Cine a adus RĂUL în România după 1989? Detalii Silviu Brucan, Petre Roman si originea suferintelor poporului român (nom); In timp ce teroristii si alti ca(ka)lai primesc pensii colosale, geniul lumii-Nadia Comăneci incaseaza de la statul român- un mizilic; Parteneriat CNCD și ACCEPT – încă un Pas spre Introducerea Ideologiei Homosexuale în Școala Românească …Persecutarea si uciderea crestinilor in lume. Martirii prezentului nu renunta la religia si credinta lor (bis5); Privatizare pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare (nom); Sa nu-l uitam pe unul dintre parintii distrugerii Poporului Roman-Nicolae Vacaroiu si Curtea de Conturi: Privatizarile – un dezastru, Totul e impus de-afara, Romania este distrusa, Se fura 6 miliarde euro pe an, Bancile o duc bine peste tot in lume (nom)Eficienta unor programe de pasunat;Oferta-Electro Solar si Sisteme de irigatii profesionale; Controlul ecologic al bolilor si daunatorilor; Tehnologia no till pentru o agricultura sustenabila; Culturi verzi – o alternativa ieftina la ingrasaminte; Arbusti fructiferi – plantatie ecologica sau permacultura? Cum ne ferim de seceta si baltiri; Permacultura – Gradina fara sapa; Perdele forestiere – sunt intr-adevar rentabileO seara si o noapte amara; Satan si armele sale; A ÎNCEPUT NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ ! Istoria religiilor – varianta alternativa; Statul Orwellian; Genocid pe farfurie; Previziuni despre viitor; Controlul total…Controlul individului…Învățământul…Ce spune Biblia despre dragoste? DRAGOSTEA,SUFERA, CREDE, NADAJDUIESTE,RABDA; Cuvântul lui Dumnezeu este apă; Ce înseamnă a mânca trupul şi a bea sângele Domnului; Concepte biblice – Viaţă şi Moarte; John 7:38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apã vie, cum zice Scriptura.” ;Râuri de apă vieIoan 7.37-39Walter Thomas Prideaux Wolston; Consecinţa umplerii cu DuhulApocalipsa 22.16,17John Thomas Mawson; Viaţa veşnică în epistolele lui Ioan1 Ioan 1.1-4; 3.1-3; 5.1-5; 5.12,13; 5.20William Kelly
DRAGOSTEA,SUFERA, CREDE, NADAJDUIESTE,RABDA
„Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pismuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuvincios,nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar,acopere totul , crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.” (1 Corinteni 13:4-5, 6,7.)
Dragostea sufera osteneli si greutati.Alta traducere are in loc de „sufera toate „,”acopera toate” si poate ar fi de preferat ,In Iacov 5:20 scrie: „Cine intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui va mantui un suflet de la moarte si va acoperi o sumedenie de de pacate”.
In Petru 4:8 scrie : „Mai presus de toate sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii,caci dragostea acopera o sumedenie de pacate”.
De obicei ,lumea trambiteaza pacatele altora …Sa te intrebi mereu: Cui foloseste ce vreau eu sa spun? Daca ceea ce spui nu aduce vreun folos ,este mai bine sa taci si sa acoperi.Dar cum sa acoperi ? Cuvantul acesta s-ar putea traduce si cu „a gasi dezvinovatire pentru orice”.
Asa face dragostea ,are mila si aduce scuze. Cand o femeie este vorbita de rau, dragostea este gata sa raspunda. Ei, sarmana de ea, din ce parinti s-a nascut.in ce mediu a trait ,pe mainile cui a cazut !…Asa vorbeste dragostea,in timp ce altii sunt gata sa spuna multe cu asprime.
Dragostea „crede toate”. Ea nu este lesne increzatoare,ci crede toate,in intelesul ca ea crede si ceilalti pot sa devina alti oameni si se bazeaza pe puterea lui Dumnezeu. Este adevarat ca deseori credinciosul este socotit naiv si se poate insela in privinta unor persoane.
Cand cineva spune ca L-a primit pe Domnul Isus, noi sa ne bucuram .Altul insa zice in astfel de cazuri: „Sa vedem! Sa vedem!”.Cine s-a bucurat, desi a putut fi inselat in asteptarile lui, este insa mai fericit decat cine se indoieste si spune: „Sa vedem!
Dumnezeu nu dispretuieste ziua inceputurilor slabe.Multi au un inceput slab,au mers slab, pana ce din nou focul Duhului Sfant s-a aprins in ei si au mers dupa aceea bine pe cale…Mai toti am avut un inceput de copilasi, cu multe defecte .
Dumnezeu a ingrijit insa ca sa ne ciopleasca si sa scoata din nou chipuri asemena Domnului Hristos.
N-am ajuns la desavarsire – desi desavarsiti de mantuiti suntem-, dar Domnul Isus nu ne lasa si,pentru ca El, care a inceput o buna lucrare, este in noi, o va duce la bun sfarsit. In felul acesta dragostea crede toate.{Teodor Popescu}
Cuvântul lui Dumnezeu este apă
Domnul Însuşi compară cuvântul Lui cu „apa ce vie” pe care, după ce o va bea cineva, nu va mai înseta niciodată, pentru că ea îi răcoreşte văpaia sufletului, îi satisface toate dorinţele lui sufleteşti si setea de bucurie.
Ea îi rezolvă toate problemele, îl umple pe om de fericire şi de mulţumire sufletească deplină.
Domnul spune: Dacă însetează cineva, să vină la Mine si să bea (Ioan 7, 37); iar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în El izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4,14)
Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017
Jurnal Spiritual
Ce înseamnă a mânca trupul şi a bea sângele Domnului
”Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă.” Ioan 6:53.
R 5342 W. T. 1 noiembrie 1913 (pag. 328-329)
În acest capitol Domnul li se adresează evreilor, care nu credeau în El, ci murmurau din cauză că le spusese că El era adevărata Pâine din Cer. Expresia Şa mânca trupul şi a bea sângele” avea o adâncă semnificaţie spirituală pe care nimeni în afară de israeliţii adevăraţi n-o putea primi. şi acest lucru este şi acum adevărat. Lumea, când Isus va lucra cu ea în Veacul viitor, va avea într-adevăr ocazia să mănânce din trupul Său — să-şi însuşească meritele sacrificiului Său; dar nu va avea ocazia să participe la Paharul Său — să bea din sângele Său. Simbolic, Paharul înseamnă viaţa sacrificată. Lumea nu va avea nici o parte în suferinţele lui Cristos, reprezentate în Pahar.
Cuvintele Domnului nostru implică: Dacă acceptaţi propunerea Mea din Veacul Evanghelic, puteţi avea viaţă, şi s-o aveţi mai abundentă decât a avut omul vreodată sau decât putea s-o aibă. Puteţi avea viaţă inerentă — „viaţă în voi înşivă”.
Cele două mântuiri ilustrate
Noi credem că în Scripturi se face deosebire între pâine, care simbolizează trupul Domnului, şi vin, care simbolizează sângele Lui. Biserica, pentru a fi acceptată de Domnul ca membri ai Corpului Său glorificat, trebuie să se împărtăşească de ambele acestea prin participare. Pâinea, după cum explică apostolul, reprezintă pentru noi nu numai pe Domnul nostru, ca Pâinea Vieţii necesară pentru noi, ci ne reprezintă şi pe noi ca membrii Săi, ca să fim frânţi cum a fost Domnul nostru; iar vinul reprezintă nu numai sângele Domnului nostru, ci şi sângele Bisericii — că noi suntem părtaşi cu El în suferinţele Sale de sacrificiu. 1 Cor. 10:16, 17.
Privilegiul părtăşiei la Paharul Domnului nu este pentru lume. Lumea nu va avea parte în suferinţele lui Cristos, pentru că toată ocazia de a participa la suferinţele şi la gloria Sa se vor fi sfârşit când Biserica va fi glorificată. Domnul a spus: „Beţi toţi din el” — beţi-l tot. Nu va mai fi nimic de băut pentru lume. Iar noi care suntem din clasa Bisericii Şîmplinim ce lipseşte necazurilor lui Hristos”. Colos. 1:24.
„Trupul Fiului Omului” reprezintă Restabilirea la privilegiile umane, adică mijlocul pentru obţinerea ei, şi redă omului viaţa pe care o pierduse — viaţa pierdută în Adam — viaţa umană, viaţa pământească. Ea va fi darul lui Dumnezeu prin Cristos. Dar furnizarea acestei Pâini nu va fi suficientă. Lumea va trebui să mănânce din Pâine şi să aibă ajutorul pe care-l va da Domnul prin împărăţia Sa. Isus a spus (versetul 51): „Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”.
Dintr-un punct de vedere se poate vorbi despre lume că nu este moartă. Ea şi-a pierdut dreptul la viaţă, dar Dumnezeu a făcut aranjamente prin Isus, prin care acea viaţă va fi restabilită. A fost pierdută în Adam, dar va fi restabilită prin Cristos, al doilea Adam. în timpul acestor şase mii de ani, lumea a fost într-o stare de înfometare şi decăzută. Dar Dumnezeu a dat această Pâine şi ea va fi pentru lume în Veacul Milenar.
Nu se arată simbolic nicăieri în Scripturi că lumea se va împărtăşi din sânge, şi astfel va participa la suferinţele lui Cristos. Numai puţini sunt reprezentaţi ca împărtăşindu-se din sânge. Acest lucru este arătat în Leviticul 16. Sângele stropit a doua oară pe Capacul Ispăşirii este pentru tot poporul, satisfăcând astfel Dreptatea. Aceasta reprezintă eliberarea întregii omeniri din sentinţa morţii, dându-le tuturor ocazia să mănânce din Pâine şi să nu moară.
În altă ilustraţie găsim că sângele este folosit ca să reprezinte acceptarea aranjamentului divin de către om. în pecetluirea Legământului Legii, care este un tip al Noului Legământ, Moise a stropit întâi cărţile Legii, reprezentând satisfacerea Dreptăţii. Apoi cu acelaşi sânge a stropit tot poporul (Evr. 9:19; Exod. 24:8). Stropirea cărţilor Legii a cerut numai câteva secunde; dar stropirea poporului a cerut mult timp.
La începutul Veacului Milenar — imediat ce Biserica va fi unită cu Capul ei dincolo de văl — sângele va fi stropit pentru a satisface Dreptatea pentru lume. Apoi, ca Mijlocitor, Cristos va începe să facă o lucrare pentru toţi care o vor primi. şi lucrarea aceea este reprezentată simbolic prin stropirea poporului cu sânge. Cu alte cuvinte, fiecare membru al omenirii va fi privilegiat să vină în relaţie de Legământ cu Dumnezeu prin Mijlocitorul, acceptând termenii pe care El îi va prezenta în timpul Domniei Milenare.
Cea mai valoroasă hrană şi băutură cunoscute
Dacă oamenii vor împlini cerinţele în timpul Domniei lui Mesia, la încheierea acelei perioade ei vor fi perfecţi; şi El îi va prezenta înaintea Tatălui şi toţi vor fi primiţi în deplină relaţie de legământ cu El, toţi care vor îndura cu credincioşie proba aplicată atunci.
În contextul nostru (versetul 54) citim: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică”. Declaraţiile Domnului nostru în multe împrejurări sunt atât de largi încât ele cuprind nu numai Turma Mică, ci şi Marea Mulţime, şi în aceasta arată mare înţelepciune. în acest verset Domnul nu spune: „are viaţa veşnică” în el însuşi, pentru că dintre cei care acum fac un Legământ de sacrificiu şi devin părtaşi Paharului şi Pâinii, sunt unii care nu vor ajunge la viaţă inerentă — nemurire — ci vor trece prin mare strâmtorare şi vor obţine viaţă pe un plan spiritual mai jos. Ei nu vor avea viaţă inerentă, chiar dacă va fi viaţă veşnică. Cei care vor obţine nemurirea vor avea viaţă veşnică pe planul cel mai înalt. Cei din Marea Mulţime vor avea viaţă veşnică, dar nu nemurire — nu viaţă în ei înşişi.
Când Domnul nostru a spus, „Căci trupul Meu este adevărată hrană şi sângele Meu adevărată băutură” (versetul 55), înţelegem că a vrut să spună că aceasta este cea mai valoroasă hrană şi băutură cunoscute vreodată. Nici o altă pâine nu are aşa valoare şi nici o altă băutură n-ar putea fi aşa de preţioasă ca aceasta, prin împărtăşirea din ele putându-se obţine glorie, onoare şi nemurire — natura divină, viaţa în sine.
Ploaia de mană antitipică
Pâinea din cer a fost trupul Domnului, pe care El urma să-L dea pentru viaţa lumii. şi Isus explică faptul că aceasta a fost simbolizată prin mana care a căzut în pustie. El a spus: ŞPărinţii voştri au mâncat mana în pustie şi au murit. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”. El a mai spus (Ioan 12:24): „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă”. şi El a căzut pe pământ şi a murit. Iar noi devenim părtaşi cu El în moartea Lui. Noi participăm la suferinţele şi la moartea Lui, ceea ce lumea nu va face niciodată. Ea va avea parte de rezultatul lor.
Toată lucrarea acestui Veac Evanghelic este pregătirea hranei pentru omenire şi a sângelui cu care va fi stropită. Dar Mesajul Domnului din textul nostru n-a fost intenţionat pentru lume. După cum ne spune El: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor”.
Numai o clasă specială a putut cunoaşte ceva despre Taina lui Dumnezeu în toţi aceşti o mie nouă sute de ani — în aceste două milenii. Aceste lucruri au fost ascunse de lume în general. Acum însă credem că a sosit timpul când ele trebuie date lumii, conştientizând lumea de binecuvântările pe care le are Dumnezeu de dat în curând. Scripturile ne spun că Taina va fi dezvăluită în timpul sunării trâmbiţei a şaptea — care sună acum. Aducerea la cunoştinţă a acestor adevăruri, prin urmare, ar părea să fie ploaia de mană.
John 7:38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apã vie, cum zice Scriptura.”
Ca sa putem intelege cuvintele Mintuitorului este necesar sa stim definitia credintei. Cind Mintuitorul a stat de vorba cu femeie samariteanca la putul lui iacov, El i-a spus aceste cuvinte, „Dacã ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu,Care era darul lui Dumnezeu? negresit ca era insus Fiul Sau. Dar, sa mergem mai departe sa vedem ce e cu credinta, ca fara credinta e cu neputinta spune Cuvintul sa fim placuti lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, fara credinta nu putem sa intelegem lucrurile nevazute ale lui Dumnezeu. Am spus sa vedem care este potrivit scripturi definitia credintei. Iatat ce citim in, Hebrews 11:1 si credinta este o încredere neclintitã în lucrurile nãdãjduite, o puternicã încredintare despre lucrurile care nu se vãd.Cine crede in Mine, spune domnul Isus.
Dar cine poate crede? Avem tot in Cuvintul lui Dumnezeu cine poate crede si ce credinta poate duce pe un suflet la mintuire.
Ephesians 2:8 Cãci prin har ati fost mântuiti, prin credintã. ti aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.Iata deci cine poate crede in Domnul Isus, cel ce primeste Har, apoi credinta ca dar, si la urma nu vine nimic din partea omului. Am intilnit credinciosi care considera ca poti crede asa cum si cind vrei tu.Lucrurile nu stau asa. Si este trist ca asa si invata. Scriptura face lumina in aceasta privinta prin cuvintele Mintuitorului. Iata ce citim.
John 6:44 Nimeni nu poate veni la Mine dacã nu-l atrage Tatãl, ….Deci faptul ca nu poate omul sa ajunga, sa vina la Domnul Isus, ca singura sursa de mintuire,Implica interventia divina a lui Dumnezeu.El da acest dar ca atunci cind Dumnezeu vrea sa il directeze spre Fiul Sau, omul este irezistibil.Cind Domnul Isus a primit ce i-a dat Tatal , din inima acestui om va curge râuri de apã vie,Ce inseamna sa curga apa vie si inca riuri?Cel mintuit clocoteste in inima lui de dragostea de a spune si altora despre Domnul Isus si jerfa Lui.
39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sã-L primeascã cei ce vor crede în El. Cãci Duhul Sfânt încã nu fusese dat, fiindcã Isus nu fusese încã proslãvit.”
Cind cel mintuit este pregatit de Dumnezeu ,adica la inviat spiritual,prin duhul sfint care i-a fost dat si care genereaza aceste râuri de apã vie,Trebuie sa stim ca orice rascumparat are duhul sfint al lui Dumnezeu. Pina atunci nu este dubiu omul este mort spiritual.Scriptura ne arata destul de clar cronologia acestei nasteri din nou. Iata depilda ce citim in, Ephesians 1:13 si voi, dupã ce ati auzit cuvântul adevãrului (Evanghelia mântuirii voastre), ati crezut în El, si-ati fost pecetluiti cu Duhul Sfânt, care fusese fãgãduit,
Cu alte cuvinte ati fost pusi deoparte ca facind parte componenta din propietatea lui Dumnezeu.Iata deci ca, fara interventia lui Dumnezeu divina , omul nu poate sa faca ceva pentru mintuirea lui.Avem aici o conversatie a Mintuitorului cu o femei despre aceasta apa vie.10 Drept rãspuns, Isus i-a zis: „Dacã ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si cine este Cel ce-ti zice: „Dã-Mi sã beau!”, tu singurã ai fi cerut sã bei, si El ti-ar fi dat apã vie
Domnul Isus in conversatia cu aceasta femeie ii spune de darul lui Dumnezeu.parafrazez aceste cuvinte, o femeie daca ai fi primit tu darul lui Dumnezeu, CREDINTA.Atunci ai sti cine este Cel ce iti zice, da-mi sa beau.Aici ii aduce Mintuitorul in atentie despre apa vie, pe care am vazut-o in versetul 38,de care vorbea .Iata ce trebuie sa curga din inima si gura celor credinciosi apa vie care sa satisfaca setaea celor pierduti. Nu curge o astfel de apa, rezultatul este unul singur. Nu-l ai pe Domnul Isus ca izvor. Poate curge orce din vorbirea ta dar numai apa vie nu. Pentruca sursa apei vie se gaseste numai in Domnul Isus.
John Balarie
Los Angeles California
Viaţa veşnică în epistolele lui Ioan
1 Ioan 1.1-4; 3.1-3; 5.1-5; 5.12,13; 5.20
William Kelly
Texte biblice: 1 Ioan 1.1-4; 3.1-3; 5.1-5; 5.12,13; 5.20
În 1 Ioan capitolul 1
În cele două epistole scurte ale lui Ioan stă la bază în înţelepciune divină adevărul şi dragostea şi în prima epistolă ele sunt prezentate detaliat, unde din nou viaţa veşnică este permanent principiul dominant. Aşa cum înţelepciunea în Proverbe 8 se referă la Hristos, aşa este aici viaţa veşnică în introducerea minunată. »Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, – pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; – deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.« (1 Ioan 1.1-4) Revelarea vieţii în dimensiunea ei cea mai deplină a avut loc faţă de apostoli (chiar dacă nu exclusiv numai faţă de ei), pentru ca ei să poată relata altora despre ea, care apoi la rândul lor prin învăţătura fidelă să aibă bucuria deplină prin participarea la părtăşia lor cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos, pe baza vieţii veşnice, a vieţii – aşa cum Ioan o descrie -, înainte ca ea să fie revelată, care era la Tatăl, nesupusă niciunei îngrădiri în timp; căci El era veşnic.
Descrierea nu este aşa de abstractă ca în Ioan 5.26 (»Tatăl are viaţa în Sine Însuşi«), ci personală (»la Tatăl«, πρὸς τὸν IIατέρα); aceasta nu o poate tăgădui nimeni. Umblarea într-o astfel de lumină conduce necondiţionat la o astfel de părtăşie. Restul capitolului ne arată mesajul divin, care judecă orice mărturie falsă, în timp ce cel sincer savurează harul care curăţă de orice păcat prin sângele lui Isus, Fiului Său. În slujba de apărare a celui drept înaintea Tatălui s-au luat măsuri pentru eşecul lui (1 Ioan 2.1.2), şi El este şi ispăşirea în valoarea ei permanentă şi aplicarea ei cea mai cuprinzătoare.
În 1. Ioan capitolele 2 şi 3
Începând cu 1 Ioan 2.3 urmează apoi aplicarea practică la aceia care poartă Numele Lui: Ascultarea (1 Ioan2.3-6); dragostea (1 Ioan 2.7-11); ambele însuşiri necesare şi acţiuni ale vieţii în creştin, în opoziţie cu mărturisitorii falşi. Urmează o expunere bogată în conţinut cu privire la familia lui Dumnezeu şi varietăţile ei în 1 Ioan 2.12-28, unde fiecare este apelat cu privire la aceste contraste, fiecare clasă (părinţi, tineri, copii şi copilaşi). Singura referire categorică la viaţa veşnică este în versetul 25, unde făgăduinţa este prezentată ca fiind înainte de a fi lumea şi nu că ea este astăzi o făgăduinţă neîmplinită.
După aceea Ioan într-o intercalare a harului revine în 1 Ioan 3.1-3 la tema referitoare la neprihănirea practică ca dovadă de a fi născut din El, Cel drept. Intercalarea consolidează atenţionarea cu privire la fărădelege. După aceea el reia firul, prezintă însă pe Hristos ca pe Cel curat, care nu numai a îndepărtat păcatele noastre şi era fără păcat, ci şi ca Cel care oferă o natură care corespunde naturii Sale, şi aceasta atât în dragoste cât şi în dreptate. În opoziţie cu aceasta urăşte lumea; şi aşa cum ştim, că noi am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi, aşa este cel care urăşte pe fratele său, un ucigaş; şi noi ştim, că nici un ucigaş nu poate avea viaţa veşnică rămânând în el, aşa cum are cel credincios.
1 Ioan capitolul 5
Sărim acum peste restul capitolului al treilea şi peste capitolul preţios patru, căci următoarea prezenţă directă o găsim în 1 Ioan 5.1-5: »Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El. … pentru că tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea.« Numai egoismul se poate îndoi că oricine este născut în sens spiritual din Dumnezeu are şi viaţa divină în Fiul Său şi că »viaţa veşnică« este o viaţă superioară sau viitoare. Căci în Ioan 6.40,47 este prezentată viaţa veşnică atât ca rezultat al credinţei în El, Cel întrupat, cât şi al credinţei în faptul că El a dat Trupul Său, să fie mâncat, şi sângele Său, să fie băut (Ioan 6.54), adică ca rezultat al credinţei în moartea Sa. Şi cine ar putea trece cu vederea, că expresiile »viaţa veşnică« şi »viaţa« în 1 Ioan 5.11,12 se pot înlocui una cu alta, chiar dacă înţelepciunea divină exprimă una mai complet decât cealaltă. Însă ambele se referă la aceeaşi viaţă a lui Hristos. Nu mai puţin adevărat este că credincioşii din Vechiul Testament erau născuţi din Dumnezeu şi erau umpluţi cu aceeaşi viaţă, chiar dacă nu se poate spune despre ei, că au crezut în Domnul nostru Isus ci aveau numai o nădejde vie în Acela care va veni. Acesta era inevitabil caracterul credinţei lor, dar era credinţă, credinţa aleşilor lui Dumnezeu din zilele acelea. Nici un credincios inteligent nu se îndoieşte de partea lor cea bună prin harul lui Dumnezeu, har pe care noi, cei pentru care Dumnezeu a prevăzut ceva mai bun, nu trebuie câtuşi de puţin să-l devalorizăm sau să ne îndoim. Tot aşa de puţin era o parte mică a binecuvântării mari, de a crede în Isus, care a fost revelat de Tatăl ca Fiu al lui Dumnezeu, al Dumnezeului cel viu, care Însuşi a venit cu apă şi sânge şi căruia I-a dat mărturie atât Duhul cât şi apa şi sângele. »Şi mărturia este aceasta; Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.« Nouă ea ne-a fost revelată cum nu putea fi revelată credincioşilor din Vechiul Testament, şi noi o cunoaştem de aceea aşa cum ei nu puteau s-o cunoască. Aceasta o confirmă pe deplin versetul următor: »V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi, că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.« Ce privilegiu este pentru noi această cunoaştere sigură şi cât de existenţial caracteristic pentru creştinătate! Epistola nu se încheie fără să ne amintească că noi pe lângă multe alte realităţi cunoscute să ştim şi aceasta, că »Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.« Ce ziditor şi preţios este aceasta pentru noi! Ce apărare împotriva oricărui idol!
Partea anterioarăPartea următoare
Cont. pe https://www.soundwords.de/ro/viata-vesnica-in-epistolele-lui-ioan-a11292.html
Tradus de la: Das ewige Leben (3) In den Johannesbriefen
Extras din cartea „F.E.R. Heterodox on Life Eternal“ de William Kelly
Traducere: Ion Simionescu
Consecinţa umplerii cu Duhul
Apocalipsa 22.16,17
John Thomas Mawson
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 22.16,17
Apocalipsa 22.16,17: Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt rădăcina şi vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineaţă. Şi Duhul şi Mireasa spun: „Vino!” Şi cine aude să spună: „Vino!” Şi cine însetează să vină; şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată.
Introducere
Aici avem ultima menţionare a Duhului Sfânt în Biblie, şi este o revelare pentru noi despre activitatea Lui neobosită. Ea ne arată de asemenea ce este „unitatea Duhului” în sens practic, exprimată în strigătul întreit din gura şi inima acelora în care El locuieşte şi pe care El îi aduce în armonie cu Sine Însuşi.
Strigătul Duhului este adresat lui Isus, Domnul nostru. El luminează în cer ca Luceafărul strălucitor de dimineaţă. „Duhul şi Mireasa [Îi] spun: Vino!”, atunci când gloria Lui răsare în suflet. Al doilea strigăt este îndreptat spre aceia care Îl iubesc pe Isus şi a căror dragoste El o doreşte foarte mult, dar ale căror inimi au devenit somnoroase; lor le strigă: „Cine aude să spună: Vino!” Al treilea strigăt se îndreaptă spre cercul mare din afară al unei lumi nevoiaşe. Inima lui Dumnezeu este plină de compasiune faţă de ea, şi aceasta este exprimat în ultimul strigăt al Evangheliei din Biblie: „Cine însetează să vină; şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată.”
Strigătul adresat Domnului
Duhul adevărului, Mângâietorul, a venit ca să ne arate lucrurile referitoare la Isus Hristos şi să-L onoreze. El are succes în lucrarea Sa, şi Hristos este glorificat, dacă inimile poporului Său răscumpărat sunt captivate de El aşa de mult, că celelalte lucruri pierd tot mai mult puterea lor de atracţie şi ele au nevoie numai de El şi îşi unesc pe deplin glasul cu ceilalţi având marea dorinţă, ca El să vină curând. Dacă inimile sfinţilor lui Dumnezeu se unesc în strigătul „Vino!”, atunci nu este nici un dezacord şi nici o contradicţie între dorinţa Duhului şi dorinţa acelora în care El locuieşte. Aceasta este unitatea Duhului. Duhul doreşte în orice moment ca Hristos să vină, şi începând din zilele de Rusalii El a lucrat neîncetat în privinţa aceasta, însă au trecut secole şi Hristos încă nu a venit. Oamenii au batjocorit mereu această speranţă măreaţă, însă Duhul nu S-a descurajat din cauză că a trecut aşa mult timp, ci El Îşi continuă lucrarea şi o va face până în momentul când ea va fi încununată definitiv şi veşnic cu succes, şi această ultimă menţionare în Cuvântul lui Dumnezeu a eforturilor Sale pune clar înaintea noastră această zi a gloriei.
Motivul principal, pentru care Hristos încă nu a venit, este, pentru că în primul rând El Îşi revendică dreptul asupra miresei Sale. La timpul potrivit El va primi Împărăţia, gloria şi omagierea generală, dar mai înainte El trebuie să aibă mireasa Sa, o Biserică desăvârşită şi corespunzătoare Lui. Până acum aceasta nu a fost posibil, căci Biserica nu este încă completă; însă Duhul nu va înceta lucrul Lui, până se va realiza aceasta şi ea va fi gata pentru a fi prezentată lui Hristos „fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta”. Atunci nu va mai fi nici o amânare. Domnul va răspunde strigătului Duhului şi miresei cu o izbucnire de bucurie şi triumf, care va trezi pe sfinţii adormiţi şi va transforma pe cei în viaţă şi îi va strânge pe amândoi într-un întreg, Biserica nedivizibilă, pentru ca ea să-L întâmpine în văzduh. Este evident că această zi s-a apropiat. Noi credem că realitatea vorbeşte pentru aceasta, că dorinţa după venirea Domnului a crescut foarte mult şi astăzi mai mult decât oricând mai multe inimi spun: „Vino, Doamne Isus”! Duhul uneşte sentimentele Bisericii şi face ca ele să se contopească împreună în această unitate, al cărei urzitor şi susţinător este El. Şi El va continua această lucrare, până când El va fi străpuns nenumăratele oştiri care vor înconjura pe Miel, încununat cu bucurie şi lumină nepieritoare, ca să-L salute, pe El, marele „Eu sunt”.
Strigătul îndreptat spre cei care Îl iubesc
Este imposibil ca Duhul să Se fi putut odihni de lucrarea Sa, în timp ce aşa de mulţi, pentru care Hristos au murit şi pe care El îi iubeşte cu o dragoste care niciodată nu poate înceta, să fie indiferenţi faţă de El şi de venirea Lui. El trebuie să lucreze, ca să zguduie inimile din această stare de indiferenţă, pentru ca ei să se unească în strigătul Duhului. Şi aceia, care sunt în concordanţă cu Duhul lui Dumnezeu, vor spune: Duhul lucrează până acum, şi de asemenea şi noi trebuie să lucrăm; noi nu ne putem deda la odihnă până când toţi cei care au urechi de auzit vor fi aduşi în aceeaşi unitate a inimii şi cu acelaşi glas spun: Vino, Doamne Isus!
Cât de străin ne pare acea stare a inimii, pe care o găsim uneori, care este aşa de indiferentă cu privire la sentimentul credincioşilor noştri faţă de Hristos. Cât de total în afara unităţii practice a Duhului este aceasta, şi cât de mult trebuie aceasta să descurajeze pe slujitorii Domnului, care merg la nord şi la sud, la răsărit şi la apus cu strigătul: „Iată, Mirele. Ieşiţi în întâmpinarea Lui!” O astfel de indiferenţă faţă de o chestiune de cea mai mare importanţă arată că inima nu este în concordanţă cu Duhul Sfânt şi are puţină înţelegere pentru dorinţa Domnului pentru sfinţi. Fie ca scriitorul şi cititorul să fie păziţi prin marea îndurare a lui Dumnezeu de o astfel de stare. Să auzim adevărul şi să ne bucurăm de el: „Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă a chemării voastre.” Biserica lui Dumnezeu este o singură Biserică, un singur Duh locuieşte în ea, şi Mielul, care a murit ca s-o răscumpere, este singura ei speranţă măreaţă. Fie ca această realitate mare să cuprindă inimile noastre şi să-i acorde locul ei adevărat în viaţa noastră; atunci vom fi activi pentru înviorarea strigătului Duhului în inimile tuturor sfinţilor.
Strigătul adresat lumii
Inima care este în unison cu Duhul va fi nu numai fidelă faţă de Hristos şi va aştepta venirea Lui, şi totodată va purta grijă de cei care cred împreună cu ea, ca ei să nu adoarmă, aşa cum adorm unii, ci ea se va osteni pentru salvarea sufletelor, va da lumii lipsită de mângâiere şi de speranţă o invitaţie solemnă. S-a spus că un bărbat al bisericii fidel va fi şi un evanghelist fidel, şi aceasta este adevărat. Nimeni nu a intrat mai mult în unitatea Duhului decât apostolul Pavel; nimeni nu a lucrat şi a slujit cu râvnă mai mare, pentru ca sfinţii să fie aduşi într-o stare potrivită pentru venirea Domnului. Căci din ce inimă caldă, plină şi totuşi îngrijorată trebuie să fi venit strigătul: „Sunt gelos faţă de voi cu o gelozie a lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos. Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, aşa şi gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea faţă de Hristos.”! Şi totuşi el era bărbatul care din cetate în cetate, dintr-o ţară în alta a îndurat necazuri nespus de mari, ca să predice vestea bună fiecărei făpturi de sub cer. Mântuitorul şi Domnul lui dorea să salveze suflete, atunci când El era aici pe pământ, şi la Pavel a fost la fel, căci viaţa Domnului Isus a devenit vizibilă în trupul lui muritor, şi compasiunea lui Dumnezeu a umplut sufletul său. El era un vas predat pe deplin Domnului său, prin care Duhul putea vorbi şi lucra; el era un om umplut cu Duhul Sfânt.
Au trecut aproape două mii de ani de când Duhul a încredinţat prin acel vas mesajul harului urechilor unei lumi lipsită de speranţă, şi El caută încă oameni care în concordanţă cu El lasă să răsune strigarea: „Cine însetează să vină; şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată.” Inima lui Dumnezeu nu este încă satisfăcută, izvorul apei vieţii ţâşneşte încă proaspăt ca întotdeauna. Până când Domnul va răspunde strigătului Duhului şi miresei, această sferă de influenţă stă deschisă pentru toţi cei care caută să păstreze unitatea Duhului. Sunt realmente aceste două sfere: Biserica şi lumea, şi binecuvântat va fi slujitorul pe care Domnul la venirea Lui îl va găsi preocupat cu interesele Sale în aceste două sfere de acţiune.
Tradus de la: Auswirkung einer Erfüllung mit dem Geist
Titlul original: „Der dreifache Ruf des Geistes“
din Der Dienst des Wortes, ediţia 8, 1930, pag. 175–179
Traducere: Ion Simionescu
https://www.soundwords.de/ro/consecinta-umplerii-cu-duhul-a11234.html
Râuri de apă vie
Ioan 7.37-39
Walter Thomas Prideaux Wolston
Versete călăuzitoare: Ioan 7.37-39
Ioan 7.37-39: În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.” Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.
Duminica trecută am studiat despre Duhul Sfânt în tabloul izvorului de apă. În seara aceasta Domnul nostru ne prezintă în capitolul citit darul Duhului Sfânt, însă noi vom vedea, că El o face nu în tabloul izvorului de apă, care curge în viaţa veşnică, ci noi vedem prezentat un trup, din care curg râuri de apă vie. Ne găsim încă în această parte a evangheliei după Ioan într-un domeniu în care Domnul foloseşte tablouri în vorbirea Sa. Dacă vom merge puţin mai departe în această evanghelie vedem că această vorbire în imagini încetează şi vom găsi afirmaţii foarte simple şi clare ale Domnului despre Duhul lui Dumnezeu Însuşi, despre venirea Sa, despre caracterul Său şi despre ceea ce El va face după venirea Sa. Dar aici ne găsim încă în domeniul tablourilor şi putem fi siguri că prin aceasta Domnul urmăreşte un scop foarte înţelept, atunci când vorbeşte în felul acesta.
Ce frumoase şi atrăgătoare sunt cuvintele lui simbolice: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a spus Scriptura.”« Nu este lăsat pe seama noastră să ghicim sau să deducem care este înţelesul acestor cuvinte, ci este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care prin evanghelist dă înţelesul. «Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.«
În capitolul 4 al evangheliei după Ioan citim despre viaţa în puterea Duhului Sfânt, care va fi dată ca un izvor de apă şi stă în legătură cu prezenţa Mântuitorului smerit, cu gânduri smerite, milos şi totuşi respins, care S-a coborât ca să vină pe pământul acesta. În acest capitol găsim, că primirea Duhului Sfânt de către credincioşi este strâns legată atât de lepădarea pe pământ a Fiului Omului cât şi de înălţarea Lui în slava cerească. Pe de o parte lumea, care nu Îl vrea, pe de altă parte cerul, care Îl revendică pentru sine. În acest loc din Scriptură vedem că darul Duhului este legat direct cu locul actual în slava cerească, pe care Domnul Isus ca Om l-a ocupat. Înainte să încercăm cu ajutorul Domnului să cercetăm mai îndeaproape acest text, probabil ar trebui să prezint contextul în care el stă. Totul în Scriptură stă într-o ordine minunată şi dumnezeiască. Şi cei care au fost prezenţi aici în serile anterioare, vor vedea că există o lumină crescândă, o dezvoltare a adevărului în legătură cu ceea ce Domnul nostru prezintă în locul acesta, dacă comparăm cu ceea ce avem deja. Care sunt condiţiile cadru, pe care le găsim aici? Este faptul trist şi serios, că lumea nu voia să aibă nimic cu Hristos. Lumea nu voia să primească binecuvântările de la El. Şi acesta este de fapt motivul pentru care El părăseşte complet scena şi spune că El va merge la locul care I se cuvenea şi va binecuvânta peste măsură de mult pe cei care Îl vor urma în acest loc.
Capitolul 7 începe cu următoarele cuvinte: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare.« (Ioan 7.1) El ştia exact, că moartea Sa era un lucru hotărât din partea iudeilor şi de aceea a plecat din Iudeea. Citim în continuare: »Şi sărbătoarea iudeilor, a corturilor, era aproape.« În capitolul anterior găsim în versetul patru cuvintele: »Dar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape« (Ioan 6.4). Gândeşti tu, că este o simplă întâmplare că în capitolul 6 citim despre sărbătoarea Paştelor şi despre sărbătoarea corturilor în capitolul 7? Imposibil! Ambele sunt simboluri importante şi ambele ocupă o poziţie mare şi importantă în scrierile Vechiului Testament. Paştele prezintă moartea Domnului Isus. Nu trebuie să ne îndoim deloc de aceasta, deoarece apostolul Pavel scrie în 1 Corinteni 5.7: »Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit.« Dacă mergem în cartea Deuteronom capitolul 16, vedem trei ocazii în care iudeul trebuia să apară înaintea Domnului. Aceste ocazii erau Paştele, sărbătoarea săptămânilor şi sărbătoarea corturilor. Aşa cum am spus deja, Paştele era un tablou al morţii Domnului şi prin aceasta un tablou al crucii. Sărbătoarea săptămânilor corespunde clar rusaliilor şi prin aceasta venirii Duhului Sfânt (compară cu Leviticul 23.15-20; Faptele apostolilor 2.1-4). Sărbătoarea corturilor este un tablou al Împărăţiei de o mie de ani. Ea constă din pace, odihnă şi glorie sub guvernarea Domnului Isus. În evanghelia după Ioan citim despre respectarea sărbătorii Paştelui şi a sărbătorii corturilor. Dar nu găsim nici o menţionare a sărbătorii săptămânilor. Şi motivul pentru aceasta trebuie căutat în aceea, că sărbătoarea săptămânilor era umbra a ceva care mai trebuia să vină, şi anume Rusaliile, venirea Duhului Sfânt. Contraimaginea sărbătorii corturilor este scena binecuvântării şi gloriei, când Numele Domnului va da naştere în cele din urmă la bucurie mare şi fericire mare în toată lumea. Aceasta este încă o chestiune de viitor. De aceea sărbătoarea corturilor nu are nici o replică sau contraimagine în creştinătate. Împlinirea ei încă nu a avut loc şi ea va avea loc când va veni Împărăţia Domnului Isus.
În capitolul 6 al evangheliei după Ioan întâlnim dorinţa lor de a face pe Domnul Isus Împărat. În versetul 15 citim: »Isus deci, ştiind că ei vor veni să-L ia ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăşi spre munte, numai El singur.« (Ioan 6.15) Dar cum era posibil să se instaureze împărăţia acolo unde păcatul domnea neînfrânat şi starea lumii acesteia era aşa fel, cum o vedem şi astăzi? Imposibil. Şi acesta este şi motivul pentru care puţin mai târziu în capitolul 6 Îl vedem pe Domnul cum El arată clar poporului, că El trebuia să moară şi ei, dacă nu vor mânca carnea Lui şi nu vor bea sângele Lui, nu vor avea viaţă. »Dacă nu mâncaţi Trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă« (Ioan 6.53). Acestea sunt cuvintele Lui. Se poate spune că cuvintele Lui n-au fost recunoscute atunci şi chiar şi astăzi nu găsesc o acceptare generală.
Trebuie să păstrăm înaintea ochilor, că ceea ce noi găsim aici în capitolul 6 este contraimaginea manei, a pâinii, pe care israeliţii au avut-o în pustiu. Nu mă îndoiesc, că în Ioan 5; 6; 7 avem un tablou remarcabil a aceea ce fiecare iudeu ar înţelege imediat. În capitolul 5 îi găsim întrucâtva în Egipt, în robie. În capitolul 6 îi găsim în pustiu cu mana în mijlocul lor. Şi în capitolul 7 ei sunt în Canaan şi sărbătoresc sărbătoarea corturilor. Dar s-ar putea pune întrebarea: de ce îi găsim în capitolul 5 în Egipt? Ce vedem acolo? Vedem acolo câţiva schilozi, care sunt vindecaţi prin Domnul de bolile şi durerile lor. Exact aceasta era ce a avut loc în istoria lui Israel. Ei au fost eliberaţi din Egipt prin puterea harului lui Dumnezeu şi aici avem un om, a cărui suferinţă se asemăna cu a lor, şi pe Domnul Isus, DOMNUL IEHOVA, care acum El Însuşi Se afla pe pământ şi care vindeca în chip desăvârşit. În capitolul 6 Domnul face aluzie la experienţa lor din pustiu. Nu au avut ei acolo mana? Ba da. Şi apoi El spune: »Eu sunt pâinea vieţii«. Eu sunt adevărata mana. Voi trebuie să Mă mâncaţi pe Mine, voi trebuie să Mă posedaţi pe Mine. Atunci ei resping aceasta şi cârtesc împotriva Lui, aşa că atunci când mergem în capitolul 7, unde se aminteşte sărbătoarea corturilor şi care într-o oarecare măsură este şi ţinută, Domnul refuză să recunoască sărbătoarea prin prezenţa Sa. De aceea ziua instaurării ei este amânată. Bucuria pe pământ trebuie schimbată cu bucuria în cer, care stă în legătură cu Fiul Omului lepădat pe pământ, dar încununat în cer.
Domnul era afară şi aceia, care voiau să-L urmeze, trebuiau să întrerupă relaţiile cu ceea ce era de la om şi de la lume, ca să se alipească de Cel lepădat. Duhul lui Dumnezeu consideră important să numească acest eveniment, sărbătoarea corturilor, ca fiind sărbătoarea iudeilor. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la paşte, care de asemenea este numit sărbătoarea iudeilor. Cei care cunosc Scriptura îşi vor aminti că în capitolul 23 din cartea Leviticul, unde găsim o relatare detaliată a instaurării acestor sărbători, se spune mereu că sunt sărbătorile Domnului. Aici în evanghelia după Ioan Duhul lui Dumnezeu le declară exclusiv ca sărbători ale iudeilor. Totul era fals, fără conţinut, neveritabil şi cu regret aceasta este exact ceea ce noi astăzi găsim în creştinism. El, Cel care este suma şi substanţa a toate, şi prin aceasta şi contraimaginea a acestor simboluri, Isus Însuşi, Fiul lui Dumnezeu era prezent. În El ar fi putut să aibă loc împlinirea lor. Dar ce pagubă, că ei nu L-au recunoscut şi El era Cel nedorit, Cel ne-binevenit şi Cel necunoscut. Dar nu numai aceasta, El era şi Cel urât, Acela a cărui moarte au pregătit-o iudeii în timp ce ţineau sărbătoarea care se referea la El. De aceea El a plecat.
Capitolul nostru începe cu motivarea acestei acţiuni: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.« În continuare vedem cum fraţii Lui vin la El şi spun: »Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.« El a făcut dintr-o cantitate mică, care consta din 5 pâini şi 2 peşti, mai mult decât era necesar, ca să sature o mare mulţime de oameni. Aşa cum ne relatează versetul 5, nici fraţii Lui de trup nu credeau în El (Ioan 7.4,5), dar cu toate acestea ei s-ar fi bucurat foarte mult, dacă ei prin legătura lor cu El, care putea face astfel de lucrări copleşitoare, ar fi primit un impuls în lume. Ce trist este să vezi, că omul foloseşte cu uşurătate Numele lui Hristos pentru a-şi mări popularitatea în lume. Aceasta este inima omului. Fraţii Lui spun în continuare: »căci nimeni nu face ceva în ascuns, ci caută să fie cunoscut în public; dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.« Arată-Ţi valoarea, exercită adevărata sărbătoare a corturilor şi întemeiază Împărăţia. Arată-Te lumii, ocupă-Ţi locul în lume, căci prin aceasta vom profita şi noi. Aceasta este ceea ce gândeau ei în realitate. Dar care este răspunsul Lui? »Timpul Meu n-a sosit încă, dar timpul vostru totdeauna este gata.«
Acesta este un cuvânt foarte serios pentru cel necredincios. Timpul tău este totdeauna gata. Tu, cel neîntors la Dumnezeu, astăzi este timpul tău. Ziua de astăzi aparţine timpului lumii. Este foarte impresionant, când vedem aici cuvântul Domnului cu privire la sine Însuşi: »Timpul Meu n-a sosit încă«. El Se referă la moartea Sa. Dar cât de cu totul altfel este afirmaţia Lui cu privire la ei. Acum este vorba de timpul lumii, de ziua lumii şi de ziua omului. Timpul vostru însă este permanent gata. Lumea nu vă poate urî pe voi, lumea iubeşte ce este al ei. Tu eşti o parte şi un element al ei. Ea nu te urăşte. Tu eşti o parte integrantă a ei. Probabil eşti necesar pentru progresul ei. Pe Mine însă ea Mă urăşte, deoarece mărturisesc despre ea, că faptele ei sunt rele. Duceţi-vă voi la sărbătoare. Lumea şi religia ei s-au potrivit atunci ca şi acum foarte bine una cu alta şi fiecare creştin ar trebui să se gândească foarte bine dacă el contribuie sau nu contribuie la reînvierea scenei din Ioan 7. Este vorba de înfăţişarea exterioară de bucurie lipsită de orice realitate. Era un simplu formalism exterior şi religios; mort, deoarece era fără Hristos. Nu exista nimic care putea să satisfacă sufletul.
Dar Domnul răspunde fraţilor Săi cu cuvintele: »… Suiţi-vă voi la sărbătoarea aceasta. Eu nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă timpul.« Când după aceea fraţii Lui s-au suit, S-a dus şi El – dar pe ascuns. Nu ca să Se ataşeze de ei, ci să apară ca Martor împotriva a ceea ce avea loc. El merge direct în Templu, ca să vorbească public. Erau deja multe discuţii cu privire la Persoana Sa şi poporul nu era unanim în privinţa aceasta. Aceasta este totdeauna aşa. Dar nici în această hală oamenii nu sunt una cu privire la El. Sunt inimi care Îl iubesc şi se bucură de El, şi sunt inimi care nicidecum nu se interesează de El, şi să şti, că tu aparţii acestora din urmă, dacă nu eşti încă mântuit. »Mulţimile vorbeau mult în şoaptă despre El.« Ei nu aveau nici o certitudine. Ce era El? Şi: Cine era El? Acestea erau întrebări care îi preocupau. Era El Fiul lui Dumnezeu? Hristosul? Un Om bun sau era numai un înşelător? Nimeni nu ştia. Însă El s-a urcat la Templu şi i-a învăţat. »Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?«
Aceasta era întrebarea următoare. O astfel de slujbă n-au auzit niciodată. El nu a stat niciodată la picioarele cărturarilor. El nu a vizitat niciodată o instituţie de pregătire teologică, şi nici institutele rabinice, şi de aceea Îşi pun întrebarea: »Cum ştie Acesta carte?« Este o realitate că omul gândeşte, că este imposibil să fi un om cult dacă tu însuţi nu te-ai străduit să înveţi sau să mergi la o şcoală. Dumnezeu este dat la o parte şi Duhul Său este ignorat. Isus a răspuns: »Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis.« Ce har se cuprinde în răspunsul Său! Hristos Se ascunde singur înapoia lui Dumnezeu Tatăl. Este de asemenea remarcabil, cât de clar Îl vedem aici ca Trimisul lui Dumnezeu. Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. »Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.« Pe de altă parte îi este posibil oricui care vrea să cunoască voia lui Dumnezeu. »Cine vorbeşte de la sine însuşi caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Trimisul lui Dumnezeu a venit ca să prezinte inima şi gândurile lui Dumnezeu şi natura Lui, planul Lui şi intenţiile Lui, precum şi să desfăşoare dragostea lui Dumnezeu. Gloria lui Dumnezeu a fost motivul şi ţelul Său. Egoismul era străin lui Isus. El a vorbit totdeauna despre Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Şi astfel citim: »dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Să ne oprim la acest loc. Ţelul lui Isus, când El a mers prin lumea aceasta era să reveleze natura lui Dumnezeu şi să dezvăluie ce era în inima Tatălui şi să aducă omului ce avea el nevoie în ruina sa, în suferinţa sa, în necazul său şi în păcatul său. Toate acestea ar fi imposibile dacă El Şi-ar întemeia împărăţia. El ştia, că nimic altceva decât numai moartea Sa putea să împlinească cerinţele lui Dumnezeu şi nevoia omului. Şi El de aceea a venit, ca să facă voia Aceluia care L-a trimis. În alt loc citim cuvintele Sale: »căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia mea, ci voia Celui care M-a trimis.«
Domnul întreabă acum care sunt motivele furiei lor împotriva Lui. El a vindecat un sărman olog, care 38 de ani la lacul Betesda nu a avut parte de nimic altceva decât numai de dezamăgiri. Când un om primeşte circumcizia în ziua de sabat, pentru ca Legea să nu fie încălcată, vă mâniaţi pe Mine dacă am făcut un om deplin sănătos în ziua de sabat? În capitolul 5 versetul 17 citim: »Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez.« Cum putea Dumnezeu să Se odihnească într-o lume de păcat, unde răul se răspândea nestingherit, unde domina satan, guverna moartea şi omul era nenorocit şi nefericit – cum putea Dumnezeu să se odihnească acolo? Natura Lui de dragoste făcea aceasta imposibil. Şi de aceea cuvintele: »Tatăl Meu lucrează până acum și Eu de asemenea lucrez«. Acesta este răspunsul lui Hristos. Este imposibil să excluzi înlăuntrul lui Dumnezeu şi tot aşa de imposibil este să opreşti revărsarea harului Său şi bunătăţii Sale. Şi astfel vedem aici pe Fiul Tatălui, expresia binecuvântată şi vie a Dumnezeului minunat, care umple inima lui Dumnezeu, spunând: »Nu judecaţi după aparenţă, ci judecaţi după dreptate.« Rezultatul a fost că au luat naştere mai multe discuţii cu privire la El şi fariseii au trimis slujitori, ca să-L prindă. Ei s-au hotărât să-L omoare, dar nu ştiau cum să înceapă. Nimeni nu a pus mâna pe El, căci ceasul Lui încă nu venise. Ceasul în care El Îşi va da viaţa pentru glorificarea lui Dumnezeu şi pentru salvarea oamenilor, pentru îndepărtarea păcatului şi distrugerea puterii lui satan.
Situaţia însă a evoluat spre o criză. Mai marii sărbătorii corturilor s-au unit în omorârea Sa. Şi când au venit slujitorii, ca să înlăture Martorul credincios al lui Dumnezeu, după porunca lor, observă ce spune El: »Mai sunt cu voi puţin timp şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. Voi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni.« El nu spune aceasta cu privire la un suflet care Îl caută insistent. Această afirmaţie nu este valabilă pentru o inimă care Îl iubeşte. Nu este vorba de cineva care tânjeşte după mântuire, care caută har. Nu, aceste cuvinte sunt adresate duşmanilor Săi de moarte, care cereau sângele Lui. »Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi?”« Este vorba de faptul că El Se întoarce acolo de unde a venit. Şi când El va face aceasta, El va deschide un drum spre Dumnezeu, aşa că oricine Îl urmează într-acolo o poate face pe baza legitimă a lucrării de mântuire înfăptuite. Adversarii Lui sunt total derutaţi de cuvintele Lui şi arată aceasta prin întrebarea lor: »Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci! Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni”?«
Aceasta ne conduce la cuvintele remarcabile, pe care dorim să le studiem mai detaliat: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.”« Sărbătoarea a durat deja 7 zile şi aceasta era ziua a opta. Şapte este în Scriptură numărul caracterului complet, în timp ce ziua a opta este legată cu binecuvântările învierii. Era în ziua a opta, prima zi a unei săptămâni noi, când Domnul a înviat din morţi. Era la opt zile după ceea ce ne este relatat în Luca 9.23-24, că El a fost văzut în glorie pe muntele schimbării la faţă. De aceea tu vei găsi în Scriptură că ziua a opta stă în legătură cu binecuvântările şi cu gloria învierii.
Sărbătoarea corturilor ne arată două aspecte. Tipologic arată spre venirea Împărăţiei şi aminteşte de intrarea lui Israel în Canaan. Dumnezeu a îndemnat categoric pe poporul Său, care a ieşit din Egipt, a călătorit prin pustiu şi a ajuns în ţara făgăduită, ca o dată pe an, la sfârşitul recoltării şi culesului viilor să sărbătorească timp de şapte zile o sărbătoare. Ce înseamnă în acest context recolta şi culesul viilor? Nu am nici o îndoială cu privire la ceea ce reprezintă ele. Recolta este în Scriptură un tablou al judecăţii, pe care Domnul o va face odată asupra lumii. O judecată de diferenţiere, în care El va salva pe cei drepţi, şi pe cei răi îi va strânge, conform cu Matei 13.38-43. După aceea vine culesul viilor, şi ce simbolizează el? Este vorba de judecata fără nici o diferenţiere, pe care Fiul Omului o va vărsa peste o lume vinovată şi pătată de sânge, precum şi peste aceia care poartă Numele Lui într-un chip fals şi nevrednic. După acest cules al viilor vedem cum este prezentată Împărăţia Sa şi cum va fi ea instaurată şi de aceea sărbătoarea corturilor nu trebuia sărbătorită mai înainte ca să se fi încheiat recoltarea şi culesul viilor (compară cu Deuteronomul 16.13). Prin această sărbătoare Israel exprima în ce fel ei au fost eliberaţi din Egipt şi din sclavie, cum Domnul i-a condus în timpul celor patruzeci de ani de călătorie prin pustiu şi cum în cele din urmă El i-a strămutat în ţara făgăduită, unde El a pregătit un loc pentru ei, care corespundea inimii Lui pline de dragoste. Era o sărbătoare a bucuriei. Ea trebuia caracterizată de veselie. »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii … «Să observăm că numai la această sărbătoare se afla o zi suplimentară în afara celor şapte zile planificate, în care fiecare era plin de bucurie. Dar unde era Hristos? El era afară şi total despărţit de ceea ce avea loc. »Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea”.« El ştia, că cu toată festivitatea, care se oferea ochilor, El era înconjurat de inimi epuizate, suferinde şi însetate. El ştia că în mulţimea mare, care participa la slujba religioasă, se găseau multe suflete nesatisfăcute, goale şi însetate. Şi nu vedem noi şi astăzi mii de suflete în aceeaşi stare? Ce sete şi suferinţă, da, ce necaz al inimii se arată în mijlocul unei formalităţi religioase, supra îmbelşugate. Ce binecuvântat este să auzi cuvintele Mântuitorului: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Ce vrea El să spună prin cuvintele »dacă cineva«? Aş dori cu plăcere să ştiu, pe cine nu include El în aceste cuvinte. Este un suflet însetat aici? Da? Atunci El Se referă chiar la tine. S-ar putea ca tu să întrebi: nu se referă aceasta la sfinţi şi la credincioşi, la aceia care au nevoie de înviorare şi de aceea ei trebuie să vină la Isus şi să bea? S-ar putea că şi la aceasta se referă, dar vreau să mă feresc să limitez Scriptura la aceasta. Eu citesc aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« »Să vină la Mine«, spune Isus. Dar s-ar putea, ca tu să-mi spui acum, că aici este vorba de aceia care după venirea Duhului Sfânt trebuiau să fie umpluţi cu Duhul Sfânt, căci aici se pleacă de la faptul că Isus S-a reîntors deja în cer.
Corect, dar nu poate fi nici o îndoială, că Salvatorul nostru, care acum era înălţat la cer şi glorificat, în timp ce El era aici şi mergea prin această lume întunecată, epuizată, neliniştită şi însetată, invita pe toţi. Oricine voia, să vină, ca să bea. Şi orice inimă nefericită, care în această seară aparţine acestei societăţi de însetaţi, să ia seama ce spune El aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Desigur recunosc, că aici este presupusă existenţa setei, a unei nevoi şi că noi trebuie să venim la El, dacă însetăm. Şi este Persoana Sa care astâmpără setea aceasta. Nimeni nu vine la El, dacă nu se simte însetat. Şi trebuie să recunosc, că Duhul lui Dumnezeu trezeşte această sete, acest simţământ al suferinţei şi al nemulţumirii. Avem noi în seara aceasta astfel de inimi printre noi? Ascultă, prietenul meu: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea«. Şi ce vei găsi, atunci când vii: că El te face mulţumit şi îţi astâmpără setea? Mult mai mult decât aceasta! O înghiţitură de apă rece va potoli setea. Ce spune El aici? Îţi voi astâmpăra setea? Nu, ci El spune: te voi face capabil să stingi setea multora. Te voi face ceva. Nu izvorul, căci El este izvorul, ci un canal de binecuvântare pentru alţii. Tu vii la Mine şi Eu vreau mai întâi să-ţi potolesc setea sufletului tău şi după aceea vei deveni un canal prin care râurile lui Dumnezeu vor curge spre cei însetaţi, precum şi spre ceilalţi nevoiaşi. Când inima bea din ceea ce este în Isus şi devine satisfăcută, atunci apele se revarsă şi înviorează alte suflete însetate. Mărturia devine simplă şi naturală. Aici ajungem la o temă minunată şi aproape că îmi este teamă să o ating. Este aşa de măreaţă, aşa de desăvârşită şi de binecuvântată. Tu vii în suferinţa ta, în necazul tău şi cu nevoia ta la Isus, şi ce găseşti? Tot ce inima îşi poate dori. Şi după aceea devii un canal al celor mai bogate binecuvântări pentru alţii.
În privinţa aceasta toate depind de Duhul Sfânt, »pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El«. Nu este liniştită numai setea, ci din »trupul aceluia« vor curge şi râuri de apă vie. Este clar, că aceasta este posibil numai prin puterea Duhului Sfânt, care vine din gloria în care este Hristos, ca să umple cu gloria Sa inima credinciosului în care El a intrat. Sunt cuvinte minunate, pe care noi le citim în versetele 38 şi 39: »din inima (sau: trupul) lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura. Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era (dat), fiindcă Isus nu fusese încă slăvit« (Ioan 7.38,39). Ce putea să fie mai potrivit pentru lumea aceasta, care se asemăna cu un pustiu uscat, decât »râurile de apă vie«, care curg prin ea? Noi putem numai să ne minunăm, că suntem aceste canale, prin care trebuie să curgă aceste râuri. Dar tocmai acesta este scopul pentru care noi după întoarcerea noastră la Dumnezeu am fost lăsaţi încă aici. Noi trebuie să fim martori ai Domnului nostru, care nu mai este aici. Acest tablou de aici stă în opoziţie evidentă cu cel din capitolul trei, în care naşterea noastră din nou este descrisă ca fiind »prin apă şi prin Duhul«. Nu este nici vorba de »izvoare de apă, care ţâşnesc în viaţa veşnică« (Ioan 4.14), care este un tablou al puterii Duhului în cel credincios, căruia îi dăruieşte bucuria conştienţei de legătura lui cu Tatăl şi cu Fiul, prin care credinciosul ajunge să savureze lucruri pe care el nu le poate vedea, deoarece ele sunt cereşti şi veşnice (Ioan 4). Nu, fără îndoială »râurile de apă vie» din capitolul şapte sunt legate mai mult de slujire decât de adorare. În afară de aceasta ele ne fac să ne gândim la Izvorul inepuizabil a întăririi (înviorării) permanente, care conduc pe credincios prin Duhul să se ridice deasupra împrejurărilor care acţionează asupra lui. De ce îţi amintesc apele vii? Nu este un tablou al binecuvântării bogate? Gândesc, că acest gând conţine o înviorare deplină.
Să observăm, că Domnul Isus spune, că »cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Se exprimă Scriptura cu adevărat aşa? Nu cunosc nici un loc din Scriptură, care redă în felul acesta. De aceea trebuie să fie duhul mărturiei Scripturii, la care Se referă Domnul nostru. Un exemplu pentru aceasta găsim în Proverbe 18.4: »Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci, izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge într-una.« Un alt loc este în Isaia 58.11: »Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul în secetă şi va da din nou putere oaselor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu înşeală.« Este bogat în învăţătură să cercetăm cum este folosit cuvântul »râu« în Scriptură. Dacă deschidem la Psalmul 46, citim în versetul 4: »Este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sanctuarul locuinţelor Celui-Prea-Înalt». Este deci ceva, care porneşte direct de la Dumnezeu. În versetul 9 al Psalmului 65 se spune: »Tu cercetezi pământul, îl adăpi şi-l umpli cu bogăţii: râul lui Dumnezeu este plin de apă.« (Psalmul 65.9) Dacă încă nu ai băut niciodată din acest râu şi încă nu ai fost adus niciodată la el, ca să înţelegi însemnătatea lui, atunci trebuie să-ţi spun, că ai pierdut o mare binecuvântare.
»Râul« se întâlneşte deja pe primele pagini ale Bibliei şi este un tablou remarcabil. Să cercetăm puţin »râul lui Dumnezeu« în Cuvântul Său. Vom constata că, canalele acestui râu iau forme diferite în funcţie de perioade, cu toate că este acelaşi râu care le alimentează. Să mergem în cartea Geneza capitolul 2, unde avem prima numire în Eden. În versetul 10 este descrisă binecuvântarea creaţiei: »Un fluviu ieşea din eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru râuri». Este deci râul lui Dumnezeu, care duce binecuvântare şi înviorare în toată lumea. Era o perioadă de har precum şi a binelui pe pământ şi fericirea omului era strâns legată cu creaţia şi cu Dumnezeu, Creatorul ei.
Dar după aceea a venit căderea în păcat şi ea durează (după cât ştiu eu) până în capitolul 17 al cărţii Exodul (cartea care ne prezintă simbolic salvarea prin sânge), când citim iarăşi ceva despre râu. În capitolul citat găsim pe israeliţi în pustiu. Fără apă! Ce se întâmplă? În versetul 5 citim indicaţiile date lui Moise: »Şi Domnul i-a zis lui Moise: „treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi pleacă. Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; şi tu vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.«
Să mergem în Psalmul 78, ca să aflăm ce spune Duhul Sfânt despre această întâmplare. El o descrie în cuvinte impresionante: »A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din adâncuri, din belşug; şi a făcut să ţâşnească izvoare din stâncă şi a făcut să curgă apă ca râuri. Iată, El a lovit stânca şi au ţâşnit ape şi s-au revărsat râuri« (Psalmul 78.15,16,20). A fost realmente aşa, că robul a lovit stânca şi din ea a curs înviorarea, pe care Dumnezeu voia s-o dea poporului Său epuizat. Pe tot parcursul călătoriei lor prin pustiu i-a însoţit acest râu de binecuvântare, deoarece ei erau poporul salvat al Domnului. Este posibil, că existau multe canale, prin care curgea binecuvântarea, ca să astâmpere setea acestui popor mare al lui Dumnezeu, însă era un Izvor: stânca lovită. Din 1 Corinteni 10 învăţăm să cunoaştem înţelesul acestei stânci: »şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească, care îi însoţea; şi stânca era Hristos.« Stânca era Hristos şi apa era Duhul lui Dumnezeu. Recunosc că este un tablou (şi cât de potrivit se folosesc tablourile în Scriptură) despre Duhul Sfânt, care urma să coboare, ca să glorifice pe Hristos. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine dintr-un Hristos viu, ca să învioreze sufletele, care vin la El şi cred în El, cu binecuvântări inepuizabile, ca să facă din ele un canal de binecuvântare prin care curge binecuvântarea spre alţii.
Când Israel s-a stabilit în ţara făgăduită, atunci acolo a fost şi locul locuinţei Domnului şi El a udat ţara cu »ploaia cerului«. Aici, în Ioan 7, ne găsim însă într-un timp în care sosise momentul să părăsească din nou ţara Canaan, deoarece a devenit o ţară uscată, privită duhovniceşte, şi râul lui Dumnezeu nu mai putea fi găsit acolo. Începând de acum acest râu, potrivit cuvintelor Domnului nostru, va curge din Fiul Omului glorificat şi prin canale cu totul noi, pentru poporul Său credincios de pe pământ, spre înviorarea celor ce au nevoi spirituale. Pământul ca atare va fi în continuare lepădat. Perioada de timp actuală este caracterizată prin binecuvântări spirituale în locurile cereşti şi nu pământul, ca să rămânem la prezentarea simbolică, este udat, ci poporul lui Dumnezeu, Biserica, care există de la coborârea Duhului Sfânt şi locuirea Lui în cei credincioşi. Acesta este înţelesul învăţăturii date de Domnul în acest capitol. Când Biserica va fi luată în cer, atunci Râul lui Dumnezeu va găsi alte canale, ca să binecuvânteze din nou pământul. Aceasta va avea loc în Împărăţia viitoare a Domnului. În cartea Apocalipsa capitolul 22 aflăm ceva despre partea cerească a acestei Împărăţii şi vedem acolo că »râurile apei vieţii« ies din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului (Apocalipsa 22.1-2), ca să menţină totul în prospeţime şi bucurie. Când privim în Împărăţia de o mie de ani de pe pământ vom observa cum acest râu iese »de sub pragul casei» Sionului pământesc, ca să ude nu numai Ierusalimul, ci întreg pământul (compară cu Apocalipsa 7.17; Ezechiel 47.1-12; Ioel 3.18; Zaharia 14.8). Va fi un timp minunat al gloriei cereşti şi pământeşti, care va corespunde Râului lui Dumnezeu, care este plin de apă (un tablou al Duhului Sfânt). Râurile vor curge nestingherit în toate direcţiile posibile, deşi caracterul binecuvântărilor nu va atinge profunzimea şi plinătatea perioadei actuale de timp.
Dar să revenim la Râu. De unde curge acest râu astăzi? El curge din inima Fiului Omului înviat, aflat în glorie, care dă Duhul Sfânt oricărui suflet care vine cu adevărat la El. Orice îndoială în privinţa aceasta este înlăturată, dacă citim: »Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.« Aici nu este vorba de ceva material din creaţie. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine de la un Salvator înălţat la cer, ca să fie Martorul gloriei Sale şi puterea care ne face capabili să savurăm tot ce curge spre noi din gloria în care El se află acum. Pe baza mântuirii înfăptuite noi primim iertare, justificare, pace, primire şi conştienţa relaţiei noastre cu Dumnezeu ca Tată al nostru. Prin primirea Duhului Sfânt noi am fost aşezaţi în poziţia creştină. Întrebarea se ocupă acum nu numai cu potolirea şi stingerea setei, ci şi, după ce setea a fost stinsă, ca sufletul să fie umplut şi în cele din urmă să ajungă, ca din el să curgă »râuri de apă vie«.
Această afirmaţie este foarte puternică. Sunt convins că în seara aceasta în această sală sunt oameni însetaţi. Ei au devenit vii prin Duhul şi doresc după Hristos. Ei sunt îngrijoraţi, încercaţi, probabil evlavioşi şi oameni ai rugăciunii, aşa cum era Corneliu. Cu toate acestea nu au linişte, deoarece încă nu posedă Duhul lui Dumnezeu. Ei au cunoscut numai o alergare neîntreruptă şi niciodată nu vor avea pace în sufletul lor, atâta timp cât nu au ajuns la capăt cu eul propriu, nu s-au plecat înaintea dreptăţii lui Dumnezeu, care s-a arătat aşa de deplin la cruce, şi nu recunosc că tot ce sunt ei şi tot ce au făcut ei a fost înlăturat prin cruce. Pentru ei este vorba de faptul să vadă că Dumnezeu i-a primit în Hristos, care a murit la cruce şi a înviat.
Fiecare credincios în parte primeşte Duhul, care este dat din gloria în care este Hristos în momentul când el primeşte mărturia lui Dumnezeu despre lucrarea pe care el a fost aşezat (Efeseni 1.13). Duhul lui Dumnezeu devine prin aceasta pecetea credinţei, prin aceea că se primeşte mărturia lui Dumnezeu dată lucrării lui Hristos şi este puterea bucuriei asupra poziţiei produse, ceea ce constituie poziţia creştină normală. Dacă vorbesc despre poziţia creştină, vreau să explic pe scurt la ce mă refer prin aceasta. Este locul nou, al cărui etalon şi caracteristică este Hristos, care a înviat dintre cei morţi şi pe baza lucrării de mântuire ocupă ca Om înaintea lui Dumnezeu un loc nou, unde El va duce pe toţi ai Săi. În această poziţie credinciosul este făcut conştient de Duhul care locuieşte în el, cu rezultatul că pe el îl înconjoară o pace deplină, căci ce ar mai putea împiedica această pace?
Este adevărat, că noi primim totul în Hristos şi prin Hristos. La început stă iertarea păcatelor. Setea noastră este stâmpărată şi noi primim Duhul Sfânt, care în caracterul »apei vii« curge prin noi spre alţii. Când mergem la Domnul şi inimile noastre sunt binecuvântate, înviorate şi sprijinite prin perceperea harului Său, noi suntem chemaţi să-L prezentăm aici pe pământ. Prin Duhul lui Dumnezeu suntem făcuţi capabili să fim canale de binecuvântare pentru alţii, care sunt în jurul nostru. Izvorul este Salvatorul aflat în glorie, în timp ce credinciosul reprezintă aici pe pământ canalul acestor »râuri de apă vie«, sprijinit prin puterea Duhului Sfânt. Întâlnim aici gândul referitor la slujire şi mărturie pentru Hristos. Dacă am primit Duhul Sfânt şi ne folosim de acest Izvor infailibil al apei vieţii prin părtăşia zilnică, da, în fiecare ceas, cu Domnul, atunci va avea loc ce este descris aici prin cuvintele: »din trupul lui vor curge râuri de apă vie«. Venim din bucuria părtăşiei, în care mai întâi noi am fost aduşi în inimile noastre proprii, şi rezultatul este mărturie şi lucrare, prin aceea că noi vestim Evanghelia, slujim în Cuvânt, păşunăm mieluşeii şi oile turmei lui Hristos, căutăm pe cei pierduţi, aducem pe drumul cel bun pe cei rătăciţi, vizităm pe bolnavi, pe săraci, pe cei întristaţi, pe văduve şi orfani. Realmente orice ramură a slujirii creştine este inclusă, începând de la paharul cu apă rece »în numele unui ucenic« şi până la formele cele mai înalte ale slujirii spirituale.
Este energia care se revarsă a Duhului lui Dumnezeu, care vine din gloria lui Hristos şi este legată cu ea în modul cel mai intim, care lucrează în inima credinciosului şi îl conduce să fie un canal permanent de binecuvântare, oriunde s-ar afla el. Duhul îi deschide buzele şi îi formează viaţa, aşa că el este o mărturie vie faţă de toţi care vin în contact cu el. El devine o ilustrare a ceea ce Petru exprimă prin cuvintele: »Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată« (1 Petru 2.9). Este ceva minunat să fi nu numai un »preot sfânt« în adorare, ci şi un »preot împărătesc« în lucrare. Pe primul îl găsim prezentat în Ioan 4, pe ultimul în Ioan 7.
Doresc să citez încă o dată cuvântul Domnului: »dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Probabil gândeşti, că nu ai nici cea mai vagă idee despre aceasta. Atunci este momentul culminant să te preocupi detaliat cu aceasta, ca să primeşti cunoştinţă despre aceasta. Şi aceasta este ceea eu doresc să dau fiecăruia dintre voi. Nu gândiţi şi voi, că este ceva minunat de frumos să fi numit aşa într-o lume întunecată, suferindă, stricată, împovărată de păcat şi condusă de satan? Nu ar fi minunat să fi umplut cu Hristos şi cu Duhul Sfânt? Şi de asemenea nu ar fi grandios să mergi prin lumea aceasta în părtăşie cu Hristos, să primeşti totul de la El, ca să fi în mâna Lui unealta pentru ajutorarea şi binecuvântarea altora? Aceasta ar genera o diferenţă mare în viaţa ta. Stau sub impresia că cei mai mulţi creştini în privinţa lucrurilor spirituale doresc mai mult să primească decât să dea. Este în ordine să primeşti, însă dacă stăvilarele nu sunt deschise, ca să las să curgă binecuvântarea prin mine, în curând bucuria inimii va fi învinsă.
Dacă ne-am gândi mai mult la faptul că noi posedăm totul în Hristos şi că noi suntem numai canale de comunicare, ca să luăm din depozitele inepuizabile ale harului, care se găsesc în El, şi să le călăuzim spre inimile nevoiaşe din jurul nostru – ce schimbare s-ar constata în viaţa noastră zilnică şi ce bucurie ar caracteriza viaţa noastră! Domnul să dăruiască har fiecăruia dintre noi, ca noi să mergem la El, ca să bem din harul Său şi din Duhul Său, pentru ca să devenim pe pământul acesta martori ai dragostei Sale, eliberaţi şi capabili să lăsăm să strălucească frumuseţea şi puterea de atracţie a acestui har, prin care El ne-a chemat la astfel de privilegii minunate.
Tradus de la: Ströme lebendigen Wassers
Traducere: Ion Simionescu
Concepte biblice – Viaţă şi Moarte
https://scripturile.wordpress.com/2013/01/23/concepte-biblice-viata-si-moarte/
Pentru a pătrunde semnificaţia unor concepte biblice foarte importante ca: învierea, naşterea din nou, moartea a-II-a, este strict necesar să înţelegem cum sînt definite, în terminologia Bibliei, „Viaţa” şi „Moartea”
În limbajul Bibliei, moarte nu înseamnă primordial desfinţare, anihilare, dispariţie, ci, departe de a numi o stare, ea descrie o situaţie, un raport.
În lumea lui Dumnezeu, oamenii nu încetează niciodată să existe. În rai sau în iad, ei vor continua să dăinuie veşnic. În sens cantitativ, toţi oamenii au viaţa veşnică. Calitativ însă, este şi va fi o mare diferenţă între situaţia celor care sînt destinaţi raiului şi celor care sînt destinaţi iadului. În terminologia Scripturii, „Viaţa” şi „Moartea” poartă o semnificaţie aparte: Viaţa desemnează starea de părtăşie, de comuniune, de trăire împreună, în timp ce „Moartea” descrie condiţia de despărţire, de separare, de absenţă.
Să luăm ca punct de plecare în studiul nostru pasajul din Luca 15:11- 32. Ne vom opri doar la cîteva versete care ne vor ajuta să înţelegem cu ce sens a folosit Domnul Isus cuvintele „moarte” şi „viaţă”.
Toată întîmplarea descrie modificarea unor raporturi între un tată şi fiul lui mai mic. Plecarea fiului risipitor şi starea de despărţire faţă de tatăl său este numită de Domnul Isus: Moarte, în timp ce întoarcerea acasă este numită „înviere”: „Să mîncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit”. (Luca 15:23-24) Această corespondenţă între Moarte (despărţire) şi Viaţă (trăire împreună, părtăşie) se vede şi mai clar din succesiunea versetelor 31 şi 32: „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit”. Fiul cel mare nu „murise” pentru că rămăsese acasă cu tatăl său („tu întotdeauna eşti cu mine”) în timp ce mezinul fusese mort, nu pentru că îşi încetase existenţa, ci pentru că fusese „pierdut”. Găsirea, echivalentă cu întoarcerea lui acasă în părtăşia căminului, este numită „întoarcere la viaţă” sau „înviere”.
Cuvintele Viaţă şi Moarte sînt folosite în Biblie în trei sensuri diferite. Altfel spus, Scripturile ne vorbesc despre trei tipuri de viaţă şi, corespunzător, trei tipuri de moarte.
Tipul | VIAŢĂ | MOARTE |
Fizic | Trup + Suflet | Trup – Suflet |
Spiritual | Om + Dumnezeu | Om – Dumnezeu |
Veşnic | Om + Dumnezeu | Om – Dumnezeu |
Să le luăm pe rînd:
1. Viaţă şi Moarte în sens fizic. În Geneza 2:7 ni se descrie facerea omului prin contopire a două elemente distincte: trup din ţărîna pămîntului şi suflet sau suflare divină. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Atît timp cît aceste două elemente stau împreună, se poate spune că omul este viu, are viaţă. Moartea apare atunci cînd intervine despărţirea, separarea între suflet şi trup. O astfel de eventualitate este descrisă în Eclesiastul 12:7: „…pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pîna nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat”. Notaţi că nu ni se spune că duhul omului este desfiinţat sau că-şi încetează în vreun fel existenţa.
Dacă sufletul rămîne în trup, se poate spune despre un om că, fizic, este încă în viaţă. Cazul cel mai elocvent este cazul tînărului Eutih, relatat în Faptele Apostolilor 20:7-12: „În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi laolaltă ca să frîngem pîinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a pogorît, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”…Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri”.
2. Viaţă şi Moarte în sens spiritual. În Geneza 2:17 ni se spune că pedeapsa pentru cel ce mînca din pomul cunoştinţei binelui şi răului trebuia să fie moartea („…căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit”.) Mulţi cititori ai Bibliei şi-au pus întrebarea: „Ei bine, a murit sau nu a murit Adam atunci cînd a mîncat din pomul oprit?”
Unii comentatori au încercat să spună că, într-un sens, Adam a murit, sau mai bine zis, atunci a început să moară, pentru că atunci a intrat pentru prima dată în lume moartea (Vezi Romani 5:12). Alţi comentatori spun că pentru Dumnezeu, care locuieşte în afara timpului şi spaţiului, Adam a murit chiar în clipa în care a călcat porunca pe care o primise.
Părerea noastră este că, într-adevăr, Adam şi Eva au murit chiar „în ziua” în care au mîncat din fructul oprit. Ştim, ei au continuat să existe din punct de vedere fizic încă multe sute de ani, dar în momentul neascultării ei au trăit o altfel de moarte, moartea spirituală. Păcatul lor a distrus părtăşia minunată care domnise pînă atunci între Creator şi Creatură, în „răcoarea zilei” (Geneza 3:8), Dumnezeu nu s-a mai întîlnit ca de obicei cu omul. „Unde eşti Adame?” a chemat Dumnezeu, iar omul a răspuns: „Mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns” (Geneza 3:10). Păcatul l-a despărţit pe primul om de Dumnezeu şi adus în lume o moarte mult mai teribilă decît moartea fizică: moartea spirituală. De atunci, toţi urmaşii lui Adam se nasc morţi din punct de vedere spiritual. David spune în Psalmul 51:5: „Iată că sînt născut în nelegiure şi în păcat m-a zămislit mama mea”.
Isaia descrie această existenţă în moarte spirituală astfel: „…nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte”. „…Bîjbîim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi, sîntem ca nişte morţi” (Isaia 59:2, 10).
Miliarde de oameni care trăiesc azi pe pămînt sînt spiritual morţi în păcat. Singura lor nădejde rămîne lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos. Cum o spune tot Isaia: „Totuşi întunerecul nu va împăraţi veşnic pe pămîntul în care acum este necaz… Poporul care umbla în întunerec, vede o mare lumină; peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină” (Isaia 9:1, 2).
Venirea Domnului Isus în lumea noastră a însemnat o ofensivă a vieţii. „Am venit să caut şi să mîntuiesc ce era pierdut” (Luca 19:10). Primirea Domnului Isus prin credinţă este echivalentă cu trecerea din moartea spirituală la viaţa spirituală. „Eu sînt Pîinea vie, care s-a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pîinea aceasta, va trăi în veac; şi pîinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii” (Ioan 6:51). „În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea”. Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:21, 24). Apostolul Pavel ne explică procesul acestei treceri din moarte la viaţă în Efeseni 2:13, 19: „Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Cristos”. „Aşadar voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu”.
În Adam, noi toţi am murit spiritual, dar în Cristos ne putem întoarce la Dumnezeu, ca să căpătăm iarăşi Viaţa.
3. Viaţa şi Moartea în sens veşnic. Cît timp trăim fizic, există posibilitatea mîntuirii, adică se poate trece din moarte spirituală la viaţă spirituală. După despărţirea sufletului de trup starea spirituală a celui mort nu mai poate fi schimbată. Ea primeşte un caracter veşnic. Cînd vom sta cu toţii în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu, vom auzi vocea divină care va pecetlui destinul nostru veşnic. Încă o dată, limbajul Scripturii este foarte semnificativ, vorbind despre Viaţă şi despre Moarte veşnică ca despre o Apropiere, respectiv Depărtare definitivă între om şi Creatorul său..Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. „Apoi va zice celor de la stînga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:34, 41).Atunci le va zice curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:23).
De data aceasta, între Viaţa veşnică şi Moartea veşnică nu mai există nici o punte de trecere, în istoria cu bogatul şi Lazăr, Domnul Isus ne descrie această realitate astfel: „… Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sînul lui şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta”. „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit. Pe lîngă toate acestea, între noi şi voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată” (Luca 16:22-26).
Este bine să ne reamintim că la crucea Golgotei, Domnul Isus a fost între viaţă şi moarte în toate cele trei aspecte ale lor, descrise în Scriptură. El a ales să poarte păcatele noastre asupra Lui şi să fie pedepsit de Dumnezeu în locul nostru (Isaia 53:4-6). Din cauza aceasta, El a fost despărţit de Dumnezeu pentru o clipă, trăind Moartea Spirituală. Din această situaţie, el a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).
Despărţirea aceasta de Tatăl, L-a făcut să simtă şi ceva din chinurile Morţii Veşnice. Atîrnînd de lemn, El s-a perpelit în flăcările iadului strigînd: „Mi-e sete!” (Ioan 19:28).
În finalul suferinţei, El a trecut şi prin Moartea Fizică.! „Isus a strigat cu glas tare: Tată, în mîinile Tale îmi încredinţez duhul! Şi cînd a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul” (Luca 23:46).
Domnul Isus a înfruntat Moartea în toată complexitatea şi hidoşenia ei. Biruinţa Lui de la cruce, ne-a adus nouă Viaţa.
„Şi pe muntele acesta, nimiceşte moartea pe vecie” (Isaia 25:7, 8). „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul moarte? Boldul morţii este păcatul… Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!” (1 Corinteni 15:54-57). „Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:14, 15).
Neascultarea lui Adam în grădina Edenului a adus oamenilor Moartea şi a făcut necesară jertfirea lui Cristos în locul nostru pentru a ne împăca cu Tatăl, şi pentru a ne aduce Viaţa.
„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” Astfel dar, după cum printr-o singură greşală, a venit o osînda, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărîre de iertare a venit peste toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă viaţa” (Romani 5:12-18). „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui” (Coloseni 1:19, 20).
Noi cîntăm cu toţii în ziua de Paşti:
„Cristos a înviat din morţi,
Cu Moartea pe Moarte călcînd
Şi celor din morminte
Viaţă dăruindu-le.”
Aceasta este o realitate a vieţii de credinţă. Domnul Isus a spus:.Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea Moartea” (Ioan 8:51).
Singura întrebare care mai rămîne este aceasta: „Crezi tu lucrul acesta?” (Ioan 11:26).
VE ti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.
Inceputul acestui verset in NTR este asa: „Nu va conformati acestui veac…”
Observ cu tristete cum in biserici si intre frati patrund tot mai mult tentaculele diavolului cu lucruri aparent neinsemnate: barfa, cearta de vorbe, partinirea si altele asemenea. Lipsa respectului dintre frati, fata de Dumnezeu si fata de Casa Sa e tot mai raspandit. Si nu numai in biserici, ci si in viata de zi cu zi. Lasam sa intre spiritul babilonian in casele, cuvintele, garderobele noastre si putin cate putin, in inimile noastre cu lucrurile scrise mai sus: barfa, cearta de vorbe, partinirea si altele asemenea.
1 Ioan 2:15. Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.
16. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.
17. Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.
Spunea cineva ca diavolul nu vine la noi cu uciderea si curvia, ca lucrurile astea nu functioneaza la noi, crestinii. Diavolul vine la noi cu lucruri marunte, dar cu lucruri care devin din ce in ce mai mari si mai evidente, la fel ca si bulgarele de zapada. Si daca nu le oprim, pacatele acestea vor fi atat de frecvente si evidente, incat ni se va parea intr-un final ca fiind normale.
Noi nu doar ca traim in Babilonul acestei lumi, dar in ultimul timp ne lasam absorbiti de Babilon. De ce? Chiar nu vedem pacatul in spatele ofertelor tentante ale lumii acesteia? Eu cred ca-l vedem, dar ori am devenit insensibili (pentru ca nu ne pasa) la voia Tatalui nostru si orice lucru ni se pare bun, ori ne temem. Ne temem de parerea celorlati din lume. Ca ceilalti ne vor crede niste salbatici. Vor crede ca daca nu copiez la examene sau daca nu ma imbrac provocator, sunt un fanatic in credinta mea. Ne e teama mai mult de parerea celor din jur decat de parerea Tatalui nostru Ceresc care si-a dat singurul Fiu sa moara in locul nostru. Nu ne mai recunoastem identitatea in Domnul Hristos Isus. Si incet-incet, ne lasam absorbiti de Babilon.
Daca nu-ti traiesti viata dupa standardul lui Dumnezeu, ci dupa standardul lumii, iti vei pierde sufletul.
1Pet.1:15-16. „Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”.”
Va rog sa reflectati si la urmatorul text:
Efeseni 4:17. Iata, dar, ce va spun si marturisesc eu in Domnul: sa nu mai traiti cum traiesc paganii in desertaciunea gandurilor lor,
18. avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor.
19. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie.
20. Dar voi n-ati invatat asa pe Hristos;
21. daca, cel putin, L-ati ascultat si daca, potrivit adevarului care este in Isus, ati fost invatati
22. cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare;
23. si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24. si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.
Ce spune Biblia despre dragoste?
„Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” 1. Ioan 4:8. Ce este dragostea? Când noi, oamenii, ne gândim la dragoste, este ușor să ne gândim la sentimente bune. Dar dragostea adevărată nu se leagă de simțuri. Este […]
„Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” 1. Ioan 4:8.
Ce este dragostea? Când noi, oamenii, ne gândim la dragoste, este ușor să ne gândim la sentimente bune. Dar dragostea adevărată nu se leagă de simțuri. Este vorba despre mult mai mult decât ceea ce simte cineva. Că este vorba despre o dragoste romantică, un membru al familiei mele, un prieten, un coleg – dragostea este atât de des oferită și primită bazându-se pe ce se primește din asta. Dar ce fac eu când mă costă ceva să iubesc pe cineva? Ce spune Biblia despre dragoste?
„Dragosteaa este îndelung răbdătoare, este plin de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudăm nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu cauta folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” 1. Corinteni13:4-8.
Când eu pot face toate aceste lucruri în ciuda simțurilor mele, indiferent de ce fac ceilalți, atunci este dragoste. Nu simt dragoste când sunt ispitit la mânie, la nerăbdare, la a-mi căuta propriul, la a crede ce e cel mai rău, să cedez pentru altcineva. Dar când eu neg aceste simțuri și mă bucur, când sunt îndelung răbdător, când mă smeresc, când îi port pe ceilalți, când îndur totul – asta este dragoste adevărată. Dragostea își dă viața, reacțiile naturale și cerințele care sunt parte din natura omenească, și nu așteaptă nimic în schimb.
„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” Ioan 15:13.
A iubit mai întâi
„Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” 1 Ioan 4:10. Este frumos dacă cineva mă iubește, și eu îi iubesc in retur. Este ușor. Dar nu este o conștiență a dragostei. Dumnezeu ne-a iubit înainte ca noi să-L iubim, și noi nu am făcut nimic ca să fi meritat acceastă dragoste. Ce se întâmplă dacă cineva s-a comportat urât cu mine? Unde este dragostea mea atunci? Dragostea dă, și nu numai celor care sunt buni cu noi. Ea iubește dușmanii ei; ea iubește mai întâi. Și ea nu dispare chiar dacă dragostea nu se răzbună niciodată. Ea suportă totul.
„Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.” Matei 5:44-45.
Dragoste dumnezeiască
„Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu! și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.” 1. Ioan 4:20-21.
Dragostea noastră pentru Dumnezeu nu este mai mare decât dragostea noastră pentru semenii noștri. Dragostea dumnezeiască nu se schimbă în funție de situații. Ea este tare ancorată.
Tendința este să-ți dorești ca ceilalți să se schimbe. Simțim că este greu să iubim pe unii așa cum sunt, și ne-am putea dori ca ei să fie altfel. Aceasta este o dovadă că noi suntem mai ocupați de fericirea și confortul propriu decât de dragostea pentru ceilalți; ne căutăm propriul.
Adevărul este că, în loc să sper că ceilalți se vor schimba, trebuie să găsim păcatul în noi înșine și să-l curățim. Interesul propriu, o atitutine «eu știu cel mai bine», orgoliu, încăpățânare, șamd. – păcate pe care le găsesc când am de a face cu ceilalți. Dacă ne curățim de aceste lucruri putem purta, crede, nădăjdui și suporta totul pentru ceilalți. Noi îi iubim așa cum sunt, și putem să ne rugăm pentru ei cu o dragoste dumnezeiască sinceră și cu preocupare pentru ei.
Fără excepții
Și nu este nici o excepție. Nici un gând că «Această persoană nu merită asta.» Isus și-a dat viața pentru noi, ultima dovadă a cât de mult ne-a iubit El. Și nimeni vreodată nu a meritat asta mai puțin decât noi. A iubi nu înseamnă a fi de acord cu păcatul celuillalt, sau a spune că tot ce ei fac este bine. Ci a-i purta, a se ruga pentru ei, a avea credință pentru ei, a dori ce e cel mai bine pentru ei. Sunt acțiuni în ciuda a ceea ce eu simt. Atunci pot să merg de la a avea o reținere naturală pentru cineva către a avea dragoste adevarată. Pentru a-i ajuta și a-i face să se întoarcă de la a face lucruri care pot fi dăunătoare pentru ei, pot să îndemn, să dau sfaturi sau să-i corectez, dar doar când fac asta dintr-o grijă adevărată pentru ei.
Pe oricine întâlnesc, va simți o atragere către Hristos prin mine. Dragostea este cea care atrage oamenii. Bunătate, milă, blândețe din inimă, răbdare, înțelegere. Cum poate cineva simți o atragere dacă experiența sa cu mine este nerăbdare, mândrie, impolitețe, ură, etc.?
Deci, dacă simt că-mi lipsește dragoste dumnezeiască adevărată, pot să mă rog lui Dumnezeu ca El să-mi arate cum primesc mai mult din asta. Trebuie să fiu voitor să cedez la voia mea proprie și să mă gândesc la ceilalți înainte de mine.
„Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 1. Corinteni 13:13.
Istoria religiilor – varianta alternativa
Există o istorie ascunsă şi secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să credem, teorii şi controverse care să demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele şi credinţele religioase? Cercetările şi investigaţiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstraţii care relevă o parte diferită de ceea ce ştim cu toţii că ar fi adevărat. Biserica şi preoţii par că ne ascund ceva. Din multe cercetări şi studii făcute în ulmii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preoţii – vicleni şi animaţi de motive oculte – au făcut ca lucrurile să pară aşa cum au vrut ei, reducându-i la tăcere pe opozanţi. Dovada? Au condamnat la moarte şi au ars pe rug pe toţi cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.
Sorii lui Dumnezeu
Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile a miliarde de oameni şi limitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deşi aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parte integrantă din marea conspiraţie.
Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesc creştini. Printre ei se numără destui oameni care îşi manifestă prin credinţa lor creştină o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusiv la Instituţia creştinismului şi la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-o în masă, pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care a creat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale umanităţii: hinduismul, creştinismul, iudaismul şi islamul s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat unde au apărut rasa ariană şi liniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” şi pot fi mântuiţi. Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.
Cei care refuzau să creadă în aceste bazaconii erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde şi miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuşi să renunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei cărţi vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor şi evreilor, voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenit adevăruri literale şi cum manipularea acestora a dat naştere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii.
Pentru a înţelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora. Esenţa acestor religii a fost Soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, căci, aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afectează viaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acest lucru. Cine înţelege aceste cicluri solare şi natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane la diferite evenimente şi în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoaşterii (sau iniţierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupra conştiinţei umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii şi luminii pe care le primeau de la el şi care influenţau în mod crucial viaţa lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochi decât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul, numerologia şi codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şi de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate.
Mare scamatorie!
Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Aşa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolul fundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile feniciene ale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul constă în împărţirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, când Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună că soarele „se naşte” pe data de 25 decembrie. După cum vedeţi, Crăciunul creştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfel toate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergerea păcatelor lor. Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! O altă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrân neputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazele evoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol. Într-o altă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung, dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „Zeul Soare”.
Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeaşi pretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze cel puţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îşi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţi adepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda, un iniţiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ aşa-zisa energie „christică”. Alţii cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David.
Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au apărut ele?
În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii (sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai bine de o sută de ani, înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon, capitala antică a preoţimii şi ierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele de leviţi.
Vechiul testament
Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconştientul colectiv? În timpul şi după şederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi au amestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israeliţii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existenţa lor, ei ar fi trebuit să fie demult dispersaţi pe vremea când leviţii şi-au înmuiat penele în cerneală. Geneza, Exodul, Leviticul şi Numerele, care împreună alcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviţi sau sub supravegherea acestora, în timpul şi după şederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri şi fanatici care obişnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pe care evreii ar trebui să o urmeze până în zilele noastre. Eu n-aş avea încredere nici să-i întreb cât e ceasul! În schimb, creştinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele leviţilor, scrise sub directa îndrumare a iniţiaţilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Tăbliţele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială că Geneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povestea biblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiţi povestea lui Moise, găsit în stufăriş de o prinţesă egipteană? Exact aceeaşi poveste era relatată de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân.
Povestea lui Moise este o invenţie, cum este şi „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel puţin în forma descrisă în Biblie) şi crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviţi, ai căror conducători erau iniţiaţi la şcolile misterelor reptiliene din Babilon. Poveştile lor sunt simbolice şi codificate, astfel încât să fie înţelese de iniţiaţi, dar nu şi de mase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviţilor, Moise a primit legile şi poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsim mereu şi mereu acelaşi simbolism al munţilor. Una din explicaţii este legată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiar şi astăzi, soarele care răsare deasupra munţilor de la răsărit este unul din principalele simboluri ale Frăţiei. Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care îşi spun „evrei”. Aceştia au fost terorizaţi, folosiţi şi manipulaţi în maniera cea mai grotescă şi mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa o Agendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nu există nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit cu fonduri, şi nu numai, venirea la putere a naziştilor, lăsându-i pe semenii lor de rang inferior să suporte consecinţele. Povestea levită a Exodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtul cunoaşterii „ebraice” din şcolile misterelor egiptene după infiltrarea acestora de către Frăţia Babiloniană. Egiptenii au considerat revelaţia lui „Iehova” o crimă comisă împotriva ştiinţelor sacre.
Istoricul şi iniţiatul francmason Manly P. Hall afirmă că religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagră şi că activităţile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienţa deplină faţă de dogmele formulate şi impuse de preoţime. Această descriere corespunde perfect modului de manipulare al leviţilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv creştinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creştinismul şi islamul îşi bazează credinţele pe aceleaşi poveşti scrise de leviţi după şederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea să permită controlul lumii de atunci şi până în prezent. Cunoaşterea furată de leviţi de la egipteni şi răspândită după şederea lor în Babilon a devenit cunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”. Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informaţiile cele mai secrete iniţiaţilor. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nu reprezintă altceva decât o acoperire a Frăţiei Babiloniene, la fel ca şi Vaticanul. Cabala este cunoaşterea secretă ascunsă în codurile Vechiului Testament şi ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decât interpretarea literală a acestor texte. Aceeaşi tehnică este folosită de toate religiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu şi Azrel, aşa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevărata semnificaţie a acestor nume:
•Garia: indiciu prin care scribii antici obişnuiau să atragă atenţia că textul este fals sau că are o altă semnificaţie.
•Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.
•Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicat într-o formă obscură.
•Echanu: informaţie schimbată sau dublată.
•Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.
Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.
Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un iniţiat le citeşte ca pe o singură frază coerentă: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o manieră obscură – care au fost schimbate sau dublate – şi care reprezintă opera lui Ezra”. Există o carte intitulată Codul Bibliei care pretinde că a identificat un cod în varianta ebraică a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind că unul din aceste coduri prezice asasinarea preşedintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald, îngăduiţi-mi să rămân sceptic în ceea ce priveşte credibilitatea acestei cărţi. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta că Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstracţie făcând de această carte, există într-adevăr un cod al Bibliei, accesibil însă numai iniţiaţilor. Autorii Bibliei obişnuiau să inventeze anumite caractere care să corespundă simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a căror viaţă o falsificau. Iată câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate tradiţiile şcolilor misterelor se referă la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepţi din jurul unei divinităţi. Numărul 12 este un cod, care simbolizează – printre altele – cele 12 anotimpuri şi cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numărul 13. Acesta este numărul sacru „12 + 1”, după cum îl numesc unii oameni, şi aşa se explică recurenţa cu care apar numele 12 şi 13 în toate textele iniţiatice. De pildă, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinţi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar şi ai lui Buddha, Osiris şi Quetzalcoatl. Mai există apoi regele Arthur şi cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizează cercul zodiacului), Himmler şi cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, şi femeia (Isis, Semiramida) care poartă coroana cu 12 stele din Cartea Revelaţiilor (Apocalipsa). În Scandinavia şi în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeaşi rasă ariană venită din Orientul Apropiat. În această tradiţie există 12 „Drottar-i” care prezidează misterele împreună cu Odin. De fiecare dată avem de-a face cu acelaşi număr 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevărate din punct de vedere literal, ci reprezintă un simbolism folosit de şcolile misterelor. Aceleaşi simboluri sunt folosite astăzi de societăţile secrete ale Frăţiei pe steagurile naţionale, pe însemnele militare, în publicitate şi pe logo-urile companiilor. Una din marile creaţii ale Frăţiei, Uniunea Europeană, are drept simbol un cerc alcătuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre şi cu elemente de geometrie sacră. Proporţiile tuturor statuilor egiptene, indiferent dacă sunt mari sau mici, reprezintă multipli de 6 şi de 12. Alte coduri numerice din Biblie şi din mistere sunt 7 şi 40. De pildă, în Biblie avem şapte spirite ale lui Dumnezeu, şapte biserici din Asia, şapte lumânări din aur, şapte stele, şapte lămpi de foc, şapte sigilii, şapte trompete, şapte îngeri, şapte tunete şi dragonul roşu din Apocalipsă cu cele şapte capete şi şapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marşul armatei lui Iosua în jurul oraşului timp de şapte zile, însoţit de şapte preoţi cu şapte trompete. În cea de-a şaptea zi ei au înconjurat Ierihonul de şapte ori, iar zidurile oraşului au început să se prăbuşească. În legenda lui Noe, acesta a încărcat arca sa cu şapte perechi din fiecare animal şi cu şapte perechi din fiecare specie de păsări. Între prezicerea potopului şi diluviul propriu-zis s-au scurs şapte zile, şi tot şapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pământul în cea de-a 17-a zi a celei de-a şaptea luni, iar Noe a părăsit arca în cea de-a 27-a zi. După potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinităţilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau şapte litere. Avem apoi numărul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani şi nu este văzut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani şi rămâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseşte în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorbă. Ea este scrisă în codul ezoteric al şcolilor misterelor. Literatura arabă a fost scrisă tot de către şi pentru iniţiaţi, dovadă că regăsim în ea aceleaşi coduri. În cele 40 de poveşti din Arbaindt (care înseamnă 40) regăsim pretutindeni numărul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase şi 40 de zile cu vânt. Legile arabe se referă constant la numărul 40. O altă serie de cărţi arabe, numite Sebaidt, care înseamnă „şapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui număr. Aceste coduri numerice au semnificaţii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numărul de zile ale săptămânii sau numărul de luni ale zodiacului.
Între altele, numerele reprezintă frecvenţe vibratorii. Orice frecvenţă rezonează cu un anumit număr, o anumită culoare şi un anumit sunet. Anumite frecvenţe, cu numerele, culorile şi sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezintă la rândul lor rezonanţe cu anumite frecvenţe şi influenţează subconştientul omului fără ca acesta să-şi dea seama. Aşa se explică prezenţa anumitor simboluri pe însemnele societăţilor secrete, pe steagurile naţionale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, şi aşa mai departe.
Nu există dovezi istorice ale existenţei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele leviţilor şi în alte texte şi comentarii rezultate din acestea. Unii afirmă că acesta ar fi fost numele iniţiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficială referitoare la Moise nu are o bază istorică. Nu s-a ştiut nimic de povestea lui Moise şi de „blestemele” căzute asupra egiptenilor până când leviţii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole după perioada în care ar fi trebuit să se petreacă aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit să moară de trei ori! Cum or fi reuşit acest lucru – au murit şi au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului născut al faraonului egiptean, aşa că Sărbătoarea Paştelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o bază istorică, fiind inventată de leviţi. Referinţa la ungerea uşilor cu sânge de miel nu reprezintă decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraică oficială care să facă vreo menţiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca leviţii să ajungă în Babilon. Cât despre captivitatea israeliţilor în Egipt, până şi Deuteronomul îi descrie ca pe nişte „străini”, nu ca pe sclavi, în această perioadă. De unde a apărut atunci numele de Moise? Orice persoană iniţiată care atingea rangul suprem în ierarhia şcolilor misterelor egiptene era numită Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trăit în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirmă că a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care şi-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamnă: cel care a fost răpit, care a fost scos din apă, care a fost făcut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde şi apariţia numelui Iehova. În realitate, limba ebraică este limba sacră a şcolilor misterelor egiptene. Limba secretă a Egiptului era numită CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscută astăzi sub numele de coptă. Limba secretă a şcolilor misterelor şi-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adică la un anumit tip de tranziţie. Într-adevăr, scopul tuturor şcolilor originale ale misterelor era tranziţia către iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate iniţiaţilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevărata lui semnificaţie nu era cunoscută decât de preoţi.
Ebraicii (sau cel puţin fondatorii lor) nu erau israeliţi sau evrei, ci iniţiaţi ai şcolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare că la ora actuală este imposibil să identifici o „rasă” genetică ebraică sau evreiască. Cuvântul cohen, care înseamnă preot la evrei, provine de la cahen, pronunţia egipteană pentru preot şi prinţ. În limba engleză, Moses este numele lui Moise. Chiar şi circumcizia, acea tradiţie exclusiv „evreiască”, era practicată în şcolile misterelor egiptene de cel puţin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi iniţiat până când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraică, nici o lege ebraică, pentru simplul motiv că nu a existat o „rasă” ebraică. Singura religie era cea egipteană. Religia, limba şi rasa ebraică nu au apărut decât atunci când iniţiaţii misterelor egiptene, cunoscuţi mai târziu sub numele de leviţi, au scos cunoaşterea secretă în afara Egiptului şi au inventat această poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau şi de unde proveneau. Termenii „ebraic” şi „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Aşa se explică – între altele – de ce foloseşte Frăţia chiar şi la ora actuală atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida căreia îi lipseşte piatra din vârf. Aceasta reprezintă un simbol al Marii Piramide de la Gizeh şi al şcolilor misterelor egiptene, deşi ascunde şi alte semnificaţii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se ţineau misterele existau două obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi şi apar în toate clădirile proiectate sau finanţate de iniţiaţi. Aceasta este inclusiv explicaţia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pământ Samson. Toţi iniţiaţii din şcolile misterelor primeau un nume iniţiatic, tradiţie care continuă până astăzi în cadrul Frăţiei. O eventuală conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legată de invazia populaţiei Hyksos, sau a Regilor Păstori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea şi cucerirea Egiptului de o rasă ciudată de barbari. Când aceştia au fost respinşi în sfârşit, ei şi-au continuat călătoria prin Siria şi au construit un oraş pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele ţinuturi ale Sumerului, aşa cum se spune că ar fi făcut şi tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).
Povestea regelui Solomon şi a templului său reprezintă în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca şi în cazul lui Moise, nu există nici o dovadă că ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de către leviţi, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a călătorit în Egipt şi a studiat istoria acestuia şi a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masă al israeliţilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmăritorilor egipteni pe malul Mării Roşii. Platon a călătorit în aceeaşi zonă, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru că sunt numai invenţii. Cele trei silabe care alcătuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie că Solomon împreună cu soţiile şi concubinele sale simbolizează planetele, lunile, asteroizii şi alte corpuri cereşti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudică, Solomon este prezentat ca un maestru magician care înţelegea semnificaţia Cabalei şi putea să alunge demonii. Povestea sa este mai degrabă o expunere a simbolismului cunoaşterii secrete a leviţilor, sub acoperirea poveştii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor şi Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani după ce evenimentele pe care se presupune că le-ar descrie ar fi avut loc.
Exagerările din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirmă că la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de şapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat că în epoca noastră, costul unei asemenea lucrări ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, dacă ar fi înţelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie înţelese în sensul lor simbolic. Şi încă ceva: dacă Solomon nu a existat, ce ne-ar face să credem că „tatăl” său, regele David, a existat? Citesc tot felul de cărţi despre existenţa acestuia, dar singura sursă citată este Vechiul Testament scris de leviţi! Nu există nici o altă dovadă. Totul este o escrocherie, la fel ca şi ideea recentă (care face furori în ultimii ani) că linia genealogică a lui Iisus-David a ajuns în Franţa şi a dat naştere dinastiei Merovingienilor. După cum spune savantul şi cercetătorul L.A. Waddell: „Nu există nici o dovadă scrisă, nici o referinţă greacă sau romană, care să ateste existenţa lui Avraam sau a oricărui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu există dovezi că ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu excepţia ultimilor doi sau trei”.
Consecinţele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” şi asupra umanităţii în general au fost devastatoare. Legea Mozaică sau Legea lui Moise este legea leviţilor, a reptilienilor pur-sânge şi a celor cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah şi Talmudul, cele două texte care au fost compilate de leviţi în timpul şi după şederea lor în Babilon, reprezintă un veritabil bombardament mental alcătuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie să facă omul în fiecare domeniu de viaţă. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” să fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost leviţii, după care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adăugate şi alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilităţile rămase neexploatate. Paginile acestor texte levite conţin o temă recurentă şi aberantă, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, şi necesitatea de a „distruge fără milă” pe toţi cei care încalcă aceste legi, adică exact ceea ce Manly Hall numeşte metodele de operare ale preoţilor care aplicau magia neagră.
Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodată pe pământ. Iată câteva extrase din el, care atestă cât de departe poate merge aberaţia spirituală:
„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61
„Ne-evreii au fost creaţi pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225
„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97
„Ne-evreii trebuie evitaţi mai rău ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a
„Rata naşterilor ne-evreilor trebuie redusă dramatic”. Zohar 11, 4b
„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiţi cu alţii, la fel cum înlocuiţi o vacă sau un măgar”. Lore Dea 377,1
Acest text nu reprezintă însă o simplă expunere grotescă de rasism. Dacă îl citim cu atenţie, regăsim în el însăşi atitudinea reptilienilor draconieni şi a acoliţilor lor faţă de rasa umană. Vă reamintesc că aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Aceştia sunt ei înşişi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviţi, reprezentanţii Frăţiei Babiloniene alcătuite din reptilieni şi din rudele lor încrucişate, care nu au o simpatie mai mare faţă de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îşi doreşte Frăţia, căci acest lucru îi amplifică enorm posibilitatea de a diviza şi de a guverna, cele două fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp această manipulare, deopotrivă pentru „evrei” şi pentru „păgâni”! La fel stau lucrurile şi cu legea orală evreiască numită Mishnah, încheiată în jurul secolului II, era noastră. Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Belsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pe care este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). El povesteşte că în aspectul său extremist, reprezentat de rabinii ortodocşi moderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unui păgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcute dacă nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie să i se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor să rostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacă trec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă. Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi în cazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moartea imediată a creştinilor. Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlă de vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă. După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat că ne este interzis să le mulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotriva evreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc să strige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie prea mult de adevărul referitor la conspiraţia globală.
Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „antisemitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el: „La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizaţie cu sediul în Statele Unite, dar care operează în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasişti pe cei care se opun Frăţiei. Numele ei este Liga Anti-Defăimare (ADL). Am fost eu însumi o ţintă a lor, lucru care m-a amuzat şi mi-a confirmat faptul că mă aflu pe calea cea bună. Liga este susţinută inclusiv de nişte sicofanţi ne-evrei, care încearcă să păstreze o imagine pură şi sfântă despre această instituţie. Personal, nu voi lua în serios nici o mişcare „anti-rasistă” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, şi nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugnă. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populaţiei evreieşti şi mulţi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe faţă împotriva legilor rasiale stricte care le impun să nu se căsătorească decât între ei. Mulţi oameni care se consideră „evrei” sunt crescuţi de mici în cultul fricii, devenind astfel simple păpuşi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudişti şi în sioniştii extremişti din zilele noastre, controlaţi de rabinii fanatici care aplică „legea” leviţilor din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmează religiile născute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevărata lor origine şi Agenda care se ascunde în spatele lor. Această cunoaştere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflată în vârful ierarhiei unei reţele de organizaţii secrete, care a inventat şi manipulează aceste religii, inclusiv pe reprezentanţii lor. Ei nu sunt cu adevărat interesaţi de cei care îi urmează, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustrează mai perfect farsa pe care o reprezintă toate aceste religii şi rase ca cei care se autointitulează „evrei”.
Aşa cum au arătat chiar scriitorii şi antropologii evrei, nu există o rasă evreiască. Iudaismul este o credinţă, nu o rasă. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventată pentru a acoperi o altă realitate. Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie de acord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şi ideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sau orientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o a patra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti se regăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.
Realitatea este că în interiorul credinţei evreieşti şi a altor culturi se ascunde o rasă care operează sub acoperire, alcătuită din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge şi hibrizi. Aceste linii genealogice par să fie integrate în aparenţă în aceste credinţe şi culturi, dar scopul lor real este acela de a manipula şi de a controla. Din această categorie făceau parte şi leviţii. Farsa devine şi mai rizibilă, şi mai elocventă pentru perdeaua de fum în care s-a transformat această lume, dacă ţinem seama că majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuală nu au nici o legătură genetică cu pământul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este că tocmai această legătură a permis înfiinţarea cu forţa a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alţi scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler şi alţii, au expus această realitate, potrivit căreia toţi cei care au creat şi au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism. Iată ce scrie Koestler în această direcţie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pe care ne-a jucat-o vreodată istoria”.
Există două subdiviziuni majore ale aşa-zişilor evrei: şefarzii şi aşkenazii. Şefarzii sunt descendenţi ai evreilor care au trăit în Spania din antichitate şi până în secolul XV, când au fost expulzaţi. Prin anii `60 ai secolului XX, şefarzii au fost estimaţi la un număr total de circa o jumătate de milion, în timp ce aşkenazii numără circa 11 milioane. Aceştia din urmă nu au nici cea mai mică legătură de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul că „Dumnezeu” le-a promis lor acest pământ în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preoţii lor, leviţii! Şi cine a scris Noul Testament, care a dat naştere creştinismului? Oamenii controlaţi de aceeaşi forţă care i-a controlat pe leviţi: Frăţia Babiloniană.
Şi acum, vă propun o mică ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?
S-a născut dintr-o fecioară printr-o concepţie imaculată, în urma intervenţiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profeţie. Când s-a născut, tiranul aflat la putere a dorit să-l ucidă. De aceea, părinţii săi au fost nevoiţi să fugă, pentru a scăpa. Toţi copiii de sex masculin cu vârste de până la doi ani au fost măcelăriţi din ordinul tiranului, care spera astfel să scape de copil. La naşterea lui au fost prezenţi îngerii, dar şi nişte păstori, şi a primit daruri în aur, smirnă şi tămâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor şi a dus o viaţă morală şi umilă. A realizat miracole printre care s-au numărat vindecarea bolnavilor, dăruirea vederii orbilor, alungarea demonilor şi învierea morţilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morţi şi s-a ridicat la ceruri.
Noul Testament
Aţi putea crede că este povestea vieţii lui Iisus, dar vă înşelaţi. Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa naştere a lui Iisus. Dacă doriţi neapărat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea păcatelor noastre, aveţi de ales dintr-o multitudine de semenea personaje care au existat în lumea antică, toate avându-şi originea în aceeaşi rasă ariană şi reptilo-ariană care a provenit din Orientul Apropiat şi din munţii Caucaz. Iată numai câţiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joacă rolul principal în legende asemănătoare celei a lui Iisus; aproape toţi au fost adoraţi cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus: Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris şi Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal şi Taut în Fenicia; Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria şi Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat şi Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus sau Eros şi Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil şi Feta în Mandaites; Gentaut şi Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy în Formosa; Învăţătorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi şi Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion şi Quirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; şi Mohamed sau Mahomet în Arabia.
Cu puţine excepţii, toţi aceşti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeţi” (inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din ţinuturile ocupate sau influenţate de popoarele venite din Orientul Apropiat şi din Caucaz, pe scurt, ţinuturile ocupate de arieni şi de reptilo-arieni. Alţi „fii ai lui Dumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-creştin romano-persan, iar în Grecia şi Asia Mică pe Dionisos şi Bahus. Toţi aceştia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea păcatelor noastre, născuţi din mame fecioare, şi datele de naştere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morţi pe data de 25 martie – de Paşti! Iniţierile în misterele lui Mithra aveau loc în peşteri împodobite cu semnele Capricornului şi Racului, care simbolizau solstiţiile de iarnă şi de vară, respectiv punctul cel mai jos şi cel mai înalt de pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit şi la ora actuală de societăţile secrete. Referirile la leu şi la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obţinerea gradului de maestro mason îşi au originea în acelaşi simbolism al şcolilor misterelor. Iniţiaţii în ritul lui Mithra erau numiţi lei şi erau marcaţi pe frunte cu crucea egipteană. Iniţiaţilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroană din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeaşi coroană, care simbolizează razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului şi a legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei şi ale lui Tammuz (versiunea corespondentă a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea şi pentru a-i dărui viaţa eternă. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un şarpe încolăcit în jurul trupului său, care ţine cheile cerului. Acest simbolism stă la baza legendei Sfântului Petru care ţine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în şcoala misterelor din Babilon. După ce iniţiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine şi vin, convinşi că se hrănesc cu trupul şi sângele lui Mithra. La fel ca o întreagă listă de zei pre-creştini, Mithra a fost vizitat la naştere de trei înţelepţi care i-au adus daruri de aur, tămâie şi smirnă. Acelaşi lucru l-a afirmat Platon despre maestrul său, Socrate, în Grecia antică.
Creştinismul nu este altceva decât o religie păgână a soarelui, a cărei adorare este condamnată de creştinism! Este simultan şi o religie a astrologiei, deşi chiar Papa condamnă această ştiinţă ca fiind opera „diavolului”! Ia-mă la tine, Doamne, căci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii ştie foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este să ştim şi noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a răspândit din Persia până în Imperiul Roman şi la un moment dat această doctrină putea fi găsită pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale adepţilor lui Mithra, iar imaginea şi simbolurile acestuia au fost găsite cioplite în stânci şi pe tăbliţe din piatră în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franţa şi Britania. Creştinismul şi biserica romano-catolică au la bază cultul lui Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al cărui echivalent indian anterior a fost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia şi Siria, s-a născut de asemenea la miezul nopţii de 24 decembrie. Toţi aceştia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.
Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul său o sursă de inspiraţie pentru Iisus. Implicaţiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii creştine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat că este calea, adevărul şi viaţa. Horus a afirmat şi el că este adevărul şi viaţa. Iisus s-a născut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a născut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Păstorul cel Bun. Horus a fost şi el Păstorul cel Bun. Şapte pescari au urcat în barcă, alături de Iisus. Tot şapte adepţi au urcat în barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat şi el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost şi el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat şi el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost şi el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Naşterea lui Iisus a fost marcată de o stea. Naşterea lui Horus a fost şi ea marcată de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat şi el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12 discipoli. Horus a avut 12 adepţi. Iisus a fost considerat luceafărul de dimineaţă. Horus a primit şi el acelaşi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set. Iisus este considerat „judecătorul celor morţi”. Şi în această privinţă are numeroşi competitori. Acelaşi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus şi alţii. Iisus este numit Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel din urmă. La fel au fost numiţi însă şi Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus şi alţii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum vindecarea bolnavilor şi ridicarea din morţi. Aceleaşi lucruri le-au făcut însă Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk, Bahus, Hermes şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o linie genealogică regală. La fel şi Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o fecioară. La fel şi Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl şi foarte mulţi alţii.
S-a spus că Iisus va renaşte din nou. Mă tem că cerul va fi destul de aglomerat, căci la fel s-a spus şi despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, şi alţii. „Steaua” de la naşterea lui Iisus nu este decât o altă legendă pe care o regăsim într-o multitudine de mituri, mergând cel puţin până la povestea babiloniană a lui Nimrod, care a văzut într-un vis o stea strălucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii i-au spus că aceasta prezice naşterea unui copil care va deveni un mare prinţ. Toate aceste poveşti reprezintă reciclarea aceluiaşi mit. Iisus este un personaj mitologic.
Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeaşi expresie: Lumina Lumii, a fost folosită de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevăratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa naştere a lui Avraam, cel considerat astăzi creatorul conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îşi simbolizau şi ei Dumnezeul unic pe „o cruce unică”. Creştinii îl portretizează pe Christos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, aşa cum arată coloana feniciană din piatră datând din secolul IV î.Ch. (vezi Figura 14). Soarele era esenţa religiei egiptene. La amiază, când el se afla la apogeul „călătoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toţi aceşti zei solari au purtat de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida şi Ninkharsag până la Isis, simbolul egiptean al forţei creatoare feminine fără de care nimic n-ar putea exista, nici chiar soarele. În timp, numele foştilor „zei” extratereştri au devenit concepte şi simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, în funcţie de eră şi de cultură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioară a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictată ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, dar şi această imagine este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl ţine în braţe pe pruncul Horus (vezi Figura 15). Toţi aceşti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezintă altceva decât nişte simboluri. Isis a devenit asociată cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel şi Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea a mărilor” şi „Regină a cerului”, i-au fost acordate mai târziu şi Mariei, ambele ipostaze avându-şi originea în Babilon, unde regina Semiramida era numită „Regina cerului”.
Creştinismul şi iudaismul nu sunt altceva decât nişte religii babiloniene.
În întreaga lume regăsim aceleaşi religii şi ritualuri ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa în general, Mexic şi America Centrală, Australia… pretutindeni. Aceasta a fost religia universală inspirată de aceeaşi sursă extraterestră cu mii de ani înaintea creştinismului. Adorarea soarelui şi a focului a fost esenţa religiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda lui Iisus prezintă aceleaşi referiri la astrologie şi la simbolismul şcolilor misterelor. Coroana de spini este ea însăşi un simbol al razelor soarelui, la fel ca şi coroana de pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, aşa cum am arătat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelaşi simbolism în faimoasa sa pictură a Cinei cea de Taină . El i-a împărţit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un iniţiat de rang înalt al societăţilor secrete şi al şcolilor misterelor care cunoşteau adevărul. Nu este exclus ca Da Vinci să îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la divinitatea feminină Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forţe feminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede că Iisus s-a născut pe data de 25 decembrie, dată pe care creştinii au preluat-o din tradiţia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pe care le-am explicat deja. Se afirmă de asemenea că a murit de Paşti, pe o cruce. Este aceeaşi poveste antică, reluată la infinit. Egiptenii şi l-au reprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pe care o suferă pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morţi? De trei! De tot atâtea a avut nevoie şi Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morţi. Iată cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce: „Şi era pe la orele şase, când s-a lăsat un întuneric asupra pământului, care l-a acoperit până la orele nouă. Şi soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45) Fiul/Soarele murise, deci asupra pământului s-a lăsat întunericul. Şi câte ore a durat acest întuneric? Trei. Aceeaşi poveste despre întunericul care s-a lăsat asupra pământului au spus-o despre Krishna hinduşii, despre Buddha budiştii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, şi aşa mai departe. După cele trei zile, el s-a ridicat din morţi, la fel ca şi Krishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule şi Baldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Paşti deoarece acesta reprezintă momentul echinocţiului de primăvară, când Soarele (Iisus) intră în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în Cartea Revelaţiei reprezintă acelaşi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch., grupul cunoscut sub numele de Preoţii lui Melchisedek au început să-şi confecţioneze şorţurile din lână de miel, tradiţie continuată astăzi de expresia modernă a Frăţiei, francmasonii. Paştele sau echinocţiul este momentul în care soarele triumfă asupra întunericului, îndreptându-se către acea perioadă din an când ziua devine mai lungă decât noaptea. Lumea este restaurată astfel prin puterea Soarelui în momentul renaşterii acestuia, motiv pentru care echinocţiul de primăvară era unul din evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizată adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfel abundenţa specifică primăverii, marcată de intrarea în zodia Berbecului. Sărbătoarea Paştelui era la fel de importantă pentru primii creştini ca şi data de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirmă că acesta a fost crucificat şi a înviat din morţi pe data de 25 martie. La ora actuală, data Paştelui nu mai este fixată în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul rămâne acelaşi. Ziua religioasă a săptămânii creştine este… duminica (n.n. Sunday în limba engleză), adică SUN-day, ziua soarelui. Bisericile creştine sunt orientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna către est. Altfel spus, credincioşii privesc inevitabil către direcţia din care răsare soarele. Nici chiar ouăle de Paşti sau chiflele fierbinţi marcate cu cruce nu reprezintă o tradiţie creştină. Ouăle vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt şi Persia, printre altele.
Când te gândeşti că autorităţile de la Westmintster Abbey au ţinut o dezbatere publică, întrebându-se dacă e cazul să menţină tradiţia pomului de Crăciun, dar fiind că acesta reprezintă un simbol păgân! Păi… întreaga religie este păgână!
Alături de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus şi a nenumăraţilor săi predecesori include de asemenea simbolismul iniţierii din şcolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnită în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa şi din America Centrală şi de Sud. Roata Budistă a Vieţii alcătuită din două cruci suprapuse şi păsările cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumărate logouri, însemne ale armatei şi insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamănă cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnaţi disidenţii politici în Imperiul Roman, dar şi simbolul zeului druid Hu. Este folosită şi astăzi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vieţii” era folosită de egipteni şi avea un arc de cerc adăugat deasupra. Atât Crux Ansata cât şi crucea Tau au fost găsite pe diferite statui şi alte opere de artă din întreaga Americă Centrală. Era asociată cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblemă pentru zeii apei, despre care spuneau că le-au adus civilizaţia. Apropo, despre Naga-şi, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea că trăiesc în apă. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanităţii este un alt simbol străvechi. Religiile indiene aveau o tradiţie a mântuitorului crucificat cu secole înaintea apariţiei creştinismului, tradiţie care s-a născut la arienii din Munţii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustraţii bătut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune că a venit din mare purtând o cruce şi a fost reprezentat la rândul lui ţintuit pe o cruce. În simbolismul şcolilor misterelor, crucea de aur simbolizează iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obişnuit reprezintă smerirea, iar crucea din lemn aspiraţia. Cea din urmă este asociată de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate ţintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Există mistere păgâne în care adeptul era legat de o cruce sau aşezat pe un altar în formă de cruce, care simboliza moartea trupului, adică a lumii formelor fizice şi a dorinţelor, precum şi trezirea sinelui spiritual. Bătutul cuielor şi curgerea sângelui sunt alte simboluri ale şcolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezintă o alegorie, un eveniment mitologic cu semnificaţii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie să lase impresia că s-a petrecut. Ce putem spune însă despre învierea din morţi a lui Iisus? Iată ce afirmă Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresată corintenilor:
„Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos nu a înviat, şi dacă Christos nu a înviat, atunci într-adevăr este zadarnică propovăduirea noastră şi este zadarnică şi credinţa voastră. Ba încă suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit cu privire la Dumnezeu că l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie”.
(1 Corinteni 15: 13-16)
Altfel spus, el afirmă că dacă Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morţi, nu ar fi existat nici o bază pentru religia creştină. În acest caz, mă tem că această religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezintă numeroase contradicţii, căci fiecare relatează istoria originală într-o manieră diferită, sau îi schimbă scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezintă decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile străvechi. Cu mult timp înainte de apariţia creştinismului, persanii aveau un ritual în care un tânăr aparent mort era readus la viaţă. El era numit Mântuitor şi se spunea că suferinţele sale au contribuit la salvarea poporului. Preoţii supravegheau mormântul până la miezul nopţii de echinocţiu, după care strigau: „Bucuraţi-vă, o, iniţiaţi sacri, căci Dumnezeul vostru a înviat din morţi! Moartea şi suferinţele lui v-au mântuit!” Aceeaşi poveste circula în Egipt în legătură cu Horus, sau în India în legătură cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirmă că atunci când se va întoarce pe pământ, Iisus va reveni călare un nor. Cine răsare însă dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizează întunericul în care a coborât soarele înainte de renaşterea lui şi aproape toate iniţierile din şcolile misterelor se fac în peşteri, încăperi subterane sau spaţii întunecate. Chiar şi povestea suliţei care a străpuns şoldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezintă un simbol al şcolilor misterelor. Legenda creştină afirmă că suliţa a fost aruncată de un centurion roman orb pe nume Longinus şi că sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia şi i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu şi şi-a petrecut restul vieţii spărgând idoli păgâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil să fii centurion roman dacă erai orb, căci nu ţi-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regăsim această poveste simbolică şi în alte versiuni anterioare. De pildă, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost străpuns de o suliţă din vâsc aruncată de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numeroşi mântuitori păgâni. Scandinavii au consacrat această zi zeului Hod, iar creştinii au proclamat-o mai târziu sărbătoarea „Binecuvântatului Longinus!” Să mori de râs, nu alta!
Simbolul peştelui este o altă temă care transpare în toate Evangheliile şi care reprezintă un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatăl şi fiul din religia babiloniană. Un alt motiv pentru care Iisus a fost eprezentat ca un peşte ar putea avea legătură cu semnul astrologic al Peştilor. Se presupune că în jurul datei când s-a născut Iisus pământul a intrat în casa astrologică a Peştilor. S-a născut astfel o nouă eră, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei.
La ora actuală intrăm într-o altă eră, cea a Vărsătorului, potrivit legii mişcării de precesiune a axei pământului. Când Biblia vorbeşte despre „sfârşitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere greşită. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamnă mai degrabă eră sau epocă, nu lume. Prin urmare, nu ne aflăm în faţa unui sfârşit al lumii, ci al unei epoci, Era Peştilor, care a durat 2160 de ani.
Creştinismul nu a înlocuit religiile păgâne, căci este el însuşi o religie păgână. Persanii, care şi-au moştenit credinţa de la sumerieni, egipteni şi abilonieni, cunoşteau simbolurile botezului, confirmării, iadului şi raiului, al îngerilor luminii şi întunericului şi al îngerului căzut. Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de creştinism, care a pretins că îi aparţin în exclusivitate. În timpul presupusei vieţi a lui Iisus, Frăţia eseniană îşi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord a Mării Moarte, sau cel puţin aşa ni se spune. Cercetările lui Brian Desborough demonstrează că acest loc era în acele vremuri o colonie de leproşi şi că esenienii au trăit ceva mai departe de-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moartă, găsite în peşterile de lângă Qumran în anul 1947, le-au permis cercetătorilor să cunoască mai bine modul de viaţă şi credinţa esenienilor, cu toată opoziţia autorităţilor, care nu doresc ca adevărul să iasă la iveală, punând sub semnul îndoielii versiunea oficială a istoriei.
Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70, care a fost înecată în sânge. Au fost descoperite circa 500 de manuscrise ebraice şi aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre care şi o copie integrală a Cărţii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusă în Biblie. Există sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor şi modul lor de organizare. Ele confirmă că esenienii erau fanatici care respectau invenţiile levite din Vechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toţi cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe nişte duşmani şi se opuneau vehement ocupaţiei romane. Esenienii erau ramura palestiniană a unei secte egiptene încă şi mai extremistă, numită Therapeutae („Vindecătorii”, de unde se trage şi cuvântul modern terapie). Au moştenit cunoaşterea secretă din Egipt şi din întreaga lume antică. Therapeutae şi esenienii foloseau în egală măsură simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu a cărui grăsime erau unşi faraonii sub autoritatea Curţii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o cunoaştere profundă a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în iniţierile şcolilor misterelor şi pentru a intra în stări modificate de conştiinţă. Proprietăţile „ciupercilor sacre” sau ale „plantelor sfinte” făceau într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţa organizaţiilor secrete încât preoţii evreieşti purtau chiar o bonetă în formă de ciupercă (vezi Figura 17), confirmând astfel importanţa acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregătire şi folosire a ciupercilor. Până şi ciupercile căpătau conotaţii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol nu căpăta asemenea conotaţii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devoţiune înainte de răsăritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi găsite în Biblie şi în alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre şi a altor remedii, ca şi cunoaşterea secretă legată de proprietăţile lor, proveneau din cultura anterioară a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îşi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri şi filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o altă conexiune pe care o putem stabili cu Egiptul şi cu şcolile misterelor.
Esenienii erau adepţi ai lui Pitagora, filozoful şi matematicianul grec care era un iniţiat de rang înalt atât al şcolii egiptene a misterelor cât şi al celei greceşti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus, esenienii trebuiau să jure că vor păstra secrete numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din legile tuturor şcolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem de asemănătoare botezului creştin de mai târziu şi obişnuiau să marcheze frunţile iniţiaţilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminării indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit şi în iniţierile misterelor lui Mithra şi ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust funcţiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind şi în această privinţă precursorii Bisericii Romane, care avea să absoarbă multe din credinţele, terminologia şi practicile lor. Două manuscrise de la Marea Moartă, unul în ebraică şi celălalt în aramaică, conţin ceea ce am putea numi nişte horoscoape, care atestă convingerea că mişcările planetelor influenţează caracterul şi destinul omului. Esenienii practicau astrologia, al cărei simbolism poate fi găsit în toate cele patru Evanghelii şi în Vechiul Testament. Primii creştini, care erau urmaşii esenienilor-Therapeutae, făceau acelaşi lucru, la fel ca şi romanii şi celelalte naţiuni păgâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus, afirmă în lucrarea sa, “Tratat despre viaţa contemplativă”, că atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau către soare, dar şi faptul că aceştia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificaţiile (codurile) ascunse. Adaugă de asemenea că ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste cărţi sacre sub vălul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisă Biblia. La ora actuală, acest limbaj secret este folosit în logo-uri, însemnele armelor şi pe steaguri, precum şi în alte însemne ale companiilor şi altor organizaţii controlate de Frăţie.
Tot în legătură cu esenienii poate fi pusă şi existenţa unei societăţi secrete care se regăseşte atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, numită secta nazariţilor sau a nazarinenilor. Se spune că anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai acestei grupări, la fel ca şi Iisus din Noul Testament, fratele său Iacov, Ioan Botezătorul şi Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac următoarea afirmaţie în legătură cu Pavel: „Am descoperit că omul acesta este o ciumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul şi este mai-marele partidei nazarinenilor”. Deşi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevărat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secretă, care se regăseşte în întreaga Biblie. Esenienii şi nazarinenii par să fie ramuri diferite ale aceleiaşi secte. Potrivit istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi preoţii lui Isis din Egipt.
Negrul este culoarea Frăţiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanităţii. Nu întâmplător, el a devenit culoarea asociată cu autoritatea (priviţi robele judecătorilor şi ale avocaţilor) şi cu moartea. Reprezintă de asemenea culoarea tradiţională a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adaugă tichia cilindrică având deasupra un dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie să fi fost însă însăşi originea sa, căci Nazaretul nu existat deloc la vremea respectivă. Probabil că el a spus: „Să fie Nazaretul! Şi s-a făcut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hărţile detaliate ale romanilor şi nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu siguranţă, Iisus nu avea legătură cu o localitate numită Nazaret, ci cu societatea secretă a nazarinenilor. Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezintă puntea de legătură între Vechiul Testament, Noul Testament şi apariţia creştinismului. Primii creştini au fost numiţi nazarineni înainte de a fi numiţi creştini. Ritualurile Frăţiei Nazarinene pot fi regăsite cu uşurinţă în cele ale Bisericii creştine de astăzi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi majoritatea clericilor creştini. La Qumran se obişnuia să se practice baia rituală pentru spălarea „păcatelor”, tradiţie care s-a transformat în botezul creştin. În timpul slujbelor obişnuiau să mănânce pâine şi să bea vin, tradiţie care se regăseşte în misa catolică. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea să joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf Hitler şi a naziştilor. El ştia din interior întreaga poveste şi a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, că francmasonii de astăzi se trag din esenieni şi din alte grupuri similare din antichitate. Cuvântul modern prin care îi desemnează arabii pe creştini este nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseşte termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îşi au originea în termenul ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Păstrătorii Conventului (Contractului). Această expresie era folosită în perioada de timp atribuită vieţii lui Samuel şi lui Samson din Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adică al grupării care a pus la cale întreaga schemă a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Frăţiei Babiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Operă francmasonă a tuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare a controlului planetar de către reptilieni.
Liniile genealogice („poporul ales” de zei) şi cunoaşterea secretă sunt simbolizate de „vinul” şi de „viile” pomenite în Biblie şi în nenumărate alte texte şi gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeşte de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune că: „Via Domnului Oştirilor este Casa lui Israel, iar planta plăcută lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea fermă este că linia genealogică implicată aici nu se referă la casa regală a lui David. La urma urmei, acesta nici măcar nu a existat, lucru care confirmă această concluzie. Simbolismul vinului îşi are, ca de obicei, originea în Babilon şi în Egipt. În şcolile greceşti ale misterelor, zeii solari erau Bahus şi Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice altă plantă? De soare. Vinul şi linia genealogică a lui Iisus sunt două teme care se amestecă cu simbolismul solar, făcând referire clară la liniile genealogice regale şi preoţeşti ale reptilienilor Anunnaki. O altă temă abordată de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost o nuntă reală, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pământul, adică a zeului cu zeiţa. În ţinutul Canaan se obişnuia ca primăvara să se sărbătorească anumite rituri sexuale şi de fertilitate numite „Festivalul căsătoriei din Canaan”. La această nuntă simbolică din Cana, Iisus a transformat apa în vin. Cele două elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace şi pentru a putea fi transformaţi în vin sunt apa pământului şi căldura soarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus şi al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenea ritualuri eseniene legate de vin şi de apă. Esenienii, Therapeutae şi gnosticii erau implicaţi în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie alcătuită din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoaşterea secretă şi ritualurile şi numele folosite de şcolile misterelor. La fel ca şi Vechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale şi imaginare (acestea din urmă mult mai numeroase), care conţine o sumedenie de coduri şi simboluri intercalate într-o naraţiune care nu poate conduce decât la confuzie şi rătăcire dacă este luată literal. Acest lucru transpare în fraza repetată obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit să audă”. Cine este iniţiat în cunoaşterea secretă să înţeleagă ce este de înţeles. Cât de spre ceilalţi, care nu sunt iniţiaţi, lăsaţi-i să creadă în prostiile astea.
Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natură arheologică, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile şi în ceea ce îi priveşte pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson şi nenumărate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite şi diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperaţi trebuie să fi fost manipulatorii dacă au încercat să introducă o referinţă la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând să demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Există mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în această perioadă de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o menţiune la Iisus. Să nu existe chiar nici o referire la un om ca el, după tot ce se presupune că a făcut? Philo a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus şi a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral această perioadă. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit să se nască Iisus şi când Irod ar fi trebuit să dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de până la doi ani; şi totuşi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit să îşi facă intrarea triumfală în oraş, apoi să fie crucificat şi să se ridice din morţi a treia zi. Ce credeţi că spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunoşteau foarte bine perioada şi ţinutul respectiv nu menţionează nimic despre aceste lucruri.
De ce? Pentru simplul motiv că ele nu s-au petrecut. Întreaga legendă a lui Iisus este o poveste simbolică, împănată de coduri şi simboluri ezoterice şi astrologice, cu scopul de a crea o nouă religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeaşi simbolistică a Frăţiei Babiloniene.
Rasa umană a fost amăgită din nou. A câta oară?
Alte postari similare :
Universul nu este constient de existenta ta! Relaxeaza-te !
Controlul mental asupra oamenilor
Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!
Stapanii din umbra
A ÎNCEPUT NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ ! Pastor Ionel Tutac EDITORIALE
Photo credit www.prodocensmedia.ro
- UN SCAUN OFERIT ”CU RESPECT” DE SATANA !? 27-07-2015
- CAUZELE STAGNĂRII MIȘCĂRII BAPTISTE 20-07-2015
- CE-AR FI DACĂ FIECARE CREȘTIN AR LUCRA O SĂPTĂMÂNĂ PENTRU ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU ?
- IONEL TUTAC – LECTII PREDATE INAINTE DE MOARTE – BCB Harul Lugoj – 5 IULIE 2015 – Prodocens Media 26-07-2015
- CUM AFECTEAZĂ DECLINUL DEMOGRAFIC VIAȚA UNEI COMUNITĂȚII RELIGIOASE? Pastor Ionel Tuțac 07-07-2015
- Pastor Ionel Tutac: Atentatul cel mai devastator! 29-06-2015
- Ionel Tuțac – Cum afectează construcția celei mai mari moschei din Europa spiritualitatea românească? 22-06-2015
- Pastor Ionel Tuţac – Cum să ne înțelegem cu ”frații” homosexuali? 12-06-2015
- Lucruri bune facute de oameni dupa cadere – Ionel Tutac 28-11-2014
- VIDEO ~~~ Jubileul Bisericii Baptiste Germane din Timișoara ~~~ 130 de ani de la înființarea primei biserici neoprotestante din vestul României ~~~ 1884 – 2014 Mesaj pastor dr. Ionel Tuțac 24-11-2014
- O marturie istorica a lucrarii Baptiste din Lugoj, – Caius Obeada: 2014 Marturii Baptiste Banatene cu Ionel Tutac
A ÎNCEPUT NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ !
CEDO a dat o hotărâre conform căreia statele parti la Conventie, inclusiv Romania, sunt obligate să recunoască uniunea civilă între persoane de același sex, încheiată în străinătate. Deși Codul nostru civil interzice această recunoaștere, efectul hotărârii este obligarea Statului Român de a recunoaște aceste uniuni între persoanele de acealși sex.
Este exact ce a făcut Curtea Supremă în SUA. Prin decizia unei instante au fost obligate toate statele să recunoască legitimitatea căsătoriilor între persoane de același sex. Un proces care a durat în America ani buni, la noi s-a derulat peste noapte.
Căsătoria între persoane de acelaşi sex este permisă în 11 state din cele 47 ţări membre ale Consiliului Europei, iar parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt recunoscute în 24 de ţări.
Decizia CEDO vine în urma unei plângeri înaintate de trei cupluri de homosexuali împotriva statului italian, care susțineau că sunt discriminaţi din cauza orientării sexuale pentru că legislaţia ţării lor nu le dă dreptul să se căsătorească sau să intre în orice formă de uniune civilă.
România a respins un proiect de lege înaintat de deputatul Remus Cernea, pentru recunoașterea parteneriatelor civile între persoane de același sex, Parlamentul European a dat un vot covârşitor în favoarea unui raport care recomanda statelor membre, să „ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de acelaşi sex”. Interesant este că 24 de europarlamentari români au votat pentru acest amendament.
Puțini dintre noi au remarcat ce s-a întâmplat de fapt și cum ne va afecta pe termen lung această decizie. Din acest moment, persoanele de acealși sex din România care vor dori să se căsătorească vor putea să se căsătorească într-un altă țară și se pot reîntoarce aici să adopte copii și să-și exercite drepturile la fel ca oricare altă familie din România.
Este de remarcat cum o lege exterioară unei țări se poate impune în pofida dorinței unui stat.
Mă întreb cum rămâne cu procentul mare de creștini din România, ale căror principii și drepturi sunt încălcate prin această decizie? Nu cred că ar trebui să așteptăm pasivi ca întreg procesul de dezintegrare a principiilor creștine – pe care a fost fundamentată Europa, să se deruleze.
Cred că este un moment în care trebuie să exprimăm în mod clar ce spune Scriptura cu privire la homosexualitate. Știu că vor veni vremuri când aceste declarații vor fi amendate, însă cu atât mai mult acum, suntem chemați să afirmăm că Dumnezeu a instituit familia ca o uniune sacră între un bărbat și femeie și că ea reflectă ideea și planul Său.
Aceasta reprezintă declarația mea de credință și protestez împotriva unei decizii care ne jefuiește de ce avem mai prețios – credința în valorile creștine.
Pastor Ionel Tutac
via www.prodocens.ro
Satan si armele sale
Efeseni 6:10-12 1 Petru 5:8-10 Iacov 4:7-10
Sunt multi cei care considera ca biserica este un refugiu al oamenilor slabi, al celor care nu sunt in stare sa faca fata problemelor vietii si care gasesc in religie alinare, iar in Cristos o carja pentru vremurile de incercare. Insa nimic nu poate fi mai departe de adevar. Biserica este mai degraba o cazarma, unde nu vin oameni infranti, ci aceia care indraznesc sa lupte. Oamenii care nu dau inapoi la greutatile vietii, care au fost eliberati de sub puterea intunericului si i-au declarat razboi diavolului. Fiecare trebuie sa stim ca daca suntem purtatori ai Duhului Sfant atunci suntem automat angajati intr-o lupta dura cu satan. Nu oamenii sunt cei impotriva carora luptam, ci fortelor spirituale ale intunericului din lumea care ne inconjoara.
Apostolul Pavel spune un lucru foarte important in 2 Corinteni 2:11. Oare asa stau lucrurile? Cunoastem noi, planurile, metodele si armele pe care satan le foloseste? Cine este diavolul? Cine sunt ingerii sai? Si care sunt armele pe care le foloseste impotriva noastra? Stiti ca mie nu imi place sa filosofez in predicile mele. Daca va doriti profetii si descoperiri spectaculoase, nu le veti auzi de la mine. Eu ma rezum sa predic doar din ceea ce zice Domnul in cuvantul Sau.
Domnul Isus il numeste pe diavol stapanitorul acestei lumi, iar apostolul Ioan afirma ca “toata lumea zace in cel rau.” Lucifer nu a fost singurul inger care s-a intors impotriva lui Dumnezeu, altii l-au urmat in razvratirea sa. Diavolul a crezut ca prin uciderea lui Isus, sansa lumii la mantuire va fi pierduta pentru totdeauna. Dar cand a vazut ca prin moartea lui Isus, Dumnezeu a pus pe umerii Fiului Sau pacatul intregii omeniri, satan a turbat. Pentru ca toata puterea lui statea in pacat. El tinea omul rob prin pacat. Doar asa putea sa vina inaintea lui Dumnezeu si sa ii spuna ca “daca esti intr-adevar un Dumnezeu drept si sfant, atunci nu poti sa nu ii condamni pe oameni din cauza pacatului lor.Daca pe mine m-ai condamnat si m-ai izgonit din prezenta ta din cauza razvratirii, acelasi lucru trebuie sa il faci si cu ei.” Pacatul care era arma sa, fusese acum luat de Isus asupra Sa si oferea astfel posibilitatea omului ca prin credinta, pocainta si botez sa primeasca mantuirea. Prin uciderea lui Isus, satan nu a facut decat sa implineasca planul lui Dumnezeu.
Sunt cateva lucruri foarte importante pe care trebuie sa le stim. Primul este ca in ciuda razvratirii sale, Dumnezeu i-a fixat de la inceput limite diavolului. Niciodata satan nu a facut ce a vrut el in lumea aceasta. Chiar si in povestea lui Iov vedem limitarea diavolului. De fiecare data cand a ingaduit o incercare, Dumnezeu i-a impus lui satan si o limita. Cand satan a cerut lui Dumnezeu sa ii cearna pe apostoli, Domnul Isus s-a rugat ca Tatal sa ii impuna o limita. Poti sa faci ce vrei cu ei, dar sa nu li se piarda credinta. Le poti arata cat sunt de slabi, necredinciosi si mandri, pentru ca am nevoie de ei apoi smeriti si umili pentru a face lucrarea Ta, dar Tata te rog nu ingadui sa ii incerce atat de tare incat sa li se piarda credinta. Deci diavolul are limite bine stabilite, de aceea spune si Pavel in 1 Corinteni 10:13 ca “nu v-a ajuns nici o ispita peste puterea voastra de a o indura.” Dumnezeu nu ii ingaduie lui satan sa mearga mai departe decat putem noi sa facem fata si in fiecare situatie a pregatit si o iesire din acea ispita.
Un al doilea lucru important de stiut este ca Dumnezeu a impus o limita si in ceea ce priveste influentarea personalitatii umane. Cu alte cuvinte Dumnezeu a facut astfel incat fiecare om sa aleaga cine ii este stapanul. Aceasta lege este atat de puternica incat nici insusi Dumnezeu nu o incalca. “Iata Eu stau la usa si bat”.
Satan incearca sa faca exact opusul lucrarii lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu vrea sa inflorim, satan vrea sa ne uscam prin pofte, ambitii, desfrau, mandrie, orgoliu. Lucrarea diavolului este aceea de descompunere a fiintei noastre. El vrea sa usuce trupul, sa incetoseasca mintea si sa omoare sufletul. Ca sa intelegem cel mai bine cum lucreaza satan, trebuie sa il privim ca un parazit, o bacterie. Parazitul traieste din viata fiintei in interiorul careia locuieste si din care suge toata puterea pana o omoara. Diavolul este parazitul sufletului uman. El se hraneste din toti cei care ii ingaduie sa le conduca vietile. Multi se intreaba cum a fost posibil sa decada atat de mult. Raspunsul este: pentru ca i-ai dat ocazia diavolului. Ati auzit vorba aia: “da mana cu dracu pana treci puntea”? Multi fac acest lucru, dar apoi nu mai reusesc sa scape de influenta satanei. Satan are multe arme si metode de lucru, dar astazi o sa vorbim despre trei dintre cele mai importante:
Prima, este mandria. Este chiar motivul pentru care el insusi a cazut si pentru care omul a cazut apoi fiind ispitit de el. Ce i-a promis satan omului? “Daca veti manca, veti fi ca Dumnezeu” Acelasi lucru si l-a spus si el: “voi fi ca Dumnezeu” Felul prin care el a cazut il foloseste ca sa-l faca si pe om sa cada. Satan iti spune: fii independent, de ce sa asculti de fiecare data de ceea ce spune Dumnezeu? Tu esti important, esti cineva. Prin munca si eforturile tale te-ai realizat, de ce sa ii dai slava lui Dumnezeu pentru asta? Dumnezeu ni l-a dat pe Domnul Isus ca sa ne invete cum sa luptam impotriva mandriei: smerenie si umilinta. Si ca un Tata minunat, nu ne-a impus acest lucru fara sa ne dea El insusi un exemplu. Isus s-a smerit asa cum nimeni nu se va smeri vreodata. Ne-a predat o lectie despre renuntare totala la sine. Doar atunci ii vom limita puterea lui satan de a folosi mandria ca o arma impotrva noastra.
A doua arma a diavolului este minciuna. Domnul Isus il numeste pe satan “tatal minciunii”. El este cel ce a conceput minciuna ca sa contrazica poruncile lui Dumnezeu. Ce i-a spus el femeii in gradina Eden? “A zis oare Dumnezeu sa nu mancati din toti pomii din gradina?” Il face pe om sa se indoiasca de poruncile lui Dumnezeu, si il impinge sa caute scuze pentru pacat si scurtaturi in respectarea legii lui Dumnezeu. Ce avertisment ne da apostolul Pavel? “Nu dati prilej diavolului.” Nu-l lasati pe satan sa planteze indoiala in mintea voastra pentru ca de acolo la cadere, mai este doar un pas. El lucreaza in noi nemultumire, intristare, frustrare si indispozitie. Trebuie sa invatam de la Domnul Isus. Cand vine diavolul sa ii raspundem cu puterea Scripturilor. Trebuie sa ii spunem in fata lui satan ca nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu. Ca el nu mai are putere asupra noastra. Duhul lui Dumnezeu este cea mai puternica arma pe care o avem impotriva lui satan. Iar pentru asta trebuie sa fim asa cum spune apostolul, ”plini de duh”. Asa vom putea sa ne impotrivim diavolului si sa respingem minciunile repetate pe care le foloseste asupra noastra.
A treia arma a lui satan este frica. Apostolul Petru spune despre diavol ca este asemenea unui leu. Numai unui om care nu este intreg la minte nu i-ar fi frica de un leu. Leul este regele junglei, cel mai de temut animal. Metoda diavolului este sa semene in noi frica. Si atata timp cat frica este in noi, suntem sub autoritatea si influenta lui. Nu ii mai ingaduim Duhului sa ne dea acel sentiment puternic al libertatii si sigurantei. Apostolul Pavel a putut sa biruiasca temerile si frica pe care diavolul dorea sa le semene in inima sa spunand si crezand cuvinte minunate ca cele din Romani 8:31-32. Teama de boala, teama de lipsa banilor, teama de a nu fi acceptat, teama de esec si multe altele sunt folosite de satan impotriva noastra. Pavel insufletit de Duhul lui Dumnezeu vorbeste si indeamna cu toata convingerea despre fiecare in parte. El ne spune sa nu ne mai temem de moarte, pentru ca moartea nu este decat manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a ne lua acasa ca sa ne puna responsabili peste lucruri cu mult mai mari decat am fost aici pe pamant. Cand ii vorbeste lui Timotei despre plecarea din aceasta lume, nu spune ca il asteapta moartea, ci ca il asteapta cununa. Moartea este un castig. Pavel spune: nu te teme de lipsa banilor, pentru ca niciodata Dumnezeu nu te va uita. Invata mai degraba secretul de a fi multumit in orice imprejurare, si cu mult si cu putin si slaveste-l pe Dumnezeu in orice circumstanta. Continua apoi incurajandu-ne sa nu ne temem de esec pentru ca ceea ce Dumnezeu a inceput in noi, va duce la bun sfarsit.; nimic nu te poate desparti de dragosea lui Dumnezeuin Isus Cristos. Cel mai eficient mod de a lupta impotriva fricii, este prin amintirea permanenta a promisiunilor lui Dumnezeu si increderea deplina in credinciosia lui Dumnezeu ca le va implini.
Puterea diavolului este limitata, iar planurile sale lucreaza in cele din urma chiar planurile lui Dumnezeu. I-a luat mult timp lui satan sa inteleaga ca prigoana nu face decat sa aprinda si mai mult dorinta oamenilor dupa Dumnezeu. Nu a inteles prea bine acest lucru prin condamnarea Domnului Isus. L-a folosit apoi pe Nero ca sa ii arda pe toti cei ce isi marturiseasu credinta in Cristos. Dar cu fiecare crestin care ardea, pasiunea si dragostea celorlalti care auzeau de jertfa lor, crestea. A incercat apoi sa distruga prin orice mijloc biblia, dar cu cat incerca mai mult cu atat biblia se raspandea mai tare ajungand in prezent cea mai tiparita si bine vanduta carte din lume. Acum satan pare ca a inteles mai bine ca cea mai eficienta metoda nu este prigoana, ci bunastarea si o falsa stare de pace si linste. Satan a invatat de-a ungul secolelor ceva din esecurile sale. Oare noi ne-am adaptat la noile sale metode? Le cunoastem? Avem la randul nostru pregatite armele potrivite de a ne impotrivi lui? Noi suntem chemati sa traim ca invingatori datorita jertfei Domnului Isus si prin puterea Duhului Sfant. Sa aratam lumii ca satan poate sa fie infrant. Noi stim ca satan are putere, dar am primit ceva ce ne da tot ce avem nevoie ca sa luptam impotriva lui, 1 Ioan 4:4. Slavit sa fie numele Lui cel sfant!
O seara si o noapte amara
In seara aceasta, nu am putut sa privesc artificiile nelegiuirii ale celor uratori de Dumnezeu. Acum ma gandesc si stiu ca, un om nascut din nou, din Dumnezeu, nu arunca artificii spre cer, la sfarsit de an, nu are de ce, ci cel nascut din Dumnezeu, ia cu asalt prin rugaciuni Tronul de Har al Tatalui Ceresc pentru cei nelegiuiti. Nu am putut sa ma uit la aceste artificii, desi mi s-a propus sa merg, dar nu am mers pentru ca in inima mea este o durere necurmata, este durerea pentru cei care habar nu au ce fac, ce sarbatoresc sau cum traiesc. Nu m-am putut bucura acum cand toata lumea zace in cel rau, acum cand pamantul este plin de cei care pretind ca sunt ai lui HRISTOS, dar trairea lor lasa de dorit.
Sunt trist si in sufletul meu este o durere, strig, ca sa trezesc pe cineva. Multi se bucura acum, dar vreau sa ii avertizez cu ceva sau mai bine zis, celor care cititi aceste randuri, vreau sa va spun ca la anul pe vremea aceasta, posibil ca unii din noi sa nu mai fim. Unii vor ajunge in RAI, iar altii vor ajunge in iad. Intrebarea e, unde vei ajunge tu ?
Sunt strict cu mine, pentru ca stiu de unde m-a scos Dumnezeu si stiu ca El nu ma va trage la raspundere ca m-am purtat aspru cu trupul meu, asa cum zicea si PAVEL, aspru pentru ca pacatul pandeste. De aceea dupa cum spunea si Leonard Ravenhill, nu cred ca Dumnezeu ma va trage la socoteala ca am fost strict cu mine sau ca am vrut sa traiesc numai si numai pentru EL.
Ce parere are TATAL CERURILOR SI AL PAMANTULUI cand vede pe om acum, aruncand artificii si infaptuind lucrurile pe care Dumnezeu le dispretuieste ? Au baut din nou, au curvit multi, au blasfemiat pe DOMNUL SLAVEI, au impins pe altii si s-au impins pe ei insisi in nelegiuiri. Altii au avut si unii poate inca au, sa ne rugam pentru ei, au atentate de sinucidere, provocate de dezamagiri, alcool, droguri, atractii si uraciuni care sunt impinse de demonii care lucreaza in fiii neascultarii.
Ma aude cineva? Hei, hei, omule, am fost acolo in lume si stiu ce gust spurcat are Dumnezeu despre nelegiuri, cand vede raul produs, dar EL, SFANTUL LUI DUMNEZEU ISUS HRISTOS, m-a scos de acolo. Am o intrebare: ce m-a schimbat pe mine ? SAU MAI BINE ZIS, CINE M-A SCHIMBAT ?
Multi s-au facut partasi pacatului, muzica tare, spectacole, emisiuni, relaxare, etc, dar Dumnezeu, EL unde este in vietile voastre ? Daca va numiti crestini, de ce va place sa curviti ? De ce va place sa beti si sa fiti asa de dezgustatori ? Bine a zis PAVEL IN ROMANI 6:21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. Ei bine imi este scarba de mine, de tot ceea ce am facut odata, ma uit cu dispret la viata pe care am avut-o si ma bucur ca este rastignita la cruce, dar totodata ma uit cu tristete la cei care au ramas acolo in lume si in pacat, in drumul spre iad.
Psalmul 90:9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
11. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12. Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
DOMNUL SLAVEI, NU este primit printre multi. CINE NU IL VREA PE EL, se vede prin trairea lui.
Va marturisesc ceva sincer si cugetul meu luminat de DUHUL SFANT imi este martor: Azi din nou, am avut sentimentul ca nu am nicio treaba cu lumea, azi am simtit ca nu sunt de aici, azi am simtit ca imi doresc CETATEA NOUA, IMPARATIA PREGATITA DE MIRELE MEU. O, sufletul meu, taci, taci ca mai ai putin, mai ai putin si mergi in Glorie, taci ca El vine, STAPANUL TAU VINE SI NU VA ZABOVI. Ce schimbare, ce HAR, CE TATA !
Ma simt strain aici, ma simt strain in lumea aceasta.
Ioan 15:19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
Ioan 17:14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
CE MANGAIERE VA fi sfarsitul, ce HAR VA FI CAND ALERGAREA NOASTRA se va sfarsi, al celor smulsi din acest veac ticalos si preacurvar, ce minune ! Ma gandesc si tanjesc dupa EL, dupa DOMNUL ISUS HRISTOS. Casuta mea, voi pleca, strazi, nu o sa imi mai aduc aminte de voi, lacrimi, veti fi sterse de Mielul Divin. OAMENI, o oameni, tare as vrea sa ne vedem acolo in slava, dar plang acum…o, plang ca stiu ce manie are sa vina, ce manie are TATAL, ce dreptate, ce SFINTENIE si ce manifestare impotriva a tot ceea ce este rau, va veni.
Ce minune va fi, ce implinire, ce pace va fi, pentru cei nascuti din nou, pentru cei schimbati! Ce frumos este HRISTOS DOMNUL !
Pentru voi cei schimbati de Dumnezeu nu este normal ca atunci cand ziceti “la multi ani” oamenilor, sa-L si predicati pe DOMNUL SLAVEI, pentru ca de aceasta atarna viata si vesnicia omului? VA ROG, DUCETI-VA SI PROPOVADUITI-L, SPUNE-TI CINE ESTE DOMNUL si loviti cu Sabia DUHULUI IN INLANTUIRILE DIAVOLULUI si spuneti oamenilor “la multi ani in HRISTOS DOMNUL” ca altfel este in zadar.
Apocalipsa 8:1 Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
Vreau sa cred ca numai in cer va fi tacere, nu si aici pe pamant, ci aici sa mergem si sa propovaduim EVANGHELIA, iertarea de pacate prin SANGELE MIELULUI ISUS HRISTOS. In cer nu o sa mai predice nimeni.
O, FRAMANTARI, RAD DE VOI, suspine, nu veti mai fi si moarte, unde iti este boldul ? Unde iti este mandria moarte ? Dragii mei frati si surori, plangand va zic ca EL este GELOS dupa noi, EL este Dragostea care a fost aratata prin faptul ca mania Lui si dreptatea Lui L-a omorat pe HRISTOS la cruce. Cineva trebuia sa moara, cineva, trebuia sa ia pacatul. EL asa a vrut, a lasat totul pentru a-si salva un norod al Lui.
Voi trecatorilor, credeti ca IL impresionati pe HRISTOS cu artificiile voastre ? Sa nu uitam de ce va veni, priviti:
2 Petru 3:7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
EL VA VENI CURAND, de ce nu vreti sa IL impresionati pe EL, ducandu-va la FIUL Sau, HRISTOSUL MORT SI INVIAT si astfel EL va fi in pace cu voi, altfel, pieirea va veni si multi vor regreta.
Lumini spre cer stiti sa trimiteti, dar Adevarata Lumina trimisa din cer pentru voi, nu stiti s-o primiti?
Ioan 1:4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Acum cerul tace, artificiile nu mai sunt, iar intunericul si-a luat locul de cinste, tot asa si pacatul vostru, si-a luat locul de cinste si cand zic de cinste, ma refer ca il iubiti si il venerati, sunteti inca robi ai viciilor si pacatelor in care traiti. Veniti la DOMNUL HRISTOS.
Ioan 3:18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
Acum uitati ce va spun, E HAR, si puteti sa fiti iertati. Puteti sa fiti schimbati si cu adevarat mantuiti. Vedeti-va starea, incredeti-va in HRISTOS DOMNUL SI CREDETI IN EL, POCAITI-VA DE PACATE SI VETI AVEA PACE CU TATAL.
Acum, mai mult ca orIcand, urasc toate lucrurile care se petrec astazi, ma refer la lucrurile de nimic pentru care unii alearga, platind un pret atat de mare cu insasi viata lor. Cata desertaciune, cata nelegiuire, cata nebunie ! Doamne, as vrea sa ma iei la Tine ca sa scap de aceasta lume pagana !
Acum, mai mult ca oricand, ma simt extrem de singur. Singur de parca nu ar fi nimeni cu mine si singur pentru ca trairile, dorintele si aspiratiile mele nu sunt intelese de multi… Prietenii, familia, parintii nu ma inteleg…Uneori am impresia ca sunt condamnat sa umblu singur toata viata pentru felul in care vad lucrurile, pentru felul in care cred, pentru felul in care imi doresc sa fie viata mea. Si ce daca? Chiar daca ar fi asa, tot nu am sa renunt niciodata la ceea ce cred si cum cred. Chiar daca ar trebui sa umblu singur toata viata, nu conteaza. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem, caci EL este cu mine. Conteaza numai sa fii Tu cu mine, Doamne si eu in voia Ta sa fiu mereu ! Si astazi, stiu ca esti cu mine si ca eu sunt in voia Ta si nu mai conteaza pretul platit pentru a Te urma, pentru ca Tu esti cu adevarat singura mea fericire. In gandurile mele ascunse as vrea, daca se poate, sa dau inainte sirul anilor, ca in clipa urmatoare sa ma trezesc in Imparatia Ta, admirandu-Ti frumusetea si desfatandu-ma in prezenta Ta, dar prin mila si indurarea Ta, sunt inca aici, ca sa-ti vad Maretia si Slava, atunci cand schimbi oamenii si cand imi arati lucrarile Tale !
Romani13:12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.
NOAPTEA APROAPE A TRECUT… si intr-adevar se apropie Adevarata Dimineata, dar sunt trist pentru cei care vor ramane intr-o continua noapte amara, plina de plata pacatelor lor, pentru ca nu s-au pocait de ele si nu s-au increzut in DOMNUL ISUS HRISTOS.
2Petru 1:19 Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
Nu ma tem pentru mine, ci pentru cei care noaptea va ramane vesnic si niciodata nu se va face dimineata.
Dar pentru cei rascumparati de Dumnezeu, va veni Adevarata dimineata mult dorita si asteptata.
Apocalipsa 22:16 „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
Apocalipsa 21:22 În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul ei.
23. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
27. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.
Dragii mei lucrurile sunt pe viata si pe moarte. A mai trecut un an, pentru cine ai trait anul care a trecut ? Am mai intrat inca intr-un an, pentru cine vrei sa traiesti, ce te face sa crezi ca vei sfarsi anul, ce te face sa crezi ca vei mai trai maine ? Te rog, te rog fierbinte inaintea lui ISUS HRISTOS si inaintea sfintilor ingeri, pocaieste-te, lasa-ti viata in mana lui HRISTOS ca sa-ti dea o viata noua, s-o traiesti in voia TATALUI CERESC si sa-ti indeplinesti astfel trairea ta de pe acest pamant. Sa fii iertat, schimbat, iar dupa moartea ta sa mergi in glorie cu TATAL. Domnul sa ne binecuvanteze pe toti! Amin.
Alin Lolos
Eficienta unor programe de pasunat
Esti crescator de animale pe pasune? Vrei o incarcatura mai mare/ha? Paraziti mai putini? Foloseste un program de pasunat!
Ca raspuns la degradarea pasunilor si a solurilor, folosirea unui program de pasunat este din ce in ce mai des intalnita in zootehnie. Un program de pasunat ofera mai multe avantaje:
- Creste cantitatea de furaj produs cu 50-200%
- Mentine animalele mai sanatoase, prin evitarea contactului cu dejectile
- Imbunatateste structura si calitatea solului
Orice crescator de animale care se respecta, stie ca programele de pasunat sunt folosite pe toate continentele lumii, Australia, SUA, si America Latina fiind zonele unde acestea au cunoscut o dezvoltare rapida. Institutul Savory este de departe liderul mondial in cercetarea, implementarea si administrarea programelor de pasunat, doar centrele acreditate de acesta ocupand o suprafata de 2.4 milioane de hectare, la care se adauga numerosi practicanti neacreditati de catre institut.
Filmul de mai jos prezinta o ferma australiana de 4000 de capete de bovine, practicanta a programelor de pasunat, situata intr-o zona de semi-desert.
Cum afecteaza modalitatea de pasunat productivitatea pasunii?
Crescatorul de animale este in primul rand un…..cultivator de iarba.
Un fermier inteligent trebuie deci sa aiba in vedere calitatea solului si starea pasunii, care sunt consecinte directe a modalitatii si programului de pasunat.
In zootehnie, pasunatul liber, unde animalele stau pe acelasi padoc/teren mare parte din an, fara a lasa plantele sa se regenereze, da in primul rand productii mici.
Daca ritmul de crestere al plantelor erbacee accelereaza o data cu varsta lor, crescand cantitatea de furaj produs, de ce sa pasunam cand sunt inca tinere? Ne batem singuri cuie in talpa?
Cand padocurile nu sunt schimbate frecvent, din cauza unui program de pasunat defectuos, se produc mai multe fenomene:
- Productivitatea scade drastic. Cantitatea maxima de furaj este obtinuta cand planta este pasunata inainte de inflorire (aproximaiv faza de burduf), acesta fiind sfarsitul perioadei in care cresterea este cea mai rapida. Acest lucru necesita o pauza de 30 – 70 de zile intre 2 pasunari, in functie de sezon. Un program de pasunat bun planifica ia in considerare acest fenomen.
- Plantele pasunate sunt tinere, nu ating maturitatea fiziologica, sistemul radicular este slab dezvoltat, in sol apare compactarea, levigarea nutrientilor si pierderea materiei organice. Solul se degradeaza, si, odata cu el, si pasunea
- Plantele preferate (in general leguminoasele) sunt pasunate agresiv, si cu timpul dispar, in timp ce ierburile cu continut mai mare de fibre nu sunt atinse. Adesea apar arbusti (maces, porumbar, mur etc), scazand din nou productivitatea
- Dejectiile nedescompuse se inmultesc, animalele lasand zonele respective nepasunate
- Contactul zilnic cu dejectiile creste sansa inmultirii parazitilor
Ce pasune ati alege, din cele doua de mai jos?
Daca detineti una asemanatoare primei imagini, nu disperati! Cu un program de pasunat potrivit, productia de furaj, calitatea pasunii, a solului, si sanatatea animalelor se pot imbunatati.
In ce consta un program de pasunat?
Un program de pasunat planifica durata in care animalele se afla intr-un padoc, si imparte terenul in padocuri flexiblie, delimitate cu gard electric portabil, ce pot fi schimbate intr-un timp foarte scurt.
Cheia aici este durata pasunarii unui padoc, si timpul de repauz pe care acesta il are, pana cand animalele se reintorc.
Cum elaboram un program de pasunat?
Fiecare ferma are nevoie de un program de pasunat personalizat, care sa tina cont de aspectele pedoclimatice, agroecologice, economice, si sociale. Pentru a crea un program de pasunat optim, fermierul trebuie sa respecte cateva reguli de baza:
- Plantele nu se pot pasuna mai mult de 6-7 ori pe an, in toate zonele din Romania. Cu alte cuvinte, un padoc nu se foloseste mai mult de 6-7 ori pe an
- Niciodata un padoc nu se pasuneaza mai mult de 3 zile. La 3 zile dupa pasunat, majoritatea plantelor incep sa recreasca, si, continutul de proteine fiind ridicat, sunt pasunate a doua oara.
- Animalele se reintorc in padoc doar cand planta a ajuns in punctul unde cresterea vegetativa stagneaza (faza de burduf). Durata de “odihna” a unui padoc depinde de viteza refacerii vegetatiei, fiind in general 30-70 zile in functie de sezon si precipitatii
- Din cele 3 puncte rezulta necesitatea folosirea a minim 23 de padocuri intr-o ferma zootehnica
In realitate, procesul este mai complex, fiind recomandat sa se foloseasca sabloane standard pentru crearea unui program de pasunat, cum sunt cele oferite de organizatii de profil ca institutul Savory.
Diferenta intre fermele in care se foloseste un program de pasunat si cele in care padocurile nu sunt odihnite, se observa cu ochiul liber cel mai bine in zonele aride, unde raspunsul este mai rapid. Filmuletul de mai jos ilustreaza aceste diferente:
Controlul ecologic al bolilor si daunatorilor
Folosind mecanisme naturale, permacultura ofera solutii pe termen lung, care pastreaza banii in buzunarul fermierului sau gradinarului, si au nevoie de management redus.
In permacultura si agricultura ecologica, se foloseste un intreg sistem de control, in care tratamentele cu fungicide sau insecticide bio sunt doar un element. Cheia aici este folosirea a cat mai multe elemente din acest sistem.
Daca sistemele naturale tin sub control agentii patogeni, fara a folosi macerat de urzica, insecticide bio, sau alte stropiri, nu am putea sa ne inspiram din aceste mecanisme si sa le imitam?
In permacultura, pe langa fungicide si insecticide bio, urmatorii factori sunt extrem de importanti:
- Calitatea solului. Intr-un sol sanatos exista milioane de specii de bacterii, care, impreuna cu fungii, secreta substante benefice plantei. Acestea pot fi substante biostimulatoare, antibiotice (ex penicilina), sau chiar toxine pentru organismele daunatoare (nematozi, ciuperci patogene), prezenta lor micsorand nevoia de tratamente cu macerat de urzica si alte insecticide bio.
Conform cercetatorului revolutionar Chabossou, un sol sanatos permite si stimuleaza planta sa isi sintetizeze singura fitoalexinele si fitoanticipinele necesare pentru a lupta impotriva bolii ori daunatorului, crescand de zeci de ori rezistenta acesteia. Intr-un sol fertil, planta va fi mai rezistenta, si va avea nevoie de mai putine tratamente, fie ele si ecologice. Putem face lesne asocierea cu un copil mic – cand creste intr-un mediu sanatos, nu se imbolnaveste, cand creste intr-un mediu toxic, incidenta bolilor este mai ridicata.
Daca inca folosesti practici invechite ca aratura sau fertilizarea excesiva cu azot, ce duc la distrugerea lenta dar sigura a solului, - Echilibrul entomocenotic. Denumirea nu trebuie sa ne sperie, entomologia este stiinta care se ocupa cu studiul insectelor. Echilibrul entomocenotic este reprezentat de populatii echilibrate de daunatori si insectele pradatoare ale acestora.
Gradinarul inteligent trebuie sa isi puna urmatoarea intrebare: “De ce sa folosesc insecticide bio, cand exista deja mecanisme naturale care realizeaza controlul daunatorilor, cu 0 costuri?”.
Exemplul buburuzelor care se hranesc cu afide este cunoscut oricarui gradinar si fermier. Credeti ca degeaba politica agricola comuna 2014-2020 promoveaza cresterea biodiversitatii?
O biodiversitate crescuta de plante duce la o diversitate de insecte. Prezenta populatilor de insecte benefice duce la eliminarea tratamentelor cu insecticide bio sau sintetice, chiar si in cultura mare . Intr-un ecosistem echilibrat, celebrul macerat de urzica isi pierde incet incet din importanta.
Pentru a ajunge la un astfel de echilibru, habitatul si diversitatea de plante este esentiala. Intr-o gradina individuala, numarul mare de specii, prezenta florilor, plantelor aromatice, a arbustilor si pomilor creste biodiversitatea. In pomicultura, se folosesc speciile de sustinere, insamantate pe rand, iar in cultura mare, culturile verzi care au si rol de ingrasamant. Perdelele forestiere joaca si ele un rol extrem de important. - Prezenta pradatorilor naturali. Agricultorul inteligent incurajeaza pradatorii naturali ai insectelor, care lucreaza pentru el 365 zile / an, fara pretentii de salariu, reducand nevoia de fungicide ori insecticide bio.
Exista doua mari grupe de pradatori: pasarile si amfibienii. Prezenta desisurilor, vegetatiei de talii diferite din perdelele forestiere, si a ochiurilor de apa incurajeaza existenta acestora.
Cuiburile artificiale amplasate la inaltimile potrivite, atrag specii benefice de pasari. Atentie la diametrul orificiului cuibului, puteti atrage specii nedorite! Incet incet, incepe sa se contureze un intreg mecanism de protectie impotriva bolilor si daunatorilor, care il imita indeaparoape pe cel natural. In acelasi ritm, banii dati pe insecticide bio ori sintetice, raman in buzunarul fermierului. - Plantele companion. Acestea reprezinta specii de plante cu rolul de a atrage insectele benefice, creste biodiversitatea, crea un habitat confuz pentru daunatori, si, in unele cazuri, respinge anumite insecte daunatoare. Se folosesc in legumicultura si pomicultura, si reduc nevoia tratamentelor cu macerat de urzica si insecticide bio.
Cateva asocieri simple se pot urma in gradinile individuale:- Ceapa se planteaza cu morcovii, in randuri diferite
- Rosiile cu ardei, busuioc si craite
- Varzoasele cu cimbru si o leguminoasa (in randuri diferite)
- Vinetele si cartofii cu hrean, in, ori crizanteme
- Sfecla rosie cu fasole, in randuri diferite
- Castravetii si dovleceii cu 2-3 seminte de ridichi in cuib
- Intercalarea lor din loc in loc a plantelor aromatice, ori plantarea lor in randuri, este utila intotdeauna.
- Fungicide si insecticide bio. Acestea sunt preparate prin fermentare, infuzie, si decoct, folosind plante din flora spontana, cum este faimosul macerat de urzica.
Preparatele sunt o ultima masura de aparare, si sunt mult mai eficiente aplicate preventiv.
Doar si copilului preferam sa ii dam vitamina C mai devreme, decat antibiotice mai tarziu, nu? In faza de conversie la agricultura ecologica (2-3 ani), aceste fungicide si insecticide bio sunt totusi extrem de importante.
Cum preparam fungicide si insecticide bio?
Principalele preparate din plante sunt urmatoarele:
- Extract fermentat (cunoscutul macerat de urzica). Plantele se toaca grosier, apoi se pun la macerat in apa, intr-o proportie de 1:10. Daca se foloseste planta uscata, proportia este de 1-2 : 100 (100-200g la 10l).
O data pe zi, plantele se amesteca timp de cateva minute, prilej cu care se observa prezenta bulelor (semn de fermentare). Cand aceste bule inceteaza (5 – 20 de zile), maceratul este gata si poate fi folosit. O metoda sigura de depozitare a maceratului este in sticle inchise, intr-o pivnita calduroasa (10-12 grade). Atentie la “a doua fermentare”, sticlele pot exploda! - Decoctul. Plantele se toaca grosier, apoi se fierb la foc mic 20 de minute, cu capacul acoperit. Infuzia este similara decoctului, doar ca focul se opreste cand apa da in clocot, preparatul fiind mai putin eficient
Adesea, cele mai folosite plante sunt urzica, tataneasa, si coada calului. Extractele din crizantema, feriga, usturoi, soc, si vetrice sunt mai greu de preparat si mai costisitoare.
Ca si extract fermentat, se foloseste maceratul de urzica, cu efect predominant insecticid. Maceratul de tataneasa are efect fortifiant, in special in perioada dinaintea infloririi.
Decoctul este folosit in principal la coada calului, cu efect fungicid.
Atentie: preparatele trebuiesc folosite preventiv, o data la 10-14 zile, pe parcursul intregului sezon de vegetatie. In cazul in care boala ori atacul daunatorilor sunt observate prea tarziu, este necesara aplicarea zilnica!
Tehnologia no till pentru o agricultura sustenabila
Tehnologia no till este o caracteristica de baza a agriculturii sustenabile. Avand nevoie de semanatori specializate, este un sistem de lucrari minime ale solului, si se preteaza cel mai bine fermelor mari.
In gradini individuale fara sapa, pe suprafete mici, se foloseste mulciul.
Tehnologia no-till aduce urmatoarele avantaje:
- Scade costurile de motorina si timpul de lucru cu pana la 50%.
- Creste productia cu pana la 10% in primii ani, are un efect cumulat pe termen lung
- Conserva fertilitatea solului
- Creste materia organica din sol
- Conserva apa din sol
Tehnologia no-till in Romania si in lume
La nivel mondial, tehnologia no till este practicata pe o suprafaţă de peste 70 milioane ha, mare parte in America Latină, SUA şi Australia, şi doar o mică parte, în celelalte zone ale lumii. De remarcat afirmatia unui fermier american, care declara ca: “Nimic nu mi-a schimbat viata la fel de mult ca electricitatea si sistemul no till”
In Europa, Franta este una din tarile unde concepte ca no-till, culturi verzi, si agricultura ecologica, se imbina armonios
In Romania, unul din pionierii acestui sistem este compania Agricost din insula mare a Brailei. Reportajul de mai jos arata folosirea acestei tehnologii.
In conditiile in care fermele moderne merg din ce in ce mai mult pe lucrari minime ale solului, noi ne putem permite sa ramanem ignoranti?
Cum integram tehnologia no till in ferma?
V-ati intrebat vreodata de ce in Romania atat de putini fermieri reusesc sa aplice acest sistem?
Pentru ca un fermier care vrea sa foloseasca tehnologia no till, trebuie in primul rand sa isi schimbe intelegerea si perceptia asupra agriculturii. Pana acest pas nu este realizat, fermierul nu va avea succes. Usor de zis, dar pentru majoritatea fermierilor, blocati in metodele invechite, aproape imposibil de realizat.
Simpla achizitionare a unei semanatori no till, si folosirea tehnologiei conventionale, duce de cele mai multe ori la esec. No till este un intreg sistem, iar semanatoarea este doar un element din acest sistem.
Care sunt componentele sistemului no till?
Pentru a folosi cu succes tehnologia no till, trebuie sa intelegem ca lucrarile solului, in mod obisnuit efectuate de catre utilaje, vor trebui sa fie facute de catre aliatii cei mai de pret al fermierului – micro si macroorganismele – lucratori neobositi 365 zile / an, fara pretentii de salariu.
Pe cat de simplu poate parea acest lucru, pe atat de complicata poate fi punerea lui in practica pentru o persoana neexperimentata.
Componentele principale ale sistemului no till sunt:
- Folosirea microorganismelor prin extrasele de compost si alte metode biologice.
- Reducerea sau eliminarea lucrarilor solului, folosind o semanatoare no till
- Fertilizarea folosind culturile verzi.
Ne mai surprinde oare faptul ca in Brazilia, tara care a popularizat tehnologia no till, 75% din fermierii care aplica acest sistem, folosesc si culturi verzi?
Din nou trebuie sa ne intrebam: “Ne putem permite sa ramanem ignoranti?”
Cum folosim no till in agricultura ecologica si permacultura?
In sistemul no till, unde aratura este redusa si de multe ori eliminata, combaterea buruienilor poate parea o sarcina imposibila.
Pentru a putea realiza acest lucru, practicantii de agricultura ecologica si permacultura au nevoie de o de o intelegere foarte buna a modului de functionare a culturilor verzi si a rotatiei, acestea fiind mecanismele principale de combatere a buruienilor.
In sistemul no till, alegerea speciilor folosite ca si culturi verzi, si momentul infiintarii si desfintarii acestora sunt critice, acestea influentand drastic gradul de imburuienare si productia.
Permacultura – Gradina fara sapa are si dezavantaje ;De multe ori, cele mai importante lectii pe care le-am invatat de la persoanele implicate in permacultura sau agricultura ecologica au fost de ordinul “ce NU functioneaza”.
Astfel, stii ce sa eviti, si, mai important, stii de ce sa (nu) faci asta. Este extrem de important sa intelegem CUM functioneaza lucrurile, pentru a putea lua decizii in cunostinta de cauza. De altfel, unul din mesajele permaculturii este de a nu urma orbeste o doctrina, ci de a analiza mecanismele implicate, a le adapta nevoilor si conditiilor noastre, si a le folosi cu eventualele moficiari.
Cele mai comune exemple din Romania sunt alegerea straturilor tip hugelkultur inspirate din Sepp Holzer, sau a swale-urilor, ca metode aparent potrivite terenului, cand in realitate, nu de putine ori, se pot gasi solutii mai eficiente.
Asadar, daca ati urmarit postarile anterioare, stiti acesta este un portal de permacultura si no till lucru care in gradina de legume, se realizeaza folosind o gradina fara sapa.
In permacultura, gradina fara sapa are cateva dezavantaje, iar importanta lor variaza. Variaza in functie de conditiile pedo-climatice, resursele proprietarului, si implicarea acestuia. Principalele sunt:
- Intr-o gradina fara sapa, solul se incalzeste mai greu primavara. Absolut normal, avand in vedere ca este “izolat” fata de razele soarelui, de un strat de mulci, adesea paie. Va aduceti aminte puterea de izolare a unui balot de paie? Ei, asta inseamna ca primavara devreme solul se incalzeste mai greu. Anul acesta am semanat mazarea in perioada optima (toata lumea semana mazare in camp), si abia peste 4 saptamani a rasarit. Bineinteles, aceasta problema se poate rezolva dand stratul de mulci la o parte primavara devreme, pentru cateva saptamani.
Plantele sufera de ceea ce in agricultura se numeste “sindromul solurilor reci”. Insa, mai ales in camp, datorita beneficiilor aduse de tehnologia no-till si mulcire, in perioada mai-iunie plantele astfel semanate le prind din urma si le intrec pe cele semanate conventional. - Semanatul semintelor mici intr-o gradina fara sapa (morcov, salata, patrunjel) necesita un strat mult mai subtire de paie, sau deloc. Asta inseamna ca in momentul semanatului, are loc o manipulare a mulciului care poate deveni stresanta. Da paiele la o parte integral, seamana, pune paiele la loc, dar nu toate, ci doar o parte, asteapta pana rasare morcovul, pune cu grija in jurul lui.
- In gradina de permacultura, sub stratul de mulci, umiditatea este crescuta fata de zonele unde s-a pregatit terenul. Privit pe termen lung, si mai ales in perioada de vara, acest lucru este un avantaj. Dar ocazional, poate crea probleme ca aparitia si inmultirea excesiva a melcilor si limacsilor, sau favorizarea fungilor patogeni. Din fericire in zona de campie in care locuiesc, melcii sau limcasii fac rareori probleme. Pentru cei din zonele de deal, solutia este simpla, indepartarea mulciului primavara devreme, sau in cazul perioadelor cu precipitatii excesive. Controlul fungilor patogeni (bolilor) se realizeaza folosind metode integrate.
- Chiar daca folosim un strat gros de mulci, si cartoane in primul an, tot vor aparea buruieni. Stevia, rugii, palamida, papadia, sau pirul sunt greu de eliminat total din primul an. Chiar si in anul doi vom gasi cateva din ele. Buruienile se scot manual din radacini, nu se sapa, fapt ce este un pic mai dificil in primul an, dar cu siguranta necesita un volum si o intensitate de munca mai mici.
- Cararile pot genera probleme datorita vegetatiei care creste pe ele. Intr-o gradina de permacultura putem fie sa controlam vegetatia din carari pentru a nu se extinde in straturi, mentinand-o inierbata, cum fac cei de la Baza Ulmu, sau sa o eliminam de tot, cum am facut acum doi ani in Suedia, cand eram gradinar la RidgedalePermaculture. Cea mai eficienta metoda, si durabila pe termen lung, este adaugarea pietrisului in carari.
Culturi verzi – o alternativa ieftina la ingrasaminte
Culturi verzi – beneficii
Adesea folosite in permacultura, ingrasamintele verzi, numite si culturi verzi, sunt plante semanate dupa sau inaintea culturii principale, tocate sau incorporate in sol inainte de semanat.
Culturile verzi aduc urmatoarele beneficii:
- Scad necesarul de ingrasaminte
- Cresc continutul de nutrienti asimilabili din sol. Leguminoasele sunt in special importante, prin fixarea azotului atmosferic
- Imbunatatesc calitatea solului, cresc materia organica si humusul. Nu trebuie sa uitam ca pentru a avea un sol fertil, trebuie in primul rand sa ii acordam dreptul la vegetatie.
- Conserva umiditatea din sol
- Reduc gradul de imburuienare
- Reduc eroziunea
- Asimileaza nutrienti altfel pierduti prin levigare
- Ofera habitat pentru insectele benefice
Despre culturi verzi si ingrasaminte
Fermierii care folosesc culturi verzi pun mare accent pe plantele leguminoase. Pe langa avantajele enumerate mai sus, acestea fixeaza azotul atmosferic in sol, cu ajutorul bacteriilor specifice fiecarei plante.
Toata lumea stie ca aerul este peste 70% azot. Deasupra fiecarui hectar de pamant, acest element exista in cantitati mai mult decat suficiente pentru orice cultura. Intamplarea face ca acesta sa fie si…gratuit.
Mai surprinde pe cineva faptul ca unii fermieri nu fertilizeaza cu azot, ci folosesc exclusiv plante leguminoase ca si culturi verzi?
Aportul de azot adus de diferite culturi verzi la sfarsitul perioadei de vegetatie variaza, fiind prezentat in tabelul urmator.
Cum trebuie sa gandeasca un fermier care foloseste culturi verzi?
Filozofia fermierilor care folosesc culturi verzi in rotatie este de a avea o planta vie in pamant pe o perioada cat mai lunga de timp din an, pentru a imbunatati calitatea solului. Nu trebuie sa uitam ca dreptul principal al solului, este dreptul la vegetatie. Un sol lipsit de vegetatie, devine in timp infertil.
Astfel, inainte sau dupa orice cultura principala, fermierii seamana diverse culturi verzi.
Multi dintre acesti fermieri folosesc culturi verzi in combinatie cu agricultura conservativa (no-till, sau semanatul in miriste).
De altfel, chiar institutul national de cercetare-dezvoltare pentru pedologie, agrochimie si protectia mediului (ICPA) recomanda urmatoarele “Păstrarea permanent acoperită a suprafeţei solurilor cultivate cu vegetaţie este una dintre cele mai importante şi practice măsuri, fiind la îndemâna oricărui fermier, în lupta împotriva unor procese ale degradării solului prin destructurare, crustificare, eroziune, pierdere a stratului fertil, a nutrientilor şi a materiei organice.”
Culturi verzi in lume
La nivel international, tarile care folosesc culturi verzi pe suprafete intinse sunt Brazilia, cu 47 milioane de hectare in 2009 (FEBRAPDP), si SUA, cu 113000 fermieri pe 4.1 milioane de hectare in 2013, in crestere cu 37.5% fata de 2012 (USDA)!!!
Daca aceste doua mari puteri in agricultura mondiala se folosesc de culturi verzi, iar suprafetele sunt in crestere (37.5%!!! in 2013), noi ne putem permite sa fim ignoranti fata de aceste tehnologii?
Culturi verzi cu potential in Romania
In Romania, se disting 2 perioade de insamantare a culturilor verzi: toamna si vara.
Culturile verzi de toamna/iarna se seamana dupa desfintarea culturii anterioare (septembrie-octombrie), cand umiditatea permite, si pot fi: secara, grau, triticale, mazariche, trifoi incarnat, sulfina, ridiche furajera, mustar, nap
Culturile verzi de vara se seamana de obicei dupa o cultura de paioase sau mazare (iulie), cu cat mai devreme cu atat mai bine, si pot fi: sorg, iarba de sudan, hrisca, floarea soarelui, mei, porumb, fasolita, soia, facelia, mazare, fasole, trifoi incarnat, trifoi persan, trifoi de alexandria, sulfina, nap, ridiche furajera, mustar
Culturi verzi – ce alegem si cand le desfintam?
In primul rand, trebuie sa ne intrebam de ce vrem sa folosim culturi verzi?
Poate ne putem dori un aport de azot, sau o cantitate mare de biomasa, poate vrem un control mai bun al buruienilor, o decompactare a solului, sau doar imbunatatirea habitatului pentru insectele benefice.
Toti acesti factori contribuie la alegerea speciei sau speciilor din cultura verde.
- In agricultura ecologica cuplata cu tehnologia no-till, momentul desfintarii unei culturi verzi este critic. Tocarea sau cosirea reuseste sa distruga cultura verde doar in anumite faze de vegetatie. Daca aceasta operatiune este facuta prea devreme sau prea tarziu, cultura verde isi revine si este nevoie de incorporare.
- Daca vorbim de leguminoase, cantitatea de azot disponibila in sol variaza in functie de momentul desfintarii culturii verzi. Pentru a obtine cantitatea maxima de substanta activa, culturile verzi se desfinteaza la momentul infloririi.
- In cazul celorlalte culturi verzi (non-leguminoase), un alt factor important in alegerea momentului desfintarii este proportia C:N a plantei. Daca folosim unele paioase ca si culturi verzi (secara, triticale, etc), iar planta este prea matura la momentul desfintarii, proportia de C:N creste peste 30:1, iar azotul din sol este folosit pentru descompunerea masei vegetale, devenid disponibil plantei abia urmatorul sezon.
Momentul desfintarii trebuie ales cu atentie, in functie de fertilizarile anterioare, cultura verde, cultura principala, si rotatie. Acesta este un factor critic in reusirea integrarii unei culturi verzi in rotatie
Culturi verzi – incorporam sau nu?
O intrebare pe care si-o pun majoritatea fermierilor care folosesc culturi verzi este daca sa le incorporeze sau nu.
Intr-adevar, incorporarea aduce beneficiile ei, facand nutrientii asimilabili mult mai rapid.
Azotul fixat de leguminoase face exceptie, acesta existand deja in sol, chiar daca se incorporeaza sau nu culturile verzi.
Pe termen scurt, incorporarea este benefica, insa pe termen lung duce la problemele obisnuite asociate cu prelucrarea solului:
- Pierderea apei din sol
- Distrugerea structurii solului
- Scaderea activitatii biologice
- Oxidarea materiei organice
- Formarea hardpanului, in cazul araturii
Cand culturile verzi nu sunt incorporate, nutrientii retinuti devin asimilabili mai lent, iar planul de fertilizare se ajusteaza.
In combinatie cu tehnologia no-till, culturile verzi neincorporate ofera insa avantaje considerabile:
- Apa este retinuta in sol, evaporarea este impiedicata de stratul vegetal de culturi verzi
- Activitatea biologica se mareste sub stratul de mulci.
- Materia organica si humusul din sol cresc anual, creand un sol fertil
- Buruienile sunt reduse, acestea germineaza mai greu intr-un sol acoperit de resturi de culturi verzi
O intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem este: “Daca 30-60% din biomasa culturii verzi se afla in sistemul radicular, mai este nevoie sa incorporam, cand jumatate din munca este facuta gratuit de catre planta?”
Cum folosim culturile verzi de toamna/iarna?
- Se pot insamanta in miriste, prin resturile culturii anterioare (de preferat), sau dupa pregatirea grosiera a patului germinativ
- Perioada de semanat este cat mai repede dupa desfintarea culturii anterioare
- Se desfinteaza primavara (martie – mai) prin cosire, tocare, tavalugire (vezi poza), erbicidare sau incorporare cu 1-10 zile inainte de semanat
- Cultura urmatoare se insamanteaza fie in miriste (de preferat), fie dupa pregatirea patului germinativ
Cum folosim culturile verzi de vara?
- Semanatul se efectueaza cat mai devreme, imediat dupa recoltare, mai ales in conditiile climatice din zonele de campie
- Se pot insamanta in miriste, prin resturile culturii anterioare (indicat pentru a impiedica pierderea apei din sol), sau dupa pregatirea grosiera a patului germinativ
- Se desfinteaza toamna, in cazul in care sunt urmate de o paioasa, sau primavara urmatoare, daca urmeaza o cultura de primavara
- Cultura urmatoare se insamanteaza fie in miriste (de preferat), fie dupa pregatirea patului germinativ, la 1-10 zile dupa desfintarea culturii verzi
Culturile verzi – norme de semanat
Principalul scop al unei culturi verzi este de a produce cat mai multa biomasa.
De aceea, cand o planta se foloseste ca si cultura verde, si nu pentru a recolta samanta, norma de semanat este in general crescuta cu 20-40%.
Arbusti fructiferi – plantatie ecologica sau permacultura?
Pentru ca am avut recent o astfel de discutie, am hotarat sa scriu un articol in care sa evidentiez diferentele intre o plantatie de arbusti fructiferi ecologica “obisnuita”, si una care foloseste directiile permaculturii.
In prima sectiune sunt expuse bazele unei plantatii ecologice de arbusti fructiferi, fara a intra foarte mult in detalii, iar in a doua, imbunatatirile ce pot fi aduse de permacultura. De retinut este ca acestea sunt doar niste idei, si in nici un caz permacultura nu impune implementarea tuturor.
Mai degraba, fiecare fermier se inspira din aceste idei, si alege daca si cate sa foloseasca in plantatia sa.
Ce presupune o plantatie ecologica de arbusti fructiferi “clasica”- generalitati
In primul rand fermierul trebuie sa se hotarasca ce specii va cultiva. Principalele 3 sunt zmeurul, murul, si coacazul. Fiecare are avantajele si dezavantajele sale, cu privire la costul infiintarii, administrarea, si pretul de desfacere.
Dar avand in vedere ca, vandute direct la client, fructele de padure aduc intre 20 si 50 RON / kg, la o recolta medie de 3t/ha, vanzarile pot trece de 30.000 euro / ha. Vanzarea direct la client este dificila in cazul fructelor perisabile, in realitate lucrurile sunt rar la fel de roze ca pe hartie!
Zmeurul intra primul pe productie, din anul II, iar coacazul si murul produc recolte viabile economic incepand cu anul III.
Inaintea infiintarii plantatiei de arbusti fructiferi, este nevoie de un buletin de analiza al solului, irigatie localizata (furtun sau banda de picurare), sursa de ingrasamant ecologic, care poate fi si foliar, si, ingrasaminte minerale in functie de rezultatele buletinului de analiza.
Se bugeteaza si un sistem de sustinere (la zmeur si mur), forta de munca, inchirierea utilajelor, intretinerea plantatiei, recoltarea etc.
Bineinteles, este nevoie si de material saditor de calitate, folosind mai ales soiurile rezistente la boli si daunatori. Cele principale sunt:
- Coacaz negru: Deea, Abanos
- Coacaz rosu: Abundent, Red Lake
- Zmeur: Citria, Cayuga
- Mur: Orest (cu tepi), Thornfree (fara tepi)
Inaintea infiintarii plantatiei de arbusti fructiferi, scarificarea este un element important. O desfundare cat mai adanca a solului ajuta planta sa se inradacineze in profunzime.
Dupa pregatirea solului, se trece la plantare.
Distantele de plantare variaza in functie de managementul vegetatiei dintre randuri. La suprafetele mici, distanta dintre randuri poate fi mai mica, caz in care se poate intra cu maxim o roaba. In schimb, unde este nevoie de accesul unui utilaj mic, cum este un motocultor, distanta este maxima (2.5m).
- Zmeur: 0.5 x 1.5 – 2.5m
- Mur: 1.2 – 1.5 x 1.5 – 2.5m
- Coacaz 0.8 – 1 x 1.5 – 2.5m
Zmeurul si murul au nevoie de sistem de sustinere, in cazul murului 3 sarme intinse pe spalier, si 2 in cazul zmeurului. Dintre cei 3 arbusti fructiferi, coacazul poate fi cultivat fara tutori.
Irigatia si fertilizarea sunt importante, toate 3 plantele fiind consumatoare mari de elemente nutritive si apa.
Taierile variaza in functie de specie, la mur fiind cele mai intense.
Folosim metode din permacultura, sau o plantatie ecologica “normala”?
Cand vine vorba de infiintarea unei plantatii de arbusti fructiferi dupa principiile permaculturii, destule persoane se sperie.
“E complicat”, “cine-a mai pomenit”, “prea diferit”, “nu-mi bat eu capul”, etc sunt scuzele obisnuite. Adevarul este ca, un pic de analiza facuta “cu cap”, indeparteaza usor astfel de temeri. Dar daca nu avem nici macar intentia de a ne informa si a intelege cum functioneaza mecanismele naturale folosite in permacultura, nu putem merge mai departe. Progresul vine din informatiile noi.
In realitate, odata intelese, lucrurile sunt destul de simple, iar cel care face alegerea este fermierul. Ne putem imagina o plantatie conventionala de arbusti fructiferi, careia ii putem modifica unul sau mai multe elemente.
Fiecare fermier alege cat de apropiat vrea sa ramana de practicile “conventionale” (nu ma refer la agricultura conventionala – bazata pe substante de sinteza, ci la metodologia “obisnuita” a agriculturii ecologice), sau cat de mult sa se duca in directia permaculturii.
Nu exista reguli fixe, doar potentiale idei, ce ajuta fermierul sa se orienteze. Nu toate trebuie respectate, chiar si una sau doua pot aduce imbunatatiri masive in productie, si scadea inputurile.
Intr-o plantatie de arbusti fructiferi, permacultura aduce in plus unul sau mai multe din urmatoarele elemente, in functie de alegerea fermierului. Tin sa evidentiez ca fiecare fermier alege pe care din aceste elemente sa le puna in practica in plantatia sa, in functie de pregatire, experienta, si resurse
Idei din permacultura ce pot fi folosite de fermierii ce cultiva arbusti fructiferi:
- Fie ca vorbim de zmeur, mur, sau coacaz, radacinile plantelor pot fi inoculate cu fungi micorizali. Printr-o relatie de simbioza cu planta, fungii micorizali cresc suprafata de absorbtie a radacinii plantei cu pana la 800%. In curand, voi scrie un articol mai detaliat si despre ei. Beneficiile le puteti realiza si singuri, facand comparatia intre doua plante, din care una exploreaza un volum de sol de 8 ori mai mare… La coacaz, costul este de aproximativ 700 RON / ha. Folosind cateva metode ingenioase, acesta se poate reduce cu peste 50%
- Intr-o plantatie de arbusti fructiferi, fertilizarea se face in faze bine definite, in doze optime, folosind dejectii, compost, vermicompost, extrase lichide, sau ingrasaminte ecologice disponibile pe piata. Doza de fertilizant tine cont de calitatea solului si evolutia sa de-a lungul timpului. Analizele solului si selectia ingrasamantului in functie de acestea sunt vitale, economisind sume importante
- Nu se foloseste ogorul negru, intervalul dintre randuri ramane acoperit de vegetatie pentru imbunatatirea solului. Se aleg specii necompetitive cu planta de cultura, ce aduc beneficii ca fixarea azotului, decompactarea solului, sau atragerea insectelor benefice. Practica este straveche in cazul vitei-de-vie, dar putini au avut inca ingeniozitatea sa o foloseasca intr-o plantatie de arbusti fructiferi. In imagine avem trifoi rosu, dar in cazul arbustilor fructiferi se folosesc specii diferite, de multe ori in amestec. Managementul vegetatiei este critic, pentru ca aceasta sa concureze cat mai putin cu planta de cultura. Azotul fixat, cat si imbunatatirea solului pe termen lung compenseaza cu mult concurenta minima, daca speciile si managementul sunt potrivite
- Resturile de plante (sanatoase) serecicleaza pentru sporirea materiei organice din sol, mentinerea populatiilor de fungi benefici, si mulcirea solului. Aici vorbim de resturile rezultate din taieri si tulpinile uscate de zmeur si mur
- O suprafata de pana la 10% din plantatia de arbusti fructiferi poate fi ocupata de pomi fructiferi, pentru diversificarea si esalonarea productiei. Avantajele sunt si economice, dar si ecologice
- O plantatie de arbusti fructiferi beneficiaza de protectia fata de vant. O suprafata de 10% acoperita de perdele forestiere poate spori productia cu pana la 30%, in functie de expunerea la vant a plantatiei de arbusti fructiferi.
- Randurile de arbusti sunt amplasate dupa geometria keyline, aproape de curbele de nivel. Intrebarea de milioane de euro este: “Cand putem planta urmand topografia terenului pentru a ne feri de seceta si inundatii, de ce ne batem singuri cuie in talpa?
- Bolile si daunatorii se controleaza folosind metode inspirate din mecanismele naturale.
- Macerate ecologice facute la ferma. Principalele sunt coada calului, urzica, laptele
- Atragerea pasarilor si amfibienilor pentru controlul insectelor. Unii fermieri CUMPARA viespi pentru a tine insectele sub control. Cei inteligenti atrag pasari si amfibieni. Daca vorbim doar de pitigoi, 4 familii tin sub control 90% din insectele de pe 1ha, fara a cere salariu. Ne putem permite sa fim ignoranti la aceste informatii?
- Cresterea populatiilor de zoofagi, insectele care se hranesc cu alte insecte. Aici, perdelele forestiere si vegetatia dintre randuri joaca un rol extrem de important
- Alternarea randurilor de arbusti fructiferi, folosind specii diferite (randuri alternative de coacaz, zmeur, sau mur)
Nu trebuie sa uitam, oricat de bine am sta la capitolul productie, daca fructele recoltate din plantatia de arbusti fructiferi se strica in soare, suntem pe drumul falimentului.
Alegerea unei strategii de desfacere ce include depozitarea, procesarea, desfacerea la client sau en-gros, este un factor critic
Cum ne ferim de seceta si baltiri? Iata avantajele integrarii sistemului Keyline design
De ce ar trebui sa ne preocupe topografia?
V-ati intrebat vreodata de ce vaile sunt cele mai fertile terenuri agricole? De ce vaile si nu varfurile de deal, spre exemplu?
Raspunsul este simplu: de-a lungul a milioane de ani, datorita topografiei, prin actiunea apei, in aceste zone s-au acumulat minerale si materii organice, dand nastere unui sol excelent.
Sau de ce unele zone din ferma baltesc, in timp ce altele sunt uscate? Doar ambele au primit aceeasi cantitate de precipitatii.
Factorii comuni ai acestor fenomene sunt:
- Apa. Apa este vectorul, sau purtatorul, de fertilitate, este cea care transporta nutrienti si materii organice, pe care ajunge sa le depoziteze in zonele joase
- Topografia. Panta si altitudinea terenului determina zonele in care apa se acumuleaza, dar si zonele care se usuca mai repede
Desi cu totii stim aceste lucruri inca din scoala primara, cati s-au gandit la cum le pot aplica in ferma? Cati si-au dat seama ca printr-o simpla proiectare a fermei, pot limita baltirile si pot creste rezerva de apa din sol in zonele uscate?
Adesea, din obisnuinta de a face lucrurile asa cum am fost invatati, “nu vedem padurea de copaci”.
Insa ma intreb daca ne putem permite sa fim ignoranti, cand toata Europa ne-o ia inainte?
Un fermier care poate observa si intelege fenomenele de mai sus, apreciaza avantajele integrarii sistemului Keyline design.
De ce sa proiectam ferma folosind sistemul keyline design ?
Prioritatea sistemului keyline design este apa.
Sistemul este de fapt o metodologie de proiectare sau planificare a fermei bine definita, care integreaza directia lucrarilor, orientarea randurilor de plante perene, amplasamentul drumurilor, infrastructurii de irigatie, si (in unele cazuri) iazurilor de irigatie.
Aplicabil oriunde in Romania, in permacultura, agricultura ecologica sau conventionala, Keyline Design proiecteaza ferma in functie de topografia terenului, indeplinind urmatoarele obiective:
- Captarea fiecarei picaturi de apa ce cade pe teren, pentru conservarea fertilitatii si cresterea rezervei de apa din sol
- Distribuirea uniforma a precipitatilor, din zonele cu baltiri, catre zonele uscate, pentru a proteja terenul impotriva secetei si inundatiei
- Oprirea eroziunii, imbunatatirea claitatii solului
- Proiectarea celor mai eficiente rute pentru traficul tehnologic, anti-erozionale si practicabile pe o perioada lunga din an
- Proiectarea celor mai eficiente locatii pentru iazurile si infrastructura de irigatie
Keyline design este folosit ca metodologie de proiectare in permacultura, predominant in cazul fermelor mijlocii si mari.
Keyline Design in Romania si in lume
Keyline design a fost dezvoltat in Australia in anii 50 de catre regretatul inginer P.A. Yeomans, intr-o zona cu variatii mari de precipitatii de la un an la altul, iar momentan, SUA si Australia sunt tarile unde este folosit cel mai mult.
Keyline design isi dovedeste utilitatea mai ales in zonele secetoase, uniformizand distributia precipitatilor.
In Romania, un sistem apropiat de keyline design este plantarea sau lucrarea solului pe curbele de nivel. Aceasta varianta rudimentara prezinta totusi cateva probleme ca :
- Dificultatea mecanizarii
- Distributia suboptima a precipitatilor
- Ignorarea drumurilor (traficului tehnologic), iazurilor pentru irigatie, si infrastructurii de irigat
Keyline design aprofundeaza ideea lucrarilor pe curbele de nivel, creand o directie de efectuare a lucrarilor (numita tipar de cultivare), foarte apropiata de curbele de nivel, dar care redistribuie precipitatile in mod uniform.
Cum functioneaza Keyline Design?
Acelasi lucru se petrece si pe terenurile percepute ca “plate”.
Oare de ce masuratoarea nivelului cu furtunul este eficienta, si la diferente de nivel de cativa milimetri, pe o distanta de zeci de metri? Pentru ca apa isi gaseste intotdeauna nivelul, chiar cu o panta infima.
Terenurile plate sunt extrem de rare, iar pana si o panta de doar 0.2% inseamna ca apa se concentreaza undeva. Doar un ignorant nu vede baltirile de primavara de pe terenurile “plate” de la campie, in timp ce terenul vecinului este uscat la suprafata. Priceperea proiectantului identifica locurile cu probleme, si ofera solutia, distribuind surplusul de apa in zonele uscate.
Ilustratia de mai jos prezinta o zona de deal, mult mai lesne de inteles. Cu o harta topografica buna, exact aceleasi principii se aplica si in zonele de campie.
Tiparul de cultivare reprezinta directia pe care se efectueaza lucrarile agricole, sau se planteaza randurile de pomi fructiferi, arbusti, sau arbori silvici.
Care este metodologia de proiectare din sistemul keyline design?
Un exemplu de proiectare folosind keyline design poate fi vizionat in prezentarea de mai jos.
Pentru a intelege metodologia de proiectare a fermei, este necesar sa fim familiarizati cu ridicarile topo, acestea fiind hartile folosite in design.
Se incepe cu obtinerea unei harti topografice precise (echidistanta curbelor de nivel 0.5m sau 1m).
Se identifica vaile si culmile, principale sau secundare.
Se proiecteaza drumul de acces principal, in zona cea mai uscata.
Se genereaza tiparul de cultivare, care redistribuie uniform precipitatiile, din zonele cu baltiri, catre cele uscate.
Tiparul poate fi marcat cu randuri de pomi, sau doar pe GPS. Un rand de pomi la 2-300m este suficient. Toate lucrarile se executa paralel cu randul/randurile de pomi.
Executand lucrarile pe directia tiparului de cultivare, la fiecare lucrare a solului (mai ales la scarificare), apa din precipitatii este redirectionata catre culmi, locurile altfel uscate, si luata din vai, adesea excesiv de umede, uniformizand umiditatea.
Cum implementam keyline design?
Odata tiparul creat in proiectul fermei, acesta trebuie marcat pe teren. Cel mai usor sistem de marcaj pe termen lung este….plantarea pomilor sau arborilor, creand un sistem agroforestrier.
Adaugarea pomilor nu este obligatorie, insa este facila. Chiar si un rand de pomi la fiecare 300m este eficient, daca la prima brazda, lucrarea se face paralelel cu randul de pomi.
Keyline design isi are rolul sau, dar nu trebuie sa uitam ca fara a creste materia organica din sol, problemele vor continua sa apara, si, in contextul schimbarilor climatice, se vor agrava.
Sistemul keyline design este recomandat a fi folosit cu practicile ce imbunatatesc calitatatea solului, si integrat intr-un sistem agroforestier, creand un design de permacultura la nivel de ferma, fie ca aceasta este ecologica sau nu.
Perdele forestiere – sunt intr-adevar rentabile
Adesea folosit in permacultura, agricultura ecologica, sau conventionala, sistemul agroforestier integreaza pomii fructiferi, arbustii sau arborii in culturi anuale sau perene, cu multiple beneficii:
- Imbunatatirea microclimatului (umiditate crescuta, protectie impotriva inundatiei, temperaturi mai mici vara si mai mari iarna, pagubele cauzate de vant mult reduse). Intr-un sistem bine planificat, prezenta unor perdele forestiere poate echivala cu un plus de 100l precipitatii anual! Fermierul Gheorghe Albu, raporteaza productii de grau cu 30-50% mai mari in zonele cu perdele forestiere, ajungand la 8t/ha.
- Combaterea naturala a daunatorilor, incurajand populatiile de pradatori naturali
- Stoparea eroziunii si imbunatatirea constanta a solului, cu 0 costuri de intretinere
Vezi efectul perdelelor forestiere asupra culturilor de porumb si grau in judetul Constanta in reportajul de mai jos!
In ciuda parerii profanilor, costurile de infiintare a unei perdele forestiere sunt infime, situandu-se intre 200 – 400 RON / ha de teren agricol protejat. De asteptat, avand in vedere ca pretul unui puiet silvic este de….30 bani.
Dupa stabilirea unei perdele forestiere, aceasta lucreaza pentru fermier 365 zile/an, protejand culturile, fara vacanta sau concediu, timp de generatii intregi. Intelegerea si folosirea mecanismelor naturale deja existente scuteste fermierul de bani aruncati si timp pierdut.
Sistemul aduce profit in fiecare an, in timp ce valoarea terenului creste odata cu trecerea timpului.
Cum influenteaza perdelele forestiere daunatorii din ferma sau gradina?
Cea mai ieftina si viabila solutie de a scapa de daunatori este crearea unui ecosistem in care pradatorii acestora sunt in populatii suficiente pentru a-i tine sub control, lucru realizat de vegetatia spontana in mod natural, dar si de diversitatea culturilor.
Inca din anii 1950, in Romania, la SCDA Turda s-a cercetat impactul plantarii de perdele forestiere asupra insectelor daunatoare, “..exista un echilibru entomocenotic real, astfel incat nu se inregistreaza situatii critice de atac al daunatorilor si nu se impune aplicarea tratamentelor cu insecticide”.
Si atunci ne punem intrebarea: “Continuam orbeste sa aruncam cu banii pe insecticide, care omoara si insectele ce tin daunatorii sub control, sau invatam sa gandim de 5 ori inainte sa actionam?”
In cuvintele institutului de cercetare-dezvoltare pentru pedologie: “Diversitatea biologică creşte stabilitatea şi producţia totală a oricărui ecosistem şi de aceea este o precondiţie importantă şi necesară în dezvoltarea unei agriculturii durabile”
Din punct de vedere antreprenorial, o diversitate de culturi asigura rezilienta in fata pretului pietei si a conditiilor climatice din fiecare an, asigurand un flux constant de venit fermierului, fata de riscurile unei singure culturi.
Sistemul agroforestier in lume
Sistemul agroforestier este pretabil la orice scara, de la gospodarii mai mici de un hectar si microferme, pana la ferme mari, cu ajustarile de rigoare.
La nivel european, EURAF (federatia fermierilor ce folosesc sistemul agroforestier) isi propune implementarea acestuia in 50% din fermele europene pana in 2020.
Credeti ca vesticii recunosc valoarea acestui sistem, daca si-au ales ca obiectiv implementarea sistemului in 50% (!!!) din fermele existente? Cum ar fi ca jumatate din campurile din jurul unui sat romanesc, sa contina perdele forestiere? O schimbare radicala de peisaj.
Din pacate, in Romania, aceasta federatie este extrem de slab reprezentata, atat ca prezenta cat si la nivel politic.
In ciuda acestor nesanse, orice agricultor inteligent poate si ar trebui sa integreze perdelele forestiere in ferma sa daca poseda cunostintele necesare!
Cum integram sistemul agroforestier intr-o ferma?
Cand vine vorba de perdele forestiere, impresia comuna a fermierilor este ca “pomii stau in drum”.
Intr-adevar, daca plantam aiurea, prezenta pomilor va prezenta o problema. Pana la urma, orice activitate facuta dupa ureche are sanse mari sa nu iasa cum trebuie.
Dupa un plan care ia in considerare panta, orientarea, latimea de lucru a utilajelor, agrotehnica, rotatia, si cunoasterea amanuntita a specilor, prezenta pomilor fructiferi sau a unor perdele forestiere ajunge sa fie un beneficiu imens pentru fermier.
In practica, sistemul agroforestier consta in introducerea de randuri de pomi la distante variabile(10-150m) in cultura, pastrand intervalul dintre randuri cultivat.
Astfel, exista mai multe variante:
Pentru ferme mici si mijlocii
- Randuri de arbusti sau pomi fructiferi, latimea randului este de un pom, iar distanta dintre randuri este mica (10-50m). Intervalul dintre randuri este cultivat cu legume, arbusti fructiferi, sau folosit la cresterea animalelor / pasarilor
Pentru ferme mari
- Perdele forestiere – randuri de arbori silvici, latimea randului mai mare (5-10 arbori), iar distanta dintre randuri 50-150m. Intervalul dintre perdele este adesea teren arabil, sau pasune
In designul de permacultura, distanta dintre perdele forestiere sau randuri de pomi/arbusti fructiferi variaza in functie de speciile cultivate, si de talia pomilor, pentru o functionare optima a intregului sistem.
Ce cultivam in intervalul dintre randuri, intr-un sistem agroforestier?
Vegetatia dintre randuri, poate fi de mai multe feluri
- Culturi anuale, teren arabil, caz in care distanta dintre randuri trebuie sa fie multiplu de o brazda (2x latimea de lucru a utilajului), pentru a eficientiza folosirea spatiului cultivat
- Plante perene pentru recoltat (arbusti fructiferi, vita de vie, topinambur, anghinare etc)
- Pajisti si pasuni perene, pentru pasunat
Combinatia dintre randuri de pomi fructiferi diversificati si pasune in interval este profitabila, usor de administrat, ofera beneficii agroecologice considerabile, si se poate implementa fara o investitie majora, fiind varianta aleasa de multi practicanti de permacultura si agricultura ecologica. Animalele urmeaza un plan de pasunat sunt ingradite cu gard electric pentru a nu afecta pomii, iar padocul este schimbat zilnic.
Un sistem similar, format din nuc, este practicat si la SCDP Iasi, pe o suprafata de 5ha.
Pomii primesc ingrasamant gratuit, nu sufera de competitia ierbii (care este pasunata), iar animalele beneficiaza de umbra si protectie impotriva vantului, factori extrem de importanti pentru productivitate. In agricultura ecologica, animalele pot consuma si fructele cazute din cauza bolilor sau daunatorilor, intrerupand ciclul vietii acestora si contribuind la diminuarea lor urmatorul an.
Cum orientam randurile de pomi sau perdelele forestiere?
Un factor foarte important in proiectarea unui sistem agroforestier este orientarea randurilor de pomi, arbusti, sau arbori alesi.
Aceasta poate varia, si se stabileste in functie de factorul limitant al terenulu, fiind integrata in designul fermei:
- In fermele mari – pe directia curbelor de nivel, pentru a maximiza absorbtia si retentia precipitatiilor, si a stopa eroziunea. Cea mai benefica orientare. Citeste mai multe pe pagina Keyline Design
- In fermele mici – de la nord la sud, pentru a maximiza lumina disponibila plantelor, in situatiile in care randurile sunt foarte apropiate (sub 10m)
- In zonele cu vant puternic – perpendicular pe directia vantului dominant
Specii folosite in perdele forestiere
Perdelele forestiere contin intotdeauna o multitudine de specii, cu talii diferite, cele mai intalnite fiind: salcam, gladita, plop, frasin, ulm, stejar, paltin, tei, corcodus, cires salbatic, mar paduret, par paduret, mahaleb soc, paducel, porumbar, maces, salcioara.
In permacultura si agricultura ecologica, este recomandat ca si speciile pomicole sa fie diversificate, alternand randuri sau plante samburoase (cires, visin, prun, cais, piersic) cu semintoase (mar, par, gutui) sau nucifere (nuc, alun, castan).
Sistemul agroforestier in agricultura traditionala din Romania
De multe ori, am auzit de la taranii batrani expresia : “pomii rodesc mai bine cand sunt aproape de padure”. La intrebarea: “de ce?”, nu au stiut sa-mi raspunda.
Stiinta moderna explica acest fenomen prin beneficiile aratate la inceputul paginii.
In mod traditional, sistemul agroforestier se foloseste in zonele de deal ale Romaniei prin combinatia pomi si arbusti fructiferi + pasune, desi distantele de plantare sunt adesea neoptime, iar tehnologia – cu mult depasita.
Oferta-Electro Solar
Sistem solar irigare pentru agricultura
Contact
SC ELECTRO-SOLAR TIMISOARA SRL
CUI: 33709867
Adresa: Str. Gh. Lazar, nr. 40, Timisoara, 300385
Banca Transilvania
Cont IBAN: RO51BTRLRONCRT0274202801
pers. contact: ing. Bogdan Popescu
tel: +40742 023 478
e-mail: office@electro-solar.ro
web: www.electro-solar.ro
RODUSE PROMOTIONALE
-
6 631,94 lei
-
Motopompa WB 20 XT DRX ape semi…
1 441,94 lei
-
13 306,45 lei
-
30,97 lei
-
Furtun pompieri 51 mm cu cuple…
188,71 lei
-
Linie aspersie fina 200 ml pe…
2 684,52 lei
-
Electrovalva Hunter PGV JAR TOP…
87,94 lei
-
Aspersor tip turbina 5004 Rain&Bird
45,00 lei
-
-
1,41 lei
-
-
-
1,50 lei
-
-
-
6,01 lei
-
-
-
5,01 lei
-
-
-
6,01 lei
-
-
-
Articulatie Funny Pipe 1/2″ x…
8,20 lei
-
-
-
Aspersor Eco Rotator (Orbit), 10…
40,99 lei
-
-
-
52,83 lei
-
-
-
Capac pentru boxa Jumbo- Alfa…
41,90 lei
-
-
-
Capac pentru boxa Standard Alfa…
32,79 lei
-
-
-
Duze MP Rotator 800, 90-210*,…
38,25 lei
-
-
-
41,90 lei
-
-
-
118,40 lei
-
-
-
Electrovalva RN 155 Plus, 3/4”,…
54,65 lei
-
-
-
Extensie pentru boxa Standard -…
41,90 lei
-
-
-
6,38 lei
-
-
-
Mufa egala Funny Pipe – Lasco 16 mm
2,73 lei
-
-
-
Programator pe baterie 2 x 1.5V,…
180,34 lei
-
-
-
225,42 lei
-
-
-
81,97 lei
-
-
-
45,54 lei
-
-
45,54 lei
Sisteme de irigatii profesionale
Fie ca este vorba de culturi pe suprafete intinse, gradini de legume si flori sau de intretinerea gazonului, sistemul de irigatii folosit este esential pentru udarea corecta a plantelor si mentinerea nivelului de umiditate corespunzator al solului.
Magazinul nostru ofera sisteme profesionale complete si accesorii pentru diverse tipuri de irigatii, precum aspersoare pentru gazon, sisteme de ceata sau instalatii de irigare prin picurare, aspersie fina si microaspersie sau aripi de ploaie. Pe langa accesoriile necesare pentru transportul si distributia apei, oferim, de asemenea, diverse tipuri de filtre si statii de filtrare care vor asigura calitatea apei si implicit durata de viata a sistemelor de irigare.
Obtinerea unor culturi bogate depinde in egala masura si de fertilizarea si tratarea plantelor. O solutie eficienta si usor de aplicat este fertigarea, ce consta in administrarea de ingrasaminte prin intermediul sistemelor de irigare agricola.
In timp ce teroristii si alti ca(ka)lai primesc pensii colosale, geniul lumii-Nadia Comăneci incaseaza de la statul român- un mizilic
Conform legislației în vigoare, sportivii de performanță primesc de la statul român o rentă viageră care se calculează în funcție de performanțele obținute.
Statul român îi acordă Nadiei Comăneci, pentru toate performanțele ei, o rentă viageră de 13.149 lei, sumă pe care o încasează lunar.
Campioana noastră olimpică s-a născut la Onești, județul Bacău, în anul 1961.
Nadia a concurat pentru prima oară la vârsta de 9 ani ca membră a echipei orășenești de gimnastică, însă nu după mult timp a început să fie antrenată de soții Bela și Martha Karoly.
Sub îndrumarea celor doi, Nadia are primul succes important și câștigă, la numai 13 ani, argintul la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia.
Apoi, la doar 14 ani a uimit lumea la Jocurile Olimpice de la Montreal obținând prima notă de 10 din istoria competiției. În total a obținut 7 note de 10 la JO de la Montreal și a adus acasă 3 medalii de aur, una de argint și una de bronz.
Nicolae Ceaușescu i-a conferit Nadiei distincția ”Erou al Muncii Socialiste”, devenind cel mai tânăr român care a primit această medalie.
Citește și: Ce pensie încasează un campion olimpic
În anul 1977, la Campionatul European, echipa s-a retras în semn de protest față de modul în care s-a desfășurat arbitrajul.
În 1978 la Campionatul Mondial, Nadia Comăneci, care ieșise din formă, a căzut la paralele dar a ieșit campioană mondială la bârnă.
În 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova, Nadia a fost sabotată de arbitraj, între arbitrii iscându-se chiar un mic conflict, când sportiva noastră a trebuit să aștepte terminarea exercițiului Elenei Davâdova de la sol, pentru a primi nota, un lucru inacceptabil.
Comăneci și-a păstrat titlul de la bârnă și a câștigat o medalie de aur și una de argint împreună cu echipa.
Multipla campioană olimpică la gimnastică Nadia Comăneci a postat, vineri, un mesaj video pe contul personal de Facebook în care mulţumeşte tuturor celor care i-au transmis felicitări cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani.
„Vreau să mulţumesc tuturor pentru mesajele de felicitare de ziua mea de naştere, în această zi de 12 noiembrie în care împlinesc o vârstă. Vă doresc numai bine şi rămâneţi sănătoşi. Mulţumesc”, a spus Nadia în clipul video postat pe site-ul de socializare citat.
https://www.dcbusiness.ro/ce-pensie-incaseaza-nadia-comaneci-de-la-statul-roman_601093.html
Persecutarea si uciderea crestinilor in lume. Martirii prezentului nu renunta la religia si credinta lor (bis5)
Persecutarea şi uciderea creştinilor este o chestie încă valabilă şi în prezent. Există anumite locuri pe glob, unele ştiute, altele mai puţin ştiute, unde creştinii ajung să fie martirizaţi (ucişi pentru credinţa lor), chiar şi în vremurile actuale, în care globalizarea e în toi, multiculturalismul este promovat peste tot, iar religia a ajuns în foarte multe state pe ultimele locuri ca importanţă în viaţa oamenilor. Martirii prezentului nu renunţă la religia şi credinţa lor. Puteţi citi în continuare câteva detalii pe această temă:
La fiecare 5 minute un creştin e martirizat (sursa aici)
Numărul creştinilor ucişi în fiecare an datorită credinţei lor este atât de mare, încât matematic vorbind, la fiecare cinci minute unul moare ca martir, a afirmat sociologul Massimo Introvigne, care a reprezentat Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) la o conferinţă despre dialogul creştino-evreo-musulman din Ungaria. Potrivit lui Introvigne, numărul creştinilor ucişi în fiecare an pentru credinţa lor este de 105.000. Acest număr îi exclude pe creştinii care mor în războaie civile sau internaţionale şi îi cuprinde doar pe cei ucişi pur şi simplu pentru că sunt creştini. “Dacă aceste numere nu sunt cunoscute de lume, dacă acest măcel nu este oprit, dacă nu se recunoaşte faptul că persecutarea creştinilor este prima urgenţă mondială la capitolul violenţei şi discriminării religioase, atunci dialogul dintre religii nu va produce decât conferinţe frumoase, nu şi rezultate concrete,” a afirmat membrul OSCE, citat de Catholica.ro. Detalii în continuare:
Cele mai periculoase 10 ţări în care să fii creştin (sursa aici: în română sau în engleză)
Persecuţiile impotriva crestinilor au inceput in istorie in anul 64, in timpul imparatului Nero. Insa si astazi, in secolul al XXI-lea, opresiunea contra acestor credinciosi continua, in multe tari din lume, precum Coreea de Nord, Iran sau Arabia Saudita.
Creştinismul poate cã a devenit una dintre religiile dominante pe plan mondial, dar mai existã încã multe locuri unde creştinii sunt persecutaţi, expropriaţi, torturaţi sau chiar martirizaţi (omorâţi pentru credinţa lor). Adesea asta se întâmplã ca parte a politicii religioase sau guvernamentale, iar media occidentalã de foarte multe ori evitã astfel de subiecte de teama atingerii unor sensibilitãţi culturale…
Iată cele mai periculoase 10 tari pentru crestini, conform listei intocmite de Open Doors World:
1. Coreea de Nord
Populatia: 20 de milioane de locuitori; Crestini: 400.000; Religia principala: Ateism.
Persecutia crestinilor din Coreea de Nord nu cunoaste margini si sa fii crestin acolo este considerata una dintre cele mai grave crime posibile. Crestinii nord-coreeni trebuie sa-si ascunda credinta. Doar detinerea unei Biblii este un motiv pentru a fi executat sau deportat in lagarele de munca.
Persecuţia creştinã din Coreea de Nord nu are egal, a fi creştin este una dintre cele mai grave crime posibile. Dogma comunistã nu are tolerenţã faţã de religie, opiul poporului, dacã aceasta nu se suprapune cultului marelui conducãtor Kim Il Sung sau al fiului sãu, Kim Jong Il. Creştinii de aici sunt obligaţi sã-şi ascundã orientarea religioasã, pentru cã simpla deţinere a unei Biblii poate duce la pedeapsa capitalã sau la deportarea într-un lagãr de muncã. În 2010 au fost arestaţi sute de creştini, mulţi executaţi. În ciuda riscurilor, Biserica de aici câştigã în amploare. Aproximativ 400.000 de credincioi se adunã în cldiri dezafectate unde cântã încet imnuri.
2. Iran
Populatia: 74,2 milioane de locuitori; Crestini: 450.000; Religia principala: Islamica.
Presiunea asupra bisericii crestine este foarte mare in Iran. Multi dintre cei 450.000 de crestini din societatea musulmana traiesc cu frica hartuirilor autoritatilor.
În Iran a crescut numãrul creştinilor arestaţi în 2010. Deşi unii dintre ei au fost eliberaţi, presiunea asupra lor încã este relativ mare. Mulţi dintre cei 450.000 de creştini trãiesc cu teama hãituirii de cãtre guvern. Ba mai mult, regimul a pierdut din credibilitate ca urmare a revoltelor sociale în contextul alegerilor din 2009 şi a demonstraţiilor ulterioare. Pentru a distrage atentia de la protestele continue, guvernul iranian îi atacã pe creştini cu mai mult zel ca înainte.
3. Afganistan
Populatia: 28,1 milioane de locuitori; Crestini: foarte putini. Religia principala: Islamica.
Crestinii din Afganistan se confrunta cu o presiune constanta din partea autoritatilor si a societatii. Credinciosii nu se intalnesc niciodata in public. Multi crestini au plecat pe ascuns, parasind tara.
Creştinii declaraţi din Afghanistan fac şi ei faţã presiunii familiale, sociale, guvernamentale. De obicei sunt foarte discreţi şi nu se adunã niciodatã în public. În iunie 2010 secretarul adjunct al Parlamentului a cerut execuţia unor convertiţi la creştinism dupã ce a urmãrit la televiziunea afghanã o serie de botezuri. În august 2010 talibanii împuşcã şi ucid 10 membri ai unei echipe medicale creştine care se ocupa de tratamente la ochi şi altele în satele nordice.
4. Arabia Saudita
Populatia: 25,7 milioane de locuitori; Crestini: 565.400; Religia principala: Islamica.
Nu exista nicio libertate religioasa in regatul islamic din Arabia Saudita. Adunarile publice non-musulmane sunt strict interzise, iar convertirea la crestinism este pedepsita cu moartea. Credinciosilor crestini le este frica sa vorbeasca deschis despre credinta lor, chiar si cu familia.
Nu exista libertate religioasã nici în Arabia Sauditã. Exprimarea publicã a unei credinte nemusulmane este interzisa, iar convertirea la creştinism, perceputã ca apostazie, poate rezulta în pedeapsa capitalã. Majoritatea creştinilor sunt muncitori strãini atent monitorizaţi, care au voie sã se închine doar în privat şi în grupuri mici, dar şi atunci au de înfruntat dificultãţi. De pildã, 12 creştini filipinezi şi un preot au fost arestaţi în timp ce asistau la o slujbã privatã în octombrie 2010. Au fost acuzaţi de blasfemie şi exilaţi pe viaţã din Arabia Sauditã (deportarea tacitã este o nouã tacticã a politicii religioase, întrucât aşa se evita scrutinizarea media pe care o provoacã aresturile). Existã şi cazuri raportate de violenta fizicã împotriva creştinilor.
5. Somalia
Populatia: 9,1 milioane de locuitori; Crestini: foarte putini; Religia principala: Islamica.
Somalia ca stat nu mai are conducere centralã din 1991. Este periculos pentru oricine sã se afle acolo, dar îndeosebi pentru un creştin. Putinii crestini sunt persecutati si trebuie sa practice credinta lor in secret. Cel puţin 15 creştini au fost ucişi de insurgenţii islamişti Al-Shabaab in 2009, alţi 8 au fost omorâti în 2010. Mai bine de un sfert dintre credincioşi au pãrãsit ţara, pentru cã persecuţiile se pot sfârşi aici şi cu uciderea convertiţilor în fata copiilor, aşa cum s-a petrecut cu Osman Abdullah Fataho. Al-Shabaab a preluat controlul asupra celei mai mari pãrti din sud şi printre obiective au formulat şi eradicarea creştinismului din Somalia. Cu toate acestea, date recente ar sugera o pierdere în popularitate.
6. Maldive
Populatia: 311.000 de locuitori; Crestini: foarte putini; Religia principala: Islamica.
Toţi cetãţenii trebuie sã fie musulmani in Maldive, întrucât legea sheriatului interzice practicarea oricãrei alte religii. Bisericile creştine sunt interzise, la fel ca şi importul de literaturã creştinã. Noi reglementãri ale practicilor religoiase au fost date la ivealã în 2010, politica s-a radicalizat şi în privinţa turiştilor, dupa ce mai mulţi au fost fost gãsiţi purtând Biblii asupra lor. Puţinii autohtoni care şi-au menţinut orientarea (creştini indigeni din Maldive) sunt izolaţi unii de alţii şi monitorizaţi cu strictete de autoritãţile religioase şi locale.
7. Yemen
Populatia: 23,6 milioane de locuitori; Crestini: foarte putini; Religia principala: Islamica.
In Yemen, religia islamica este credinta de stat. Strainii au limitata libertatea religioasa, iar evanghelizarea de orice fel este strict interzisa. Yemenitii nu au voie sa paraseasca religia islamica, iar cei care se convertesc la crestinism se confrunta cu persecutii din partea autoritatilor.
Religia de stat din Yemen este Islamul, şi aici tot sharia este sursa oricãrei legislaţii. Strãinii au o oareşice libertate religioasã, dar misonarismul de orice naturã este strict interzis. Un caz concret este cel al unor muncitori expatriaţi din 2010, deportaţi pentru cã discutau aspecte ale creştinismului cu colegii lor musulmani care le-au cerut-o. mai mult, yemeniţii nu au voie sã se lepede de Islam, cei care o fac riscã persecuţii masive din partea familiei, autoritãţilor sau grupãrilor extremiste. La asta se adaugã şi instabilitatea crescândã cauzatã de mişcãrile teroriste şi separatiste. Asistentul social Johannes Hentschel, soţia sa Sabine, împreunã cu copiii lor Lydia, Anna and Simon şi inginerul Anthony Saunders au fost printre strãinii rãpiţi în regiunea nord-vesticã Saada. Anul trecut Anna şi Lydia (3 respectiv 5 ani) au fost salvate de forţele de securitate din Arabia Sauditã. Dar arabii au gãsit trupurile neînsufleţite ale altor trei creştini capturaţi, studenţii germani Rita Stumpp, Anita Gruenwald şi profesorul coreean Eom Young Sun. agenţii germani şi britanici şi-au încheiat de atunci operaţiunile de recuperarea a a lot ostatici.
8. Irak
Populatia: 30,7 milioane de locuitori; Crestini: 334.000; Religia principala: Islamica.
Uciderea crestinilor de la Mosul, inainte de alegerile din martie 2010, i-a facut pe acesti credinciosi sa-si paraseasca satele si sa se stabileasca in campia Ninive. Chiar si Papa Benedict al XVI-lea a facut un apel pentru siguranta crestinilor irakieni.
Violenţa anticreştinã din Irak este în creştere, dupã cum sugereazã numãrul morţilor şi rãniţilor. Ţintele vizate din Mosul în timpul campaniei electorale din martie 2010 i-a determinat pe mulţi creştini şã-şi pãrãseascã satele şi sã se stabilieascã în câmpiile Nineveh. Tot atunci s-a nãscut şi teama de un ghetto creştin în Baghdad. În acest moment Benedict XVI lanseazã un apel pentru siguranta creştinilor irakieni. Atacurile asupra instituţiilor creştine s-au înmulţit, iar cel puţin 58 de credincioşi au fost ucişi într-un atentat dintr-o bisericã din Baghdad în timpul unei slujbe, la sfârşitul anului 2010.
9. Uzbekistan
Populatia: 27,5 locuitori; Crestini: 208.600; Religia principala: Islamica.
Presiunea asupra crestinilor a crescut in ultimul an. Multe biserici crestine si-au pierdut dintre credinciosi si chiar cladirile. Crestinii convertiti recent si-au pierdut slujbele, au fost batuti si au fost alungati din casele lor.
Presiunea asupra creştinilor din Uzbekistan au crescut în ultimul an. Numãrul de jafuri din biserici a urcat şi amenzile pentru activitãţi religioase ilicite depãşesc acum de 100 de ori valoarea salariului minim. Condamnãrile la închisoare pe termen scurt (3-15 zile) sunt adesea pedepse pentru propagandã creştinã, iar misionarul baptist Tohar Haydarov a fost încarcerat pe baza unor acuzaţii de posesie de droguri, pregãtindu-se un apel pentru eliberarea sa. Multe biserici şi-au pierdut statutul, la fel ca şi alte instituţii. Convertiţii recenţi trebuie sã aibã de a face şi cu pierderea locului de muncã, violenţele, respingerea socialã sau expulzarea din cãmin.
10. Laos
Populatia: 6,4 milioane de locuitori; Crestini: 200.000; Religia principala: Budism.
Atitudinea Guvernului fata de crestini este ostila. Autoritatile din Laos, impreuna cu majoritatea societatii, vad crestinismul protestant ca o amenintare americana la adresa regimului comunist. Bisericile nu-si pot desfasura activitatea liber, iar multi crestini suporta persecutii fizice si psihice, pentru a-si abandona credinta lor.
Guvernul din Laos este ostil în mod deschis fatã de creştini. Autoritãţile, precum şi o bunã parte a societãţii privesc protestantismul creştin (creştinii Hmong Christians în particular) drept o amenintare amercianã la adresa regimului comunist. Bisericile creştine nu pot acţiona independent şi creştinii se limiteazã la spaţiul familiei sau al comunitãţii. Mulţi sunt supuşi unor tensiuni emoţionale şi fizice acute care îi împing sau nu spre abandonul credintei. Caz concret: în 2010 29 de creştini sunt ucişi şi cel puţin 20 arestaţi şi închişi fãrã proces, 11 familii din provincia Saravan sunt alungate în pãduri dupã ce refuzã sã-şi nege credinţa,în timp ce mai multe biserici sunt distrusea.
Ultimele noutăţi privind relaţiile dintre creştini şi musulmani (sursa AICI)
Făcând o sinteză a mai multor ştiri apărute în presă pe parcursul ultimelor zile, observăm că relaţiile dintre creştini şi musulmani se agravează tot mai mult, de vină fiind, ca de obicei (deşi există şi excepţii) musulmanii. Iată câteva titluri:
– În Algeria a fost adoptată Legea privind „pedeapsa hulei la adresa lui Allah şi a profetului său”, în baza căreia deja s-a pornit o luptă împotriva puţinilor creştini care au mai rămas acolo (mai puţin de 1% din populaţie). Pe 25 mai, Siagh Krimo a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru îndrăzneala de a predica Evanghelia. Doar într-o săptămână au fost închise 7 biserici creştine.
– „Partidul eliberării islamice” din Tunisia este gata să introducă legea shariatului chiar şi cu armele, pentru a face o ţară islamică exemplară. În curând, acolo vor începe dezbateri privind abrogarea interdicţiei poligamiei, întrucât Tunisia este singura ţară arabă unde aceasta a fost interzisă, deşi mai sunt şi alte ţări sau regiuni unde poligamia pur şi simplu nu este practicată, dar „de jure” există.
– În provincia Punjab din Pakistan, au fost răpite dodeuă fete creştine Rebecca şi Saima Masih, care au fost silite să primească islamul şi să se căsătorească cu un magnat musulman pe nume Muhammad Waseem. Tatăl fetelor a depus o reclamaţie la poliţie, dar aceasta a fost ignorată, el fiind îndemnat „să uite de fiicele sale”. Aaron Burkat Mazich, care se ocupă cu apărarea drepturilor minorităţilor în Pakistan, a declarat că provincia Punjab este dominată de fundamentalişti islamici, unde persoane de alte religii practic nu pot trăi.
– În Iraq a mai fost ucis un creştin, pe nume Arkan Jihad Yacob (62 de ani, tată a 4 copii), iar în Indonezia a mai fost închisă o biserică. Astfel de evenimente însă se întâmplă mult prea des ca să mai fie relatate sau comentate.
– Patru musulmani din Londra au primit de la 4 la 10 ani de închisoare, după ce au agresat pe Harry Smith, care preda de 8 ani religia la un Colegiu de fete. Aceştia au fost declaraţi periculoşi pentru societate.
Toate informaţiile au fost preluate din surse veridice de ştiri şi pot fi verificate prin introducerea numelor proprii în motoarele de căutare, pentru a vă convinge câte ziare, site-uri şi televiziuni, inclusiv din Rusia, au scris despre ele. Jurnaliştii din Moldova şi România sunt însă „toleranţi”…
Citeşte şi:
Despre ortodoxie dogme si practici. Critica film Dupa dealuri Cristian Mungiu (bis1)
Emilian, 31 ian 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
Cea mai mare problema a omenirii si a poporului român: incapacitatea de a cauta, vedea si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava (edu35)
Una dintre cele mai mari probleme ale omenirii şi implicit a poporului român este incapacitatea oamenilor de a căuta, vedea, conştientiza şi accepta adevărul dur, realitatea înconjurătoare, aşa cum este ea. De ce este important să cunoşti adevărul din jurul tău? Pentru că doar plecând de la o premisă reală – realitatea înconjurătoare, aşa cum este ea, îţi poţi îmbunătăţi viaţa. Dacă pleci de la o minciună, de la un fals, sau de la un adevăr doar parţial…şansele ca viaţa ta să se îmbunătăţească pe termen scurt, mediu şi lung sunt mici. Ce şanse ai să construieşti ceva durabil / sustenabil pe o fundaţie greşită / falsă / mincinoasă? Dacă vrei să construieşti o viaţă normală, trebuie să construieşti mai întâi o fundaţie rezistentă. Acea fundaţie este reprezentată de cel mai important lucru de la care trebuie plecat – INFORMAŢIA CORECTĂ, ADEVĂRUL REAL, REALITATEA DURĂ şi GRAVĂ din jurul nostru. Detalii în continuare:
Spuneam că cea mai mare problemă a omenirii este incapacitatea de a căuta şi conştientiza adevărul, realitatea înconjurătoare, aşa cum este ea. Această incapacitate a oamenilor este reliefată perfect de imaginea următoare şi de zicala “Ignorance is bliss” (ignoranţa este o binecuvântare):
“A refuza să cunoşti adevărul înseamnă laşitate şi autodistrugere” (Philip C. McGraw) ( citat preluat de pe discerne.wordpress.com, de aici: Citate despre înţelepciune – mai sunt multe interesante acolo )
Oamenii nu pot şi/sau nu vor să cunoască adevărul din jurul lor pentru că adevărul le-ar crea un disconfort psihic. Pentru că adevărul din jurul nostru este din păcate DUR şi GRAV. Pe scurt, cunoaşterea adevărului, realităţii, ar însemna să realizăm că:
1. Suntem nişte sclavi muncitori care muncim fără să gândim şi fără să cârtim zi de zi pentru a-i îmbogăţii pe unii care fură bani din bugetul public (adică bani munciţi de noi) (detalii despre asta aici: Sclavia modernă)
2. Prin banii munciţi de noi zi de zi – banii publici furaţi de mafia politică – îi ţinem în vârful ierarhiei puterii mondiale pe nişte băieţi foarte puternici şi foarte bogaţi care conduc lumea din umbră (detalii AICI), şi care au planuri diabolice cu această omenire;
3. Printre planurile diabolice ale celor care conduc lumea din umbră se numără:
a. micşorarea populaţiei umane (a numărului de oameni) prin vaccinuri, sărăcie, boli etc;
b. eliminarea (omorârea) indirectă a pensionarilor consideraţi găuri în buget prin pensii de rahat, lipsă de medicamente, medicamente toxice, sărăcie, mâncare insuficientă şi de proastă calitate etc
c. distrugerea mentală a omului prin vaccinuri, fluor, televizor etc.
d. controlul total al omenirii prin tehnologie modernă – telefon, smart phone, tablete, internet, reţele socializare, wireless, satelit, CIPuri etc;
4. Căpuşarea lumii de către cei mai puternici şi bogaţi oameni din lume este atât de puternică încât este aproape imposibil ca puterea să revină în mâinile popoarelor prost educate care nu înţeleg nimic din ce se întâmplă în jurul lor – dar nici nu caută să înţeleagă…
5. Toate aceste lucruri grave care se întâmplă în jurul nostru şi multe multe altele, au loc în timp ce fraţi români de-ai noştri sau fraţi OAMENI de-ai noştri de pe alte meleaguri ale acestei Planete MOR DE FOAME LA PROPRIU. Vă dau doar două exemple de la noi din ţară, nu de prin Africa sau ţări şi mai sărace şi distruse decât a noastră: în groapa de gunoi de la Cluj (Pata Rât) şi în groapa de gunoi de la Baia Mare există oameni, bărbaţi, femei şi copii, care locuiesc acolo de ani de zile şi se hrănesc zi de zi cu gunoi ca să nu moară de foame. Detalii despre Cluj AICI şi despre Baia Mare şi Cluj AICI (inclusiv VIDEO).
(alte detalii despre situaţia României în prezent găsiţi aici: Review on Romania – situatia dezastruoasa a României in prezent, anul 2013, probleme economie, ecologie, politica si societate )
Iar aceasta este doar o frântură din adevărul dur pe care nu vrem să-l conştientizăm. Cunoaşterea acestor lucruri aduce individului uman un stres psihic – pentru că nimănui nu îi convine această situaţie şi pentru că individul s-ar simţi cumva dator moral, faţă de el şi faţă de omenire în general, SĂ FACĂ CEVA PENTRU A REMEDIA SITUAŢIA. Faptul că realizează că este aproape imposibil să schimbi situaţia uşor, fără să “lupţi” şi pentru că n-are chef de luptă (că e comod), şi pentru că îşi concluzionează greşit în cap că această situaţie dură nu mai poate fi schimbată sau pentru că gândeşte chestii de genul “ce pot face eu?” sau “nu putem schimba noi lucrurile…”, individul nostru ajunge SĂ IGNORE SITUAŢIA, SĂ IGNORE REALITATEA DURĂ, SĂ IGNORE ADEVĂRUL….ca să nu se simtă prost că nu îl poate îndrepta, că nu a găsit o soluţie prin care să îl îndrepte, sau că nu îi pasă.
Cei mai mulţi oameni preferă să se facă CĂ NU VĂD ce se întâmplă în jurul lor tocmai pentru a nu se stresa psihic în vreun fel. Devin astfel ignoranţi şi egoişti. Devin NEoameni.
Însă faptul că refuză să caute, să vadă şi să conştientizeze realitatea din jur aşa cum este ea – dură şi gravă, nu înseamnă că acea realitate nu îi va buşi şi pe ei direct în cap. Acea realitate dură îi afectează zi de zi. Ne afectează pe toţi. Chiar şi pe cei bogaţi şi foarte bogaţi, care sunt prea distruşi mental ca să-şi dea seama (detalii AICI).
Astfel, cam cea mai mare problemă a omenirii este preferinţa celor mai mulţi indivizi de a accepta o stare de ignoranţă faţă de realitatea reală şi preferinţa de a accepta minciuni / iluzii – cu care se hrănesc zilnic, în loc să caute, să afle, să accepte şi să conştientizeze adevărul.
(P.s: Acel stres psihic, acel disconfort interior de care am vorbit mai sus este catalogat ştiinţific ca fiind rezultatul unui mecanism interior denumit disonanţă cognitivă. Detalii despre asta aici: Disonanţa cognitivă – conflictele interioare)
Repun mai jos imaginea de mai sus… uitaţi-vă şi gândiţi-vă bine la ea… este exact situaţia în care ne aflăm noi românii, şi oamenii în general, legat de realitatea, adevărul din jurul nostru…:
CE ŞANSE AI SĂ SALVEZI O ŢARĂ CA ROMÂNIA CU ASTFEL DE OAMENI NEINTERESAŢI LEGAT DE ADEVĂR, DE REALITATE, DE PROPRIA LOR VIAŢĂ?
CE PUTEM FACE CU ŞI PENTRU ACEŞTI OAMENI DEZINTERESAŢI / DISTRUŞI MENTAL / “MORŢI” ?
Această stare de fapt în care se află cei mai mulţi oameni în prezent – în ignoranţă faţă de realitatea reală din jur – este cauzată de câteva lucruri principale:
1. Natura biologică a omului – primitivă, egoistă (ca orice animal în junglă); lene, comoditate, eficienţă biologică (obţinerea de cât mai multe avantaje cu un consum de energie/resurse cât mai mic); supravieţuire – menţinerea unui echilibru psihic prin ignorarea lucrurilor rele din jur – disonanţă cognitivă etc.
Tot aici aş include şi Sclavia confortului, comoditatea fiind de asemenea una dintre cele mai mari probleme ale omenirii: ” Încîntat de sine însuşi şi de lumea sa aseptică, omul postmodern rămîne sclavul unei mentalităţi a confortului. Căutarea cu orice preţ a “vieţii confortabile” s-a transformat într-un ideal personal şi colectiv de necontestat; confortul este noua religie, promovată de tehnologism, globalism şi consumismul de masă. Lipsit de confort, de mistica şi imaginarul social pe care acesta le presupune, omul postmodern ar fi cuprins de o teribilă panică; faţă în faţă cu realitatea şi cu propria sa conştiinţă, s-ar simţi gol şi neputincios. Sursă de satisfacţii imediate, confortul îi risipeşte însă temerile, îl apără de confruntări dezagreabile. Îl transformă într-un sclav fericit.” (preluat de AICI)
Alte cauze:
2. Planurile ascunse ale celor care conduc lumea din umbră, şi care exact asta vor şi asta încearcă şi reuşesc să instaureze – o populaţie perfect ignorantă, docilă, “ascultătoare”, care să nu înţeleagă nimic din ce se întâmplă în jurul ei, care să muncească şi să tacă, care să fie o masă de manevră, care să fie uşor de prostit şi manipulat, care să fie neinformată şi/sau prost informată, care să fie pur şi simplu distrusă mental, o populaţie alcătuită din sclavi muncitori umili – asta suntem noi în prezent pentru cei care conduc lumea;
3. Lipsa educaţiei reale despre lumea în care trăim, despre normalitate, moralitate şi dreptate (câteva detalii AICI) – distrugerea educaţiei face parte din planurile NOM (Noua Ordine Mondială)
4. Complexitatea lumii – din cauză că lumea a ajuns atât de complexă şi complicată, oamenii nu înţeleg ce se întâmplă în jurul lor, de ce le merge prost, cine sunt vinovaţii etc – de asemenea confuzia şi neînţelegerea lucrurilor sunt de bază în NOM;
5. Sărăcia şi grija zilei de mâine – când eşti sărac şi cauţi să mai supravieţuieşti încă o zi pe acest Pământ…nu mai ai timp sau chef să te mai intereseze şi de alte chestii… şi de alţi oameni… – sărăcia şi vulnerabilitatea financiară este un alt mod prin care cei care conduc lumea controlează “oile”;
6. Perpetuarea la conducerea ţării, la nivel central şi la nivel local a unor nemernici mafioţi corupţi – instrumente în mâna celor care conduc lumea din umbră, care să menţină această situaţie dezastruoasă pe termen lung;
Deci de fapt…cea mai mare problemă a României şi a omenirii este faptul că lumea este condusă din umbră, de nişte personaje cu interese diferite şi opuse faţă de interesul general al popoarelor – bunăstarea fiecărui cetăţean. Din cauza intereselor acestor ne-oameni putred de bogaţi şi puternici apar absolut toate problemele pe care le vedem în jurul nostru, de la războaie, la exploatarea (furtul) resurselor naturale fără jenă şi fără grijă pentru mediul înconjurător, la boli profitabile pentru companiile farmaceutice patronate tot de ei, la sărăcie şi menţinerea oamenilor ca sclavi muncitori vulnerabili, la lipsa educaţiei reale care să-ţi permită înţelegerea lumii înconjurătoare, la supravegherea şi controlul omenirii prin tehnologie etc etc etc.
Oricine va vrea, din interior sau din afară, să schimbe cumva “sistemul” pentru a crea o situaţie mai bună pentru populaţie, va trebui să ţină cont cel puţin de cauzele enumerate mai sus, pe care le reiau aici: interesele celor care conduc lumea din umbră, marionetele politice ale celor care conduc lumea din umbră (“falşii conducători”, “politicieni de suprafaţă / de faţadă” cărora li se permite să se înfrupte din ciolan), natura biologică a omului (firea umană egoistă, comodă, leneşă), proasta educaţie a populaţiei, complexitatea lumii – e greu de înţeles cum funcţionează lucrurile, e greu de înţeles care sunt vinovaţii, sărăcia şi vulnerabilitatea oamenilor, greutatea (aproape imposibilitatea) ocupării unei funcţii publice de conducere de către oameni de bună credinţă, din afara “sistemului”…
Români, TREZIŢI-VĂ!
Români, UNIŢI-VĂ!
Citeşte şi:
Cine conduce lumea si România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii etc (pol59)
Parteneriat CNCD și ACCEPT – încă un Pas spre Introducerea Ideologiei Homosexuale în Școala Românească
STIREA DE AZI (17 oct 2018):
CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) și ACCEPT, încă un pas spre Introducerea Ideologiei Homosexuale în Scoala Românească
Parteneriat pentru „instruirea profesorilor” întru combaterea „discriminării” persoanelor LGBT în școli.
După publicarea în septembrie 2017 a Strategiei naționale „Egalitate, incluziune, diversitate” pentru perioada 2018-2022, ACCEPT și CNCD fac un nou pas către introducerea ideologiei homosexuale în școlile din România: în perioada 22-25 octombrie vor forma 20 de profesori consilieri școlari din diferite județe ale țării.
În afară de profesori sunt vizați și judecători, avocați și asistenți sociali (in total, 160 de persoane).
………
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și asociația „Accept” organizează o sesiune de formare pentru profesorii consilieri școlari, în care dascălii vor avea ocazia să învețe„ informații de bază privind problematica LGBTI, istoria comunității din România, informații generale privind prevenirea și combaterea discriminării, atribuțiile și competențele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, proceduri administrative și judiciare,dar și modalitatea de a gestiona practic situații de bullying și discriminare în mediul școlar”, se arată într-un document intrat în posesia redacției ActiveNews.
Sesiunea de formare va avea loc în perioada 22 – 25 octombrie 2018, eveniment la care vor participa 20 de profesori consilieri școlari la nivel național. Costurile vor fi suportate integral de către organizatori.
Această sesiune de formare face parte din proiectul „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI”, pe care CNCD – instituție a statului român -, și asociația Accept îl implementează în perioada ianuarie 2018 – iunie 2019.
Proiectul, despre care ActiveNews a informat în luna februarie, „ are ca obiectiv creșterea capacității autorităților publice și a profesioniștilor din domeniul justiției, sănătății, educației și asistenței sociale de a relaționa cu petenți,pacienți, elevi, studenți, clienți care aparțin comunității LGBTI”.
De-a lungul proiectului 160 de persoane din domeniul domeniul justiției (judecători, procurori și avocați), educației (profesori și consilieri școlari), asistenței sociale (asistenți sociali), sănătății (psihologi și endocrinologi), au beneficiat sau urmează să beneficieze de astfel de „sesiuni de formare”.
Conform documentului semnat de președintele CNCD, Csaba Astalosz, motivația acestui proiect este constatarea creșterii, „ a gradului de intoleranță și homofobie din societate, manifestate printr-un discurs al urii din ce în ce mai apăsător față de comunitatea LGBTI”.
Educatia pentru turme – efectele nocive ale scolii asupra copiilor. Scoala indoctrineaza si limiteaza potentialul. Scopul real al sistemului de invatamant din prezent: indoctrinare, inregimentare, distrugere mentala, pregatire pentru viata de sclav (edu)
Redau mai jos câteva pasaje din două articole despre lipsa de educaţie reală în școli, licee și facultăți, despre îndoctrinarea, înregimentarea și distrugerea mentală ce se aplică fiinţelor umane încă din clasa I. Este vorba de educația pentru turme prin care copiii sunt pregătiți pentru viața de sclav muncitor pe care o vor avea tot restul vieții. Recomand citirea integrală a articolelor (ce conţin şi imagini, capturi din presă şi alte detalii interesante) despre educația pe care o primesc copiii noștri în cei 12 ani de școală – generală + liceu și despre cum școala îndoctrinează și înregimentează elevii. Am găsit articolele pe un blog al unei românce care a emigrat în Canada și care postează des despre ”RAIUL” de pe continentul Nord American, adică despre iluzia în care cred românii, că în vest, în occident, ar fi civilizaţie și bunăstare… Detalii în continuare:
Câteva atenționări ÎNAINTE de a citi informațiile de mai jos:
1. Alte detalii despre iluziile în care cred românii citiţi aici: Iluziile românilor
2. Despre faptul că Școala și Mass Media contribuie la distrugerea mentală a omului pentru a fi mai ușor de controlat și exploatat am vorbit și în textul ăsta – Românii sunt distruși mental premeditat, articolele de mai jos vin însă cu mai multe detalii și subliniază gravitatea trimiterii copilului pe mâna sistemului de învățământ corupt
3. Cei care nu au înţeles încă faptul că suntem sclavi conduşi din umbră, într-un sistem de exploatare unde suntem ţinuţi să muncim fără să gândim pentru a ţine în spate o ”Elită profitoare”, şi unde România este o simplă colonie a imperiului Atlantist, nu vor pricepe mai nimic din informaţiile de mai jos. Pentru că aceste informații contravin realității false în care cred cei mai mulți oameni și în care funcționează zi de zi. Se potrivesc însă perfect în realitatea reală despre care vorbim de 2 ani pe acest blog.
4. Articolele sunt scrise direct, semi dur și fără menajamente (cam cum am scris și eu textul cu Greșelile părinților). Încercați să treceţi cu vederea peste exprimare (plod/puradel/vite încălțate etc) dacă vă deranjează şi axaţi-vă pe ce e cu adevărat important – FONDUL problemei subliniate în acest articol: educația este o mare problemă la nivel mondial și România nu face excepție!)
5. Dacă sunt copii / elevi / tineri / studenți care ajung să citească aceste informații, le recomand următoarele lucruri: NU luați decizii la nervi, analizați bine situația în care vă aflați, înțelegeți că părinții și profesorii vă vor probabil binele, consultați-vă și cu alte persoane înainte de a lua orice decizie importantă, cereți un sfat (vezi CONTACT) și CITIȚI MULT pe cont propriu pentru a ajunge să înțelegeți Sistemul de exploatare în care, din păcate, ne aflăm cu toții în prezent!
6. Nu voi posta comentarii imbecile, neargumentate, jignitoare aiurea etc.
…………………………………..
PRIMUL DINTRE CELE DOUĂ ARTICOLE:
EDUCAŢIA PENTRU TURME:
(pasaje preluate din articolul ”mamă”, de aici: http://filosofiepebordura.blogspot.ro/2014/01/educatia-pentru-turme.html)
Scopul sistemului de invatamant este de a indoctrina plozii si de a-i dociliza, astfel ca la finalul celor 12 ani de incarcerare, plodul bacalaureat sa fie perfect modelat pentru viata de sclav pe care o are in fata. In schimbul diplomei de bacalaureat, plodul tau e tranformat intr-o vita docila care renunta la gandirea critica, in favoarea autoritatii de orice fel. (despre încrederea în ”autorități” citiți AICI)
Iar pentru a obtine asta, e imperioasa nevoia sa fie distrusa gandirea critica pe care orice plod o are in mod natural (celebra intrebare “de ce?”, cu care isi exaspereaza parintii). Distruge-i capacitatea de a gandi (de a se indoi de tot, a pune intrebari si a cauta raspunsuri) si fiinta respectiva va deveni de plastilina. Inlocuieste-i gandirea critica cu “gandirea de turma” (tiparele de gandire induse de dresaj) si omul va fi doar o marioneta in mainile dresorilor de minti umane. Uită-te in jur si constata cum vitele incaltate nu pot gandi singure, ci doar tot rotesc niste mituri si clisee de gandire cu care au fost indoctrinati: altii gandesc pentru ei!
Asta este produsul sistemului de invatamant. Asta vrei pentru puradelu’ tau, sa ajunga un handicapat mintal ce nu poate evalua realitatea in care traieste si nu poate gandi singur, ci doar asteapta ca autoritatile sa gandeasca in locul lui si sa-i dea gata dumicat?
Micile diferente intre sistemele de invatamanat din diferite tari sunt absolut irelevante, sunt doar pentru luat ochii parintilor prosti. In realitate, scopul invatamantului pentru turme, este de a distruge mintea copiilor si de a-i dociliza si obisnui cu viata de sclav ce le este destinata in societatea umana. Restul sunt vrajeli ieftine.
E simplu: primul lucru pe care plozii il invata la scoala, este ca sunt prizonieri care nu au scapare si vor nu vor, trebuie sa se conformeze regulilor si prezentei obligatorii in inchisoarea copiilor, pana ce le va fi infranta cerbicia si nevoia naturala de libertate. Pana vor deveni docili ca oile (uitati-va in jur la adulti, si veti vedea rezultatul!). Exact: docilizare!
Urmatorul lucru pe care il invata plozii la scoala este sa se supuna in fata autoritatii, care are intotdeauna dreptate. Nu chestionezi autoritatea (profesorii, manualele), ci te supui, daca vrei sa-ti fie bine. Obedienta e cheia. Nu conteaza ce gandesti tu, ce crezi si ce dubii ai tu: tot ce se cere de la tine este sa memorezi niste informatii, pe care sa le poti regurgita la comanda si vei fi rasplatit cu o nota mare. Asta e tot ce conteaza: sa fii un papagal!
Scoala e religia societatii moderne: plozilor le este predata DOAR dogma stiintifica acceptata de sistem, iar orice alte dovezi care o contrazic, sunt complet ignorate. Asta nu e stiinta, ci religie, iar plozii sunt dresati sa creada DOAR ce li se spune oficial. Tot ce nu e oficial sustinut de sistem, nu exista, sau nu e adevarat, sau e Bau-Bau. Gandirea critica e descurajata si suprimata: tot ce se astepta de la puradelu’ tau, este sa fie un bun papagal, iar plozii se vor adapta rapid, ca sa isi faca viata mai usoara si mai suportabila.
Ca nu e deloc simplu cand esti la mana altora (profesori si parinti) care te forteaza sa te comporti cum vor ei: tot ce iti ramane este sa te adaptezi.
Asta e momentul in care plodul intelege ca are fix doua variante: mimeaza si face ce i se impune si ce se asteapta de la el, pentru ca e la mana altora si asta e metoda de a-si face viata usoara pana va creste mare si va scapa de cei care au putere de decizie pentru viata lui. Faci pe prostul pana ramai asa (pe asta si mizeaza sistemul de invatamant), mai ales cand nu esti dotat cu o inteligenta sclipitoare si 12 ani de docilizare fortata si interzicere a gandirii critice te vor transforma intr-o vita incaltata.
A doua varianta este sa mimezi ce ti se impune, dar sa intelegi ca esti liber sa gandesti ce vrei, sa crezi ce vrei si sa gandesti critic, doar ca trebuie sa fii suficient de inteligent incat sa nu o spui cu voce tare si sa nu o arati cui nu trebuie (profesorilor si parintilor – daca te-ai pricopsit acasa cu doua vite incaltate). Sunt foarte putini copii care inteleg singuri si pot sa faca asta: e nevoie de o inteligenta stralucita care ii va ajuta sa scape de brainwshingul ce le este aplicat in scoli si societate. Cum astia sunt exceptiile, nu ma voi referi la ei, ci la majoritatea, cei ale caror minti sunt distruse de sistemul de invatamant pentru turme.
Cum ziceam, scoala nu are nici o legatura cu educatia, cu invatamantul. Scopul scolii nu este sa-ti invete puradelu’, ci sa-i distruga independenta si gandirea critica, fapt pentru care scoala este unul din cele mai periculoase lucruri din societatea umana.
Cat de idiot trebuie sa fii, sa iti declini dreptul de a-ti educa plodul, in favoarea unui sistem, al unor straini care o fac pentru bani si asupra carora n-ai nici un control (tu habar n-ai cum modeleaza astia creierul plodului tau!)…
Scoala din zilele noastre nici macar nu se mai deranjeaza sa pretinda ca scopul ei este invatamanatul. Nu. Ca oricum nu conteaza ce invata plozii in 12 ani de scoala, e doar pierdere de vreme. Scoala e doar inchisoarea copiilor si baby sitter gratuit pentru parintii care accepta ca niste straini sa le educe plozii (că pe ei ii doare in cot).
Cam asta e situatia sistemului de invatamant din intreaga lume: la scoala se ocupa cu orice altceva, numai cu invatatul nu. Ce dracu’ invata astia in 8 ani de scoala, daca nu sunt in stare sa faca o adunare simpla?
Majoritatea lucrurilor care se invata in 12 ani de scoala sunt complet inutile. Lectii memorate, date, cifre, razboaie, lectii de mate : nimic din toate astea nu ne mai amintim si nici nu ne-au folosit in viata. Şi atunci, de ce sa chinuim plozii sa memoreze niste lectii fara sens? Pentru ca da, nu au sens, atata vreme cat nu iti este descrisa imaginea de ansamblu si nu se interconecteaza disciplinele, astfel incat sa faca sens. Sunt doar piese dintr-un puzzle pe care niciodata elevii nu sunt invatati sa il completeze, si doar sunt pusi sa memoreze niste informatii care nu fac sens luate separat. Şi in fiecare an se reiau aceleasi lectii, aceleasi informatii, iar si iar si pana la absolvirea scolii, se uita tot. Nu esti lasat sa descoperi singur, sa cercetezi in directia in care esti interesat si sa faci conexiunile necesare, pentru a intelege ce inveti.
Se presupune ca scoala, in acei 12 ani, pregateste plozii pentru viata. Intra-adevar, ii pregateste perfect pentru a fi niste sclavi docili si fara gandire proprie. In rest, absolventii sunt complet nepregatiti pentru viata, nu stiu de nici unele, nu stiu ce ii asteapta si vor invata totul pe propria piele, prin metoda incercare-eroare.
Tinerii care ies din școală habar nu au cum functioneaza societatea, cum functioneaza relatiile dintre oameni si care e realitatea in care traim, pentru ca scoala nu le sufla o vorba despre asta. In cel mai fericit caz, doteaza absolventii cu o diploma cu care isi pot practica meseria (dar asta e universitatea, nu cei 12 ani de scoala). Cand insa toata lumea detine o diploma de universitate, este firesc ca ea sa valoreze cam tot cat un sul de hartie igienica.
Adevarul este ca piata muncii nu are nevoie de atat de multi profesionisti cu facultate, pentru ca majoritatea joburilor din economie, sunt pentru nivelul Nea’ Caisă cu 8-12 clase . Prin urmare, jumatate dintre absolventii de universitate din Anglia, sunt someri, iar alte sute de mii sunt in scoli muncind sa obtina diploma aia inutila.
Situatia este similara in Canada, unde 41% dintre adultii canadieni au obtinut “tertiary qualification” – cel mai mare procent dintre tarile OECD. In timp ce numarul canadienilor detinator de diploma de universitate creste continuu, canadienii sunt in topul tarilor OECD pentru cel mai mare numar de absolventi de universitate care traiesc in saracie.
Canadienii se plang ca taxele scolare din universitati sunt exorbitante (pai dupa USA, suntem primii din lume la scumpetea taxelor scolare), insa asta nu ii impiedica sa se imprumute de la banci, ca sa isi plateasca taxele scolare. Prin urmare, Canada este plina cu universitati si continua sa creasca numarul canadienilor someri, detinatori de diploma universitara, iar tinerii nu dau nici un semn ca s-ar opri din a cumpara diplome inutile si la un pret exorbitant. Asa se intampla cand nu intelegi realitatea din jurul tau.
Diplomele, nu educatia, au devenit principala afacere in universitatile din North America. Eu as adauga ca fabricile de diplome sunt principala afacere din North America: asta e si motivul pentru care refuza recunoasterea diplomelor imigantilor (ca sa-i forteze sa cumpere diplome canadiene, pe sute de mii de dolari, cat costa taxele scolare). E vorba de bani, n-are nici o legatura cu educatia.
(Detalii despre educaţia copiilor acasă şi netrimiterea lor la şcoală găsiţi în articolul ”mamă”. Redau doar un pasaj:)
Plozii sunt curiosi in mod natural si intreaba o gramada de chestiuni, pana merg la scoala si le este distrusa nevoia/setea de cunoastere. Daca plozii stau acasă și părinţii nu le pot raspunde la intrebari, folosesc Sfantu’ Google sau apeleaza la altcineva care ii poate ajuta. In schimb, plozii isi petrec măcar timpul cu părinţii, asa cum este firesc. Este trist cand auzi părinţii cum spun ca abia asteapta sa plece plozii la scoala, ca sa aiba si ei un moment de liniste. Daca nu vrei plozi in jurul tau, de ce i-ai facut? (…) Refuzand sa-ti incarcerezi plozii la scoala, ii tii acasa si le protejezi mintea, pentru a putea gandi liber, iar tu îi poți pregăti pentru a deveni antreprenori, in loc sa-i dai pe mâna școlii pentru a-i pregăti să devină sclavii altcuiva.
Partea crucială a educației echilibrate, este abilitatea de a-ți dezvolta gândirea critică şi de a pune la îndoială credinţele/tiparele în care ai fost crescut.
ARTICOLUL INTEGRAL AICI (conține multe pasaje din articole de presă din America de N și tot felul de exemple care susțin părerea exprimată)
…………………………………………………………………………………………………………..
Parte dintre aceste lucruri sunt confirmate în cadrul videoclipului de mai jos, în care profesorul Florian Colceag vorbește despre ”școala închisoare”, despre cum rămânem după Bac cu doar 6% din ce-am primit în cei 12 ani de Școală etc)
………
UPDATE 20 iul 2014: Prof. Florian Colceag: scoala dreseaza copilul astfel incat sa iasa ce vrea Sistemul. Educatia reprezinta un mod de insclavizare a populatiei:
“Sistemul de educaţie a omorât pasiunea pentru carte a elevilor (…). Este foarte important să înţelegem de la bun început ce vrem de la copii, pentru ce au gândit americanii sistemul “no child left behind”. Ce doreau? O populaţie supusă normelor, căreia dacă i se spune să facă ceva, face acel ceva. Pentru că depind de sistem. Au fost învăţaţi să depindă de sistem omorându-şi libertatea proprie. De ce în România se practică un sistem asemănător? Pentru că acei copii devin adulţi şi vor lucra în continuare în multinaţionale. Iar omul din multinaţionale nu trebuie să aibă idei ci trebuie să se supună efectiv la ce i se spune. Iar acum, România este una dintre ţările care se predau multinaţionalelor. Pentru ca educaţia să nu ajungă un instrument de dresură este necesar ca ea să fie orientată spre dezvoltarea potenţialelor copiilor. Gândiţi-vă bine: un copil care intră la doi ani în grădiniţă şi stă în şcoală până în clasa a 12-a când termină liceul şi mai face 3-4 ani de facultate, trăieşte 20 de ani în Şcoală. Timp de 20 de ani ai timp să-l dresezi astfel încât la sfârşit să iasă ce vrea Sistemul. Asta este deocamdată realitatea. Deci intră în Şcoală copii cu potenţial intelectual şi de personalitate înalt şi la sfârşitul liceului marea lor majoritate se pomenesc în pragul şomajului, neştiind să facă nimic concret, fără încredere în puterile proprii (…) iar piaţa de locuri de muncă nu îi oferă tânărului nimic. El este foarte mulţumit când îl prinde o multinaţională şi-i dă un salariu din care să poată supravieţui. (…) Acesta reprezintă un mod de însclavizare a populaţiei prin educaţie.” Florian Colceag
…………………………………………………………………………………………………………….
Trecem la AL DOILEA ARTICOL DE PE ACELAȘI SITE, pe același subiect:
INVĂȚĂMÂNTUL PENTRU TURME:
(articolul integral, inclusiv capturi din presă și studii aici: http://filosofiepebordura.blogspot.ro/2013/11/invatamantul-pentru-turme.html)
(câteva dintre pasajele de mai jos sunt din cartea Education in a free society, de Dr. Edward Younkins)
Invatamantul pentru turme se conduce dupa principiul de aur “carte multa nu se cere; sa fii prost, sa ai putere”… Nu e despre invatare, ci despre indoctrinare. Pune intr-o clasa, la gramada, niste plozi cu IQ diferit, destepti, retardati si incearca sa-i inveti pe toti in acelasi timp: evident ca aia buni vor fi trasi inapoi de cei slabi (lectia nu poate merge mai departe, pana nu o invata toti tampitii).
Prin tarile cu apa calda, s-a inventat trucul de linistit parintii, ca odorul lor cel destept, are sansa sa se dezvolte la scoala: uite, il punem in clasa desteptilor (ghifted class) unde va invata mai mult si mai repede decat se invata la clasa cu prosti. Dar si aici e fix aceeasi problema: toti desteptii sunt tratati la fel si li se cere sa avanseze in invatat, in acelasi timp (exact ca la clasa prostilor). Esti destept si ai invatat mai repede decat colegii tai ” gifted” si vrei sa inveti mai mult? Pai nu se poate! Trebuie sa astepti sa invete si colegii si abia apoi trecem la lectia urmatoare. Adica se merge tot pe principiul turmei si a pierderii de vreme.
Nenea Edward Younkins, profesor la Accountancy and Business Administration at wheeling Jesuit University in West Virginia, autorul “Capitalism and Commerce” spune ca educatia publica este inconsistenta in libertate si responsabilitate. Educatia publica erodeaza libertatea personala si ar trebui inlocuita cu decizia parinteasca, concurență si solutii de piata. Parintii sunt responsabili pentru educatia plozilor (numai ca parintii renunta la acest drept, in favoarea statului). Intr-o piata libera, familiile ar trebui sa decida care este cea mai buna solutie de a-si educa plozii.
Sistemul public de învățământ îi considera pe plozi ca fiind proprietatea statului si submineaza autoritatea morala a parintilor si anchilozeaza spiritul antreprenorial. Un sistem al fortei, inlocuieste educatia cu indoctrinarea.
Elevii invata doar doctrinele de stat, aprobate oficial, de la profesori aprobati de catre stat si folosind manuale (programe) aprobate de stat. Scolile publice promoveaza agende care vin in conflict cu drepturile parintesti de a modela valorile si credintele propriilor plozi.
Pai sa ma scuzati, dar parintii sunt vinovati pentru starea de lucruri, pentru ca accepta sa-si dea plozii la scoala! Rezultatele se vad cu ochiul liber: prostimea nu vede, nu accepta nimic altceva decat dogma oficiala propovaduita de sistem (in absolut orice domeniu). Si e plin de spalati pe creier de soiul asta, care se inchina autoritatilor: ”daca asa recomanda doctorul, apoi e musai 100 % asa”. Nici macar nu le da prin cap sa verifice sau chestioneze. Nici macar nu vor sa auda ca exista si alte opinii. Nu. Pentru astia, medicina se reduce strict la dogma popovaduita de sistem, iar ceilalti doctori care nu s-au supus, sunt niste tampiti care bat campii. Modul asta de vedere obtuz, se poate aplica in orice domeniu: daca dogma promovata de sistem, nu aproba ceva, rezulta ca nu e bun. (vezi de exemplu manualele de Istorie din România care ne spun că noi existăm începând cu secolul 2 fără să pomenească de strămoșii noștri MILENARI)
De ce prostimea nu pune intrebari, nu isi foloseste gandirea critica pentru a descoperi adevarul? Pentru ca asa i-au dresat eficient in scoala: sa accepte si sa ia de bun, orice le este spus de catre o autoritate aprobata de stat. Luam mura in gura si inghitim pe nemestecate ca pelicanii, orice ne servesc autoritatile: pentru ca asa am fost dresati sa facem. Din punctul asta de vedere, scoala a facut o treaba excelenta: in fiecare an, scoate pe banda rulanta, milioane de absolventi gata spalati pe creier sa accepte doar ce le spune doctorul, profesorul, dogma stiintifică and shit. Iar pentru asta, vinovata nu e scoala, ci parintii, ca sunt suficient de imbecili incat sa accepte sa-si dea plozii la scoala.
(CLICK AICI PENTRU ALTE EXEMPLE DE ÎNCREDERE ORBEASCĂ ÎN ”AUTORITĂȚI”)
Parintilor le este refuzat dreptul de a alege ce tip de educatie vor pentru plozii lor. Plozii nu invata in acelasi fel, cu aceeasi rapiditate, prin aceleasi metode sau in aceleasi conditii. Parintii sunt in cea mai buna pozitie pentru a observa diferentele dintre plozii lor si ar trebui sa le fie permis sa selecteze educatia potrivita, pentru fiecare plod in parte. Nu toti parintii vor ca plozii sa fie educati in acelasi fel. Performanta superioara a plozilor educati acasa (home school), este dovada abilitatii parintesti de a educa, comparat cu abilitatea profesorilor aprobati de stat.
Valorile scolii publice sunt conformitatea si docilitatea. Scolile publice suprimeaza individualitatea, initiativa si creativitatea elevilor. In efortul de a ramane ideologic independente, scolile sacrifica dezvoltarea intelectuala si a caracterului elevilor.
Educatia publica este bazata pe conceptul de prizonierat. Coercitia face parte din cultura scolilor publice. Plozii sunt incarcerati in scolile publice, cu un mandat obligatoriu pe 16 ani. Statul ia plozii de langa parintii lor, presupunand ca ei sunt incompetenti in a-si educa plozii sa devina buni muncitori si buni catateni. Iar idiotii de părinți, nu doar ca accepta, da’ se mai si bat intre ei pe locurile de la scolile considerate ” bune” …
Cand sistemul de invatamant detine controlul asupra elevilor, nu exista nici un interes pentru a produce rezultate excelente. Educatia publica depriveaza parintii de dreptul lor de a selecta tipul de educatie care este cel mai bun pentru plodul lor. Statul taxeaza veniturile parintilor si permite birocratilor sa intretina sistemul de invatamant, asa cum cred ei ca este potrivit.
Dupa 12 ani de inchisoare in sistemul scolar, absolventul iese cam tot cum a intrat, doar ca acum are creierul bine spalat. Nici cult nu este, nici o meserie nu a fost invatat, nici pregatit pentru viata nu a fost in nici un fel, iar doctrina aia in mare parte falsificata, ce a invatat-o in scoala, e demult uitata. Practic, a tembelit timpul degeaba, 12 ani.
La universitate, cam tot la fel. Cati ies din facultate si stiu sa-si practice meseria? Ma tem ca nimeni. Da, rezultatele sistemului de invatamant sunt mizerabile. E plin de meseriasi incompetenti. Alearga oamenii de nebuni, sa gaseasca un doctor bun, pentru ca e plin de incompetenti cu diploma, dar carora sistemul de invatamant le-a dat dreptul de a-si practica meseria, desi ei habar n-au. Iar situatia asta o intalnim in orice meserie vreti.
Studiu pe studenți:
Sa-i intrebam pe studenti ce au invatat ei in facultate: au invatat sa gateasca spaghete, sa-si mobileze camera si sa supravietuiasca 3 nopti fara sa doarma. Asta este ceea ce invata cu adevarat studentii, in facultati. Poate ca sunt la facultate ca sa invete, dar ei spun ca cele mai importante lectii pe care le-au invatat, nu au legatura cu biblioteca. In realitate, au invatat sa foloseasca cuptorul cu microunde si sa gateasca spaghete: e considerata o insusire vitala in viata universitara, conform răspunsurilor studentilor chestionati intr-un studiu recent. Lista cu invataturi este bazata pe raspunsurile a 1600 de studenti: sa-si spele rufele, sa faca omleta, sa-si mobileze camera sunt printre cele mai importante lectii pe care le-au invatat in facultate. Alte lectii importante invatate sunt sa isi faca un buget pentru gospodarie si mancare, sa isi faca aprovizionarea saptamanala si sa-si faca prieteni. Sa invete cum sa-si organizeze viata de zi cu zi, cum sa faca o programare la doctor, cum sa foloseasca masina de spalat este parte integranta a experientei universitare. Alte lectii importante invatate de studenti: au inteles dezavantajele de a manca mancare mucegaita, au invatat care farfurii pot fi puse in cuptorul cu microunde si care nu. 4 din 10 studenti care au luat parte la studiu, au fost socati sa constate cat de putine lucruri stiau cand au plecat de acasa (deci consideră că în timpul facultății au învățat foarte multe lucruri utile), iar o treime dintre studenti au susținut chiar că ”si-au deschis ochii” traind pe cont propriu la universitate.
50 dintre cele mai importante lecții învățate la universitate de către studenți:
Unde au trăit ăștia înainte de a merge la facultate? În uter?
Alte articole despre școală, de același autor, aici: Școala în Canada
………………………………………………………………………………………………….
UPDATE 3 martie 2014: Un pasaj despre aceeași problemă preluat de pe conspiratiisimistere.wordpress.com:
Elitele și-au dat seama că pentru starea de conștiință actuală a omenirii cea mai eficientă metodă e îngrădirea lentă a drepturilor oamenilor, transformarea extrem de lentă a libertăților, subliminalul și diverse tehnici colectiv psihologice ce transformă omul în sclav… totul încet, încet, aproape invizibil. În scurtă vreme se va produce o adormire a conștiinței umane cum nici nu va imaginați.
De fapt acest proces a început deja. În prezent legile prevăd că e obligatoriu ca de la 5-6 ani până la cel puțin 17-18 ani copiii să fieindoctrinați în instituții educative ce nu fac altceva decât să scoată roboți pe bandă. De ce spun asta ? Pentru că școala nu sprijină transformarea copiilor în adulți responsabili, autonomi, cu spirit de inițiativă, spirit etic, etc. Școala se bazează pe transmiterea unei cantități enorme de informații. Nu se ține cont de calitatea individului ci se pune accent pe competiție. Un profesor particular este accesibil doar persoanelor cu foarte mulți bani iar dintre acestia foarte puțini aleg varianta asta. Elevii și studenții din ziua de azi învață la propriu ceea ce li se predă, fără a avea posibilitatea de a contrazice un dascăl. Lucrurile merg atât de departe încât, în anumite cazuri și rezolvarea unei probleme de matematică trebuie să fie făcută după anumite norme; chiar dacă ajungi la acelas rezultată pe alte căi, trebuie folosite cele puse la dispoziție de sistem.
Toate marile genii din trecut au avut probleme de acomodare în școli tocmai datorită îngrădirii de care se loveau. Oare câți copii sunt în aceeași situație ? În viitor doar elitele vor mai avea profesori particulari care îi vor învăța pe copiii acestora CUM să gândească în timp ce restul maselor vor învăța CE și CÂT să gândească. Sistemul se va perfecționa în viitor și va scoate de pe băncile școlii oameni mult mai indoctrinați iar gândirea proprie va fi înăbușită din faza primară. Organizarea sistemului de educație publică va face imposibil orice gând de revoltă pe mai târziu, deoarece generațiile care vor urmă vor fi instituționalizate aproape de la naștere acesta fiind și motivul distrugerii noțiunii de familie, că celulă de bază a societății.
UPDATE 3 martie 2014: Alt pasaj preluat de AICI:
Mintea trebuie să fie însă liberă, critică și independentă, iar inima să bată în ritmul dragostei pentru aproapele nostru. Sistemul educațional de stat contribuie și el din plin la încătușarea minții și a spiritului. După ce sunt școliți conform prejudecăților cultivate de adulți, denumite eufemistic programe naționale, elevii devin de-a dreptul incapabili să gândească sau să acționeze în alt mod decât cel pe care l-au impus formatorii lor…
Update 8 iul 2014: Citiți și asta:
8 iulie 2014: Inchisoarea copiilor – Nu exista nici un motiv rational pentru care sa iti pierzi vremea pe la scoala. Si singurul motiv rational pentru care sa vrei sa aduci plozii la scoala, este sa le iei banii parintilor sau statului ( dupa caz ) si sa distrugi copiii, transformandu-i intr-o turma de oi spalate pe creier, dresate sa nu gandeasca, dar sa se inchine autoritatii de orice fel. Ca toti ies din scoli ca trasi la Xerox : gandesc la fel, au aceleasi dorinte, se comporta la fel si cred in aceleasi mituri sociale. Turma perfecta si docila pe care o vedem pe strazi. (…) Si daca vreun părinte vrea sa dispuna de timpul plodului propriu, ca sa-l ia in vacanta (din timpul programului de scoala) …e amendat! Puscarie in toata regula. Un cuplu din Anglia a fost amendat cu 1.800$ pentru ca si-au luat plozii de la scoala pentru o saptamana, ca sa mearga in vacanta in Grecia, la sfarsitul lui septembrie. Amenda se dubleaza daca nu vor plati in 21 de zile. (…) Scoala nu este despre educatie, ci despre spalarea de creier. Scoala nu este despre binele copiilor, ci despre binele sistemului. Doar prostimea cu IQ de babuin, isi inchipuie ca scoala pune pe primul loc binele copiilor lor. (…) Pe profesori, tot ce ii intereseaza este sa isi faca jobul fara incidente, fara sa aiba ei probleme. Ca pana la urma, sunt si ei niste sclavi fortati sa stea la scoala 8 ore, cu aceeasi scarba ca si plozii. Oricat de mult le-ar placea meseria pe care o au, cand faci ceva cu de-a sila , se strica jocu’.
……………………………………………………………………..
CONCLUZIE:
ȘCOALA (împreună cu mass media) DISTRUG MENTAL OAMENII IAR ACEST LUCRU ESTE PREMEDITAT DE CĂTRE CEI CARE CONDUC LUMEA DIN UMBRĂ. NOI NU PUTEM AVEA O VIAȚĂ NORMALĂ ATÂTA TIMP CÂT MARIONETELE ACESTOR INDIVIZI VOR FI LA CONDUCEREA ȚĂRII NOASTRE ȘI VOR MENȚINE INTENȚIONAT UN SISTEM DE ÎNVĂȚĂMÂNT CARE PRODUCE TINERI DISTRUȘI MENTAL!
Alte chestii:
Trezirea constiintei umane si suveranitatea personala – Ei numesc asta “educatie” si sunt al dracului de obsedati ca nu cumva fiinta aceea sa scape ne-”educata”, sa vada inchisoara mentala si sa se razvrateasca. Asta e frica lor cea mai mare. Pentru ca atunci toata hardughia ar cadea ca un castel de carti de joc.
Education in Singapore: Rapid Improvement Followed by Strong Performance
Dec 2013: Mitul performantei invatamantului romanesc, demontat de realitatea dura a testelor internationale (reportaj România te iubesc)
În SUA situația e mai gravă decât în România:
…………………………….
De citit și:
Sclavia modernă – în România și în occident
Greselile parintilor in educatia copilului. Parintii romani sunt prost educati si inconstienti
Cine a adus RĂUL în România după 1989? Detalii Silviu Brucan, Petre Roman si originea suferintelor poporului român (nom)
Pentru a înțelege mai bine cine a adus răul în România după 1989 (aceiași străini care au plănuit și pus în practică Lovitura de stat din ’89) și care este adevărata origine a suferințelor de azi ale poporului român, redau câteva pasaje preluate dintr-un text mai vechi, despre minunații noștri conducători STRĂINI cu nume de români precum Silviu Brucan, Petre Roman etc. Singura șansă pentru un român să priceapă ce se întâmplă în jurul nostru și cu țara noastră este SĂ CITEASCĂ. MULT! Acest text este total insuficient, iar nemernici precum Silviu Brucan și Petre Roman sunt doar instrumente pe tabla de șah a adevăraților Stăpâni ai lumii, pe care nu îi vedem niciodată.
25 feb 2010: ION COJA: Unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan?
Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu apară încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi…
Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România…
…………………………………………………..
Bonus: Încă o mărturisire cheie, absolut memorabilă și epatant de sinceră a unui fost ministru izraelian: “Acuza de antisemitism e un truc pe care-l folosim MEREU atunci cand cineva critica Izraelul. Când cineva din SUA critică guvernul din Izrael îi acuzăm de antisemitism, când cineva din Europa ne critică scoatem în față Holocaustul”:
…………………………………………………….
Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini… Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!
Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei…
Detalii în continuare:
Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!
Profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan (un evreu)!
Acum însă îmi dau seama şi la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României…
Cumva în Israel?… Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?
Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine… Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!
Sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor…
Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns…
ION COJA, sursa AICI.
Pentru cine vrea detalii cu privire la De unde ne vine răul? să citească această carte:
De citit și astea:
3 martie 2013: Personajele cheie ale afacerilor israeliene(sioniste) în România – Investitorii cu care ne-au pricopsit alde Iliescu, Roman și ceilalți guvernanți – EXEMPLU: Consacrat public prin afacerea/ecscrocheria CICO S.A., israelianul Sorin Beraru (nume real Samuel Bergovici) este cel mai celebru infractor evreu din România, prin fraudă acaparând şi devalizând multe întreprinderi româneşti, pe care le-a stors de fonduri ce au părăsit România, ca şi el. Inculpat în mai multe dosare penale, în anul 2002 Beraru a încercat mituirea procurorilor români cu suma de 600.000 de dolari. Aceştia au organizat un flagrant, astfel fiind arestat emisarul său israelian. La interogatoriu, acesta a declarat ca o parte din bani trebuiau să ajungă la Adrian (Năstase, primul ministru?). Dat în urmărire generală internaţională, Beraru rezidează în Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-l identifica şi extrăda în România. Mai mult, la vizita oficială din 2001 în Israel a primului-ministru Adrian Năstase, la întâlnirea oficială cu oamenii de afaceri israelieni, organizată de gazde, a fost prezent şi inculpatul Beraru pentru a-l certa pe premierul român că procurorii din România îi tulbură “gheşefturile”.
Privatizare pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare (nom)
De ce este atât de greu să observăm că decăderea economică / politică / socială a anumitor state este foarte asemănătoare cu decăderea altor state? Dacă am observa că situația se repetă, am putea să ne întrebăm dacă e coincidență / hazard / așa sunt oamenii politici peste tot – corupți, și de aceea se întâmplă asta, SAAAU există un pattern, un tipar bine gândit și implementat de niște băieți deștepți care trag sforile de undeva de sus…? După părerea mea și a celor treziți la realitate e mai mult decât clar că mafia internațională (NU mafia din filmele manipulatorii ale Hollywood!) are niște metode pe care le repetă pentru a cuceri, coloniza, căpușa și distruge țările și popoarele lumii cu scopul de a le exploata și a le controla total.
Metodele folosite de acești criminali internaționali (care conduc inclusiv România astăzi) presupun:
– infiltrare la conducerea statului prin MITĂ / ȘANTAJ / AMENINȚĂRI – controlarea oamenilor politici din funcțiile de conducere SAU prin introducerea propriilor oameni (străini) la conducerea statului (citisem undeva că cică în SRI, la un anumit nivel, nu se vorbește limba română 🙂 ) – noi încă trăim în iluzia că suntem conduși de români…; uneori – preluarea conducerii statului se face prin eliminarea unei conduceri naționaliste printr-o așa zisă „revoluție” a poporului – vezi lovitura de stat din ’89 prin care conducerea naționalistă a lui Ceaușescu a fost eliminată prin asasinat și puterea în România a fost preluată de străini; (detalii despre preluarea puterii de străini AICI și despre epoca Ceaușescu AICI)
– un atac ascuns, mai ales economic, prin instituții financiare externe (de rang internațional – gen FMI, BM, CE etc) + cedarea de suveranitate către astfel de entități internaționale; (detalii despre FMI = MOARTEA AICI)
– impunerea de „măsuri salvatoare” pentru economie, care de fapt distrug economia;
– modificarea legislației în favoarea atacatorului/cuceritorului/străinilor și în defavoarea poporului;
– distrugerea economiei autohtone (IMMuri etc) (adio independență economică), a sănătății (un popor bolnav mai ușor de controlat), a armatei (lipsă de apărare) etc;
– privatizarea instituțiilor de stat – adică mutarea lor din mâinile Statului/poporului în mâinile unor băieți deștepți străini;
– susținerea corporațiilor și multinaționalelor străine în defavoarea antreprenorilor/oamenilor de afaceri autohtoni (care trebuie eliminați de pe piață);
– cucerirea trusturilor MEDIA și a Sistemului de învățământ pentru a ”hipnotiza” populația – cine folosește TV sau mass media mafioților pentru informare n-are nicio șansă să afle adevărul despre ce se întâmplă în jurul lui; (detalii despre ce „învățăm” de la TV AICI și comparație Internet-TV AICI)
– distrugerea biologică a oamenilor – sărăcie, poluare, mâncare plină de chimicale, apă poluată etc – supermarket-urile străinilor oferă în mod legal otrava modernă în loc de mâncare – iar noi dăm bani pe ea și o mâncăm în fiecare zi otrăvindu-ne; (detalii despre Supermarket-uri și cum distrug ele economia României AICI)
– taxarea la sânge a populației și firmelor autohtone + aplicarea unui sistem economic în care singura șansă de supraviețuire este Legea junglei – să calci pe cei din jurul tău (asmuțirea oamenilor între ei);
– vrăjeală cu iluzii precum ”democrația SUA”, ”capitalismul e bun”, ”UE ne vrea binele”, ”FMI ne ajută” și alte minciuni ordinare; (detalii despre Iluziile Românilor AICI)
– săracii devin din ce în ce mai mulți și mai săraci, bogații devin din ce în ce mai ”străini” și mai bogați;
etc.
Aceste lucruri s-au întâmplat pas cu pas de la Lovitura de Stat din ’89 când străinii au cucerit România și au transformat-o progresiv într-o colonie până astăzi și continuă să se întâmple și azi. Aceleași lucruri le vedem ȘI LA ALTE STATE! Modelul e același, cu mici diferențe în funcție de specificul fiecărei țări.
Detalii în continuare:
Am dat peste un articol recent în engleză care prezintă pe scurt situația din Bosnia-Herzegovina – o situație foarte asemănătoare cu ce s-a întâmplat și se întâmplă în România. Încerc să scot în română câteva idei mai importante:
Bosnia – privatizare pentru colonizare. Cum a dus prădarea economiei la proteste masive (art. în engleză AICI)
În primăvarea lui 2014, privatizările criminale făcute în Bosnia au scos până la urmă oamenii în stradă.
Consecințele privatizărilor pentru angajatorii autohtoni și clasa muncitoare au fost dramatice; șomaj și sărăcie – asta a adus capitalismul; privatizarea a crescut dependența de străini; Bosnia este acum mai mult o neocolonie decât un stat independent.
Primul pas -> legea companiilor/privatizării dată în 1989; procesul nu a fost administrat în mod independent de guvernul din Bosnia, ci prin instituții capitaliste internaționale precum Banca Mondială, ONU și UE a căror influență a crescut din ce în ce mai mult, putând influența dinamica politică, a legislației și economiei naționale.
Instituțiile internaționale au oferit o atenție deosebită principalelor industrii din țară și sectorului bancar, dar și sectoarelor telecomunicatii, electricitate și furnizare de energie, apă și păduri. Scopul a fost „închiderea companiilor de stat neprofitabile”. Acest lucru a avut un impact grav asupra economiei lăsând mulți angajați -> șomeri. Înainte de 1991, 12 companii de stat mari asigurau 35% din produsul intern brut.
Privatizarea a fost criminală. Privatizarea nu a fost niciodată despre creșterea bunăstării poporului bosniac.
O mare parte din economie a fost privatizată foarte rapid – „terapie șoc”.
O anumită categorie de oameni a profitat și s-a îmbogățit – în special persoane venite din birocrația fostului regim.
Pentru că riscau să iasă oamenii în stradă dacă vindeau companiile doar câtorva oameni foarte bogați și investitorilor străini, au aplicat un sistem cu vouchere pentru populație, să pară că și poporul primește ceva – asta a creat doar o iluzie de „privatizare reală”, în beneficiul țării.
Mai întâi au privatizat companiile mici și medii și abia într-o a doua fază au vândut companiile mari – direct, mai ales către investitori străini.
Acești investitori nu au ezitat deloc; astăzi sectorul bancar și al asigurărilor este complet privatizat și pe mâinile străinilor (în special companiilor austriece). Foarte companii mari au fost privatizate dar nu există niciun semn de înflorire a economiei Bosniei.
Străinii nu au făcut investiții în companiile achiziționate. Bosnia a devenit un exemplu tipic în care străinii exploatează și înstrăinează resursele țării; un alt efect a fost eliminarea competiției. Un sistem bancar puternic nu este un indicator pentru o economie puternică. Cele mai multe împrumuturi sunt reprezentate de credite de consum, nu de credite pentru investiții.
Companiile străine nu au adus în Bosnia standarde ridicate aplicate în vest. În majoritatea companiilor privatizate, drepturile sindicale și drepturile fundamentale ale muncitorilor sunt ignorate, ceea ce duce la greve ale angajaților.
Repercusiunile sociale ale privatizării și impunerii capitalismului sunt enorme. Șomajul în Bosnia este peste 40% conform anumitor surse. Sindicatele estimează că 67% dintre companiile care au fost privatizate nu mai funcționează în prezent. Situația socială este crâncenă. 60% dintre cetățeni trăiesc la limita sărăciei sau sub aceasta (stabilită la 250 euro/lună). O mare parte din populație câștigă sub 50 euro pe lună. Pentru aceștia, consecințele privatizărilor din sectorul serviciilor sociale și medicale sunt dramatice. Doar 60% dintre bosniaci au asigurare medicală – săracii au acces limitat la îngrijiri medicale. Salariile sunt deseori plătite târziu sau nu sunt plătite deloc. Angajatorii refuză de multe ori să plătească asigurările sociale și medicale ale angajaților.
Acestea au fost principalele cauze care au alimentat protestele din 2013 și 2014. Capitalismul nu și-a respectat promisiunile. Privatizarea este una dintre dovezile acestui fapt. Privatizările nu doar că au înrăutățit situația socială în Bosnia, dar au crescut și dependența țării de puteri străine. Au transformat Bosnia într-o semi-colonie.
ARTICOLUL INTEGRAL ÎN ENGLEZĂ AICI
CÂT DE BINE SEAMĂNĂ TOATE ACESTE LUCRURI CU CE S-A ÎNTÂMPLAT ȘI SE ÎNTÂMPLĂ ȘI ÎN ROMÂNIA! CÂT DE SPĂLAȚI PE CREIER SĂ FIM SĂ CREDEM CĂ „SUNT COINCIDENȚE” sau „ASTA SE ÎNTÂMPLĂ DOAR DIN CAUZA CORUPȚIEI POLITICIENILOR AUTOHTONI”. Oameni buni, treziți-vă! Toate aceste cuceriri de state/popoare și impunere de ”democrație”, ”capitalism”, ”privatizare”, ”piață concurențială liberă” și alt bla bla sunt făcute în mod PREMEDITAT și BINE ORGANIZAT de mafia internațională PENTRU EI ȘI ÎMPOTRIVA NOASTRĂ! Despre asta ne-a avertizat DETALIAT și doctorul român Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei, în cartea sa din 1919: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria – cine vrea să înțeleagă ce se întâmplă în jurul nostru trebuie să citească această carte.
Detalii despre cucerirea României de străini și aici:
1 nov 2014: De ce am privatizat Petrom?
Cine a adus răul în România – Silviu Brucan și Petre Roman – evrei – cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… (…) procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei…
Vezi și: Cele mai importante articole de pe blogul Ce-i cu noi?
Sa nu-l uitam pe unul dintre parintii distrugerii Poporului Roman-Nicolae Vacaroiu si Curtea de Conturi: Privatizarile – un dezastru, Totul e impus de-afara, Romania este distrusa, Se fura 6 miliarde euro pe an, Bancile o duc bine peste tot in lume (nom)
Cel puțin două episoade interesante și benefice pentru trezirea la realitate a românilor ”adormiți” au avut loc legat de Curtea de Conturi a României în ultima perioadă. Curtea de Conturi este o instituție care veghează teoretic la buna cheltuire a banului public, instituție care știe unde și cum se scurg banii publici în România. Până să ajungă președinte la Curtea de Conturi Nicolae Văcăroiu (un personaj controversat și dubios care a fost mai tot timpul ”la putere” / în diferite poziții în Statul Român) eu unul n-am auzit nimic benefic venind de acolo. Insa după schimbarea conducerii, instituția pare că a început să miște ceva. Habar n-am în ce măsură este responsabil Văcăroiu pentru această schimbare, însă cele două episoade sunt interesante și oferă concluzii pentru ”adormiți”. Detalii în continuare:
Episodul 1 – Văcăroiu face declarații interesante la ASE in apr 2013 (sursa Agerpres):
(inițial am dat peste citate pe contul FB Acum ori niciodată)
“Nu vrem să recunoaștem că, din păcate, privatizările au fost în proporție de 80% un eșec. După cum nu vrem să recunoaștem că, iată, vindem acțiuni la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există. Nu vrem să recunoaștem că aveam prea puțin soluții de dezvoltare cu care să ne lăudăm astăzi. Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricții bugetare, de natură salarială”, a declarat Văcăroiu, prezent la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Academiei de Studii Economice.
El a apreciat că de-a lungul acestor ani o preocupare a fost legată de desființarea controlului.
“Din păcate, trebuie să recunoaștem că am distrus mult, mult mai mult decât era necesar. Astăzi ar fi trebuit să vorbim despre o Românie cu un PIB de cel puțin de trei ori mai mare decât cel de astăzi. Pur și simplu, au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Cu prea mare ușurință, începând din 90 încoace am acceptat prea multe sfaturi de afară, spre binele nostru și binele a dus la situația de astăzi a României“, a afirmat președintele Curții de Conturi.
(Vezi și CINE A ADUS RĂUL ÎN ROMÂNIA după ’89 – detalii Silviu Brucan și Petre Roman – EVREI)
“Mă bucur însă că aveți un sector unde se trăiește bine. Sectorul bancar: salarii serioase. Nu numai la noi, în toată Europa, în toată lumea, iar dacă aici se clatină ceva, toate guvernele, imediat, recapitalizare, le dăm. Păi, săracii, să rămână președinții ăștia fără bonusuri anuale și trimestriale?”, a spus Văcăroiu.
Episodul 2 – Curtea de Conturi spune oficial în feb 2014 că se fură 6 miliarde de euro pe an
Curtea de Conturi realizează sub nenea Văcăroiu (repet, nu știu dacă are el personal vreun merit pt asta) un raport OFICIAL (lansat public în feb 2014), prin care arată că 6 miliarde de euro s-au ”pierdut” din bugetul național în 2012 din cauza proastei administrări a banilor publici. Bineînțeles că în realitate ”se pierd” MULT MAI MULȚI BANI! De exemplu, ei au calculat / estimat / analizat diferențe de preț în achizițiile publice de doar 3-4 ori mai mari față de prețul pieței, când în realitate, în foarte multe contractări de firme prietene se dau și de peste 100 de ori mai mulți bani decât prețul pieței (chiar și de 1000 de ori mai mulți bani). Personal știu pe cineva care mi-a povestit că la renovarea Muzeului de Istorie din București s-au ”risipit” o grămadă de bani, de exemplu, o aplică de perete ce costă 10 lei pe piață, a fost cumpărată cu 1000 de lei (și e vorba de zeci/sute de bucăți) – deci de 100 de ori mai mult decât prețul pieței. Așa ajung banii munciți de noi (banii publici) la ”firme prietene” patronate de mafie. Și sunt o grămadă de astfel de exemple pe internet – vezi de exemplu capace de WC de 500 euro bucata luate de Udrea, sau hârtie igienică de 30.000 de euro pt deputați. Pe scurt, ce spune raportul OFICIAL al Curții de Conturi: SE FURĂ LA GREU DIN BANII PUBLICI!
ATENȚIE – CONCLUZII! :
AVEM UN RAPORT OFICIAL AL UNEI INSTITUȚII OFICIALE CARE NE SPUNE CĂ 6 MLD EURO SUNT FURAȚI DIN BUGETUL PUBLIC ANUAL (să ținem cont că suma e în realitate MULT mai mare!)
și
AVEM O DECLARAȚIE A UNUI ÎNALT OFICIAL ÎN STATUL ROMÂN – PREȘEDINTELE CURȚII DE CONTURI!
În urma acestor două episoade, orice român ”adormit”, distrus mental, incapabil să gândească singur și care are nevoie de autorități să îi spună cum stă treaba, ar trebui acum să se prindă de câteva lucruri banale și evidente, pe care chiar ”Autoritatea cu diplomă pe perete” /”Sistemul” / Curtea de Conturi și președintele ei le CONCLUZIONEAZĂ OFICIAL:
A. PRIVATIZĂRILE făcute în România au fost făcute ÎN DEFAVOAREA României, au fost dictate DIN AFARA ROMÂNIEI și au dus la DISTRUGEREA ROMÂNIEI!
B. NU ROMÂNIA DECIDE, CI ALTE PUTERI DECID CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA!
C. ÎN ROMÂNIA SE FURĂ OFICIAL 6 MILIARDE DE EURO ANUAL DIN BANI PUBLICI. Din moment ce STRĂINII (puteri străine) GESTIONEAZĂ/DICTEAZĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA, ÎNSEAMNĂ CĂ STRĂINII DISTRUG ȘI EXPLOATEAZĂ (FURĂ) ROMÂNIA!
D. BĂNCILE O DUC BINE PESTE TOT PE PLANETĂ, CHIAR DACĂ STATELE și POPOARELE O DUC PROST. E doar o coincidență? (De ținut cont că băncile sunt tot ale STRĂINILOR!)
De citit și articolele astea, care au legătură:
Statul Orwellian
Intotdeauna am considerat SUA un experiment. In paralel cu acest experiment s-au mai desfasurat si altele. Scopul a fost de a combina concluziile in ceva concret, ceva ce va pune stapanire definitiv pe omenire. Daca in Statele Unite, cei aflati in spatele experimentului au mizat pe libertatea de care beneficia individul, in alte parti ale lumii se punea accentul pe panica si control. Nazismul si comunismul au fost alte piese principale in stabilirea centralizarii puterii intr-un singur pilon central. Tehnicile folosite de catre cei din urma erau diametral opuse celor de peste ocean, tocmai pentru a se vedea reactia oamenilor la aceste tratamente. Si s-a vazut … omul este docil.
Daca tratamentul este asigurat de cu regularitate, oamenii nu se pot organiza in opozitii, nu pot comunica unii cu ceilalti de teama opresiunii si a tradarii . Dupa „caderea” blocului comunist s-a aflat ca o prea mare parte a populatiei facea rapoarte secrete catre militiile locale. In aceiasi categorie intra si nazismul. Hitler a inteles foarte bine ca e mai usor sa mobilizezi oamenii impotriva a ceva decat pentru ceva. Astfel si-a creat armatele civile care au terorizat oponentii sistemului inca dinainte de a veni la putere. Cei mai multi au inteles ca au doar doua optiuni, sunt de partea lui sau morti.
Tot mai multi oameni ( nu doar adeptii teoriei conspiratiei ) sunt de acord ca exista un complot ascuns si la vedere pentru o centralizare a puterilor. In Europa este oficial de mult faptul ca se doreste ca toate statele comunitare sa fie vasale Parlamentului European. Un fel de ev mediu modernizat. Globalizarea la nivel planetar s-ar realiza astfel in decursul a ( cel putin ) o suta de ani. Statele mai dezvoltate isi vor disputa locul in randul din fata iar restul vor sta umile la coada listei pana cand numele de stat independent va dispare din dictionarele limbilor.
Insa in ultima perioada lucrurile se misca prea repede…cel putin in SUA. Nu a trecut mult timp de la promulgarea si punerea in aplicare a legii ce prevede interzicerea detinerii armelor de calibru mare in „cel mai democratic” stat al lumii. Evenimentele din Boston par sa pregateasca un control si mai mare asupra cetatenilor de rand, iar panica nu face decat ca acestia sa nu riposteze deloc. Elietele au invatat din sistemele precedente cum sa combine nevoia de libertate a individului cu frica de autoritai si s-a ajuns la …democratie capitalista.
Evenimentele din ultimele saptamani confirma banuielile multor persoane ca ne indreptam sigur catre un stat de tip Orwellian. Supravegherea se va face mai agresiv si in mod oficial, controlul fiind facut „pentru siguranta cetateanului”. Populatia deja a inceput sa se comporte ca cei din regimurile comuniste, conduita civica atingand cote de record. In ultimele luni firmele private de securitate au achizitionat armament militar mai mult decat suficient si in mod suspect, iar multi au fost cei ce s-au intrebat impotriva cui o sa-l foloseasca.
Sa nu uitam de Posse Comitatus – legea federala a SUA ce nu permite armatei sa actioneze pe teritoriul tarii. Modificata in 1981, legea da voie doar Garzii Nationale sa asigure ordinea in stare de urgenta. Deocamdata !
Genocid pe farfurie
Asa-i ca mereu v-ati intrebat de ce sunt americanii niste grasani? Ei bine, omul modern este supus unor modificari fara precedent, in fata carora organismul nu se poate adapta. Modificarile alimentare din ultimii 70 de ani au fost intr-atat de radicale, incat efectele asupra organismului uman s-au resimtit peste doar o singura generatie. Constatam in principal tulburari ale metabolismului, afectiuni cu componente inflamatorii, dereglari ale tensiunii arteriale, nervozitate si stres. La acestea se mai adauga o veritabila explozie a cancerului. Daca in trecut aceste afectiuni erau considerate ca fiind boli ale batranetii, astazi au devenit la fel de comune la orice varsta.
V-ati gandit cat de mult colorant consumati intr-o luna? Ei bine, suficient de mult cat va este necesar sa va zugraviti intregul apartament.
Un secret deschis
De 70 de ani, omul este otravit lent, fara ca autoritatile sa intreprinda mai nimic pentru a-l proteja. Iar atunci cand este nascocita cate o reglementare noua, aceasta are darul de a-i proteja pe marii investitori in sfera chimiei alimentare. Unul din cele mai bine pastrate secrete deschise ale guvernantilor din umbra, Codex Alimentarius a intrat in vigoare la 31 decembrie 2009 si s-ar putea sa fie cel mai mare dezastru pentru sanatatea noastra. Documentul stabileste standardele de siguranta alimentara, regulile si reglementarile in vigoare in peste 160 de tari, adica 97% din populatia lumii.
Oficialii spun ca documentul are doar un rol consultativ, de corectare. Insa, daca ar fi sa fie astfel, de ce ar fi nevoie ca tarile din intreaga lume sa adopte legi si sa creeze organisme de aplicare? In Romania, perceptele Codexului au patruns prin Legea 215/2004, iar acum sunt in lucru noi prevederi legale de completare.
Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latina si se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comert Codex Alimentarius este acum finantata si condusa de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS, ce apartine Natiunilor Unite, ONU) si FAO (Organizatia pentru Alimente si Agricultura a SUA).
Codex Alimentarius nu este altceva decat o colectie de standarde alimentare adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte in comertul alimentar.
Cea ce este aratat publicului este ca acest document cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Ceea ce publicul nu va afla este ca prin acest document se intentioneaza sa se puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice.
Romanii, condamnati la otravire
Comisia Codex Alimentarius este un organism international, interguvernamental, creat sub egida Organizatiei Mondiale pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) si a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) in 1962. Fiecare tara membra are un Punct Codex Alimentarius National. In Romania, acest organism a fost infiintat prin Legea 215/27 mai 2004, care la articolul 51 precizeaza ca se infiinteaza Comitetul National Codex Alimentarius fara personalitate juridica, in coordonarea presedintelui Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA). In planul de activitate pe 2009-2010 al ANSVSA se specifica faptul ca unul dintre obiectivele autoritatii este imbunatatirea contributiei Romaniei la activitatile Codex Alimentarius si participarea activa la Subcomitetele Codex Alimentarius si Comisia Codex Alimentarius si alte evenimente organizate la nivel Codex/FAO.
Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea intalnire are loc in 2010, la Roma. In acest moment, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare legislative pentru intregul lant alimentar.
Rockefeller si inceputul otravirii noastre
Originile chimiei farmaceutice si implicit ale Codexului se regasesc in jurul anului 1860. Atunci, Bill Rockefeller, un banal comerciant de petrol cu specializarea in farmaceutica, vindea taranilor naivi flacoane cu petrol brut, facandu-i sa creada ca era un leac eficient in tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat in flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prospera, cumpara o fiola de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un pret de 21 centi si o vindea pentru 2 dolari. Fara prea multa cultura, fara scrupule, fara cunostinte sau studii in domeniul medical, cu putine notiuni de contabilitate si de o aviditate feroce, Rockefeller a reusit sa se impuna. Noului produs Nujol i s-a atribuit meritul de cura impotriva constipatiei si a fost foarte comercializat la acea vreme. Intre timp, medicii au descoperit ca Nujol era nociv si ca ducea in timp la maladii grave, eliminand vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat sa evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din aceasta cauza si a adaugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carente. Senatorul Rozal S. Coperland era platit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.
Imperiul Rockefeller a fost construit gratie acestei formidabile smecherii care consista in a convinge oamenii sa ingereze un derivat de petrol brut imbogatit cu caroten. Asa au fost puse bazele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medicinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau in mod traditional bazate pe cunostinte extrem de precise legate de corpul uman si erau centrate (ca preocupare) pe binele si sanatatea fiintelor umane.
Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea productiei chimiei farmaceutice si atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. In 1948, cifra de afaceri anuala a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol inca mai poate fi gasit sub forma de ulei de parafina pura, clasificat drept laxativ usor si recomandat impotriva constipatiei cronice rebele in terapiile igieno-dietetice obisnuite. Este fabricat la ora actuala de laboratorul Fumouze.
Nazisti la ordinele lui Rockefeller
Trustul chimiei farmaceutice pe care il cunoastem a fost conceput de catre o asociatie condusa de Rockefeller si IG Farben din Germania. Compania Standard Oil apartinand asadar lui John D. Rockefeller, detinea in 1939 15% din acest nou trust germano-american. Rockefeller si-a infiltrat oamenii in conducerea partidului nazist, pe care l-au parazitat pana la sfarsitul razboiului. Dupa razboi, s-au convertit la noua ordine, pe care au slujit-o cu spor. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate in timpul razboiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Inca din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben finanta efortul german de razboi cu pana la 400.000 de marci germane. Fara acest sprijin, asa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: cel de al doilea razboi mondial nu ar fi avut loc…
Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben in BASF, BAYER si HOECHST. Toti responsabilii germani din IG Farben, ce slujeau interesele companiei americane, si care au fost condamnati de tribunalul de la Nürenberg, au fost insa eliberati in 1952, la numai un an, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupand functia de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O data eliberati, cei care se aflasera in conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat in economia germana, ocupand functii foarte importante. Pana in anii ‘70 consiliul director pentru societatile BASF, BAYER si HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Incepand cu 1959 acestia il finantau pe tanarul Helmut Kohl. Prin sustinerea politica a acestuia din urma, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decat societatea mama infiintata in 1941. Organizatia de mondializare asociata lui Rockefeller, a constituit o reusita totala, si deja de multa vreme piata chimiei farmaceutice a planetei a fost si este controlata, organizata si administrata pentru a asigura expansiunea industriala mondiala a chimiei farmaceutice.
Codex Alimenarius, mostenirea lui Rockefeller
Traditia cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: Asociatia pentru Industria Chimica. In 1955, industria chimica farmaceutica mondiala a fost regrupata sub auspiciile Camerei de Comert International a Natiunilor Unite si Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod Codex Alimenarius. Un mare numar de partide politice europene asa-zise de stanga si de dreapta au fost finantate de aceasta industrie pentru a se asigura o legislatie favorabila industriei farmaceutice.
Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomina in cazul mondializarii chimiei farmaceutice explica in mare parte desfiintarea sistematica a inovatorilor stiintifici independenti din ultimii 50 de ani. Aceasta industrie foloseste orice mijloc pentru a-si pastra locul pe piata in ceea ce priveste tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibila tratarea si vindecarea in majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare in forta pentru a se ascunde publicului aceste adevaruri.
Specialisti in otravire
Scoaterea in afara legii a oricarei informatii referitoare la medicina alternativa va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurand astfel profituri si mai mari acestei industrii mondiale care trateaza doar simptomele bolilor, fara a se ingriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste in cazul multor boli grave, descrie aceasta situatie astfel: Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a castiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutica are un interes financiar direct in perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspandit, ucigand in acest mod milioane de oameni…
O adevarata ,,legiune de indivizi care sa faca lobby pentru industria farmaceutica a fost angajata pentru a influenta legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetarii in domeniul medical si educational. Numai in 1961, trusturile farmaceutice au facut donatii pentru marile universitati din SUA in valoare de: Harvard – 8 milioane de dolari, Yale – 8 milioane de dolari, John Hopkins – 10 milioane de dolari, Stanford – 1 milion de dolari, Columbia din New York – 1,7 milioane de dolari etc.
Informarea medicilor este integral finantata de catre trusturi, care ascund cu grija un mare numar de efecte secundare periculoase si chiar mortale ale medicamentelor, negandu-le public. Dupa ce a stabilit clar originea acestor crime si a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice in ceea ce priveste instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a inmanat in data de 14 iunie 2003 Curtii Internationale de Justitie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime impotriva umanitatii.
438 milioane de petitii catre Parlamentul European
La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi in favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispozitii ale Codex-ului Alimentarius si care vizau elaborarea unei reglementari constrangatoare pentru toate terapiile naturiste si suplimentele alimentare – o maniera mai indirecta de a desfiinta concurentii care ar putea sa ocupe un anumit loc pe piata, pentru ca sanatatea se vinde si se cumpara.
Un val de petitii din partea populatiei a inundat mesageria europarlamentarilor, intr-o asemenea masura incat comunicatiile interne au fost blocate. In ciuda a o jumatate de miliard de petitii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate. Acest vot a fost o veritabila denigrare a democratiei, prevestind si alte viitoarele dificultati in respectarea acesteia.
Aplicatii ale directivelor Codex Alimentarius
Incepand cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare. Iata in ce constau acestea:
1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite de 28 de produsi de sinteza farmaceutica (asadar toxici), care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata numai in doze care NU au impact asupra nimanui. Magazinele noastre de produse naturiste si suplimente alimentare vor ramane pe raft numai cu 18 produse, atatea cate sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe lista, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale si asta nu inseamna ca vor fi numai cu prescriptie, ci vor fi ilegale adica foloseste-le si te duci la inchisoare.
2) Medicina naturista cum ar fi acupunctura, fitoterapia etc, va fi progresiv interzisa.
3) Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicand din principiu asa numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit in scopuri de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere. Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic (OMG) sa nu mai fie etichetate corespunzator. Mai mult, in 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decat cele permise anterior.
Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminati esentiali, asupra vitaminelor si mineralelor. Extinderea controalelor va actiona progresiv eliminand orice medicina alternativa naturista ancestrala.
Medicina care ucide
In fiecare an, 800.000 persoane mor in America de Nord in urma prescriptiilor medicale. Chimia farmaceutica mai mult ucide decat vindeca. Un raport al ONU mentioneaza ca numai 26 din cele 205.000 de medicamente ale acestei industrii sunt indispensabile. Dintre cele 26, numai noua ar trebui sa beneficieze de prioritate absoluta. Dar daca se recurge la medicina chineza, persana sau indiana, acele noua componente chimice nu mai au aproape nicio utilitate! Altfel spus, fara chimia farmaceutica lumea ar fi mai sanatoasa.
Omul alb nu traieste, ci functioneaza
Avem de a face cu o lupta intre doua conceptii antagoniste. Pe de o parte ideologia francmasonica a lui Rockefeller, in care unicul obiectiv este de a vinde fara scrupule, de a instaura hegemonia si o unica putere mondiala. A reface totul in molecule sintetice, a nega orice alta medicina, este ideea de progres sustinuta de catre toate trusturile farmaceutice. Aceasta politica nu are nimic democratic si vizeaza modelarea maselor dupa voia ei si in functie de propriile necesitati (fundatii, educatie, false norme stiintifice, propaganda, desfiintarea diferitelor forme de medicina naturista ancestrala). Elita francmasonica crede ca poate nega opinia populatiei, deoarece crede ca poate modela masele dupa vointa ei. In 1962 francmasonii au afirmat ca: Cel care controleaza hrana, controleaza lumea. Vom pune bazele unui proiect de implementare, la nivel global, a unui Codex Alimentar pana pe 31 decembrie 2009. Erau un fel de linii directoare. Comisia Codexului Alimentarius e administrata de Organizatia Mondiala a Sanatatii si de Organizatia pentru Agricultura si Hrana. Aceste doua organizatii finanteaza Codexul si il pun in aplicare la cererea Natiunilor Unite. In 1994, Codexul a declarat nutrientii a fi toxine. Incredibil ce-i drept dar perfect adevarat. Sunt otravuri. Pana aici a mers alienarea celor care promoveaza aceste masuri aberante.
Pe de alta parte exista adevaratii biologi, medici autentici, adevarati terapeuti sau cercetatori, adesea violentati de aroganta cartelului chimiei farmaceutice. Acestia au stabilit conceptul de bio-individualitate fondat pe libertatea pacientului de a-si alege singur terapia. Acest concept trezeste in pacient spiritul de cercetare, ii ofera alternative in maniera de a se vindeca. Aceasta abordare se adapteaza mai degraba individualitatii specifice a fiecarui pacient, decat impunerea unui protocol terapeutic de masa neindividualizat. Maladia are o conotatie specifica in viata fiecarui individ; fara sa se tina cont de acest lucru, fiinta umana este adusa la rangul de masina fizico-chimica. Ori fiinta umana este mult mai mult decat asta…
Dincolo de toate aceste consideratii, ne aflam in fata a doua conceptii umane, pe de o parte a omului-robot, parte integranta a unui sistem, iar pe de alta parte a fiintei holistice, reflexie microcosmica a intregului univers. Gandhi spunea despre occidentali: omul alb (un occidental) nu traieste, ci functioneaza.
Plante mutant in farfurii
Printre alte aberatii, Codexul postuleaza utilizarea pe scara larga a organismelor modificate genetic. Efectele acestora asupra organismului nu sunt pe deplin intelese, insa cert este ca nu pot aduce nimic bun. Spre deosebire de experimentele din laboratoare, care prezinta o siguranta mai mare datorita faptului ca se desfasoara intr-un mediu inchis unde intreg procesul poate fi controlat, organismele modificate genetic (OMG), o data iesite in natura nu mai pot fi controlate. Cu alte cuvinte, din acel moment oamenii devin cobai.
In 1992 cercetatorii au scos pe piata primul tip de tomata modificata genetic. US Food And Drug Administration (FDA, autoritatea americana in domeniu) a decis ca tomata nu prezenta nici un pericol asupra sanatatii si nu era necesara nici o eticheta care sa arate ca a fost modificata genetic.
In urmatoarele cateva luni cercetatorii au scos duzine de fructe, legume, cereale si lapte modificate genetic. In 1997, 4 milioane de hectare erau dedicate cultivarii de recolte OMG (organisme modificate genetic), iar in prezent 70% din mancarea comercializata in SUA include ingrediente modificate genetic.
Atuurile pe care producatorii le atribuie noii tehnologii sunt impresionante: productivitate mai mare, rezistenta marita la anumite insecte si boli, aspectul exterior mai estetic al fructelor, rezistenta sporita la stocare, intemperii ale vremii si pesticide, timpi de crestere redusi si posibilitatea de cultivare a respectivelor plante in afara mediului lor traditional. Mancarea modificata genetic poate contine adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutritiei si vaccinuri pentru a proteja impotriva bolilor. Si, desigur, marele argument este acela ca aceste produse sunt solutia miracol impotriva foametei. Toate acestea sunt de natura sa inchida gura celor prost informati si cu un nivel cultural care lasa de dorit, deoarece nimic din ceea ce natura a realizat atat de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu poate imbunatati intr-un timp atat de scurt.
Interesul nostru este sa vindem cat mai mult
Monsanto, masiva corporatie americana producatoare de OMG, este unul dintre cei mai controversati producatori, deoarece cercetarile si dezvoltarea tuturor produselor sale sunt protejate de patent si legile copyrightului. Corporatia este acuzata de prezentarea numai a rezultatelor favorabile a cercetarilor realizate pe produsele lor. Exista nenumarate efecte negative pe care produsele le-au avut asupra animalelor in urma testelor de laborator, dar toate acestea au fost musamalizate cu maiestrie. Monsanto a investit sume enorme in cercetare si dezvoltare, iar pentru a-si acoperi aceste cheltuieli are nevoie sa-si vanda in cantitati uriase produsele, fara ca cei care le consuma sa isi puna intrebari legate de rapoartele care au aparut in urma experimentelor de laborator pe animale hranite cu aceste produse.
Modalitatea Monsanto de a realiza modificarile genetice conduce intotdeauna la mutatii impredictibile ce duc la aparitia unor noi proteine inexistente in planta nemodificata genetic. Unele dintre aceste proteine sunt toxice sau pot produce alergii mortale. Monsanto stie de prezenta acestor proteine, iar reprezentantii sai spun in fata ca-i doare in cot. Iata mai jos un citat dintr-o declaratie a purtatorului de cuvant Monsanto, Phil Angel:
Monsanto nu are datoria sa garanteze siguranta produselor sale. Interesul nostru este sa vindem cat mai mult. Este de datoria FDA sa asigure aceasta.
Creier si testicule mai mici
Unul dintre nenumaratele studii cu rezultate negative facute pe mancarea modificata genetic a fost realizat de cercetatorul de origine maghiara Dr. Arpad Pusztai care a hranit soarecii de laborator cu cartofi modificati genetic. Rezultatele cercetarilor sale au aratat ca soarecii de laborator astfel hraniti aveau creier, ficat si testicule mai mici, precum si sistem imunitar deficient. S-a mai observat si prezenta unui numar ridicat de celule precanceroase in mai multe tesuturi ale organismului. La doua zile dupa publicarea rezultatelor cercetarilor sale, Dr. Puszai a fost dat afara din postul pe care il ocupa la Aberdeen University. Echipa sa de cercetatori a fost dizolvata si au inceput procese care aveau ca menire stoparea dezvaluirii a mai multe descoperiri.
Jeffrey Smith, renumit sustinator al campaniei impotriva mancarii modificate genetic, sustinea in cartea sa Seeds of Deception: Exposing Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically Engineered Foods You’re Eating, aparuta in 2003, ca cercetatorii din FDA care si-au exprimat ingrijorarea cu privire la mancarea modificata genetic au primit instructiuni precise de a pastra pe viitor tacerea referitor la acest subiect sau au fost eliberati din functie.
Soia cu otrava
Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns in SUA in 1800 si a fost inca de atunci folosita ca materie prima in industria alimentara datorita versatilitatii sale. Aproximativ 75% din mancarea produsa industrial contine soia sau derivate din soia, inclusiv margarina, painea si cerealele.
In 1996, Monsanto, a introdus pe piata soia modificata genetic RoundUp Ready. RoundUp este un foarte puternic erbicid produs de aceeasi corporatie. Cand noua soia modificata genetic a ajuns in Europa au aparut multe ingrijorari legate de efectele erbicidului asupra sanatatii umane, unele cercetari aratand ca acesta are efecte dezastruoase asupra fertilitatii si potenteaza aparitia tesuturilor canceroase.
In magazinele din SUA si nu numai, soia modificata genetic este amestecata cu planta naturala, FDA acceptand pretentiile producatorului cum ca nu exista nici o diferenta intre cele doua si deci nu exista necesitatea unei etichetari diferite. In consecinta, acele magazine si clientii lor nu au posibilitatea sa aleaga ce varietate de soia cumpara.
RoundUp omoara totul cu exceptia plantei de soia modificata genetic, in acest fel fermierii pot cultiva doar un singur tip de recolta, disponibila doar dintr-o singura sursa care este tot Monsato. Rezultatul este un aliment toxic cu multiple efecte negative asupra sanatatii.
Companiile toxice, cele mai mari profituri din istorie
Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite (FAO) arata intr-un raport ca 37 de tari din lume sufera de pe urma diminuarii resurselor alimentare sau a foametei. De la inceputul lui 2008, pretul orezului, porumbului si al soiei a crescut semnificativ. Aceste cresteri sunt puse pe seama pretului petrolului, a modificarilor climatice, a saracirii solului si chiar a cultivarii de plante pentru biocombustibili. Toate acestea sunt insa niste false probleme. La ora actuala exista suficiente dovezi care arata cum este mentinut in mod artificial pretul ridicat al petrolului, cum este descurajata utilizarea unor surse alternative de energie si combustibili, cum este manipulata clima prin incurajarea poluarii si utilizarea unor tehnologii criminale de genul HAARP.
Sunt trecute insa sub tacere interesele unor megacorporatii, precum Monsanto si modul in care acestea trag toate sforile posibile pentru a-si crea un cadru propice de vanzare a produselor proprii. Avand sustinere politica la cele mai inalte niveluri, astfel de megacorporatii ajung sa stabileasca preturile la alimente. Intr-un mod insidios, ele submineaza activitatea micilor fermieri, care, pentru a supravietui, sunt nevoiti sa se reprofileze pe cultivarea produselor modificate genetic.
In timp ce omoara totul in jur, Monsanto obtine profituri astronomice. In 2007 a avut castiguri de un miliard de dolari, in crestere cu 290% fata de cele din 2005. Spre comparatie, firma Exxon Mobil, una din cele mai mari din lume, a avut o crestere de doar 12% in 2007. Iar pentru 2009, Monsanto a anuntat o crestere a pretului semintelor de porumb, unul din produsele pe care le-a impus deja pe piata, cu 35%.
Intr-un interviu, directorul executiv al Monsanto, Hugh Grant, isi manifesta satisfactia fata de aceste rezultate, dezvaluind totodata si cheia succesului companiei pe care o conduce: actualele ingrijorari mondiale cu privire la combustibili si alimente ne-au oferit oportunitati semnificative de piata.
Britanicii, primii cobai pe scara larga
In luna octombrie 2008, premierul britanic, Gordon Brown a trimis o scrisoare secretarului general al ONU, reprezentantilor Fondului Monetar International si Bancii Mondiale, precum si primului ministru al Japoniei, tara care detine presedintia G8. In aceasta scrisoare, Gordon Brown propune un plan de rezolvare a actualei crize financiare mondiale. Printre solutii se afla si cultivarea pe scara larga a organismelor modificate genetic (OMG).
Presa corporatista a demarat deja o campanie de promovare a acestei idei cu titluri de genul Organismele modificate genetic ar putea contracara cresterea preturilor la alimente sau Organismele modificate genetic, singura solutie pentru combaterea foametei. Un articol de propaganda publicat chiar in Romania afirma: In conditiile in care mai bine de jumatate din produsele agricole importate de europeni din Lumea Noua sunt modificate genetic, specialistii in domeniul alimentar sustin ca este inutil ca populatia sa se mai intrebe daca OMG-urile sunt bune sau nu, deoarece fac deja parte din viata noastra.
Otravurile necesare
In nota de fundamentare a propunerii sale, Gordon Brown prezinta ideea cultivarii si consumului de organisme modificate genetic ca fiind o necesitate dictata de criza financiara globala. Puterea de cumparare a consumatorilor a scazut sensibil, sustine el. Dar tot el afirma mai departe ca in tarile dezvoltate consumul a atins cote foarte ridicate. Pe de alta parte, produsele alimentare clasice au preturi din ce in ce mai mari. Populatia globului a crescut foarte mult in ultimele decenii. Cantitatea si calitatea productiei agricole sunt afectate de modificarile climatice si de reducerea suprafetelor cu grau si porumb, prin cultivarea de plante necesare producerii de biocombustibili care sa inlocuiasca petrolul. Alimentele modificate genetic sunt mult mai ieftine si mai profitabile decat cele naturale.
Firmele americane, in fruntea carora se afla compania Monsanto fac un intens lobby in Europa pentru a-si desface aici produsele. Organizatiile de protectie a mediului vorbesc chiar de un nou tip de poluare – poluarea genetica – intrucat noile specii, odata lansate in natura viruseaza si infesteaza organismele existente.
Infertilitate si organe minuscule
Comisia Europeana a autorizat pana in prezent utilizarea pe teritoriul statelor membre a cinci astfel de organisme modificate genetic: trei tipuri de porumb, unul de sfecla de zahar si unul de soia. Cum tarile UE sunt obligate prin angajamentele pe care le-au semnat sa aplice intocmai directivele Uniunii, iar legile europene au intaietate fata de cele nationale, ne putem astepta ca aceste organisme sa fie introduse si in Romania, din simpla obedienta fata de directivele trasate de la Centru.
Un studiu realizat de Universitatea din Viena in colaborare cu Agentia pentru sanatate si siguranta hranei (Austrian Agency for Health and Food Safety) si Ministerul Sanatatii din Austria a ajuns la concluzia ca porumbul modificat genetic determina infertilitate si sterilitate.
Asociatiile care protesteaza impotriva alimentelor modificate genetic atrasesera de multa vreme atentia asupra acestui fapt. Anul trecut, Congresul american a primit cartea lui Jeffrey Smith, directorul executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabila. Avand ca titlu Ruleta genetica (Genetic Roulette), aceasta avertiza asupra a 65 de probleme serioase de sanatate, printre care infertilitatea si sterilitatea, cauzate de consumul de alimente modificate genetic.
Spre exemplu, porumbul Monsanto este modificat genetic pentru a produce o substanta asemanatoare cu pesticidele, care il face mai rezistent fata de daunatori. Numerosi fermieri din SUA s-au plans ca animalele pe care le hraneau cu un astfel de porumb ajungeau apoi in mod inevitabil sa sufere de sterilitate, respectiv infertilitate. Acum exista si o confirmare stiintifica din partea unei institutii recunoscute.
Jeffrey Smith a declarat: In SUA, alimentele modificate genetic sunt responsabile de o multime de probleme de sanatate. Guvernul trebuie sa le interzica imediat, pentru ca sunt periculoase. Consumatorii nu mai trebuie insa sa astepte ca guvernul sa faca primul pas, trebuie si ei sa actioneze.
Institutul pentru Tehnologie Responsabila a lansat o campanie pentru o America mai sanatoasa, prin care urmareste sa mobilizeze cetatenii, organizatiile, mediul de afaceri, mass-media pentru ca acestia sa respinga in masa alimentele modificate genetic. Reprezentatii firmei Monsanto nu au comentat in niciun fel aceasta situatie.
Cancerul vine din alimente
Activistii din Marea Britanie afirma ca rezultatele obtinute in urma testelor realizate in Rusia si facute publice dupa o batalie juridica de opt ani cu industria biotehnologica, sustin cercetarile realizate de catre dr. Arpad Pusztai, care primise aspre critici din partea Societatii Regale si a Institutului de Stat pentru Controlul Calitatii din Olanda.
Graham Thompson afirma ca dovezile sprijina cercetarea facuta de Pusztai, care a fost discreditata atunci de catre industrie. Brian John de la GM Free Cymru din Tara Galilor, care a publicat in 2007 rezultatele cercetarii cu privire la cartofii modificati genetic, afirma ca aceasta a fost realizata in 1998 de catre Institutul de Nutritie al Academiei de Stiinte Medicale din Rusia, rezultatele ei fiind ascunse timp de opt ani.
Cercetarea arata ca sobolanii hraniti cu cartofi modificati genetic au dezvoltat tumori; ficatul, rinichii si intestinul gros fiindu-le grav afectate. Cartofii contineau o gena rezistenta la antibiotice. Institutul rus a refuzat sa dea publicitatii aceste informatii.
In mai 2004, Tribunalul Districtual din Moscova a hotarat ca informatiile legate de siguranta consumului hranei modificate genetic sa fie facute publice. Insa institutul a refuzat sa publice raportul. Grupurile activiste din Rusia au dat in judecata institutul, iar in septembrie 2005 au obtinut o sentinta prin care raportul trebuia facut public.
Irina Ermacova, care a realizat pe cont propriu cercetari referitoare la hranirea animalelor cu hrana modificata genetic, a analizat concluziile raportului. Ea afirma ca soiul de cartofi MG Russet Burbank este printre cele mai periculoase categorii de hrana folosite in teste si ca pe baza acestor dovezi ei nu pot fi folositi in hrana oamenilor.
Romanii nu vor plante modificate genetic, dar le cultiva
LAPAR (Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania) a cerut reintroducerea cultivarii de soia modificata genetic, interzisa prin lege de la 1 ianuarie 2007. Argumentele invocate au fost costurile scazute si productia dubla fata de soia conventionala. Romania este cea mai mare cultivatoare de soia OMG din Europa desi 70% din populatie se declara impotriva consumului de organisme modificate genetic.
Franta a interzis cultivarea porumbului modificat genetic MON 810, produs de Monsanto, in urma a nenumarate manifestatii publice de refuz a OMG, dupa distrugerea unor culturi MG si chiar si greva foamei din partea unor importanti actori ai societatii civile.
Pana in 2004 Uniunea Europeana a tinut piept lobby-ului intens in favoarea introducerii culturilor de organisme modificate genetic in Europa si a mentinut moratoriul cu privire la acestea. Din luna mai a aceluiasi an, Comisia Europeana a aprobat, impotriva vointei majoritatii cetatenilor (care nu au fost consultati in prealabil), porumbul modificat genetic Bt 11, produs de Syngenta, pentru alimentatia umana si porumbul NK603, produs de Monsanto, pentru nutritia animala. Argumentul: testele au demonstrat ca aceste culturi nu prezinta nici un pericol pentru consumatori.
Un om informat face cat doi, un om dezinformat papa tot
Exemplele date sunt reprezentative pentru ceea ce se intampla la o scara mult mai larga – existenta unui conflict intre interesele economice si politice, pe de o parte si siguranta populatiei pe de alta. Cresterea intereselor economice este invers proportionala cu investirea in normele de siguranta ale populatiei, iar factorul ce regleaza acest raport este informatia (sau lipsa ei).
Cetatenii corect informati sunt mai motivati sa se manifeste atunci cand drepturile le sunt incalcate sau cand li se pune pe tava ceva ce nu au comandat, tocmai pentru ca sunt in cunostinta de cauza. Cetatenii neinformati vor merge in directia dictata de interesele dominante la un anumit moment.
In cazul Romaniei, intreaga populatie consuma linistita alimente ce contin OMG, desi in sondaje se declara impotriva lor, tocmai pentru ca nu este informata ca in tara noastra exista astfel de culturi inca din 1998 (la doi ani dupa ce fusesera introduse in SUA), tocmai pentru ca produsele ce contin OMG nu sunt etichetate sau etichetele acestora sunt minuscule si tocmai pentru ca cei ce le produc au tot interesul sa mentina tacerea cu privire la riscurile prezentate de acestea pentru sanatate, mediu si cultivatori. Marile corporatii producatoare de seminte (Monsanto, Pioneer, Syngenta) sunt principalele beneficiare de pe urma biotehnologiei iar lipsa de legislatie si de informare din tara noastra cat si practica raspandita a coruptiei nu fac decat sa le usureze demersurile de implementare a acesteia.
Ce sunt organismele modificate genetic:
-
* o serie de produse insuficient testate incat sa prezinte garantii pentru consum, motiv pentru care multe tari din UE au apelat la principiul de precautie si au refuzat cultivarea si consumul pe teritoriile lor (Franta, Austria etc.)
-
* testele efectuate pe cobai (insuficiente si ele) au aratat posibile legaturi intre consumul de OMG si perturbari de functionare a ficatului, rinichilor si testiculelor, alergii etc.
-
* reprezinta un pericol pentru biodiversitate – o data cultivate in spatii deschise ele se pot raspandi si contamina si alte medii, in exteriorul culturii propriu-zise(seminte purtate de vant etc) iar efectele nu pot fi controlate. In plus, prin continua cautare de soiuri tot mai rezistente de plante se vor elimina toate acele soiuri mai slabe deci efectiv se va reduce biodiversitatea.
-
* creeaza dependenta de firma ce detine patentul asupra lor (Monsanto, Pioneer, Syngenta, Bayer) – semintele OMG nu pot fi pastrate ca semintele traditionale, ele trebuie cumparate anual de la firma producatoare, impreuna cu erbicidul la care sunt rezistente (care distruge orice planta mai putin respectivul OMG). Deci planta modificata genetic contine o cantitate uriasa de erbicid. E o gluma povestea ca OMG ne ajuta sa folosim mai putine erbicide si pesticide.
-
* nu sunt o solutie contra foametei! Foametea din lume nu poate fi eradicata decat printr-o distributie diferita a alimentelor, prin limitarea saraciei si incetarea exploatarii tarilor sarace.
-
* sporesc problemele economice si sociale din tarile sarace sau in curs de dezvoltare – de obicei acolo sunt marile plantatii (India, Argentina, Mexic etc.). Fermierii sunt fermecati de costurile asa-zis reduse si de productivitatea mare a semintelor modificate genetic (idei foarte raspandite si in Romania de altfel.
Codexul ne aduce mai multe e-uri
Dincolo de impunerea utilizarii organismelor modificare genetic, Codex Alimentarius intervine si in utilizarea aditivilor alimentari. E-urile nu sunt nici pe departe combatute de Codex, ba mai mult se recomanda folosirea acestora. Cu toate ca omul de rand a invatat sa se fereasca singur de E-uri, autoritatile mai arunca din cand in cand praf in ochi, interzicand utilizarea unora, dar ignorand folosirea celor mai otravitoare dintre ele.
Ministerul Sanatatii a elaborat recent o lista cuprinzand cateva zeci de E-uri care nu ar fi periculoase pentru sanatatea populatiei. Dar exista peste o mie de astfel de substante ce sunt introduse in alimente si bauturi, in special racoritoare. In vreme ce in state din UE, SUA, Canada si tari foste componente ale URSS multe dintre acestea au fost interzise, la noi sunt folosite fara nici o restrictie. Iar alimentele importate nici macar nu sunt controlate – pe etichetele acestora nemaifiind mentionat continutul de E-uri -, de vreme ce provin de la firme cu un renume international mai mare sau mai mic.
O vreme, legislatia romaneasca a prevazut ca toate E-urile sa fie inscriptionata pe etichete. La aceasta decizie s-a revenit ulterior, in urma protestelor si presiunilor exercitate de producatorii si importatorii de astfel de produse. Moment in care s-a apelat la publicitatea, care induce in eroare cumparatorul. In loc de litera E urmata de un numar (indicativ prin care consumatorul poate afla despre ce aditiv alimentar este vorba si ce riscuri implica consumarea acestuia), pe etichete a inceput sa se mentioneze doar afanatori”, arome identic naturale”, conservanti” si alti asemenea termeni mincinosi.
Printre cele mai nocive produse care sunt consumate se numara cele instant. Dr. Pavel Chirila arata ca, compozitia reala a unei supe instant consta in: amidon modificat, sare, pudra de tomate, citrat de sodiu, diacetat de sodiu, sirop de glucoza, ulei hidrogenat, pudra de ceapa, guma Guar, ribonucleotide de sodiu, proteina hidrolizata vegetala, acid adipic, caseinat, chinolina, carmoizina, emulsifianti (disodium monofosfat, gliceril monosteara, polifosfat de sodiu, condimente, arome, indulcitori artificiali si antioxidanti. Dupa cum se poate observa, nu prea aveam de-a face cu o compozitie naturala, ci cu substante de sinteza greu asimilate de organismul uman. Un alt exemplu ar fi celebra cafea instant Jacobs, comercializata in tara noastra de SC Kraft Foods Romania, Brasov. Potrivit inscriptiei de pe ambalaj, aceasta n-ar contine, in afara de minimum 2,5% cafeina, nimic altceva decat cafea naturala. Cine este atat de naiv incat sa creada ca respectivul produs devine solubil instantaneu, fara ca in compozitie sa se afle si alte substante chimice de sinteza, se inseala amarnic. De asemenea, cunoscutul condiment Vegeta” contine potentatorii de aroma: glutamat de sodiu si inozinat de sodiu, amidon de porumb si este colorat cu riboflavina. Iar condimentul Delikat” este garnisit, in plus, cu guanilat de sodiu, maltodextrina din cartofi si acidificant: acid citric.
Carne chimica
La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste carnea. Inainte de comercializare, multi producatori injecteaza puii cu o solutie ce contine aditivi si sare in proportie de 16%. Culoarea produsului se schimba datorita deshidratarii, a concentrarii pigmentului sanguin si a transformarii hemoglobinei in methemoglobina, in stratul periferic, pe adancimea in care patrunde oxigenul.
Cu cat congelarea este mai lenta, cu atat carnea devine mai inchisa la culoare. Astfel, pentru un aspect placut, consumatorul plateste aditivul la pret de pui, fara sa ia seama ca produsul a fost tratat chimic cu substante de sinteza. Aici trebuie spus ca unele abatoare, care nu folosesc asemenea practici, eticheteaza expres pe ambalaj mentiunea Produs neinjectat”.
Pentru a se ameliora, chipurile, produsele inferioare calitativ, acestea sunt cosmetizate, modificandu-se aspectul si chiar gustul real. Lista E-urilor permise in tara noastra in industria carnii cuprinde peste 70 de aditivi. Mentionam doar cativa dintre acestia: acid citric monohidrat – agent de reglare aciditate, sechestrant; acid pentru inmuierea soriciului; amestecuri de condimente pentru decor; azotat/nitrit de sodiu, pentru formarea si stabilizarea culorii in produsul finit; benzoat de sodiu – conservant cu actiune puternica folosit si pentru pestele uscat semiconservat; agent de ingrosare compus din amestec de hidrocoloizi: guma Guar si guma Xanthan; E 450 si E 451 – fosfati pentru salamuri; E 300, E 301, E 471 si E 575 – potentiatori de gust si aroma; E 621 glutamat de sodiu, intensificator de gust picant, delicatese; diverse produse pentru injectari, compuse dintr-o sumedenie de E-uri in amestec, stabilizatori, emulgatori, regulatori de prospetime etc.
Pastrama cancerigena
La fabricarea salamului de vara, spre exemplu, se folosesc: carne de porc, vita, pasare, organe de porc, apa, proteina vegetala, atioxidanti (izoascorbat de sodiu), lactat de sodiu, sare, zahar, condimente, conservant (nitrit de sodiu), stabilizatori (polifosfati) si colorant (acid carminic E 120).
Nitritul de sodiu E 250 produce boli cardio-vasculare, in stomac putandu-se combina cu alte substante, ceea ce duce la formarea de nitrozamine. Pastrama tratata cu aceasta substanta are un ridicat potential cancerigen. Producatorii de carne si produse din carne mai inseala consumatorii si prin utilizarea in produs a unei cantitati de apa ce depaseste limita admisa de 66%. Apa nu poate fi stabilizata decat prin injectarea unor substante de sinteza folosite in exces. Un alt pericol pentru sanatatea consumatorilor il reprezinta cresterea animalelor – ce nu vad lumina soarelui – in mari aglomerari, pentru a se ingrasa mai repede. In hrana si corpul acestora se introduc hormoni de crestere, antibiotice, vaccinuri, sedative si vitamine. Astfel, nu este de mirare ca dupa consumarea unor produse din carne provenite de la asemenea animale isi fac aparitia alergiile, obezitatea, hepatita toxica si alte afectiuni grave.
Sursa – http://cronicasupranaturalului.ro/?p=2115
Previziuni despre viitor
-prima parte-
Dacă am discuta cu o persoană de vârstă înaintată și l-am întreba cum ar fi văzut el lumea anului 2014 în urmă cu 50 de ani, probabil că vom primi un răspuns diferit de ceea ce este astăzi în jurul nostru. Mai mult ca sigur, acea pesoană nu ar fi prevăzut Uniunea Europeană, ascensiunea Chinei, dezmembrarea URSS-ului, controlul asupra populației, tehnologia avansată de care dispunem azi, etc. Sau da ? M-am gândit să schițez și cum cred eu că va fi viață pe planeta noastră peste 50 de ani. Nu am pretenția unui vizionar și nici cunoștințele științifice ale unui scriitor SF, însă voi încerca pe parcursul a mai multor articole să subliniez cu ce cred eu că se va confruntă omenirea în perioada următoare.
Păstrând acelas trend cu care v-am obișnuit, o să încerc să vă demonstrez (dacă/unde mai e cazul) cum ocultiștii, sau elitele, depinde cum vreți să-i numiți, vor pune stăpânire pe rasă umană în timp ce voi stați și va lăsați hipnotizați, manipulați și îndobitociți de televizor, ziare, telefoane „inteligențe”, show-uri de doi lei, bârfe, etc. În ultimele 2 decenii schimbările au fost majore și s-au desfășurat cu o rapiditate care de multe ori ne-au luat prin surprindere. Lumea în care trăim nu mai are multe în comun cu cea de acum 20 de ani. Sursele de informare s-au schimbat, avem mai multă încredere în Facebook decât în demnitarii care ne conduc, iar specialiștii au opinii diferite despre cum va arată lumea spre care ne indreptm. Sau dacă va mai exista… Scenariile nu sunt prea multe.
Dacă în trecut religiile schimbau lumea și condiționau dezvoltarea științei și capacitatea de gândire a individului, în zilele noastre trebuie recunoscut aportul științei la aceste transformări planetare și individuale. Ceea ce ne conduce la concluzia că în viitor știința va avea un rol și mai important în viață de zi cu zi a individului (ca și în prezent de altfel) . Religiile își asumau rolul de a schimba lumea însă știința o va schimba într-un mod în care putem doar să ne imaginăm… dar și știință și religia o pot distruge.
Controlul individului
Raportându-ne la viitorul individului, nu putem să nu luăm în calcul interacțiunea om-mașină. Prin „mașină” se poate înțelege orice instrument artificial, de la componente electronice -telefon, computer și mecanice -proteze, costume metalice etc. Se estimează că în aproximativ 20-30 de ani computerele vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul 10 la puterea 14 operații pe secundă. Dacă este adevărat, acest salt tehnologic va duce la evenimente inevitabile pentru specia noastră : – contopirea inteligenței biologice cu cea artificială.
Acest lucru va avea efect dezastruos asupra noastră. Dacă acum va considerați supravegheați, gândiți-va că atunci nici măcar gândurile nu vor mai fi ale voastre. În ultimul timp Hollywood-ul ne transmite semnale, mai mult sau mai puțin subliminale, către acest concept. Suntem deja dependenți de tehnologie și chiar noi cerem mai mult fără să observăm efectele negative ale acesteia. Tehnologia este o sabie cu două tăișuri, se poate folosi în scopuri pașnice și pentru bunăstarea tuturor sau împotrivă maselor și doar în favoarea elitelor. Una din ramurile ce promovează aceste idei se numește transumanism (transhumanism).
Transumanismul este prezentat de către elite ca o mișcare intelectuală și culturală internațională care sprijină folosirea noilor științe și tehnologii pentru a îmbunătăți abilitățile și aptitudinile mentale și fizice ale oamenilor și a ameliora ceea ce ea vede ca aspecte nedorite și nenecesare ale condiției umane, cum ar fi prostia, suferința, boală, îmbătrânirea și moartea involuntară. Prima utilizare cunoscută a termenului „transumanism” datează din 1957, însă semnificația contemporană este un produs al anilor 1980, când un grup de oameni de știință, artiști și futuriști cu sediul în Statele Unite a început să organizeze ceea ce între timp a crescut la nivelul de mișcare transumanista. Țineți minte acest concept pentru că va veți mai întâlni cu el și îl veți vedea cum se dezvoltă sub ochii voștrii. În spatele acestei mișcări nu se află doar utopiști bizari care speră că vor schimbă specia umană. O întreagă politică și industrie sprijină aceste idei. Este o organizare eficientă a controlului total asupra individului.
Există deja aplicații ale acestui concept în medicină. Unii cercetători folosesc nanomateriale cărora li se pot da funcționalități biologice astfel încât să poată interacționa cu celulele într-un anumit mod; alți medici folosesc inlocuitea unor membre cu proteze care au incorporate senzori ce se conectează la sistemul nervos, etc. În viitor ideea că oamenii vor fi obligați să poarte un microcip încorporat care va avea diferite funcții nu mai este chiar așa SF ca în deceniile trecute ba chiar este un fapt prezent. În SUA se folosesc aceste implanturi (deocamdată doar voluntar) la un număr tot mai mare de persoane, însă se preconizează că în curând dispozitive de localizare vor fi împlântate în corpul a mai bine de jumătate dintre americani. (e doar începutul)
Bineînțeles că aceste procese par ca o alternativă în cazul accidentelor. Însă diferanta este mare între o persoană care își pierde o mână sau un picior și va primi o proteză bionică și cei care își vor schimba membrele sănătoase cu cele artificiale. Poate părea ciudat așa ceva acum însă sunt sigur că au deja planuri care să te facă să recurgi la astfel de metode, fie că e voința ta sau nu. Implementarea prin subliminal a unor noi concepte care tind spre o mai mare nevoie de robotizare, concepte cool gen omul cyborg, nu este prea complicat pentru elite. Astăzi nimeni nu te obligă să-ți faci un cont Facebook în care să îți treci acolo toate informațiile personale însă lumea s-a aliniat acestui trend destul de repede.
Învățământul
Elitele și-au dat seama că pentru starea de conștiință actuală a omenirii cea mai eficientă metodă e îngrădirea lentă a drepturilor oamenilor, transformarea extrem de lentă a libertăților, subliminalul și diverse tehnici colectiv psihologice ce transformă omul în sclav… totul încet, încet, aproape invizibil. În scurtă vreme se va produce o adormire a conștiinței umane cum nici nu va imaginați.
De fapt acest proces a început deja. În prezent legile prevăd că e obligatoriu ca de la 5-6 ani până la cel puțin 17-18 ani copiii să fieindoctrinați în instituții educative ce nu fac altceva decât să scoată roboți pe bandă. De ce spun asta ? Pentru că școala nu sprijină transformarea copiilor în adulți responsabili, autonomi, cu spirit de inițiativă, spirit etic, etc. Școala se bazează pe transmiterea unei cantități enorme de informații. Nu se ține cont de calitatea individului ci se pune accent pe competiție. Un profesor particular este accesibil doar persoanelor cu foarte mulți bani iar dintre acestia foarte puțini aleg varianta asta. Elevii și studenții din ziua de azi învață la propriu ceea ce li se predă, fără a avea posibilitatea de a contrazice un dascăl. Lucrurile merg atât de departe încât, în anumite cazuri și rezolvarea unei probleme de matematică trebuie să fie făcută după anumite norme; chiar dacă ajungi la acelas rezultată pe alte căi, trebuie folosite cele puse la dispoziție de sistem.
Toate marile genii din trecut au avut probleme de acomodare în școli tocmai datorită îngrădirii de care se loveau. Oare câți copii sunt în aceeași situație ? În viitor doar elitele vor mai avea profesori particulari care îi vor învăța pe copiii acestora CUM să gândească în timp ce restul maselor vor învăța CE și CÂT să gândească. Sistemul se va perfecționa în viitor și va scoate de pe băncile școlii oameni mult mai indoctrinați iar gândirea proprie va fi înăbușită din faza primară. Organizarea sistemului de educație publică va face imposibil orice gând de revoltă pe mai târziu, deoarece generațiile care vor urmă vor fi instituționalizate aproape de la naștere acesta fiind și motivul distrugerii noțiunii de familie, că celulă de bază a societății.
Familia
Tendințele actuale se îndreptă către destrămarea valorilor familiei așa cum le știm noi. În curând familiile de câte doi bărbați sau două femei vor fi ceva obișnuit în viața cotidiană. Copiii vor fi învățați de mici că e un lucru normal să aibă relații sexuale cu persoane de acelas sex.
E posibil ca anumite centre să fie deschise pentru că părinții vor fi prea ocupați cu muncă -creșe de copii la un nivel mai avansat- și nu vor mai avea timp să-și crească sau să educe copiii. Acolo vor fi învățați cum trebuie să se comporte în relația cu superiorii și cum să se alinieze standardelor sistemului. Probabil că acești copii își vor vedea familia doar la sfârșit de săptămâna sau o data pe luna.
Chiar dacă deocamdată pare ceva de domeniul SF-ului în viitorul apropiat doar unele familii vor mai avea dreptul de a avea copii. Se vor da legi (probabil prin motivul suprapopulării) prin care se va reduce numărul de copii la maxim doi, iar treptat-treptat doar cei aleși își vor putea exercita dreptul la reproducere. Persoanele cu dizabilități vor fi eutanasiate pentru a nu fi o „povară” pentru ceilalți sau pentru sistem. Se vor folosi anumite mutații ADN pentru a fi create diferite tipuri de oameni ( dar despre asta într-un articol viitor).
Controlul total…
Închipuiți-vă o lume împărțită în două clase sociale și două teritorii. Cea mai mare parte a oamenilor va face parte, ca și acum, din turma care va munci pentru elite. Însă distanța dintre clase va fi mai mare…mult mai mare . Statele se vor unii politic într-o mare alianță planetară iar un guvern va conduce cu o mână de fier această planetă. Oamenii simpli nu se vor mai putea deplasa unde vor și când vor pentru că elitele vor avea „oazele lor de liniște”. Chiar și acum există anumite zone, cum ar fi Dubai, în care nu oricine își permite să meargă și să locuiască, însă în câteva decenii diferență va fi mai vizibilă iar deplasarea în aceste zone imposibilă.
Când programul de desființare a identatitatilor naționale și distrugere a statelor că entități sociale, politice și militare va ajunge în fază finală, continentele vor fi împărțite în sectoare administrative pur și simplu, închise și controlate de granițe ca și cele de stat, și care vor fi conduse de un fel de guvernator asistat de un aparat administrativ asemănător unei primarii din prezent. În funcție de caracteristicile geo-economice ale zonei, sectoarele vor fi agricole, industriale, de cercetare, de recreere – pentru cei „merituoși” care au spălat cu limbă încălțările „stăpânilor” îndeajuns de mult și bine.
Probabil că în câteva decenii polițiști roboți, sau semi-roboți vor patrula pe străzi și se vor asigură că elitele nu sunt deranjate; drone inteligențe vor survola cerul și-ți vor asculta toate conversațiile analizând dacă ești sau nu fidel regimului; clădirile vor avea propriul sistem computerizat care va controla căldura, nivelul iluminării și toate sarcinile care azi necesită implicarea unui om; mașinile vor fi complet automate, fără șofer; totul în jurul nostru va fi conectat la o rețea; cam 80% din populație va locui în mega-orașe conectate între ele; se va pune accentul pe învățarea unei limbi care va deveni limbă oficială a Terrei; vor fi migrări masive de populații iar apa e va fi raționalizată pentru mase.
Probabil că legi aspre care vor interzice dreptul la greva, dreptul la a dezbate deciziile Guvernului, dreptul la liberă exprimare cum îl știm azi, vor fi ceva normal peste 50 de ani. Se va ajunge la un stat planetar de tip semi-sclavagist. În curând corporațiile vor avea un cuvânt și mai mare de spus în privință guvernării . Guvernul va fi format probabil dintr-un consiliu din care vor face parte membrii tuturor corporațiilor.
Discrepanțele dintre clase
Chiar dacă și astăzi diferența dintre oamenii foarte bogați și restul lumii este destul de vizibilă, într-un viitor nu prea îndepărtat această va fi și mai mare. Oamenii ce vor conduce această lume vor avea acces la cele mai avansate tehnologii în materie de sănătate beneficiind de viață lungă și sănătoasă în timp ce restul omenirii se va lupta pentru supraviețuire. Elitele nu au nevoie de oameni sănătoși decât dacă se pot folosi de ei pentru muncă, în rest nu le păsa dacă media de viață e undeva între 45-50 de ani. Lucrul acesta se poate vedea și în prezent când se încearcă mărirea vârstei de pensionare undeva la 70 de ani iar tot mai multe drepturi ale pensionarilor sunt scoase de pe lista beneficiilor. Sistemele medicale avansate nu vor fi accesibile decât păturii aflate la conducere.
Sper ca tot mai mulți să conștientizam în ce lume vor trăi copiii și nepoții noștri. Prin înțelegerea planurilor ascunse ale ocultei putem să ne pregătim și/sau să contracarăm aceste tendințe. Ce-i drept e greu, însă cu o masă cât mai mare de oameni treziți putem schimba viitorul. Chiar dacă în opinia mea viitorul sună sumbru, acesta se poate schimbă prin acțiunile noastre prezente. Ceea ce v-am prezentat mai sus este doar o parte dintr-o mai amplă acțiune urmând să va mai prezint câteva scenarii, mă tem că în aceeași notă pesimistă…