(Pentru Ei, dar şi pentru Noi, TOŢI…) -Ieremia, CAP.7 – Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului: „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: „Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului! Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!” Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, Dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, Numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare care nu slujesc la nimic. Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!… Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!”… că iarăşi să faceţi toate aceste uraciuni! Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! Duceti-va, dar,

4 semne subtile ale diabetului; 5 sfaturi pe care ar trebui sa le urmeze orice gravida; Cum iti transmite organismul ca rinichii tai au probleme; Cum reglezi colesterolul? Consumati urzici si scapati de menicamentele lor mortale; Va prezentam citeva retete:Clatite cu crema verde;Mancarica de urzici cu lapte ;Ciulama de urzici; Cele mai nesanatoase  greseli alimentare; De ce sa nu dati margarina copiilor; 6 sfaturi pentru o viata sanatoasa de la cel mai longeviv medic japonez ETC Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 333.jpgIeremia 9-
1. O! De mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!2. O! Dac-aş avea un han de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.3. „Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciun ; şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate şi nu Mă cunosc, zice Domnul.4. Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umbla cu bârfe.5. Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.6. Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască – zice Domnul.”7. De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor:Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este nb.jpgCapcana fariseilor (6)-Stephan Isenberg … A fost noul legământ încheiat cu Biserica?-Stanley Bruce Anstey… Împăcarea tuturor oamenilor- SoundWords… Cartea întristărilor- Plângerile lui Ieremia… Importanţa plângerilor-  Plângerile lui Ieremia (Introducere)Willem Johannes Ouweneel… Răspuns la întrebarea referitoare la „întâia înviere”…Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este RWurd.jpg„Cu Dumnezeu în subterană“ de Richard Wurmbrand… Din cãrtile lui Richard Wurmbrand- fragmente – Oracolele lui Dumnezeu -De la suferintã la biruintã… Asa prinde contur „”salvatorul Anticrist””- China dă semnalul pentru „redistribuirea avuției”: Miliardarii se ÎNTREC în DONAȚII generoase, ca să-i facă pe plac președintelui

 

 Cum reglezi colesterolul

 111


Anumite alimente consumate cu regularitate pot avea un impact benefic asupra corpului si activitatii cerebrale. Semintele de chia sunt recunoscute pentru puterea antioxidanta si pentru faptul ca accelereaza procesul de regenerare celulara.

 
Stimuleaza metabolismul
Au un continut bogat de fibre motiv pentru care imediat dupa ce le-ai consumat este indicat sa consumi foarte multa apa pentru ca sa poti beneficia de efectele sale pozitive, altfel te vei confrunta cu problema constipatiei.
 
Tine cont de faptul ca fibrele sunt responsabile in mare parte de capacitatea organismului de a mentine insulina in parametri normali, la buna functionare a intestinului si are si rol probiotic.
 
Regleaza colesterolul
Actiunea semintelor de chia este atat de puternica asupra organismului uman, avand posibilitatea de a reduce inflamatiile, de a regla nivelul de colesterol dar si de a tine tensiunea arteriala sub control.
 
Datorita continutului bogat de acid linoleic, sustine activitatea organismului de a asimla cu usurinta vitaminele A, D, E, K si Omega 3.
 
in plus protejeaza de aparitia diabetului zahar si a dislipidemiei adica apara organismul de grasimea excesiva.
 
O singura portie de seminte de chia consumate zilnic mai ales alaturi de iaurt iti va oferi o mai buna rezistenta in timpul antrenamentelor sportive, va stimula activitatea metabolica si va ajuta la grasimea mai rapida a tesutului adipos din zona abdominala.
 
Stiai ca semintele de chia impiedica degradarea pielii si sunt o buna alegere pentru a preveni imbatranirea prematura a pielii? De asemenea, iti ofera un plus de calciu
 
Un element fundamental pentru sanatatea masei osoase, calciu este o componenta a semintelor de chia, pe langa magneziu si mangan. Benefice atat pentru oase cat si pentru activitatea musculara.
 
Un alt motiv pentru care ar trebui sa le consumi este faptul ca are un nivel semnificativ de zinc, acesta este benefic mai ales pentru ca previne aparitia tartrului iar efectul antibacterian pe care il ofera te protejeaza de aparitia respiratiei urat mirositoare.
 
Sfat
Consuma semintele de chia imediat dupa ce le-ai adaugat in apa, suc sau iaurt si asigura-te ca bei suficienta apa pe tot parcursul zilei, mai ales ca ele isi tripleaza volumul si actioneaza la nivelul colonului, precum un burete gelatinos care va stimula peristaltismul, conform clicksanatate.ro. in felul acesta vei combate cu succes constipatia.

Consumati urzici si scapati de menicamentele lor mortale

 

Considerată drept o plantă sacră, urzica vie   s-a dovedit a fi medicament natural de neegalat, utilizat în primăvară la prevenirea şi vindecarea unui mare număr de afecţiuni.În scopuri alimentare se recoltează partea aeriană a plantelor tinere, imediat după răsărire, pe cât posibil dimineaţa, pe rouă, fie la începutul primăverii, fie toamna după otavă. Se pot folosi şi frunzele adunate cu mănuşa, prin strujire, până la înflorire. Valorificarea se face în stare proaspătă în diferite mâncăruri sau în stare uscată, după ce au fost ţinute la umbră, în strat subţire, în încăperi bine aerisite şi păstrate în săculeţi de pânză.
În scopuri medicinale se recoltează plantele în întregime (frunze, herba, rădăcini, seminţe), întrucât toate organele vegetale au proprietăţi terapeutice. Recoltarea se poate prelungi până în luna octombrie. Se lasă să se ofilească pentru a pierde proprietăţile urzicante şi apoi se usucă la umbră. Rădăcinile se smulg din sol primăvara şi toamna, se spală şi se usucă la soare sau în locuri bine aerisite.
Proprietăţile curative ale urzicilor
Proprietăţile terapeutice şi alimentare ale urzicilor sunt datorate bogăţiei în unele substanţe bioactive, între care predomină complexul de săruri minerale, îndeosebi fier, magneziu, calciu, potasiu şi siliciu. În plus, există o mare cantitate de vitamina C (de 200 de ori mai mult decât în mere), precum şi alte vitamine importante cum ar fi K (cu acţiune antihemoragică), PP, complexul B şi provitamina A (beta-caroten).
Spre deosebire de majoritatea plantelor, urzica proaspătă este bogată în substanţe urzicante (acid formic, o enzimă şi o toxialbumină) care dau caracterul agresiv al perişorilor de pe frunze şi tulpini. Prin uscare sau fierbere, substanţele vezicante se distrug, iar proprietatea de urzicare dispare.
Principalele efecte terapeutice sunt:
– antianemice, energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea sângelui de toxine), tonice, antirahitice;
– în afecţiunile digestive are efecte hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice, antihelmintice;
– la nivelul aparatului respirator are proprietăţi expectorante, emoliente, antitusive, antiastmatice, antibronşitice, antiinflamatoare;
– are acţiuni diuretice (datorită flavonoidelor) şi drenor al excesului de uree, creatinină şi acid uric;
– în afecţiunile cardiovasculare este activator al circulaţiei sângelui, vasoconstrictor şi fluidizant al sângelui;
– în metabolismul general este un bun hipoglicemiant (antidiabetic), anticelulitic, antireumatismal, imunostimulator;
– în aplicaţii externe prezintă acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante, hemostatice, revulsive, rubrefiante, antiseboreice, dezodorizante, insecticide.
Curele de primăvară şi de toamnă cu urzici, sub diferite forme, au acţiuni favorabile pe o paletă largă de afecţiuni maladive: digestive, genitale, renale, pulmonare, cardiovasculare, reumatismale.
Recomandate în afecţiuni digestive
În bolile digestive previne şi combate:
– gastrite hiperacide cauzate de abuzul de tutun şi cafea, ulcere gastrice şi duodenale, previne cancerul gastric, stimularea secreţiilor gastrice, pancreatice şi intestinale;
– hepatite, litiază biliară, pancreatită, ciroză şi ascită;
– atonie digestivă (indigestii), crampe intestinale, constipaţii uşoare (o linguriţă pulbere de rădăcini luată cu 15 minute înainte de mese), diaree rebelă sau provocată în caz de tuberculoză, dizenterie, enterite acute şi cronice;
– combate hemoragiile digestive uşoare (se iau 4-6 linguri cu pulbere de frunze uscate pe zi);
– inhibă dezvoltarea unor agenţi patogeni (Shigella, Pasteurella, Staphilococcus) şi a paraziţilor intestinali.
Un litru de ceai pe zi, în caz de retenţie urinară
În afecţiuni renale, preparatele din urzică au eficacitate în:
– calculoză renală, infecţie renală;
– retenţie urinară, uremie (infuzie din frunze şi rădăcini de urzică, consumând un litru de ceai pe zi în locul apei potabile), reducerea procentului de uree, acid uric şi creatinină;
– cistite, enurezis (incontinenţă urinară);
– prostatită şi hiperplazia benignă a prostatei (tinctură – 20 de picături de 3 ori pe zi în cure de 3-4 săptămâni);
– gută cu provocarea diurezei din cauza prezenţei flavonoidelor.
Cura de decoct cu miere ajută bolnavii TBC
În afecţiunile pulmonare intervine eficient pentru:
– bronşite, astm bronşic, fluidificarea secreţiilor bronşice (din cauza mucilagiilor);
– tuse seacă şi convulsivă, răceli frecvente, dureri de piept;
– pneumonie, năduşeli, hemoptizie, tuberculoză (decoct din rădăcini şi frunze de urzică cu miere şi fagure alb, în cure de 1-2 luni sau pulbere din frunze uscate, luate cu miere în proporţii egale).
Cure de trei săptămâni pentru diabetici
În boli cardiovasculare, tinctura de urzici este eficientă în arterite, leucemie, dezintoxicarea sângelui şi ca masaj în zona inimii.
La dereglările de metabolism (diabet zaharat, obezitate) sunt recomandate cure de 3 săptămâni, repetate în cursul anului, folosind amestec de urzici, teci de fasole şi frunze de dud şi nuc.
În reumatism degenerativ şi gutos, poliartroze, lumbago şi sciatică se foloseşte tinctura de urzici (câte 20-30 de picături de 3 ori pe zi), în cură de durată.
Pentru revigorarea organismelor debilitate, anemice, rahitice, convalescente cu migrene şi dureri de cap, precum şi la sportivii de performanţă este recomandată o cură de 4 săptămâni cu infuzie din frunze de urzici, eventual în amestec cu mentă şi muşeţel (de 2-3 ori pe zi).
La bătrâneţe, cura cu urzici reface viabilitatea organismului ieşit din iarnă cu carenţe de vitamine şi fier şi cu simptome de epuizare, oboseală şi lipsă de putere.
Tratamente externe cu urzici
Preparatele din urzici au efecte deosebit de eficiente în vindecarea rănilor supurânde, varicelor, ulcerelor varicoase, gangrenelor, urticariei, psoriazisului, eczemelor cronice, arsurilor, pecinginelor, lichenilor, bătăturilor, unghiilor friabile şi casante, alergiilor dermatice, tumorilor şi cancerului de piele.
Se fac băi locale cu infuzie concentrată din frunze şi rădăcini (6-10 linguri la un litru apă clocotită), având efecte cicatrizante şi epitelizante. Se mai pot aplica frunze proaspete, strivite cu puţină sare, şi cataplasme cu piure din urzici pentru diverse boli de piele, inclusiv înţepături de albine, viespi şi bondari.
În reumatisme, lumbago, poliartroze şi sciatică se mai aplică încă tratamentul moştenit de la grecii şi latinii antici, care consta din flagelări (loviri) repetate de 10-12 ori cu mănunchiuri de urzici proaspete pe locurile dureroase, având efecte puternic revulsive, analgezice, antiinflamatorii şi de activare a circulaţiei sângelui. Aceleaşi proceduri se aplică în caz de paralizii şi apoplexii. După flagelare, pacientul nu are voie să vină în contact cu apa rece şi va sta în repaus, bine învelit. Efectul benefic al urzicării este explicat prin eliberare de histamină şi serotonină, ambele cu rol în atenuarea senzaţiei de durere.
Eficientă în refacerea firului de păr
Prin combinare cu tratamente interne, în cure de câteva luni, urzica intervine în osteoporoză prin capacitatea de refacere a cartilajelor subţiate, mai ales la femei după menopauză. Acţiunea se datorează bogăţiei plantelor în vitamine şi săruri minerale, îndeosebi în siliciu.
Tratamentele în stomatite, gingivite, amigdalite, afte, infecţii buco-faringiene, efectuate prin gargară şi clătirea energică a gurii cu infuzie concentrată din frunze, au efecte deosebit de bune datorită acţiunii antimicrobiene, dezodorizante şi cicatrizante.
Datorită bogăţiei în clorofile, urzica constituie o materie primă foarte valoroasă în industria cosmetică şi în dermatologie, servind la prepararea de loţiuni şi creme, cu rol de stimulare a refacerii ţesuturilor. Intră în compoziţia pastei de dinţi, a şampoanelor şi în tincturi cu efecte contra căderii părului, favorizând refacerea podoabei capilare pierdute.
Este foarte valoros decoctul din 3-5 linguri frunze uscate la 1 litru apă, la care se adaugă rădăcini de urzică şi de brusture, herba de cimbrişor, flori de lavandă, frunze de mesteacăn şi nuc, conuri de hamei, cu adaus a câteva linguri de oţet. Se introduce în băi săptămânale pe cap pentru întărirea rădăcinii părului, degresarea firului gras şi pentru combaterea alopeciei, seboreei şi a mătreţii.
Acelaşi amestec se utilizează şi în prepararea unei tincturi (100 g plantă la 1 litru alcool 400, care se macerează timp de 8-14 zile). Se fac masaje la rădăcina părului la intervale de 2-3 zile, pentru activarea creşterii, urmate de periaje energice cu o perie aspră pe pielea capului. În amestec se pot introduce frunze de merişor, flori şi seminţe proaspete de călţunaşi.
Contra mătreţii se spală capul de 2 ori pe zi cu 250 ml apă în care se adaugă 1-2 linguri de tinctură, preparată din 60 g rădăcini uscate de urzică şi 60 g sovârf la 1 litru alcool 900.
Sucul proaspăt de urzici, folosit la clătirea părului după spălare, are proprietăţi tonifiante asupra firului casant sau decolorat de soare.

Ciulama de urzici



 

Ciulama de urziciTipul rețetei: Felul principal
Numarul de porții: 4 porții
Timpul de preparare: 20 minute
Timpul de gătire: 20 minute
Gata în: 40 minute
Dificultate: Foarte ușor
Printează pagina

Ingrediente:

– 350 g urzici proaspete
– 2 fire ceapa verde
– 2 fire usturoi verde
– 3 linguri ulei de palmier
– 1 lingura faina
– o legatura marar
– sare

Preparare:

Etapa 1: Urzicile se spala foarte bine,in mai multe ape;se fierb in apa clocotita cu sare 5-6 min;se scurg:
Se toaca:Capa si usturoiul,tocate marunt se calesc in ulei (se adauga si cateva linguri apa).

Etapa 2: Se adauga faina ,se amesteca bine;se adauga o cana cu apa,se amesteca si lasa sa fiaraba cateva minute,apoi se adauga urzicile tocate.

Etapa 3: Se amesteca.Se mai fierb ,la foc mic (eventual pe o placa metalica) ,cam 6-8 min,la sfarsit se adauga sare (dupa gust) si mararul tocat.Se servesc calde cu mamaliga fierbinte.

Mancarica de urzici cu lapte

 

Mancarica de urzici cu lapteTipul rețetei: Felul principal
Numarul de porții: 2 porții
Timpul de preparare: 20 minute
Timpul de gătire: 20 minute
Gata în: 40 minute
Dificultate: Foarte ușor
Printează pagina

Ingrediente:

– urzici
– lapte
– smantana
– sunca afumata
– 1 ceapa
– sare, piper

Preparare:

Etapa 1: Cureti urzicile de frunzulitele galben-maronii.luat din gradina mea din ” coltul salbatic” si cules doar varfurile. Dupa curatare se pun intr-un bol,se acopera cu apa rece si se invart in apa cu o furculita.

Etapa 2: Daca mai sunt firicele de iarba o sa iasa la suprafata si le indepartam.Se scurg intr-o strcuratoare si se mai trec pe sub jet de apa.Dupa ce incheiat operatiunea spalarea trecem la gatire. Se pun urzicile pe foc intr-un vas cu apa rece si sare .

Etapa 3: Se lasa sa fiarba. Intr-o alta cratita se pune laptele la fiert.Cand urzicile sunt usor fierte se scot se toaca apoi se pun in lapte.

Etapa 4: Intr-o tigaie se pune la prajit sunca si ceapa tocata marunt.Dupa ce s-a prajit si ceapa este aurie se adauga peste urzici.Potrivim de sare si piper.Se serveste cu smantana.

Clatite cu crema verde

Tipul rețetei: Felul principal

Numarul de porții: 2 porții
Timpul de preparare: 20 minute
Timpul de gătire: 20 minute
Gata în: 40 minute
Dificultate: Foarte ușor
Printează pagina

Ingrediente:

– 150 g. de faina
– 2 oua
– 250 ml de lapte
– 20 g. de unt
– sare
– unt (pentru tigaie)
pentru crema:
– 300 g. de spanac si urzica
– 1 ceapa
– un catel de usturoi
– 20 g. de unt
– 150 ml de smantana groasa
– sare si piper

Preparare:

Etapa 1: Se amesteca ingredientele pentru clatite si se lasa sa stea.Se taie ceapa si usturoiul marunt si se calesc in unt. Se adauga spanacul si urzica (fierte si tocate).

Etapa 2: Se lasa la inabusit cateva minute cu capacul pus. Se iau apoi de pe foc si se amesteca cu smantana si putina sare si piper.

Etapa 3: Se prepara clatitele (intr-o tigaie unsa cu unt). Se umplu apoi cu crema de spanac si urzica si se servesc calde.

MANCARE DE URZICI ( CA LA MAMA ACASA)..

5 legaturi de urzicute ( asa am cerut eu la piata pentru cca 2 portii)

2 linguri ulei
1 ceapa mare
1 lingura faina
sare ( eventual chiar si delikat )
2 catei de usturoi
optional : 1 ou prajit / portie , sos de hrean ( hrean ras+ sare + otet ).

Mod de preparare1. Mai intai curatam si spalam bine urzicile , in apa rece ( pentru ca e posibil sa mai gasim tije mai groase, paie, pamant ).

2. Intr-o oala in care fierbe apa cu sare, punem la fiert si urzicutele gata spalate, dar in momentul in care apa clocoteste; se lasa asa la fiert cca 15-20 min ( pana cand sunt bine patrunse ).

3. Urzicile fiert se stercoara de zeama ( din care insa mai pastram o cescuta  pentru a lega mancarica ), apoi se pun in blender si se mixeaza bine ( mama se folosea inainte de lingura de lemn- freca bine de tot piureul de urzicute si  punea si o lingurita de malai ).

4. Piureul de urzicute se potriveste de gust , adaugand sare sau delikat, si, tot in acest moment adaugam o lingura de faiana si o omogenizam bine in acest amestec.

5. Intre timp , trebuie ca pe foc sa fi pus la calit o ceapa maricuta, iar in momentul cand aceasta e rumenita vom adauga piureul de urzici peste si, in fir subtire , incorporam si ceasca cu zeama oprita.

6. Mai lasam acest amestec pe foc mic cca 10 min , apoi  adaugam si 2-3 catei de usturoi tocati marunt, marunt ! servim mancarica cu mamaliguta si un ou prajit ( daca nu tineti cumva post). Mie imi place ca aceasta mancare sa o insotesc si cu un sos de hrean ( dar din pacate nu am avut azi…poate data viitoare).

Sufleu de urzici

   Ai nevoie de : 800 g urzici,100 g unt,4 oua,200 ml lapte,70 g faina,sare,piper. Cum procedezi:Cureti urzicile si le speli foarte,foarte bine in mai multe ape.Lefierbi in apa cu sare aproximativ 8 minute,dupa care le strecori si le treci prin sita.Intr-o tigaie pui untul sa se topeasca,adaugi faina pe care o amesteci repede,tragi de pe foc si torni laptele amestecand energic ca sa se desfaca faina in lapte.Il mai dai intr-un clocot si dupa ce se raceste il adaugi in piureul de urzici.Incorporezi galbenusurile,potrivesti de sare si piper si la final pui albusurile batute spuma.Torni amestecul intr-un vas uns cu unt si tapetat cu pesmet si-l dai la cuptor pentru 20 de minute,la foc iute.

Supa crema de urzici

   Ai nevoie de : 500 g urzici,1 telina,1 radacina patrunjel,1 legatura ceapa verde,2 linguri ulei,1-2 catei de usturoi,sare.Cum procedezi: Cureti urzicile,telina,radacina de patrunjel si ceapa,le speli bine in maimulte ape,mai ales urzicile si le pui la fiert.Odata fierte,le pasezi,le mai dai intr-un clocot,potrivesti de sare si pui usturoiul pisat.La masa,daca vrei adaugi o lingura de smantana in farfurie.<div „text-align:=”” left;”=””>   Sfat: Usturoiul pus la urma ramane tare pentru ca este nefiert.Poate mai bine ar fi sa-l pui la fiert odata cu urzicile. 

 

Piure de urzici cu hrean

Ingrediente:
1 kg urzici
2 linguri pline faina
4-5  linguri de ulei masline/floarea soarelui
2 catei usturoi
apa
sare
Curatam urzicile si le spalam bine in cateva ape.
Punem la fiert o oala plina cu apa iar in momentul in care incepe sa fiarba, adaugam urzicile si le fierbem cca 10 minute pana se inmoaie bine.
Le scoatem intr-o sita ( pastram apa in care au fiert)  si le lasam sa se scurga bine. Cand sunt reci le stoarcem foarte foarte bine si le tocam foarte fin sau le bagam la robot.
Incingem 4-5 linguri de ulei de masline sau floarea soarelui intr-o tigaie si adaugam 2 linguri pline cu faina. Amestecam repede cu o lingura de lemn cca 1-2 minute, dupa care adaugam 1 polonic din apa in care au fiert urzicile. Amestecam pana ce tot lichidul este absorbit dupa care mai adaugam 1 polonic si iar amestecam . In total, adaugam 3-4 polonice din apa in care au fiert urzicile astfel incat consistenta sosului sa semene cu o smantana mai lichida.
Adaugam urzicile si 2-3 catei de usturoi dati prin razatoare sau tocati foarte fin. Amestecam bine si daca mai este nevoie mai adaugam 2-3 polonice cu apa Potrivim de sare si servim cu hrean proaspat ras. Eu asa le-am mancat intotdeauna iar hreanul le da un gust extraordinar de bun, pe langa faptul ca este foarte sanatos.
Faceti un efort si beti macar o cana din apa in care au fiert urzicile. Este atat de sanatoasa incat ar fi pacat sa o aruncam. Stiu ca multora nu le place gustul dar ganditi-va ca in zilele noastre,  majoritatea produselor cumparate sunt pline de conservanti si coloranti asa ca o cana de sanatate  nu poate fi refuzata!! Nici mie nu imi place dar am baut doua cani si tare bine m-am simtit.
Pofta buna
 

Cele mai nesanatoase  greseli alimentare pe care le faci si tu

Programul incarcat de peste zi, stresul cotidian si procesarea industrializata a alimentelor sunt principalii factori care au dus la schimbarea obiceiurilor alimentare.
 
Bolile cardiovasculare, diabetul, obezitatea sau cancerul sunt boli cu o prevalenta tot mai mare in randul populatiei, care pot fi prevenite cu ajutorul unei diete echilibrate din punct de vedere nutritional. Specialistii atrag atentia asu­pra faptului ca tot mai multi romani au tendinta de a manca alimente tot mai bogate in kilocalorii, de a lua masa la ore tarzii in noapte sau de a nu se hidrata corespunzator.
 
Iata lista celor mai nesanatoase obiceiuri alimentare tot mai des adoptate de romani:
 
Principala masa a zilei este cina
Din cauza unui program incarcat, avem tendinta ca masa cea mai consistenta a zilei sa fie luata seara, desi, potrivit nutritionistilor, micul dejun ar trebui sa fie cea mai importanta masa a zilei. 25% dintre romani iau micul dejun o data pe saptamana sau chiar mai rar. Acestia sunt in special tineri cu varste cuprinse intre 19 si 24 de ani.
 
Potrivit unui studiu Omnibus, 16% dintre romani aleg o gustare rapida la micul dejun, ce consta in produse de patiserie sarate sau dulci, cereale sau sandviciuri, variante mai putin sanatoase. “Pentru a avea o alimentatie echilibrata, nu trebuie sa renuntam la micul dejun, deoarece acesta asigura 20-25% din necesarul energetic recomandat”, spune prof. dr. Gabriela Radulian, medic primar diabet, nutritie si boli metabolice, in cadrul Institutului National de Diabet “Prof. dr. N. Paulescu”. Nutritionistii precizeaza ca masa de seara trebuie sa fie una cat mai usoara si saraca din punct de vedere caloric, pentru ca metabolismul incetineste seara si riscam sa luam in greutate.
 
Zilnic, consumam acelasi sortiment de mancare
“Astazi avem o mare diversitate de alimente, dar, in realitate, hrana noastra este monotona si provine din cateva cereale, cartofi prelucrati in fel si chip, cateva sortimente de carne – in special cea grasa, oua obtinute de la pasari crescute in conditii industrializate, grasimi artificiale si uleiuri suprarafinate”, precizeaza prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.
 
Specialistul afirma ca organismul uman are nevoie de peste cincizeci de nutrienti esentiali pentru a se dezvolta si pentru a ramane sanatos fizic si mental. “Alimentatia mileniului trei este intr-adevar gustoasa, dar devitalizata”, subliniaza prof. dr. Mencinicopschi.
 
Fructele si legumele sunt mancate ocazional
Nutritionistii avertizeaza ca, pentru buna functionare a organismului, trebuie sa mancam zilnic fructe si legume. “Jumatate din masa zilnica trebuie sa contina fructe si legume. Aceste alimente sunt surse excelente de vitamine, minerale si antioxidanti, esentiale organismului”, mentioneaza nutritionistul Mencinicopschi.
 
Asezonam tot felul de sosuri la aproape orice
Medicii spun ca sosurile adaugate la friptura cu o portie de cartofi prajiti cresc valoarea calorica a preparatului. Daca tot nu putem renunta la sosuri, specialistii recomanda sa alegem sortimente sanatoase, precum mustarul. Acesta taie din kilocaloriile fripturii si cartofilor.
 
Bauturile carbogazoase au inlocuit apa
Nutritionistii spun ca organismul trebuie sa fie in permanenta hidratat. Sucurile cumparate din comert deshidrateaza organismul. Un alt minus al acestor bauturi este ca nu ofera corpului nicio substanta nutritiva.

 

 

6 sfaturi pentru o viata sanatoasa de la cel mai longeviv medic japonez

 


A publicat peste 150 de carti si este recunoscut pentru succesul inregistrat in cadrul miilor de conferinte pe teme de sanatate. Dr. Shigeaki Hinohara, expert in longevitate a lasat in urma cele mai importante reguli care l-au ajutat sa traiasca 105 ani.

 
Dr. Shigeaki Hinohara, expert in longevitate, medic si presedinte emerit al Universitatii St. Luke, care a murit la varsta de 105 ani, a lasat in urma cele mai importante reguli care l-au ajutat sa atinga aceasta varsta, scrie grazeme.com. Medicul a publicat in jur de 150 de carti, intre care „A trai mult, a trai bine” care s-a vandut in peste 1,2 milioane de exemplare. Hinohara recomanda tuturor sa nu creada tot ce spun medicii si sa incerce sa se educe cat mai mult si adaptand sfaturile in functie de propriul organism.
 
Printre sfaturile oferite de medic pentru o viata loneviva se numara:
 
Impartasiti-va cunostintele 
 
Dr. Hinohara a participat la sute de seminarii vorbind despre sanatate, longevitate, razboi si pace. De cele mai multe ori acesta a ramas pe tot parcursul conferintei in picioare, recomandand publicului sa faca acelasi lucru.
 
Nu va retrageti din campul muncii, continuati-va activitatea cat mai mult  
 
Dupa parerea mea, nimeni n-ar trebui sa iasa la pensie, dar daca altfel nu se poate, ar trebui sa se intample mai tarziu de 65 de ani. Daca doriti sa va bucurati de longevitate, trebuie sa fiti mereu activi si sa va planificati cat mai multe activitati pentru viitor.
Mentineti-va greutatea Dr. Hinohara recomanda sa va mentineti greutatea daca doriti sa ramaneti sanatosi. Acesta consuma un amestec din suc de portocale, o lingura de ulei de masline si o ceasca de cafea la micul dejun, pentru a preveni cresterea in greutate.
 
Nu va stresati corpul cu reguli fixe 
 
Prin eliminarea regulilor fixe privind alimentatia sau programul zilnic, veti contribui la cresterea sanselor unei vieti mai sanatoase si veti fi mai energici. 
 
Reduceti grijile si stresul 
 
Potrivit medicului, trebuie sa incercati sa eliminati grijile cotidiene. Viata este plina de lucruri imprevizibila, asa ca trebuie sa invatati sa va adaptati tuturor circumstantelor. La 59 de ani, dr. Hinohara a fost rapit de armata rosie si a petrecut 4 zile in conditii extreme, fiind tinut legat la temperaturi foarte ridicate, ramanand uimit de modul in care corpul sau s-a adaptat la lipsa de mancare si somn. „Pe 31 martie 1970, cand aveam 59 de ani, m-am imbarcat pentru un zbor de la Tokyo la Fukuoka. Mi-aduc aminte ca era o dimineata frumoasa si insorita. In timp ce treceam pe langa muntele Fuji, avionul a fost deturnat de Liga Comunista Japoneza – Factiunea Armata Rosie. Am petrecut urmatoarele patru zile legat de scaun, intr-o temperatura de 40°C. Ca doctor, am privit totul ca pe un experiment si am fost uimit sa constat cum corpul isi incetineste functiile pe timp de criza”.
 
Mancati pentru a trai, nu traiti pentru a manca 
 
In privinta alimentatiei, medicul spunea adesea: „Mancati pentru a trai, nu traiti pentru a manca“. Acesta amintea de nenumaratele tabele cu alimente toxice sau benefice, modul in care ar trebui sa fie combinate si la ce ora ar trebui sa le consumam, fiind de parere ca aceste reguli devin de multe ori imposibil de urmat.

De ce sa nu dati margarina copiilor

 


30 de sortimente de margarina fabricate/distribuite de catre: Orkla Foods Romania, Unilever, Auchan, Cora, Carrefour, Mega Image, Lidl si Kaufland au fost analizate in cadrul unui studiu amplu efectuat de  expertii Asociatiei Pro Consumatori (APC) iar rezultatele nu sunt deloc imbucuratoare.

 
Obiectului studiului a vizat analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere, analiza informatiilor nutritionale, precum si analiza mentiunilor care ii induc in eroare pe consumatori.
 
Analiza ingredientelor folosite la fabricarea margarinei
Ingredientele regasite in compozitia sortimentelor de margarina analizate sunt urmatoarele: apa, grasimi vegetale hidrogenate de palmier si cocos, lapte batut, seminte de rapita, ulei de palmier, ulei de cocos, ulei de floarea soarelui, sare, fibre vegetale din cicoare, suc de lamaie, extract de morcovi, zer pudra, EDTA, lecitina de floarea soarelui, mono si digliceride ale acizilor grasi, poliricinoleat de poliglicerol, acid citric, acid lactic, sorbat de potasiu, acid sorbic, beta-caroten, arome naturale, arome, aroma de unt, vitamina A, D si E.
 
Legislatia in vigoare precizeaza faptul ca pe eticheta ingredientele se mentioneaza in ordine descrescatoare din punct de vedere al cantitatii regasite in alimentul respectiv, adica primul ingredient se regaseste in produsul respectiv in cantitatea cea mai mare, cel de-al doilea ingredient se regaseste intr-o cantitate mai mica decat primul s.a.m.d.
 
Astfel, s-a realizat o analiza a primelor doua ingrediente din toate cele 30 de sortimente si s-au constatat urmatoarele:
 
– La 43% dintre sortimentele de margarina analizate, primul ingredient este reprezentat de apa.
– La 43% dintre sortimentele de margarina analizate, primul ingredient este reprezentat de uleiuri vegetale (palmier, rapita, cocos, floarea soarelui) in proportii variabile.
– La 10% dintre sortimentele de margarina analizate, primul ingredient este reprezentat de uleiuri si grasimi vegetale in proportii variabile.
– La 4% dintre sortimentele de margarina analizate, primul ingredient este reprezentat de grasimi vegetale hidrogenate.
 
In privinta aditivilor alimentari si a aromelor identificate in compozitia sortimentelor de margarina analizate s-au constatat urmatoarele:
– 93% din margarinele analizate contin mono si digliceride ale acizilor grasi, aditiv folosit ca emulsifiant care contine amestecuri de mono- di-esteri de glicerina ai acizilor grasi prezenti in uleiuri si grasimile alimentare. Mai pot contine si mici cantitati de acizi grasi liberi si glicerina. Aditivul este un emulgator, deci rolul sau principal este de a forma si de a stabiliza emulsiile.
 
– 93% din margarinele analizate contin beta caroten, folosit drept colorant.
– 77% din margarinele analizate contin acid citric, aditiv folosit ca acidifiant.Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smaltului dentar, acesta favorizand aparitia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat in alimentatia copiilor. Nu trebuie consumate alimente ce contin acid citric de catre cei care au afectiuni cardiovasculare sau renale, afectiuni ale aparatului digestiv si diaree.
– 60% din margarinele analizate contin arome artificiale, acestea sunt folosite pentru a potenta gustul si aroma.
– 60% din margarinele analizate contin conservanti, sorbat de potasiu si acid sorbic. Sorbatul de potasiu este un aditiv ce irita pielea, ochii si mucoasele. Poate fi genotoxic si mutagen pentru celulele sangelui uman. Acidul sorbic este un conservant obtinut dintr-un gaz iritant, toxic, incolor denumit keten. Poate produce reactii alergice la nivelul pielii si tulburari respiratorii.
2- 37% din margarinele analizate contin lecitina de floarea soarelui, folosita ca emulsifiant.
– 30% din margarinele analizate contin poliricinoleat de poliglicerol, folosit ca emulsifiant.
– 27% din margarinele analizate contin arome naturale, fara a se preciza tipul aromei.
– 7% din margarinele analizate contin acid lactic, folosit ca acidifiant.Poate produce reactii alergice ca mancarimi, inflamarea limbii si a mucoaselor, respiratie greoaie, secretii nazale, favorizeaza subtierea smaltului dentar si aparitia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producand diverse afectiuni digestive. Alimentele ce contin E270 nu trebuie consumate de bebelusi si copii mici pentru ca ei nu detin echipamentul enzimatic necesar metabolizarii acestuia.
– 7% din margarinele analizate contin aroma de unt pentru a intensifica gustul de unt din acele margarine.
– 3% din margarinele analizate contin EDTA, aditiv folosit pentru mentinerea culorii. Studiile arata ca acest aditiv alimentar poate induce modificari metabolice, dezechilibre privind mineralele, inhiba enzimele, genereaza tulburari gastrointestinale si crampe musculare, poate da reactii alergice. Este interzisa folosirea acestuia in alimentele destinate copiilor.
 
Analiza informatiilor nutritionale
Valoarea energetica per 100 grame produs variaza intre 172 kcal si 720 kcal. Cantitatea de grasimi per 100 grame produs variaza intre 18 grame si 80 grame din care grasimi saturate intre 4 grame si 37 grame per 100 grame produs.
 
Numeroase studii realizate in institutii medicale si universitati de prestigiu arata ca grasimile saturate cresc riscul de aparitie a afectiunilor cardiovasculare, precum infarctul sau accidentul vascular cerebral si sunt un factor de risc pentru boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer si Parkinson, cancerele de colon si san, determina rezistenta la insulina, favorizand aparitia diabetului de tip 2 si determina deficiente de invatare la tineri.
 
In conformitate cu Ordinul nr. 1563/2008 emis de Ministerul Sanatatii, sortimentele de margarina, avand un continut ridicat de grasimi, respectiv grasimi saturate (mai mult de 5 grame per 100 grame produs) si o valoare energetica mare per 100 grame produs nu sunt recomandate copiilor.
 
Analiza mentiunilor care ii induc in eroare pe consumatori
Expertilor APC le-a atras atentia ”modul in care agentul economic „Orkla Foods Romania” a realizat etichetarea produsului „Margarina Linco cu unt”. Asa cum este specificat pe eticheta, proportia untului este de 0,5%. insa tot aici este indicata si proportia de sare, de 0,7%, asa incat ne putem intreba retoric de ce acest produs nu s-a numit „Margarina Linco cu sare si unt”.” se arata in comunicatul APC.
 
”Apreciem ca este extrem de improbabila sesizarea olfactiva a unei cantitati de 2,5 grame unt intr-o caserola de 500 grame, probabil aroma de unt din compozitia produsului creeaza anumite impresii olfactive! Un alt produs care le-a atras atentia expertilor APC este „Margarina Delma cu savoare de unt si de paine pe vatra”, distribuita de Unilever. in acest produs nu exista unt, nici macar sub forma de urme, respectiva savoare fiind data de aromele artificiale din compozitia produsului!” avertizeaza expertii APC.
 
Totodata, majoritatea brandurilor de margarina de pe piata noastra contin Vitaminele A si D adaugate in mod artificial, fara a se specifica daca Vitamina A este preformata (retinol) sau cea din carotenoizi (betacaroten).
 
Specialistii atrag atentia ca excesul de Vitamina A poate fi toxic la persoanele care au primit recomandarea de a administra suplimentar Vitamina A preformata. in plus, de multe ori nu se mentioneaza daca este introdusa in margarina forma naturala a Vitaminei D3 (colecalciferol), si nu varianta sintetica (D2-ergocalciferol). Nedozata in mod corespunzator, Vitamina D3 nu mai este chiar atat de protectoare, intrucat un nivel ridicat poate produce hipercalcemie, o afectiune in care nivelul de calciu din sange este mai mare decat in mod normal.
 
Pe de alta parte, unele branduri de margarina contin in mod suplimentar si un amestec de conservanti si aditivi alimentari nocivi pentru sanatatea noastra, perturband echilibrul florei intestinale si intoxicandu-ne la propriu. Prezenta acestor aditivi nu este menita sa confere un plus de sanatate margarinei, facand exact contrariul, intrucat alimenteaza inflamatia in organism.
 
Tragand o linie, APC recomanda parintilor sa evite consumul margarinei, putand opta pentru grasimile sanatoase care aduc nenumarate beneficii in dezvoltarea armonioasa a copiilor. „Este adevarat ca in ultimul timp, au aparut pe piata si sortimente de margarina care nu contin grasimi partial hidrogenate, insa raman la parerea ca untul ecologic si uleiurile vegetale care contin acizii grasi Omega 3 in mod natural reprezinta alternative net superioare”, a declarat medicul specialist pediatru Ingrid Ada Balan.
 
„Margarina, in cele mai multe situatii, este un amestec alcatuit din apa, uleiuri si grasimi vegetale exotice, emulsifianti, acid citric, conservanti si arome artificiale. Multe sortimente de margarina contin acizi grasi trans, responsabili de aparitia unor boli ca: obezitate, boli de inima, diabet, boli degenerative ale articulatiilor, depresie si modificari comportamentale.
 
In unele tari s-a legiferat cantitatea de astfel de grasimi din alimente, pentru a limita imbolnavirile generate de consumul de alimente cu grasimi trans. Danemarca a instituit sanctiunea, inca din anul 2004, ca orice aliment care contine mai mult de 2% grasimi trans este ilegal. Administratia pentru Produse Alimentare si Medicamente din Statele Unite ale Americii (FDA) a impus producatorilor, inca din anul 2006, ca pe eticheta produselor care contine grasimi trans, sa se precizeze cantitatea de astfel de grasimi per portie.
 
Totodata, cunoscand faptul ca multe gospodine au un obicei nesanatos si folosesc acest produs la realizarea unor prajituri, le atrag atentia ca nu toate margarinele pot fi folosite ca ingredient in compozitia unor prajituri si le recomand sa verifice pe ambalaj existenta unei mentiuni de tipul „Recomandata pentru creme, aluaturi si gatit”. De regula, in aceasta categorie, a margarinei pentru gatit, intra acele margarine cu un continut in grasimi mai mare de 60%. Avand in vedere compozitia acestui tip de produs, valoarea sa calorica ridicata si cantitatea mare de grasimi saturate, respectiv de grasimi trans, nu recomandam folosirea ei in alimentatia destinata copiilor, femeilor gravide si a persoanelor cu probleme grave de sanatate”, a concluzionat conf. univ. dr. Costel Stanciu, presedinte APC.

Tratament revolutionar romanesc: oul care poate preveni boli foarte grave

 


Acesta este leacul miraculos care poate vindeca boli grave si este rezultatul unui grup de cercetatori romani. Un produs banal ar putea sa ne salveze de boli pentru care nu mai au leac nici antibioticele. Este vorba de asa-numitul Ou Hiperimun.

Specialistii au injectat gaini cu anumite microorganisme, iar ouale acestora contin acum anticorpi numiti imunoglobuline. Consumat crud, Oul Hiperimun ar intari sistemul imunitar si ar ajuta corpul sa lupte cu diverse afectiuni. Deocamdata parerile doctorilor sunt impartite. Unii cer studii medicale ca sa se convinga, altii considera solutia revolutionara.
Tratamentul, nerecunoscut oficial inca, se numeste terapie pe baza de imuglobulina. Ouale se vand deja dar sub denumirea de supliment nutritiv, nu de tratament.
Seful departamentului de cercetare Romvac explica tot. “Este complet diferit de oul obisnuit, noi am imunizat aceste gaini si atunci gaina are rolul sa transmita toate informatiile necesare urmatorului progen. In lume psoriazisul este declarata o boala incurabila, noi am reusit si suntem mandri ca am reusit sa tratam din punct de vedere clinic pacientul cu psoriazis.”, spune Lucica Sima.
Pentru ca tratamentul sa fie mai eficient, virusul care provoaca infectia este extras de la pacient si se administreaza gainii. La aceste cercetari participa si cei de la Institutul Fundeni din Bucuresti.
Ca tratamentul sa fie eficient, oul trebuie consumat crud, spune producatorul. Este amestecat cu lapte si fructe si baut seara timp de 30 de zile. Cei care nu accepta un astfel de tratament, pot fierbe oul hiperimun, dar trebuie sa fie atenti: acesta trebuie tinut doar 4 minute in apa fiarta la 100 de grade.
Pareri pro si contra
Parerile specialistilor sunt impartite. Alexandru Rafila, profesor de microbiologie: “Trebuie sa ai la baza niste studii clinice si trebuie sa fie inregistrat ca si medicament. Daca nu este inregistrat ca medicament, ci ca supliment nutritiv, discutam despre un aliment. Trebuie dovedite din punct de vedere stiintific, personal, este o opinie personala, ma indoiesc de calitatile acestea. Cand este vorba de foarte multe proprietati de prevenire de combatere a unor boli lucrul acesta este greu de realizat chiar si cu medicamente.”
Pe de alta parte, exista microbiologi si doctori care sustin ca tratamentul cu antibiotice nu va dura foarte mult, in conditiile in care infectiile au capatat rezistenta. Acestia sunt acum in cautare de metode alternative de imunizare.
Prof. dr. Mircea Penescu, sef sectie Carol Davila: “Acest produs este o promisiune, o speranta, o parghie alternativa a tratamentului unei game largi de infectii la om si animal este vorba de imunoglobulinele aviare, formate la pasari. In momentul de fata este un adevarat pericol compromiterea antibioticelor se poate prevedea intr-un viitor nu foarte indepartat falimentul acestei metode de tratrament.”, conform ProTV.
Terapia cu imunoglobulina din galbenusul de ou se afla in faza incipienta. Romania este printre putinele tari la nivel mondial care o studiaza. Cercetatorii care au creat oul sustin ca din 2009 si pana acum ar fi tratat peste 1.500 de pacienti cu diferite imunodeficiente. Un ou costa 4 lei si poate fi cumparat doar de la producator. Ca sa fie declarat medicament, Oul Hiperimun trebuie sa treaca o serie de teste de laborator, apoi sa-si dovedeasca eficienta la animale si, in final, la om

 

Alimente permise si interzise in dieta bolnavilor cu dislipidemie

 
Imagini pentru dislipidemie


Dislipidemia este un dezechilibru al nivelului de lipide din sange. Literatura de specialitate identifica mai multe tipuri de dislipidemii, printre care cresterea colesterolului total sau a colesterolului LDL,  scaderea colesterolului HDL, cresterea raportului colesterol total/colesterol HDL peste 5 mg/dl, cresterea trigliceridelor. Dislipidemiile favorizeaza producerea aterosclerozei, cardiopatiei ischemice, infarctului miocardic, hemoragiei cerebrale, arteriopatiei membrelor inferioare si a altor boli cardio-vasculare. Medicii  recomanda ca toate persoanele de peste 20 de ani, chiar si cele slabe, sa verifice profilul lipidic. Asta inseamna masurarea nivelului colesterolului total, LDL colesterol, HDL colesterol, precum si cel al trigliceridelor. Cel putin o data la 5 ani trebuie facute aceste analize. Daca valorile obtinute la prima determinare sunt anormale sau exista factori de risc cardiovasculari asociati, atunci controalele trebuie facute mai des, la indicatia si sub controlul medicului.

Regimul alimentar in dislipidemie
In cazul in care sunteti diagnosticat cu dislipidemie, adoptarea unui regim de viata sanatos este obligatorie. Prima etapa a tratamentului dislipidemiei consta in reechilibrarea alimentatiei si reducerea celorlalti factori de risc: renuntarea la fumat, practicarea de exercitii fizice in mod regulat, controlarea greutatii. Bolnavii cu dislipidemii trebuie sa respecte urmatoarele reguli de alimentatie:
sa respecte obligatoriu cinci mese pe zi (3 mese principale si 2 gustari) la ore regulate;
in timpul meselor trebuie evitat manactul in graba, infulecatul, cititul, privitul la televizor;
sa consume de doua ori pe saptamana carne de peste;
maxim doua galbenusuri pe saptamana, de preferat fierte tari;
trebuie vitate sosurile cu unt sau smantana;
consumul de sare trebuie redus la aproximativ 5 grame pe zi;
consumul de alcool trebuie evitat;
 Alimente permise
carne de pasare fara pielita, vita, vanat, peste slab;
branza de vaci slaba, cas, urda;
lapte dulce cu 1,8% grasime si smantanit, lapte batut, iaurt slab;
albus de ou fiert tare;
paine graham, integrala, neagra, mamaliga, fulgi de cereale;
legume cu 5 pana la 10% glucide – fasole verde, praz, gulii, varza, conopida, dovlecel, spanac, rosii, castraveti, ardei, andive, vinete, ciuperci, ceapa, morcov, telina, sfecla rosie etc.;
legume cu 20% glucide: cartofi, fasole uscata, mazare, linte, soia in cantitati moderate;
unt in cantitate mica (5-10 grame), cu 60% grasimi;
ulei vegetal sau margarina vegetala cu mai putin de 40% grasimi, in cantitate moderata (20-30 de grame);
deserturi: budinci, placinte simple, biscuiti preparati cu margarina vegetala sau uleiuri, jeleuri;
lichide: ceaiuri, cafea, suc natural de fructe si din legume permise, bauturi racoritoare.
 Alimente interzise
carne grasa (porc, oaie, miel, gasca, rata);
mezeluri grase- salamuri, carnati;
organe- creier, ficat, momite, costita, kaizer, sunca, jambon;
peste gras, icre;
untura, slanina, jumari, supe, ciorbe grase;
cartofi prajiti;
salate cu maioneza si smantana, sosuri cu unt sau smantana;
muraturi, condimente iuti;
frisca, zahar si produse zaharoase ( bomboane, caramele, ciocolata, miere, gem etc.);
fructe oleaginoase: nuci, alune, nuci de cocos in cantitate mare;
fructe dulci: struguri, pere pergamute, banane, curmale, smochine, stafide, castane;
produse de cofetarie si patiserie;
siropuri, bauturi de ciocolata, bauturi alcoolice.

Dr. Mencinicopschi: acestea sunt cele mai toxice E-uri

 
Imagini pentru cele mai toxice E-uri


Majoritatea produselor alimentare din magazine au in compozitie E-uri. Daca unele dintre acestea sunt considerate inofensive, majoritatea sunt nocive pentru sanatate daca sunt consumate pe perioade mari de timp. Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a realizat pentru gandul o lista a celor mai periculosi aditivi alimentari pe care ii intalnim in produsele pe care le mancam zi de zi. „Pentru ca legislatia din Romania permite producatorilor sa nu mai scrie pe eticheta E nu stiu de care, acestia precizeaza denumirea stiintifica a aditivului, iar omul devine confuz”, subliniaza specialistul in nutritie.

Sucurile acidulate contin E 102 – tartrazina si E 110 – galben portocaliu, ambii aditivi fiind coloranti artificiali care nu trebuie consumati frecvent, deoarece ne pun sanatatea ficatului si a rinichilor in pericol. Acest colorant se mai gaseste si in prajituri, cereale glazurate, deserturi instant, peste afumat, icre de peste, sosuri, branzeturi si lactate aromate.
Galben de chinolina – E 104 este des intalnit in sucuri de grapefruit rosu. Acesta trebuie consumat cu moderatie, mai ales de copii, deoarece este responsabil de aparitia ADHD -ului. si persoanele astmatice trebuie sa evite galbenul de chinolina .
Dioxidul de sulf – E 220 este intalnit in bere si vin. Potrivit medicului Mencinicopschi, acest aditiv alimentar provoaca dureri de cap, aparitia senzatiei de ameteala si afectiuni intestinale.
Aspartamul – E 951 este un indulcitor tot mai des folosit in industria alimentara, deoarece acesta ofera alimentelor un gust aparte, insa poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli canceroase. Nelipsit din guma de mestecat, produsele zaharoase sau bauturi racoritoare, aspartamul duce la scaderea imunitatii, la aparitia bolilor pulmonare, infectii intestinale si urinare.
Glutamatul de sodiu – E 621 este aditivul alimentar responsabil de gustul irezistibil al hamburgerilor, pizzei, pastelor bolognese sau carbonara, hotdogul si al shaormei. Acest E este nelipsit din preparatele de tip fast-food. Modul in care aditivul E 621 actioneaza la nivelul organismului este foarte periculos, atrag atentia specialistii in nutritie. Astfel, acest aditiv alimentar nu actioneaza numai la nivelul gustului, ci si al creierului uman. Rolul glutamatului este acela de a da creierului impresia ca acel aliment este foarte gustos. Desi are capacitatea de a face mancarea irezistibila, acest aditiv este toxic, apreciaza specialistii in nutritie. Cresterea calitatii gustative a alimentelor perturba un mecanism extrem de complex, dar vital pentru fiinta umana – acela al echilibrului dintre satietate si foame.Iar daca ingeram cantitati mari de alimente care contin glutamat, putem suferi de ameteli, dureri de cap si senzatii de greata, avertizeaza Mencinicopschi.
Poliricinoleat de pologlicerol – E 476 este des intalnit in dulciurile pe baza de cacao sau ciocolata. Acesta nu trebuie consumat abuziv, deoarece duce la aparitia alergiilor, la dereglari hormonale, tulburari nervoase si la cresterea nivelului de colesterol.
Bromatul de potasiu – E 924 – des intalnit in produsele de panificatie, trebuie consumat cu moderatie, deoarece consumul excesiv poate duce la aparitia senzatiei de greata, varsaturi, diaree sau la aparitia diverselor dureri, odata ce este ingerat.
Sulfatul de sodiu – E 514 – afecteaza vezica biliara, lactatul de calciu – E 327 prezinta printre efecte adverse stari de hipercalcemie si insuficienta renala.
Nitritul si nitratul de sodiu, E250 si E251, impiedica dezvoltarea bacilului botulinic si dau mezelurilor o culoare rozalie, apetisanta. „Pot duce insa la formarea nitrozaminelor care sunt cancerigene. in multe zone din Romania nitratii sunt prezenti si in apa de baut si pot avea consecinte grave asupra sanatatii. in cazul sugarilor, urmarile sunt tragice, pentru ca acestia blocheaza hemoglobina si copiii mici pot sa moara prin asfixiere celulara”, mai spune Mencinicopschi.

 

4 semne subtile ale diabetului;

 
Imagini pentru diabet

O persoana din trei, cu diabet, nu stie ca are aceasta boala pentru ca semnele bolii sunt subtile.

 
SETEA EXCESIVA. Este unul dintre primele semne de diabet. Nevoia constanta de a bea apa, gura uscata si urinarea frecventa sunt demne de îngrijorare, ca si pierderile sau cresterile inexplicabile în greutate. “Diabetul este o boala extrem de perfida pentru ca o lunga perioada evolueaza fara niciun semn. Cand apare setea, urinarea, boala este deja într- o faza extrem de avansata”, avertizeaza medicul Nicolae Hancu, presedintele onorific al Federaţiei Romane de Diabet, Nutriţie si Boli Metabolice, citat de doctorulzilei.ro.
 
DURERI DE CAP. Pe masura ce nivelul glicemiei creste apar simptome adiţionale precum dureri de cap, vedere înceţosata sau senzaţia de slabiciune.
INFECŢII. Mai tarziu apar si alte complicaţii: taieturile simple si ranile superficiale se vindeca foarte greu, apar frecvent infecţii urinare si mancarimi.
 
DISFUNCŢII SEXUALE. Statisticile arata ca pana la 70% dintre barbaţii cu diabet au probleme de potenţa. Motivul: diabetul afecteaza vasele de sange si terminaţiile nervoase din zona genitala, ceea ce face erecţia si orgasmul dificile. La femei, apare uscarea vaginului. “Diabetul este însoţit chiar de la debut de foarte multe complicaţii, de aceea el trebuie prevenit. Daca e depistat prediabetul se poate preveni convertirea acestuia în diabet”, explica medicul Nicolae Hancu.
 
Diabetul este o afectiune complexa si serioasa, care afecteaza tot organismul. Aceasta afectiune necesita o ingrijire zilnica speciala si afecteaza direct calitatea vietii pacientului. Cu toate ca nu exista un tratament care sa vindece complet diabetul, tratamentul simptomatic reduce impactul pe care aceasta afectiune il are asupra organismului.

 

5 sfaturi pe care ar trebui sa le urmeze orice gravida;

 

 
Imagini pentru femeie gravida


Sarcina este momentul in care copilul se formeaza din punct de vedere fizic, dar si emotional, iar femeia insarcinata are acum un rol extrem de important pentru buna evolutie si dezvoltare a omului care urmeaza sa se nasca.

Iata 5 sfaturi de care ar trebui sa tii cont inca din primele clipe ale sarcinii.
1. Creeaza in jurul tau o atmosfera cat mai armonioasa si mai placuta
Sa fii constienta in ficare clipa ca ceea ce tu simti acum influenteaza dezvoltarea fatului, uneori chiar si la nivel fizic. Deja se stie ca somatizam ceea ce simtim, asa ca sa nu te mire daca fatul, care simte vibratiile, starile, emotiile si, la un moment dat, chiar aude sunetele, va fi si el supus acestei legi universale. Bucura-te de fiecare clipa! Fii fericita!
2. Renunta la fumat, alcool si alte substante nocive
Nu cred ca este nevoie sa insist prea mult pe acest subiect, pentru ca este evident ca va trebui sa reduci si chiar sa elimini complet obiceiurile nocive cum sunt fumatul, consumul de alcool sau folosirea altor substante daunatoare organismului. Daca vrei un copil sanatos il poti avea, dar esti direct responsabila pentru ceea ce va urma.
3. Nu renunta la miscare, aer curat si soare!
Draga mea, sarcina nu este o boala, ci un moment minunat! Chiar daca te simti un pic mai greoaie si, poate, uneori nu vrei decta sa stai in pat, inchisa in casa, sa stii ca miscarea, aerul curat si expunerea moderata la soare sunt si ele necesare! Daca erai o fire sportiva inainte de sarcina, sa stii ca poti continua ceea ce faceai, dar cu moderatie si adaptat pentru fiecare semestru de sarcina.
4. Alimenteaza-te sanatos!
Este important ca in aceasta perioada sa te hranesti cat mai sanatos, asa ca legumele si fructele nu trebuie sa lipseasca de pe masa ta. Mai mult, pentru buna dezvoltare a creierului copilului, consuma alimentele care contin omega 3. Orice pofta care apare acum este un semn de carenta in alimentatie, un semn ca organismul este lipsit de un anumit element nutritiv. Daca tu ai o alimentatie echilibrata, nu ar trebui sa existe pofte.
5. Incearca sa comunici cu copilul
Poate ca o sa iti vina mai greu sa accepti, dar sa stii ca poti incepe comunicarea cu faptura care te-a ales sa ii fii mama inca din perioada de sarcina. Comunicarea se poate realiza tactil – prin atingeri si mangaieri ale burticii, verbal – fatul simte vibratiile generate de vocea ta, mental sau telepatic – conexiunea dintre mama si fat poate fi foarte puternica inca de pe acum si la un nivel subtil.

 

Cum iti transmite organismul ca rinichii tai au probleme

 
Imagini pentru rinichi


Rinichii sunt organe vitale în corpul uman, responsabile pentru detoxifierea si curatarea sistemului, deoarece filtreaza zilnic pana la 180 l de sange. Functia lor este extrem de importanta pentru întregul corp si pentru sange.

Acestia elimina cantitatile excesive de deseuri si fluide din organism, sustin sanatatea oaselor, echilibreaza electrolitii, stabilizeaza tensiunea arteriala si maresc numarul de celule rosii din sange. Prin urmare, daca functia lor este într-o anumita masura amenintata, întregul organism este expus unui risc mare, asa ca trebuie sa stiti cum sa recunoasteti simptomele si, astfel, sa preveniti probleme majore, cum ar fi deteriorarea sau esecul renal:
Modificari ale urinei
Cele mai frecvente simptome precoce includ:
1. Spuma în urina
2. Urinare mai putin frecventa si urinare în cantitati mici si de culoare închisa
3. Urinare frecventa în timpul noptii
4. Usturime în timpul urinarii
5. Probleme urinare
6. Culoare deschisa, urinare frecventa si în cantitati mari.
Umflaturile
În cazul unei functii slabite a rinichilor, nu reusesc sa elimine excesul de lichide din organism si astfel duce la umflaturi la nivelul fetei, membrelor si articulatiilor.
Dificultati de respiratie
Acest semn poate fi adesea asociat cu leziuni renale. Numarul redus de celule rosii din sange, datorita toxinelor acumulate în plamani, reduce cantitatea de oxigen din organism.
Iritatii ale pielii
Insuficienta renala poate duce la acumularea de deseuri si, astfel, la mancarime si eruptii cutanate. Deoarece deseurile se acumuleaza în sange, pielea pare iritata, uscata si nesanatoasa. Aceste probleme nu pot fi rezolvate cu usurinta prin utilizarea de creme si lotiuni, deoarece problema radacinii este interna.
Gust de metal în gura
Înmultirea deseurilor din sange modifica gustul alimentelor si duce la respiratia urat mirositoare. Scadere poftei de mancare si schimbarea severa a unor alimente indica leziuni renale.
Lipsa concentrarii si ameteli
Insuficienta renala, precum si anemia severa, duc la un flux slab de oxigen catre creier, iar acest lucru se termina cu probleme de memorie, concentrare slaba, ameteli si senzatie de lesin.
Durere
Durerea simtita în zona rinichilor indica pietre la rinichi sau infectii ale tractului urinar.
Oboseala
Rinichii sanatosi produc un hormon cunoscut sub numele de EPO (eritropoietina), care creste numarul de celule rosii din sange, care transporta oxigenul necesar. Daca numarul de celule rosii din sange este scazut, aceasta duce la oboseala, la probleme ale creierului si muschilor. Aceste semne pot fi, de asemenea, atribuite unei anemii severe.
Prin urmare, trebuie sa consumati alimente sanatoase, alimente bogate în antioxidanti, precum si suplimente, pentru a sustine functia rinichilor si, astfel, sa aveti grija de starea generala a sanatatii.

Substanta naturala care face minuni pentru organism

 
Imagini pentru coenzima q10


Substanta naturala produsa de organism, coenzima Q10 mareste rezistenta organismului, ajuta la slabit, combate cancerul si chiar intarzie imbatranirea, sugereaza studiile specifice in domeniu. Unul dintre cele mai importante beneficii ale coenzimei Q10 este ca promite sa imbunatateasca tratamentul obisnuit pentru bolile cardiace.

Coenzima Q10 se gaseste in toate celulele corpului si joaca un rol esential in procesul de creare a energiei. Nu de putine ori, cercetatorii stiintifici au spus despre ea ca este o substanta miraculoasa pentru sanatate. Cosmopharm iti pune la dispozitie produsul Coenzima Q10 200 mg, pentru ca si tu sa te bucuri de cele 10 beneficii ale coenzimei Q10!
Substanta face parte din familia de compusi numita chinone. Initial, cand oamenii de stiinta au izolat-o, in 1957, i-au pus numele ubichinona, scrie healthline.com, deoarece au descoperit ca era omniprezenta in natura. Coenzima Q10 se gaseste in toate organismele vii, fiind concentrata in alimente precum alune, nuci, uleiuri. 
In prezent, promotorii acesteia o recomanda pentru ca asigura o stare de sanatate buna si poate contribui la tratamentul bolilor cardiace si altor afectiuni grave. O multime de medici sunt de parere ca aceasta substanta ar trebui sa se numeasca “vitamina Q”, datorita functiei cruciale pe care o are asupra organismului.
Aceasta coenzima este produsa de toate celulele organismului uman, dar poate fi obtinuta si din alimente. Cele mai importante surse de CoQ10 sunt: carnea de vita, pestele, carnea de pui, soia, uleiul de rapita, alunele, nucile si fisticul. In cazul suplimentelor absorbtia compusului pur este foarte slaba (aproximativ 10%), dar aceasta poate fi crescuta prin introducerea grasimilor in compozitia acestora.
 

Cum se tine corect dieta cu hrisca

 
Imagini pentru hrisca


Dieta cu hrisca este un regim alimentar strict, nu te gandi ca slabesti 12 kilograme fara sa renunti la dulciuri, insa merita incercata. E greu de tinut, pentru ca vreme de cateva saptamani o sa mananci hrisca fiarta, care iti taie apetitul. Daca simti ca cedezi, reaminteste-ti ca vei avea greutatea ideala. Habar n-ai cum se gateste hrisca? Nu e mare inginerie. Umple o cana cu hrisca, pune apa fierbinte peste ea si las-o pe noapte. O poti manca cu iaurt si chefir.  Nu e bine sa tii des aceasta cura, deoarece e saraca in elemente nutritive si destabilizeaza organismul.

Cum te mentii dupa ce urmezi dieta cu hrisca
Potrivit diet-health.net, ca sa iti mentii greutatea ideala, dupa ce ai tinut dieta cu hrisca, cateva zile nu consuma mai mult de 600 de calorii pe zi. Abia peste o saptamana, chiar doua, daca poti, dubleaza numarul de calorii ingerate si ramai la 1.200 de calorii inca vreo 10 zile.
Are tot mai multi adepti
Poate nu crezi, dar aceasta cura de slabire este din ce in ce mai populara. Se pare ca acest regim te ajuta sa slabesti si are efect detoxifiant. Cei care au incercat-o au pierdut intre sapte si 12 kilograme, in numai doua saptamani. Ca sa o tii, ai nevoie de hrisca, fructe, chefir, iaurturi cu putine calorii si suplimente cu multivitamine.
Ce reguli trebuie sa respecti
In fiecare zi mananca terci din hrisca si bea iaurt cu 1% grasimi, dar nu mai mult de un litru pe zi.
Bea apa minerala sau plata, cel putin doi litri pe zi.
Poti consuma ceai si cafea neindulcite, cu o conditie: sa nu depasesti trei litri de lichide zilnic.
Mananca fructe, dar nu mai mult de doua bucati din fiecare, de exemplu, doua mere pe zi.
Daca ti-e foarte foame inainte de culcare, bea o jumatate de iaurt diluat cu apa minerala.
Scoate din meniu bauturile alcoolice.
In timpul, dar si dupa dieta, cel putin o luna ia suplimente cu multivitamine.

Cum ne ajuta baile de fan

 
 


Baia fierbinte cu flori de fan activeaza circulatia, permite preluarea rapida a principiilor active din plante, mareste pe moment capacitatea de aparare a organismului in fata infectiilor. Este un remediu excelent contra infectiilor renale si a cistitei, reumatismului, guturaiului, gripei (in faza incipienta). Este recomandat cu precadere persoanelor cu mare sensibilitate la frig si la curentii de aer rece.

Recomandari
Baile fierbinti partiale, cum ar fi cea de sezut sau a membrelor, se fac intr-un lighean, numai cu infuzie racita pana la temperatura de 37-39oC, fara adaos de apa.
Baie cu flori. In cinci litri de apa fiarta se adauga 10-15 maini de flori de fan. Se lasa sa se infuzeze vreme de 15-20 minute, amestecand din cand in cand. Se filtreaza infuzia si se toarna fierbinte in apa de baie, potrivindu-se temperatura apei, asa incat sa se ajunga la 38-40oC. Baia dureaza 20-30 de minute, timp in care apa trebuie mentinuta mereu foarte calda, prin adaugarea de apa fierbinte sau infuzie de flori de fan fierbinte.
Baia cu extract complet de flori de fan
In 5 litri de apa se pun la inmuiat 7-10 maini de flori de fan, timp de 8-10 ore, la temperatura camerei (se lasa de dimineata pana seara). Se filtreaza maceratul si se pune deoparte intr-un vas. La florile de fan ramase se mai adauga 3-4 maini de flori proaspete, se pun la fiert 1-2 minute in 5 litri de apa clocotita, dupa care se lasa sa infuzeze timp de 20-30 minute. Dupa ce s-a racit acest decoct, se filtreaza si se combina cu maceratul la rece obtinut initial, dupa care se toarna in apa de baie. Acest extract contine atat principiile active obtinute prin macerare, cat si cele extrase la temperaturi inalte, fiind din acest motiv cel mai activ.
Cataplasma cu flori de fan
Cataplasma calda
O mana de flori de fan se oparesc cu o cana de apa clocotita, vreme de 10-15 minute. Se scot apoi florile de fan si se filtreaza. Se invelesc in tifon si se aplica cat se poate de calde pe locul afectat.
Cataplasma rece 
O mana de flori de fan se macina cu rasnita de cafea sau se maruntesc in piua. Se adauga peste ele apoi, apa calda (la 37-42oC) si se lasa sa stea vreme de 1-2 ore. Apoi, se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat.
Precautii si contraindicatii
La baia completa cu flori de fan, cresterea temperaturii se va face gradat, pornind de la temperatura de 36-37grade C. Nu vor face aceste bai fierbinti persoanele hipertensive, care sufera de ischemie cardiaca, epilepsie, tromboflebita, arterita obliteranta in forme grave, care au suferit accidente vasculare.

Cat ceai trebuie sa bem intr-o zi

 
 


Ceaiul, consumat zilnic, creste imunitatea organismului si scade riscurile de tumori pe creier si de accident vascular cerebral, potrivit Simon Gibbons, profesor de chimie la University College din Londra. Simon Gibbons spune ca, pentru a avea efecte maxime, trebuie consumate zilnic trei cani de ceai. „Trebuie sa lasi ceaiul sa se infuzeze cel putin cinci minute pentru a permite apei fierbinti sa extraga compusii din plante”, a spus el.

Exista mai multe tipuri de ceai – negru, verde, alb si Oolong. Toate contin antioxidanti si au multe beneficii pentru sanatate. Adaugand lapte, antioxidantii din ceai ajung mai greu in organism, din cauza proteinelor, dar daca se adauga zahar efectul nu va mai fi acelasi. Un studiu realizat timp de 15 ani in Olanda a stabilit ca un consum regulat de ceai negru fara lapte reduce riscul de accident vascular cerebral. Cercetatorii au stabilit ca antioxidantii din ceaiul negru ajuta la reducerea nivelului de colesterol rau, care se depune pe artere si creste riscul de accident vascular cerebral si atac de cord. Un studiu realizat in Statele Unite ale Americii a stabilit, de asemenea, ca o cantitate de cinci cani de ceai negru pe zi reduce nivelul colesterolului rau cu 11%. De asemenea, antioxidantii din ceai imbunatatesc circulatia sanguina.
Ceaiul verde (facut din frunze neprocesate) ajuta sistemul digestiv. Stimuleaza contractiile intestinale, ajuta si la slabit si incetineste asimilarea grasimilor rele pentru organism cu 30%. si ceaiul de menta este bun pentru digestie, iar cel de ghimbir este bun impotriva greturilor.

Terapie soc pentru dureri musculare

 
 


„Terapia soc” sau shockwave este o noua tehnologie care utilizeaza undele de soc pentru a trata durerile cronice ale sistemului musculoscheletal.

Tratamentul are la baza generarea de energie inalta intr-un timp foarte scurt, cu o rapiditate care depaseste viteza sunetului. „Unda de soc creeaza presiune asupra tesuturilor afectate, ceea ce duce la cresterea permeabilitatii celulare, stimuland microcirculatia si metabolismul celular, grabind astfel vindecarea, precum si dizolvarea depunerilor calcare”, a explicat dr. Mihai Rascu, medic specialist ortopedie.
Terapia Shockwave sau terapia extracorporala cu unde de soc a fost introdusa in Europa la inceputul anilor 1990, ca metoda alternativa, non-invaziva si nedureroasa pentru ameliorarea durerii, in detrimentul interventiilor chirurgicale. Aceasta metoda a fost descoperita din intamplare, medicii observand ca aparatul care „sparge” pietrele renale are ca efect si ameliorarea durerilor la pacientii care se prezentau cu aceasta problema. Tehnologia cu unde de soc, ale carei efecte benefice au fost dovedite in peste 80% dintre aplicatiile terapeutice indicate, amelioreaza rapid aproape orice fel de durere si reda mobilitatea, fara anestezie, fara a mai fi nevoie de alte medicamente analgezice si, foarte important, fara reactii adverse.
Are aplicatii multiple in ortopedie, recuperare si medicina sportiva, avand ca efecte imbunatatirea metabolismului si microcirculatiei, decalcifierea fibrelor, imbunatatirea productiei de colagen, o componenta esentiala a articulatiilor si cartilagiilor, precum si detensionarea musculaturii.
Tinteste si „impusca” durerea
Aparatele care folosesc aceasta tehnologie functioneaza dupa metoda „Point and Shoot”. Adica, unde de soc externe sunt trimise spre zona de disconfort indicata de pacient si de biofeedback, declansand propriile mecanisme de reparare ale organismului si determinand, astfel, procesul de vindecare.
„Tehnologia are in spate cercetari de durata, fiind introdusa in Europa acum trei decenii, ca derivat al litotritiei mecanice – spargerea si faramitarea pietrelor renale cu ajutorul undelor sonice. Unul dintre cele mai avansate aparate care foloseste terapia extracorporeala Shockwave (ESWT) este AR2 Dornier, care spre deosebire de alte tehnologii, produce unde de soc consistente si repetate, pentru un tratament de succes. Principalele avantaje sunt timpul scurt de ameliorare a durerii, efectele adverse minore sau inexistente si timpul redus de tratament (in jur de 20 de minute).

Indiciu al riscului crescut de boli cardiovasculare la femei

 
 


Debutul menstruatiei inainte de varsta de 12 ani creste riscul dezvoltarii unor afectiuni cardiovasculare mai tarziu in viata, arata un studiu efectuat de cercetatorii britanici. La realizarea studiului au participat peste 260 de mii de femei, care au fost monitorizate pana in martie 2016.

Pe parcursul desfasurarii cercetarii, ele au completat chestionare privind stilul de viata, istoricul medical si mediul in care locuiesc. De asemenea, au fost suspuse unor analize de sange, urina si saliva. 51% dintre femeile care au participat la studiu proveneau din cea mai dezvoltata regiune din Marea Britanie, iar 60% dintre ele nu au fumat niciodata. Media de varsta la care acestea s-au inrolat in studiu a fost 56 de ani.
In urma cercetarii, oamenii de stiinta au descoperit ca femeile care au avut prima menstruatie inainte de varsta de 12 ani au prezentat un risc cu 10% mai mare de a dezvolta probleme cardiovasculare, comparativ cu cele a caror menstruatie a debutat dupa 13 ani.  Un risc cu 33% mai mare de aparitie a acestor afectiuni a fost observat si la femeile care au intrat la menopauza inainte de varsta de 47 de ani.
De asemenea, potrivit cercetatorilor, riscul dezvoltarii bolilor de inima a fost mai mare si in cazul femeilor care au suferit avorturi. Aceeasi situatie a fost observata si la femeile care au nascut copii morti, acestea prezentand si un risc cu 44% mai mare de a suferi un accident vascular cerebral. Femeile care au suferit o histerectomie au prezentat si ele un risc cu 12% mai mare de a avea probleme cardiovasculare si cu 20% mai mare de a suferi de boli de inima. Rezultatele cercetarii au fost publicate in revista de specialitate BM
 
 
 

E RĂZBOI! Factură de 3.000 de lei în loc de 100, pentru 3 camere. Deși a făcut reclamație, femeia nu a primit răspuns de la Electrica!

 
 
 
 
 
 
 

Șirul facturilor uriașe la curent continuă. O altă factură, a unei femei din Brașov, a fost dezvăluită de Antena 3. E teroare și război. FEMEIA ARE 1600 LEI VENIT LUNAR.

De data aceasta, factura primită pentru electricitate a fost emisă pe numele unei femei din Brașov, în valoare de 3.000 de lei.

Deși în mod normal factura pentru electricitate nu depășește 100 de lei, luna trecută i s-a emis o factură de 3.000 de lei, pentru o casă cu trei camere.

Potrivit Antena 3, factura i-a fost umflată cu 4000 de KW.

Deși a făcut o sesizare, nu a primit niciun răspuns de la Electrica.

”M-am trezit cu o factură de 3 mii de lei pentru o lună. De obicei plăteam 100 de lei. Am făcut reclamație, am luat legătura cu cei de la companie, nu au venit să recitească contoarul. Eu nu pot să suport 3 mii de lei pentru o lună de curent. Venitul meu lunar este 1.600 lei, atât am pensie. am stat 3 ore la rând ca să fac o reclamație” ne-a spus brașoveanca Doina Mînzatu, în direct la Antena 3.

Factură la energie electrică de peste 27.000 de lei, primită de o familie din Alba Iulia

O familie din Alba Iulia a primit în acest sfârşit de săptămână o factură care le-a provocat un adevărat şoc, valoarea ei ridicându-se la 27.808 lei.

Potrivit Alba24.ro, familia a primit factura ” pentru un consum de nu mai puţin de 39.313 kwh, facturat în perioada 12 iulie 2021 – 10 august 2021, modul de stabilire a consumului fiind „citire index”.

Familia speră că nota de plată la factură este o greşeală care va fi remediată de furnizorul de energie electrică.

Tot în județul Alba, în luna iulie, un alt abonat a primi o factură la energie electrică în valoare de 207 milioane de lei.

Potrivit documentului, perioada de facturare este cuprinsă între 11 mai și 10 iunie 2021, iar suma de plată este de 207.866,32 de lei, de circa 3.500 de ori mai mare decât cea obișnuită, care în medie este de 60 de lei/lună, iar toate facturile pe ultimele 7 luni de zile au fost achitate – relatează Ziarul Unirea,

Premierul Florin Cîţu a anunţat, marţi, că preţurile la energie nu vor fi plafonate şi a subliniat că România are nevoie de independenţă energetică. Premierul a avertizat companiile de stat care produc energie cu privire la profitarea de situaţia creşterii preţului la energie. „Nu vreau să descoperim că o parte din creșterea facturii la consumatorul final se datorează din transferul unor ineficiente”.

Recomandările ANPC pentru românii care primesc facturi uriașe la energie

Redacția TOMIS NEWS 

Consumatorii casnici trebuie să consulte toate informaţiile oferite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) înainte de a alege un furnizor de energie electrică şi să compare ofertele diverşilor furnizori în comparatorul de oferte de pe site-ul ANRE, susţine directorul general al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Paul Anghel. Acesta a scris marţi câteva recomandări pentru consumatorii casnici în contextul numeroaselor nereguli apărute după liberalizarea pieţei de energie electrică. De altfel, ANRE şi ANPC au demarat, de marţi, o serie de controale la furnizorii de energie şi de gaze naturale. „Alegeţi cea mai bună ofertă. Comparaţi ofertele diverşilor furnizori în comparatorul de oferte de pe site-ul ANRE (https://www.anre.ro/ro/info-consumatori/comparator-de-tarife). Dacă primiţi o oferta de furnizare de energie, verificaţi să fie de la un furnizor licenţiat. În comparatorul de tarife, simulaţi un consum identic cu cel din ultima factura primita de la furnizorul actual. În acest fel puteţi vedea imediat care sunt ofertele mai bune”, transmite Anghel. El avertizează consumatorii să fie atenţi când compară două oferte, să nu vizeze ofertele promoţionale, valabile pe durata limitată de timp (de exemplu pentru 1-3 luni), deoarece tariful poate creşte ulterior. „Contactaţi furnizorul ales, solicitaţi o ofertă şi o propunere de contract. Verificaţi contractul: citiţi cu atenţie clauzele contractuale, verificaţi dacă în contract sunt specificate clar toate informaţiile importante, precum preţul, durata pe care este valabil preţul, durata contractului, penalităţi de reziliere”, scrie directorul general al ANPC. Potrivit sursei citate, înainte de semnarea contractului, consumatorii trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor aspecte: preţul energiei electrice (fix sau variabil) inclus în preţul de furnizare; facturarea unei componente fixe stabilite în lei/zi sau lei/luna; perioada pentru care urmează a se aplica preţul menţionat în oferta; perioada pentru care urmează a se încheia respectivul contract; comisioanele de încetare a contractului înainte de ajungerea la termen a acestuia; termenele, modalităţile şi condiţiile privind plata facturilor; modalităţile de transmitere a facturii şi a documentelor anexate acesteia; drepturile şi obligaţiile părţilor; condiţiile privind reînnoirea/prelungirea/rezilierea/denunţarea unilaterală anticipată a contractului de furnizare şi garanţiile solicitate, după caz. „Refuzaţi contractul dacă observaţi clauze abuzive. Clauzele abuzive sunt acele clauze care provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului”, avertizează el. Anghel mai atrage atenţia şi asupra unor posibile practici comerciale incorecte, detalii despre aceste aspecte fiind publicate tot pe site-ul ANRE. „Studiaţi cu atenţie serviciile suplimentare cum ar fi portal online şi aplicaţii mobile pentru a gestiona singur consumul şi facturile. Verificaţi dacă la cerere se asigură service şi în ce condiţii”, recomandă oficialul ANPC. De asemenea, consumatorii au tot dreptul să se retragă din contract în termen de 14 zile de la data încheierii contractului, dacă acesta a fost încheiat în afara spaţiilor comerciale ale furnizorului sau prin telefon ori internet. El mai recomandă verificarea respectării clauzelor contractuale la prima factură emisă de furnizor. „Nu ignoraţi notificările transmise de furnizorul de energie privind modificările condişiilor contractuale, în special modificarea tarifelor. Dacă aceste modificări nu respectă condiţiile prevăzute în contract (preţ fix pe o anumită durată de timp), sesizaţi ANPC sau ANRE”, a mai scris directorul general al ANPC. Consumatorii care întâmpină probleme se pot adresa: ANRE, https://portal.anre.ro/FPetitie/PetitieSector sau ANPC, https://anpc.ro/articol/536/cum-se-depune-o-reclamatie. Potrivit datelor ANRE furnizate pentru AGERPRES, Hidroelectrica a primit cele mai mari amenzi de la Autoritate în perioada 1 iulie 2020 – 30 iunie 2021, în timp ce Enel este compania pe numele căreia s-au depus cele mai multe reclamaţii. Astfel, în perioada menţionată, autoritatea a gestionat un număr de 11.256 de reclamaţii, dintre care 8.053 în sectorul energiei electrice şi 3.203 în sectorul gazelor naturale, în contextul liberalizării pieţelor. În privinţa energiei electrice, pe numele Hidroelectrica s-au primit 806 reclamaţii, în urma căreia compania a primit 109 sancţiuni în valoare totală de 1,59 milioane de lei. Enel Energie Muntenia a avut 2.481 de plângeri pe numele său şi a primit 132 de amenzi în valoare de 1,325 milioane de lei. Enel Energie a generat 1.210 reclamaţii şi a primit 105 sancţiuni de 1,22 milioane de lei. În topul furnizorilor de electricitate cu probleme urmează Electrica Furnizare – 994 reclamaţii, 48 de sancţiuni de 720.000 lei, E.ON Energie – 460 reclamaţii, 28 de sancţiuni de 620.000 lei şi CEZ Vânzare, cu 239 plângeri şi 19 amenzi de 270.000 lei. Principalele aspecte reclamate au fost modul de facturare a energiei, contractarea, procedura de schimbare a furnizorului, aspecte legate de conectare şi deconectare, precum şi relaţia cu clienţii.

Citește mai mult: https://tomisnews.ro/recomandarile-anpc-pentru-romanii-care-primesc-facturi-uriase-la-energie/ | TOMIS NEWS

(Pentru Ei, dar şi pentru Noi, TOŢI…) -Ieremia, CAP.7

 

1. Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:2. „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: „Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului! 3. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.4. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”5. Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, 6. Dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7. Numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie.8. Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare care nu slujesc la nimic.9. Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!…10. Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!”… că iarăşi să faceţi toate aceste uraciuni! 11. Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!12. Duceti-va, dar,

la locul care-Mi fusese inchinat la Silo, unde pusesem sa locuiasca odinioara Numele Meu, si vedeti ce i-am facut din pricina rautatii poporului Meu, Israel!

13. Si acum, fiindca ati facut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindca v-am vorbit dis-de-dimineata, si n-ati ascultat, fiindca v-am chemat, si n-ati raspuns,

14. voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, in care va puneti increderea, si locului pe care vi l-am dat voua si parintilor vostri, le voi face intocmai cum am facut lui Silo.

15. Si va voi lepada de la fata Mea cum am lepadat pe toti fratii vostri, pe toata samanta lui Efraim! –

16. Tu insa nu mijloci pentru poporul acesta, nu inalta nici cereri, nici rugaciuni pentru ei si nu starui pe langa Mine; caci nu te voi asculta!

17. Nu vezi ce fac ei in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului?

18. Copiii strang lemne, parintii aprind focul, si femeile framanta plamadeala ca sa pregateasca turte imparatesei cerului si sa toarne jertfe de bautura altor dumnezei ca sa Ma manie.

19. Pe Mine Ma manie ei oare, zice Domnul; nu pe ei insisi, spre rusinea lor?”

20. De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Iata, mania si urgia Mea se vor varsa peste locul acesta, peste oameni si dobitoace, peste copacii de pe camp si peste roadele pamantului; si va arde si nu se va stinge.”

21. Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: „Adaugati arderile voastre de tot la jertfele voastre si mancati-le carnea!

22. Caci n-am vorbit nimic cu parintii vostri si nu le-am dat nicio porunca cu privire la arderi de tot si jertfe, in ziua cand i-am scos din tara Egiptului.

23. Ci iata porunca pe care le-am dat-o: „Ascultati glasul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veti fi poporul Meu; umblati pe toate caile pe care vi le-am poruncit, ca sa fiti fericiti.”

24. Dar ei n-au ascultat si n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile si pornirile inimii lor rele, au dat inapoi si n-au mers inainte.

25. Din ziua cand au iesit parintii vostri din Egipt pana in ziua de azi, v-am trimis pe toti slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis in fiecare zi de dimineata.

26. Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; si-au intepenit gatul si au facut mai rau decat parintii lor.

27. Si chiar daca le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; si daca vei striga la ei, nu-ti vor raspunde.

28. De aceea spune-le: „Acesta este poporul care n-asculta glasul Domnului Dumnezeului sau si care nu vrea sa ia invatatura; s-a dus adevarul, a fugit din gura lor.” –

29. Acum, tunde-ti parul, Ierusalime, si arunca-l departe; suie-te pe inaltimi si fa o cantare de jale! Caci Domnul leapada si indeparteaza neamul de oameni care I-a atatat urgia.

30. Caci copiii lui Iuda au facut ce este rau inaintea Mea, zice Domnul; si-au asezat uraciunile lor in Casa peste care este chemat Numele Meu ca s-o spurce.

31. Au zidit si locuri inalte la Tofet, in valea Ben-Hinom, ca sa-si arda in foc pe fiii si fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem si nici nu-Mi trecuse prin minte.

32. De aceea iata, vin zile, zice Domnul, cand nu se va mai zice Tofet si valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Macelului si se vor ingropa mortii la Tofet din lipsa de loc.

33. Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana pasarilor cerului si a fiarelor pamantului; si nimeni nu le va speria.

34. Voi face astfel sa inceteze in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cantecele mirelui si cantecele miresei, caci tara va ajunge un pustiu!

 

Ieremia 8

 

1. În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele prorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului.2. Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care le-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care le-au urmat, pe care le-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa şi se vor face gunoi pe pământ.3. Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oştirilor.4. Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul:

„Cine cade si nu se mai scoala? Sau cine se abate fara sa se intoarca iarasi?

5. Pentru ce, dar, poporul acesta al Ierusalimului se lasa dus in necurmate rataciri, staruie in inselatorie si nu vor sa se intoarca la Dumnezeu?

6. Caci Eu sunt cu luare aminte si aud ca ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se caieste de rautatea lui si nu zice: „Ce am facut?” Ci toti isi incep din nou alergarea ca un cal care se arunca la lupta.

7. Chiar si cocostarcul isi cunoaste vremea pe ceruri; turtureaua, randunica si cocorul isi pazesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaste Legea Domnului!

8. Cum puteti voi sa ziceti: „Suntem intelepti, si Legea Domnului este cu noi”? Cu adevarat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasa a carturarilor.

9. Inteleptii sunt dati de rusine, sunt uimiti, sunt prinsi, caci au nesocotit cuvantul Domnului. Si ce intelepciune au ei?

10. De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, si ogoarele lor, altor stapani. Caci de la cel mai mic pana la cel mai mare, toti sunt lacomi de castig marsav, de la proroc pana la preot, toti insala!

11. Leaga in chip usuratic rana fiicei poporului Meu, zicand: „Pace! Pace!” Si totusi pace nu este.

12. Vor fi dati de rusine, caci savarsesc astfel de uraciuni; nu rosesc si nu stiu de rusine; de aceea, vor cadea impreuna cu cei ce cad si vor fi rasturnati, cand ii voi pedepsi, zice Domnul.

13. Vreau sa ispravesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri in vie, nici smochine in smochin, si frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.” –

14. „Pentru ce sedem jos? Strangeti-va si haidem in cetatile intarite ca sa pierim acolo! Caci Domnul Dumnezeul nostru ne sorteste la moarte, ne da sa bem ape otravite, pentru ca am pacatuit impotriva Domnului.

15. Asteptam pacea, si nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, si iata groaza!

16. Sforaitul cailor Sai se aude dinspre Dan si de vuietul nechezatului lor se cutremura toata tara; vin, mananca tara si ce cuprinde ea, cetatea si pe cei ce o locuiesc.”

17. „Caci iata ca trimit intre voi niste serpi, niste basilici, impotriva carora nu este niciun descantec, si va vor musca, zice Domnul.”

18. As vrea sa-mi alin durerea; dar ma doare inima in mine.

19. Iata, strigatele fiicei poporului meu rasuna dintr-o tara departata: „Nu mai este Domnul in Sion? Nu mai este in ea imparatul ei?” – „Pentru ce M-au maniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli straini?” –

20. „Secerisul a trecut, vara s-a ispravit, si noi tot nu suntem mantuiti!” –

21. Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, ma doare, m-apuca groaza.

22. Nu este niciun leac alinator in Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu? –


Ieremia 9
1. O! De mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

2. O! Dac-aş avea un han de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.

3. „Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciun ; şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate şi nu Mă cunosc, zice Domnul.

4. Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umbla cu bârfe.

5. Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.

6. Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască – zice Domnul.”

7. De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor:

 „Iata, ii voi topi in cuptor si ii voi incerca. Caci cum as putea sa ma port altfel cu fiica poporului Meu?

8. Limba lor este o sageata ucigatoare, nu spun decat minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, si in fundul inimii ii intind curse.

9. Sa nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, sa nu Ma razbun Eu pe un asemenea popor?

10. Muntii vreau sa-i plang si sa gem pentru ei, pentru campiile pustiite vreau sa fac o jelanie; caci sunt arse de tot si nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude in ele behaitul turmelor; pasarile cerului si dobitoacele au fugit si au pierit.

11. Voi face si Ierusalimul un morman de pietre, o vizuina de sacali, si cetatile lui Iuda le voi preface intr-un pustiu fara locuitori.

12. Unde este omul intelept care sa inteleaga aceste lucruri? Sa spuna acela caruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicita tara, arsa ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?”

13. Domnul zice: „Pentru ca au parasit Legea Mea pe care le-o pusesem inainte; pentru ca n-au ascultat glasul Meu si nu l-au urmat;

14. ci au umblat dupa aplecarile inimii lor si au mers dupa Baali cum i-au invatat parintii lor.”

15. De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iata, voi hrani poporul acesta cu pelin si-i voi da sa bea ape otravite.

16. Ii voi risipi printre niste neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici parintii lor si voi trimite sabia in urma lor, pana-i voi nimici.”

17. Asa vorbeste Domnul ostirilor: „Cautati si chemati plangatoarele sa vina! Trimiteti la femeile iscusite, ca sa vina!

18. Sa se grabeasca sa faca o cantare de jale asupra noastra ca sa ne curga lacrimile din ochi si sa curga apa din pleoapele noastre!

19. Caci strigate de jale se aud din Sion: „Cat suntem de prapaditi! Cat de jalnic suntem acoperiti de rusine! Trebuie sa parasim tara, caci ne-au surpat locuintele!” –

20. Ascultati, femeilor, cuvantul Domnului si sa prinda urechea voastra ce spune gura Lui! Invatati pe copiii vostri cantece de jale, invatati-va plangeri unele pe altele!

21. Caci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a patruns in casele noastre imparatesti, a nimicit pe copii pe ulita, si pe tineri, in piete.

22. „Spune: „Asa vorbeste Domnul: „Trupurile moarte ale oamenilor vor cadea ca gunoiul pe campii, cum cade inapoia seceratorului un snop pe care nu-l strange nimeni!”

23. Asa vorbeste Domnul: „Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui.

24. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul.

25. Iata, vin zilele, zice Domnul, cand voi pedepsi pe toti cei taiati imprejur, care nu sunt taiati imprejur cu inima,

26. pe egipteni, pe iudei, pe edomiti, pe amoniti, pe moabiti, pe toti cei ce isi rad colturile barbii, pe cei ce locuiesc in pustiu; caci toate neamurile sunt netaiate imprejur, si toata casa lui Israel are inima netaiata imprejur.

 

 

Cartea întristărilor- Plângerile lui Ieremia

SoundWords

https://www.soundwords.de/ro/cartea-intristarilor-a11831.html

© SoundWords 

Dacă este vreo carte în Biblie care este citită numai o singură dată în proverbialul an jubiliar, atunci aceasta este cartea Plângerile lui Ieremia.

Titlul sună puţin atrăgător, căci noi oamenii suntem înclinaţi să ne dăm la o parte dinaintea a tot ce ne-ar putea apăsa. Ne agăţăm cu orbire nebună de visul nostru copilăresc, că fericirea s-ar putea obţine fără eforturi. Când a trecut copilăria şi pornim în viaţă, este totuşi necesar să ne dezobişnuim de această dorinţă de a obţine fericirea fără să facem eforturi. În confruntarea cu situaţiile reale şi de neevitat ale vieţii devenim apoi prin harul lui Dumnezeu capabili pentru o bucurie matură şi de durată.

„Happiness” (a fi fericit) depinde de ceea ce „happens” (are loc, se petrece). Bucuria depinde de bogăţiile noastre spirituale veritabile şi continuă să existe neschimbabilă, orice s-ar întâmpla.

Plângerile lui Ieremia vor să facă cunoscut această valoare. Până la versetul 21 al capitolului 3 nu se găseşte nici o sclipire de speranţă. Într-adevăr, cauza întristării fără margini a lui Ieremia nu ne mai priveşte, şi multe secole au făcut să ia naştere o prăpastie aproape de netrecut între el şi noi. Şi cu toate acestea plângerea lui vorbeşte o limbă universală, deoarece ea descrie cu cea mai mare simplitate durerea omenească cea mai profundă şi o scoate în evidenţă cu suspine. Este o vorbire, pe care o înţelege oricine care a făcut experienţe amare.

Aşa scrie A.F.S. Pollock într-un articol despre această carte şi prin aceasta arată pe deplin cauza pentru care această carte este nu numai puţin cunoscută, ci probabil este chiar evitată inconştient de cei mai mulţi. Dar dacă vrem să pricepem mai bine suferinţa noastră sau a fraţilor noştri şi a surorilor noastre, ar trebui să ne ocupăm şi cu această carte. Atunci vom constata că şi această carte ne face cunoscut ceva despre Domnul Isus şi că noi citim acolo despre simţăminte pe care le găsim numai în puţine alte locuri în Cuvânt.

Aici am publicat online în mai multe capitole o serie de prelegeri preţioase ale lui W.J. Ouweneel, care ne ajută la preocuparea cu această carte. Prelegerile au fost ţinute la 25 şi 26 mai 1991. Pentru ca stilul prelegerii să fie bine cunoscut, textul a fost numai puţin prelucrat.

Plângerile lui Ieremia (Introducere)

Willem Johannes Ouweneel

© SoundWords 

Introducere

Tema, pe care o vom avea înaintea noastră în seara aceasta şi mâine seară, dacă va îngădui Dumnezeu, dragi prieteni, se ataşează foarte clar şi precis la tema din seara trecută. În seara trecută am tratat ultimul capitol al cărţii 2 Împăraţi, unde am văzut distrugerea Ierusalimului sub mâna babilonienilor. Despre această distrugere sunt compuse aceste cinci cântări, căci avem a face cu poezia şi cu cinci cântări diferite în concordanţă cu cele cinci capitole ale cărţii acesteia. Cinci cântări referitoare la distrugerea Ierusalimului. Cartea aceasta este numită eka în ebraică. Acesta este primul cuvânt al cărţii; aceasta este o obişnuinţă iudaică, şi la cele cinci cărţi ale lui Moise este la fel. Eka înseamnă „cum”. Acesta este primul cuvânt al cărţii. La fel încep şi capitolul 2 şi 4. De fapt are sensul „vai, cum”. Vai, cum stă singuratică cetatea cea plină de popor!, şi aşa mai departe. Un alt nume în ebraică este kinot, aceasta înseamnă „tânguire”. La fel se numeşte cartea şi în greacă: treneu, şi aşa a preluat traducerea latină: lamentaziones. În aceasta se recunoaşte numele aceste cărţi şi în engleză şi franceză, şi Luther a tradus literalmente acest nume în germană cu „Klagelieder”. Aceasta înseamnă ca şi „bocet permanent”.

Deci sunt cinci cântări. În această carte avem a face cu unul din cele cinci suluri de sărbătoare ale lui Israel. Israel a împărţit Vechiul Testament altfel decât noi. Şi din grupa a treia, aşa-numitele scripturi, spre deosebire de profeţi şi Lege, face parte o grupă de cinci Megilot; acestea sunt sulurile de sărbătoare, care au fost citite la cele cinci timpuri de sărbătoare diferite ale lui Israel. Din acestea fac parte şi Cântarea Cântărilor, Rut, Estera şi Eclesiastul. Această carte a Plângerilor lui Ieremia a fost citită şi mai este încă citită întotdeauna în sinagogi în ziua a noua a lunii App sau Aph. Aceasta este luna a cincea, aceasta este luna despre care am citit ieri seară, în care a avut loc marele incendiu al Templului. În această zi, care a fost introdusă foarte târziu ca zi de doliu, Israel gândeşte şi astăzi la distrugerea atât a primului Templu cât şi la a celui de-al doilea Templu, de către romani. Astfel această carte este citită întotdeauna ca amintire la cele petrecute. Tradiţia spune că această carte a fost scrisă de Ieremia, cu toate că, cartea însăşi nu spune absolut nimic în privinţa aceasta. Dar este o tradiţie veche, aceasta se găseşte deja în titlu, atât al traducerii vechi în greacă – Septuaginta – cât şi în traducerea latină. Dar prin aceasta nu s-a dovedit încă, şi parţial se are impresia, în mod deosebit în capitolul unu şi capitolul cinci, că aceste cântări au fost scrie la mult timp după distrugere. Însă nu se poate dovedi aceasta. Şi cu siguranţă nu se poate dovedi că nu Ieremia a putut scrie aceste cântări. În orice caz este o tradiţie veche şi stabilă. Însă acest lucru nu este important. Important este că Duhul Sfânt ne-a lăsat această carte.

Conţinutul Plângerilor

Şi prin aceasta ajungem la întrebarea, ce are această carte veche – care probabil pentru iudei este foarte importantă, căci ea le aminteşte de pierderea Templului lor -, ce are această carte să ne spună nouă. Ne-am putea mai întâi gândi, pentru a ne introduce în însemnătatea acestei cărţi pentru noi, care este conţinutul. Doresc să rezum conţinutul acestei cărţi în trei cuvinte cheie. Şi acestea sunt: plângere, căinţă şi rugăciune.

Plângere

Mai întâi este o plângere. Noi spunem deseori: omul nu trebuie să se plângă. Însă omul are voie să plângă. Noi avem o carte întreagă cu plângeri. Şi noi găsim în Scriptură astfel de plângeri şi în alte ocazii. Mulţi psalmi sunt psalmi de plângere. Capitolul 5 din această carte are de exemplu de fapt şi acest fel al unui psalm de plângere. Depinde de felul cum se plânge şi cum exprimi plângerile, cu ce fel de gândire. Dar ai voie să te plângi lui Dumnezeu, când eşti în suferinţă. Aici vedem şi găsim plângeri, inspirate de Însuşi Duhul Sfânt; lucrate de Duhul în inima unui om care plânge şi a unui popor care plânge. Însă plângerea nu trebuie să rămână niciodată la ea însăşi. Plângerea trebuie să conducă la ceva. Ar trebui să conducă, să te întrebi: De ce sunt eu în astfel de împrejurări? Care este intenţia lui Dumnezeu cu viaţa mea? Şi nu întotdeauna în viaţa noastră este cazul, că suferinţa este urmarea păcatelor noastre, desigur este o urmare a păcatului în general în lumea aceasta. Dacă nu ar exista o putere a păcatelor, atunci nu ar fi nici împrejurări nenorocite. Însă aici în cartea aceasta este foarte clar: poporul plânge distrugerea Ierusalimului, însă el ştie foarte bine din ce cauză a venit această distrugere. Şi partea credincioasă, rămăşiţa credincioasă din popor plânge în această carte nu numai distrugerea, ci şi păcatele proprii, care au condus la această distrugere.

Căinţa

Şi astfel această plângere conduce la căinţă, şi acesta este al doilea cuvânt cheie. Poporul se pleacă sub judecata lui Dumnezeu, se smereşte; în loc de căinţă se poate spune: smerenie. El se face mic – aceasta înseamnă de fapt cuvântul – înaintea lui Dumnezeu. Este o plângere rostită înaintea lui Dumnezeu, înaintea feţei Sale. O plângere care conduce la căinţă.

Rugăciune

Şi apoi, în al treilea rând, şi la rugăciune, la o rugăciune de o formă deosebită: o rugăciune pentru sine însuşi – şi aceasta este permisă – şi o rugăciune, ca Domnul să schimbe captivitatea lui Israel şi să aducă răscumpărare, eliberare, binecuvântare şi mântuire pentru poporul Său, reînviorare. Şi de asemenea şi o rugăciune pentru vrăjmaşi. Într-adevăr, vrăjmaşii erau instrumente în mâna lui Dumnezeu, ca să aducă această judecată. Însă aceasta nu înseamnă, că aceşti vrăjmaşi erau mai buni decât poporul acesta. Şi felul în care vrăjmaşii s-au comportat faţă de acest popor, era aşa de rău, că ei au depăşit cu mult ceea ce Dumnezeu le-a încredinţat să facă. Şi de aceea rugăciunea în această carte poate exprima ca Dumnezeu să aducă aceeaşi judecată şi peste vrăjmaşii poporului. Vom vedea aceasta de la sine.

Importanţa plângerilor

Plângere, căinţă şi rugăciune: aceasta ne ajută acum să înţelegem ce are să ne spună această carte, la ce ne foloseşte această carte. În primul rând, la modul cel mai general şi cel mai practic. Doresc să numesc două înţelesuri practice şi două înţelesuri profetice. În total patru înţelesuri ale acestei cărţi pentru noi personal.

Primul înţeles

Mai întâi un înţeles foarte general, practic, pentru aceasta nici nu trebuie să se intre în detalii: acesta este, că fiecare, care era întristat într-o astfel de carte, ca şi în mulţi psalmi, a găsit un compătimitor, care de asemenea era întristat, care a adus plângerea sa înaintea lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu a preluat aşa de detaliat aceste plângeri în Scriptură spune foarte mult: înseamnă că Dumnezeu aude plângerile noastre şi nu le uită. În Psalmul 56 este un cuvânt minunat, că Dumnezeu pune lacrimile noastre în burduful Său. Faptul că Dumnezeu le păstrează, le adună, la Sine, lacrimile alor Săi nu se pierd, ele sunt toate înregistrate de El. Şi astfel mulţi întristaţi pe parcursul secolelor au găsit în unii psalmi precum şi în această carte exprimări pentru plângerile lor, ca să exprime plângerile lor înaintea lui Dumnezeu. Şi cuvintele, pe care le foloseşti pentru propriile plângeri, să le regăseşti într-o astfel de carte, aceasta are în sine deja efect mângâietor. Alţii au plâns înainte de noi, cu multe secole înaintea noastră. Acesta este primul înţeles practic. Însă acesta este situat cam la suprafaţă.

Al doilea înţeles

Al doilea înţeles este, că noi găsim în această carte nu plângerea unui popor păcătos, a poporului rău. Nu sunt aceia care nu vor să aibă a face cu Dumnezeu, care de fapt au meritat mai degrabă judecata. Pe aceştia nu-i auzim aici. Sunt credincioşi; necredincioşii nu scriu nici o carte în Scriptură. Credincioşii exprimă aici plângerile lor. Însă credincioşii din Israel nicidecum nu au meritat judecata. Desigur şi ei au fost păcătoşi. Şi aceasta este exprimat de asemenea în această carte, că ei nu se simţeau mai buni. Dimpotrivă, ei se fac asemenea lui Daniel, Daniel 9, una cu starea păcătoasă a poporului. Ei se ştiau a fi una cu tot poporul şi vorbesc ca şi cum ei înşişi ar fi păcătuit. Şi cine ar putea spune, că el niciodată nu a păcătuit? Ei se fac astfel una, însă ei sunt şi rămân rămăşiţa credincioasă, peste care judecata niciodată nu ar fi venit, dar care trebuie să sufere împreună cu tot poporul. Aceasta este o diferenţă, de exemplu, faţă de cartea Iov. Această carte exprimă desigur, aceasta încă nu am amintit, în chip minunat plângerea unui om care se află în împrejurări nenorocite. Însă diferenţa mare este, că Iov este singur, care se poate întreba înaintea lui Dumnezeu: Pentru ce trebuie eu să îndur toate acestea, ce I-am făcut eu, că El mă lasă să sufăr în felul acesta? Aceasta este o întrebare care nu poate fi pusă în felul acesta în cartea aceasta, căci aici poporul ştie foarte bine pentru ce el trebuie să sufere. Dumnezeu a trebuit să aducă judecata peste popor, deoarece el era un popor îngrozitor de păcătos. El a meritat judecata. Şi este tocmai rămăşiţa credincioasă, care recunoaşte aceasta în numele poporului întreg şi mărturiseşte înaintea lui Dumnezeu, depune mărturie. Însă totodată prin aceasta plângerea lor capătă o profunzime deosebită, că ei ca nevinovaţi trebuie să sufere împreună cu cei vinovaţi.

Al treilea înţeles

Şi aceasta ne conduce la al treilea înţeles, direct la înţelesul profetic al acestei cărţi. Când ne gândim la rămăşiţa credincioasă, atunci ne gândim în mod deosebit la rămăşiţa credincioasă a viitorului apropiat. Aceasta este rămăşiţa credincioasă, care va suferi cândva în chip îngrozitor cu întreg poporul în timpul necazului cel mare, care va veni peste Israel, peste Iuda, peste Ierusalim. De ce vine acest necaz mare peste popor? Deoarece el a meritat acest necaz, această judecată. Dar şi acolo va fi o rămăşiţă credincioasă, care s-a căit, care de fapt nu ar mai trebui să sufere judecata, dar suferă împreună cu poporul vinovat, necredincios, rău, care slujeşte lui antihrist. Avem aceasta deseori – nu putem acum reda aici toate – în unele cărţi profetice, gândul acesta, că o rămăşiţă credincioasă se află în mijlocul poporului şi suferă nevinovată împreună cu cei vinovaţi.

Al patrulea înţeles

Şi aceasta ne conduce la al patrulea înţeles, la al doilea înţeles profetic. Şi acesta este, că Duhul Domnului Isus Hristos Îşi înalţă glasul în această carte. Cunoaştem aceasta din mulţi psalmi, cum Domnul Isus Se face una cu această rămăşiţă credincioasă. În adevăratul sens al cuvântului şi El a suferit pe pământul acesta. El a suferit în Duhul nu numai cu poporul, cu rămăşiţa credincioasă a viitorului, suferinţele Lui erau unice. El a suferit şi pentru poporul Său. Aceasta este altceva. Aceasta merge mult mai departe. Dar El a suferit nu numai pentru popor, El a suferit în Duhul şi cu poporul Său. El a pătruns în Duhul în simţămintele rămăşiţei credincioase din viitor. El Se face una cu ei. El a simţit ce înseamnă să trebuiască să suferi ca nevinovat în mijlocul unui popor vinovat. El cunoaşte aceasta, El ştie aceasta.

Fratele Darby a descris în cărticica sa despre suferinţele lui Hristos aşa de minunat aceste suferinţe, acest fel cu totul deosebit de suferinţe, la care mulţi creştini niciodată nu s-au gândit încă în viaţa lor. Acest fel de suferinţe, că Domnul Isus a pătruns în Duhul în simţămintele rămăşiţei în timpul necazului cel mare. El S-a făcut una cu această rămăşiţă. Se vede aceasta în unii psalmi; mă gândesc de exemplu la Psalmul 88, unde uneori se aude foarte clar Domnul. Aşa este redat şi în Noul Testament. Şi în alte locuri se aude foarte clar rămăşiţa. Şi limitele nu sunt uşor de stabilit. Cele două glasuri se unesc; Duhul Domnului Se uneşte cu rămăşiţa credincioasă, aşa că în unele versete glasurile lor nicidecum nu se pot deosebi. Şi aceasta este măreţia în această carte a plângerilor. Este suferinţa rămăşiţei credincioase, din timpul acela al distrugerii Ierusalimului, şi profetic a rămăşiţei credincioase a necazului cel mare, care va veni în curând peste Iuda, şi în aceste suferinţe, în plângerile lor, dar şi în rugăciunea lor, auzim şi glasul Domnului Isus. Uneori foarte clar, dar niciodată despărţit de rămăşiţă. Întotdeauna este glasul rămăşiţei, dar Domnul Isus în suferinţele Sale S-a făcut una cu această rămăşiţă, aşa că uneori glasul Lui se aude foarte clar, că primul lucru, la care ne gândim – când citim unele versete -, este, că este glasul Domnului Isus, cu toate că este încă glasul rămăşiţei.

Forma acrostih

Să mergem la primul capitol, la acest prim cântec. Deja la început stă o remarcă referitoare la forma foarte deosebită a acestor cântări. Adnotarea spune: În ebraică primele două cântări, deci Plângerile 1 şi 2 (Plân. 1; 2), constau din strofe de trei rânduri, cu excepţia Plângerile 1.7 şi 2.11 (Plân. 1.7; 2.11), ale căror litere de început sunt în ordinea alfabetică. – Noi numim aşa ceva un acrostih. Acesta este o cântare la care rândurile de început încep cu o anumită literă, şi toate aceste litere alcătuiesc un anumit model. Şi acest model este aici alfabetul. Avem aici în capitolul 1, precum şi în capitolul 2, exact 22 de versete – alfabetul ebraic are 22 de litere. Versetul 1 începe cu Alef, versetul 2 cu Bet, versetul 3 cu Gimmel, şi aşa mai departe. Sunt deci în total 22 de litere. Fiecare verset constă din trei rânduri. Se poate vedea aceasta – cu regret în traducere nu este redat aşa -, dar se poate uşor diferenţia, că aproape toate versetele sunt din trei rânduri.

Pentru ce s-a ales această formă artistică? Nu fiecare plângere este o plângere poetică. Poezia este o formă cu totul deosebită, plângerea, dar şi o cântare de laudă sau de orice altă formă, au efect deosebit de marcant asupra noastră. Şi în mod foarte deosebit prin această formă se face cunoscut un mesaj cu totul deosebit. Avem aceasta nu numai aici, avem această formă artistică şi în şapte Psalmi diferiţi. În Psalmul 9 şi 19, 25, 34, 37 şi aşa mai departe, găsim acelaşi lucru; se vede aceasta şi în adnotările de la Psalmi, că şi acolo sunt 22 de versete sau jumătate, 11 versete. După aceea fiecare jumătate de verset începe cu litera care urmează succesiv.

De ce această formă artistică? Alfabetul conţine toate literele unei limbi. Prin aceasta este inclusă de fapt toată limba. Şi de ce este aşa? Deoarece este nevoie de întreaga limbă omenească şi de fapt nu ajunge, ca să exprime anumite lucruri. Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu S-a plecat spre noi şi ca să zicem aşa S-a stabilit. Este greu să exprimi aceasta în limba omenească, cu toate îngrădirile limbii omeneşti; nu este o limbă cerească, nu este o limbă îngerească, este o limbă a oamenilor: ebraica. Dar limba omenească este limitată; aceasta este un lucru minunat: Cuvântul nelimitat, nesfârşit de veşnic se stabileşte într-o limbă omenească limitată. Şi aici este folosit tot alfabetul, toată limba omenească este inclusă aici. Şi prin aceasta se spune, că este necesară întreaga limbă omenească pentru ca în acest caz să se exprime suferinţele, în alte cazuri adorarea, sufletelor, orice ar fi. Se foloseşte o limbă omenească limitată ca să se descrie ce este nelimitat, ce este nespus de adânc sau nespus de mare. Eu cred că acesta este sensul pentru care Duhul Sfânt foloseşte aici această formă artistică deosebită.

 Partea anterioarăPartea următoare 

https://www.soundwords.de/ro/plangerile-lui-ieremia-introducere-a11832.html

https://www.soundwords.de/ro/soundwords-t87872.html

 

Din cãrtile lui Richard Wurmbrand
– fragmente –

Cu Dumnezeu în subteranã
Oracolele lui Dumnezeu
De la suferintã la biruintã

Cu Dumnezeu în subteranã

Anii de închisoare nu mi s-au pãrut prea îndelungati, deoarece, singur în celula mea, am descoperit cã, dincolo de credintã si iubire, existã bucuria întru Domnul: un adânc, extraordinar extaz de fericire, fãrã seamãn în lumea asta. iar cînd am iesit din puscãrie eram asemenea celui care coboarã de pe crestetul muntelui, de unde a cuprins pânã departe cu ochii pacea si frumusetea unui întreg tinut, ca sã revinã în câmpie.

Pe zidul unui edificiu public din Washington D.C. existã o placã mare cuprinzând constitutia Statelor Unite, artistic gravatã în bronz. Când o privesti, la început se vãd numai cuvintele gravate. Apoi, dacã te dai îndãrãt, astfel încât lumina sã cadã din alt unghi, apare sãpat în text chipul lui George Washington.
Tot asa ar trebui sã se întâmple cu aceastã carte, care conþine episoade din viata unui om si a celor care au fost cu el în închisoare. În spatele tuturor stã o fiintã nevãzutã: Isus Cristos, care ne-a tinut in credintã si ne-a dat forta de a birui.

Oracolele lui Dumnezeu

Marele dar al lui Dumnezeu este posibilitatea sã fii nãscut din nou. Nasterea din nou face mai mult decat sã ne curãteascã de pãcate, ne dã o naturã divinã.

Omul nãscut din nou începe sã trãiascã si sã se poarte ca si cum ar fi vãzut cu ochii lui Paradisul. Apoi încet manifestarea botezului alungã norii negri care acoperã cerul, si la fel de clar cum vede lucrurile materiale, primeste întelegerea puterilor invizibile, pentru cã aceastã lume nevãzutã a devenit realã.

Un om nãscut din nou este un om care L-a gãsit pe Dumnezeu si imediat, notiunea vagã, neclarã despre Dumnezeire este schimbatã cu o realitate personalã, sensibilã, accesibilã, vie. Aici este diferenta dintre pocãintã si regret.

Nepotul meu, care are 5 ani, Alexandru, cand i s-a spus cã trebuie sã meargã la cabinetul medical, a întrebat:
– Pentru ce?
– Pentru tuse.
Mai tarziu mi-a spus râzând:
– Ei n-au spus bine cã trebuie sã mã ducã la medic, el nu tuseste.

Când avem pãcate, probleme, necazuri, pastorii ne vor arãta calea spre Isus, Marele medic. Strãlucind de bucurie, noi ne întoarcem de la El:
– El este foarte bine, nu tuseste, n-are nici una din probleme si nelinistile noastre.

Isus l-a întâlnit pe drumul Damascului pe un prigonitor al crestinilor, un criminal si un hulitor. Nu l-a întrebat pe Saul din Tars nimic altceva decât despre atitudinea si gândirea lui. Nu l-a consultat, nu i-a fãcut examen radiologic, nu S-a interesat de ce a fãcut, nu a pus un diagnostic, nu a scris o retetã: Isus, simplu, i S-a descoperit în gloria învierii Sale. Aceasta a fost tot. Atunci Pavel a stiut: „Doctorul nu tuseste. Nu este nimic rãu în Isus, El este sãnãtos, viu, puternic, plin de iubire. Nici pe departe sã-mi spunã cã trebuie sã fiu spitalizat, din contrã, îmi dã sã împlinesc o sarcinã atât de minunatã si nobilã”.

Aceasta este ceea ce se întâmplã când un suflet are privilegiul sã-L întâlneascã direct pe Isus. Dar aceasta se întâmplã rar. De obicei, noi Îl întâlnim prin liderii nostri crestini si autorii cãrtilor religioase, – toti slujitorii lui Cristos. Acesti înlocuitori nu înþeleg întotdeauna sensul profund al parabolei lui Isus cu oaia pierdutã: (Lc 15,4-7)„Care om dintre voi, dacã are o sutã de oi, si pierde pe una dintre ele, nu lasã pe celelalte nouãzeci si nouã pe islaz, si nu se duce dupã cea pierdutã, pânã când o gãseste?
Dacã a gãsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; si când se întoarce acasã, cheamã pe prietenii si vecinii sãi, si le zice: Bucurati-vã împreunã cu mine, cãci mi-am gãsit oaia cea pierdutã. Tot asa, vã spun cã va fi mai multã bucurie în cer pentru un singur pãcãtos care se pocãieste, decât pentru nouãzeci si nouã de oameni neprihãniti care n-au nevoie de pocãintã”.

Când micutul Alexandru a auzit aceastã întâmplare si a fost întrebat ce a înteles prin ea, a rãspuns:
– Pãstorul ar fi trebuit sã fie mai atent ca sã nu piardã oaia.
Nu este suficient sã tii mereu prdici despre treziri spirituale. De fapt, de ce trebuie pacientii „crestini” sã fie treziti spiritual? Din moment ce sunt nãscuti din nou prin credintã, de ce trebuie sã se piardã?

Luther, care era foarte drastic în expresiile lui, când a fost întrebat:
– Pe cine numim cu adevãrat crestin? el a rãspuns:
– Pe oricine a intrat vreodatã într-o Bisericã. Cã nu s-a schimbat nimic prin aceasta, nu este greseala lui ci a pastorului.

Dupã cum spune apostolul Pavel: „Si El a dat… pe altii pãstori si învãtãtori” (Ef 4,11) De ce? Dacã Cristos este permanent cu Biserica Sa, care este scopul pãstorilor auxiliari?

La fel de bine poate cineva sã întrebe:”Mai este nevoie de o lampã, care sã dea luminã, când electricitatea este disponibilã peste tot?” Electricitatea are nevoie de un punct focal în care sã fie vãzutã. Pastorul este punctul focal în care Cristos îsi aratã Frumusetea. Dar pastorul trebuie sã-L reprezinte cu credinciosie pe Cristos. Nu este suficient ca el sã fie un pastor bun, el trebuie sã fie excelent, pentru ca observându-l, oamenii sã poatã trage concluzia: „Doctorul nu tuseste, eu nu trebuie sã mã îngrijorez”.

Un copil a fost întrebat:
– Care este scopul Scolii Duminicale?
El a rãspuns:
– Pentru a-i face pe copii buni, ca sã poatã fi cu viatã.

Aceasta este preocuparea pastorului: sã-i facã pe oameni sfinti, nu sã facã predici, si cu atât mai putin bani.

De la suferintã la biruintã

Întoarcerea în România

Îmi este scumpã pãtãsia tuturor fratilor si surorilor din toate tãrile si din toate confesiunile, dar inima mea n-a încetat niciodatã sã tâmjeascã dupã tara mea natalã, România, tara în care m-am nãscut a doua oarã.
(…)
Dupã atâta vreme, ne aflam în sfârsit în România. Coplesit de emotie, am sãrutat pãmântul.
(…)
Au trecut douãzeci si cinci de ani de când am pãrãsit România. O voce ne soptea în urechi: De ce nu renuntati la a mai trage nãdejde? Nimeni nu vã mai recunoaste.
Cu greu ne-am fi imaginat multimea care s-a adunat din multe orase, de departe, sau mai de aproape pentru a ne spune: „bun venit”!.
(…)

Predicând unui auditoriu nevãzut

Care au fost momentele luminoase ale cãlãtorirei noastre în România?

Sabina si cu mine ne aflam în fata fastuosului palat al lui Ceausescu, fatã de care Buckingham Palace(resedinta reginei Angliei) este mic. (…) Palatul este construit pe locul unde fusese înainte închisoarea Uranus, a Securitãtii. Aceastã închisoare a fost dãrâmatã, pentru a face loc resedintei dictatorului. Am stat în temnita subteranã. Îndrãznesc chiar sã afirm cã am predicat din celula mea, chiar dacã acest lucru poate semãna a laudã de sine. Dati-mi voie sã vã explic!

Aici, ca si în alte închisori, am fost tinuti mai multi ani singur într-o celulã de unde niciodatã nu am vãzut soarele, luna, stelele, pãsãrelele, florile, pomii sau fluturii. Uitasem de existenta naturii; nici de culori nu mai stiam. În lumea mea cernitã, mohorâtã, a zidurilor de ciment fãrã culoare, a straielor zdremtuite si a pielii cenusii, uitasem cum mai aratã albastrul, verdele sau violetul. Niciodatã n-am avut o carte sau o bucatã de hârtie. În adânca închisoare subteranã, stãpânea linistea. N-am auzit niciodatã un cuvânt sau o soaptã. Aceasta a constituit o întemnitare din cele mai crude a simturilor.

În fiecare noapte, în celula întunecoasã, eu predicam unui auditoriu nevãzut. Eram obisnuit cu acest auditoriu, chiar atunci când fusesem liber. În 1 Petru 1:12 stã scris cã îngerii doresc sã priveascã la predicarea Evangheliei. Ori de câte ori predicam în biserici, eram constient cã erau de fatã nu numai oameni , ci si îngeri(cãci unde s-ar putea afla îngerii nostri pãzitori atunci când noi suntem în bisericã?). Întotdeauna m-am strãduit sã rostesc un cuvânt bun si pentru ei. Dar am fãcut greseala de a crede cã numai îngerii se aflau în auditoriul meu nevãzut. Nu a fost asa.

Dupã ce am sosit în Vest, am publicat trei cãrti cu predicile pe care le-am compus în celula mea solitarã: „Sermons in Solitary Confinement”(Predici din celula singuraticã), „If Prison Walls Could Speak”(Dacã zidurile ar putea vorbi) si „Alone with God”(Singur cu Dumnezeu).

Si atunci s-a întâmplat un lucru foarte ciudat.
Am primit o scrisoare de la un bãrbat din Canada care îmi scria cã fãcuse parte dintr-o familie bunã de crestini, dar ca tânãr a luat-o razna în viatã si a sfârsit-o în închisoare. Aici el s-a purtat rãu si a fost dus singur într-o celulã. În disperare, se gândea cât de tristi trebuie sã fie pãrintii sãi evlaviosi. Ar fi dorit sã se întoarcã la Dumnezeu dar nu stia cum. Atunci s-a rugat: Doamne, dacã existã undeva în aceastã lume un alt prizonier care este singur ca si mine si care Te cunoaste, adu-mi Te rog gândurile lui. Apoi a auzit o voce lãuntricã care i-a spus:Dumnezeu te cautã cu si mai multã sârguintã decât Îl cauti tu. Dorinta unei vaci de a fi mulsã e mai mare decât a unui vitel de a suge. El te cautã si stie cum sã gãseascã ceea ce cautã. Stai linistit si încrezãtor! El va ajunge la tine.

Si apoi, searã de searã, de undeva de departe, el a auzit acest fel de predicã.
Omul s-a pocãit. Din milã, termenul întemnitãrii sale a fost scurtat si a fost eliberat. Anii au trecut, el s-a cãsãtorit, are o familie si a ajuns diacon într-o bisericã.

Într-o zi el a intrat într-o librãrie crestinã si a vãzut un titlu ciudat pe coperta unei cãrti:Predici din celula singuraticã. Pentru cã El însusi fusese singur într-o celulã de închisoare, a început sã se întrebe: Cui ar putea predica cineva care se aflã singur în închisoare? El a citit cartea si mai târziu mi-a scris: Domnule Wurmbrand, dumneavostrã nu ati predicat în zadar. Eu am fost închis singur în acelasi timp cu dumneavoastrã, unul în România, unul în Canada. Am recunoscut predicile. Totusi eu am auzit pedicile dumneavostrã acolo în închisoare si ele m-au adus înapoi la Cristos. Vã multumesc cã le-ati compus.

Poate n-as fi acordat prea multã atentie acestei scrisori dacã n-as fi primit încã una de la o doamnã din Anglia care mi-a descris acelasi efect.

Apoi am întâlnit un pastor francez. Mi-a spus cã el era necredincios când i-a apãrut într-o vedenie un pastor care îi vorbea despre Cristos. El s-a convertit si cu timpul a devenit un slujitor al Bisericii, care a câstigat multe suflete pentru Stãpânul sãu. si acest om a vãzut într-o zi cartea Predici din celula singuraticã. Pe coperta editiei franceze se aflã o fotografie a mea. El m-a recunoscut de îndatã ca fiind omul din vedenia sa.

Încrederea în Dumnezeu chiar și când viața aduce suferință- de Jerry Bridges

 

Gânduri printre rânduri

De-a lungul vieții, cu toții trecem prin diverse necazuri, în diferite moduri. Și tocmai prin aceste necazuri, Dumnezeu dorește să avem încredere în El, chiar dacă este un proces anevoios. Și care nu se va termina.

El dorește să învățăm că este Stăpân peste orice situație.

Suntem bombardați cu tot felul de gânduri, întrebări etc. Căci, dacă nu am pune întrebări, atunci nu vom putea primi răspunsuri, nu- i așa?

El știe dinainte prin ce experiențe vom trece, ce încercări avem de trecut sau prin ce vale ajungem… El știe TOTUL și nimic nu îl ia prin surprindere. Pe noi, în schimb, da, ne ia pe nepregătite.

Timpul meu și al tău sunt în Mâinile Lui. Iar fiecare suflare a noastră, este un dar pe care l- am primit din partea Lui. Fiecare zi, cu provocările ei, pe care o trăim este hotărâtă de El.

” Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați . Deci să nu va temeți, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.

Matei 10: 29- 31

În aceste versete vedem exercitată Suveranitatea Domnului Isus, atunci când trecem prin evenimente. Suferința noastră are sens și rost în planul veșnic al lui Dumnezeu. El permite în viața noastră numai ceea ce este spre slava Sa și spre binele nostru.

El îngăduie să cunoaștem durerea trecând prin ea. Durerea este reală. Suferim. Însă, în mijlocul suferinței trebuie să credem că Dumnezeu este Stăpân pe situație.

” Suveranitatea lui Dumnezeu este singura stâncă invincibilă de care trebuie să se agațe inima umană în suferință. Împrejurările vieții noastre nu sunt defel întâmplătoare: poate că sunt lucrarea răului, dar răul acela este ținut bine în mâna cea tare a Dumnezeului nostru suveran. “

Margaret Clarkson

De reținut este faptul că Dumnezeu orchestrează în mod suveran toate evenimentele din viața noastră pentru un și mai mare bine pentru noi, copiii Lui. Și nu se confirmă aceasta în cartea Romani 8: 28 :

” De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. “

Dumnezeu nu este doar suveran, ci este și desăvârșit în dragoste și infinit în înțelepciune.

Dumnezeu are un plan pentru tine. Pentru mine. Nimeni nu poate zădărnicii acest plan, chiar dacă vedem viața marcată de un șir de evenimente și întâmplări neprevăzute. Putem avea încredere în El, pentru că este vrednic de încredere.

 

„Cu Dumnezeu în subterană“ de Richard Wurmbrand

 

https://elly4god.wordpress.com/2011/04/04/richard-wurmbrand/

Cu Dumnezeu în subteranăPentru că în lista O carte pe lună în 2015 am recomandat cartea lui Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, o carte autobiografică în care autorul relatează experienţele pe care le-a avut în cei 14 ani petrecuţi în închisorile comuniste, m-am gândit să vă ofer astăzi mai multe detalii.

Richard Wurmbrand a fost un pastor luteran născut din părinţi evrei în România, care a trăit între 1909-2001. Din cauza activităţilor religioase în care era implicat ca pastor, Wurmbrand a fost arestat de comunişti şi închis între 1948-1956 şi 1959-1964.

Să fi stat în închisoare nu e o nenorocire, declară el. Dar e o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare şi să nu fi învăţat din asta. Eu am învăţat. Am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu mult, chiar când trec prin suferinţă şi să-i iubesc pe toţi oamenii.

Wurmbrand începe prima parte a cărţii cu câteva informaţii despre perioada dinaintea convertirii sale, despre convertire şi despre cum a ajuns prima oară în închisoare. M-a impresionat una dintre rugăciunile pe care le-a făcut Wurmbrand în ziua convertirii sale: „Doamne, am fost ateu. Acum, fă să ajung în Rusia ca misionar printre atei şi nu mă voi plânge dacă, după aceea, va trebui să-mi petrec restul vieţii în închisoare.“ Dar Dumnezeu nu m-a trimis pe mine într-o lungă călătorie în Rusia. În schimb, au venit ruşii la mine, spune autorul.

Cum a ajuns să fie misionar printre ruşi? După război, colabora cu misiunile bisericilor occidentale şi împărţea broşuri creştine cu Marx pe frontispiciu şi câteva pagini introductive cu argumentele lui Lenin împotriva religiei. Cenzorii nu se uitau mai departe şi astfel Evanghelia a putut fi dusă mai departe şi în acele condiţii.

În 1945 a fost convocat un congres al cultelor în clădirea Parlamentului, eveniment ce avea să contribuie la grăbirea arestării lui Wurmbrand. Am cerut cuvântul şi am spus că datoria slujitorului lui Dumnezeu era de a-L slăvi pe El şi pe Isus Cristos, şi nu puterea trecătoare, pământească. Noi avem a sprijini eterna Împărăţie a iubirii împotriva vanităţilor efemere.

În data de 29 februarie 1948 va fi arestat pentru prima oară şi dus la închisoarea Rahova. Ce m-a surprins pe mine este că Wurmbrand reuşeşte să-şi împărtăşească experienţele fără să creeze o atmosferă deprimantă, ci dimpotrivă, să ne încurajeze în credinţă pe noi, cititorii, care poate suferim sau care poate chiar nici nu avem nicio problemă, fie prin faptul că ne spune că suferinţa are un rost, fie prin istorisirea discuţiilor apologetice pe care le purta în închisoare cu alţi deţinuţi sau chiar cu superiorii.

La un moment dat, Wurmbrand este închis singur într-o celulă mică timp de doi ani. Celula nu îngăduia decât trei paşi, în orice direcţie, astfel că m-am întins cu ochii ţintă la bec, spune elÎn tot acest timp stătea treaz noaptea şi ţinea slujba ca şi când ar fi fost la biserică, predica, se ruga şi vorbea cu ai săi în gând, îşi spunea anecdote, se juca şah cu sine însuşi. Este impresionant felul în care, în condiţii foarte grele, mai grele decât cele în care de multe ori noi cedăm amărăciunii şi apatiei, Wurmbrand a reuşit să răscumpere timpul, să se agaţe de Dumnezeu şi să nu se lase cuprins de disperare şi depresie.

Apoi, într-o zi, aude o bătaie în perete dinspre celula alăturată şi aşa începe să comunice cu vecinul său. Ne-am împrietenit prin alfabetul morse, aşa cum alţii se împrietenesc prin scrisori. L-am învăţat versete din Biblie. Făceam schimb de anecdote, jucam şah, transmiţându-ne mişcările prin bătăi. I-am spus multe despre Isus Cristos, predicând prin codul nostru. El va continua să comunice prin acest sistem cu toţi vecinii săi de celulă, împărtăşindu-le tuturor Evanghelia.

În partea a doua a cărţii, el istoriseşte despre perioada în care, fiind bolnav de tuberculoză, ajunge la spitalul închisorii Văcăreşti şi apoi la Târgu Ocna în temuta cameră 4, în care erau duşi numai cei pe moarte, în situaţii disperate. Nici acolo, în ciuda bolii, Wurmbrand nu stă degeaba, ci le vorbeşte despre Isus tuturor celor dispuşi să asculte. Şi când omul e pe moarte, e mult mai dispus să asculte.

În partea a cincea a cărţii sale Wurmbrand ne spune cum a ajuns în 1955 în închisoarea de la Craiova, apoi din nou la Văcăreşti, ca apoi să ajungă în temuta închisoare Jilava, de unde va fi eliberat în 1956.

În partea a şasea, Wurmbrand povesteşte despre scurta perioadă de libertate înainte de fi închis din nou. Este impresionant modul în care se ruga: Doamne, dacă ştii că sunt închişi oameni pe care-i pot ajuta, suflete pe care le pot aduce la mântuire, trimite-mă înapoi în închisoare. O voi îndura bucuros. Şi Dumnezeu l-a trimis. Securitatea a venit să mă ridice la ora 1 noaptea, pe data de 15 ianuarie 1959, mărturiseşte Wurmbrand, după o perioadă scurtă de timp de când fusese eliberat.

Partea a opta prezintă ultimii ani de închisoare, printre care şi cei de la închisoarea Gherla în care deţinuţii erau puşi pe categorii, aşa că Wurmbrand a fost pus alături de preoţi şi pastori din toate confesiunile creştine şi nu numai, fapt care a dat naştere la multe discuţii interesante, dar şi la dezbinări.

În luna iunie a anului 1964, după ce cumulase în total vreo 14 ani de închisoare, Richard Wurmbrand este eliberat, pentru ca, un an mai târziu, să părăsească ţara şi să înceapă o lucrare de ajutorare a tuturor creştinilor persecutaţi de pretutindeni, Vocea martirilor.

În finalul cărţii Wurmbrand spune: Această carte conţine episoade din viaţa unui om şi a celor care au fost cu el în închisoare. În spatele tuturor stă o fiinţă nevăzută: Isus Cristos, care ne-a ţinut în credinţă şi ne-a dat forţa de a birui.

Fie ca această carte să fie şi pentru voi o încurajare şi să vă întărească această credinţă că Dumnezeu este cu noi întotdeauna şi ne va da puterea de a ne păstra credinţa, dacă ne încredem în El şi facem totul pentru slava Lui şi pentru a le spune altora despre El.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads. 

https://www.carticrestine.co.uk/product-tag/richard-wurmbrand/

 

Răspuns la întrebarea referitoare la „întâia înviere”
Apocalipsa 20.4-6; Ioan 5.24,25,28,29; Daniel 12.1-3

SoundWords

© SoundWords 

Versete călăuzitoare: Apocalipsa 20.4-6Ioan 5.24,25,28,29Daniel 12.1-3

Trei grupe în Apocalipsa 20.4-6

Apocalipsa 20.4-6: 4 Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu; şi aceia care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au înviat [au fost făcuţi vii] şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. 5 Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este cea dintâi înviere. 6 Fericit şi sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

În versetul 4 sunt amintite trei grupe diferite de sfinţi:

  1. „Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecată.”
  2. „…sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu.”
  3. „ … şi aceia care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe fruntea şi pe mâna lor

Prima grupă constă din credincioşii Vechiului Testament şi ai Noului Testament înviaţi şi răpiţi. Ei sunt simbolizaţi începând cu capitolul 4 prin cei 24 de bătrâni. La nunta Mielului ei sunt subîmpărţiţi în „mireasa” (Biserica = Adunarea) şi „invitaţi” (credincioşii din Vechiul Testament), şi mai târziu ei sunt văzuţi ca „oştirile de război, care sunt în cer” (Apocalipsa 19.14).

Tronurile nu sunt, aşa cum cred unii, decoraţii de onoare, ci sunt tronurile judecăţii, aşa cum versetul spune categoric: „… li s-a dat să facă judecată” (Apocalipsa 20.4). Aceste tronuri le vedem şi în Apocalipsa 4.4, unde ele stau în legătură cu tronul lui Dumnezeu, tronul judecăţii. [Psalmul 9.4.7 sprijină gândul, că este vorba de tronul judecăţii.] În Apocalipsa 20.4 devine adevărat ce a spus Pavel credincioşilor din Corint: „Sau nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea” (1 Corinteni 6.2). Este remarcabil, că la grupa a doua şi a treia nu citim nimic despre această misiune de a judeca.

Grupa a doua este în mod caracteristic o grupă de martiri. Unii dintre aceşti martiri îi găsim în Apocalipsa 6.9-11 „sub altar”. Cuvântul „suflet” (Apocalipsa 20.9) ne aminteşte de locul acesta. Aceia, care în timpul necazului cel mare au fost „decapitaţi din pricina mărturiei lui Isus şi a Cuvântul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 20.4), primesc un trup, aşa că ei vor fi în stare să domnească. Desigur şi în prima grupă sunt martiri, dar grupa a doua constă numai din martirii care pe baza mărturiei lor pentru Dumnezeu în timpul de după răpire şi în prima jumătate a celei de-a 70-a săptămână-an au trebui să-şi dea viaţa. În privinţa aceasta trebuie să se ţină seama, că aceşti martiri vor veni la credinţă abia în timpul necazului cel mare, după răpirea credincioşilor, căci altfel şi ei ar fi răpiţi. [Contrar altor păreri, nu există o „răpire parţială”, potrivit căreia numai anumiţi credincioşi deosebit de „sfinţiţi” vor fi imediat răpiţi, iar ceilalţi rămân pentru un timp pe pământ, până când ei „s-ar dovedi corespunzători”.]

Grupa a treia constă din aceia care în timpul celei de-a doua jumătăţi a celei de-a 70-a săptămână-an a lui Daniel nu au cedat ispitelor lui satan şi au fost biruitori asupra fiarei, a domnitorului mondial roman. Ei sunt „biruitorii fiarei” (Apocalipsa 15.2), şi deoarece ei nu se închină fiarei şi nu primesc semnul ei, trebuie să plătească cu viaţa. Şi aceşti sfinţi vin la credinţă abia în timpul necazului cel mare.

Toate cele trei grupe împreună au misiuni preoţeşti şi împărăteşti, căci ei „vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” (Apocalipsa 20.6). Deci va fi o diferenţă mare între cei care vor domni în timpul Împărăţiei de o mie de ani, şi cei peste care se va domni. Ambii vor savura binecuvântare, dar de natură diferită. Aici cuvântul Domnului va avea împlinirea lui cea mai mare: „Ferice de cei care n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20.29). Toţi aceia care au trăit în timpul lepădării lui Hristos şi au crezut, care, ca să zicem aşa, au trebuit „să înoate împotriva curentului”, vor primi binecuvântarea deosebită, aceea de a avea voie să domnească cu Hristos. Dimpotrivă, aceia care vin la credinţă în timpul Împărăţiei de o mie de ani, când totul se va orienta potrivit voii lui Hristos, fără vreun efort deosebit „vor înota împreună” în râul sfinţeniei. Pentru aceasta ei nu vor fi ridicaţi în această poziţie deosebită, de care vor avea parte ceilalţi credincioşi.

De altfel este remarcabil că toţi sfinţii vor domni aceeaşi durată de timp, şi anume o mie de ani, aşa cum versetul 6 spune categoric (Apocalipsa 20.6). Aceia, care datează începutul Împărăţiei de o mie de ani, aşa cum ea este descrisă aici, cu două mii de ani în urmă, sunt constrânşi să accepte un timp de domnie diferit de lung, deoarece unii oameni s-au născut cu câteva secole înaintea celorlalţi.

Este vorba de naşterea din nou? (Apocalipsa 20.5)

Apocalipsa 20.5: Ceilalţi morţi n-au înviat [n-au fost făcuţi vii] până când nu s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este cea dintâi înviere.

Unii vor să acorde expresiei „şi ei au înviat [au fost făcuţi vii]” din versetul 4 acelaşi înţeles cu naşterea din nou (Apocalipsa 20.4). Însă în versetul 5 se spune: „Ceilalţi morţi n-au înviat [n-au fost făcuţi vii] până când nu s-au împlinit cei o mie de ani.” În mod consecvent ei ar trebui să consimtă că şi aceşti morţi după cei o mie de ani se vor naşte din nou. Ca să scape de această greutate, ei afirmă, că într-adevăr în versetul 4 este vorba de învierea spirituală, însă în versetul 5 este vorba de învierea trupului. Însă prin aceasta interpretează aici Scriptura după plac. Ca să sprijine părerea proprie se citează locuri din Scriptură în care „învierea” este răstălmăcită spiritual în naşterea din nou, ca de exemplu Ioan 5.25-29 şi Efeseni 2.1-6.[Compară R. Hardmeier, Zukunft, Hoffnung. Bibel., Oerlinghausen (Betanien-Verlag) 2007, pag. 484.] Însă în Ioan 5.29, unde categoric este vorba de „înviere” (ca şi în Apocalipsa 20.5), este vorba de învierea trupului. Şi în Efeseni 2 prin „înviat împreună” este vorba de legătura noastră cu Hristos în învierea Sa, care ne duce într-un domeniu de viaţă cu totul nou.

Întâia înviere – o grupă de persoane

După părerea acelora care prin prima înviere înţeleg un anumit momentApocalipsa 20.4-6 ar dovedi că învierea creştinilor credincioşi nu ar putea avea loc înainte de necazul cel mare, deoarece în Apocalipsa 20.5 prima înviere este amintită direct înainte de începutul Împărăţiei de o mie de ani. Însă aşa cum în viitor nu vor fi două veniri ale Domnului, ci două faze ale uneia şi aceleiaşi veniri, tot aşa nu există mai multe prime învieri, ci mai multe faze ale primei învieri. 1 Corinteni 15.23 dovedeşte că sunt cel puţin două faze ale primei învieri, căci (1) Hristos ca „Cel dintâi” a înviat deja, şi (2) după aceea vor învia aceia „care sunt ai lui Hristos, la venirea Lui”. În total sunt mai multe faze diferite în timp ale primei învieri:

  1. Hristos ca cel dintâi rod (1 Corinteni 15.23) cu aproximativ două mii de ani în urmă
  2. credincioşii Vechiului Testament şi cei ai Noului Testament, cei morţi şi cei aflaţi în viaţă la răpire (1 Corinteni 15.231 Tesaloniceni 4.16,17)
  3. cei doi martori în a 1263-a zi a celei de-a doua jumătăţi a celei de-a 70-a săptămână-an a lui Daniel (Apocalipsa 11.3-12)
  4. martirii celei de-a 70-a săptămână-an a lui Daniel la începutul Împărăţiei de o mie de ani (Apocalipsa 20.4).[În cazul că aceştia nu fac parte din faza a 3-a, aşa cum se poate presupune.]

Prin aceasta prima înviere s-a încheiat. În cazul primei învieri nu este vorba de un anumit moment, ci de o anumită grupă de persoane; şi anume de sfinţii care până la începutul Împărăţiei de o mie de ani vor învia la momente diferite.

Unii consideră că în cazul răpirii este vorba numai de învierea Bisericii şi de aceea credincioşii Vechiului Testament nu ar fi incluşi. Însă învierea nu este caracteristică exclusiv pentru Biserică. Învierea este potrivit cu Luca 14.14 şi Faptele Apostolilor 24.15 învierea „celor drepţi”; din aceştia fac parte şi credincioşii Vechiului Testament (vezi de exemplu Evrei 12.23). Potrivit cu Evrei 11.40 ei nu trebuie „să fie făcuţi desăvârşiţi fără noi”, aceasta înseamnă cu siguranţă că nici noi fără ei. Dacă primei învieri îi aparţin toţi cei drepţi, atunci nu este nici un motiv pentru care credincioşii Vechiului Testament nu trebuie să fie alături la învierea credincioşilor care aparţin Bisericii (Adunării), căci ei sunt la fel de drepţi ca şi aceştia.

Tabela următoare arată diferenţele dintre cele două învieri:

   Întâia înviere  A doua înviere
 Perioada de timp

înainte de Împărăţia de o mie de ani (1 Corinteni 15.23Apocalipsa 20.4)

după Împărăţia de o mie de ani (Apocalipsa 20.5,13)
 Caracterul persoanelor

cei drepţi (Faptele Apostolilor 24.15Luca 14.141 Corinteni 15.23)

cei nedrepţi (Faptele Apostolilor 24.15)
 Felul învierii

o înviere dintre morţi (Filipeni 3.11; dintre mulţi morţi unii vor învia iar alţii nu vor învia)

Învierea morţilor (Apocalipsa 20.12: „morţii”; după aceea nu vor mai rămâne morţi)
 Ţelul învierii

viaţa (Ioan 5.29); moartea înghiţită de biruinţă (1 Corinteni 15.54);

credincioşii nu numai nu vor fi condamnaţi, ci ei nici măcar nu vin la judecată (Ioan 5.24)

judecata (Ioan 5.29)
 Rezultatul

răsplata (Luca 14.14)

moartea a doua în iazul de foc (Apocalipsa 20.14,15)

Deci toţi oamenii vor învia (vezi şi Ioan 5.29); se pune însă întrebarea, când vor învia. Cine nu aparţine primei învieri, învierea spre viaţă, înainte de începutul Împărăţiei de o mie de ani, va avea parte o mie de ani mai târziu de învierea morţilor – însă atunci spre judecată şi moartea a doua.

Ceasul învierii (Ioan 5.24,25,28,29)

Ioan 5.24,25,28,29: 24 Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă eternă şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine un ceas şi acum este, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor auzi vor trăi. … 28 Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii.

Pentru aceia care cred într-o înviere generală, Ioan 5.28,29 este un sprijin principal al învăţăturii lor. Ei consideră că învierea tuturor oamenilor ar avea loc simultan şi expresia „vine ceasul” nu ar putea permite o perioadă lungă de timp (de cel puţin o mie de ani), care este între „învierea vieţii” şi „învierea judecăţii”. Însă tocmai contextul versetelor 24-29 arată că interpretarea, pe care ei o dau acestei exprimări este falsă.

Ce înseamnă deci „vine ceasul?” Această expresie o găsim de exemplu în Ioan 4.23. A doua oară se întâlneşte în Ioan 5.25, unde citim despre morţii „care aud glasul Fiului lui Dumnezeu … şi trăiesc”. Acest „ceas” este timpul de har care durează de aproape două mii de ani – timpul în care oamenii care sunt morţi spiritual în „greşeli şi în păcate” sunt aduşi la viaţă spirituală prin glasul Fiului lui Dumnezeu (Efeseni 2.1-3) şi Îl „adoră în duh şi în adevăr” (Ioan 4.23). Şi în versetele 28,29 prin ceas este vorba de o epocă, în care oamenii vor învia trupeşte. Deci aşa cum există o epocă în care oamenii sunt aduşi la viaţă spirituală prin Fiul lui Dumnezeu (versetul 25), tot aşa va fi o epocă în care Fiul lui Dumnezeu va aduce la viaţă trupească pe toţi oamenii, aceasta înseamnă vor fi înviaţi (versetul 29). Această epocă începe cu răpirea, include învierea martirilor celei de-a 70-a săptămână-an a lui Daniel şi se termină cu învierea celor nedrepţi după Împărăţia de o mie de ani (Apocalipsa 20.4,5). Ea este ca să zicem aşa o epocă a învierii, care include o înviere spre viaţă precum şi a o înviere spre judecată.

„Ziua de apoi”

În mod asemănător este şi cu „ziua de apoi” din Ioan 6.39,40,44,54; 11.24; 12.48. Aşa cum „ceasul învierii” nu desemnează un ceas în adevăratul sens al cuvântului, tot aşa „ziua de apoi” – în unele cercuri ea este numită şi „ziua judecăţii de apoi”, „sfârşitul lumii” – nu caracterizează o zi în adevăratul sens al cuvântului de 24 de ore, nici înainte şi nici după cei o mie de ani. Ea nu este sfârşitul lumii, în ale cărei ultime 24 de ore are loc o înviere generală, aşa cum cred mulţi. „Ziua de apoi” este mai degrabă o epocă, care se întinde de la răpire (la care pentru prima dată toţi mântuiţii drepţi vor învia) şi până la judecata dinaintea tronului mare şi alb, când în cele din urmă şi cei nedrepţi vor fi înviaţi. Două versete din evanghelia după Ioan arată clar că nu poate fi vorba de o zi cu 24 de ore: „Ziua de apoi” în Ioan 6.39 începe la răpire („… ci să-l înviez în ziua de apoi”), în timp ce Ioan 12.48 vorbeşte despre Tronul mare şi alb („… acela îl va judeca în ziua de apoi”), când cei nedrepţi vor fi judecaţi.

„Cea din urmă trâmbiţă”

Unii sunt de părere că nu ar putea avea loc o înviere înainte de necazul cel mare, deoarece potrivit cu 1 Corinteni 15.52 învierea are loc la cea din urmă trâmbiţă. Nu ar mai putea fi o altă trâmbiţă după cea din urmă trâmbiţă. Din aceasta ei deduc că această cea din urmă trâmbiţă nu poate suna înainte de trâmbiţa a şaptea din Apocalipsa 11.15, care stă în legătură directă cu arătarea Domnului. Ei cad pradă rătăcirii de a presupune că trâmbiţa (de exemplu în 1 Corinteni 15.52 şi Apocalipsa 11.15) ar fi întotdeauna una şi aceeaşi trâmbiţă şi are întotdeauna acelaşi înţeles.[Cea din urmă trâmbiţă din 1 Corinteni 15.52 nu poate fi ultima trâmbiţă din cele şapte trâmbiţe din Apocalipsa 11.15 şi pentru că apostolul i-a învăţat pe Corinteni deja cu aproximativ 30 de ani înainte să fie scrisă cartea Apocalipsa. Este imposibil ca el să fi folosit un lucru, care abia cu mulţi ani mai târziu a fost descris de Ioan.]

O comparaţie între Ioan 5.24 cu Ioan 5.28 şi 1 Ioan 2.18 ne arată că „ultim” nu trebuie întotdeauna să însemne „ultim” în sensul absolut al cuvântului. Ceasul din Ioan 5.25 este în 1 Ioan 2.18 identic cu ceasul din urmă. Însă potrivit cu Ioan 5.28 după aceea vine încă un ceas, în care are loc învierea. În sens asemănător şi trâmbiţa a şaptea din Apocalipsa 11 nu este ultima trâmbiţă; cronologic ultima trâmbiţă este trâmbiţa mare din Isaia 27.13 respectiv trâmbiţa îngerului din Matei 24.31, care, după arătarea Domnului, va suna pentru strângerea izraeliţilor împrăştiaţi. Dimpotrivă, expresia cea din urmă trâmbiţă din 1 Corinteni 15.52 înseamnă numai că acum a sosit ceasul „plecării” pentru credincioşi. La oştirea romană trâmbiţa suna de trei ori, atunci când trebuiau să pornească: la sunetul primei trâmbiţe se strângeau corturile, la trâmbiţa a doua soldaţii se aliniau pentru marş, şi la sunetul ultimei trâmbiţe se puneau în mişcare.

În funcţie de locul unde se întâlneşte în Scriptură, aceasta înseamnă corespunzător contextului în care stau, trâmbiţele au înţelesuri foarte diferite. Noi putem diferenţia trei grupe de trâmbiţe:

  1. Trâmbiţele în Isaia 27.13 şi Matei 24.31 au a face cu strângerea iudeilor în ţara lor Canaan după arătarea Domnului.
  2. Trâmbiţele în 1 Tesaloniceni 4.16 şi 1 Corinteni 15.52 au a face cu strângerea sfinţilor pentru cer înainte de necazul cel mare.
  3. Cele şapte trâmbiţe din cartea Apocalipsa au în mod deosebit a face cu judecata asupra naţiunilor.

Trezirea în Daniel 12.1-3

Daniel 12.1-3: 1Şi, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o naţiune, până în timpul acela. Şi, în timpul acela, poporul tău va fi salvat, oricine va fi găsit scris în carte. 2 Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţa eternă şi alţii pentru ruşine, pentru dispreţ etern. 3 Şi înţelepţii vor străluci ca strălucirea întinderii cereşti, şi cei care întorc pe cei mulţi spre dreptate, ca stelele, pentru totdeauna şi pentru eternitate.

Întrebare: În legătură cu tema „înviere” este mereu amintit Daniel 12.1-3. Despre ce „înviere” este vorba în aceste versete?

Răspuns: Următoarele fraze dau naştere la unele greutăţi: „Şi, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o naţiune, până în timpul acela. Şi, în timpul acela, poporul tău va fi salvat, oricine va fi găsit scris în carte. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţa eternă şi alţii pentru ruşine, pentru dispreţ etern.” Prima frază este destul de clară; în privinţa aceasta mulţi comentatori sunt de acord, că este vorba de rămăşiţa iudaică, care vor intra din necazul cel mare în Împărăţia de o mie de ani. Dar cine sunt cei mulţi, care „dorm în ţărâna pământului”?

Unii gândesc că aici este vorba de o înviere trupească şi în adevăratul sens al cuvântului şi o leagă cu Ioan 5.28,29. Dar dacă se studiază Daniel 12.1-3 în contextul întregii Sfintei Scripturi, atunci această interpretare este foarte îndoielnică. În Vechiul Testament învierea trebuie înţeleasă simbolic în unele locuri din Biblie, de exemplu în Psalmul 71.20: „Tu, care ne-ai făcut să vedem necazuri multe şi grele, ne vei da din nou viaţa şi ne vei scoate din nou din adâncurile pământului”, sau în Isaia 26.19: „Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor ridica. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, locuitori ai țărânei!” În ambele locuri este aproape aceeaşi expresie ca în Daniel 12.2 („… cei care dorm în ţărâna pământului”). În Ezechiel 37.1-14 este folosită de asemenea o vorbire simbolică; şi aici nu poate fi vorba de o înviere în sensul adevărat al cuvântului, numai dacă se presupune că învierea are loc în etape. Noul Testament descrie primirea lui Israel ca „viaţă dintre morţi” (Romani 11.15). În niciunul din locurile citate nu este vorba de o înviere în sensul adevărat al cuvântului.

Aceste locuri ar trebui să fie suficiente, ca să arate că în Daniel 12.1-3 nu ar trebui să ne gândim la o înviere în sensul adevărat al cuvântului. Aici este vorba mai degrabă de strângerea iudeilor dintre popoare (de aceea expresia „ţărâna pământului”), indiferent dacă ei sunt credincioşi sau necredincioşi. Mântuirea acelora care în Israel constituie rămăşiţa iudaică, a fost descrisă deja în versetul anterior. „Cei aleşi” din Matei 24.31, care vor fi adunaţi din cele „patru vânturi” prin trimiterea îngerilor, sunt aceia din versetul 2, care vor fi treziţi „la viaţa veşnică”. Acest gând este descris şi în Ezechiel 20.34-38: „Şi vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi cu mână puternică şi cu braţ întins şi cu furie revărsată; şi vă voi aduce în pustiul popoarelor şi acolo, faţă în faţă, voi intra la judecată cu voi! Cum am intrat la judecată cu părinţii voştri în pustiul ţării Egiptului, aşa voi intra la judecată cu voi, zice Domnul Dumnezeu. «Şi vă voi trece pe sub toiag şi vă voi aduce în legătura legământului. Şi voi curăţa dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei care nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care locuiesc ei temporar, dar nu vor intra pe pământul lui Israel. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul»“.

Toţi israeliţii, care în „timpul sfârşitului” (Daniel 8.17,19; 11.35,40; 12.4,9), pe parcursul necazului cel mare vor veni la credinţă şi vor primi pe Mesia, cu toate că nu se află în Israel, ci sunt încă răspândiţi printre popoare, vor fi adunaţi în Israel şi vor intra în viaţa veşnică. Toţi ceilalţi dintre aceşti israeliţi, unii dintre ei cu siguranţă se vor simţi chemaţi în ţară, dar care nu au primit cu căinţă pe Mesia, vor fi treziţi exclusiv pentru ruşinea veşnică, aceasta înseamnă că prin judecată ei vor fi luaţi de pe pământ şi vor trebui să moară. Ei vor fi într-adevăr conştienţi de identitatea lor naţională, dar nu se aşează cu căinţă de partea lui Mesia.

Un alt motiv pentru care aici nu poate fi vorba de o înviere în adevăratul sens al cuvântului îl vedem în cuvântul „mulţi”: „… şi mulţi din aceia” (versetul 2). Dacă ar fi vorba de învierea trupească aici ar trebui să stea cuvântul „toţi”. Într-adevăr uneori se argumentează că este vorba de „o mulţime mare”, atunci când Daniel foloseşte cuvântul „mulţi”, dar dacă se compară cu alte locuri din cartea Daniel (Daniel 11.34,44; 12.4,10), unde se întâlneşte acelaşi cuvânt, se constată că acolo cuvântul „mulţi” este folosit întotdeauna în sensul de „o mulţime, dar nu toţi”.

Faze ale învierii


Tradus de la: Fragenbeantwortung zum Thema „erste Auferstehung”

Extras din cartea Der vergessene Reichtum de D. Schürmann | S. Isenberg 
din capitolul 20: „Fragen und Kommentare zum Zeitpunkt der Auferstehung“, pag. 609-619.
Tradus: Întrebări şi comentarii referitoare la momentul învierii

 

Traducere: Ion Simionescu

Împăcarea tuturor oamenilor

SoundWords

© SoundWords
Cuprins

Învaţă Biblia despre o împăcare a tuturor oamenilor?

Adepţii împăcării tuturor oamenilor sunt de acord cu adepţii nimicirii generale în aceea, că cuvântul „veşnic” nu înseamnă întotdeauna nelimitare în timp. Cu toate acestea ei nu împărtăşesc ideea că sufletul va fi nimicit la sfârşit. După părerea adepţilor împăcării tuturor oamenilor după un timp mai lung sau mai scurt de judecată, în final toţi oamenii sunt împăcaţi cu Dumnezeu. Vrem să ne preocupăm cu această presupunere având la îndemână Cuvântul lui Dumnezeu.

Suntem de acord cu adepţii împăcării tuturor oamenilor sub aspectul, că sufletul există veşnic. Întrebarea este: În final vor merge toţi oamenii în cer, după moto-ul „sfârşit cu bine, totul este bine”?

Şi aici este de neînţeles, că la citirea Bibliei imparţial şi fără prejudecăţi poţi ajunge la gândul că la sfârşit va fi totuşi totul bine pentru toţi. Anumite versete scoase din context sau studiate separat ar putea desigur conduce la presupuneri false. În continuare ne vom ocupa mai detaliat cu aceasta. Cine citeşte Noul Testament fără o părere preconcepută, va sta sub impresia că Biblia exclude doctrina împăcării tuturor oamenilor – chiar dacă voia declarată a lui Dumnezeu este „ca toţi oamenii să fie mântuiţi” ( 1 Timotei 2.4), şi că iadul a fost pregătit iniţial nu pentru oameni, ci pentru diavolul şi îngerii lui (Matei 25.41[1]).

Afirmaţiile Bibliei sunt clare; întrebarea este mai degrabă, dacă se doreşte ca afirmaţiile clare ale Bibliei să fie acceptate necondiţionat. Doctrina despre pedeapsa veşnică nu este grea de înţeles pentru minte, ci este grea de acceptat de simţământ. Noi ne-am putea dori foarte mult, ca la sfârşit toţi oamenii să fie mântuiţi – dar aceasta numai pentru că noi am înţeles prea puţin maiestatea, sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu. Dacă gândurile noastre sunt în concordanţă cu gândurile lui Dumnezeu şi dacă în evaluarea păcatului avem simţămintele lui Dumnezeu, atunci cu siguranţă gândul referitor la o condamnare veşnică nu ni se va mai părea aşa de neimaginat.

Noi putem înţelege gândurile şi simţămintele lui Dumnezeu cu privire la păcat numai atunci când avem o cunoaştere mai mare despre lucrarea de pe Golgota, atunci când Dumnezeul sfânt L-a jertfit pe preaiubitul Său Fiu. Acolo Dumnezeu L-a pedepsit pe El, Cel care în tot timpul vieţii Sale pe pământ L-a glorificat pe Dumnezeu în cel mai înalt grad. Fiecare pas, fiecare acţiune, fiecare gest, fiecare simţământ, pe care Domnul Isus l-a avut, era în concordanţă cu voia Tatălui Său. El a spus numai lucruri, pe care El le-a auzit la Tatăl, şi El a făcut permanent numai ceea ce Tatăl Său i-a spus să facă. „Cel ce M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8.29).

Dumnezeu a pedepsit pe Fiul Său, deoarece pe cruce El era încărcat cu păcatele acelora care vor crede în El (1 Petru 2.24). Dacă medităm la cât de îngrozitoare era această pedeapsă pentru Domnul Isus, atunci recunoaştem cât de îngrozitor trebuie să fie păcatul în ochii lui Dumnezeu. Să citim ce a însemnat pentru Domnul Isus gustul anticipat al acestor suferinţe în Ghetsimani (compară cu Psalmul 69) şi ce a fost în cele din urmă Golgota pentru El (Psalmul 22Isaia 53). Dacă nu se vrea aducerea condamnării veşnice în concordanţă cu Dumnezeul iubitor – cum se vrea atunci aducerea Golgotei, unde Dumnezeu a pedepsit păcatul în Fiul Său, în concordanţă cu Dumnezeu? De altfel gândul acesta conduce pe unii, ca în mod consecvent să nu vrea să ştie nimic despre o împăcare numai prin sângele lui Isus – despre o „teologie a sângelui”.[2]

Dreptatea, sfinţenia şi dragostea lui Dumnezeu

Să ne ocupăm mai întâi cu întrebarea, de ce doctrina împăcării tuturor oamenilor lezează dreptatea şi sfinţenia lui Dumnezeu şi în cele din urmă redă o imagine falsă despre dragostea lui Dumnezeu. Tocmai realitatea condamnării veşnice revelează Fiinţa lui Dumnezeu ca Dumnezeu sfânt şi drept şi arată de asemenea toată dimensiunea păcatului şi ce este natura păcatului în ochii lui Dumnezeu. Pe de altă parte ea arată şi dragostea lui Dumnezeu, care a iubit lumea aşa de mult, că „a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3.16).

Adepţii împăcării tuturor oamenilor văd tocmai dreptatea lui Dumnezeu pusă la îndoială, dacă ei ar trebui să accepte că păcatele trecătoare ar putea avea ca urmare o pedeapsă fără sfârşit. O pedeapsă nesfârşită pentru un păcat trecător ar fi totuşi nedreaptă. Însă tocmai această argumentare face clar că adepţii împăcării tuturor oamenilor nu ţin seama de dreptatea lui Dumnezeu. Se aduc argumente omeneşti, numai pentru că anumite lucruri nu se pot imagina.

Realmente, aproape că se poate ajunge la îndoială cu privire la reproşul adepţilor împăcării tuturor oamenilor, că un Dumnezeu drept nu ar putea da o pedeapsă fără sfârşit pentru păcate temporare. Aşa cum am remarcat mai înainte, nu se poate imagina o pedeapsă fără sfârşit numai din cauză că nu se are o imagine clară despre caracterul adevărat al păcatului. Dacă ne-am interesa mai mult despre felul cum priveşte Dumnezeu păcatul, atunci am cunoaşte cât de grea a fost judecata pe care Domnul Isus a purtat-o în cele trei ceasuri de întuneric. Corespundea pe deplin dreptăţii, sfinţeniei şi dragostei lui Dumnezeu să părăsească pe Acela care toată viaţa Lui I-a slujit fără întrerupere, dar care la cruce a fost făcut păcat! Ne putem noi imagina, că Dumnezeu a trebuit să părăsească pe Fiul Său preaiubit din cauza aceasta? Aceasta depăşeşte cu mult puterea noastră de imaginare şi totuşi este deplin adevărat.

De ce nu se poate imagina că păcatele temporare au urmări fără sfârşit? C. H. Mackintosh scrie:

Noi nu acordăm nici cea mai mică importanţă întrebării referitoare la presupusa lipsă de cuviinţă între câţiva ani de păcat şi o pedeapsă şi tânguire veşnică. Căci noi nu avem convingerea că acesta ar fi drumul adevărat pentru a cumpăni subiectul acesta. Singurul etalon, care ne poate revela tot adevărul, este exclusiv crucea. Şi noi avem convingerea că tăgăduitorii doctrinei despre condamnarea veşnică dezonorează prin aceasta crucea, da, îi aduc ocară, prin aceea că o degradează la nivelul unui mijloc prin care se obţine eliberarea de o judecată, care nu are durată veşnică.[3]

Nu este deja în viaţa noastră aşa, că uneori din cauza unei greşeli mici trebuie să suportăm toată viaţa consecinţele? O greşeală mică în circulaţia rutieră poate avea urmări cu cele mai grave răniri, cu handicapare pe viaţă sau poate chiar pune capăt vieţii pe pământ şi prin aceasta are consecinţe de neimaginat, de neîndreptat. Sau să ne gândim la pedeapsa cu moartea, care pune definitiv capăt vieţii unui om din cauza unei singure crime. Şi căderea în păcat a lui Adam sau crucea lui Hristos sunt evenimente limitate în timp şi cu toate acestea au urmări nesfârşite (compară cu Romani 5.17-19). De ce păcatele temporare nu ar trebui să tragă după sine urmări veşnice, dacă noi putem observa pretutindeni un principiu asemănător? Indiferent dacă se acceptă sau nu aceste explicaţii omeneşti: dacă Scriptura vorbeşte despre pedeapsa „veşnică”, noi nu ar trebui să numim această pedeapsă „trecătoare şi limitată în timp”.

John Nelson Darby scrie:

Tot aşa de clar este că judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă. Dacă Dumnezeu dă o pedeapsă, atunci El ştie să stabilească măsura corectă a pedepsei şi să stabilească cine primeşte multe şi cine primeşte „puţine lovituri” (Luca 12.47,48). Şi El va diferenţia în mod just între aceia care vor fi judecaţi după Lege, şi aceia care merg la pierzare fără să fi stat sub Legea mozaică. Însă toţi vor fi alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu (Psalmul 68.2Matei 25.41) în judecata „care va mistui pe potrivnici” (Evrei 10.27).

Este de asemenea clar, că Dumnezeu, care în harul Său a chemat pe mulţi la slavă (Evrei 2.101 Petru 5.10), de asemenea ştie când şi cum El le va da un loc la dreapta sau la stânga Fiului Său în Împărăţia Sa, şi anume aşa, cum El l-a pregătit pentru ei (Matei 20.23). Fiecare va primi atunci plata corespunzător lucrărilor pe care le-a făcut. În toate acestea toţi au comun mântuirea veşnică şi fericirea veşnică la Isus, da, ei vor fi ca Isus (Romani 8.291 Ioan 3.2). […]

 

Să te referi la dragostea Sa şi să gândeşti că din cauza aceasta este datoria Sa de neocolit de a acţiona într-un mod deosebit, de la care El nicidecum nu S-ar putea sustrage, aşa că este imposibil să existe o condamnare veşnică, această concepţie nu este numai falsă şi nebiblică, ci şi lipsită de sens. El este dragoste, da, dar înainte de toate El este Dumnezeu şi în dragostea Sa nu acţionează constrâns, ci liber şi conform sfinţeniei Sale. Desigur: Dumnezeu este dragoste, dar Acela, care este dragoste, este DUMNEZEU. Dragostea este o trăsătură de caracter a lui Dumnezeu şi ne spune ce este El. Însă prima întrebare nu este: „Ce este El?”, ci: „Cine este El?” El este Dumnezeu şi de aceea poate acţiona în nemărginirea Sa, aşa cum vrea El. „El face tot ce-I este plăcut” (Psalmul 115.3).[4]

Cât de repede noi oamenii ajungem să ne mâniem, atunci când onoarea noastră este atacată; cât de repede suntem noi atunci gata să ne apărăm. Dar nu ar trebui noi mult mai mult să purtăm grijă de onoarea lui Dumnezeu, care a fost atacată şi lezată prin păcat, decât să spunem că noi nu ne-am putea imagina că un Dumnezeu al dragostei ar putea permite un iad veşnic?

Să faci pe Dumnezeu mincinos

Dorim să întrebăm, dacă doctrina împăcării tuturor oamenilor nu face pe Dumnezeu mincinos: căci dacă judecata temporară, pe care cei necredincioşi trebuie s-o suporte după cum se pretinde numai pentru curăţire, care trebuie să-i determine să se recunoască, atunci evident Dumnezeu nu spune adevărul, când El vorbeşte în Cuvântul Său despre faptul că unii „vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului” (2 Tesaloniceni 1.9), şi că unii vor „suferi pedeapsa unui foc veşnic” (Iuda 7).

O pedeapsă temporară

Probabil ei gândesc şi că judecata temporară ar fi mai mult decât o curăţire, care să determine pe păcătos la convertire; ar fi de asemenea o pedeapsă. Dar ce consecinţe are o astfel de afirmaţie? Sunt numai două posibilităţi:

  1. Omul ispăşeşte pedeapsa sa total sau parţial. Drept urmare mântuirea ar fi atunci posibilă fără lucrarea lui Hristos; deci noi am putea adăuga ceva la lucrarea lui Hristos. Însă aceasta este o desconsiderare a lucrării lui Hristos. Dacă ar fi posibil să preiei pedeapsa pentru propria salvare, atunci omul ar putea contribui cu ceva la propria lui mântuire. Însă Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Căci prin har sunteţi mântuiţi … Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeunu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

  2. Hristos a purtat într-adevăr pedeapsa, dar acela, care merge în iad, trebuie s-o mai poarte încă o dată – cel puţin parţial. Însă prin aceasta Dumnezeu este făcut un Judecător nedrept: Dumnezeu ar cere atunci de două ori pedeapsa pentru păcat: o dată de la Hristos şi în final încă o dată de la păcătosul însuşi. Dar deja în viaţa zilnică este de neimaginat că o vină trebuie plătită de două ori; această practică va fi considerată de oricine ca nedreaptă. Vrem noi să atribuim lui Dumnezeu această nedreptate? Şi vom putea noi atunci să ştim sigur, dacă totuşi Dumnezeu nu va mai reveni o dată la păcatele noastre (aceasta înseamnă, la păcatele credincioşilor)? Dacă Dumnezeu cere de două ori pedeapsa pentru păcate – atunci ce ne face siguri astăzi, că El nu va cere aceasta şi de la noi credincioşii? Siguranţa mântuirii nu este posibilă în cadrul acestei învăţături!

Observăm noi, că noi ne pierdem într-o dilemă nerezolvabilă de contradicţii, dacă acceptăm acest sistem doctrinar?

Vrem să redăm în locul acesta unele exemple din Scriptură, care arată că noi răstălmăcim Cuvântul lui Dumnezeu, dacă acceptăm că la sfârşit şi aceia care sunt pierduţi vor fi totuşi găsiţi (oricât de mult ne-am dori noi probabil ca ei să fie găsiţi):

  • Domnul Isus spune că „mânia lui Dumnezeu rămâne” peste cei care nu au crezut (Ioan 3.36). Putem noi afirma simplu contrariul: mânia lui Dumnezeu nu rămâne?

  • În acelaşi verset El spune: „cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa.” Putem noi afirma simplu contrariul: el va vedea totuşi viaţa?

  • Domnul spune despre acela care a hulit pe Duhul Sfânt, „nu va căpăta iertare în veac” (Marcu 3.29). Putem noi totuşi afirma, că după un timp mai lung sau mai scurt i se va ierta totuşi? Cine ne dă autoritatea să facem aceasta? Suntem noi mai mari decât Dumnezeu?

  • Domnul Isus spune: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8.36). Putem noi spune: la sfârşit el îşi va câştiga sufletul?

  • Dacă Domnul Isus spune: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. … Atunci le voi spune curat: ‚Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!’” (Matei 7.13,23), putem noi atunci afirma, că El cunoaşte totuşi pe aceşti oameni, aşa că în final calea largă va conduce totuşi în fericirea cerului?

  • Epistola către Evrei spune că „cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă” (Evrei 6.4-6). Dacă Scriptura spune că (pentru anumite persoane) este imposibil să fie aduşi la pocăinţă – avem noi voie să dăm aceasta la o parte simplu şi să afirmăm contrariul: cândva este totuşi posibil?

Să mai ţinem seama şi de următoarele: dacă afirmăm că Hristos ne-a salvat numai de o pedeapsă temporară, prin aceasta desconsiderăm lucrarea Domnului Isus.

Cu cât Dumnezeu a atins mai profund conştiinţa noastră, cu atât mai mult am recunoscut natura noastră păcătoasă şi stricăciunea noastră în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom înţelege că noi am meritat să fim excluşi pentru totdeauna din prezenţa lui Dumnezeu şi merităm să îndurăm mânia Sa veşnică şi pedeapsa Sa veşnică. Dacă nu simţim natura noastră păcătoasă, aceasta este din cauză că nu cunoaştem cât de rău este în realitate păcatul înaintea Dumnezeului sfânt.

Întrebarea este deci: Ce merită păcatul? Dacă răspunsul nostru la aceasta este: să fi despărţit veşnic de Dumnezeu, atunci înţelegem mai mult ce a luat Hristos asupra Sa atunci când a făcut lucrarea de ispăşire. Căci El Însuşi a purtat păcatele noastre, da, mai mult chiar: El „a fost făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21)! El a îndurat pentru noi depărtarea de Dumnezeu, atunci când a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).

Doctrina împăcării tuturor oamenilor este mutarea de şah a diavolului, ca să diminueze lucrarea Domnului Isus. Deoarece el nu mai poate anula lucrarea de ispăşire făcută de Domnul sau s-o muşamalizeze, vrea cel puţin s-o diminueze.

Cum trebuie evaluată întrebarea referitoare la împăcarea tuturor oamenilor?

Învăţătura despre împăcarea tuturor oamenilor este de aceea aşa de periculoasă, deoarece ea în urmările ei este distrugătoare de credinţă. Lucrarea Domnului Isus la cruce este atacată în multe privinţe. În funcţie de conturarea învăţăturii despre împăcarea tuturor oamenilor, se merge până la ideea că omul ar putea totuşi să-şi câştige singur mântuirea: şi anume prin aceea că el însuşi poartă judecata asupra păcatelor lui şi le ispăşeşte în judecată. În funcţie de felul argumentării, Dumnezeu este făcut mincinos sau I se atribuie nedreptate. În afară de aceasta, această învăţătură falsă atacă sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu şi pictează un tablou unilateral despre Dumnezeu, ca şi cum El ar fi numai „Dumnezeul iubitor” şi nu este şi un Dumnezeu sfânt, care nu poate avea părtăşie cu păcatul.

Este clar: o învăţătură distruge credinţa, dacă ea

  • în urmările ei atacă pe Dumnezeu şi face pe Dumnezeu mincinos
  • atribuie lui Dumnezeu nedreptate
  • diminuează lucrarea Domnului
  • vesteşte o evanghelie falsă (aşa cum am arătat mai înainte).

Toate aceste puncte sunt valabile pentru doctrina împăcării tuturor oamenilor. De aceea ea este o doctrină distrugătoare a credinţei.

Cum să ne comportăm faţă de adepţii împăcării tuturor oamenilor?

Conform cu 2 Timotei 2.20,21[5], oamenii care vestesc o învăţătură distrugătoare a credinţei (compară cu 2 Timotei 2.18) sunt „vase de ocară”, de care trebuie să ne despărţim. O astfel de învăţătură nu este „învăţătura lui Hristos” ( 2 Ioan 9).

Noi creştinii s-ar putea să înţelegem diferit unele lucruri din Biblie şi în privinţa aceasta ar trebui să ne suportăm unii pe alţii. Însă noi trebuie să ne despărţim consecvent de o evanghelie falsă şi de o învăţătură care atacă lucrarea Domnului precum şi sfinţenia şi dreptatea şi onoarea lui Dumnezeu. Scriptura ne dă indicaţii clare în epistola către Galateni, în a doua epistolă către Timotei capitolul 2, şi în a doua epistolă a lui Ioan despre felul cum trebuie să ne comportăm cu învăţătorii care aduc astfel de învăţături: să ne despărţim consecvent de ei. Sunt desigur diferenţe în ceea ce priveşte măsurile de disciplinare în Casa lui Dumnezeu; un învăţător fals, de exemplu, are mai multă responsabilitate decât unul care a fost dus în rătăcire printr-o învăţătură falsă.

Uneori se doreşte în Biserică să se fie de ajutor prin aceea că se interzice unui adept al împăcării tuturor oamenilor să vorbească despre părerea lui despre mântuire. I se permite să predice şi să scrie, dar el nu are voie să spună nici măcar un cuvânt despre împăcarea tuturor oamenilor. A. E. Wilder-Smith scrie în privinţa aceasta:

Ei sunt constrânşi, drăguţii de ei, într-o cămaşă de forţă îngrozitoare. Ei trebuie să joace un rol pe care de fapt nu-l pot juca, – căci prin interdicţie, ei niciodată nu pot fi fără grijă ceea ce sunt, şi nu pot să vestească ceea ce lor însuşi le-a fost o binecuvântare, aşa cum cred ei. Acest fapt deranjează părtăşia, căci ea necesită jocuri de-a v-aţi ascunselea şi distruge încrederea. […] Dacă fratele meu crede din toată inima în împăcarea tuturor oamenilor, eu nu-l ajut dacă îl alung în „subsol”. […] În nici un caz nu trebuie să-l constrâng să joace un rol căruia el nu-i corespunde. Îi voi deforma caracterul, dacă fac aşa.[6].

Dacă nu te distanţezi de un adept al împăcării tuturor oamenilor, dăunează nu numai Bisericii din care faci parte, ci şi adeptului împăcării tuturor oamenilor. Pentru Wilder-Smith ţinerea cu tărie la efectele împăcării tuturor oamenilor are efecte asupra părtăşiei creştine:

Căci o bază a părtăşiei creştine este împlinirea Cuvântului. … În astfel de Biserici trebuie – aşa cum spun francezii – făcută „ventilaţie”, pentru ca aerul spiritual să poată fi iarăşi „bun de respirat”. Adevărul şi onestitatea, sinceritatea şi caracterul deschis în Biserică sunt condiţiile de bază pentru „aer” sănătos în Biserică. Împăcarea tuturor oamenilor nu se creează în Biserică, deoarece ea nu corespunde Cuvântului – şi pentru că se joacă „de-a v-aţi ascunselea”.[7].

Se potriveşte acest ton „împăciuitor” cu începutul acestui pasaj (punerea deoparte)? Citatul blând al lui Wilder-Smith vine cumva surprinzător pentru cititor, după ce s-a luat poziţie clară. Noi nu ştim ce ar putea exact spune Wilder-Smith prin „ventilaţie”, dar noi am încercat mai înainte să dovedim că împăcarea tuturor oamenilor este o evanghelie falsă. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte în astfel de cazuri despre faptul că „puţin aluat dospeşte toată plămădeala” (Galateni 5.9) şi ne cere să „măturăm aluatul cel vechi, ca să fim o plămădeală nouă” (1 Corinteni 5.7).

Disciplinarea în Biserică nu poate fi totdeauna pauşal evaluată, fiecare caz trebuie tratat şi evaluat separat. Însă o tratare falsă a acestei probleme aduce pagubă pentru toţi cei implicaţi şi nu este spre onoarea Domnului nostru.


Tradus de la: Allversoehnung (3)

Traducere: Ion Simionescu

 Partea anterioarăPartea următoare 

 

Adnotare

[1]… în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor lui.

[2]În mod deosebit teologii feminişti sunt împotriva unei „teologii a sângelui”.

[3]Din periodicul Hilfe und Nahrung, Neustadt (Ernst-Paulus-Verlag) 1971, pag. 339 (tradus). Vezi şi articolul „Ist die ewige Verdammnis wirklich ‚ewig’?” de C. H. Mackintosh pe http://www.soundwords.de/artikel.asp?id=6272.

[4]J. N. Darby, Es gibt eine ewige Verdammnis, Neustadt/Weinstraße (Ernst-Paulus-Verlag), Ediţia a 3-a, pag. 29-31 (tradus). Vezi şi articolul „Ist die ‚ewige Verdammnis’ ewig?” de J. N. Darby pe http://www.soundwords.de/artikel.asp?id=220.

[5]„Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru cinste, iar altele pentru dispreţ. Deci, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor Stăpânului său, pregătit pentru orice lucrare bună.

[6]A. Wilder-Smith, Allversöhnung: Ausweg oder Irrweg?, Hänssler, ediţia a 2-a 1985, pag. 42 (tradus).

[7]Idem, pag. 43.

https://www.soundwords.de/ro/impacarea-tuturor-oamenilor-a11128.html

 

Capcana fariseilor (6)-

Stephan Isenberg

Continuare pe https://www.soundwords.de/ro/capcana-fariseilor-6-a11301.html

 


Matei 23.25,26 – A cincea exclamare „vai de voi!”

 

© SoundWords 

Versete călăuzitoare: Matei 23.25,26

Matei 23.25,26: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de lăcomie şi de neorânduială (sau: jefuire şi necumpătare). Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

Fariseii făceau şi aici o greşeală. Ei gândeau că necurăţia este în afara unei persoane şi de aceea nu aveau voie să aibă contact cu anumite locuri sau anumite persoane. Domnul Isus îi învaţă că o necurăţie vine totdeauna din inimă. Totodată Domnul dezvăluie că o viaţă curată, fără cusur în afară nu este un indiciu că şi inima este curată şi fără cusur. Domnul dă prin viaţa Sa învăţământ intuitiv (pe bază de material didactic), ce vrea El să spună prin aceasta. El Însuşi a fost numit Prietenul vameşilor şi păcătoşilor. Era acuzat că vorbeşte cu samaritenii şi mănâncă cu păcătoşii. El a fost permanent printre oamenii necuraţi – a atins chiar şi leproşi şi morţi – şi cu toate acestea se spune despre El în epistola către Evrei, că El era despărţit de păcătoşi (Evrei 7.26).

Ce are aceasta să ne spună? Şi noi suntem înclinaţi – ca şi fariseii odinioară – să ne prezentăm în exterior mai bine decât suntem în realitate. Când eşti în societatea anumitor oameni (şi a creştinilor!), atunci se ştie de regulă cum să te comporţi, ca să laşi în urmă o impresie bună sau să dai o aparenţă de spiritualitate. Aceasta duce deseori aşa de departe, că începem să ducem o viaţă dublă, de teamă să nu fi clasat ca „lumesc”. Unii psihiatrii au mult de lucru, deoarece au a face cu suflete de care s-a abuzat spiritual, deoarece acestea prin codexul bisericii lor au fost întrucâtva constrânse să ducă o astfel de viaţă dublă. Sunt în orice caz oameni care caută ajutor şi simt profund starea lor bolnavă – de aceştia Domnul poartă grijă în mod deosebit, deoarece ei au recunoscut că o viaţă dublă conduce la orbire spirituală. Dar sunt şi din aceia care nicidecum nu observă cum viaţa lor „se destramă”, care sunt deja orbi cu privire la propria lor stare. Păcatul mare al fariseilor era, că ei pretindeau că văd şi totuşi erau orbi. Ei, probabil ca şi noi, respectăm anumite norme de comportare în exterior, care sunt cerute de gruparea noastră sau de biserică şi atâta timp cât ne mişcăm în acest cadru – ei ştiu aceasta – nu poate merge mult prea prost, nu trebuie să te aştepţi la întrebări „proaste”. Sunt nenumărate cazuri unde duminică de duminică creştinii intră în „uniforma de duminică”, îşi pun buna dispoziţie şi masca de duminică şi restul vieţii lor (de luni şi până sâmbătă) lasă puţin sau chiar deloc să se simtă ceva din viaţa spirituală.

Dacă suntem sinceri, vom fi de acord când spunem că noi putem vorbi uşor altora despre dăruire şi credincioşie şi de o legătură strânsă cu Domnul, în timp ce în acelaşi moment ştim cât de rău arată aceasta la noi. Exemplul lui Iuda ne arată că în exterior putem prezenta un spectacol mare şi prin aceasta putem orbi mulţi ucenici. Numai Domnul ştia ce era cu Iuda, dar niciunul dintre ucenici nu bănuia că tocmai Iuda era cel care trebuia să-L trădeze pe Domnul. Vădit Iuda savura chiar o încredere deosebită, deoarece lui i s-a încredinţat punga cu bani. Şi chiar şi în camera de sus, când Iuda a părăsit încăperea, unii gândeau că el voia să cumpere ceva pentru sărbătoare. În exterior totul era în ordine la Iuda, dar în spatele lor el purta discuţii cu duşmanii Domnului. Ceea ce era în Iuda, este şi în noi – să nu ne înşelăm! Fiecare, care vorbeşte altora în mod regulat despre Domnul, fie în mod personal sau ca predicator, va fi conştient de acest pericol şi deseori a regretat că starea lui spirituală nu a corespuns a ceea ce a predicat sau a spus altora. Dar dacă simţim această discrepanţă între gura şi inima noastră, şi o mărturisim Domnului ca prefăcătorie, atunci aceasta ne poate conduce să slujim în alt fel şi să spunem altfel un cuvânt – mai îndurător. Va fi totdeauna o discrepanţă între cuvintele noastre şi faptele noastre sau inima noastră, de aceea atenţionarea adresată fariseilor este la fel adresată şi nouă.

La Domnul nu se dă nici un premiu Oscar pentru cel mai bun artist, acolo este numai o făgăduinţă pentru aceia cu duhul zdrobit şi smerit. Acolo, aşa spune Domnul, vrea El să locuiască (Isaia 57.15). Mesajul acestui strigăt „vai de voi” este, că noi să nu ne înşelăm unii pe alţii, că noi să recunoaştem uneori liniştit că şi noi avem probleme cu unele lucruri, că şi în viaţa noastră nu totdeauna totul decurge fără probleme, aşa cum se dă impresia deseori duminica. Şi să ne păzim să clasificăm pe alţii, acolo unde anumite păcate au devenit vizibile. Domnul Isus vorbeşte aici de jefuire şi necumpătare. Deci lucruri care la noi toţi se strecoară, chiar dacă probabil mult timp le putem ţine acoperite. Probabil noi nu suntem jefuitori, dar ce altceva este, dacă noi ne străduim să posedăm aceleaşi lucruri pe care le are vecinul nostru sau fratele nostru sau sora noastră? Sau cum stau lucrurile cu materialismul nostru, cu nesaţul nostru, că trebuie să avem totdeauna ce este mai nou, să ţinem pasul cu ceilalţi, şi aşa mai departe? În cele mai multe cazuri vom putea ascunde aceste lucruri faţă de ceilalţi – câte scuze spirituale frumoase nu am inventat deja pentru a justifica necesitatea unui lucru sau altul. Dar toate acestea sunt descoperite înaintea Domnului. De aceasta ar trebui să devenim din nou conştienţi. Dar dacă păcatul unui frate a devenit vizibil, aceasta ar trebui văzut de credincioşii spirituali ca un prilej, ca acelui frate să i se întindă mâna îndurării şi să fie readus în părtăşia cu Domnul şi cu fraţii. Dar aceasta este posibil numai atunci când noi terminăm cu acel fel de gândire plin de dispreţ, cu orice „stigmatizare nespirituală” iute şi noi înşine să devenim conştienţi de slăbiciunea proprie (Galateni 6.1), care este la fel şi în noi, dar probabil din fericire nu a devenit publică.

Un alt mesaj al acestui strigăt „vai de voi” este, că noi ar trebui să fim atenţi, ca oamenii să întemeieze o relaţie personală cu Domnul Isus, căci atunci putem fi siguri, că şi partea din afară este în ordine. Căci Domnul spune: „Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată.”

A fost noul legământ încheiat cu Biserica?-

Stanley Bruce Anstey


Evrei 8.6-13; Ieremia 31; Matei 26; 2 Corinteni 3

 

© SoundWords
versete călăuzitoare: Evrei 8.6-13

Noul legământ

Evrei 8.6: … dar acum [El] a obţinut o slujbă cu atât mai înaltă cu cât este şi Mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune.

Astfel Domnul este un Mare Preot cu o „slujbă mult mai înaltă” decât preoţii după rânduiala lui Aaron (Evrei 8.1-5). Poziţia Lui ca Mare Preot în Locul Preasfânt ceresc este prezentată prin faptul că El „este şi Mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune” (Evrei 8.6; 9.15; 12.24). Aşa cum Moise era mijlocitorul legământului vechi (Galateni 3.19), aşa este Hristos Mijlocitorul noului legământ (Ieremia 31.31-34).[1]

Noul legământ este „mai bun”, deoarece el se bazează pe „făgăduinţe mai bune”. Când a fost încheiat legământul vechi, poporul a făcut o făgăduinţă. Ei au zis: „Tot ce a zis Domnul vom face” (Exodul 19.8; 24.3). Însă când Domnul a întemeiat legământul nou, El a dat o făgăduinţă. Şi aceasta a aşezat lucrurile pe o bază cu totul nouă, căci El niciodată nu eşuează în a-Şi ţine cuvântul. Astfel primul legământ este caracterizat prin aceea că poporul promite: „noi vom …”. Pe de altă parte noul legământ este caracterizat prin aceea că Domnul promite: „Eu voi …”.

Binecuvântările sub legământul vechi erau legate de condiţii. Dacă ei voiau să aibă parte de ele, poporul trebuia să-şi facă partea (compară cu Luca 10.28). Cu cuvintele „noi vom …” stau în legătură alte două cuvinte: „tu trebuie …” (Exodul 20). Ele sunt de asemenea caracteristice pentru primul legământ. Dar tocmai aceasta era slăbiciunea acestui legământ. Deoarece binecuvântările făgăduite depindeau de contribuţia omenească, totul s-a prăbuşit, deoarece omul a ratat să-şi facă partea.

Cât de cu totul altfel sunt lucrurile în legătură cu legământul nou! Fraza decisivă a noului legământ este cuvântul Domnului: „Eu voi …”. El conţine promisiuni necondiţionate, care sunt îndeplinite de Domnul Însuşi. De aceea aceste binecuvântări sunt neschimbabile şi sigure. Deci diferenţa mare între legăminte este: legământul vechi stabileşte ce trebuie să facă omul, în timp ce legământul nou spune ce va face Dumnezeu.

Evrei 8.7,8: Pentru că, dacă cel dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat niciodată loc pentru un al doilea. Pentru că, mustrându-i spune: „Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ.”

Dacă preoţia aaronită ar fi fost desăvârşită, nu ar fi nici o necesitate să se introducă o preoţie nouă (Evrei 7.11). El spune: „Pentru că, dacă cel dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat niciodată loc pentru un al doilea” (Evrei 8.7). Punctul lui este aici: deoarece există un „al doilea” legământ, s-a dat dovada că primul legământ trebuie să înceteze. Logica lui este simplă şi clară: anunţarea, că Domnul va încheia un nou legământ înseamnă că primul legământ nu va fi continuat. Dacă legământul vechi ar fi fost desăvârşit, Dumnezeu nu ar fi promis să introducă ceva nou. (Este important să se înţeleagă că legământul nou este amintit aici nu ca să se dea învăţătura că el va fi încheiat cu creştinii, ceea ce este o rătăcire frecventă, ci ca să dovedească că primul legământ se va termina.)

Observă: el nu spune că primul legământ era o greşeală; el spune: „Pentru că, mustrându-i spune: …” Greşeala era la israeliţii care stăteau sub acest prim legământ; ei au ratat în a îndeplini condiţiile. Legea era „fără putere prin carne” (Romani 8.3). Încă o dată: aceasta nu înseamnă că ceva nu era în regulă cu Legea, ci că din carne nu putea ieşi nimic bun, deoarece materialul în întregime era rău. De aceea nu este nimic fals în Lege; ea este „sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7.12); problema este carnea.

Legământul nou va fi încheiat cu Israel, nu cu Biserica

Evrei 8.8-12: Pentru că, mustrându-i, spune: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ; nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua în care i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n-au stăruit în legământul Meu, nici Eu nu M-am uitat la ei, zice Domnul. Pentru că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: dând legile Mele în mintea lor, le voi înscrie şi pe inimile lor; şi le voi fi Dumnezeu şi ei Îmi vor fi popor. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe aproapele său şi fiecare pe fratele său, spunând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»; pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mic până la cel mare dintre ei. Pentru că voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“.

În Evrei 8.8-12 scriitorul reia condiţiile primului legământ în toată dimensiunea lor. Este un citat din Ieremia 31.31-34. El începe cu: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ” (Evrei 8.8). Aceasta este important! Domnul spune foarte clar, că legământul va fi încheiat „cu” Israel şi „cu” Iuda. În nici un loc din Sfânta Scriptură Domnul nu spune că legământul va fi încheiat cu Biserica, şi cu toate acestea aceasta este de secole o rătăcire frecventă între creştini. Este o greşeală veche a teologiei (legământului) reformate.

Faptul că noul legământ este numit „nou” arată că el va fi încheiat cu aceia care aveau legământul „vechi” (deci, Israel). De asemenea noi nu am vorbi despre încheierea unui acord „nou” cu cineva cu care înainte niciodată nu am avut un contract. Noi nu i-am spune: „Haide să încheiem un acord nou”. Aceasta poate fi spus numai unuia cu care am avut deja un acord, şi căruia îi propunem un acord nou în locul celui vechi. La fel, Biserica niciodată nu a fost sub legământul vechi. Ea nici măcar nu exista, atunci când a fost încheiat legământul vechi; ea a început în ziua de Rusalii (Faptele apostolilor 2). Deci Domnul nu vorbeşte despre încheierea unui legământ nou cu Biserica.

În afară de aceasta noul legământ cu Israel nu este încă încheiat; el este o chestiune de viitor. Contextul din Ieremia 31 arată clar aceasta. La sfârşitul acestui capitol sunt prezentate condiţiile şi binecuvântările legământului şi ele vor fi ratificate după ce rămăşiţa lui Israel s-a căit şi a fost adusă înapoi la Domnul. Aceasta nu a avut încă loc.

Se argumentează că noul legământ a fost încheiat cu creştinii, deoarece când se bea din paharul de la Cină aceasta simbolizează părtăşia cu sângele lui Hristos şi paharul este denumit „noul legământ în sângele Meu” (1 Corinteni 11.25), şi de aceia ei deduc că legământul a fost încheiat cu creştinii. Ei spun: „Pentru ce să roage Domnul pe creştini să aibă părtăşie cu ceva care nu este destinat lor?” Ca altă dovadă ei se referă la afirmaţia lui Pavel, că el şi conlucrătorii lui sunt numiţi „slujitori ai noului legământ” (2 Corinteni 3.6). Aceşti slujitori ai Domnului erau creştini! În ochii lor aceasta este o dovadă suficientă că noul legământ a fost realmente încheiat cu creştinii.

Dar dacă se studiază mai exact Matei 26.28 şi 1 Corinteni 11.25, se vede că accentul la Cină se pune pe părtăşia cu „sângele” şi nu pe „noul legământ”. Legământul va fi încheiat cu Israel, şi el va fi valabil pentru ei într-o zi viitoare, dar binecuvântările, pe care le-a adus sângele, sunt savurate acum de creştini, fără ca legământul să fi fost încheiat cu noi. Se poate pune întrebarea: „De ce oare este amintit legământul la Cină, dacă el nu are nici o valabilitate pentru creştini?” Răspunsul este, deoarece ea a fost introdusă în ziua sărbătorii de paşte, ceea ce este foarte clar o sărbătoare iudaică.

Cu privire la 2 Corinteni 3.6 este adevărat că Pavel şi aceia care au lucrat împreună cu el sunt numiţi „slujitori ai noului legământ”. Dar trebuie să se ţină seama că el precizează imediat ce spune, adăugând: „nu ai literei, ci ai Duhului”. „Litera” noului legământ se referă la împlinirea literală într-o zi viitoare, în care o rămăşiţă va fi salvată şi va fi dusă în Împărăţie (Romani 11.26,27). Să aplici aceasta după „literă” la Biserică ar însemna că legământul a fost încheiat cu Biserica, ceea ce însă nu este adevărat.

Pavel s-a folosit de „duhul” noului legământ, şi anume harul. El învăţa pe creştini că binecuvântările spirituale ale legământului le aparţineau lor prin har, chiar dacă ei nu erau legaţi formal cu el – şi aceasta este aşa pe baza sângelui. H. Smith a scris: „Cu toate că litera noului legământ se limitează la Israel, duhul noului legământ poate fi aplicat la creştini” (The Epistle to the Hebrews, pag. 45). În 2 Corinteni 3.6 Pavel merge mai departe şi spune: „litera omoară”. Aceasta înseamnă, dacă el (sau noi) ar aplica noul legământ la Biserică conform literei, aceasta ar distruge caracterul ceresc al chemării creştinului şi ar distruge diferenţa între Israel şi Adunare.

Astfel creştinii au fost binecuvântaţi după principiile noului legământ, fără să stea formal sub noul legământ. Evanghelia, care este predicată în creştinism, nu este noul legământ, ci este după rânduiala noului legământ: harul. Cele trei mari binecuvântări spirituale ale noului legământ sunt:

  • posedarea vieţii divine prin naşterea din nou (Evrei 8.10)
  • o relaţie cu Hristos marcată prin cunoaştere (Evrei 8.11)
  • cunoaşterea şi iertarea păcatelor (Evrei 8.12)

Aceste binecuvântări ale noului legământ sunt binecuvântările spirituale elementare, pe care le au credincioşii. Ele vor fi partea tuturor copiilor lui Dumnezeu. De altfel în epistola către Romani, Coloseni şi Efeseni Pavel prezintă plinătatea binecuvântărilor noastre, care sunt în mod clar creştine. Dimensiunile acestor binecuvântări sunt mult mai mari în natura şi conţinutul lor decât ceea ce va poseda Israel sub noul legământ, şi toate acestea sunt „în Hristos”, care este la dreapta lui Dumnezeu.

Evrei 8.13: Prin aceea că zice „nou“, a făcut vechi pe cel dintâi; iar ce este învechit şi îmbătrânit este aproape de dispariţie.

Scriitorul încheie cu cuvintele: „Prin aceea că zice «nou», a făcut vechi pe cel dintâi; iar ce este învechit şi îmbătrânit este aproape de dispariţie.” Prin aceasta primul legământ este descris ca fiind vechi, însă în momentul scrierii epistolei sistemul pământesc legat cu vechiul legământ nu dispăruse încă. Templul din Ierusalim şi slujba făcută în el erau încă în vigoare, chiar dacă demult nu mai erau recunoscute de Dumnezeu (compară cu Matei 23.38). „Sărbătorile Domnului” (Leviticul 23.4) nu mai erau recunoscute ca atare, ci erau denumite sărbători ale „iudeilor” (Ioan 2.3; 5.1; 6.4; 7.2; şi aşa mai departe). Acest întreg sistem pământesc era „aproape de dispariţie”, căci nu după mulţi ani cetatea şi Templul vor fi distruse de romani (Psalmul 69.25,26Daniel 9.26Matei 22.7Luca 21.21-24). Aceasta a avut loc în anul 70 după Hristos.

Încă o dată: Scopul scriitorului prin introducerea temei referitoare la noul legământ nu este să înveţe că noul legământ a fost încheiat cu creştinii, ci să arate că vechiul legământ a devenit depăşit.

Să rezumăm capitolul 8: scriitorul a arătat că funcţia lui Hristos ca Mare Preot este mult superioară a celei lui Aaron:

  • Hristos este Slujitorul adevăratului Loc Preasfânt – în cerul însuşi (Evrei 8.1-5).
  • El slujeşte în legătură cu un legământ mai bun, care se bazează pe promisiuni mai bune (Evrei 8.6-13).

Tradus de la: Ist der neue Bund mit der Kirche geschlossen worden?
Din The Epistle to the Hebrews, Christian Truth Publishing, 2017, pag. 110–115.

Traducere: Ion Simionescu

 

Adnotare

[1]Rolul unui mijlocitor este să împace; rolul unui avocat este să restabilească; şi rolul unui preot este să întărească. Hristos este privit în Noul Testament în toate cele trei funcţiuni – 1 Timotei 2.51 Ioan 2.1Evrei 4.14,15.

Asa prinde contur „”salvatorul Anticrist””- China dă semnalul pentru „redistribuirea avuției”: Miliardarii se ÎNTREC în DONAȚII generoase, ca să-i facă pe plac președintelui

 

 Redacția TOMIS NEWS

China experimentează redistribuirea avuţiei, pentru a aduce „prosperitatea comună”, iar pentru aceasta îi are în vizor pe miliardarii țării. Ca urmare, bogații Chinei se întrec acum să facă donații de miliarde, pentru a nu ieși din grațiile președintelui. Președintele Xi Jinping le-a spus liderilor Partidului Comunist Chinez că guvernul trebuie să stabilească un sistem de redistribuire a bogăției în interesul „echității sociale”. El a spus că este „necesar” să fie reglementate în mod rezonabil veniturile excesiv de mari, iar persoanele și întreprinderile cu venituri mari să fie „încurajate” să dea mai mult înapoi societății, relatează CNN. Presa de stat din China nu a dat mai multe detalii despre modul în care președintele Xi speră să realizeze acest obiectiv, dar a sugerat că guvernul ar putea lua în considerare impozitarea sau alte modalități de redistribuire a veniturilor și a bogăției. Execesele miliardarilor chinezi au apărut ani de zile în ziarele din întreaga lume. Din Hong Kong până în Londra și New York, aceştia au cumpărat cele mai scumpe proprietăţi rezidenţiale din lume. În plus, au strâns active impresionante investind fie în cluburi de fotbal din Anglia, fie în crame din Franţa, în studiouri de la Hollywood și ziare internaţionale. Un exemplu este Jack Ma, fondatorul Alibaba, care deţine proprietăţi şi terenuri întinse în oraşul său natal, Hangzhou. Acum, el și ceilalţi miliardari chinezi din domeniul tehnologiei au intrat într-un alt fel de competiţie – fiecare încearcă să îşi arate spiritul socialist, făcând donaţii şi promisiuni fără precedent. În ultimele luni, miliardarii au început să-și transfere o parte din avere către diverse case sociale ale statului, în contextul în care elita bogată a ţării încearcă să îl mulţumească pe preşedintele chinez Xi Jinping. Dincolo de ambiţiile filantropice în creştere, ei se tem de fapt de braţul lung al Partidului Comunist. După ce președintele a cerut, într-un discurs rostit la mijlocul acestei luni, „prosperitate comună pentru toţi”, marile grupuri de tehnologie au reacţionat chiar de a doua zi, iar gigantul Tencent a anunţat că majorează bugetul de responsabilitate socială de la 7,7 miliarde de dolari la peste 15 miliarde de dolari. Întregul delir filantropic al miliardarilor chinezi vine după ce statul a luat cu asalt sectorul de tehnologie din China prin reglementări dure. Această ambiţie a statului a reuşit deja să elimine zeci de miliarde de dolari din capitalizările bursiere ale unor companii, dar şi sume consistente din averile miliardarilor care le controlau. Șeful unei mari organizații caritabile din Beijing spune că partea îngrijorătoare pentru miliardari este că nu știu cât de mult ar trebui să doneze pentru a face pe plac Partidului Comunist. Tot ce pot face este să se uite la donaţiile celorlalţi miliardari şi să încerce să se ridice la acelaşi nivel.

Citește mai mult: https://tomisnews.ro/china-da-semnalul-pentru-redistribuirea-avutiei-miliardarii-se-intrec-in-donatii-generoase-ca-sa-i-faca-pe-plac-presedintelui/ | TOMIS NEWS

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.