Semnele care îţi arată că ai prediabet…Plante care îmbunătăţesc memoria…Beneficiul neştiut al unturii de bursuc asupra sistemului imunitar…Fructele care combat durerile musculare dar si virusul herpetic…Cum îți iei pulsul cu ușurință acasă…Ce spun, de fapt, ridurile despre noi…Cum te poti trata cu zmeura si frunze de zmeur…Alifia de coada-soricelului, leac pentru hemoroizi si rani…Teste care pot depista autismul inca de la nastere…Merişorul combate infecţiile urinare şi previne recidivele…Ce spun, de fapt, ridurile despre noi….Alimentul care previne instalarea diabetului…In ce situatii lentilele de contact te pot lasa fara vedere…Cum scapam de durerile de spateA fost facuta cea mai importantă invenţie a secolului al XXI-lea! A renunţat la cariera de jurist în favoarea agriculturii- un tanar moldovean; OFERTA de PRETURI la SEMINTELE de LEGUME; Sinteza de PRICIPII BIOLOGICE ALE CULTIVARII PLANTELOR LEGUMICOLE; Tehnici şi metode de producere a răsadurilor de legume si altoirea lor; Metode de palisare a legumelor în câmp deschis; Recomandări pentru irigarea prin picurare a plantelor legumicole; Înființarea plantației de căpșune;MRANIŢA, URINA SI MUSTUL DE GUNOI, GUNOIUL DE PĂSĂRI, ÎN CULTURA PLANTELOR HORTICOLE, PROPRIETAŢI SI UTILIZARE; Furnizori de IMPUTURI- tehnica legumicola din tara si din strainatate Isaiahu… 14. Hagai…2. Jeremias -IEREMIA – Profetul lacrimilor…4. Daniel…10. Mica…13. Tefania……Ioan 6…Cum ai făcut aşa ţi se va face (vremea răpirii)… Cum a ajuns Biblia la noi? Dumnezeu a spus oamenilor că El a ales ce să spună şi ce să scrie… Paine din cer EXOD CAP. 16  … „Eu sunt pâinea vieţii” de Nicolae Vozian… Pilda Talanţilor (III), Matei 25.28-30… Duminica 8 după Rusalii; înmulțirea pâinilor și a peștilor… Stânca lovită, de John Ritchie… Viața veșnică, de Willem Johannes Ouweneel

Peste 8.000.000 de copii au fost uciși prin avort în România de către părinții lor și medicii care au operat avorturile, începând din 1990 și până azi. STATISTICI OFICIALE. Încă o Românie a fost ucisă din 1958 și până azi: peste 22.000.000 de prunci…Fii risipitori,dar si ratacitori… Radu Preda acuzat că a irosit 1,8 milioane RON din fondurile IICCMER…Caz cutremurător. Cine ne ferește de inundații. Angajările politice ies la suprafață…Vacciniștii Streinu-Cercel și Alexandru Rafila sunt plătiți de ani de zile de compania PFIZER prin sponsorizări grase de sute de mii de lei alături de alți peste 5000 de medici din România. Cazul e de domeniul ANI și DNA…China va produce ninsoare și ploaie artificială pe jumătate din teritoriu. Cum funcționează „însămânțarea norilor”-„Se va încumeta să schimbe și … vremea!“… ,,It takes a village!“ – a spus Hillary Clinton și doar puțini au înțeles …Babilonul religios

Cateva afaceri  profitabile in  AGRICULTURA

Despre noi

Totul a inceput in 2007 cand am luat decizia de a schimba apartamentul de la bloc cu o casa la tara, in localitatea CALUGARENI, jud.Giurgiu, unde de altfel se afla intreaga noastra familie. Odata ajunsi aici ne-am indragostit pe loc de peisaj, de spatiu si de posibilitatea de a crea o oaza de verdeata in gradina noastra. De aici si pana la a infiinta o pepiniera de plante ornamentale nu a mai fost decat un pas. Astfel dragostea noastra pentru plante s-a concretizat in aceasta afacere de familie care se dezvolta de la an la an. Am inceput cu o suprafata de 1000 mp si am ajuns in 2015 la o suprafata de 30000 mp. Afacerea familiala are ca domenii de activitate cultura si comercializarea plantelor ornamentale si a florilor de gradina, infiintari garduri vii, amenajari spatii verzi, instalatii de udat prin aspersie si picurare. Pentru a va familiariza cu oferta noastra va asteptam cu drag in pepiniera. Plante ornamentale Dupa cativa ani de studiu si cercetare am reusit sa obtinem rasaduri pentru viitoarele culturi folosind diferite metode, cum ar fi: butasirea, marcotajul, insamantare, etc. Am obtinut astfel plante de calitate, aclimatizate si rezistente la conditiile meteo specifice zonei. Cultivam plante specifice gard viu: buxus (cimisir sau merisor), ligustrum ovalifolum, euonimus japonicus, hibiscus si tuia orientalis biota. Mai nou comercializam rasaduri de tuia orientalis biota, buxus, hibiscus, catalpa, ligustrum ovalifolum, euonimus gold. Flori de gradina Ca noutate producem si comercializam tot timpul anului trandafiri la ghiveci. Soiurile comercializate sunt selectate, fiind rezistente la boli si clima: Criterion2, Mein München, Schwarze Madonn, Friesia, Ingrid Bergman. Servicii de amenajari si intretinere gradini Oferim servicii diverse de amenajari si intretinere gradini: plantari si reinsamantari gazon, infintari garduri vii din plantele produse de noi, asigurare transport si plantarea plantelor comercializate, instaltii de irigatii prin aspersie si picurare, decopertari si umpluturi de pamant, tunderi de plante, mutari plante, tratamente si administrare de ingrasaminte, gazon, erbicidari, fertilizari, pesticide, insecticide etc.

Sfaturi utile

INFIINTAREA UNUI GARD VIU – ALEGERE, INGRIJIRE SI TAIERE Gardurile vii pot fi utilizate nu numai pentru delimitarea proprietatii, ci sunt foarte utile si pentru amenajarea gradinii. Sunt extrem de potrivite pentru protectia contra vizibilitatii, a vantului si a zgomotului, sunt foarte potrivite pentru crearea umbrei si indeplinesc totodata importante sarcini ecologice – filtru contra prafului, murdariei si a gazelor de esapament. Cele mai utilizate plante sunt: 1. TUIA (Thuya) – diferite specii – inaltime gard peste 150 – 200 cm Printre gardurile vii perene se numara TUIA, care se distinge prin crestere rapida 50 – 80 cm/an, ramane verde tot timpul anului – frunzele sunt solziforme de culoare verde deschis. Cel mai bine este sa al amplasati in spatii insorite, 3 – 6 plante pe metru liniar in unul sau doua randuri paralele. Tuia prefera expunerea la soare, este robusta si poate fi modelata cu usurinta prin taiere. Ofera o buna protectie contra vizibilitatii si a vantului. 2. HIBISCUS Este un arbust, a carei inaltime ajunge la 2 – 3 m si un diametru al plantei de 1 – 1,5 m. Frunzele sunt cazatoare de 5 – 20 cm lungime, trilobate, verzi. Florile au diverse culori (alb sau rosu violet) cu un diametru de 6 – 10 cm. Inflorirea are loc din iunie pana in septembrie. Planta nu este pretentioasa la sol, suporta bine gerul si seceta. Tunderea trebuie efectuata primavara iar o taiere scurta va stimula inflorirea prin producerea unei cantitati mari de flori. Se planteaza intre 4 si 8 plante pe metru liniar in doua randuri paralele. 3. LIGUSTRUM OVALIFOLIUM (LEMN CAINESC) Lemnul cainesc este un arbust a carui inaltime ajunge la 2,5 – 3 m, cu diametrul coroanei de 2 m. Este o specie putin pretentioasa fata de sol, prefera locurile insorite sau semiumbra, dar poate vegeta si la umbra. Plantarea se face in repaus vegetativ (toamna si primavara) cand solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi pozitive. Cresterea este rapita 0,8 – 1 m/an. Frunzele sunt de culoare verde lucios, si rezista pe planta pana la -15 ° C. Se planteaza intre 5 si 8 – 10 plante pe metru linear in doua randuri paralele. 4. BUXUS (Merisor, Cimisir) Buxusul este un arbust extrem de decorativ, rezistent la ger, seceta si poluare. Suporta foarte bine tunderea, astfel se pot realiza exemplare de arbusti decorativi tunse, garduri vii, borduri de delimitare. Arbustul are o rata a cresterii de 20 – 30 cm/an. Se planteaza intre 5 si 8 plante pe metru linear in unul sau doua randuri paralele. 5. Gladita Gardul viu se infiinteaza primavara-toamna cand planta este in repaus vegetativ. Se planteaza la 20 cm distanta pe unul, doua sau trei randuri paralele. Planta se dezvolta foarte bine in solurile argiloase compacte, rezista foarte bine la inundatie, seceta si ger. Rata de crestere este foarte mare, ajunge la 1m/ an. Pentru gard viu se recomanda ca planta sa fie tinuta din scurt prin tunderi succesive, daca nu, aceasta poate ajunge la o inaltime de 5 m formand adevarate liziere. 6. Ienupar Skyrocket Este un conifer vesnic verde care formeaza o coroana zvelta, columnara, ramurile sunt orientate vertical in sus foarte apropiate de tulpina, simetric. Culoarea este de un verde argintiu, nu se modifica iarna. Inaltimea la maturitate 3 m. Suporta tunderea, de obicei aceasta planta setunde la partea superioara pentru a limita inaltimea. 7. Gard viu Forysthia Este unul dintre cei mai apreciati arbusti pentru faptul ca infloreste primavara timpuriu si pentru florile sale galbene. 8. Cupressocyiparis Leylandii Este un conifer vesnic verde care se aseamana foarte mult cu tuia, dar are un ritm foarte mare de crestere – de pana la 1 m/an. Se utilizeaza cu precadere la formarea de garduri vii. Inaltimea la maturitate 5-6 m. Pentru formarea unui gard viu, va recomand plantarea a 2 buc/1 ml. Tunderea se face primavara. De retinut ca imediat dupa plantare se recomanda fixarea cu un tutore pana se prinde de pamant. FORMAREA PRIN TAIERE A GARDULUI VIU Arbustii utilizati isi ating potentialul abia in urma unei ajustari prin taiere. Prin ajustarea formei nu se obtine doar un aspect placut, ci se asigura si densitatea. Cea mai buna perioada pentru taiere este inainte de 21 iunie. In acel moment arbustul si-a incheiat faza de crestere iar soarele nu este inca atat de puternic incat sa arda varfurile. Arbustii se modeleaza cel mai bine cu foarfece de gradina iar vegetatia mai groasa cu foarfece de tuns. La taiere aveti grija ca gardul viu sa fie mai ingust in partea superioara decat la baza (sectiune trapezoidala), astfel se poate evita chelirea la baza plantei. Plantele de gard viu au nevoie de doua taieri intr-un an. Prima taiere se efectueaza inainte de inmugurire. A doua taiere urmeaza la inceputul verii, astfel lastarii tineri se pot lemnifica suficient pana la sosirea inghetului, marindu-si astfel rezistenta la ger. Plantele de gard viu care infloresc vara se pot taia numai primavara inainte de intrarea in vegetatie. Plantele de gard viu au nevoie de multa apa. Pentru ca apa sa se adune si sa nu se scurga pentru a patrunde la radacina plantei se recomanda formarea unui sant in jurul plantei. Pentru o dezvoltare rapida si aspectuoasa a plantelor, este necesar si recomandat sa li se administreze de doua ori pe an un amestec de complex si azot in proportie de 1:1 (in lunile martie si iunie). Atentie: dupa administrare se uda din abundenta! Plantarea se va face din martie pana in mai si din septembrie pana la ingheturi. Cu balot de pamant se pot planta toata vara. REGULI DE TAIERE SI FERTILIZARE Fertilizarea plantelor trebuie sa respecte anumite principii in ceea ce priveste cantitatea de ingrasaminte si perioada cand sunt aplicate. Astfel, fertilizarea cu azot dupa luna septembrie, inaite de perioada rece, duce la dezvoltarea lastarilor nelemnificati care sunt sensibili la ger. Pe de alta parte, aplicarea de ingrasaminte cu potasiu in perioada de tomana va contribui la o mai buna rezistenta la ger a plantelor. Irigarea abundenta in perioada de toamna mentine cresterile vegetative, scazand rezistenta plantelor la frig. Lucrarile de taiere pot avea efecte negative daca sunt aplicate toamna. Daca in timpul iernii gerul afecteaza o portiune de 10 cm din lastari, iar acestiaa au fost scurtati prin taiere toamna, exista riscul ca inghetul sa afecteze intreaga planta. Fara taieri, lastarii vor avea doar varfurile inghetate, portiunile bazale ramanand neafectate. La speciile sensibile la frig taierile se fac primavara cand nu mai exista riscul de inghet.

Pepiniera Calugareni – Arbusti

Berberis rosu cod 201 Euonimus emerald gaiety cod 202 Euonimus emerald gold cod 203 Euonimus japonicus cod 204 Euonimus microphilus green cod 205 Euonimus microphilus gold cod 206 Lonicera japonica cod 209 Forysthia cod 210 Spireea Vanhouttei cod 211 Kerria japonica cod 212 Iasomie cod 213 Iasomie Dame Blanche cod 214 Iasomie Bouquet Blanc cod 215 Yucca Filamentosa cod 216 Hibiscus syriacus cod 217 Hibiscus Sanchoyo cod 218 Liliac Syringa vulgaris cod 219

Cum te poti trata cu zmeura si frunze de zmeur

Un adevarat izvor de sanatate, tufa de zmeur ar trebui sa existe in orice gradina. Fructele sunt un bun remediu pentru probleme legate de tubul digestiv, pentru pancreas si sistemul respirator, in timp ce frunzele de zmeur au efect antihemoragic si sunt un reglator hormonal redutabil.

Recomandari terapeutice. Siropul din fructe ajuta in afectiuni pulmonare, sensibilitate la raceli, raguseala: se consuma sirop de zmeura, 4-6 linguri zilnic. Acest sirop, precum si ceaiul indulcit cu miere, este un remediu foarte bun pentru persoanele care isi solicita foarte mult corzile vocale (cantaretii, profesorii, etc.). Ceaiul din fructe si frunze este benefic in caz de menstruatii neregulate, dureroase ori cu hemoragie abundenta: se consuma 3-4 cani zilnic. In caz de arsuri gastrice, ulcer duodenal: in perioada de toamna si primavara, se va bea regulat ceaiul de frunze de zmeur, minimum 2 cani pe zi, frunzele sale avand efecte cicatrizante si antiacide foarte bune. Fructele proaspete, consumate zilnic sunt un excelent mijloc de intretinere si de tratament in boli cardiace, in tulburari de tranzit intestinal, in afectiuni oculare (vitaminele si mineralele din compozitia sa imbunatatesc vederea), in astenie, boli de piele, in afectiunile insotite de febra.

Arsuri gastrice, ulcer gastro-duodenal – se face cura cu zmeura vreme de 12 zile, fructele fiind consumate simplu, fara zahar sau miere. Diabet – se fac cure indelungate cu fructe de zmeura. Acestea stabilizeaza glicemia, stimuleaza pancreasul, stimuleaza diureza si normalizeaza valorile colesterolului. Tratamentul este si mai eficient daca renuntati la consumul de carne si mancati preponderent legume si fructe. La copiii cu bronsita cronica, cu amigdalite recidivante, o cura la munte timp in care sa se consume zilnic zmeura are efecte benefice uimitoare. Obezitate, ingrasare – cura cu zmeura, facuta o perioada cat mai lunga de timp, are efecte puternice asupra greutatii. Secretul consta in faptul ca in cantitati mai mari (peste 200 g o data) zmeura taie pofta de mancare, reducand chiar secretiile gastrice si inhiband foamea, inclusiv pofta de dulciuri. Cistita, pielonefrita, prostatita – cura de zmeura ajuta in tratamentul acestor boli, avand rol de adjuvant.

Remedii cu zmeura. 1. Sirop. Fructele de zmeura se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita, se strecoara, iar sucul limpede obtinut se amesteca cu miere – 3 pahare de miere la un pahar de suc. Se amesteca foarte bine, dupa care se lasa sa se omogenizeze vreme de 7 zile. Se foloseste ca atare, administrat cu lingurita sau diluat cu apa, ca bautura racoritoare. 2. Ceai. Se culeg varfurile tufelor de zmeura (fructe cu cateva frunzulite) si se pun in locuri foarte bine ventilate si aerisite. Dupa uscare, se maruntesc si se folosesc la obtinerea unui ceai aromat si cu proprietati vindecatoare exceptionale: 1-2 lingurite de planta maruntita se pun intr-o cana de apa clocotita si se lasa la infuzat 15 minute. Se consuma 2-4 cani pe zi. 3. Cura cu zmeura. Se consuma inainte de fiecare masa 200-300 g de fructe pe stomacul gol, vreme de 12 zile la rand. Spre deosebire de cura cu fragi, cea cu zmeura este indicata si persoanelor cu sensibilitate alergica si digestiva. Dupa consumarea zmeurii nu se mananca nimic minimum 4 ore, deoarece incetineste pe moment procesele digestive si chiar reduce considerabil foamea (de unde si utilizarea sa in tratamentul obezitatii).

////////

Alifia de coada-soricelului, leac pentru hemoroizi si rani

Coada-soricelului (Achillea millefolium) este una dintre cele mai puternice plante cu efect cicatrizant si antiinflamator. O gasim de la campie pana in zona montana inalta, pe pajisti si prin fanete, pe marginile raurilor si ale paraielor, in locuri virane. In scop terapeutic se folosesc florile care trebuie recoltate pe vreme uscata, de preferinta in miezul zilei, cand concentratia de uleiuri volatile este maxima. Inflorescentele se taie cu un cutit, iar tulpina sa nu depaseasca 20 cm. Recoltarea se face din luna iulie si pana la sfarsitul lui octombrie. Din inflorescentele proaspete de coada-soricelului se poate prepara o alifie cu efecte cicatrizante benefice in multe probleme de sanatate.

Cum se prepara alifia de coada-soricelului. Ingrediente 150 ml. ulei de cocos, 6 lingurite de inflorescente proaspete de coada-soricelului tocate cat mai marunt, 2 lingurite de rasina de brad (optional), 2 lingurite de ceara de albine. Se pun intr-un ibric toate ingredientele si se lasa pe foc mic, timp de 10 minute, amestecand continuu cu o lingurita. In momentul in care toate componentele s-au lichefiat si omogenizat, ibricul se indeparteaza de pe foc, iar continutul se filtreaza printr-un tifon, se pune intr-un borcan cu capac si se lasa la racit. Cand alifia a ajuns la temperatura camerei, se depoziteaza in frigider.

Mod de utilizare. Alifia de coada-soricelului reduce inflamatia si are efecte cicatrizante miraculoase. Aplicata pe ranile greu vindecabile, aceasta alifie ajuta la cicatrizarea acestora si la vindecarea lor. In cazul ranilor recente, deschise, se foloseste in primele 24 de ore tinctura de coada-soricelului, care are efect dezinfectant si antiinflamator puternic. Dupa ce rana s-a inchis, iar tesuturile incep sa se refaca, aplicarea alifiei de coada-soricelului va accelera regenerarea si vindecarea ranilor, previne infectiile si alte complicatii. Alifia are efecte foarte bune si contra hemoroizilor, inclusiv a celor care sangereaza, deoarece opreste hemoragia prompt, reduce inflamatia, precum si senzatiile de mancarime sau de usturime.

/////

Teste care pot depista autismul inca de la nastere

Autismul este una dintre cele mai frecvente si dificil de diagnosticat tulburari ale copilariei, cu o rata de prevalenta în crestere (1:150 copii în Europa), care afecteaza toate grupurile rasiale, etnice si socio-economice. În cazul fratilor, posibilitatea de aparitie a autismului la copiii mai mici este de 25,9%.

Autismul este o tulburare severa de dezvoltare ce se poate manifesta înca de la nastere sau în intervalul un an si jumatate – doi ani. De obicei, primii care sesizeaza comportamentul diferit al copilului sunt chiar parintii. În ceea ce priveste partea de simptomatologie la nou-nascuti, autismul poate fi asociat fie cu perioade prelungite de liniste sau din contra de plans necontenit, prin fixarea pentru o perioada îndelungata a unui obiect sau chiar întarzieri de reactii în prezenta unei persoane. În cazul în care ne raportam la celalalt interval de varsta, parintii copiilor ce sufera de autism vor sesiza ca dupa o perioada în care acestia au evoluat corespunzator varstei, cei mici încep sa prezinte deficiente în vorbire, îsi pierd lejeritatea exprimarii, devin retrasi, foarte putin sociabili si pot exista si episoade de auto-agresivitate.

Astazi, exista o noua generatie de teste care permit depistarea predispozitiei genetice pentru autism. REALITY este unul dintre acestea, de fapt este unul dintre cele mai importante teste în depistarea autismului înca de la nastere. Acest lucru nu poate reprezenta decat o veste extrem de îmbucuratoare, dat fiind ca permite interventia timpurie, în fond abordarea cea mai eficienta în modificarea modului în care se dezvolta autismul. REALITY este un test accesibil si de încredere, convenabil, fara risc, cu rezultate disponibile în mai putin de trei saptamani.

REALITY permite medicilor sa stabileasca din timp terapia, în functie de profilul genetic al copilului, reducand anxietatea parintilor. Interventiile sub varsta de trei ani sunt benefice, profitandu-se de plasticitatea crescuta a creierului. Se stimuleaza receptorii creierului la copiii cu autism sa raspunda similar cu copiii fara autism. Interventia timpurie îmbunatateste abilitatile de comunicare, punctajele de inteligenta, comportamentul cognitiv si de adaptare, care sa permita copiilor sa devina mai autonomi, sa urmeze învatamantul de masa si la varsta de adult sa obtina locuri de munca si sa traiasca independent.

Impactul economic al autismului cu costuri anuale estimate la 283 miliarde dolari numai în SUA si Marea Britanie dovedeste ca acesta este mai costisitor decat tratarea cancerului, a bolilor de inima si a accidentelor vasculare cerebrale la un loc. „Suntem buni de plata pentru costurile inactiunii si pentru costurile actiunii nepotrivite”, spune Dr. David Mandell, director al Centrului de Sanatate Mintala, Politici si Servicii de Cercetare, Universitatea din Pennsylvania. „Aceste cifre arata o nevoie clara de interventii mai eficiente pentru tratarea autismului, ideal în frageda copilarie”, declara profesorul Martin Knapp, director al Unitatii de Cercetare în Domeniul Serviciilor Sociale Personale, LSE.

Frederic Amar, Director General al Grupului ESPERITE: „REALITY ofera parintilor si medicilor informatia genetica cheie pentru a aborda mai rapid autismul prin interventia timpurie, prin promovarea unei abordari proactive si responsabile fata de ceea ce este cel mai bine pentru copil”.Grupul ESPERITE a achizitionat drepturi exclusive de distributie la nivel mondial, exceptand SUA, care comercializeaza testul pentru autism IntegraGen.

///

Cum devenim mai sanatosi cu apa rece

Sigur ca stii cat de benefice sunt baile fierbinti pentru picioare, mai ales atunci cand e folosita si sarea de baie, însa ai idee ce se întampla daca introduci picioarele în apa rece ca gheata? Atunci cand îti bagi picioarele în apa rece, inima ta începe sa bata mai tare, tensiunea arteriala creste, iar tu ai mai multa energie si oboseala dispare.

Mai mult decat atat, datorita schimbarilor ce au loc la nivelul circulatiei sangelui, starea ta de spirit se îmbunatateste vizibi. Stresul acumulat pe parcursul zilei poate fi dat uitarii în numai cateva secunde daca îti faci un obicei din a îti spala picioarele în apa rece, de fiecare data cand te întorci de la serviciu. Imediat dupa ce scoti picioarele din apa rece, pune-ti o pereche de sosete din bumbac.

Potrivit cercetatorilor germani, persoanele care merg mai departe si îsi fac dus cu apa rece în fiecare zi, rareori se pricopsesc cu o raceala sezoniera, sistemul lor imunitar fiind întarit astfel. Ei bine, unul dintre motivele pentru care sportivii profesionisti fac dus de fiecare data cu apa rece dupa un antrenament este acela ca recuperarea este mai rapida. Astfel are loc vasoconstrictia (n.r. micsorare a diametrului vaselor sangvine prin contractia fibrelor musculare netede din peretii lor – ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sange) întregului corp, stingand tot acel acid lactic, astfel încat sa va simtiti bine a doua zi si sa fiti pregatit pentru antrenamentul din ziua urmatoare

Pont: Cateva picaturi de uleiuri esentiale puse în apa rece în care îti introduci picioarele vor face acest ritual si mai placut.

////

Merişorul combate infecţiile urinare şi previne recidivele

În tradiţia populară, ceaiul din frunze de merişor era utilizat ca remediu în episoadele de diaree, iar fructele, bogate în vitamina C, se foloseau pentru prevenirea scorbutului. În prezent, merişoarele sunt considerate în primul rând un adjuvant în caz de afecţiuni ale căilor urinare.

Merişorul pare să exercite o acţiune antiinflamatoare şi antioxidantă datorită compoziţiei bogate în substanţe precum mangan, antocieni şi flavonoide. Studiile au arătat că sucul din fructe de merişor băut 6 luni la rând le este util mai ales femeilor, pentru că le scade cu 20% riscul de recidivă în cazul infecţiilor urinare. Alte studii arată că infecţiile urinare cronice se tratează cu succes cu ajutorul sucului de merişoare (1 pahar pe zi), consumat alături de medicaţia recomandată de specialist. De asemenea, merişorul poate reduce inflamaţia la nivelul rinichilor. Iniţial, cercetările indicau că aciditatea merişoarelor este motivul posibil pentru care aceste fructe au efect antibacterian, însă ulterior s-a concluzionat că alta este componenta cea mai importantă. Merişoarele conţin o substanţă care acoperă pereţii rinichilor, vezicii urinare şi tubului colector, împiedicând astfel acumularea de bacterii în ţesuturi.

Poate scădea grăsimile din sânge

Deşi este nevoie de cercetări aprofundate, merişorul s-a dovedit util pentru unele persoane cu colesterol şi trigliceride mărite, reducând valorile acestora după 3 luni. Tinctura de merişor, care acţionează cel mai rapid în scăderea grăsimilor sangvine, este disponibilă în magazinele naturiste sau se poate prepara acasă. 50 g de fructe şi frunze de merişor se mărunţesc şi se pun într-o sticlă care se închide ermetic împreună cu 250 ml de alcool alimentar de 70°. Se lasă 15 zile la temperatura camerei, agitându-se sticla de mai multe ori pe zi, iar la finalul perioadei se strecoară. Se păstrează într-un recipient care se închide bine şi se administrează câte 1 linguriţă diluată în 100 ml de apă de 3 ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.

Protejează vederea

Retina este stratul intern al globului ocular, adică locul în care se formează senzaţiile vizuale cu ajutorul unor celule speciale. Această parte a ochiului este vulnerabilă la razele ultraviolete provenite de la soare şi de la ecranele tele-foanelor şi calculatoarelor, iar antioxidanţii din merişoare pot avea un efect benefic asupra retinei, protejând-o de radicalii liberi. Încearcă un suc de merişoare proaspete sau un sirop preparat din aceste fructe. 250 g de merişoare se amestecă într-un borcan mare cu 1 kg de miere, care se înveleşte în hârtie sau într-un prosop, pentru ca lumina să nu ajungă la el şi se închide ermetic. Borcanul se scutură zilnic pentru 1 lună, la finalul căreia se va observa formarea unui suc roşiatic. Se va lua câte 1 linguriţă de sirop înainte de mesele principale, fie ca atare, fie diluat în 200 ml de apă.

Ajută la menţinerea greutăţii

Studiile preliminare sugerează că merişoarele pot inhiba acţiunea unei enzime necesare pentru digerarea grăsimilor din alimente, deci dacă acestea rămân nedigerate, corpul nu poate extrage caloriile din ele. În plus, merişoarele sunt sărace în calorii, deci pot fi consumate fără teama de îngrăşare. Remediile cu merişoare nu trebuie luate pe termen lung şi nici nu trebuie depăşite dozele indicate, pentru că pot da reacţii adverse precum greaţa şi vărsăturile.

Bine de ştiut!

Remediile cu merişoare nu trebuie luate pe termen lung şi nici nu trebuie depăşite dozele indicate, pentru că pot da reacţii adverse precum greaţa şi vărsăturile.

////

Ce spun, de fapt, ridurile despre noi

Fiecare femeie este tot mai speriata de aparitia ridurilor, insa ele sunt absolut firesti si toate ne confruntam cu ele la un moment dat, fie ca ne dorim acest lucru sau nu. Pe cat de infricosator ti s-ar parea, da, toate vom avea riduri la un moment dat! Ne cumparam tot felul de creme, serumuri, apelam la toate interventiile estice care apar pe piata, dar nu ne dam seama de faptul ca nu ar trebui sa oprim un proces firesc al vietii si ca ceea ce ar trebui sa faci este sa il facem este sa imbratisam cu bratele deschise.

Fie ca le avem de la o varsta frageda sau le capatam la maturitate, ele tot au farmecul lor si nu ar trebui sa ne ingrijoram atunci cand apar. Trebuie sa fii constienta de faptul ca aceste riduri sau linii fine difera de la persoana la persoana si ne spun cate ceva despre fiecare in parte. Astfel ca, in loc sa te preocupi de ce apar si sa incerci sa le acoperi, ar trebui sa ne intrebam ce spun ele despre propria noastra persoana.

Ceea ce ar trebui sa stii este faptul ca ele apar in momentul in care suntem foarte expresive si reusim sa ne exprimam emotiile printr-o mimica proprie. Acest lucru se intampla mai ales in cazul persoanelor care sunt mereu vesele si gasesc cate un motiv sa rada in orice situatie in care se afla.

Desigur, exista si persoane care nu vor sa isi arate sentimentele atat de usor si prefera sa fie mai rezervate, iar in acel caz ridurile si liniile lor fine nu sunt chiar atat de evidente. In cele mai multe cazuri, ridurile ne sugereaza faptul ca avem o experienta de viata destul de vasta, dar si faptul ca suntem capabili sa ne exteriorizam emotiile.

In acelasi timp, ridurile ne dezvaluie starea in care suntem, felul in care avem grija de chipul nostru, dar si sinceritate si autenticitate. Exista momente in care ne exteriorizam mult mai mult fata de alte momente si avem tendinta de a ni le reprima. Exista si cateva moduri prin care poti preveni aparitia ridurilor cat mai mult timp si anume:

1. Protejeaza-ti pielea. Prin acest lucru, ar trebui sa intelegi faptul ca in fiecare zi ar trebui sa te demachiezi corespunzator, sa folosesti o crema cu protectie solara, dar mai ales sa folosesti acele creme care se potrivesc tipului tau de ten. Daca te expui in mod excesiv la razele ultraviolete, vei vedea efectele acestui lucru mult mai tarziu, prin faptul ca pielea ta poate imbatrani mult mai repede decat ti-ai dori.

2. Fii atenta la alegerile pe care le faci. Fie ca vorbim de alegeri alimentare, sentimentale sau profesionale, ele au un puternic impact asupra noastra, implicit si asupra pielii. Micile schimbari precum consumarea mai multor fructe si legume, evitarea fumatului, a consumului de alcool si a stresului, toate aceste schimbari te vor ajuta pe termen lung.

3. Alege produse specifice tenului tau. ?tim ca probabil iti doresti sa incerci tot mai multe produse, fie de beauty sau de ingrijire a pielii, insa trebuie sa le alegi pe acelea care se potrivesc intr-adevar tipului tau de ten. In mod cert, vei vedea imbunatatiri, iar pielea ta va arata mult mai bine.

4. Nu exagera. Fie ca uneori ne ia valul si vrem sa experimentam tot mai mult, ar trebui sa acordam o atentie extrem de mare organismului nostru si felului in care acesta reactioneaza la anumite obiceiuri pe care le facem. Incearca sa te relaxezi atunci cand simti ca organismul tau poate ceda si fa cat mai des pauze. Stim ca vrei sa le faci pe toate dintr-o data, insa uneori e bine sa iti acorzi timp doar tie si felului in care sa te simti mai bine.

///

Ce spun, de fapt, ridurile despre noi

Fiecare femeie este tot mai speriata de aparitia ridurilor, insa ele sunt absolut firesti si toate ne confruntam cu ele la un moment dat, fie ca ne dorim acest lucru sau nu. Pe cat de infricosator ti s-ar parea, da, toate vom avea riduri la un moment dat! Ne cumparam tot felul de creme, serumuri, apelam la toate interventiile estice care apar pe piata, dar nu ne dam seama de faptul ca nu ar trebui sa oprim un proces firesc al vietii si ca ceea ce ar trebui sa faci este sa il facem este sa imbratisam cu bratele deschise.

Fie ca le avem de la o varsta frageda sau le capatam la maturitate, ele tot au farmecul lor si nu ar trebui sa ne ingrijoram atunci cand apar. Trebuie sa fii constienta de faptul ca aceste riduri sau linii fine difera de la persoana la persoana si ne spun cate ceva despre fiecare in parte. Astfel ca, in loc sa te preocupi de ce apar si sa incerci sa le acoperi, ar trebui sa ne intrebam ce spun ele despre propria noastra persoana.

Ceea ce ar trebui sa stii este faptul ca ele apar in momentul in care suntem foarte expresive si reusim sa ne exprimam emotiile printr-o mimica proprie. Acest lucru se intampla mai ales in cazul persoanelor care sunt mereu vesele si gasesc cate un motiv sa rada in orice situatie in care se afla.

Desigur, exista si persoane care nu vor sa isi arate sentimentele atat de usor si prefera sa fie mai rezervate, iar in acel caz ridurile si liniile lor fine nu sunt chiar atat de evidente. In cele mai multe cazuri, ridurile ne sugereaza faptul ca avem o experienta de viata destul de vasta, dar si faptul ca suntem capabili sa ne exteriorizam emotiile.

In acelasi timp, ridurile ne dezvaluie starea in care suntem, felul in care avem grija de chipul nostru, dar si sinceritate si autenticitate. Exista momente in care ne exteriorizam mult mai mult fata de alte momente si avem tendinta de a ni le reprima. Exista si cateva moduri prin care poti preveni aparitia ridurilor cat mai mult timp si anume:

1. Protejeaza-ti pielea. Prin acest lucru, ar trebui sa intelegi faptul ca in fiecare zi ar trebui sa te demachiezi corespunzator, sa folosesti o crema cu protectie solara, dar mai ales sa folosesti acele creme care se potrivesc tipului tau de ten. Daca te expui in mod excesiv la razele ultraviolete, vei vedea efectele acestui lucru mult mai tarziu, prin faptul ca pielea ta poate imbatrani mult mai repede decat ti-ai dori.

2. Fii atenta la alegerile pe care le faci. Fie ca vorbim de alegeri alimentare, sentimentale sau profesionale, ele au un puternic impact asupra noastra, implicit si asupra pielii. Micile schimbari precum consumarea mai multor fructe si legume, evitarea fumatului, a consumului de alcool si a stresului, toate aceste schimbari te vor ajuta pe termen lung.

3. Alege produse specifice tenului tau. ?tim ca probabil iti doresti sa incerci tot mai multe produse, fie de beauty sau de ingrijire a pielii, insa trebuie sa le alegi pe acelea care se potrivesc intr-adevar tipului tau de ten. In mod cert, vei vedea imbunatatiri, iar pielea ta va arata mult mai bine.

4. Nu exagera. Fie ca uneori ne ia valul si vrem sa experimentam tot mai mult, ar trebui sa acordam o atentie extrem de mare organismului nostru si felului in care acesta reactioneaza la anumite obiceiuri pe care le facem. Incearca sa te relaxezi atunci cand simti ca organismul tau poate ceda si fa cat mai des pauze. Stim ca vrei sa le faci pe toate dintr-o data, insa uneori e bine sa iti acorzi timp doar tie si felului in care sa te simti mai bine.

////

Cauza mai putin stiuta a durerilor de coloana

Specialistii ne atrag atentia în aceasta perioada asupra unui pericol nevazut – aparatele de aer conditionat care pot provoca dureri acute la nivelul coloanei vertebrale. Din cauza caniculei, tentatia de a petrece prea mult timp în apropierea aparatelor de aer conditionat setate pe temperaturi scazute ne poate determina sa ajungem direct la doctor, cu dureri acute la nivelul coloanei vertebrale. Copii sau adulti, trebuie sa stii ca nicio persoana nu este imuna la expunerile repetate la curentii reci produsi de aparatele de aer conditionat, cu atat mai putin daca aceasta persoana are afectiuni ale coloanei cauzate de dureri musculare sau de probleme osteoarticulare. Conform specialistilor, atat persoanele sanatoase, cat si cele care se confrunta frecvent cu dureri de spate ar trebui sa evite sa petreaca prea mult timp în încaperi cu temperaturi scazute.

„Multe dintre afectiunile coloanei vertebrale sunt amplificate de senzatia de rece si cum, în aceasta perioada caniculara, în majoritatea locurilor în care mergem – magazine, centre comerciale, locuri de servit masa, mall-uri etc. – temperatura este mentinuta artificial cu cel putin zece grade Celsius sub valorile exterioare, corpul se resimte din plin, chiar daca în acele momente senzatia pe care o simte este cat se poate de placuta. Aerul rece este unul din factorii destabilizatori ai sistemului vertebral, pe langa traumatism, deshidratare, postura corporala incorecta, lipsa de substante minerale”, a explicat Mihaela Proicea, manager la clinica Bio Ortoclinic.

Aceasta sustine ca printre afectiunile agravate de frig se numara: discopatia, scolioza, spondiloza, lombosciatica, lumbago si cifoza. Problemele de la nivelul coloanei debuteaza cu modificari ale proprietatilor fizico-chimice ale discurilor intervertebrale, care pierd din grosime si din mobilitate. Mai mult, se schimba conturul suprafetei articulare, muschii si ligamentele devin flasce si mai putin elastice, apoi apare faza instabilitatii. Vertebrele se vor misca mai mult decat trebuie sau decat se întampla în mod normal, miscarea antrenand dupa sine un efect de tip foarfece cu dureri si scadere a mobilitatii corpului. Durerile de spate pot fi percepute direct în zona afectata, dar pot fi simtite si în alta parte a corpului (durere radiata).

Cum se reechilibreaza coloana. În cazul aparitiei durerilor provocate de expunerea la rece a coloanei cele mai eficiente si noninvazive tratamente constau în decompresie, mobilizare si exercitii fizice sub supraveghere de specialitate. Mai mult, hidratarea suficienta poate sustine recuperarea în astfel de blocaje, asociata cu odihna

///

Cum îți iei pulsul cu ușurință acasă

Măsurarea pulsului poate ajuta la diagnosticarea precoce a bolilor cardiovasculare. De asemenea, aceasta este o procedură simplă care poate fi aplicată pe diferite părți ale corpului. Cum îți iei pulsul în mod corect?

Să îți iei pulsul este o procedură foarte utilă care îți permite să-ți afli ritmul cardiac. În plus, acest procedeu te poate ajuta să înțelegi mai bine regularitatea ritmului cardiac. Este un mod foarte simplu de a obține numeroase informații despre funcția cardiovasculară. Așadar, cum îți iei pulsul cu ușurință acasă în mod corect?

Pulsul se referă la o serie de pulsații care pot fi resimțite la nivelul anumitor părți ale corpului. Acest lucru se datorează mișcărilor de contracție și dilatație atât ale inimii, cât și ale arterelor.

Pulsul este sinonim cu ritmul cardiac și este exprimat, în mod normal, în bătăi pe minut. De exemplu, dacă măsori pulsul unei persoane timp de 60 de secunde și numeri 70 de bătăi, înseamnă că inima sa bate de 70 de ori într-un minut.

Deși măsurarea pulsului este o procedură esențială pentru a diagnostica rapid o posibilă problemă cardiacă, mulți oameni nu știu ce este sau cum să o facă. Prin urmare, în articolul de mai jos vom discuta despre frecvența cardiacă și vei afla cum să îți iei pulsul pe cont propriu.

Care este scopul măsurării pulsului?

Măsurarea pulsului are multe utilizări, deoarece îți arată numărul de bătăi pe care inima le efectuează pe unitatea de timp (în mod normal, pe minut). Un puls normal se situează între 60 și 100 de bătăi pe minut.

În primul rând, măsurarea pulsului te poate ajuta să detectezi o posibilă tahicardie sau bradicardie. Tahicardia apare atunci când inima bate mai repede de 100 de bătăi pe minut. Bradicardia, pe de altă parte, apare atunci când inima bate cu mai puțin de 60 de bătăi pe minut.

Atât tahicardia, cât și bradicardia pot indica faptul că ceva nu funcționează corect la nivelul sistemului cardiovascular. Depășirea oricăreia dintre aceste limite poate însemna un anumit risc pentru inimă.

Însă, de cele mai multe ori, acestea sunt situații normale la care inima trebuie să se adapteze pentru a menține alimentarea cu sânge către toate organele și țesuturile corpului.

De exemplu, în timp ce faci exerciții fizice, poți să-ți iei pulsul și să afli că ai tahicardie. De asemenea, inima poate suferi de tahicardie în situații de anxietate, stres ridicat sau pericol. Persoanele care fac exerciții fizice zilnic tind să aibă ritm cardiac mai mic. Unii sportivi pot avea în repaus un ritm cardiac de numai 40 de bătăi pe minut, fără a avea vreo boală sau vreun sindrom.

Așadar, de ce ar trebuie să îți iei pulsul?

În primul rând, trebuie să îți măsori pulsul pentru a-ți verifica starea fizică în timpul efectuării de exerciții fizice. În al doilea rând, măsurarea pulsului te va ajuta să fii mai conștient de limitele cu care te confrunți în timpul unui antrenament.

În plus, nu uita că măsurarea pulsului te poate ajuta să diagnostichezi precoce orice boală de care poți suferi în mod inconștient. Acesta este, de exemplu, cazul disecției aortice, o afecțiune foarte gravă ce poate provoca decesul. Simplul act de a-ți lua pulsul te poate ajuta să detectezi la timp disecția aortică și îți poate salva viața.

Cum îți iei pulsul cu ușurință acasă

Pentru a-ți măsura pulsul în condiții normale, ar trebui să fii calm și relaxat, fără să fii făcut anterior o activitate fizică intensă. În acest fel, îți vei determina ritmul cardiac în stare de repaus.

Poți efectua această procedură pe diferite părți ale corpului, dar cel mai bine este să iei pulsul de la nivelul gâtului sau al încheieturii mâinii. De fapt, atunci când începi să-ți măsori pulsul, cel mai bine este să folosești zona gâtului, acolo unde este cel mai puternic.

În primul rând, ai nevoie de un cronometru. Poți utiliza un ceas sau un telefon mobil. După ce pregătești cronometrul, urmează cu atenție acești pași.

Plasează degetul arătător și mijlociu sub bărbie, pe gât. Apasă ușor pe piele până când simți bătăile inimii. Totuși, nu trebuie să apeși prea tare, deoarece poți obține un rezultat fals.

După ce ai găsit pulsul și poți simți clar fiecare bătaie, pornește cronometrul și începe să numeri. Menține degetele fixe, numărând bătăile timp de 1 minut sau 30 de secunde. Dacă alegi această ultimă opțiune, trebuie să multiplici cu 2 numărul total de bătăi pe care le-ai numărat.

Așa cum am menționat deja, dacă rezultatul este cuprins între 60 și 100 de bătăi pe minut în stare de repaus, pulsul este în limitele normale. Cu toate acestea, dacă bătăile inimii depășesc 100 de bătăi pe minut sau observi o neregularitate a ritmului, consultă un medic cât mai curând posibil.

Concluzie

Măsurarea pulsului este o procedură foarte simplă, care servește mai multor scopuri în viața de zi cu zi. De exemplu, te poate ajuta să afli dacă te miști suficient de mult în sala de sport pentru a-ți crește substanțial ritmul cardiac. Îți poți lua pulsul de pe încheietura mâinii, pe gât, pe abdomen, etc.

Dacă ai probleme în măsurarea pulsului, poți achiziționa un monitor de ritm cardiac. Nu uita să consulți medicul dacă observi o anomalie sau dacă bătăile inimii sunt peste valoarea medie în starea de repaus.

/////

4 tipuri de băi terapeutice pentru picioare

Picioarele catifelate și atractive sugerează frumusețe și bunăstare. Astăzi îți vom arăta cum poți să-ți răsfeți picioarele cu patru băi terapeutice minunate!

Schimbările bruște de temperatură, fluctuațiile hormonale și lipsa de îngrijire constituie factori care usucă pielea, în special la nivelul picioarelor. Totodată, nu putem trece cu vederea peste probleme ca infecțiile fungice, bătăturile și pielea crăpată. Ca să te ajutăm să eviți aceste neplăceri, în cele ce urmează îți propunem patru băi terapeutice pentru picioare, pe care le poți încerca la tine acasă.

Deși pedichiura regulată îți poate menține picioarele catifelate și frumoase, merită să încluzi băile pentru picioare în rutina ta de înfrumusețare. Pe lângă faptul că fac pielea mai moale și elimină celulele moarte, asemenea tratamente pot relaxa mușchii obosiți.

Ești pregătită să le încerci?

Cele mai bune băi terapeutice pentru picioare

Poți prepara băi terapeutice pentru picioare profitând de proprietățile anumitor ingrediente naturale. Aceste produse vor ameliora durerea resimțită după o zi lungă la serviciu și îți vor menține picioarele catifelate.

1. Baie pentru picioare cu oțet și ulei de migdale

Vei obține rezultate excelente dacă adaugi oțet de mere și ulei de migdale în băile pentru picioare. Primul produs inhibă dezvoltarea ciupercilor și a bacteriilor care provoacă infecții.

Uleiul de migdale este un produs hidratant care poate ameliora pielea uscată. Când este combinat cu oțetul de mere, acest ingredient facilitează eliminarea celulelor moarte.

Ingrediente

1/2 cană de oțet de mere

4 căni de apă caldă

2 linguri de ulei de migdale

Mod de preparare

Mai întâi, diluează oțetul de mere în apă caldă.

Apoi, adaugă uleiul de migdale și amestecă.

Mod de utilizare

Înmoaie-ți picioarele în soluția preparată timp de 15-20 de minute.

Repetă tratamentul de două ori pe săptămână.

2. Baie pentru picioare cu sare de mare, bicarbonat de sodiu și ulei de levănțică

Următoarea baie pentru picioare nu este bună doar pentru a face pielea mai catifelată. Aceasta are un efect de relaxare, revitalizare și exfoliere. În general, este indicat să recurgi la tratamentul de mai jos de 2-3 ori pe săptămână, astfel încât să reduci tensiunea și să îmbunătățești circulația sanguină la nivelul picioarelor.

Ingrediente

4 linguri de sare de mare

6 linguri de bicarbonat de sodiu

10 picături de ulei esențial de levănțică

6 căni de apă

Mod de preparare

Încălzește apa.

De îndată ce a atins o temperatură suportabilă, toarn-o într-un lighean și adaugă sarea de mare, bicarbonatul de sodiu și uleiul esențial de levănțică.

Mod de utilizare

Înmoaie-ți picioarele în soluție timp de 20 de minute.

3. Baie pentru picioare cu argilă

Argila a fost folosită în industria cosmetică timp de mulți ani. Pe lângă faptul că îndepărtează bătăturile și celulele moarte datorită efectului său exfoliant, nutrienții săi pot penetra pielea, oferindu-i un aspect sănătos.

Ingrediente

6 linguri de sare Epsom

6 căni de apă caldă

1 linguriță de ulei de sunătoare

1/2 cană de argilă cosmetică

Mod de preparare

Adaugă sarea Epsom într-un lighean cu apă caldă.

Apoi, adaugă uleiul de sunătoare și argila cosmetică și amestecă.

Mod de preparare

Înmoaie-ți picioarele în soluția preparată timp de 20 de minute.

Repetă tratamentul de trei ori pe săptămână.

4. Baie pentru picioare cu ghimbir și apă oxigenată

Ultima baie pentru picioare pe care ți-o propunem are ca ingrediente principale ghimbirul și apa oxigenată. Această combinație este eficientă în reducerea inflamațiilor și a durerii cauzate de tensiune și suprasolicitare. În plus, poate elimina pielea aspră și excesiv de uscată.

Ingrediente

2 linguri de ghimbir tocat

6 linguri de apă oxigenată

6 căni de apă de la robinet

Mod de preparare

Mai întâi, încălzește apa până atinge o temperatură suportabilă.

Apoi, toarn-o în cadă sau într-un lighean.

Adaugă ghimbirul și apa oxigenată.

Mod de utilizare

Înmoaie-ți picioarele în soluția preparată timp de 15-20 de minute.

După ce s-a scurs acest interval, usucă-le bine și odihnește-te.

Repetă tratamentul de 2-3 ori pe săptămână, de preferință înainte de culcare.

Simți că pielea picioarelor tale este uscată și abia aștepți să le răsfeți când ajungi acasă? Dacă răspunsul tău la această întrebare este da, nu ezita să încerci una dintre cele patru băi terapeutice pentru picioare. Eficiența lor te va surprinde!

////

Alimentul care previne instalarea diabetului

Fisticul pare sa fie o „arma” foarte eficienta în prevenirea instalarii diabetului tip 2, în cazul persoanelor care se afla deja în pragul acestei boli: consumul a aproximativ 60 de boabe de fistic pe zi a avut efecte benefice semnificative asupra metabolismului, arata rezultatele unui mic studiu desfasurat la Universitatea Rovira i Virgili din Spania.

Diabetul tip 2 este cea mai comuna forma de diabet si este favorizat de obezitate. Înainte de instalarea diabetului tip 2, persoanele predispuse la aceasta boala pot sa prezinte, timp de ani de zile, o asa-numita stare pre-diabetica (în care nu sunt întrunite toate criteriile necesare pentru punerea diagnosticului de diabet), marcata de cresteri ale glicemiei si scaderea treptata a sensibilitatii tesuturilor la insulina (hormonul implicat în metabolizarea zaharului). Desi periculoasa, aceasta stare este cel mai adesea asimptomatica (pacientii nu prezinta simptome specifice), astfel încat nu iau nicio masura, ceea ce duce, în cele din urma, la instalarea diabetului tip 2.

În studiul din Spania, cercetatorii au recrutat 54 de subiecti cu stare pre-diabetica; acestia au urmat, timp de opt luni, o dieta mediteraneana. Toti au mancat acelasi numar de calorii, dar în jumatate din perioada studiului, au consumat, de asemenea, cate 57 g de fistic – aproximativ 60 de boabe de fistic – pe zi. Greutatea pacientilor nu s-a schimbat, dar consmul de fistic a determinat, totusi o mare diferenta: analizele de sange au aratat ca nivelul de glucoza în sange (glicemia) a scazut, ca si nivelul de insulina, ceea ce arata ca organismul procesa mai usor zaharurile din hrana. Acest lucru ar putea micsora riscul subiectilor de a deveni diabetici. De asemenea, s-a înregistrat o scadere a nivelului colesterolului „rau”.

Rezultatele au fost prezentate la Congresul European asupra Obezitatii, desfasurat în Bulgaria. Studiul a fost de mica amploare si alti specialisti sustin ca mai sunt necesare multe cercetari pentru a stabili definitiv daca fisticul poate fi util în prevenirea diabetului; ei reamintesc ca modalitatlile cele mai bune de a preveni diabetul tip 2 sunt: mentinerea greutatii corporale normale, alimentatia echilibrata si miscarea.

///

In ce situatii lentilele de contact te pot lasa fara vedere

Lentilele de contact purtate peste opt ore pe zi – în anumite cazuri chiar si 14 ore pe zi – împiedica oxigenarea ochilor, fenomen care, în timp, ar putea duce la pierderea vederii, avertizeaza oftalmologii, conform dailymail.co.uk. Unul dintre riscurile purtarii lentilelor de contact pana la peste 14 ore pe zi este lipsirea de oxigen a ochilor, iar simptomele sunt cu atat mai periculoase cu cat nu sunt dureroase si pot fi detectate cu un microscop special. Aceasta afectiune este denumita neovascularizare corneana. Corneea – stratul transparent de la suprafata exterioara a ochiului – este singura parte a corpului care îsi ia rezervele de oxigen direct din aer, iar nu din sange.

„Lentilele de contact actioneaza ca o bariera fata de rezerva de oxigen din mediul înconjurator, deci purtarea lor prelungita poate lipsi corneea de oxigen. Organismul compenseaza acest lucru creand noi vase de sange peste cornee pentru a asigura o rezerva de oxigen, ceea ce duce la neovascularizarea corneana. Daca simptomele nu sunt descoperite la timp, ochii vor fi acoperiti cu vase de sange, iar acest lucru opacizeaza corneea si, în cazuri rare, pot ameninta vederea„, a declarat Hosam Kasaby, chirurg oftalmolog la Spitalul Universitar din Southend.

Problema este ca aceasta afectiune se poate dezvolta în cativa ani – si numai cand ajunge într-un stadiu avansat, purtatorii de lentile de contact devin constienti de aceasta problema, deoarece cauzeaza iritarea si înrosirea ochilor, iar în aceste situatii, ar putea fi prea tarziu. Renuntarea la lentile de contact poate duce la disparitia vaselor de sange si la remisia acestei afectiuni, desi în cazuri severe, cand vasele de sange au crescut în exces, desi acestea dispar ulterior, pot lasa cicatrice. Neovascularizarea corneana este mai frecvent întalnita în cazul lentilelor moi, fabricate dintr-un material plastic în combinatie cu apa. Celalalt tip de lentile, permeabile la gaz, desi sunt rigide, permit o mai buna oxigenare a ochilor. „A aparut, de asemenea, un nou tip de lentile, din silicon-hidrogel, care permit oxigenarea mai buna a corneei decat materialele mai moi, acestea fiind o varianta mai recomandabila„, a spus Robert Glass, un optometrician din Manchester.

////

Remediul minune: apa, oțetul și bicarbonatul de sodiu

Apa, oțetul de mere și bicarbonatul de sodiu pot fi folosite pentru a prepara un remediu minune, cu numeroase beneficii pentru organism.

În mod tradițional, oțetul și bicarbonatul de sodiu sunt folosite pentru a prepara diverse remedii pentru sănătate și înfrumusețare. Aceste două produse sunt extrem de eficiente, economice și ușor accesibile. Ele ar trebui să se regăsească în orice casă. În cele ce urmează, îți prezentăm remediul minune care îți va aduce numeroase beneficii!

Remediul minune: apa, oțetul și bicarbonatul de sodiu

Acest remediu vă oferă toate beneficiile oțetului de mere și ale bicarbonatului de sodiu. Oțetul și bicarbonatul de sodiu au pH opus, cu alte cuvinte pH acid, respectiv alcalin, ce vă permite să consumați acest amestec fără probleme. Drept rezultat, veți beneficia de toate proprietățile acestui remediu fără a crește nivelul de aciditate din organism.

Deși multe persoane consumă bicarbonatul de sodiu pentru a lupta împotriva acidității gastrice, aceasta nu reprezintă o soluție pe termen lung, deoarece vă poate altera pH-ul natural al stomacului.

Proprietățile oțetului de mere

Oțetul de mere este un aliment medicinal excelent ce este capabil să detoxifieze și să revitalizeze organismul. Conține vitamina A și vitamina B, acizi grași esențiali, enzime și minerale precum calciul, fosforul, potasiul, magneziul, sulful, zincul, fierul, etc.

Cele mai importante proprietăți

Ajută la eliminarea toxinelor datorită sulfului și acționează asupra ficatului, ajutându-l în metabolizarea grăsimilor;

Previne infecțiile urinare și protejează rinichii, deoarece ajută la curățarea tractului urinar și la eliminarea acidului uric;

Accelerează metabolismul și elimină excesul de grăsime;

Este un diuretic foarte bun grație vitaminei A;

Previne uscăciunea ochilor, tot mulțumită vitaminei A;

Îmbunătățește procesele sistemului digestiv, deoarece este bogat în enzime. Este foarte util atunci când vă confruntați cu flatulență, aciditate, balonare, etc.

Luptă împotriva constipației, ceea ce ajută la îmbunătățirea florei intestinale;

Reduce inflamația gingiilor;

Ajută la eliminarea mucusului atunci când sunteți răciți sau aveți sinuzită;

Reduce nivelul colesterolului, al trigliceridelor și al acidului uric;

Ameliorează tusea și durerea în gât;

Previne crampele musculare datorită conținutului ridicat de minerale;

Fiind bogat în minerale și vitamine, ajută la îmbunătățirea texturii pielii;

Reduce riscul de a face pietre la rinichi, ficat sau vezica biliară;

Ameliorează instant hiperaciditatea gastrică. Tratează și previne ulcerul gastric deoarece acesta este o consecință a hiperacidității;

Ameliorează infecțiile urinare;

Îmbunătățește sănătatea dinților și previne probleme precum cariile, gingivita sau tartrul.

Cum se obține remediul minune?

Proporția ideală este următoarea:

Un pahar de apă caldă, deoarece apa prea rece poate fi dăunătoare ficatului.

O lingură de oțet de mere.

Un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu.

Încercați să folosiți oțet ecologic și de înaltă calitate. Pentru a fi cu adevărat eficient, oțetul ar trebui să fie raw, cu alte cuvinte să nu fie pasteurizat, așa cum era în trecut. Astfel, veți putea profita de toate proprietățile acestui amestec.

Cum se consumă acest remediu

Puteți să consumați între unul și trei pahare pe zi, însă este esențial să le consumați pe stomacul gol, cu cel puțin o oră înainte de următoarea masă.

Dacă doriți să faceți o cură de detoxifiere, vă recomandăm să consumați un pahar înainte cu o oră de cele trei mese ale zilei. După ce încheiați cura, puteți să continuați să consumați un pahar pe stomacul gol cu o oră înainte de micul dejun.

////

Fructele care combat durerile musculare dar si virusul herpetic…

Dulci-acrisoare, cu o aroma inconfundabila- coacazele sunt o sursa inepuizabila de vitamine si minerale. Consumate sub orice forma, acestea sunt recomandate reumaticilor, diabeticilor si persoanelor ce îsi doresc sa-si fortifice organismul. Coacazele au un continut bogat de vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, acid pantotenic, vitamina P, vitamina PP, antocian, acid malic, acid citric si acid tartic, tanin, substante proteice, celuloza, saruri minerale de potasiu, magneziu, mangan, calciu, sodiu, fier, clor, zaharuri naturale- fructoza si glucoza. Beneficii ale coacazelor: Combat virusul herpesului; Îmbunatatesc functia rinichilor; Previn cancerul; Protejeaza vezica urinara; Reduc colesterolul si protejeaza inima; Previn durerile si tensiunile musculare; Îmbunatatesc circulatia sangvina; Maresc acuitatea vizuala.

Coacazele albe si rosii au actiune diuretica, depurativa, remineralizanta, laxativa si hemostatica. Acestea sunt recomandate în cazuri de inflamatii digestive si urinare, litiaza urinara, insuficienta hepatica, icter, artrism, reumatism, guta, constipatie, afectiuni febrile.

Coacazele negre sunt bogate în vitaminele C si P. De asemenea, acestea au o cantitate mare de magneziu, mangan si fier, ce regleaza activitatea unor hormoni ( în deosebi cei sexuali), stimuleaza activitatea sistemului nervos central. Coacazele negre sunt benefice si în tratarea amigdalitei cronice. Datorita substantelor pectice si a sarurilor de potasiu, sucul de coacaze negre stimuleaza secretia sucului gastric, micsoreaza procesele de putrefactie si mareste diureza. Sucul de coacaze este bogat în vitamina C si în pigmenti care stimuleaza circulatia sangvina. Mai mult, acesta creste activitatea glandelor suprarenale si întareste sistemul imunitar. Pentru o absorbtie cat mai buna a vitaminei C, consuma-l înainte de masa.

Conform unor studii, coacazele sunt excelente pentru combaterea durerilor musculare, asociate cu efortul fizic. În cadrul studiului, persoanele ce au consumat coacaze, nu au resimtit efortul fizic. Medicii explica ca flavonoidele din aceste pomusoare protejeaza organismul de efectul efortului intens. Infuzia din frunze de coacaz negru stimuleaza secretia de cortizon, o substanta cu efecte antiinflamatoare. Infuzia se prepara din doua lingurite de frunza maruntita la o cana de apa si se bea de doua-trei ori pe zi, timp de 6 saptamani, de 3 ori pe an. Aceasta are si rol de reglare a ciclului menstrual.

/////

10 antioxidanti foarte puternici

Antioxidantii sunt substante chimice care actioneaza asupra radicalilor liberi, neutralizandu-i si protejand astfel corpul de imbatranire si de unele boli grave, cum ar fi cancerul sau afectiunile cardiovasculare. Unele se gasesc in anumite alimente, cum ar fi legumele si fructele, carnea de pasare de curte si pestele, iar altele sunt sintetizate de corpul nostru. Cei mai cunoscuti antioxidanti sunt vitaminele A, E si C, acidul lipoic, carnitina etc. Studii de laborator efectuate pe animale au aratat ca antioxidantii pot sa previna aparitia si dezvoltarea cancerului. Iata in continuare o lista cu antioxidantii care nu ar trebui sa lipseasca din alimentatie.

Betacarotenul (sau provitamina A) se gaseste in aproape toate legumele si fructele colorate in portocaliu: cartofi dulci, morcovi, pepene galben, suc de fructe, caise, dovleac si mango. Unele legume verzi (spanac, salata, varza creata) contin, de asemenea, betacaroten. Luteina, cel mai bine asociata cu sanatatea ochilor, se gaseste, de asemenea, din belsug in galbenusul de ou si in legume verzi, cum ar fi: napi, gulii, dovlecei (zucchini), mazare, broccoli, salata verde, varza, spanac. Licopenul este un antioxidant puternic, prezent in rosii, pepenele verde, papaia, caise, grepfruit roz, portocale rosii. Se estimeaza ca aproape 90% din aportul de licopen din alimentatie este adus de rosii. Seleniul este un mineral. Cu toate acestea, intra in compozitia unei enzime antioxidante. Plante ca orezul sau graul sunt surse importante de seleniu. Concentratia difera insa in functie de zona in care sunt cultivate cerealele. Cu cat solul este mai bogat in seleniu, cu atat cerealele vor avea o concentratie mai mare in acest mineral.

Vitamina A se gaseste in ficat, cartofi dulci, morcovi, lapte, galbenusul de ou si anumite sortimente de branza. Vitamina C, denumita si acid ascorbic, se gaseste in multe fructe si legume – citrice, patrunjel, rosii, cartofi, papaya, broccoli, varza de Bruxelles, coacaze, capsune, conopida, spanac, kiwi, merisoare, ardei iuti – si, de asemenea, in cereale, carne de vita, carne de pui si peste. Vitamina E (Tocoferolul) se gaseste in migdale, germeni de grau, floarea -soarelui, porumb, soia, mango, nuci, broccoli. Flavonoidele sau polifenolii se gasesc in soia, struguri, vin rosu, rodii, ceai verde, ceai negru, afine si marar. S-a dovedit ca au capacitatea de a modifica anumite reactii ale corpului la alergeni, virusuri si substante cancerigene.

Acidul alfa-lipoic se gaseste in mod natural in corpul nostru, dar poate fi si sub forma de supliment alimentar. Poate regenera vitamina C si vitamina E, dupa ce au fost folosite in neutralizarea radicalilor liberi. De asemenea, poate creste nivelul coenzimei Q10 in celule si ajuta la eliminarea din corp a unor metale grele, cum ar fi cadmiu sau mercur. Se crede ca poate preveni diabetul. Coenzima Q10 este puternic antioxidanta, avand un rol important in functionarea sistemului circulator. Se produce in organism, dar se gaseste si sub forma de suplimente alimentare.

/////

Beneficiul neştiut al unturii de bursuc asupra sistemului imunitar…

Grăsimea de bursuc poate fi utilizată ca atare sau în amestec, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea bolilor respiratorii. Beneficiile ei nu se opresc aici. Află care sunt recomandările pentru această grăsime de-a dreptul miraculoasă.

Proprietăţile acestei unturi sunt date de substanţele preţioase active, care îl ajută pe bursuc, un animal foarte curat, să supravieţuiască fără hrană şi apă în lunile de hibernare. Conţine vitaminele A, E, K şi cele din complexul B (B2, B3, B5, B9, B12) şi are în compoziţie acizi organici, acizi graşi esenţiali Omega-3, Omega-6, Omega-9, micro şi macroelemente, care fac din această untură un dar preţios de la natură pentru sănătate.

De ce îţi face bine

Pentru că este bogată în substanţe active, untura de bursuc are proprietăţi antiinflamatorii, antioxidante şi de consolidare a sistemului imunitar.

O poţi consuma dacă vei să-ţi accelerezi metabolismul.

Unele studii susţin că această untură previne cancerul şi inhibă apariţia bolilor cardiovasculare.

Poate fi, de asemenea, un adjuvant în tratamentul varicelor şi hemoroizilor.

În caz de leziuni deschise, poţi folosi cu încredere această untură, sub formă de masaje locale. Stimulează cicatrizarea rănilor şi procesul de vindecare a ţesuturilor afectate.

Sunt oameni de ştiinţă care recomandă curele de untură de bursuc pentru a creşte fertilitatea şi a echilibra nivelul hormonal din corp.

Îţi cade părul şi unghiile sunt casante? Acest produs îmbunătăţeşte structura firului de păr şi a unghiei.

Te poate ajuta şi când ai probleme digestive, iar tractul gastro-intestinal întâmpină dificultăţi.

În ceea ce priveşte sistemul respirator, untura-minune poate potenţa efectul tratamentelor în boli, precum bronşită, amigdalită, faringită, astm bronşic, laringită, tuberculoză pulmonară şi alte boli respiratorii.

Beneficiile ei continuă şi când vine vorba despre cu tulburări alimentare, cum este anorexia, dar este de ajutor şi în anemie, extenuare, malnutriţie.

Dacă o foloseşti extern, să ştii că untura de bursuc stimulează elasticitatea pielii, combate ridurile şi previen îmbătrânirea prematură.

Atenţie!

Dacă eşti însărcinată, e mai bine să întrebi medicul dacă poţi utiliza ori consuma această untură, fie intern ori extern. Nici persoanele cu alergii nu trebuie să se trateze cu untură de bursuc fără un aviz de la medic.

Ca să fii sigur că nu e un produs contrafăcut, fii atent la textura unturii, care este aproape similară cu uleiul de măsline presat la rece şi are culoarea alb-gălbuie, cu un miros specific.

///

Combinatia care reduce tartrul si albeste dintii

Tartrul, acele depozite dure si inestetice de pe dintii tai poate fi mult diminuat printr-un procedeu simplu si cu ingrediente la indemana tuturor. Exista doua tipuri de tartru: supragingival si subgingival. Primul este alb-galbui, cu consistenta redusa la inceput, dar poate ajunge la un maroniu-negru atunci cand se impregneaza cu coloranti alimentari sau nicotina in cazul fumatorilor. Tartrul subgingival este de culoare inchisa si de duritate mai mare, dens si este situat sub marginea gingivala. Un periaj zilnic corespunzator si folosirea atei dentare indeparteaza placa bacteriana. Ata dentara trebuie folosita complementar in procesul igienei orale, o data pe zi.

Daca vrei sa scapi de tartru si totodata sa imbunatatesti nuanta dintilor tai nu ai nevoie de tratamente scumpe. Poti gasi chiar la tine in casa ingredientele necesare pentru a obtine ceea ce-ti doresti. Pentru a prepara solutia care sa reduca tartrul si sa-ti albeasca dintii, ai nevoie de: bicarbonat, apa oxigenata, sare si apa. Incepeti prin dizolvarea unei linguri de bicarbonat de sodiu si a unei jumatate de lingurita de sare intr-un recipient mic cu apa. Umeziti periuta de dinti in acest amestec si periati dintii ca de obicei, apoi scuipati. Periati dintii aproximativ cinci minute. Se amesteca ulterior peroxid de hidrogen cu putina apa calda, apoi se clateste gura timp de un minut, scuipati si clatiti cu apa rece. Cu ajutorul unei scobitori dentare, indepartati tartrul galben de pe dinti. Atentie, sa nu lezati gingiile. In cele din urma, clatiti gura. Repetati tratamentul la fiecare doua zile.

Sfaturi de igiena orala suplimentare: periaza dintii in mod regulat, folosind o perie moale si miscari verticale; asigurati-va ca va curatati, de asemenea, spatiul dintre gingii si dinti; foloseste ata dentara in mod regulat; alimentele picante pot stimula producerea de saliva, care curata in mod natural tartrul; inainte de a va culca, seara, frecati dintii coaja de portocala – reduce numarul bacteriilor orale. Nu clatiti dupa aceea.

/////

Ce se intampla in organismul tau daca consumi fasole

Un aliment pe care ar trebui sa-l incluzi in alimentatia ta este, fara doar si poate, fasolea, intrucat are numeroase beneficii asupra organismului tau.

Fie ca e alba sau rosie, fasolea este o sursa excelenta de fibre si proteine, are un indice glicemic scazut si e bogata in fier. De aceea, ar trebui sa o incluzi in alimentatia ta.

Conform specialistilor, fasolea are proprietatea de a elimina zaharul din organism si tine diabetul la distanta. Tocmai de aceea, persoanele diagnosticate cu diabet ar trebui sa consume cel putin o portie de fasole pe zi, intrucat vor tine sub control nivelul de zahar din sange.

Printre altele, fasolea ajuta la reducerea secretiei de insulina, intrucat este o sursa de vitamina B, potasiu, seleniu, magneziu si calciu.

Ba mai mult, fasolea sustine functiile musculare si nervoase, mentine sistemul imunitar, ingrijeste sanatatea oaselor si a tensiunii arteriale si ba chiar ajuta la metabolizarea energiei.

Printre beneficiile fasolei se numara faptul ca ajuta la prevenirea distrugerii celulelor de catre radicalii liberi, intarzie imbatranirea celulara si mentine inima sanatoasa.

Tips: Ca sa te bucuri de efectele benefice ale fasolei tine cont de sfaturile nutritionistilor si include-o chiar si in salate. De asemenea, fasolea o poti consuma si sub forma de supa crema, daca alegi pastai sau, de ce nu, pastai trase la wok. Sunt absolut delicioase.

////

Plante care uşurează respiraţia bolnavilor de astm

Fără a înlocui tratamentele alopate, remediile naturale pot fi de ajutor persoanelor care suferă de astm bronşic. Pătlagina, isopul, unguraşul şi ghimbirul sunt câteva dintre leacurile care au efecte benefice în cazul persoanelor diagnosticate cu astm.

Eucaliptul

Remediu cu acţiune descongestionantă, uleiul de eucalipt este eficient şi pentru fluidificarea secreţiilor, graţie compusului eucaliptol. Pentru uşurarea respiraţiei, se pun câteva picături pe o batistă, care se ţine aproape de cap, în timpul somnului. De asemenea, se pot pune 2-3 picături din acest ulei într-un vas cu apă fierbinte şi se fac inhalaţii.

Ghimbirul

Cunoscut pentru beneficiile pe care le are în caz de probleme respiratorii, ghimbirul are acţiune antiseptică, antibacteriană şi antiinflamatoare. Ghimbirul este un expectorant natural, grăbeşte eliminarea mucusului şi eliberează căile respiratorii. Se ţine o cură de 15 zile, timp în care se consumă o cană cu suc de morcovi şi de ghimbir, în cantităţi egale (rădăcinile se rad, după care se stoarce sucul).

Pătlagina

Graţie acţiunii expectorante, emoliente şi antiseptice, pătlagina este o plantă pe care astmaticii pot conta. Este recomandat ceaiul – 1 linguriţă de plantă la o cană cu apă fiartă. Se lasă 10 minute la infuzat; se consumă 2 căni pe zi.

Isopul

Un alt remediu care aduce alinare bolnavilor de astm este isopul, renumit pentru calităţile antiseptice pulmonare. În plus, planta este şi un vasodilatator arterial, fiind utilă în hipertensiune. Astmaticii pot bea zilnic câte 2 căni cu infuzie de isop, preparată din 1-2 linguriţe de plantă la o cană cu apă fierbinte.

////

Cauze psihologice ale durerii de stomac

Corpul si psihicul se afla in stransa legatura si se influenteaza reciproc. Starea de bine sau de rau a uneia dintre parti determina starea celeilalte. Astfel, la fel cum o stare de sanatate precara modifica starea de bine interior, la fel si o afectiune a psihicului poate crea neplaceri la nivel organic.

Exista afectiuni fizice care nu isi au originea in actiunea unor factori externi, ci sunt ecouri ale unor neplaceri manifestate la nivelul vietii interioare a individului. Se face astfel o conversie a unei dereglari psihologice intr-una de tip somatic, organic. Aceste psihosomatizari pot afecta toate aparatele organismului: – sistemul digestiv (prin boli precum ulcer, colita), endocrin (hipertiroidie, diabet), genito-urinar (impotenta, enurezie), cardiovascular (infarct al miocardului), respirator (astm, tuberculoza pulmonara), pielea (eczema) etc. Problema cere atentie, cere rezolvare, iar aceasta nu vine numai din partea unui medic, ci si din partea unui psihoterapeut. Fara a elimina cauzele de baza, problema va continua sa apara.

Sistemul gastro-intestinal este cel mai usor influentabil de situatiile stresante ale vietii pentru ca nervii care controleaza digestia sunt foarte receptivi la orice stimul. Astfel, pe fond nervos pot sa apara indigestia, gastrita, ulcerul sau sindromul colonului iritabil. Simptomele indigestiei sunt dureri abdominale, balonari, diaree sau constipatie, iar în cazul colonului iritabil apar greturi, stari de voma, dureri acute, balonare, senzatia golirii intestinale incomplete si eliminarea de mucus in scaun. Aceste boli apar ca urmare a unei tulburari emotionale ignorate, netratate, neexteriorizate. Dupa aparitia somatizarii, tratarea factorului psihologic declansator este cu mult mai dificila.

Exista persoane pentru care interactiunea cu lumea exterioara este foarte dificila si se realizeaza cu un consum mare de energie. Aceste persoane, introvertitii, sunt cei mai predispusi afectiunilor digestive. Ei au tendinta sa isi nege constant conflictele de zi cu zi. Sunt orientati catre trecut si pastreaza in amintire orice detalii ale acestuia: relatii incheiate, esecuri, insatisfactii de orice natura etc. Durerile de stomac si constipatia denota o imposibilitate de a te desparti de trecut, ganduri neexprimate dintr-o moralitate aparent excesiva, dorinte reprimate din teama si complexe. Astfel de persoane se dovedesc a fi deosebit de critice si inflexibile atat cu ele, cat si cu ceilalti. Isi refuza excesele, chiar si de ordin verbal, iar orice rasfat este insotit de remuscari si reprosuri. Diareea poate reprezenta, in termeni psihologici, un flux de ganduri angoasante. Femeile sunt de obicei mai afectate de tulburarile digestive decat barbatii. Graviditatea si ciclul menstrual modifica motilitatea intestinala. Aceasta stare este dublata de cauze psihologice, de o intelegere gresita a propriei feminitati.

In cazul in care problemele digestive si-au facut deja aparitia, primele masuri vin din planul medicinei. Medicul va prescrie medicatia corespunzatoare si va trasa coordonatele dietei. Vindecarea sau ameliorarea simptomelor nu poate fi insa gandita fara terapie. Acest tip de tratament isi propune eliminarea traumelor psihologice, a anxietatii, a stimei de sine scazute, a sentimentului de inadecvare, a problemelor interpersonale rezultate, fiind astfel o terapie mult mai complexa decat cea medicamentoasa.

Important este sa nu iti reprimi trairile. Incearca sa iti gandesti starile si sa le exprimi cand simti nevoia, daca nu doresti ca anumite suferinte corporale sa „vorbeasca” in locul tau. Nu iti transforma problemele in scuze confortabile. Nu ai idee cat de confortabila este sanatatea. Invata sa te bucuri de odihna, dezlipeste-te fin de trecut pentru a putea trai prezentul cu prospetime. Nu iti mai calcula fiecare miscare si gand, incearca sa descoperi pasiune comunicarii dezinhibate. Incearca sa traiesti in acord cu ceea ce esti. Nu esti doar o imagine. Esti o persoana la fel ca celelalte, adica total diferita de fiecare „altul”. Bucura-te de tine! Intre 32 si 67% dintre pacientii cu sindrom de colon iritabil au fost abuzati sexual sau fizic, colonul iritabil aparand ca urmare a auto-invinovatirii, a maladaptarii, a dereglarii pragului sensibilitatii viscerale.

////

5 remedii naturiste pe baza de vetrice

Tanacetum vulgare, este o planta cu aura de legenda. Se spune ca ea a fost oferita lui Jupiter, de paharnicul Ganymede, pentru a-i asigura nemurirea. De fapt, numele plantei tanacetum deriva din grecescul “athanaton” care inseamna “nemuritor”. Este posibil ca numele plantei sa vina de la povestea lui Ganymede, dar la fel de bine poate sa-si aiba originea in faptul ca planta era folosita in Antichitate la imbalsamare. La romani, vetricea a fost extrem de raspandita ca insecticid, vermifug si antiinfectios. In tara noastra, se intalneste in zonele de ses si de deal, pe langa drumuri, garduri, in locuri necultivate, aproape de asezarile omenesti. Cel mai adesea o vedem in buruienisurile de pe langa caile ferate.

Pulberea se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea, putand fi depozitata in borcane inchise ermetic pentru maxim 2 saptamani datorita uleiurilor volatile care se evapora rapid. Se foloseste ca adjuvant in epilepsie in amestec cu pulbere de sulfina (Melilotus officinalis) in proportie de 1:3. Doza recomandata este de o lingurita, de trei ori pe zi, pe stomacul gol timp de 15 zile, urmate de alte 15 zile de pauza, apoi se reia. Se administeaza doar adultilor pentru actiunea puternic antispastica si a pentru ca rareste frecventa crizelor. Sub forma de cataplasma calda in caz de reumatism, articulatii dureroase. Este printre remediile antiinflamatoare articulare cele mai rapide! Ca sa obtii cataplasma, este nevoie de torni apa calda peste trei linguri de pulbere de vetrice sis a amesteci pana cand se formeaza o pasta. Inveleste aceasta pasta in tifon si acopera articulatia dureroasa, apoi inveleste cu o esatura din lana. Tinctura se obtine din 20 de linguri de pulbere de parti aeriene inflorite macerat timp de 2 saptamani in 500 ml de alcool de 50 de grade. Apoi se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se foloseste pentru:

Viermi intestinali – in amestec cu tinctura de pelin, in parti egale. Se administreaza administreaza cate o lingurita, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de masa, in cure de 14zile, urmate de alte 7-10 zile de pauza, atat timp cat este necesar./ Infectii renale si urinare – in amestec cu tinctura de ienupar, in parti egale. Doza recomandata este de o lingurita din acest preparat, diluata intr-o cana de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Acest remediu elimina usturimilela urinare, ajuta la retragerea prompta a edemelor, previne formarea calculilor renali.

Infuzie combinata – Sub forma de bai fierbinti este extrem de utila contra cistitelor cu simptome acute, cum ar fi: mictiuni frecvente, dureri puternice la urinare, incapacitate de control a urinarii, senzatie de durere la nivelul bazinului. Cum pregatesti baia: In apa fierbinte de baie se pun 3-5 litri de infuzie combinata de vetrice, care are puternice efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si antibiotice. Baia va dura 20-30 de minute, dupa care se va sterge foarte rapid pielea, pacientul se va imbraca bine si va sta macar o ora la caldura. Daca iti cade parul, infuzia combinata de vetrice te poate ajuta pentru ca are effect de intarire a radacinii parului prin actiune asupra folicului pilos. Se foloseste pentru efectuarea ultimei clatiri a parului

Cataplasme: Arsuri pe piele – se zdrobesc cateva tulpini inflorite, proaspete, si se pun pe portiunea de piele afectata. Este un tratament cu puternice efecte antiinflamatoare si cicatrizante. Scabie – trei tulpini inflorite se zdrobesc cu un ciocan pe o planseta de lemn, iar apoi se pun imediat pe portiunea de piele afectata, unde se tin vreme de patru ore. Tratamentul se face zilnic de 1- ori pe zi, pana la completa vindecare. Entorse si luxatii – se aplica direct pe locul afectat cateva tulpini proaspete, dupa procedur adescrisa mai sus, se fixeaza cu un bandaj si se tin cateva ore. Acest tratament accelereaza vindecarea tesuturilor lezate, favorizeaza retragerea rapida a umflaturilor sirecuperarea accelerata a functiilor articulatiei afectate.

Plasturele este util in caz de luxatii, reumatism si nevralgii. Ca sa il obtii, amesteca 2 linguri de vetrice maruntita cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu vetrice: Aceasta planta este contraindicata femeilor insarcinate, femeilor care alapteaza si copiilor sub 12 ani. Uleiul volatil este un puternic iritant gastrointestinal si renal si toxic pentru sistemul nervos central, asa ca se recomanda respecatarea cu strictete a dozelor. In doze de peste 6 g administrate zilnic, vetricea poate produce tremuraturi, greata, varsaturi. In doze de peste 20 g planta sau a 3 ml ulei volatil apar colici puternice abdominale, voma, convulsii puternice epileptiforme, tulbuaari respiratorii pana la paralizia centrilor respiratori, puls slab si frecvent, colaps, moartea survenind de la cateva zeci de minute pana la 2-3 ore in functie de cantitatea ingerata. Vetricea interactioneaza cu alcoolul accesntuand starea de somnolenta si de ameteala provocate de acesta. Asa ca nu este recomandat consumul simltan de vetrice si de alcool!

////

Plante care îmbunătăţesc memoria

Se întâmplă să mai uităm lucruri, mai ales că trăim într-o eră a vitezei şi a listelor lungi cu sarcini de îndeplinit. Poate ţi s-a întâmplat şi ţie să îţi pierzi concentrarea. Din fericire, medicina alternativă oferă în dar plante cu efecte terapeutice eficiente. Substanţele active din unele plante cresc starea de bine şi îţi îmbunătăţesc memoria şi puterea de concentrare, fără a provoca reacţii adverse.

Este dovedit ştiinţific că unele plante stimulează funcţia cognitivă şi protejează creierul de bolile neurodegenerative. Iată care sunt plantele care te ajută în cazul în care te confrunţi cu probleme de memorie.

Ginkgo Biloba, remediu din timpuri vechi

Ginkgo Biloba este un arbore sacru în China şi este, cu precădere, cel mai cunoscut remediu pentru îmbunătăţirea deficienţelor de memorie. De-a lungul timpului, studiile au arătat cum Ginkgo Biloba stimulează memoria şi ajută în tulburările de concentrare datorită proprietăţilor terapeutice ale arborelui. Înainte să iei produse pe bază de Ginkgo Biloba, este nevoie să ceri sfatul medicului tău de familie sau al unui fitoterapeut şi, nu în ultimul rând, este nevoie să te asiguri că aceste produse aparţin unor companii autorizate. Astfel, doza recomandată va fi între 120-240 mg de extract uscat de Ginkgo Biloba sub formă de medicament cu textură lichidă sau solidă, de 2-3 ori pe zi.

Ginsengul îmbunătăţeşte memoria

Un alt remediu binecunoscut pentru îmbunătăţirea memoriei este ginsengul, o plantă folosită încă din cele mai vechi timpuri. Ginsengul este o plantă adaptogenă care susţine funcţiile organismului, reduce oboseala şi scade şansele de apariţie a bolii Alzheimer, fiind deopotrivă un remediu în fenomenele de îmbătrânire. Rădăcina de Ginseng conţine, pe lângă ginsenozide, vitamine din complexul B şi săruri minerale. La fel ca în cazul arborelui Ginkgo Biloba, va fi nevoie să ceri sfatul unui specialist şi poţi lua produse bazate pe Ginseng doar de la firme autorizate. Dacă te afli la vârsta a doua sau a treia, doza recomandată este de 50 mg de produs bazat pe Ginseng, de 3 ori pe zi.

Rozmarinul reduce stresul

La noi rozmarinul se foloseşte atât ca arbust ornamental, cât şi în medicina alternativă. De altfel, planta are un conţinut ridicat de fier, de calciu şi de vitamina B6. În plus, proprietăţile terapeutice ale rozmarinului ajută la scăderea ratei de apariţie a bolilor neurodegenerative, precum Alzheimer, şi este indicată în amnezie. Unele studii sugerează că uleiul esenţial de rozmarin (aromaterapie) îmbunătăţeşte memoria, reduce stresul şi ajută la o mai bună concentrare.

////

Semnele care îţi arată că ai prediabet…

De obicei, cei care suferă de prediabet nu prezintă simptome decât după ce au ajuns deja în stadiul de diabet de tip 2. Totuşi, există anumite semne sau predispoziţii care ar trebui să te convingă să ceri sfatul medicului de familie pentru eventuale teste.

Prediabetul este precursorul diabetului de tip 2 şi presupune o glicemie mai mare decât în mod normal. Fără tratament sau modificări ale stilului de viaţă, aproximativ 30% dintre persoanele cu prediabet pot ajunge să dezvolte un diabet de tip 2 în termen de 5 ani. Din fericire, poate fi prevenită progresia de la prediabet până la diabetul de tip 2 cu anumite modificări ale stilului de viaţă şi a dietei.

Ce te predispune la prediabet

La fel ca diabetul de tip 2, prediabetul apare atunci când corpul tău nu prelucrează corect insulina. Insulina este un hormon pe care îl eliberează pancreasul pentru a ajuta la reglarea cantităţii de zahăr din sânge. Anumiţi factori îţi pot creşte riscul de a face prediabet.

Obezitatea

Este principalul factor de risc al diabetului. Indicele tău de masă corporală îţi arată dacă eşti subponderală, supraponderală sau sănătoasă, comparând înălţimea şi greutatea. Dacă eşti supraponderală sau dacă suferi de obezitate poţi avea un risc mai mare de a face diabet.

De asemenea, o circumferinţă mare a taliei indică faptul că organismul tău se confruntă cu o îngreunare a absorbţiei insulinei. Bărbaţii cu talie mai mare de 40 cm şi femeile cu talie mai mare de 35 cm au cu risc mai mare de a face prediabet.

Sedentarismul

Mişcarea este importantă pentru a controla greutatea şi pentru a creşte sensibilitatea la insulină. Cu cât eşti mai sedentară, cu atât sunt mai mari şansele de a fi diagnosticată cu prediabet.

O dietă nesănătoasă

Dacă obişnuieşti să mănânci pâine albă şi paste în cantităţi mare, ai un aport mare de carbohidraţi rafinaţi, ceea ce influenţează negativ nivelul glicemiei. În plus, o dietă bogată în grăsimi nesănătoase contribuie la creşterea rezistenţei la insulină.

Vârsta de peste 45 de ani

Prediabetul se poate dezvolta la orice vârstă, dar riscul creşte după ce depăşeşti 45 de ani. Aceasta se datorează faptului că persoanele în vârstă pot fi tentate să mănânce mai mult şi sunt expuse la un consum mare de zahăr.

Istoricul familial

Dacă aveţi un părinte care a suferit de diabet de tip 2 depistat înainte de a împlini vârsta de 50 de ani, sunt şanse mari să te confrunţi şi tu cu această afecţiune. Riscul este ceva mai mic în cazul în care părintele a fost diagnosticat după vârsta de 50 de ani. Aproape toţi diabeticii de tip 2 au avut mai întâi prediabet.

Diabetul din timpul sarcinii

Aproximativ 50% dintre femeile care au diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii (o afecţiune numită diabet gestaţional) pot suferi de diabet de tip 2 după ce nasc. În cazul în care mama cu antecedente de diabet gestaţional ajunge să aibă diabet de tip 2, copilul ei are un risc între 2% şi 4% de a face boala de-a lungul vieţii.

Atenţie la aceste semne din faza incipientă!

Dacă ai un prediabet care a progresat deja, este posibil să ai anumite simptome cum sunt o permanentă sete şi o sezanţie de foame de nepotolit, urinare frecventă, oboseală, vedere înceţoşată.

////

Cum scapam de durerile de spate

Cauzele durerilor de spate sunt diverse si depind de regiunea afectata: traumatisme, pozitii incorecte, surplusul de greutate sau din contra, scaderea rapida în greutate (fara ajutorul exercitiilor fizice); stresul; dereglarile de tinuta: scoliozele, cifozele etc.; schimbarile de varsta: osteohondroza, osteoporoza; anomalii de dezvoltare a coloanei vertebrale: spina, bifida, anomalia chimerli etc. Inclusiv pot fi instabilitatile de coloana, îndeosebi din regiunea cervicala si lombara, pentru ca ele sunt expuse cel mai mult accidentarilor.

Exista dureri acute si cronice. Durerile acute dureaza pana la cateva zile. Ele se trateaza medicamentos cu analgezice, antiinflamatorii, miorelaxante. Pozitia corpului e de dorit sa fie în repaos, adica culcat. Salteaua sa dea coloanei vertebrale pozitia curburii normale – fiziologice. Sub regiunea lombara se aplica un rulou, iar picioarele se îndoaie în genunchi. În pozitia ridicata se recomanda un bandaj pentru sustinerea regiunii lombare, ca sa micsoreze intensitatea durerilor.

În timpul somnului perna se plaseaza între umar si gat, dandu-i un unghi de 90 grade. În durerile cronice se recomanda tratamentul balneo-sanatorial: masajul, terapia manuala, exercitiul fizic, tractiile coloanei vertebrale, fizioterapia, aplicatiile cu parafina, cu namol, hidroterapia, acupunctura, apiterapia. Atunci cand simtim dureri este bine sa gasesti pozitiile potrivite pentru evitarea lor. Nu uita ca, înainte de a începe un tratament trebuie sa consulti specialistul: reabitolog, neurolog, traumatolog, kinetoterapeut, vertebrolog. Nu e bine sa astepti mult timp ca sa treaca durerea, ci sa consulti un medic specialist, care prin investigatii poate depista cauza durerii si sa îti recomande un tratament corespunzator, prin urmare nu lua medicamente la întamplare. Miscarea este viata si sanatate. Fa sport în fiecare dimineata si te vei simti foarte bine pe parcursul întregii zile.

///////////// Leguma cea mai eficienta in curele de slabire

Dovlecelul este una dintre primele legume recomandate de nutritionisti în diete. Pe langa faptul ca are foarte putine calorii (100 gr. dovlecel are 20 – 27 kcal) este si o sursa buna de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, zinc, fosfor, cupru si fier, o serie de acizi organici, vitamine C, B, K si A. Este una din putinele legume în care proportia de sodiu – potasiu este aproape perfecta. Aceasta este importanta pentru o buna functionare a organismului. În cazul dezechilibrului de sodiu – potasiu din corp poate aparea spasmofilia (muschii si nervii sunt în stare de alerta) si tetania (contractii puternice ale muschilor).

Beneficiile consumului de dovlecei: Previne bolile cardiovasculare. Datorita continutului de potasiu si magneziu, minerale esentiale pentru functionarea normala a muschiului inimii, dovlecelul are efect hipertensiv (scade tensiunea). Este un veritabil pansament gastric. Este recomandat în afectiuni precum ulcer sau gastrita. Stimuleaza digestia, datorita continutului de fibre si favorizeaza evacuarea bilei. Este inclus în dieta pacientilor care au suferit interventii chirurgicale la stomac sau intestine. Inclusiv este indicat si în cazul intoxicatiilor sau recomandat pacientilor care sufera de diabet. De asemenea, dovlecelul este una dintre primele legume introduse în diversificarea alimentatiei sugarului. Este diuretic si laxativ. Te ajuta în curele de slabire pe langa faptul ca are putine calorii, scoate toxinele din organism si combate constipatia. Ajuta în boli de rinichi, eliminand surplusul de apa.

Tonifica organismul. Previne îmbatranirea rapida si întareste sistemul imunitar al organismului. Îmbunatateste memoria. Datorita continutului ridicat de antioxidanti si carotenoizi. În plus, previne accidentele vasculare cerebrale. Protejeaza vederea. Amelioreaza afectiunile ocular. Are efect general antiinflamator. Amelioreaza simptomele artritelor si ajuta în tratarea reumatismului. Participa la asimilarea calciului, de aceea este indicat sa se consume împreuna cu alimente care contin calciu.

Un sfat de frumusete: Tonifica si hraneste orice tip de ten. Blocheaza radicalii liberi, reducand procesul de îmbatranire a pielii si chiar a încaruntirii parului. Pentru ten uscat – amesteca putin dovlecel ras un galbenus si aplica pe fata, gat si decolteu. Pentru ten gras – amesteca dovlecel ras cu terci de ovas oparit (proportia 1:2).

În primul rand, alege dovleceii tineri si proaspeti. În curele de tratament foloseste sucul de dovlecel. Gustul nu este foarte bun, dar are efect mai mare pentru ca îsi pastreaza proprietatile mai bine. În schimb, cand îl prepari (la aburi, în cuptor, la gratar, interzis prajit) este delicios, dar nu-l lasa pe foc mai mult de 15-20 min. În salate foloseste zucchini (dovlecelul cu coarja verde-închisa) are aceleasi proprietati doar ca este asimilat mai rapid de catre organism.

14. Hagai

1. Isaiahu

 EXOD CAP. 16    
Exod 16:32  Moise a zis: „Iatã ce a poruncit Domnul: „Sã se pãstreze un omer plin cu manã pentru urmaşii voştri, ca sã vadã şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, dupã ce v-am scos din ţara Egiptului.”

„Vedem” câteva lecţii: 

1.     Dumnezeu nu intervine! – Suspans – De ce ne-a scos din Egipt? Ca să murim de foame? Gest inutil din partea lui Dumnezeu? Serii de minuni pentru ce? Să murim aici?
2. Un alt cadru – Ioan Botezatorul intemnitat.

•     Nici o persoană nu a avut o aşa de importantă misiune de îndeplinit. A pregătit calea Domnului. „Satana a început sã se teamã pentru siguranţa împãrãţiei lui.” EGW
•     Cel vestit de el, este aproape de acel loc – dar nu intervine pentru scăparea lui. De ce?
•     De ce a trebuit el să zacă şi să moară în închisoare?
•     „Dar, pentru binele miilor de oameni care în anii urmãtori urmau sã treacã de la închisoare la moarte, Ioan trebuia sã bea paharul martirajului. Când urmaşii lui Isus aveau sã zacã în celule singuratice sau sã piarã de sabie, pe scaunul de torturã sau pe rug, în aparenţã pãrãsiţi de Dumnezeu şi de oameni, ce încurajare avea sã fie pentru inima lor gândul cã Ioan Botezãtorul, despre a cãrui credincioşie mãrturisise Însuşi Domnul Hristos, trecuse printr-o experienţã asemãnãtoare!” EGW, HLL, cap.22
•     Ce voia Dumnezeu de la evrei si ce doreşte de la noi?
• În filozofia cerului – o încercare trecută e un test trecut, dacă nu este trecut va veni o altă încercare de o intensitate mai mare. Cu cât o trecem mai repede ne va fi mai uşor. 

      2.    Mana – simbol al grijii lui Dumnezeu.

•     Strigătul poporului se îndreaptă către Moise nu către Dumnezeu!

     3.    Când era dată mana?

•     Mana se culege dimineaţa: – Dumnezeu  îţi face program! Poţi beneficia de aceleaşi binecuvântări.
•     Exod 16:27  „În ziua a şaptea unii din popor au ieşit sã strângã manã, dar n-au gãsit.”
•     Triplă minune: vineri dublu, sâmbătă nu găseşti, păstrarea manei se face şi a doua zi în mod excepţional!
•     Dumnezeu nu doreşte să ne formăm reflexe – să aduni în fiecare zi – nu suntem animale! Să fim conştienţi când şi cum!

     4.    Cum este dată mana?

•     Num. 11:9  Când cãdea roua noaptea în tabãrã, cãdea şi mana.
•     O preocupare importanta pentru noi este cum s-au înmulţit cele 5 pâini?
•     Dumnezeu nu vine să răspundă curiozităţii tale!
•     Lasă amănuntele pe seama Mea. Puterea Mea este nelimitată, deci, nu o poţi înţelege, încă.

     5.    Ce cantitate de mană le este repartizată?

•     „un omer” (2,4L) – cantitatea necesară pentru o zi.
•     Unii care au luat şi pentru zile negre. Ce s-a întâmplat?
•     Nu aduna mai mult decât îţi trebuie – va face viermi!
•     EGW dă şi o aplicaţie spirituală: „Ei îngrãmãdiserã mana vie, şi aceasta se stricase. Religia pe care au încercat sã o pãstreze numai pentru ei le-a devenit un blestem.” HLL, cap.3

     6.    Mana – simbolul alimentaţiei simple şi consistente.

•     Gust: turtă amestecată cu miere.
•     Hrană simplă – trimite către simplitate şi în obiceiuri!
•     „Dacă oamenii de astăzi ar fii simpli în obiceiurile lor – ar fi mai puţine nevoi închipuite şi mai multe ocazii de a lucra după voia lui Dumnezeu.”
•     Hrană consistentă. Nu a fost nici unul anemic! Mana conţinea toate elementele necesare dezvoltării, susţinerii vieţii.

      7.    Cea mai mare „calitate” a manei? Era dată de Dumnezeu!

•     În Australia există o plantă la fel ca şi grâul. I se spune năriu. E un fel de grâu sălbti din care se poat e face pâine. E o pâine gustoasă, plăcută, care stâmpără imediat foamea. Dar… peste 3 zile, cel care a mâncat şi s-a săturat din ea e cuprins de dureri şi moare în chinuri groaznice. Întocmai aşa e şi cu pâinea pe care o dă lumea. E un fel de năriu care place si satură în aparenţă, dar pe urmă otrăveşte şi omoară.

      8.    Ce a dorit Dumnezeu să-i înveţe oferindu-le cu mana?

•     Rol educativ.

      9.    Mana – hrana îngerilor – dată de îngeri?

•     Dacă avem ochii minţii deschişi vom vedea, vom avea ce să vedem; îngerii sunt implicaţi în mult mai multe aspecte ale vieţii noastre decât ne dăm seama EGW.

De la un tip la realitate.

•     O altă secvenţă pe care Biblia ne-o prezintă: Ioan 6: 30-35, 45-58.
•     Un episod care are loc imediat după înmulţirea pâinilor!
•     Ce faci Tu? – Iată ce fac Eu: Mă ofer vouă. Haieţi, mâncaţi trupul Meu şi beţi sâgele Meu! Şi veţi vedea cea mai mare minune care se poate întâmpla cu voi!
•    A mânca trupul şi a bea sângele (viaţa – sacrilegiu) Lui.
•     Ceea ce a oferit altădată unui popor El vine şi dă fiecăruia personal..
•     Hrana este de folos atunci când o mâncăm, când devine o parte din fiinţa noastră!
•     Viaţa Lui să devină viaţa noastră! Aceasta nu este un raţionament care să trezească sentimente înălţătoare ci realitatea pe care tatăl doreşte să o trăim!

Dragul meu, acelaşi Dumnezeu care a dat copiilor lui Israel mana din ceruri încã mai trãieşte şi stãpâneşte. El Îşi va cãlãuzi poporul şi îi va da îndemânare şi pricepere în lucrarea pe care sunt chemaţi sã o facã.
      „Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacã mãnâncã cineva din pâinea aceasta, va trãi în veac.” „Cel care crede în Mine are viaţã veţnicã.” „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţã.” (Ioan 6, 35.51.47.63).

Găsim mană în Locul Preasfânt – în chivotul legământului veşnic. Stă acolo într-un vas de aur pentru a ne mărturisi despre cum acţionează Cel infinit în înţelepciune, bunătate, purtare de grijă.
Şi o mai găsim într-un loc: Ap. 2:17 „Celui ce va birui, îi voi da sã mãnânce din mana ascunsã.” (biruitorilor din pergam).
Chiar de acum, în pustia pe care o trecem în ritmul pregătirii noastre, ne este asigurată mană din belşug, Pâinea vieţii pentru fiecare.                                                                              ( Iancu Fiat )

Duminica 8 după Rusalii; înmulțirea pâinilor și a peștilor

Pilda Talanţilor (III), Matei 25.28-30, (Dumnezeu a dat / luat, dă / ia)

Predica de duminică: „Eu sunt pâinea vieţii” de Nicolae Vozian

Ioan 6

1 După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.

După aceea. [După aceste lucruri, KJV]. [Hrănirea celor cinci mii, Ioan 6,1-14 = Matei 14,13-21 = Marcu 6,30-44 = Luca 9,10-17. Comentariu major: Marcu şi Ioan. Vezi harta p. 220; diagrama p. 231; despre minuni p. 208–213]. În Evanghelia a patra expresia aceasta arată în general că trecuse o considerabilă perioadă de timp de la evenimentele narate mai înainte şi nu înseamnă în mod necesar că incidentul care este pe punctul de a fi narat a avut loc imediat după cele precedente (cf. cap. 5,1; 7,1; despre însemnătatea unei expresii similare, la singular, vezi la cap. 2,12). Evenimentele din cap. 6 au avut loc aproape la un an după cele din cap. 6, dacă sărbătoarea nenumită din cap. 5,1 a fost Paştele (vezi p. 193, 247; vezi la cap. 5,1). De fapt, Ioan trece aici în tăcere peste întreaga perioadă a lucrării publice a lui Isus în Galileea. Potrivit cu cronologia adoptată de acest comentariu cap. 6 este datat cam pe vremea Paştelui (vezi v. 4) anului 30 d.Hr.

Evenimentele acestui capitol sunt singurele din perioada lucrării galileene a lui Isus de care Ioan ia notă (vezi p. 197, 198). Se poate pune întrebarea de ce, la compunerea naraţiunii cu incidente aparent fără legătură din viaţa lui Isus, Ioan să fi ales să relateze minunea hrănirii celor cinci mii. S-ar putea să fi observat, mai întâi, că din cele patru sărbători de Paşte ale timpului lucrării lui Isus, acesta este singura pe care El nu a sărbătorit-o la Ierusalim. Ioan, într-adevăr, ia notă îngrijită de sărbătorile acestea şi menţionează participarea lui Isus la fiecare din celelalte (vezi cap.2,13: 5,1; 12,1.12). Poate, cel puţin în parte, el intenţiona ca naraţiunea din cap. 6 să marcheze acest sezon pascal şi să explice de ce Isus nu a mers la Ierusalim. Lucru şi mai important, evenimentele din cap. 6 explică cum oamenii din Galileea, cândva atât de doritori să-L urmeze pe Isus (vezi la Marcu 1,44.45; 3,7-12; Ioan 4,45), s-au întors acum împotriva Lui (vezi la Ioan 6,66), aşa cum, cu un an înainte, conducătorii din Ierusalim se întorseseră împotriva Lui (vezi la cap. 5,1). Aşa cum acel singur incident pusese capăt lucrării Lui iudeene, tot aşa evenimentele din cap. 6 marchează sfârşitul lucrării Lui publice în Galileea (vezi la Matei 15,21).

Evanghelia lui Ioan dă o deosebită atenţie dovezilor că Isus era într-adevăr Mesia (vezi p. 892) şi faptului că iudeii credeau sau nu credeau această dovadă (vezi la Ioan 1,12). În acord cu aceasta, s-ar părea, Ioan trasează paşii cei mai de seamă prin care naţiunea s-a întors împotriva lui Hristos şi cu timpul L-a respins. Obiectivul acesta ar justifica pe deplin alegerea evenimentelor din cap. 6. Poate, iarăşi, Ioan şi-a dat seama că evangheliile sinoptice deja cuprinseseră perioada lucrării galileene cu destule detalii.

Dincolo de marea. Adică, de la Capernaum în vecinătatea Betsaidei Iulia (vezi Luca 9,10; cf. la Marcu 6,33), la capătul de nord al lacului. La sfârşitul cap. 5 Isus era încă în Iudea. Acum se spune că a mers dincolo de marea Tiberiadei, care lasă să se înţeleagă că între evenimentele din cap. 5 şi 6 El S-a reîntors în Galileea. Pentru împrejurările şi scopul acestei călătorii vezi la Marcu 6,30.

Tiberiadei. Ioan era unicul scriitor biblic care se referă la Lacul Galileii ca Marea Tiberiadei (vezi şi cap. 21,1). Aceasta ar putea reflecta faptul că el a scris Evanghelia sa probabil, la câteva decade după celelalte, şi numele Tiberiada, aplicat la lac, era fără îndoială folosit mai pe larg atunci de cum fusese mai înainte. Pe vremea lui Isus, cetatea Tiberiadei, de la care lacul şi-a luat numele, fusese zidită de Iord Antipa şi, în consecinţă, lacul nu era încă cunoscut, cel puţin în general, sub acel nume.

2 O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

Mergea după El. Sau, în acord cu timpul verbului în textul grec, urmau stăruitor, adică, fără încetare. Aceasta se referă în aparenţă la popularitatea generală a lui Isus la punctul culminant al lucrării Lui galileene, după o extinsă perioadă de călătorie, învăţare şi vindecare în oraşele şi satele Galileii (vezi la v. 1).

Vedea. Literal, ei vedeau. În timp ce mulţimile Îl urmau pe Isus, ei Îl vedeau de repetate ori făcând minuni.

Semnele. [Minunile, KJV]. Pentru comentariul vezi p. 208-213.

3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

Pe munte. Gr. eis tos oros, pe muntele, adică, probabil, un anumit munte sau deal proeminent aproape de ţărm în vecinătatea Betsaidei. Traducerea în munţi (RSV) este şi ea posibilă. Pasajele paralele din sinoptice afirmă toate că era un loc pustiu, adică un ţinut nelocuit (Matei 14,13; Marcu 6,32; Luca 9,12). Aici Isus nădăjduia să fie singur împreună cu ucenicii Săi după întoarcerea lor de la predicarea prin Galileea (Marcu 6,31).

4 Paştile, praznicul iudeilor, era aproape.

Paştele. Vezi la v. 1.

Praznicul iudeilor. Această expresie explicativă nu ar fi fost necesară pentru cititorii iudei şi arată că Ioan scria gândindu-se atât la cititorii dintre Neamuri, cât şi la cititorii iudei.

5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”

Vine. Literal, venea. Forma verbului în textul grec lasă să se înţeleagă că Isus adresa întrebarea Sa lui Filip în timp ce mulţimea se aduna. Relatările sinoptice ale acestei minuni, pe de altă parte, prezintă toate pe ucenici ca aducând problema la Isus târziu în zi. Pare rezonabil să tragem concluzia că Isus Însuşi a pus problema hranei când a apărut mulţimea de prima dată şi, câteva ore mai târziu, negăsind nici o soluţie, Filip şi ceilalţi ucenici s-au înapoiat la Învăţătorul lor cu problema, sugerând ca Isus să dea drumul oamenilor să plece fără a-i hrăni.

Filip Ioan este singurul scriitor de evanghelie care îl menţionează pe Filip în mod specific în legătură cu această minune. Întrucât el era din Betsaida (vezi cap. 1,44) era natural ca Isus să Se îndrepte spre el pentru a-i cere părereacu privire la felul şi locul unde s-ar fi putut găsi de-ale mâncării. Totuşi, vezi la cap. 6,6.8.

De unde? Gr. pothen, de unde? sau, dacă este înţeleasă logic şi nu geografic: cum? Răspunsul lui Filip, care se preocupă de mijloacele de a obţine hrana şi nu de locul de unde ar fi putut să se găsească, face probabil faptul că el a înţeles că Isus întreabă cum ar fi posibil ca ei să hrănească o astfel de mulţime.

6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.

Să-l încerce. Isus avea un motiv mult mai adânc când a adresat întrebarea Sa lui Filip decât simplul fapt că el era născut din vecinătate (vezi la v. 5) şi, deci, ar fi fost în stare să sugereze o sursă pentru hrană.

Întrebarea Domnului era menită să pună la încercare credinţa lui Filip Răspunsul pesimist al lui Filip cu privire la imposibilitatea hrănirii miilor de oameni prezenţi făcea doar şi mai impresionantă soluţia lui Isus la problemă. Obţinând mai întâi de la el propria lui apreciere a situaţiei, Isus era în stare, prin minunea Sa, să facă o impresie şi mai mare asupra minţii lui Filip de cum ar fi fost altfel posibil.

Ştia ce are de gând să facă. Cuvintele acestea reflectă echilibrul cu care Isus întâmpina ceea ce părea o problemă de nesoluţionat. Încrederea aceasta se dezvolta din deplina Lui credinţă în puterea Tatălui Său de a împlini nevoile acelora pentru care El urma să facă în curând cererea. Credinţa aceasta, la rândul ei, era rezultatul comuniunii complete dintre Tatăl şi Fiul (vezi la Marcu 3,13). Nici un păcat sau egoism nu Îi stătea în cale, pentru a împiedica revărsarea deplină a puterii Tatălui prin Fiul Său întrupat. Numai în felul acesta putea Isus să lucreze între oameni cu deplina certitudine că este în stare să întâmpine orice situaţie ar apărea şi să împlinească orice nevoi omeneşti I-ar fi fost prezentate.

7 Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”

Cu două sute de lei. Vezi la Marcu 6,37.

8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

Andrei. Ca şi în cazul lui Filip (v. 5), Ioan este singurul evanghelist care relatează partea lui Andrei în naraţiune. Referirile acestea la anumite persoane care sunt menţionate pe altă cale în legătură cu această minune sunt o dovadă că Evanghelia după Ioan este relatarea unui martor ocular.

Ca şi Filip, Andrei era din oraşul învecinat, Betsaida. În cap. 12,20-22, Ioan îl arată pe Filip ca ducându-se la Andrei, probabil pentru sfat şi susţinere în prezentarea la Isus a cazului grecilor cercetători. Pare probabil că în cazul de faţă sau Filip s-a adresat lui Andrei pentru a da ajutor în problema prezentată lui de Isus, sau Andrei a făcut de bună voie observaţia când a aflat de întrebarea pusă de Isus lui Filip, prietenul său.

9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?”

Băieţel. Gr. paidarion, literal un copilaş. Totuşi, cuvântul nu este restrâns la înţelesul acesta şi denotă poate un băiat crescut de-a binelea, aşa cum este folosit în LXX-a cu privire la Iosif (Geneza 37,30) când era cel puţin de 17 ani (vezi Geneza 37,2) şi în Apocrifa lui Tobia, care era destul de mare ca să se căsătorească (Tobia 6,2). Andrei, fiind din Betsaida învecinată, se poate să-l fi cunoscut personal pe acest băiat, lucru care ar explica libertatea lui de a sugera proprietatea personală a tânărului ca o sursă posibilă de hrană.

Pâini de orz. Vezi la Marcu 6,38. Orzul era considerat o categorie inferioară de hrană. Filo declară că el este potrivit pentru animale necugetătoare şi pentru oameni în împrejurări nefericite (De Specialibus Legibus iii. 57; ed. Loeb, vol.7 , p. 511). La fel, un vechi comentariu iudeu afirmă că lintea este hrană pentru oameni şi orzul nutreţ pentru vite (Midrash Rabbah, la Rut 2,9, ed. Soncino, p. 58). Astfel Isus dădea o lecţie de simplitate (vezi la Marcu 6,42).

Peşti. [Peştişori, KJV]. Gr. opsaria, diminutivul de la opson, hrană pregătită, gustare. Întrucât peştişorii uscaţi sau săraţi erau folosiţi îndeosebi ca aperitiv, opsarion se referea îndeosebi la ei. Este clar din pasajele paralele din Evangheliile sinoptice că aceasta este înţelesul aici, unde în loc de termenul acesta apare cuvântul obişnuit pentru peşte, ichthus. Pâinea constituia partea principală a mâncării şi peştele era condiment. Uzanţa această este ilustrată de un papirus egiptean de pe la sfârşitul secolului I. d.Hr., care, la comandarea proviziilor pentru o petrecere, cere: Pentru sărbătoarea zilei de naştere a lui Gemella trimiteţi ceva delicatese [opsaria]… şi un artaba [o măsură mare] de pâine de grâu (Papirus Fayyum 11931, citat în J.H. Moulton şi George Milligan, The Vocabulary of The Greek Testament, p. 470). Vezi la cap. 21,9.

Ce sunt acestea? Andrei pare să fi pus întrebarea aproape într-un spirit de luare în râs la gândul că Isus măcar să presupună că este posibil ca o cantitate atât de mică de hrană ar fi putut să hrănească o mulţime atât de mare. Cinci pâini cu câţiva peştişori ca aperitiv dramatiza şi mai izbitor situaţia aparent imposibilă. Totuşi, Isus a luat ilustraţia de zădărnicie a lui Andrei şi a făcut din ea mijlocul de a demonstra puterea lui Dumnezeu de a face ceea ce altminteri este cu neputinţă.

10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.

Spuneţi oamenilor să şadă. Cuvântul din textul grec pentru oameni este aici anthropoi, oameni în înţelesul general, pe cât se pare cuprinzând pe toţi cei de faţă. Nu este de crezut că bărbaţii au şezut jos, în timp ce femeile şi copiii au stat în picioare.

Oamenii au şezut. Aici, pe de altă parte, cuvântul din textul grec pentru oameni este andres, bărbaţi în sensul specific, adică persoane masculine. În timp ce toţi au şezut, numai bărbaţii au fost număraţi, potrivit obiceiului oriental (vezi Matei 14,21). Mulţimea prezentă cu ocazia aceasta ar fi putut totaliza uşor 10.000 de persoane. Pentru aranjamentul de şedere vezi la Marcu 6,39.40.

Instrucţiunea specifică a lui Isus dată ucenicilor Săi ca toţi oamenii să şadă jos înainte de a fi serviţi cu hrană scoate în evidenţa importanţa ordinii. Fără îndoială ar fi fost cu neputinţă ca ucenicii să facă o distribuire echitabilă a hranei într-o mulţime care era în continuă mişcare, dar cu oamenii aşezaţi în grup pe iarbă, fiecare putea primi partea lui cuvenită.

11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.

A mulţumit. [După ce a mulţumit, KJV]. Fiecare din celelalte trei Evanghelii afirmă că Isus a binecuvântat pâinea; Ioan adaugă ideea că El a mulţumit Tatălui Său pentru minunea care El ştia că va avea loc. Afirmaţia lui Ioan este semnificativă cu privire la sursa puterii prin care Isus săvârşea minunile Sale (vezi DA 143). El ascunsese propria Sa putere ca a doua persoană a Dumnezeirii când a luat chip de rob (Filipeni 2,7). El declarase, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând (Ioan 5,19; vezi v. 30). Acum El S-a sprijinit cu totul pe puterea Tatălui Său (vezi DA 335, 336, 535, 536) şi a demonstrat acea sprijinire înălţând o rugăciune de mulţumire chiar înainte ca minunea să aibă loc. În viaţa Sa de umanitate luată asupra Sa, Mântuitorul S-a sprijinit în mod implicit pe Dumnezeu; El ştia că puterea Tatălui Său era îndestulătoare pentru toate lucrurile. … Hristos a cerut binecuvântarea Tatălui Său asupra hranei şi ea a venit (EGW RH 29 martie 1898). Cu privire la mijloacele prin care erau făcute minunile lui Isus vezi DA 143.

Ucenicii. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea cuvintelor ucenicilor şi ucenicii. Nu este important din punct de vedere al istorisirii dacă cuvintele acestea erau la origine în textul lui Ioan, întrucât fiecare din celelalte Evanghelii relatează că Isus a dat hrana ucenicilor Săi şi că ei au distribuit-o oamenilor.

Au voit. Adică, au dorit. Forma verbului în textul grec folosită aici poate fi înţeleasă că oamenii au cerut hrană de la ucenici de repetate ori, până când toţi au fost pe deplin mulţumiţi. Sinopticele relatează că toţi au mâncat şi s-au săturat (Matei 14,20; Marcu 6,42; cf. Luca 9,17). Oamenii nu numai că au fost ajutaţi, dar că fiecare a primit cât de mult a dorit.

12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”

Strângeţi. Fiecare Evanghelie sinoptică relatează că au fost strânse 12 coşuri de hrană după ce oamenii se săturaseră, dar numai Ioan relatează faptul că Isus a specificat anume să se adune fărâmiturile de hrană ca nimic să nu se piardă. El împlinise nevoile oamenilor fără limită; ei avuseseră mai mult decât puteau dori. Dar acum, ca nu cumva cineva să-şi închipuie că minunea îmbelşugată dădea frâu liber la irosire, Domnul a dat cu grijă învăţătura cumpătării în folosirea binecuvântărilor dumnezeieşti.

13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.

Coşuri. Vezi la Marcu 6,43.

14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.”

Oamenii. Gr. anthropoi; vezi la v. 10. Minunea. Vezi p. 208. Ziceau. Literal ziceau mereu, adică, afirmaţia era iarăşi şi iarăşi repetată în timp ce se răspândea prin mulţime.

Proorocul cel aşteptat. [Profetul care trebuia să vină, KJV]. Iarăşi, Ioan este singurul scriitor de Evanghelie care relatează impresia făcută asupra oamenilor de minunea aceasta (vezi la Matei 14,22).

Promptitudinea cu care poporul de rând din Galileea era dispus să Îl accepte pe Isus ca Mesia arată şi cât de generală era aşteptarea unui Mântuitor şi cât de mare devenise popularitatea lui Isus acum. El Se arătase deja că este un conducător de oameni; ei ştiau că El putea să vindece pe oricine ar fi fost rănit în luptă, acum au văzut că putea aproviziona o oştire cu hrană! Cu siguranţă, un astfel de conducător ar fi fost invincibil în luptă contra opresorului roman. El trebuia să fie Mesia!

Iudeii îşi dădeau bine seama de faptul că adevăratul dar profetic nu se manifestase printre ei de câteva sute de ani. Nu este surprinzător, deci, că ei aşteptau reînnoirea lui în legătură cu venirea lui Mesia (în ce priveşte astfel de aşteptări în secolul al II-lea î.Hr. vezi 1Macabei 4,46; 14,41; cf. Ioan 1,21). De repetate ori în cursul secolului I d.Hr., iudei suprazeloşi au fost înşelaţi de impostori care se proclamau că sunt prooroci şi făgăduiau să elibereze pe iudei de stăpânire romană, aşa cum îl vedea concepţia populară pe Mesia. Josephus (Antichităţi xx. 5.1; 8.6) relatează căderea a doi astfel de prooroci, Teuda şi un egiptean (cf. Fapte. 5,36; 21,38). Isus îi avertiza pe ucenicii Săi contra venirii de hristoşi sau mesia mincinoşi (Matei 24,4.5).

15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Să-L ia cu sila. [Isus umblă pe lac, Ioan 6,15-24=Matei 14,22-36=Marcu 6,45-56. Comentariu major: Matei.]. Gr. harpazo, a apuca cu grabă, probabil sursa cuvântului harpie, o făptură mitologică care se presupunea că smulge şi duce prada ei. Cuvântul acesta descrie grafic intenţia poporului pe care Isus îl hrănise cu puţin mai înainte şi care acum era convins că El era Mesia. Reticenţa Lui de a pretinde împărăţia doar sporea râvna lor de a-L face împărat, iar convingerea pare că a devenit generală că ei trebuie să-L ia repede cu sila şi să-L proclame Împărat. Fără îndoială ei îşi închipuiau că, odată proclamat ca atare, El ar fi trebuit să apere pretenţiile pe care le ridicau cu privire la El. Întrucât aproape că venise Paştele, poate vor fi intenţionat să-L prezinte mulţimilor care curând trebuia să se adune la Ierusalim.

Având în vedere râvna ulterioară a ucenicilor pentru aşezarea imediată a unei împărăţii pământeşti (vezi Marcu 10,35-40; cf. Luca 24,19-21), nu este nelogic de a trage concluzia că ei acum încurajau mulţimea să constrângă pe Isus să afirme împărăţia Sa (vezi DA 378). Vezi la Ioan 6,64.65.

Împărat. Vezi la v. 14.

S-a dus. Gr. anachoreo, a se retrage, a merge din nou înapoi, implicând poate că Isus coborâse de pe munte sau din ţinutul muntos unde căutase odihnă împreună cu ucenicii Săi şi întâmpinase mulţimea pe ţărmul lacului. Deci, El acum Se înapoia în munţi pentru meditaţie. În loc de anachoreo un manuscris grec timpuriu are pheugo, a fugi. Exprimarea aceasta este păstrată şi în unele versiuni vechi. Oricare ar fi exprimarea corectă, este clar că Isus Îşi dădea seama că o criză era aproape şi S-a retras în linişte.

Munte. Vezi la v. 3.

Singur. Faptul că Isus S-a retras singur, în timp ce înainte de venirea mulţimii luase pe ucenici cu Sine pentru meditaţie şi odihnă, este o nouă indicaţie că ei înşişi nu înţelegeau scopul Lui în refuzarea împărăţiei (vezi la Matei 14,22). Ziua aceasta, care începuse ca o zi de relaxare cu ucenicii Săi după călătoria lor prin Galileea, devenise, în schimb, un punct crucial în lucrarea lui Isus, iar sfârşitul ei L-a găsit cu totul greşit înţeles şi pe deplin singur. Vezi la Matei 14,23.

Din nou Isus a fost biruitor asupra aceleiaşi ispite cu care Satana Îl confruntase în pustie, ispita de a trăda natura spirituală a Împărăţiei Sale pentru slavă lumească. Încă odată El încercase să arate urmaşilor Săi neînţelegători că împărăţia Lui nu era din lumea aceasta (Ioan 18,36), ci că era o împărăţie a harului (vezi Matei 5,3.10; 13,18-52), o împărăţie spirituală în care credincioşii intrau prin experienţa naşterii din nou (Ioan 3,3). Numai la cea din urmă trâmbiţă împărăţia harului va fi transformată în împărăţia slavei (1 Corinteni 15,51-57; vezi la Matei 4,17; 5,2).

16 Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

S-a înserat. [Seara, KJV]. Vezi la Matei 14,23.

Ucenicii Lui s-au coborât. Relatările din Matei şi Marcu arată că Isus a îndepărtat pe ucenici în timp ce El a dat drumul mulţimii şi în felul acesta, înainte ca El să Se retragă în munţi. Ioan, pe de altă parte, spune că Isus S-a dus în munţi şi când a venit seara, ucenicii au pornit să treacă lacul. Această nepotrivire aparentă poate fi reconciliată înţelegând că, deşi Isus spusese ucenicilor Săi să plece, ei n-au pornit faptic cu corabia o vreme şi anume, până seara (vezi DA 379, 380).

17 S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

Treceau. [Au mers, KJV]. Literal, au început să meargă peste mare; anume, au pornit să treacă peste.

Capernaum. Marcu afirmă că Isus a spus ucenicilor Săi să meargă cu corabia în direcţia Betsaidei, care era aproape la capul nordic al lacului (vezi Marcu 6,45; vezi la Matei 14,22). Atât Marcu, cât şi Matei declară că atunci când în cele din urmă au ajuns la uscat, ajunseseră în regiunea Ghenezaret (Marcu 6,53; Matei 14,34), cam la 8 km spre sud-vest de Betsaida. Ioan, pe de altă parte, spune că ucenicii au pornit către Capernaum, sediul lui Isus în Galileea, care se află pe ţărmul de nord-est al lacului, între Betsaida şi Ghenezaret. Sosirea lor finală în ţinutul Ghenezaret s-a datorat probabil abaterii lor din drum din cauza furtunii.

18 Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

Marea era întărâtată. Literal, era trezită, era stârnită. Furtuni bruşte, violente, sunt frecvente pe Lacul Galileei, cauzate de aerul rece de pe înălţimile înconjurătoare care se prăbuşeşte prin prăpăstiile adânci până la suprafaţa lacului. Acestea apar repede şi se potolesc deodată. Din cauza asprimii acestor furtuni, chiar în vremurile moderne se spune că, de obicei, corăbiile mici de pescuit se ţin aproape de ţărm afară de cazul că apa este extrem de calmă. De la punctul lor de plecare la est de Betsaida, în mod normal nu ar fi fost de loc departe de ţărm în drumul lor către Capernaum, totuşi Matei vorbeşte de ei ca fiind de astădată în mijlocul mării (Matei 14,24) şi pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea Ei erau la multe stadii departe de uscat. Dacă

o astfel de exprimare este sau nu cea originală, pare să fie evident faptul că, din cauza furtunii, n-au ajuns la destinaţie şi au debarcat mai departe la sud de Ghenezaret. Deci, ei fuseseră mânaţi departe de uscat. Vezi la Matei 8,24; 14,24).

19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.

Stadii. Gr. stadioi (vezi p. 50). Ucenicii făcuseră cam 5-6 km, care uşor i-ar fi dus la Capernaum, dacă n-ar fi fost abătuţi din drumul lor de vânt.

Zăresc. [Văd, KJV]. Gr. theoreo, a lua notă, a da atenţie inteligentă. Folosirea timpului prezent aici, atât în textul grec, cât şi în traducere, dă o deosebită viaţă arătării lui Isus într-un fel atât de neaşteptat.

Pe mare. Gr. epi tes thalasses. Expresia aceasta apare din nou în cap. 21,1, unde se referă la umblarea lui Isus pe ţărm, pe lângă lac. În consecinţă s-a zis că Ioan nu vrea neapărat să relateze o minune aici şi că ucenicii, fiind aproape de uscat, L-au văzut pe Isus umblând de-a lungul ţărmului. Deşi este adevărat că relatarea lui Ioan şi poate şi a lui Marcu, ar putea fi interpretată în felul acesta, istorisirea paralelă din Matei cu umblarea lui Petru pe apă arată clar că Isus a umblat faptic pe apă.

Pentru ucenicii lui Isus minunea aceasta a fost o mărturie cu privire la divinitatea Lui, aşa cum arată reacţia lor (vezi Matei 14,33). Iov vorbeşte despre Dumnezeu ca despre Cel care singur… umblă pe valurile mării [KJV] (cap. 9,8).

Un comentariu vechi iudaic citează Psalmii 86,8 şi apoi întreabă: De ce zice: ‘Nu este nimeni ca Tine între dumnezei, O, Doamne’?… Pentru că nu este nimeni care să facă fapte ca ale Tale. De pildă, un om poate să-şi taie o cale pe un drum, dar nu poate să-şi facă un drum pe mare, dar Dumnezeu Îşi taie o cărare în mijlocul mării (Midrash Rabbah, la Exod 16,4, ed. Soncino, p. 306).

20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”

Eu sunt. Gr. ego eimi, Eu sunt. Cuvintele aceasta se găsesc repetate în LXX-a ca traducere a ebr. ’ani hu’, Eu [sunt] el, o declaraţie din partea lui Iehova că El este Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,39; Isaia 43,10; 46,4). Ioan relatează despre Isus că a făcut uz de această afirmaţie de repetate ori în punctele cruciale din viaţa Lui. Astfel afirmând preexistenţa Sa divină, El declara: Înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt (Ioan 8,58); când prezicea trădarea Sa, El a spus ucenicilor Săi: Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt (cap. 13,19); şi când a fost întâmpinat de Iuda şi de ostaşi în grădină, ca răspuns la declaraţia lor că erau în căutarea lui Isus din Nazaret, a afirmat din nou: Eu sunt (cap. 18,5). Cu privire la această ultimă ocazie Ioan adaugă: Când le-a zis Isus: ‘Eu sunt’, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ (v. 6). În timp ce în multe contexte cuvintele simple: Eu sunt nu ar trebui probabil să fie luate ca având o însemnătate specială (ca de pildă cap. 6,35; 8,12), totuşi, când sunt folosite singure de Isus într-un timp de criză pentru declararea identităţii Sale, ele par să aibă o însemnătate similară cu aceea din Vechiul Testament şi astfel să fie o afirmare a divinităţii Sale. Lucrul acesta pare să fie destul de clar în cap. 8,58; 13,19; 18,5. În timp ce în contextul prezent o astfel de interpretare poate nu este indicată atât de clar, totuşi reacţia ucenicilor când declarau: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu! (Matei 14,33), lasă să se înţeleagă că cuvintele lui Isus ego eimi, “Eu sunt, implicau şi aici mai mult decât o simplă afirmare a identităţii Sale omeneşti.

21 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Voiau. [Voind, KJV]. Gr. thelo, a voi, a dori. Forma verbului folosit aici poate fi tradusă ei au început să dorească. Verbul aceasta scoate în evidenţă schimbarea de atitudine care s-a petrecut cu ucenicii când au auzit cuvintele lui Isus. Mai înainte, erau înspăimântaţi; acum nu numai că erau dispuşi să-L primească, ci doreau prezenţa Lui. Ei erau voioşi să-L ia în corabie (RSV).

Îndată la locul spre care mergeau. [Îndată… la uscat, KJV]. Aceasta putea fi interpretată ca încă o minune, indicând că îndată ce Isus a intrat în corabie, corabia a fost transportată în chip supranatural la ţărm. Pe de altă parte, cuvintele lui Ioan pot fi înţelese ca indicând că furtuna mânase corabia aproape de ţărmul apusean al lacului când a apărut Isus. Lucrul acesta pare să fie sprijinit de faptul că Matei şi Marcu nu dau nici o indicaţie că voiajul nu ar fi fost altfel decât normal de îndată ce Isus Se urcase în corabie. Afirmaţia lui Matei că ucenicii erau în mijlocul mării (Matei 14,24) când L-au văzut pe Isus s-ar putea înţelege atunci nu ca însemnând că ei erau în centrul geografic al lacului, ci că apa era de jur împrejurul lor. Vezi la v. 17.

22 Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

Norodul care rămăsese. [Oamenii care stăteau, KJV]. Fără îndoială mulţi din cei 5.000 se înapoiaseră acasă în regiunea învecinată în seara precedentă, dar se pare că unii, mai zeloşi decât alţii, rămăseseră pe ţărm toată noaptea şi poate că alţii din cei care fuseseră hrăniţi ziua precedentă s-au reîntors acum, căutând o repetare a minunii. Vezi la v. 24.

De cealaltă parte a mării. Adică, ţărmul apusean al Lacului Galileea, partea opusă faţă de aceea pe care se relatase că debarcase Isus şi ucenicii (v. 21).

Băgase de seamă. [A văzut, KJV]. Nu este uşor de specificat timpul exact la care se referă fiecare din verbele acestui verset, dar se pare că văzut de aici trebuie să fie înţeles în sensul că şi-au dat seama, adică, în dimineaţa următoare oamenii rămaşi pe ţărmul răsăritean al Galileii şi-au dat seama de însemnătatea a ceea ce observaseră ziua precedentă, că ucenicii luaseră singura corabie disponibilă şi că Isus nu plecase cu ei.

Decât o corabie. [Decât acea una singură, KJV]. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 146), cu privire la cuvintele decât acea una singură în care se suiseră ucenicii dacă ele fac parte din textul original. Datorită faptului că unele manuscrise vechi importante nu conţin aceste cuvinte şi, pe de altă parte, pentru că ele pot fi privite ca o adăugire pentru a explica un pasaj altminteri ambiguu, unii traducători moderni nu le-au considerat originale şi astfel nu le-au cuprins în versiunile lor. Nu este esenţial pentru naraţiunea lui Ioan dacă ele sunt sau nu sunt originale.

23 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.

Dar. Versetul acesta este destinat să explice sursa corăbiilor pe care oamenii le-au folosit pentru a trece lacul în dimineaţa de după minune (vezi v. 24), deoarece elementul temporal este indicat de cuvintele a doua zi (v. 22). Nu trebuie înţeles ca având loc în ziua precedentă, când ucenicii plecaseră fără Isus şi lăsând astfel să se înţeleagă că El ar fi putut să fi obţinut trecere pe corăbiile din Tiberiada.

Corăbii din Tiberiada. Vezi la v. 1. Acestea ar fi putut să fie echipaje de pescuit care fuseseră pe lac în timpul nopţii (vezi cap. 21,3) şi care fuseseră mânate spre ţărm de furtună.

După ce. Elementul de timp al expresiei, după ce Domnul mulţumise se referă la timpul când oamenii au mâncat, nu la sosirea corabiilor din Tiberiada, care nu a avut loc decât a doua zi.

Mulţumise. Menţiunea specifică a lui Ioan de aici că oamenii mâncaseră după ce Domnul mulţumise adaugă accent gândului că minunea lui Isus cu hrănirea celor cinci mii era rezultatul direct al rugăciunii Sale şi astfel minunea era lucrarea Tatălui mijlocită prin El. Vezi la v. 11.

24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

S-au suit şi ele în corăbiile acestea. [Şi ei s-au îmbarcat, KJV]. Literal, şi ei s-au urcat în corabii, şi anume, în corăbiile care sosiseră dimineaţa de la Tiberiada. Acestea trebuie să fi fost ambarcaţiuni mici, şi astfel oamenii care putuseră trece lacul nu puteau fi decât o parte din miile care se adunaseră în ziua precedentă.

Capernaum. Sediul lui Isus din Galileea şi locul unde oamenii în mod natural L-ar fi căutat. Vezi la v. 17. Să caute pe Isus. [Căutând pe Isus, KJV]. Vezi la v. 26.

25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

L-au găsit. [Predica despre Pâinea vieţii; Respingerea din Galileea, Ioan 6,25 la 7,1. Vezi harta p. 220; diagrama p. 231.]. Versetul 59 arată că în sinagoga din Capernaum oamenii de dincolo de lac Îl găsiseră pe Isus.

Dincolo de mare. Aici, în contrast cu v. 22, cuvintele acestea se referă la ţărmul apusean al Galileii. Ele sunt folosite în termeni ai contextului precedent, unde scena este pe partea răsăriteană a lacului.

Învăţătorule. [Rabi, KJV]. Vezi la Matei 23,7. Folosirea din partea lor a acestui titlu pentru Isus ilustrează greşita lor concepţie cu privire la El şi la lucrarea Lui.

26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

Adevărat, adevărat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51.

Mă căutaţi. Isus a trecut cu vederea întrebarea lor şi a început imediat să discute motivele lor în căutarea Lui. El a descoperit motivele lor materialiste aplicate nu numai la satisfacerea apetitului lor fizic, dar şi la întregul şir al aşteptărilor lor ambiţioase că El Se va afirma ca un cuceritor militar şi conducător politic.

Semne. [Minuni, KJV]. Vezi p. 208.

27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

Lucraţi nu. Munca pe care o mustră aici Isus nu este cea necesară pentru a câştiga cele necesare traiului. Mustrarea Lui este îndreptată mai degrabă contra acelora care duc o astfel de muncă până acolo încât să neglijeze hrănirea sufletului. Ceea ce mustră Isus aici este obiceiul răspândit de a lucra numai pentru lucrurile vremelnice şi de a le ignora pe cele veşnice.

Mâncarea. Gr. brosis, referindu-se la ceva ce este mâncat, de unde hrană în general.

Viaţa veşnică. Vezi la v. 53, 54.

Însemnat cu pecetea Lui. [Sigilat, KJV]. În vechime sigiliul era folosit în mare măsură cum este folosită azi semnătura; el era un semn al atestării personale sau de proprietate. În cap. 3,33 cuvântul acesta este folosit în primul dintre aceste sensuri, iar în cazul de faţă pare să fie folosit la fel, arătând că Tatăl a certificat că Isus este Fiul Său. Toate minunile lui Isus, săvârşite cu puterea Tatălui, erau astfel de mărturii; totuşi, întrucât sigilarea este legată de Pavel îndeosebi cu primirea Duhului Sfânt, care de obicei însoţea botezul (vezi Efeseni 1,13; 4,30), nu pare nelogic să înţelegem că referirea specifică a lui Isus de aici este la propria Sa primire a Duhului însoţită de aprobarea Tatălui Său la data botezului Său (vezi Matei 3,16.17).

28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”

Ce să facem? Gr. ti poiomen? ce ar trebui să facem? Timpul prezent poate fi înţeles că implică faptul că iudeii întrebau cu privire la felul obişnuit de viaţă şi nu la un oarecare act izolat. În aceasta ei erau corecţi, aşa cum este arătat de răspunsul lui Isus din v. 29. Întrebarea lor era o recunoaştere tacită că ei îşi dădeau seama că cuvintele lui Isus erau o încriminare a vieţii lor religioase în general.

Lucrările lui Dumnezeu. Cuvintele acestea se găsesc şi în Ieremia 48,10 (LXX-a are pluralul ca aici), unde ei se referă la lucrările dorite de Dumnezeu. Concepţia iudeilor cu privire la adevărata religie era într-o mare măsură în termeni ai lucrărilor, aşa că era natural ca întrebând cum ar putea să placă lui Dumnezeu, să întrebe despre ce lucrări să facă.

29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

Lucrarea pe care o cere Dumnezeu. [Lucrarea lui Dumnezeu, KJV]. Isus i-a întâmpinat pe iudei pe propriul lor teren şi a alcătuit răspunsul Său în termenii propriei lor întrebări. Astfel El a căutat să conducă mintea lor de la o concepţie greşită a religiei la o înţelegere a ceea ce înseamnă cu adevărat să placă lui Dumnezeu.

Să credeţi. Dovezi textuale atestă (cf. p. 146) exprimarea pisteuete, care lasă să se înţeleagă deprinderea de continuă credinţă, în loc de pisteusete, care ar indica un anumit act de credinţă la un anumit timp. Cel dinainte pare mai plin de înţeles în contextul acesta.

Cuvintele lui Isus de aici prezintă adevărul fundamental al mântuirii prin credinţă. A crede (sau a avea credinţă; cuvântul grec pisteuo poate fi tradus în ambele feluri) este actul cel dintâi al vieţii creştine; nici un alt act nu poate fi cu adevărat o lucrare pe care o cere Dumnezeu, o faptă dorită de Dumnezeu şi deci plăcută Lui, decât numai dacă este precedată de credinţă, deoarece numai prin credinţă un om vine în adevărată legătură cu Dumnezeu (vezi Evrei 11,6). Cuvintele lui Isus de aici sunt asemănătoare cu îndemnul lui Pavel şi Sila către temnicerul din Filipi. Temnicerul a strigat: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Apostolii au răspuns: Crede în Domnul Isus Hristos (Fapte 16,30,31). Vezi 1 Ioan 3,23.

30 „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

Semn. Gr. semeion, acelaşi cuvânt tradus minuni în v. 26. Vezi p. 208, 209. Interlocutorii lui Isus văzuseră deja minunea cu pâinile şi cu peştii şi ajunseseră să creadă că El era Mesia, dar pentru că El nu a împlinit aşteptarea lor cu privire la ceea ce ar face Mesia, ajunseseră dezamăgiţi. Acum când El a început să sondeze pentru a vedea adevărata condiţie a inimilor lor şi să ceară ca ei să creadă în ciuda dezamăgirii lor, ei au cerut cu voce tare o nouă minune. Atitudinea lor când făceau această cerere este probabil aceeaşi cu cea indicată de un vechi comentariu iudaic la Deuteronom 18,19, care zice: Dacă un profet începe să profetizeze şi dă un semn sau o minune, atunci oamenii ascultă la el; dar dacă nu, atunci oamenii nu ascultă de el (Siphre Deuteronom 18,19, secţiunea 177 [108a], citat în Strack şi Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 1,

p. 727).

Să credem în Tine. Gr. pisteusomen soi. Declaraţia aceasta este în viu contrast cu îndemnul lui Isus din v. 29, pisteusete eis hon, să credeţi în Acela pe care L-a trimis Dumnezeu. Isus declarase că ei trebuiau să creadă în El; iudeii replicau cerând o minune aşa încât să-L poată crede pe El, adică, să creadă ceea ce El le spunea. Din nou ei au dat greş în a înţelege că mântuirea se găseşte nu doar în consimţire intelectuală ci, mai important, în unirea prin credină cu o Persoană.

31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”

Mană. Vezi la Exod 16,15. Un vechi comentariu iudaic la Eclesiast 1,9 declară cu privire la Mesia: După cum răscumpărătorul de mai înainte [Moise] a făcut să coboare mană, …tot aşa Răscumpărătorul din urmă [Mesia] va face să coboare mană (Midrash Rabbah, ed. Soncino, p. 33). În timp ce afirmaţia aceasta, cel puţin în forma ei prezentă, este numai din secolul al IV-lea d.Hr., ea pare să reflecte o tradiţie mai timpurie care se pare că era în mintea iudeilor care discutau cu Isus la Capernaum. Astfel 2 Baruh 29,8 declară: Şi se va întâmpla în acel timp [când Mesia va începe să se descopere] că comoara manei va coborî din nou de sus şi ei vor mânca din ea în anii aceia, deoarece aceştia sunt aceia care au ajuns la sfârşitul timpului. Isus dăduse de curând pâine poporului în mod miraculos dar, punând la îndoială mesianitatea Lui, ei au declarat acum că Moise făcuse o minune şi mai mare dând părinţilor lor pâine din cer. Mai mult, ei parcă voiau să spună că minunea lui Moise trebuia să fie repetată de adevăratul Mesia; Din punctul lor de vedere Isus nu adusese pâine din cer, ci doar înmulţise simple pâini de orz şi peşte care deja erau la îndemână. Şi trebuie să fi judecat că, dacă Isus era cu adevărat Mesia, El trebuia să facă o minune cel puţin tot atât de mare cum credeau ei că făcuse Moise.

Le-a dat. Cuvintele citate aici nu sunt găsite exact în forma aceasta nici în Vechiul Testament ebraic, nici în LXX-a. Ele par să fi fost luate liber din Psalmii 78,24 şi cu Neemia 9,15 de asemenea în gând. În fiecare din pasajele acestea se notează faptul că Dumnezeu a dat mana, nu Moise.

32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;

Adevărat, adevărat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51.

Nu Moise v-a dat. Iudeii păreau să creadă că Moise purtase răspunderea pentru darea manei (vezi la v. 31). Răspunsul de aici al lui Isus a fost luat de unii ca fiind o tăgăduire a acestei credinţe, şi o susţinere a adevărului că mana (pâinea aceea din cer) venise de fapt de la Dumnezeu. Alţii au înţeles că Isus nu a intrat în discuţie pe chestiunea dacă Moise coborâse mana, ci că doar declara că mana, care era hrană fizică, nu era de fapt pâine din cer în înţelesul spiritual şi că nu era deci adevărata pâine din cer. Nu pare nelogic să-L înţelegem pe Isus aici ca proclamând amândouă aceste adevăruri: că Dumnezeu, nu Moise, era dătătorul manei fizice şi, de asemenea, că adevărata pâine din cer trebuie să fie recunoscută ca un dar spiritual, nu material.

Vă dă. Folosirea timpului prezent atât în textul grec, cât şi în traducere, scoate în evidenţă faptul că Darul lui Dumnezeu le era dat chiar atunci în persoana Aceluia care stătea înaintea lor.

33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

Se pogoară. Forma verbului în textul grec lasă să se înţeleagă un act continuu. Cuvintele acestea vorbesc despre venirea lui Isus în lumea aceasta ca un act etern. (Vezi, prin contrast, la v. 38, 41). Până la acest punct iudeii consideraseră pe Isus un dătător de pâine. El a început acum să Se declare că este Pâinea însăşi, deşi în punctul acesta, în textul grec, afirmaţia poate fi luată ca aplicându-se fie la pâine, fie la Hristos. Că iudeii au înţeles că Isus Se referă la pâine ca aceea care se coboară este clar din răspunsul lor din v. 34. În acelaşi timp gândirea iudaică nu era cu totul nepregătită pentru o concepţie mai spirituală.

Viaţa. Gr. zoe. Vezi la cap. 1,4; 8,51; 10,10. Aşa cum pâinea fizică promovează viaţa fizică, tot aşa Hristos, Pâinea lui Dumnezeu… care se pogoară din cer este izvorul vieţii spirituale.

34 „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”

Dă-ne totdeauna. Prin cererea aceasta iudeii au arătat că n-au înţeles implicaţia din v. 33 că Isus Însuşi era pâinea din cer. Ei încă creeau despre El ca fiind numai cineva care dă hrană. În mare măsură aşa cum femeia Samariteancă ceruse apă care să-i stingă pentru totdeauna setea ca să nu mai aibă nevoie să mai vină să scoată apă din nou (cap. 4,15), tot aşa iudeii au cerut acum o provizie continuă de pâine. Moise, aşa cum credeau ei, aprovizionase pe Israel cu pâine cerească timp de 40 de ani; dacă Isus era cu adevărat Mesia, cu siguranţă putea săvârşi o minune şi mai mare şi să-i aprovizioneze pentru totdeauna (vezi la v. 31, 32).

35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

Eu sunt Pâinea. Acum Isus Se declară clar că este pâinea cerească de care vorbise. De trei ori în cuvântarea de faţă El a repetat afirmaţia aceasta cu privire la Sine (v. 41, 48, 51).

Cine vine. Gr. ho erchomenos, literal, cel care vine. Forma greacă a verbului lasă să se înţeleagă nu un singur act al venirii la Hristos, ci un obicei constant al vieţii. Cine vine la Mine este aici clar în paralelă cu cine crede în Mine, deoarece venirea la Hristos poate fi săvârşită numai prin credinţă (vezi la v. 29). Şi venirea şi credinţa sunt lucrări ale lui Dumnezeu.

Nu va flămânzi niciodată. Cuvintele lui Isus sunt în viu contrast cu acele ce se află în Eclesiasticus (o carte bine cunoscută de iudeii de pe vremea Sa), unde înţelepciune este pusă să declare: Aceia care mă mănâncă încă vor flămânzi şi cei care mă beau vor mai înseta (cap. 24,21).

36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

Verset ce nu a fost comentat.

37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

Tot. Gr. pan, un adjectiv la genul neutru, care poate fi înţeles astfel în sensul cel mai cuprinzător. Isus exprima aici adevărul că toate lucrurile, puterea şi autoritatea Lui, pâinea Lui zilnică, urmaşii Lui, Îi fuseseră date de Tatăl Său. El declara: De la Mine nu pot să fac nimic (cap. 5,30; vezi la cap. 6,11). Versetul acesta nu trebuie să fie luat ca indicând că Dumnezeu alesese anumite persoane spre mântuire şi că ele în mod neapărat vor veni la Hristos şi vor fi salvate (vezi la v. 40). Mai degrabă este o declaraţie în termenii cei mai cuprinzători ai legăturii lui Isus cu Tatăl,

o legătură de supunere completă, de dependenţă absolută şi de încredere deplină că tot ce Dumnezeu ar fi voit pentru El cu siguranţă se va fi întâmplat.

Pe cel ce vine. A doua parte a acestui verset este o aplicaţie specifică a adevărului general afirmat în partea prima. Numai în iubirea lui Dumnezeu este procurat har prin care păcătosul poate veni la Isus şi prin El, la Tatăl.

Nu-l voi izgoni afară. Un exemplu de figură de vorbire cunoscută ca o litotă menită să dea accent. Astfel Isus vrea să spună că El primeşte din toată inima pe cel care vine la El.

38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

M-am pogorât. Literal, am venit jos. Timpul perfect, în textul grec, arată către un act specific şi de asemenea reflectă rezultatele existente ale acelui act. În v. 33 se face referire la întrupare ca fiind un fapt veşnic; aici este privită din punctul de vedere al evenimentului specific al naşterii lui Isus între oameni, iar rezultatul acelui eveniment văzut în lucrarea Lui şi prezenţa Lui sălăşluitoare este de asemenea reflectat. Vezi la v. 33, 41.

Voia Mea. Deplina supunere a lui Isus faţă de Tatăl Său este o asigurare pentru credincios că tot ce face Isus pentru el îşi are sursa în inima iubitoare a lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos de aici demonstrează lămurit falsitatea părerii că Dumnezeu este mânios faţă de om şi că mântuirea pentru păcătoşi îşi are temeiul în faptul că Hristos a potolit mânia Tatălui. Dimpotrivă, viaţa de slujire a lui Hristos şi moartea Lui ca jertfă pentru om erau expresii ale iubirii Tatălui Său.

39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

[Tatălui, KJV]. Dovezile textuale atestă (cf. p. 146) omiterea acestui cuvânt şi exprimarea: Aceasta este voia Aceluia care M-a trimis. Dacă cuvântul acesta era sau nu în textul original, referirea este, natural, la Tatăl.

Tot. Gr. pan (vezi la v. 37). Că versetul acesta nu trebuie să fie luat ca indicând că un om care L-a acceptat cândva pe Hristos, este inevitabil al Lui pe veci, este clar din pasaje ca Luca 9,62; Ioan 15,9,10; Evrei 6,4-6. Şi, de asemenea, versetul acesta nu învaţă predestinaţia în sensul că alegerea omului de către Dumnezeu din veşnicie este factorul determinant în mântuirea unui om şi pierzania altuia (vezi la Ioan 6,40). Dimpotrivă, ea este expresia încrederii depline a lui Isus în Tatăl Său. Vezi la cap. 3,17-20.

Să-l înviez. Gr. anasteso auto. La fel ca mai înainte în acest capitol, şi aici obiectul este neutru, cuprinzând nu numai pe oameni, ci tot ce este dat lui Hristos de Tatăl. În v. 37 Isus afirmase că este voia Tatălui ca toate lucrurile să ajungă la El; acum El duce ideea mai departe pentru a afirma că voia lui Dumnezeu în privinţa aceasta se extinde până în ziua de apoi. Aici Isus privea înainte la sfârşit când El va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl (1 Corinteni 15,24); când fiecare făptură din univers va declara: A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor! (Apocalipsa 5,13).

40 Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Voia Tatălui Meu. [M-a trimis, KJV]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea: Aceasta este voia Tatălui Meu şi nu: Aceasta este voia Acelui care M-a trimis. Aici Isus reafirmă enunţarea pe care o făcuse în v. 37, că este voia Tatălui să mântuiască. Acum El lămureşte că nu numai că Tatăl doreşte ca păcătoşii să vină la Hristos, ci că scopul Lui se extinde până la terminarea planului mântuirii la vremea învierii.

Oricine. Gr. pas, un adjectiv masculin indicând o persoană, în contrast cu pan, toate [lucrurile] din v. 37, 39. Aşa cum v. 37 expune mai întâi un adevăr general şi apoi face o aplicaţie specifică a acelui adevăr la cazul omului care vine la Hristos, tot aşa v. 39 expune acelaşi principiu general într-un mod şi mai cuprinzător, iar v. 40 aplică acel adevăr la cazul specific al oricui Îl vede pe Isus şi crede în El. Asigurarea Tatălui că Fiul Său va primi în cele din urmă toate lucrurile care I se cuvin Lui, oferă asigurarea că fiecare om în parte care crede în Fiul va fi înviat de El când, în cele din urmă, El cere ce este al Lui.

Vede pe Fiul. Natural, aceasta nu înseamnă că numai aceia care L-au văzut pe Isus în trup vor avea parte de înviere. Cuvântul vede lasă să se înţeleagă aici înţelege spirituală, vedere cu ochiul credinţei, aşa cum este arătat de cuvântul însoţitor crede. Vezi cap. 12,45.

Crede. Ca în v. 35, Isus a afirmat aici din nou funcţia proeminentă a credinţii în El. Accentul acesta pus asupra credinţei arată clar că nu este de ajuns o admitere intelectuală; aceia care urmează să aibă parte la învierea celor drepţi sunt cei care cred, care au credinţă care acţionează dincolo de limitele simţurilor lor naturale.

Viaţa veşnică. Vezi la Ioan 8,51; 10,10; 1 Ioan 5,12; cf. DA 388.

Eu îl voi învia. În contrast cu pasajul similar din v. 39, afirmaţia aceasta este demnă de notat întrucât obiectul, îl (gr. auton), este masculin, indicând o persoană şi nu neutru ca în v. 39 (vezi comentariile acolo). Aici Hristos vorbeşte în mod specific despre neprihăniţii care vor fi înviaţi din mormintele lor, având în vedere faptul că toate lucrurile care sunt ale lui Hristos vor fi cerute de El.

Pasajul acesta mai este însemnat pentru poziţia emfatică a pronumelui Eu. Sensul declaraţiei lui Isus este: Eu, Eu Însumi, îl voi învia. După cum Hristos este Acela care mijloceşte între Dumnezeu şi om şi care mântuieşte pe om de păcat, tot aşa El este Acela care îl înviază pe om în ziua de apoi. Vezi cap. 5,25-27.

41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.”

Care s-a pogorât. Gr. ho katabas. Aici pogorârea lui Hristos din cer este privită din punct de vedere al întrupării Lui (vezi la cap. 3,13; 6,33,38). Neajungând să Îl recunoască pe Isus ca adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, iudeii s-au iritat la simpla idee cu privire la pretenţia Lui că a venit din cer.

42 Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?”

Fiul lui Iosif. Cuvintele acestui verset par să reflecte aramaicul Yeshua’ bar Yoseph, Isus fiul lui Iosif, numele cu care Isus era probabil cunoscut printre vecinii Săi. Pentru ei, ideea că El era fiul lui Iosif şi al Mariei, pe care îi cunoşteau, înlătura cu totul posibilitatea ca El să aibă o origine cerească.

M-am pogorât. Literal, eu am venit jos (vezi la v. 38).

43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

Nu cârtiţi. Lucru plin de însemnătate, Isus nu a încercat să explice taina naşterii Sale şi a descendenţei Sale divine. Ci, El imediat a trecut la problema spirituală care se afla înapoia greşitei înţelegeri a cuvintelor Sale din partea iudeilor. Cârtirea nu le putea aduce iluminare.

44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Dacă nu-l atrage Tatăl. Esenţial, mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului. Omul trebuie să vină la Dumnezeu din propria sa liberă alegere, dar venirea lui este posibilă numai având în vedere faptul că Dumnezeu îl atrage prin iubirea Sa. Vezi la Ieremia 31,3.

Eu îl voi învia. Vezi la v. 40.

45 În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

Prooroci. Cuvintele acestea sunt folosite evident într-un sens tehnic ca referindu-se la secţiunea profetică a Bibliei ebraice, care era numită aşa pe vremea lui Isus (vezi Luca 24,44; Fapte 7,42; 13,40; vol. I, p. 37; cf. Prologul la Eclesiastul).

Toţi vor fi învăţaţi. Citatul acesta este luat din Isaia 54,13, dar nu urmează exact nici textul ebraic tradiţional (reflectat în KJV), nici LXX-a, care ar putea fi tradusă: Şi toţi copiii tăi [vor fi] învăţaţi de Dumnezeu. În pasajul de faţă el a fost probabil adaptat ca să se potrivească contextului.

Comentatorii iudei din vechime înţelegeau pasajul acesta din Isaia ca fiind profetic, privitor la lucrarea lui Dumnezeu pe timpul când urma să vină Mesia. Ei declarau: Dumnezeu a spus lui Avraam: Tu ai învăţat pe copiii tăi Legea în lumea aceasta, dar în lumea viitoare îi voi învăţa Legea şi slava Mea, după cum spune ea: Şi toţi fiii tăi vor fi ucenicii lui Iehova (din Tanchuma B, citat în Strack şi Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 4, p. 919). Dacă o astfel de înţelegere era ceva obişnuit pe vremea lui Isus, folosirea din partea Lui a acestui text ar părea să aibă o implicaţie mesianică pentru ascultătorii Săi şi aceasta face mai clară concluzia Lui că oricine a învăţat de la Tatăl vine la El.

Pe Tatăl. Literal de la Tatăl. Aceasta arată că nu numai auzirea şi învăţătura despre Tatăl aduce oamenii la Hristos, ci şi acela care aude de la Tatăl solia pe care El ar vrea ca omul să o cunoască despre mântuirea ce se poate găsi în Isus. Aceeaşi expresie apare în cap. 8,26.40 referitor la cuvântul predicat de Isus, pe care El l-a primit de la Tatăl Său şi în cap. 7,51 cu privire la mărturia cuiva cu privire la sine. Cuvântul pe care Dumnezeu l-a vorbit lumii în Isus este într-adevăr

o mărturie despre propria Sa iubire pentru om. Aici mai este învăţat adevărul important că auzirea de la Dumnezeu este neîndestulătoare dacă cineva nu învaţă, adică dacă nu ia aminte la ceea ce aude.

46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

De la Dumnezeu. Literal de lângă Dumnezeu. Hristos, care este El Însuşi Dumnezeu, a venit pe acest pământ de la locul Său de lângă Tatăl. Vezi capitolele 7,29; 16,27; 17,8; vezi la cap. 1,1; 3,13.

47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

Adevărat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Cine crede. Adică, cel care are credinţă. În Mine. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 146) cu privire la faptul dacă cuvintele acestea ar trebui să fie considerate o parte din textul original. Vezi la cap. 1,12.

Are viaţa veşnică. Prin credinţa în Hristos creştinul se împărtăşeşte de viaţa lui Dumnezeu. Aşa cum are credinţă acum, tot aşa primeşte din viaţa aceea veşnică acum (vezi la Ioan 8,51; 10,10; 1 Ioan 5,12; cf. DA 388).

48 Eu sunt Pâinea vieţii.

Eu sunt. Vezi la v. 35.

49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.

Au murit. [Sunt morţi, KJV]. Iudeii susţinuseră cu mândrie că Moise dăduse părinţilor lor să mănânce mană din cer (vezi v. 33, 31) şi Îl provocaseră pe Isus să-Şi demonstreze mesianitatea săvârşind o minune şi mai mare. El nu le-a împlinit cererea, ci le-a atras atenţia la însemnătatea spirituală a mesianităţii, faptul că El le-a oferit hrană pentru viaţă veşnică. Acum, cu îndemânare, lea reamintit că părinţii lor, de care erau mândri, care mâncaseră mană, erau totuşi morţi. Ca dovadă a pretenţiei Sale că este mai mare decât Moise, Isus a declarat că El, Însăşi Pâinea din cer, putea să le dea viaţă veşnică (vezi la v. 50).

50 Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

Se pogoară. Isus nu vorbeşte aici anume despre naşterea Sa, ci despre faptul că din veşnicie El este mijlocitor între Dumnezeu şi om, Acela prin care Dumnezeu comunică cu lumea şi prin care El mântuieşte lumea (vezi 1 Corinteni 8,6).

Să nu moară. Mana, pe care iudeii pretindeau că Moise o dăduse părinţilor lor (vezi v. 31), nu prevenise moartea lor; dar Isus oferă o hrană din cer care asigură viaţa veşnică.

51 Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”

Eu sunt. Vezi la v. 35.

Care s-a pogorât din cer. Aici, în contrast cu versetul anterior, textul grec afirmă doar faptul că Hristos a venit din cer la data întrupării. Pe faptul acesta Îşi întemeia Isus pretenţia că are viaţă veşnică pentru lume.

Mănâncă cineva din pâinea aceasta. Comparaţi v. 53; vezi DA 390, 391.

O voi da. Vorbind despre dăruirea lui Hristos lumii în v. 32, 33 este folosit timpul prezent, scoţând în evidenţă faptul că El este un dar continuu, veşnic. Dar aici, ca în v. 27, este folosit viitorul, care se concentrează la evenimentul specific al crucii, când Hristos Şi-a dat trupul Său într-un act culminant pentru viaţa lumii.

Dovezi textuale favorizează (cf. p. 146) o exprimare mai simplă la punctul acesta, dar o exprimare care în nici un sens nu modifică înţelesul propoziţiei: Şi pâinea pe care o voi da este carnea Mea, pentru viaţa lumii.

Trupul. [Carnea KJV]. Gr. sarx, un cuvânt pe care Ioan l-a folosit deja cu privire la întruparea lui Hristos (vezi la cap. 1,14; cf. folosirii lui în cap. 17,2). În pasajul de faţă trup [carne] pare că se referă în mod clar la natura omenească a lui Hristos, fără vreun gând la nedesăvârşirea implicată de acest cuvânt în cap. 3,6; 6,63. Deoarece El a luat asupra Sa natura omenească, Fiul lui Dumnezeu a putut să dea trupul Său, adică, să moară şi în felul acesta să facă natura Sa omenească desăvârşită să fie la îndemâna acelora care se împărtăşesc din El prin credinţă.

52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”

Se certau. Gr. machomai, a lupta, şi astfel folosit ca aici cu privire la confruntare verbală, a disputa, a se certa. Când Isus a susţinut că este Pâinea din cer, iudeii începuseră să cârtească

(v. 41); acum, când i-a invitat să mănânce din trupul Său, emoţiile lor au crescut şi mai mult. În aparenţă unii din ei au văzut un înţeles mai adânc în cuvintele Lui, de cum au făcut alţii, dar toţi pare să fi fost puşi în încurcătură dând o interpretare prea literală cuvintelor Lui. Vezi la v. 53.

53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

Beţi sângele Lui. Declaraţia aceasta trebuie să fi şocat şi mai mult pe ascultătorii Săi cu concepţii literale (vezi v. 52), deoarece Legea oprea în mod specific întrebuinţarea sângelui ca hrană (Geneza 9,4; Deuteronom 12,16). Dacă iudeii şi-ar fi reamintit motivul acestei opriri, ei ar fi putut înţelege mai bine înţelesul cuvintelor lui Isus. Motivul dat pentru interzicerea aceasta este că sângele este viaţa (Geneza 9,4). Astfel ei şi-ar fi putut da seama că a mânca trupul Lui şi a bea sângele Lui înseamnă a-şi însuşi viaţa Lui prin credinţă. A mânca trupul şi a bea sângele lui Hristos înseamnă a-L primi pe El ca Mântuitor personal, crezând că El iartă păcatele noastre şi că noi suntem făcuţi desăvârşiţi în El (DA 389; cf. 8T 169, 170; EGW RH 23 nov. 1897). Numai pentru că Hristos Şi-a dat viaţa Sa omenească pentru noi putem să ne împărtăşim din viaţa lui dumnezeiască, veşnică.

54 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Cine mănâncă. Gr. ho trogon, un participiu prezent, implicând mâncare continuă, o hrănire continuă. Nu este de-ajuns să ne fi împărtăşit odată din Hristos; urmaşii Lui trebuie să-şi hrănească fără încetare fiinţa lor spirituală hrănindu-se cu El care este Pâinea vieţii. Isus declarase că cine crede în Mine are viaţa veşnică (v. 47); acum a adăugat: Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică.

Eu îl voi învia. Vezi la v. 40.

55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

Trupul Meu este adevărată hrană. Vezi la v. 53.

56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

Rămâne în Mine. În altă parte Ioan declară că omul care ţine poruncile lui Dumnezeu rămâne în El (1 Ioan 3,24). Aceasta, comparată cu pasajul de faţă, scoate în evidenţă natura practică a mâncării trupului şi a faptului de a bea sângele lui Hristos.

57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.

Tatăl care este viu. De repetate ori Divinitatea este numită viul Dumnezeu (vezi Deuteronom 5,26; Matei 16,16; Fapte. 14,15; 2 Corinteni 6,16). El este Cel care trăieşte prin Sine Însuşi, fără să depindă de nimeni altul în ce priveşte viaţa lui; în felul acesta El este, de asemenea, sursa vieţii tuturor celorlalţi din univers. Ceea ce este adevărat în privinţa aceasta cu privire la Tatăl este adevărat şi cu privire la Fiul, deoarece în Hristos este viaţă originară, neîmprumutată, nederivată (DA 530). Vezi Nota adiţională la Ioan 1.

Prin Tatăl. Literal, datorită Tatălui. Deşi El este Dumnezeu totuşi, pe când era pe pământ în trup omenesc, Isus era complet dependent de Tatăl Său (vezi la v. 11). El trăia prin Tatăl [datorită Tatălui]. Astfel creştinul urmează să fie dependent de Hristos şi să primească de la El viaţa divină şi natura divină (vezi DA 123). Tocmai la viaţa aceasta veşnică creştinul poate participa acum şi, de asemenea, viaţa aceasta îl va ridica dintre morţi la înviere (vezi cap. 5,26-29; cf. DA 388).

58 Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”

Mana. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestui cuvânt. Oricare ar fi exprimarea, este clar că referirea este la mană.

59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Învăţa… în Capernaum. Sunt unele dovezi textuale (cf. p. 146) pentru adăugarea în Sabat la v. 59. Deşi este virtual sigur că textul original nu conţinea aceste cuvinte, manuscrisele acestea păstrează tradiţia interesantă că Predica lui Isus cu privire la Pâinea vieţii a fost ţinută în ziua de Sabat. Ucenicii nu ar fi făcut călătoria înapoi la Capernaum după apusul soarelui vineri seara (vezi p. 50; vezi la Matei 14,22-36).

Că Isus a învăţat de repetate ori în sinagogă este clar dintr-un număr de afirmaţii (vezi Matei 4,23; 9,35; 12,9; 13,54; Marcu 1,39; 3,1; Ioan 18,20). Ca centru al vieţii de comunitate, sinagoga era un loc logic unde El să vină în contact cu oamenii şi să le stimuleze gândirea religioasă (vezi p. 56).

Sinagoga aceasta din Capernaum era probabil aceea făcută dar iudeilor din cetatea aceea de către sutaş (vezi Luca 7,5). Mai înainte se credea că ruinele încă existente la Tell Hum (în general recunoscut ca vechiul Capernaum) erau acelea ale sinagogii. Acum este clar însă, că ruinele în discuţie nu sunt probabil mai timpurii de secolul al III-lea d.Hr; totuşi, fără îndoială, stau pe resturile unei construcţii mai timpurii care ar fi putut să fie clădirea în care a învăţat Hristos. Dacă lucrurile stau astfel, ar fi logic să credem că ruinele care pot fi văzute astăzi reproduc în general schiţa sinagogii de pe vremea lui Isus.

Ruinele actuale, late cam de 50 de picioare şi lungi de 70 de picioare, sunt din piatră albă de var şi orientate aşa încât oamenii erau aşezaţi cu faţa spre sud, adică spre Templul din Ierusalim. De trei părţi ale încăperii principale era un balcon pentru femei şi copii, susţinut de coloane, iar la el se ajungea pe o scară din afară. Parterul pare să fi fost rezervat pentru bărbaţi. Alături de clădire este o curte.

60 Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

Ucenicii Lui. Că aceştia nu erau în primul rând cei doisprezece, ci alţii din marile mulţimi care se ţinuseră după Isus, reiese clar din v. 66, 67. Fără încetare de când cu dezamăgirea lor la hrănirea celor cinci mii, când Isus refuzase să-i lase să-L facă împărat, oamenii aceştia se făcuseră din ce în ce mai critici faţă de El. Ei Îl urmaseră la Capernaum cu nădejdea de a continua să primească hrana procurată pe cale miraculoasă, dar când El i-a mustrat pentru aceasta şi le-a spus că de fapt ei ar trebui să caute hrana spirituală şi să se hrănească cu El, critica lor s-a dezvoltat în respingere pe faţă.

S-o sufere. [S-o audă, KJV]. Verbul grec folosit aici, akouo, poate însemna fie a asculta la, fie a fi ascultător (cam în acelaşi sens ca şi ebr. shema‘; vezi la Matei 7,24). De asemenea autou poate fi tradus fie o, referindu-se la afirmaţia pe care tocmai o făcuse Isus, fie îl, arătând spre Isus Însuşi. Astfel întrebarea nemulţumită a ucenicilor poate să fie înţeleasă fie ca: Cine poate să asculte la ea [sau, la El]? fie: Cine poate să asculte de ea [sau de El]? Refuzând să recunoască adevărul spiritual al cuvintelor lui Isus şi insistând numai asupra înţelesului lor literal, ei au protestat arătând deplina imposibilitate de a mânca trupul Lui sau a bea sângele Lui. Pentru mintea lor lipsită de bunăvoinţă cuvintele lui Isus erau cu adevărat prea de tot [grele].

61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

Ştia în Sine. Vezi cap. 2,25.

Ucenicii săi cârteau. Până la punctul acesta se spunea numai despre iudei că cârteau împotriva lui Isus (vezi v. 41). Acum aceia care fuseseră urmaşii Lui făţişi se întorc de la El şi se alătură concetăţenilor lor care I se opuneau lui Isus. În timpul acestei cuvântări pare să fi fost de faţă în sinagogă trei grupe: cei doisprezece, care trecuseră lacul în timpul furtunii; urmaşii lui Isus care trecuseră la Capernaum a doua zi şi aceia de care vorbeşte Ioan numindu-i iudeii, care pe cât se pare erau de la început porniţi contra lui Isus.

Pricină de poticnire. Gr. skandalizo (vezi la Matei 5,29).

62 Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

Dar dacă? [Ce şi dacă?, KJV]. Întrebarea lui Isus este pusă fără concluzie. Ea poate fi luată ca însemnând că dacă L-ar vedea pe Fiul Omului înălţându-se la cer, atunci în încăpăţânarea lor ei s-ar poticni şi mai mult; sau poate fi înţeleasă ca implicând faptul că, dacă L-ar vedea înălţându-Se, ar fi o dovadă pentru ei că El cu adevărat venise din cer, şi ar înţelege adevăratul sens spiritual al cuvintelor Sale. Faptul că Isus aparent nu a exprimat concluzia la întrebarea Sa este plin de însemnătate în el însuşi, deoarece oricare din concluziile acestea putea fi corectă, depinzând de inima omului care ar fi putut vedea înălţarea Lui.

Unde era mai înainte. Vezi cap. 3,13.

63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

Care dă viaţă. Literal care face viu. Isus îi îndemnase pe ascultătorii Săi să se hrănească din mâncarea cerească dătătoare de viaţă; acum El a arătat şi mai lămurit că o astfel de hrană este spirituală, un fapt pe care ascultătorii Săi nu-l înţeleseseră până acum.

Carnea. Aceasta nu este carnea la care se face referire în v. 51-56. Acolo carnea şi sângele sunt folosite împreună când se vorbeşte despre hrana spirituală primită de acela care se împărtăşeşte din viaţa Domnului său. Aici cuvântul carne este folosit într-un context diferit; este pus în contrast cu duh şi în felul acesta se referă lămurit la lucrurile materiale ale acestei vieţi şi îndeosebi la hrana materială, care nu poate întreţine viaţa veşnică, spirituală.

Spus. [spun, KJV]. Dovezile textuale atestă (cf. p. 146) exprimarea am spus. Referirea este astfel direct la cuvintele cuvântării pe care Isus tocmai o ţinuse şi, de fapt, încă o mai ţinea.

Sunt duh. [Ele sunt duh, KJV]. Adevărurile pe care Hristos le rostea se ocupă de lucruri spirituale şi a le primi în inimă prin credinţă însemna a primi viaţă spirituală (vezi la cap. 3,16; cf. cap. 17,3).

64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

Care nu cred. Din nou Isus scotea în evidenţă importanţa credinţei. Cuvintele Lui erau spirit şi viaţă numai pentru cei care credeau. Vezi la v. 29, 40. Ştia de la început. Vezi cap. 2,25.

Cine era cel ce avea să-L vândă. Se pare că afirmaţia: Sunt unii din voi care nu cred îl cuprindea şi pe Iuda, ca şi pe iudeii necredincioşi. Dificultatea lui Iuda se găsea în faptul că refuza să accepte adevărul că Împărăţia lui Isus urma să fie spirituală. În schimb, el aştepta o împărăţie materială, pământească, în care nădăjduia să aibă un loc de frunte (vezi DA 718-721). Primirea din partea sa a cuvintelor lui Isus cu prilejul acesta ar fi corectat greşita lui concepţie fundamentală.

65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

Dacă nu-i este dat. Versetul acesta este urmarea logică la afirmaţia lui Isus: Sunt unii din voi care nu cred (vezi la v. 64). Pentru Iuda cuvintele acestea ar fi trebuit să aibă o însemnătate specială (vezi la v. 64). În propria lui mândrie şi încredere în sine Iuda încerca să manevreze evenimentele aşa încât Isus să fie proclamat împărat de către iudei (vezi la v. 15). El încerca prin propria sa iscusinţă să aducă la existenţă împărăţia viitoare, aşa cum o concepea el că trebuia să fie. Dar în toate acestea el a dat greş în a recunoaşte că omul nu este autorul planului de mântuire şi nu se poate mântui singur; şi că deşi omul poate să conlucreze cu Dumnezeu pentru a grăbi triumful cauzei Lui în lume, darul mântuirii şi venirea Împărăţiei sunt lucrarea lui Dumnezeu. Vezi la

v. 37, 39.

66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

S-au întors înapoi. Aceasta maschează momentul critic al lucrării lui Isus în Galileea, şi de fapt, al întregii Sale lucrări. Până la data aceasta El fusese larg acceptat ca un învăţător şi profet popular. Acum mulţi din urmaşii Lui L-au părăsit şi de aici înainte El a stat mai mult sau mai puţin în umbra crucii.

67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”

Celor doisprezece. Aceasta este singura ocazie când Ioan se referă la cei doisprezece ucenici numindu-i cei doisprezece şi el face lucrul acesta fără ca mai înainte să fi relatat alegerea de către Isus a acelui grup. La fel el îl introduce pe Pilat (cap. 18,29) şi pe Maria Magdalena (cap. 19,25) în naraţiunea sa fără a explica cine erau. Lucrul acesta pare să arate destul de lămurit că Ioan, scriind la câteva decade după ce celelalte Evanghelii intraseră în circulaţie, era conştient de faptul că aceia care citeau relatarea sa sunt deja cunoscători, prin Evangheliile sinoptice şi din alte relatări, ai personajelor principale cuprinse în viaţa lui Isus. O înţelegere a faptului acestuia face să se priceapă mai uşor de ce Evanghelia a patra nu dă cuprinsul sistematic din sinoptice, ci este, mai degrabă, o interpretare teologică a unor evenimente importante din lucrarea lui Hristos.

Voi nu vreţi să vă duceţi? [Vreţi şi voi să vă duceţi?, KJV]. Construcţia acestei întrebări în textul grec lasă să se înţeleagă un răspuns negativ, aşa că forţa propoziţiei este: Voi nu vreţi să vă duceţi, nu-i aşa? Aşa după cum afirmase mai înainte Ioan, Isus ştia care din urmaşii Lui erau sinceri faţă de El şi care nu (v. 64). În consecinţă, întrebarea pusă de El nu era pentru propria Sa informare, ci pentru a pune la încercare pe cei doisprezece în ce priveşte motivele pentru care Îl urmau.

68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

La cine să ne ducem? Puneţi cuvintele acestea în contrast cu spusele lui Petru cu o altă ocazie, Luca 5,8.

Cuvintele vieţii veşnice. Deşi Petru încă nu înţelegea pe deplin natura spirituală a împărăţiei lui Hristos, totuşi, declaraţia lui de aici arată că el începuse să priceapă ceva din faptul că cuvintele pe care Isus le spusese erau cu adevărat o cheie pentru viaţa veşnică spirituală.

Un vechi comentariu iudaic descrie cuvintele pe care Dumnezeu le rostise de pe Sinai ca fiind cuvinte de viaţă (Midrash Rabbah, la Exod 20,2, ed. Soncino, p. 343). Folosirea de către Petru a unui termen similar aici pentru a se referi la ceea ce spusese Isus ca Mesia îndată după aceea (v. 69), arată că el îşi dădea seama de sursa divină a cuvintelor lui Isus.

69 Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

Noi… am ajuns la cunoştinţa. [Suntem siguri, KJV]. Verbul din textul grec poate fi tradus: noi am descoperit, lăsând să se înţeleagă că ei deja ajunseseră să cunoască adevărul de aici şi încă îl credeau a fi adevărat, în ciuda multora care acum Îl respingeau pe Isus. Petru, vorbind din partea celor doisprezece, declara nu numai că ei aveau credinţă că Isus era Mesia, dar şi că, datorită minunilor pe care le văzuseră şi cuvintelor pe care le auziseră, acum puteau să spună că ştiau că El era Fiul lui Dumnezeu. Iudeii care nu puteau înţelege văzuseră aceleaşi minuni şi auziseră aceleaşi cuvinte, dar le lipsea credinţa şi drept urmare se îndepărtaseră cu necredinţă. Ucenicii, acceptând cuvintele şi lucrările lui Isus prin credinţă, ajunseseră la concluzia opusă erau şi acum convinşi că Isus era Mesia. În cele ale duhului, credinţa duce la cunoştinţă.

Hristosul. [Acel Hristos, KJV]. Dovezile textuale arată că în vremurile de demult era o considerabilă diferenţă între manuscrise în ce priveşte exprimarea ultimei părţi a versetului acestuia. Astfel textul lui Tertulian zice simplu: Hristosul, în timp ce altele zic Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu. Totuşi, dovezile par să favorizeze (cf. p. 146) exprimarea Sfântul lui Dumnezeu.

Titlul acesta Sfântul, apare de repetate ori în literatura iudaică produsă în perioada intertestamentală ca un titlu pentru Dumnezeu (vezi Eclesiasticus 4,14; 23,9; 43,10; Baruc 4,22.37; 5,5). În sensul acesta era probabil familiar pentru ucenici şi astfel folosirea lui din partea lui Petru pentru Hristos ar părea să constituie o recunoaştere a divinităţii Lui.

70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”

Le-a răspuns. Ioan recunoaşte că Petru vorbea în numele celor doisprezece.

Un diavol. Adică, unul inspirat de diavolul (vezi cap. 13,2). Cuvintele lui Isus pot fi comparate cu afirmaţia Lui similară către Petru cu altă ocazie (Marcu 8,33). Isus recunoştea aici că, deşi Petru se considera că vorbeşte din partea celor doisprezece, Iuda nu lua parte la consacrarea lui Petru (vezi la v. 64, 65).

71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.

Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. [Iuda Iscarioteanul, KJV]. Vezi la Marcu 3,19. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Dacă, aşa cum este probabil, numele Iscarioteanul se referă la locul de obârşie al lui Iuda, el ar fi logic şi numele său şi acela al tatălui său.

Să-L vândă. Expresia zice literal, el urma să vândă. Textul grec nu arată în nici un sens că Iuda era predestinat ca în mod inevitabil să Îl trădeze pe Isus. Din punctul său de vedere, mulţi ani mai târziu, Ioan pur şi simplu priveşte în viitor şi exclamă: Deoarece acesta urma să-L trădeze – unul din cei doisprezece.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–13 DA 364–371 1–71 CH 370; FE 456

5 DA 293; MH 45

5–10 DA 365

7 DA 293

7, 9 MH 45

9 DA 369

9–13 6T 345

12 AH 381; CD 271, 298; CG 135; CH 300; CM 151; COL 352; CS 37, 269; DA 368, 380; MH 48, 207; MM 176; TM 257, 345; 2T 292, 435; 4T 451, 573; 5T 400,

413, 415; 6T 209, 451; 7T 206, 239; WM 154

14 DA 377

14–21 DA 377–382

15 DA 378; FE 382

21 DA 382

22–71 DA 383–394

24 DA 383

25–27 DA 384

26 EW 57, 95, 121

27 CT 31; FE 185; MB 112; 6T 153

27–31 DA 385

28 MYP 141

28, 29 MB 87

30 DA 626

31 MH 311

32 6T 132

32–36 DA 386

33 COL 129; SC 68

33–35 FE 455

35 Ev 501; MB 18; MH 441; 3T 190; 6T 345; 8T 288, 307

37 AA 28; COL 206, 280; DA 387, 429, 821; MH 66; PK 320; PP 431; TM 517; 8T 101

38 DA 330; 3T 107

40 AA 513; DA 387; SR 319

42, 44, 45 DA 387

44, 45 FE 460

45 DA 388, 412; ML 361; TM 488

45–51 CW 120

47 MH 441; 6T 88

47–51 DA 388; FE 383, 518

47–57 8T 170

47–63 8T 299

48–51 PP 297, 354

50 6T 165; 7T 31

51 CD 89; COL 223; CT 430; DA 24; FE 456; MB 112; TM 385, 488; 7T 226; 8T 308

52–58 CW 121

53 CH 593; CS 27; DA 719; SC 88; TM 339, 345, 487; 7T 205, 270; 8T 193; WM 19

53, 54 CH 371; PP 277; 6T 165

53–56 FE 386, 470; ML 275

53–57 DA 389, 660; 5T 575

54 CH 423; DA 388, 787; FE 378, 474; GW 252; TM 390; 6T 444

54–57 FE 457

54–63 COL 130

56 TM 441; 6T 52; 9T 168

57 DA 21; GW 252; 8T 288

58 CT 422; FE 237; 6T 150, 163; 7T 165, 203

60 COL 48; DA 390, 392; 1T 543; 4T 469; 5T 431

61–63 DA 390; FE 518

63 COL 38; CSW 43; CT 207, 379, 439; CW 121; DA 251; Ed 126; FE 182, 378, 383, 408, 456; GW 252; MH 441; MM 324; PP 227; SC 88; TM 160, 389, 492; 1T

361; 5T 433, 576; 8T 288, 307; 9T 136, 168

64 Ed 92

64, 65 DA 391

66 DA 392; FE 460; 4T 90; 6T 133

67–69 DA 393; 6T 156

68 TM 285

70 DA 655, 673, 720; 4T 41

Cum a ajuns Biblia la noi? Dumnezeu a spus oamenilor că El a ales ce să spună şi ce să scrie

Este scris în Biblie: 2Petru 1:21. “Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Dumnezeu este sursa tuturor informaţiilor din Biblie.

Este scris în Biblie: 2 Timotei 3:16. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.”

Biblia ne face cunoştinţă cu Domnul Isus Hristos.

Este scris în Biblie: Evrei 1:1-2. “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.” (“a făcut şi lumile” – trd. engleză, NKJV).

Cu ce scop au fost scrise Scripturile?

Este scris în Biblie: Romani 15:4. “Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”

Ce pot face Scripturile pentru cel care crede în ele?

Este scris în Biblie: 2Timotei 3:15. “Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Isus Hristos.”

În ce condiţii este promisă înţelegerea lucrurilor sfinte?

Este scris în Biblie: Proverbe 2:1-6. “Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.”

Nu ignora pasajele care ţi se par neplăcute.

Este scris în Biblie: Ieremia 26:2. “Spune… toate cuvintele pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele.”

Când nu înţelegi ceeace citeşti, Spiritul Sfânt este trimis să ajute.

Este scris în Biblie: Ioan 16:13-14. “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

Biblia este o hartă care ne arată calea cum să trăim.

Este scris în Biblie: Psalm 119:19. “Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!”

Biblia ne dă înţelpciune.

Este scris în Biblie: Psalmul 119 : 99. “Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.”

Biblia ne oferă ajutor când drumul pare întunecos.

Este scris în Biblie: Psalmul 119:105. “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.”

Biblia ne arată poruncile neschimbătoare ale lui Dumnezeu.

Este scris în Biblie: Matei 5:18. “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”

Cum trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu?

Este scris în Biblie: Isaia 28:9-10. “Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.”

Faptele Apostolilor 17:11. “Iudeii aceştia (cei din Berea) aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.”

Pentru cine a pronunţat Isus o binecuvântare?

Este scris în Biblie: Luca 11:28. “Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”