Adevarul despre Organismele Modificate Genetic (Esti ceea ce mananci!); Vesti proaste la sfarsit de octombrie:WWF si IPCC arata ca oamenii isi distrug planeta mai eficient si mai rapid decat era prevazut ; Contaminarea genetică a planetei – inginerie genetică și celulară; Poluarea genetică iese din control, ecoinforma; O nouă rasă umană, creată în laborator. Cum va reuși manipularea genetică să dezvolte super oameni; Manipularea genetică şi … (II); MANIPULARE GENETICĂ ȘI CLONARE REPRODUCTIVĂ (OMG-URI, ADN, CODIFICARE GENETICĂ, CRISPR);  Clonare umană! Clonarea: argumente pro și contra. Argumente împotriva clonării umane; O provocare străină principiilor şi valorilor Bisericii noastre; Omul modificat genetic ar putea deveni realitate în următorii doi ani; Mutații în ADN-ul Nostru, 3 spirale în ADN, puteri paranormale;O opinie duhovnicească! Părintele Elpidie ne avertizează despre încercarea globală de modificare a ADN-ului uman prin intermediul vaccinurilor. În ADN-ul uman este suflarea lui Dumnezeu… Nu e dubios cât de rapid au dezvoltat această tehnologie cu ARN?Supercreierul, de Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi; Usa secreta catre succes. Puterea cuvantului rostit; Jocul vietii. Cuvantul este bagheta ta magica; Crima vaccinării obligatorii: conform prospectelor, vaccinurile nu sunt evaluate din punct de vedere carcinogen sau mutagen și nici din punct de vedere al impactului asupra fertilității celor injectați cu ele!!! ROMÂNIA DIN FARFURIA MORTALA… Plantele modificate genetic, un test făcut pe sănătatea noastră? Nimeni nu controleaza alimentele modificate genetic din Romania; Twitter suspendă contul lui Robert Malone, cel care a inventat tehnologia ARN mesager. Medicul era împotriva obligativităţii vaccinării; Juncker îi cântă ode lui Marx, după sute de milioane de victime. Şocant, sau poate că nu  … ONU a afișat „Fiara” din Apocalipsa in fata sediului din New York chiar când „semnul” QR devine aproape obligatoriu;Platforma de socializare a lui Donald Trump – Truth Social s-a lansat! Uite ce se ni pregătește! 

A apărut raportul Forumului de la Davos: Identitatea digitala, pașaportul universal, creditele sociale si Internetul corpurilor; Apocalipsa 5G – subtitrat în limba română. Cea mai distrugătoare tehnologie care s-a creat vreodată; Articole din categoria: Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?) „Nu veți avea libertatea noastră, nu veți avea copiii noștri și ne vom salva democrația!”; Mercenarii lui Soros și distorsionarea realității; «Tu și bomba atomică», de George Orwell; «Nu rezintă celula?», de Mircea Eliade; Apocalipsa pădurilor românești – MUNȚII APUSENI – BLESTEMUL AURULUI VERDE; (De ce ne temem,nu scapammm)Manipularea pentru toți sau Fereastra Overton; Armata SUA, Statul Paralel și Inocența americană… Curiozități despre Stalin. De ce avea semne pe față și cum a decis să-și lase fiul să moară? Lumea vocifereaza, dar URS-ul isi vede de praduiala …”Turmei” -AUR, singurul partid parlamentar din România care nu a avut nicio reacție după ce Rusia a recunoscut independența regiunilor separatiste ucrainene … Protejarea ficatului cu ajutorul plantelor amare; Cel mai eficient sirop de tuse fabricat in casa; Plante utile in ameliorarea crizelor biliare; Planta care te ajuta sa slabesti; Riscurile la care te expui atunci cand consumi alimente prajite; Rezultate incredibile pentru sanatate oferite de catre dieta cu usturoi; Boli provocate de igiena orala precara; Tratamente naturiste pentru anemie;Ce trebuie sa stim despre apele minerale; Marele dusman nevazut din casa ta; Modalitati naturale de prevenire a meningitei; Cum tratam pecinginea cu coacaze; Specia de gaini carefaceouaanticancer; Lista alimentelor care imbunatatesc memoria…  Cele 8  beneficii ale usturoiului…Bautura naturala care ar vindeca gripa……….. Cultura marului, parului si gutuiului; Cultura protejata a capsunului; Soiul care a cucerit EuropaZac POONEN ( foto) Smerenie,Har,Biruinta asupra pacatului- Biruință asupra gândurilor necurate ; De ce a spus Isus, „Du-te și nu mai păcătui,” dacă asta este imposibil? Satan zdrobit sub picioarele tale; Așa poți găsi ieșirea din ispită; BIRUINȚA ASUPRA PĂCATULUI  DIN PERSPECTIVĂ PAULINĂ; Cum să fii eliberat de puterea păcatului (1);   Îndreptăţit pentru a Distruge Puterea Păcatului; Triumful învierii Domnului Isus Hristos; FIECARE LUPTĂ ARE BIRUINȚA EI, de David Wilkerson; Să nu facem crucea lui Hristos zadarnică; Cei trei paşi spre cer; Contrafacerile uimitoare ale lui Satana; CINE GUVERNEAZA UNIVERSUL; NU ESTE DELOC GREU SA CREZI; Cicatricele pacatului pe chipul naturii; CREATIONISM, EVOLUTIONISM- Serial: Religie si stiinta; Cine suntem: fii de Dumnezeu sau veri ai maimutelor? Scutul anti-rachetă al Edenului; De ce trebuie sa fie inarmat crestinul, de Autor: William -Pericolul neinarmarii… Diavol, demoni. Cine este Satana? Istorie, fapte interesante  ; Revolta Lui Satan Și Căderea Oamenilor În Păcat; Cine era sarpele? I-a vorbit intr-adevar Evei un sarpe? de Russell Grigg 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

De ce a spus Isus, „Du-te și nu mai păcătui,” dacă asta este imposibil? Satan zdrobit sub picioarele tale; Așa poți găsi ieșirea din ispită; BIRUINȚA ASUPRA PĂCATULUI  DIN PERSPECTIVĂ PAULINĂ; Cum să fii eliberat de puterea păcatului (1); Zac POONEN – Smerenie,Har,Biruinta asupra pacatului- Biruință asupra gândurilor necurate ; Îndreptăţit pentru a Distruge Puterea Păcatului; Triumful învierii Domnului Isus Hristos; FIECARE LUPTĂ ARE BIRUINȚA EI, de David Wilkerson; Să nu facem crucea lui Hristos zadarnică; Cei trei paşi spre cer; Contrafacerile uimitoare ale lui Satana; CINE GUVERNEAZA UNIVERSUL; NU ESTE DELOC GREU SA CREZI; Cicatricele pacatului pe chipul naturii; CREATIONISM, EVOLUTIONISM- Serial: Religie si stiinta; Cine suntem: fii de Dumnezeu sau veri ai maimutelor? Scutul anti-rachetă al Edenului; De ce trebuie sa fie inarmat crestinul, de Autor: William -Pericolul neinarmarii… Diavol, demoni. Cine este Satana? Istorie, fapte interesante  ; Revolta Lui Satan Și Căderea Oamenilor În Păcat; Cine era sarpele? I-a vorbit intr-adevar Evei un sarpe? de Russell Grigg

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Cine era sarpele?

I-a vorbit intr-adevar Evei un sarpe?

de Russell Grigg

 

 

In relatarea ispitirii Evei si a Caderii omenirii, in Geneza capitolul 3, ne este prezentata o creatura numita “sarpele”. Cine sau ce este aceasta creatura? Era el un sarpe adevarat? Unii oameni sustin ca povestea este doar simbolica sau alegorica, deoarece animalele nu vorbesc limba oamenilor. Deci cine sau ce este persoana care foloseste corpul acestei “bestii a campului” nu doar pentru a vorbi Evei, dar si pentru a o convinge pe ea sa nu se mai supuna atotputernicului Dumnezeu?

 

Regula de baza in intelegerea Scripturii, si mai ales a acelor versete care pot crea putina deruta, este de a interpreta Scriptura pe baza Scripturii, adica, sa vezi ce au de spus alte versete despre acelasi subiect. Deci ce gasim in restul Bibliei si ne-ar putea ajuta sa identificam acest sarpe?

 

Ce a spus Isus

Cu o anumita ocazie Isus le-a spus unor Farisei care incercau sa il omoare:

 

“Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Oridecateori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan 8:44)

 

La care eveniment, care sa implice minciuna si crima, de la inceput, se putea referi Isus?

 

Ispitirea Evei este categoric catalogata ca avand loc la inceput, deoarece este primul eveniment inregistrat in care este implicata Eva dupa crearea ei. Sarpele a mintit-o pe Eva cand i-a spus: “Cu siguranta tu nu vei muri”, si cum asta este prima minciuna inregistrata in Scriptura, insusirea de “tata al ei” [“ea = minciuna sau actul de a minti”] pare sa fie o descriere foarte clara a persoanei care minte cu aceasta ocazie.

 

Comentatorul din secolul XVIII al Bibliei, Matthew Henry, comenteaza referitor la acest pasaj:

 

“El [Satana] este marele promotor al falsitatii de orice fel. El este un mincinos, toate tentatiile sale sunt duse la indeplinire prin numirea de catre el a raului bine, si a binelui rau si prin promisiunea libertatii in pacat.”1

 

Pana la urma, eforturile sarpelui au dus la pedeapsa cu moartea care a cazut nu numai asupra lui Adam si a Evei, ci asupra intregii rase umane. Termenul de “criminal” folosit de Isus se aplica prin urmare oricui a ispitit-o pe Eva.

 

Munca sarpelui este deci punerea in scena a tot ceea ce Isus a pus pe seama “diavolului” in Ioan 8:44.

 

Mai mult, nu exista alt eveniment in istoria inregistrata care sa se potriveasca mai bine cu aceasta descriere a diavolului decat relatarea ispitirii Evei de catre sarpe in Geneza 3.

 

O alta legatura intre sarpele din Geneza 3 sau Satana, diavolul, apare in Apocalipsa 12:9 si 20:2:

 

“Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume”

 

Cuvantul “Satana” inseamna “adversarul”—in primul rand al lui Dumnezeu si in al doilea rand al oamenilor; cuvantul “diavol” inseamna “calomniatorul”-lui Dumnezeu in fata oamenilor si al oamenilor in fata lui Dumnezeu.2

 

Sarpele identificat

Era atunci sarpele Satana? Desi Biblia ne spune ca “Satana insusi este transformat intr-un inger de Lumina” sau “se preface intr-un inger de lumina” (2 Corinteni 11:14), sunt cateva dificultati in a presupune ca ceva asemanator s-a petrecut si in Gradina Edenului. Teologul Henry C. Thiessen comenteaza:

 

“… sarpele nu este o descriere figurativa a lui Satana, si nici Satana in forma de sarpe. Sarpele adevarat era instrumentul din mana lui Satana. Asta este evident in descrierea reptilei in Geneza 3:1 si in blestemul aruncat asupra lui in 3:14. [… in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana.]3

 

Biblia ne spune ca, imediat dupa ce Iuda a parasit camera de sus pentru a merge sa-l tradeze pe Isus, “Satana a intrat in el” (Ioan 13:26–27). In acelasi mod demonii pot, in anumite conditii, sa locuiasca fie in alte corpuri ale oamenilor sau ale animalelor-de exemplu momentul in care Isus a alungat o legiune de diavoli dintr-un om, si acestia au intrat intr-o turma de porci care alearga pe o panta abrupta in mare (Marcu 5:1–13). Este deci potrivit pentru noi sa tragem concluzia ca Satana si-a insusit si a folosit trupul unui anumit sarpe cu aceasta ocazie pentru a duce la indeplinire scopul lui subtil de a o atrage pe Eva in pacat.

 

Este de asemenea clar ca folosirea unui eufemism legat de sarpe, cum ar fi numirea lui “personificare a raului” sau etichetand intregul incident ca “mit” sau “poezie teologica” nu sunt potrivite. Biblia prezinta acest episod ca o intalnire personala intre Eva si Satana, la fel de reala ca intalnirea dintre Cristos si Satana in salbaticie.

 

Identificarea sarpelui ca cel al carui corp l-a folosit Satana ridica alte intrebari, cum ar fi daca Satana vorbea ca sa poata fi auzit?

 

Satana vorbea?

Cand Satana l-a ademenit pe Isus, a facut-o folosind cuvinte. Isus a raspuns si conversatia lor este inregistrata pentru noi atat in Evanghelia lui Matei cat si in cea a lui Luca (Matei 4:1–11; Luca 4:1–13), desi nu ni se spune nimic despre motivul pentru care Stana apare cu aceasta ocazie.

 

Wikipedia.orgMartin Luther

The Reformer Martin Luther (1483–1546).

In Progresul Pelerinilor, cartea lui John Bunyan, descrierea conversatiei Crestinului si lupta cu Apollyon nu este o surpriza pentru multi crestini care au avut experiente spirituale similare. Se spune ca Martin Luther a trait conflictul cu diavolul atat de real incat, cu o anumita ocazie, a aruncat in el o calimara de cerneala.

 

In ceea ce priveste ademenirea Evei, scriitorul si comentatorul crestin J. Oswald Sanders scrie:

 

“S-a sugerat ca asa cum vorbitul magarului lui Balaam a fost un miracol divin, la fel si vorbitul sarpelui a fost un miracol diabolic.”4

 

De unde a venit Satana?

Dumnezeu a ales sa nu ne spuna foarte multe despre originea si apostazia Satanei.5 Din Biblie aflam ca el este conducatorul ingerilor cazuti (numiti demoni sau diavoli), si este marele adversar al lui Dumnezeu si al omului. (Iov 1:6–12; 2:1–6; 1 Petru 5:8).

 

El a cazut din cauza mandriei (1 Timotei 3:6) si noi deducem ca acest eveniment trebuie sa fi avut loc dupa a sasea zi a creatiei cand Dumnezeu “s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune” (Geneza 1:31), si dupa Caderea omului inregistrata in Geneza 3.

 

In ceea ce priveste pozitia lui actuala, este incorect sa ne gandim la Satana ca la “conducatorul Iadului”, fiindca Biblia nu face nici o astfel de referire. Chiar Isus l-a numit “printul acestei lumi” (Ioan 12:31; 14:30; 16:11) si Biblia de asemenea il numeste “dumnezeul acestei lumi” [sau veacului] (2 Corinteni 4:4) si “domnul puterii vazduhului” (Efeseni 2:2). El vorbeste despre Satana “cutreierand pamantul” (Iov 2:2; 1 Petru 5:8), si despre activitatea lui “in locurile ceresti” [sau taramurile] (Efeseni 6:11–12).6

 

De ce a creat Dumnezeu fiinta pe care azi o numim Satana?

Intrebare: Daca Dumnezeu stia ca fiinta pe care azi o numim Satana si unii dintre ceilalti ingeri si in final si Adam si Eva se vor intoarce impotriva lui, de ce a “intrerupt” El eternitatea si a realizat atunci creatia?

 

Raspuns: Raspunsul scurt este ca nu stim. Totusi se pot face niste observatii.

 

Dumnezeu a hotarat sa permita pacatul si a ingaduit aceasta desi stia care va fi natura pacatului, ce va face acesta creatiei Sale si ce va trebui sa faca El ca sa ne salveze din pacat.

Dumnezeu a hotarat sa respinga pacatul prin intermediul binelui. Asta nu inseamna ca Dumnezeu a permis pacatul pentru a aduce binele in lume, ci mai degraba a permis pacatului sa apara din alte motive si a hotarat sa il respinga prin intermediul binelui.

Dumnezeu a hotarat sa faca posibila salvarea din pacat. El face aceasta in baza sangelui varsat al Fiului Sau, Domnul Isus Cristos (Evrei 9:14; 1 Petru 1:18–19; 1 Ioan 1:7).

Dumnezeu a hotarat sa distruga lucrarile diavolului (1 Ioan 3:8) si sa isi exprime dreptatea prin judecarea si pedepsirea celor rai. (Faptele 17:31; Apocalipsa 20:10–15).

Dumnezeu a hotarat sa formeze trupul oamenilor credinciosi, numit Biserica. Acest trup format din credinciosi, atat evrei cat si neevrei, se numeste “mireasa lui Cristos” (2 Corinteni 11:2; Apocalipsa 19:7); ei vor imparti Gloria lui Dumnezeu ca si copii ai lui Dumnezeu, ei sunt numiti mostenitorii lui Dumnezeu si mostenitori uniti cu Cristos si ei vor domni cu El pentru totdeauna (Romani 8:16–17; Apocalipsa 22:5)

In legatura cu asta Dumnezeu lanseaza o invitatie in Biblie. Aceasta spune:

 

“Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!” Si cine aude, sa zica “Vino!” Si celui ce ii este sete, sa vina: cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!” (Apocalipsa 22:17)

 

Articole conexe

Referinte si Note

Matthew Henry, Concise Commentary on the Whole Bible, Moody Press. Chicago. 1983. p. 786. Înapoi

A H. Strong, Systematic Theology, Judson Press. USA. 1907. p. 454. Înapoi

Henry C, Thiessen, Lectures in Systematic Theology, Revised edition, Eerdmans. Grand Rapids. 1979, p. 180.

 

https://creation.com/who-was-the-serpent-romanian

 

///////////////////////////////////////

Revolta Lui Satan Și Căderea Oamenilor În Păcat

Written by Gabriel Baicu

 

În conformitate cu povestirea din cartea Facerea, Eva a fost prima femeie care a trăit pe pământ. Aceasta ar fi fost ispitită de un șarpe să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului în ciuda faptului că Dumnezeu ar fi interzis acest lucru. Care ar fi fost motivul pentru căderea oamenilor în păcat? Principalul motiv ar fi fost curiozitatea, setea de cunoaștere. Unii comentatori ai Bibliei afirmă că primii oameni ar fi fost animați de dorința de a ajunge ca Dumnezeu și de aceea ar fi mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului. Chiar dacă ar fi fost așa, nu era nimic păcătos dacă ei ar fi încercat să ajungă asemănători cu Dumnezeu, de vreme ce El i-ar fi creat după chipul și asemănarea Sa.

 

Adevăratul motiv pentru care primii oameni ar fi mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului este clarificat de Biblie:

 

„6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.” (Facerea 3; 6)

Femeia a înțeles că rodul pomului este vrednic de dorit pentru că dă știință. De ce știința, în care este inclusă și cunoașterea binelui și răului, este ceva rău sau de ce era privită ca fiind ceva rău de către scriitorii respectivelor texte? Întorcându-ne la mentalitatea din spatele mitului, putem să observăm că inocența primilor oameni este echivalată cu o stare de fericire, dar aceasta nu era neapărat o formulă de viață corectă. Oamenii își doreau cunoașterea, nu se mulțumeau cu o stare de fericire care presupunea ignoranța.

 

Povestirea despre căderea în păcat a lui Adam și Eva este absurdă deoarece nu corespunde nici cu natura umană, așa cum o cunoaștem, și nici cu scopul creației oamenilor, așa cum acesta este descris de Biblie. Cunoașterea lui Dumnezeu este prezentată ca fiind scopul ultim pentru care El ne oferă viața veșnică și nu este greșit să presupunem că este și scopul creării oamenilor pe Pământ. Dumnezeu vede în oameni niște ființe capabile să îl cunoască, prin urmare să îl înțeleagă. (Ioan 17; 3)

 

Cum ar putea cineva să cunoască natura morală a lui Dumnezeu dacă nu ar ști să deosebească binele de rău? Lipsa acestui discernământ ar fi făcut imposibilă ascultarea de Dumnezeu bazată pe încredere, deoarece primii oameni nu aveau cum să știe dacă Dumnezeu este bun sau rău sau dacă urmărea binele sau răul lor. Pentru a dobândi încredere în Dumnezeu primii oameni aveau mai întâi nevoie de cunoașterea diferenței dintre bine și rău. Ei nu aveau cum să știe de ce au fost creați și care era proiectul de viitor a lui Dumnezeu pentru ei. Primele ființe umane au devenit oameni cu adevărat numai după ce au încălcat porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului. Fără a cunoaște binele și răul oamenii nu ar fi dobândit niciodată o natură morală și nu ar fi reușit niciodată să îl cunoască pe Dumnezeu.

 

În conformitate cu textele biblice, omenirea ar fi fost creată într-o ignoranță asemănătoare cu a copiilor care datorită acesteia depind în totalitate de părinții lor. În același timp, copiii nu rămân întotdeauna în același stadiu de dezvoltare, ei devin oameni maturi și, în felul acesta, ajung să se asemene cu părinții lor. Un proces similar ar fi trebuit să se producă și în cazul lui Adam și Eva. Aceștia ar fi urmat stadiile de dezvoltare necesare pentru a ajunge să semene cu Dumnezeu, Părintele lor divin. Ceea ce este ciudat în viziunea biblică este că Dumnezeu ar fi încercat să stopeze acest proces natural de dezvoltare umană, împiedicând oamenii să ajungă ca El. Nici un părinte bun nu face așa ceva și, având în vedere textele biblice, această intervenție divină ar fi generat o dramă colosală.

 

Dumnezeu ar fi hotărât că există incompatibilitate între cunoașterea binelui și răului și viața veșnică. Aceasta este o altă contradicție a Bibliei, deoarece în alte texte biblice, viața veșnică este condiționată de cunoașterea binelui și răului, singura care poate duce la alegerea binelui și respingerea răului. Conform Bibliei, odată ce oamenii au ajuns să fie ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul, ei nu mai aveau dreptul să trăiască veșnic. Biblia lasă impresia că Dumnezeu s-a simțit amenințat de oameni de îndată ce aceștia au învățat să deosebească binele de rău. Era ca și cum, o dată trăind veșnic, oamenii ar fi constituit o formă de competiție pentru Dumnezeu.

 

„22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…” (Facerea 3; 22)

Este ușor de observat cum, acest text, din cartea Facerea capitolul 3, contrazice textul din aceeași carte, capitolul 1, conform căruia oamenii ar fi fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, deoarece în el ni se spune că oamenii au ajuns asemănători cu El contrar voinței Lui. Chipul și asemănarea lui Dumnezeu nu pot să fie realizate fără cunoașterea binelui și răului.

 

În continuarea acestei povestiri ni se spune că Eva ar fi fost înșelată de un șarpe, dar acel animal a spus adevărul și adevărul nu poate niciodată să fie înșelător. Tot ceea ce a spus șarpele s-a întâmplat în povestire, cu exactitate. După ce au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului Adam și Eva au devenit, din punctul de vedere al cunoașterii binelui și răului, ca Dumnezeu, așa cum a spus șarpele. (Facerea 3; 22) Omul nu a murit în ziua în care a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, așa cum a spus Dumnezeu, nici fizic și nici spiritual, ci a continuat să trăiască pentru multe secole.

 

„15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, 17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facerea 2; 15-17)

În cartea Facerea, capitolul 3, cititorul este informat despre modul în care Eva ar fi fost înșelată de șarpe:

 

„1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” 2. Iar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm; 3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!” 4. Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri! 5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. 7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.” (Facerea 3; 1-7)

Povestirea aceasta sună ca un basm deoarece chiar este un basm, fără nici o legătură cu realitatea. Putem să înțelegem acest lucru dacă analizăm fiecare detaliu al acestei descrieri, atât în conexiune cu ceea ce știm despre realitate dar și prin comparație între diferitele aspecte ale acestei povestiri. Aceasta este o alegorie, deoarece în realitate șerpii nu vorbesc, și dacă o entitate vorbește atunci nu intră în categoria „fiarelor de pe pământ” adică a animalelor sălbatice. Dacă Dumnezeu ar fi creat un șarpe care vorbește, atunci El nu a creat doar oamenii ca ființe inteligente și conștiente, care să aibă stăpânire asupra întregului pământ, ci a creat și alte ființe vii în rândul animalelor cu aceleași calități intelectuale ca și omul. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci ar fi fost inevitabilă o competiție pentru putere între diferitele ființe inteligente, de exemplu, șerpii și oameni și de această luptă nu s-ar fi făcut în nici un fel responsabili oamenii.

 

Câți șerpi vorbitori a făcut Dumnezeu? Unul singur, o anumită specie de șerpi sau toți șerpii de pe pământ? Dacă a făcut un singur șarpe vorbitor înseamnă că El a pregătit terenul pentru ispitirea primilor oameni. Dacă a creat toți șerpii să fie vorbitori, atunci de ce nu mai vorbesc și în zilele noastre? Dacă Dumnezeu ar fi pedepsit toți șerpii pentru greșeala unuia singur, luându-le la toți capacitatea de a vorbi, atunci El nu ar fi fost drept față de șerpi deoarece nu se făceau toți vinovați de greșeala unuia dintre ei.

 

Pentru a salva aparențele și pentru a justifica inconsecvența dintre afirmația făcută de Dumnezeu în Biblie privitoare la moartea celor care ar fi mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului și ceea ce s-a întâmplat în poveste, mulți comentatori biblici susțin o teză nebiblică. Ei spun că primii oameni în mod evident nu au murit fizic după ce au mâncat din acel pom, dar că ei ar fi murit spiritual. Ce înseamnă moarte spirituală în acel context, acei comentatori se abțin să precizeze. De fapt, se poate demonstra ușor că primii oameni nu au suferit o moarte spirituală după ce au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului. Demonstrația este dată de faptul că Duhul lui Dumnezeu a locuit în oameni mult timp după așa zisa lor cădere în păcat. (Facerea 6; 3) Este indiscutabil că atunci când Duhul lui Dumnezeu locuiește în oameni aceștia nu pot să fie morți spiritual, deoarece El este sursa spiritualității. 

 

Se poate afirma fără greșeală că, în descrierea făcută de către cartea Facerea, Dumnezeu a făcut afirmații care nu s-au întâmplat de fapt și că tot ce a spus șarpele s-a întâmplat întocmai. Lucrul acesta este foarte ciudat, deoarece ne așteptam ca Dumnezeu să fie sursa adevărului și șarpele sursa minciunii, dar nu este așa, conform primei cărți a Bibliei. O posibilă explicație constă în modul cum este văzut Dumnezeu de către scriitorul sau scriitori mitului respectiv. Acest autor sau acești autori par indeciși în modul de a îl prezenta pe Dumnezeu, fie ca pe un personaj pozitiv fie ca pe unul negativ al povestirii. Să nu uităm că în multe mituri cu caracter religios divinitatea este văzută ca fiind ostilă omenirii. 

 

Fiind ispitită de șarpe, femeia a dovedit că știa de recomandarea făcută de Dumnezeu cu privire la pomul cunoștinței binelui și răului. Ea a repetat cerința lui Dumnezeu în auzul șarpelui. Dumnezeu nu a fost interesat ca oamenii să nu mănânce cu nici un chip din pomul cunoștinței binelui și răului căci dacă ar fi dorit să evite acest lucru atunci nu ar fi plasat pomul respectiv în mijlocul grădinii. Cerința de a nu mânca din pomul cunoașterii pare că ar fi fost un test, pe care cei testați nu erau pregătiți să îl treacă. Dumnezeu nu le-a spus oamenilor să nu mănânce din pomul cunoașterii, pur și simplu, ci le-a spus că dacă vor mânca vor muri.

 

Înțelegea femeia ce înseamnă moartea? Dacă moartea ar fi intrat în creație numai după căderea în păcat a primilor oameni, așa cum susțin cei mai mulți comentatori creștini, bazați pe scrierile apostolului Pavel, atunci Eva nu ar fi avut nici o experiență personală care să îi permită să înțeleagă moartea. Moartea ar fi fost pentru ea doar un cuvânt fără nici o concretizare practică. Femeia ar fi trebuit să presupună că moartea era ceva rău, de care trebuia să se ferească, dar ea nu cunoștea încă diferența dintre bine și rău. O mare contradicție a Bibliei este aceea că Dumnezeu le-ar fi cerut oamenilor să înțeleagă diferența dintre bine și rău încă înainte ca ei să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Aceasta reprezintă o inversare a ordinii firești în care ar fi trebuit să se petreacă lucrurile. Mai întâi oamenii trebuiau să poată face diferența dintre bine și rău și numai după aceea ei puteau să înțeleagă dacă moartea era ceva bun sau ceva rău. Pentru noi, care putem să facem diferența dintre bine și rău, ca și pentru scriitorii biblici, se înțelege că moartea este ceva rău, dar primii oameni nu aveau cum să gândească în același fel. 

 

Era încrederea oarbă în Dumnezeu ceva bun sau ceva rău pentru oameni? Noi presupunem că era ceva bun datorită modului cum suntem învățați să înțelegem religia. Primii oameni nu puteau însă să facă această deosebire deoarece ei încă nu mâncaseră din pomul cunoștinței binelui și răului, atunci când femeia a fost ispitită de șarpe.

 

Să presupunem pentru o clipă că Dumnezeu este reprezentantul unei civilizații extra-terestre. Este bine sau este rău să ne încredem orbește într-o astfel de civilizație? Dumnezeul biblic este în multe locuri privit ca fiind reprezentantul unei astfel de civilizații, de exemplu atunci când ni se spune, în cartea Facerea, că fiii Lui s-au căsătorit la un moment dat cu fetele oamenilor. (Facerea 6; 2)

 

Încrederea oarbă este în mod obișnuit ceva greșit. A creat Dumnezeu ființele umane cu o curiozitate naturală pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor sau le-a creat cu tendința către ascultare oarbă? Din povestea lui Adam și Eva putem să vedem că primii oameni au fost considerați de scriitori biblici ca având o mare curiozitate, în legătură cu lumea care îi înconjura. De ce ar fi cerut Dumnezeu oamenilor să acționeze contrar naturii cu care ar fi fost creați? Aceasta este o altă contradicție a Bibliei. Dacă oamenii au fost creați ca niște ființe curioase, cerința de a nu cunoaște, adică de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, nu ar fi avut nici un sens. Din multe puncte de vedere, povestirile despre creație din Biblie nu au nici o rațiune în spatele lor, ele sunt doar niște mituri fără nici o semnificație reală.

 

În ceea ce privește mult amintita libertate de a alege a primilor oameni trebuie spus că și aceasta este doar o noțiune fără conținut, în contextul biblic. Adam și Eva, necunoscând diferența dintre bine și rău, nu puteau să decidă liber înainte de a acționa. O alegere liberă presupune o bună informare asupra unei stări de fapt, dar primii oameni nu au cunoscut diferența dintre bine și rău înainte de a mânca din pomul cunoștinței, deci alegerea lor de a consuma un fruct din acel pom nu a fost liberă, ci a fost condiționată de ignoranța lor. Primii oameni au fost ghidați de curiozitatea lor naturală care i-a determinat să mănânce din fructul oprit. Au făcut lucrul acesta fără să poată să facă diferența dintre bine și rău deci nu au făcut o alegere morală. Pe de altă parte, acolo unde nu există posibilitatea de alegere între mai multe posibilități, cunoscând binele și răul, acolo nu există libertate. 

 

Ce greșeală a făcut șarpele? Acel șarpe despre care Biblia spune că ar fi ispitit-o pe Eva este în mod evident un personaj mitologic deoarece numai în mituri un șarpe poate să vorbească. Oare a observat Eva că animalele nu pot vorbi sau a fost foarte naivă și a crezut că un șarpe care vorbește este ceva normal? Un animal care vorbește ar fi fost ceva foarte surprinzător pentru o ființă umană obișnuită. Dacă un leu sau un alt animal ar fi început să vorbească,  nu ar fi fost acesta un lucru surprinzător pentru Eva? În realitate, un oarecare animal care poate să vorbească ar fi fost un lucru extraordinar chiar și pentru Eva, dar lucrul acesta se întâmplă în mituri, nu în realitate. Singura excepție de la această regulă sunt papagalii însă fără ca ei să poată să înțeleagă, așa cum înțeleg oamenii ceea ce spun, dar ei nu fac parte din povestirea biblică. Mai sunt desigur și alte animale care încearcă să imite unele sunete omenești dar acela nu este propriu zis vorbit. (ref. 107)

 

Nu doar că un șarpe nu poate să vorbească deoarece nu are aparatul vocal care i-ar permite să articuleze cuvintele, dar, cu atât mai mult, nu poate să gândească un plan atât de complex cum ar fi inducerea în eroare a omenirii. Aceste două aspecte sunt minimizate prin niște explicații incredibile oferite de anumiți comentatori biblici. Iată una dintre ele:

 

„Deoarece nu există alt loc în Scripturi în care se revelează că Satan sau demonii pot să determine animalele să vorbească, are mai mult sens explicația că șarpele a putut să producă sunetele care se folosesc la vorbire și Satana a folosit acest lucru în avantajul său. În esență, Satana a folosit această trăsătură pe care o avea șarpele original și l-a determinat să spună ce vroia el. Chiar dacă aceasta sună ciudat, trebuie să fim precauți în a limita ce a făcut Dumnezeu sau ce nu a făcut în Grădina perfectă. Există o posibilitate ca multe alte animale să fi avut abilitatea de a „vorbi” înainte de blestem. Multe animale au tipuri de emisie de sunete sau forme de imitație a comunicării în zilele noastre.” (ref. 108)

Expresia „Grădina perfectă” este nepotrivită pentru o lume în care Satan putea să acționeze nerestricționat. Este de la sine înțeles că un loc în care răul era prezent nu era un loc perfect. În domeniul științifico-fantastic totul este posibil, dar să nu uităm că trăim într-o lume reala care funcționează pe baza unor legi ale naturii și care impun reguli de funcționare ale acestei realități. Dacă Dumnezeu ar fi stabilit aceste reguli atunci nu se înțelege de ce ele sunt călcate atât de des în povestirile despre creație din Biblie. Pe de o parte, Dumnezeu l-ar fi făcut pe om superior altor animale și din acest motiv El le-ar fi conferit oamenilor stăpânire asupra Pământului, dar pe de altă parte, în descrierea biblică despre creație, găsim și alte animale care ar fi avut o inteligență superioară și care ar fi putut vorbi. Aceasta este o contradicție evidentă care descalifică povestirile despre creație din Biblie de la a fi considerate inspirate de Dumnezeu. 

 

Pentru a fi în măsură să folosească cuvintele, oamenii au evoluat pentru o lungă perioadă de timp și în acest proces de evoluție s-a dezvoltat aparatul lingvistic uman. Dacă multe animale ar fi avut prin creație capacitatea de a vorbi și Dumnezeu le-ar fi luat-o, după căderea primilor oameni în păcat, atunci de ce papagalii încă reproduc anumite cuvinte folosite de oameni? Ei de ce nu și-au pierdut această abilitate? Papagalii au un aparat vocal care le permite să imite sunete identice cu cele folosite de oameni, dar aceasta nu înseamnă că vorbesc sau gândesc așa cum o fac oamenii. Dacă în loc de șarpe, în povestirea biblică a lui Adam și Eva ar fi apărut un papagal, poate că aceasta ne-ar fi dat mai mult de gândit, dar era greu de considerat papagalii niște păsări blestemate căci ei zboară, nu se târăsc pe pământ. În orice caz, chiar dacă pot să imite cuvintele folosite de oameni papagalii nu pot să realizeze un plan pentru a induce omenirea în eroare.  

 

Ce spune autorul articolului este că multe animale au fost dotate de Dumnezeu în momentul creației cu abilitatea de a vorbi, dar după căderea oamenilor în păcat, El le-ar fi modificat structura și le-ar fi luat această capacitate. Această afirmație creează o imagine defavorabilă a lui Dumnezeu, care nu ar ști dinainte ceea ce face și care regretă unele lucruri pe care le corectează ulterior.

 

În același timp, consider eu, modificarea morfologică care permite unui animal să vorbească sau îi interzice să o facă ar fi fost importantă și ar fi însemnat o creație din nou a acelor animale, dar, conform Bibliei, Dumnezeu a creat animalele o dată nu de două ori. Dacă anumite animale ar fi fost concepute din momentul creației cu abilitatea de a gândi și a vorbi, la fel ca oamenii, atunci altul ar fi fost destinul lor pe pământ și alta soarta oamenilor. Nimic nu ar fi putut opri o luptă pentru putere și teritorii între animale și oameni și cei din urmă, fiind mai slabi din punct de vedere fizic, decât multe animale, ar fi putut pierde această luptă și ar fi putut să dispară ca specie.

 

Este adevărat că cei care au inventat aceste povești biblice nu s-au gândit la consecințele relatărilor lor dar este cât se poate de greșit să atribuim aceste legende inspirației lui Dumnezeu. Multe aspecte ale povestirilor biblice privitoare la creație ne arată un Dumnezeu fals, un slab planificator al creației Sale dar putem să constatăm din experiența noastră personală că El nu este așa. Luând de bază imaginea biblică despre Dumnezeu, nu putem decât să ne formăm o părere greșită despre El și astfel credința noastră în El suferă.

 

Mulți comentatori biblici identifică șarpele cu Satan, care ar fi luat corpul unui șarpe și ar fi vorbit oamenilor. După altă părere, Satan ar fi vorbit cu o voce umană în prezența lui Eva și a șarpelui și aceasta ar fi putut crea iluzia că animalul a fost acela care a vorbit, dar animalul nu ar fi avut nici o intervenție activă în cursul povestirii. În acest caz, dacă șarpele ar fi fost numai folosit de Satan, ca un fel de paravan, nu ar fi existat nici un motiv ca el să fie pedepsit. Pedepsirea șarpelui ar fi însemnat o răspundere directă a acestuia pentru fapte pe care le-ar comis chiar el și nu altcineva. Cu alte cuvinte, scriitorul biblic nu a avut în vedere forțe supranaturale care s-ar fi folosit de șarpe și ar fi fost răspunzătoare în locul lui, ci a scris despre un șarpe vorbitor a cărui prezență se poate întâlni numai în povești.

 

De ce nu vorbesc șerpii în zilele noastre? Deoarece ei nu sunt dotați cu instrumentele biologice necesare pentru această activitate și, de asemenea, pentru că în realitate ei nu au vorbit niciodată. Putem observa din nou cum anumiți comentatori ai Bibliei caută răspuns la această întrebare și putem vedea că aceste răspunsuri sunt total neconvingătoare. Iată un alt exemplu în acest sens:

 

„Bineînțeles că în zilele noastre șerpii nu vorbesc dar blestemul din cartea Facerea 3:14 probabil că are ceva a face cu aceasta. Să ne amintim schimbările fizice din cartea Facerea capitolul 3. Poate că acesta este motivul pentru care specia de șerpi de care aparținea șarpele care a înșelat-o pe femeie nu a trecut mai departe abilitatea de a vorbi sau poate că a dispărut după căderea în păcat a oamenilor” (ref. 109)

Dacă un singur șarpe a greșit și nu întreaga specie, atunci de ce au fost pedepsiți toți șerpii din specia respectivă și, de asemenea, toți șerpii din toate speciile de șerpi, cu pedeapsa ca de la un anumit moment dat să se miște târându-se pe burtă? Nu are nici un sens. Un șarpe cu picioare nu este un șarpe și totuși așa ar fi trebuit să arate șarpele care ar fi ispitit-o pe Eva, înainte ca acesta să fie blestemat de Dumnezeu pentru fapta sa.

 

Nu se exclude ca șerpii de astăzi să fi evoluat din alte animale care aveau picioare și putem să observăm că anumiți șerpi prezintă vestigiile unor posibile picioare. Cuvântul cheie este evoluția deoarece ceea ce putem să observăm astăzi la anumiți șerpi este o modificare evolutivă, care a lăsat în urma ei anumite urme biologice și nu o dispariție bruscă a picioarelor, datorată unui blestem divin:

 

„Șerpii! Unde sunt mâinile și picioarele lor? Nu este în regulă! Cu peste 100 de milioane de ani în urmă, șerpii au avut patru membre și apoi a intervenit evoluția și a transformat reptilele în înfiorătoarele, alunecoasele ciudățenii spectaculoase care sunt astăzi. În prezent, cercetătorii cred că au descoperit ce a cauzat această schimbare. ” (ref. 110)

Nimic nu ne împiedică să acceptăm că șerpii provin din alte specii de animale, prin evoluție, de vreme ce recunoaștem că toate animalele fac parte din acest proces de evoluție. Numai că animalul care a precedat șarpele actual nu era șarpe, era un alt animal, un strămoș al șarpelui, deci Dumnezeu ar fi trebuit să recreeze acel strămoș al șarpelui și să îl transforme într-un șarpe, după trecerea celor șase zile ale creației, cu toate că Biblia ne spune că întreaga creație s-a terminat în șase zile și că la sfârșitul creației El a declarat că totul era foarte bine. Se pare că „șarpele cu picioare” pe care l-ar fi creat Dumnezeu în perioada celor șase zile nu era foarte bun, deoarece i-ar fi ispitit pe primii oameni să păcătuiască și pentru că a fost nevoie să fie transformat în alt animal.

 

„14. Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15. Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”. (Facerea 3; 14-15)

În mod obișnuit, oamenii simt o anumită repulsie față de șerpi, dar Eva a dovedit mult curaj, cu toate că se afla în fața unui animal sălbatic, care dacă ar fi avut picioare, ar fi fost ca un fel de crocodil sau aligator. Cum putea femeia să aibă încredere în spusele unui crocodil sau aligator? Chiar dacă pomul oprit părea că are o formă frumoasă totuși crocodilul sau aligatorul nu ar fi inspirat încredere unui om. Chiar dacă acest crocodil sau aligator ar fi fost înțelept, totuși aparențele sale probabil că i-ar fi ținut pe oameni departe de el. Povestea nu pare credibilă din nici un punct de vedere.

 

Este un fapt dovedit că șerpii nu mănâncă țărână. Ori ce scuză am căuta să găsim pentru această eroare, ea continuă să rămână scrisă pe paginile Bibliei. Chiar dacă ar putea să înghită o mică cantitate de pământ, pentru digestie, cum fac de exemplu câinii, șerpii nu se hrănesc în acest fel. În Biblie ni se spune că șerpii urmau să mănânce pământ în toate zilele vieții lor, adică pământul ar fi trebuit să devină hrana lor zilnică și este limpede că nu a devenit. Cineva ar putea spune că șerpii nu urmau să mănânce numai pământ dar și pământ. Oricum am prezenta lucrurile șerpii nu se hrănesc cu pământ chiar dacă se folosesc de acesta pentru a putea să își accentueze capacitățile olfactive. Există un organ în cerul gurii unui șarpe numit organul Jacobson care este legat de simțul olfactiv. Șerpii iau praf din mediul înconjurător și îl duc în gură pentru a mirosii mai bine ce se întâmplă în jurul lor. (ref. 110) Această operațiune însă nu înseamnă că ei se hrănesc cu pământ în toate zilele vieții lor. Hrana lor este constituită din alte viețuitoare, nu din pământ.

 

Din punct de vedere spiritual, prin sămânța femeii s-ar putea înțelege Creștinii care sunt într-un război spiritual cu Satan, dar metafora cu zdrobirea capului șarpelui de către urmașii femeii este greu de interpretat. Ea poate fi interpretată în multe feluri și poate chiar să pară o profeție fundamentală a Creștinismului, dar cea mai directă interpretare este una simplă. Șarpele se târăște pe pământ și la nivelul acela poate să atace prin surprindere călcâiul oamenilor și ei se apară strivind capul șarpelui. Cine dorește să vadă în această descriere biblică o profeție trebuie să echivaleze șarpele din cartea Facerea cu Satan dar această apropiere nu este sigură.

 

De exemplu, în cartea lui Iov ni se spune că Satan avea încă picioare și putea să colinde pământul:

 

„7. Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos”. (Cartea lui Iov 1; 7)

Dacă șarpele a fost blestemat să se târâie pe burtă și dacă Satan avea picioare, mult după momentul acestui blestem, înseamnă că șarpele și Satan nu sunt aceleași personaje. Fără picioare Satan nu s-ar fi putut plimba pe pământ. Dacă cei doi sunt diferiți, care este legătura dintre ei? Se poate crede că șarpele a fost doar un instrument la îndemâna lui Satan, dar atunci se pune o întrebare legitimă: De ce a fost pedepsit șarpele dacă el a fost doar un instrument în mâna unei forțe negative? Șarpele nu avea de ce să fie pedepsit decât dacă ar fi fost un complice a lui Satan, dar cartea Facerea nu face referire la așa ceva. Nu reiese de nicăieri că ar fi existat o complicitate între Satan și șarpe, mai mult, șarpele este prezentat ca un animal înțelept care ar fi putut pune la cale, datorită înțelepciunii lui, de unul singur, planul de înșelare a oamenilor.

 

Biblia prezintă două personaje diferite, șarpele și Satan, unul blestemat să rămână fără picioare, șarpele, și celălalt având încă picioare, după blestemul care a urmat căderii oamenilor în păcat.

 

Înainte de a sări la concluzia că șarpele este unul și același personaj cu Satan, cititorul ar trebui să analizeze șarpele ca pe un caracter mitologic în alte mitologii, unde șarpele nu este legat de Satan din Biblie. Ce a fost în mintea persoanei care a scris cartea Facerea, capitolul 2, atunci când a scris despre șarpe? A înțeles aceea persoană șarpele ca pe un caracter mitologic, un animal capabil să vorbească, sau ca pe un înger căzut, Satan dușmanul lui Dumnezeu? Trebuie remarcat că în cartea Facerea șarpele nu arată ca un personaj negativ ci mai degrabă ca unul pozitiv. A aduce cunoaștere este un fapt pozitiv, indiferent cum am privi lucrurile.

 

Cred că avem toate motivele să considerăm că miezul problemei sau cauza conflictului prezentat de cartea Facerea nu este neascultarea omului față de Dumnezeu, cum greșit susțin multe dogme și doctrine religioase, ci este cunoașterea. Se poate demonstra că oamenii, înainte de a mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, nu erau pregătiți să îl asculte pe Dumnezeu, deoarece ei nu aveau nici un reper moral, dacă nu puteau să facă diferența dintre bine și rău. Pe de altă parte, oamenii au acționat conform naturii lor curioase, care ar fi fost creată chiar de Dumnezeu, deci ei nu aveau cum să ia o decizie morală, ci doar una instinctuală. La fel ca în multe alte mituri, și în cartea Facerea, divinitatea este prezentată ca fiind ostilă nevoii de cunoaștere a omenirii și în sprijinul oamenilor vine un personaj mitologic care facilitează accesul la cunoaștere.

 

Șarpele i-a promis cunoaștere Evei și ea a înțeles corect cunoașterea ca pe ceva de dorit. De fapt, cunoașterea binelui și a răului este ceea ce dă oamenilor umanitatea lor și ceea ce îi separă de animale. Acest adevăr fundamental nu trebuie să fie scăpat din vedere atunci când încercăm să stabilim care este tema principală de discuție în ceea ce privește povestea lui Adam și Eva și a neascultării lor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, așa cum este prezentat de cartea Facerea, a cerut oamenilor un lucru absurd, în contradicție cu propria lor natură și apoi El i-a pedepsit pe oameni că nu au respectat cerința Lui. Aceasta este o contradicție fundamentală a Bibliei care îl prezintă pe Dumnezeu într-o lumină negativă. Oricine insistă asupra interpretării literale a primelor 11 capitole din cartea Facerea face un deserviciu lui Dumnezeu deoarece promovează o imagine nefavorabilă Lui.

 

Șarpele nu a mințit-o pe Eva, dar pentru Satan, care este considerat tatăl minciunii, acesta este un lucru extraordinar. Șarpele a afirmat că primii oameni nu vor muri dacă vor mânca din pomul cunoștinței binelui și răului și că a cunoaște este un lucru bun și că lucrul acesta le-ar fi permis oamenilor să fie ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. Tot ceea ce a spus șarpele era adevărat și s-a întâmplat exact cum a spus el. Dimpotrivă ceea ce a spus Dumnezeu, în povestirea biblică, nu s-a întâmplat așa cum a afirmat El.

 

Prin aceasta nu susțin o interpretare gnostică a Bibliei, nu fac decât să constat ce ne spun textele din cartea Facerea. Gnosticismul este obligat să considere Biblia ca fiind, în totalitatea ei, un text inspirat de Dumnezeu, dacă dorește să îi dea un sens spiritual, dar eu încerc să demonstrez că textele biblice sunt absurde, deci nu sunt inspirate de El. Dacă însă aș considera cartea Facerea ca fiind un text adevărat, fiind inspirat de Dumnezeu, atunci aș fi obligat să remarc că șarpele este fără îndoială văzut de scriitorul sau scriitorii acelor texte ca fiind un personaj mai degrabă pozitiv, un aliat al omului.

 

Un adevăr indiscutabil, spus de șarpe, este acela că Adam și Eva nu urmau să moară, imediat după ce ar fi mâncat din pomul cunoașterii, nici măcar spiritual, și cine citește textul respectiv poate să constate că moartea lor nu s-a produs, așa cum a spus Dumnezeu, în ziua în care au mâncat din roadele pomului. Mulți încearcă să repare această neconcordanță biblică susținând că Adam și Eva ar fi murit spiritual după ce ar fi consumat din pomul cunoașterii dar aceasta este o absurditate. Cum puteau să moară spiritual primii oameni, după ce ar fi mâncat din roadele pomului cunoașterii, dacă atunci li s-au deschis ochii și au devenit ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul, deci dacă atunci s-au trezit spiritual? A deveni ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul, nu poate să însemne, în nici un caz, o moarte spirituală ci este o înviere spirituală.

 

Moartea spirituală înseamnă despărțirea de Dumnezeu, dar primii oameni nu s-au separat de El după ce au căzut în păcat. Mai mult, ca cineva să moară spiritual ar trebui ca mai întâi să trăiască spiritual, dar primii oameni nu puteau să aibă o viață spirituală autentică înainte de a mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, deoarece nu există spiritualitate fără cunoașterea binelui și răului.

 

Șarpele i-a învățat pe oameni ceea ce Dumnezeu vroia să țină ascuns de ei și anume importanța cunoașterii. Fără cunoaștere, oamenii nu ar fi fost ființe conștiente, umani în adevăratul înțeles al cuvântului.

 

Există desigur două posibile interpretări ale textelor biblice cu privire la pomul cunoașterii binelui și răului. Prima, Dumnezeu nu ar fi oprit cunoașterea în mod absolut, ci doar a vrut să îi testeze pe oameni înainte de a o permite acestora. A doua, Dumnezeu nu a dorit ca oamenii să dobândească și cunoașterea și eternitatea în același timp. Oamenii ar fi trebuit să opteze între cunoaștere, însoțită de mortalitate sau viața veșnică într-o deplină ascultare de Dumnezeu și fără posibilitatea de a discerne între bine și rău.

 

Un alt adevăr spus de șarpe a fost legat de consecințele consumului din roadele pomului cunoașterii. Textul biblic ne arată  că șarpele a spus că, dacă oamenii vor mânca din acel pom, vor deveni ca Dumnezeu cunoscând binele și răul. Ce avantaj ar fi avut șarpele, ca factor al răului, dacă oamenii ar fi devenit capabili să recunoască binele și să îl deosebească de rău? Nici un avantaj. Dacă șarpele ar fi fost cu adevărat un agent al răului, așa cum mențin dogmele și doctrinele religioase, atunci el nu ar fi avut nici un beneficiu din capacitatea oamenilor de a recunoaște răul deoarece acei oameni ar fi cunoscut că șarpele este rău. Cu alte cuvinte, îndemnându-i pe oameni să mănânce din pomul cunoașterii, șarpele s-ar fi deconspirat chiar pe sine. Mai degrabă, șarpele a urmărit să își facă un aliat în oameni, împotriva a ceea ce el credea că vede rău în Dumnezeu. Șarpele s-ar fi putut aștepta ca, după ce oamenii vor cunoaște binele și răul, aceștia să devină capabili să vadă și ei ceea ce vedea și el.

 

Dintre cele două interpretări enunțate eu consider că cea de a doua este mai plauzibilă în contextul cărții Facerea. Biblia ne lasă să înțelegem că Dumnezeu nu a dorit ca oamenii să dobândească și cunoașterea și eternitatea, în același timp, pentru că oamenii ar fi putut să devină niște concurenți periculoși pentru El. Observând că oamenii au devenit ca Dumnezeu, în urma consumului din roadele pomului cunoașterii, El nu a dorit să le permită acestora să trăiască veșnic tocmai pentru că principiul cunoașterii era în concurență cu principiul ascultării necondiționate. Dumnezeu nu ar fi dorit să aibă pe cineva care să îi prezinte dileme morale, după ce a avut o experiență rea cu Satana în acest sens.

 

Nu este de loc credibilă ipoteza că Dumnezeu ar fi vrut să îi testeze pe oameni pentru a vedea dacă aceștia sunt ascultători sau nu, atâta vreme cât oamenii nu erau încă răspunzători din punct de vedere moral, necunoscând diferența dintre bine și rău, pe care au aflat-o doar după ce au mâncat din pomul cunoașterii. 

 

În conformitate cu cartea Facerea capitolul 2, Dumnezeu ar fi preferat ca oamenii să rămână într-o stare de ignoranță și să nu cunoască diferența dintre bine și rău. Dumnezeu ar fi dorit să păstreze oamenii într-un fel de inocență copilărească păstrând cunoștința binelui și a răului numai pentru El. În același timp, oricât ar părea de ciudat, această poveste ne îndreaptă cu gândul la posibilitatea ca o civilizație extraterestră să se fi folosit de oameni doar pentru diferite munci nedorind însă să le ofere și o cunoaștere mai elevată. Probabil, aceasta ar fi versiunea pe care reprezentanții teoriei Astronauților Antici ar avansa-o în legătură cu acest aspect mai ales că textul biblic folosește pluralul atunci când se referă la divinitate. Desigur că aceasta este doar o speculație dar este una la care ne invită textele biblice, care sunt atât de pline de aluzii misterioase la fel ca orice mit. În orice caz, fără abilitatea de a discerne ceea ce este bun de ceea ce este rău, oamenii ar fi fost un fel de animale evoluate, dar fără conștiință.

 

Dumnezeu ar fi interzis orice contact cu pomul cunoștinței binelui și al răului dar în mod paradoxal El ar fi plasat pomul respectiv în mijlocul Grădinii Eden. Dacă Dumnezeu ar fi urmărit să oprească cu adevărat omenirea să mănânce din acel pom, El ar fi lăsat acel pom în afara Grădinii Eden. Prezența pomului ar fi fost o continuă ispită pentru omenire chiar dacă Biblia ne spune că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni. La prima vedere acesta ar fi un argument pentru prima variantă de interpretare, potrivit cu care Dumnezeu nu ar fi interzis cunoașterea oamenilor dar ar fi legat-o de ascultarea necondiționată.

 

Oare Dumnezeu i-ar fi ispitit pe oameni să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, atunci când l-a plasat pe acesta în mijlocul Grădinii Eden? Dacă Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, de ce a generat prilejul ca oamenii să devină neascultători plantând pomul cunoașterii în Grădina Eden? Această ispită, pusă în calea primilor oameni, este în neconcordanță cu următorul text biblic:

 

„13. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.” (Epistola soborniceasca a Sfântului Apostol Iacov 1; 13)

Multora le place să creadă că șarpele a ispitit-o pe Eva, dar acțiunea șarpelui ar fi fost imposibilă dacă pomul cunoștinței binelui și răului nu s-ar fi aflat în Grădina Eden și dacă Dumnezeu nu ar fi pus interdicția ca oamenii să mănânce din el. Dumnezeu i-a ispitit pe oameni plasând pomul cunoștinței în mijlocul Grădinii Eden și șarpele i-a ispitit convingându-i să mănânce din el. Chiar dacă nu ar fi existat șarpele ispita de a mânca din pomul cunoștinței ar fi fost mereu în Grădină până când cineva ar fi mâncat din pom. Este de neconceput ca rasele umane, de a lungul timpului, să fi refuzat mereu să dobândească cunoștința binelui și a răului. În orice caz, ascultarea unor oameni nu ar fi garantat ascultarea tuturor oamenilor, deoarece Adam și Eva au născut și copii neprihăniți dar și alții cu probleme morale, de exemplu, Abel și Cain. Ispita rămânând în mijlocul Grădinii, până la urmă tot s-ar fi găsit un om care să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, chiar fără prezența șarpelui.

 

Idea că Dumnezeu ar fi așteptat ca oamenii să nu cadă în păcat este cu totul absurdă, dat fiind condițiile în care ne spune Biblia că ei s-ar fi aflat. Aceste condiții excludeau posibilitatea ca oamenii să nu cadă în păcat. În afară de situația că ei încă nu cunoșteau binele și răul, oamenii avea de a face cu o ființă mult mai înțeleaptă decât ei, cu șarpele. De fapt, deoarece Dumnezeu este Atotștiutor, El ar fi trebuit să știe dinainte că oamenii vor cădea în păcat dacă vor fi ispitiți de șarpe.

 

În cartea Facerea capitolul 1, Dumnezeu ar fi creat primii oameni după chipul și asemănarea Sa și de aceea oferta de a fi ca și El, pe care șarpele ar fi făcut-o primilor oameni, nu avea de ce să genereze nici o suspiciune. 

 

„26. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” 27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Facerea 1; 26-27)

Dacă chipul și asemănarea lui Dumnezeu ar fi însemnat pentru oameni cunoașterea binelui și răului, atunci interdicția de a mânca din pomul cunoștinței însemna și prohibiția de a fi ca El. Ascultarea oarbă de Dumnezeu ar fi însemnat ca oamenii să rămână pentru totdeauna niște ființe inferioare, care nu ar fi reflectat niciodată chipul și asemănarea Lui, și care nu ar fi cunoscut niciodată binele și răul.

 

În contextul cărții Facerea, dorința oamenilor de a atinge potențialul maxim creat de Dumnezeu în ei, care însemna asemănarea cu El, a fost o dorință legitimă și condamnarea acesteia nu are nici un sens. A nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului ar fi  fost o cerință care se îndrepta împotriva realizării potențialului pe care Dumnezeu l-a pus în oameni atunci când i-a creat după chipul și asemănarea Sa. Paradoxal, dar a asculta de Dumnezeu prin a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului însemna de fapt de a nu urma calea care ducea la realizarea chipului Lui în oameni. Crearea oamenilor după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și interdicția de a mânca din pomul cunoașterii este o altă contradicție care se află în Biblie și care diminuează valoarea textelor ei.

 

În mod rațional cunoștința binelui și răului ar fi trebuit să fie conferită oamenilor înainte de a fi încercați și nu ca urmare a încercării respective. Orice încercare presupune capacitatea de a alege între mai multe posibilități dar această abilitate este condiționată de cunoașterea a ceea ce este bine și a ceea ce este rău. Oamenii care nu cunoșteau diferența dintre bine și rău nu trebuiau să fie încercați în nici un fel căci nu erau pregătiți pentru nici un fel de încercare.

 

Trebuie să fie precizat ori de câte ori este cazul, libertatea de a alege, care ar fi fost oferită primilor oameni, și de care fac caz dogmele și doctrinele religioase este o minciună atâta vreme cât Adam și Eva nu cunoșteau diferența dintre bine și rău. Libertate fără moralitate nu există și nici moralitate fără cunoașterea binelui și a răului. O persoană care nu face deosebirea dintre bine și rău nu este nici morală și nici imorală, ea este dincolo de moralitate. Din acest motiv, ai îi numi pe Adam și Eva păcătoși nu are nici un sens dacă păcatul reprezintă o acțiune imorală sau ilegală, așa cum este considerat de obicei.

 

Dumnezeu, care este iubitor și generos, nu ar fi cerut niciodată oamenilor să facă o alegere de care depindea viața lor, înainte de a fi capabili să deosebească binele de rău, și aceasta tocmai pentru că este iubitor și generos.

 

În același timp, alegerea făcută de Adam și Eva, cu privire la pomul cunoștinței binelui și răului, nu oferea garanția că și urmașii lor, fiecare dintre ei, ar fi făcut aceeași alegere, prin urmare transmiterea consecințelor acestei alegeri către urmași încalcă principiul răspunderii personale, enunțat în alte texte biblice:

 

„20. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.” (Iezechiel 18; 20)

Biblia este contradictorie în esența ei dacă pe de o parte ne spune că toți oamenii mor și cei buni, și cei răi, din cauza păcatului lui Adam și Eva, dar pe de altă parte ne spune că fiecare individ este responsabil pentru faptele lui. De fapt, oamenii mor pentru că sunt muritori prin natura lor, iar Adam și Eva sunt personaje de legendă deci nu au trăit niciodată pe pământ.

 

Libertatea de a alege, acolo unde ea există, este individuală prin definiție. Dacă înglobăm întreaga omenire în persoanele lui Adam și Eva și îi considerăm pe aceștia ca fiind reprezentanții tuturor oamenilor care au trăit, trăiesc sau vor trăi pe Pământ, atunci recunoaștem că nu exista decât o singură opțiune și aceasta era cea aleasă de Adam și Eva, adică neascultarea de Dumnezeu. De ce să fie toți oamenii pedepsiți pentru păcatele lui Adam și Eva, dacă nu ar fi procedat toți, la fel ca și ei? Moartea vine în mod nedrept asupra oamenilor drepți, dacă aceștia sunt pedepsiți pentru un păcat pe care nu l-au săvârșit ei și nici nu l-ar fi săvârșit, dacă s-ar fi aflat în situația respectivă. Atunci când admitem că toți oamenii ar fi procedat la fel ca și Adam și Eva, recunoaștem de fapt, că ei ar fi fost creați de Dumnezeu cu o natură curioasă și că au acționat conform cu această natură.

 

În lipsa unei alegeri adevărate între bine și rău Adam și Eva nu ar fi fost în situația de a asculta de Dumnezeu datorită naturii lor umane, deoarece natura umană este neascultătoare prin definiție. Este evident că ascultarea oarbă nu este în natura umană și niciodată nu a fost, lucru confirmat și de mitul lui Adam și Eva, dacă o astfel de confirmare are vre-o valoare. Mai ales copiii au tendința de a face ce vor ei și Adam și Eva erau la început ca niște copii, care nu făceau diferența între bine și rău.

 

Personal, consider că dacă narațiunea despre Adam și Eva ar fi fost adevărată, cei doi nu ar fi avut o alegere reală de a îl asculta pe Dumnezeu, în legătură cu pomul cunoașterii, și că neascultarea lor ar fi fost inevitabilă. Fac această afirmație având în vedere natura umană care este doritoare de cunoaștere. Dorința de cunoaștere nu este un lux, ci este o necesitate care le permite oamenilor să se adapteze la mediul în care trăiesc. Alte argumente în sprijinul acestei afirmații se bazează pe incapacitatea primilor oameni de a alege între bine și rău, pe abilitatea excepțională a șarpelui, a celui care i-ar fi ispitit, și pe incapacitatea de a înțelege moartea, care ar fi fost consecința neascultării lor.

 

Un alt argument, foarte important, este acela al inevitabilității păcatului primilor oameni, singura ipoteză în care Dumnezeu putea să își demonstreze caracterul Său, în fața întregii creații. Avea Dumnezeu nevoie de o asemenea demonstrație? Se pare că da. Planul lui Dumnezeu, așa cum este el expus de învățătura creștină presupunea cu necesitate căderea oamenilor în păcat. Dacă primii oameni nu ar fi căzut în păcat, nu ar fi fost nevoie ca Hristos să se întrupeze într-un om și să moară pe cruce. În cazul în care Hristos nu ar fi murit și înviat, atunci Dumnezeu nu ar fi putut să își arate dragostea Sa deplină pentru oameni. Dacă Satana l-a provocat pe Dumnezeu, contestându-i dragostea pentru creația Sa, convingând o treime din îngeri, și generând îndoială în mințile a două treimi dintre ei, atunci El, pentru a alunga această îndoială a trebuit să îl trimită pe Fiul Său pe pământ. Dacă Hristos nu venea pe Pământ, îndoiala ar fi persistat în mințile a două treimi dintre îngeri, și dacă Adam și Eva l-ar fi ascultat pe Dumnezeu, în legătură cu pomul cunoașterii, atunci îndoială ar fi rămas prezentă în conștiințele celor două treimi din îngeri și o nouă revoltă ar fi fost oricând posibilă.    

 

Între încrederea în autoritate și căutarea personală a adevărului, care vine din cunoaștere, Adam și Eva au ales cea de a doua cale. Aceasta nu ar fi fost o alegere făcută în deplină cunoștință de cauză, ci o intuiție în privința a ceea ce ei aveau de făcut pentru a realiza potențialul pus de Dumnezeu în ei. De ce ne-ar cere Dumnezeu să îl ascultăm orbește, mai degrabă decât să îl cunoaștem pe El? Personal, contrar la ceea ce ne spune cartea Facerea, cred că Dumnezeu nu cere de la noi ascultare oarbă, ci El vrea ca noi să alegem binele, în urma cunoașterii binelui și a răului.

 

În realitate, cunoașterea binelui și răului nu a apărut brusc în urma unui gest făcut de primii oameni. Această cunoaștere este rezultatul unui lung proces care s-a produs în istoria omenirii. Fiecare om trebuie să învețe să deosebească binele de rău, nimeni nu se naște cu această capacitate, pe care ar fi dobândit-o ca moștenire de la primii oameni, care la rândul lor ar fi dobândit-o după ce ar fi mâncat din pomul cunoașterii. De-a lungul istoriei sale omenirea a învățat să deosebească binele de rău, uneori plătind un preț foarte ridicat. De exemplu, oamenii înțeleg din ce în ce mai bine că războaiele sunt ceva rău, în care toată lumea are de pierdut. Un alt exemplu este modul în care omenirea a învățat să lupte împotriva răului pe care îl aduc bolile și epidemiile. Afirmația că oamenii, în trecutul lor îndepărtat, ar fi avut un moment de iluminare care le-ar fi permis să deosebească binele de rău, este o invenție cu caracter mitologic.

 

Istoria lui Adam și Eva conține descrierea unui fenomen care a marcat omenirea de a lungul veacurilor. Este vorba despre lupta dintre autoritate și cunoaștere, dintre ceea ce se consideră a fi autoritatea care este exercitată în numele lui Dumnezeu și știință. Acesta este adevăratul conflict al primei cărți al Bibliei și el a fost transformat într-o dramă de proporții cosmice între bine și rău. Din nefericire, mai ales în trecut, cunoașterea a fost plasată în aceeași tabără cu șarpele și a fost considerată un pericol pentru credința în Dumnezeu. Conflictul dintre autoritate și cunoaștere încă nu s-a stins și el își arată efectele nocive în zona educației atunci când fanatismul religios încearcă să anuleze vocea științei.

 

Lupta dintre bine și rău, din Biblie, este în esență lupta dintre autoritate și știință, între ceea ce trebuie să acceptăm fără să discutăm și ceea ce putem să primim numai după ce am observat și cercetat în mod sistematic.

 

Oare trebuie mai degrabă să luăm de a gata un mit, și să credem că s-a petrecut întocmai în realitate, sau mai bine să cercetăm natura din jurul nostru, prin mijloacele științifice și tehnice de care dispunem, și să acceptăm concluziile la care ne conduc? Cred că prima variantă este un adevărat dezastru pentru omenire, în măsura în care împiedică cunoașterea reală. Dacă omenirea a progresat și dacă a crescut gradul de civilizație este tocmai datorită acelora care au sesizat absurditățile conținute de prima carte a Bibliei, și de alte texte ale ei, și au contestat afirmația că textele biblice ne vorbesc despre modul cum a apărut universul și omenirea.

 

În contextul biblic, trebuie observat că neascultarea față de Dumnezeu ar fi fost singura cale prin care oamenii ar fi putut să câștige libertatea de a alege și maturitatea. În Biblie lucrurile apar într-o ordine irațională. Dumnezeu ar fi dat oamenilor mai întâi libertatea de a alege în a îl asculta pe El sau a nu îl asculta și numai după aceea le-ar fi permis oamenilor să cunoască binele și răul. Ordinea corectă era aceea ca mai întâi oamenii să poată face deosebirea dintre bine și rău și numai după aceea să dobândească libertatea de a alege.

 

În faza inițială, Dumnezeu ar fi creat niște oameni fără discernământ și în locul acestuia oamenii ar fi funcționat pe baza principiului ascultării necondiționate de El. Astfel de ființe ar fi fost un fel de roboți, care ar fi depins în totalitate de El. Primii oameni nu ar fi avut dreptul să asculte de dorințele lor sau să facă propriile lor alegeri, ei ar fi fost limitați de Dumnezeu în manifestarea liberă a voinței lor.

 

Conform Bibliei, Dumnezeu nu ar fi creat ființe libere, ci ființe total dependente de El, oameni care nu cunoșteau diferența dintre bine și rău. O alegere urmată de o amenințare nu este niciodată o alegere liberă și așa ar fi fost alegerea făcută de Adam și Eva de a asculta sau nu de Dumnezeu, alegere care era urmată de amenințarea cu moartea. O astfel de alegere în loc să îi sperie pe oameni mai degrabă le-ar fi trezit interesul, dată fiind miza ei atât de importantă.

 

Înainte să cunoască binele și răul, primii oameni au fost ca niște copii, fără responsabilitate, și din acest motiv ei nu ar fi fost capabili să fie judecați sau pedepsiți pentru faptele lor. O persoană fără discernământ, care nu cunoaște diferența dintre bine și rău nu poate să fie pedepsită și nu este pedepsită pentru comportamentul său. Dumnezeu, care este etalonul dreptății, în cartea Facerea, i-a pedepsit pe primii oameni cu toate că ei nu aveau discernământ și nu puteau să facă alegeri bazate pe acesta. Aceasta este o absurditate și este în contradicție cu felul în care îl înțelegem pe Dumnezeu, care nici o dată nu ar fi săvârșit ceva nedrept, pedepsind niște oameni iresponsabili. Dumnezeu, așa cum este prezentat de cartea Facerea, este departe de perfecțiunea pe care i-o atribuie oamenii. În El nu ar fi existat perfecțiune, dacă i-ar fi pedepsit pe Adam și Eva pentru o faptă săvârșită de ei, înainte ca ei să dobândească discernământ, înainte ca ei să cunoască binele și răul.

 

Cel fel de Tată al omenirii ne prezintă Biblia în prima carte a ei? Dacă un tată ar ști că fiul sau fiica sa este imatură și nu are capacitate de discernământ, el nu ar amplasa un fel de capcană înaintea lui sau a ei, în care, în inocența sa, copilul ar putea să cadă din curiozitate. În cartea Facerea, Dumnezeu nu ar fi respectat această regulă. El ar fi plantat, în Grădina Eden, un copac care era periculos pentru copiii săi deoarece el le-ar fi produs moartea, copac la care Adam și Eva ar fi avut acces din curiozitate. Un astfel de Tată nu poate să fie considerat un Tată responsabil, dar prima carte a Bibliei fiind o culegere de mituri și nu expresia realității, nu avem nici un motiv să credem că Dumnezeu ar fi acționat vre-o dată ca un Tată iresponsabil. Deoarece îl prezintă pe Dumnezeu într-o lumină atât de defavorabilă, cartea Facerea nu poate să fie inspirată de El. 

 

Curiozitatea științifică a oamenilor face ca societatea umană să fie ceea ce este astăzi, o lume evoluată tehnologic, deci dorința oamenilor de a cunoaște nu poate să fie ceva atât de rău.

 

Referindu-se la căderea oamenilor în păcat, povestea din cartea Facerea capitolul 2 ne spune că singurul lucru care îi separă pe oameni de Dumnezeu este cunoașterea. După ce au mâncat din pomul vieții, oamenii au devenit ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul, și în felul acesta, s-a deschis calea oamenilor către viața veșnică.

 

„22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…” (Facerea 3; 22)

Biblia ne spune că prin cunoaștere putem să ajungem să fim ca Dumnezeu, mai întâi cunoscând binele și răul și apoi învățând cum să trăim veșnic, adică ajungând să cunoaștem și secretul vieții veșnice.

 

Ce fel de om și ce fel de societate umană a vrut Dumnezeu să realizeze pentru viitorul omenirii? A vrut Dumnezeu să aibă la dispoziție un robot fără capacitatea de a discerne, deci fără personalitate, sau a vrut să genereze ființe dezvoltate din punct de vedere intelectual, capabile să îl înțeleagă pe El? Biblia ne spune că viața veșnică constă tocmai în cunoașterea lui Dumnezeu dar cunoașterea Lui este imposibilă fără cunoașterea binelui și a răului, care ar fi fost interzisă oamenilor, în conformitate cu cartea Facerea. Interdicția de a cunoaște deosebirea dintre bine și rău este în contradicție cu chemarea biblică de a îl cunoaște pe Dumnezeu.

 

De remarcat, din felul în care cartea Facerea ne spune că au fost testați primii oameni, că aceștia nu au demonstrat înclinația lor către bine sau către rău, în urma testului, ci au ales între ignoranță și cunoaștere.

 

A fost Satan condamnat de Dumnezeu pentru că și el a vrut să cunoască binele și răul sau diavolul a descoperit singur calea negativă, fără să mănânce din pomul cunoașterii? Sunt întrebări care ar merita un răspuns dacă vrem să găsim un sens miturilor biblice despre creație dar poate că aceste mituri nu au nici un sens sunt pură imaginație. În același timp, deoarece acestor mituri li se oferă un sens spiritual foarte înalt, de către Bisericile instituționale, avem nevoie de răspunsuri concrete pentru a vedea dacă această ofertă este justificată sau nu.

 

Motivul general acceptat al revoltei lui Satana este mândria lui bazată pe aceea că el ar fost un înger foarte special. Acest motiv însă este prea general pentru a ne da o explicație concretă asupra cauzelor pentru care Satan s-ar fi revoltat împotriva lui Dumnezeu. Ne referim desigur la studiul unei legende, nu la analiza unor fapte cu caracter istoric.

 

Necunoașterea diferenței dintre bine și rău ar fi putut favoriza o revoltă în Împărăția lui Dumnezeu deoarece necunoscând răul îngerii ar fi putut să nu aprecieze bunătatea Lui.

 

În același timp, necunoașterea diferenței dintre bine și rău ar fi trebuit să fie compensată de dragostea lui Dumnezeu pentru îngeri și de dragostea îngerilor pentru El, dar se pare că nu a fost, dacă avem în vedere revolta lui Satana și atașamentul unei treimi din îngeri față de el.

 

„3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti. 4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12; 3-4)

Interpretarea obișnuită a acestui text este că balaurul mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne este Satan și că a treia parte din stelele cerului reprezintă a treia parte din îngerii lui Dumnezeu, care ar fi fost convinși de Satan să îl urmeze pe el, în revolta sa. Din acest text rezultă că o treime din îngerii lui Dumnezeu au urmat binele până în momentul când au întâlnit răul și după aceea au urmat răul. În același timp, alte două treimi din îngerii lui Dumnezeu ar fi continuat să îi rămână fideli Lui dar Satan ar fi sădit îndoiala în mintea lor și această îndoială ar fi trebuit spulberată căci altfel o nouă revoltă ar fi fost oricând posibilă. Dumnezeu ar fi conceput un plan complex pentru a înlătura îndoiala din mințile celor două treimi de îngeri și în acest plan crearea oamenilor și căderea lor în păcat ar fi jucat un rol foarte important. 

 

Înainte de a ne concentra asupra revoltei lui Satana mai trebuie făcute câteva precizări în legătură cu neascultarea oamenilor față de Dumnezeu.

 

Când au văzut că Dumnezeu privește acțiunea lor ca pe o greșeală, Adam și Eva ar fi trebuit să regrete căderea lor în păcat. Ce puteau ei să regrete în mod concret? Ar fi trebuit să regrete că au ales răul împotriva binelui? Ei nu au făcut o astfel de alegere deci nu aveau cum să o regrete. Trebuiau ei să regrete că au ales calea cunoașterii în loc să aleagă ascultarea oarbă și ignoranța? Nu puteau să regrete acea alegere, deoarece, fără cunoașterea binelui și răului, oamenii nu ar fi devenit conștiințele evoluate care sunt astăzi. Părerea de rău pentru alegerea cunoașterii în loc de alegerea ignoranței nu ar fi avut nici un sens, de aceea Adam și Eva nu ar fi avut de ce să regrete decizia lor cu privire la pomul cunoașterii. Numai regretul de a alege răul mai degrabă decât binele are sens, dar Biblia nu ne spune că în urma cunoașterii binelui și răului Adam și Eva ar fi ales răul și nu binele.

 

Cum a știut Dumnezeu că primii oameni au mâncat din pomul cunoașterii? El ar fi aflat lucrul acesta printr-o deducție logică. Primii oameni au devenit conștienți că erau dezbrăcați. Ei ar fi realizat dintr-o dată că a fi dezbrăcat ar fi fost ceva greșit în ochii lui Dumnezeu. Aceasta este o afirmație absurdă. Dacă Dumnezeu a creat oamenii dezbrăcați, atunci a fi dezbrăcat în fața Lui nu putea să constituie nici o problemă. În același timp, dacă a fi dezbrăcat ar fi fost o situație rușinoasă ar însemna că Dumnezeu ar fi creat ceva rușinos și ar fi tolerat pentru un timp o astfel de situație. Cu alte cuvinte, primii oameni, până la căderea în păcat ar fi trăit într-o situație rușinoasă, creată de Dumnezeu, dar fără ca ei să știe. Aceasta este concluzia care este implicită în textul biblic respectiv.  

 

Într-o Grădină unde Adam și Eva erau singuri, faptul de a fi dezbrăcați nu avea cum să fie o problemă și de aceea rușinea lor nu are nici un sens, mai ales dacă Dumnezeu i-ar fi creat în acest fel. Numai după ce oamenii s-au înmulțit pe Pământ, a fi dezbrăcat în public a devenit o problemă.

 

Textul acesta este o explicație mitologică care vine din timpurile în care purtarea hainelor a devenit o normă și a fi dezbrăcat în public a fost considerat rușinos. Dacă această povestire ar fi adevărată, cum s-ar putea explica comportamentul anumitor triburi africane, unde oamenii trăiesc dezbrăcați în mijlocul semenilor lor? Nu sunt și acei oameni urmașii lui Adam și Eva? Nu și-au deschis și Africanii, la care se face referire, ochii, ca o consecință a păcatului de neascultare a lui Adam și Eva? Ar fi trebuit ca și acele persoane să își deschidă ochii, dacă sunt urmașii lui Adam și Eva care și-au deschis ochii, în urma consumului din roadele pomului cunoștinței binelui și răului. Toate detaliile poveștii cu Adam și Eva sunt incoerente din punct de vedere rațional.

 

Dacă a fi dezbrăcat ar fi fost rușinos, Dumnezeu i-ar fi îmbrăcat pe oameni din momentul creației lor. Dumnezeu nu a considerat că oamenii erau într-o situație rușinoasă, fiind dezbrăcați, și dacă primii oameni nu ar fi căzut în păcat, după logica textului din cartea Facerea, oamenii ar fi rămas dezbrăcați pentru eternitate.

 

Biblia ne spune că primii oameni ar fi deschis ochii după căderea lor în păcat. Aceasta este o afirmație foarte ciudată și presupune că până la căderea în păcat ei au avut ochii închiși din punct de vedere moral. Dacă lucrurile ar fi stat așa cum spune Biblia, atunci nu s-ar putea vorbi de o înaltă moralitate sau o spiritualitate elevată a primilor oameni, înainte de căderea lor în păcat. A fi într-o situație proastă, fără să realizezi acest lucru, nu este o dovadă de moralitate înaltă, ci de inconștiență. Starea morală a primilor oameni, după descrierea Bibliei, a fost deplorabilă încă înainte de căderea lor în păcat. 

 

În același timp, dacă primii oameni au avut „ochii morali” închiși, așa cum spune cartea Facerea, până la căderea lor în păcat, ei nu puteau să fie responsabili pentru răspunsul pe care l-au dat ispitei șarpelui, prin urmare ei nu trebuiau să fie pedepsiți pentru răspunsul lor. Cu „ochii morali” închiși ei nu ar fi putut să recunoască realitatea căreia trebuiau să îi facă față. Dacă este bine ca oamenii să trăiască cu ochii deschiși, din punct de vedere moral, atunci căderea în păcat a fost o necesitate. 

 

Pentru motive necunoscute, șarpele „înțelept” nu s-a gândit că ispitindu-i pe oameni să mănânce prima dată din pomul vieții ar fi creat probleme mult mai mari lui Dumnezeu, decât consumul din fructele pomului cunoașterii. În acest caz, șarpele nu s-a dovedit a fi un strateg prea bun deoarece dacă primii oameni ar fi mâncat mai întâi din pomul vieții aceasta ar fi oferit oamenilor un timp infinit pentru a ajunge la pomul cunoștinței binelui și răului. Accesul la pomul vieții ar fi fost liber și a fost blocat numai după căderea primilor oameni în păcat. Primele 11 capitole ale cărții Facerea nu descriu lumea reală, ci prezintă o lume legendară.

 

Cartea Facerea prezintă două persoane, pe Adam și Eva, care ar fi adoptat o atitudine eroică. Ei ar fi fost foarte curajoși și pentru ei cunoașterea ar fi fost mai importantă decât viețile lor. Ei ar fi fost gata să își asume riscuri foarte mari pentru a dobândi cunoașterea binelui și a răului și nimic nu poate să fie mai demn de admirat decât această atitudine a lor, atâta vreme cât această cunoaștere era foarte importantă pentru ei.

 

În istoria Creștinismului mulți oameni de știință au trebuit să își sacrifice viața în căutarea cunoașterii. Cunoașterea binelui și a răului și cunoașterea științifică sunt inseparabile. Metaforic, totul a pornit atunci când Adam și Eva au acceptat moartea ca preț pentru setea lor de cunoaștere. Din nefericire Biserica, prin reprezentanții ei, nu a considerat că povestirea lui Adam și Eva este doar o legendă, ci a evaluat-o ca fiind exactă din punct de vedere istoric și aceasta a justificat, în trecut, atitudinea ei ostilă față de cunoașterea științifică. Până la urmă, Dumnezeu ar fi pedepsit pe oameni pentru setea lor de cunoaștere, în conformitate cu cartea Facerea, și de aceea reprezentanții Bisericii ar fi fost îndreptățiți să facă același lucru, pedepsind orice efort îndreptat către cunoașterea științifică. Aceasta ne arată că fanteziile din cartea Facerea nu sunt o eroare nevinovată, ci ele au avut o influență determinantă în istoria omenirii, la un moment dat.   

 

Ce interes ar fi avut șarpele să deschidă ochii oamenilor? A vrut el să inițieze o revoluție a cunoașterii și avea nevoie de oameni pentru aceasta? În realitate, a existat o astfel de revoluție și câteodată autoritățile religioase s-au opus ei, dorind să impună asupra cunoașterii învățăturile lor rigide.

 

A vrut șarpele să îi ia pe oameni aliați în lupta sa împotriva lui Dumnezeu? Șarpele nu s-a ferit să îi sfătuiască pe oameni să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, deci el le-a dat posibilitatea oamenilor să acționeze conform conștiinței lor, fiind informați asupra realități. Lucrul acesta este surprinzător deoarece dacă Dumnezeu reprezintă binele și șarpele este întruchiparea răului atunci interesul șarpelui ar fi fost ca oamenii să nu descopere acest lucru pentru a nu alege binele în defavoarea răului. Această idee este consolidată și de observația că Dumnezeu ar fi vrut ca oamenii să asculte de El fără să cunoască binele și răul, adică fără să știe dacă se supun unei autorități bune sau uneia rele. Așa cum am mai arătat, cartea Facerea tinde să îl prezinte pe Dumnezeu într-o lumină negativă, în ciuda faptului că ea și-a dobândit un loc important în cadrul dogmelor și doctrinelor religioase.

 

Ce concluzie generală, cu consecințe morale, poate să fie desprinsă din textele cărții Facerea, capitolul 3? Dumnezeu ar fi dorit să ascundă informații față de oameni, deoarece cunoașterea ar fi deșteptat omenirea, determinând-o să pună întrebări incomode. Alternativa la cunoaștere ar fi fost ascultarea oarbă de Dumnezeu. În logica cărții Facerea, capitolul 3, pomul cunoștinței binelui și răului ar fi fost o barieră pusă de Dumnezeu în interesul Său, nu pentru beneficiul omenirii, deoarece pentru primii oameni necunoașterea binelui și a răului nu ar fi prezentat nici un avantaj. Se înțelege că în realitate Dumnezeu nu ar fi făcut niciodată așa ceva, dar acesta este mitul fundamental al unor religii și trebuie să știm ce ne spune el cu adevărat.   

 

Poate că o forță extraterestră ar fi preferat ca oamenii să poată fi folosiți numai pentru muncă, de exemplu, pentru extracția de minereuri rare, despre care Biblia amintește atunci când se referă la Grădina Eden. Extratereștrii nu ar fi avut nici un interes ca oamenii să își dezvolte conștiințele prin cunoașterea diferenței dintre bine și rău și astfel s-a născut povestirea despre Adam și Eva și despre pomul cunoașterii. Această povestire își are rădăcinile în poveștile babiloniene care vorbesc mai clar despre vizita unei civilizații extraterestre pe Pământ. Iată ce ne spune textul biblic:

 

„10. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. 11. Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur. 12. Aurul din țara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix. 13. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş. 14. Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fața Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul. 15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Facerea 2; 10-15)

Nu este exclus ca reprezentanții unei civilizații extraterestre să fi venit pe Pământ pentru a căuta minerale care nu se găsesc cu ușurință în univers și pentru extracția lor s-ar fi folosit de oameni, după ce ar fi operat anumite modificări genetice asupra unor primate superioare. Aceasta ar fi fost o formă de creație a oamenilor care s-ar fi produs altfel decât ne spune Biblia. Poate că urme ale unei astfel de întâmplări au rămas și s-au reflectat în mitologiile mai multor civilizații antice și au ajuns și pe paginile Bibliei. Dacă nu ar fi fost așa, atunci ar fi foarte greu de explicat ce caută enumerarea unor minerale în cartea Facerea, alături de mențiunea că omul a fost pus în Grădina Eden ca s-o lucreze și s-o păzească. De cine trebuia să păzească omul Grădina dacă existau numai doi oameni pe pământ? Mai degrabă, ar fi fost nevoie să o păzească dacă ar fi existat mai multe entități interesate de bogățiile minerale pe care le conținea.

 

Ici și colo, Biblia ne oferă anumite elemente care să ne permită să tragem concluzia că Dumnezeu în V.T. ar fi fost reprezentantul sau reprezentanții unei civilizații extraterestre. În același timp, o astfel de ipoteză este greu de dovedit și de aceea aceste observații rămân doar speculații a căror realitate însă nu poate să fie exclusă. În orice caz, dacă Dumnezeu există dar nu a făcut lumea așa cum ne spune cartea Facerea, atunci trebuie să ne așteptăm la un alt mod prin care El a interacționat în trecut cu omenirea.

 

Există o inadvertență evidentă între dogma potrivit cu care Dumnezeu cunoaște viitorul și dogma după care El iubește oamenii, deși ambele dogme sunt fundamentale pentru Creștinism. Dacă Dumnezeu cunoaște viitorul, aceasta înseamnă că El a prevăzut și căderea oamenilor în păcat. Nu a prevăzut-o doar ca pe o posibilitate, ci a cunoscut-o cu certitudine. Dumnezeu ar fi știut că, în lipsa cunoștinței binelui și răului, oamenii nu erau pregătiți să treacă de încercarea la care El i-ar fi supus. Natura primilor oameni ar fi fost mai puternică decât mințile lor imature de aceea ei ar fi acționat conform cu natura lor și nu ascultând glasul unei înțelepciuni care le lipsea. În aceste condiții, existența iadului, despre care se spune că va fi populat de miliarde de oameni, este o contrazicere a dragostei lui Dumnezeu pentru omenire.

 

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat omenirea știind dinainte că cei mai mulți oameni care se vor naște pe Pământ vor suferi veșnic în iad. Dragoste pentru câțiva și ură pentru cei mai mulți înclină balanța către ură nu către dragoste. Un astfel de Dumnezeu nu este nici generos și nici plin de dragoste ci este mai degrabă sadic. Aceasta nu înseamnă că așa este Dumnezeu, ci ne arată doar care sunt consecințele raționale ale unei analize temeinice a textelor biblice.

 

Imaturitatea lui Adam și Eva se poate observa după motivarea deciziei de a mânca din fructul oprit:

 

„6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.” (Facerea 3; 6)

Cei doi nu au luat în considerare consecințele negative ale alegerii lor, nu au pronunțat cuvântul moarte și nu au dezbătut între ei interdicția pusă de Dumnezeu de a mânca din acel pom. Ei nu au pus în balanță avantajele și dezavantajele alegerii lor. Cel mai serios argument a fost că rodul pomului era vrednic de dorit, pentru că dădea ştiinţă. Femeia a fost impresionată de aparența fructului, în primul rând, în același fel în care copii sunt entuziasmați de ceea ce văd. Cu toată imaturitatea ei, femeia a intuit nevoia ei de știință.

 

În tradiția iudeo-creștină, Dumnezeu este prezentat cu o mare responsabilitate asupra Sa, și anume aceea de a fi creat un mediu generator de suferințe și tragedii fără sfârșit care vor culmina cu suferințe veșnice pentru majoritatea populației planetei noastre. Lucrul acesta este trecut cu vederea de către credincioși, atunci când ei se gândesc că Dumnezeu este Creatorul universului și că dacă ar fi putut crea o lume mai bună, mai mult ca sigur că ar fi creat o astfel de lume. Când reflectează în acest fel, credincioșii uită că potrivit dogmelor și doctrinelor creștine Dumnezeu este considerat a fi Atotputernic și că dacă ar fi vrut să creeze o lume mai bună, nimic nu l-ar fi putut împiedica să o facă. Povestirile despre creație, din cartea Facerea, conțin relatările a nenumărate slăbiciuni și inadvertențe care ar fi dus la desfășurările dramatice din istoria Pământului. Cunoscând viitorul, Dumnezeu ar fi trebuit să știe că primii oameni nu erau pregătiți să reziste ispitei șarpelui, dar contrar acestei cunoașteri El ar fi plantat pomul cunoștinței binelui și răului în Grădina Eden.

 

În conformitate cu Biblia, Dumnezeu a creat șarpele, împreună cu toate celelalte animale, știind că șarpele va deveni vehiculul răului. Nu era greu de anticipat așa ceva dacă revolta lui Satan s-ar fi produs deja în Împărăția lui Dumnezeu. Crearea omului ar fi fost de la început sub semnul dezastrului, dacă i se permitea lui Satan să intre în relație directă cu primii oameni, și conform Bibliei i s-a permis. Desigur că un Dumnezeu grijuliu s-ar fi îngrijit ca Satan să nu aibă acces la oamenii care ar fi fost creați de puțin timp, dar cartea Facerea ne spune că El nu ar fi acordat atenție acestui lucru. Dumnezeu ar fi lăsat lucrurile să decurgă de la sine, nu le-ar fi împiedicat deznodământul în nici un fel, cu toate că El crease un șarpe care putea vorbi și îi putea ispiti pe oameni. Dumnezeu a creat șarpele vorbitor ca să devină un instrument la îndemâna lui Satan. Altfel pentru ce l-ar fi creat? Alte animale nu vorbesc dar acel șarpe era pregătit pentru ca Satan să îi poată ispiti pe oameni. Cartea Facerea îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind Acela care a pregătit cu grijă toate elementele pentru căderea primilor oameni. Acesta este un motiv pentru care primele 11 capitole din cartea Facerea nu pot să fie considerate că sunt inspirate de Dumnezeu, cu toate consecințele teologice care decurg din această afirmație.

 

Oare de ce nu i-a lăsat Dumnezeu pe oameni să decidă singuri ce vor face, în legătură cu pomul cunoștinței binelui și răului, fără să fie ispitiți de Satan? Dacă povestirea ar fi fost adevărată mai mult ca sigur că i-ar fi lăsat, dat fiind că un Dumnezeu generos nu i-ar fi ispitit pe oameni, tentându-i să greșească. Prin crearea șarpelui, Dumnezeu l-a ajutat pe Satan să îi ispitească pe oameni. În sistemul juridic, cineva care procură mijloacele pentru ca o altă persoană să săvârșească o acțiune ilegală devine complicele acelei persoane. Dumnezeu, în baza a ceea ce susține Biblia, ar fi fost complice la ispitirea omului. Aceasta nu înseamnă că așa s-au întâmplat lucrurile în lumea reală, dar ne arată cât de lipsite de orice sens sunt povestirile despre creație din Biblie. 

 

Mergând pe firul logicii putem să constatăm că mai toate povestirile bibice despre creație ne conduc la niște consecințe care din punct de vedere logic sunt absurde, adică la situații și atitudini care nu se potrivesc nici cu realitatea înconjurătoare și nici cu imaginea pe care o avem în conștiințele noastre despre Dumnezeu. De exemplu, un Dumnezeu drept nu putea să genereze toate condițiile pentru ca primii oameni să cadă în păcat și în același timp să condamne la pedeapsa veșnică a iadului miliarde de oameni. Se poate crede și că Dumnezeu nu este drept, dacă în loc să îi ajute pe oameni să nu greșească, El i-ar fi împins să cadă în păcat, ca apoi să îi pedepsească pentru această cădere. Dar dacă o astfel de concluzie ar corespunde cu realitatea, nedreptatea ar fi și mai gravă dacă Dumnezeu i-ar condamna pe oameni să sufere veșnic în iad. Oricum ar sta lucrurile, istorisirile despre creație, din Biblie, duc la concluzia absurdă că Dumnezeu este nedrept.

 

Adam și Eva nu au murit în ziua în care au mâncat din roadele pomului cunoștinței binelui și răului, deci șarpele a avut dreptate și Dumnezeu a greșit. Primii oameni nu au murit nici fizic și nici spiritual.

 

Dumnezeu a zis:

 

„17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Facerea 2; 17)

Șarpele a zis:

 

„4. Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!” (Facerea 3; 4)

Dacă Adam și Eva ar fi murit în ziua în care Biblia ne spune că au mâncat din fructul oprit nu ar fi existat omenirea așa cum o cunoaștem astăzi și astfel oamenii nu ar fi trebuit să suporte atâtea suferințe și atâta moarte. Dacă Dumnezeu și-ar fi ținut promisiunea, așa cum ar fi trebuit, aceasta ar fi oprit ca miliarde de ființe umane să ajungă în iad și să sufere pentru veșnicie. Din nefericire, în conformitate cu Biblia, Dumnezeu și-ar fi încălcat promisiunea, cu consecințe tragice. Este greu de acceptat ca adevărată afirmația că Dumnezeu a avut de la început intenția să salveze pentru rai un număr mic de persoane și că, în același timp, a fost de acord ca un număr uriaș de locuitori ai Pământului să sufere pentru veșnicie în iad și totuși aceasta este exact ce ne spune Biblia. Dacă Dumnezeu este Atotștiutor, atunci El a știut dinainte ce urmează să se întâmple în viitor și care sunt consecințele creației Sale. Un om alege din pădure lemnul cel mai bun pentru creația sa și ce îi prisosește folosește pentru foc. La Dumnezeu ne-am aștepta la cu totul altceva, când este vorba despre destinul veșnic al oamenilor, cu atât mai mult cu cât oamenii nu sunt lemne care să fie aruncate cu ușurință în flăcările iadului veșnic. Scrierile biblice despre creație reflectă natura umană și modul de a gândi omenesc, cu privire la autoritate și la modul de exercitare a acesteia, ele nu au ca sursă o Conștiință superioară care să îi iubească pe oameni și chiar pe cei care ar putea fi considerați dușmani sau ostili Lui.

 

Scriitorii biblici ai creației au folosit datele realității istorice din timpul vieții lor și au construit o poveste care să ducă la aceste date fără nici un respect pentru cum au stat cu adevărat lucrurile sau cum ar fi trebuit să stea dacă universul ar fi fost cu adevărat creat de un Dumnezeu care este, în același timp, rațional și drept dar și generos. De aceea miturile create de ei sunt foarte departe de istoria reală dar și de imaginea unui Dumnezeu care întruchipează valori pozitive într-un mod absolut. Cu alte cuvinte, miturile biblice ale creației reprezintă un compromis cu realitatea dar și cu spiritualitatea autentică.

 

Dumnezeu ar fi putut crea alți oameni, după ce primii oameni au căzut în păcat, și acești înlocuitori ai primilor oameni ar fi avut o nouă șansă să îl asculte pe El și să nu mănânce din pomul cunoașterii. Cu toate acestea, Dumnezeu, în viziunea biblică, a preferat să îi păstreze în viață pe Adam și Eva și să le permită să dea viață la nenumărați candidați pentru iad și la puțini aleși pentru rai. De ce ar fi făcut Dumnezeu așa ceva? Chiar dacă nu putem să intrăm direct în mintea lui Dumnezeu din cartea Facerea, putem să ne formăm o părere dacă analizăm rațiunile care puteau să stea la baza unei astfel de decizii. Probabil că orice înlocuire a lui Adam și Eva cu alte ființe umane, în aceleași condiții, ar fi dus la aceeași situație. Dacă nu ar fi avut discernământ moral, necunoscând binele și răul, orice ființă umană ar fi procedat la fel ca și Adam și Eva, adică s-ar fi lăsat motivat de natura sa curioasă. O repetare a eșecului cu Adam și Eva nu ar fi fost deloc favorabilă lui Dumnezeu.

 

Unele învățături creștine susțin ideea că Dumnezeu poate să facă ce vrea, fără să țină cont de nimic. Cu toate acestea, dacă Dumnezeu are respect pentru principii și pentru dreptate, El nu face ce vrea ci ceea ce este în acord cu aceste principii și cu dreptatea.

 

Lupta împotriva răului nu poate fi dusă de cineva care nu poate să îl identifice. Cu alte cuvinte, numai cine cunoaște diferența dintre bine și rău poate să aleagă eficient binele în detrimentul răului. Prin urmare, cunoașterea binelui și răului i-ar fi ajutat pe oameni să adopte binele prin înțelegerea efectelor dăunătoare ale răului deci a considera că aspirația oamenilor de a cunoaște binele și răul este rădăcina tuturor relelor, așa cum lasă să se înțeleagă cartea Facerea, este o idee dăunătoare pe care o promovează textele biblice.

 

Povestea lui Adam și Eva este absurdă din orice unghi am privi-o. De exemplu, care ar fi fost soarta șarpelui dacă primii oameni ar fi rezistat ispitei lui? Este evident că șarpele nu ar fi renunțat niciodată să îi atragă pe oameni de partea lui și se poate vedea lucrul acesta din exemplul lui Cain. Singura șansă de a rezista ispitelor șarpelui ar fi fost ca, mai întâi, oamenii să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului și după aceea ei ar fi putut să îl identifice pe șarpe ca pe un promotor al răului. În Biblie, desfășurarea evenimentelor s-a petrecut pe dos. Mai întâi ar fi trebuit ca oamenii să știe că șarpele are gânduri rele și numai după aceea ei ar fi putut să reziste ispitei sale dar lucrul acesta ar fi fost imposibil dacă primii oameni nu mâncaseră încă din pomul cunoașterii.

 

Introducerea unor oameni nevinovați între două forțe mult mai puternice decât ei, adică Dumnezeu și șarpele, forța binelui și forța răului, și cerința de a alege între cele două, este o acțiune în sine imorală. Bătălia între bine și rău ar fi făcut până la urmă, în mod inevitabil, victime umane, în condițiile în care oamenii ar fi rămas ignoranți în ceea ce privește deosebirea dintre ceea ce este bine și ceea ce este rău.

 

Astfel după cum sunt interpretate, în mod obișnuit, textele biblice, se consideră că înainte ca șarpele să o ispitească pe Eva, ar fi răbufnit în Împărăția lui Dumnezeu o revoltă, în care un înger numit Satan s-ar fi revoltat împotriva lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu, care este perceput ca o întruchipare a binelui, deoarece El este considerat a fi Creatorul universului, și Satan, cel care contestă acest bine, au început un război cosmic care durează până în zilele noastre.

 

Cei mai mulți explică revolta lui Satan prin mândria lui. Lucrurile nu sunt așa de simple. Dacă s-ar fi revoltat doar Satan, atunci explicația aceasta ar putea fi suficientă, dar lui i s-au alăturat o treime din toți îngerii lui Dumnezeu, ființe inteligente, care ar fi trebuit să aibă motivele lor pentru a se alătura unei asemenea revolte și pentru a își periclita viața veșnică.

 

Exista sau nu un motiv de revoltă împotriva lui Dumnezeu? Nu a fost posibil ca Satan plus o treime din îngerii lui Dumnezeu să se revolte împotriva Lui fără absolut nici un motiv. O astfel de revoltă ar fi fost echivalentă cu oricare altă revoltă împotriva autorității, atunci când exercițiul puterii devine de nesuportat pentru supuși. Trebuie să ne întrebăm însă dacă Împărăția lui Dumnezeu se bazează pe exercitarea puterii asupra îngerilor sau pe o dragoste profundă care conduce la o libertate absolută.

 

Biblia promovează ideea unei lupte pentru putere între Dumnezeu și Satan dar eu voi încerca să demonstrez că o astfel de bătălie este incompatibilă cu imaginea unui Dumnezeu iubitor, deci și această bătălie cosmică reprezintă tot un mit sau o serie de mituri care nu pot să aibă legătură cu realitatea. Ca mai întotdeauna, Biblia se înșeală și Dumnezeu este mult superior față de ceea ce ne spun textele din cartea Facerea. Mai mult, interpretarea clasică a luptei dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și Satan, face mari deservicii imaginii Lui, deoarece îl prezintă ca pe un monarh absolut, un lider căruia toată lumea trebuie să i se supună necondiționat, de care fiecare trebuie să asculte orbește. Această imagine omoară credința în Dumnezeu la multe persoane care nu pot să accepte această reprezentare falsă.

 

Dacă Dumnezeu reprezintă absolutul, atunci El este absolutul în bine și lucrul acesta nu se reflectă în primele 11 capitole ale cărții Facerea. Dacă Dumnezeu ar fi doar denumirea pentru o civilizație extraterestră, după cum dau de înțeles textele sumeriene, extratereștrii nu ar avea, în mod necesar, caracteristici absolute, cum ar fi bunătate absolută. 

 

Dumnezeu, așa cum este perceput de către învățătura creștină, are ca esență dragostea necondiționată și nu exercițiul puterii absolute. Dumnezeu este mult deasupra a ceea ce ne spune Biblia despre El și de multe ori ce ne spune ea este chiar dăunător imaginii Lui, deci credinței în El. Dacă nu din Biblie, atunci de unde putem să îl cunoaștem pe Dumnezeu? Biblia nu trebuie văzută ca un tot unitar, deoarece ea este o colecție de texte cu valoare spirituală foarte diferită. În Biblie se găsesc și texte care ne pot ajuta să îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, de exemplu, învățăturile lui Isus (Iisus). Dumnezeu poate fi cunoscut, de asemenea, din experiența personală a fiecărui credincios și a fiecărei credincioase cu El și din rezultatele studiului naturii, pe care le găsim în concluziile oferite de știință.

 

Trebuie de asemenea semnalat că prima carte a Bibliei este foarte ambiguă în ceea ce privește identificarea reprezentantului binelui și pe cel al răului, atât este de imprecisă încât inversează de fapt rolurile între cele două atitudini morale. Pe de o parte, avem pe Dumnezeu care face afirmații care nu se traduc în fapte, pe de altă parte, îl avem pe Satan, care le spune oamenilor numai adevărul, și care le recomandă să aleagă cunoașterea, cea care le îmbunătățește statul moral și îi ajută să evolueze ca ființe conștiente.

 

Cine este bun și cine este rău, din perspectiva cărții Facerea? Dacă adăugăm și afirmația că Dumnezeu ar fi ucis 99,99% din populația planetei prin Potop, cu toate că lumea a fost după acel eveniment cel puțin tot atât de rea ca și înainte, atunci apare clară tendința scriitorilor cărții Facerea de a privi divinitatea ca pe ceva ostil umanității și pe șarpe ca pe un aliat al oamenilor.

 

Oricât de puțin acceptabilă ar fi această afirmație, în ochii unora, se poate totuși observa, în miturile biblice despre creație, o continuitate a altor mitologii în care divinitățile sunt rele și în nici un caz bune. Următorul citat clarifică acest aspect:

 

„Crime, răpiri și torturi sunt doar unele dintre lucrurile teribile săvârșite de zei în mitologia greacă. Astăzi a devenit obișnuit ca cititorii să se întrebe dacă acei zei au fost cu adevărat buni și măreți. Adevărul este că deși unii dintre ei au ajutat anumiți eroi în diferite mituri, ei erau de asemenea renumiți ca fiind egoiști și foarte aroganți.” (ref. 111)

Dumnezeu generos și iubitor, este un concept care a apărut mai târziu în tradiția iudeo-creștină, mai întâi El a fost exigent cu oamenii, impunându-le legile Sale și pedepsindu-i pentru nerespectarea lor.

 

În religia ebraică numele „satan” este folosit de multe ori ca un substantiv comun și se traduce ca „adversar” sau „acuzator”. Prin urmare „satan” nu apare în primul rând ca numele unei anumite persoane, ci ca denumirea unei categorii de persoane. În Biblia ebraică denumirea „satan” apare de nouă ori, de cinci ori pentru a descrie un oponent uman, militar, politic sau legal și de patru ori cu referință la o ființă divină. În câteva cazuri, „satan” nu acționează ca o ființă independentă de Dumnezeu, ci primește instrucțiuni de la El, cum este de exemplu cazul în cartea lui Iov. (Cartea lui Iov 1; 12)  Mitul lui Satan s-a construit în timp și nu există motive temeinice pe baza cărora să credem că scriitorii cărții Facerea au avut în vedere epopeea cosmică a luptei dintre bine și rău, atunci când au scris despre ispitirea Evei de către șarpe. Legătura dintre șarpele din cartea Facerea și Satan care ar fi căpetenia îngerilor decăzuți s-a realizat mult mai târziu, dar există și părerea că Biblia nu face deloc această relație. (ref. 112)

 

După ce am făcut aceste precizări, să încercăm să ne imaginăm ce ar fi putut să determine o revoltă împotriva lui Dumnezeu, Creatorul universului și al omenirii, Cel care este Atotputernic, Atotprezent și Atotștiutor. Dacă nu vom găsi nici o posibilitate rațională pentru o astfel de revoltă, va trebui să concludem că miturile biblice nu fac decât să transpună clasica bătălie dintre bine și rău pe care o găsim în mitologia altor popoare, de exemplu, în cultura persană, popoare cu care Evreii au avut legătură de-a lungul istoriei lor și care i-au precedat în ceea ce privește descrierea bătăliei cosmice dintre bine și rău.

 

Percepția unei anumite imperfecțiuni a dragostei lui Dumnezeu, ar fi determinat o treime din îngerii Lui să se distanțeze de El. Cum se poate cineva revolta împotriva unei dragoste perfecte? Nimeni nu poate să se revolte dacă asupra lui sau a ei se revarsă o dragostea perfectă. Revolta vine dintr-o atmosferă insuportabilă, impusă de o autoritate, nu dintr-una de acceptare, generată de dragoste. Prin urmare, mitul revoltei lui Satan implică un Dumnezeu autoritar, căci acolo unde nu există autoritate nu poate să existe o reacție împotriva autorității.

 

M-am întrebat întotdeauna ce argumente ar fi folosit Satan, în confruntarea sa cu Dumnezeu? Cum ar fi putut Satan să convingă o treime din îngeri să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu, dacă lucrul acesta s-a întâmplat cu adevărat? Dacă nici măcar îngerii, o parte din ei, care l-au cunoscut personal pe Dumnezeu, nu au rămas fideli Lui, atunci ce pretenții se poate avea de la oameni, care nu sunt atât de sfinți ca și îngerii, și care nu îl cunosc pe El atât de îndeaproape? Este o mare dilemă. Cineva ar putea să răspundă că, două treimi din îngeri au rămași totuși fideli lui Dumnezeu dar această constare nu răspunde la întrebarea fundamentală.

 

Îngerii din cer au fost creați de Dumnezeu, l-au cunoscut pe El printr-o experiență directă cu El, au simțit dragostea Lui pentru ei, dar, în ciuda acestor lucruri, ei ar fi fost convinși de Satan să îl urmeze pe el. În loc să simtă repulsie față de mândria lui Satan, o treime din îngerii lui Dumnezeu ar fi simțit că trebuie să se îndepărteze de El. Aceasta este esența înțelegerii Bibliei, lupta dintre bine și rău. Nu oamenii au generat lupta dintre bine și rău în univers, ei doar au ajuns la mijloc între două forțe care se confruntau între ele. În mod cu totul greșit, oamenii sunt priviți ca fiind cauza pentru care lumea a devenit mai rea, dar conform Bibliei, oamenii au căzut victime ale acestei bătălii cosmice, când încă se aflau într-o stare de inocență.

 

Ce argumente ar putea să folosească o persoană, pentru a convinge pe altcineva care a experimentat bunătatea și frumusețea lui Dumnezeu, să schimbe aceste valori pentru orice altceva? Dumnezeu este dragoste, în conformitate cu anumite texte ale Bibliei, și cine ar schimba dragostea pe ură și, cel mai important, pe baza căror argumente? Acest conflict, implicit în Biblie, pune în discuție relația dintre Dumnezeu și creația Sa. Această presupusă inabilitate a lui Dumnezeu de a reține dragostea unei treimi din îngerii creați de El ridică multe semne de întrebare atunci când se pun în discuție natura Sa și atributele Sale. 

 

Nu a fost dragostea lui Dumnezeu suficientă pentru îngeri? Au dorit îngerii altceva decât dragostea lui Dumnezeu, de exemplu cunoașterea? Nu este dragostea valoarea supremă a Împărăției lui Dumnezeu? Apostolul Pavel ne spune că din cele trei, credința, nădejdea și dragostea, cea mai mare este dragostea. (1 Corinteni 13; 13) Nu a fost dragostea lui Dumnezeu destul de evidentă pentru îngeri? Nu au fost ei fericiți cu ea? Este greu de conceput răspunsuri negative la aceste întrebări. Pentru un înger, a renunța la dragostea lui Dumnezeu și a fi convins de niște promisiuni făcute de Satan ar fi presupus niște argumente foarte solide împotriva Lui, pe care diavolul ar fi fost în măsură să le formuleze. Care ar fi fost aceste argumente, avansate de diavol? Putem numai să speculăm, atâta vreme cât nici un om nu a fost martor la aceea dezbatere, dar mai putem și să vedem ce ne spune Biblia, atât de puțin cât ne spune aceasta, și mai ales, putem să tragem concluzii și din omisiunile textelor biblice în legătură cu această temă.

 

Putem, de exemplu, să ne gândim că Satan le-ar fi oferit și îngerilor cunoașterea binelui și a răului. De unde ar fi cunoscut Satan diferența dintre bine și rău? Singurul despre care ni se spune că a cunoscut diferența dintre bine și rău, înainte de episodul din Grădina Eden, a fost Dumnezeu. Cu toate acestea, înainte de a îi ispiti pe oameni, șarpele a dovedit că știe câte ceva despre pomul vieții, atunci când i-a explicat femeii care sunt consecințele pentru cine mănâncă din roadele sale. Când și de la cine a aflat Satan despre diferența dintre bine și rău? Biblia nu răspunde la această întrebare și „tăcerea” ei ne poate determina să credem că întreaga mitologie legată de revolta lui Satana este pură fantezie.

 

Se pare că întreaga desfășurare a istoriei omenirii este legată de planul lui Dumnezeu care va avea ca și consecință salvarea unora și condamnarea celor mai mulți la suferințe veșnice în iad. În orice caz, cei mai mulți comentatori creștini vorbesc despre acest plan de mântuire. Acest plan are însă rădăcini mult mai adânci și îi privește nu numai pe oameni dar și pe îngeri, în egală măsură.

 

De ce nu l-a omorât Dumnezeu pe Satan, imediat după ce acesta s-a revoltat împotriva Lui? Dumnezeu nu i-a omorât pe primii oameni, după ce au mâncat din fructul oprit, și nici pe îngerii care s-au revoltat împotriva Lui. El a conceput un plan care să elimine răul din Împărăția Sa urmând ca judecata celor vinovați să se facă la sfârșitul istoriei omenirii.

 

Pentru ca acest plan să reușească, Satana trebuia să își demonstreze teoriile punându-le în practică. În același timp, Dumnezeu trebuia să arate că El este sursa binelui și că ceea ce propunea diavolul era cauza răului și a nefericirii ființelor create. Parabola pe care o prezintă citatul de mai jos mi se pare foarte reprezentativă:

 

„Să ne imaginăm un profesor care le spune studenților săi cum să rezolve o problemă dificilă. Un student inteligent și rebel afirmă că modul de rezolvare a problemei de către profesor este greșit. Insinuând că profesorul nu este capabil, acest rebel insistă că el cunoaște un mod mult mai bun de a rezolva problema. Anumiți studenți se gândesc că studentul are dreptate și devin și ei rebeli. Ce va face profesorul? Dacă el îi dă pe studenții rebeli afară din clasă, care va fi efectul asupra celorlalți studenți? Nu vor crede ei că studentul rebel și cei care l-au urmat au dreptate? Toți ceilalți studenți din clasă ar putea să își piardă și ei respectul pentru profesor, gândindu-se că îi este frică să nu fie dovedit că este în eroare. Dar … să presupunem că profesorul îi permite rebelului să arate clasei cum ar rezolva el problema.” (ref. 113)

Profesorul îl simbolizează pe Dumnezeu, elevul rebel pe Satan și elevii care sau alăturat lui sunt o metaforă pentru o treime din îngerii din cer. Se înțelege că decizia de a îl lăsa pe elevul rebel să își facă demonstrația este cea mai înțeleaptă decizie cu putință. Cât privește pe Satan, el a fost lăsat să își facă propria sa demonstrație. Scena acestei demonstrații este Pământul și scenariul ei este chiar istoria omenirii. Punctul culminant al acestei demonstrații îl reprezintă moartea Fiului lui Dumnezeu Isus (Iisus) pe cruce, suferință și moarte care demonstrează cât de mult iubește Dumnezeu pe oameni și ce mare preț a fost gata să plătească pentru salvarea lor. În felul acesta, toate ființele create s-ar fi putut convinge că Dumnezeu este cu adevărat sursa binelui și că Satan întrunește toate trăsăturile răului.

 

Prin pledoaria lui în fața lui Dumnezeu și a îngerilor, Satan a semănat îndoială, chiar și în mintea celor mai devotați îngeri ai lui Dumnezeu, și această îndoială trebuia spulberată pentru a se evita pe viitor o altă revoltă.

 

Este evident că această demonstrație nu se putea face dacă primii oameni nu ar fi căzut în păcat și dacă Hristos nu ar fi intervenit în istorie, murind pe crucea Golgotei. Cu alte cuvinte, căderea în păcat a primilor oameni a fost o necesitate absolută pentru ca Dumnezeu să își poată demonstra dragostea pentru ființele create. Aici intervine însă o contradicție fundamentală, dacă căderea primilor oameni a fost necesară, de ce i-a mai pedepsit Dumnezeu pe aceștia în urma neascultării lor? Pedepsirea primilor oameni pare a fi un fel de strategie prin care Dumnezeu ar fi lucrat pe două planuri, unul vizibil și altul invizibil. Pe planul vizibil oamenii trebuiau să se simtă vinovați cu toate că ei nu aveau altă alternativă decât neascultarea. Această strategie este însă incorectă față de oameni. Pentru a înțelege cine suntem cu adevărat, în lumina Bibliei și cine este Dumnezeu trebuie să urmărim și planul invizibil, nu doar pe cel vizibil. Putem să facem acest lucru observând rațiunile care decurg din povestirile biblice.

 

Mesajul Crucii lui Isus (Iisus) este că Dumnezeu este dragoste dar îngerii căzuți probabil că nu sunt de acord cu acest mesaj. Pentru ei, Dumnezeu reprezintă o autoritate de care ei au încercat să scape. În același timp, ei au intrat sub autoritatea lui Satan care, după părerea mea, nu este de loc de dorit.

 

Ce se întâmplă însă cu îndoiala îngerilor care au rămas fideli lui Dumnezeu? Aceștia sunt mai greu de convins decât oamenii. Dacă au văzut distrugerile aduse de Potop sau nenumăratele genocide despre care vorbește V.T. atunci probabil că moartea pe cruce a lui Isus (Iisus) nu i-a convins că Dumnezeu este dragoste sau că El este numai dragoste. Aici apare o altă contradicție fundamentală a Bibliei și anume aceea dintre dragostea care ni se arată la Cruce și povestirile din V.T., unde Dumnezeu se arată nemilos față de diferite popoare. Câteodată, în V.T., Dumnezeu s-a arătat distrugător chiar și cu poporul evreu. Dacă la aceasta se adaugă prețul mare plătit pentru salvarea câtorva persoane, a celor aleși, adică miliarde de oameni care vor arde în iad, conform celor mai multe interpretări ale Bibliei, atunci nu văd nici un motiv pentru care îngerii rămași fideli, în urma revoltei lui Satan, s-ar declara împăcați. 

 

O altă contradicție de netăgăduit a Bibliei este aceea dintre atotștiința lui Dumnezeu și revolta lui Satan. Fie Dumnezeu nu a prevăzut revolta lui Satan, fie a prevăzut-o dar nu a făcut nimic pentru a o împiedica. Dacă cineva susține că Dumnezeu nu putea împiedica revolta lui Satana atunci contradicția apare între atotputernicia Lui și revolta condusă de diavol.

 

Fiind Atotștiutor, Dumnezeu ar fi anticipat consecințele creării lui Satan și, cu toate acestea, l-ar fi creat chiar cu riscul de a zdruncina întregul univers prin revolta sa. Dacă Dumnezeu l-a creat pe Satan, fără să ia în considerare viitoarea sa revoltă, înseamnă că El este direct responsabil de existența răului în lume. Fie Dumnezeu este Atotștiutor și a știut dinainte de a se întâmpla despre revolta lui Satan, fie această revoltă a venit ca o surpriză pentru El și atunci El nu este Atotștiutor, așa cum susțin dogmele și doctrinele instituțiilor religioase.

 

La această dilemă, comentatorii biblici au găsit tot felul de explicații care tind să îl absolve pe Dumnezeu, așa cum este descris de Biblie, de orice răspundere în ceea ce privește apariția răului în univers. Următorul este un citat care condensează o astfel de opinie:

 

„Deci, Dumnezeu a știut că aceasta se va întâmpla dinainte, bineînțeles, prin urmare El a avut un motiv serios pentru a permite răul în creația Sa. În final, în ochii lui Dumnezeu trebuie că merită să creeze o lume în care El a știut că diavolul și alții se vor revolta împotriva Lui. Eu cred că Dumnezeu va realizarea un bine mai mare prin tot răul pe care diavolul îl aduce”. (ref. 114)

Dumnezeu s-ar folosi de rău pentru planurile Sale, așa cum, de exemplu, s-a folosit de Satan pentru a îl încerca pe Iov. (ref. 115) La nivelul unui mit astfel de explicații pot să pară justificate dar în termenii realității, unde oamenii suferă și mor din cauza existenței răului în lume, explicațiile de acest fel sunt ridicule.

 

Un Dumnezeu care nu are altă alternativă decât să folosească dialectica dintre bine și rău, pentru a își atinge scopurile, nu este perfect, așa cum este promovat de către comentatorii biblici, ci este în evoluție, tinde la un bine mai mare pentru El și pentru creația Lui. În același timp, dacă nu este perfect nu este încă Dumnezeu, în adevăratul înțeles al cuvântului. În cazul în care Dumnezeu a avut nevoie să genereze condițiile pentru apariția răului, adică l-a creat pe Satan, înseamnă că El a avut nevoie de un adversar pentru a atinge țeluri care nu au nici o legătură cu omul. Este ca și cum, de exemplu, șahul se învață jucând, dar pentru a îl juca este nevoie de un adversar. Rezultă că Dumnezeu avea nevoie de un adversar pentru a se cunoaște pe Sine mai bine, pentru a putea genera o lume în evoluție.

 

Dacă lucrurile stau așa, atunci primii oameni și cei care i-au urmat au fost și încă sunt victimele unei extraordinare regizări și au fost pedepsiți de Dumnezeu pe nedrept. Abordând acest subiect, mi se pare încă și mai nedreaptă soarta acelora despre care se spune că vor suferi în iad doar pentru că nu au crezut în Dumnezeu, așa cum este El descris de Biblie.

 

Care este binele superior, despre care spun unii comentatori că l-ar fi urmărit Dumnezeu prin crearea lui Satan? Suferința a miliarde de oameni în iad? Unii spun că Satan ar fi o unealtă la îndemâna lui Dumnezeu, pe care o folosește pentru modelarea oamenilor și pentru ca ei să ajungă să se apropie de El, atunci când sunt trecuți prin încercările vieții. (ref. 116) O astfel de afirmație echivalează cu recunoașterea falimentului planului de mântuire a lui Dumnezeu, care nu s-ar fi putut descurca singur în a îi convinge pe oameni să îl asculte și care ar fi avut nevoie de Satan pentru a își atinge țelurile.

 

Este important de subliniat, încă o dată, că în discuție nu este realitatea lui Dumnezeu, ci mitologia biblică care se referă la El. Miturile biblice despre revolta lui Satan și căderea oamenilor în păcat se dovedesc a fi absurde, deoarece promovează imaginea unui Dumnezeu iresponsabil care se joacă cu universul și omenirea cu prețul unor uriașe suferințe umane. Dumnezeu, așa cum ni-l prezintă miturile biblice despre revolta lui Satan, nu are nimic a face cu dragostea de oameni și este gata să sacrifice miliarde dintre ei pentru a își atinge țelurile Lui. A dovedit lucrul acesta atunci când l-a creat pe Satan, știind că se va revolta împotriva Lui, și, de asemenea, atunci când l-a creat pe om într-un climat de confruntare cosmică, știind mai dinainte că primii oameni nu erau pregătiți să reziste nici unei încercări. Realitatea lui Dumnezeu însă nu poate să fie atât de meschină și egoistă, după cum o prezintă Biblia sau alte scrieri cu caracter religios.

 

În cartea Facerea, capitolul 1, suntem informați că întreaga creație a lui Dumnezeu a fost foarte bună, dar în capitolul 3, al aceleiași cărți, putem să vedem că șarpele, o parte a creației Lui, a fost un reprezentant al răului. Dacă șarpele a fost creat în așa fel încât să servească ca un instrument al răului, atunci înseamnă că nu toată creația lui Dumnezeu a fost foarte bună. Dacă Satan a fost și el creat în săptămâna creației și Dumnezeu știa dinainte că se va revolta împotriva Lui, înseamnă că nu a fost totul foarte bine, deci afirmația din capitolul 1 este nejustificată.

 

Este foarte greșit să aruncăm întreaga responsabilitate pentru existența răului pe umerii lui Satan, deoarece acesta este doar o ființă creată și nu este responsabil pentru felul în care a fost creată. Conform Bibliei, Dumnezeu l-a creat pe Satan deosebit de ceilalți îngeri, având calități extraordinare. Oare această excelență și diferență nu invita la mândrie? Dacă Dumnezeu știa că valențele deosebite ale lui Satan vor deveni o sursă de mândrie, de ce l-a creat în acest mod? Dacă proiectul este greșit, trebuie întrebat întotdeauna proiectantul de ce a greșit. Așa zisa „taină” a mândriei lui Satan nu putea să fie o taină și pentru Dumnezeu, deoarece El cunoaște toate lucrurile.

 

Când s-a revoltat Satan împotriva lui Dumnezeu? Este o întrebare la care comentatorii biblici încearcă să găsească un răspuns. Robert L. Odom o citează pe Ellen G. White cu un text care se referă la acest aspect:

 

„Satana a fost odată un înger onorat în cer, aproape de Hristos … Dar când Dumnezeu a zis Fiului Său, „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră,” Satan a devenit gelos pe Isus. El a dorit să fie consultat în ceea ce privește formarea omului, și pentru că nu a fost, el a fost plin de invidie, gelozie și ură. El a dorit să primească cele mai înalte onoruri în cer după Dumnezeu. Până în acel moment tot cerul a fost în ordine, armonie, și supunere perfectă guvernării lui Dumnezeu. – Early Writings, p. 145.” (ref. 117)

Această interpretare plasează revolta lui Satan după crearea omului, dar nu în mod necesar după crearea femeii, având în vedere decalajul prezentat de cartea Facerea, capitolul 2. În conformitate cu capitolul 1, bărbatul și femeia ar fi fost creați în același timp.  Evident că în cazul în care omenirea nu a fost creată după cum ne spune Biblia că ar fi fost creată, ci a apărut așa cum ne spune știința, prin evoluție, atunci explicațiile care leagă revolta lui Satan de crearea omului nu mai sunt justificate.

 

Sunt mai multe motive pentru a critica această perspectivă. În primul rând, a îl situa pe Satan imediat după Hristos este o afirmație care nu are nici un fundament biblic. În al doilea rând, a îl privi pe Satan, fără nici un fel de argumente biblice sau alte argumente, în situația de a fi consilierul lui Dumnezeu, este greșit. Nici un înger nu l-ar fi sfătuit pe Dumnezeu în legătură cu cea ce făcea El în activitatea Sa. Din acest motiv, Satan nu putea să se aștepte să fie consultat în legătură cu crearea omului. Prin urmare, nici un înger nu ar fi fost întrebat în legătură cu nimic din ceea ce privește guvernarea universului, deoarece Dumnezeu lucrează totul doar „potrivit sfatului voii Sale” și lucrul acesta îl aflăm scris în Biblie:

 

„11. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte – după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, -12. Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos.” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 1; 11-12)

Dumnezeu nu l-ar fi întrebat pe Satan dacă să îl creeze sau nu pe om, mai ales că, după părerea mea, putem deduce din Biblie, despre crearea omului, că aceasta s-ar fi produs după revolta lui Satan. Oamenii au fost creați din cauza revoltei lui Satan, iar lucrurile nu s-ar fi întâmplat pe dos, adică revolta nu s-ar fi produs din cauza creării oamenilor. În orice caz, Dumnezeu putea să creeze ce dorea, fără să întrebe pe nimeni, și Satan nu avea nici un motiv să se plângă de acest lucru și să îl transforme într-un argument cu care să convingă o treime din îngeri să îl urmeze.

 

Fiind o ființă creată de Dumnezeu, Satan nu ar fi avut nimic de spus despre ceea ce a fost creat în săptămâna creației, fie îngeri, fie oameni, fie animale sau plante. Nu se poate în nici un fel accepta rolul de sfătuitor a lui Dumnezeu, exersat în timpul creării universului și al umanității. De asemenea, alăturarea lui Satan cu Hristos, Acela care este considerat a fi una dintre cele trei Persoane ale lui Dumnezeu nu are de asemenea nici un sens.   

 

Care este viziunea islamică despre revolta lui Satan? În această viziune Satan s-a revoltat deoarece i s-a cerut să se închine omului creat de Dumnezeu, dar el îl privea pe om cu dispreț întrucât se considera o ființă superioară omului. (ref. 118)

 

Cu toate acestea Biblia ne spune că singura Persoană căreia trebuie să ne închinăm este Dumnezeu și că este interzisă închinarea față de făptură, inclusiv față de om, fiind admisă numai închinarea față de Făcător. (Matei 4; 10; Romani 1; 25; Apocalipsa 19; 10)

 

Personal, nu cred că Satan s-ar fi supărat fiindcă nu ar fi fost consultat de Dumnezeu, înainte de a îl crea pe om, sau că a refuzat să se închine înaintea omului creat. Omul a fost creat să guverneze întregul pământ și nicidecum Împărăția lui Dumnezeu, în așa fel încât ființele spirituale să se închine lui. Satan aparținea lumii spirituale, pe când omul aparține lumii materiale. Această confuzie între cele două lumii este cu totul nejustificată, în contextul biblic. Este adevărat că, în Biblie, îngerii și oamenii se intersectează uneori dar lumile lor rămân totuși separate și trecerea permanentă a oamenilor în lumea spirituală se face doar după moarte.

 

Părerea mea personală, bazată pe studiul Bibliei, este că textele biblice pot să fie interpretate ca referindu-se la o revoltă în cer dar, de asemenea, pot să se refere doar la conducători omenești, care au trăit în perioada istorică respectivă, depinde cât de literal sunt analizate. Textele respective conțin un limbaj poetic și metaforic foarte pronunțat și de aceea interpretarea lor este ambiguă iar aplicarea lor literală foarte dificilă, mai ales atunci când se referă la caractere cu caracter istoric.

 

Consider că se poate deduce din Biblie că este mai probabil ca revolta lui Satan să se fi produs înainte de crearea omului, mai degrabă decât după aceasta, deoarece această creație în lumea materială ar fi avut ca motivație tocmai incidentul major generat de diavol, în lumea spirituală. Dacă lumea spirituală este cumva superioară celei materiale, atunci creația din lumea materială, universul, pământul și tot ce conține el, a fost generată de nevoia rezolvării unei probleme spirituale. Această problemă spirituală nu pare a fi alta decât chiar revolta lui Satana. Dumnezeu a creat lumea materială dintr-o necesitate, căci altfel lumea spirituală ar fi fost de ajuns pentru El. Se poate deduce că lumea materială a fost creată din nevoia de a avea o arenă pentru lupta dintre bine și rău, o scenă pe care urma să se desfășoare marea dramă a istoriei umane.

 

Răspunde această soluție la întrebarea legată de motivul pentru care Dumnezeu a creat lumea materială? Chiar fără nici un păcat, lumea materială presupune moarte și distrugere. Stelele se nasc și mor, animalele carnivore mănâncă animale erbivore, iar animalele erbivore mănâncă plante. Pe planeta noastră, chiar dacă ea este atât de bine dotată pentru viață, totuși există și cutremure de pământ, vulcani sau țunami, care în mod inevitabil ar fi cauzat distrugeri, suferințe și moarte. Este ridicol să credem că Adam și Eva, prin căderea lor în păcat, ar fi introdus o dinamică a pământului care ar fi generat dezastre naturale.

 

Este posibil să credem despre crearea lumii materiale că ea a fost o necesitate și că a fost realizată pentru a genera un cadru adecvat pentru lupta dintre bine și rău. Dacă nu ar fi existat o motivație temeinică, de ce ar fi creat Dumnezeu o lume a suferinței și a morții, în loc să se rezume doar la lumea spirituală? Lumea materială înseamnă o punere în operă, o concretizare, a unei dezbateri cosmice fundamentale. Pentru a face o comparație, lumea materială este ca scena unei gigantice piese de teatru a cărei intrigă, este lupta dintre bine și rău și ai cărei spectatori sunt îngerii rămași fideli lui Dumnezeu.

 

Dacă Satan s-ar fi revoltat împotriva lui Dumnezeu din mândrie, atunci nu ar fi avut nevoie de crearea omului pentru revolta sa deoarece mândria sa nu ar fi fost dependentă direct de această creație, ci de propria sa frumusețe și strălucire.  

 

Într-un sistem democratic  nu ar fi fost neobișnuit ca Satan să își spună părerea sa despre crearea omului dar Împărăția lui Dumnezeu nu este un astfel de sistem. Împărăția lui Dumnezeu este un sistem autocratic în care voia lui Dumnezeu trebuie să se facă atât în cer cât și pe pământ. (Matei 6; 10) Chiar și Fiul lui Dumnezeu a făcut pe Pământ numai ceea ce văzut pe Tatăl făcând și s-a supus voii Lui întocmai. (Ioan 5; 19)

 

Existența lui Dumnezeu, fără existența unui agent al răului, ar fi generat o problemă de nerezolvat deoarece ar fi plasat întreaga răspundere pentru existența răului din lume asupra Lui. Construcția mitologiei luptei dintre bine și rău, care își are rădăcinile în mituri anterioare religiei iudaice, a fost o necesitate absolută, pentru aceia care au preferat să îl prezinte pe Dumnezeu ca pe o sursă a binelui. Dumnezeu trebuia să fie o sursă a binelui chiar dacă în V.T. El ar fi ucis 99,99% din populația globului, prin Potop, fără ca în urma acelui dezastru lumea să devină mai bună. Numai dacă ar fi fost o sursă a binelui, Dumnezeu putea să dea speranță poporului evreu care se afla în captivitatea babiloniană.

 

Dacă Dumnezeu cunoaște și binele și răul, după cum ne informează cartea Facerea, ne putem întreba cum și când a descoperit El răul și cum afectează existența acestuia bunătatea Lui. A aflat Dumnezeu despre existența răului de la Satan? Este puțin probabil, deoarece daca El este Atotștiutor, nimeni nu poate să îl învețe nimic. În același timp, dacă Dumnezeu cunoaște din totdeauna binele și răul, înseamnă că ele există din totdeauna și că Satan nu a inventat răul, el numai l-a descoperit. Dacă răul există din totdeauna înseamnă că el este corelat cu binele și că întreaga creație a lui Dumnezeu a conținut de la începutul ei și binele și răul. Astfel, suferința și moartea au existat din totdeauna în creația lui Dumnezeu, nu se fac oamenii vinovați de ele.

 

Dacă binele și răul sunt amândouă în Dumnezeu, și El a trebuit să facă o alegere între ele, aceeași alegere pe care a trebuit să o facă și Satan și îngerii care l-au urmat pe el și în final și oamenii. Biblia ne spune chiar, că la un moment dat, Dumnezeu ar fi ales răul și a hotărât distrugerea omenirii prin Potop, dar după aceea i-a părut rău de alegerea Sa.

 

Multe scrieri biblice nu doar că nu sunt inspirate de Dumnezeu, dar prezența lor printre celelalte scrieri biblice fac un mare deserviciu credinței în El. Astfel de scrieri sunt cele cuprinse în primele 11 capitole ale cărții Facerea.

 

O altă absurditate, pe care o susțin comentatorii biblici care interpretează textele biblice în mod literal, este aceea că Satan ar fi încercat să îl înlocuiască pe Dumnezeu în activitatea de guvernare a universului. Cum ar fi putut o creatură să îl înlocuiască pe Creator? Ar fi avut această creatură caracteristicile necesare în acest sens? Nimic nu se poate compara cu Dumnezeu dacă El este Acela care susține întregul univers.

 

Dumnezeu este însăși existența a tot ceea ce există, cum poate fi înlocuită această existență de către o ființă care doar există, nu reprezintă existența ca atare? Nimeni nu îl poate înlocui pe Dumnezeu deoarece locul Lui este unic, El este de neînlocuit. Dacă între Dumnezeu și Satan nu există nici un fel de comparație, atunci nu ar fi putut să existe nici un fel de confruntare între ei și toată povestea nu este decât rezultatul imaginației omenești. Dumnezeu și Satan aparțin la două dimensiuni diferite ale realității. Dumnezeu este infinit pe când Satan este o creatură finită. Infinitul nu poate să fie înlocuit de o existență finită așa după cum întregul nu poate să fie înlocuit de una dintre părțile sale.

 

Dacă Dumnezeu este originea tuturor lucrurilor, această Existență primordială nu are cum să fie înlocuită de nimic altceva. Dumnezeu este o Realitate care nu poate să fie înlocuită de nimeni și de nimic și dacă nu ar fi așa atunci El nu ar fi Cel ce Este. Din acest motiv, Dumnezeu este unic și situația Lui este irepetabilă. Numai dacă Dumnezeu ar fi doar reprezentantul unei civilizații extraterestre, atunci o confruntare între două astfel de civilizații sau în interiorul uneia dintre ele, nu ar fi deloc imposibilă.

 

Următorul citat se referă la acest aspect:

 

„Este dificil de imaginat a ființă ca Lucifer (Satan) crezând că ar fi putut să ducă o bătălie cu Dumnezeu, și mai puțin că l-ar fi putut învinge pe El. Chiar și mintea cea mai decăzută ar putea să își dea seama că o creatură nu poate să concureze cu Creatorul. Totuși Satan a încercat să îl detroneze pe Dumnezeu și se străduiește până în zilele noastre să provoace autoritatea Lui, să se opună planurilor Sale și să hărțuiască pe poporul Său.” (ref. 118)

Să nu uităm că, în conformitate cu cea mai răspândită interpretare a Bibliei, împreună cu Satan s-au revoltat și o treime din îngerii lui Dumnezeu și aceasta nu este de loc o informație banală care să fie trecută ușor cu vederea. Dacă Satan ar fi avut motive de mândrie, totuși îngerii nu aveau ceva deosebit cu care să se mândrească înaintea lui Dumnezeu. Răspunsul imediat, din partea comentatorilor biblici, ar putea fi că îngerii ar fi fost înșelați de Satan, dar la o analiză mai atentă se poate constata că acest argument nu este convingător. Îngerii nu erau copii mici, ci ființe deosebit de inteligente care cunoșteau modul de funcționare al Împărăției lui Dumnezeu. Îngerii nu puteau fi pur și simplu păcăliți de Satan și dacă ar fi fost păcăliți cu ușurință această reprezintă o deficiență în felul în care ei au fost educați de El. Dacă o treime din îngerii lui Dumnezeu s-ar fi revoltat împotriva Lui, ei ar fi trebuit să aibă propriile lor motive pentru a face acest lucru.

 

Comentatorii biblici subliniază o relație apropiată între revolta lui Satan și căderea în păcat a oamenilor, chiar fără a prezenta detalii despre momentul în care s-ar fi revoltat diavolul, în relație cu momentul creației omului.

 

Mai apare și o altă contradicție în povestea revoltei lui Satan. De unde ar fi văzut Satan că este bine să fi în locul lui Dumnezeu? Isus (Iisus) ne-a spus că a fi ca și Dumnezeu înseamnă a îi iubii și a îi servii pe cei din jurul nostru. Ar fi invidiat Satan situația lui Dumnezeu dacă conduita Lui ar fi fost în concordanță cu afirmațiile lui Isus(Iisus) și dacă El i-ar fi iubit și servit pe îngeri așa cum ne-a învățat Hristos să facem între noi? Egoismul diavolului l-ar fi împiedicat să aprecieze o atitudine de servire și modestie, pe care o vedem în viața și învățăturile lui Isus (Iisus).

 

În Biblie există o contradicție clară între felul cum Isus (Iisus) îl prezintă pe Dumnezeu și între viziunea unui stăpân autoritar care tinde să conducă și să domine tot ceea ce există, și care este contestat de unii dintre îngerii săi care îi invidiază autoritatea și puterea.

 

Mitul revoltei lui Satana, așa cum este interpretat de cei mai mulți comentatori biblici, generează o teologie periculoasă deoarece îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind un lider suprem, adorat de toată lumea și nu îl descrie de loc ca fiind în primul rând un iubitor de oameni și de îngeri. Presupoziția unei treceri bruște în atitudinea lui Dumnezeu de la autoritatea extremă la dragoste și înapoi la autoritatea extremă nu favorizează în nici un fel imaginea Lui. A vedea serviciul și adorația ca venind numai din partea creației și minimizând perfecțiunea lui Dumnezeu din punctul de vedere al servirii și adorației generează o eroare fundamentală în ceea ce privește relația dintre El și ființele create.

 

Căderea în păcat a oamenilor ar fi fost o condiție esențială pentru ca Dumnezeu să își poată demonstra dragostea pentru ființele create și această demonstrație s-a făcut o dată cu moartea lui Isus (Iisus) pe cruce. Este evident că fără existența ființelor umane pe pământ Hristos nu ar fi avut cum să ia un corp uman și să moară pe cruce. Dacă moartea pe cruce a lui Isus (Iisus) a însemnat cu adevărat înfrângerea lui Satan, atunci înseamnă că diavolul nu ar fi fost niciodată cu adevărat înfrânt dacă oamenii nu ar fi căzut în păcat și nu s-ar fi produs evenimentul crucii. Prin urmare, căderea în păcat a primilor oameni a fost o condiție necesară pentru evenimentul crucii și fără moartea lui Isus (Iisus) pe cruce, Dumnezeu nu și-ar fi putut demonstra dragostea Sa pentru îngeri și pentru oameni. Dacă totul era pregătit ca primii oameni să cadă în păcat, de ce au mai fost ei pedepsiți după ce au mâncat din pomul cunoașterii? Aceasta este o anomalie conținută de Biblie care anulează valoarea morală a narațiunilor despre creație, pe care le conține.

 

În Biblie, puterea lui Satan este restricționată de Dumnezeu și pentru a putea să facă un rău unui om el are nevoie de aprobarea Lui. În acest sens, se poate observa că Satan nu s-a putut atinge de viața lui Iov fără acordul lui Dumnezeu. (Iov 2; 6) Pe de altă parte, reușita lui Satan de a ispitii primii oameni a pus în pericol destinul a miliarde de ființe umane, deoarece, conform celor mai răspândite interpretări ale Bibliei, mulți vor fi aceia și acelea care vor suferii veșnic în iad.

 

Lumea nu va fi niciodată la fel, după ce Satan s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu. Binele și răul, care se confruntă în Biblie, se influențează reciproc, deoarece, fiind în luptă unul cu celălalt, se intercondiționează și câteodată unul ia forma celuilalt. Această dialectică dintre bine și rău este de multe ori redusă în mod simplist de unii comentatori biblici. De exemplu, Satan a reușit să îi ispitească pe primii oameni și ca urmare s-a ajuns ca Dumnezeu să ucidă prin Potop 99,99% din populația globului. Regăsim în acest caz o situație în care răul influențează binele și îl determină să acționeze contrar naturii sale, aceasta dacă suntem de acord că Dumnezeu în cartea Facerea este o forță a binelui.

 

Dacă esența învățăturii creștine este aceea de a nu lăsa răul să influențeze binele, de exemplu, a întoarce și obrazul celălalt atunci când suntem loviți, atunci de ce s-a lăsat Dumnezeu influențat de rău, de Satan, pentru a cauza suferințe unei ființe nevinovate, lui Iov? În multe ocazii, în V.T., Dumnezeu a răspuns cu rău la rău, atunci când a pedepsit diferite popoare, inclusiv poporul evreu, pentru răul făcut de ele. Folosirea de partea binelui a metodelor răului, de exemplu, uciderea unor persoane nevinovate, devenite victime colaterale ale pedepselor Sale, exclude perfecțiunea lui Dumnezeu. O dată intrat în luptă, Dumnezeu în V.T. nu se deosebește de adversarii Săi, prin metodele folosite. 

 

Însă nu toată lumea este de părere că Dumnezeu, așa cum este descris în cartea Facerea, reprezintă o forță a binelui. De asemenea, Satan este un personaj dubios care nu este prezentat în mod transparent în Biblie și care apare în spatele unor personaje umane, regi sau conducători ai unor state antice.

 

Personajul biblic Satan este o figură complexă cu influențe din mitologia persană. Citatul care urmează ne oferă unele explicații în acest sens:

 

„Religiile iudaică, creștină și musulmană sunt religii monoteiste, ceea ce înseamnă că adepții lor cred că există un singur Dumnezeu. Acel Dumnezeu are un adversar puternic cunoscut ca Satan, sau Diavolul. Rolul lui Satan s-a schimbat de a lungul timpului, în timp ce cele trei religii s-au dezvoltat. La început el a fost o creatură sub controlul lui Dumnezeu cu sarcina de a testa credința oamenilor. În timp, de altfel, Satan a început să fie văzut ca prințul întunericului, conducătorul tuturor spiritelor rele, dușmanul lui Dumnezeu și al oamenilor, și sursă a trădării și a păcatului. Numele Satan vine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă „adversar.” La început apare în Biblia Ebraică, sau Vechiul Testament. În cartea lui Iov, Dumnezeu permite acestui adversar – câteodată numit Samael în literatura iudaică – să adune necazuri asupra lui Iov pentru a vedea dacă Iov se va întoarce împotriva lui Dumnezeu. Iudaismul a fost influențat de religia dualistă persană în care binele și răul se luptă unul cu celălalt pentru controlul universului și pentru putere asupra minților și inimilor omenești. În religia iudaică Satana a preluat anumite caracteristici  ale lui Ahriman, zeul persan al răului și conducătorul demonilor.” (ref. 119)

Biblia ne spune că Dumnezeu l-ar fi aruncat pe Satan din cer, după revolta sa, dar aceasta este o afirmație ciudată. Dacă Dumnezeu l-a aruncat din cer pe Satan, cum de a ajuns acesta în Grădina Eden, adică în ceea ce se crede că ar fi fost raiul pământesc? Oare Dumnezeu l-ar fi aruncat pe Satan direct din Împărăția Sa într-un alt rai? Foarte improbabilă traiectorie.

 

Poate Grădina Eden, dacă a existat cu adevărat, nu trebuie considerată un rai, ci doar o zonă geografică în care se aflau multe minerale prețioase și unde primii oameni lucrau pentru extragerea acestora din pământ, în beneficiul unei civilizații extraterestre. Acesta ar fi sensul narațiunii cu privire la Adam și Eva, dacă avem în vedere sursa acesteia de influență, adică scrierile sumeriene.

 

În orice caz, cele mai multe interpretări biblice consideră că  Edenul ar fi fost un rai pământesc. Dacă Dumnezeu l-ar fi pedepsit cu adevărat pe Satan, atunci cum de i-a permis să ajungă în raiul pământesc și să facă tot ce dorea? Era acest rai un loc de ispășire a pedepsei? Povestea nu are sens. Mai mult, dacă Dumnezeu l-a alungat pe Satan din cer, cum se face că el a continuat să participe la consfătuirile care se țineau acolo, de exemplu, în cazul lui Iov? Explicația constă în modul în care a evoluat personajul Satan de-a lungul istoriei. Înainte de a fi o persoană reală, Satan este mai întâi de toate personajul unui mit, personaj care a evoluat după regulile mitologiei, nu ale realității. Chiar dacă există în realitate un factor al răului, acesta nu este definit în mod necesar de personajul mitic Satan și nici nu poate fi descoperit doar din câteva versete biblice. Dacă există, Satan poate să fie recunoscut din analiza ansamblului mesajelor biblice și din consecințele raționale pe care acestea le generează și de asemenea și din desfășurarea istoriei omenirii.

 

În V.T. nu Satan, ci Dumnezeu, a adus Potopul pe Pământ și a ordonat omorârea nediscriminată a bătrânilor, femeilor și copiilor atunci când a generat un spațiu de locuit pentru poporul evreu, țara promisă. Satan l-a pârât pe Iov, o faptă condamnabilă, dar nu ni se spune în Biblie că ar fi omorât nici un om în mod direct. De aceea, Biblia produce multă confuzie atunci când se pune problema deosebirii binelui de rău.  

 

Dacă după revolta sa, Satan ar fi fost aruncat în Grădina Eden, exact locul unde se aflau primii oameni, acesta este un motiv în plus să credem că Dumnezeu a urmărit ca diavolul să îi ispitească pe Adam și Eva. Dacă ar fi așa, atunci textul din Iacov 1; 13, care ne spune că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, este fals. Unii comentatori biblici susțin că nu Dumnezeu sau Satan i-a ispitit pe primii oameni, ci dorințele care se aflau înscrise în ei. Dacă dorințele oamenilor i-ar fi determinat să mănânce din pomul oprit, atunci Acela care a pus acele dorințe în ei nu poate să fie considerat în afara oricărei răspunderi. Mulți comentatori biblici se străduiesc să facă servicii imaginii lui Dumnezeu, dar nu fac nici un serviciu adevărului, deoarece ei și ele plasează întreaga răspundere doar pe umerii oamenilor și a personajului mitologic Satan. Se spune că oamenii au avut libertatea de a alege, dar în contextul biblic, această afirmație nu are valoare, deoarece oamenii au fost puși să aleagă înainte de a cunoaște binele și răul și libertatea fără cunoaștere este o noțiune fără conținut.

 

Biblia este confuză în ceea ce privește locul unde s-ar fi petrecut revolta lui Satana. Oare această revoltă s-a petrecut în cer sau în Grădina Eden, care se afla pe Pământ? Dacă Satana ar fi fost un locuitor al Grădinii Eden, atunci revolta nu avea cum să se petreacă în cer.

 

„11. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 12.           „Fiul omului, plânge pe regele Tirului şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Tu erai pecetea desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. 13. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald, carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe tine în ziua în care ai fost făcut. 14. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.” (Iezechiel 28; 11-14)

Care este varianta corectă? Satan se afla în Eden sau pe muntele cel sfânt a lui Dumnezeu? Oricum, ambele locații, s-ar fi aflat pe Pământ deoarece „muntele cel sfânt a lui Dumnezeu” nu poate exista în lumea spirituală, fiind o formă de relief din lumea materială. Dacă nu pe Pământ, atunci „muntele cel sfânt” și chiar și „pietrele de foc” ar fi trebuit să se afle pe o altă planetă, pe care există astfel de forme de relief și astfel de obiecte.

 

Personajul real reprezentat de regele din Tir nu putea să fie în Grădina Eden, deoarece, dacă această locație ar fi existat cu adevărat, atunci el a trăit după ce grădina a dispărut de pe Pământ. În acest caz, trebuie să apreciem că textul se referă la Satan, care a trecut prin acel loc și nu la rege. Problema este că Satan este prezent în Grădina Eden, conform textului citat, în plină strălucire și nu ca un înger căzut, pregătit să îi ispitească pe oameni. Dacă inițial Satan ar fi fost prezent în Grădina Eden, ca o ființă admirabilă și apoi a devenit un înger căzut înseamnă că revolta lui s-a petrecut în aceea grădină sau pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi petrecut în grădină, atunci oamenii ar fi trebuit să știe că a existat o astfel de revoltă și să fie mult mai atenți atunci când șarpele i-a ispitit să mănânce din pomul cunoașterii. În același timp, dacă Satan s-ar fi revoltat în Grădina Eden și i-ar fi ispitit pe oameni tot acolo, atunci înseamnă că El nu ar fi fost aruncat din cer, căci ar fi rămas în locul în care ar fi fost inițial. 

 

Dacă revolta lui Satan s-ar fi petrecut înainte de crearea oamenilor, atunci descrierea creației ca foarte bună nu are nici un sens. Dacă revolta s-ar fi petrecut după crearea oamenilor, atunci Satan ar fi avut interesul să îi atragă pe aceștia de partea lui și în nici un caz nu ar fi urmărit să le deschidă acestora ochii, ca să poată face diferența dintre bine și rău. Povestea aceasta este irațională și este la fel de incoerentă ca multe alte mituri.

 

Dacă Satan ar fi plecat din Grădina Eden și s-ar fi urcat pe „muntele cel sfânt” a lui Dumnezeu și acolo s-ar fi revoltat împotriva Lui, unde se aflau îngerii, inclusiv cei care l-au urmat pe diavol? Ne aflăm în situația în care Grădina Edenului ajunge să fie confundată cu cerul în care locuiește Dumnezeu, dacă în ea locuiau și îngerii și mai ales se afla și El. Această confuzie între Grădina Eden și Împărăția lui Dumnezeu și de asemenea între lumea spirituală și cea materială nu ar fi trebuit să se întâmple dacă textele respective ar fi fost inspirate de El.

 

Când vorbim de Dumnezeu ne gândim la o lume spirituală dar Biblia ne vorbește de o lume materială, lume care ar fi existat chiar pe Pământ la un moment dat, având în vedere că Biblia ne descrie o locație destul de exactă pentru Grădina Eden. Este posibil ca scriitorii cărții Facerea (Geneza) să fi considerat Grădina Eden ca locația de reședință a lui Dumnezeu și a îngerilor Lui, omul fiind creat pentru a desfășura activități necesare în această locație.

 

Cât îl privește pe Satan, în urma revoltei sale, el ar fi fost izgonit din cer și ar fi căzut pe Pământ ca un fulger:

 

„18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Sfânta Evanghelie după Luca 10; 18)

Dacă a căzut ca un fulger, Satan a fost vizibil de către toată lumea, inclusiv de primii oameni, mai ales că diavolul a ajuns direct în Grădina Eden, unde i-a ispitit pe Adam și Eva. Absurdul constă în aceea că Satan ar fi fost aruncat din cer și ar fi căzut ca un fulger tot în paradisul pământesc al lui Dumnezeu.

 

Este mai logic să apreciem că Satan a fost mutat în Grădina Eden, după ce aceasta a fost plantată de Dumnezeu și, după cum ne spune Biblia, acest lucru s-a întâmplat după crearea omului:

 

„7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. 8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.” (Facerea 2; 7-8)

Cum se putea revolta Satan împotriva lui Dumnezeu înainte de crearea omului, dacă el era încă un înger strălucitor în Grădina Eden? Conform acestui text, Satan a schimbat înfățișarea strălucitoare cu aceea de înger căzut, după ce Dumnezeu i-a creat pe oameni. Satan se plimba prin Grădina Eden, ca un heruvim ornat cu pietre prețioase în timp ce oamenii nu cunoșteau încă deosebirea dintre bine și rău. În conformitate cu textul biblic, rezultă următoarea ordine a evenimentelor: Dumnezeu l-a creat pe om, a plantat Grădina Eden, Satan se plimba prin aceea grădină, după aceea s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu, diavolul a fost aruncat din cer, s-a întors în grădină și i-a ispitit pe oameni.

 

Nu avem nici un text biblic care să ne informeze că a existat, sau că încă mai există, un duplicat al Grădinii Eden în cer. De ce ar mai fi existat o Grădină Eden în cer, dacă omul creat se afla pe Pământ? Grădina ar fi fost plantată numai după crearea omului, deci existența unei grădini identice în cer, fără oameni, nu se justifică.

 

Grădina Eden ar fi existat numai pe Pământ și ar fi fost un loc unde ar fi locuit și Dumnezeu împreună cu oamenii, lucru care se oglindește la finalul Bibliei în descrierea cetății eterne care se va întoarce pe Pământ și unde El va locui din nou în același loc cu oamenii. 

 

„1. Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este. 2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. 3.      Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 21; 1-3)

Cu toate că s-a produs fie în Grădina Eden, fie pe „muntele lui Dumnezeu” și cu toate că oamenii l-ar fi văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger, Biblia ne prezintă primii oameni ca fiind complet ignoranți de planurile diavolului. Dacă lucrurile s-ar fi întâmplat așa cum ne spune Biblia, văzând revolta lui Satana, oamenii ar fi cunoscut în mod inevitabil diferența dintre bine și rău, înainte de a mânca din pomul cunoștinței binelui și răului.

 

Multă lume crede că paradisul viitor este ceva ce există în cer, dar Biblia ne spune că el se va afla pe Pământ și va fi un fel de reproducere a Grădinii Eden. După cum ne relatează Biblia, în paradisul inițial, în Grădina Eden, Satan se plimba nestingherit, împodobit cu pietre prețioase. Diavolul ar fi fost inițial un heruvim ocrotitor dar nu se știe pe cine trebuia să ocrotească. Ce nevoie avea Dumnezeu să fie ocrotit de un heruvim ocrotitor dacă păcatul încă nu intrase în univers? Excesul de protecție, acolo unde nu exista nici un dușman, a făcut ca să apară o revoltă împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu ar fi creat un heruvim ocrotitor, cu toate că nu avea dușmani și nu avea nevoie să fie ocrotit de nimeni și tocmai cel care trebuia să îl ocrotească s-a revoltat împotriva Lui. Un astfel de scenariu, așa cum ni-l prezintă Biblia, nu poate să aibă nimic a face cu Dumnezeu, care este Atotputernic și Atotștiutor.

 

Revenind la ispita șarpelui din cartea Facerea, trebuie spus că sunt multe lucruri absurde legate de ea. De exemplu, dacă un singur șarpe a ispitit pe oameni, de ce au fost pedepsite un număr foarte mare de animale, care toate se deplasează mergând pe burtă? Dacă atât de multe animale au fost transformate din specii, având picioare, în alte specii, fără picioare, înseamnă că lumea animală a fost creată de două ori de către Dumnezeu. Lucrul acesta contrazice afirmația biblică după care creația ar fi fost realizată pe parcursul a șase zile și nu și după ispitirea oamenilor de către șarpe.

 

În concordanță cu Enciclopedia Britanica șerpii sunt una dintre speciile care merg pe burtă:

 

„Toți șerpii sunt lipsiți de membre, dar nu toate reptilele fără picioare sunt șerpi” (ref. 120)

După ispitirea oamenilor de către șarpe, și-au pierdut toate reptilele membrele exterioare sau numai șerpii? Există șopârle fără picioare care nu au nici o legătură evoluționistă cu șerpii. (ref. 121)   Astfel de animale nu ar fi trebuit să fie niciodată afectate de blestemul asupra șarpelui, care ar fi ispitit-o pe femeie. Aceasta ar fi și o dovadă că nici un blestem a lui Dumnezeu nu este  răspunzător pentru deplasarea prin târâre a anumitor viețuitoare, ci este vorba despre evoluția speciilor. Apariția tuturor animalelor fără picioare s-a produs prin modul în care a evoluat natura și nu are nici o legătură cu mitul biblic despre ispitirea oamenilor. De altfel, dacă ar fi greșit un singur șarpe acela ar fi fost pedepsit și nu  toate speciile de șerpi și Dumnezeu, care este drept, așa ar fi făcut, tocmai pentru că El acționează bazat pe dreptate.

 

Dacă șarpele ar fi fost un personaj pozitiv, asemănător cu Prometeu care a adus focul oamenilor, înseamnă aceasta că și Satan este un personaj pozitiv? Șarpele este un personaj mitic, care trebuie înțeles în contextul mitologiei celorlalte popoare antice. Satan însă poate să fie un factor al răului, un agent exterior omului, poate o civilizație extraterestră, care încearcă să domine lumea prin religie. Șarpele și Satan nu au aceeași configurație morală și nu joacă același rol în narațiunile biblice.

 

„Șarpele este unul dintre cele mai vechi și cele mai răspândite simboluri mitologice. Șerpii au fost asociați cu unele dintre cele mai vechi ritualuri cunoscute omenirii și reprezintă expresia duală a binelui și a răului. În anumite culturi șerpii sunt simboluri ale fertilității. În alte culturi șerpii simbolizează cordonul ombilical, unindu-i pe toți oamenii de Mama Pământ. Marea Zeiță adesea are șerpi ca membrii de familie – câteodată înfășurați în jurul toiagului ei sacru, ca în vechea Cretă – și ei erau adorați ca și gardieni ai misterelor nașterii și regenerării. Din punct de vedere istoric, șerpii reprezintă fertilitatea sau o forță creativă a vieții. Pentru că șerpii își schimbă pielea, ei sunt simboluri ale renașterii, transformării, imortalității și vindecării.” (ref. 122)

Problema este că dacă nu a existat Grădina Eden, Adam și Eva și pomul cunoștinței binelui și răului, și dacă lumea nu a fost creată în șase zile, așa cum ne spune Biblia, atunci nu a existat nici șarpele și prezența lui în textele biblice se explică prin aceleași considerente care clarifică prezența șerpilor în toate mitologiile străvechi. Dar oare Satan există? Răspunsul la această întrebare depinde de modul în care privim problema răului. Putem să îl vedem pe Dumnezeu ca fiind în același timp și sursă a binelui și a răului, și atunci nu mai avem nevoie de personajul Satan sau putem să îl privim pe Dumnezeu doar ca sursă a binelui și atunci avem nevoie de personajul Satan, pentru a putea să explicăm răul din lume. Personal consider că religia iudaică îl vedea pe Dumnezeu atât ca sursă a binelui cât și ca sursă a răului, cel puțin la începuturile ei, de exemplu, El a distrus cea mai parte a omenirii prin Potop și  lucrul acesta nu poate fi socotit ca fiind ceva bun deoarece nu a produs rezultate pozitive.

 

Pe de altă parte, dacă Dumnezeu a creat lumea prin evoluție, atunci El a acceptat de la început atât acțiunea binelui cât și a răului, deoarece în procesul de evoluție suferințele și moartea sunt indispensabile, prin urmare El este sursa atât a binelui cât și a răului. Rezolvarea problemei binelui și răului depinde de modul cum înțelegem originea universului și a omenirii. (ref. 123) Dacă Dumnezeu a creat lumea prin Big bang și oamenii au apărut în urma selecției naturale, așa cum ne arată Darwin în cartea sa Originea Speciilor, atunci El este cel care aduce și binele și răul în viața oamenilor și Satan nu este decât un executant al răului, aflat în slujba Lui sau o invenție umană care este menită să explice răul. Mai mult chiar, orice forță exterioară omenirii, poate să joace rolul lui Satan, dacă este ostilă oamenilor, chiar dacă acțiunea ei nu se încadrează în mitul biblic. Biblia ne vorbește despre Satan, adresându-se unor conducători umani în spatele cărora se presupune că ar fi stat diavolul. Rămâne de stabilit dacă modul metaforic în care sunt prezentate acele discursuri constă în metafore prin care este prezentat omul, conducătorul respectiv, sau metafore prin care este descris heruvimul ocrotitor.

 

Concluzia neîndoielnică a multor interpretări a V.T. și a N.T. este aceea că personajul Satan este un adversar și un acuzator. În N.T., Satana mai este numit și „Diabolos”, adică diavol, și este folosit în felul acesta de mai mult de treizeci de ori. El este de asemenea numit „dragon,” „șarpele cel vechi” (Apocalipsa 12: 9; 20: 2); „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12: 31; 14: 30); „stăpânitorul puterii văzduhului” (Efeseni 2: 2); „dumnezeul veacului acestuia” (2 Corinteni 4: 4) „duhul care lucrează acum în fii neascultării” (Efeseni 2: 2)

 

Personalitatea distinctă a lui Satan și activitatea sa printre oameni sunt în mod evident recunoscute. El l-a tentat pe Isus (Iisus) în pustie (Matei 4: 1-11). El este „Beelzebul, căpetenia diavolilor” (Matei 12; 24) El este dușmanul constant a lui Dumnezeu, a lui Hristos, a Împărăției lui Dumnezeu, a urmașilor lui Hristos, și a oricărui adevăr; plin de falsitate și de răutate și seducând către rău în toate felurile posibile. Puterea lui este foarte mare în lume. El este un leu care rage, căutând pe cine poate să devoreze. (1 Petru 5: 8) Se spune despre om că este „ținut captiv de el” (2 Timotei 2: 26). Creștinii sunt avertizați împotriva „trucurilor” lui (2 Corinteni 2: 11), și sunt chemați să îi reziste lui (Iacov 4: 7). Hristos salvează poporul Lui de el. (Evrei 2: 14). (ref. 124)        

 

Unul dintre cele mai citate texte biblice despre Satan este următorul:

 

„4. Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: „Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru! 5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători! 6. Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare! 7. Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie. 8. Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: „De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!” 9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. 10. Toţi iau cuvântul şi îţi zic: „Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă”. 11. În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău. 12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! 13. Tu care ziceai în cugetul tău: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. 14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”. 15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! 16. Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: „Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?” 17. Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?” 18. Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său. 19. Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare. 20. Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!

După părerea mea, acest text nu se referă deloc la Satana ci doar la împăratul Babilonului și susțin acesta pentru următoarele motive:

 

1. a) Textul se adresează unui om și nu unui înger. De exemplu, supunerea neamurilor ar fi făcut-o împăratul Babilonului și nu un înger. Îngerul sau heruvimul se afla în cer și nu putea să supună popoarele care se aflau pe Pământ, înainte de a fi aruncat din cer. Supunerea popoarelor a fost o cauză a căderii și trebuia să se întâmple înainte de ea. Dacă în text ar fi vorba de Satan, el nu putea să supună popoarele de pe Pământ decât după căderea sa. Un alt exemplu, viermii se aștern sub cadavrele oamenilor și nu ale îngerilor. Pedeapsa care se presupune că ar fi fost aplicată lui Satan, este adresată unui om nu unui înger: „Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: `Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?`”

 

1. b) Acest text are un caracter vădit metaforic, de exemplu, bucuria chiparoșilor și a cedrilor este o metaforă. Un alt exemplu: „Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta.” Dumnezeu se adresează împăratului Babilonului în mod metaforic comparându-l cu o stea strălucitoare și comparația dintre oameni și stele se regăsește și în altă parte în Biblie. (Daniel 12; 3) De altfel, în Biblie, și îngerii sunt comparați cu stelele.

 

1. c) Dacă Satana a fost un înger puternic, el nu mai avea de ce să aspire să se ridice în cer, deoarece era deja în cer, și nu mai avea de ce să își dorească să fie deasupra stelelor (îngerilor) lui Dumnezeu, deoarece, în calitate de heruvim, era un conducător de îngeri, deci era deasupra lor. „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu!” Aceste aspirații nu puteau să fie decât cele ale unui conducător foarte puternic care se considera un fel de dumnezeu. Împăratul Babilonului nu ar fi fost singurul caz de acest tip, de exemplu, împărații romani se considerau zei. Omul acesta dorea să fie „asemenea cu Cel Preaînalt”, cu alte cuvinte, dorea să aibă pe Pământ puterea pe care o are Dumnezeu în cer.

 

 

Cu toate că m-am referit deja la textul din Ezechiel, care se presupune că se referă la Satan, am să reiau câteva aspecte, încă nemenționate. Textul biblic este următorul:

 

„1. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 2. „Fiul omului, spune celui ce domneşte în Tir: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Inima ta s-a înălţat şi a zis: „Sunt un dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor, dar tu, deşi nu eşti Dumnezeu, ci om, îţi închipui în inima ta că eşti la fel cu Dumnezeu; 3. Iată, tu îţi închipui că eşti mai înţelept decât Daniel şi nu sunt taine ascunse pentru tine; 4. Prin înţelepciunea ta şi cu mintea ta ţi-ai agonisit bogăţie şi ai adunat în vistieriile tale argint şi aur; 5. Prin înţelepciunea ta cea mare, prin ajutorul negoţului tău, ţi-ai sporit bogăţia şi mintea ta s-a îngâmfat cu bogăţia ta; 6. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu te-ai asemănat cu Dumnezeu, 7. Iată, Eu voi aduce împotriva ta pe străinii cei mai răi din toate popoarele, şi aceia îşi vor scoate sabia împotriva frumoasei tale înţelepciuni şi vor întina strălucirea ta; 8. În mormânt te voi coborî şi vei muri în inima mărilor de moartea celor ucişi. 9. Spune-vei oare înaintea ucigaşului tău: „Eu sunt un dumnezeu”, când tu eşti un om în mâna celui care te ucide, iar nu Dumnezeu? 10. Vei muri de mâna străinilor, de moartea celor netăiaţi împrejur, căci Eu am spus aceasta”, zice Domnul Dumnezeu. 11. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 12. „Fiul omului, plânge pe regele Tirului şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Tu erai pecetea desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. 13. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald, carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe tine în ziua în care ai fost făcut. 14. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. 15. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea. 16. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit, şi Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare şi te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat. 17. Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la pământ şi te voi da înaintea regilor spre batjocură. 18.          Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pângărit altarele tale; şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc, care te va şi mistui; şi te voi preface în cenuşă pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd. 19. Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groază şi în veci nu vei mai fi”. (Iezechiel 28; 1-19)

Pentru a înțelege acest text este foarte importantă atenția acordată contextului. Versetele de la 1 la 10 se referă neîndoielnic la cel ce domnea în Tir. Acest om a ajuns să se considere ca Dumnezeu. Trebuie observat că, cel puțin în versetele de la 1 la 10, este vorba despre un om care, necunoscându-și limitele, se credea un dumnezeu. Nu este vorba despre un înger care aspiră să fie ca Dumnezeu, ci este vorba de un om, în această situație. Dacă următoarele versete, de la 11 la 19, s-ar referi la Satan, atunci înseamnă că erau două persoane care aspirau să fie ca Dumnezeu. Se poate desigur specula că Satan ar fi influențat pe regele Tirului și că același spirit s-ar fi regăsit în amândoi. Cu toate acestea, s-ar putea interpreta că și versetele de la 11 la 19 se referă tot la regele Tirului dar într-o formă poetică sau metaforică. Dacă textul este preluat în mod literal, atunci el nu se mai poate referi la regele Tirului din următoarele motive:

 

1. a) Regele Tirului nu se putea afla în Eden, în Grădina lui Dumnezeu, deoarece el nu a trăit în perioada când aceasta s-ar fi aflat pe Pământ, conform Bibliei.

 

1. b) Regele Tirului nu putea să fie: heruvimul pus ca să ocrotească; așezat „pe muntele cel sfânt” al lui Dumnezeu, şi care umbla prin mijlocul pietrelor celor de foc.

 

 

În același timp, avem multe pasaje care se pot interpreta ca fiind metafore și care se referă la regele Tirului și nu la Satan:

 

1. a) Regele Tirului putea să fie, în mod metaforic, „pecetea desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii.”

 

1. b) Hainele regelui Tirului puteau să fie împodobite cu: „tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald, carbuncul şi aur.”

 

1. c) În mod metaforic, regele Tirului putea să fie: fără prihană în căile sale din ziua facerii sale şi până s-a încuibat în el nelegiuirea, dar cu condiția ca prin facere să înțelegem naștere.

 

1. d) Datorită strălucirii sale, regele Tirului s-ar fi putut mândri și gândi că se poate asemăna cu Dumnezeu, dar acest gând ar fi constituit doar vanitate. Textul biblic ne spune: „Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea.”

 

 

Există și versete care se pot referi literal numai la regele Tirului:

 

1. a) „Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit.” Acest verset nu se putea referi la nici un înger, pentru că îngerii nu fac negoț.

 

1. b) Numai regele Tirului ar fi avut altare, nu și un înger în cer. Biblia ne spune: „Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pângărit altarele tale.”

 

În alte versete ale Biblie se vorbește despre sfârșitul lui Satan care se va întâmpla în focul cel veșnic, unde va fi chinuit în vecii vecilor. Aceste versete nu se potrivesc cu sfârșitul personajului din Iezechiel 28, deoarece, acolo Satan are un alt sfârșit: „şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc, care te va şi mistui; şi te voi preface în cenuşă pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd. 19. Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groază şi în veci nu vei mai fi.” Aici apare o contradicție fundamentală a Bibliei între modul cum este văzut sfârșitul lui Satan, în diferite texte biblice, în cazul că alegem să credem că textul se referă la diavol și nu la regele Tirului.

 

„10. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 20; 10)

Mai trebuie menționat că, dacă Satan se afla în Grădina Eden, acoperit cu pietre prețioase, nu putea, ca în același timp, să fie o forță spirituală care s-ar fi ascuns în spatele șarpelui, atunci când i-ar fi amăgit pe primii oameni.

 

Un alt text al Bibliei merită citat, pentru a completa imaginea căderii primilor oameni în păcat, în corelație cu căderea lui Satan:

 

„3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti. 4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte. 5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui, 6. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile. 7. Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. 8. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. 9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12; 3-9)

După cum se poate vedea, acest text pune semnul egalității între șarpele de demult, cel din Grădina Eden, și Satan, în versetul 9. Cu toate acestea, cele două personaje, care acum sunt privite ca unul singur, au o descriere care nu se potrivește de la unul la celălalt. Nici un animal, deci nici șarpele vorbitor, nu ar fi fost acoperit cu pietre prețioase și cu aur. „Șarpele de demult” este descris de Biblie ca fiind un animal și nu un înger căzut. Diferența este foarte mare și de aceea versetul 9, din capitolul 12, din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, intră în contradicție cu alte texte biblice:

 

„1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?”

Descrierea lui Satan este foarte diferită între cartea Facerea (Geneza) și Iezechiel sau între cele două și Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.

 

Povestea lui Adam și Eva, ca și existența Grădinii Eden, sunt elementele constitutive ale unui mit. În acest caz, existența lui Satan, ca un înger care ar fi fost îmbrăcat cu pietre prețioase și care s-ar fi plimbat prin Grădina Eden nu poate să fie altfel decât imaginație umană, fără legătură cu realitatea. Existența unor forțe ale răului, în universul nostru, nu este de loc imposibilă, chiar dacă aceste forțe, fiind foarte civilizate, nu prezintă caracteristicile unor ființe barbare, ci dimpotrivă, la prima vedere sunt binevoitoare și au tendințe civilizatoare.

 

Dilema fundamentală a povestirilor biblice despre Satan este incongruența acestui personaj. Un șarpe care ar fi fost blestemat să rămână fără picioare, în cartea Facerea, dar care mai târziu s-a întors de la colindarea Pământului și s-a prezentat în fața lui Dumnezeu, în cartea lui Iov, care este, în același timp, un animal vorbitor, în cartea Facerea, dar și un înger îmbrăcat în pietre prețioase, în Iezechil, este o amestecătură nearmonioasă de imagini metaforice care se contrazic între ele.

 

– 35 –

https://www.secretelebibliei.com/capitolul-1/xiv-revolta-lui-satan-si-caderea-oamenilor-in-pacat

 

 

///////////////////////////////////////

 

Diavol, demoni. Cine este Satana? Istorie, fapte interesante 

Într-o serie de cărți Vechiul Testament Satana este un înger care testează credința unui om drept (vezi Iov 1:6-12).

 

Evangheliile indică faptul că Satana a căzut din cer (Luca 10:18).

 

De asemenea, profetul Ezechiel, prezicând căderea regelui Tirului, îl compară cu un heruvim, „ale cărui haine erau împodobite cu strălucire. pietre pretioase care a fost doborât de Dumnezeu din grădina Edenului pe pământ pentru că a căzut în păcatul mândriei (Ezechiel 28:11-19).

 

Gustave Doré, Domeniul Public

Apostolul Pavel susține că Satana este capabil să se transforme în exterior într-un înger de lumină (2 Cor. 11:14). În Apocalipsă, Satana apare ca un balaur și un diavol – conducătorul îngerilor întunecați în lupta cu arhanghelul Mihail (Apoc. 12:7-9; 20:2,3,7-9).

 

Lucifer, Lucifer(lat. Lucifer) – „purtător de lumină”, „fiu al zorilor”, „purtător de lumină” (vezi Isaia 14,12).

Diavol(din greaca veche διάβολος – viclean, calomniator). În Noul Testament, el acționează ca „prințul acestei lumi”. (Ioan 12:31).

Belzebut(ebraică בעל זבוב, Belzebut, Baalzow, Baal Zebub- „Stăpânul muștelor”) – numele uneia dintre zeitățile canaanite menționate în Vechiul Testament. La momentul scrierii Noului Testament, acesta era unul dintre numele acceptate ale Satanei în iudaism (Matei 10:25; Matei 12:24).

Mefistofel(Mephistopheles, Mephostophilis, Mephistopheies, Mephistophilus, Mephistos) – numele unuia dintre spiritele răului, demon, diavol, demon, diavol, cel mai adesea, conform legendei, un înger căzut, Satana.

Conceptul biblic al lui Satan

Imaginea lui Satana din Biblie

Satana a fost creat de un înger în ordinea unui heruvim; el era „pecetea perfecțiunii, plinătatea înțelepciunii și cununa frumuseții”, a locuit în Eden printre „pietrele de foc”, dar fiind mândru (Ezechiel 28:17) și dorind să fie egal cu Dumnezeu(Is.14:13-14), a fost aruncat pe pământ. El a fost urmat de o parte din îngeri care s-au transformat în demoni.

 

„Marele dragon roșu și soția îmbrăcată în soare”. Ilustrație pentru Apocalipsă. Marele Dragon Roșu al Apocalipsei îi corespunde Satanei. Soția este o biserică creștină. Acuarelă de William Blake. William Blake (1757-1827), Domeniu Public

Conform tradiției creștine, diavolul apare pentru prima dată pe paginile Bibliei în cartea Geneza sub forma unui șarpe care a sedus-o pe Eva cu ispita de a gusta. fructul interzis din Arborele Cunoașterii binelui și a răului, în urma căruia Eva și Adam au păcătuit cu mândrie și au fost alungați din Paradis și au fost sortiți să-și câștige pâinea în sudoarea sprâncenelor prin muncă grea. Ca parte a pedepsei lui Dumnezeu pentru aceasta, toți șerpii obișnuiți sunt forțați să „umblă pe pântece” și să se hrănească cu „praful pământului” (Geneza 3:14-3:15). Trebuie remarcat faptul că Biblia însăși nu pretinde că acest șarpe ar fi fost Satana.

 

Biblia îl descrie și pe Satana sub forma lui Leviatan. Aici el este o creatură mare sau un dragon zburător.

 

În Ziua Judecății, Satana se va lupta cu Îngerul care ține cheia abisului, după care va fi înlănțuit și aruncat în abis timp de o mie de ani (Apoc. 20:2-3). După o mie de ani, el va fi eliberat pentru o perioadă scurtă de timp, iar după a doua bătălie, va fi aruncat pentru totdeauna în „lacul de foc și pucioasă” (Apoc. 20:7-10).

 

În vechiul testament

În a lui sens original„Satana” este un substantiv comun care denotă pe cel care împiedică și împiedică. În Biblie, acest cuvânt se referă la oameni (1 Regi 29:4, 2 Regi 19:22; 3 Regi 5:18; 11:14, 23, 25). Excepția este probabil 1 Cronici 21:1.

 

Ca nume al unui anumit înger, Satana apare pentru prima dată în cartea profetului Zaharia (Zaharia 3:1), unde Satana este acuzatorul la judecata cerească.

 

Gustave Dore, Domeniul Public

În cartea lui Iov, Satana pune la îndoială neprihănirea lui Iov și îl invită pe Domnul să-l testeze. Satana este în mod clar subordonat lui Dumnezeu și este unul dintre slujitorii Săi ( bnei Ha-Elohim- „fii ai lui Dumnezeu”, în versiunea greacă veche – îngeri) (Iov 1: 6) și nu poate acționa fără permisiunea Lui. El poate conduce națiuni și poate doborî foc pe Pământ (Iov 1:15-17) și, de asemenea, poate influența fenomene atmosferice(Iov 1:18), trimite boala (Iov 2:7).

 

În Noul Testament

În Apocalipsă, Satana este descris ca „un mare balaur roșu cu șapte capete și zece coarne și pe capetele lui șapte diademe” (Apocalipsa 12:3, 13:1, 17:3, 20:2)

 

În Evanghelie, Satana îi oferă lui Isus Hristos: „Îți voi da putere peste toate aceste împărății și slava lor, pentru că mie îmi este închinată și o dau oricui vreau”.(Luca 4:6).

 

Ary Scheffer (1795-1858), Domeniul Public

Isus Hristos le spune oamenilor care și-au dorit moartea: „Tatăl tău este diavolul; și vrei să faci poftele tatălui tău. El a fost un ucigaș de la început și nu a stat în adevăr, pentru că nu există adevăr în el. Când spune o minciună, vorbește despre a lui, căci este un mincinos și tatăl minciunii.”(Ioan 8:44).

 

Necunoscut, Domeniu Public

Isus Hristos a văzut căderea lui Satana: „Le-a zis: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca fulgerul” (Luca 10:18).

 

Apostolul Ioan despre căderea Satanei spune că el va fi aruncat pe pământ de arhanghelul Mihail după ce Satana va încerca să mănânce pruncul, care urmează să devină păstorul neamurilor (Apoc. 12:4-9). El va fi urmat de o parte din îngeri, care sunt numiți în Biblie „duhuri necurate” sau „îngerii lui Satana”.

 

Apostolul Pavel indică locuința lui Satana: el este „prințul care stăpânește în văzduh” (Efeseni 2:2), slujitorii săi sunt „stăpânitorii întunericului acestei lumi”, „duhurile răutății din ceruri”. ” (Efeseni 6:12).

 

Gustave Dore, Domeniul Public

Numele lui Satana din Biblie

Satana are următoarele nume în Biblie:

 

Marele Dragon Roșu (Apoc. 12:3)

Marele Dragon (Apoc. 12:9)

Diavolul (Luca 8:12; 5:8)

Dragon (Apocalipsa 20:2)

Șarpele antic (Apocalipsa 12:9, Apocalipsa 20:2)

Înger crud (Prov. 17:11)

Îngerul cel rău (Ps. 77:49)

Un duh rău de la Dumnezeu (1 Sam. 16:14, 16:23; 1 Sam. 18:10; 1 Sam. 19:9)

Ispititorul (Matei 4:3; 1 Tesaloniceni 3:5)

Prinț al demonilor (Matei 12:24)

Prințul acestei lumi (Ioan 12:31; Ioan 14:30; Ioan 16:11)

Un spirit mincinos (1 Regi 22:22)

Cel Rău (Matei 13:19)

Tatăl minciunii (Ioan 8:44).

În iudaism

Potrivit iudaismului, Satana nu este o putere egală cu Dumnezeu. Satana este un înger acuzator care îl slujește pe Atotputernicul în această calitate și, ca toți îngerii, nu are liber arbitru. Creatorul îi permite lui Satan să lucreze în lume, astfel încât omul să aibă de ales între bine și rău.  

Satana nu este adesea menționat în literatura tannaisilor și aproape peste tot el apare doar ca o forță impersonală a răului. În timpul perioadei amoraice, însă, Satana a început să joace un rol mai proeminent în Talmud și Midraș. El este numit adesea Samael, dar mai târziu în același text se găsește și numele Satanael. Satana este identificat cu înclinații rele și cu îngerul morții, dar este adesea înzestrat cu propria sa personalitate.

 

În creștinism

În tradiția creștină, Satana se referă la profeția lui Ezechiel despre regele Tirului (Ezechiel 28:12-19) și Isaia despre regele Babilonului (Isaia 14:3-20). Conform acestei interpretări, el a fost creat de un înger în ordinea unui heruvim; el era „pecetea perfecțiunii, plinătatea înțelepciunii și cununa frumuseții” și a locuit în Eden printre „pietrele de foc”, dar fiind umflat (Ezechiel 28:17) și dorind să fie egal cu Dumnezeu (Isaia). 14:13-14), el a fost aruncat pe pământ, devenind după căderea „prințului întunericului”, părintele minciunii, ucigașul (Ioan 8:44) – conducătorul răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. Din profeția lui Isaia (Isaia 14:12), este luat numele „îngeresc” al lui Satan – הילל, tradus ca „purtător de lumină”, lat. Lucifer).

Creștinismul consideră orice convertire la diavol în vrăjitorie și ghicire ca un păcat și o nebunie. Troparul bisericii către martirii creștini subliniază slăbiciunea insolenței demonilor.

 

Hans Rottenhammer II. (1622–68), Domeniul Public

„Renunțarea la Satana” este inclusă în riturile de botez ortodoxe și catolice.

 

În islam

Shaitan (în arabă: شيطان) – în teologia islamică, un reprezentant al categoriei de spirite rele ostile lui Allah și oamenilor. După Ziua Judecății (kiyamat), shaitanii, împreună cu stăpânul lor – Iblis, sunt sortiți chinurilor infernale. Cu ajutorul slujitorilor săi, Iblis seduce oamenii, îi distrage atenția de la faptele evlavioase și îi îndeamnă la păcate. Shaitanii sunt creați din foc sau fum și pot lua diferite forme exterioare. Ei pot fi generați de Iblis și trăiesc în grupuri în tari diferite… Ei pot avea nume diferiteși cum Iblis poartă epitetul rajim („bătut”).

 

Potrivit legendelor islamice, shaitanii i-au încurajat pe oameni evlavioși și pe profeți, de exemplu, profetul Yusuf, să facă păcate și greșeli. Unii dintre shaitani s-au supus odată profetului Suleiman, dar apoi s-au întors la afacerile lor și până în ziua de azi îi împiedică pe oameni să facă rugăciuni și să-i învețe pe oameni despre magie și magie. Ei fac o persoană să uite de Allah și adesea o fac păcătoasă. aspect fapte bune. Este general acceptat că fiecare persoană are propriul lui shaitan, ca și propriul înger, care luptă pentru inima umană. Shaitanii încearcă să doboare o persoană, folosind aspirațiile și dorințele sale carnale de plăcere (nafs), precum și calități precum furia, furia, invidia etc………………………………………………………………………………………..Cont.  https://maddy-murk.ru/ro/perennial-flowers/dyavol-demony-kto-takoi-satana-istoriya-interesnye-fakty-i-obraz/

 

////////////////////////////////////////

 

De ce trebuie sa fie inarmat crestinul, de Autor: William -Pericolul neinarmarii…

 

Pentru a intelege mai bine natura vrajmasului nostru, sa observam termenul folosit aici de Pavel: viclesuguri sau tactici. Cuvantul grecesc sugereaza „acea arta si disciplina pe care cineva le foloseste in mantuirea unui argument”. Acum, deoarece aceasta implica ablitati extraordinare  si o minte ascutita pentru a compune un astfel de discurs, viclenia este folosita pentru a exprima subtilitatea Satanei in planificarea strategiei impotriva crestinului. Soldatul cu experienta, cat si cel incepator, sunt avertizati serios de acest lucru. Ei stiu ca exista o tactica pentru a forma o armata, ca si in construirea unui argument.

 

Deoarece Diavolul este un vrajmas foarte subtil, omul sfant trebuie sa fie mereu in garda. Satan este numit sarpele cel vechi. Sarpele este cel mai siret dintre toate creaturile; iar un sarpe vechi ii intrece pe toti ceilalti. Daca Satan a fost atat de viclean fata de om, in starea lui de perfectiune, cu cat mai periculos este pentru noi cei de azi in starea noastra de fapturi mutilate – deoarece noi niciodata nu ne-am revenit din acea lovitura data mintii noastre prin caderea lui Avram. Si in vreme ce am pierdut cunostinta, Satan a obtinut din ce in ce mai multa experienta.Garantat, de indata ce a devenit un demon, el si-a pierdut experienta divina, dar de atunci, viclenia lui a crescut. Si in vreme ce nu are suficieanta intelepciune pentru a face bine, totusi poseda destula intelepciune pentru a le face rau altora. Cand a promis ca va zdrobi capul sarpelui, Dumnezeu ne-a aratat unde se gaseste puterea Satanei; cu capul sfaramat, el va muri curand.

 

Satan- Ispititorul care ne incita la pacat.

 

Nu exista mai mare specialist in arta manipularii ca Diavolul, care foloseste orice cale pentru a ajunge la victima lui.

 

1. Satan alege cand sa ispiteasca.

 

„Toate isi au vremea lor”, spune Solomon (Ecl. 3.1). Tot acest om intelept ne spune de ce atat de frecvent omul rateaza si zadarniceste actiunile lui: „Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul” (Ecl. 9.12).

 

Distrasi de ingrijorarile sau placerile lumii, prea multi raporteaza activitatea lor dupa plecarea trupelor. Satan observa si stie ca un dezertor poate fi dornic de alte distractii. In acelasi mod in care Cristos indruma pe omul neprihanit sa rosteasca la vreme cuvinte mangaietoare si indemn, tot astfel Satan isi arata viclenia alegand momentul potrivit pentru a rosti cuvinte de amagire si ispitire. Si un cuvant al Satanei este o ispita gata de smuls.

 

In mod deosebit, Diavolului ii place sa-i ispiteasca pe crestinii convertiti de curand. Nici nu se naste bine acest copil al harului, ca vicleanul sarpe deja isi arunca ispitele lui fierbinti asupr acestuia. Legiunile iadului sunt speriate de primul strigat al noii fapturi in Cristos. Ele sunt asa de tulburate, precum erau Irod si intregul Ierusalim cand se sfatuiau sa ia viata Regelui nou-nascut. Satan nu a ezitat sa-i ispiteasca pe apostoli pe vremea cand ei erau inca prunci in Cristos. El stia ca harul lor era plapand, iar hrana promisa Duhului Sfant inca nu fusese primita. Oare care dusman n-ar fi mai doric sa cucereasca un oras, atunci cand numai copiii sunt acasa?

 

Intr-adevar, dezavantajele sunt atat de numeroase, incat ar trebui sa disperam pentru orice prunc in Cristos, daca nu am cunoaste ca este infasurat in legamantul harului si tinut strans in bratele puternice ale promisiunii lui Dumnezeu.

 

Apoi, Satan ataca atunci cand crestinul sufera o grea incercare. Pentru prima ispitire, Satan a ceur intai permisiunea lui Dumnezeu, sa-l faca pe Iov slab in starea lui temporara, apoi a continuat pana l-a determinat sa-si piarda rabdarea. Inainte de a veni, Satan i-a permis lui Cristos sa posteasca 40 de zile, apoi s-a napustit  asupra intregii Lui lucrari – dupa cum o armata incercuieste un oras si asteapta sa negocieze cand nevoia dupa provizii este acuta si oamenii sunt gata sa accepte aproape orice. Daca doresti sa stai ferm in mijlocul suferintei, ia seama mai intai asupra acestui fapt: ispita nu este nicicand mai puternica decat atunci cand eliberarea pare ca se infasoara in pacatul sugerat de Satan.

 

De exemplu, presupune ca familia ta trece printr-o perioada grea si nu vezi nici o scapare de a iesi din incurcatura. Acesta este momentul propice in care Satan va veni sa-ti sopteascala ureche: „Ce ai de gand sa faci? Cu siguranta ca Dumnezeu nu va lasa copiii tai sa flamanzeasca! Gradina vecinului tau este chiar in spatele gardului. El are destul si poate da si altora. Noaptea este intunecata. Cine te va vedea daca sari si iti iei doar ce ai nevoie?

 

De asemenea, Satan va aparea pe scena cand vei incerca sa desfasori o lucrare notabila pentru gloria lui Dumnezeu. El se va ridica precum un sarpe pe cararea ta, suierandu-si minciunile otravitoare. Acest vechi sarpe nu a fost niciodata un prieten al lucrarii Imparatiei.

 

In viata lui Cristos se remarca doua perioade: inceperea lucrarii publice, la botezul Lui, si culminarea acesteia, la patima Lui. In ambele perioade, El a avut o cumplita confruntare cu Diavolul. Acest lucru ar trebui sa te determine sa intelegi cum lucreaza maestrul ispitei. Cu cat mai publica este pozitia ta, si cu cat lucrarea pentru Dumnezeu este mai stralucita, cu atat mai mare este probabilitatea ca Satan sa intocmeasca planuri distrugatoare impotriva ta.

 

Satana nu va astepta intotdeauna ca sa desfasori o lucrare importanta pentru a te ispiti: el va urmari fiecare oportunitate pentru a-si pune in practica abilitatile sale. Munca lui devine mai usoara daca gaseste ceva ce i-ar intari ispita. Astfel, el a surprins-o pe Eva cand privea pomul cu jind. Dupa ce a fost momitam datorita privirii ei, pentru  Satan a fost foarte simplu sa ia acest obiect al placerii ei, sa-l lustruiasca foarte bine si astfel sa trezeasca pofta ce se cuibarise in inima ei. Daca noi nu deschidem fereastra pentru a auzi serenadele ademeitoare, Satan este satisfacut ca cerinta lui este luata la timp in considerare. Daca nu dorim sa ne supunem pacatului, sa avem grija sa nu fim prin preajma. Nu privi ispita cu un ochi intrebator, daca nu vrei sa fii luat de ea si nici nu lasa ca in mintea ta sa locuiasca ceea ce nu vrei sa gazduiesti in inima ta.

 

Altadata, Ispititorul vine imediat dupa o manifestare deosebita a dragostei lui Dumnezeu. Asa este constitutia slaba a caracterului  nostru, care nu poate purta multa vreme aprobarea sau disciplina lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne zambeste si Se deschide putin spre noi, atunci noi avem tendinta sa ne mandrim. Daca El Se incrunta, atunci credinta noastra se prabuseste. Astfel cea dintai, precum vremea frumoasa si calduroasa, aduce samanta coruptiei; iar cealalta, asemanatoare gerului cumplit, inabusa si chiar ucide florile harului. Pericolul pandeste in ambele situatii: prin urmare, Satan  este avantajat sa-l momeasca pe cel sfant cu unul din aceste pacate, stiind ca floarea bucuriei divine se va ofili. In cele din urma, in ceasul mortii, cand puterea fizica a celui sfant este epuizata, acest taur se repede asupra lui. Aceasta este ultima oportunitate cand crestinul paseste in eternitate, Ispititorul il apuca de calcai. Daca el nu poate impiedica sosirea in cer a celui sfant, el va avea grija ca acest lucru sa se produca cu mai multa suferinta.

 

2. Satan alege cum sa ipiteasca.

 

Nu numai ca Satan alege momentul ispitei, dar el alege si cele mai bune metode de a-si infatisa ispitele.

 

Una din strategii este de a prezenta culori false. El i se prezinta crestinului, deghizat in prieten, asa ca portile i se deschid inainte de a se descoperi adevarata lui identitate. Pavel ne spune ca nu trebuie sa fim surprinsi daca gasim invatatori falsi deghizati in apostoli ai lui Cristos: „Caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina” (II Cor. 11.13,14). Dintre toate viclesugurile lui, acesta este probabil cel mai periculos pentru sfinti: cand apare in haina unui prooroc si isi ascute limba ruginita, cu un limbaj frumos, rasunator. In acest mod, el corupe judecata unora, interpretand adevarul Evangheliei de o asa maniera incat Dumnezeu pare ca trece cu vederea comportamentul nepotrivit. Acesti crestini sunt prinsi in moralitatea fireasca sub masca libertatii crestine. Nu oricine inghite astfel de erezii; deci Satan ii ispiteste cu alte lucruri, dar deghizat tot intr-un sfant. El pangareste Scriptura, slavind credinta si excluzand celelalte daruri. Sau el se straduieste sa submineze pocainta si sa glorifice faptele bune. Scotand la iveala greselile in administrarea Bisericii, el trage pe cei slabi inapoi, si astfel smulge sufletele instabile din familia credinciosilor. Pretinzand inflacarare, el strecoara manie in inima crestinului si face sufletul sa fiarba de dorinta razbunarii cand Dumnezeu l-ar ierta. Luca inregistreaza o astfel de ocazie, cand ucenicii doreau „sa se coboare foc din cer”. Ei credeau ca entuziasmul lor era inflacarat de un foc divin, pana ce Cristos le-a spus: „Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti” (Lc. 9.54,55). Cata nevoie au inimile noastre sa studieze Scripturile si viclesugurile Satanei, pentru ca noi sa nu-i uram Vrajmasului bun-venit, ci tot timpul sa fim constienti ca Cristos este oaspetele nostru!

 

 O alta metoda a Vrajmasului este de a spiona activitatile omului sfant. Satan este cel mai inteligent agent din lume. Slujba lui este de a cerceta inclinatiile, gandurile, sentimentele si planurile tale. In consecinta, el porneste la lucru – afland care este drumul suvoiului, deschizand calea ispitei si determinand prabusirea sentimentelor tale. Tu abia poti sa te strecori in camaruta inimii tale fara ca Satan sa stie destinatia ta.

 

Anumite pasiuni rele sau alte lucruri vor trada sufletul tau si-l vor informa pe Satan, spunandu-i: „Daca vrei sa-l surprinzi, il vei gasi in desisul activitatilor lumesti, cufundat in poftele si grijile acestei vieti”. Este ambitia pofta favorita a inimii? Sufletul va fi coplesit cu astfel de proiecte placute! Cat de usor este influentat de sperante desarte, pentru ca apoi sa fie atras de ambitie in pacate teribile!  Astfel s-a intamplat cu Haman care dornic sa devina favoritul imparatului, a recurs la acel complot sangeros impotriva iudeilor, care in cele din urma i-a fost lui insusi fatal (Ecl. 7.9,10).

 

Pentru a se apropia de un suflet sensibil, Satan foloseste o tactica deosebit de subtila. Cand vine sa ispiteasca, el este modest si cere foarte putin. El stie ca daca ar fi cerut totul de la inceput, i s-ar fipus multe intrebari. Iata cum s-a strecurat el in sufletul Evei. Satan nu i-a cerut de la inceput sa manance din pom. El stia ca ea s-ar fi inspaimantat de o astfel de provocare indrazneata. In schimb, el i-a pus o intrebare provocatoare, reprezentand dubutul lui ca dusman de moarte al omului:

 

„Oare a spus Dumnezeu?” Cu alte cuvinte: „Sigur nu te inseli? Stii cat de generos este Dumnezeu! El iti da voie sa mananci din toti ceilalti pomi din gradina; de ce ti-ar interzice ce-i mai bun?” Astfel, el sapa de jur-imprejur si slabeste radacina credintei, iar cand vine urmatoarea ispita, copacul se prabuseste mult mai usor.

 

A conversa cu Satan este foarte periculos. Desi nu doreau sa mearga prea mult impreuna cu el, multi au acceptat sa-l insoteasca o mila. Dar odata porniti, ei au fost momiti din ce in ce mai departe, pana cand in cele din urma, devenind atata de confuzi, nu mai stiau cum sa scape de compania lui. Daca nu dau importanta chemarii lui Dumnezeu si nu se intorc de la pacatele lor, ei sunt in pericol sa piara pentru totdeauna.

 

Probabil ca esti unul dintre cei tari, capabili sa respinga orice oferta din partea ispitei. Nu lasa paznicul tau sa se odihneasca. Satan nu-ti da pace asa de usor, cum crezi. El va apela la toate rezervele lui. Ca un conducator intelept, el are intotdeauna trupe pentru a le folosi la nevoie, astfel ca Satan rareori duce lipsa de recruti. Cand o ispita este respinsa, el trimite imediat alta pentru a umple golul si a intari linia de bataie.

 

In acest mod el l-a ispitit pe Isus sa Se indoiasca de providenta lui Dumnezeu, indemnandu-L sa transforme pietrele in painie. El voia sa spuna ca era timpul ca Isus sa Se descurce singur. La urma urmei Tatal Lui Il neglijase 40 de zile si nici un ajutor nu se zarea.

 

Cristos isi avea raspunsul pregatit si El putea sa se apere si sa respinga provocarea Satanei, fiind atat de bine inarmat, incat nici o ispita nu se putea strecura prin armatura Lui.  Cristos bland a raspuns: „Este scris: Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu”.(Mt.4.4).

 

Satan fooseste aceeasi metoda si cu noi. Cand rezistam intr-o parte, el ne ataca pe o alta cale. De fapt, urmatoarea ispita este mult mai puternica decat cea dinainte. Pentru a ramane in garda, trebuie sa ai un ochi atent si multa abilitate cu toate darurile tale.

 

https://www.resursecrestine.org/devotionale/77388/de-ce-trebuie-sa-fie-inarmat-crestinul

///////////////////////////////////////

Scutul anti-rachetă al Edenului

 

Arme folosite în conflictul de veacuri dintre bine şi rău

Geneza 2:15

 

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Omului, creat de Dumnezeu ca agent moral liber, i-au fost date responsabilităţi încă de la început. Adam trebuia să lucreze şi să păzească grădina care i-a fost încredinţată spre administrare. Dar ce a însemnat în cazul lui să păzească grădina? Era vreun pericol nuclear care ameninţa pacea Edenului? Exista oare potenţialul unui atac aerian sau al vreunui atac terestru? Poate în contextul lumii, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, cam la aşa ceva ne-am gândi dacă ar fi vorba de apărarea unui teritoriu. O armată formată din cei mai bine instruiţi militari, având la dispoziţie tot ceea ce se poate mai avansat în materie de tehnologie şi pregătiţi oricând pentru reacţie rapidă în caz de atac. Dar ştiţi ceva? Nu era asta treaba lui Adam sau a Evei. Îngerii lui Dumnezeu erau gata oricând sa intervină dacă ar fi fost cazul. Citesc raportul Genezei şi nu găsesc nimic despre vreun buncăr în care Adam să se ascundă în caz de atac, nici vorbă de vreun stagiu militar în care Adam să fie instruit în folosirea armelor de foc sau în săparea tranşeelor. Adam, în inocenţa lui, nu cunoştea nimic din toate acestea.

 

Există totuşi un aspect important al strategiei de război care a fost valabil şi în cazul lui Adam: cunoaşterea inamicului. Problema era însă că inamicul folosea „arme” care lui îi erau necunoscute şi pe care nici măcar Dumnezeu nu şi-a permis vreodată să le folosească, pentru că erau contrare naturii Sale: minciuna, înşelăciunea, ascunderea adevăratelor intenţii, și altele asemenea. Pentru noi este important să studiem istoria căderii primilor noştri părinţi. Chiar dacă nu locuim în mijlocul unei grădini pe care să trebuiască să o păzim, avem totuşi un cer de pierdut sau de câştigat. Iar inamicul de care primii noştri părinţi trebuiau să se păzească este inamicul nostru astăzi. El foloseşte aceleaşi arme pe care le-a folosit cu succes împotriva lui Adam şi al Evei. Vechile lui minciuni şi înşelătorii sunt mereu reambalate şi ne sunt revândute, având o altă etichetă şi un alt nume.

 

Dacă inamicul este acelaşi, şi dacă armele lui sunt în principiu cam aceleaşi, n-ar fi logic ca şi armele noastre de apărare să fie aceleaşi cu cele pe care Adam şi Eva le-au avut la dispoziţie? Atunci, care să fi fost „scutul anti-rachetă” din Eden?

 

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. (Efeseni 6:16)

 

Aha! . . . Deci scutul nostru nu este unul vizibil, ci se află undeva în forul nostru interior. Apostolul Pavel spune că este scutul credinţei. Să crezi, nu neapărat datorită vreunei evidenţe exterioare, ci pentru că Cel care a spus este demn de crezare. Vrăjmaşul însă a căutat dintotdeauna să prezinte caracterul lui Dumnezeu într-o lumină greşită. El a căutat să semene îndoiala cu privire la Dumnezeu şi validitatea cuvintelor Sale: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” (Geneza 3:1). Satana, folosind şarpele drept medium, o invită aici foarte diplomatic pe Eva să lase jos scutul credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca el să poată apoi să-şi ţintească săgeţile lui arzătoare. Şi iată care sunt acestea:

 

Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. (Gen. 3:4-5)

 

Spuneam că, de-a lungul istoriei, aceste minciuni au fost mereu repetate, fiind vândute oamenilor prin diferitele sisteme religioase şi filozofice, prin tradiţiile culturale ale diferitelor popoare, sub diferite nume şi în diverse forme. Ele ne sunt prezentate astăzi de la amvoanele bisericilor, de la catedrele şcolilor şi universităţilor aşa-zis seculare sau religioase, în cercurile aşa-zis ştiinţifice, pe ecranele televizoarelor şi prin nenumăratele şi sofisticatele mijloace ale industriei de divertisment. Poate părea grav ceea ce afirm şi lipsit de probe. Ei bine, ele există şi toți aceia care sunt studenți sârguincioși și temători de Dumnezeu ai profețiilor Bibliei vor ajunge să poată distinge adevărata natură a lucrurilor şi evenimentelor care ne înconjoară. Dar, în acest articol, vă invit să ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu în simplitatea unui copilaş. Un copilaş care, să zicem, încă nu ştie să intre pe internet, inocenţa lui încă n-a fost violată de violenţa şi perfidia desenelor animate de la televizor, încă n-a învăţat de la copiii de cartier cum sa înjure şi să fie şmecher, ci continuă să se încreadă în mama şi tata, care ştiu ce este cel mai bine pentru copilaşul lor. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său ca să ne putem pune la adăpost de săgeţile arzătoare ale celui rău:

 

hotărât, că nu veţi muri

Prima minciună spusă omenirii de către vrăjmaş este exact contrariul a ceea ce Dumnezeu a zis: „dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Gen. 2:17). Adică viaţa omului putea să continue de fapt şi independent de Dumnezeu şi de ascultarea de Cuvântul Său. Aceasta implică ideea că omul este nemuritor prin sine însuşi şi stă la baza a ceea ce în mod generic numim spiritism. Deci prima doctrină predicată de diavol omenirii este spiritismul.

 

vi se vor deschide ochii [. . .] cunoscând binele şi răul

Vrăjmaşul merge mai departe, afirmând nu numai că omul nu va muri din cauza neascultării, ci, de fapt, el ar urma să ajungă la o stare mai înaltă a existenţei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ar căuta să ascundă de ei o cunoştinţă foarte preţioasă şi de dorit, cunoştinţă la care se poate ajunge doar prin experimentarea păcatului, a neascultării. Potrivit amăgitorului adevărul e relativ şi dialectic, iar binele şi răul sunt complementare.

 

Aici intervin eu şi spun că binele poate exista fără rău dar răul într-adevăr nu poate exista fără bine şi nici minciuna fără adevăr. Răul duce întotdeauna la distrugere şi în cele din urmă la autodistrugere. Dar, fiind deja aşezate bazele spiritismului, vrăjmaşul ne spune că moartea, distrugerea este ceva bun. Noi de fapt nu murim ci trecem prin cicluri diferite ale existenţei. Iar materia ar fi creată de un Dumnezeu rău, acel Dumnezeu care a căutat să ascundă omenirii „beneficiile” cunoaşterii binelui combinat cu răul. Trupul – ca parte a materiei – este o închisoare, care ne-ar împiedica pe noi să ajungem la cunoaşterea de sine, acea cunoaştere experimentală care să ne ajute să ajungem la o stare mai înaltă a existenţei. Pentru a ajunge la acea stare ar fi nevoie de iniţiere. Multe sisteme religioase care se bazează pe iniţiere vor spune că omul va trebui să moară şi să se reîncarneze de multe ori până să ajungă la adevărata conştiinţă de sine. Ritualurile iniţiatice ar avea darul de a scurta acest ciclu viaţă-moarte. Pentru Eva şi Adam, iniţierea a fost faptul că au luat din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului. Pentru alţii pot să fie tot felul de ritualuri oculte sau ceremonii religioase, tot felul de discipline mentale şi trupeşti. În filosofia greacă, cei care deţineau această cunoaştere secretă se numeau gnostici, adică cei care deţin cunoaşterea bazată pe experienţă şi care este ascunsă de marea masă de neiniţiaţi sau novici. Vom numi cea de-a doua doctrină prezentată de vrăjmaş gnosticism, care înseamnă cunoaştere[1].

 

Alte etichete sub care se pot ascunde elemente ale unei astfel de filosofii sunt gândirea metafizică, idealismul platonic (concepția că lumea materială este de fapt un vis, o iluzie, iar adevărata realitate se află în lumea ideilor, a gândurilor abstracte[2]) precum şi evoluţionismul (ideea că formele mai simple de viaţă pot evolua spre specii mai complexe, iar omul, ca fiinţă a progresului, a ajuns pe o scară mai înaltă a evoluţiei pornind de jos; cine ar putea în acest caz să afirme că omul s-a oprit aici şi nu poate ajunge mai sus – la condiţia de supraom şi apoi poate . . . cine ştie! . . .).

 

veţi fi ca Dumnezeu

Adică, după „şarpe”, aceasta ar fi starea aceea înaltă a existenţei pe care o poate aduce în cele din urmă iniţierea: îndumnezeirea. Ca şi cum omul ar avea în el însuşi un potenţial nebănuit, o scânteie de dumnezeire pe care el trebuie să o conştientizeze. Omul va trebui în acest caz să se orienteze spre sine însuşi în loc să caute puterea şi înţelepciunea care vin de la Dumnezeul Creator – adică în afara sinelui. Nu numai că o astfel de concepție îl face pe bietul muritor să uite de dependența lui de Dumnezeu, încrezându-se în propriile sale puteri și capacități, ci astfel de idei anulează practic distincţia între Creator şi creaţiunea Sa.

 

Noi știm că, deși implicat activ în susținerea Universului creat de El, Dumnezeu se află deasupra creațiunii Sale și nu poate fi confundat cu aceasta. Toate creaturile își datorează clipă de clipă existența Dumnezeului Creator, Singurul care are viața în El Însuși (vezi 1Tim. 6:13, 16). El nu depinde de vreo altă ființă, nici de vreun proces, fenomen sau întâmplare. Încercarea de a anula această distincție dintre Creator și creația Sa, pune bazele pentru învățăturile panteiste. De fapt, vor spune panteiştii, Dumnezeu nu este o Fiinţă personală ci mai degrabă o esenţă, o putere care răzbate întreaga creaţiune[3]. Omul, aflat după părerea unora pe o treaptă mai înaltă a evoluției, are conştiinţa de sine, spre deosebire de alte entități din regnul mineral sau vegetal, şi, dacă acceptăm premisa panteiştilor, el poate spera la o sferă mai înaltă a existenţei spiritului, adică să fie ca Dumnezeu. Vom numi această minciună, din nou în mod generic, panteism. Desigur, mai există şi alte curente filozofice sau concepte sub care se ascund elemente cheie ale acestei minciuni de la început: umanismul – concepţia că omul este centrul universului iar cunoaşterea de sine va trebui să-i fie preocuparea de căpătâi, dar şi stima de sine, gândirea pozitivă etc.

 

Am amintit deja de gnostici. Ei îl numeau Demiurg pe Dumnezeul Creator iar mântuitorul lor era Lucifer (prezentat desigur sub diferite nume), cel care a venit şi a prezentat Evei cunoştinţa secretă prin care puteau scăpa din „închisoarea” Demiurgului. Deghizat sub formă de şarpe, el i-a arătat în mod practic Evei cum mâncând din pom se poate ajunge într-o stare mai înaltă, tocmai prin faptul că el – şarpe, adică fiinţă necuvântătoare – a început să vorbească. Simţurile ei au fost captivate. Ea a acceptat oferta lui Lucifer deghizat ca şarpe, şi a devenit agentul prin care vrăjmaşul l-a ispitit pe Adam. Acum Eva era preoteasa iar Adam era novicele. Lucifer era pe cale să stabilească prima ierarhie ocultă din istoria omenirii. Şi probabil că aşa ar fi fost dacă n-ar fi intervenit Dumnezeu. Sistemul religios propus de Lucifer, dincolo de faptul că încorpora toate doctrinele amintite mai sus, era o religie a misterelor şi a cunoaşterii experimentale, bazată pe cele cinci simţuri şi pe intuiţie. Deodată devine foarte important cadrul în care are loc închinarea: ce simţi, ce miroşi, ce vezi, ce auzi, ce fel de emoţii te încearcă; iar asta este luat ca o dovadă că Dumnezeu a fost sau nu prezent acolo. Dintr-o dată, pentru Eva a devenit foarte important faptul că a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. (Gen. 3:6 – sublinieri adăugate). Ceea ce ea a văzut, a simţit, şi-a dorit şi a experimentat, a devenit pentru ea chiar mai important decât ceea ce i-a spus Dumnezeul care a creat-o. Chiar cuvintele Creatorului au căpătat un înţeles mistic, ascuns, pe care cei neiniţiaţi nu au cum să-l pătrundă. Acesta este ceea ce numim misticism[4]. Prezentat sub o aură de sfinţenie şi iluminare ca şi cum ar fi ceva de dorit, rezultatul lui a fost şi este ruina neamului omenesc. Dumnezeu ne-a oferit un scut împotriva săgeţilor misticismului: credinţa simplă în Cuvântul lui Dumnezeu, luat aşa cum este el, fără să încercăm să-i spiritualizăm înţelesul, să-l facem să spună ceea ce nu ne spune, şi fără să aşteptăm ca vreun iniţiat să vină să ne lumineze cu privire la un aşa-zis înţeles ascuns al textului. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Col. 2:8)

 

 

 

[1] Ideile de bază ale mişcării (n.a. gnosticismului) ar putea fi sumarizate după cum urmează:

 

Dumnezeu este deasupra oricărui gând, şi de aceea este un Dumnezeu necunoscut şi incognoscibil, care este Pleroma, sau plinătatea.

Între Dumnezeul incognoscibil şi universul vizibil există o ierarhie descendentă, un lanţ de fiinţe spirituale numită eoni. Ei sunt emanaţii de la Pleroma. Iehova Vechiului Testament este unul din aceşti eoni şi nu Dumnezeu Însuşi.

Există un dualism absolut între bine şi rău. Binele îşi are originea în spirit; răul este inerent materiei. Această lume a materiei este tărâmul răului, sau lumea lui Satana. Răscumpărarea poate veni doar prin iluminare, care coboară de la Dumnezeu prin mijlocirea eonilor. În unele sisteme Hristos este unul din aceşti eoni.

Baza moralităţii lor a fost ascetismul, eliberarea de materia rea, şi în mod particular de trup. (RUFUS M. JONES, Studies in Mystical Religion p. 34)

 

 

[2] Gnosticismul a zis: nimic nu este ceea ce pare a fi; tot ceea ce este tangibil este un simbol a ceva invizibil. (ABRAM HERBERT LEWIS, Paganism-in-Christianity p. 21)

 

[3] Panteismul este identitatea esenţială a lui Dumnezeu cu universul şi locuirea Lui în fiecare creatură angelică, umană, animală, sau anorganică. (MASSON, Life of Milton, vol. v. p. 18).

 

[4] Desigur că se vor găsi apologeţi ai misticismului care să spună că o astfel de abordare dovedeşte lipsa unei înţelegeri corecte a esenţei misticismului: Sunt unii care leagă cuvântul misticism cu ceea ce scriitorii catolici mai vechi numesc fenomen mistic sau favoruri supranaturale – imagini, sunete şi mirosuri mistice, izbucniri zgomotoase în plâns, stări cataleptice de transă, stigmate, apariţii şi alte lucruri de felul acesta. (Rev. W. R. INGE, Mysticism in religion,p.13). Cartea lui Inge ne oferă mai apoi citatele mai multor autori care par să confirme definiţia pe care el o dă misticismului chiar în prefaţa cărţii sale: Misticism înseamnă comuniune cu Dumnezeu, adică cu o Fiinţă percepută ca realitatea ultimă şi supremă. (İd., p.8). Toţi autorii citaţi de Inge par să fie de acord când vorbesc de aspiraţia misticismului de comuniune sau unire cu acea realitate spirituală ultimă, numită de unii Dumnezeu. Ne este oferit în ajutor şi un citat de-al lui Pringle Pattison, care face şi el diferenţierea între încercarea minţii umane de a înţelege esenţa divină sau realitatea ultimă a lucrurilor şi adevărata comuniune. Prima, ne spune el, e faţa filozofică a misticismului, a doua e faţa religioasă. Dumnezeu încetează să fie un obiect şi devine o experienţă (İd., p.25 – sublinieri adăugate). Adică Dumnezeu, acea realitate ultimă pe care misticii o caută cu atâta fervoare, nu este o realitate obiectivă, ci una care ţine de experienţa subiectivă a căutătorului. Înțelegând acest lucru, oricât de mari ar fi obiecțiile cuiva, simpla logică mă obligă să privesc misticismul drept o religie a trăirilor și experiențelor subiective, care include însă desigur și o anumită filozofie ce formează baza lui ideologică.

 

https://www.cuvantulprofetiei.net/fundamente-profetice/inspiratia-scripturii/scutul-anti-racheta/

 

/////////////////////////////////////////

 

Cine suntem: fii de Dumnezeu sau veri ai maimutelor?

 

 

 

In vara anului 1982, o echipa de cercetatori aflati sub conducerea lui Jose Gilbert de la Institutul de Paleontologie din Sabadell, Spania, a descoperit in localitatea andaluza Orce o bucata de craniu de 8/5 cm. Piesa a fost studiata timp de un an de mai multi specialisti internationali, pentru ca in 1983 sa fie comunicate rezultatele.

 

Era vorba de o bucata de craniu, avand o vechime, dupa parerea specialistilor, cuprinsa intre 900 000 si 1 600 000 ani si care apartinuse unui tanar de 17 ani, inalt de 1,5 m, paros si cu putina barbie. S-a crezut ca este veriga intermediara intre homo habilis si homo erectus. Descoperirea parea senzationala. caci se dovedea ca aparitia omului in Europa era mai veche cu 200 000 de ani decat se crezuse.

 

Dupa catva timp insa, aceiasi specialisti au gasit pe fata interna a bucatii de craniu o mica creasta si niste rugozitati pana atunci ascunse sub o crusta de calcar fosilizata- semne caracteristice acvidelor si nu hominizilor. Problema a devenit atat de serioasa incat guvernul andaluz a hotarat sa suspende simpozionul international de paleontologie care fusese programat. Celor 500 de personalitati invitate le-au fost trimise scrisori in care se anunta suspendarea congresului. In aceeasi zi , cotidianul “El Pais” din Madrid a publicat un articol intitulat cu litere mari “Omul de Orce nu era decat un magar.”

 

Incheind cu aceasta sirul exemplelor care demonstreaza cat de relativa si nesigura e interpretarea paleontologilor, dorim sa patrundem mai adanc in enigmele pe care ni le rezerva teoria evolutionista cu privire  la aparitia si evolutia omului.

 

In cartea  “Omul si astrele” , aparuta la Editura Dacia in 1986, autorul prezinta 5 enigme ale evolutiei omului– 5 probleme foarte serioase care nu se incadreaza deloc in scenariul evolutionist, punand sub semnul intrebarii intreaga teorie. Vor fi amintite toate, insa vom  insista doar  asupra a doua din ele.

 

1. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au trecut de la pozitia patrupeda la cea bipeda, care nu asigura niciun avantaj momentan.

 

2. Teoria evolutionista nu poate explica de ce a crescut atat de mult volumul creierului omenesc, depasind necesitatile concrete ale fiintei umane.

 

3. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au pierdut blana, care era pentru ei cel mai bun mijloc de aparare.

 

4. Teoria evolutionista nu poate explica de ce instinctual sexual s-a exacerbat la om, in timp ce la animale nu depaseste necesitatile de perpetuare a speciei.

 

5. Teoria evolutionista nu poate explica aparitia limbajului articulat.

 

“Toate acestea– spune autorul lucrarii- sunt adevarate enigme.” ( 1 )

 

Sa ne oprim putin la prima dificultate pe care o intampina evolutionismul, atunci cand trebuie sa explice trecerea de la statiunea patrupeda la cea bipeda.

 

Cand Darwin a formulat teoria sa in 1859, in volumul “Originea speciilor”, apoi in 1871, in volumul “Originea omului ,“ el a explicat mecanismul evolutiei prin selectia naturala. Conform teoriei selectiei naturale, in lupta pentru existenta dintre animale au supravietuit si au dat nastere la urmasi doar acelea care au fost mai bine inzestrate, mai puternice, mai adaptate mediului.

 

Desi selectia naturala are un oarecare rol in viata biologica, totusi nu trebuie sa-i absolutizam rolul. Iata un exemplu: daca ne referim la specia cainelui, dupa milioane si milioane de ani de asa-zisa evolutie, ca urmare a selectiei naturale, ar fi trebuit sa existe astazi doar caini puternici, vigurosi- dulai in adevaratul sens al cuvantului. Realitatea este insa alta.  Dupa atata evolutie si selectie naturala,  suntem inconjurati de o multime de rase de caini de toate marimile: unii mici si neajutorati, altii mari si puternici. Acest exemplu poate fi extins la toate speciile de animale.

 

Daca aplicam selectia naturala la momentul desprinderii  omului din maimuta, lucrurile se complica foate mult. Sa ne imaginam ca, cu milioane de ani in urma, dintr-un grup de maimute antropoide una din ele sau un grup mai mic, s-au ridicat in doua labe si s-au ambitionat sa ramana asa, devenind primii stramosi ai omului. Se pune intrebarea: conform selectiei naturale, care din cele doua categorii de maimute era mai bine adaptata mediului:cea care s-a multumit cu mersul si cataratul in patru labe sau cea ce s-a ridicat in doua labe ?

 

Orice fiziolog cinstit va recunoaste ca trecerea de la pozitia patrupeda la cea bipeda a stramosilor omului ar fi adus o multime de dezavantaje:

 

1. Ar fi scazut viteza de deplasare , crescand efortul la deplasare.

 

2. S-ar fi pierdut abilitatea de catarare in copaci , punand in pericol tot mai mult noua specie aparuta.

 

3. Ar fi aparut neplaceri ale tranzitului intestinal, precum si o boala caracteristica statiunii bipede- constipatia cu toate consecintele ei.

 

4. Ar fi aparut boli ale aparatului circulator. Datorita pozitiei verticale, inima omului trebuie sa invinga permanent forta gravitationala. La animale, datorita pozitiei orizontale, inima munceste mai putin si boli ca varicele, tromboflebitele, insuficienta venoasa nu apar. De altfel omul este singura fiinta care lesina, tocmai datorita efortului la care e supus aparatul circulator datorita pozitiei bipede.

 

5. Datorita pozitiei verticale, apoar si tulburari si deformari ale sistemului osos, curburi patologice ale coloanei vertebrale, hernia de disc, rupturi de menisc la nivelul genunchiului, osteoartrite generate de greutatea corpului …

 

6. Tot datorita pozitiei bipede apar si tulburari ale aparatului respirator. Respiratia are mai putina eficienta, deoarece muschii toracelui si diafragma , in loc sa fie liberi sa participle la actul respiratiei, la om trebuie sa mentina corpul in pozitie verticala, apasand in acelasi timp si asupra organelor interne.

 

In concluzie, daca ridicarea maimutei de pe patru labe pe doua labe a adus atatea dezavantaje imediate, cum a mai actionat selectia naturala? Care maimute erau mai adaptate mediului: cele care au continuat sa se deplaseze in patru labe sau cele care s-au ridicat in doua? Mai mult decat atat, teoria evolutionista nu poate explica mecanismul care a dus la trecerea de la pozitia patrupeda la cea bipeda. In general, se dau explicatii puerile, de genul: iarba din savana a crescut prea inalta si stramosii omului au fost nevoiti sa se ridice in doua labe pentru a-si observa dusmanii ( la fel, gatul girafei s-a alungit, tot intinzandu-se dupa crengile copacilor inalti ).

 

O alta enigma pe care asa-zisa evolutie a omului nu o poate explica este pierderea blanii. Blana este cel mai perfectionat mijloc de protectie al unei vietuitoare. Si aceasta, din mai multe motive:

 

1. Blana formeaza la nivelul epidermei un microclimat aproape constant care protejeaza organismul de raceli cauzate de diferentele mari de temperatura.

 

2. Blana apara pielea de lovituri, taieturi, zgarieturi, deci de efectele mecanice.

 

3. Blana, prin directia perilor, contribuie la indepartarea de pe piele a produselor de dezasimilatie si a secretiilor, fara modificarea temperaturii corpului.

 

4. Blana apara pilea de actiunea ploii si zapezii, datorita gresarii perilor.

 

Omul, datorita goliciunii sale, este privat de toate aceste avantaje ale blanii. El este supus racelii, loviturilor, taieturilor si zgarieturilor, este foarte sensibil la diferentele de temperatura. Ne intrebam atunci: de ce ar fi parasit stramosii omului blana ? Ar fi stupid sa afirmam ca pirderea blanii ar fi un rezultat al selectiei naturale.

 

Daca ne referim la dezvoltarea exploziva a creierului omenesc fata de cel al maimutei, apar din nou o multime de probleme nerezolvate. Pentru asupravietui ca fiinta biologica , omul nu ar avea nevoie de atat creier cat are acum. Creierul omului depaseste nevoile concrete ale vietii. De ce ? Cum se poate explica acest mister ? Evolutionismul nu are un raspuns la aceste intrebari . Dupa cum el nu poate explica de ce omul are imaginatie, cand atatea fiinte perfect adaptate mediului pot supravietui foarte bine si fara ea.

 

Evolutionismul nu poate explica de ce omul are o constiinta morala. La ce foloseste ea din punct de vedere biologic? Foloseste ea la reproducere, la castigarea existentei sau la desfasurarea unor functii biologice ale organismului uman ? Mai mult chiar, constiinta morala a omului se opune selectiei naturale , caci ea nu-i da voie omului sa faca orice cu semenii sau chiar cu animalele.

 

In concluzie, selectia naturala nu poate explica mecanismul evolutiei, dimpotriva ea complica lucrurile. Sa ne gandim: Intre o maimuta patrupeda, avand mare abilitate de a se catara in copaci si avand o blana protectoare si o alta maimuta ridicata in doua labe, care si-a pierdut blana protectoare, supusa frigului si reducandu-si viteza de deplasare, ce ar fi ales selectia naturala? Desigur, tot maimuta cea obraznica si neastamparata s-ar fi dovedit cea mai adaptata mediului.

 

Marele naturalist si filozof francez Buffon ( 1707-1788 ), in lucrarea sa “Istoria naturala” face cateva observatii interesante. Desi evolutionist in gandire, Buffon contrazice posibilitatea evolutiei omului din maimuta. Iata cateva din aceste observatii :

 

1. Desi se aseamana cu omul, maimuta are o pronuntata natura animalica, fapt ce se observachiar de la nastere. Puiul de maimuta este mai puternic si mai format decat copilul. Puiul de maimuta creste mult mai repede, iar ingrijirile mamei ii sunt necesare doar cateva luni.

 

2. Maimuta nu este cel mai inteligent dintre animale, asa cum ar trebui sa fie in mod logic, daca admitem evolutia omului din maimuta.

 

3. Asemanarea dintre maimuta si om este doar trupeasca.

 

4. Cu privire la imitatie, considerata de unii ca semn al inteligentei maimutei, Buffon remarca:

 

“Oare maimuta ne imita pentru ca vrea, sau pentru ca, fara sa vrea, poate s-o faca ? Ii intreb pe toti cei ce au observat acest animal fara idei preconcepute si sunt convins ca vor spune ca si mine ca in aceasta imitare nu exista nimic liber si nimic facut din propria vointa. Maimuta, avand brate si maini, se  foloseste de ele ca si noi, dar fara sa se gandeasca la noi. Asemanarea dintre membre si organe duce la miscari si , uneori, chiar la o suita de miscari ce seamana cu ale noastre. Avand conformatia asemenea omului, maimuta nu poate sa se miste decat ca el, dar a se misca la fel nu inseamna a actiona cu scopul de a imita…Asemanarea in miscari nu inseamna imitatie.” ( 1 )

 

Observand comportamentul general al maimutei, Buffon remarca:

 

“Maimuta e socotita o fiinta nesupusa ce isi insuseste cu greu deprinderile pe care am vrea sa i le transmitem. Este insensibila la mangaieri si nu se supune decat daca e pedepsita.Poate fi tinuta in captivitate, dar nu cu totul domesticita, mereu trista sau posaca, mereu respingatoare sau strambandu-se intr-una . Mai usor poate fi subjugata decat imblanzita. de aceea, aceasta specie n-a fost nicaieri si niciodata domesticita si, in acesta privinta, ea este parka , prin comportarile sale , mai indepartata de om decat majoritatea animalelor domestice de pe langa casa omului. “( 3 )

 

Concluzia lui Buffon:

 

“Astfel maimuta, pe care filozofii impreuna cu marea majoritatea a oamenilor au privit-o ca pe o fiinta greu de definit, a carei natura ar fi cel putin echivoca si intermediara intre cea a omului si cea a animalelor, nu este de fapt decat un animal ce poarta pe dinafara o masca cu infatisare omeneasca, dar care in interior este lipsita de gandire si de tot ceea ce este specific omului. Este un animal ce se situeaza sub multe alte animale prin facultatile sale si se deosebeste de om in mod esential prin fire, prin temperament si prin timpul necesar educatiei, gestatiei, dezvoltarii trupului, duratei de viata, adica prin toate caracteristicile reale ce constitue ceea ce se numeste natura unei fiinte.” ( 4 )

 

Concluzii:

 

De la Darwin incoace, de circa un secol si jumatate, o armata de oameni de stiinta se straduieste sa convinga omenirea ca originile noastre nu trebuie cautate in relatarile Bibliei, ci in siturile paleotologice si cercetarile antropologilor. Pe toate caile posibile, de la educatia scolara pana la documentarele celor mai vestite posturi de televiziune, se predica evolutionismul, ca fiind singura varianta stiintifica acceptabila.

 

Recent, la inceputul lunii octombrie 2007, cu 48 de voturi pentru si 25 impotriva, Consiliul Europei a decis: “Creationismul nu se va preda in scoli ca disciplina stiintifica.”

 

„Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului. Ţinta primară a creaţioniştilor în majoritatea lor creştini şi musulmani- este educaţia. Ei sunt decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula şcolară, căutând să le prezinte într-o manieră ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decât să creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincţia între credinţă şi ştiinţă. Teoria evoluţionistă nu are nimic de a face cu revelaţia divină, ci este bazată pe fapte”, se spune în documentul  Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.

 

„Nu vrem să creăm o falie între credinţă şi ştiinţă, ci să prevenim încercarea de a opune credinţa ştiinţei”, a declarat raportorul luxemburghez Anne Brasseur. (5)

 

Intr-o astfel de conjunctura, in care evolutionismul este privit ca stiinta, iar Biblia este considerata doar o culegere de legende si mituri ce nu trebuie luate in serios, Dumnezeu adreseaza o ultima chemare lumii noastre, inainte de a pune punct istoriei pacatului:

 

“Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica , pentru ca s-o vesteasca tuturor locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare:

 

Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si inchinati-va Celui ce a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor!” Apocalipsa 14, 6-7

 

Inapoi la adevarata noastra origine, inapoi la Biblie si inapoi la Dumnezeu! Tatal nostru ceresc doreste sa nu uitam niciodata de originea noastra regeasca. Nu suntem nici veri cu maimutele ( desi unii vor sa ne convinga de aceasta ), nu ne tragem nici din viermi, nici din amibe, nici din atomul primordial al Big Bang-ului. Venim din mainile unui Creator inteligent, iubitor, atotputernic si plin de imaginatie, care a adus la existenta un intreg univers plin de minuni si frumuseti.

 

Nu va lasati impresionati de expresii ca “ asa spun oamenii de stiinta”, sau “stiinta a demonstrat ca…” O parte din ceea ce noi consideram astazi a fi stiinta nu este decat filozofie, imaginatie si science-fiction. Apostolul Pavel ne indeamna sa ne ferim de “impotrivirile stiintei, pe nedrept numita astfel.” (2 Timotei 6, 20)

 

Evolutionismul poate fi o “evanghelie” (veste buna ) pentru o anumita categorie de oameni- aceia care nu vor sa fie responsabili de viata si gandurile lor in fata nimanui. Nici in fata Creatorului. Insa acesta “evanghelie” nu mantuieste pe nimeni, lasandu-le pe bietele fiinte omenesti, confruntate cu suferinta si moartea, fara nicio speranta. Venim din nimic, suntem niste animale evoluate si ne indreptam spre nimic- aceasta este “evanghelia” evolutionista.

 

Sa ne mai miram de ce atitia oameni sunt debusolati ? De ce atatea depresii, boli psihice si sinucideri?

 

“Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.” Romani 1, 28

 

Profetiile biblice ne arata ca traim in ultimele clipe ale istoriei acestei lumi. Istoria aceasta se va incheia in curand, nu datorita vreunui asteroid care va lovi planeta, nici datorita vreunui razboi mondial, fie el si nuclear, nici datorita incalzirii globale sau schimbarii magnetismului terestru. Istoria lumii se va incheia atunci cand Creatorul va considera ca este destul si  va spune: “Pana aici ! Destul cu suferinta umana! Destul cu necredinta si moartea ! Acum va incepe vesnicia!” Doar El tine cheile si doar El poate inchide usa istoriei pacatului, pentru ca sa o deschida pe cea a vesniciei.

 

Exista atat lumina si speranta in revelatia biblica ! De ce am refuza-o si de ce am accepta in loc o alta “evanghelie”care nu ne ofera decat disperare ?

 

Perspectiva pe care ne-o deschide adevarata Evanghelie a lui Christos depaseste cea mai bogata imaginatie, caci “lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. ( 1 Corinteni 2,9 )

 

Da, venim din mainile Creatorului nostru iubitor, suntem fii de Dumnezeu si ne indreptam spre  viata vesnica traita pe un Pamant Nou, in mijlocul unor ceruri noi, intr-o armonie desavarsita cu noi insine, cu semenii nostri , cu Dumnezeu si cu universul intreg.

 

“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o miresa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare , care iesea din scaunul de domnie si zicea:

 

Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sedea pe scaunul Sau de domnie a zis: Iata ca Eu fac toate lucrurile noi. Si a adugat: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate…Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu” Apocalipsa 21, 1-5.7

 

“Amin ! Vino, Doamne, Iisuse !”  ( Apocalips 22,20 )

 

 

 

Lori Balogh 

Referinte bibliografice:

 

( 1 ) Mihai E. Serban, “Omul si astrele”, Editura Dacia, 1986, pag. 173

 

( 2 ) “Pagini din Istoria naturala”, Editura Ion Creanga, 1981, pag. 76

 

( 3 ) Idem, pag. 77

 

( 4 ) Idem, pag. 77

 

( 5 ) Ziarul “Gandul”, Robert Veress, 6.oct. 2007

 

 

https://www.loribalogh.ro/2010/11/religie-si-stiinta-cine-suntem-fii-de-dumnezeu-sau-veri-ai-maimutelor-16/

 

 

//////////////////////////////////////////

CREATIONISM, EVOLUTIONISM

Serial: Religie si stiinta

Cine suntem ? De unde venim ? Incotro mergem ?

Noi dimensiuni ale luptei dintre bine si rau incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea

Evolutionism sau creationism?

“Stiinta pe nedrept numita astfel”

Evolutionismul sub lupa

Legea entropiei

Universul – Big Bang sau creatie inteligenta ?

Cat de batran este pamantul ?

Fosile, roci si ere geologice

Potopul biblic – un cataclism mondial

Conditiile climaterice inainte de potop

Biblia si stiinta

Biblia si stiinta medicala

Originea omului – teorii vechi si noi

In cautarea stramosilor

Cine suntem: fii de Dumnezeu sau veri ai maimutelor?

http://articolecrestine.com/serial-religie-si-stiinta

//////////////////////////////////////

 

 

Cicatricele pacatului pe chipul naturii

 

 

Pentru a putea intelege clar trecutul si a ne pune in legatura corecta cu prezentul si cu viitorul este necesar ca noi sa mergem mai departe decat numai sa acceptam istoria creatiunii si raportul potopului lui Noe din Geneza. Crearea lumii noastre, cu toate materialele ei minunate, actiunea legilor naturale si puterea data pe fata in pregatirea unui mediu ideal pentru un om incantat si fericit ne descopera un Dumnezeu al iubirii.

Istoria potopului lui Noe cu totala nimicire a celor nelegiuiti ne zugraveste un Dumnezeu al dreptatii. Dar numai a gandi despre Dumnezeu ca despre Cineva care se manifesta ca un Dumnezeu iubitor si just nu explica natura asa cum o gasim noi azi.

Poate ca voi putea lamuri punctul la care doresc sa atrag aici atentia, reamintind un capitol din copilaria mea. Am avut privilegiul de a creste intr-o familie crestina si de a participa la o scoala primara bisericeasca. In educatia mea primara s-a staruit mult asupra faptului ca Dumnezeu era un Dumnezeu al iubirii. El a facut lumea noastra frumoasa si a umplut-o cu cele mai minunate lucruri pentru a dovedi iubirea Sa. Ceea ce era accentuat mai mult era starea originara a lucrurilor, perioada edenica. De asemenea, era aratat cat de drepte si adevarate sunt judecatile Lui.

Dar cand am crescut, am inceput sa cercetez mai mult lucrurile din jurul meu si am fost socat cand am vazut atat de multe dovezi de ura si varsare de sange. Cuiburile pasarelelor pe care le observam erau in mod obisnuit jefuite de puii care erau inghititi de un talhar crud. Soricelul de camp se ascundea cu frica in vreun smoc de iarba toata ziua si cand se lasa noaptea se aventura intr-o primejdioasa umblare dupa hrana, scapand de multe ori ca prin urechile acului de pisicile, cucuvelele si vulpile gata sa-l inhate.

Adesea, urmele pe care le vedeam prin zapada se terminau cu smocuri de par si pete de sange. Micutele animale pe care noi copiii le indrageam in anii aceia ai copilariei mureau de vreo moarte naprasnica si cruda. Cu cat observam mai mult natura din jurul meu, cu atat devenea mai evident ca lumea noastra este sub stapanirea coltilor si a falcilor. Adesea imi era smulsa din inima intrebarea: „Unde este acest Dumnezeu al dreptatii si al iubirii?”

Pentru a intelege starea aceasta din lumea noastra, trebuie sa mergem inapoi la Geneza. Cand Adam si Eva traiau in gradina, totul in jurul lor reflecta faptul ca Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii. Totul era armonios. Daca ar fi sa descriem tesatura vietii de atunci, am spune ca urzeala consta din intreaga viata a plantelor si, tesute transversal prin placutele fire longitudinale, erau firele bataturii, animalele, alcatuind un model frumos in tesatura aceea, traind in armonie paralela, hranindu-se numai cu plante. Binecuvantarea lui Dumnezeu acoperea complet natura. Protectia Lui era atat de deplina, incat Satana nu putea sa faca rau nici chiar unui fir de iarba din toata aceasta creatiune minunata. Atata vreme cat omul a urmat sfatul Creatorului, nimicitorul era incapabil de a face lucrare lui rea.

Dar cand Adam a ales sa nu urmeze sfatul Creatorului Sau, toate acestea s-au schimbat. Omul a ales in mod deliberat sa aiba un fel de purtare in care Dumnezeu nu il mai putea proteja nici pe el, nici pamantul peste care ii daduse stapanire. Satana adusese acuzatia ca Dumnezeu era dictator si arbitrar in felul cum administra universul, conducand lucrurile intr-un fel mai putin vrednic de dorit de cum le-ar fi putut conduce Satana. Era lucrul acesta adevarat? Ostirea universului n-ar fi putut decat sa isi spuna parerea. Nu era decat un singur drum drept si eficient prin care Dumnezeu sa convinga universul ca Satana se insela. Calea aceasta era de a-i da o ocazie sa arate ce fel de conducator ar fi el intr-adevar.

Nelinistea si truda urmau sa fie soarta omului. Dezamagirea, durerea, chinul si, in cele din urma, moartea urmau sa fie consecintele naturale ale felului sau de purtare. Pe langa aceasta, „sub blestemul pacatului toată natura avea sa dea marturie omului despre caracterul si rezultatele rebeliunii fata de Dumnezeu” (PP 59).

Este bine sa ne dam seama de limitele trasate lui Satana si puterii sale. Citim: „Printul raului, cu toate ca poseda intelepciunea si puterea unui inger cazut, nu are putere sa creeze sau sa dea viata; acesta este exclusiv prerogativa lui Dumnezeu” (PP 264). Acest fapt ar trebui sa ne mangaie. Putem avea increderea ca Satana nu va crea vreun monstru precum Frankenstein ca sa ne distruga.

Totusi, trebuie sa ne aducem aminte ca Satana era ingerul de gradul cel mai inalt si ca fusese cel mai puternic inger din ceruri. El poate savarsi minuni (1T 302) si actioneaza in accidente si nenorociri pe mare si pe uscat, in mari conflagratii, in furtuni ingrozitoare si in grindine inspaimantatoare, in viscole, inundatii, cicloane, in valuri ale fluxului si cutremure. El pricinuieste foamete si imprastie germenii bolilor (GC 589, 590). El face vindecari de bolnavi, atunci cand este in avantajul sau. Satana este o fiinta cu o mare inteligenta si a studiat secretele laboratoarelor naturii pentru a descoperi cum poate aduce o cat mai mare distrugere si moarte.

Satana este adevăratul autor al durerilor omenesti. „El (Dumnezeu), n-a facut nici un spin, nici un maracine, nici o buruiană daunatoare. Acestea sunt opera lui Satana, rezultatul degenerarii, introduse de el printre lucrurile pretioase”. (6T 186). „Nici o planta daunatoare nu a fost pusa in marea gradina a Domnului, dar dupa ce Adam si Eva au pacatuit au rasarit buruieni otravitoare…. Buruienele daunatoare sunt semanate de cel rau. Orice buruiana daunatoare vine pe urma semanaturii lui si prin metodele lui ingenioase de hibridizare a stricat pamantul cu buruieni daunatoare” (MS 65,1899).

Declaratiile acestea il infatiseaza pe Satana ca fiind autorul oricarei stricaciuni. Iar el a facut lucrul acesta prin gresita intrebuintare a fortelor naturale. Dar el lucreaza in cadrul unor limite. Ca in cazul lui Iov, el lucreaza in natura numai atat cat ii permite Dumnezeu. In cazul lui Iov, Satana a folosit fiinte umane pacatoase, trasnetul, vantul si, in cele din urma, fata de Iov personal, bacterii producatoare de umflaturi si o sotie cazuta in descurajare. Satana este intotdeauna limitat la legile si procesele naturale. Dar vasta lui cunoastere a legilor naturii il face in stare sa manipuleze lucrurile in asa fel incat sa produca o mare deteriorare si schimbare de la modul original.

In blestemul rostit asupra pamantului din pricina pacatului lui Adam si al Evei, Dumnezeu a spus ca pamantul va produce buruieni daunatoare: „spini si palamida sa-ti dea” (Geneza 3,18). Multe persoane au tras concluzia de aici ca Dumnezeu a creat plante daunatoare dupa saptamana creatiunii. Dar am observat din citatele anterioare ca asemenea plante stricatoare sunt produse de Satana si nu printr-un act creator, ci prin gresita intrebuintare a proceselor naturale.

Descoperirile oamenilor de stiinta cu prilejul studierii proceselor schimbarilor survenite la plante si la animale ne dau o idee de felul cum Satana ar putea realiza aceste schimbari degenerative. Spre exemplu, s-a vazut ca este cu putinta sa fie incrucisate doua soiuri de porumb si sa se obtina un hibrid care produce mai putin caroten – o sursa de vitamina A – decat fiecare din parintii sai. Acest fapt ne da o idee asupra felului in care Satana ar putea produce o deteriorare a continutului nutritiv al materialelor noastre alimentare. Suntem lasati aici la bunul lui plac? Nu, Dumnezeu le-a lasat oamenilor cunostinte cu privire la vitamine care dau capacitatea celor care se informeaza sa-si echilibreze dieta.

Originea plantelor otravitoare a fost citata mai inainte. Oamenii de stiinta au verificat posibilitatea aceasta, de exemplu, in cazul unor anumite soiuri de omag (marul lupului) care nu contin nici un fel de otrava in sucurile lor, dar cand sunt incrucisate dau nastere la un hibrid care contine o substanta extrem de otravitoare numita aconit. Incrucisarea unor anumite soiuri de tutun si arbore de chinina s-a observat ca sporeste cantitatea de nicotina si respectiv de chinina. O serie de plante otravitoare au fost dezvoltate de Satana, dar ca o contrabalansare in privinaa aceasta, Creatorul iubitor a aratat omului cum sa foloseasca unele dintre otravurile acestea impotriva bolilor si molimelor devastatoare.

S-a observat ca incrucisarea unor anumite soiuri ale unor animale blande cum ar fi zebra si calul produce dispozitii irascibile, ceea ce face ca hibridul sa fie incapabil de imblanzire. Aceasta ne da o idee asupra metodei prin care vrajmasul a putut dezvolta soiuri de ucigasi de oameni printre animalele mai mari.

Natura pe care o vedem azi este in mare masura deosebita de cea prezentata lui Adam si Eva. Pe masura ce nelegiuirea creste, binecuvantarea lui Dumnezeu este retrasa din ce in ce mai mult. Lui Satana i se ingaduie sa manipuleze fortele si procesele naturale in chip distrugator. Dar atunci cand observam natura cu un ochi patrunzator, tot putem discerne ca Dumnezeu inca se mai ingrijeste de noi prin dezvoltarea unor agenti de echilibru si descoperindu-le oamenilor studiosi secretelor naturii care pot fi intrebuintate pentru a contrabalansa nimicirea universala planuita de Satana.

Pentru unii ar parea de mica insemnatate daca acceptam evolutia sau creatiunea speciala. Totusi, dovezile ce ne stau in fata descopera ca in acestea sunt cuprinse lucruri de cea mai mare insemnatate. Daca filozofia evolutionista este corecta, omul si-a croit drum in sus printr-o succesiune de vietati slabe, solzoase si paroase si a ajuns la treapta sa superioara prezenta, ducand mai mult sau mai putin cu el mostenirea lui animalica, totusi mentinand o inalta lauda pentru pretioasele lui realizari si o scuza indulgenta cand recade in felurile de viata animalica. Se arata ca, in lumina trecutului sau, a savarsit o lucrare destul de bună.

Pe de alta parte, daca filozofia creationista este corecta, „genealogia neamului nostru… isi traseaza originea in trecut, nu la un sir de germeni, moluste si patrupede in dezvoltare, ci la Marele Creator. Desi modelat din tarana pamantului, Adam era ‚fiul lui Dumnezeu’” (PP 45). Unii au spus in esenta ca mai bine ar vrea sa fie o maimuta avansata decat un om cazut, dar cu prilejul acestei alegeri, ei trec cu vederea ca Hristos a murit nu pentru a salva un animal nobil, ci pentru a face cu putinta reasezarea in locul pierdut printre membrii cazuti ai familiei lui Dumnezeu. Poate fi rascumparat numai acel lucru care s-a pierdut.

Pentru un om evoluat nu este nici o speranta sa scape din lanturile stramosilor lui animalici. Realizarile lui viitoare, datorita naturii trecutului sau, vor fi limitate. Dar inaintea fiecarui om cazut care se pocaieste si primeste mantuirea fagaduita straluceste nadejdea luminoasa a unei desavarsite reintegrari in familia lui Dumnezeu.

In acceptarea istoriei creatiunii din Geneza, combinata cu o intelegere a controversei care are loc astazi in natura intre Creator si Satana, avem o filozofie care explica adevaratul inteles al naturii. In curand, aceasta demonstratie a dreptei pozitii a lui Dumnezeu si a gresitei pozitii a lui Satana se va incheia si frumoasa tesatura a vietii va da din nou pe fata doar lucrarile minunate ale unui Dumnezeu al iubirii.

Sursa: Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

 

///////////////////////////////////////

NU ESTE DELOC GREU SA CREZI

 

 

 NU este deloc greu sa crezi in existenta unui Creator,   daca ai dispozitia sa analizezi cu atentie dovezile pe care stiintele naturii ti le-a asezat la indemana, si daca apoi prin intuitie  alegi sa crezi.

 

  Priveste putin un caz  foarte interesant. Este vorba de celebrul filozof Britanic,  Anthony Flew. In lumea ateismului, el era considerat la vremea lui,  cel mai doct si inversunat ateist din lume. La varsta de 20  ani , Anthony Flew  deja ajunge la concluzia ca Dumnezeu nu exista de fel. Insa,  in anul 2007, cand implinea varsta de 83 ani , spre surpriza intregei lumi, asemenea magnitutdinii unui traznet,  Flew isi aseaza numele pe coperta unei carti, cu titlul semnificativ pentru un om ca el: „Dumnezeu exista!” „Cum de si-a schimbat parerea cel mai notoriu  ateist ?” 

 

Cartea a zguduit si a trezit toata lumea academica. 

 

Ai vrea sa afli ce anume l-a determinat pe acest  ateist legendar, sa-si schimbe conceptia ? Un fapt la care nici el nu se gandise candva in mod serios.   Sa-l las mai bine pe el sa se explice. Citez  : „Cele mai impresionante argumente in favoarea existentei lui Dumnezeu sunt acelea care sunt bazate pe descoperirile stiintifice cele mai recente.”  SE INCHEIE CITATUL.

 

Dupa care tot El declara : CITEZ: „Argumentul Designului Inteligent  este enorm mai puternic azi, decat era pe vremea cand l-am intalnit pentru prima data.” SE INCHEIE CITATUL.

 

Poate te  intrebi: „Dar, oare ce o fi gasit acest campion de odinioara al  Ateismului, in Argumentul Designului Intelligent?”

 

In paranteza spus, cazul acestui filozof ma determina sa cred ca, daca el a putut sa traiasca o asa schimbare, atunci ,  este speranta pentru oricine  sa creada in existenta unui Creator.

 

Designul Inteligent este argumentul filozofic care declara si demonstreaza ca toate cate au fost concepute si create, sunt in mod neaparat  opera unei Entitati Inteligente, indiferent cum  alegem sa o numim.

 

Atunci concluzia din spatele acestui argument este extrem de simpla si neta. Trebuie numai sa iti iei timp  sa privesti cu atentie , cu interes sincer si impartial toate dovezile posibile ce insotesc acest Argument Filozofic.

 

Concluzia  va fi ca Universul, in mod evident, a  luat fiinta in urma unui Plan urias, atot-cuprinzator, perfect intocmit. Acest plan se exprima  plenar prin   complexitate de neimaginat, precizie absoluta, echilibru perfect, functionalitate ideala,  o frumusete rapitoare  si o grandoare coplesitoare. Atunci, este absolut LOGIC, sa asumi ca un Design ca acesta , dupa cele mai stricte criterii de probabilitate,  trebuie sa fie neaparat produsul gandirii unui DESIGNER Inteligent.

 

Iti prezint acum un alt caz interesant de trist.

 

Dr.Richard Dawkins, profesor de zoologie la Oxford, si unul din cei mai inraiti evolutionisti ai timpului nostru, declara urmatoarele : CITEZ  „Selectia naturala, procesul inconstient, orb si automatic, care a fost descoperit de Darwin, si care stim ca este explicatia pentru toate formele de viata care par sa aiba un scop, nu are de fapt nici un scop in minte. Ea (selectia naturala) nu are nici o minte si nici un ochi al mintii. Ea nu are un plan de viitor. Ea nu are nici o viziune, nici o prevedere, si nici un fel de perspectiva. Daca s-a spus ca aceasta poate sa joace in natura rolul unui ceasornicar, atunci acela este un ceasornicar orb.”  Citatul este luat din cartea sa, care poarta titlul „Ceasornicarul orb.” 

 

Reiese din  cuvintele  profesorului Dawkins ca si el a sesizat foarte bine ca natura ofera  suficiente dovezi despre un Design Inteligent,  care in mod logic ar trebui sa fie puse  pe seama unui ceasrnicar . Pe deoparte, profesorul Dawkins nu poate sa nu recunoasca faptul  Universul arata ca un  ceasornic de precizie,  foarte bine reglat.  Insa pentru ca isi da seama ca ar fi total ilogic sa  recunoasca ceasornicul si sa nu recunoasca si  pe ceasornicar ,  el admite ca selectia naturala este un proces orb si in final prefera sa identifice procesul orb cu ceasornicarul orb.  Cu alte cuvinte, ce avem aici ? E clar, avem un ceasornicar orb, care a produs un ceas perfect, ceea ce, pana la urma este… un adevarat non-sens! Asa este cand vrei sa te eschivezi sa vezi adevarul !

 

Intrebarea insa ramane foarte logica. Este posibil ca  un Universul Infinit, cu milioane si milioane de galaxii, si la randul lor cu miliardele lor de planete,  sa fie un produs  al intamplarii  si nu al unui Design Inteligent? Aceasta probabilitate este  asa de infima , incat ea este mai de graba o imposibilitate.

 

Priveste acum te rog numai la doua exponate de studiu,  ca sa intelegi de ce imi pun aceasta intrebare. Te invit la o scurta excursie in lumea invizibila a particulelor atomice. Fizica nucleara ne spune care trebuie sa fie proportia  masei dintre un electron si un proton. Iar acea proportie   trebuie sa fie o  constanta absoluta. Desi niciuna dintre cele doua particule nu se  vad cu ochiul liber, totusi se stie ca masa protonului este mai mare de 1836 de ori decat masa electronului. Chiar daca masele lor sunt diferite,   incarcatura lor electrica este totdeauna egala. Acum, sa presupunem ca datorita unui  accident,  incarcatura electrica a electronului s-ar schimba numai cu o fractiune de miliard, in plus sau in minus, fata de cea aceea a protonului. Crezi ca  o fractiune de miliard, ar fi sesizata de corpul nostru ?

 

DA!  Chiar mai mult ! Ea ar produce un cataclism imediat. Corpurile noastre ar putea exploda in mod instantaneu. Ma intreb, de unde atata precizie si exactitate la niste particule atomice invizibile ? Sunt ele capabile sa se autocenzureze la asa nivel de exactitate?   Materia, stii bine, nu are in sine nici un fel de inteligenta, sau respect fata de o constanta fizica. Nu cumva a existat in prealabil un Designer SuperInteligent care sa le fi dozat atat masa cat si incarcatura lor electrica?

 

Te invit acum, sa ne deplasam putin in lumea vizibila a Marelui Univers, in care minuscula noastra  Planeta albastra: Pamantul,  care pare sa fie pierduta in toata imensitatea spatiului cosmic. infinit.

 

Luna,  vecina noastra, are un diametru de 3.400 de kilometrii si ea se invarteste in jurul Pamantului, pe o orbita proprie, la o distanta de 380.400 de km. departare de pamant. Daca vrei sa ajungi  de la Pamnt la Luna, ti-ar trebui sa folosesti un autoturism nou, de capacitate si performanta medie,  care sa mearga non-stop toata viata lui . Cand ai ajuns pe Luna, nu mai ai ce sa mai faci cu acel automobil. El pur si simplu va fi terminat, dupa o singura calatorie de 380.000 de km, in timp ce luna  isi continua  nestingherita  calatoria ei neobosita  de mii si mii de ani de la aparitia ei.

 

Nu e interesant ? Ai cumva vreo explicatie ? Sau e doar o chestiune de … sa zicem, „asa s-a nimerit sa fie!”

 

Ce stii despre planete, sunt ele in stare sa gandeasca, sa-si aleaga singure circuitul lor in spatiu, distantele dintre ele  sau viteza lor de miscare?  Detin ele vreo  inteligenta, vreo  capacitate de auto-orientare, autoreglare, sau de auto-dirijare prin spatiu? Cum de niciuna din  aceste planete nu intarzie nici macar o secunda in miscarea lor prin spatiu si timp , si nici nu se ciocnesc intre ele. Ce turn de comanda vegheaza  deplasarea tuturor sistemelor astrale    intr-o armonie perfecta ? Cum iti explici ca este posibil asa ceva?  Si ca aceste doua exemple luate din lumea Microcosmosului si Macrocosmosului, sunt mii si mii de alte exemple uluitoare, care te pun pe ganduri.

 

Pe buna dreptate , Marele Designer ne confrunta prin Biblie cu cateva intrebari la care sa meditam.   Prin aceste intrebari El vrea sa ne ajute sa ne dezmeticim  din confuzia noastra pamanteana de a crede ca in  Marele sau Micul Univers toate merg asa, de la sine, printr-un miracol al auto- creerii, auto-controlului si al auto-reglarii.

 

Designerul Inteligent, ne intreaba : „Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el?”…  „Ridicati-va ochii in sus si priviti ! Cine a facut aceste aceste lucruri ? Cine a facut sa mearga dupa numar, in sir, ostirea lor ? El le cheama pe toate pe nume; asa de mare e puterea si taria Lui, ca una nu lipseste.”

 

Neaparat, nu putem vorbi despre un Design Universal inteligent, fara sa admitem si existenta   unui Designer.Ar fi un non-sens… Nu-i asa ?

 http://articolecrestine.com/nu-este-deloc-greu-sa-crezi

 

Octavian Cureteu

 

///////////////////////////////////////

 

CINE GUVERNEAZA UNIVERSUL

 

 

Nu stiu daca ai auzit vreodata aceasta anecdota. Se spune ca intr-o zi, un om de stiinta a indraznit sa-L abordeze  in mod frontal pe Dumnzeu,  spunandu-i :” Uite ce, noi oamenii de stiinta am decis ca nu mai avem nevoie de Tine. In aceste zile noi deja ne ocupam de lucruri mult mai avansate: clonari de tesuturi  , transplant de organe, chestiuni de inteligenta virtuala, si tot felul de lucruri, despre care credeam  odata ca sunt de  domeniul fantasticului. Asa ca intelegi ce vreau sa spun”. La care Dumnezeu ii raspunde: „Deci nu mai e nevoie de Mine. Bine ! Ce-ai zice daca inainte de a Ma retrage, sa mai verificam inca o data teoria voastra, ca Eu nu exist. Iti propun sa mai  dam o proba ,  sa vedem care din noi doi este in stare sa faca o fiinta umana. Omul de stiinta se arata de acord, si Dumnezeu ii spune : „Acum e randul tau; incearca sa  faci lucrurile   macar asa cum le-am facut Eu candva,  in trecutul indepartat.”

 

 „Bine”, a zis omul de stiinta, dupa care , s-a plecat pe genunchi, si cu o lopatica in mana  a inceput sa ia ceva pamant intr-o galetusa. „Stai putin, nu asa” ,  I-a zis Dumnezeu , tu trebuie sa iei  pamant, din pamantul pe care  l-ai facut tu,  si  nu din pamantul Meu.”

 

Chiar asa, ce-ar fi daca noi oamenii ne-am trezi intr-o zi ca Ii spunem lui Dumnezeu:”poti sa pleci de la noi; nu Te recunoastem, si nici nu avem nevoie de Tine?”

 

Daca El este cu adevarat Creatorul, iti  inchipui ce s-ar intampla ?

 

In creatiune – acest Design Inteligent de proportii cosmice,  oricine care priveste cu atentie,poate sa vada in orice detaliu: ordine, precizie, coerenta in scop, interdependenta si armonie totala, coordonare, stabilitate, frumos, util…  Daca L-am izgoni pe Dumnezeu din creatiunea Lui, ce crezi ca ar mai ramane ceva din toate acestea?  Cred ca singurul cuvant care s-ar potrivi  cel mai bine pentru aceasta creatiune fara Creatorul ei, este cuvantul „HAOS”. Cred ca nu ne va trebui prea mult timp ca sa descoperim ca fara Creator, nimic nu poate  exista, nimic nu poate  functiona, si  nimic bu poate rezista in timp. Si stii de ce asa?  Pentru ca in lucrarea Sa  creatoare, Creatorul a asezat in toate- DAR absolut in toate create legi care sa le guverneze. Ce vreau sa spun este, ca acesta este un alt argument filozofic, logic, rational . Daca in Univers sunt Legi, atunci trebuie sa fie si un Creator Pre-existent, indiferent cum alegi sa-L numesti, care a creat si a asezat la lucru acele legi.

 

 Fara aceste  constante fundamentale  nici Micro si nici Macrocosmosul nu pot  functiona. Sa amintesc doar cateva dintre Legile Fizice.

 

= Legea  difuzarii luminii

 

= Legile  conservarii si transferului energiei

 

= Legea gravitatiei

 

=Legea miscarii unei mase prin spatiu

 

=  Legile Termodinamicii, priv.

 

Unele  dintre ele sunt fundamentale, in timp ce altele sunt legi secundare, dar intre ele exista o interdependenta totala. Te-ai intrebat vreodata, cine oare le-a inventat si le-a asezat sa guverneze materia?

 

La data de 28 Aprilie 1918, , Albert Einstein a tinut o cuvantare celebra, intr-o aula academica in Berlin, cu ocazia zilei de nastere a prietenului sau, fizicianul Max Plank.  Printre altele, Einstein a spus in cuvantarea sa urmatoarele : CITEZ… „Suprema datorie a unui fizician este sa ajunga prin deductie pura, la acele legi Universale elementare, pe baza carora cosmosul a putut fi zidit. Ca sa ajungi la acele legi nu este o poteca logica, ci numai intuitia poate ajunge la ele, cand aceasta  este sustinuta de intelegerea nemijlocita a experientei.”

 

Indreapta acum o privire si asupra Legilor Chimice. Viata oriunde in Univers, cat si in corpul nostru, este guvernata de reactii chimice extrem de complexe, iar constantele lor garanteaza totdeauna acelasi rezultat. Ce-ar mai fi sa nu fie asa !

 

Informatiile de care depinde viata, sunt in sine niste reactii chimice, care se transmit de la o generatie la alta. Proprietatile elementelor chimice nu sunt arbitrare si nici schimbatoare. Tocmai de aceea elementele chimice au putut fi asezate intr-un tabel periodic, intr-o ordine naturala bazata tocmai pe proprietatile lor atomice.

 

Daca legile fizicii quantice, ar putea fi modificate intr-o masura cat de infima, atunci atomii din orice element chimic ar putea cauza un adevarat cataclism la scara universala.

 

Priveste putin si la Legile Matematice. Cu ele poti sa despici orice subiect, sa patrunzi toate tainele Universului, chiar pana si aceea de a formula ecuatia existentei lui Dumnezeu. Ma refer la matematicianul austriac Kurt Godel .

 

Legile matematice sunt abstracte, fara o legatura  de natura fizica cu lucrurile fizice din Univers. Un matematician socoteste in mod abstract ideea ca 1 si cu 1 fac doi, caci pentru el nu conteaza ce aduna : fie ca e vorba de 2 bete de chibrit, sau doua vapoare. Tot Universul este guvernat de legi matematice. Daca exista vreo disciplina stiintifica care poarta amprenta transcedentalului, atunci acea disciplina este in primul rand Matematica. Adevarul este ca omul nu a descoperit nici o lege pana azi, ci doar le-a gasit prezente si la lucru in intreaga creatiune. De exemplu, Albert Einstein, a observat si a formulat teoria relativitatii, si a asezat-o intr-un limbaj matematic. Dar nu el  a inventat fenomenul in sine, ci el doar l-a observat si l-a descris.

 

Cineva a spus,pe buna dreptate,  ca  Matematica este limbajul creatiunii.

 

Apoi avem Legea vietii- Biogeneza. Aceasta Lege sustine si demonstreaza ca viata nu poate proveni decat dintr-o Sursa de viata, iar organismele cu viata se reproduc  fiecare dupa specificul lor. Prin descoperirile sale in lumea microbiologiei, Louise Pasteur a demonstrat ca teoria generatiilor spontanee vii este practic  inexistenta. Trebuie stiut ca, stiinta adevarata nu a putut confirma pana azi, in mod experimental aceasta ipoteza a generatiilor spontanee. Biogeneza ramane actul special al unui Creator – El fiind Izvorul Vietii.

 

Legile Logice, in final, stau la baza oricaror legi ce guverneaza natura. Natura lor, ca si aceea a Legilor Matematice, au un pronuntat caracter transcedental. Interesul Logicei este totdeauna de a afla si concretiza care este adevarul. Ca manifestare, Logica este in sine un fel de formula  a adevarului divin despre orice. Esenta caracterului Creatorului este Adevar si Iubire; El fiind intruparea Adevarului, si in El nu este minciuna.  Toate aceste afirmatii axiomatice despre Creator sunt expuse  in Biblie. Pentru ca , asa cum spune Biblia, noi am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui, de aceea si noi apelam la logica si la legile ei.

 

O alta Lege care ne vorbeste in sprijinul existentei lui Dumnezeu, este Legea Morala. Existenta unei Legi Morale, cere neaparat existenta unei autoritati morale care a emis acea Lege. Dar despre Legea Morala voi vorbi cu o proxima ocazie.

 

Acum, si ultima Lege, care exprima stabilitatea si siguranta Universului creat: Legea sau Principiul Uniformitatii, care in esenta izvoraste din natura Creatorului. In El – spune Biblia- nu este schimbare, nici umbra de mutare. El este Acelasi: ieri si azi, si in veci. Toate circumstantele, fenomenele, si manifestarile materiei peste care troneaza Creatorul, poti fi sigur ca pastreaza in mod coerent  planul initial pe care l-a hotarat Creatorul  prin creatiunea Sa, si pe care il urmareste in mod constant. Daca undeva ar putea sa apara vreo schimbare majora, dramatica, neobisnuita, atunci  responsabilul schimbarii nu poate fi decat Creatorul.

 

Pana la urmaEl este  Cel care este si ramane responsabil de toate. De aceea El este numit in Biblie  „Inceputul  si Sfarsitul”

 

Sigur ca omul are si el libertatea sa modifice, sa strice, sau sa anuleze multe din lucrurile randuite de Creator pt. el, ca om. In multe locuri de pe glob, omul a distrus natura, habitatul, ba chiar viata, pentru ca el s-a crezut mai inteligent decat Creatorul naturii. Strigatul oamenilor zilelor noastre de a salva planeta, nu este altul decat ecoul glasului  Creatorului nostru, care ne cheama la o realiniere cu El si cu Marele Lui Plan pentru aceasta Planeta. Creatorul nu a renuntat si nu vrea sa renunte nici la noi, si nici la planul Lui initial cu aceasta planeta. Legile Lui care conduc tot Universul, ne stau drept garantie in favoarea statorniciei Creatorului nostru.

http://articolecrestine.com/cine-guverneaza-universul

Octavian Cureteu

 

///////////////////////////////////////

 

 

Contrafacerile uimitoare ale lui Satana

Să presupunem că ar trebui să rezumaţi întreaga Biblie doar în două cuvinte. Ce cuvinte aţi alege? M-am gândit şi cred că păcat şi mântuire ar putea fi cel mai exact răspuns. La urma urmelor, Satana a intrat în tablou destul de devreme pentru a-l face pe om să păcătuiască şi să-i fure mântuirea. Întâmplător, acesta a marcat şi punctul de întoarcere pentru familia omenească. Vedeţi, Dumnezeu întemeiase totul pe ascultare. El oferise toate darurile minunate – viaţă, un caracter drept, stăpânire asupra pământului şi un cămin frumos în Grădina Edenului. Apoi, le făgădui că aceste binecuvântări vor continua la infinit cu o singură condiţie: ‘Ascultă şi vei trăi, nu asculta şi vei muri’.

Desigur ştim ce a urmat acelui ultimatum. Adam şi Eva au cedat ispititorului şi păcatul a intrat în această frumoasă planetă pentru prima dată. Şi din acel moment, marea controversă a devenit o realitate în luptă, între Hristos şi Satana, adevăr şi minciună, ascultare şi neascultare. Fiecare carte şi capitol din Biblie este întreţesut cu măreţul plan făcut de Dumnezeu de a-l readuce pe om la starea lui de la început, de ascultare, de acolo de unde a căzut. „… şi-I vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21). Desigur, păcatul reprezintă neascultare de legea lui Dumnezeu.

Uneori, oamenii se întreabă, „De ce să ne batem capul cu faptele legii? Nu-L interesează pe Dumnezeu mai mult inima decât purtarea exterioară?” Adevărat, aceste lucruri nu se pot despărţi. Chiar de la început, Dumnezeu a făcut din ascultare marele test al iubirii şi credincioşiei. Nimeni nu poate spune că pe Dumnezeu nu L-a interesat purtarea primilor noştri părinţi. Faptele lor exterioare au oglindit o inimă împărţită. Iată de ce a spus Isus, „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).

 

Interesul planului ceresc este să-i ferească pe oameni de a nu călca legea lui Dumnezeu, insuflând o dragoste agape în inima adevăraţilor credincioşi. Chiar ultima carte a Bibliei prezintă picătură cu picătură aceeaşi întrebare de bază a ascultării. Fiecare suflet va primi sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fiarei. Iarăşi testul se va da cu privire la ascultarea faţă de lege. Caracteristica majoră a celor răscumpăraţi, conform cărţii Apocalipsa, este că ei ţin poruncile lui Dumnezeu. Condiţia fixată de Dumnezeu ca omul să rămână în Eden devine condiţia ca omul să se întoarcă în paradis. „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12). „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apocalipsa 12:17). „Ferice de cei ce împlinesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!” (Apocalipsa 22:14 – versiunea King James).

Conchidem de aici că Dumnezeu trebuie să aibă un popor căruia să-i încredinţeze viaţa veşnică. V-aţi gândit vreodată că cei care vor fi luaţi la cer la revenirea lui Isus îşi vor mai păstra puterea de alegere? Biblia ne asigură că nenorocirea nu se va mai ridica a doua oară. Nu se va mai repeta acest tragic carnagiu de 6000 de ani. Nu pentru că nu va mai fi alegere, ci pentru că Dumnezeu nu va lua pe nimeni la cer care să nu prefere să moară mai degrabă decât să păcătuiască. Îngerii vor şti că cerul este un loc sigur din pricina experienţei sfinţilor din această lume înainte ca să li se fi dat nemurirea. Nu va mai fi riscul reapariţiei coşmarului păcatului. Testul pe care l-a făcut planeta Pământ este îndeajuns.

Întreaga strategie a lui Satana se bazează pe a-i face pe oameni să păcătuiască. El ştie bine că nimic care întinează nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu, iar păcatul este singurul lucru care întinează în ochii lui Dumnezeu. Sunt convins că Satana a înţeles un anume principiu cu mult înainte ca să-l noteze apostolul Pavel în Romani 6:16. „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” Vă rog să reţineţi că sunteţi robul aceluia de care ascultaţi. Dacă ascultaţi de Dumnezeu, sunteţi robul lui Dumnezeu; iar dacă nu mai ascultaţi de Dumnezeu, nu mai sunteţi robul lui Dumnezeu. Planul vrăjmaşului este să vă facă să ascultaţi de el şi să ajungeţi robul lui.

Nu pot să accentuez destul că celui rău nu-i pasă de ce nu ascultaţi de Dumnezeu, atâta timp cât nu ascultaţi. O puteţi face în numele religiei şi unii din cei mai religioşi oameni n-au ascultat de Dumnezeu de-a lungul istoriei. De fapt, ei pot inventa motivele cele mai religioase pentru a nu asculta. Domnul Isus a vorbit în repetate rânduri despre acei care vor fi vinovaţi de această purtare paradoxală. El a spus, „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:22, 23).

 

Isus i-a identificat pe aceşti reclamanţi lăudăroşi ca fiind persoane foarte religioase. Totul se făcuse în numele lui Isus şi totuşi ei au fost respinşi la sfârşit ca nevrednici de a intra în ceruri. De ce? Care era problema lor? În versetul anterior Învăţătorul a descris clar că deşi ei vorbeau mult despre El, nu împlineau „voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Mărturisirea era puternică, dar lipsea împlinirea voiei lui Dumnezeu.

Domnul Isus a fost mai detaliat în Matei 15:9 când a rostit următoarele cuvinte fariseilor: „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” Cât de şocaţi poate că au fost acei oameni când au înţeles pentru prima dată că mulţi care I s-au închinat Lui vor fi pierduţi. Cum s-ar putea să fie greşit să te închini lui Dumnezeu şi de ce să fie socotit degeaba şi inutil? Isus a explicat că nu putea accepta această închinare deoarece ei puseseră deoparte poruncile Lui în favoarea poruncilor oamenilor. Ce interesant! S-ar părea că Domnul Hristos recunoaştea ascultarea ca cea mai înaltă formă de închinare şi cea mai acceptabilă.

A reuşit oare cineva vreodată să găsească o scuză acceptabilă pentru a nu asculta de Dumnezeu? Desigur, oamenii din trecut şi-au fabricat unele care să le sune bine în propriile urechi. Mă gândesc la Saul pe care Dumnezeu îl aprobase drept primul rege din Israel. Era un om mare şi minunat în multe privinţe. Dar vă mai amintiţi ce s-a întâmplat când Dumnezeu l-a trimis să lupte împotriva amaleciţilor? Aceşti oameni ajunseseră atât de stricaţi că Dumnezeu îi poruncise lui Saul să-i distrugă cu desăvârşire. Nimic nu trebuia luat ca amintire sau pradă din această campanie. Porunca lui Dumnezeu era clară şi detaliată.

Atunci de ce s-a decis Saul să cruţe unele din cele mai bune vite? El i-a dat explicaţia lui Samuel după ce a fost întâmpinat de prooroc pe drumul spre casă de la luptă. Samuel a întrebat: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?” Saul a răspuns: „Le-au adus de la Amaleciţi, pentru că poporul a cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău; iar pe celelalte, le-am nimicit cu desăvârşire” (1 Samuel 15:14, 15).

 

Indiferent de cât de logice ar suna aceste cuvinte, ele sunt pline de un scop nesincer şi de făţărnicie. Mai întâi, Saul a dat vina pe „popor” că a cruţat animalele, încercând să mute răspunderea pentru actul neascultării. Dar Saul era de acuzat, iar el primise porunca de la Dumnezeu. Apoi, încercă să lase impresia că era un lucru de nimic, deoarece „restul” cuvântului lui Dumnezeu fusese împlinit. Se făcuse doar o mică deviere, aşa că de ce să se facă atâta zgomot pentru ea, şi în plus, animalele acestea nu erau pentru ei, ci urmau să-I fie închinate lui Dumnezeu!

Nu pierdeţi semnificaţia acestei explicaţii. Saul nu asculta de Dumnezeu ca să I se închine Lui! Oare Dumnezeu acceptă un astfel de argument? Samuel răspunse, „Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor” (versetul 22). Iarăşi vedem că Dumnezeu considera ascultarea drept cea mai înaltă formă de închinare. Deşi probabil că Saul avea motivul religios cel mai convingător pentru a nu asculta, Dumnezeu i l-a respins cu tărie şi în acelaşi timp l-a respins şi pe Saul pentru a nu mai fi rege peste Israel.

Nu se face acelaşi lucru şi astăzi? Priviţi în jur cum orele sfinte ale sabatului sunt dăruite săptămână de săptămână unei lumi care are nevoie de odihnă. În inima legii morale scrise de mâna Lui, Dumnezeu a înscris cea mai lungă şi mai detaliată din toate cele Zece Porunci. Cu toate acestea, a fost exprimată atât de simplu că nu a existat nicio posibilitate de confuzie. „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea” (Exodul 20:10). Chiar şi un copil poate să înţeleagă aceste cuvinte. Totuşi, când începe ziua a şaptea în fiecare săptămână, milioane mai sunt la cumpărături, continuându-şi afacerile ca de obicei şi călcând porunca clară, detaliată a lui Dumnezeu.

Cine sunt aceste milioane de oameni care îndrăznesc să sfideze poruncile scrise fără greş de Creatorul lor? Mulţi din ei sunt persoane religioase care vor fi la biserică chiar a doua zi şi vor cânta imnuri, se vor ruga, vor face daruri şi vor îngenunchea să se închine Dumnezeului a cărui lege o calcă în fiecare săptămână. Unii poate că nu-şi dau seama că ei cinstesc o tradiţie păgână mai presus de porunca lui Dumnezeu, dar un mare număr sunt perfect conştienţi că nu ascultă de legea veşnică a lui Dumnezeu. Despre unii ca ei, Isus a vorbit cu o gingăşie uimitoare: „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Ani de zile ca evanghelist am ascultat motivele care le aduceau cei religioşi pentru a călca sabatul. Mulţi din ei au aerul pios şi sincer şi mărturisesc o mare iubire pentru Dumnezeu. Dar oare chiar Îl iubesc? Problema este că astăzi iubirea este definită atât de superficial şi sentimental. Toţi am văzut afişe pe maşini care ne cer cu îndrăzneală, „Zâmbeşte dacă Îl iubeşti pe Isus,” sau „Claxonează dacă Îl iubeşti pe Isus,” sau „Fă cu mâna dacă Îl iubeşti pe Isus.” Dar nu asta a zis Isus! El a zis, „Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele!” Ei bine, asta a zis. Spuma superficială a multor religii moderne reflectă orice altceva în afară de iubire.

Cele două strategii ale lui Satana

Cum îşi orchestrează planul Satana ca să-i facă să păcătuiască şi pe cei mai religioşi? Înainte ca să trecem la cele două strategii cele mai de efect, trebuie să înţelegem că ne ocupăm de cel mai mare înşelător care a existat vreodată. Ca arhiamăgitor, ades se foloseşte de un amestec de bine şi rău ca să-şi împlinească scopurile. Se pretează chiar să folosească Scripturile dacă aceasta îi poate servi să-şi împlinească scopul final.

Satana nu a scris el Biblia, dar a privit peste umerii celor care au scris-o, memorizând fiecare bucăţică din ea. Şi ades a citat texte, aşa cum I-a citat Domnului Isus în pustie când L-a ispitit. În acea situaţie, practic a citat corect textul din Psalmi când a spus că îngerii Îl vor ocroti ca nu cumva să-şi lovească piciorul de vreo piatră. Dar reţineţi că el a aplicat greşit textul îndemnându-L pe Isus să Se încumete şi să sară de pe vârful templului, iar apoi să Se încreadă că îngerii Îl vor salva.

Acest truc şiret de a distorsiona Scriptura stă la temelia celor două şmecherii speciale pe care le foloseşte Satana ca să-i facă pe creştini să nu asculte de legea lui Dumnezeu. Primul argument suna cam aşa: Întrucât Biblia spune „Ferice de cei care împlinesc poruncile Lui ca să aibă drept la pomul vieţii,” lucrul cel mai important ca să fii mântuit este să asculţi de lege (Apocalipsa 22:14). Dacă vom reuşi să facem asta destul de bine, în orice privinţă, ne vom califica pentru viaţa veşnică.

Vă sună familiar? Există oare vreun adevăr într-un astfel de argument? Evident că este foarte important să ascultăm de porunci, dar s-a strecurat oare şi vreun element puternic de eroare în această credinţă? Adevărul este că nimeni nu se poate face singur destul de bun ca să merite mântuirea. O astfel de învăţătură este pur legalism, chiar contrariul modalităţii fixate de Dumnezeu pentru a fi salvat. Ea este temelia oricărei religii necreştine şi a înşelat milioane de pretinşi urmaşi ai lui Hristos printr-o minciună fatală.

Dar poate că vă întrebaţi cum de o astfel de învăţătură poate duce la o mai mare călcare a legii lui Dumnezeu. Oare nu i-ar motiva mai mult pe oameni să ţină poruncile mai atent ca să fie mântuiţi? În cazul acesta, răspunsul este nu. Vedeţi, Satana ştie foarte bine că lucrurile s-au schimbat din Grădina Edenului.

Îi era de o mie de ori mai uşor lui Adam să asculte decât ne este nouă. El avea o natură curată, necăzută care nu avea nicio înclinaţie faţă de păcat şi toate ispitele lui îşi aveau originea în afara lui. Cu firea noastră căzută moştenită, ispitele noastre cele mai mari izvorăsc dinăuntru. Dar Satana a convins milioane de oameni că ei pot evita păcatul, aşa ca şi Adam şi Eva, străduindu-se mai mult să asculte de Dumnezeu. Aşa că ei se luptă bărbăteşte să exercite mai mult control asupra tendinţelor lor păcătoase şi nu reuşesc în strădaniile lor trupeşti. În final, decid că este cu neputinţă să aibă biruinţă asupra păcatelor şi că Dumnezeu nu va cere ceva ce nu se poate. Rezultatul este că oamenii calcă din ce în ce mai mult legea lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă o clipă: Să presupunem că aţi putea păstra toate poruncile lui Dumnezeu din acest minut tot restul vieţii dvs. Cu alte cuvinte, nu aţi mai face nicio greşeală şi nu aţi comite niciun păcat tot restul vieţii. V-ar mântui aceasta? Desigur că nu, deoarece aţi comis deja păcate înainte de a începe acest program viitor de ascultare perfectă. Prin urmare, aţi ajuns sub sentinţa de moarte prin acele greşeli trecute. Nicio purtare bună nu poate schimba raportul păcatelor trecute.

Adevărul este că doar un singur Om a venit vreodată în lumea aceasta şi a trăit o viaţă absolut perfectă fără să comită un singur păcat. Domnul Isus a trăit o viaţă impecabilă de facere de bine. Viaţa noastră este pătată şi mânjită de repetatele eşecuri de a ne măsura cu standardul lui Dumnezeu de ascultare totală. Niciunul dintre noi nu poate sta înaintea lui Dumnezeu pe temeiul vieţii noastre trecute. Ştim că Dumnezeu nu va accepta nimic altceva decât o neprihănire perfectă sau o împlinire a binelui şi nimeni dintre noi nu are o astfel de viaţă. Dacă nu putem întrucâtva să căpătăm favoare în temeiul acelei vieţi sfinte, nepătate a Domnului Isus, care practic să ni se atribuie nouă, nu există nici cea mai mică posibilitate ca să fim mântuiţi. Cât de recunoscători ar trebui să fim că un astfel de transfer a fost făcut posibil prin harul Domnului nostru Isus.

Unul din cele mai uimitoare texte din Biblie se găseşte în Romani 5:10, „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său …” Să ne oprim şi să cercetăm acea primă jumătate a versetului, deoarece conţine cel mai crucial mesaj din toată Biblia. El ne spune că am ajuns vrăjmaşi ai lui Dumnezeu când am păcătuit. A fost nevoie de o împăcare dacă urma să avem vreo speranţă. Ca să îndepărtăm păcatul care ne-a despărţit de Dumnezeu, trebuia îndeplinită o ispăşire. Textul nostru ne spune că doar moartea lui Isus putea să realizeze o astfel de împăcare.

Cum a reuşit crucea să îndepărteze vrăjmăşia şi să refacă legătura dintre Dumnezeu şi om? Ce i-a adus Isus acelei cruci? În propriul Lui trup a purtat ca un ispăşitor vina pentru orice urmaş al lui Adam şi al Evei. De fapt, Isus S-a oferit să facă un schimb cu fiecare dintre noi. El urma să ia asupra Lui osânda şi sentinţa de moarte care ni se cuvenea nouă şi să şteargă vina păcatului din dreptul nostru. În acelaşi timp cât poartă vina noastră, acoperă amintirea urâtă a păcatelor noastre trecute. În realitate, a realizat aceasta atribuindu-ne credit prin faptul că El a dus o viaţă desăvârşită de ascultare. Aşa că la ce renunţăm şi ce primim de la El? Renunţăm la moarte în schimbul vieţii Lui; şi ca urmare, Dumnezeu ne tratează ca şi când n-am fi păcătuit niciodată, şi Îl tratează pe Isus pe cruce ca şi când ar fi fost El vinovat pentru toate păcatele noastre.

Acum haideţi să privim la restul textului din Romani 5:10. După ce a descris împăcarea ce are loc prin moartea lui Isus, ap. Pavel continuă, „cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” Remarcaţi vă rog că avem nevoie atât de viaţa cât şi de moartea lui Isus ca să realizăm mântuirea completă. Păcatele trecute sunt acoperite prin meritele atribute de moartea Sa ispăşitoare, iar biruinţele viitoare sunt asigurate de meritele împărtăşite ale vieţii Lui fără de păcat în trup.

Nu putem să ne schimbăm sau să ne îmbunătăţim faptele care au fost deja raportate împotriva noastră. Ele nu pot decât să fie anulate prin scrierea în dreptul nostru a raportului meritelor ascultării Lui desăvârşite. Oricare din faptele noastre viitoare se poate schimba dacă acceptăm împărtăşirea biruinţei Lui în propria noastră fire decăzută. Iar aceasta ne aduce la cea de-a doua strategie pe care o foloseşte Satana ca să-i facă pe oameni să păcătuiască.

Capcana harului ieftin

În acest asalt inteligent, marele amăgitor urmăreşte un argument diferit. Sună cam aşa: „Nimeni nu poate fi salvat păzind legea. Nu suntem îndreptăţiţi prin fapte, ci prin har prin credinţă. Nu este nevoie să ţinem poruncile atâta timp cât Îl iubim pe Isus.” Iarăşi vedem că există mult adevăr în ceea ce zice el, dar şi o fărâmă teribilă de greşeală. Deşi nu suntem îndreptăţiţi prin fapte, nu suntem scutiţi nici de ascultare.

Mulţimi nenumărate de oameni au căzut pradă acestei abordări viclene. Permanent o găsesc în evanghelizări. Creştini de toate culorile şi din toate bisericile vor fi cu totul de acord în primele seri ale unei campanii de evanghelizare, dar apoi introducem subiectul legii şi harului. Imediat, începe reacţia. „Frate Joe, nu ne mai vorbi despre vechea lege! Nu suntem salvaţi prin fapte. Suntem sub har şi să păzim acele porunci nu ne va mântui!” Vedeţi problema? Ca o reacţie extremă împotriva legalismului. aceste suflete sincere se abat mult spre partea harului ieftin şi aproape că ajung antinomialişti în vederile lor.

Cât de greu este să fii echilibrat în problema credinţei şi faptelor! Există două extreme, iar pe cel rău nu-l interesează spre care capăt o luăm. Este ca şi cum am vâsli o barcă cu două vâsle numite „credinţă” şi „fapte”. Dacă oricare din vâsle nu merge, barca pur şi simplu se învârte în cerc. Mulţi oameni se învârt în cerc, deoarece nu trag egal de aceste două aspecte esenţiale ale mântuirii. Adevărul este că vorbim despre două capete ale aceleiaşi bucăţi. Iată de ce nu poate fi niciun conflict în problemă. Credinţa adevărată produce întotdeauna fapte bune de ascultare. O îndreptăţire adevărată produce invariabil sfinţire. Biblia declară că într-adevăr „credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2:26).

Marele nostru vrăjmaş, diavolul, a contrafăcut cu şiretenie ambele capete ale frumoasei învăţături a neprihănirii prin credinţă. El a deformat „neprihănirea” în legalism şi „credinţa” într-un înlocuitor ieftin care nu produce nici măcar ascultare. Cineva s-a referit la ea ca la „o agape subţire,” deoarece denigrează şi iubirea într-un sentimentalism greşit definit.

În Scripturi găsesc trei feluri de credinţă. Una este o credinţă pe care o au chiar şi demonii, dar Iacov arată foarte clar că acest fel de credinţă nu lucrează deloc. Este doar un asentiment sau un acord cu mintea. Nu poate salva nicio persoană. Al doilea fel lucrează, dar dintr-un motiv greşit. Este foarte bine ilustrată de un şofer care vede un semn de stop la o intersecţie. El are credinţă în semn şi credinţa lui lucrează; îşi aduce maşina la un stop. Dar de ce a oprit? De teama de a nu fi lovit de un alt vehicul? Sau de teama ca poliţia să nu-l vadă şi să-i dea o amendă? Şi acest fel de credinţă este de neacceptat de către Dumnezeu deoarece se bazează pe teamă.

Din nefericire, mulţi creştini cu numele au acest fel de religie pentru a scăpa de foc. Ei ştiu că la sfârşitul drumului există un foc şi nu vor să ajungă în acel foc. Aşa că se străduiesc să facă toate lucrurile bune pe care cred ei că ar trebui să le facă cei buni. Aceasta este doar o altă formă de legalism despre care am vorbit mai devreme. Al treilea fel de credinţă şi singurul pe care îl acceptă Dumnezeu este descris în Galateni 5:6, „Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.” Iată motivul adevărat pentru orice faptă de ascultare faţă de legea lui Dumnezeu.

Păcatul şi creştinul

Dar înainte de a arăta cum această motivaţie a iubirii reprezintă însăşi inima oricărei adevărate acceptări de către Dumnezeu, să ne îndreptăm spre unele din declaraţiile cele mai dogmatice amintite de scriitorii inspiraţi. Unii chiar ar clasifica limbajul lui Ioan ca netemperat pozitiv, dar judecaţi dvs. când vom citi cuvintele acestui mare ucenic al iubirii. Vă rog să reţineţi că Ioan era ucenicul care îşi sprijinea capul pe pieptul lui Isus. Era, fără nicio îndoială, cel mai cald şi cel mai gingaş din cei doisprezece ucenici. A scris despre iubire mai mult decât oricare alt scriitor din Noul Testament şi cu toate acestea a şi avut mai multe de spus despre poruncile lui Dumnezeu decât oricare alt scriitor.

Mai întâi, vom citi definiţia cea mai simplă şi cea mai succintă a păcatului care se găseşte în Sfânta Scriptură. Ioan declară: „Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4). Vă rog să vă fixaţi bine acest verset în gândirea dvs., deoarece restul capitolului se concentrează pe natura păcatului şi foloseşte în exclusivitate această definiţie pentru el. Textul este foarte clar, dar trebuie să înţelegem cuvântul „lege” din acest verset. La ce lege se referă? Pavel ne răspunde printr-o discuţie paralelă despre păcat în Romani 7:7. El întreabă: „Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” Aici sensul este mai presus de orice îndoială. Ap. Pavel citează direct din Cele Zece Porunci şi declară fără echivoc că păcatul este călcarea acelei legi.

Aşa că, dacă citim mai departe în 1 Ioan 3, reţineţi bine că în versetul 4 s-a definit cuvântul „păcat” drept călcarea legii morale a decalogului. Versetul 5 continuă discuţia cu aceste cuvinte, „Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele.” Ce trebuia să ne ia Isus? Păcatele. Ce este păcat? Călcarea Celor Zece Porunci. Prin urmare, El a venit ca să ne salveze de călcarea acelor legi. El a venit să ne împiedice să păcătuim.

Apoi Ioan începe o serie de declaraţii radicale cu privire la adevăr, declaraţii care i-au uimit pe mulţi creştini moderni. El a spus, „Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” (versetul 6). Puternic. Unii sunt cunoscuţi că predică cu îndrăzneală, dar niciodată nu am auzit aşa cuvinte puternice de la vreun profet în viaţă sau de la vreun predicator. Prea-iubitul Ioan declară: „Oricine care umblă în neascultare faţă de Cele Zece Porunci nu L-a întâlnit niciodată pe Isus şi nu ştie nimic despre mântuirea Lui.” Şocant, nu? Într-adevăr.

Dar staţi aşa. Mai este şi este chiar mai puternic. Versetul următor: „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul” (versetele 7, 8). Cu îndrăzneală, Ioan face demarcaţia dintre falşii mărturisitori ai adevărului şi cei adevăraţi.

Întâmplător, există mult înţeles în cuvintele: „Nimeni să nu vă înşele.” Acest verset ne atrage atenţia că ceea ce urmează imediat va fi subiectul unei mari înşelăciuni sau fraude. În Matei 24:3, ucenicii L-au întrebat pe Isus cu privire la semnele venirii Sale, iar în versetul 4 El le-a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.” Apoi, a continuat să descopere teribila confuzie care va marca învăţătura sfârşitului timpului cu privire la „răpire.” Aşa că ne putem aştepta ca o neînţelegere asemănătoare să însoţească învăţătura neprihănirii prin credinţă din ultimile zile. Problema păcatului va fi confuză. Doctrina ascultării şi legii vor fi distorsionate şi vor crea neînţelegeri.

Ioan ne îndeamnă să luăm seama la avertizarea că niciun neprihănit nu va umbla într-o neascultare voită faţă de Cele Zece Porunci. El merge atât de departe încât să spună că un astfel de om va fi de fapt de la diavolul, şi nicidecum un creştin! Apoi adaugă cuvintele care au fost dezbătute de generaţii de teologi ca şi de laici: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu” (versetul 9). Cine este sămânţa femeii în Biblie? Domnul Isus este adevărata sămânţă, iar adevăratul copil convertit al lui Dumnezeu Îl are pe Hristos în inima lui. Ca să păcătuiască, va trebui să-L scoată pe Isus din inimă. Hristos nu este slujitorul păcatului şi nu Se poate afla în inima cuiva care alege deliberat să nu asculte de poruncile lui Dumnezeu. Ioan nu spune că un credincios îşi pierde puterea de alegere, dar declară cu tărie că Hristos nu rămâne în inima unuia care calcă de bună voie Legea.

Haideţi să lămurim problema păcatului. O doctrină ciudată şi-a făcut drum în biserica creştină prin învăţăturile lui Augustin şi Ioan Calvin. Acest sistem fals de credinţă susţine ideea că putem umbla într-o neascultare pe faţă şi să mai avem încă asigurarea mântuirii. Pur şi simplu, aşa ceva nu este adevărat. Cu toate acestea, milioane au înghiţit acest concept distorsionat că îndreptăţirea ne schimbă condiţia înaintea lui Dumnezeu, dar nu ne schimbă starea.

Viziunea calvinistă este că acoperirea cu îndreptăţire ne face acceptabili în faţa lui Dumnezeu, chiar dacă continuăm să păcătuim cu voia. Într-o analiză finală, ni se spune că ispăşirea ne salvează în viaţa aceasta de urmările păcatului, dar nu de păcat în sine. În esenţă, mesajul declară că ispăşirea nu schimbă atât de mult natura creştinului cât priveşte păcatul cât schimbă natura păcatului cât îl priveşte pe creştin. Dintr-un oarecare motiv, după ce L-am acceptat pe Isus, păcatul nu mai este acelaşi factor de moarte ca înainte. Dacă înainte de convertire, comitem un păcat, suntem sortiţi pieirii, dar dacă comitem aceleaşi păcate după ce am fost „mântuiţi,” nu se poate ca un creştin să se ducă în iad.

Vedeţi cum urmăreşte învăţătura aceasta să schimbe natura păcatului în loc să schimbe natura păcătosului? Oare nu înseamnă aceasta să te joci de-a religia? Îndreptăţirea nu acoperă niciodată păcatele pe care continuăm să le practicăm. Îndreptăţirea ne procură o inimă şi o viaţă cu totul nouă numită convertire prin care începem să manifestăm un nou fel de viaţă spirituală. Îndreptăţirea nu se poate păstra atâta timp cât se comit păcate cu voia. Ea nu este o manta care să acopere călcarea continuă a poruncilor; ea este o transformare spirituală care îndepărtează atât vina cât şi puterea păcatului.

Reţineţi bine: adevărata credinţă produce întotdeauna fapte bune de ascultare. Credinţa fără fapte este moartă. Isus a venit în lumea aceasta ca să-Şi salveze poporul din păcatele lui, nu în păcatele lui. Biblia vorbeşte mult despre păcat, dar niciodată ceva bun. De exemplu, nu veţi citi niciodată în Scripturi că ar trebui să micşorăm cantitatea de păcate pe care le comitem. Nicăieri nu suntem îndemnaţi să reducem sau să micşorăm neascultarea noastră. Păcatul este absolut ne-negociabil în ochii lui Dumnezeu. Trebuie să respingem total, să părăsim şi să lăsăm orice obicei cunoscut drept păcat. Isus a zis, „Du-te şi nu mai păcătui.” Nu a zis, „Du-te şi păcătuieşte mai puţin!” Ioan nu a scris, „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să păcătuiţi din ce în ce mai puţin.” El a scris, „Vă scriu ca să nu păcătuiţi.”

Ucenicul iubit Ioan nu a încercat să-şi îndulcească epistola când a scris despre păcat. Niciun predicator modern nu a exprimat acest adevăr mai puternic decât el. El a declarat, „Cine păcătuieşte, este de la diavolul” (1 Ioan 3:8). Această nebuloasă despre Dumnezeu care ne-ar considera drepţi în timp ce de bună voie alegem să nu-L ascultăm nu îşi găseşte nicio bază în Biblie. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre mântuire şi această putere poate să ne salveze din toate păcatele tot atât de bine ca şi din vreun păcat. De ce am crede că un Dumnezeu atotputernic ne-ar ierta, iar apoi ne-ar lăsa sub puterea unui păcat continuu? Asta L-ar face pe Dumnezeu complice la păcatul nostru.

Judecaţi după faptele noastre

În final, să avem în vedere faptul că judecata va avea loc pe baza faptelor noastre. Ştiu că unora li s-ar părea legalistic, dar Biblia este extraordinar de clară în acest punct. Ioan a scris, „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea … Fiecare a fost judecat după faptele lui” (Apocalipsa 20:12, 13).

 

Cum armonizăm aceste cuvinte cu ceea ce am descoperit despre iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu? Nu este oare contrar Bibliei ca îndreptăţirea prin fapte să se afle la baza judecăţii? Nicidecum, dacă luăm în considerare cum vor fi judecate faptele. Este imperativ ca să înţelegem exact cum va măsura şi cum va testa Dumnezeu faptele fiecărui om. Ce determină dacă vor fi primite sau respinse? Oare cantitatea depusă? Dacă vom avea destule fapte bune în cont, ni se va acorda intrarea? Şi vom rămâne oare afară dacă nu avem destule fapte?

În Predica de pe Munte, Isus a descris un grup mare care căuta să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ne-am mai referit la acest verset mai înainte. Isus a spus, „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:22, 23).

 

Cântăriţi cu atenţie cuvintele acestor oameni care vroiau să intre în ultimul minut. Isus nu a pus la îndoială şi nici nu a tăgăduit adevărul celor spuse de ei. Ei se lăudau că au făcut multe fapte. Nu cantitatea lipsea. Cantitatea era acceptabilă, dar evident faptele nu se judecau pe baza cantităţii … nu li s-a permis intrarea. Dar suntem mai uimiţi când citim despre felul de fapte pe care le făcuseră aceşti oameni. Erau „minuni” şi erau şi „multe”. S-ar părea că şi calitatea era bună. Poate că unul donase un milion de dolari ca să se zidească o nouă sinagogă; şi totuşi nu li s-a dat voie să intre. Misterul se adânceşte. Care alt factor ar putea sta la baza sentinţei aspre, „depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”?

Răspunsul se găseşte în ultima carte din Biblie şi atunci când îl citim, întregul puzzle se rezolvă. În Apocalipsa 3:15 Dumnezeu declară, „Ştiu faptele tale.” Desigur că ştie, deoarece a păstrat o aducere aminte, care va fi ultima judecată. Dar să citim mai departe, „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3:15, 16).

 

Iată secretul întregii probleme! Faptele noastre vor fi judecate la sfârşit, dar nu după greutate sau înălţime. Ele vor fi judecate după fierbinţeală! Cu alte cuvinte, toată ascultarea noastră trebuie să izvorască dintr-o inimă care arde de iubire şi consacrare pentru Dumnezeu. Motivul va fi descoperit şi examinat de ochiul atoatevăzător al lui Dumnezeu. Nicio mărime şi niciun fel de faptă făcută de om nu va purta vreun grad de greutate în acea zi, dacă nu au fost făcute dintr-o legătură de iubire fierbinte pentru Isus.

Am ajuns aici la paradoxul problemei credinţă – fapte. Faptele ori merită totul, ori nu merită nimic. Ele sunt un parfum plăcut de tămâie înaintea lui Dumnezeu sau sunt o urâciune. Totul depinde de motiv şi de cine procură tăria de a face faptele. Faptele cărnii reprezintă efortul omului de a se salva singur, dar faptele din iubire care izvorăsc din prezenţa permanentă a Duhului Sfânt sunt exact opusul. Ele ies în evidenţă ca dovezi autentice de credinţă adevărată şi de iubire.

Dumnezeu nu a schimbat acest test din Grădina Edenului. El încă cere exact acelaşi fel de ascultare. Singura diferenţă este că în Eden părinţii noştri sfinţi şi necăzuţi aveau, din fire, puterea de a asculta. Din nefericire, în calitate de copii ai lui Adam şi ai Evei, după cădere, noi am moştenit o natură firească ce nu este supusă legii lui Dumnezeu, doar dacă a trecut prin minunea convertirii şi Îl are pe „Hristos în voi”. Iată de ce Isus a declarat, „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Iar tânărului bogat care L-a întrebat: „Ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” Isus i-a răspuns: „Păzeşte poruncile” (Matei 19:17).

Nu există nicio contradicţie între aceste două declaraţii ale Învăţătorului. Nimeni nu poate fi mântuit fără să cunoască naşterea din nou şi nimeni nu poate fi mântuit dacă umblă într-o neascultare făţişă faţă de porunci. Cele două operează ca ambe părţi ale aceleiaşi experienţe de mântuire.

Adevărul central în toate aceste afirmaţii este că nimeni nu poate asculta dacă nu s-a convertit şi nimeni nu va refuza de bună voie să asculte, dacă s-a convertit. Fie ca nimeni să nu vă convingă că faptele nu au importanţă sau nu este nevoie de ele sau că păzirea poruncilor înseamnă legalism. Dar cercetaţi-vă inima cu multă atenţie ca să decideţi rădăcina ascunsă a roadelor ce împodobesc stilul dvs. de viaţă creştin. Dacă ascultarea de legea lui Dumnezeu reprezintă revărsarea spontană a legăturii dvs. continue cu Domnul Hristos, atunci oricine v-ar acuza că sunteţi legalist vă va judeca şi se va osândi singur. Pe de altă parte, faptele dvs. de iubire vor fi văzute ca exact antiteza legalismului. „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).

Joe Crews

 

Sursa: http://www.amazingfacts.org

 

////////////////////////////////////////

 

 

Cei trei paşi spre cer

 

Diagnosticul

Dacă ar putea exista vreo autostradă până la lună, ar fi nevoie de 20 de luni de şofat continuu pe o distanţă de 640 de kilometri pe zi ca să ajungi la lună. Dacă ar putea exista o cale ferată care să se întindă până la soare, i-ar trebui unui tren 116 ani ca să ajungă la acel ţinut plin de soare, dacă ar merge zi de zi şi an de an fără oprire cu o viteză de 145 de km pe oră. Unui avion ce ar zbura cu 800 km. pe oră i-ar trebui 500 de ani să meargă continuu ca să ajungă la cea mai apropiată stea fixă.

Cu toate acestea, la o mare distanţă de cerul înstelat, se află porţile de mărgăritar ale măreţei cetăţi cereşti a lui Dumnezeu. Nimeni nu ştie cât de departe se află în kilometri şi nimeni nu va reuşi niciodată să construiască vreun vehicul spaţial cu care să se poată ajunge acolo, dar fiecare dintre noi poate să ajungă acolo dacă urmează trei paşi simpli despre care vom vorbi în această cărticică.

În cartea Apocalipsei, Ioan declară că „nimic întinat” nu va trece prin porţile care duc la Cetatea lui Dumnezeu. Singurul lucru ce întinează în ochii lui Dumnezeu este păcatul.      Isaia scria „nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru” (Isaia 59:2). Ca să ajungă să trăiască din nou în prezenţa lui Dumnezeu, fiecare om trebuie să fie eliberat de sub osânda adusă de păcat. Apostolul Ioan a confirmat acest adevăr prin descrierea pe care a făcut-o acelei mari mulţimi de oameni pe care a văzut-o în viziune stând în picioare înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Ei aveau frunze de palmier în mână şi erau îmbrăcaţi în haine albe, ce reprezintă lipsa lor de păcate (Apocalipsa 7:9).

Aşa că reţineţi că primul pas uriaş pe drumul de la pământ la cer este că trebuie să avem păcatele iertate. Probabil că acesta este adevărul cel mai bine cunoscut din întregul proces al mântuirii. Cu toate acestea, întrebările cele mai greu de explicat se pun în legătură cu modul cum să facem acest pas. Adevărul este că milioane de oameni n-au nici cea mai vagă idee cum să capete pace şi uşurare de vina de a fi făcut ceva rău. Cum poate cineva să capete iertare şi să-şi refacă o legătură de mântuire cu Dumnezeu?

După părerea mea, nenumăraţi oameni doresc sincer să devină creştini, dar nimeni nu a reuşit să-i lămurească sau să apeleze într-atât la ei încât să le câştige decizia. În următoarele pagini veţi putea citi cea mai simplă explicaţie, pe înţelesul tuturor a planului de mântuire. Chiar şi copiii ar trebui să fie în stare să înţeleagă ce înseamnă să fii mântuit. Sunt de părere că nu ajunge doar să le spui oamenilor că sunt pierduţi şi trebuie găsiţi, ci trebuie să le arătăm pas cu pas cum să treacă de la moarte la viaţă. Medicul nu le spune pacienţilor că sunt bolnavi şi trebuie să se facă sănătoşi fără să le dea o reţetă de vindecare. În mod asemănător, şi noi trebuie să fim pregătiţi să le oferim un anumit tratament acelora diagnosticaţi cu boala păcatului.

 

Condiţiile iertării

Acum haideţi să ne uităm mai atent la acest prim pas numit Păcatele iertate. Cum se poate obţine iertarea necesară pentru acele păcate care au ajuns să fie obişnuite fiecărui om? Trebuie să înţelegem chiar de la început că există trei condiţii ca să ni se poată ierta păcatele—pocăinţa, mărturisirea şi repararea. Nu le îngăduiţi acestor trei termeni religioşi să vă nedumerească. Vom încerca să-i transpunem într-un limbaj atât de simplu încât toţi să înţeleagă ce înseamnă ei şi cum să împlinească cerinţele lor.

Ce am putea spune despre prima condiţie? Ce reprezintă pocăinţa şi de ce anume trebuie să ne pocăim? Biblia declară, „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Înţelesul acestor cuvinte inspirate este foarte clar. Indiferent de bogăţia noastră, sexul nostru sau poziţia noastră socială, toţi am ales să călcăm legea lui Dumnezeu. Biblia numeşte acest lucru păcat. Nici un efort hotărât din partea omului nu este în stare să biruiască tendinţele moştenite de a face aşa cum vrem noi. Urmările păcatului originar făcut de Adam şi Eva au fost transmise de-a lungul tuturor generaţiilor care s-au succedat, incluzând-o şi pe a noastră. Nereuşita de a corespunde standardului lui Dumnezeu face parte din firea noastră, care l-a marcat pe fiecare membru al familiei omeneşti de la căderea primilor noştri părinţi.

Putem înţelege mai bine cum „toţi au păcătuit” atunci când ne uităm la inocentul copilaş care face o criză atunci când se trece peste voinţa lui. Nu există nici o vârstă în care firea căzută să aibă putere singură să-şi stăpânească viaţa şi să-şi modifice comportamentul. Biblia declară, „Firea pământească … nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună” (Romani 8:7). Ieremia a făcut următoarea observaţie interesantă: „Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23).

Cu alte cuvinte, nici unul dintre noi nu are capacitatea de a-şi schimba această stare de moarte în care am fost azvârliţi. Nu putem să ne ridicăm singuri din mocirlă. Nici măcar cultura, educaţia sau satisfacţiile plăcute ale societăţii nu pot schimba în vreun fel urmările moştenirii noastre păcătoase.

După ce am recunoscut adevărul că noi cedăm îndemnurilor firii noastre cu care ne-am născut şi aceasta ne condamnă pe toţi, suntem mai departe confruntaţi cu urmarea fărădelegilor noastre. Ap.Pavel descrie foarte succint această stare prin următoarele cuvinte: „Plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Prin acest verset şocant, ni se arată înaintea ochilor toată starea noastră groaznică în urâciunea ei. Nu numai că suntem toţi vinovaţi, dar am şi fost cu toţii condamnaţi să murim pentru păcatele noastre. Fiecare membru al familiei omeneşti va trebui să moară şi aceasta ca urmare a neascultării noastre voite.

Oare nu este alarmant să te ştii confruntat cu propria sentinţă de moarte şi să-ţi dai seama că nu există nici un tribunal în tot universul care să nu te declare „nevinovat”? Adevărul este, desigur, că suntem tot atât de vinovaţi ca şi păcatul. Mai mult, pedeapsa este absolut ireversibilă, iar Însuşi Dumnezeu nu poate s-o anuleze fără să-Şi contrazică propriul caracter şi lege.

Oare să existe vreo soluţie la dilema noastră? Cineva s-ar putea să sugereze că soluţia ar fi să mergem înainte şi să plătim pentru vina păcatelor celor comise. Murind pentru păcatele noastre, putem îndreptăţi dreptatea lui Dumnezeu şi în acelaşi timp putem satisface cererile unei legi călcate. Poate că am putea face şi aşa, dar unde am ajunge? Întrucât nu avem nici o putere să înviem singuri din morţi, am fi despărţiţi de viaţă pentru totdeauna, fără vreo speranţă de înviere. Cu siguranţă că acest demers s-ar părea că nu este răspunsul cel mai satisfăcător la problema noastră.

În cele din urmă, va trebui să fim confruntaţi cu adevărul tulburător că datorăm ceva ce nu putem plăti. Suntem datori cu însăşi viaţa noastră din pricina păcatelor noastre şi nu există nici o cale de a le plăti fără să ni se ia chiar existenţa noastră veşnică. Este ca şi cum cineva şi-a făcut cumpărăturile pe o lună doar cu un credit şi nu a avut cum să plătească cei 200 de dolari datoraţi la sfârşitul lunii. Plin de jenă şi ruşine, omul a evitat magazinul căruia îi datora bani. Dar s-a întâmplat că cel mai bun prieten al său a auzit despre problema financiară a bietului om.

Imediat, el s-a dus la magazin şi a dat suma întreagă de 200 de dolari ca să-i plătească datoria. Oare n-a făcut el un gest de prietenie şi de iubire minunată? Acum omul nostru nu mai are nici un motiv să-i fie ruşine sau să se simtă vinovat. Datoria i-a fost plătită. Raportul lui este curat. Ce aţi crede despre acest om iertat dacă el ar fi refuzat acest gest deosebit făcut de prietenul său? Oare n-ar însemna o insultă grosolană la adresa aceluia care a făcut un gest atât de generos?

Acum, haideţi să aplicăm acestă povestioară la propriul nostru caz. Şi noi datorăm ceva pe care nu-l putem plăti–chiar viaţa noastră. Dar un Prieten, în persoana Domnului Isus, ne spune: – Îmi asum Eu datoria ta, voi suferi Eu moartea în locul tău şi toate le voi trece în favoarea ta, în contul tău personal. Acestă ofertă se află în spatele tuturor celor trei paşi pe care îi analizăm în experienţa mântuirii. Ea constituie temeiul pe care primim iertarea pentru păcatele noastre. Dar cum se transferă vina, osânda şi sentinţa de moarte de la dvs. şi de la mine şi cum se aşază asupra Domnului Isus, Înlocuitorul nostru divin? Răspunsul la această întrebare ne aduce înapoi la cele trei condiţii prin care facem primul mare pas de a căpăta iertarea. Prima condiţie este Pocăinţa.

 

Ce este pocăinţa?

Am promis că voi simplifica acest cuvânt lung, teologic. Literal, vrea să însemne să simţim un regret cucernic pentru relele pe care le-am comis. Un astfel de regret adevărat nu este posibil decât atunci când ajungem să recunoaştem pe deplin că singura noastră nădejde se află în moartea Domnului Isus pe cruce în locul nostru.

Neajutoraţi, trebuie să ne despărţim de eu şi „să privim la Mielul lui Dumnezeu,” care a purtat păcatele lumii. Ce se va întâmpla când Îl vom privi cum a suferit şi a murit pe cruce? Vom înţelege că El a fost sfânt şi nevinovat. Noi am fost cei vinovaţi. Noi ar trebui să stăm atârnaţi pe cruce în locul Său. Ne simţim copleşiţi când ne dăm seama că El S-ar fi supus torturii şi morţii doar pentru un singur suflet, fie că ar fi fost vorba de dvs. sau de mine. Deodată, ni se umplu ochii de lacrimi când ne dăm seama că păcatele noastre I-au provocat moartea pe cruce. Inima I-a fost zdrobită de greutatea apăsătoare a păcatelor care au fost luate de la noi. El suferea de bună voie pedeapsa pe care o meritam noi. Suntem umpluţi de că am comis vreodată chiar acele păcate care acum Îi iau viaţa Fiului lui Dumnezeu. Această durere este pocăinţa.

Trebuie să facem o deosebire clară între durerea lumească şi durerea adevărată, după voia lui Dumnezeu. Uneori copiii spun, „Îmi pare rău” când sunt confruntaţi cu pedeapsa pentru o purtare rea, dar ades ei regretă doar că au fost prinşi. Aceasta nu este pocăinţa adevărată. Când eram la liceu, unul din profesorii mei era şi antrenorul de sport. Era un tip destul de drăguţ, dar nu prea comunica cu noi. Aşa că a fost extraordinar când în mijlocul anului şcolar i-a luat locul o tânără. Noi, toţi băieţii am fost deosebit de încântaţi deoarece această nouă profesoară era foarte drăguţă şi aproape asemănătoare vârstei noastre.

La început, ne băteam pentru a-i câştiga atenţia pe căi care erau destul de distractive pentru toţi. Într-o zi, am rămas după şcoală cu doi prieteni ca să jucăm baschet. Mai târziu, după ce au plecat toţi ceilalţi elevi, ne-am dus în cameră să ne luăm cărţile. Înainte ca să deschidem uşa, am aruncat o privire prin geamul uşii şi am văzut-o pe frumoasa noastră profesoară plângând la catedră. Nimeni nu trebuia să ne spună de ce plângea, deoarece ne-am adus aminte imediat unele din lucrurile pe care le făcusem în timpul orelor. Nici unul dintre noi nu dorise să o supere pe acea profesoară. Ne plăcea foarte mult de ea şi nu ne dădeam seama că îi provocasem atâta durere.

Ne-a fost ruşine şi silă de noi în acea zi şi toţi trei am regretat nespus ceea ce făcuserăm. Toţi trei am făcut un legământ în acea zi că nu vom mai face niciodată ceva care s-o supere pe frumoasa noastră profesoară.

Într-adevăr, am simţit pocăinţa.      Acelaşi principiu li se aplică şi acelora care simt regret pentru durerea care L-a făcut să sufere pe Domnul Isus şi prin harul lui Dumnezeu, se hotărăsc să se întoarcă de la orice I-ar displăcea Lui.

 

 

De ce trebuie să ne mărturisim păcatele

A doua condiţie a iertării se cheamă Mărturisire. Ioan scria, „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Sună destul de simplu, dar cu toate acestea, chiar la acest punct, cei mai mulţi oameni se poticnesc şi se rătăcesc. Întrebarea cel mai frecvent pusă este, „Cum ştiu eu că am fost iertat?” Există un singur răspuns corect la această întrebare. Ştim că suntem iertaţi deoarece Dumnezeu a declarat că vom fi iertaţi. Aici intră în funcţie minunatul element al credinţei. Avem toate motivele să ştim că niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu a greşit şi că orice declară el se va şi împlini. În orice făgăduinţă din Biblie există o putere de a se împlini singură, de a te zidi în ea.

A fost în stare ologul din naştere să stea în picioare? Nu, îi era cu neputinţă aşa ceva. El era purtat în fiecare zi ca să cerşească în afara templului din Ierusalim, dar Petru i-a poruncit, „În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Fapte 3:6). Să presupunem că omul ar fi rămas pe rogojina lui şi i-ar fi spus lui Petru, „Dar nici nu pot să mă ridic pe picioare, darămite să mai merg sau să alerg. Am fost olog toată viaţa şi n-am nici o putere în picioare ca să-mi duc acest pat.” Credeţi că ar mai fi fost vindecat? Nu, el a trebuit să accepte ca adevărat faptul că Isus din Nazaret reuşise să întărească acele încheieturi pentru ca el să fie în stare să se scoale şi să umble. Când a făcut efortul ca şi când picioarele i-ar fi fost normale, ele i-au fost refăcute la normal. „Facă-se după credinţa ta!”

S-ar putea să nu te simţiiertat atunci când ceri iertare, dar făgăduinţa spune clar că eşti iertat. Aşa că nu le mai daţi însemnătate sentimentelor. Credeţi că iertarea are loc deoarece Dumnezeu a declarat aşa. Mulţumiţi-I pentru iertare iar apoi acţionaţi ca şi când aţi primit-o, deoarece aşa şi este. Credinţa dvs. transformă iertarea într-o realitate.      Cineva s-ar putea să spună, „Ei bine, eu credeam că unii creştini erau fericiţi ca urmare a faptului că L-au primit pe Isus.” Daţi-mi voie să vă asigur că acest sentiment va apărea ca urmare a credinţei şi iertării voastre, dar reţineţi că întotdeauna credinţa trebuie să vină înaintea sentimentului. Pavel a spus corect când a scris, „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). Închipuiţi-vă pentru o clipă că sentimentul ar veni înaintea credinţei cu privire la iertare. În acest caz, aţi putea fi un necredincios plin de pace sufletească şi plin de veselie şi nu există un astfel de om.

Apropo, care este adevăratul secret din spatele procesului mărturisirii păcatului? De ce este nevoie să-I spunem lui Dumnezeu greşelile şi păcatele noastre? Oare nu le cunoaşte deja fără ca eu să I le reamintesc? Desigur, este adevărat că noi nu-L informăm pe Dumnezeu despre nimic ce nu l-ar fi ştiut deja. Şi nici mărturisirea noastră nu-L schimbă. Dar ea ne schimbă pe noi. Întrebaţi pe oricine a fost destul de curajos ca să ceară iertare.

Poate că vă aduceţi aminte de ceva ce a trebuit să îndreptaţi cu privire la cineva în trecut. Poate că aţi repetat vreun zvon exagerat despre acea persoană şi ea a aflat că dvs. sunteţi acela care aţi transmis zvonul. Deşi v-a venit greu, v-aţi luat tot curajul şi aţi bolborosit o scuză. Ce s-a întâmplat imediat? V-aţi simţit ca şi când o mare greutate vi s-a luat de pe umeri. O uşurare extraordinară v-a inundat sufletul. Si cu toate acestea, nu i-aţi spus nimic persoanei pe care ea să nu-l fi cunoscut mai dinainte. Ea era deja perfect conştientă că propriile dvs. cuvinte îi aduseseră atât de multă durere. Dvs. aveaţi nevoie mai mare de acea mărturisire decât persoana care suferise din cauza lor.

 

Repararea

Cea de a treia condiţie ca să ni se ierte păcatele este Repararea. Acest cuvânt lung nu înseamnă altceva decât că trebuie să ne străduim să corectăm lucrurile pe care le-am greşit. Desigur că recunoaştem că nu întotdeauna este cu putinţă să ajungi în trecut şi să repari orice rău, orice minciună şi orice faptă necinstită. Mai întâi de toate, nici măcar nu ne putem aduce aminte de toate ocaziile în care am fost vinovaţi de acele lucruri. Probabil că cineva ar putea ajunge la nebunie dacă ar simţi răspunderea pentru o cerere atât de imposibilă. Cu toate acestea, Duhul ne îndeamnă conştiinţa şi ne aduce aminte de lucrurile care se pot îndrepta.

Dacă s-a furat ceva, cu siguranţă că ar trebui restituit. Dacă s-au spus minciuni care i-au dăunat reputaţiei cuiva, ne putem cere iertare şi putem spune adevărul ca să înlăturăm orice stigmat de pe caracterul acelei persoane. Uneori s-ar putea ca închisoarea să fie urmarea dacă s-au comis delicte de furt sau jaf, dar este deosebit de important să ne ocupăm de restituire ori de câte ori există posibilitatea. În cazurile în care nu se poate restitui, cel care doreşte să repare fapta rea se poate încredinţa cu siguranţă meritelor sângelui curăţitor al Domnului Hristos care oferă iertare şi refacere.

Oare ne vine greu să ne aflăm faţă în faţă cu păcatele noastre şi să le corectăm? Evident, probabil că este partea cea mai teribilă din procesul răscumpărării. Asta ar putea explica de ce atât de mulţi au ajuns să dorească să creadă că repararea nu este o cerinţă biblică. Dar oare exact lucrul acesta nu s-ar putea să ne ofere o explicaţie parţială cu privire la faptul că reînoirea spirituală este atât de ştearsă în biserica modernă? Mulţi sunt de părere că ar avea loc o reînviorare extraordinară în bisericile creştine dacă fiecare membru ar repara cu adevărat orice rău cu care a neîndreptăţit pe cineva.

Îndeplinirea celor trei condiţii ale pocăinţei, mărturisirii păcatelor şi restituirii ne aduce asigurarea că a avut loc cel mai lung pas în a deveni un adevărat creştin. Acum păcatele sunt iertate şi nu mai pot împovăra conştiinţa cu vina lor. Aici întâlnim adevăratul răspuns la întrebarea cu privire la transmiterea păcatului asupra Înlocuitorului divin. Când umblăm prin credinţă, crezând că într-adevăr El a stat atârnat pe cruce în locul nostru, are loc un schimb mai mult decât minunat. Pedeapsa de moarte care se afla asupra noastră este îndepărtată chiar în acel moment de la noi şi este aşezată asupra Domnului Isus. Este ca şi când am fi fost cu El pe cruce şi am fi suferit sentinţa cerută şi cu toate acestea, am fost acolo doar prin credinţă. El este Cel care a trăit durerea şi pedeapsa pentru noi, dar deoarece mărturisim că El este Mântuitorul nostru, Se poartă cu noi ca şi când noi înşine am fi murit şi am fi plătit pedeapsa pentru propriile noastre fapte vinovate.

Dar Dumnezeu nu face doar să accepte jertfa ispăşitoare a Fiului Său ca o satisfacere totală a sentinţei de moarte dată fiecărui membru al neamului omenesc, ci El îi atribuie fiecăruia care alege s-o accepte meritul de a trăi o viaţă tot atât de sfântă cum a trăit-o Isus. Cu alte cuvinte, ei nu sunt doar declaraţi „nevinovaţi” ei sunt declaraţi tot atât de drepţi sau de neprihăniţi ca şi Mântuitorul fără de păcat care a trăit aici în trup timp de 33 de ani fără să comită vreun singur păcat. Într-acest fel minunat şi uimitor, se anulează orice grad de fărădelege şi „oricine doreşte” poate să stea în picioare fără să fie condamnat în faţa lui Dumnezeu. Doar credinţa lui a deschis o uşă spre o nouă „poziţie” în relaţia cu Dumnezeu. Această stare se numeşte îndreptăţire şi ea ne oferă iertare pentru orice faptă rea din trecut de care ne-am pocăit, pe care am mărturisit-o şi pe care am părăsit-o. Şi deşi se poate spune că, într-un oarecare sens, moartea Domnului Isus i-a împăcat pe toţi oamenii cu Dumnezeu, doar printr-o acceptare personală a jertfei poate cineva să trăiască experienţa „îndreptăţirii prin credinţă.”

Oare mântuirea în totalitate să constea doar dintr-o „socoteală” făcută de Dumnezeu? Oare partea noastră este doar să credem că Dumnezeu face totul pentru noi şi apoi să ne aşteptăm să ne ducă pe nori trandafirii în împărăţia cerurilor? Evident că nu. Până acum, am descris acea parte de neprihănire prin credinţă care iese din afara noastră. Ea se numeşte îndreptăţire şi se bazează în totul pe ceea ce a făcut Dumnezeu în favoarea noastră. Este adevărat că noi nu putem face nimic pentru aceste merite atribuite de a fi neprihăniţi. Nu putem face altceva decât să acceptăm meritele sângelui ispăşitor al Domnului Isus, care dă mărturie că altcineva a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre. Având credinţă în acest Înlocuitor divin, care a murit în locul nostru, dobândim o oarecare „stare” de neprihănire înaintea lui Dumnezeu.

Dar este foarte necesar ca să înţelegem că Dumnezeu nu ne acordă vreo stare ireală numindu-ne neprihăniţi când de fapt nu suntem. Neprihănirea prin credinţă reprezintă mai mult decât o „stare” sau „socotire.” Dumnezeu nu doar ne atribuie neprihănirea prin îndreptăţire ca să se ocupe de păcatele noastre trecute, dar El ne şi împărtăşeşte neprihănirea prin sfinţire ca să ne ferească de păcate viitoare. Cu alte cuvinte, există o „stare” de neprihănire înaintea lui Dumnezeu ca şi o „poziţie” de a fi neprihănit. Vom spune mai multe despre aceste două aspecte ale neprihănirii prin credinţă când vom ajunge la următorul capitol. Totuşi, reţineţi, că fie că este atribuită ori împărtăşită, orice neprihănire adevărată îşi are originea la Dumnezeu şi rămâne în noi atâta timp cât Hristos rămâne în noi prin credinţă.

 

Nevoia unei naşteri din nou

Acum suntem pregătiţi să discutăm cel de-al doilea mare pas în această călătorie palpitantă de la pământ la cer şi ea este foarte strâns legată de schimbul de credinţă pe care l-am tratat. Acea clipă de acceptare nu face doar să aducă o schimbare obiectivă de stare înaintea lui Dumnezeu, ci şi produce o transformare extraordinară în inima şi mintea credinciosului. Domnul Isus S-a referit la această experienţă spectaculară ca la „naşterea din Duh.” Necesitatea ei s-a descoperit în cuvintele Mântuitorului care îi aduc un îndemn urgent lui Nicodem, „Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3).

Nu există nici o cale cu putinţă pe care să analizăm sau să diagnosticăm această schimbare minunată, şi deseori instantanee, care însoţeşte acest act de credinţă. S-ar părea că apostolul Ioan o exprimă cât se poate de simplu, „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Dar chiar dacă nu putem să înţelegem această taină, îi putem vedea urmările destul de clar. Pavel o descrie prin aceste cuvinte, „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).

Asemenea unei adieri uşoare a vântului, pe care nu-l vedem, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu pătrunde în viaţă ca să înlocuiască lucrurile fireşti cu exact opusul lor. Deşi firea omenească decăzută nu este îndepărtată de naşterea din nou, mintea firească este înlocuită cu o minte duhovnicească ce are puterea de a supune toate dorinţele şi patimile care ar putea să se nască din acea fire decăzută. Această lucrare progresivă de cucerire a eului şi de supunere permanentă a voinţei lui Hristos ne conduce la cel de-al treilea pas uriaş în pelerinajul nostru către ceruri. Îl numim sfinţire.

Iarăşi când reducem acest cuvânt lung cu rezonanţă teologică la sensul lui elementar, dispare orice confuzie. Înseamnă pur şi simplu o ascultare plină de iubire faţă de toată voia descoperită de Dumnezeu. Cuvântul „plină de iubire” face deosebire între acele fapte de ascultare, de conformare legalistă a acelora care s-ar putea să încerce să-şi câştige mântuirea printr-o simplă ţinere a legii. Unii teologi cu vederi liberale pun semnul egal între ascultare şi legalism. Ei ignoră deosebirea dintre o slujire din inimă şi o slujire din raţiune. Una este demonstrarea cea mai fină a adevăratei religii, iar cealaltă apare ca cea mai periculoasă imitaţie. Cineva a sugerat că milioane vor pierde cerul doar pentru 45 de cm-distanţa de la cap la inimă. Să păstrezi legea lui Dumnezeu ca să împlineşti o cerinţă legală pentru mântuire reprezintă abordarea cu capul, mentală, dar adevărata ascultare din inimă este o revărsare spontană a unei legături personale, de iubire faţă de Domnul Hristos. Când vorbim aici despre sfinţire, ne referim doar la abordarea din inimă.

Au existat multe discuţii cu privire la modul în care se leagă îndreptăţirea de sfinţire, aşa că haideţi să o lămurim prin câteva observaţii simple. Avem nevoie de amândouă experienţele ca să fim gata pentru cer. Îndreptăţirea ne atribuie biruinţa desăvârşită a Domnului Isus ca să ne acopere păcatele trecute, iar sfinţirea ne împărtăşeşte puterea biruitoare a lui Isus spre a ne feri de a nu mai comite alte păcate. Nu o putem avea pe una fără să o avem pe cealaltă. Oricine exercită adevărata credinţă este îndreptăţit. Toţi cei care sunt cu adevărat îndreptăţiţi, s-au convertit sau au fost transformaţi într-o făptură nouă, iar toţi cei care au trăit naşterea din nou vor umbla în ascultare din iubire. Nu există îndreptăţire fără sfinţire şi nu există sfinţire fără îndreptăţire. Este foarte important să reţinem că îndreptăţirea, ca primă abordare a lui Dumnezeu, se acordă gratuit şi nu se oferă avându-se în vedere faptele noastre bune. Acest principiu biblic îi cere celui credincios să primească darul îndreptăţirii înainte ca să fie posibilă ascultarea sfinţită. Atunci, conformarea faţă de lege este recunoscută ca fiind urmarea legăturii cu Mântuitorul după naşterea din nou.

După cum v-aţi dat seama probabil până acum, există mulţi creştini cu numele care consideră că pasul trei este opţional în experienţa mântuirii, dar ne este cu neputinţă să ajungem la o astfel de concluzie, numai dacă voit ignorăm multe declaraţii clare din Scriptură. Biblia ne spune, „Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice” (Evrei 5:9). Într-adevăr, ascultarea este una dintre cerinţele spirituale pentru a intra în împărăţie. Ioan declara că, „nimic întinat nu va intra în ea” (Apocalipsa 21:27).

Desigur că păcatul este singurul lucru care întinează în ochii lui Dumnezeu şi exclude cu precădere posibilitatea de a intra pe porţile paradisului. În Biblie, păcatul se defineşte ca fiind călcarea legii. Asta înseamnă că în cer nu vor fi hoţi, criminali, desfrânaţi, etc. Oare ne speriem când auzim că trebuie să îndepărtăm cu orice chip păcatul voit ca să fim mântuiţi? Ei bine, nu declarăm aici că faptele bune de ascultare reprezintă motivul acceptării noastre de către Domnul Isus, dar ele trebuie să însoţească neapărat darul acordat fără plată tuturor acelora care cred.

Nimeni din cei care au primit acest dar nu se va descuraja de cerinţa de a nu mai încălca deliberat voia descoperită a lui Dumnezeu. Inimile convertite de-abia aşteaptă să-I facă pe plac Aceluia pe care Îl iubesc cel mai mult. Se bucură să umble în ascultare deoarece legea lui Dumnezeu a fost scrisă în inima şi în mintea lor.

De ce le vine mai uşor celor mai mulţi creştini să facă primii doi paşi din cei trei de care ne-am ocupat până acum? Oare pentru că iertarea şi convertirea se împlinesc în mare măsură în favoarea noastră şi în noi de către puterea lui Dumnezeu ca răspuns doar la credinţa noastră, în timp ce sfinţirea cere un efort puternic pe lângă credinţa noastră? S-ar putea să fie acesta răspunsul. Din acest motiv, aş dori să vă prezint, în următoarele paragrafe, cel mai mare secret pe care l-am aflat vreodată în legătură cu trăirea vieţii de creştin. Cum poate cineva să reuşească să se rupă de păcatele care sunt adânc înrădăcinate într-o patimă puternică fizică sau psihică? Ce am putea spune despre fumat, alcoolism sau droguri?

 

Implorarea biruinţei – Sfinţirea

Biruinţa deplină asupra păcatului ni se promite de-a lungul a zeci de texte din Biblie, dar patru din ele vor fi de ajuns ca să îi aducă izbăvire fiecăruia dintre cei care le vor cere prin credinţă. Îmi daţi voie să vă vorbesc personal cu privire la problema care vă macină, păcatul pe care n-aţi reuşit să-l biruiţi? Paşii simpli şi practici pe care tocmai îi veţi afla s-ar putea să vă aducă eliberarea în viitor. Fie ca nimic să nu vă distragă de la această formulă biblică, cu care garantat veţi rupe orice lanţ sau obicei din viaţa dvs. de care doriţi să scăpaţi.

Primul text conţine un principiu deosebit de important cu privire la biruinţa asupra păcatului. „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:57). Facă Domnul ca acest adevăr glorios să pună stăpânire pe mintea dvs. Biruinţa este un dar! Nu o putem câştiga sau merita. Şi nici nu se acordă ca răsplată pentru strădanii deosebite. Ea li se acordă gratuit acelora care o cer aşa cum trebuie. Dar, s-ar putea să întrebaţi, cum trebuie să-I cerem lui Dumnezeu acest dar? Răspunsul se află într-un singur cuvânt–credinţă. Domnul Isus a spus: „Facă-ţi-se după credinţa ta!” Tot ceea ce promite Biblia este al nostru dacă cerem, dar trebuie să credem ca să primim.

Acum, haideţi să ilustrăm acest principiu trecând la cel de-al doilea text. „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11). Remarcaţi că acest verset mai vorbeşte şi despre cererea darurilor, iar textul anterior ne-a spus că darul este „biruinţa” asupra păcatului. Din aceste cuvinte ale Domnului Isus, aflăm că Tatăl Său este mai dornic să ne dea „lucrurile bune” pe care I le cerem decât suntem noi în a ne hrăni copiii atunci când le este foame!

Următoarea întrebare: „Oare biruinţa este un lucru bun de cerut?” Desigur, iar biruinţa este şi ea un „dar” aşa cum ni s-a spus în 1 Corinteni 15:57. Şi bazându-ne pe autoritatea propriilor cuvinte ale Domnului Isus, dacă vom cere acest dar bun, Dumnezeu ni-l va da mai generos decât şi-ar hrăni copiii nişte părinţi iubitori.      Apropo, nici nu este nevoie să mai rostim cuvintele „dacă este voia Ta” în această rugăciune, deoarece Biblia ne-a asigurat deja că este voia Lui să ne elibereze din orice păcat. Dacă am cere vreun dar material, cum ar fi vindecare sau un serviciu mai bun, fără îndoială că ar trebui să includem şi această expresie în rugăciunea noastră.

Acum suntem pregătiţi să facem o remarcă. Indiferent pe care dar de biruinţă îl cereţi, el vă va fi acordat imediat. Dacă nu credeţi aceasta din toată inima, atunci nu mergeţi mai departe cu acest plan. Dacă cu putere credeţi că biruinţa este a dvs. în clipa în care o cereţi, atunci aşezaţi-vă pe genunchi şi cereţi-I-o chiar acum, amintind păcatul pe nume. Când vă veţi ridica de pe genunchi, nu veţi simţi că s-a schimbat ceva, dar sentimentele dvs. nu joacă nici un rol aici. Un lucru minunat a avut loc. În clipa în care v-aţi rugat, Dumnezeu a aşezat în viaţa dvs. o rezervă mare de putere. Această putere reprezintă biruinţa asupra păcatului dvs.! Acum o aveţi!

S-ar putea ca unii să întrebe „Cum ştiu eu că mi s-a dat biruinţa?” Pur şi simplu pentru că Dumnezeu a promis că o dă atunci când I-o ceri. În unele cazuri Dumnezeu chiar îndepărtează gustul sau dorinţa după păcat, dar nu întotdeauna procedează astfel. S-ar putea ca pofta să rămână puternică la majoritatea acelora care caută izbăvire, dar ei încă mai au puterea de la Dumnezeu de a nu mai ceda niciodată acelei dorinţe puternice. Secretul este să accepţi fără să pui la îndoială că ceea ce Dumnezeu a promis chiar a avut loc.

Vă mai amintiţi cum a umblat Petru pe apă? Domnul Isus l-a asigurat că poate să umble, aşa că marele pescar a ieşit din barcă şi a început să realizeze imposibilul. Nimeni nu poate să umble pe apă, dar Petru a umblat–pentru un timp. Cât a umblat? Biblia ne spune că vântul şi valurile s-au înteţit şi lui i s-a făcut frică. De ce anume i-a fost frică? Desigur, să nu se scufunde şi să nu se înece. Dar oare asta nu pune la îndoială cuvântul Domnului Isus? Învăţătorul îi spusese lui Petru că poate să vină la El.

Pavel scria: „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat” (Romani 6:11). Acestea sunt cele mai importante cuvinte pentru cei care urmează planul credinţei pentru a birui. Cuvântul „socotiţi-vă” înseamnă să consideraţi că este deja împlinit. Nu trebuie să existe nici o rezervă în a considera păcatul drept „mort” pe temeiul făgăduinţei lui Dumnezeu. La acest punct, ispita noastră cea mai mare este de a ne gândi la multele ocazii în care am încercat şi n-am reuşit să scoatem acel păcat din viaţa noastră. Satana ne va ataca credinţa, sugerându-ne că nu vom putea trăi fără să facem acel anume păcat şi că suntem mult prea slabi ca să renunţăm. Încercarea noastră cea mai mare va fi să înăbuşim acele voci ale firii noastre şi să privim cu toată voinţa şi să ne agăţăm de acest plan făcut de Dumnezeu de a ne oferi biruinţa totală în dar.

 

Să ai credinţă nu înseamnă neapărat că n-ai să cazi

Ultimul text care pretinde eliberarea se află în Romani 13:14 „Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi să nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” Acest text aşază piatra de temelie în planul desăvârşit al lui Dumnezeu de a dărui biruinţa. Cum ar putea un mort să mai facă planuri să păcătuiască? Dacă aţi ştii că mâine dimineaţă aţi muri, v-aţi mai face planuri pentru mâine după-amiază? Dacă vă „socotiţi mort” faţă de orice păcat prin puterea Cuvântului, ar însemna o contrazicere a firii ca să acţionezi ca şi când păcatul ar mai domni. Ar mai însemna şi o tăgăduire a făgăduinţei lui Dumnezeu. Dacă El declară că ai biruinţa, să crezi că o şi ai!

Acum avem în faţa noastră schema simplă a mântuirii aşa cum este descrisă în Biblie. Cei trei mari paşi sunt Păcatele iertate, Naşterea din nou, şi Ascultarea. Orice copil, tânăr sau adult poate să facă aceşti paşi chiar acum şi să treacă din moarte la viaţă. Nu este nimic tainic în a veni la Isus ca să fii mântuit. Păcatele sunt iertate dacă se împlinesc cele trei condiţii oferite de Biblie–pocăinţa, mărturisirea păcatelor şi repararea. Am redus aceste cuvinte lungi la o ecuaţie pe care s-o poată înţelege şi cei mai simpli dintre oameni.

Am arătat că cel de-al doilea mare pas spre Hristos este experienţa naşterii din nou. Această schimbare profundă are loc atunci când cineva Îl primeşte pe Domnul Isus ca Înlocuitor personal şi Mântuitor. Deseori se întâmplă împreună cu îndreptăţirea atribuită care se acordă atunci când păcatele sunt mărturisite. Legătura care urmează de aici este o legătură de iubire, însoţită de ascultare, care împlineşte ultimul pas în procesul de a deveni creştin.

Dacă n-ai intrat încă în această relaţie de bucurie cu Domnul Isus Hristos, nu ezita să faci chiar acum cei trei paşi. Şi dacă mai ai vreo nelămurire despre cum sau ce să faci, uită tot protocolul sau procedurile complicate şi spune-I Domnului exact ceea ce doreşti şi ceea ce simţi. El este lângă tine gata să te conducă în cea mai satisfăcătoare experienţă din câte ţi-ai închipuit vreodată.

Joe Crews

Sursa: http://www.bibleuniverse.com

 

////////////////////////////////////////

 

Să nu facem crucea lui Hristos zadarnică (1 Corinteni 1:17)

Pavel spune în 1 Corinteni 1:17 De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

Aici observăm o afirmație unică și deosebită: ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

 

Oare ce însemna aceasta? Oare care era Evanghelia? Cum ar fi putut să propovăduiască în așa fel încât să fie făcută zadarnică Evanghelia și de ce avea această preocupare?

– un mod în care crucea, jertfa Mielului, putea fi stricată și alterată era prin o propovăduire în felul lumii, în pas cu lumea, cu o înțelepciune a vorbirii, cu o iscusință dobândită aici jos.

 

Aceasta afirmă Pavel: nu cu înțelepciunea vorbirii. Și tocmai asta am ajuns să vedem și în aceste zile în comunitățile creștine. Un fel de evanghelie, bazată pe o cunoștință și înțelepciune dobândită aici jos. Bazată pe niște studii, statistici și versete biblice scoase din context. Un fel de evanghelie în care omul și-a însușit puterile văzute și nevăzute, proclamând lucruri, fără să înțeleagă scriptura în mod complet și ca un tot unitar. O vreme în care suntem „îndemnați” să ne rugăm pentru a se opri un virus despre care noi știm că Dumnezeu l-a îngăduit, la fel cum uneori ne rugăm pentru pace în Orientul Mijlociu, deși cunoaștem din scripturi că nu poate să fie acolo pace din punct de vedere politic (să ne rugăm pentru pacea lăuntrică, da).

 

Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! (2 Timotei 2:19)

și

Să nu facem zadarnică crucea lui Hristos!

 

Umblând călăuziți de Duhul, să împlinim voia Tatălui! Să nu ne găsim că luptăm împotriva hotărârilor și deciziilor lui Dumnezeu doar pentru că ne este teamă, milă sau pentru că n-am înțeles bine Cuvântul!

Cuvântul spune cum va fi în vremea din urmă, în timpul care va prevesti venirea Fiului -> să nu rostim cuvinte împotriva Cuvântului Vieții!

Biblia ne relatează multe situații din istoria poporului evreu în care Dumnezeu le-a vorbit prin prooroci și tot lor le-a făcut făgăduințe -> să deosebim între ce se aplică pentru noi și ce a fost și este pentru poporul evreu. Da, Dumnezeu l-a scos pe Daniel din groapa cu lei, i-a dat biruință lui David în lupta cu Goliat, i-a dat putere lui Samson și a îngăduit ca Saul să fie printre prooroci, însă noi nu suntem nici David, nici Daniel, nici Ieremia, nici Ioan botezătorul (Ilie). Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, prin sângele Fiului Său, iar fie că trăim, fie că murim, El ne-a chemat să fim ai Lui!

 

Biruința lui Isus pe cruce este cea dătătoare de viață pentru oricine se pocăiește și împlinește voia Tatălui! Să nu vânturăm acest steag doar ca să ieșim biruitori tot aici pe acest pământ, pentru că astfel facem zadarnică crucea lui Hristos. Crucea lui Hristos înseamnă biruință asupra păcatului și biruință asupra morții spirituale (nu pământești).

Lupta noastră este una spirituală, așa cum Isus a dus-o. Deși putea să cheme îngerii să îi vină în ajutor, deși se putea da jos de pe cruce, lupta a fost una care nu se vede în statistici sau reviste de specialitate. Să urmăm exemplul Său și să nu cerem batalioane de îngeri în ajutor ca să fim scăpați de virus sau alte situații critice. Să ne sfințim noi ca să putem primi cununa, căci avem un loc sus în cer pregătit de Isus Domnul! Domnul știe pe cei care sunt ai Lui! Mărit fie Numele Lui!

 

Dacă rostim Numele Domnului, haideți să ne depărtăm de fărădelege, de orice lucru rău și să iubim pe Domnul Dumnezeu! Să fim lumini!

 

 

– laptele duhovnicesc și curat –

„Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui. ”

1 Corinteni 12:27

Să căutăm dar o dragoste ca a Lui, o credință puternică și să grăbim și să așteptăm venirea Lui.

 

Aceste meditații sunt scrise de noi pentru noi, în special pentru că în aceste zile suntem departe unii de alții, în izolare. Însă chiar și așa, suntem împreună în Cristos!

Scrie și tu câteva cuvinte de încurajare și mângăiere pentru frații tăi și trimite fratelui păstor.

 

„Îmi este dor de tine, frate și soră!” Psalmul 16:3

 

https://www.bcbgiroc.ro/sa-nu-facem-crucea-lui-hristos-zadarnica-1-corinteni-117/

///////////////////////////////////////

 

FIECARE LUPTĂ ARE BIRUINȚA EI

David Wilkerson (1931-2011)

 

Dumnezeu a promis că vei avea biruință după fiecare luptă, cununa ta va fi puterea Sa. „Fii înălțat, Doamne, cu puterea Ta! Vom cânta și vom lăuda puterea Ta!” (Psalmul 21:13).

 

Puțini creștini sărbătoresc în acest fel biruința și au această bucurie. Sunt mulți care nu cunosc niciodată odihna sufletului sau pacea dată de prezența lui Hristos în timpul încercărilor lor. Aceștia arată de parcă ar fi în doliu, întrucât își închipuie că se află sub degetul amenințător al mâniei lui Dumnezeu mai degrabă, decât sub aripile Sale protectoare. Îl văd ca pe un Stăpân aspru, gata să le dea de fiecare dată un bici pe spate. Ei trăiesc fără speranță, mai mult morți decât vii.

 

În ochii lui Dumnezeu, problema credincioșilor nu este păcatul, deoarece Isus a soluționat o dată pentru totdeauna problema păcatului la Calvar. El nu ne reproșează: „De data asta ai întrecut limita”. Nu! Atitudinea Sa față de noi este total opusă. Duhul Său ne chemă la El în mod constant și ne aduce aminte de îndurarea Tatălui, chiar și atunci când eșuăm.

 

Când ne concentrăm asupra păcatului nostru, pierdem din vedere ceea ce Dumnezeu dorește cel mai mult: „Fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Acest verset spune totul. Cea mai mare problemă a credincioșilor este credința.

 

Dumnezeul nostru este Cel care răsplătește și este atât de nerăbdător să ne arate îndurarea Sa, încât ne binecuvântează cu mult înainte de termen. Așa tânjește Tatăl nostru ceresc să gândim despre El. El știe când ne vom pocăi pentru eșecurile și păcatele noastre. El știe când se va frânge inima noastră. El dorește să ne încredem în natura Sa sfântă și în puterea curățitoare a sângelui Fiului Său.

 

Duhul Sfânt alungă toată frica dinăuntrul nostru – frica de a cădea, de a fi îndepărtați de Dumnezeu, de a pierde prezența Duhului – prin sădirea bucuriei Sale în inimile noastre. Trebuie să înaintăm plini de bucurie așa cum a făcut David, pentru că Dumnezeu ne-a asigurat că vom birui prin victoria pe care ne-a pregătit-o deja în Hristos.

 

 

https://worldchallenge.org/ro/fiecare-lupt%C4%83-are-biruin%C8%9Ba-ei

 

///////////////////////////////////////

Triumful învierii Domnului Isus Hristos

 

 Cu siguranţă că pentru fiecare din noi învierea Domnului Isus Hristos este o mare biruinţă. Este un triumf pe care îl realizăm doar atunci când îl înţelegem cu mintea şi îl trăim cu inima noastră, cu întreaga noastră fiinţă. Şi în dimineaţa aceasta aş vrea să vedem asupra căror aspecte din viaţa noastră a adus biruinţă învierea Domnului Isus Hristos.

 

Biruinţa asupra păcatului.

 

Aproape toate înfrângerile din viaţa noastră sunt rezultatul păcatului nemărturisit înaintea lui Dumnezeu. De multe ori ne punem întrebarea: De ce anume eu? Oare eu sunt cel mai păcătos om dintre toţi? Sfintele Scripturi ne spun că: nu este nici unul care să facă binele ci toţi sunt sub păcat, sunt robi păcatului.

 

„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. (Ioan 8:34)

 

Păcatul este ca un zid de desparţire dintre mine şi Dumnezeu şi care mă lipseşte de a fi în prezenţa lui Dumnezeu. Prin moartea şi învierea Sa Domnul Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre ca prin credinţă în El să primim iertare şi făgăduinţa vieţii veşnice.

 

Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. (Coloseni 2:13-15)

 

Domnul Isus Hristos prin moartea Sa pe cruce a dezbrăcat domniile şi stăpânirile întunericului de puterea şi autoritatea ce o aveau asupra noastră apăsându-ne şi rodindu-ne prin puterea morţii. El ne-a izbăvit din robia diavolului care ne asuprea şi ne-a osândit la moarte.

 

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

 

Domnul Isus Hristos a fost pironit pe cruce din cauza păcatelor noastre ca prin jertfa Sa desăvârşită să pună pe mulţi într-o stare după voia lui Dumnezeu. Biruinţa în viaţa noastră vine o dată cu mărturisirea păcatului şi acceptarea Domnului Isus prin credinţă ca Domn şi Mântuitor al vieţii noastre. Doar atunci putem vorbi despre o biruinţă adevărată în viaţa noastră. Doar atunci când ne mărturisim păcatul putem vorbi despre o biruinţă adevărată pentrucă Domnul Isus a ieşit biruitor asupra domniilor întunericului şi a păcatului prin moartea şi învierea Sa.

 

 

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. (Efeseni 2:1-7)

 

Prin moartea şi învierea Sa am fost strămutaţi şi puşi în locuri cereşti. Dacă până la întâlnirea noastră cu Hristos eram morţi în greşalele noastre şi ascultam de poftele firii noastre pământeşti atunci când am crezut în Domnul Isus Hristos am primit iertarea păcatelor, am fost eliberaţi de sub puterea întunericului şi prin credinţă şi prin harul lui Dumnezeu suntem socotiţi biruitori împreună cu Hristos.

 

 

Biruinţa asupra morţii.

 

Cel de-al doilea aspect asupra căruia Domnul Isus a ieşit biruitor prin moartea şi învierea Sa este „moartea”. Moartea este consecinţa neascultării omului faţă de porunca lui Dumnezeu.

 

 

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Romani 5:12)

 

 

Prin neacultarea noastră ne-am făcut vinoveţi de încălcarea poruncii lui Dumnezeu şi prin păcat a intrat moartea care s-a răspândit asupra tuturor oamenilor. Prin greşeala unuia singur toţi am fost loviţi cu moartea, care domneşte în viaţa omului din cauza păcatului său. Aşa cum Adam a fost alungat din grădina Edenului, din prezenţa lui Dumnezeu tot aşa omul a fost lipsit de slava lui Dumnezeu. Cuvântul „moarte” înseamnă despărţire fizică şi spirtuală. Cuvântul „moarte” nu se referă doar la despărţirea noastră fizică de trupul pe care îl avem dar şi la despărţirea sufletului de slava şi prezenţa lui Dumnezeu din cauza păcatului nostru. Fiecare din noi este dator cu o moarte pentrucă:

 

Fiindcă plata păcatului este moartea, (Romani 6:23)

 

Dar slăvit să fie Dumnezeu pentrucă prin Domnul Isus Hristos moartea a fost învinsă o dată şi pentru totdeauna.

 

 

Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! (1 Corinteni 15:54-57)

 

Prin moartea Domnului Isus Hristos moartea a fost înghiţită de biruinţă. Acum moartea nu mai are nici o putere asupra noastră ci Hristos stăpâneşte asupra morţii, mai mult decât atât Domnul Isus stăpâneşte şi peste cei vii şi peste cei morţi. În ziua hotărâtă de Dumnezeu vom învia din morţi şi trupurile noastre spuse putrezirii vor fi îmbrăcate în neputrezire. Dar până atunci trebuie să ne trăim viaţa noastră pentru Domnul Isus Hristos în ascultare de Cuvântul Său.

 

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:15)

 

Prin credinţă în Domnul Isus Hristos am fost înviaţi la o viaţă nouă ca să nu mai trăim pentru păcat ci să trăim viaţa în ascultare de dreptarul învăţăturii sănătoase, de Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Moartea însă şi Locuinţa morţilor vor fi aruncate în iazul cu foc şi cu pucioasă aşa cum este scris în Apocalipsa 20:14:

 

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. (Apocalipsa 20:14)

 

 

Biruinţa asupra inimii umane.

 

Cel de-al treilea aspect asupra căruia Domnul Isus Hristos a ieşit biruitor prin învierea Sa este inima umană. Doar Domnul Isus Hristos poate să ne schimbe inima de piatră, de amărăciune, păcat şi răutate într-o inimă de carne, într-o inimă curată şi plăcută lui Dumnezeu. Prin credinţă din inimă în Domnul Isus Hristos putem căpăta mântuirea. Inima noastră necesită o schimbare pentrucă nu putem cu o inimă plină de amărăciune şi răutate să ne închinăm unui Dumnezeu sfânt. De aceea Domnul Isus Hristos a murit şi înviat ca prin credinţă în El să ne curăţească inima noastră fără de care nu vom putea vedea pe Dumnezeu.

 

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. (Evrei 10:19-22)

 

Nu ne putem apropia de Dumnezeu decât cu o inimă curată, cu credinţă şi cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău. Tocmai pentru aceasta a murit Domnul Isus Hristos ca să ne schimbe inima şi viaţa noastră.

 

Toate străduinţele omului de a fi mai bun au ieşuat şi astăzi nimeni nu poate pretinde că poate fi socotit nevinovat prin faptele sale proprii înaintea lui Dumnezeu.

 

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)

 

Nu este meritul nostru că am fost născuţi din nou prin învierea Domnului Isus Hristos ci este meritul lui Dumnezeu care L-a dat pe singurul Său Fiu ca să moară pentru păcatele noastre. Şi dacă nu este meritul nostrum atunci cum trebuie să arăte viaţa noastră şi pentru cine trebuie să ne-o trăim acum. Iată ce spune Romani 6:6-13:

 

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. (Romani 6:6-13)

 

Împreună cu învierea Domnului Isus Hristos am fost înviaţi la o viaţă nouă ca să trăim în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi nu de poftele firii pământeşti de care am fost robiţi altădată. Dacă trăiesc pentru Dumnezeu şi Domnul Isus Hristos atunci dorinţele mele vor fi dorinţele Domnului Isus Hristos, alegerile mele vor corespunde cu alegerile Domnului Isus, faptele mele vor fi faptele Domnului Isus. Viaţa mea nu mai este a mea ci este o viaţă dedicată Domnului şi Mântuitorului meu.

 

Dragul meu cititor, crezi tu că Hristos prin învierea Sa din morţi a biruit păcatul, moartea şi doar El are puterea să-ţi schimbe inima de piatră într-o inimă de carne?

 

Fie ca cuvintele: „Hristos a înviat!” în aceste zile de paşte să fie rostite dintr-o inimă curată şi plină de biruinţa învierii Domnului Isus Hristos.

 

https://fiicredincios.wordpress.com/2009/04/19/triumful-nvierii-domnului-isus-hristos/

///////////////////////////////////////

 

 

Îndreptăţit pentru a Distruge Puterea Păcatului

 

Resource by John Piper

Scripture: Romans 6:5–10    

 

 

În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. 8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. 10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

 

Voi începe cu o afirmaţie generală despre uniunea credinciosului cu Hristos:

 

DIN CAUZA UNIUNII NOASTRE CU HRISTOS, AM MURIT ÎMPREUNĂ CU EL ŞI CU SIGURANŢĂ CĂ VOM ÎNVIA DINTRE CEI MORŢI ÎMPREUNĂ CU EL.

Acum imediat ce aţi auzit afirmaţia aceasta, ar trebui să întrebaţi, “Este aceasta ceea ce vrei să spui cu adevărat? Nu vrei de fapt să spui că, ‘Din cauza uniunii noastre cu Hristos, am murit împreună cu El şi am fost înviaţi *împreună cu El – în loc să spui: cu siguranţă că *vom învia împreună cu El?’ Nu vrei de fapt să spui, ‘Din moment ce suntem uniţi cu El şi El a înviat, noi eram în El şi astfel am înviat *cu El’? Nu este aceasta experienţa prezentă a învierii care este sugerată în versetul 4b: ‘După cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi *să trăim o viaţă nouă.’? Şi versetul 11: ‘Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.’? Şi versetul 13b: ‘Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi’?”

 

“Şi nu spune în Efeseni 2:5, ‘Măcar că eram morţi în greşelile noastre, [Dumnezeu] ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)… El ne-a înviat împreună’? Şi în Coloseni 3:1 nu spune, ‘Dacă deci aţi înviat împreună *cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu’ (vedeţi de asemenea Coloseni 2:12)? Deci cu siguranţă că ceea ce vrei să spui, Pastor John, este, ‘Din cauza uniunii noastre cu Hristos, am murit împreună cu El şi *am înviat împreună cu El.’”

 

Răspunsul meu este Da, Da, vreau să onorez adevărul biblic că uniunea noastră cu Hristos înseamnă că acum noi “trăim o viaţă nouă” (Romani 6:4), şi acum suntem “vii pentru Dumnezeu” (Romani 6:11), şi acum suntem “vii din morţi cum eram” (Romani 6:13), şi “am înviat împreună cu El” (Efeseni 2:6; Coloseni 3:1). Dar vreau să onorez şi adevărul biblic din Romani 6:5 şi 8. Versetul 5: “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Aici avem de a face cu viitorul. Acelaşi lucru şi în versetul 8: “Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Din nou învierea noastră este viitoare. Şi vreau să onorez înţelesul versetului Romani 8:11, “Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” Din nou, uniunea noastră cu Hristos prin Duhul Său garantează învierea noastră viitoare. Acelaşi lucru şi în 2 Corinteni 4:14, “Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus.”

 

Şi unul din motivele pentru care vreau să o spun în felul în care o spune Pavel în Romani 6 este pentru că este posibil ca el să se protejeze aici de o erezie care circula în vremea sa. Ascultaţi cum descrie el această erezie în 2 Timotei 2:17-18. Pavel avertizează împotriva celor a căror vorbire “va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.” Erezia era, “Că a şi venit învierea.” Deci este posibil să luăm adevărul biblic din Efeseni 2:6 şi Coloseni 3:1 şi Romani 6:4, 11, 13 şi să-l transformăm într-o erezie care roade ca cangrena.

 

Aşadar, cum să nu facem o asemenea greşeală? Răspuns: Vom spune ceea ce spune textul în Romani 6:5 şi 8, şi apoi vom medita cum se potriveşte afirmaţia aceasta cu restul adevărului. Şi ceea ce spune textul în versetul 5 este, “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Şi ceea ce ne spune textul în versetul 8 este, “Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Deci da, ceea ce vreau să spun, ca şi afirmaţie generală astăzi este următorul lucru: “Din cauza uniunii noastre cu Hristos, am murit împreună cu El şi cu siguranţă că vom învia dintre cei morţi împreună cu El.”

 

Acum iată ce înseamnă aceasta: O cale prin care moartea noastră împreună cu Hristos lucrează trăirea unei vieţi noi acum (eliberare de sub păcat acum) este prin efectul pe care îl are această moarte asupra viitorului. Deduc lucrul acesta direct din logica versetelor 5 şi 8. Asiguraţi-vă că-l vedeţi şi voi. Ambele versete au o structură de genul “dacă … atunci.” Versetul 5: “Dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, [atunci cu siguranţă – traducere din engleză, n.tr.] vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Versetul 8: “Dacă am murit împreună cu Hristos, [atunci] credem că vom şi trăi împreună cu El.” Deci un punct esenţial pentru Pavel este acela că moartea împreună cu Hristos garantează viaţa şi slava viitorului nostru.

 

Dacă credeţi lucrul acesta, el este de o importanţă majoră în experimentarea puterii învierii lui Hristos în viaţa voastră. Crezând că viitorul noastru este în mod glorios asigurat şi fericit în Hristos este una din căile prin care experimentăm puterea lui Hristos acum de a ne elibera de păcat.

 

PAVEL DEZVOLTĂ GÂNDUL ACESTA ÎN DOUĂ MODURI DIFERITE: O DATĂ ÎN VERSETELE 5-7 ŞI O DATĂ ÎN VERSETELE 8-10.

1. Haideţi să privim mai întâi la primul, Romani 6:8-10.

 

Uitaţi-vă la cât de important este să credeţi că viitorul vostru este sigur în Hristos. Remarcaţi cuvântul “credem” din versetul 8: “Acum dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Aceasta este ceea ce credem. Aceasta este încrederea noastră – că viitorul nostru este sigur şi solid, de nezdruncinat şi fericit în Hristos. Aşa experimentăm în mod conştient beneficiile uniunii noastre cu Hristos – credem în aceste beneficii. Ne încredem în ele. Ne odihnim în ele. Suntem satisfăcuţi în ele.

 

Apoi uitaţi-vă cum susţine Pavel această credinţă în viitor. Argumentul lui din versetele 9-10 are cinci paşi.

 

1) Hristos a murit pentru păcat odată pentru totdeauna. Versetul 10a: “Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna.” Adică, Hristos a murit cu adevărat, şi când a murit s-a ocupat de păcat într-un mod desăvârşit încât moartea Sa nu trebuie să se mai repete niciodată. Este odată pentru totdeauna. S-a îngrijit de problema păcatului pentru toţi cei ce sunt în El.

 

2) Apoi a înviat din morţi. Versetul 9a: “întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi …” Lucrarea a fost făcută. S-a ocupat de păcat în mod desăvârşit. De aceea a murit. Aşa că nu era nici un motiv pentru El ca să rămână mort. Aşa că a înviat.

 

3) Acum viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. Versetul 10b: “prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.” Prin moarte a împlinit cerinţele păcatului; şi prin viaţă împlineşte cerinţele lui Dumnezeu. Viaţa lui înviată este o viaţă orientată pe deplin către şi pentru slava lui Dumnezeu, cu problema păcatului rezolvată şi încheiată.

 

4) De aceea El este victorios asupra morţii. Versetul 9b: “Moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.” Moartea este un duşman învins. Hristos este stăpân peste moarte, şi nu invers. Isus deţine cheile morţii şi iadului. Moartea slujeşte scopurilor Lui şi nu are autoritate finală asupra Lui.

 

5) De aceea, Isus nu va muri niciodată. Este indistructibil pe vecie. Versetul 9a: “Întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, *nu mai moare *.” Isus nu va mai muri vreodată.

 

Pavel oferă tot acest mare argument pentru a sprijini credinţa din versetul 8b: “Credem că vom şi trăi împreună cu El.” El doreşte ca noi să simţim fermitatea acestor cinci paşi în sufletul nostru, prin credinţă. Trebuie să credem, să ne încredem, să fim încrezători că vom “trăi împreună cu El – pe vecie.” Dacă suntem uniţi cu Hristos prin această credinţă, am murit împreună cu Hristos; problema păcatului nostru a fost rezolvată; vom învia; vom trăi pentru Dumnezeu; moartea nu va stăpâni asupra noastră; nu vom mai muri vreodată; vom fi părtaşi la indistructibilitatea Sa.

 

Aceasta este ceea ce doreşte Pavel să credem şi să experimentăm. Această încredere. Această nădejde. Această siguranţă. Această împlinire. Ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Hristos Isus. Şi crezând că aceasta este ceea ce face ca uniunea noastră cu Isus să fie o experienţă puternică şi eficientă acum, şi nu doar în viitor.

 

De aceea accentuează Pavel efectul pe care îl are moartea noastră împreună cu Hristos asupra viitorului nostru. Deoarece crezând lucrul acesta – fiind plini de nădejde, siguri, şi satisfăcuţi în acel viitor cu Hristos – puterea păcatului este distrusă în prezent. Păcatul nu poate robi o persoană care este pe deplin încrezătoare, sigură şi plină de nădejde în fericirea infinită a vieţii viitoare împreună cu Hristos. Deci Pavel accentuează în versetul 8 faptul că moartea noastră împreună cu Hristos ne asigură învierea victorioasă împreună cu El în viitor. Acesta este punctual principal al versetelor 9-10. Crezând lucrul acesta face ca moartea noastră împreună cu Hristos să devină puternică în prezent.

 

Aceasta este unul din modurile cum dezvoltă Pavel legătură dintre moartea împreună cu Hristos şi viitorul nostru (versetele 8-10). Dar o dezvoltă foarte diferit în versetele 5-7. Deci să privim în cele din urmă la modul cum argumentează aici legătura dintre moartea noastră împreună cu Hristos şi învierea noastră viitoare împreună cu El.

 

2. Romani 6:5-7

 

Remarcaţi că secţiunea aceasta începe la fel ca şi cea din 8-10, şi anume, cu legătura dintre moartea noastră împreună cu Hristos şi învierea noastră viitoare împreună cu El. Versetul 5: “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Aceasta ni se dă ca şi bază a trăirii vieţii noi din versetul 4. Deci pentru Pavel este esenţial şi important ca noi să ştim că vom fi uniţi cu Hristos într-o înviere ca şi a Lui. Este esenţial să credem lucrul acesta şi să nădăjduim în el, după cum am văzut în versetul 8.

 

Dar acum Pavel argumentează această legătură dintre moartea noastră împreună cu Hristos şi învierea noastră viitoare într-un mod foarte diferit decât a făcut-o în versetele 9-10. Acolo a pus accentul pe viaţa indistructibilă a lui Hristos. Aici pune accentul pe viaţa noastră transformată.

 

El spune, Vom fi uniţi cu Hristos într-o înviere asemănătoare cu a Lui, (v.6): “[căci] ştim bine că omul vostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fiţi robi ai păcatului.” Cu alte cuvinte, el argumentează că moartea voastră împreună cu Hristos certifică, garantează, învierea voastră viitoare pentru că ea asigură eliberarea voastră de sub robia păcatului. Omul vostru cel vechi a fost răstignit. Ceea ce înseamnă că trupul vostru nu mai este complicele lipsit de ajutor al păcatului. Ci sunteţi eliberaţi de sub robia păcatului şi trupul poate deveni acum un instrument al neprihănirii.

 

Deci versetul 6 susţine siguranţa învierii noastre împreună cu Hristos prin faptul că arată că moartea împreună cu El ne sfinţeşte, ne schimbă, distruge puterea păcatului din vieţile noastre. Aceasta nu înseamnă că sfinţirea (sfinţenia) este cea care procură învierea, dar înseamnă că nu va fi nici o înviere fără sfinţire. (Vedeţi versetul 22: “Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică”).

 

Care, nu-i aşa, ridică întrebarea: Dar ce-i cu îndreptăţirea? Nu suntem noi achitaţi, acceptaţi şi declaraţi neprihăniţi numai prin credinţă? Nu este aceasta ceea ce ne asigură învierea noastră finală împreună cu Hristos? Care este locul îndreptăţirii?

 

Pavel ne dă răspunsul în versetul 7, dar versiunea în limba engleză [şi în limba română – n.tr.] face greu de văzut lucrul acesta traducând cuvântul “îndreptăţit” ca şi “izbăvit.” [“eliberat” în limba engleză – n.tr.]. Versetul 7 spune, “căci cine a murit, de drept, este îndreptăţit de păcat.” În orice alt loc în epistolele lui Pavel (26 de întrebuinţări ale verbului dikaiow) înţelesul acestui cuvânt este “a îndreptăţi” sau “a achita” sau “a dovedi.” În nici un alt loc în epistolele lui Pavel cuvântul acesta nu are înţelesul de “eliberat” cu sensul moral al eliberării de sub păcat.

 

Deci, cum argumentează versetul 7 versetul 6? Versetul 6 spune de fapt, “omul nostru cel vechi a fost răstignit pentru ca să nu mai fim robi ai păcatului.” Acum versetul 7 spune, “Căci [adică, din cauză că] cine a murit, de drept, este îndreptăţit de păcat.” O cât de uşor este să tragem concluzia că din moment ce îndreptăţirea de păcat argumentează că nu mai suntem sub robia păcatului, atunci trebuie că nu înseamnă ceea ce înseamnă de obicei (declaraţia de nevinovăţie), ci mai degrabă o transformarea reală a comportamentului.

 

Dar aceasta mi se pare o abordare superficială. Pentru acest motiv. Cum sunt oamenii robiţi de păcat? Una din modalităţi este prin ademenirea puternică a păcatului. Păcatul este atrăgător. Şi dacă aceasta este singura cale prin care ne ţine păcatul în robie, atunci probabil că versetul 7 ar trebui să însemne. “Cel ce a murit este izbăvit de această ademenire puternică a păcatului.” Şi “îndreptăţit” nu ar mai avea înţelesul lui obişnuit.

 

Dar este o modalitate mai profundă prin care păcatul îi robeşte pe oameni, şi-i ţine prizonieri. Şi l-am văzut în ultimii ani făcând lucrarea această oribilă. Păcatul crează o vină care orbeşte şi care face ca o persoană să simtă deznădejdea şi disperarea că nu ar mai putea fi niciodată iertată şi inclusă în rândul celor neprihăniţi. O modalitate mult mai profundă şi îngrozitoare decât robia faţă de atracţia păcatului. Aceasta este robia faţă de disperarea orbitoare a păcatului.

 

Întrebi o persoană în această robie a păcatului: Nu-ţi dai seama că promisiunea păcatului este o minciună, şi că eşti pe o cale a distrugerii care se termină într-un punct mort? Şi uimitor, persoana aceea s-ar putea să fie de acord cu tine, şi s-ar putea să spună chiar şi ceva de genul acesta, “Ştiu, dar nu este nici o diferenţă. Oricum nu este nici o nădejde pentru mine.” Iată o persoană care nu numai că este în robia atracţiei păcatului, ci chiar mai îngrozitor în robia disperării orbitoare a vinei păcatului. Aceşti oameni nu pot face nici un progres în lupta împotriva ademenirii păcatului, pentru că nu au nici o nădejde că pot scăpa de vina păcatului.

 

Acum dacă există o astfel de robie, atunci versetul 7 este făcut pentru a descrie remediul. Spune astfel. Versetul 6: “Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.” Cum aşa? Cum ne eliberează moartea împreună cu Hristos de robia păcatului? Răspunsul versetului 7: merge mai întâi la rădăcinile celel mai adânci ale robiei – nu ademenirea păcatului, ci vina păcatului cea orbitoare şi distrugătoare de nădejde, şi spune: “Căci cine a murit, de drept, este îndreptăţit de păcat.” Vina păcatului este îndepărtată înainte ca atracţia păcatului să fie distrusă.

 

Ceea ce pe scurt înseamnă: În biruinţa noastră asupra puterii păcatului din vieţile noastre nu ni se dă mai întâi abilitatea morală de a distruge atracţia păcatului; ni se dă mai întâi dreptul legal personal de a distruge disperarea că nu putem fi iertaţi şi declaraţi neprihăniţi. Noi numim aceasta îndreptăţire sau justificare. Ca să spun altfel, îndreptăţirea este temelia sfinţirii, care la rândul ei, este confirmarea faptului că suntem pe calea învierii împreună cu Hristos în uniune cu El.

 

Aşadar, punctul principal al versetelor 5-10 este acela că uniunea cu Hristos ne asigură viaţa veşnică a învierii plină de bucurie împreună cu Hristos. Şi face lucrul acesta în două moduri: 1) ne uneşte cu Hristos care este viu şi are o viaţă indistructibilă şi nu mai poate muri; şi 2) ne uneşte cu Hristos care ne îndreptăţeşte şi care îndepărtează disperarea orbitoare că suntem fără nădejde în păcatul nostru. Şi din locul acesta al unei nădejdii indistructibile, creştem în abilitatea de a învinge ademenirile înşelătoare ale păcatului, şi ne dăruim vieţile în dragoste.

 

John Piper (@JohnPiper) is founder and teacher of desiringGod.org and chancellor of Bethlehem College & Seminary. For 33 years, he served as pastor of Bethlehem Baptist Church, Minneapolis, Minnesota. He is author of more than 50 books, including Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist and most recently Providence.

https://www.desiringgod.org/messages/justified-to-break-the-power-of-sin?lang=ro

 

 

 

//////////////////////////////////////

Biruință asupra gândurilor necurate

 

scris de :   Zac Poonen

 

 

Cuvântul lui Dumnezeu spune despre Isus că „a învățat să asculte (…) şi a fost făcut desăvârșit” (Evrei 5:7-9). Cuvântul „învăţat” este un cuvânt legat de educaţie. Prin urmare, acest verset ne spune că Isus, ca Om, a primit o educaţie în ce priveşte ascultarea. El a ascultat de Tatăl Său în fiecare situaţie şi astfel Şi-a desăvârşit educaţia Sa ca Om. Astfel, El a devenit Înainte-mergătorul nostru, ca şi noi să putem călca pe urmele Lui având biruinţă asupra ispitei şi ascultând de Dumnezeu (Evrei 6:20). Domnul nostru Se poate identifica cu noi în luptele noastre împotriva ispitei deoarece şi El, la rândul Său, a fost ispitit ca şi noi (Evrei 2:18; 4:15; 12:2-4). Lui Isus, ca Fiu al Omului, puritatea nu a I-a fost adusă „pe tavă”, ci a fost dobândită prin luptă. Însă, acele lupte n-au fost zbateri interminabile. Fiecare ispită a fost biruită – una după alta. Astfel, pe parcursul vieţii Sale pământeşti, Isus S-a confruntat cu fiecare tip de ispită cu care suntem noi ispitiţi – ieşind biruitor asupra lor.

 

Fiecare dintre noi am trăit timp de mulţi ani în păcat, astfel că firea noastră păcătoasă poate fi asemănată cu o cutie plină cu şerpi veninoşi care au fost bine hrăniţi – de noi!! Numele acestor şerpi sunt necurăţie, mânie, răutate, dezbinare, amărăciune, iubire de bani, egoism, mândrie, etc. Cutia are o deschizătură pe unde, de fiecare dată când suntem ispitiţi, aceşti şerpi îşi scot capetele. Noi i-am întreținut bine pe aceşti şerpi în vremurile dinaintea întoarcerii noastre la Dumnezeu. Ca urmare, ei sunt bine hrăniţi, sănătoşi, puternici. Unii şerpi au fost hrăniţi mai mult decât alţii, aşa că acele pofte au o mai mare putere asupra noastră. Acum, că am murit împreună cu Hristos faţă de păcat, chiar dacă aceşti şerpi sunt încă viguroşi, atitudinea noastră faţă de ei s-a schimbat! Am fost făcuţi părtaşi naturii divine şi „cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24). Spre deosebire de vremea când nu eram întorşi la Domnul, acum, când un şarpe îşi scoate capul prin deschizătura cutiei (când suntem ispitiţi într-o anumită zonă) îl lovim peste cap cu un băţ şi el se întoarce înapoi în cutie. Când suntem ispitiţi din nou, în aceeaşi zonă, şarpele respectiv iese iarăşi din cutie, iar noi îl lovim din nou. Treptat şarpele va deveni tot mai slab. Dacă suntem credincioşi în fiecare ispită şi lovim şerpii în loc să-i hrănim, în curând vom simţi că scade puterea ispitelor. Firea păcătoasă nu poate fi ‘împuşcată’ sau ‘spânzurată’ dintr-o dată. Ea poate fi doar răstignită. Crucificarea este o moarte lentă dar sigură. De aceea, trecerea prin felurite ispite este „un prilej de mare bucurie” pentru noi (Iacob 1:2) – deoarece ne dă ocazia să lovim şerpii şi să îi slăbim. Altfel, această slăbire nu ar fi posibilă.

 

Să luăm de exemplu domeniul gândurilor murdare. Dacă suntem credincioşi în această zonă, vom vedea cum după o vreme moare acest ‘şarpe’ din gândurile noastre. Dacă în perioada dinaintea pocăinţei am hrănit timp de mulţi ani acest şarpe, s-ar putea ca moartea lui să survină doar după o luptă de câţiva ani. Însă, dacă suntem credincioşi moartea va avea loc în mod sigur. Una dintre consecinţe va fi că şi visurile noastre vor deveni din ce în ce mai curate. Visele murdare vor deveni tot mai mult o raritate. Dacă totuşi frecvenţa viselor murdare este în creştere, aceasta indică faptul că am devenit din nou necredincioşi în viaţa lăuntrică a gândurilor noastre. Acesta e un test bun prin care putem să ne măsurăm credincioşia în domeniul gândurilor noastre. Visele murdare sunt păcate inconştiente, aşa că nu trebuie să ne simțim vinovați pentru ele (Romani 7:25; 8:1). Scriptura ne spune în 1 Ioan 1:7 că dacă umblăm în lumină sângele lui Isus ne curăţeşte în mod automat de orice astfel de păcat. Credincioşia totală va aduce biruinţa absolută. Însă în zona sexualităţii, spre exemplu, totala credincioşie implică faptul că nici măcar nu mai admirăm un chip atrăgător (din sexul opus), chiar dacă o astfel de admirare nu este legată de gânduri sexuale. Aceasta e credincioşia la care ne cheamă Scriptura în Proverbe 6:25 („N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei”). De aceea ajung atât de puţini la puritatea visurilor din timpul nopţii pentru că foarte puţini sunt credincioşi în acest domeniu.

 

Subconştientul nostru e puternic afectat de lucrurile la care ne gândim în momentele în care suntem treji – nu de ispitele care străfulgeră instantaneu prin mintea noastră, ci de reacţia noastră la acele ispite. Dacă subconştientul nostru primeşte mesajul că urâm păcatul, chiar şi în gândurile şi-n atitudinile noastre, şi că trăim înaintea Feţei lui Dumnezeu, atunci el va „funcţiona în consens” cu dorinţa noastră pentru curăţie (vezi Psalmi 51:6). De aceea, întrebarea importantă nu este: „Ce crede credinciosul de lângă mine despre curăţia mea?”, ci mai degrabă: „Ce mesaj îi transmit eu subconştientului meu?”; şi aproape totdeauna, visurile din timpul nopţii îţi vor da răspunsul. Cei care nu urmăresc curăţia totală nu vor putea înţelege niciodată despre ce tot vorbim noi aici. Cei care tratează cu superficialitate visele lor murdare nu îşi dau seama că aceste vise sunt indicatoare ale necredincioşiei din viaţa ascunsă conștientă a gândurilor lor. Asemenea credincioşi vor considera că ceea ce spunem noi este extrem de sever şi nerealist, pentru că lucrurile spirituale sunt o nebunie pentru omul firesc.

 

Totuşi, vestea bună este că oricât de murdară a fost viaţa lăuntrică a gândurilor tale, ea poate deveni perfect curată dacă eşti credincios în urmarea căii pe care a deschis-o Isus. Această credincioşie va curăţa, chiar dacă în timp, şi domeniul viselor tale. Timpul de curăţire va depinde de măsura în care ai alimentat firea păcătoasă în vremea când erai neîntors la Dumnezeu. Însă, printr-o credincioşie care nu cunoaşte compromisuri, poate fi omorât chiar şi cel mai puternic şarpe.

 

Isus i-a chemat la El numai pe cei trudiţi şi împovăraţi. Numai atunci te califici să poţi veni la El pentru biruinţă când eşti trudit şi împovărat de propria-ţi viaţă lipsită de biruinţă. Lumea este plină de cei ce sunt trudiţi şi împovăraţi de alţii şi de felul în care alţii îi tratează pe ei. Unii creştini sunt, şi ei, trudiţi şi împovăraţi de compromisul şi deşertăciunea lumească pe care o văd în bisericile lor. Însă aceste „trudiri şi împovărări” nu califică pe nimeni pentru a intra în posesia biruinţei. Numai aceia care sunt trudiţi şi împovăraţi de ei înşişi sunt invitaţi de Domnul ca să vină la El. Numai cei însetaţi după biruinţă pot veni la El (Matei 11:28; Ioan 7:37). Cei care plâng de fiecare dată când păcătuiesc în viaţa lăuntrică a gândurilor lor şi care își deplâng păcatele lor secrete vor înţelege foarte repede adevărul lui Dumnezeu, în timp ce alţii vor considera că această doctrină este o erezie – fiindcă adevărurile duhovniceşti nu sunt înţelese de către mintea firească, ci doar prin descoperirea dată de Dumnezeu acelor inimi care îşi plâng cu amar păcatele tainice. Dumnezeu îşi dezvăluie tainele (inclusiv taina unei vieţi evlavioase) numai acelora care se tem de El (Psalmi 25:14). „Odihna” promisă de Isus acelora care sunt trudiţi şi împovăraţi de viaţa lor lipsită de biruinţă este odihna biruinţei depline asupra păcatului.

 

https://romanian.cfcindia.com/ro/wftw/overcoming-impure-thoughts

 

///////////////////////////////////////

Zac POONEN – Smerenie,Har,Biruinta asupra pacatului

Cuvinte de înţelepciune

 

1. Dacă ţinem litera legii dar respingem duhul ei, avem o formă de evlavie fără puterea ei.
2. O persoană smerită este mulţumitoare lui Dumnezeu şi oamenilor chiar şi pentru cele mai neînsemnate lucruri.
3. Dacă suntem biruiţi de vreun păcat, cauza de bază este mândria care se află ascunsă undeva în noi.
4. Dacă suntem cu adevărat smeriţi, este imposibil să nu primim har de la Dumnezeu.
5. O persoană smerită nu poate fi niciodată învinsă de oameni, de Satan sau de poftele trupeşti.
6. Dacă ne smerim propriile fiinţe, vom fi protejaţi de mâna atotputernică a lui Dumnezeu.

 

7. Este imposibil ca două persoane să devină una, în afară de cazul în care amândouă sunt sărace în duh.
8. Cei săraci în duh sunt aceia care sunt conştienţi de propriile lor slăbiciuni şi neputinţe şi care, din această cauză, se judecă încontinuu pe ei înşişi.
9. A avea descoperire înseamnă a vedea lucruri, oameni, circumstanţe, etc., din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
10. Bârna din ochiul nostru e o atitudine lipsită de dragoste şi plină de judecată faţă de fratele în ochiul căruia este doar un fir de praf.
11. Legea ne dă porunci, dar nu ne dă vreo abilitate pentru a o ţine. Harul ne cheamă la un nivel mai înalt, dar ne dă puterea să atingem acel nivel.
12. În fiecare zi avem ocazia să facem voia lui Dumnezeu, sau să irosim ziua.
13. Obstacolele din calea noastră nu trebuie să le interpretăm imediat ca fiind semnale pentru retragere, ci trebuie să vedem în ele posibilităţi de întărire a credinţei noastre.
14. Cel care umblă după poftele trupeşti va avea aşteptări de la ceilalţi, dar cel care umblă după îndemnurile Duhului va purta poverile altora şi îi va sluji pe alţii.
15. Cel care este sigur de iubirea lui Dumnezeu nu-i va judeca pe alţii, nu-i va invidia şi nici nu va concura cu alţii.
16. Toată slava care nu este acordată lui Dumnezeu este slavă deşartă.
17. Daca trăim în mod egoist, amintirea acestei vieţi ne va aduce regrete în veci de veci.
18. Dumnezeu permite nevoi în viaţa noastră şi permite să primim ajutor de la alţii pentru a ne învăţa dependenţa reciprocă în Trupul lui Hristos.
19. Când dăruim cuiva un cadou trebuie s-o facem neapărat în aşa fel, încât să nu călcăm în picioare demnitatea acelei persoane, ca fiinţă omenească.
20. Valoarea reală a vieţii noastre stă în ceea ce am dăruit, nu în ceea ce am primit.

http://www.harulzalau.ro/smerenie-har-biruinta-asupra-pacatului/

 

///////////////////////////////////////

 

Cum să fii eliberat de puterea păcatului (1)

Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 6:11

 

Unul dintre lucrurile care ne ajută cel mai mult în trăirea unei vieţi de biruinţă este să ne vedem pe noi înşine aşa cum spune Scriptura. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat. În versetul precedent, citim că Hristos a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna, şi acum El trăieşte biruitor pentru Dumnezeu. Şi cu noi ar trebui să fie la fel.

 

Pentru ca aceasta să se întâmple, este important să înţelegem cine este mort. Păcatul nu este mort. De fapt, păcatul este foarte viu. Dar noi suntem morţi faţă de el. Conform Bibliei, moartea întotdeauna implică despărţire. Este o rupere a unei relaţii existente. Hristos, prin moartea Lui, ne-a despărţit de puterea păcatului. Relaţia noastră cu păcatul s-a sfârşit. Şi noi nu trebuie să încercăm să o refacem. Din nefericire, păcatul nu acceptă această despărţire. Adesea, păcatul încearcă să restabilească relaţia dintre noi şi el, ca să nu credem că a fost vreodată vreo despărţire. Atunci cum putem avea biruinţă?

 

Crede! Crede că este adevărat! Tu eşti mort faţă de păcat, şi, de aceea, păcatul nu are nicio putere asupra ta. Când sclavia a fost abolită în SUA, un sclav a auzit de aceasta şi a mers la un alt sclav să-i spună vestea bună. Al doilea sclav a mers la stăpânul lui şi i-a spus plin de bucurie: „Stăpâne, nu mai poţi să-mi dai nicio poruncă! Sunt liber!“ Dar stăpânul lui i-a spus cu multă convingere: „Prostii! Cine ţi-a spus aşa ceva? Du-te la treabă!“ Sclavul l-a crezut – şi a continuat să-i slujească. În dimineaţa următoare, primul sclav l-a întrebat: „De ce mai munceşti? Nu ţi-am spus că suntem liberi?“ – „Da, mi-ai spus, dar stăpânul meu mi-a spus altceva!“ Primul sclav i-a arătat celui de-al doilea un ziar: „Uită-te! Scrie aici: «Sclavia a fost abolită în SUA!»“ În final, cel de-al doilea sclav a crezut. Fostul lui stăpân putea să-i spună ce voia. Sclavul a plecat. Iar stăpânul nu avea dreptul să-l reţină.

 

Nu contează ce îţi spune păcatul, tu eşti liber! – Crede aceasta! Când primeşti un apel pe telefonul mobil, ce faci întâi? Te uiţi să vezi cine te sună, nu-i aşa? Dacă te „sună“ păcatul, nu este nepoliticos să nu-i răspunzi. Tu nu mai ai nicio relaţie cu păcatul. Nu trebuie să-i răspunzi nici când îţi lasă un mesaj în căsuţa inimii tale. Crezi într-adevăr  că eşti mort faţă de păcat? Atunci inima şi mintea ta trebuie să se pună de acord una cu cealaltă. Este, de asemenea, şi ceva ce trebuie să faci aici, dar la aceasta ne vom uita în următorul comentariu. Aminteşte-ţi, primul pas către biruinţă asupra păcatului este să ne vedem pe noi înşine aşa cum spune Scriptura.

 

 

 

Pavel nu spune că creştinii nu mai păcătuiesc. Cu toate acestea, puterea dominantă a păcatului a fost zdrobită prin moartea lui Hristos. De aceea, pentru creştini, creşterea spirituală prin procesul sfinţirii este posibilă,  şi ar trebui căutată prin toate mijloacele.

 

Gerd-Walter Buskies, director AMEC Europa

https://ameccef.com/crestere-spirituala/cum-sa-fiu-eliberat-de-puterea-pacatului-1

///////////////////////////////////////

BIRUINȚA ASUPRA PĂCATULUI  DIN PERSPECTIVĂ PAULINĂ – de Viorel Udriște

 

 

Semnul distinctiv al creștinului nu este respectarea unui set de reguli, asemenea evreilor, cu pretenția lor de a fi ținut Legea ca un indicator al identității sau ca un însemn al alegerii, ci prezența harului lui Dumnezeu în viața sa.

 

Apostolul recunoaște universalitatea păcatului, totuși el nu consimte inevitabilitatea acestuia. Pavel îi îndeamnă mereu pe credincioși să nu cedeze în fața răului, ci mai degrabă să facă ceea ce este bine; acesta se roagă pentru credincioșii din Corint ca ei să nu facă rău: „Totuși ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înșine primiți, ci ca să faceți ce este bine…” (2Cor.13:7); și le recomandă celor din Colose să nimicească răul care este în ei: „De aceea omorâți măularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lacomia, care este o închinare la idoli.” (Col.3:5); iar credincioșii din Roma sunt îndemnați să nu se răzbune atunci când răul este îndreptat împotriva lor, ci mai degrabă să biruiască răul prin bine: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Rom. 12:17,21); și are un îndemn foarte asemănător pentru cei din Tesalonic: „Luați seama ca nimeni sa nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și fața de toți.” (1Tes.5:15). Este important să ținem minte că dragostea, care desigur ar trebui să caracterizeze pe toți creștinii, nu ține cont de fărădelege, aceasta „nu se poatră necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie nu se gândește la rău…” (1Cor. 13:5)

 

Apostolul nu se limitează la a denunța răul doar în domeniul spiritual, el îl informează pe Timotei că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1Tim. 6:10), aceasta fiind de fapt o idolatrie; îi îndeamnă pe credincioșii din Roma, să facă ce este este bine, astfel câștigând aprobarea conducătorilor și le reamintește, că dragostea nu face rău aproapelui. „Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele, și vei avea laudă de la ea. Dragostea nu face rău aproapelui…” (Rom.13:3,10)

 

Păcatul este universal și Hristos a murit pentru a trata efectele sale; Pavel afirmă și clarifică că el nu îi consirderă pe creștini niște oameni care continuă să păcătuiască: „Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Să păcătuim pentru că numai suntem sub Lege, ci sub har ?” (Rom.6:1,15) & „Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste.” (Gal. 5:15); adăugând totuși convigerea sa că păcatul lor este iertat.

 

Apostolul este deplin conștient și convins că păcatul este atât de adânc înrădăcinat în natura umană încât, a pretinde în această viață că, suntem liberi de orice păcat… este o obrăznicie. Pavel este foarte direct când afirmă că: „păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră” (Rom.6:14), adăugând: „pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har”. Semnul distinctiv al creștinului nu este respectarea unui set de reguli, asemenea evreilor, cu pretenția lor de a fi ținut Legea ca un indicator al identității sau ca un însemn al alegerii, ci prezența harului lui Dumnezeu în viața sa.

 

Prin har este mântuit cel credincios, și prin har este de asemenea trăită întreaga viață creștină ! Apostolul continuă să afirme că cei credincioși sunt acum eliberați de sub stăpânirea păcatului, și aceștia sunt de acum „robi ai neprihănirii” (Rom. 6:18)

 

Păcatul conduce inevitabil la Judecata finală; Judecata prezentă constă dintr-o anumită anticipare a viitorului, deoarece a păcătui… înseamnă a deveni păcătos. Păcatul va fi confruntat, în final, la Judecată, în tribunalul lui Hristos, această Judecată este parte a adevărului creștin și indică confruntarea finală a răului.

 

„Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. (1Cor. 4:4-5)

 

///////////////////////////////////////

 

Biruinta asupra pacatelor sexuale

  

 

Întoarcerea la planul lui Dumnezeu pentru puritatea morală

 

Sexualitatea umană poate fi una dintre cele mai frumoase aspecte ale planului lui Dumnezeu pentru copiii Lui aici pe pământ.

 

De fapt, dacă nu suntem atenți, dacă nu privim la Tatăl nostru ceresc și dacă nu urmăm învățăturile Lui în acest domeniu, vom trăi o viață care ne face sclavi păcatului și care eșuează în a aduce glorie Domnului nostru.

 

Nu suntem singuri

 

Dacă te lupți cu păcatele sexuale, să știi că nu ești singur. Chiar regele David – un om după inima lui Dumnezeu – s-a luptat cu păcatul sexual. Când a văzut o femeie frumoasă numită Batșeba, a fost biruit de propria-i poftă. Apoi a făcut multe lucruri pentru a ascunde păcatul. Dar mulțumită unui prieten credincios și a unui Dumnezeu iertător, David a găsit drumul spre casă (2 Samuel 11:12). Și tu poți găsi drumul spre casă.

 

Libertate în adevăr

 

Adesea, pășim pe cărarea greșită în sexualitatea noastră pentru că eșuăm în a acționa bazat pe adevărul lui Dumnezeu. Isus, într-un pasaj din Biblie, examinează libertatea găsită în adevăr și puterea înrobirii minciunii. În acel pasaj, Domnul spune deschis: adevărul vă va face liberi. Fie răspundem adevărului, fie minciunilor lui Satana (Ioan 8:31-47).

 

Recunoașterea adevărului despre sex poate fi un prim pas important în obținerea victoriei asupra păcatelor sexuale. Mai întâi, Dumnezeu vrea ca ai Lui copii să se bucure de relațiile sexuale corespunzătoare. Regele universului are multe de spus în Cuvântul Său despre bucuria care se poate găsi în căsătorie, unde atât soțul, cât și soția, Îl cunosc și Îl iubesc pe Hristos (Geneza 2:24-25, Proverbe 5:19, Cântarea Cântărilor).

 

Totuși, diavolul, acuzatorul sufletelor noastre, încearcă în mod constant să distrugă planurile lui Dumnezeu. El ne minte, ispitindu-ne să credem că putem avea relații sexuale și în afara căsătoriei. Folosește presiunile zilnice și natura noastră păcătoasă pentru a-și îndeplini scopul în viețile noastre. Ceea ce începe ca fiind numai un „gând trecător” poate să ne ispitească rapid să acționăm în mod păcătos (Iacov 1:14-15). 

 

Aceste păcate pot implica pornografia, curvia, adulterul, prostituția, homosexualitatea și alte practici sexuale nedumnezeiești. Indiferent de ce fel de păcate ne biruiesc, trebuie să recunoaștem că pofta este la rădăcina păcatului nostru (1 Ioan 2:16, Galateni 5:16-20).

 

Pofta ne orbește și ne conduce mai adânc în păcatul sexual (1 Timotei 4:1-2, Romani 1:21-27, Efeseni 4:17-19).

 

Fiecare păcat are același sfârșit (Romani 6:23) și poate purta consecințe mortale de boală, și mai rău: moarte spirituală.  

  

Rupe lanturile

 

Pentru a rupe legăturile păcatelor sexuale, trebuie să te pocăiești. Acest lucru înseamnă o schimbare totală a direcției, departe de păcat și ispite, către harul, iertarea unui Dumnezeu iubitor. Dacă ai permis poftei să-ți controleze viața, cedează Domnului în timp ce Duhul Sfânt te convinge de păcat. Dumnezeu te va ierta și te va curăța fizic, emoțional și spiritual dacă vei merge înaintea Lui cu o inimă smerită (1 Ioan 1:8-9, Psalmul 103:12, Romani 6:23).

 

Dacă nu știi că Isus este Mântuitorul tău, roagă-te astfel: „Isus, știu că ai murit pentru mine. Mulțumesc pentru că m-ai salvat din păcatele mele. Îți cer să fii Domnul și Mântuitorul vieții mele.”

 

Odată ce-L cunoști pe Isus ca Mântuitor, odihnește-te în cunoștința faptului că El se identifică cu luptele tale și că dorește să te elibereze (Evrei 4:14-16).

 

El te va ajuta să câștigi victoria.

 

Luptând în bătălia zilnică

 

Pentru a birui ispitele cu care te confrunți continuu, urmează planul simplu al lui Dumnezeu:

 

Stai neclintit împotriva ispitelor (Iacov 4:7; 1 Petru 5:6-9; 2 Timotei 2:22).

Mărturisește-ți păcatele unui frate sau unei surori în Hristos și roagă-te pentru vindecare  (Iacov 5:16).

Ascunde Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta (Psalmul 119:11), crezând în puterea lui (Evrei 4:12).

Slujește-I Domnului cu sacrificii de laudă (Evrei 13:15) până când pacea și bucuria Domnului te va umple (Isaia 26:3). Mai mult de atât, schimbarea trebuie să vină din interior (vezi Proverbe 23:7). Umple inima ta cu gândurile lui Dumnezeu, nu gânduri lumești. Și amintește-ți, Biblia spune că te poți bizui pe Dumnezeu, că El nu te va lăsa să fii ispitit prea mult și îți va arăta cum să scapi de ispită (1Corinteni 10:13).

În final, fii o parte activă  într-o biserică plină de Duhul Sfânt. Studiază Cuvântul zilnic. Roagă-te constant și împrietenește-te cu alți creștini. Dacă continui să cedezi ispitei, poate ai nevoie de ajutorul unui slujitor, consilier și/sau alți parteneri de rugăciune.

 

În timp ce te rogi

 

Te lupți cu păcate sexuale? În ciuda puterii pe care aceste păcate o au peste noi, poți avea victorie prin sângele lui Isus și harul Lui de a trăi în fiecare zi. Roagă-te chiar acum: „Tată, iartă-mă și curăță-mă de păcatele sexuale care m-au ținut despărțit de dragostea Ta. Ajută-mă să recunosc și să accept puterea pe care Isus o oferă pentru a mă restaura, a mă face întreg. Ajută-mă să fug de toate influențele care mă fac să păcătuiesc și dă-mi blândețea și smerenia de care am nevoie ca să mă încred într-un frate sau soră în Hristos și să fiu vindecat. Încurajează-mă și întărește-mă cu sfântul și puternicul Tău Cuvânt. Amin.”

 

Cuvântul lui Dumnezeu în ce privește puritatea morală

 

„Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, și voi face eu din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:15, 19-20). 

 

Versete pentru studiu

 

1 Tesaloniceni 4:3-8 – Voia lui Dumnezeu în ce privește sexul

Proverbe 2:12-22; 6:20-35 – Nevoia pentru Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciune

Psalmul 51:7 – Siguranța curățării

Iacov 1:12 – Recompense pentru rezistarea la ispitele sexuale

Ea nu se poate supune lucrurilor care sunt împotriva naturii sau a legii lui Dumnezeu. Este important să ne amintim că soțul și soția sunt parteneri. Cineva a subliniat faptul că soția a fost făcută din coasta bărbatului, și nu din capul sau piciorul acestuia. Ea nu trebuie să-l domine pe bărbat, dar nici nu trebuie călcată în picioare ca un preș de către acesta. Soțul și soția au fost creați să fie parteneri de viață, împărtășind o relație vie care va demonstra că bărbatul este capul familiei, atâta timp cât este supus lui Hristos.

 

Descarca in format PDF

https://alfaomega.tv/viata-spirituala/110-familie-relatii/1958-biruinta-asupra-pacatelor-sexuale

 

///////////////////////////////////////

Așa poți găsi ieșirea din ispită

 

Dumnezeu are pregătită în fiecare ispită câte o cale de scăpare pentru noi, dar nu scrie nicăieri că ispita dispare …

 

 

Vern Nicolette

Așa poți găsi ieșirea din ispită

 

 

 

 

 

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” 1 Corinteni 10:13.

 

Scăparea

În 1 Corinteni 10:13 scrie despre momentul ispitei, în care Dumnezeu deschide o scăpare, ca noi să o putem purta. Speranța noastră este ancorată în faptul că Dumnezeu măsoară fiecare ispită, ca noi să o putem purta! El are o scăpare pentru fiecare ispită. Ieșirea este să mergem în fața tronului de har și să ne rugăm pentru har în ziua necazului; cu alte cuvinte, chiar înainte de a cădea. Atunci avem promisiunea lui Dumnezeu că vom primi har, adică putere și ajutor, la momentul potrivit, ca să putem rămâne în picioare după ce am biruit totul. (Evrei 4:16; Efeseni 6:13).

 

În Corinteni 10:13 nu scrie că Dumnezeu ne dă o ieșire din ispită ca ea să înceteze; din contra, El ne dă scăparea din ispită ca să o putem purta. El ne-a promis puterea Duhului Sfânt ca sprijin, și să putem purta ispita. Este vorba despre același Duh etern care L-a întărit pe Isus în zilele când a fost pe pământ. Acest Duh L-a întărit pe Isus ca să Se jertfească lui Dumnezeu ca un Miel fără vină. (Evrei 9:14.)

 

Această cale de scăpare deschide posibilitatea de a nu suferi înfrângerea în timpul ispitei. Totuși, noi trebuie să alegem să suferim în fire. Din natură noi am vrea orice, numai să nu suferim în fire, sperând că Dumnezeu va găsi o cale de scăpare din necaz, ca el să înceteze. Dar nu asta scrie în biblie. Așa au gândit copiii lui Israel în Vechiul Testament și și-au ratat oportunitatea de a intra și cuceri țara. Când au ales să nu profite de șansa oferită de Dumnezeu, practic ei au ocolit o victorie mare împotriva dușmanilor lor și s-au ales cu o călătorie lungă de 40 de ani pe lângă dușmanii lor.

 

Care este calea de ocolire în jurul dușmanilor? Atâta timp cât nu mă conform cu soluția pregătită de Dumnezeu pentru mine, eu ocolesc pe dușmanii mei. Poate rămân în situație, dar dacă păstrez gânduri negative despre ceilalți – gânduri de nerecunoștință, de judecată la adresa celorlalți sau dacă am așteptări din partea lor, atunci eu ocolesc pe dușmanii mei. Adevărul este că dușmanii mei locuiesc în firea mea și asta nu are nimic de-a face cu ceilalți sau cu circumstanțele vieții mele. Un țap ispășitor sau o scuză pot avea scopul ca scutească firea de suferință. De aceea se aude plânsetul firii: „Ceilalți sunt problema!” Dar când, prin harul lui Dumnezeu, refuz gândurile negative, de nemulțumire, de judecată și orice pretindere din partea celorlalți din mintea mea, atunci pot vedea foarte clar că firea mea este problema. Atunci trec direct prin dușmanii mei și intru în Țara Promisă.

 

Hai să nu alegem exemplul lui Israel, ci să alegem scăparea din situație oferită de Dumnezeu – soluția în care eu trebuie să port ispita; în care primesc putere de a suferi în fire și de a termina cu dușmanul meu – păcatul! (1 Petru 4:1). Este evident că aceasta provoacă o suferință scurtă și temporară. (2 Corinteni 4:17-18). Dar tocmai prin acea suferință pot înceta eu să mai păcătuiesc! Tocmai aici pot să distrug dușmanii mei, pot să pun capăt tiraniei lor care mă făcea să merg an după an în pustie fără niciun sfârșit. Care dintre suferințe crezi că este mai bună? Apostolul ne anunță că “trebuie să trecem prin multe necazuri pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu.” Fapte 14:22. Da, prin multe necazuri, ocolind multe necazuri. Astfel noi intrăm în împărăția care este plină de dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

 

Dumnezeu să ne întărească puternic să alegem ieșirea care merge prin suferințe, nu prin jurul lor. Dumnezeu a creat această cale de scăpare, o cale afară din toată nedreptatea, neliniștea și nefericirea! Fericit este fiecare om care se folosește de această ofertă!

 

Acest articol a fost publicat prima dată sub titlul „Calea de scăpare din ispită” în biserica periodică a BCC Comori Ascunse, ediția din iunie 2014.

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

 

///////////////////////////////////////

Satan zdrobit sub picioarele tale

Cum poate Satan fi făcut fără putere în viața ta?

Elias Aslaksen

Satan zdrobit sub picioarele tale

 

 

 

 

 

«Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.» Romani 16:20.

 

Cuvinte mai puternice decât acestea nu există! Cuvinte mai mari ca acestea nu există! Însă cel mai bun lucru este că ele sunt adevărate. Totuși, mi-e teamă că sunt unele dintre cele mai necunoscute și desconsiderate.

 

Când Satan este zdrobit sub picioarele tale, dragă cititorule, aceasta nu înseamnă că el nu mai există sau că nu mai este liber. El va fi odată legat, și nu va mai avea posibilitatea să abată pe oameni, iar în final va fi aruncat în iazul cu foc, dar acum el este liber și lucrător și înșeală, strică și stăpânește toate lucrurile. El face aceasta la toți acei care se lasă înșelați, stricați și stăpâniți – toți acei care nu au primit harul de a se împotrivi puterii lui.

 

De aceea, faptul că el este zdrobit sub picioarele tale înseamnă că puterea lui de decepție și de distrugere sunt zdrobite pentru tine, și astfel, el nu te mai poate conduce la cădere; el nu mai are niciun fel de putere asupra ta.

 

Aceasta va face Dumnezeu!

 

Posibil pentru noi

Omenește vorbind – și gândit – este de-a dreptul incredibil ca așa ceva extrem de mare să i se întâmple unui om sărman și sărac, care a fost complet un rob al păcatului și al lui Satan. Dar cuvintele Scripturii sunt cuvinte adevărate, cuvinte ale vieții, și, după cum Isus a spus, totul este posibil pentru cel care crede. (Marcu 9:23), așadar, aici este inclus și acest cuvânt care spune că Satan va fi zdrobit sub picioarele noastre.

 

Este mult mai ușor să crezi că Satan este zdrobit sub picioarele lui Isus Hristos! Acest lucru este și o mângâiere și ajutor – că Satan a fost zdrobit sub picioarele lui Isus; dar cât de mult mai slăvit va fi când acest dușman groaznic, care te-a chinuit toate zilele vieții tale, într-o zi minunată, va fi zdrobit sub picioarele tale!

 

O făgăduință fantastică

Zdrobit este un cuvânt puternic! Un cuvânt slăvit pentru cel ce crede! Aceasta trebuie să însemne că puterea lui de distrugere este scoasă din joc când este vorba de tine.

 

Hai să repetăm cuvântul: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.” Este vorbire hotărâtă. Se va întâmpla! Fără îndoială. Nu este niciun „poate” aici. Dumnezeu însuși va face asta. Și nu va lua 30 de ani, ci se va întâmpla cu repeziciune, așadar la începutul vieții tale de creștin sau imediat după ce ai citit sau auzit asta. Nu va fi doar un mic ajutor sau un ajutor substanțial în lupta ta cu Satan și cu lucrările lui. Nu, ci Satan va fi zdrobit. Toată propoziția este hotărâtă și clară! Este vorbirea lui Isus, făcută cu putere și nu cu vorbirea neclară a fariseilor cu „da și poate.”

 

Cum primește Satan puterea asupra oamenilor?

Acum vine întrebarea principală: Cum se va întâmpla asta? Cel mai ușor găsim răspunsul punând întrebarea opusă: Cum capătă el putere asupra unui om? Satan preia puterea într-un om când îl ispitește să păcătuiască, iar când păcatul este înfăptuit, diavolul continuă să pârască pe acel suflet zi și noapte. Atunci omul și-a pierdut pacea, bucuria, puterea și curajul.

 

Dar cum reușește el să ne convingă să facem un lucru atât de prostesc – să păcătuim? Cum ne poate face să mușcăm momeala lui? Există o singură explicație la acest lucru, și aceasta este că ne face să credem că acel lucru la care suntem ispitiți este mare și valoros. Face momeala să fie mare și atractivă în ochii noștri!

 

Cum își pierde Satan putearea asupra unui om?

Care este atunci scăparea din această cursă? Cum să procedăm ca Satan să-și piardă puterea în viața noastră? Răspunsul ne stă aproape pe limbă: tocmai prin a primi ochi deschiși pentru a vedea că ispita și momeala lui, împreună cu tot ce el poate oferi sunt foarte mici, nimicuri, da chiar mai rău decât nimic – un minus veșnic, o pieredere veșnică!

 

Când această lumină a vieții intră în interiorul tău, atunci Satan, în mod automat și-a pierdut puterea asupra ta. Atunci el este, la propriu vorbind, în duh și în adevăr, zdrobit sub picioarele tale! Căci cine poate fi atras și momit, de propria lui poftă (Iacov 1:14), să facă ceva împotriva lui Dumnezeu, doar pentru a obține un mare minus, o pierdere veșnică? Cine dorește să să-și piardă fericirea? Cine dorește durere și chinuri în focul iadului?

 

Motivul pentru care un om păcătuiește nu este niciodată altul decât acela că el este atât de orbit, încât vede lucrul la care este ispitit ca ceva mare. În asta constă ispita! Aceeași este metoda prin care noi reușim să obținem pește în cârlig și să prindem șoareci în capcană. Lucrul pe care omul îl admiră are putere asupra sa. Ceea ce este mare în ochii tăi are puterea asupra ta – ești atras în acea direcție.

 

Dacă lucrurile la care Satan ne ispitește devin o pierdere veșnică pentru noi, atunci el își pierde toată puterea asupra noastră. Da, în aceeași clipă în care se luminează lucrurile pentru ochii noștri, el și-a pierdut puterea. Și astfel ispita „moare” – ea nu mai are acel efect de atracție ispita încetează a mai fi ispită.

Satan este domnitorul întunericului. Imediat cum vine lumina lui Dumnezeu, el și-a pierdut puterea și stăpânirea. Lăudat fie Dumnezeu!

 

Cuvântul lui Dumnezeu ca lumină

Cuvântul lui Dumnezeu luminează toate lucrurile, și totul și toți își primesc valoarea corectă. Când Satan are putere asupra unui om, motivul este că acel om nu a socotit valoarea corectă a lucrurilor, iar aceasta vine, mai departe, de acolo că omul nu a primit Cuvântul lui Dumnezeu în inima sa, chiar dacă îl are în minte și în gură.

 

Cuvântul ne arată foarte clar că nimic din această lume nu este mare în sine însuși. Dumnezeu este mare! Mântuirea este mare! Credința, nădejdea și dragostea sunt mari! Înțelepciunea, dreptatea și adevărul sunt mari! „Frica de Dumnezeu însoţită de mulţumire este un mare câştig.!” 1 Timotei 6:6. Așadar: să te mulțumești cu puțin, sau chiar nimic, înseamnă un lucru mare! Complet împotriva la percepțiilor și ideilor oamenilor! De ce nu vede omul astfel lucrurile? Pentru că nu a luat la inimă acest cuvânt, această lumină. Omul este în întuneric, în ce privește acest domeniu, și Satan stăpânește acolo. El vine cu ispita de a primi tot mai mult din cele pământești, pentru că omul, din cauza întunericului său, vede lucrurile ca un câștig, și astfel, el mușcă din momeala diavolului. Acest lucru este foarte simplu și la îndemână de înțeles.

 

Lumina luminează în inimile noastre

Cel care este ca un copil mic, el este mare – conform cuvintelor lui Isus. Dar cine și-a pus pe inimă acest cuvânt al vieții? Cine l-a primit cu seriozitate profundă? Și tocmai din cauză că această lumină nu există în inimă, se fac o mulțime de păcate: încăpățânare, poftă de a stăpâni, pofta de ceartă, etc. De aceea are Satan putere în lume.

 

Cuvântul lui Isus luminează ca stelele de pe cerul de seară. Noi trebuie să lăsăm ca aceste cuvinte ale vieții să lumineze în inima noastră – atunci întunericul dispare, și Satan este zdrobit sub picioarele noastre. Despre asta scrie Pavel în Romani 16:20.

 

„Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru.” Matei 2:26. Acest verset este exact opusul la ce Satan zugrăvește în fața oamenilor. Toți păcătoșii vor sus și tot mai sus. Isus a mers în jos – sub toți.

 

„Pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Luca 16:15. Așadar, este mai puțin decât nimic! Este pe minus!

 

Când observăm cum stau lucrurile în lumina corectă, atunci Satan își pierde puterea în aceeași secundă în care omul primește și ține tare de lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

O, cum Satan a înșelat și continuă să înșele pe oameni; cum a întors pe dos înțelegerea și valorile! Îmi amintește de cum copiii mici aleg moneda de 5 coroane în loc de cea de 10 coroane, pentru că moneda de 5 coroane este mai mare!

 

Decepția acestei lumi

Nimic din banii, mâncarea, băutura, hainele, casele, mașinile, avioanele, iubitul/iubita, soțul/soția, cinstea de la oameni, jobul prestigios, salariul mare, influența în lume, mulțimile de oameni, puterea fizică, cunoștința, educația sau orice altceva din această lume nu este mare! Toți suntem înșelați chiar din copilărie. Suntem crescuți într-o înșelăciune.

 

Voia și călăuzirea lui Dumnezeu sunt mari. Când un lucru devine un bun mare pentru noi, de exemplu partenerul de viață, atunci acel bărbat sau acea femeie nu sunt mari, ci voia și călăuzirea lui Dumnezeu. Să te căsătorești după voia lui Dumnezeu este mare, dar aceasta nu înseamnă că a fi necăsătorit este un bun mai mic decât a fi căsătorit. Acel bărbat sau acea femeie care se potrivește pentru tine, după considerația lui Dumnezeu, devine un bun mare, dar să te căsătorești împotriva voii lui Dumnezeu, să nu mai vorbim despre a cădea de la Dumnezeu pentru a-ți găsi un bărbat, este un mare minus pentru timp și veșnicie.

 

Puterea lui Satan zdrobită

Rezultatul acestei lumini este că nu te mai lași momit și speriat. Ceea ce trebuia să te ademenească și să te sperie își pierde valoarea și, implicit, și puterea. Este un nimic. Nu are nicio valoare! Este cenușă. Nu primești bucurie adevărată dacă obții acel lucru! Nu este o pierdere mare dacă pierzi acel lucru. Nu te face nici mai sărac, dar nici mai bogat. Nu câștigi nimic și nu pierzi nimic. Doar ceea ce este mare în ochii noștri are putere asupra noastră.

 

Satan își pierde puterea asupra ta prin faptul că tu primești ochi deschiși să vezi că momeala lui este un mare nimic. Satan stăpânește asupra împărăției întunericului. Imediat cum această lumină a vieții intră în inima ta, el și-a pierdut puterea asupra ta!

 

Satan este zdrobit sub picioarele tale!

Amin!

 

Acesta este un fragment dintr-o broșură publicată în 1942 în Stiftelsen Skjulte Skatters (Comori Ascunse).

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag | brunstad.org

 

/////////////////////////////////////////

De ce a spus Isus, „Du-te și nu mai păcătui,” dacă asta este imposibil?

 

 

Chiar este posibil să „nu mai păcătuiești?”

 

De ce a spus Isus, „Du-te și nu mai păcătui,” dacă asta este imposibil?

În Ioan 8:11 Isus îi poruncește femeii curvare „Du-te și nu mai păcătui.” De ce ar ar spune El asta dacă ar fi imposibil să te oprești să mai păcătuiești?

 

Multe explicații diferite au fost sugerate, în grade variate de ridiculozitate. Unii oameni zic că Isus a intenționat același lucru ca și un părinte care le spune copiilor lui să înceteze să își mai muște unghiile – sperând să se oprească, dar realistic, neașteptând ca aceștia să renunțe la acest obicei. Alți oameni sunt de părere că Isus a vrut să fie sarcastic și i-a spus femeii să se ducă și să nu mai păcătuiască pentru că a vrut să îi demaște pe farisei. Se pare că toți au o explicație pentru versetul acesta, una mai elaborată și mai îndepărtată decât alta. Aproape nimeni nu a îndrăznit să privească versetul în modul acesta: dar dacă Isus a vorbit serios în ce a spus?

 

Ce înseamnă să „nu mai păcătuiești”

Dar dacă „du-te și nu mai păcătui” este de fapt o poruncă la a te duce și a nu mai trăi în păcat? Este asta imposibil? Ce a vrut să zică Isus? Până la urmă, Ioan scrie că noi suntem mincinoși dacă spunem că nu avem păcat. (1 Ioan 1:8)

 

Versetul din Iacov 1: 14-15 ne dă o descriere  bună la acest păcat pe care îl avem toți. „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”

 

A avea păcat în trupul nostru nu înseamnă că noi trebuie să cedăm în aceste ispite.

 

Păcatul locuiește în interiorul tuturora. Până la urmă, propriile pofte sunt cele care ne atrag și ne ispitesc. Același lucru vrea să spună și Ioan când scrie că avem păcat. Dar faptul că noi avem păcat în trupurile noastre nu înseamnă că trebuie să cedăm în aceste ispite. Doar atunci când pofta a zămislit, noi face păcat. Cu alte cuvinte, doar atunci când eu sunt de acord cu gândurile și ispitele care se ridică, se poate spune că eu am păcătuit.

 

Așadar, atunci când Isus spune, „Du-te și nu mai păcătui”, El nu așteaptă ca această femeie să își lase firea ei păcătoasă la ușă și să nu mai fie ispitită niciodată. El îi zice să spună nu păcatului care locuiește în ea și să oprească pofta de la a zămisli; să împiedice ispita să devenă păcat.

 

Și nu este aceasta oare aceeași poruncă pe care ne-o dă și nouă?

 

Puterea crucii

Nu spune oare Isus însuși, „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze?” (Luca 9:23) Ce a vrut să zică El atunci cu aceasta că noi ar trebui să ne lepădăm de gândurile și poftele care ne atrag și ne momesc? Că noi ar trebui să ne luăm crucea și omorâm aceste gânduri înainte de a deveni păcat? În acest mod urmăm noi exemplul lui Isus, ispitiți, dar totuși, fără păcat? (Evrei 4:15)

 

Să ne luăm crucea – aceasta este cheia. Dacă noi facem asta – dacă nu lăsăm niciodată aceste pofte să devină păcat – atunci noi Îl urmăm pe Isus, întocmai cum a poruncit El. Atunci noi împlinim porunca „Du-te și nu mai păcătui.”

 

„Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Romani 8:13.

 

„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Coloseni 3:5

 

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Galateni 5:24.

 

Este clar că pentru a fi ei lui Hristos, noi trebuie să facem exact aceasta „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile” Ioan 14:15.

 

Este deci posibil?

Când vei încerca să trăiești această viață de biruință asupra păcatului, vei afla repede că este mai ușor de zis decât de făcut. În ciuda intențiilor noastre bune, noi cădem din nou, din nou și din nou.

 

„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” Galateni 5:16. Cheia este a umbla în Duhul. Iar a umbla în Duhul înseamnă să fii ascultător de Duhul. Dacă noi facem asta, atunci este scris destul de clar ce se va întâmpla. Noi nu vom împlini poftele firii. Și dacă noi nu împlinim pofta firii – ispita de a păcătui – atunci nu am păcătuit!

 

A umbla în Duhul înseamnă a fi ascultător de Duhul.

 

Este ușor să inventezi o sumedenie de motive din care reiese de ce este imposibil să „Te duci și să nu mai păcătuiești.” Te poți gândi că Isus i-a vorbit în mod special femeii în cauză și doar cu privire la curvie. Poți spune că El a zis aceasta doar să le dea o lecție fariseilor și că nici măcar nu a vorbit serios când a spus aceasta. Poți spune că El a intenționat-o ca un îndemn să încercăm din răsputeri până când inevitabil vom cădea.

 

Dar de fapt, Isus nu a spus niciunul dintre aceste lucruri

 

Ceea ce a spus El a fost „Du-te și nu mai păcătui.” Iar eu personal sunt convins că Isus a intenționat ce a spus. Îmaginează-ți o secundă că Isus ar fi știut că lucrurile aveau să decadă. Imaginează-ți că El știa că cuvintele lui vor fi înregistrate și împărtășite și propovăduite printre credincioși, 2000 de ani după întâmplare.

 

Îmaginează-ți că El a ales să spună „Du-te și nu mai păcătui” pentru că intenția Lui a fost ca noi să mergem și să nu mai păcătuim. Niciodată. Nici măcar o singură dată. Și El nu S-a referit doar la acea femeie, doar în această situație, ci la noi toți. La toți credincioșii Lui.

 

Biblia nu este făcută pentru a se reduce din ea și să fie examinată, explicată și interpretată. Este făcută să fie citită și să asculți de aceasta. Ce spune aceasta? Este de fapt ce înseamnă. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scrisă de oameni cu frică de Dumnezeu, inspirați de Dumnezeu. Nu este nimic din ce este acolo care nu ar trebui să fie acolo. Dumnezeu a știut ce va face. Eu am încredere în El.

 

Tu ai?

https://crestinismactiv.ro/satan-zdrobit-sub-picioarele-tale

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Adevarul despre Organismele Modificate Genetic (Esti ceea ce mananci!); Vesti proaste la sfarsit de octombrie:WWF si IPCC arata ca oamenii isi distrug planeta mai eficient si mai rapid decat era prevazut ; Contaminarea genetică a planetei – inginerie genetică și celulară-

știința ingineriei genetice’; Poluarea genetică iese din control, ecoinforma; O nouă rasă umană, creată în laborator. Cum va reuși manipularea genetică să dezvolte super oameni; Manipularea genetică şi … (II); MANIPULARE GENETICĂ ȘI CLONARE REPRODUCTIVĂ (OMG-URI, ADN, CODIFICARE GENETICĂ, CRISPR);  Clonare umană! Clonarea: argumente pro și contra. Argumente împotriva clonării umane; O provocare străină principiilor şi valorilor Bisericii noastre; Omul modificat genetic ar putea deveni realitate în următorii doi ani; Mutații în ADN-ul Nostru, 3 spirale în ADN, puteri paranormale;O opinie duhovnicească! Părintele Elpidie ne avertizează despre încercarea globală de modificare a ADN-ului uman prin intermediul vaccinurilor. În ADN-ul uman este suflarea lui Dumnezeu… Nu e dubios cât de rapid au dezvoltat această tehnologie cu ARN? Supercreierul, de Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi; Usa secreta catre succes. Puterea cuvantului rostit; Jocul vietii. Cuvantul este bagheta ta magica; Crima vaccinării obligatorii: conform prospectelor, vaccinurile nu sunt evaluate din punct de vedere carcinogen sau mutagen și nici din punct de vedere al impactului asupra fertilității celor injectați cu ele!!! ROMÂNIA DIN FARFURIA MORTALA… Plantele modificate genetic, un test făcut pe sănătatea noastră? Nimeni nu controleaza alimentele modificate genetic din Romania; Twitter suspendă contul lui Robert Malone, cel care a inventat tehnologia ARN mesager. Medicul era împotriva obligativităţii vaccinării; Juncker îi cântă ode lui Marx, după sute de milioane de victime. Şocant, sau poate că nu  … ONU a afișat „Fiara” din Apocalipsa in fata sediului din New York chiar când „semnul” QR devine aproape obligatoriu;Platforma de socializare a lui Donald Trump – Truth Social s-a lansat! Uite ce se ni pregătește! A apărut raportul Forumului de la Davos: Identitatea digitala, pașaportul universal, creditele sociale si Internetul corpurilor; Apocalipsa 5G – subtitrat în limba română. Cea mai distrugătoare tehnologie care s-a creat vreodată; Articole din categoria: Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?) „Nu veți avea libertatea noastră, nu veți avea copiii noștri și ne vom salva democrația!”; Mercenarii lui Soros și distorsionarea realității; «Tu și bomba atomică», de George Orwell; «Nu rezintă celula?», de Mircea Eliade; Apocalipsa pădurilor românești – MUNȚII APUSENI – BLESTEMUL AURULUI VERDE; (De ce ne temem,nu scapammm)Manipularea pentru toți sau Fereastra Overton; Armata SUA, Statul Paralel și Inocența americană… Curiozități despre Stalin. De ce avea semne pe față și cum a decis să-și lase fiul să moară?

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Armata SUA, Statul Paralel și Inocența americană

 

În timp ce doar 11% dintre americani au încredere în Congres, 74% au „o mare sau destul de multă” încredere în armată, care depășește cu mult ziarele (23%) și chiar Curtea Supremă a SUA (37%). În mod similar, CIA și FBI obțin un rating „excelent” de la 58% dintre americani. În timp ce venerația față de armată este destul de comună în întreaga lume – poate legată de frica evoluționistă – se cuvine să fim puțin mai critici și obiectivi. Americanii acceptă orbește toate verdictele de la agențiile de informații. Creșterea armatei colosale și a Statului Paralel sunt fenomene noi în istoria americană, iar un control fără pasiune subliniază nevoia de mai multă vigilență din partea noastră.

 

Complex militar-industrial – Eisenhower

 

În timp ce mulți americani consideră că este eretic să pună sub semnul întrebării armata SUA, nimeni altul decât un general militar de cinci stele și un președinte american a făcut exact asta. Într-un extraordinar discurs de adio din 1961, Eisenhower a intrat la televiziunea națională și a spus: „Trebuie să ne ferim de dobândirea unei influențe nejustificate de către complexul militar-industrial. Potențialul pentru creșterea dezastruoasă a a unei puteri prea mari există și va persista”.

 

Un astfel de discurs ar fi acum luat în râs ca o teorie a conspirației și chiar etichetat drept trădător.

 

CIA – Truman

 

Ghici cine a crezut că CIA sa transformat într-o Gestapo americană? Harry Truman, președintele SUA care a creat CIA. El a spus în biografia sa: „Acei oameni din CIA nu doar raportează despre războaie, ci ies și își fac propriile lor (războaie) și nu există nimeni care să țină evidența la ceea ce fac. Cheltuiesc miliarde de dolari pentru a provoca necazuri. CIA a devenit un guvern propriu”.

 

Fostul director al CIA, William Colby, a descris cultura CIA în memoriile sale astfel: „un cult al inteligenței… care se consideră a fi deasupra proceselor normale ale societății, cu propria sa rațiune și justificare, dincolo de constrângerile Constituției…”.

 

Intervenție în alegeri și lovituri de stat din partea CIA

 

Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, CIA s-a amestecat în peste 80 de alegeri străine din întreaga lume (nu includ lovituri de stat și schimbări de regim!).

 

Comitetul bisericesc al Senatului SUA, în 1975, a documentat mai multe cazuri de amestec al SUA în treburile interne ale altor națiuni. Operațiunile au inclus valize cu numerar pentru a mitui politicieni și alegători, manuale pentru război psihologic, știri false senzaționale, proteste în masă organizate, opoziții violente armate etc.

 

Începând cu anii 1980, Deep State și-a rafinat planurile pentru schimbări de regim, recurgând la utilizarea ONG-uri sofisticate precum USAID, NED și Open Society Foundations a lui George Soros.

 

Întrebat dacă americanii se mai amestecă în alegerile din alte țări, directorul CIA James Woolsey a zâmbit și a răspuns: „Myum, myum, myum”.

 

Există dovezi incontestabile pentru unele dintre loviturile flagrante, datorită documentelor declasificate CIA – de exemplu, răsturnarea liderilor aleși democratic în Iran în 1953 și în Guatemala în 1954.

 

Asasinări

 

„Fișierele JFK” lansate recent din arhivele CIA arată planuri detaliate de asasinare a lui Fidel Castro, care includ trabucuri care explodează și costum de scafandru cu șireturi împotriva tuberculozei. Alți lideri vizați în aceste documente îi includ pe generalul Trujillo din Republica Dominicană și Patrice Lumumba din Congo.

 

William Blum a făcut cercetări ample și a documentat numeroase asasinate străine – de succes și de încercare – de către CIA și/sau armata SUA.

 

Teoretic, nimic nu oprește mașina de ucidere să funcționeze în SUA. Chiar și intelectuali precum David Talbot – fondatorul revistei Salon și editorul revistei Time – sunt convinși că unii din eșaloanele de vârf ale CIA l-au asasinat pe JFK.

 

De asemenea, președintele Truman părea să sugereze același lucru când a scris un articol de opinie extraordinar în Washington Post, la o lună după asasinarea lui JFK, spunând că operațiunile secrete ale CIA trebuie să fie încheiate.

 

Apropo, expresia „teoreticianul conspirației” a fost inventată de CIA în 1967 pentru a discredita pe oricine contestă narațiunile oficiale!

 

Dictatori și tirani care stăpânesc

 

În acest moment, SUA armează/finanțează aproximativ 3 din 4 dintre toți dictatorii din întreaga lume! Cum este asta pentru răspândirea libertății și a democrației? În ultimul secol, SUA au sprijinit și instalat numeroși tirani brutali și autoritari din întreaga lume. Suharto din Indonezia, de exemplu, a ucis două milioane de oameni, dar a fost iubit de Occident, deoarece a lăsat corporațiile occidentale să-i exploateze poporul și să-i jefuiască țara.

 

Naziști și jihadiști

 

După înfrângerea lui Hitler, SUA au recrutat peste 1.000 de naziști, inclusiv oficiali de rang înalt, pentru a lucra împotriva Uniunii Sovietice.

 

În cadrul Operațiunii Paperclip, CIA a adus numeroși oameni de știință naziști în SUA.

 

Mai mult, SUA au antrenat, înarmat și finanțat teroriști islamici din Afganistan, Cecenia, Libia, Siria etc., pentru a duce războaie prin procură.

 

Trafic de droguri

 

Din 1950 până în 1975, CIA – folosind o flotă de avioane și elicoptere cunoscută sub numele de Air America – a fost implicată în traficul masiv de heroină din zona Triunghiului de Aur din Myanmar, Thailanda și Laos.

 

După războiul din Vietnam, Deep State-ul din anii 1980 a folosit heroină în Afganistan pentru a lupta cu URSS și cocaină în America Centrală pentru a lupta împotriva liderilor de stânga. Potrivit lui Gary Webb, CIA a importat și cocaină în SUA.

 

În 1998, un congresman a introdus în circuitul oficial un document șocant numit «A Tangled Web: A History of CIA Complicity in Drug International Trafficking» care rezumă activitățile nefaste ale CIA în domeniul drogurilor din 1947 până în 1996.

 

De la invazia americană a Afganistanului după 9/11, cultura de opiu acolo a explodat. Corelație sau cauzalitate? După cum a dezvăluit o investigație a NY Times în 2009, cel mai mare traficant de droguri afgan era pe statul de plată al CIA.

 

Propaganda și operațiuni psihice

 

Operațiunea Mockingbird a CIA a fost o operațiune extinsă de infiltrare și control a tuturor organizațiilor de știri majore. În ultimele decenii, CIA și Pentagonul au participat activ la peste 800 de filme importante și 1.000 de emisiuni TV pentru a se asigura că mesajul corect (de propagandă) ajunge la public.

 

Documentele declasificate despre MK-Ultra și alte programe și experimente de control al minții și de spălare a creierului – LSD și numeroase alte medicamente, hipnoză, șoc electric etc. – care par a fi chiar dintr-un film de groază SF.

 

Războaie și minciuni

 

Îți amintești de toate înșelăciunile și frica care i-au convins pe americani să meargă în războiul din Irak după 9/11?

 

– Saddam încerca să cumpere uraniu;

 

– A reconstituit arme nucleare;

 

– Va exista un „nor ciupercă” în SUA;

 

– Avea arme biologice în laboratoare mobile etc;

 

– Ar putea lansa arme chimice împotriva Israelului și a soldaților britanici (în Cipru) în doar 45 de minute.

 

Prin insinuări și minciuni goale, Establishment-ul a convins 70% dintre americani că Saddam a fost responsabil pentru 11 septembrie și chiar pentru atacul cu Antrax care a urmat.

 

Înapoi în istorie, există multe astfel de minciuni, inclusiv afirmația despre ceea ce s-a întâmplat în Golful Tonkin care a ajutat SUA să lanseze războiul din Vietnam.

 

Războaie și corporatism

 

Fiecare american ar trebui să citească mărturia uimitoare a generalului Smedley Butler, intitulată «Războiul este o rachetă».

 

Cartea lui John Perkins «Confessions of an Economic Hit Man» este o altă citire obligatorie pentru a înțelege modul în care băncile și corporațiile conduc geopolitica, loviturile de stat, schimbările de regim și războaiele în secolul XXI.

 

Atacurile sub steag fals

 

Cumva, este greu, din punct de vedere psihologic, pentru oameni să creadă că guvernul lor ar putea organiza atacuri sub steag fals. Cu toate acestea, după cum arată documentele recent desecretizate, CIA a avut multe astfel de idei – scufundarea unor bărci pline de refugiați cubanezi sau aruncarea în aer a navelor și apoi învinovățirea lui Fidel Castro; desfășurarea de „campanii de teroare” – propriile lor cuvinte – cu bombe în Miami și Washington DC pentru a-l învinovăți pe Castro; și cumpărarea de avioane rusești pentru a ataca soldații americani spre a începe un război cu Uniunea Sovietică. În mod șocant, aceste planuri au fost aprobate până la șefii de stat major comun și au fost oprite doar de JFK sau de fratele său.

 

Există dovezi convingătoare că CIA a desfășurat atacuri similare cu steag fals – Operațiunea Gladio – în Europa între anii 1950 și 1970 pentru a da vina pe comuniști și a schimba peisajul politic la dreapta.

 

În ultimii ani, în Libia, Siria și Ucraina, atacurile cu steag fals au fost folosite pentru a lansa operațiuni de schimbare a regimului. Acuzații sălbatice, cum ar fi otrăvirea cu Novichok din Marea Britanie de către Rusia, poartă, de asemenea, toate semnele distinctive ale atacurilor false.

 

Tortura și experimentele umane

 

În timp ce politicienii americani sunt pricepuți să plângă cu lacrimi de crocodil din cauza abuzurilor asupra drepturilor omului de către adversari geopolitici, CIA conduce închisori secrete de tortură în multe țări, pentru a evita controlul. Uneori o fac singuri, ca în Guantanamo sau Abu Ghraib, Irak.

 

Potrivit unui raport guvernamental din 1994, sute de mii de americani au fost supuși unor experimente radiologice, chimice, biologice și medicale neetice între 1940 și 1974. Armata SUA a efectuat chiar teste de război biologic pe întreg orașul San Francisco!

 

Bombardând 1.200 de orașe

 

O altă convingere profundă a americanilor este că elitele americane țin întotdeauna la standarde morale înalte, prețuiesc viețile și sunt pline de compasiune. În septembrie 1945, la doar o lună după Nagasaki și Hiroshima, armata americană a elaborat planuri de a lansa 204 bombe atomice asupra a 66 de orașe din URSS, aliatul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și încă aliat la acea vreme.

 

Apoi, un deceniu mai târziu, în 1956, armata americană avea planuri detaliate de a arunca peste 2.000 de bombe atomice și cu hidrogen în 1.200 de orașe din Rusia, China și Europa de Est. Acest lucru ar fi ucis imediat 500 de milioane de oameni, 99% civili nevinovați. Gândiți-vă ce fel de monștri și sociopați ar veni cu astfel de idei genocide. De asemenea, dacă și-ar fi dus la îndeplinire planul psihopat, consecințele nucleare ar fi putut pune capăt întregii rase umane.

 

Războaie perpetue

 

Din 11 septembrie, războaiele SUA/NATO au costat 5,6 trilioane de dolari și au ucis 5 până la 7 milioane de oameni, dar propaganda inteligentă ascunde sau justifică astfel de atrocități. În anii 1990, jumătate de milion de copii irakieni au murit din cauza sancțiunilor americane, despre care secretarul de stat Madeleine Albright a spus că au „meritat”.

 

Războaiele și conflictele sunt extrem de profitabile pentru complexul militar-bancar-informații, care folosește soldați ca pioni. 2,7 milioane de americani au luptat în Irak și Afganistan din 11 septembrie; iar peste 400.000 dintre ei suferă de PTSD.

 

Dacă diplomația, comerțul liber și salariile echitabile devin norma, nu am avea nevoie de 800 de baze militare în 140 de țări pentru a susține dictatori prietenoși, a agresa concurenții și a pune în aplicare schema Ponzi a regimului Petrodolar.

 

Imperiul nesustenabil prosperă pentru că suntem manipulați de mass-media spre a nu-l pune sub semnul întrebării sau contesta.

 

Supraveghere în masă

 

În presupusul tărâm al celor liberi, americanii nu sunt deranjați că NSA îi spionează. În timp ce mulți presupun că este pentru a-i proteja de teroriști după 9-11, Edward Snowden a dezvăluit că colectarea în masă de apeluri telefonice are loc din 1985. Datorită internetului, Deep State înregistrează acum fiecare apel telefonic, mesaj text, video chat, e-mail etc. Niciun politician nu se pronunță împotriva acestui coșmar orwellian.

 

Atacurile asupra WikiLeaks și Julian Assange dezvăluie, de asemenea, cât de mult urăște Deep State transparența și responsabilitatea.

 

Concluzie

 

Zeitgeist-ul din America cere sprijin orb pentru armată, industria de apărare și comunitatea de informații. Ca peștii în apă, americanii și-au pierdut capacitatea de a observa propaganda omniprezentă. Cu toate acestea, ei se cred mai informați și obiectivi în procesarea și reacția la informații. De asemenea, trebuie să fie mai conștienți de ceea ce fac guvernul lor și mass-media. Libertatea și prosperitatea nu sunt obținute și menținute prin ignoranță voită, loialitate oarbă și credință naivă.

 

https://anonimus.ro/2022/02/armata-sua-statul-paralel-si-inocenta-americana/

 

///////////////////////////////////////

 

 

(De ce ne temem,nu scapammm)Manipularea pentru toți sau Fereastra Overton

 

De către Cristian Pătrașcu  

 

Mai întâi un banc despre homosexualitate:

Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul de pașapoarte.

– Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.

– Păi, n-aveți nevoie de pașaport în Europa.

– Europa e prea aproape… Vreau să mă duc la capătul lumii.

– Da’ de ce?

– Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!

– Cum așa?

– Pe vremea lui Antonescu îi împușcau, Gheorghiu-Dej îi închidea la pușcărie, Ceaușescu îi băga la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.

– Așa, și?

– Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…

 

Bancul conține un adevăr și poate are și un substrat teoretic.

Celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, a prezentat în emisiunea sa, Besogon TV, teoria Ferestrei Overton, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice:

„V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, este Imposibil să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inoculat. Din păcate… se poate.

Se numește Fereastra Overton.

Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (Mackinac Center for Public Policy), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, după ce a murit în urma unei catastrofe aviatice.

În conformitate cu Fereasta Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.

Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…

Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.

Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca unii pe alții. Destul de dur, nu?

Este evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.

Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități.

Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.

Tema canibalismului este încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.

Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism?! Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema «Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia». Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism.

Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.

FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.

Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva «Societatea Canibalilor Radicali». Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, «Canibalii Radicali» vor fi observați și menționați de toată mass-media relevantă.

Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:

– tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.

Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICAL în cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat ca fiind bigot și ipocrit.

Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.

Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.

În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.

Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, este de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.

„Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”

„Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”

„Există oameni care doresc să fie mâncați”

„Antropofilii au fost provocați”

„Gustul fructului oprit e mereu dulce”

„Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”

„Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”

„Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”

ș.a.m.d.

(Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani…)

În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.

Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.

În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.

Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:

– „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”

– „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”

– „câți au zăcut prin balamucuri?”

– „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”

– „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?”

Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.

Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale.

De exemplu:

– „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”

– „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”

– „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”

– etc., etc.

Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:

– „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”

Începe să vă „sune” cunoscut?

Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICII CURENTE.

Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.

În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.

Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.

Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.

Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.

FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.

– Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?

– Vreți să publicați un articol despre asta?

– Să cântați un cântec?

– Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?

E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.

Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.

Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.

Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic…

Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.

Uită-te în jur…”.

 

De fapt, Overton a observat un fenomen simplu:

În orice domeniu, la un moment dat, într-o societate se poate discuta un subiect sau o idee cu limite exterioare într-un spațiu îngrădit. Tema sau ideea e acceptată de societate ca atare doar într-un cerc restrâns, care se va putea constitui sau nu într-o „ferestră de oportunități” (fereastra Overton).

Spre exemplu, în urmă cu 50 de ani existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în stadiul de inacceptabil. Au apărut apoi nenumărate imagini și filme cu „OZN-uri” și „ființe extraterestre” care au dus existența lor la stadiul de acceptabil. În ultimii ani, extratereștrii au fost puternic „umanizați”, devenind din inamicii ciudați din ceruri prietenii de pe alte planete. Acum ei nu mai vor să distrugă Pământul, ci să ajute civilizația umană în progresul său. Ba chiar este posibil să fi avut deja o contribuție esențială în acest sens în istorie. Filmele și documentarele au făcut deja posibilă existența lor, ducând tema în stadiul de popular, rațional. În viitorul apropiat este posibil să fie pregătite politici speciale pentru întâlnirea și conlucrarea cu extratereștrii.

 

Fereastra Overton are, deci, șase etape:

1. Inacceptabil – nu se poate deschide subiectul. Este inacceptabil și nociv, vine împotriva vieții și a societății.
2. Radical – se poate discuta despre idee, în cercuri excentrice, este insinuată în societate prin intermediul unor cercuri periferice, care au totuși dreptul la existență, nu?
3. Acceptabil – apar primele opinii mai degrabă favorabile din partea unor personaje considerate respectabile, dornice de afirmare, care vor oferi alternative de percepție asupra temei („vedete” și „formatori de opinie”).
4. Rațional – se produce departajarea clară, între opiniile pro și contra bazate pe argumente, ambele tabere înclinând într-o parte și cealaltă balanța.
5. Popular – mass-media promovează fără rezerve noul și originalitatea ideii, temei și produce o emulație în societate. Repetitorii se pun în mișcare și repetă fără să judece argumentele celor în care au încredere, producând un întreg curent favorabil.
6. Politică – acesta este momentul oportun pentru stabilirea unui întregi politici, odată cu care nu va mai fi posibilă reluarea subiectului. Se propune formal în dezbatere publică, se votează emoțional. Subiectul tabu din trecut a devenit o temă mereu actuală și toată lumea mimează fericirea și jubilează mare salt înainte al societății și depășirea prejudecăților. Toate avantajele noilor politici sunt larg recunoscute, toate dezavantajele sunt adânc îngropate…

 

 

«Adorarea diavolului și canibalism în America de Sud», de Caspar Plautius

Citește și:

Strategii de manipulare

Cunoscutul politolog evreu, filozof şi lingvist nord-

american Noam Chomsky a concretizat, într-o formulare pe

înţelesul tuturor, zece manipulări generale pe care se

bazează democraţia occidentală şi pe care el le numeşte

„strategii ale diversiunii”.1. Strategia diversiunii,

2. A cauza probleme şi, apoi, a oferi soluţii, 3. Strategia „în degradeu”,
3. Strategia acţiunii cu date diferite, 5. A se adresa publicului ca unor

copii mici, 6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire,

7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie, 8. A încuraja publicul să

se complacă în mediocritate, 9. A înlocui revolta cu învinovăţirea,

10. A cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi (Citește…)

 

https://anonimus.ro/2017/10/manipularea-pentru-toti-sau-fereastra-overton/

 

///////////////////////////////////////

Apocalipsa pădurilor românești – MUNȚII APUSENI – BLESTEMUL AURULUI VERDE

 

 

Ciprian Rus

http://arhiva.formula-as.ro/2014/1125/societate-37/apocalipsa-padurilor-romanesti-muntii-apuseni-blestemul-aurului-verde-17974-print

 

 

– Pădurile românești sunt ucise cu sânge rece. Dauna statului de pe urma tăierilor ilegale de păduri este de 5 miliarde de euro. Echivalentul câtorva tranșe de împrumut cerute Fondului Monetar Internațional. „Formula AS” a făcut o incursiune incognito în epicentrul dezastrului și vă prezintă realitatea cutremurătoare a defrișărilor din Apuseni –

 

Un dezastru cu zerouri multe în coadă

 

– Afaceri de peste 1 miliard de euro pe an, din tă­ie­rile de pădure din România. * Profituri de zeci și sute de mi­lioane, din exporturi masive ale unor produse prelucrate sumar. * 41 de hec­tare de pădure rase, zil­nic, din care mare parte o re­pre­zintă tăie­rile ilegale. * După 1990, în Româ­nia s-au tăiat ilegal peste 80 de mi­lioane de metri cubi de lemn, echi­va­lentul a 366.000 de hectare de pădure! –

 

Ce citiți sunt date și informații pe cât de grave, pe atât de serioase. Ele apar în analize de presă sem­nate în publicații prestigioase, pre­cum „Zia­rul Financiar”, sau în rapoarte ale Curții de Conturi. Dar realitatea din spatele acestor informații e încă mai terifiantă. Departe de șosea, departe de ochii turistului naiv, departe de traseele obișnuite de plimbare, pădu­rile României sunt rase, sistematic, cu largul concurs al legii și al celor puși să o aplice. În spatele datelor și informațiilor se întinde o incredibilă caracatiță a corupției și multă, multă inconștiență, la toate nivelurile… Atât de multă incon­știență încât, în doar câțiva ani, mai multe comune din România își vor fi exploatat toată masa lemnoasă de care dispuneau! Pare de necre­zut, dar chiar așa e.

Mergând pe firul numeroaselor capete de informații ce vorbeau des­pre prăpădul din pădurile României, am ajuns în chiar inima Ardealului, la doi pași de Roșia Montană, într-o zonă în care lemnul a fost exploatat cu sălbăticie în ultimii 10 ani, într-atât încât primăriile au ajuns să nu mai poată face obișnuitele alocări de masă lemnoasă din pădurile comunale către propriii locuitori! În vre­me ce o țară întreagă ieșea în stradă pentru salvarea Apu­senilor, de jur-împrejurul Roșiei Montane druj­bele puneau la cale una dintre cele mai mari crime ecologice din istoria României…

 

Realitatea din spatele fotografiilor de vacanță

 

Terasa înaltă a barului aflat taman peste drum de piața din centrul Albacului, la o aruncătură de băț de primăria binecunoscutei stațiuni turistice din județul Alba, e unul dintre cele mai frumoase locuri de „bel­vedere” din zonă. Turiști de la noi și de aiurea trag acolo de cum se dau jos din mașini și, cât beau o bere rece, se întrec în a face fotografii cu Pădurea Cerbului, ce reazemă norii înfumurați ai începutului de vară. „Ce aer curat! Și cât verde!!!”, se entuziasmează o tu­ris­tă din București, în engleză, în dialog cu o prietenă din Olanda, venită în vacanță prin Ardeal. Cristian Vârciu, ghidul meu în zona Apusenilor, mă trage de mânecă și îmi zâmbește amar. „Dacă nu știi bine mun­tele, habar nu ai ce pozezi. Habar nu ai de dimen­siu­nea dezastrului!” și îmi arată, chiar în direcția mun­telui care-i impresionase pe turiști: „Vezi coama aia de la mijloc? Și vezi, sub ea, că e un verde mai pal? Ei bine, acolo toată zona a fost rasă și ce crește e un stufăriș de arbuști răsărit la în­tâm­plare peste groapa comună a fostei păduri de brad”.

Cristian Vârciu este ghid montan și consilier local la Scărișoara, următoarea comună după Albac. Îmi po­vestește că în satul lui, consiliul local nu va mai fi ca­pa­­bil în foarte scurt timp să facă alocări de masă lem­noasă din pădurea comunală către locuitorii săi. În ultimii ani, prin hotă­râri de consiliu, fiecare persoană cu domiciliul în Scă­rișoara primea câte 5 metri cubi de brad, la un preț prefe­rențial, cam ju­mătate din prețul pieței. Moții pre­lucrau acest lemn, îi creș­teau valoa­rea, îl vindeau prin târguri și scoteau un bănuț. „În 3 ani de zile, nu vom mai putea da lemn oamenilor, pentru că nu vom mai avea de unde! S-a tăiat tot!”, spune Cristian. În si­tuații similare se află toate comunele din jur: și Gârda de Sus, și Arieșeniul, și Horea… Cel mai grav este însă la Al­bac. În cea mai vizitată stațiune mon­tană din Munții Apuseni, din pă­durea exploatabilă, retrocedată de stat acum circa 10 ani, nu a mai rămas ni­mic! Nimic! Mi-o confirmă Petri­șor Pe­trea, consilier local la Albac. „De un­de să mai dăm lemn dacă nu mai este?”, ridică omul din umeri…

 

Darul lui Adrian Năstase

 

Povestea dispariției lemnului din pădurile românești e una extrem de complicată. O poveste cu primari co­rupți, cu pădurari puși pe căpătuială, cu ingineri silvici dispuși să jongleze cu legi făcute în disprețul contribua­bilului, cu polițiști pe-un interes cu cei ce fură, cu inspectori conduși, de sus, tocmai de unii care se fac vino­vați de cele mai mari ilegalități ima­ginabile și, peste toate, cu politicieni influenți, di­rect interesați să dij­muiască banul, făcut ușor în interes propriu, sau în inte­res de partid, după caz. Și nu sunt doar povești spu­se îmbuf­nat, pe la colț de gard, de oameni care s-au să­­turat să mai suporte aro­gan­ța prima­rilor sau a pă­du­rarilor îmbo­gățiți pes­te noap­te din salarii ce nu trec oficial de 900 de lei pe lună. Sunt cazuri do­ve­dite în in­stanță, sunt pă­durari dați afară după ce li s-au imputat sume colo­sale (pe care, desi­gur, nu le vor plăti niciodată, căci și-au ascuns averile pe nu­mele unor rude sau apro­piați), sunt rapoartele Curții de Con­turi care arată, negru pe alb, dauna de 5 miliarde de euro suferită de statul ro­mân de pe urma tăierilor ilegale de pădure. Dar, ca și cum tăierile ilegale nu ar fi fost îndeajuns de crimi­nale, statul român a dat el în­suși o mână de ajutor celor interesați să profite de pe urma lemnului din munții Româ­niei. Cazul celor de la Holzindustrie Schweig­hofer este de notorietate. În 2002, Guvernul Nastase a adoptat o ordonanță de ur­gență „cu dedicație”, prin care încuraja Regia Națio­nală a Pădurilor Romsilva să încheie contracte de vân­zare de masă lemnoasă, pe termen lung, de până la 10 ani, cu agenți economici mari, a căror capacitate de producție depășește 20.000 de metri cubi pe an. Firma Holzindustrie venea cu promisiunea a mii de locuri de muncă și cu bani la bu­get, iar Guvernul Năstase s-a fă­­cut preș în fața investi­torilor austrieci, fără să țină cont că aceștia curtau Ro­mânia pentru că fuseseră for­țați să plece din propria țară, apoi din Cehia și Polonia, din pricina stilului extrem de agresiv de exploatare a pădurilor. Astfel, cu concursul statului român, marile fir­me exploatatoare (Schweighofer, Kronospan și Egger) au pus mâna pe cel mai bun lemn de la Rom­silva, fără a mai participa la licitațiile organizate de regie, la fel ca firmele mici. Conform contractelor sem­nate cu Romsilva în 2002 și 2003, Holzindustrie Schweighofer a dobândit drep­tul de a exploata în jur de 1 milion de metri cubi anual! Unele contracte au expirat la finele lui 2013, dar altele mai sunt valabile și astăzi, în Alba și Sibiu. Și, oricum, Schweighofer se descurcă foarte bine și fără ele, căci austriecii și-au creat între timp un sofisticat sistem de achiziții în în­treaga țară, astfel încât mare parte din lem­nul de brad tăiat la noi ajunge la ei prin interme­diari…

 

O demonstrație

„În 48 de ore, austriecii taie cât o fabrică de lemn românească într-un an”

 

„Credeți-mă, pentru România, firmele care ex­ploa­tează masiv lemnul sunt mai periculoase și de­cât Roșia Montană Gold Corporation. Cianura Goldului afectează o regiune, dar Holzindustrie afec­tează toată țara, din Apuseni până în Rădăuți și Co­vasna”, aver­tiza, în urmă cu puțin timp, Dorel Morar, directorul executiv al fabricii de mobilă „Transilvania Produc­tion”, în cadrul unui interviu pe care i l-am luat în sediul său de lucru din Câmpeni. „Noi am simțit peri­colul încă de la începutul anilor 2000, când Holzin­dus­trie a început să construiască fabrica de la Sebeș. Au semnat un contract preferențial de achiziție de lemn brut de la Romsilva și au obținut o cotă foarte importantă, având în vedere că achiziționau cantități uriașe. Pe lângă cota respectivă, se puteau băga și la alte licitații, alături de firmele din zonă. Furnizorii noș­tri de mobilă, care sunt firme mai mici, au fost direct afectați, iar prețul lemnului a crescut verti­gi­nos”, îmi explica Dorel Morar.

„Orice om înțelege că lemnul e bunul întregului popor. Toți au dreptul să trăiască un pic mai bine de pe urma acestei bogății naturale lăsate de Dumnezeu. Nu zicea nimeni dacă Holzindustrie venea aici să facă produse finite, cu valoare adăugată, cum facem noi. Era extraordinar dacă făceau asta! Nu să vină să ia lemnul din pădure, să-l debiteze primar și să-l vândă mai departe, în străinătate. Bogăția țării e vân­dută pe bani de nimic! Încontinuu pleacă mașini care duc lem­nul la Holtz, în Sebeș și în Rădăuți, la fabricile lor. Colac peste pupăză, mai fac o fabrică în Covasna, la Reci. În ritmul ăsta, în 5 ani de zile, nu mai avem lemn! Prețul materiei prime va crește exorbitant, iar noi, cei care facem produse finite, nu o să ne mai pu­tem susține. Nu ai voie să exporți cherestea dintr-o țară ca România, care are o atât de mare tradiție în prelucrarea lemnului. Ca și Gold Corporation, marii exploatatori de pădure droghează lumea cu promi­siu­nea de locuri de muncă. Dacă ar face o fabrică de pro­­duse finite, numărul de locuri de muncă s-ar mul­tiplica cu patru sau cinci!”.

Dorel Morar scoate o foaie și un creion și îmi face o demonstrație uimitoare, în numai două minute. La fabrica din Sebeș, Holzindustrie debitează 5.000 de metri cubi de buștean în 24 de ore. Deci, în 48 de ore, fac 10.000 de metri cubi. Transformat în cherestea, la un randament normal, rezultă 7.500 de metri cubi de cherestea în 48 de ore. Ei bine, asta e exact cantitatea de materie primă pe care fabrica Transilvania Produc­tion din Câmpeni, firmă care exportă mobilier de lux în Alpii francezi și în alte regiuni cu pretenții ale lumii, o consumă într-un an de zile!!! Imaginați-vă cât lemn s-ar putea salva dacă s-ar descuraja tăierile masive și ar fi încurajate firmele care fac produse cu un grad înalt de finisare… Ca să nu mai vorbim despre faptul că valoarea exporturilor de mobilă din România, care consumă, conform demonstrației, foarte puțin lemn, a fost dublă, anul trecut, decât cea a ex­porturilor de che­restea, pentru care sunt defrișate, zilnic, zeci de hectare de pădure.

 

Apusenii, o bombă cu ceas!

 

Afirmațiile lui Dorel Morar sunt susținute și de Aurica Sereny, președintele Asociației Pro­ducătorilor de Mobilă din România (APMR). „Din cauza firmelor mari, care iau masă lem­noasă ca să o exporte, prețul lem­nului crește foarte mult, iar fabricile de mobilă devin ne­competitive”. Într-o declarație acor­dată „Zia­rului Financiar”, ea arăta că de la în­ce­putul anu­lui, prețul lemnului a crescut cu 30-40%, iar cel al mobilei cu maximum 2-3%.

Protestele pe care exploatarea masivă a lem­nului de către marii jucători austrieci care controlează piața românească le-a provocat în cursul acestui an în Apuseni, în Covasna și în Suceava au atras, în fine, și atenția autorităților. Vale­riu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, a avut o poziție dură vizavi de „modelul Schweighofer”. „Nu-l re­co­mand, pentru că a gene­rat nemulțumirea în­tre­prin­derilor mici și mij­locii și pierderea locu­rilor de muncă. Nu a gene­rat va­loare adăugată și a omorât tot ce înseamnă întreprin­deri mici și mijlo­cii”, a spus Zgonea, care a adău­gat că, în cazul Schweig­­hofer, s-au dat ga­ranții de stat pentru zece ani și nu este un model de succes, iar dacă e nevoie de o comisie de anchetă pen­tru a se cerceta ce s-a întâm­plat în ultimii ani, el va susține demersul.

Dar lamentările guver­nan­ților (culmea, din ace­lași partid care a dat „Le­gea Schweighofer”), ar pu­tea fi tardive. „La mine pe stradă, la Scărișoara, zece case în sus de la casa mea, toată lumea câștiga un bă­nuț din prelucrarea lemnu­lui. Acum, dacă au mai ră­mas vreo doi. Pe restul îi așteaptă foamea sau Spa­nia, dacă sunt mai tineri și mai în putere…”, îmi spu­ne Cristi Vârciu, îngânat de o mână de moți „protes­tatari”, care se tem, ca și el, că în câțiva ani, după ce lemnul se va termina cu totul, Apusenii vor deveni o bombă cu ceas. „Dar ce vă tot povestim noi, trebuie să vedeți cu ochii voștri, ca să înțelegeți ce se întâmplă, cu adevărat, aici la noi…”, mă îndeamnă doi băieți mai curajoși. De ce să nu vedem, dacă pentru asta am mers acolo? Așa că ne aruncăm în două mașini de teren și pornim în trombă spre locurile prin care turiștii nu ajung nici din gre­șeală…

 

Cu sânge rece

 

Sunt atâtea locuri cu păduri rase de pe fața pământului prin Apuseni, că oame­nilor le e greu să se decidă. Până la urmă, o pornim spre zona „La Mășoi”. Intrăm pe un drum îngust, făcut din fonduri europene, parcă dinadins ca să poată facilita transpor­tarea lemnului de pe munte. Camioanele pline de bușteni coboară la intervale regu­late, ca și cum ar bate ora exactă. Ai, deja, fără să fi văzut nimic, o ciudată senzație de conspirație sistematică, de crimă progra­mată și executată cu sânge rece, fără emoții și fără complicații inutile. Urcăm minute bune înspre creierii Apusenilor, în­ghe­suin­du-ne printre TIR-urile ce vin ca tăvălugul și pe lângă căruțe cu cai bățoși, ce se spetesc cu câte trei-patru bușteni luuungi, ai unor brazi care, de dimineață, încă mai iscodiseră cerul. Tragem pe dreapta, într-o poieniță, să privim munții de sus și să ne mai luăm repere pentru continuarea traseu­lui. E unul dintre cele mai frumoase locuri din Apu­seni, așa că facem câteva fotografii, ultime­le fotografii turistice. E o vreme ca­pri­cioa­să, soarele se joacă de-a v-ați-ascun­selea cu norii, ba e cald, ba e rece, ba plouă, ba stă de ploaie. Ieșim de sub un petec de nor și mergem spre soare prin iarba înaltă până la genunchi. Un zumzet de albine învăluie, ca-ntr-o simfonie, liniștea din inima Apuse­nilor… De la o vreme, însă, drumul „euro­pean” al buș­tenilor din Apuseni o cotește într-o parte, iar noi intrăm, cu jeep-urile, pe drumuri forestiere. Sus, pe munte, la jumătate de oră de mers de la drumul principal, ești uimit să descoperi o adevărată platformă industrială. Gatere peste gatere, stivuitoare, uti­laje hidraulice de încărcare, veri­tabile parcuri auto de TIR-uri și camioane… Străjuit de un cartier întreg de zgârie-nori de cherestea, rea­lizezi că simfonia albinelor din poieniță era, de fapt, simfonia drujbelor ce tăiau, în depărtare, lemnul Apusenilor.

 

Scenariul unui jaf de noapte

 

De la o vreme, mașinile se răresc, stivele de cherestea dispar și lasă loc trunchiurilor unor brazi executați sumar de dimineață și aruncați în șanțuri, ca-n niște gropi comune. Oameni cu securi în mâini își tot fac de lucru prin drumul nostru, intrigați că niște „turiști” s-au abătut până prin locurile secrete ale tăierilor de pă­dure. Îi privim în ochi și știm că am ajuns în iad, deși locul se numește „La Stea”. „Aici, în primă­vară, era o pădure frumoasă”, arată unul dintre ghizi spre coasta dealului aflat la picioarele noastre. Trei cioturi subțiri, trei brazi caraghioși, care nu meri­tau, pe­semne, osteneala de a fi dați jos, sunt ultimii martori ai măcelului. În rest, cât vezi cu ochii, pe sute de metri de jur-împrejur, doar rădăcinile înfipte în pământ, înalte de două palme, ca niște mici pietre fu­ne­rare, ce amintesc de eroismul unor soldați necu­noscuți. Un câmp întreg, ca un cimitir, în plin paradis al Apuse­nilor! La un sfert de oră de mers mai departe, peisajul e și mai deplorabil. Intrăm pe un drum desfun­dat, ce desparte două lumi. La Dorna, de-a dreapta, e o pădure superbă, de brad secular, proprietatea comu­nei Vadu Mo­ților, de-a stânga e un deșert postapo­ca­liptic apar­ți­nând comunei Albac. E o mizerie de ne­descris, crengi lăsate aiurea peste tot, cioturi stâlcite de copaci, rume­guș și doze goale de bere, pachete moto­tolite de țigări. Scena unui jaf de noapte. Ici-colo, pâlcuri de iederă și arbuști mici acoperă mizeria. De jos, de pe terasa baru­lui din centrul Albacului sau din vreun alt loc de bel­vedere, turiștii vor fi zâmbind foto­grafiind zo­na din depărtare, fără să știe că zâmbesc unui loc mort.

Pe drumul de întoarcere, o ploaie deasă, mocă­neas­că, bate încăpățânat în tăblia jeep-urilor. Cuvintele nu-și prea mai au locul. Ca-n exemplul de pe foaia lui Dorel Morar, demonstrația e totală. Mai coborâm puțin și, pe dreapta drumului, ne întâmpină o imagine care vorbește singură despre drama Apusenilor. Un ma­re semn de atenționare auto cocoțat peste un maldăr de bușteni, ca un mare semnal de alarmă. SOS, Munții Apuseni!

 

 

 

Tăierea pădurilor românești, o afacere de 2,5 miliarde de euro

 

 

Afacerile din domeniul exploatărilor forestiere și prelucrării lemnului au atins în 2019 cel mai ridicat nivel din istorie. Cele peste 6.000 de firme care activează în domeniu au înregistrat afaceri estimate la peste 2,5 miliarde de euro, cu peste 100 milioane de euro mai mult decât în 2018, arata o analiză realizată de Frames.

 

O statistică dată publicității de Greenpeace estima că România pierde în fiecare oră peste 3 hectare de pădure. În absența unei legislații care să limiteze dispariția „aurului verde”, cu autorități preocupate doar la nivel declarativ de starea pădurilor, defrișările masive, legale sau ilegale, s-au accentuat în ultimii ani.

 

Cum business-ul este unul relativ simplu și insuficient reglementat, pădurea a atras tot mai mulți investitori preocupați să taie cât mai repede și cât mai mult, în căutarea unor profituri cu multe zerouri. Așa s-a ajuns ca numărul firmelor active din domeniul exploatărilor forestiere și prelucrării lemnului să crească semnificativ din 2010 și până în 2019, de la 3.937 la 6.189 de firme în 2018 (cod CAEN 220 și 1610).

 

Potrivit Frames, afacerile companiilor au atins, cumulat, în 2018, nivelul de 11,43 miliarde de lei (2.4 mld.euro), în creștere cu 800 milioane de lei față de aceeași perioadă a anului 2017 și la un nivel dublu față de 2010 (5,48 mld.lei). Și profitabilitatea sectorului a urmat aceeași tendință, crescând de la 480,1 milioane lei în 2010 la 678,1 milioane lei în 2018. 2019 a adus o creștere a business-ului la nivelul întregului sector, cu focus pe zonele forestiere din Bucovina, Maramureș și Moldova.

 

Firmele au investit semnificativ în extinderea operațiunilor, de la utilaje la forță de muncă, iar estimările merg către un nou nivel record al cifrei de afaceri, de peste 2,5 miliarde de euro.

 

Potrivit datelor Frames, în 2018, în domeniul exploatării forestiere activau 3.305 firme, cu 15.480 de angajați. Acestea au încheiat anul cu afaceri de 3,68 miliarde lei și un profit cumulat de 320,8 milioane lei.

 

Pe de altă parte, sectorul prelucrării lemnului (tăierea și rindeluirea lemnului) înregistra, în 2018, 2.884 companii active, cu 23.590 angajați. Afacerile lor depășeau cifra de 7,74 miliarde lei, profitul înregistrat fiind unul semnificativ, de 357,2 milioane lei.

 

„După 30 de ani de capitalism, România a ajuns o țară secătuită de resurse. De la petrol la gaze, ape minerale, aur și păduri, autoritățile au vândut resursele țării pe redevențe infime. Pădurea a devenit un business de succes, într-o țară prea puțin preocupată de ecologie, de sustenabilitatea resurselor, de aerul curat, de viitor” – Adrian Negrescu, managerul Frames.

 

HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL, companie redenumită HS TIMBER PRODUCTIONS SRL, reprezintă, de ani de zile, cel mai important jucător din piață. Performanța ei economică spune, poate cel mai bine, povestea exploatării pădurilor României.

Potrivit analizei Frames, compania austriacă, cu sediul în București, a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de 1,78 miliarde de lei (374 milioane euro) și un profit de 34,5 milioane de lei (7,23 milioane euro).

 

„Austriecii au înregistrat, în 2018, un profit redus în comparație cu cel înregistrat în anii de glorie din perioada 2010-2016, când raportau profituri constante de peste 200 milioane de lei, recordul fiind stabilit în 2013, de 431,4 milioane de lei. Însă, pe ansamblu, compania reprezintă cel mai mare și puternic jucător din piață”. Compania austriacă angaja, în 2018, 1.779 de persoane, nivel dublu față de 2008.

 

Pe locurile următoare în topul companiilor implicate în exploatarea „aurului verde” al României în 2018 se află Kostamonu Romania SA, din Mureș, cu afaceri de 705,2 milioane lei (160,3 milioane euro) și Karelia Upofloor SRL, din Maramureș, cu o cifră de afaceri de 180,5 milioane de lei (41 milioane euro). În cazul ambelor firme, creșterea afacerilor este una semnificativă în ultimii 10 ani. În 2010, de exemplu, Karelia Upofloor SRL raporta un business de „numai” 50,4 milioane de lei, iar în 2015 de 84,5 milioane lei.

 

Kostamonu Romania SA a marcat o creștere de business și mai mare, de la 158,1 milioane lei în 2010 la 705,2 milioane de lei în 2018. Clasamentul este completat, în ordinea cifrei de afaceri, de Barlinek România SA (Bacău) cu afaceri de 156,1 milioane lei (35,5 milioane euro), Xilobaia SRL (Maramureș), cu 119,9 milioane lei (27,2 milioane euro), Lacul Codrilor SRL (Alba) cu 92,2 milioane lei (21 milioane euro), Silvania International Prod SRL (Bistrița-Năsăud) cu 89,7 milioane lei (20,4 milioane euro), Forestar SA din Bacău (69,4 milioane lei/15,8 milioane euro), Cerasus Avium SRL din București (63,4 milioane lei/14,4 milioane euro) și Virix Prod SRL din Dâmbovița (55,1 milioane lei/12,5 milioane euro).

 

Din punct de vedere regional, cele mai multe firme funcționează în Suceava (758), Harghita (451), Argeș (382) Maramureș (334), Vrancea (332), Neamț (316), Bistrița Năsud (275), Bacău (236) și Bihor (235). Potrivit analizei Frames, media cifrei de afaceri era, în 2018, de 1,59 milioane de lei și un profit de aproximativ 100.000 lei, în condițiile în care peste 90% dintre firme activau în zona microîntreprinderilor. ,,Radiografia business-ului din acest sector arată că piața este controlată, în mare parte, de câțiva jucători care realizează peste 80 la sută din cifra totală de afaceri. Este un business care crește de la an la an și în care investitorii străini, în special cei austrieci, olandezi, britanici, ciprioți, polonezi și francezi, se află în prim-plan” – Frames.

 

Dincolo de afacerile legale din sectorul exploatării lemnului, piața neagră a lemnului a crescut spectaculos, reușind să depășească, ca volum, segmentul monitorizat de stat. Potrivit datelor de la Inventarul Forestier Național, din România sunt tăiați, anual, 38,6 de milioane de metri cubi de lemn. Din această cantitate, doar 18,5 milioane de metri cubi reprezintă tăierile legale, pentru care se plătesc taxe, restul de 20 de milioane de metri cubi fiind arbori extrași fără nicio formă legală, în mare parte din pădurile proprietate privată.

 

„Diferența de la 18,5 milioane de metri cubi la 38,6 milioane metri cubi reprezintă tăieri neautorizate. Astăzi, cele mai mari probleme de tăieri neautorizate le avem în pădurile proprietate privată, apoi în pădurile autorităților publice locale și, pe locul trei, în pădurile administrate de RNP Romsilva” – Costel Alexe, ministrul Mediului.

 

„Situația din zona exploatărilor forestiere și prelucrării lemnului tinde să se agraveze de la an la an, pe măsură ce cererea de export de lemn din România crește semnificativ, iar autoritățile întârzie să ia măsurile necesare combaterii fenomenului tăierilor ilegale” – Frames.

 

Potrivit analiștilor, tăierile ilegale trebuie pusă în legătură directă și cu situația firmelor din domeniu. „Cum majoritatea firmelor sunt din zona microîntreprinderilor, iar media creanțelor este destul de ridicată, acestea nu au destul capital să supraviețuiască condițiilor din piață și, posibil, ca multe dintre acestea, având și un personal redus, să activeze la limita legii în scopul de a-și păstra business-ul pe linia de plutire”

 

„Dincolo de cazurile prezentate de mass-media, de sesizările ONG-urilor care au arătat că printre beneficiarii tăierilor ilegale s-ar afla inclusiv fabrici cunoscute de cherestea și mobilă din România, nu am înregistrat, din păcate, decât victime (un mort și alte 16 cazuri de agresiune asupra personalului silvic al Romsilva în 2019) și prea puține acțiuni penale, măsuri administrative îndreptate împotriva celor care taie ilegal pădurile”

 

Potrivit experților, trebuie făcută o diferență clară între cei care exploatează legal pădurile din România și cei care o fac ilegal.

 

„Este esențial, pe de altă parte, ca noul Guvern să vină cu măsuri concrete care să protejeze pădurile și să limiteze, la un nivel drastic, tăierile de arbori. Interzicerea exporturilor de lemn, cel puțin pentru o perioadă de câțiva ani, ar putea fi o soluție viabilă pentru mediu, însă dezastruoasă pentru business-ul din acest sector. Astfel că trebuie găsită o soluție de echilibru, care să stimuleze exploatarea sustenabilă a pădurilor. O reglementare mai strictă a acestui domeniu, inclusiv prin creșterea semnificativă a taxelor pentru exploatarea lemnului, similară cu cea practicată în alte țări occidentale, pare a fi cea mai bună soluție” – Frames.

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

«Nu rezintă celula?», de Mircea Eliade

 

 

Mircea Eliade tanarTitu Maiorescu găsise această minunată formulă: că „celula” românească nu rezistă unui travaliu filosofic abstract, unei munci ştiinţifice riguroase. S-a discutat îndeajuns, pe vremuri, acest destin trist al „celulei” româneşti. Şi formula a supravieţuit cu cel puţin o generaţie. Îmi aduc aminte că am citit în „Adevărul literar” de acum vreo doisprezece ani un articol al d-lui profesor Onisifor Ghibu cu acest titlu: Nu rezistă celula? Era vorba acolo despre cartea de debut filosofic al tînărului gînditor Lucian Blaga, Cultură şi cunoştinţă. D. Onisifor Ghibu credea că poate infirma odată pentru totdeauna, verdictul lui Titu Maiorescu prin această operă filosofică a unui atît de tînăr gînditor, român. Era un articol optimist, aşa cum se scria de către cărturarii provinciilor alipite îndată de după război.

 

De atunci, Lucian Blaga şi-a dezvoltat cu mult curaj gîndirea filosofică în cîteva cărţi care, în oricare altă ţară decît a noastră, ar fi provocat întinse discuţii şi controverse printre intelectuali. De atunci, au apărut atîţia alţi gînditori, şi oficiali şi neoficiali. Dar despre formula lui Titu Maiorescu nu putem spune încă nimic. Nu ştim dacă e justă sau e pripită. Nu ştim nimic.

 

Şi aceasta, pentru simplul motiv că n-am apucat încă s-o verificăm. E ceva paradoxal, dar aşa e: noi nu ştim încă ce este celula românească, ce rezistenţă şi forţă creatoare ascunde ea. Am avut prilej să verificăm – promovînd sau infirmînd – alte elemente ale poporului nostru; bunăoară eroismul lui, morala lui, puterea lui de muncă practică. Dar despre ceea ce Titu Maiorescu numea „celula” românească – n-am aflat încă nimic.

 

Nu ştiu din a cărui vină. Poate nu e nimeni vinovat, sau poate sîntem toţi, de la ministrul de instrucţie pînă la ultimul: elev de liceu.

 

Adevărul este că, aşa cum stau lucrurile la noi în ţară, în ceea ce priveşte cărturăria şi inteligenţa, nu putem afla nimic despre celula românească. Poate sîntem un neam de metafizicieni? Poate, cine ştie. Poate sîntem un neam de matematicieni, de istoriografi, de oameni de ştiinţă. Poate. Pînă acum nu ştim nimic. Pentru că la noi nu se poate face nici ştiinţă, căci n-avem laboratoare; nici istorie, căci n-avem biblioteci; nici matematică, căci n-avem timp; nici metafizică (sîntem, se spune, prea deştepţi pentru asta). Cel mult dacă putem face anumite previziuni, întemeiaţi pe fapte.

 

De pildă, ştim că studenţii români, care au avut prilejul să lucreze cîţiva ani în străinătate, au început să facă acolo treabă şi şi-au mulţumit profesorii; care, de, erau profesori europeni. Unii dintre ei au obţinut chiar distincţii academice, au tipărit lucrări care sînt bine apreciate. Ce s-a întîmplat cu toţi aceşti studenţi români de peste graniţă? Mai ştim noi ceva de ei, de lucrările lor, de descoperirile lor? Nimic. Ajung toţi profesori secundari prin provincie sau, în cel mai bun caz, asistenţi universitari. Şi ştiţi ce înseamnă acest „cel mai bun caz”? Cîteva mii de lei lunar – şi o bibliotecă goală, un laborator pustiu, un oraş fără elite intelectuale, fără specialişti, fără nici un entuziasm.

 

Astfel stînd cazul, noi nu ne putem plînge de paupertatea intelectuală a ţării noastre. Noi nu putem da vina pe „celula” românească, pentru simplul motiv că n-am văzut-o cum lucrează, nu ştim încă ce poate crea şi ce nu poate crea. Ştim aproape tot despre acest fericit popor românesc – în afară de capacitatea lui de creaţie intelectuală. Bănuim că nu sîntem cu totul incapabili – dar nu izbutim să verificăm odată pentru totdeauna bănuiala aceasta.

 

Cel mai prost student german sau englez – ca să nu mai vorbim de americani – învinge în două luni un student român excelent, în orice ramură de studiu care nu implică numai inteligenţa sau imaginaţia, ci mai ales informaţia. Poţi fi deştept, poţi fi muncitor, poţi avea toate calităţile – eforturile tale sînt anulate foarte simplu numai pentru că adversarul tău, oricît de mediocru ar fi el, lucrează într-o bibliotecă sau un laborator ca lumea, iar tu lucrezi cu două cărţi şi trei eprubete. Şi cît timp rămîne starea aceasta deplorabilă – pe care eu aş numi-o crimă împotriva statului şi aş pedepsi-o cu moartea – toate eforturile sînt inutile. Intelectualii români au pierdut plecarea.

 

Ce să mai vorbim dacă rezistă sau nu rezistă celula? De unde să ştim noi dacă rezistă? Lucrurile acestea nu se ghicesc – ele se verifică experimental. Dar în actualul nostru mediu intelectual, nici o verificare nu e posibilă. Nu numai că nu sînt mijloace de informaţie şi de lucru. Dar chiar atunci cînd verificarea nu ţine de informaţie (cum ar fi cazul filosofiei, de pildă), ea nu se poate face din cauza marii noastre deşteptăciuni. Mă gîndeam zilele trecute ce s-ar fi întîmplat dacă un Heidegger, un Klages, un Hăberlein s-ar fi născut în România, şi ar fi publicat cărţile lor de filosofie în româneşte. Să vă spun ce s-ar fi întîmplat. Ar fi fost socotiţi „gazetari”, „diletanţi”, „eseişti”! Cazul lui Nae Ionescu, singurul cap filosofic al generaţiei sale, care a fecundat gîndirea tuturor tinerilor, care au  trecut prin Universitate din 1922 încoace – şi care a fost clasat drept „diletant” de toţi profesorii şi colegii săi. Nu e socotită chiar metafizica d-lui profesor Motru o simplă „închipuire” de către celălalt profesor, d. P. P. Negulescu; care a scris recent cinci sute de pagini „filosofice” cu fapte şi argumente adunate din antropologie şi fizică, ştiinţe pe care d-sa nu le cunoaşte de la sursă, ci din manuale? Nu se spune, şi astăzi, în Facultatea noastră de filosofie, tot de către d. profesor P. P. Negulescu, că metafizica e o „iluzie”, şi că un adevărat filosof trebuie să aştepte rezultatele ştiinţei ca să ştie ce să vorbească studenţilor? Nu sînt şi astăzi socotiţi Husserl, MavScheller Heidegger şi ceilalţi metafizicieni drept nişte proşti păcăliţi de vorbe – tot de către d. profesor P. P. Negulescu? Nu ni s-a spus chiar astă vară, că fenomenologia este o păcăleală? Şi cine a spus asta, un student, un biet profesor secundar, un diletant?

 

Nu. A spus-o profesorul de enciclopedia filosofiei şi de istoria filosofiei – d. profesor P. P. Negulescu. Deci, asta se învaţă la Universitate.

 

Cum am putea, deci, verifica noi dacă sîntem sau nu sîntem un popor „metafizic”’, dacă celula românească rezistă unui travaliu metafizic? Cum să aflăm noi dacă gînditorii români au o structură metafizică? Asta s-o afle nemţii şi englezii, francezii şi americanii, bulgarii şi turcii – dar nu noi, care sîntem români deştepţi, şi nu ne lăsăm păcăliţi de vorbe. Ca atare, studenţii români care se înscriu la Facultatea de filosofie sînt invitaţi să facă ştiinţă „pozitivă”. Întreg destinul sterilităţii culturii româneşti se află inclus în această gravă deşteptăciune.

 

Mircea Eliade, «Vremea», Anul VII, Nr. 360, 21 Octombrie 1934

 

///////////////////////////////////////

«Tu și bomba atomică», de George Orwell

 

Având în vedere cât de probabil este să fim cu toții sfârtecați în bucățele în următorii cinci ani, bomba atomică nu a generat atât de multe discuții precum m-aș fi așteptat. Ziarele au publicat numeroase diagrame, nu foarte folositoare pentru cetățeanul de rând, despre protoni și neutroni, și cum se comportă aceștia, și se tot repetă afirmația inutilă conform căreia „bomba ar trebui să fie pusă sub control internațional.” Dar s-au spus curios de puține lucruri, cel puțin în presă, despre acea chestiune care e de cel mai presant interes pentru noi toți, și anume: „Cât de dificil de făcut sunt chestiile astea?”.

 

Asemenea informații care au ajuns la urechile noastre, ale marelui public, pe acest subiect, ne-au parvenit într-un mod destul de indirect, prin decizia Președintelui Truman de a nu transmite anumite secrete URSS-ului. În urmă cu câteva luni, când bomba era doar un zvon, circula pe scară largă credința că divizarea atomului este doar o problemă de fizică, și că atunci când fizicienii o vor rezolva, o armă nouă și devastatoare va fi accesibilă aproape oricui. (În orice moment, conform zvonului respectiv, un nebun singuratic dintr-un laborator ar putea să pulverizeze lumea civilizată, cu aceeași ușurință cu care ai pune mâna pe o petardă).

 

Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, întregul curs al istoriei ar fi fost schimbat în mod abrupt. Distincția dintre statele mari sau mici ar fi fost obliterată, și puterea Statului asupra individului ar fi fost serios diminuată. Dar din remarcile Președintelui Truman și din varii comentarii care s-au făcut asupra lor, reiese că bomba este exorbitant de scumpă și că producerea ei ar presupune un enorm efort industrial, pe care numai trei sau patru țări din lume sunt capabile să îl facă. Acest punct este de o importanță cardinală, deoarece poate însemna că descoperirea bombei atomice, departe de a schimba cursul istoriei, nu va face altceva decât să intensifice curentele care s-au concretizat deja în ultimii zece ani.

 

Este un lucru binecunoscut faptul că istoria civilizației este în mare parte o istorie a armelor. S-a tot subliniat în mod particular conexiunea dintre descoperirea prafului de pușcă și răsturnarea feudalismului de către burghezie. Și deși nu am niciun dubiu că pot fi identificate și excepții, cred că regula următoare este în general adevărată: epocile în care arma dominantă este una scumpă sau dificil de fabricat tind să fie epoci ale despotismului, în vreme ce atunci când arma dominantă este ieftină și simplu de produs, oamenii obișnuiți au o șansă. Așadar, pe când tancurile, navele de război și bombardierele sunt arme inerent tiranice, puștile, muschetele, arcurile și grenadele de mână sunt arme inerent democratice. O armă complexă îi face pe cei puternici mai puternici, în vreme ce o armă simplă – atâta vreme cât nu are un contra-răspuns – le ascute ghearele celor slabi.

 

Marea epocă a democrației și a autodeterminării naționale a fost epoca muschetei și a puștii. După ce s-a inventat cremenea, și înainte de inventarea capsei detonatoare, muscheta era o armă relativ eficientă, și în același timp suficient de simplă cât să poată fi produsă aproape oriunde. Combinația acestor calități a făcut posibil succesul revoluțiilor americane și franceze, și a făcut din insurecțiile populare o treabă mult mai serioasă decât ar putea fi în ziua de azi. După muschetă a venit pușca cu încărcare prin chiulasă. Aceasta era prin comparație ceva mai complexă, dar tot putea fi produsă de zeci de țări, și era ieftină, ușor de transportat ilegal și economică cu muniția. Chiar și cele mai înapoiate țări puteau întotdeauna să pună mâna pe puști dintr-o sursă sau alta, așa că burii, bulgarii, abisinienii, marocanii – și chiar tibetanii – au putut să se lupte pentru independența lor, uneori cu succes. Dar ulterior fiecare stadiu de dezvoltare al tehnicii militare a favorizat statul în fața individului, și țările industriale în raport cu cele mai înapoiate tehnologic. Sunt din ce în ce mai puține centre de putere. Deja, în 1939, mai erau doar cinci state capabile să poarte războaie pe scară largă, iar acum mai sunt doar trei – și în ultimă instanță, poate chiar numai două. Acest curent este evident de ani de zile, și a fost subliniat de câțiva observatori chiar și înainte de 1914. Lucrul care l-ar putea inversa este descoperirea unei arme – sau, ca să mă exprim mai general, a unei metode de a lupta – care să nu fie dependentă de concentrații uriașe de instalații industriale.

 

Din varii semne, putem deduce că rușii nu posedă încă secretul construirii bombei atomice; pe de altă parte, pare să existe un consens în opinii că este o chestiune de doar câțiva ani până îl vor poseda. Așadar avem înaintea noastră prospectul a două sau trei super-state monstruoase, fiecare posesoare a unei arme prin intermediul căreia milioane de oameni ar fi uciși în câteva secunde, care își vor diviza lumea între ele. S-a presupus oarecum în pripă că acest lucru va presupune războaie mai mari și mai sângeroase, și poate chiar sfârșitul civilizației mașinilor. Dar să presupunem – și acesta este cel mai probabil scenariu – că marile națiuni supraviețuitoare vor face un acord tacit să nu folosească niciodată bomba atomică una împotriva celeilalte. Să presupunem că o vor folosi, sau vor amenința că o vor folosi, doar împotriva celor incapabili să riposteze. În acest caz ne-am întors în același loc din care am plecat, singura diferență fiind aceea că puterea este concentrată în și mai puține mâini și că perspectiva popoarelor vasale și a claselor asuprite este una și mai lipsită de speranță.

 

Când James Burnham a scris Revoluția managerială, multor americani li se părea probabil că nemții vor câștiga războiul în Europa, și era așadar natural să presupună că Germania, și nu Rusia, va domina marele continent Eurasiatic, în vreme ce Japonia va rămâne stăpână peste Asia de Est. Acest lucru a fost o greșeală de calcul, dar ea nu afectează argumentul principal. Pentru că imaginea geografică a noii lumi oferită de Burnham s-a dovedit a fi corectă. Din ce în ce mai evident suprafața Pământului este parcelată între trei mari imperii, fiecare izolat și fără contact cu restul lumii, și fiecare dintre ele conduse, sub o acoperire sau alta, de o oligarhie autoproclamată. Târguiala cu privire la stabilirea frontierelor este în curs, și va continua vreo câțiva ani de-acum încolo, iar a treia dintre aceste super-puteri, Asia de Est, dominată de China – este încă în stadiul de potențialitate, mai degrabă decât de actualitate. Dar curentul general este unul de netăgăduit, și orice descoperire științifică din ultimii ani nu a servit decât la accelerarea lui.

 

Ni s-a spus odată că avionul a „abolit frontierele”; de fapt, frontierele au devenit cu adevărat impenetrabile numai de când avionul a devenit o armă serioasă. Radioul era odată lăudat ca o modalitate de a promova înțelegerea și cooperarea; s-a dovedit a fi un mod de a izola o națiune de alta. Bomba atomică ar putea finaliza acest proces prin lipsirea claselor exploatate și a oamenilor de orice putere de a se revolta, și în același timp i-ar pune pe posesorii bombei pe picior de egalitate militară. Fără puterea de a se cuceri unul pe celalalt, aceste state vor continua să conducă lumea împreună, și e dificil de văzut cum ar putea fi înclinată balanța altfel decât prin schimbări demografice lente și imprevizibile.

 

De patruzeci sau cincizeci de ani încoace, d-nul H. G. Wells și alții ne-au prevenit că omul este în pericol de a se autodistruge cu propriile sale arme, lăsând furnicile sau vreo altă specie gregară să ne ia locul. Oricine a văzut orașele în ruină din Germania va găsi această idee cel puțin plauzibilă. Cu toate acestea, dacă ne uităm la lume ca la un întreg, tendința este, deja de mai multe decenii, să virăm nu către anarhie, ci către reimpunerea sclaviei. Este posibil că nu ne îndreptăm spre un haos generalizat, ci către o epocă la fel de oribil de stabilă ca imperiile sclavagiste ale Antichității. Teoria lui James Burnham a fost mult discutată, dar foarte puțini oameni s-au gândit până acum la implicațiile ei ideologice – și anume, la tipul de viziune asupra lumii, tipul de credințe și structura socială care ar fi probabil dominante într-un stat în același timp de necucerit și într-o permanentă stare de „război rece” cu vecinii săi.

 

Dacă bomba atomică s-ar fi dovedit a fi ceva ieftin și ușor de manufacturat, precum o bicicletă sau un ceas cu alarmă, ar fi avut potențialul de a ne plonja înapoi în barbarie, dar ar fi însemnat, pe de altă parte, sfârșitul suveranității naționale și a poliției de stat ultra-centralizate. Dacă în schimb, așa cum pare să fie cazul, este un obiect rar și costisitor, la fel de greu de produs ca o navă de război, este mult mai probabil că va pune capăt războaielor pe scară largă cu costul prelungirii indefinite a acelei „păci care nu este pace”.

 

George Orwell, «Tribune», 19 octombrie 1945

 

//////////////////////////////////////

 

Mercenarii lui Soros și distorsionarea realității

 

Pentru că vin alegerile generale din luna aprilie, guvernul Ungariei se ocupă cu „trucuri murdare”. Așa relatează Politico.eu despre publicarea în presa din Ungaria a unor înregistrări secrete cu personalități ale societății civile, care dezvăluie cum jurnaliștii străini sunt manipulați de ONG-urile din țară și cum rapoartele unor organizații precum Amnesty International și Freedom House distorsionează realitatea.

 

Politico.eu amintește că guvernul Orban i-a spionat pe jurnaliștii critici cu ajutorul programului Pegasus, dezvoltat în Israel. Acum, scrie Politico, guvernul Orban recurge la aceeași „mizerie”, pentru a discredita opoziția, ONG-urile și presa critică. Având în vedere cum începe articolul cu aceste dezvăluiri, publicat de Magyar Nemzet („Redacția a primit un număr neobișnuit de mare de materiale de la o adresa necunoscută de e-mail. Documentele conțin un interviu de câteva ore realizat pe Skype cu Andrej Nosko, fost director al Open Society Foundation, finanțată de George Soros”), putem considera că, într-adevăr, este vorba despre un „truc murdar” al guvernului Orban și al serviciilor secrete ungare.

 

Însă Politico nu insistă deloc pe dezvăluirile făcute de fostul om al lui Soros, despre care spune doar ca sunt trunchiate. În schimb, articolul publicat de Politico este plin cu reacții din partea Open Society Foundation și Amnesty International, adică organizațiile acuzate că ar manipula relatările despre Ungaria din presa internațională.

 

Mai jos vom vedea „trucurile murdare” nu ale guvernului Orban, ci ale ONG-urilor din Ungaria, ale mercenarilor lui Soros și ale corespondenților publicațiilor internaționale. Fostul director din Ungaria al fundației lui Soros spune că aceste practici se întâlnesc și în Polonia. Nu vorbește nimic despre România, însă nu este greu să ne imaginăm că în toate statele central și est-europene care s-au abătut măcar un moment de la linia „democrației coloniale” au avut loc mobilizări masive ale ONG-urilor, pentru influențarea relatărilor din presa internaționala și a rapoartelor diverselor organizații.

 

„Este o realitate: marea majoritate a oamenilor care lucrează în presă sunt liberali cu viziuni de stânga. Asta se datorează a ceea ce putem numi ‘selecție părtinitoare’”, spune Andrej Nosko, care, până în 2018 a fost șef de departament la Open Society Foundations, finanțată de George Soros. Nosko cunoaște din interior modul în care funcționează presa și ONG-urile, precum și simbioza dintre ele, care duce la distorsionarea realității. Declarațiile au fost făcute într-u interviu pe Skype. Magyar Nemzet spune că nu cunoaște identitatea intervievatorului.

 

Fostul director de la fundația finanțată de Soros spune că presa prezinta informații selective despre Ungaria și Polonia, spre exemplu. În primul rând, spune Nosko, dacă jurnaliștii ar fi cu adevărat profesioniști, nu ar analiza Ungaria și Polonia împreună, câtă vreme au stiluri diferite de guvernare, au structuri economice diferite și relații diferite între guvern și societatea civilă.

 

Faptul că aceste țări sunt tratate la un loc, iar imaginea lor în presă este invariabil negativă se datorează faptului că nivelul jurnalismului european a ajuns la un minim istoric, spune Nosko. „Presa de mainstream de astăzi are mai puțini corespondenți, iar aceștia se ocupă de mai multe țări. Asta duce la o lene intelectuala, care duce la fenomenul descris mai sus. Rezultatul este criticarea Ungariei sau Poloniei fără a aduce vreun argument”.

 

Fostul director al fundației lui Soros arată că a avut de-a face cu corespondenți ai ziarelor europene care i-au cerut să le recomande persoane cu care să discute, iar aceste „surse” au fost întotdeauna selectate pentru a fi părtinitoare. De regulă, șefii ONG-urilor își recomandă colegii, oameni care au aceeași viziune.

 

„Vedeți, nu mulți jurnaliști străini vorbesc limba maghiară, ei nu pot sa discute cu oamenii obișnuiți și nici nu pot citi știrile din Ungaria. Spun asta din proprie experiență. De aceea, cei mai mulți jurnaliști se bazează pe surse secundare. Aceste surse le oferă o imagine distorsionată, punând sub semnul întrebării legitimitatea guvernului Ungariei”, spune Nosko. Aceste surse nu spun că guvernarea Viktor Orban este foarte populară, că este aprobată de multe segmente ale societății. În schimb, le spun jurnaliștilor străini doar că guvernul se menține la putere reducând libertățile oamenilor.

 

Nosko a vorbit despre rapoartele Freedom House. „Când citești rapoarte precum ‹Națiuni în Tranziție›, este foarte supărător să vezi cum, în loc de analiză, nu ai decât materiale de agitație și propagandă. Acesta este cazul capitolului despre Slovacia, spre exemplu. Regula este că, atunci când la guvernare sunt prietenii tăi, țara merge bine. Dacă nu sunt ai tăi la guvernare, atunci tot ce face guvernul trebuie să fie rău”, a spus Nosko. Tot el arată că, odată ce o problemă apare într-un capitol al unui raport, ea va apărea și în celelalte capitole, pentru a întări ideea unor grave deficiențe în țara respectivă.

 

Andrej Nosko a fost întrebat relatările neobiective din presă – spre exemplu gradul diferit de atenție primit de România și Ungaria – se datorează și partidelor. „Da”, a spus Nosko. „Este un comportament tribal sau de turmă. Toți cei care vin dintr-un anumit grup nu-i vor critica pe ai lor”.

 

Fostul director al Fundației lui Soros din Ungaria are un exemplu favorit când vine vorba despre distorsionarea realității dintr-o țară, de data aceasta de către politicieni străini. „Deputata slovacă Monika Benova, care a votat pentru o lege a presei foarte restrictivă în țara ei, a avut îndrăzneala să critice o lege a presei data de guvernul Orban care era mult mai puțin aspră”, spune Nosko. „Fostul premier slovac Robert Fico și fostul premier român Victor Ponta au fost doi critici socialiști ai guvernării Orban din Ungaria, însă nu au suflat o vorba când au făcut lucruri similare în țările lor”, mai spune Nosko.

 

Rețeaua ONG-urilor sponsorizate de George Soros lucrează intens. În 2020, Fundația pentru o Societate Deschisă a cheltuit 300.000 de euro în Ungaria, doar pentru activitățile europene. Și Comisia Europeană lucrează cu rețeaua Soros. Fundația din Ungaria a înființat un centru la Berlin (din rațiuni fiscale), special pentru a face lobby la instituțiile europene. Acest centru a avut în ultimii ani mai multe campanii de succes, menite să convingă Comisia Europeană sa aloce mai mulți bani de la guvernul UE pentru ONG-uri. Acest centru de la Berlin realizează și studii și rapoarte despre situația statului de drept și a guvernării în Ungaria.

 

Printre înregistrările primite de Magyar Nemzet se numără și cele cu jurnalistul maghiar Matyas Kalman. El spune că jurnaliștii străini sunt manipulați sau chiar mituiți de ONG-urile din Ungaria, pentru a relata în mod distorsionat. „Nu știi niciodată dacă există sau nu o colaborare. Poate jurnalistul a primit o invitație la un hotel de lux? Cât oare i s-a oferit pentru a scrie ceea ce ONG-urile vor să se scrie în presă?”, spune Kalman, care subliniază că presa se bazează tot mai mult pe ONG-uri. „Dacă se bazează pe un ONG pentru orice, atunci jurnaliștii sunt total dependenți de acea organizație și asta nu e bine”. Întrebat daca cunoaște personal cazuri în care ONG-urile i-au influențat pe reporterii străini și le-au limitat acoperirea unui subiect în Ungaria, Matyas Kalman a spus: „Cred că majoritatea ONG-urilor fac asta, la fel și Amnesty International”. Iar când jurnaliștii ajung la Bruxelles, se întâmplă același lucru. „Am fost invitat la Bruxelles, pentru a relata despre niște evenimente. Jurnaliștii sunt instruiți unde să meargă și cu cine să vorbească”, spune Kalman.

 

Opiniile lui Andrej Nosko sunt împărtășite și de unii eurodeputați de la Bruxelles, însă niciodată în mod public. Recent, o fostă eurodeputată liberală din Spania, Carolina Punset (membră a partidului Ciudadanos, care face parte din fosta ALDE, acum Renew Europe, creația lui Emmanuel Macron), a spus, într-o conversație privată, că adevăratul dușman al libertății de expresie din Europa nu este Polonia, nici Ungaria, ci corectitudinea politica dusă la extrem. Fosta eurodeputată a părăsit partidul, spunând că nu este normal ca o formațiune politică „să meargă la culcare social-democrată și să se trezească liberală”, intrând pe orbita lui Macron, cu Dacian Cioloș în frunte. „Este evident și dincolo de orice dubiu că Ungaria și Polonia sunt niște dușmani minori ai libertății de expresie, nu acolo este problema Europei. Când ajungi la Bruxelles îți dai seama că este un oraș cucerit de islamiști. În Bruxelles ai cu adevărat o problemă dacă spui asta cu voce tare”, spune fosta eurodeputată. Tot Punset mai spune că afilierile politice la nivel european duc la distorsionarea imaginii țărilor membre. Spre exemplu, mișcarea politică a lui Emmanuel Macron este afiliată cu Mișcarea Momentum din Ungaria, care îl condamnă mereu pe Viktor Orban, precum și cu partide din Polonia care cer mereu tăierea finanțării europene pentru guvernul conservator de la Varșovia. Pe de altă parte, Renew Europe nu suflă o vorba despre aspectele negative ale politicii franceze. Asta ar însemna să îți creezi probleme, iar Punset spune că cuvântul de ordine la Bruxelles este „nu-ți crea probleme”. Este mult mai simplu să critici și să faci una cu pământul guverne din țări central și est-europene.

 

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

„Nu veți avea libertatea noastră, nu veți avea copiii noștri și ne vom salva democrația!”

 

 

„Sunt un berlinez” („Ich bin ein berliner”). Este o propoziție rostită de președintele John F. Kennedy pe 26 iunie 1963, pentru ca cinci luni mai târziu să fie asasinat. Din acel moment, Berlinul a devenit portdrapelul, avangarda rezistenței și luptei împotriva sistemelor totalitare care reprimă libertățile personale, pe tot parcursul perioadei Războiului Rece.

La 57 de ani după acel discurs, nepotul său, fiul lui Robert Kennedy, asasinat în 1968, a tinut un discurs în același Berlin, despre care niciun organ de presă nu a vorbit, pe scena unei manifestații populare de mari dimensiuni.

 

Citiți, ascultați discursul lui R. F. Kennedy jr. (Berlin, 29 august 2020), așteptând ca și în România să se audă discursuri și cântece pentru libertatea de nu te supune unor măsuri aberante prin care este capturată o întreagă societate, pentru o lume cu adevărat mai bună:

 

„Nu veți avea libertatea noastră, nu veți avea copiii noștri”

 

„Acasă, în Statele Unite, ziarele spun că am venit aici să vorbesc cu 5.000 de naziști. Și mâine vor scrie că am vorbit că unui număr de trei, poate cinci mii de naziști.

Dar când mă uit în mulțimea nemărginită germană de astăzi, văd în schimb exact opusul naziștilor, văd oameni care iubesc democrația, care doresc un guvern deschis, oameni care vor lideri care nu îi mint. Nu mai vor lideri care fac sau scriu regulile arbitrare prin care se dispune obediența populației.

 

Vrem oficiali în sănătate care nu au înțelegeri cu industra farmaceutică. Care lucrează pentru noi. Ne dorim politicieni cărora să le pese de sănătatea copiilor noștri și nu de profitul farmaceutic și de propriul profit – acesta este opusul nazismului.

 

Când mă uit peste această mulțime văd toate steagurile Europei, văd oameni de toate culorile, văd aici oameni din toate națiunile lumii, toate religiile, iar tuturor le pasă de demnitatea umană, care sunt aici pentru sănătatea copiilor lor și pentru libertate politică și democrație.

 

Guvernele iubesc și îmbrățișează sistemul „pandemic” – și îl susțin din aceleași motive pentru care iubesc războiul: pentru că le creează oportunitatea de a institui mecanisme de control pe care popoarele altfel nu le-ar accepta niciodată. Creează instituții și mecanisme prin care se orchestrează supunerea noastră.

 

Să vă spun ceva: este un mister pentru mine cum de toți acești oameni importanți precum Bill Gates și Anthony Fauci planifică și se gândesc la această pandemie de zeci de ani, ca atunci când pandemia va veni, noi cu toții să fim în siguranță. Dar cu toate acestea, acum, că este aici, cu toții nu par să știe despre ce vorbesc. Par să improvizeze pe măsură ce merg mai departe. Inventează numere, nu pot să vă spună ratele exacte de deces, trebuie să schimbe definiția Covid în mod constant, pentru a-l face să pară tot mai periculos. Dar la un lucru sunt buni: să amplifice teama.

 

În urmă cu 50 de ani, unchiul meu, John Kennedy a venit la Berlin. Pentru că Berlinul era linia întâi împo totalitarismului. Și astăzi este așa din nou: Berlinul este linia întâi împotriva totalitarismului globalist. Și de aceea astăzi repet cu mândrie: sunt berlinez.

 

(…)

 

Și aș dori să mai spun încă un lucru: nu au făcut o treabă bună pentru a proteja sănătatea oamenilor. Dar au făcut o treabă bună folosind carantina pentru a aduce 5G în comunitățile noastre și au făcut o treabă bună începând să ne îndrepte pe toți spre o monedă digitală – și acesta este începutul sclaviei. Pentru că, odată cu conturile dumneavoastră bancare, vă vor controla comportamentul. Spun că 5G ne va face viața mult mai bună, că ne va schimba viața, putem descărca un videoclip în 5 secunde, în loc de 16 secunde, și cheltuiesc miliarde de dolari. Și sunt foarte convingători, trebuie să recunosc. Motivul este însă supravegherea și colectarea datelor, nu este pentru mine și pentru tine.

 

Bill Gates spune că sateliții săi vor putea urmări fiecare centrimetru al planetei în fiecare secundă. Ăsta este doar începutul. Va putea, de asemenea, să te urmărească pe toate dispozitivele inteligente, prin GPS, prin recunoaștere facială,

 

Iar această pandemie este o criză convenabilă pentru elită, spre a ajunge să ne dicteze ce să facem. Le-a creat oportunitatea de a supune clasa de mijloc, de a anihila instituțiile democrației, pentru a transfera întreaga bogăție a populației către o mână de miliardari pe care să-i facă superbogați prin sărăcirea noastră, a restului.

 

Iar singurul lucru între ei și copiii noștri este această mulțime care a venit la Berlin. Și le spunem astăzi aici: Nu ne veți lua libertatea noastră, nu îi veți avea pe copiii noștri, vom cere democrația noastră înapoi!

 

https://anonimus.ro/2020/09/nu-veti-avea-libertatea-noastra-nu-veti-avea-copiii-nostri-si-ne-vom-salva-democratia/

///////////////////////////////////////

 

Articole din categoria: Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?)

 

 

Paul Kingsnorth: MOMENTUL VACCINULUI, PARTEA FINALĂ. Despre narațiunea MARII RESETĂRI, pașapoartele de sănătate și sistemele de identificare digitală: <i>„Astea sunt vremurile care vin și ne conduc direct și intenţionat către ținta principală</i>: INTERNETUL CORPURILOR”

1. Paul Kingsnorth: MOMENTUL VACCINULUI, PARTEA FINALĂ. Despre narațiunea MARII RESETĂRI, pașapoartele de sănătate și sistemele de identificare digitală: „Astea sunt vremurile care vin și ne conduc direct și intenţionat către ținta principală: INTERNETUL CORPURILOR” 23-12-2021

Vremuri ca aceasta, când încrederea în sursele oficiale se prăbuşeşte, când narațiunile sunt fracturate și când tot mai mulți oameni caută să desluşească noi hărți prin ceață? În vremuri precum asta se întâmplă trei lucruri. În primul rând, proliferează o mulțime de noi teorii ale conspirației, precum florile într-un sol uscat îndelung ce tocmai a fost udat de ploaie. În al doilea rând, expresia „teoretician al conspirației” devine un instrument util pentru cei care încearcă să țină linia oficială: un termen de respingere care poate fi aplicat tuturor celor care pun la îndoială Narațiunea, indiferent cât de rezonabile ar fi întrebările lor.

 

În al treilea rând, unele dintre aceste teorii se vor dovedi a fi corecte.

 

Este corect să spunem că „teoreticienii conspirației” s-au bucurat de o rodnică pandemie. Încă îmi amintesc un titlu glorios dintr-o publicație binecunoscută care a apărut la începutul anului 2020 și nu a „îmbătrânit” frumos: „Teoreticienii conspirației anti-vaxx sugerează că covid-19 va duce la introducerea „pașapoartelor de vaccinare”. Au existat nenumărate articole ca acesta în ultimele optsprezece luni în numeroase publicaţii, respingând previziunile despre orice, de la pașapoarte la mandate la lagăre de carantină, prezentându-le drept nebunii de genul pălăriilor de staniol. Acest lucru a servit doar pentru a sublinia modul laş și fără precedent în care se comportă o mare parte din mass-media, distrugându-le şi urma de credibilității rămasă. Dar asta este o altă poveste.

 

Cu toate acestea, „teoria conspirației” despre care s-a discutat cel mai mult în ultimul an a fost cea despre „Marea Resetare”.

 

PAUL KINGSNORTH, cunoscutul scriitor britanic convertit recent la ortodoxie într-o parohie românească din Irlanda, despre ce ne arată APOCALIPSA COVID. <em>„Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. NU POT SĂ PARTICIP LA ASTA”</em>

2. PAUL KINGSNORTH, cunoscutul scriitor britanic convertit recent la ortodoxie într-o parohie românească din Irlanda, despre ce ne arată APOCALIPSA COVID. „Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. NU POT SĂ PARTICIP LA ASTA” 26-11-2021

Care poate fi, deci, justificarea sistemului de control și monitorizare tehnologic care a apărut în jurul nostru cu o rapiditate și o fluiditate curioasă în ultimul an? Și ce ar putea explica limbajul ciudat de asemănător în care guvernele lumii explică și justifică acest sistem, pe care atât de mulți l-au adoptat în moduri similare, cu tehnologii similare, în perioade de timp similare? Pretextul este faptul că „nevaxații” sunt un pericol pentru societate și că „vaxații” trebuie protejați de ei. Dar așa cum vedem pe teren în Irlanda, pretextul este lipsit de temei. Dacă am opera, așa cum pretindem că o facem, pe temeiul rațiunii – dacă am fi cu adevărat „adepţi ai Științei” – atunci am demonta aceste sisteme în acest punct. În schimb, ne mişcăm mai adânc în ele. Suntem conduși într-un viitor în care scanarea unui cod pentru a dovedi că ești un membru sigur și ascultător al societății va fi o trăsătură permanentă a vieții, la fel de indiscutabilă precum cardurile de credit și permisele de conducere. Ne îndreptăm către vaccinarea obligatorie forțată a întregii populații – inclusiv copiii – și pedepse cu închisoarea pentru cei care refuză. Până la sfârșitul iernii, am putea trăi într-o lume în care statul a preluat controlul complet asupra corpului nostru, iar singura noastră șansă de a rămâne membri activi ai societății este să ne supunem fiecărei instrucțiuni și să acceptăm monitorizarea digitală permanentă pentru a ne dovedi supunerea. (…)

 

Narațiunea nu se leagă, povestea nu se adună, totuşi își face treaba. Este folosit pentru a invoca și justifica o tehnocrație autoritară fără precedent, care ne blochează pe toți fără consimțământ, fără dezbateri și fără drept de renunțare. În doi ani scurti, dar importanți, acesta este ceea ce am devenit. Noi, cei din Occident, care am petrecut decenii, dacă nu secole, dând lecții restului lumii despre „libertate” și, uneori, încercând să-i bombardăm ca să o accepte. Noi cei care am inventat chestia asta numită „liberalism”; noi care acum o îngropăm. Nu a fost nevoie de mult, nu-i așa, pentru ca cuvintele noastre să fie dezvăluite ca fiind goale?

 

MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU (Cipru), citând pe Avva Sava Achileos și pe alți greci cu viață sfântă: “ANTIHRISTUL VA OCUPA TRONUL SĂNĂTĂȚII”. PLANUL LOR ESTE CA CEI “VACCINAȚI” SĂ SE LUPTE CU CEI “NEVACCINAȚI”. Ce trebuie să facă creștinii? (VIDEO + TEXT)

3. MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU (Cipru), citând pe Avva Sava Achileos și pe alți greci cu viață sfântă: “ANTIHRISTUL VA OCUPA TRONUL SĂNĂTĂȚII”. PLANUL LOR ESTE CA CEI “VACCINAȚI” SĂ SE LUPTE CU CEI “NEVACCINAȚI”. Ce trebuie să facă creștinii? (VIDEO + TEXT) 05-11-2021

“… Din februarie 2020 v-am spus că de acum încolo vom trăi într-o stare de frică. Maica (Bătrâna) Galaktia (care s-a odihnit în Domnul în mai 2021), ea însăși mi-a spus în 2016, la telefon, când încă era în putere, …

 

<em>„Acestea sunt lucruri menite să prindă o pradă”</em>… ROD DREHER, cunoscutul conservator american ortodox: VREMEA LUI ANTIHRIST E AICI

4. „Acestea sunt lucruri menite să prindă o pradă”… ROD DREHER, cunoscutul conservator american ortodox: VREMEA LUI ANTIHRIST E AICI 01-11-2021

Trebuie să fim foarte atenți pe măsură ce aceste tipare se derulează de la sine în fața noastră. Pe măsură ce aceste modele încep să apară în lume, nu trebuie să ne uităm după cineva care arată ca Ozzy Osbourne, un satanist îmbrăcat în negru din cap până-n picioare și cu aspectul unui spirit rău care vine pe Pământ. Nu așa arată 666. 666 arată ca un sistem luminos care pare că înglobează totul și poate controla totul. Și de aceea este atât de seducător. De aceea ne poate amăgi dacă nu suntem atenți, pentru că a nu participa sau, să zicem, a nu te închina acestui sistem te poate exclude din poveste. Atunci va fi foarte ușor să faci compromisuri în acest sens.

 

RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. <i>“Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939</i>. ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei”

5. RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939. ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei” 30-09-2021

Să facem un exerciţiu de imaginaţie pentru o clipă. Poate că elitele, care de cele mai multe ori se deghizează în filantropi, vor da o explicaţie logică planului lor ca fiind o modalitate de a curăța bazinul genetic, reducând populația cu 80 sau 90%. N-am nicio îndoială că acești oameni ar putea justifica o plagă virală drept o modalitate de a salva Gaia [pământul] de plaga umană. Poate că vaccinul va fi de fapt adevăratul vector, ucigându-i pe unii după un timp și sterilizând restul. Poate că va servi drept catalizator pentru cei 80% vaccinați supuşi, pentru a-i pune pe cei 20% de nevaccinați insubordonaţi în lagăre. Poate că virusul actual este doar prima mişcare și, după tulpinile Delta și Mu, se va prezenta o variantă Zeta cu adevărat serioasă. Orice este posibil. În acest moment, trăim într-o lume SF.

 

Chiar dacă lucrurile merg mai mult sau mai puțin așa cum sunt acum, există o mulțime de avantaje legate de virusul COVID-19 din punctul lor de vedere. Prăbușirea economiei, Mai Marea Criză Economică, nu va fi pusă pe seama băncii centrale, a inflației și a statului. Aceştia vor fi prezentaţi ca eroi în lupta împotriva virusului. Criza economică va fi explicată ca fiind cauzată de COVID – acest Deus ex machina – spre deosebire de cauzele reale. Este, într-adevăr, destul de pervers.

 

CARANTINA CLIMATICĂ – următorul tip de LOCKDOWN GLOBAL care ni se pregătește? INCENDIILE DIN GRECIA și “CODUL ROȘU PENTRU UMANITATE” scos din joben la țanc de “experții ONU”. APOCALIPSA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE – DECRETATĂ CEA MAI MARE AMENINȚARE ȘI URGENȚĂ A MOMENTULUI. Joe Biden: <i>“Aceste crize trebuie văzute ca o oportunitate de a reconstrui mai bine decât înainte”</i> (VIDEO)

6. CARANTINA CLIMATICĂ – următorul tip de LOCKDOWN GLOBAL care ni se pregătește? INCENDIILE DIN GRECIA și “CODUL ROȘU PENTRU UMANITATE” scos din joben la țanc de “experții ONU”. APOCALIPSA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE – DECRETATĂ CEA MAI MARE AMENINȚARE ȘI URGENȚĂ A MOMENTULUI. Joe Biden: “Aceste crize trebuie văzute ca o oportunitate de a reconstrui mai bine decât înainte” (VIDEO) 13-08-2021

După Apocalipsa Covid vine, la mică distanţă, Apocalipsa Climatică. A spus-o răspicat ONU, prin vocea secretarului general António Guterres. ”Alarmele sunt asurzitoare. Trebuie să renunţăm la cărbune şi la combustibilii fosili, înainte ca acestea să ne distrugă planeta”, a punctat şeful ONU. Cu alte cuvinte, nu mai există suficient timp pentru o tranziţie lentă către planeta verde. Ţările lumii trebuie să ia rapid decizii radicale, în concordanţă cu gravitatea deosebită a situaţiei în care ne aflăm.

 

Atitudinea lui António Guterres (de la ONU) ne aminteşte de poziţia lui Tedros Adhanom Ghebreyesus (de la OMS). Cei doi şefi de mega-ONG-uri cu acoperire planetară se dovedesc a fi cei mai buni specialişti în tras semnale de alarmă. Mesajele lor seamănă ca două picături de apă. De remarcat că un angajat al OMS a scris într-un raport, potrivit Fox News, că s-ar putea impune şi o ”carantină climatică”. Dacă în pandemie directorul OMS i-a activat pe experţii epidemiologi, secondaţi de politicieni şi jurnalişti, în preambulul Apocalipsei Climatice şeful ONU i-a scos la rampă pe experţii climatologi.

 

Ce spune despre noi, ORTODOCȘII, momentul COVID și care este VOIA LUI DUMNEZEU? <i>“De vreme ce tu ai lepădat cunoașterea, și Eu te voi lepăda pe tine”</i>. REFLECȚII ORTODOXE DIN AMERICA, la fel de valabile în România: <i>“Neo-bolșevicii sunt la ușă. Care este rolul nostru, de a fi acomodanți sau de a ne împotrivi răului iminent?”</i>

7. Ce spune despre noi, ORTODOCȘII, momentul COVID și care este VOIA LUI DUMNEZEU? “De vreme ce tu ai lepădat cunoașterea, și Eu te voi lepăda pe tine”. REFLECȚII ORTODOXE DIN AMERICA, la fel de valabile în România: “Neo-bolșevicii sunt la ușă. Care este rolul nostru, de a fi acomodanți sau de a ne împotrivi răului iminent?” 22-06-2021

Ca ortodocși, știm că tot ce ni se întâmplă este voia lui Dumnezeu. În fiecare dimineață ne rugăm: „În toată vremea, să-mi amintesc că totul este de la Tine.” Desigur, tot ce se întâmplă se întâmplă pentru că Dumnezeu a îngăduit să se întâmple, însă, dacă ducem această idee prea departe, cădem de partea cealaltă. Doar pentru că Dumnezeu a permis să se întâmple nu înseamnă că Dumnezeu a vrut să se întâmple. Dacă apare o încercare, Dumnezeu a îngăduit-o, dar nu aceasta este problema. Întrebarea este ce trebuie să fac în condițiile date, cum voi răspunde la ceea ce mi se întâmplă acum? Trebuie să accept totul ca reprezentând „voia lui Dumnezeu” sau trebuie să mă opun la ceea ce se întâmplă?

 

Părintele FILOTEU, starețul Mănăstirii CARACALU din Muntele Athos, despre PANDEMIA COVID și VACCIN: <em>„FORȚELE ÎNTUNERICULUI ÎȘI URMĂRESC SCOPUL FINAL. Noi am fost pregătiți pentru acest lucru prin Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul”</em>

8. Părintele FILOTEU, starețul Mănăstirii CARACALU din Muntele Athos, despre PANDEMIA COVID și VACCIN: „FORȚELE ÎNTUNERICULUI ÎȘI URMĂRESC SCOPUL FINAL. Noi am fost pregătiți pentru acest lucru prin Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul” 12-06-2021

Acest suprem și final scop este „pecetluirea viitoare”, a explicat Părintele Philotheos. „Și se pregătesc pentru toate acestea acum. Deci, vedem în ce mod dictatorial încearcă să impună vaccinul! Cu câtă ​​spălare de creier în mass-media și internet! Și știm că plătesc reporterii, canalele de televiziune și toate celelalte.”

 

CACEALMAUA SINISTRĂ A „RELAXĂRII”: etapă de consolidare a NOULUI CONTROL SOCIAL și de condiționare prin vaccinare. Filosoful Gaspard Koenig despre certificatul de vaccinare: <em>„Trebuie să refuzăm acest cip care ne transformă într-o turmă de animale”</em>

9. CACEALMAUA SINISTRĂ A „RELAXĂRII”: etapă de consolidare a NOULUI CONTROL SOCIAL și de condiționare prin vaccinare. Filosoful Gaspard Koenig despre certificatul de vaccinare: „Trebuie să refuzăm acest cip care ne transformă într-o turmă de animale” 18-05-2021

Trăim așadar un moment de respiro despre care eu cred că este doar un moment. Ca orice dictatura, fiecare dictatura are nevoie de momente de respiro, de consolidare a uneltelor de control, de planificare și analizare a evoluției trecute, de pregătire pentru următoarea etapă.

 

CARTEA SEMNAL a conservatorului american ortodox ROD DREHER tradusă în română: <em>SĂ NU TRĂIM ÎN MINCIUNĂ! Un manual pentru disidenții creștini</em>. Despre volum și despre TOTALITARISMUL SOFT la emisiunea lui Carlson Tucker (Video)

10. CARTEA SEMNAL a conservatorului american ortodox ROD DREHER tradusă în română: SĂ NU TRĂIM ÎN MINCIUNĂ! Un manual pentru disidenții creștini. Despre volum și despre TOTALITARISMUL SOFT la emisiunea lui Carlson Tucker (Video) 04-05-2021

Din ce în ce mai conștient că lumea apuseană și civilizația modernă a democrației liberale se îndreaptă cu pași repezi spre un totalitarism „soft” sau „de mătase”, autorul nostru  a purces la o călătorie spirituală și fizică pe tărămurile greu încercate de dictatură ale Europei de Est. Aici a înregistrat experiențele ziditoare ale unor martiri anticomuniști nu doar cu scopul de a cultiva memoria unor eroi autentici, cât mai ales pentru a trage învățăminte și a deprinde strategii de supraviețuire sufletească în perioade de restriște.

 

MITROPOLIT NEOFIT de Morfou despre TOTALITARISMUL „POLITICOS” în care ne aflăm. PLANUL E DE A ADUCE ORTODOCȘII ÎN RELIGIA UNICĂ MONDIALĂ A DICTATURII GLOBALE. Ierarhul cipriot sfidează segregarea pe baza certificatului de vaccinare: <em>„Ușile Bisericii rămân deschise pentru toți. Pentru noi Sfântul Botez este singurul certificat”</em>

11. MITROPOLIT NEOFIT de Morfou despre TOTALITARISMUL „POLITICOS” în care ne aflăm. PLANUL E DE A ADUCE ORTODOCȘII ÎN RELIGIA UNICĂ MONDIALĂ A DICTATURII GLOBALE. Ierarhul cipriot sfidează segregarea pe baza certificatului de vaccinare: „Ușile Bisericii rămân deschise pentru toți. Pentru noi Sfântul Botez este singurul certificat” 01-05-2021

Ușile Bisericii vor rămâne deschise pentru toți. Bărbați și femei, bolnavi și sănătoși. Biserica este un spital, pentru suflet și trup. Câți nu au venit la Biserică bolnavi sufletește și trupește și s-au făcut sănătoși?

 

La un an de la debutul noului totalitarism patologic. CJ Hopkins despre GloboCap și intrarea în FAZA A DOUA a NOULUI NORMAL

12. La un an de la debutul noului totalitarism patologic. CJ Hopkins despre GloboCap și intrarea în FAZA A DOUA a NOULUI NORMAL 17-03-2021

Aceste multiple „amenințări la adresa democrației” (adică „teroriști”, „viruși”, „dezinformare”, „rasism”, „sexism”, „homofobie”, „transfobie”, „scepticism față de sistemul electoral”, „siropul de clătite suprematist alb”, „abuzul premeditat de pronume”, „nefolosirea sfidătoare a măștii”, „ezitarea față vaccin”, „religia” și așa mai departe) se vor contopi într-un singur inamic de tip Goldstein (n.tr. inamicul – posibil  imaginar – al regimului pe care îl invoca Big Brother în „1984” pentru a justifica lupta împotriva disidenței), pe care copiii „nou normali” vor fi condiționați să-l urască și să se teamă de el, îl vor dori adus la tăcere, îndepărtat și carantinat separat de societatea „normală”, sau „vindecat” de „boala” lui prin terapii farmaceutice „sigure și eficiente” mandatate de guvern.

 

 

 Cont. aici   http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/noua-ordine-mondiala-2/

 

 

///////////////////////////////////////

 

Apocalipsa 5G – subtitrat în limba română. Cea mai distrugătoare tehnologie care s-a creat vreodată

 

 

 

 

 

 

 

Filmul 5G Apocalypse: The Extinction Event dezvăluie modul în care 5G este o armă de asalt destinată distrugerii omenirii

 

(Natural News) Dacă răsfoiți titlurile mass-media din Statele Unite, veți fi convinși că 5G este o tehnologie wireless de ultimă generație uimitoare, care va face totul mai rapid, mai ușor și mai incredibil. Dar aceasta este o minciună, deoarece 5G este într-adevăr o armă avansată, de tip militar, deghizată, care este implementată ca soluție finală împotriva unei omeniri libere.

 

Filmul lui Sacha Stone 5G Apocalypse: The Extinction Event (Apocalipsa 5G: Eveniment de Extincție) deschide ochii, adevărul urât despre 5G fiind dezvăluit în deplină oribilitate. Nu numai că 5G va invada fiecare aspect al vieții oamenilor, eliminându-se toată intimitatea, dar, de asemenea, va deveni pentru sănătate cea mai distrugătoare tehnologie care s-a creat vreodată.

 

 

  

 

 

Spre deosebire de pretențiile celor care impun 5G, pentru a fi implementată aproape pretutindeni, această tehnologie ultra-nefavorabilă este orice altceva, în afară de sigură. De fapt, există în antiteză cu viața însăși, frecvențele pe care le emite dăunează funcției biologice până la nivel celular.

 

”Este important să înțelegeți ce face 5G și ce spun ei că face”, avertizează unul dintre naratorii filmului. ”Ni s-a spus în documentul IEEE Beamforming că această tehnologie va prăjit ochii ca pe ouă, în al doilea război mondial.”

 

Pentru a citi mai mult, accesați: Filmul “5G Apocalypse: The Extinction Event” dezvăluie modul în care 5G este o armă de asalt destinată distrugerii omenirii https://ortodoxinfo.ro/2019/09/02/video-apocalipsa-5g-subtitrat-in-limba-romana/

 

///////////////////////////////////////

 

Uite ce se ni pregătește! A apărut raportul Forumului de la Davos: Identitatea digitala, pașaportul universal, creditele sociale si Internetul corpurilor

  Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

În 15 februarie 2022, Forumul Economic Mondial al lui Klaus Schwab a publicat un nou raport, „Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries”, care prezintă planuri pentru crearea celei de-a patra revoluții industriale, o fuziune a „lumii fizice, digitale și biologice”.

 

După o atenta lecturare a raportului se poate conchide ca globaliștii de la Forumul Economic Mondial au profitat de Covid și se folosesc de „pașapoartele vaccinale” pentru a pune bazele adoptării pe scară largă a identității digitale, ceea ce reprezintă doar o altă parte a marii resetări în acțiune. Un astfel de instrument poate fi folosit, printre altele, pentru a accesa tratamentele de asigurare de sănătate, pentru a monitoriza dispozitivele și telefoanele de sănătate, pentru a deschide un cont bancar și pentru a efectua tranzacții financiare.

 

Băncile vor putea lua în considerare comportamentul social al unei persoane, atât online, cât și offline, în procesul de creditare. Aceasta se numește „Scoring alternativ de creditare”, care utilizează megadata pentru a analiza nu numai istoricul financiar, ci și comportamentul social. În cele din urmă, acest tip de sistem tinde să introducă un sistem de credit social (precum cel deja folosit în China de Partidului Comunist Chinez), în care accesul la bunuri și servicii se bazează pe comportamentul social al unei persoane.

 

Forumul de la Davos propune trecerea de la „pașaportul pentru vaccin” la „pașaportul universal”

 

Forumul Davos precizează în document că pandemia „a făcut să se acorde mai multă atenție puterii datelor medicale, în special pașapoartelor de vaccinare. Aceste pașapoarte, prin natura lor, servesc ca o formă de identitate digitală”. Întâlnirea virtuală a Forumului a avut loc în perioada 25-29 ianuarie și a studiat „Alternative Credit Scoring” care, la ratingul tradițional al băncii, adaugă comportamentul social al individului, manifestat în rețelele de socializare. Scopul este de a colecta cât mai multe informații despre oameni prin orice mijloace pentru a crea baze de date mari. Acest lucru necesită supraveghere constantă a oamenilor și a mediului lor. Sunt principiile vizibilității și urmăririi.

 

Identitatea digitală poate fi folosită, printre altele, pentru a accesa tratament medical, a controla dispozitivele și telefoanele mobile, a gestiona un cont bancar, a efectua tranzacții economice, a rezerva bilete de călătorie, a trece prin vamă, a face achiziții, a încheia asigurări, a participa la rețelele de socializare, a vota la alegeri, a depune declarații de impozit pe venit sau colectează beneficii sociale.

 

 

 

Potrivit raportului Forumului, sistemul de identitate digitală include un profil, care poate avea atribute de date inerente (cum ar fi datele biometrice) sau atribute de date atribuite (cum ar fi nume sau numere de identificare). De asemenea, un istoric de credit, medical și comportamental online. Iinclude și concluziile, evaluările preluate din procesele de autentificare, de exemplu, pentru acordarea unui împrumut. „Pașaportul universal va juca un rol cheie în telecomunicații. Cu o identitate digitală, puteți controla dispozitivele și datele din rețea.”, mentioneaza autorii raportului.

 

Proiectul pune bazele unui sistem general de control social care să separe cetățenii indisciplinați sau mai puțin demni de încredere. Cititorii pașapoartelor vor putea să emită judecăți pe baza istoricului de comportament financiar, medical și online. Raportul acordă o atenție deosebită „brokerilor de date”, care sunt un fel de intermediari însărcinați cu gestionarea bazelor de date mari, după modelul american de „agenții” sau trusturi însărcinate cu facilitarea schimbului de informații.

 

Pașapoartele vaccinale sunt scheme de identitate digitală care se vor extinde pentru a include istoricul de credit și comportamentul online

 

„Aceste ‘pașapoarte de vaccin’ servesc prin natura lor ca o formă de identitate digitală”, stabilește Forumul Economic Mondial în februarie 2022.  În timp ce pașapoartele de vaccin stochează date medicale extrem de intime despre o persoană, globaliștii preconizează că identitatea digitală se va extinde pentru a include istoricul de credit, precum și „comportamentele dumneavoastră de cumpărare online, care vor fi judecate de o terță parte.”

 

„O identitate digitală este echivalentul electronic al cărții de identitate a unui individ […] și poate acționa, de asemenea, ca o cheie prin stocarea și desfășurarea permisiunii” – mai spune raportul Forumului Economic Mondial. Astfel, restrictiile pașaportului COVID alimentează sistemele autoritare de credit social și schemele de identitate digitală. „În ceea ce privește identitatea digitală, ar putea fi nevoie de a lega persoana de identitatea sa, iar acest lucru ar putea necesita tehnologii de verificare a identității” este o alta concluzie a Forumului Economic Mondial.

 

 

 

Raportul WEF continuă spunând că, pe baza istoricului tău de credit, a istoricului medical și a comportamentelor tale online, judecățile vor fi făcute de terțe părți. De exemplu, „O bancă decide atractivitatea unei persoane pentru un împrumut”. Acest lucru se numește Scoring alternativ de creditare, care ia în considerare comportamentul social al unei persoane, atât online, cât și offline, în procesul de creditare, bazându-se în mare măsură pe datele telco.

 

Potrivit raportului WEF, printre sistemele de identitate digitală se numără:

– Profil: Poate include atribute de date inerente (cum ar fi datele biometrice) sau atribute atribuite (cum ar fi numele sau numerele naționale de identificare);

– Istoric: Istoricul de credit sau medical, comportamente de cumpărare online;

– Inferențe: Judecăți sau decizii luate pe baza proceselor de autentificare, a profilurilor și a istoricelor (de exemplu, o bancă decide atractivitatea unei persoane pentru un împrumut).

 

Toate semnele indică un sistem de creditare socială. Modalitățile prin care globaliștii doresc să extragă cele mai intime date sunt extrem de invazive. Acestea includ dispozitive implantate în corpul persoanelor, în casele lor și în orașele în care locuiesci – și toate au ca scop colectarea cât mai multor informații. Este un viitor al supravegherii constante în timp real, asa cum se intampla acum in China.

 

Omul viitorului – fuziunea cu mașina spre un „Internet al corpurilor”

 

 

 

Ideea este de a profita de ecosistemul „Internet of Bodies” (IoB) pentru a conecta ființele umane cu tehnologia prin intermediul unor dispozitive care pot fi purtate, înghițite sau implantate. Și aceste date fac parte din implementarea identității digitale. Internetul corpurilor „ar putea declanșa descoperiri în domeniul cunoașterii medicale […] Sau ar putea permite o stare de supraveghere cu intruziuni și consecințe fără precedent” – se mai specifică în raport.

 

„Autoritarismul este mai ușor într-o lume a vizibilității și a trasabilității totale” – mentioneaza Forumul de la Davos al lui Klaus Schwab, care mai adaugă: „Pașapoartele de vaccinare au pus bazele pentru adoptarea pe scară largă a identității digitale. Sistemele de identitate digitală pun acum bazele unui sistem global de credit social. Aceasta este o parte a marii resetări în acțiune!”

https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/uite-ce-se-preg-te-te-a-ap-rut-raportul-forumului-de-la-davos-identitatea-digitala-pa-aportul-universal-creditele-sociale-si-internetul-corpurilor-1568745

 

 

/////////////////////////////////////

Platforma de socializare a lui Donald Trump – Truth Social s-a lansat!

 

 

 

Noua platforma de socializare a lui Donald Trump – Truth Social – va fi lansata astăzi, de ziua președinților SUA. Lansarea va restabili prezența lui Trump pe rețelele de socializare la mai bine de un an după ce acesta a fost interzis pe Twitter, Facebook și YouTube după evenimentele de la Capitoliu din 6 ianuarie, în urma cărora fost acuzat că postează mesaje care incită la violență, potrivit Reuters.

 

La 15 februarie, fiul cel mare al lui Trump, Donald Jr., a postat pe Twitter o captură de ecran a contului verificat al tatălui său @realDonaldTrump Truth Social cu o singură publicație, sau „realitate”, pe care acesta a încărcat-o la 14 februarie: „Pregătiți-vă! Președintele vostru preferat vă va vedea în curând!”

 

Condusă de fostul consultant republican al SUA Devin Nunes, Trump Media & Know-how Group (TMTG), întreprinderea din spatele Truth Social, va face parte dintr-un portofoliu în creștere de firme de expertiză care se se vor poziționa ca viitori campioni ai libertății de exprimare și speră să atragă clienți care simt cu adevărat că opiniile lor sunt reprimate pe platforme comparabile cu Twitter, Fb și YouTube.

 

„Săptămâna aceasta vom începe să ne lansăm pe Apple App Retailer. Acest lucru va fi superior, deoarece vom avea atât de mulți oameni în plus care pot fi pe platformă”, a declarat Nunes într-o privire duminică la emisiunea „Sunday Morning Futures with Maria Bartiromo” de la Fox Information. „Obiectivul nostru este, cred că îl vom atinge, cred că până la sfârșitul lunii martie vom fi complet operaționali cel puțin în interiorul SUA”, a adăugat el. Truth Social va fi lansat în cursul zilei de azi.

 

https://www.ziuanews.ro/externe/platforma-de-socializare-a-lui-donald-trump-truth-social-s-a-lansat-1568737

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

ONU a afișat „Fiara” din Apocalipsa in fata sediului din New York chiar când „semnul” QR devine aproape obligatoriu

 

 

Scris de: ZIUA NEWS0

ONU a afișat „Fiara” din Apocalipsa in fata sediului din New York chiar când „semnul” QR devine aproape obligatoriu

 

 

Organizația Națiunilor Unite a postat pe Twitter o fotografie a unei „bestii înaripate” însoțită de un anunț destul de surprinzător: „Un gardian al păcii și securității internaționale se află în piața vizitatorilor din fața sediului ONU. Gardianul este o fuziune între jaguar și vultur și a fost donat de guvernul din Oaxaca, Mexic.” Sculptura apare chiar in momentul cand se vorbeste de obligativitatea prezentarii „semnului” QR care se pare ca e cel prevestit de asemenea in Apocalipsa lui Ioan.

 

 

 

Un videoclip în care statuia poate fi bine, mentionata de siteul CDP, poate fi vizualizată AICI. Mai spunem doar ca multi din cei care au descifrat Apocalipsa au spus ca Fiara ar putea avea legatura cu Organizatia Natiunilor Unite.

 

„Patru bestii uriașe, diferite una de alta, au ieșit din mare. Primul arăta ca un leu cu aripi de vultur. Când m-am uitat la el, i s-au rupt aripile, a fost ridicat de la pământ și s-a ridicat în picioare ca un om, iar inima lui a fost făcută om.” (Daniel 7:3-5)

 

„Și fiara pe care am văzut-o era ca un leopard; picioarele îi erau ca picioarele unui urs, și gura îi era ca gura unui leu. Balaurul i-a dat puterea, tronul și o mare autoritate.” (Apocalipsa 13:2)

 

„Când oamenii vor zice: ‘Pace și siguranță’, atunci va veni peste ei o distrugere bruscă, cum vin durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu vor scăpa. Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, ca să vă prindă ziua aceasta ca un hoț; voi toți sunteți copii ai luminii și copii ai zilei. Noi nu suntem din noapte sau din întuneric. De aceea, să nu dormim ca alții, ci să veghem și să fim treji.” (1 Tesaloniceni 5:3-6)

 

„Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” (Apocalipsa 13:17 -18)

 

https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/onu-a-afi-at-fiara-din-apocalipsa-in-fata-sediului-din-new-york-chiar-c-nd-semnul-qr-devine-aproape-obligatoriu-1567177

 

 

//////////////////////////////////////

Juncker îi cântă ode lui Marx, după sute de milioane de victime. Şocant, sau poate că nu 

 

 

 

Şeful UE, Jean-Claude Juncker, ignorând numeroase apeluri la raţiune, a participat, pe data de 5 mai, la aniversarea, în oraşul Trier, a 200 de ani de la naşterea lui Karl Marx, considerat unul dintre fondatorii comunismului.

 

În controversata sa alocuţiune, Juncker, liderul neales al unei Uniuni pretins democratice, a ţinut să sublinieze că Marx nu ar trebui să fie judecat pentru atrocităţile care au avut loc în numele comunismului.

 

Vorbind la o biserică (amănunt deloc lipsit de semnificaţie) din oraş, Juncker a spus: „Karl Marx a fost un filosof care gândea în viitor, avea aspiraţii creative şi astăzi el este asociat cu lucruri pentru care nu a fost responsabil şi pe care nu le-a provocat, pentru că multe dintre lucrurile pe care le-a scris au fost schimbate, devenind tocmai contrariul”.

 

Argumentul este pe cât de mult invocat de susţinătorii comunismului, pe atât de fals: Istoria a arătat că TOATE regimurile bazate pe ideologia comunistă au ajuns criminale.

 

Demersul de a trece sub tăcere aceste crime, sau chiar de a le minimiza în vreun fel – este imoral.

 

Ideologie bazată pe violenţă

 

În încheierea Manifestului Comunist – care, de altfel, nu era decât o compilaţie a ideilor utopice care se vehiculau în cafenele şi diverse societăţi, Marx pune direct problema rolului masiv pe care violenţa avea să îl joace în transformarea socială profeţită: „Comuniştilor le repugnă să-şi ascundă vederile şi intenţiile. Ei declară făţiş că ţelurile lor pot fi atinse numai prin doborârea violentă a întregii orânduiri sociale de până acum.”

 

A afirma, sute de milioane de victime mai târziu, că Marx nu a dorit violenţa, este un fals care poate avea doar două explicaţii – o minuţioasă spălare pe creier, prin care au trecut generaţiile occidentale, având în vedere priza pe care ideile comuniste au avut-o în mediul universitar al anilor 1950, precum şi a teoriei critice împinsă pe gâtul intelectualităţii confuzate a vremii de către Şcoala de la Frankfurt – sau, alternativa mai tenebroasă – o agendă.

 

Incidentul toarnă gaz peste o rană niciodată vindecată. Mai rău este că survine pe fondul unor tensiuni ideologice enorme în întreaga lume.

 

Un proces al comunismului nu a avut loc niciodată, lucru care – dat fiind numărul incredibil al victimelor, nu se poate motiva doar cu eventualele presiuni care ar apărea din partea Rusiei – principal călău – şi a Chinei – unde Spectrul de care vorbea Marx în preambulul la Manifestul Comunist bântuie şi acum pe stradă, făcând milioane de victime, deşi este îmbrăcat în costume Armani.

 

Dacă nazismul a avut parte de exorcizare – prin procesul de la Nuremberg – iată că Spectrul chiar mai criminal, al comunismului – este lăsat în continuare zburdalnic pe străzile lumii moderne şi predat în universităţile lumii libere – iar pe 5 mai a fost încă odată înălţat, de către unşii europeni ai momentului.

 

Analiştii – unii chiar de dreapta – compară mereu comunismul cu nazismul. Mie acest lucru mi se pare o imensă denaturare. Nazismul era o maşinărie de ucis, pe baze etnice: omora evrei. Nu negocia, nu prea existau nuanţe, şi nu prea avea excepţii.

 

Comunismul, pe de altă parte, este cu totul altceva. Nu o filozofie – Manifestul Comunist este o însăilare de îndemnuri şi idei logic şchioape, prezentate într-un limbaj extrem de simplu, uşor de citit de către clasele needucate – şi, mai important, mustind de ură. În ciuda sintagmei „marxism ştiinţific”, lucrările lui Marx nu au nimic ştiinţific – nu existau deloc studii de impact sau modele economice / teorii legate de efectele redistribuirii masive a veniturilor, ale confiscărilor de proprietate şi nici despre consecinţele celor 10 porunci (!) pe care le conţine.

 

Hulitor de Dumnezei, distrugător de suflete şi casap de trupuri, Comunismul s-a înscăunat prin crimă la conducerea societăţii promiţând „paradisul pe pământ”, în timp ce ruina cu frenezie tot ce reuşise omenirea să construiască până la acel moment.

 

Manifestul a fost implementat prin violenţă şi metode ilegale, deseori criminale, în lipsa unui minim consens social (revoluţii furate, alegeri furate, implementare cu ajutorul Armatei Roşii, sau celei aparţinând Partidului Comunist Chinez), de către bande ale căror elemente erau deseori criminale sau în cel mai bun caz declasate.

 

Spectru al urii şi distrugerii

 

Zelul cu care şi-a înfrânt opozanţii – mai ales pe cei care se opuneau paşnic, cu ajutorul raţiunii – a făcut ca noua ideologie să devină mai mult un cult care cerea devoţiune totală, acceptare totală a dominaţiei sale, de cât orice altceva. Indiferent de clasa de care aparţineau oponenţii, cei care renunţau şi începeau să i se închine căpătau graţierea Partidului, care nu căuta să convingă, ci doar să supună, să domine total. Comunismul nu era despre convingere. Pe comunişti nu i-a interesat niciodată să convingă – ci doar să înşele, la începutul existenţei lor – şi apoi să domine prin teroare, după ce s-au înstăpânit la conducerea societăţilor. Substanţa cu care se hrănea Partidul, într-o sfidare totală a istoriei criminale pe care o lăsa în spate, era sângele victimelor, care, de altfel, mânjeşte de sus până jos steagul comunist – complementată de miazma hidoasă a obedienţei absolute obţinută întotdeauna prin coerciţie.

 

Hulitor de Dumnezei, distrugător de suflete şi casap de trupuri, Comunismul s-a înscăunat prin crimă la conducerea societăţii promiţând „paradisul pe pământ”, în timp ce ruina cu frenezie tot ce reuşise omenirea să construiască până la acel moment.

 

Ura pe care o semăna – şi care izvorăşte în şuvoaie dintre rândurile Manifestului Comunist, unde Marx încearcă să descrie mecanismele sociale cu ajutorul unei singure dimensiuni – a luptei dintre clase – ignorând complet cealaltă dimensiune, a coeziunii sociale care a existat întotdeauna în Istorie – a făcut ca noua religie să fie nemijlocit una a urii. Prin consecinţă, implementarea ei a trebuit făcută prin Teroare – cum ar fi fost posibil altfel? – aşa că nu este de mirare că în final totul a devenit Iadul pe Pământ.

 

Cum este posibil să aruncăm la gunoi sute de milioane de victime? veţi întreba.

 

Una dintre explicaţiile incidentului de sâmbătă s-ar putea găsi în interviurile pe care Yuri Bezmenov, un defector rus fugit în SUA le-a dat la începutul anilor 1980. Bezmenov atrăgea atenţia că numai 15% din eforturile KGB-ului erau menite furtului de tehnologie şi asasinărilor liderilor occidentali. Restul, de 85%, era menit unui program pe care el îl numea „subminare morală”, care se desfăşura la lumina zilei şi care avea drept scop inocularea ideilor comuniste în cadrul unei generaţii întregi de persoane, care, în timp erau programate să ajungă la cârma societăţilor în care trăiau. Aceste lucruri se făceau cu ajutorul marxismului cultural, a „filozofilor” Şcolii de la Frankfurt, a „eliberării” de orice autoritate – părintească în cazul copiilor, familială în cazul adulţilor etc.

 

Bezmenov atrăgea atenţia în anii 1980 că programul era deosebit de fructuos, mult peste aşteptările lui Yuri Andropov, seful KGB-ului la momentul respectiv şi mai sublinia faptul că exista un plan de acaparare globală a puterii pus la punct de către comunişti.

 

Analizând incidentul de sâmbătă nu poţi să alungi impresia că interviurile lui Bezmenov au o acută importanţă: indiferent dacă este vorba despre o agendă conspiraţionistă mai mare, sau doar despre totala programare mentală colectivă a liderilor prezentului, viitorul unei societăţi care nu reuşeşte să-şi recunoască duşmanul nici atunci când are în faţa sa o monumentală grămadă de victime – este mic, negru şi bate furios la uşă.

 

Este timpul ca măcar acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, să reuşim să cădem de acord măcar asupra acestui Rău Total care încă bântuie omenirea şi minţile noastre.

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/juncker-ii-canta-ode-lui-marx-dupa-sute-de-milioane-de-victime-socant-sau-poate-ca-nu—274130

 

///////////////////////////////////////

 

“Noua ordine mondială”: comunism la scară globală – chiar dacă poartă o mască de umanoid

 

Un amănunt care scapă analiştilor zilelor noastre este că mişcarea comunistă a fost de la începuturile sale globalistă şi sprijinită de Marea Finanţă. Aşa-zisa cădere a comunismului, care, însă, nu a fost urmată de un proces al acestuia sau de epurări ale structurilor comuniste din fostele state comuniste, a adormit opinia publică. Dar ani mai târziu, agenda globalistă a celor din spatele comuniştilor este la fel de prezentă, iar procesul de inginerie socială la scară mondială pare să meargă mai departe.

Lanţurile cu care erau legaţi prizonierii (Fortul 13 Jilava)

Lanţurile cu care erau legaţi prizonierii (Fortul 13 Jilava) (Eugen Horoiu/Epoch Times)

 

 

 

Chiar de la apariţia sa, Marx spunea răspicat că „emanciparea clasei muncitoare” ar trebui să cuprindă „toate ţările”.

 

După o jumătate de secol de reeducare socialistă a naţiunilor occidentale şi după trecerea statelor naţionale – încă suverane – sub controlul unor structuri de guvernare regională şi/sau globală precum Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite, efectele sunt vizibile.

 

“După victoria clasei muncitoare …. nu vor mai exista în nicio ţară cauze de natură socială, naţională sau de o altă natură pentru izbucnirea războaielor. Dar acest lucru va fi posibil doar atunci când întreaga lume va fi adusă sub controlul total al sistemului socialist-comunist. Întreaga omenire se va uni într-o comunitate adevărată de naţiuni egale”, spunea Nikita Hruşciov, şeful Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1953 până în 1964.

 

Internaţionismul a fost întotdeauna unul dintre fundamentele marxismului, deoarece, potrivit pionierilor acestei ideologii, caracteristicile naţionale sau etnice nu determină apartenenţa unui individ la un grup social mai mare. Dimpotrivă, ceea ce contează este cărei clase sociale îi aparţine un individ, căci, indiferent de identitatea lor naţională sau etnică, clasele inferioare ale societăţii vor fi întotdeauna exploatate şi oprimate de clasele superioare.

 

Pe baza acestor afirmaţii, în Manifestul Comunist, Karl Marx a chemat „proletarii din toate ţările” să se unească şi să răstoarne ordinea socială existentă printr-o revoluţie violentă.

 

Prima asociaţie, pretinzând că a apărat interesele proletariatului internaţional, s-a întemeiat în 1864 sub forma „Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor”, în a cărei declaraţie fondatoare Marx a scris că „emanciparea clasei muncitoare nu este nici locală, nici naţională, ci o sarcină socială care cuprinde toate ţările”.

 

În concepţia lui Marx, această primă „Internaţională” ar fi reprezentat organul central de conducere al „partidelor muncitoreşti” ce urmau să fie formate în statele naţionale, dar acest lucru a eşuat din cauza disputelor interne ce au dus, în cele din urmă, la destrămarea primei „Internaţionale”.

 

La Congresul Socialist Internaţional din 1889, la iniţiativa lui Friedrich Engels, s-a înfiinţat cea de-a doua „Internaţională”, care a existat până la Primului Război Mondial şi a contribuit la izbucnirea Revoluţiei din Octombrie.

 

Politica de destindere a lui Lenin: o înşelăciune la scară mondială

 

După ce Revoluţia din Octombrie a creat pentru prima oară un stat în Rusia Sovietică, Lenin a înfiinţat în anul 1919 cea de-a treia Internaţională (Komintern), al cărei scop era clonarea revoluţiei bolşevice în alte state aflate în afara sferei de influenţă sovietice şi în cele din urmă extinderea Revoluţiei din Octombrie la un „Octombrie Mondial”.

 

Dar înfrângerea Uniunii Sovietice în războiul cu Polonia din anul 1921 şi în special eşecul „Octombriei germane” din anul 1923 au reprezentat un recul puternic pentru ambiţiile marxiste.

 

Contrar aşteptărilor comuniştilor şi promisiunilor personale ale lui Lenin, Primul Război Mondial nu a escaladat într-o revoluţie mondială, iar „epoca de aur a comunismului mondial” întârzia.

 

Mai rău, economia planificată sovietică a aşa-numitului „comunism de război”, care se caracteriza prin exproprieri, colectivizare şi teroare, se afla, la începutul anilor 1920, aproape de colaps.

 

În 1921, forţat de împrejurări, Lenin a introdus „Noua Politică Economică” (NEP), care prevedea o liberalizare amplă şi reintroducerea elementelor de piaţă în economia centralizată sovietică – măsură care, pe de o parte, a evitat prăbuşirea totală a sistemului sovietic, şi pe de alta a dat impresia că Rusia se abate de la ideologia comunistă.

 

În ceea ce priveşte relaţiile externe, prin conceptul lui Lenin de „coexistenţă paşnică” cu statele vestice, s-a reuşit depăşirea, în mijlocul anilor 1920, izolării politice a URSS.

 

Dar aceast lucru nu a schimbat nimic din obiectivul „celei de a treia Internaţionale”, coordonate de Moscova, care lucra la prăbuşirea statelor naţionale individuale.

 

Lenin anunţase în 1923 că mai întâi va fi cucerită Europa de Est, apoi ţările Asiei şi în cele din urmă chiar Statele Unite vor fi încercuite – SUA fiind considerată ultimul bastion al capitalismului.

 

Conform planurilor comuniste, SUA nici nu ar fi trebuit atacate, ele ar fi căzut în mâinile bolşevicilor ca un fruct copt.

 

Până atunci, conceptul de „coexistenţă paşnică”, plus Noua Politică Economică, ar fi trebuit să ofere Uniunii Sovietice un „răgaz” pentru a ridica nivelul de dezvoltare economică al Estului la nivelul ţărilor industrializate occidentale. Numai atunci când acest obiectiv ar fi fost atins, potrivit planului lui Lenin, ar fi trebuit să înceapă „a doua fază a socialismului”, şi, odată cu ea „reactivarea potenţialului revoluţionar din lumea occidentală”. Asta înseamna că doar atunci ar fi trebuit să aibă loc reîntoarcerea la lupta de clasă deschisă şi, odată cu aceasta, băile de sânge care au fost caracteristice Revoluţiei din Octombrie.

 

Troţki împotriva lui Stalin

 

După moartea lui Lenin, în conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice s-a ajuns la o dispută asupra direcţiei acestuia, care a escaladat într-o luptă de putere între noul Secretar General Josef Stalin şi Ministrul Războiului Leo Troţki.

 

Deşi Troţki şi Stalin aveau viziuni similare asupra scopului strategiei comuniste – crearea guvernului global – modul în care acest obiectiv se voia implementat a devenit mărul discordiei. În timp ce Stalin plănuia construirea socialismului „ţară cu ţară”, Troţki pleda pentru conceptul „revoluţiei permanente la scară mondială”. Asta însemnând că Stalin dorea instaurarea ordinii sociale comuniste în Uniunea Sovietică pentru a extinde apoi revoluţia la alte state.

 

Troţki a insistat asupra conceptului său de „revoluţie permanentă” prin care, tranziţia de la capitalism la comunism prin socialism nu putea funcţiona decât la scară mondială. Cu alte cuvinte, subminarea intenţionată a ordinii sociale tradiţionale, bazate pe economia de piaţă, ar fi trebuit să creeze o „situaţie revoluţionară” în toate ţările lumii, înainte ca o revoluţie ulterioară să cuprindă întreaga lume şi să supună toate naţiunile dictatului unui consiliu de guvernare global.

 

După cum se ştie, Stalin a rămas la putere, iar Troţki a fost exilat, iar apoi asasinat. Astfel că planul stalinist a prevalat.

 

„Nu veţi accepta comunismul uşor, dar vă vom hrăni cu socialism constant şi în doze mici, până vă veţi trezi în cele din urmă şi veţi constata că trăiţi deja în comunism.” – Nikita Hrusciov către un secretar american de stat, în 1959

 

Astfel că de atunci, comunismul există în paralel cu capitalismul. Aceasta conduce la o concurenţă inevitabilă între cele două sisteme sociale, în care – aşa cum o demonstrează practica – comunismul rămâne permanent în urmă.

 

Stalin deturnează agenda globalistă

 

După ce Stalin s-a impus în faţa lui Troţki în a doua jumătate a anilor 1920, a început perioada stalinistă.

 

În încercarea de a consolida ordinea socială comunistă mai întâi în Uniunea Sovietică, Stalin a anulat Noua Politică Economică şi conceptul de „coexistenţă paşnică” cu vecinii. S-a întors la metodele brutale ale comunismului, care au avut consecinţe devastatoare pentru economia sovietică – dar pe care Stalin a încercat să le contracareze cu deportarea în masă şi lagăre de muncă forţată – cu alte cuvinte, folosind mai multe crime.

 

În loc să inspire clasa muncitoare la o revoluţie mondială globală, crimele comunismului şi ameninţarea regimului stalinist au condus la o reacţie anticomunistă care a fost exprimată în Europa sub forma fascismului, socialismului naţional şi a franciscanismului – şi, ulterior, în Statele Unite a McCarthyism-ului.

 

Ca efect al politicii staliniste, lagărul comunist la începuturile anilor 1950 semăna cu cel al anilor 1920. Economia planificată sovietică nu putea concura cu cea a statelor occidentale, iar la începutul Războiului Rece comunismul era discreditat ideologic şi izolat politic – bineînţeles, cu excepţia intelectualilor occidentali de stânga.

 

Strategia pe termen lung, relansată

 

După moartea lui Stalin în anul 1953 lupta pentru putere de la vârful regimului sovietic a reizbucnit şi l-a avut câştigător pe Nikita Hruşciov. Cu intenţia de a reînvia revoluţia mondială, Hruşciov nu numai că a readus la viaţă conceptele leniniste ale Noii Politici Economice şi de „coexistenţă paşnică”, ci a integrat şi conceptul lui Trotski de „revoluţie permanentă” într-o nouă strategie sovietică pe termen lung, care, începând cu cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1956 tindea spre unificarea lumii sub un consiliu socialist global.

 

Hruşciov a început schimbarea strategiei prin declararea lui Stalin drept ţap ispăşitor pentru crimele regimului comunist şi a iniţiat un proces pe termen lung de destalinizare, al cărui scop a fost ulterior comentat de Andrei Saharov:

 

„Suntem convinşi că opinia publică mondială comunistă dezaprobă toate încercările de restaurare a stalinismului în ţara noastră. Ar fi o lovitură îngrozitoare împotriva puterii de atragere a ideilor comuniste în întreaga lume. La vizita din 1959 în Statele Unite, Hruşciov a dezvăluit în mod surprinzător şi deschis modul în care funcţiona în practică conceptul împrumutat de la Trotski de „revoluţie permanentă la scară mondială” în noua strategie sovietică pe termen lung. Hruşciov i-a spus Ministrului Agriculturii, Ezra Taft Benson, că nepoţii săi vor trăi în comunism. Atunci când Benson l-a contrazis, Hruşciov i-a spus:

 

„Voi americanii sunteţi atât de naivi!…. Nu! Nu veţi accepta comunismul uşor, dar vă vom hrăni cu socialism, constant şi în doze mici, până vă veţi trezi în cele din urmă – şi veţi constata că trăiţi deja în comunism.”

 

Andrei Saharov, aşa numitul „tată al bombei cu hidrogen a Uniunii Sovietice”, care în anul 1968 cerea terminarea Războiului Rece şi integrarea internaţională a Estului şi a Occidentului într-o ordine socialistă globală, a devenit şi mai explicit vorbind despre conceptul de „atitudine psihologică”a popoarelor occidentale.

 

El credea că popoarele occidentale ar trebui să fie „setate psihologic”, încât să sprijine „de bună voie” redistribuirea internaţională a venitului lor şi construirea unui guvern mondial. Această „modificare a psihicului poporului” necesară pentru „creştere paşnică” în cadrul socialismului global ar trebui să fie făcută „pe o bază general democratică, controlată de opinia publică, prin toate mijloacele democratice, precum alegerile, publicaţiile etc şi să joace un rol esenţial în ceea ce se presupune că este cauzat de efectul de seră al dioxidului de carbon industrial, care necesită înfiinţarea unei economii globale socialiste. Dacă, în ciuda acestei reeducări sistematice, popoarele occidentale refuză să-şi abandoneze „ideologia laşă şi egoist mic-burgheză” cu care au fost îndoctrinate de „militarism, naţionalism, fascism şi revanşism”, atunci distrugerea civilizaţiei umane ar fi ameninţată de războiul nuclear.

 

Infiltrarea Occidentului

 

O jumătate de secol mai târziu, reeducarea socialistă a popoarelor occidentale şi transferul treptat al fostelor naţiuni suverane sub controlul guvernării regionale şi globale, precum Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite, sunt evidente.

 

Mai puţin evident este că această evoluţie a fost efectiv realizată de Moscova încă din anii 1950. La un sfert de secol după presupusa „prăbuşire a Uniunii Sovietice”, ameninţarea comunistă din conştiinţa publică a dispărut aproape complet. Ca urmare, unui observator neavizat îi rămân ascunse acţiunile subtile dar concertare ale Moscovei, care împing lent statele occidentale către socialismul global.

 

La prima vedere protagoniştii acestei evoluţii par să aparţină altor coloraturi politice. Acest lucru se explică prin faptul că „Revoluţia permanentă” a lui Troţki conţine conceptul de „entrism”, care prevede infiltrarea partidelor şi organizaţiilor deja existente cu agenţi sovietici de influenţă sau înfiinţarea de organizaţii care să apară pe nebănuite pentru a pune în aplicare – sub ecranul lor artificial – agenda comunistă sub un steag fals.

 

Abia atunci când cineva cunoaşte obiectivele strategiei sovietice pe termen lung şi este familiarizat cu conceptul Troţkian de „entrism”, poate înţelege de exemplu de ce „neoconismul” american (cu trecut troţkian) a târât occidentul într-un război lipsit de sens şi fără ieşire cu Islamul. De ce aparente „extreme drepte” (cu trecut comunist!) cer desfiinţarea NATO, de ce pretinşii „sprijinitori ai mediului” (cu trecut comunist!) depun eforturi în introducerea unei economii planificate sau chiar şefi de guverne pretinşi conservatori (cu trecut comunist!) deschid graniţele statului naţional şi promovează emigrarea masivă de străini care nu sunt integrabili în ordinea socială tradiţională.

 

Există nenumărate exemple care arată cum, sub acoperirea diferitelor partide şi organizaţii, este pusă în aplicare agenda strategiei sovietice pe termen lung.

 

Efectele „permanentei revoluţii” a lui Trotski sunt evidente. Cel mai vizibile sunt efectele în integrarea europeană şi în aşa numitul proces Rio, care foloseşte ca paravan „protecţia internaţională a climei” pentru a transforma ONU într-un veritabil guvern mondial şi pentru a stabili o ordine internaţională socialistă.

 

În decursul acestei „revoluţii permanente” organele de guvernare ale statelor naţionale sunt aduse mai întâi la stadiul de simple agenţii de sprijin pentru guvernul regional şi/sau mondial. Acest lucru continuă până când fostele state naţionale – iniţial echilibrate din punct de vedere etnic şi cultural – sunt aduse în stare de haos, descompuse, ruinate economic şi financiar şi făcute incapabile de a se apăra – în momentul în care tensiunile sociale apărute ca urmare al acestui proces ajung să dea naştere unei „situaţii revoluţionare” care – evident – va facilita prăbuşirea ordinii sociale tradiţionale la scară mondială prin evenimente de genul războaielor civile.

 

Iar acest lucru nu face altceva decât să pregătească instalarea definitivă a unui guvern mondial. Care are mari şanse să fie socialist.

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/noua-ordine-mondiala-comunism-la-scara-globala-chiar-daca-poarta-o-masca-de-umanoid—267359

 

///////////////////////////////////////

 

Twitter suspendă contul lui Robert Malone, cel care a inventat tehnologia ARN mesager. Medicul era împotriva obligativităţii vaccinării

 

Dr. Robert Malone  (Zhen Wang/The Epoch Times)

Dr. Robert Malone, unul dintre medicii care au contribuit major la dezvoltarea tehnologiei ARN mesager şi un critic deschis al obligativităţii vaccinării anti-COVID-19, a fost suspendat pe platforma Twitter.

 

Scriind pe pagina sa Substack, Malone – care a adunat peste 500.000 de urmăritori – a confirmat că i s-a „suspendat contul definitiv pe Twitter” şi a afirmat: „Ştiam cu toţii că se va întâmpla acest lucru în cele din urmă”.

 

„Peste jumătate de milion de urmăritori au dispărut într-o clipită. Asta înseamnă că trebuie să fi scris ceva important, ca să spun aşa”, a scris el pe 29 decembrie. „Înseamnă, de asemenea, că am pierdut o componentă critică în lupta noastră pentru a opri impunerea acestor vaccinuri la copii şi de a opri corupţia în guvernele noastre, precum şi în complexul medical-industrial şi în industria farmaceutică”.

 

Potrivit postării lui Malone, cercetătorul şi-a îndrumat utilizatorii să citească pagina sa Substack pentru mesajele viitoare. Între timp, el va fi invitat la Joe Rogan Show pe 30 decembrie.

 

„Substack este absolut cel mai bun mod de a-mi consulta părerile. Apreciez sprijinul tuturor, prin înscrierea la newsletter-ul meu. Pentru mine acest lucru contează cu adevărat”, a menţionat el în postare.

 

Atunci când încearcă să acceseze pagina lui Malone, utilizatorii platformei Twitter dau peste mesajul „Cont suspendat. Twitter suspendă conturile care încalcă regulile Twitter.”

 

Platforma de social media cu sediul în San Francisco nu a emis încă un comentariu public cu privire la motivul pentru care i-a suspendat contul lui Malone, sau ce postare a încălcat regulile companiei. Twitter nu a răspuns la o solicitare a Epoch Times de comentarii până la ora publicării acestui articol.

 

Malone a declarat pentru Epoch Times, miercuri seară, că Twitter nu i-a transmis nicio notificare înainte de a pronunţa suspendarea.

 

„În ultimul an, am primit câteva notificări de la Twitter despre faptul că au existat unele plângeri cu privire la o postare, dar că nu a fost luată nicio măsură”, a specificat el. „Acum nu am primit niciun avertisment înainte de interdicţie.”

 

Malone a transmis pentru Epoch Times o captură de ecran cu un text de pe Twitter care menţiona: „În mod specific, pentru: încălcarea politicii noastre privind răspândirea informaţiilor înşelătoare şi potenţial dăunătoare legate de COVID-19. Nu puteţi folosi serviciile Twitter pentru a transmite informaţii false sau înşelătoare despre COVID-19, care ar putea cauza vătămări.”

 

Într-un interviu acordat Epoch Times la începutul acestui an, Malone a spus că imunitatea după o infecţie anterioară cu COVID-19 este superioară celei conferite de vaccinurile COVID-19.

 

Oamenii „se confruntă cu o situaţie în care li s-a spus că imunitatea naturală nu este la fel de bună, că nu se pot baza pe asta; că, dacă aţi fost infectat anterior ar trebui să primiţi în continuare ambele doze de vaccin; că această vaccinare ar oferi o protecţie durabilă cuprinzătoare, care v-ar proteja şi i-ar proteja pe bătrâni de răspândirea bolii”, a declarat el în timpul interviului, care a fost publicat în septembrie.

 

Twitter a stârnit furia susţinătorilor libertăţii de exprimare şi a republicanilor după ce a interzis persoane publice cunoscute, inclusiv pe fostul preşedinte Donald Trump.

 

Un critic proeminent al impunerilor legate de COVID-19, fostul reporter al New York Times Alex Berenson a intentat un proces împotriva Twitter la începutul acestei luni pentru interzicerea contului său cu câteva luni în urmă.

 

Berenson, care deţine şi el o pagină Substack, a pretins că suspendarea permanentă a contului său de Twitter a încălcat Primul Amendament la Constituţia SUA, precum şi legile din California.

 

„Twitter este indiscutabil un serviciu de mesagerie. O lege din California reglementează serviciile de mesagerie ca ‘transportatori comuni’. Aceasta înseamnă că trebuie să accepte toate mesajele pe care le primesc. Prin urmare, Twitter trebuie să accepte toate postările pe care le primeşte. Nu are drepturi în baza Primului Amendament să le refuze pe motiv că nu este de acord cu ele”, a scris Berenson pe pagina sa pe 21 decembrie.

https://epochtimes-romania.com/news/twitter-suspenda-contul-lui-robert-malone-cel-care-a-inventat-tehnologia-arn-mesager-medicul-era-impotriva-obligativitatii-vaccinarii—322545

///////////////////////////////////////

 

Nimeni nu controleaza alimentele modificate genetic din Romania

 

Liana Anghelescu • HotNews.ro

Stiti cate alimente modificate genetic consumati? Nu aveti de unde, pentru ca nimeni din Romania nu are habar cate dintre alimentele pe baza de soia sau ulei de soia de pe rafturile magazinelor contin organisme modificate genetic (OMG).

 

Nici macar autoritatile, iar acesta este unul dintre punctele sensibile din ultimul raport de monitorizare al Comisiei Europene.

 

Cu toate ca 2006 este ultimul an in care au mai fost permise culturile de plante modificate genetic, Romania nu are nici macar un laborator certificat la nivelul UE pentru depistarea alimentelor care contin OMG.

 

In ultimul raport de monitorizare, Comisia Europeana a atras atentia Romaniei asupra modului de gestionare a organismelor modificate genetic (OMG): „Implementarea cadrului legislativ necesita imbunatatiri semnificative.

 

Trebuie intensificate pregatirile pentru realizarea unui sistem bine definit, care sa garanteze ca intreaga recolta de soia modificata genetic, din 2006, va fi inregistrata, trimisa catre fabricile de procesare, etichetata si monitorizata conform cerintelor Consiliului European”, se arata in raportul de monitorizare publicat de Comisia Europeana la 26 septembrie a.c.

 

De asemenea, documentul sustine ca „laboratoarele pentru verificarea calitatii alimentelor, furajelor si semintelor nu sunt inca complet operationale”.

 

OMG in Romania

 

In jurul organismelor modificate genetic exista o apriga controversa la nivel mondial. In timp ce SUA si statele mari din America de Sud cultiva si promoveaza utilizarea in alimentatie a plantelor transgenice, Uniunea Europeana este un adversar fervent al OMG.

 

Practic, toate soiurile de plante pot fi modificate genetic pentru a le conferi fie o productivitate crescuta, fie pentru a le proteja mai bine de daunatori.

 

Desi nu s-a stabilit inca gradul de periculozitate al alimentelor pe baza de OMG, Uniunea Europeana prefera sa interzica cea mai mare parte a culturilor de OMG, iar in ceea ce priveste comertul cu astfel de alimente a impus reglementari stricte de etichetare.

 

In Romania, legislatia relaxata a permis culturile de soia modificata genetic timp de opt ani. Au mai fost facute experimente de culturi de pruni cartofi modificati genetic. Cu toate ca multe companii au facut lobby pentru a li se permite continuarea cultivarii de plante modificate genetic, Uniunea Europeana a avut ultimul cuvant: din 2007 se interzic aceste culturi.

 

In acest sens, cea mai mare problema pentru Romania o reprezinta soia modificata genetic. In 2006, fermierii romani au cultivat nu mai putin de 130.000 de hectare de soia modificata genetic, conform Ministerului Agriculturii. Daca facem un calcul estimativ, productia ajunge la aproximativ 300.000 de tone. Ce s-a intamplat insa cu aceasta recolta, nu se stie.

 

Alimentele susceptibile a avea in componenta soia sau ulei de soia modificata genetic sunt: maionezele, mezelurile pe baza de soia, pateurile vegetale etc.

 

Laboratorul romanesc asteapta sa intre in UE sau e deja acolo

 

Desi Comisia Europeana a cerut expres rezolvarea problemei, autoritatile habar nu au in ce stadiu se afla Romania in privinta depistarii alimentelor care contin OMG. O dovedesc declaratiile a doi dintre cei care, in teorie, sunt responsabili de acest sector sensibil.

 

Presedintele Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), Marian Avram, sustine ca Romania nu are un laborator acreditat de Uniunea Europeana pentru depistarea alimentelor care contin OMG.

 

„La 31 septembrie a fost acreditat la nivel national Laboratorul National de Referinta pentru OMG, si urmatorul pas ar fi acreditarea la UE. Sunt sapte specialisti care lucreaza acolo, care au analizat cateva sute de probe pentru depistarea OMG”, a declarat pentru Hotnews.ro Marian Avram.

 

El a mai spus ca rezultatele nu sunt recunoscute la nivel comunitar, pentru ca laboratorul nu este acreditat.

 

Pe de alta parte, seful Directiei Generale pentru Siguranta Alimentelor (culmea, o directie a ANSVSA), Liviu Rusu, a declarat pentru Hotnews.ro ca testele romanesti la OMG-uri sunt confirmate de europeni.

 

„Laboratorul de Biologie Moleculara din cadrul Institutului de Diagnostic si Sanatate Animala a fost desemnat ca Laborator National de Referinta si denumit Unitatea de Biologie Moleculara si Organisme Modificate Genetic (UBMOMG).

 

UBMOMG este acreditat ISO 17025 pentru testarea OMG, si este agreat in reteaua de Laboratoare de Referinta Comunitare, rezultatele analizelor fiind recunoscute in UE”, sustine Rusu.

 

Doi specialisti din aceeasi institutie, doua declaratii care se bat cap in cap. Avand in vedere ca raportul de monitorizare al Comisiei Europene scrie negru pe alb ca Romania nu are un laborator „complet operational”, adevarul pare de partea lui Marian Avram, presedintele ANSVSA si sef, pe scara ierarhica, a lui Liviu Rusu.

 

Ecologistii sustin ca autoritatile nu respecta drepturile consumatorilor

 

Un sondaj de opinie realizat de Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania arata ca 78 % dintre romani nu vor sa dea banii pe alimente MG. De asemenea, 98% dintre cetateni considera ca etichetarea acestui tip de alimentelor este necesara, iar jumatate dintre ei cred ca aceste alimente MG pot afecta sanatatea.

 

Gabriel Paun, reprezentant Greenpeace, sustine ca romanii nu stiu ce cumpara din magazine. „Cu mai putin de trei luni ramase pana la data aderarii, autoritatile competente din Romania nu sunt capabile sa urmareasca OMG-urile din camp si pana pe rafturile de unde clientii pot cumpara, fara a fi corect informati, alimente modificate genetic.

 

Cu 130.000 de hectare cultivate cu soia neconventionala in acest ultim an, 2006, este lesne de inteles ca rafturile magazinelor pot fi pline cu alimente MG”, a declarat Paun.

 

El a mai spus ca tara noastra nu este pregatita sa faca fata regulilor europene de protectie a consumatorilor. „Problema este ca Romania nu detine nici in al 12-lea ceas un laborator certificat pentru analiza componentelor MG din seminte si alimente”.

https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1147768-nimeni-nu-controleaza-alimentele-modificate-genetic-din-romania.htm

///////////////////////////////////////

 

 

ROMÂNIA DIN FARFURIA MORTALA… Plantele modificate genetic, un test făcut pe sănătatea noastră?

 

 

Românii cheltuie mult pe mâncare, dar o și aruncă. Trucuri simple pentru a evita risipa alimentară

 

Studiile comandate de companiile care au creat aceste seminţe arată că sunt sigure pentru sănătatea umană şi pentru mediu. De cealaltă parte, însă, cercetatori independenţi sau organizaţii nonguvernamentale au demonstrat efectele dezastruoase pe care aceste produse le au asupra sănătăţii. Polemica nu s-a stins nici pâna acum, iar cei implicaţi acuză interse financiare. Aceasta, în timp ce noi, consumatorii, testăm efectele lor în fiecare zi, chiar pe sănătatea noastră.

 

 

In 1983, compania americana Monsanto a dat publicităţii un studiu care avea să revoluţioneze agricultura: prima plantă modificată genetic a fost creată în laborator. David Fischhoff, biolog genetician, a lansat atunci cea mai agresivă polemică mondială legată de siguranţa alimentelor.

 

Au trecut mai mult de 30 de ani de atunci şi nimeni nu poate spune, cu dovezi ştiinţifice imbatabile, care sunt efectele plantelor transgenice asupra sănătăţii umane şi a mediului. Între timp, producţia mondială de organisme modificate genetic a ajuns la 156 de milioane de hectare cultivate în SUA, Canada, America de Sud şi India.

 

O parte din copleşitoarea producţie mondială ajunge în fiecare zi şi în farfuriile românilor. Totuşi, potrivit Laurei Belc, biolog la Institutul de Bioresurse Alimentare, „atunci când sunt procesate deja, noi nu mai putem să vorbim prea mult de modificare genetică”.

 

 

Conform Autoritatii Europene pentru Siguranţa Alimentelor, termenul de organism modificat genetic defineşte un organism al cărui material genetic a fost modificat într-un mod care nu se întâmplă natural prin fertilizare şi/sau recombinare naturală.

 

Citeşte şi ROMÂNIA DIN FARFURIE. Ferma bio, o afacere profitabilă şi sănătoasă

 

În întreaga lume, plantele modificate genetic, adică porumbul, soia, bumbacul, rapiţa şi sfecla de zahăr, au fost create din raţiuni de creştere a producţiei.

 

„Planta poate să se apere mai bine. Cum suntem noi, oamenii. Individual suntem diferiţi. Cineva poate să mănânce un lapte care a avut o cantitate mai mare de microorganisme şi un om se îmbolnăveşte, altul nu se îmbolnăveşte, pentru că are o rezistenţă mai mare. Aşa şi la plante. Noi trebuie să le programăm genetic, ca ele să nu se îmbolnăvească”, explică Laura Belc, biolog la Institutul de Bioresurse Alimentare

 

Experimentele cu plante modificate genetic au început în România încă din anul 1995. Dintre toate OMG-urile, soia era cea mai căutată pe piaţa românească, datorită conţinutului ridicat de proteină vegetală, esenţială în alimentaţia animală. Aşa se face că în anul 2006 soia modificată genetic se cultiva pe mai mult de 135.000 de hectare agricole. Practic, România era cel mai mare cultivator de soia din Europa.

 

Un an mai târziu, ţara noastră a interzis plantarea oricărui produs modificat genetic. România a devenit membră a Uniunii Europene, iar legislaţia comunitară limita drastic regimul cultivării şi comercializării organismelor transgenice. În schimb, permite şi astăzi importul anual a cel puţin 60 de milioane de tone de soia modificată genetic.

 

Ţara noastră nu face excepţie şi importă, în fiecare an, sute de tone de soia modificată genetic. Practic, printr-o manevră comercială simplă, producătorii români de soia convenţională au fost scoşi de pe piaţă: un preţ cu care nu poţi concura.

 

„Estimăm un consum de soia modificată genetic, anual, undeva în jurul valorii de dou milioane şi un pic de tone. Soia modificată genetic este unul dintre cele mai căutate produse atunci când vorbim de furajarea animalelor. Tocmai pentru faptul că are proteină, are randament. Fiecare fermier foloseşte în reţeta proprie soia modificată genetic. Soia ajunge în jurul valorii de 560 de dolari, în timp ce soia nemodificată genetic poate să ajungă undeva la 900 şi ceva de dolari”, spune Dragoş Tănase, comerciant de soia modificată genetic.

 

Citeşte şi ROMÂNIA DIN FARFURIE. Produsele bio, între modă și sănătate

 

Valer Szasz lucrează în domeniul creşterii porcilor încă de pe vremea CAP-urilor. Acum conduce o fermă care asigură o producţie anuală de peste 10.000 de tone de carne. Îşi hrăneşte animalele cu porumb, iar furajele de soia modificată genetic sunt „răsfăţul” zilnic pe care îl acordă porcilor, tocmai datorită conţinutului ridicat de nutrienţi.

 

„Toată Europa consumă soia modificată genetic la hrana acestor animale. Şi nu de acum, şi nu de ieri, ci de mult timp, pentru că e mai ieftină, se gaseşte în cantităţi suficiente şi este necesară. Nu putem să ne permitem să cumpărăm o aşa substanţă, soia nemodificată genetic pentru că sunt mult mai mari costurile şi se găseşte mai greu. Noi cumpărăm de la comercianţii care vând en gros, cumpărăm cu tonele. Deci, tone de sroturi. Cam 20 de tone pe lună la acest efectiv de animale pe care îl creştem noi”, explică Valer Szasz.

 

Comisia Europeană a rămas neclintită în privinţa OMG-urilor. Singura plantă modificată genetic care poate fi cultivată în UE este porumbul. Nici studiile prezentate de producătorii de seminţe care garantează siguranţa şi eficienţa metodei, nici cercetările independente, care susţin efectele devastatoare asupra sănătăţii, nu i-au convins pe ministrii europeni.

 

Pe de altă parte, procesatorii de carne susţin ca nu există nicio dovadă clară că organismele modificate genetic sunt nocive. „Nu am văzut niciun studiu de lungă durată care să dovedească ce se întampla atunci când consumi produse modificate genetic. Excesul de cereale duce la probleme. Există studii de data asta. Mâncăm cereale. Cât? Problema în final e cât? Există cineva care mănâncă numai produse modificate genetic? Şi care sunt produsele alea?”, este de părere Sorin Minea, procesator de carne.

 

În ţara noastră, există două autorităţi care garantează siguranţa produselor: Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Protecţia Consumatorului. Ele verifică dacă producătorii au etichetat corect produsele: conţin sau nu conţin plantă modificată genetic.

 

Legea stabileşte un singur lucru: în clipa în care foloseşti produse modificate genetic, le etichetezi. Atâta vreme cât în România, pe probe nefăcute de mine, pe eticheta treci sau nu treci anumite lucruri, de ce aş crede acest lucru legat de produsele modificate genetic?”, punctează Sorin Minea, procesator de carne.

 

Dincolo de aceste întrebări, autorităţile statului dau asigurări: „să aveţi încredere în intituţiile statului, că îşi fac treaba şi nu o să găsiţi pe piaţă produse care nu sunt conforme”, spune Marius Alexandru Dunca, preşedinte al ANPC.

 

30 de ani de cercetări nu au făcut lumină în problema spinoasă a organismelor modificate genetic: nimeni nu ştie dacă ele afectează sau nu sănătatea umană ori mediul. În tot acest timp, producţia mondială a alimentelor modificate genetic rămâne o afacere care generează profituri de miliarde de dolari anual, iar noi le consumăm în fiecare zi, în conserve şi în tot ce cumpărăm din măcelarie.

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-din-farfurie/romania-din-farfurie-plantele-modificate-genetic-un-test-facut-pe-sanatatea-noastra-293666

///////////////////////////////////////

Crima vaccinării obligatorii: conform prospectelor, vaccinurile nu sunt evaluate din punct de vedere carcinogen sau mutagen și nici din punct de vedere al impactului asupra fertilității celor injectați cu ele!!!

 

by Daniel Roxin in Dezvăluiri, Sănătate și nutritive 

 

Vă prezentăm mai jos o analiză necruțătoare și șocantă asupra vaccinurilor și asupra intenției sinistre, naziste, de introducere a obligativității vaccinării atât la copii, cât și la ADULȚI!!! Autorul acestei scrisori deschise este un cadru universitar care, în urmă cu puțină vreme și-a pierdut fetița, ucisă de sistemul medical românesc – un sistem medical corupt și incompetent!

 

 

Citiți și dați mai departe!

 

Stoian George-Daniel:

 

În atenția Președintelui României, Primului Ministru al României, membrilor actualului Guvern, Parlamentului României, clasei politice din România, Serviciului Român de Informații și, nu în ultimul rând, în atenția cetățenilor din România.

 

 

Bună ziua.

 

Vă scriu aceste rânduri cu durere și revoltă în suflet (dar și cu speranță) ca urmare a publicării sinistrei propuneri legislative prin care se dorește impunerea dictaturii medicale în România și vaccinarea obligatorie atât a copiilor cât și a adulților [1].

 

Cu durere și revoltă scriu aceste rânduri deoarece mă doare să văd cât de mult suntem desconsiderați de către o parte dintre cei care dețin funcții de decizie în domeniul medical, mă doare să văd că unii ne consideră un fel de specie de animal cu 2 picioare lipsit de rațiune, un fel de sclavi în al căror corp ar avea ei dreptul să injecteze cu forța/sub constrângere o mulțime de produse biologice numite generic „vaccinuri”.

 

Aceste vaccinuri ne sunt prezentate public, de către autoritățile sanitare, ca fiind medicamente sigure, cu efecte adverse ușoare și rare.

 

Cât de „sigure” sunt însă aceste vaccinuri din moment ce companiile farmaceutice care le produc refuză să își asume răspunderea legală pentru siguranța propriilor lor vaccinuri?

 

Cât de „sigure” sunt aceste vaccinuri din moment ce în prospectele lor oficiale scrie, negru pe alb, că ele nu sunt evaluate nici din punct de vedere carcinogen sau mutagen și nici din punct de vedere al impactului asupra fertilității celor injectați cu ele?

 

Cât de „sigure” sunt aceste vaccinuri din moment ce se recunoaște public, în prospectul lor oficial, că nimeni (nici producătorii de vaccinuri și nici autoritățile medicale) nu știe dacă ele pot sau nu să provoace cancer ori mutații genetice deoarece nu a avut nimeni până în prezent responsabilitatea/interesul de a le evalua și din acest punct de vedere esențial?

 

Vă rog, citiți prospectele oficiale ale vaccinurilor și veți afla aceste lucruri. Iată, de exemplu, ce este stipulat la începutul paginii 6 din prospectul oficial al trivaccinului ROR : „M-M-R II has not been evaluated for carcinogenic or mutagenic potential, or potential to impair fertility” [2].

 

Vă rog să citiți și prospectele oficiale ale celorlalte vaccinuri și veți descoperi informații importante pe care Ministerul Sănătății ”uită” să le comunice părinților, inclusiv faptul că nici ele nu sunt evaluate din punct de vedere carcinogenic sau mutagenic [3].

 

Veți vedea astfel cum se recunoaște, în mod oficial, faptul că nimeni nu știe dacă aceste produse biologice care le sunt injectate copiilor ar putea sau nu să provoace cancer ori mutații genetice.

 

Iar celor care vor susține, pe drept cuvânt, că există și alte medicamente în al căror prospect se menționează că nu au fost evaluate din punct de vedere carcinogen sau mutagen, le spun doar atât : în cazul acelor medicamente nu a propus nimeni nici un proiect de lege sinistru prin care să se încerce impunerea obligativității consumării/injectării lor în mod preventiv. În cazul acelor medicamente ni se respectă dreptul de a alege dacă le consumăm sau nu și nu se încearcă impunerea lor cu forța.

 

Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că, în momentul în care ne-am dat acordul pentru orice procedură medicală (inclusiv pentru a fi vaccinați noi înșine sau copiii noștri) ne asumăm orice fel de potențiale riscuri și beneficiem de orice fel de potențiale efecte pozitive aferente acelui procedeu medical. În cazul vaccinării riscurile, cel puțin cele care sunt recunoscute până acum în mod oficial, le găsiți prezentate în prospectele vaccinurilor.

 

Unde este „interesul superior” al copilului, atât de mult invocat de către cei care vor să impună vaccinarea cu forța a tuturor, atunci când este vorba despre faptul că, nici până în prezent, nu se știe dacă vaccinurile care le sunt injectate au sau nu au efecte carcinogene și mutagene? Nu este în interesul superior al copilului să știm dacă vaccinurile care le sunt injectate (cu acordul liber exprimat al parintelui) pot sau nu să provoace cancer ori mutații genetice?

 

Ce fel de mentalitate au cei care pretind că „interesul superior” al copilului înseamnă ca el să fie injectat în mod obligatoriu cu o mulțime de vaccinuri pentru a căror siguranță companiile farmaceutice care le produc nu își asumă în scris răspunderea legală?

 

Ce fel de mentalitate au cei care au redactat acest sinistru proiect de lege și vor să injecteze cu forța/sub constrângere, în corpul copiilor și al adulților, o mulțime de vaccinuri despre care nici măcar nu se știe dacă au sau nu au efecte carcinogene sau mutagene? 

 

Câți dintre noi cunoaștem/ vrem să cunoaștem faptul că România se confruntă cu o epidemie (din punct de vedere al numărului de victime) de cancer la copii? [4].

 

Câti știm că în România nu există o statistică oficială a numarului de copii diagnosticați cu cancer, o statistică care să fie realizată de către Ministerul Sănătății? Atât de mult îi pasă Ministerului Sănătății de copiii din această țară încât acest minister nu știe și nici nu vrea să se știe, în mod oficial, câți copii bolnavi de cancer sunt în România [5]. Atât de mult îi pasă Ministerului Sănătății de copiii bolnavi de cancer încât, în România, 1 din 2 copii bolnavi de cancer moare în timp ce în alte state europene 90% dintre ei supraviețuiesc [6].

 

Câți știm că, în România, anual se înregistrează aproximativ 500 de noi cazuri de cancer la copii? Această informație a fost prezentată, în anul 2015, chiar de către Președintele României [7].

 

Medicii recunosc că pot exista mai mulți potențiali factori care ar putea provoca cancerul la copii. De ce însă nu se ia în calcul, alături de alți potențiali factori, și potențialul factor de risc numit ”vaccin”? De ce se ignoră/se respinge cu îndârjire această posibilitate din moment ce se recunoaște, oficial, că nimeni nu știe dacă aceste vaccinuri pot sau nu să provoace cancer ori mutații genetice? Unde este ”interesul superior” al copilului atunci când se ignoră acest lucru și se cere injectarea acestor vaccinuri cu forța/sub constrângere? Unde?

 

De ce nu ne comunică autoritățile medicale din această țară informații legate de această epidemie de cancer la copii cel puțin cu aceeași frecvență și îndârjire cu care ne comunică informațiile legate de epidemia de rujeolă? Sutele de copii care mor anual de cancer în România nu contează? Contează doar copiii care ne sunt prezentați ca fiind decedați din cauza rujeolei și care pot fi folosiți în scop propagandistic în încercarea de a impune dictatura medicală în România?

 

Citiți cu atenție sinistrul proiect de lege propus de către Ministerul Sănătății. Aflați că, în viziunea celor care l-au redactat, copiii nevaccinați sunt considerați a fi un pericol pentru cei vaccinați. Nu contează dacă acel copil nevaccinat este clinic sănătos, el este considerat un „pericol” pentru cei vaccinați (și, teoretic, imuni la bolile împotriva cărora au fost vaccinați).

 

Așadar, dacă ai un copil nevaccinat, Ministerul Sănătății aruncă Constituția la gunoi și vrea, printr-o (fărăde)lege, să i se refuze dreptul la educație pe motiv că cel nevaccinat i-ar putea îmbolnăvi pe cei vaccinați și imunizați (cel puțin teoretic). Mai contează că cel nevaccinat este clinic sănătos, iar istoricul lui medical în nici un caz nu este mai încărcat decât al altor copii vaccinați? Nu contează, afară cu el din gradiniță și școală, asta cere Ministerul Sănătății!

 

Ai un copil vaccinat care este diagnosticat cu o boală transmisibilă care-i afectează pe viață și pentru care nu există vaccin (așadar nici un copil nu e vaccinat împotriva acelei boli, de unde rezultă că teoretic toti ar putea să facă acea boală)? Atunci ești „norocos”, căci Ministerul Sănătății îi respectă copilului tău dreptul constituțional la educație (asa cum este și firesc în cazul tuturor copiilor!).

 

Având în vedere mentalitatea celor care au fost capabili să propună un atât de sinistru proiect de lege, cât timp va mai trece până când Ministerul Sănătății va cere, printr-un nou proiect de lege, însemnarea fizică a copiilor și adulților nevaccinați și cât se poate de sănătoși, izolarea lor în ghetouri și, ulterior, chiar aplicarea unor ”soluții finale” în numele ”binelui general al societății”?

 

Invocându-se în mod ipocrit „interesul/binele general” al poporului au fost comise, în istoria recentă a Umanității (a se vedea, de exemplu, Germania anilor `30-`40 din secolul trecut) cele mai crâncene atrocități în domeniul medical.

 

Totul a pornit de la o abdicare inițială de la orice fel de norme constituționale și acceptarea unui prim abuz. Iar acest lucru a echivalat cu deschiderea Cutiei Pandorei (crearea unui precedent de încălcare a oricăror norme constituționale) și descătușarea unui torent de abuzuri care nu au mai putut fi îndiguite.

 

Tot în cadrul acestei sinistre propuneri legislative găsim și alte lucruri halucinante. De exemplu, Art 11 lit m stipulează că Protecția Copilului va fi sesizată în cazul copiilor care au împlinit 18 luni și nu sunt încă injectați (cu vaccinurile pentru a căror siguranță companiile farmaceutice care le produc nu își asumă în scris nici un fel de răspundere legală).

 

Așadar, ai un copil cu varsta de cel puțin 18 luni pe care-l iubesti mai mult decât orice pe lumea aceasta și de care ai grijă ca de ochii din cap? Nu ti-ai dat acordul pentru a fi injectat cu actualele vaccinuri ”sigure”?

 

Vine Protecția Copilului și ți-l ia, oferindu-i în orfelinat un mediu de viață care, consideră Ministerul Sănătății, corespunde „interesului superior al copilului”! În orfelinat sau la diverși străini care să îndeplinească rolul de asistenți sociali sau de părinți surogat!

 

Cu tot respectul vă întreb pe fiecare dintre dvs : am înnebunit cu toții? Iei un copil iubit, îngrijit și ocrotit, un copil dezvoltat armonios în cadrul familei sale pentru a-l trimite la orfelinat, acolo unde consideră Ministerul Sănătății că va fi ”respectat” „interesul superior al copilului” deoarece va fi vaccinat cu forța? Cine din cadrul Ministerului Sănătății a fost capabil să vină cu o propunere atât de sinistră? Ce fel de mentalitate are?

 

Propunerile sinistre nu se opresc însă aici : Art 11 lit n stipulează că Procuratura va fi sesizata de Comisiile Județene de Vaccinare în cazul copiilor care au împlinit vîrsta de 3 ani și nu au fost încă injectați cu toate vaccinurile, părinții fiind acuzați de rele tratamente aplicate minorului (adică de o faptă penală care se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani).

 

Nu sunteți de acord să le fie injectate copiilor dvs, pe care-i iubiți mai presus de orice, toate aceste vaccinuri „sigure”? Nici o problemă, s-a găsit cineva cu o mentalitate demnă de Germania anilor `30-`40 ai secolului trecut care a propus ”soluția” : dvs intrați la pușcărie, iar copilul ajunge în orfelinat! În acest mod consideră Ministerul Sănătății din România că asigură respectarea „interesului superior” al copilului!

 

Există cineva în structurile de conducere și control ale acestei țări capabil să afle cine este persoana/cine sunt persoanele care a propus/care au propus ceva atât de sinistru și halucinant și să o împiedice/să le împiedice ca pe viitor să mai poată veni cu asemenea idei sinistre într-o propunere de lege? Sper sincer că da!

 

În ce-i privește pe adulți, Art 25 din această propunere de lege sinistră are „grijă” și de ei stipulând că toți adulții (cu excepția celor care au contraindicații medicale definitive, aceștia nefiind eligibili pentru vaccinare) sunt obligați să se prezinte, la ordin, pentru a le fi injectate diverse vaccinuri, adulții fiind totodată obligați să recupereze vaccinurile restante (de ex rapelurile care, oficial, se vrea să ne fie injectate o dată la 10 ani, precum și antigripalul care se vrea a fi injectat anual).

 

Avem ceva vaccinuri de recuperat cu toții, nu? Bucuria producătorilor și importatorilor de vaccinuri, prin impunerea vaccinării cu forța a cetățenilor României (copii și adulți) ei ar avea o apetisantă și certă piață de desfacere pentru multiplele lor vaccinuri atât de ”sigure”. După cum se spune în lumea afacerilor, ”nothing personal, just business”.

 

Acestea nu sunt singurele elemente halucinante și sinistre din această propunere legislativă, întreaga propunere legislativă este sinistră și halucinantă, eu doar selectez câteva dintre ele.

 

Un alt exemplu sinistru îl reprezintă Comisiile Județene de Vaccinare care amintesc atât de puternic de Comisiile existente în Germania nazistă, comisii în fața cărora trebuia să te prezinți pentru a demonstra, cu acte, că ești pur din punct de vedere rasial și nu reprezinți un pericol de contaminare (rasială) pentru ceilalți! Iar dacă nu erai pur rasial urmau repercursiunile.

 

În acest proiect de lege se propune să fim obligați să ne prezentăm în fața unor Comisii Județene de Vaccinare pentru a da socoteală deoarece nu vrem să ne fie injectați copiii cu o mulțime de vaccinuri ”sigure”. Iar dacă nu vom ceda la amenințări și nu ne vom vaccina copiii, atunci vin repercursiunile : copiii ar urma să fie luați din mijlocul familiei și aruncați în orfelinat, iar părinții ar urma să umple pușcăriile.

 

Nu mai puțin sinistră este și ideea enunțată în Art 11, litera p, unde se stipulează că aceste Comisii județene de vaccinare vor cere socoteală sau vor denunța orice cadru medical care îndrăznește să-și manifeste public îndoielile justificate față de siguranța acestor vaccinuri.

 

Esti medic și pui întrebări, în mod public, legat de toate neregulile sesizate de tine și de alții în cazul actualelor vaccinuri? Ei bine, vei fi distrus! Esti bun de jupuit pe viu, în domeniul medical nu vei mai avea voie, prin lege, să pui întrebări! Alții vor gândi pentru tine, tu vei fi obligat să accepți ce au gandit alții și, foarte important, nu vei mai avea voie să ai indoieli.

 

Vă rog pe toți să gîndim precum niște adulți maturi și nu precum niște copii naivi. Asta înseamnă să fim conștienți de faptul că, oricât de ”nevinovată” ar putea fi o formă a acestei legi, este suficient ca ea să fie votată și promulgată pentru a deschide cutia Pandorei. Pot fi eliminate toate penalitățile, pot fi eliminate toate propunerile sinistre din această lege, se poate menționa că vaccinurile sunt opționale, nu contează. Este suficient să fie creat un cadru legal numit ”legea vaccinării” și să fie creată infrastructura (a se vedea Comisiile Județene de Vaccinare) necesară pentru ca, treptat-treptat, să fie ”strâns șurubul”.

 

Mai țineți minte ”pandemiile” de gripă aviară și de gripă porcină? Mai țineți minte modul mizerabil în care eram amenințați că, dacă nu ne vaccinăm, vom avea cel puțin 2 milioane de morti din cauza gripei aviare [8] [9] sau zeci de morți din cauza gripei porcine [10], cerându-se de către un Secretar de Stat din cadrul Ministerului Sănătății vaccinarea noastră cu forța pentru a lupta împotriva ”pandemiei” de gripă porcină [11] ?

 

E atât de greu să ne dăm seama că am fi fost legați de mâini și de picioare dacă ar fi existat o ”lege a vaccinării” în perioada ”pandemiilor” de gripă aviară sau de gripă porcină? Nici unul dintre noi nu ar fi scăpat nevaccinat cu forța. Ce mai contează că, ulterior, a reieșit că acele ”pandemii” au fost de fapt niște escrocherii orchestrate de la cel mai înalt nivel, o anchetă în acest sens fiind solicitată chiar și de către parlamentari din zece state europene? [12]

 

Să nu ne pacălim singuri, o lege a vaccinării, oricât de ”nevinovată” ar fi într-o primă etapă, ar fi modificată urgent și ar institui obligativitatea vaccinării a tot ce mișcă în această țară cu ocazia următoarei pandemii mediatice. Din acest motiv consider că o asemenea lege ne-ar face să fim total vulnerabili în fața celor care, la următoarea ”pandemie”, vor cere cu îndârjire ca în numele ”interesului general al societății” să fim vaccinați cu forța noi și copiii noștri.

 

Aceasta este ”minunata lume nouă” pe care vor unii să ne-o impună. Ce facem, luptăm pe toate căile legale pentru a-i opri din demersul lor sinistru și pentru a le dovedi că noi și copiii noștri suntem ființe umane raționale în al căror corp NIMENI nu are dreptul să injecteze nimic fără acordul nostru liber exprimat? Sau le dăm dreptate atunci când ne consideră simple animale lipsite de rațiune și le vom permite să ne injecteze cu forța/sub constrangere o mulțime de vaccinuri ”sigure”? Ce alegeți, oameni buni?

 

Domnule Prim Ministru Sorin Grindeanu, ca urmare a acestor informații și a altor informații care v-au parvenit pe alte surse vă rog să nu vă asumați, în numele Guvernului României, această propunere legislativă și să nu o transmiteți către Parlament.

 

Vă rog să solicitați Ministerului Sănătății să-și indeplinească atribuțiile pe care le are în prezent (nu e nevoie de o lege care să oblige Ministerul Sănătății să își facă treaba) și să asigure vaccinurile necesare pentru copiii ai căror parinți sunt de acord să-i vaccineze. Pentru achiziția acestor vaccinuri Ministerul Sănătății nu are nevoie (cum nu a avut nevoie nici în anii trecuți) de nici o lege prin care să se încerce impunerea vaccinării cu forța a copiilor și adulților din România.

 

Vă rog să solicitați Ministerului Sănătății ca, în locul acestei sinistre propuneri legislative, să vină cu un proiect de lege în care să fie stipulat faptul că Ministrul Sănătății și Secretarii de Stat din acest minister, alături de producătorii de vaccinuri, importatorii,  distribuitorii și medicii de familie care vaccinează copiii vor răspunde atât personal cât și în solidar (din punct de vedere legal) pentru orice vaccin care distruge sau ucide un copil.

 

Veți vedea atunci cum va crește gradul de acoperire vaccinală a copiilor deoarece va crește încrederea părinților în calitatea și siguranța vaccinurilor care le sunt injectate copiilor lor. Iar această încredere va crește deoarece părinții vor ști că producătorii de vaccinuri, importatorii, distribuitorii, medicii de familie, Ministrul Sănătății și Secretarii de Stat vor face și imposibilul pentru a le asigura copiilor din această țară cele mai sigure vaccinuri cu putință. De ce? Deoarece va fi în joc capul lor și nu vor mai putea să se ”spele pe mâini” de orice responsabilitate zicând că cei afectați de vaccinuri vor primi despăgubiri din bugetul public.

 

Vă rog să solicitați Ministerului Sănătății să vină cu un proiect de lege care să vizeze alocarea de fonduri în regim de urgență pentru repararea/consolidarea actualelor spitale, precum și pentru modernizarea lor și achiziționarea de echipamente medicale de ultimă generație.

 

După cum bine știți, suntem în plină zonă seismică și oricând putem fi loviți de un seism de mare amplitudine. Este pregătit Ministerul Sănătății și sunt pregătite spitalele din această țară pentru a face față urmărilor unui asemenea seism? Sau vom muri pe capete cu zile, așa cum au murit cu zile și alți nevinovați în urma accidentului de la Colectiv?

 

Vă mai rog, domnule Prim Ministru, să solicitați Ministerului Sănătății un proiect de lege prin aplicarea căruia să fie readus la viață și modernizat Institutul Cantacuzino. Institutul Cantacuzino să producă propriile vaccinuri monovalente și nu polivalente, pornind de la zero, și nu să le ambaleze pe cele produse prin alte părți.

 

În concluzie, vă rog domnule Prim Ministru să respingeți în totalitate acest sinistru proiect de lege și să solicitați Ministerului Sănătății să vină cu propuneri legislative care să ducă la creșterea gradului de incredere a populației în actualele vaccinuri și în instituția numită Ministerul Sănătății, renunțând la orice fel de propunere legislativă sinistră care nu duce decât la distrugerea definitivă și iremediabilă a firavei credibilități de care mai beneficiază acest minister si produsele medicale recomandate de el.

 

Cu respect,

 

Stoian George-Daniel

  

Bibliografie :

 

[1]http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/04/LEGEA-VACCINARII-10.04.2017-002.pdf

 

[2]https://www.fda.gov/downloads/BiologicsBloodVaccines/Vaccines/ApprovedProducts/UCM123789.pdf

 

[3] http://www.immunize.org/fda/

 

[4]http://www.qmagazine.ro/statistica-groazei-400-de-copii-mor-anual-de-cancer-in-romania_222608.html

 

[5]http://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/viata-sanatoasa/in-romania-nu-exista-o-statistica-oficiala-a-copiilor-bolnavi-de-cancer-mai-multe-ong-uri-au-realizat-una-359288

 

[6]http://www.profi.ro/salveaza_destine/2014/?proiecte=daruieste-viata-copiilor-bolnavi-de-cancer

 

[7]http://www.b1.ro/stiri/eveniment/klaus-iohannis-in-romania-se-inregistreaza-anual-500-de-cazuri-noi-de-copii-bolnavi-de-cancer-statisticile-nu-spun-nimic-despre-suferinta-lor-si-a-familiilor-lor-video-103389.html

 

[8]http://www.gandul.info/stiri/dr-streinu-cercel-vorbeste-pe-unde-apuca-despre-simulari-cu-2-milioane-de-morti-in-romania-260735

 

[9]http://www.libertatea.ro/ultima-ora/aviara-ar-putea-ucide-doua-milioane-de-romani-143226

 

[10]http://jurnalul.ro/stiri/observator/adrian-streinu-cercel-scenariul-cu-20-de-mii-de-morti-asta-e-mizilic-525866.html

 

[11]https://www.antena3.ro/actualitate/ministerul-sanatatii-primele-vaccinuri-impotriva-gripei-porcine-administrate-in-noiembrie-83200.html

 

[12]http://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-6794881-conferentiar-doctor-alexandru-rafila-romania-este-clar-epidemie-gripa-ah1n1-arata-numarul-imbolnavirilor-deceselor.htm

 

 

 

 

http://www.cunoastelumea.ro/conspiratia-vaccinarii-obligatorii-conform-prospectelor-vaccinurile-nu-sunt-evaluate-din-punct-de-vedere-carcinogen-sau-mutagen-si-nici-din-punct-de-vedere-al-impactului-asupra-fertilitatii-celor-in/

 

////////////////////////////////////////

 

Jocul vietii. Cuvantul este bagheta ta magica

 

 

Autor: Florence Scovel Shinn

Editura: Leda

 

DESCRIERE

…avand un mesaj fara vârsta, si capacitatea de a explica principiile succesului si functionarea lor, într-un stil captivant si usor de citit, scrierile lui Florence Scovel Shinn sunt considerate de referinta si în literatura contemporana dedicata succesului.

 

Ilustrând cu exemple din viata de zi cu zi, arata cum atitudinea si afirmatiile pozitive duc invariabil spre o viata prospera si abundenta, prin cunoasterea legilor spirituale.

 

Florence Scovel Shinn ne spune cum prin forta propriei noastre minti ne putem construi destinul. „Jocul vietii este plin de întelepciune si perspective creatoare. Acestea sunt învataturile care vor da rezultate, stiu ca este un fapt real, pentru ca le-am folosit eu însumi multa vreme”. (Dr. Norman Vincent Peale)

 

„Pamantul pe care ma aflu este un pamant sfant. Pamantul pe care ma aflu este un pamant al succesului” Florence Scovel Shinn

 

Primul volum al Scrierilor lui Florence Scovel Shinn grupeaza „Jocul vietii” si „Cuvantul este bagheta ta magica”, dar si biografia lui Florence Scovel Shinn.

 

„Jocul vietii” – Cuprins: Jocul, Legea prosperitatii, Puterea cuvantului, Legea nerezistentei, Aruncarea poverii (impresionarea subconstientului), Iubire, Intuitie sau ghidare, Perfecta expresie de sine sau planul divin, negari si afirmatii.

 

„Cuvantul este bagheta ta magica” cuprinde capitolele: Cuvantul este bagheta ta magica, Succes, Prosperitate, Fericire, Iubire, Casatoria, Iertare, Cuvinte de intelepciune, Credinta, Pierdere, Datorii, Vanzari, Interviuri, Indrumare, Protectie, memorie, Planul divin, Sanatate, Elementele, Calatorie, Miscelaneu, Concluzii.

 

https://www.cartiminunate.ro/carte/jocul-vietii-cuvantul-este-bagheta-ta-magica–i31879

 

////////////////////////////////////////

Usa secreta catre succes. Puterea cuvantului rostit

 

 

Autor: Florence Scovel Shinn

Editura: Leda

 

DESCRIERE

„Usa secreta catre succes” include capitolele: Usa secreta catre succes, Caramizi fara paie, Si cinci dintre ele erau intelepte, La ce te astepti, Bratul lung al lui Dumnezeu, Bifurcatia drumului, Traversand marea ta rosie, Pazitorul portii, Drumul abundentei, Nimic nu-mi va lipsi, Priveste cu mirare, Ajunge-ti binele din urma, Rauri in desert, Semnificatia interioara a Albei ca Zapada si a celor sapte pitici,

 

„Puterea cuvantului rostit” include capitolele: Arme de care nu stii deloc, V-am dat putere, Fii puternic, nu te teme, Marea ta oprtunitate, Nu va ingrijorati de nimic, Curaj, Victorie si implinire.

 

„E bine sã vezi zorile din când în când, pentru a te convinge de consecventa lor. Îmi amintesc o experienta de acum cativa ani. Aveam o prietenã care locuia în Brooklyn, lângã Prospect Park. Ei îi plãcea sã facã lucruri neobisnuite si mi-a spus: „Vino sã mã vizitezi si ne vom trezi devreme, sã vedem rãsãritul soarelui în Prospect Park.”

 

La început, am refuzat, apoi a venit sentimentul cã ar fi o experienta interesantã. Era varã. Ne-am trezit pe la ora patru, prietena mea, fetita ei si cu mine. Era un întuneric ca smoala, dar noi am pornit la drum pe stradã, spre intrarea în parc. Niste politisti ne-au privit curiosi, dar prietena mea le-a spus cu demnitate: „Ne ducem sã vedem rãsãritul soarelui”; si se pare asta cã i-a multumit.

 

Ne-am plimbat prin parc spre frumoasa grãdinã de trandafiri. O dungã subtire roz a apãrut la Est, apoi, brusc, noi am auzit cea mai minunatã zarvã. Eram lângã zoo si toate animalele salutau zorii. Leii si tigrii rãgeau, hienele râdeau, erau tipete si urlete; fiecare animal avea ceva de spus, pentru cã o nouã zi era la dispozitie.

 

A fost, într-adevãr, înãltãtor. Lumina o lua piezis printre copaci; totul avea un aspect nepãmântesc. Apoi, cum se lumina, umbrele noastre erau în faþa noastrã, în loc sã ne fie în urmã. Zorii unei noi zile! Acestia sunt zorii minunati care apar pentru fiecare dintre noi, dupã întuneric. Zorii Succesului, Fericirii si Abundentei tale vor veni cu sigurantã. Fiecare zi este importantã, iar un minunat poem sanscrit spune: „Priveste bine, asadar, la aceastã zi. Acesta este salutul zorilor!” (Florence Scovel Shinn)

 

https://www.cartiminunate.ro/carte/usa-secreta-catre-succes-puterea-cuvantului-rostit–i31887

 

 

///////////////////////////////////////

Supercreierul, de Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi

ISBN: 978-606-8309-35-4

Editura: Lifestyle

 

Pagini: 352

 

DESCRIERE

Supercreierul – Dr. Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi …in contrast cu „creierul standard”, care îndeplineşte sarcinile de zi cu zi, Chopra şi Tanzi propun ca, printr-o creştere a conştiinţei de sine şi a intenţiei conştiente, creierul să fie învăţat să-şi depăşească limitele actuale. Combinând cercetări de ultimă oră cu observaţii spirituale, Supercreierul explică modul în care se poate face acest lucru, demolând cele mai răspândite cinci mituri despre creier care îţi limitează potenţialul şi arătându-ţi metodele prin care poţi: • să-ţi foloseşti creierul, în loc să-l laşi să te folosească el pe tine; • să creezi stilul de viaţă ideal pentru un creier sănătos; • să reduci riscurile îmbătrânirii; • să foloseşti conexiunea mintepentru a favoriza fericirea şi starea de bine; • să-ţi accesezi creierul iluminat, calea de acces spre libertate şi fericire; • să învingi cele mai răspândite provocări, ca: pierderea memoriei, depresia, anxietatea şi obezitatea. Dr. Deepak Chopra a publicat peste şaizeci şi cinci de cărţi, inclusiv numeroase bestselleruri New York Times. Dr. Rudolph E. Tanzi este Profesor „Joseph P. şi Rose F. Kennedy” de neurologie la Universitatea Harvard şi director la Unitatea de Cercetări pentru Genetică şi Îmbătrânire de la Spitalul General Massachusetts. Ca şef al Proiectului Genomului pentru Alzheimer, dr. Tanzi a participat la descoperirea genelor bolii Alzheimer. Fragmente din carte: …spre deosebire de trecut, ştiinţa din zilele noastre acumulează noi fapte cu o viteză uluitoare. Am intrat într-o epocă de aur a cercetărilor legate de creierul uman. In fiecare lună apar noi descoperiri, dar în toiul unor asemenea progrese entuziasmante, cum rămâne oare cu individul, cu persoana care se bizuie pe creier pentru toate cele? Este aceasta o epocă de aur pentru creierul tau? Detectăm o falie uriaşă între cercetările măreţe şi realitatea cotidiană. îmi vine în minte o altă zicere, care circula printre studenţii la medicină din trecut: fiecare persoană foloseşte doar 10% din creier. Literalmente vorbind, nu este adevărat. La un adult sănătos, reţelele neuronale ale creierului funcţionează tot timpul la întreaga capacitate. Nici măcar cele mai sofisticate scanări cerebrale disponibile astăzi n-ar putea să detecteze diferenţe între Shakespeare, în timp ce scrie un solilocviu din Hamlet, şi un poet aspirant, care-şi compune primul sonet. Dar creierul fizic nu înseamnă deloc totul. Pentru a crea o epocă de aur pentru creierul tău, trebuie să foloseşti într-un mod nou darul cu care te-a înzestrat natura. Nu numărul de neuroni sau nu ştiu ce magie dinăuntrul materiei tale cenuşii fac viaţa să fie mai animată, însufleţitoare şi plină de succes. Genele au rolul lor, dar genele, ca şi restul creierului, simt şi ele dinamice. în fiecare zi, păşeşti în furtuna invizibilă a activităţii electrice şi chimice, care este mediul cerebral. Acţionezi simultan ca lider, inventator, dascăl si utilizator al propriului creier. -ca lider, dai ordine zilnic creierului tau; -ca inventator creezi in interiorul creierului noi cai si conexiuni, care n-au existat ieri; -ca dascal iti antrenezi creierul sa invete noi deprinderi; -ca utilizator esti responsabil de pastrarea creierului in stare buna de functionare. …în aceste patru roluri stă întreaga diferenţă între creierul de zi cu zi — să-l numim creierul standard — şi ceea ce denumim supercreier Diferenţa este imensă. Cu toate că nu ai relaţionat cu creierul gândindu-te „ce ordine să-i mai dau astăzi?” sau „ce căi noi vreau să creez?”, este exact ceea ce faci. Lumea personalizată în care trăieşti are nevoie de un creator. Creatorul nu este creierul tău, ci eşti tu. Supercreier este de fapt o denumire pentru un creator pe deplin conştient, care-şi foloseşte creierul pentru câştigul maxim. Creierul tău este adaptabil la nesfârşit, iar tu ai putea să-ţi îndeplineşti rolul cvadruplu — lider, inventator, dascăl şi utilizator — cu rezultate mult mai mulţumitoare decât reuşeşti să obţii azi. Lider. Ordinele pe care le dai nu sunt doar comenzi de computer, precum „şterge” sau „derulează până la sfârşitul paginii”. Acelea simt comenzi mecanice încorporate într-o maşină. Ordinele tale sunt receptate de un organism viu, ce se schimbă în fiecare clipă în care trimiţi o instrucţiune. Dacă îţi zici „vreau acelaşi bacon cu ouă ca şi ieri”, creierul nu se schimbă deloc. Dacă, în schimb, gândeşti „ce mai mănânc azi la micul dejun, aş vrea ceva nou”, dintr-odată accesezi un rezervor de creativitate. Creativitatea este o inspiraţie vie, care respiră şi se înnoieşte permanent şi cu care niciun computer nu se poate compara. De ce să nu profităm pe deplin de ea? Căci creierul are miraculoasa capacitate de a da mai mult, cu cât mai mult ceri de la el. Să traducem ideea în modul în care relationezi acum cu creierul tău şi în modul în care ai putea să relaţionezi. Cercetează lista de mai jos. Cu care dintre situaţiile următoare te identifici? CREIERUL STANDARD Nu-mi propun să mă comport astăzi foarte diferit faţă de cum m-am comportat ieri. Sunt o creatură a obişnuinţei. Nu-mi stimulez prea des mintea cu lucruri noi. îmi plac lucrurile cunoscute. Este calea cea mai comoda de trai. Dacă sunt sincer, recunosc că există o repetiţie plictisitoare acasă, la muncă şi în relaţiile mele. SUPERCREIERUL Privesc fiecare zi ca pe o lume nouă. Sunt atent să nu capăt obiceiuri nesănătoase, iar dacă un astfel de obicei se statorniceşte, scap destul de uşor de el. Imi place să improvizez. Nu pot să sufăr plictiseala, care pentru mine înseamnă repetiţie. Gravitez către lucruri noi în multe domenii ale vieţii mele. Inventator. Creierul tău evoluează permanent. Aceasta se întâmplă individual, ceea ce este o caracteristică unică a creierului uman (şi unul dintre cele mai profunde mistere ale sale). Inima şi ficatul cu care te-ai născut vor fi, în esenţă, aceleaşi organe când vei muri. Dar nu şi creierul. Acesta este capabil să evolueze şi să se amelioreze de-a lungul vieţii. Inventează noi lucruri de făcut pentru el şi vei deveni sursa unor noi deprinderi. O teorie remarcabilă este susţinută de sloganul celor „10 000 de ore”, idee a fiind că poti să dobândeşti orice aptitudini de expert dacă te dedici acelei activităţi pentru un interval de timp egal cu 10 000 de ore, chiar şi când e vorba de aptitudini precum acelea pentru muzică şi pictură, care au fost atribuite cândva doar celor talentat! CUPRINS: Partea întâi. Cum să-ţi dezvolţi cel mai preţios dar O epocă de aur pentru creierul uman Cinci mituri care trebuie destrămate SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: PIERDEREA MEMORIEI Eroii supercreierului SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: DEPRESIA Partea a doua. Crearea realităţii Creierul tău, lumea ta SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CE SĂ FACI CÂND EŞTI SUPRAPONDERAL Creierul tău evoluează SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: ANXIETATEA Creierul emoţional SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CRIZELE PERSONALE De la intelect la intuiţie SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CUM SĂ-ŢI DESCOPERI PUTEREA Unde trăieşte fericirea SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: AUTOVINDECAREA Partea a treia. Mister şi promisiune Creierul anti-îmbătrânire SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: LONGEVITATEA MAXIMĂ Creierul iluminat SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CUM SĂ-L FACI PE DUMNEZEU REAL- Iluzia realităţii SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: STAREA DE BINE Epilogul lui Rudy Epilogul lui Deepak

 

https://www.cartiminunate.ro/carte/supercreierul–i35050

 

////////////////////////////////////////

 

Nu e dubios cât de rapid au dezvoltat această tehnologie cu ARN?

Nu, nu este, deși pot înțelege de unde provine această opinie. Am fost la fel de surprins când m-am trezit într-o dimineață în 2018 și am citit că Elon Musk pune o Tesla Roadster pe orbita Soarelui, ca parte a programului SpaceX. M-am gândit atunci când naiba a apucat Elon Musk să dezvolte o rachetă capabilă de așa ceva și mai ales, când naiba a dezvoltat Tesla un roadster? Realitatea era însă că nu urmărisem deloc fenomenul și habar nu aveam că programul SpaceX a început în 2008, cu nenumărate lansări de rachete de atunci. Desigur, pentru cei care lucrau în domeniu sau erau măcar interesați de aerospațiale, n-a fost nicio surpriză. Știau că vine.

 

Similar, cine lucrează în domeniul biologiei moleculare sau al imunoterapiilor, sau cine mai răsfoiește din când în când publicații academice de profil, știe că principiile tehnicii de vaccinare cu ARN mesager (ARNm), datează de la începutul anilor ‘90 și că, de-atunci și până în prezent s-au publicat multe zeci de studii pe această temă. În aceste trei decade au avut loc progrese importante în două arii: (1) modul cum se construiește molecula de ARNm ca să poată fi procesată eficient de celule și (2) modul cum sunt împachetate moleculele de ARNm pentru a fi protejate în drumul lor spre celulele țintă. Despre ambele vom vorbi mai în detaliu în alte secțiuni ale acestui text.

 

 

Progresele remarcabile făcute în ceea ce privește stabilitatea biologică a ARNm, precum și rezultatele foarte încurajatoare pe modele animale, au permis încă din 2010 începerea testării clinice pe oameni. În 2017 erau în diferite etape de testare sau chiar încheiate, 10 trialuri clinice de vaccinuri ARNm pentru boli infecțioase (HIV, Zika, gripă și turbare), precum și 59 de trialuri pentru diferite tipuri de cancer. În mod notabil la acea dată, Moderna, o companie tip start-up de scara blocului de care încă nu auziseră decât propriii angajați și niște investitori, era fruntașă pe boli infecțioase, cu 2 trialuri în desfășurare, pentru Zika și gripă. Dar în spatele cortinei mai lucra și la vaccinuri pentru citomegalovirus, Epstein Barr sau MERS-CoV.

 

De altfel, așa cum scriam în articolul despre vaccinuri din aprilie 2020, faptul că Moderna avea deja date preclinice solide de eficiență și siguranță pentru vaccinul ARNm împotriva MERS (50% similar cu SARS-CoV-2), a făcut posibilă sărirea unor etape. Procesul a durat un an, nu 10, cât durează în mod normal. Lucrurile au fost cu siguranță grăbite din punct de vedere logistic (mai ales fabricație și distribuție) și de Operation Warp Speed, inițiată de atunci-președintele Donald Trump.

 

Tehnologia cu ARNm prezintă niște avantaje extraordinare față de vaccinurile clasice. În primul rând, spre diferență de vaccinurile ADN (o altă tehnologie promițătoare), nu există un mecanism confirmat prin care ar modifica permanent ADN-ul celulelor în care intră. În al doilea rând, spre diferență de vaccinurile cu virusuri vii atenuate, nu există riscul unei infecții în urma vaccinării. Este binecunoscută reconversia prin mutații a virusului poliomielitic de la forma atenuată introdusă prin vaccin, la o formă virulentă. În al treilea rând, eficiența este teoretic mai mare decât în cazul vectorilor adenovirali (cum sunt vaccinurile de la Astra Zeneca, Johnson & Johnson și Gamelaya Center), care sunt deja familiari din natură organismului uman și deci pe care uneori sistemul imun îi neutralizează înainte să își facă efectul. Nu în ultimul rând, spre diferență de toți vectorii virali (fie ei vii, atenuați sau modificați genetic) ARNm poate fi sintetizat rapid și fără să necesite culturi celulare din care să fie recoltat. Nici nu vă imaginați cât de complicat este să produci tone de virus, în bioreactoare gigantice.

 

Per total, ARNm are potențialul să schimbe dramatic modul cum prevenim sau tratăm boli. Este foarte probabil să fim la o răscruce istorică din punct de vedere medical, când începem să înlocuim tratamentele tradiționale cu imunoterapii complexe. Mira-m-aș ca Nobelul din 2021 sau 2022 să nu fie ARNm.

 

Și deci cum funcționează un vaccin ARNm?

Ca să putem să înțelegem tehnologia de vaccinare ARNm, trebuie să o luăm de la început, de la așa-numita „Dogmă Centrală” a biologiei moleculare. Dogma Centrală spune că ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) este convertit către ARN (acid ribonucleic) printr-un proces numit transcriere, apoi acest ARN este convertit către proteine, printr-un proces denumit translație sau traducere.

 

Ar fi greu să încercăm să descriem cât de comună și în același timp importantă este această succesiune de procese pentru supraviețuire, fără să reprezinte o subestimare. Genele din ADN-ul uman codează cam 20000 de tipuri de proteine diferite, fiecare dintre ele îndeplinind funcții specifice, de la susținere mecanică și contracție musculară, la coagularea sângelui și digestie. Proteinele intră în compoziția tuturor celulelor, țesuturilor și organelor. Se estimează că fiecare dintre cele 37.2 trilioane de celule din corpul uman conține în orice moment 10 miliarde de molecule proteice, generate prin succesiunea transcriere-traducere descrisă de Dogma Centrală.

 

Și dacă aveți puțină răbdare, vom explica mai în detaliu cum se întâmplă această magie.

 

Aproape orice celulă din corpul uman conține o regiune clar delimitată la interior, denumită nucleu. În nucleu se găsește marea parte a ADN-ului celular, adică totalitatea genelor sau, colocvial – codul genetic. Nomenclatura de cod genetic nu e întâmplătoare: deși molecula ADN este din punct de vedere biochimic un polimer complex format dintr-o înșiruire aparent aleatoare de baze azotate (adenină, timină, guanină și citozină), ea poate fi ușor pusă pe hârtie și interpretată sub forma unui cod. Fiecare dintre bazele azotate este identificată de o literă (A, T, G și C), fiecare combinație de 3 litere reprezintă un codon corespunzător unui aminoacid, iar oricare combinații de multipli codoni pot constitui o genă, corespunzătoare unei (sau mai multor) proteine întregi.

 

Polimerul ADN se găsește în nucleu într-una din două stări: bine înfășurat și cu genele greu accesibile (heterocromatină) sau desfășurat, cu genele ușor accesibile (eucromatină). Ca o paranteză, înfășurarea ADN-ului inactiv* sub forma heterocromatinei (și a cromozomilor) este un proces remarcabil de eficient de minimizare a spațiului ocupat, greu replicabil inginerește: o singură celulă reușește să comprime 2 m liniari de ADN într-un spațiu de doar câțiva microni. De fapt, desfășurarea ADN-ului tuturor celulelor dintr-un corp uman ar genera o distanță liniară echivalentă a două diametre de sistem solar. Ceea ce e multișor.

 

Această comprimare a moleculelor de ADN face ca genele din regiunile respective să nu poată fi ușor transcrise și deci convertite în proteine. Ceea ce are sens, pentru că, în funcție de nevoi, fiecare tip celulă face apel la un set diferit de gene în ciclul ei de viață. De exemplu, o celulă din ficat va utiliza alte proteine ca să își îndeplinească funcția, comparativ cu o celulă musculară. La fel, celulele vor avea nevoie de un subset particular de proteine când se divid sau când se decid să moară. Este deci eficient biologic ca ADN-ul care nu este utilizat într-un anumit moment să fie ascuns procesului de transcriere, adică procesului de conversie către ARN mesager.

 

ADN-ul care se găsește desfășurat, sub formă de eucromatină, este însă transcris permanent, urmând pașii descriși de Dogma Centrală. Simplificat, o enzimă, denumită ARN-polimerază, găsește regiunile expuse care codifică proteinele necesare celulei într-un anumit moment al ciclului ei de viață (mai exact genele), apoi convertește acele regiuni către ARN mesager (ARNm). Conversia se face, în această etapă, de la cele patru tipuri de baze azotate ale ADN la cele patru tipuri de baze azotate ale ARN. Bazele azotate sunt cam aceleași, singura diferență notabilă deocamdată este că baza azotată Timină (T) din ADN este înlocuită de baza azotată Uracil (U) în ARN.

 

ARNm este apoi exportat din nucleu și ajunge în citoplasma celulei într-o formă maturată, unde interacționează specific cu niște organite foarte mici, denumite ribozomi, responsabili pentru conversia mesajului genetic către proteine, proces denumit traducere (fun fact, ribozomii au fost descoperiți în anii ‘50 de George Emil Palade, ceea ce a dus la acordarea primului dintre cele 4 premii Nobel românești, în 1974). Modul cum se face traducerea este o informație pe care o pedealează mai nou orice influencer respectabil prin infografice și alte zorzănele, iar noi nu facem excepție.

 

DETALII pe  https://www.scena9.ro/article/covid-vaccin-arn-mesager-informatii

 

 

////////////////////////////////////////

 

O opinie duhovnicească! Părintele Elpidie ne avertizează despre încercarea globală de modificare a ADN-ului uman prin intermediul vaccinurilor. În ADN-ul uman este suflarea lui Dumnezeu.  

 

 

Interviul Părintelui Elpidie către reporterul Stefanos Damianidis, la postul de radio FOCUS FM, din data de 03.12.2021

Reporter: Am alături de mine, și este cu adevărat marea mea bucurie, și îi mulțumesc foarte mult, pentru că de fiecare dată răspunde la cererea ascultătorilor, pentru că nu este doar dorința mea… Mă bucur și eu să-l aud de fiecare dată. Deoarece văd cât de mult vreți să auziți cuvântul Părintelui Elpidie, de aceea comunic cu Sfinția sa și mereu părintele Elpidie răspunde pozitiv. Îi mulțumesc foarte mult!

 

Părinte Elpidie, bună dimineața! Bun venit la FOCUS FM!

 

Pr. Elpidie: Bună dimineața copilul meu ție, dar și tuturor dragilor ascultători.

 

Reporter : Ascultătorii vă iubesc atât de mult!

 

Pr. Elpidie: Sper ca harul lui Dumnezeu să ne lumineze să înțelegem ceea ce până acum nu puteam înțelege.

 

Reporter: Ce nu putem să înțelegem, părinte Elpidie?

 

Pr. Elpidie: Copilul meu, știi care este cea mai mare greșeală?

 

Reporter: Care, Părinte?

 

Pr. Elpidie:Să nu poți vedea greșeala. Aceasta este cea mai mare greșeală. De aceea, luminarea(ajutorul,descoperirea) dată de Dumnezeu este cea mai mare binecuvântare, pentru că datorită ei descoperim greșeala și putem alege dacă vrem să mergem pe calea cea bună sau pe calea cea rea. Ce crezi? Ești de acord?

 

Reporter: Absolut! Este un cuvânt puternic. Da, nu putem vedea greșeala.

 

Pr. Elpidie: Este un fapt dragă Stefane…

 

Reporter: Nu o vedem, sau ne-o ascund, părinte Elpidie? Adică avem o scuză?

 

Pr. Elpidie: Atât timp cât avem informațiile și documentația necesare, prospectul ca să spunem așa, pentru a înțelege mecanismul tuturor evenimentelor, cred că nu avem nicio scuză. (n.n. Părintele se referă, după cum veți vedea mai jos că atât timp cât avem Sfânta Scriptură cu Apocalipsa și profețiile Sfinților despre vremurile din urmă, nu avem nicio scuză legat de faptul că nu putem vedea ce e greșit)

 

Reporter: Așa e.

 

Pr. Elpidie: Este un lucru cert, dragă Stefane, că postul tău de radio a funcţionat în ultima vreme ca o universitate deschisă. Oameni de știință remarcabili și renumiți, cu studii și analize bogate în profunzime, au reușit să ne ajute să înțelegem și să aprofundăm pe deplin întregul adevăr despre așa-numitele preparate terapeutice care ar fi vaccinurile. Asta am priceput eu. Adică cât de mult vindecă și cât de mortale sunt. În tot acest timp am urmărit postul dumneavoastră și pot spune că întreaga problemă a fost interpretată perfect în ceea ce privește aspectul concret al problemei, și anume sănătatea oamenilor.

 

Bineînțeles, nu se poate explica în mod rezonabil(rațional,logic, cu logica) brutalitatea de neînțeles, șantajul intolerabil cu care încearcă să le impună chiar și copiilor(bebelușilor), în ciuda obiecțiilor multor medici de renume științific.

 

Multi mă întreabă: „Până la urmă, părinte, care este sensul profund la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru? Care este rolul și scopul final al acestor preparate medicale care sunt promovate cu îndârjire de liderii mondiali?” Aud asta în fiecare zi de la cei care mă sună.

 

.Așadar, dragul meu Ștefan, aș dori, cât mai pe scurt, să repet și să adaug câteva lucruri care ne vor ajuta să înțelegem, din punct de vedere duhovnicesc importanța decisivă(critică) a acestor evenimente.

 

Ca temei voi avea glasul profetic al Sfintei Evanghelii din cartea Apocalipsei, dar și bogatele profeții ale Sfinților Părinți ai Bisericii noastre despre vremurile din urmă.

 

Cu toate acestea, ca introducere ar trebui să precizez și să reamintesc următoarele:

 

Cele trei structuri de bază care determină evoluția normală a unei persoane sunt, după părerea mea: rațiunea, emoțiile(afectul) și sănătatea. Nu-i asa?

 

Rațiunea are de-a face cu mintea. Emoțiile sunt legate de inimă. Iar sănătatea are de-a face cu elementele celulare ale corpului nostru, în special cu sistemul imunitar. Dacă sistemul imunitar este afectat, persoana nu numai că nu mai trăiește bine, ci chiar moare.

 

Reporter: Adevărat!

 

Pr. Elpidie: Nu mai trăiește corect, dar chiar poate să moară. Deci am putea spune că o funcționare corectă a acestora trei: mintea, rațiunea și sănătatea, asigură, într-un fel, fericirea vieții umane. Corect?

 

Reporter: Corect!

 

Pr. Elpidie: Toate acestea sunt controlate de ADN-ul uman, așa cum l-a făcut Dumnezeu. Dar cel care ar reuși să intervină în ADN pentru a-l schimba, nu ar putea controla cu ușurință fiecare ființă umană? De aceea, ADN-ul uman este atât de important atât pentru Dumnezeu, cât și pentru diavol.

 

ADN-ul uman este făcut, după cum ne spune Sfânta Scriptură, de către Dumnezeul nostru Creator, astfel încât omul să poată funcționa prin harul și puterea Duhului Sfânt, care este Duhul Dragostei.

 

Dragostea, cu toate valorile ei subsidiare, precum bunătatea, compasiunea(milostenia), blândețea și multe altele, este calea spre fericire. Este calea ADN-ului divin, pe care Dumnezeu l-a pus în om. Este, repet, calea spre adevărata fericire!

 

Dar așa cum fiecare mecanism are propriul său manual(carte de instrucțiuni) care explică despre cum să fie folosit fără greșeli, astfel încât să nu se strice, ci să funcționeze impecabil, tot așa și Dumnezeu ne-a dat propriul Său manual divin, care este Sfânta Scriptură.

 

Bazat pe Evanghelie, ADN-ul uman poate funcționa corespunzător(optim), oferindu-i omului bucurie și fericire. Adică aplicarea Evangheliei, este aceea care asigură bucurie și fericire. Și Dumnezeu ne-a dat acest „manual”, ca să știm ce trebuie să facem și cum să trăim cu dragoste. Orice modificare sau mutație(transformare) a acestui ADN ar provoca rezultate catastrofale, fatale, la fel ca și în cazul unei manipulări incorecte a unui mecanism sau mașinării care produce un efect devastator.

 

Satana știe asta, copilul meu. Prin urmare, pentru a cuceri oamenii complet, a trebuit să intervină în ADN-ul uman și să-l schimbe. Adică să schimbe cele trei elemente de bază pe care le-am menționat mai sus: mintea, inima și corpul. Teribilele și uriașele invenții ale științei medicale îi oferă acum posibilitatea de a realiza acest lucru prin propriii oameni de știință.

 

Acest lucru se întâmplă astăzi la nivel global(mondial).

 

Se încearcă pe plan global, modificarea ADN-ului uman, ADN care este la fel de diferit(unic) pentru fiecare ființă umană, ca și amprenta sa.

 

Vaccinurile, care în viitor vor avea o formă diferită, au ca scop principal acest scop(de modificare a ADN ului).

 

Reporter: Ce vreți să spuneți prin formă diferită?

 

Pr. Elpidie: Nu vor fi doar vaccinuri injectabile. Vor avea și alte forme, pentru înșelăciune(amăgire)!

 

Prin urmare, scopul lor principal va fi controlul ADN-ului uman.

 

Adică să intervină în minte, astfel încât cu intervențiile nanoparticulelor să controleze neuronii creierului.

 

Să intervină în acțiunile inimii, cu capacitatea de a-i schimba emoțiile.

 

Și în al treilea rând să intervină în sistemul imunitar, care determină și sănătatea, cu efectele lor asupra elementelor celulare.

 

Toate acestea, însă, au un punct slab și anume Suflarea lui Dumnezeu în ADN-ul uman.

 

Suflarea lui Dumnezeu, copilul meu, este dragostea înnăscută pe care o avem cu toții. Este cea pe care satana vrea să o hipnotizeze cu frica, pentru a o suprima și pentru a ne supune. Cu frica! Ați înteles? Așa a făcut atunci Lucifer și, în parte, a reușit, cu niște îngeri în ceruri. Atunci ce a făcut? El i-a convins pe îngerii cărora le era conducător, îngerii din ceata sa, să se lepede de Duhul Sfânt al iubirii și să accepte propriul duh satanic, de aroganță. Și așa, cu încrederea arogantă pe care le-a dat-o, adică că puteau deveni dumnezei, îngerii au devenit demoni.

 

Vă dați seama că acum vrea să facă același lucru cu oamenii?

 

Pentru ca oamenii să-l urmeze și să-i transforme în oameni-demoni, la fel ca atunci când a transformat îngerii în demoni. Tot așa și acum, pentru ca oamenii să fie transformați în oameni-demoni va trebui să înăbușe(distrugă)duhul dragostei și să semene(să răspândească) frica mondială, frica permanentă.

 

Nu a reușit acest lucru cu botnițele pe nas și pe gură și cu șantajul total al tuturor guvernelor de a impune vaccinarea obligatorie, chiar și bebelușilor?! Chiar și la bebeluși!

 

Reporter:Exact.

 

Pr. Elpidie: Αsta ce înseamna? Situația este critică la nivel global, pentru că toți liderii spun exact aceleași lucruri. Au fost transformați în doctori de către diverși oameni de știință și ne spun ce să facem. Nu-i așa?

 

Reporter: Da.

 

Pr. Elpidie: Acum, ce ar trebuie să spunem…, nu mai avem altceva de spus, acum trebuie să spunem ceva anume: Cum să luptăm împotriva acestei situații periculoase, pentru că este o situație periculoasă…

 

Democrația s-a transformat într-o dictatură. Și de fapt într-o nouă formă de dictatură, dictatură satanică!

 

Reporter: Sunt informat acum de prieteni ascultători din Cipru, cum că Papa Francisc este în Cipru. Și în momentul de față, acum când vorbim are loc o Liturghie comună, adică catolici și ortodocși slujesc împreună într-o biserică catolică. Acum am fost informat despre asta. (…)Părinte Elpidie, Papa este în Cipru, și urmează să vină și în Grecia. Ce înseamnă asta?

 

Pr. Elpidie:Uitați, Papa și oricare Patriarh și oricare Arhiereu, au fost numiți să fie conducători ai unor comunități, comunități creștine. Tot așa au fost numite și cetele, pe care Dumnezeu le-a făcut în număr de zece. Vechiul Testament ne spune că au fost zece cete de îngeri. Ce a stabilit Dumnezeu? Ca fiecare ceată să aibă un conducător. Deci toți acești conducători… care a fost menirea și scopul lor? Să-și ajute îngerii, atunci în Cer, să-L iubească pe Dumnezeu mai mult și să fie mereu aproape de El, prin cele cinci calități esențiale ale iubirii, care sunt credința, devotamentul, încrederea, ascultarea și recunoștința.

 

Acum, dacă unul dintre ei, conducătorul cetei, Arhanghelul, le-ar spune îngerilor săi: „Nu veți mai asculta de acum de ceea ce ne spune Dumnezeu ci veți asculta de ceea ce vă spun eu, pentru că eu sunt conducătorul vostru”, consideri acest lucru corect ? Spune-mi?!

 

Reporter: Nu, evident!

 

Pr. Elpidie: Deci dacă acești îngeri, în loc să asculte de ce spune Dumnezeu, ar asculta asta, adică opusul, pe care le-ar spune Arhanghelul lor, ar face bine?

 

Reporter: Nu ar face bine. Nu, nu ar fi corect.

 

Pr. Elpidie: Exact. Nu ar face bine.

 

Ascultăm de Conducătorul și Creatorul nostru Dumnezeu și ascultăm de îngerii Săi, de Arhanghelii Săi, așa numiții generali ai Săi, atâta timp cât ei rămân sub ascultarea lui Dumnezeu și a poruncilor Sale.

 

Nu-i asa? Așa funcționează armata. Nu se poate ca fiecare ofițer să-și spună punctul de vedere. Ci îl ascultăm pe general, cel care este… șeful Statului Major, liderul armatei.

 

Ei bine, atunci, unii îngeri în loc să asculte de Dumnezeu, au ascultat de Lucifer și au devenit demoni.

 

Acum, îl întreb pe Papă: dacă în calitate de conducător al ordinului catolic,, dacă a dat ascultare lui Dumnezeu care a spus în Sfânta Scriptură că Dumnezeu a făcut om: bărbat și femeie. Păi, îl întreb: ați protestat vreodată împotriva tuturor acestor lideri occidentali, împotriva a ceea ce fac, și anume că echivalează toate creaturile în așa fel încât să nu mai existe bărbat și femeie? A spus el asta vreodată?

 

Reporter: Niciodată.

 

Pr. Elpidie: Nu a spus asta niciodată. Le-a spus tuturor acestor lideri, cu care are de-a face zilnic și interacționează cu ei, că pedofilia și toate formele de perversiune sunt un lucru greșit din perspectiva Evanghelie? A spus asta vreodată?

 

Reporter: Nu am auzit să fi spus așa ceva. Nu.

 

Pr. Elpidie: Ați auzit că în Finlanda și în alte țări, creștinii sunt acuzați că predicile lor care se bazează pe Biblie, sunt predici de incitare la ură? Și chiar și studiul Bibliei este acum amenințat ca fiind o carte a urii?

 

Reporter: Am auzit, da.

 

Pr. Elpidie: A protestat vreodată acest Papa? A protestat vreodată împotriva unei astfel de violențe a sufletului, când acesta este pierdut din cauza greșelilor și a patimilor?

 

Dar, numai la ce protestează el? La lucruri inutile. Deci este el un lider, un adevărat conducător al unei biserici?!

 

El este conducătorul, cel care impune vaccinarea universală obligatorie pentru toată lumea, chiar și vaccinarea la Vatican ? Și el spune, da, toată lumea ar trebui să aibă un număr, pentru că sistemul lui Satana se bazează pe acestea trei: localizare(urmărire), monitorizare(programare), biosincronizare.

 

1.Să existe localizare(urmărire). Să știe satana unde se află adeptul lui peste tot.

 

Este vorba de bio-localizare, cu numărul pe care ni-l dau.

 

2.În al doilea rând, este vorba de monitorizare. Ei vor să ne monitorizeze. Adică, pe scurt, să ne programeze.

 

3.Și la sfârșitul campaniei de vaccinare, al acestor preparate medicale, să aibă si biosincronizare. Adică să interacționeze cu tehnicile lor, tehnici mecanice, deoarece corpul uman devine un sistem funcțional care va interacționa cu inteligența artificială.

 

Reporter: Părinte Elpidie, de ce, din moment ce Papa are aceste defecte uriașe, l-am adus acum în Cipru și iată mâine va veni și în Grecia?

 

Pr. Elpidie: Nu ați auzit zicala: „Cei ce se aseamănă se adună”?

 

Reporter: „Cei ce se aseamănă se adună” … Deci în acest moment, sunteți convins că mulți dintre liderii bisericești care conduc în prezent Biserica Ortodoxă, sunt oameni ai duhului lui Dumnezeu?

 

Pr. Elpidie: Din păcate nu sunt. Din păcate nu este așa. Nu. Dacă în acest moment ar fi oameni ai lui Dumnezeu, tot ce ar spune ei ar fi voia lui Dumnezeu conform Sfintei Scripturi.

 

Spuneți-mi, până acum, până astăzi, ce conducător de Biserică, aici în Ortodoxia noastră, a ridicat capul, a ridicat mâna și a spus tuturor acestor străini: „Iertați-mă, domnilor, dar ceea ce spuneți nu are nimic de-a face cu credința noastră, cu Sfânta noastră Scriptură, cu Evanghelia noastră”? S-a ridicat cineva?

 

Reporter: Nimeni nu a ridicat mâna către străini, ca să atenționeze. Nu.

 

Pr. Elpidie: Și înseamnă că acești oameni conduc acum Biserica lui Hristos? Pun și eu așa, niște întrebări simple…

 

Reporter: Deci, ne îndreptăm, am mai discutat în trecut, părinte Elpidie, ne îndreptăm către o pan-religie. Asta am înteles eu.

 

Pr. Elpidie: Și atunci de ce vă mirați că se întâmplă astfel de lucruri și că Papa vine să ne convingă și pe noi: „Vaccinați-vă cu toții. Luați cu toții un număr. Lasați-vă casele. Să avem comuniune cu toată lumea”. Adică acceptați toate religiile, ca pe o unitate, ca pe o singură cale, care toate duc la același scop. Asta vom accepta noi, prin intermediul Papei? De când îl ascultăm pe Papa?

 

Nu v-am mai spus că, dacă Satana vrea să învingă, prin credință va câștiga, după ce îi va supune pe arhierei, îi va supune pe preoți, îi va supune pe monahi. Și chiar acum, nu se întâmplă asta? De ce te îndoiești de toate astea?

 

Din moment ce însăși Sfânta Scriptură ne spune că în cele din urmă, Antihrist îl va avea ca cel mai bun sfătuitor, ajutor și colaborator al său în lucrarea sa malefică pe Falsul Profet.

 

Reporter: Bine spuneți! Spuneți bine!

 

Pr. Elpidie: Copilul meu, ieri a fost sărbătorit Sfântul Porfirie. Ei bine, m-am dus să felicit un copil. Un mic copil. Are o mamă foarte bună. Sunt trei frați. Trei frați mici cu o mamă foarte bună și un tată foarte evlavios. Și îmi place să merg în această casă, pentru că simt că Dumnezeu este acolo. În această casă este Însuși Dumnezeu. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor. Au încredere în El și sunt foarte devotați iubirii lui Dumnezeu. Așa că, în timp ce vorbeam cu copilul, arătam foarte supărat de tot ceea ce se întâmplă. Auzisem că acum se pregătesc să administreze vaccinuri persoanelor de peste 60 de ani. Mă gândeam….De 60 de ani, de 60 de kile, sau de 60 de centimetri? Până la urmă îl vor administra și copiilor.

 

Deci, această femeia este o fiică de-a mea duhovnicească, m-a văzut trist pentru toate acestea și mi-a spus: „Părinte al meu, eu văd toate aceste lucruri logice. Eu văd ca pe ceva logic, tot ce se întâmplă”.

 

Am rămas surprins și îi spun: „De ce spui asta, copila mea?”

 

Si ce mi-a raspuns? „Pentru că în spatele tututror aceastor lucruri urâte și necuviincioase se află însuși Satana. Și știm ce vrea Satana să facă. Deci, Părinte de ce te minunezi? ”

 

Reporter: A spus bine femeia.

 

Pr. Elpidie: În cele din urmă, plecând de acolo, am spus: „Aceasta este problema, acesta este răspunsul”: Dacă nu înțelegem că în spatele acestor lideri satanici se află însuși Lucifer, nu putem înțelege de ce fac toate acestea.

 

Pentru un arhiereu este mai ușor să amenințe, să întemnițeze, să înăbușe prin tribunale adevărul unui preot, decât să se roage lui Dumnezeu să-l lumineze. Dvs considerați asta ca fiind normal?

 

Cândva, copilul meu, l-am avut pe Nero, l-am avut pe Dioclețian, i-am avut și pe marii preoți ai păgânilor care luptau cu creștinii. Acum știi cine se luptă cu ei?

 

Reporter: Ei înșiși, din interior.

 

Pr. Elpidie: Tu singur răspunzi. Chiar liderii politici înșiși care spun că sunt creștini! Înșiși conducătorii bisericești, care spun că sunt capii Bisericii și că vorbesc clar și că interpretează corect Sfânta Evanghelie! Și toți aceștia, peste puțin timp, ne vor trimite la tribunale, ne vor trimite la închisoare. Nu au făcut-o și înainte?

 

Reporter: Au făcut-o. Au făcut-o.

 

Pr. Elpidie: Ne vor tăia salariile, ne vor amenința dintr-o parte, ne vor amenința din cealaltă parte. Trebuie să fim pregătiți. Astăzi, ceea ce trebuie să înțelegem cu toții, dragul meu Stefane, este că Arhanghelul Mihail a primit putere, vă spun asta foarte clar. În ziua sărbătorii sale din noiembrie, a primit puterea absolută, de a pregăti marea armată pământească a lui Hristos! Și o va face cu multă putere. Îi va chema pe toți cei care cred în Dumnezeu, cu inima. Nu cu vorba. Cu inimile lor! Și le va spune: „Sunteți gata să vă puneți inima, nu numai cu credință în Dumnezeu, ci și cu credincioșie față de Dumnezeu?”

 

Credință, ce înseamnă copilul meu? A mărturisi ceva care este un adevăr. Și ce spune un bărbat? Spune: „Ea este sotia mea”. Dar ce îl împiedică să meargă cu o altă femeie? Faptul că el crede că ea este soția lui, acest lucru l-a ajutat să-i rămână credincios? Nu. Înțelegi prin acest exemplu ce vrea Dumnezeu să ne spună? „Eu nu vă cer doar credința, că sunt Creatorul vostru. Vreau și loialitatea(credincioșia) voastră. Să îmi fiți credincioși Mie”.

 

Loialitate(credincioșia) ce înseamnă? Să îi fii devotat cuiva pe care-l iubești. Să ai încredere în cel pe care îl iubești, în Creatorul tău, în Dumnezeul tău. Să asculți cuvintele Sale dumnezeiești, care te vor ajuta să trăiești această viață cu bucurie și fericire, ascultând de legile iubirii, așa cum a propovăduit-o El în Sfânta Evanghelie, așa cum sunt scrise în Sfânta Evanghelie! Și mai presus de toate, să avem ultimul element care este, copilul meu, recunoștința. Știi ce lucru grozav este să fii recunoscător?

 

Să îți spun… O fată m-a întrebat: „Părinte, care este cea mai frumoasă rugăciune? Cum să mă rog? ”

 

Și i-am spus: „Învață să te rogi cu recunoștință”.

 

Ea îmi spune: „La ce vă referiți?”

 

Până acum, copilul meu, cu toții când ne rugam, Îi ceream lui Dumnezeu: „Doamne, dă-mi bani, pe care nu-i am. Dă-mi o casă, pe care nu o am. Doamne, dă-mi o mașină, pe care nu o am. Doamne, dă-mi una, dă-mi alta, dă-mi …dă-mi…”.

 

Ca și copilul care îi spune tatălui său: „Tată, dă-mi, dă-mi, dă-mi să-mi cumpăr cipsuri, să îmi cumpăr una, să îmi cumpăr alta”.

 

Dar, care copil îl înduioșează pe un tată? Acela care îi tot cere să îi cumpere ceva sau acel copil care vine și îi spune: „Tată, te iubesc! Vreau să-ți spun că te iubesc! Nu vreau să îți spun altceva. Doar că te iubesc atât de mult!”

 

Reporter: Fără îndoială că al doilea.

 

Pr. Elpidie: Ei bine, până acum, spune-mi, câți dintre noi i-am spus lui Dumnezeu dimineața când ne trezim:

 

„Doamne, Îți mulțumesc că mi-ai oferit un somn odihnitor. Îți mulțumesc că mi-ai dat aerul ca să respir. Îți mulțumesc că mi-ai dat florile, copacii pentru a mă face fericit, cu roadele și frumusețea lor. Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai oferit! Îți mulțumesc pentru: soțul meu, copiii mei, căsuța mea, tot ce mi-ai dat!”

 

Acest cuvânt „mulțumesc” este cea mai frumoasă formă de rugăciune, pentru că are în el  recunoștință. Este aceea pe care a spus-o Arhanghelul Mihail îngerilor (care dăduseră ascultare lui Lucifer-n.n.):

 

„În loc să spuneți: Doamne, mulțumesc că ne-ai făcut îngeri, că ne-ai dat duhul iubirii, Duhul Sfânt, că vrem să fim în inima Ta și să ne bucurăm de bucurii și fericire lângă Tine, voi ce ați făcut? V-ați lăsat convinși de Lucifer și vreți să-l urmați. L-ați desconsiderat pe Duhul Sfânt, al dragostei, și vreți să acceptați duhul satanic al ignoranței și încrederea lui arogantă în sine. Asta vreți ?”

 

Le-a spus îngerilor, care îl ascultau pe Lucifer: „Vreți să fiți aroganți? Să aveți încredere arogantă, că veți deveni dumnezei și să nu aveți recunoștință față de Creatorul vostru?” Îngerii care l-au ascultat, au înțeles greșeala și au rămas credincioși lui Dumnezeu. Ceilalți au mers cu Lucifer și ce s-a întâmplat? Au devenit diavoli, demoni.

 

Același lucru se întâmplă și acum. Aceia dintre noi care auzim acum vocea Arhanghelului ar trebui să luăm aminte la tot ce spun conducătorii noștri bisericești, și anume că suntem păcătoși cei care nu ne vaccinăm și că vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu ca fiind blestemați, pentru că nu acceptăm preparatele lor medicale. Ce preparate medicale? Sunteți atât de siguri, că toate aceste preparate sunt bune? Este o familie aici la noi, care din greșeala medicilor, copilul lor a rămas tetraplegic. Un alt copil a rămas orb din greșeala medicului, după naștere, încă din incubator. Și câte alte greșeli, pe care ca preot, am auzit multe, făcute din greșelile medicilor!

 

Și acum vin(conducătorii noștri bisericești) și ne spun: „Știința medicală este totul! Trebuie să-i ascultăm orbește! ” Dacă îi asculți orbește, te duci orbește la diavol. „Un orb, dacă conduce un orb, cad amândoi în prăpastie”!

 

Și ce ne spun toți acești lideri acum? „Pregătiți-vă, să primiți un vaccin în fiecare an, ca să nu vă îmbolnăviți. În fiecare an până la sfârșitul vieții voastre”.

 

Nu, copilul meu. Adevărul este altul.

 

Ei ne pregătesc toate aceste otrăvuri, doar pentru a ne face mult rău.

 

Ca să intervină în ADN-ul nostru și să poată controla frecvențele neuronilor din creier.

 

Și care e motivul? Să ne ghideze și să ne controleze, așa cum o fac toți cei care dețin o dronă. Ca pe aceste drone, care sunt fără oameni înăuntru. Cum sunt ele controlate? Nu sunt controlate printr-un calculator, de la distanță? Ei bine, ei ne vor face același lucru. Oricând vor vrea să ne doboare, oricând vor vrea să ne ridice, oricând vor vrea să ne distrugă și așa mai departe. Noi vom accepta asta? Le vom preda ADN-ul divin pe care ni l-a dat Dumnezeu, suflarea lui Dumnezeu, pentru ca ei să-l schimbe și să facă ce vor ei cu noi, de la distanță? Prin aceasta, însă, nu înțelegeți că ne îndreptăm spre o închisoare mondială, unde conducătorul nostru va fi Lucifer? Asta ne dorim?

 

Cei care vor să o facă, să o facă! Salut și la revedere! Ați văzut vreodată, ca Dumnezeu să interzică oricărui înger, să devină demon? Spuneți-mi?

 

Reporter: Nu. Nu.

 

Pr. Elpidie: L-ați văzut pe Hristos să-i interzică lui Iuda să-L trădeze? Nu a făcut-o niciodată. Dumnezeu nu o va face nici acum.

 

Prin urmare, va permite acum să se manifeste(arate) toate apostaziile. Și ale lui Iuda și ale arhiereilor, și ale oamenilor politici și ale preoților. Preoții ca să ne păstrăm salariul, ce trebuie să facem? Să ne supunem Episcopului? El, episcopul, are responsabilitatea- spun ei, preoții. Aceasta este o gândire corectă? În loc să asculți de Dumnezeu, asculți de arhierei, de episcopi? Eu nu știu dacă (mai)sunt arhierei ai lui Dumnezeu, cei care ascultă de Lucifer. Oare arhiereii evreilor au fost arhierei ai lui Dumnezeu?

 

Reporter: Desigur că nu.

 

Pr. Elpidie: Așa că puneți-vă întrebări!

 

Uneori mă întreabă lumea: „Părinte, ce să fac? Ar trebui să merg sau să nu merg la această biserică?”

 

Dacă ai vedea un Iuda și ai ști că l-a trădat pe Hristos, te-ai duce să-i săruți mâna? Nu, nu te-ai duce. Deci, de ce întrebăm ceea ce este evident? Fiecare dintre noi are bunul simț(rațiunea) de a decide ce dorește să facă, cu cine va merge. Este timpul să ne decidem!

 

Dar eu, ceea ce aș vrea să spun oamenilor evlavioși, care Îl iubesc pe Dumnezeu, care doresc să rămână în inima lui Dumnezeu, care doresc să rămână pe calea mântuirii, acum să dezvolte cea mai puternică armă pe care ne-o dă Biserica noastră … ne-o dă însuși Dumnezeu, ca să luptăm cu Satana.

 

Și știi care este această arma? Ai spus-o singur la începutul emisiunii.

 

Reporter: Iubirea(dragostea).

 

Pr. Elpidie: Asta este, copilul meu! Asta este! Dumnezeu nu ne vrea să fim fricoși. Asta e ceea ce vor ei să obțină: să ne sperie. Dumnezeu vrea să spunem asta:”

 

Reporter: Eu am păstrat ceea ce ați spus într-un alt interviu: „Iisuse al meu, te iubesc”.”

 

Pr. Elpidie: Asta este, copilul meu! Știi ce spunea Iisus? Știi de câte ori, plângând l-am implorat? I-am spus: „Spune-mi, Tată, spune-mi Iisuse al meu, spune-mi Iubirea mea, ce pot să fac, ce pot să spun copiilor Tăi și să-mi spui și mie însumi, ce să fac? Cum vom fi salvați de tot acest rău?

 

„Nu trebuie să le spui altceva decât un singur lucru: Să Mă iubească! Iubirea Mea este atât de puternică, este o bombă atomică! Însuși Satana, nu poate suporta acest foc al iubirii Mele. Satana trăiește în foc, dar când Mă arăt undeva, focul Meu îl arde! Focul iubirii Mele! Pentru că acesta trăiește cu focul fricii, cu focul urii. Ai înțeles? De aceea, dacă vrei să ai ceva valoros în fiecare zi, să-ți spui ție și tuturor copiilor Mei: Să Mă iubească, să nu le fie frică și să-Mi spună: „Iisuse al meu, te iubesc; Iisuse al meu, Tu vei fi Împăratul meu, al inimii mele, Tu vei fi bucuria mea, Tu vei fi fericirea mea, Tu vei fi totul pentru mine”.

 

Și te asigur, copilul Meu, în anii de pe urmă, cei care vor vorbi cu multă dragoste pentru Mine și cei care Mă vor avea în inimile lor ca Împărat, nu vor putea să fie localizați mecanic cu toate mijloacele satanice ale satanei, ale lui Lucifer, nici prin 5G, care va fi diferit atunci, nici prin dronele lor. În niciun caz nu vă vor putea găsi.

 

Le voi acoperi, spune El, casele și le voi face invizibile. Voi acoperi inimile voastre și le voi face nevăzute în ochii dușmanului și le voi dărui pur și simplu, bucuria și fericirea Mea, a Duhului Sfânt, a Duhului iubirii.

 

Dar acum, cu toții, trebuie să dovediți că Mă iubiți cu adevărat, că aveți cu adevărat încredere în Mine!”

 

Reporter: Asta este. Să mărturisim.

 

Pr. Elpidie: „Să dovediți că, într-adevăr, îmi sunteți devotați, că într-adevăr vreți să ascultați Sfânta Evanghelie, cuvintele Mele, ale Evangheliei și că într-adevăr Îmi sunteți recunoscători.

 

Ascultați ceea ce vă cere acum Arhanghelul Mihail tuturor copiilor Mei, ca să pregătească marea Mea armată pământească, a copiilor iubirii divine. Spune că, această armată, care este pregătită de Arhanghelul Mihail, o voi numi „copiii iubirii divine”, pentru că voi toți cei care veți fi în ea Mă veți iubi foarte mult, Mă veți adora foarte mult!

 

Și voi veți fi toți cei care vor fi parte din armata secretă în împărăția Mea cerească. Veți fi cei dragi ai Mei! Iubiții mei! Copiii Mei iubiți, care de dragul iubirii Mele, sunt gata să se jertfească pentru toate”…

 

Eu, copilul meu, vreau să fiu, chiar și cel mai păcătos care sunt, ultimul dintre toți, un cărbune. Asta sunt eu, copilul meu. Ce crezi? Cât valorează un cărbune? Dar ce lucru mare este, atunci când te folosește Dumnezeu ca și cărbune, pentru a scrie voia Sa! Un cărbune în mâinile lui Iisus, este cel mai frumos lucru la care ar putea visa cineva! Ai inteles? Eu așa aș vrea.

 

Reporter: Părintele meu, vă mulțumesc.

 

Pr. Elpidie: Ceea ce aș mai vrea să spun…Vreau să spun tuturor celor care vor să urmeze această cale, să-L iubească de astăzi încolo pe Iisus și să i-o spună: „Iisuse al meu, te iubesc! Te iubesc Doamne! Te iubesc! Tu mă vei apăra. Tu vei fi Împăratul meu. Ție îți încredințez sufletul meu. Și nu vreau să am doar credință, ci și să-Ți fiu credincios. Vreau să-mi dai credincioșie, Dumnezeul meu! Credincioșie!”.

 

Reporter: Vă mulțumesc foarte mult Părinte Elpidie, binecuvântarea Sfinției Voastre! Binecuvântarea Sfinției Voastre!

 

Pr. Elpidie: Îți mulțumesc foarte mult, copilul meu. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Pe toți să vă binecuvânteze Dumnezeu!

 

Reporter: Doamne Ajută!

 

https://mazimetoxristo.blogspot.com/2021/12/21-dna.html

 

https://rumble.com/vq7j79-december-4-2021.html

 

 

https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2021/12/12/o-opinie-duhovniceasca-parintele-elpidie-ne-avertizeaza-despre-incercarea-globala-de-modificare-a-adn-ului-uman-prin-intermediul-vaccinurilor-in-adn-ul-uman-este-suflarea-lui-dumnezeu-interviu-3-de/

///////////////////////////////////////

Mutații în ADN-ul Nostru, 3 spirale în ADN, puteri paranormale

 

Interviu de Patricia Resch,Dr. Berrenda Fox

 

În acest articol scris de Patricia Resch, Dr. Berrenda Fox vorbește cu probe despre testele ADN și ale sistemului celular pe care le-a făcut asupra unui număr important de oameni. Dr. Fox este medic holistic la Wellness Centre din Avalon, California.

 

Clinica din Avalon propune celor interesați tratamente naturiste care beneficiază de condițiile optime de pe insulă (Santa Catalania). Prin teste bazate pe analiza sângelui, ea a demonstrat că, în cazul unor oameni, în structura ADN au început să apară unele modificări care atestă creşterea numărului în privința numărului de spirale.

 

P.R.: Dr. Berrenda, care este formarea dv. profesională?

Berrenda: Am obținut mai multe diplome în fiziologie și naturopatie. În timpul pregătirii mele în Europa, am lucrat în domeniul comunicării și continui să lucrez în producția de filme documentare și științifice de avangardă. După cum cunoașteți, Fox Television Network își extinde preocupările și în privința existenței civilizațiilor extraterestre și rolului acestora în desfășurarea evenimentelor terestre mai ales din această perioadă. Cele mai cunoscute programe sunt “Sightings” și “X Files”.

 

P.R.: Ce schimbări considerați că se produc acum pe planeta noastră și ce impact au ele asupra corpului uman?

B.: Sunt unele schimbări fundamentale, mutații care, conform cercetărilor genetice, au loc în prezent în corpul uman, și această problemă a constituit tema unei reuniuni internaționale a geneticienilor care s-a desfășurat cu câțiva ani în urmă la Mexico City. Reuniunea și comunicările s-au axat chiar pe transformările ADN care se produc. Este clar că au loc transformări în corpul uman care nu și-ar găsi o explicație plauzibilă în schimbările de mediu; știm precis că ele se produc, dar nu știm cu ce scop și în ce direcție se îndreaptă. Traversăm un proces de schimbare dar nu știm în ce ne transformăm!

 

P.R.: În ce sens este ADN-ul nostru în schimbare?

B: ADN-ul fiecăruia dintre noi are un dublu helix (spirală). Constatăm acum că sunt în curs de formare și alte spirale. În dublul helix există două spirale de ADN combinate într-o singură spirală. Cercetătorii constată acum că ne cresc alte spirale, în total urmînd ca ADN-ul uman să fie format din 12 spirale. Coroborând cu viteza schimbării, se poate aprecia că într-o perioadă de 5-20 de ani, toți oamenii vor avea noul ADN (cu 12 spirale). Este o concluzie absolut științifică, bazată pe analize și pe probe. Este clar că au loc mutații în corpul uman dar nu știm către ce ne îndreptăm, ce forme și ce capacități vom avea în viitorul destul de apropiat. Chiar nu avem habar care va fi rezultatul final.

 

Modificările acestea surprinzătoare nu sunt făcute publice din cauza temerii că ar apărea o puternică reacție de teamă din partea oamenilor. Cu sau fără aceste restricții, celula umană se modifică și noi nu avem altă posibilitate decât să observăm fenomenul. Personal am descoperit la trei copii că ADN-ul lor era format din trei spirale.

ADN cu 3 spire

Si unele religii vorbesc despre schimbări ale structurii ființelor umane. Există credința în lumea științei, a unor religii și a multor oameni de spiritualitate că toate aceste modificări reprezintă un factor evolutiv și sunt menite să crească capacitățile și abilitățile ființei umane.

 

P.R.: Acești copii prezintă caracteristici diferite de cele ale copiilor cu un ADN obișnuit?

B: Da. De exemplu, prin concentrare, pot pune în mișcare unele obiecte, fără să le atingă fizic. Sau pot umple cu apă un pahar gol, doar prividu-l cu atenție. Au, deasemenea, însușiri telepatice de comunicare. Știu că doar aceste însușiri și ar fi suficiente pentru a-i considera supraoameni. Eu cred, însă, că sunt primele exemplare ale oamenilor din viitorul foarte apropiat, cel mult câteva decenii.

Copil cu ADN modificat

P.R.: Toți cei care existăm astăzi vom trece prin acest proces al schimbărilor?

B.: Se pare că cei născuți înainte de 1940 nu vor avea această șansă, corpul lor nemaifiind capabil să se metamorfozeze. Însă cei care se nasc acum, cu siguranță vor avea ADN-ul modificat. Cu toate acestea, pot fi cazuri când și celor mai vârstnici li se poate întâmpla.

 

P.R.: Ce ar determina producerea transformării ADN la un om, ”normal” cu două spirale?

B.: Cel mai simplu ar putea fi un virus, asta însemnând că nu toți virușii au efecte nedorite asupra corpului. De ex. virusarea ADN-ului cu Epstein Barr şi virusul herpes #6, care provoacă schimbarea structurii celulare. Virusul retro HIV nu este un virus care să modifice ADN-ul, deoarece el nu produce o schimbare a stucturii celulare, el o devorează. Majoritatea oamenilor care au trecut prin acest proces de modificare ADN, își schimbă profesia, modul de viață, modul de a gândi. Sunt mai sănătoși, mai optimiști și orice boală care i-ar afecta e tratată ca pe un cadou, o ocazie de a evolua și mai mult.

 

P.R.: La ce alte modificări ne-am mai putea aștepta?

B.: Cei trecuți prin acest proces nu se vor mai îmbolnăvi, și, în principiu, se crede că vor trăi foarte mult. Poate chiar vor alege să nu mai moară. Lecțiile pe care le vom avea de învățat nu vor mai implica suferința și durerea, ci bucuria, fericirea și liniștea. Vechiul sistem prin care lumea se chinuia să evolueze va dispărea, nimeni nu va mai trebui să lupte pentru a supraviețui. Concurența și dușmănia vor fi eliminate, vor dispărea. Vechile paradigme care presupuneau lupta pentru putere, zdrobirea adversarilor, medicina alopată, războaiele, guvernele corupte, toate vor dispărea odată cu trecerea în Noua Lume.

 

P.R.: Vor exista și efecte colaterale ale acestor schimbări?

B: Schimbarea celulară poate aduce apariția unor simțuri, altele decât cele prezente, sau amplificarea și rafinarea celor cunoscute. Pot apărea la început unele confuzii, neclarități de percepție și de raționament, din cauza impactului pe care-l pot avea aceste transformări, până când mintea va începe să-și refacă clișeele și ”biblioteca” de date. Poate că aceste posibile simptome vor face ca manifestările unora să fie considerate de ceilalți ca semne de nebunie. Este posibil ca medicul, mai cu seamă adeptul medicinii alopate, să nu reușească să înțeleagă ce se petrece cu unii dintre cei care i se adresează, căutându-și leacul.  Tratamentele energetice vor lua amploare, căci chakrele vor fi mult activate și mai bine conectate la sistemul endocrin. Femeile vor cunoaște unele schimbări hormonale, o manifestare fiind plânsul ”fără motiv” explicat prin creșterea sensibilității feminine și activarea unei modalități cunoscută, de altfel, de eliberare a unor acumulări energetice emoționale. Un important număr de femei vor cunoaște mai timpuriu intrarea în faza de menopauză. Bărbaților li se vor activa și unele caracteristici feminine (sensibilitate, compasiune, milă). Mai toate ființele umane vor cunoaște un salt în inventivitate și intuiție.

 

În perioada modificărilor structurii celulare și ADN, pot apărea anumite stări, cum ar fi:

 

* stări gripale – febra, transpiratie, dureri de oasele şi articulaţii dureroase, etc. care nu răspund la antibiotice;

* migrene şi cefalee, dureri severe care nu se elimină prin analgezice;

* episoade pasagere de diaree;

* scurgeri nazale cu efect temporar, care durează 24 de ore, fără a se fi produs o răceală sau expunere la agenți alergici;

* stări de amețeală pasagere;

* bâzâit în urechi (acufene);

* palpitații;

* vibraţii de-a lungul întregului corp, mai ales noaptea, în faza de repaus;

* spasme musculare intense. Adesea, durere în corp, în special în zona spatelui;

* pierderea de forșei musculare, la mîini și la picioare;

* dificultăţi de respirație, respirație accelerată la efort sai chiar în repaus;

* slăbirea temporară a sistemului imunitar;

* probleme în sistemul limfatic;

* stări de oboseala, senzație de extenuare la efort, altădată acceptabil;

* somnolență și dorință de a dormi, mai mult decât erați obișnuiți;

* creșterea accelerată a părului și unnghiilor;

* atacurile nejustificate de depresie;

* obsesii pentru evenimente neplăcute din trecut;

* sentimentul că în corpul vostru are loc un proces de purificare, de cucătare;

* stări de tensiune, stres, angoase angoase pentru ceva neclar, indefinit.

 

Celor care merg la medic în asemenea situații li se spune că nu au nimic, că par a fi complet sănătoși. Și este adevărat: nu sunt stări de boală autentică, ci efecte ale transformărilor (benefice) prin care treceți.

 

Instrumentele pe care eu le folosesc nu sunt obișnuite: Organoterapia, care este un sistem de tratamente glandulare, creat în Europa, este utilizat pentru construirea și reconstruirea sistemului hormonal, necesar acceptării noului ADN.

 

P.R.: Ce atitudine să adoptăm față de aceste simptome?

B: Nu vă îngrijorați, bucurați-vă că vi se întâmplă și considerați-le ca manifestări de bun augur. În latină ”doctor” înseamnă “educator”. Totul este să vă asigurați că nu este vorba de altceva, o stare de boală adevărată.

 

Corpul vostru are instrumentele și mijloacele necesare cu care să facă față la astfel de stări. Aveți încredere în puterea lui de regenerare și nu-l stresați cu gânduri de teamă, de disperare și de neliniște. Asigurați-i linisțea și odihna și nu-l îndopați cu cine sție ce medicamente. Permiteți-i lui să ia conducerea grijii față de sine. Nu vă ”băgați !” . Medicul nu este cel care vindecă, ci doar cel care ajută la vindecare, punând la dispoziție corpului ceea ce are nevoie. Corpul este propriul său medic și tămăduitor. În fiecare dintre noi există puterea de a ne vindeca, cu o condiție: să permitem ”doctorului-corp” să se trateze.

 

Instrumentele pe care eu le folosesc nu sunt obișnuite: Organoterapia, care este un sistem de tratamente glandulare, creat în Europa, este utilizat pentru construirea și reconstruirea sistemului hormonal necesar acceptării noului ADN.

 

Pe lângă băile specifice, avem grijă de partea energetică a organismului, vitaminizare, tratamente cu plante, laser rece. Orice tratament, orice procedură este particularizată fiecărui pacient, noi neutilizând o rețetă comună tuturor celor care ne solicită ajutorul. Ne inspirăm din tehnici și terapii ale strămoșilor noștri care știau cum să se comporte cu natura și ce le putea ea pune la dispoziție.

Dr. Berrenda Fox

P.R.: Cum vă vedeți munca în viitor?

B.: Eu consider că ceea ce fac este o punte pentru a conduce să treacă pe cei care au nevoie în Noua Lume pe care o construim. Recuperarea este o știință și o artă. Cele două trebuie să mergă mână în mână. Cred că munca mea nu va mai fi necesară în viitorul mai îndepărtat, deoarece nu vor mai exista boli și suferință.

 

Cuvinte de interes:

adn 2012 mutatii Dr. Berrenda Fox

Postat in categoria Articole Autor Cristian Alexandru

http://www.perfect-mind.com/index.php/blog/articol5/

///////////////////////////////////////

 

Omul modificat genetic ar putea deveni realitate în următorii doi ani

Autor: Florin Casota

 

Omul modificat genetic ar putea deveni realitate în următorii doi ani

Editas Medicine plănuieşte să înceapă testările pe oameni pentru a modifica ADN-UL şi astfel ar putea vindeca orbirea infantilă moştenită, potrivit The Telegraph.

 

Oamenii cu ADN-ul modificat genetic ar putea deveni o realitate în următorii doi ani după ce o companie biotech a anunţat planurile de a începe testările unei tehnici inovatoare.

 

Editas Medicine plănuieşte să devină primul laborator din lume care să „editeze” ADN-ul pacienţilor care suferă de o boală genetică, în cazul de faţă amauroza congenitala Leber, o orbire infantila mostenita, cauzata de o anomalie a unei singure gene. Oamenii de ştiinţă de la Editas cred că pot repara această anomalie prin intermediul tehnicii Crispr. Katrine Bosley, şeful executiv al Editas Medicine, a declarat în timpul unei conferinţe de presă că speră ca firma să înceapă testele pe pacienţi orbi în 2017.

 

Ar fi pentru prima dată când această tehnică ar fi folosită pe oameni. În momentul de faţă, editarea genetică este interzisă în Statele Unite, aşa că Editas Medicine ar avea nevoie de permisiune specială pentru teste.

 

 

X

În sondajele precedente te-am întrebat cum cataloghezi partidele parlamentare. Acum te întrebăm cum te gategorisești?

Pro-european

Naționalist

Fascist

Pro-rus

Pro-NATO

Sunt de acord cu Politica de confidenţialitate.

Această nouă tehnică este împrumutată de la bacterii. Bacteriile au în ADN-ul lor o serie de cod genetic ce aparţine viruşilor, astfel bacteriile pot recunoaşte momentul când viruşii se aproprie. Când bacteriile detectează viruşii, acestea elimină o enzimă care atacă viruşii. Oamenii de ştiinţă se folosesc de acest mecanism pentru a îndepărta zonele mutate din ADN.

 

Potrivit MIT Technology Review, pacienţiilor Editas o să le fie injectate în ochii „supe de viruşi”, complexului de enzime CRISPR/Cas9, care duce la formarea de noi legături şi la desfacerea altora, în cadrul ADN-ului, în anumite regiuni cromozomiale. Enzimele pot fi programate să ţintească o anumită genă problematică, ce este astfel înlocuită sau reparată cu ajutorul unei alte molecule, introdusă simultan cu enzimele.

 

Dacă tratamentul este un succes, aceeaşi tehnică ar putea fi folosit pentru oamenii care suferă de alte boli genetice precum boala Huntingon.

 

Tot anul aceasta, cercetătorii chinezi au modificat, în premieră mondială, genomul unor embrioni umani. Potrivit articolului din Protein & Cell, savanţii chinezi conduşi de Junjiu Huang, cercetător în domeniul genetic la Universitatea Sun Yat-sen din Guangzhou, au încercat să prevină îngrijorările de ordin etic utilizând embrioni „non-viabili”, care nu pot duce la naşterea unei persoane. Embrionii au fost obţinuţi de la clinici chineze de fertilitate. Savanţii au încercat să modifice gena responsabilă pentru talasemie (β-thalassaemia), o maladie a sângelui, potenţial mortală, folosind o tehnică de modificare genetică numită CRISPR/Cas9. Oamenii de ştiinţă au spus că rezultatele au indicat prezenţa unor obstacole majore în calea utilizării metodei în aplicaţii medicale.

 

https://www.businessmagazin.ro/actualitate/omul-modificat-genetic-ar-putea-deveni-realitate-in-urmatorii-doi-ani-14884944

 

///////////////////////////////////////

O provocare străină principiilor şi valorilor Bisericii noastre

 

 

Un articol de: Nicoleta Olaru  

Respectul faţă de natură, faţă de viaţă, faţă de aproapele nu ne oferă, deocamdată, reţete care s-ar putea pretinde drept principii universale de urmat pentru societate. Etica şi, în cazul de faţă, bioetica trebuie să fie gardianul omului-subiect faţă de omul-obiect, sclavul pieţei economice sau al ideologiei. Fiinţa umană, de oriunde ar fi ea, nu poate fi redusă la un obiect manipulabil după dorinţă, aşa cum propune ingineria genetică prin clonare. Mai jos, un interviu pe această temă cu părintele Gheorghe Popa, profesor de teologie morală, ascetică şi etică socială în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

 

Părinte prorector, care este a­titudinea Bisericii vizavi de clonare?

 

Înainte de a răspunde la a­ceas­tă întrebare, cred că trebuie să precizăm ce este clo­na­rea şi cum putem defini clona. Dic­ţionarele de bioetică defi­nesc clonarea ca un mijloc na­tu­­ral sau o metodă artificială prin care se pot multiplica celu­le sau organisme vii, plecând de la o celulă sau un individ u­nic. Din această perspectivă, clo­na sau mai precis clonele re­­prezintă un ansamblu de ce­lu­le sau indivizi care au o origi­ne comună şi ca atare o identi­ta­­te genetică cu celula sau indi­vi­­dul clonat. Din punct de ve­de­re tehnic, clonarea reprezintă as­tăzi o metodă arhicunoscută în cadrul ingineriei genetice şi se aplică cu succes în agro­no­mie sau zootehnie, pentru a ob­ţi­ne diverse plante sau animale cu calităţi genetice îm­bu­nă­tă­ţi­te. Evident că această tehnică es­te aplicată la un număr limitat de specii, însă cercetătorii în domeniu consideră că ob­ţi­ne­rea unor specii de plante şi ani­male clonate deschide noi per­spective pentru cercetarea fun­damentală şi aplicată, mai ales în domeniul biomedical.

 

„Nu avem dreptul de a manipula tehnologic şi determinist acest patrimoniu genetic“

Revenind la întrebarea dvs., în ceea ce priveşte clonarea u­ma­nă, Biserica nu are până în pre­zent un document oficial re­fe­­ritor la clonare. Există însă mul­te studii ale teologilor orto­docşi care tratează această pro­ble­mă cu totul nouă, care pro­voa­că reflecţia teologică de as­tăzi. Dacă în ceea ce priveşte clo­narea vegetală sau animală e­xistă o receptare pozitivă şi o re­flecţie teologică nuanţată, le­ga­tă de responsabilitatea mo­ra­lă a omului faţă de creaţia lui Dum­nezeu, în ceea ce priveşte clo­narea umană, indiferent că es­te reproductivă sau terapeu­ti­că, există un consens general de neacceptare. Din ce motive?

 

Evident că în faţa acestei pro­vocări, Biserica, prin sluji­to­­rii săi, este somată să re­ac­ţio­­­neze, însă reacţia Bisericii nu poate fi niciodată dictatoria­lă sau constrângătoare, dar nici relativistă şi indiferentă. În conformitate cu învăţătura sa de credinţă, reacţia actuală a Bisericii la orice provocare stră­ină principiilor şi valorilor sa­le trebuie să respecte liberta­tea, identitatea şi demnitatea fi­­e­cărei persoane sau comuni­tăţi umane, inclusiv a comuni­tă­ţii ştiinţifice.

 

Argumentele pe care le adu­ce Biserica pentru a răspunde a­cestor provocări sunt în pri­mul rând argumente teologice, în­­temeiate pe Revelaţia lui Dum­­nezeu în istoria şi existen­ţa umană. Întrucât societatea de astăzi este profund seculari­za­­tă şi fragmentată şi ca atare mulţi membri ai societăţii nu se mai identifică cu comunitatea e­clesială şi cu valorile sale, te­o­lo­gii Bisericii sunt obligaţi, pen­tru a fi credibili, să folo­seas­că şi al­te argumente auxi­li­a­­re, pre­lu­­ate din domeniul me­ta­fizicii, fi­losofiei morale, şti­­in­ţe­lor so­ci­a­­le sau chiar din do­me­niul şti­in­ţelor experimentale.

 

Ce aspect al învăţăturii noas­tre de credinţă este în­căl­cat prin clonare?

 

Prin clonarea umană se in­ter­­­vine în mod abuziv şi ires­pon­­sabil în patrimoniul genetic al unei persoane care, din punct de vedere teologic, este u­­nică şi ire­petabilă. Ca atare, nu doar în­văţătura Bisericii, ci şi logica bu­nului simţ ne spun că nu avem dreptul de a mani­pu­la teh­­nologic şi determinist acest pa­trimoniu genetic.

 

Cei care susţin clonarea au sco­­puri destul de nobile: eradi­ca­­­­rea anumitor suferinţe, co­rec­­ta­rea anomaliilor genetice, hră­­ni­rea întregii planete etc. În­­tru­cât tehnologiile clonării sunt de da­tă recentă, nu au fost anali­za­­te toate con­se­cinţ­e­le lor, de a­ce­­ea este nevoie de o a­bordare cri­tică şi rezervată a a­cestor teh­nologii care, aşa cum am a­fir­­mat, pot să intervi­nă în pa­tri­­moniul genetic al ori­­cărei fi­in­ţe vii, inclusiv al omu­lui.

 

Părinţii Bisericii nu condamnă sexualitatea umană, nici în condiţia ei de după căderea în păcat

Atitudinea Bisericii Roma­no-Catolice şi a Bisericilor pro­testante faţă de clonare es­te diferită de cea a Bi­se­ri­cii Ortodoxe?

 

Biserica Romano-Catolică şi Bi­­sericile protestante au spe­cia­­lişti remarcabili în domeniul bi­oeticii şi al ingineriei geneti­ce, care se ocupă de toate di­le­me­le etice ce apar în aceste do­me­nii. În ceea ce priveşte clo­na­rea, opiniile teologilor catolici şi pro­testanţi, cu mici diferenţe pri­vind clonarea terapeutică, sunt convergente cu cele ale te­o­­logilor ortodocşi.

 

Care este situaţia clonării în lume?

 

Clonarea umană reproducti­vă este interzisă atât în Ro­mâ­nia, cât şi în ţările civilizate. U­ne­le ţări ca Olanda sau Marea Bri­tanie sunt mai receptive la clo­narea terapeutică şi au legi­fe­rat deja în acest sens.

 

Poate fi într-adevăr om o fi­in­ţă clonată?

 

Din punct de vedere tehnolo­gic, omul poate sau va putea fi clo­nat. Din punct de vedere teo­lo­­gic şi uman, ar fi un act peri­cu­los şi iresponsabil.

 

Există păreri că procedeul clo­nării ar fi înfăptuirea u­nei scheme prezente în lite­ra­­tura ascetică. În şcoala lui O­rigen exista presupunerea că omul, până la cădere, era ca­pabil de o înmulţire în afa­ra sexualităţii, astfel elimi­nân­du-se plăcerea trupeas­că. Cum aţi comenta păre­ri­le de acest gen?

 

Există într-adevăr texte pa­tris­­tice care vorbesc de o în­mul­­ţi­re a oamenilor în afara se­xua­li­tăţii după căderea o­mu­lui în pă­cat, când plăcerea bi­o­logică şi dorinţa de su­pra­vie­ţuire în lu­mea aceasta s-au sub­stituit bu­curiei comuniunii cu Dum­nezeu şi în Dumnezeu, bu­curiei co­muniunii responsa­bi­le dintre Mi­re şi Mireasă. Tre­buie să pre­­cizăm că Pă­rin­ţii Bisericii nu condamnă se­xu­a­litatea u­ma­­nă nici în con­di­ţia ei de du­pă căderea în pă­cat, ci ne atrag a­tenţia că ea tre­buie să fie a­su­ma­tă respon­sa­­bil, în cadrul fa­mi­liei bine­cu­­­vântate de Dum­nezeu prin Tai­na Cununiei. Pă­rinţii Bise­ri­cii ne atrag, de a­se­me­nea, a­ten­ţia că libertatea cre­a­toare a o­mului nu se iden­ti­­fică cu li­ber­­tinismul orgolios şi agresiv al indivizilor izolaţi, iar dem­ni­­tatea fiecărei persoa­ne u­ma­ne nu se poate păstra şi a­păra de­cât în relaţia ei cu dem­ni­ta­tea divino-umană a Mân­tui­to­ru­lui Hristos, Fiul lui Dum­nezeu întrupat.

https://ziarullumina.ro/societate/o-provocare-straina-principiilor-si-valorilor-bisericii-noastre-78720.html

 

////////////////////// 

Clonare umană! Clonarea: argumente pro și contra. Argumente împotriva clonării umane

 

Clonarea este un proces în care se produce o copie identică genetic prin reproducere asexuată. Acest termen este folosit în mod obișnuit pentru a se referi la clonarea artificială umană. Există două tipuri larg discutate de clonare umană: clonarea terapeutică și clonarea reproductivă.

 

Termenul „clonă” a fost inventat în 1963 de JBS Haldane, un eminent biolog scoțian, într-un discurs intitulat „Potențialul biologic al speciilor pentru om pentru următorii zece mii de ani”.

 

DIN ORDINUL AMERICANULUI BERNANN MCKINNEY, ÎN VÂRSTĂ DE 57 DE ANI, UN CÂINE A FOST CLONAT ÎNTR-O CLINICĂ SUD-COREEANĂ.

 

Istoria clonării umane poate fi urmărită în anii 1880, când oamenii de știință au încercat să demonstreze cum funcționează materialul genetic în celule.

 

Că materialul genetic nu se pierde în timpul diviziunii celulare a fost demonstrat de Hans Dreisch în clonarea aricilor de mare prin separarea a două celule și creșterea lor pe cont propriu. În 1902, Hans Spemman repetă același proces și asupra salamandrelor.

 

Este foarte dificil să se urmărească cronologia clonării plantelor, datorită faptului că o astfel de clonare a plantelor a fost practicată de mii de ani atât de oameni, cât și de natura însăși.

 

Clonarea umană – Pro și contra

Clonarea umană a fost discutată pentru prima dată când oamenii de știință scoțieni de la Institutul Roslin au creat celebra oaie Dolly. Acest lucru a generat interes și îngrijorare la nivel mondial.

Clonarea nu este la fel de îndepărtată de o procedură ca și fertilizarea in vitro, unde fertilizarea unui ou are loc într-un laborator și apoi este transferată în uter.

 

Fertilizarea in vitro, de regulă, necesită extragerea din mai multe celule și poate fi făcută de mai multe ori pentru a funcționa, dacă funcționează și produce un rezultat. De asemenea, poate duce la sarcini multiple.

 

Clonarea este doar o altă alternativă pentru reproducerea descendenților și, spre deosebire de FIV, ocupă foarte puține celule și funcționează pentru prima dată, ceea ce o face o modalitate mai eficientă de reproducere pentru sarcină.

Animalele clonate în prezent au trăsăturile cele mai dorite din punct de vedere genetic. De asemenea, se efectuează cercetări privind clonarea speciilor pe cale de dispariție și a animalelor moarte.

 

În 2009, un reprezentant al unei specii de animale dispărute – bivolul iberic a fost clonat, însă a trăit doar 7 minute înainte de a dispărea din nou.

 

Cum funcționează clonarea umană

Clonarea umană este producerea unei copii genetice a altei persoane. Nucleul sau partea centrală a celulei conține cea mai mare parte a materialului său genetic.

În clonare, nucleul unei celule corporale (cum ar fi celulele pielii) este utilizat pentru a înlocui nucleul unui ou nefertilizat. Când embrionul este activat, se creează o clonă, care este un geamăn al persoanei de la care a fost luat nucleul.

 

În funcție de ceea ce vrem să obținem, clonarea se numește „reproductivă” sau „terapeutică”, dar metoda originală de obținere a unei clone a fost aceeași.

Clonarea „reproductivă” va avea loc dacă clona este transferată în corpul unei femei și i se permite să se nască. Clonarea „terapeutică” poate apărea dacă scopul a fost să o distrugă pentru a obține piese.

 

Piesele se află în centrul embrionului, care va muri atunci când aceste celule sunt îndepărtate. Celulele pot fi apoi utilizate în cercetarea transplantului pentru cei cu anumite afecțiuni medicale. Celulele stem sunt celule versatile care produc speciile celulare cerute de un anumit pacient.

 

Există, totuși, alte surse de celule stem care nu sunt asociate embrionilor, cum ar fi măduva osoasă adultă, cordonul ombilical sau conservate la naștere.

Pe lângă încercările reușite de clonare a diferitelor specii de animale, secolul al XX-lea a cunoscut și unele dintre progresele majore în genealogie. Descifrarea cu succes a codului ADN în 1968 a fost principalul impuls pentru dezvoltarea foarte rapidă a clonării umane.

 

În 1988, genomul uman, genomul Homosapiens, stocat în 23 de perechi de cromozomi, a fost descifrat. În stadiul actual al lucrurilor, știința se deplasa perfect în direcția dezvoltării clonei umane.

O lovitură gravă a venit sub forma Legii din 2009 privind interzicerea clonării unei persoane care consideră clonarea ilegală, lipsită de etică și imorală.

 

Împotriva clonării umane, au apărut opinii din partea comunității științifice care nu au fost mulțumite de rezultatele clonării animalelor, precum și ale comunităților religioase care consideră clonarea umană a fi o interferență în viața și procreația umană.

Aceasta este o scurtă istorie a clonării umane, care se întinde pe aproximativ 120 de ani. Începând din 2009, când clonarea umană a devenit ilegală în 23 de țări.

 

Frăția oamenilor de știință și a cercetătorilor speră că clonarea umană va fi legalizată în curând, după care vor putea să se întoarcă la laboratoarele lor și să continue experimentele legate de cercetările anterioare.

 

Succesul cu clonarea animalelor ne-a permis să sperăm la succesul clonării și al oamenilor într-un număr nelimitat de copii. Dar cu ce s-au confruntat oamenii de știință și experimentatorii?

 

În Scoția, în urmă cu câțiva ani, a fost clonată o oaie, care a primit porecla Dolly. A trăit șase ani, a născut șase miei, dar a murit de o boală pulmonară acută care apare numai la indivizi foarte în vârstă cu un sistem imunitar deja distrus. Acest eveniment i-a determinat pe oamenii de știință să creadă că clonarea accelerează îmbătrânirea genetică a corpului. Se pare că o clonă dintr-o clonă erori genetice va crește ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește pe un munte. La un moment dat, defectele vor duce la prăbușirea fizică completă. Dar poate că alt tipar a funcționat cu oaia Dolly?

  

Experimente suplimentare efectuate de oameni de știință privind clonarea altor animale (șoareci, câini, porci, vaci și cămile) nu au dat rezultate încurajatoare, deși indivizii clonați arătau destul de sănătoși. Dar un studiu aprofundat al corpului lor a relevat tulburări genetice semnificative. Nu au apărut pentru o perioadă foarte lungă de timp, au fost greu de detectat, dar rezultatul vieții unui animal clonat a fost moartea prematură cu semne de bătrânețe extremă.

 

În principiu, oamenii de știință pot „modifica” genele, le pot „vindeca”. În ceea ce privește clonarea animalelor, aceștia vor învăța să controleze situația în viitor. Singura întrebare este: trebuie să cheltuiți bani și energie pentru astfel de idei dubioase? La urma urmei, nimeni nu a anulat încă modul natural de reproducere a animalelor. Și există o metodă destul de eficientă de inseminare artificială. De ce atunci o copie genetică a unui animal?

 

Cu toate acestea, nu totul este la fel de simplu pe cât pare. Ideea clonării umane nu lasă unii oameni de știință care sunt gata să lucreze la ea în laboratoare închise. Inclusiv utilizarea militară pentru a crea copii ale războinicilor ideali. 

Pericolul copierii fizice a unei persoane a fost recunoscut de multă vreme de comunitatea mondială. Clonarea chiar și într-un număr limitat de exemplare va duce la consecințe ereditare imprevizibile. Aici este necesar să se țină cont de faptul că clonele unui adult vor suferi aceleași modificări legate de vârstă de la copilărie ca și oamenii obișnuiți, iar apoi vor deveni purtători de erori genetice transmise prin actul sexual oamenilor obișnuiți. Numărul nașterilor copiilor cu dizabilități grave va crește.

 

Din 1998, clonarea umană, chiar și pe termen lung, este interzisă (cu unele rezerve) în 24 de țări. În 2005, problema posibilității clonării umane a fost luată în considerare la ONU. Interdicția finală nu a putut fi atinsă. În unele țări, este permis legal apariția clonelor umane în scopuri medicale – pentru a obține celule stem.

 

Este demn de remarcat faptul că o serie de state dezvoltă acum legi care incriminează clonarea umană în orice scop. Dar acest lucru nu înseamnă deloc că laboratoarele secrete nu vor apărea în timp – este prea tentant să primim clone pentru demontarea ulterioară a acestora pentru organe. În ceea ce privește moralitatea, este ușor de cumpărat și vândut în lumea capitalului.

 

Clonare umană este acum foarte aproape de realitate. Din păcate, subiectul clonării a fost influențat încă de la început de rapoarte mass-media înșelătoare.

 

Atitudine negativă față de clonarea oamenilor – mai mult o consecință a noutății uluitoare a clonării decât a oricăror consecințe reale nedorite. Cu o reglementare rezonabilă, beneficiile clonării umane ar depăși cu mult dezavantajele. Dacă publicul ar impune o interdicție completă a clonării umane, ar fi un episod trist în istoria umană. Acest eseu discută atât beneficiile, cât și presupusele consecințe negative ale clonării umane.

 

De fapt, o clonă este doar geamănul identic al altei persoane, întârziat în timp. Clonele umane vor fi ființe umane obișnuite, la fel ca tine sau ca mine, nu deloc zombi. Vor fi purtate de o femeie obișnuită timp de 9 luni, vor fi născuți și crescuți într-o familie ca orice alt copil. Le vor lua 18 ani pentru a ajunge la vârsta majoratului, ca toți ceilalți.

 

Prin urmare, clona- gemenii vor fi cu câteva decenii mai tineri decât originalul său, deci nu există pericolul ca oamenii să confunde clona gemenească cu originalul. La fel ca gemenii identici, clona și donatorul de ADN vor avea amprente diferite.

 

Clona nu va moșteni niciuna dintre amintirile individuale originale. Din cauza tuturor acestor diferențe, o clonă nu este o fotocopie sau o dublă a unei persoane, ci pur și simplu un gemeni identic mai tânăr. Clone umane va avea aceleași drepturi și responsabilități legale ca orice altă persoană. Clonele vor fi ființe umane în sensul deplin. Nu vi se va permite să păstrați o clonă ca sclav. Sclavia umană a fost interzisă în Statele Unite în 1865.

 

Trebuie subliniat faptul că clonarea umană ar trebui să se efectueze în mod voluntar individual. O persoană vie care este planificată să fie clonată va trebui să-și dea consimțământul în acest sens. La fel, o femeie care va purta o clonă gemenă și apoi va crește acest copil trebuie să acționeze voluntar. Niciun alt scenariu nu este conceput pentru o țară democratică liberă. Întrucât clonarea necesită ca o femeie să poarte un copil, nu există pericolul ca oamenii de știință ticăloși să creeze mii de clone în laboratoarele secrete. Clonarea se va face numai la cerere și cu participarea oamenilor obișnuiți ca o alternativă suplimentară pentru reproducere.

 

Mulți oameni întreabă: De ce clonează un om?

Există cel puțin două motive întemeiate: să ofere familiilor o oportunitate de a concepe copii gemeni cu personalități remarcabile și să permită cuplurilor fără copii să aibă copii.

 

Trăind într-o societate liberă, trebuie să ne punem și întrebarea: „Sunt consecințele negative atât de inevitabile încât ar trebui să interzicem adulților care acționează voluntar să o facă?” Vom vedea că, în general, consecințele negative nu sunt atât de insurmontabile. Acolo unde sunt prevăzute anumite abuzuri, acestea pot fi prevenite cu ajutorul unor legi și reglementări concentrate în mod restrâns, care vor fi discutate mai jos.

 

Semnificație culturală și economică clonarea Clint Eastwood ar fi uriaș!

 

Clonarea unor personalități excepționale

Oamenii grozavi sunt valoroși în multe privințe, din punct de vedere cultural și financiar. De exemplu, în Statele Unite, vedetele cinematografice și sportive valorează adesea sute de milioane de dolari. Să ne uităm la un exemplu specific de Clint Eastwood. Filmele sale au adus câteva miliarde de dolari pe parcursul a 30 de ani. Astăzi, are 67 de ani și se apropie de sfârșitul carierei sale de actorie și regizor. Este una dintre cele mai populare vedete de film vii. După cum spunea Richard Schickel în eseul său despre Eastwood, „Pentru actori, mai mult decât oricine altcineva, genetica este destinul”. Semnificația culturală și economică a clonării lui Clint Eastwood ar fi enormă. Zeci de milioane de fani i-ar plăcea. Mai mult, ar putea fi realizat într-un mod foarte potrivit. El are, fără îndoială, resursele financiare pentru a plăti această procedură. Noua sa soție are acum vârsta fertilă și ar putea să poarte și să nască cu ușurință un copil care ar fi crescut în familia lor. Dacă familia Eastwood a decis că vor să o facă, de ce ar trebui guvernul să o interzică? De ce ar trebui să fie o crimă?

 

Același raționament se aplică și vedetelor sportive. De exemplu, ei s-au oferit să cloneze pe Michael Jordan, un jucător de baschet. Desigur, acest lucru ar trebui făcut numai cu aprobarea domnului Jordan și a unei femei, de preferință o femeie căsătorită, care dorește să crească acest copil. Milioane de fani de baschet ar dori să audă vestea clonării cu succes a lui Michael Jordan. De asemenea, ar exista un interes larg și multe stimulente pentru clonarea altor figuri importante din acest sport, cum ar fi Wilt Chamberlain, Willie Mays, Ted Williams, ultimul jucător de baseball din marea ligă care a înscris peste 400. Desigur, va trebui să așteptăm aproximativ 20 de ani pentru ca gemenii acestor mari sportivi să ajungă la vârstă. În plus, există întotdeauna posibilitatea ca geamănul sportivului să nu fie interesat de sport. Cu toate acestea, odată cu oportunitățile care li se deschid de a câștiga milioane de dolari, acest lucru nu pare foarte probabil.

 

De ce nu permite clonarea eminenți intelectuali și oameni de știință precum scriitorul vizionar science-fiction Arthur C. Clarke, dr. Jonas Salk, inventatorul vaccinului împotriva poliomielitei și chiar dr. Jan Wilmuth însuși?

 

Wilmut va primi cu siguranță Premiul Nobel la categoria Medicină / Fiziologie. Într-adevăr, ar merita să clonăm fiecare dintre laureații Nobel pentru contribuțiile viitoare pe care gemenii lor le-ar putea aduce la știință.

 

Din nou, vorbim despre o decizie luată direct de persoanele implicate: donatorul de ADN, femeia care va purta copilul și soțul ei care va ajuta la creșterea acestui copil.

 

Clonarea are sens chiar și în cazul simplilor muritori. Oamenii excepționali nu se limitează la vedetele de cinema și la laureații Nobel. Știm cu toții oameni pe care îi respectăm și îi admirăm. Uneori ne spunem: Dacă există mai mulți oameni de acest gen în lume!

 

Clonarea umană ne permite să mergem dincolo de acest tip de gândire goală. Să presupunem că bătrânul unchi Max este o persoană minunată care este tratată cu dragoste și respect în societate și în familie. Nepoata lui și soțul ei decid că le-ar plăcea să aibă un copil ca unchiul Max. Este flatat și de acord permite-ți să fii clonat… De ce ar trebui Congresul SUA, în înțelepciunea sa infinită, să intervină și să declare ca unchiul Max și nepoata sa criminali să fie arestați de poliția de reproducere și să fie puși în închisoare? Unde sunt consecințele nocive pentru ei și pentru societate? De ce ar trebui să fie o crimă?

 

La ce ne putem aștepta clone umane? Răspunsul vine din studierea gemenilor identici obișnuiți. În aparență, clona repetă aproape complet individul original, are aproape aceeași înălțime și fizic. Pentru supermodele și vedete de film celebre, aceasta poate fi cea mai importantă trăsătură. Gemenii identici au o corelație de 70% în inteligență și o corelație de 50% în trăsăturile de caracter. Aceasta înseamnă că, dacă clonați un om de știință remarcabil, atunci clona sa gemenă se poate dovedi a fi chiar mai inteligentă decât omul de știință original! Și dacă clona Elizabeth Taylor are un caracter ușor diferit, contează asta? În prezent, nu putem spune cu certitudine ce procent de gemeni remarcabili vor aduce contribuții de aceeași importanță la știință. Cu toate acestea, dacă interzicem clonarea, nu vom ști niciodată. Determinarea și energia sunt, fără îndoială, caracteristici importante ale multor oameni remarcabili. Și par a fi puternic influențate de genetică. Dacă se constată că clonele de oameni remarcabili nu respectă reputația predecesorilor lor, atunci stimulentul pentru clonarea oamenilor se va diminua. Apoi vom vedea că oamenii, fiind informați, vor dori să cloneze mai rar.

 

Obiecții ridicate împotriva clonării umane

Unii politicieni din Statele Unite propun acum să ne ferim de toate nenorocirile clonării umane printr-o interdicție legală completă. Interesant este că, la o inspecție mai atentă, nu există cu adevărat probleme majore. În câteva cazuri în care abuzul este posibil, acesta poate fi prevenit printr-o legislație strict vizată. Și nu există nimic legat de clonarea umană ca atare, care să justifice criminalizarea acesteia. Singura obiecție care rămâne ca urmare a analizei este că tehnologia clonării nu este încă perfectă. Dar aceasta este o justificare pentru cercetări suplimentare, nu o interdicție.

 

Singura obiecție care rămâne ca urmare a analizei este că tehnologia clonării nu este încă perfectă. Dar aceasta este o justificare pentru cercetări suplimentare, nu o interdicție.

 

Numărul de obiecții fantastice și absurde împotriva clonării umane pur și simplu uimitor. Aceasta arată o lipsă fundamentală de înțelegere a acestui concept în rândul publicului larg. În loc să se îngrijoreze de teama ignoranței, politicienii ar trebui să se angajeze într-un program pentru a crea o înțelegere sobră în rândul publicului.

 

Dacă parlamentarii americani se dovedesc a fi suficient de proști pentru a face clonarea umană o crimă, sunt mari șanse ca Curtea Supremă să o declare neconstituțională. Chiar dacă nu face acest lucru, americanii vor avea în continuare posibilitatea de a zbura într-o țară liberă pentru a efectua această procedură.

 

Să aruncăm o privire mai atentă la unele dintre principalele obiecții față de clonarea umană pe care oamenii o au. Însăși gândul la aceasta este nenatural și dezgustător.

 

Crearea unei alte persoane cu același cod genetic ar încălca demnitatea și unicitatea umană.

 

Aceste argumente sunt anulate de existența a 150 de milioane de oameni în lume astăzi, al căror cod genetic nu este unic. Vorbesc despre gemeni identici naturali, care se nasc în medie 1 dată la 67 de nașteri.

 

Gemenii naturali sunt mult mai asemănători decât clonele gemene, deoarece gemenii naturali au exact aceeași vârstă, în timp ce o clonă gemenă și un donator de ADN vor avea de obicei o diferență de vârstă de câteva decenii. Sunt dezgustători gemenii sau tripletele naturale? Gemenii încalcă demnitatea umană? Desigur că nu.

 

Această reacție în multe cazuri este pur și simplu rezultatul dezinformării și confuziei în jurul conceptului de clonă umană. Dar dacă vi se pare dezgustătoare clonarea, atunci, desigur, nu! Chiar dacă mulți oameni mai găsesc gândul clonării umane dezgustător, acesta nu este un motiv suficient pentru interdicție.

 

În numele libertății individuale, multe activități pe care oamenii le consideră dezgustătoare sunt permise în această lume. De exemplu, mulți consideră dezgustători cerceii la nas și operațiile de realocare a genului. Dar acestea nu sunt interzise, \u200b\u200bdeoarece prețuim libertatea de alegere. Există opinia că infracțiunile fără victime nu ar trebui considerate infracțiuni. Cine ar fi victima în cazul clonării umane? Este greu de crezut că clonele s-ar considera victime doar pentru că au același cod genetic ca oricare altul. La urma urmei, milioane de gemeni identici nu se consideră victime. De asemenea, este dificil de văzut cum societatea în ansamblu ar putea suferi de clonarea umană. Dimpotrivă, o clonă ar trebui probabil să se considere pe sine ca pe cineva special și cu atât mai mult dacă este gemenul unei personalități remarcabile. De asemenea, vor avea avantajul de a ști ce au capacitatea de a face încă de la începutul vieții. Deci, unde este problema? Clonarea ar reduce diversitatea genetică, făcându-ne mai vulnerabili la epidemii și altele asemenea.

 

Această obiecție se bazează pe o extrapolare extremă nerezonabilă. Există peste 5 miliarde de oameni pe această planetă. Evident, clonarea umană se va face la o scară foarte modestă datorită costului perceput al procedurii. În plus, majoritatea femeilor încă nu vor să fie mama clonelor gemene. Vor trece multe decenii până când numărul total de clone umane va ajunge la cel puțin 1 milion în întreaga lume. Ca procent, aceasta ar reprezenta o fracțiune microscopică din populația totală și nu ar avea niciun impact asupra diversității genetice umane. De asemenea, vom discuta mai târziu despre modul în care clonarea umană ne poate ajuta să completăm diversitatea genetică pierdută. Dacă într-un viitor îndepărtat clonarea umană va deveni larg răspândităatunci ar putea fi justificate unele restricții cu privire la astfel de activități. Cu toate acestea, să ținem cont de faptul că, chiar dacă ar fi creată o clonă din fiecare persoană de pe planetă, diversitatea genetică nu ar scădea practic, întrucât am avea încă 5 miliarde de indivizi genetic diferiți. Acest lucru ar putea duce la crearea de monștri umani sau de ciudați. …

 

Clonarea umană nu este aceeași cu ingineria genetică umană. La clonare, ADN-ul este copiat, rezultând o altă persoană, geamănul exact al individului existent și, prin urmare, nu un monstru sau un ciudat. Ingineria genetică ar însemna modificarea ADN-ului uman, în urma căruia poate apărea o persoană, spre deosebire de oricare alta care a existat anterior. Acest lucru ar putea duce la crearea unor oameni foarte neobișnuiți, chiar și a monștrilor. Ingineria genetică la om, cu un mare potențial pozitiv, este într-adevăr un efort foarte riscant și ar trebui efectuată numai cu cea mai mare grijă și supraveghere. Clonarea este sigură și banală în comparație cu ingineria genetică. Dacă vă este frică de clonarea umană, atunci ingineria genetică umană ar trebui pur și simplu să vă îngrozească.Dictatorii pot folosi clonarea pentru rău.

 

Există posibilitatea ca dictatori fără scrupule, cum ar fi Fidel Castro sau Saddam Hussein, să încerce să-și perpetueze puterea creând o clonă proprie și predându-i puterea atunci când vor muri. Există, de asemenea, posibilitatea ca astfel de oameni să încerce să creeze o super-armată de mii de clone ale lui Arnold Schwarzenegger sau altele asemenea. Aceste oportunități nu pot fi reduse. Cu toate acestea, este important să înțelegem că legile adoptate în Statele Unite și în alte țări democratice nu pot controla comportamentul dictatorilor ticăloși din țările totalitare. Interzicerea clonării umane în SUA sau Europa nu va opri clonarea în Irak. Și dacă Saddam Hussein vrea să se cloneze, nicio invazie militară nu-l poate opri. Răul din aceste scenarii nu provine din clonare ca atare, ci din dictaturi. Soluția adecvată ar fi interzicerea dictatorilor la nivel mondial, dar, desigur, este puțin probabil să devină realitate. Tehnologia nu este perfectă, poate duce la moartea fătului.

 

Nicio zonă a activității umane nu este liberă de moarte accidentală. Clonarea umană nu face excepție. Unele dintre oile rămase clonate în Roslin erau încă născuți. Tehnologia de clonare a mamiferelor se află în prezent într-un stadiu experimental, iar rata de succes este încă scăzută. Pe baza unor experimente suplimentare pe mamifere superioare, se poate prevedea că procedura de clonare va fi îmbunătățită la o astfel de calitate încât riscul de avort spontan sau de deces al copilului va fi același ca și pentru alte nașteri.

 

Treizeci de mii de oameni au murit pe traseul Oregon. Patruzeci de mii mor în SUA în fiecare an în urma accidentelor auto. Există, de asemenea, multe accidente mortale, sute de oameni și zeci de copii mor în fiecare accident. În fiecare an, mulți adulți și copii se sufocă cu oase de pui și mor. Cu toate acestea, nu ne gândim la interzicerea mașinilor, avioanelor sau puiului prăjit din cauza beneficiilor care depășesc riscurile. Dacă avioanele ar fi inventate acum și nu acum 90 de ani, mă tem că ar exista propuneri serioase de interzicere a avioanelor din cauza riscului de rănire și deces. Ar fi absurd să interzică noile progrese tehnologice doar pentru că acestea nu sunt în mod ideal sigure. clonează-te doar pentru a obține organe pentru transplant.

 

Aceasta este una dintre cele mai incomode revendicări ale tuturor clonărilor. O clonă umană este o ființă umană. Într-o societate liberă, nu poți forța o altă ființă umană să-ți dea unul dintre organele lor interne. De asemenea, nu puteți ucide în nici un fel o altă persoană pentru a obține unul dintre organele sale. Legile preexistente previn astfel de abuzuri. De asemenea, rețineți că, dacă clona dvs. gemenă este rănită într-un accident, vi se poate cere să donați unul dintre rinichi pentru a menține clona în viață! Dacă donatorul de organe este încă un copil, publicul poate dori să intervină și să declare că acest lucru este interzis. De fapt, îndepărtarea oricărui organ de la un copil, indiferent dacă este clonă sau nu, pentru transplant la o altă persoană este o practică extrem de controversată care trebuie reglementată strict.

 

Multe aplicații legitime viitoare tehnologie de clonare se regăsesc în zonele de transplant de organe, altoirea pielii pentru victimele incendiilor etc. În aceste cazuri, nu ar fi necesară clonarea unei persoane întregi, ci doar aplicarea aceleiași tehnologii de transfer al nucleului celular pentru a dezvolta țesuturi sau organe noi în scopuri medicale.

 

Chiar avem nevoie de 200 de clone ale Sophiei Loren sau Cindia Crawford?

 

Probabil că nu și este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple. (Cu toate acestea, ideea de a reproduce femei frumoase nu ar părea atât de rea pentru majoritatea bărbaților.) Dacă vorbim despre clonarea unei persoane vii și consimțământul său este necesar, așa cum ar trebui să fie prin lege, extrem este puțin probabil ca un om să fie de acord să creeze 200 de clone. O persoană va favoriza, probabil, să facă nu mai mult de 1 sau 2 clone din sine. De asemenea, amintiți-vă că clonele umane nu pot fi produse în masă într-un laborator. Fiecare dintre ele trebuie suportată în timp util de o femeie, la fel ca orice alt copil. Cum își imaginează criticii clonării că 200 de femei pot fi convinse să poarte acești 200 de bebeluși identici? Dacă suntem cu adevărat preocupați de faptul că acest lucru este posibil, societatea poate interzice pur și simplu crearea a mai mult de 2 clone ale aceleiași persoane, mai degrabă decât clonarea totală.

 

Dacă vorbim despre clonarea cuiva care a murit deja, o posibilitate mai îndepărtată, atunci problema limitării numărul de clone gemene devine un subiect sensibil pentru reflecție și dezbatere. Și vom avea mult timp pentru această dezbatere. Desigur, dacă există pur și simplu mai mulți indivizi cu același aspect, precum triplete sau „cvadruplete”, acest lucru nu duce neapărat la degradarea naturii umane a acestor oameni.

 

Liderii religioși se discreditează atunci când sugerează încarcerarea oamenilor pe care nu îi pot convinge.

 

Aceasta echivalează cu asumarea rolului lui Dumnezeu.

Biblia și scripturile altor religii majore nu interzic în mod explicit clonarea umană. În consecință, opoziția religioasă față de clonarea umană nu este bine întemeiată. Cu toate acestea, sunt mulți oameni care cred că clonarea umană este „greșită” din motive religioase. Acești oameni, desigur, nu ar trebui să fie implicați în clonare. Liderii religioși care cred că clonarea umană este „greșită” au dreptul să-și propovăduiască credința și să convingă pe oricine poate convinge. Dar ei se discreditează atunci când sugerează încarcerarea unor persoane pe care nu le pot convinge. Isus nu a susținut niciodată puterea de a forța oamenii să trăiască conform credințelor creștine. Impunerea credințelor religioase cu ajutorul legilor este o idee foarte jalnică și, mai mult, este o încălcare a Constituției SUA.

 

Spre deosebire de avort, care implică încetarea vieții fetale, clonarea implică creând o viață nouă… Prin urmare, opoziția față de clonarea umană nu se bazează pe principii morale stabilite. Se poate susține, de asemenea, că, dacă Dumnezeu nu ar fi vrut să clonăm mamifere și oameni, nu l-ar fi creat pe Dr. Wilmuth. Vă rog să rămâneți fidel credințelor și convingerilor voastre, dar nu-mi spuneți ce să fac cu ADN-ul meu! Personal, nu aș vrea să mă clonez, dar oamenii liberi ar trebui să fie liberi în alegerea lor și nu forțați de societate.

 

Acuzația de a fi Dumnezeu este o critică obscură, dar recurentă. O auzim de fiecare dată când apare o nouă realizare serioasă în medicină. La un moment dat, controlul nașterilor cu contracepție, fertilizarea in vitro și transplanturile de inimă au fost criticate din aceleași motive. Dumnezeu face adesea lucruri minunate pe care ar trebui să le încercăm să le repetăm. Dacă acționarea ca Dumnezeu în clonarea umană poate avea consecințe proaste, criticii sunt obligați să stabilească exact ce consecințe rele ar putea fi acestea. Nu au făcut asta încă.

 

Reglementare guvernamentală de dorit

Clonare umană Este un domeniu juridic nou și neexplorat care va necesita cu siguranță unele reglementări legislative pentru a preveni abuzul. Iată câteva sugestii pentru legile moderate care ar fi de dorit.

 

Clonele umane trebuie să aibă oficial aceleași drepturi și responsabilități legale ca orice altă ființă umană. Oamenii nu vor avea dreptul să păstreze o clonă umană într-o cramă pentru piese de schimb pentru corpul lor, mai mult decât pot face cu gemeni identici. Este o crimă să maltratezi orice ființă umană, indiferent dacă codul lor genetic este unic.

 

Persoana care trăiește în prezent nu ar trebui clona fără acordul său scris. Orice persoană primește automat dreptul de proprietate asupra codului său genetic și dreptul de a dispune de el la propria sa discreție; codul trebuie să rămână sub controlul său. O persoană ar trebui să aibă voie să decidă după propria voință dacă dorește să i se permită să se cloneze după moarte și în ce condiții. Este posibil să dorim să interzicem clonarea minorilor, deoarece nu sunt încă suficient de maturi pentru a lua acest tip de decizie.

 

Clonele umane ar trebui cultivate și născute doar ca o femeie adultă, acționând din propria voință, fără constrângere. Creșterea unui făt uman în afara corpului unei femei, de exemplu, în aparate de laborator, ar trebui interzisă. În acest moment, nu există o tehnologie pentru cultivarea artificială a fructelor, dar cercetătorii japonezi lucrează la aceasta.

 

Există motive să credem că predispoziția către cruzime și crimă este determinată genetic. Clonarea criminalilor condamnați și a altor criminali violenți ar trebui interzisă. Clonarea lui Charles Manson nu trebuie să fie legală. Există destui criminali în lume fără creația lor artificială. Interdicția ar trebui, fără îndoială, să se extindă asupra asasinilor în masă din trecut, cum ar fi Hitler, Lenin și Stalin, prevăzând ziua în care acest lucru va fi posibil.

 

Clonarea morților

Un fapt interesant, dar puțin cunoscut despre procedura de clonare a Dr. Wilmuth este că se face cu celule înghețate, nu cu celule proaspete. (Aceste informații au fost obținute direct de la Ian Wilmuth de către Dr. Patrick Dixon.) Aceasta înseamnă că nu este necesar ca donatorul de ADN, fie el animal sau uman, să fie în viață atunci când se efectuează clonarea. Dacă un eșantion de țesut uman este înghețat corespunzător, persoana ar putea fi clonată mult timp după ce a murit. În cazul persoanelor care au murit deja și ale căror țesuturi nu au fost înghețate, clonarea devine mai dificilă, iar tehnologia actuală nu o permite. Cu toate acestea, ar fi foarte îndrăzneț ca orice biolog să afirme că acest lucru este imposibil. Să analizăm acum viitorul apropiat și să reflectăm asupra posibilităților care se vor deschide dacă știința poate dezvolta o metodă pentru obținerea unei clone din ADN-ul unei ființe deja decedate.

 

Toate țesuturile umane conțin ADN și pot fi potențial o sursă de clonare. Lista țesuturilor include părul uman, oasele și dinții. Din păcate, ADN-ul începe să se descompună încet la câteva săptămâni după moarte, distrugând segmente ale codului genetic. După 60 de milioane de ani, doar fragmente scurte de ADN dinozaur au supraviețuit, așa că șansele ca un Parcul Jurasic să fie implementat sunt mici. Cu toate acestea, există șanse mari de a recupera secvența ADN din probele de țesut uman. a trecut mult mai puțin timp.

 

Gândiți-vă la codul genetic ca la o carte din care paragrafele sau paginile sunt eliminate în mod aleatoriu în timp. Dacă avem doar un exemplar al unei cărți, textul complet nu poate fi restaurat. Din fericire, avem mai multe exemplare. Pot fi multe mii de celule într-o probă de os sau țesut, fiecare cu propria copie a codului ADN.

 

Este ca și cum ai deține mii de exemplare ale aceleiași cărți. Dacă pagina 239 este ștearsă dintr-o carte, acea pagină poate fi intactă în alta, prin urmare, prin combinarea informațiilor din mai multe celule, este posibil să se restabilească cu precizie codul genetic original. Un alt factor încurajator este că doar un procent mic din cele trei miliarde de caractere din codul genetic uman sunt responsabile pentru diferențele individuale.

 

De exemplu, codurile genetice ale cimpanzeilor și ale oamenilor sunt de fapt 99% aceleași. Aceasta înseamnă că mai puțin de 1% din cod va trebui restaurat, adică numai acea parte care determină diferențele individuale dintre oameni. Desigur, toate acestea sunt în afara tehnologiei actuale, dar este fundamental fezabilă.

 

S-au păstrat smocuri de păr ale multor oameni celebri din trecut. Lista acestor oameni include Isaac Newton, George Washington, Napoleon, Beethoven, Merlin Monroe, Elvis Presley și John Lennon. De exemplu, nu cu mult timp în urmă, a fost efectuată o analiză chimică a mai multor fire de păr ale lui Isaac Newton. S-a constatat că, din cauza experimentelor sale chimice, acestea conțin concentrații mari de arsen.

 

Până acum, buclele de păr erau pur și simplu rarități extravagante. Cu clonarea umană, care este deja în pragul realității, ei capătă acum mult mai multă importanță. Este posibil ca oameni mari din trecut să fi putut fi clonați din probe de păr, țesut sau os. Creierul lui Albert Einstein este depozitat într-un vas special. Știm locația oaselor multor altor oameni celebri, precum Abraham Lincoln, Leonardo da Vinci, Eva Peron. Ar trebui să luăm măsurile adecvate, dacă este necesar, legislative, pentru a ne asigura că probele de țesut de la oameni proeminenți din trecut sunt păstrate în mod corespunzător de la distrugere. Stocarea criogenică a acestor probe ar fi de dorit pentru a preveni degradarea ulterioară a ADN-ului.

 

Perspectiva clonării unor oameni proeminenți din trecut este o oportunitate extrem de interesantă și justifică cele mai intense eforturi de cercetare. Isaac Newton și Albert Einstein sunt doi dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile. Imaginați-vă potențialul de progres științific dacă acești doi oameni de știință ar putea fi clonat și instruit în secolul 21!

 

Având în vedere dependența individului de mediul cultural, clona lui Newton va fi crescută în Anglia și clona lui Einstein – fără îndoială într-o familie evreiască, posibil descendenții reali ai lui Einstein. La fel ca în cazul clonelor de vedete de film și sportivi, nu există nicio garanție că gemenii lor vor dori cu siguranță să studieze fizica. În schimb, în \u200b\u200bnoua lor viață, pot găsi un alt domeniu al științei mai interesant, cum ar fi inteligența artificială sau ingineria genetică. Presupunând că se vor naște cam în același timp, va fi posibil ca clonele gemene ale lui Newton și Einstein să colaboreze la lucrări științifice! Ce minuni științifice ar putea descoperi aceste două minți mărețe lucrând împreună?

 

De asemenea, este de conceput că marii lideri politici din trecut ar fi putut fi clonați dintr-un pachet de păr sau din oasele rămase. Numele care îmi vin în minte sunt Winston Churchill, Abraham Lincoln, Theodore și Franklin Roosevelt, John F. Kennedy. Există unele dovezi că înclinația conducerii este determinată genetic. Desigur, experiența de viață a unei persoane lasă o mare amprentă asupra personalității, intereselor și aspirațiilor sale. Cu toate acestea, nu pare incredibil faptul că unii dintre gemenii acestor mari bărbați ar putea la fel de bine să dorească să ia calea politicii și să-și atingă culmile, la fel cum copiii politicienilor repetă uneori cariera taților lor. Cât de incredibil de interesant ar fi să asistăm la o cursă prezidențială în secolul următor între gemenii lui Abraham Lincoln și gemenii neparalizați ai lui Franklin Roosevelt! Cine ar câștiga rivalitatea dintre clonele gemene ale lui John F. Kennedy și Ronald Reagan? Winston Churchill va fi reales în funcția de prim-ministru al Marii Britanii sau va rămâne fără muncă în mediul presupus pașnic al secolului 21? Poate că în schimb ar deveni un comentator și scriitor TV remarcabil.

 

De asemenea, ar exista un interes și un beneficiu extraordinar clonând mari figuri sportive trecut precum Jim Thorpe, Ty Cobb, Babe Ruth și Gees Owens. Jocurile Olimpice din 2032 ar putea fi o senzație dacă clonele lui Jim Thorpe și Gees Owens ar trebui să concureze unul împotriva celuilalt.

 

Aceeași tehnologie pe care Adolf Hitler ar fi clonat-o poate fi folosită pentru clonarea Annei Frank!

 

O altă oportunitate pe care clonare umană, poate fi pentru a corecta parțial nedreptățile din trecut. Poate că multe milioane de victime ale lagărelor de concentrare naziste ar fi putut fi clonate pentru a reconstrui ramurile genetice pierdute. Aceeași tehnologie pe care Adolf Hitler ar fi clonat-o poate fi folosită pentru clonarea Annei Frank! Clonarea umană ar fi prima propunere a comunității evreiești globale ca răspuns constructiv la Holocaust. În Rusia, rămâne îngrijorarea serioasă cu privire la sărăcirea bazei genetice cauzată de împușcăturile în masă ale lui Stalin asupra celor mai buni și mai strălucitori membri ai societății. Într-un sens limitat, clonarea ar putea oferi o șansă pentru o nouă viață oamenilor din trecut, ale căror vieți au fost întrerupte nedrept și prematur.

 

Dar ADN-ul de la mumiile egiptene? Poate că vechii egipteni erau mai înțelepți decât am putea crede în conservarea corpului lor după moarte. Întreaga mumie a lui Ramses II se află în Muzeul Egiptean din Cairo în stare excelentă. Ramses II este un faraon menționat în Vechiul Testament. Tehnologia de clonare umană ar permite unei femei egiptene moderne să nască gemenii unei mari figuri istorice. Cine nu ar fi înspăimântat de oportunitatea de a vedea întruparea vie a lui Ramses II și de a auzi aceeași voce care i-a vorbit lui Moise acum mai bine de trei mii de ani?

 

Să rezumăm

Evident, clonarea umană are beneficii enorme și potențiale consecințe negative. Ca și în cazul multor progrese științifice din trecut, cum ar fi avioanele și computerele, singura amenințare este aceea a propriei noastre satisfacții mentale înguste de sine. Clonele umane pot aduce o mare contribuție la progresul științific și la dezvoltarea culturală. În anumite cazuri, în cazul în care sunt prevăzute posibile abuzuri, acestea pot fi prevenite cu ajutorul legislației specializate foarte vizate. Cu o picătură de bun simț și o reglementare rezonabilă, clonarea umană nu este ceva de care să ne fie frică. Ar trebui să îl așteptăm cu emoție și să susținem cercetările științifice care vor accelera implementarea clonării.

 

Oamenii excepționali se numără printre cele mai mari comori ale lumii. Clonare umană ne va permite să păstrăm și, în cele din urmă, chiar să restaurăm aceste comori.

 

Potrivit genetiștilor ruși, cu nivelul actual de dezvoltare a tehnologiilor biomedicale, este posibil să se producă un om dintr-o singură celulă. O altă întrebare este dacă această metodă de reproducere este acceptabilă din punct de vedere moral și religios – la urma urmei, o persoană clonată nu va avea părinți. Dar o creatură artificială poate fi liberă?

 

Alexander Sobolev, șeful Laboratorului de Genetică Moleculară a Transportului Intracelular la Institutul de Biologie Genică al Academiei de Științe din Rusia, profesor al Departamentului de Biofizică, Facultatea de Biologie, Universitatea de Stat din Moscova, Doctor în Științe Biologice, a răspuns pozitiv la întrebarea dacă reproducerea umană este posibilă în etapa actuală de dezvoltare a științei, în timpul celei de-a XIII-a conferințe „Știința … Filozofie. Religion „, desfășurat la Institutul Comun de Cercetări Nucleare din Dubna și organizat cu sprijinul Fundației Sfântului Apostol Atot-Lăudabil Andrei cel întâi chemat.

 

Potrivit savantului, „problema clonării umane este mai etică decât biologică” și această problemă „este puțin probabil să devină un subiect de discuție în următorii ani”.

 

La rândul său, Ieromonahul Dimitriy (Pershin), lector superior la Universitatea de Stat de Medicină din Roszdrav, le-a spus reporterilor despre atitudinea Bisericii Ortodoxe față de clonarea umană:

 

Versiune tipărită Font Trimite unui prieten – Analiza unor astfel de probleme și dezvoltarea soluțiilor se realizează cu participarea Consiliului Bisericii-Public pentru Etică Biomedică, care include medici, preoți, oameni de știință, teologi, filosofi, avocați. În 2000, Consiliul Episcopal al Jubileului a adoptat „Bazele conceptului social al Bisericii Ortodoxe Ruse”, a cărui secțiune separată este dedicată eticii biomedicale, inclusiv clonării umane. Biserica apără în mod constant omul în toate etapele dezvoltării sale, inclusiv embrionare, și, prin urmare, nu poate susține ideea clonării terapeutice, care implică crearea unui embrion uman cu scopul distrugerii sale ulterioare. Este inacceptabil să transformi viața umană în materii prime.

 

Este foarte important pentru mine că poziția Rusiei cu privire la această problemă coincide cu poziția reflectată în documentele internaționale fundamentale care guvernează comunitatea mondială. De exemplu, „Declarația universală privind genomul uman și drepturile omului”, adoptată de UNESCO la 11 noiembrie 1997, afirmă: „practica clonării în scopul reproducerii unui individ uman nu este permisă” deoarece „este contrară demnității umane”. Și în „Declarația privind clonarea umană” din 8 martie 2005, ONU face apel direct statelor membre cu un apel „să interzică toate formele de clonare umană în măsura în care acestea sunt incompatibile cu demnitatea umană și protecția vieții umane”. Aceste documente se bazează pe normele formulate în Codul de la Nürnberg, adoptat în 1947 ca urmare a investigațiilor asupra crimelor medicilor fascisti, precum și în Declarația de la Helsinki, adoptată în 1964 de Adunarea Medicală Mondială.

 

Cred că etica nu devine depășită cu dezvoltarea tehnologiei biomedicale. Sunt convins că vechiul legământ hipocratic „nu face rău”, pe care tatăl medicinei europene l-a extins embrionilor umani, este încă relevant. În limbajul Bibliei, această poruncă este cunoscută de toată lumea: „Să nu ucizi”. Sper că răspunderea morală va prevala și interdicția absolută asupra clonarea persoana va fi extinsă. Cu toții avem nevoie de asta pentru a rămâne oameni.

 

În cazul clonării umane, nu există nicio îndoială că va fi vorba despre reproducerea vieții umane. Așa cum mielul clonat a fost un miel, tot așa în cazul clonării umane, persoana va apărea, prin urmare i se aplică toate normele morale și legale care protejează viața umană.

 

În primul rând, clonarea este un experiment. Și un experiment în care subiectul este o persoană este inadmisibil fără consimțământul său liber și voluntar. În cazul clonării umane, este imposibil să cerem acest consimțământ, deoarece cel de la care suntem obligați să îl obținem apare mai întâi ca urmare a acestui experiment. Astfel, dreptul fundamental al unei persoane de a nu fi ostatic al manipulării cuiva cu viața și sănătatea sa este inițial încălcat aici.

 

Numai acesta este un argument suficient împotriva clonării umane, dar există argumente pur medicale care întăresc această poziție. Faptul este că, din câte știu, până acum a fost posibilă clonarea unui număr destul de mare de animale – o pisică, un porc, o vacă, un catâr și șoareci. Cu toate acestea, după cum remarcă oamenii de știință, abaterile de la normă și diversele forme de handicap sunt frecvente la animalele clonate. Primul animal clonat, Oaia Dolly, a fost eutanasiat în 2003 la exact șase ani și jumătate, deși multe oi trăiesc mai mult de 10 ani. Ea a dezvoltat boli pulmonare progresive, care afectează de obicei oile mai în vârstă, precum și artrita prematură. Unii experți în clonare au emis ipoteza că persoanele clonate ar putea avea nevoie de înlocuire a șoldului încă din adolescență și pot fi bătrâni până la 20 de ani. Nici măcar nu vorbesc despre eficacitatea scăzută a metodei (mai puțin de 10%), despre sindromul descendenților mari, care creează probleme grave mamei purtătoare. Cred că creatorul Dolly, Sir Wilmouth, a avut toate motivele să afirme, când a vorbit în Congresul SUA, că experimente similare pe oameni sunt complet inacceptabile.

 

Nu se poate să nu fim de acord că există o posibilitate ipotetică de a reproduce viața umană prin clonare, dar cum va fi această viață? De ce sunt luate în considerare interesele științei și interesele persoanei în sine sunt complet ignorate? Ce probleme așteaptă o astfel de persoană – cu sănătatea, psihicul, viața spirituală? Ce va deveni o societate în care un copil poate deveni sora mamei sale, fratele tatălui sau fiica bunicului? O listă departe de a fi completă a acestor întrebări arată că aici este nevoie de o poziție morală fermă și inteligibilă, care să limiteze afirmațiile oamenilor de știință.

 

Nu mai puțin imorală este dorința de a clona o persoană pentru a o dezasambla în organe și țesuturi compatibile genetic. În cele din urmă, este dezonorant să crești o persoană pentru a satisface capriciul cuiva de a avea un copil cu parametri specificați.

 

O persoană nu este un ansamblu care poate fi dezasamblat în părți, nu materii prime pentru fabricarea medicamentelor, nu combustibil pentru dezvoltarea progresului științific și tehnologic. Scopurile bune nu se realizează prin mijloace rele.

 

În centrul tuturor acestor inițiative inumane se află o atitudine utilitară față de viața umană. Însuși modul de gândire este inacceptabil în care o persoană aflată în stadiul embrionar al dezvoltării sale vede doar materie primă pentru producerea de medicamente sau experimente cu celule stem.

 

În limbajul dreptului internațional, această maximă morală sună astfel: „Nici o cercetare referitoare la genomul uman, precum și nici o cercetare aplicată în acest domeniu, în special în domeniile biologiei, geneticii și medicinei, nu ar trebui să prevaleze asupra respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a demnității umane indivizi sau, după caz, grupuri de oameni. ” („Declarația universală privind genomul uman și drepturile omului”, art. 10)

 

Progresul științific mărturisește că omul este cu adevărat chipul lui Dumnezeu; este înzestrat cu cele mai înalte daruri de libertate personală, inteligență și creativitate. Din păcate, aceste daruri pot fi folosite împotriva persoanei însuși. De aceea, Biserica trasează o linie clară în domeniul acelor realizări științifice care pot afecta o persoană. Dacă vorbim despre clonare, nu avem obiecții la creșterea de noi rase de animale, la crearea de organe și țesuturi umane individuale, dar în același timp este inacceptabil să satisfacem curiozitatea științifică, transformând însăși viața umană într-un obiect experimental.

 

Este deja posibil să clonezi o persoană, dar încă nu. De ce și este necesar?

 

Trăiești într-o lume în care poți clona animale, cocheta cu fete virtuale și te poți juca cu păpuși robot, care sunt din ce în ce mai greu de distins de oameni. Întorcându-te acasă într-o zi cu un cadou pentru fiica ta, găsești o copie a ta. Clona ta care ți-a luat locul și ți-a luat viața. Dacă prima propoziție se potrivește bine cu realitatea, atunci următoarea este începutul filmului „A 6-a zi” cu Arnold Schwarzenegger. Simțiți cum transpare această linie dintre realitate și fantezie?

 

Mic de statura. Despre ce e vorba

În luna ianuarie a acestui an, oamenii de știință de la Academia de Științe din China au raportat despre clonarea cu succes a primatelor folosind aceeași metodă de transplant nuclear care a fost folosită pentru clonarea deja legendara oaie Dolly. A murit în 2003, iar mulți dintre colegii mei au urmărit știrile despre acest eveniment cu o surpriză nedisimulată, încântare și un pic de frică.

 

Miel clonat. Fara gluma! În mintea ei adolescentă, ea s-a transformat în ceva comparabil cu un cyborg extraterestru, a opta minune a lumii într-o carapace organică. La urma urmei, în acei ani, Internetul a fost distribuit în porțiuni extrem de limitate și scumpe și, prin urmare, nu a fost ușor să dezgropăm informații despre animal, dar la televizor vorbeau destul de general și vag …

 

În general, de atunci, știința nu a stat pe loc pe cadavrul unei oi clonate, care a devenit faimoasă în toată lumea. Omenirea a progresat de la experimente de mormoloc la primate și embrioni umani. Dar mai întâi lucrurile.

 

Cine sunt clonele?

Clonele sunt rezultatul clonării, oricât de uimitor pare. Pentru început, chiar și gemenii identici pot fi numiți în siguranță clone, deoarece s-au dezvoltat din același ou fertilizat. Clonele sunt, de asemenea, celule ale organismelor multicelulare și chiar plante care s-au dovedit ca urmare a reproducerii vegetative (asexuate): butași, tuberculi, bulbi, rizomi etc. Acesta este un instrument destul de antic de creștere a plantelor, datorită căruia mâncăm legume și fructe tolerabile.

 

Dar dacă totul este clar cu plantele, atunci o persoană sau o vacă nu pot fi propagate de o ceapă. De la părinții noștri obținem un set de gene, aceste seturi sunt diferite, deoarece avem tati și mame diferite. Prin urmare, nu ne dovedim doar ca tată sau numai ca mamă. Fiecare dintre noi este unic! Din punct de vedere genetic, desigur. Și acest lucru este remarcabil: cu cât sunt mai mulți oameni diferiți, cu atât diversitatea speciilor este mai mare și cu atât mai puternică este protejată de orice șocuri de mediu.

 

Cum se creează o clonă folosind oaia Dolly ca exemplu

Dolly s-a născut pe 5 iulie 1996 în Scoția. S-a întâmplat în laboratorul lui Ian Wilmuth și Keith Campbell de la Institutul Rosslyn. S-a născut ca cea mai obișnuită oaie. Dar mama ei murise de mult la momentul nașterii. Dolly a plecat din nucleul celulei somatice a ugerului mamei sale genetice. Aceste celule au fost congelate în azot lichid. În total, au fost utilizate 227 de ouă, dintre care 10% au crescut până la starea embrionilor. Dar doar unul a reușit să supraviețuiască.

 

A crescut în corpul mamei sale surogat, în care a căzut transplantând un nucleu celular de la un donator în citoplasma oului viitorului său purtător, liber de nucleu. Subiectul a primit un set dublu de cromozomi numai de la mama ei, a cărei copie genetică era.

 

Dolly trăia ca o oaie normală. Adevărat, a petrecut cea mai mare parte a timpului închisă și departe de rudele ei. Încă un specimen de laborator. La vârsta de șase ani, mielul a dezvoltat artrită și apoi boală pulmonară retrovirală. De obicei, aceste animale trăiesc până la 10-12 ani, dar au decis să o adoarmă pe Dolly la jumătatea drumului, ceea ce a provocat multe zvonuri în mass-media.

 

Unii oameni de știință, precum mass-media, au sugerat că clonarea ar putea fi cauza morții timpurii a oilor. Faptul este că celula unui adult cu telomeri deja scurtați a fost aleasă ca material de bază pentru Dolly. Acestea sunt capetele cromozomilor care se scurtează cu fiecare diviziune. Acest proces este numit una dintre principalele cauze ale îmbătrânirii.

 

Dar bine, lăsați oamenii de știință să reușească pe unul dintre Pământuri în numeroase universuri paralele. Ce urmeaza? Dar oul? Unde să găsești o specie strâns legată care să poarte viitori dinozauri? Și pot exista chiar într-un mediu modern? Unii oameni nu tolerează rearanjarea în cameră, iar dinozaurii săraci vor trebui să respire aer, care este oxigenat 21% în loc de 10-15% obișnuit acum milioane de ani.

 

Prin urmare, merită să ne uităm la priveliștile mai apropiate de noi de-a lungul cronologiei. De exemplu, ultima pasăre minunată dodo a părăsit această lume crudă în secolul al XVII-lea, dar chiar și școlarii știu despre asta (nu sunt sigur dacă astăzi). Toate datorită autoportretului caricaturizat al lui Lewis Carroll din „Alice în Țara Minunilor”.

 

Mai multe exemplare ale acestei păsări sub formă de animale umplute au fost păstrate în diverse muzee. Și țesuturile lor moi au supraviețuit, iar printre rude se află porumbelul Nicobar, care ar putea suporta descendenții dodo. Adevărat, până acum toate acestea sunt doar vorbe.

 

Printre încercările binecunoscute, dar, din păcate, eșuate de a reînvia specia decedată se numără ibexul pirinean, care a dispărut relativ recent – în 2000. În 2009, s-a născut clona sa, care a trăit doar șapte minute.

 

De ce am nevoie de o clonă?

Până acum în teorie, dar nu întotdeauna în practică, sunt discutate două tipuri de clonare umană: terapeutică și reproductivă. Primul implică clonarea celulelor anumitor țesuturi (nu a organelor) pentru transplant. Țesuturile obținute în acest mod nu vor fi respinse de corpul pacientului, deoarece acestea sunt în esență ale lui. Lucru util.

 

Cum functioneaza? Se ia celula unui pacient, al cărui nucleu este transplantat în citoplasma (mediul intern) al unui ou care și-a pierdut deja nucleul. Acest ovocit se înmulțește, se dezvoltă la un embrion timpuriu în vârstă de cinci zile. Apoi, în plăcile Petri, celulele stem rezultate sunt transformate în țesuturi necesare oamenilor de știință și medicilor.

 

Cine are nevoie de o clonă reproductivă? Oamenilor care și-au pierdut cei dragi și doresc să-i întoarcă așa? Dar clonele nu se nasc la vârsta corectă. Acest lucru se întâmplă doar în science fiction.

 

Probleme de etică

Clonarea are încă prea multe probleme etice nerezolvate. Și lucrul cu embrioni, deși în stadiul incipient al dezvoltării lor, duce la valuri de critici împotriva geneticienilor. În special, din partea organizațiilor religioase. Totuși, ei nu pot aproba crearea artificială a vieții și asimilarea zeilor.

 

În plus, clonarea umană reproductivă este direct interzisă în multe țări ale lumii și amenință cu răspunderea penală. Da, există metode elaborate pe animale și oamenii de știință nu văd obstacole în calea clonării umane, cu excepția celor morale. Cu toate acestea, problema este că animalele nu sunt indivizi. Nu, iubesc și respect animalele (nu toate), dar faptul rămâne: ele sunt încorporate în lanțul nostru digestiv. Și nimeni nu cere o clonă de vacă părerea ei despre prăjirea unei fripturi.

 

Clonarea reproductivă a unei persoane presupune că nu va fi un simplu set de organe, dar de-a lungul anilor se va forma într-o personalitate care poate diferi radical de original (acest lucru, în special, este demonstrat de gemeni). Iar statutul juridic al clonei va fi incert: ce drepturi și obligații ar trebui să aibă? Cum ar trebui să interacționeze cu originalul său? Pentru cine va fi nepot sau moștenitor?

 

În ceea ce privește clonarea terapeutică, este interzisă și în multe țări din întreaga lume. Deși, în scopuri științifice, ei pot face întotdeauna o excepție.

 

Vorbește despre clonarea umană și ONU. Negativ. În Declarația din 2005 privind clonarea umană, organizația a afirmat că aplicarea progreselor în științele biologice ar trebui să servească pentru a atenua suferința și a îmbunătăți sănătatea indivizilor și a umanității în general. Documentul solicită interzicerea tuturor formelor de clonare umană în măsura în care acestea sunt incompatibile cu demnitatea umană și protecția vieții umane.

 

În ciuda acestui fapt, din ce în ce mai multe institute de cercetare se angajează în studiul clonării terapeutice, timid, sfios, dar inexorabil. Când va veni momentul, umanitatea va trebui să cântărească totuși argumentele pro și contra, să înlăture problemele etice și să rezolve dilemele morale. Deoarece progresul poate fi întârziat, dar nu anulat.

 

https://ik-ptz.ru/ro/diktanty-po-russkomu-yazyku–5-klass/klonirovanie-cheloveka-klonirovanie-za-i-protiv-argumenty.html

 

//////////////////////////////////////

 

MANIPULARE GENETICĂ ȘI CLONARE REPRODUCTIVĂ (OMG-URI, ADN, CODIFICARE GENETICĂ, CRISPR)

 

„Jurassic Park”: toată lumea își amintește filmul lui Steven Spielberg. Oamenii de știință extrag ADN-ul dinozaurilor prin îndepărtarea celulelor sanguine dintr-un țânțar prins într-un bloc de chihlimbar din reptila mare pe care a înțepenit-o cu milioane de ani în urmă. ADN-ul reparat și completat este transplantat într-un ou de crocodil nefertilizat … și dinozaurii revin la viață în secolul XX!

 

 

 

 

 

„Această ficțiune, vă vor spune geneticienii, este în mare măsură inspirată de principiul clonării (vezi mai jos), dar este total impracticabilă, deoarece ADN-ul este fragil și, deși închis în chihlimbar, s-ar fi degradat complet în timp! „

 

Pe de altă parte – și acesta nu mai este cinema! -, acum știm cum să manipulăm genetic diferite organisme, în diferite scopuri: de exemplu, putem strecura o genă de la peștii care trăiesc în apă rece în căpșuni pentru a-i face rezistenți la temperaturi scăzute sau transferarea unei gene din bacterii (holera) în lucerna pentru a produce un vaccin împotriva holerei …

 

DAR CARE SUNT PROCESELE FOLOSITE PENTRU A AJUNGE ACOLO ?

Codul secret al vieții

 

În primul rând, ce este ADN-ul? ADN-ul sau acidul dezoxiribonucleic este o moleculă care are capacitatea specială de a se replica identic. Ceea ce îl face în mod natural sprijinul celor moșteniți. Și unde este ADN-ul? În fiecare dintre celulele noastre.

 

Molecula de ADN apare ca un „colier” lung care formează o dublă helix. Acest „colier” este alcătuit din patru baze („mărgelele” colierului), numite nucleotide. Secvența lor de-a lungul „colierului” ADN constituie codul genetic, care este unic pentru fiecare individ.

 

În funcție de organizație, „gulerul” este mai mult sau mai puțin lung: de exemplu, ADN-ul uman derulat ar măsura aproximativ 1,8 m, în timp ce ADN-ul unei bacterii ar măsura 1,3 mm.

 

Fiecare grup de „mărgele” constituie o genă. Misiunea fiecărei gene este de a fabrica sau transmite ordinea de fabricare a unei proteine ​​esențiale pentru funcționarea corpului.

 

Dar uneori bazele din una sau mai multe gene sunt „deplasate”. O inversare în ordinea lor poate duce la o boală moștenită.

 

Cele 4 cărți scrise de doctorul Arnault Pfersdorff, fondatorul pediatre-online, publicate de Hachette-Famille

” Manual pentru bebeluși Primele instrucțiuni ” Hachette Famille 286 pagini 16,95 € Disponibil AICI

„Copilul meu nu doarme – 7 soluții”Hachette Famille 64 de pagini 5,95 € DisponibilAICI

„Copilul meu nu mănâncă – 7 soluții”Hachette Famille 64 de pagini 5,95 € DisponibilAICI

„Copilul meu nu este curat – 7 soluții”Hachette Famille 65 pagini 5,95 € Disponibil AICI

Acum sunt 4 cărți ale medicului pediatru Dr. Pfersdorff, care sunt publicate de Hachette și distribuite în toate librăriile din Franța, dar și în Belgia, Luxemburg, Elveția, Canada. Sunt pentru părinți. Tot pe Amazon, Fnac, BNF etc.

 

ÎN CĂUTAREA „GENELOR EXPUSE RISCULUI”

Descoperirea genelor deficitare la originea bolilor ereditare monogene (datorită defectului unei singure gene) este deja foarte avansată grație programului de genom desfășurat în o mie de laboratoare din întreaga lume: 1500 au fost identificate până în prezent. 6000 de boli ereditare monogene enumerate. „Această cunoaștere a genelor și a propriului mecanism de acțiune va aduce beneficii incontestabile în ceea ce privește medicina predictivă și preventivă și terapia”, subliniază prof. Claudine Junien, genetician la Spitalul Necker din Paris. În practică, testele genetice sunt acum efectuate în căutarea „genelor cu risc”. Cel mai cunoscut este testul de diagnostic prenatal la femeile însărcinate cu vârsta peste 38 de ani și la cele care au o „ereditate grea”. Folosind celule de la făt, acest test detectează, pe lângă aberațiile cromozomiale – cum ar fi trisomia 21, responsabilă de mongolism – un număr mare de boli ereditare monogene. „În cazul unei anomalii genetice care duce inevitabil la o boală gravă la copil”, el autorizează avortul, lăsând în mod firesc părinților libertatea completă de decizie în materie. 

Testarea genetică efectuată înainte de apariția semnelor unei boli grave este utilă atunci când există antecedente familiale ale bolii. Anumite tipuri de cancer ereditar (de exemplu, ale colonului, ale sânului) pot, astfel, datorită screening-ului precoce, să beneficieze de o intervenție chirurgicală preventivă care să oprească progresia către cancerele fatale.

 

ÎN CURÂND „FABRICI ORGANICE” ?

Ce se întâmplă dacă am folosi gene care erau în stare bună pentru a vindeca boala? Prin transferarea genelor umane „sănătoase” în organisme animale unicelulare care se înmulțesc prin reproducere asexuată, cercetătorii au reușit să creeze fabrici de medicamente biologice.

 

În ceea ce privește introducerea genelor care sunt în stare bună în corpul uman pentru a le face să funcționeze în locul genelor defecte, suntem doar la începutul studiilor clinice cu privire la aproximativ cincisprezece boli ereditare, inclusiv fibroza chistică. Rezultatele sunt pentru moment dezamăgitoare, deoarece nu am reușit încă să obținem gena „reparatoare” pentru a produce molecula pentru care deține codul. Dar cercetările continuă.

 

Pe de altă parte, există o limită a acestor „reparații”: genele „reparatoare” introduse în celulele corpului nu vor rămâne în patrimoniul ereditar și, prin urmare, nu vor fi transmisibile …

 

LAPTE DE ANIMALE PENTRU A FACE MEDICAMENTE ?

Urmează să vedem apariția animalelor de fabrică „specializate în producția de medicamente? Este posibil: vacile, oile sau caprele vor putea produce proteine ​​umane în laptele lor după ce au primit o genă umană. „La mai puțin de zece ani de la primele teste, tehnica merge pe scară industrială”, spune profesorul de medicină Gérard Tobelen în cartea sa „Biotehnologii: dreptul de a ști”, publicată în iunie 1998.>, alimente mai puțin alergenice sau chiar capabil să ne protejeze împotriva anumitor boli (medicamente).

 

În cele din urmă, cea mai cunoscută cale de inginerie genetică are ca scop îmbunătățirea genetică a plantelor, astfel încât acestea să aibă nevoie de mai puține îngrășăminte și insecticide. Astfel, porumbul transgenic are o genă care produce o toxină care distruge borerul, un parazit al plantei.

 

În prezent, există câteva zeci de plante modificate genetic cultivate în lume. Prezintă aceste OMG-uri un pericol pentru sănătate? Unii cred asta sau se tem, iar autoritățile publice din anumite țări au cerut să întârzie industrializarea culturii lor, astfel încât să avem mai multă perspectivă asupra consecințelor utilizării lor. Și asta în ciuda afirmațiilor multor oameni de știință. Profesorul Berche, de exemplu, susține: „OMG-urile sunt produse sub supraveghere strictă. În ceea ce privește temerile de a dobândi rezistență la antibiotice prin absorbția lor (deoarece unele gene rezistente la antibiotice sunt utilizate ca „markeri” în fabricarea lor), acestea sunt nefondate, deoarece ADN-ul ingerat este distrus rapid în tub. În plus, genele de rezistență la antibiotice mimice sunt deja prezente în intestinul multor oameni.

 

Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că fiecare OMG poate pune o anumită problemă, care trebuie examinată de la caz la caz. »Conform acestui principiu de precauție, toate rapițele și sfecla transgenică (făcute rezistente la erbicide) sunt în prezent interzise pentru cultivare, căsătoria semințelor lor cu anumite ierburi care ar putea pune o problemă.

 

Stăpânirea viețuitoarelor, care abia începe, oferă, prin urmare, o sursă de aplicații potențiale neașteptate, din care oamenii pot obține cele mai bune rezultate, dacă știu cum să evite cele mai rele.

 

ȘI CE ESTE CRISPR? O TEHNICĂ DE MODIFICARE A GENOMULUI

Biologii americani doresc să creeze un hibrid asiatic elefant-mamut lânos folosind tehnica inepuizabilă de editare a genei Crispr/Cas9. Se spune că animalul are câteva gene caracteristice ale acestui pahiderm dispărut, care se găsește deja în ADN. Scopul: să păstreze mai bine elefantul asiatic … și să populezi tundra cu acești „mamufanți” pentru a combate încălzirea globală. Un proiect de „dispariție” cu adevărat complicat și discutabil din punct de vedere etic. 

Cele 4 cărți scrise de doctorul Arnault Pfersdorff, fondatorul pediatre-online, publicate de Hachette-Famille

” Manual pentru bebeluși Primele instrucțiuni ” Hachette Famille 286 pagini 16,95 € Disponibil AICI

„Copilul meu nu doarme – 7 soluții”Hachette Famille 64 de pagini 5,95 € DisponibilAICI

„Copilul meu nu mănâncă – 7 soluții”Hachette Famille 64 de pagini 5,95 € DisponibilAICI

„Copilul meu nu este curat – 7 soluții”Hachette Famille 65 pagini 5,95 € Disponibil AICI

Acum sunt 4 cărți ale medicului pediatru Dr. Pfersdorff, care sunt publicate de Hachette și distribuite în toate librăriile din Franța, dar și în Belgia, Luxemburg, Elveția, Canada. Sunt pentru părinți. Tot pe Amazon, Fnac, BNF etc.

 

https://slabire.koshachek.com/articles/manipulare-genetica-si-clonare-reproductiva-omg.html

 

///////////////////////////////////////

Manipularea genetică şi… (I)

 

 

Andrei Claudiu Hrișman  

Ce e rău în a ne „programa” genetic copiii?

Sub denumirea de „manipulare genetică”, cunoscută şi sub ca „inginerie genetică”, „modificare genetică”, „tehnologie genetică”, „biotehnologie modernă” etc. (M.J. Reiss – R. Straughan 2001) sunt incluse toate tehnicile care modifică ADN-ul, indiferent care ar fi scopul acestei intervenţii (Aramini 2003). Această manipulare genetică poate fi aplicată atât asupra animalelor şi a plantelor, cât şi asupra omului. După cum puteţi deja anticipa, pe noi ne interesează manipularea genetică aplicată asupra omului.

 

Scopul pentru care manipularea genetică poate fi folosită în medicină este acela de a preveni sau trata anumite boli, dar, în acelaşi timp, tehnicile de inginerie genetică pot fi folosite şi pentru „proiectarea” unei noi fiinţe umane sau pentru „îmbunătăţirea” unei persoane adulte printr-un aşa-zis „tuning uman” ce presupune mărirea capacităţilor senzoriale sau fizice dincolo de normalitatea înnăscută (W. Glannon 2001; autorul foloseşte un exemplu de prevenţie „medicală” cu care efectiv nu putem fi de acord, acela al uciderii unui embrion care a fost diagnosticat cu o boală genetică, nu neapărat din considerente etice, din a cărei perspectivă avem de-a face cu o crimă, ci pentru că nu respectă adevăratul concept de prevenţie ce presupune ca o anumită boală să nu se dezvolte).

 

Trecând peste aceste discuţii mult prea amănunţite pentru scopul articolului nostru, concludem această scurtă introducere (ce va servi şi pentru urmatorul articol) spunând că utilizarea acestor tehnici în medicină a condus deja la crearea unor tratamente pentru diverse categorii de tumori, boli infecţioase sau boli genetice (V. Mele 2009), chiar dacă astăzi suntem abia la început de drum.

 

…copiii pe măsură (Baby design)

 

Cu toţii suntem (sau ar trebui să fim) conştienţi că trăim într-o epocă capitalistă în care am fost învăţaţi că totul, sau aproape totul, se poate vinde şi cumpăra, de la o bucată de pâine la parcele de „pământ” pe Lună, de la serviciile unui taximetrist până la „serviciile” unui parlamentar (ale celui din urmă la negru), aşa că de ce nu am putea să ne comandăm şi copiii?

 

De ce nu am putea merge la o clinică/fabrică în care să alegem caracteristicile viitorului nostru copil?

 

Pe viitor acest lucru ar putea deveni unul de-a dreptul banal, după cum spune un autor: „Probabil în viitor părinţi vor putea alege caracteristicile copiilor precum aleg un automobil, compunând reţeta genetică plecând de la opţiuni diverse. Ochi căprui? Nu. Albaştri? Da. Păr blond? Nu. Negru? Da, ce armonie frumoasă! Pomeţi ca şi a lui David Bowie? Poate şi o genă donată de Einstein? Foarte bine, 40 de milioane, vă rog” (Brookes 2001).

 

Suntem convinşi că de multe veacuri, dacă nu chiar milenii, mulţi şi-au dorit ca odrasla lor să aibă anumite caracteristici şi au îndeplinit cine ştie ce obiceiuri stranii pentru a îndupleca zeii, sfinţii sau natura să le dăruiască un băiat şi nu o fată, un voinic şi nu un slăbănog, un blond şi nu un brunet etc.

 

Acum câteva decenii (odată cu dezvoltarea medicinii, descoperirea ecografului, de-penalizarea avortului etc.) dorinţele rămân aceleaşi, însă mijloacele superstiţioase de a-şi planifica naşterea şi eventual „proiectarea” copilului se schimbă în mod radical: folosirea metodelor anticoncepţionale programează naşterea; aflarea sexului copilului înainte de naştere conduce în anumite circumstanţe, şi în anumite ţări, la un avort voluntar în momentul în care sexul nu coincide cu dorinţele părinţilor; tehnica evoluează şi diagnosticarea prenatală îi aruncă în negura uitării şi pe copii cu malformaţii congenitale sau suspecţi de boli genetice; apare şi tehnica de fecundare artificială la care se adaugă diagnosticarea pre-implant şi în acest fel pot fi eliminaţi mult mai simplu cei care nu se încadrează în standardul de calitate impus de societate. Odată însă cu posibilitatea manipulării fiinţei umane în laborator ia naştere şi „marea oportunitate” de a-ţi pune cu adevărat amprenta asupra caracteristicilor copilului. Aceste posibilităţi sunt în strânsă legătură cu noile descoperiri ale genetici moderne, cu legislaţia în vigoare şi cu mentalitatea societăţii.

 

Mulţi se întreabă ce poate fi rău în a-ţi alege caracteristicile copilului pe care îl doreşti atât de mult şi, probabil, o să încerci să îl iubeşti? De ce nu pot să îmi aleg un copil blond cu ochii albaştri?

 

Noi dorim să vă întrebăm, şi să ne întrebăm, dacă nu cumva în aceste condiţii copilul dorit şi iubit se transformă într-un obiect comercializabil supus dorinţei unui potenţial părinte egoist? Putem vorbi de anumite „drepturi” inviolabile pe care fiecare copil adus pe lume ar trebui să le aibă? Are copilul aceleaşi drepturi ca şi părinţii lui?

 

Unii vor contraataca puternic atrăgându-ne atenţia că nimeni care încă nu există nu poate avea drepturi, deci nici copii încă „neproiectaţi”. De asemenea sunt multe societăţile care subjugă drepturile copiilor părinţilor şi pun drepturile celor din urmă deasupra celor dintâi, chiar dacă doar în anumite circumstanţe (de cele mai multe ori până în momentul naşterii).

 

Nu dorim să răspundem provocării filosofând inutil, ci ne limităm în a recunoaşte un adevăr imuabil: fiecare dintre noi este „un copil mai mare”, un embrion ce s-a dezvoltat neîncetat în ultimii 20, 30 de ani, un copil ce în multe circumstanţe a fost neputincios salvat de la pierire de părinţi, deci fiecare dintre noi, chiar şi „copiii” care sunt încă copii sau „embrioni”, sunt fiinţe umane cu drepturi depline.

 

Copilul, născut sau nu, bolnav sau sănătos, are o demnitate intrinsecă, la fel ca noi toţi de altfel, care nu poate fi influenţată de starea lui de sănătate sau de înfăţişarea lui! În momentul în care demnitatea unei persoane umane începe să fie cuantificată în mod empiric în urma unor criterii raţionale sau calitative nu mai putem vorbi de aşa-numita „demnitate umană” (nici în cazul unui embrion de 2 ore, nici în cazul unui tânăr de 20 de ani sau al unui bătrân de 90)! Putem vorbi de „o valoare umană” care poate fi măsurată şi, de ce nu, tranzacţionată la bursa de valori sau comercializată într-un cadru legal stabilit de legi intransigente.

 

La prima vedere pare foarte convenabil pentru societate să elimine din sânul ei pe toţi cei consideraţi „imperfecţi”, care consumă fără a produce nimic sau pur şi simplu nu sunt la fel ca noi, însă odată cu introducerea acestei eugenetici moderne ar fi eliminată şi demnitatea umană, iar odată cu ea ar dispărea şi specia umană care ar fi retrogradată în toate enciclopediile lumii şi aşezată pe acelaşi piedestal cu regnul vegetal şi animal, transformându-se de fapt într-o sub-specie umană. (O scurtă paranteză: dacă vrei să eutanasiezi câinii vagabonzi care au devenit un pericol public pentru sănătatea comunităţii vei fi agasat de „luptătorii pro-vita canină”, însă dacă vrei să avortezi pentru că aşa vrei tu, fără un motiv anume, dacă te încadrezi în limitele impuse de lege, no problem, welcome to our democracy!)

 

Bineînţeles, „fabrica de copii pe măsură” nu presupune ca toţi copiii ce se vor naşte să fie perfecţi sau sănătoşi! Cine îi poate cere clientului ca „produsul” finit să nu aibă defecţiuni pre-comandate? Poate face acest lucru statul, societatea, bunul-simţ etc.?

 

Am putea face şi apologia manipulării genetice negative în care să acceptăm ca oricine să poată apela la serviciile clinicilor de specialitate pentru a corecta anumite defecte genetice ereditare, însă cine poate trasa o linie clară între adevăratele defecte şi cele închipuite sau fabricate (cum ar fi o înălţime necorespunzătoare sau culoarea părului) (Habermas 2002)?

 

Libertatea de autodeterminare poate fi şi ea chemată în favoarea unei astfel de „fabrici”, însă să nu înţelegem în mod greşit libertatea de autodeterminare: dacă unui copil de doi ani îi oferim libertatea absolută de autodeterminare şi îl lăsăm într-o mică metropolă contemporană, cu siguranţă am făcut un gest nesăbuit ce îi va cauza moartea dacă nimeni nu îl va proteja; cu atât mai mult, ar fi o „nebunie imuabilă” dacă am lăsa un adult ignorant şi iresponsabil să alerge singur pe străzile întortocheate ale imensei metropole presărată cu probleme bioetice!

 

Cu cât înaintăm mai profund în subiectul nostru, descoperim noi şi noi probleme care ce ne cauzează multe bătăi de cap fără, aşa că încheiem întrebându-vă dacă dumneavoastră aţi fi de acord cu aceste „fabrici de copii” (dacă da, de ce?) şi cum v-aţi simţi dacă aţi afla că sunteţi rodul unei manipulări genetice comandate de părinţii dumneavoastră? În cazul în care nu sunteţi mulţumiţi de înfăţişarea pe v-au dat-o i-aţi da în judecată acuzându-i de „neglijenţă genetică”?

 

-VA URMA-

 

Articol publicat în premieră în EgoPhobia n. 27

 

https://www.culturavietii.ro/2011/11/18/manipularea-genetica-si-i/

////////////////////////////////////////

Manipularea genetică şi … (II)

  

 

de Andrei-Claudiu Hrişman

 

…terapia genică…

 

Posibilitatea de a citi codul genetic şi de a-l manipula ar putea însemna începutul unui noi ere, o eră în care ne vom putea cunoaşte într-o oarecare măsură „destinul” şi eventual îl vom putea schimba: „Ideea că destinul nostru poate fi influenţat de gene este fascinantă. Mii de ani umanitatea a trăit convinsă că viitorul era imprevizibil. Puteai trăi 100 de ani sau muri de tânăr din cauza vreunei boli. Te încredinţai norocului sau lui Dumnezeu. Cunoaşterea genelor noastre începe să schimbe totul. Atunci când cercetăm compoziţia genelor noastre este ca şi cum am privi un glob de cristal. Diferenţa este că genetica modernă nu doar că ne lasă să prevedem viitorul, dar ne dă şi posibilitatea de a-l schimba. Acesta este rezultatul ultimilor 100 de ani de cercetări şi următorii 100 de ani sunt abia la început!” (M. Brookes, La genetica, Trieste: Scienza 2001, 189; traducerea îmi aparţine).

 

Astăzi, utilizând ingineria genetică, medicina contemporană nu poate citi viitorul, însă reuşeşte să trateze anumite categorii de tumori, diverse boli infecţioase, dar o serie de boli genetice(V. Mele); suntem însă abia la început de drum, în viitor folosirea acestor metode complexe ar putea evolua foarte mult, putând conduce la descoperirea de noi tratamente prin manipularea directă a genelor umane(M. Aramini).

 

Acest inovator tratament poată numele de „terapie genică” pentru că acţionează la nivelul genelor (pentru a înlocui, a introduce, a activa/dezactiva o genă etc.- P. Merlo) şi poate fi aplicat atât celulelor adulte („terapie genică somatică”), cât şi celulelor germinale – ovul şi spermatozoizi – („terapie genică germinală”).

 

Modificările genetice survenite în cadrul terapiei genice somatice nu modifică informaţia genetică ce urmează a fi transmisă generaţiilor viitoare (M.J. Reiss, R. Straughan), sau cel puţin nu ar trebui să o modifice, pentru că nu există certitudinea ştiinţifică a acestui fapt, ci doar presupunerea teoretică că intervenţia asupra celulelor somatice nu afectează celulele germinale (A.S. Moraczewski, J.B. Shea). Această precizare este importantă pentru evaluarea etică a celor două categorii de terapie genică întrucât posibilitatea de a modifica informaţia genetică a generaţiilor viitoare, implicit a unei alte fiinţe umane, fără consimţământul exprimat in mod liber şi responsabil, poate pune serioase probleme etice, dar şi legale.

 

Un prim aspect ce nu trebuie pierdut din vedere este acela că terapia genică presupune intervenţia directă asupra unor persoane umane, motiv pentru care trebuie să evaluăm foarte atent impactul pe care aceste modificări îl au nu doar asupra ecosistemului, ci mai ales asupra omului ca individ şi ca specie umană (V. Mele).

 

Un alt aspect pe care nu îl putem neglija este acela că există posibilitatea ca anumite gene care provoacă anumite disfuncţionalităţi să fie în acelaşi timp extrem de utile corpului nostru în anumite circumstanţe (J. Baron), iar pe viitor anumite boli genetice s-ar putea dovedi absolut necesare pentru supravieţuirea noastră (V. Mele), deci eliminarea lor ar putea cauza alte probleme, uneori mai grave.

 

Pentru evaluarea etică a intervenţiilor genetice asupra omului trebuie să ţinem cont de finalitatea intrinsecă (finis operis), scopul ultim pentru care este efectuată respectiva intervenţie (finis operantis), circumstanţele în care este efectuată (pe celule somatice sau embrionare, înainte de naştere sau după naştere, în copilărie sau la maturitate), precum şi consecinţele respectivei intervenţii (V. Mele).

 

Evaluarea etică a tehnicilor de inginerie genetică trebuie însă să ţină cont şi de faptul că dincolo de posibilele sale aplicaţii terapeutice există şi aplicaţii non-terapeutice („proiectarea” copiilor – subiect pe care l-am abordat succint în numărul trecut al revistei, „îmbunătăţirea” corpului uman sau chiar hibridizarea acestuia cu animale, subiecte pe care le vom aborda în numerele viitoare; M. Aramini).

 

…somatică

 

Terapia genică somatică presupune o intervenţie cu ajutorul ingineriei genetice asupra celulelor somatice (adulte) ale unui individ cu scopul de a „trata” / înlocui genele bolnave, implicând în acelaşi timp riscuri considerabile (cum ar fi introducerea în mod involuntar de material genetic care să provoace mutaţii imprevizibile) şi costuri ridicate (S. Leone).

 

Un aspect foarte important pe care nu trebuie să îl neglijăm este acela că există tratamente convenţionale pentru anumite bolile genetice (M.J. Reiss, R. Straughan), deci nu trebuie să privim la acest tip de tratament ca fiind unicul salvator al unei lumi care suferă, ci trebuie să cântărim bine lucrurile înainte de alegerea soluţiei optime.

 

În linie de principiu, terapia genică somatică cu scop terapeutic este din punct de vedere moral acceptabilă, însă nu fără a vedea dacă respectiva intervenţie nu presupune riscuri disproporţionate faţă de boala care se tratează şi consecinţele ei, cerând întotdeauna pacientului sau reprezentantului legal consimţământul informat (Congregaţia pentru Doctrina Credinţei – Vatican).

 

…germinală

 

Terapia genică germinală presupune modificarea informaţiei genetice prezente în celulele germinale înainte de a avea loc fecundarea (S. Leone – autorul consideră ca fiind terapie genică germinală şi modificarea genetică a embrionilor aflaţi în prima fază a dezvoltării, în laboratoarele de fertilizare artificială care ar putea manipula embrionul înainte de a-l transfera în uter, însă în acest caz vorbim de terapie genică embrionară, asemănătoare cu terapia genetică somatică, pentru că este efectuată asupra unui nou individ uman, dar şi diferită de aceasta, datorită stadiului precoce de dezvoltare a noii fiinţe umane). Aceste celulele pot fi modificate în cadrul procesului de fertilizare artificială, deci în afara corpului uman, dar ar putea fi modificate, cel puţin în linie de principiu, şi în interiorul organismului uman, chiar dacă astăzi acest lucru nu este posibil. Intervenţiile au ca scop corectarea defectelor genetice sau îmbunătăţirea caracteristicelor viitoarei fiinţe umane (M. Lappé).

 

Acest tip de tratament ar putea avea efecte neaşteptate care se pot manifesta în timp atât asupra individului, cât şi asupra întregii specii umane (V. Mele), fără a exista posibilitatea unei previziuni clare şi sigure.

 

Pentru unii autori principalele obiecţii aduse terapiei genice sunt următoarele: este prea periculoasă, nu este necesară, este greşită/imorală, ar putea fi folosită de unii dictatori pentru a crea anumite categorii de persoane (M.J. Reiss, R. Straughan).

 

Alţii în schimb consideră că această terapie este ilicită pentru că riscul pe termen lung şi scurt este mult prea ridicat, lipseşte consimţământul informat al celui implicat în mod direct (al noii fiinţe umane ce se va naşte cu un patrimoniu genetic modificat), costurile sunt prea mari, este violată integritatea patrimoniului genetic (generaţiile viitoare au dreptul să moştenească în mod integru patrimoniul genetic al generaţiilor precedente), este o profanare a unei realităţi asupra căreia nu are autoritate decât Dumnezeu, dar şi pentru că ar putea conduce la practici eugenetice (S. Leone).

 

În încercarea de a controla dorinţa de a modifica informaţia genetică umană în scop eugenetic, ultima obiecţie adusă împotriva terapiei genice germinale, genomul uman a fost declarat patrimoniu comun al întregii umanităţi (A. Mauron), însă acest lucru nu oferă o garanţie absolută protejării umanităţii de eventualele abuzuri eugenice, chiar dacă este o decizie importantă pentru crearea unui cadru legislativ care să interzică anumite practici eugenice.

 

Joaca de-a Dumnezeu este în schimb problematică pentru că nu putem susţine în toate circumstanţele că modificarea informaţiei genetice este ilicită sau că aceasta vine să-l înlocuiască pe Dumnezeu, ci, în anumite circumstanţe, această modificare este licită sau chiar necesară pentru a răspunde în mod pozitiv responsabilităţii cu care am fost înzestraţi. Din punctul meu de vedere ar trebui reevaluată această obiecţie sau cel puţin ar trebui evitată aplicarea ei în mod absolut (rămâne însă valabilă în cazul în care dorim să ne „comandăm copilul”).

 

Obiecţia conform căreia există un drept inviolabil al generaţiilor viitoare de a avea acelaşi patrimoniu genetic ca al generaţiei precedente mi se pare absolut nefondată. În primul rând pentru că ori de câte ori există posibilitatea ca o boală genetică să fie eradicată din patrimoniul genetic al umanităţii odată pentru totdeauna, fără a implica în acelaşi timp riscuri disproporţionate sau folosirea de mijloace ilicite, ar fi absurd să considerăm că generaţiile viitoare au dreptul să moştenească aceeaşi boală. În al doilea rând pentru că generaţiile viitoare nu au niciun drept, pentru că nu există încă, însă libertatea oferită de Creator, care trebuie să fie una responsabilă, ne „obligă” să ne gândim la generaţiile viitoare care nu sunt nişte străini, ci proprii noştri copii.

 

Costurile ridicate pe care le implică astăzi astfel de proceduri medicale complexe vor putea fi reduse în mod semnificativ odată cu evoluţia (potenţială) respectivei terapii genice germinale şi cu răspândirea ei, motiv pentru care această obiecţie nu este una imuabilă.

 

În privinţa consimţământul informat lucrurile sunt puţin confuze pentru că, dacă adulţilor le este recunoscut aproape în toate circumstanţele dreptul de a fi informaţi în mod corespunzător asupra bolii/tratamentului/riscurilor, în cazul copiilor nenăscuţi, la fel ca şi în cazul persoanelor inconştiente sau al persoanelor bolnave mintal, în anumite circumstanţe, consimţământul informat poate fi presupus. În cazul terapiei genice germinale acest consimţământul informat ar putea fi presupus în cazul în care se intervine asupra patrimoniului genetic cu scop terapeutic, făcând diferenţa categorică între genetica negativă, menită să elimine malformaţiile genetice, şi genetica pozitivă, menită să îmbunătăţească anumite caracteristici corelate informaţiei genetice (J. Habermas). În orice caz, distincţia dintre cele două categorii este foarte greu de trasat, deci impune cel puţin o zonă gri în care este foarte dificil de presupus respectivul consimţământ informat.

 

Dacă manipularea genetică la nivelul celulelor germinale este sau nu necesară este foarte greu de spus astăzi. Multe boli genetice sunt incurabile, neexistând nici un tratament „convenţional” sau genic, fie el somatic sau germinal. Teoretic, un tratament genic germinal nu ar fi necesar în momentul în care ar exista un alt tratament, genic somatic sau „convenţional”, care să fie cel puţin la fel de eficient, să păstreze o proporţionalitate mult mai bună între riscuri – beneficii – costuri sau să fie unul moral pe când cel germinal să fie categoric imoral.

 

A spune că această terapie genică este imorală în toate circumstanţele şi pentru totdeauna este puţin periculos pentru că ingineria genetică progresează continuu şi cu o viteză greu de preconizat, motiv pentru care trebuie să analizăm moralitatea sau imoralitatea acestei practici în funcţie de noile descoperiri, actualizând mereu această evaluare.

 

Pentru moment cel mai solid argument împotriva terapiei genice germinale este acela al riscurilor elevate şi al faptului că este o tehnică impredictibilă care presupune apelarea la tehnici de fertilizare artificială care la rândul lor pun o mulţime de probleme etice inconciliabile (despărţirea rolului unitiv de cel procreativ în actul conjugal licit, manipularea unor fiinţe umane în laborator etc.).

 

Chiar dacă astăzi terapia genică germinală este nesigură, acest lucru s-ar putea schimba în viitor, motiv pentru care unii autori sunt contrari interzicerii acesteia în toate circumstanţele (M. J. Reiss ,R. Straughan). Consider că în anumite circumstanţe, fără a manipula celulele germinale în afara corpului uman, fără a presupune riscuri disproporţionate şi, probabil, folosind o tehnică încă nedisponibilă astăzi, este licită manipularea celulelor germinale, mai mult, este de datoria noastră morală să facem acest lucru pentru binele copilului ce se va naşte. Totuşi, în contextul actual, consider această practică inadmisibilă, alături de alte foruri mult mai competente (Congregaţia pentru Doctrina Credinţei – Vatican).

 

…selecţia genică

 

Selecţia genică presupune eliminarea embrionului (încă netransferat în uterul femeii în cadrul tehnicilor de fertilizare artificială) sau a fătului care a fost diagnosticat cu o boală genetică, fără a presupune tratarea lor. Această eliminare este foarte asemănătoare cu practica nazistă de epurare a umanităţii de tot ceea ce este „imperfect”, „inferior”, cu singura diferenţă că astăzi nu mai este considerată o practică ilicită, ci una de drept. Din păcate în cazul regimului nazist condamnarea unanimă a venit abia a posteriori (S. Leone), motiv pentru care este de datoria fiecăruia dintre noi să luăm atitudine pentru ca selecţia genică să nu rămână necondamnată, mai mult să fie ea însăşi eliminată pentru că este o practică intrinsec imorală ce nu respectă dreptul fundamental la viaţă al unei noi fiinţe umane căreia trebuie să i se recunoască demnitatea de persona umană (Congregaţia pentru Doctrina Credinţei – Vatican). Această „selecţie” se încadrează în rândul practicilor moderne de eugenetică, o eugenetică „privatizată” care a renunţat la natura sa coercitivă de acum câteva decenii în favoarea unei „eugenetici familiale” în care fiecare familie este liberă să îşi aleagă, respingă sau „proiecteze” copilul cu ajutorul geneticii şi a biotehnologiei (D.J. Kevles).

 

Bibliografie:

 

Aramini, M., Introduzione alla Bioetica, Milano: Giuffrè 2003, ediţia a doua

Baron, J., Contro la Bioetica, Milano: Raffaello Cortina 2008

Brookes, M., La genetica, Trieste: Scienza 2001

Congregazione per la Dottrina della Fede, Istruzione Dignitas Personae su alcune questioni di Bioetica, Città del Vaticano: Libreria Editrice Vaticana 2008

Habermas, J., Il futuro della natura umana. I rischi di una genetica liberale, Torino: Einaudi 2002

Kevles, D.J., Eugenetics.Historical Aspects în W.T. Reich (ed.), The Ethics of Sex and Genetics, New York: Macmillan 1998, 174-179

Lappé, M., Ethical issues in Manipulating the Human Germ Line în H. Kuhse, P. Singer (edd.), Bioethics – an anthology, Oxford: Blackwell Publisher 1999, 155-163

Leone, S., Manuale di Bioetica, Acireale: Istituto Siciliano di Bioetica 2003

Mauron, A., Genetica e ripercursioni intergenerazionali în S. Leone, S. Privitera (edd.), Il contesto culturale dell’etica della vita, Roma: Armando 1994, 125-142

Mele, V., Geneterapia e dignità della persona umana in Dignitas Personae în G. Russo (ed.), Dignitas Personae. Commenti all’istruzione su alcune questioni di Bioetica, Messina-Torino: Coop. S. Tom. & Elledici 2009, 194-203

Merlo, P., Fondamenti & temi di Bioetica, Roma: LAS 2009

Moraczewski, A.S., Shea, J.B., Genetic Medicine în E.J. Furton (ed.), Catholic Health Care Ethics. A manual for practitioners, Philadelphia: The National Catholic Bioethics Center 2009, second edition, 237-242

Reiss, M.J., Straughan, R., Improving Nature? The science and ethics of genetic engineering, Cambridge: Cambridge 2001, ediţia a patra

http://egophobia.ro/?p=5409

////////////////////////////////////////

 O nouă rasă umană, creată în laborator. Cum va reuși manipularea genetică să dezvolte super oameni

de Sabina Dumitru

 

Manipularea genetică va dezvolta super-oameni

Această practică se foloseşte acum doar pentru a preveni transmiterea unor afecţiuni

Cercetătorii americani lucrează intens la crearea copilului perfect

În viitor am putea avea generaţii de super oameni. Americanii lucrează intens la crearea copilului perfect. Vrei să fie blond, cu ochii albaştri, inteligent şi atletic? Vei putea să programezi toate aceste caracteristici la copilul tău, dinainte de-a se naşte, prin manipulare genetică. Va trebui să mai aștepți totuși câțiva ani. Momentan practica se folosește pentru a preveni dezvoltarea unor boli la făt.

 

„Înţelegem o parte, de exemplu pentru ochii albaştri ştim o anume mutaţie care determină, dar genetica este foarte complexă, a trăsăturilor în general şi nu înseamnă că dacă schimbăm o parte din ADN, vom ajunge la rezultatul pe care îl vrem.”, a explicat Mircea Iliescu, Genetician la Universitatea din Cambridge.

 

Modificarea genetica a oamenilor ridica totusi probleme din punct de vedere etic spun preotii. Si nici mamele din Romania nu sunt inca pregatite pentru asta.

 

 

TOP ARTICOLE

 

 VIDEO. Forțele de ocupație ruse au deschis focul cu arme grele asupra Lugansk și Donețk

 Protestatarii ruși, care au cerut ca Ucraina să nu fie invadată, arestați pe loc

 Scandalul Credit Suisse. Peste 18.000 de conturi ale politicienilor corupți, descoperite

„A interveni prealabil pe genomul uman, încât să spunem, uite, aşa vreau să arate caracterul genetic al acestei fiinţe, mi se pare că ne jucăm de-a Dumnezeu. Avem exemple în Sfânta Scriptură cu Patriarhii Vechiului Testament care trăiau sute de ani. Cum trăiau sutele alea de ani? Fără să fie modificaţi genetic.”, a precizat Dinu Criste, preot.

 

„Ar trebui să rămână departe acest proces, cu toţii ne dorim perfecţiunea dar cred că ar trebui s-o căutăm mai întâi în interior, la suflet să lucrăm, decât la ochii albaştri, părul blond sau alte lucruri pe care le poţi corecta după aceea dacă chiar sunt o problemă”, a mărturisit Andreea Dinu, mamă.

https://alephnews.ro/guvern/o-noua-rasa-umana-creata-in-laborator-cum-va-reusi-manipularea-genetica-sa-dezvolte-super-oameni/

 

///////////////////////////////////////

Poluarea genetică iese din control, ecoinforma

 

 

Poluarea genetică nu mai are control

Un exemplu senzațional de astfel de poluare a fost dat la conferință de Etzukuel Etzquerra, reprezentantul Ministerului Mediului din Mexic. Recent, promotorul de virus 35S, utilizat de oamenii de știință pentru a crea plante modificate genetic, a fost descoperit în porumbul „aborigen” al statului mexican Ohak, adică în patria acestei culturi. „Sursa de poluare este încă determinată”, a spus Etzquuela Etzquerra, „dar cel mai probabil transferul de material genetic a avut loc ca urmare a transportului porumbului transgenic din Statele Unite în Mexic”. Plantarea porumbului modificat genetic în Mexic este interzisă, totuși importul său este permis. 

„Canada este acum aproape imposibil de a găsi viol de origine naturală, – agricultorul pârât la briefing. – Se transformă într-o modificată genetic, din cauza apropierii de soiuri modificate genetic ale altor plante, în ciuda stabilite între domeniile de zone tampon de albine care transportă polen, nu plătesc. pe aceste zone nu se acordă atenție. ” Curtea canadiană, totuși, a luat partea lui Monsanto, argumentând că „necesitatea unei protecții depline a drepturilor de proprietate intelectuală”, – a spus „EcoNeil”.

 

Inițial, oficialii mexicani au negat faptul poluării, promulgată de către oamenii de știință de la Universitatea din Berkeley (California), David Quist și Ignacio Capela. Cu toate acestea, la Haga, secretarul executiv al Comisiei Naționale privind biodiversitatea din Mexic, Jorge Soberon a recunoscut că rezultatele cercetărilor efectuate de Institutul de Sanatate de Mediu al Ministerului Mediului din Mexic, în statele din Oaxaca și Puebla, a relevat un nivel de contaminare chiar mai mari decât cele raportate de Capela și Quist. Anume, aceste două state sunt centrele de origine a porumbului. Date guvernamentale arată prezența materialului genetic străin la câmpurile de control 95 la sută, iar unul dintre ei a fost găsită o contaminare de 35 la suta. „Nu există nici o îndoială cu privire la acest lucru”, a spus Soberon, „am însămânțat semințe cu cereale!” 

Cel mai mare grad de contaminare a fost găsit în apropierea drumurilor, pe care semințele au fost luate spre vânzare (până la 8%). În alte locuri, această cifră este redusă la 1-2 procente. Prezența virusului mozaic de varză, care este folosit în plante ca promotor, a ajutat la detectarea contaminării. Această tehnologie este utilizată și de Monsanto și Syngenta, si Aventis, dar pentru a determina cine este „responsabil“ pentru poluare nu poate fi, deoarece corporațiile refuză să dezvăluie secvența genetică a culturilor modificate genetic sale, invocând secretul comercial.

 

În conformitate cu legislația canadiană, planta GM trebuie să treacă trei teste de siguranță: ecologică (pentru eliberare în mediu), animale (pentru utilizare ca hrană pentru vite) și produse alimentare (pentru consum uman). „Monsanto“ a prezentat spre aprobare de către autoritățile corespunzătoare claselor RT-73 și RT-200, dintre care numai primul a fost aprobat pentru utilizare la animale, dar într-un lot comercial de semințe din acest soi cumva sa dovedit a fi secventa genetica este de RT-200. Harry Baumann, reprezentant al „Limagreyn Canada“ – distribuitor al „Monsanto“ – a declarat ca firma sa va depune toate eforturile pentru a determina cauza incidentului, dar este posibil ca „nu vom ști niciodată cum sa întâmplat.“ Întregul incident prezintă cel puțin lipsa de fiabilitate a sistemului de control al calității în „Monsanto“, ci și mari – care laudatei „precizie“ de inginerie genetică nu este mai mult decât un mit.

https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-156/poluarea-genetica-iese-din-control-ecoinforma.html

///////////////////////////////////////

Contaminarea genetică a planetei – inginerie genetică și celulară-

știința ingineriei genetice

 

Necesitatea de a oferi populației alimente, în special în țările în curs de dezvoltare, cu o reducere semnificativă a zonelor agricole, a condus la o trecere de la agricultura extensivă la intensivă. Această schimbare a rezultat în mare măsură, pe de o parte, la ultima aplicare a substanțelor chimice (creșterea companiilor producătoare de îngrășăminte, pesticide, etc.), iar pe de altă parte – la o selecție sporită și de reproducere, în special, trecerea la utilizarea activă a monoculturi (de exemplu, cu „revoluția verde”). 

Apoi procesul de tranziție de la chimicale periculoase în agricultură la creșterea productivității culturilor cultivate natural a fost în curs de desfășurare. În același timp, dezvoltarea biotehnologiei a dus la lucrul la organismele modificate genetic.

 

În prezent, ponderea produselor organice (organice) în vânzările totale de produse în Statele Unite este de 2%, iar 72% din piețele americane de spermatozoizi au departamente de produse ecologice.

 

Investigațiile constituenților „adânci” ai materiei au condus la dezvoltarea și aplicarea economică benefică a biotehnologiei, până la organismele modificate genetic. Aici vorbim despre utilizarea tehnologiilor modificate genetic pentru culturile alimentare și furaje, soiurile de plante agricole pentru obținerea de medicamente (culturi farmaceutice) și producerea de specii de pești din speciile modificate genetic.

 

Împreună cu cultivarea plantelor modificate genetic există o discuție cu privire la viitorul specii de pești modificați genetic. Aici opiniile sunt împărțite. Unii oameni cred că nu au nici un viitor, iar aceste tipuri de pești și urmașii lor nu vor supraviețui în evoluția și nu va avea un efect notabil asupra speciilor indigene. Cu toate acestea, alții cred că speciile modificate genetic care produc pentru dimensiunile lor mari, va avea ca rezultat creșterea urmașilor lor, ci pentru că ele sunt mai puțin adaptate la supraviețuire, urmată de dispariția ca specie naturală, și mai puțin adaptată la dezvoltarea GM pește, ceea ce ar pune în o amenințare și mai mare la adresa existenței unor specii de Carte roșie, cum ar fi salmonizii. 

Uneori, sectorul agricol al economiei este împărțit în două tipuri noi: agricultura industrială, care include agricultura GM și agricultura durabilă – organică – agricultură. Producția agricolă tradițională, folosind mijloace chimice de protecție a plantelor și îngrășăminte, rămâne, de asemenea.

 

Primele plante modificate genetic au produs propriile lor pesticide și au fost rezistente la erbicide, ceea ce le-a permis fermierilor să pulverizeze erbicide și să nu dăuneze culturilor lor. Oamenii de știință dezvoltă acum plante agricole care necesită mai puțină apă și îngrășăminte, adică mai puțin dependent de starea mediului. Sa dovedit contrariul. Primele soiuri de plante modificate genetic ale companiei „Monsanto” au fost create astfel încât să nu absoarbă în sine cele mai profitabile și mai brevetate mijloace împotriva buruienilor – „Round Up”. Prin urmare, fermierii au început să cumpere și mai mult acest produs chimic. Astfel, cele mai mari profituri au venit din partea companiilor producătoare de semințe, care apoi poluează planeta cu polen „brevetat”. Există temeri că omenirea, generațiile viitoare, vor deveni ostateci ale mai multor corporații care vor avea drepturi legale de a furniza alimente și de a căror parte instanțele vor acționa. Fermierii europeni și americani angajați în agricultura ecologică trebuie să cumpere semințe în țări departe de acestea, de exemplu, în China, pentru a asigura „puritatea lor genetică”.

 

Guvernul danez a adoptat o lege al cărei scop este de a încetini răspândirea contaminării genetice. Agricultorii ale căror câmpuri sunt contaminate genetic vor primi despăgubiri de la fermierii care utilizează semințe modificate genetic. Bineînțeles, o astfel de lege nu rezolvă problema care apare complet.

 

În această situație, o atenție deosebită este acordată biotehnologiei agricole pentru randamentele culturilor modificate genetic pentru producția de medicamente și produse chimice industriale.

 

https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-156/contaminarea-genetica-a-planetei-inginerie.html

//////////////////////////////////////

Adevarul despre Organismele Modificate Genetic (Esti ceea ce mananci!)

 

Scris de Colaborator Greenly

 

in Viata eco

 

 

OMG – semnifica Organisme Modificate Genetic si pot fi plante, animale, bacterii, drojdii, mucegaiuri, care sunt modificate prin intermediul ingineriei genetice.

 

In anul 1944, Avery si colaboratorii au descris pentru prima data un mecanism de transfer genetic, prin care ADN-ul dintr-o tulpina bacteriana poate fi preluat si integrat de alta, modificand mecanismele ereditare ale celei din urma.

 

In 1990, a aparut pe piata prima enzima coagulata (renina), obtinuta prin tehnica ingineriei genetice, de catre Pfizer Corporation.

 

Metodele de modificare genetica sunt folosite pentru:

 

a creste cantitatea unui metabolit (o proteina) produs de un anumit organism;

pentru a determina un organism care in mod natural nu produce un metabolit, sa il produca;

pentru a bloca sinteza unui metabolit, de catre un anumit organism.

Cea mai utilizata metoda se bazeaza pe o specie de bacterii din sol (Agrobacterium tumefaciens), care poate sa transfere o parte din genele proprii, prin intermediul unei plasmide, catre celulele radacinilor plantelor, unde cromozomii celulelor gazda le preiau si ca urmare, celulele incep diviziunea necontrolata, conducand la tumori. Avantajul bacteriilor in acest proces este acela ca ADN-ul comanda sinteza opinelor (un grup mai rar intalnit de derivati ai aminoacizilor), pe care doar bacteriile le pot utiliza ca sursa de carbon si azot.

 

O alta metoda este cea a ADN-ului liber, ce consta in acoperirea unei particule de aur sau vanadiu cu fragmente de ADN continand gena de transferat. Aceste particule sunt apoi accelerate, folosind heliu la inalta presiune si o cultura de celule-tinta este efectiv “bombardata” cu acest jet de particule.

 

Desi majoritatea expertilor industriali si a oamenilor de stiinta recunoaste beneficiile tehnologiilor genetice pentru medicina, productia de alimente si protectia mediului, consumatorii si ecologistii indreapta o atitudine negativa fara precedent impotriva produselor alimentare care contin ingrediente modificate genetic. Greenpeace si alte organizatii ecologiste se numara printre principalii oponenti ai utilizarii tehnologiilor genetice in agricultura, folosind ca argument major ideea de “poluare genetica”, care se refera la transferarea unor gene de la culturile modificate genetic la alte plante si microorganisme din mediu.

 

Riscuri ale folosirii Organismelor Modificate Genetic:

Modificarea calitatii nutritionale a alimentelor, ceea ce va conduce la diferente intre alimentele traditionale si cele obtinute din OMG. In alimentatia copiilor este necesara o precautie in ceea ce priveste folosirea OMG.

Toxicitatea potentiala: produsele alimentare care contin in mod natural substante cu caracter toxic, prin modificare genetica si-ar mari potentialul toxic.

Transfer neintentionat de gene la plantele salbatice: plantele transgenice cu rezistenta mare la insecticide si erbicide pot sa se polenizeze cu speciile salbatice si creeaza ierburi greu de eradicat in campul relativ redus al fermelor mici, care sunt inconjurate de plante salbatice.

Alergenitate potentiala: produsele alimentare modificate genetic care contin alergeni, cum ar fi proteinele din arahide, grau, oua, lapte, alune, legume, crustacee, peste, moluste, pot provoca reactii negative la consumatorii susceptibili la alergii.

Rezistenta la antibiotice: la producerea OMG sunt folositi adesea markeri (gene) prin intermediul carora se stabileste reproductivitatea rezistentei la antibiotice a recoltelor ce servesc la hranirea oamenilor si animalelor. Genele marker pot fi transferate la microorganismele care populeaza tractul intestinal la oamenii si animalele care consuma alimentele si respectiv furajele modificate genetic. Aceasta ar conduce la cresterea rezistentei la antibiotice a microorganismelor si implicit la o slabire a starii de sanatate a populatiei.

  

Sfaturi practice pentru sanatatea dumneavostra:

Evitati consumul alimentelor care contin ingrediente modificate genetic, desi acestea sunt mai mari, se altereaza mai greu si arata mai “sanatos”. In spatele aspectului aproape perfect, se ascund adevarati inamici ai sanatatii noastre.

Cititi cu atentie etichetele produselor. Daca gasiti mentiuni de tipul: „Acest produs contine organisme modificate genetic” sau „Amidon modificat din porumb”, renuntati la produs in favoarea altuia, care nu contine astfel de ingrediente.

Nu uitati ca soia, porumbul, cartoful sunt soiurile principale care sunt supuse modificarilor genetice. Atat cat se poate, incercati sa aflati sursa lor de provenienta.

Consumati produse traditionale sau bio.

Orice eticheta are intre 4-5 cifre:

 

– Daca produsul are 4 cifre (de ex. 4021), inseamna ca a fost crescut intr-un mediu normal, dar nu BIO. Produsul insa NU a fost modificat genetic.

 

– Daca produsul are 5 cifre iar prima cifra incepe cu 9 (de ex. 96584), inseamna ca este BIO.

 

– Daca produsul este format din 5 cifre iar prima cifra este 8 (de ex. 86584), inseamna ca acesta a fost modificat genetic.

 

Dragii nostri cititori, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.

 

Articol realizat de Nicoleta Tane

 

http://greenly.ro/viata-eco/adevarul-despre-organismele-modificate-genetic-esti-ceea-ce-mananci

 

///////////////////////////////////////////////////////////

Vesti proaste la sfarsit de octombrie:WWF si IPCC arata ca oamenii isi distrug planeta mai eficient si mai rapid decat era prevazut

 

 

Scris de Magda Baidan   in Aer, Apa, Aşa, da! Aşa, nu!, Biodiversitate, Comunicate de presa, Viata eco  

 

Octombrie  : luna raporturilor cu vești proaste. Mai întâi, raportul IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) privind impactul încălzirii globale de 1,5° C peste nivelurile preindustriale și evoluțiile globale legate de emisiile de gaze cu efect de seră, în contextul consolidării răspunsului global la amenințarea schimbărilor climatice, a dezvoltării durabile și a eforturilor de eradicare a sărăciei. Apoi, Living Planet Report al WWF, care documentează starea planetei – incluzând biodiversitatea, ecosistemele și nevoia de resurse naturale – și efectele acesteia asupra oamenilor și a faunei sălbatice. Publicat de WWF la fiecare doi ani, raportul reunește o varietate de cercetări pentru a oferi o viziune cuprinzătoare asupra „stării de sănătate” a Pământului.

 

Două rapoarte și sute de vești proaste.

 

Vom încerca o prezentare clară a rezultatelor acestora, însă nu ezitați să le consultați direct, pentru mai multe detalii: IPCC și WWF.

 

Încep prin a pune bazele întregii povești subliniind faptul că astăzi, 97% dintre oamenii de știință din domeniu consideră că Pământul se încălzește, și că este din vina oamenilor. Aceasta nu (mai?) este o ipoteză, nici măcar pentru cei mai…sceptici, este o realitate.

 

Povestea schimbărilor climatice aduse de societatea umană începe o dată cu revoluția tehnologică, însă noi nu vom coborî atât de departe în istorie, ci ne vom opri în 1992: anul în care a fost semnată Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, cu ocazia Summitului din Rio. Acesta a fost momentul când un număr considerabil de țări (197 în 2015) au decis că trebuie să „stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care ar împiedica interferența antropică periculoasă în sistemul climatic”.  Cu alte cuvinte, trebuie făcute eforturi pentru a limita impactul oamenilor asupra climei planetei, un impact produs, așa cum știm, de modul nostru de viață (va reamintesc că în 2018, am „consumat” resursele aferente anului în curs pe 1 august si că de atunci traim “pe datorie”).

 

Ei bine, din 1995 până astăzi, părțile semnatare s-au întâlnit anual pentru a discuta progresul (?) făcut în acest sens, iar una dintre cele mai mediatizate întâlniri a fost cea de la Paris (COP 21). Cu această ocazie, a luat naștere Acordul de la Paris, al cărui obiectiv principal a fost de a „întări răspunsul global la schimbările climatice, mențînând o creștere a temperaturii globale în acest secol cu mult sub 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale și continuând eforturile de limitare a creșterii temperaturii până la 1,5 grade Celsius”.

 

Cu toate acestea, trendul nu pare să se schimbe: producem în continuare din ce în ce mai multe gaze cu efect de seră, care sunt corelate cu schimbările climatice. Și, pentru a completă evantaiul de vești proaste, IPCC ne spune în raportul sau din octombrie 2018 că o creștere limitată la 1,5 °C nu este deloc ușor de obținut… și că în plus, acest „best case scenario” prevăzut de COP 21 este, de fapt, dramatic în ceea ce privește efectele asupra naturii și a societății umane.

 

Sute de milioane de vieți sunt în joc, declară raportul, în cazul în care vom avea o încălzire de 1,5 °C – ceea ce va avea loc în 2040 dacă tendințele actuale vor continua.

 

2040 este în 20 de ani.

 

Aproape toate recifurile de corali vor dispărea, incendiile și valurile de căldură ar afecta planetă anual, iar combinația secetă – inundații – temperatură crescută ar duce la o gravă problema de aprovizionare cu alimente.

 

Însă folosirea conditionalului este inutilă: acest scenariu se va produce și va fi o situație fericită: același raport declara că pentru a atinge doar o creștere de 1,5°C, este necesară o transformare atât de profundă a economiei, agriculturii și a vieții la nivel mondial,  încât “nu există un precedent istoric documentat”.

 

Va invit să citiți raportul pentru mai multe detalii.

 

Al doilea apel la trezire a fost dat de WWF, care a abordat problema impactului stilului de viață uman asupra faunei sălbatice. După cum probabil știți, viață pe Pământ a trecut prin 5 mari extinctii cunoscute, fiecare fiind responsabilă pentru dispariția unui procent considerabil din viață pe Terra la momentul respectiv.  Ne confruntăm astăzi cu a șasea extincție de masă, a cărei responsabilitate revine oamenilor. Va invit să citiți primele capitole din Sapiens – o scurtă istorie a umanității pentru a va clarifica relația între venirea (istorică și repetată a) Homo Sapiens într-un punct geografic și schimbările majore ce au afectat biodiversitatea locală.

 

Raportul arată că societatea umană este responsabilă pentru declinul populațiilor de specii sălbatice cu 60%… față de 1970! În doar 40 de ani. Aveți acces la datele care au stat la baza raportului aici.

 

“Dacă ar fi existat o scădere cu 60% a populației umane, această ar echivala cu golirea Americii de Nord, a Americii de Sud, a Africii, a Europei, a Chinei și a Oceaniei. Această este amploarea efectelor noastre. “ (Mike Barrett, director executiv al științei și conservării la WWF)

 

Unul dintre exemplele cunoscute este cel al albinelor și al scăderii populației lor că urmare a utilizării pesticidelor și a altor chimicale. Un raport al Uniunii Europene arată pierderi de colonii de până la 20% într-o singură iarnă. Albinele sunt responsabile cu polenizarea a circa 80% dintre culturile necesare oamenilor, iar o deteriorare accentuată a populațiilor de albine va duce inevitabil la probleme legate de producția de hrană și de alte bunuri bazate pe plante.

 

Însă acesta este un exemplu cunoscut și care ne afectează foarte direct. Circuitele naturale și relațiile complexe dintre componentele mediului, sau cele dintre diferitele specii de animale și plante sunt afectate de activitățile umane într-o măsură mai mare decât cea așteptată până acum câțiva ani (când, de exemplu, încălzirea cu 2 grade era prevăzută pentru anul 2100, nu pentru 2040). Și toate acestea se reflectă în viață noastră, a speciei umane. Societatea umană, cu luxurile și avantajele sale, este bazată în întregime pe natură. Avem în continuare nevoie de aceste resurse pentru a supraviețui și a prospera. Alternativă este probabil de găsit și de învățat în celelalte 5 mari extincții de pe Terra: până la urmă, planeta supraviețuiește. Speciile care trăiesc pe ea, nu neapărat.

 

http://greenly.ro/apa/vesti-proaste-de-sfarsit-de-octombriewwf-si-ipcc-arata-ca-oamenii-isi-distrug-planeta-mai-eficient-si-mai-rapid-decat-era-prevazut

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////

Curiozități despre Stalin. De ce avea semne pe față și cum a decis să-și lase fiul să moară?

Ana-Maria

Curiozități despre Stalin. De ce avea semne pe față și cum a decis să-și lase fiul să moară?

Mulți istorici susțin că că politica globală ar fi fost diferită în secolul al XX-lea dacă Iosif Stalin, dictatorul rus, nu ar fi fost prin preajmă.

 

 

 

În timpul său ca lider sovietic, el a supravegheat victoria Aliaților împotriva Germaniei naziste și înrăutățirea relațiilor dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite. Stalin este, de asemenea, considerat unul dintre cei mai periculoși lideri totalitari din istorie, excesele sale violente adesea comparate cu cele ale Fuhrerului, scrie History Hit.

 

Curiozități despre Stalin

Variola în copilărie i-a lăsat cicatrici durabile și o deformare

 

Născut în sărăcie în 1879 dintr-un tată cizmar alcoolic și o mamă spălătoreasă, Stalin a luat variolă la vârsta de șapte ani și a rămas cu urme pe față și cu un braț stâng ușor deformat. A fost hărțuit de alți copii, în timp ce a avut de suportat și bătăile din partea tatălui său.

 

Este adevărat că Stalin a creat o insulă pe care a populat-o cu ruși ce au devenit canibali?

Este adevărat că Stalin a creat o insulă pe care a populat-o cu ruși ce au devenit canibali?

Cine a fost Stalin? Cum a influențat politica comunistă?

 

 

Mama lui l-a trimis la studii pentru a deveni preot

 

În decembrie 1895, mama lui Stalin l-a trimis la un seminar din capitala georgiană Tiflis (actualul Tbilisi). Totuși, s-a răzvrătit împotriva studierii scripturilor, citind în schimb scrierile lui Karl Marx și alăturându-se unui grup socialist local. În cele din urmă a devenit ateu, iar în 1899 a fost exclus din seminar pentru că nu a participat la examene.

 

 

 

Numele său de război înseamnă „omul mâinii de oțel”

 

Stalin s-a născut Ioseb (Iosif) Besarionis dze Jughashvili. Dar, ca și alți revoluționari ruși, inclusiv Vladimir Lenin, a adoptat mai târziu pseudonimul sub care este cel mai cunoscut acum.

 

La un moment dat a locuit la Kremlin cu Lenin și Leon Troțki

 

După Revoluția din octombrie 1917, cei trei bărbați au devenit parte dintr-un grup informal care conducea noul guvern bolșevic. Acest grup a fost completat de Yakov Sverdlov, deși a murit un an mai târziu.

 

Când guvernul s-a mutat de la Petrograd (fostul Sankt Petersburg) la Moscova în martie 1918, din cauza războiului mondial în curs, s-a mutat la Kremlin. Și acolo locuiau toți cei patru bărbați.

 

A devenit dictatorul de facto al Uniunii Sovietice

 

Când Lenin a murit în 1924, a fost succedat de Alexei Rykov ca președinte al Consiliului Comisarilor Poporului și, prin urmare, șef al guvernului. Stalin, între timp, a rămas secretar general al Partidului Comunist. Dar el a început imediat să se promoveze drept adevăratul succesor politic al lui Lenin.

 

Până la sfârșitul anilor 1920, el s-a impus ca lider suprem al partidului, deși există unele dezbateri cu privire la momentul în care sistemul sovietic de guvernare a evoluat de la o oligarhie la o dictatură sub Stalin.

 

Și-a dezvoltat propriul marxism

 

La fel ca Lenin înaintea lui, Stalin a avut propria sa interpretare a marxismului. În cazul lui Stalin, această interpretare a fost foarte naționalistă și axată pe construirea Uniunii Sovietice mai degrabă decât pe revoluția globală.

 

El a supravegheat industrializarea țării

 

De teamă că va eșua comunismul dacă Uniunea Sovietică nu s-ar moderniza, de la sfârșitul anilor 1920 Stalin a început să inițieze o serie de planuri brutale pe cinci ani de industrializare a țării încă aproape feudale. Sub conducerea sa, producția de cărbune, petrol și oțel a crescut exponențial, iar țara a cunoscut o creștere economică uriașă. Dar aceste câștiguri au avut un cost uman imens.

 

Oamenii au fost forțați să-și părăsească casele pentru a lucra în fabrici unde lucrau în condiții groaznice, iar cei care au refuzat au fost uciși. Se crede că cel puțin 5 milioane de oameni au murit în timpul acestui proces de industrializare.

 

El a ordonat masacrul de la Katyn din 1940

 

Stalin a fost, cu siguranță, unul dintre cei mai nemiloși lideri politici din istorie. Milioane de oameni și-au pierdut viața din ordinul său. Printre morți se numără cei 22.000 de prizonieri de război polonezi care au fost executați de poliția secretă sovietică în aprilie și mai 1940. Uniunea Sovietică a acuzat inițial naziștii pentru crime și abia în 1990 și-a recunoscut responsabilitatea.

 

Copilul lui cel mare a murit într-un lagăr de concentrare nazist

 

 

 

Fiul lui Stalin din prima căsătorie, Yakov, a fost soldat în Armata Roșie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost fie capturat, fie predat în etapele inițiale ale invaziei germane a Uniunii Sovietice. Naziștii au propus să-l elibereze printr-un schimb de prizonieri.

Germanii îl doreau pe mareșalul Friedrich von Paulus la schimb, dar Stalin a refuzat. „Nu schimb un mareșal pe un soldat”, a spus Stalin. Yakov s-a sinucis în lagărul de concentrare Sachsenhausen în anul 1943.

 

https://www.shtiu.ro/curiozitati-despre-stalin-de-ce-avea-semne-pe-fata-si-cum-a-decis-sa-si-lase-fiul-sa-moara-118998.html

 

//////////////////////////////////////////////////////////////

Lumea vocifereaza,dar URS-ul isi vede de praduiala …”Turmei” -AUR, singurul partid parlamentar din România care nu a avut nicio reacție după ce Rusia a recunoscut independența regiunilor separatiste ucrainene –

 de Oana Voicu

 

 

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) este singurul partid parlamentar din România care până acum nu a avut nicio poziție vizavi de decizia Rusiei de a recunoaște independența regiunilor separatiste din estul Ucrainei. Toate celelalte partide au condamnat gestul și discursul de luni al președintelui Vladimir Putin și au vorbit despre solidaritatea și sancțiunile pe care Occidentul le va impune Moscovei. Totul, în contextul în care există speculații, la care au început să se refere timid și unii politicieni, că AUR primește finanțare chiar din Moscova, potrivit B1.

 

Amintim că, luni, președintele rus Vladimir Putin a recunoscut independenţa regiunilor ucrainene separatiste proruse Lugansk şi Doneţk. În plus, el a ordonat trupelor ruse să intre în aceste teritorii.

 

Reacțiile partidelor din România după decizia Rusiei de a recunoaște regiunile separatiste ucrainene

 

„Rusia încalcă prin mișcările sale violente toate regulile dreptului internațional. Este o decizie care va determina o și mai puternică întărire a flancului estic și a zonei Mării Negre. O decizie irațională care va crea un front comun al NATO și UE, inclusiv în ceea ce privește aplicarea unor sancțiuni semnificative. România rămâne solidară cu Ucraina. Românii sunt în siguranță sub umbrela NATO”, a transmis Marcel Ciolacu, președintele PSD.

 

O reacție similară a avut și Florin Cîțu, liderul PNL: „Condamnăm ferm recunoaşterea de către Rusia a regiunilor Doneţk şi Lugansk ca fiind independente. E o încălcare flagrantă a legislaţiei internaţionale şi va atrage cel mai dur răspuns din partea comunităţii internaţionale. România susţine suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei”.

 

„USR condamnă decizia lui Vladimir Putin. Un lider autoritar încearcă să schimbe ordinea de securitate din Europa prin violență. Sancțiunile drastice sunt un răspuns necesar al Europei în această situație. Fiecare țară are dreptul să-și stabilească propriul destin. Este inacceptabil ca un stat să dicteze altuia – sub amenințarea armelor – ce să facă sau ce să nu facă” – e parte din mesajul lui Cătălin Drulă, președintele interimar al USR.

 

Ludovic Orban, președintele partidului Forța Drepată, a subliniat, la rândul său, că Parlamentul României are obligaţia să adopte o declaraţie clară de condamnare a acţiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

 

„Considerăm iresponsabilă decizia Moscovei de a recunoaşte independenţa celor două regiuni separatiste din estul Ucrainei. Forţele armate ruse nu au intrat pe teritoriul Ucrainei pentru menţinerea păcii, ci pentru a ocupa agresiv teritorii din Ucraina”, a comunicat și Kelemen Hunor, președintele UDMR.

 

O reacție după discursul lui Vladimir Putin a avut și Eugen Tomac, liderul PMP: „Dacă de data acesta va fi lăsat din nou să deseneze harta Europei fără un răspuns pe măsura, ar fi complet greșit și de neiertat”.

 

Mesajul președintelui Klaus Iohannis după anunțul lui Putin

 

O reacție a avut și președintele Klaus Iohannis, încă de luni seară.

 

„România condamnă cu fermitate recunoașterea de către Federația Rusă a «independenței» autoproclamatelor republici separatiste din Donețk și Luhansk, părți componente ale Ucrainei. Acest act reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internațional, a suveranității și integrității teritoriale ale Ucrainei”, a transmis șeful statului român.

 

Iohannis a punctat apoi că decizia „lipsită de responsabilitate” a Rusiei trebuie sancționată „ferm, imediat și fără echivoc”.

https://psnews.ro/aur-singurul-partid-parlamentar-din-romania-care-nu-a-avut-nicio-reactie-dupa-ce-rusia-a-recunoscut-independenta-regiunilor-separatiste-ucrainene-630012/

 

///////////////////////////////////

 

Protejarea ficatului cu ajutorul plantelor amare; Cel mai eficient sirop de tuse fabricat in casa; Plante utile in ameliorarea crizelor biliare; Planta care te ajuta sa slabesti; Riscurile la care te expui atunci cand consumi alimente prajite; Rezultate incredibile pentru sanatate oferite de catre dieta cu usturoi; Boli provocate de igiena orala precara; Tratamente naturiste pentru anemie;Ce trebuie sa stim despre apele minerale; Marele dusman nevazut din casa ta; Modalitati naturale de prevenire a meningitei; Cum tratam pecinginea cu coacaze; Specia de gaini care face ouaa nticancer; Lista alimentelor care imbunatatesc memoria…  Cele 8  beneficii ale usturoiului…Bautura naturala care ar vindeca gripa……….. Cultura marului, parului si gutuiului; Cultura protejata a capsunului; Soiul care a cucerit Europa

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Lista alimentelor care imbunatatesc memoria

  

Daca creierul nostru era un calculator, era de ajuns sa schimbam hard discul pentru a mari memoria. Insa creierul omenesc este mult mai complex decat oricare masinarie si imbunatatirea memoriei nu e un lucru usor. Nu conteaza ce varsta ai, sunt un sir de lucruri pe care le poti face pentru a-ti atinge telul dorit. Super alimente pentru memorie si creier. Unul din pasii importanti spre o memorie buna este alimentatia sanatoasa. Studiile au aratat ca fructele si legumele ajuta enorm la acest lucru. Iata cateva dintre alimentele pe care ar trebui sa le incluzi in regimul tau zilnic:

 

 

 

Verdeturile: Legumele verzi cum sunt mazarea, spanacul, varza, broccoli, fasolea si ceapa verde, ierburile ca patrunjelul si mararul sunt bogate in vitamina B si fier, extrem de importante pentru o memorie buna.Vitamina B protejeaza nervii de homocistina, hormonul a carui productie creste cu varsta si poate afecta celulele nervoase, ducand la pierderi de memorie.

 

Fructele si legumele rosii: Merele rosii, capsunele, rosiile si ardeiul rosu, toate obtin culoarea de la un nutrient numit licopen. Acest nutrient reduce efectele radicalilor liberi si ajuta la imbunatatirea memoriei. De asemenea, el ajuta la prevenirea prostatei,cancerului, bolilor de inima si anumitor afectiuni ale pielii cauzate de soare.

 

Fructele si legumele violete: Fructele si legumele de culoare violeta, cum sunt afinele, vinetele, varza rosie, prunele, toate contin antioxidantii puternici, numiti antocianine. Acestia ajuta memoria prin prevenirea degradarii celulare, care poate provoca orbirea si pierderea memoriei pe termen scurt. De asemenea, bogate in vitamine si nutrienti necesari sunt laptele, branza, nucile, carnea de pui, ouale, painea de secara/neagra, cerealele si, desigur, pestele. Toate aceste alimente trebuie neaparat incluse in regimul alimentar, daca vreti ca la 50 de ani sa aveti o memorie la fel de buna ca la 20.

 

Somnul odihneste nu doar corpul dar si mintea: Culca-te cam la aceeasi ora in fiecare zi; Nu manca si nu bea multe lichide inainte de culcare; Evita nicotina si cofeina; Aeriseste incaperea. Oxigenul este foarte important pentru imbunatatirea memoriei scurte; Alege o perna si o saltea confortabila; Daca ai un serviciu de noapte, odihneste-te in prima parte a zilei.

 

Cateva remedii si sfaturi vechi de cand lumea: Repetitia este mama invataturii; Practica exercitii zilnice. Chiar si cele mai simple jocuri sunt deja un exercitiu pentru creier; Ruguma 7-8 migdale zilnic, acestea la fel imbunatatesc memoria; Scufunda 7 migdale in apa si lasa-le peste noapte, curata-le de coaja si fierbe-le cu un pahar de lapte. Bea laptele zilnic;

Prepara o mixtura din o 1 lingurita de miere cu 1/8 lingurita de scortisoara in fiecare seara; inghite un amestec din o lingurita chimen praf si miere de doua ori pe zi; Evita stresul. E inamicul cel mai mare al memoriei.

 

 

///////////////////////////////////////

Specia de gaini care face oua anticancer

 

 

Laboratorul din Marea Britanie care a creat-o pe oaia Dolly – primul animal clonat – anunta o noua reusita. Cercetatorii au obtinut gaini modificate genetic care fac oua cu medicamente anticancer incluse.

 

Savantii au introdus gene umane in partea ADN-ului pasarilor responsabila de crearea albusului. Astfel, gainile modificate genetic fac oua cu o cantitate foarte mare din doua proteine, una cu un puternic efect anticancer si alta care stimuleaza repararea tesuturilor. Concentratia din trei oua este similara unei doze de medicament, noteaza digi24.ro.

 

 

 

Cercetatorii britanici au estimat ca serul produs din acest albus ar putea fi si de 100 de ori mai ieftin decat unul produs in laborator. De asemenea, o ferma de pasari este mult mai ieftina decat o fabrica de medicamente, au mai afirmat savantii. Totusi, substantele sintetizate din ouale anticancer nu sunt atestate pentru uz uman. A.M.

///////////////////////////////////////

 

Tratamente naturiste pentru anemie

 

 

La barbati concentratia de hemoglobina trebuie sa fie intre 130-160 g/l ( nu este bine sa scada sub 130 g/l) , iar la femei trebuie sa fie cuprinsa intre 120-140 g/l ( nu trebuie sa fie mai mica de 120 g/ l). Organismul omului contine cca. 900g. de hemoglobina din care fierul reprezinta 0,34% din totalul hemoglobinei, 4% este hemul si restul este globina.

 

Ca de obicei, pe primul loc in topul recomandarilor se situeaza alimentatia deoarece aceasta are influenta aportul de fier si de vitamina B12. Nutritionistii recomanda sa ai o alimentatie diversificata bogata in cereale, verdeturi proaspete, fructe, sucuri naturale, paine neagra, mere, hrisca dar si in carne oua, peste. Asta deoarece fierul, desi se gaseste atat in produse de origine animala (ficat, carne, peste, oua) cat si in cereale, legume, leguminoase, paine, fructe si fructe de padure, este mult mai bine absorbit de organism daca provine din produse de origine animala (23-30 %) decat din cele vegetale ( 5- 10 %). Vitamina C ajuta la asimilarea fierului in organism de aceea este bine sa mananci fructe sau sa bei zilnic sucuri naturale din fructe, bogate in vitamine.

 

 

 

Pe de alta parte, trebuie sa eviti sau sa reduci consumul de ciocolata, cafea, faina de grau, branza si lapte condensatdeoarece inhiba procesul de absorbtie al fierului in organism. Aminteste-ti ca in perioada in care iei pastile de fier (numai la recomandarea medicului) sa eviti o dieta bogata in produse ce contin Calciu ori amana administrarea de tablete de calciu deoarece calciu blocheaza absorbia in organism a fierului. Consuma carne, drojdie de bere, oua, produse lactate si peste pentru ca aceste alimente sunt bogate in B12.

 

Laptisorul de matca exercita o importanta actiune eritropoietica, intensificand procesul de formare al globulelor rosii, eliminand defectele morfologice ale hematiilor si prevenind procesele anormale de distructie ale acestora. Este de preferat ca laptisorul de matca sa se administreze in forma cruda – 2-5 g pe zi, timp de o luna, cu pauza de 10-14 zile intre cure.

 

Dintre plante medicinale, cele mai indicate plante in tratarea anemiei sunt : Papadia este una dintre cele mai importante mijloace de combatere a anemiei. 10-15 de picaturi de tinctura de la un sfert de cana de apa, inainte de fiecare masa. Papadia contine mai mult fier , potasiu , acid folic , caroten si vitamina B12 decat orice alta planta . De asemenea, faciliteaza absorbtia fierului din alte alimente . Este utila in lupta contra deficitului de fier, acid folic si B12!!!!

 

Urzica este o alta planta frecvent recomandata pentru persoanele anemice . Pe langa fierul si vitamina C ( care ajuta corpul sa absoarba fier ), clorofila acestei plante este buna pentru eliminarea anemiei feriprive . Puteti combina cele 2 plante preparand o bautura tonica dupa cum urmeaza: macerati timp de doua saptamani 100 grame de urzica si 100 grame de radacina de papadie intr-un litru de vin rosu. Strecurati amestecul si beti un pahar de vin pe zi. Acest tratament naturist poate ajuta in combaterea anemiei dar este clar ca nu este recomandat copiilor, femeilor insarcinate sau persoanelor care sufera de afectiuni ce interziv alcoolul.

 

Sfecla rosie este utila deoarece sucul de sfecla contine: potasiu, fosfor, calciu, sulf, iod, fier, cupru, carbohidrati, proteine, grasimi, vitamina B1, B2, B3 (niacin), B6 si vitamina P. Datorita continutului ridicat de fier, sfecla ajuta la formarea celulelor rosii. Sucul de sfecla rosie consolideaza organismul, dandu-i putere si rezistenta; aceasta fiind un remediu indicat mai ales copiilor si adolescentilor.

 

Migdale :contin 1,15 mg cupru la 100 mg. Cuprul impreuna cu fierul si vitaminele actioneaza ca un catalizator in sinteza hemoglobinei, deci migdalele constituie un remediu folositor in tratarea anemiei.

Pentru un tratament eficient se recomanda ca 7 migdale sa fie inmuiate in apa timp de aproximativ 2 ore, dupa care de decojesc si se piseaza pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta trebuie consumata o data pe zi, dimineata, timp de 3 luni.

 

Semintele de susan negru sunt bogate in fier, motiv pentru care sunt eficiente in tratarea si prevenirea anemiei. O lingurita cu seminte sunt lasate la inmuiat timp de cateva ore intr-un pahar cu apa fierbinte, dupa care sunt sunt puse intr-o ceasca cu lapte si se indulceste cu zahar. Emulsia trebuie consumata zilnic de catre pacientul cu anemie. Spirulina este iarasi o planta care te poate ajuta pentru ca imbunatateste functionarea maduvei osoase si este si bogata in fier.

 

Catina: se ia pulbere de catina, cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi, in cure de cate o luna. Este dificil sa gasesti combinatia de planta medicinale care sa functioneze pentru toata lumea datorita faptului ca anemia poate avea cauze diferite de la persoana la persoana. Cu toate acestea exista aceste plante capabile sa-ti ofere ajutor daca ai rabdare si indrumare specializata pentru a gasi combinatia corecta pentru tine !

 

 

///////////////////////////////////////

Boli provocate de igiena orala precara

1

 

 

Ai putea crede ca cea mai grava consecinta a unei sanatati precare a dintilor este pierderea acestora sau momente dureroase pe scaunul dentistului. Totusi studii recente au legat bolile cavitatii bucale cu diverse afectiuni cum ar fi diabetul, bolile de inima, atacurile cerebrale, nasterea prematura, osteoporoza. In cele mai multe cazuri nu este clara nici natura legaturii si nici cat de puternica este aceasta, dar pe ansamblu arata cat de importanta este sanatatea dintilor pentru sanatatea intregului organism.

 

 

 

In cavitatea bucala „traiesc” intre 60 si 70 de tipuri de bacterii care sunt responsabile cu dezvoltarea placii bacteriene (unele dintre bacterii, cum sunt germenii anaerobi, sunt responsabili de patologia gingivala altele, cum sunt streptococii si lactobacilii, favorizeaza aparitia si dezvoltarea cariilor). Daca nu sunt indepartate zilnic, o parte din acestea pot fi preluate de mancare ori apa si ajung in fluxul sanguin localizandu-se in diverse parti ale copului. Pe de alta parte, bacteriile care se aduna pe dinti fac gingiile predispuse la infectii. Atentionat, sistemul imunitar reactioneaza si se mobilizeaza pentru a inlatura infectia, motiv pentru care gingiile se imflameaza. Daca infectia nu este controlata, inflamatia va continua si, in timp, substantele chimice care ii sunt asociate, vor eroda gingiile si structura osoasa care sustine dintii. Rezultatul ? Instalarea parodontitei, o boala grava a gingiilor.

 

Parodontita poate provoca daune si in restul corpului. Cea mai puternica dintre toate conexiunile dintre gura si corp, este cea dintre parodontita si diabet, fiind o relatie cu dublu sens. Pe de o parte, inflamarea care incepe in gura pare a slabi capacitatea organismului de a controla nivelul de zahar din sange. Persoanele cu diabet au probleme de prelucrare a zaharului din cauza lipsei de insulina, hormonul care transforma zaharul in energie. Parodontita afecteaza capacitatea organismului de a utiliza insulina dearece infectiile determina organismul sa produca proteine numite citokine care cresc rezistenta la insulina.

 

Pe de alta parte, nivelul ridicat de zahar din sange ofera conditii ideale ca infectiile sa se dezvolte, inclusiv infectiile gingiilor. Se stie ca diabetul zaharat necontrolat afecteaza mecanismul de vindecare al organismului, ceea ce face mai greu de controlat parodontita. Sunt voci care spun ca parodontita are un rol direct in cresterea riscului de boli de inima deoarece inflamatia din gura provoaca inflamatii ale vaselor de sange, fapt ce creste riscul de atac de cord. Pe de o parte, inflamarea vaselor de sange permite scadearea volumului de sange care se deplaseaza intre inuma si restul corpului si cresterea tensiunii arteriale. Pe de alta parte, exista riscul ca bunati de grasime sa se desprinda de pe peretii vaselor de sange si sa calatoareasca catre inima sau creier provocand un atac de cord sau unul cerebral.

 

Datele statistice par sa sustina aceste opinii. Pana la 91 % dintre pacientii cu boli de inima au parodontita, comparativ cu 66 % dintre persoanele cu nici o boala de inima. Cele 2 boli au mai multi factori de risc in comun, cum ar fi: fumatul, dieta nesanatoasa si excesul de greutate. Mai multe studii au aratat ca exista o legatura de cauzalitate intre parodontita si osteoporoza. Osteoporoza este o boala caracterizata de scaderea masei osoase si de modificarile micro arhitecturale din os, care duc la cresterea fragilitatii oaselor. Agentii patogeni ai parodontitei provoca inflamatii ale gingiei, care se numeste gingivita. Cand se produce distrugerea tesutului parodontal sipierderea de os alveolar se instaleaza parodontita. Deoarece atat osteoporoza cat si bolile parodontale sunt boli osoase distructive, s-a emis ipoteza ca osteoporoza poate fi un factor de risc pentru progresia bolii parodontale. Se pare ca exista o predispozitie spre pierderea osului alveolar la persoanele care sufera de osteoporoza, ceea ce face ca osteoporoza sa fie considerata factor de risc pentru parodontita.

 

Bolile gingiilor si nasterea prematura este o alta legatura. Daca o femeie este insarcinata si sufera de afectiuni gingivale, cresc sansele ca nou-nascutul sa se nasca prea devreme si sa aibe o greutate mica la nastere. Nici in acest caz nu s-a descoperit legatura dintre aceste doua aspecte. Inflamatia subiacenta sau infectia poate fi de vina. Sarcina si modificarile hormonale par a agrava problemele de la nivelul gingiilor. Femeile insarcinate trebuie sa discute cu medicul stomatolog pentru a afla cum trebuie sa se protejeze pe ele, dar si pe bebelusul lor.

 

Si nu se opreste aici. Sunt specialisti care spun ca exista o legatura intre igiena orala precara si cancer, desi o legatura cauzala directa nu a putut fi stabilita in mod cert. S-au identificat cateva cazuri de osteonecroza (degradarea osului) a maxilarului la pacientii cu cancer osos ( sau alte forme de cancer care s-au raspandit in oase) carora li se administra intravenos bifosfanati. Simptomenle osteonecrozei maxilarului includ dinti mobilizati, durere si tumefiere a maxilarului, infectii ale gingiilor si indecare inadecvata a gingiilor.

 

///////////////////////////////////////

Rezultate incredibile pentru sanatate oferite de catre dieta cu usturoi

 

 

Aroma puternica a usturoiului stimuleaza centrul de satietate de la nivelul creierului, determinand astfel instalarea mai rapida a senzatiei de satietate. Mai exact, usturoiul reduce apetitul alimentar prin cresterea senzitivitatii creierului la leptina-hormonul care regleaza metabolismul si apetitul. In plus, usturoiul stimuleaza productia de norepinefrina, un neurotransmitator care are rolul de a intensifica metabolismul. Vezi cum te ajuta usturoiul sa ai un abdomen plat.

 

 

 

Dieta cu usturoi este una simpla, care nu impune un regim alimentar special. Iata cum se tine:

 

Se iau 8 catei mari de usturoi, se curata, se zdrobesc intr-un mojar de lemn sau pe un tocator de lemn, apoi se amesteca cu 250 g miere de albine si 500 ml otet de mere si se baga intr -un borcan de 800 g, inchis cu capac. Compozitia se lasa trei zile la rece , in camara, amestecandu-se de doua- treiori pe zi, cu o lingura de lemn.

 

Dupa cele trei zile, se ia cate o lingura dimineata si alta seara. Un borcan va ajunge o luna. Cand se termina, preparati o cantitate noua si continuati dieta. Efectul usturoiului nu dauneaza stomacului, fiind compensat de cel al mierii. Primele rezultate vizibile apar dupa o luna de cura de slabire cu usturoi. sursa: clickpentrufemei.ro

 

///////////////////////////////////////

Riscurile la care te expui atunci cand consumi alimente prajite

 

 

Consumul regulat de mancare prajita a fost asociat, intr-un studiu realizat asupra populatiei Statelor Unite, cu un risc ridicat de deces printre femeile mai batrane aflate la menopauza. Cercetatorii americani de la mai multe institutii de cercetare au scos la iveala intr-un nou studiu publicat in The BMJ ca reducerea consumului in special de pui si peste prajit poate avea un efect pozitiv asupra sanatatii, scrie descopera.ro, care citeaza Science Daily.

 

Acestia au folosit datele din chestionare cu privire la dietele a 106.966 de femei, cu varstele intre 50 si 79 de ani, care au facut parte din proiectul WHI (Women’s Health Initiative) intre anii 1993 si 1998, urmat de un alt studiu in 2017. In acest interval de timp, au avut loc 31.588 de decese, 9.320 de morti asociate cu probleme cardiace, 8.378 cauzate de cancer si 13.880 de decese din alte cauze.

 

 

 

Cercetatorii au evaluat consumul total si specific de diferite mancaruri prajite si au mai luat in considerare si alti factori precum stilul de viata, calitatea generala a dietei, nivelul de educatie si venitul. In final, expertii au gasit ca mancatul in mod regulat al alimentelor prajite a fost asociat cu un risc crescut de deces din orice cauza, dar mai ales in urma afectiunilor cardiace.

 

Totusi, cercetatorii nu au gasit nicio dovada ca mancarea prajita duce la cresterea riscului aparitiei cancerului. De asemenea, studiul a scos la iveala ca femeile care consumau mancaruri prajite mai des erau de obicei mai tinere, nu erau albe, aveau un nivel de educatie mai scazut si un venit mai mic. Mai mult, multe dintre ele erau fumatoare, faceau exercitii fizice mai rar si aveau o dieta mai precara din punct de vedere calitativ. A.M.

 

 

///////////////////////////////////////

Planta care te ajuta sa slabesti

 

 

Micile fructe cu parfum de rasina sunt de mare ajutor celor care vor sa slabeasca. Au un puternic efect de stimulare a diges­tiei, a meta­bo­lismului si a elimi­na­rii toxinelor. De asemenea, sunt un re­mediu eficient pentru eliminarea apei in exces din tesuturi, problema des intalnita la persoanele care au kilo­grame in plus.

 

Iata cum se utilizeaza:

 

Infuzie de ienupar – 200 ml de apa clocotita se toarna peste 2 lingu­rite cu boabe de ienupar uscate si ma­runtite. Se acopera si se lasa la infu­zat 20 de minute. Se iau 4 linguri cu infuzie pe zi, intre mese.

 

 

 

Boabe de ie­nu­par – in prima zi consumati pe sto­macul gol 4 boa­be de ienupar us­cate si zdrobite (in mojar). Cresteti portia zilnica cu cate o boaba, pana in ziua a 12-a, cand veti lua 15 boa­be. In urmatoarele zile micsorati in fiecare zi doza cu cate o boaba, pana ajungeti la 4 boabe. In cele 23 de zile de dieta nu aveti voie carne, me­ze­luri, precum si alimente cu continut mare de grasime (prajite, conserva­te).

 

Tinctura de ienupar – se ga­seste la plafaruri si in magazinele na­turiste sau se poate prepara acasa, astfel: 200 g de boa­be de ienupar us­cate si maruntite se pun la macerat in 200 ml de alcool alimentar de 70-90 de grade, timp de 14 zile, intr-un reci­pient de sticla er­me­tic inchis. Se stre­coara si se iau cate 20 de picaturi pe stomacul gol, de 3 ori pe zi, timp de 3 saptamani. Dupa o pauza de 4 sap­tamani, trata­mentul se poate relua. Daca aveti inflamatii ale cailor urinare, evitati tratamentele cu ie­nupar. sursa: formula-as.ro

 

 

///////////////////////////////////////

Plante utile in ameliorarea crizelor biliare

2

 

 

Bila este responsabila de emulsionarea grasimilor din organism, mareste absorbtia lipidelor si ajuta la extragerea substantelor solubile în grasime, precum vitaminele A, D, E si K. Criza de bila sau dischinezia biliara apare atunci cand organismul este suprasolicitat din cauza consumului excesiv de grasimi, tutun si alcool, cele mai frecvente simptome fiind durerile în partea dreapta a abdomenului, sub nivelul coastelor, gust amar, greturi, varsaturi (cu o senzatie de amareala în gura), arsurile în partea superioara a abdomenului (cuprinsa între coaste si ombilic), lipsa poftei de mancare, iritabilitate crescuta, astenie fizica sau intelectuala si balonari.

 

 

 

Pentru a preveni, diminua si elimina simptomele, puteti consuma: – salvie, sub forma de infuzie (o lingurita de frunze uscate si maruntite la o cana cu apa fierbinte), cate 2 cani pe zi. Are proprietati antiinflamatorii, antiseptice si sedative. Este contraindicata femeilor însarcinate sau care alapteaza; – galbenele, sub forma de infuzie (2 lingurite de flori uscate la o cana de apa fierbinte), cate 1-2 cani pe zi. Are proprietati sedative, antiinflamatorii, stimuleaza secretia de bila si eliminarea ei. Este contraindicata femeilor însarcinate sau care alapteaza; – maces, sub forma de infuzie (o lingura de fructe se adauga la o cana cu apa clocotita se lasa la infuzat jumatate de ora), cate 2 cani pe zi. Are efect detoxifiant, elimina toxinele din ficat si stimuleaza secretia de bila; – sunatoare, sub forma de infuzie (o lingurita de planta se adauga la o cana de apa fierbinte si se lasa la infuzat 15 minute), cate 2-3 cani pe zi. Are efect antidepresiv, antiviral, antiinflamator, diuretic, antiseptic, astringent si cicatrizant. Este contraindicata persoanelor aflate sub tratament cu anticonceptionale, antidepresive sau anticoagulante; – ridiche neagra, sub forma de suc (o cana de suc proaspat se amesteca cu jumatate de cana de miere de albine), cate 3-6 linguri pe zi, între mese. Are efect detoxifiant, depurativ, energizant, imunostimulator, mineralizant, stimuleaza secretia de bila. Este contraindicata persoanelor care au calculi biliari sau afectiuni ale tiroidei.

 

////////////////////////////////////////

Cel mai eficient sirop de tuse fabricat in casa

 

 

Ananasul contine bromelaina, o enzima cu proprietati anti-inflamatorii. Acesta lupta împotriva infectiilor, ucigand bacteriile. Astfel, sucul de ananas proaspat poate suprima tusea de cinci ori mai eficient decat un sirop de tuse conform celor de la curejoy.com. O cana de suc ​​de ananas contine aproape 50% din necesarul zilnic de vitamina C. Acest nutrient valoros lucreaza pentru a pune în aplicare utilizarea enzimelor vitale în organism ceea ce regleaza metabolismul si conversia de energie.

 

 

 

Sucul de ananas contine, de asemenea, un nivel ridicat de mangan, un mineral care ajuta în special la formarea sanatoasa a tesutului conjunctiv si oaselor. Manganul ajuta la absorbtia calciului, metabolizarea carbohidratilor si a grasimilor. Bromelaina are si alte efecte, nu doar asupra tractului digestiv. De fapt, bromelaina este adesea cunoscuta ca un anti-inflamator natural pentru artrita. Capsulele avand în compozitie bromelaina sunt unele dintre cele mai populare suplimente din Germania, unde enzima este aprobata pentru tratamentul inflamatiei nasului si a sinusurilor în cazul interventiilor chirurgicale.

 

Daca aveti una dintre multele tipuri de tuse persistenta si nu este ceva mai grav, cum ar fi pneumonia, puteti opta pentru un suc de ananas în loc de sirop de tuse. Nu doar ca este mai putin costisitor, dar, cel mai important, nu are nici substante chimice toxice si continand în schimb nutrientii care te vor ajuta în lupta cu raceala.

 

Un pahar de suc de ananas ajuta la calmarea durerii din gat si ajuta organismul sa expulzeze mucusul cu usurinta. Mucusul gros în plamani sau în sinusuri poate cauza spasme aparent fara sfarsit de tuse, stranut si infectii dureroase. Într-un studiu, ale caror rezultate au fost publicate în 2010 în „Der Pharma Chemica”, cercetatorii au încercat sa gaseasca tratamente benefice pentru pacientii care au tuberculoza, o boala infectioasa cauzata cel mai des de Mycobacterium tuberculosis. Ei au descoperit ca un amestec de suc ​​de ananas crud, piper, sare si miere administrat pacientilor în fiecare zi a ajutat la dizolvarea mucusului din plamani.

 

Într-un studiu ulterior, s-a constatat ca extractele de ananas proaspat ar putea reduce mucusul de cinci ori mai rapid decat siropurile de tuse. Pacientii s-au recuperat de 4.8 ori mai rapid si au prezentat o amelioare a tuturor simptomele legate de tuse. Prin urmare, daca îti poti prepara singur sucul de ananas, este mult mai bun decat orice alt suc cumparat de la farmacie.

 

///////////////////////////////////////

Protejarea ficatului cu ajutorul plantelor amare

 

 

Ficatul este organul responsabil, printre altele, de filtrarea toxinelor din organism si eliminarea lor. Cand organismul este suprasolicitat, functiile ficatului pot deveni lente, toxinele nu sunt eliminate în totalitate, se acumuleaza în corp si declanseaza diverse afectiuni. Plantele amare sunt bine cunoscute pentru efectele lor curative si depurative asupra ficatului. Astfel, pentru prevenirea si tratarea afectiunilor ficatului va recomandam urmatoarele trei cure amare:

 

 

 

Siropul de sunatoare – este eficient în tratarea icterului negru si se prepara dintr-un kilogram de planta uscata si maruntita fiarta în 5 litri de apa, pana cand lichidul se reduce la jumatate, dupa care se strecoara, iar cand este caldut, se adauga un kilogram de miere de albine poliflora, se omogenizeaza si se pastreaza la frigider în recipiente din sticla. Se administreaza zilnic, cu 30 de minute înainte de masa, cate 100 ml de sirop. Cura dureaza pana la terminarea produsului. Pudra de armurariu – este recomandata în ciroza hepatica. Se administreaza cate o lingurita de pulbere rasa, de 4 ori pe zi, timp de 21 de zile, dupa care se face pauza 15 zile si se poate relua.

 

Se amesteca parti egale de pelin, urzica, anghinare si tintaura. La o cana cu apa clocotita se adauga o lingura de amestec, se lasa la infuzat pentru 10 minute, dupa care se strecoara si se consuma caldut, dimineata, pe stomacul gol. Dupa ce cana de infuzie a fost consumata, se sta întins în pat, pe partea dreapta pentru 30 de minute. Cura este recomandata în cazul tuturor bolilor de ficat si dureaza 4 luni, dupa urmatoarea schema: 1 saptamana cura – 1 saptamana pauza, 2 saptamani cura – 2 saptamani pauza, 3 saptamani cura – 3 saptamani pauza, 4 saptamani cura – 4 saptamani pauza.

 

 

Cultura marului, parului si gutuiului

 

Cerintele fata de sol
Marul este productiv  pe o gama variata de soluri, atât ca textura (luto-argiloase, lutoase, luto-nisipoase), cât si ca tip de sol (podzoluri, soluri de padure, cernoziomuri, aluviuni, soluri negre de fâneata).Aceasta specie poate fi cultivata si pe soluri mai grele, daca acestea au un substrat bine drenat – pietris sau nisip la minimum 0,8 m, precum si pe nisipuri. In general marul are nevoie de soluri cu fertilitate ridicata si un pH cuprins între 6,8 si 7,3, cu precizarea ca pe solurile nisipoase pH-ul sa nu depaseasca 7.

Cerintele fata de lumina
Marul face parte din grupa speciilor po¬micole cu cerinte moderate, care sunt satisfacute pe teritoriul întregii noastre tari. O luminare buna a frunzelor si fructelor asigura o coloratie mai atragatoare si un continut mai bogat în hidrati de carbon. . Lumina are rol esential în for¬marea pigmentilor în ultimele 4 saptamâni înainte de recoltare. Din aceasta cauza, taierea în verde favorizeaza colorarea fructelor în regiuni cu toamne însorite.

Cerintele fata de temperatura
Marul poate creste si rodi în regiuni cu temperaturi medii anuale cuprinse între 7 si 12°C. Gerurile mari de iarna nu provoaca pagube marului decât daca sunt foarte timpurii sau foarte mari. Majoritatea soiurilor de toamna si iarna se comporta bine la 15°C temperatura medie în perioada de vegetatie.

Infiintarea plantatiei

Forma coroanei	1 – Tip spur: ax vertical, fus zvelt, forma de tufa initial cu numeroase sarpante, dintre care mai târziu unele vor fi eliminate progresiv. 2 – Altoiti pe portaltoi semivigurosi: utilizati în culturile intensive – forme globuloase. 3 – Altoiti pe portaltoi slabi si mijlocii – for¬mele cu volum redus. 4 – Altoiti pe portaltoi mijlocii si vigurosi – palmete.
Distante de plantare	Plantatii clasice – 150-200 pomi la ha Semiintensive – 400 pomi/ha Intensive – (833-1250 pomi/ha) Superintensive – 1250-2 500 pomi/ha Superintensive – peste 2 500 pomi/ha
Materialul saditor	Sub forma de vergi scurtate în primavara, dupa plantare, la înaltimea de 70-80 cm. Dupa intrarea în vegetatie, lastarii cresc pâna la 10-15 cm, când se proiecteaza coroana. Trunchiul pomilor va fi de 45-50 cm.

Intretinerea plantatiilor

Tipul 1 si 2

Obtinerea de lemn nou, care va purta timp îndelungat ramuri fructifere, se face prin reductia si înlocuirea ramurilor de schelet. Capacitatea redusa de ramificare face ca lucrarile în verde sa fie foarte rar utilizate.

Tipul 3 si 4

In perioada de rodire maxima ramurile de semischelet sunt alungite si atârnânde, ramurile de rod îmbatrânite iar „rodul” se deplaseaza catre exteriorul coroanei. Din aceste cauze, se efectueaza taierea sis¬tematica de înnoire atât a semischeletului, cât si a ramurilor de rod, în perioada de repaus a pomilor. Taierile de scurtare: – din partea superioara a coroanei se elimina ramurile de semi¬schelet viguroase cu unghiuri de ramificare mai mici de 30°, care favo¬rizeaza cresterea; – din partea bazala a coroanei se elimina ramurile de semischelet de vigoare mica si se pastreaza cele oblice cu unghiuri de 30-40° si cu vigoare mai mare – ramurile de semischelet atârnânde, vor fi scurtate la 1-3 ramuri de rod, eliminându-se portiunea descendenta. La ramurile anuale vegetative: – se suprima ramurile concurente, cele situate deasupra si dede¬subtul ramurii, precum si o parte dintre laterale; – ramurile anuale de prelungire se scurteaza;: cele care au 25-30 cm se scurteaza la 1/2 ; daca ramurile terminale au 50-60 cm se scurteaza cu 1/3 sau chiar ramân întregi.

Fertilizarea
Ratele prezentate sunt exprimate in kg/ha N₂, P₂O₅, and K₂O (necesita obligatoriu testarea in prelabil a solului).

N*	120 kg/ha
P2O5	80 kg/ha
K2O	40 kg/ha

* Nitratul de amoniu este foarte stabil si putin predispus la evaporare. Ureea si sulfatul de amoniu se evapora daca nu sunt încorporate.

Irigarea culturii
Plantatiile tinere: 200-350 m³/ha/udare, de 2-3 ori pe an.
Plantatii pe rod: 450-700 m³/ha/udare, de 4-5 ori pe an.

Afectiuni ale plantelor – boli, daunatori

Bolile plantatiilor de mar si metode de prevenire si combatere

Afectiunea	Combatere*
Erwinia amylovora	Folosirea materialului saditor liber de boli si daunatori, taierea si arderea lastarilor atacati, tratamente cuprice in perioada de repaos vegetativ.
Monilinia fructigena	Taierea lastarilor si ramurilor atacate si arderea lor, adunarea fructelor mumificate si distrugerea lor. Tratamentele preventive se aplica la umflarea mugurilor, in faza de buton floral si caderea florilor.
Mozaicul marului	Masuri de igiena sanitara in timpul lucrarilor specifice, eliminarea pomilor bolnavi si distrugerea lor prin ardere, tratamente fitosanitare cu produse omologate pentru protectia plantelor.
Podosphaera leucotricha	Taierea (la 20-30cm sub ultimul organ afectat) si arderea ramurilor afectate, precum si tratamente cu produse chimice.
Pseudomonas syringae	Taierea (la 20-30cm sub ultimul organ afectat) si arderea ramurilor afectate, precum si tratamente cu produse cuprice in perioadele reci.
Venturia inaequalis	Strangerea si arderea frunzelor atacate, tratamente chimice preventive.

Daunatorii plantatiilor de mar si metode de prevenire si combatere

Daunatorul	Combatere
Gargarita florilor / Anthonomus pomorum	Lucrarea solului toamna la intrarea in repaos, tratamente fitosanitare cu produse omologate omologate pentru protectia plantelor, în faza in care 1/4 din mugurii florali au început dezmuguritul.
Paduchele lanos / Eriosoma lanigerum	Strangerea si distrugerea prin ardere a partilor afectate. Tratamente chimice cu insecticide omologate.
Paduchele verde / Aphis-pomi	Tratamente fitosanitare in perioada de repaus vegetativ si in vegetatie.
Paianjenul rosu / Panonychus ulmi	Tratamente fitosanitare in perioada de repaus vegetativ si in vegetatie.
Viermele merelor / Cydia pomonella	Tratamente chimice la aparitia atacului – 1-2 tratamente in mai-iunie pentru generatia I si 2-3 tratamente in iulie-august pentru generatia a II-a.
Viespea merelor / Hoplocampa testudinea	Aratura de toamna, distrugerea fructelor atacate, combaterea cu produse chimice atunci cand 1/4 din flori au început sa-si scuture petalele.

Cultura,parului si gutuiului

LUCRARILE SOLULUI
In livezile superintensive solul poate fi intretinut in doua sisteme: ogor negru si intelenirea solului.

Ogorul negru
Acest sistem se impune mai ales pe terenurile plane si obligatoriu in primii ani dupa plantare. In livezile pe rod, acest sistem este practicat cu deosebire in zonele cu precipitatii reduse, deoarece permite folosirea la maximum a resurselor naturale de apa si elemente fertilizante.
Mentinerea solului ca ogor negru consta din aratura de toamna, realizata in lunile septembrie – octombrie, in cazul livezilor tinere si imediat dupa recoltarea fructelor la cele pe rod, la adancimea de 18 – 20 cm, cu ajutorul plugurilor dezaxate si afanarea superficiala, de 4 – 6 ori in cursul perioadei de vegetatie, cu ajutorul cultivatorului sau al grapei cu discuri.

La pomii plantati pe suprafete mici, solul se lucreaza toamna, cu harletul, pe o banda cu latimea de 1,20 – 1,50 m, de-a lungul randului de pomi sau se lucreaza individual, sub proiectia coroanei pomilor. In cursul perioadei de vegetatie se executa 4 – 6 prasile manuale sau, pentru distrugerea buruienilor, se folosesc erbicide.

Intelenirea solului
In zonele cu suma precipitatiilor anuale peste 600 mm, pe terenurile bine drenate, in livezile pe rod se aplica intelenirea solului pe intervalul dintre randurile de pomi, cu lucrarea solului pe rand sau erbicidare.

Prin folosirea acestui sistem de intretinere a solului se executa anual 3 – 4 lucrari mecanizate: lucrarea de erbicidare pe randul de pomi si 2 – 3 cosiri repetate, masa vegetala rezultata la cosit fiind folosita ca mulci. Amestecul de ierburi cel mai indicat este de graminee si leguminoase, in proportii egale.

ERBICIDAREA 

 

Cultura protejata a capsunului; 

Elsanta, soiul de căpşun care a cucerit Europa