influenţare şi control a oamenilor prin programele TV, n. n.) este o religie majoră a maselor.” – The Devil”s Notebook de Anton LaVey – fondatorul Bisericii lui Satana
Satana a devenit personaj principal al unui serial TV
Compania de televiziune americană Fox urmează să lanseze în anul 2016 un serial care îl glorifică pe Satana. Serialul, intitulat Lucifer, îl are ca personaj principal pe „prințul Iadului” care decide să trăiască printre oameni, stabilindu-se în Los Angeles.
Lucifer este prezentat ca fiind un tânăr arătos, charismatic și inteligent. Toate femeile doresc să fie cu el și toți bărbații doresc să fie în locul lui. Numele complet al personajului este Lucifer Morningstar, adică Lucifer „steaua dimineții” sau, mai bine spus, „steaua care răsare” – fiind evidentă aici intenția producătorilor de a-i atribui ideii de rău, de malefic o nouă direcție ascendentă, interesantă și general acceptată.
El deține un club de noapte numit în mod semnificativ Lux (lumină), se scaldă în bani, băutură și distracții în timp ce se „joacă” cu cei din jur. Fără să se transforme într-un personaj bun, Lucifer se face plăcut publicului datorită caracterului său rebel, arogant, charismatic şi prin puterile supranaturale pe care le deţine. Astfel, natura sa demoniacă va fi uşor trecută cu vederea, iar acest fapt îi va influența negativ pe cei care vor viziona serialul.
Un alt serial de televiziune de mare succes, în care asemenea lui Lucifer valorile morale sunt total răsturnate, iar personajele negative şi demoniace au roluri principale în poveste, este Dexter. Dexter este un criminal în serie, obsedat de sânge. Rolul acestui personaj devine ușor de acceptat și iubit prin faptul că el omoară numai „oameni răi”, criminali la rândul lor. Publicul ajunge astfel să aprecieze acel foarte mic lucru bun, acceptabil prin contrast cu marele rău, reprezentat de faptul că Dexter este un criminal în serie. El este prezentat ca un „înger” care rezolvă treburile murdare.
Există multe alte seriale în care fiinţe demoniace sau din lumi infernale sunt în prim plan: The Walking Dead: Invazia zombie, Supernatural, Urzeala Tronurilor, Carnivale, Sanctuary, American Horror Story etc.
Vampirii, spiritele demoniace şi monștrii de toate felurile sunt nelipsiţi și în filmele din ultimii ani, nu doar în seriale.Horns, Maleficient, Dr. Hannibal Lecter, American Psycho sunt doar câteva exemple de filme care au personaje demoniace în rolul principal.
Numărul tot mai mare de astfel de producții ne arată foarte clar spre ce direcție este îndreptată omenirea. Că nu este o banală întâmplare ci este vorba de ceva programat, de o „educare” a oamenilor, ne indică și evoluția filmelor pentru copii.
Programele pentru copii promovează violenţa, prostia şi homosexualitatea
Încetul cu încetul, caracterele din desenele animate au devenit tot mai violente, dizarmonioase şi urâte, inoculând în mințile inocente și lipsite de discernământ ale copiilor comportamente specifice.
Copiii sunt bombardați cu scene de violență, de agresivitate, de mânie şi răzbunare, sunt programați din primii ani de viață să accepte ideea de homosexualitate, în imagini sunt strecurate detalii cu semnificaţii malefice etc.
Observaţi detaliul piramidei cu ochi dintr-o captură a desenelor animate Family Guy. Acest semn trece neobservat pentru telespectatori şi totuşi a fost pus acolo cu un scop precis; subconştientul observă fiecare detaliu. Atunci când telespectatorul va vedea undeva acest simbol se va simţi atras, chiar fascinat de el. Va fi astfel deschis să primească mesajul pe care îl prezintă adepţii simbolului respectiv. (În finalul articolului vom reveni asupra acestor aspecte.)
În The Simpsons, serial în care personajele dau dovadă de o idioţenie crasă, există simboluri oculte atent inserate în fiecare episod.
Personajele din Ugly Americans sunt de-a dreptul hidoase şi malefice. Printre subiectele principale abordate în acest desen animat se află magia neagră, sexul, abuzurile sexuale şi homosexualitatea.
Compania Disney susține homosexualitatea de peste 20 de ani
Disney a fost una dintre primele companii care a acceptat și recunoscut relațiile gay. În anul 1995, compania a început să ofere asigurări de sănătate partenerilor de viață ai angajaților homosexuali. Purtătorul de cuvânt al Disney de la acea vreme, John Dreyer, declara cu încântare că această decizie este în conformitate cu politica de nediscriminare a companiei și că speră ca și celelalte firme să le urmeze exemplul. Că această declarație este doar praf în ochi o arată faptul binecunoscut că femeile angajate la Disney aveau un cod strict în ceea ce privește vestimentația. Până în anul 2010, femeile erau obligate să se îmbrace sobru, cu pantaloni pe sub fuste, haine în culori închise și mâneci lungi!
Scurtă incursiune în agenda promovării homosexualității în desenele animate pentru copii
Nivelul grav de poluare la care s-a ajuns în ceea ce privește prezența homosexualității în desenele animate pentru copii este datorat procesului constant de implementare a unor idei, situații și personaje specifice.
Un exemplu sugestiv care promovează homosexualitatea este SpongeBob Squarepants, un serial de animație apărut în 1999, care se bucură încă de un mare succes. Personajul SpongeBob Squarepants a ajuns în centrul atenției în anul 2005, când a apărut într-un videoclip pentru copii din cadrul unei campanii ce promova homosexualitatea a organiației We are Family Fundation. Creatorul desenului SpongeBob Squarepants, Stephen Hillenburg, a declarat atunci că în viziunea lui personajul este asexual, dar că înțelege faptul că unele aspecte ale animației apar sugestive pentru comunitățile gay.
Un alt exemplu este serialul de desene animate Digimon, în care personajele principale, doi băieți pe nume Matt și Tai au o legătură foarte „specială”. Un părinte povestește: „Am observat multe aluzii de natură ocultă în programele pentru copii. (…) Când fiul meu de 13 ani a început să urmărească Digimon, am căutat imediat informații pe internet și am aflat că cele două personaje principale, doi băieți în vârstă de 10 ani pe nume Matt și Tai sunt iubiți. Ceea ce este și mai grav este că desenul este urmărit și de adulți. Am găsit multe site-uri conduse de fanii adulți care erau atât de încântați de relația dintre cei doi copii. Dezgustător.”
În filmul How to train your dragon 2 (2014) este prezentat un personaj gay pe nume Gobber care atunci când vede un soț și o soție devine melancolic, pentru că lui îi lipsește partenerul „special.”
Serialul animat Clarence, nominalizat în 2014 la Primetime Emmy pentru Cel mai bun program de animație, format scurt, și difuzat pe postul TV Cartoon Network a atras atenția din cauza unor scene în care doi bărbați homosexuali își dau întâlnire la un restaurant, iar când se întâlnesc se sărută pe obraji (deși la început scenariștii au intenționat ca cele două personaje să se sărute pe buze) și se îmbrățișează în modul specific persoanelor gay.
Lista filmelor de animație pentru copii care prezintă personaje gay este foarte lungă. Iată, în continuare, alte câteva exemple:
– The Legend of Korra (2012-2014), difuzat de Nickelodeon – personajele Korra și Asami Sato sunt prezentate ca iubite la finalul ultimului episod, fapt confirmat de scenariști;
– Chozen (2014) – Chozen, un băiat homosexual care aspiră să devină un cântăreț de muzică rap este într-o relație cu un alt băiat pe nume Hunter;
– Adventure Time (2010- ) – animația a fost concepută având la bază relația romantică dintre Prințesa Bubblegum și Marceline, Regina Vampir. Datorită faptului că relațiile gay sunt interzise în unele țări, animația a fost în mare parte cenzurată;
– Archer (2009- ) – Ray este un agent secret homosexual, fost olimpic medaliat la ski. Pam, director la resurse umane, este bisexuală, iar valetul personajului central, Woodhouse, suferă după fostul său iubit care a murit în război.
Exemple asemănătoare se întâlnesc și în The Cleveland Show (Fox), Rick and Steve: The Happiest Gay Couple in the World (Logo), King of the Hill (Fox), South Park (Comedy Central), The Simpsons (Fox), Sailor Moon (a fost intens cenzurat; Kunzite și Zoisite formau un cuplu de homosexuali, dar Zoisite a fost transformat în femeie în versiunea engleză; Sailor Uranus și Sailor Neptune sunt iubite, dar în traducerea în engleză ele se apelează cu „verișoară”), YuYu Hakusho (Fuji Television), Gargoyles (Syndicated), Sakura Trick (Television Saitama), Steven Universe (Cartoon Network) etc.
De-a lungul anilor, au existat numeroase revolte din partea părinților și a adulților în general împotriva îndoctrinării copiilor cu sugestii de natură homosexuală prin programele de animație. Cu toate acestea, astfel de seriale de animație continuă să fie difuzate, și în multe state guvernanții sunt preocupați în primul rând să le acorde cât mai multe drepturi minorităților sexuale deviante decât să promoveze o educație sănătoasă.
În Ucraina, cele mai populare seriale de animație sunt considerate periculoase pentru copii
Comisia Națională pentru Protecția Moralității din Ucraina a analizat cele mai populare seriale de animație de la televiziunea ucrainiană. Comisia a emis o listă de programe „periculoase pentru copii”, care ar trebui interzise.
Potrivit studiilor efectuate, personajul de animație SpongeBob SquarePants este considerat ca fiind homosexual. Alte seriale de animație precum The Simpsons, Family Guy, The Teletubbies, Shrek și Futurama au fost apreciate de comisie ca „proiecte menite să distrugă conceptul de familie și promovează consumul de droguri și alte vicii.”
Raportul comisiei mai precizează că animațiile sunt „în mod deliberat create” astfel încât copiii să devină „oameni anormali, care să petreacă toată ziua în fața televizorului cu gurile deschise, înghițind toate informațiile prezentate”, comportament care se pliază „psihologiei de ratați”. Conform studiului, în urma vizionării unoar astfel de seriale, copiii ajung să aibă manifestări violente, să vorbească urât şi să fie depresivi. Și animațiile japoneze sunt considerate „exemple clare de propagandă sexuală.”Moda este o altă cale prin care se promovează intens maleficul
Chiar și atunci când e vorba de haine purtabile, nu de costumațiile stranii, hidoase care apar în sinistrele show-uri de modă, prezentarea acestora și a accesoriilor se face în cel mai ciudat mod. Case celebre de modă plătesc bani grei pentru promovarea produselor de lux într-o manieră cel puțin bizară. Urâtul, agresivitatea, slăbiciunea, morbidul, maleficul sunt prezente în locul frumuseții și transfigurării.
Pe principiul că o imagine face cât o mie de cuvinte vă prezentăm în continuare câteva dintre pozele care au apărut în ultimii ani în reviste faimoase de modă, precum Vogue, V Magazine, Interview, Elle, care sunt citite de milioane de oameni din întreaga lume.
Într-un pictorial al revistei Vogue Italia, intitulat Cinematic, hainele de firmă sunt combinate cu elemente precum abuzul, dezumanizarea şi moartea.
Ne întrebăm retoric: oare editorii revistei Vogue Italia cred că cei care privesc aceste poze sunt impresionaţi de rochiile de firmă?
În anul 2014, fotograful Raj Shetye a realizat un pictorial inspirat dintr-un caz real de viol care a avut loc într-un autobuz în New Delhi, în anul 2012. Tânăra care a fost abuzată de un grup de bărbaţi a decedat.
Fotograful Steven Meisel a realizat în anul 2006 o şedinţă foto cu tema Stare de Urgenţă, un alt „scenariu” în care femeile sunt brutalizate şi umilite.
Elle Italia ne arată ceea ce industria modei ştie să facă cel mai bine: să umilească şi să controleze femeile slabe, supuse.
Un pictorial prezentat în revista Interview aduce în prim plan aceleaşi subiecte: abuz, violenţă, umilire.
Într-un alt pictorial, cunoscutul top model Naomi Campbell torturează un bărbat, având pe chip o expresie indiferentă.
În campania Marc Jacob’s Primăvară 2014, cântăreaţa Miley Cyrus este aşezată lângă o altă fată… moartă!
E important să ne dăm seama că obsesia cu care sunt promovate aspectele negative nu este o întâmplare. Suntem bombardați pe toate căile cu simboluri şi ipostaze malefice pentru a ajunge să le acceptăm şi chiar să le îmbrăţişăm, urmând exemplul atâtor vedete.
În industria muzicală, Satana cântă pe mai multe voci
În lumea muzicii, asaltul demonilor și al perversităților de tot felul a început cu mult timp în urmă. Metodele prin care sunt induse în mințile oamenilor cele mai stranii idei și tendințe cunosc o mare varietate: de la ritmuri năucitoare, dezechilibrante, asezonate adesea cu strigăte sau răgete infernale (cum este cazul așa-ziselor muzicihard rock, heavy-metal etc.); mesaje subliminale criminale incluse în unele melodii; versuri și videoclipuri ce promovează violența, sexualitatea deșănțată, prostia, tembelismul, consumul de droguri; costumația diavolească a unor vedete; la ritualuri satanice desfășurate pe scenă în fața a zeci de mii de spectatori și difuzate în direct în întreaga lume.
Mulți cântăreți faimoși au recunoscut că și-au vândut sufletul pentru a avea succes, cu alte cuvinte au făcut pacturi satanice în urma cărora au devenit canale prin care anumiți demoni sau spirite satanice se manifestă liber. Ființe dezaxate cum sunt Lady Gaga, Ozzy Osburne și mulți alții asemenea lor sunt intens promovate ca mari artiști.
Recent, Rihanna, o cântăreață foarte în vogă, cu milioane de fani, și-a lansat ultimul videoclip. Deși are un conținut șocant, videoclipul a fost însoțit de o intensă reclamă. Scene de violență extremă, tortură, droguri, limbaj trivial, răzbunare, toate într-o mini poveste de 7 minute, care va fi vizionată de miliarde de ori, de admiratori ai cântăreței. În final, nud și plină de sânge, Rihanna privește provocator direct către cameră.
Este suficient să ne uităm cine câștigă premiile și concursurile muzicale pentru a ne da seama că nici aici nu este vorba de o întâmplare, ci de o promovare fățișă a maleficului și a perversiunii. Ca să dăm un singur exemplu, ediția Eurovision din anul 2014 a fost câștigată de un transsexual, Conchita Wurst, tocmai datorită imaginii sale și nu a calităților vocale deosebite.
Piramida cu ochiul atotvăzător este cel mai întâlnit simbol satanic
Cei mai cunoscuţi actori şi cântăreţi, indiferent de religie, vârstă ori stil de viaţă au ceva în comun: ei au pozat cel puţin o dată făcând semnul ochiului atotvăzător.
Acest semn ocult, care la origini reprezenta Ochiul divin, a fost revendicat de secta satanică a francmasoneriei.
În imaginea de mai jos se observă o monedă de argint creată în ediţie limitată pentru participanţii la Conferinţa Mondială a Marilor Loje Francmasonice care a avut loc în Washington D. C., în 28 martie 2008. Pe cele două feţe ale monedei apar faimoasele simboluri masonice compasul şi piramida cu ochiul atotvăzător în vârf.
Aşadar, care este legătura dintre francmasonerie şi vedetele internaţionale? Prin semnul ochiului atotvăzător își dezvăluie ele apartenența la această organizație ocultă? Nu neapărat. De fapt, aceste „vipuri” atât de admirate de milioane de oameni sunt nişte simple marionete ale francmasoneriei satanice care se foloseşte de ele pentru a influenţa oamenii de rând.
Printe aceste victime inconștiente, furate de mirajul celebrității, se numără Miley Cyrus, Robert Pattison, Keith Urban, Kanze West, Beyonce, Rihanna, Katty Perry, Ed Sherran, Colin Firth, Angelina Jolie, Anna Kendrick, Anne Hathaway, Ana Bulijevic, Alexander Skarsgard, Aishwarya Rai Bachan, Britney Spears, Daisy Lowe, Bono, Madonna, Lang Lang, Lady Gaga, Willow Smith, Zoe Salnada, Rita Ora, Kristen Steward, Al Pacino, Jay-Z, Emma Stone, Daniel Radcliffe, Kylie şi Kendall Jenner, Taylor Swift, Iggy Azalea și mulți alții.
Știind toate acestea, este important să nu ne lăsăm păcăliți și să nu facem jocurile perverse ale celor care urmăresc din umbră să împingă oamenii într-o stare degradantă, de confuzie, de răsturnare a valorilor.
Îmbrățișând de fiecare dată binele, frumosul, adevărul, iubirea, sentimentele nobile, virtuțile, trezind în noi inteligența, bunul simț, discernământul și deschizându-ne ființa către aspectele superioare, divine, vom fi la adăpost de influențele insidioase sau fățișe ale răului.”[1]
sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/
………………………………………………………..
5
Asociația pentru Constituția și Parlamentul Mondial (WCPA) – Noua Ordine Mondială
constitutia-mondiala-480×250„World Constitution and Parliament Association (WCPA) a fost infiintata sa functioneze deghizata intr-o miscare de masa a doritorilor de pace si fratie intre popoare. In realitate, este o organizatie pregatita sa inlocuiasca guvernele nationale si toate structurile statului atunci cand Guvernul din Umbra socoteste ca a sosit momentul sa aboleasca guvernele nationale.
Un rol important in infiintarea acestei asociatii l-a avut Uniunea Mondiala (World Union), iar cei doi presedinti ai WCPA, la infiintare, erau membri marcanti in Uniunea Europeana: N.S. Rao si Philip Isely.
Putina lume cunoaste date despre Uniunea Mondiala. Si mai putina stie ca ea s-a contopit cu Bunavointa Mondiala (World Goodwill), aceasta fiind o creatie a temutului Lucis (Lucifer). Dintre membrii ei au facut si fac parte: Robert McNamara – fost secretar al Apararii Statelor Unite, David Rockefeller, Paul Vokler – fost presedinte al Federal Reserve, Ramsey Clark – fost Procuror General al Statelor Unite, George Schulz – care a avut inalte functii in guvernul american si revendul Jesse Jackson.
Exceptandu-l pe ultimul, toti fac parte si din conducerea Consiliului pentru Relatii Externe si a Comisiei Trilaterale. Concluzia: Toate aceste organizatii se intrepatrund si sunt conduse de aceeasi elita din umbra.
Sunt nevoit sa ma opresc putin asupra personalitatii lui Philip Isely, care exprima cel mai bine cum este tesuta reteaua conspiratiei Guvernului din umbra. Pe langa faptul ca este unul din cei doi presedinti ai WCPA, el este si membru in Asociatia Internationala a Educatorilor pentru Pace, Asociatia Federalista Mondiala, Amnesty International, Uniunea Libertatilor Civile Americane, Academia Americana de Stiinte Politice si Sociale, Asociatia pentru Educatia Globala, Asociatia Planetara, Institutul pentru Protectia Lumii, Cetatenii Planetei, Reteaua Viitorului Global.
Pun pariu, stimate cititor, ca nici nu ai auzit de unele dintre asociatiile pe care le-am enumerat mai sus. Si te rog retine: toate sunt asociatii de „mase”, finantate din umbra de Guvernul Mondial. Si toate actioneaza mascat pentru instaurarea lui.
Prin Philip Isely, WCPA are cele mai stranse legaturi cu Societatea pentru Viitorul Globului, din care mai fac parte John W. Gardner – fost Secretar al Departamentului de Sanatate, Educatie si Asistenta Sociala, Robert S. McNamara – fost presedinte al Bancii Mondiale, Glenn T. Seaborg – fost presedinte al Comisiei de Energie Atomica etc.
Opinia publica internationala isi inchipuie ca aceste societati si asociatii, reprezinta o miscare populara, de mase, de scopuri de binefacere, protejarea mediului etc. In realitate, aceasta este masca sub care isi urmaresc adevaratele scopuri. Stiu ca iti este greu sa accepti aceasta realitate, stimate cititor.
Tocmai din aceasta cauza voi continua cu un citat din lucrarea lui Gary H. Kah, „Pe drumul Ocupatiei Globale”:
„Intre 1946 si 1950, Philip Isely a fost organizatorul Actiunii pentru Federatia Mondiala si intre 1954 si 1958, al Consiliului Americii de Nord pentru Conventia Mondiala a Popoarelor. Apoi, in 1958-59, a fost seful Comitetului pentru Adunarea Constituanta a Constitutiei Mondiale, devenind finalmente, in 1966, secretarul general al WCPA.
A emis prima circulara pentru convocarea unei Adunari Constituante Mondiale intre 1958 si 1961; mii de inalti demnitari de stat au aderat la ea, prim-ministri, ministri in cabinet si laureati ai premiului Nobel. Lucrarile au inceput in 1965, intai la Milano si apoi la Wolfach, in Germania si au durat pana in 1968.
sursa si foto: http://www.dzr.org.ro/
4
Transa colectivă în care trăiesc oamenii
https://www.rostirea.ro/news/transa-colectiva-in-care-traiesc-oamenii
„Motto:
„Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obediența civică. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume s-au supus ordinelor unor lideri și milioane dintre ei au fost uciși din cauza acestei obediențe. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume sunt obedienți în fața sărăciei și înfometării și prostiei și războiului și cruzimii. Problema noastră este că oamenii sunt obedienți atunci când închisorile sunt pline de hoți mărunți și marii hoți ne conduc țara. Asta este problema noastră!” – Howard Zinn (1922-2010)
Trăim într-o societate plină de paradoxuri în care medicina a avansat enorm dar bolile sunt mult mai numeroase, avem nenumărați experți în toate domeniile, dar și mai multe probleme decât aveam în trecut, avem acces la mai multă informație, dar totuși există atât de puțină înțelepciune în jur, trăim în deplină libertate și totuși suntem atât de înrobiți.
Sistemul este complet corupt! Este corupt din orice punct de vedere: războaiele sunt pornite intenționat, mâncarea ne este otrăvită cu toxine, apa ne este umplută cu deșeuri toxice, țări întregi sunt îngenuncheate de dragul profitului, doctorii distrug sănătatea, judecătorii își bat joc de justiție, universitățile distrug cunoașterea, ele nu educă studenții ci le spală creierele, guvernele distrug libertatea, mass-media distruge informația distorsionând-o după anumite interese, în timp ce mare parte din oameni nu admit că ar exista vreo problemă. Teoriile conspiraționiste sunt privite ca o glumă bună și nu ca o formă de informare alternativă.
Atâta timp cât societatea rămâne oarbă, preocupată de lucruri mărunte, cei de la vârf nu au de ce să se teamă. Doar dacă începem să gândim critic cu privire la tot ceea ce ne este băgat pe gât de către sistem, putem face diferența între realitatea adevărată și cea virtuală, cu care suntem manipulați. Sistemul este corupt… și nimic din ceea ce facem acum nu-l va schimba. Noi alegeri, proteste, editoriale, mișcări de rezistență etc. sunt importante în înțelegerea faptului că sistemul este putred, dar nimic din cele enumerate nu va schimba sistemul. Pentru a deveni un obstacol pentru elite trebuie să acționezi independent, trebuie să devii independent de sistem. Din punct de vedere fizic, financiar, politic, intelectual și spiritual trebuie să te îndepărtezi de controlul lor. Trebuie să gândești ca ei… „lasă-i să demonstreze cât vor atâta timp cât își plătesc taxele” – așa gândesc elitele!
Trăiți într-o transă permanentă! Majoritatea oamenilor nu conștientizează sistemul, ei doar încearcă să-și găsească locul într-un sistem existent, fără a fi conștienți că astfel contribuie la dezvoltarea acestuia. Oamenii vin acasă, dau drumul la TV, se lasă pradă mesajelor subliminale, își petrec timpul colectând fleacuri inutile, ignorând complet ceea ce se petrece în jurul lor, crezând că lumea este ceea ce se poate vedea la televizor sau ce se scrie în ziare și reviste…
Tot ceea ce se petrece în jurul nostru se petrece pentru că noi dăm voie să se petreacă. O vorbă înțeleaptă spune: „pentru ca răul să triumfe e de ajuns ca oamenii buni să nu facă nimic”. În realitatea noastră e de ajuns să stăm cuminți la televizor și să privim liniștiți la show-urile de 2 lei în timp ce se spray-ază peste tot în lume, în timp ce se preia controlul asupra vieților noastre. Dar asta nu o să vezi la știri… trebuie să te informezi, trebuie să faci un efort pentru a afla ce se petrece în jurul tău. Peste câțiva ani vă va părea rău. Copiii voștri vor trebui să trăiască într-o societate și mai rea ca aceasta. Vă va părea rău că nu ați făcut nimic când încă se putea…
Trăim într-o societate în care „normalul” este stabilit de către majoritate, acest lucru fiind dezvoltat de către elite tocmai pentru că ele se pricep să imprime în subconștientul colectiv noțiunea de „normal”. În urmă cu câteva sute de ani, normalitatea avea alte repere decât astăzi dar servea aceleași interese. Stabilirea sistemului de normalitate nu este proporţional cu idealul de viață. Oamenii aleg să-și plece capul în fața autorităților tocmai pentru că așa au fost educați. Am fost educați să învățăm și să tocim, nu să gândim critic; am fost învățați să fim supuși legilor, chiar dacă acestea sunt împotriva dezvoltării noastre ca individ; am fost manipulați să aprobăm formele de autoritate, chiar dacă atentează la libertățile noastre…
Prins în ghearele sistemului, omul devine demoralizat (de multe ori pe bună dreptate). Munca asiduă, rutina, lipsa de perspectivă, frustrările alimentate de către societatea din jur, plictiseala, lipsa unei educații proprii adecvate, toate contribuie la această demoralizare și adâncire a individului în sistem. În locul trezirii colective, majoritatea aleg calea alcoolului, a depresiei, a drogurilor, a muncii, dar foarte puțini încearcă să conștientizeze sau să iasă din labirintul realității virtuale în care trăiesc. Gândirea „logică” cu care am fost învățați să analizăm lumea înconjurătoare nu face decât să ne îndoctrineze cu falsele realități și să ne trimită exact spre acele uși de care vrem să scăpăm.
Oamenii așteaptă un salvator, un mântuitor care să lupte în locul lor și să biruie fără ca ei să-și asume vreo responsabilitate; așteaptă ca cei din jurul lor să facă ceva pentru ca ei să trăiască mai bine; așteaptă, cerșesc soluții sau se complac în situație spunându-și că sunt prea mici pentru a face ceva; stau rutinați în realitatea cenușie a muncii și trăiesc doar pentru pauzele dintre perioadele de lucru, week-end-uri libere și concediile de odihnă, așteptând salivând sărbătorile de iarnă și de Paște, și își continuă liniștiți lucrul anost, dintr-un reflex condiționat, asemeni câinelui pavlovian, așteptând momentul suprem al anului: concediul de vară!
Dacă până acum ignoranta a fost cuvântul de ordine, dacă realitatea înconjurătoare a fost o simplă știre la TV pentru voi, este momentul să deschideți ochii, să nu va mai lăsați duși de val, manipulați și înrobiţi. Trebuie să aveți curajul să faceți ce trebuie atunci când ceilalți dau bir cu fugiții! Nu renunțați atât de ușor ! Nu fiți indiferenți! Luați atitudine și spuneți NU!”[1]
sursa si foto: http://www.dzr.org.ro
………………………………………………………………….
Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că
presa nu este doar o ”gura de iad”
iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci
LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.
Cei care controleaza presa
(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)
urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,
sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,
sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.
Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.
…………………………………………………………………. .
Alte articole asemanatoare:
Ministrul german al Educaţiei, suspectat de plagiat la redactarea tezei de doctorat
Noi “antisemiţi” în “Raportul” lui Florial si al lui Katz: eminescologul Constantin Barbu şi… preşedintele României, Klaus Iohanis
Amnesty International: Guvernele din Europa acuzate că folosesc atentatele de la Paris drept pretext pentru limitarea libertatilor
Facebook: Poate fi si un drum spre autodistrugere
Filmul “Frozen” pentru copii, acuzat că promovează homosexualitatea.
WikiLeaks îi acuză pe autorii dezvăluirilor din Panama Papers că sunt părtinitori şi selectivi
Ponta: Am înțeles că funcția de Președinte al țării nu mai poate fi decisă în România și de către români
3
Lichidarea lui Mihai Eminescu de Mafia Masoneriei
BY IOANAARDELEAN
https://www.rostirea.ro/news/lichidarea-lui-mihai-eminescu-de-mafia-masoneriei
f4b8d-dor-de-eminescu-562×600
Un episod extraordinar al istoriei românilor, ţinut permanent secret, este cel legat de “boala” şi moartea poetului naţional al României, Mihai Eminescu, care, aşa cum s-a văzut, se manifestase direct şi partizan la ziarul Timpul în “Chestiunea Israelită” sau în “Chestiunea evreiască”, fiind împotriva încercărilor evreilor de a bloca sau de a condiţiona recunoaşterea independenţei României. Ceea ce se cunoaşte de către foarte puţini iniţiaţi este însă cum, pentru atitudinea sa, Mihai Eminescu a fost ucis, (de către medicul evreu Fr. Iszac”, zic unii, de către o conspiraţie iudeo-masonică am zice noi).
În anul 1882, Mihai Eminescu îi scria Veronicăi Micle:“Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…, unul din oamenii cei mai urâţi din România… Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”.
“Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!” s-a spus l-a un moment dat, în plenul Parlamentului Român, de către acei oameni politici care apărau interesele evreilor, oameni politici masoni, susţinuţi finalmente, din păcate, chiar şi de către oamenii politici conservatori, în numele partidului cărora vorbea gazetarul şi marele poet naţional Mihai Eminescu. De fapt cuvintele au fost rostite chiar şi de către Petre-Carp, şef alături de Titu Maiorescu, al Partidului Conservator.
În timp ce Eminescu conducea Timpul, ziar al Partidului Conservator, Petre Carp conducea chiar partidul, dar cei doi au intrat totuşi într-un puternic conflict. Carp era însă, totodată, şi membru al lojei masonice Steaua României, alături de Maiorescu, Alexandru Şuţu, Theoder Rosetti şi alţii care se vor ocupa de lichidarea poetului şi gazetarului Mihai Eminescu. “Eminescu era ca o stâncă. Posibil ca, iniţial, junimiştii [masonii] să nu-şi fi dat nici ei seama că, aducându-l la Timpul, practic îşi pun singuri bomba în casă” (C. Cernăianu, Recurs Eminescu, Calvarul cetăţeanului, vol.II). Divergenţa dintre Mihai Eminescu şi Petre Carp s-a născut odată cu apariţia în Parlament a problemei modificării articolului 7 din Constituţie (“Chestiunea Izraelită”), împotriva căreia pleda în scris Eminescu, opunându-se “împământenirii” hoardei de evrei ce invadaseră ţara, în timp ce Petre Carp activa politic pentru modificarea Constituţiei în sensul dorit de Alianţa Izraelită, de cancelariile europene şi de evreii din România.
[Carp fiind, totuşi, un nume destul de rar, şi neînţelegând adeziunea sa la interesele evreilor, ne-am îndreptat către marele dicţionar masonic publicat în Ordinul Masonic Român de către Horia Nestorescu-Bălceşti , unde am găsit mai mulţi Carp: în afară de Petre Carp al nostru, duşman al lui Eminescu şi membru al lojii Steaua României, apare şi un anume Horia Carp, “ziarist evreu, membru al unei loji din obedienţa Marii Loji Naţionale”.]
Pornit împotriva poziţiei exprimate de Timpul, la 15 martie 1879 Carp le scrie atât lui Eminescu cât şi lui Maiorescu. Lui Eminescu îi scrie: “Domnule redactor, în timpurile din urmă aţi crezut că este oportun de-a da sprijinul importantului ziar ce redactaţi, unor idei atât de opuse convicţiunilor a căror organ m-am făcut în Senat încât mă văd cu părere de rău silit de-a afirma pe calea publicităţii adânca divergenţa de păreri ce ne desparte…”; iar lui Maiorescu: “Dragă Titus, ce faceţi voi la Timpul şi cum credeţi că o să meargă astfel înainte?… în ce parte din lume partidul conservator a căutat să ajungă la putere prin pasionarea maselor?… în asemenea împrejurări, eu unul a trebuit să-mi pun întrebarea ce rol mai joc între contribuitorii Timpului?… Prin urmare te rog să notifici comitetului să mă şteargă din lista subscriitorilor… Tu ai o clientelă întinsă despre a cărei genesis mi-ai vorbit într-o zi [aluzie şi atenţionare din partea lui Carp, către Maiorescu care trăia din solda clienţilor săi evrei]. Sapienti sit. For ever! P.P. Carp.” Poziţia lui Carp faţă de revendicările evreilor asupra României este sintetizată în următoarea poziţie, exprimată în 1881: “Să jertfim unele din drepturile noastre suverane ca să obţinem protecţiunea Europei întregi şi să nu ne aflăm izolaţi faţă cu doi vecini puternici”.
Eminescu îi răspunde în Timpul:
“Dl. P.Carp s-a crezut atins prin reflecţiunile ce foaia noastră a publicat în privinţa atitudinii sale în chestiunea izraelită… însă aceste reflecţiuni ne-au fost impuse printr-un caz de legitimă apărare”.
Deasemnea se ceartă şi cu alţi membri ai partidului, precum Zizi Cantacuzino şi Lahovari. Acestuia din urmă i-a spus în cadrul redacţiei din Timpul: “Du-te, mă, în mă-ta! Tată-tău nu ştia nici bine româneşte, ce-mi tot cânţi tu de românism.”
Cea mai categorică explicaţie dată de Eminescu faţă de criticile lui P.P. Carp a apărut în Timpul cu numai o lună înainte ca el să fie lichidat social şi fizic:
“În altă ţară de am trăi, în care mai e credinţă, onestitate, respect ca bunuri obşteşti ale spiritului public, relele ni s-ar părea trecătoare şi nicicând condeiul nostru nu ar fi înmuiat în fiere; dar aici, unde, dacă-i vizita ministeriile sau [închisoarea] Văcăreşti, aceleaşi fizionomii şi caractere întâlneşti, aici unde un parvenit bulgar ca d. I.C. Brătianu şi un grec parvenit ca d. C.A. Rosetti conduc destinele acestei nefericite ţări, aici unde oameni ca aceştia, fără pic de patriotism, radicali cosmopoliţi, stăteau ieri la învoială cu Warszazvsky ca să-i vânză sufletele din opt ţinuturi, stau azi la învoială cu Alianţa Izraelită ca să-i vânză ţara toată şi să desfiinţeze printr-un trafic mârşav o naţie şi un stat pe care zeci de popoare barbare nu le-au putut desfiinţa, aici nici un cuvânt nu e destul de aspru…”
Deşi Titu Maiorescu era acuzat de către colegii de partid că îi ţine spatele lui Eminescu la Timpul, Eminescu îl atacă şi pe acesta:
” Teamă ne e dar şi astăzi că asemenea o samă de advocaţi buni, cu darul vorbirii vor tranşa şi chestiunea arzătoare a evreilor, care poate deveni chestiunea completei dezmoşteniţi a poporului românesc”.
Maiorescu îşi nota prompt în Jurnal: “Grea epoca Eminescu… Articol al lui în chestiunea evreiască în contra mea”.
“Afacerea Warszawsky” din epocă, dezvăluită şi combătută de Mihai Eminescu în Timpul a constat în aprovizionarea trupelor ruse angajate în războiul din 1877 şi deplasate în Bulgaria. Bancherul rus de origine evreiască A.M. Warsyawsky, numit intendent al armatei ruse a obţinut prin mită dreptul de a cumpăra la preţuri modice alimente din România (de a rechiziţiona) pentru a le vinde apoi armatei ţariste. Totodată a primit dreptul de a rechiziţiona care cu boi pentru transportul mărfii, ceea ce a ruinat ţărănimea română, care de cele mai multe ori şi-a pierdut peste Dunăre mijloacele de transport. Deşi avocatul cu luna al lui Warszawsky devenise Titu Maiorescu, Eminescu a publicat mai multe documente ce au dovedit coruperea guvernanţilor la care se pretase bancherul evreu.
Iată scrisoarea lui Warszawsky către Rossisky, datată l decembrie 1877 şi publicată de Eminescu în Timpul:
“Excelenţă.
Din depeşa mea şi din depeşa ministrului Cogălniceanu vă este deja cunoscut că, după multe împrejurări, eu am profitat a birui toate împiedicările şi astăzi deja s-au dat porunci prin telegraf tuturor prefecţilor din opt districte, ca să puie la dispoziţiunea mea câte 1200 care pe zi pentru Bucureşti şi 500 pentru Frăţeşti… Mult m-au costat pe mine bani, vreme şi trudă ca să împac pe directorul Ministerului de Interne, Simion Mihăilescu, cu prietenul nostru [adică Cogălniceanu (precizează Eminescu)] fiindcă numai el era, nu Brătianu era, care împiedica această chestie…
Eu voi avea oricâte căruţe va fi de trebuinţă pentru oricât transport şi oriunde veţi voi a transporta, măcar că până acuma cărăuşii de bună voie tocmiţi nu voiau a merge decât la Sistov; acum însă s-a schimbat chestia şi merg siliţi oriunde vreau.”
În urma campaniei de presă condusă de Eminescu privind “afacerea Warszawsky” au fost sesizate organele judecătoreşti, dar Tribunalul de Ilfov hotărăşte că nu era “caz a se pune în mişcare acţiunea publică în contra cuiva”.
Urmărirea lui Mihai Eminescu de către agenţii secreţi ai marilor puteri străine, a fost remarcată din anul 1876 printr-un agent evreu Lachman, aflat în solda ambasadei Austriei de la Bucureşti. Unul dintre primele rapoarte ale ambasadei austriece, la adresa lui Eminescu, conţine 20 de pagini şi este semnat de consulul austriac de la Iaşi, fiind trimis ministrului de externe al Imperiului Austro-Ungariei la data de 5 ianuarie 1877. Cu un an înainte ca Eminescu să fie anihilat, la 7 iunie 1882, ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, transmite un raport secret despre Eminescu, văzut vinovat prin activitatea sa de la Societatea Carpaţii de uneltire împotriva imperiului, în vederea unirii Transilvaniei cu ţara mamă:
“Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [sursa era, după toate indiciile, chiar Titu Maiorescu] . . . S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.
În afara agenţilor marilor puteri europene, o atenţie aparte i-o acordau lui Eminescu nenumăraţii agenţi ai Alianţei Universale Israelite.
Şi iată că, în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, gazda poetului, doamna Szoke, îi trimite avocatului mason – Titu Maiorescu un bileţel în care scria că Eminescu a înnebunit. Astfel, fără voia sa, ca plan al uneia dintre cele mai monstruoase conspiraţii anti-româneşti, Eminescu a fost internat de către dr. Alexandru Şuţu la “Caritatea” (Caritas) punându-i-se falşul diagnostic de alcoolism şi sifilis. Studiul dr. Ion Nica (Eminescu, structura somato-psihică, 1972) arată că, în acea perioadă, Eminescu era marcat de o mare suferinţă pe fond psihic, ca urmare a greutăţilor şi luptelor politice prin care trecea, respectiv de o psihoză maniaco-depresivă. Cu toate acestea, un anume dr. Iszac i-ar fi pus lui Eminescu acel diagnostic care îi putea permite administrarea-unui tratament care să-l digtrugă fizic. La acea vreme, sifilisul nu cunoştea un tratament eficient, iar clinic se aplicau cele mai periculoase şi distructive tratamente. Un astfel de tratament, cu efecte catastrofale pentru Mihai Eminescu a fost administrarea de doze de mercur, element care se ştie că este extrem de toxic pentru om şi că poate provoca moartea. Medicii i-au administrat lui Eminescu câte 20 de fracţiuni a 4 grame de mercur, “când şi o jumătate de gram poate să aibă acţiuni dăunătoare” precizează la rândul său specialistul român Ovidiu Vuia. Urmare acestui tratament Eminescu a suferit de o paralizie parţială, a fost internat, scos din ţară şi mai apoi ucis în spital cu un bolovan cu care a fost lovit în cap.
Studiul dr. Nica, foarte valoros de altfel, suferă de o mare eroare. Faptul că pune un diagnostic psihiatric lui Eminescu bazându-se pe o sursă nedemnă de încredere. Este vorba de ziarul Adevărul din 17 octombrie 1911 care, sub semnătura lui Alexandru Ciurcu, publica articolul “Din amintirile mele”. Or, până după al doilea război mondial, ziarele Adevărul şi Dimineaţa au fost cele mai puternice şi viclene organe de presă evreieşti din românia. Iată situaţia descrisă de A.C.Cuza în 1905:
“În ziaristică, tot jidanii au introdus la noi în ţară tonul violent şi trivialităţile presei-revolver, prin care înjosesc orice discuţie şi batjocoresc instituţiile şi demnitarii ţării,. În frunte, stă, fireşte, organul jidovesc Adevărul, al cărui comitet de redacţie se alcătuieşte din următoarele ilustraţii cuşer ale gazetăriei «române», ale căror nume le reproducem după actele unui proces de calomnie, în care numiţii figurează – se înţelege – ca inculpaţi (Curtea cu Juraţi de Ilfov, Octombrie 1905): B. Braunstein – zis B.Brănişteanu; Albert Honigman – zis A. Fagure; A. Rosen – zis Nora; A. Fuchs – zis G. Mihail; S.Goldenberg – zis Munteanu; Lazar Kastenbaum – zis Castelan; E. Feinsilber – zis E. Emilian; E. Weber – zis Adrian Verea, şi vor mai fi.
Aceştia sunt conducătorii “opiniunii publice” a ţării româneşti… Străini de noi şi potrivnici fiinţei noastre, ei ne discută interesele, ne judecă, fac reputaţiile prin galăgie şi reclamă, şi le desfac prin tăcere şi calomnii, ei suie în slava cerului pe jidoviţi şi caută să înjosească pe adevăraţii români; ei terorizează pe funcţionarii publici care voiesc să-şi facă datoria; ei critică totul: religia, coroana, armata, justiţia, învăţământul…”
De fapt, relatările mincinoase la adresa lui Mihai Eminescu, publicate în ziarul Adevărul din 17 octombrie 1911 se bazează pe închipuitele amintiri ale lui Grigore Ventura, cel ce ar fi fost lângă Eminescu când acesta a fost pus în cămaşă de forţă şi care ar fi relatat cum în cofetăria Capsa, agitând un pistol mare, Eminescu a spus că pleacă să-l împuşte pe rege. Trebuie reţinute două aspecte: 1. Gr. Ventura era mort de mulţi ani când cotidianul evreiesc lansa “amintirile” sale menite peste timp să consolideze marea conspiraţie istorică anti-Eminescu; 2.Ventura făcea parte din loja masonică Discipolii lui Pitagora din Galaţi (formată preponderent din evrei şi greci), corespondenta locală a lojii Steaua României, din care făceau parte conspiratorii întemniţării lui Eminescu: Titu Maiorescu, Şuţu şi ceilalţi (de altfel, toţi ceilalţi membri ai familiei Ventura făceau parte din loja masonică Steaua României).
Informaţiile de mai sus, privind falsul diagnostic pus lui Eminescu şi otrăvirea sa cu mercur reies din studii mai vechi, nepopularizate, dar ele sunt depăşite azi de studiile lui Calin L. Cernăianu demarate în anul 2000: Recurs Eminescu, Suprimarea Gazetarului şi Conjuraţia anti-Eminescu.
Trebuie arătat de la bun început că Mihai Eminescu nu a fost niciodată mason, în schimb cei mai mulţi membri ai “Societăţii Literare Junimea” (din Iaşi) şi fruntaşii Partidului Conservator, da! Toţi aceştia făceau parte, cum am arătat, din loja masonică Steaua României, iar Eminescu era “protejatul” Junimii, poetul Junimii.
Atât Titu Maiorescu, cât şi Petre Carp, cei doi lideri ai Partidului Consen’ator din vremea respectivă aparţineau lojii masonice, dar cel mai important fapt este apartenenţa lui Alexandru Şuţu la această lojă, loja fiind de fapt chiar creată de familia de fanarioţi Şuţu. Ce gândeau oare aceştia, când Mihai Eminescu compara exploatarea evreiasca a românilor cu exploatarea fanariotă?
Loja Steaua României (“l’Etoile de Roumanie”) a fost creată în 1866 de principele” Gheorghe M. (Iorgu) Şuţu, sub obedienţa lojii Marelui Orient al Franţei, lojă franceză apropiată intereselor mondiale evreieşti, controlată de către evrei. De altfel, chiar trezorierul (finanţatorul) lojii Steaua României era un evreu, Adolf Hennig. Familia Şuţu, familie de domnitori fanarioţi (Mihai Şuţu în Ţara Românească, Alecu Şuţu şi Mihai Gr. Şuţu în Moldova) era implicată social în politica româneasca în aceeaşi perioadă cu Mihai Eminescu. Astfel, Nicolae Şuţu era un reputat economist liber-schimbist, curent atât de puternic combătut şi de blamat de Eminescu, în timp ce Alexandru Şuţu, profesor universitar, trecea de reputat medic psihiatru, el fiind acela care l-a internat forţat pe Eminescu, contribuind activ la eliminarea sa fizică din peisajul socio-politic românesc.
De altfel, se poate spune că până la un punct Eminescu fusese chiar creaţia lojii Steaua României, împotriva conducătorilor căreia s-a întors prin libertatea ce şi-a luat-o ca publicist, în chiar ziarele ce le conducea şi care aparţineau indirect lojii masonice. De exemplu, se cunoaşte ura ce o manifesta Eminescu în scris pentru perioada domniilor fanariote ce au pervertit conştiinţele româneşti şi au supt sângele poporului, pregătind astfel terenul pentru noua ocupaţie, evreiască. El lovea astfel în chiar creatorul lojii, în fanariotul Gh.M. Şuţu.
În bună tradiţie masonică, loja Steaua României avea “de faţă” Societatea Literară Junimea, iar presa ei avea să fie asigurată de Constituţiunea (1866), apoi de Gazeta de Iaşi (1867) şi, în fine, prin Gazeta naţională (1871) – tribune politice ale membrilor lojii. Convorbirile literare (1867) făceau acelaşi oficiu în domeniul literaturii, istoriei şi criticii literare.
În 1866, în cadrul demersurilor pentru desemnarea unui principe străin pe tronul României, a apărut condiţia apartenenţei acestuia la francmasonerie pentru a se obţine sprijinul internaţional al fraţilor masoni şi al Alianţei Israelite Universale, cu atât mai mult cu cât emanciparea evreilor, deziderat masonic, rămăsese încă o chestiune deschisă. De aceea, în toamna anului 1866 Iorgu Şuţu (mason iniţiat la Paris şi “venerabil” al lojii Steaua României) i-a propus principelui Carol I să devină francmason şi şef al Francmasoneriei Române, sub obedienţa Marelui Orient al Franţei, ceea ce ar fi condus la ingerinţe străine în statul român, sub controlul Alianţei Israelite. Reacţia de refuz a casei regale a fost promptă, voinţa regală fiind întărită simbolic de interzicerea imediată a lojii masonice Discipolii lui Pitagora din Brăila , formată în cea mai mare parte din negustori greci şi evrei. La acea vreme toate lojile masonice importante româneşti se aflau sub obedienţa Marelui Orient al Franţei, şi astfel, indirect, obediente directivelor evreieşti ale Alianţei Israelite, fiind toate înfiinţate de “negustorul francez” Auguste Carence:: Steaua Dunării, Steaua României, Discipolii lui Pitagora, Înţelepţii din Heliopolis. (Oricum, peste câţiva ani B’nai B’rith se implică direct şi creează la Bucureşti lojile Înfrăţirea Sionului şi Fraternitatea.)
Atitudinea general favorabilă românilor din partea regelui Carol I al României (fostul principe Carol) faţă de pretenţiile evreilor, precum şi refuzul său de apropiere de lojile masonice filoevreieşti, nu putea decât să-i oblige pe conspiratori să monteze un scenariu anti-regal, în care “antisemitul” Eminescu, înarmat cu un mare pistol se ducea “la Palat să îl împuşte pe rege”, motiv pentru care a fost pus în cămaşa de forţă şi internat. La rândul ei, opinia publică românească n-ar fi putut fi liniştită dacă Eminescu ar fi fost pur şi simplu concediat de la Timpul. Totodată, gura acestuia nu ar fi fost astfel închisă, căci ar fi putut găsi altă tribună de la care să îşi afirme poziţia puternic naţionalistă. De aceea, el trebuia făcut nebun. Şi cine a lansat versiunea că Eminescu a scos un pistol pentru a se duce să-l împuşte pe rege? Conform evreilor de la Adevărul, afirmaţia fusese cândva susţinută de către doamna Capsa, evenimentul petrecându-se chipurile în cafeneaua literară Capsa. Nimeni din epocă nu a putut confirma această poveste, dar ştim că şi soţul patroanei, domnul Capsa, era membru al aceleiaşi loji masonice ca şi ceilalţi conspiratori, loja Steaua României.
Societatea Junimea a rămas cunoscută în istoria literaturii române ca promotoare a lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă şi Ioan Slavici, care aveau să colaboreze la periodicul editat de Junimea, Convorbiri Literare. Teoreticianul Junimii era Titu Maiorescu, dar principala sa activitate era aceea de avocat, de pe urma căreia a dobândit o importantă avere. Profesor universitar la Iaşi şi decan al Facultăţii de Filozofie, a fost înlăturat din învăţământ în urma unui proces de imoralitate. Din 1868 s-a dedicat avocaturii, iar din 1870 a intrat în politică. Este poate important să aflăm numele clienţilor lui Maiorescu din perioada în care Eminescu a fost lichidat fizic şi spiritual. Aceştia sunt: Warschawsky, Rafalovich, Boboritz, Hessen şi Kalinowsky, Rubinstein şi Hirschler, adică o clientelă cosmopolită preponderent evreiască, atât de ostilă lui Eminescu!
Pe bună dreptate se poate pune întrebarea: de ce istoria nu publică, în general, astfel de corelaţii ale faptelor, privind viaţa şi moartea lui Mihai Eminescu? Concluziile sunt triste! Chiar George Călinescu, când a scris Viaţa lui Eminescu, a acceptat orice informaţie, din orice sursă, fără a o prelua critic, singura sa preocupare fiind realizarea unui roman biografic. De-a lungul carierei sale, Călinescu a colaborat, chiar, cu cei implicaţi în compromiterea lui Eminescu. Astfel, când editează revista literară Lumea, Călinescu îşi lia ca principal colaborator pe B. Brănişteanu, care nu este altul, aşa cum am arătat mai sus, decât evreul B. Braunstein, editor al ziarului Adevărul, ce întina memoria lui Eminescu, perpetuând conspiraţia privind nebunia acestuia. De altfel, o mare sumă de critici literari români sunt de fapt evrei camuflaţi de nume româneşti, conştienţi de activitatea antievreiască a poetului naţional al României şi voluntar interesaţi şi angajaţi în menţinerea mitului “Eminescu dement”, ca şi de salvarea în istorie a onorabilităţii conspiratorilor asasini. Aşa este şi cazul criticului literar Zigu Ornea, considerat o somitate a culturii româneşti, evreu din Botoşani care şi-a făcut chiar o carieră din anumite subiecte care se leagă de viaţa lui Eminescu, precum: Junimismul (1966), Junimea şi junimismul (1975), Viaţa lui Titu Maiorescu vol. I-II (1986-1987). [Zigu Ornea, care a exercitat în anii 90 şi funcţia de director al editurii evreieşti Hasefer, are totuşi meritul de a fi precizat că bancherul rus Warszawsky, deconspirat de Eminescu ca ruinător al ţărănimii române, era de fapt evreu].
Am arătat mai înainte că familia fanariotă Şuţu era o familie de masoni, aproape toţi, în România, fiind afiliaţi lojii Steaua României. Acordăm o atenţie specială acestora deoarece unul dintre ei a semnat condamnarea lui Eminescu: medicul Alexandru Şuţu.
Iată situaţia prezentată de amplul dicţionar masonic publicat de Horia Nestorescu Bălceşti:
– Mihail Şuţu (1730-1802), domnitor fanariot al Ţării Româneşti, apare în 1794 ca venerabil al unei loji masonice din Iaşi.
– Alexandru Nicolae Şuţu (1830-1877), principe, a locuit la Paris şi a făcut parte din cel puţin 4 loji masonice, gr. 30 de iniţiere, deputat în Adunarea Generală a Marelui Orient al Franţei;
– Gheorghe M. (Iorgu) Şuţu (1817-1875), principe, mare proprietar, fiu al domnitorului Mihail Şuţu, gr. 30 de iniţiere, membru al lojii Sincere Amitie (Paris) şi întemeietor al lojei Steaua României.
– Constantin Şuţu (1820-?), afiliat la Iaşi lojei Steaua României, a devenit ministru;
– C.N. Şuţu, rentier, “frate” în loja Steaua României;
– George Şuţu, proprietar, membru în loja Discipolii lui Pitagora din Galaţi, cea care avea să fie interzisă de Carol I, când Iorgu Şuţu i-a cerut principelui (regelui) să intre în masonerie;
– Nicolae Gr. Şuţu (1840-?), membru al lojei Steaua României, secretar general al Consiliului de Miniştri.
– Alexandru Gr. Şuţu (1837-1919), iniţiat în loja Steaua României, profesor universitar la Bucureşti, autor al lucrării Psihiatria modernă, publicist şi traducător, membru al societăţii literare Junimea, complicele lui Titu Maiorescu în lichidarea lui Mihai Eminescu.
Studiile lui Călin L. Cernăianu şi-au propus mai ales să descurce “iţele foarte încurcate dintr-o singură zi din viaţa lui Eminescu, zi de răscruce când este scos în condiţii misterioase şi prin mijloace violente din viaţa publică”, . dar şi antecedentele şi urmările acestei zile.
“Aşadar – îşi începe acesta unul dintre studii -, la 28 iunie 1883 Eminescu a înnebunit. Simplu ca bună ziua!” Cel care a fost cel mai direct implicat în aceasta acţiune a fost Titu Maiorescu, “protectorul” mason al poetului, secondat de medicul Alexandru Şuţu. Un avocat şi un medic, membri ai aceleiaşi loji masonice. Nici nu se putea tandem mai potrivit pentru a distruge pe cineva. În Jurnalul lui Maiorescu s-a găsit următoarea notă, din ziua fatală: “Foarte cald! În zilele trecute încercări de aranjament cu Alex. Soutzo…”, referire la combinaţia cu doctorul Şuţu. În aceeaşi zi, 28 iunie 1883, la 6,30 dimineaţa, Maiorescu şi inginerul Simţion (apropiat de-al lui Maiorescu) s-au dus la ospiciul particular al doctorului Şuţu şi au convenit cu acesta ca în aceeaşi zi lui Eminescu să i se facă internarea pentru o lună de zile. Aceasta avea însă să se prelungească şi să se repete pentru câţiva ani, până la uciderea sa. “Prin acest demers ilegal – arată C. Cernăianu – avocatul Maiorescu acţionează contra principiilor fundamentale ale Dreptului, aranjând internarea lui Eminescu în lipsa garanţiei că «protejatul» s-ar fi alienat şi stabilind – pe ce criteriu? – o anume perioadă a şederii acestuia în ospiciu.” Ajuns acasă, Maiorescu îl anunţă pe Theodor Rosetti (mare
maestru comandor al Marelui Orient al României, totodată membru, ca şi Maiorescu, al lojii masonice Steaua României, la acea dată preşedinte al Curţii de Casaţie) că treaba este pusă pe roate: “apoi am venit acasă, am înştiinţat încă pe Th. Rosetti despre aceasta” (din Jurnal). Un al doilea bilet îl trimite lui W. Kremnitz, al cărui sens rămâne obscur şi secret: “Din păcate, încă incert. Altfel, toate bune!” (traducerea corectă a celei de a doua propoziţii ar putea fi: “Şuţu în regulă”, textul de mâna, în germană, al lui Maiorescu, Sonst alles gut, semănând mai degrabă cu Soutz alles gut).
Al treilea bilet trimis de Maiorescu este către Mihai Eminescu, pe care îl cheamă să îi facă o vizită. Plecând de la redacţia ziarului Timpul, Eminescu călca în cursa întinsă. Maiorescu îl roagă să se deplaseze la complicele său Simţion sub pretextul transmiterii unui bilet, ceea ce Eminescu şi face. “Săracul de el, a cerut 2 lei pentru birjă, a plecat şi de acolo l-au dus la Soutzo” (la Şuţu), îşi amintea fiica lui Maiorescu despre sfârşitul vizitei lui Eminescu. Într-ade-văr, ducându-se la inginerul C-tin Simţion, Eminescu este aşteptat de haidamacii lui Şuţu, este imobilizat, urcat într-o birjă sau în duba ospiciului şi dus la Şuţu. “Acolo nu va mai fi gazetar, ci numai biet smintit. Planul fusese îndeplinit cu succes. Gazetarul Eminescu era «ocrotit» într-o casă de sănătate” (C. Cernăianu).
Urmează planul doi al conspiraţiei: legendarea nebuniei. Mai întâi se arată că gazda poetului s-ar fi adresat lui Maiorescu cerându-i, printr-un bilet, ajutorul, deoarece “Eminescu a înnebunit”. Minciuna nu rezistă, deoarece Maiorescu se apucase să aranjeze internarea fără a-l vedea pe Eminescu, pentru a-i verifica starea sănătăţii, iar sursele legendei se contrazic: mai întâi, biletul a ajuns la o ora ulterioară plecării lui Maiorescu la Şuţu; apoi, sunt două variante privind persoana care ar fi trimis biletul, Slavici în prima, soţia sa născută Szoke, în a doua. Privitor la criza de demenţă manifestată în public de Eminescu, cum că ar fi scos un pistol spre a se duce să îl împuşte pe rege, ea a fost fabricată târziu (spre a nu mai putea fi verificată) şi lansarea ei publică s-a pus prin presa evreiască pe seama masonului Gr. Ventura (deşi acesta nu a relatat niciodată aşa ceva în timpul vieţii sale). “Lipsa oricărei menţiuni [în Jurnalul zilnic al lui Maiorescu] privind pretinsele ameninţări făcute de Eminescu cu revolverul… par să arate că toate acestea constituie zvonuri care nu fuseseră încă inventate la data la care Maiorescu şi-a completat jurnalul; de altfel, cum am arătat, povestea a fost pusă în larga circulaţie de către evreii de la Adevărul în 1911). În aceeaşi zi, a «internării» lui Eminescu, la ora 17 Maiorescu pleacă în străinătate pentru o perioada de o lună şi jumătate. Din această clipă şi până la revenirea sa, Eminescu nu mai putea fi eliberat din ospiciu nici măcar la cererea rudelor, pentru că persoana care îl internase era, totodată, singura abilitată legal să ceară externarea lui.” (C. Cernăianu)
Toţi cunoscuţii lui Eminescu, mai ales conspiratorii, pleacă rapid în străinătate, în timp ce presa publică o ştire anostă: “Dl. Mihai Eminescu, redactorul [şef al] ziarului Timpul, a înnebunit. Dl. Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar”.
“Flagrantele ilegalităţi comise pentru înlăturarea lui Eminescu din viaţa publică – scrie C. Cernăianu – arată că liderii Junimii [împreună cu alţi masoni din loja Steaua României] erau capabili să ascundă răpirea şi sechestrarea unei persoane, spre a o supune cu de-a sila unui tratament care nu-i era necesar, după care, tot ei, folosind falsuri şi dezinformări, creau victimei o imagine melodramatic deformată, dar suficient de credibilă încât să reziste vreme de mai bine de un secol. Aşa s-a născut un veac de falsă compătimire, un veac în care abilitatea câtorva a făcut ca revolta publică să fie înlocuită cu mila. În acest context, chiar este de crezut că, dacă Eminescu ar fi fost nebun cu adevărat, iar Junimea ar fi dorit sa încerce recuperarea lui, nu ar fi fost capabilă de a-l interna fără tam-tam?…
Una peste alta, între ilegalităţile comise de Şuţu în clipa preluării lui Eminescu sunt şi următoarele:
– l-a primit pe Eminescu în ospiciul sau (particular?), cu toate că acesta, nesuferind o recidivă, boala lui era incertă şi, prin urmare, trebuia să stea fie la un spital, fie în arestul Poliţiei (cum avea să se procedeze, la 6 noiembrie 1886, la Iaşi);
– l-a internat pe Eminescu în lipsa unei cereri scrise de admitere, care să cuprindă “numele, prenumele, profesiunea, religiunea, etatea, domiciliul, atât al pătimaşului cât şi al petiţionarului”, alături de informaţii privitoare la “felul de relaţiune ce ar fi având acesta din urmă cu smintitul” (Decretul 1012, articolul 8);
– l-a acceptat fără “vreun act medical subscris de doi medici”;
– nu a respectat intervalul maxim în care medicii trebuiau să se pronunţe asupra stării sănătăţii pacientului (3 zile), semnând aşa-numitul lui certificat medical după o săptămână de la internare;
– nu a înştiinţat Administraţia specială” asupra internării;
– nu a solicitat constituirea unei comisii care să-l examineze pe Eminescu;
– nu a întocmit Buletinul unde va scri cauza admiterii” (Decretul 1012, articolul 16)…
Crimă acoperită cu un certificat medical.
În destinul lui Eminescu, biletul scris şi semnat de doctorul Al. Şuţu la 5 iulie 1883 şi acceptat drept “certificat medical” a jucat un rol fundamental, fără el lipsind absolut orice temei legal care să justifice cât de cât internarea. (Degeaba şi-a pregătit avocatul Maiorescu un alibi atât de solid ca plecarea din ţară, tocmai în acea zi?). În plus, acest fals document avea să fie folosit în viitor, simpla lui existenţă permiţând declararea unor “recidive” şi făcându-le credibile pentru publicul larg şi pentru amicii de bună-credinţă. Majoritatea biografilor lui Eminescu au considerat acest document un fel de înscris sacru, asupra căruia nu se poate face nici un comentariu. Ei nu au intrat la idei nici măcar atunci când diagnosticul iniţial, stabilit de Şuţu, a fost înlocuit cu altele, puse de alţi medici, sau când au văzut că a fost supus tratamentului folosit în altă boală decât cea declarată…
Încercarea lui Şuţu de a induce în eroare, astfel încât, pe baza unei probe materiale plăsmuite, să obţină o decizie judecătorească, prin care Eminescu să fie privat de toate drepturile lui civile, mi se pare indiscutabilă. La toată această mizerie, l-a avut permanent alături pe Titu Maiorescu, omul care, avem motive s-o credem, a şi iniţiat acest demers odios. Potrivit jurnalului intim al acestuia din urmă, mai mult sau mai puţin conştienţi de ceea ce fac, doctorul Şuţu şi Simţion i-au devenit complici, într-o faptă necugetată… Pus în cămaşă de forţă, Eminescu a fost predat “Spitalului Israelit “Caritas”. De ce doctorul Şuţu numea acest stabiliment [din strada Plantelor nr.9, unde a fost închis Eminescu] “Institutul Caritatea” şi nu “Institutul Caritas”? Era Caritatea o subunitate a Spitalului Caritas ori o asociere în care Şuţu, proprietar al terenului, era parte? Se găsea în strada Plantelor un fel de secţie specială a Spitalului Caritas, profilată exclusiv pe suferinzii de boli psihice? Asta ar însemna, însă, că Eminescu a fost, de fapt, internat la “Spitalul Israelit Caritas”!… O altă ciudăţenie ar fi aceea că, din câte se cunosc, Eminescu nu a fost niciodată prea simpatizat de evrei, reacţia unora dintre dumnealor faţă de el fiind atât de impulsivă chiar şi astăzi. În 1922, Radu D. Rosetti informa opinia publică: «Se ştie că Mihail Eminescu… între sfârşitul lui 1884 şi începutul lui 1889 părea vindecat, când, în 1889 autorităţile sesizate de cei în drept l-au internat din nou în Spitalul [Israelit] Caritas din Bucureşti».”
Odată închis, Eminescu a fost practic scos de sub protecţia publicului şi chiar a rudelor sale. La 18 iulie 1883, fratele lui Mihai Eminescu, Matei, îi scria lui Maiorescu: “Sunt informat că fratele meu Michai Eminescu este serios bolnav; vă rog din suflet răspundeţi-mi urgent unde se găseşte ca să vin a-l lua la mine pentru vreun an şi dacă binevoiţi a-mi arăta adevărata stare materială a lui ca să vin pregătit, căci am vreo 200 de galbeni într-un loc – îi iau şi-i cheltuiesc toţi pentru el”. Titu Maiorescu s-a prefăcut însă că nu a primit scrisoarea lui Matei Eminescu. La rândul ei, Veronica Miele nu a putut pătrunde în Institutul Caritatea (Caritas) şi nici măcar nu a putut afla dacă Eminescu era sau nu internat aici.
La câteva luni de la îndepărtarea lui Eminescu de la Timpul şi din viaţa politică, Maiorescu îşi nota în Jurnal: “mare recunoaştere a importanţei mele politice”.
Următorul pas a fost acela al îndepărtării din ţară a lui Eminescu. Însoţit de gardieni, el a fost transportat ilegal la Viena, în data de 20 octombrie 1883. În momentul plecării din Gara de Nord, Eminescu i-a strigat lui Maiorescu, prezent la plecarea sa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie…” Este posibil ca Eminescu să îi fi făcut, astfel, o aluzie lui Maiorescu asupra legăturilor acestuia cu baronul Mayer, ambasadorul Austriei la Bucureşti şi la implicarea celor doi în conspiraţia împotriva sa. De altfel, în data de 2 decembrie 1883, deci la mai puţin de două săptămâni, Titu Maiorescu nota în Jurnalul său: “La ora 12, prânz la baronul Saurma (ministru plenipotenţiar german), cu baron Mayer (ministru plenipotenţiar austriac) şi cu contele Monts şi consilierul aulic Metz”.
Odată plasat într-un ospiciu din Viena (Dobling), Eminescu intră sub observaţia celui mai mare duşman al său, filo-evreul P.P.Carp, care deşi politic în opoziţie faţă de guvernarea de la Bucureşti, primise de la guvernanţii liberali postul de ambasador al României la Viena. P.P.Carp îl şi vizitează, în data de 5 februarie 1884 şi consideră, savant, că Eminescu nu este perfect vindecat: “Ochiul este cam tulbure, mâinile slabe şi degetele ascuţite”, deci încă nu ar fi indicat a se întoarce în România, aşa că mai este plimbat prin Italia şi ajunge la Bucureşti în 27 martie 1884, iar pe 7 aprilie 1884 este expediat la Iaşi. Maiorescu scria: “Când l-oi şti pe Eminescu plecat, ajuns cu bine şi aşezat la laşi, atunci abia îmi voi permite să mă gândesc la ale mele!” Eminescu avea să spună, la rândul său: “m-au târât prin Italia…, acum m-au târât din nou la Iaşi…” Un fapt trecut sub tăcere zeci de ani până după moartea sa, este acela că în Italia, atunci când a scăpat de sub atenţia supraveghetorilor români, Eminescu a fost capturat de poliţie şi predat acestora. Dar atuncea el era considerat, în acte, un om sănătos şi liber, ceea ce dovedeşte că urzeala conspiraţiei împotriva lui Mihai Eminescu conţinea, pe lângă masonerie şi oculta evreiască, şi puterea politică a statelor europene.
Pentru trimiterea şi supravegherea lui Eminescu în străinătate, Maiorescu îl desemnase pe Al. Chibici-Rîvneanu. Acesta nu a pus însă niciodată pe hârtie relatarea celor câteva luni de deplasare în străinătate a lui Eminescu, motivându-şi reţinerea astfel: “Europa braucht Ruhe” (Europa are nevoie de linişte). “Situaţia lui Chibici are ceva paradoxal – apreciază C. Cernăianu. Pe de o parte, puţinele povestioare pe care le-ar fi istorisit unor amici sunt de natură să probeze nebunia lui Eminescu, dar, pe de altă parte, prin cele trei cuvinte citate, el afirmă exact contrariul…, din cuvintele lui Chibici transpar două elemente: Eminescu era o problemă nu atât internă, cât externă, el interesând (fapt dovedit) anumite mari cancelarii europene şi, în al doilea rând, el nu era bolnav – un nebun autentic nefiind periculos decât pentru sine şi pentru cei din imediata lui apropiere”.
Sfârşitul.
Ce s-a întâmplat? La sfârşitul anului 1888 “locuitorii Capitalei află cu o plăcută surprindere că Eminescu a revenit şi s-a alipit ca redactor al unui ziar politic important”. Parcă ar fi fost un blestem activitatea de jurnalist pentru Mihai Eminescu. Nu au trecut nici trei luni de zile (în altă variantă mult mai puţin) de când Eminescu şi-a reluat activitatea de ziarist şi, la 3 februarie 1889 (conform doctorului Şuţu, în ianuarie 1889), el a fost ridicat prin ordinul Poliţiei Capitalei şi dus la Spitalul Caritas, internat, supravegheat şi supus tratamentului medical. Mai ţineţi minte pe cine înştiinţa în primul rând Titu Maiorescu, în 28 iunie 1883, că a perfectat aranjamentul cu Şuţu privind internarea lui Eminescu ca nebun? Pe colegul şi superiorul său mason, pe Theodor Rosetti, adăugând în propriul Jurnal: “Numai de s-ar face asta fără greutate!”. Acum, însă, în 1889, conspiratorii masoni din 1883 aveau puterea politică. Acum, când loja masonică Steaua României, controlând Partidul Conservator conducea statul, când Theodor Rosetti era prim-ministru şi ministru de interne, când Titu Maiorescu era ministru al cultelor, Mihai Eminescu a fost internat prin ordin al Poliţiei Capitalei şi ucis brutal în spital de către un “smintit”.
Dilema dacă Institutul Caritatea, în care a fost internat Eminescu de către tandemul Maiorescu-Şuţu în mai multe rânduri, este acelaşi cu Institutul/Spitalul [Israelit] Caritas din Dudeşti, este rezolvată de către chiar Maiorescu, care în Jurnalul său, la 28 ianuarie 1886, nota: “experimente de hipnotizare la Spitalul Caritatea în Dudeşti”. Spitalul “Caritatea” din Dudeşti nu există, la adresa respectivă găsindu-se însă spitalul evreiesc “Caritas”, ceea ce dovedeşte că, în gura multor români din epocă, evreiescul Caritas devenea Caritatea. Mai reţinem, ca fapt divers, şi că masonii erau preocupaţi de a participa împreună cu evreii la “experimente de hipnotizare” desfăşurate în institutele acestora.
Vom cita în continuare din notele doctorului N. Tomescu, unul dintre medicii care s-au ocupat de Eminescu. Trebuie reţinut de la început că, prin forţa lucrurilor, acest medic făcea totuşi parte din echipa conspiratorilor şi a încercat să-l scoată vinovat tot pe Eminescu:
“Articulaţia cuvintelor este normală. El pronunţă bine şi clar şi nici scandare, nici gângăvie, nici bolboroseală, nici acele diverse defectuozităţi aşa de comune în maladiile cerebrale nu s-au putut observa până în ultimele zile ale vieţii sale…
Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea a fi iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea.
Iată în ce a constat acel accident. Într-o zi, pe când se preumbla în ograda institutului, Eminescu primeşte în regiunea parietală stângă a capului o mică piatră cu care un bolnav se juca, învârtind-o legată de o sfoară. Aceasta i-a produs o plagă de câţiva milimetri care interesa numai pielea şi care s-ar fi cicatrizat repede dacă Eminescu, în obiceiurile sale de necurăţenie, n-ar fi ridicat de mai multe ori pansamentul şi nu şi-ar fi frecat plaga cu diferite substanţe murdare.”
Urmează autopsia. Creierul avea o greutate de 1490 gr, iar lobul stâng era cu 25 gr mai greu decât lobul drept. Nu se constată nimic important ca indicii de boală. Dr. Tomescu, concluzionează:
“Eminescu n-a fost sifilitic”.
Ideea aceasta s-a născut din doctrina eronată ce profesa o şcoala germană că paralizia generală este totdeauna o manifestaţiune sifilitică, tot aşa de neadevarată ca aceea care susţine că toate sclerosele cerebro-spinale sunt de origine sifilitică… Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale.”
Dr. Tomescu uită însă să adauge că tratamentul însuşi aplicat lui Eminescu (mercur, morfina ş.a.) au fost de natură să îl îmbolnăvească.
La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota:
“Pe la 6 ore a venit Stemill [un evreu!]şi Vitzu la mine să-mi spună că astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu în institutul de alienaţi al d-rului Sutzu, de o embolie”.
La nici o săptămână după funeralii, Harieta, sora lui Mihai Eminescu afirma:
“Atâta vă spun şi vă rog să spuneţi la toţi, că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie şi moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petre Poenaru. Să ferească Dumnezeu şi pe cei mai răi oameni din lume să fie instalaţi la doctorul Şuţu”.
Acest articol face lumina in cazul si cauzele mortii eminentului nostru poet si jurnalist, Mihail Eminescu. O minte sclipitoare a neamului nostru, poate cea mai sclipitoare si sensibila din cate au existat, si daca i s-ar fi dat mai mult timp, acest lucru ar fi devenit cu adevarat o certitudine.
Si poate ca Eminescu ar fi trait mai mult daca spiritul sau de dreptate si de apologet al neamului romanesc ar fi fost mai bland si nu ar fi deranjat interesele masoneriei nationale in frunte cu regele caruia astazi noi i-am facut statuie si il ovationam, pe nume Carol I alaturi de regina Carmen Silva care se considera poeta si care a plagiat si furat multe lucrari eminesciene(Intr-o discutie personala intre cei doi,Eminescu ii spune reginei Carmen-Silva: “Vei putea fi oricand regina,dar poeta niciodata!”), alaturi de Titu Maiorescu, avocat al evremii si masoneriei din acele timpuri, dupa cum il descrie si fascinantul publicist si ganditor B.P.Hasdeu ca fiind “Cel mai cinic avocat al evreimii!”.
Prigonit de cei in care avusese incredere,cum ar fi Ion Slavici (agent de informare austriac),alaturi de mai sus amintitul Maiorescu care in 1884 i-a luat toate manuscrisele,biblioteca si insemnarile poetului,prigonit de agentii secreti austro-ungari pentru articolele sale publicate la Budapeste,in 1883 Eminescu este arestat intr-un cadru macabru,cu forta si in pielea goala,bagat in camasa de forta si trimis cu diagnosticul de sifilis,la spitalul doctorului Sutu,care mai tarziu recunoaste in documente ale vremii ca “Eminescu nu a avut sifilis!” Pus sub tratament cu mercur,metoda care din 1856 nu se mai folosea in Franta si Germania din cauza efectelor secundare si ineficientei,Eminescu sufera tulburari psihice si dureri fizice.Trimis la Viena in 1884,Eminescu isi revine speclaculos si se intoarce in tara in cele mai bune abilitati mentale.Cauza revenirii lui Eminescu fiind elucidata mai tarziu de faimosul psihanalist Sigmund Freud,pe atunci fiind medic stagiar in spitalul de la Viena si care afirma ca,bolnavilor mintal nu li se dadea tratament medicamentos.Drept concluzie,cauza revenirii lui Eminescu este tocmai lipsa tratamentului.
Dar acest lucru nu i-a oprit pe medicii romani,care au continuat in 1887 si 1889 sa-i administreze lui Eminescu doze insemnate la mercur,acesta fiindu-i si sfarsitul,facand stop cardiac in urma unei a doua doze excesive de mercur.
Fiind alaturi de Caragiale,singurul om important al societatii culturale din acea vreme,care nu a avut legaturi cu masoneria,Eminescu ramane un martir al neamului,un sfant al literaturii si culturii romanesti.Eminescu este “Romanul absolut” sau “Suma lirica de voievozi” dupa cum il caracterizeaza marele filosof Petre Tutea.
Ca opinie personala,datorita aparitiei termenului de “eminescolog” pentru cel care il studiaza si-l cerceteaza in mod special si principal pe Eminescu,sufixul “log” atribuindu-se celor care studiaza o anumita stiinta (biolog,astrolog,geolog,arheolog,etc),Eminescu este pentru noi,o stiinta a neamului si a spiritualitatii romanesti!
sursa si foto: newsinfo1000
In articolul de mai jos doctorul Ovidiu Vuia explica intr-o maniera stiintifica si clara cauzele
care au dus la moartea lui Mihai Eminescu.
Dr. Ovidiu VUIA
Multumesc pe aceasta cale dlui Sorin Nicolae, care la inceputul anului 1987 mi-a pus la dispozitie cartea drului Ion Nica, Eminescu, structura somato-psihica, aparuta in Bucuresti, anul 1972. De cand am terminat medicina si m’am dedicat studiului bolilor sistemului nervos, am fost sigur ca Eminescu nu a suferit de sifilis, si nu a avut paralizie generala progresiva.
Fiindca in tara nu publicam decat lucrari semnate de altii, deci am trait ca un sclav in epoca faraonilor, nu m’am putut gandi sa public o lucrare asupra acestui subiect. Am revenit asupra lui in exil, sensibilizat de opera lui G. Calinescu “Viata lui Mihai Eminescu” tradusa in germana, unde diagnosticul de sifilis era popularizat cu o indrazneala de neacceptat si inca intr’o limba straina.
Fara sa fi cunoscut cartea drului Ion Nica, in 1974, am trimis spre publicare articolul meu “Suferintele lui Eminescu” dlui Mirea de la Paris si a aparut in Discursul Contemporan, anul 1976. Ulterior, mama mea vitrega luand cunostinta de ideile mele, mi-a copiat unele fragmente din cartea drului Ion Nica, dar in mână cu textul ei integral nu am avut cartea pana acum.
Subliniez acest lucru deoarece cei ce vor citi lucrarile noastre in paralel, vor constata ca independent unul de altul, servind acelasi adevar stiintific, am ajuns la concluzii apropiate: Eu scriam ca Eminescu nu a avut o psihoza sifilitica cu substrat organic, ci o psihoza endogena fara acest substrat, pe cand Ion Nica conclude: “Asadar, Eminesnu a fost victima unui lues, pe care nici evolutia bolii si nici documentele nu-l atesta, si care n’a putut sta la baza unei paralizii generale pe care n’a avut-o, poetul prezentand in ultimii ani tabloul clinic al unei pseudo-paralizii si al psihozei maniaco-depresive clinice mixte”.
Trebue sa arat ca studiul lui Ion Nica este unul de inalta clasa, foarte bine documentat, dupa umila mea parere, se inscrie printre cele mai bune scrise pana acum, despre poetul Mihai Eminescu. Desigur, in mijocul preocuparilor sale sta analiza bolii marelui poet, pe care o descrie si o conduce cu inzestrarea unui ales psihiatru, adanc cunoscator al bolilor psihice, nu numai cum o vad contemporanii sai, ci si medicii de pe vremea lui Eminescu, merit ce îi confera o deosebita valoare. Dar cum se obisnuieste, marile calitati izvorasc tot atatea defecte, de fapt nu numai ale drului Ion Nica ci a psihiatrilor moderni in gneral, si asta fiindca descendentii lui Niss, Alzheime, Schoz sunt astazi complet departati de substratul morfologic al bolilor creierului. Datorita respectivelor slabiciuni, premisele si datele autorului nostru expuse atat de clar si coordonate in matca rezistenta a clarificaii obiectiv stiintifice la urma se pierd, mai bine spus se impotmolesc, intr’o delta de concluzii una mai discutabila decat alta. Poate ca speriat de perspectiva noului Eminescu, Ion Nica s’a grabit sa-si retuseze observatiile, ca sa nu intre in conflict cu cei ce vorbesc de “marea intunecime” a poetului de dupa 1883, de aceea si recurge la termenul de pseudoparalizie generala.
Poate ca de nu ar fi facut acest lucru, stapanii rosii nu i-ar fi publicat cartea. Nu pot sa stiu cu certitudine, de-aici oarecare confuzie venita in apararea literatilor, in continuare partizanii sifilisului castigat sau congenital al poetului (vezi G. Munteanu, P. Rezus si ceilalti).
Oricum, cei ce vor mai sustine o astfel de etiologie sifilitica, inclusiv paralizia generala, vor dovedi ori prostie, ori rea credinta, alegerea le sta la dispozitie. Nu mai are rost sa insist, chestiunea este dezbatuta pe larg de dr. Ion Nica si de mine in multe articole anterioare.
In ce priveste problema de fata, doresc sa o iau sistematic. La pagina 206, dr. Nica scrie ca “Examenul anatomopatologic al creierului lui Eminescu a evidentiat leziuni de meningo-encefalita difuza”. Iata o afirmatie scurta, dar cu taria unei bombe atomice, in stare sa-i arunce in aer intregul sistem findca asa ceva nu exista, dansul este victima unei grave, imposibile erori. Ne-o elucideaza mai incolo cand la pagina 326 citeaza unele informatii date de G. Marinescu asupra creierului poetului, multi ani mai tarziu: “Creierul mi s’a adus dela Institultul Sutu intr’o stare de descomunere care nu permitea un studiu fin al structurii circumvolutiunilor. Putrefactia era datorita faptului caldurii celei mari, probabil ca s’a scos prea tarziu dupa moarte… Creierul era in adevar voluminos, circumvolutiunile bogate si bine dezvoltate si prezenta ca leziuni microscopice o meningita localizata la lobulii anteriori… Din nenorocire creierul, fiind, cum am spus, descompus, nu am facut studiul istologic, ceea ce e o mare lacuna… Sarmanul Eminescu! Nu a avut parte nici de acest studiu anatomic, care, fie zis in treacat, nu stiu daca s’a facut in bune conditiuni altor literati distinsi cari ca si dansul au murit de paralizie generala (Nietzsche, Lenau, De Maupassant etc.).
Am mai scris-o; in textul publicat de Augustin Z. N. Pop s’a strcurat o greseala, probabil de tipar, fiindca nu e vorba de leziuni microscopice ci cum bine se citeste in fotocopia scrisorii publicata si ea alaturat, de mana savantului, macroscopice, adica cele vazute la examenul cu ochiul liber. De altfel in continuare lamureste lucrurile cu “nu am facut studiul histologic”, adica cel microscopic!
Descrierea macroscopica a meningitei localizate la nivelul lobulilor (corect lobilor) anteriori, corespunde unei leziuni nespecifice, mai ales cand, ca la Eminescu, nu insoteste o atrofie cerebrala, n’are nici o valoare diagnostica. Microscoic, meningita specifica sifilitica se carcterizeaza prin infiltratii inflamatorii plasmocitare, leziuni constante, insotite de endangeite si microgranulome gomoase, leziuni de care Marinescu ar fi pomenit daca le-ar fi vazut, dar asa ceva nu era posibil fara studiul istologic la microscop, neefectuat pe creierul poetului, din mare-mare neglijenta!!! De altfel dr. Ion Nica are curajul sa arate ca Marinescu, pe atunci la 26 de ani, un harnic incepator, nu a avut dreptate in pretractarile sale, dar spre regretul nostru nu o face decat pe jumatate: “Cel putin in cazul lui Nietzsche si Eminescu, G. Marinescu s’a inselat”.
Mai departe, astfel de ingrosari menigeale apar pe masa de autopsie foarte frecvent si sunt la fel de nespecifice ca simfizele pleurale, ele nu pot sta la baza, sub nici o forma, a bolii psihice evolutive prezentata de Eminescu.
Tocmai asa ceva cauta sa postuleze Ion Nica: pe datele anatomao-patologice macroscopice descrise de G. Marinescu, dar in nici un caz o meningoencefalita difuza, (oare textul nu a fost revazut de o mana criminala?) sustine existenta unei pseudo-paralizii generale, inlocuieste substratul organic al sifilisului cu cel provocat de alt agent si afirma: “Streptococul si nu treponema este numitorul comun al afectiunilor organice si (probabil) al mortii lui Eminescu”.
Ca sa nu-i declar parerile drept fanteziste, doar simplu nefondate, as aminti ca Ion Nica se refera la atacurile de reumatism din tinerete ale poetului, la ulcerele de pe picioare (nesifilitice, ectima infectioasa) si erizipelul din ultima luna cat si la o afectiune valvulara diagnosticata de drul internist Tomescu. Cea din urma nu a fost verificata anatomo-patologic, deci de la inceput cade, ca inexistenta.
Infectia streptococica reumatica nu da leziuni cronice cerebrale, cel putin ele nu sunt demonstrate, cu toate eforturile de a le evidentia zadarnice, mai ales ale unor autori belgieni si sovietici. Septicemia streptococica are o evolutie acuta, deci nu poate fi pusa in legatura cu boala cronica psihica a poetului, iar in ce priveste determinarile cerebrale din endocarditele lente (Osler) nu intra nici pe departe, in discutie.
Pentru aderentele menigeale, fibrotice, stabilizate, sechelare mai probabil, cum reiese din relatarea drului Nica au existat cauze destule, dintre ele citam otita cronica supurata, traumatismele cerebrale, daca nu cumva in copilarie o fi avut un sindrom meningeal, trecator, frecvent la o atare varsta.
Deci nu vad nici o legatura intre pseudo-paralizia generala adica fenomenele probabil dementiale din cursul ultimei internari (1889) si infectia streptococica.
Ca sa lamurim notiunile, iar suntem nevoiti sa ne intoarcem la medicina de pe vremea acelor ani. In cadrul psihozelor exista descrisa nebunia circulara, maniaco-depresiva, inclusiv schizofrenia, entitate nozologica izolata mult mai tarziu de Krepelin, numite si psihoze fara substrat organic (adica lipsite de modificari anatomo-patologice) deosebite de marea grupa a paraliziei generale progresive, psihoze acompaniate de tulburari sensitive, senzoriale si motorii. Afectiunea ultima era considerata a fi polietiologica, se credea ca juca un rol important, surmenajul psihic, alcolismul, sifilisul dar si alte infectiuni, pareri impartasite si de medicii lui Eminescu, diagnosticul de paralizie generala la ei nu era egal cu infectia luetica cum se va intampla dupa anul 1913 cand Noguchi evidentiaza spirocheta pallida in creierul paraliticilor. De atunci paralizia generala progresiva inseamna meningo-encefalita sifilitica, celelalte demente progresive poarta numele afectiunii cauzale, nu se mai uzeaza termenul de pseudo-paralizie generala si asta fiindca el nu spune mare lucru.
In anii lui 1880-1890, lucrurile se complicau deoarece si nebunia de tip ciclo-timic putea trece in dementa, numita secundara. Un astfel de caz este compozitorul Schumann, suferind de schizofrenie trecuta in dementa. Este inacceptabila teroria americanului Eliot Slater, indiferent pe ce inaltimi il pune drul Ion Nica, si anume Schumann ar fi desvoltat o paralizie generala sifilitica grefata pe tabloul unei psihoze endogene. In fond atrofia creierului constatata la autopsie poate tine de un creier constitutional mai mic, dar tot atat de bine daca ea este reala, pate sa corespunda unei atrofii presenile, tip Alzheimer de pilda. Eliot Slater ar mai putea fi dat ca un alt exemplu, de onorabil psihiatru modern, despartit flagrant de substratul anatomic al creierului.
In cazul lui Eminescu, asa zisa pseudo-paralizie generala cuprinde notele dementiale prezentate in cursul amului 1889, la ultima internare, cauzate de o noxa exogenă, deci ar fi vorba pe limbajul nostru de o encefalopatie supra-adaugata.
Ca sa ne lamurim vom cerceta din nou exceptionalele descrieri ale drului Ion Nica. Prima criza a lui Eminescu din 1883-1884 cand a fost internat la Dr. Sutu apoi la Ober Doebing langa Viena cat si recidiva din 1886-1887, internat la Manastirea Neamtului, institutul pentru alienati, corespund unei psihoze maniaco-depresive, in amandoua cazurile a parasit spitalul aproape complet restabilit, cu facultatile intelectuale normale. Lipsa fenomenelor dementiale si a celor organice nervoase, scrisul normal, fac cu usurinta diagnosticul diferential cu o paralizie generala progresiva sifilitica.
In 1887 zice autorul ca in tabloul bolii lui Eminescu au aparut o serie de fenomene dementiale, fapt ce-a permis medicilor din Iasi, Dr. Iuliano Bogdan (semnat doctor de Paris), Hynek, dar mai ales doctorului Francisc Iszac sa puna diagnosticul unei alienatii mentale provocata de gome sifilitice pe creier si la picioare, astfel ca incep un intempestiv tratament antisfilitic, cum se facea pe atunci, cu frictiuni de mercur, in doze enorme (cure de douazeci de frictiuni a patru grame de mercur, cand si o jumatate de gram poate sa aibe actiune daunatoare), cu efecte de-altfel nule in sifilisul nervos (oare de ce nu stia acest lucru doctorul Izsac?), dar cu urmari catastrofale toxice.
Doctorul Ion Nica semnaleaza cantitatea enorma de mercur administrata prin frictiuni si descrie la Eminescu in acei ani fenomene evidente de intoxicatie mercuriala ca hipersalivatie, tulburari urinare, olinevrita cu dureri in membre, de aceea iata judicioasele sale insemnari: “Este o recunoastere directa a influentei negative provocata de medicatia mecuriala, care realiza o intoxicatie cronica cu rezonanta cerebrala. Tulburarile psihice, ale starii de nutritie, leziunile renale (cu incontinenta urinara, pe care bolnavul o prezinta) constipatia, anemia si nevrita periferica, ce-l vor insoti de acum incolo, ne dau cetitudinea ca poetul a fost victima acestei intoxicatii mercuriale”. Sau in alt paragraf: “Supradozajul medicamentos a jucat un rol nefast in evolutia bolii poetului. De altfel, interesarea sistemului nervos central in intoxicatia cronica cu mecur explica modificarile de comportament, depresiune mintala, insomnie si cateodata halucinatii, care dupa cum stim au dominat tabloul simptomatic dupa 1887″.
Judecatile sunt atat de juste incat nu putem intelege de ce drul Ion Nica nu urmareste firul pana la capat si abordeaza un alt domeniu putin motivat, ca cel al infectiunii streptococice. (Oare nu a fost obligat sa o faca? Pe undeva se simte interventia unei a doua maini, ea conduce observatiile pe un drum gresit numai sa nu fie scos definitiv termenul paraliziei generale chiar si cu prefixul de pseudo. Ceva ne spune ca nu ne inselam deloc).
Dar sa mergem noi mai departe, doar iar sunt nevoit sa arat aici ca independent de drul Nica, am descris si eu la Eminescu semne de grava intoxicatie mercuriala, le-am publicat in alt articol, dar le redau acum intr’un scurt rezumat. Se stie ca in 1888 poetul are o revenire spectaculara, dar nu prin tratamentul drului Izsac, ci asa ca in anii 1884 sau 1887 datorita caracterului circular al bolii sale. Ne mira siguranta cu care doctorul Izsac a trecut peste diagnosticul doctorilor vienezi, fiind sigur ca-l va vindeca pe poet cu frictiunile sale masive de mercur si cu solutiile de iod. Desi inca din Renastere se stia, cum povesteste Benvenutto Cellini ca si-a tratat cu fumigatii de mercur boala galica, dar ca efectul privea doar stadiul primar sau secundar, mai putin pe cel tertiar si deloc sifilisul localizat cerebral.
In Martie 1889, Mihai Eminescu este internat in sanatoriul drului Sutu, de pe strada Plantelor din Bucuresti. Vlahuta vizitandu-l in spital, il gaseste comunicabil, pregatit sa scrie poezii. Cum reese din notele doctorului Vines, starea lui Eminescu s’a agravat in clinica, astfel ca i-a aparut o stare deliranta cu dureri in tot corpul, tremuraturi, incetinirea reflexelor pupilare (la internare, normale), tulburari grave sfincteriene, abolirea reflexelor osteo-tendinoase (la internare exagerate) toate simptome explicate dupa noi prin injectiile de mercur ce le primeste in clinica, fara rezultat asupra bolii psihice, dar cu grave efecte secundare.
Eminescu sub influenta tratamentului cu mercur, a facut o polinevrita si encefalopatie mercuriala. Astazi materialul oferit de drul Ion Nica vine sa dea un caracter si mai stiintific supozitiilor mele anterioare.
Si asa ajungem la cauza mortii poetului.
Nu avem de ce sa nu-l credem pe doctorul Vines si sa mai atribuim moartea lui Eminescu traumatismului cranian provocat de-o piatra asvarlita, in capul sau, de Petrache Poenaru. Dupa atatia ani, in 1926, de ce sa fi mintit internul de odinioara? El citeaza din notele sale ca in ziua de Joi 15 Iunie 1889 “Eminescu se aseaza pe pat si peste cateva minute cade intr’o sincopa si moare imediat”. Deci in amble versiuni asupra mortii lui Eminescu exista un accident si nu o urmare a “sifilisului” sau, cum vroia cu orice pret s’o demonstreze G. Calinescu.
Am impresia ca erizipelul respectiv era o eruptie medicamentoasa, din acestea verosimul sa fi avut la Botosani cand Harieta se bucura ca i se cruta fata, probabil ca i se intampla nu datorita frictiunilor de mercur, ci tocmai cand le lasa la o parte.
Consideram ca “rapirea” poetului de catre Veronica Micle la Bucuresti i-a prelungit viata, altfel Eminescu ar fi murit la Botosani sub actiunea terapiei, ordonate, cu mercur. Autopsia am vazut ca nu confirma endocardita, in schimb evidentiaza “o degenerescenta grasa a peretilor cordului, deveniti fraibili si galbeni, si prezenta unor placi intinse si proeminente atat la baza valvulelor aortice cat si pe fata interioara a aortei anterioare. In fine din partea hepatului si a rinichilor s’a observat asemenea o degenerescenta granulo-grasoasa considerabila”.
Daca modificarile la nivelul aortei apartin unei ateromatoze incipiente, deloc neobisnuite, rinichii albi cat si modificarile ficatului sunt caracteristice pentru o grava intoxicatie mercuriala.
Si ca sa ne instruim va trebui sa citim o carte aparuta in anii lui Eminescu asupra intoxicatiei cu mercur, in urma administrarii medicamentului dupa posologia aplicata si lui. Astfel in Pathologie u. Therapie, B IV de C.A. Wunderlich, Stuttgart, 1856, aflam ca de multe ori intoxicatia devine mai manifesta, dupa ce se mai prescrie chiar si in doza minima la un interval mai lung de pauza, exact cum s’a intamplat la Eminescu. Printre simptome se descriu eruptiile hiperemice si veziculare, accelerarea pulsului, diaree, tremuraturi mercuriale si ceea ce este de retinut acum, uneori pacientul poate sa moara pe neasteptate, subit (Bateman).
Eminescu se plangea de slabiciune, dureri in tot corpul, batai de inima, medicii îi dau un pahar cu lapte (antidot?) apoi marele poet moare subit; un tablou clinic mai clar, intarit stiintific de observatiile din 1887 publicate de dr. Ion Nica, nu se mai poate inchipui. Doctorul Izsac a sperat ca prin vindecarea lui Eminescu va intra in analele medicinii, pregatea o lucrare in acest sens, dar din pacate numele sau va ramane legat de moartea poetului.
Departe de noi intentia de a fi facut toate aceste consideratii numai din pedantismul medicului de a elucida un diagnostic, si la acest capitol, Dr. Ion Nica ramane dator cititorilor sai.
Suferind de o psihoza fara substrat organic, Eminescu pana la moartea sa din anul 1889 nu a avut de ce sa nu-si pastreze puterea creatoare artistica. In cartea lui Ion Nica ni se arata pe larg felul cum s’a insanatosit el la Manastirea Neamtului, mediul i-a fost asa de potrivit incat i-a adus repede inseninarea dorita. Langa codrul si natura tarii lui iubite, “Eminescu se regaseste pe el insusi, astfel ca va compune mai multe poezii printre ele “Vezi randunelele se duc”, una din cele mai frumoase poeme ale literaturii romane, din toate timpurile. De acolo o trimite lui I. Negruzzi, acesta o si pulbica in Convorbiri literare (1887) iar Onicescu isi aminteste cum a compus-o si i-a dat-o sa vada daca-i buna. In acelas timp trimite Veronicai o alta poezie de mare frumusete artistica. Sa sustii ca ele se datoreaza unui mecanism patologic, cum o face Ion Nica, este chiar mai mult decat riscant. Daca ne vom referi la Kamadeva si la extraordinara traducere “Lais”, vom avea imaginea reala a lui Eminescu, nicicand departat de poezie, in “marea intunecime”, asa i se marturisea lui Vlahuta cateva luni inainte de-a muri.
Am certitudinea ca daca Eminescu ar fi fost pus sub ingrijirile unor oameni cuminti, asemenea lui Hoelderlin in celebrul sau turn din Tuebingen, intr’un cadru ca cel de la Manastirea Neamtului legat de vesniciile neamului sau, departe de orasele iritante pentru creierul sau sensibil, marele nostru poet s’ar fi insanatosit complet, cum nu rar are loc la multi ciclo-timici, semnele sale din resuta a treia nu apartineau unei demente secundare, ca la Schumann, ci unei baze organice supradaugate prin intoxicatie mercuriala.
Si fiindca nu are rost sa plangem pentru ce ar fi putut sa fie, cu atat mai mult avem datoria sa ne indreptam atentia asupra ce-a fost si in acest sens ar fi bine sa incetam a mai vorbi despre marea intunecime a lui Eminescu, atunci cand ea nu e sustinuta de niciun document.
Numai plecand de la aceste realitati, ne vom putea apropia demiurgica sa opera, in proportiile ei “uriesesti”.
Adevarul asupra lui Eminescu este numai unul si pentru ca lumina lui sa coboare printre noi, cu toate inexplicabilele ei ezitari, cartea drului Ion Nica constituie un mare pas facut inainte.
Inchei marturisindu-mi convingerea ca mai toate flagrantele inadvertente semnalate de noi nu apartin atat autorului, cat presiunilor ce s’au exercitat asupra lui, tocmai pentru a zadarnici mesajul profund al cartii, pe drumul ideal al caruia am incercat sa ma inscriu cu multa daruire. Surse,linkuri 1,http://foaienationala.ro/lichidarea-lui-eminescu.html 2,http://foaienationala.ro/dovezi-medico-stiintifice-asupra-uciderii-lui-eminescu.html
………………………………………………………………….
Suntem un grup de entuziasti, majoritatea voluntari, care consideră că
presa nu este doar o ”gura de iad”
iar libertatea de exprimare NU este libertatea de a minți ci
LIBERTATEA DE A AFLA SI A SPUNE CAT MAI MULT ȘI MAI DES ADEVARUL.
Cei care controleaza presa
(intrega presa se afla in mana unor particulari cu conexiuni aproape clare)
urmaresc sa genereze agitatie, violenta, sa faca publicitate sexualitatii desantate si practicilor sexuale deviante, sa glorifice lipsa de educatie,
sa afecteze pacea fireasca intre cetatenii romani de etnie romana si cei de etnie maghiara,
sa foloseasca minoritatile etnice si sexuale pentru a discrimina majoritatea si a o controla.
Toate acestea se desfasoara conform unui plan intocmit cu precizie si pe care chiar și unii masoni, scarbiti de mizeria care erau pusi sa o faca de catre superiorii masoni, l-au deconspirat.
Ce putem face? Sa ne informam corect, sa fim prietenii si binevoitori unii cu altii, sa ne educam si sa ne unim pentru a face binele.
Cel mai bun ajutor pe care il puteti oferi este
share pe facebook,
înscriere în lista de prieteni,
like pe pagina noastră rostirea și
răspândirea orice prin mijloace proprii a acestor informații !
…………………………………………………………………. .
Alte articole asemanatoare:
David Icke: CANCERUL SE POATE VINDECA!
Aplauze care intră în istorie, o istoire pe care unii o uită, alții o schimbă și unii nu o știu deloc
Lectia de demnitate
O unguroaică se bucură că Transilvania este românească: “Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României”
Un adevăr ascuns despre 13-15 iunie 1990: Civilii şi Armata au bătut mai rău ca minerii
Dorina Lazăr, decorată de Ministerul Culturii din Franţa cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler
Criza datoriilor alimentează tendinţele separatiste europene…………………………………..
2
CELE 8 CRITERII ALE TORTURII PSIHOLOGICE DIN TABELUL LUI BIDERMAN ȘI CELE ZECE PRINCIPII PENTRU MANIPULAREA MASELOR DUPĂ NOAM CHOMSKY
https://ro.greatplainsparanormal.com/6476805-15-most-sophisticated-psychological-tortures-alternative-view
- Izolarea victimei: privarea persoanei de sprijinul și legăturile sociale care i-ar da capacitatea de a rezista. Dezvoltarea unei anxietăți intense față de propria persoană în cazul victimei. A face victima dependentă de autoritate.
- Monopolizarea percepției: concentrarea atenției victimei asupra unei situații dificile și urgente, forțarea introspecției. Eliminarea informațiilor care le contrazic pe cele ale autorității. Sancționarea tuturor acțiunilor insubordonate.
- Inducerea epuizării: slăbirea voinței de a rezista, fie ea fizică sau mentală.
- Prezentarea amenințărilor: cultivarea anxietății, a stresului și a disperării.
- Arătarea indulgențelor ocazionale: oferirea unei motivații pentru a respecta ordinele, a asculta și a se supune. Evitarea, de asemenea, a dependenței de privațiunile impuse.
- Demonstrarea omnipotenței puterii: sugerarea inutilității și zădărniciei rezistenței la autoritate.
- Degradarea victimei: a face ca prețul rezistenței să pară mai dăunător pentru stima de sine decât capitularea. Reducerea victimei la nivelul de supraviețuire a animalelor.
- Cererea de acțiuni stupide și fără sens: dezvoltarea obiceiurilor de supunere față de autoritate, chiar și în cazul unor ordine total stupide, inutile și nefondate. Distrugerea liberului arbitru și a capacității de judecată a victimei.
CELE 10 PRINCIPII PENTRU MANIPULAREA MASELOR
- Să distragi permanent atenția de la problemele sociale reale, indreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoțional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.
- Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică și tot tu să vii cu soluții. Un exemplu: să favorizezi violența urbană și apoi să vii tot tu cu soluția, cu o guvernare providențială care salvează națiunea in temeiul legilor represive cerute de popor, cu prețul limitării libertăților democratice.
- Să aplici treptat toate măsurile dure. Ceea ce ar duce la mișcări populare, dacă s-ar aplica deodată, devine suportabil dacă ar fi aplicat treptat și progresiv, conform unui program anunțat.
- Să obții acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea si acceptă tot, dacă e prevenit și amânat.
- Să te adresezi mulțimilor ca și cum toți oamenii au o gândire infantilă. In felul acesta, indrepți mulțimile spre o gândire minimalistă, atrofiind discernământul pentru a nu face legărura dintre cauză și efect.
- Să faci tot timpul apel la sentimente și la reacții viscerale, instinctuale nu la rațiune. Să incurajezi reacțiile emoționale, pentru că sunt cel mai ușor de manevrat.
- Să ții poporul în ignoranță și in preocupări superficiale, dar multe. Un sistem de invățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a duce lumea in ignoranță si a o controla.
- Să incurajezi financiar media, aceea care indobitocește publicul și-l ține legat de emisiuni și de seriale vulgare care trag inteligența in jos.
- Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputință. Omul care nu mai are indemnul să se revolte, se identifică cu turma și e ușor de controlat.
- Să apelezi la toate cuceririle științelor pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor. In același timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă in mijloacele și in strategiile statale de manipulare.
Toate, dar toate cele zece principii formulate de Chomsky și de Biderman le-ați simțit și le simțiți prezente in fiecare zi, in orice colț de lume sau de societate ați trăi, insinuîndu-se, actionând impotriva noastră, făcându-ne mai nesiguri, mai temători pentru ziua de mâine, mai puțini liberi și mai incapabili să ne construim o viață demnă.
1
Ca si potopistul satan si silvicultorul fesenizant a torpilat totul: Avram Fițiu: De-ar ști codrul să vorbească… Avram Fițiu: De-ar ști codrul să vorbească…
Avram Fițiu: Un decalog al fericirii pe vreme de furtună mediatică negativă. Scăpați de televizoarele din casă! FRICA DE FOAMETE ȘI FRIG slăbește sistemul imunitar Avram Fițiu: Un decalog al fericirii pe vreme de furtună mediatică negativă. Scăpați de televizoarele din casă! FRICA DE FOAMETE ȘI FRIG slăbește sistemul imunitar
Ca să poți jefui în liniște codrul românesc de toate resursele pe care le are (lemn, apă, vânat, floră sălbatică, resursele subsolului) nu ai nevoie de prea mulți martori oculari. Așa că, a fost nevoie să fie interzis după 1990, prin codul silvic, accesul în pădure al martorului ocular principal, care este frate cu codrul de milenii, și anume, țăranul român, împreună cu animalele sale (oi, vaci).
Nu știm ce argumente au utilizat silvicultorii români pentru o astfel de acțiune mișelească, ca să poată modifica codul silvic, în condițiile în care accesul animalelor în pădure este permis în toate țările europene și nu numai.
Dar, ca la noi, la nimenea, animalele țăranului român nu au voie să deranjeze drujbașii din pădure. Lăsând la o parte faptul că este inuman să nu lași să intre animalul la umbră în pădure la 40 grade Celsius (animalele nu mănâncă pe vremea amiezii, ci stau la rumegat), acest act legislativ este o trădare la adresa poporului român.
Așa că, astăzi s-a reușit o dublă performanță împotriva țăranului român: pe deoparte, i-au furat milioane de ha de pământ, decuplându-l emoțional de atașamentul față de glia străbună, iar pe de altă parte, l-au despărțit fizic și implicit emoțional de codrul său de care a fost neseparat din timpuri străvechi.
Se știe că, de milenii, principala funcție a țăranului român a fost cea de străjer la hotare, de unde și multe denumiri de localități numite STRAJA în tot spațiul românesc, precum și în cel balcanic (Grecia, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Croația, Muntenegru, Macedonia, Italia) sau în centrul european (Polonia, Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria), pe unde au plecat oierii cu oile din Carpați.
Ce repercursiuni a avut această interzicere a accesului animalelor în pădure asupra României după 1990?
- S-a jefuit codrul românesc după bunul plac al jefuitorilor (români și străini) fără să mai existe 4 milioane de martori oculari în pădure care puteau suna la 112 în orice moment când vedeau o neleguire;
- A fost îndepărtat din pădure proprietarul de fapt al acesteia (oierul, văcarul, membri de obști, composesoratele etc…) ca să poată fi întăbulată pe jefuitori;
- I-au omorât câinii oierului (prin asociațiile de vânătoare sau administratorii de fonduri de vânătoare) de la stână (i-au lăsat doar trei, care nu se pot lupta cu ursul și lupul) ca să îi alunge pe oieri din munte ca martori oculari;
- Au fost cumpărați o parte din pădurarii și silvicultorii codrului românesc;
- Au îngreunat la maximum acordarea de permise de vânătoare pentru oieri și văcari, ca să dispară martorii oculari incomozi;
- Fără martor ocular, în pădure s-a trecut la braconaj în toată regula;
- Fără martor ocular, în pădure s-a trecut la jefuit toată flora sălbatică (zmeură, afine, merișoare, plante medicinale);
- Fără martor ocular, în pădure s-a trecut la pompat apa minerală din munte;
- Fără martor ocular, în pădure s-a trecut la exploatare nemiloasă de resurse ale subsolului (aur, argint, pământuri rare etc…, comori străvechi – vezi comorile dacice din Munții Apuseni și din jurul cetăților dacice);
- Fără martor ocular, în pădure s-a trecut la investiții majore în energie verde (eolian, fotovoltaic, hidro), distrugându-se iremediabil echilibrul din natură: vezi cazul Defileului Jiului sau a altor 2000 de cursuri de apă vizate de jefuitori/investitori;
- Fără oieri și văcari ca martori oculari, pășunea s-a împădurit și a fost trecută în regim silvic, o mană cerească pentru silvicultori, care au putut deconta astfel devize frumușele de plantare pe sute de mii de ha (ca să justifice suprafețele defrișate ilegal) pe o operație făcută natural de cel de sus.
Un astfel de atentat la adresa unei țări europene nu putea să aibă loc în Franța, Germania, Spania, care au fiecare peste 100 000 de țărani vânători care dețin arme și care merg la pășunat în pădurea publică sau pădurea lor privată.
Orice măsură am vrea să luăm ca țară în anii care vin, dacă om avea chef să votăm vreun partid responsabil ce o să apară, trebuie să înceapă cu aceste două măsuri fundamentale de apărare a pământului românesc (pădure și teren agricol):
- Înarmarea legală a minimum 70 000 de țărani cu arme de vânătoare
- Eliminarea interdicției accesului animalelor în pădure (cu restricții doar pentru pepiniere)
Doamna dr. ing. Doina Silistru ne…
prezinta cateva elemente despre sporirea confortului si a cheltuielilor, în special cu furajarea, creșterea calitatii si cantitatii producției individuale de lapte, a valorii economice a vacilor si…; OFERTA pentru oricare crescator de vaci- Schontal Schul Impex SRL; Fermele inteligente; Genetica stiintifica aduce profitabilitate; Bovine Elite is your Premier Worldwide multi-breed semen, certificate & AI supplies distributor. We offer:…! Top Performeri Holstein; …Noutate în testarea taurilor din SUA; Top 100 TPI List; O soluţie pentru … ……In timp ce romanii dau de pomana pamantul,fermierii francezi protestează faţă de acapararea terenurilor de către investitorii chinezi;Faţă de politica agricolă a guvernului,agricultorii francezi au blocat cu camioane şi tractoare mai multe autostrăzi şi şosele naţionale din jurul Parisului ; Agricultorii si-au ales lupi imbracati in blana de oi, ca sa-i reprezinte nu doar in Parlament, ci si in “ASOCIATII PROFESIONALE”
Sporirea confortului si a cheltuielilor, în special cu furajarea,creșterea calitatii si cantitatii producției individuale de lapte, a valorii economice a vacilor, reprezintă cateva criterii ale dezvoltării tehnologice în creșterea vacilor de lapte
Dezvoltarea tehnologică modernă trece dincolo de mecanizare și se transpune în utilizarea de senzori care furnizează informații despre operațiunile tehnologice din fermă, ducând la îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor la nivel de fermă.
Progresul tehnologic din zilele noastre face posibilă dezvoltarea și utilizarea unei palete foarte largi de senzori, care pot furniza date detaliate în timp real despre fiecare individ, indiferent cât de mare este numărul de animale din fermă. Aceste date, printr-o indexare și interpretare fiziologică adecvată, sunt traduse în informații care pot sprijini procesul de luare a deciziilor până la nivel de individ.
Controlul mijloacelor de producție în cele mai mici detalii
Precizia în creșterea vacilor de lapte poate fi definită ca posibilitatea de a coordona mijloacele de producție până la cea mai mică unitate, la nivel individual dacă este posibil, pentru a le permite vacilor să-și exprime potențialul genetic în raport cu obiectivul economic al fermei și pentru a le asigura bunăstarea.
Această abordare de conducere a proceselor tehnologice dintr-o fermă de vaci de lapte va avea ca rezultat îmbunătățirea stării de sănătate și bunăstării animalelor, precum și creșterea profitabilității exploatației. Cea mai mică unitate de producție poate fi reprezentată de fermă, un grup de animale sau un animal individual. Mărimea unității este determinată de către senzorii și echipamentele utilizate, precum și de disponibilitatea automatizării.
Sistemele de precizie în creșterea vacilor de lapte pot fi împărțite în două categorii: de diagnostic și de management. Același senzor poate fi utilizat atât pentru alarmare, cât și pentru rezolvarea unui eveniment sau unei stări fiziologice care îmbunătățește luarea deciziilor. De exemplu, scăderea producției de lapte poate indica existența unei probleme de sănătate, dar și o problemă de furajare.
Un sistem de precizie în creșterea vacilor de lapte este format din următoarele componente: un senzor care generează date, un model care realizează interpretarea fiziologică a datelor, un proces de luare a deciziilor și, în final, o unitate de executare a deciziilor.
Majoritatea dispozitivelor de precizie sunt de diagnostic al stării de sănătate și activității de reproducție. Scopul dezvoltării acestor dispozitive este acela de a înlocui simțurile omului, precum și pentru a face economii în fermă.
Performanța echipamentelor de pe platforma de muls
Cel mai vechi senzor în creșterea vacilor de lapte a fost borcanul, prin care se măsura cantitatea de lapte produsă de fiecare vacă în parte. Dar acesta trebuia operat manual. Milkmetrele electronice au apărut numai atunci când a devenit posibilă identificarea electronică a vacilor. S-a trecut astfel la înregistrarea on-line, în timp real, a performanței productive.
O adevărată revoluție s-a produs atunci când în fermele de creștere a vacilor de lapte au pătruns computerele. În acel moment, identificarea, prelucrarea și depozitarea datelor au făcut posibile noi realizări în domeniul sporirii preciziei în creșterea vacilor de lapte.
Un exemplu excelent despre cum e posibil ca puterea tehnologică și computerul să transforme tehnologia deja existentă în fermă într-un senzor îl reprezintă echipamentele care se găsesc pe platforma de muls.
Acestea se pot transforma în „senzori” ai platformei de muls și ai performanței mulsului prin adăugarea de temporizatoare fiecărui dispozitiv: închiderea porții, eliberarea vacilor, atașarea și detașarea paharelor, milkmetru. Astfel se poate determina performanța platformei de muls și a fiecărei echipe de mulgători.
Determinarea masei corporale
Greutatea vacilor se poate determina cu ajutorul cântarelor amplasate pe aleea de retur a vacilor. Primele astfel de cântare au apărut în anul 1979 în Marea Britanie. Apoi, în Israel au fost puse la punct cântare mai performante, care au fost integrate cu codul de identificare al vacilor și cu un software care prelucrează datele în timp real și algoritmi speciali. Cântarul este amplasat pe aleea de retur a vacilor de pe platforma de muls, permițând astfel cântărirea vacilor fără a mai utiliza forța de muncă umană.
Cântărirea zilnică a vacilor, chiar de 2-3 ori pe zi, la aceeași oră, a permis calcularea de medii zilnice sau săptămânale ale masei corporale, eliminând astfel eroarea introdusă de o singură cântărire. Mai mult, prin integrarea datelor despre masa corporală cu datele de furajare și producția zilnică de lapte s-a reușit, prin intermediul unor programe speciale, să se determine starea fiziologică a fiecărei vaci în mod individual.
Importanța cunoașterii masei corporale a vacilor, ca unealtă de management al fermei, rezultă din multitudinea de cercetări publicate în revistele de specialitate în ultimii ani. Astfel, masa corporală a vacilor a fost asociată cu ureea din lapte, cu indicii de reproducție, cu numărul de celule somatice din lapte.
La fel de importantă este și corelația masei corporale cu producția de lapte și caracteristicile acestei relații pe parcursul unui ciclu de producție, modificările masei corporale în relație cu starea de sănătate, cu problemele la fătare și cu alimentația. Pentru realizarea acestor cercetări a fost nevoie de un sistem de cântărire automat, care reprezintă astăzi, probabil, cel mai economic senzor dintr-o fermă.
Masa corporală și nutriția vacilor
Pentru a putea lua decizii de furajare, mai ales în cazul în care furajele concentrate se administrează la nivel individual, este foarte important să se cunoască masa corporală a vacilor. Consumul individual de substanță uscată a unei vaci se poate calcula folosind masa corporală și producția de lapte. Unele sisteme mai sofisticate pot calcula consumul individual zilnic folosind și alte informații, cum ar fi procentul de grăsime al laptelui și numărul de zile de la fătare.
Masa corporală și reproducția
Prin cântărirea frecventă a animalelor s-a determinat că masa corporală se schimbă la vacile în călduri. Mai mult, prin cântărire s-a putut stabili momentul optim de însămânțare a vacilor după fătare. Durata repausului uterin se reduce semnificativ, iar rata de gestație crește atunci când se utilizează masa corporală pentru determinarea momentului de însămânțare. S-a constatat că momentul optim este atunci când masa corporală a crescut cu cel puțin 0,1% față de masa corporală la fătare.
Masa corporală și starea de sănătate
Pierderea poftei de mâncare din cauza problemelor de sănătate sau a disconfortului se reflectă imediat prin scăderea masei corporale, care apare cel mai adesea înaintea scăderii producției de lapte sau chiar înainte de schimbarea conductivității laptelui în cazul mastitei.
Compoziția chimică a laptelui
Determinarea compoziției chimice a laptelui pe fluxul de lapte în timpul mulgerii s-a introdus relativ recent, în anul 2009, în Israel. Atât cantitatea, cât și calitatea laptelui fluctuează pe parcursul unei mulsori, de la o mulsoare la alta, de la o zi la alta, precum și pe parcursul unei lactații.
Surprinderea acestor modificări în mod sistematic, la fiecare mulsoare, poate conduce la luarea unor decizii manageriale mai corecte și mai rapide comparativ cu controlul clasic al performanței productive, care se realizează lunar.
Analizarea compoziției laptelui și furajarea
Pentru a lua decizii frecvente privind furajarea vacilor, compoziția lunară a laptelui este nesatisfăcătoare, mai ales în prima parte a lactației, când producția și compoziția laptelui se modifică dramatic chiar de la o zi la alta.
Cercetările efectuate până în prezent au arătat că datele de compoziție chimică zilnice au îmbunătățit deciziile de administrare computerizată a furajului concentrat, prin încurajarea consumului la vacile care au avut o compoziție chimică dorită a laptelui și prin descurajarea consumului la vacile al căror lapte a avut o valoare economică redusă.
Senzorii de comportament
Un animal își exprimă emoțiile și sentimentele prin comportament. De aceea, orice stare fiziologică sau influență a mediului înconjurător va fi exprimată prin comportament. Este datoria noastră să descifrăm mesajele trimise de animale prin intermediul comportamentului, pentru a le putea transforma în informații utile pentru luarea deciziilor manageriale.
La vacile de lapte s-au pus la punct senzori pentru depistarea căldurilor prin înregistrarea numărului de pași sau a mișcărilor gâtului, iar mai recent s-a observat o modificare a duratei odihnei în timpul căldurilor.
Înregistrarea comportamentului vacilor de lapte are mai multe aplicații, dintre care mai importante sunt evaluarea la nivel de animal a bunăstării animale și măsurarea anumitor indicatori de diagnostic prin care se îmbunătățește starea de sănătate a animalelor, se ameliorează managementul fermei și crește profitabilitatea.
Recent s-a dat în folosință un senzor de comportament care poate măsura numărul de pași, durata totală a odihnei și numărul de reprize de odihnă în fiecare zi, în mod individual pentru fiecare vacă.
Cu ajutorul acestui senzor s-a reușit depistarea momentului fătării vacii cu 24 de ore înainte, performanța senzorului fiind mai ridicată în cazul în care s-au utilizat și datele înregistrate pe timp de noapte.
Un alt senzor, care măsoară durata rumegării, a fost recent pus pe piață. Cunoașterea duratei rumegării are importanță pentru managementul hrănirii și pentru determinarea nivelului de bunăstare a vacilor.
În acest articol am încercat să descriu pe scurt cele mai noi cuceriri ale tehnicii și științei aplicate în creșterea vacilor de lapte. Pentru a putea crește profitabilitatea fermelor de vaci de lapte, în condițiile în care inputurile se scumpesc din ce în ce mai mult, este necesară utilizarea informațiilor care provin în mod individual de la animal, pentru a personaliza și adapta necesităților fiecărui animal întregul sistem de creștere. Aceasta înseamnă zootehnia de precizie, în cazul de față aplicată în fermele de vaci de lapte.
O fermă de vaci de elită
În baza invitaţiei făcute de domnul dr. János Sultész, Director Executiv al S.C. Schöntal Schul Impex S.R.L am avut ocazia de a vizita multe ferme de vaci moderne şi de mare rentabilitate, din Ungaria.
Ferma Vajhát – HÓD-MEZŐGAZDA ZRT face parte din primele zece ferme de vaci de elită din ţara vecină. În luna mai cu ocazia expoziţiei de la Hódmezővásárhely, am vizitat–o şi vă mărturisesc că m-a impresionat profund prin dimensiunea ei, prin modul de organizare şi profesionalismul personalului. Ea posedă un număr de 3300 taurine din rasa Holstein, în două adăposturi a câte 650 de locuri şi alte câteva de mai mici dimensiuni. Genetica provine din 1970 dintr-un import din SUA, și azi folosindu-se în fermă genetica de vârf din SUA.
Deoarece vacile sunt întreţinute în stabulaţie liberă şi hrănite din stoc cu ,,raţie unică’’. Mulsul se face mecanic de 3ori pe zi, la sala de muls cu aparate DeLaval Blue Diamond 2×32 de capete.
Performanţe productive:
|
Performanţe reproducţie:
|
Din 1310 vaci la muls, în momentul vizualizării, 635 sunt gestante, adică 48% și 242, adică sub 15% din total, încă neînsămânțate.
Ferma a trimis 2 specialiști în SUA, prin firma WWS pentru concepție uniformă privind organizarea managementului și reproducției fermei: programul Chalk & Breed.
După spusele ing. Tamás Halász, managerul fermei, succesele economice pe care le obţin se datorează, printre altele, nutriţiei fiziologice ale tuturor categoriilor de animale din fermă, dar şi atenţiei speciale care se acordă creşterii viţelelor şi managementul reproducţiei animalelor. Regulă de aur: Profesionistul în fermă trebuie apreciat și respectat!
Din aceste motive mă voi limita să descriu sumar numai aceste aspecte.
Managementul vacilor gestante
Vacile se înţarcă în mod obligatoriu atunci când ele se găsesc în cea de a 220 zi de gestaţie, indiferent de producţia ei de lapte, când se întroduce pe canalul sfârcului un ungvent antimicrobian pentru prevenirea mamitei. Înţărcarea se declanşează după mulsul de dimineaţă când vacile sunt scoase din lotul de muls şi duse pe păşune, unde timp de 4-5 zile sunt urmărite. Dacă ugerul se imflamează puternic, se fac tratamente cu antibiotice pe cale generală,dar şi local intramamar
Cu 3 săptămâni înainte de fătare, femelele gestante erau grupate în boxe de 15-20 de vaci, libere, pe aşternut gros din paie. Aici vaca primeşte 3-3,5 kg de concentrate şi fân bun de graminee.. Înainte de fătare femela este introdusă într-o boxă individuală de aproximativ 12-15 m.p. Imediat după fătare i se administrează 15-20 l de barbotaj. Nu se introduce niciun medicament intra uterin. La ficare vacă după ce fată 5 zile consecutiv se face în mod obligatoriu termometria şi numai atunci când apare febra se intervine terapeutic. Retenţiile placentare constituie 3-4% dintr-un grupă de fătare şi de obicei se întâlneşte la vacile care fac gemeni şi fată mai devreme de date fiziologică normală.
Nutriţia vacilor în maternitate
La momentul vizitei noastre lotul de 113 vaci din maternitate, primeau pe zi fân de lucernă, iarbă, semifân, tăieţei, melasă, siloz şi concentrate. Totul însumând 25 kg Substanţă Uscată..
Managementul creşterii viţeilor
Imediat după ce s-a născut viţelul este crotaliat (+ transponder) şi separat de mamă. El este introdus într-o cuşcă în aer liber, unde primeşte colostrul muls de la mamă, iar după aceea este alăptat de două ori pe zi cu 3-6 l de lapte integral. Această cantitate de lapte este completată după vârsta de 14 zile cu o cantitate minimă de concentrate ,,startăr’’, dar care creşte treptat ţn cantitate. Viţeii masculi sunt vînduţi la vîrsta de 30 de zile de la fătare
La vârsta de 40-45 de zile se introduce fânul de lucernă, iar înţărcarea se face la 85 de zile de la fătare. Tot atunci se scoate şi aşternutul din cuşcă şi se dezinfectează,
Un singur îngrijitor are norma de aproximativ 360 de viţeii pe an şi face toate activităţile de hrănire, îngrijire şi curăţenie.
De la cuşete viţeii sunt trecuţi apoi în grupe de câte 30 de indivizi pe boxă şi hrăniţi corespunzător, astfel că la vîrsta de 12-13 luni viţelele ajung la aproximativ 400 kg şi se însămînţează artificial.
Supravegherea sanitară veterinară
În fermă se face supravegherea sanitară vetrinară a mamitelor subclinice, iar atunci când apare o infecţie cu staphilococus aureus, femela este trimisă la abator. Se fac vaccinările anuale obligatorii şi se monitorizează permanent statrea de sănătate a animalelor, prin măsuri de biosecuritate sanitare vetrinare.
Când vacile merg la sala de muls ele trec obligatoriu printr-o soluţie de Sulfat de cupru în concentraţie de 15% pentru prevenirea schiopului. De două ori pe an, primăvara şi toamna, la toate vacile se face toaleta ongloanelor – din acest motiv, foarte putine sub 3%, sunt schioape.
În concluzie pot aprecia că această fermă poate constitui un model de urmat şi pentru crescătorii de taurine din România, deoarece are la bază un management performant, o hrănire adecvată, iar rasa H.F. rămâne în continuare ca cea mai performantă în ceea ce priveşte producţia de lapte.
C.S.II. Dr. George Florea Tobă – Medic Primar Veterinar
Academia Romana, I.N.C.E., C.S.C.B.A.
Servicii de consultanță
Consultanța în managementul fermelor de vaci de lapte
Schontal Schul Impex SRL furnizează crescătorilor genetică bovina de vârf. Pentru a maximiza beneficiile aduse de o genetică superioară, este nevoie de o practică managerială corespunzătoare în fermă. Programele de consultanță în managementul fermelor de vaci de lapte organizate prin World Wide Sires, au scopul de a ajuta fermierul să devină înainte de toate un manager, care are rolul principal de a asigura profitabilitatea fermei sale.
Programele abordează problemele specifice din ferme oferind soluții practice și strategii de implementare referitor la managementul organizațional al fermei, managementul reproducției, furajarea, obținerea unui siloz de lucernă de calitate superioară, tratamentul vacilor proaspăt fătate, hrânirea și cresterea vițeilor, necesitatea vaccinărilor, săli de muls, scheme constructive pentru fermele de vaci cu lapte, stresul provocat de căldură, ventilarea adăposturilor și multe alte aspecte vitale pentru buna desfășurare a activități în fermă.
Programe de perfecționare și specializare profesională – Global Training Center (GTC)
Trainingurile organizate prin World Wide Sires au scopul de a oferi partenerilor posibilitatea aprofundării și îmbogățirii cunoștințelor profesionale cu ultimele noutăţi din domeniu. Programele asigură practica în mari ferme din Statele Unite, acoperind arii diverse: detectare călduri, fiziologia reproducţiei, tehnica însămânţării, programe de sincronizare hormonală, palparea ovarelor, ţinerea evidenţelor, controlul performanţelor din reproducţie.
Global Training Center (GTC) se află de 2 ani sub conducerea WWS. Programul iniţial, de training pentru tehnicieni, care a funcţionat bine mulţi ani de-a rândul, a fost dezvoltat de WWS cu modulul de management al fermelor de vaci de lapte, conceput pentru a asigura managerilor marilor ferme, training pe fermele clienţilor WWS. A fost un succes extraordinar.
Dupa 10 zile de cursuri în SUA, Ioan Chiriac aduce “sistemul american” în propria fermă
Ioan Chiriac, proprietarul unei ferme cu 600 de vaci Holstein din Radomirești, județul Bacău, a stat 10 zile în centrul internațional de training al companiei World Wide Sires din statul Washington să învețe cum cresc americanii vaca de lapte. Cursul i-a schimbat complet viziunea. Acum aplică “metoda americană” pe un prim lot de viței.
Ioan Chiriac a plecat în America alături de un grup condus de János Sultész, directorul SC Schöntal Schul Impex. Din grup au mai făcut parte doi medici veterinari din ferma lui Nicușor Șerban și Daniel Băluță, șef de fermă la Fenov Craiova.
Practica, pe primul loc
În centrul de training au fost cazați ca într-un campus american. Aveau propria bucătărie, mașină de spălat… “Ne-am autogospodărit, dar am ieșit și în oraș la masă. Ne-am dus să învățăm”, își amintește Ioan Chiriac.
Programul era același, în fiecare zi. Dis de dimineață, la ora 5, un microbuz venea să-i ducă în prima fermă, cu 7.300 de vaci la muls. În program sunt 5 ferme mari, de la 3.000 de vaci până la cea mai mare, care are 30.000 de vaci la muls.
În fermă stăteau până la 11, cu un medic veterinar american. Învățau lucruri practice. După o pauză de circa două ore, treceau în sala de curs, la teorie. La noi, “studentul care termină facultatea a văzut vaca doar în carte”. De la ora 13 până la 17, li se explica, cu argumente, tehnologia pe care o văzuseră în fermă.
Ioan Chiriac este de profesie inginer mecanic. Dar de când a cumpărat ferma de vaci din Radomirești, învață zootehnie pentru că a constatat că mulți dintre “specialiști” nu prea știu de fapt ce fac. “Au impresia că le știu pe toate și blochează ideile noi”, punctează el. În America a plecat cu un scop precis: să înțeleagă tehnologia de creștere a vițeilor. Din cele 10 zile de curs, o zi și jumătate a fost alocată acestei teme. În celelalte a învățat despre reproducție, nutriție, managementul fermei, tratamente și multe alte aspecte ale unei ferme pe sistem american.
“Metoda americană” de creștere a vițeilor
În fermele americane vițeii sunt crescuți cu lapte natural și colostru. Nu se folosește până la 30 de zile lapte praf… ca în multe ferme românești.
“Ei urmăresc un principiu foarte sănătos, acela de a hrăni vițelul cât mai natural. O să spuneți că este un paradox. Cum de ferme de 20-30.000 de capete de bovine la muls (sau de „numai” 7.300, cum e cea în care am făcut noi practică) promovează o hrănire cât mai aproape de natură? Da, este adevărat. La noi, în ultimii ani, creșterea vițelului a fost influențată de producătorii de lapte praf.
Americanii au constatat, prin studii, că cel mai bun lapte praf nu are mai mult de 80% din proprietățile nutritive ale unui lapte natural”, explică Chiriac.
Procedura americanilor e următoarea: vițelului i se administrează, cu o sondă specială, 2 litri de colostru, la o jumătate de oră de la fătare. Apoi, după 6-8 ore, îi dau alți 2 litri de colostru. “Americanii spun că, dacă îi dai vițelului cantitatea asta de colostru, aproape că nu mai ai nevoie de vaccinuri. Practic îl imunizezi.”
Apoi, timp de 5 zile, vițelul este hrănit cu câte 6 și pe urmă 8 litri de lapte pe zi. Abia din a 5-a zi i se dă și un concentrat cu minimun 22% proteină. La 60 de zile, vițelul își dublează greutatea și este înțărcat. S-a verificat, s-a măsurat și este adevărat. Ceea ce înseamnă că, la 12-13 luni, vițelele se dau la montă. Cu două-trei luni mai repede decât cele crescute după metoda pe care o folosea chiar Ioan Chiriac în fermă. De altfel, venit din America, nu i-a convins ușor pe specialiștii din ferma lui să schimbe sistemul.
“Teoriile despre creșterea vițelului din majoritatea fermelor românești sunt foarte diferite de cea americană”, explică Chiriac. Vițelului i se dă puțin colostru, atât cât poate să mănânce singur. Și este alimentat cu câte 4 litri de lapte pe zi, jumătate din cantitatea recomandată de americani. În plus, se folosește mai mult lapte praf, nu natural. Și concentrate cu proteină de 18%, nu de cel puțin 22%.
Diferențele între cele două sisteme se reduc la un calcul simplu: rentabilitatea. Americanii dublează greutatea unui vițel în două luni, nu în trei ca la noi”, spune Chiriac. Iar asta le oferă mai multe avantaje.
“S-a demonstrat prin cercetări științifice că astfel de vițele, care au o creștere rapidă și sunt date la montă la 12-13 luni, dau mai mult cu 1.000 de litri pe lactație și au o longevitate crescută cu 12%. Sunt cifre cheie, indicatori de performanță la care americanii apelează des. Ca să nu luăm în calcul ce înseamnă să fete cu 4 până la 6 luni mai devreme. Câștigi timp și bani”, spune Chiriac.
Ioan Chiriac are deja un prim lot de viței pe care îi crește după “metoda americană”.
“Am deja o grupă de 3 săptămâni și se cunoaște diferența. Peste 2 săptămâni o înțarc. Nu s-a întâmplat nimic. Totul merge bine. Deși când am venit în fermă cu aceste idei, toți erau împotriva mea. Împotrivă au fost de fiecare dată când am adus idei noi”, spune fermierul.
Acum lucrează la proceduri. Proceduri standardizate de lucru pentru fiecare etapă din managementul fermei, după grupuri de vârstă, de producție și sectoare, până la cel mai mic detaliu, chiar la sala de muls, ca de exemplu igiena mameloanelor înainte și după muls. Celulele somatice (NCS) peste 200.000 germeni indică infecții, mamite subclinice care reduc zilnic productivitatea în fermă cu 10-12% din producție. Vrea ca angajații să aibă la îndemână pași simpli, ușor de urmat pentru creșterea vițeilor. Ca la americani.
Ioan Chiriac consideră că experiența de învățare din America “a meritat cu prisosință”. Spune că ceea ce a învățat timp de 10 zile de la americani se va vedea în profitul fermei. “Sistemul american” l-a convins.
“În SUA au proceduri de lucru foarte clare. Au experiența a câtorva mii de animale, în sistem industrializat. Totul este ca la o uzină. Iar producțiile și performanțele din ferme dovedesc că merită eforturile financiare depuse: producțiile de lapte pe timp de iarnă sunt de 33 de litri iar vara de 36 litri. Și performanțele în reproducție sunt deosebite: la vârsta de 14 luni, 90% din vițele sunt deja verificate și confirmate gestante. Totul, pentru a face un circuit complet în fermă, cu un tineret de înlocuire performant, care să permită o rată de reformă de 30%, chiar de 40% în unele ferme. Dar să nu uităm vârsta la prima fătare: 23 de luni, la mii de animale. Se lucrează cu mână de lucru necalificată, nu sunt foarte specializați. Dar nu angajează un om fără să facă training cu el. Fără să-i explice procedurile.”
Dacă Ioan Chiriac a fost interesat în primul rând de creșterea vițeilor, cei doi medici veterinari din ferma lui Nicușor Șerban care au participat la acest curs s-au axat mai mult pe problemele de reproducție și managementul fermei.
Este al treilea an în care cineva din ferma Agroserv Măriuța participă la cursurile din America. Nicușor Șerban a fost acolo de două ori. El implementeaza demult “metodele americane” în fermă, cu rezultate. Sistemul american l-a convins, așa că a trimis deja la cursurile din SUA și trei specialiști din fermă.
DURHAM #1 tată de vaci excelente în SUA
Cu peste 4500 de fiice excelent clasificate în registrul genealogic american, Regancrest Elton Durham este acum în mod clar sursa cea mai proeminentă.
Fiul lui Elton a întrecut recent bătrînul Elevation Rora, care a deținut recordul de un timp foarte lung, 4161 din fiicele sale au scorat excelent. Elevation s-a născut aproape 30 de ani înaintea lui Durham.
Tabelul de mai jos prezintă o listă a celor 10 tauri cu cele mai multe vaci EX din SUA. Sursele cele mai importante provin din anii 1970. Dintre taurii născuți în anii următori, doar Blackstar și Durham au fost în stare să pătrundă în această companie exclusivă în rasa Holstein. Numărul de vaci EX provenite din Durham este în continuă creștere. Barbie este una dintre cele mai cunoscute fiice Durham EX, ea a fost crescută la aceeaşi fermă ca şi Durham, Regancrest din Iowa.
Taţi de tauri cu cele mai multe vaci excelente în SUA
Sursa: Holstein USA
Taur | An naştere | Numar Fiice Excelente |
Durham |
1994 |
4509 |
Elevation |
1965 |
4161 |
Chief Mark |
1978 |
2625 |
Valiant |
1973 |
2092 |
Blackstar |
1983 |
2006 |
Astronaut |
1964 |
1927 |
ME Tony |
1972 |
1811 |
Sexation |
1973 |
1452 |
Triple Threat |
1972 |
1168 |
Starbuck |
1979 |
1153 |
Maple-Downs-I G W ATWOOD-ET (EX-90)
Legendarul taur 7HO5157 Regancrest Elton DURHAM-ET * CV (EX-90-GM), Nr.1 tată de vaci excelente în SUA cu mai mult de 4500 fiice excelente până în prezent, a preluat locul de top de la 7HO58 Round Oak Rag Apple ELEVATION (EX-96-GM), care a produs 4161 fiice excelente. 7HO980 Walkway Chief MARK (VG-87-GM) este al treilea tată de vaci Excelente. Aceşti trei reproducători sunt un adevărat testament pentru genetica Select Sires prin capacitatea lor de a rezista testului timpului.
Influența lui DURHAM este încă simţită, el continuă să producă câştigători de categorii la showurile naţionale, şi în 2012 a produs 2 mari camponi. Team Durham Morgan (EX-94-EX-96-MS), expus de Team Holsteins, Hampshire, III., a fost grand champion la Mid-East Fall National Holstein Show in Louisville, Ky., iar Tex-Stein Durham Tierney (EX-92) in proprietatea lui Gavin Steinberger, Texas a fost grand champion la Southern Spring National in Stillwater, Okla. DURHAM a produs in total 21 vaci plasate în top trei la showuri naționale în 2012, fiind al doilea în acest sens dintre toţi taurii.
DURHAM și-a lăsat amprenta pe linia de sânge Select Sires prin fiii și nepoții săi. Fii celor mai renumite şi de succes fiice Durham sunt printre taurii cei mai impresionanţi ai Select Sire. Fraţii 7HO10506 Maple-Downs-I G W ATWOOD-ET (EX-90) si 7HO9893 Maple-Downs-I G W ATLANTIC-ET (VG-88) ating +4,53 respectiv +3,14 la Type. Showcase Selections™ taurul 7HO9165 Regancrest S BRAXTON-ET (EX-95) este fiu de Shottle a binecunoscutei fiice Durham Regancrest-PR Barbie-ET (EX-92-EX-MS-GMD-DOM). ). GW ATWOOD, Atlantic și BRAXTON sunt pe urmele lui Durham in producerea de show-winneri și îmbunătățirea tipului în rasa Holstein.
Igiena corectă a mulsului înseamnă mai mult lapte!
În statele mari producătoare de lapte din Europa fermierii sunt gata să producă mai mult lapte, ceea ce va întări competiţia şi pe piaţa internă. De aceea, programul conferinţei a fost structurat în aşa încât să ofere fermierilor soluţiile tehnice pentru a creşte producţia de lapte, dar mai ales pentru eficientizarea şi asigurarea calităţii producţiei de lapte în condiţiile actuale.
Sănătatea ugerului şi calitatea laptelui
Producţia de lapte este direct influenţată de starea de sănătate a efectivului de vaci, în general, şi, în particular, de sănătatea ugerului. Igiena mulsului şi mai ales numărul redus de celule somatice sunt primordiale pentru calitatea laptelui, dar şi pentru sănătatea vacilor. La nivel de fermă, acţiunile directe pentru igiena mulsului reprezintă circa 2% din totalul bugetului de cheltuieli, însă influenţa economică este de la 10 până la 30% din totalul veniturilor.
În cadrul conferinţei, Zoltán Formanek Manager Regional Europa Centrală şi Est & Rusia Divizia Agricultură, Food & Beverage al Ecolab Hygiene Ltd., a prezentat tema „Reducerea numărului celulelor somatice din lapte combaterea hipercheratozei mamare”, cu referire specială la tipurile de mamite, cauzele lor, tratamentul şi, mai ales, prevenirea acestor afecţiuni ale ugerului.
Mamita este inflamaţia acută sau cronică a ugerului, ca răspuns de apărare a glandei mamare. Organismul animal dispune de mecanisme naturale de apărare şi de prevenire a acestor afecţiuni. Managementul fermei şi mai ales al mulsului dictează evoluţia, tratamentul de urmat, prevenirea şi controlul afecţiunilor glandei mamare. Repetarea şi cronicizarea mastitelor conduce la pierderi economice importante şi chiar la pierderea animalelor.
Igiena corectă a mulsului începe cu pregătirea ugerului şi a mameloanelor pentru muls, continuă cu executarea unui muls corect şi complet şi se încheie cu igiena ugerului după muls. Canalul mamelonar este principala cale de intrare a agenţilor patogeni în mamelon iar infecţia se produce imediat după muls. Canalul mamelonar se închide natural, în 30 de minute după muls, atât prin contracţia sfincterului mamelonar, cât şi prin formarea unui dop natural cheratinos.
Mamitele clinice sunt relativ uşor de diagnosticat, însă pagube economice însemnate produc şi mamitele subclinice. Schimbarea compoziţiei laptelui şi modificările de la nivelul ugerului (culoare, temperatură, tumefacţie, durere la palpare etc.), precum şi modificările generale ale stării de sănătate a animalelor sunt semnele clasice ale mamitelor.
Mamitele subclinice se manifestă printr-un răspuns imunitar mai slab al organismului, uneori sunt mamite cronice şi se pot evidenţia prin teste specifice (California test). Mamitele contagioase au, de cele mai multe ori, manifestări subclinice. Totuşi, circa 90% dintre mamite au origine patogenă microbiană (Staphylococcus aureus, Streptococcus spp. S. agalactiae, S. dysgalactiae, S. Uberis şi Escherichia coli).
Corelaţia dintre NCS şi producţia de lapte
La nivel de fermă, numărul celulelor somatice (NCS) din lapte este un indicator al stării de sănătate a efectivului:
- sub 200.000 NCS/ml = mai puţin de 5% animale bolnave;
- între 200.000 şi 400.000 NCS/ml = până la 10% incidenţă a mamitelor;
- între 400.000 şi 600.000 NCS/ml = cca 15% animale bolanve;
- peste 600.000 NCS/ml = mai mult de 15% animale bolnave.
Într-un studiu privind producţia de lapte şi NCS, realizat de Ecolab Ungaria pe un efectiv de 150 mii de animale, rezultatele privind igiena mulsului au fost comparabile cu cele obţinute în SUA. Astfel, s-a constat că există o corelaţie directă între NCS şi producţia medie de lapte/animal:
- în fermele cu până la 100.000 NCS/ml, producţia medie de lapte/vacă a fost de 29,7 l/zi;
- în fermele cu 100.000 până la 400.000 NCS/ml, producţia de lapte este de 25,39 l/zi;
- în fermele cu peste 400.000 NCS/ml, producţia medie de lapte este de până la 23,06 l/zi;
- în fermele cu peste 1.000.000 NCS/ml, producţia medie de lapte este sub 20,22 l/zi.
Deci prin îmbunătăţirea igienei mulsului, producţia de lapte creşte semnificativ.
Schöntal Schul Impex SRL comercializează produsele: Alcide, marcă înregistrată Ecolab, ce oferă soluţii avansate pentru igiena mulsului şi prevenirea mastitelor:
4XLA, dezinfectant pentru mameloane, înainte şi după muls, pe bază de dioxid de clor;
UDDERGOLD Platinum, dezinfectant cu efect antimicrobian (în 10-15 sec.), oferă protecţie de până la 12 ore, fără risc de rezistenţă.
O fermă de vaci de elită
În baza invitaţiei făcute de domnul dr. János Sultész, Director Executiv al S.C. Schöntal Schul Impex S.R.L am avut ocazia de a vizita multe ferme de vaci moderne şi de mare rentabilitate, din Ungaria.
Ferma Vajhát – HÓD-MEZŐGAZDA ZRT face parte din primele zece ferme de vaci de elită din ţara vecină. În luna mai cu ocazia expoziţiei de la Hódmezővásárhely, am vizitat–o şi vă mărturisesc că m-a impresionat profund prin dimensiunea ei, prin modul de organizare şi profesionalismul personalului. Ea posedă un număr de 3300 taurine din rasa Holstein, în două adăposturi a câte 650 de locuri şi alte câteva de mai mici dimensiuni. Genetica provine din 1970 dintr-un import din SUA, și azi folosindu-se în fermă genetica de vârf din SUA.
Deoarece vacile sunt întreţinute în stabulaţie liberă şi hrănite din stoc cu ,,raţie unică’’. Mulsul se face mecanic de 3ori pe zi, la sala de muls cu aparate DeLaval Blue Diamond 2×32 de capete.
Performanţe productive:
|
Performanţe reproducţie:
|
Din 1310 vaci la muls, în momentul vizualizării, 635 sunt gestante, adică 48% și 242, adică sub 15% din total, încă neînsămânțate.
Ferm a a trimis 2 specialiști în SUA, prin firma WWS pentru concepție uniformă privind organizarea managementului și reproducției fermei: programul Chalk & Breed.
După spusele ing. Tamás Halász, managerul fermei, succesele economice pe care le obţin se datorează, printre altele, nutriţiei fiziologice ale tuturor categoriilor de animale din fermă, dar şi atenţiei speciale care se acordă creşterii viţelelor şi managementul reproducţiei animalelor. Regulă de aur: Profesionistul în fermă trebuie apreciat și respectat!
Din aceste motive mă voi limita să descriu sumar numai aceste aspecte.
Managementul vacilor gestante
Vacile se înţarcă în mod obligatoriu atunci când ele se găsesc în cea de a 220 zi de gestaţie, indiferent de producţia ei de lapte, când se întroduce pe canalul sfârcului un ungvent antimicrobian pentru prevenirea mamitei. Înţărcarea se declanşează după mulsul de dimineaţă când vacile sunt scoase din lotul de muls şi duse pe păşune, unde timp de 4-5 zile sunt urmărite. Dacă ugerul se imflamează puternic, se fac tratamente cu antibiotice pe cale generală,dar şi local intramamar
Cu 3 săptămâni înainte de fătare, femelele gestante erau grupate în boxe de 15-20 de vaci, libere, pe aşternut gros din paie. Aici vaca primeşte 3-3,5 kg de concentrate şi fân bun de graminee.. Înainte de fătare femela este introdusă într-o boxă individuală de aproximativ 12-15 m.p. Imediat după fătare i se administrează 15-20 l de barbotaj. Nu se introduce niciun medicament intra uterin. La ficare vacă după ce fată 5 zile consecutiv se face în mod obligatoriu termometria şi numai atunci când apare febra se intervine terapeutic. Retenţiile placentare constituie 3-4% dintr-un grupă de fătare şi de obicei se întâlneşte la vacile care fac gemeni şi fată mai devreme de date fiziologică normală.
Nutriţia vacilor în maternitate
La momentul vizitei noastre lotul de 113 vaci din maternitate, primeau pe zi fân de lucernă, iarbă, semifân, tăieţei, melasă, siloz şi concentrate. Totul însumând 25 kg Substanţă Uscată..
Managementul creşterii viţeilor
Imediat după ce s-a născut viţelul este crotaliat (+ transponder) şi separat de mamă. El este introdus într-o cuşcă în aer liber, unde primeşte colostrul muls de la mamă, iar după aceea este alăptat de două ori pe zi cu 3-6 l de lapte integral. Această cantitate de lapte este completată după vârsta de 14 zile cu o cantitate minimă de concentrate ,,startăr’’, dar care creşte treptat ţn cantitate. Viţeii masculi sunt vînduţi la vîrsta de 30 de zile de la fătare
La vârsta de 40-45 de zile se introduce fânul de lucernă, iar înţărcarea se face la 85 de zile de la fătare. Tot atunci se scoate şi aşternutul din cuşcă şi se dezinfectează,
Un singur îngrijitor are norma de aproximativ 360 de viţeii pe an şi face toate activităţile de hrănire, îngrijire şi curăţenie.
De la cuşete viţeii sunt trecuţi apoi în grupe de câte 30 de indivizi pe boxă şi hrăniţi corespunzător, astfel că la vîrsta de 12-13 luni viţelele ajung la aproximativ 400 kg şi se însămînţează artificial.
Supravegherea sanitară veterinară
În fermă se face supravegherea sanitară vetrinară a mamitelor subclinice, iar atunci când apare o infecţie cu staphilococus aureus, femela este trimisă la abator. Se fac vaccinările anuale obligatorii şi se monitorizează permanent statrea de sănătate a animalelor, prin măsuri de biosecuritate sanitare vetrinare.
Când vacile merg la sala de muls ele trec obligatoriu printr-o soluţie de Sulfat de cupru în concentraţie de 15% pentru prevenirea schiopului. De două ori pe an, primăvara şi toamna, la toate vacile se face toaleta ongloanelor – din acest motiv, foarte putine sub 3%, sunt schioape.
În concluzie pot aprecia că această fermă poate constitui un model de urmat şi pentru crescătorii de taurine din România, deoarece are la bază un management performant, o hrănire adecvată, iar rasa H.F. rămâne în continuare ca cea mai performantă în ceea ce priveşte producţia de lapte.
C.S.II. Dr. George Florea Tobă – Medic Primar Veterinar
Academia Romana, I.N.C.E., C.S.C.B.A.
Veni, vidi, vici!
„Am venit, am vazut, am învins!” – aşa s-a adresat Iulius Cezar, după o victorie, Senatului Roman.
Expresia consacrată este folosită pentru a sugera hotărârea şi determinarea de a iniţia o acţiune care nu poate avea ca rezultat decât o victorie, atingerea scopului propus. După ce vizitezi fermele de vaci Holstein din America, te întorci acasă hotărât şi determinat să iniţiezi o acţiune care să schimbe din temelii activitatea din fermă, cu un scop foarte clar: profitul.
În urmă cu două luni, am fost invitat de domnul dr. Janos Sultesz, directorul companiei Schontal Schul Impex SRL, reprezentanta firmei americane World Wide Sire (WWS) în România, să particip la o vizită de documentare în statul Wisconsin, denumit şi „ţara laptelui”. Programul propus, foarte atrăgător, n-a cuprins doar vizitarea unor ferme şi atât, ci şi un timp de instruire de şapte zile. Parte teoretică şi parte practică. Lecţiile au fost predate de domnul Lindell Whitelock, consultant tehnic al WWS.
Lecţie de zootehnie americană
Pentru a înţelege mai bine de ce a fost cea mai reuşită vizită la care am participat, vă enumăr subiectele studiate, teoretic şi apoi practic, în fermă, la coada vacii: evaluarea programului de nutriţie din fermă, rolul fibrei în nutriţia vacii de lapte, deficienţa în energie în hrănirea vacilor de lapte, cum obţin siloz de lucernă de calitate, cum se cresc şi cum se hrănesc viţeii, cauzele şchiopăturilor, stresul provocat de căldură, sistemul de răcire al vacilor de lapte pe timp de vară, programul pentru vacile proaspăt fătate, îngrijirea vacii înainte de fătare, programul de reproducţie în ferma de vaci de lapte, programul de prevenţie la mastite, scheme constructive pentru fermele de vaci de lapte, ventilarea adăpostului vacilor de lapte, tehnica mulsului, gestionarea dejecţiilor, lucrul cu oamenii din fermă şi alte subiecte extrem de importante pentru o eficienţă maximă.
Prezentarea teoretică a subiectelor a fost urmată, de fie care dată, de o vizită într-o fermă unde am asistat şi am participat efectiv la implementarea teoriei.
Diferenţa între creşterea vacii de lapte în România şi Wisconsin este imensă. Este greu să faci o comparaţie. Rezultatele vorbesc de la sine. În toate fermele vizitate producţia medie zilnică pe vacile mulse depăşeşte 40 litri. La una din ferme, cu 2000 de vaci la muls, producţia zilnică este de 100 tone. Laptele nu se mai depozitează în tancuri de răcire. După răcire laptele se încarcă direct în cisternă şi, din şase în şase ore, o cisternă pleacă spre fabrica de procesare. Şi asta, 365 de zile pe an. Asta da productivitate, precizie şi eficienţă.
Dacă am avea câteva ferme asemănătoare în România nu cred că ar mai fi nevoie de import de lapte. Am putea vorbi de export de lapte şi de un aport substanţial la balanţa de încasări şi plăţi a ţării.
Nu sunt împotriva fermelor mici. Cred că este suficient loc în piaţă şi pentru cei mici şi pentru cei mari. Totuşi, a încuraja la nivel european fermele mici şi a descuraja dezvoltarea fermelor mari este o mare greşeală.
Veţi întreba:
1. Avem noi condiţiile natu- rale din Wisconsin? Nu, nu avem condiţiile naturale din Wisconsin, avem condiţii mult mai bune decât acolo.
2. Avem noi genetica americanilor? Nu, nu avem genetica americanilor şi nici nu o vom avea vreodată dacă nu învăţăm de la ei. Asociaţia crescătorilor de vaci Holstein din Wisconsin a luat fiinţă în 1890. Nu a fost în- fiinţată de ANARZ din USA, ci de fermierii care doreau o ridi- care substanţială a geneticii va- cilor din curtea lor. Astăzi, aso- ciaţia are aproape 5000 de membri, dintre care peste 3000 fermieri juniori. Organizează douăsprezece expoziţii anuale, în diferite locaţii ale statului Wisconsin, cu licitaţii de vânzare la fiecare expoziţie.
World Wide Sires, unul dintre liderii mondiali în genetică bovi nă, este o companie de market ing care reprezintă genetica americană, dezvoltată exclusiv prin cooperarea fermierilor ame ricani. WWS nu este semtestul crescătorilor de vaci Holstein din Olanda în America, ci compania care reprezintă la cel mai înalt nivel interesele crescătorilor ame ricani în întreaga lume. Şi nu este singura. Toate aceste companii sunt controlate de fermierii americani. La noi e altfel. Pe dos. Fermierii sunt controlaţi de toţi şi ei nu controlează nimic.
3. Avem noi ştiinţa şi tehnica americanilor? Nu, nu avem ştiinţa şi tehnica americanilor, deoarece la ei totul se cercetează şi se pune în practică în colaborare cu fermierul şi în curtea acestuia, pe când la noi totul se cercetează şi se pune în practică la Academie.
4. Avem noi politica americanilor? Nu, nu avem politica americanilor. Dacă ei se mândresc cu exporturi de produse agricole în valoare de peste 126 miliarde dolari, noi ne mândrim cu importuri de peste 3,5 miliarde euro. Acolo politica agricolă este făcută de fermieri de peste 100 de ani, pe când la noi de politicieni, din patru în patru ani.
5. Avem noi fermieri ca fermierii americani? Da, îi avem. O mică diferenţă este că ei îşi cunosc interesul şi luptă împreună pentru el de 200 de ani, iar noi nu ne cunoaştem interesul şi nu luptăm pentru el de 2000 de ani. O altă mică diferenţă este că în timp ce noi suntem plini de mândrie şi nu prea acceptăm sfaturi, ei sunt gata să înveţe ceva nou în orice moment şi să şi pună în practică.
Holstein Wisconsin organizează regulat „întâlniri în grajd“. Fermierii se întâlnesc pe aleea de furajare, de fiecare dată în altă fermă, şi schimbă opinii privind orice problemă se pune în discuţie. Se trag concluzii şi fiecare se întoarce acasă ca să îmbunătăţească ceva. Aşa cresc, aşa se dezvoltă, aşa devin extrem de eficienţi.
Parada taurilor… americani
Revenind la vizită, în penultima zi, am vizitat Accelerated Genetics. Cu o locaţie foarte frumoasă în Penny Lane, Baraboo, Wisconsin, Semtestul deţine unii din cei mai faimoşi tauri din lume. La parada taurilor am avut ocazia să-l văd pe Man-O- Man, pe Palermo, pe Trump, pe Potter, pe Jake, pe Kremer şi pe alţii despre care nu pot să spun decât: extraordinar!
Toată vizita în America a fost impresionantă. Am învăţat o mulţime de lucruri pe care aş fi foarte bucuros să le pot aplica şi în ferma mea, dar aş fi foarte bucuros dacă le-aş putea prezenta şi altora.
Mulţumesc domnului János Sultész pentru invitaţie şi companiei World Wide Sires pentru deschiderea de care a dat dovadă.
Şi, desigur: Veni, vidi, vici! pentru fermierii români.Fiicele OBSERVER apreciate pe scară largă pentru ugere, producție și putere de reproducţie
Luna viitoare va fi exact un an de când 7HO10606 De-Su OBSERVER a avut toate privirile aţintite asupra lui. Mult folositul taur genomic a fost primul fiu de Planet evaluat pe bază de fiice testate. A ajuns Nr.1 în SUA. Între timp, există sute de fiice OBSERVER mulse în America de Nord.
Împreună cu BOOKEM și SHAMROCK, OBSERVER a fost printre fiii PLANET despre care s-a vorbit cel mai mult în lume în ultimii 3 ani. Din trio-ul care a format Top 3 – ul pe lista taurilor genomici in SUA în decembrie 2010, OBSERVER a fost primul cu index pe bază de fiice testate. A fost o testare fascinantă, pe care fiul mamei de mega-tauri De-Su Oman 6121 (O-Man X De-Su BWM Georgia) părea să treacă cu brio. În aprilie 2013, indicele său bazat pe 218 fiice mulse a ajuns la 2332 TPI, nu mai puțin de 113 puncte peste ultimul său scor DNA. OBSERVER a ajuns cu o priză fermă pe poziția Nr.1 in SUA. Cu toate acestea, a fost multă consternare când în luna august, după aproape 600 fiice adăugate, a pierdut 188 de puncte TPI. Ușurarea a urmat după evaluarea din decembrie, când aceasta nu s-a dovedit a fi o cădere liberă. Cu indicele său actual de 2186 TPI, bazat pe 1404 fiice la muls (1316 în Statele Unite și 88 în Canada), OBSERVER este bine situat în Top-15 american și este fiul PLANET Nr. 4 pe listă, în spatele lui Bookem, AltaMeteor și Shamrock.
De acum înainte, un număr mare de noi fiice OBSERVER vor intra în producție cu fiecare rundă. Ce va însemna acest lucru pentru indexul lui? L-am întrebat pe Scott Culbertson de la Select Sires: „În timp ce un taur ca OBSERVER continuă să adauge mii de fiice, nimeni nu poate spune cu precizie dacă acesta va crește sau va scădea un pic. Este omenesc să ne dorim cu toţii să vedem taurul DNA Nr.1 din nou pe poziția Nr.1 la taurii cu fiice testate. Dar, atâta timp cât el rămâne în top-50, trebuie să-l privim pe OBSERVER ca pe un mare succes, care şi-a îndeplinit promisiunile.”
Opinia lui Culbertson despre Observer nu s-a schimbat de fapt în timp. „Fermierii care apreciază fiicele PLANET apreciază, de asemenea, şi fiicele Observer. Ele sunt asemănătoare la apropae fiecare trăsătură. Fiicele Observer au picioare şi aplomburi uşor mai bune, dar sunt mai late la spate. Ca şi viţele, fiicele Observer au fost înguste, subţiri și puţin netede. Dar după fătare, când ugerul spate remarcabil s-a dezvoltat și încep să dea mult lapte, toată lumea este din nou fericită cu ele.”
Culbertson a văzut mai mult de 100 fiice Observer și arată că Select Sires a folosit fiicele de top în programul său de reproducţie. „Cu toate acestea, suntem la pază faţă de prea multă influență suplimentară Planet, deoarece Planet însuşi a avut un impact deja. Mai mult de 100000 doze din materialul său seminal sunt încă vândute în fiecare an. ”
La ferma Siemers Holsteins din statul american Wisconsin, există 12 fiice Observer la muls. „Acestea seamănă foarte mult cu fiicele Planet,” arată Dan Siemers. „Fiicele Observer dau mult lapte din ugerele frumoase, trebuie protejate pentru picioare şi aplomburi.” După părerea lui Siemers, Observer funcționează cel mai bine la vaci puternice, cu picioare şi aplomburi solide.
Sarah Poulin de la ferma Jeanlu Holstein din Quebec (Canada) spune: „Suntem mândri de Observerele noastre. Ele sunt minunate pentru lapte, dau mult, cu un număr redus de celule somatice și sunt foarte calme. Au ugerele fantastice și au potențialul de a se dezvolta în vaci splendide.”
„Suntem foarte fericiți de Observerele noastre. Atât producția lor, cât și componentele sunt foarte bune”, comentează Jon Larson de la Larcrest Holsteins din statul american Minnesota, unde 6 Observere sunt mulse. „Observerele noastre sunt înalte și foarte lăptoase. Unele dintre ele ar putea afișa ceva mai multă putere. Atributul cel mai important este, desigur, ugerul lor. Au atașamente puternice cu baza mult peste chişiţă și produc multe lapte.”
La ferma crescătorului canadian Jim Stanton, cu 16 fiice Obserever la muls există foarte multă apreciere pentru fiul Planet american. „Primele 8 Observere sunt clasificate VG și nu m-ar surprinde dacă toate 16 ar primi acest scor”, spune mulţumit Jim Stanton. „Apreciem Observerele noastre. Ele sunt mai bune decât am sperat vreodată. OBSERVER este unul dintre cei mai buni tauri pe care i-am folosit vreodată. Ele au super-ugere și producții fenomenale. Iar în ceea ce priveşte picioare şi aplomburi, acestea sunt semnificativ mai bune decât ne-am așteptat.
PLANET – Vedeta mondială
La patru ani și jumătate de la debutul său, popularitatea lui Planet este incă fără limite. Producţia sa totală se ridică la aproape 800.000 de unități de material seminal şi toate sunt imediat vândute.
10 fapte despre Planet
Să nu uităm, că o fiică PLANET a câştigat şi expoziţia INDAGRA 2012 în România – vaca pe numele Bela provenind de la ferma AGRIMAT MATCA – *din partea traducătorilor |
De la un taur nou de top, la o vedetă de nivel mondial
Pentru început: Este imposibil să ne concentrăm în acest articol asupra tuturor fiilor și fiicelor Planet interesante. Nici pe departe. Impactul genetic al specialistului american pentru producție, uger și longevitate pur şi simplu este prea vast. În doar patru ani, Planet s-a dezvoltat dintr-un outcross transmitter popular într-o vedetă mondială care stabileste standarde la nivel internațional în creșterea Holstein.
„Planet a fost foarte popular în întreaga sa carieră, si el este un bun producător de material seminal. Dar niciodată nu există nimic pe stoc; fiecare doză produsă este vândutaă imediat”, spune Charlie Will de la de la Select Sires, din statul american Ohio, unde Planet a fost testat.
Pentru această organizație a câstigat poziția nr.1 in clasamentul TPI, în aprilie 2008, la debutul său. Planet a devenit imediat foarte popular atât în rândul crescătorilor cât și printre analiști. Studiul efectuat de Holstein International în luna august 2008 referitor la cei mai utilizati taţi de tauri a relevat ca Planet este câștigător absolut.
Charlie Will, specialistul in analiza taurilor din partea Select Sires cunoaște mai bine ca nimeni altul, motivul acestei popularităţi: producția mare de lapte în combinație cu valori de reproducere deosbite pentru trăsături de sănătate (fitness) și uger, usurinţă la fătări favorabilă, talie medie, si un pedigree nou. Chiar de la început a existat un clar punct de minus: Planet se situeaza sub nivel mediu la picioare si aplomburi (sickled leg-set vedere laterala – picioare săbiate).
Sânge nou
In perioada în care O-Man, Shottle și Goldwyn dădeau tonul în domeniul geneticii, sosirea unui „sânge nou” a fost foarte binevenită. Planet a oferit intocmai acest lucru, fiind fiu de Rosebaum Taboo din Plushanski Amel Patty. Taboo, fiu de End-Road Blackstar Majic în asociere cu Winken X Starbuck pe linie maternă are 17000 de fiice la muls și astăzi inregistrează TPI 1476 cu PL 1,5.
Charlie Will: „Planet a sosit la momentul potrivit. Chiar la momentul cand lumea Holstein a avut nevoie de un taur de top, cu un pedigree nou, un taur care a adăugat producție rasei, fără sa piardă la trăsăturile de sănătate.
Planet niciodată nu a trădat încrederea nelimitată care i s-a acordat. Acest lucru a fost confirmat în 2011, când fiicele sale din al doilea val au intrat în producție.
135 fiice Planet
Familia Dye de la Dycrest Dairy din statul american Colorado a fost unul dintre primii utilizatori. Ei au nu mai puţin de 135 fiice Planet la muls, multe in lactația a doua. „Am folosit Planet pentru ca are Net Merit mare, producție extraordinară și uger enorm. Toate fiicele Planet arată la fel, nu prea mari și cu ugerul posterior super. Dacă mergeţi în spatele unui rând de vaci alegeți cu ușurință fiicele Planet”, comentează Amanda Dye.
Un minus citat de ea este faptul că la unele fiice Planet este mai greu de obtinut gestaţia. Ea crede că acest lucru se datorează producției extraordinare. La Dycrest, 1600 vaci produc in medie 13800 kg. Cele 135 de fiice Planet au o medie de 15800 kg. Amanda: „ Planet este de departe cel mai bun taur pe care l-am folosit vreodată. Am dori să avem mai multe fiice ale sale. Între timp, am început să folosim fiii Planet.”
O mulțime de impacturi
Chiar dacă impactul genetic final al lui Planet este greu de evaluat în toate elementele sale, este clar că acesta va fi mare – foarte mare – prin intermediul multor fii de top aflaţi in testare si prin intermediul a sute de fiice Planet de top care au devenit mame de tauri pe plan internațional.
Ca exemplu vom prezenta cifrele de la Select Sires: 96 fii de Planet in testare, 15 fii de Planet utilizati ca tată de taur și mai mult de 100 de fiice Planet folosite ca mamă de taur. Charlie Will a văzut mai mult de 500 fiice Planet din patru țări diferite și concluzionează: „Veți vedea cele mai bune rezultate din combinațiile cu Shottle, O-Man și Bolton: Linile de sange transmitand picioare oarecum mai drepti. Împerecherea mea preferată este cu Bolton. Ramâi pe un pedigree nou, producție excepțională și talie medie.”
Top 15 GTPI – lista taurilor genomici
Nume | GTPI | GLBP | gPTAT | gPL | MGS | Proprietar | Tabelul enumera cei 15 fii de Planet de top, bazat pe gTPI (sursa Dairybulls.com). În întreaga lume nu mai puțin de 324 fii de Planet au un gTPI de 2000 sau mai mare, 180 inregistreaza cel puțin 2100 și 51 cel puțin 2200. Poziția nr.1 este ocupată de către popularul tata de tauri, Shamrock. În Top 15 el este însoțit de fratele său Shame, cel mai bun transmițător de tip. Sora a lui Shamrock și Shame, Shakira, este mândra lideră a listei americane cow index list.O a doua soră, Shandra, are de asemenea un indice foarte ridicat. Toţi patru provin de la renumita fiica Shottle, Ladys Manor D Shawn. O altă Shottle care a funcţionat foarte bine cu Planet este Larcrest Cosmopolitan. Ea de asemenea are doi fii în primii 15, O’Cosmopolitan și Cancun si un nepot (prin Ramos): Calibrate. O’Cosmopolitan este unul dintre cei trei fii Planet din arsenalul ceh AI Zooservice. „Am ales Planet pentru combinația sa de producție și uger. Longevitatea este de asemenea un element important în feme mari în Republica Cehă”, spune Karel Novosad de la Zooservice, care are prin O’Cosmopolitan un taur căutat pe piața mondială. „El este popular pentru gTPI si Tip ridicat, dar și pentru ca provine dintr-o familie de vaci renumită.”
O a treia vacă cu doi fii de Planet in top-ul 15 mondial este Coyne-Ferme Yelena CRI, mama lui Massey. Ea a introdus Yano și Encoyne in lista. |
Ladys-M Shamrock | 2405 | 57 | 3.20 | 7.9 | Shottle | Select | |
O-Cosmopolitan | 2358 | 64 | 3.45 | 4.9 | Shottle | Zooservice | |
Den-K AltaGreatest | 2323 | 73 | 2.27 | 6.3 | Bolton | Alta | |
Elvys Isy | 2322 | 55 | 1.67 | 7.0 | Mascol | Amelis | |
Larcrest Calibrate | 2315 | 60 | 3.08 | 5.3 | Ramos | Select | |
B-Hiddenhills Plan | 2315 | 56 | 2.01 | 8.2 | O-Man | Select | |
Ladys-Manor Shame | 2307 | 47 | 4.04 | 6.3 | Shottle | Dynam’is | |
Ecoyne Isy | 2300 | 62 | 1.96 | 6.7 | Bret | Amelis | |
De Su Phoenix | 2295 | 76 | 2.21 | 4.4 | Bolton | Select | |
Holbra Panter | 2294 | 50 | 3.27 | 5.4 | Goldwyn | Select | |
Currajungle Gonzo | 2293 | 61 | 1.59 | 7.1 | O-Man | ABS | |
Sully AltaMeteor | 2290 | 48 | 3.24 | 5.7 | Shottle | Alta | |
Co-Op UPD Yano | 2285 | 51 | 1.97 | 7.9 | Bret | CRI | |
De-Su Observer | 2281 | 47 | 2.70 | 7.4 | O-Man | Select | |
Larcrest Cancun | 2280 | 54 | 3.61 | 5.0 | Shottle | ABS |
Supremaţie in Canada
Tabelul 2 ilustrează de asemenea impactul extraordinar al lui Planet, enumerând fiii și nepoții Planet de top, pe țari. În Canada combinatia Snowman x Planet este garanția unui index mare. Șase din primii 11 tauri genomici din această țară provin de la taurul Snowman si toţi şase au mame Planet. Adaugaţi la aceasta fraţii dupa Freddie, Shaw si Sergeant ai fiicei Planet Ammon-Peachey Shauna, un fiu de Robust de la Sully Planet Manitoba si fiul direct al lui Planet, Phoenix (toţi in top 11) si supremația lui Planet în clasamentul ADN canadian devine copleșitoare.
Influentă în topul taurilor genomici din Canada este familia Lila Z care a dovedit o potrivire buna pentru Planet. Combinația Planet cu Calbrett Laura (Shottle x Lila Z) a rezultat în MSChartroise Planet Leoni și MSChartroise Lorelei, mamele taurilor nr.1 și nr.2 in clasamentul taurilor genomici Let It Snow and Lightsnow. Alţi doi tauri top clasaţi Limitation si Libero provin de la o nepoată a lui Planet, Laura.
De asemenea lista canadiană top cow index este sub controlul total al lui Planet. Asta este, el este tată a nouă vaci din top 10 index din țară. El a primit un mare sprijin desigur, de la valoarea sa proprie de reproducere. La 3001 LPI este, de departe, fruntaşul taurilor cu fiice testate în Canada, urmat la o distanta respectabila de Brawler cu 2638 LPI.
Procente italiene
În tabelul 3 veți găsi o prezentare generală a fiicelor Planet top clasate într-o serie de țări. În plus față de Canada, clasamentele din SUA și Italia sunt conduse de fiicele Planet. Lidera din Italia numita Afrodite provine din mama Jardin. Afrodite a primit 84 de puncte și a făcut un prim record extraordinar de 2.03 305d 15120 kg 4,82% 3,74%. Procente de top caracterizează fiicele Planet în clasamentul italian. Cele cinci enumerate in tabelul 3 au procent de proteină intre 3.74% si 4.00%. La Aquila Holstein mulg sapte Planet. „Imi plac fiicele Planet pentru productivitatea lor , caracterul lactant si ugere mari” spune Germano Spinelli. El subliniază, de asemenea câteva domenii de atenție cum ar fi largime la umeri, torace – din faţă, piciore săbiate – vedere laterală și uneori talia. Cea mai bună combinatie este cu Shottle sau O Man. Planetele noastre cele mai speciale vin din familia Cleitus Vanessa”. Exemplele includ Dama și Diva care se află în partea superioară a clasamentului Top 20 italian. De asemenea, tot din Italia este mega populara mamă de tauri Muri Planet Popsy (la 2463 gTPI).
Franţa: 7000 doze
După SUA și Italia, cele mai multe fiice Planet sunt mulse în Franța. Datorită statutului său ca un taur cu uşurinţă in fătări, un pedigree diferit, valorile de ameliorare ale laptelui și ugere frumoase, Planet este folosit foarte mult in Franta, explică Anthony, de la firma importatoare franceza Bovec, care a vândut mai mult de 7000 de unități. Fermierii francezi sunt foarte mulțumiți de fiicele Planet. Acestea sunt printre cele mai bune producătoare de lapte și au ugere fantastice. Picioare & aplomburi a fost trăsătura de care se temeau la început. Acum, că fiicele sunt în producție, picioarele săbiate se dovedește a fi doar bine. Fiicele Planet nu au constituţia cea mai puternică, dar se dezvoltă foarte bine odată ce sunt în producție de câteva luni.
Printre Planet-ii cel mai intens utilizaţi genetic in Franţa se află Saluden Etoile RC (Planet x Shottle x Titanic) şi Boulet Evea (Planet x Shottle x Jocko) din familia Survivor. MB Etoile a produs taurul genomic de top Gibsons, care a fost exportat in Germania.
Fanii Planet germani
Planet are mai puţine fiice mulse in Germania. Hubertus Diers de la WWS Germania stie de ce. „Planet punctează negativ la picioare & aplomburi, iar sistemul german si fermierul german acordă atenţie mare acestui fapt la selecţia taurului. „De când are fiice in producţie popularitatea lui a crescut substanţial” – adaugă Diers. Planet are acum indicele Picioare & aplomburi la peste 100 şi mobilitatea fiicelor Planet s-a dovedit a fi mai bună decât se aştepta. Vindem acum mult mai mult material seminal decât la inceputul carierei sale.” Unul dintre fanii Planet din Germania este Volker Reinermann. „Sunt foarte mulţumit cu Planet-ele noastre. Acestea produc cu ușurință foarte mult lapte de la ugerul super. Produc lapte cu usurinţă şi nu a existat niciodată ceva in neregulă cu ele, au o voinţă extraordinară de a minca.” Reinermann explică: au utilizat Planet la fiice de Shottle, Bolton si Buckeye cu picioare puternice. Una dintre Planet-ele de top din ferma lui Reinermann este RR Planet Noblesse (dintr-un Bolton din familia Nadine), ea a fost vândutş in Olanda la Koning Holsteins, unde a câştigat titlul de campioana la show-ul de la Wouterswoude. O junincă Snowman a lui Noblesse are gRZC 149 şi se află in top-15 al junincilor ADN-testate din Germania.
Noul outcross
„Multele fiice extraordinare ale lui Planet au demonstrat că nu trebuie neglijat un taur doar pentru ca are o slăbiciune” – concluzionează Charlie Will. „Chiar dacă Planet totdeauna a fost un taur cu picioare&aplomburi negativ, valorile de ameliorare pentru PL (longevitate) au rămas întotdeauna înalte. Picioarele săbiate pe care le transmite nu duc la sacrificarea prematura a fiicelor sale.
Influenţa extraordinară a lui Planet, in special in America de Nord, are şi o altă latură. Pe lîngă toate fiicele Planet exista deja un numar mare de nepoate, cu influenţă în creşterea de vârf, incluzând şi fiicele popularului său fiu Shamrock. In top-25 juninci genomice in SUA sunt deja 13 Shamrock. În alte cuvinte, acest taur nou outcross din 2008 nu mai este outcross in 2012. Will incheie spunand: „Este o artă să găsim tauri noi pe care să-i utilizăm în linia lui de sânge …”
Genetica stiintifica aduce profitabilitate
După ce a prezentat programele de management şi de igienă a mulsului, precum şi aspecte privind nutriţia vacilor de lapte, ultima parte a conferinţei, organizată de Schöntal-Schul Impex în luna februarie la Carei, a fost dedicată geneticii.
În calitate de reprezentant în România al World Wide Sires Ltd (WWS) cea mai mare companie de genetică bovină din SUA, Schöntal-Schul Impex oferă crescătorilor de bovine „genetică” – rezultat al programelor de selecţie şi de ameliorare aplicate în cele mai bune ferme din SUA. Informaţiile utilizate de WWS în programul complex de ameliorare şi criteriile de evaluare a taurilor sunt prezentate pe site-ul www.schontal.ro. Sunt redate criteriile de alegere a taurilor, respectiv de potrivire a perechilor, în funcţie de specificul fermei şi de direcţia de ameliorare dorită: producţia de lapte (cantitate, conţinut de grăsime sau de proteină), aplomb, longevitate productivă, uşurinţă în întreţinere, fertilitate etc.
Clasamentul performerilor
Fermierii pot achiziţiona material seminal convenţional, material seminal sexat sau embrioni. De asemenea, alături de taurii consacraţi şi testaţi prin metodele clasice, acum este disponibil şi materialul seminal provenit de la „tauri genomici”, dar şi de la „tauri comerciali”, astfel că fiecare fermier poate să aleagă genetica în funcţie de nivelul de performanţă şi de raportul calitate/preţ dorite.
Este prezentat şi un clasament TPI (Index performanţă totală) al taurilor WWS, precum şi un top al performerilor în funcţie de „net merit $”, lapte, proteină, grăsime, longevitate, aplomb, uger şi TIP (Index general exterior). Explicaţiile privind terminologia folosită sunt de asemenea disponibile online pe pagina de internet a companiei www.schontal.ro. Astfel, poate fi accesată fişa individuală a fiecărui taur din ofertă, care cuprinde: nume şi cod România, număr de înregistrare/cod SUA, originea, TIP, net merit $, valorile de ameliorare şi de management, trăsăturile de exterior şi fotografii ale taurilor şi ale fiicelor.
Având în atenţie profitabilitatea fermei, serviciul WMS de potrivire a perechilor (World Wide Mating Service), asigurat de Schöntal-Schul Impex SRL, ajută la dezvoltarea unui program optimizat de potrivire a perechilor.
„Complexitatea procesului de selecţie şi de ameliorare are ca rezultat final concentrarea acestei valori de ameliorare în materialul seminal”, a remarcat János Sultész, director executiv al Schöntal-Schul Impex. Primii doi tauri din topul TPI al SUA sunt prezenţi în oferta companiei.
Rata de succes a materialului
Dar genetica de calitate necesită şi un bun management al activităţii de reproducţie, în special, şi un bun management al fermei. Pentru aceasta, Schöntal-Schul Impex este în permanenţă în parteneriat cu fermierii pentru a-i sprijini în rezolvarea problemelor din domeniul geneticii şi reproducţiei, prin informare continuă, cursuri de formare şi de perfecţionare şi prin know-how. Tehnologia avansează rapid iar efectele aplicării acesteia în practică sunt uşor de cuantificat. Spre exemplu, dacă în urmă cu 10 ani materialul seminal sexat era o noutate ştiinţifică, astăzi este folosit pe scară largă. Prin folosirea de material seminal sexat, raportul descendenţei femelelor este de 90%. În practică, la ferma Agrimat Matca (Galaţi), timp de trei ani, după mai mult de 800 de însămânţări efectuate, rata de succes a materialului seminal sexat a fost de 88,8%.
Obiectiv: „Anul, vaca şi viţelul”
Managementul reproducţiei urmărirea şi conducerea indicilor şi a parametrilor de reproducţie influenţează direct producţia de lapte pe termen scurt şi lung. În prezentarea sa, János Sultész a numit principalii indici de reproducţie care trebuie urmăriţi şi care reflectă eficienţa activităţii de reproducţie: fertilitatea, succesul depistării estrului (câte animale sunt identificate ca fiind pregătite pentru însămânţare într-o fermă din total vaci „goale”, ideal ar fi 50-60%), rata de concepţie, rata succesului însămânţării artificiale la prima însămânţare, numărul de gestaţii pe un interval de 21 de zile şi zile de lactaţie (170 zile media optimă a zilelor de lactaţie pe fermă).
Numărul ideal de gestaţii pe fermă trebuie să fie de cca. 55%, dar foarte important este stadiul lactaţiei în care vacile devin gestante. Profitabilitatea unei ferme depinde foarte mult de numărul de vaci însămânţate şi confirmate gestante în primele 100 de zile de lactaţie. Dacă cca. 85% din vaci sunt însămânţate şi devin gestante în primele 100 sau maxim 150 zile de lactaţie, atunci intervalul dintre fătări va fi de circa 410 zile. Astfel se obţine clasicul „anul vaca şi viţelul”, dar mai ales o producţie de lapte profitabilă.
Despre noi
Contact
Schontal Schul Impex SRLAdresă de facturare:
447340 Urziceni str. Principală nr.363 jud. Satu Mare Nr.RC: J30/686/1997 Tel.: 004 0722 234 397 004 0726 671 997 Email: office@schontal.ro Adresă de corespondenţă: 410017 Oradea str. Roman Ciorogariu nr. 1, sc. C, ap. 7 jud. Bihor Tel.: 004 0722 234 397 |
Ca importator de genetică bovină, Schontal-Schul Impex SRL, şi-a propus de la înfiinţarea sa din 2003, să aducă dinamism si pasiune in creşterea vacilor de lapte din România, prin oferirea celei mai bune genetici americane fermierilor.
Reprezentăm in România cea mai mare firmă de genetică bovină din SUA – World Wide Sires Ltd. De-a lungul anilor am importat de la Centrele de Însămânţări Artificiale Select Sires şi Accelerated Genetics, care sunt şi proprietarii WWS cu peste 2500 de tauri în grajduri, un număr semnificativ de tauri care au marcat istoria rasei Holstein.
Dezvoltarea geneticii bovine în România a avut momente istorice în decursul acestor ani, cu impact și la nivel internațional în recunoașterea efectelor ameliorării în domeniul creșterii bovinelor, mai ales a rasei Holstein. Am fost prima firmă care a început şi a dezvoltat folosirea pe scară industrială a materialului seminal sexat, care acum nu de mult era doar un vis în ameliorarea efectivelor fermelor de lapte. Fermele au trecut de la faza de testare, la utilizarea zilnică a acestui tip de produs, incluzând în calculele de ameliorare fiice care se vor naște în proporția promisă de cca 90%. Producțiile de lapte au crescut exponențial la cei care au apelat la tauri de vârf, azi fiind o realitate producțiile de peste 60 litri obținute de la o vacă recordistă, în mijlocul fermei, în producție.
În perioada aceasta am obținut cele mai multe animale câștigătoare atât la expozițiile naționale, cât și la cele arbitrate internațional: Indagra – București, ZCT – Râșnov sau Expo AgroZoo Vaslui. Trăsăturile funcționale de exterior ale animalelor din fermă sunt în progres continuu și capătă tot mai mare importanță pentru a obține o longevitate cât mai mare în producție.
În ultimii doi ani, ca noutate apărută în ameliorare sunt cercetările genomice și rezultatele obținute de taurii testați genomic, care au dovedit că fac față așteptărilor. Tehnologia embriotransferului accelerează progresul în ameliorare și oferă saltul cel mai sigur pentru a ajunge la producții de peste 10.000 litri dintr-o singură generație. Dintr-un program efectuat cu succes în 2009, din 110 embrioni importați din California, s-au născut și sunt în producție primipare peste 11.000 litri în mai multe ferme din țară. Dorim să oferim acest serviciu în continuare pentru crescători.
E nevoie de concepte noi în ameliorarea rasei şi în continuare, pentru a obține o medie zilnică cât mai ridicată. În această privinţă firma noastră a înregistrat un succes în țară, având printre partenerii de referință cele mai multe ferme care au atins sau chiar au depășit producția medie de 29, 30 litri, zi de zi, indiferent de mărimea efectivului.
Credem că a devenit tot mai importantă ideea producției eficiente, obținerea de lapte mult în fermă prin costuri optimizate, ceea ce impune un management eficient. În acest sens, oferim în continuare partenerilor seminarii, conferințe, zile deschise în țară sau schimburi de experiență în străinătate. Programul nostru de training, un transfer de know-how desfăşurat în condiții de ferme în SUA, are un succes deosebit.
Astăzi, când oferta pe piața geneticii bovine este mare, credem că este foarte important de punctat, că aportul cel mai mare în ameliorare, pe lângă vârfurile oferite de cercetări și tauri genomici, au taurii consacrați, cu nume legendar. Dorim să oferim fermierilor taurii legendari ai ultimilor ani şi cei vestiți ai momentului, dar şi tauri comerciali, având întotdeauna în vedere raportul calitate/preţ și dorința crescătorului în ameliorare. Căutăm in permanenţă dezvoltarea unui parteneriat cu crescătorii pentru a-i ajuta in rezolvarea problemelor din domeniul geneticii, prin informare continuă asigurată de specialişti, cursuri de formare si perfecţionare, sisteme de know how în managementul fermelor de lapte si reproducție.
Credo:
Credem în faptul că pentru noi genetica este o pasiune.
Credem că afacerea partenerilor în zootehnie este pentru ei, ca și pentru noi, cea mai importantă.
Credem, că ameliorarea în domeniul creșterii animalelor este o artă.
dr. János Sultész
Roboti si echipamente LELY
Instalatii si echipamente zootehnice;Stiinta,Cercetarea si…Cel mai complet index de ameliorare din lume; Fermele inteligente
Afibanat in colaborare cu firma Lely va pune la dispozitie cea mai noua tehnologie in domeniul robotilor de muls.In urma cu peste doua zeci de ani a fost prezentat primii roboti de muls din domeniu: Lely Astronaut.
Desi inca de pe atunci am imbunatatit sistemul in numeroase moduri, robotul pe care vi-l oferim astazi se bazeaza in continuare pe aceleasi idei.
Lely Astronaut A4 imbunatateste calitatea vietii, in timp ce protejeaza bunastarea animalelor dar si rentabilitatea investitiei. Veti beneficia de asemenea de un set unic de instrumente de management pentru monitorizarea calitatii laptelui si conversia ratiei hrana/lapte pentru fiecare animal in parte sau pentru intreaga cireada.
Delegând una dintre principalele operaţiuni ale fermei dvs. de lapte şi anume mulsul, unor roboti de muls Lely Astronaut A4, veţi avea timp să vă bucuraţi de un stil de viaţă mai bun. Organizându-vă ziua de lucru aşa cum vă place, veţi putea fi mai flexibili şi nu va mai trebui să respectaţi anumite ore de muls.
Timpul pe care îl economisiţi îl puteţi dedica acum monitorizării cirezii dvs. şi optimizării tuturor factorilor de decizie esenţiali care duc la transformarea fermei dvs. într-una mai profitabilă. Cele două decenii de muls robotizat au demonstrat clienţilor noştri că lăsând vaca să ia singură deciziile, se optimizează atât confortul, cât şi productivitatea. Vacile decid singure când este timpul pentru odihnă, muls sau hrănire; se asigură astfel o performanţă maximă a tuturor vacilor din cireadă. Instalarea unui sistem de muls robotizat Lely Astronaut se traduce, în general, prin creşterea cu peste 10% a productivităţii vacilor.
Această creştere vizează în special primiparele, care beneficiază de mai multe mulsuri pe zi. Datorită utilizării de tehnologie robotizată avansată în adăposturi, fermierii se bucură de mai multă flexibilitate pentru alte activităţi şi obţin o creştere cu până la 2 milioane de litri de lapte per an per angajat, toate în mod adaptat ritmului natural al vacilor.
Agricultorii si-au ales lupi imbracati in blana de oi, ca sa-i reprezinte nu doar in Parlament, ci si in “ASOCIATII PROFESIONALE”-
În timpul protestelor, o persoană şi-a pierdut viaţa, iar şase persoane au fost rănite uşor.
În drum spre locul său de muncă, un pompier şi-a pierdut viaţa lovindu-se cu maşina de un camion care bloca autostrada, nu departe de Aeroportul Orly, din sudul Parisului.
Un autobuz care transporta jandarmi s-a lovit de un alt camion care participa la protest, provocând rănirea unui număr de şase persoane.
Mărul discordiei: repartizarea subvenţiilor europene
Manifestanţii contestă modul de distribuire a subvenţiilor europene între producătorii de cereale şi crescătorii de vite, în favoarea celor din urmă, care până acum câştigau cu mai puţin.
Guvernul francez nu vrea să renunţe însă la această nouă politică şi nici la hotărârea de a subvenţiona mai mult producţia obţinută de pe primele 52 de hectare dintr-un domeniu agricol, măsură ce are ca efect avantajarea micilor producători.
Protestul a fost organizat de un sindicat agricol care îi reprezintă mai ales pe marii producători, motiv pentru care, un deputat socialist, fost ministru al agriculturii, a spus că este o ruşine ca, cei care au oricum cele mai mari subvenţii să blocheze drumurile.
In timp ce romanii dau de pomana pamantul,fermierii francezi protestează faţă de acapararea terenurilor de către investitorii chinezi
Veniţi din toate colţurile Franţei cu tractoare şi fumigene, peste o sută de fermieri au ocupat zilele trecute o parcelă de teren deţinută de investitori chinezi în regiunea Indre, din centrul Franţei, pentru a protesta faţă de speculaţiile cu terenurile arabile franceze, transmite AFP, citat de Agerpres.
În anul 2016, consorţiul chinez Hongyang a cumpărat o suprafaţă de 1.700 de hectare în regiunea Indre, unde produce grâu destinat pieţei mondiale.
Miercuri însă, cei peste 100 de fermieri francezi au semănat secară pe parcela ocupată, un gest simbolic care demonstrează dorinţa de „a reda terenurile ţăranilor”.
„Terenul este pentru a asigura mijloacele de existenţă ale familiilor fermierilor şi pentru a produce hrană. Noii proprietari au venit aici pentru a face profit, pentru a speculaţii bursiere pe produse agricole şi să acapareze terenuri”, a declarat Laurent Pinatel, purtător de cuvânt al sindicatului fermierilor Confederation paysanne.
Potrivit datelor publicate de American Enterprise Institute şi Heritage Foundation, începând din 2010 investitorii chinezi au cheltuit cel puţin 76 miliarde euro pentru a achiziţiona terenuri în străinătate. Au fost vizate în special Asia de Sud-Est, America Latină şi Africa, dar în ultimii ani atenţia chinezilor s-a îndreptat spre Australia, SUA şi Europa.
Nicolas Calame de la Confederation Paysanne a subliniat că situaţia din regiunea Indre a devenit „emblematică” pentru o problemă globală.
„Problema nu este că proprietarii sunt chinezi. Este la fel de scandalos când francezii acaparează terenuri în Ucraina sau Polonia”, a spus Calame.
Fermierii au cerut Guvernului să elaboreze un act legislativ care să restricţioneze suprafaţa de teren pe care marii investitori o pot cumpăra. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron a anunţat în luna februarie că va impune restricţii pentru achiziţionarea de terenuri arabile de către străini. La rândul său, ministrul francez al Agriculturii, Stephane Travert, a spus miercuri că o comisie parlamentară analizează acest dosar şi că se aşteaptă să fie formulate propuneri concrete.
Potrivit unor date publicate în luna martie de Eurostat, Olanda a avut în anul 2016 cele mai ridicat preţ din Uniunea Europeană la achiziţionarea unui hectar de teren arabil (63.000 euro), în timp ce România este ţara cu cel mai ieftin teren arabil (în medie – 1.958 euro).