“Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă”?(Rom. 2/4) Pentru că preoţii au prigonit pocăinţa, inlocuindu-l pe Iisus cel viu, plin de Har, Putere şi de Adevar-cu unul pictat, cartonat, orb, ţintuit pe pereţi muţi şi surzi (Ps. 115 si 135); Şi pentru că liderul cugetător, Iliescu, (părintele/fondatorul PeSeDiei, idolatriei, Romaniei- trădata, mintita, manipulata, furata, lichidată, defrişată etc refuză să se pocăiască, dimpreună cu tot neamul lor idolatru; De aceea aduc peste POPOR prigonirea şi peste TARA pustiirea” Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă?” (Deut.32/6)… “Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte…” (Deut. Cap.28) C.H. Spurgeon-Fragment relevant pentru zilele noastre din cartea „Predici despre trezire”; Războaiele religioase și libertatea religioasă: o istorie controversată; Cele mai bune carti crestine; Decizie controversata la Vatican: Binecuvantarea cuplurilor de acelasi sex, APROBATA – Ce spune Papa Francisc despre casatorie; Asaltul diavolilor , Satanismul în literatură , Satanismul în muzică ; Războaiele religioase și libertatea religioasă: o istorie controversată; (“Dumnezeu este NE/mort”)Nietzsche- Evolutionistul care era impotriva lui Dumnezeu dar si impotriva lui Darwin, de Russell Grigg; Virgil Neagu – Fugiți de idoli! Imparatia lui Dumnezeu este in tine – Lev Tolstoi; Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha; Cele mai vandute 5 carti crestine; Şapte autori creștini celebri; (Cand religia il inlocuieste pe Dumnezeu cu un iconat “zeu”)…Este religia o cauză a războiului? Scrisoare BOMBĂ trimisă de Mitropolitul Vladimir Patriarhului Kirill: ”Lumea Rusă” este străină valorilor noastre naționale… Teologul Paul Palencsar: Îndemnul jihadist al patriarhului Kirill al Moscovei este anticreștin, chiar diavolesc;„Preoțimea nucleară”. Cum a ajuns Biserica Ortodoxă unul dintre gardienii securității Rusiei; Fabuloasa avere a kaghebistului/Patriarhului Kirill al Moscovei pentru care se închină la Putin; Oamenii trec, dar faptele Duhovnicesti raman… Pastorul Ionel Plesa a plecat la odihna vesnica; Ecumenismul nu este o adunatura de nebuni,hoti,porno-globalisti,idolatri etc Ionel Plesa despre ecumenism; Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine de Claudio Moreschini și Enrico Norelli; (In cuibul satanei s-a ouat Tapul Azazel…) Clubul Bilderberg: un rușinat guvern mondial; Isus, Yom Kippur și țapul ispășitor;Păcatele duse de Christos în abis, de ce sunt mai duse în mare pentru Israel? Ziua Ispășirii, de Georges André; Concluzie; Nu vreau să fiu un număr! Implanturile cu microcipuri, supravegherea şi controlul oamenilor prin tehnologia RFID sunt deja o realitate; Sadhu Sundar Singh; Aiden Wilson Tozer; FLORIN ANTONIE, DE LA EVREU LA CREȘTIN | ȘTIREA CEA BUNĂ; Fragment dintr‑un comentariu asupra Cântarii cântărilor, carte care se află în lucru;  Pacatul/ispita dintr-o perspectiva diferita; Vă bucurați de lucruri de nimic; Păcatul de neiertat; Ochi închişi şi urechi surde; Deuteronom;  Liviu Olah – „Fă, Doamne, ceva ca pocăiții să se pocăiască”…CAUTARE DUPA GOLICIUNE…Vindecarea prin iubire şi iertare. Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită; Este iertarea importanta pentru a primi vindecare? Cele mai bune 10 plante care întăresc imunitatea; Cinci plante absolut necesare pentru vindecarea corpului si mintii tale; Fitoterapia: totul despre terapia cu plante; PUTEREA DE VINDECARE A PLANTELOR; Bai de plante. Sanatate si vindecare; Ierburi și condimente miraculoase care vindecă diabetul, cancerul și alte boli; Top 5 suplimente naturiste pentru detoxifierea organismului; Plantele medicinale in terapiile alternative; Tataneasa – Planta care vindeca ranile si oasele; PLANTE MEDICINALE-Beneficiile plantelor medicinale; Vindecări cu tincturi de plante * Preparaţi-le singuri! Acum e vremea lor; Când ne dor încheieturile; Remedii naturale în tratarea afecţiunilor prostate; Tratamente naturiste. 6 remedii pentru afecțiunile prostate; Este considerată de mulți ca fiind „o plantă miraculoasă”. Beneficiile superplantei; Adenom de prostată: cauze, simptome, complicații, tratament…15 plante medicinale pentru sanatate; Top 4 plante medicinale benefice în reducerea inflamației; 10 remedii naturiste pentru raceala, care iti stimuleaza imunitatea; Top 8 remedii naturale cu lamaie, preparate acasa; (Dimpreuna cu Duhul Sfant al iertarii si prin mijlocitorul Hristos…) Găsind vindecare prin iertare – partea 2; Iertarea care ne vindecă – „Toată lumea crede că iertarea este o idee minunată până când are ceva de iertat.” (C.S. Lewis)CIA. O istorie secreta, de TIM WEINER; Forumul Economic Mondial crede că “armele neurologice” care pot “controla creierul” liderilor mondiali conduc la o mai mare încredere și colaborare; Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri; (Inca o tampenie a mileniului)… Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt; (De la cap se impute Romania!)…Statul român e cel care face evaziune, de PROF. UNIV. DR. MIRCEA COȘEA, ANALIST ECONOMIC; Prăbușirea spirituală a omenirii: De la vaccinuri la totalitarism; Rudolf Steiner -Influenta nutritiei asupra vietii omului si… O epopee a spiritului; Modalităţi de influenţare de la distanţă a psihicului fiinţei umane; Armele electromagnetice şi drepturile omului (II),de Peter Phillips, Lew Brown şi Bridget Thornton; Oamenii de ştiinţă şi-au propus să transforme fiinţa umană într-un cyborg? Cuvîntare rostită la consfătuirea pe ţară a comitetelor pentru educaţie politică ale secţiilor guberniale şi judeţene de învăţămînt; De la comunismul capitalist la capitalismul comunist; Comunism și capitalism; Ce crede Yahuwah despre Masturbare? Ca si celelalte  bogatii ale tuturora- furate  de ciocoii noi…Cum a ajuns Hotelul Tineretului comunist de la BTT în proprietatea senatorului Felix Stroe, șeful PSD Constanța;Studiu devastator pentru SUA. Tinerii americani iubesc comunismul. „Marxismul nu atacă libertatea omului”; «Noua ordine mondială» este, de fapt, comunism la scară globală – chiar dacă poartă o mască de umanoid; SOEREN KERN, american specialist în geopolitică, ne vorbește despre… «Emiratele Unite ale Europei de vest». Dezvăluiri bulversante! Islamizarea Occidentului. Teama de integrare; Secretarul particular al Papei avertizeaza cu privire la islamizarea Occidentului; Masacrul de la Otopeni – evidențele spulberă teoria erorii și demonstrează crima cu premeditare; Cum s-au împușcat între ei militarii la Otopeni, după ce Iliescu a spus că teroriștii trag în oameni. „Un regiment a tras jumătate de milion de cartușe”; Oroarea de la Otopeni: Mărturiile tulburătoare ale celor care au scăpat cu viată ca prin minune; (Teatru ieftin de  la iezuitii iliescieny…) Judecata în Dosarul Revoluției poate să înceapă, după 33 de ani; Dosarul Revoluției: cronologia unei rușini judiciare; Un rechizitoriu securisto-pompieristic al Revoluției Române (I); Surse judiciare: fraudă la Antifraudă. Inspectori DGAF din cadrul ANAF, percheziţionaţi de procurorii DNA; Afacerea cu jilțuri bisericești de la Catedrala din Voluntari | Strane de top, „patinate auriu”, de 1.000 de euro bucata. Producător: „Ne întâlnim, mai punem ceva peste, îi albim, ăsta-i cash-ul!” Corupție masivă în spitalele din Capitală: medici, manageri și directorul adjunct al ASSMB, cercetați pentru șpagă. ASSMB administrează 19 spitale și are un buget de 2,7 miliarde lei; Șeful de la Permise a trecut cu mașina peste un om pe un drum de țară și l-a lăsat acolo, suspectează criminaliștii;Procurorii DNA au descins miercuri dimineață la Spitalul Județean Mavromati și în biroul șefei Consiliului Județean Botoșani, Doina Federovici (PSD) și la sediul PSD Botoșani; Cele mai corupte țări din lume: TOP 32. Pe ce loc e România;Topul celor mai corupte tari din lume. Romania ocupa locul 69 ; (Corpti au fost si vor mai fi  inca si la temelia dreptatii si adevarului din Romania…) Topul ruşinii în justiţia din România. Câţi magistraţi au primit condamnări definitive pentru corupţie în doar doi ani; Caracatița corupției din vamă: Rețineri în rândul polițiştilor; (Premierul stangist mai da o lectie ROMANILOR)…Adulterul, gelozia şi violenţa fizică sunt principalele motive pentru care românii divorțează. Tot mai multe persoane aleg să pună punct căsniciei; Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase; Plătim cea mai scumpă energie; Drumul Mortii. 199 de cruci doar pe raza judetului Buzau, in ultimii 10 ani au murit aproximativ 300 de oameni pe E85; Interceptari: Dumitru Buzatu planuia sa fuga cu amanta in Ecuador: „N-o sa ma opresc/ Rezolv eu de la distanta”;OPERAȚIUNEA „CORBII”;GRU – „CEL MAI ACTIV SERVICIU DIN ROMÂNIA”; MISTERUL DOSARELOR SPIONILOR SOVIETIC; „REVOLUȚIA S-A SUPRAPUS CU UN PUCI MILITAR COORDONAT DE KGB”; SECURITATEA SI MEDITATIA TRANSCEDENTALA: cazul „SOARE” – Marin Sorescu; Marin Sorescu: Societatea vrea martiri. N-am chef…Ce mă doare cel mai tare; MARTORI ÎN DOSARUL REVOLUȚIEI; Temelia Pesediei…Prima hoție post-decembristă oficială …„Dați cât puteți!“- deviza Fondului „LIBERTATEA“; Viața de lux a nomenclaturii comuniste – regimul Gheorghe Gheorghiu Dej… Cercetarea cerurilor, de Jonathan Sarfati şi Michael Tiggs; Noi furam,noi ne judecam si tot noi ne…reabilitam!…USR și Forța Dreptei reclamă la Curtea Constituțională ”legea Ciucă-Ciolacu de protejare a marilor evazioniști”; Un infirmier din Prahova, condamnat la închisoare. El a bătut un pacient internat care ulterior a murit din cauza rănilor; Cum își exploatează statul român propriii cetățeni. Dialog cu analistul Mircea Coșea: „Intrăm într-o situație absolut tragică”; Preotul ministru Boloş introneaza  turnătoria securității să o înlocuim cu turnătoria financiară…pentru spovedania facuta pe bani neompozitabili… Mircea Coșea: Turnătoria financiară mi se pare oribilă; (Satanismul)Evoluţionismul şi răul social, de Carl Wieland; Ziua lunga a lui Iosua-S-a intamplat cu adevarat—si daca da, cum? Dumnezeu, știință, totul și nimic; Remarcabilul limbaj al ADN-ului, de Dominic Statham… Doctrina Reagan: Pentru a elimina comunismul; ILUMINAŢI , ucigaşi în masă al neamului omenesc; Societati secrete moderne V; Teoria Conspiratiei IV. Hitler si Stalin membrii ai unor societati secrete si practicanti ai magiei negre? Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor; (* Ca sa curatati o toaleta turnati în scoica WC-ului o Coca-Cola si…) Coca Cola dauneaza grav sanatatii; “Infama incapacitate a statului” de a finaliza dosarul Revoluției; Iulian Chifu // Putin: Război fără limite împotriva Ucrainei; Blocul PCRM-PSRM a părăsit ședința Parlamentului. Opoziția critică desemnarea Ancăi Dragu la funcția de guvernator al BNM; (Mascarada) Dosarul nesfîrșit al Revoluției (1); Duşmance ale poporului. Femei în închisorile comuniste / Recomandări de lectură; LOVITURA DE STAT din Decembrie 1989, în documente oficiale! Procurorul militar șef al României: nu a fost Revoluție, ci doar o lovitură de stat bine orchestrată; Cum ne poate fi controlata viata? ”Furajele medicamentate” – posibile grenade cu siguranța trasă;„Poți să-ți imaginezi consumul de carne umană?” Un cercetător suedez promovează ideea canibalismului ca soluție pentru viitoarele crize alimentare; Arme psihotronice; Manipularea pe forumuri; RAPORT. Armata Populară a Chinei dezvoltă arme de înaltă tehnologie care au scopul de a provoca daune neurologice pe termen lung. Ce este neurostrike; Sindromul Havana – boala neurologică misterioasă care a afectat cca.200 de diplomați americani; Putem fi manipulaţi prin tehnologii (neuro) psihologice? Spalarea creierelor si Razboaiele bacteriologice. Manipularea prin droguri a comportamentului si alte experimente sociale; Matei Vișniec în Café Bonheur: “Spălătorii de creiere promit fericirea celor care se lasă ghidaţi de ei”; Destin eurasianist, de  Aleksandr Dughin; Manipularea creierelor; Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii; Citesc Jocurile Foamei (Hunger Games) de Suzanne Collins, Editura Nemira; Mai există coincidențe? Stăpânii lumii; Zăcămintele de poveste ale lumii. Cartea de nisip, Borges;„Vaccinurile” nimicesc și creierul: Schimbări evidente de personalitate ca urmare a leziunilor neurologice induse de serurile experimentale anti-covid; Labiș- pentru ca a preziz prin Moartea caprioarei-Moartea Raiului Romanesc… a fost lichidat de Securitate! 67 de ani de la moartea ”buzduganului unei generații”, Nicolae Labiș; Ion Iliescu, cel mai mare criminal al istoriei recente, scapă. Mama unui erou și-a pus capăt zilelor; Cerem retragerea certificatului de revoluționar al inculpatului Ion Iliescu; „Tovarășe criminal, la mulți ani cu executare!” Urări pentru Ion Iliescu la împlinirea a 89 de ani; Visul unui fost kaghebist;Limbajul florilor. Ce mesaje transmit plantele; Profesioniştii cu Mircea Dinescu (@TVR1); România are aproape 91.500 de milionari în dolari. Dintre aceştia, 1.828 de oameni, doar 2%, sunt…Băbuța care a luat 5 ani că a furat o pâine: „Bine că nu am furat cât Udrea, că îmi dădeau drumul!” Ministrul Transporturilor îi ceartă pe turiştii blocați în trafic: „Sunt atâtea drumuri forestiere, iar ei se înghesuie toți pe DN1!” În sediul PSD a apărut o icoană făcătoare de EURO-răcoare! Decembrie Roşu: Dezvăluiri în premieră din „Dosarul Revoluţiei” (@TVR1); Pensionari de lux versus pensionari cu ștreangul de gît…Topul pensionarilor de lux ai României: Un fost magistrat încasează lunar 9000 de euro… Agenda ascunsă a tehnocrației pentru dominație totală… Cât de periculoasă poate fi pentru omenire tehnologia tot mai avansată în care investesc miliardari ca Elon Musk, Peter Thiel, Mark Zuckerberg și Mark Andreessen; Şeful NATO, mesaj provocator către Putin: Ai pierdut Ucraina! ”China poate folosi inteligența artificială pentru a construi un dosar despre aproape fiecare american”. Spionii chinezi fură… Circulația elitelor și statul paralel; Analiză Winter Oak: Cele 10 semne că Războiul din Ucraina face parte din planul Marii Resetari!; Culmea bătăii de joc la adresa poporului: Avocatul Poporului, primitor de pensie specială, contestând impozitatea cu 85% a pensiilor speciale fiindcă ar fi discriminatorie; Cât a furat Udrea, de fapt?Elena Udrea nu a fost decît o foarte performantă mașină de făcut bani cu statul.Construită și lansată de Dorin Cocoș. Dar care și-a adus singură îmbunătățiri…  Atenție la mâncarea contrafăcută! Chinezii au ajuns să producă ouă false/artificiale; (Tot ce facem fara Dumnezeu cel viu si adevarat devine praf si desertaciune dupa vant…) Ce MESAJ a PRIMIT ION ILIESCU din PARTEA lui VALENTIN CEAUȘESCU? Ce a spus NICU CEAUȘESCU? Nicolae Militaru și uciderea generalilor Nuță și Mihalea-operațiunea “Trandafirul”!“Lovitura de stat” din decembrie ‘89 – Generalul Stănculescu “aduce” KGB-ul in Revoluția Română!!! Istoria secretă a bazei în care CIA făcea experimente ca să controleze mintea umană; Cum au transformat lovitura de teatru in lovitura de stat! Iulian Vlad îl indică pe Sergiu Nicolaescu ca fiind “regizor” al Revoluției din 1989! Istoria secreta a cartilor blestemate; Dezinformarea – componentă de bază a războiului informațional (1); Ion Iliescu: lui Mihai Pacepa ii va fi redat „probabil” gradul de general; Pacepa va primi de la statul roman 3 milioane $… Primul teoretician al dezinformării și arta dezinformării în masă;De la Sun Tzu la KGB. Arta dezinformarii strategice (vol.2); Istoria secretă a bazei în care CIA făcea experimente ca să controleze mintea umană; Curier Politic 19-12-2023 -Invitat: Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu ; (Incalcite sunt „secretele” sosiilor)…Cum erau interceptati si ascultati romanii in anii comunismului? – Substanțial; (Si astazi mai rad de noi criminalii Poporului Roman)34 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Interviu cu Neculai Constantin Munteanu… (Arta de a linge scuipatul-necuratul…)Ce mai cred românii despre NICOLAE CEAUȘESCU?! Despre regrete, “nu știu cine e!” și adidași! 23 Decembrie 1989-Masacrul de la Aeroportul Otopeni-episod tragic al Revoluției; PetreTutea – Am suferit 13 ani in temnita pentru un popor de idioti;(Pensiile speciale isi trag seva si prin judecarea lui Antonescu,a martirilor,a mineriadei-decembriadei etc ) La 34 de ani din Decembrie 1989, CAB decide că Iliescu poate fi judecat în dosarul Revoluţiei; decizia nu e definitivă; (Doleantele) CADA i-a demascat pe generalii asasini KGB-iști (12 02 1990)Colonelul Ioan Burdulea: “Toți emanații Revoluției au fost trădători”; A doua revoluţie la Timişoara: CADA versus miniştrii Apărării şi Internelor… (Dialogul surzilor si minciunilor iliesciene)… Adevăruri esențiale ce sunt încă ascunse despre Lovitura de Stat din 1989;(De neuitat si neimaginat!)…„Lagărele” Ilfovului. Când e soră lângă „soră”…(Pentru ca n-au putut pacali lumea cu y- pandemie, pun la cale o alta pandalie, dar…)Avertisment la Davos: Pregătiți-vă pentru boala X!

 

 

 

 

CIA. O istorie secreta, de TIM WEINER; Forumul Economic Mondial crede că “armele neurologice” care pot “controla creierul” liderilor mondiali conduc la o mai mare încredere și colaborare; Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri; (Inca o tampenie a mileniului)… Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt; (De la cap se impute Romania!)…Statul român e cel care face evaziune, de PROF. UNIV. DR. MIRCEA COȘEA, ANALIST ECONOMIC; Prăbușirea spirituală a omenirii: De la vaccinuri la totalitarism; Rudolf Steiner -Influenta nutritiei asupra vietii omului si… O epopee a spiritului; Modalităţi de influenţare de la distanţă a psihicului fiinţei umane; Armele electromagnetice şi drepturile omului (II),de Peter Phillips, Lew Brown şi Bridget Thornton; Oamenii de ştiinţă şi-au propus să transforme fiinţa umană într-un cyborg? Cuvîntare rostită la consfătuirea pe ţară a comitetelor pentru educaţie politică ale secţiilor guberniale şi judeţene de învăţămînt; De la comunismul capitalist la capitalismul comunist; Comunism și capitalism; Ce crede Yahuwah despre Masturbare? Ca si celelalte  bogatii ale tuturora- furate  de ciocoii noi…Cum a ajuns Hotelul Tineretului comunist de la BTT în proprietatea senatorului Felix Stroe, șeful PSD Constanța;Studiu devastator pentru SUA. Tinerii americani iubesc comunismul. „Marxismul nu atacă libertatea omului”; «Noua ordine mondială» este, de fapt, comunism la scară globală – chiar dacă poartă o mască de umanoid; SOEREN KERN, american specialist în geopolitică, ne vorbește despre… «Emiratele Unite ale Europei de vest». Dezvăluiri bulversante! Islamizarea Occidentului. Teama de integrare; Secretarul particular al Papei avertizeaza cu privire la islamizarea Occidentului; Masacrul de la Otopeni – evidențele spulberă teoria erorii și demonstrează crima cu premeditare; Cum s-au împușcat între ei militarii la Otopeni, după ce Iliescu a spus că teroriștii trag în oameni. „Un regiment a tras jumătate de milion de cartușe”; Oroarea de la Otopeni: Mărturiile tulburătoare ale celor care au scăpat cu viată ca prin minune;

 (Teatru ieftin de  la iezuitii iliescieny…) Judecata în Dosarul Revoluției poate să înceapă, după 33 de ani; Dosarul Revoluției: cronologia unei rușini judiciare; Un rechizitoriu securisto-pompieristic al Revoluției Române (I); Surse judiciare: fraudă la Antifraudă. Inspectori DGAF din cadrul ANAF, percheziţionaţi de procurorii DNA; Afacerea cu jilțuri bisericești de la Catedrala din Voluntari | Strane de top, „patinate auriu”, de 1.000 de euro bucata. Producător: „Ne întâlnim, mai punem ceva peste, îi albim, ăsta-i cash-ul!” Corupție masivă în spitalele din Capitală: medici, manageri și directorul adjunct al ASSMB, cercetați pentru șpagă. ASSMB administrează 19 spitale și are un buget de 2,7 miliarde lei; Șeful de la Permise a trecut cu mașina peste un om pe un drum de țară și l-a lăsat acolo, suspectează criminaliștii;Procurorii DNA au descins miercuri dimineață la Spitalul Județean Mavromati și în biroul șefei Consiliului Județean Botoșani, Doina Federovici (PSD) și la sediul PSD Botoșani; Cele mai corupte țări din lume: TOP 32. Pe ce loc e România;Topul celor mai corupte tari din lume. Romania ocupa locul 69 ; (Corpti au fost si vor mai fi  inca si la temelia dreptatii si adevarului din Romania…) Topul ruşinii în justiţia din România. Câţi magistraţi au primit condamnări definitive pentru corupţie în doar doi ani; Caracatița corupției din vamă: Rețineri în rândul polițiştilor; (Premierul stangist mai da o lectie ROMANILOR)…Adulterul, gelozia şi violenţa fizică sunt principalele motive pentru care românii divorțează. Tot mai multe persoane aleg să pună punct căsniciei; Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase; Plătim cea mai scumpă energie; Drumul Mortii. 199 de cruci doar pe raza judetului Buzau, in ultimii 10 ani au murit aproximativ 300 de oameni pe E85; Interceptari: Dumitru Buzatu planuia sa fuga cu amanta in Ecuador: „N-o sa ma opresc/ Rezolv eu de la distanta”;OPERAȚIUNEA „CORBII”;GRU – „CEL MAI ACTIV SERVICIU DIN ROMÂNIA”; MISTERUL DOSARELOR SPIONILOR SOVIETIC; „REVOLUȚIA S-A SUPRAPUS CU UN PUCI MILITAR COORDONAT DE KGB”; SECURITATEA SI MEDITATIA TRANSCEDENTALA: cazul „SOARE” – Marin Sorescu; Marin Sorescu: Societatea vrea martiri. N-am chef… Ce mă doare cel mai tare; MARTORI ÎN DOSARUL REVOLUȚIEI; Temelia Pesediei…Prima hoție post-decembristă oficială …„Dați cât puteți!“- deviza Fondului „LIBERTATEA“; Viața de lux a nomenclaturii comuniste – regimul Gheorghe Gheorghiu Dej… Cercetarea cerurilor, de Jonathan Sarfati şi Michael Tiggs; Noi furam,noi ne judecam si tot noi ne…reabilitam!…USR și Forța Dreptei reclamă la Curtea Constituțională ”legea Ciucă-Ciolacu de protejare a marilor evazioniști”; Un infirmier din Prahova, condamnat la închisoare. El a bătut un pacient internat care ulterior a murit din cauza rănilor; Cum își exploatează statul român propriii cetățeni. Dialog cu analistul Mircea Coșea: „Intrăm într-o situație absolut tragică”; Preotul ministru Boloş introneaza  turnătoria securității să o înlocuim cu turnătoria financiară…pentru spovedania facuta pe bani neompozitabili… Mircea Coșea: Turnătoria financiară mi se pare oribilă; (Satanismul)Evoluţionismul şi răul social, de Carl Wieland; Ziua lunga a lui Iosua-S-a intamplat cu adevarat—si daca da, cum? Dumnezeu, știință, totul și nimic; Remarcabilul limbaj al ADN-ului, de Dominic Statham… Doctrina Reagan: Pentru a elimina comunismul; ILUMINAŢI , ucigaşi în masă al neamului omenesc; Societati secrete moderne V; Teoria Conspiratiei IV. Hitler si Stalin membrii ai unor societati secrete si practicanti ai magiei negre? Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor; (* Ca sa curatati o toaleta turnati în scoica WC-ului o Coca-Cola si…) Coca Cola dauneaza grav sanatatii; “Infama incapacitate a statului” de a finaliza dosarul Revoluției; Iulian Chifu // Putin: Război fără limite împotriva Ucrainei; Blocul PCRM-PSRM a părăsit ședința Parlamentului. Opoziția critică desemnarea Ancăi Dragu la funcția de guvernator al BNM; (Mascarada) Dosarul nesfîrșit al Revoluției (1); Duşmance ale poporului. Femei în închisorile comuniste / Recomandări de lectură; LOVITURA DE STAT din Decembrie 1989, în documente oficiale! Procurorul militar șef al României: nu a fost Revoluție, ci doar o lovitură de stat bine orchestrată; Cum ne poate fi controlata viata? ”Furajele medicamentate” – posibile grenade cu siguranța trasă; „Poți să-ți imaginezi consumul de carne umană?” Un cercetător suedez promovează ideea canibalismului ca soluție pentru viitoarele crize alimentare; Arme psihotronice; Manipularea pe forumuri; RAPORT. Armata Populară a Chinei dezvoltă arme de înaltă tehnologie care au scopul de a provoca daune neurologice pe termen lung. Ce este neurostrike; Sindromul Havana – boala neurologică misterioasă care a afectat cca.200 de diplomați americani; Putem fi manipulaţi prin tehnologii (neuro) psihologice? Spalarea creierelor si Razboaiele bacteriologice. Manipularea prin droguri a comportamentului si alte experimente sociale; Matei Vișniec în Café Bonheur: “Spălătorii de creiere promit fericirea celor care se lasă ghidaţi de ei”; Destin eurasianist, de  Aleksandr Dughin; Manipularea creierelor; Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii; Citesc Jocurile Foamei (Hunger Games) de Suzanne Collins, Editura Nemira; Mai există coincidențe? Stăpânii lumii; Zăcămintele de poveste ale lumii. Cartea de nisip, Borges;„Vaccinurile” nimicesc și creierul: Schimbări evidente de personalitate ca urmare a leziunilor neurologice induse de serurile experimentale anti-covid; Labiș- pentru ca a preziz prin Moartea caprioarei-Moartea Raiului Romanesc… a fost lichidat de Securitate! 67 de ani de la moartea ”buzduganului unei generații”, Nicolae Labiș; Ion Iliescu, cel mai mare criminal al istoriei recente, scapă. Mama unui erou și-a pus capăt zilelor; Cerem retragerea certificatului de revoluționar al inculpatului Ion Iliescu; „Tovarășe criminal, la mulți ani cu executare!” Urări pentru Ion Iliescu la împlinirea a 89 de ani; Visul unui fost kaghebist;Limbajul florilor. Ce mesaje transmit plantele; Profesioniştii cu Mircea Dinescu (@TVR1); România are aproape 91.500 de milionari în dolari. Dintre aceştia, 1.828 de oameni, doar 2%, sunt…

Băbuța care a luat 5 ani că a furat o pâine: „Bine că nu am furat cât Udrea, că îmi dădeau drumul!” Ministrul Transporturilor îi ceartă pe turiştii blocați în trafic: „Sunt atâtea drumuri forestiere, iar ei se înghesuie toți pe DN1!” În sediul PSD a apărut o icoană făcătoare de EURO-răcoare! Decembrie Roşu: Dezvăluiri în premieră din „Dosarul Revoluţiei” (@TVR1); Pensionari de lux versus pensionari cu ștreangul de gît…Topul pensionarilor de lux ai României: Un fost magistrat încasează lunar 9000 de euro… Agenda ascunsă a tehnocrației pentru dominație totală… Cât de periculoasă poate fi pentru omenire tehnologia tot mai avansată în care investesc miliardari ca Elon Musk, Peter Thiel, Mark Zuckerberg și Mark Andreessen; Şeful NATO, mesaj provocator către Putin: Ai pierdut Ucraina! ”China poate folosi inteligența artificială pentru a construi un dosar despre aproape fiecare american”. Spionii chinezi fură… Circulația elitelor și statul paralel; Analiză Winter Oak: Cele 10 semne că Războiul din Ucraina face parte din planul Marii Resetari!; Culmea bătăii de joc la adresa poporului: Avocatul Poporului, primitor de pensie specială, contestând impozitatea cu 85% a pensiilor speciale fiindcă ar fi discriminatorie; Cât a furat Udrea, de fapt?Elena Udrea nu a fost decît o foarte performantă mașină de făcut bani cu statul.Construită și lansată de Dorin Cocoș. Dar care și-a adus singură îmbunătățiri…  Atenție la mâncarea contrafăcută! Chinezii au ajuns să producă ouă false/artificiale; (Tot ce facem fara Dumnezeu cel viu si adevarat devine praf si desertaciune dupa vant…) Ce MESAJ a PRIMIT ION ILIESCU din PARTEA lui VALENTIN CEAUȘESCU? Ce a spus NICU CEAUȘESCU? Nicolae Militaru și uciderea generalilor Nuță și Mihalea-operațiunea “Trandafirul”!  “Lovitura de stat” din decembrie ‘89 – Generalul Stănculescu “aduce” KGB-ul in Revoluția Română!!! Istoria secretă a bazei în care CIA făcea experimente ca să controleze mintea umană; Cum au transformat lovitura de teatru in lovitura de stat! Iulian Vlad îl indică pe Sergiu Nicolaescu ca fiind “regizor” al Revoluției din 1989! Istoria secreta a cartilor blestemate; Dezinformarea – componentă de bază a războiului informațional (1); Ion Iliescu: lui Mihai Pacepa ii va fi redat „probabil” gradul de general; Pacepa va primi de la statul roman 3 milioane $… Primul teoretician al dezinformării și arta dezinformării în masă;De la Sun Tzu la KGB. Arta dezinformarii strategice (vol.2); Istoria secretă a bazei în care CIA făcea experimente ca să controleze mintea umană; Curier Politic 19-12-2023 -Invitat: Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu ; (Incalcite sunt „secretele” sosiilor)…Cum erau interceptati si ascultati romanii in anii comunismului? – Substanțial; (Si astazi mai rad de noi criminalii Poporului Roman)34 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Interviu cu Neculai Constantin Munteanu… (Arta de a linge scuipatul-necuratul…)Ce mai cred românii despre NICOLAE CEAUȘESCU?! Despre regrete, “nu știu cine e!” și adidași! 23 Decembrie 1989-Masacrul de la Aeroportul Otopeni-episod tragic al Revoluției; PetreTutea – Am suferit 13 ani in temnita pentru un popor de idioti;(Pensiile speciale isi trag seva si prin judecarea lui Antonescu,a martirilor,a mineriadei-decembriadei etc ) La 34 de ani din Decembrie 1989, CAB decide că Iliescu poate fi judecat în dosarul Revoluţiei; decizia nu e definitivă; (Doleantele) CADA i-a demascat pe generalii asasini KGB-iști (12 02 1990)Colonelul Ioan Burdulea: “Toți emanații Revoluției au fost trădători”; A doua revoluţie la Timişoara: CADA versus miniştrii Apărării şi Internelor… (Dialogul surzilor si minciunilor iliesciene)… Adevăruri esențiale ce sunt încă ascunse despre Lovitura de Stat din 1989;(De neuitat si neimaginat!)…„Lagărele” Ilfovului. Când e soră lângă „soră”…(Pentru ca n-au putut pacali lumea cu o pandemie, pun la cale o alta pandalie, dar…) Avertisment la Davos: Pregătiți-vă pentru boala X!

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

(Pentru ca n-au putut pacali lumea cu y- pandemie, pun la cale o alta pandalie, dar…)Avertisment la Davos: Pregătiți-vă pentru boala X!

 

https://www.cotidianul.ro/avertisment-la-davos-pregatiti-va-pentru-boala-x/

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

(De neuitat si neimaginat!)…„Lagărele” Ilfovului. Când e soră lângă „soră”…

 

 

 

 

Aici puteti afla si alte amanunte din lagarul Rozaliu…

https://buletin.de/bucuresti/lagarele-ilfovului-cand-e-sora-langa-sora/

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

(Dialogul surzilor si minciunilor iliesciene)… Adevăruri esențiale ce sunt încă ascunse despre Lovitura de Stat din 1989

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

A doua revoluţie la Timişoara: CADA versus miniştrii Apărării şi Internelor

de Florin Mihai    |   

 

În februarie 1990, ofiţeri de aviaţie şi de armată bănăţeni au înfiinţat Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). În apelul adresat conducerii CPUN, militarii au cerut cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 în Timişoara, demiterea generalilor Militaru (ministru al Apărării naţionale) şi Chiţac (ministru de Interne).

 

„Revolta” din armată a pornit de la Timişoara. Prima întâlnire a ofiţerilor favorabili democratizării armatei s-a desfăşurat la 8 februarie 1990, la Casa armatei, unde le-au ascultat doleanţele general-locotenent Gheorghe Popescu (comandantul Diviziei mecanizate şi al garnizoanei), Constantin Zeca (şeful de Stat major al diviziei) şi Nicolae Predonescu (locţiitor al Comandamentului diviziei). După ce s-au lămurit cu programul „rebelilor”, cei trei au părăsit indignaţi adunarea. În schimb ofiţerii au continuat dezbaterile, rezumând cererile într-un caiet. A doua zi, maiorul Octavian Chiriac şi locotenent-colonelul Cornel Şurcu au redactat un apel, cu 11 puncte, care a fost citit în toate unităţile militare din garnizoana Timişoara. Revendicările căpătaseră o formă coerentă. „Revoluţia” din armată se declanşase. 

 

 

„CONTRAOFENSIVA” BUCUREŞTIULUI

La 10 februarie, iniţiatorii apelului s-au strâns din nou la Casa armatei şi au hotărât, la sfârşitul discuţiilor, înfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Zvonurile despre acţiunea de la Timişoara au ajuns rapid şi la Bucureşti. „Între timp, un aviator, abia sosit, ne-a anunţat că a primit, de la colegii din Bucureşti, informaţia potrivit căreia ministrul Apărării va trimite, la 11 februarie, deci a doua zi, o echipă care să oprească, prin orice mijloace, acţiunile noastre”, şi-a amintit generalul Nicolae Durac, unul dintre membrii CADA, autor al volumului memorialistic „Noaptea generalilor”. În seara acelei zile, apelul a fost citit la „Televiziunea Liberă Timişoara” şi trimis spre publicare gazetelor „Renaşterea Bănăţeană” şi „Timişoara”.

 

Din „trupa de desant” a ministerului Apărării, cu misiunea de a calma acţiunile ofiţerilor bănăţeni, făceau parte generalul Dumitru Puiu şi colonelul Voian. „Aveau mare autoritate asupra cadrelor din aviaţie, cu scopul vădit de a ne calma şi a prelua ei orice demers şi a ne «canaliza» spre cele militare, spune maior Chiţicaru, şi el în miezul evenimentelor de atunci. Greşeala lor e că au procedat ca şefi, au încercat să-şi impună autoritatea şi au fost critici virulenţi asupra unora dintre noi mai vocali. Într-un moment de «inconştienţă» m-am dus la pupitrul de lângă masa şefilor şi i-am luat eu la întrebări. Se pare că rechizitoriul meu asupra ceea ce nu au făcut pentru a ne apăra şi mai ales că ne considera incapabili să ne conducem şi să ne luptăm pentru drepturile noastre, în condiţiile în care armata devenise o bătaie de joc, ca instruire, pregătire, dotare, a declanşat decizia fiecăruia de a ne lupta pentru noi. I-am invitat să ne lase să continuam noi ce trebuie să hotărâm. Am decis plecarea la Bucureşti având legături şi cu alţii de la Flotila de Aviaţie, cei care se subordonau «ilegal» Regimentului de Aviaţie Timişoara-Giarmata.”

 

 

APEL CU 13 PUNCTE

Cu puţin timp înainte de a pleca spre Bucureşti, CADA a redactat un al doilea apel, cu 13 puncte, adresat lui Ion Iliescu, preşedintele Consiliului  Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN): „Suntem reprezentanţii mai multor unităţi militare din Timişoara şi ai Aviaţiei militare care dorim să prevenim destabilizarea armatei, în cazul în care nu se respectă principiile democratizării ţării şi în domeniul militar, se scria în document.

 

Pentru aceasta cerem:

1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluţie, în special în perioada 16-20 decembrie 1989 la Timişoara.
2. Cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale care înainte şi după data de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, să fie înlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi în perioada revoluţiei, în armată fiind suficiente cadre competente tinere care să poată îndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile.
3. Trecerea în rezervă a ministrului Apărării Naţionale care, prin ordinele date, a dus la o stare de tensiune în armată.
4. Trecerea în rezervă a ministrului de Interne, ca participant direct la acţiunile de reprimare a demonstranţilor din Timişoara.
5. Numirea în funcţia de ministru al Apărării Naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei.
6. Promovarea cadrelor militare în funcţii de con-ducere, în etapa actuală, să se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea întregii armate.
7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale.
8. Desfiinţarea Direcţiei şi Birourilor de educaţie patriotică din armată.
9. Dreptul cadrelor militare la demisie.
10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea diferendelor dintre diferite formaţiuni şi partide politice, rolul armatei fiind de apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie în cazuri de calamităţi naturale.
11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militară, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiei de senator pentru cadrele militare.
12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele apărării naţionale.
13. Desfiinţarea unităţilor prezidenţiale compromise politic.” 25 de unităţi militare au semnat apelul elaborat de CADA.

 

 

OCOLIŢI DE ILIESCU

Sosiţi la Bucureşti cu câteva autobuze, reprezentanţii CADA au contactat pe mai-marii vremii. Unii ofiţeri tratau cu Liviu Mureşan, consilierul lui Petre Roman. Alţii erau „ceruţi” la o întâlnire cu Nicolae Militaru, ministrul Apărării Naţionale. Din partea lui Ion Iliescu au fost primiţi de Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al Guvernului. Convorbirile, filmate de cameramani ai Televiziunii, s-au purtat într-o atmosferă încărcată. La fiecare oră, „jălbarii” cu grade în armată erau ameninţaţi fie cu arestul, fie cu evacuarea din clădirea Guvernului. Li s-a promis în zadar, şi o întrevedere cu preşedintele CPUN, dar agenda celui mai puternic om al României postdecembriste părea a fi prea încărcată. Totuşi, în seara zilei de 12 februarie 1990, apelul CADA a fost difuzat la  Televiziunea Română Liberă.

Abia după câteva zile de aşteptare, ofiţerii CADA s-au întâlnit cu Petre Roman. La dorinţa premierului român, discuţiile s-au purtat în lipsa reprezentanţilor presei. Singura „satisfacţie” acordată nemulţumiţilor a fost cooptarea a trei ofiţeri (Cornel Şurcu, Octavian Chiriac şi Constantin Stancu) în Comisia guvernamentală constituită cu scopul cercetării evenimentelor din decembrie 1989, la Timişoara.

Întâmplător sau nu, la câteva zile după descinderea grupului de ofiţeri ai CADA în Capitală, generalul Nicolae Militaru a fost demis din fruntea MApN.   

 

 

„CLUBURILE MILITARE”

Şi tanchiştii din Capitală au avut iniţiative în favoarea democratizării armatei. Între 28 decembrie 1989-7 ianuarie 1990, opt ofiţeri din comandamentul Diviziei 57 Tancuri au înfiinţat „cluburi militare”, caracterizate drept organisme „profesionale, neguvernamentale, independente, nealiniate şi în afara structurii organizatorice a MApN, întemeiate pe principiile democraţiei depline”. Cluburile militare ar fi trebuit să dezbată teme precum profesionalizarea şi modernizarea armatei, ameliorarea performanţelor structurilor de conducere militare. Ideile ofiţerilor garnizoanei Bucureşti au fost primită cu ostilitate de generalul Nicolae Militaru.

 

 

https://jurnalul.ro/special-jurnalul/a-doua-revolutie-la-timisoara-cada-versus-ministrii-apararii-si-internelor-535651.html

 

 

 

.///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Colonelul Ioan Burdulea: “Toți emanații Revoluției au fost trădători”

https://www.youtube.com/watch?v=IWBvlaUUaNI

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

            (Doleantele) CADA i-a demascat pe generalii asasini KGB-iști (12 02 1990)

 

////////////////////////////////

 

(Pensiile speciale isi trag seva si prin judecarea lui Antonescu,a martirilor,a mineriadei-decembriadei etc ) La 34 de ani din Decembrie 1989, CAB decide că Iliescu poate fi judecat în dosarul Revoluţiei; decizia nu e definitivă

 

 

 

Curtea de Apel Bucureşti a dispus miercuri începerea judecării pe fond în dosarul ‘Revoluţiei’, în care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare sunt acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni contra umanităţii, însă decizia nu este definitivă.

 

 

După mai multe amânări, instanţa a respins toate excepţiile şi cererile ridicate de avocaţii lui Ion Iliescu, fiind constatată legalitatea rechizitoriului întocmit de procurori.

 

“Respinge cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul Iliescu Ion, inculpatul gl.(rtr.) Rus Iosif, Asociaţia 21 Decembrie 1989, (…) ca neîntemeiate. În baza art. 346 alin. (2) Cpp, constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.11/P/2014 din data de 29 iulie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, privind pe inculpaţii: Iliescu Ion, fost preşedinte al României, pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i, k din Cod penal; Voiculescu Voican Gelu, fost viceprim-ministru al Guvernului României, pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii; gl. (rtr.) Rus Iosif, fost comandant al Aviaţiei Militare, pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii. Constată legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii Iliescu Ion, Voiculescu Voican Gelu şi gl. (rtr.) Rus Iosif. (…) Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare”, se arată în decizia judecătorilor.

 

 

Dosarul “Revoluţiei” s-a plimbat peste patru ani între instanţele şi parchetele bucureştene pe motive de procedură.

 

În prima fază, Ion Iliescu a fost trimis în judecată de Parchetul Militar în aprilie 2019, însă dosarul a fost restituit la Parchet peste doi ani de către judecătorii de la ICCJ, fiind invocată existenţa unor nereguli în rechizitoriu.

 

Instanţa supremă a decis atunci excluderea din materialul de urmărire penală a mai multor probe, printre care “declaraţii” ce conţin relatările făcute de Gelu Voican Voiculescu şi Ion Iliescu în faţa Comisiei senatoriale, rapoarte ale Parlamentului, un punct de vedere de la SRI sau documente de arhivă de la MApN.

 

În august 2022, fostul procuror general Gabriela Scutea anunţa retrimiterea la Instanţa supremă a dosarului Revoluţiei, după refacerea rechizitoriului de către procurorii militari.

 

 

După şase luni, un judecător de cameră preliminară de la Instanţa supremă a decis că nu este de competenţa acestei instanţe să judece acest dosar şi l-a trimis la Curtea de Apel Bucureşti.

 

Conform rechizitoriului, Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obţinerea legitimităţii populare, menţinerea şi consolidarea puterii politice deţinute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, ora 16,00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operaţiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcţii de conducere ale MApN.

 

Aceste fapte au avut drept consecinţe generarea şi amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat şi astfel, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2.382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

 

De asemenea, aceleaşi fapte ale lui Ion Iliescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16,00 – 30 decembrie 1989, o stare de pericol iminent şi grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile, de pe întregul teritoriu al României, susţin procurorii, potrivit Agerpres.

 

Gelu Voican Voiculescu, în calitate de factor decizional politico-militar al CFSN (organism care şi-a subordonat Consiliul Militar Superior), cu intenţie, urmărind menţinerea şi consolidarea puterii politice obţinute, dar şi legitimarea în faţa opiniei publice, începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16,00, a indus în eroare opinia publică în mod sistematic prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operaţiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcţii de conducere ale MApN.

 

Conform Parchetului, general (rtr) Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie – 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operaţiunea de inducere în eroare a opiniei publice.

 

Revoluţia Română din decembrie 1989 s-a caracterizat printr-o succesiune de justificate proteste populare, revendicări de natură socială şi politică, lupte de stradă, demonstraţii cu caracter de masă, represiuni armate violente, care au debutat la Timişoara în ziua de 16 decembrie 1989, apoi au continuat în Bucureşti şi alte oraşe ale României începând cu după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, culminând cu părăsirea sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) de către cuplul prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşescu, la data de 22 decembrie 1989 (ora 12,06), moment ce a însemnat pierderea prerogativelor puterii de stat de către aceştia şi sfârşitul dictaturii comuniste în ţara noastră.

 

Parchetul precizează că, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al României a fost declanşată, cu intenţie, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, cauză de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferinţe psihice, lipsiri grave de libertate.

 

Împrejurările care au dus la survenirea, în decembrie 1989, a numeroaselor decese şi răniri de persoane, au constituit, în timp, obiectul cercetării în numeroase dosare penale instrumentate de parchetele militare.

 

Activitatea de cercetare s-a declanşat chiar în ziua de 22 decembrie 1989, când au fost efectuate primele cercetări în legătură cu decesul ministrului Apărării, generalul Vasile Milea.

 

Ulterior, urmare situaţiilor complexe generate de evenimentele care s-au succedat în întreaga ţară cu un dinamism fără precedent, activitatea de cercetare a fost extinsă în toate zonele şi localităţile României în care s-a înregistrat uciderea sau rănirea prin împuşcare a unor persoane, respectiv reţinerea unor participanţi la demonstraţiile anticomuniste sau distrugerea în parte sau în totalitate a unor imobile.

 

În timp, evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în 4.544 de dosare penale. În 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI), 114 ofiţeri (32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI), 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI), 36 militari în termen şi 87 civili, în sarcina cărora s-a reţinut că, prin măsurile dispuse sau acţiunile întreprinse, au contribuit la producerea victimelor înregistrate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. Între civilii trimişi în judecată şi condamnaţi sunt foştii membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR şi foşti miniştri.

 

Majoritatea persoanelor trimise în judecată au făcut parte din structurile de conducere politice şi militare ale fostului regim, cu privire la care s-a stabilit că au adoptat măsuri sau au acţionat în vederea reprimării demonstraţiilor împotriva regimului comunist şi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

 

 

https://financialintelligence.ro/la-34-de-ani-din-decembrie-1989-cab-decide-ca-iliescu-poate-fi-judecat-in-dosarul-revolutiei-decizia-nu-e-definitiva/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

PetreTutea – Am suferit 13 ani in temnita pentru un popor de idioti

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

23 Decembrie 1989-Masacrul de la Aeroportul Otopeni-episod tragic al Revoluției.

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

(Arta de a linge scuipatul-necuratul…)

Ce mai cred românii despre NICOLAE CEAUȘESCU?! Despre regrete, “nu știu cine e!” și adidași!

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Si astazi mai rad de noi criminalii Poporului Roman)34 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Interviu cu Neculai Constantin Munteanu

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Incalcite sunt „secretele” sosiilor)…Cum erau interceptati si ascultati romanii in anii comunismului? – Substanțial

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Curier Politic 19-12-2023 -Invitat: Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

LA 33 DE ANI DE LA REVOLUTIE – Substanțial

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Istoria secretă a bazei în care CIA făcea experimente ca să controleze mintea umană

 

George-Andrei Cristescu

 

Astăzi, Fort Detrick este un laborator modern, însă în perioada 1950-1960 a fost principalul loc în care Guvernul Statelor Unite îşi desfăşura cele mai întunecate experimente. Un ………………………………………………………………………

https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/istoria-secreta-a-bazei-in-care-cia-facea-1970532.html

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

De la Sun Tzu la KGB. Arta dezinformarii strategice (vol.2)

 

 

 

Autor: Vladimir Alexe

Editura: Stefan

 

DESCRIERE

De la Sun Tzu la KGB. Arta dezinformarii strategice (vol.2) – Vladimir Alexe

 

 

Dezinformarea strategica este cea mai veche, mai secreta, mai perversa, dar, totodata, cea mai putin cunoscuta arma din istorie.

 

Ea a contribuit insa la faurirea multor imperii, a constituit baza unor uriase lovituri financiare, a realizat jocuri diplomatice intrate in istorie si este hrana de fiecare zi a mass-media.

 

Parintele conceptului a fost insa filosoful Sun Tzu, cel care l-a elaborat acum 2500 de ani, in tratatul sau, „Arta razboiului”.

 

Generalul (in rezerva) Kgb Oleg Kalugin descrie tehnica „maskirovka” (dezinformarea in masa) drept „sufletul si inima serviciilor de informatii sovietice”…

 

 

CUPRINS:

 

Cehoslovacia si razboiul rece

 

De la „Februarie victorios” (1948) la „Maskirovka de la Praga”

 

Monopolul nuclear american: Noile relatii ale SUA su Stalin si URSS

 

„Noua Ordine Mondiala”: Arbitrul „Razboiului Rece”

 

Cehoslovacia in contextul creat de discursul lui Harry Truman din 12 martie 1947

 

De la planul Morgenthau la Planul Marshall: Germania pastorala

 

Noua ordine mondiala: „Monopolismul de stat” contra „Monopolismului privat”

 

Stalin si sfarsitul iluziei „colaborariii cordiale” cu SUA

 

Discursul cu Ernest Bevin din 22 ianuarie 1948 şi proiectul Uniunii vest europene / NATO / Stalin ripostează la ameninţarea „Containment”-ului şi „Monopolului nuclear” al SUA: „Ossobie Korpus” organizează o „Revoluţie populara” la Praga, în februarie 1948 /

 

Arhitectura interioara a loviturii de stat de la Praga

 

Misiuni speciale: Marturia lui Pavel Sudoplatov

 

Riposta SUA: Manevra financiară americană din Germania şi

blocada Berlinului

 

Serviciul de propagandă militară american şi Operaţiunea „Little

Vitties”: Bomboane din cer

 

„Maskirovka” din 17 Februarie 1948 de la Praga – Prima replică a lui Stalin la politica de „Containment” şi „Monopol nuclear” american a administraţiei Truman

 

Agenda nucleară secretă a SUA: 1950-1964

 

Planurile de acţiune ale URSS de la Stalin la Brejnev

 

Cehoslovacia: „Călcâiul lui Achile” din flancul central-european

al „Pactului de la Varşovia”

 

Criza NATO 1964-1968

 

MASKIROVKA” DE LA PRAGA

Strategia influenţării occidentului: mişcarea pentru „reforme” din

Cehoslovacia

 

 

1. STRATEGIA INFLUENŢEI: „MISCAREA PENTRU REFORME”

 

1. LANSAREA MISCĂRII PENTRU REFORME: CONGRESUL AL IV -LEA AL UNIUNII SCRIITORILOR (IUNIE 1967)

 

1. MASKIROVKA DE LA PRAGA, ACTUL AL DOILEA: STUDENŢII IES IN STRADA, RECLAMÂND ÎNTRERUPEREA REPETATĂ A

CURENTULUI ELECTRIC ŞI A CĂLDURII ÎN CĂMINE

 

1. TENTATIVA DE LOVITURĂ MILITARĂ A LUI NOVOTNY ŞI

ASCENSIUNEA REGIZATĂ LA PUTERE A LUI ALEXANDER

DUBCEK

 

1. CACIALMAUA DE LA PRAGA

 

1. „RESCRIEREA TRECUTULUI APROBAT” ŞI „REABILITAREA” –

TEHNICI ALE MASKIROVKA

 

1. PROGRAMUL DE ACŢIUNE AL „PRIMĂVERII DE LA PRAGA” SAU PERESTROIKA 1968

Manifestul „Două mii de cuvinte” sau „Glasnosti” 1968

 

SUMMIT-URILE – SPECTACOLE POLITICE PENTRU OCCIDENT, CARE AMPLIFICAU PERICOLUL „REFORMEI” DE LA PRAGA

Rolul KGB şi GRU în „Primăvara de la Praga”: „Maskirovka cu

chip uman” / 338 Alexander Stepanovici Dubcek sau „Saşa al nostru”, pentru KGB / 341 Generalul Ludvig Svoboda, preşedinte al Cehoslovaciei invadate de sovietici, în 1968, era „Erou al Uniunii Sovietice” din 1965 / 357 Zdenek Mlynar, ideologul „Primăverii de la Praga”, a debutat în

politică denunţându-şi tatăl / 379 Alţi „reformatori” ai „Maskirovka de la Praga” / 387

 

Un om pentru toate anotimpurile: Vaclav Havel

1. TATĂL, UNCHIUL ŞI BUNICUL PREŞEDINTELUI HAVEL- COLABORATORI DE ELITĂ AI GESTAPOULUI

 

1. RAPORTUL „STB” DIN IUNIE 1964: ÎNTÂLNIREA SECRETĂ

A LUI VACLAV HAVEL CU OFIŢERII „DIRECTORATULUI II” AI „MINISTERULUI DE INTERNE”

 

C AXA MASKIROVKA: „REFORMIŞTII” PRIMĂVERII DE LA PRAGA – „DISIDENŢII” „CARTEI 77″ – AGENŢII „REVOLUŢIEI DE CATIFEA” – MEMBRII GUVERNELOR „DEMOCRATICE” DUPĂ 1990/410

 

1. AXA „MASKIROVKA” ŞI DIPLOMAŢIA CEHOSLOVACĂ DUPĂ
2. „LISTA DOLEJSI” / 422

 

E . NOIEMBRIE, 1999: INTERVIU CU FOSTUL LOCOTENENT STB LUDVIK ZIFCAK, ALIAS „STUDENTUL RUZICKA” / 427

 

 

https://www.cartidiverse.ro/carte/de-la-sun-tzu-la-kgb-arta-dezinformarii-strategice-vol2–i10848

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Primul teoretician al dezinformării și arta dezinformării în masă

 

 

Teoreticienii dezinformării sunt de acord în a-l considera pe Sun Tzu, un general chinez care a trăit în secolul 5 î.Hr. şi a scris tratatul intitulat «Arta războiului», un fel de „părinte” al dezinformării, şi aceasta în ciuda faptului că istoria abundă de exemple anterioare (la o analiză atentă, chiar şi mitologicul cal troian a fost o operaţiune reuşită de dezinformare).

 

În fapt, însă, primul document în care este descrisă o astfel de strategie este în «Arta războiului» de Sun Tzu.

 

Oricum, cert este că în tratatul lui Sun Tzu apare scris explicit că „războiul este înşelăciune” şi, prin urmare, „arta” războiului se referă de fapt la abilitatea de a înşela (remarcaţi folosirea de-a dreptul improprie a cuvântului „artă”).

 

În a sa carte Sun Tzu a postulat urmatorul paradox: „Raționamentul suprem al artei războiului trebuie să fie acela de a învinge rezistența inamicului încă înainte de a începe lupta”. El sublinia că „nu este nevoie să distrugi fizic inamicul, ci este suficient să îi distrugi voința de a lupta”.

 

Alte postulate ale acestuia erau următoarele:

 

– arta supremă a războiului constă în a învinge duşmanul fără luptă;

 

– toată arta războiului se întemeiază pe înşelătorie;

 

– un stat inamic trebuie ocupat intact; ruinarea acestuia este o politică inferioară.

 

Pentru aceasta:

 

– trebuie discreditat tot ceea ce merge bine în ţara adversă;

 

– reprezentanţii claselor conducătoare ale ţării adverse trebuie determinaţi să întreprindă acţiuni ilegale. Reputaţia lor trebuie subminată prin orice mijloace şi, la momentul oportun, aceştia trebuie supuşi oprobriului public;

 

– trebuie răspândite discordia şi gâlceava între cetăţenii ţării adverse;

 

– tinerii trebuie întărâtaţi împotriva bătrânilor;

 

– tradiţiile adversarilor trebuie ridiculizate.

 

Un general abil, în viziunea lui Sun Tzu, este acela care poate să câştige cele mai importante victorii, victoriile în care îşi înfrânge inamicul fără luptă şi cucereşte ţara adversă intactă (fără ca ceva să fie distrus), fără să fi fost aplicată „tactica pârjolirii” în fața invadatorului.

 

Şi atunci cum va proceda acest general? Va folosi în loc de lupta efectivă o luptă mult mai mârşavă, bazată pe înşelătorie, spionaj, diversiune, subversiune etc. Sun Tzu enunţă, printre altele, necesitatea de a avea spioni şi face o veritabilă teorie a spionajului.

 

O modalitate foarte eficientă propusă de el este intoxicarea inamicului cu informaţii false. Altfel spus, dezinformare în toată regula.

 

Arta războiului nu aduce deloc în discuţie vitejia, curajul sau eroismul, decât poate în treacăt. Cam atât, despre eroi.

 

Dezinformarea a devenit de-a lungul timpurilor o metodă de luptă „acreditată” care dispune de teoreticieni, metode, experţi şi, mai ales, resurse. Ea nu este însă folosită numai pentru a distruge o ţară sau o naţiune: inamicul acestei metode de luptă poate fi identificat într-un grup sau într-o singură persoană. Eficienţa dezinformării este dincolo de dubiu sau îndoială, iar nenumărate exemple istorice o atestă din plin. Ea este folosită astăzi în diferite forme şi scopuri, inclusiv ca diversiune.

 

Dezinformarea strategică este cea mai veche, mai secretă, mai perversă, dar, totodată, cea mai puțin cunoscută armă din istorie. Ea a contribuit însă la făurirea multor imperii, a constituit baza unor uriașe lovituri financiare, a realizat jocuri diplomatice intrate în istorie și este hrana de fiecare zi a mass-media.

 

Americanii numesc această tehnică de „inducere în eroare” a adversarului politic ori militar „disinformation” („dezinformare”), uneori „deception”.

 

Francezii îi spun, gastronomic, „intoxication” („intoxicare”).

 

Iar rușii „maskirovka” („dezinformare”, „farsă în masă”), termen împrumutat din arta circului. Armata Imperială Rusă avea și o școală militară pentru pregătirea în arta diversiunii din 1904. Directiva sovietică din 1924 pentru comandamentele superioare ale armatei spunea că camuflarea/diversiunea operațională trebuie să fie „bazată pe naturalețe, diversitate și continuitate, incluzând secretul, imitația, acțiunile demonstrative și dezinformarea”. Enciclopedia militară sovietică (1944) definește „maskirovka” ca mijloc de asigurare a operațiunilor de luptă și activităților zilnice, înșelând inamicul cu privire la prezența și dispunerea forțelor, a obiectivelor, a pregătirii și planurilor de luptă, contribuind la obținerea surprizei, pregătirii de luptă și indeplinirii obiectivelor.

 

Probabil că cel mai bun exemplu de manipulare prin dezinformare a fost războiul din Vietnam. «Rezoluţia Golfului Tonkin», din august 1964, cea mai apropiată de o declaraţie de război, prevedea că preşedintele SUA este autorizat să folosească orice mijloace pentru a stopa atacurile viitoare ale Vietnamului de Nord asupra vaselor americane. Preşedintele Johnson a ordonat represalii ca urmare a unor noi atacuri ale nord-vietnamezilor, deşi, în realitate, nu existase un al doilea atac. Adevărul a ieşit la iveală mult timp după finalul conflictului. Tot în războiul din Vietnam, o cercetare ulterioară a dovedit că majoritatea reportajelor de luptă erau furnizate de serviciile de relaţii publice ale armatei, care numai în 1971 au cheltuit peste 200 de milioane de dolari ca să construiască imaginea dorită asupra conflictului. Spre exemplu, serviciile de relaţii publice ale armatei americane au înscenat manevre ale armatei sud-vietnameze, acestea fiind filmate de operatori militari şi difuzate în SUA.

 

 

Primul teoretician al dezinformării și arta dezinformării în masă

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Pacepa va primi de la statul roman 3 milioane $

 

Gardianul

 

Justitia a hotarat ca statul roman are sa-i dea generalului Ion Mihai Pacepa, pana in 1978 adjunctul serviciului de spionaj romanesc, aproximativ 3 milioane de dolari. Ar fi vorba despre averea sa confiscata de catre Securitate, precum si despre alte drepturi ce i s-ar fi cuvenit din 1978 pana in prezent.

 

Nimeni nu poate explica, cat de cat plauzibil, cum putea un demnitar al regimului comunist sa detina legal o asemenea avere, chiar daca era platit cu 15.000 de lei pe luna (aproximativ 3.300 de dolari)………………………………………………………………………..

https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1258119-pacepa-primi-statul-roman-3-milioane.htm

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Tradatorul,Turnatorul si Kalaul-)Ion Iliescu: lui Mihai Pacepa ii va fi redat „probabil” gradul de general

 

 

Preşedintele Ion Iliescu a declarat la Ploieşti că „probabil” lui Mihai Pacepa îi va fi redat gradul de general, precizînd că Preşedinţia nu are atribuţii în acest sens, dar că a discutat cu organele abilitate să aplice hotărîrile instanţelor în cazul Pacepa.

 

În 7 iunie 1999, Mihai Pacepa, fost director adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii, care a fugit în Statele Unite în 1978, a fost reabilitat de Curtea Supremă de Justiţie, care a hotărît achitarea acestuia şi restituirea averii care i-a fost confiscată de regimul comunist, după ce îl condamnase la moarte pentru trădare.

 

 

https://moldova.europalibera.org/a/1405727.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Dezinformarea – componentă de bază a războiului informațional (1)

 

 

General mr. (r) Prof. univ. dr. Gheorghe Nicolaescu  16 Mai 2021

 

 

Dezinformarea nu este o invenţie veche de 10, 50 sau 100 de ani. Nici măcar de 1.000 de ani. Nu este o modalitate prin care una dintre taberele aflate în conflict încerca să inducă în eroare tabăra adversă cu privire la intenţiile, efectivele (raportul de forţe), capacitatea de luptă, puterea şi eficacitatea armamentului şi tehnicii din dotare, etc. Acestea au fost la începuturi. Termenul a căpătat valenţe noi pe măsură ce societatea umană a evoluat, iar caracterul conflagraţiilor militare a căpătat dimensiuni din ce în ce mai mari, în funcţie de scopurile propuse și de mijloacele umane şi materiale aflate la dispoziţie.

 

Astăzi, datorită dezvoltării fără precedent a mijloacelor noilor tehnici de comunicare şi, în mod special, a vectorului informaţional aflat în plină expansiune – Internetul – informaţia se răspândeşte şi este receptată rapid oricând pe întreaga planetă, însă nu în parametrii ei reali, ci uneori total sau parţial alterată. În analiza datelor funcționează un principiu, cel al despărțirii zgomotelor de informații, adică al adevărului de minciună, ceea ce, de multe ori, este foarte greu fiindcă dezinformarea a atins nivelul de artă, iar setea oamenilor de informații din orice domeniu este atât de mare, încât discernământul suferă.

 

Media şi internetul, așa numita mass-media socială, reprezintă tot atâtea căi prin care se influenţează, orientează şi dirijează opinia publică, interesele şi motivaţiile umane, cunoştinţele, chiar dincolo de limitele propriilor voinţe şi simţuri. Suntem deja dependenţi de această reţea globală pentru a fi la curent cu ce se întâmplă peste tot în lume. Este adevărat că ştirile privind evenimentele globale au mai mult sau mai puţin un caracter manipulator şi deviant. Nevoia de a şti cât mai multe despre natura umană primează şi, slavă Domnului, aceasta este atât de diversă, de eterogenă şi de complicată, că este de ajuns să capteze interesul unei bune părţi a opiniei publice în detrimentul altor ştiri, mult mai preocupante şi importante.

 

Paradoxal însă, virtuţiile mijloacelor de comunicare în masă se constituie în tot atâtea puncte nevralgice, iar dependenţa noastră faţă de produsele operaţiunilor de dezinformare reprezintă o oportunitate extraordinară şi în ceea ce priveşte manipularea informaţiei. Viaţa a demonstrat că mijloacele „deviate” de manipulare şi de dezinformare pot schimba atitudini, comportamente, credinţe, idei, trăiri şi convingeri şi aceasta fără a se apela decât parţial sau deloc la mijloace violente.

 

Lumea noastră a devenit o lume hipermediatică şi hipermediatizată, dar în conglomeratul de mijloace de care dispune sistemul informaţional global accentul cade tot mai sporadic pe acurateţea şi calitatea informaţiei, importante devenind din în ce mai pregnant nivelul şi cantitatea audienţei. Nici un mijloc media nu trăieşte în afara audienţei şi atunci, în baza unor studii sociologice şi de piaţă, se caută informaţiile țintă care să capteze atenţia publicului mediu şi submediu ca pregătire. Societatea românească actuală, în contextul falimentului vizibil al sistemelor care constituie coloana vertebrală şi viitorul naţiunii (sistemele de educaţie şi de sănătate), oferă astăzi posibilităţi multiple manifestării operaţiunilor de dezinformare şi manipulare, deci de folosire a informaţiei în alt scop decât acela de a informa corect.

 

Dezinformarea şi manipularea au devenit astăzi adevărate fenomene sociale.

 

Multiplicarea considerabilă a surselor de informare din ziua de astăzi a facilitat acţiunea specialiştilor în dezinformare care operează cu obiective mai precise decât ne putem imagina (poate că unii cârcotaşi ar putea să afirme că „specialiştii” de care vorbeam mai sus sunt produsul vechii securităţi a lui Ceauşescu). Puțin probabil deoarece în epoca ceauşistă nu existau structuri specializate în domeniul dezinformării şi manipulării; nici nu aveau cum pentru că specialiştii în domeniile respective erau pregătiţi numai în Uniunea Sovietică, în academiile de specialitate ale K.G.B. şi G.R.U., unde românii nu prea aveau acces datorită poziţiei de frondă adoptată de P.C.R. faţă de P.C.U.S.

 

Nu trebuie să confundăm propaganda comunistă, care mai degrabă scârbea opinia publică decât să o convingă de minciunile sfruntate care se promovau, nici de sistemul de zvonistică, de tip „radio-şanţ”, care aveau în vedere atenuarea unor realităţi preocupante pentru traiul zilnic. Clica ceauşistă nu avea nevoie de instrumente subtile, sofisticate cum sunt cele de dezinformare deoarece avea la dispoziție toate structurile de forță prin care își putea impune voința. Evoluțiile ulterioare au dovedit că forța nu este o soluție pe termen lung și că răbdarea poporului are o limită. Poate că tocmai acest fapt a atras atenția celor interesați (organizații politice, instituții guvernamentale, structurilor specializate în război informational, etc.) că prin dezinformare obiectivele propuse se pot realiza mult mai eficient.

 

Dezinformarea a devenit o componentă esențială a războiului informațional, prezentă atât la război cât și pe timp de pace. În contextul artei militare contemporane, războiul informațional nu numai că este permanent, vizând deopotrivă aliați și inamici, dar este parte integrantă a războiului hibrid. Realitatea demonstrază că deși populația este oarecum conștientă de faptul că este manipulată nu știe cum să reacționeze eficient pentru anihilarea efectelor dezinformării și, de cele mai multe ori, devine cu mult prea mare ușurință victima acesteia.  Aşa cum menţionam în debutul lucrării, dezinformarea este la fel de veche cât este şi societatea umană, doar că nefiind studiată sistematic, nu a putut fi analizată şi definită ca atare decât mult mai târziu.

 

În urmă cu aproximativ 2500 de ani, într-o Chină sfâşiată de războaie interdinastice, a trăit generalul Sun Zi, o minte genială care în cartea sa, „Arta războiului”, a încercat să identifice factorii care pot asigura succesul în război. Dezinformarea practicată pentru inducerea în eroare a inamicului asupra propriilor intenții, metodele de slăbire a încrederii populației în conducători, descurajarea, slăbirea voinței inamicului de a lupta prin răspândirea de zvonuri false, și altele și-au găsit un loc central printre metodele propuse de Sun Zi. Cartea sa a exercitat o influenţă considerabilă asupra tuturor strategilor chinezi şi japonezi, mai mult, ea a fost studiată în şcolile de cadre de securitate ale fostei U.R.S.S. şi Chinei comuniste, şi cu siguranţă că se studiază şi astăzi într-un context actualizat. Dacă trei sferturi din lucrare se referă strict la artă militară, ultimul sfert ilustrează gândirea generalului chinez privind modalităţile de a învinge duşmanul fără luptă sau prin acţiuni de luptă neconvenţionale, asimetrice.

 

Cei care au studiat filozofia lui Sun Zi despre lupta armată, continuată în Europa de marii strategi eleni și romani, apoi de Machiavelli și Clausewitz, au înțeles importanța dezinformării, rafinând-o și adaptând-o la realitățile vremurilor lor. Procesul a continuat și cu siguranță va continua și are partea lui de merit în caracterizarea perioadei istorice în care traim ca secol al minciunii.

 

Pentru a demonstra afirmațiile făcute mai sus vom cita cele douăsprezece precepte care-l situează pe Sun Zi în fruntea celor care au prefigurat esenţa conceptului de dezinformare:

– Discreditaţi tot ce este bun în ţara inamicului;

– Implicaţi reprezentanţii clasei conducătoare (a adversarilor voştri) în acţiuni criminale;

– Subminaţi-le reputaţia şi demascaţi-i la momentul oportun în faţa concetăţenilor lor;

– Utilizaţi colaborarea creaturilor josnice şi abominabile;

– Dezorganizaţi prin toate mijloacele activitatea conducerii inamice;

– Semănaţi discordia şi creaţi condiţii de dispută între cetăţenii ţării inamice;

– Aţâţaţi pe tineri împotriva bătrânilor;

– Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor voştri;

– Perturbaţi prin orice mijloace asigurarea materială, aprovizionarea cu hrană şi activitatea armatei inamice;

– Slăbiţi dorinţa de luptă a inamicului prin poezii şi cântece senzuale;

– Fiţi generoşi în promisiuni şi daruri pentru a cumpăra informaţii, nu economisiţi banii căci banii astfel cheltuiţi aduc o dobândă uriaşă;

– Infiltraţi peste tot spionii voştri.

„Arta războiului” ni-l prezintă pe Sun Zi atât ca pe un mare comandant şi lucid doctrinar, cât şi ca pe un fin cunoscător al naturii umane. Lucrarea poate fi considerată unul din manualele de căpătâi ale serviciilor secrete pentru că, dincolo de ce prezintă autorul cu privire la activitatea de culegere a informaţiilor şi de dezinformare, prea multe lucruri noi nu s-au mai spus. Este adevărat, s-au schimbat tehnologiile, viteza de transmitere a informațiile, dar principiile au rămas aceleași.

 

Filip al II-lea al Macedoniei, care a trăit în secolul al V-lea Î.Ch., nu auzise cu siguranţă de Sun Zi şi de cartea lui, dar era pătruns de o filosofie asemănătoare: „Nici un oraş în care poate ajunge un catâr încărcat cu aur nu este de necucerit”. El nu se referea doar la necesitatea depistării şi cultivării venalităţii oamenilor, ci şi la înţelegerea importanţei locului şi rolului opiniei publice, precum şi la importanţa necesităţii de a manipula. Germania, în anul 1917, a organizat cea mai mare acțiune de dezinformare (a vagonului de plumb) în urma căreia Lenin, un exclus social profund afectat psihic, a ajuns şeful primului stat communist din lume.

 

Lenin a pus dezinformarea la rang de politică de partid şi de stat și a dat un impuls nou acţiunilor psihologice de intoxicare, iar Felix Djerzinski a fixat misiunile şi metodele C.E.K.A. (precursoarea N.K.V.D. – K.G.B.- F.S.B.ului).

 

Iată ce afirma cu cinism Lenin în Memorandumul adresat lui Cicerin, comisar pentru Afacerile Externe, în 1921: „Exprimaţi dorinţa noastră de a stabili imediat relaţii diplomatice cu statele capitaliste pe baza principiului neamestecului în treburile interne. Surdomuţii ne vor crede din nou. Vor fi chiar încântaţi şi ne vor deschide porţile larg, prin aceste porţi vor pătrunde rapid emisarii Kominternului şi organele de cercetare ale partidului nostru sub acoperirea reprezentanţelor diplomatice, culturale şi comerciale. A spune adevărul este o mentalitate mic burgheză, în timp ce o minciună este ades justificată prin scopul urmărit. Capitaliştii din lumea întreagă, guvernele lor, vor închide ochii în ceea ce priveşte acţiunile de care am vorbit şi vor deveni şi orbi pe lângă surdomutismul de care suferă. Ne vor oferi creditele pe care le vom folosi pentru susţinerea partidelor comuniste din ţările lor. Ne vor cumpăra materialele şi tehnologiile care ne lipsesc pentru a lansa ofensiva victorioasă împotriva furnizorilor înşişi. Altfel spus, vor munci intens pentru a-şi pregăti sinuciderea”.

 

Fusese spus aproape totul. La modul cel mai oficial cu putinţă şi din nefericire istoria ultimilor aproape 100 de ani a demonstrat că Lenin nu glumea. Trezirea a fost târzie şi amarnică.

În timpul lui I.V. Stalin, dezinformarea a dobândit dimensiuni epice. Începând cu anii ’60, sovieticii foloseau pentru acţiunile de dezinformare, cu precădere, termenul de „măsuri active”, care presupune următoarea succesiune:

– scurgerea etapizată a informaţiilor false;

– propaganda neagră (cu origine ascunsă);

– acţiuni de influenţă în scopul slăbirii inamicului.

În Occident, Wilson Churchill a fost cel care a revigorat procedeele de dezinformare, mai ales în perioada în care a condus guvernul englez în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar acesta niciodată nu a denumit procedeele folosite cu termenul de dezinformare.

 

Ascunderea zonei în care trebuie să se producă debarcarea în Europa a Forţei Expediţionare Aliate, exploatarea maşinii de cifrat Enigma, prin care se reușise descifrarea mesajelor codificate germane, demersurile susţinute pentru crearea condiţiilor necesare atragerii SUA în război, emisiunile postului de radio BBC, și altele au fost acţiuni de amploare în care inducerea în eroare, favorizarea diversiunii în scopul slăbirii adversarului, subversiunea, manipularea, intoxicarea şi mai ales dezinformarea au ocupat un loc de frunte.

 

Unul dintre cei mai avizaţi specialişti occidentali în domeniul dezinformării este francezul Henri Pierre Cathala care în lucrarea sa „Epoca Dezinformării” a dat următoarea definiţie valabilă și astăzi: „Dezinformarea reprezintă ansamblul procedeelor dialectice puse în joc în mod intenţionat pentru a reuşi manipularea perfidă a persoanelor, grupurilor sau a unei întregi societăţi, în scopul de a le devia conduitele politice, de a le domina gândirea sau chiar de a le subjuga. Aceasta presupune disimularea surselor şi scopurilor reale, precum şi a intenţiei de a face rău, printr-o prezentare deformată sau printr-o interpretare tendenţioasă a realităţii. Este o formă de agresiune care caută să treacă neobservată. Se înscrie în rândul acţiunilor psihologice subversive”.

 

Un alt important specialist în domeniul dezinformării este Vladimir Volkoff, autor al celebrelor lucrări „Tratat de Dezinformare” şi „Dezinformarea – Armă de Război”. Cetăţean francez de origine rusă, diplomat la Sorbona şi Universitatea din Liege, Volkoff a predat atât în Franţa cât şi în S.U.A., în special în academiile militare. Volkoff a analizat foarte atent tehnicile de dezinformare şi manipulare folosite de sovietici încă de pe timpul Revoluţiei Ruse din 1917 şi este de părere că dezinformarea presupune trei elemente:

– manipularea opiniei publice (intoxicare);

– mijloace deturnate (și propagandă);

– scopuri politice interne sau externe (publicitate).

Definiţia dată de Valkoff este o extracţie din cele trei elemente enumerate mai sus: „Dezinformarea este o manipulare a opiniei publice în scopuri politice, folosind informaţii tratate cu mijloace deturnate”.

 

Dacă încercăm să facem o analiză mai atentă şi comparăm definiţia ceva mai consistentă a lui Cathala cu cea extrem de succintă a lui Volkoff, vom constata că ambii spun de fapt acelaşi lucru, cu deosebirea că ultimul limitează discursul prin optimizarea termenilor.

 

Pe de altă parte, dacă luăm în discuţie cele două definiţii, vom constata unele ambiguităţi şi chiar limite. În privința definiţiei lui Cathala, observăm că dezinformarea urmăreşte „manipularea perfidă” în scopul devierii conduitelor politice. Or, viaţa şi practica au demonstrat că dezinformarea se poate manifesta în toate domeniile (social, economic, militar, religios, cultural, etc.), nu numai în cel politic. Aceeaşi eroare o regăsim şi în definiţia dată de Volkoff când spune că dezinformarea urmărește scopuri politice interne sau externe.

 

Un comentariu aparte se impune şi în ceea ce priveşte părerea lui H.P. Cathala când afirmă că dezinformarea „presupune …intenţia de a face rău…”. Credem că nu este absolut obligatoriu ca dezinformarea să fie orientată neapărat spre a face neapărat rău. Istoria a demonstrat că de nenumărate ori acţiunile de dezinformare au urmărit şi scopuri benefice, atât pentru cei care le-au instrumentat cât şi pentru cei care au fost supuşi efectelor acestora (acțiuni pentru pregătirea populației pentru situații neprevăzute, executate în scopul prevenirii reacțiilor de panică).

 

În mod incontestabil cei mai mulţi experţi au ajuns la concluzia că dezinfomarea reprezintă o problemă a epocii noastre. În Dicţionarul Academiei Franceze se propune următoarea definiţie pentru dezinformare: „Acţiune intermitentă, prin folosirea oricărui mijloc ce constă în inducerea în eroare a unui adversar sau în favorizarea diversiunii în rândul acestuia în scopul de a-l slăbi”.

 

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ediţia 1984, se stipulează, nici mai mult nici mai puţin decât că dezinformarea este un „substantiv feminin” cu pluralul „dezinformări” şi care este faptul de a dezinforma. Nu putem aprecia cu certitudine dacă la data elaborării dicţionarului dispuneau sau nu de specialişti în domeniu, în măsură să disece şi să explice termenul. Implicaţiile de ordin politico-propagandistic erau, se pare, atât de mari şi periculoase pentru regimul communist, încât autorii au fost probabil sfătuiţi să se limiteze la o explicaţie simplistă, fără detalii. Sau poate a fost o definiție formulată de Securitate?!

 

În sprijinul afirmaţiei de mai sus este şi referirea din Dicţionarul de neologisme, ediţia a III-a, editat de Academie în anul 1978, potrivit căreia dezinformarea este acţiunea de a dezinforma şi rezultatul ei, iar a „dezinforma” este considerat un verb tranzitiv care înseamnă a informa greşit, tendenţios (prin presă, prin radio, etc.). Este singura trimitere, timidă la ceva ce ar fi trebuit să ştim cu adevărat ce înseamnă dezinformarea.

 

Experţii în domeniul dezinformării apreciază ca nefiind deloc simplu a se da o definiţie clară, scurtă şi cuprinzătoare a acestui concept, motiv pentru care, în nenumărate situaţii, el a fost şi continuă să fie folosit incorect şi fără prea mult discernământ.

 

În primul rând, dezinformarea s-a dovedit a fi o armă cu tehnici şi metode specifice, pe de o parte, iar pe de altă parte o stare de spirit rezultată din adăugarea dimensiunilor ideologice şi psihologice noţiunii de război total, pe care Ludendonff o definea ca fiind o „extindere a luptei la nivelul întregii activităţi sociale, militare şi economice”. Marxism-leninismul aboleşte vechea distincţie care se făcea între starea de pace şi starea de război şi instaurează sintagma conflictului permanent care comportă o cantitate relativă de violenţă fizică şi programe asociate sau alternante. De la bun început marxism-leninismul a refuzat în mod formal să stabilească parametrii câmpului de luptă. Ducând lupta pe terenul care-i convenea, cel al propagandei, marxism-leninismul genera o dezbatere de idei ce năștea confuzie la nivelul factorilor de decizie la nivel naţional.

 

În al doilea rând, dezinformarea poate fi considerată ca fiind un mesaj mai mult sau mai puţin explicit, un fel de comunicare de tip special între dezinformator şi ţinta sa.

 

În al treilea rând, dezinformarea este o formă raţională şi psihologică a subversiunii. Ea vizează destabilizarea globală a unui stat, a unei societăţi, subminarea capacităţilor de rezistenţă, fără a fi necesară implicarea forţelor armate.

 

Nu în ultimul rând, dezinformarea este o armă sau o stare psihică, obiectul unor discuţii partizane în care este implicată subiectivitatea fiecărui membru component al comunităţii asupra căreia se acţionează prin metodele şi procedeele de dezinformare.

 

Notă: Text republicat cu acordul General Br. (r) Dan Niculescu, redactor-şef al revistei „Dincolo de orizonturi”, Anul VI, nr.11/ aprilie 2021

 

 

 

 

https://www.art-emis.ro/analize/dezinformarea-componenta-de-baza-a-razboiului-informational-1

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Istoria secreta a cartilor blestemate

De (autor): Arnaud De La Croix

 

Editura: DINASTY BOOKS PROEDITURA SI TIPOGRAFIE

 

Ideea care transpare in aceste “carti blestemate” este ca omul ar putea sa aiba o existenta mai extinsa cu cateva secole si poate sa fie destinat chiar nemuririi, nu la sfarsitul timpurilor, ci aici si acum. Aceasta idee era comuna alchimistilor medievali care cautau elixirul de viata lunga, rozacrucianului Robert Fludd la sfarsitul Renasterii, magului Aleister Crowley, care facea din om o stea in secolul al XX-lea. Si asa stau lucrurile acum in privinta curentului transumanist care, mobilizand realizarile tehnostiintei, “lucreaza” la “un om amplificat” si vizeaza, in ultima instanta, sa faca individul nemuritor.

 

In acelasi timp, aces tom, avand taiata legatura cu divinul, ratacind fara ratiunea de a exista intr-un univers dezvrajit, nu este oare destinat apocalipsei profetizate de Nostradamus si anuntate de Necronomicon?

 

In definitiv, cunoasterea ascunsa continuta in aceste texte este ca omul nu a fost dintotdeauna aici si nici nu va fi intotdeauna. Si ca, daca nu se aliaza cu acele forte care il depasesc si cu care trebuie sa cada la invoiala, fortele, in chip firesc, il vor invinge pentru totdeauna.

 

https://www.libris.ro/istoria-secreta-a-cartilor-blestemate-arnaud-de-DIB978-606-8926-02-5–p1255890.html?gad_source=1&gclid=EAIaIQobChMIwLXFiKmtgwMVeENBAh0peAB_EAQYAyABEgJhcfD_BwE#descriptionHead

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cum au transformat lovitura de teatru in lovitura de stat! Iulian Vlad îl indică pe Sergiu Nicolaescu ca fiind “regizor” al Revoluției din 1989!

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Istoria secretă a bazei în care CIA făcea experimente ca să controleze mintea umană

 

 

 

Astăzi, Fort Detrick este un laborator modern, însă în perioada 1950-1960 a fost principalul loc în care Guvernul Statelor Unite îşi desfăşura cele mai întunecate experimente. Un doctor al unei închisori din Kentucky a izolat, în 1954, şapte prizonieri de culoare şi i-a hrănit cu doze multiple de LSD 77 de zile la rând.

 

 

Nu ştie nimeni ce s-a întâmplat cu victimele acelui medic. Dacă mai trăiesc sau dacă au murit fără să afle că au făcut parte dintr-un program secret al CIA, care urmărea să dezvolte modalităţi de a controla mintea umană. Totul se întâmpla într-o bază militară americană: Fortul Detrick.

 

 

 

 

  Acesta se află la 80 de kilometri de Washington. Acum 76 de ani, zona arăta altfel, ba chiar a fost aleasă pentru experimente datorită amplasării ascunse. Detrick este încă un loc important al armatei americane: aici au loc cercetări biologice. Complexul cuprinde 600 de clădiri, iar în laboratorul modern din prezent s-au dezvoltat, de exemplu, leacuri pentru virusul Ebola. În trecut, era un spaţiu secret, iar şefii CIA de atunci au distrus, în 1973, multe dintre înregistrările legate de acest loc, scrie „Politico“. 

 

 

  În primăvara lui 1949, armata americană a trimis aici o echipă secretă de chimişti, care avea de găsit utilizarea militară a bacteriilor toxice. Era un domeniu nou. În acelaşi timp, CIA şi-a format propria echipă – angajaţii din Europa şi Asia luau prizonieri agenţi suspecţi şi încercau să caute căi prin care

 

 

să-i facă să-şi uite identitatea şi să dezvăluie secrete. Poate chiar să-i programeze să comită crime.

 

  Şocuri electrice şi droguri

 

  Allen Dulles, şeful CIA la acea vreme, a angajat, în 1951, un chimist care să elaboreze un astfel de sistem. L-a ales pe Sidney Gottlieb, care a hotărât să folosească Fortul Detrick pentru proiect. Unii oameni de ştiinţă din afara echipei bănuiau ce se petrecea acolo. Gottlieb voia să îndepărteze mintea umană astfel încât să implanteze una nouă, de aceea, a utilizat mai multe combinaţii de droguri, pe care le îmbina cu şocuri electrice. În Statele Unite, victimele lui erau oameni din penitenciare şi spitale. Iar din Europa şi Asia de Est alegea prizonieri din centre de detenţie secrete. 

 

 

  Unul dintre cele mai îngrozitoare experimente a fost cel la care i-a supus pe prizonierii din Kentucky, cărora le-a dat LSD. Pe alţii, din Coreea de Nord, i-a derutat cu sedative şi i-a supus apoi unor şocuri electrice. Aceste acţiuni au distrus minţile multor oameni, iar pe alţii i-au omorât. În mare parte, soluţiile şi drogurile administrate victimelor au fost create la Detrick.

 

  Preşedintele Richard Nixon le-a cerut agenţiior Guvernului, în 1970, să distrugă stocul de toxine biologice. Cei mai mulţi oameni de ştiinţă au acceptat, dar Gottlieb a ezitat: petrecuse ani asigurându-şi un stoc pe care nu voia să-l distrugă. În cele din urmă, după o întâlnire cu directorul CIA Richard Helms n-a mai avut de ales şi s-a resemnat. 

 

https://historia.ro/sectiune/general/istoria-secreta-a-bazei-in-care-cia-facea-568718.html

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

“Lovitura de stat” din decembrie ‘89 – Generalul Stănculescu “aduce” KGB-ul in Revoluția Română!!!

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Nicolae Militaru și uciderea generalilor Nuță și Mihalea-operațiunea “Trandafirul”!

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

(Tot ce facem fara Dumnezeu cel viu si adevarat devine praf si desertaciune dupa vant…) Ce MESAJ a PRIMIT ION ILIESCU din PARTEA lui VALENTIN CEAUȘESCU? Ce a spus NICU CEAUȘESCU?

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Atenție la mâncarea contrafăcută! Chinezii au ajuns să producă ouă false/artificiale

 

 

https://retete-usoare.eu/cum-puteti-sa-recunoasteti-ouale-artificiale-si-sa-va-protejati-familia-de-acest-produs-chimic/

 

Deja faimoși pentru obiceiul lor de a contraface haine, încălțăminte sau electronice produse de mărci cunoscute, chinezii au reușit să ducă falsificarea pe noi culmi.

 

Ei au creat ouă de găină false, pe care le răspândesc nu doar în China, ci în întreaga Asie. Ca aspect, nu există aproape nicio diferență între un ou real și unul fals.

Vrei să primești periodic cărți interesante, articole de actualitate și selecții de curiozități din lumea științei?

 

Așadar, un cumpărător obișnuit ar putea fi ușor păcălit să cumpere această marfă. Deși coaja celor false este ceva mai tare, ea seamănă extrem de bine cu cea reală.

 

Până și pelicula subțire care protejează interiorul este prezentă în „oul chinezesc”.

 

 

De asemenea, culorile și formele gălbenușului și albușului sunt aproape identice cu cele reale și doar cineva foarte atent și-ar da seama că are de-a face cu un fals.

 

Ouăle false au apărut la mijlocul anilor ’90, iar producția lor s-a răpândit peste tot în China. În 2005, prețul de producție al unui ou fals era la jumătate față de cel al unui ou real.

 

Cu instrumentele și materialele potrivite, o persoană poate produce 1.500 de ouă false pe zi.

 

Cum se produc aceste ouă

Pentru a produce albușul, ei folosesc rășină, amidon și pigmenți. Apoi adaugă alginat de sodiu, extras din alge brune, care dă vâscozitatea dorită.

 

La albușul astfel preparat se adaugă gălbenușul, ce constă într-un alt amestec de rășină și pigmenți. Odată ce interiorul este gata, se creează coaja dintr-un mix de parafină, ghips și carbonat de calciu.

 

Practic, nimic din acest ou nu provine de la vreo găină.

 

În pofida măiestriei chinezilor, o persoană atentă ar observa că are de-a face cu un fals. În primul rând, coaja ouălor chinezești are o formă perfectă și este fină, fără asperități.

 

Mai mult, ouăle reale au un miros slab, pe care cele false nu-l au. De asemenea, după ce oul este spart, gălbenușul și albușul se amestecă foarte repede deoarece sunt făcute din aceleași ingrediente.

https://incredibilia.ro/video-atentie-la-mancarea-contrafacuta-chinezii-au-ajuns-sa-produca-oua-false/

 

//////////////////////////////////

 

 

 

Cât a furat Udrea, de fapt?Elena Udrea nu a fost decît o foarte performantă mașină de făcut bani cu statul.Construită și lansată de Dorin Cocoș. Dar care și-a adus singură îmbunătățiri…

 

Lansarea: contractele cu RAAPPS-ul controlat de pesedistul Bejinariu

 

Înainte de 2000, Elena Udrea nu avea decît două calități. Prima: era „prietena“ lui Dorin Cocoș, un om de afaceri divorțat și cu relații în toate cercurile politice și financiare din România. A doua: avocată (cu diplomă la particulară) din ’97, cînd avea doar 24 de ani, atrăgea atenția prin decolteurile adînci și fustele scurte, asortate la tocuri-cui sau cizme pînă la genunchi. Stil. Cu aceste două calități la purtător, Udrea s-a plimbat printre cunoștințele lui Cocoș vreme de cîțiva ani. Fără succes. Prima ei victorie a apărut abia în 2002: datorită relației amicale a lui Cocoș cu Cozmin Gușă, Elena a devenit consiliera secretarului general al PSD. Adică a lui Gușă. Nu făcea mare lucru și nu avansa suficient de repede. Așa că pista a fost abandonată după doar cîteva luni. A mai fost nevoie de încă doi ani (și de căsătoria cu Cocoș, în 2003) pentru primul tun cu statul pe persoana ei fizică: în toamna anului 2004, Udrea a fost angajată de Regia Autonomă pentru Administrarea Patrimoniului și Protocolului de Stat (RAAPPS) să presteze servicii juridice. A primit patru contracte, de aproximativ 70.000 RON. RAAPPS era în subordinea Secretariatului General al Guvernului, condus atunci de Eugen Bejinariu. Potrivit Evenimentului zilei, Bejinariu a arătat că este prieten cu Dorin Cocoș „din anii ’90“.

 

Rodajul, pe mîna lui Stolojan și banii lui Cocoș

 

Tot în 2004, Cocoș a făcut a doua mutare, care s-a dovedit genială: a împins-o pe Udrea în PNL. Încorporarea la liberali s-a făcut prin intermediul lui Theodor Stolojan, președinte al PNL la acel moment și, ulterior, partener cu Cocoș de intervenții pentru ALRO. Stolo a pus‑o pe listele partidului pentru Consiliul General al Municipiului București. Atunci, Udrea nu era încă membru PNL. S-a înrolat abia cîteva luni mai tîrziu, cînd a primit carnet de membru de la organizația PNL a sectorului 2. Conform presei vremii, la promovarea Elenei Udrea a contribuit și Cătălin Grigorescu, președintele PNL sector 2 de-atunci, care ar fi fost stimulat cu mii de euro de către Cocoș. Ulterior, Grigorescu a fost suspendat din funcție pentru „gestiunea netransparentă a banilor organizației“.

 

Băsescu o accelerează pe Udrea, Cocoș trage frîna de mînă

 

A treia mutare a lui Cocoș a fost determinantă pentru ce a ajuns Elena Udrea în zilele noastre: stimulînd amiciția trainică cu Traian Băsescu, pe care-l vizita deseori, proaspătul soț al Elenei a împins-o pe aceasta în echipa de campanie a primarului Traian Băsescu. În acea poziție, Udrea s-a făcut extrem de utilă și, firesc, după ce marinarul a cîștigat mandatul de președinte, ea a ajuns șefa Cancelariei de la Cotroceni. Din păcate pentru Cocoș, mandatul de șefă s-a terminat în toamna lui 2005, după scandaluri de presă în care au fost invocate legăturile lui cu personaje ca Adrian Petrache și Alexandru Bittner (de­spre care Băsescu afirmase că făceau parte din „mafia personală a lui Adrian Năstase“). După demisie, Udrea și-a ocupat timpul ca simplu membru al PD și, din 2006, ca secretar executiv al partidului.

 

Cum i-a „tunat“ Poteraș motorul Elenei spre Parlament

 

După aproape trei ani fără funcții publice, în care s-a remarcat doar ca trompetă a președintelui (scandalurile bilețelelor Tăriceanu – Patriciu – procuror general), Udrea a intrat pe o rampă care a lansat-o în marea politică. Tot pe mîna lui Cocoș, care i-a aranjat să candideze la un loc de deputat în sectorul 6. Adică la primarul Poteraș, bun prieten și partener de afaceri cu Cocoș. După o campanie susținută, organizată de Poteraș pînă în cele mai mici detalii, Udrea a ajuns parlamentar. Apoi, ca politician cu greutate parlamentară, ministru. Nu întîmplător, cînd a preluat al doilea ministeriat (Dezvoltare Regională și Turism), Udrea i-a atribuit (prin Compania Națională de Investiții) un contract de cinci milioane de lei noi firmei nevestei lui Poteraș.

 

Darea în exploatare

 

După 2008, Udrea a început să fie cu adevărat eficientă: mașinăria construită și întreținută de Cocoș începea să producă. Secretar general al Guvernului, de exemplu, a fost numită Daniela Andreescu. Cea care, între 2005 și 2007, ca șefă a Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, îi trimitea pe „căpșunari“ să facă analize la centre medicale controlate de Dorin Cocoș. Tot în 2009, fiul Andreeascăi, Bogdan, a ajuns consilier la Guvern și, ulterior, director tehnic la Su­cursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar a RAAPPS. Iar Gabriel Oprea (și el membru al „mafiei personale a lui Adrian Năstase“ și apropiat al lui Cocoș) a ajuns ministru pe mîna PDL. Ana Maria Topoliceanu, fostă parteneră de afaceri a Elenei Udrea, a fost numită consilier al ministresei Turismului și, din 2010, director general la Compania Națională de Investiții din subordinea MDRT.

 

În 2005, Udrea făcea comunicare pe banii Petromservice

 

În România, un om politic nu înseamnă nimic dacă în cariera lui nu apare și vreun mogul. Prin octombrie 2005, blonda PDL, deja fostă șefă a Cancelariei prezidențiale, a acordat două interviuri în care făcea praf imaginea lui Tăriceanu din cauza relației cu Patriciu. Interviurile au fost pregătite cu Horia Mihălcescu, director general la Red Apple Communication și purtător de cuvînt la Petromservice, două societăți controlate de SOV. În interviuri, Udrea declara că Tăriceanu sunase la procurorul general Ilie Botoș, imediat după arestarea lui Dinu Patriciu. Un an și ceva mai tîrziu, Udrea i-a dat-o din nou lui Tări, arătînd că premierul îl rugase pe Băsescu să intervină la Parchet pentru Dinu Patriciu, printr-un bilețel trimis la Administrația Prezidențială.

 

Cocoș, inventatorul Elenei, intră în Forbes

 

În 2010, Dorin Cocoș și Elena Udrea au intrat în Topul Forbes pe locul 380, cu o avere de 12-13 milioane de euro. În special din afaceri cu statul. Cea mai cunoscută este Dalli Exim, firma care a administrat parcările din București. Dalli a beneficiat de prelungirea ilegală a concesionării spațiilor de parcare din București, realizată inclusiv de viceprimarul pedelist Răzvan Murgeanu. Contractul le-a fost reziliat în 2009 de primarul Sorin Oprescu. Deși Dorin Cocoș s-a retras oficial din acționariatul Dalli în 2004, stenogramele din dosarul ALRO au arătat că el a continuat să controleze sereleul. Apropo de control: în 2005, cuplul Cocoș-Udrea l-a promovat la șefia RAAPPS pe Cristian Vlaicu, coleg de facultate cu Dorin și asociat al acestuia. Asta a făcut ca, în următorii ani, Regia să retrocedeze numeroase proprietăți care au ajuns la membrii grupului de interese Petrache-Bittner. Mai trecem pe lista afacerilor familiei ministrului și contractele firmelor la care este acționar Cocoș cu instituții medicale de stat, contracte în valoare totală de aproximativ nouă milioane de euro.

 

Restul e istorie. Și partaj. Și un pic de pușcărie, dar nu prea multă, că doar nu au furat urzici.

 

 

 

 

https://kmkz.ro/serioase/cat-furat-udrea-de-fapt

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Culmea bătăii de joc la adresa poporului: Avocatul Poporului, primitor de pensie specială, contestând impozitatea cu 85% a pensiilor speciale fiindcă ar fi discriminatorie

 

https://kmkz.ro/de-ras/culmea-bataii-de-joc-la-adresa-poporului-avocatul-poporului-primitor-de-pensie-speciala

 

…………………..            

Dacă nu era PSD, nu ştiam niciodată câți proşti are România!

https://kmkz.ro/de-ras/daca-nu-era-psd-nu-stiam-niciodata-cati-prosti-are-romania

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Analiză Winter Oak: Cele 10 semne că Războiul din Ucraina face parte din planul Marii Resetari!

 

Scris de: ZIUA NEWS

 

 

 

Winter Oak este o organizație britanică, preocupată încă de la înființarea sa, în 2013, de chestiunile globalizării. Acestia au întocmit probabil cel mai complet tablou al consecințelor dramatice pe care Războiul din Ucraina le va avea asupra lumii întregi, text pe care-l prezentam in cele ce urmează:

 

În timp ce pandemia a obișnuit lumea cu lockdown-urile, a transformat în normalitate acceptarea tratamentelor medicale experimentale, a provocat cel mai mare transfer de bogăție către marile corporații decimând în același timp Întreprinderile Mici și Mijlocii și a pregătit forța de muncă pentru un viitor cibernetic, mai era nevoie de încă un vector pentru a accelera colapsul economic astfel încât țările lumii să poată „construi din nou mai bine” („build back better”).

 

Iată mai jos câteva mijloace prin care actualul conflict dintre Rusia și Ucraina devine următorul catalizator al agendei Marii Resetări, a Forumului Economic Mondial.

 

1. Războiul dintre Rusia și Ucraina produce deja o perturbare fără precedent a lanțurilor de aprovizionare mondiale, exacerbând penuria de carburant și aducând inflația la noi niveluri cronice.

 

În timp ce tensiunile geopolitice se transformă într-un conflict prelungit între NATO și axa China-Rusia, o a doua contracție economică (după cea provocată de pandemie – n.tr.) riscă să arunce economia mondială în stagflație. În anii următori, combinația dintre o creștere economică sub medie și o inflație galopantă vor obliga clasa de jos din lumea întreagă să accepte contracte de muncă pe termen foarte scurt și slujbe prost plătite într-o economie mondială tot mai împotmolită.

 

O nouă recesiune va agrava foamea mondială de resurse, va reduce posibilitățile de auto-consum și va spori considerabil dependența față de subvențiile guvernamentale. Pauperizarea unei părți importante din mâna de lucru mondială, care se profilează la orizont, ar putea fi preludiul adoptării unui venit universal de bază, ceea ce va duce la o ordine neo-feudală, puternic stratificată. În consecință, îngrijorătoarea predicție a Forumului Economic Mondial, conform căreia, până în 2030, „nu vom mai deține nimic și vom fi fericiți” pare să se realizeze cu o rapiditate înfricoșătoare.

 

2. Prăbușirea economică provocată de război va duce la o reducere dramatică a forței de muncă mondiale.

 

Arhitecții Marii Resetări au anticipat această tendință de mai mulți ani. Ei vor exploata turbulențele economice, impulsionând rolul tehnologiilor perturbatoare pentru a face față provocărilor mondiale și a schimba fundamental modelele comerciale tradiționale, obligându-le să țină pasul cu schimbările tehnologice rapide. La fel ca pandemia, pregătirea pentru dezastre în perioada conflictului se va baza în mod deosebit pe dorința de a adopta inovații tehnologice specifice, atât în sfera privată cât și în cea publică, astfel încât generațiile viitoare să poate satisface cerințele de muncă ale Marii Resetări.

 

O temă recurentă în lucrarea lui Klaus Schwab, Shaping the Future of the Fourth Industrial Revolution (Modelând viitorul celei de-a patra Revoluții Industriale) este aceea că inovațiile tehnologice și științifice nu vor mai ține doar de lumea fizică din jurul nostru, ci vor deveni extensii ale nouă înșine. Schwab subliniază importanța crucială a tehnologiilor în curs de dezvoltare pentru viitoarea generație de forță de muncă și subliniază necesitatea urgentă de a promova rapid proiecte pentru digitalizarea mai multor aspecte ale forței de muncă globală prin noi soluții tehnologice.

 

Promotorii Marii Resetări doresc să gestioneze riscurile geopolitice prin crearea de noi piețe în jurul inovațiilor digitale, al e-strategiilor, telemuncii, Inteligenței Artificiale (IA), roboticii, nanotehnologiilor, Internetului Lucrurilor și Internetului Trupurilor. Viteza vertiginoasă cu care sunt impuse tehnologiile IA arată că optimizarea unor astfel de tehnologii va impacta mai întâi asupra industriilor și profesiilor tradiționale, care oferă o plasă de siguranță pentru sute de milioane de brațe de muncă: agricultura, comerțul cu amănuntul, cateringul, curieratul.

 

Cu toate acestea, automatizarea sub formă de roboți, software inteligent și învățare automată nu se va limita la slujbele de rutină, repetitive și previzibile. Inteligența Artificială se află în pragul automatizării generalizate a diferitelor locuri de muncă cu guler alb, în special în domenii care implică procesarea și recunoașterea modelelor, cum ar fi contabilitatea, resursele umane și pozițiile medii de management. Deși anticiparea viitoarelor tendințe de ocupare a forței de muncă nu este o sarcină ușoară, putem afirma cu certitudine că, sub amenințarea combinată a pandemiilor și a războaielor, forța de muncă se află în pragul unei schimbări fără precedent.

 

Tehnologia care remodelează logistica amenință potențial sute de milioane de locuri de muncă cu guler albastru și alb, ceea ce va duce la cea mai mare și mai rapidă deplasare a locurilor de muncă din istorie, prefigurand o schimbare pe piața muncii de neconceput până acum. Deși s-a anticipat de mult că utilizarea sporită a tehnologiei în sectorul privat va duce la pierderi masive de locuri de muncă, lockdown-urile pandemice și perturbările viitoare cauzate de un război vor accelera acest process.

 

Multe companii nu vor avea altă opțiune decât să concedieze personal în mod masiv și să-l înlocuiască cu soluții tehnologice creative, doar pentru ca afacerile lor să poată supraviețui. Cu alte cuvinte, multe dintre locurile de muncă care vor fi pierdute în anii următori erau deja pe cale să devină inutile și este puțin probabil ca ele să mai fie recuperate când lucrurile se vor mai liniști.

 

3. Războiul a redus în mod semnificativ dependența Europei de sectorul energetic rus și a consolidat Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU și obiectivul emisiilor de carbon „net-zero” aflate în centrul Marii Resetări.

 

Factorii politici care promovează Marea Resetare se folosesc de sancțiunile dure împotriva Rusiei pentru a accelera tranziția către energia „verde”, reiterând importanța „decarbonizării” ca parte a „luptei împotriva schimbărilor climatice”. Cu toate acestea, am da dovadă de miopie dacă am presupune că Marea Resetare are ca scop final distribuția echitabilă a hidrogenului și a combustibililor sintetici „verzi”, neutri din punct de vedere al carbonului, care vor înlocui benzina și motorina.

 

Obiectivele ONU sunt importante pentru redresarea post-pandemie, dar sunt cruciale pentru transformarea capitalismului acționarilor într-un„capitalism al părților interesate”, promovat de Davos. În termeni economici, „capitalismul părților interesate” este un sistem în care guvernele nu mai sunt arbitrii finali ai politicilor de stat, deoarece corporațiile private, nealese, devin mandatari de facto ai societății. Ele își asumă responsabilitatea directă de a aborda problemele sociale, economice și de mediu ale lumii, prin cooperare macroeconomică și printr-un model de guvernanță globală, cu mai multe „părți interesate”.

 

În cadrul unei astfel de construcții economice și politice, conglomeratele care dețin active pot redirecționa fluxurile de capital prin alinierea investițiilor la ODD-urile ONU și configurându-le într-o Guvernanță de Mediu, Socială și Corporativă (ESG) compatibilă, astfel încât să poată fi create noi piețe internaționale pe baza dezastrului și sărăciei a sute de milioane de oameni puternic afectați de colapsul economic provocat de război.

 

Prin urmare, războiul oferă un impuls uriaș guvernelor care promovează Marea Resetare să urmărească independența energetică, să modeleze piețele pentru o „creștere economică verde și favorabilă incluziunii” și, în cele din urmă, să treacă populațiile la un așa numit sistem „cap-and-trade” de limitare a emisiilor prin norme guvernamentale, cunoscut și ca economie a creditelor de carbon. Acest lucru va duce la descentralizarea puterii, plasând-o în mâinile noilor „capitaliști ai părților interesate” pentru niște obiective chipurile mai corecte și mai verzi, folosind sloganuri înșelătoare ca Build Back Better fără a sacrifica imperativul capitalist al creșterii economice permanente.

 

4. Penuria de alimente creată de război va favoriza în mod decisiv industria biologiei sintetice, deoarece convergența tehnologiilor digitale cu știința materialelor și cu biologia va transforma radical sectorul agricol și va încuraja adoptarea alternativelor pe bază de plante sau produse sintetice de laborator la o scară globală.

 

Rusia și Ucraina sunt ambele grânare mondiale, iar penuria gravă de cereale, îngrășăminte, uleiuri vegetale și alimente esențiale va duce la creșterea explozivă a importanței biotehnologiei pentru securitatea alimentară și sustenabilitatea ei, dând naștere la mai multe start-up-uri de imitație de carne, similare cu „Impossible Foods”, finanțată de Bill Gates. Astfel, ne putem aștepta la o și mai mare reglementare care să ducă la o revizuire dramatică a producției și cultivării alimentelor industriale, de care vor beneficia în final afacerile agricole și investitorii biotech. Sistemele de hrană vor fi redesenate cu ajutorul noilor tehnologii pentru a dezvolta proteine „durabile” și culturi brevetateCRISPR modificate genetic.

 

5. Excluderea Rusiei din SWIFT (Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale) prefigurează o resetare economică de natură a genera exact tipul de recul necesar pentru a face prizoniere mari părți din populația lumii într-o rețea de control tehnocrat.

 

Așa cum opinează numeroși specialiști, coalizarea dintre SWIFT, CHIPS (The Clearing House Interbank Payments System) și dolarul american împotriva Rusiei nu va face decât să stimuleze rivalii geopolitici, cum este China, de a accelera procesul de dedolarizare. Principala beneficiară de pe urma sancțiunilor economice împotriva Rusiei pare să fie China, care poate remodela piața eurasiatică încurajând statele membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai și ale BRICS să ocolească sistemul SWIFT și să adopte plățile transfrontaliere în Yuanul Digital.

 

În timp ce cererea de criptomonede va înregistra o creștere masivă, acest fenomen e posibil să încurajeze multe guverne să reglementeze tot mai mult sistemul prin blockchain-uri publice și să impună o interdicție multilaterală a criptomonedelor descentralizate. Trecerea la cripto ar putea fi repetiția generală înainte de adoptarea banilor programabili, supravegheați de către organism de reglementare guvernamental.

 

Aceasta va duce la o și mai mare acumulare de putere în mâinile și așa foarte puternicei tehnocrații mondiale, pecetluind astfel înrobirea noastră de către instituțiile financiare. Probabil că acest război va aduce monedele la paritate, prevestind astfel un nou Bretton Woods, care promite să transforme radical operațiunile bancare internaționale și cooperarea macroeconomică prin adoptarea viitoarelor monede digitale ale băncilor centrale.

 

6. Acest război marchează un punct de cotitură major al visurilor globaliste pentru o nouă ordine internațională bazată pe reguli stricte, ancorată în Eurasia.

 

După cum arăta „părintele geopoliticii”, Halford Mackinder, acum mai bine de un secol, apariția tuturor hegemonilor mondiali din ultimii 500 de ani a fost posibilă ca urmare a dominației asupra Eurasiei. Această legătură cauzală dintre geografie și putere nu a trecut neobservată de către rețeaua globală de „capitaliști ai părților interesate” reprezentată de Forumul Economic Mondial. Mulți dintre ei au anticipat tranziția la o eră multipolară și revenirea la o luptă mai acerbă între marile puteri, pe fondul scăderii influenței politice și economice a Americii și a unei nevoi presante de ceea ce tehnocrații numesc „globalizare inteligentă”.

 

În timp ce America încearcă cu disperare să se agațe de statutul ei de superputere, ascensiunea economică a Chinei și ambițiile regionale ale Rusiei amenință să răstoarne punctele strategice axiale ale Eurasiei (Europa Occidentală și Asia Pacific). Regiunea în care până de curând America s-a bucurat de o incontestabilă poziție hegemonică nu mai este ferită azi de fisuri și este posibil să asistăm la o schimbare de gardă capabilă să modifice dramatic raporturile de putere globale. Ambițioasa Inițiativă Belt and Road (BRI) a Chinei avea deja potențialul de a unifica Asia, Africa și Europa, zgâlțâind echilibrul de putere al lumii.

 

Recenta invadare a Ucrainei va avea acum consecințe uriașe asupra transportului feroviar dintre China și Europa. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina ar putea deveni o poartă a BRI spre Europa. Nu putem deci ignora miza uriașă pentru China a conflictului din Ucraina, după cum nu putem ignora ambițiile NATO de a îngrădi ascensiunea Chinei în regiune prin limitarea vânzărilor activelor ucrainene către Beijing și făcând tot ce îi stă în putință pentru a zădărnici noul Drum al Mătăsii. Pe măsură ce sancțiunile împing Rusia spre consolidarea legăturilor bilaterale cu China și integrarea totală cu BRI, un bloc comercial pan-eurasiatic ar putea fi realinierea care ar obliga la o guvernare comună a comunității mondiale și la o resetare a epocii excepționalismului american.

 

7. Odată cu înmulțirea speculațiilor despre impactul pe termen lung al războiului asupra fluxurilor comerciale bilaterale dintre China și Europa, conflictul dintre Rusia și Ucraina va aduce Israelului o importanță internațională încă și mai mare.

 

Israelul este o piață BRI foarte atractivăpentru China, iar regimul comunist este conștient de importanța Israelului ca avanpost strategic care leagă Oceanul Indian și Marea Mediterană prin Golful Suez. În plus, guvernul chinez a recunoscut de mulți ani importanța Israelului ca centru tehnologic mondial și a folosit capacitățile de inovare ale Israelului pentru a-și îndeplini propriile obiective strategice. Prin urmare, medierea premierului israelian Neftali Bennett între Moscova și Kiev este probabil să țină cont de rolul BRI în extinderea influenței strategice regionale și globale a Chinei și Israelului.

 

Poziția Israelului printre principalele centre tehnologice ale viitorului și de poartă de acces între Europa și Orientul Mijlociu este indisolubil legată de rețeaua de infrastructură fizică (drumuri, căi ferate, porturi și conducte energetice) construită de China în ultimul deceniu. Deja o mare putere în domeniul tehnologiilor auto, în robotică și în securitate cibernetică, Israelul aspiră la rolul central în Regatul Milenar, iar companiile tehnologice start-up israeliene au menirea de a juca un rol cheie în A Patra Revoluție Industrială.

 

Consolidarea accentuată a relației sale cu China, pe fondul crizei Rusia-Ucraina, ar putea contribui la propulsarea Israelului ca lider regional prin excelență, cu Ierusalimul devenit centru al unei mari părți din puterea economică și tehnologică a lumii. Eforturile intense ale Israelului a-și diversifica exporturile și investițiile, emancipându-se de Statele Unite, ridică o întrebare fundamentală. Se pregătește Israelul să-și desprindă interesele de securitate de Statele Unite și să parieze pe Axa China-Rusia?

 

8. Este deja un lucru binecunoscut că Identitatea Digitală reprezintă un element central al agendei Marii Resetări a Forumului Economic Mondial și că ea urmează să fie implementată în industrii, în lanțurile de aprovizionare și pe piețe, ca o modalitate de a promova ODD-urile ONU pentru anul 2030 și de a furniza servicii individualizate și integrate în orașele inteligente ale viitorului.

 

Mulți au explicat modul în care o astfel de platformă poate fi utilizată pentru a realiza un sistem global de control și supunere a populației, prin încorporarea omenirii într-un lanț valoric corporativ, în care cetățenii sunt etichetați ca niște mărfuri pentru investitorii din ESG și al acțiunilor de Capital Uman, și li se acordă un scor social și climatic în funcție de modul în care aceștia se conformează ODD-urilor ONU.

 

Această verificare permanentă a oamenilor și a dispozitivelor conectate, în medii inteligente, poate avea loc numai în condițiile în care datele noastre biometrice, dosarele de sănătate, finanțele, studiile, obiceiurile de consum, amprenta de carbon și întreaga sumă a experiențelor umane este depozitată într-o bază de date interoperabilă, pentru a se determina conformarea noastră la Obiectivele ONU, provocând astfel în mod forțat o schimbare colosală în contractul nostru social. Pașapoartele de vaccinare au fost adoptate prin parteneriate public-private ca un punct de acces către Identitatea Digitală.

 

Acum, că o astfel de logică și-a început cursul, cum pot contribui tensiunile geopolitice actuale la accelerarea aplicării acestui element fundamental în viitorul sistem digital? Ucraina a fost numită în mod tradițional grânarul Europei și, împreună cu Rusia, este un furnizor major de cereale. De aceea, războiul are toate elementele unei lebede negre pentru mărfuri și pentru inflație. Cu o economie mondială aflată în pragul colapsului din cauza crizei globale a aprovizionării, seismele economice rezultate în urma războiului vor declanșa situații de urgență în întreaga lume și oamenilor li se va spune să se pregătească de raționalizare.

 

Odată ce acest lucru se va petrece, adoptarea multilaterală a Identității Digitale, ca interfață cu monedele digitale ale Băncii Centrale, poate fi prezentată ca o soluție pentru gestionarea și distribuirea eficientă a rațiilor în starea de urgență. Banca Angliei a anunțat deja perspectivabanilor gheață programabili, care nu pot fi cheltuiți decât pentru produse considerate esențiale sau produse pe care un producător sau guvernul le consideră rezonabile, demne de cumpărat.

 

Odată ce emitentului banilor i se acordă controlul asupra modului în care aceștia sunt cheltuiți de destinatar, acest sistem va deveni aproape imposibil să funcționeze fără o Identitate Digitală, care va deveni obligatorie pentru a primi rațiile de alimente și a obține mijloacele de bază ale subzistenței. Dacă inflația la alimente va continua să crească, guvernele vor putea institui controale ale prețurilor sub formă de raționalizare, iar rațiile vor putea fi trecute în registrele blockchain pe ID-ul digital, pentru a ni se verifica amprenta de carbon și obiceiurile de consum sub pretextul stării de urgență.

 

9. Europa se va afla în bătaia puștii pe fondul războiului hibrid dintre NATO și axa China-Rusia.

 

Nu poate fi ignorat pericolul unui atac ciberneticasupra băncilor și a infrastructurii critice, sau chiar al unui schimb tactic limitat de tiruri nucleare cu rachete balistice intercontinentale. Este însă greu de crezut că vreuna din părți va ignora riscul distrugerii reciproce, astfel că o apocalipsă termonucleară pare improbabilă. Cu toate acestea, folosirea tehnologiilor de acces la distanță pentru a șterge memoria SWIFT poate face ca o mare parte din economia mondială să devină neoperațională, ducând la prăbușirea dolarului.

 

Dacă s-ar produce un eveniment cu o astfel de amploare catastrofală, el va duce automat la necesitatea revizuirii întregului sistem de securitate cibernetică. S-ar adopta astfel un nou protocol global de securitate, conform căruia toți cetățenii trebuie să dețină o Identitate Digitală ca măsură de securitate națională. Este lesne de imaginat cum accesul la Internet sau la serviciile publice, după un atac cibernetic la scară națională, îi va obliga pe cetățeni să accepte masiv o identitate digitală, pentru a autentifica faptul că activitățile și tranzacțiile lor online sunt efectuate de o sursă legitimă, și nu de inamic.

 

10. Efectele economice ale acestui război vor fi atât de catastrofale încât guvernele și sectorul public vor avea nevoie de o importantă injecție de capitaluri private pentru a acoperi deficitul de finanțare.

 

Acest lucru va face ca tradiționala separare a puterilor dintre instituțiile bancare centrale și guverne să devină caducă, dat fiind că primele vor deține o poziție de influență covârșitoare în stabilirea direcțiilor bugetare ale statelor naționale. Suveranitatea acestora din urmă va fi compromisă definitiv prin controlul guvernelor de către băncile centrale și fondurile speculative.

 

În consecință, modelul statelor naționale suverane este bulversat și mai mult de către o tehnocrație globală, constituită dintr-un consorțiu neales de lideri ai acestei industrii, de oligarhi ai băncii centrale și de instituții financiare private, dintre care majoritatea sunt actori privați non-statali care încearcă să restructurezeguvernanța mondială și să participe la procesul decizional.

 

Prin urmare, viitorul relațiilor internaționale și transformarea socială, economică și politică pe care o suferă lumea în prezent, ca urmare a pandemiei și a războiului ruso-ucrainean nu vor fi decise prin intermediul multilateralismului și al reprezentanților statelor suverane. Dimpotrivă, vor fi decise prin intermediul unei rețele de parteneriate multiple, motivate de oportunism, și care nu au de dat socoteală în fața nici unui electorat, nici nu au vreo responsabilitate față de vreun stat, și pentru care noțiuni precum suveranitate sau drept internaționale sunt vorbe goale.

 

 

https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/analiz-winter-oak-cele-10-semne-c-r-zboiul-din-ucraina-face-parte-din-planul-marii-resetari-1569227

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Circulația elitelor și statul paralel

 

Gheorghe PIPEREA

 

Preambul

 

1. Sunt două tipuri de întrebări obsedante și pline de obidă care ne muncesc mințile și sufletele cu ocazia fiecărei noi catastrofe care depășește în tragism și absurditate dezastrul imediat anterior.

 

Pe scurt, iată-le: de ce ei nu pățesc niciodată nimic? de ce noi, în schimb, suntem vinovați fără vină sau suspecți uzuali?

 

Pe larg, iată-le:

 

(i) cum este posibil ca, pentru ilegalități atât de fățișe, comise parcă

 

(a) în disprețul armatelor de organe de control și al redundantelor autorități plătite regește din bani publici,

 

(b) sfidând eticheta de cea mai „transparentă” și mai „informată” dintre lumi și

 

(c) batjocorind „ordinea liberală bazată pe reguli”,

infractorii, criminalii, drogații și chiar nătărăii care, din incompetență crasă, aruncă în aer bugete naționale, spitale sau depozite de carburant, să reușească mereu să scape nepedepsiți și nevătămați?

 

(ii) cum e posibil ca, în timp ce noi, toți ceilalți, am ajuns să fim suspectați, controlați, executați silit, carantinați și spionați permanent, o întreagă pletoră de corupți, de prestatori de servicii infracționale și de cocalari sa reușească să își blureze identitatea și să își dilueze vina în mulțime, fiind mereu beneficiari ai imunității de răspunderea juridică, morală sau politică?

 

Explicația simplificată se rezumă la două atribute ale lumii subterane și ale statului profund: stabilitatea și predictibilitatea.

 

Stabilitatea…

 

Rețelele mafiotice de sens se aglutinează în timp, deci necesită stabilitate. Este nevoie de lideri interminabili, transformați în idoli (falși, desigur, dar care dau bine pe soclu) aureolați cu mitul invincibilității și al infailibilității. Cu astfel de ancore, locotenenții și consilierii dobândesc gravitație, atrăgând fluxurile de numerar, oportunități și resurse. Devin rapid dispeceri de bani și, deci, noduri indispensabile în rețeaua mafiotică de sens.

 

Locotenenții și consilierii lor, ONG – urile, presa și influencerii care se alimentează de la fluxul de grăunțe aruncate de statuile vii ale rețelelor, ba chiar ambasadele și instituțiile financiare sau politice internaționale la care sunt mufate zisele statui vii reprezintă exoscheletul care îi fac aproape inexpugnabili pe toți membrii rețelei.

 

Predictibilitatea…

 

Pentru rețea, să crezi că: (i) dacă pleci din punctul A, după ce achiți tichetul (în bani, natură sau libertate) și (ii) respecți indicațiile prețioase ale șoferului, (iii) ajungi cu siguranță în punctul B, unde vei putea bea șampanie cu roaba,

este o regulă sfântă.

 

Fluxurile de bani și resurse, administrația, diplomația (relațiile cu rețelele paralele, concurente sau rivale) sunt precise și de nezdruncinat.

 

Afacerile, politicile, trendurile sociologice sau culturale – toate se derulează aproape exclusiv în rețea. Așa-numitele „externalități” sunt fie rarități exotice sau excentrice, fie probe falsificate, de fațadă, ale caracterului așa-zis concurențial și liberal al activității.

De exemplu, achizițiile publice nu se câștigă – ele se încredințează. În ultimii 20 de ani, jumătate din achizițiile publice ale României au luat căi corupte. Vorbim de peste 500 de miliarde de euro. Nimic nu a ieșit din rețea către concurenții neaveniți.

Dacă membrul rețelei a plătit, el își va fi recuperat înzecit investiția, în vreun fel sau altul.

 

Imunitatea și convingerea că membrul rețelei este implacabil…

Chiar dacă „afacerea” este criminală, membrul rețelei va fi apărat de răspundere, atât prin intervenții directe în administrație și justiție, cât și prin conspirația tăcerii (cunoașteți acest fenomen mai ales sub numele de omerta).

Pentru a salva aparențele, din când în când, un țap ispășitor este aruncat la lei sau obligat să ia asupra sa toate crimele. Unii unul ispășește, altul se ascunde, ca să nu ispășească. Este sacrificiul necesar …

 

În acest fel, fenomenul infracțional se extinde ca o pecingine în lumea noastră și, frustrant, nu generează aproape deloc pușcărie și nici faliment și nici excomunicare a delincvenților, în ciuda alunecării statului modern către totalitarismul digital.

 

Circulația elitelor sau a etichetelor în rețea nu subminează rețeaua, ci conduce la cimentarea relațiilor și a încrederii în cercul din jurul idolilor eternizați pe post ai sistemului, la cultivarea conștiinței faptului că mafiotului, mic sau mare, nu i se poate întâmpla nimic în rețea, pentru că are o imunitatea totală și interminabilă, atribut pe care și-l procură în schimbul cotizației la sistem (cu excepția țapilor ispășitori, care fac parte din joc).

 

Stabilitatea și predictibilitatea rețelelor mafiotice de sens vor perpetua la nesfârșit acest fenomen.

 

Fenomenul nu va fi oprit prin execuția publică, la tv, a sărăntocilor rețelei, care au avut neșansa de a trage paiul scurt al pariului de desemnare a vinovatului de serviciu.

Demolarea trebuie să înceapă prin torpilarea postamentului pe care au fost puse statuile idolilor falși, eternizați pe post, ai sistemului.

 

Mintea și societatea

 

2. Un sociolog italian, pe numele său Vilfredo Pareto, a teoretizat conceptul de „circulație a elitelor”. În Tratatul de sociologie generală, subintitulat Mintea și societatea și publicat în anul 1917, Pareto a arătat că elitele se nasc, cresc și decad într-o mișcare ciclică, interminabilă. Atât din nevoia omului de autodepășire și propășire, cât și din nevoia elitelor de primenire, de regenerare, se creează natural o circulație de jos în sus a elitelor. Ca și când ar urca într-un ascensor social, indivizii înzestrați trec dintr-o pătură socială pauperă sau amorfă, într-o zonă rarefiată, a elitelor, indivizii ratați sau ruinați decad, iar elitele degenerează în mod regresiv și colectiv. Când ascensorul social se blochează, apare violența socială și izbucnesc revoluțiile.

 

Teoria circulației elitelor poate proba și explica mult-hulitul concept de stat paralel (profund, abscons).

 

Conform lui Vilfredo Pareto, orice societate cuprinde 2 categorii de populație: cea inferioară, o clasă lipsită de merite, total străină conceptului de organizare socială, cu o influență minimă sau nulă asupra guvernării, și cea superioară, adică elita. Așadar, societatea trebuie să fie condusă de elite, pentru că masele nu știu a se organiza. Elita are un rol pozitiv în istorie, fiind chiar salvatoare a maselor[1]. Cu cât elita este mai rarefiată și mai sus-pusă, cu atât este mai eficientă.

 

În termeni oarecum diferiți, adepții așa-numitei meritocrații ajung la concluzia lui Pareto – că elita trebuie să conducă. Pentru „meritocrați” și simpatizanții lor elitiști, democrația este tot atât de rea ca și autocrația, căci permite „tirania” maselor needucate contra minorității meritorii, iar masele de votanți sunt total incompetente. De aceea, societatea trebuie condusă de meritocrați, plasați dincolo de emoționalitatea gregară a maselor și imuni la răspundere.

 

Elitele sau meritocrația nu sunt decât două nume alternative pentru ceea ce „conspiraționiștii” numesc stat paralel, abscons, desprins de realitatea votului popular și de emoționalitatea colectivă reală.

 

De precizat că Mihai Eminescu, în scrierile sale politice, avea o perspectivă radical diferită. În concepția eminesciană, elita, alias „pătura superpusă”, este în realitate forța dezorganizatoare și irațională care subjugă clasele pozitive și „țara reală”, prin haosul pe care îl generează corupția și impostura sa. În mod curios, această descriere a elitelor negative, făcută cu peste 150 de ani în urmă de Eminescu, definește aproape perfect prostocrația actuală din România și din UE. Realitățile pe care le-am trăit în ultimii 15 ani probează că cea mai sigură cale către auto-distrugerea lumii contemporane este încredințarea problemelor globale spre rezolvare elitelor globale auto-mandatate …

 

Adevărul este că în societate există nu numai o elită pozitivă, aristocratică sau înnobilată prin idealuri înalte și străduință, ci și o așa-numita „elită cu sens minus”, care este o contra-selecție a meritelor, bazată pe etichete false și pe apartenența la rețelele mafiotice de sens. Aceste etichete, remarcate atât de Pareto, cât și de Eminescu, indică în mod fals apartenența la o elită. Este ceea ce noi numim, mai sugestiv și emoțional, ciocoi, vechi sau noi. Odată ce intră în joc aceste „etichete”, apare și o circulație pe orizontală. Elitele pozitive sunt deseori înlocuite cu elitele cu semn minus, adică, „etichetele” (persoane care nu sunt elite propriu-zise, ci simulanți) înlocuiesc valorile și elitele pozitive.

 

Falsele elite își câștigă poziția socială prin viclenie și corupție, iar o contribuție decisivă la această alunecare în ciocoisim o au rutina auto-satisfăcută și starea de apatie a elitelor pozitive.

 

Degenerarea elitelor determină, de asemenea, revoluții, care vin de fiecare dată pe valuri de violență. Elitele pozitive exercită puterea în mod (aparent) natural, legitim, dar și ca urmare a unor conspirații (uneltiri). Vechile elite sunt înlocuite prin forță de uneltitori.

 

Deoarece aristocrațiile fac parte din pătura superioară a elitelor, iar acestea nu sunt nici pe departe veșnice, ci supuse unui proces de decădere care se va solda cu dispariția lor, istoria este, după expresia lui Pareto, un „cimitir al aristocrațiilor”.

 

Așadar, nicio elită nu e veșnică. Nimic uman nu durează la nesfârșit.

 

Lei și vulpi

 

3. Potrivit lui Vilfredo Pareto, distribuția caracterelor intelectuale și a meritelor într-o populație (societate) nu se desfășoară la întâmplare, ci după legea sociologică a polarizării indivizilor în elite și mase.

 

Lumea de azi este o lume cinică și câinoasă, un rezultat al polarizării sociale. În ciuda ipocritei afișări a „valorilor” comunității și a principiilor „ordinii liberale bazate pe reguli”, lumea noastră se împarte în elite și mase. Există ultrabogați și enorm de mulți săraci. Există privilegiați, rentieri și monopoliști, pe de o parte, și proletari și țărani, pe de altă parte. Oamenii obișnuiți, sănătoși, dar prezumați bolnavi și suspectați de intenția malefică de a-i infecta pe alții, au fost segregați de „elita imunizaților”. Secta progresiștilor inteligenți care cred în știință s-a distanțat aseptic de gloata medievalilor needucați, care încă mai cred în Dumnezeu (și care încă se ghidează emoțional după istorie și tradiții). De asemenea, sistemul legal și judiciar a generat elita persoanelor auguste, oneste și imune la orice fel de răspundere, în opoziție cu lumpen – proletariatul oamenilor de rând, care sunt prezumați suspecți[2]. Există birocrați, tehnocrați și establishment, pe de o parte, și există supuși recalcitranți, pe de altă parte.

 

Vilfredo Pareto descrie acțiunea umană ca fiind orientată după două tipuri de tendințe instinctive:

 

(i) propășirea materială, pământeană  (Pareto numește „combinații” instrumentele acestei tendințe …) și

 

(ii) idealurile etice și escatologice, adică valorile spirituale (Pareto dă exemplul credințelor în zei sau în abstracțiuni reificate, cum ar fi Echitatea, Știința sau Progresul, pe care le numește „persistențe de grup”).

 

Instinctul pentru „combinații”, poate conduce clasele sociale de elită la prosperitate economică și recunoaștere socială. Acest instinct predispune elitele la concentrarea pe prezent (carpe diem) și ignorarea viitorului. Întrucât acest instinct, odată alimentat cu succes, devine dominanta comportamentului și a emoționalității acestor elite, instinctul pentru valorile etice și religioase este treptat adormit și chiar neutralizat.

 

Dostoievsky spunea că, dacă nu există Dumnezeu, totul este permis. Pentru hedoniști, totul este permis, chiar și joaca de-a Dumnezeu sau liturghiile negre. Așa cum spuneam într-o carte de eseuri din 2021, trăim un lamentabil amurg al zeilor, cauzat de elitele auto-mandatate ale lumii de azi și de „etichetele” cumpărate pentru a putea afișa o falsă apartenență la elitism. Când valorile etice și religioase sunt abandonate, ne găsim în plin tărâm de dincolo de bine și de rău, în abisul nesfârșit al indistincției dintre bine și rău. Suntem în plin clar-obscur moral, cea mai rea dintre damnațiuni.

 

După trecerea acestui gen de Rubicon, elitele devin a-morale, se dedau la hedonism și ajung să înlocuiască forța sentimentului religios natural cu tot felul de religii de substituție (ersatzreligionen), cum ar fi credința în știință, idealizarea meritocrației sau frica evlavioasă de crize și de știri false.

 

De aceea, așa cum susținea și Pareto, elitele aristocratice nu durează. Descendenții lor degenerează rapid și, pentru a-și păstra pozițiile dominante, elitele remanente se văd nevoite să încerce a se perpetua prin cooptare, iar nu prin transmiterea ereditară a privilegiilor. Elitele se primenesc prin aportul de indivizi înzestrați provenind din clasele „inferioare”. Dacă această circulație eșuează, elitele decad ireversibil, urmând a fi înlocuite prin forță.

 

4. Cu trimitere la o surprinzătoare clasificare a lui Machiavelli, Pareto distinge între „elitele lei” și „elitele vulpi”. Elitele lei preiau puterea prin violență și guvernează folosind forța. Elitele vulpi preiau puterea pe nesimțite și se folosesc de viclenie pentru a guverna.

 

Estomparea instinctului etic și religios alungă treptat de la putere elitele. În procesul de „tocire” a sentimentului etic și religios, elitele lei vor face pasul decisiv către intrigă, speculă, fraudă și corupție, devenind sau lăsându-se invadate de elite vulpi. Această metamorfoză va stârni obida și furia maselor. De vreme ce blocarea ascensorului oprește circulația elitelor, nu mai este posibilă primenirea, ceea ce va provoca răsturnarea prin violență a vechilor elitele. Din rândul maselor se vor ridica alte elite lei. Legitimitatea elitei înlocuitoare va fi dată de un puternic instinct moral și religios, de care vechea elită s-a debarasat, pentru a se concentra pe hedonism.

 

Însă cercul e… rotund. Noii lei devin și ei vulpi. E un cerc vicios implacabil.

 

Principiul ușii rotative

 

5. Dacă se desfășoară doar în cerc închis, de la o funcție birocratică la alta și de la un post de vătaf sau altul, circulația elitelor nu este nimic altceva decât dovada și explicația statului profund, paralel dinamicii sociale și politice.

 

Circulația de tip revolving door a elitelor este proba separării societății într-o clasă foarte restrânsă de privilegiați și rentieri, pe de o parte, și restul populației, pe de altă parte, egală în sărăcie și în lipsa de șanse și permanent supusă controlului și supravegherii elitelor.

 

Orice orânduire socială respectă acest model – de la sclavagism, la feudalism, la fascism/nazism și la comunism, până la actuala „ordine mondială liberală bazată pe reguli”.

 

Populația non-elitistă este peste tot și mereu egală în dreptul de a căuta o viață întreagă plăcerea ieftină și de a evita cu insucces durerea și suferința, ipotecându-și forța de muncă, destinul și, mai nou, părți din corp sau ani de tinerețe – ambele „libertăți” fiind cu cinism exploatate de elitele ne-mandatate ale sistemului în propriul profit.

 

Globalismul ca ideologie și tip de organizare socială este, pur și simplu, rezultatul unei asemenea contra-selecții a elitelor.

 

Plecând de la mitul fals al intențiilor benevolente și al rezervorului de competențe înalte de care ar dispune, se consideră că organizațiile globale sunt cele mai potrivite pentru a se ocupa de marile probleme globale ale omenirii. În afară de răspunsul mereu inadecvat la problemele concrete ale unei comunități sau națiuni, organizațiile globale au și marele defect că nu sunt mereu compuse din înzestrați și merituoși, ci și din mulți impostori, din purtători ai unor etichete de false competențe și mincinoase specializări, din politicieni fără har și onestitate, din persoane aflate în conflicte de interese și din exponenți ai neomedievalilor care dețin puterea economică și controlul resurselor, care ghidonează, direct sau indirect (prin ONG – uri militante, de exemplu) organizațiile globale. În plus, multe crize globale sunt inventate, pentru a crea dușmani globali și, deci, nevoia de salvatori globali, iar cele mai grave crize sunt cauzate de prostia liderilor sau a influencerilor globali.

 

În timp ce lumea se afundă în tiranie, război „sustenabil”, foamete și penurie de apă, giga-companiile de tehnologia informației au făcut din vânătoarea de „știri false” și din „diversitatea sexuală” principalele „valori ale comunității”. Google are lichidități de 120 de miliarde de dolari cu care nu știe ce să facă, pe moment – exceptând, probabil, lucrul intens la betonarea identității digitale pentru to(n)ți și la inteligența artificială (ironic, nimeni nu se preocupă de reducerea sau neutralizarea prostiei naturale ori de ruperea sforilor cu care lumea este păpușată de elite false). Facebook a aruncat pe fereastra digitală 100 de miliarde de dolari pentru a construi lumea simulată intitulată metavers – un eșec de business monstruos. Bill Gates vrea să rezolve problema sănătății celor 8 miliarde de pământeni obligându-i la injectare periodică și multiplă cu seruri „imunizatoare”, în disprețul imunității naturale. În concepția sa de expert, problema foametei globale s-ar rezolva prin carnea artificială și consumul de insecte, iar problema schimbărilor climatice s-ar rezolva cu împrăștierea de praf de cretă în atmosferă. În acest timp, Elon Musk face glume proaste și programări false ale unor lupte în cușcă împotriva lui Zuckerberg.

 

Cam așa arată elita globală contemporană. Cam de aici vin banii și, implicit, programele de remodelare a lumii, cu care sunt alimentate organizațiile globale. Cam de aici provin vătafii cu care sunt împănate organizațiile globale, înfipți pe posturi de experți și elite specializate în salvarea omenirii de la crizele globale, fabricate sau cauzate din prostie de tipi ca cei de mai sus.

 

Lumea, în mod paradoxal, a ajuns să vadă refugii sau modele de urmat în regimul autoritar al lui Putin și în dictatura chinezească a lui Xi Jinping. Noul bloc economic și militar, opus Occidentului Colectiv, este BRICS, un conglomerat de state în curs de dezvoltare bazate economic pe China și militar pe Rusia, la care se adaugă resursele energetice ale Iranului și ale Arabiei Saudite (toate niște luminoase democrații, desigur …) devine pe zi ce trece o atracție irezistibilă. Acest bloc conține deja mai mult de jumătate din statele și populația lumii. Orbiți de acest miraj, oamenii nu observă că primul stat din lume care a introdus obligativitatea „imunizării” cu serurile experimentale ale plademiei a fost Rusia și că tot Rusia a introdus pentru prima dată în lume moneda digitală a băncii centrale, care va elimina proprietatea și libertatea individului concret. Și lumea uită cine este și ce planuri totalitare de viitor are China…

 

A nu se înțelege greșit. E foarte probabil că apariția unui bloc economic și ideologic comparabil cu așa-numitul Occident Colectiv va determina o reechilibrare a forțelor și o revenire la rezonabilitate și luciditate în interiorul vechilor democrații de tip euro-atlantic. Dar nu se poate înlocui un sistem care are tendințe autoritariste mai mult sau mai puțin vizibile (civilizația occidentală de azi) cu un sistem totalitar învederat, care nici măcar nu ascunde iliberalismul și prioritatea drepturilor colective asupra drepturilor și libertăților individuale (modelul chinezesc sau teocrația iraniană ori saudită).

 

Meritocrația

 

6. În mod idealizat și romanțat, meritocrația este un sistem de conducere a societății prin persoane talentate, cu IQ înalt și cu disponibilitatea la efort și sacrificiu pentru popor. Meritocrația este pusă în opoziție atât cu autocrația, cât și cu democrația. În mod paradoxal, însă, meritocrația nu indică drept răul suprem tirania, ci democrația reprezentativă, pe care o consideră o tiranie a majorității contra minorității deștepte, elitiste, diversificat – curcubeice…

 

Confucius spunea că nobilimea de sânge poate sau chiar trebuie să fie înlocuită cu nobilimea virtuții. Prin merit și efort susținut, devii nobil.

 

Friedrich Hayek a indicat meritocrația ca fiind soluția optimă a creșterii economice și a dezvoltării sociale, de unde neo-liberalii și libertarienii au putut extrage concluzia că meritocrația ar fi sistemul de organizare socială cel mai dezirabil. Democrația reprezentativă sau directă, după zeci de ani de eșecuri postbelice ale filosofiei pe care se întemeiază, a căzut în dizgrație pentru toate aceste elite auto-etichetate ca atare.

 

Problema este că, pe de o parte, nu există metode exacte de clasificare a meritului – un individ cu un IQ mare poate fi un dezastru din punctul de vedere al gestiunii emoționale și logice a relațiilor cu ceilalți. Pe de altă parte, efortul poate fi simulat, iar sacrificiul, teatralizat. În plus, meritocratul este om, iar nu robot. Poate greși, poate fi șantajat, poate fi rău-intenționat.

 

Mult mai grav este că, în timp, meritocratul devine arogant, auto-suficient și rupt de realitatea socială concretă, de unde nemulțumirea poporului, care nu va ezita să se revolte și să înlocuiască meritocrația prin violență, punând la conducere elitele lei.

 

Meritocrația poate face ca ascensorul social să nu mai funcționeze. Meritocrații se aglutinează „natural” în caste închise, unde nu mai pătrunde nimeni din afară. Rezultă, pe termen mediu sau lung, o enormă problemă de lipsă de mandat și de legitimitate în luarea deciziilor care privesc poporul concret și umanitatea. De asemenea, clasa meritocraților, care nu mai sunt aleși și nu mai răspund în fața cetățenilor, devine imună la sancțiunile legale sau etice ale societății. Așa sunt regimul iliberal al lui Putin, dictatura chineză și tehnocrația Occidentului Colectiv de azi.

 

De altfel, meritrocrația determină și apariția și consolidarea legalismului, care este un talibanism juridic (contează litera, iar nu spiritul legii), și a dublului standard în aplicarea legilor și a preceptelor morale – un set de reguli și sancțiuni pentru vulg, și un alt set de reguli (sau nicio regulă) pentru meritocrați.

 

Acest tip de exercițiu al puterii eșuează facil în darwinism social. Inechitățile sociale sunt justificate prin meritocrație: elitele sunt evoluate, deci merită, poporul este troglodit, medieval, deci nu merită. Nazismul și eugenia bat rapid la ușa meritocrației[3].

 

Peste tot ne lovim de acest clișeu: nu ești expert în domeniul X, deci nu ai voie să interferezi, nu ai voie să „îți dai cu presupusul”. Trebuie să lăsăm specialiștii să se ocupe de specialități de nișă, nu? Dar multe nenorociri se trag din acest mod simplist și prescurtat de a gândi. Este o sursă interminabilă de oligo-rațiuni și biasuri cognitive.

 

Pe de o parte, lumea nu este nici secționată, nici segregată pe domenii de nișă, strict „sertarizate” (Iohannis dixit) și „îndosariate” (în limbaj birocratic spus). Cele mai multe domenii ale experților ne privesc pe toți. Ne afectează pe toți. Așa sunt dreptul, medicina, educația, clima, economia, cultura, sociologia, psihologia sau antropologia. Democrația, de asemenea, ne privește pe toți. Este inadmisibil ca astfel de chestiuni să fie etichetate și date spre păstrare parohului ori starostelui (jupânului) fiecărei corporații potrivite. Ar fi un bizar regres către epoca medievală, în condițiile în care avem convingerea că trăim în cea mai informată și evoluată dintre lumile posibile.

 

Pe de altă parte, intuițiile și deducțiile unor non-experți sunt mult mai precise decât pseudo-știința, oficial și ideologic andosată. Explicația este că oamenii normali nu au fost încă părăsiți de bunul simț comun, iar „pilotul automat” al subconștientului (sistemul doi, adică cel rapid, de care vorbește Daniel Kahneman în Thinking: fast and slow) nu li s-a tocit încă. În plus, experții, specialiștii și oamenii de știință nu sunt mereu credibili și meritorii, întrucât sunt în conflicte de interese, sunt coruptibili și șantajabili și sunt captivi ai sistemului academic birocratic și ai rețelelor de sens tehnocratice (care devin frecvent mafiotice). Bunul simț comun este evacuat din comportamentul establishmentului academic, pentru a lăsa loc corectitudinii politice, ideologiei aflate la putere și chiar nebuniei și insanității.

 

Elita negativă, circulația etichetelor simulante și falsificarea meritelor

 

7. În sensul sociologiei paretiene, elita îi cuprinde pe cei înzestrați și apți să organizeze optim societatea. Elita este o „clasă pozitivă”, căci grupează cele mai înalte capacități mentale și organizatorice menite a conduce. Titlurile („etichetele”) reflectă realitatea aptitudinilor, a pregătirii teoretice și a disponibilității pentru efortul socialmente util pe care le indică. Academicianul, doctorul, profesorul, inginerul, diplomatul, antreprenorul care dețin titlurile respective chiar le merită, iar asta îi caracterizează ca elite propriu-zise, pozitive.

 

Pareto a admis că această elită pozitivă, meritorie, este un concept pur teoretic. Intuitiv și empiric, pricepem toți că este un etalon, un „optim” paretian, nicăieri și nicicând atins în practică.

 

În schimb, „elita negativă” sau „elita cu semnul minus”, care grupează indivizii cu aptitudini și capacități mentale cu mult sub nivelul indicat de titlul afișat, este endemică, este ca o vegetație spontanee. Indivizii respectivi sunt doar purtătorii nelegitimi ai acelor titluri, simulanții capacităților fals prezumate de titlurile afișate. Aceste titluri care nu reflectă realitatea sunt simple „etichete de status”, care indică în mod fals competența, valoarea socială și meritul[4].

 

Elitele unei societăți pot ajunge să fie compuse din purtători de etichete de status, adică din simulanți ai competenței și calității – desigur, niciodată integral, dar oricum majoritar sau semnificativ. De aceea, conducerea unei astfel de societăți nu este o meritocrație, ci o prostocrație.

 

România suferă (a suferit dintotdeauna, așa cum ne-a demonstrat chiar Eminescu) de falsificarea meritelor. În România de azi nu circulă decât rar elitele pozitive. În schimb, circulă „elitele cu semn minus”, adică etichetele de status. Din nefericire, în România de azi circulă studiile simulate, trecutul academic falsificat, impostura și conflictele de interese. Din această perspectivă, România este o prostocrație, adică un stat condus de proști fuduli, de impostori și de simulanți ai competenței și meritelor.

 

Primenirea elitelor, prin mecanismul ascensorului social descris de Pareto, este aproape imposibilă într-o lume încarcerată în colivia digitală, unde o minoritate vocală și stipendiată de elitele cu semn minus (care, desigur, vor să își mențină statutul și privilegiile) și de elitele vulpi (care nu pot rămâne la putere decât prin corupție, intrigă și viclenie) simulează majoritatea și pretind că reprezintă vocea poporului. Această minoritate este compusă fie din idioții utili ai elitelor negative (în sensul leninist al sintagmei), care le asigură agenda fără mari eforturi de propagandă, fie din tatuații mental, care își ștanțează pe neocortex semne de inteligență și de afiliere la „știință și progres”, pentru a (se auto)convinge că fac parte din elite sau măcar din categoria eroicilor lor slujitori și soldați. Plandemia ne-a pus în față crunta realitate a tatuajelor mentale – această minoritate vocală și militantă nu doar că și-a semnalizat în fel și chip virtutea digitală (port mască pentru a mă simți protejat; și eu m-am „imunizat”; slava Ucraina; save Planet Earth), dar au pretins tuturor să facă la fel, sub sancțiunea raportării la ministerul adevărului și a excomunicării pe motiv de erezie, negaționism și conspiraționism.

 

Sub forma circulației etichetelor de status, în România de ieri sau de azi nu circulă elite pozitive, ci nulități. Establishmentul și tehnocrația acumulează aproape exclusiv nulități și sinecuri politice. Începând cu mediul universitar și continuând cu instituțiile publice (unele cu atribuții extrem de specializate și cu importanță enormă în siguranța populației) și cu întreprinderile publice, decizia este partajată sau transmisă între „etichetele de status”, fie ereditar, în familie, fie ca premiu pentru fidelitate politică, fie ca plată pentru aventuri amoroase extraconjugale. O funcție sau o demnitate publică se exercită grație titlului politic, adică, etichetei politice de status, iar nu pentru merit și trecut profesional sau academic ireproșabil. De aici conceptul eminescian de „selecție socială negativă”.

 

La această contra-selecție contribuie refuzul popular al curiozității, al dubiului sau al contradicției științifice, sigilarea „adevărurilor” științei stabilite prin consens și strașnic păzite de gardienii certitudinilor obținute prin validarea reciprocă a bănuielilor, a ghicelilor norocoase și a probabilităților potrivite cu așteptările finanțatorilor „cercetărilor” și, evident, excomunicarea negaționiștilor și a ereticilor, după regula medievală a autorității – crede și nu cerceta.

 

De asemenea, o cauză importantă a acestei contra-selecții este comercializarea funcției birocratice și a autorității științifice. Sponsorizarea controlorului, a omului de știință, a doctorului și a verificatorului faptelor, de către controlat, adică de către potențialul delincvent, a devenit o practică „naturală”, care nu mai miră pe nimeni, pentru că, nefiind sancționată, ajunge să fie acceptată chiar și de către persoanele în general principiale. Cine se mai preocupă de valorile religioase și etice, când elitele vulpi și elitele „etichetelor de status” se ocupă de combinații (în sensul paretian al cuvântului), adică de propășirea individuală și de îmbuibarea hedonistă?

 

O scenă teribilă din serialul Pain Killers (ucigași ai durerii) de pe Netflix explică această șocantă impunitate a marilor infractori, care afectează mase mari ale populației prin faptele lor nocive. Miliardarul – patron al companiei pharma americane Purdue reamintește, cu cinism, că medicamentul care a ucis și a cauzat suferințe și dependențe teribile americanilor, fusese autorizat de Food and Drug Administration (FDA) înainte de punerea pe piață și, în plus, fusese mereu prescris de medici, cu sau fără stimulentul sponsorizărilor, deci era sigur și eficient; dacă au apărut efecte adverse și accidente fatale, vina aparține consumatorului, pentru că a abuzat de consum, reglementatorului, pentru că a autorizat, și medicului, pentru că a prescris; niciodată vina nu incumbă producătorului sau comerciantului medicamentului. Nu mai contează că, prin reclamă mincinoasă și agresivă, consumatorul a fost determinat să consume excesiv medicamente, că FDA a fost coruptă/indusă în eroare să emită autorizația, iar doctorii, au fost plătiți ori sponsorizați pentru a vinde cât mai multe medicamente. Nu mai contează nici că medicamentul chiar era nociv și chiar ucidea … Iată cum, prin aruncarea răspunderii asupra întregii societăți, adevăratul vinovat scapă de răspundere proprie.

 

Este unul dintre efectele circulației elitelor cu semn minus și ale prostocrației.

 

Este un efect pe care îl vedem (chit că idioții utili și tatuații mental refuză să îl vadă) și în cazul serului experimental de „imunizare” vândut cu imense profituri în plandemie, un efect care se va vedea curând și în cazul politicilor ecologice minunat concepute de tehnocrații cu pedigree corporatist.

 

Elitele simulante ale mediul universitar și academic românesc

 

8. Publicațiile listate ISI (International Scientific Indexing), cerute birocratic cu titlu de condiție prealabilă obligatorie a obținerii unui titlu didactic, științific sau academic, reprezintă principalele „etichete de status” ale elitei universitare cu semn minus. Fără substanță, fără operă fundamentală, doar pe bază de publicații ISI de fațadă, se poate obține titlul de profesor, rector și chiar academician, fără a scrie măcar o lucrare fundamentală într-un domeniu științific. Cu numărul minim de articole publicate unde trebuie, se obține vizibilitate internațională și imagine publică de “personalitate științifică”. Deși elitele universitare pozitive publică astfel de opere, indexabile internațional (slavă Domnului, rezervorul de resurse intelectuale românești nu a secat niciodată), aceste etichete de status sunt, deseori, făcute cadou. Gradele universitare au devenit recompense pentru accesarea de fonduri, pentru poziții politice înalte și pentru apartenența la rețelele de sens. Aceste recompense nu au nicio legătură cu meritul didactic sau academic.

 

Rectorul actual de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj se prezintă drept „cel mai citat psiholog din lume”, deși nu a scris decât o carte căznită despre psihologia poporului român[5]. Universitatea din Cluj, sub conducerea sa, a cooptat treptat, ca „profesori”, foști lucrători fățiși sau acoperiți ai serviciilor secrete, de la care, desigur, tânăra generație are enorm de multe de învățat …

 

Și mai „interesant” este că Universitatea din București are încă din 2018 un protocol (valabil până în 2025) pentru școlirea unor studenți SRI în facultățile universității.

 

Potrivit unei publicații[6], Serviciul Român de Informaţii (SRI) recrutează viitori studenți în vederea școlirii în facultățile „civile”. Candidații selectați de SRI au locuri rezervate (inclusiv cazare și hrană gratuite, finanțate de la buget). Absolvenții trebuie să lucreze în sau pentru SRI cel puțin 10 ani.

 

Un protocol de colaborare între Universitatea din București și „Academia” de informații a SRI, vizând aceste locuri rezervate (studenții SRI nu concurează cu nimeni pe aceste posturi) la Facultatea de Informatică, există și funcționează încă din 2018, fiind modificat în iulie 2021, pentru a asigura o perioadă de funcționare extinsă pe încă 4 ani… Protocolul prevede chiar și un schimb de studenți și de profesori între facultatea „civilă” și „academie”… În lipsă de precizare a protocolului, e foarte probabil ca schimbul să vizeze și „acoperiții”.

 

Așadar, avem în solda SRI[7] studenți în universitățile „civile”, fiind pregătiți pentru circulația elitelor și apartenența la statul profund, paralel cu dinamica socială și cu democrația reprezentativă.

 

Mediul academic și universitar este un domeniu al acțiunii sociale extrem de important pentru societate. Era odinioară serios, dar azi este confiscat de statul paralel, constituit ca urmare a circulației elitelor cu semn minus, adică, a „etichetelor de status”. Aceasta este, pe scurt, explicația impactului zero al activității universităților de la noi în aria științifică internațională, efectul pe termen lung al „penetrării tactice informative” și al transformării universităților în rezervoare pentru cadrele politice și fals-tehnocratice, tot mai prospere și mai înfloritoare, dar tot mai prost pregătite și mai avide de „combinații”, în dauna valorilor etice și religioase. Orice primenire a domeniului cu persoane înzestrate născute și crescute de mase, orice curățire prin acțiunea elitelor lei, trebuie să înceapă cu demolarea acestui sistem al epoleților și caschetelor milităroase.

 

Finalul

 

9. Recenta nenorocire de la Crevedia, precedentele tragedii cauzate de consumatorii de droguri sau de bețivii care s-au urcat la volan și au cauzat moartea unor nevinovați, știind că nu li se poate întâmpla nimic, cazul azilurilor de bătrâni, incendiile din spitale din anul 2021, de la secțiile ATI, crimele de la Caracal din anul 2018 – toate sunt exemple de rețele mafiotice de sens care au făcut scăpați adevărații vinovați, aruncând publicului ciozvârte de țap ispășitori. Depozitul de GPL care a sărit în aer, azilurile de bătrâni din Voluntari, consumul și traficul de droguri au fost controlate de nenumărate organe și autorități ale statului. Cu excepția tragediilor și dramelor care au devenit publice, nimic nu a oprit afacerile bănoase din aceste domenii. Rețeaua mafiotică de sens este stabilă și predictibilă. Circulația elitelor este atent controlată prin aceste rețele.

 

Consumul de droguri a explodat în România, mai ales în plandemie. Evident, fiind cerere, s-a creat și consolidat și oferta. Traficul de droguri este atât de omniprezent în România, încât drogurile sunt aici mai ușor accesibile și mai ieftine decât în Franța. Banii cash, gri sau negri, curg fluviu în România – cu așa ceva se poate finanța ușor și clandestin statul paralel. Ar fi imposibil ca astfel de lucruri fățișe să nu fi ajuns la cunoștința armatelor de controlori plătiți de noi, din bani publici. Dar, fie sistemul este total ineficient, căci dă măsura unui stat eșuat (așa cum ne reamintește, periodic, președintele țării), fie sistemul protejează din umbră afacerile ilegale, pentru că este complice al rețelelor mafiotice de sens. Cine știe, poate că le este chiar și instigator. Nu este exclus ca sistemul să exercite, prin toleranța față de acest fenomen infracțional, un alt fel de control al populației, unul nelegitim, totalitar și anti-democratic. Prin vulnerabilități artificial construite, prin dependențe induse pas cu pas, prin trecerea de la „iarba de calitate”, la pastilele recreaționale, la prafurile euforice și, la final, la narcoticele injectabile, prin frica de epuizarea stocului de „marfă”, oamenii devin mult mai ușor remodelabili și manipulabili. Poate că acesta este și rolul (voluntar asumat, preluat prostește sau agățat din pură lăcomie) al exponenților organelor de control și al autorităților, transformați ei înșiși în traficanți. Nu trebuie uitat rolul consultanților privați, plătiți pentru a acoperi cu audituri și rapoarte frumos ambalate infracțiunile și fărădelegile din domeniu.

 

Ce fac, în schimb, autoritățile române, cu o precizie de metronom? Ne blochează nouă, cetățenilor „neconsumatori”, conturile bancare, pentru nereguli în formularele de actualizare a datelor cu caracter personal. Ne suspectează pe noi că îi infectăm pe „imunizați”. Ne execută silit pe noi pentru datorii bugetare de 50 de lei.

 

[1] Din acest punct de vedere, se poate spune că sună cel puțin interesant termeni și sintagme ca: „frontul salvării naționale”, „uniunea salvați România”, „planul național de redresare și reziliență”, „save planet Earth”, „there is no Planet B”…

[2] În viziunea sa „mesianică”, Marx șterge deosebirile dintre neamuri și comunități, îneacă religiile în cultul unic al proletarului și profețește o societate egalitaristă a maselor omogenizate, fără elite. Realitatea istorică a probat că, de fapt, societatea comunistă nu făcea decât să impună maselor o egalitate în sărăcie, fiind destinate a fi conduse brutal de o elită a nomenklaturiștilor comuniști, de o clasă ultra-minoritară de privilegiați ai regimului. Așadar, tot de un stat profund, al elitelor.

[3] Una dintre cele mai interesante cărți care critică meritocrația din perspectiva acestor riscuri și chiar o ironizează este The Rise of Meritocracy, de Michael Dunlop Young publicată în 1958.

[4] Sarcastic, utilizatorii rețelelor sociale se identifică mai ales prin aceste etichete de status…

[5] Caracteristicile emoționale ale unui popor sunt de domeniul filosofiei, al politicului sau al mitului, iar nu de domeniul psihologiei.

[6] https://romania.europalibera.org/a/sri-imagine-universitati/31757973.html, ediția din 21 martie 2022.

[7] Cam ce informații or fi acești studenț speciali puși să culeagă despre noi, ceilalți, ne-specialii?

 

Prof. dr. av. Gheorghe Piperea, PIPEREA & ASOCIAȚII

 

 

Circulația elitelor și statul paralel

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

”China poate folosi inteligența artificială pentru a construi un dosar despre aproape fiecare american”. Spionii chinezi fură baze de date uriașe și le prelucrează cu AI furată tot din SUA

 

Oficialii americani sunt îngrijorați de hacking și de furtul de secrete de inteligență artificială de către spioni chinezi implicați în marile companii americane, arată o investigație The Wall Street Journal. E un nou episod din războiul din umbră între SUA și China pentru supremația în domeniul inteligenței artificiale. Cei doi rivali caută orice avantaj pentru a sări în față în stăpânirea unei tehnologii cu potențialul de a remodela economiile, geopolitica și războiul.

 

 

Inteligența artificială a fost inclusă de Biroul Federal de Investigații pe lista tehnologiilor americane critice pe care trebuie să le protejeze, la fel cum China a inclus-o pe o listă de tehnologii în care dorește ca oamenii săi de știință să realizeze progrese până în 2025.

 

 

Capacitățile Chinei în materie de inteligență artificială sunt deja considerate formidabile, dar autoritățile americane de informații au lansat în ultima vreme noi avertismente.

 

În loc să fure doar secrete comerciale, FBI și alte agenții consideră că China ar putea folosi IA pentru a aduna și stoca date despre americani la o scară care nu a mai fost posibilă până acum.

 

China a fost legată de o serie de furturi semnificative de date personale de-a lungul anilor, iar inteligența artificială ar putea fi folosită ca un „amplificator” pentru a sprijini alte operațiuni de piraterie informatică, a declarat directorul FBI, Christopher Wray, în cadrul unei conferințe de presă în Silicon Valley, la începutul acestui an.

 

 

 

„China folosește inteligența artificială pentru a-și îmbunătăți operațiunile de hacking deja masive, folosind propria noastră tehnologie împotriva noastră”, a spus Wray.

 

China a negat că s-a implicat în piratarea rețelelor americane. Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Wang Wenbin, a declarat în această vară că SUA este „cel mai mare imperiu de hacking și cel mai mare hoț cibernetic global” din lume, ca răspuns la acuzațiile potrivit cărora Beijingul ar fi pătruns în sistemele de e-mail neclasificate ale mai multor oficiali de rang înalt din administrația Biden. Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington nu a răspuns la solicitările de comentarii.

 

 

În ultimii ani, interesul FBI de a proteja inovațiile americane în acest domeniu a vizat mai degrabă producătorii de cipuri decât companiile de inteligență artificială în sine. Chiar dacă persoane din interior sau hackeri ar reuși să fure algoritmii care stau la baza unui sistem avansat în prezent, acel sistem ar putea fi deja învechit în șase luni, au declarat mai mulți foști oficiali americani.

 

 

Temerile legate de modul în care China ar putea utiliza inteligența artificială au crescut atât de mult în ultimul an încât directorul FBI și liderii altor agenții de informații occidentale s-au întâlnit în octombrie cu lideri din domeniul tehnologiei pentru a discuta această problemă.

 

 

Autoritățile americane cred că serviciile secrete chineze corelează informații sensibile din bazele de date pe care le-au furat de-a lungul anilor pentru a localiza și urmări spionii americani sub acoperire și pentru a identifica oficialii cu autorizații de securitate.

 

„China poate folosi inteligența artificială pentru a construi un dosar despre aproape fiecare american, cu detalii care variază de la dosarele de sănătate la cărțile de credit și de la numerele de pașaport la numele și adresele părinților și copiilor lor”, a declarat Glenn Gerstell, fost consilier general la Agenția Națională de Securitate. „Luați aceste dosare și adăugați câteva sute de mii de hackeri care lucrează pentru guvernul chinez și avem o potențială amenințare înfricoșătoare la adresa securității naționale”.

 

 

https://www.g4media.ro/china-poate-folosi-inteligenta-artificiala-pentru-a-construi-un-dosar-despre-aproape-fiecare-american-spionii-chinezi-fura-baze-de-date-uriase-si-le-prelucreaza-cu-ai-furata-tot-din.html

 

 

/////////////////////////////////

 

 

Şeful NATO, mesaj provocator către Putin: Ai pierdut Ucraina!

 

 

Elena Marinescu

 

Rusia a pierdut Ucraina pentru totdeauna ca rezultat al războiului şi nu va fi capabilă să-şi atingă obiectivele militare în pofida unui efort masiv al armatei sale făcut după invadarea Ucrainei în februarie anul trecut, a susţinut vineri secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

 

”Întregul obiectiv al acestei invazii a fost de a împiedica Ucraina să se îndrepte spre NATO şi Uniunea Europeană. Ucraina este acum mai aproape ca oricând de NATO şi de Uniunea Europeană. Aceasta este o mare înfrângere strategică pentru Rusia”, a declarat Jens Stoltenberg într-un interviu acordat agenţiei de presă germane.

 

 

”Preşedintele Putin a pierdut Ucraina pentru totdeauna”, a accentuat şeful Alianţei Nord-Atlantice, referindu-se la faptul că timp de decenii Rusia a privit Ucraina ca parte a sferei sale de influenţă. Fostul premier norvegian s-a declarat convins că Ucraina îşi va atinge în cele din urmă obiectivul de a adera la NATO, relatează DPA, conform Agerpres.

 

 

Pe de altă parte, Jens Stoltenberg a remarcat că Rusia plăteşte deja un preţ ridicat pentru războiul lansat contra ţării vecine. ”Rusia a pierdut sute de avioane, mii de tancuri şi 300.000 de militari. Economia rusă a slăbit. Rusia este mai izolată politic. Inflaţia este sus, nivelul de trai e jos”, a spus el.

 

Totuşi, Jens Stoltenberg a avertizat că războiul va mai dura, adăugând că nu există semnale că Putin îşi va schimba atitudinea, chiar şi după previzibila sa realegere la viitoarele alegeri prezidenţiale ruse din 17 martie 2024.

 

În acelaşi timp, Ucraina a ”arătat că se poate apăra, poate riposta oricât de mult timp, în special atunci când primeşte arme din Germania şi de la numeroşi alţi aliaţi din NATO”.

 

https://www.newmoney.ro/seful-nato-mesaj-provocator-catre-putin-ai-pierdut-ucraina/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Cât de periculoasă poate fi pentru omenire tehnologia tot mai avansată în care investesc miliardari ca Elon Musk, Peter Thiel, Mark Zuckerberg și Mark Andreessen

 

 

Mimi Noel

 

 

Într-un fragment din noua sa carte, „Sfârșitul reali­tății“, Jonathan Taplin avertizează asupra riscurilor inteligenței artificiale (AI) și face o pledoarie ar­gumentată inclusiv moral împotriva suprainteli­genței.

 

Cei patru „tehno-oligarhi“ – cum îi numește Taplin –, Elon Musk, Peter Thiel, Marc Zuckerberg și Marc Andreessen, creează o realitate alternativă și auto­cra­tică, o lume în care „nimic nu este adevărat și totul este spectacol“.

 

 

Dacă vrem să aflăm cum omenirea a ajuns azi un loc, cu multă, adesea radicală inegalitate în venituri, al post-adevărului, al unui posibil al doilea război civil american, poate nu ar trebui să căutăm mai departe de cele patru nume care au marcat istoria industriei tech în ultimele două decenii, comentează Taplin într-un articol amplu publicat recent în pagi­nile re­vis­tei americane Vanity Fair.

 

 

Pe cei patru îi numește „tehnocrați“ (într-un sens diferit față de cel consacrat), cumva și ca o recu­noaș­tere a influenței mișcării „tehnocratice“, fondată în anii ’30 chiar de bunicul lui Elon Musk, Joshua Haldeman. Astăzi, „tehnocrații“ formează un fel de di­rectorat interconectat din Silicon Valley, în care fie­care investește în companiile celorlalți sau ocupă lo­curi în consiliile de administrație ale acestora. Iar vas­tul lor domeniu digital controlează o cantitate uriașă de informații personale, afectează modul în care trăiesc, lucrează și iubesc miliarde de oameni.

 

 

CITEȘTE SI

 

Cum micșorează războiul din Ucraina și scumpirea energiei coșul de cumpărături al românilor

 

După rezultatele neașteptat de bune, Joe Biden încearcă cea mai mare transformare a economiei americane din ultimele decenii

 

Multă vreme, cei patru au fost considerați eroi pro­gresiști tehnologic. Pentru Taplin sunt, de fapt, parte a unei ample deturnări antidemocratice a lumii tehnologice – fac tot posibilul să-și păstreze pozițiile de lideri de piață sau de cvasimonopol și să-și prote­jeze averile de zeci de miliarde de dolari. „Competiția este pentru naivi“, spunea la un moment dat Peter Thiel.

 

Tehnodeterminism x patru

În realitate, cei patru sunt oligarhii Statelor Unite, adâncește critica Taplin. Sunt cei care controlează accesul a miliarde de utilizatori ai planetei (și pentru 80% din populația Statelor Unite) pe Facebook, Twitter, Threads, Instagram și WhatsApp.

 

Taplin recurge la termenul de „tehnodeterminism“ pentru a descrie traiectoria pe care o dictează „teh­nocrații“, oamenii de rând primind la schimb promi­si­unea unui viitor luminos. Doar că, pentru autor, ideea de viitor pe care cei patru o vând – averi în crip­tomonede, fuziunea dintre om și computer prin in­termediul inteligenței artificiale, perspectiva de a ne petrece viața în metavers sau pe Marte – este, de fapt, o minciună. Nici fostul președinte american, Donald Trump, „nu mințea neapărat cu scopul de a nega adevărul, ci pentru a-i invita pe oameni într-o realitate alternativă“. Cam același gen de magie se aplică și aici, continuă Taplin.

 

 

Patru dintre proiectele propuse de „tehnocrați“ pre­supun investiții de zeci de mii de miliarde de do­lari (în mare parte, publice) în următoarele două decenii.

 

Spre exemplu, primul proiect, susținut de Andre­essen, Thiel și Zuckerberg, este Web3, descris drept o lume virtuală (metaversul) accesată prin ochelari de realitate virtuală (VR), care, în ciuda tuturor bene­ficiilor evidente pe care le promite, s-ar putea să tran­sforme webul, gratis în prezent, într-un parc te­matic online în care, pentru a-l accesa, vom avea ne­voie să plătim (cu un token cripto, desigur).

 

 

Al doilea proiect este chiar susținerea criptomone­delor. După cum remarca Adam Fischer, cel mai bine clasat venture capitalist din Israel, „cripto nu este neapărat o idee de investiție aliniată cu ideologia po­litică libertară, cât, mai curând, o tulpină virulentă a ideologiei politice libertare care, via blockchain, ex­ploatează lăcomia umană“.

 

Al treilea proiect implică visul de 10.000 de miliarde de dolari al lui Elon Musk de a trimite oameni să trăiască pe Marte.

 

Dar dintre toate scenariile-proiect pe care „teh­no­crații“ le promovează, niciunul nu este mai distopic decât transumanismul, preferatul lui Peter Thiel.

 

 

Pentru a înțelege ceea ce ar putea fi chiar cea mai mare păcăleală a companiilor din Big Tech, este nevoie de o analiză profundă a acestui curent social – transumanismul, care are în centru întreaga cercetare menită să dezvolte „tehnologii de îmbunătățire a omu­lui“, prin care oamenii ar putea atinge vârste de până la 160 de ani sau mai mult.

 

Desigur, accesul la aceste sisteme de prelungire a vieții, care încă nu au fost inventate, va fi incredibil de costisitor, așa că, în acest scenariu, singurii care vor supraviețui mai bine de un secol vor fi probabil doar multimilionarii.

 

Pericolul existențial

Toate aceste patru pro­iecte – metaversul, criptomonedele, colonizarea in­ter­planetară și transumanismul, fără a mai menționa inteligența artificială – reprezintă o amenințare exis­t­en­țială pentru lume din punct de vedere politic, economic și, poate cel mai important, moral. Pericolul moral provine din faptul că primele trei îl înlesnesc pe al patrulea.

 

Transumanismul promite că îmbunătățirile bioteh­no­logice le vor aduce oamenilor tinerețea fără bă­trâ­nețe, vor putea astfel coloniza alte planete sau ob­ține o contopire creier-computer (adică am deveni cy­borgi), astfel încât conștiințele individuale să tră­iască pentru totdeauna. Mai mult, întregul curent ar anula ideea de bază a liberalismului politic – drepturi egale pentru toți. În schimb, bogăția ar fi cea care ar determina perspectivele fiecărui individ.

 

 

Citându-l pe filosoful și politologul Francis Fukuyama, „transumanismul este cea mai periculoasă idee din lume“. Pentru că imaginează un viitor în care inteligența artificială și roboții, conduși de „teh­nocrați“, vor fi cei care vor face cea mai mare parte a muncii, iar o parte semnificativă a populației va sta acasă, fantazând în metavers și trăind cu un venit universal de bază în criptomonede plătit de guverne, venit care ar acoperi factura pentru conexiunea la internet și microplățile cu metacoin pentru concertele și cluburile frecventate virtual. Pentru cei care cred că aceste rânduri sunt doar un fel de fantezie dis­topică, Taplin recomandă o vi­zită la centrul de cer­cetare și dezvoltare (R&D) al companiei Amazon, pentru a vedea un viitor în care întregi depozite sunt operate de cinci oameni și 5.000 de roboți.

 

O poveste de groază

Pe când locuia în Africa de Sud și avea 3 ani, Peter Thiel și-a întrebat tatăl din ce e făcut covorul de piele din sufrageria apar­tamen­tului lor, povestește biograful său, Max Chafkin. Tatăl său i-a explicat că este de la o vacă sa­crificată. „Moar­tea se întâmplă tuturor animalelor, tuturor oamenilor“, i-a răspuns Klaus Thiel fiului său.

 

Se pare că răspunsul tatălui și perspectiva propriei morți l-au înspăimântat atât de tare pe micul Peter Thiel, încât, cred unii, nu și-a mai revenit nicio­dată. Din 2006, antreprenorul investește milioane de dolari în cercetări în încercarea de a învinge moar­tea. Nu este exclus să fi fost influențat și de futuro­lo­gul Ray Kurzweil, care prezice sfârșitul erei umane și apariția unei noi forme de suprainteligență, care vor con­tinua să se îmbunătățească și să avanseze tehnologic într-un ritm uluitor.

 

 

Nick Boström, filosof la Universitatea Oxford și spe­cializat în studii transumaniste, argumentează în lucrarea „Superintelligence“ că ne apropiem de punc­tul în care inteligența artificială va depăși inteligența umană. Boström avertizează că, dacă acest lucru se întâmplă, noua suprainteligență i-ar putea înlocui pe oameni ca „formă de viață“ dominantă pe Pământ. Ma­șinile cvasiumane își vor putea îmbunătăți continuu și mult mai rapid propria inteligență decât inventatorii lor complet umani. Monstrul ar pu­tea ușor să se întoarcă împotriva doctorului Frankenstein. În timp ce Kurzweil privește această singularitate cu op­timism, Boström (și alții, inclusiv Musk, așa cum a avertizat) crede că ne îndreptăm spre o ca­tastrofă existențială.

 

Editarea genetică

Nici nu trebuie să așteptăm acest viitor pentru a vorbi de dezavantajul moral al transumanismului, crede Taplin. Problemele care azi țin de inegalitatea socială se vor multiplica exponen­țial pe fondul adoptării îmbunătățirilor biologice la care Thiel și alții ca el se gândesc. Cei care se opun sau cei cărora li se va refuza îmbunătățirea, în timp, vor deveni supușii clasei… îmbunătățite.

 

Toți cei patru „tehnocrați“ pot fi considerați drept niște libertari. În general, libertarii ar argumenta că, dacă îmbunătățirea genetică sau tehnologică a oamenilor este posibilă, atunci aceștia ar trebui să aibă libertatea de a-și îmbunătăți inteligența, aspectul sau speranța de viață. Doar că aceste îmbunătățiri nu vor fi ieftine, iar odată ce elitele au acces la ele, cei „ne­îmbunătățiți“ vor fi nevoiți să lupte pentru a ob­ține îmbunătățiri necesare rămânerii în această nouă cursă.

 

Instrumentul de editare genetică CRISPR-Cas9, de exemplu, a fost deja folosit în China pentru a modifica embrioni umani nonviabili, aparent pentru a ve­dea dacă se poate face acest lucru. Au fost făcute ce­reri către autoritățile de reglementare din Marea Britanie și către cele din Statele Unite ale Americii pentru a face experimente cu acest instrument, cu scopul de a edita genele mutante ce ar putea cauza anu­mite boli grave, în cea mai mare parte foarte rare.

 

Istoria progresului tehnologic ne arată că, dacă poate fi făcut ceva, în cele din urmă un cercetător am­bițios va face acest lucru. Așa că va veni și ziua când embrionul pe care un cuplu l-a creat in vitro va fi testat pentru mai multe caracteristici, iar pă­rin­ților li se va prezenta o listă de genul – risc mai mare de­cât media pentru diabet de tip 2 și cancer de colon, risc mai mic decât media pentru astm și autism, ochi închiși, păr șaten deschis, chelie de tip mascu­lin și tot așa. Și va depinde de fiecare să decidă dacă do­rește (și la un preț foarte mare) să editeze genele em­brionului înainte de implantare.

 

Peter Thiel (55 de ani) pare deschis la strategii extreme care ar putea să-i prelungească viața. „Sunt interesat de parabioză… au injectat sânge tânăr în șoarecii mai în vârstă și au descoperit că are un efect masiv de întinerire“, le declara Thiel celor de la Inc. (În 2017, Thiel nega că ar fi folosit personal astfel de transfuzii).

 

Thiel susține și Fundația Methuselah, care sponso­ri­zează anual Premiul Methuselah Mouse, acordat echipei de cercetare care depășește recordul pentru cel mai bătrân șoarece din lume, iar al doilea premiu este dat echipei care dezvoltă cea mai bună strategie de reîntinerire pentru șoareci.

 

Absurd? Desigur. Prelungirea în laborator a duratei de viață a unor organisme este departe de a prelungi și viețile oamenilor cu multe decenii sau de a inversa procesul de îmbătrânire umană.

 

Sfârșitul realității

Unul dintre părinții terme­nu­lui „transumanism“ (alături de Julian Huxley), crip­tologul englez Irving John Good, scria în 1965: „Dat fiind că proiectarea unei mașini este una dintre aceste activități intelectuale, o mașină ultrainteli­gentă ar putea proiecta mașini chiar mai bune. Ar exista, apoi, fără îndoială, o «explozie a inteligenței», iar inteligența omului ar rămâne departe în urmă. Ast­fel, prima mașină ultrainteligentă este ultima in­venție pe care omul ar mai trebui să o facă vreodată“. Astăzi, ChatGPT ne îndreaptă în acea direcție.

 

Această viziune a viitorului este atât de în deza­cord cu convingerile lui Jonathan Taplin, încât acesta simte nevoia să-l citeze pe filozoful grec Epicur pentru a defini ce în­seamnă o viață bună și împlinită: compania prietenilor buni, libertatea și autonomia de a te bu­cura de o muncă plină de satisfacții și o viață construită în jurul unei credințe sau filozofii de bază.

 

Ei bine, transumaniștilor care construiesc meta­ver­sul, inteligența artificială generativă și tehnolo­giile de prelungire a vieții nu pare să le pese dacă aceste trei elemente sunt întrunite sau nu – dacă prie­tenii tăi sunt avataruri ale căror identități reale sunt ascunse, nu ai compania unor prieteni buni. Dacă stai acasă toată ziua cu o cască de realitate virtuală (pentru că locul tău de muncă a fost preluat de o inteligență ar­ti­ficială), trăind din plățile universale de bază ale guvernului, nu ai nici libertatea, nici autonomia de a mai avea satisfacția muncii. Iar dacă mare parte din ceea ce faci se ba­zează pe o existență virtuală, cu sigu­ranță nu ai o viață construită în jurul unor principii de bază. Vei fi devenit un cyborg la sfârșitul rea­­lității.

 

Gloria lumii. Care lume?

Convergența om-com­pu­ter ridică multe chestiuni etice pe care societatea umană va trebui să le pună în discuție. Până acum, cercetătorii și companiile au fost lăsați să decidă li­mi­tele etice. Posibilitatea unei inteligențe artificiale generalizate (AGI), în sensul capacității unei entități inteligente de a înțelege sau învăța orice sarcină in­te­lectuală pe care un om o poate face, a determinat mulți oameni de știință de renume să se îngrijoreze.

 

În 2012, chiar celebrul fizician englez Stephen Haw­king intervenea și el pe subiect: „În fața unor po­sibile scenarii de viitor cu beneficii și riscuri incalculabile, ex­perții ar trebui să facă tot posibilul pentru a asigura cel mai bun rezultat, nu? Greșit. Dacă o civilizație ex­tra­terestră superioară ne-ar trimite un mesaj spu­nând «vom ajunge în câteva decenii», am răspunde doar «OK, sunați-ne când ajungeți, vom lăsa lumina aprinsă»? Cel mai probabil, nu. Ei bine, cam asta se întâmplă cu inteligența artificială“.

 

Așa cum observa Eliezer Yudkowsky, analist specializat în AI, cofondator al Institutului de Cercetare a Inteligenței Artificiale, sunt oameni foarte ambițioși pentru care distrugerea lumii pare mai puțin înspăi­mân­tătoare decât să nu realizeze ei personal ceva. „Iar toți cei care cred că vor câștiga faimă veșnică prin proiectele lor de inteligență artificială sunt de acest fel“, mai spune Yudkowsky.

 

Antireligia

Filosoful britanic Toby Ord, în lucra­rea sa revoluționară „The Precipice: Existential Risk and the Future of Humanity“, descrie scenariul real de care mulți cercetători din domeniul inteligenței artificiale se tem. Ord menționează că, într-un sondaj din 2018 printre cei mai buni cer­cetători AI, „jumă­tate dintre ei au estimat că există o probabilitate de 5% ca impactul pe termen lung al inteligenței artificiale generalizate (AGI) să fie «extrem de nefast (până chiar la extincția umană)»“. Acum, întrebarea este cât de des ai un domeniu în care o proporție semnificativă dintre participanți cred că există o probabilitate de 1 la 20 ca munca lor să pună capăt vieții așa cum o știm acum?!

 

Ar mai fi un aspect – cei care inventează această lume a suprainteligenței mașinilor și a bioingineriei sunt antireligioși, deși, paradoxal, vor să fie zei. După cum scriitorul și comentatorul englez G.K. Chesterton susți­nea în 1932: „În realitate, antireligia este opiul popo­ru­lui. Acolo unde oamenii nu cred în ceva care este dincolo de lume, ei vor adora lumea și, mai presus de toate, vor adora ceea ce consideră cel mai puternic lucru din lume“.

 

Iar astăzi, cel mai puternic lucru din lume este acest Big Tech. Atât timp cât ne închinăm la templul Sfântului Peter sau Elon, sau Zuck, sau Marc, riscăm să ajungem captivi în viitorul pe care ei și-l doresc cel mai mult.

 

Riscuri și măsuri

Legea privind inteligența artificială ar urma să prevadă că sistemele AI trebuie suprave­gheate de oameni, nu prin procese automatizate.

 

AVERTISMENT. Istoricul și antropologul israelian Yuval Noah Harari trăgea recent un semnal de alarmă, afirmând că „sistemul de operare al omenirii a fost spart. Putem încă reglementa noile instrumente AI, dar trebuie să acționăm rapid“.

REGLEMENTARE. Folosirea inteligenței artificiale în Uniunea Europeană urmează să fie reglementată de prima lege cu­prin­zătoare pentru AI din lume. Prioritatea este de a se asigura că sistemele IA folosite în UE sunt sigure, transparente, trasabile, nediscriminatorii și ecologice.

 

MIMI NOEL

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.

 

Cât de periculoasă poate fi pentru omenire tehnologia tot mai avansată în care investesc miliardari ca Elon Musk, Peter Thiel, Mark Zuckerberg și Mark Andreessen

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

Agenda ascunsă a tehnocrației pentru dominație totală

 

POSTAT DE: PRINȚUL MICHAEL DE LIECHTENSTEIN  

Prințul Michael opinează despre „forțarea pașnică a sistemelor tehnocratice să se schimbe”. Totuși, aceasta este o iluzie, deoarece tiranii și tirania nu se retrag niciodată. Ca și cursa Borg a lui Star Trek, care a avertizat în mod repetat: „Rezistența este inutilă!” întrucât a cuprins toate fiinţele vii în mintea-stup. ⁃ TN Editor

Winston Churchill a spus cândva că „democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate”. Este un privilegiu să trăiești în țări care susțin valorile democratice, unde indivizii se pot exprima liber, fără teama de arestare. Cu toate acestea, democrația și libertatea, ca orice bun valoros, nu sunt inerente sau garantate. Ei au nevoie de vigilență constantă din partea unei populații libere pentru a-i proteja.

 

În lumea din ce în ce mai tehnocratică de astăzi, există o tendință tot mai mare de a clasifica sistemele, evoluțiile și evenimentele. Acest lucru poate părea convenabil: ne scutește de efortul de a gândi critic și de a analiza situațiile din mai multe perspective și, aparent, ne eliberează de asumarea unor responsabilități împovărătoare. Când lucrurile nu merg așa cum a fost planificat, este ușor să evitați responsabilitatea spunând: „Nimeni nu ar fi putut să știe”. În plus, această clasificare ocolește adesea dezbaterile semnificative, deoarece distincțiile între ceea ce este necesar sau inutil, corect sau greșit și bine sau rău devin estompate.

 

În domeniul sistemelor de guvernare, vedem adesea categorisiri precum democrații liberale „bune”, democrații „iliberale” considerate renegate și sisteme autoritare „rele”. În Europa, majoritatea statelor membre ale UE sunt privite ca democrații liberale, în timp ce Ungaria si Polonia sunt uneori evidențiați drept renegați. Rusia și Belarus, pe de altă parte, sunt adesea etichetate drept sisteme autoritare.

 

Scopul democrației

O democrație robustă depășește doar organizarea de alegeri la fiecare patru ani. Este esențial să existe controale și echilibre eficiente între cele trei ramuri ale guvernului – judiciară, legislativă și executivă. O democrație merită doar atunci când protejează acele principii stabilite atât de elocvent în Statele Unite. Declarația de independență: viata, libertatea si cautarea fericirii. Susținerea libertăților individuale, precum și încurajarea încrederii între oameni și reprezentanții lor aleși sunt ingrediente esențiale.

 

Obiectivul principal al unei democrații ar trebui să fie protejarea libertății cetățenilor săi. Aceasta include respectarea principiului subsidiarității, în care puterea este transferată la niveluri inferioare de guvernare pentru a preveni un guvern central prea puternic. Constituțiile protejează drepturile oamenilor împotriva abuzurilor de putere ale statului. Această îmbinare a sistemelor democratice cu liberalismul a adus prosperitate și multe alte beneficii societăților din întreaga lume.

 

Cu toate acestea, în așa-numitele „democrații liberale” din întreaga lume – mai ales în Europa, America de Nord și țări precum Australia – sistemele sunt devenind din ce în ce mai tehnocraţi. Acest lucru a dus la elitele care impun un număr tot mai mare de reguli care leagă populația, ducând la un labirint de legi și regulament care limitează libertatea și permit autorităților să ia decizii arbitrare.

 

Guvernele exercită din ce în ce mai mult control asupra cetățenilor, erodând dreptul la viață privată, așa cum demonstrează cererile de „transparență financiară”. Un alt exemplu este cel regulile de păstrare a datelor privind comunicarea în Europa, care sunt susținute de guverne și de Parlamentul European în ciuda deciziilor Curții Europene de Justiție. Acestea sunt doar câteva exemple privind colectarea generală a datelor de către autorități.

 

Centralizarea puterii este în creștere, subminând rolul guvernelor locale. Informale organizatii supranationale precum OCDE sau G20 stabilesc reguli fără legitimare democratică, exacerbând neîncrederea tot mai mare dintre guvern și cetățeni.

 

Autoritățile admit în mod deschis că văd cetățenii ca fiind nesiguri și care au nevoie de supraveghere constantă, evidențiată în special în timpul pandemiei și de problemele climatice. Agențiile fiscale împing și ele, pe măsură ce codurile fiscale devin mai opace, ilogice, supraextinse și complicate, ceea ce face dificilă respectarea pe deplin. Multe țări occidentale nu își îndeplinesc datoria de a proteja securitatea juridică, un aspect fundamental al democrației.

 

O erodare a încrederii

Controlul excesiv și suprareglementarea arată că „conducere democratică” în multe țări văd oamenii ca fiind în mod inerent defecte sau copilărești și, prin urmare, necesită control. Acest lucru este profund îngrijorător, deoarece tratarea oamenilor ca pe copii sau în mod inerent răi poate duce la un comportament corespunzător. Societățile cu adevărat libere au fost construite pe baza încrederii în bunătatea inerentă a oamenilor și în puterea societății civile.

 

Încrederea este un element vital al unei societăți civile funcționale. Încurajează relații sănătoase între indivizi, întreprinderi și stat, permițând interacțiuni semnificative și colaborare pe picior de egalitate. Chiar și în cazuri extreme și catastrofe, cum ar fi 9/11 sau în timp de război, asistăm adesea la dorința înnăscută a oamenilor de a se ajuta și de a se sprijini reciproc. Un exemplu recent este acceptarea refugiaților ucraineni în locuri precum Polonia.

 

În Polonia, societatea civilă și nu birocrația a jucat un rol esențial în asistența refugiaților. Acest lucru subliniază faptul că nu există niciun motiv sau justificare validă pentru ca guvernarea să ignore încrederea cetățenilor săi – cu excepția cazului în care tehnocrația are o agendă ascunsă pentru dominație. Societatea civilă prosperă atunci când puterea statului este limitată

 

Dominația statului, a birocrației și a tehnocrației sufocă deja societatea civilă și suprasolicita serviciul public dedicat. O problemă critică este că politica a devenit o profesie. În multe țări occidentale, majoritatea parlamentarilor sunt politicieni profesioniști care se bazează pe plățile statului și pe sprijinul partidului pentru existența lor. Nu au o profesie alternativă la care să se întoarcă, lăsându-i limitat în capacitatea de a acționa conform conștiinței lor. Rolul parlamentului ar trebui să fie de a reprezenta cetățenii și de a se asigura că guvernul nu devine prea mare, limitând totodată cheltuielile publice și reducând povara fiscală asupra cetățenilor.

 

Cu toate acestea, acțiunile actuale ale multor parlamente, în special în Europa, par adesea a fi contrare acestor principii. Parlamentele au devenit din ce în ce mai dependente de stat. În mod similar, Congresul SUA are capacitatea de a închide guvernul atunci când acesta își depășește limitele. Dar această putere importantă și utilă a fost redusă mai degrabă la un instrument politic decât la o măsură eficientă de prevenire a cheltuielilor excesive.

 

Pot fi observate evoluții ciudate acolo unde amenințările precum epidemiile sau schimbările climatice sunt exploatate pentru a justifica măsuri dure care se amestecă în viețile private ale indivizilor, toate sub pretextul salvării umanității. Deși anumite măsuri pot fi necesare, societatea civilă și abordările bazate pe piață funcționează adesea mai bine, mai ales atunci când se bazează pe dezbateri deschise, nedogmatice și motivate. Crearea de frică și panică poate fi înșelătoare și poate duce la măsuri opresive. Nu e de mirare că teoriile conspirației despre o acaparare nelegitimă de putere sunt în creștere.

 

O societate a victimelor

În schimb, societățile civile ar trebui să aibă posibilitatea de a promova în continuare ideea indivizilor ca eroi, capabili să obțină rezultate pozitive și să-i ajute pe ceilalți prin propriile forțe și auto-responsabilitate. Acest principiu are rădăcini și în creștinism. Cu toate acestea, în ultimul timp, accentul s-a mutat către victimizare, care este adesea folosită greșit și poate promova o cultură a îndreptățirii mai degrabă decât a responsabilității.

 

Consecințele unor astfel de evoluții sunt multiple. Frustrarea populației crește, responsabilitatea de sine scade, iar neîncrederea pătrunde în societate. Principiul important al competiției amicale și al cooperării bazate pe încredere reciprocă este erodat. La rândul său, un număr tot mai mare de libertăți sunt schimbate cu o iluzie de securitate asigurată de stat. Pentru a obține beneficii într-o astfel de societate, devine mai avantajos să fii perceput ca o victimă, mai degrabă decât ca un realist. Acest lucru permite autorităților să exercite controlul asupra populației și duce la o administrație în continuă creștere, înfometată alimentată de taxe.

 

Ceea ce este interesant este că termenul „cetăţean”, care implică în mod tradiţional o persoană liberă, este din ce în ce mai mult înlocuit cu termenul „contribuabil”. Această schimbare pare să denatureze sistemul, deoarece statul ar trebui să existe în beneficiul cetățenilor săi, mai degrabă decât ca cetățenii să fie reduși la simple surse de impozite sau beneficiari ai beneficiilor de la guvern. Această evoluție în democrațiile liberale ridică întrebarea: sunt aceste sisteme încă cu adevărat liberale și democratice?

 

În ciuda tuturor acestor lucruri, un avantaj care rămâne este libertatea de a-și exprima disidența împotriva guvernului fără teama de arestare. Cu toate acestea, se impun limite tot mai mari libertății de opinie și de exprimare, inclusiv în mediul academic. Rușinea publică și repercusiunile pentru exprimarea de opinii care diferă de curentul principal sunt în creștere. Acest lucru poate face dificil pentru indivizii din cariere publice sau corporații mari să își exprime opiniile divergente. Mulți profesori universitari recunosc că sunt reticenți în a vorbi împotriva mainstream-ului, chiar dacă opiniile lor sunt fundamentate științific. Problemele legate de gen, sănătate, climă și energie, printre altele, sunt adesea pline de tendințe radicale și polarizante. Societatea civilă – din ce în ce mai marginalizată de un stat supradimensionat – nu mai este capabilă să facă suficient pentru a contracara această tiranie a „valorilor”.

 

Aceasta reprezintă o nouă formă de despotism, în care o elită tehnocratică arbitrară și coruptă de putere deține stăpânirea ca nomenklatură. În acest sistem, părțile sănătoase ale unui serviciu public bun sunt luate ostatice.

 

O balansare a pendulului

Aceste exemple nefericite pot face parte din motivul pentru care democrațiile din întreaga lume sunt în retragere. Când ne gândim la modul în care democrațiile liberale se subminează uneori, nu este cu totul surprinzător. Autocrațiile ridică provocări lumii libere, iar degradarea democrațiilor occidentale le poate slăbi sistemele, jucând în mâinile despoților autocrați, fasciști și socialiști.

 

Speranța în această situație este că, așa cum este normal în societățile umane, atunci când un sistem devine saturat, pendulul are tendința de a oscila în cealaltă direcție. Să sperăm că va veni în curând momentul în care în societățile occidentale va apărea un grad crescut de nesupunere civilă necesară, forțând în mod pașnic sistemele tehnocratice să se schimbe.

 

Întrucât parlamentele și partidele politice își trădează, într-o anumită măsură, rolul lor de a apăra libertatea și interesele cetățenilor, devine responsabilitatea societății civile să lupte împotriva acestei dezvoltări. Dacă societatea civilă eșuează în acest demers, acceptând practicile neconstituționale și ilegale ale autorităților, imensele sacrificii, realizările și eforturile făcute de lume pentru a învinge tiraniile fascismului și nazismului în al Doilea Război Mondial și comunismului în Războiul Rece vor fi pierdut. La fel va fi și succesul enorm, fără egal din punct de vedere istoric, al integrării europene.

 

Citește povestea completă aici …

 

Articole pe aceeaşi temă:

robert kennedyBoom: Noua carte a lui Robert F. Kennedy, Jr. explodează…

Deere-Contract„Striketober”: rezistența în masă la vaccinare este…

fauci collinsRedevențele lui Fauci și redevențele de 350 de milioane de dolari…

eric schmidt transumanistDominarea SUA de către Comisia Trilaterală…

metaversul disneyOchii Disney Dominația Metaversului

schwabMercola: Tehnocrația și transumanismul acum în fază…

Captură de ecran 2021-05-07 la 7.44.11 AMIpocriți climatici: China contribuie cu 27% din total …

Reserve Bank of IndiaStiva India: Viitorul Fintech, Societatea Cashless …

 

DESPRE EDITOR

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

 

 

 

 

https://ro.technocracy.news/agenda-ascuns%C4%83-a-tehnocra%C8%9Biei-pentru-domina%C8%9Bie-total%C4%83/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Pensionari de lux versus pensionari cu ștreangul de gît

George Arun

 

Fondul Monetar Internațional a avertizat guvernul  că noua lege a pensiilor reprezintă un risc în ceea ce privește stabilitatea fiscală.

 

 

Conform datelor publicate de Ministerul Muncii, România avea la sfîrșitul trimestrului al doilea al acestui an 5.159 de mii de pensionari. Pensia medie, cea mai mică din Europa, după Bulgaria, era de 1.189 de lei, din care pensia pentru limită de vârstă de 1.348 de lei, iar pensia medie pentru cei 296.000 de agricultori, de 488 de lei. De la 1 septembrie, pensiile din bugetul asigurărilor sociale de stat au fost mărite cu 15%. Impactul bugetar este estimat la 8,4 miliarde de lei în acest an, la 24,8 miliarde în 2020, pentru ca în 2021 să ajungă la 58,1 miliarde, iar în 2022 să atingă suma astronomică de 81,1 miliarde de lei.

 

Această poveste frumoasă de adormit pensionarii – e cinic, dar mulți dintre ei nu îi vor mai prinde sfîrșitul – a partidului lui Iliescu, Năstase, Dragnea, Dăncilă, Oprișan și a tuturor primarilor și președinților pesediști ai consiliilor județene ar fi o povară uriașă pentru guvernul sau guvernele ce vor urma dezmățului guvernării PSD, de care, de bună seamă, dacă nu acum, atunci cel mai tîrziu după alegerile parlamentare de anul viitor, partidul-stat se va spăla pe mîini. Plecăm, desigur, de la certitudinea că PSD va pierde puterea pe toate planurile, fiindu-i imposibil să renască din cenușă. Sau, mai exact, din groapa pe care și-a săpat-o singur, amăgind însă populația să o vadă ca pe o fîntînă plină cu peștișori de aur.

 

Fondul Monetar Internațional a avertizat guvernul Dăncilă că noua lege a pensiilor reprezintă un risc major pe termen mediu în ceea ce privește stabilitatea fiscală. Totodată, agenția Standard&Poor’s a  transmis executivului de la București că dezechilibrele bugetare se vor accentua, în situația în care în prezent cheltuielile pentru salarii și pensii depășesc 80% din totalul veniturilor din taxe și impozite. Astfel că, în absența investițiilor din ultimii ani, rămînem țara drumurilor desfundate și a WC-urilor în aer liber.

 

Pensiile speciale, o specialitate a PSD

 

Unul din abuzurile legislative ale ultimelor guverne PSD sînt pensiile speciale. Acestea au fost legiferate progresiv, cuprinzînd tot mai mulți beneficiari din tot mai multe categorii sociale. Printre arhitecții unui proiect de lege din 2015, care a dat liber pensiilor de lux, este chiar celebrul „altă-ntrebare”, fostul ministru al Justiției, Florin Iordache. Conform Institutului Național de Statistică, în momentul de față 161.000 de pensionari care au lucrat în MAI, MApN și SRI beneficiază de pensii speciale, dar datele statistice nu precizează cîți pensionari de lux  primesc lunar peste 10.000 de lei, întrucît pensiile foștilor lucrători în SRI nu sînt la vedere. Lor li se adaugă 3.800 de magistrați care primesc, în medie, 18.000 de lei pe lună, și 1.400 de persoane care au lucrat în aviația civilă, cu o pensie medie de 11.000 de lei.

 

Pentru a mai acoperi găurile uriașe din bugetul asigurărilor sociale, ministrul Finanțelor, Eugen Orlando Teodorovici, mîna binecuvîntată a Vioricăi Dăncilă, a inițiat un proiect de impozitare a pensiilor speciale, care a fost votat în urmă cu o lună de Senat, urmînd să primească și votul Camerei Deputaților. Legea prevede impozitarea pensiilor între 7.000 și 10.000 de lei cu 30%, iar a celor  mai mari de 10.000 de lei cu 50% din suma brută a acestora. E puțin probabil ca legea, după ce va fi trimisă spre promulgare președintelui (nu știm acum cărui președinte, lui Iohannis cel de acum sau lui Iohannis cel de după alegerile prezidențiale, aceasta depinzînd de data la care legea va fi votată în Camera deputaților), să nu fie contestată la Curtea Constituțională, așa cum Consiliul Superior al Magistraturii anunța încă din faza dezbaterii proiectului. Redau un fragment din comunicatul CSM: „Pensia de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistraţii şi care impune obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au, fiindu-le interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare care să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le ofere după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii”.

 

Am redat acest fragment mai cuprinzător din comunicatul CSM pentru a ne putea justifica întrebarea: Dar de ce magistrații ar fi îndreptățiți să ceară ca după pensionare să poată să-și mențină „un nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii”? Nu același lucru l-ar dori și profesorii, medicii, minerii, strungarii și, în general, toți pensionarii „obișnuiți”? Desigur că da. Este aici o judecată strîmbă care vine, iată, tocmai din partea celor care trebuie să judece drept orice cauză penală sau civilă. Într-o țară în care nedreptatea face legea, sîntem nevoiți să o trăim și pe aceasta.

 

 Este de pe acum previzibil că judecătorii CCR, ei înșiși beneficiari ai pensiilor de lux, vor decide, indiferent de  către cine va fi sesizată, că impozitarea pensiilor de lux e neconstituțională.

 

Palma făcută căuș a aleșilor locali

 

Conform unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului Dăncilă, de la 1 ianuarie 2020 primarii și viceprimarii, președinții și vicepreședinții de consilii județene vor primi pensii speciale, deși anul trecut Curtea Constituțională s-a pronunțat împotriva acestei prevederi introduse în Codul Fiscal. Aleșii locali vor primi acest cadou de la bugetul de stat, deci din cotizațiile oamenilor „obișnuiți”, indiferent dacă aceștia mai beneficiază și de alte pensii sau indemnizații, cum ar fi: pensia de limită de vîrstă, pensia de urmaș, pensia de invaliditate (doar sînt atîția primari și viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene care nu pot merge pe picioarele lor și atunci sînt nevoiți să se folosească de un amărît de BMW, Mercedes sau Audi din dotare, sau, o altă dizabilitate, să le tremure puțin mîna atunci cînd semnează acordarea fără licitație a unor lucrări de milioane de euro unor clienți de-ai casei). Nu sînt de neluat în seamă nici aleșii locali care primesc indemnizație de revoluționar pentru că 22 decembrie ’89 i-a prins ascunși pe sub birourile lor de activiști comuniști, aceasta fiind  forma lor de luptă împotriva teroriștilor lui Ceaușescu. Cuantumul pensiilor speciale, conform Proiectului de Hotărîre de Guvern, va fi stabilit anual, iar perioada în care vor fi acordate aceste cadouri de mulțumire va fi de maximum 12 ani. Suficient chiar și pentru o moarte de om.

 

Nu întîmplător, aleșii locali se împotrivesc alegerilor în două tururi de scrutin, avînd astfel o motivație în plus să mai cîștige un mandat la alegerile din primăvara anului viitor. La fel, nu întîmplător, această decizie a guvernului a fost pusă pe piață cu cîteva luni înaintea alegerilor prezidențiale.

 

Ce poate face o directivă europeană

 

La sfîrșitul anului trecut, Ministerul Muncii a emis un Proiect de lege privind înființarea unei noi pensii, anume pensia ocupațională, care, în fapt, reprezintă punerea în practică a unei directive europene. Proiectul a fost pus în dezbaterea Senatului și votat luni, 21 octombrie, cu 71 voturi pentru și 12 abțineri. Așadar, cu o largă majoritate. Cînd se desfășoară primul tur al alegerilor prezidențiale? Pe 10 noiembrie, adică peste nici trei săptămîni. De ce a trebuit să treacă 10 luni de la elaborarea proiectului pînă la votarea lui de către prima cameră a Parlamentului? „Amînăm pentru că putem”, ar spune gureșul Codrin Ștefănescu.

 

Privind partea plină a paharului, legea se adresează, prin oferta ei, unui larg sector al populației, care vrea să-și suplimenteze veniturile în întîmpinarea vîrstei a treia. Pensiile ocupaţionale sunt o formă de pensie suplimentară care poate fi acordată de către angajator angajaților săi, în urma contribuției lunare cu o sumă de bani atît a angajatorului, cît și a angajaților. Contribuțiile vor fi virate într-un fond din care, la limita de vîrstă, angajații vor beneficia de pensiile ocupaționale calculate în funcție de cît și pe ce perioadă a cotizat fiecare….

 

 

 

George ArunGeorge Arun

George Arun Din 1990 până în prezent a lucrat în presa scrisă și audio. Din 1999 este colaborator DW.

 

https://www.dw.com/ro/pensionari-de-lux-versus-pensionari-cu-%C8%99treangul-de-g%C3%AEt/a-50976575

 

 

 

////////////////////////////////////////////

Topul pensionarilor de lux ai României: Un fost magistrat încasează lunar 9000 de euro

Cea mai mare pensie din România aparţine unui magistrat care primeşte lunar aproximativ 9 mii de euro. Celelalte locuri de top sunt ocupate de piloţi.

 

RomaniaTV.net

 

Pensiile au crescut, în ultimii 5 ani, în medie cu 20%. Majorările au fost direct influenţate de creşterea punctului de pensie an de an. Cea mai mică pensie din România este de 85 de lei, de care beneficiază 119.000 de persoane. Judecătorii şi aviatorii sunt cei mai bogaţi pensionari români, sumele lunare medii încasate trecând adesea de 11 mii lei.

 

 

În România sunt peste 5 milioane de pensionari, iar o mare parte dintre aceştia au o pensie de sub 900 de lei pe lună, echivalentul pensiei medii.

 

Alte Articole

Daniel Dines s-a despărțit de amanta însărcinată? Iuliana Doroftei s-a întors de la Londra, dar miliardarul nu a așteptat-o la aeroport!

Daniel Dines s-a despărțit de amanta însărcinată? Iuliana …

 

Ce vor avea pe masă deținuții din România de Crăciun. Meniul …

 

Tragedie în Ajunul Crăciunului. Andrada, o tânără de 16 …

Există însă şi pensionari fericiţi. Cea mai mare pensie din România o ridică un magistrat. Acesta încasează lunar 40.963 de lei. A doua cea mai mare pensie este încasată de un fost aviator. Acesta primeste 39.144 de lei pe lună. Următoarele trei locuri ale topului sunt ocupate tot de foşti aviatori, aceştia primind în jur de 31.000 de lei pe lună.

 

CITEŞTE ŞI Numărul mediu de pensionari, în scădere în ultimul trimestru din 2016

 

 

Începând cu anul 2013, pe lângă pensiile de stat şi cele ale agricultorilor, figurează şi pensionarii cu indemnizaţii speciale. Circa 144 mii de persoane încasau, în 2013, în medie, 137 de lei pe lună, ca veterani de război sau urmaşi. Iar în 2017 pensia lor medie a ajuns la 201 lei, însă la un număr de doar 87 mii de beneficiari. Tot în 2013, primeau în medie pe lună 442 lei, cam 52.500 persoane persecutate de comunişti, iar numărul a scăzut la 39 mii de beneficiari. Indemnizaţia a crescut la 1.078 lei pe lună. Alţi 111.500 de pensionari primeau în medie 274 lei, pe motive asemănătoare, ca acum să mai fie 97 mii, care primesc 481 lei pe lună. O pensie medie de 46 lei pe lună primeau 152 mii de persoane, în 2013, pentru stagiul militar în Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961. În 2017 mai sunt 119 mii astfel de beneficiari, cu suma de 85 lei. Revoluţionarii din decembrie 1989, 10.187 de toţi la acel moment, încasau în medie 1.525 lei pe lună în 2013. Acum, în 2017, sunt 12.978 beneficiari, cu o indemnizaţie lunară de 1.812 lei. Artiştii români pensionaţi, în număr de 456 în 2013, încasau atunci 318 lei pe lună. În 2017, pe aceleaşi prevederi legale, sunt 569 beneficiari cu o indemnzaţie medie lunară de 343 lei. Din categoria membrilor din unităţile de creaţie, respectiv angajaţi ai teatrelor de exemplu, acum 4 ani, se aflau în plată peste 10.800 persoane, cu o sumă medie 671 lei pe lună, ca anul acesta să figureze în acte 11.400 beneficiari cu 793 lei pe lună. Lista este încheiată de peste 180 mii de persoane care încasau 112 lei pe lună, în 2013, ca pensie de urmaş. În 2017 sunt 151 mii de urmaşi, cu o indemnizaţie egală cu cea de acum cinci ani, potrivit unei analize Capital. Numărul mediu de pensionari, în scădere în ultimul trimestru din 2016

 

 

O categorie aparte o reprezintă beneficiarii pensiei minime garantate. În 2013, erau, la final de an, peste 543 mii de persoane care primeau diferite sume, în completare la pensia pe care o aveau de la stat, până la un nivel stabilit prin lege de 350 lei în mână. La începutul acestui an sunt 497 mii de persoane care, prin aplicarea aceluiaşi algoritm, primesc de la stat sume diferite care le ridică pensia la un minim de 400 lei pe lună. Este important de subliniat că de la 1 martie 2017 asistăm la majorarea pensiei minime garantate de la 400 la 520 lei, pentru un număr de 1.022.168 de pensionari.

 

 

Agricultorii aveau, în 2012, o pensie medie de 313 lei pe lună, ca în 2013 pensia acestora să ajungă la 327 lei pe lună, iar în prima lună din 2017 să urce la 403 lei pe lună. Important de precizat este faptul că vorbim de peste 490 de mii de persoane aflate în această situaţie, iar datele arată că pensia medie de 980 lei din sistemul de stat în 2017 scade în mod real, prin adăugarea agricultorilor, la o medie de 935 lei pe lună. Suma este raportată astfel la un total de 5,07 milioane de pensionari, câţi sunt acum în plată în România.

 

 

Topul pensionarilor de lux ai României: Un fost magistrat încasează lunar 9000 de euro

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Decembrie Roşu: Dezvăluiri în premieră din „Dosarul Revoluţiei” (@TVR1)

 

 

////////////

 

 

 

 

https://kmkz.ro/de-ras/cu-ocazia-clasarii-definitive-dosarului-10-august-va-reamintim-ca-el-fost-ilie-gazea

 

 

 

 

Ministrul Transporturilor îi ceartă pe turiştii blocați în trafic: „Sunt atâtea drumuri forestiere, iar ei se înghesuie toți pe DN1!”

https://kmkz.ro/de-ras/ministrul-transporturilor-ii-cearta-pe-turistii-blocati-trafic-sunt-atatea-drumuri-forestiere

 

 

 

 

 

 

În sediul PSD a apărut o icoană făcătoare de EURO-răcoare!

https://kmkz.ro/de-ras/sediul-psd-aparut-o-icoana-facatoare-de-racoare

 

 

 

 

Ciolacu povestește cum a luptat la Revoluție: „Pe 25 Decembrie, am ieșit de sub pat și am strigat JOS RAȚIU!”

https://kmkz.ro/de-ras/ciolacu-povesteste-cum-era-a-luptat-la-revolutie-pe-25-decembrie-am-iesit-de-sub-pat-si-am

 

 

 

Băbuța care a luat 5 ani că a furat o pâine: „Bine că nu am furat cât Udrea, că îmi dădeau drumul!”

https://kmkz.ro/de-ras/baba-care-luat-5-ani-ca-furat-o-paine-bine-ca-nu-am-furat-cat-udrea-ca-imi-dadeau-drumul

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Profesioniştii cu Mircea Dinescu (@TVR1)

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

România are aproape 91.500 de milionari în dolari. Dintre aceştia, 1.828 de oameni, doar 2%, sunt consideraţi foarte bogaţi, cu averi de peste 30 de milioane de dolari fiecare, cei mai mulţi „superbogaţi“ din regiune, chiar şi peste Polonia, o ţară cu o populaţie dublă

 

 

Autor: Cristina Roşca

 

♦ În Cehia sunt circa 600, iar în Ungaria 235.

 

România are aproape 91.500 de milionari în dolari, adică persoane a căror avere depăşeşte pragul de un milion de dolari, arată o analiză a companiei Knight Frank. Numărul lor a scăzut uşor în 2021, al doilea an de pandemie şi ultimul pentru care există date publice. Spre comparaţie, în 2020 erau aproape 93.000 de persoane cu statut de miilionari.

 

Totuşi se remarcă o creştere accelerată a acestui număr în ultimii cinci ani (2016-2021), trend care va continua şi în perioada care va urma (2021-2026), semn că vor fi alţi aproape 50.000 de oameni a căror avere va depăşi acest prag psihologic de 1 milion de dolari.

 

 

 

https://www.zf.ro/companii/romania-aproape-91-500-milionari-dolari-dintre-acestia-1-828-oameni-21675501?fbclid=IwAR1J3qfKZgRoaDyzAFmCv4ionksHKmG0SLAsfftYGSTbPP6iQPBMS6Jw13Q

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Limbajul florilor. Ce mesaje transmit plantele

 

limbajul florilor

 

Florile au avut, de-al lungul istoriei, o multime de intrebuintari, nu erau folosite doar pentru decoratiuni sau pentru mirosul lor. In Persia si in Estul Mijlociu, oamenii foloseau florile pentru a-si exprima sentimentele pentru altcineva, practica cunoscand o folosire intensa in epoca victoriana.

 

Nu este de mirare acest lucru dat fiind faptul ca reprezentantii acelei epoci erau departe de a fi cunoscatori in arta flirtului. Pe atunci, spre deosebire de timpurile moderne, exista o cultura a botanicii, o apreciere profunda a florilor si ierburilor. Acum barbatii ii gratuleaza iubitele cu buchete de trandafiri, insa care este, oare, mesajul unui manunchi de flori si ierburi?

 

 

Cunoscuta ca floriografie, florile erau trimise pentru a dezvalui sentimentele secrete de dragoste si afectiune – insa daca era aranjate intr-un anume mod mesajul era, de fapt, unul negativ.

Mesajul florilor nu este deloc unul simplu, ba chiar a aparut si un dictionar pe acest subiect. Floriografia a intrat in cultura europeana in 1809, odata cu publicarea listei alcatuite de Joseph Hammer-Pugstall intitulata “Dictionnaire du language des fleurs.” Primul volum important ii apartine doamnei Louise Cortambert (sub pseudonimul name Madame Charlotte de la Tour) “La langage des Fleurs,” in anul 1819. Mai apoi au aparut o multime de carti de acelasi fel, iar unele dintre ele ofereau definitii contradictorii. Dat fiind faptul ca exista atat de multe intrepretari, in acest articol s-a folosit The Old Farmer’s Almanac. Iata, asadar, Limbajul florilor.

 

 

 

Ce mesaje transmit plantele, prin limbajul florilor.

Aloe: Vindecare, protectie, afectiune

 

Angelica: Inspiratie

 

Arborele vietii: Prietenie vesnica

 

 

Busuioc: Urari de bine

 

Dafin: Glorie

 

Suzana cu ochi negri: Dreptate

 

Muscata: Alinare pentru inima mea

 

Musetel: Rabdare

 

Crizantema: Veselie

 

Trifoi alb: Gandeste-te la mine

 

Coriandru: Pretuire in secret

 

Chimion: Fidelitate

 

Brandusa: Bucuria tineretii

 

Narcisa: Consideratie

 

Margareta: Inocenta, speranta

 

Marar: Protectie impotriva diavolului

 

Floare de colt: Curaj, devotament

 

Chimen dulce: Magulire

 

Feriga: Sinceritate

 

Cicoare (Floare de nu ma uita): Nu ma uita

 

Muscata: Prietenie sincera

 

Sanziana: Incurajare

 

Valeriana: Dragoste eterna, bunavointa

 

Ilice: Speranta

 

Nalba: Ambitie

 

Caprifoi: Legatura de dragoste

 

 

https://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/relaxare-si-wellness/limbajul-florilor-ce-mesaje-transmit-plantele/

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 Visul unui fost kaghebist

 

 

Cum de a putut un kaghebist sfrijit și slugos, semidoct și corupt să ajungă omul care conduce Rusia de peste douăzeci de ani? La fel de bine însă te poți întreba cum de a cîștigat puterea în Germania un pictor ratat și resentimentar care în tinerețe vagabonda prin Viena și făcea figură de clovn cînd s-a băgat în politică? Sau cum de a devenit un rus fugit în Elveția, care scria în gazete comuniste obscure, conducătorul unei revoluții, cîștigătorul unui război civil și dictatorul sîngeros al unei Rusii intrate în degringoladă? Toți trei au cîștigat puterea în vremuri de mare criză, urau democrația, aveau grave complexe de superioritate încît se credeau providențiali și visau să schimbe lumea din temelii ignorînd legile și sprijinindu-se pe teroare.

 

În ordine cronologică, Lenin, care predica dictatura universală a proletariatului, pe urmele lui Marx, la întoarcerea în țară a fost stipendiat de germani pentru a slăbi Rusia și Antanta. Omul care a transformat doctrina marxistă într-o religie politică personală a ajuns la putere printr-o lovitură de stat, a încheiat o pace catastrofală cu Puterile Centrale, pentru care ar fi trebuit să fie acuzat de trădare, și, înaintea lui Stalin, întemeiază terorismul de stat: a lichidat libertatea presei, a ordonat crime de clasă, săvîrșite de bolșevici pe întreg teritoriul Rusiei. (Urmașul lui, Stalin, avea să folosească teroarea pentru a-și neutraliza adversarii politici și a dus la proporții genocidare crimele în masă. Stalin e autorul uriașei tentative de etnocid împotriva ucrainenilor. După Pactul Molotov-Ribbentrop, a împărțit Polonia cu Hitler și a ocupat Finlanda și Basarabia.) Comunismul terorist a fost pentru Lenin și pentru Stalin mijlocul prin care au rămas la putere pe viață și și-au asigurat uriașul cult al personalității în Rusia și în lume.

 

Pictorul ratat Adolf Hitler, aventurier politic care ținea discursuri politice prin berării și a încercat să dea o lovitură de stat în 1923, cîștigă toată puterea într-o Germanie haotizată de criză, tot după o lovitură de stat, în urma căreia a declanșat teroarea, Holocaustul și războiul. Pentru înființarea lagărelor de concentrare, Hitler se inspiră de la admiratorul și aliatul său vremelnic, Stalin. Ca și Lenin și Stalin, cu comunismul, Hitler vrea să impună o nouă ordine mondială, cu nazismul lui.

 

Chiar dacă n-a ajuns la putere printr-o lovitură de stat ca predecesorii lui și simulează democrația în Rusia, Vladimir Putin, a instituit și el terorismul de stat pentru a-și înlătura adversarii – unii, asasinați, altora li s-au intentat procese pe calapod stalinist. A gîtuit presa liberă din Rusia. În Ucraina încearcă etnocidul, pe urmele lui Stalin, și se visează lider mondial, în timp ce e dat în urmărire generală în lumea după care tînjește. Luat în brațe de dictatori mici și folosit de chinezi pe post de slugă, insul care se închipuia un nou Petru cel Mare simte că i se apropie sfîrșitul și că de visul lui de mărire se alege praful, în timp ce se căznește să pară optimist și încrezător în victorie, la fel ca Hitler după debarcarea aliaților în Normandia

 

 

https://www.catavencii.ro/visul-unui-fost-kaghebist/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 „Tovarășe criminal, la mulți ani cu executare!” Urări pentru Ion Iliescu la împlinirea a 89 de ani

 

 

De către Redacţia

 

La 89 de ani și 30 de la Revoluție, Ion Iliescu își publică testamentul politic în care se auto-declară nevinovat

Câţiva protestatari #Rezist, între care Marian Moroşanu (zia „Ceauşescu”) și ziaristul Mălin Bot, s-au dus duminică la casa fostului preşedinte Ion Iliescu, care împlinea 89 de ani.

 

Protestatarii i-au dus lui Iliescu un pat de penitenciar şi o pereche de cătuşe, apoi i-au urat „La mulţi ani cu executare!”.

 

Marian „Ceaușescu” i-a strigat la portavoce: „Ion Iliescu, tovarăşul criminal! Azi, de ziua ta, ţi-am adus un cadou un pat de puşcărie în care noi, românii, am dori să-ţi petreci ultimii ani din viaţa ta. Criminalul Ion Iliescu! Ţi-am adus cadou o pereche de cătuşe, cadoul multor români. Tu eşti criminalul acstei ţări. La mulţi ani cu executare!”.

 

 

 

 

Iliescu a fost preşedinte al României între anii 1990-1992, 1992-1996 şi 2000-2004. Între 1996-2000 şi 2004-2008 a fost senator din partea PSD.

 

VIDEO. „Tovarășe criminal, la mulți ani cu executare!” Urări pentru Ion Iliescu la împlinirea a 89 de ani

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Către: Premierul României, SSRML

Cerem retragerea certificatului de revoluționar al inculpatului Ion Iliescu

 

 

Cerem retragerea certificatului de Revoluționar cu Merite Deosebite al inculpatului pentru crime împotriva umanității, Ion Iliescu.

 

De ce este important?

 

În decembrie și din păcate doar atunci, o mare parte din opinia publică sesizează din nou faptul că dosarele istorice, printre care Dosarul Revoluției, nu au fost soluționate, deși iată că au trecut 31 de ani de la masacrul din 1989 orchestrat de comuniști și de eșalonul doi de comuniști care se intitulau după fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu drept feseniști, moment în care au preluat puterea în frunte cu Ion Iliescu (fost membru de marcă al PCR).

 

Datorită Asociației „21 Decembrie 1989”, condusă de Doru Mărieș, CEDO a cerut explicit României, în mai multe rânduri, să soluționeze rapid dosarele penale care privesc victimele din Decembrie 1989, conexate în „Dosarul Revoluției”. Totodată, CEDO a decis că faptele comise de Ion Iliescu și camarila sa nu se pot prescrie.

 

Întrucât justiția se mișcă în continuare cu lentoare vădită, considerăm că o minimă reparație morală ar fi reprezentată de retragerea certificatului de Revoluționar cu Merite Deosebite al inculpatului pentru crime împotriva umanității Ion Iliescu.

 

Ion Iliescu este judecat pentru peste o mie de crime care s-au comis după fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu, atunci când eșalonul doi de comuniști a preluat puterea.

 

 

https://campaniamea.declic.ro/petitions/cerem-retragerea-certificatului-de-revolutionar-al-criminalului-ion-iliescu

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ion Iliescu, cel mai mare criminal al istoriei recente, scapă. Mama unui erou și-a pus capăt zilelor

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Labiș- pentru ca a preziz prin Moartea caprioarei-Moartea Raiului Romanesc… a fost lichidat de Securitate! 67 de ani de la moartea ”buzduganului unei generații”, Nicolae Labiș

 

de Ciprian Demeter 

 

 

 

 

Anul acesta s-au împlinit 67 de ani de la trecea în eternitate a lui Nicolae Labiș, cel numit de Eugen Simion „buzduganul unei generații”, un luptător pentru idealul poetic de a readuce poezia acolo unde îi era locul, ca prim mesaj pentru  libertate.

 

Istoria poporului român din acea perioadă a fost una zbuciumată, dar și plină de figuri legendare despre care ne amintim cu mândrie peste ani. Este şi cazul lui Nicolae Labiș a cărui comemorare reuşeşte să trezească în noi sentimentul mândriei că națiunea română mai are resurse pentru renașterea spirituală şi pe care mulţi critici îl considerau un veritabil urmaş al lui Eminescu, cel care până la 21 de ani a reușit să se impună ca lider al epocii sale. Ceea ce a urmat şi felul în care şi-a găsit sfârşitul Nicolae Labiş continuă să fie o sursă de teorii şi mistere.

 

Nicolae Labiș s-a născut pe 2 decembrie 1935, la Poiana Mărului, comuna Mălini, raionul Fălticeni, judeţul Suceava, într-o familie educată. Mama sa, învățătoarea Ana-Profira, era originară din Toplița, un sat vecin cu Humuleştii, iar bunica ei, Zamfira Blendea, era înrudită cu Ştefan şi Petrea Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. Tatăl lui Nicolae Labiș, Eugen Labiş a fost fiu de brigadier silvic și, ca absolvent al Şcolii Normale din Iaşi, era din 1931 învăţător. În afară de Nicolae, familia Labiş familia a mai avut două fiice, Margareta şi Dorina.

 

La vârsta de 5 ani, Nicolae Labiș a învățat să citească de la elevii mamei sale, printre primele lecturi fiind „Capra cu trei iezi”. În anul 1942 a urmat şcoala primară în satul natal, în clasa mamei sale. Odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial familia sa s-a refugiat în comuna Mihăeşti, satul Văcarea, lângă Câmpulung-Muscel, unde Nicolae a urmat clasa a III-a.

 

În 1944, Nicolae Labiş a scris prima poezie ”S-a întors Vasilică din război!”, iar din 1946 a urmat cursurile la liceul „Nicolae Gane” din Fălticeni. Ca elev, a participat la organizarea de şezători literare, jucând 13 ani într-o piesă de Shakespeare, „Femeia îndărătnică”, pe o scenă improvizată în Poiana Mărului.

 

În noiembrie 1950, Nicolae Labiş a fost cel mai tânăr dintre participanții la  consfătuirea tinerilor scriitori moldoveni, iar în mai 1951 a obţinut premiul întâi, la Olimpiada naţională de limba română care a avut loc la Bucureşti.

 

Nicolae Labiş a debutat publicistic la vârsta de 15 ani, în ziarul „Zori Noi”, din Suceava și mai târziu a fost redactor la „Contemporanul”, apoi la „Gazeta literară”. Singurul volum tipărit în timpul vieţii  a fost  „Primele iubiri”, dar lucra la volumul „Lupta cu inerţia”, care nu a mai văzut lumina tiparului în timpul vieții sale deoarece Nicolae Labiș s-a stins din viaţă în 1956, la numai 21 de ani, în urma unui grav accident de tramvai.

 

Încă de la început trebuie să observăm că moartea lui Nicolae Labiș nu este întâmplătoare. În acea perioadă, în Polonia, Cehoslovacia și Ungaria au avut loc mai multe revolte anticomuniste. Mişcarea din Polonia a dus la înlăturarea oamenilor puşi de URSS şi impunerea propriului lider. Inspiraţi de modelul polonez, studenţii unguri au creat propria lor mişcare la 16 octombrie 1956, au refuzat să mai facă parte din Uniunea Studenţilor Comunişti şi au constituit propriul lor organism. Sute de mii de maghiari au cerut demisia guvernului comunist şi au protestat pe străzile principalelor oraşe. Revolta maghiară a fost reprimată de intervenţie brutală a armatei sovietice. Cu toate că mişcările studenţeşti din 1956 nu au reuşit să determine o schimbare de regim, acestea au arătat că exista un puternic curent împotriva comunismului şi un tineret dispus să facă sacrificii pentru exprimarea punctului său de vedere.

 

Totodată în primăvara lui 1956 studenţii români începuseră să-şi manifeste tot mai  deschis nemulţumirile. Având în vedere evenimentele din Ungaria, autorităţile comuniste din România au început să monitorizeze mai atent zonele universitare, dar totodată doreau să „adoarmă” nemulţumirile studenţilor prin îmbunătăţirea vieţii studenţeşti.

 

Autorităţile din România erau conştiente de existenţa unei posibile mase critice în rândul studenţilor, deoarece erau semnalate mai multe cazuri de studenţi care „făceau agitaţie”, dar erau menţionate și cazurile unor studenţi care îşi îndemnau colegii la solidarizare cu studenţii polonezi şi cehi, precum şi la acţiuni care să ducă la schimbarea guvernului.

 

La Universitatea C.I. Parhon, Mustaţă Constantin, student în anul I al Facultăţii de Ştiinţe Juridice, a fost surprins scriind pe perete: ”Studenţii cehoslovaci sunt în grevă împotriva comunismului, studenţii români ce aşteaptă?”.

 

În acea perioadă studenţii erau întrebați pe stradă: ”Ce aşteaptă?”, ”Ce fac?”.

 

Informatorii Securităţii din universităţi raportau despre întâlnirile care aveau loc pe holurile facultăţilor sau în camerele de cămin unde se comentau ultimele ştiri auzite la posturile de radio străine. La Bucureşti, grupurile cele mai active au fost cele din facultăţile de Ştiinţe Juridice, Filologie, Teatru, Medicină, Arhitectură, Politehnică, Filosofie, precum şi la Institutul Medico-Militar. A fost mult mai rezervată reacţia studenţilor de la majoritatea instituţiilor de învăţământ tehnic (Petrol şi Gaze, Agronomie), de la facultăţile de Matematică, Geografie şi Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti şi de la Institutul de Ştiinţe Economice.

 

O primă manifestare a pornit de la studenţii Facultății de Filologie care l-au cheamat pe Iosif Chişinevschi, vice-preşedintele Consiliului de Miniştri, să răspundă la o listă de întrebări întocmită de toţi studenţii. Alegerea lui Chişinevschi ca interlocutor nu era determinată doar de poziţia sa în guvern. Spre deosebire de majoritatea celorlalte ţări comuniste din estul Europei, în România, Gheorghe Gheorghiu-Dej continua să conducă ţara cu aceleaşi metode autoritare. Totuşi s-a aflat că la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din Martie 1956, Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi se opuseseră lui Gheorghiu-Dej, susţinând necesitatea unei liberalizări în spiritul celei a lui Hruşciov, propunere net respinsă de Gheorghiu-Dej.

 

Întrebările, care nu ridicau probleme de ordin ideologic, erau de forma unor  proteste, dintre care amintim:

 

”Dacă regimurile din cele două ţări sunt identice şi internaţionalismul comunist este acceptat, de ce nu este retrocedată Basarabia, din moment ce această provincie este românească din punct de vedere istoric?

 

De ce ţăranii sunt nevoiţi să facă coşciuge pentru copii folosind ulucele de la garduri când România are o producţie însemnată de lemn?

 

De ce se vinde pâinea pe cartelă într-o ţară agricolă?

 

De ce se cumpără vin artificial din Bulgaria?

 

De ce nu există peşte pe piaţă?

 

De ce se vând Vietnamului contoare electrice la un preţ care nu acoperă nici măcar costul lăzilor de ambalaj?

 

De ce se furnizează gaz metan Ungariei doar contra unor proiecte pentru uzinele de prelucrare a gazului metan?”

 

În acelaşi timp, mediile studenţeşti au fost puse sub supraveghere, iar principalii organizatori ai acţiunilor de protest au fost demascaţi în şedinţe publice în care, pe lângă excluderea lor din organizaţie, se cerea eliminarea lor din facultăţi, fiind declarați elemente duşmănoase faţă de regim. Decanatele şi rectoratele nu au făcut nicio analiză a temeiniciei acuzaţiilor aduse şi i-au exmatriculat pe cei vizaţi, fără drept de reînscriere în vreo instituţie de învăţământ superior, acţiunile fiind coordonate de organizaţiile de partid din universităţi, precum şi de catedrele de Marxism-Leninism.

 

Mai trebuie amintit faptul că în acea perioadă, în multe dintre instituţiile de învăţământ superior, dar și în unele licee, au început proteste în timpul cursurilor politice şi ale celor de limba rusă, iar în faţa ostilităţii studenţilor, mai mulţi profesori au fost siliţi să plece de la catedră.

 

La Cluj, pe 24 octombrie 1956, la Institutul de Arte Plastice a avut loc o întrunire „neoficială”, la care au participat circa 300 de studenţi de la ambele Universităţi, „Babeş” şi „Bolyai”, și care erau nemulţumiţi de supraîncărcarea programului de studii, de prezenţa obligatorie la cursuri, de criteriile şi modul de acordare a burselor studenţeşti. Studenții au decis convocarea unei mari adunări care ar fi trebuit să aibă loc pe un stadion din oraş, dar iniţiativa a rămas nefinalizată deoarece iniţiatorii acestui protest au fost arestaţi de Securitate chiar a doua zi. Balázs Imre şi Aristid V. Târnovan, studenţi la Institutul de Arte Plastice au fost acuzaţi de acţiune de „agitaţie publică”, fiind condamnaţi de Tribunalul Militar Cluj la câte 5 ani închisoare corecţională.

 

Ca urmare a încercării de organizare a unei revolte studenţeşti, la Timişoara au fost arestaţi aproximativ 2000 de studenţi în zilele de 30 şi 31 octombrie. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care manifestaţia de la București a fost amânată pentru ziua de 5 noiembrie 1956 în Piaţa Universităţii. Studenţii Facultăților de Filologie şi Ştiinţe Juridice au elaborat o serie de manifeste pe care erau scrise mesaje ca: „Jos rusă şi marxismul”, „Vrem ştiinţă, nu politică în universitate” şi „Urmaţi exemplul studenţilor unguri, cehi şi poloni”, însă difuzarea acestora a fost sistată odată cu primele arestări ale opozanţilor.

 

În dimineața zilei de 5 noiembrie, trupele Ministerului de Interne au ocupat Piaţa Universităţii cu camioane în care soldaţii, înarmaţi cu arme automate, erau aşezaţi pe bănci gata de intervenţie. Toţi cei care doreau să participe la manifestaţie s-au lămurit asupra situaţiei din momentul intrării în piaţă, dar nu s-au oprit. Ceea ce nu ştiau, era că la intrările în piaţă se aflau membrii de partid din diferitele facultăţi care notau numele tuturor celor care treceau prin zonă.

 

La 13 noiembrie 1956, în şedinţa Biroului Politic, s-a decis ca Ministerul Învăţământului să întocmească un “program concret de măsuri care să ducă la îmbunătăţirea compoziţiei sociale a studenţilor”. Primii vizaţi au fost foştii deţinuţi politici din perioada 1945-1954, cărora li se permisese revenirea în facultăţi între anii 1955-1956, deşi marea lor majoritate nu a fost implicată în mişcările de protest. Această măsură a fost cerută explicit de Nicolae Ceauşescu într-un discurs ţinut la Bucureşti la 15 noiembrie 1956. Tot în aceeaşi perioadă, Virgil Trofin, secretar al Comitetului Central al UTM, cerea demascarea tuturor opozanţilor declarând: “Trebuie să ştim câţi duşmani există în ţara noastră şi încearcă să lupte împotriva partidului nostru”.

 

Unii dintre studenţii condamnaţi au murit în timpul detenţiei, iar aici amintim cazul studentului Ştefan Negrea, de la Facultatea de Filologie, mort la Gherla pe 3 noiembrie 1958. Majoritatea studenților au condamnați sau exmatriculați, însă şi-au văzut întreaga viaţă distrusă de un ideal politic.

 

Unii dintre prietenii și colegii lui Nicolae Labiș, dintre care amintim Ioan Holender și Paul Goma, au fost arestați, interogați, judecați, închiși și eliberați. Subiectul anchetelor securității din acea perioadă a fost legătura unor studenți și tineri scriitori cu Nicolae Labiș. Trebuie precizat faptul că nu este întâmplătoare legătura între Revoluția din Ungaria din toamna 1956 și dispariția poetului în toamna aceluiași an. Împrejurările morții poetului sunt și până astăzi neclarificate, deși s-a vorbit mult despre moartea lui.

 

Întrebarea care intervine și care ar trebui să ne preocupe este dacă Nicolae Labiș a fost lichidat de Securitate!

 

Cert este că în acea perioadă, într-o gazetă din Budapesta, au apărut în limba maghiară două poezii, fapt care nu a fost pe placul conducerii de la București. Și  în acest caz întervine o întrebare:  a fost pedepsit pentru faptul că susținea ideile revoluției de la Budapesta?

 

Într-o seară de decembrie, se pare că doi bărbați l-au îmbrâncit sub roțile unui tramvai care se deplasa între biserica și spitalul Colțea și Muzeul Șuu. Când s-a stins, câteva zile mai târziu, pe 22 decembrie, la spital din str. Ion Mincu, Nicolae Labiș nu a avut lumânări la căpătâi, ci doi securiști. “ Îl interogau și atunci. În 1972 mi-a povestit Zaharia Stancu (declara Mircea Dinescu ) … în biroul lui somptuos: Să-ți spun ceva despre Labiș! Știi că a murit cu securiștii la căpătâi la spital? Doi stăteau la căpătâiul lui și el nu le-a spus ce voiau ei – cine i-a tradus cele două poezii care-i apăruseră atunci, în ’56, într-o revistă maghiară! Și știi cum a murit? Da, călcat de tramvai! L-au împins puțin, tovarășe Dinescu, l-au împins puțin!”.

 

Ironia face ca acea noapte să fie prima în care tramvaiele circulau și după miezul nopții. “A fost dus imediat la Spitalul Colțea, dar fiind fără speranță de supraviețuire, nu au vrut să-l țină bolnav acolo. A ajuns apoi la Spitalul nr. 9, dar nici aici nu au vrut să-l țină. Într-un final a fost acceptat la Spitalul de pe strada Ion Mincu”, declara un martor.

 

Într-o cameră de spital, după zile de agonie şi disperare, Nicolae Labiş a înțeles că drumul lui prin această lume era aproape de final, că destinul sau o mână ”prietenoasă” a destinului îl împinsese în acea noapte fatidică de 10 decembrie, când a fost accidentat de tramvai în staţia de vis-a-vis de Spitalul Colţea. Transportat la spital, a fost dignosticat cu traumatism cranian şi al coloanei vertebrale. Spre dimineață, a fost transferat la Spitalul de urgenţă, unde dându-și seama de aproprierea sfârșitului îi va dicta prietenului său, Aurel Covaci, poemul Pasărea cu clonț de rubin.

 

Pasărea cu clonț de rubin

 

S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.

 

Nu mai pot s-o mângâi.

 

M-a strivit,

 

Pasărea cu clonț de rubin,

 

Iar mâine

 

Puii păsării cu clonț de rubin,

 

Ciugulind prin țărână,

 

Vor găsi poate

 

Urmele poetului Nicolae Labiș

 

Care va rămâne o amintire frumoasă…

 

O poezie mărturie despre care Tudor Vianu scria: „Clonțul de fier al pasărei de pradă, acel care împinge și sfâșie, este un simbol. Când i-a simțit ascuțișul și trupul i s-a desfăcut din legături, a glumit ca un nou Villon. A văzut puii gaiței, ciugulind urmele poetului Nicolae Labiș, <>. A dictat aceste versuri pe patul de suferință, în puținele zile pe care le-a mai trăit…”.

 

Steliana Pogorilovschi (Stela Covaci) declara despre evenimentele premergătoare sfârșitului tragic următoarele: „Labiş îmi mărturisise adeseori că trebuie să-şi asculte raţiunea şi să plece cât mai grabnic din capitală. Ceruse într-o scrisoare către părinţi să-i pregătească o cameră pentru un popas mai lung de reculegere. Nu mai avea niciun motiv să rămână în capitală. Fusese dat afară din serviciu [de la Gazeta Literară], banii încasaţi pe primul volum îi cheltuise pe toţi, era nemulţumit de prima lui cărţulie de poezie, considerând-o drept depăşită. Volumul în pregătire, Lupta cu inerţia, era primit în redacţii cu multă reţinere. Mereu era sfătuit să facă modificări, să scoată poeziile incomode. În organizaţia UTM i se propunea excluderea (a câta oară?). După câte ştiu s-a ţinut o şedinţă de demascare şi de excludere chiar imediat după accident. Istoricul literar Alexandru Oprea a luat cuvântul în acea şedinţă propunând sancţionarea poetului muribund.”

 

Imre Portik reda în volumul său conversaţia pe care a avut-o cu poetul, vizitându-l la spital: La întrebarea „Cum a dat nenorocirea asta peste capul tău?…Ai fost beat?”, Labiş a răspuns: „Nu, n-am fost beat. E adevărat că am băut în după-amiaza şi în seara aceea, dar nici măcar ameţit n-am fost”. „Cum ai putut să cazi sub tramvai treaz?” „Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva…”

 

„De cine, îl cunoşti?” „Nu ştiu cine a fost. N-am avut timp să mă uit înapoi, pentru că îmbrâncitura m-a proiectat, cu braţele ridicate, pe grătarul dintre vagoane. Încleştasem degetele mâinilor de o bară a grătarului, dar încet, încet alunecam tot mai jos, iar picioarele tot mai mult ajungeau sub vagonul-remorcă. Eram cu capul în aer, cu faţa în jos şi vedeam cum sar din şine scântei galbene şi verzui. În timp ce eram târât aşa, am simţit câteva lovituri puternice ale vagonului din urmă în spate. (…) Am aşteptat în loc până când motorul a ajuns în dreptul meu cu viteză redusă, însă văzând că va depăşi capătul zonei de refugiu, am pornit în urma lui, dar n-am reuşit să fac nici doi paşi, când m-am trezit împins din spate spre grătar. Nu aveam intenţia să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd întâi în ce tramvai şi în ce vagon se urcă ea.”

 

Conform lui Portik Imre, din discuţia ulterioară pe care acesta ar fi avut-o cu Maria Polevoi, femeia ar fi ascuns în declaraţia oficială, de teamă, lucruri esenţiale. „El, fiind penultimul din grup şi mai apropiat de tramvai decât oricare altul, am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui, continuându-şi drumul, în timp ce Poetul dispăruse”, i-ar fi mărturisit Maria Polevoi la câteva zile după accident. Numai că, după moartea poetului, nimic şi nimeni nu au putut-o convinge să-şi schimbe declaraţia. „Dacă vreţi să aflaţi ceva de la mine, duceţi-vă la Procuratură şi citiţi declaraţia mea. Altceva nu ştiu, decât ce e scris acolo. Ăsta e răspunsul meu la invitaţia dumitale şi să nu mă mai deranjezi. De fapt, nici nu ştiu cine eşti. Nu te-am întâlnit niciodată şi nu te cunosc…”

 

„La spital, Labiş mi-a povestit cum s-a consumat accidentul… Îmi aduc aminte că vorbea despre o scurtă vizită la Capşa, apoi însoţit de doi bărbaţi şi o femeie, balerină, coborâseră în pasaj la «Victoria» din Piaţa Bălcescu a vrut să ia un tramvai, nu spre casă, ci spre casa femeii, a încercat să se urce prin faţă la clasa a doua, dar cineva l-ar fi îmbrâncit şi, în ultima secundă, s-a prins de grătarul intermediar, dintre vagoane:„Ţineam ochii mari deschişi şi vedeam cum, din capul meu izbit de caldarâm, ies scântei»“, a povestit Mihai Stoian, prietenul lui Nicolae Labiş, pentru revista „Luceafărul“, una dintre ultimele discuţii purtate cu poetul.

 

 

 

Astăzi, când comemorăm 67 de ani de la moartea lui Nicole Labiș, poetul genial rămâne un vis întrerupt, un veritabil urmaş al lui Eminescu, cel care a reușit ca până la 21 de ani să se impună ca lider al epocii sale. Cu o sensibilitate adâncă și cuvinte ce pătrundeau în suflete, Nicolae Labiș a fost mai mult decât un simplu poet, a fost o lumină ce a strălucit în întunericul timpurilor sale.

 

Cu fiecare strofă, el a țesut poezii care răsună în inimile noastre și care, chiar și după atâția ani, continuă să pătrundă în adâncul ființei noastre. Nicolae Labiș a fost nu doar un simplu cronicar al vremurilor, ci și arhitectul unui univers poetic ce îmbrățișează durerea, iubirea și frumusețea lumii, iar în cuvintele sale, s-a oglindit atât zbuciumul epocii, cât și strălucirea unui spirit ce nu poate fi stinsă de timp.

 

 

 

Astăzi, suntem datori să păstrăm vie flacăra pe care a aprins-o în sufletele noastre. Nicolae Labiș nu a fost doar un poet, ci o comoară de înțelepciune și frumusețe care merită să strălucească mereu în constelația literaturii române. În inimile noastre, el nu moare niciodată – rămâne mereu un călăuzitor al spiritului nostru, un maestru al cuvântului care ne îndeamnă să visăm și să iubim în ciuda tuturor obstacolelor.

 

Lui Nicolae Labiș îi datorăm o parte din frumusețea limbii și a sufletului nostru colectiv, iar astăzi, când privim înapoi spre trecut, suntem mângâiați de amintirea sa și inspirați să continuăm să visăm, să iubim și să scriem, în numele unei moșteniri literare ce nu cunoaște sfârșit.

 

 

 

Ciprian Demeter

 

 

https://jurnalul.ro/editorial/67-de-ani-de-la-moartea-buzduganului-unei-generatii-nicolae-labis-952008.html

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Vaccinurile” nimicesc și creierul: Schimbări evidente de personalitate ca urmare a leziunilor neurologice induse de serurile experimentale anti-covid

 

Modificări majore expuse într-o conferință organizată de avocatul Reiner Fuellmich

 

La o sesiune a Crimes Investigative Committee (ICIC), desfășurată la începutul acestei luni, la inițiativa avocatului Reiner Fuellmich, câțiva experți pe acest subiect au discutat despre modificările de personalitate care s-au produs la persoanele care au fost „vaccinate” împotriva covid-19.

 

 

 

Avocatul dr. Reiner Fuellmich i-a intervievat pe prof. dr. Sucharit Bhakdi, prof. dr. Karina Reiss, dr. Naomi Wolf și dr. Peter R. Breggin cu privire la diversele probleme legate de „vaccinurile” anti-covid, inclusiv ce sunt acestea cu adevărat, cum afectează oamenii și cum vor arăta vaccinurile viitoare bazate pe tehnologia emergentă ARNm (sau modRNA).

 

Dr. Wolf, autoare și jurnalistă, a vorbit în special despre amorțirea voinței oamenilor post-injectare și cum se manifestă acest efect în situația actuală. Psihiatrul dr. Breggin a dezvoltat subiectul evidențiind paralelele tulburătoare dintre efectele ARNm asupra conștiinței umane și practicile de lobotomizare de odinioară.

 

Injecțiile anti-covid „nimicesc creierul”

 

Nu numai că „vaccinurile” anti-covid provoacă leziuni fizice profunde în diferite organe, așa cum s-a dovedit, dar, de asemenea, deteriorează și distrug capilarele minuscule care există în creier și care fac parte din bariera hemato-encefalică, de importanță critică.

 

Această distrugere cauzată de vaccin determină, în cele din urmă, schimbări majore de personalitate în cazul celor care au primit vaccinul, spun experții în videoclip. În esență, „vaccinurile” anti-covid devorează creierul oamenilor și îi fac să devină zombi lobotomizați.

 

 

 

Planul principal pare să fie acela de a supune planeta unui control în sfera conștiinței, această lobotomizare contribuind la spălarea ulterioară a creierului celor care au primit aceste „vaccinuri”, eventual cu ajutorul 5G și al altor arme avansate antipopulație.

 

În cele din urmă, toate așa-numitele „vaccinuri” vor fi pe bază de ARNm, ceea ce înseamnă că toată lumea va fi reprogramată. Este vorba de viitoarele vaccinuri pentru rujeolă, gripă și alte boli infecțioase.

 

 

 

Citiți și:

Nou studiu prezintă „dovezi incontestabile” că vaccinurile anti-covid cu ARNm provoacă leziuni vasculare și ale organelor

Amendamentele OMS vor spori riscul de pandemii provocate de om – scurtă istorie a controlului asupra armelor biologice

 

 

 

https://yogaesoteric.net/vaccinurile-nimicesc-si-creierul-schimbari-evidente-de-personalitate-ca-urmare-a-leziunilor-neurologice-induse-de-serurile-experimentale-anti-covid/

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Zăcămintele de poveste ale lumii. Cartea de nisip, Borges

 

Iuliu Sturza

 

 

Se pot spune multe în multe cuvinte. Pentru aceasta este nevoie de romane lungi, care intră în conștiința populară și datorită acestui fapt. Eu cred că acele mari cărți de la Mizerabilii la Ana Karenina sau Muntele vrăjit devin perene nu neapărat prin numărul mare de pagini, ci prin atmosfera pe care o creează. E o imersiune în lumea modelată de autor. Petreci zile sau poate săptămâni săpând prin paragrafe și la final ai un licăr de regret când se termină.

 

La capătul opus sunt povestirile scurte de multe ori reunite în volume cum este Cartea de nisip a lui Jose Luis Borges. În această situație autorul aruncă săgeți înflăcărate de idei care fie nimeresc ținta, fie se înfig în iarba gândurilor ce se mistuie în noianul de informații care ne potopește.

 

Borges aduce în acest scurt volum ce abia împlinește 200 de pagini o mulțime de idei incitante, născute dintr-o minte botezată în lecturi vaste. Revine de mai multe ori la aceleași izvoare care îi sunt aproape sufletului, dar le găsește un alt loc în acest puzzle literar ce ne prezintă realități la limita verosimilului.

 

Încă de la început prin povestirea Celălalt, în care Borges al prezentului se întâlnește cu o versiune mai tânără a sa dialogând și încercând să găsească puncte comune și străduind să ignore diferențele, facem un salt în oceanul viselor. Ulrica este o altă povestire în care granița dintre legendă și acum este aproape ștearsă lăsând loc totuși pentru pasiune.

 

În There are more things Borges vrea să-l omagieze pe maestrul ororii cosmice, H.P. Lovecraft și, deși folosește aceleași ingrediente e clar că nu era obsedat de subiectul său pentru a insufla acel element al angoasei în lucrarea sa. Secta celor treizeci reia un manuscris fictiv în care este descrisă o sectă creștină eretică ce-l preamărește în același timp pe salvator cât și pe trădător. Atât Oglinda și masca, cât și Undr reiau tema cuvântului încărcat de putere creatoare, un singur cuvânt suficient de cuprinzător pentru a îngloba toate categoriile vieții.

 

În total sunt treisprezece povestiri și nu știu dacă Borges a ales acest număr datorită conotației sau pur și simplu a fost o coincidență. Fiecare dintre ele este suficient de distinctă pentru a fi citită individual, dar sunt legate de unele idei comune.

 

Există acea nostalgie după o lume care a fost istorisită în legende și păstrată adânc în memoria lumii. Se regăsește și o ciclicitate a timpului, marcată de creșterea și descreșterea dragostei față de carte. Alte povestiri sunt mult mai constrânse de real, marcând ultimele zile ale unui asasin sau competiția academică dintre doi profesori, tranșată mai degrabă prin apelul la emoție patriotică.

 

Borges este versatil și profund fără a încărca rândul cu ornamente inutile. Totul este spus direct, chiar dacă uneori dialogul trădează intenția autorului în mod abrupt. Descrierile sale sunt bogate și deschid poarta imaginației înspre întinderile deschise sud-americane sau înspre tărâmurile geroase scandinave.

 

Cel mai mare rău pe care-l putem face este să trecem în grabă peste Cartea de nisip. La fel ca povestirea omonimă acest volum are pagini nemărginite. De aceea este o carte bună, pentru că îl face pe cititor să meargă un pas mai departe, să preia o idee și să o modeleze, influențându-l sau ajutându-l să privească lumea cu alți ochi. Cartea nu se termină niciodată, ci devine viață, devenind parte a lumii și completând-o.

 

https://portal.revistatimpul.ro/timpul-londra/zacamintele-de-poveste-ale-lumii-cartea-de-nisip-borges/

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Mai există coincidențe? Stăpânii lumii

 

Iuliu Sturza

 

Probabil una din întrebările care ne vin prea târziu în minte ar fi când am auzit prima dată despre conspirații? Pentru că în mod inevitabil, când vom deveni suficient de maturi pentru a avea un cerc mai larg de cunoștiințe, vom ajunge să fim expuși la acest gen de interpretare a realității înconjurătoare.

 

De aceea cartea lui Juan Carlos Castillion, Stăpînii lumii. O istorie a conspirațiilor este revelatoare. Născut în 1958 la Barcelona, Castillion va deveni jurnalist, trăind pentru o perioadă în America Centrală și apoi în Statele Unite ale Americii, și descriind evenimentele relevante ale acelei perioade tulburi.

 

În ce constă cartea? Este un tur de forță prin istoria modernă a lumii, cu precădere a Occidentului, în urmărirea răspunsului la o întrebare simplă: cine a inventate acele teorii ale conspirației care și astăzi sunt repetate ca adevăr absolut? El strânge laolaltă suspecții de serviciu, cum ar fi templierii, masonii, Iluminati, iezuiții, bancherii internaționali sau clubul Bilderberg încercând să afle de ce aceste organizații sunt văzute ca fiind întruchiparea răului.

 

Este o carte densă, dar care se păstrează mereu pe linia de plutire. Sunt multe informații, multe nume, dar toate acestea pot fi ușor compartimentate, mai ales dacă lectura este una desfășurată pe mai multe zile. Personal recunosc că demult nu am fost prins de vreun volum citit, dar s-ar putea ca și subiectul să fie unul fascinant.

 

Prima parte a cărții se ocupă mai mult cu istoria și are un punct de pornire ușor de memorat: Revoluția franceză din 1789, bănuită a fi fost fie răzbunarea peste secole a templierilor eliminați de regele Franței, fie conspirație masonică, fie o combinație a celor două idei. Cert este că după acest moment, prin câțiva autori ale căror nume vor pieri din conștiința colectivă se formează germenele genului literar conspiraționist.

 

Poate mira apropierea de timpurile noastre, mai ales că unii conspiratori sunt văzuți ca originând din epocile străvechi, dar adevărul e mai simplu. Un alt eveniment istoric a facilitat apariția conspirațiilor, acesta fiind Războiul de Șapte Ani, încheiat în 1753. Mulți istorici înclină să-l numească primul conflict mondial și prima dispută între puteri care a redus întreg globul pământesc la dimensiuni ușor de cucerit. Așadar, puteau intra în spatele scenei conspiratorii care voiau să pună stăpânire pe întreaga lume.

 

După a doua parte care studiază secolul al XIX-lea și diferitele teorii care circulau în acele timpuri, Castillion încheie cartea cu o analiză destul de profundă a personajelor. Cine este conspiratorul? Cine este acela care deconspiră? De ce o face? Ce câștigă de pe urma acestui act? Care sunt cauzele mai adânci care duc la nașterea acestor teorii?

 

E o carte care dă la o parte perdeaua, dar nu pentru a ne arăta vreun om care stă la butoane, ci pentru a ne pune în față o oglindă. Conspirațiile apar într-o lume tulbure, care nu are sens și care e greu de înțeles. O lume care de multe ori pare să fie copleșită de rău și corupție. Iar la nivel subconștient cel mai ușor lucru e să căutăm un țap ispășitor care manipulează toate acele evenimente dramatice.

 

Fără a spune că nici o conspirație nu are vreun sâmbure de adevăr, Castillion face un rezumat al celor mai flagrante derapaje fictive, demonstrând că adevărul e mult mai plictisitor decât imaginația unor oameni. Dar de la afirmația guvernele mint și până la o cabală (sau mai multe) secretă care controlează destinele umanității este o cale destul de lungă.

 

Cartea a apărut în 2007 la editura Nemira și în prezent este în afara stocului, fiind de găsit în anticariate.

 

 

 

 

https://portal.revistatimpul.ro/timpul-londra/mai-exista-coincidente-stapanii-lumii/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Citesc Jocurile Foamei (Hunger Games) de Suzanne Collins, Editura Nemira

 

 

http://platform.twitter.com/widgets/hub.1326407570.html

 

Despre această serie am auzit demult. Dar știrea a trecut pe lângă urechile mele fără a scânteia. Acum câteva zile am văzut însă trailerul oficial al primei serii ce va avea lansarea pe data de 12 martie 2012. Și apoi am citit un mic reportaj despre aceste jocuri. A fost suficient pentru a se aprinde scânteia și am fugit la librărie… Tripticul Jocurile foamei cuprinde: Jocurile Foamei, Sfidarea și Revolta.

 

Din spusele editurii Nemira, cartea a fost bine primită și de public și de critică.

 

Eu sunt însă foarte încântată. În primul rând este o carte care se citește cu sufletul la gură, având o cursivitate și o desfășurare a evenimentelor demne de invidiat.

 

Stephanie Meyer, autoarea seriei Twilight spune: ”Dacă ai deschis cartea, nu mai poți să dormi. Sfatul meu este să o începi de dimineață și să renunți la orice ai avea de făcut peste zi.” (Jocurile Foamei, Sfidarea, Editura Nemira). Și este foarte adevărat. E o carte care se citește ușor, dar care are meritul de a stârni o avalanșă de întrebări despre lumea în care trăim și risipă. Lumea în care se desfășoară jocurile e fantastică, într-un viitor postapocaliptic. Dar ideea de foamete, de subjugare a voinței și credinței umane, a transformării individului într-o unealtă este cât se poate de actuală. Libertatea este o himeră, pentru care merită însă să lupți.

 

Citind primele două cărți( în doar 3 zile) am ajuns să privesc altfel produsele cu care mă hrănesc. O simplă bucată de pâine, pe care mulți dintre noi o aruncăm la coș, fie pentru că s-a învechit, fie pentru că a rămas și nu ne mai place, constituie bucățica salvatoare pentru un copil care nu are mâncare. Și nu este nevoie să ne imaginăm o lume postapocaliptică pentru a înțelege foamea. O avem ”lângă noi”, pe un continent apropiat, otrăvit de nisip și blestemat de Soarele dogoritor. Sau mai aproape,  dacă avem ochi să vedem, în cartierele oamenilor săraci, cu adevărat săraci, pentru care fiecare bucățică contează.

 

Dacă fiecare om ar privi măcar o clipă în farfuria sa după ce termină de mâncat, poate am accepta ideea de risipă. Iar foamea poate fi biruită uneori chiar și de o simplă bucată de pâine.

 

Și am putea să ne păstrăm demnitatea de ființe umane, pentru că ea, foamea, este cea mai sigură cale spre sclavie.

 

Citiți JOCURILE FOAMEI, cartea care te subjugă, dorindu-ți să nu ajungi niciodată să cunoști foamea

 

Citesc Jocurile Foamei (Hunger Games) de Suzanne Collins, Editura Nemira

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii

 

 

Autor: Cristina Martin

 

 

 

„Kronika“ este colecția în care umanitatea este reconstruită prin cărți care ne ajută să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri şi de astăzi.

 

Clubul Bilderberg este prima carte scrisă despre puternicul grup care domină lumea şi ne controlează viața, fiind rezultatul unor investigații extrem de riscante, care dezvăluie adevăratele nume şi intenții ale membrilor săi. Încă din 1950 au început să aibă loc anual reuniuni internaționale secrete în țări din Europa, din SUA și din Canada, la care participau cele mai influente persoane din lume – politicieni, reprezentanți ai caselor regale, oameni de afaceri, jurnaliști. Fondatorii și principalii arhitecți ai Grupului Bilderberg sunt David Rockefeller și Henry Kissinger.

 

Cristina Martín, autoare specializată în jurnalism politic și social, este prima care a îndrăznit să vorbească despre unul dintre cele mai controversate subiecte ale istoriei noastre recente. Ea mărturisește: „Când am auzit prima dată de Clubul Bilderberg, m-au trecut fiorii. Totul părea mai degrabă ficțiune decât realitate. Am contactat imediat un cercetător despre care am aflat că îi urmărește de mulţi ani și al cărui nume nu-l voi dezvălui, pentru a-i proteja viața. El mi-a spus: Bilderberg este ca Big Brother – ochiul care vede și controlează totul! Și n-o fac pentru bani, ei sunt deja foarte bogați. Adevăratul lor obiectiv este puterea absolută, forța de a transforma oamenii în sclavi“.

 

Deși toate acestea pot părea stranii, așa a început totul și, mai ales, așa continuă și astăzi…

 

 

https://www.litera.ro/clubul-bilderberg-stapanii-lumii

 

////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Manipularea creierelor

 

Autor: Victorian, Armen

Editura: ALLFA

 

 

Descriere – Manipularea creierelor

 

Lupta pentru manipularea creierelor umane poate fi o afacere periculoasa. Vreme de zeci de ani, serviciile secrete au cautat mereu noi si noi mijloace de a controla felul in care oamenii gandesc si actioneaza si de a le submina vointa si rezistenta. „Manipularea creierelor” dezvaluie probe tulburatoare, pe care lumea serviciilor secrete ar prefera sa le tina ascunse. Cartea scoate la iveala o mare varietate de experimente efectuate de CIA si de alte agentii, in cautarea unor noi forme de arme „nonletale”. Mii de „cobai” au fost exploatati si abuzati atat fizic, cat si psihic, fara consimtamantul lor. Printre acestia se numara pacienti din spitale, femei gravide, copii de scoala, prizonieri si veterani de razboi.

 

„Manipularea creierelor” arata cum a devenit fascinat Pentagonul de tehnicile de manipulare psihica, dupa ce a descoperit ca Rusia efectua cercetari in domeniul parapsihologiei pentru misiunile sale sub acoperire. Au fost cheltuite milioane de dolari pentru a cerceta perceptia extra-senzoriala, supravegherea la distanta, psihochinetica, LSD-ul, telepatia si spalarea creierului.In baza Legii libertatii informatiei, promulgata de SUA, dr. Armen Victorian a facut o compilatie a dovezilor despre toate aceste programe. Prin lupta sa impotriva teoriei conspiratiei, cartea lui Victorian este cea dintai care exploreaza in profunzime lumea sumbra si secreta a manipularii creierelor.

 

Traducere: Stroia Anastasia 

Nr. Pagini: 192 Cartea „Manipularea creierelor”. face parte din categoria carti >> Beletristica – Literatura universala – Non-fiction a catalogului LibrariaOnline.ro. Cartea este scrisa de catre Victorian, Armen si a fost publicata la Editura ALLFA .

 

https://www.librariaonline.ro/beletristica/literatura_universala/non_fiction/manipularea_creierelor-victorian_armen-p1008408

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Destin eurasianist, de  Aleksandr Dughin

 

Această culegere cuprinde câteva dintre textele esențiale, semnate de cea mai reprezentativă voce a Rusiei de azi în geopolitică și sociologie, Aleksandr Dughin. Am găsit potrivit să înmănunchem între coperțile acestui volum lucrările autorului, care au apărut în ultimii ani în volume separate, respectiv, A Patra Teorie Politică, Teoria Lumii Multipolare și Misiunea Eurasianistă, precum și un șir de texte scurte, care apar în versiune video în cadrul ciclului de emisiuni scurte, de doar câteva minute, purtând denumirea generică „Directiva lui Dughin”.

Gândirea lui Dughin izvorăște din matricea bizantină, din civilizația ortodoxă, din Tradiție, dar și în egală măsură din gândirea conservatoare occidentală. De la eurasianiștii ruși ai primului val și până la gânditorii europeni antiliberali René Guénon, Iulius Evola, Arthur Moeller van den Bruck, Carl Schmitt, Karl Haushofer și Martin Heidegger, de la Patristică și teologia rusă la toate curentele politice moderne, geopoliticianul rus reușește să absoarbă tot ce e valoros pentru a cristaliza propria concepție filosofică asupra lumii și asupra destinelor Patriei lui, avansând, în colaborare cu filosoful francez Alain de Benoist, o nouă teorie politică, cea care vine după dispariția nazismului și a comunismului. Ea se dorește o replică simetrică, viguroasă și naturală liberalismului, singura ideologie a Modernității care a supraviețuit și care a devenit paradigma dominantă, axiomatică, obligatorie în spațiul occidental, iar prin mimetism – și în societățile postcomuniste.

Aleksandr Dughin este una dintre puținele personalități din Rusia care cunoaște profund cultura română, fiind puternic atașat de ea, în special de autori ca Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Tocmai de aceea cel care se va apleca asupra acestei cărți va avea posibilitatea să redescopere complementaritatea deloc uimitoare între gândirea tradițională rusă și cea românească, dincolo de conflictele care au marcat relațiile dintre cele două popoare pe parcursul ultimelor două secole.

Alături de filosoful mistic, scriitorul și geopoliticianul francez de origine română Jean Pârvulesco, de care l-a legat o îndelungată prietenie și o strânsă colaborare, Dughin este teoreticianul eurasianismului ca viziune asupra ansamblului continentului nostru, divizat pe parcursul istoriei de către cei pe care îi numește exponenți ai civilizației neguțătorești, versatile, dinamice, orizontale, în contrast cu civilizația religioasă, stabilă, contemplativă, verticală a continentului nostru. Reluând teoria conflictului etern dintre talasocrație și telurocrație, dintre civilizația Mării și cea a Uscatului, autorul disecă toate dedesubturile căderii omului occidental în istorie, de la Renaștere, trecând prin secolul Luminilor, Revoluția Franceză, Revoluția Bolșevică și până la expresia ei actuală în formula neoliberală și globalistă. Apelul la Tradiție în condițiile Postmodernității este unul fundamental și ireconciliabil, iar destinele umanității sunt văzute din perspectiva unei renașteri spirituale prin încheierea definitivă a experimentelor filosofice și civilizaționale, ce au însoțit Occidentul ce și-a extins modelul vicios la scară planetară.

Cititorul dornic să pătrundă în adâncurile marilor conflicte geopolitice, economice, civilizaționale și culturale, ce devastează lumea de azi, are șansa, prin lectura acestui volum, să-și limpezească viziunea asupra lor. Acest efort este cu atât mai necesar, cu cât depășirea miturilor dominante și a prejudecăților profund înrădăcinate în mentalul colectiv necesită o cât mai largă deschidere spre spațiile de care depind și destinele noastre și care, în pofida aparențelor, sunt mai aproape de identitatea noastră colectivă decât ambalajul politic, cultural și economic, în care am fost încorsetați după căderea comunismului.

 

 

 

https://ro.everand.com/book/347155233/Destin-eurasianist

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Matei Vișniec în Café Bonheur: “Spălătorii de creiere promit fericirea celor care se lasă ghidaţi de ei”

Cristina Teacă

 

Spectacolul Café Bonheur s-a  jucat în Portugalia, la Coimbra, la Teatro da Cerca de Sao Bernardo între 9 si 30 noiembrie 2023.

 

De mai bine de 30 de ani piesele dramartugului Matei Vișniec sunt jucate în întreaga lume, pe scene din Japonia, Canada, Statele Unite, Argentina și Brazilia, în Franța unde locuiește dar de fapt în întreaga Europă, în Maroc, Iran și în Liban iar lista continuă. Teatre din toate aceste țări au jucat piesele sale, cu casa închisă. Iar joi, Matei Vișniec are o nouă premieră. Pe 9 noiembrie Matei Vișniec devine regizor, pentru prima dată, cu ocazia unei piese ce se va juca în orașul portughez Coimbra. Se întâmplă la Teatro da Cerca de São Bernardo unde Matei Vișniec aduce Café Bonheur. Textul şi regia poartă semnătura lui Matei Vişniec, iar din echipa de creaţie fac parte Andra Bădulescu (scenografie), Mălina Andrei (coregrafie) şi Claudiu Urse (sound design). Artistul vizual Mircea Cantor participă în mod excepţional la proiect cu două creaţii video, Vertical Attempt şi Wind orchestra. Cristina Teacă a stat de vorbă despre această premieră cu dramaturgul și, iată, regizorul Matei Vișniec.

 

Cristina Teacă: Spectacolul se va juca în limba portugheză, titlul este în limba franceză, o parte din echipa artistică este românească. Iar tu Matei Vişniec montezi pentru prima dată o piesă de-a ta. De ce acum şi de ce în Portugalia?

 

Matei Vişniec: Departe de mine gîndul de a începe acum, la 67 de ani, o carieră de regizor.  Dar mereu mi-am spus că o dată în viaţă voi încerca să montez o piesă de-a mea pentru a trăi emoţiile acestui tip de experienţă. Iar ocazia s-a oferit acum, datorită unei lungi complicităţi culturale cu António Augusto Barros, directorul artistic al companiei Escola da Noite de la Coimbra (companie care se află de mulţi ani în rezidenţă la teatrul municipal din acest oraş, Teatro da Cerca de São Bernardo).

 

António Augusto Barros a regizat două dintre piesele mele: Despre senzaţia de elasticitate cînd păşim peste cadave (în 2014) şi Angajare de clovn (în 2021). Tot în cadrul companiei sale a mai fost creat un spectacol cu piesa mea Femeia ca un cîmp de luptă (în 2020, regia Sofia Lobo).

 

În lumea teatrului multe proiecte se nasc din afinităţi şi din întîlniri care devin esenţiale. Lui António Augusto Barros i-au plăcut multe dintre piesele mele, şi mai ales cele în care evoc teme legate de dictatură, manipulare, spălare pe creier. El are vîrsta mea şi în tinereţe a cunoscut dictatura lui Salazar. António a avut în familia sa persoane foarte ataşate de Salazar, nu întîmplător a fost imediat de acord cînd i-am spus că doresc să realizez un spectacol pe tema îndoctrinării.

 

Dar, pentru a rezuma: acest proiect s-a născut înrt-o bună dimineaţă, acum patru ani, la Cluj. Ne aflam, şi eu şi António la festivalul Întîlnirile internaţionale de la Cluj şi la un moment dat, discutînd cu António, i-am spus că într-o bună zi mi-aş dori să montez eu însumi o piesă de-a mea. Iar António mi-a spus imediat, cu o promptitudine care m-a emoţionat: „Dacă vrei vino să montezi o piesă de-a ta la Coimbra”. Această spontaneitate, această deschidere necondiţionată au fost principalele imbolduri pentru a trece la fapte”.

 

Cristina Teacă: În ce limbă ai lucrat? Şi de ce acest titlu în limba franceză?

 

Matei Vişniec: „Cu toţi cei cinci actori precum şi cu toată echipa din teatru am vorbit în franceză. Am descoperit deci că francofonia este încă vie în Portugalia, deşi, ca şi în alte zone ale lumii, limba engleză şi aici cîştigă teren. Portughezii au însă o relaţie puternică, emoţională cu Franţa unde s-au refugiat foarte mulţi în anii dictaturii. Salazar a luat puterea în 1932 şi s-a menţinut timp de peste patru decenii la conducere, pînă în 1968. Iar democraţia a revenit în Portugalia abia după revoluţia garoafelor din 1974, cînd de fapt ofiţeri de stînga din cadrul armatei au decis schimbarea de regim.

 

Referitor la titlu: iniţial aveam în minte altceva, Cabaretul spălătorilor de creiere. Numai că sintagma spălător de creiere nu prea are sens în portugheză, cam aşa mi s-a spus. Atunci am căutat altceva şi toţi actorii au fost de acord că un titlu francez are un ecou important în spaţiul lusitan. Cafeneaua este, pe de altă parte, un loc unde se nasc idei şi controverse, un spaţiu al utopiilor, al dezbaterilor şi al libertăţii de gîndire. Cafeneaua este un element identitar al culturii europene, în cafenele s-au născut numeroase avangarde şi curente artistice. Iată de ce am ales acest cuvînt în varianta sa franceză”.

Cristina Teacă: Şi cuvîntul Bonheur, adică fericire, ce sens are în titlu? Ce ce texte ai folosit în acest spectacol?

 

Matei Vişniec: „În spectacolul meu spălătorii de creiere promit de fapt fericirea individuală şi socială celor care se lasă ghidaţi de ei. De fapt titlul este o capcană şi probabil că mulţi spectatori vor fi surprinşi. Textele din acest spectacol fac parte dintr-o culegere intitulată Teatru descompus, sau Omul pubelă. Ele au fost publicate iniţial la Editura L’Harmattan, în 1996, (cu o prefaţă de George Banu) şi apoi republicate în 2021 la Editura L’œil du Prince (cînd George Banu a completat prefaţa, după 25 de ani de la prima apariţie a textelor). De fapt sunt primele mele texte scrise în franceză, în urmă cu peste 30 ani. Poate şi din această cauză sunt atît de ataşat de ele. Le-am văzut montate în diferite ţări şi în diferite feluri. Aşa că nu e de mirare că am vrut să le montez şi eu sub forma unui cabaret poetic şi politic. Prin aceste texte am intrat de fapt pe un alt tărîm stilistic, al teatrului fragmentar. Culegerea conţine în jur de 25 de module teatrale (de fapt monologuri şi poveşti dialogate). Doream la acea oră să le propun regizorilor o libertate absolută cu aceste module, altfel spus îl invitam pe regizorul potenţial să facă o selecţie de module, să decidă el în ce ordine le inserează în spectacol şi cu ce număr de actori. Acum mi-am luat eu libertatea de a le organiza în spaţiu. Am ales zece dintre ele şi am creat o legătură între module prin intervenţii succesive ale spălătorilor de creiere (întîi unul, apoi doi, apoi trei, apoi patru, apoi cinci – metaforă a pandemiilor idelogice). Ei dansează de fapt în spectacol, cu baston şi cu joben, aşa cum se cuvine într-un adevărat cabaret, mai poartă şi nişte fracuri colorate. Îndoctrinarea ia uneori forme plăcute, nu-i aşa? Nu devenim noi, acum, de bună voie, sclavii industriei de divertisment şi al tehnologiilor ludice?”

 

Cristina Teacă: Cum s-au derulat repetiţiile Matei? Cum te-au primit, cum te-au privit actorii? Ştiu că ai avut multe piese traduse în portugheză, cum s-a produs această întîlnire specială cu Portugalia?

 

Matei Vişniec: „Eu m-am pregătit foarte serios pentru această experienţă în sensul că mi-am construit spectacolul cu foarte multă grijă, şi am avut şi colaboratori extraordinari. Scenografa Andra Bădulescu, în primul rînd, care se află alături de mine de peste trei decenii, mi-a propus metafore scenice interesante şi funcţionale. Tot Andra a conceput costumele, printre ele aceste fracuri pentru spălătorii de creiere, colorate subtil şi atrăgătoare, foarte importante ca metafore vestimentare. Actorii au avut o încredere totală în mine. Cînd am început repetiţiile aveam muzica şi ambianţa sonoră deja create de Claudiu Urse, un admirabil compozitor de muzică de teatru, el însuşi actor. Iar coregrafa Mălina Andrei a muncit enorm ca să-i transforme pe cei cinci actori în veritabili dansatori de cabaret.

 

Mircea Cantor, un artist cu renume internaţional pe care îl admir de multă vreme, mi-a încredinţat două creaţii video, prima intitulată Vertical attempt şi a doua Wind orchestra. Aceste două filme, primul avînd durata unei secunde iar al doilea ceva mai lung de zece secunde, sunt ca două coperţi vizuale şi metaforice în spectacolul meu. Spun spectacolul meu dar de fapt este o creaţie colectivă, actorii mi-au propus multe soluţii şi multe idei ne-au venit în timp ce repetam.

 

Referitor la Portugalia, de fapt, piesele mei au avut norocul de a fi descoperite de un editor brazilian care a urmat o şoală de actorie la Paris. Numele lui este Edson Manoel de Oliveira Filho iar editura sa se numeşte É Realizações Editora şi este bazată la São Paulo. Acest om pasionat de teatru mi-a tradus masiv piesele şi le-a publicat într-un număr consistent, peste douăzeci. Iar la Coimbra am ajuns datorită acestei incredibile aventuri editoriale pentru că António Augusto Barros, adică omul care m-a invitat să montez în teatrul său, mi-a descoperit piesele în Brazilia.

 

Teatrul rămîne deci un spaţiul fabulos al întîlnirilor şi al suprizelor, şi nu pot decît să mă bucur de faptul că există o Internaţională a oamenilor de teatru avînd aceleaşi valori şi aceleaşi aspiraţii”.

 

Andra Badulescu semneaza scenografia spectacolului Cafe Bonheur, Malina Andrei coregrafia si Claudiu Urse sound design-ul.

 

 

 

https://www.rfi.ro/special-paris-161324-regizorul-matei-visniec-despre-cafe-bonheur-spalatorii-de-creiere-promit-de

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Spalarea creierelor si Razboaiele bacteriologice. Manipularea prin droguri a comportamentului si alte experimente sociale

 

Autor: Alexe, Vladimir

Editura: STEFAN  

 

Descriere – Spalarea creierelor si Razboaiele bacteriologice.

 Manipularea prin droguri a comportamentului si alte experimente sociale

 

Dosarul Harbin: japonezii au experimentat arma biologica etnica inca din 1931

Japonia si razboiul bacteriologie: „Unitatea 731″ – ,,zero toleranta”

Criminalii de razboi japonezi, mai utili vii decat morti companiilor americane

Noua ordine mondiala si controlul mental

„Spalarea creierelor”: operatiunea „Bluebird”

Operatiunea „Midnight climax”: bordelurile CIA: „Vise acide”

Proiectul ,,Aquarius”: „Controlul mental” si Cultura pop

Psihochirurgia si controlul mental: „Modificarea comportamentului violent”

Serul adevarului” G,Truth drug” -TD)

,,Inamicii interni” ai statului si controlul politic. Noile tehnologii de tortura si supraveghere:  Generatia a doua

Escrocheriile stiintei secolului XX:  fluorizarea apei si a pastei de dinti – o frauda stiintifica

Sindromul Creutzfeldt-Jakobs – un efect al globalizarii: Maladia „vacii nebune” s-a transmis la om din cauza intereselor comerciale si dezinformarii medicale

 

Pneumonia atipica, o noua arma bacteriologica? SARS – epidemia globala

 

 

Cartea „Spalarea creierelor si Razboaiele bacteriologice. Manipularea prin droguri a comportamentului si alte experimente sociale”. face parte din categoria carti >> Stiinte umaniste – Istorie a catalogului LibrariaOnline.ro. Cartea este scrisa de catre Alexe, Vladimir si a fost publicata la Editura STEFAN .

Pentru orice solicitare apelati departamentul Suport Clienti LibrariaOnline.ro, de luni pana vineri in intervalul 9-18.

 

 

https://www.librariaonline.ro/stiinte_umaniste/istorie/spalarea_creierelor_si_razboaiele_bacteriologice_manipularea_prin_droguri_a_comportamentului_si_alte_experimente_sociale-alexe_vladimir-stefan-p10077068

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Putem fi manipulaţi prin tehnologii (neuro) psihologice?

 

 

MANIPULAREA ȘI ALȚI DEMONI

AUTOR: DANIEL DAVID

 

Sentimentul liberului arbitru este un aspect fundamental al speciei noastre. În sensul cel mai general, prin liber arbitru înţeleg că ne stabilim singuri scopurile / intenţiile / dorinţele care apoi ne vor cauza comportamentul (sigur, dacă nu există baraje externe în realizarea comportamentului). Într-o formulă mai specifică, liberul arbitru înseamnă că putem alege cursul acţiunilor noastredin mai multe opţiuni posibile: ce să facem şi (mai ales) ce să nu facem.

 

Nu discut aici cât şi dacă liberul arbitru este iluzie, important este că noi credem că îl avem. Aşadar, orice care atentează la acest liber arbitru generează interes şi reacţii puternice. Manipularea, în sensul de determinare a scopurilor noastre şi/sau de influenţare a alegerilor sub acţiunea celor din jurul nostru, este o prezenţă constantă în viaţa noastră, prin simplu fapt că suntem fiinţe sociale; dar această formă este una benefică, numită influenţă socială/socializare. Atitudinea negativă a oamenilor este asupra manipulării malefice, gândită ca acţiunea intenţionată din partea agentului manipulator, intenţie ascunsă agentului manipulat, de a-i implanta anumite scopuri şi/sau de a-l determina să facă anumite alegeri.

 

Aşadar, putem fi manipulaţi (malefic) prin tehnologii (neuro) psihologice? Să analizăm această întrebare prin prisma datelor existente astăzi în psihologia experimentală modernă (de inspiraţie cognitiv-socială) (pentru detalii vezi vasta literatură psihologică a prelucrărilor inconştiente de informaţie – ex. Kihlstrom, 1984; 1987; Wilson şi Brekke, 1994). Recomand şi analiza European Science Foundation (în care am fost implicat şi personal): Humanbrain: From cell to society.

 

Astăzi ştim că orice fenomen psihologic este implementat în creier. Aşadar, manipularea fenomenului psihologic se poate face psihologic – prin acţiune direct la nivelul fenomenului – sau (neuro)psihologic – prin acţiune la nivelul zonelor din creiere implicate în reprezentarea fenomenului.

 

Despre manipularea psihologică

Este drept că printr-o serie de tehnici psihologice pot fi influenţate scopurile unui individ şi/sau cursul acţiunilor sale. Cele asupra cărora avem cel mai puţin control şi au generat cele mai mari temeri sunt cele bazate pe stimulare subliminală. Ce înseamnă stimulare subliminală? Spre exemplu, subiecţilor li se expun, în timp ce privesc un film, o serie de texte sau imagini legate de scopul pe care dorim să-l amorsăm în mintea lor (ex. „bea apa X”). Expunerea însă se face astfel (ex. la o intensitate foarte mică), încât nu percepem conştient acei stimuli. Ce arată cercetările?

• Dacă prin manipulare dorim să facem un scop al subiectului mai probabil decât era înainte, atunci da, putem activa scopul prin stimulare subliminală.
• Dacă prin manipulare dorim să activăm un scop opus celui pe care un individ îl are deja clar şi ferm (ex. el bea apa Y), atunci nu putem manipula individual.

Aşadar, manipularea malefică nu intervine oricând – natura a avut grijă să ne ofere antidotul la manipulare -, ci mai ales când nu avem scopuri care să exprime opţiuni explicite într-un anumit domeniu.

 

 

Despre manipularea (neuro)psihologică

Sigur, studiile arată că, dacă activăm prin stimulare directă zona cerebrală în care este implementat un anumit fenomen psihologic, atunci, în principiu,putem declanşa acel fenomen psihologic. Stimularea se poate face în diverse forme (ex. electrod implantat în anumite zone cerebrale, stimulare neinvazivă magnetică, etc.).

Vestea bună este că natura ne-a protejat şi aici de manipularea prea facilă. Este drept că unele fenomene psihologice mai simple (ex. experienţa unui miros, imagini, etc.) pot fi generate prin astfel de stimulări. Dar fenomenele complexe din punct de vedere psihologic sunt distribuite la nivelul creierului, astfel că, nefiind localizate, sunt greu (chiar imposibil) de activat specific. Tehnologiile existente astăzi se aplică mai ales în domeniul clinic, unde activarea unor zone cerebrale are efecte nu atât asupra „conţinutului” unui comportament (ce face), ci asupra „formei” acestuia (cum face). Astfel, spre exemplu, există beneficii în tulburările obsesiv-compulsive, de tip Parkinson, depresie, etc., unde se alterează funcţiile/formele a comportamentului (ex. rigiditate, tremour/incontrol, lentoare/dezactivare comportamentală, etc.).

 

În alt registru, tot prin astfel de tehnologii (neuro)psihologice începem să detectăm fenomenul psihologic prin analiza creierului. Astfel s-a încercat şi, în anumite limite s-a reuşit, identificarea unor gânduri pe care le avem (inclusiv decodarea lor auditivă),imagini pe care le-am văzut, predicţia unor intenţiile pe care le vom avea, etc. Sigur, toate aceste sunt şi aici asupra unor fenomene psihologice mai simple (ex. poze), nu complexe (ex. planuri), în condiţii mai artificiale de laborator, nu în viaţa de zi cu zi. Dar este adevărat că nu ştim cum va evolua această posibilitate de manipulare, în funcţie de puterea de calcul a computerelor şi de noile tehnologii.

 

Antidot la manipulare

Manipularea, în sensul de schimbare a scopurilor şi intenţiilor noastre sub acţiunea celor din jurul nostru este o prezenţă constantă în viaţa noastră. De aceasta nu trebuie să ne temem, deoarece ea este cea care ne face din HomoSapiensSapiens oameni, în cursul procesului de socializare!

 

În ceea ce priveşte manipularea malefică ca acţiunea intenţionată din partea agentului manipulator, intenţie ascunsă agentului manipulat, de a-i implanta anumite scopuri şi/sau de a-l determina să facă anumite alegeri lucrurile, sunt mai complicate. Da, există şi acesta, dar se poate face doar în anumite limite, natura protejându-ne astfel. Aşadar, în această fază a cercetărilor nu trebuie să ne temem de această manipulare. Chiar dacă tehnologia manipulării malefice ar progresa fantastic, natura ne-a oferit antidot la manipulare.

 

Care este acesta? Dacă avem o grilă valorică clară (2-3 valori cardinale) care să susţină şi să ne amorseze diverse scopuri în diverse situaţii, pe fondul unei gândiri critice, suntem mai greu de manipulat. Altfel spus, dacă eşti un cetăţean angajat, care are „păreri şi atitudini” într-o formulă a gândirii critice, nu indiferenţă, faţă de un spectru cât mai larg de situaţii, eşti mai greu de manipulat în acele situaţii. Într-adevăr, celor indiferenţi li se pot amorsa scopuri prin mijloace de manipulare malefică, de genul celor descrise mai sus. În plus, dacă ai păreri complexe şi nuanţate, exprimate explicit, într-o formă emancipativă şi autonomă, nu mai trebuie să te temi nici de decodarea minţii tale prin mijloace manipulative. În fine, indiferent ce experienţe psihologice ne-ar putea fi generate/implantate prin manipulare malefică, noi putem bloca exprimarea lor comportamentală, prin analiza critică autoreflexivă (ex. nu putem bloca apariţia unui gând/scop, dar putem bloca exprimare sa comportamentală).

 

Scurt spus, antidotul la manipulare este să fii un cetăţean autonom şi emancipativ, cu angajament social explicit, cât mai variat şi complex, întru-un cadru al gândiri critice folosită autoreflexiv.

 

Referinţe bibliografice:

 

(1) European Science Foundation – Humanbrain: From cell to society – full text la http://www.esf.org/hosting-experts/scientific-review-groups/humanities-hum/strategic-activities/the-human-brain-from-cells-to-society.html)

 

(2) Kihlstrom, J.F. (1984). Conscious, subconscious, unconscious: A cognitive perspective. In K.S. Bowers & D. Meichenbaum (Eds.), The unconscious reconsidered (pp. 149-211). New York: Wiley

 

(3) Kihlstrom, J.F. (1987). The cognitive unconscious.Science, 237, 1445-1452

 

(4)Wilson, T.D. şi Brekke, N. (1994). Mintal contaminationand mintal correction. Unwantedinfluences on judgmentsandevaluations. PsychologicalBulletin, 116, 117-142.

 

 

 

 

https://www.revistasinteza.ro/putem-fi-manipulati-prin-tehnologii-neuro-psihologice

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Sindromul Havana – boala neurologică misterioasă care a afectat cca.200 de diplomați americani

 

 

Tacticile de spionaj și sabotaj îndreptate împotriva diplomaților erau foarte răspândite in timpul Războiului Rece. Iată însă că în ultima vreme personalul ambasadele unor țări occidentale au fost din ce în ce mai des atacat de o boală misterioasă numită Sindromul Havana, care pare fi parte a unui război neconvențional, remarcă https://romania.europalibera.org.

 

Sindromul Havana a apărut pentru prima dată la ambasada SUA din Cuba în 2016. Mai mulți diplomați și angajați ai ambasadei au început să se simtă rău: să-și piardă temporar auzul sau văzul, amețeau, aveau alte probleme neurologice. La scurt timp după, boala misterioasă i-a afectat și pe angajații ambasadei Canadei la Havana.

 

Acesta debutează cu dureri de cap, amețeli subtile și presiune craniana, iar cauza, spun specialiștii, este atacul energetic.

 

Sindromul Havana a apărut pentru prima dată la ambasada SUA din Cuba în 2016. Mai mulți diplomați și angajați ai ambasadei au început să se simtă rău: să-și piardă temporar auzul sau văzul, amețeau, aveau alte probleme neurologice.

 

La scurt timp după, simptomele unei boli misterioase au apărut pentru prima dată la diplomații SUA din Havana în perioada 2016-17.

 

Potrivit BBC personalul ambasadei și rudele lor s-au plâns de amețeli, pierderea echilibrului, pierderea auzului, anxietate și ceva pe care l-au descris drept „ceață cognitivă”, ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „sindromul Havana”.

 

De atunci, cca. 200 de oficiali americani aflați în misiuni în întreaga lume au fost afectați, 50 dintre ei făcând parte din CIA.

 

Boala misterioasă de care sufereau diplomații americani în Cuba a fost, cel mai probabil, cauzată de microunde direcționate, a constatat un raport al guvernului SUA.

 

Raportul National Academies of Sciences nu învinovățește pe nimeni pentru undele de energie direcționate și menționează că în urmă cu mai bine de 50 de ani au fost efectuate cercetări privind efectele microundelor în Uniunea Sovietică.

 

De la începutul mandatului lui Joe Biden, la Viena au început să se înregistreze cazuri de sindrom Havana , capitala austriacă devenind locul în care au apărut cele mai multe cazuri, după cele raportate în Cuba.

 

Până acum s-au înregistrat 20 – așa că autoritățile austriece au început o anchetă pentru a depista sursa acestor atacuri.

 

În timpul Războiului Rece, Viena era un punct fierbinte pe harta spionajului mondial, în timpul confruntărilor dintre Est și Vest Austria situându-se aproape de Cortina de Fier. SUA a avut dintotdeauna o prezență diplomatică puternică la Viena.

 

În oraș se află agenți secreți din multe țări, inclusiv ai regimurilor autoritare precum cele din Iran și Coreea de Nord.

 

Acum, cazurile de sindrom Havana s-au înmulțit în timpul negocierilor pentru Acordul Nuclear cu Iranul, care au avut loc în capitala Austriei.

 

Ambasada Statelor Unite la Viena este una dintre cele mai bine păzite clădiri, scrie New Yorker. Vehiculele nu pot parca lângă ea, pietonii nu pot face fotografii, iar angajații sunt cazați în alte părți ale orașului.

 

Rușii sunt suspectați a fi în spatele acestor atacuri, dar nu există vreo dovadă concretă. Una dintre ipotezele din momentul de față este că rușii încearcă să atace unii diplomați pentru a fura date din computerele și telefoanele lor. Administrația Biden încearcă să abordeze situația într-un mod care să nu provoace panică dar să ia în serios problemele individuale.

 

„Investigăm rapoartele unor posibile incidente de sănătate neexplicate în comunitatea ambasadei SUA la Viena”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat. Americanii preferă să se refere public la aceste cazuri ca “anomalii” sau “incidente de sănătate fără explicație”.

 

SUA au acuzat „atacuri sonice”

SUA au acuzat Cuba că a efectuat „atacuri sonice”, negate cu tărie, iar incidentul a dus la creșterea tensiunilor dintre cele două națiuni. Ultimul studiu a fost realizat de o echipă de experți medicali și științifici care au examinat simptomele a aproximativ 40 de angajați guvernamentali. Mulți au suferit efecte de lungă durată, se spune în raport.

 

 

Până la 200 de cetățeni americani care lucrează în ambasade, misiuni diplomatice și servicii de informații din întreaga lume au raportat simptomele așa-numitului „sindromul Havana”, o afecțiune care a fost raportată pentru prima dată de membrii ambasadei SUA din capitala Cubei.

 

Simptomele includ dureri de cap, pierderea auzului, greață, anxietate, dezorientare și „ceață cognitivă”.

 

 Uneori, aceste simptome sunt însoțite de un zgomot ascuțit, însă nu tot timpul. Totodată, unii au afirmat că în unele cazuri simptomele apar sau dispar schimbând locația.

 

Potrivit teoriilor, originea sindromului s-ar regăsi într-un anumit dispozitiv. Într-un raport recent al Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din SUA se precizează că „energia de radiofrecvență pulsată, direcționată” ar putea fi în concordanță cu ceea ce au raportat acești diplomați, deși într-un comunicat de presă legat de studiu se afirmă că „comitetul nu a putut exclude alte posibile mecanisme”, relatează https://www.descopera.ro.

 

Un studiu publicat în revista JAMA, care a inclus analizarea creierul a 40 de diplomați americani, a indicat unele diferențe. Au fost evidențiate, în special, „diferențe semnificative în volumul substanței albe al întregului creier, volumul regional de materie albă și cenușie, integritatea microstructurală a țesutului cerebelos și conectivitatea funcțională în subrețelele auditive și vizual-spațiale în comparație cu controalele”.

 

În 2018, câțiva americani de la consulatul din Guangzhou, în China, au trecut și ei prin efectele sindromului Havana. Unul dintre ei a fost diagnosticat cu leziuni cerebrale. Departamentul de Stat din SUA și-a avertizat atunci angajații să se ferească de zgomote neobișnuite și să raporteze orice sunet sau presiune anormale simt.

 

De atunci, au fost raportate cazuri într-o cameră de hotel din Moscova, una din Londra, în fața casei unuia dintre diplomați, în Colombia, în Uzbekistan, Siria, și chiar în fața Casei Albe.

 

Infrasunetele, frecvențe reduse care nu pot fi auzite cu urechea umană, pot provoca greață și amețeală. Ultrasunetele, care sunt prea înalte pentru a fi auzite, pot dăuna urechii interne. Armele de acest fel nu sunt foarte comune, dar sunt disponibile – în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra, poliția avea câteva astfel de arme în caz că ar fi fost nevoie să controleze mulțimea.

 

Există supoziția că în spatele „sindromului Havana” ar exista o armă cu microunde care provoacă un efect auditiv , cunoscut și sub numele de efectul Frey. Apropierea de frecvențele radio modulate poate determina perceperea clicurilor sonore și chiar a vorbirii.

 

Arma cu microunde este considerată a fi cea mai plauzibilă explicație dintre cele luate în considerare drept posibile cauze ale acestui sindrom. Totuși, un dispozitiv capabil să provoace efectul Frey ar avea nevoie de multă energie și nu există dovezi că acesta exista în mai multe locuri în care a fost raportat sindromul Havana.

 

 

 

„În coordonare cu partenerii noștri din guvernul SUA, investigăm atent rapoartele despre posibile incidente de sănătate inexplicabile în comunitatea ambasadei SUA din Viena sau oriunde ar fi raportate”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului SUA despre ultimul incident, consemnează IFL Science.

 

Potrivit NBC News, cca. jumătate dintre toate cazurile raportate implică ofițeri CIA, 60 din Departamentul Apărării și 50 din Departamentul de Stat.

În unele cazuri, simptomele au culminat chiar cu leziuni cerebrale, iar în momentul de față, după ce Academia Națională a atras atenția că ar putea fi de vină energia de radio-frecvență, Biroul Directorul Serviciilor Naționale de Informații a declarat că administrația Biden și-a intensificat eforturile pentru a determina ce se află la originea acestor îngrijorări și pentru a preveni apariția de noi astfel de cazuri, mai precizează Antena3.

 

Oficial nu au fost date publicității dovezi certe că ar exista o astfel de armă și nu se cunoaște cu exactitate cauza acestor situații și nici cine ar fi în spatele lor, deși administrațiile actuale și anterioare americane au arătat înspre Rusia, iar rapoarte despre astfel de incidente legate de sindromul Havana au venit de la diplomați americani de pe toate continentele.

 

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/arme-neurologice-noi/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

RAPORT. Armata Populară a Chinei dezvoltă arme de înaltă tehnologie care au scopul de a provoca daune neurologice pe termen lung. Ce este neurostrike

 

de Diana Nechita

 

 

Neurostrike este un termen militar definit ca fiind țintirea inginerească a creierului personalului militar sau al civililor cu ajutorul unei tehnologii non-chinetice.

Scopul este de a afecta gândirea, de a reduce conștientizarea situației, de a provoca daune neurologice pe termen lung și de a tulbura funcțiile cognitive normale.

Capacitățile de neurostrike fac parte din capacitățile militare standard ale armatei.

Armata Populară de Eliberare a Chinei dezvoltă arme de înaltă tehnologie concepute pentru a perturba funcțiile cerebrale și a influența liderii guvernamentali sau populații întregi, potrivit unui raport realizat de trei analiști de informații din surse deschise, informează Washington Times.

 

Armele pot fi folosite pentru a ataca sau controla direct creierul folosind microunde sau alte arme cu energie dirijată în arme de mână sau arme mai mari care trag raze electromagnetice, adăugând că pericolul armelor chineze de război cerebral înainte sau în timpul unui conflict nu mai este teoretic.

 

„Fără ca mulți să știe, Partidul Comunist Chinez (PCC) și Armata Populară de Eliberare a Chinei (APL) a acestuia s-au impus ca lideri mondiali în dezvoltarea armelor neurostrike”, potrivit raportului de 12 pagini, „Enumerarea, țintirea și prăbușirea programului neurostrike al Partidului Comunist Chinez”.

 

Departamentul de Comerț al SUA a impus în decembrie 2021 sancțiuni împotriva Academiei de Științe Medicale Militare din China și a 11 entități conexe despre care departamentul a spus că folosesc „procese biotehnologice pentru a sprijini utilizările și utilizatorii finali militari chinezi, inclusiv presupusele arme de control al creierului”.

 

Cu toate acestea, au avut loc puține studii sau discuții publice cu privire la noua capacitate militară avansată. Neurostrike este un termen militar definit ca fiind țintirea inginerească a creierului personalului militar sau al civililor cu ajutorul unei tehnologii non-chinetice. Scopul este de a afecta gândirea, de a reduce conștientizarea situației, de a provoca daune neurologice pe termen lung și de a tulbura funcțiile cognitive normale.

 

 

TOP ARTICOLE

 

 Împart același pat și nu prea: Cameron Diaz și soțul ei dorm și locuiesc separat

 CEO-ul Forbes îl critică pe Biden pentru șirul infinit de gafe

 Campanie de amploare pro-rusă pe Facebook în Moldova: Inteligența Artificială a creat un video fals cu Maia Sandu

Neurostrike, o componentă centrală a strategiei de război a Chinei

Studiul a fost redactat de Ryan Clarke, cercetător senior la Institutul Est-Asiatic al Universității Naționale din Singapore, Xiaoxu Sean Lin, fost microbiolog al armatei, în prezent la Feitan College, și L.J. Eads, fost ofițer de informații al Forțelor Aeriene și actual specialist în inteligență artificială pentru comunitatea de informații din SUA. Cei trei autori scriu că liderii Chinei „consideră că neurostrike și războiul psihologic reprezintă o componentă centrală a strategiei sale de război asimetric împotriva Statelor Unite și a aliaților săi din Indo-Pacific”.

 

Potrivit raportului, capacitățile de neurostrike fac parte din capacitățile militare standard ale armatei și nu ar trebui să fie privite ca o armă neconvențională limitată la utilizarea în circumstanțe extreme.

 

Printre zonele probabile de utilizare a acestor arme se numără Taiwan, Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est și frontiera disputată dintre China și India. Amenințarea nu se limitează la utilizarea armelor cu microunde: „În China, noul peisaj al dezvoltării de neurostrike include utilizarea interfețelor om-calculator distribuite masiv pentru a controla populații întregi, precum și o gamă de arme concepute pentru a provoca daune cognitive”, se arată în raport.

 

Cercetările se concentrează pe utilizarea armelor de război cerebral pe termen scurt și, eventual, în timpul unui asalt militar chinez asupra Taiwanului – o țintă a viitoarelor operațiuni militare chineze despre care liderii militari americani au declarat că ar putea fi efectuate în următorii patru ani.

 

Citește și

 

Vacanță pe aeroport. Controlorii de trafic avertizează că un zbor din trei ar putea fi anulat

FDA aprobă primul medicament care încetinește progresia Alzheimer. Cât costă tratamentul

Ziua și recordul. Miercuri, o nouă cea mai călduroasă zi înregistrată vreodată, a treia într-o săptămână

 

 

 

RAPORT. Armata Populară a Chinei dezvoltă arme de înaltă tehnologie care au scopul de a provoca daune neurologice pe termen lung. Ce este neurostrike

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Manipularea pe forumuri

 

 

Manipularea pe forumuri se distinge prin particularităţi determinate de caracteristicile lor sociale şi comunicaţionale. Comentariile şi dezbaterile pe forumuri evaluează conţinutul şi stilul articolelor, şi, în acelaşi timp, abordează şi alte subiecte.

Forumurile sunt căi de creare a opiniei publice. Ele sunt o alternativă la manipularea exercitată de presă.

Forumurile promovează o manipulare a opiniilor, a atitudinilor şi a comportamentelor din afara presei, în numele unor interese care ţin de orice tip de putere sau de influenţă. Deşi sunt dezbateri între cititori, forumurile pot constitui un mijloc eficient de control din partea puterii politice, economice, mediatice, religioase etc.

Persoane care scriu pe forum sunt calificate în aplicarea unor tehnici de manipulare provenind din diverse structuri organizaţionale.

Percepţiile autorilor afirmă o anumită nedumerire şi chiar respingere faţă de comentariile de pe forumuri. Indiscutabil, între autori şi cititori se manifestă, cel puţin pe anumite subiecte, un dezacord, afirmat direct sau implicit.Ce este manipularea?

Íntr-o exegeză recentă  manipularea este definită ca ”acţiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şI să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gîndire şI de decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii  raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şI mai profundă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile,recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şI la apelul la palierele non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia”.

Diversificarea permenentă a surselor de concepere şI difuzare de mesaje,a condus la o practică manipulativă care are la bază coduri precise, dar identificabile numai de ”profesionişti” şi total inaccesibile celor neiniţiaţi în acest domeniu. Unii analişti consideră că manipularea, ca substituire a violenţei fizice printr-o violenţă ”simbolică”, contribuie la reprimarea eficientă a unor aspiraţii pe care nu pot fi satisfăcute altfel la nivelul receptorului.

 

Manipularea pe forumuri

 

 

 

 

 

 

 

 

Arme psihotronice

 

Inca de acum douazeci de ani,mass-media a mentionat o combinatie ciudata de cuvinte „Arma psihotronica”.Toate informatiile despre aceste arme soseau de la militarii trecuti in rezerva si de la cercetatori care nu erau recunoscuti de Academia de Stiinta.Ei povesteau despre niste generatoare care puteau face ca oamenii sa devina nauciti,confuzi chiar la distante de sute de kilometri.

 

Se spune ca aceste dispozitive sunt capabile sa controleze comportamentul oamenilor,sa afecteze serios psihiculsi sa duca chiar la moarte.Imediat ce au aparut aceste informatii in mass-media cativa oameni au si declarat ca sunt victime ale impactului cu aceste arme psihotronice.

Ei au provocat adevarate furtuni in birourile agentiilor de presa,ziarelor raportand atacuricu arme psihotronice,dar li s-a recomandat sa mearga la psihiatri. Nu s-a mai vorbit nimic o perioada despre aceste arme,dar in ultima perioada se pare ca a revenit in discutieacest subiect.

 

Cateva simptome ale atacului cu arme psihotronice.

Aceste simptome nu fac parte din nici o boala psihica sau mentala.Dar exista tehnologia(arme neurologice,frecventa radio) care produc simptomele.

Corpul omului este un sistem electrochimic:orice disturba impulsurile electrice ale sistemului nervos va afecta functiile corpului si comportamentul.

 

Simptome:

-tulburari de somn,vise fortate sau artificiale,efecte auditive(sunete,zgomote) carcei,spasme musculare,

-valuri de caldura

-tiuituri

-nas care curge la interactiuni cu alti oameni(medicii specialisti si alergologii nu au gasit o explicatie)

-stranut

-simptome de gripa

-dureri de cap

-vedere tulbure

-false atacuri de inima

-abuz sexual prin folosirea tehnologiei

-senzatii cald rece

 

Pe baza celor de mai sus,s-a facut o cerere catre Comitetul ONU pentru Drepturile Omului pentru a pune capat acestor activitati care violeaza normele internationale de comportament si obligatiile internationale ale statelor.

 

 

Arme psihotronice

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

„Poți să-ți imaginezi consumul de carne umană?” Un cercetător suedez promovează ideea canibalismului ca soluție pentru viitoarele crize alimentare

 

HotNews.ro

 

Cercetătorul suedez Magnus Söderlund susține că, pentru a face față schimbarilor climatice, va fi nevoie ca oamenii să mănânce lucruri pe care, până acum, le-au considerat dezgustătoare, inclusiv carne umană, scrie Epoch Times.

 

Într-o prezentare intitulată „Poți să-ți imaginezi consumul de carne umană?”, de la un summit din Stockholmm, Söderlund, expert în științe comportamentale și strateg în politici de marketing afirmă că în viitor oamenii vor accepta aceasta idee, încetul cu încetul.

 

El consideră că tabuul contra canibalismului este unul ”conservator” și consideră că opoziția oamenilor este o problemă ce poate fi depășită, puțin câte puțin, începând cu a-i convinge măcar să guste carnea umană.

 

În discuția sa, Söderlund i-a întrebat pe cei din public dacă ar fi deschiși la această idee. El a relatat, într-un interviu ulterior, că doar 8% dintre participanții de la conferință au spus că vor fi dispuși să încerce carnea umană.

 

Când a fost întrebat dacă el însuși ar încerca, el a răspuns: „Aș cam ezita. Dar, ca să nu par prea conservator, ar trebui să spun că sunt deschis cel puțin să o gust.”

 

Cercetătorul a apărut și pe postul public de televiziune TV4 spunand că alimentele vor fi rare in viitor, iar oamenii ar trebui să accepte ideea de canibalism.

 

Ceea ce Söderlund nu menționează este efectul biologic al canibalismului. Tribul numit Fore ce a trăit izolat în Papua Noua Guinee până în anii 1930 a fost răpus de o epidemie numita Kuru sau „ moartea râzând”, cauzată de consumul de carne umana. Ultima victimă a acestei boli a murit în 2009.

 

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23353163-poti-imaginezi-consumul-carne-umana-cercetator-suedez-promoveaza-ideea-canibalismului-solutie-pentru-viitoarele-crize-alimentare.htm

 

 

////////////////////////////////

 

 

 

 

”Furajele medicamentate” – posibile grenade cu siguranța trasă

 

 

Cristian Valentin Iosif

 

 

În acest articol explicăm de ce omenirea s-a poziționat în favoarea administrării furajelor medicamentate în hrana animalelor și mai ales cum influențează această decizie sănătatea oamenilor, animalelor și echilibrul mediului înconjurător.

 

România adoptă un pachet legislativ complet armonizat cu cel al UE – în demers fiind implicate instituții ale medicinei veterinare – având loc dezbateri la nivel de experți și medici veterinari.

 

Preparative

 

Ne dorim conștientizarea temei – care este sensibilă, urmărind nu atât declanșarea unor dezbateri de specialitate în acest perimetru oferit de gazda ”Contributors”, cât mai ales relevarea unui principiu care trebuie înțeles și în consens aplicat – considerându-se implicarea multidisciplinară și multi-instituțională ca singura ce poate asigura garanții reale pentru sănătatea oamenilor, animalelor și echilibrul mediului înconjurător.

 

Destinatarii mesajului sunt locuitorii cetății – care au dreptul la informații exacte cu privire la compoziția produselor de origine animală din care își alcătuiesc alimentația zilnică și nu în ultimul rând medicii veterinari onești – care au depus un jurământ – făgăduind să apere sănătatea omului și animalelor.

 

În mod obișnuit medicul se află în fața pacientului, însă de data acesta medicul veterinar devine o piesă importantă – eliberând prescripții care pot influența sute de mii de oameni și animale – fără să mai amintim siguranța mediului înconjurător. În interesul națiunii noastre – să nu-l lăsăm singur!

 

În această problematică există îngrijorarea că o posibilă presiune (distribuită asupra medicului veterinar din multe direcții de interese) ar putea duce la compromiterea misiunii sale față de sănătatea omului și animalelor – echilibrul administrării furajelor medicamentate putând căpăta foarte ușor nuanțele prăbușirii.

 

”La cuisine roumaine”

 

Fundamentăm această prezentare convinși că în vremurile noastre distincția se evidențiază printr-o bucătărie alcătuită majoritar din specialități tradiționale. Finețea în alegerea meniurilor zilei asigură o notă de noblețe. România nu duce lipsă de rețete autentice, majoritatea consacrate în epocile regalității.

 

Moda ”Fast Food” exprimă fără îndoială prostul gust contemporan. Invităm cetățenii către meniuri realizate în bucătărie – folosind alimente de bază. Acesta este sfatul medicului veterinar responsabil, deprinderea în cutumele ”Fast Food” ducând mai devreme sau mai târziu la patologii complexe – situație relevată și de nutriționiștii din medicina omului.

 

Putem conchide că orice abandon reprezentă o renunțare la privilegii – motiv pentru care este de la sine înțeles că subiectul propus țintește omul educat – care urmărește spiritul vremii din propria bucătărie – echipată pentru a prelucra rețetele tradiționale – produsele necesare unui astfel de comportament culinar nefiind nicidecum definite prin variabile care să producă alterări ale caracteristicilor.

 

Medicii veterinari sunt singurii specialiști ce urmăresc respectarea calității în domeniul siguranței alimentare – misiune pentru care sunt foarte bine pregătiți, însă adesea lipsiți de sprijin – mai ales atunci când intră în dezacord cu alte categorii – de la crescători de animale la ”oligarhii” diferitelor industrii interesate comercial în zootehnie.

 

Din păcate unghiul ce descrie dorințele sincere ale autorităților veterinare și direcția reală parcursă de medicii veterinari responsabili – demonstrează apariția unei derive, greu astăzi de stăpânit. Recomandăm și articolul: https://www.contributors.ro/un-conflict-aproape-inghetat-destabilizeaza-domeniul-sigurantei-alimentelor-de-origine-animala-si-pune-in-pericol-sanatatea-populatiei/

 

Informații preliminare

 

Folosirea furajelor medicamentate constituie o modalitate sigură de protejare a stării de sănătate a animalele de fermă și a celor de companie. Medicamente utilizate sunt cele destinate combaterii principalelor boli. În statele avansate sectorul sănătății animale susține această metodă și asigură cercetări permanente.

 

Prin această metodă se aplică terapii întregului efectiv (metafilaxie) fiind cuprinse animalele care sunt bolnave clinic, cele care prezintă forme subclinice și cele cu probabilitate mare de îmbolnăvire. În aceste situații nu s-ar putea administra tratamente individuale.

 

Medicii veterinari stabilesc planuri de sănătate concentrându-se pe măsuri de prevenire, biosecuritate, igienă și nutriție – motiv pentru care reiterăm importanța pe care profesia trebuie să o acorde acestor colegi –  oferindu-le protecție integrală,  cunoscându-se faptul că în România fermierii au tendința de a nu respecta măsurile stabilite de medici.

 

Furajele medicamentate sunt fabricate numai din produse medicinale veterinare autorizate, respectându-se prescripția medicului veterinar, amestecul păstrându-și stabilitatea pe durata termenului de valabilitate.

 

Controlul trebuie să vizeze calitatea producției, depozitarea, transportul, păstrarea evidențelor, etichetarea și desigur monitorizarea reclamațiilor și a rechemărilor.

 

Antibiotice și antiparazitare

 

Acestea sunt principalelemedicamente utilizate pentru fabricarea furajelor medicamentate. Mai există și alte grupe – cu indicații diverse, pe care le vom prezenta cu altă ocazie.

 

La animalele de fermă bolile bacteriene mai grave sunt reprezentate de infecțiile respiratorii și gastrointestinale. Tratamentul prin utilizarea unui furaj medicamentat se poate realiza numai dacă medicul veterinar eliberează o prescripție în acest sens. La acest capitol România trebuie să introducă reforme cu adevărat eficiente, pentru că antibioticele nu se utilizează mereu responsabil, fapt cunoscut la niveluri importante de decizie ale profesiei.

 

Antibioticele ar trebui să fie folosite „cât mai puțin posibil și numai atât cât este necesar”. În plus, nu suntem de acord cu tratamentele de rutină sau cele aplicate continuu.

 

În egală măsură afirmăm cu fermitate faptul că antibioticele nu trebuie să înlocuiască lipsa condițiilor de igienă și în nici un caz să fie utilizate în scopuri de promovare a creșterii, practică de altfel interzisă în UE din 2006.

 

La animalele de fermă frecvente și bolile parazitare. Medicamentele antiparazitare se eliberează numai de către un medic veterinar clinician sau care deține o farmacie.

 

Așadar antibioticele și antiparazitarele destinate preparării furajelor medicamentate se eliberează stric prin prescripție medicală. Furajele medicamentate trebuie autorizate corespunzător, urmărindu-se o trasabilitate deplină și mai ales o perioadă de așteptare – timpul în care animalele tratate nu se pot sacrifica pentru hrană și nici produsele lor (de exemplu carne, lapte și ouă) – nu se pot utiliza pentru prepararea de alimente destinate oamenilor.

 

Antibiotice și antibiorezistență

 

În actualele auspicii internaționale cu privire la dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene (fenomen ce cuprinde atât omul cât și animalul – răspândirea bacteriilor rezistente apărând și prin consumul de produse de origine animală) țara noastră trebuie să manifeste o grijă deosebită mai ales când realizează importuri din afara statelor Uniunii. [1]. 

 

Prin cooperare internațională trebuie să ne ferim să importăm animale și produse de origine animală destinate consumului uman din țări în care fermierii utilizează furaje medicamentate pentru tratarea diferitelor boli la animale. [2].

 

Cadrul legal trebuie să limiteze utilizarea furajelor medicamentate alcătuite din substanțe antimicrobiene – cunoscându-se riscul apariției rezistenței la antibiotice în cazul în care populația consumă alimente provenite de la animale hrănite cu astfel de furaje.

 

Prezentăm și LISTA substanțelor antimicrobiene care se vor utiliza la fabricarea furajelor medicamentate: Amoxicilină, Amprolium, Apramicină, Clortetraciclină, Colistină, Doxiciclină, Florfenicol, Flumechină, Lincomicină, Neomicină, Spectinomicină, Sulfonamide, Tetraciclină, Oxitetraciclină, Acid oxolinic, Paromomicină, Penicilină V, Tiamulin, Tiamfenicol, Tilmicozină, Trimetoprim, Tilozină, Valnemulină, Tilvalozină.

 

Omogenitatea

 

Produsul medicinal veterinar trebuie să fie dispersat omogen în furajul medicamentat. Prin superficialitate – dacă nu se asigură o distribuire totală – există riscul ca furajul să-și piardă eficiența și siguranța sub aspectul impactului asupra animalului tratat și regăsirea unor concentrații mari în alimentul ajuns la cumpărător.

 

Contaminarea încrucișată

 

Despre efectele negative ale contaminărilor încrucișate s-a vorbit de multe ori în presă. Fenomenul se produce atât în procesul fabricației furajelor, cât și în etapele de prelucrare, transport sau depozitare.

 

În cazul operatorilor care realizează furaje medicamentate pentru diferite tipuri de animale, utilizând diferiți compuși medicamentoși și diferite tipuri de furaje – apare riscul ca linia de producție să prezinte urme de medicamente sau furaje provenite de la rețetele anterioare, existând astfel interferențe nedorite de la un lot la altul.

 

Termenul referitor la această contaminare, respectiv: ”să fie evitată sau limitată la un nivel cât mai scăzut posibil” sau menținerea  „nivelului cel mai scăzut care se poate obține în mod rezonabil” – este cel acceptat și etic urmărit. („As low as reasonably achievable” – Derivat din conceptul ALARA).

 

Este evident faptul că se urmărește protejarea sănătății animalelor, oamenilor și mediului înconjurător. În aceste auspicii se vor decide nivelurile maxime de către fiecare națiune a uniunii – situație în care trebuie ținut cont de evenimentele inevitabile și de riscurile pe care fiecare produs medicinal veterinar le prezintă. Aceste evaluări exprimate științific că vor cădea în sarcina  unor instituții: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și Agenția Europeană pentru Medicamente.

 

Producția anticipată de furaje medicamentate

 

Nu este exclusă posibilitatea de a se fabrica furaje medicamentate înainte ca prescripția medicului veterinar să fie prezentată producătorului. Dacă un medic veterinar dintr-o țară UE a prescris furaje medicamentate, probabil că va fi posibil ca prescripția să fie recunoscută și furajele eliberate și în alt stat membru.

 

Cerințe de etichetare specifice

 

Toleranțele permise vor fi menționate pe etichetă furnizând utilizatorului toate informațiile necesare pentru realizarea unei administrări corecte.

 

Eticheta trebuie să cuprindă și limitele stabilite pentru diferențele care se pot regăsi între conținutul indicat pe etichetă și conținutul real al ambalajului – care trebuie să fie sigilat în mod corespunzător. În cazul producătorilor mobili care furnizează furaje medicamentate direct către deținătorii de animale – aici chestiunea legată de siguranță implică și alte discuții, mult mai elaborate. [3].

 

Sistemele de colectare sau de eliminare a produselor neutilizate sau expirate

 

Și la noi în țară se vor activa entități cu roluri diverse. Vor exista puncte de colectare și eliminare – se vor realiza contacte noi între fermieri, medici veterinari, autorități și alte entități. În aceste asocieri, cine ar urma să susțină poziția medicului veterinar atunci când acesta nu o să fie respectat? În plus, unde se vor produce stagiile de perfecționare și examinare prin concurs a medicilor veterinari implicați în proceduri?

 

Publicitatea pentru furajele medicamentate și pentru produsele intermediare

 

Publicitatea este interzisă. Această interdicție nu se aplică publicității care se adresează exclusiv medicilor veterinari. Astfel furajele medicamentate nu se distribuie în scopuri promoționale, nici ca mostre și sub nici o altă formă.

 

Este evident că medicii veterinari dețin noțiuni științifice care le permit să evalueze corect materialele publicitare, însă aici întrebarea este simplă: vor produce gestul eticii profesionale sau se vor lăsa conduși de interese comerciale?

 

În plus, crescătorii vor putea aprecia corect furajele medicamentate, în așa fel încât utilizarea lor să nu producă daune sănătății oamenilor, animalelor și mediului natural?

 

Riscul în România este major – și avem exemplul utilizării necontrolate a medicamentelor care necesită prescripție, unde în ciuda eforturilor depuse – autoritățile nu au putut implementa măsuri ferme menite să asaneze fenomenul.

 

Importul și comerțul în interiorul Uniunii

 

În agricultura UE producția de animale joacă un rol fundamental, absolut toate statele civilizate fiind preocupate de monitorizarea precisă a furajelor medicamentate. Scopul este reprezentat în primul rând de sănătatea oamenilor, în acest sens fiind alcătuită și legislația agricolă și alimentară a Uniunii. În egală măsură protejarea sănătății animalelor reprezintă un obiectiv foarte important în legislația Uniunii. [4].

 

Regulamentele Uniunii funcționează atât în domeniul importurilor de furaje sau materii prime, cât și în cel al exporturilor. Autorizarea folosirii medicamentelor în furaje, fabricarea furajelor medicamentate, distribuirea lor și supravegherea sunt prevăzute în statele UE prin Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului [5].

 

Problema nu crează opinii contrare atunci când ne gândim la utilizarea furajelor medicamentate în hrana animalelor de la care nu se obțin produse alimentare – câini, pisici sau cai de curse.

 

Prescripția medicului veterinar clinician.

 

Dezbaterile derulate în corpul profesional al medicilor veterinari trebuie să fie foarte transparente. Regula este ca o prescripție să fie emisă numai în urma unei evaluări a stării de sănătate a grupului de animale.

 

Utilizarea în condiții de siguranță a furajelor medicamentate este garantată numai atunci când un medic veterinar onest în derularea activității profesionale, verificând temeinic animalele ce urmează să fie astfel tratate –  decide eliberarea unei rețete – numai după o atentă evaluare a stării de sănătate a animalelor respective.

 

Există derogări în cazul utilizării de produse imunologice, când rețeta se poate elibera și în absența unor boli diagnosticate, la fel și atunci când se eliberează o prescripție pentru substanțe antiparazitare, care nu au și efect antimicrobian, însă numai atunci când se cunoaște clinic starea de infestare din fermă.

 

Prin alte derogări, un stat membru ar putea permite ca o prescripție pentru furaje medicamentate să fie emisă de un profesionist calificat în acest sens, altul decât un medic veterinar. O astfel de prescripție pentru furaje medicamentate emisă de un profesionist calificat, altul decât un medic veterinar, ar trebui să fie valabilă numai în statul membru respectiv și nu ar trebui să se poată prescrie furaje medicamentate fără un diagnostic realizat de un medic veterinar.

 

În aceste chestiuni de maximă importanță se urmărește de către fiecare stat al uniunii în primul rând sănătatea animalelor și cea publică prin garantarea domeniului prescripției veterinare  atunci când sunt eliberate furaje medicamentate pentru hrana animalelor destinate consumului uman.

 

Păstrarea registrelor la crescătorul de animale, respectarea perioadei de așteptate și menținerea dublurilor prescripțiilor la medicii veterinari – sunt elemente de etică profesională. Legile prevăd faptul că originalul prescripției trebuie păstrat de producătorul furajului și copia de către medicul clinician – pentru o perioadă de cinci ani.

 

Cititorul a înțeles că medicii veterinari clinicieni cu responsabilitate și experiență nu pot elibera prescripții pentru furaje medicamentate dacă nu au realizat un bun diagnostic la fața locului.

 

Prescripția se adresează unui singur tratament, cu durată precisă, în nici un caz mai mult de o lună, sau maximum două săptămâni pentru furajele ce conțin antibiotice.

 

Pentru medicul veterinar presiunea este uriașă – acesta fiind singurul răspunzător pentru medicația stabilită și mai ales față de posibile incompatibilități de administrare sau contraindicații. Poate astăzi sistemul clinic veterinar rural să asigure o disciplină veritabilă în acest domeniu?

 

Sancțiuni

 

Statele membre vor comunica regimul sancțiunilor aplicabile, care trebuie să fie: ”eficace, proporționale și cu efect de descurajare”. Vor exista norme și măsuri care vor aduce medicii veterinari în noi ipostaze – în care eficiența ar urma desigur consecințe proporționale cu prestanța protagoniștilor.

 

Organizația ”One Health”

 

Foarte bine sprijinită de către OMS și Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) https://www.oie.int/en/home/ – în argumentarea conceptului „O singură sănătate” – arată că pe Terra ecosistemele sunt interconectate,  recomandând că atât pentru sănătatea animalelor, cât și pentru cea a oamenilor este indicată o prudență maximă în utilizarea furajelor medicamentate. https://onehealthevents.eu/

 

Este cunoscută poziția Parlamentului European cu privire la monitorizarea rezistenței la antibiotice printr-un plan de acțiune ”O singură sănătate” https://onehealthejp.eu/about/

 

Îngrijorări cu privire la utilizarea furajelor medicamentate

 

Este evident faptul că furajele medicamentate prescrise se vor utiliza numai pentru animalele consultate de medicul clinician veterinar? Cine ar urma să verifice ferm acest lucru?

 

Apoi sub aspectul contaminărilor încrucișate, cei care trebuie să verifice utilizarea furajelor medicamentate strict în baza prescripției – o vor face? Vor utiliza numai furaje în termen?

 

Cum vom dormi liniștiți cunoscând faptul că există riscul de folosire a furajelor medicamentate ce conțin antibiotice – în scop profilactic, adică pentru prevenție? Este cunoscut cu adevărat regimul medicamentelor imunologice? Sau se vor utiliza corespunzător substanțele antiparazitare în furajele medicamentate?

 

În plus, cum se vor verifica cu adevărat timpii de așteptare prevăzuți în prescripție – chiar și în contextul în care în conformitate cu articolul 108 din Regulamentul (UE) 2019/6 evidențele se păstrează timp de cel puțin cinci ani după data administrării furajelor medicamentate?

 

Speranță vs. neîncredere

 

Pentru situația țării noastre, analistul nu identifică neapărat o lipsă de valoare a corpului medicilor veterinari, ci mai degrabă o evidentă absență a unei bune organizări, corect calată pe un sistem de selecție bine fundamentat în spațiul academic universitar.

 

Este cunoscut faptul că facultățile cu specific veterinar din cadrul USAMV sunt așezate în teritorii izolate în definițiile autonomiei, fără să fie activ prezente în nevoile sistemului, alături de Colegiul Medicilor Veterinari și instituțiile de stat ale profesiei.

 

Politicul nestatornic și ezitant precum și lipsa reformelor definesc din păcate grupuri profesionale întregi, în care cei valoroși își trăiesc captivitatea aproape de robire.

 

În această temă, din zona ”veterinară” un cuvânt puternic îl putea avea astăzi AGMVR – ”Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România” – organism care însă ezită în a se implica mai ales în domeniul organizatoric – scopul fiind desigur aplanarea diferențelor ce ne deosebesc astăzi de națiunile avansate.

 

Pomenind despre AGMVR și detașându-ne câteva măsuri de esența acestui articol – alipim o ultimă idee ce descrie modul în care înainte de anul 1938 această asociație profesională asigura pentru Regatul României un cadru de organizare în profesia medicului veterinar –  similar cu cel din Franța – țară aflată astăzi foarte bine reprezentată în domeniul medical veterinar, decalajul fiind impresionant.

 

În vremurile ”Tranziției” trăim adesea mult prea comod în coada clasamentelor, fenomen întărit prin lipsa reformelor autentice care s-ar fi putut realiza după anul 1989. Tema se decide în secvența clasică: cine ne organizează? Noi singuri nu mai putem, atâta timp cât prea multe se decid la nivel de grupuri de interese?

 

CONCLUZII

 

Domeniul ”furajelor medicamentate” influențează indirect absolut toți consumatorii. În caz de erori sănătatea oamenilor, animalelor și siguranța mediului înconjurător vor fi direct afectate.

 

În acest domeniu atât de sensibil medicul veterinar onest consideră că procedurile trebuie oxigenate cu specialiști din mai multe axe profesionale: medici umani, biologi, specialiști de mediu, din domeniul științelor juridice – fiind vorba de o problematică ce privește supraviețuirea noastră ca societate și specie – bucătăria reprezentând ultimul bastion de normalitate într-o societate pe alocuri deviată de la un eficient sistem al valorilor, cel puțin deocamdată.

 

Referințe

 

[1]. Art. 118 din Regulamentul (UE) 2019/6.

 

[2]. Planul de acțiune global al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și Strategia privind rezistența la antimicrobiene și utilizarea prudentă a antimicrobienelor a Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor.

 

[3]. Regulamentul (CE) nr. 767/2009.

 

[4]. Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind medicamentele de uz veterinar și de abrogare a Directivei 2001/82/CE.

 

[5]. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare.

 

https://www.contributors.ro/furajele-medicamentate-posibile-grenade-cu-siguranta-trasa/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cum ne poate fi controlata viata?

 

 

https://magazin.ro/spectacolul-cunoasterii/stiinta/cum-ne-poate-fi-controlata-viata/

Implanturile umane de microcipuri reprezinta un domeniu controversat al sistemelor de urmarire a tuturor miscarilor, de stocare de informatii utilizabile de catre cel care ne urmareste fiecare clipa a vietii. Desigur, implanturile medicale sunt foarte necesare în unele cazuri, pentru urmarirea evolutiei sanatatii dupa interventii complicate. Alte genuri de implanturi „acceptabile” sunt cele destinate localizarii unor persoane (copii si detinuti disparuti etc.) prin sistemul GPS.

 

Adversarii implanturilor în corpul unor persoane au mai multe argumente de a contesta acest gen de urmarire microelectronica de la distanta. Principalul motiv de contestare a acestor metode este, evident, atacul la intimitatea persoanei. Inamicii implanturilor spun ca, spre deosebire de uzul animal pentru studii stiintifice (la specii pe cale de disparitie si nu numai), un om care poate fi ajutat printr-o astfel de „filare” îsi poate monta microcipul în haine sau într-un accesoriu cat se poate de banal: inel, lantisor, pantof, masina etc. De asemenea, în cazul prizonierilor (indiferent de credinta lor), trebuie sa fie cerut acceptul acestora pentru implantare, conform drepturilor omului. Pe de alta parte, anumite cercuri crestine sustin ca implanturile umane contravin unor specificatii biblice (din Vechiul Testament, în Cartea Apocalipsei) pentru care acest fel de „accesoriu” este un „semn al Bestiei”…

 

Tentatia Fratelui cel Mare

 

 Înca din 1948, Norbert Weiner sustinea – în celebra sa carte „Cibernetica” – faptul ca „un anumit control neurologic se poate face în circuite închise”. Cateva decenii mai tarziu, Yoneji Masuda, „Parintele societatii informatizate”, atragea atentia (prin 1980) asupra amenintarilor de tip orwellian (faimoasa supraveghere a „Fratelui cel Mare” – Big Brother) prin care „grupuri detinatoare de supercomputere poate controla, via satelit, activitatea cerebrala a purtatorilor de microcipuri”.

 

 Dar stiinta si tehnologia evolueaza fara mari oprelisti chiar si cand problemele de etica devin stringente. Primele implanturi cerebrale s-au facut în anul 1974, în SUA (statul Ohio) si Suedia (la Stockholm). Însa istoria acestor interventii mentioneaza ca înca din primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost introdusi electrozi în craniile unor bebelusi, fara consultarea parintilor. În anii 50 si 60 ai veacului trecut, implanturile cerebrale au devenit un mijloc de cercetare a modificarilor de comportament si atitudine ale omului, în diverse situatii. Celebra sintagma „Controlul mintii” (CM) era folosita de cercetatorii care studiau posibilitatile oferite de aceasta noua tehnologie în domenii militare si de servicii secrete. Pe atunci, implantul (îmbracat în camasa siliconica) era mai mic de un centimetru, ajungand repede la dimensiunea unui bob de orez. Din motive de securitate, primul ministru suedez Olof Palme ar fi aprobat în 1973 astfel de operatii pentru unii detinuti. Ulterior, procedeul a luat amploare – la mijlocul anilor 80 – în privinta pacientilor îngrijiti acasa.

 Desi nu sunt dezbatute în fata publicului larg, metodele de urmarire microelectronica de la distanta s-au îndreptat – experimental si nu numai – asupra paturilor marginalizate ale societatii, considerate astfel de catre „elita experimentatoare”. Este vorba în special de criminali periculosi, persoane cu handicap mental, persoane cu deviatii psihiatrice. Dar exista si cazuri cu totul speciale, relevate de surse jurnalistice de încredere. Unii specialisti (dr. Carl Sanders) afirma ca în perioada razboiului din Vietnam s-a folosit „cipul Rambo” pentru cresterea adrenalinei în fluxul sangvin al soldatilor americani. Controlul se facea de catre Agentia nationala de securitate a SUA (NSA). De altfel, acest organism (NSA) poate urmari astazi, simultan, mai multe milioane de persoane carora li s-a injectat un microcip de 5 de micromilimetri (de 10 ori mai fin decat firul de par) si care a devenit „amprenta bioelectronica cu frecventa individuala, codificata”. Scopurile sunt în beneficiul persoanelor care accepta un astfel de „tratament”.

 

În mai 1995, publicatia „Washington Post” dezvaluia ca printul William al Marii Britanii si Irlandei de Nord are un implant de la varsta de 12 ani. Motivul? Localizarea lui în cazul unei rapiri. Prin satelit, toate miscarile printului sunt urmarite oriunde pe glob.

 

Efecte periculoase

 

 Dincolo de probleme de etica, efectele secundare negative detectabile arata ca se poate deregla functionarea creierului prin lipsa de oxigen, leziuni ireversibile si chiar radiatii, întrucat sistemul nervos intra în „rezonanta” cu întreg campul electromagnetic al comunicatiilor de pe glob. Este un mare pericol pentru umanitate, spun cercetatorii. Anumite cercuri criminale pot induce un control chimic al creierului, adica fara implanturi, prin compusi introdusi în apa sau în gaze. Bacterii si virusi modificati în acest sens au fost testati în mai multe tari… Oare ce ne mai asteapta?

 

Autor: PAUL IOAN

 

https://magazin.ro/spectacolul-cunoasterii/stiinta/cum-ne-poate-fi-controlata-viata/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Procurorul militar șef al României: nu a fost Revoluție, ci doar o lovitură de stat bine orchestrată

Foaia Transilvana

 

 

Fostul șef al Parchetelor Militare din România, procurorul militar general Cătălin Pițu a anchetat dosarul așa zisei Revoluții din decembrie 1989, și a ajuns la o concluzie șocantă: este vorba despre o lovitură de stat.

 

procurorul militar șef al României a explicat cum a decurs lovitura de stat

 

 

Magistratul militar a explicat pe ore și pe zile cum a decurs această lovitură de stat, și cât de bine a fost totul pus la punct de cei care au preluat puterea după 22 decembrie 1989.

 

Din cele declarate public de generalul Pițu rezultă clar că Nicolae Ceaușescu a fost doar o marionetă jucată pe degete de către generalii din Armată și Securitate, care i-au întors armele.

 

Primul pas al loviturii de stat s-a derulat în data 21 decembrie 1989. Atunci, Ceaușescu a fost convins să organizeze un miting muncitoresc, la care au participat peste 100.000 oameni, în piața din fața fostului sediu al Comitetului Central al PCR.

 

 

La acel miting, la un moment dat, Ceaușescu a fost întrerupt de o rumoare publică, în fapt un sunet specific pentru destabilizarea unor mari mase de mulțimi, folosit de o structură specială a Armatei, care avea ca scop dezinformarea.

 

”Avem destabilizarea mitingului de către o structură specializată din Ministerul Apărării Naționale. Urmează o represiune violentă în București, în noaptea de 21/22”, a declarat Pițu.

 

Cum s-a derulat lovitura de stat

Magistratul militar mai spune că în dimineața zilei de 22 de decembrie 1989, Ceaușescu l-a numit verbal ca nou ministru al Apărării, pe generalul Victor Atanasie Stănculescu.

 

Ceausescu a fost inlaturat de la putere printr-o lovitura de stat

Ceausescu a fost inlaturat de la putere printr-o lovitura de stat

”Îi dă ordin acestuia să folosească numeroasele forțe aflate în jurul fostului sediu al CC al PCR, ca manifestanții să nuintre în piață. Generalul Victor Atanasie Stănculescu coboară la punctul de comandă și imediat, cu noul indictiv al Ministerului Apărării, dă ordin contrar ordinului venit de la comandantul suprem Nicolae Ceaușescu, și anume le ordonă tuturor forțelor MApN din perimetru respectiv să se întoarcă în cazaramă. Așa, masele mari de muncitori venite de pe plaformele muncitorești au putut intra în piață și să pună o presiune uriașă pe cei din sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român”, a spus generalul Pițu.

 

În paralel, șeful Securității Statului, generalul Iulian Vlad le-a dat ordin celor de la Direcția a 5-a și de la USLA să pună arma la picior și să părăsească sediul Comitetului Central, lăsându-l pe fostul dictator fără nicio protecție.

 

 

Așa se face că manifestanții au fost din ce în ce mai curajoși, și au putut intra în sediul puterii comuniste de la acea vreme.

 

Cum a fost lăsat Ceaușescu fără nicio putere

Același Victor Stănculesu îl convinge pe Nicolae Ceaușescu asupra fraptului că părăsească acel punct de central de comandă. Tot Stănculescu a chemat trei elicoptere pentru ca fostul dictator să părăsească sediul Comitetului Central. Doar unul a putut ateriza pe acoperiș și astfel fostul președinte este înăturat de la punctul de comandă.

 

”Ceaușescu nu a fost fugit din CC, ci a fost convins că poate continua lupta din altă parte și nu a crezut nicio clipă că poate pierde puterea. În realitate, la orele 12.06, în 22 decembrie, Nicolae Ceaușeascu a pierdut prerogativele puterii de stat, prin plecarea din sediul CC. Când Victor Stănculescu se vede cu Ceaușescu, înlăturat în fapt, din sediul Comitetului Central, se duce la sediul Ministerului Apărării Naționale și emite o notă telefonică, la ora 14.10, în 22 decembrie, către toate unitățile militare din România ca din acel moment să asculte exclusiv de ordinul ministrului Apărării. Și acesta este momentul în care lui Nicolae Ceaușescu i se ia prerogativa de comandant suprem al Armatei”, a mai comentat generalul Pițu.

 

Lui Ion Iliescu i se prezintă onorul

Apoi, la orele 16, în sediul Ministerului Apărării Naționale a intrat un grup de civili, conduși de fostul președinte Ion Iliescu, grup primit de toți generalii cu funcții cheie.

 

”La orele 16, lui Ion Iliescu, un civil, i se prezintă onorul militar ca unui șef de stat. Din acel moment, Ion Iliescu și-a asumat și a fost și momentul în care Armata și Securitatea și-au dat mâna și au decis ca acesta să fie noul lider al României”, a mai spus magistratul militar.

 

 

Tot la ora respectivă, Ceaușescu se asundea prin zona orașului Titu, pentru ca ulterior, să fie reținut într-o cazarmă militară și executat trei zile mai târziu

 

 

 

https://foaiatransilvana.ro/procurorul-militar-sef-al-romaniei-nu-a-fost-revolutie-ci-doar-o-lovitura-de-stat-bine-orchestrata/

 

 

///////////////////////////////

 

 

 

 

LOVITURA DE STAT din Decembrie 1989, în documente oficiale!

 

 

An de an… şi au trecut 33 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, a devenit tot mai evident faptul că Republica România a fost ţinta unor atacuri externe de natură militară, economică, informatică, mediatică, spionaj etc de o complexitate cum rar s-a văzut.

 

          În tot acest timp s-au scris cărţi, articole de presă, s-au făcut reportaje, interviuri şi s-au mediatizat acele evenimente încercându-se tot mai mult să se întărească ideea că, în 1989, în România, ar fi avut loc o revoluţie. Toate aceste încercări nu au făcut decât să demaşte adevăratele evenimente şi caracterul lor foarte clar: a fost LOVITURĂ DE STAT organizată de forţe străine României şi intereselor ţării noastre, în colaborare cu trădătorii din ţară!

 

          Criminalii şi asasinii – începând cu cei vinovaţi de asasinarea cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena CEAUŞESCU – sunt cei care au preluat conducerea statului Român și, ca urmare, sunt liberi și se bucură de privilegii! Cei care au murit în decembrie 1989 sunt VICTIME ale LOVITURII de STAT, iar aşa-zişii revoluţionari sunt criminalii din 1989 sau, în cea mai mare parte a lor, nişte IMPOSTORI.

 

          Fără a căuta poveşti sau păreri personale ale unora sau altora, avem la îndemână Rechizitoriul din Dosarul penal nr. 11/P/2014 al Parchetului Militar de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care spune: „…începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al României, a fost declanşată, cu intenție, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, cauză de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferinţe psihice, lipsiri grave de libertate”.

 

          Acest dosar priveşte fapte săvârşite de către Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Gelu Rus, iar în finalul acestui rechizitoriu se spune, dar nu se întâmplă nimic: „Constatând că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi că există probele necesare şi legal administrate, precum şi că fapta de infracţiuni contra umanităţii, prevăzută şi pedepsită de art. 439 al.1 lit. a,g,i,k C.p. cu aplic. art. 5 C.p. există, a fost săvârşită de inculpaţii Iliescu Ion, Voican Voiculescu Gelu şi gl. (Rtr) Rus Iosif şi că aceştia răspund penal, În temeiul art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală,

 

D I S P U N:

 

1. Trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

 

1. ILIESCU Ion, fost preşedinte al României, cu privire la săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prevăzută şi pedepsită de art. 439 al.1 lit. a, g, i, k C.p. cu aplicarea art. 5 C.p..

 

2. VOICULESCU Voican Gelu, fost viceprim-ministru al Guvernului României, cu privire la săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prevăzută şi pedepsită de art. 439 al.1 lit. a, g, i, k C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.,

 

3. Gl. (Rtr) RUS Iosif, fost comandant al Aviaţiei Militare, cu privire la săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prevăzută şi pedepsită de art. 439 al.1 lit. a, g, i, k C.p. cu aplicarea art. 5 C.p..

 

          În temeiul art. 329 din Codul de procedură penală, prezentul rechizitoriu (fiind format din 7 volume) însoţit de 3 copii certificate şi de dosarul cauzei, se vor transmite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, instanţă competentă să judece cauza în fond, potrivit art. 40 al.1 din Codul de procedură penală, urmând a fi citaţi: A. Inculpaţii: 342 1. Iliescu Ion, 2. Voiculescu Voican Gelu, 3. Gl. (Rtr) Rus Iosif”

 

          Lovitură de Stat, nu revoluţie… Victime, nu eroi… Impostori, nu revoluţionari!

 

          Toate aceste trei contradicţii pot fi pe scurt justificate, dar şi în termeni amănunţiţi, aşa cum s-a tot scris de-a lungul celor 33 de ani de capitalism şi isterie anticomunistă. O facem din nou, pentru a sublinia lucruri ce devin tot mai evidente.

 

LOVITURĂ DE STAT, NU REVOLUŢIE…

 

          Aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989 trebuie să înceapă cu afirmarea clară, fără echivoc, cu tărie a faptului că a fost LOVITURĂ DE STAT şi, pe lângă condamnarea vinovaților, este necesară și pierderea tuturor privilegiilor oferite aşa-zişilor revoluţionari!

 

          Parcurgând cele peste 300 de pagini, date publicității, ale rechizitoriului întocmit de Parchetul Militar, în care se încearcă pe toate căile să se justifice o aşa zisă revoluţie, sub pretextul unor revolte de masă etc, orice om de bună credinţă, detaşat şi neimplicat în evenimentele din decembrie 1989 va înţelege că Lovitura de Stat a fost programată, organizată şi dată de serviciile secrete străine în strânsă colaborare cu trădătorii din ţară.

 

          Pornind de la contextul politic din Europa de Est, când în toate ţările cu regim democratic, comunist sau socialist, s-au făcut schimbări majore şi sub pretextul unor reforme „democratice” s-a revenit la sistemul capitalist, era evident că Republica Socialistă România, o ţară fără datorii externe, independentă din toate punctele de vedere – economic, financiar, militar, politic etc – nu putea rămâne aşa. Întâlnirea de la Malta dintre preşedinţii SUA şi URSS au trasat clar politica schimbărilor!

 

          Ori, să spui că a fost revoluţie, când toţi ştiu ce s-a plănuit din timp… e o mare prostie!

 

          La Timişoara, cu „eroul” Laszlo Tokes în prim plan, cu sprijinul serviciilor secrete maghiare, germane, americane şi kaghebiste, au fost vandalizate instituţii de stat şi s-a încălcat legea în cel mai grosolan mod. Cine e acum Laszlo Tokes? Ce politică face el? E foarte clar: o politică anti-naţională, anti-românească! Putea un agent străin de interesele ţării să facă o „revoluţie” în binele poporului împotriva căruia s-a manifestat şi se manifestă de peste 40 de ani?…

 

          Iar de la acest caz până la provocările şi manifestările ostile de la Bucureşti n-a mai fost decât un pas, iar acel pas l-a făcut postul de radio Europa Liberă care anunţa că, din ordinul lui Ceaușescu, au fost omorâți peste 60.000 de români!

 

Care e adevărul aşa-zisei revoluţii?

 

          Evenimentele din decembrie 1989 a avut în total 1.166 de victime în orașele declarate martir: Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara. Potrivit statisticilor Institutului Revoluției Române, între zilele de 17 și 22 decembrie 1989 s-au înregistrat 271 de decese, între 22 și 25 decembrie, alte 715 decese, iar după 25 decembrie au fost înregistrate încă 113 victime. Fără dată exactă au fost înregistrate 67 de decese.

 

          Dacă luăm în calcul numărul foarte mare de români care au fost omorâți după 22 decembrie 1989, ajungem la concluzia că și crimele de până la 22 decembrie 1989 au fost făcute tot de criminalii și trădătorii de țară care au dat LOVITURA de STAT. 

 

          Toate crimele au fost atribuite comuniștilor pentru a-i atrage pe românii de bună credință de partea lor și pentru a justifica termenul de „revoluţie” atribuit Loviturii de Stat din 22 decembrie 1989.

 

Aşadar VICTIME, nu eroi…

 

          Este evident că „revoluţia” a avut nevoie de eroi. Scopul justificat a fost şi este de a se aprinde o lumânare, a se depune o coroană, a le plânge sacrificiul şi a justifica termenul de „revoluţie”. Nimic mai mult pentru cei morţi!

 

          În realitate, aceştia sunt VICTIME ale Loviturii de Stat, dar termenul este temeinic ascuns pentru că, în cazul existenţei unor victime, trebuie găsiţi făptuitorii, criminalii, asasinii… şi adevărul ar ieşi la suprafaţă. Ori, când vorbim despre eroi, aceştia au fost îngropaţi cu adevăr cu tot!

 

Impostori, nu revoluţionari!

 

          În afara participanţilor „gură-cască” la evenimentele din Decembrie 1989 au existat şi unii implicaţi, ieşiţi în faţă la proteste, vandali sau agitatori, cu sau fără rele intenţii… şi aici mă refer la sutele de mii de „revoluţionari” care formează de peste 30 de ani o castă a privilegiaţilor: scutiţi de impozite, cu indemnizaţii sau pensii speciale, cu beneficii din partea statului capitalist care trebuie să-i cumpere pe cei ce „justifică” aşa-zisa revoluţie.

 

          Discret, departe de prim-planul mediatic, preşedintele României capitaliste mai dă şi acum, la peste 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, fel de fel de decrete prin care mai conferă titlul de revoluţionar, dar – mult mai important – a și retras acest titlu la o serie de indivizi după ce instanțele de judecată au demonstrat că sunt INFRACTORI şi IMPOSTORI!

 

În loc de concluzii…

 

Cu ce rămânem azi, după 33 de ani de la „revoluţie”?

 

          Rămânem cu o LOVITURĂ DE STAT recunoscută într-o oarecare măsură de PARCHETUL MILITAR, dar nu și de oficialități.

 

          Rămânem cu o LOVITURĂ DE STAT tot mai asumată de oamenii simpli, de cei care văd cum s-au distrus economia, sistemul de sănătate, învăţământul, sistemul de pensii, legislaţia, justiţia etc.

 

          Rămânem cu ruşinea asasinării conducătorilor ţării în ziua de Crăciun…

 

          Rămânem cu o justiţie incapabilă să facă dreptate…

 

          Rămânem cu politicieni incapabili să facă legi juste…

 

          Rămânem cu conducătorii obedienţi intereselor străine…

 

          Rămânem cu o ţară sub ocupaţie militară străină…

 

          Rămânem o țară cu economia distrusă sau vândută străinilor…

 

          Rămânem cu „binefacerile” capitalismului instaurat după Lovitura de Stat din decembrie 1989: corupţie, şomaj, droguri, sărăcie şi boli ale sărăciei, milioane de români plecaţi peste hotare pentru un trai decent, analfabetism…

 

          Continuați lista, aprindeți o lumânare VICTIMELOR Loviturii de Stat şi luaţi o decizie: dacă vreți să avem vremuri mai bune atunci e cazul să vă doriți o adevărată REVOLUŢIE care să îndrepte lucrurile?

 

          GAURA DIN DRAPELUL ROMÂNIEI, este cel mai reprezentativ simbol pentru LOVITURA DE STAT din 1989. Acum, după 33 de ani, e foarte evident faptul că asta s-a dorit, DISTRUGEREA ROMÂNIEI!

 

21.12.2022

 

Biroul Executiv

 

al PARTIDULUI SOCIALIST ROMÂN

 

 

https://www.psr.org.ro/articole/lovitura-de-stat-din-decembrie-1989-in-documente-oficiale.html

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Duşmance ale poporului. Femei în închisorile comuniste / Recomandări de lectură

 

 

Dacă vreţi să stiţi mai mult despre femeile care au fost victime ale represiunii comuniste şi vreţi să le descoperiţi poveştile,  vă facem câteva recomandări de lectură:

”Christus Vincit!” sau despre puterea credinței în închisorile comuniste. Sora Clara (Catrina Laslău) în dialog cu Aurora Sasu, editor, studiu introductiv și aparat critic Virginia Ion, Fundaţia Academia Civică, 2023

Aristina Pop Săileanu, Să trăiască partizanii până vin americanii! Povestiri din munţi, din închisoare şi din libertate, interviu de Liana Petrescu, cu o prefață de Romulus Rusan, editor, aparat critic și postdocumentare Virginia Ion, Fundaţia Academia Civică, 2008

Elena Spijavca, Munci si zile in Bărăgan, Fundaţia Academia Civică, 2004

Dorina Potârcă, Aminitirile unui “element dubios”, Fundaţia Academia Civică, 2011

Iuliana Preduţ, Speranţe încătuşate

Annie Samuelli, Gratiile despărțitoare, Fundația culturală Memoria, 2001

Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, Suferinţa nu se dă la fraţi. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni (1948-1958), Polirom, 2022

Adriana Georgescu, La inceput a fost sfârsitul, Humanitas, 2019

Lena Constante, Evadarea tăcută. 3 000 de zile singură în închisorile din România, Humanitas, 2023

Lena Constante, Evadarea imposibilă, Humanitas, 2023

Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara, Humanitas, Bucureşti, 2012

Aniţa Nandriş-Cudla, 20 de ani in Siberia. Destin Bucovinean, Humanitas, 2023

Lavinia Betea, „Am făcut Jilava în pantofi de vară”. Convorbiri cu Ioana Berindei, Cetatea de Scaun, 2015

Oana Orlea, „Ia-ţi boarfele şi mişcă!”, interviu realizat de Mariana Marin, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1991

Sabina Wurmbrand, Nobleţea suferinţei, Ed. Stephanus, Bucureşti, 2002

 

 

 

 

citeste si

 

Morfologia (ne)vinovatiei. Alfabetul detentiei feminine in comunism, autori: Constantin Vasilescu, Clara Mareș, Florin S. Soare, Alin Mureșan, Constantin Petre, Editura Litera, 2022

 

 

 

***

 

Dușmance ale poporului

 

o expoziție a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței

 

Curator: Virginia Ion

 

Design expozițional: Zeppelin Design

 

***

Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea.

 

„Duşmani ai poporului” au fost adulţi şi copii, bărbaţi şi femei. Ţărănci şi aristocrate, intelectuale şi femei simple, femei în vârstă, adolescente sau chiar fetiţe, femei însărcinate, lehuze şi femei cu copii la sân au cunoscut detenţia comunistă, fiind considerate un potenţial pericol pentru regim.

 

Motivele încarcerării lor au variat. Unele au fost considerate ele însele periculoase pentru ordinea socială a statului comunist; altele au suferit închisoarea ca mame, soții sau fiice ale unor deținuți bărbaţi.

 

Spaţiul destinat unei expoziţii este în mod fatal limitat şi obligat să cuprindă doar câteva zeci din miile de tragedii şi de drame. În această situaţie apare întrebarea: există, oare, o metodă ştiinţifică de a face o selecţie a acestor destine distruse, fără a face o nedreptate celor ce rămân necunoscute?

 

Nu ne-a rămas decât să le alegem cât mai diverse din punct de vedere profesional, social sau al vârstei, cu speranţa că vizitatorul va înţelege că, în spatele fiecărui nume prezentat în expoziţie, există zeci sau sute de destine asemănătoare.

 

Duşmance ale poporului. Femei în închisorile comuniste / Recomandări de lectură

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

(Mascarada) Dosarul nesfîrșit al Revoluției (1)

 

 

Cornel Nistorescu

Editorial

 

 

Celebrul dosar al Revoluției a fost retrimis către instanțe. Ce-a fost, Revoluție sau lovitură de stat? De data aceasta, dosarul este cu multe elemente care trimit la lovitură de stat, fără a avea dovezi copleșitoare în sprijin și fără a scoate la iveală principalii artizani și conducători. Cu trecerea anilor, și eu am ajuns să nu știu ce să mai cred despre decembrie 1989, deși, în martie 1990, am publicat în revista Expres cunoscutele pagini de Ion Cristoiu cu prima perspectivă „nerevoluționară” asupra evenimentelor din decembrie 1989. Vreme de cinci ani, am tot publicat în revista Expres detalii despre legăturile pline de mistere între actorii principali ai evenimentelor. N-am putut dovedi cu vîrf și îndesat că a fost o lovitură de stat. În schimb, accepțiunea de revoluție s-a tot extins, revoluționarii s-au tot înmulțit, privilegiile au crescut, organizațiile s-au tot înființat și au cîștigat în forță. A apărut legea care să le sprijine și să-i protejeze pe membri, a apărut institutul care să cerceteze, au fost adăugate alte sute și sute de membri cu luptători cu merite deosebite în evenimentele din decembrie. Unii o țin cu încăpățînare că a fost revoluție, ba evenimente, ba lovitură de stat, ba căderea în masă a lagărului comunist.

 

 

Nu pot băga mîna în foc că Ion Iliescu a fost dirijorul operațiunii, dar n-am nici o îndoială că el a devenit jucătorul principal după căderea lui Ceaușescu. Și, mai tîrziu, tot el a fost reperul de bază al fostei lumi din activul de partid și de stat. Și în același timp, principalul adversar al celor de dreapta, al celor care scriam despre lovitură de stat, al celor care criticam FSN-DDSN-PDSR și, de la un moment dat, PSD.

 

Trebuie să observăm un lucru. În această perioadă, s-a produs o separare care le scapă multora. Revoluționarii înregimentați din jurul lui Ion Iliescu și-au consolidat puterea, avantajele și influența, încercînd să le transmită și urmașilor, în timp ce Ion Iliescu, din conducătorul revoluției, a fost împins ușor-ușor în poziția de inamic public numărul unu și de inculpat principal al evenimentelor din decembrie 1989. Plus Gelu Voican (care nu mai contează în nici un fel), plus generalii Cico Dumitrescu (decedat) și generalul Iosif Rus, rezervist din aviație.

 

Reproduc din rechizitoriul Parchetului militar expediat instanței (și fac precizarea și mă mir) că pentru prima dată rechizitoriul procurorilor a ajuns la presă înainte a fi disponibil la bară pentru lectura celor în drept să-l parcurgă, implicați sau părți interesate.

 

”1. Inculpatul Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.

Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

Aceleași fapte ale inculpatului Ion Iliescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989, o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile, de pe întregul teritoriu al României”.

Acest nou dosar al Revoluției, are la bază informația că teroriștii nu au existat și că diversiunea a fost dirijată de Ion Iliescu prin inducerea în eroare a opiniei publice. ”În mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.”

 

 

Și toată nebunia revoluției cauzatoare a celor 857 de morți și 2.382 de răniți ”a fost exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.”

 

Așadar, fostul revoluționar Ion Iliescu (căruia printr-o lege tip hocus pocus i-a fost retras titlul) conform rechizitoriului a fost cercetat și va fi judecat pentru „infracțiuni contra umanității”. Citez:

 

„Obiectul prezentei cauze este limitat la conduitele care se subscriu infracțiunilor contra umanității, așa cum sunt acestea definite prin articolul 439 din Codul Penal”.

 

Ce scrie în Codul Penal la art 439? Reproduc inclusiv avertismentul pentru public:

 

”Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii – Infracţiuni contra umanităţii –

 

Art. 439. – Legislaţie conexă (1), Jurisprudenţă, Reviste (7), Doctrină (5), Comentarii expert (1)

 

(1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte:

 

1. a) uciderea unor persoane;

 

Să înțelegem că Ion Iliescu va fi judecat pentru infracțiuni” contra umanității apărute în Codul Penal din 2009? Sună ca Dracu!

 

Nu am studii în domeniul Dreptului, dar știu că un om nu poate fi amendat sau condamnat pentru o faptă comisă înainte de apariția legii. Cum adică, „conduitele care se subscriu infracțiunilor contra umanității”

 

Este un principiu de Drept și încălcarea lui, oricît de sofisticate ar fi deducțiile și interpretările, trebuie să ne pună pe gînduri.

 

Ce să înțelegem din acest rechizitoriu? Că nu este vorba despre un dosar al Revoluției (al loviturii de stat sau al evenimentelor din decembrie 1989), ci unul de condamnare a lui Ion Iliescu?

 

 

https://www.cotidianul.ro/dosarul-nesfirsit-al-revolutiei-1/

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Blocul PCRM-PSRM a părăsit ședința Parlamentului. Opoziția critică desemnarea Ancăi Dragu la funcția de guvernator al BNM

 

 Author: Igor Liubec

Deputații Blocului Comuniștilor și Socialiștilor au părăsit ședința plenară în semn de protest împotriva deciziei majorității parlamentare de a examina subiectul privind numirea Ancăi Dragu în funcția de guvernator al Băncii Naționale.

 

Potrivit BCS, desemnarea senatorului român ar contravine legislației R.Moldova, fapt pentru care deputații au anunțat că vor contesta decizia forului suprem la Curtea Constituțională.

 

Acuzațiile opoziției au fost respinse de reprezentanții PAS, care au precizat că toate prevederile legale au fost respectate.

 

Amintim că președintele Parlamentului, Igor Grosu, a anunțat că va înainta candidatura fostului ministru al Finanțelor din România și ex-președintelui Senatului de la București, Anca Dragu, la funcția de guvernator al Băncii Naționale din Moldova. Joi, 21 decembrie, Anca Dragu a obținut cetățenia R.Moldova.

 

Deschide și: Ex-ministrul Finanțelor din România, Anca Dragu, propusă la funcția de guvernator al BNM

 

(DOC / FOTO) Decretul Maiei Sandu privind acordarea cetățeniei R.Moldova Ancăi Dragu. Oficialul român a ajuns în Parlament

 

 

https://deschide.md/ro/stiri/politic/141935/Blocul-PCRM-PSRM-a-p%C4%83r%C4%83sit-%C8%99edin%C8%9Ba-Parlamentului-Opozi%C8%9Bia-critic%C4%83-desemnarea-Anc%C4%83i-Dragu-la-func%C8%9Bia-de-guvernator-al-BNM.htm

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

“Infama incapacitate a statului” de a finaliza dosarul Revoluției

 

 

In mesajul transmis cu ocazia Zilei Victoriei Revoluției, comemorată pe 22 decembrie 2020, președintele României, Klaus Iohannis, a acuzat ”infama incapacitate a statului de a-i trage la răspundere pe cei vinovați pentru represiunea sângeroasă” din decembrie 1989.

 

„În urmă cu 31 de ani, românii au așezat piatra de temelie a României democratice de astăzi. Ei au transformat revolta, durerea și teroarea, acumulate în decenii de tiranie, în forța motrice a Revoluției anticomuniste. Prin jertfa de sânge din Decembrie 1989, au pus capăt unui regim ilegitim și criminal, iar curajul și determinarea semenilor noștri ne-au redat nouă libertatea și demnitatea”, a spus Iohannis.

 

„Nimeni, niciodată, nu trebuie să uite că, pentru idealurile lor, românii s-au așezat în fața tancurilor. Și de atunci, pentru totdeauna, 22 Decembrie este ziua Victoriei Revoluției Române, pe care toate generațiile trebuie să o păstreze vie în memorie și să o onoreze cum se cuvine”, a adăugat el.

 

„Însă, pentru libertate și democrație, a fost plătit, în acele ceasuri de durere și revoltă, cel mai scump preț. 45 de ani de crime și cruzimi împotriva românilor, ani care au rupt legătura firească cu familia democrațiilor europene, s-au sfârșit printr-un alt șir de abuzuri. Gloanțele și barbarismul autorităților vremii au curmat vieți și au distrus destine.

 

Astăzi, în calitate de Președinte al României, mă înclin în fața sacrificiului suprem din Decembrie 1989, onorând memoria victimelor prin apărarea fermă a valorilor și principiilor democratice. Respectul și recunoștința se îndreaptă nu doar către eroii acelor zile, ci și către urmașii lor, care poartă în suflete răni adânci. Durerea incomensurabilă a pierderii persoanelor dragi a fost dublată, în toți acești ani care au trecut de la Revoluție, de infama incapacitate a statului de a-i trage la răspundere pe cei vinovați pentru represiunea sângeroasă.

 

Sănătatea unei societăți depinde, într-o foarte mare măsură, de modul în care lecțiile trecutului sunt învățate și asumate. Tocmai de aceea, nu voi înceta să lupt pentru redarea adevărului și înfăptuirea dreptății pe care o așteptăm de prea mulți ani. Justiția trebuie să-și facă datoria! Orice întârziere va transforma această rușinoasă restanță într-un grav atentat la adresa democrației noastre.

 

Dincolo de neîmplinirile noastre postdecembriste, Revoluția Română va continua să inspire convingeri, să anime generații. Eroii din Decembrie 1989 au aspirat la o Românie democratică, deplin atașată valorilor euro-atlantice, în care fiecare român este ascultat și protejat. Prin apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, a pluralismului, a dreptului de a alege, promovând meritocrația, întărind statul de drept, protejând drepturile minorităților, noi onorăm, de fapt, memoria victimelor Revoluției Române și sacrificiul acestora.

 

Să păstrăm vie memoria victimelor Revoluției Române și să protejăm idealurile câștigate cu prețul sângelui!”, a declarat Iohannis, în mesajul său, de Zilei Victoriei Revoluției

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2020/12/22/infama-incapacitate-a-statului-de-a-finaliza-dosarul-revolutiei/#

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Iulian Chifu // Putin: Război fără limite împotriva Ucrainei

 

 Author: Iulian Chifu

 

 

În binecunoscutul stil emfatic și grandoman, Vladimir Putin a susținut evenimentul conferinței anuale cu presa și răspunsurile către cetățenii ruși în aceeași reuniune, joi, 14 decembrie, timp de peste 4 ore, în formula aranjată de numeroșii jurnaliști propagandiști de casă și de purtătorul său de cuvânt Dmitri Peskov. Fără nici o explicație pentru anularea evenimentului de acum un an, când războiul de agresiune din Ucraina s-a dovedit un enorm eșec, Putin a escamotat din nou orice răspuns sau referință de contra-argumente la afirmațiile sale prezente deja în spațiul public, reluând în cea mai mare parte toate susținerile sale din ultimii doi ani: falsuri istorice, minciuni sfruntate, exagerări ultra-optimiste puse pe seama subordonaților și informațiilor care-i parvin, excese în prezentarea propriei activități și a realizărilor sale.

 

În mod excepțional, Putin s-a dovedit excesiv de încrezător pentru situația Rusiei pe front, nivelul pierderilor și sprijinul pe care-l primește Ucraina, inclusiv în voturile din Adunarea Generală a ONU. A escamotat responsabilitățile în respectarea propriilor angajamente și acorduri internaționale și a reluat tiradele propriei propagande despre ocuparea Ucrainei și aspirațiile de distrugere și subjugare a acestui stat, reiterând frățietatea celor două națiuni (care ar fi, alteori, în discursurile sale istoriciste, una singură). În plus, Putin a inventat un nou temei de atac împotriva unui stat vecin, membru al comunității internaționale, pe care l-a recunoscut în frontierele sale actuale: existența unor zone rusofone și rusofile pe teritoriul ucrainean.

 

Excesul de încredere, aroganța și postura de atoateștiutor, mai mult, de Tătuc infailibil, dincolo de orice critică și fără pată în activitatea sa, în plus și de protector al propriului popor au ocultat pierderile masive ale Rusiei sub Putin în războiul de agresiune de mare intensitate, pe scară largă, pe termen lung în care Președintele matusalemic al Rusiei și-a antrenat țara: renunțarea la parteneriate strategice în care a investit zeci de ani – Germania, Israel, UE; trădarea contractului social cu rușii – dacă vor respecta conducerea de stat, vor fi apărați și nu vor înregistra costuri, nefiind chemați la război, în plus, vor avea șansa ca unii dintre ei să acceadă în sferele înalte și la resurse majore; distrugerea urmelor de prestigiu și relevanță ale Rusiei pe plan internațional, a forței sale și dezvoltării în competiția viitorului prin deturnarea resurselor spre război și satisfacerea unor niveluri de ambiție nemăsurate ale lui Putin.

 

Rusia puternică, dominantă și un Putin fără pată

 

Desigur, cel mai interesant și așteptat aspect l-a reprezentat evoluția gândirii lui Putin în privința Ucrainei. Ei bine, Președintele rus a afirmat fără să clipească faptul că obiectivele sale în Ucraina nu s-au schimbat și că-și dorește în continuare distrugerea Ucrainei, cucerirea și disoluția statului ucrainean, controlul deplin și îngenuncherea poporului ucrainean, pe care să-l supună Rusiei Mărețe, pe care o vede ca succesoarea imperială a URSS și care nu permite nimănui să fie cu adevărat suveran și să opteze pentru propriile soluții de securitate și prosperitate.

 

Interesant, de asemenea, Putin nu a discutat deloc temele interne, sau mai degrabă le-a deturnat și redirecționat către Guvern, diferite ministere sau autorități locale, promițând doar, superior, că se va interesa și va inspecta chestiunile problematice. De altfel, componenta de întrebări interne, care aveau de a face cu viața oamenilor, a fost deturnată spre teme internaționale, în timp ce cele care au rămas a fi abordate au fost mai degrabă tratate triumfalist și superior, fără legătură cu realitatea, că a fost vorba despre prețul ouălor sau inflație, starea economiei sau fondurile sociale intrate în premieră sub bugetul dedicat armatei, serviciilor de informații și războiului purtat în Ucraina.

 

În schimb Putin și-a orchestrat conferința de presă pentru a sublinia faptul că Rusia are astăzi 612.000 de militari în Ucraina – o replică la declarația președintelui Zelenski care marca faptul că Ucraina are 600.000 soldați sub arme, dar și la adresa informațiilor americane date publicității în ajun despre scoaterea din luptă a 315.000 soldați ruși – morți sau răniți. Desigur, el a ținut să menționeze că voluntarii se prezintă la centrele de recrutare câte 1500 pe zi, cu peste 450.000 anul acesta, deci că nu este nevoie, pentru moment, de o nouă perioadă de mobilizare, totul și ca răspuns față de perspectiva clară de declarare a mobilizării generale după alegerile prezidențiale din 17 martie și de transformare completă a economiei ruse în economie de război, cu subordonarea companiilor private acestui deziderat, pentru a putea susține efortul din Ucraina.

 

Motivația războiului din Ucraina este nevoia de a “elibera” părțile din Ucraina rusofone și pro-ruse, notând în treacăt că Odesa e un oraș rusesc, “toată lumea știe asta”, de unde perspectiva clară a menținerii ambițiilor de izolare de ieșirea la mare a Ucrainei și avansul dincolo de regiunile deja anexate și încă necucerite. De altfel, planurile date publicității recent de către Bild arată nivelul de ambiție pentru următorii trei ani, până la final de 2026, când Rusia speră să meargă spre frontierele de Vest ale fostei Uniuni Sovietice, planul vizând chiar cucerirea completă a Ucrainei și subjugarea părții care nu va fi ocupată, prin instalarea unui guvern marionetă la Kiev. Altfel, Putin a anunțat că obiectivele Rusiei nu s-au schimbat, “denazificarea,” “demilitarizarea” și “statutul de neutralitate” al Ucrainei fiind obiectivele “operațiunii militare speciale” pe care a ordonat-o, fără să explice de ce aceste obiective anunțate în februarie 2022 nu au fost realizate în doi ani, care este orizontul de așteptare – atât cât va fi nevoie pentru a atinge obiectivele, de bunăvoie, prin acord, dacă nu impunându-le prin forța militară.

 

Desigur invazia în Ucraina a fost aproape “un război civil”, născut ca urmare a maltratării rușilor din Donbas după 2014 și a fugii spre Occident, absorbirii de către Vestul rău al Ucrainei în NATO, departe de “aliatul său natural”, Rusia. Un război între “frați” pe care Rusia nu l-a dorit, dar pe care e obligat să-l poarte, în timp ce America este planificatorul și marele rău, Europa fiind contemplativă, achiesând pasiv sau participând la deciziile anti-ruse ale Washingtonului, până la oboseala suficientă a Vestului și schimbarea de putere la Casa Albă care ar aduce o putere care “să respecte Rusia și să țină cont de interesele sale”, moment în care s-ar crea condițiile reluării discuțiilor și a păcii de pe pozițiile favorabile Kremlinului.

 

Formule non starter pentru orice tip de negociere. Dar Ucraina și Vestul sunt de vină

 

Desigur, Putin nu a avut nici o străfulgerare, dar nici planificatorii conferinței nu s-au obosit să acopere și întrebările legitime ce decurg din această abordare a sa. În privința Ucrainei, nimeni nu s-a gândit să explice sau să dea garanții că o soluție, chiar în varianta rusească, nu va anula conținutul ultimatumurilor din decembrie 2021 și, respectiv, ambiția Rusiei față de Europa și Occident, față de regulile lumii care nu există pentru Putin, se schimbă constant, depind de politică și de interesele pe termen scurt.

 

Nimic în discurs sau întrebări, măcar tangențial, despre utilizarea forței în relațiile internaționale versus respectarea dreptului internațional și a câtorva sute de acorduri internaționale și bilaterale cu Ucraina, UE, NATO, SUA, CSI, și a Cartei ONU. Ca să nu mai vorbim despre principiile dreptului internațional – față de care Lavrov susține că Rusia le respectă – sau Declarația Universală a Drepturilor Omului, de la care s-au celebrat 75 de ani la 10 decembrie, cu 5 zile înaintea conferinței maraton a lui Putin. Tot astfel cum nimic nu a discutat limitele nivelului de ambiție al Rusiei, din nou, știut fiind din datele serviciilor de informații că, după Ucraina, vizate sunt Țările Baltice, Georgia și Kazahstan, în fapt întregul spațiu post-sovietic, inclusiv cu țintirea statelor din flancul Estic al NATO, foste socialiste. Expansionismul rus nu ocolește, deci, nici România! Iar Republica Moldova este doar un zorzon la butonieră, fără nici o preocupare de lider pro-rus păpușă instalat la Chișinău, ci doar cu perspectiva transformării în gubernie.

 

De asemenea, nu există nici un fel de preocupare pentru suveranitatea Ucrainei, drepturile sale și dorința de a nu fi parte a Federației Ruse. Acuzațiile împotriva Ucrainei și a Vestului pentru declanșarea și menținerea războiului sunt niște constante, ca și apropourile nepotrivite și jignitoare la adresa Occidentului care a ales să susțină Ucraina. Armamentele și sprijinul “nu au produs aproape nimic”, susține Putin, vorbind despre sutele de capabilități distruse de Rusia pe câmpul de luptă dar și, în mod paradoxal, pe forțele cele mai bune pe care le-au pierdut în operațiunea de recucerire a teritoriului, o formulă de întoarcere a oglinzii: Practic Putin proiectează asupra Kievului propriile probleme, în condițiile apariției datelor occidentale clare privind pierderile nemăsurate ale Rusiei pe toate fronturile pentru atingerea unor obiective nepotrivite sau inutile la asemenea costuri, dar menținerea ideii de infanterie dispensabilă care apare peste tot pe teren, cu acțiuni suicidare la care o împing comandanții.

 

Asociațiile mamelor, dar și mesajele de pe front arată această nemulțumire majoră pentru cursul războiului, pentru lipsa unor momente de pauză și concedii, pentru rotația trupelor combatante, pentru grija pentru cei răniți – trimiși în batalioane de militari cu dizabilități înapoi pe front – pentru abuzuri de tot felul. Singurele elemente care au apărut în direct – fapt care a subliniat nivelul de tensiune acumulat – au fost aprovizionarea proastă cu muniție și drone a frontului, în timp ce Putin a fost forțat să anunțe susținerea libertății bloggerilor militari, care trebuie să se auto-cenzureze pentru protecția copiilor și anti-discriminare. Și, ca să nu fie vreun dubiu asupra realizărilor reale ucrainene, Putin a vorbit despre tragedia militarilor ucraineni care au atacat Khersonul dincolo de Nipru, pierind pe capete sub tirurile armatei ruse, ca și în Zaporoje, de fapt zonele unde ucrainenii au spart apărarea în dinți de dragon a Rusiei și au întors pe dos previziunile față de imposibilitatea traversării Niprului și creării unui cap de pod într-o zonă inundată după aruncarea în aer a centralei hidroelectrice și a barajului de la Nova Khakovka.

 

Dar poate cea mai ocultată temă a rămas pierderea controlului rus în nord-vestul Mării Negre, pierderea posibilității de blocaj a coridorului de export ucrainean al grânelor prin Marea Neagră, prin apele teritoriale ale statelor litorale România și Bulgaria, și presiunea majoră asupra Crimeii, cu marile pierderi militare și de comandă din Sevastopol, șantierele de construcții și reparații ale navelor și comandamentului Flotei Mării Negre, dar și mutarea flotei rămase la Novorosiisk. Dacă adăugăm și atacurile ucrainene asupra podului Kerci și unele atacuri chiar în largul portului rus Novorosiisk, avem dimensiunea reală a suferințelor ruse în război. Și nici un cuvânt despre atacurile ucrainene în plin teritoriu rus, nu numai lângă frontiere, în regiunile Belgorod, Kursk sau Rostov pe Don, ci chiar la Moscova și în multe alte zone îndepărtate, cu grupuri de partizani sau operațiuni ale serviciilor militare ucrainene și ale partizanilor ruși în inima Rusiei, tunelul și calea ferată spre China, noduri de cale ferată și zone de aprovizionare, depozite de armament și combustibili, aeroporturi unde staționau avioane de atac, în Rusia însăși. Fără a mai vorbi despre atacurile zilnice și exploziile din teritoriile ocupate. Aici Putin a tăcut, alături de propaganda sa, subliniind prin această tăcere realizările Armatei Ucrainene, așa cum a făcut-o sublinierea în bătaie de joc a realizărilor ucrainene din Kherson și Zaporoje.

 

Altfel, Ucraina și Vestul sunt vinovate, desigur, pentru tot.

 

Liderul încrezător și persiflant care tremură în fața propriului popor

 

Singurul gest temerar, atent pregătit de către regizorii reuniunii, a fost contrarea unor mercenari care luptaseră în război și care doreau recunoașterea statutului de veterani. Aici Putin a subliniat faptul că nici una dintre Companiile Militare Private nu sunt legale în Rusia, deci nu pot transmite drepturi sau un statut de veteran de război. Desigur, asta ar veni cu costuri majore pentru bugetul secătuit al Rusiei. Dar mai grav, Putin a adăugat că și copiii unor apropiați ai săi, nenumiți, ar fi luptat în cadrul unor asemenea companii. Desigur imaginea e halucinantă: companii ilegale, dar care luptă pe pretinsul teritoriu rus, în regiunile ocupate, însă nu sunt sancționați cei implicați, nici aceste companii, ba chiar copiii ștabilor din Moscova se ascund în asemenea formule pentru a evita mobilizarea. Încălcând, firește, legea. O înțelegere asupra statului de drept complet nepotrivită, similară celei enunțate de Putin despre lumea bazată pe reguli.

 

Altfel, imaginea liderului absolut, încrezător și persiflant în legătură cu străinii dar înțelegător și apărător al rușilor de rând este subminată serios de o altă compoziție contradictorie a scenariului pentru conferință ca și a temelor de propagandă: Putin este liderul absolut, asigură verticala puterii, și-l doresc rușii, deja la 71 de ani de viață și peste 24 la putere, în continuare drept dictator absolut (o intervenție a unui tânăr din Orientul Îndepărtat a afirmat-o formal în cadrul conferinței). În schimb acest atotputernic nu are nici o responsabilitate! Practic, după ce a redirijat orice temă internă către Guvern și regiuni, Putin a afirmat că între responsabilitățile sale sunt apărarea frontierelor Rusiei și a securității statului. Și cam atât. Chiar dacă nici aici nu are realizări deosebite – vezi declanșarea amenințărilor cu drone și rachete în teritoriul său, chiar în profunzime, nu numai pe frontiere.

 

O altă gogoriță transparentă, și care a ridicat multe probleme în cursul reuniunii, a fost costul economic al războiului lui Putin. Putin a susținut că nu vor fi afectate bugetele sociale de această situație, deși nu a permis intrarea rudelor celor decedați sau a celor de pe front care susțin că nu primesc ajutorul convenit și anunțat, nici salariile apropiaților, în timp ce situația economică este dezastruoasă. Prețul ouălor a fost prezent în dezbatere doar tangențial, Putin lăudându-se cu 5% creștere economică anul acesta și o inflație de 7,5-8% – deci scădere continuă a costului vieții – în condițiile creșterii constante și explozive a prețurilor, lipsurilor multiple de pe piață a nenumărate produse, dar și scăderea dramatică a rublei.  Desigur, cifrele anunțate sunt profund diminuate față de nivelul real.

 

Și aici, Putin a luat o întrebare despre prețul mașinilor rusești, dând vina pe Banca Centrală și pe retragerea de pe piață a mașinilor occidentale și japoneze, însă nu a discutat despre rata dobânzilor și despre costurile reale ale vieții. O întrebare directă despre momentul în care vor trăi rușii bine a rămas mai degrabă doar pronunțată, pentru a detensiona atmosfera, chiar dacă răspunsul a fost deturnat complet către responsabilitățile dușmanului extern și război. Asta deși, încă o dată, Putin susține că bugetul din acest an pentru război nu va afecta cheltuielile sociale. Președintele rus în pragul celui de-al cincilea mandat  a vrut să sublinieze că are situația sub control, că știe toate problemele cetățenilor, dar fuga de răspundere și pasarea ei către terți nu au cum să contureze imaginea unui lider implicat și preocupat. Președintele și propaganda sa au insistat, de asemenea, asupra marilor realizări datorate consolidării societății ruse și stabilității țării, pe nivelul înalt de patriotism și încrederea lui Putin în poporul rus. O tiradă numai bună pentru a contura victoria sa absolută și necontestată în martie 2024.

 

 

 

 

https://deschide.md/ro/stiri/editorial/141916/Iulian-Chifu–Putin-R%C4%83zboi-f%C4%83r%C4%83-limite-%C3%AEmpotriva-Ucrainei.htm

 

 

///////////////////////////////

 

 

(* Ca sa curatati o toaleta turnati în scoica WC-ului o Coca-Cola si…) Coca Cola dauneaza grav sanatatii 

 

CITESTE TOT, E FOARTE IMPORTANT!!!

 

Ce este mai bun decât sa fie însotit prânzul nostru sau pizza de la cina de o Coca-Cola rece Racoritoare, digestiva si mai ales fara de moarte. Nu cumva însa, în spatele acestora se ascunde ceva ? Exista ceva ce nu stim ? Ce este, în fine, acest lichid negru spumant pe care-l numim Coca-Cola ?

* Daca puneti o friptura (o bucata de carne) într-un bol cu Coca-Cola va disparea dupa doua zile.

* Ca sa curatati o toaleta turnati în scoica WC-ului o Coca-Cola si lasati cunoscutul gust sa stea pentru o ora dupa care trageti apa. Se va fi curatat în mod impecabil si va straluci de curatenie. Acidul citric al Coca-Colei face sa dispara toatele petele colorante de pe suprafetele sticloase si de pe portelanuri.

* Ca sa scoateti rugina de pe aparatoarele cromate ale autovehiculelor frecati cu o bucata de folie de aluminiu mototolita si înmuiata în Coca-Cola.

* Ca sa curatati contactele (polii) unei baterii auto de coroziuni varsati peste acestea o Coca-Cola.

* Ca sa slabiti un surub ruginit (cu piulita) puneti deasupra lui o cârpa înmuiata cu Coca-Cola pentru câteva minute. Petele de rugina, în general, se înlatura dintr-o singura miscare daca puneti peste acestea o cârpa înmuiata cu Coca-Cola.

* Ca sa scoateti petele de grasime de pe haine adaugati o Coca-Cola în masina de spalat împreuna cu detergentul si demarati programul normal de spalare. Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor. Sau la spalatul cu mâna, varsati Coca-Cola peste pata împreuna cu detergentul si apoi frecati în mod ciclic.

* De asemenea, Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor si neclaritatilor de pe parbriz. – Coca-Cola are acid fosforic cu pH 2,8 (3,4 dupa altii !) Poate sa dizolve un cui în timp de patru zile. (PH-ul are valori cuprinse între 1 pentru acizi si 14 pentru baze. Un pH de 7 se considera neutru.) – Ca sa se transporte principala solutie concentrata de Coca-Cola ar trebuie ca si camionul-transportor (cisterna) sa utilizeze semnul Hazardous Material, care înseamna Produs de mare pericol.

* Firmele care dispun de Coca-Cola o folosesc ca sa curete motoarele camioanelor lor de mai bine de douazeci de ani ! Acest produs îl bem ! Normal ca-l folosim si pentru a curata petele noastre. Si pe deasupra platim pentru asta ! Corect ?

Informativ : – Valoarea medie pentru aciditatea racoritoarelor gazoase este de 3,4. Aceasta cantitate de acid este suficient de puternica ca sa dizolve dinti si oase ! Corpul nostru înceteaza sa mai construiasca oasele aproximativ la vârsta de 30 de ani. Dupa aceasta vârsta oasele încep sa se dizolve în fiecare an prin intermediul urinei noastre, depinzând însa întotdeauna de aciditatea mâncarii pe care o ingeram. Calciul diluat ajunge în artere, în vasele sanguine, în piele, în tesuturi si în diverse organe (în rinichi rezultatul este formarea pietrelor renale). – Racoritoarele nu au deloc elemente naturale (în comparatie cu vitaminele si apa naturala). Contin mult zahar, au o mare aciditate si coloranti. Multi oameni prefera sa bea bauturi gazoase dupa fiecare masa. Va imaginati care este consecinta ? – Consecinta ?! – Corpul nostru are o temperatura indicativa de 37 grade Celsius pentru procesul digestiei enzimelor. Temperatura racoritoarelor gazoase este cu mult mai scazuta de 37, de mult ori apropiata de zero grade. Aceasta diferenta de temperatura are ca rezultat influentarea procesului de prelucrare a enzimelor si generarea stresului în sistemul nostru digestiv determinând ca acesta sa digere mai putina mâncare. În realitate mâncarea fermenteaza. Mâncarea fermentata genereaza mirosuri urâte, gaze, putreziciune si toxine, care sunt absorbite de catre intestine si astfel intra în sânge de unde se distribuie în întregul organism. Aceasta raspândire a toxinelor contribuie la generarea diferitelor boli. Câteva exemple : – Acum câteva luni a avut loc un concurs la Universitatea din Delhi : Cine va bea mai multa Coca-Cola ? Câstigatorul a baut 8 sticle si a murit pe loc din cauza supra-dozei de bioxid colorant (cernelat) în sânge si a lipsei oxigenarii. De atunci, decanul a interzis categoric racoritoarele gazoase la bufetul universitatii.

* Cineva a pus un dinte spart într-o sticla cu Pepsi-Cola ; în timp de zece zile acesta s-a dizolvat ! Dintii si oasele sunt singurele parti umane care ramân intacte destul de mult timp dupa moartea noastra. Va imaginati ce poate face aceasta racoritoare sensibilelor noastre intestine si în ce hal poate ajunge interiorul stomacului nostru?

 

 

Coca Cola dauneaza grav sanatatii

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor

Publicat   de ceasulmintii

 

 

A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.

Zece strategii de manipulare a poporului nostru

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici’un timp pentru gândire” scrie Chomsky.
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.

Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

 

3. Strategia „în degradeu”.

Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi au fost impuse din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.

O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.

A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.

A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.

A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

 

 

Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Teoria Conspiratiei IV. Hitler si Stalin membrii ai unor societati secrete si practicanti ai magiei negre?

 

 

Publicat   de ceasulmintii

 

 

 

Suspiciunile legate de ocultismul nazist si mai ales de fascinatia demonica prin care Hitler isi hipnotiza asistenta, se leaga de o societate secreta numita Thule Gesellschaft, infiintata la inceputul sec.XX, la Munchen si care-si declarase interesul asupra studierii antichitatii germanice si antropologiei ariene. Inainte de a doua conflagratie mondiala, societatea a tiparit peste 20 de volume de proza, poezie si mitilogie nordica. Cuprinsi de fronda dupa rusinoasa pace de la Versailles, membrii Thule isi organizeaza directiile de actiune catre infiintarea unei platforme ideologice, cu adanci consecinte politice “pentru salvarea mostenirii rasei ariene, superioare din punct de vedere genetic si cultural, atacata miseleste de propaganda iudaica”-asa cum scrie intr-o scrisoare, Eckhart Dietrich, mentorul “spiritual” al lui Hitler. Astfel in grup au intrat conducători nazişti de prim rang, precum Herman Goring, comandantul aviatiei militare a Germaniei naziste, sau Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler în Partidul National Socialist. Simbolul acestui ordin ocult a fost crucea lui Wotan (zeul suprem din mitologia germanica), asemanatoare cu svastica utilizata de nazisti. De asemenea, salutul membrilor Societatii Thule era „Heil und Sieg“, reluat apoi de Hitler, care l-a transformat in „Sieg Heil“. Proiectul gigant al societatii era epurarea etnica a Europei si a fost pus in dinamica prin operaţiunea secretă cunoscută sub numele deLebensborn, care presupunea ca femeile germane cu un aspect fizic corespunzator idealului nazist să aiba contacte sexuale controlate cu militarii SS, alesi pe aceleasi considerente genetice, in vederea eliminarii “sangelui evreiesc vinovat de toata coruptia si bolile civilizatiei“, cum avea sa declare intr-o conferinta publica, insusi Himler.

 

O alta teorie conspirationista face trimitere la un presupus contact intre membrii Thule si o civilizatie extraterestra. Mai exact, prin 1936 acestia ar fi descoperit un ozn prabusit in muntii Padurea Neagra si dupa ce au studiat nava, au reusit sa inteleaga mecanismul si chiar sa construiasca altele asemanatoare. Cel mai extravagant scenariu il plaseaza pe Hitler in centrul unor practici de magie neagra, aduse de consilierii tibetani, care invocau spiritele razboinicilor din trecut, alimentati energetic de sangele victimelor razboiului si din suferinta prizonierilor din lagar. Multi martori ai discursurilor lui Hitler afirmand ca acesta are charisma de nibelung. In aceasta directie de gandire se aseaza si teoria conform careia, Thule cunostea ritualul de punere in contact cu egregorul Cavalerilor Teutoni, cei mai vestiti militari ai Evului Mediu.

 

Despre Stalin se stie ca a studiat la Seminarul Teologic din Tbilisi unde l-a cunoscut pe celebrul ocultist George Gurdjieff. Conspirationistii sunt convinsi ca Stalin, prin Grudjieff a fost initiat intr-o societate secreta numita Fratia Estului. Porecla data lui Stalin,Koba, care se traduce vrajitor alimenteaza suspiciunea ca cel mai cumplit dictator al sec XX detine secretele utilizarii magiei negre. O veche legenda din sec, al V-lea vorbeste despre regele persan Kobades, mare mag si militar a carei doctrina seamana perfect cu ideologia comunista.Se credea, prin urmare ca Stalin este reincarnarea acestui rege persan. O alta teorie arata ca pentru a dobandi puterea nelimitata, Stalin ar fi pactizat cu entitati energetice din Astralul Inferior, pe care le hranea cu milioanele de morti si victime ale terorii bolsevice. Scopul sau era instaurarea unei ordini mondiale conduse de spiritele malefice ale predecesorilor sai care visau la A Treia Roma cu centrul la Kremlin. Cu alte cuvinte, un nou Vatican…

 

Teoria Conspiratiei IV. Hitler si Stalin membrii ai unor societati secrete si practicanti ai magiei negre?

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Societati secrete moderne V

 

 

“Nazistii i-au numit pe evrei asasini si conspiratori, dar nazistii erau asasini si conspiratori. Stalin i-a declarat pe francmasoni asasini si conspiratori si el insusi era asasin si conspirator. Cine se ocupa cu conspiratia, are de asemenea, si cea mai mare teama de ea. Lumea este mult prea complexa  pentru ca intr-adevar conspiratiile sa poata functiona”( Klaus-Rudiger Mai: Societati Secrete)

 

Grupul Bilderberg

 

In 1954, in oraselul olandez Oosterbeek, la hotelul Bilderberg, sub inaltul patronaj al printului Bernhard a avut loc o intalnire colocviala intre mai marii politicii si finantelor lumii. Personalitatile influente ale vietii publice s-au intalnit ca persoane private, intr-o confidentialitate stricta pentru a trage concluziile esentiale dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si mai ales pentru a previziona mersul societatii dupa trasarea zonelor de influenta intre americani, britanici si rusi, fapt ce a declansat Razboiul Rece. Predicatul principal al primei intruniri a fost consolidarea democratiei in Europa si apropierea militar -economica de SUA.  De atunci, in fiecare an , Grupul organizeaza o conferinta care dureaza doua zile si jumatate, in care se discuta problemele stringente ale omenirii si modalitatile de actiune pe care guvernele si alte entintati private le pot impune in vederea asigurarii bunastarii si prosperitatii care definesc modelul occidental. Secretul discutiilor si confidentialitatea participantilor au facut ca aceasta organizatie sa figureze in topul societatilor secrete conspirationiste, care reprezinta exclusiv interesele capitalului financiar in vederea obtinerii unei puteri absolute. Grupul este suspectul de serviciu, cand vine vorba despre crizele financiare. Cea mai dura si expresiva caricatura impotriva bilderbergilor este cea aparuta intr-un ziar central din Germania, care ii infatiseaza pe Angela Merkel si Gerhard Shroder, pe post de cai inhamati la trasura Bilderberg…

 

Societati secrete moderne V

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

ILUMINAŢI , ucigaşi în masă al neamului omenesc

 

       Actualmente se cunoaşte chiar foarte bine că sinistra elită criminală a acestei planete şi-a impus absurda religie Malthusiană a morţii ce trebuie să fie promovată cu cinism pentru populaţia acestei planete. În anul 2009 a avut loc la New York o întâlnire a unui „club secret al miliardarilor” la care au participat şi David Rockefeller, Ted Turner, Bill Gates şi alţii. Participanţii s-au focalizat cu toţii asupra temei deloc întâmplătoare „cum ar putea fi folosită averea lor pentru a încetini cât mai mult creşterea populaţiei globului.”

În ultima jumătate a secolului 20, susţinătorii eugeniei au adoptat unele politici în mod evident stranii de „control al populaţiei”. Unele dintre acestea s-au cristalizat în Studiul pentru o Securitate Naţională intitulat Memorandum 200, ce este un document de strategie geopolitică lansat în anul 1974 şi care a fost pregătit şi apoi lansat de pionii grupului Bilderberg ce este condus de familia Rockefeller-ilor împreună cu Henry Kissinger şi care ţintea să influenţeze treisprezece ţări în acest sens şi avea drept scop reducerea masivă a populaţiei prin crearea intenţionată a unor crize de hrană şi mai ales prin intermediul sterilizărilor în masă şi al războaielor.

Scopul nemărturisit al acestor ucigaşi în masă este reducea drastică a populaţiei de la 7 miliarde la numai 500 de milioane de oameni. Mai mult decât atât, ca o culme a cinismului lor criminal, ei au creat chiar un monument ce este denumit Georgia Guidestones pentru a pune în felul acesta nu numai în evidenţă, ci şi în raclă perversa lor fantezie criminală.

Consilierul de frunte al lui Obama în materie de ştiinţă şi tehnologie, John P. Holdren, a fost coautorul unei cărţi ce a apărut în anul 1977 şi care este intitulată „Ecoscience”, în care el susţinea formarea cât mai grabnică a unui „regim planetar” ce ar trebui să folosească nişte „poliţii globale” pentru a institui în felul acesta măsuri totalitare de control drastic al populaţiei ce urmau să includă avorturi forţate, programe inumane de sterilizare în masă ce urmau să fie provocate prin intermediul aprovizionării cu mâncare şi apă toxică sau care a fost în prealabil infestată cu substanţe sterilizante, precum şi inumane implanturi obligatorii pentru cupluri, spre a fi prevenite în felul acesta fecundarea şi eventualele sarcini. Cu toate că la prima vedere astfel de măsuri par a fi demente şi incredibile, totuşi astfel de măsuri sinistre au fost preconizate de către actualul consilier a lui Obama, John P. Holdren.

La ora actuală, oamenii din ce în ce mai multe ţări încep deja să înţeleagă din ce în ce mai bine că se află de mai mulţi ani sub un mârşav şi viclean atac chimic ce face parte dintr-o operaţiune de ucidere a lor lentă prin intermediul alimentelor ce sunt pline de substanţe chimice nocive, de aditivi ce le distrug imunitatea şi sănătatea. Actualmente se ştie că unele toxine mortale şi extrem  de periculoase, printre care amintim aspartamul, fluorul (ce este omniprezent în apa de la robinet precum şi în pasta de dinţi), organismele modificate genetic, impregnarea cu mercur a multor produse alimentare; prezenţa în legume şi în fructe, în cantităţi uriaşe, a pesticidelor; speciile ce sunt aberant încrucişate; produsul toxic bisphenol A (BPA); bizarii compuşi plastici profund toxici ce sunt introduşi în carnea de pui; nocivul sirop de porumb ce prezintă o concentraţie excesivă în fructoză; carnea clonată; hormonul toxic de creştere rBGH ce este folosit intensiv în cadrul procesului de creştere a bovinelor, precum şi noile specii ce au fost modificate genetic au intrat toate în dietele noastre şi în mediul înconjurător – fie că vrem, fie că nu vrem aceasta.

Prin intermediul chemtrails-urilor criminale care fac parte din anumite programe secrete ale geoingineriei, populaţia marii majorităţi a ţărilor lumii este aproape zi de zi pulverizată din aer fie cu produşi nocivi ai aluminiului, cu bariu toxic, cu stronţiu şi cu multe alte ingrediente extrem de nocive, ciudate, cum ar fi celulele sanguine roşii precum şi cu anumite ciuperci microscopice extrem de toxice. La ora actuală se ştie cu exactitate că dioxidul de sulf ce este un produs foarte toxic este pulverizat în mod intenţionat, cu scopuri criminale, într-un mod premeditat, din aer asupra populaţiei.

Farsa  ce a fost deja dezvăluită a aşa-zisei Încălziri Globale

 

La ora actuală este aproape evident pentru mulţi oameni că deja există un război secret şi generalizat ce a fost declanşat împotriva populaţiei acestei planete, iar farsa – la ora actuală evidentă – a încălzirii globale face de asemenea parte din acest război. La pagina 75 a unei publicaţii care a apărut în anul 1990 şi care a fost editată de organizaţia Clubului Romei (Club of Rome) şi care este intitulată „O primă revoluţie globală”, respectiva organizaţie a Clubului Romei sublinia încă de pe atunci cum ar putea fi produse, prin manipulare, anumite crize ecologice spre a influenţa şi manipula populaţia să accepte impunerea unui guvern dictatorial mondial ce urma să fie condus de sinistra elită criminală a acestei planete: „Pentru că ne aflam în căutarea unui duşman comun împotriva căruia era necesar să ne putem uni, am inventat tocmai de aceea ideea că poluarea ameninţă să provoace o  încălzire globală şi la fel ar putea fi utilizate în aceeaşi direcţie deficitul de apă, foametea şi alte evenimente de acest gen care ar putea fi folosite, după cum este necesar, spre a ne putea atinge scopurile…Pentru aceasta, am putea să spunem şi chiar ar urma să repetăm că toate aceste aşa-zise pericole au fost provocate de intervenţia umană… Duşmanul real ar apărea atunci pentru cei naivi ca fiind însăşi umanitatea” declară cu cinism raportul respectiv.  Între timp, adevărul a ieşit însă la lumină şi acesta este motivul pentru care 31.487 de oameni de ştiinţă, inclusiv mulţi doctori în ştiinţă, resping in corpore artificiala şi falsa veste referitoare la o aşa-zisă încălzire globală.

La ora actuală, pentru din ce în ce mai mulţi oameni de pe această planetă nu mai există nicio îndoială referitoare la faptul că depopularea grabnică şi masivă, chiar prin intermediul unui genocid planetar, este scopul criminal secret ce este urmărit de sinistra elită a acestei planete care a acţionat din umbră.

La ora actuală este evident şi chiar dovedit faptul că gruparea teroristă Al Qaeda este condusă de Pentagon/CIA

De curând, unele fapte ce constituie totodată dovezi incontestabile arată că gruparea teroristă Al Qaeda este o unealtă a SUA ce este folosită pe ascuns pentru anumite acţiuni teroriste de destabilizare regională. În anul 1979 gruparea Al Qaeda, sub forma unui nucleu Mujahideen precum şi al talibanilor, era după cum se ştie arma secretă a Americii în cadrul operaţiunii Cyclone. Strategul geopolitic Zbigniew Brzezinski (care face parte din Consiliul de Relatii Externe precum şi din Comisia Trilaterală şi care este un membru important al Grupului Bilderberg), care era pe atunci Consultantul Naţional pentru probleme de Securitate al preşedinţiei Carter a fost cel care a dispus să fie antrenaţi şi apoi a decis să se structureze o grupare a Mujahideen-ilor pentru a lupta împotriva sovieticilor în Afghanistan. Atunci Osama Bin Laden (sau  altfel spus Tim Osman) s-a întâlnit în secret cu agentul FBI Ted Gunderson în anul 1986, aşa cum la un moment dat a mărturisit într-un mod sincer chiar Gunderson. Mai mult decât atât, de curând, SUA a finanţat pe ascuns gruparea teroristă Al Qaeda pentru a răsturna în Libia guvernul lui Gaddafi. Cu acea ocazie, observatorii imparţiali au constat că în mod indiscutabil forţele „rebele” includeau peste 1000 de soldaţi ai grupării teroriste Al Qaeda ce se bucurau de o susţinere totală – li se ofereau arme, aveau la dispoziţie avioane, fonduri băneşti şi dispuneau de tot ceea ce le era necesar în acţiunea lor teroristă – de la SUA , Marea Britanie, NATO şi ceilalţi aliaţi. Mai mult decât atât, la ora actuală se ştie chiar foarte bine că familiile lui Bush şi a lui Bin Laden au investit împreună în grupul financiar american Carlyle.

Până la urmă adevărul a ieşit la lumină şi astfel s-a descoperit că aşa-zisa „teroare teroristă” era doar o găselniţă şi din ce în ce mai mulţi oamenii au ajuns să afle toate dedesubturile ce le-au fost ascunse despre aceasta

Dat fiind faptul că toate aceste adevăruri şocante şi pentru ei foarte deranjante au ieşti la iveală, devine din ce în ce mai dificil – şi în curând va fi imposibil – pentru aceşti criminali globalişti, ce urmăreau să întroneze un regim fascist planetar, să mai folosească metodele lor viclene de inducere a spaimei în masele naive de oameni prin aşa-zisa „teroare teroristă”. Kurt Haskell s-a asigurat că se va afla şi va fi făcut public faptul că incidentul ce a avut loc cu ocazia sărbătorilor Crăciunului pe un aeroport din SUA, atunci când s-a descoperit că un bărbat purta o bombă în lenjeria intimă, a fost de fapt o farsă implementată chiar de către cei din cadrul guvernului şi care era menită să-i sperie din ce în ce mai mult pe cetăţenii americani, astfel încât aceştia să accepte impunerea unei noi „măsuri de securitate” ce presupunea ca pasagerii să fie rând pe rând scanaţi şi chiar dezbrăcaţi.

De asemenea, poporul american nu s-a lăsat înşelat de falsul plan ce a fost conceput şi realizat de către FBI şi DEA (Drug Enforcement Administration – Administraţia executivă a medicamentelor) pentru a-i înscena unui comerciant iranian de maşini la mâna a doua un aşa-zis asasinat, pretinzând că el ar fi încercat să organizeze un asasinat pentru a justifica în felul acesta un atac militar fulger asupra Iranului. În felul acesta, datorită unui concurs de împrejurări, adevărul a ieşit la iveală şi respectiva înscenare a fost demascată.

Media Alternativă ce funcţionează mai ales pe internet a făcut posibilă biciuirea Noii Ordini Mondiale prin dezvăluirea secretelor ei criminale şi cutremurătoare

Secretarul de stat Hillary Clinton a făcut de curând în mod indirect o confesiune tacită în timpul unei întâlniri de lucru a comitetului de Priorităţi a Serviciului de Politică Externă al SUA, declarând că Departamentul de Stat are nevoie de mai mulţi bani deoarece complexul militar-industrial al SUA „pierde informaţiile de război” care sunt apoi demascate de media alternativă.

 

Întocmai ca o sticlă de Chateau Cheval Blanc din anul 1947, ce se bucură de un real prestigiu, mass-media alternativă – ce activează mai mult pe internet – devine din ce în ce mai solicitată, deoarece este considerată a fi tot mai bună. La ora actuală se ştie că cercetătorii şi jurnaliştii talentaţi ce sunt lipsiţi de obligaţii faţă de stăpânii corporaţiilor mass-media controlează Fereastra Overton. Ideile care mai demult erau considerate a fi radicale, cum ar fi suspendarea neîntârziată a activităţii Băncii Rezervei Federale, ce este o bancă privată, precum şi expunerea adevărului cu privire la farsa despre aşa-zisa „teroare teroristă”, sunt acum discutate de un număr din ce în ce mai mare de oameni într-un mod liber.

Atât furnizorii de informaţii cât şi cercetătorii competenţi prevestesc deja înfrângerea inevitabilă a Noii Ordini Mondiale

La ora actuală este cvasi-evident că atât aşa-zisa elită a iluminaţilor ce acţiona până nu demult numai din umbră, precum şi tabăra globaliştilor nu se mai bucură de avantajele, ce le erau până acum atât de necesare, ale discreţiei. În felul acesta devine evident că ei şi-au jucat deja toate cărţile şi mai mult decât atât, nu mai au niciun as în mânecă.

Acum se ştie că din ce în ce mai mulţi angajaţi atât ai armatei cât şi ai guvernului devin fără teamă furnizori de informaţii secrete care ajung în felul acesta la masele de oameni ce află totul despre planul fascist criminal ce li se pregăteşte.

Este semnificativ că agentul FBI Coleen Rowley a dezvăluit rateurile în mod evident voite ale FBI-ului de a preveni aşa cum ar fi fost necesar evenimentele de la 9/11.

În perioada imediat următoare evenimentelor ce au avut loc la  11 septembrie 2001, atunci când Coleen Rowley a dezvăluit mai multor membri ai FBI din alte divizii sau care proveneau chiar din cartierul general al FBI despre culisele evenimentelor de dinainte de 11 septembrie cu privire la investigarea lui Zacarias Moussaoui, prima întrebare pe care i-au pus-o chiar colegii săi (ce erau membrii FBI)  a fost „De ce?” – „De ce ar sabota în mod deliberat un agent FBI un astfel de caz grav?” (Acest agent afirmă: acum ştiu că nu ar trebui să fiu lipsit de respect în această privinţă, dar mi-am dat seama că aceşti membrii ce se aflau se pare într-o totală ignoranţă, unii dintre ei chiar făceau glume de genul: «Da, este cât se poate de clar, persoanele cheie din personalul nostru FBI sunt în mod evident spioni sau cârtiţe ce lucrează de fapt pentru Osama Bin Laden! Doar aşa ar fi putut fi subminate eforturile  biroului FBI din Minneapolis !»”)

Toate acestea sunt suspect de asemănătoare cu evenimentele ce au avut loc în anul 1993, atunci când a fost bombardat World Trade Center şi când anumiţi indivizi din cadrul FBI-ului au refuzat să-l lase pe informatorul lor Emand A. Salem să oprească atacul.

Locotenent-colonelul Anthony Schaffer a făcut publică existenţa programului Able Danger care l-a identificat pe pretinsul hijacker principal al evenimentelor din 9/11, 2001 Mohammed Atta cât şi pe alţi trei ofiţeri Al CIAeda ce operau în Statele Unite înainte de evenimentele care au avut loc la data de 9/11, 2001.

La ora actuală peste 1600 de arhitecţi şi ingineri sunt de părere că versiunea oficială asupra a ceea ce s-a petrecut la data de 11 septembrie 2001 este doar o farsă şi sute de oficiali guvernamentali sunt de aceeaşi părere….

 

VA URMA

 

Susține http://www.ceasulminții.wordpress.com

 

ILLUMINATI, ucigași în masă al neamului omenesc

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Doctrina Reagan: Pentru a elimina comunismul

 

 

Doctrina Reagan a fost o strategie implementată de președintele american Ronald Reagan, intenționată să elimine comunismul și să pună capăt Războiului Rece cu Uniunea Sovietică . De-a lungul celor două mandate ale lui Reagan, din 1981 până în 1989, și extinzându-se până la sfârșitul Războiului Rece din 1991, Doctrina Reagan a fost punctul central al politicii externe a SUA . Prin inversarea mai multor aspecte ale politicii de destindere cu Uniunea Sovietică dezvoltată în timpul administrației Jimmy Carter , Doctrina Reagan a reprezentat o escaladare a Războiului Rece.

 

Principalele concluzii: Doctrina Reagan

Doctrina Reagan a fost elementul politicii externe a președintelui american Ronald Reagan dedicat încheierii Războiului Rece prin eradicarea comunismului.

Doctrina Reagan a reprezentat o inversare a politicii mai puțin proactive de destindere a Administrației Carter cu Uniunea Sovietică.

Doctrina Reagan a combinat diplomația cu asistența directă a SUA pentru mișcările armate anticomuniste din Africa, Asia și America Latină.

Mulți lideri și istorici mondiali consideră că Doctrina Reagan a fost cheia sfârșitului Războiului Rece și a dizolvării Uniunii Sovietice în 1991.

Din punct de vedere funcțional, Doctrina Reagan a combinat marca tensionată a diplomației atomice din Războiul Rece, așa cum este practicată de Statele Unite de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu adăugarea de asistență fățișă și ascunsă a „luptătorilor pentru libertate” de gherilă anticomunistă. Ajutând mișcările de rezistență armată din Africa, Asia și America Latină, Reagan a căutat să „retragă” influența comunismului asupra guvernelor din acele regiuni.

 

Exemple proeminente de implementare a Doctrinei Reagan au inclus Nicaragua, unde Statele Unite i-au asistat în secret pe rebelii Contra care luptau pentru a înlătura guvernul sandinist susținut de cubanez și Afganistan, unde SUA au oferit sprijin material rebelilor mujahideen care luptau pentru a pune capăt ocupației sovietice din țara lor.

 

 

 

În 1986, Congresul a aflat că administrația Reagan a acționat ilegal vânzând în secret arme rebelilor din Nicaragua. Infama afacere Iran-Contra care a rezultat , deși a reprezentat o jenă personală și un regres politic pentru Reagan, nu a reușit să încetinească implementarea continuă a politicii sale anticomuniste în timpul președinției lui George HW Bush . 

 

Istoria doctrinei Reagan

La sfârșitul anilor 1940, președintele Harry S. Truman a stabilit o doctrină a „izolării” în ceea ce privește comunismul, menită doar să limiteze răspândirea ideologiei dincolo de națiunile blocului sovietic din Europa. În contrast, Reagan și-a bazat politica externă pe strategia de „retroducere” dezvoltată de John Foster Dulles, secretar de stat sub președintele Dwight D. Eisenhower, angajând Statele Unite să încerce în mod activ să inverseze influența politică a Uniunii Sovietice. Politica lui Reagan a fost diferită de abordarea în mare măsură diplomatică a lui Dulles prin faptul că se baza pe sprijinul militar activ deschis al celor care luptă împotriva dominației comuniste.

 

Când Reagan a preluat mandatul, tensiunile Războiului Rece atinseseră cel mai înalt punct de la criza rachetelor cubaneze din 1962. Din ce în ce mai suspicios față de motivele expansioniste ale țării, Reagan a descris public Uniunea Sovietică drept „un imperiu malefic” și face apel la dezvoltarea spațiului. sistem de apărare antirachetă atât de fantastic de înaltă tehnologie încât criticii lui Regan l-au numit „Războiul Stelelor”.

 

 

 

La 17 ianuarie 1983, Reagan a aprobat Directiva privind Decizia de Securitate Națională 75 , declarând oficial că politica SUA față de Uniunea Sovietică este „de a limita și, în timp, a inversa expansionismul sovietic” și de a „sprijini în mod eficient acele state din Lumea a Treia care sunt dispuse să reziste sovieticului”. presiuni sau se opun inițiativelor sovietice ostile Statelor Unite sau sunt ținte speciale ale politicii sovietice”.

 

Strategia „Marelui Comunicator”

Poreclit „Marele Comunicator”, Reagan a făcut ca rostirea discursului perfect la momentul perfect să fie o strategie cheie a doctrinei sale Reagan.

 

Discursul „Imperiului Răului”.

Președintele Reagan și-a exprimat pentru prima dată convingerea în necesitatea unei politici specifice care să trateze în mod proactiv răspândirea comunismului într-un discurs din 8 martie 1983, în timpul căruia s-a referit la Uniunea Sovietică și aliații săi drept „imperiul malefic” într-un periculoasă „luptă între bine și rău și bine și rău”. În același discurs, Reagan a cerut NATO să desfășoare rachete nucleare în Europa de Vest pentru a contracara amenințarea reprezentată de rachetele sovietice instalate atunci în Europa de Est.

 

Discursul „Războiul Stelelor”.

Într -un discurs televizat la nivel național din 23 martie 1983, Reagan a încercat să dezamorseze tensiunile din Războiul Rece propunând un sistem suprem de apărare antirachetă, despre care a afirmat că ar putea „a atinge scopul nostru final de a elimina amenințarea reprezentată de rachetele nucleare strategice”. Sistemul, numit oficial Inițiativa de Apărare Strategică (SDI) de către Departamentul Apărării și „Războiul Stelelor” de către experți și critici, urma să folosească arme spațiale avansate, cum ar fi lasere și tunuri cu particule subatomice, împreună cu rachete mobile la sol, toate controlate de un sistem dedicat de super-calculatoare. Deși recunoaște că multe, dacă nu toate tehnologiile necesare erau în cel mai bun caz teoretice, Reagan a susținut că sistemul SDI ar putea face armele nucleare „impotente și învechite”.

 

1985 Discursul despre starea Uniunii

În ianuarie 1985, Reagan și-a început cel de-al doilea mandat folosind discursul său privind starea Uniunii pentru a îndemna poporul american să se opună Uniunii Sovietice conduse de comuniști și aliaților săi pe care i-a numit „Imperiul Răului” cu doi ani mai devreme.

 

În declarațiile sale de deschidere privind politica externă, el a declarat dramatic. „Libertatea nu este singura prerogativă a câtorva aleși; este dreptul universal al tuturor copiilor lui Dumnezeu”, adăugând că „misiunea” Americii și a tuturor americanilor trebuie să fie „să hrănească și să apere libertatea și democrația”.

 

 

 

„Trebuie să fim alături de toți aliații noștri democratici”, a spus Reagan pentru Congres. „Și nu trebuie să ne pierdem credința celor care își riscă viața – pe fiecare continent, din Afganistan până în Nicaragua – pentru a sfida agresiunea susținută de sovietici și pentru a ne asigura drepturile care ne aparțin încă de la naștere”. El a concluzionat memorabil: „Sprijinul pentru luptătorii pentru libertate este autoapărare”.

 

Cu aceste cuvinte, Reagan părea să-și justifice programele de asistență militară pentru rebelii Contra din Nicaragua, pe care îi numea cândva „egalul moral al Părinților Fondatori”; rebelii mujahideen din Afganistan care luptă cu ocupația sovietică și forțele anticomuniste angoleze implicate în războiul civil al acestei națiuni.

 

Reagan le spune sovieticilor „să dărâme acest zid”

La 12 iunie 1987, președintele Reagan, stând sub un bust de marmură albă mai mare decât natura al lui Vladimir Lenin la Universitatea de Stat din Moscova din Berlinul de Vest, l-a provocat public pe liderul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov , să demonteze infamul Zid al Berlinului care despărțiseseseseseseseseră Berlinul de Vest democratic și comunist de Est din 1961. Într-un discurs caracteristic elocvent, Reagan le-a spus mulțimii de ruși în mare parte tineri că „libertatea este dreptul de a pune sub semnul întrebării și de a schimba modul stabilit de a face lucrurile”.

 

 

Apoi, adresându-se direct premierului sovietic, Reagan a declarat: „Secretarul general Gorbaciov, dacă căutați pacea, dacă căutați prosperitate pentru Uniunea Sovietică și Europa de Est, dacă căutați liberalizarea, veniți aici la această poartă. Domnule Gorbaciov, deschideți această poartă. Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid!”

 

În mod surprinzător, discursul a primit puțină atenție din partea presei până în 1989, după ce domnul Gorbaciov „dărâmase într-adevăr acel zid”.

 

Războiul Grenada

În octombrie 1983, micuța națiune insulară din Caraibe, Grenada, a fost zguduită de asasinarea prim-ministrului Maurice Bishop și de răsturnarea guvernului său de către un regim marxist radical. Când banii sovietici și trupele cubaneze au început să curgă în Grenada, administrația Reagan a acționat pentru a elimina comuniștii și a restabili un guvern democratic pro-american.

 

Pe 25 octombrie 1983, aproape 8.000 de trupe terestre americane sprijinite de atacuri aeriene au invadat Grenada , ucigând sau capturand 750 de soldați cubanezi și înființând un nou guvern. Deși a avut unele consecințe politice negative în Statele Unite, invazia a semnalat în mod clar că administrația Reagan se va opune în mod agresiv comunismului oriunde în emisfera vestică.

 

Sfârșitul Războiului Rece

Susținătorii lui Reagan au subliniat succesele administrației sale în a ajuta contras din Nicaragua și mujahedinii din Afganistan ca dovadă că Doctrina Reagan făcea progrese în inversarea răspândirii influenței sovietice. La alegerile din Nicaragua din 1990, guvernul marxist sandinist al lui Daniel Ortega a fost înlăturat de Uniunea Națională de Opoziție, mai prietenoasă cu America. În Afganistan, mujahedinii, cu sprijinul SUA, au reușit să forțeze armata sovietică să se retragă. Susținătorii Doctrinei Reagan susțin că astfel de succese au pus bazele pentru eventuala dizolvare a Uniunii Sovietice în 1991.

 

Mulți istorici și lideri mondiali au lăudat Doctrina Reagan. Margaret Thatcher, prim-ministrul Regatului Unit din 1979 până în 1990, l-a creditat pentru a ajuta la încheierea Războiului Rece. În 1997, Thatcher a spus că doctrina „proclamase că armistițiul cu comunismul s-a încheiat”, adăugând că „Occidentul nu va mai considera nicio zonă a lumii ca fiind destinată să renunțe la libertatea pur și simplu pentru că sovieticii pretindeau că aceasta se află în limitele lor-sfera de influenta.”

 

Surse și referințe suplimentare

 

Krauthammer, Charles. „ Doctrina Reagan ”. Revista Time, 1 aprilie 1985.

Allen, Richard V. „ Omul care a câștigat războiul rece ”. hoover.org.

„ Ajutorul SUA pentru rebelii anticomuniști: „Doctrina Reagan” și capcanele sale .” Institutul Cato. 24 iunie 1986.

„ A 25-a aniversare de la căderea Zidului Berlinului ”. Biblioteca prezidențială Ronald Reagan.

 

https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/istorie-%C8%99i-cultur%C4%83/the-reagan-doctrine-and-communism-4571021

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

Remarcabilul limbaj al ADN-ului, de Dominic Statham

 

tradus de Stefan Bogdan Vieru-Darius

 

 

Conform liderului ateist Profesor Richard Dawkins, cea mai convingatoare dovada a evolutiei o constituie ADN-ul. In cartea sa, The Greatest Show on Earth (Cel mai mare spectacol de pe pamant), el afirma ca acest cod ADN (adica limbajul ADN-ului) este acelasi in toate formele de viata – un fapt, zice el, ce “arata mai clar decat orice altceva ca toate creaturile vii sunt descendentii unui singur stramos.”1,2 Aceasta afirmatie, insa, este foarte inselatoare, existand un numar de exceptii de la acest ‘fapt’ – unele creaturi folosesc variatii ale codului.3,4 Mai mult, aceste exceptii, precum si natura codului insusi, constituie de fapt unul dintre cele mai puternice argumente impotriva evolutiei.

 

ADN-ul se gaseste in fiecare celula din corpul nostru si are un aspect frumos, avand forma unor scari spiralate. Treptele sunt ca literele unui alfabet si, urcand sau coborand scarile, literele citite impreuna formeaza cuvinte care au intelesuri. In totalitate sunt in jur de trei miliarde de litere in ADN-ul nostru, ceea ce inseamna o cantitate foarte mare de informatie – aproape o mie de carti de marimea Bibliei.5 Spre exemplu, contine informatia necesara ca un prunc sa creasca dintr-un ovul fecundat – cum sa fie construită inima, plamanii, creierul si asa mai departe. Ca adulti, si noi avem nevoie de ADN, depozitand software-ul ce controleaza foarte mult din ceea ce se intampla inauntrul nostru.

 

Sunt multe caracteristici ale codului ADN care-l fac foarte sofisticat.

Una din functiile ADN-ului este de a controla producerea multor proteine necesare mentinerii trupului intr-o stare sanatoasa. Hemoglobina, de exemplu, trebuie sa fie construita foarte atent pentru a putea transporta eficient oxigen de la plamani spre diferite parti ale corpului. Unele proteine actioneaza ca anticorpi, ceea ce ne permite sa luptam impotriva bolilor cauzate de bacterii si virusi.6 Unghiile degetelor noastre, ca si parul nostru, sunt facute din cheratina, o alta proteina. Desi sunt sute de mii de proteine diferite, ele sunt toate alcatuite din aceleasi blocuri numite ‘aminoacizi’. Oamenii (precum majoritatea organismelor), poseda doar douazeci de tipuri de aminoacizi, uniti in lanturi.7 O proteina obisnuita este alcatuita din cateva sute de aminoacizi. Prin alegerea fiecarui aminoacid si a locului in care acesta este pozitionat in inlantuire, diferite proteine pot fi fabricate, fiecare avand functii foarte diferite.

 

Secventa de ‘litere’ ADN este ca un limbaj, unde combinatii diferite de litere au intelesuri diferite. In timp ce alfabetul englezesc are douazeci si sase de litere, ADN-ul utilizeaza doar patru: A, C, T si G. Folosind aceste patru litere, ADN-ul mentioneaza care aminoacid trebuie sa fie pozitionat si locul acestuia in inlantuire. Spre exemplu, in limbajul ADN, ‘cuvantul’ ce contine cele trei litere, CAT, inseamna ‘foloseste aminoacidul histidina’; literele GGT inseamna ‘foloseste aminoacidul glicina’; literele GTG inseamna ‘foloseste aminoacidul valina’. O serie de astfel de ‘cuvinte’ specifica secventa in care aminoacizii trebuie sa fie asamblati. Deci CATGGTGTG inseamna ‘asambleaza histidina intai, apoi glicina, apoi valina’.

 

Genialitatea ADN-ului

Sunt multe caracteristici ale codului ADN care-l fac foarte sofisticat.8 Una dintre acestea este felul in care ajusteaza erorile de copiere. In acelasi fel in care folosim un software, un calculator care copiaza date de pe un hard drive in memorie, ADN-ul trebuie copiat inainte de a fi folosit. (Copia este de fapt o molecula putin diferita numita ARN.) Erori de copiere au loc si pot rezulta aminoacizi ce sunt asamblati in pozitii gresite in inlantuire. Totusi, limbajul ADN a fost configurat incat sa minimizeze efectele unor astfel de erori. De exemplu, design-ul codului este astfel conceput incat, chiar daca erorile au ca rezultat selectia unui aminoacid incorect, cel selectat va avea caracteristici similare si va functiona aproape la fel de bine ca cel corect. In alte cazuri, o eroare va duce totusi la selectarea unui aminoacid corect.

 

Limbajele umane precum engleza, franceza si latina folosesc diferite coduri, insemnand ca ele folosesc combinatii diferite de litere pentru a reprezenta aceleasi lucruri. In engleza, ‘cel mai bun prieten al omului’ este numit dog, in franceza chien si in latina canis. In mod similar, limbajul ADN ar fi putut folosi multe coduri diferite, unde seturi diferite de litere pot specifica diferiti aminoacizi. Aceasta se intampla pentru ca nu exista nimic in chimia literelor ADN, sau in masinaria care le citeste si le interpreteaza, care necesita utilizarea unui anume cod. De fapt, sunt milioane de posibile coduri alternative, si unele ar fi mai potrivite ca altele in minimizarea efectelor erorilor de copiere. Ce este atat de remarcabil la limbajul ADN-ului nostru este ca acest cod pe care-l foloseste este deosebit de bun pentru a compensa erori. In alte cuvinte, este un design optimizat. De fapt, unii cercetatori au sugerat ca, dintre toate codurile posibile, codul ADN standard (folosit de vasta majoritate a organismelor) poate fi chiar cel mai bun.9,10,11

 

Poate evolutia sa produca un asemenea cod?

Unii evolutionisti afirma ca selectia naturala poate explica cum limbajul ADN a devenit optimizat. Ei zic ca, pe durata a milioane de ani, mutatiile ar fi adus schimbari codului si, de fiecare data cand aceasta dadea nastere unui cod imbunatatit, ‘selectia naturala’ ar fi rezultat in inlocuirea cu noul cod. Insa ideea ca mutatiile ar putea produce un nou cod functional este absurda. Ar fi ca si cum am schimba cateva taste de la tastatura unui calculator. Fara schimbari simultane in software-ul care asociaza tastele cu literele, un numar mare de cuvinte ar fi scrise gresit. Aceasta l-a facut pe unul din descoperitorii structurii ADN, Francis Crick, sa sustina ca, odata fixat, codul ADN ar fi inghetat in loc, fiind foarte dificil, daca nu chiar imposibil sa fie schimbat.12

 

In mod interesant, profesorul Richard Dawkins cunoaste aceste dificultati. In cartea sa, The Greatest Show on Earth (Cel mai mare spectacol de pe pamant), a scris,

 

“Orice schimbare in codul genetic … ar avea un efect catastrofic imediat, nu doar intr-un singur loc ci peste tot in organism. Daca orice cuvant … si-ar schimba intelesul, asa incat sa specifice un aminoacid diferit, aproape toate proteinele din corp s-ar schimba instantaneu … Spre deosebire de o mutatie obisnuita, care ar putea, sa zicem, sa lungeasca un picior, sa scurteze o aripa sau sa intunece culoarea unui ochi, o schimbare in codul genetic ar schimba totul deodata, in tot corpul, si asta ar insemna un dezastru.”13

 

Dat fiind faptul ca sunt milioane de coduri posibile, cei care susting ca selectia naturala a optimizat codul trebuie sa creada ca natura face minuni. Singurul mod in care aceasta ar fi putut functiona este daca, iar si iar, mutatii multiple simultane ar fi schimbat mult din ADN deodata, si in acelasi timp sa fi schimbat felul in care masinariile faceau proteinele sa interpreteze noul cod. Mai mult, deoarece aproape toate organismele din natura folosesc acelasi cod, aceast proces de optimizare ar fi trebuit sa aiba loc foarte devreme in istoria evolutiei, asadar limitand drastic timpul valabil ca aceste miracole sa se intample.

 

Confuzia lui Dawkins

In ciuda afirmatiei lui Dawkins de mai inainte cum ca codul ADN este universal in toate organismele, mai tarziu in cartea sa recunoaste ca sunt, de fapt, si cateva exceptii. Cu toate acestea, el crede despre acestea ca sunt nesemnificative, fiind “prea minore” pentru a discredita argumentul sau.14 Dar ele numai nesemnificative nu sunt: asa cum am vazut, teoria evolutiei este cu totul incapabila sa explice cum variatii ale codului ar fi putut sa apara. Si cum explica Dawkins natura optimizata a codului? Nu o mentioneaza!

 

Dupa evolutionisti, procesele naturale cumva au facut ca simple substante chimice sa se alature ca sa produca ADN-ul si toate masinariile necesare sa citeasca si sa interpreteze proteine complexe. Nimeni nu a aratat nici macar cum un asemenea lucru este posibil, dar oamenii de stiinta care zic ca nu cred in asa ceva de multe ori se confrunta cu o ostilitate considerabila.15,16 In acelasi fel, cei care in mod deschis pun sub semnul intrebarii capacitatea proceselor darwiniene de a optimiza codul ADN risca opozitie si discriminare. De ce aceasta? Potrivit Bibliei, raspunsul este ca aceste frumoase si foarte sofisticate sisteme biologice arata catre un Creator, pe care multi cu disperare nu vor sa-L recunoasca. (Vezi Romani 1:20–28.)

 

In Psalmul 139:14, regele David a scris, “Te laud ca sunt o faptura asa de minunata” si aceasta este cu siguranta adevarat. Dumnezeul care ne-a facut a fost meticulos, pana si la detaliile micii molecule de ADN si a masinilor de fabricare din celulele noastre. El a proiectat sistemul, a atribuit codul optim si a programat primele grupe de lucruri vii. Cand vedem ca acest cod este folosit de aproape toate creaturile, este destul de clar ca viata vine de la un singur designer, si nu de la mai multi; si faptul ca sunt cateva exceptii minore este indeajuns sa zadarniceasca orice incercare de a imagina cum un astfel de sistem s-ar fi putut face singur.

 

Semi-tehnic

Cum reuseste codul nostru ADN sa minimizeze efectele erorilor de copiere?

Codul folosit pentru a specifica forma proteinelor are o proprietate cunoscuta ca ‘redundanta’. Avand patru ‘litere’ (cunoscute ca ‘baze’ sau ‘nucleotide’) si ‘cuvinte’ din trei litere (cunoscute ca codoni), sunt 43 = 64 posibile ‘cuvinte’ sau ‘codoni’. Totusi, doar 20 sunt necesari, cum sunt doar 20 de aminoacizi folositi pentru construirea de proteine. Prin urmare, mai mult de un codon poate fi folosit pentru a specifica un anume aminoacid. De fapt, toti cei patru codoni GTT,GTC, GTA si GTG specifica aminoacidul valina; toti cei patru codoni GGT, GGC, GGA si GGG specifica aminoacidul glicina. In ambele cazuri, orice eroare in a treia baza va rezulta totusi in selectarea aminoacidului corect. In mod similar, erori in codoni specificand alti aminoacizi vor rezulta totusi de multe ori in folosirea aminoacidului corect.

 

Mai mult, chiar daca o eroare rezulta in alegerea unui aminoacid gresit, codul este asa de inteligent proiectat ca cel selectat este foarte probabil sa fie un bun substitut. Diferiti aminoacizi au diferite caracteristici (din cauza aceasta diferite secvente de aminoacizi produc proteine ce au diferite functii). Spre exemplu, unii aminoacizi sunt acizi, altii baze, in timp ce altii sunt hidrofobi (respinsi de apa). Codonul GTG specifica aminoacidul valina, care este hidrofob. O eroare rezultand in schimbarea literei a doua in C schimba codonul in GCG care specifica un alt aminoacid hidrofob, alanina. In mod similar, o eroare rezultand in schimbarea primei litere in C schimba codonul in CTG care specifica aminoacidul hidrofob leucina.

 

Mai mult de un singur cod

Codul care asociaza codonii cu aminoacizii este unul din mai multe coduri care sunt folosite pentru a controla productia proteinelor. Spre exemplu, ADN-ul este ambalat in pachete cunoscute ca cromozomi, iar felul in care ADN-ul este impachetat este folosit pentru a controla ce proteine sunt fabricate. Prin impachetarea ADN-ului mai strans sau mai larg, spre exemplu, genele pot fi pornite si oprite dupa cum este necesar. Aceasta este cunoscuta sub numele de ‘Cod Histonic’. Reglarea genelor este de asemenea afectata de atasarea sau detasarea de grupe chimice ale ADN-ului.17 Aceste tipuri de sisteme de reglare sunt cunoscute ca ‘epigenetice’ de la cuvantul grecesc ‘epi’, insemnad ‘asupra’. Ele actioneaza asupra genomului, facilitand reprogramarea sa, permitand diferitor programe sa functioneze dependent de necesitatile organismului dintr-un anumit moment.

 

Adesea o gena va fi folosita sa produca un numar de proteine diferite. Aceasta se realizeaza prin copierea genelor si apoi imbinarea lor, asambland impreuna parti de gene diferite. Aceasta este controlata de un ‘Cod de i’.18

 

Niciun evolutionist nu a aratat vreodata cum un astfel de sistem informatic sofisticat ar fi putut evolua prin procese darwiniene. Cei ce cred in astfel de lucruri fac aceasta printr-un act de credinta oarba.

 

Referinte si note

Dawkins, R., The Greatest Show on Earth, Transworld, London, 2009, p. 315. Înapoi.

In The Greatest Show on Earth, Dawkins afirma ca prezinta dovezi incontestabile pentru evolutie. Pentru o refutare amanuntita, vezi Sarfati, J., The Greatest Hoax on Earth? Refuting Dawkins on Evolution, Creation Book Publishers, Georgia, USA, 2010. Înapoi.

Elzanowski, A. and Jim Ostell, J., The Genetic Codes, National Centre for Biotechnology Information, Maryland, USA; at www.ncbi.nlm.nih.gov/Taxonomy. Înapoi.

Vezi de asemenea Venter vs. Dawkins on the Tree of Life—and another Dawkins whopper, Evolution News & Views, evolutionnews.org, March 9, 2011. Înapoi.

Versiunea King James contine putin peste 3 milioane de litere. Înapoi.

Informatia care defineste structura unor anticorpi este codificata in ADN, in timp ce alti anticorpi sunt generati de un mecanism proiectat. Vezi Bergman, J. O’Sullivan, N., Did immune system antibody diversity evolve?, Journal of Creation, 22(2):92–96, August 2008; creation.com/immune-system-antibody-diversity. Înapoi.

Un anumit cod archaea si eubacteria pentru al 21-lea sau al 22-lea aminoacizi, selenocysteine si pyrrolysine – vezi Atkins, J.F. and Gesteland, R., The 22nd amino acid, Science, 296(5572):1409–10, 24 May 2002; commentary on technical papers on pp. 1459–62 and 1462–66. Înapoi.

Carter, R.W., The High-Tech Cell, DVD; disponibil de la creation.com. Înapoi.

Morris, S.C., Life’s Solution: Inevitable humans in a lonely universe, Cambridge University Press, UK, 2005, p. 18. Vezi de asemenea review-u de ReMine, W., Journal of Creation, 20(2):29–35, 2006. Înapoi.

Knight, J., Top translator, New Scientist, 158(2130):15, 18 April 1998. Înapoi.

Erorile de copiere, totusi, sunt de nedorit, asa ca ADN-ul a elaborat masini de verificare a erorilor, ele insele codificate in ADN. Spre exemplu, desi sunt patru ‘cuvinte’ care stau ca si cod pentru valina, ele sunt traduse la viteze diferite. Astfel o mutatie poate rezulta intr-o proteina fiind formata prea rapid sau prea incet, ceea ce duce la o nepotrivire cu alte proteine. De asemenea, sunt alte coduri, si o mutatie probabil le va afecta chiar daca nu afecteaza codificarea proteinelor. Înapoi.

Crick, F.H.C., The origin of the genetic code, Journal of Molecular Biology, 38:367–369, 1968. Înapoi.

Ref. 1, p. 409. Înapoi.

Ref. 1, p. 409. Înapoi.

Bergman, J., Slaughter of the Dissidents, Leafcutter Press, 2011. Înapoi.

Stein, B., Expelled: No Intelligence Allowed, DVD, Premise Media, 2008. Înapoi.

White, D., The genetic puppeteer, Creation, 30(2):42–44, 2008; creation.com/puppet. Înapoi.

Carter, R.W., Splicing and dicing the human genome: Scientists begin to unravel the splicing code, creation.com/splicing, 1 July 2010. Înapoi.

 

https://creation.com/remarkable-language-of-dna-romanian

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 Dumnezeu, știință, totul și nimic

 

 

tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

 

Cât de multe ne poate spune știința despre Dumnezeu, univers și natura nimicului? Rafi A. din Germania scrie:

 

Bună ziua

 

Am citit multe articole naturaliste seculare despre Big Bang și despre cum ar fi putut începe totul.

 

Toți susțin că teoria nu este despre faptul că totul apare din nimic. Am încercat să testez aceste afirmații folosind pagina dvs., dar cred că nu mă pricep la fizică și nu pot înțelege ideea pe care încearcă să o sublinieze și nici nu înțeleg complexitatea problemei prezentate de articolele dvs.

 

Ați putea explica în cuvinte simple dacă există ceva în știință care este capabil să existe la infinit și să creeze ceva?

 

Sau include știința ideea că la un moment dat nu a existat absolut nimic sau este doar o întrebare filozofică?

 

Iar natura și legile fizicii există de la începutul universului sau au existat înainte de acest moment? Pentru că ei vorbesc mereu despre fluctuații.

 

Este universul într-adevăr atât de complex sau îl fac ei complex ca să creeze posibilitatea teoriilor complexe ale creației?

 

O altă întrebare este dacă vastitatea universului are vreun scop.

 

Salutări, Rafi

 

Shaun Doyle din partea CMI răspunde:

 

Dragă Rafi,

 

Am intercalat răspunsurile mele (pe care le-am colorat în verde) între comentariile tale de mai jos.

 

Am citit multe articole naturaliste seculare despre Big Bang și despre cum ar fi putut începe totul.

 

Toți susțin că teoria nu este despre faptul că totul apare din nimic. Am încercat să testez aceste afirmații folosind pagina dvs., dar cred că nu mă pricep la fizică și nu pot înțelege ideea pe care încearcă să o sublinieze și nici nu înțeleg complexitatea problemei prezentate de articolele dvs.

 

Au dreptate—teoria Big Bang nu implică neapărat că totul a apărut din nimic. Pentru început, aceasta presupune că teoria big-bang-ului vorbește despre originea a tot ce există. Cu toate acestea, nu există nicio modalitate de a verifica acest lucru științific. Big Bang-ul poate vorbi despre primele etape ale tot ce există ceea ce putem observa științific, dar ar fi o nebunie să echivalăm „tot ce putem observa științific” cu „tot ce există”, fără un fel de argument filozofic pentru această echivalență.

Într-adevăr, putem indica dovezi împotriva echivalenței. De exemplu, pot eu observa științific stările mentale ale altcuiva? Pot observa științific (ceva din) stările lor cerebrale atunci când au stări mentale, dar garantează aceasta că stările mentale pot fi echivalate cu sau reduse la stări cerebrale? Deloc. De exemplu, are un gând o dimensiune și o formă? Care este locația sa exactă în creier? Și nu vorbesc despre starea cerebrală care este corelată cu sau provoacă gândul; vorbesc despre gândul în sine.

 

În al doilea rând, filozoful J.P. Moreland notează o altă caracteristică unică a stărilor mentale pe care stările cerebrale nu o au—intenționalitatea:

 

„Cel puțin multe stări mentale au o intenționalitate—faptul că se referă la ceva—îndreptată către un obiect: o senzație este a lămpii, o credință este despre Londra, o dorință este de înghețată. Dar stările cerebrale, cum ar fi un grup de neuroni care se declanșează împreună, se întâmplă doar prin faptul că sunt cauzate de stimuli. Nu sunt despre nimic. Ele pur și simplu sunt.”1

 

Ideea mea nu este să dovedesc că Dumnezeu este baza supremă pentru stările mentale (deși argumente de genul acesta pot fi elaborate). Ideea mea este mult mai modestă—să arăt că există trăsături ale acestei lumi care nu sunt observabile științific. Stările mentale sunt, în mod plauzibil, un astfel de lucru. Putem observa științific cauzele în creier ale unei anumite stări de conștiență. Putem observa din punct de vedere științific ce trebuie să se întâmple în creier înainte ca acea stare să poată obține și să funcționeze în viața și comportamentul cuiva (vezi Does your brain make your decisions before you do?—n.t., Creierul tău ia deciziile tale înainte de tine?—și Memory, the brain, and the soul—n.t., Memoria, creierul și sufletul). Dar nu putem observa științific starea conștientă în sine sau tipurile de proprietăți care o caracterizează.

 

Ați putea explica în cuvinte simple dacă există ceva în știință care este capabil să existe la infinit și să creeze ceva?

 

Depinde de ceea ce înțelegeți prin „ceva în știință”. Dacă prin aceasta vrei să spui „orice care este observabil științific”, atunci nu, nu există „nimic în știință” în acest sens care să poată exista la infinit și să creeze ceva. Dar apoi, așa cum am subliniat mai sus, nici gândurile noastre nu sunt. Și totuși știu sigur că le am.

 

Dar, dacă prin „ceva în știință” înțelegi „orice relevant pentru știință”, atunci răspunsul poate fi da. De ce? Dumnezeu este în mod plauzibil relevant pentru știință și El este infinit și poate crea orice. Dumnezeu este în mod plauzibil relevant pentru știință, deoarece El oferă o explicație potențială pentru originea vieții, de exemplu.

 

Sau include știința ideea că la un moment dat nu a existat absolut nimic sau este doar o întrebare filozofică?

 

Posibilitatea nimicului absolut este o întrebare filozofică.

Posibilitatea nimicului absolut este o întrebare filozofică. Aceasta nu înseamnă că este lipsită de importanță, deoarece știința nu este singura modalitate de a cunoaște lucrurile (Science and secularism … and Scripture?—n.t., Știința și secularismul… și Scriptura?) Noțiunile științifice despre „nimic” tind să fie instrumente matematice care presupun existența unor scenarii specifice descrise de legile noastre ale naturii (In the beginning God created—or was it a quantum fluctuation?—n.t., La început a creat Dumnezeu—sau a fost o fluctuație cuantică?) Cu alte cuvinte, ele nu sunt o absență completă a ființei—nu sunt literalmente „nimic”.

 

Iar natura și legile fizicii există de la începutul universului sau au existat înainte de acest moment? Pentru că ei vorbesc mereu despre fluctuații.

 

„Natura” și „universul” sunt de obicei considerate concepte sinonime. Iar „legile fizicii” sunt doar descrieri ale modului în care funcționează natura (Defining arguments away—the distorted language of secularism—n.t., Îndepărtarea argumentelor—limbajul distorsionat al secularismului), așa că nu ele există dacă universul nu există. Adică trebuie să intre în joc doar cu începutul universului. Pentru mai multe despre fluctuațiile cuantice și despre începutul universului, vezi In the beginning God created—or was it a quantum fluctuation?

 

Este universul într-adevăr atât de complex sau îl fac ei complex ca să creeze posibilitatea teoriilor complexe ale creației?

 

Universul este într-adevăr complex. Dumnezeu nu a creat un univers care ar fi ușor de stăpânit pentru mintea noastră. Sol.25:2: „Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.” Cu toate acestea, tipul de complexitate imaginat de unii care ar dori să scape de Dumnezeu este probabil fictiv.

 

O altă întrebare este dacă vastitatea universului are vreun scop.

 

În primul rând, cu cât universul este mai mare și mai complex, cu atât este mai greu să explici din întâmplare reglajul său fin în favoarea vieții (The universe of the lone brain).

 

În al doilea rând, luați în considerare Psalmul 8:3–4:

 

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?

 

Și III Regi 8:27:

 

Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul și cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puțin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău.

 

Imagine de Maike und Björn Bröskamp de la Pixabayminute-man

Reflectând la aceste pasaje, enormitatea cosmosului ne subliniază imensitatea absolută a lui Dumnezeu. Nici măcar universul, oricât de vast este, nu poate să se închidă în Dumnezeu! Și totuși, suntem atât de mici. Fire de praf pe o planetă mică singuratică din vidul ceresc enorm. Îl face pe Dumnezeu să pară imens? Fără îndoială!

 

Dar nu aceasta este problema. Problema este că dimensiunea noastră în raport cu cosmosul nu îl face pe Dumnezeu să pară neconceput de imens, ci ne face să ne simțim infinitezimal de mici. Și oamenii presupun adesea că dimensiunea noastră relativă se corelează cu semnificația noastră relativă. Într-adevăr, unii chiar au transformat acest lucru într-un argument împotriva oricărui fel de Dumnezeu căruia îi pasă de noi (Why did God make such a big universe?—n.t., De ce a făcut Dumnezeu un univers atât de mare?).

 

Dar tot ceea ce face acest lucru este să arate cât de îndepărtate sunt așteptările anumitor atei de la Dumnezeu față de ceea ce învață Biblia. În timp ce Biblia ne învață imensitatea lui Dumnezeu, ne pune, de asemenea, chiar în centrul planurilor lui Dumnezeu. Acest lucru se vede cel mai clar în Întruparea lui Iisus. Dar, oricât de ciudată ar părea această afirmație, ea reflectă tocmai pe Dumnezeul din Isaia 57:15:

 

Dumnezeu alege în mod liber să coboare din locul Său „înalt și sfânt” pentru a avea grijă de noi „firele de praf”.

Că așa zice Domnul, a Cărui locuință este veșnică și al Cărui nume este sfânt: Sălășluiesc într-un loc înalt și sfânt și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit și să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.

 

Dumnezeu alege în mod liber să coboare din locul Său „înalt și sfânt” pentru a avea grijă de noi „firele de praf”. O modalitate puternică de a comunica dorința Lui de a avea grijă de cel mai mic, de cel din urmă și de cel pierdut este de a crea un cosmos vast în care să fim singuri pe un fir de praf în imensul vid ceresc? Nici măcar cerurile nu-L pot cuprinde, dar El ține atât de mult la noi încât El trimite și sacrifică pe Fiul Său din veșnicie pentru a ne face parte din familia Sa.

 

Salutări,

Shaun Doyle

Creation Ministries International (NZ)

 

Referinţe

Moreland, J.P., Scientism and Secularism, Crossway, Kindle Edition, p. 89, 2018. Înapoi la text.

 

 

https://creation.com/dumnezeu-stiinta-totul-nimic

 

///////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ziua lunga a lui Iosua-S-a intamplat cu adevarat—si daca da, cum?

 

 

de Russell Grigg

 

Intrebarea cheie din fiecare discutie despre intelesul unor pasaje dificile din Biblie este: Ce a vrut sa trasmita autorul? Iosua inregistreaza in amanunt ocuparea Canaanului de catre Israel si despre repartizarea pamantului intre semintii, in jurul anului 1400 i.Hr., deci autorul scrie in mod evident o relatare istorica despre ceea ce s-a intamplat. Evenimentul cu ziua cea lunga a avut loc intr-o batalie intre armatele unite ale celor cinci imparati amoriti si armata Israelului, la inceputurile campaniei de cucerire.1 Cu ajutorul lui Dumnezeu, israelitii castigau batalia dar aveau nevoie de mai mult timp in acea zi pentru a desavarsi victoria.

 

In Iosua 10:11-13 citim: “Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca, şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinii au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel. Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel, Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului! Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, Până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?2 Soarele s-a oprit în mijlocul cerului, şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.”

 

Se pare ca era mijlocul zilei sau dupa-amiaza (ebraica: soarele era in mijlocul cerului).3 Autorul ne spune ca soarele nu s-a grabit sa apuna timp de o zi, prin care multi comentatori inteleg o perioada de aproximativ 24 de ore si nu doar perioada cand e ziua.

 

Multe culturi au legende care par sa aibe la baza acest eveniment. De exemplu, exista o legenda greceasca despre fiul lui Apolo, Faenton, care a intrerupt mersul soarelui pentru o zi. Iar din moment ce Iosua 10 este o relatare istorica, culturile de pe cealalta parte a globului trebuie sa aiba legende despre o noapte foarte lunga. De fapt, poporul Maori din Noua Zeelanda are o legenda care vorbeste despre eroul Maui care, a incetinit soarele inainte sa apuna, in timp ce in Analele de la Cuauhtitlan din Mexic (istoria imperiului Culhuacan si Mexican) vorbesc despre o noapte care a durat mult timp.4

 

Trebuie de asemenea mentionat ca Amoritii se inchinau soarelui si lunii. Trebuie sa fi fost o experienta devastatoare pentru Amoriti ca aceste “deitati” sa fie fortate sa asculte de Dumnezeul lui Israel, si acesta s-ar putea sa fi fost si motivul pentru care Dumnezeu a facut acest miracol in mod deosebit cu aceasta ocazie, adica aproape de inceperea ocuparii tarii Canaan de catre Israeliti.5

 

Geocentrismul si limbajul aparentei

Porunca lui Iosua ca soarele sa stea pe loc inca nu isi gaseste explicatie in geocentrism, adica ideea ce soarele se invarte in jurul Pamantului. Biblia foloseste limbajul aparentei si al observatiei.6

 

Oamenii de astazi fac exact acelasi lucru. De exemplu, oamenii de stiinta care pregatesc rapoartele de vreme pentru televiziune anunta ora la care “rasare si apune soarele”. De fapt mentionarea lunii care s-a oprit si ea pe loc se pare ca vine sa confirme si autoritatea divina a relatarii si faptul ca Pamantul era cel care se misca. Din moment ce tot ceea ce avea nevoie Iosua era lumina solara pentru mai mult timp, iar majoritatea anticilor credeau ca soarele s-a miscat, nu Pamantul, un autor uman al unei relatari fictive trebuia doar sa faca referire la faptul ca soarele s-a oprit. (Vezi de asemenea Q&A: Bibliei ‘contradictii’ si ‘erori’ de).

 

NASA si ziua lipsa

Se isca un zvon din cand in cand cum ca oamenii de stiinta de la NASA care “folosesc calculatoare” pentru a verifica pozitia planetelor au descoperit ca “lipseste” o zi din istorie.

 

Aceasta poveste este un “mit urban”. Asa-zisa cercetare se pare ca nu a fost publicata niciodata—si nu e de mirare, pentru ca pentru a face asemenea calcule e nevoie sa stii pozitia planetelor inainte de ziua lipsa si de asemenea pozitia lor dupa ziua lipsa. Acest lucru este imposibil.

 

Motive similare se aplica si cartii Ziua cea lunga din zilele lui Iosua, scrisa in 1890 de catre Charles Totten, care incearca sa dovedeasca ca lipseste o zi, fara a reda insa calculele sale. Toate calculele de genul acesta pot arata doar unde ar fi trebuit sa se afle soarele si luna la un moment dat in trecut (bazat pe locul in care se gasesc acum, presupunand ca rata miscarilor nu s-a schimbat), si nu unde se aflau de fapt. (Vezi de asemenea Q&A: Astronomie si Astrofizica).

 

Ce s-a intamplat de fapt?

Raspunsurile propuse pot fi impartite in trei mari categorii:

 

O forma de refractie (deviere) a luminii de la soare si luna. Conform acestei perspective, Dumnezeu a facut ca in mod miraculos soarele si luna sa lumineze continuu in Canaan “aproape o zi intreaga”. Adeptii acestei perspective arata ca:7

 

E vorba de lumina de care avea nevoie Iosua si nu de incetinirea Pamantului.

Dumnezeu i-a promis lui Noe: “Cat va fi Pamantul nu va inceta ziua si noaptea” (Geneza 8:22). Aceasta ar putea insemna ca Dumnezeu a promis ca Pamantul nu se va opri din miscarea de rotatie in jurul axei proprii pana la sfarsitul istoriei omenirii. (Totusi, nu ar parea sa excluda incetinirea temporara a rotatiei Pamantului.)

Se pare ca ceea ce s-a intamplat in timpul domniei lui Ezechia atunci cand umbra de pe cadranul lui Ahaz s-a dat inapoi cu zece trepte a fost o anumita forma de refractie a luminii (2 Imparati 20:11)—un eveniment care se pare ca a avut loc doar in tinutul Palestinei (2 Cronici 32:31).

O schimbare a directiei axei de rotatie a Pamantului.

 

Aceasta implica o precesie8 a axei Pamantului, deplasandu-se incet urmand forma literei “s” sau o forma circulara pe cer. Un asemenea eveniment ar fi facut sa i se para unui observator ca soarele si luna s-au oprit, dar nu implica neaparat o incetinire a rotatiei Pamantului.

 

Una din idei a fost aceea ca acest lucru a fost cauzat de faptul ca orbitele Pamantului si ale Planetei Marte erau foarte apropiate la acea data.1 Una din probleme este ca acesti autori pretind ca Marte avea pe vremea aceea o alta orbita, diferita de cea din prezent, dar nu este nici o dovada ca acest lucru este adevarat. Altii au sugerat ca acest lucru s-a datorat impactului unor asteroizi cu Pamantul.

 

O incetinire a rotatiei Pamantului

 

La Ecuator Pamantul se invarte cu aproximativ 1.600 km/h. Viteza necesara pentru a scapa de gravitatea Pamantului este de aproximativ 40.000km/h. Daca pamantul s-a rotit cu aceasta viteza, toti ar fi zburat in spatiu, indiferent daca Pamantul s-ar fi oprit brusc sau nu!

 

Conform acestei perspective, Dumnezeu a facut ca rotatia Pamantului sa incetineasca astfel incat Pamantul a facut o miscare completa de revolutie in aproximativ 48 ore in loc de 24 ore. In acelasi timp Dumnezeu a oprit efectele catastrofale care ar fi avut loc in mod natural, ca de exemplu valuri de flux monstuoase. Unii oameni au obiectat la aceasta perspectiva pe presupunerea eronata ca, daca Pamantul a incetinit, oamenii si obiectele libere ar fi zburat in spatu. De fapt, aparenta forta centrifuga (care ar fi facut sa arunce lucrurile de pe Pamant) este de numai a treia sutime din forta gravitationala. Daca Pamantul s-a oprit din rotatie (brusc sau nu), aceasta “forta” exetrioara ar fi incetat, iar oamenii ar fi fost de fapt si mai ferm tinuti de forta gravitationala.

 

Ce se intampla insa cu inertia oamenilor si obiectelor de pe Pamant care se deplaseaza cu 1.600 km/h? Raspunsul: o masina care se deplaseaza cu 100 km/h poate fi oprita foarte confortabil pentru ocupanti in cateva secunde; ceva care se deplaseaza cu 1.600 km/h poate fi oprit foarte confortabil pentru pasageri in cateva minute.

 

Acest scenariu presupune doar ca Dumnezeu a incetinit simultan rotatia atmosferei, a oceanelor si a Pamantului pentru a preveni orice efect de maree, si orice acumulare de căldură în interiorul Pământului datorata frecării straturilor de lichid, încă in rotaţie din centrul Pamantului. Iar dupa ce ziua cea lunga s-a sfarsit, intregul proces trebuia sa reinceapa.

 

Cu siguranta este posibil ca Dumnezeu sa fi facut toate aceste lucruri, in ciuda faptului ca a reprezentat o intrerupere majora a ordinii naturale a lucrurilor de pe Pamantul creat de Dumnezeu, despre care se vorbeste in Geneza 1.

 

Concluzie

Crestinismul este o religie a miracolelor—de la actul creatiei a lui Dumnezeu din Geneza 1 pana la evenimentele minunate din Apocalipsa 22. Biblia nu ne spune cum s-au intamplat toate aceste lucruri, si nu stim decat ca Dumnezeu a vrut ca aceste lucruri sa se faca si ele s-au facut. Se poate ca El sa fi folosit (intensificat) unele legi naturale existente (ca si in potopul din vremea lui Noe), sau orice participare a naturii sa fie exclusa (ca si la Inviere). De cele mai multe ori efectul miraculos sta in planificarea providentiala a evenimentelor naturale (ca si in despartirea Marii Rosii de catre Dumnezeu printr-un vant puternic care a suflat toata noaptea—Exod 14:21).

 

Miracolele se bazeaza pe marturii si nu pe analize stiintifice. Chiar daca este interesant sa facem speculatii despre cum a facut Dumnezeu fiecare miracol din Biblie, inclusiv ziua lunga din vremea lui Iosua, in cele din urma aceia care afirma ca sunt ucenici ai lui Isus Hristos (care au autentificat natura divina a Bibliei) trebuie sa accepete minunile, prin credinta.9 Nu exista nici un argument logic, stiintific pentru a afirma ca, avand un Dumnezeu destul de puternic ca sa creeze universul in sase zile, ziua cea lunga din zilele lui Iosua “nu are cum sa se fi intamplat”. Aceia care se impiedica in aceasta relatare sunt foarte probabil cei care deja au respins actul creatiei in 6 zile prin compromisul cu fictivele lungi ere ale evolutionismului, si au respins prin aceasta autoritatea Bibliei.

 

Articole conexe

Referinte si note

Donald Patten, Ronald Hatch, Lorenc Steinhauer, Ziua cea lunga din vremea lui Iosua si alte sase catastrofe, Baker Book House, Michigan, 1973 ne ofera data de aproximativ 25 October 1404 i.Hr. Alti comentatori dau o alta data destul de diferita, de exemplu: C.A.L. Totten, 22 Iulie 1443, i.Hr. Înapoi

Cartea Dreptului era o colectie de poeme scrise pentru a-i onora pe conducatorii Israelului (conform 2 Samuel 1:17–27). Cuvintele lui Iosua catre soare (care se pare ca sunt citate din aceasta carte) sunt in forma poetica si sunt inscrise in aceasta forma in majoritatea versiunilor moderne ale Bibliei. Folosirea poeziei aici nu anuleaza o interpretare literala a evenimentului, la fel cum acei Psalmi care descriu evenimente din viata lui David nu anuleaza caracterul literal al evenimentelor infatisate sub o forma poetica. In orice caz, versetul 13b se intoarce la proza ebraica pentru a descrie ce s-a intamplat ca raspuns la rugaciunea lui Iosua. Înapoi

Nu ar fi avut nici un sens ca Iosua sa se fi rugat pentru lungirea zilei dimineata devreme, cand aveau toata ziua inainte pentru batalie. Înapoi

Immanuel Velikonsky, Lumi in coliziune, Dell, New York, 1950, p.61 nota 3. Vezi de asemenea in aceasta carte alte referinte istorice la zile sau nopti lungi. Înapoi

In loc sa foloseasca viespile bondaresti de exemplu (Exod 23:28) sau sa aduca confuzie in randul dusmanilor (2 Imparati 7:6). Înapoi

In aceasta legatura, Henry Morris scrie: “Fiecare miscare este o miscare relativa, iar soarele nu este mai “fix” in spatiu dacat este Pamantul … modul corect de a preciza miscarea din punct de vedere stiintific este sa se aleaga arbitrar un punct ca fiind punctul la viteza 0 si apoi sa se masoare toate vitezele relative pana la acel punct. Cel mai potrivit punct care sa fie folosit este cel care este cel mai convenabil pentru observatori in scopul calculelor lor speciale. In cazul miscarilor corpurilor ceresti, in mod normal, cel mai potrivit punct este suprafata Pamantului la latitudinea si longitudinea observatorului, deci acesta este cel mai “stiintific” punct care poate fi folosit. David [Psalmul 19:6] si Iosua sunt mult mai stiintifici decat criticii lor in adoptarea unei astfel de conventii pentru relatariile lor”—Henry Morris cu Henry Morris III, Multe dovezi infailibile: dovezi practice si folositoare pentru credinta crestina, Master Books, Arizona, 1996, p. 253. Înapoi

De exemplu, John C. Whitcomb, ‘Ziua cea lunga din vremea lui Iosua’, Brethren Missionary Herald, 27 Iulie, 1963, pp. 364–65. Înapoi

Precesie: mișcare a unui corp solid în timpul căreia axa lui de rotație descrie un con cu vârful într-un punct fix. Înapoi

A spune ca “miracolele nu pot avea loc” nu este o afirmatie stiintifica. Este o afirmatie prin credinta situata la acelasi nivel cu afirmatia unui crestin: “Isus poate face minuni”—Hugh Silvester, ‘Miracole’, Manualul Eerdman pentru credinţa creştina, Michigan, 1982, p. 90.

 

 

https://creation.com/joshuas-long-day-romanian

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Satanismul)Evoluţionismul şi răul social

de Carl Wieland

 

Există creaţionişti care pretind că evoluţionismul dă naştere la comportamente imorale, la holocausturi? Păcatul este responsabil pentru aceste lucruri, dar, bineînţeles, nu în mod direct. Gândirea evoluţionistă, permiţând un anume gen de cultură, va duce inevitabil, printr-o formă sau alta, la o amplificare a efectelor păcatului; de exemplu, prin pierderea unor restricţii culturale, pierdere generată de un simţ comun ce aderă la o anume bază de moralitate. Dacă toţi am fi devotaţi acestui Dumnezeu biblic care a făcut (şi prin urmare deţine) toată lumea, atunci ar fi normal să vorbim de valori morale absolute, cum ar fi regulile nestrămutate ale unui Dumnezeu ce nu se schimbă niciodată.

 

Într-o viziune generală şi solidă a evoluţionismului, nu pot exista astfel de legi eterne şi absolute – există doar acele legi eficiente pentru societate şi individ. Şi nu există nici un fel de distincţie de rasă între oameni şi animale, sau între oameni şi iarbă sau chiar roci. Astfel, se spune că Stalin a afirmat că uciderea a câtorva milioane de oameni este la fel ca tăierea ierbii. Gândind totul la rece, această viziune se aseamană foarte bine cu cea materialistă (totul este materie, noi nu suntem decât nişte grupări mai evoluate de atomi).

Însă toate acestea nu exclud posibilitatea unui comportament moral al evoluţioniştilor sau adoptarea unui comportament imoral de către creştini. Dar pentru că imoralitatea este, în mod logic, în acord cu evoluţionismul şi incompatibilă cu creştinismul biblic, o viziune evoluţionistă oferă un teren mult mai bogat pentru expunerea unor păcate care de care mai diverse prin natura lor. Astfel, faimosul evoluţionist Stephen Jay Gould ar fi putut să scrie că, de exemplu, păcatul rasismului, crescut în importanţă datorită lucrării lui Darwin, ar fi folosit ca justificare. Darwiniştii antirasişti (printre care şi Gould) susţin cu tărie şi indignare că mulţi au folosit greşit scrierile lui Darwin. Dar în mod cert, această aşa-zisă greşeală este compatibilă cu premisele lui Darwin.

 

Gould, în ciuda materialismului său evoluţionist, este şi el un om creat după chipul lui Dumnezeu, cu o conştiinţă dăruită de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, un om crescut într-o cultură fondată pe moralitatea iudeo-creştină. El ar fi condamnat acţiunile lui Hitler ca fiind imorale (el fiind evreu, probabil a simţit mai puternic alături de evrei), dar cu toate acestea, materialismul său nu putea găsi nici o motivare raţională pentru toate acestea. Hitler ar putea să răspundă: „Pe ce bază fac toate acestea? Eu fac doar ceea ce e mai bine pentru ca lupta evoluţiei dintre rasa ta şi a mea să fie în acord cu concepţiile mele despre evoluţionism.” Pe când, un creştin devotat Bibliei, care face asemenea fapte, este în mod clar incompatibil cu credinţa pe care el o pretinde.

 

Goering chiar a zis în timpul proceselor de la Nuremburg că naziştii nu au făcut nimic rău, dacă luăm în considerare legile după care ei trăiau şi, ca urmare, s-au aflat în proces numai pentru că au fost învinşi. Ripostând împotriva acestui fapt, procurorul Jackson a invocat „legea universală”. Dar această lege are semnificaţie numai dacă există şi un Creator, un Dătător de Legi!

 

Astfel, dat fiind existenţa unui mare grup de oameni ce împărtăşesc o viziune darwiniană asupra lumii, toţi vor vedea existenţa plenară a comportamentelor imorale sau a atrocităţilor. Secolul 20 al lui Stalin, Hitler, Mao şi Pol Pot a evidenţiat acest lucru cât se poate de clar. E adevărat, au existat foarte multe atrocităţi şi războaie groaznice în numele „religiei” chiar şi cu mult timp înainte. Dar mult mai mulţi oameni au fost ucişi (majoritatea chiar de către guvernele lor) în numele evoluţionismului – născător de ideologii, decât în toate aceste războaie înregistrate de istorie, fie religioase sau de altă natură.

 

 

 

https://creation.com/evolution-and-social-evil-romanian

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Preotul ministru Boloş introneaza  turnătoria securității să o înlocuim cu turnătoria financiară…pentru spovedania facuta pe bani neompozitabili… Mircea Coșea: Turnătoria financiară mi se pare oribilă

 

 

Profesorul de economie Mircea Coşea a vorbit într-o intervenție televizată despre propunerea ministrului de Finanțe, Marcel Boloş, prin care românii care își denunță angajatorii evazioniști să primească o recompensă de 1% din amenda dată de fisc patronului.

 

 

„Mi de pare ceva oribil pur şi simplu. Ideea asta a mai fost propusă de cineva în România, un fost ministru de Finanțe care e acum pe la Banca Națională. A fost o discuție clară atunci și s-a ajuns la concluzia că este un lucru oribil ca delațiunea, turnătoria securității să o înlocuim cu turnătoria financiară. Mi se pare oribil. S-a întâmplat în Italia lucrul asta prin anii 50-60. Este o metodă care încalcă orice regulă a civilizației”, a spus Mircea Coșea.

 

Profesorul Coșea consideră că ministrul Finanțelor care este și preot recurge la o astfel de măsură pentru că situația este gravă.

 

„Dar dacă domnul preot ministru Boloş a recurs la o astfel de măsură, înseamnă că e disperare mare la Ministerul de Finanțe, înseamnă că au ajuns să practice sau să propună astfel de metode, pentru că practic nu au nicio posibilitate de reglementare a deficitului prin metode adevărate, tehnice, așa cum se întâmplă în toată lumea, printr-un buget gândit corect și printr-o relație cu cei care plătesc impozite și taxe, repet, de parteneriat, nu de poliţie”, a declarat analistul economic, la Antena 3 CNN.

 

„Boloș are mentalitate de milițian”. Cine să fie turnătorii?

 

 

https://www.cotidianul.ro/mircea-cosea-turnatoria-financiara-mi-se-pare-oribila/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cum își exploatează statul român propriii cetățeni. Dialog cu analistul Mircea Coșea: „Intrăm într-o situație absolut tragică”       

 

 

 

 

 

   Autor:   Sorin Ozon  

 

 

Analistul Mircea Coșea se arată îngrijorat de situația economică actuală a RomânieiInițial pornisem o discuție cu analistul Mircea Coșea pe tema schimbărilor de la Transelectrica și a infrastructurii precare pe care această companie o administrează.Inevitabil, dialogul a alunecat spre problemele grave ale economiei românești și spre lipsa de coerență a guvernărilor. Coșea ne arată cum își exploatează statul român proprii cetățeni și care va fi povara datoriilor pentru tânăra generație. Totodată, se întrevăd creșteri de impozite care vor sufoca și mai mult populația.

Politizarea companiilor de stat- Cum vedeți schimbările de la Transelectrica? Cum va fi afectată compania?- Din nefericire, nu mai am nicio legătură cu Transelectrica. Toate încercările mele de a menține o legătură amicală sau formală cu oamenii de acolo nu au reușit. Am încercat să-i contactez dar nu am primit niciun răspuns. Așa că nu am niciun fel de informații în legătură cu ce se întâmplă acolo.Uite-te in stanga, uite-te in dreapta!Unde sunt toti? Ei bine, oamenii singuri sunt chiar langa tine si pe sentimente.ro- În vară a fost schimbat din nou Consiliul de Supraveghere, iar recent și Directoratul.- Este un proces de politizare. Mai mult decât de politizare, este de fapt un proces de deprofesionalizare. Pentru că să aduc oameni care trebuie să fie acolo din diferite motive. Și acest proces continuă într-un ritm la care eu nu mă așteptam. În momentul în care a venit guvernul Orban, au fost doi oameni politici care au conceput și manageriat procesul de politizare al companiilor cu capital majoritar de stat.AdsEste vorba despre dl Ionel Dancă și fostul secretar general al Guvernului, Antonel Tănase. Dânșii au făcut un proces de politizare mai dur și mai neprofesionalizat de cât oricare alt guvern. Venirea noului guvern continuă în același ritm. Ceea ce mă dezamăgește.Apar niște personaje care nu au niciun fel de legătură cu nimic. Unii sunt menținuți în CA-uri numai pe motive pe care eu nu le înțeleg. O persoană care este în CA nu știu câți ani a rămas în permanență pentru că probabil are o susținere de undeva. Deci depinde, în general, de politizare. Trebuie să vă spun că este una dintre cauzele care va duce la decăderea economiei românești. Și asta într-un ritm foarte rapid.Avem nevoie în momentul de față de oameni cu experiență, oameni care să fie specializați pentru că criza ridică probleme de rezolvat imediat și în schimb sunt numiți niște oameni care nu au nicio legătură cu domeniul în care au fost puși. Este o chestiune de sinecură care trebuie să fie acordată unora.AdsDespre Transelectrica am scris, am publicat, am arătat anumite lucruri, am încercat să intru în legătură informală și amicală fără niciun fel de interes. Nu mi s-a răspuns și nu mai știu ce este acolo și nu pot să spun că am încredere în viitorul acestei companii.Tarifele mari umflă bugetul de stat cu bani falși- Pare o lipsă de coerență la Transelectrica.- Eu cred că guvernul acesta, dacă chiar vrea să facă ceva, pentru că are o majoritate absolută în Parlament și poate să facă practic tot ce dorește, ar trebui să se uite puțin la societățile acestea cu capital majoritar de stat de interes strategic.Pentru că acolo nu mai merge cu politizarea. Este atât de clar că sunt niște găuri negre care nu pot fi umplute cu nimic. Ele nu dau niciun fel de rezultat. Iar criza asta energetică prin care trecem să fim sinceri, se datorează concepției acestor societăți care exploatează propriul popor. Asta este.Tarifele acestea foarte mari sunt acceptate de stat. Statul este fericit pentru că bagă în buget niște bani. Bani falși de fapt, pentru că nu sunt din activitate economică ci sunt din inflație și din speculă. Dar de fapt, cei care finanțează până la moarte acest circuit al așa ziselor profituri care apar în societățile cu capital majoritar de stat este populația României.Ads- Din păcate, totul se răsfrânge asupra omului de rând.- Da. Situația este foarte gravă. Eu tot spun că intrăm într-o situație absolut tragică. Economia cade pur și simplu. Cade în fiecare zi.Energia, la costurile acestea, nu este suportată de o economie ca a României care este manufactieră, este învechită, este energofagă. Nu suportă, va cădea. Va dispărea.Noi discutăm despre Alro Slatina și despre AzoMureș, dar în acest timp dispar mii de întreprinderi mici și mijlocii. Pe lângă Alro Slatina sau Azo Mureș, pe orizontală, sunt alte societăți mici care dispar. Ce se întâmplă cu ele? Ce se întâmplă cu investiția, cu situația socială? Nimeni nu se gândește la asta?Guvernul nu se gândește decât la certificatul verde? Asta discutăm noi de dimineața până seara? Trebuie luate măsuri imediate. La Ministerul Energiei ni se explică situația prin factura dlui ministru. Păi chiar așa? Nu se ia nicio măsură de stopare a speculei? Pentru că este vorba de speculă.AdsSigur că sunt și cauze obiective. Nu este ofertă, nu mai producem energie, din exterior vine o inflație galopantă. Dar în țară se pot lua măsuri măcar de eliminare a acestei specule pe care o practică statul român prin facilitățile sale. În energie, statul român deține între 73 și 80% din producție. Cui să cerem socoteală? Celor care vin și spun că ne exploatează străinii? Nu, ne exploatăm noi pe noi.- Oricum, pare că Transelectrica încă este o companie bogată. Altfel nu se explică bătăliile politicienilor pentru numirile din funcții.- Transelectrica, Transgaz sunt stat în stat. Nu mai merge așa. O să cădem rău de tot. Deocamdată nu putem să discutăm decât despre subminarea esenței economiei românești.Pentru că esența economiei românești este obținerea de valoare adăugată care să alimenteze bugetul. Ori dacă economia nu merge pentru că nu mai poate să plătească energia, ce o să facă bugetul? O să facă împrumuturi, asta o să facă.AdsSe întrevăd impozite noi- Deci nu sunteți optimist cu ce se va întâmpla.- Nu. Sunt chiar speriat cu ce se va întâmpla pentru că măsurile trebuie luate acum. Nu mâine sau poimâine. Trebuie stopată căderea economiei. Falimentele în creștere din cauza incapacității de plată a facturilor este un lucru cert.Guvernații trebuie să lucreze într-o manieră curajoasă, să lupte. Trebuie să se ducă la Bruxelles bine documentați și să arate că noi nu putem face tranziția de la cărbune la alte forme de energie peste noapte. Așa cum încearcă să o facă actualul guvern.Să facă cum au făcut polonezii sau nemții care au negociat și au lungit perioada până la trei zeci și ceva de ani. Noi nu putem să trecem peste noapte, nu avem această capacitate. Economia României nu se compară cu cea a Poloniei. Nu mai vorbesc de cea a Germaniei. Avem o economie fragilă, care nu s-a modernizat, o economie care depinde aproape 90% de comenzi din exterior.Pe de altă parte, lipsa de lichiditate pentru plata facturilor este o cauză vizibilă. În agricultură sunt combinate agricole care au primit facturi la curent electric mai mari decât cifra de afaceri.- Este o lipsă de coerență de la cel mai înalt nivel până la aceste companii de stat unde sunt numite CA-uri interimare, pe câteva luni. Și tot li se prelungesc mandatele.- La toate companiile de stat se întâmplă așa. Nu știu cum putem vorbi despre coerență în guvernare când acest stat român eșuat, cum zice dl Iohannis, nu poate să dea mai mult de 10% creștere la pensiile mici. Dar Ministerul Justiției dă o creștere de 20% la salarii și la pensii. Cum se explică acest lucru? Sunt două țări diferite?Mă tem pentru tinerii din țara asta pentru că li se va pune în spate niște împrumuturi, Doamne ferește. Căci din asta vom trăi. Economia nu acumulează. Nu are de unde. Așa că se vor împrumuta. Probabil că din februarie, martie vor apărea și impozite în plus. Pentru că vor spune că pandemia este atât de groaznică încât nu se mai poate trăi. Și pandemia va fi utilizată ca o scuză chiar pentru mărirea impozitelor.Deja taxele locale s-au mărit. Se plătește mai mult pentru parcare etc. Au impozitat ilegal pensia de peste 4000 lei. Acum, dacă lucrurile vor merge prost, vor apărea și altele.- Plus că, în urma majorării tarifelor la energie, s-au scumpit toate produsele. Ceea ce înseamnă încasări mai mari la bugetul de stat. Pentru că toate produsele sunt purtătoare de taxe și accize.- Da, și se vor lăuda că a crescut PIB-ul și că suntem tigrul Europei. Și, după declarațiile ministrului Finanțelor, și bine că a avut curajul ca să o facă, 80% din populația României trăiește în sărăcie. Pentru că nu are un venit de patru mii de lei pe lună considerat ca fiind linia roșie a sărăciei.Mircea Coșea este profesor universitar la Academia de Studii Economice din București, analist economic și politician. Coșea a fost ministru secretar de stat, europarlamentar și deputat. În anul 2019 a fost președintele Consiliului de Supraveghere al Transelectrica. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Cum își exploatează statul român propriii cetățeni. Dialog cu analistul Mircea Coșea: „Intrăm într-o situație absolut tragică”

 

 

https://ziare.com/mircea-cosea/specula-energie-statul-roman-analist-mircea-cosea-1719814?utm_source=Ziare.com&utm_medium=copy-paste

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Un infirmier din Prahova, condamnat la închisoare. El a bătut un pacient internat care ulterior a murit din cauza rănilor

 

Un infirmier de la Centrul de Recuperare Neuropsihică Călineşti, acuzat că a bătut un pacient în vârstă de 61 de ani care ulterior a murit, a fost condamnat la 7 ani şi 10 luni de închisoare şi plata unor daune morale şi materiale.

 

autor

LORENA MIHĂILĂ

Tribunalul Prahova s-a pronunţat pe fond în dosarul în care Ştefan Dorian Cordonaş a fost trimis în judecată pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, conform portalului instanţelor de judecată, citat de Agerpres.

 

Astfel, magistraţii l-au condamnat pe inculpat, fost infirmier la Centrul de Recuperare Neuropsihică Călineşti, la 7 ani şi 10 luni de închisoare cu executare şi plata unor daune în valoare totală de circa 167.000 lei pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi purtare abuzivă.

 

Dosarul se află în fază de rejudecare, iar decizia nu este definitivă.

 

Pacientul a avut „o moarte violentă”

Infirmierul Ştefan Dorian Cordonaş a fost arestat preventiv pe data de 10 august 2021, detalii despre acest caz găsindu-se în motivarea Tribunalului Prahova.

 

CITEȘTE ȘI

criminal

Criminalul „cu față de copil” care a împușcat o fetiță pentru a fi primit într-o bandă, condamnat la 50 de ani de închisoare

 

„Mi-au zis să-mi ridic fusta”. Actrița Katia Pascariu dezvăluie abuzurile din UNATC

Potrivit motivării instanţei, pe 5 august, poliţiştii Secţiei nr. 2 Rurală Floreşti au fost sesizaţi de către personalul medical din cadrul Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Călineşti că, în jurul orei 06,50, un pacient în vârstă de 61 de ani a decedat. Acesta era internat cu diagnosticul „tulburare de personalitate polimorfă pe fond etilic cu fenomene deteriorative şi decompensări frecvente”.

 

Conform anchetei poliţiştilor, pe 1 august, la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Călineşti, a avut loc un conflict între mai multe persoane internate în unitatea medicală, printre care şi doi fraţi, iar pacientul de 61 de ani a intervenit, însă, la rândul său, a fost lovit de către un infirmier.

 

La momentul incidentului, medicul centrului era în concediu şi a revenit la serviciu pe 4 august, când s-a constatat că pacientul de 61 de ani se simţea rău, acuzând dureri în zona toracelui.

 

Medicul a stabilit că pacientul prezenta fractură humerus stâng şi fracturi costale, fapt pentru care a solicitat un echipaj al ambulanţei pentru transportul la spital, în vederea efectuării investigaţiilor medicale de specialitate. Acesta a fost dus la spital, unde a primit diagnosticul „fractură arcuri costale stg. C7 şi C8 şi fractură diafiză proximală humerală stânga; schizofrenie”, fiindu-i imobilizată mâna stângă.

 

Medicii de la spital au decis că nu este necesară internarea lui, fiind transportat înapoi la centrul din Călineşti, unde a decedat pe 5 august.

 

Necropsia cadavrului a relevat faptul că moartea pacientului „a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii acute survenite în evoluţia unor focare de fractură (fractură humerus stg şi arcuri costale laterale C6-C7-C8-C9 hemitorace stg) complicată cu tromboembolie pulmonară şi hemotorax stg”.

 

Medicii legişti au apreciat că leziunile traumatice descrise s-ar fi putut produce prin lovire cu/sau de corpuri şi/sau planuri dure şi ar putea data cu 5-6 zile anterior datei decesului. S-a concluzionat că între leziunile traumatice şi deces există o legătură de cauzalitate indirectă.

 

Infirmierul era băut

În timpul anchetei, o infirmieră le-a declarat poliţiştilor că pacientul de 61 de ani a fost lovit de către un coleg de-al ei, care venise băut la serviciu.

 

„S-a procedat la audierea în calitate de martor a numitei…, angajată în funcţia de infirmier în cadrul Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti, care a susţinut iniţial că, în seara zilei de 01.08.2021, a avut loc un conflict între beneficiarii unităţii, printre care s-au aflat fraţii… şi… sus-numita a declarat că se afla în tură cu infirmierul…, care a întârziat la serviciu, unde a venit în jurul orelor 21,30 – 22,00, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. A precizat martora că numitul… a intervenit în conflictul iscat între beneficiari, aplicându-le mai multe lovituri fraţilor… A precizat că… a fost lovit cu palma peste faţă, lovitură în urma căreia acesta a căzut la sol, ulterior infirmierul… aplicându-i mai multe lovituri cu piciorul”, se arată în motivarea instanţei.

 

Ulterior, femeia a revenit cu o nouă declaraţie, în care spune că nu a existat niciun conflict la centrul din Călineşti iar infirmierul l-a agresat pe pacientul de 61 de ani fără motiv. În baza acestor declaraţii, coroborate cu rezultatele expertizei de la INML, procurorii au decis reţinerea infirmierului, care ulterior a primit mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi purtare abuzivă.

 

„Prin ordonanţa din data de 09.08.2021 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul…, pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi purtare abuzivă, constând în aceea că, în seara zilei de 01.08.2021, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de infirmier la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti, i-a aplicat fără motiv mai multe lovituri cu palma peste faţă şi cu piciorul în zona toracică beneficiarului…, provocându-i leziuni traumatice (fractură humerus stg şi arcuri costale laterale C6-C7-C8-C9 hemitorace stg), care au condus ulterior la deces, şi purtare abuzivă, constând în aceea că, în seara zilei de 01.08.2021, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de infirmier la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti, i-a aplicat fără motiv mai multe lovituri cu palma peste faţă beneficiarului…”, se arată în motivarea instanţei.

 

Sursa: Agerpres

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Noi furam,noi ne judecam si tot noi ne…reabilitam!…USR și Forța Dreptei reclamă la Curtea Constituțională ”legea Ciucă-Ciolacu de protejare a marilor evazioniști”

 

 

Parlamentarii USR și Forța Dreptei au anunțat că sesizează Curtea Constituțională pe legea Ciucă-Ciolacu ”care protejează marii evazioniști și îi scapă total de răspundere penală dacă achită prejudiciul de sub un milion de euro”.

 

autor

CRISTIAN MATEI

Prin această lege, opoziția susține că PSD și PNL scad pedepsele pentru cei care produc prin evaziune fiscală prejudicii de până la un milion de euro, iar în cazul în care sunt prinși, aceștia pot scăpa total de răspunderea penală dacă achită prejudiciul plus 15%.

 

„USR atacă la CCR legea lui Ciolacu și Ciucă de protejare a marilor evazioniști. Vorbim de o mare amnistie, de o invitație pentru încălcarea legii. O lege care continuă moștenirea lui Liviu Dragnea – să ne aducem aminte de celebra lege în care puteai face evaziune fiscală până în 100.000 de euro și scăpai nepedepsit. Acum, cu mâna PNL, evazioniștii ar scăpa cu sume de un milion de euro”, a anunțat într-un comunicat de presă președintele USR, Cătălin Drulă.

 

Opoziția din Parlament mai susține că Legea Ciucă-Ciolacu încalcă principiul previzibilității și clarității normelor, în condițiile în care incriminează „prezentarea de declarații corecte, declarații electronice corecte privind TVA”.

 

De asemenea, incriminează tentativa la omisiune sau nedivulgarea de informații, reglementare ce, în mod evident, nu poate da naștere decât la abuzuri, întrucât procurorii nu pot ști, prin telepatie, când vor contribuabilii să nu declare ceva.

 

CITEȘTE ȘI

ANAF

Percheziţii DNA la sediul Direcţiei Generale Antifraudă din Capitală. Doi inspectori ar fi luat șpăgi de la firme

 

„Mi-au zis să-mi ridic fusta”. Actrița Katia Pascariu dezvăluie abuzurile din UNATC

„Odată se încurajează mari evazioniști fiscali și, pe de altă parte, oamenii care fac afaceri cinstite în țara asta riscă să aibă cu toții dosare penale în sistemul acesta complicat pe care l-au gândit cei de la PSD și PNL. Nu mai vorbesc de termenul de prescripție care va începe să curgă nu de la data săvârșirii faptei, ci de la o dată ulterioară, când va veni ANAF să controleze. Peste un an, doi, peste aproape zece ani poate veni, ți-a făcut sesizare și termenul abia de atunci începe să curgă, ceea ce este o nebunie totală”, precizează deputatul USR Stelian Ion.

 

USR și Forța Dreptei mai afirmă că Legea încalcă mai multe prevederi constituționale, inclusiv în ceea ce privește claritatea infracțiunilor nou-introduse.

 

”Legea Ciucă-Ciolacu stabilește că este infracțiune care poate fi pedepsită cu închisoare până la 10 ani și „operațiunea de creditare efectuată în mod direct sau indirect de către orice persoană fizica, având drept scop efectuarea unor plăți cu sume de bani care provin din omisiunea evidențierii în actele contabile, a operațiunilor comerciale efectuate și/sau a veniturilor realizate, a unuia sau mai multor contribuabili”. Or, faptele nu sunt clar definite, textul lasă loc la interpretări largi și ambigue.

 

Această lege a fost adoptată cu încălcarea Regulamentului Camerei Deputaților și Regulamentului Senatului, în condițiile în care votul în plen a avut loc la doar câteva ore după dezbaterile din comisiile raportoare. Practic, senatorii și deputații nu au avut posibilitatea obiectivă să analizeze proiectul și au exercitat un vot exclusiv pe recomandarea șefului de grup parlamentar/de partid.

 

Tot de o încălcare a prevederilor Regulamentului Camerei Deputaților este vorba și în ceea ce privește procedura de vot final, când majoritatea PSD-PNL a forțat reîntoarcerea la etapa de vot pe amendamente, urmată de votarea unui amendament diferit de cel care fusese inițial respins” – mai afirmă cei din USR și Forța Dreptei.

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/politic/usr-si-forta-dreptei-reclama-la-curtea-constitutionala-legea-ciuca-ciolacu-de-protejare-a-marilor-evazionisti.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Cercetarea cerurilor, de Jonathan Sarfati şi Michael Tiggs

 

 

Michael Tigges este un inginer senior consacrat al spaţiului aerian la Centrul Johnson Space.1 El a primit medalia NASA pentru Realizări Excepţionale şi premiul Inginerul Lunii. A publicat lucrări despre aterizarea navelor spaţiale pe Lună şi pe Marte şi despre întoarcerea în siguranţă a oamenilor pe Pământ. Născut în Augsburg, Germania, a absolvit cum laude (cu onoruri) Universitatea Georgia, specializarea fizică şi a obţinut un master în fizică la Institutul Tehnic de Tehnologie din Georgia. Este căsătorit cu Brenda şi au o fată, Tiffany, şi un fiu, Joshua. Cel mai important este faptul că Michael este creştin (Filipeni 3:8). A avut binecuvântarea de a fi crescut într-un cămin creştin.

 

 

Inutilitatea evoluţiei

 

Asemenea multor creştini, Michael a învăţat la universitate biologia, chimia şi fizica, discipline care erau pline de concepte evoluţioniste. Şi, într-adevăr, mulţi pretind că evoluţia este esenţială pentru lumea ştiinţifică. Dar Michael respinge cu fermitate acest lucru. De fapt, el crede „că o perspectivă evoluţionistă neînlănţuită este dăunătoare pentru înţelegerea adevărurilor fundamentale ale universului nostru.”

 

Oricum, el atrage atenţia că „dacă un om de ştiinţă sau un inginer este evoluţionist sau creaţionist, lucrul acesta nu va afecta proiectul sau siguranţa unei misiune spaţiale.” Aceasta se datorează faptului că dezbaterea creaţie-evoluţie este o problemă a ştiinţelor începuturilor, care urmăreşte reconstituirea trecutului. Dar misiunea spaţială depinde de o ştiinţă operaţională. Acesta este motivul principal pentru care evoluţionismul este irelevant pentru ştiinţă. Michael explică:

 

„Prin ştiinţă operaţională înţeleg ştiinţa care se ocupă cu rezultatul experimentelor ştiinţifice repetabile. De exemplu, dacă eu trasez o traiectorie care aduce înapoi oamenii de pe Lună folosind atmosfera Pământului ca mecanism de frânare, atunci ea poate fi repetată, testată şi verificată fără să se ţină seama de „credinţa” mea cu privire la vârsta pământului sau de mecanismul creării vieţii de pe acest pământ.

 

Dacă eu continuu pe acest fir de gândire, doar o mică parte din ştiinţa operaţională este afectată de disputa creaţie – evoluţie. Dacă nu se va ajunge la nici o decizie în această chestiune, computerele tot vor funcţiona, stelele şi planetele îşi vor menţine orbitele lor, iar avioanele şi rachetele vor continua să zboare.”

 

Evoluţia – o provocare pentru credinţă

 

Îndoctrinarea evoluţionistă l-a provocat pe Michael să citească în întregime Genesa. Oricum, el a spus că „întotdeauna a avut o sămânţă de credinţă în inspiraţia divină a Sfintei Scripturi şi în adevărul literal simplu al tabloului din Genesa.” Dar, ca mulţi creştini, a păstrat „tăcerea” cu privire la acest subiect deoarece „literatura ştiinţifică a fost şi este, în mod copleşitor, în favoarea scalei de timp evoluţioniste.” Însă a ajuns la concluzia că perspectiva creaţionistă nu era o chestiune lipsită de importanţă, iar amestecarea Genesei cu evoluţionismul avea într-adevăr efecte nocive asupra unei relaţii personale cu Isus Hristos.

 

Michael subliniază că Pilat din Pont L-a întrebat sarcastic pe Isus „Ce este adevărul?” (Ioan 18:38) Totuşi, Pilat se afla în prezenţa Celui care a demonstrat că: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

 

Dar, dacă Biblia nu afirmă adevărul cu privire la un Pământ tânăr şi o creaţie de 6 zile, atunci afirmaţia lui Isus „poate fi socotită ca o pălăvrăgeală a unui om citat de un document fals din punct de vedere ştiinţific.” Într-adevăr, el crede că acesta este motivul ascuns al îndoctrinării evoluţioniste – „să submineze pe furiş stâlpii adevărului biblic care se aplică mântuirii veşnice.”

 

Respingerea evoluţiei

Militanţii evoluţionişti pretind uneori că, de fapt, neîncrederea în evoluţie exprimă faptul că toată ştiinţa este neîntemeiată. Dar rachetele şi sistemele tehnologice funcţionează indiferent dacă proiectanţii lor cred sau nu cred în evoluţie sau creaţie.

Michael este „foarte întristat să afirme că curentul ştiinţific principal a atins un punct în care nu se oferă nici o credibilitate Bibliei. Există o acceptare unanimă cu privire la separarea dintre ştiinţă şi Scriptură. Această tendinţă a fost atât de extinsă, încât oamenii de ştiinţă care afirmă credibilitatea ştiinţifică a Scripturii sunt îndepărtaţi de la dezbaterea curentului ştiinţific principal din zonă.”

 

Dar Michael a studiat problematica originilor şi a găsit că evoluţia este deficitară. El mărturiseşte:

 

„Folosind toată deprinderea mea ştiinţifică şi profunzimea înţelegerii, am încercat să găsesc o raţiune pentru care să accept postulatele evoluţioniste ale creării vieţii; şi n-am reuşit.”

 

„În mod similar, am găsit că este ştiinţific plauzibil şi se susţine experimental să extrapolăm situaţia geologică actuală la o perioadă de timp scurtă de-a lungul evenimentelor cataclismice pentru ca să susţinem un Pământ tânăr. (Faptul că baza pentru aceste descoperiri este oferită de un text al unui document vechi de 3000 de ani întăreşte credinţa mea în veridicitatea ştiinţifică a Scripturii.)

 

„La sfârşit va exista doar un singur adevăr. Şi ca om de ştiinţă onest şi credibil, trebuie să accept descoperirile cercetării mele, chiar dacă ele mă îndrumă către existenţa unei inteligenţe care a creat condiţiile actuale universale ale vieţii şi fizicii.

Racheta masivă Saturn V, care i-a dus pe primii astronauţi pe lună, s-a desprins de pământ de la Centrul Spaţial Kennedy (9:32 a.m. EDT, 16 iulie 1969). La acel timp, aceasta a fost cea mai puternică maşinărie care s-a construit vreodată. Racheta avea 111 m (363 picioare) în înălţime – mai înaltă decât un zgârie-nori de 36 de etaje. Misiunea pe lună, denumită Apollo, a fost coordonată de pionierul în rachete, creştin, Wernher von Braun.

Însă sunt încurajat de aceste descoperiri. Sunt încântat să învăţ despre deosebirea dintre viaţa umană şi cea animală; sunt încântat că ştiinţa susţine învăţătura Scripturii, că cerurile au fost create de către un Dumnezeu iubitor, care nu de mult a hotărât să iniţieze relaţia cu creaturile Sale care sunt făcute după chipul Său; şi sunt încântat că, în ciuda pierderii creaţiei originare desăvârşite din cauza păcatului lui Adam, mie, unuia dintre urmaşii săi căzuţi, mi se permite să iau o hotărâre personală în timpul scurtei mele vieţi, hotărâre ce va avea consecinţe veşnice.

 

De asemenea, sunt încântat că am oportunitatea să scriu acest articol şi, poate, într-o măsură mică să încurajez pe alţii să investigheze credibilitatea ştiinţifică a adevărului bazat pe Biblie, departe de alternativa actuală şi de dezamăgirile curentului ştiinţific principal.”

 

Explorarea spaţiului

Michael afirmă că de mic a visat să devină un astronaut. Dar, „datorită vederii deficitare şi problemelor de sănătate, m-am concentrat asupra atingerii acestui scop prin aventurarea în spaţiu pe calea matematicii şi ştiinţei.” Totuşi, el spune:

 

„Mi-am amintit de prima dată când am privit fascinat întâia aterizare pe Lună; şi îmi dau acum seama că acel eveniment m-a motivat să urmez o carieră în investigarea spaţiului. Cariera mea la NASA a început chiar înainte de prima lansare a unei navete spaţiale, astfel că prima mea amintire despre veacul Apollo a fost prin intermediul televiziunii şi radioului.”

 

Credinţa lui creştină este, de asemenea, o inspiraţie pentru munca sa:

 

„Cerurile declară slava lui Dumnezeu în toate! În toate! Din momentul în care am apărut în spaţiu, am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Când văd imaginea unui telescop spaţial rudimentar sunt cuprins de frică şi uimire. Fiecare ecuaţie matematică pe care o scriu ca să prezic calea navelor spaţiale aruncă lumină asupra preciziei stabilite pentru lumea noastră. Cu fiecare lansare a unei navete spaţiale, rămân uimit de ingeniozitatea oferită de Dumnezeu omului ca să ducă la îndeplinire această ispravă.

Neil Armstrong calcă primul pe pământ, de pe un modul lunar, devenind astfel primul astronaut care a zburat pe lună (10:56 p.m. EDT, 20 iulie 1969). ,,Acesta este un pas mic pentru om, dar o săritură gigantică pentru omenire”, a spus el în timp ce o lume întreagă îl privea la televizor. De fapt, el a vrut să pună ,,omul…”, în contrast cu ,,omenirea”.

Sunt înmărmurit de uimire în faţa multitudinii de nepătruns a galaxiilor şi de puterea lui Dumnezeu de a le crea şi apoi sunt smerit de valoarea pe care o am înaintea lui Dumnezeu, care Şi-a dat fiul Său să moară pentru păcatul meu.”

 

Michael îşi ia zilnic Biblia cu el la lucru. El spune:

 

„Este Biblia pe care am primit-o de la mama şi tatăl meu la vârsta de 17 ani. Nu trece nici o zi în care să nu meditez la Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi să simt ocrotirea divină a Tatălui Ceresc în toate aspectele vieţii mele profesionale şi personale.

 

Am fost binecuvântat cu o slujbă bună. Responsabilitatea mea este să hotărăsc căi sigure de a transporta oameni prin spaţiu. Înţeleg marile pericole ce îi pândesc pe cei care se aventurează în spaţiu. Mă folosesc de sanctitatea vieţii pe care o reclamă Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov ca să mă încurajez singur să lucrez din răsputeri la obligaţiile mele.”

 

L-am întrebat ce sfat ar avea pentru tinerii care sunt interesaţi de cercetare la NASA. El a răspuns: „Le-aş spune să caute întotdeauna adevărul departe de orice prejudecăţi, intimidări, beneficii profesionale sau financiare. Mă rog ca ei să caute călăuzire prin studierea Bibliei şi să permită adevărului Scripturii să li se descopere. I-aş ruga să-L pună pe Isus pe primul loc în viaţa lor şi să lase ca adevărul Lui să facă lumină şi ordine în piesele împrăştiate din puzzle-ul vieţii lor.”

 

A aterizat cu adevărat omul pe lună?

Din când în când, posturile de televiziune arată ,,filme documentare” care demonstrează, prin presupoziţii, că aterizările pe lună au fost de fapt farse. Creation Ministries International îi sfătuieşte pe creştini că ei trebuie să fie pro-Biblici, şi nu anti-organizare de dragul ei. Aşa că l-am întrebat pe Michael despre această afirmaţie. El mi-a răspuns:

 

,,Şi eu am citit şi am auzit afirmaţii făcute de cei care cred că toată misiunea Apollo ar fi fost o farsă generată de NASA pentru a ,,câştiga” în mod artificial cursa spre lună – pentru acest motiv, cât şi pentru alte motive mai puţin specifice.1 Răspunsul meu la această atitudine este unul similar răspunsului meu dat oamenilor care se îndoiesc de veridicitatea Bibliei şi a vieţii Domnului Isus – evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat, dar care sunt înregistrate în scris. Să presupunem că adevărul unui eveniment este măsurat mai exact de numărul de mărturii ale unor martori oculari sau de cel al participanţilor la un eveniment, care în ambele cazuri – atât aterizarea pe lună, cât şi viaţa lui Hristos a fost foarte mare. Unul dintre martorii de necontestat este şi James Irwin, care a fost un creaţionist biblic de nădejde şi a păşit pe lună.

 

Au fost şi alte consecinţe durabile ale acestor evenimente în viaţa celor cărora moştenirea le-a fost transmisă. Michael spune: ,,Aterizarea pe lună a avut un mare impact asupra civilizaţiei moderne care se continuă până astăzi prin minunile ştiinţei fizicii, computere, sateliţi şi ale altor ‘rezultate secundare’ ale tehnologiei”.

 

La final, Michael stabileşte o perspectivă:

 

,,Oricum, oricât de măreţ ar fi fost evenimentul Apollo şi oricât de mare ar fi fost impactul Apollo asupra umanităţii astăzi, el păleşte în comparaţie cu adevărul impactului unui singur om asupra nenumăratelor milioane de vieţi – omul pe care îl cunoaştem ca fiind Isus Hristos, care a trăit, a murit şi a înviat cu aproximativ 2000 de ani în urmă.

 

Cred că cei care se îndoiesc de realizările Apollo sunt uneori doar prostuţi; sau poate sunt batjocoritori înrăiţi care nu ştiu să facă nimic altceva. Dar ca o ultimă analiză, nu mi-e teamă de suspicioşii Apollo, pentru că suspiciunile lor sunt de factură lumească. De cine mi-e frică cu adevărat, şi care aduc cea mai mare pagubă, cu consecinţe eterne, sunt cei care, în mod deliberat, pun sub semnul îndoielii certitudinea cu privire la Hristos, şi care încearcă să-i convingă şi pe alţii şi să-i devieze de pe cale. Eu nu doar că îi condamn pe aceşti batjocoritori şi ,,călăuze oarbe”, acuzându-i de doctrină falsă, dar îi şi mustru şi voi continua să-i mustru până în ziua morţii mele, acuzând perspectiva lor deformată cu privire la unul dintre cele mai mari evenimente istorice – viaţa, moartea şi învierea Domnului Isus Hristos.”

 

Referinţe

See a point-by-point rebuttal, Fox TV and the Apollo Moon Hoax, 13 February 2001.

Notă

Punctele de vedere exprimate aici sunt personale şi nu neapărat ale NASA

 

 

https://creation.com/cercetarea-cerurilor

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Viața de lux a nomenclaturii comuniste – regimul Gheorghe Gheorghiu Dej

…………………………………………….

„HAINE DE 400 USD PIESA”

 

Ana Pauker (n. Hanna Rabinsohn, 1893, Codăeşti, județul Vaslui – 1960, București), prima femeie ministru de Externe din istoria României, era înfățișata, intr-un raport informativ destinat Guvernului SUA, ca una dintre cele mai influente și extravagante figuri ale regimului comunist, de la începutul anilor ’50.

 

 

Ana Pauker „locuiește în cartierul de lux «Parcul Filipescu», într-o vilă cu două etaje, cu ziduri înalte şi cu o grădină frumoasă. De asemenea, are o casă de odihnă pe malul lacului, la Snagov. Se îmbracă acum într-un stil cu care nu era obișnuită. Disprețuiește bijuteriile, dar a căzut pradă noului look, cumpărând lăzi de haine, cele mai multe costume gri şi negre şi rochii, fiecare la câte 400 de dolari piesa. Spre deosebire de ceilalți lideri comuniști, ea poartă nestingherită hainele de lux, fie că se află la vreo întâlnire cu muncitoarele din fabrici, fie că participă la o sărbătoare a lui Octombrie roșu. Călătorește cu o limuzină, cu șofer, și a prins pasiune pentru câinii cu pedigree. Ea este cea care se bate pentru destinele comuniștilor” – nota, în februarie 1948, jurnalistul Seymor Freidin (corespondent american în Balcani, calitate in care a cunoscut-o și a intervievat-o pe Ana Pauker).

 

„În curtea casei din Parcul Filipescu au fost aduși brazi crescuți în pădurile din Sinaia, iar interiorul ei a fost împodobit cu tapiserii persane, picturi de mare valoare şi cu mobilier elegant. O altă casă de vacanţă a demnitarului comunist se află în Predeal” – informează un alt raport.

 

citește si ANA PAUKER, „STALIN CU FUSTA”

 

„In timp ce se afla în vila sa din Predeal, Ana Pauker a comandat cantități impresionante de carne pentru bucătăria sa. Există o lege în România care interzice măcelărirea vitelor de către persoane private. Chiar şi aşa, Ana Pauker şi oaspeții săi comuniști sunt serviţi cu cele mai fine cărnuri, pregătite şi aduse de măcelari locali”, arăta o notă informativă din 1951, păstrată în arhivele Radio Europa Liberă (RFE).

 

„Vila Anei Pauker de pe Șoseaua Kisseleff este păzită de trei santinele și de un agent al Securităţii. De asemenea, prin faţa ei patrulează regulat ofițeri de Securitate„.

 

„Ana Pauker are la dispoziția sa patru mașini, două personale şi două pentru gărzile sale de corp. Mașinile sale personale sunt un Ziss, de producție sovietică, din 1947, verde, și un Oldsmobile, din 1950. Mașinile din escorta sa sunt două Dodge, negre, modele din 1950” – relata o altă notă confidențială, din 1952, păstrată în arhivele RFE.

 

Cea mai faimoasă mașină a Anei Pauker era o drezină blindată cu plăci de plumb, marca Skoda VOS, fabricată în 1948, adaptată pentru a putea circula pe şine. Avea cinci tone și poate fi văzută, în prezent, în gara Sinaia.

 

„Cinci șoferi i-au fost puși la dispoziție, unii fiind folosiți şi ca gărzi de corp şi, de asemenea, ca șoferi pentru copiii ei. Ana Pauker are propriul stilist, un fost model pe nume Pinzi, care percepe tarife exorbitante. De asemenea, a angajat oameni care să se ocupe de frizurile ei şi servitori care fac cumpărăturile din magazinele rezervate liderilor comuniști.”

 

„Un fost membru al Gărzii de Fier îi este amant”, arătau alte note informative din acea vreme.

 

 

Petru Groza deținea un Buick. „Groza joacă tenis circa două ore pe zi. Este adus cu un Buick 8, cu puțin înainte de ora 6 dimineața, de câteva ori pe săptămână pe terenurile private de din Piața Stalin. Aparent, nu își ia măsuri speciale de siguranță. Un bărbat care probabil îi este gardă de corp circulă cu el, fie într-un automobil GIS, fie acompaniindu-l în Buick. Groza se arată bucuros atunci când oamenii se opresc să îl vadă…”, arăta o mărturie despre fostul şef de guvern.

 

citește si

 

„NU AM NICIO GRIJĂ IN LUME, CÂT TIMP MAI POT JUCA TENIS CÂND VREAU”

 

Urmașii „burghezului roșu”, Petru Groza

 

Viața de lux a nomenclaturii comuniste – regimul Gheorghe Gheorghiu Dej

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Temelia Pesediei…Prima hoție post-decembristă oficială …„Dați cât puteți!“- deviza Fondului „LIBERTATEA“

 

 

 

„Unde-s banii? ,,Ales-bules cu un milion de dolari!“

 

,,Nu cred că a existat om în România care era angajat la vremea respectivă și care să nu fi participat la acest fond. Cred ca au fost în jur de 10 milioane de cotizanți”. – Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie

 

„Doar o mică parte din banii astfel adunați au ajuns exact la cei cărora le erau destinați.” – cotidianul

 

ION ILIESCU, UN OM DE BINE

 

„Ideea înființării Fondului „Libertatea“ a fost promovată de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, la cârma căruia se afla Ion Iliescu. Atunci, la scurt timp după ce au ajuns la putere, autoritățile postdecembriste au apelat la români, cărora le-au cerut să ajute victimele Revoluţiei.”

 

PRIMA HOȚIE NAȚIONALA LANSATA DE CPUN

 

„Ultimele zile ale anului 1989: românii își plângeau sutele de morți răpuși în ceea ce încă mai numim Revoluția din decembrie. Alte câteva mii de răniți luau calea lungă a spitalelor din țară și din străinătate […] Tot atunci, s-au pus bazele a ceea ce s-a dovedit a fi prima hoție națională lansată cu aprobarea și sub patronajul noii puteri, „Fondul Libertatea“.”

 

„Mai mulți sau mai puţini, după posibilitățile fiecăruia, banii au început să fie depuşi în […] conturi deschise la CEC şi la băncile vremii. […] generozitatea românilor a durat aproape trei ani, timp în care şi-au făcut datoria şi au dat cât au putut […] În schimb, oamenii au primit niște banale bucăți de hârtie ce le atestau […] calitatea de donatori.”

 

„Donatorii […] nu au avut posibilitatea de a controla modul în care au fost gestionați și utilizați banii donați. Într-un anume fel, acest soi aparte de ,,colectă publică“ a semănat cu ceea ce avea să fie megaescrocheria ,,Caritas“. Cu o mare deosebire: depunătorilor nu li s-a promis absolut nimic în schimbul dărniciei lor. Până la urmă, banii adunați în Fondul ,,Libertatea“ au ajuns, cu foarte rare excepții, la oricine s-a nimerit, de la politicieni până la funcționarii care i-au gestionat. Numai la victimele Revoluției, nu!”

 

,,Fondul“ și ,,Fundația“: 46 miliarde lei

 

„Trezindu-se relativ brusc în faţa unor sume de bani impresionante pentru acele vremuri, autorităţile FSN-iste au decis că ar fi cazul să înfiinţeze şi un cadru legal și au emis Decretul-lege nr. 124 din 24 aprilie 1990, prin care Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, CPUN, a dispus înfiinţarea Fondului ,,Libertatea“.”

 

„În textul legii se menționează că ,,Fondul“ este ,,o fundație de utilitate publică, cu personalitate juridică“, dar şi că banii pe care îi va gestiona, așadar sumele pe care binevoitorii le depuseseră anterior în conturi, sunt ,,producătoare de dobânzi“.

 

„O prevedere importantă care a ajutat ,,Fundaţia“ să funcționeze vreme de circa un deceniu şi jumătate. […] în cursul anului 1990, la ,,Fond“ s-au depus 2.197.571.098 lei.”

 

„În 1991 s-au mai donat 60.773.563 lei, iar în 1992, încă 58.938.279 lei. După cum prevedea Decretul-lege nr. 124, aceşti bani erau ,,producători de dobânzi“. De fapt, din 1993 şi până în 2006, fundaţia a trăit mai ales din dobânzile acumulate, precum şi din ,,jocul“ diferenţelor de curs valutar. Cert este un lucru: între 1990 şi 2006 veniturile Fondului ,,Libertatea“, cu tot cu dobînzile aferente, s-au ridicat la circa 46 de miliarde de lei.” – cotidianul

 

„Se estimează că în Fondul Libertatea au fost depuși circa un milion de dolari. De-a lungul vremii, a circulat informația că suma ar fi fost cu mult mai mare. La un moment dat, Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie, a afirmat: ”S-au băgat și toți banii luați de la secretarii PCR. Pot să vă dau ca exemplu IMGB. Aici știu sigur că a fost găsită o sumă frumușică și depusă în contul respectiv. O parte din banii Partidului Comunist a intrat în acel cont despre care acum nu se știe mai nimic“.

 

„La acești bani, s-au adăugat și ajutoarele venite din străinătate. Astfel că, la 1 octombrie 1990, în contul Fundației Libertatea au existat 853.800 dolari și 2.191,4 milioane lei. Dar tot atunci, s-a afirmat și că între 1990 și 1996, contul fundației ,,Fondul Libertatea“ ar fi fost blocat, motiv pentru care nimeni nu s-a putut folosi de bani.”

 

UNDE TREBUIAU SA AJUNGĂ BANII?

 

„Decretul-lege 124/1990 stabilea că veniturile Fondului ,,Libertatea“ urmau să aibă mai multe destinaţii, toate legate de Revoluţie. Dar, în loc să fie destinat mai ales victimelor, legea dădea întâietate reparării ,,clădirilor proprietate de stat, cooperatistă sau obştească, distruse în timpul Revoluţiei, precum şi a unităţilor aferente acestora“.

 

Păgubiţii ,,particulari“ rămâneau pe locul doi: ,,Refacerea locuinţelor proprietate a unor cetăţeni şi acordarea de ajutoare pentru înlocuirea de bunuri casnice şi gospodăreşti distruse în timpul Revoluţiei“.

 

Victimele propriu-zise ale Revoluţiei urmau abia pe locul trei în textul legii, care promitea ,,acordarea unor ajutoare băneşti persoanelor care au suferit o invaliditate ca urmare a participării la triumful Revoluţiei“, precum şi ,,acordarea unor ajutoare băneşti familiilor celor care au dispărut în urma participării active la înfăptuirea Revoluţiei“.

 

În plus, banii ,,Fondului“ urmau să mai fie folosiţi şi pentru amenajarea cimitirelor eroilor Revoluţiei, ridicarea unor monumente în cinstea lor, precum şi pentru finanţarea acţiunilor ,,pentru perpetuarea memoriei lor“.

 

SI UNDE AU AJUNS DE FAPT

 

„Neoficial, o serie de revoluționari din provincie, care nu au putut beneficia de niciun sprijin financiar, au susținut că din dobânzile aferente milionului de dolari depus la CEC ar fi fost finanțată Mineriada din iunie 1990. Prin anul 2004, în baza Legii Recunoștinței, li s-a cerut reprezentanților fundației să prezinte situația financiară a Fondului. Mircea Ionescu Quintus și-a amintit că este unul dintre cotizanți: ,,Da, și eu am dat bani. Oare ce s-a întâmplat cu ei? Da, ciudat, chiar nu se mai știe nimic“.

 

„Apoi, după 2005, fundației ,,Fondul Libertatea“ i-a fost retras statutul de organizație de utilitate publică cu personalitate juridică, după ce a fost trecut în subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Guvernul României. Curios, cei mai mulți foști șefi de la acest SGG au cam ajuns pe mâna justiției, iar unii dintre ei sunt și acum la pușcărie. Pricepem care a fost soarta banilor din Fondul Libertatea: s-a ,,ales bules“ de ei!”

 

Extras din articolul apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de joi, 17 noiembrie 2016 (online 19 noiembrie)

 

 

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2017/01/29/dati-cat-puteti-deviza-fondului-libertatea/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

MARTORI ÎN DOSARUL REVOLUȚIEI

 

 

Ion Iliescu, revoluția 1989, TVR

„PUTEREA A FOST PRELUATĂ CHIAR DE CĂTRE CEI PE CARE ÎI URMĂREAM NOI„, a declarat colonelul Ioan Rusan, fost șef al Compartimentului anti-STASI din UM 0110

 

 

Ion Tecu – în decembrie 1989, maior, deținând funcția de locțiitor al comandantului unității -, unul din martorii audiați, în 2006, în Dosarul Revoluției și în 2017, de către procurorii militari, a relatat că, în 1989, a avut mai multe discuții cu Nicolae Ceaușescu.

 

Ceaușescu, afirma Tecu, mi-a spus că i-a lăsat schema de organizare a Securității lui Atanasie Stănculescu și că „dosarele Corbii 1 și Corbii 2, legate de agenții ruși aflați pe teritoriul României în funcții înalte sau pe teren, se aflau în biroul său, în fișet”.

 

„Am discutat despre generalul Militaru Nicolae, despre care inițial (Ceaușescu – n.r.) nu și-a adus aminte, dar, după câteva minute a spus că îl știe pe acesta foarte bine și că este agent sovietic, care a trădat grosolan, cu câțiva ani în urmă, și care merită executat, dar au intervenit rușii și a fost nevoit să îl ierte și să-l numească adjunct al ministrului Construcțiilor.”

 

„(Ceaușescu – n.r.) Mi-a spus că, până să plece din biroul său din Comitetul Central, spre elicopter, a lăsat pe masă schema întreagă de organizare a Securității și că l-a rugat pe generalul Stănculescu să o strângă și să aibă grijă de ea, fiind grăbit către elicopter de către generalul Stănculescu” – a declarat Ion Tecu, în calitate de martor.

 

| Citește și:

 

DOSARUL REVOLUȚIEI – mărturia lui Aurel Rogojan, fost șef de cabinet al gl. Vlad Iulian, DSS

 

Pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 12:06, soții Ceaușescu au părăsit clădirea Comitetului Central cu un elicopter. În jurul orelor 15:00 au fost arestați lângă Târgoviște, iar la ora 18:30 cuplul prezidențial a ajuns în unitatea militară 01417, din Târgoviște, unde au rămas sub pază militară până la procesul și execuția lor.

 

La ora 19:30, la Televiziune se anunță arestarea soților Ceaușescu, iar după ora 23 Ion Iliescu citește, la Radio şi Televiziune, un ”Comunicat către ţară” – Proclamația Consiliului Frontului Salvării Naționale, primul document al Revoluției Române.

 

| Citește și:

 

DOSARUL REVOLUȚIEI – despre GRU – mărturia lui Vasile Lupu (despre GRU), locțiitor al comandantului unității militare UM 0110

 

DOSARUL REVOLUȚIEI – despre distrugerea arhivei – mărturia lui Vasile Lupu, locțiitor al comandantului unității militare UM 0110

 

DOSARUL REVOLUȚIEI – “SECRETELE ARMATEI. PUTEREA DIN UMBRA” – mărturia viceamiralul Stefan Dinu, fost șef al Direcției Informații Militare

 

DOSARUL REVOLUȚIEI – mărturia lui Raţiu Gheorghe: „REVOLUȚIA S-A SUPRAPUS CU UN PUCI MILITAR COORDONAT DE KGB”

 

 MISTERUL DOSARELOR SPIONILOR SOVIETICI………………….

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2020/04/29/martori-in-dosarul-revolutiei/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Marin Sorescu: Societatea vrea martiri. N-am chef…

 

 

„Ura, adversitatea feroce și un spațiu public complet lipsit de reguli de conviețuire civilizată pot distruge pe oricine”

„Ura, adversitatea feroce și un spațiu public complet lipsit de reguli de conviețuire civilizată pot distruge pe oricine. Când, însă, distrug un creator și o valoare românească de dimensiuni universale, cum era Marin Sorescu (candidat cu mari șanse la Premiul Nobel și scriitor tradus pe toate meridianele planetei), pierderea este irecuperabilă.” – Ionuț Vulpescu, 2016, Qmagazine.

 

„După Revoluție, Marin Sorescu avea să afle cum o funcție politică îi poate rescrie viața”

 

„După Revoluție, Marin Sorescu avea să afle cum o funcție politică îi poate rescrie viața. Fără a deveni membru de partid, poetul a fost ministru al Culturii între anii 1993 și 1995, alegere care l-a aruncat în dizgrația mai multor oameni de cultură”.

 

„A pierdut mult din capitalul de simpatie de care se bucura. Jucând greșit pe cartea lui Ion Iliescu, care, după Mineriada din 1990 devenise pentru majoritatea intelectualilor inamicul public numărul unu“

 

„Ca ministru, Marin Sorescu a avut de înfruntat alte contestații si jigniri, cu care firea sa discreta era incompatibila. După mai puțin de doi ani de ministeriat a trebuit sa se retragă, din cauza oboselii morale si a unui cancer  care se agrava de la o zi la alta. A murit la 8 decembrie 1996, după numai șapte ani de viața trăită în libertate.” – criticul literar Alex Ștefănescu.

 

„O cohortă de scriitori ratați”

„O cohortă de scriitori ratați, deveniți după Revoluție ziariști, și-au răzbunat complexele de inferioritate trăgând în Sorescu ca-ntr-o țintă vie. Sub pretextul că scriu despre ministrul Culturii, îl maculau pe cel care le era superior prin geniul literar”- Ionuț Vulpescu, 2016, Qmagazine.

 

„Nu sunt în măsură să judec dacă scriitorul a făcut bine, acceptând să devină ministru al Culturii. Pot spune doar că merita să fie ministru, cum au meritat, după el, și Ion Caramitru sau Răzvan Theodorescu. Dacă marii intelectuali ai națiunii nu merită să fie miniștri ai Culturii, cine merită? Și, dacă nici la Cultură nu punem mari intelectuali, atunci unde mai punem?” – Ionuț Vulpescu, 2016, Qmagazine.

 

 „Eu nu sunt un om politic și nici nu vreau să fiu” – ii mărturisea Marin Sorescu lui Ion Jianu.

 

„Dar când te implici într-un gest care are și semnificații politice, poți să faci lucruri ce pot fi definite drept creație. Mai ales când e nevoie de implicarea oamenilor de bună credință, a celor care sunt solicitați să dea o mână de ajutor în diferite sectoare de activitate.“

 

Sociologul Constantin Schifirneţ relata detaliile unei călătorii în Slovacia, când, in iulie 1994, (pe atunci director al Direcției Bibliotecilor, l-a însoțit pe Marin Sorescu, ministrul Culturii în Cabinetul Nicolae Văcăroiu.

 

Sorescu i-ar fi vorbit despre Mineriada din iunie 1990 şi i s-ar fi confesat: „Toți prietenii mei scriitori mi-au devenit dușmani. Numai pentru că sunt cu Iliescu“.

 

Pe Mircea Dinescu îl considera „un oportunist“ pe timpul lui Ceaușescu, acesta fiind și motivul pentru care nu a vrut să apară alături de el la TVR, în decembrie ’89, aşa cum i-a propus Ion Caramitru. 

 

Marin Sorescu – „o piedică în dezvoltarea spirituală” a Olteniei

„Nu ai cum să nu te miri cum de a fost posibil ca două cazuri perfect similare, cel al lui Andrei Pleșu, Ministru al Culturii între 28 decembrie 1989 şi 16 octombrie 1991, într-un guvern de proveniență tot comunistă, cel al lui Petre Roman, și cel al lui Marin Sorescu, au fost primite atât de diferit în presa culturală.

 

De ce atitudinea „dilematică” a primului (într-o cumplită perioadă, care a culminat cu mineriadele) a fost acceptată, pe când escapada politică a celui de al doilea, în fond, o figură mult mai impresionantă literar, cu o operă amplă și de certă valoare, a fost anatemizată cu atâta furie?

 

Oare nu și pentru că partida dlui Pleșu îşi crease deja instrumentele mediatice foarte bune, care au impus direcția în lumea intelectuală, făcându-şi din anticomunism (descoperit abil după prăbușirea regimului) o rampă de lansare foarte eficientă? În această atmosferă fetidă, puțini au mai avut răgaz să observe că, și după 1990, Marin Sorescu a continuat să rămână marele scriitor care fusese și înainte. Nimic fundamental nu s-a schimbat nici stilistic, nici tematic, în opera sa. Dimpotrivă.” – Bogdan Crețu, director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferențiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității ”Al.I.Cuza”, in articolul Marin Sorescu – „o piedică în dezvoltarea spirituală” a Olteniei, publicat in 22.03.2016 in ziaruldeiasi.

 

Marin Sorescu, în 1992, printre nominalizații la premiului Nobel

Marin Sorescu „a ajuns să fie, în 1992, printre nominalizații, în fază finală, la premiului Nobel, însă cum confrații săi, scriitori români, erau prea ocupați de soarta ,,caprei vecinului”, a trebuit să-l piardă.” – 28 februarie 2018, cvlpress.

 

 

Marin Sorescu- autoportret

Deși lirica soresciană a trecut granițele cu mult înainte de Revoluție, iar piesele sale de teatru se jucau, începând din ’70, in Europa si SUA, în România erau ca si inexistente.

 

„După câte știu eu, nu se joacă. De altfel, dacă nu mi se aduce la cunoștință, n-am cum să aflu. Știrile din România le primești mai greu decât pe cele din străinătate! Sunt mâhnit! După o lungă perioadă de cenzură crâncenă – se știe că teatrul meu a fost cel mai cenzurat în perioada care a trecut –, mă așteptam ca acele piese, care au fost cu desăvârșire respinse, să poată găsi, în sfârșit, teatrele care să le îmbrățișeze“, i-a declarat Marin Sorescu, în 1991, publicistului Ion Jianu.

 

Ion Jianu: „Am reușit să-l intervievez de zece ori și astfel mi-am făcut o impresie și despre omul Sorescu: fabulos! Un om foarte cald, extrem de civilizat, generos, plin de umor.”

 

„Cine eram eu? Un angajat la o întreprindere din Craiova, fără nume, doar colaborator la ziarul local. După evenimentele din decembrie 1989, am observat fel de fel de cârcoteli la adresa lui și atacuri sub centură, culminând cu izgonirea de la conducerea revistei „Ramuri“ și cu invidia unor confrați din Capitală pentru faptul că Academia Română l-a propus, în 1992, la premiul Nobel. Şi nimeni nu scria aproape mai nimic despre opera lui. Din 1991, am devenit ziarist și astfel am avut acces, într-un fel, la mai multe informații.”

 

 

Una din poeziile lui Marin Sorescu – Perseverenta – apărută în 1987, tradusă în engleză de D.J. Enright,, înainte de 1990, poate fi citită astăzi în metrourile londoneze.   1987 este anul în care Marin Sorescu a publicat mai multe volume în limbi străine, printre care și „The Biggest Egg in the World”.

 

SECURITATEA SI MEDITATIA TRANSCEDENTALA: cazul „SOARE” – Marin Sorescu

 

„Elogiat peste hotare, hulit între hotare”

La moartea lui Sorescu, criticul literar Daniel Cristea-Enache consemna: „Elogiat peste hotare, hulit între hotare, Sorescu ne-a oferit o veritabilă paradă a genialității en fanfare”.

 

Am aflat și eu numele presupușilor scriitori care l-au defăimat pe Sorescu și am tot așteptat ca o voce autorizată, un scriitor sau un critic, să facă lumină. Nimic… Mi-am luat inima în dinți, cum se spune, și am purces la drum. Şi aşa a ieșit cartea „În 1983 și 1992, Premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu“, iar în 2018 o ediție revăzută și adăugită, parțial bilingvă, în română și engleză, „Marin Sorescu în anticamera Nobel“. (în „Literatorul“, 1996).

 

Pe 21 septembrie 2020, Teatrului Național „Marin Sorescu“ – şi nu scriitorul Marin Sorescu – deci, instituția (!), a fost decorată cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, categoria D – Arta spectacolului, acordat de Președinția României. În numele președintelui Klaus Iohannis, consilierul prezidențial Sergiu Nistor i-a înmânat decorația managerului instituției, Alexandru Boureanu.

 

 

Poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, Marin Sorescu a fost descris, de George Călinescu ca ”tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă”.

 

Sorescu a fost tradus și publicat în peste de 20 de țări, cu 60 de titluri apărute în străinătate.

 

Născut în 1936 (19 februarie 1936 conform actului de naștere; soția si fratele său indică data nașterii pe 29 februarie 1936), la Bulzești în județul Dolj, debutează în 1964, la 28 de ani, cu volumul de versuri Singur printre poeți.

 

Membru titular al Academiei Române din 1992. Membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Știință și Artă din Veneția, al Academiei de Arte, Știință și Profesii din Florența. președinte al Uniunii Scriitorilor din Craiova.

 

În perioada 1978-1990, redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde va fi determinat să plece în 1991, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.

 

Ministru al Culturii, în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995), fără să se afilieze vreunui partid.

 

Piesele sale au fost traduse și prezentate la Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varșovia şi Port-Jefferson (SUA).

 

Creația sa dramaturgică este una de excepție:

 

„Iona” (1968) – cu prima reprezentare la Paris, Theatre Lucernaire, 1969; in 1970 la Theaterverlag Kurt Desch, Munchen; in 1971 la Freiburg, in 1972 la Tampere, Finlanda, in 1974 la Port Jefferson, SUA. Regimul totalitar, de dinainte de 1989, a interzis piesa Iona după prima reprezentare, ulterior jucată în cca 20-22 de alte țări).

 

„Paracliserul”, „Matca” – în premieră la Geneva, în toamna anului 1974, și ulterior la Teatrul Mic, într-un spectacol extraordinar, cu Leopoldina Bălănuță; „Există nervi”, „A treia țeapă” (1978), „Răceala”.

 

Premii

 

Premiul Medalla de Oro de Poesía Napoli Ospite de Italia (1970), premiul „Le Muse” (Accademie delle Muse, Florenta, 1978), premiul „Fernando Rielo” (Madrid, 1983, pentru El Ecuador y los Polos), premiul „Herder” (Gottfried-von-Herder-Preis, Viena, 1991), premiul „Felix Romuliana” (Belgrad, 1994), de șase ori premiul Uniunii Scriitorilor din România, de doua ori Premiul Academiei Române (în 1968 și 1977).

 

Ce mă doare cel mai tare

 

de Marin Sorescu

 

Ce mă doare cel mai tare

E că nu voi mai putea fi

În contact cu cărțile,

Să stau dimineaţa în faţa bibliotecii

Ca la țărmul mării

Mângâiat de briza tainică adiind

De pe rafturi.

 

Dacă tot voi fi atât de aproape de ele,

Sper să nu mi se refuze, Doamne,

Plăcerea de a citi în stele

Măcar o dată pe săptămână

După orarul afișat pe un nor.

 

 

Moartea lui Marin Sorescu în presa românească – 8 decembrie 1996

Tudor Nedelcea (2020): Iosif Sava voia să-l invite într-una dintre celebrele sale emisiuni, iar Sorescu de fiecare dată se fofila, nu refuza niciodată direct, dar amâna, pentru că nu era stilul său. Iosif Sava m-a solicitat și pe mine, mi-a dat telefon într-o seară (eu i-am tipărit o carte lui Iosif Sava și de aceea aveam o relație specială cu el) să mă roage să intervin pentru a-l convinge pe Marin Sorescu să accepte invitația. I-am spus: „Nu va veni, domnule Sava, pentru că nu-i un bun orator, se bâlbâie”, iar el a răspuns: „Domnule, de bâlbâielile lui Sorescu am nevoie, pentru că sunt geniale.”

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/category/romania-dupa-1989/

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

SECURITATEA SI MEDITATIA TRANSCEDENTALA: cazul „SOARE” – Marin Sorescu

 

George Sorescu, fratele lui Marin Sorescu, considera includerea și hărțuirea lui Marin Sorescu pentru meditația transcendentală o „teroare psihologică” un „cataclism ideologic şi moral” (G. Sorescu, Marin Sorescu în corespondenţă, Slatina, Edit. Alutus, 2001).

 

Marin Sorescu se afla în vizorul Securității, după cum reiese din notele cuprinse in volumul Cartea albă a securității (București, Editura Presa Românească, 1996).

 

O primă notă datează din mai 1979, colonelul de securitate bucureșteană informând Securitatea doljeană că Marin Sorescu „este lucrat pentru relații suspecte cu cetățeni străini şi cu unele elemente din emigrație”

 

„I.M.B. Securitate

Strict secret

Mai 1979

 

Către Inspectoratul județean Dolj, Securitate

 

La radiograma dv. nr. 105/CP/ 0024203, din 16 aprilie 1979, vă comunicăm că numitul Sorescu Marin, fiul lui Ștefan şi Nicoleta, născut la 19 februarie 1936 în comuna Bulzeşti, județul Dolj, redactor şef la revista Ramuri, este lucrat pentru relații suspecte cu cetățeni străini şi cu unele elemente din emigrație.

 

De către noi a fost avizată pozitiv cererea sa de plecare în Italia, Olanda, Franța, Spania, în interes de serviciu.

 

Având în vedere că cel în cauză este redactor șef al revistei Ramuri, rugăm să ne sprijiniții, prin rețeaua informativă şi celelalte mijloace de care dispuneți la locul său de muncă, pentru clarificarea următoarelor aspecte: dacă are contacte cu cetăţeni străini şi natura acestora; atitudinea politică pe care o adoptă în cadrul redacției revistei; dacă la revista Ramuri au fost în vizită scriitori sau ziariști din alte ţări şi ce aspecte pe linie informativă au rezultat: atmosfera de lucru în cadrul redacției revistei (eventuale nemulțumiri cauzate de modul cum redactorul șef își îndeplinește atribuțiile de serviciu). Orice aspecte legate de activitatea profesională sau de natură personală, privindu-l pe Sorescu Marin, care ar putea fi exploatate în urmărirea sa informativă.

 

Şeful serviciului, Colonel Georgescu Ioan

 

A.S.R.I. Fond „D”, dosar nr. 11 119, vol. 7, f. 324-325”.

 

Un alt document oficial al securității in care este menționat Marin Sorescu demonstrează rolul nociv al Monicăi Lovinescu şi Virgil Ierunca în rândul diasporei române:

 

 

„Strict secret

Septembrie 1982

 

Notă

 

Cu ocazia unei călătorii efectuate în Franța, o sursă a unității noastre a vizitat pe Mircea Eliade la reședința sa din Paris. În cadrul discuțiilor purtate, acesta îşi exprima regretul că acum ar fi la «index» în România, nefiind agreat de oficialităţi, motiv pentru care, din primăvara acestui an, lucrările lui nu au mai fost publicate. Nu a dat explicaţii asupra cauzelor ce au determinat adoptarea acestei atitudini. Pe parcursul mai multor ore, cât a durat întâlnirea, nu a făcut afirmaţii ostile în ce priveşte politica partidului şi statului nostru. S-a arătat un foarte bun cunoscător al literaturii contemporane din R.S. România, literatură pe care o apreciază prin prisma specialistului, fără interpretări de natură politică. A afirmat că se află în exil datorită unor accidente biografice, dar rămâne toată viaţa legat de limba şi meleagurile natale. Îşi exprimă convingerea că cei care încearcă să-şi schimbe limba îşi pervertesc gândirea, doarece noua situaţie impune acest lucru. S-a interesat de unii scriitori din ţară (Ioan Alexandru, Marin Sorescu), susţinând că a intervenit pentru prozatorul Ştefan Bănulescu să i se acorde o bursă în R.F. Germania, pe timp de un an de zile. Nu şi-a exprimat intenţia de a vizita România şi nici sursa nu a abordat acest subiect, deoarece privește cu suspiciune persoanele care pun în discuţie această temă. Este foarte sensibil la ecoul ce-l au în rândul cititorilor lucrările sale literare, mai mult chiar decât opera științifică.

 

Tot cu acest prilej, informatorul a constatat că Mircea Eliade este «păzit cu strășnicie» de familia Ierunca şi Monica Lovinescu, singurele lui surse de informare despre problemele din ţară sunt persoanele respective. De altfel, în această vară, Monica Lovinescu i-a însoțit pe soţii Eliade în vacanţa ce au petrecut-o în sudul Franței, pentru refacerea sănătății doamnei Eliade, care tocmai ieșise din spital.

 

Mircea Eliade este caracterizat de majoritatea românilor din emigrație ca un egocentric, care nu se ocupă de nimic altceva decât de persoana lui şi de scris; se pare că este resentimentul împotriva omului care nu s-a angajat în meschinele lor probleme şi conflicte. Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca nu-i pot ierta faptul că a acceptat să fie publicată opera sa în România, motiv pentru care îl critică în discuţiile purtate cu alţi interlocutori.

 

A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 11 180, vol. 11, f. 141”.

 

O alta nota il menționează pe D.R. Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, apărătorul lui Marin Sorescu:

 

„[…] Astfel, Dumitru Radu Popescu se folosește de sprijinul direct al Asociațiilor Scriitorilor din ţară. Marin Sorescu speră să candideze la președinție și, în acest scop, intenționează să se asocieze cu grupul de la România literară, dar are șanse mici, fiind compromis din cauza aderării la Meditația transcendentală.

 

De aceea, grupul de la România literară îl preferă pe Ion Brad, care este susținut şi de Ion Ursu. George Bălăiţă, un alt posibil candidat dintre centrişti, care ar putea fi utilizat numai în cazul dezafectării lui Ion Brad, mizează pe ideea că şi el este bine văzut de partid […].

 

Căpitan Creţa Stana

 

A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 10 966, vol.22, f. 16-24”.

 

O alta nota referitoare la semnatarii din volumele omagiale il cuprinde si pe Marin Sorescu:

 

[…] „Printre autorii ce semnează în volumele omagiale se numără şi oameni de artă şi cultură cunoscuți cu antecedente politice sau penale ori cu unele atitudini negative, dar care au prezentat lucrări cu conținut corespunzător (Alexandru Balaci şi Alexandru Andriţoiu, foşti membri F.D.C., Ștefan Pascu şi Cornel Brudașcu din Cluj, foști condamnaţi, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Daniela Crăsnaru şi Szasz János din Bucureşti, Radu Mareș, Grigore Zanc, Miko Erwin şi Letay Lajos din Cluj şi alţii, semnalaţi cu unele probleme de componenţa organelor de securitate).

 

A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 10 966, vol. 27, f. 31-32. Fişa 438”

 

O întrunire scriitoriceasca din locuința lui Mircea Dinescu este descrisa cu lux de amănunte într-un document din Cartea albă a securității, dovadă certă că printre scriitorii prezenți figurau informatori fideli:

 

„În jurul orelor 17,40 în cameră sunt semnalați Mircea Dinescu, Dan Deşliu, Aurel Dragoș Munteanu, Alexandru Paleologu. Dinescu face referire la o discuție avută cu Mihadaş, care s-a plâns de faptul că a fost împiedicat să participe la un congres internațional. Enunță apoi numele unor scriitori: Munteanu, Bogza, Macovescu, Méliusz, fiind întrerupt de Deşliu, care spune că la Macovescu să nu se ducă, deoarece este lipsit de curaj. Dinescu reia, îi enumeră pe Dan Laurențiu, Paul Georgescu, Wald, Ianoşi, Mălăncioiu, Marin Sorescu, Marin Mincu.

 

Deşliu este de părere că Mălăncioiu n-o să vrea din cauză că n-a fost băgată în iniţierea acţiunii. De asemenea, se opune şi la numele Marin Sorescu.

 

Dinescu susţine că Sorescu i-a spus şi lui, şi lui Pleşu, că securitatea intenţionează să-l omoare.

 

Despre Marin Mincu arată că acesta a ţinut un discurs cumplit în şedinţa de partid, a acuzat partidul că vrea să le omoare părinţii.

 

Deşliu a apreciat că Sorescu se teme pentru persoana sa, la care Dinescu a explicat că Sorescu «vrea să fie omorât de Securitate, deoarece vrea să ia premiul Nobel». Dinescu l-a menționat şi pe Dan Hăulică; a concluzionat că, în total, vor fi peste 20 de persoane şi, după el, nici nu trebuie mai multe. Deşliu a afirmat că ar fi bine să fie vreo douăzeci şi cinci de persoane.

 

În cameră intră Maşa Dinescu, care consultă musafirii ce vor să servească, ceai sau cafea. După ce aceştia îşi precizează preferinţele, Deşliu îl întreabă pe Dinescu dacă a anunţat pe cei ce trebuiau să vină. Dinescu i-a anunţat, Paler şi Gabriel Dimisianu vor veni împreună, după orele 18.00, deoarece la 17.30 o aşteaptă pe Geta la gară. Maşa a afirmat că poate veni şi Geta, dar Dinescu şi Deşliu au răspuns că nu vine, deoarece este necăjită, tatăl ei este grav bolnav. […]”

 

În buletinul contrainformativ nr. 20 din 7 iulie 1967, se menționează o nouă strategie privind emigranții români de la Paris, aceștia fiind îndemnați să revină în ţară „pentru a combate influenţa partidului asupra vieții artistice și literare”; Marin Sorescu, urmărit de Direcția I-a, trezește suspiciunea unor scriitori români stabiliți în Franța:

 

„Cu ocazia unui interviu acordat de Sorescu Marin postului de radio Deutsche Welle din Köln, Virgil Ierunca şi Paul Barbăneagră au afirmat că au rămas surprinși de poziția antimarxistă a poetului român” (D, 11 119, vol. 7, f. 336.).

 

Meditația transcendentală rămâne, în continuare, o nebuloasă, aflată în obiectivul securității statului. Andrei Pleșu, implicat în această mișcare și sancționat ca atare, explica:

 

„Problema Mișcării transcendentale ar fi ca a fost organizată special pentru a fi înlăturați niște intelectuali. Ar fi aflat în urmă cu trei luni că s-au întocmit liste cu intelectualii indezirabili şi se caută un pretext ca să fie înlăturați. În ce-l privește (pe Marin Sorescu), motivul l-ar constitui unele dintre articolele sale ce au făcut vâlvă, despre care s-a vorbit și la postul de radio Europa liberă…Apreciază că măsurile sancționatorii s-ar lua pe baza unui ordin, care se execută dincolo de orice legalitate şi de orice cod juridic”.

 

Considerațiile lui Andrei Pleșu despre implicarea lui Marin Sorescu sunt relatate ca atare. Opinia lui Marin Sorescu era ca „totul se va rezolva cu bine. În același timp, îşi exprimă supărarea în legătură cu faptul că i se scot cărțile din biblioteci, se rup filele din manualele școlare care cuprind poeziile sale şi afirmă, în acest context, că altul, în locul lui, ar fi intrat în panică şi ar fi făcut scandal. El mai precizează că nu-i place să facă demersuri în apărarea sa, să se milogească, când știe că nu este vinovat”.

 

In același timp, Andrei Pleșu relatează un fapt mai puțin caracteristic lumii scriitoricesti, respectiv solidaritatea, prin constituirea unui grup cu misiunea de a-l apăra pe Sorescu: „Octavian Paler, Eugen Simion, Vasile Băran l-au rugat pe Adrian Păunescu să-l ajute pe Marin Sorescu, care se află într-o situație dificilă”.

 

Adrian Păunescu s-a implicat direct în apărarea valorilor literaturii române (de exemplu, vizita sa, împreună cu Marin Preda, la șeful statului spre a-l convinge să nu reintroducă realismul socialist), dar mai cu seamă a unor confrați, scriitori sau ziariști de altă etnie. Într-un document din 22 mai 1982, se atestă că Adrian Păunescu, în calitate de redactor şef al revistei „Flacăra” şi al Cenaclului omonim, s-a implicat în salvarea lui Marin Sorescu.

 

„Despre Marin Sorescu, Adrian Păunescu a afirmat că a telefonat, a vorbit în toate părţile în sprijinul lui şi l-a dat în toate spectacolele cenaclului Flacăra din ultimele două săptămâni, în ciuda interdicției, întrucât poezia română este de neconceput fără el (actorul Mihai Stan confirmă că Adrian Păunescu i-a solicitat să recite în cenaclu poezii de Marin Sorescu şi apreciază că a fost un gest extraordinar din partea acestuia, care a fost primit cu aplauze din partea publicului). Adrian Păunescu menționează că, în cadrul spectacolului cenaclului de la Craiova, la întrebarea unui spectator dacă Marin Sorescu face parte dintr-o sectă, i-ar fi răspuns: mi-ar părea rău să fie aşa, însă eu ştiu că face parte din elita poeziei române. Susnumitul, referindu-se la cazul lui Marin Sorescu, consideră că viaţa omului nu este ultima acţiune, ci o seamă de acţiuni şi că, chiar dacă a greșit, această greșeală trebuie scăzută din marile lui merite, opinie pe care intenționează să o prezinte secretarului general al partidului. Abordând în general problema Meditației transcendentale, Adrian Păunescu apreciază că, dacă, într-adevăr, chestiunea a fost o escamotare a unei oficine de spionaj, cei care au inițiat-o au făcut-o intuind şi consecinţele pe care le resimţim noi, şi anume eliminarea unei părţi a intelectualității. Adrian Păunescu a scris şi o poezie în apărarea lui Marin Sorescu, pe care o citeşte persoanelor din anturajul său. De menţionat că mai mulţi oameni de artă şi cultură consideră măsurile luate, şi care se preconizează şi asupra lui Andrei Pleşu şi Marin Sorescu, ca fiind exagerate, îşi exprimă solidaritatea cu ei şi nutresc speranţa că, după o scurtă perioadă de timp, se va reveni asupra lor”.(D 11 119, vol. 9, f. 42-44).

 

raportul cpt. Vasile Măirean de închidere a dosarului „Soare” (Marin Sorescu):

 

„IMB SECURITATE

Strict secret 29 ianuarie 1981

 

RAPORT CU PROPUNERI DE ÎNCHIDEREA DOSARULUI „SOARE”

 

Vizite peste hotare

Dosarul Soare a fost deschis la data de 23 februarie 1979, cu aprobarea organelor P.C.R., numitului Sorescu Marin, fiul lui Ştefan şi Nicoleta, născut la 19 februarie 1936, în comuna Bulzeşti, redactor şef la revista Ramuri, domiciliat în Bucureşti, str. Grigore Alexandrescu nr. 43.

 

Cel în cauză era semnalat că întreţine relaţii cu numita Gabany Anelise, redactor la secţia documentare a postului de radio Europa liberă, căreia i-ar furniza informaţii despre mediul literar din ţara noastră.În urma verificărilor întreprinse, conform planului de măsuri aprobat, au rezultat următoarele aspecte: a efectuat o serie de călătorii în străinătate, cu ocazia unor festivaluri de poezie sau în scop editorial, participând la activităţile organizate de ambasadele noastre şi adoptând o poziţie politică corespunzătoare.

 

De asemenea, în cursul acestor călătorii a luat contact cu o serie de personalităţi culturale din ţările respective, cărora, din informaţiile pe cate le deţinem, rezultă că le-a prezentat în mod corespunzător viaţa culturală din ţara noastră. Nu a mai semnalat a fi luat contact cu Gabany Anelise sau alţi redactori ori emisari ai postului de radio Europa liberă, nici în exterior, nici în ţară.

 

Datorită poziţiei pe care o are în mediul literar, Marin Sorescu a fost în mod frecvent invitat la acţiunile organizate de ambasadele străine din Bucureşti, unde a întâlnit o serie de diplomaţi şi cetăţeni străini, cu care a purtat discuţii privind viaţa culturală din ţara noastră, fără însă a depăşi cadrul firesc al problemelor.

 

Activitatea profesională

În activitatea profesională a lui Marin Sorescu s-au desprins două aspecte deosebite: în primul rând, ca redactor şef al revistei Ramuri, a iniţiat şi condus o serie de campanii în această revistă, împotriva unor scriitori aflaţi în gruparea literară adversară celei din care face parte el: Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Corneliu Vadim Tudor, şi pentru sprijinirea altora din propria grupare: Dan Hăulică etc.

 

În această ordine de idei, în mediul literar se constată că paralelismul dintre dintre aceste atacuri şi emisiunile literare ale postului de radio Europa liberă, al căror conţinut şi ţinte sunt asemănătoare, nu este o coincidenţă întâmplătoare.

 

În al doilea rând, piesele sale de teatru sunt comentate ca având un conţinut interpretabil din punct de vedere politic, datorită unor replici care ar viza aspecte prezente.

 

Cu aceste probleme au fost informate organele de partid, la data de 20 aprilie 1980.

 

Întrucât după această informare, până în prezent, în acrivitatea lui Marin Sorescu nu au mai apărut probleme deosebite, propunem: a se aproba închiderea dosarului „Soare” şi clasarea materialelor.

 

Căpitan Măirean Vasile

 

(ASRI, Fond „D”, dosar nr. 11 119, vol. 7, f. 326-327).

 

A fost, în opinia noastră, doar o propunere; dosarul de urmărire informativă a continuat până la sfârşitul vieții sale. Alții l-ar vrea continuat şi postmortem; atât de mult sunt deranjați şi azi, pe unii scriitori submediocrii de perenitatea creației soresciene. – notează Tudor Nedelcea pe blogulsau, marți, 2 octombrie 2018

 

 

SECURITATEA SI MEDITATIA TRANSCEDENTALA: cazul „SOARE” – Marin Sorescu

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

„REVOLUȚIA S-A SUPRAPUS CU UN PUCI MILITAR COORDONAT DE KGB”

 

 

 

Raţiu Gheorghe – șef al Direcției I din cadrul DSS, declarație de martor in Dosarul Revolutiei, sediul SPM, 09.11.2017 (vol.III– Declarații, f.14-27) „Cunoşteam că Ion Iliescu se afla în atenţia Serviciului de contraspionaj sovietic (UM 0110) făcând obiectul unui dosar … Continuă lectura →

 

 

 

 

MISTERUL DOSARELOR SPIONILOR SOVIETIC

 

Dosarele agenților sovietici care operau pe teritoriul României au fost preluate, în ianuarie 1990, de către Virgil Măgureanu, viitor director al SRI, pe atunci consilier al președintelui FSN Ion Iliescu.

Faptul a fost relatat de Vasile Lupu, cât și de colonelul Mihai Stan, în declarațiile date de aceștia în fața procurorilor militari, ca martori in „Dosarul Revoluției”, și recunoscut inclusiv de Măgureanu. Continuă lectura →

 

 

GRU – „CEL MAI ACTIV SERVICIU DIN ROMÂNIA”

 

MARTORI IN DOSARUL REVOLUȚIEI – mărturia lui Lupu Vasile (sediul SPM, 19.06.2017, vol.II – Declarații, f.141-148), locțiitor al comandantului unității militare UM 0110, care se ocupa contra-informativ de agenții statelor membre ale Tratatului de la Varșovia (state aliate) Potrivit mărturiei … Continuă lectura →

 

 

 

 

OPERAȚIUNEA „CORBII”

 

 

Procurorii militari susțin că, „după îndepărtarea dictatorului Nicolae Ceaușescu, puterea a fost preluată de o grupare condusă de Ion Iliescu”.

Anchetatorii mai afirmă că „toți membrii acestei grupări – supravegheați de Securitate, în cadrul operațiunii „Corbii” -, erau filo-sovietici. Continuă lectura →

 

Publicat în REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989, ROMÂNIA DUPĂ 1989 | Etichetat 22 decembrie 1989, Academia Stefan Gheorghiu, CFSN, Constantin Olteanu, Corbii, Costica Popa, Dosarul Corbii, Dosarul revolutiei, Emil Cico Dumitrescu, FSN, Gheorghe Logofătu, GRU, Ion Iliescu, Ionel Vasile, Kastorul, KGB, Mihail Gorbaciov, Nicolae Militaru, Operatiunea Corbii, PCR, PCUS, Radu Nicolae, Revoluția română din 1989, SECURITATEA, Stefan Dinu, Stefan Kostyal, Tratatul de la Varșovia, UM 0110, URSS, Vasile Ionel, Vasile Lupu, Virgil Măgureanu

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/dosarul-corbii/

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Interceptari: Dumitru Buzatu planuia sa fuga cu amanta in Ecuador: „N-o sa ma opresc/ Rezolv eu de la distanta”

 

 

BOGDAN CONSTANTINESCU

 

 

In rechizitoriul DNA de trimitere in judecata a lui Dumitru Buzatu se arata cum baronul PSD i-a promis secretarei sale, Ana Maria Obreja, ca o va lua in Ecuador cu el, daca „reuseste” sa isi rezolve problemele penale.

 

Procurorii DNA mentioneaza ca Buzatu le transmitea ordine PSD-istilor din Vaslui prin intermediul Anei Maria Obreja. Presa din Vaslui a subliniat ca Obreja este amanta lui Buzatu.

 

„Din convorbirile pe care Buzatu Dumitru le are cu martora Obreja Ana-Maria se observa clar ca acesta traseaza prin intermediul acesteia sarcini martorilor si factorilor decidenti din administratia locala a jud. Vaslui.

 

 

Totodata Buzatu Dumitru ii propune martorei ca in cazul in care va fi eliberat sa plece impreuna in Ecuador ‘Daca reusesc sa…(neinteligibil mergem pana in Ecuador! Va iau si pe voi!)’”, se arata in referat.

 

 

Daca albinele ar disparea?

Si din rechizitoriu rezulta ca Buzatu avea o relatie foarte apropiata cu Ana Maria Obreja:

 

OBREJA Ana Maria: – A cui e geanta aceea, Nelu? Ah?

BUZATU Dumitru: – E geanta mea! (neinteligibil)

OBREJA Ana Maria: – (neinteligibil)

BUZATU Dumitru: – .. te doare capul?

OBREJA Ana Maria: – Si ce tipati asa? V-a mai adus unul o geanta!

 

Citeste si: Ascensiunea fulminanta a „amantei” lui Buzatu. Cum a ajuns de la femeie de serviciu intr-o primarie de comuna la pozitia de cea mai importanta femeie din judet

 

 

„In ceea ce-l priveste pe inculpatul BUZATU Dumitru se observa ca martorii audiati manifesta un puternic sentiment de temere fata de inculpat, fiindu-le teama sa-i rosteasca numele si preferand sa-l individualizeze sub diferite functii pe care le-a ocupat( presedintele CJ Vaslui, ordonatorul principal de credite).

 

Inculpatul Buzatu Dumitru care se afla in custodia CRAP Iasi, a luat legatura cu mai multi martori audiati in prezenta cauza si le-a promis ca va afla cine ‘a montat aceasta smecherie’, dovedind un puternic sentiment de razbunare.

 

Se observa ca cea mai aspra masura preventiva nu il opreste pe inculpatul Buzatu Dumitru de a influenta martorii si de a a-si exercita in continuare atributiile de presedinte a CJ Vaslui din CRAP Iasi, deoarece traseaza sarcini tuturor primarilor si factorilor decidenti din administratia locala a jud. Vaslui.

 

In prezent inculpatul Buzatu Dumitru nu manifesta o atitudine de indreptare a comportamentului infractional, acestuia parandu-i rau ca nu a fost atent pentru a nu putea fi tras la raspundere penala ‘pai bineinteles ca asta este facuta intentionat, toata povestea asta in raport cu toata chestiunea aceasta, dar…asta e. Daca eu n-am fost atent, trebuia sa fiu atent, asta-i! Doar stiam lucrurile astea ca de ani de zile urmaresc chestiunea aceasta si…’.

 

Totodata Buzatu Dumitru reitereaza faptul ca va avea aceeasi atitudine si ca tragerea la raspundere penala pentru infractiunea pentru care este cercetat nu-l va schimba ‘eu voi continua in felul acesta pana la sfarsitul vietii mele ca nu am sa-mi schimb eu natura mea acuma din cauza ca-s multi nebuni pe lumea asta! In sfarsit!….Dar n-o sa ma opresc eu din cauza asta!’

 

Inculpatul Buzatu Dumitru este foarte increzator in influenta pe care o are asupra martorilor, asupra factorilor decidenti din administratia locala a jud. Vaslui afirmand ca ‘Lasa ca le rezolv eu de la distanta chiar, dar le rezolv eu cu dansii’”, se mai afirma in referat.

 

Citeste si: Amanta lui Buzatu a lesinat cand a fost data jos de mascati in timpul flagrantului: „Diva judetului a inceput sa tipe si i s-a facut rau” – Video

 

Jurnalistii de la Vremea Noua din Vaslui au documentat cazul sefei de cabinet a lui Dumitru Buzatu, Ana Maria Obreja, despre care afirma ca a fost si iubita baronului judetean. Cariera acesteia a inceput dintr-o primarie PSD de comuna, unde facea curatenie.

 

Ana Maria Obreja are un istoric neobisnuit. A terminat 10 clase in 2002 la Zapodeni, cand purta numele de Furnica. Apoi, a fost angajata la Primarie, fiindca PSD a dat o lege (116/2002) prin care garanta tinerilor pana in 25 de ani, fara studii, dreptul la munca, la asistenta medicala, la educatie, ca o masura de prevenire a marginalizarii sociale. La acel moment, Ana era folosita de Primaria Zapodeni la tot felul de activitati de curatenie, la scoli, primarie, biblioteca, scrie Vremea Noua.

 

Primarul de atunci, Constantin Gagrila, profesor de meserie, intrebat telefonic de Ana Furnica, nu a dorit sa vorbeasca cu jurnalistii vasluieni, insa primarul actual isi aminteste ca aceasta a fost pe la Primarie, dar ca a prins-o cand deja era la liceu la seral la Negresti si avansase de la femeie de serviciu, la contopista in registre.

 

„Liceul il facea la frecventa redusa la Negresti, unde cine credeti ca era directorul ? Nimeni altul decat profesorul de filozofie Vasile Mariciuc, colegul ei de acum de la cabinetul presedintelui CJ. Ei, cum se intoarce roata! Omul care o duce pe Ana la scoala, ajunge in subordinea acesteia”, scrie ironic Vremea Noua.

 

Intrebat daca-si aminteste de Ana Obreja, acesta spune ca nu: “Nu va suparati, nu am memoria lui Iorga”.

 

Intrebat daca cineva din PSD a trimis-o la scoala, acesta a negat. El a sustinut ca Buzatu nu i-a cerut niciodata in mandatul sau de director vreo favoare. Dar miturile ca la Negresti era fabrica de diplome de bacalaureat s-a dus in toata Romania.

 

„Il mai tineti minte pe fotbalistul Vali Badea de la FC Vaslui, care la randu-i este absolvent al Liceului de la Negresti? Facem pariu ca nici nu stie unde-i liceul, dar important e ca are diploma de Negresti. Ana stie unde-i liceul, insa ce mai conteaza daca Mariciuc nu e inzestrat ca Iorga, si nu-si aminteste”, mai rata publicatia vasluiana.

 

De aici o pescuieste PSD pe Ana, de la Primaria Zapodeni, si o aduce la CJ Vaslui. Iar cum intra in gratiile lui Buzatu, ajunge cu o viteza meteorica si absolventa de studii superioare.

 

Citeste si: Fiul lui Buzatu despre amanta lui Buzatu: „Era adoptata de tatal meu”. Aceasta este sefa de cabinet in CJ Vaslui

 

 

https://www.aktual24.ro/interceptari-dumitru-buzatu-planuia-sa-fuga-cu-amanta-in-ecuador-n-o-sa-ma-opresc-rezolv-eu-de-la-distanta/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Drumul Mortii. 199 de cruci doar pe raza judetului Buzau, in ultimii 10 ani au murit aproximativ 300 de oameni pe E85

 

 

AK-24

 

 

Pe Drumul National 2 (E85), pe raza judetului Buzau, se pot numara 199 de cruci ridicate in amintirea persoanelor care si-au pierdut viata in accidente de circulatie, mai multe decat cei aproximativ 85 de kilometri de drum, in ultimii 10 ani 272 de persoane decedand in aceasta zona in evenimente rutiere, se arata intr-un reportaj publicat de Agerpres.

 

„Drumul Mortii”, cum mai este denumit DN2 (E85), se numara printre cele mai periculoase artere de circulatie din Romania. Anual, pe drumul european au loc zeci de accidente de circulatie soldate cu pagube materiale, persoane ranite grav sau persoane decedate. Potrivit Directiei Regionale de Drumuri si Poduri (DRDP) Buzau, pe segmentul de drum gestionat sunt ridicate aproximativ 200 de cruci care amintesc de victimele care si-au pierdut viata in urma evenimentelor rutiere, in anumite puncte fiind ridicate cate trei.

 

„DN2 District Maracineni Km 114+500 – 132+000 = 41 cruci. Pe DN2 de la Km 68 pana la km 100+600 avem 88 de cruci. Ultimul sector, de la intersectia DN 2 cu Racoviteni, pana la limita cu judetul Vrancea, sunt 70 de cruci. In total 199 de cruci”, informeaza DRDP Buzau, in urma unei solicitari AGERPRES.

 

 

In ultimii 10 ani, pe DN2 (E85), sectorul de drum care strabate judetul Buzau, au fost inregistrate peste 900 de accidente de circulatie, soldate cu 272 de morti.

 „Cu privire la situatia accidentelor rutiere inregistrate in ultimii 10 ani pe DN2 (E85): anul 2014 (91 accidente rutiere, 22 persoane ranite grav, 37 persoane decedate), anul 2015 (89 accidente rutiere, 23 persoane ranite, 39 persoane decedate), anul 2016 (108 accidente rutiere, 21 persoane ranite grav, 41 persoane decedate), anul 2017 (102 accidente rutiere, 11 persoane ranite grav, 39 persoane decedate), anul 2018 (105 accidente rutiere, 16 persoane ranite grav, 43 persoane decedate), anul 2019 (84 accidente rutiere, 15 persoane ranite grav, 28 persoane decedate), anul 2020 (74 accidente rutiere, 9 persoane ranite grav, 15 persoane decedate), anul 2021 (77 accidente rutiere, 15 persoane ranite grav, 12 persoane decedate), anul 2022 (91 de accidente rutiere, 14 persoane ranite grav, 13 persoane decedate), anul 2023 (81 accidente rutiere, 9 persoane ranite grav, 5 persoane decedate). Total: 902 accidente rutiere, 155 persoane ranite grav, 272 persoane decedate. Cea mai mare viteza de circulatie pe DN2 (E85) a fost inregistrata la data de 21.10.2023, in afara localitatii Posta Calnau – 221 km/h. In ultimii 10 ani, pe DN2 (E85), principalele cauze generatoare de accidente rutiere au fost indisciplina pietonala, care se manifesta sub forma traversarilor neregulamentare ale pietonilor, si prezenta neregulamentara a acestora pe partea carosabila, viteza neadaptata la conditiile de drum si depasirile neregulamentare”, se arata intr-un raport al Inspectoratului de Politie Judetean (IPJ) Buzau.

 

In anul 2015, patru persoane si-au pierdut viata in urma unui accident de circulatie produs pe DN2 (E85), la intrare in municipiul Ramnicu Sarat, dupa ce soferul unui autoturism a intrat in coliziune cu un TIR. In anul 2019, alte trei persoane, printre care si o fetita in varsta de 3 ani, au murit tot pe DN2 (E85), in localitatea Mihailesti. In anul 2022, aproape de municipiul Buzau, pe drumul european, trei femei au decedat dupa un eveniment rutier petrecut la miezul noptii. Potrivit reprezentantilor Asociatiei Victimelor Accidentelor de Circulatie (AVAC), exista mai multi factori care pot genera accidente grave de circulatie, plecand de la neatentia si agresivitatea la volan, pana la carentele de infrastructura.

 

„Avem factori de risc, vorbim despre agresivitatea la volan, lipsa de educatie, lipsa de respect fata de lege si ceilalti participanti la trafic, carentele de infrastructura, ma refer la aspectele de semnalizare rutiera orizontala si verticala si lipsa de eficienta a legii. In plus fata de acesti factori generali de risc, pe DN2 (E85) avem o particularitate – si anume o capacitate redusa de preluare a valorilor de trafic, am avea nevoie de cel putin o artera rutiera cu doua benzi pe sens, cu un regim de viteza ridicat si un sistem parapet de protectie median astfel incat sa nu se poata patrunde pe contrasens. Toate aceste lucruri conduc la un risc major de producere a accidentelor cu consecinte grave. Apare acel stres rutier legat de faptul ca drumul nu asigura preluarea fluxului necesar de vehicule, soferii devin agresivi, circula cu viteza excesiva pentru a recupera acele segmente unde circula cu viteza mica si atunci riscul de producere a evenimentelor rutiere creste exponential. Fara doar si poate autostrazile, desi sunt artere rutiere de mare viteza, conform statisticilor Uniunii Europene, doar 7 – 8% din accidentele grave se produc pe autostrazi, indiscutabil ca odata cu cresterea numarului de km de autostrada, va scadea presiunea pe celelalte drumuri nationale si implicit va scadea numarul de accidente grave. Asteptam autostrada A7 si speram ca odata cu inaugurarea acestui drum atat de important sa vedem si o imbunatatire a statisticii privind accidentele de circulatie. Din pacate, suntem pe primul loc in Europa la numarul accidentelor de circulatie si ne consolidam acea prima pozitie negativa pentru ca ne departam de urmatorii din pluton”, a declarat pentru AGERPRES presedintele AVAC, Catalin Radu Codescu.

 

 

AVAC, asociatie reprezentativa care este implicata in diverse actiuni menite sa gaseasca solutii eficiente de crestere a sigurantei rutiere, cat si pentru sprijinirea victimelor accidentelor de circulatie, solicita inasprirea legislatiei rutiere astfel incat soferii sa fie descurajati sa mai comita infractiuni grave.

 

„Ar trebui sa inasprim sanctiunile din zona penala pentru a activa acea componenta de descurajare in a conduce agresiv, cu viteza, astfel incat sa ii puna in pericol pe ceilalti participanti la trafic. Avem Legea Anastasia si speram sa inceapa sa produca efectele, pentru ca, din pacate, sunt inregistrati foarte multi conducatori auto care se urca la volan dupa ce au consumat alcool sau droguri. Uciderea din culpa la noi este sanctionata de la 1 la 5 ani sau de la 2 la 7 ani, varianta agravanta, in conditiile in care in mai toate tarile din vestul Europei vorbim de sanctiuni care ajung la 14 – 15 ani de detentie sau chiar in Marea Britanie la 25 de ani. De asemenea, vatamarea corporala, indiferent de cat de grava este, vorbim de o pedeapsa de la 1 la 5 ani. Totodata, legislatia care reglementeaza raporturile juridice in trafic trebuie eficientizata pe ceea ce inseamna masurile administrative care se aplica odata cu adunarea numarului de puncte sau retinerea permisului de conducere. Indiferent cat de multe puncte aduni, ele la 6 luni se sterg, or acest sistem este in opinia noastra prea putin eficient. Ma gandesc la sistemul din Germania unde sunt doar patru puncte, primul se sterge dupa 6 luni, al doilea dupa un an, al treilea dupa doi ani si al patrulea dupa 4 ani. Soferii care au un punct sau doua in evidenta sigur ca vor circula mult mai atent pentru a nu ramane fara permis”, a mai precizat presedintele AVAC.

 

In urma cu un an, ramniceanul Cosmin Raileanu a alergat timp de 20 de ore pe DN2 (E85) intre Bacau si Ramnicu-Sarat pentru a atrage atentia cu privire la riscul major de producere a accidentelor de circulatie pe acest tronson de drum si pentru a determina autoritatile sa ia masuri pentru cresterea sigurantei in trafic. Potrivit antreprenorului buzoian, sansa unui sofer de a fi implicat intr-un accident pe drumul european este de peste 50%. Totodata, instalarea unor separatoare de sens ar contribui la diminuarea riscului rutier.

 

„Eu personal circul pe E85 saptamanal si sunt peste 50% sanse sa faci accident la fiecare iesire, este aglomerat, se conduce haotic. Cei care circula pe acest drum si nu il cunosc sunt predispusi la accidente pentru ca nu cunosc capcanele. In primul rand, drumul nu este simetric, sunt portiuni unde sunt patru benzi si sunt portiuni unde sunt cate doua benzi, practic o banda si jumatate pe fiecare sens in loc de doua, acel acostament, si atunci soferii au impresia ca au suficienta banda, forteaza si asa se intampla nenorocirile. Anul trecut am alergat pe DN2 (E85) pentru a atrage atentia vizavi de accidentele de circulatie care au loc pe acest sector de drum. Ar trebui facuta preventie si instalate separatoare de sensuri in zonele critice pentru ca separatoarele salveaza viata. Una este sa faci accident pe acelasi sens de mers si alta este sa faci accident cu un autoturism care vine pe contrasens cu 90 – 100 km/h. Zonele critice ale DN2, pe raza judetului, sunt in zona Ramnicu-Sarat la Oreavul si spre Focsani, unde se circula haotic, sunt si denivelari. Ar trebui o campanie de constientizare, ne ies copiii pe sosele neavand experienta, sunt primele victime si ar trebui sa se introduca o lege pentru incepatori, sa faca anumite cursuri de preventie la volan, chiar daca au luat permisul. Sa li se puna un film cu cele mai grave accidente de circulatie si cu cei mai multi morti, sa ii socheze putin pentru a conduce apoi preventiv”, a declarat Cosmin Raileanu.

 

DRDP anunta ca va amplasa pe DN2 (E85) trei sisteme de parapet mobil, care vor contribui atat la diminuarea riscului de producere a accidentelor de circulatie, cat si la devierea traficului in cazul unor situatii de urgenta.

 

„Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin DRDP Buzau, implementeaza proiectul pilot la nivel national ‘Amenajare/Securizare Sector de Drum DN 2 (E 85) km 130+580 -137+000 – Amplasare sisteme de deschidere in regim de urgenta’, constand in amplasarea a 3 sisteme de parapet mobil H2 – W4 – B cu scopul de a crea posibilitatea devierii traficului de pe o cale pe cealalta, in functie de necesitate. Lucrarea are ca scop imbunatatirea conditiilor de circulatie prin sporirea masurilor de precautie si protectie a participantilor la trafic prin crearea posibilitatii devierii traficului de pe o cale pe cealalta in functie de necesitate (accidente sau inzapeziri)”, a transmis pentru AGERPRES DRDP Buzau.

 

Potrivit sursei citate, cele trei sisteme vor fi montate pe DN 2, la pozitiile kilometrice 131+850, 134+000 si 135+390, iar pretul per sistem este de 18.000 euro, fara TVA.

 

”Date tehnice ale sistemului de deschidere in caz de urgenta H2 – W4 – B: are test de impact realizat la un institut de specialitate recunoscut pe plan european; intruneste cerintele rezistentei in caz de impact conform normativelor in vigoare; poate fi imbinat cu usurinta cu parapetul din beton de tip H2-W5; este din material metalic zincat; poate fi mutat de doua persoane abilitate in acest sens, fara asistenta mecanica; este dotat cu un sistem ce va permite miscarea lui cu usurinta; prin mutarea lui se realizeaza o bresa in parapetul de beton de 25 metri lungime; reamplasarea lui se realizeaza cu aceeasi usurinta cu care a fost mutat; inaltimea parapetului este de 90 cm; este dotat cu sisteme pe role la capetele partii mobile”, a mentionat DRDP Buzau.

 

De la inceputul acestui an si pana in prezent pe DN2 (E85) au avut loc 12 accidente grave, soldate cu 9 persoane decedate.

 

„In anul 2023, pe tronsonul de drum specificat au fost inregistrate 12 evenimente rutiere grave, soldate cu decesul a 5 persoane si ranirea grava a 9 persoane. Principalele cauze generatoare de accidente rutiere au fost indisciplina pietonala, care se manifesta sub forma traversarilor neregulamentare ale pietonilor si prezenta neregulamentara a acestora pe partea carosabila, viteza neadaptata la conditiile de drum si depasirile neregulamentare. Reamintim tuturor participantilor la trafic importanta respectarii regulilor de circulatie indiferent ca sunt pietoni, biciclisti, carutasi sau conducatori auto. Abaterile de la normele rutiere, in special pe drumurile de mare tranzit, maresc riscul de victimizare prin posibila implicare in accidente care pot avea consecinte dintre cele mai grave”, a aratat inspector de politie Anda Stancu din cadrul IPJ Buzau.

 

Zilnic, politistii organizeaza pe acest tronson de drum activitati de control pentru scoaterea din trafic a persoanelor care se urca la volan sub influenta bauturilor alcoolice si pentru sanctionarea soferilor care circula cu viteza peste limita legala sau care nu respecta regulile de circulatie.

 

https://www.aktual24.ro/drumul-mortii-199-de-cruci-doar-pe-raza-judetului-buzau-in-ultimii-10-ani-au-murit-aproximativ-300-de-oameni-pe-e85/

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Plătim cea mai scumpă energie

 

 

 

Schema privind ajutorul pentru energie trebuie reanalizată şi adaptată la preţurile de piaţă de acum, consideră ministrul Finanţelor. Adrian Câciu a mai precizat că, în opinia sa, acest lucru ar trebui făcut cu principiul că economia şi cetăţenii nu trebuie să plătească erorile şi distorsiunile unei pieţe imperfecte. Imperfectă e puțin spus, dat fiind că românii, deși sunt printre cei mai săraci din UE, plătesc, de departe, cel mai mare preț pentru energia electrică. Datele oficială nu lasă loc de interpretări. (în prețuri comparabile- la standardul puterii de cumpărare PPS).

 

La mare distanță după noi vin cehii, danezii și belgienii. Prețul plătit de concetățenii noștri pentru electricitate anul trecut este dublu față de cel plătit de media Uniunii Europene.

 

Prețuri nominale mai mici decât în România, pentru electricitatea consumată acasă, au avut alți „amărâți“: germanii, suedezii, austriecii, francezii, luxemburghezii. Olandezii, cei mai favorizați de soartă, au plătit pentru electricitate un preț de cinci ori mai mic decât cel plătit de români!

 

https://www.cotidianul.ro/platim-cea-mai-scumpa-energie/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase

 

 

Silviu Cerna

 

Cartea lui Rachel McCleary și Robert Barro, „Avuția religiilor…

Economia politică a credinței și apartenenței religioase”, apărută nu demult și în limba română (Humanitas, 2022), prezintă rezultatele studiilor recente cu privire la modul în care credințele religioase, în special credința în viața de apoi, influențează activitatea economică – și invers. Cercetările autorilor și aparatul conceptual utilizat de ei  se bazează pe concepția lui Adam Smith cu privire la libera concurență („Avuția națiunilor”), precum și pe analiza lui Max Weber cu privire la legătura dintre etica rațională a protestantismului și comportamentul rațional al întreprinzătorului capitalist („Etica protestantă și spiritul capitalismului”). Autorii își propun să verifice afirmația lui Weber că, cel puțin în anumite circumstanțe, credințele religioase influențează anumite trăsături, cum sunt etica muncii și cumpătarea și, prin acestea creșterea economică. Studiile empirice proprii și cele ale autorilor citați în carte confirmă această teză.

 

 

Argumentele autorilor se bazează pe datele unor sondaje internaționale (World Value Survey, International Social Survey Programme), care reflectă  principalele credințe și atitudini religioase existente în lume. Ei își contextualizează studiile de caz prin încadrare în narațiuni istorice relevante. Unele capitole se concentrează pe aceste relatări istorice în mai mare măsură decât altele, ceea ce face ca modalitățile de tratare a tematicii să fie diferite .

 

Capitolele cărții (20-30 pg.) au o structură similară și se încheie cu o recapitulare concisă (1-2 pg.). Capitolul 1 continuă scurta prefață cu o istorie a cercetărilor academice referitoare la legătura dintre economie și religie și se coroborează cu capitolul 8, care sintetizează concluziile generale ale autorilor. Capitolele 2 și 3, și respectiv 6 și 7 sunt complementare, în sensul că unul este teoretic, iar al celălalt este studiu de caz. Capitolul 2 descrie factorii determinanți ai religiozității prin prisma paradigmei cererii și ofertei de bunuri și servicii religioase, fenomene care se manifestă pe piața religioasă, unde instituțiile religioase concurează pentru a oferi bunuri și servicii specifice solicitate de consumatori. Capitolul 3 aplică această teorie la evaluarea impactului economic al unor figuri istorice, cum ar fi Martin Luther, precum și la analiza modului în care credința în viața de apoi afectează productivitatea. Capitolul 6 prezintă un cadru teoretic nou, și anume modelul cluburilor religioase, elaborat de Laurence Iannacone, care este aplicat la cercetarea evoluției istorice a budismului tibetan. Deși capitolul 6 conține un studiu de caz, capitolul 7 aduce alte exemple concrete, care arată că modalitatea în care sunt aleși cei care urmează să fie beatificați de Biserica Catolică în America de Sud, unde aceasta concurează puternic cu bisericile protestante, reflectă actuala competiție globală dintre instituțiile religioase. Capitolele 4 și 5 constituie o combinație reușită a teoriei cu studiile de caz, însă accentul este oarecum schimbat față de capitolele anterioare. Capitolul 5 despre religiile de stat ar fi fost mai potrivit în completarea capitolului 4, deoarece acesta din urmă – consacrat analizei relației dintre islam și creșterea economică – constituie o ilustrare a afirmațiilor generale din capitolul 5 referitoare la monopolurile religioase neoficiale sau instituite de stat.

 

După părerea noastră, unele afirmații ale autorilor sunt discutabile. Principala rezervă se referă la alegațiile referitoare la schimbările strategice și pretențiile de imuabilitate ale religiilor. În capitolele 2 și 6, autorii tratează religia ca fenomen social, susceptibil să evolueze în funcție de condițiile istorice. Bazându-se pe amintitul model al cluburilor religioase al lui Iannacone, ei  arată că instituțiile religioase sunt într-o schimbare permanentă. Cu toate acestea, în capitolele 3 și 8, autorii pornesc de la o premisă opusă, și anume că „religia este o lume sui generis”, în special în „marile religii ale lumii – hinduismul, budismul, islamul și creștinismul” (p. 77), care conțin credințe imuabile despre mântuire, damnare și viață de apoi. Ei trag apoi concluzia că toate religiile sau cel puțin cele considerate majore au componente transcendentale imuabile. Există, deci, o contradicție între dialectica mundană și imuabilitatea transcendentală a religiilor. Autorii susțin, pe de o parte, că religiile se modifică în permanență, iar pe de altă parte, că își mențin unele caracteristici esențiale, atemporale și neverificabile. Se pune, de aceea, întrebarea dacă nu cumva acceptarea ideii că există caracteristici atemporale ale religiilor constituie un compromis pe care autorii îl fac în urma presiunilor sociale și economice la care este supus cercetătorul științific al fenomenului religios? Căci, pretențiile de adevăr atemporal, exprimate în cadrul instituțiilor academice, religioase sau al altor tipuri de instituții, par să provină întotdeauna de la persoane bine înserate în prezentul politic. În acest context, se pune și întrebarea ce anume face ca o religie să fie mare? Se pare că s-ar putea răspunde că o religie este mare, dacă are foarte mulți credincioși, care participă activ la viața religioasă și respectă tradiția, însă exemplele date de autori arată că lucrurile nu stau așa în toate cazurile Având în vedere aceste observații, nu suntem pe deplin convinși de toate argumentele autorilor. Mai precis, nu suntem siguri că este adevărată afirmația lor că credința în ceva etern este o trăsătură universală a tuturor religiilor, iar aceasta cu atât mai puțin când este vorba despre credința în reprezentări ale vieții de apoi, cum ar fi nirvana, raiul etc.

 

În pofida acestor rezerve, lectura cărții „Avuția religiilor” este extrem de instructivă. Un capitol foarte interesant este capitolul 7, care descrie modul în care se face canonizarea sfinților în Biserica Catolică. Relevarea faptului că în ultimul timp sunt sanctificate din ce în ce mai multe femei educate și persoane din alte țări decât Italia este captivantă. După părerea noastră, argumentele autorilor sunt aici convingătoare. Creșterea numărului sfinților catolici în ultimele decenii se explică pur și simplu prin competiția interreligioasă actuală între Biserica Catolică și grupurile protestante, în special în America Latină și Africa.

 

O altă trăsătură agreabilă a lecturii provine din relatările cu caracter anecdotic pe care le conține cartea. Modul în care autorii își intercalează experiențele la începutul sau sfârșitul capitolelor este inteligent: aceste confesiuni introduc cititorul în conținutul capitolelor, care au caracter riguros științific, deoarece sunt „bazate pe articole pe care le-am publicat în decursul a 16 ani de colaborare.” (p. 17).

 

În concluzie, cartea este folositoare pentru mai multe scopuri. Ca manual, poate fi folosită la cursurile de studii comparative ale religiei. De asemenea, ea este utilă pentru cercetătorii care au nevoie de modele religioase pentru a construi studii de caz relevante cu privire la creșterea economică.

 

 

https://www.contributors.ro/note-de-lectura-avutia-religiilor-economia-politica-a-credintei-si-apartenentei-religioase/

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(Premierul stangist mai da o lectie ROMANILOR)…Adulterul, gelozia şi violenţa fizică sunt principalele motive pentru care românii divorțează. Tot mai multe persoane aleg să pună punct căsniciei

 

 

HotNews.ro

 

Aproape 2000 de cupluri din România au divorțat în luna septembrie 2023, potrivit cifrelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, transmite News.ro. Cele mai răspândite cauze care duc la divorț sunt adulterul, gelozia şi violenţa fizică, spun specialiștii.

 

 

Cuplu in proces de divort

În luna septembrie a acestui an, 1956 de cupluri au divorţat în România, cu 203 mai multe decât în august şi cu 105 mai multe comparativ cu septembrie 2022, potrivit INS.

 

În timp ce numărul divorțurilor a crescut, cel al căsătoriilor a scăzut în septembrie 2023, doar un număr de 14.586 de cupluri alegând să spună „DA” în fața ofițerului de stare civilă, cu 2.526 mai puține față de luna anterioară, și cu 239 mai puține decât în septembrie 2022.

 

Conform Cristinei Şoldan, doctorand Medicină şi Antropologie Medicală în cadrul Institutului Francisc I. Rainer al Academiei Române, sunt mai mulţi factori care perturbă echilibrul cuplului şi care conduc la divorţ, cei mai importanţi fiind adulterul, gelozia, violenţa fizică, consumul excesiv de alcool şi substanţe.

 

Psihologul subliniază faptul că societatea românească de după 1990 se confruntă cu o scădere a încrederii populaţiei în instituţia căsătoriei.

 

Familia înregistrează un declin

,,Numărul mare al divorțurilor și lipsa unor politici publice de sprijin pentru familiile divorțate a determinat scăderea încrederii în instituția căsătoriei și, implicit, a seriozității implicării adulților în familii. În condițiile în care celula de bază a societății, familia, înregistrează un declin, forța societății în ansamblul ei slăbește, fiind promovat din ce în ce mai mult individualismul”, a declarat Cristina Şoldan.

 

Potrivit acesteia, pe termen lung, se poate previziona deja, pe fondul creșterii numărului copiilor proveniți din divorțuri, că vor fi mai multe relații adulte instabile sau de calitate scăzută, care pot conduce la creșterea numărului de divorțuri în viitor, dublată de atitudini și de așteptări negative față de căsătorie.

 

Psihologul clinician atrage atenţia că este important să fie identificaţi factorii care conduc la propriul eşec în cuplu, dar şi pe cei care consolidează cuplul, respectiv familia.

 

 

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26673542-adulterul-gelozia-violenta-fizica-sunt-principalele-motive-pentru-care-romanii-divorteaza-tot-mai-multe-persoane-aleg-puna-punct-casniciei.htm

 

////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Caracatița corupției din vamă: Rețineri în rândul polițiştilor

 

 

Cristian Mancaş, subcomisar de poliţie, şef al Punctului de Trecere a Frontierei Sculeni, judeţul Iaşi, şi alţi doi agenţi au fost reţinuţi de procurorii anticorupţie pentru mită, a informat, miercuri, DNA.

 

 

Potrivit unui comunicat al DNA, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul teritorial Iaşi au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea pentru 24 de ore, începând cu ziua de miercuri, a lui Cristian Mancaş, subcomisar de poliţie, şef al Punctului de Trecere a Frontierei Sculeni, judeţul Iaşi, pentru comiterea a nouă infracţiuni de luare de mită.

 

Totodată, anchetatorii au dispus reţinerea lui Gabriel-Alexandru Bertea, agent de poliţie în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Sculeni, judeţul Iaşi, pentru luare de mită (şase fapte), dare de mită şi complicitate la luare de mită, dar şi a lui Iulian-Teofil Baciu, agent de poliţie în cadrul aceluiaşi Punct de Trecere a Frontierei, pentru luare de mită şi dare de mită.

 

Procurorii anticorupţie notează în ordonanţe că, în perioada 7 iulie – 8 noiembrie, Cristian Mancaş, Gabriel-Alexandru Bertea şi Iulian-Teofil Baciu, în calităţile menţionate, în mod repetat, ar fi pretins şi primit, direct sau prin intermediari, sume de bani (până la 700 de euro), necuantificate până în prezent, de la persoane care efectuau activităţi de transport de mărfuri dinspre Republica Moldova în ţări ale Uniunii Europene.

 

„În schimbul banilor primiţi cu titlu de mită, cei trei poliţişti de frontieră şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu în sensul că ar fi favorizat trecerea coletelor respective fără a dispune măsurile legale pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la transportul peste graniţă a anumitor cantităţi de mărfuri/produse accizabile”, spun anchetatorii.

 

În acelaşi context, DNA arată că inculpatul Cristian Mancaş, în calitate de şef al Punctului de Trecere a Frontierei Sculeni, ar fi pretins şi primit de la o parte dintre subordonaţii săi sume de bani necuantificate până în prezent, pentru a „închide ochii” la „mercurialul” sumelor de bani percepute cu titlu de mită de către poliţiştii din subordinea sa persoanelor care tranzitau punctul de trecere a frontierei menţionat.

 

Joi, cei trei urmează să fie prezentaţi Tribunalului Iaşi cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

https://www.cotidianul.ro/caracatita-coruptiei-din-vama-retineri-in-randul-politistilor/

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

https://www.romaniacurata.ro/harta-coruptiei/?top=judete

 

 

 

////////////////////////////////////////

(Corupti au fost si vor mai fi  inca si la temelia dreptatii si adevarului din Romania…) Topul ruşinii în justiţia din România. Câţi magistraţi au primit condamnări definitive pentru corupţie în doar doi ani

 

 

Simona Voicu

Numărul condamnărilor magistraţilor români pentru fapte de corupţie a crescut uluitor în ultimii ani. În perioada 2014 – 2015, în România, nu mai puţin de 36 de magistraţi au fost condamnaţi definitiv pentru fapte de corupţie, cât pentru toată perioada 2006 – 2013 la un loc.

 

Corupţia în sistemul judiciar a fost un subiect tabu, până la începutul anilor 2000. Deşi existau suspiciuni rezonabile în privinţa modului în care unii magistraţi împărţeau dreptatea, dezbaterile publice pe această temă au fost mereu un subiect delicat.

 

Prima voce publică care recunoştea că în sistemul judiciar există corupţie a fost cea a judecătorului Cristi Danileţ, care în anul 2007 ridica problema integrităţii în sistemul judiciar.

Curajul judecătorului avea să stârnească oprobiul colegilor din breaslă, mai mulţi magistraţi şi grefieri sesizând atunci Consiliul Superior al Magistraturii, invocând că magistratul ar fi avut o conduită contrară deontologiei. Acţiunea îndreptată împotriva judecătorului Danileţ a fost respinsă, însă demersul său a deschis Cutia Pandorei.

 

Un an mai târziu, însăşi CSM-ul recunoştea că există corupţie în sistemul judiciar, iar în 2010 peste 400 de magistraţi din întreaga Românie semnau un document intitulat ”Integritate ăi demnitate”, prin care se delimitau de judecătorii şi procurorii corupţi. În 2011, CSM a adoptat pentru prima dată în istoria sa o strategie şi un plan de acţiune prin care să întărească integritatea sistemului judiciar.

 

Deşi erau considerate excepţii şi cazuri sporadice, numărul judecătorilor şi procurorilor corupţi, care şi-au vândut demnitatea şi au împărţit dreptatea în funcţie de sumele primite de la părţile din dosare a crescut uluitor în ultimii ani. O analiză a documentelor publicate de CSM de-a lungul anilor, arată cum au evoluat în România condamnările definitive în cazul magistraţilor judecaţi pentru fapte de corupţie. Astfel,

 

 

2006 – 3 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2007 – 4 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2008 – 2 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2009 – 6 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2010 – 2 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2011- 4 magistraţi condamnaţi definitiv   

 

2012 – 5 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2013 – 10 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2014  – 20 magistraţi condamnaţi definitiv

 

2015 – 16 magistraţi condamnaţi definitiv

 

Practic, în perioada 2014 – 2015, în România au fost condamnaţi definitiv judecători şi procurori cât în ultimii opt ani la un loc.

 

Topul numelor grele din justiţia românească ajunse după gratii

 

Mircea Moldovan, cea mai mare pedeapsă 22 de ani

 

Judecătorul Mircea Moldovan, de la Tribunalul Bucureşti, a primit în 2015 cea mai mare pedeapsă aplicată vreodată unui magistrat pentru fapte de coruptie:  22 de ani de închisoare cu executare. În motivarea hotărârii, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au dat un semnal dur celor care aduc atingere sistemului judiciar, considerând că magistratul Moldovan transformase funcţia de judecător într-un mijloc de înavuţire.

 

 

Judecătorul Mircea Moldovan FOTO stiriletvr.ro

”Mircea Moldovan a contribuit la consolidarea curentului  de  opinie  cristalizat  deja  la  nivelul  societăţii  româneşti  că,  pentru persoanele care au bani şi un sistem relaţional, justiţia funcţionează pe alte criterii decât cele prevăzute în Constituţie şi legi, aspect de natură să genereze o stare de neîncredere în actul de înfăptuire a justiţiei în rândul opiniei publice, având în vedere şi amploarea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecinţe deosebite asupra încrederii în corectitudinea instituţiilor judiciare şi impactul negativ al faptelor de corupţie în rândul cetăţenilor”, se arată în motivarea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti.

 

Stan Mustaţă, ”judecătorul lui Voiculescu”

 

Judecătorul Stan Mustaţă, de la Curtea de Apel Bucureşti, acuzat că a primit mită pentru a da soluţii favorabile în dosare pe care le judeca, a fost condamnat, la zece ani şi opt luni de închisoare

Judecat pentru luare de mită şi trafic de influenţă, pe parcursul procesului, Stan Mustaţă le-a spus judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti că este „băutor de vin” şi că, dacă nu ar fi consumat alcool, ar fi conştientizat „pericolul” şi nu ar mai fi ajuns în boxa acuzaţilor. Cunoscut opiniei publice drept ”judecătorul lui Voiculescu”, Mustaţă a susţinut în faţa instanţei că dosarul său a fost „fabricat artificial”, pornind de la bănuiala că el ar fi încercat să tergiverseze dosarul ICA.

 

„A spus-o şi procurorul şef al DNA. Din comportamentul meu nu rezultă aşa ceva. Boraciu (intermediar al mitei, potrivit anchetatorilor – n.r.) a zis că aş tergiversa dosarul, nu eu. Nu l-am sprijinit pe Voiculescu, nu l-am favorizat. Nu am fost nici pro, nici împotriva lui”, afirma Mustaţă.

Surse judiciare declarau, pentru Mediafax că la nivelul fostului Parchet Naţional Anticorupţie se ştia încă din 2005 că judecătorul Stan Mustaţă cerea între 5.000 şi 7.000 de euro de la persoane vizate în dosarele penale pe care le judeca, iar în 2008 o colegă a magistratului s-a plâns de atitudinea lui.

 

Sentinţa în cazul lui Stan Mustaţă nu este definitivă, dosarul aflându-se în calea de atac la Instanţa Supremă.

 

Georgeta Buliga, judecătoarea cu şpaga în sertarul cu chiloţi

 

Fost preşedinte al Curţii de Apel Iaşi, judecătoarea Georgeta Buliga era, la momentul în care a fost arestată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, spre finalul carierei. În primăvara anului 2010, Buliga făcea o înţelegere cu un nepot de al său, promiţându-i acestuia că îl va ajuta într-un dosar de divorţ aflat în recurs. Câteva luni mai târziu, Buliga a primit, în două zile consecutive, 4.000 de euro de la nepotul său pentru a pronunţa o soluţie favorabilă lui la partaj. Procurorii au găsit plicul cu banii primiţi mită în sertarul cu chiloţi

Fosta şefă a Curţii de Apel Iaşi a fost condamnată definitiv la 4 ani şi şase luni închisoare în regim de detenţie.

 

 Florin Costiniu şi dosarul ”Cătălin Voicu”

 

Judecătorul Florin Costiniu, fost preşedinte al Secţiei Civile al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu suspendare fiind găsit vinovat pentru complicitate la trafic de influenţă. Procurorii l-au acuzat pe Florin Costiniu că, împreună cu fostul senator PSD Cătălin Voicu, a fost de acord să facă trafic de influenţa pentru a interveni într-un litigiu între compania lui Costel Căşuneanu şi Compania Naţională de Autostrăzi

În schimbul acestei intervenţii, Voicu ar fi primit de la Căşuneanu 200.000 euro. Miza procesului care era judecat la secţia condusă de Costiniu era de 30 milioane euro. Condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare, fostul magistrat are un termen de încercare de 9 ani.

 

Maria David şi şpaga de 200.000 de euro

 

Un alt judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condamnat pentru fapte de corupţie a fost Maria David. Aceasta a fost condamnată la patru ani cu executare pentru două fapte de corupţie imputate de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), una în noiembrie 2009 şi alta în  februarie 2012, când a fost prinsă în flagrant luând mnită în schimbul promisiunii de rezolva dosare.Judecătorii au obligat-o să îi restituie cei 200.000 de euro omului de afaceri Petru Blanda, denunţătorul care îi oferise mită.

 

 Citește și: EXCLUSIV Spovedania  judecătoarei corupte Terceanu: „Percepţia mea a fost că eu şi domnul Borcea ne plăcuserăm reciproc”

Potrivit procurorilor anticorupţie, în perioada noiembrie-decembrie 2009 ar fi pretins şi primit de la omul de afaceri Petru Blanda 200.000 de euro, promiţându-i, în schimb, că va interveni pe lângă magistraţi din cadrul Curţii de Apel Ploieşti învestiţi cu soluţionarea unei acţiuni de contestaţie în anulare şi îi va determina să adopte o soluţie favorabilă.

 

Geanina Terceanu şi ”plăcerea reciprocă” cu Borcea

 

Judecătoarea Geanina Terceanu, deşi nu este condamnată definitiv, fiind abia trimisă în judecată, este un caz rarisim pentru justiţia românească. Acuzată că a primit şpagă pentru a da soluţia de achitare  în dosarul „Transferurilor din fotbal”, judecătoarea Terceanu şi-a recunoscut faptele, povestind în amănunt cum s-a întâmplat totul. Ea a recunoscut nonşalant şi că s-a plăcut reciproc cu Cristi Borcea.

 

 

geanina terceanu

Magistratul este acuzat că a primit şpagă suma de 195.000 de euro: 185.000 de euro de la fraţii Giovani (63 de ani) şi Victor Becali (55 de ani) şi 10.000 de euro de la Cristi Borcea (46 de ani). Trei dintre acuzaţii din acest dosar, Terceanu şi fraţii Becali, şi-au recunoscut faptele

 

De la Cristi Borcea, judecătorul Terceanu a recunoscut că a primit 10.000 de euro, pentru că ”s-au plăcut reciproc”.

 

„Percepţia mea a fost însă că această sumă de bani nu-mi fusese dată în legătură cu dosarul pe care-l judecam, ci ca urmare a faptului că eu şi domnul Borcea ne plăcuserăm reciproc, el dorind să ne mai vedem şi ulterior, context în care eu am apreciat că el a intenţionat să-mi facă un cadou. Cu ocazia vizitei făcute acasă la Cristian Borcea, eu i-am lăsat un număr de telefon, iar el m-a mai sunat ulterior cerându-mi să ne vedem, însă eu am tot amânat, iar o altă întâlnire cu domnul Borcea nu a mai avut loc“, şi-a încheiat depoziţia Geanina Terceanu.

 

Veronica Cîrstoiu şi şpaga de 1 milion de euro

 

Judecătoarea Veronica Cirstoiu, de la Curtea de Apel Bucureşti şi fiul său Florin Cergan au fost arestaţi preventiv în ugust 2013, fiind acuzaţi de luare de mită şi complicitate la trafic de influenţa pentru soluţii favorabile în mai multe dosare, printre care şi cel al lui Dinel Staicu. Procurorii DNA susţin că Veronica Cîrstoiu a primit peste 1.000.000 euro pentru obţinerea unor soluţii favorabile în cauze penale. Scopul mitei, spun surse judiciare citate de Mediafax, ar fi fost anularea condamnării la 7 ani de închisoare a lui Dinel Staicu, decizie care chiar s-a luat în februarie 2012, în dosarul fraudării Băncii Religiilor.

 

 

veronica cîrstoiu mita

Veronica Cîrstoiu, judecător la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, a fost  acuzată de luare de mită, trafic de influenţă, complicitate la trafic de influenţă, instigare la spălare a banilor, comisă în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită, înşelăciune în formă continuată (65 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (65 de acte materiale).

 

Judecătorii din Dolj, cu şpaga la saltea

 

Foşti judecători ai Tribunalului Dolj, Laurenţiu Anghel şi Bogdan Diaconescu au fost condamnaţi la câte patru ani şi jumătate de închisoare pentru luare de mită şi trafic de influenţă. Cei doi magistraţi au fost acuzaţi că au luat mită de la trei persoane arestate pentru a dispune eliberarea acestora şi pentru a da o sentinţă mai blândă. Foştii judecători din cadrul Tribunalului Dolj au fost arestaţi pentru luare de mită şi traffic de infulenţă, ia ianuarie 2014 au fost condamnaţi la câte patru ani şi şase luni de închisoare cu executare.

 

În acelaşi dosar au mai fost condamnaţi la închisoare şi doi avocaţi din Craiova. Octaviam Ciucă a fost primit 2 ani de închisoare cu executare, iar Ion Militaru a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni de închisoare cu executare.

Bogdan Diaconescu este acuzat că a luat suma de 15.000 de euro pentru a dispune ca trei persoane arestate, să fie eliberate sub control judiciar. Judecătorul trebuie să dea o sentinţă mai blândă în schimbul banilor. Laurenţiu Anghel a fost cel care a jucat rolul intermediarului dintre avocaţii celor trei arestaţi care au plătit suma de 45,000 de euro şi judecătorul Diaconescu.

 

Procurorii DNA au găsit găsit ascunşi la saltea suma de 20.000 de euro în locuinţa judecătorului Laurenţiu Anghel.

 

Judecătorul Cătălin Şerban şi şpaga pentru Moldomin

 

Cel mai răsunător scandal de corupţie din justiţia timişoreană a avut loc în 2012. Atunci, vicepreşedintele Curţii de Apel Timişoara, judecătorul Cătălin Şerban fost arestat preventiv fiind acuzat că primit 50.000 de euro pentru a interveni pe lângă trei colegi pentru o soluţie favorabilă în dosarul Moldomin. Mai exact, banii aveau rolul de a da undă verde vânzării minei de cupru Moldomin Moldova Nouă.  Aflată în insolvenţă, societatea minieră a fost scoasă la vânzare, iar câştigătorul licitaţiei a fost Mineco AG, firmă elveţiană controlată de nişte cetăţeni sârbi. Creditorul majoritar, ANAF, a deschis însă, două acţiuni în instanţă, cerând anularea procedurilor de vânzare şi înlocuirea lichidatorului judiciar, pe motiv că a fost modificat caietul de sarcini.\

Suma de 50.000 de euro a fost găsită pe 15 martie 2012, în urma efectuării percheziţiei domiciliare la cabinetul notarial al soţiei sale.

 

Cătălin Şerban a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare, după ce iniţial instanţa de fond stabilise pedeapsa la 7 ani de detenţie.

 

Judecătorul de la Oradea, amic cu interlopii

 

Judecatorul Mircea Puşcas de la Curtea de Apel Oradea a fost condamnat definitiv în noiembrie 2015 la 4 ani de inchisoare cu executare pentru trafic de influenta si fals in declaratii. 

 

Considerat drept unul dintre cei mai controversaţi magistraţi bihoreni, a fost acuzat că a primit 20.000 de euro mită pentru a interveni în vederea soluţionării favorabile a unui dosar.Judecătorul bihorean Mircea Puşcaş se poate cu mai multe procese penale pe rolul instanţelor, dintre care două pentru acuzaţii de corupţie. Pentru acestea el a fost suspendat din activitate

Magistratul nu se sfia să se afişeze public cu interlopi dar şi cu personajele din dosarele penale pe care le avea în lucru.

 

Judecătorului  i s-a imputat că a purtat discuţii cu milionarul clujean Liviu Florian, judecat pentru corupţie în dosarul mitei din Vama Halmeu, dar şi cu Valentin Muntean, un afacerist orădean judecat chiar de el într-un dosar de corupţie. Totodată, i s-a reproşat că a încercat să intervină pentru un alt prieten al său, Nelu Tomşe, după ce acesta a fost arestat pentru un accident cu fugă de la locul faptei, dar şi că a apelat la cunoştinţele sale din lumea interlopă, să-i aplice o corecţie unui ţigan cu care a avut o altercaţie verbală într-un magazin.

 

https://adevarul.ro/stiri-locale/vaslui/topul-rusinii-in-justitia-din-romania-cati-1692203.html

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Topul celor mai corupte tari din lume. Romania ocupa locul 69

 

 

Andreea RADU

Coruptia a crescut in China, Turcia si alte tari cu crestere economica puternica, avertizeaza organizatia nonguvernamentala TRANSPARENCY International, in raportul publicat miercuri, cerand un efort al marilor piete financiare internationale contra spalarii banilor.

 

Raportul TRANSPARENCY International claseaza 175 de tari pe o scara de la 0 (cele mai corupte) la 100 (cele mai curate).

 

ONG-ul anunta ca Somalia (8 puncte), Coreea de Nord si Sudanul sunt tarile percepute ca cele mai corupte din lume. In acelasi timp, performerul de top a ramas Danemarca (cu 92 de puncte), urmata de Noua Zeelanda, Finlanda, Suedia si Norvegia.

 

Romania s-a clasat pe locul 69, cu un scor de 43 de puncte, la fel ca in anul 2013, la egalitate cu Brazilia, Bulgaria, Grecia, Italia, Senegal si Swaziland.

 

Ucraina a ramas tara europeana cu cel mai ridicat nivel de coruptie perceputa, ocupand locul 26. Italia, Grecia si Romania inregistreaza cel mai slab scor dintre statele membre ale Uniunii Europene.

 

China, a 100-a din cele 178 de tari evaluate, a coborat 20 de locuri fata de 2013, in timp ce Turcia, a 64-a in clasament, a pierdut 11 locuri.

 

De asemenea, coruptia este o problema majora in alte economii emergente, conform raportului, citand Brazilia (locul 69) si suspiciunea de corupere a personalului ei politic de catre companiile petroliere. India (locul 85) este si ea aratata cu degetul de TRANSPARENCY, care denunta utilizarea de conturi bancare instalate in paradisuri fiscale ca insula Mauritius.

 

Organizatia precizeaza ca este imposibil sa se masoare coruptia deoarece ea este ilegala si ascunsa. Pentru a-si stabili indicele, TRANSPARENCY aduna avizele date de experti din organizatii ca Banca Mondiala, Banca Africana de Dezvoltare sau Fundatia germana Bertelsmann.

https://www.1asig.ro/Topul-celor-mai-corupte-tari-din-lume-Romania-ocupa-locul-69-articol-102-50399.htm

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cele mai corupte țări din lume: TOP 32. Pe ce loc e România

 

Cele mai corupte țări din lume sunt Somalia, Siria, Sudanul de Sud, Venezuela, Yemen, Libia, Coreea de Nord, Haiti, Guineea Ecuatorială și Burundi, arată cel mai recent clasament realizat de organizația Transparency International, valabil pentru anul 2022.

 

Indicele de Percepție a Corupției (IPC) este un clasament publicat anual de Transparency International, ce măsoară nivelul perceput de corupție dintr-o țară, stabilit de către evaluări ale unor experți și sondaje de opinie.

 

Indicele de Percepție a Corupției evaluează corupția din sectorul public, așa cum este ea percepută de cetățeni. IPC definește corupția drept „utilizarea abuzivă a puterii publice pentru beneficiul privat.”

 

 

 

În ultimul său raport, Transparency International a măsurat nivelul de corupție din 180 de țări și teritorii din lume. Conform metodologiei, fiecare țară primește un scor (punctaj) de la 100 (foarte curat) la 0 (foarte corupt). Cu cât punctajul este mai mic, cu atât mai mare este corupția.

 

Cea mai puțin coruptă țară din lume este Danemarca, ce a obținut un scor de 90 pentru anul 2022. La polul opus se află Somalia, cu un scor de 12 puncte.

 

Cele mai corupte țări din lume și din Uniunea Europeană

În ceea ce privește România, țara noastră se află pe locul 117 în top, având un scor de 46 (la egalitate cu Armenia) – dacă numărăm țările începând cu cea mai coruptă; cu alte cuvinte, 116 de țări din lume sunt mai corupte decât România. România este a treia cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană, după Ungaria și Bulgaria.

 

Potrivit clasamentului din 2022, Ungaria a depășit Bulgaria în ceea ce privește nivelul corupției percepute, devenind cea mai coruptă țară din UE. Bulgaria are un scor de 43, iar Ungaria 42.

 

 

 

 

Să vedem acum care sunt cele mai corupte țări din lume (le vom numerota de la 1 la 34).

 

Cea mai coruptă țară din lume

1. Somalia – scor 12. Cu o populație de 17 milioane de locuitori, Somalia este unul dintre cele mai slab dezvoltate state din lume. De asemenea, țara are unul dintre cele mai scăzute PIB-uri (Produs Intern Brut) pe cap de locuitor din lume. În 2022, acesta a fost de doar 544 de dolari pe cap de locuitor (pentru comparație, în România PIB-ul pe cap de locuitor a fost de circa 15.000 de dolari în anul 2022). Totuși, s-au făcut încercări de a reduce corupția. De pildă, în 2011 a fost înființată Comisia Anti-Corupție, o comisie federală care încearcă să descurajeze și să stopeze mita.

 

2. Siria – scor 13. Siria nu este doar una dintre cele mai corupte țări din lume, ci și una dintre cele mai violente (din cauza războiului civil, țara a fost declarată cea mai violentă țară din lume din 2016 până în 2018). Peste 570.000 de oameni au murit până acum în războiul civil izbucnit în anul 2011, în care se înfruntă forțele președintelui Bashar al-Assad (susținut de Rusia și de Iran), Armata Siriană Liberă, rebeli, kurzi, dar și grupări teroriste precum Statul Islamic sau Al-Qaeda.

 

Sistemul politic din acestă țară este centrat pe cultul personalității președintelui Bashar al-Assad și al familiei sale. Regimul său a fost condamnat pentru numeroase încălcări ale drepturilor omului (inclusiv execuții ale adversarilor politici), pentru cenzură și pentru că a finanțat traficul de droguri.

 

2. Sudanul de Sud – scor 13. Sudanul de Sud se află pe locul al doilea în clasamentul cu cele mai corupte țări din lume, la egalitate cu Siria. Sudanul de Sud este cel mai tânăr stat din lume. Regiunea a devenit independentă la 9 iulie 2011, când s-a separat de Sudan în urma unui referendum care a arătat că 98,33% din populația care s-a prezentat la vot dorea separarea. Sudanul a fost primul stat care a recunoscut independența Sudanului de Sud.

 

Însă noul stat cu capitala la Juba, ce are aproape 11 milioane de locuitori, are în continuare probleme grave cu violențele etnice (inclusiv masacre), încălcarea drepturilor omului și uciderea jurnaliștilor. Potrivit Wikipedia.org, elita din Sudanul de Sud a dezvoltat o adevărată cleptocrație (tip de guvernare în care membrii săi caută, în primul rând, să obțină avantaje personale – materiale, sociale, politice, pe seama celor în numele cărora guvernează).

 

Cele mai corupte țări din lume

4. Venezuela – scor 14. Venezuela este cea mai coruptă țară din America Latină. Deși Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol din lume (circa 300 de miliarde de barili; un baril de petrol are 160 de litri), adică de aproape 3 ori mai mult decât Rusia, populația din Venezuela continuă să trăiască într-o sărăcie extremă din cauza corupției.

 

Peste 76% din populație trăiește în sărăcie extremă (cu mai puțin de 1,9 dolari pe zi). În prezent, Venezuela este considerată un stat autoritar, cu probleme grave în domenii precum libertatea presei, drepturile și libertățile cetățenești și corupția sistemului public. Țara se confruntă și cu hiperinflație, lipsa bunurilor de bază (inclusiv a carburanților), șomaj, sărăcie, boli, mortalitate ridicată în rândul copiilor, malnutriție și infracționalitate ridicată.

 

Corupție și război civil

5. Yemen – scor 16. Pe locul 5 în clasamentul cu cele mai corupte țări din lume se află Yemen. Precum Siria, și Yemen se confruntă cu un război civil în momentul de față. Criza politică din această țară a început în 2011, cu proteste de stradă împotriva sărăciei, a corupției, a lipsei locurilor de muncă și a planurilor președintelui Ali Abdulallah Saleh de a schimba Constituția astfel încât să fie eliminată limitarea mandatelor prezidențiale.

 

Saleh a demisionat în 2012, în timpul revoltelor din „Primăvara arabă”, dar violențele au reînceput în 2014. La ora actuală, țara este măcinată de un război civil: forțele guvernamentale sprijinite de Arabia Saudită luptă împotriva mișcării islamiste Houthi. Potrivit ONU, peste 150.000 de oameni au fost uciși în Yemen în timpul războiului, iar alți 227.000 se estimează că au murit de foame și deoarece nu au avut acces la servicii de sănătate.

 

cele mai corupte țări din lume\

 

Cele mai corupte țări din lume – restul clasamentului

6. Libia (scor – 17)
7. Coreea de Nord (scor – 17)
8. Haiti (scor – 17)
9. Guineea Ecuatorială (scor – 17)
10. Burundi (scor – 17)
11. Turkmenistan (scor – 19)
12. Nicaragua (scor – 19)
13. Insulele Comore (scor – 19)
14. Ciad (scor – 19)
15. Republica Democratică Congo (scor – 20)
16. Guineea-Bissau (scor – 21)
17. Congo (scor – 21)
18. Sudan (scor – 22)
19. Eritreea (scor – 22)
20. Zimbabwe (scor – 23)

 

Cele mai corupte țări din lume și scorurile obținute

20. Myanmar (scor – 23)
21. Irak (scor – 23)
22. Honduras (scor – 23)
23. Azerbaidjan (scor – 23)
24. Tadjikistan (scor – 24)
25. Nigeria (scor – 24)
26. Liban (scor – 24)
27. Guatemala (scor – 24)
28. Republica Centrafricană (scor – 24)
29. Cambodgia (scor – 24)
30. Afganistan (scor – 24)
31. Iran (scor – 25)
32. Guineea (scor – 25)
33. Bangladesh (scor – 25)
34.  

Dacă acest articol despre cele mai corupte țări din lume vi s-a părut util, v-ar putea interesa și:

 

Țările cu cei mai mulți km de autostradă. Pe ce loc e România

 

Ce țări din Europa sunt monarhii. Lista completă a celor 12 state

 

Ce țări din Europa nu sunt în UE. Lista completă a celor 24 de state

 

 

 

https://cursdeguvernare.ro/cele-mai-corupte-tari-din-lume-top-32-pe-ce-loc-e-romania.html

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Procurorii DNA au descins miercuri dimineață la Spitalul Județean Mavromati și în biroul șefei Consiliului Județean Botoșani, Doina Federovici (PSD) și la sediul PSD Botoșani.

 

Filip Stan

 

 

 

 

”Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție și asimilate celor de corupție, săvârșite în perioada 2018-2023, de către funcționari publici din cadrul unei unități spitalicești, în contextul fraudării unor concursuri de ocupare a unor posturi vacante.

 

Alte Articole

Ștefan Hrușcă are o casă de vis în Canada! La ce preț este evaluată locuința

Ștefan Hrușcă are o casă de vis în Canada! La ce preț este …

 

Elena Udrea rămâne în închisoare. Judecătorii i-au respins …

 

Cătălin Cherecheş rămâne în arest până la extrădare. …

Citește și: Descinderi DNA la Ministerul Finanţelor și la două spitale din București. Biroul secretarului general adjunct a fost sigilat

 

În cursul zilei de 13 decembrie 2023, ca urmare a obținerii autorizărilor legale de la instanța competentă, sunt efectuate percheziții domiciliare în 92 de locații situate pe raza județelor Botoșani și Iași, din care trei sunt sediile unor instituții publice, restul reprezentând sediul județean al unui partid politic și domiciliile unor persoane fizice.

 

 

Citește și:Ministrul de Finanţe din Guvernul Cîţu, dezvăluiri în scandalul achizițiilor de vaccin anti-COVID: ”Era inevitabil”

 

În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Direcției Generale Anticorupție și din partea Grupării Mobile de Jandarmi Bacău”, a transmis biroul de presă al DNA.

 

 

 

 

Reacția șefei PSD Botoșani, după perchezițiile DNA la biroul ei din CJ: Am pus la dispoziție toate documentele. Au fost și acasă

Președintele Consiliului Județean (CJ) Botoșani, Doina Federovici, a reacționat, miercuri, în urma perchezițiilor DNA la sediul CJ, Spitalul Județean Botoșani, sediul PSD și Primăria Săveni. Potrivit acesteia, ancheta privește spitalul Botoșani, care se află în subordinea CJ, dar unitatea pe care o conduce nu are nicio legătură cu această anchetă, transmite Botoșani News. Ea spune că nu au fost ridicate documente din sediul CJ.

 

„A fost efectuată o percheziție domiciliară, după cum ați văzut și dumneavoastră, am pus la dispoziție toate documentele solicitate de către organele abilitate. Consiliul Județean nu face parte din această speță, înțelegem că este vorba de o unitate spitalicească. Nu au fost ridicate înscrisuri sau documente oficiale. Au fost și la mine acasă și de asemenea nu au fost ridicate niciun fel de documente”, a declarat fosta senatoare PSD Doina Federovici.  Șefa Consiliului Județean a precizat că s-au făcut percheziții inclusiv la ea în birou, deoarece Spitalul Județean se află în subordinea CJ. În ceea ce privește perchezițiile de la sediul PSD, Federovici susține că s-au făcut, probabil, pentru că ea are calitate politică.  Întrebată dacă ştie despre spăgi pentru angajări, ea a răspuns: „Nu am cunoştinţă despre aşa ceva”, conform News.ro.

 

Percheziții DNA la șefa CJ Botoșani, Doina Federovici, la sediul PSD Botoșani și la Spitalul Județean Mavromati. Sunt vizate presupuse șpăgi pentru angajări la spital

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Șeful de la Permise a trecut cu mașina peste un om pe un drum de țară și l-a lăsat acolo, suspectează criminaliștii

 

de Maria Pană

 

 Ancheta în cazul morţii localnicului din Holboca găsit mort pe un drum lăturalnic înaintează greu.

 

Principalul suspect în acest caz ar fi colonelul de poliţie Vasile Zacornea, fost şef al Serviciului de Permise şi Înmatriculări Iaşi.

 

 

 

 

Acesta se află pe lista scurtă a criminaliştilor, care vor avea ultimul cuvânt în acest caz.

 

Citește și: Pandele se plânge în direct la RTV că Sebastian Ghiță îl jupoaie pentru aparițiile la acest post TV. El spune că a fost „o glumă” după lamentările lui Ciutacu

 

Potrivit unor surse apropiate anchetei, Zacornea se află în fruntea listei suspecţilor, iar la acest moment poliţiştii şi procurorii adună probe şi au cerut expertize.

 

 

Continuarea, în Ziarul de Iași.

https://defapt.ro/seful-permiselor-cu-masina-peste-om/?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

Corupție masivă în spitalele din Capitală: medici, manageri și directorul adjunct al ASSMB, cercetați pentru șpagă. ASSMB administrează 19 spitale și are un buget de 2,7 miliarde lei

 

de Mircea Marian

Corupție masivă în spitalele din Capitală: în ultimele două zile, mai mulți medici, manageri, precum și directorul adjunct al Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale din București (ASSM) au fost cercetați, reținuți sau băgați în arest pentru șpagă.

 

Citește și: Pescobar de la „Taverna Racilor” a încasat câte 10.000 de euro pe zi în 2022. Profit curat: peste cinci milioane de lei anul trecut, din alimente expirate, rugină și lipsă de igienă la fițe în Herăstrău

 

ASSMB are în administrare 19 spitale cu 5.793 de paturi şi cu buget total de 2,7 miliarde de lei. Instituția mai administrează și 620 de cabinete de medicină generală sau dentară din şcoli.

 

Corupție masivă în spitalele din Capitală

În această dimineață, procurorii au efectuat percheziţii la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, într-un dosar de corupţie. Ancheta îi vizează pe doi chirurgi care ar fi pretins sume de bani pentru intervenții chirurgicale toracice. sunt cercetați și trei medici anesteziști, trei medici rezidenți si un medic specialist. Alte 22 de persoane sunt cercetate pentru dare de mită.

 

Marți, managerul Spitalului Colentina din București, George Cristescu, a fost plasat în arest la domiciliu, iar directorul adjunct al ASSMB, Cristian Plută, a fost arestat.

 

Procurorii susțin că Plută ar fi primit 20.000 de euro mită de la George Mirel Cristescu, ca să îi aranjeze la Primăria Capitalei numirea în funcția de manager al Spitalului Colentina.

 

Acest spital are 863 de paturi şi un buget de 436 milioane de lei, în 2022.

 

Managerul adjunct al Administrației Spitalelor București mai este acuzat și că ar fi acceptat 5% din valoarea unor contracte, sume pentru care ar fi promis plata la timp a facturilor pentru anumite companii. Înțelegerea ar fi fost intermediată de reprezentantul uneia dintre ele și de o persoană fizică.

 

 

Este vorba de decontarea la timp a lucrărilor din contractul cadru de „Execuţie lucrări de reparaţii, reabilităţi şi modernizări la unităţile sanitare şi imobilele aflate în administrarea Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti”.

 

Citește și: Ciolacu a mințit din nou: creșterile de taxe și impozite, de cinci ori mai mari decât tăierile de cheltuieli ale statului. În iulie spunea: „Greul trebuie să îl ducă statul, nu mediul privat”

 

Managerul spitalului Colentina, George Mirel Cristescu, ar fi prelungit un abonament telefonic al spitalului, pentru 72 dintre angajați. Pentru a-l prleungi, el ar fi primit mai multe puncte de fidelitate – în valoare de 8.200 euro fără TVA – din care managerul și-a cumpărat trei telefoane mobile și trei ceasuri tip smart.

 

https://defapt.ro/coruptie-masiva-in-spitalele-din-capitala-medici-manageri-si-directorul-adjunct-al-assmb-cercetati-pentru-spaga-assmb-administreaza-19-spitale-si-are-un-buget-de-27-miliarde-lei/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Afacerea cu jilțuri bisericești de la Catedrala din Voluntari | Strane de top, „patinate auriu”, de 1.000 de euro bucata. Producător: „Ne întâlnim, mai punem ceva peste, îi albim, ăsta-i cash-ul!”

 

 

FLORIN RÂȘTEIU

 

Reporterii Buletin de București au documentat în ultimele două luni achizițiile primăriei conduse de Florentin Pandele pentru finalizarea Catedralei „Sfânta Parascheva“, cu mobilier bisericesc. Ceea ce am descoperit capătă o altă semnificație, în contextul reproșurilor făcute de soțul Gabrielei Firea, Florentin Pandele, potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română(BOR) nu o apără pe aceasta ca urmare a dezvăluirilor din „Lagărele Ilfovului”. Asta deși, ca administratori ai fondurilor publice, au alocat mulți bani pentru lăcașele de cult.

 

„Îmi aduc aminte când Gabriela Firea era primarul general al Capitalei și, în litera și spiritul legii, erau aprobate fonduri pentru biserici, fonduri pentru construirea catedralei Mântuirii Neamului și se lansase că nouă ne plac spațiile mici“, a declarat public Florentin Pandele.

 

De altfel,  Florentin Pandele, crede că Dumnezeu lucrează prin el, motiv pentru care a decis să construiască Catedrala „Sfânta Parascheva“ în orașul pe care-l păstorește.

 

„La Voluntari, Bunul Dumnezeu, prin mine, de mai bine de 17 ani construiește o Catedrală și nu o fac eu, o fac cetățenii orașului Voluntari. Suntem creștini ortodocși practicanți“, a spus Florentin Pandele la România TV.

 

La fața locului, Catedrala “Sfânta Parscheva” din Voluntari încă nu e finalizată.

Primăria Voluntari este cea mai bogată din Ilfov. Pentru comparație, oraşul condus de soțul Gabrielei Firea are un buget mai mare decât Consiliul Județean Ilfov. Din bugetul total al instituției, una dintre cele mai consistente sume merge direct către Catedrala „Sfânta Parascheva“. În 2023, investițiile în lăcaș ajung la 2,5 milioane de euro și depășesc sumele destinate sănătății, învățământului sau dezvoltării orașului Voluntari, după cum Buletin de București a arătat aici.

 

În „săptămâna patimilor“, cu câteva zile înainte de Paștele Ortodox s-a concretizat una dintre cele mai recente achiziții din bani publici pentru Catedrala „Sfânta Parascheva“ din Voluntari.

Pe data de 11 aprilie, Primăria Voluntari publică un anunț fără prea multe detalii pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) pentru „Achizitie strane credincioși pentru catedrala ortodoxă”.

Peste 54.000 de euro, fără TVA, trebuie să plece de la bugetul local al celei mai bogate localități din județul Ilfov, care gestionează 94 de milioane de euro pe an.

Parte din acești bani sunt dedicați, aproape în fiecare an, Catedralei „Sfânta Parascheva“.

Pentru a putea trece de opacitatea Primăriei din Voluntari, cu privire la una dintre cele mai recente achiziții pentru lăcașul de cult, am luat legătura cu producătorul care a primit prin încredințare directă contractul pentru jilțurile bisericești.

Reporterul Buletin de București a pretins că este un preot din județul Alba care vrea o ofertă de mobilier bisericesc pentru parohia lui.  

Așa am aflat că Primăria Voluntari a comandat strane de „top“, mai scumpe și mai sofisticate față de cele care sunt în bisericile „tradiționale”, înalte de 1,80 metri, făcute într-un alb pai și patinate auriu.

Mai mult, producătorul ne-a oferit și un curs telefonic despre cum pot fi deturnate fondurile bisericilor și „albiți“ banii publici sau din donații, dar și cum pot fi scoși cash în urma unor tranzacții și contracte fictive.

 

Florentin Pandele, primarul din Voluntari, împreună cu Preafericitul Daniel și un sobor de preoți în fața Catedralei din Voluntari.

Firma care a primit contractul pentru a face 54 de strane, care sunt de „top“, din stejar masiv și „patinate auriu“, la un preț de peste 1.000 de euro de euro bucata, este deținută de Timotei Florin Ciobanu. După cum susține chiar el, este unul dintre afaceriștii care lucrează de peste 30 de ani cu bisericile din România. Mai exact, într-un sistem financiar paralel creat de către Biserica Ortodoxă Română, unde au acces doar firmele cu aprobare de la „centru“, după cum a demonstrat Recorder aici.

 

 

Timotei Florin Ciobanu, afaceritul cu care a lucrat Florentin Pandele pentru stranele de „top“ de la Catedrala din Voluntari.

Cu acest contract, firma Timotei Prod Impex aproape că și-a dublat veniturile din 2022, când a înregistrat încasări de puțin peste 32 de mii de euro. Conform bilanțului depus la Ministerul Finanțelor Publice, compania nu a avut anul trecut angajați, deși patronul spune că lucrează cu alte șase persoane: doi tâmplari și patru sculptori. Totuși, afaceristul mai are două companii pe numele lui. Mobis SRL, care nu are nici ea angajați și Mobilier Bis SRL, care conform Termene.ro a avut doar doi angajați în 2022.

 

 

Din Sistemul Electronic de Achiziții Publice, unde trebuie să fie trecute toate detaliile „cumpărăturilor” instituțiilor publice, aflăm doar tipul de lemn folosit pentru strane și înălțimea lor.

 

 

Pentru a afla mai multe detalii despre această afacere, l-am sunat pe patronul firmei care urmează să producă stranele. În discuția cu el ne-am prezentat drept „Adrian Mihălțan“, un preot din județul Alba, care a primit o sponsorizare și vrea să refacă stranele din parohia la care slujește.

 

Afaceristul Ciobanu a explicat, fără rezerve, care este procedura: „Vin, văd despre ce este vorba, iau măsurători și după aceea prezint, dacă este vorba de mobilier, o legendă de amplasare a stranelor. Adică tot ce e nevoie, stabilesc un preț, iar în măsura în care putem merge după aceea înainte, stăm de vorbă“.

 

Câteva momente mai târziu, Timotei Ciobanu ne-a explicat, în avans, în ce constă afacerea de la Voluntari. Așa am descoperit că primăria condusă de Florentin Pandele a cerut strane de „top“, mai scumpe și mai sofisticate față de ce-i cer bisericile în general. Înalte de 1,80 metri, de culoare alb pai și patinate auriu.

 

„La Voluntari, au vrut niște strane, de exemplu, făcut într-un alb pai, patinate în auriu, deci niște pretenții…mă rog. Înalte de 1,80 m și vă dați seama, dacă la o strană normală avem 2 operații: rândurie, șlefuire și după aceea lăcuire, de fapt 3 operații. La un finisaj de genul, patinat auriu, iei de cel puțin șapte ori la mână o piesă“, a spus afaceristul din Bacău.

 

 

Imagini cu schițele stranelor făcute de firma lui Timotei Florin Ciobanu pentru Catedrala din Voluntari în 2021

Patronul Timotei Prod Impex ne-a spus și că a fost anunțat de către Primăria Voluntari că dorește să facă, tot pentru catedrala din oraș, și bănci, achiziție care nu a fost încă înregistrată pe SEAP.

 

Buletin de București a scris și în 2021 despre afacerile dintre Timotei Ciobanu și Primăria Voluntari. Atunci firma primea, la doar două zile după ce s-a înscris pe SEAP două contracte în valoare de aproximativ 60.000 de euro pentru 26 de strane bisericești și 10 bănci. Și atunci o strană costa la fel ca acum, puțin peste 1.000 de euro.

 

Stranele „de fițe”

Din discuția telefonică am aflat și că stranele sunt împărțite în două categorii: cele pentru „bogați” și cele pentru „săraci”. Primele costă de la 3.000 de lei în sus și pot ajunge chiar la borna de 5.000 de lei, în timp ce una simplă costă doar 2.000 de lei.

 

După mai multe discuții și la insistența reporterului Buletin de București am obținut și o ofertă clară pentru o strană de 1,60-1,80 metri, care să aibă un aspect plăcut și să fie făcută din stejar.

 

„3.000, 3.500. Noi discutăm acum pielea ursului din pădure, părinte“, a spus afaceristul.

 

Curs de „albit banii“

La pachet cu oferta pentru strane, am primit și un curs telefonic despre cum pot fi „albiți“ banii bisericilor și cum pot fi scoși cash în urma unor tranzacții și contracte fictive.

 

Asta după ce reporterul Buletin de București a întrebat, sub identitatea preotului din Alba, dacă se poate ca din afacerea cu el, parohia să păstreze un comision, adică o sumă de bani care să figureze în facturile firmei lui Timotei Ciobanu pentru niște servicii inexistente.

 

Răspunsul a fost, fără ezitări: „Da, părinte!“.

 

Acesta a continuat sugerându-ne că, în primă instanță, va evalua corect costurile de producție, ca mai apoi să adauge 100.000 de lei în plus pentru niște servicii care nu există, dar pentru care ne poate da factură.

 

„Totul este discutabil. De exemplu, noi stabilim un preț de 2 miliarde (lei vechi). Dau un exemplu, nu știu dacă o să fie mai mult sau mai puțin. Stabilim un preț, da? Ăsta este prețul de producție. Peste prețul ăsta, domne, vă trebuie un comision pentru alte probleme“, ne-a spus Timotei Ciobanu.

 

În minutele următoare aveam să aflăm că acest „comision“ cerut de noi reprezintă un mod de lucru în relația cu bisericile.

 

„Asta e o problemă cu care mă lovesc aproape la fiecare lucrare“, ne explică afaceristul.

 

Comisionul se stabilește la începutul lucrărilor, imediat după ce este cunoscut costul de producție, la care se adaugă banii care ar urma să ajungă, cash, la preoții care-l contractează pe Ciobanu.

 

Acesta ne-a explicat că banii trebuie „albiți“, adică trecuți prin firma lui, plătite taxele și impozitele către Statul Român.

 

El explică că din 100.000 de lei, o să primim „în mână“  aproximativ 70.000, restul trebuie să-i dea pe taxe, adică pe procesul de „înălbire a banilor“.

 

„Ne întâlnim, dumneavoastră îmi spuneți în ce sumă vă puteți încadra. Eu vă fac o ofertă. Peste adăugăm. Eu vă arăt, cam atât ar trebui să dau ca să-i „albesc“, cum se spune pe românește și cu asta basta. Ăsta-i cash-ul. Îmi trimiteți avansul. Ne vedem cumva, ne întâlnim că nu se pot trimite nici prin poștă, nici prin bancă, nimic“, spune afaceristul.

 

În cazurile în care un preot care lucrează cu afaceristul din Bacău are nevoie doar de o dovadă care să arate că lucrările au fost mai scumpe decât în realitate, poate fi făcut un contract fictiv.

 

„Putem face un contract care este oficial între noi. Facem alt contract pe care să-l arătați oamenilor. Ăla oficialul îl facem în două exemplare. Unul îl aveți dumneavoastră, unul îl am eu. Celălalt îl completăm pe loc. Facem un singur exemplar vi-l dau și-l arătați cui vreți“ explică afaceristul care lucrează cu bisericile. 

 

Timotei Florin Ciobanu a explicat că pentru a supraviețui sistemului trebuie să lucreze, mai ales, cu comisioane, să înțeleagă și mai ales să rezolve cererile venite de la oamenii bisericii.

 

„Deci eu lucrez de 30 de ani și dacă am succes sau astea e pentru că, cum să spun eu, am înțeles doleanțelor fiecărui client și le-am rezolvat în măsura în care am putut, în măsura în care a vrut. Lucrez cu primării, lucrez cu fonduri europene“, încheie afaceristul.

 

Credinciosul Florentin Pandele

Ne întoarcem în Ilfov. Credința și atașamentul primarului din Voluntari pentru Biserică nu mai este un secret pentru nimeni. Acest lucru se simte și în modul în care împarte bugetul localității pe care o păstorește. An de an, milioane de euro din bugetul local ajung la catedrala din centrul Voluntariului.

 

După cum o spune chiar el, proiectul de suflet din mandatele de edil al orașului din Ilfov este chiar Catedrala „Sfânta Parascheva“.

 

Acasă, în vila din Voluntari, Gabriela Firea și Florentin Pandele au un altar în una dintre camere în care, conform declarațiilor lor, se roagă regulat. În centrul acestui altar, la loc de cinste, se află macheta Catedralei din Voluntari.

 

Florentin Pandele, la vila din Voluntari, unde are un altar într-una dintre camere. În mijlocul altarului a pus macheta Catedralei „Sfânta Parascheva“. Sursă Video: Facebook / Florentin Pandele

Pentru faptul că Florentin Pandele a venit cu ideea și banii necesari construirii Catedralei din Voluntari, Patriarhul Daniel nu a rămas indiferent. După cum reiese dintr-o postare a Gabrielei Firea, șeful BOR i-a „dăruit“ primarului din Voluntari Diploma omagială Sfinții Împărați Constantin și Elena.

 

În realitate „diploma“ este, de fapt, un ordin, acordat patriarh credincioșilor „cu o activitate deosebită în apărarea şi promovarea valorilor creştine, în slujirea Bisericii Ortodoxe, precum şi în susţinerea dialogului interortodox şi intercreştin“.

 

 

Când Catedrala din Voluntari era în plin proces de construire, Florentin Pandele posta mesaje în care spunea că lăcașul „va fi mândria orașului“ pe care-l veghează.

 

„Ideea construirii unei Catedrale în orașul Voluntari a izvorat din inițiativa Domnului Primar Pandele Florentin Costel“, se arată pe pagina oficială a parohiei.

 

Răspunsurile celor implicați

Buletin de București a luat legătura cu Florentin Pandele și purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române. În primul caz, am cerut detalii despre necesitatea unor strane „de top” pentru Catedrala din Voluntari. În cel de-al doilea caz, un comentariu despre „manualul” prezentat de afacerist.

 

“Ce pot să vă spun este că nu poate exista o asemenea practică generalizată la bisericile din toată țara. E bine să evităm generalizările. Desigur, denunțarea oricăror nereguli, cu atât mai mult în actualul context, este binevenită”, a explicat purtătorul de cuvânt al BOR.

 

În final, Vasile Bănescu a spus că „orice probare a contrariului va avea rol sanificator“.

 

Buletin de București l-a contactat ulterior și pe afaceristul din Bacău. „Domnule, în principiu, la începutul activității mele, acum 30 de ani. Atunci se întâmpla (n.r. – “albirea” banilor) în general. Acum vă spun sincer, în ultimii ani se lucrează cu facturi, curat. Nu ai cum să faci altfel. (…) Tot ce s-a întâmplat se poate verifica”, a precizat acesta.

 

Reporterii Buletin de București l-au contactat și pe Florentin Pandele, primarul orașului Voluntari, însă până la ora publicării articolului nu a oferit niciun răspuns.

 

De asemenea, ne-am adresat în scris și primăriei Voluntari și am insistat să luăm legătura cu preotul paroh al catedralei, prin numărul de telefon al secretariatului lăcașului de cult, tot fără rezultat.

 

 

https://buletin.de/bucuresti/afacerea-cu-jilturi-bisericesti-de-la-catedrala-din-voluntari-strane-de-top-patinate-auriu-de-1-000-de-euro-bucata-producator-ne-intalnim-mai-punem-ceva-peste-ii-alb/

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Surse judiciare: fraudă la Antifraudă. Inspectori DGAF din cadrul ANAF, percheziţionaţi de procurorii DNA

 

IONUȚ LEPA

 

Procurori ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie percheziţionează mai multe birouri de la sediul Direcţiei Antifraudă Fiscală din Capitală, au transmis surse judiciare pentru Buletin de Bucureşti. Este un dosar de corupţie, în care mai mulţi inspectori sunt suspectaţi că luau mită ca să închidă ochii la fraudele unor administratori de firmă.

 

În paralel cu percheziţiile de la sediul DGAF Bucureşti, procurorii DNA au mers şi la sediile mai multor firme, dar şi acasă la persoanele suspectate în acest caz.

 

 

Potrivit surselor judiciare citate, angajaţii DGAF Bucureşti sunt suspectaţi că mergeau în controale şi, deşi găseau nereguli, nu luau nicio măsură, dacă erau plătiţi de administratorii firmelor găsite cu probleme. Practic, firmele care prejudiciau bugetul de stat erau trecute ca fiind în regulă, odată ce inspectorii erau mituiţi.

 

Direcţia Generală Antifraudă este instituţia care verifică firmele dacă îşi ocolesc obligaţiile fiscale. De exemplu, sunt companii care falsifică documente fiscale pentru a îşi reduce taxele şi impozitele ce le revin, aşa cum Buletin de București a arătat în aceste articole:

Inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) au descoperit cinci societăți comerciale din București şi Ilfov care s-au sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Au cauzat astfel un prejudiciu de peste 8,2 milioane de lei. Firmele verificate operează pe piața deșeurilor reciclabile și în domeniul construcțiilor. Operatorii economici au înregistrat achiziții fictive de bunuri sau servicii … Continue readingCinci firme de construcţii şi deşeuri reciclabile, evaziune de 8.2 milioane de lei

 

22222222222222222222

Controale antifraudă la companiile de ridesharing: evaziune fiscală de peste 52 milioane de lei

Inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) au descoperit dovezi conform cărora trei companii din București și Constanța, ce activează pe piața de transport alternativ de persoane, s-au sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând statului un prejudiciu de peste 52 milioane de lei. Cei trei operatori economici și-au diminuat atât baza de impozitare, cât și … Continue readingControale antifraudă la companiile de ridesharing: evaziune fiscală de peste 52 milioane de lei

 

 

 

https://buletin.de/bucuresti/surse-judiciare-frauda-la-antifrauda-inspectori-dgaf-din-cadrul-anaf-perchezitionati-de-procurorii-dna/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Un rechizitoriu securisto-pompieristic al Revoluției Române (I)

 

 

Valer Marian

 

 

 

Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut țăndări săptămâna trecută dosarul Mineriadei din 1990, care se afla în procedură de cameră preliminară. Instanța supremă a constatat neregularitatea rechizitoriului și nulitatea principalelor acte de urmărire penală ale procurorilor (rezoluții de începere a urmăririi penale, ordonanțe de extindere a urmăririi penale, de schimbare a încadrării juridice și de punere în mișcare a acțiunii penale) și a dispus excluderea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare. Hotărârea devastatoare a Înaltei Curți a fost pronunțată după aproape doi ani de la anunțul triumfalist al fostului procuror general al României, Augustin Lazăr, privind finalizarea dosarului Mineriadei din 1990 prin rechizitoriu. Inclusiv președintele Asociației 21 Decembrie 1989, Doru Mărieș, a acceptat soluția acuzându-i pe procurorii militari de neglijență în soluționarea cauzei.

 

 

Cu mai bine de o lună în urmă, taman când era încolțit de dezvăluirile privind participația sa la supliciul la care a fost supus dizidentul anticomunist Iulius Filip în penitenciarul Aiud, fostul procuror general Augustin Lazăr a anunțat sentențios că subalternii săi din Secția Parchetelor Militare au finalizat dosarul Revoluției din decembrie 1989 cu rechizitoriu și că au stabilit adevărul juridic după treizeci de ani de la evenimente. În aceeași zi, Parchetul General a difuzat un comunicat de presă în acest sens, iar ulterior a remis mass-media un extras din rechizitoriul de 3280 de file. Președintele Klaus Iohannis n-a scăpat ocazia de a-l felicita pe Augustin Lazăr pentru succesul repurtat. Mulți specialiști în materie prezic însă că dosarul Revoluției din decembrie 1989 va avea aceeași soartă ca dosarul Mineriadei din iunie 1990.

 

Lazăr & co instituționalizează versiunea Securității

 

În esență, subalternii militari ai lui Augustin Lazăr acreditează ideea că în decembrie 1989 nu a avut loc o revoluție, ci o lovitură de stat pusă la cale de un grup preconstituit și filosovietic condus de Ion Iliescu. O altă concluzie a procurorilor militari este că în timpul Revoluției din decembrie 1989 nu au existat teroriști. Fenomenul teroriștilor ar fi fost creat, în opinia lor, de capii Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) și Ministerului Apărării Naționale (MApN), care ar fi înscenat procesul cuplului dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu. Liderii CFSN ar fi urmărit astfel cucerirea și legitimarea puterii politice iar șefii Armatei ar fi urmărit dobândirea impunității pentru participarea la represiunea revoluționarilor în perioada 17-22 decembrie 1989. Securitatea l-ar fi abandonat pe Nicolae Ceaușescu în după-amiza zilei de 22 decembrie și s-ar fi raliat Armatei și poporului, în vederea izbândirii revoltei populare, care ar fi fost deturnată printr-o lovitură de stat. Autorii rechizitoriului confirmă astfel instituțional versiunea susținută încă din anii 90 de reprezentanții Securității și fostei nomenclaturi ceaușiste, versiune care a fost intens propagată prin publicațiile „România Mare” și „Europa”.

 

În decembrie 1989 eram procuror la Procuratura locală Satu Mare, având o vechime de cinci ani, și am participat la răsturnarea regimului ceaușist la nivel local, fiind ales vicepreședinte al CFSN, funcție pe care am deținut-o până în februarie 1990. În perioada aprilie – august 1990 am activat ca procuror în Comisia guvernamentală de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, unde a fost prim-secretar PCR Nicu Ceaușescu, fiul cuplului dictatorial. În aceste ipostaze am cunoscut mersul evenimentelor la Satu Mare și la Sibiu și am intrat în posesia unor informații legate de derularea manifestațiilor anticeaușiste și reprimarea acestora în alte orașe, ca Timișoara, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Cugir. Ca atare, consider că abordarea unor aspecte de către autorii rechizitoriului din dosarul Revoluției din decembrie 1989 este cel puțin simplistă și pompieristică.

 

Jocul duplicitar al unor forțe armate

 

În comunicatul Parchetului General, precum și în rechizitoriul emis se reține că, în urma probatoriului administrat s-a constatat că întreaga forță militară a României, respectiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne – Departamentul Securității Statului, precum și Gărzile Patriotice, s-a pus la dispoziția CFSN și conducerii acestuia, începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 16.00 fix. Din același moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general-locotenent Victor Atanase Stănculescu, general maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al apărării) și Gelu Voican Voiculescu, a luat deciziile importante cu caracter politic și militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român.

 

Lucrurile nu au fost însă atât de simple și de liniare precum arată procurorii militari. De exemplu, la Satu Mare ca și în alte județe, șefii locali ai Armatei, Securității, Miliției, Procuraturii și Tribunalului s-au prezentat să depună jurământ de loialitate în fața noii puteri politice, reprezentată de Consiliul Județean al Frontului Salvării Naționale, și s-a pus la dispoziția acestuia de-abia în data de 26 decembrie 1989, după difuzarea de către TVR a casetei cu procesul, condamnarea și execuția cuplului Ceaușescu în ziua precedentă. Până atunci mulți șefi ai acestor instituții de forță din întreaga țară au stat în expectativă sau au jucat la două capete. Ba unii chiar au continuat să rămână loiali regimului ceaușist. În noaptea de 22/23 decembrie 1989, după ce s-a anunțat la TVR că teroriștii atacă Studioul 4, un grup de lucrători din Securitatea Județeană Satu Mare au vrut să iasă înarmați din sediu și să se deplaseze la sediul CJFSN, pentru a-i aresta sau chiar împușca pe membrii acestuia, dar au fost opriți cu forța de colegii lor mai lucizi, având loc o adevărată busculadă între cele două tabere. În dimineața zilei de 23 decembrie 1989 comandantul unității de grăniceri din Satu Mare, care aparținea atunci de Ministerul de Interne, a testat vigilența gărzilor patriotice care asigurau paza CJFSN, în ideea inițierii unui asalt împotriva acestuia.

 

Personal, am inițiat în decembrie 1989 anchetarea celor mai importanți nomenclaturiști ceaușiști din județul Satu Mare, începând cu primul secretar PCR, precum și percheziționarea sediului Securității dar șefii mei nu au agreat aceste măsuri și mi-au transmis să am în vedere că „roata se poate întoarce”. Nu trebuie uitat că elemente ale Securității au lansat atunci sloganul – amenințarea „Crăciunul a fost al vostru, Revelionul va fi al nostru”. În niciun caz nu se poate vorbi de o solidarizare imediată și totală sau de o punere la dispoziția CFSN a tuturor forțelor militare din România, începând din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. La Sibiu lucrători de securitate și de miliție au tras asupra manifestanților și după fuga cuplului dictatorial din Comitetul Central al PCR. Potrivit declarației de martor a generalului Marin Neagoe (r), ultimul șef al Direcției a V-a a Securității, la Academia Militară a văzut portretul lui Ceaușescu pe perete, după ora 16.30, și a crezut că Armata îl sprijină în continuare. Șefii unității militare din Târgoviște în care au fost duși Ceaușeștii în seara zilei de 22 decembrie 1989 au avut inițial o conduită duplicitară. Conform unui documentar BBC, fostul președinte Ion Iliescu n-ar fi dorit executarea Ceaușeștilor, dar generalul Victor Stănculescu a declarat că, în caz contrar, Armata nu va colabora cu CFSN, astfel că a acceptat executarea cuplului pentru a obține sprijinul Armatei.

 

Semne mari de întrebare

 

În comunicat și în rechizitoriu se mai reține că, pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale MApN, respectiv persoanele care au îndeplinit funcția de ministru al apărării, șefii direcțiilor militare și șeful aviației militare, ar fi declanșat și ar fi coordonat o amplă și complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni și dezinformări), în virtutea unei înțelegeri cu noua forță politică a țării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părți: pentru factorii de decizie ai MApN a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai CFSN a însemnat garantarea preluării puterii politice, menținerea la putere, precum și legitimarea în fața poporului român.

 

Și această alegație a procurorilor militari suferă de unele fracturi logice. De exemplu, generalul Nicolae Militaru, care a fost numit ministru al apărării în data de 23 decembrie 1989, nici măcar nu a participat la represiune întrucât fusese trecut în rezervă cu mulți ani înainte, fiind suspectat că ar fi fost agent sovietic. După știința mea, aviația militară nu a participat la represiune înainte de 22 decembrie 1989, astfel că nici generalul Iosif Rus nu se afla în culpă pentru a realiza un pact de impunitate cu noua forță politică a țării. De altfel, acest general l-a însoțit pe Nicolae Ceaușescu în Iran în perioada 18-20 decembrie 1989. Pe de altă parte, după logica procurorilor militari, ar fi trebuit cercetați pentru infracțiuni contra umanității și generalii Ștefan Gușă și Iulian Vlad.

 

Generalul Gușă a participat la represiune la Timișoara în calitate de prim-adjunct al ministrului apărării, Vasile Milea, și de șef al Marelui Stat Major al Armatei. În rechizitoriu se reține că generalul Gușă a preluat în întregime conducerea forțelor militare aparținând MApN la Timișoara în 17 decembrie 1989, orele 18.00. Generalul Victor Stănculescu, celălalt prim-adjunct al ministrului Milea, a fost condamnat pentru represiunea de la Timișoara, în condițiile în care a fost numit comandant unic al tuturor forțelor armate din Timișoara în 20 decembrie 1989, dată de la care nu s-a mai tras până în 22 decembrie. De asemenea, generalul Iulian Vlad a participat la represiune înainte de 22 decembrie în calitate de șef al Departamentului Securității Statului. Și generalii Gușă și Vlad s-au pus la dispoziția CFSN în după-amiaza zilei de 22 decembrie și au condus operațiuni militare din sediul Comitetului Central al PCR până în 26 decembrie, respectiv în perioada în care a fost înregistrat cel mai mare număr de morți și răniți.

 

Iliescu, mai vinovat decât clica lui Ceaușescu

 

Procurorii militari aflați în subordinea lui Augustin Lazăr au găsit trei țapi ispășitori în trâmbițatul rechizitoriu al Revoluției, trimițându-i în judecată pe Ion Iliescu, fost președinte al CFSN și al României, Gelu Voican Voiculescu, fost vicepremier al Guvernului României, și generalul (r) Iosif Rus, șeful Aviației Militare în decembrie 1989. Tustrei au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității. Nu vreau să-l apăr pe Ion Iliescu care are păcatele sale legate de evenimentele din decembrie 1989. În august 1990 am demisionat din procuratură în semn de protest față de tergiversarea și mușamalizarea dosarelor Revoluției, sub oblăduirea sa. Dar, să arunci toată vina pentru morții și răniții din perioada 22-31 decembrie 1989 asupra sa și a unor capi ai armatei, îndeosebi asupra generalului Victor Stănculescu, a cărui luciditate a prevenit o baie de sânge înainte de fuga Ceaușeștilor, prin emiterea ordinului de retragere a armatei în cazărmi, este prea mult. De la omul considerat providențial atunci, Ion Iliescu a devenit principalul vinovat pentru sângele vărsat. Iar scandarea „Armata e cu noi!” s-a transformat în „Armata e de vină!”.

 

Trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu, Gelu-Voican Voiculescu și Iosif Rus pentru infracțiuni contra umanității este neîntemeiată și injustă, în condițiile în care procurorii militari au reținut autoritatea de lucru judecat referitor la participarea la represiunea dinainte de 22 decembrie 1989 a unor colaboratori apropiați ai fostului dictator Nicolae Ceaușescu, ca ministrul de interne Tudor Postelnicu, generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului, și generalul Victor Stănculescu, prim-adjunct al ministrului apărării. Postelnicu, Vlad și Stănculescu au fost condamnați definitiv de către instanța supremă pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, nu pentru infracțiuni contra umanității. Tudor Postelnicu și Iulian Vlad au fost trimiși în judecată în 1990 pentru genocid și au fost condamnați în primă instanță pentru această infracțiune, primul la detenție pe viață iar al doilea la 25 de ani de închisoare. În recurs, Curtea Supremă de Justiție le-a schimbat ambilor încadrarea în omor deosebit de grav și i-a condamnat pe Postelnicu la 14 ani închisoare (din care a executat 7 ani) și pe Vlad la 12 ani de închisoare (din care a executat 4 ani). Generalul Victor Stănculescu a fost trimis în judecată în 1997 pentru omor deosebit de grav și a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru această infracțiune la 15 ani de închisoare (din care a executat 5 ani).

 

Alți colaboratori apropiați ai lui Nicolae Ceaușescu din Comitetul Politic Eexecutiv al PCR și din Guvernul RSR, care au aprobat represiunea de la Timișoara în 17 decembrie 1989, ca Ion Dincă, Emi Bobu, Manea Mănescu, au fost condamnați definitiv pentru complicitate la omor deosebit de grav, după ce au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru genocid. Ofițerii de securitate și de miliție care au tras și au ucis manifestanți la Timișoara au fost condamnați definitiv pentru omor și favorizarea infractorului. Procurorii militari au sărit peste cal și imediat după evenimentele din decembrie 1989, când i-au acuzat de-a valma pe principalii colaboratori și complici ai lui Ceaușescu de infracțiunea de genocid, și acum, după 30 de ani, când i-au acuzat pe Ion Iliescu și pe principalii săi colaboratori de infracțiuni contra umanității. Această încadrare juridică nu numai că este deosebit de discutabilă, dar, raportat la pedepsele prevăzute (detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani), crează o inechitate evidentă comparativ cu tragerea la răspundere penală a principalilor colaboratori ai lui Ceaușescu.

https://www.cotidianul.ro/un-rechizitoriu-securisto-pompieristic-al-revolutiei-romane-i/

 

 

///////////////////////////////////////////

Dosarul Revoluției: cronologia unei rușini judiciare

 

Dora Vulcan

 

Dosarul Revoluției din 1989 se dovedește o cauză fără sfârșit, după ce miercuri, Curtea Supremă a decis retrimiterea definitivă a dosarului la Parchetul Militar pentru refacerea cercetărilor.

 

Magistrații Instanței Supreme au respins, printr-o decizie definitivă, contestația procurorilor la o decizie similară a instanței care a cerut în luna mai a acestui an refacerea rechizitoriului.

 

Parchetul General a reacționat la scurt timp de la emiterea minutei de ședință și a dat asigurări că lucrurile nu sunt așa grave precum par și că restituirea dosarului către Secția Parchetelor Militare pentru refacerea rechizitoriului a avut în vedere „unele aspecte considerate neregularități” ale rechizitoriului și înlăturarea unor înscrisuri.

 

Ei spun că urmărirea penală în ansamblul ei, sub aspectul actelor de inculpare nu este afectată.

 

De asemenea, procurorii dau asigurări că, din momentul în care rechizitoriul a fost trimis la instanță, în aprilie 2019, și până în prezent, au continuat studiul jurisprudenței internaționale actualizate în materia infracțiunilor considerate crime împotriva umanității pentru a adapta redactarea actelor procedurale din dosar la specificul evenimentelor investigate și pentru a răspunde exigențelor Curții Supreme.

 

Fostul președinte Ion Iliescu, artizan al evenimentelor din 1989, este unul dintre inculpații din acest dosar.

### VEZI ȘI… ###

Decizie definitivă | Curtea Supremă a decis restituirea dosarului Revoluției la Parchet

Nereguli în dosar

În octombrie 2020, judecătorii de cameră preliminară au identificat o serie de nereguli judiciare, care făceau imposibilă judecarea cauzei.

 

Totodată au fost excluse probe din dosar, cum ar fi rapoarte ale SRI și ale comisiei parlamentare care a anchetat evenimentele din 1989.

 

Printre ele, inclusiv o carte a lui Sergiu Nicolaescu, despre care procurorii considerau că are valoare probatorie.

 

Lor le-au fost adăugate documente de arhivă ale Statului Major General dar și mai multe declarații ale persoanelor vătămate.

 

În mai 2021, Curtea Supremă a decis restituirea dosarului la Parchet și refacerea sa. Procurorii au contestat decizia și au pierdut miercuri, așa că, după 32 de ani, dosarul în care sunt inculpați fostul președinte Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și fostul șef al Aviației Militare, Iosif Rus, pentru crime împotriva umanității, o ia de la capăt.

 

Proiect artistic – simboluri luminoase ale vieților pierdute la Revoluția din 1989

 

Zece ani de stagnare. Dosarul clasat. Primele condamnări la CEDO

În dosarul Revoluției nu a mai fost făcut niciun act procedural timp de zece ani, așa cum a arătat Europa Liberă, pe parcursul perindării la putere a Frontului Salvării Naționale (FSN) și a urmașului său PDSR (actualul PSD), dar și al Convenției Democratice din România (CDR).

 

Primele condamnări au fost date de abia în anul 2000, când generalii Mihai Chițac și Victor Stănculescu au fost condamnați la 15 ani de închisoare, dar eliberați în urma recursului în anulare făcut de procurorul general Tănase Joița. Încarcerați în 2008, Chițac a murit în 2010 acasă, iar Stănculescu a fost eliberat în 2014 și a murit doi ani mai târziu într-un azil de lux.

 

Mitingul din 10 august 2018 a fost reprimat cu brutalitate de regimul lui Liviu Dragnea. Peste 700 de oameni au fost răniți și gazați. La trei ani de la evenimente dosarul stagnează.

### VEZI ȘI… ###

Marile dosare cu miză politică: 10 August, Revoluția și Mineriada. Tehnica tergiversării

În 2007, dosarul a fost blocat ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale care a decis mutarea cauzei de la Parchetul Militar la o secție civilă.

 

În 24 mai 2011, România a fost condamnată prima oară la CEDO privind ancheta în dosarul Revoluției, în procesul intentat de Asociația „21 Decembrie”. Tot atunci, CEDO a decis ca statul român să acorde despăgubiri de 15.000 de euro pentru părinții unui tânăr de 19 ani, ucis la Revoluție în Brașov în cadrul unei manifestații reprimate de forțele de ordine.

 

Procurorul Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarul, a fost retras din anchetă de Laura Codruța Kovesi, iar la sfârșitul lunii octombrie 2015 dosarul a fost clasat de procurorii militari pe motiv că infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală.

 

După această decizie de clasare, sute de revoluționari au depus la Înalta Curte de Casație și Justiție plângeri împotriva soluției date de procurori.

 

Faptele din dosar au făcut inițial obiectul a 4.544 de dosare penale. În 112 dintre acestea, Secția Parchetelor Militare, pe atunci coordonată de generalul Voinea, a dispus trimiterea în judecată a 275 de inculpați, 25 de generali, 114 ofițeri, 13 subofițeri, 36 de militari în termen și 87 de civili.

 

Ion Iliescu, într-una dintre aparițiile sale televizate din timpul Revoluției Române. Fostul membru al partidului comunist avea să devină președinte al României în două rânduri.

### VEZI ȘI… ###

Cronologia judiciară a unei rușini naționale. De ce a fost retrimis la Parchet dosarul Revoluției

La scurt timp de la clasarea dosarului, România este din nou condamnată la CEDO pentru tergiversarea dosarului timp de 25 de ani.

 

Decizia viza încălcarea dreptului la un proces echitabil iar plângerea a fost făcută de opt dintre cei care s-au constituit părţi vătămate în dosar.

 

Statul român a fost obligat la plata a 800.000 de euro cu titlu de daune către 76 de membri ai Asociației „21 Decembrie 1989”.

 

Dosarul redeschis

Dosarul Revoluției a fost redeschis în 2016. Pe 13 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis redeschiderea dosarului Revoluţiei, în urma cererii formulate de fostul procuror general interimar al Parchetului General, Bogdan Licu.

 

Pe 5 aprilie, Bogdan Licu, care asigura atunci interimatul în funcția de procuror general, a anunțat redeschiderea anchetei, pe motiv că soluția de clasare dată în octombrie 2015 de Parchetul Militar este netemeinică și nelegală, „fiind adoptată pe baza unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor informații, date și documente esențiale referitoare la evenimentele din 1989, aspecte care au condus la stabilirea unei situații de fapt incomplete și, sub unele aspecte, eronate, iar, pe cale de consecință, la o greșită încadrare juridică a faptelor, toate acestea zădărnicind aflarea adevărului și identificarea tuturor făptuitorilor, precum și a făptuitorilor din spatele făptuitorilor”, potrivit Agerpres.

Soldat la Revoluție trâgând în misterioșii teroriști

Bogdan Licu mai spunea atunci că, din modul de desfășurare a anchetei la Parchetul Militar, a rezultat că nu a existat o preocupare pentru stabilirea unor aspecte esențiale referitoare la evenimentele din perioada 17 – 30 decembrie 1989.

 

De asemenea, spunea el, procurorii militari nu au făcut niciun demers în vederea declasificării documentelor care au stat la baza elaborării raportului Comisiei senatoriale privind acțiunile desfășurate în Revoluția din decembrie 1989, în condițiile în care această comisie făcuse mii de audieri și a obținut documente de la Ministerul Apărării, Ministerul de Interne și SRI.

 

Adică exact probele pe care apoi Curtea Supremă avea să le dea de-o parte.

 

Ion Iliescu continuă să se autoproclame liderul Revoluției române.

### VEZI ȘI… ###

Societatea Timișoara:„Institutul Revoluției Române va dispărea cu siguranță. Așa este moral”

„Deși SRI a întocmit un document amplu referitor la evenimentele din decembrie 1989, acesta nu se regăsește în dosarul de urmărire penală și nici nu rezultă că s-ar fi făcut vreun demers în vederea obținerii acestuia. De asemenea, nu au fost făcute demersuri în vederea obținerii unor documente extrem de importante din arhivele unor autorități/instituții publice — spre exemplu fondul din 1989 al MApN. În această cauză, nu s-au efectuat activități absolut necesare stabilirii condițiilor în care s-a deschis focul în fiecare caz în parte. În cele mai multe dintre cazurile în care este vorba despre decesul unor persoane nu au fost făcute autopsii, fără să existe vreo justificare pentru neefectuarea acestora. Rapoartele de constatare medico-legale sunt, în general, foarte sumare”, susținea atunci Bogdan Licu.

 

În plus, nu a fost recuperată muniția cu care s-a tras asupra persoanelor rănite sau decedate, iar la dosar nu exista vreo justificare în acest sens.

 

„Puținele expertize balistice efectuate nu au stabilit decât tipul muniției folosite, precum și tipurile de armă care o utilizează, dar armele cu care s-a tras efectiv nu au fost identificate, pe cale de consecință nici trăgătorii; nu au fost identificate toate forțele militare sau civile participante la reprimarea manifestanților”, mai afirma Licu.

 

Totodată, cele mai multe dintre audierile persoanelor care ar fi putut furniza informații utile sunt sintetice, unele de-a dreptul formale.

 

„Am apreciat în aceste condiții că modul în care s-a desfășurat ancheta nu corespunde exigențelor CEDO în ceea ce privește obligația statului de a efectua o anchetă efectivă. De asemenea, am constatat că, în această cauză, contrar afirmațiilor procurorilor militari, nu a intervenit prescripția răspunderii penale. (…) În ceea ce privește infracțiunile de omor și omor calificat, precum și infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei, prin raportare la dispozițiile art.153 alin.(2) lit.b) și alin.(3) din Codul de procedură penală, acestea au devenit imprescriptibile. În cauză urmează să se efectueze cercetări și în ceea ce privește infracțiunile de genocid, contra umanității și război, întrucât din analiza probelor administrate, contrar opiniei procurorilor militari, rezultă indicii temeinice și cu privire la săvârșirea unor astfel de infracțiuni”, mai spunea Bogdan Licu în actul înaintat instanței.

 

Începutul Revoluției din 1989, în Timișoara.

### VEZI ȘI… ###

DOCUMENT Mărturii din dosarul în care deputatul Francisc Tobă a fost anchetat pentru crime comise în timpul Revoluției

Prima trimitere la instanță, după 30 de ani: Diversiunea a făcut mai multe victime decât represiunea lui Ceaușescu

Pe 8 aprilie 2019 procurorul general de la acea vreme, Augustin Lazăr, a anunțat că procurorii Secţiei militare din Parchetul General i-au trimis în judecată pe fostul președinte Ion Iliescu, pe fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și pe fostul șef al Aviației Militare, general (rtr) Iosif Rus, precum şi pe Emil „Cico” Dumitrescu, fost consilier de stat în Ministerul de Interne și consilier al președintelui Iliescu, puși sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii.

 

Despre Ion Iliescu şi Emil Cico Dumitrescu, procurorii militari au spus că au contribuit la amplificarea psihozei privind pretinsa existenţă a unor terorişti la nivelul Capitalei în decembrie 1989. Dumitrescu a murit în ianuarie 2019.

 

Potrivit procurorilor, întreaga forţă militară a României, de la Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, până la Departamentul Securităţii Statului şi Gărzile Patriotice – începând cu data de 22 decembrie, de la orele 16.00 – s-au pus la dispoziţia Consiliului Militar Superior, aflat în subordinea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, pentru lansarea unei ample și complexe activități de inducere în eroare, prin diversiuni și dezinformări.

„Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22 decembrie 1989, un număr de 862 de decese, 2.150 de răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17 – 22 decembrie 1989 (orele 12.00)”, spuneau procurorii militari.

 

Cu alte cuvinte, diversiunea pusă la cale de cei care au preluat puterea prin inventarea așa-zișilor teroriști a făcut mai multe victime decât însăși represiunea comandată de Ceaușescu.

 

Piața Palatului, București, decembrie 1989

### VEZI ȘI… ###

Statul român și-a cerut iertare pentru crimele de la Revoluție, dar dreptatea așteaptă de 30 de ani

Grupul de decizie politico-militară al Consiliului Frontului Salvării Naționale a luat hotărârile importante cu caracter politic şi militar, pentru a permite accederea la putere a unui grup preconstituit şi pentru legitimarea sa politică în faţa poporului.

 

Anchetatorii au arătat că, prin instaurarea unei psihoze generalizate privind existența așa-zișilor teroriști au fost create situații în care s-a tras haotic, au fost date ordine militare contradictorii și s-au ucis între ei oameni fără vină.

„Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general-locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general-maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al Apărării) şi Gelu Voican Voiculescu, a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român”, au spus procurorii.

 

La scurt timp, avocații lui Ion Iliescu au depus la Secția de Investigare a Infracțiunilor în Justiție (SIIJ) o plângere impotriva procurorilor care au instrumentat dosarul, acuzați de abuz în serviciu. Printre ei și procurorul general Augustin Lazăr, supus în acea perioadă unei campanii de demonizare menită a demonstra că ar fi fost torționar al regimului comunist.

 

Un grup de luptători civili anticomuniști împreună cu un soldat român, în spatele unui transportator blindat, apărându-se de focul lunetiștilor Securității – 24 decembrie 1989, după diversiunea cu teroriștii

Un grup de luptători civili anticomuniști împreună cu un soldat român, în spatele unui transportator blindat, apărându-se de focul lunetiștilor Securității – 24 decembrie 1989, după diversiunea cu teroriștii

Securitatea, lipsă din dosar

Dosarul suferea, însă, de un viciu de fond, așa cum a arătat Europa Liberă. Securitatea era scoasă din ecuație și exonerată de orice responsabilitate.

 

Un slogan valabil după 30 de ani de la Revoluție

### VEZI ȘI… ###

Dosarul Revoluţiei. Oameni resemnaţi purtaţi pe drumuri şi procedură viciată

„Cu stupefacție am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârșire principalii vinovați pentru cele peste 1200 de victime ale Revoluției – respectiv membrii Departamentului Securității Statului (…). A pretinde că nu a tras nimeni cu bună știință, cu intenția de a ucide oameni nevinovați, că Securitatea, care l-a apărat pe Ceaușescu până în ultima clipă, ar fi trecut exact pe 22 la ora 16:00 de partea poporului, a spune că eroii Revoluției române au căzut victime în întregime „focului fratricid” – sunt tot atâtea sfidări ale faptelor istorice, ale bunului simț și ale conștiinței societății; o insultă la adresa celor care ne-au redat libertatea în decembrie 1989”, spuneau semnatarii unei scrisori deschise adresate procurorului general.

 

Printre ei: Vladimir Tismăneanu, Mădălin Hodor, Andrei Ursu, Mihai Demetriade, Magda Cârneci, Gabriel Andreescu.

 

Dosarul cauzei cuprinde 3.330 de volume, dintre care 2.030 au fost instrumentate abia după 13 iunie 2016, la 27 de ani de la Revoluție.

 

Dora Vulcan

Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000. 

 

 

https://romania.europalibera.org/a/dosarul-revolutiei-cronologie-rusine-judiciara/31555941.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Teatru ieftin de  la iezuitii iliescieny…) Judecata în Dosarul Revoluției poate să înceapă, după 33 de ani

 

https://romania.europalibera.org/a/incepe-dosarul-revolutiei/32653519.html

 

Oana Despa

 

Curtea de Apel a respins, miercuri, toate contestațiile preliminare în dosarul ce-i privește, între alții, pe Ion Iliescu și Gelu Voican-Voiculescu, pentru evenimentele din 1989, din timpul Revoluției de la București. Decizia poate fi contestată în trei zile.

 

Pe 3 august 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație anunța că retrimite in justiție dosarul în care fostul președinte Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare, erau acuzați de crime împotriva umanității, infracțiuni care nu se prescriu.

 

Cu un an și jumătate înainte, Instanța supremă decisese să întoarcă dosarul Revoluției la Parchetul Militar, după ce constatase mai multe probleme în rechizitoriu.

 

Soldați români, în stradă, la Revoluție – Brașov, 29 decembrie 1989

### VEZI ȘI… ###

„Astăzi s-a terminat cu umilința”. Act final în calvarul unei mame al cărei fiu a fost ucis la Revoluția Română din 1989

Inițial, dosarul revoluției a fost trimis în judecată în aprilie 2019, când au fost citate 5000 de părți civile. Timp de un an, instanța a discutat excepții la cererea părților, apoi a decis să retrimită dosarul la Parchet pentru rezolvarea unor neclarități. Îndepărtarea acestora a mai durat un an.

 

Prin rechizitoriul Secției Parchetelor militare din 29 iulie 2022, în dosarul penal privind Revoluția din decembrie 1989, s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiuni contra umanității a următorilor:

 

Ion Iliescu – fost președinte al României;

Gelu Voican Voiculescu – fost viceprim-ministru al Guvernului României;

Iosif Rus – general (rtr.) – fost șef al Aviației Militare.

Procurorul general de la acel moment, Gabriela Scutea, declara că „reluarea dosarului de către un alt procuror ar fi însemnat o perioadă foarte mare de timp chiar și doar pentru citirea volumelor dosarului revoluției”.

 

Actele de urmărire penală și redactarea rechizitorului au fost făcute în 5 luni și 15 zile, a mai precizat Scutea.

 

22 December 1989, București, zeci de mii de oameni s-au adunat în fața Comitetului Central, de pe acoperișul căruia dictatorul Nicolae Ceaușescu avea să fugă cu elicoperul la ora 12,10.

### VEZI ȘI… ###

Numărul „luptătorilor” s-ar putea umfla. Găselnița: Revoluția din ’89 se prelungește cu trei zile

Ca noutate, ICCJ a confirmat redeschiderea urmării penale în privința a 627 de persoane vătămate, cercetările fiind continuate de către Secția parchetelor militare în dosarul penal nr. 1/P/2020. Aceasta fusese una dintre nemulțumirile asociațiilor de revoluționari.

 

În intervalul 22 decembrie, orele 16.00, și 30 decembrie 1989 au murit 857 de oameni, 2382 au fost răniți, 585 au fost reținuți de Miliție și Securitate, ilegal.

 

Acuzațiile aduse inculpaților de către procurori

„Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.

 

Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.”

 

„Gelu Voican Voiculescu, în calitate de factor decizional politico-militar al CFSN (organism care și-a subordonat Consiliul Militar Superior), cu intenţie, urmărind menținerea și consolidarea puterii politice obținute, dar și legitimarea în fața opiniei publice, începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod sistematic prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.„

 

„Generalul (rtr) Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 – 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice.”

 

Ion Iliescu și ceilalți inculpați au declarat de-a lungul timpului că sunt nevinovați de acuzațiile aduse.\

Oana Despa

A lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune unde a fost reporter specializat pe domeniul Justiției sau a condus secții de Investigații. A produs una dintre emisiunile de impact despre devalizarea României după 1989 – România furată. În prezent este pasionată de alfabetizare media și combaterea dezinformării.

 

 

https://romania.europalibera.org/a/incepe-dosarul-revolutiei/32653519.html

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Oroarea de la Otopeni: Mărturiile tulburătoare ale celor care au scăpat cu viată ca prin minune

 

 

Mărturiile celor care au supraviețuit, prin minune, sunt tulburătoare.

 

RECHIZITORIUL DOSARULUI REVOLUȚIA DIN 1989, aici

 

Masacrul de la Aeroportul Otopeni și tot ce s-a petrecut în întreaga zonă, în 22 – 25 decembrie 1989, este halucinant descris de martorii oculari care au avut norocul să scape cu viață.

 

Militari mitraliați degeaba. TAB-uri aruncate în aer inutil, adolescenți și chiar infractori de drept comun înarmați care trăgeau la întâmplare, isterizând și mai mult militarii.

 

Armata pur și simplu a pus militarii tineri să se ucidă între ei. Au fost uciși fără motiv chiar și civilii angajați ai aeroportului, care veneau dimineața la muncă cu un autobuz.

 

Un alt autobuz trimis la aeroport ”pentru a ridica ajutoare” a fost mitraliat fără niciun discernământ.

 

Totul a generat un schimb de focuri în care s-a consumat un număr incredibil de cartușe.

 

Niciun terorist prins sau ucis.

 

Au murit, în schimb, zeci de militari tineri și civili, toți nevinovați, toți mitraliați ca ”teroriști”, deși ei erau acolo pentru a apăra aeroportul ”de teroriști”.

 

Isteria criminală a fost identificată de procurorii militari ca motivul crimelor de la Otopeni, iar responsabilii sunt lotul Iliescu KGB – GRU.

 

Adică ”echipa” care a confiscat din 22 decembrie România la comanda Moscovei și din care s-a format Hidra de azi, cu cele mai mari grupări de corupție, cu Cartelul Mafia Media, cu oligarhia care a paralizat aproape toate instituțiile statului.

 

 

Nu vă imaginați cât de periculos este că moștenitorii acestei grupări FeSeNisto-Iliesciană controlează azi România, mai ales în contextul invaziei dictaturii lui Putin în Ucraina și planului malefic de refacere a Imperiului Sovietic. Am explicat aceste implicații.

 

https://www.patreon.com/posts/oroarea-de-la-au-70987516?l=fr

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Cum s-au împușcat între ei militarii la Otopeni, după ce Iliescu a spus că teroriștii trag în oameni. „Un regiment a tras jumătate de milion de cartușe”

Ioana Matei

 

 

 

„La Revoluția din decembrie 1989 nu au existat teroriști care au tras în oameni, ci militarii și civilii s-au împușcat între ei după ce Ion Iliescu și cei care au preluat conducerea imediat ce Nicolae Ceaușescu a fugit au indus prin mesaje o psihoză terorist-securistă. Militarii trimiși să apere zona Aeroportului Otopeni de teroriști au fost implicaţi de fapt într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un duşman inventat. Panica, teama au făcut ca un singure regiment să tragă, doar într-o noapte, aproape jumătate de milion de cartușe fără a nimici sau captura niciun terorist”, e concluzia din rechizitoriul întocmit de procurori pentru Dosarul Revoluției. A urmat apoi măcelul de la Aeroportul Otopeni, unde au murit 48 de militari și civili.

 

Probele, mărturiile și concluziile despre militarii și civilii care s-au împușcat între ei după fuga lui Nicolae Ceaușescu și preluarea puterii de către Ion Iliescu și grupul condus de acesta sunt consemnate în rechizitoriul din dosarul Revoluției, trimis recent de procurorii militari la instanța supremă, după ce l-au refăcut, la solicitarea judecătorilor, din 2021.

 

Fostul președinte Ion Iliescu (92 de ani), fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu (81 de ani) și fostul comandant al Aviației Militare Iosif Rus (86 de ani) vor fi judecați pentru infracțiuni contra umanității, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

 

 

Nicio probă din dosarul Revoluției nu a arătat că au fost teroriști la Revoluția din decembrie 1989, deși Ion Iliescu a făcut numeroase referiri la existența acestora, începând din 22 decembrie 1989, creând o psihoză terorist-securistă care a dus la mii de morți și răniți, militari și civili.

 

Focuri trase la întâmplare după „teroriștii” inventați ca să creeze panică

Dezinformarea gravă a lui Ion Iliescu, prin mesajele transmise de la TVR  că sunt teroriști în civil și că trupe ale Securității aliate lui Nicolae Ceaușescu trag în mulțime au dus la situații în care militari și civili s-au împușcat între ei, crezând că se luptă cu ”inamicul”.

 

Ce s-a ales de Claudia Pavel de la Candy. Transformarea e ȘOCANTĂ

IMPACT.RO

Ce s-a ales de Claudia Pavel de la Candy. Transformarea e ȘOCANTĂ

Ce ETNIE are Dan Bittman. NIMENI nu și-a dat seama de asta

IMPACT.RO

Ce ETNIE are Dan Bittman. NIMENI nu și-a dat seama de asta

 

Procurorii au atașat la dosarul Revoluției un document al Regimentului 321 Mecanizat Râmnicu Sărat, trimis să apere zona Aeroportului Otopeni, care arată că toate operaţiunile militare de acolo au fost o tragică situaţie de foc fratricid, pentru că militarii au fost convinşi că au în faţă inamicul terorist-securist.

 

În document scrie că, doar în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, un singur regiment a executat aproape o jumătate de milion de trageri, în „lupte” care s-au soldat cu zeci de morți şi răniți, dar nu din rândul ipoteticilor terorişti, ci al militarilor şi civililor.

 

Inamicul terorist, folosind grupuri de cercetare în dispozitivul de apărare al aeroportului, acţionând violent şi prin surprindere, executând foc asupra clădirilor şi anexelor aeroportului cu armament modern, a creat un climat de nesiguranţă în rândul cadrelor şi militarilor în termen (….)

 

Elementele teroriste declasate şi anarhiste caută să împiedice evoluţia evenimentelor de aleasă ţinută naţională, acţionând sub directa conducere a tiranului Ceauşescu, au provocat imense pierderi materiale şi umane (….)

 

Teroriştii au posibilitatea să folosească elicoptere, să execute capcane de tot felul. Inamicul a trecut la infestarea surselor de apă potabilă (….)

 

O concluzie care se desprinde după prima zi de lupte a fost starea de timorare a militarilor la primirea misiunilor de luptă. Nu s-a respectat regimul de foc ordonat, consumându-se foarte multă muniţie, fără un minim efect, în sensul că nu a fost nimicit s-au capturat niciun terorist.

 

S-a consumat următoarea cantitate de muniţie: cartuş 7,62 mm – 358.228 ; cartuş 7,62 mm trasor – 14.944 ; cartuş 7,62 mm lung – 79.653 ; cartuş 7,62 mm lung şi trasor – 3.493 ; cartuş 7,62 mm B2 – 4.110 ; cartuş 7,62 mm incendiar – 3.788 ; cartuş14,5 mm – 8225; cartuş 14,5 mm B32 – 2554 ; cartuş14,5 mm incendiar – 3146; lovituri de AG 7 – 86 ; grenade de mână – 185 ; grenade de mână defensive – 169 ; cartuş iluminator – 867”, scrie în documentul Regimentului 321 Mecanizat Râmnicu Sărat.

 

Titlul de revoluționar al lui Ion Iliescu, retras de Guvern

 

Militarii credeau că luptă cu „bande demențiale”. A urmat masacrul de la Otopeni

În același document se vorbește tot de „luptă cu teroriștii” și despre masacrul de la Aeroportul Otopeni, în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, când au fost uciși 48 de militari și civili, alți 15 fiind răniți.

 

Întreaga desfăşurare a acţiunilor de luptă de până acum, succesele repurtate de către unitatea noastră împotriva bandelor demenţiale, eroismul manifestat vor rămâne pururi în conştiinţa neamului (….)

 

28.12.1989 – Calmul aparent al situaţiei poate însemna pentru terorişti prilej de meditaţie şi pentru o eventuală organizare (….)

 

02 ianuarie 1990 – Ordin de zi al ministrului apărării – «Soldaţi, gradaţi, subofiţeri, maiştrii militari, ofiţeri şi generali! Revoluţia Română a învins! În vâltoarea crâncenelor lupte cu bandele clanului ceauşist, v-aţi manifestat ca adevăraţi fii devotaţi ai poporului (….) Aţi plătit cu viaţa. Faptele voastre de vitejie v-au atras elogiul întregii ţări, admiraţia întregii lumi şi vor rămâne pentru vecie în Panteonul nemuririi Poporului Român»”, scrie în documentul aflat la dosarul Revoluției.

 

Ce spune Ion Iliescu despre Revoluţie, după 32 de ani. Politicianul a recunoscut de ce au fost atât de multe victime

 

Procurorii spun că „succesele repurtate” în faţa „bandelor demenţiale” au fost în realitate situaţii de foc fratricid, iar cel care a trimis mesajul de felicitare a fost generalul Nicolae Militaru, numit de Ion Iliescu  în funcția de ministru al Apărării, în locul generalului Victor Atanasie Stănculescu, care fusese pus de Ceaușescu în funcție, cu puțin timp înainte să fugă cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central.

 

”Analiza tuturor probelor administrate în cauză, cu precădere cele aflate în volumele «Băneasa-Otopeni», «Jurnale de luptă», relevă că focul fratricid a reprezentat cauza deceselor și rănirilor de persoane rezultate și în această zonă din București. Nu există probe care să indice altă cauză pentru tragediile survenite”, potrivit rechizitoriului din dosarul Revoluției.

 

 

Cum s-au împușcat între ei militarii la Otopeni, după ce Iliescu a spus că teroriștii trag în oameni. „Un regiment a tras jumătate de milion de cartușe”

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Masacrul de la Otopeni – evidențele spulberă teoria erorii și demonstrează crima cu premeditare

 

Unii spun că masacrul de la Otopeni din 23 decembrie 1989 (50 de morți, 13 răniți și 20 supraviețuitori) a fost poate cea mai mare eroare a Armatei Române… Supraviețuitorii spun că a fost mai mult decât o crimă premeditată. După ce primele două camioane cu ostași U.M. 0865 Câmpina (Centrul de Instrucție Transmisiuni al Comandamentului Trupelor de Securitate) au fost ciuruite și ocupanții, în majoritate, loviți mortal, ceilalți au coborât fără arme, și-au aruncat căștile și au ridicat mâinile. După o scurtă pauză, cât s-ar schimba încărcătorul armelor, rafalele i-au secerat. Supraviețuitorii au fost supuși la rele tratamente, fiind etichetați „copiii lui Ceaușescu, teroriștii”. Ostașii care au fost răniți, au fost lăsați peste noapte acolo unde au căzut, fără a li se acorda ajutor. Cei culeși și transportați dimineața la Spitalul din Balotești, în viață fiind, au fost lăsați două zile să se sfârșească pe niște lespezi de morgă… În vaiete, chinuri și rugăminți de ajutor. Ei aveau 18-19 ani, cei mai mulți fiind încorporați în luna octombrie a aceluiași an.

Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a dispărut, pur și simplu, pe 24 decembrie 1989, după ce a anunțat la TVR că deține filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit pe străzile Timișoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit în mod suspect la începutul lui 1990.

Despre comandantul unității militare de pază a Aeroportului Internațional Otopeni, maiorul Dumitru Draghin, implicat în atacarea subunității Comandamentului Trupelor de Securitate, solicitate să vină în sprijin, se mai cunoaște un episod care a debutat în prima parte a zilei de 22 decembrie 1989.

În vecinătatea aeroportului, după un rând de blocuri, se afla un sediu al Centrului de Informații Externe din Departamentul Securității Statului, cu o mică gospodărie și anexele aferente, în care aveau loc activități sezoniere. La sediul respectiv se aflau numai patru ostași, în civil, care asigurau paza și întreținerea.

În dimineața zilei de 22 decembrie, comandantul unității a solicitat șeful de unitate din Centrul de Informații Externe, care administra sediul respectiv, să permită unui grup de militari din paza aeroportului să efectueze o recunoaștere în perimetrul „bazei C.I.E.”, deoarece trebuie să verifice situația din teren, date fiind evenimentele și starea excepțională. I s-a admis cererea și s-a efectuat recunoașterea. În seara aceleiași zile, la televiziune s-a difuzat știrea falsă potrivit căreia: „Lângă Aeroportul Otopeni există o vilă a Securității, din incinta căreia se intră într-un tunel, cu ieșire la capătul pistei”.

A doua zi, pe 23 decembrie, locotenent-colonelul Constantinescu, cu o grupă de 10 militari, a fost trimis de comandantul pazei militare a aeroportului să verifice informația transmisă pe postul televiziunii naționale. Bineînțeles că nu au verificat nimic, doar știau foarte bine care este realitatea. În schimb, i-au luat pe cei patru ostași în civil și neînarmați, i-au închis în toaletă, după care s-au pus pe mitraliat clădirea.

După câteva zile, când a fost posibil ca șeful unității din C.I.E. să ajungă la fața locului, a găsit un dezastru. Interioarele devastate, dotările dispărute, inventarul mărunt, de asemenea. Din gospodăria anexă fusese luat și un alambic de țuică. Păgubitul s-a dus la comandantul unității de pază. În tavanul biroului acestuia era deja montată lustra lipsă din sufrageria vilei. În același birou a fost instalat și vitrina cu serviciile de pahare, tacâmuri și veselă, covorul și cam tot ce mai încăpea. Alambicul de țuică a fost identificat în gospodăria soacrei comandantului, din localitatea Ianca. Alte multe bunuri, dintr-un depozit de diverse produse, încărcate în camioane au luat destinații rămase necunoscute. Descărcarea de gestiune a fost posibilă numai urmare a aprobărilor ministrului Apărării, generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Nu aș fi dat acest exemplu, care nu este singular, dacă nu s-ar prezuma interesul public pentru preocupările unui comandant al pazei primei porți aeriene a României, în zile în care erau în joc destinele țării, pe care jurase să o apere, chiar cu prețul vieții… Jafuri și porniri prădalnice au avut de suferit cam toate incintele Securității ocupate în acele zile ca pentru totdeauna, dar și mulți ofițeri, ale căror domicilii au fost violate și supuse perchezițiilor finalizate cu „se confiscă”. Până și trusele de igienă personală…

Ambuscada diversionistă de la Aeroportul Internațional Otopeni fusese destinată provocării unui măcel asupra câtorva sute de elevi ai Școlii Militare de Ofițeri Activi nr. 1 a Ministerului de Interne

Efective ale Școlii Militare de Ofițeri Activi nr.1 a Ministerului de Interne, care întrunea toate armele și specialitățile, s-au aflat inițial în dispozitivul forțelor de ordine din zona limitrofă perimetrului securizat al Comitetului Central.

În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, când Piața Palatului Regal urma să fie ocupată de mulțimile care afluiau dinspre marile platforme industriale către zona centrală a Capitalei, generalul Iulian Vlad i-a ordonat șefului Statului Major al Școlii, colonelul Gheorghe Rabacel, să retragă toate efectivele în școală, în deplină ordine și cu măsurile de asigurare necesare, pentru a nu se face uz de armă.

Ordinul a fost executat întocmai, ofițerii comandanți ai subunităților au îmbarcat elevii și coloana a parcurs în ordine, fărăr evenimente, tot traseul celor circa 11 km, distanța până la intersecția șoselei București-Ploiești, cu Aleea Privighetorilor, unde se afla „Școala Băneasa”.

După abandonarea de către Nicolae Ceaușescu a „postului de luptă” – cum numise el sediul Comitetului Central – fratele său omonim, generalul Nicolae Ceaușescu (numit Andruță, pentru a nu se confunda cu Secretarul General), care era comandantul „Școlii Băneasa”, s-a retras la gospodăria agricolă a școlii din localitatea Petrăchioaia – Ilfov, comanda fiind exercitată de primul său adjunct și șef al statului major, colonelul Gheorghe Rabacel, un ofițer etalon al competenței și capacității de asumare a deciziei în situații critice extreme.

 

 

În fatidica zi de 23 decembrie 1989, când unitățile Ministerului de Interne și ale Departamentului Securității Statului „erau integrate comenzii unice a Ministerului Apărării Naționale”, colonelul Gheorghe Rabacel primește ordin din partea șefului Comandamentului Aviației Militare, generalul Rus, care își avea sediul vis-a-vis de școală, peste șoseaua București-Ploiești, să îmbarce de urgență o treime din efective și să le deplaseze pentru „apărarea Aeroportului Internațional Otopeni, care este atacat de teroriști”.

Colonelul Rabacel a dispus pregătirea și îmbarcarea efectivelor solicitate, dar nu a ordonat punerea în mișcare, până nu a întreprins un minim de măsuri privind obținerea de informații despre situația operativă în care se afla aeroportul. Ofițerul știa că, acolo unde urma să se deplaseze cu câteva sute de elevi, există dispozitive de securitate aeroportuară și antiteroristă, asigurate de un complex de forțe, cu misiuni precise prevăzute în „Planul de cooperare dintre Ministerul Apărarii Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor(…)” și alte instituții cu responsabilități într-un aeroport internațional, care era și cel mai important punct de frontieră aerian al țării, unde operau și agenți de securitate ai zborurilor unor companii aviatice străine.

Din prima măsură de verificare – contractarea ofițerului Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.), șef al dispozitivului antiterorist din aeroport, maiorul Tănase Vizitiu, fost subordonat al său în școală – colonelul Rabacel primește următoarele date operative: (1) Nimeni nu atacă Aeroportul Internațional Otopeni; (2) Dispozitivele de securitate aeroportuară și apărare antiteroristă nu se confruntă cu vreo situație specială; (3) Efectivele antiteroriste ale U.S.L.A. și-au depus și închis armele, pentru a nu avea loc provocări, aflându-se sub controlul dispozitivului Ministerului Apărării Naționale (care, potrivit planului de cooperare nu avea competențe decât în ceea ce privește paza perimetrului exterior, respingerea atacurilor din aer, de apărarea militară a obiectivului, nu ordinea și securitatea interioară a acestuia – n.n.).

Pe baza informării primite, a dispus deblocarea efectivelor de elevi, asumându-și riscul de a nu executa ordinul transmis de comandantul aviației militare.

Ce se putea întâmpla dacă șeful statului major acționa fără să caute să obțină minimum de informații asupra situației din zona de operații în care a fost trimis? Ceea ce s-a întâmplat spre seară, la lăsarea întunericului, când au intrat în ambuscadă efectivele Centrului de Instrucție Transmisiuni Câmpina al Comandamentului Trupelor de Securitate. Dar sub canonada ucigașă cădeau răpuși sute de tineri, căci asta însemna o treime din efectivele școlii care pregătea ofițeri de informații, judiciariști, criminaliști, de pompieri, ofițeri pentru trupele de securitate, pentru punctele de frontieră și tote celelalte specialități ale Ministerului de Interne.

O altă solicitare de intervenție pentru „apărarea împotriva atacurilor teroriste” a fost făcută de către generalul Mocanu, șeful Comandamentului Apărării Locale Antiaeriene, de asemenea situat în vecinătatea școlii. Dacă o asemenea amenințare era reală, ea viza și școala. Din nou, colonelul Rabacel a dovedit luciditate în aprecierea situației operative și  nu a scos efectivele din unitate.

În noaptea/nopțile care au urmat, asupra „Școlii Băneasa” s-a tras dinspre comandamentele și unitățile militare vecine peste un milion de cartușe. Din școală nu s-a ripostat nici măcar cu un foc accidental de armă. Gloanțele au fâșiat fiecare pom fructifer dintr-o splendidă livadă care, în primăvara ce a urmat, nu a mai dat nicio frunză, murind sub greutatea și otrava plumbilor care trebuiau să provoace și acolo un măcel. Asta să fi însemnat obstinatul apel „în cod” al generalului Militaru: „Opriți măcelul! În numele vieții, opriți măcelul!”, transmis cu o zi înainte, când lumea se relaxase și euforia umplea străzile, pentru ca, la numai câteva ore, să înceapă marea diversiune teroristă?!

Aurel I. Rogojan – 1989 Dintr- iarna in alta…Romania in resorturile secrete ale istoriei

 

 

http://desteptati-va.ro/index.php/2021/04/19/masacrul-de-la-otopeni-evidentele-spulbera-teoria-erorii-si-demonstreaza-crima-cu-premeditare/?fbclid=IwAR009qrUQuZ0yZ68S6U1CuvN8X3O9j31FY5G_HfICapQV2zTlNoJDfN9m8c

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Secretarul particular al Papei avertizeaza cu privire la islamizarea Occidentului

 

Secretarul particular al papei Benedict al XVI-lea, Georg Ganswein, lanseaza un avertisment in legatura cu ceea ce el numeste pericolul islamizarii lumii occidentale si considera drept ”profetic” discursul rostit de Suveranul Pontif la Ratisbonne (sudul Germaniei), care a declansat mania musulmanilor, relateaza Rompres.

 

”Nu trebuie sa fie minimalizate tentativele de islamizare a Occidentului (…) Si pericolul care decurge din acesta pentru identitatea Europei nu trebuie ignorat sub pretextul unei indatoriri privite cu intelegere in mod fals. Catolicismul vede bine acest lucru si il spune in mod clar”, afirma secretarul particular al Capului Bisericii Catolice intr-un interviu publicat vineri de ziarul Süddeutsche Zeitung.

 

Revenind asupra discursului papei in fata studentilor de la Ratisbonne care a declansat reactii furioase din partea majoritatii tarilor musulmane, parintele Ganswein (considerat mana dreapta a lui Benedict al XVI-lea si care lucreaza si traieste permanent alaturi de acesta), il caracterizeaza ”asa cum a fost rostit, drept profetic”, transmite Rompres.

 

In cursul vizitei pe care papa Benedict al XVI-lea a facut-o in septembrie 2006 in Germania, tara sa natala, el s-a referit la raportul dintre islam, violenta si ratiune, aceste referiri declansand reactii de ostilitate si manifestatii de foarte mare amploare in lumea intreaga ce au obligat Vaticanul sa lanseze o ofensiva diplomatica de amploare, comenteaza France Presse.

 

Potrivit lui Ganswein, protestele respective au fost generate de forma in care mass-media l-au citat pe papa, scotand cuvintele acestuia din context si prezentand-o ca o o opinie personala, cand de fapt era vorba de o fraza in care Benedict al XVI-lea se referea la spusele despre islam ale unui imparat bizantin care a trait in secolul al XIV-lea, Manuel al II-lea Paleologul, potrivit caruia profetul Mohamed nu a adus nou decat ”idei rele si inumane”, indemnand ca religia pe care o predica sa fie raspandita cu sabia.

 

 

https://romanialibera.ro/special/secretarul-particular-al-papei-avertizeaza-cu-privire-la-islamizarea-occidentului-102184/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Islamizarea Occidentului. Teama de integrare

 

 

Islamul, ca religie, îmbracă multe forme, de la moderat la radical extrem, însă în oricare din variante individul este subordonat binelui comun. Ca urmare, supunerea absolută la voia lui Allah este forţa motrice pentru activităţile politice ale adepţilor. Islamul fundamentează o filosofie amplă, susţinând că are răspunsuri pentru toate întrebările referitoare la aspectele vieţii, astfel că religia, cultura, politica şi statul sunt inseparabile.

 

În acest sens, observăm că toate ţările cu o populaţie predominant musulmană s-au confruntat în anii `80-`90 cu manifestări de susţinere a islamului politic, înmulţindu-se partidele politice care încercau introducerea sistemului legal islamic (sharia) ca fundament al statului. În unele cazuri, acest fapt a condus la stări tensionate. Regulile vechi au trebuit să facă loc unui regim religios (Iran, Sudan, Afganistan). Unele state s-au confruntat cu un lung război civil sau cu campanii teroriste, vechii conducători opunând rezistenţă la pierderea puterii (Algeria, Egipt). Alarmate de aceste evoluţii, majoritatea ţărilor cu o populaţie predominant islamică au adoptat, la nivel declarativ, o politică de persecuţie pentru a reduce la tăcere adepţii statului islamic religios.

 

Situaţia prezentată a determinat mulţi adepţi ai mişcării islamice să caute refugiu peste graniţe, atât pe cale legală cât şi ilegală, fie din cauza persecuţiilor, fie ca urmare a extinderii unor zone de conflict.

 

O parte din ei s-au alăturat luptătorilor islamici, în diverse puncte fierbinţi, iar alţii au cerut azil politic în ţările vestice, unde au fost înfiinţate organizaţii politico-religioase, caracterizate în mare parte prin sentimente puternice de apartenenţă la ţările de origine.

 

Totuşi, în lumea occidentală, islamismul are o dinamică specifică. Dezrădăcinarea culturală şi socială, respectiv situaţia social-economică deficitară a imigranţilor i-a determinat pe aceştia să îşi consolideze identitatea pe coordonate religioase, islamul oferind, după cum am afirmat, răspunsuri pentru toate aspectele vieţii sociale.

 

Unul dintre statele puternic vizate de imigraţia culturii islamice, începând cu anii `80 este Olanda, unde islamismul s-a înrădăcinat şi consolidat.

 

Moschee – Agora

Originile şi funcţionarea moscheii sunt conectate cu evoluţiile politice prin care islamul a trecut. De-a lungul secolelor, s-a putut observa că, în lipsa unei autorităţi religioase centrale, casele de rugăciune au fost utilizate de conducători pentru a-şi afirma influenţa, respectiv de grupurile de opoziţie pentru a-şi atrage sprijinul. Prin urmare, în lumea islamică, spre deosebire de cazul bisericilor sau sinagogilor, moscheea are rol de scenă politică şi funcţionează de asemenea ca şcoală, sală de judecată, sală de şedinţe, putând oferi chiar şi găzduire temporară.

 

Odată cu sosirea musulmanilor în ţările occidentale, minaretul a devenit un element familiar şi în oraşe, moscheea fiind privită ca un simbol al ţării de origine într-o ţară străină. Date fiind elementele sociale prezentate, precum şi statutul de azilant, comunităţile de acest tip sunt caracterizate de tradiţionalism, lipsa resurselor şi a conducătorilor adecvaţi.

 

 

 

Înconjurată uneori de o societate care nu o înţelege, moscheea este un refugiu de încredere, unde musulmanii merg ca să fie alături de fraţi de aceeaşi religie. Suplimentar faţă de moscheile din ţările de origine, cele din Europa occidentală îndeplinesc mai multe funcţii, în interiorul acestora desfăşurându-se şi activităţi comerciale. Moscheea occidentală poate avea funcţia de magazin, librărie sau frizerie.

 

Atitudinea organizaţiilor islamice din ţările occidentale este o sursă de îngrijorare pentru statele din care acestea provin, iar lipsa de încredere în vigilenţa occidentală cu privire la expresiile radicale ale islamului determină introducerea unor surse proprii pentru obţinerea de informaţii în comunităţile din interiorul moscheilor din Europa occidentală.

 

Totodată, guvernele statelor islamice promovează religia proprie prin intermediul moscheilor. Spre exemplu, din 1979, liderii religioşi din Iran au considerat că au misiunea sacră de a propovădui reuşitele revoluţiei lor peste hotare şi au pus bazele unei reţele extinse de atragere a adepţilor în toată lumea, proces de recrutare şi influenţare care se adresează şi fraţilor de aceeaşi religie din Europa occidentală.

 

În majoritatea ţărilor islamice, moscheile sunt conduse de o singură organizaţie, de cele mai multe ori controlată de guvern. Diferenţele culturale, toleranţa şi lipsa de control guvernamental în ceea ce priveşte opţiunile şi manifestările religioase au făcut ca, în Occident, acest tip de organizare să se autoadministreze şi să coaguleze un mare număr de imigranţi, nu întotdeauna cu cele mai oneste interese.

 

Organizaţiile religioase au popularizat ideea că prin integrare se doreşte de fapt asimilarea şi pierderea identităţii islamice. Ruptura dintre valorile şi standardele unei mari părţi a musulmanilor din Olanda şi opiniile actuale olandeze despre poziţia femeii în societate, sexualitate şi libertatea individuală este enormă. Aceste diferenţe culturale sunt obstacole importante în procesul integrării, şi, în acelaşi timp, creează oportunităţi pentru valorificarea situaţiei în vederea unui câştig politic.

 

Dorinţa de a creşte copiii în spiritul islamului şi de a-i „proteja” de tentaţiile societăţii occidentale, a condus la înfiinţarea unor şcoli islamice în care se acordă atenţie deosebită educaţiei religioase, standardelor şi valorilor specifice. Interesant este faptul că multe dintre acestea beneficiază de sprijin material din afara ţărilor unde au fost create. Nu putem să ne pronunţăm cu certitudine asupra scopurilor unor astfel de structuri de învăţământ, ci doar să constatăm că reprezintă enclave, de tip internat, în care contactul elevilor cu exteriorul este cât mai redus.

 

Organizaţiile islamice în Olanda

Valul de imigraţie, având zone diferite de provenienţă, a fost urmat de cristalizarea unor comunităţi cu caracteristici relativ diferite şi anume: organizaţii turceşti constituite de o comunitate importantă de musulmani din Olanda, orientaţi către separarea formală a bisericii de stat, implementată de fondatorul statului turc modern, Kemal Ataturk, organizaţii adepte radicalismului şiit – violent şi puternic anti-occidental şi organizaţii nord-africane – cu caracter tradiţionalist, loiale autorităţilor din statele de provenienţă, susţinătoare ale percepţiei riguroase a islamului şi reticente faţă de integrarea în societatea occidentală.

 

 

 

Situaţia actuală a religiei musulmane în occident este privită cu îngrijorare, din perspectiva constituirii unor structuri care s-au consolidat în timp, dar care au fost influenţate de mutaţii permanente, cum ar fi criza refugiaţilor, ca să o evocăm pe cea mai actuală.

 

Islamizarea Occidentului s-a realizat în trei etape, primele două fiind reprezentate de tentative de cucerire militară. Cea de-a treia însă, reprezentată de valul de imigraţie început în anii 1950, se pare că are succes, dacă avem în vedere prognozele demografice. Astfel, statisticile arată că în familiile creştine se nasc în medie 1,3 copii, în timp ce în cele musulmane se nasc 3-5 copii.

 

S-a constatat că în Franţa, în anumite localităţi, la şcolile elementare majoritatea elevilor este de origine musulmană. În acelaşi timp, Institutul Demografic din Viena apreciază că, la jumătatea acestui secol, majoritatea copiilor sub 15 ani vor fi musulmani.

 

Aceste date au condus la ipoteza, susţinută deja de unii cercetători, potrivit căreia pragul care ar fi permis comunităţi religioase echilibrate din punct de vedere al ritului a fost depăşit, iar Occidentul este pe cale de a deveni majoritar musulman.

 

Abstract

Political Islam offers a religiously founded universalism, in which the individual is subordinate to the common good, namely absolute submission to Allah`s will. Political Islam has many different faces, ranging from moderate to extremely radical and what they have in common is the fact that religion (Islam) is the driving force for political activities. All countries with predominantly Islamic population have been confronted with manifestations of political Islam in the past decades.

 

In recent years many followers of political Islamic movements have sought refuge abroad, either legally or illegally. Also in the Netherlands political Islam has become an important factor in the last few years. This paper describes what manifestations of political Islam can be found in the Netherlands at present and outlines the fields of influence of these movements.

https://intelligence.sri.ro/islamizarea-occidentului-teama-de-integrare/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

SOEREN KERN, american specialist în geopolitică, ne vorbește despre… «Emiratele Unite ale Europei de vest». Dezvăluiri bulversante!

 

 

Islamiștii intensifică crearea zonelor interzise ne-musulmanilor în orașele Europei. Cea mai mare parte a acestor zone interzise „funcţionează” ca niște micro-state guvernate de șaria. Autorităţile ţărilor gazdă au pierdut, se pare, controlul acestor cartiere unde, în majoritatea cazurilor, serviciile publice – adică Poliția, Pompierii și Serviciul de ambulanţă nu mai au acces. „Zonele interzise” sunt rezultatul deceniilor de politică multiculturală care i-a încurajat pe musulmani să creeze societăţi paralele și să trăiască într-o auto-segregare, mai degrabă decât să se integreze în ţările gazdă europene.

 

În Marea Britanie, de exemplu, gruparea musulmană „Musulmanii contra cruciadelor” a lansat o campanie pentru transformarea a 12 orașe engleze – incluzând și ceea ce ei numesc Londonistan – în state islamice independente. Aceste așa-zise emirate islamice funcţionează ca niște enclave autonome, supuse șaria și în afara legilor britanice. Acest „Proiect al Emiratelor Islamice” enumeră orașele Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, dar și Waltham Forest în nord-estul Londrei și Tower Hamlets în est, ca teritorii pe cale să fie supuse în întregime legii islamice șaria.

 

În cartierul londonez Tower Hamlets (numit și Republică Islamică Tower Hamlets), predicatorii musulmani, porecliți și „talibanii din Tower Hamlets”, amenință regulat cu moartea femeile care nu poartă vălul islamic. Străzile învecinate sunt împânzite cu afișe care te avertizează: „Intraţi într-o zonă controlată de șaria; aici se aplică legea islamică!”. Toate reclamele publicitare care sunt considerate ofensatoare pentru musulmani sunt vandalizate sistematic sau acoperite cu spray negru.

 

În Luton, în cartierul Bury Park, musulmanii sunt acuzați de a pune în practică o adevărată epurare etnică, hărţuindu-i pe ne-musulmani până când aceștia cedează și se mută în altă parte. În West Midlands, doi predicatori creștini au fost acuzați de incitare la ură pentru că distribuiau evanghelii într-o zonă predominant musulmană din Birmingham. În Leytonstone, la est de Londra, extremistul musulman Abu Izzadin i-a urlat în față fostului ministru M. John Reed: „Cum ai îndrăznit să vii într-o zonă musulmană?”.

 

În Franța, sectoare mari din cartierele musulmane sunt considerate ca „Zone Interzise” de Poliția Franceză. Recent au fost delimitate 751 de „Zones urbaines sensibles”, sau Z.U.S., cum mai sunt numite printr-un eufemism. O listă completă a acestor Z.U.S. se găsește pe un site oficial al guvernului francez, cu hărţi din satelit și o demarcare precisă a străzilor. Se estimează că cinci milioane de musulmani trăiesc în aceste „zone urbane sensibile”, zone în care statul francez nu-și mai exercită controlul!

 

Imigranţii musulmani au preluat controlul unor părţi din Franţa. La Paris şi în alte oraşe franceze cu o numeroasă populaţie musulmană, ca Lyon, Marseille şi Toulouse, mii şi mii de musulmani închid străzile (oprind astfel activităţile comerciale şi traficul pietonal şi auto) pentru a-şi ţine rugăciunea de vineri. Anumite moschei îşi folosesc staţiile de amplificare pentru a-şi difuza predicile şi rugăciunile. Acest spectacol săptămânal, numit şi „ocupaţia fără tancuri şi soldaţi”, provoacă derută şi mânie în rândul populaţiei. În ciuda a numeroase plângeri, autorităţile locale refuză să intervină deoarece se tem să nu provoace revolte ale musulmanilor.

 

Bruxelles, capitala Belgiei, este deja în proporţie de 20% musulmană. Multe cartiere locuite de musulmani au devenit zone interzise poliţiştilor, aceştia fiind frecvent atacaţi atunci când pătrund în ele. În districtul Kuregem din Bruxelles, care seamănă adesea cu o zonă de război urban, poliţia patrulează cartierul în doua tanchete blindate: una pentru transportul echipei de poliţişti şi cea de-a doua, pentru escorta celei dintâi. În cartierul bruxelez Molenbek poliţiştii au primit ordin să nu bea cafea sau să mănânce sandvişuri în public, în timpul Ramadanului.

 

 

 

districtul Kuregem 

 

În Germania, Bernhardt Witthaut, comisar de poliţie, a declarat la 1 august ziarului Der Westen că imigranţii musulmani sunt în curs să impună zone interzise în numeroase oraşe germane, cu o viteză alarmantă. Ziaristul l-a întrebat pe B. Witthaut:

„Există zone urbane, de exemplu în Ruhr, unde cartiere întregi sunt zone interzise, iar Poliţia nu mai poate asigura securitatea?” Domnul Witthaut a răspuns: „Toţi comisarii de poliţie şi ministrul de interne vor nega această realitate, dar este evident că noi ştim foarte bine unde ne putem deplasa cu o simplă maşină de poliţie şi unde este nevoie de un transportor blindat de trupe. Colegii noştri nu se mai pot deplasa în echipe de doi, fără a deveni, ei înşişi, victimele unei crime. Şi ceea ce este mai grav: în aceste zone, autorii crimelor nu sunt nici măcar inculpaţi! Sunt lăsaţi «de capul lor». Ar trebui să se petreacă cu adevărat un caz foarte grav pentru ca noi, poliţiştii, să fim auziţi. Puterea Statului este total absentă de pe această scenă!”

 

În Italia, musulmanii au preluat controlul Pieţei Veneţia din Roma pentru rugăciunile de stradă. La Bolognia, musulmanii au ameninţat în repetate rânduri că aruncă în aer Catedrala San Pietronio, care conţine o frescă veche de şase secole, inspirată după Infernul lui Dante, ce înfăţişează un Mahomed torturat de diavolii Infernului.

 

În Olanda, un tribunal olandez a cerut guvernului să publice o listă „incorectă politic”, a celor 40 de zone interzise din ţară; cele mai problematice cartiere musulmane sunt la Amsterdam, Rotterdam şi Utrecht. Cartierul Kolonkit din Amsterdam este problema numărul unu a ţării. În sfârşit, trei districte periculoase sunt: Pendrecht, Het Oude şi Bloemhof, în Rotterdam. Cartierul Ondiep din Utrecht ocupă poziţia a cincea, urmat de Rivierenwijk (Denventer), Spangen (Rotterdam), Oude Westen (Rotterdam), Heechterp-Schieringen (Leeuwarden) şi Noord-Oost (Maastricht).

 

În Suedia, care are cea mai generoasă lege a imigrării din Europa, largi teritorii în sudul oraşului Malmo, care are mai mult de 25% musulmani, sunt zone interzise ne-musulmanilor. Pompierii şi ambulanţele refuză să intre în cartiere musulmane ca Roesengard, fără o escortă puternică a poliţiei. Şomajul în rândul bărbaţilor în Roesengard depăşeşte 80%. Când pompierii au încercat să stingă un incendiu declanşat în moscheea principală din Malmo, s-a aruncat cu pietre asupra lor.

 

În oraşul suedez Goteborg, tinerii musulmani au atacat cu cocktail-uri Molotov maşinile Poliţiei. În cartierul Angered, peste 15 maşini ale Poliţiei au fost distruse, tinerii musulmani folosind lasere pentru a-i orbi pe poliţişti. În cartierul Backa din Goteborg, tinerii au atacat cu pietre maşinile poliţiei, poliţia având dificultăţi în a stopa atacurile declanşate contra ambulanţelor şi pompierilor în diferite cartiere ale oraşului. Potrivit imamului Adly Abu Hajar din Malmo: „Suedia este cel mai bun stat islamic din lume.”

 

 

Citiţi şi:

 

LONDONISTAN. Un raport real dar șocant: 500 de Biserici au fost închise în capitala Marii Britanii. În locul lor au apărut 423 de moschei

 

Islamizarea Europei în cifre

 

Fără tancuri şi soldaţi, Europa se află deja sub ocupaţie musulmană. Pare incredibil, dar este adevărat!

 

 

yogaesoteric

 

https://yogaesoteric.net/soeren-kern-american-specialist-in-geopolitica-ne-vorbeste-despre-emiratele-unite-ale-europei-de-vest-dezvaluiri-bulversante/

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

«Noua ordine mondială» este, de fapt, comunism la scară globală – chiar dacă poartă o mască de umanoid

 

 

Un amănunt care scapă analiştilor zilelor noastre este că mişcarea comunistă a fost de la începuturile sale globalistă şi sprijinită de Marea Finanţă. Aşa-zisa cădere a comunismului, care, însă, nu a fost urmată de un proces al acestuia sau de epurări ale structurilor comuniste din fostele state comuniste, a adormit opinia publică. Dar ani mai târziu, agenda globalistă a celor din spatele comuniştilor este la fel de prezentă, iar procesul de inginerie socială la scară mondială pare să meargă mai departe.

 

 

 

Chiar de la apariţia sa, Marx spunea răspicat că „emanciparea clasei muncitoare” ar trebui să cuprindă „toate ţările”.

 

După o jumătate de secol de reeducare socialistă a naţiunilor occidentale şi după trecerea statelor naţionale – încă suverane – sub controlul unor structuri de guvernare regională şi/sau globală precum Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite, efectele sunt vizibile.

 

„După victoria clasei muncitoare … nu vor mai exista în nicio ţară cauze de natură socială, naţională sau de o altă natură pentru izbucnirea războaielor. Dar aceasta va fi posibil doar atunci când întreaga lume va fi adusă sub controlul total al sistemului socialist-comunist. Întreaga omenire se va uni într-o comunitate adevărată de naţiuni egale”, spunea Nikita Hruşciov, şeful Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1953 până în 1964.

 

Internaţionismul a fost întotdeauna unul dintre fundamentele marxismului, deoarece, potrivit pionierilor acestei ideologii, caracteristicile naţionale sau etnice nu determină apartenenţa unui individ la un grup social mai mare. Dimpotrivă, ceea ce contează este cărei clase sociale îi aparţine un individ, căci, indiferent de identitatea lor naţională sau etnică, clasele inferioare ale societăţii vor fi întotdeauna exploatate şi oprimate de clasele superioare.

 

Pe baza acestor afirmaţii, în Manifestul Comunist, Karl Marx a chemat „proletarii din toate ţările” să se unească şi să răstoarne ordinea socială existentă printr-o revoluţie violentă.

 

Prima asociaţie, pretinzând că a apărat interesele proletariatului internaţional, s-a întemeiat în 1864 sub forma Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor, în a cărei declaraţie fondatoare Marx a scris că „emanciparea clasei muncitoare nu este nici locală, nici naţională, ci o sarcină socială care cuprinde toate ţările”.

În concepţia lui Marx, această primă Internaţională ar fi reprezentat organul central de conducere al partidelor muncitoreşti ce urmau să fie formate în statele naţionale, dar acest plan a eşuat din cauza disputelor interne ce au dus, în cele din urmă, la destrămarea primei Internaţionale.

 

La Congresul Socialist Internaţional din 1889, la iniţiativa lui Friedrich Engels, s-a înfiinţat cea de-a doua Internaţională, care a existat până la Primului Război Mondial şi a contribuit la izbucnirea Revoluţiei din Octombrie.

 

Politica de destindere a lui Lenin: o înşelăciune la scară mondială

 

După ce Revoluţia din Octombrie a creat pentru prima oară un stat în Rusia Sovietică, Lenin a înfiinţat în anul 1919 cea de-a treia Internaţională (Komintern), al cărei scop era clonarea revoluţiei bolşevice în alte state aflate în afara sferei de influenţă sovietice şi în cele din urmă extinderea Revoluţiei din Octombrie la un „Octombrie Mondial”.

 

Dar înfrângerea Uniunii Sovietice în războiul cu Polonia din anul 1921 şi în special eşecul lui „Octombrie german” din anul 1923 au reprezentat un recul puternic pentru ambiţiile marxiste.

 

Contrar aşteptărilor comuniştilor şi promisiunilor personale ale lui Lenin, Primul Război Mondial nu a escaladat într-o revoluţie mondială, iar „epoca de aur a comunismului mondial” întârzia. Mai rău, economia planificată sovietică a aşa-numitului „comunism de război”, care se caracteriza prin exproprieri, colectivizare şi teroare, se afla, la începutul anilor 1920, aproape de colaps.

 

În 1921, forţat de împrejurări, Lenin a introdus Noua Politică Economică (NEP), care prevedea o liberalizare amplă şi reintroducerea elementelor de piaţă în economia centralizată sovietică – măsură care, pe de o parte, a evitat prăbuşirea totală a sistemului sovietic, şi pe de alta a dat impresia că Rusia se abate de la ideologia comunistă.

 

În ceea ce priveşte relaţiile externe, prin conceptul lui Lenin de „coexistenţă paşnică” cu statele vestice, s-a reuşit depăşirea, în mijlocul anilor 1920, izolării politice a URSS. Dar aceasta nu a schimbat nimic din obiectivul celei de a treia Internaţionale, coordonate de Moscova, care lucra la prăbuşirea statelor naţionale individuale. Lenin anunţase în 1923 că mai întâi va fi cucerită Europa de Est, apoi ţările Asiei şi în cele din urmă chiar Statele Unite vor fi încercuite – SUA fiind considerată ultimul bastion al capitalismului. Conform planurilor comuniste, SUA nici nu ar fi trebuit atacate, ele ar fi căzut în mâinile bolşevicilor ca un fruct copt.

 

 

 

Până atunci, conceptul de coexistenţă paşnică plus Noua Politică Economică ar fi trebuit să ofere Uniunii Sovietice un răgaz pentru a ridica nivelul de dezvoltare economică al Estului la nivelul ţărilor industrializate occidentale. Numai atunci când acest obiectiv ar fi fost atins, potrivit planului lui Lenin, ar fi trebuit să înceapă „a doua fază a socialismului” şi, odată cu ea „reactivarea potenţialului revoluţionar din lumea occidentală”. Asta însemna că doar atunci ar fi trebuit să aibă loc reîntoarcerea la lupta de clasă deschisă şi, odată cu aceasta, băile de sânge care au fost caracteristice Revoluţiei din Octombrie.

 

Troţki împotriva lui Stalin

 

După moartea lui Lenin, în conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice s-a ajuns la o dispută asupra direcţiei acestuia, care a escaladat într-o luptă de putere între noul Secretar General Josef Stalin şi Ministrul Războiului Leo Troţki. Deşi Troţki şi Stalin aveau viziuni similare asupra scopului strategiei comuniste – crearea guvernului global – modul în care acest obiectiv se voia implementat a devenit mărul discordiei.

 

În timp ce Stalin plănuia construirea socialismului „ţară cu ţară”, Troţki pleda pentru conceptul „revoluţiei permanente la scară mondială”. Asta însemnând că Stalin dorea instaurarea ordinii sociale comuniste în Uniunea Sovietică pentru a extinde apoi revoluţia la alte state. Troţki a insistat asupra conceptului său de „revoluţie permanentă” prin care, tranziţia de la capitalism la comunism prin socialism nu putea funcţiona decât la scară mondială. Cu alte cuvinte, subminarea intenţionată a ordinii sociale tradiţionale, bazate pe economia de piaţă, ar fi trebuit să creeze o situaţie revoluţionară în toate ţările lumii, înainte ca o revoluţie ulterioară să cuprindă întreaga lume şi să supună toate naţiunile dictatului unui consiliu de guvernare global.

După cum se ştie, Stalin a rămas la putere, iar Troţki a fost exilat, iar apoi asasinat. Astfel că planul stalinist a prevalat.

 

Astfel că de atunci, comunismul există în paralel cu capitalismul. Aceasta conduce la o concurenţă inevitabilă între cele două sisteme sociale, în care – aşa cum o demonstrează practica – comunismul rămâne permanent în urmă.

 

Stalin deturnează agenda globalistă

 

După ce Stalin s-a impus în faţa lui Troţki în a doua jumătate a anilor 1920, a început perioada stalinistă.

În încercarea de a consolida ordinea socială comunistă mai întâi în Uniunea Sovietică, Stalin a anulat Noua Politică Economică şi conceptul de coexistenţă paşnică cu vecinii. S-a întors la metodele brutale ale comunismului, care au avut consecinţe devastatoare pentru economia sovietică – dar pe care Stalin a încercat să le contracareze cu deportarea în masă şi lagăre de muncă forţată – cu alte cuvinte, folosind mai multe crime.

 

În loc să inspire clasa muncitoare la o revoluţie mondială globală, crimele comunismului şi ameninţarea regimului stalinist au condus la o reacţie anticomunistă care a fost exprimată în Europa sub forma fascismului, socialismului naţional şi a franciscanismului – şi, ulterior, în Statele Unite a McCarthyism-ului.

 

Ca efect al politicii staliniste, lagărul comunist la începuturile anilor 1950 semăna cu cel al anilor 1920. Economia planificată sovietică nu putea concura cu cea a statelor occidentale, iar la începutul Războiului Rece comunismul era discreditat ideologic şi izolat politic – bineînţeles, cu excepţia intelectualilor occidentali de stânga.

 

Strategia pe termen lung, relansată

 

După moartea lui Stalin în anul 1953, lupta pentru putere de la vârful regimului sovietic a reizbucnit şi l-a avut câştigător pe Nikita Hruşciov. Cu intenţia de a reînvia revoluţia mondială, Hruşciov nu numai că a readus la viaţă conceptele leniniste ale Noii Politici Economice şi de coexistenţă paşnică, ci a integrat şi conceptul lui Troțki de „revoluţie permanentă” într-o nouă strategie sovietică pe termen lung, care, începând cu cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1956, tindea spre unificarea lumii sub un consiliu socialist global.

 

Hruşciov a început schimbarea strategiei prin declararea lui Stalin drept ţap ispăşitor pentru crimele regimului comunist şi a iniţiat un proces pe termen lung de destalinizare, al cărui scop a fost ulterior comentat de Andrei Saharov:

„Suntem convinşi că opinia publică mondială comunistă dezaprobă toate încercările de restaurare a stalinismului în ţara noastră. Ar fi o lovitură îngrozitoare împotriva puterii de atragere a ideilor comuniste în întreaga lume.”

 

La vizita din 1959 în Statele Unite, Hruşciov a dezvăluit în mod surprinzător şi deschis modul în care funcţiona în practică conceptul împrumutat de la Troțki de „revoluţie permanentă la scară mondială” în noua strategie sovietică pe termen lung. Hruşciov i-a spus Ministrului Agriculturii, Ezra Taft Benson, că nepoţii săi vor trăi în comunism. Atunci când Benson l-a contrazis, Hruşciov i-a spus:

„Voi americanii sunteţi atât de naivi!…. Nu! Nu veţi accepta comunismul uşor, dar vă vom hrăni cu socialism, constant şi în doze mici, până vă veţi trezi în cele din urmă – şi veţi constata că trăiţi deja în comunism.”

 

 

 

Nikita Sergheevici Hrușciov

 

Andrei Saharov, aşa numitul „tată al bombei cu hidrogen a Uniunii Sovietice”, care în anul 1968 cerea terminarea Războiului Rece şi integrarea internaţională a Estului şi a Occidentului într-o ordine socialistă globală, a devenit şi mai explicit vorbind despre conceptul de „atitudine psihologică” a popoarelor occidentale.

 

El credea că popoarele occidentale ar trebui să fie „setate psihologic”, încât să sprijine de bună voie redistribuirea internaţională a venitului lor şi construirea unui guvern mondial. Această „modificare a psihicului poporului” necesară pentru „creştere paşnică” în cadrul socialismului global ar trebui să fie făcută „pe o bază general democratică”, controlată de opinia publică, prin toate mijloacele democratice, precum alegerile, publicaţiile etc. şi să joace un rol esenţial în ceea ce se presupune că este cauzat de efectul de seră al dioxidului de carbon industrial, care necesită înfiinţarea unei economii globale socialiste. Dacă, în ciuda acestei reeducări sistematice, popoarele occidentale refuză să-şi abandoneze „ideologia laşă şi egoist mic-burgheză” cu care au fost îndoctrinate de „militarism, naţionalism, fascism şi revanşism”, atunci distrugerea civilizaţiei umane ar fi ameninţată de războiul nuclear.

 

Infiltrarea Occidentului

 

O jumătate de secol mai târziu, reeducarea socialistă a popoarelor occidentale şi transferul treptat al fostelor naţiuni suverane sub controlul guvernării regionale şi globale, precum Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite, sunt evidente.

 

Mai puţin evident este că această evoluţie a fost efectiv realizată de Moscova încă din anii 1950. La un sfert de secol după presupusa prăbuşire a Uniunii Sovietice, ameninţarea comunistă din conştiinţa publică a dispărut aproape complet. Ca urmare, unui observator neavizat îi rămân ascunse acţiunile subtile dar concertate ale Moscovei, care împing lent statele occidentale către socialismul global.

 

La prima vedere protagoniştii acestei evoluţii par să aparţină altor coloraturi politice. Acest aspect se explică prin faptul că „revoluţia permanentă” a lui Troţki conţine conceptul de „entrism”, care prevede infiltrarea partidelor şi organizaţiilor deja existente cu agenţi sovietici de influenţă sau înfiinţarea de organizaţii care să apară pe nebănuite pentru a pune în aplicare – sub ecranul lor artificial – agenda comunistă sub un steag fals.

 

Abia atunci când cineva cunoaşte obiectivele strategiei sovietice pe termen lung şi este familiarizat cu conceptul Troţkian de „entrism”, poate înţelege, de exemplu, de ce „neoconismul” american (cu trecut troţkian) a târât occidentul într-un război lipsit de sens şi fără ieşire cu Islamul. De ce aparente „extreme drepte” (cu trecut comunist!) cer desfiinţarea NATO, de ce pretinşii „sprijinitori ai mediului” (cu trecut comunist!) depun eforturi în introducerea unei economii planificate sau chiar şefi de guverne pretinşi conservatori (cu trecut comunist!) deschid graniţele statului naţional şi promovează emigrarea masivă de străini care nu sunt integrabili în ordinea socială tradiţională.

 

Există nenumărate exemple care arată cum, sub acoperirea diferitelor partide şi organizaţii, este pusă în aplicare agenda strategiei sovietice pe termen lung.

 

Efectele „permanentei revoluţii” a lui Troțki sunt evidente. Cel mai vizibile sunt efectele în integrarea europeană şi în aşa numitul proces Rio, care foloseşte ca paravan „protecţia internaţională a climei” pentru a transforma ONU într-un veritabil guvern mondial şi pentru a stabili o ordine internaţională socialistă.

 

În decursul acestei „revoluţii permanente”, organele de guvernare ale statelor naţionale sunt aduse mai întâi la stadiul de simple agenţii de sprijin pentru guvernul regional şi/sau mondial. Acest lucru continuă până când fostele state naţionale – iniţial echilibrate din punct de vedere etnic şi cultural – sunt aduse în stare de haos, descompuse, ruinate economic şi financiar şi făcute incapabile de a se apăra – în momentul în care tensiunile sociale apărute ca urmare al acestui proces ajung să dea naştere unei „situaţii revoluţionare” care – evident – va facilita prăbuşirea ordinii sociale tradiţionale la scară mondială prin evenimente de genul războaielor civile.

Iar aceasta nu face altceva decât să pregătească instalarea definitivă a unui guvern mondial. Care are mari şanse să fie socialist.

 

 

Citiți și:

 

Ecologie, control populațional și Noua Ordine Mondială

 

Noua Ordine Mondială: Agenda întunecată satanică, insidioasă din spatele globalismului și a ideologiei graniţelor deschise

 

Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial (I)

 

 

 

 

 

yogaesoteric

 

https://yogaesoteric.net/noua-ordine-mondiala-este-de-fapt-comunism-la-scara-globala-chiar-daca-poarta-o-masca-de-umanoid/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Studiu devastator pentru SUA. Tinerii americani iubesc comunismul. „Marxismul nu atacă libertatea omului”

 

 

Evz.ro: Un grup de studenți din cadrul Universității Columbia din Statele Unite ale Americii a înființat un club comunist. Sondajele cele mai recente ale organizațiilor americane arată cele mai halucinante rezultate! 74% dintre tinerii americani susțin că marxismul nu atacă libertatea omului, iar 49% dintre aceștia susțin doctrina socialistă.

 

Un grup de studenți din cadrul Universității Columbia din Statele Unite ale Americii a deschis chiar un club în cadrul căruia dezbat ideile politice de stânga. Studenții nu se rezumă, însă, doar la a dezbate astfel de concepte, ci le și promovează.

 

“Doriți să participați la dezbaterile conceptelor de stânga, să vă implicați în acțiuni de întrajutorare și să înțelegeți mai bine teoriile politice de stânga? Alăturați-vă nouă și fiți o parte a mișcării”, se arată într-o postare a paginii clubului “Columbia Communists”, de pe Instagram.

 

Înființarea Clubului Comunist Columbia nu este deloc surprinzătoare, potrivit unor voci. “Acțiunea aceasta dezvăluie publicului ceva ce noi știm deja, anume că universitatea promovează o ideologie marxistă eșuată. Este cel puțin paradoxal faptul că studenții unei universități de prestigiu, unde sunt acceptați 3% dintre candidați, promovează teoriile comuniste”, susțin republicanii.

 

Un sondaj realizat în luna septembrie a anului trecut, de către Fundația Memorială a Victimelor Comunismului, o organizație anticomunistă din Statele Unite ale Americii, dezvăluie o creștere surprinzătoare a numărului de tineri americani care susțin doctrina socialistă, potrivit agenției internaționale de știri wsws.org.

 

La nivelul generației Z, adică a tinerilor născuți între anii 1990-2010, numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 16 și 23 de ani, care susțin socialismul a crescut, pe parcursul unui singur an, de la un procent de 40%, în anul 2019, la 49% în 2020.

 

Raportându-ne la toate categoriile de vârstă însă, doctrina socialistă este susținută de 40% dintre americani, față de procentul înregistrat în 2019, de 36%. Numărul americanilor care au o viziune politică de tip capitalist a scăzut cu trei procente, de la 58% (2019) la 55% (2020).

 

Potrivit sondajului realizat de organizația americană sus-amintită, 60% dintre persoanele din Generația Y, născute între 1980-1990/1995, consideră necesară o schimbare radicală a sistemului economic, departe însă de capitalism, sub care mijloacele de producție sunt proprietate privată. Ei susțin, mai degrabă, socialismul, în cadrul căruia mijloacele de producție sunt proprietate publică.

 

Datele sondajului sunt grăitoare nu numai în ceea ce privește promovarea unei viziuni socialiste; ele arată, concret, o creștere a interesului față de viziunile marxiste întrucât aceste idei formează o bază teoretică pentru conturarea unui anumit tip de organizare a societăţii, anume socialismul. 30% dintre tinerii Generației Z consideră că marxismul promovează idei care avantajează societatea. 27% dintre persoanele Generației Y sunt de acord cu această idee.

 

Mai mult decât atât, 74% dintre tinerii Generației Z și 70% dintre persoanele Generației Y se opun ideii că marxismul ar „suprima libertatea cetățenilor”. Conform raportului organizației americane, peste 26% dintre americani susțin „eliminarea treptată a capitalismului în favoarea unui sistem socialist”, idee cu care rezonează 35% dintre persoanele Generației Y și 31% dintre tinerii Generației Z.  (Citește mai mult: Evz.ro)

 

https://daniel-roxin.ro/studiu-devastator-pentru-sua-tinerii-americani-iubesc-comunismul-marxismul-nu-ataca-libertatea-omului/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ca si celelalte  bogatii ale tuturora- furate  de ciocoii noi…Cum a ajuns Hotelul Tineretului comunist de la BTT în proprietatea senatorului Felix Stroe, șeful PSD Constanța

 

”Tineretul devalizat. Moștenirea UTC”, partea a II-a. Biroul de Turism pentru Tineret avea în administrare hoteluri, baze sportive, restaurante și cluburi. 

 

autor

PAULA HERLO

După Revoluție, multe au ajuns la privați prin contracte de asociere în participațiune, iar o lege le dădea dreptul să le cumpere în anumite condiții.

 

Un hotel impresionant de la mare a ajuns la senatorul Felix Stroe, în urma unei tranzacții dubioase.

 

De altfel, 67 de contracte au fost anulate de instanță, iar șeful BTT de la acea vreme a fost trimis la închisoare pentru șase ani.

 

Comori neexploatate de stat

O altă comoară neexploatată de stat este cea lăsată de Biroul de Turism pentru Tineret, înființat în 1968, prin intermediul căruia tinerii comuniști își făceau vacanțele. În 1990, Guvernul Român transforma instituția în Compania Autonomă pentru Tineret, iar un an mai târziu devine societate comercială.

 

CITEȘTE ȘI

pod

În ce situație sunt acum podurile care nu au mai fost întreținute din comunism, aflăm duminică la „România, te iubesc”

 

Noi tensiuni în relația România – Rusia. Decizia luată de Lavrov, ordinul a fost publicat

În 92 își schimbă din nou denumirea în Biroul de Tranzacții și Turism, iar în acționariat intră soția premierului de atunci, Teodor Stolojan, și omul de afaceri Viorel Păunescu.

 

Un an mai târziu, compania începe să vândă active, însă cele mai mari scurgeri de active înspre privați au avut loc în 2000, când s-au încheiat tranzacții considerate de procurori ilegale.

 

Azi e societate pe acțiuni în subordinea Ministerului Familiei, care l-a preluat de la Tineret și Sport anul trecut.

 

Martie, 2023. Un poștaș strecoară pe sub ușa Hotelului Tineretului încă un plic ce se amestecă cu celelalte, care așteaptă să fie ridicate de proprietar. Nimeni altul decât Felix Stroe, senator al României, președintele PSD Constanța. În urmă cu 23 de ani a devenit proprietarul acestui hotel, construit în perioada comunistă din cotizațiile membrilor Uniunii Tineretului Comunist.

 

Cine este Felix Stroe

Ca să intrăm în poveste e nevoie să cunoaștem personajul principal: Felix Stroe. În comunism a fost ofițer în Marina Militară, iar Revoluția l-a prins pregătit să devină antreprenor.

 

La sfârșitul anilor 90, alături de un prieten, cumpăra de la SIF Transilvania Șantierul Naval Midia. Tot atunci, alături de câțiva asociați, se hotărăște să achiziționeze Hotelul Tineretului, aflat în administrarea BTT, care încheia acorduri de asociere în participațiune cu privați, care ar fi trebuit să aibă experiență în turism. Firma lui Stroe avea vechime de cinci zile.

 

Felix Stroe: „Des vorbiți de lucruri care s-au întâmplat acum 25 de ani”.

 

Hotelul, o clădire impresionantă aflată în centrul vechi al orașului, aproape de mare, are 68 de camere cu 148 de locuri.

 

Stroe se obligă prin contract să investească peste cinci miliarde de lei vechi în primii doi ani de funcționare. Firma lui cheltuiește doar un miliard și jumătate. Deși nu și-a achitat obligațiile din contract, cere BTT să-i vândă hotelul în baza legii, care dădea drept de preemțiune la cumpărare celor care administrau bunurile. Se întâmpla în anul 2000, când Stroe ajunge viceprimar în primul mandat al lui Radu Mazăre. La conducerea BTT era fostul director la FPS, Liviu Vâclea.

 

Felix Stroe, senator al României: „La momentul respectiv nu a fost vorba doar de hotelul BTT din Constanța, ci de zeci de active care, succesiv, au fost vândute prin proceduri de vânzare”.

 

Carmen Drăghici conduce Fundația Județeană pentru Tineret Constanța și, de ani de zile, încearcă să demonstreze în instanță că tranzacția a fost ilegală. Mai mult, încearcă să demonstreze că proprietarul de drept al acestor active a fost UTC, iar Fundațiile ar trebui puse în drepturi.

 

Carmen Drăghici: „Deși era nevoie de vechime, se duc și depun aceste documente. Condițiile erau să ai vechime, să ai experiență, să fi avut activitate în turism. Se face contractul de asociere în participațiune și se ia acest hotel. Cu metoda de manipulare, eu, un politician, mă asociez cu cineva dintr-o regie a statului și extragem pe persoană fizică acest patrimoniu”.

 

Felix Stroe s-a asociat în firma Dacia Tour cu Adrian Vonică, fost director la BTT Costinești, iar după un an de activitate, cer să devină proprietari.

 

Carmen Drăghici: „După ce se închide contractul, avea obligația în contract să facă niște investiții. Fac cerere să cumpere BTT, nu răspunde și noi nu-ți răspundem, tu ne dai în judecată, nu se prezintă BTT nici la tribunal, nici nu atacă cu apel, se emite hotărâre care obligă BTT să facă contractul de vânzare cumpărare”.

 

I-am solicitat un punct de vedere și lui Adrian Vonică, dar nu a dorit să comenteze.

 

Cu decizia instanței, reprezentanții Dacia Tour s-au dus la o notăriță care, la vremea aceea, era soția lui Vonică, asociatul lui Stroe. De altfel, la ea s-au perfectat mai multe tranzacții prin care active BTT au ajuns la privați. Am vrut să aflăm cum de și-a luat asociat un director BTT și dacă, întâmplător, tranzacția a fost parafată de soția acestuia. Stroe a plătit pentru hotel 538 de mii de euro în rate, timp de cinci ani.

 

Stroe a intrat astfel în posesia sediului agenției de turism BTT, a restaurantului și a hotelului cu toate dotările existente. Ulterior, Vâclea i-a vândut și terenul de sub hotel, tranzacție care, de asemenea, face obiectul unui proces. Într-un clip de promovare al hotelului realizat de Dacia Tour, se vede că în hotel nu se făcuseră investiții, iar camerele arătau ca pe vremea comuniștilor. Și fotografiile celor care se cazaseră acolo în trecut, dovedeau acest lucru.

 

Hotelul Tineretului, aflat în administrarea societatatii înființată de Felix Stroe, face azi obiectul unui proces în instanță. Fundația Județeană pentru Tineret cere restrituirea clădirii, pentru că la momentul vânzării n-a existat un titlu de proprietate. În acest moment, clădirea e nefuncțională pentru că, în 2018, hotelul a fost închis de protecția consumatorului.

 

Felix Stroe: „Nu am cumpărat printr-un proces. Am cumpărat. A existat un proces, care a fost pierdut în toate edițiile sale, ca să spun așa. De asemnea, toate fundațiile care administrează patrimoniul au pierdut. Eu știu că au pierdut”.

 

Când l-am întrebat de ce ține hotelul închis și ce are de gând cu el, Stroe își amintește că pe rol există un proces.

 

Felix Stroe: „Probabil că, fiind foarte bine documentată, știți că un activ care e obiectul unei acțiuni în instanță, nu poți să aduci modificări până când nu rămâne definitivă și irevocabilă decizia instanței”.

 

Clădiri emblematice ieftinite din pix, scoase la vânzare la prețuri de nimic

E momentul să-l introducem în discuție pe cel care a condus BTT între anii 1999 – 2000, când au avut loc o serie de vânzări considerate de anchetatori ilegale, Liviu Vâclea. În numai doi ani, 70 de clădiri au ieșit din administrarea BTT. În 1994, BTT Central a creat o subsidiară numită Perla Costineștiului, iar un raport al Curții de Conturi arăta că atunci au fost transferate 22 de clădiri, care au fost ieftinite din pix la prețuri de zece ori mai mici decât cele reale, iar cu aceste valori au fost scoase la vânzare șase ani mai târziu.

 

Cel care a condus biroul la începutul anilor 2000 a înstrăinat o parte din patrimoniu ilegal, spun procurorii. 67 de tranzacții au fost considerate dubioase, iar jumătate sunt parte a unor procese în instanță, prin care BTT încearcă acum să recupereze o parte din patrimoniul pierdut. Vâclea a fost condamnat la șase ani de închisoare cu executare. Vâclea a ispășit pedeapsa și azi e pensionar. Fostul ministru al Turismului Dan Matei Agathon susține că, sub mandatul lui, s-a produs un prejudiciu de cinci miliarde de lei, iar procentul de acțiuni al BTT a scăzut de la 51 la 8%. Instanța a anulat și 22 de contracte de vânzare-cumpărare semnate de el. Printre ele, și cel cu Dacia Tour.

 

În 2014, BTT a cerut revizuirea sentinței prin care societatea a fost obligată să vândă către Dacia Tour, avocații referindu-se la anularea înscrisurilor, care au stat la baza sentinței prin care BTT a fost obligată de judecători să vândă hotelul lui Stroe, pentru că erau false. Un an mai târziu, tribunalul Constanța a decis schimbarea în totalitate a sentinței, care l-a ajutat cu 15 ani înainte pe Stroe să cumpere hotelul și stabilește că cererea societății Dacia Tour era nefondată. Pentru că, dacă n-ar fi existat acea sentință, în 2000, firma lui Stroe nu putea să cumpere hotelul.

 

Felix Stroe: „Justiția să-și spună cuvântul. De ce mai umblăm liberi dacă suntem penali?”.

 

Așadar, 22 de tranzacții semnate în mandatul lui Vâclea au fost declarate ilegale și anulate de instanța de judecată. Le vom lua pe rând, iar pentru început ne oprim în stațiunea Costinești. Jumătate din patrimoniul BTT se afla aici până la Revoluție. Denumită Stațiunea Tineretului în anii 70, aici au fost construite în timp record peste 100 de clădiri: hoteluri, vile, bungalouri, căsuțe de vacanță, restaurante, discoteci, terase, terenuri de tenis și apartamente pentru angajați. Mai mult de jumătate din patrimoniu a fost înstrăinat. Azi, BTT Costinești mai are 70 de clădiri, iar singurul hotel unde se pot închiria camere Forum, un obiectiv care strigă după investiții. Mugurel Călin e conslier local la Costinești și, în fiecare an, speră că stațiunea va redeveni ce a fost.

 

Mugurel Călin, consilier local: „BTT acționează ca un stat suverean. Oamenii vin, închiriază, o lasă în paragină. Nu aveam de unde să știu ce planuri, iar primăria nu face nimic”.

 

Multe dintre bunagalourile în care se cazau studenții la malul mării sunt azi adăposturi pentru oamenii străzii sau tomberoane de gunoi. Altele sunt construcții, care nu mai au nicio legătură cu spațiile inițiale. O parte dintre căsuțe sunt închiriate, iar cele aflate în administrarea BTT sunt în ultimul hal. Cel mai bine se prezintă activele preluate de cel ce a cumpărat și celebra discotecă Vox Maris, cu care BTT se afla, de asemenea, în proces. După gardul lor, e dezastru.

 

Biroul de Turism pentru Tineret, înstrăinat pe sume derizorii

La Costinești se construiește. Haotic, de multe ori fără autorizație. Vechea stațiune a tineretului a îmbătrânit în lungii ani de așteptare a unei soluții de revigorare. Am vrut să vorbim cu directorul de la BTT Perla Costineștiului, să înțelegem care este strategia lui de dezvoltare pentru bunurile pe care le administrează. Cele două angajate ne spun că șeful e plecat la un avocat, iar acesta ne transmite prin ele să-i solicităm interviu oficial.

 

Am făcut solicitare scrisă și am cerut să aflăm valoarea investițiilor, sumele încasate din chirii și strategia conducerii pentru dezvoltarea societății. Directorul Marius Dragu, fost candidat la primăria Costinești și soțul celei care a condus Senatul din partea USR, Anca Dragu, a refuzat să ne acorde un interviu, dar ne-a comunicat, în scris, că profitul brut al companiei este de 93.000 de lei, iar sumele încasate din chirii ajung la milion trei sute de mii de lei, adică apoximativ 300.000 de euro.

 

Biroul de Turism pentru Tineret avea patrimoniu uriaș și în țară, iar mare parte din el a fost înstrăinat pe sume derizorii. Satul de vacanță Roșu din Deltă a fost vândut în 1999 cu 62.000 de dolari către firma controlată de Sorin Ovidiu Vântu. O parte din activele complexului turistic Pârâul Rece au ajuns la firma controlată de fostul primar al orașului Predeal, Liviu Cocoș, care a plătit în anul 2000 pentru Hotelul Piatra Craiului, Teleschiul Pârâul Rece și Vila Carpați, aproape 200.000 de dolari. Și complexul Turistic Bușteni s-a vândut în mandatul lui Vâclea cu 455.000 de dolari, iar cel care l-a cumpărat avea să devină primarul orașului și, mai târziu, deputat Emanoil Savin. Hotelul Bucegi a ajuns la fostul președinte ASF Dan Radu Rușanu, care a plătit pentru el 180.000 de dolari.

 

 

 

 

https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/tineretul-devalizat-mostenirea-utc-btt-instrainat-pe-sume-derizorii-ce-s-a-intamplat-cu-patrimoniul-celebrei-institutii.html

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Ce crede Yahuwah despre Masturbare?

 

Acesta este un articol non-WLC. Când folosim resurse de la alți autori din afară, ca echipă avem în vedere ca subiectul să fie în armonie cu Biblia. În cele mai multe cazuri, autorii acestor studii sunt departe de învățăturile fundamentale pe care WLC le susține ( cum ar fi Sabatul zilei a șaptea și dumnezeirea).Totuși, acest lucru nu ne împiedică să fim binecuvântați prin scrierile lor care se dovedesc în armonie cu Scriptura. Astfel că acceptarea unor părți ale scrierilor lor nu înseamnă că acceptăm tot ce ei susțin.

 

 

 

Masturbarea este o problemă serioasă

slujirea vieții sfinteÎn timp ce activam la Pure Life Ministries, am fost martor la mii de absolviri ale Progamului Rezidențial —peste o mie de celebrări ale puterii miraculoase care lucrează prin harul lui Yahuwah! Înainte ca să fie trimis pe calea noii sale vieți în Hristos, fiecărui absolvent I se dă oportunitatea de a împărtăși o scurtă experiență la pupitru. Prietenii și familia fac parte adesea din audiență în această capelă și împărtășesc cu absolventul lacrimi de bucurie și recunoștință.

 

Chiar dacă detaliile fiecărei povestiri sunt foarte diferite, tema este comună: un om introvertit absorbit de sine care inevitabil păcătuiește și pe care ”inamicul îl ia captiv pentru a face voia lui” (2 Timotei 2:26) Există o altă distincție curioasă. Cei mai mulți, fără excepție, vorbesc despre un obicei care le-a controlat viața, al ”auto-satisfacerea”.

 

Nu există cuvinte care să înlocuiască termenul de bază”masturbare”, și nici o descriere aptă, cel puțin în termeni spirituali a ceea ce este cu adevărat.

Pot mărturisi asta cu propria mea viață. Începănd de la vârsta de douăzeci de ani, păcatul sexual a fost o problemă pentru mine, mai ales pornografia, curvia, si o viață centrată pe plăcere. Totuși, până când nu am terminat cu masturbarea, la patruzeci de ani, păcatul sexual a avut control asupra vieții mele și m-a coborât pe calea descrisă de Romani 1:28-32. La timpul acela am intrat în Programul Rezidențial de Slujire a Vieții Pure în August 2003, atributele din Romani 1:31 mi se potriveau pe deplin: “necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi.”

 

Am blamat direct toate acestea la masturbare? Nu. Da cred că orice formă de masturbare va hrăni și evoca flăcările care pot arde orice intenția oricărui bărbat sau oricărei femeie de a trăi pentru Yahuwah și pentru alții.

 

Masturbarea Este Păcătoasă

vinovăția ispiteiPure Life Ministries(Slujirea Vieții Pure) avertizează cu certitudine că masturbarea este o fază prin care aproape orice adolescent trece. Totuși, la fel ca și modelul ”auto-gratificării” aceasta a jucat un rol continuu în viețile prea multor oameni, să vedem, bazat pe scriptură, subiectul acesta în alb și negru, bine și rău. Motivele noastre sunt mult mai multe și probabil merită un tratament mai aprofundat decât va permite acest scurt articol, dar acestea includ:

 

Sex a fost inventat și creat de Yahuwah Însuși în scop de procreere și ca expresie a intimității și iubirii dintre soț și soție. Masturbarea cu siguranță nu îndeplinește scopul lui Yahuwah pentru sex.

Sexul nu este o necesitate, ci mai degrabă o dorință. Nu avem nevoie de sex ca să trăim, să prosperăm și să îndeplinim scopul pentru care am fost creați. În cartea sa La Altarul Idolatriei Sexuale, Steve Gallagher recunoaște că apetența sexuală crește după 5-10 zile de la ultima eliberare dar se disipează imediat după, la un nivel gestionabil. Scriptura ne avertizează să nu înfometăm carnea. (Coloseni 3:5, Romani 8:13, Efeseni 4:22)

Practica masturbării tinde să facă pe cineva independent din punct de vedere sexual. Persoanele căsătorite nu își privesc partenerii de viață doar pentru plăceri sexuale, și devin mai puțin doritori să ofere satisfacție și să fie împliniți cu partenerul lor.O persoană singură nu va mai avea motive pentru care să se angajeze într-un legământ așa cum se cere în căsătoriile evlavioase.

Practica masturbării dispare în fața virtuții autocontrolului, un rod al Duhului. (Galateni 5:23) Yahushua spunea “Oricine dorește să Mă urmeze, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Pentru că oricine dorește să-și scape viața lui, și-o va pierde, dar oricine își pierde viața de dragul Meu și a evangheliei și-o va câștiga.” (Marcu 8:34-35) Lepădarea de “sine” include resistență asupra ispitelor de a te autogratifica cu plăcerea masturbării.

Este, virtual, imposibil să te masturbezi fără avea fantezii. Cei ce dezaprobă își bat joc de ei înșiși. Yahushua spune, “Dar vă spun că oricine privește o femeie ca s-o poftească a și comis adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5:28) Cuvintele lui Yahushua nu lasă loc care hrănesc pofta și masturbarea.

Cu toate acestea, sunt sigur că există acei oameni care, încă, nu sunt convinși de această listă de motive. Să mergem în inima subiectului. Există o considerație fundamentală mai importantă decât cele listate mai sus, un subiect care marchează pe oricine vine la Programul Rezidențial.

 

Masturbare este Egoism

 

Fără excepție, fiecare om dependent sexual este unul căruia îi place “să ia.” Fiecăruia I s-a întâmplat în viață să întâlnească oameni cu atitudinea “ce capăt din asta.” De fapt, am putea defini ce este pofta ca fiind să cauți plăcerea pentru tine însuți pe cheltuiala altora.De aceea, masturbarea sau ”auto-satisfacerea” este un lucru natural pentru ei și le este atât de ușor să raționalizeze.

 

Masturbarea—a face sex cu sine—este culmea egoismului.

 

Dar Yahuwah poate schimba inima unui om, dacă este dispus, de la un om egoist la un om generos, de la un om care poftește la un om care iubește. Cuvintele lui Yahushua sunt convingătoare pentru acest om: „ Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii. ” (Ioan 13: 35-36). Dragostea este opusul poftei. Dragostea caută plăcere pentru ceilalți în detrimentul sinelui.

 

Dacă această transformare de la „să iau” la să dăruiesc nu se întâmplă, omul nu va avea niciodată victorie durabilă asupra masturbării sau asupra păcatului sexual.

 

Masturbarea: Gândurile lui Yahuwah față de Gândurile tale

Întrebarea fundamentală pentru noi toți este pe cine vom sluji? Vom trăi pentru a ne bucura de noi înșine sau pentru a bucura pe Yahuwah? Vom fi preocupați de dorințele noastre sau de nevoile altora? Vom fi conștienți de sine sau conștienți de Hristos și conștienți de alte persoane?

 

Suntem deplini și mulțumiți în El, sau nu suntem?

 

În devoționalul său zilnic” Tot ce am mai Bun pentru Maiestatea Sa”, Oswald Chambers vorbește despre această problemă de conștientizare de sine. „Cere-i lui Yahuwah să te conștientizeze de prezența Sa în tine, iar conștiința voastră de sine va dispărea. Atunci El va fi al tău în toate. Ferește-te să permiți conștiinței de sine să continue, deoarece încet, dar sigur, se va trezi mila de sine, iar mila de sine este satanică. Pur și simplu roagă-l pe Yahuwah să-ți ofere conștientizarea lui Hristos și El te va păstra până când plenitudinea ta în El va fi absolută. ” (20 august)

 

De-a lungul vieții mele, conștiința de sine m-a condus întotdeauna pe calea căutării voinței lui Yahuwah și a Cuvântului Său, luându-mi libertatea de a greși de partea de a-mi permite ceea ce vreau în detrimentul a ceea ce vrea El. Am fost „preluător” de-a lungul și de-a lungul și, astfel, Yahuwah m-a condus cu grație la Programul rezidențial Pure Life Ministries.

 

În urmă cu mulți ani, când producătorul italian cunoscut pentru gențile din piele, Gucci, a intrat pe piață, a avut un motto de marketing în magazinele lor: „Dacă trebuie să întrebi care este prețul, ești în locul nepotrivit.” Poate că analogia este imperfectă, dar dacă puneți întrebări de genul: „Masturbarea este păcat? s-ar putea să fii în locul nepotrivit spiritual. Este posibil să nu fi intrat încă în acel loc în care domneste legea: să slujești pe Yahuwah și să îti iubești semenul.

 

Este în acel loc unde se găsește adevărata pace, bucurie și victorie de durată.

 

Acesta este un articol non-WLC scris de Tom Blangiardo (publicat laPure Life Ministries).

 

Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului, și le-am înlocuit cu numele originale. Mai mult, am restaurat citatele din Scriptură cu numele originale ale Tatălui și Fiului, așa cum le-au scris autorii inspirați ai Bibliei. –Echipa WLC

 

 

https://www.worldslastchance.com/romanian/practical-godliness/ce-crede-yahuwah-despre-masturbare.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

Comunism și capitalism

 

Silviu Cerna

 

Comunismul este o mișcare politică globală, care a apărut după revoluția franceză. Obiectivul său este construirea unei societăți bazate pe egalitate și dreptate socială, lipsite de exploatare. În toate formele sale, comunismul a fost o puternică forță politică în multe părți ale lumii. În România, instaurarea comunismului a fost impusă de U.R.S.S. și s-a realizat prin partidul unic, sindicate, învățământ, cultură etc. În prezent, evocarea nostalgică a acestui regim a reapărut în discursul public din România și, prin urmare, subiectul necesită puțină reflecție.

 

O deosebire importantă dintre comunism și capitalism este că acesta din urmă este mai puțin un sistem intelectual sau moral și mai mult o realitate economică și socială produsă de revoluția industrială. Comunismul a fost, la început, o mișcare intelectuală, creată de gânditori ca Saint-Simon, Fourier, Lassalle, Marx etc., care au adus argumente morale în favoarea sa și și-au imaginat cum va arăta o asemenea societate. Acești teoreticieni au condamnat inegalitatea, au disprețuit nivelul intelectual al burghezilor și au acționat pentru crearea unei mișcări politice care să le realizeze programul. Această mișcarea a fost condusă de politicieni precum Karl Kautsky în Germania și Vladimir Lenin în Rusia.

 

Comuniștii au afirmat că proprietatea privată pervertește societatea în două moduri. În primul rând, aceasta deturnează resursele de la satisfacerea nevoilor generale ale societății la întreținerea luxului burgheziei. În al doilea rând, fiind pus în mișcare de motivul profitului, capitalismul neglijează producția de bunuri de consum, care are o rentabilitate mai mică decât producția de mijloace de producție. Ca urmare, capitalismul diminuează posibilitățile de afirmare ale ființei umane.

 

În general, comuniștii au militat pentru restructurarea radicală a societății prin confiscarea mijloacelor de producție și controlul statului asupra activității economice. Ei au adus trei argumente pentru deposedarea fără despăgubire a mii și mii de oameni de avutul lor. În primul rând, au afirmat că în comunism oamenii vor fi egali din punct de vedere politic, ceea ce în capitalism nu este posibil din cauza inegalității averilor. În al doilea rând, comuniștii au susținut că statul dictaturii proletariatului va avea drept scop creșterea bunăstării materiale a tuturor membrilor societății, deoarece reprezentanții săi nu vor lua decizii în folos propriu, ci pentru satisfacerea nevoilor maselor largi populare. În fine, au declarat că statul comunist va fi controlat de popor prin detașamentul de avangardă al clasei muncitoare: partidul comunist.

 

Capitalismul nu a încercat să se justifice ideologic. De fapt, el nu a fost o realitate imaginată teoretic și construită planificat, ci una care a apărut în mod obiectiv ca urmare a revoluției industriale. Acest proces complex, prin care munca manuală a fost înlocuită cu mașinismul, nu ar fi putut avea loc fără investiții și fără ca întreprinzătorii să obțină profit pe care să-l investească. În modul acesta, averea capitaliștilor a ajuns să o depășească pe cea a vechii aristocrații europene. Capitaliștii nu au meditat la virtuțile și viciile bogăției sau la efectele industrializării asupra condiției umane, ci au acționat pentru a obține profit. Capitalismul nu a fost o ideologie, iar intelectualii nu i-au luat apărarea până în secolul XX, când Hayek și Friedman, printre alții, i-au relevat dimensiunea morală. În SUA, de exemplu, capitaliștii, educați în spiritul eticii protestante, au fost mai înclinați decât în alte părți să-și lege munca de noțiunea creștină de caritate, însă nu au avut nici ei o concepție sistematică referitoare la rolul lor în societate.

 

Prima explicație științifică a capitalismului a fost dată de Adam Smith, care a scris „Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei” (1776). În această carte, el prezintă modul în care deciziile individuale, motivate de interesul propriu, conduc la creșterea avuției națiunilor. Într-o altă lucrare a sa, mai rar menționată, „Teoria sentimentelor morale” (1759), Smith argumentează că principiile morale nu derivă din teorii exterioare (prin care înțelege implicit ideologia și religia), ci mai degrabă din soluții pragmatice la problemele reale. Cu alte cuvinte, la Smith, justificarea supremă a capitalismului este că funcționează. Prin aceasta, el a vrut să spună că sistemul capitalist sporește avuția națiunilor – nu că limitează inegalitatea.

 

Capitaliștii stabilesc modul în care își investesc profitul capitalizat pe baza anticipațiilor lor cu privire la rentabilitatea diverselor activități economice. În modul acesta, ei determină direcția în care merge societatea, deși nu îi interesează această orientare atâta timp cât averea lor crește. De aici au rezultat trăsăturile impresionante ale civilizației occidentale, în care avuția națiunilor este deținută în mare parte de indivizii care servesc sistemul în calitate fie de întreprinzători, fie de muncitori, iar mulți alții sunt marginalizați sau excluși din sistem. Cu alte cuvinte, acțiunea umană este, de regulă, fără preocupare pentru bunăstarea sau binele altora.

 

Argumentul comuniștilor a fost că deoarece capitaliștii urmăresc exclusiv profitul, avuția societății se concentrează în mâinile lor, în timp ce inegalitățile sociale se adâncesc și mizeria clasei muncitoare crește. Miezul acestui argument a fost că tocmai indiferența față de ideologie a burgheziei conduce la acumularea de către aceasta a unor averi uriașe, pe când majoritatea membrilor societății nu-și pot satisface nici măcar trebuințele elementare. Ca urmare, este necesară confiscarea și redistribuirea averilor. După ce „comunismul va învinge la orașe și sate”, o anumită parte a venitului național va fi folosită pentru satisfacerea nevoilor populației, însă o fracțiune importantă  va rămâne în proprietatea statului, care își va asuma responsabilitatea investițiilor. Statul comunist este un investitor mai bun decât capitaliștii, deoarece indivizii care decid în numele său cu privire la volumul și destinația investițiilor sunt reprezentanți ai poporului. Ei nu au nici un interes personal cu privire la mărimea și structura investițiilor, iar ca urmare vor adopta cele mai bune decizii posibile prin prisma unor obiective definite în mod democratic.

 

Între  capitalism și comunism există multe deosebiri, însă cea mai importantă este că în capitalism investițiile sunt descentralizate. Capitalul este proprietatea privată a numeroși întreprinzători, care adoptă deciziile de investiții în funcție de anticipațiile lor cu privire la posibilitățile de a obține profit. Descentralizarea și diversificarea surselor de finanțare și destinațiilor investițiilor limitează consecințele unei decizii unice. Este adevărat că această caracteristică a capitalismului îl face vulnerabil la cicluri și mode trecătoare, însă criza nu este neapărat prăbușire. După criză, poate avea loc (și, de regulă, are) un nou avânt. Important este că, în acest sistem economic și social, procesul investițional determină creșterea economică pe termen lung. Aceasta, deși provoacă, eventual, crize temporare, care afectează o parte mai mare sau mai mică a populației.

 

Comunismul exacerbează rolul statului, despre care propagande pretinde că este un stat al oamenilor muncii. Aceștia își cunosc nevoile, însă nu sunt conștienți de prețul ce trebuie plătit pentru satisfacerea nevoilor lor. De aceea, statul trebuie să ia deciziile de investiții fără a ține seama de voința poporului, însă spre binele său (ori a ceea ce consideră el a fi acest bine). Însă, deoarece statul este o noțiune abstractă, deciziile economice (ce, cum, cât și pentru cine se produce) sunt luate, de fapt, de conducătorii politici și de funcționarii statului de rang înalt. Or, având în vedere numărul și anvergura deciziilor de acest gen, ele sunt luate, de fapt, de o armată de funcționari politici și administrativi, care dețin fiecare o putere redusă, dar care, luați împreună, înlocuiesc clasa capitaliștilor, dar, aspect esențial, fără să urmărească interesul propriu. În realitate, ei constituie o „nouă clasă” (Milovan Djilas), aflată la comanda un regim totalitar, bazat pe arbitrariu și teroare.

 

Deși s-a autoproclamat „democrație populară” (sic!), comunismul nu poate fi democratic, din cauza dimensiunii și complexității economiilor moderne. Indiferent că este vorba despre „comunismul real” (de tip sovietic), „autoconducerea muncitorească” (Iugoslavia), „socialismul de piață” (modelul suedez) întreaga activitate economică este etatizată. În modelul sovietic (aplicat aproape neschimbat în România până la prăbușirea finală din 1989), statul organizează, planifică și conduce economia națională, iar funcționarii publici de la eșaloanele inferioare sunt strict controlați și amenințați cu închisoarea sau chiar cu moartea, în caz de neîndeplinire a sarcinilor. În modelul iugoslav, respectiv suedez, caracterizat printr-o „cale de mijloc” între economia planificată și cea de piață, problema este contradicția dintre cererea populației de mai multe beneficii sociale, pe de o parte și efectuarea unui volum de investiți suficient pentru a realiza o anumită creștere economică, pe de altă parte.

 

În capitalism, descentralizarea și diversificarea deciziilor de investiții protejează societatea de consecințele deciziilor de investiții greșite luate de guvernele statelor comuniste sau autoritare. Însă, această diversitate produce, prin natura sa, inegalitate și, ocazional, criză economică și socială. Investițiile efectuate de capitaliști provoacă inevitabil crize economice, și anume atunci când unele activități economice se reduc sau încetează și apar altele noi. Amploarea și viteza acestui proces, numit de Joseph Schumpeter „distrugere creatoare”, poate provoca rapid crize puternice, care se transformă la fel de repede în tulburări sociale, haos sau represiune. Însă, capitalismul a rezolvat, în general, această problemă într-un mod ce și-a dovedit viabilitatea: a lăsat investițiile în seama oamenilor de afaceri și a instituit impozite și taxe pentru a redistribui veniturile și averile și a atenua astfel conflictele sociale. Spre deosebire de acesta, în Europa centrală și de est, inclusiv Iugoslavia, comunismul s-a prăbușit, iar în Suedia, socialismul de piață a fost abandonat. 

 

 

 

https://www.contributors.ro/comunism-si-capitalism/

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

De la comunismul capitalist la capitalismul comunist

de Ilie Serbanescu   

Pe timpul comunismului, un banc ironiza fin, dar terminator o sentinţă cu care propaganda vremii viza să „desfiinţeze” capitalismul: în capitalism, spunea sentinţa, există exploatarea omului de către om!; în comunism, spunea bancul, este completamente invers!

 

Evoluţiile sau, precum în bancul cu pricina, involuţiile postcomuniste s-au încăpăţânat să verifice copios tâlcurile acestui banc. În România, au făcut-o tot timpul. Mai nou, au început s-o facă şi mai peste tot prin lumea pe care şi-a luat-o şi România de model.

 

Prin România, comuniştii – aceia adevăraţi, care vociferează vehement împotriva exploatării omului de către om în capitalism – au înţeles rapid cum stă treaba prin capitalismul timpuriu şi, până să treacă ţara de la economia de comandă la economia de piaţă, şi-au construit ei rapid propriul capitalism, folosind din plin atuurile de care ei, singurii, dispuneau: PCR! Şi nu este vorba cumva de fosta apartenenţă a Partidului Comunist Român, ci de „pile, cunoştinţe, relaţii”!

 

Adică de şperaclul care funcţiona şi în timpul comunismului şi care s-a dovedit că deschide toate uşile şi în noua epocă. Ei erau singurii care deţineau informaţia, care aveau pârghiile, care dispuneau de relaţii în interior şi în afară şi care mai aveau la dispoziţie şi ceva bani, deşi de prea mulţi nici nu era nevoie, deoarece cu PCR aceştia puteau fi luaţi din vistieria ţării!

 

Astfel, cu o rapiditate formidabilă, aiuritoare la scară istorică, s-a creat capitalismul de cumetrie, în care relaţiile clientelare au luat locul relaţiilor din economia de comandă. Mai pe scurt, s-a creat comunismul capitalist, care avea ca esenţă privatizarea câştigurilor şi etatizarea pierderilor.

 

Spunem comunism pentru că proprietatea rămăsese de stat şi nu ajunsese încă în mâini private, dar spunem capitalist pentru că împărţirea roadelor activităţii economice era de tip pur capitalist, adică în manieră privatizată. Şi spunem câştiguri, şi nu profituri, pentru că profiturile decurg din deţinerea proprietăţii, pe când în cazul cu pricina rezultau îndeosebi din furt. Şi mai spunem comunism pentru că devălmăşia colectivistă rămânea intactă în suportarea pierderilor: acestea fuseseră şi continuau să fie ale întregului popor!

 

Cu trecerea timpului, tot aşteptam capitalismul năzuit. Şi treptat-treptat, ba chiar cu viteză în anumite perioade, proprietatea de stat a trecut în mâini private. Nu discutăm aici cum a trecut. Dar, trecând, se intra în capitalism! Ca urmare, apropierea privată a rezultatelor muncii nu mai intriga! Unii cu totul, alţii cu nimic! Era însă în regula jocului! Dar, culmea, spre capitalismul real nu se înainta!

 

Relaţiile clientelare se instaurau mereu mai puternic, în locul fostelor relaţii din economia de comandă. Economie de piaţă aproape ioc! Grosul câştigurilor care se privatizau era constituit tot din furturi, şi nu cumva din profituri! Şi, paradoxul paradoxurilor, pierderile de orice tip (din activitatea economică neperformantă sau din furturile unora din avutul altora) păstrau maniera comunistă a aruncării în contul întregului popor.

 

Nici un moment nu s-a aplicat principiul capitalist al răspunderii individuale: deţii proprietatea, încasezi şi profituri, dar suporţi şi pierderile din exploatarea ei! Dimpotrivă, procesul privatizării câştigurilor şi etatizării pierderilor a căpătat mereu noi valenţe, ducând la o polarizare socială abominabilă, care nu rezultă din deosebirile fireşti (cântate de capitalism) de performanţă economică, ci din jefuirea extraeconomică (repudiată de economia de piaţă) a banului public şi avutului public.

 

Şi când ne era mai greu cu înţelegerea comunismului nostru capitalist, a venit în ţară capitalul străin. Am crezut că, bine sau rău, măcar se va instaura rapid şi, în sfârşit – având în vedere forţa financiară, cutumele şi cultura concurenţială a acestuia -, capitalismul năzuit. Aş, naivitate! S-a ajuns fulminant de repede de la comunismul capitalist la capitalismul comunist, fără a se fi trecut măcar un pic prin capitalismul năzuit, ăla adevărat din cărţi, de la seminarii şi, spun unii, din practica socială de prin multe ţări ale făgăduinţei.

 

Capitalul străin a pus repede mâna pe întrega axă majoră a economiei, controlând proprietatea şi deci decizia în toate sectoarele forte. Deşi, ca urmare, caitalismul, ca formă de existenţă economico-socială, ar trebui deci să duduie, mai ales că statul român a dispărut ca prezenţă economică, cedând toate poziţiile deţinute, capitalismul în România rămâne o năzuinţă! Relaţiile de piaţă n-au înlocuit, în sfârşit relaţiile clientelare!

 

Dimpotrivă, acestea din urmă s-au consolidat, pentru că, în scopuri de profit lejer şi rapid, capitalul străin a făcut chelemet cu „partea politică” din stat şi preferă unei exploatări capitaliste a resurselor una de tip bananier. Şi, vai, împărţirea rezultatelor activităţii economice este una de tip dual: în chip capitalist, cei cu proprietatea îşi apropie profiturile (dacă sunt) şi, bineînţeles, câşigurile din furt; în schimb, în cea mai bună tradiţie comunistă, pierderile sunt etatizate şi puse în capul întregului popor!

 

Există şi formule noi, de mare rafinament, în această ultimă direcţie, putându-se vorbi de un comunism de tip modernist. De pildă, rămase din cauza crizei fără finanţare din partea acţionarilor lor din Occident, firmele străine din România au pus statul român, prin şantajul că retragerea lor ar prăbuşi leul, să se împrumute el la o serie de instituţii internaţionale, sub monitorizarea FMI, spre a le oferi în continuare finanţare, plata acestui împrumut urmând a fi făcută de contribuabilul român. Subtil, nu?! O fi cum o fi capitalismul, o fi fost cum o fi fost comunismul, dar capitalismul comunist este minunat!

https://jurnalul.ro/editorial/de-la-comunismul-capitalist-la-capitalismul-comunist-531081.html

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cuvîntare rostită la consfătuirea pe ţară a comitetelor pentru educaţie politică ale secţiilor guberniale şi judeţene de învăţămînt

 

3 noiembrie 1920[N296]

      Scris: 1920

      Publicat: „Buletinul Conferinţei generale a comitetelor pentru educaţie politică (1-8 noiembrie 1920)“, Moscova

      Sursa: V. I. Lenin, Opere alese, 1970, Editura Politică, p. 697-711

      Transcriere: Liviu Iacob, decembrie 2008

 

 

 

Tovarăşi, permiteţi-mi să vă împărtăşesc cîteva idei în legătură cu organizarea Comitetului principal pentru educaţie politică, idei despre care, în parte, s-a vorbit la şedinţele Comitetului Central al partidului comunist şi ale Consiliului Comisarilor Poporului, iar în parte mi-au fost sugerate de proiectul depus la Consiliul Comisarilor Poporului. Ieri acest proiect a fost adoptat în principiu, urmînd să mai fie discutat în amănunt.

 

În ceea ce mă priveşte, îmi voi permite doar să remarc că la început am avut o atitudine cu totul negativă faţă de schimbarea denumirii instituţiei dumneavoastră. După părerea mea, sarcina Comisariatului poporului pentru învăţămîntul public este să ajute pe oameni să înveţe ei şi să-i înveţe şi pe alţii. În cursul experienţei mele de construcţie sovietică m-am obişnuit să privesc diversele denumiri ca pe nişte copilării, căci orice denumire este în felul ei o copilărie. Acum noua denumire — Comitetul principal pentru educaţie politică — a şi fost aprobată.

 

Întrucît este vorba de o chestiune hotărîtă, observaţia mea trebuie s-o priviţi doar ca pe o observaţie personală. Dacă lucrurile nu se vor mărgini doar la schimbarea denumirii, nu putem decît să salutăm acest lucru.

 

Dacă vom reuşi să atragem noi lucrători în munca cultural-educativă, atunci nu va mai fi vorba doar de o nouă denumire şi ne vom putea împăca cu slăbiciunea „sovietică“ de a lipi etichete pe fiecare acţiune nouă şi pe fiecare instituţie nouă. În caz de succes, vom obţine ceva mai mult decît s-a obţinut pînă acum.

 

Principalul lucru care trebuie să-i facă pe tovarăşi să ia parte, alături de noi, la o muncă cultural-educativă comună, este legătura dintre învăţămînt şi politica noastră. Denumirea poate să anunţe ceva, dacă este nevoie de acest lucru, deoarece în întreaga noastră muncă educativă nu putem adopta vechea poziţie a apolitismului în învăţămînt, nu putem situa munca cultural-educativă în afara legăturii cu politica.

 

O astfel de idee a dominat şi continuă să domine în societatea burgheză. Denumirea de învăţămînt „apolitic“ sau „nepolitic“ este o făţărnicie a burgheziei şi nu este altceva decît o înşelare a maselor, în proporţie de 99% năpăstuite de dominaţia bisericii, a proprietăţii private etc. Burghezia, dominînd în toate ţările care continuă încă să fie ţări burgheze, se ocupă tocmai cu această înşelare a maselor.

 

Şi cu cît aparatul politic din aceste ţări are o importanţă mai mare, cu atît este el mai puţin liber faţă de capital şi faţă de politica acestuia.

 

În toate statele burgheze legătura dintre aparatul politic şi învăţămînt este extrem de strînsă, deşi societatea burgheză nu poate recunoaşte deschis acest lucru. Or, această societate influenţează masele cu ajutorul bisericii, cu ajutorul întregii instituţii a proprietăţii private.

 

De altfel, principala noastră sarcină este să opunem „adevărului“ burghez adevărul nostru şi să facem ca el să fie recunoscut.

 

Trecerea de la societatea burgheză la politica proletariatului este o trecere foarte grea, cu atît mai mult cu cît burghezia ne calomniază fără încetare cu ajutorul întregului său aparat de propagandă şi agitaţie. Ea se străduieşte din răsputeri să………………………………………………………………………..https://www.marxists.org/romana/lenin/1920/noi/03.htm

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Oamenii de ştiinţă şi-au propus să transforme fiinţa umană într-un cyborg?

 

de Mihai Vasilescu

După ce au inventat microcipurile, oamenii de ştiinţă au creat şi cabluri microscopice care să poată fi inserate în trupul uman.

Un cercetător de la Universitatea Johns Hopkins a creat un cablu capabil să conducă curentul electric ce poate fi utilizat în interiorul trupului uman. Mai subţire decât un fir de păr, uşor şi flexibil, acesta ar putea să alimenteze cu curent electric stimulatoarele cardiace, să reconecteze celulele nervoase afectate şi să interacţioneze cu aparatura electronică pentru a stimula funcţiile organice.

Prezentate sub forma generoasă a rezolvării unor grave probleme de sănătate cum ar fi paralizia sau alte boli neuro-motorii, aceste cabluri permit în realitate manipularea la nivel celular. Pot fi atât de mici încât să se conecteze direct la o celulă şi să conducă curent electric la scală nanometrică. Pot fi utilizate pentru a conecta între ele particule nanometrice sau nanoroboţi, introduşi în corpul uman fără ca fiinţa în cauză să îşi dea seama.

În prezent, oamenii de ştiinţă lucrează deja la o nouă generaţie de astfel de cabluri, capabile să se autoasambleze, odată ce sunt introduse în trupul uman pentru a forma adevărate reţele. 

Citiţi şi:

Presa corporatistă nu spune nimic despre pericolele şi efectele secundare ale nanotehnologiei

Nu vreau să fiu un număr!

yogaesoteric

 

https://yogaesoteric.net/oamenii-de-stiinta-si-au-propus-sa-transforme-fiinta-umana-intr-un-cyborg/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Armele electromagnetice şi drepturile omului (II),de Peter Phillips, Lew Brown şi Bridget Thornton

 

Articol preluat din revista NEXUS New Times Anul II, nr.10

 

 

 

Citiţi prima parte a articolului:

 

 

Armele electromagnetice şi drepturile omului (I)

 

 

 

Cercetări asupra armelor non-letale

 

Există o istorie lungă care ilustrează consecinţele tragice pe care operaţiunile secrete americane le-au avut asupra celor implicaţi. Nu au existat însă dezbateri publice despre aceste operaţiuni „negre” pentru că ele au fost clasificate drept secrete. MKULTRA, Proiectul Pandora, testele cu plutoniu şi multe alte proiecte conduse de Ministerul Apărării şi de CIA au fost demascate de comitetele conduse de senatorii Rockefeller şi Church în anii 1970.

 

Însă, restricţii mai mari impuse experimentelor, incluzând responsabilitatea şi transparenţa, nu au avut loc decât din 1997, când preşedintele Clinton a revizuit protocoalele privind experimentele pe oameni. Rapoartele oficiale insistă că dosarele cercetărilor ce au implicat astfel de experimente între anii 1950-1970 au fost distruse. Însă, oamenii de ştiinţă implicaţi şi-au continuat carierele fără a fi pedepsiţi. Având în vedere nivelul la care au ajuns cercetările asupra armelor electromagnetice în zilele noastre şi recenta aprobare retroactivă a torturii permisă de Military Commissions Act, este posibil ca testele pe oameni să aibă loc sub paravanul protocoalelor de după 11 septembrie. Putem accepta oare că toate cercetările psihologice dirijate de guvern până în 1970 au fost distruse? În prezent, publicul american nu are cum să răspundă acestei întrebări. Actuala administraţie clasifică drept secrete mult mai multe informaţii decât precedenta. Documente declasificate au fost chiar reanalizate şi reclasificate.

 

În anii 1980, experimentele efectuate asupra oamenilor cu radiaţii nucleare au fost dezvăluite publicului, precum şi testele realizate în Rusia, ce implicau armele electromagnetice. Ţări de pe întreg globul au aprobat legi şi au semnat tratate ca răspuns la pericolul acestor arme care ar fi putut afecta comportamentul uman sau manipula capacităţile cognitive. Ruşii au interzis toate armele electromagnetice în anul 2001. Aceste tratate îşi au bazele în experimentele cu radiaţii din anii ’50, ’60, ’70. Aceste tratate declarau că adoptă ca principii de bază drepturile omului şi libertatea de gândire.

 

În căutarea dominaţiei militare globale, la sfârşitul anilor 1990, SUA a alocat fonduri pentru crearea „războinicului viitorului” cu ajutorul nano-tehnologiei. Ideea era de a direcţiona armata, de a îmbunătăţi performanţele soldaţilor, de a controla luptele în timp real şi de a evita moartea  soldaţilor. Ideea era de a mări capacitatea soldaţilor de pe câmpul de luptă de a interacţiona cu sisteme computerizate, prin intermediul undelor cerebrale.

 

Preşedintele George H. W. Bush a declarat anii ’90 drept „secolul minţii”. În acelaşi timp, universităţile erau finanţate pentru a descoperi o interfaţă de comunicare între om şi calculator, iar Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) a intensificat cercetările şi dezvoltarea. În universităţi acest domeniu a fost supranumit „ştiinţa cognitivă”, iar în interiorul DARPA s-a născut termenul de „cogniţie augmentată”. În timp ce cercetările asupra creierului sunt mediatizate pentru contribuţiile medicinii, ele deservesc în principal scopurile armatei americane.

 

Americanii ştiu foarte puţin despre cercetările cu privire la posibilităţile electromagnetismului, acustica dirijată sau legătura om-computer. Majoritatea americanilor nu ştiu că în prezent aceste arme nou concepute sunt utilizate în Irak şi Afganistan. Profesorul de Drept de la Universitatea din Indiana, David Fidler, a declarat revistei Economist (30 ianuarie 2003): „Aceste arme vor fi probabil utilizate împotriva civililor; nu este încă clar dacă utilizarea lor este legală, în conformitate cu regulile internaţionale ce guvernează conflictul armat… Dacă ele sunt utilizate împreună cu arme convenţionale, ar putea face războiul şi mai letal”.

 

Dacă tragem cu ochiul la arsenalul SUA, acesta pare provenit dintr-un film science-fiction. DARPA şi diverse laboratoare militare de cercetare oferă o privire asupra tehnologiei actuale disponibile pentru a spori capacităţile soldaţilor americani pe câmpul de luptă şi pentru a manipula sentimentele şi comportamentul inamicilor.

 

Controlul maselor prin utilizarea spectrului electromagnetic

 

Spectrul electromagnetic a oferit armatei o varietate de arme, care sunt operaţionale atât în domeniul militar cât şi în cel privat, ce folosesc undele milimetrice, proiectilele cu impulsuri de energie şi armele magnetice de mare putere.

 

-Proiectilele cu impulsuri de energie (PIE) sunt o formă de arme utilizate pentru a paraliza victima prin intermediul durerii. Plasma care se extinde afectează celulele nervoase, dar efectele pe termen lung rămân un mister pentru public. Un articol din 2001 al revistei Times menţiona că tehnologia PEP „supraîncălzeşte suprafaţa umedă din jurul victimei atât de repede încât ea practic explodează, producând un flash şi o bubuitură puternică. Efectul este asemănător cu cel al unei grenade paralizante, dar, spre deosebire de grenadă, PIE călătoresc aproape cu viteza luminii şi pot doborî o ţintă aflată la 2 km distanţă”.

 

-Dispozitivele de direcţionare a mesajelor către creier sunt arme neuro-electromagnetice non-letale care guvernează sunetele din interiorul cutiei craniene a unui individ. O tehnologie similară, cunoscută sub numele de „sunete hipersonice”, este utilizată în acelaşi scop. Conform inventatorului Elwood Noris, de la American Technology Corporation, prin intermediul unui emiţător portabil se pot focaliza unde sonore direct către o anumită persoană, fără ca altcineva să audă sunetul. Tehnologia este testată de corporaţii cum ar fi McDonald’s şi Wal-Mart pentru a induce reclame în mintea consumatorilor.

 

-Dispozitivul acustic cu rază mare de acţiune (LRAD) este utilizat de armată pentru controlul maselor, lansarea de avertismente în masă şi pentru întărirea perimetrului. De exemplu, o mulţime nu poate auzi avertizările prin utilizarea vechilor tehnologii acustice sau agenţii de pază se pot expune unor vătămări corporale atunci când se apropie de protestatari pentru a-i avertiza. Această tehnologie poate de asemenea cauza vătămări corporale, manipulări emoţionale şi chiar moartea.

 

Tehnologia neurologică

 

Neurobiologia are multe faţete, incluzând aplicaţii terapeutice asupra epilepsiei, bolii Alzheimer, depresiilor şi victimelor infarctelor prin intermediul „ Stimulării Magnetice Transcraniene”. (SMT).

 

„Secolul minţii” a adus  de asemenea progrese deosebite pentru cei care suferă de leziuni ale coloanei vertebrale, progrese care permit unei persoane paralizate să controleze un computer sau un membru cu ajutorul unui implant cerebral. De la universităţi, la domeniul privat şi până la armată, progresele în neurotehnologie pot fi utilizate pentru a face foarte mult bine.

 

Totuşi, după cum am învăţat din istoria Războiului Rece, tehnologia are capacitatea de a vindeca, dar şi de a răni. SMT-ul este dezvoltat pentru scopuri militare, utilizând impulsuri electrice la mică distanţă de cap pentru a afecta somnul şi pentru a creşte creativitatea.

 

Un alt tărâm al cercetărilor creierului este domeniul implanturilor cerebrale. Până recent, implanturile făceau parte din science-fiction. Actualele progrese din sectorul privat şi militar au produs implanturi care permit unui pacient cu leziuni la coloană să meargă din nou sau pot oferi unei persoane care a avut un membru amputat capacitatea de a controla membrul respectiv cu ajutorul minţii.

 

În sectorul privat, firma Ciberkinetiks ajută la „eliberarea” unor oameni din scaunele cu rotile. Această tehnologie reprezintă un drum către o viaţă mai bună, dar este de asemenea posibilă şi utilizarea implanturilor în scopuri mai puţin benefice.

 

John Donohoe, fondator, cercetător principal şi director la Cibernetiks, a vorbit despre problema controlului minţii şi a implanturilor neuronale atunci când a fost întrebat de revista Discovery (noiembrie 2004) dacă crearea unei conexiuni între minte şi maşini nu va face posibil controlul minţii: „Deja facem acest lucru mereu”, a spus el. „Reclamele reprezintă un mod de a controla mintea. Chiar şi produsele farmaceutice reprezintă un mod de control al minţii. Când oamenii au un comportament care deviază de la cel normal, le sunt date medicamente care le modifică procesele mentale până ajung la ceea ce noi numim un comportament normal”. Dacă un copil ar avea o criză şi ar deveni inconştient din cauza crizei, iar noi am putea să îi controlăm mintea astfel încât să nu mai aibă nicio criză, acesta ar fi un lucru extraordinar. Vrem să facem asta.”

 

Antreprenorii Ministerului Apărării SUA

 

Antreprenorii militari conduc războaie împreună cu elitele puterii. Corporaţiile au de asemenea puterea de a determina care dintre cercetări vor fi făcute cunoscute publicului larg.

 

Puterea armatei şi antreprenorilor Ministerului Apărării este uimitoare. În interesul securităţii naţionale şi ca rezultat al lecţiei învăţate de la o democraţie deschisă din anii 1970 şi 1990, operaţiunile au devenit şi mai secrete.

În esenţă, nimeni nu poate şti cu certitudine ce plănuieşte guvernul, armata şi corporaţiile, deşi există anumite indicii. În mai 2006, aviaţia militară americană a semnat contracte pentru „dezvoltarea şi cercetarea efectelor electromagnetice” în valoare de 24 de milioane de dolari cu firme precum Northrop Grumman, Voss Scientific, Lockheed Martin, Electro Magnetic Applications şi SAIC.

 

Începând cu anul 1996, Ministerul Apărării a văzut în cercetările şi dezvoltarea electromagnetismului o componentă principală a viitoarelor războaie. În afară de antreprenorii Ministerului Apărării, domeniul armelor non-letale se extinde la universităţi care oferă burse în valoare de milioane de dolari pentru cercetare.

 

Universitatea din Pennsylvania sponsorizează „Institutul pentru Tehnologii de Apărare Non-Letală”; Universitatea de Medicină şi Stomatologie din New Jersey deţine „Institutul de Cercetare a comportamentului Motivat şi al Stresului”; Universitatea din New Hampshire găzduieşte „Centrul de Inovaţii în domeniul Tehnologiilor Non-letale”, iar multe alte şcoli militare americane au în orar materii referitoare la armele non-letale.

 

Us Joint Non-Lethal Weapons Directorate a tipărit în 2004 o lucrare despre „Modelarea şi simularea controlului mulţimilor” în care se discută despre schimbările comportamentale induse populaţiei. Militanţii pentru drepturile apărării omului ar trebui să fie alarmaţi de faptul că Ministerul Apărării are nevoie de tipuri noi de arme care să acţioneze asupra psihicului populaţiei.

 

Libertăţile cognitive în opoziţie cu securitatea naţională

 

Astăzi, SUA şi Marea Britanie devin societăţi cu o supraveghere totală sub pretextul siguranţei naţionale. Ca şi alte oraşe din SUA, Londra este echipată cu camere de supraveghere. Acţiunile zilnice ale oamenilor sunt înregistrate de dispozitivele audio şi video, în timp de utilizarea e-mail-ului şi a calculatoarelor este monitorizată.

 

Creşterea nevoii de resurse, eroziunea clasei mijlocii, războiul, sărăcia şi dezastrele mediului înconjurător sunt factori care duc la apariţia unor revolte sociale şi la depăşirea graniţelor politice.

 

Statele Unite au o îndelungată istorie a încălcării drepturilor omului prin intermediul interceptărilor telefonice, supravegherilor video, manipulărilor comportamentale, torturii, modificării comportamentului cu ajutorul drogurilor şi controlului psihologic.

 

Acceptarea de către Congres a Military Commissions Act în 2006 a dat la o parte drepturile omului din politica SUA. Astăzi, guvernul american foloseşte cele mai avansate mijloace tehnologice de supraveghere şi control, împreună cu propaganda fricii şi intimidarea cetăţenilor săi.

 

Remarcabilul neurolog Francisc Crick (decedat) spunea în 1994 că „bucuriile şi supărările voastre, amintirile şi ambiţiile voastre, sentimentul vostru de identitate personală şi voinţă liberă, nu sunt nimic mai mult decât comportamentul unui vast ansamblu de celule nervoase şi molecule asociate lor”.

 

Este posibil ca oamenii de ştiinţă angajaţi de membrii elitelor politice americane neo-conservatoare să creadă acelaşi lucru? În 2000, John Norseen, un neurolog interesant de bio-fuziune (relaţia între oameni şi computere), a declarat: „Dacă aceste cercetării merg bine, putem începe să manipulăm ceea ce gândeşte cineva chiar înainte ca acea persoană să ştie”. Norseen spunea că el este agnostic în ceea ce priveşte moralitatea acestor cercetări şi că nu este un om de ştiinţă „nebun”, ci numai unul dedicat. „Etica nu mă preocupă, dar ar trebui să îi preocupe pe alţii”, spunea el.

 

Noi, autorii acestui raport, credem că etica ar trebui să preocupe toate persoanele care cred în drepturile omului şi care doresc controlul asupra propriilor minţi şi corpuri. Creierele noastre ne controlează corpurile, acţiunile şi procesele de gândire. Dacă guvernul şi oamenii de ştiinţă angajaţi de acesta consideră creierul uman ca fiind o simplă reţea de neuroni, atunci devine posibilă justificarea supravegherii minţii şi a corpului uman în scopul siguranţei naţionale.

 

Sub acoperirea secretului, cercetătorii aflaţi în serviciul înaltelor cercuri ale elitelor politice au implantat electrozi în subiecţi umani pentru a le contoriza gândurile şi au torturat prizonieri şi bolnavi psihic în încercarea de a găsi tehnici mai bune de „spălare a creierului”.

 

Ei au otrăvit mii de oameni prin intermediul testelor atomice, au făcut experimente pe copilaşi, utilizând medicamente sau hipnoza, au împrăştiat deasupra oraşelor agenţi biologici pentru a se pregăti viitoarele atacuri, au răsturnat guverne, au comis crime în masă şi s-au angajat în toate formele posibile de distorsionare a informaţiilor.

 

Actualul „război împotriva terorismului” a dezvăluit publicului unele din instrumentele pe care armata le-a dezvoltat de zeci de ani.

Rapoarte privind noile tipuri de arme au apărut peste noapte pe majoritatea canalelor de ştiri, incluzând imagini provenite de la camerele amplasate în vârful unor rachete inteligente. Din când în când, cu ajutorul mass-mediei, apar imagini ale aşa-numitelor „arme minune” – arme care sunt încadrate de către armată în categoria de „arme non-letale”.

 

Elitele puterii care sponsorizează şi susţin eforturile de manipulare a gândirii umane controlează totul de undeva de sus. Capacitatea lor de a redirecţiona atenţia publicului către ameninţările externe, departe de propriile lor motivaţii, reduce opoziţia faţă de programele lor.

 

Prin controlul fluxului de informaţii difuzate în cadrul societăţii, elitele puterii oferă publicului alegeri limitate. Folosind tehnologii pentru controlul informaţiilor şi mai avansate, indivizii fără scrupule aderă la filozofia „puterea face dreptatea” vor găsi metode de întrebuinţare a acestora împotriva celor care se vor opune planurilor lor.

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Modalităţi de influenţare de la distanţă a psihicului fiinţei umane

 

Electroligarhia – ideea unor ignoranţi despre o posibilă civilizaţie controlată

 

de Alex Ionescu

 

Electrozi plasaţi şi alimentaţi corespunzător în creier pot influenţa comportamentul. Jose Delgado descrie un plan pentru o societate civilizată utopică, electroligarhia, în care oamenii ar purta senzori electrici şi li s-ar induce diferite stări. Activitatea electrică a creierului se reflectă în activitatea psihomentală şi reciproc. Astfel, fie prin plasarea unor electrozi la nivelul creierului, fie prin transmiterea de la distanţă a undelor electromagnetice cu frecvenţă similară celor cerebrale, se poate influenţa activitatea psihomentală – se pot modifica gândurile şi emoţiile unei persoane sau a unui grup mare de fiinţe umane. Există la ora actuală sisteme electronice sofisticate, care „vorbesc” direct minţii ascultătorului, pot altera şi interfera cu undele cerebrale, pot manipula structura electroencefalogramei şi pot implanta astfel, în mod artificial, stări emoţionale negative – frică, anxietate, disperare şi lipsa speranţei. Aceste sisteme subliminale nu spun persoanei să simtă o emoţie, ci o fac să simtă; implantează emoţia respectivă în mintea lor.

 

Creierul, un sistem care generează electricitate

 

În anii 1870-1880 medicul englez Richard Caton a fost primul care a descoperit faptul că creierul generează electricitate. Acesta a observat că la nivel cerebral se generează descărcări electrice mici. Caton a detectat de asemenea slabi curenţi electrici prin cutia craniană – cei care în prezent sunt înregistraţi cu ajutorul electroencefalografului. După trei decenii de la această descoperire, Santiago Ramon y Cajal, laureatul premiului Nobel pentru medicină şi fiziologie din 1906, a descoperit neuronul – unitatea structurală şi funcţională a sistemului nervos. El a observat şi modul în care neuronii îşi transmit impulsurile – prin legăturile sinaptice, realizând adevărate reţele „informaţionale”.

 

După încă 100 de ani, Roger Traub, de la Universitatea Birmingham din Anglia, a demonstrat că neuronii se conectează unul cu celălalt, nu numai prin sinapse, ci şi prin interacţiuni directe în câmp electric. Unul din misterele oscilaţiilor electrice de la nivelul creierului este modul în care ele se sincronizează pe zone întinse, într-un mod bine corelat, formând adevărate câmpuri electrice de intensitate scăzută, la nivel cerebral. Aşadar, neuronii de la nivelul creierului nu interacţionează doar fizic unii cu alţii, prin sinapse, ci şi direct, prin frecvenţe similare de vibraţie. Fiecare dintre aceste frecvenţe unitare de vibraţie, care înglobează activitatea neuronilor pe arii întinse, sunt generate de diferitele gânduri sau emoţii care apar la nivel psiho-mental.

 

Cercetătorii în neurologie au obiectivat reflectarea activităţii electrice a creierului, implicit a câmpurilor electrice care se generează la nivelul acestuia, în activitatea psihomentală şi reciproc. Înainte de această descoperire, psihofiziologii americani arătaseră că o reflectare similară are loc între activitatea psihomentală şi substanţele descărcate la nivel cerebral (neurotrasmiţători şi hormoni). Aşadar, activitatea electrică a creierului, cea chimică şi gândurile/emoţiile unei persoane sunt intercorelate. Aceeaşi informaţie este oglindită în diferitele structuri ale fiinţei umane.

 

În 1831, Michael Faraday a descoperit faptul că energia electrică în mişcare determină magnetism, iar mişcarea câmpului magnetic produce curent electric. Condiţia pentru transformarea energiei electromagnetice în energie electrică este ca „receptorul” să fie acordat pe aceeaşi frecvenţă de emisie a energiei electromagnetice. Activitatea creierului, fiind şi de natură electrică, poate fi influenţată, astfel de unde şi câmpuri electromagnetice. Undele radio, care şi ele aparţin spectrului electromagnetic, pot de asemenea produce curenţi electrici la nivel cerebral, dacă frecvenţa lor este similară celei cu care impulsurile nervoase sunt transferate între neuroni.

 

Observând informaţiile expuse mai sus şi gândindu-ne la modul global, integrator la fiinţa umană, putem spune că este perfect posibil ca activitatea cerebrală a fiinţei umane să fie interferată, fie prin stimuli electrici aplicaţi direct creierului, fie prin câmpuri electrice sau electromagnetice sau prin unde radio de joasă frecvenţă, care să fie direcţionate către capul sau întregul corp al fiinţei. Aceste modalităţi de a acţiona pot perturba activitatea electrică a creierului şi, deci, pe cea psiho-mentală a fiinţei respective.

 

Implantarea cipurilor la oameni

 

În perioada anilor 50-60, unul din cercetătorii în domeniul stimulării electrice a creierului a fost psihologul Jose Delgado. Cel mai faimos experiment al său implica utilizarea a ceea ce el a numit un „stimoceptor”, un aparat cu radio-control care emitea curenţi către nişte mici receptori implantaţi în creierul unui animal. Delgado credea cu fervoare în capacitatea unor electrozi bine plasaţi în creier de a influenţa comportamentul şi, în cartea sa „Controlul fizic al minţii: către o societate psiho-civilizată”, el descrie un plan pentru o societate civilizată utopică, în care oamenii ar purta senzori electrici pentru a nu fi afectaţi de depresie, durere, anxietate, agresiune şi care să stimuleze plăcerea, voinţa şi intelectul. Delgado a denumit societatea sa utopică, electroligarhie.

 

Delgado respingea ideea liberului arbitru şi propusese ipoteza că mintea este o entitate funcţională, produsă de funcţiile electrice ale creierului; el se gândea că mintea poate fi astfel, prin intermediul anumitor instrumente electrice sau electromagnetice, manipulată şi controlată, cu scopul de a controla comportamentul populaţiei. Delgado nu avea cunoştinţe spirituale referitoare la structura subtila a corpului uman, cum este şi situaţia majorităţii oamenilor de ştiinţă din ziua de azi. Dar această viziune a lui Delgado a convenit foarte mult membrilor Noii Ordini Mondiale, adepţi ai unui control cât mai riguros al populaţiei. Iar această idee, dacă observăm cu atenţie, este materializată la ora actuală sub forma tendinţei de implementare a cipurilor (RFID). Delgado, de la mijlocul anilor 70, a fost numit directorul Centrului Ramon y Cajal, iar interesul său s-a mutat de la simpla stimulare electrică a creierului la aria largă a efectelor undelor electromagnetice, fapt care a fost primit cu bucurie de sistemul militar şi politic, ca modalitate de a-și atinge scopul – controlul populaţional absolut.

 

Simptome ale expunerii la o cantitate excesivă de radiaţii electromagnetice

 

De-a lungul timpului, dorinţa de a cunoaşte cu adevărat cum anume funcţionează creierul şi psihicul uman, precum şi intercorelaţiile dintre acestea, au condus la anumite descoperiri. O parte au fost expuse pe scurt în prima parte a acestui articol. Multe dintre aceste descoperiri sunt utilizate la ora actuală de către o elită a acestei planete, cu scopul de a dobândi un control absolut asupra tuturor fiinţelor umane care există pe acest pământ.

 

Într-un raport al organizaţiei mondiale a sănătăţii (OMS), din 1981, se preciza că primele studii ale efectelor undelor radio asupra fiinţei umane s-au realizat în Polonia, Cehoslovacia şi URSS, în anii 50. Una dintre concluziile raportului era că undele electromagnetice de frecvenţă joasă pot determina dureri de cap, oboseală, slăbiciune în corp, ameţeli, modificarea stării, confuzie, perturbarea somnului (neputinţa de a dormi). În ultima vreme, observăm că aceste simptome sunt prezente la foarte multe persoane, mai ales atunci când vremea pare a fi setată după un program: ziua caniculă, seara ploaie tropicală, noaptea răcoare.

 

Între anii 1980-1984, au existat multe proteste ale diverselor grupări pacifiste din Anglia, cu privire la rachetele Cruise, în special la baza Greenham Common, situată în comitatul Berkshire, la 45 de mile (72 km) vest de Londra. Pe la mijlocul anului 1984 protestatarii, care se aflau în faţa bazei respective, au început să susţină că au fost iradiaţi din interiorul bazei, datorită problemelor fizice care le apăruseră şi pe care nu le puteau corela cu altceva. Simptomele acopereau o paletă largă de manifestări, de la arsuri cutanate, sângerări menstruale anormale, la dureri de cap, ameţeală, atacuri de paralizie temporară, probleme de coordonare a limbajului şi chiar, într-un caz, insuficienţă circulatorie severă, care a necesitat internare în spital. Aceste simptome, pentru cei care lucrează în domeniu şi ştiu, se potrivesc foarte bine cu problemele generate de expunerea excesivă la unde/câmpuri electromagnetice. Ministrul Apărării din perioada respectivă a negat utilizarea oricărui semnal electromagnetic periculos, dar nu a negat utilizarea undelor electromagnetice, cunoscut fiind faptul că în reglementările Marii Britanii undele electromagnetice sub 10mW/cm2 nu sunt considerate periculoase. Se pare totuşi că sunt.

 

Modalităţi de psiho-control

 

Neurologul Allan Frey, cunoscut pentru cercetările realizate în timpul războiului rece asupra efectului auditiv al microundelor, arăta pericolul pe care îl reprezintă undele radio asupra fiinţei umane, datorită slăbirii barierei hemato-encefalice (BHE), pe care o realizează acestea. Această frontieră anatomică şi fiziologică, bariera hemato-encefalică, protejează creierul de multe substanţe şi agenţi patogeni, pe care noi îi luăm din mediul înconjurător prin respiraţie şi alimentaţie, ea fiind permeabilă doar la apă, oxigen, dioxid de carbon şi anumite substanţe mici liposolubile. Multe din substanţele din mediul înconjurător, care ar ajunge la nivel cerebral în absenţa sau prin permeabilizarea în exces a BHE ar putea interfera, global sau în diferite arii ale creierului, activitatea neuronilor, modificând procesele de transmitere a informaţiilor în reţelele neuronale. Acest aspect ar putea avea un efect puternic de distorsionare a percepţiilor asupra realităţii înconjurătoare, asupra gândirii etc. Ca o confirmare a celor spuse de Frey, în raportul final al proiectului ce viza „Cerinţele pentru cercetarea biotehnologică în domeniul sistemelor aeronautice” pe anul 2000, se preciza: „Folosind unde radio de frecvenţă joasă este posibil să se sensibilizeze grupuri militare mari la substanţe chimice sau biologice dispersate în mediu, substanţe faţă de care populaţia neiradiată ar fi imună”.

 

Pe de altă parte, cercetările privind câmpul bioelectric al organismului au avansat atât de mult, încât în prezent există posibilitatea de a urmări de la distanţă o persoană, dacă i se cunoaşte frecvenţa specifică a undelor electromagnetice emise de organismul său. Din diferite documente a reieşit că NSA (National Security Agency – Agenţia pentru securitate Naţională, din SUA) poate face aceasta, dacă cunoaşte frecvenţa specifică a câmpului bioelectric al persoanei respective, întrucât acest aspect este la fel de specific omului, ca şi amprentele digitale şi vocea. Pe de altă parte, NSA posedă sistemul RNM, care poate transmite la distanţă, în mintea oamenilor, unde electromagnetice, care vor determina apariţia unor imagini, semnale sonore subliminale, care par a fi sunete audibile şi chiar gânduri. Iniţial, aceste invenţii tehnice au fost gândite, de cei care le-au realizat, pentru a-i ajuta pe cei care suferă de diferite fobii, nevroze şi chiar boli să se vindece prin inducerea de la distanţă a gândurilor benefice şi chiar a unor stări armonioase. Din păcate, aşa cum se observă, această tehnologie a fost confiscată de către sistemele de control populaţional.

 

În articolul „Military use of mind control weapons” din numărul pe lunile octombrie/noiembrie 1998 al revistei Nexus Magazine, Judy Wall expune o anumită tehnologie de manipulare de la distanţă a oamenilor:

 

„Subliminal, o mult mai puternică tehnologie era la lucru: un sistem electronic sofisticat ,care „vorbea” direct minţii ascultătorului, altera şi interfera cu undele sale cerebrale, manipula structura electroencefalogramei sale şi implanta în mod artificial stări emoţionale negative – frică, anxietate, disperare şi lipsa speranţei. Acest sistem subliminal nu îi spunea persoanei să simtă o emoţie, ci o făcea să simtă; implanta emoţia respectivă în mintea lor.”

 

„Mecanismul de alterare a gândurilor/emoţiilor ce apar în minte este bazat pe o tehnologie ce implică un transportor subliminal: spectrul de răspândire a sunetelor silenţioase (the Silent Sound Spread Spectrum), uneori denumit S-quad sau Squad. Acesta a fost dezvoltat de dr. Oliver Lowry din Norcross, Georgia şi este descris în patentul de invenţie US Patent #5.159.703, „Silent Subliminal presentation System”, din 27 octombrie 1992. În rezumatul descrierii se precizează: «un sistem silenţios de comunicaţii, în care transportori non-aurici din spectrul foarte jos sau foarte înalt de frecvenţe audio sau adiacent frecvenţei ultrasunetelor sunt modulaţi în amplitudine şi frecvenţă, cu inteligenţa dorită şi propagaţi acustic sau vibraţional, pentru a induce frecvenţele respective în creier, tipic prin intermediul difuzoarelor, căştilor auditive sau transductorilor piezoelectrici. Transportorii modulaţi pot fi transmişi direct în timp real sau pot fi înregistraţi la modul convenţional pe medii mecanice, magnetice sau optice pentru transmisii repetate sau tardive.”

 

„Doctorul Michael Persinger, profesor de psihologie şi neuroştiinţe la Universitatea Laurentian din Ontario, Canada, a scris un articol acum câţiva ani, intitulat: «Despre posibilitatea accesării directe a fiecărui creier uman, prin inducerea electromagnetică a unor algoritmi fundamentali». În conținutul acestui articol se spune: «neuroştiinţa contemporană sugerează existenţa unor algoritmi fundamentali, prin care orice transmisie senzorială este tradusă într-un cod intrinsec specific creierului. Stimularea directă a acestor coduri în interiorul lobului temporal sau a cortexului limbic prin aplicarea unor tipuri de unde electromagnetice pot necesita niveluri energetice care să fie în interiorul gamei cuprinse între activitatea geomagnetică şi reţelele de comunicare contemporane. Un proces care este cuplat la banda îngustă a temperaturii creierului poate permite ca toate creierele umane normale să fie afectate de o subarmonică a cărei frecvenţă se situează la aproximativ 10Hz şi ar varia doar cu 0,1Hz». El încheie articolul astfel: «în ultimele două decenii, un potenţial care era improbabil, dar acum este marginal fezabil, a ieşit la suprafaţă. Acest potenţial este capacitatea tehnică de a influenţa direct marea parte a celor peste 6 miliarde de creiere ale speciei umane, fără medierea prin modalităţile clasice senzoriale, generând o informaţie neuronală într-un mediu fizic în care toţi membrii acestei specii sunt scufundaţi».” De asemenea, tot în acest articol el spune:

 

„Conform literaturii puse la dispoziţie de Silent Sounds Inc., în prezent este posibil, cu ajutorul unor supercomputere, să analizezi tiparele electroencefalografice emoţionale umane şi să se duplice, apoi să se stocheze aceste «amprente emoţionale» pe alt computer şi, la voinţă, în mod silenţios să se inducă unei alte persoane şi să se modifice astfel starea emoţională a fiinţe umane respective”. Directorul companiei Silent Sounds, Edward Tilton, afirma că „sistemul a fost folosit în operaţiunea Desert Storm, în timpul războiului din Irak”. „Secretul care acoperă dezvoltarea tehnologiei de alterare prin mijloace electromagnetice a minţii reflectă puterea uriaşă care este inerentă acesteia. Pentru a spune pe şleau, cine controlează această tehnologie, controlează minţile oamenilor.”

 

Tentative oficiale de a limita utilizarea tehnologiilor de manipulare a minţii

 

În ianuarie 1999, Parlamentul European a înaintat o rezoluţie în care se cerea „o convenţie internaţională de introducere a unei interdicţii globale în ceea ce priveşte dezvoltarea armelor care ar putea permite orice formă de manipulare a fiinţei umane”. Obiectivul major era acela de a informa marele public despre pericolul real pe care îl constituie aceste arme pentru drepturile omului şi democraţie.

 

Citiţi şi:

 

Armele electromagnetice şi drepturile omului

 

Sfârşitul programat al democraţiei

 

Yogaesoteric

https://yogaesoteric.net/modalitati-de-influentare-de-la-distanta-a-psihicului-fiintei-umane/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

Influenta nutritiei asupra vietii omului

 

De (autor): Rudolf Steiner

 

 

 

Cum depinde constienta noastra de nutritie? Cum are loc hranirea si ce efecte produc diferitele elemente asupra dezvoltarii noastre spirituale? Acestea si multe altele sunt intrebari carora, aici, Rudolf Steiner le ofera raspunsuri din punct de vedere antroposofic, descriind numeroasele legaturi fiziologice si psihologice ale nutritiei omului.

 

„Omul poate sa urmareasca sa fie liber si independent prin aceea ca el se impregneaza cu cunoasterea vietii spirituale, astfel incat ceea ce mananca sa nu-l impiedice sa fie si sa devina ceea ce un om poate deveni.” – Rudolf Steiner

 

 

https://www.libris.ro/influenta-nutritiei-asupra-vietii-omului-rudolf-UNE978-606-704-130-9–p1166451.html?utm_source=2parale&utm_medium=quicklink&utm_campaign=011a354fd&utm_content=https%3A%2F%2Fbooknation.ro%2F&2pau=011a354fd&2ptt=quicklink&2ptu=9a6f02fef&2prp=o02h7qeaPJ41I4Z_Ipw9OBg1ZEgo1DEKhpPk4ZzRDXoKo1Ehmx1TtnxFv986EbMDmmajMhkt52iDwJtCN7g5HCEjXPEGgkkcvcvCWRfL1_ATGcB8d65P2ezHVFsAEFvO6m0sGneIF1TXeiYfEfrcVlPTDYusYbjKwsxzH1OBBrg&2pdlst=

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Rudolf Steiner. O epopee a spiritului

 

Descriere

 

“Lipsea acest vast studiu de ansamblu privind viaţa şi gândirea unuia dintre oamenii cei mai interesanţi ai epocii noastre. Fără îndoială, el a înţeles viciul ce începea sa devasteze civilizaţia noastră: convingerea – ca urmare a succeselor ştiinţei – că numai lumea materială contează şi, mai mult, că numai ea există. Nietzsche a fost marcat de această contracredinţă modernă. Rudolf Steiner a lansat apelul pentru un om total, care se împlineşte prin spirit, şi a cărui imagine şi speranţă, vai, o vedem îndepărtându-se tot mai mult”

 

RENE HUYGHE, Academia Franceză

 

 

 

https://www.universenciclopedic.ro/rudolf-steiner-o-epopee-a-spiritului

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Prăbușirea spirituală a omenirii: De la vaccinuri la totalitarism

 

 

Hoinărind pe rețelele de comunicare virtuală, am dat din nou peste această idee interesantă a lui Rudolph Steiner:

 

„În trecut, am eliminat spiritul. Sufletul va fi eliminat cu un medicament. Pornind de la o «viziune sănătoasă a lucrurilor», se va găsi un vaccin cu care organismul va fi tratat din prima tinerețe, pe cât posibil, dacă se poate chiar de la naștere, astfel încât acest organism să nu ajungă să creadă că există un suflet și un spirit”.

 

 

 

Și vorbește în continuare despre oameni care vor descoperi „un vaccin care poate, încă din prima tinerețe, prin intermediul trupului, să extirpe tendința spre spiritualitate”[1].

 

Cunosc foarte puține elemente despre opera lui Steiner și puținul pe care îl știu nu mă atrage deloc. Cu toate acestea, această propoziție este uimitoare și m-a pus mereu pe gânduri. Ce ar putea avea de-a face vaccinurile cu spiritualitatea? Cum ar putea un produs farmaceutic să distrugă sufletul? Cum ar putea un preparat biologic să altereze principiul gândirii care este distinct de trup, sau sufletul? Dacă spiritualitatea este o reflecție asupra relației dintre ființa umană și Tot, cum ar putea un vaccin să o distrugă? Ce legături între persoană și Marele Tot ar putea fi alterate de vaccin? Care sunt consecințele pentru umanitate?

 

Ar fi necesar să judecăm natura pentru a o îmbunătăți?

 

Poate că Spinoza ne-ar putea fi de ajutor atunci când scrie în Tratatul de teologie și politică:

 

„[…] Natura nu se limitează la legile rațiunii umane, al căror unic țel este adevărata utilitate și conservare a oamenilor; ea include un număr nesfârșit de alte legi care se referă la ordinea eternă a întregii naturi, din care omul este o mică parte; și prin simpla necesitate a acestei ordini, toate ființele individuale sunt determinate să existe și să se comporte într-un anumit fel. Prin urmare, ori de câte ori ceva din Natură ni se pare ridicol, absurd sau rău, aceasta se datorează faptului că nu cunoaștem aspectele decât în parte, ignorăm în mare parte ordinea și coeziunea întregii Naturi și dorim ca totul să fie îndreptat în beneficiul rațiunii noastre; în timp ce ceea ce rațiunea pronunță ca fiind rău, nu este rău în ceea ce privește ordinea și legile întregii Naturi, ci numai în ceea ce privește legile naturii noastre”[2].

 

Ideea este că, de fiecare dată când oamenii consideră că ceva din natură este rău și chiar, am putea adăuga, pretind să îmbunătățească acest aspect, tot ceea ce fac este să demonstreze că nu înțeleg ce este. Acest aspect poate părea surprinzător pentru oamenii moderni, dar are sens, deoarece un fenomen este, de fapt, doar felul în care percepem un proces. Procesul este funcția activă al cărei rezultat, interpretat de legile raționale ale cunoașterii (și, prin urmare, modul în care îl percepem și interpretăm), se numește fenomen[3]. Pentru a înțelege realitatea, este important să avem acces la procesele care o alcătuiesc; dar nu avem acces decât la fenomene. Nu numai că participăm doar la o parte a realității, dar percepem doar o zonă din ceea ce participăm.

 

În aceste condiții, judecarea naturii riscă să ducă la neînțelegerea rolului fiecărui proces pe care îl percepem prin fenomenul său. În consecință, incapabili să înțelegem mecanismele interne ale oricărui element, este necesar să ne suspendăm judecata asupra naturii. Altfel spus, noi nu îmbunătățim natura. O lăsăm așa cum este.

 

De fapt, este îngrijorător să observăm de câte ori ni se reamintește în mass-media cât de important este să protejăm natura, pentru că fără ea suntem morți. Valoarea naturii constă în faptul că ne este utilă, că fără ea nu putem supraviețui. Cel puțin pentru moment. Ce s-ar petrece dacă am reuși, prin intermediul tehnologiei, să ne emancipăm complet de ea? Dacă ea nu ne-ar mai fi de niciun folos? Ce anume ne-ar împiedica atunci să o artificializăm total? Ce anume ne-ar împiedica să distrugem ființele vii?

 

Și totuși, putem constata că cercetarea tehnologică de astăzi tinde spre această monstruozitate, sub masca unei bune intenții. De exemplu, sistemul ne oferă carne care nu a fost produsă de animale, ci care a fost „crescută” în laboratoare. În aceeași ordine de idei, promovarea insectelor în alimentația umană nu prefigurează oare crearea de proteine și nutrienți care nu mai provin din insecte sau chiar din ființe vii, ci doar din materii prime? Suntem încă departe de acest punct, dar nu este o astfel de cercetare un pas spre emanciparea speciei umane de natură? Dacă într-o bună zi ar fi așa, natura – sau mai exact, ființele vii – și-ar pierde rapid orice rațiune de a exista în ochii unei populații consumate de materialism.

 

Este îngrijorător să observăm că această mișcare ne este impusă de monopolurile publice (statele și instituțiile lor) și de monopolurile private (capitalul financiar) prin exacerbarea fricii de moarte. În timp ce moartea a fost mult timp considerată ca fiind punctul culminant al ființei – ca o împlinire totală, ca să spunem așa –, ea a devenit aproape patologică în epoca modernă, ca expresie ultimă a acelei naturi care va fi astfel zădărnicită. Mega-mașina statului industrial vrea să învingă Camardele, un preludiu paradoxal la eradicarea celor vii. La fel se petrece și cu Google și filiala sa Calico, care își propune să „ucidă moartea”. Moartea devine un rău, judecat dintr-un punct de vedere total emancipat de natură.

 

 

Pieter Claesz – Vanitate – 1630

Desigur, doar pentru că moartea este lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă că nu mai este necesar să avem grijă de noi înșine atunci când suntem bolnavi. Doar pentru că leul este lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă că antilopa nu mai este obligată să fugă pentru a-și salva viața. Fiecare societate a avut propriul său medicament pentru a vindeca oamenii. Dar acolo unde rugăciunea magică sau medicina folosea substanțe naturale pentru a învinge boala sau rănile, medicina modernă a făcut un nou pas cu vaccinul. Principiul său este de a modifica sistemul imunitar pentru a-l îmbunătăți, cu scopul nu de a vindeca oamenii, ci de a-i împiedica să se îmbolnăvească. Aceasta este o trecere a Rubiconului în comparație cu medicamentele, care nu îmbunătățesc natura umană, ci doar compensează temporar deficiențele acesteia în fața unui inamic, reechilibrând-o în mediul său. Vaccinurile nu fac aceasta. Este expresia științei, care a identificat o slăbiciune structurală a naturii umane și a reparat-o. Pretinde că îmbunătățește sistemul imunitar („pretinde”, deoarece realitatea pare cu totul alta).

 

Raționalizarea vieții sau mitul progresului

 

Această atitudine arată că societatea noastră acceptă ideea că sistemul imunitar nu mai corespunde valorilor actuale, modului nostru de a privi viața. Dar, departe de a ne pune sub semnul întrebării și de a ne readapta la natură, aceasta este cea care va fi necesar să se adapteze. Ne comportăm ca niște copii care fac crize de furie pentru că realitatea le încurcă dorințele: ar fi necesar ca viața să dureze mai mult, cu mai multă siguranță, decât permite sistemul imunitar. Așa ajungem să acceptăm să facem ca sistemul imunitar să corespundă dorințelor noastre, să îl raționalizăm, să îl facem să corespundă ideii pe care o avem despre modul în care ar putea să fie folosit. Nu este exact aici unde a greșit Spinoza?

 

Trăim într-o epocă în care materialismul a respins spiritualitatea. Trupul uman este considerat în termeni de utilitate, așa cum este definit de societate. Acesta este extras din Marele Tot pentru a îndeplini standardele a ceea ce este bun numai pentru om într-o anumită societate. Asistăm la o mișcare de raționalizare a trupului pentru a-l alinia la standardele de sănătate în vigoare, standarde de sănătate care nu sunt niciodată decât o expresie a luptei de clasă: știința medicală nu este altceva decât un paravan pentru raportul de forțe între o putere managerială și popor. Vaccinurile sunt un exemplu paradigmatic al unei tendințe dezastruoase care pare să se afle chiar în inima civilizației noastre.

 

În acest context, cum putem judeca progresul? Ce este progresul dacă nu este pretenția omului de a-și îmbunătăți condiția? Progresul este viața care se emancipează de condițiile sale inițiale, în numele a ceva mai bun. Progresul este, într-un fel, tehnologia care se emancipează de spiritualitate. El nu mai servește la depășirea necesității, ci la îmbunătățirea vieții, fie că o înțelegem în termeni de zōē (care desemna în greaca veche simplul fapt de a trăi) sau de bios (adică forma sau modul de viață specific unui individ sau unui grup)[4]. Incapabilă să reflecteze asupra locului omului în Marele Tot, oarbă chiar și la această întrebare întrucât propune o explicație rațională a universului lipsită de orice ordine transcendentă, societatea progresului poate abroga toate limitele care au împiedicat tehnologia să modifice viața, zōē ca bios. Nu este aceasta o formă de orgoliu? Credința că cunoștințele noastre despre natură sunt suficiente pentru a o îmbunătăți? Nu cumva progresul este omul care se crede Dumnezeu?

 

Și, în cele din urmă, unde ne duce progresul? Până în epoca modernă, societățile erau scăldate într-o lume fermecată, fie că era vorba de cosmosul Antichității, de universul teofanic al Evului Mediu sau de cosmogoniile societăților tradiționale. Acolo, viața era de la sine înțeleasă, iar locul ființei umane în Întreg emana în mod natural dintr-o prezență suverană: Dumnezeu. Când, odată cu apariția științei, această ordine s-a prăbușit, a făcut loc unui univers golit de substanță, cu oameni eliberați de tot, inclusiv de legătura lor cu Natura, condamnați la un materialism care exclude orice sentiment de simpatie între suflet și lucruri. Ochiul nostru pentru măsurători și calcule a golit realitatea de orice substanță unitară, analizând-o, cu alte cuvinte, fragmentând-o într-o multitudine de probleme puse în cuvinte în termenii rațiunii noastre. În timp ce, în vraja care a precedat această mișcare dezastruoasă, universul era un semn al lui Dumnezeu, știința l-a făcut să-și piardă orice semnificație, deschizând astfel un bulevard pentru progres.

 

Spiritualitatea ca ultim bastion împotriva totalitarismului

 

În schimb, dacă spiritualitatea este o reflecție asupra legăturilor care unesc particularul și întregul, dacă este ideea că există o ordine care transcende lumea fenomenelor, atunci ea autorizează omul să se situeze în ordinea a ceea ce este. Ea ne oferă un loc în totalitate, inclusiv în tot ceea ce este incomprehensibil în ea. Așadar, în timp ce spiritualitatea aduce ființei umane certitudinea ontologică, satisfăcând astfel o aspirație profundă a sufletului, știința și avatarul ei, progresul, au creat un fel de incultură ontologică care crește proporțional cu cunoașterea rațională.

 

Aici este locul în care mesajul transmis de religii se dovedește a avea o sferă de cuprindere foarte diferită de cea a materialismului. În creștinism, mesajul lui Dumnezeu este iubirea: este important să iubim ceea ce este, pentru ceea ce este. Dimpotrivă, a iubi natura de dragul ei, așa cum promovează mass-media și școlile, este o greșeală fatală pe termen lung. Este important să iubești natura pentru ceea ce este, pentru că este. În spatele acestei iubiri se află renunțarea la judecarea a ceea ce este natura pentru simplul motiv că ne depășește, că nu-i înțelegem resorturile. Fără această iubire necondiționată față de natură, aceasta este în pericol. Dacă ea dispare, nu va mai fi posibil să fim oameni așa cum îi înțelegem noi antropologic. Dacă această concepție despre condiția umană – sau cel puțin ceea ce a mai rămas din ea – dispare, ultimul baraj care reține asaltul totalitar se va rupe. Nimic nu va împiedica integrarea totală a celor vii în mașină.

 

Vaccinul este, așadar, o armă de război folosită de mașină împotriva celor vii. Este o poartă de acces în trup pentru tehnologia unei societăți total dedicate materialismului. El confirmă absența totală a spiritualității. Apariția injecțiilor cu ARN mesager pentru a înlocui principiul inițial al vaccinurilor nu este decât o prelungire a acestei logici: sistemul pătrunde și mai mult în viu prin găzduirea unui proces artificial în interiorul acestuia.

 

În acest context, fără a dori să tragem în ambulanță, nu ar fi timpul să ne amintim de apelul Papei Francisc de a ne vaccina? Același Papă care a prezentat vaccinarea ca pe un act de iubire:

 

„A vaccina, cu vaccinuri autorizate de autoritățile competente, este un act de iubire”, spune Francisc, „iar a contribui la vaccinarea majorității oamenilor este un act de iubire”. Iubirea este, de asemenea, socială și politică, explică Papa: „Este universală, mereu debordând de mici gesturi de caritate personală capabile să transforme și să îmbunătățească societățile”.

 

O astfel de declarație semnalează pur și simplu falimentul Vaticanului: un faliment spiritual, moral și intelectual. Vaccinarea este un act de ură față de natură, în general, și față de organismele vii, în special. Vaccinarea este o expresie a unei frici irepresibile față de ceea ce este, o frică de realitate. Este o ură față de natura imprevizibilă a organismelor vii, față de faptul că acestea sunt imposibil de gestionat. Este, de asemenea, o ură față de moarte, iar în spatele ei, să nu ne înșelăm, se află sfârșitul aventurii umane. Ultima instituție spirituală din Occident își abandonează rațiunea de a fi pentru a se bălăci în materialism și poftă. Reluând mitul lui Icar, omenirea este pe cale să cadă în marele vid, în ceea ce pare a fi o civilizație totalitară globală.

 

Este oare visul lui Aleksandr Dughin născut mort?

 

 

Victor Wolfvoet cel Tânăr – Masacrul inocenților – 1638

De fapt, progresul a omorât deja spiritualitatea peste tot în lume. Aleksandr Dughin vede Rusia ca apărător al spiritualității, dar mă tem că pescuiește optimism. Materialismul roade deja Rusia, care este o țară capitalistă complet modernă, care și-a gestionat criza din domeniul sănătății de către grupul McKinsey (redenumit Yakov & Partners), care dezvoltă biotehnologii, inteligență artificială, identitate digitală și rubla, care se lansează într-un plan de reducere a gazelor cu efect de seră etc. Chiar și Rusia pare a fi departe de a fi o țară spirituală. Chiar și Rusia pare departe de a fi un paradis spiritual, atât de mare este aderența sa la agenda materialistă dezastruoasă care asaltează Occidentul. Poate că am văzut puterea rusă mai frumoasă decât este în realitate. Cum poate Dughin să nu ia în considerare acest aspect? Are nevoie să i se reamintească faptul că până și acronimul BRICS este o creație a lui Goldman Sachs? În acest context, cum putem înțelege războiul din Ucraina? Cât de departe sunt dispuse elitele să meargă împotriva poporului? Viitorul război mondial, la fel ca și cele două precedente, nu va fi nimic altceva decât un mijloc de modernizare a ceea ce a mai rămas din popor?

 

Este de temut că epoca modernă, care a luat naștere în urma prăbușirii ordinii feudale sub loviturile progresului, nu a fost decât o tranziție de la epoca autonomiei umane, adică a tradiției, la epoca totalitară. În primele lor spasme monstruoase, forțele progresului au dat naștere nazismului și stalinismului. Am crezut că totalitarismul era un nou regim politic. Dar este posibil să fi subestimat gravitatea indicelui. Ceea ce apare odată cu sfârșitul spiritualității este mult mai profund: nu este un sistem totalitar care se cristalizează ca regim politic, ci o epocă. O eră pentru că războiul mondial care se prefigurează, aparent inevitabil, ar putea foarte bine să aibă ca scop nu menținerea Rusiei și a valorilor spirituale pe care aparent le apără, ci instaurarea unei birocrații globale. O astfel de abominație ar fi în măsură să gestioneze întreaga viață și Natura. Ar lua literalmente locul lui Dumnezeu, zdrobindu-i lucrarea. De aceea, nu o civilizație totalitară (satanică, cum ar spune Dughin) ar prinde contur sub ochii noștri, ci mai degrabă o epocă. Viitorul este sumbru, dar istoria nu este scrisă dinainte.

 

Autor: Jacques Roure

 

Note:

1. A 5-a Conferință 7 octombrie 1917 și a 13-a Conferință 27 octombrie 1917. Disponibil aici, cu interpretarea lui Nicolas Bonnal aici.
2. Baruch Spinoza, „Traité théologico-politique”, GF Flammarion, Paris, 1965, p.263.
3. André Lalande, „Vocabulaire technique et critique de la philosophie”.
4. Giorgio Agamben, „Homo sacer”, Paris, Éditions du Seuil, 1997, p.9.

 

Citiți și:

Robert F. Kennedy Jr.: Războiul psihologic din timpul pandemiei covid și impactul acestuia asupra democrației – tehnicile de control al conștiinței, totalitarismul tehnologic și experimentul Milgram trăit la scară globală

 

Geototalitarism și geovirusare… Prăbuşirea intelectuală – semnul decadenței supreme a omului

 

https://yogaesoteric.net/la-chute-spirituelle-de-lhumanite-du-vaccin-au-totalitarisme/

 

/////////////////////////////////////////////

 

(De la cap se impute Romania!)…Statul român e cel care face evaziune, de PROF. UNIV. DR. MIRCEA COȘEA, ANALIST ECONOMIC

 

EDITORIAL

 

AUTOR: PROF. UNIV. DR. MIRCEA COȘEA, ANALIST ECONOMIC

 

 

 

La ora actuală, pentru a reduce deficitul bugetar, în afara creșterii taxelor fără să pierdem fonduri europene, nu există alte măsuri concrete. Nu există altă soluție. Pe termen mediu și lung, da, există soluții mai eficiente, care țin de o politică de stimulare a mediului de afaceri, pentru că de acolo vin colectările la buget. Ar trebui să existe o politică mult mai inteligentă din punct de vedere al celui care face bani, nu al acelora care cheltuiesc bani. În România, banii sunt făcuți de mediul de afaceri, de sectorul privat. Acolo trebuie să existe o mult mai atentă flexibilitate, ca să folosesc cuvântul utilizat de domnul premier, în vederea acordării unei libertăți de acțiune. Nu trebuie pusă presiune cu impozite și taxe pe cei care țin bugetul în spate.

 

Eu am apreciat, de data aceasta, discursul președintelui Iohannis, privind creșterea gradului de colectare, adică să se adune banii care se cuvin la bugetul statului – foarte corect, însă, pentru a avea o colectare mai bună trebuie să ajungem, așa cum îl citez iarăși pe domnul premier, să îi punem la punct pe șmecherii care nu dau bani la buget. În România știți care sunt șmecherii? Sunt întreprinderile cu acționariat majoritar de stat. Statul român e cel care face evaziune.

Vorbind despre modul în care a fost realizat bugetul pe 2023, eu l-am criticat din prima clipă. Cine a urmărit ce am spus și ce am scris știe despre ce e vorba. A fost făcut de o persoană, în acel moment ministru al Finanțelor, care era un foarte bun vorbitor la talk-show-uri. Dar când s-a văzut în fața acestei imense probleme, care e altceva decât o discuție de talk- show, n-a mai putut să reglementeze lucrurile și a creat un buget care a supraestimat veniturile. Care erau ipotetice cu totul, de la început știam că sunt ipotetice. Și a crezut că se pot face niște ajustări de cheltuieli, în timp ce politicul mărea cheltuielile publice. Chiar dacă ministerul de Finanțe ar fi dorit să taie cheltuielile publice, ele s-au mărit. Au fost angajați noi funcționari, s-au înființat noi agenții. Eu nici nu le pot ține minte numele acestor instituții.

 

Unele agenții se ocupă de comerțul exterior, de eficiența comerțului exterior, dar nu au niciun fel de atribuții. Altele de eficiența sectorului de stat în economie, ceea ce înseamnă un nou Guvern. Pentru că Guvernul ce rol mai are? E de neînțeles ce se întâmplă. Și ajungem la această concluzie simplă, primitivă chiar: e vorba de faptul că sunt oameni în funcții importante, oameni care nu fac față acestei situații în care se află temporar. Ceea ce ei decid în perioada aia scurtă în care sunt miniștri sau altceva poate deveni letal pentru economie. Iar bugetul pe 2023 este o chestiune letală pentru economie. Pentru că o arhitectură mai înțeleaptă a acestui buget nu ne-ar fi dus în situația deficitului pe care îl avem acum.

 

Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic

 

https://www.cuvantul-liber.ro/484400/statul-roman-e-cel-care-face-evaziune/

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

(Inca o tampenie a mileniului)… Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt

 

 

 

În cadrul unui interviu recent, preşedintele rus Vladimir Putin a comparat comunismul cu creştinismul şi l-a asemuit pe liderul revoluţionar bolşevic Vladimir Lenin cu un “sfânt”.

 

Comentariile au apărut într-un interviu pentru un film documentar numit “Valaam”, din care a fost difuzat un clip pe canalul de televiziune Russia 1.

 

Alocuţiunea lui Putin survine într-un context care poate părea ciudat: societatea rusă este divizată din cauza unei iniţiative renăscute de a-l îngropa pe unul dintre călăii de frunte ai Rusiei – Vladimir Lenin.

 

 

Deşi fenomenul este greu observabil de către un ochi neiniţiat, asupra liderilor marilor puteri începe să fie exercitată o imensă presiune, pentru a-i face să se îndepărteze de comunism.

 

Asemenea evoluţii sunt evidente în Rusia – unde, din senin, autorităţile au început să vânture îngroparea lui Vladimir Lenin – dar ele sunt prezente inclusiv în cazul Chinei – în ciuda faptului că aceasta se află sub controlul strict al celui mai numeros şi puternic Partid Comunist al planetei.

 

Dezlipirea de traiectoria globalistă şi comunistoidă se poate observa chiar şi în SUA, care, deşi ar fi trebuit să rămână bastionul luptei împotriva comunismului – a eşuat să joace acest rol până la sfârşit, sub influenţa corozivă a corupţiei şi a agenţilor şcolii de la Frankfurt. În cazul Statelor Unite, un punct marcant al noii traiectorii a fost victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din noiembrie 2016, care, după cum era de aşteptat, a declanşat tensiuni enorme în cadrul establishmentului politic american.

 

Religie malefică şi organizaţie criminală

 

Putin a mers chiar mai departe, susţinând că ideologia comunistă are toate caracteristicile unei religii deoarece ar avea la bază egalitatea, frăţia şi propria sa “scriptură sfânta”.

 

Vladimir Putin a subliniat, în cadrul interviului, că: “au existat ani foarte duri de ateism militant în timpul perioadei sovietice, când preoţi au fost ucişi, biserici au fost distruse. Dar, în acelaşi timp, a fost creată o nouă religie – ideologia comunistă, care este foarte similară cu creştinismul, de fapt”.

 

 

Liderul de la Kremlin continuă, citând, poate nu întâmplător, lozinci ale Revoluţiei Franceze – pe care, eronat, le atribuie Bibliei:

 

 

„Libertatea, egalitatea, frăţia, justiţia – toate acestea sunt prezente în Sfânta Scriptură, sunt toate acolo. Cum stă treaba cu codexul fondatorilor comunismului? Este doar o sublimare, o extragere primitivă a unor lucruri din Biblie, nu a fost inventat nimic”.

 

Deşi poate să pară şocant, Vladimir Putin este, până la un punct, corect. Precursorii Revoluţiei bolşevice au fost iniţiatorii Revoluţiei Franceze, iar Manifestul Comunist, considerat rezumat al doctrinei comuniste, scris de Karl Marx, a fost asemănat în mai mult rânduri cu o Cartă a comunismului. Manifestul prevestea teroarea, distrugerea pe scară largă, în numele transformării sociale pe baza unor experimente menite să aducă „paradisul pe pământ” şi să transforme omul în ceva complet diferit.

 

Lenin, cunoscut pentru depravarea sa, viaţa de lux şi crimele pe care le-a încurajat în perioada în care a condus destinele Rusiei bolşevice, a murit în 1924, ros de sifilis.

 

La moartea sa, discipolii bolşevici l-au înhumat pe Lenin într-un mausoleu în Piaţa Roşie, aparent pentru a-i păstra vie memoria.

 

La vremea respectivă gestul a dat apă la moară celor care considerau că noul regim bolşevic semăna izbitor cu o religie politică, o teocraţie a terorii, care avea nevoie de sânge şi cerea loialitate absolută din partea subiecţilor săi.

 

Astfel că paralela făcută de Vladimir Putin între comunism şi religie este cu atât mai interesantă.

 

Deşi fenomenul este greu observabil de către un ochi neiniţiat, asupra liderilor marilor puteri începe să fie exercitată o imensă presiune, pentru a-i face să se îndepărteze de comunism.

 

Comunismul a făcut, conform Cărţii negre a comunismului – scrisă de un grup de istorici europeni – peste 100 de milioane de victime directe. Un număr însemnat de crime au fost făcute sub conducerea lui Vladimir Lenin – creator al infamei poliţii politice CEKA (precursoare a NKVD-ului şi KGB-ului), condusă de Felix Djerjinski.

 

Deşi istoria oficială susţine că Revoluţia Bolşevică a apărut ca urmare a tensiunilor prezente în societatea rusă a începutului de secol, Lenin, cunoscut pentru legăturile sale cu forţe obscure, a capturat revoluţia burgheză care a izbucnit la sfârşitul primului Război Mondial, generând o a doua revoluţie – bolşevică. Conform mai multor lucrări ale celebrului istoric Anthony Sutton, comunismul rus a fost implementat cu ajutor financiar şi logistic masiv al unor cercuri financiare din New York, iar legăturile dintre cele două structuri au continuat şi după succesul loviturii de stat din Rusia.

 

Rusia confuză

 

Cu toate amănuntele sordide ale vieţii şi personalităţii lui Lenin, Vladimir Putin îl compară pe liderul Partidului Bolşevic, Vladimir Ilici Lenin – cu sfinţii creştini: „Uitaţi, Lenin a fost plasat într-un mausoleu. Ce deosebire este faţă de moaştele sfinţilor ortodocşi şi cele ale creştinilor?”

 

“Se afirmă că nu există o asemenea tradiţie în creştinism, dar duceţi-vă la Atos şi uitaţi-vă, există o mulţime de moaşte acolo, moaşte sfinte, relicve ale sfinţilor”.

 

Preşedintele adjunct al Dumei, Ivan Melnikov s-a grăbit să adauge: “Cred că aceste vorbe ale preşedintelui vor aplana direct şi efectiv dezbaterile în problema mausoleului”.

 

Un studiu recent efectuat de centrul Levada arată că Rusia este împărţită în două tabere egale în ceea ce priveşte iniţiativa de a-l scoate pe Lenin din mausoleu.

 

Conform sondajului, 41% dintre ruşi aprobă îngroparea lui Lenin, iar 41% se opun. Procentul de 18% sunt nehotărâţi.

 

Preşedintele Partidului Comunist Rus, Ghenadii Ziuganov, a afirmat că Vladimir Putin ar fi promis că rămăşiţele lui Lenin vor rămâne în mausoleu. Comunistul şef al Rusiei spune că Putin ar fi afirmat că „atâta timp cât eu rămân aici, nu va exista barbarie în Piaţa Roşie”.

 

Conform lui Ziuganov, la vremea respectivă, Putin a repudiat orice argument conform căruia Lenin nu ar fi fost înmormântat conform tradiţiilor creştine. Putin ar fi afirmat că „în ceea ce priveşte forma înhumării, au folosit un procedeu uzitat în creştinismul ortodox – el este situat la un metru şi jumătate sub nivelul solului. Procedeul de înhumare în grote sub pământ este cunoscut de mult timp”.

 

Argumentul este ridicol – Vladimir Lenin este unul dintre marii casapi ai secolului XX, un duşman al creştinismului şi un ateu declarat – astfel că orice respectare a tradiţiei creştine în cazul său devine fără sens.

 

Interesantă rămâne doar încercarea liderului de la Kremlin de a potoli demonii pe care îi stârneşte Lenin inclusiv după moartea sa oficială.

 

Întrebarea cu adevărat importantă, pentru a înţelege sensul în care curg timpurile, ar fi de ce simte Kremlinul nevoia să vânture acum, din nou, ideea îngropării lui Lenin. Şi în contextul în care Levada arată sciziunea ruşilor – deci numărul încă mare de suporteri ai lui Lenin în rândul maselor – de ce simte Putin că este necesară o apariţie în public şi acest hocus pocus de logică, pentru a sprijini îndepărtarea lui Lenin din mausoleu – şi implicit abolirea lui ca simbol al comunismului? Iar, mai important: de ce acum?

 

 

 

 

http://epochtimes-romania.com/news/stiri-cu-talc-vladimir-putin-comunismul-este-asemanator-cu-crestinismul-iar-lenin-ar-fi-un-sfant—270002

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri

 

Rockefeller a făcut aceste afirmaţii în conversaţiile avute cu regizorul american Aaron Russo,pe care a încercat să-l recruteze în această elită…Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei  mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

 

Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

 

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

 

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

 

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

 

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo a s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

 

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

 

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

 

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

 

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

 

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

 

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

 

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

 

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

 

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

 

Reducerea populaţiei la jumătate

 

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

 

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un  moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.

 

 

 

Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////  

   Forumul Economic Mondial crede că “armele neurologice” care pot “controla creierul” liderilor mondiali conduc la o mai mare încredere și colaborare

 

 

 

 

Forumul Economic Mondial (FEM), condus de Klaus Schwab, a dezvăluit adăugarea unui nou element la arsenalul său de arme de război psihologic. Conform anunțului făcut de Schwab către mass-media, FEM a obținut o tehnologie avansată capabilă să moduleze activitatea cerebrală folosind microunde sau alte metode de energie dirijată.

 

Se pare că această tehnologie a apărut în urma unui efort de colaborare cu guvernul Partidului Comunist Chinez și este menită să exercite o “influență” asupra liderilor guvernamentali. Potrivit lui Schwab, armele de control mental “vor fi folosite doar pentru a îmbunătăți starea lumii”. Dar, în timp ce liderii politici continuă să prezinte semne revelatoare că sunt “înnebuniți”, îl putem crede pe cuvânt pe liderul de la Davos?

 

La sfârșitul anului trecut, Klaus Schwab că Forumul Economic Mondial folosește China ca model de control social în viziunea sa asupra viitorului. În timpul unei apariții la televiziunea de stat chineză, Schwab a lăudat China ca model pentru transformarea lumii. The Washington Times a ajuns în sfârșit la ceea ce așa-numiții “teoreticieni ai conspirației” știu de ani de zile. Guvernul comunist chinez, în cârdășie cu Klaus Schwab și cu elita globalistă, a dezvoltat o serie de arme neurostrike, concepute pentru a prelua controlul asupra lumii, vizând undele cerebrale.

 

 

Potrivit Washington Times: “Fără ca mulți să știe, Partidul Comunist Chinez (PCC) și Armata Populară de Eliberare (APL) s-au impus ca lideri mondiali în dezvoltarea armelor neurostrike”, potrivit raportului de 12 pagini, “Enumerarea, țintirea și prăbușirea programului neurostrike al Partidului Comunist Chinez”. The Washington Times a obținut o copie a studiului și a afirmat că armele neurostrike “atacă sau controlează direct creierul folosind microunde sau alte arme cu energie dirijată în arme de mână sau arme mai mari care trag cu raze electromagnetice”.

 

“Neurostrike” este un termen militar definit ca fiind “țintirea” creierului personalului militar sau al civililor cu ajutorul unei tehnologii necinetice. Scopul este de a afecta gândirea, de a reduce conștientizarea situației, de a provoca daune neurologice pe termen lung și de a tulbura funcțiile cognitive normale.”

 

Administrația Biden face presiuni pentru o investigație asupra a ceea ce pare a fi un număr tot mai mare de leziuni cerebrale misterioase suferite de diplomați, agenți de informații și trupe americane. Cel puțin 25 de americani, inclusiv agenți CIA, care au lucrat la Ambasada SUA din Cuba, au suferit tulburări de vedere și pierderi de memorie, printre alte simptome persistente. Am aflat, de asemenea, că cel puțin 15 oficiali americani din China au suferit traume cerebrale inexplicabile.

 

https://ortodoxinfo.ro/2023/08/09/video-forumul-economic-mondial-crede-ca-armele-neurologice-care-pot-controla-creierul-liderilor-mondiali-conduc-la-o-mai-mare-incredere-si-colaborare/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

CIA. O istorie secreta, de TIM WEINER

 

Editura:

Litera

Traducatori:

Raluca Pusderca

 

Descriere

CIA, o istorie secreta de Tim Weiner, castigator al Premiului Pulitzer.

 

Inca de la infiintare, serviciile secrete americane au fost invaluite intr-o aura de mister. In spatele imaginii de superputere se ascund insa nenumarate esecuri. Cum se face ca, in ultimii 60 de ani, CIA a reusit sa-si pastreze reputatia extraordinara, in ciuda unor gafe de proportii? Intr-o lucrare bazata pe mai bine de 50 000 de documente, in mare parte din arhivele CIA, si pe sute de interviuri cu agenti in rezerva si fosti directori ai Agentiei, Tim Weiner isi propune sa dezvaluie motivele care au stat la baza esecurilor monumentale cu care s-a confruntat CIA de-a lungul timpului. Veti afla de ce 11 presedinti si trei generatii de ofiteri au fost incapabili sa inteleaga lumea si cum au periclitat nenumaratele gafe majore securitatea nationala a Statelor Unite.

 

Weiner expune o istorie a mitei: coercitia si forta bruta… o poveste fascinanta a tranzactiilor murdare. – The Guardian

Aceasta carte ar trebui citita de toti cei care vor sa evite o a treia catastrofa internationala. – International Herald Tribune

Este o carte fascinanta. O poveste captivanta, dar si un semnal de alarma. America trebuie sa-si dezvolte capacitatea – si vointa – de a cunoaste si de a raspunde eficient informatiilor despre lume. – Walter Isaacson

Fragment din cartea „CIA, o istorie secreta” de Tim Weiner:

 

„Banii sustrasi de CIA din fondurile Planului Marshall urmau sa finanteze o retea de fronturi false – o fatada de comitete si consilii publice conduse de cetateni distinsi. Comunistii aveau organizatii de acoperire in intreaga Europa: edituri, ziare, grupuri studentesti, sindicate. Acum era timpul ca CIA sa si le organizeze pe ale ei. Aceste fronturi recrutau agenti straini – emigranti din Europa de Est, refugiati din Rusia. Acesti straini, aflati sub controlul CIA, urma sa formeze grupuri politice clandes-tine in tarile libere ale Europei. Iar aceasta lume subterana trebuia sa duca flacara „tuturor miscarilor de eliberare” din spatele Cortinei de Fier. Daca Razboiul Rece avea sa se transforme Intr-unul fierbinte, Statele Unite aveau sa dispuna de o forta de lupta in linia intai.

 

Ideile lui Kennan au prins repede. Planurile sale au fost aprobate la 18 iunie 1948 printr-un ordin secret al Consiliul National de Securitate. Directiva 10-2 impunea organizarea de operatiuni secrete pentru atacarea sovieticilor din intreaga lume.

Forta de atac pe care o concepuse Kennan pentru razboiul secret a primit cel mai inocent nume cu putinta – Office of Policy Coordination (OPC). Era o organizatie de suprafata care servea la tainuirea activitatilor grupului si era plasata sub tutela CIA, dar seful sau raporta secretarilor pentru Aparare si de stat, si aceasta din cauza slabiciunii directorului Serviciilor Centrale de Informatii. Conform raportului Consiliului National de Securitate dat publicitatii in 2003, Departamentul de Stat dorea ca biroul sa se ocupe de „raspandire de zvonuri, dare de mita si organizarea de fronturi noncomuniste”. Forrestal si Pentagonul voiau „miscari de gherila… armate clandes-tine…sabotaj si asasinate”.

 

 

 

https://carturesti.ro/carte/cia-o-istorie-secreta-372710764

 

 

 

////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

CAUTARE DUPA GOLICIUNE

by Radu Benjamin

 

Cautare dupa goliciune

 

 

 

  C.H. Spurgeon-Fragment relevant pentru zilele noastre din cartea „Predici despre trezire”; Războaiele religioase și libertatea religioasă: o istorie controversată; Cele mai bune carti crestine; Decizie controversata la Vatican: Binecuvantarea cuplurilor de acelasi sex, APROBATA – Ce spune Papa Francisc despre casatorie; Asaltul diavolilor , Satanismul în literatură , Satanismul în muzică ; Războaiele religioase și libertatea religioasă: o istorie controversată; (“Dumnezeu este NE/mort”)Nietzsche- Evolutionistul care era impotriva lui Dumnezeu dar si impotriva lui Darwin, de Russell Grigg; Virgil Neagu – Fugiți de idoli! Bradul 🌲, Moș Crăciun🎅, iepurași 🐇 E păcat să faci brad de Crăciun? Imparatia lui Dumnezeu este in tine – Lev Tolstoi; Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha; Cele mai vandute 5 carti crestine; Şapte autori creștini celebri; (Cand religia il inlocuieste pe Dumnezeu cu un iconat “zeu”)…Este religia o cauză a războiului? Scrisoare BOMBĂ trimisă de Mitropolitul Vladimir Patriarhului Kirill: ”Lumea Rusă” este străină valorilor noastre naționale… Teologul Paul Palencsar: Îndemnul jihadist al patriarhului Kirill al Moscovei este anticreștin, chiar diavolesc;„Preoțimea nucleară”. Cum a ajuns Biserica Ortodoxă unul dintre gardienii securității Rusiei; Fabuloasa avere a kaghebistului/Patriarhului Kirill al Moscovei pentru care se închină la Putin; Oamenii trec, dar faptele Duhovnicesti raman… Pastorul Ionel Plesa a plecat la odihna vesnica; Ecumenismul nu este o adunatura de nebuni,hoti,porno-globalisti,idolatri etc Ionel Plesa despre ecumenism; Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine de Claudio Moreschini și Enrico Norelli; (In cuibul satanei s-a ouat Tapul Azazel…) Clubul Bilderberg: un rușinat guvern mondial; Isus, Yom Kippur și țapul ispășitor;Păcatele duse de Christos în abis, de ce sunt mai duse în mare pentru Israel? Ziua Ispășirii, de Georges André; Concluzie; Nu vreau să fiu un număr! Implanturile cu microcipuri, supravegherea şi controlul oamenilor prin tehnologia RFID sunt deja o realitate; Sadhu Sundar Singh; Aiden Wilson Tozer; FLORIN ANTONIE, DE LA EVREU LA CREȘTIN | ȘTIREA CEA BUNĂ; Fragment dintr‑un comentariu asupra Cântarii cântărilor, carte care se află în lucru;  Pacatul/ispita dintr-o perspectiva diferita; Vă bucurați de lucruri de nimic; Păcatul de neiertat; Ochi închişi şi urechi surde; Deuteronom;  Liviu Olah – „Fă, Doamne, ceva ca pocăiții să se pocăiască”… CAUTARE DUPA GOLICIUNE…

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Liviu Olah – „Fă, Doamne, ceva ca pocăiții să se pocăiască”

 

 

Oamenii vor merge în iad. Eu și tu trebuie să devenim o unealtă în mâna lui Dumnezeu, trebuie să devenim un pod de legătură între Dumnezeu și oameni. Trebuie să devenim oameni ai rugăciunii, care să stăruiască pe genunchi pentru pocăința noastră, în primul rând, dar și pentru pocăința celor din jurul nostru.

 

Din păcate nu am făcut lucrul ăsta, ci am dezvoltat în Bisericile noastre vedetism, muzicanți care cântă pentru faima lor, predicatori care rostesc cuvinte pe care ei nu le trăiesc. Am adus teatrele în Bisericile noastre. Am dezvoltat fanfarele, programe peste programe, poezii peste poezii, muzică peste muzică, și tare mult i-a plăcut Diavolului acest lucru, acest club pe care l-am adus în Biserici. De aceea lucrarea nu merge.

 

Vin frați din diferite locuri, iar noi credem că lucrul cel mai important e să vadă cât de mare e Biserica și câte locuri avem, câți membrii avem, dar cel mai important este să stăm acasă pe genunchi cel puțin o jumătate de ora înaintea lui Dumnezeu și să ne pocăim, noi, care suntem de 20, 30, 40 de ani „pocăiți”, dar în jurul nostru, oamenii merg în iad, mor în păcat. De ce? Pune-ți sincer întrebarea, DE CE? Nu cumva am dărâmat podul care făcea legătură între ei și Dumnezeu? Pentru că am fost „pocăiți cu numele”, iar din partea noastră puteau toți să meargă în iad, asta e un păcat, asta a dărâmat podul de legătură.

 

Dacă creștinismul ar fi luat în serios această problemă, problema dedicării noastre pentru Dumnezeu, problema consacrării, problema rugăciunii stăruitoare pentru vecini, cunoștințe, colegi, oraș, țară, lumea întreagă , demult omenirea L-ar fi cunoscut pe Cristos, de la mic, la mare. Noi suntem vinovații: pocăiții care nu ne-am trăit viața exemplar.

 

Iubit suflet, care ai stat și stai în nepăsare sau indiferență, sau amâi chemarea pe care Cristos ți-o face, gândește-te: dacă Isus stătea așa nepăsător față de viața ta ajungeai direct în iad. Oamenii vor înțelege vreodată acest adevăr? Cât se va mai juca umanitatea cu moartea lui Cristos? Cât o va mai călca în picioare? Iar noi, stand nepăsători, facem la fel, ne călcăm propria fericire, propria perspectiva de a avea viață veșnică.

 

Vine o zi în care vom pieri, o zi în care vom pleca de pe acest pământ, iar dacă nu ne pocăim cu adevărat, ne vom întâlni cu imaginea zilei în care poate cineva ne-a spus o vorba care nu ne-a plăcut, un cuvânt care avea ca scop îndreptarea noastră și vom spune „vai, ce ocazie am avut!”

 

Nu aș vrea să îți aduci aminte, din iad, de momentul în care cineva ți-a spus că nu eșți bine cu viața ta, că nu ești pocăit, dar așa va fi dacă încă mai continui să trăieșți așa nepăsător. Domnul să lucreze la inimile noastre!

 

Nu va chem să intrați în apă botezului dacă nu vreți să fiți cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu pentru tot restul vieții voastre, pentru că prea mult a văzut lumea asta pocăiți falși, pocăiți cu numele, pocăiți fireșți, pocăiți care au închis ușa cerului. Mulți gem acum, în momentul acesta, în iad, pentru că noi, cei care ne spunem „pocăiți” nu am fost pocăiți cu fapta, nu am fost oameni ai rugăciunii, ne-am bătut joc de haina albă pe care am îmbrăcat-o și noi într-o zi.

 

Mai bine să plângem acum, aici, decât în iad. „Fă, Doamne, ceva ca pocăiții să se pocăiască; iar prin ei, țara și lumea întreaga să Te cunoască.”

 

Liviu Olah

 

https://jurnalcrestin.ro/2022/12/22/liviu-olah-fa-doamne-ceva-ca-pocaitii-sa-se-pocaiasca/

 

 

https://dininimapentrutine.com/2022/12/24/liviu-olah-fa-doamne-ceva-ca-pocaitii-sa-se-pocaiasca/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Deuteronom

 

 

 

Deși nu pare, Deuteronom este cheia întregii istorii a lui Israel.

 

Deși țara le-a fost promisă, din cauza neascultării, evreii n-au cucerit-o în întregime decât după … o mie de ani, pe vremea împăratului David. Și atunci n-au stăpânit-o decât aproximativ cinci sute de ani, după care au pierdut-o iar în întregime când au fost duși în robia asiriană și babiloniană. De atunci și până astăzi, Israelul n-a mai intrat deplin în stăpânirea întregii țări promise. Deuteronomul se dovedește a fi deci o carte cu implicații majore în istorie, cu consecințe la care suntem și noi martori. Toată istoria lui israel poate fi rezumată în două propoziții. Ascultarea și neprihănirea le-au adus binecuvântările. Neascultarea și păcătuirea au atras asupra lor blestemul. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm și noi. Cartea Deuteronom este citată de nu mai puțin de optzeci de ori în cele douăzeci și șapte de cărți ale Noului Testament.

 

Deuteronomul este cea de a cincea carte din Pentateucul lui Moise. Aceste cinci cărţi, numite de evrei şi Tora, alcătuiesc o veritabilă Biblie în miniatură. În ele vedem succesiv, ruina, răscumpărarea şi readucerea omului în părtăşie cu Dumnezeu, apoi călăuzirea divină şi dragostea lui Dumnezeu care reuşeşte mereu să ne scoată la capăt. Şi tot în ele căpătăm o revelaţie progresivă treptată a lui Dumnezeu către oameni.

 

Geneza ne descopere suveranitatea lui Dumnezeu, în creaţie şi în alegerea Israelului;

 

Exodul ne descopere puterea şi măreţia lui Dumnezeu;

 

Leviticul adaugă la acestea sfinţenia divină, evidenţiată în îndemnul la punerea de o parte pentru Domnul;

 

în Numeri ni se arată severitatea şi bunătatea manifestată de Dumnezeu în relaţia Lui cu oamenii, iar în Deuteronomul vom vedea dincolo de promisiuni şi pedepse credincioşia lui Dumnezeu. Această carte devine astfel nu numai ultima dintre cele cinci, ci şi o completare necesară a celorlalte patru.

 

Titlul

Numele cărţii vine de la două cuvinte din limba greacă: deuteros (a doua) şi nomos (lege) și este extras din Deut. 17:18.

 

În secolul III dinainte de Cristos, învăţăţii care au tradus originalul ebraic în Septuaginta greacă au combinat aceste cuvinte pentru a obţine titlul cărţii, în fapt, Deuteronomul nu este o a doua lege, ci o a doua lecturare a legilor pentru noua generaţie de evrei născuţi în pustie şi aflaţi acum în pragul intrării în Canaan.

 

În original, cartea poartă numele ,,Iată numele“. De ce?

Fiecare sinagogă are în fața adunării un dulap mare de lemn din care sunt scoase rând pe rând, sulurile cărților sfinte. Fiecare dintre ele este ținută într-un înveliș protector din pânză brodată. Când trebuie să fie identificate, sulurile sunt scoase și se pot citi primele cuvinte, cum s-ar spune ,,de pe prima pagină“. De aceea, în tradiția evreiască, fiecare carte a Torei, a Legii, a Pentateucului, poartă numele primelor cuvinte cu care începe feicare. Deuteronomul începe cu ,,Iată numele“ … de aceea se numete în ebraică ,,Sefer Devarim“, o prescurtare de la (Sefer) ve’eleh hadevarim. ,,Cartea sfântă ,,Iată numele“.

 

Autorul: Aşa cum arată şi conţinutul, cu excepţia ultimului capitol în care moartea lui Moise este adăugată de altcineva ca un fel de apendix al cărţii, Deuteronomul este duiosul cîntec de lebădă al lui Moise. Adevăratul autor al cărţilor sfinte este însă altcineva. De peste 500 de ori ni se spune în textul Pentateucului că: „Dumnezeu a spus:…” sau „Domnul a vorbit lui Moise şi i-a spus:…” Deşi vom da mereu în schiţele noastre numele autorului uman al cărţilor Bibliei este bine să ţinem minte că veritabilul autor al lor rămîne Dumnezeu însuşi. Iată ce ne spune Petru în această privinţă: „Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt” (2 Petru l:21; vezi şi 2 Tim. 3:16, 17).

 

Contextul istoric: Moise rosteşte aceste cuvinte în cîmpia Moabului, înainte de intrarea evreilor în Canaan şi cu puţin înainte de propria lui moarte. Deuteronomul acoperă o perioadă de timp de aproximativ două luni, incluzînd şi cele 30 de zile de jale după moartea lui Moise.

 

De ce este necesară această a doua citire a Legii? Pentru că cei care o aud acum au fost doar niște copilandrii când Legea a fost citită prima dată. Apoi, recitirea Legii a fost necesară pentru că poporul se afla înaintea intrări în Canaan și a unei posibile contaminări cu cultura idolatră și imorală a religiilor păgâne de acolo. Citirea Legii a fost un fel de terapie preventivă. În al treilea rând, citirea Legii a fost necesară atunci pentru că Moise, omul prin care le vorbea direct Dumnezeu, nu va intra cu ei în Canaan. Prin recitirea Legii, ,,Omul lui Dumnezeu“ îi încredințează în mâna unei cărți divine care le va sluji de acum înainte drept călăuză.

 

East Bank journey

 

Data scrierii: Probabil în timpul unei singure săptămîni, cam cu o lună înainte de trecerea Iordanului (Deut. 1:1-3)

 

Schița cărții

Deuter chart

 

Conţinutul cărţii

Cartea este o colecţie de cinci cuvîntări retrospective ţinute de Moise în Moab, ca rămas bun înainte de despărţirea de copiii lui Israel (1:6‑4:43, 4:44‑28:69, 29‑30, 32, 33), plus două narațiuni despre ,,Cele din urmă cuvinte ale lui Moise“ (Deut. 31, 34) . Aceste discursuri calde şi solemne au fost rostite în ceasul în care marele om se afla în pragul marii treceri din viaţa terestră spre viaţa cerească. Din înălţimea muntelui Pisga, el priveşte înapoi peste un secol de istorie plin cu evenimente de importanţă epocală. După încă o secţiune în care revine cu lămuriri la unele din legile primite anterior de Israel, Moise îşi întoarce privirea înspre viitor pătrunzînd profetic pînă către sfîrşitul istoriei lui Israel, după anticipata lor reîntoarcere în ţară.

 

Partea principală a cărții este cea de a doua cuvântare a lui Moise în care vorbește despre legile pe care le-a primit de la Dumnezeu cu 40 de ani în urmă, când s-a suit pe Muntele Sinai.

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice

Deuteronomul este o carte de tranziţie. Ea marchează patru schimbări mari care s-au petrecut în viaţa Israelului. În primul rînd este vorba de tranziţia înspre o nouă generaţie. Cu excepţia lui Iosua, Caleb şi a lui Moise însuşi, toată mulţimea aceea de oameni scoasă din Egipt şi numărată la Sinai se prăpădise pe drumurile pustiei, în al doilea rînd este vorba despre o tranziţie înspre o nouă moştenire. Peregrinările prin pustie aveau să se sfârşească prin dobîndirea unui teritoriu în care să se aşeze naţiunea. În cel de al treilea rînd este vorba despre tranziţia spre o nouă experienţă, spre un alt fel de viaţă în care corturile vor fi înlocuite cu case, viaţa nomadă va fi părăsită şi în loc de hrana pustiei vor începe să mănînce lapte, miere şi roadele Canaanului. Cea de a patra tranziţie, şi cea mai importantă va fi aceea înspre o nouă cunoaştere a lui Dumnezeu, înspre cunoaşterea că Dumnezeu este dragoste.

 

Începînd cu Geneza şi pînă la Numeri, textul Scripturii nu ne vorbeşte nicăieri explicit despre dragostea divină. Abia în Deuteronomul, li se explică evreilor motivaţia faptelor lui Dumnezeu: „El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămînţa lor după ei” (Deut. 4:37). „Nu doar pentru că întreceri la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sînteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte…” (Deut. 7:7-8). „Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămînţa lor, pe care v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi” (Deut. 10:5; vezi şi 23:5).

 

Vorbind de acest caracter de tranziţie al cărţii Deuteronomul, este bine să arătăm aici simetria care există între Vechiul Testament şi Noul Testament.

 

Ambele încep cu cîte un grup de cinci cărţi istorico-legislative şi există o asemănare uimitoare între cea de a cincea carte a Vechiului Testament: Deuteronomul şi cea de a cincea carte a Noului Testament: Faptele Apostolilor. Cartea Faptelor Apostolilor este şi ea o carte de tranziţie. Ea marchează trecerea de la mesajul Evangheliilor la acela al epistolelor. Ca şi Deuteronomul, şi Faptele Apostolilor se adresează unei generaţii noi: generaţia „re-generaţilor” prin credinţa mîntuitoare în Cristos. Ca şi Deuteronomul şi ea vorbeşte despre o nouă posesiune: „Canaanul spiritual plin de tot felul de binecuvîntări cereşti în Cristos”. Ca şi Deuteronomul şi ea vorbeşte despre o nouă experienţă: experienţa unei naşteri noi, a unei vieţi noi, a unei puteri noi prin locuirea Duhului Sfînt în cei credincioşi. Ca şi Deuteronomul şi ea marchează tranziţia înspre o nouă revelaţie a lui Dumnezeu: „Taina lui Cristos… care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri… pentru ca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască acum, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Efes. 3:4, 5, 10).

 

Ceea ce este încă şi mai izbitor este faptul că şi Deuteronomul şi Faptele Apostolilor sînt cărţile în care Dumnezeu le dă oamenilor o a doua şansă. Care şansă este în Deuteronomul? Este tocmai această „deuteros nomos”, această repetare a legii, înainte de a-i preda conducerea lui Iosua, Moise le repetă evreilor legămîntul Legii. Despre care a doua şansă se vorbeşte în cartea Faptele Apostolilor? Este vorba despre cea de a doua oferire a împărăţiei cerurilor pentru poporul evreu, mai întîi în capitală, iar apoi în ţară şi în toate provinciile imperiului Roman. Despre aceste lucruri vom vorbi mai pe larg atunci cînd vom ajunge la ele, dar este bine să să le cunoaştem încă de pe acum.

 

Deuteronomul vorbeşte şi despre trinitatea lui Dumnezeu. Iată ce citim în pasajul din 6:4-5, numit de evrei şi „Shema”: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”. Domnul Isus însuşi ne-a spus că aceasta este cea mai mare dintre toate afirmaţiile Legii (Marcu 12:29-30). Evreii şi unitarienii văd în acest text o negare a trinităţii, dar o asemenea afirmaţie intră în conflict direct cu afirmaţiile textului. Cuvîntul folosit pentru numele lui Dumnezeu este aici: „Elohenu” forma genitivală a lui Elohim, despre care ştim deja că este o formă de plural. Citit în original, acest verset sună: „Iehova Elohenu, este singurul Iehova!” sau tradus: „Domnul Dumnezeii noştri, este singurul Domn!” Ba încă şi mai mult, pentru cuvîntul: „singurul” este folosit „echad” care numeşte o pluralitate şi nu „iachid” care defineşte unitatea absolută. Singularul de pluralitate se foloseşte şi în limba română atunci cînd zicem de exemplu: „un” ciorchine de struguri.

 

În această declaraţie solemnă din Legea repetată de Moise ni se dă cea mai înaltă afirmaţie de crez a religiei poporului Israel. Ea este astăzi şi temelia crezului creştin. Nici nu se putea să fie altfel. Dumnezeul evreilor este şi Dumnezeul nostru, căci în afara Lui nici nu există un altul. Mesia evreilor este Mesia al nostru, căci nici aici nu există un altul. Creştinismul este monoteist şi cristocentric.

 

Un alt pasaj de importanţă excepţională din Deuteronom este capitolul 28. El ne arată ceea ce ar fi putut deveni Israel dacă ar fi trăit în ascultare de Domnul (28:1-14). Cum aşa ceva nu s-a întîmplat, pasajul rămîne o referinţă despre vremea „mileniului” (vezi şi Isaia 60 pînă la 62; Zaharia 14:8-21, Ieremia 31:1-19, Deut. 30:1-10; Rom. 11:25-31). Versetele 47-49 ne vorbesc despre invazia romană din anul 70 d.Cr. şi de cumplita tragedie a măcelăririi evreilor, iar versetele 63-67 ni-i descriu pe evrei aşa cum trăiesc ei astăzi, „împrăştiaţi” printre toate popoarele lumii, „fără loc de odihnă”, cu „inima fricoasă”, aşteptînd îndurarea Dumnezeului lor şi venirea lui Mesia.

 

Moise a murit la vîrsta de 120 de ani (Deut. 34:7). El este singurul om pe care l-a îngropat Dumnezeu însuşi. Mormîntul lui a fost aşezat „în valea Moabului”, dar nimeni nu i-a cunoscut locul „pînă în ziua de astăzi” (34:6), o precizare a unuia din editorii care au alcătuit culegerea de scrieri sfinte, poate Samuel, poate Ezra. Dumnezeu a evitat astfel pericolul ca evreii să facă din Moise un idol. Dumnezeul creştin s-a pronunţat încă de atunci împotriva cultului morţilor. Biblia ne spune că pentru trupul lui Moise a fost o dispută între Diavol şi arhanghelul Mihail (Iuda 9) Moise a reapărut încă o dată pe pămînt pe muntele unde Domnul S-a schimbat la faţă înaintea ucenicilor Săi (Luca 9:30, 31). El a trăit dincolo de mormînt, continuînd să-L servească pe Dumnezeul răscumpărării sale.

 

SCHIŢA CĂRŢII

Structura legământului descris în Deuteronomul a fost folosită peste tot în Orient pe vremea aceea. Când un împărat își mărea imperiul prin cucerirea altor neamuri se încheia un ,,Tratat de suzeranitate“. El spune în esență că dacă poporul cucerit se va purta așa cum se cuvine, împăratul în va proteja și va avea grijă de ei, dar dacă ei se vor răscula și nu vor mai asculta de el, împăratul îi va pedepsi cu asprime. În Egipt, dar și în numeroase alte zone din Orient, au fost descoperite o sumedenie de astfel de tratate. Toate sunt scrise pe structura care există și în cartea Deuteronom.

 

Probabil că Moise era familiar cu astfel de documente încă de pe vremea când și-a făcut educația la curtea lui faraon. Ele cuprindeau:

 

Preambul: ,,Acesta este tratatul încheiat între faraon și hitiți …“

O introducere istorică: Ea sumariza cum au ajuns împăratul și acest popor să se cunoască.

Declarație a principiilor de bază pe care se va încheia acel tratat.

O enumerare a legilor de care vor trebui să asculte noii supuși.

Sancțiuni (adică recompense și pedepse)

Semnăturile martorilor, care chemau de regulă ,,zeii“ să ia aminte la promisiunile solemne făcute.

Reglementări pentru continuitate: adică ce s-e va întâmpla dacă regele moare și unul din succesori îi ia locul.

 

Asemănarea cu structura cărții Deuteronom este inconfundabilă:

 

Preambul                                                    1:1-5

O introducere istorică                           1:6 – 4:49

Declarație a principiilor de bază       5 – 11

O enumerare a legilor                          12  – 26

Sancțiuni                                                   27 – 28

Semnăturile martorilor                      30:19; 31:19; 32

Reglementări pentru continuitate  31-34

 

Introducere 1:1-5

 

1. O PRIVIRE ÎN URMĂ 1:6 – 4:33
2. Israel la Sinai, 1:6-18
3. Israel la Cadeş-Barnea, 1:19-46
4. Pribegia prin pustie, 2:1-25
5. Cucerirea ţării dinainte de Iordan, 2:26-3:22
6. Moise cere să vadă tara, 3:23-29
7. Îndemn, 4:1-40
8. Cetăţile de scăpare, 4:41-43

 

1. O PRIVIRE ÎN SUS 4:44 – 26:19
2. Cele 10 porunci, 4:44-5:33
3. Iubirea de Dumnezeu, 6:1-25
4. Nimicirea Cananiţilor, 7:1-26
5. Porunca aducerii aminte, 8:1-10:11
6. Ce cere Dumnezeu, 10:12-11:25
7. Binecuvântarea şi blestemul, 11:26-32
8. Stîrpirea idolatriei, 12:1-13:18
9. Mîncări curate şi necurate, 14:1-21
10. Zeciuielile, 14:22-29

î. Anul sabatic, 15:1-23

1. Sărbătorile evreieşti, 16:1-17

 

Porunci pentru:

1. judecători, 16:18-17:13
2. împăraţi, 17:14-20
3. Leviţi, 18:1-18
4. ghicitori şi vrăjitori, 18:9-14
5. primirea lui Mesia, 18:15-22
6. profeţi, 18:20-22

 

Porunci pentru relaţii sociale:

1. Cetăţile de scăpare, 19:1-13
2. Hotarele proprietăţii, 19:14

ş. Martorii mincinoşi, 14:15-21

1. Militărie, 20:1-14

ţ. Cetăţile cucerite, 20:15-20

1. Omoruri, 21:1-9
2. Viaţa de familie, 21:10-22:30
3. Prozeliţii şi adunarea Domnului, 23:1-18
4. Protejarea celui mai slab, 23:19-25:19
5. Cele dintîi roade, 26:1-19

 

III. O PRIVIRE ÎNAINTE 27 – 30

1. Stabilirea cadrului, 27:1-26
2. Binecuvîntările, 28:1-14
3. Blestemurile, 28:15-68
4. Legămîntul Palestinian, 29:1-30:20

 

Încheiere

1. Cuvinte de rămas bun, 31:1-29
2. Cîntarea lui Moise, 31:30-32:47
3. Testamentul lui Moise, 32:48-33:29
4. Moartea lui Moise, 34:1-12

 

Note de conținut:

,,Recapitularea“ evenimentelor care s-au petrecut și a conținutului Legii îi dă ocazia lui Moise să răspundă în Deuteronom la câteva întrebări pe care le-ar putea ridica ,,generația pustiei“.

 

Cine a fost de vină că Moise n-a intrat în Canaan?…………………………………………………………………..Cont. aici https://scripturile.wordpress.com/2013/01/28/deuteronom/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Ochi închişi şi urechi surde

 

Table of Contents

1. Strâmtă este calea
2. Ascultarea reprezintă testul unei religii adevărate
3. Iubirea nu înseamnă legalism
4. Când este închinarea în zadar?
5. Duminica – O tradiţie a oamenilor
6. Predicatori care se îndoiesc de adevăr
7. Dacă Sabatul se poate schimba, atunci şi Biblia se poate schimba
8. Legea lui Dumnezeu – Un zid protector
9. Zidul spart – Spărtura Sabatului
10. Dumnezeu măsoară zidul
11. Tencuitorii zidului nimiciţi de plăgi

Ochi închişi şi urechi surde

By Joe Crews

 

Strâmtă este calea

Unele din profeţiile cele mai uimitoare din Biblie au de a face cu cât de mulţi oameni vor fi mântuiţi la venirea Domnului Hristos. Domnul Isus a arătat clar că doar comparativ puţini vor fi gata să moştenească împărăţia Lui. El a declarat: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:13, 14).

 

În Luca 18:8, punând o întrebare foarte pătrunzătoare, Domnul Isus a lăsat să se înţeleagă că „puţini” s-ar putea să însemne chiar mai puţini decât am spera sau ne-am închipui. „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Învăţătorul a mai amintit despre această despărţire definitivă în cuvintele următoare: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului” (Luca 17:26). Doar opt oameni au fost salvaţi de la potop şi „aşa cum a fost atunci” aşa va fi şi la venirea Lui. Alţi scriitori şi profeţi ai Bibliei se folosesc de un limbaj asemănător ca să zugrăvească „turma cea mică”,

rămăşiţa şi pe cei „puţini” care se vor dovedi credincioşi până la sfârşit.

 

Faptul că atât de puţini vor fi mântuiţi nu este atât de şocant pe cât este motivul declarat de Biblie pentru care se pierd ei. Se pare evident că mari mulţimi vor fi excluse din cer deşi L-au mărturisit pe Hristos, I s-au închinat cu regularitate şi şi-au petrecut mult timp înfăptuind lucruri minunate în numele Lui. Domnul Isus a declarat: „Nu orişicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? N-am scos noi draci în numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.'” (Matei 7:21-23)

 

Aceste versete ne descoperă că pământul va fi suprasaturat de nespus de multe religii false în ultimile zile ale pământului. Milioane de oameni îşi vor petrece timpul, îşi vor cheltui banii şi se vor strădui să promoveze o religie, care implică aparente minuni, aparente daruri spirituale şi multă lucrare entuziastă. Toate acestea sunt deja menţionate în învăţăturile Domnului nostru. Şi cu toate acestea, aceşti mulţi vor fi total respinşi în cele din urmă de către Domnul Isus şi se vor afla în afara împărăţiei cerurilor. Ce adevăr uimitor! Este nevoie ca multor oameni să li se deschidă ochii cu privire la această situaţie puţin înţeleasă, care va caracteriza timpul sfârşitului. Apoi, va trebui să aflăm cum să evităm marile înşelăciuni spirituale, care vor face ca să se piardă atât de mulţi oameni religioşi.

 

De ce vor fi ei respinşi în ciuda închinării şi lucrării lor devotate pentru numele lui Isus? Asta i-a făcut pe unii chiar să se îndoiască de propria lor mântuire. Cum ar putea să ştie cineva că propria lui religie nu se va afla în cele din urmă în această categorie? Să încercăm să căutăm cu seriozitate răspunsul la aceste întrebări. Mântuirea noastră nu depinde de sinceritatea noastră, ci de aflarea adevărului în Cuvântul lui Dumnezeu şi de ascultarea noastră de el!

 

Ascultarea reprezintă testul unei religii adevărate

Primul punct pe care trebuie să-l înţelegem este acesta: ORICE LUCRARE RELIGIOASĂ ESTE CA ŞI INUTILĂ DACĂ NU ÎMPLINIM VOIA LUI DUMNEZEU. Domnul Hristos a declarat că, să chemi numele lui Dumnezeu şi chiar să conduci mari programe umanitare, de dragul binelui, va fi un lucru inutil dacă nu se ascultă de voia lui Dumnezeu. Reţineţi acest adevăr pe tăbliţa sufletului dvs. şi nu-l uitaţi niciodată–Scripturile pun preţ pe ASCULTARE ca fiind testul ce deosebeşte o religie adevărată de una falsă. Aceia care se implică atât de deplin în predicarea în numele lui Isus–cu timpul, talentul şi banii lor–dar nu ascultă de poruncile Sale, nu răspund cerinţelor lui Dumnezeu. De fapt, pentru că nu ascultă de Domnul Hristos, astfel de închinători deschid o uşă prin care Satana poate să intre nerecunoscut şi să înfăptuiască minuni prin ei, ÎN NUMELE LUI ISUS, minuni pe care ei le atribuie puterii lui Dumnezeu. Plângerea „N-am proorocit noi … şi n-am scos noi draci în numele Tău?” este o dovadă clară că minunile lor se înfăptuiseră cu o altă putere decât cea a lui Hristos, deşi în numele Lui. Dacă Domnul Isus nu i-a cunoscut niciodată, cine altcineva a fost în stare să înfăptuiască astfel de minuni? Doar Satana. Biblia vorbeşte despre „duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite” (Apocalipsa 16:14).

 

Apropo, ce a vrut să spună Domnul Isus prin cuvintele: „Niciodată nu v-am cunoscut: depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege?” Cum ajungem să-L „cunoaştem” pe Domnul cu adevărat? Ioan cel prea iubit ne spune: „Oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” (1 Ioan 3:6). „Cine zice: ‘Îl cunosc’ şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos şi adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:4). Să-L cunoaştem înseamnă să ascultăm de El. Biblic, este cu neputinţă să fii un adevărat copil al lui Dumnezeu, în timp ce refuzi să asculţi de poruncile lui Dumnezeu. O neascultare voită rupe relaţia, îndepărtează Duhul Sfânt prin care suntem sigilaţi şi îl exclude practic pe individ din starea de har.

 

Începeţi acum să înţelegeţi cât de simplu este să puneţi la încercare duhurile religioase care se află acum în lume? A venit timpul ca să vedem dincolo de muzica incitantă, de discursurile care te vrăjesc şi chiar dincolo de programele extraordinare de mărturisire şi să aplicăm testul înfiinţat de către marele Autor al întregului adevăr–Însuşi Domnul Isus. El a arătat deosebit de clar că cerinţele făcute de Dumnezeu de la început au rămas neschimbate. Starea de ascultare, care l-ar fi păstrat pe om în Eden devine condiţia refacerii sale la starea de Eden. „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).

 

Iubirea nu înseamnă legalism

N-ar trebui să uităm să accentuăm la acest punct acel element al iubirii care trebuie să însoţească orice ascultare primită. Să sileşti să primeşti o experienţă personală de iubire cu Hristos Mântuitorul reprezintă o greşeală tot atât de fatală ca şi ignorarea oricărei ascultări. Şi Domnul Isus a avut de a face în repetate rânduri cu formalismul rece al fariseilor. Şi pentru că a condamnat atât de aspru mântuirea prin fapte, mulţi s-au grăbit să tragă concluzia că El a considerat ascultarea drept lipsită de importanţă. Acum, a venit momentul să vedem echilibrul minunat dintre credinţă şi fapte aşa cum l-a prezentat Domnul Isus. El a învăţat că să asculţi ca să fii mântuit reprezintă cel mai teribil legalism, dar să asculţi pentru că eşti mântuit reprezintă testul unei adevărate experienţe religioase.

 

Ascultarea urmează unei adevărate credinţe tot atât de sigur precum ziua urmează nopţii. Întâmplător, cuvântul „legalist” a fost prea mult vehiculat până aproape că a fost abandonat. Mă tem mult că mulţi creştini sinceri au fost acuzaţi de legalism doar pentru că iubirea lor pentru Hristos i-a făcut să fie mai atenţi cu ascultarea decât acuzatorii lor. Să nu uitaţi niciodată că un legalist este cineva care crede că poate fi mântuit prin faptele lui. Cel care ţine poruncile pentru că nu vrea să-L supere pe Dumnezeul pe care-L iubeşte nu este de loc legalist. Deseori se aude vechiul argument: „Aş prefera să văd un creştin iubitor şi fericit care nu ţine toate poruncile decât să văd unul neiubitor care ascultă cu stricteţe de lege.” De ce să stăm să măsurăm grade de vinovăţie? Amândouă sunt complet greşite. Sentimentele noastre n-au nimic de a face cu asta. Domnul Hristos a fixat etalonul după care măsoară. Nu se va accepta nimic mai puţin decât o „credinţă care lucrează din dragoste”.

 

Dar să ne întoarcem la declaraţia alarmantă că cea mai mare parte a omenirii se va pierde, incluzându-i şi pe cei mai activi suporteri ai religiei. În Biblie, ni se porunceşte să ne închinăm, iar închinarea este o parte necesară a adevăratei religii, dar oare chiar se va pierde o armată de creştini închinători? Domnul Isus a declarat: „De geaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti” (Matei 15:9). O altă declaraţie şocantă cu privire la adevăr! În zadar se vor închina oamenii dacă vor respinge adevărata învăţătură în favoarea tradiţiei omeneşti.

 

Când este închinarea în zadar?

În mai multe ocazii Domnul Isus ne-a îndemnat că trebuie să umblăm în tot adevărul cunoscut. „Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o desvinovăţire pentru păcatul lor” (Ioan 15:22). „Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi ‘Vedem’. Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne” (Ioan 9:41). Când cineva află un punct de adevăr din Biblie şi refuză să asculte de el, se face vinovat de înfăptuirea acelui păcat. Un astfel de om se luptă cu Duhul Sfânt a cărui lucrare de căpătâi este să ne călăuzească în tot adevărul. Acest refuz de a asculta împietreşte conştiinţa, făcând ca în cele din urmă Duhul Sfânt să Se retragă şi omul să comită păcatul de neiertat. Nu este de mirare că o astfel de închinare este zadarnică. Respingând poruncile lui Dumnezeu în favoarea tradiţiilor omeneşti, Duhul Sfânt este îndepărtat cu dispreţ. După cele declarate în Fapte 5:32, doar aceia care ascultă sunt aleşi de Duhul Sfânt spre a fi umpluţi de El.

 

Să ne oprim acum şi să cugetăm la profunda semnificaţie a ceea ce am descoperit. Marea majoritate a oamenilor se va pierde, incluzându-i pe mulţi care fac minuni în numele lui Hristos, care I se închină şi pretind căÎl cunosc şi sunt copiii Lui. Motivul pentru care se vor pierde este că nu-L iubesc întratât încât să păzească toate poruncile Lui. Dintr-un oarecare motiv, aceşti lucrători zeloşi ai bisericii au ajuns să privească cu uşurinţă legea lui Dumnezeu. Majoritatea dintre ei consideră legalism ideea că neascultarea ar putea să-i îndepărteze din cer. Satana le-a orbit ochii cu privire la legătura frumoasă şi intimă de iubire şi ascultare. Milioane de creştini protestanţi au fost de fapt învăţaţi că ascultarea sau neascultarea lor nu poate să aibă nici un efect asupra mântuirii lor finale.

 

Dacă privim tradiţia adânc înrădăcinată a creştinismului popular de astăzi, putem să vedem cum a manipulat Satana milioane de oameni ca să respingă cerinţele legii morale a lui Dumnezeu. Prin interpretarea sucită a unui har ieftin (cineva l-a numit „o iubire uşoară”) s-au pus bazele ca să învingă strategia de înşelăciune a maestrului diabolic. Bătălia finală dintre adevăr şi greşeală se va da în jurul problemei de bază a credincioşiei sau necredincioşiei, a ascultării sau neascultării. Iar accentul va cădea drept pe porunca a patra, care conţine cel mai mare semn distinctiv al puterii creatoare şi al autorităţii lui Dumnezeu.

 

Duminica – O tradiţie a oamenilor

S-ar părea mai mult decât o coincidenţă că Domnul Isus a descoperit „tradiţiile oamenilor” ca fiind învăţătura falsă ce va duce la închinarea în zadar. Tradiţia cea mai cunoscută de astăzi, care i-a împiedicat pe oameni de a nu păzi cele Zece Porunci este învăţătura păstrării duminicii. Aproape orice creştin de orice confesiune poate să apere şi să înalţe nouă din cele Zece Porunci. Doar Sabatul a provocat multă ură şi prejudecăţi împotriva legii celei sfinte a lui Dumnezeu.

 

Cine a inspirat această atitudine de dispreţ pentru singura parte din Biblie, pe care a scris-o Dumnezeu cu propria Lui mână? Cum au ajuns atât de multe milioane de oameni să pună semnul egal între ascultare şi legalism? Tragedia este că pastorii şi preoţii au fost şi sunt în mare parte răspunzători pentru îndepărtarea oamenilor de la ascultare. În mod repetat, în timpul cruciadelor mele de evanghelizare, oamenii îmi povestesc despre cuvintele furioase adresate de proprii lor pastori la adresa Sabatului. Incapabili de a oferi vreun temei biblic pentru păstrarea duminicii şi frustraţi de întrebările insistente ale turmei lor, mulţi pastori fac apel la atacuri zgomotoase cu privire la validitatea legii. Am descoperit că aceste atacuri urmează în general două linii de argumente. Grupul fundamentalist de predicatori accentuează „spiritul legii” în timp ce insistă că litera nu este obligatorie. Aceasta face ca ziua a şaptea să fie pusă deoparte ca fiind duminica. Celalt grup de teologi mai liberali susţine că nu este nevoie de nici o zi deosebită de închinare şi că cei credincioşi sunt total scutiţi de toate cerinţele legii.

 

Întrucât păcatul este definit în Biblie ca fiind „călcarea legii”, iar ap.Pavel afirmă că „acolo unde nu este lege, nu este nici călcare de lege”, orice atac asupra legii nu serveşte decât la slăbirea convingerii omului că ar păcătui, dacă nu ar ţine legea (1 Ioan 3:4; Romani 4:15). Ap.Iacov afirmă că cine calcă o poruncă, le calcă pe toate zece şi aceasta constituie fărădelege sau păcat (Iacov 2:10-12).

 

Este oare o problemă gravă să distrugi încrederea în acest măreţ cod moral scris cu mâna lui Dumnezeu? Oare oamenii iau păcatul mai uşor atunci când îşi pierd credinţa în autoritatea celor Zece Porunci? Fără îndoială că aşa fac. Nu ne este uşor să înţelegem situaţia ciudată prin care pastorii şi preoţii îi învaţă pe oameni să păcătuiască. Doar când studiem marile linii profetice cu privire la aceste ultime zile, începem să înţelegem acest fenomen.

S-ar părea că Dumnezeu a avut de a face cu pastori necredincioşi atât în vremurile Vechiului cât şi ale Noului Testament. A trebuit să se rostească unele judecăţi aspre împotriva păstorilor care îşi conduceau greşit turmele. Oamenii de veghe care nu spuneau adevărul despre pericolele iminente erau socotiţi răspunzători pentru victimile care ar fi avut de suferit. Astfel de predicatori se transformă de fapt în unelte ale celui rău. Ap.Pavel declara: „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii” (2 Corinteni 11:14, 15).

 

Doar Cuvântul inspirat putea să-i numească atât de vehement şi direct pe aceşti pastori. S-ar părea că Dumnezeu îi consideră pe aceşti oameni adevăraţi slujbaşi ai lui Satana deoarece le este teamă să spună adevărul şi în schimb, îşi propagă propriile păreri. A venit timpul să înţelegem marea conspiraţie a lui Satana de a-i face pe oamenii sutanei — conducătorii religioşi de frunte — să predice învăţături stricate în numele lui Hristos. Ap.Pavel a prezis că: „va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă … îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Timotei 4:3, 4).

 

Este interesant de remarcat că aceşti învăţători ai ultimelor zile sunt descrişi ca întorcându-şi urechile de la adevăr. Asta înseamnă că l-au văzut, l-au înţeles, dar n-au vrut să-l recunoască. Dumnezeu a adus exact aceeaşi acuzaţie împotriva preoţilor Săi din Vechiul Testament. „Preoţii Lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nici o deosebire între ce este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele şi sunt pângărit în mijlocul lor.” (Ezechiel 22:26).

 

Preoţii Vechiului Testament îşi întorceau ochii de la Sabat, iar pastorii ultimelor zile îşi vor întoarce urechile de la adevăr. Cât de tragic! Cu alte cuvinte, vor vedea, dar vor încerca să se întoarcă de la adevăr, refuzând să se uite la el. Deseori, am stat de vorbă cu pastori de diferite confesiuni cu privire la Sabat. Unii au recunoscut cu sinceritate că sâmbăta este adevărata zi a Domnului din Biblie. Alţii l-au respins din diferite motive. Câtorva pur şi simplu ne le venea să creadă că Dumnezeu ţine atât de mult la care zi să o păstrăm. Ei considerau că Dumnezeu Se va arăta înţelegător cu aceia care vor găsi mai comod să ţină o altă zi decât a şaptea. Unii slujbaşi cu care am stat de vorbă nici nu acceptă că Biblia ar fi Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

 

Predicatori care se îndoiesc de adevăr

Este şocant cum scepticismul şi înalta critică le-au furat multor pastori credinţa în Biblie. Chiar multe dintre bisericile evanghelice conservatoare a liniei celei vechi ajung să pună la îndoială inspiraţia Scripturilor. Deseori se folosesc de acest argument spre a respinge Sabatul.

 

Într-una din cruciadele de evanghelizare de la Amazing Facts, mi-am petrecut o după-amiază interesantă cu un pastor baptist din sud, care îmi ceruse o întrevedere pe tema subiectului Sabatului. Unii dintre membrii lui luaseră parte la campania de evanghelizare de la Amazing Facts şi îi puseseră întrebări cu privire la ceea ce aflaseră. Pentru prima dată în viaţa lui, a aprofundat acest subiect ca să ştie ce să le răspundă enoriaşilor săi. Apoi, m-a rugat să mă întâlnesc cu el la biroul bisericii lui. Am ascultat cu uimire pe când mi-a explicat de ce nu putea să primească Sabatul. Am rămas uimit deoarece baptiştii sudişti au reputaţia istorică de a fi creştini fundamentalişti, care cred în Biblie. Dar acest tânăr care absolvise Seminarul Baptist Sudist din Louisville în 1975 nu credea în istorisirea creaţiunii din Geneza. A negat şi istorisirea potopului şi şi-a afirmat credinţa în evoluţionism ca explicaţie a apariţiei omului. A respins evident şi istorisirea despre Iona şi balenă. În cele din urmă, l-am întrebat dacă crede în naşterea Domnului Isus din fecioară. Răspunsul lui a fost: „Nu cred că este nevoie să cred în naşterea din fecioară ca să fiu mântuit.”

 

Mi-aş dori să vă spun că această atitudine este un caz de excepţie printre baptişti, dar nu este aşa. Acest pastor m-a asigurat că peste jumătate din pastorii baptişti sudişti cred exact ceea ce crede el. Sper sincer ca el să fi greşit în estimare şi eu îmi păstrez părerea că el exagera cifrele. Cu toate acestea, sunt convins că majoritatea colegilor acestui tânăr predicator şi-au pierdut credinţa în Cuvântul inspirat în timp ce studiau la seminar, aşa cum studiase şi el.

 

În final, după ce i-am pus întrebări destul de profunde, a afirmat slab că ar crede puţin în naşterea din fecioară deşi nu credea că este atât de important. L-am întrebat dacă enoriaşii lui cunoşteau părerile lui despre Biblie şi m-a asigurat că nu ştiau. Nu îndrăznea să predice despre lucrurile în care credea. I-am spus: „Dave, dacă biserica ta ar şti ceea ce ne-ai spus nouă, te-ar concedia imediat.” Am înţeles perfect de ce îi era teamă să-şi predice propriile convingeri. N-ar trebui să fie o mare surpriză să vedem crescând acest val de scepticism. Practic, reprezintă unul din semnele sfârşitului timpului. Vedem cum se împlinesc profeţiile în faţa ochilor noştri. Ceea ce v-am povestit reprezintă doar unul din semnele tragice a venirii foarte apropiate a Domnului Isus.

 

Vă întrebaţi poate cum au alunecat seminariile şi marile biserici spre acest fel de îndoială deschisă cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu? Un motiv este evident. Tăgăduind Sabatul, i-au deschis uşa îndoielii cu privire la raportul creaţiunii în şase zile literale. Un alt pas făcut uşor a dus la vaste perioade atribuite evoluţiei. Dumnezeu a dat Sabatul ca un semn de aducere aminte a puterii Sale de Creator şi Suveran. Reprezentându-I autoritatea ca singurul Dumnezeu adevărat, Sabatul urma să fie un semn săptămânal al faptului că singurul Dumnezeu care merită închinarea este Cel care Singurul are şi a avut puterea de a crea şi de a recrea. Ca un semn al creaţiunii şi răscumpărării, păstrarea Sabatului urma să fie o ocrotire perpetuă faţă de răul evoluţionismului ca şi modernismului. Când bisericile au respins Sabatul, au respins şi bastionul cel mai puternic care urma

să le protejeze de felul de necredinţă de moarte pe care o exprimase tânărul pastor. Nimeni care crede şi ţine Sabatul nu poate să fie evoluţionist sau modernist.

 

Dacă Sabatul se poate schimba, atunci şi Biblia se poate schimba

Această stare de îndoială care aduce confuzie este şi rodul antinomianismului care este atât de larg îmbrăţişat. Încercând să îndepărteze legea morală a celor Zece Porunci, bisericile au compromis învăţătura Bibliei infailibile. Dacă prin explicaţii putem îndepărta Sabatul, dacă se poate anula marea lege morală, atunci aproape orice altă parte a Bibliei poate fi explicată prin raţiune. Şi a fost explicată, de către milioane care au fost învăţaţi să facă aşa de către pastorul de la amvon.

 

Dar ce crede Dumnezeu despre aceia care au creat această breşă ruşinoasă în legea Sa? Prin proorocul Maleahi, Dumnezeu ne descrie insuccesul pastorilor Lui de a înălţa legea: „Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură (Legea – KJV), pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Dar voi v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi … pentru că n-aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, când tălmăciţi Legea.” (Maleahi 2:7-9).

 

Dumnezeu îi acuză pe predicatori că sunt părtinitori când tălmăcesc Legea. Asta înseamnă că ei predică doar o parte din ea, nu toată. Ei i-au făcut pe oameni să se împiedice de Lege, ceea ce arată că i-au influenţat pe oameni să o calce. De-a lungul întregului Vechi Testament, Dumnezeu a descris desfăşurarea planului inspirat de Satana de a pune deoparte Legea Lui. Încheind acest subiect, aş dori să amintesc un lanţ din astfel de profeţii, toate fiind legate de un simbol comun. Aş dori să observaţi firul de legătură care este urmărit atât de profeţii mari cât şi de cei mici şi întreţesut prin scrierile lor.

 

Legea lui Dumnezeu – Un zid protector

Simbolul cel mai larg răspândit pentru Legea lui Dumnezeu s-ar părea că este acela al unui zid şi este nespus de folosit de-a lungul Vechiului Testament. Isaia a încercat să reprezinte neascultarea de lege printr-o breşă în zid. „Poporul acesta este un popor răzvrătit … nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului … de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă.” (Isaia 30:9-13).

 

Acum urmăriţi cu atenţie şi le vom îngădui altor scriitori inspiraţi să dezvolte concepţia de bază a zidului spart. Ezechiel a arătat că unii călcători ai legii vor încerca să-şi acopere faptele lor păcătoase, netezind spărtura din zid. Din nefericire, ei urmau să înlocuiască printr-un material slab, de imitaţie ca să pară zidul bun, dar care nu se dovedea a fi de loc acceptabil. „Vai de proorocii fără minte … Voi nu v-aţi suit înaintea spărturilor, n-aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel … Poporul Meu zideşte un zid şi ei îl tencuiesc cu ipsos.” (Ezechiel 13:3-10).

 

Aici Dumnezeu îi mustră pe conducătorii spirituali pentru că nu au reparat golurile şi spărturile din zid. În calitate de străjeri de pe ziduri, trebuiau să fie chiar primii care să observe vreo slăbire şi să avertizeze imediat de spărtură şi să repare zidurile de apărare. În acest caz, nu numai că preoţii nu au reparat spărtura, dar au şi trecut cu vederea că se repara cu materiale periculos de slabe pe care Dumnezeu nu le putea aproba. Ipsosul reprezintă un efort de a ignora gravitatea defectului prin învăţături false în loc de a-i duce pe oameni înapoi la ascultare deplină. În repetate rânduri, Dumnezeu a trebuit să-i avertizeze pe preoţi ca să nu slăbească autoritatea Legii Sale. Maleahi îi avertiza pe preoţi: „Aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi … n-aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa amenilor, când tălmăciţi Legea” (Maleahi 2:8-9). O astfel de atitudine L-a făcut pe Dumnezeu să-i mustre că tencuiesc zidul cu ipsos neudat.

 

Zidul spart – Spărtura Sabatului

Acum suntem gata să stabilim adevărul interesant că spărtura primordială din lege avea de a face cu porunca a patra. Profetul a reluat tema zidului iarăşi în Ezechiel 22:26-28. „Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc locurile sfinte … îşi întorc ochii de la Sabatele Mele … Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos … şi zic, ‘Aşa vorbeşte DOMNUL DUMNEZEU!’ Şi DOMNUL nu le-a vorbit!”

 

Aici ne aflăm în faţa unei spărturi clare a Legii (călcarea Sabatului) legată de un ipsos neudat. Din nou , preoţii sau predicatorii, poartă singuri răspunderea pentru greşeală. După cum am observat deja, ei calcă legea întorcându-şi ochii de la Sabat. Asta ne arată clar că l-au văzut, dar s-au întors deliberat şi au refuzat să-l recunoască sau să asculte de el. Dar oare ce înseamnă că au tencuit zidul cu ipsos neudat? Nu este nevoie de prea multă inteligenţă să înţelegi că ei au încercat să umple spărtura Sabatului cu un material de imitaţie care nu a refăcut zidul de loc.

 

Mai mult, au încercat să lase impresia că Dumnezeu a aprobat ceea ce au făcut ei, zicând: „‘Aşa vorbeşte DOMNUL DUMNEZEU!’ Şi DOMNUL nu le-a vorbit.” Întrebare: Au încercat oare conducătorii religioşi să pună în locul adevăratului Sabat vreo zi falsă, nescripturistică şi să lase impresia că Dumnezeu trece cu vederea asta? Bine-înţeles că au încercat! În loc de a reface adevăratul Sabat al zilei a şaptea, care fusese surpat de infiltraţia păgână din prima biserică, ei au adus o zi consacrată închinării antice la soare. Fără vreo linie de autoritate biblică, au cinstit acea zi cu titlul „Ziua Domnului” şi continuă să zică: „‘Aşa vorbeşte DOMNUL!’ Şi DOMNUL nu le-a vorbit.”

 

Dumnezeu măsoară zidul

Oare Domnul aprobă această falsificare nesfântă a Legii Sale desăvârşite? Domnul Isus declara: „De geaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti” (Matei 15:9). Nici o cantitate de tencuială cu material străin nu poate întregi zidul din nou. Doar restaurarea cu materialul original, ziua a şaptea a săptămânii, poate mulţumi măreţul fir de plumb al examinării atente făcute de Dumnezeu. El este Autorul acestei legi — Ziditorul zidului –şi El nu va accepta nimic mai puţin decât tăria deplină şi măsura originalului. „El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă şi avea o cumpănă în mână. … Şi Domnul a zis: ‘Iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu.'” (Amos 7:7, 8). Cumpăna sau firul de plumb se foloseşte pentru a determina verticalitatea exactă a unui zid, iar Dumnezeu Îşi va măsura poporul prin legea Lui cea sfântă. Domnul Isus a declarat că închinarea este zadarnică şi lipsită de sens, atunci când se predică poruncile oamenilor în locul poruncilor Lui. „Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.” (Matei 15:6).

 

Prin aceste cuvinte, cu siguranţă că Domnul Hristos a arătat că se vor folosi de tradiţie ca să-I anuleze legea. Astfel putem vedea cum reprezintă ipsosul neudat tradiţia închinării la duminică, care se aplică spărturii legii. Urmarea reprezintă instituirea unei spărturi în zid, care este străină de zidul original, desăvârşit.

 

Cineva s-ar putea să obiecteze că luăm versetele din context şi că simbolul zidului nu se referă la legea lui Dumnezeu în aceste zile moderne. Profetul Ezechiel a arătat că zidul imitat va fi tencuit cu ipsos nemuiat în aceste ultime zile şi că ultimile şapte plăgi îi vor aduce nimicirea totală. „Spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuşi … şi se va deslănţui furtuna.” (Ezechiel 13:11).

 

Tencuitorii zidului nimiciţi de plăgi

Ne oferă oare Biblia vreo indicaţie despre timpul acestei furtuni puternice? Vizionarul Ioan descrie evenimentul prin aceste cuvinte: „O grindină mare … a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.” (Apocalipsa 16:21).

 

Aici avem dovezi că Dumnezeu Se va ocupa de falsul zid al tradiţiei în timpul ultimelor şapte plăgi. Dumnezeu Se referă la acea judecată asupra zidului ca de „mânia Mea” în Ezechiel 13:14, 15. „Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos … se va prăbuşi şi veţi pieri în mijlocul dărâmăturilor lui. … Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos.” La care mânie se face referire?

 

Dumnezeu Se referă la ultimile şapte plăgi ale mâniei Lui: „Şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu” (Apocalipsa 15:1). Vedeţi tabloul acum? Mânia Lui se realizează prin nimicirea zidului imitat printr-o ploaie de grindină, care reprezintă una din ultimile plăgi, de asemenea un semn al mâniei lui Dumnezeu. Asta aşază judecata tencuitoriilor zidului la sfârşitul timpului când vor fi vărsate ultimile şapte plăgi. Dar cum putem fi siguri că acest ipsos neudat este într-adevăr tradiţia închinării la duminică? În caz că ar mai exista vreo îndoială în această privinţă, vă rog să cântăriţi această ultimă dovadă. Mânia lui Dumnezeu cade DOAR peste aceia care au semnul fiarei. „Dacă se închină cineva fiarei … şi primeşte semnul ei … va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14:9, 10).

 

Acum haideţi să judecăm împreună. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu se află în faţa noastră. Întrucât ultimile şapte plăgi cad doar peste aceia care au semnul fiarei şi întrucât falşii ziditori ai zidului sunt loviţi de plăgi, trebuie să conchidem că ziditorii poartă semnul. Am arătat deja că tradiţia duminicii s-a folosit pentru tencuire. Înseamnă asta că păzirea duminicii se leagă de semnul fiarei? Desigur. Pentru o explicaţie detaliată a acestei legături fascinante, scrieţi ca să primiţi broşura gratuită The Beast, The Dragon and The Woman — Fiara, Balaurul şi Femeia. Chiar dacă nu mai tratăm subiectul, putem vedea că aceia care tencuiesc zidul (schimbă legea lui Dumnezeu) sunt apărători ai duminicii şi că vor fi şi ei loviţi de plăgile care vor cădea DOAR peste aceia care au semnul fiarei. Trebuie să fii orb să nu vezi că semnul se leagă strâns de păzirea duminicii.

 

Acum să continuăm simbolul zidului în alte scrieri ale profeţilor Vechiului Testament. Dumnezeu a fost profund preocupat de spărtura sau golul care a fost făcut în legea Sa. Se aminteşte despre Dumnezeu că ar fi zis: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea” (Ezechiel 22:30).

 

În ciuda metodelor diversioniste ale tradiţiei de tencuire a spărturii şi de zidire a unui fals zid, Dumnezeu este reprezentat de către profet ca dorind să găsească pe cineva care „să înalţe un zid” şi „să stea în mijlocul spărturii”. Ce tablou avem aici! Oare i-a găsit Dumnezeu pe aceia care vor avea curajul să refacă un adevăr nepopular? Oare Biblia descrie în cele din urmă refacerea zidului prin credinţă pentru a corespunde firului de plumb, cumpănei lui Dumnezeu?

 

Acum Isaia reia firul şi zugrăveşte ultimul tablou. „Ai tăi (ai Domnului) … vor fi numiţi ‘Dregători de spărturi’. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să-L sfinţeşti pe DOMNUL, slăvindu-L şi dacă-l vei cinsti …” (Isaia 58:12, 13). Aici, fără nici un echivoc, găsim o descriere clară a acelora care vor repara spărtura şi vor reface zidul original, aceia care se întorc la adevăratul Sabat şi care se ocupă de îndepărtarea molozului tradiţiei, astfel ca Sabatul să strălucească din nou spre desfătarea copiilor lui Dumnezeu–o zi sfântă şi cinstită. Eliberată de aluziile false rostite de antinomianişti şi libertini, legea lui Dumnezeu va fi recunoscută ca măreţul standard moral al harului-creştini mântuiţi-dovadă a unei adevărate legături de iubire cu Domnul Isus.

 

Strângând laolaltă aceste fire de aur de adevăr biblic, putem rezuma foarte uşor şi repede istoria profetică. În ultimile zile, se vor face încercări puternice de către falşii păstori de a slăbi autoritatea legii lui Dumnezeu. Grupuri religioase influente îşi vor uni forţele spre a-i face pe oameni să respingă adevăratul Sabat. Lăsând deoparte porunca a patra, se face o spărtură în legea, care este reprezentată de un zid ocrotitor. Deşi se foloseşte un material fals spre a reface golul sub forma închinării la duminică, Dumnezeu va găsi un popor, care se vor numi dregători de spărturi şi care se vor întoarce la păzirea adevăratului Sabat. Aceia care încearcă să-I schimbe legea înlocuind ziua păgână a soarelui vor primi semnul fiarei şi vor suporta pedeapsa ultimilor şapte plăgi.

 

Dar să încheiem acest tablou profetic descurajant cu o notă de nădejde şi asigurare. Nu toţi vor fi găsiţi demolând sau încercând să schimbe legea lui Dumnezeu. În cartea Apocalipsei Dumnezeu arată spre sfinţii Săi şi îi descrie prin aceste cuvinte: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12). O rămăşiţă nu va merge după tradiţiile oamenilor. Nu vor accepta nici un înlocuitor pentru cerinţele lui Dumnezeu. Ca ultima piesă a bisericii apostolice, ei se caracterizează printr-o iubire deosebită faţă de Isus şi prin păzirea poruncilor Lui. Satana în ultima bătălie disperată împotriva lui Dumnezeu se va lupta pentru ca să câştige credincioşia acestui mic grup. Iată cum a văzut Ioan această luptă: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12:17).

 

Fie ca Dumnezeu să vă dea curajul de a face parte din acea biserică a rămăşiţei, care are credinţa lui Isus, mărturia lui Isus şi care păzeşte toate poruncile Lui. Aceştia vor fi consideraţi cu adevărat drept sfinţi. În rezumat, observaţi cum text după text se leagă pentru a arăta soarta şi nenorocirile zidului-legea lui Dumnezeu.

Zidul reprezintă legea lui Dumnezeu. O spărtură în zid reprezintă călcarea legii [nelegiuire] (Isaia 30:9-13), „Poporul acesta este un popor răzvrătit … copii care nu vor să asculte Legea DOMNULUI … de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt şi a cărui prăbuşire vine deodată.”

 

Falşii păstori nu au refăcut spărtura, ci în schimb au încercat să repare golul cu ipsos slab, neudat, un material de imitaţie (Ezechiel 13:3-14), „Vai de proorocii fără minte … voi nu v-aţi suit înaintea spărturii, n-aţi înconjurat cu un zid … voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos.”

 

Spărtura din zid a fost Sabatul, pe care predicatorii au văzut-o, dar şi-au ascuns ochii de ea. În loc să refacă adevăratul Sabat, ei au folosit în schimb duminica păgână [ipsos neudat] susţinând că Domnul a spus că este bine şi aşa, când „DOMNUL nu le-a vorbit!” (Ezechiel 22:26-28), „Preoţii lui calcă legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile sfinte … îşi întorc ochii de la Sabatele Mele … Proorocii lui”

au pentru ei tencuieli de ipsos … şi zic: ‘Aşa vorbeşte DOMNUL DUMNEZEU!’ Şi DOMNUL nu le-a vorbit!”

 

Zidul imitat [duminica] se va descoperi şi va fi nimicit când vor cădea plăgile [grindina] (Ezechiel 13:11), „Spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea şi se va deslănţui furtuna.”

 

Grindina reprezintă una din ultimile şapte plăgi (Apocalipsa 16:21), „O grindină mare … a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.”

 

Plăgile se numesc „mânia lui Dumnezeu” (Apocalipsa 15:1), „Şapte îngeri care aveau şapte urgii, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.”

 

Mânia lui Dumnezeu [plăgile] cad peste aceia care au semnul fiarei (Apocalipsa 14:9, 10), „Dacă se închină cineva fiarei … şi primeşte semnul ei … va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu.”

 

Mânia lui Dumnezeu [plăgile] va cădea asupra acelora care au folosit ipsosul neudat [duminica]. Plăgile şi nimicirea dovedesc că aceste evenimente vor avea loc la sfârşitul lumii şi că aceste profeţii se aplică zilelor noastre (Ezechiel 13:13-15), „În urgia Mea, voi porni furtuna… în mânia Mea, vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos… Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos.”

 

Dumnezeu i-a căutat pe aceia care urmau să refacă spărtura sau golul din legea Lui aşa cum trebuie (Ezechiel 22:30), „Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea.”

 

Dumnezeu îi găseşte pe aceia care vor reface spărtura. Ei vor reaşeza adevăratul Sabat la locul care i se cuvine (Isaia 58:12, 13), „Ai tăi … vor fi numiţi ‘Dregători de spărturi’ ‘Cei ce dreg drumurile’. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă.”

 

 

https://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4462/t/ochi-inchisi-si-urechi-surde

 

/////////////////////////////////////////

 

Păcatul de neiertat

 

 

By Joe Crews

 

 

Table of Contents

1. Introducere
2. Insultând Duhul Sfânt
3. Trei căi prin care să jigneşti Duhul Sfânt
4. Conştiinţa marcată de neascultare
5. S-ar putea ca religia părinţilor să nu fie destul de bună
6. Păcatul cunoscut îndepărtează Duhul Sfânt
7. Ascultarea nu este opţională
8. Să auzi şi să nu împlineşti

 

 

Introducere

Cele mai teribile cuvinte rostite vreodată de către Domnul Isus se leagă de groaznica posibilitate de a comite păcatul de neiertat. El a spus, „De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.” Matei 12:31. Nimeni nu poate înţelege greşit mesajul acestor versete. Există un păcat care duce la moarte. Un bărbat sau o femeie poate depăşi o linie care desparte îndurarea lui Dumnezeu de mânia Lui şi să nu reuşească să se mai întoarcă. Aceste cuvinte înfiorătoare ale Domnului nostru stau într-un contrast izbitor cu rostirile Lui obişnuite, pline de iubire. Din acest motiv, dacă nu pentru un altul, ele ar trebui cercetate cu multă atenţie.

 

Care este acest păcat pe care Cerul îl consideră atât de teribil şi abominabil? De ce Se va purta Dumnezeu atât de aspru cu cei care se fac vinovaţi de acest păcat? După mintea omului, multe fapte crude şi stricate ar intra în această categorie, dar pe care din ele ar considera-o Dumnezeu atât de oribilă şi hidoasă încât să nu mai poată fi iertată? Uneori, ne întâlnim cu cineva care îşi pune întrebarea dacă nu cumva a comis acest păcat. I se pare că rugăciunile lui nu trec de tavan şi nu simte nicio speranţă de iertare de la Dumnezeu. Cu toate acestea, nu poate identifica niciun anume păcat care să-l fi despărţit de nădejdea mântuirii. Cum ar putea şti dacă a comis păcatul de neiertat? Poate cineva să ştie asta?

 

Înainte ca să răspundem la toate întrebările tulburătoare cu privire la păcatul de neiertat, trebuie să recunoaştem un adevăr frumos. Îi slujim unui Dumnezeu de o iubire şi o compasiune fără margini. Nu este voia Lui ca să se piardă cineva. A luat măsuri prin Cuvântul Său ca orice suflet să fie curăţit şi sfinţit. Incredibila făgăduinţă din 1 Ioan 1:9 este valabilă în dreptul oricărui bărbat, femeie sau copil din lumea de astăzi: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

 

Cu condiţia unei mărturisiri sincere, Dumnezeu promite să ierte orice păcat, indiferent de natura lui. „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” Isaia 1:18. Ce asigurare deosebită pentru cei care au călcat fiecare poruncă a lui Dumnezeu şi lege a oamenilor în degradarea lor sălbatică. Dumnezeu încă îi mai iubeşte! Nu există nicio vină prea mare ca El să nu o poată şterge. El aşteaptă cu braţele întinse să primească pe oricine care face primul pas către iertarea şi îndurarea Lui.

 

Un astfel de tablou al lui Dumnezeu pare total contrar cuvintelor Domnului Isus din Matei 12:31, 32. Dacă Tatăl este atât de binevoitor să ierte şi să mântuiască, atunci cum de mai există un păcat de neiertat? Răspunsul este simplu. Acest păcat nu se iartă niciodată pentru că nu se mărturiseşte niciodată. Păcătosul nu se pocăieşte de el. Dumnezeu nu le va acorda cu sila iertarea păcătoşilor. Ei trebuie să se pocăiască şi să mărturisească. Chiar frumoasa făgăduinţă din 1 Ioan 1:9 conţine acel mic cuvânt plin de înţeles „dacă” – „dacă ne mărturisim păcatele. …” Pe temeiul autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu, putem fi siguri că fiecare păcat va fi iertat, dacă este mărturisit cu credinţă şi pocăinţă. S-au emis mai multe păreri cu privire la faptul că acest unic păcat nu se mărturiseşte niciodată. Unii consideră că se referă la sinucidere; alţii că trebuie să fie vreo imoralitate teribilă sau blestemarea Duhului Sfânt.

 

Un lucru este sigur – este un păcat! Acesta este un bun punct de plecare, deoarece Biblia ne dă o definiţie simplă a acestui cuvânt urât „păcat”. „Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.” 1 Ioan 3:4. Apostolul Pavel lărgeşte această declaraţie, afirmând că păcatul este călcarea legii Celor Zece Porunci. „Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” Romani 7:7.

 

Păcatul de neiertat nu numai că are de a face cu călcarea legii morale a lui Dumnezeu, dar este şi o ofensă adusă Duhului Sfânt. Natura acestei ofense se leagă strâns de calităţile de bază ale Duhului Sfânt. Domnul Isus a declarat, „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:26. Pe lângă faptul că ne învaţă toate lucrurile, Domnul Isus ne arată că Duhul „are să vă călăuzească în tot adevărul.” Ioan 16:13. Oricine a studiat Cuvântul, a trăit probabil această influenţă călăuzitoare a Duhului Sfânt care l-a învăţat. Adevărul Bibliei nu poate fi înţeles fără lumina Duhului lui Dumnezeu.

 

A treia misiune a Duhului Sfânt este să convingă de păcat. Isus a declarat, „Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.” Ioan 16:7, 8. Lucrarea deosebită a Duhului este de a ne mustra sau de a ne convinge de păcat. Când se comit greşeli, conştiinţa este mustrată de un simţământ al vinei. Vă rog să reţineţi că atâta timp cât Îi îngăduim Duhului Sfânt să ne înveţe, să ne călăuzească şi să ne convingă de păcat, nu putem fi vinovaţi de a fi comis păcatul de neiertat. Dar să presupunem că refuzăm să recunoaştem aceste trei lucrări ale Duhului Sfânt în propria noastră experienţă cu Dumnezeu? Atunci oamenii se apropie de parametrii de moarte ai celui mai grav păcat comis.

 

Este uimitor să studiem apariţia acestui păcat în raportul Bibliei. Într-o ocazie, practic toată lumea depăşise acest punct de neîntoarcere. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Geneza 6:3. Aici Dumnezeu vorbeşte despre lumea antediluviană care a pierit prin potop. Timp de peste o sută de ani, Duhul Sfânt a mijlocit la inima acelei generaţii rele prin predicarea lui Noe. Deşi chiar întocmirile inimii lor erau tot timpul rele, o mică rămăşiţă de opt persoane a răspuns îndemnurilor Duhului şi a intrat în arcă. Tot restul oamenilor a fost măturat de apele învolburate care au acoperit fiecare centimetru din suprafaţa pământului. După ani de lupte răbdătoare, Duhul S-a retras lăsând-i pe aceşti încăpăţânaţi împotrivitori în soarta pe care şi-o aleseseră.

 

S-ar putea oare să se întâmple la fel din nou? Există o paralelă uimitoare între zilele lui Noe şi astăzi. Isus a declarat, „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.” Luca 17:26. Aceleaşi abuzuri grosolane se comit chiar acum în toate marile oraşe din lume. Stricăciuni de cea mai joasă speţă încă marchează mersul inuman al fiecărei naţiuni de sub soare. De ce a refuzat marea majoritate a oamenilor antediluvieni să urce în arca sigură? Practic mulţi dintre ei l-au ajutat pe Noe să-şi construiască uriaşa barcă. Duhul Sfânt i-a îndemnat cu putere, dar ei n-au vrut să asculte mesajul. În cele din urmă, Dumnezeu a declarat, „Lasă-i în pace. Duhul Meu nu Se va mai lupta cu ei.”

 

Va mai fi un alt potop? S-ar putea, dar va fi un potop de foc, care va distruge complet această planetă şi tot ce cuprinde ea. Cum răspunde lumea la apelul lui Dumnezeu de a intra în arcă pentru ocrotire şi siguranţă? Acelaşi Duh îndeamnă şi astăzi; o solie asemănătoare de despărţire şi reînviorare se dă şi astăzi, iar Duhul lui Dumnezeu este tratat exact ca în zilele lui Noe.

 

Insultând Duhul Sfânt

Am citit în Biblie că oamenii pot trata Duhul Sfânt în trei moduri. Mai întâi de toate, în Efeseni 4:30: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Observaţi că oamenii pot întrista Duhul Sfânt, iar Biblia declară că aşa va fi în aceste ultime zile.

 

Ce altceva Îi mai fac ei reprezentantului personal al lui Dumnezeu? În Evrei 10:29 ni se spune că oamenii vor dispreţui Duhul Sfânt. „Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?” Gândiţi-vă numai! Ei Îl vor dispreţui, „batjocori” în ediţia românească pe Duhul Sfânt. Şi să mai citim un text. Este din Fapte 7:51: „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” Iată deci că oamenii vor face trei lucruri prin care să insulte Duhul Sfânt: Îl întristează, Îl dispreţuiesc (batjocoresc) şi I se împotrivesc Lui aşa cum au făcut-o în zilele lui Noe.

 

Ce efect are toată această răzvrătire împotriva Duhului asupra celui care face aşa? Aproape imperceptibil, conştiinţa se şterge, iar inima se împietreşte. De fapt, iată de ce se consideră un păcat teribil. Uneori, oamenii zic, „Nu înţeleg de ce consideră Dumnezeu asta ca fiind cel mai mare rău”. Vă spun eu de ce: deoarece Duhul Sfânt este singura cale prin care Dumnezeu poate să ajungă la cineva. Nu există nicio altă cale prin care Dumnezeu să salveze pe cineva decât prin Duhul Sfânt. Aceasta este calea prin care suntem duşi la pocăinţă. Dacă nu avem Duhul Sfânt, nu mai avem nicio speranţă.

 

Asemenea unui om pe mare care se îneacă singur, iar cineva îi aruncă un colac de salvare. Dacă omul va vrea să se prindă de acel colac de salvare, va fi salvat, dar dacă va refuza să se agaţe de unica legătură spre mal, va pieri fără nădejde. În acelaşi mod, ne aflăm în lumea aceasta, iar singurul mod prin care Dumnezeu poate ajunge la noi este prin Duhul Sfânt. Dacă respingem acest Duh şi refuzăm să ascultăm de El, Dumnezeu va fi nevoit să ne lase în pace şi să ne pierdem. De aceea, David era atât de preocupat în rugăciunea pocăinţei lui. În timp ce îşi revărsa sufletul înaintea lui Dumnezeu în Psalmul 51, David zicea, „Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.” Versetul 11. El şi-a dat seama că dacă Dumnezeu lua de la el Duhul Sfânt, el era pierdut. Era lăsat singur fără nicio cale de a fi salvat. Şi de aceea Domnul Isus a declarat că acesta este păcatul de neiertat. Când tu însuţi te îndepărtezi şi refuzi să asculţi de Duhul Sfânt, nu mai ai nicio speranţă.

 

Trei căi prin care să jigneşti Duhul Sfânt

Am notat mai jos trei căi prin care oamenii pot să comită acest păcat. Primul mod este ca cineva doar să zică, „Nu vreau să fiu mântuit; nu vreau să fiu deranjat cu Dumnezeu şi cu Biblia.” Din când în când veţi găsi o astfel de persoană. Mă bucur să vă zic că aceasta nu se întâmplă prea des. Majoritatea oamenilor chiar vor să fie mântuiţi, dar din când în când veţi da peste unii care pur şi simplu nu-i interesează. Sunt perfect de mulţumiţi cu lumea lor materială a poftelor. Urmăriţi ce zice în Proverbele 28:13: „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” Cei care nu vor să renunţe la păcatele lor se vor convinge în cele din urmă că sunt fericiţi fără Hristos. În final nu vor mai simţi nicio mustrare de păcar, iar Duhul Sfânt îi va părăsi.

 

Al doilea grup care este atât de vulnerabil faţă de acest păcat ajunge la aceeaşi stare de respingere pe o altă cale. Ei chiar vor să fie mântuiţi şi le vor spune tuturor că cea mai mare prioritate a lor de viitor este să se împace cu Dumnezeu. Din nefericire, această clasă tot aşteaptă cea mai potrivită ocazie să păşească pe calea unei predări totale. Cu cele mai bune intenţii, ei îngăduie să le scape ocaziile de aur, până ce voinţa lor ajunge paralizată de nehotărâre. Astfel de oameni mai vorbesc despre cum să-L urmeze pe Domnul Hristos tot timpul, dar capacitatea lor de a acţiona s-a distrus prin amânare. În final, ei amână prea mult şi depăşesc punctul de unde nu se mai pot întoarce.

 

Fără îndoială, grupul cel mai mare de păcătoşi de neiertat se află în cel de-al treilea grup despre care aş dori să vă vorbesc. Destul de ciudat, s-ar părea că aceşti oameni arată a fi cei mai nepotriviţi în a comite vreodată păcatul de neiertat. Sunt membri în biserică – poate chiar stâlpi în adunare. Vă şochează? De ce s-ar afla aceşti creştini într-un pericol mai mare faţă de acest păcat decât celelalte două grupe? Deoarece nu înţeleg că trebuie să creşti în adevăr. Milioane de creştini stau în biserică destul de confortabil, complăcându-se în ideea că sunt mântuiţi. Se simt absolut în siguranţă prin faptul că se conformează unei biserici şi nu-şi dau seama că botezul este doar începutul unei experienţe lungi de creştere.

 

Psalmistul declara: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” Psalmii 119:105. Cu cât înaintăm în cunoaşterea Bibliei, ni se descoperă mai mult adevăr şi vom da o mai mare socoteală înaintea lui Dumnezeu. El nu a descoperit niciodată tot adevărul cuiva cu o ocazie. O candelă dă lumină atât cât să vezi ca să nu te împiedici. Când facem un pas, ni se mai descoperă altul. Pe măsură ce ajungem să creştem în cunoştinţă şi putere de sfinţire, Dumnezeu ne cere să păşim înainte pe măsură ce ni se descoperă lumina adevărului.

 

Conştiinţa marcată de neascultare

Să presupunem acum că văd lumina din candela Cuvântului lui Dumnezeu, dar refuz să ascult. Să zicem că Duhul Sfânt m-a convins de păcat şi înţeleg perfect ce cere El de la mine, dar este incomod şi nepopular. Ce se întâmplă dacă nu iau în seamă lumina şi resping adevărul pe care mi l-a descoperit Duhul – din orice motiv ar fi? Desigur, Duhul continuă să vorbească şi pentru un timp, se dă o luptă în conştiinţa mea. Mă simt nenorocit şi vinovat. Zilele trec, chiar lunile, în timp ce eu continui să calc pe convingerea a ceea ce este drept. Treptat, conştiinţa începe să se adapteze la ceea ce se face în corpul fizic. Încet simţămintele de vinovăţie se potolesc, iar faptele de neascultare mi se par din ce în ce mai puţin grave.

 

În cele din urmă, adevărul care mi se părea atât de clar şi necomplicat la început se transformă într-un morman de nesiguranţă. Izbucnesc raţionalizări care să îndreptăţească neascultarea şi primele convingeri de păcat se şterg. Viaţa este aproape tot atât de confortabilă cum era înainte ca să apară lumina. Ce s-a întâmplat? Am păcătuit împotriva Duhului Sfânt şi şi ne afundăm în starea păcatului de neiertat.

 

Vedeţi, acest păcat de moarte nu este o anume faptă care poate fi izolată şi numită. Poate fi orice păcat care este nutrit, deşi avem lumină şi cunoştinţă. De fapt, este o stare de sensibilitate tocită produsă de o continuă neascultare faţă de un adevăr recunoscut. Reacţia s-ar putea asemăna cu ignorarea ceasului deşteptător. Conştiinţa devine din ce în ce mai tolerantă cu sunetul de amintire a nelegiuirii încât, în cele din urmă, nu mai recunoaşte acul nebinevenit al convingerii de păcat. Asemenea ceasului, care se opreşte din sunat, la fel, nimeni nu mai ascultă.

 

Începeţi să vedeţi că totul depinde de ceea ce facem cu adevărul? Iacov scria, „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” Iacov 4:17. Nu contează nici cât o iotă dacă suntem bogaţi sau săraci, catolici sau evrei sau protestanţi; problema este dacă acţionăm în conformitate cu ceea ce ştim. Domnul Isus a vorbit pe larg despre acest principiu crucial. El a zis, „Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.” Ioan 15:22. Atunci cine trebuie să dea socoteală şi cine este acuzat înaintea lui Dumnezeu? Cei care au fost luminaţi de Duhul Sfânt din Cuvânt. Sufletele sincere care sunt credincioase adevărului pe care îl cunosc, fie el cât de mult sau cât de puţin, vor fi primite. Se va socoti păcat doar în dreptul acelora care au auzit adevărul şi l-au respins.

 

Domnul Hristos declara, „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: ,Vedem.’ Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.” Ioan 9:41. Întreaga problemă a păcatului de neiertat se învârte în jurul problemei de a asculta ceea ce ştim. Cu o altă ocazie, Isus declara, „Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.” Ioan 12:35.

 

De unde vine lumina? Duhul Sfânt este Cel care ne călăuzeşte în tot adevărul. Când refuzăm să ascultăm de adevăr, respingem lucrarea Duhului care reprezintă singura noastră legătură spre mântuire. Practic gonim singura Persoană pe care ne-a trimis-o Dumnezeu ca să ne salveze. Înţelegeţi acum cât de auto-distructiv poate fi asta? Mesagerul deosebit al lui Dumnezeu pleacă întristat de refuzul nostru deliberat de a răspunde la invitaţiile Lui de îndurare. Dumnezeu a declarat cu mult timp în urmă, „Duhul Meu nu Se va lupta pururea cu omul.” (traducerea King James). El Îi va spune Duhului Sfânt în cele din urmă, „Lasă-i în pace. Dacă insistă să facă cum vor, nu-i mai urmări.”

 

S-ar putea ca religia părinţilor să nu fie destul de bună

Probabil că descrierea cea mai exactă a păcatului de neiertat din Noul Testament se află în Fapte 7:51: „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” Cum se împotriveau aceşti oameni Duhului lui Dumnezeu? Ştefan declară că se împotriveau ascunzându-se în spatele religiei părinţilor lor. Pur şi simplu urmau acelaşi drum religios pe care umblaseră şi părinţii lor. Este ceva greşit în asta? În acest caz, era, deoarece textul continuă prin a-i descrie ca pe cei care „aţi primit Legea [lui Dumnezeu] dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…” Versetul 53.

 

Înţelegeţi ce vrea să spună? Indiferent de ceea ce înţeleseseră părinţii lor, aceşti oameni au primit o lege de care Dumnezeu le cerea să asculte. Fiecare generaţie şi fiecare om va fi judecat pe temeiul a ceea ce ştie şi cum ascultă de asta. Religia nimănui nu este destul de bună pentru altcineva, deoarece există grade diferite de a da socoteală din partea fiecărui om. Bunicul meu putea fi mântuit urmând lumina pe care o avea, dar eu nu mai pot fi mântuit dacă fac acelaşi lucru. Eu am o măsură diferită de adevăr descoperit pentru care Dumnezeu mă va face răspunzător personal.

 

Adevărul este că orice persoană respinge sau dispreţuieşte Duhul Sfânt, când nu ascultă de bună voie de vreuna din poruncile lui Dumnezeu. După Biblie, Duhul Sfânt nu poate să rămână în viaţa cuiva care nu ascultă. „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.” Fapte 5:32. Iarăşi, Domnul Isus a declarat: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.); care să rămână cu voi în veac.” Ioan 14:15,16.

 

Păcatul cunoscut îndepărtează Duhul Sfânt

Observaţi, vă rog, că neascultarea îl descalifică imediat pe cineva de a mai fi plin de Duhul. Acest Reprezentant remarcabil al lui Dumnezeu este jignit, când lucrarea Lui principală este tăgăduită. Însăşi natura Lui este ca să facă să apară păcatul extraordinar de păcătos. Păcatul nu poate rămâne confortabil acolo unde sălăşluieşte Duhul Sfânt. Fie se renunţă la păcat, fie în cele din urmă Duhul Sfânt va fi respins şi va pleca.

 

Să refuzi să umbli în lumină nu aduce imediat o despărţire de Dumnezeu, dar persistenţa în neascultare continuă să împietrească conştiinţa faţă de seriozitatea păcatului. Ne referim la această stare de întuneric la care s-a ajuns prin repetate călcări ale adevărului cunoscut ca la păcatul de neiertat.

 

Oare membrii bisericii şi cei religioşi se află în pericolul de a comite acest păcat? Într-una din campaniile de evanghelizare, o distinsă doamnă a dat mâna cu mine la ieşire şi mi-a spus cât de fericită s-a simţit când a aflat de adevărul despre Sabat în acea seară. Când am încurajat-o să ia decizia de a ţine Sabatul, mi-a răspuns sincer, „Am să mă mai rog şi dacă Dumnezeu mă va îndemna cu privire la asta, cu siguranţă că îl voi ţine.”

 

Răspunsul acesta poate că are o rezonanţă bună, deoarece vorbeşte despre rugăciune, dar m-a dezamăgit nespus. Deşi adevărul era clar descoperit din Cuvântul lui Dumnezeu, ea urma să-L roage pe Dumnezeu să-i dea o ultimă dovadă înainte ca să asculte. Care urma să fie ultimul test? Un sentiment. Este oare sigur să ne punem încrederea în îndemnurile inimii ca nişte criterii pentru adevăr? Niciodată. Şi Satana poate crea sentimente ca şi Dumnezeu. N-am fost surprins câteva zile mai târziu când mi-a spus că s-a simţit îndemnată de Dumnezeu că nu trebuie să ţină Sabatul.

 

Greşeala ei a fost repetată de milioane de oameni. Ei nu înţeleg că oricare îndemn din orice sursă ar fi, trebuie testat de Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Proverbe 14:12. Dumnezeu nu Se contrazice niciodată. Să conducă pe cineva contrar cu Cuvântul Său ar însemna o călcare a însăşi naturii Lui. Duhul Sfânt vorbeşte întotdeauna într-o armonie perfectă cu Biblia. Ap.Pavel îşi îndeamnă ascultătorii să ia „şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” Efeseni 6:17. Acest text ne descoperă că Biblia reprezintă sabia Duhului Sfânt. Cei doi împreună îi conving pe oameni de păcat.

 

Dacă cineva se hotărăşte că nu va asculta de adevăr, oare Dumnezeu va recunoaşte acea decizie şi îi va îngădui s-o urmeze? Desigur, Dumnezeu va îngădui cuiva să creadă o minciună dacă alege să facă aşa. Ap.Pavel vorbea despre cei care „n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.” 2 Tesaloniceni 2:10,11.

 

Cei care iubesc o minciună mai mult decât adevărul treptat vor ajunge s-o creadă, pe măsură ce Duhul Sfânt Se îndepărtează cu tristeţe. Hoţul care continuă să fure după ce a fost convins de păcatul de a fura de către acel Duh Sfânt, în cele din urmă nu va mai vedea nimic rău în a fura. Cel care continuă să calce voit Sabatul va începe într-o bună zi să-şi îndreptăţească păcatul. După un timp, conştiinţa lui devine tocită şi insensibilă la influenţa Duhului Sfânt. Vine o zi însă când Dumnezeu vorbeşte pentru ultima dată, iar voinţa, paralizată de nehotărâre şi continuă păcătuire, nu mai este în stare să reacţioneze. Mai mult, Duhul nu ne spune când începe să adreseze acea ultimă invitaţie. Ştim doar că Duhul Sfânt nu Se va lupta la nesfârşit cu omul. În cele din urmă, Dumnezeu va zice, „Lăsaţi-l în pace.”

 

Ascultarea nu este opţională

Greşeala cea mai mare pe care o fac oamenii este să creadă că pot veni la Dumnezeu oricând aleg. Adevărul este că poţi să asculţi de Dumnezeu doar când Duhul Sfânt îţi vorbeşte inimii. Ca fermier, ştiam că era o vreme când semănai grâu şi secerai grâu, şi era altă vreme când semănai grâu şi nu-ţi ieşea nimic. Ca lucrător al evangheliei, ştiu că există o vreme când să-I spui Da lui Dumnezeu, şi există o altă vreme în care nu mai poţi să-I spui Da.

 

Una din declaraţiile cele mai puternice pe care le-a făcut Domnul Isus se găseşte în Luca 13:24: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” Acest text m-a nedumerit mult timp. Cum se poate ca un Dumnezeu iubitor să împiedice pe cineva să intre în Împărăţia Lui, cineva care caută cu seriozitate să intre? Pur şi simplu, n-avea sens. Apoi, am remarcat cuvintele, „nu vor putea.” Aceste cuvinte pun accentul pe oameni, nu pe Dumnezeu. Dumnezeu a vrut şi ar fi putut să-i ia în Împărăţie, dar ei nu I-au acceptat mântuirea. Ei au ajuns atât de fixaţi şi de împietriţi în neascultarea lor pe termen lung încât n-au mai reuşit să se pocăiască cu adevărat. Asemenea căutătorilor din Vechiul Testament „vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.” Amos 8:12.

 

Într-o bună zi, va fi prea târziu să mai aflăm mântuirea. Într-o bună zi, uşa harului se va închide şi nimeni nu va mai putea intra. Acum este vremea potrivită. Acum este ziua mântuirii. Nu este de mirare că Domnul Isus a numit acesta păcatul care nu se poate ierta. Este păcatul de a aştepta prea mult ca să asculţi, până ce sufletul este fixat în mulajul unei întârzieri încăpăţânate. Repet că se poate asculta de Dumnezeu atâta timp cât Duhul Sfânt vă convinge să veniţi. Când acest Duh este gonit şi respins, nu mai există nicio posibilitate de pocăinţă.

 

Se povesteşte despre un vultur mare care a ochit leşul unui viţel ce plutea pe fluviul Niagara pe un banc de gheaţă. Coborând pe aripile lui puternice, vulturul s-a aşezat pe gheaţă şi a început să mănânce din hoit. Încrezându-se în tăria aripilor, a continuat să se ospăteze până ce bancul de gheaţă s-a apropiat perciulos de cascadă. Apoi şi-a întins aripile puternice pentru a zbura, dar vai, ghiarele îi îngheţaseră în bucata de zăpadă şi n-a mai putut să se mişte. A fost aruncat peste prăpastie şi s-a zdrobit de stâncile de mai jos. Am cunoscut oameni care au aşteptat prea mult să ia o decizie. De nenumărate ori, mi-au spus la uşă după o întâlnire de evanghelizare: „Ştiu că ceea ce predicaţi dvs. este adevărul, dar sper să iau şi eu o decizie.” Alţii mi-au spus că se gândesc la lucrurile pe care le-au auzit.

 

Caută Dumnezeu oameni care vorbesc frumos despre adevăr? Dar ce putem spune despre cei care se gândesc întotdeauna la adevăr? Domnul Isus nu va întâmpina pe nimeni în Împărăţia Sa cu următoarele cuvinte: „Bine ai spus, tu care vorbeşti bine şi cu credinţă; intră în bucuria Stăpânului tău.” Şi Învăţătorul nu va zice niciodată, „Bine te-ai gândit, tu care gândeşti bine şi cu credinţă.” Dar le va spune tuturor care vor ajunge acolo, „Bine (ai făcut), rob bun şi credincios; … intră în bucuria stăpânului tău.” Matei 25:21. (Traducerea King James).

 

Lucrul la care cineva poate să se încumete cel mai mult este să se roage să înţeleagă adevărul, iar apoi să refuze să asculte când Dumnezeu îi răspunde la această rugăciune. Mai bine să nu afli adevărul decât să-l respingi după ce l-ai cunoscut. „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Iacov 1:22.

 

Să auzi şi să nu împlineşti

Adevăratul test al iubirii este ce facem cu adevărul pe care îl înţelegem. Nu este prea greu să-i convingi pe oameni de ceea ce este drept, dar este foarte dificil să-i convingi să asculte. Oare nu ne spune aceasta ceva important? Satana ştie că credinţa fără fapte este moartă şi mai ştie că trăirea într-o continuă nelegiuire Îl întristează şi Îl îndepărtează pe Duhul Sfânt. Atacul lui cel mai concentrat se dă asupra voinţei, şi evident, el are mare succes în a-i face pe oameni să amâne ascultarea. Cu cât aşteaptă ei mai mult, cu atât mai mare au şansa de a amâna mai mult şi cu atât mai mare este pericolul în care se află ei de a îndepărta Duhul Sfânt.

 

Domnul Isus a fost confruntat cu aceeaşi problemă în lucrarea Sa. A trebuit să guste din amărăciunea teribilă de a-i vedea pe oameni plecând de la adevăr. Mulţimea L-a urmat până ce El a dat de vreo încercare ce necesita sacrificiu şi acţiune. Pe urmă, L-au părăsit toţi. Aceasta este experienţa cea mai zguduitoare pentru orice predicator sau învăţător. Ştiu pentru că şi eu i-am văzut pe câţiva plecând. Nu mă compar cu Isus, dar orice câştigător de suflete poate simţi ce a simţit Hristos când Şi-a întrebat ucenicii, „Voi nu vă duceţi?” Atunci Petru I-a răspuns, „Unde să ne ducem?” Ce întrebare! Unde să te duci după ce ai auzit tot adevărul nemânjit? Desigur că nu este nevoie să-l mai cauţi, şi vei mai primi lumină, doar după ce vei asculta ceea ce ştii.

 

Există un singur lucru sigur pe care poţi să-l faci cu adevărul – să asculţi de el! Nu poţi să-l ocoleşti, să-l eviţi sau să treci peste el. Nu vei reuşi şi nici nu se va schimba. Nu putem distruge Legea lui Dumnezeu; ea ne distruge dacă n-o ascultăm.

 

Cum poate să ştie cineva dacă a comis păcatul de neiertat? Răspunsul la această întrebare este simplu şi uşor. Nimeni nu a întristat Duhul Sfânt şi să mai aibă o mustrare pentru păcat şi o atracţie spre Dumnezeu. Cei care cercetează şi caută adevărul nu au trecut încă peste acest punct fără întoarcere. Dar întrucât Duhul Sfânt nu anunţă când se face ultimul apel inimii, nimeni nu ar trebui să se încumete într-atât încât să nu asculte de bună voie de vreun singur adevăr cunoscut. Cel mai mare pericol de moarte în faţa oricăruia astăzi este să insulte Duhul lui Dumnezeu, refuzând să asculte de îndemnurile Lui. Urmările sunt aceleaşi, indiferent de cuvintele pe care le-am putea folosi pentru a ne îndreptăţi. Sfârşitul este întotdeauna despărţirea de Dumnezeu.

 

Aspectul cel mai înşelător al păcatului de neiertat este aparenta nepăsare cu care reuşesc oamenii să trăiască fără Dumnezeu. Viaţa lor este eliberată în final de conflictul de a se lupta cu conştiinţa. Asta nu s-a întâmplat peste noapte, dar îndemnurile permanente au devenit din ce în ce mai slabe, amestecându-se în cele din urmă cu un mod de viaţă foarte confortabil şi mulţumit.

 

Niciun creştin n-ar trebui să se mire de această uimitoare pace sufletească, pe care s-ar părea că o etalează cei neconvertiţi. Această maladie de moarte este doar aparentă în cei care nu mai au două glasuri sau două naturi care să se lupte pentru supremaţie. Fără Duhul Sfânt, natura se bucură de o stăpânire necontestată asupra inimii şi vieţii. Nu se mai dau lupte spirituale, şi s-ar părea că păcatul de neiertat a adus o măsură de uşurare. Dar acest miracol acoperă un suflet gol, văduvit de orice capacitate de a se ruga sau de a avea încredere.

 

Adeseori, în campaniile mele de evanghelizare, oamenii îşi exprimă îngrijorarea că poate au întristat şi îndepărtat Duhul Sfânt. Chiar în timp ce ascultă mesajele, seară de seară, sunt plini de teama de a nu fi comis păcatul de neiertat. Unor astfel de oameni le pot da o asigurare clară şi pozitivă că nu sunt vinovaţi de acest păcat. Dacă ar fi aşa, nu i-ar mai interesa nicidecum lucrurile lui Dumnezeu. Cu siguranţă că nu ar mai fi găsiţi în locuri de rugăciune şi de studiu biblic, exprimându-şi îngrijorarea cu privire la legătura lor cu Dumnezeu. Evident că Duhul Sfânt încă îi atrage şi le insuflă o dorinţă după adevăr şi mântuire.

 

De cealaltă parte, nimeni care umblă contra luminii descoperite de Dumnezeu n-ar trebui să se simtă în siguranţă cu privire la acest păcat. Orice om care păcătuieşte de bună voie va continua inexorabil să se îndrepte spre acea clipă fatală când conştiinţa nu mai poate să răspundă la apelul Duhului Sfânt. Singura noastră siguranţă, în fiecare moment, este să ştim să cerem harul lui Dumnezeu pentru a asculta de orice rază de lumină şi de adevăr care cade pe calea noastră.

 

 

 

https://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4456/t/pacatul-de-neiertat

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Vă bucurați de lucruri de nimic

 

 

”Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?“ Amos 6:13

 

Ce este nimicul? I-a pus nume Solomon: deșertăciunea sau sfârșitul tuturor lucrurilor.

 

Lucrurile de nimic sunt cele care au ca sfârșit deșertăciunea, nimicul.

 

Bucuria de lucrurile de nimic umple mintea tuturor celor ce nu văd mai mult, este entuziasmul tâmp față de ceva ce nu trece Dincolo, nu vine de Dincolo, nu este din slujba Stăpânului, nici la porunca Lui expresă.

 

Un exemplu din Biblie: ”Copiii strîng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frămîntă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie.“ Ieremia 7:18  O activitate religioasă intensă, cu datină, fiecare știe ce are de făcut și face cu sârg, se bucură de ce face. E o sărbătoare cu turte coapte și jertfe de băutură, adică beții. Lucrul de nimic este idolul, împărăteasa cerurilor.

 

Nu poți nici tăgădui bucuria (că există), dar nici nu poți învia idolul (că e o plăsmuire) e o făcătură, un lucru de nimic. Fals prilej, falsă bucurie.

 

Alt exemplu: crăciunul cu nostalgiile, tradițiile, prăjiturile și mesele după datină. Tot o bucurie, tot pentru un lucru de nimic.

 

Alt exemplu: ”Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd” sau ”Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc” Luca 14:18-19  În sfârșit, după ani de economisire, acum vii și tu să mă inviți la masă, chiar când mi-am luat ogorul, treaba mea e mai importantă decât a ta. Doamne, cinci perechi de boi, nu de măgari, cinci, nu una, (cum ar fi astăzi o flotă de Mercedesuri).

 

”Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plîng, ca şi cum n-ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpîni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.” 1 Corinteni 7:30

 

Nevasta e gloria bărbatului (nu s(c)lava), se mândrește cu ea. Așa cum e iarba și floarea ei așa sunt și bărbatul și femeia….îmbătrânesc, se ”usucă” în paralel. Să fie cel însurat ca și cum n-ar avea nevastă, să nu aibă ca prilej al bucuriei lui frumusețea trecătoare a ei sau a lui, să judece cu mintea ”creștinului” de la urmă, mintea care se uită la sfârșitul oricărui lucru, mintea dinaintea sicriului.

 

Plânsul? Întristările noastre de o clipă….înțelegem, chiar nu vrem să-l justificăm, nici nu ne place să ne gândim la plâns.

 

Bucuria? De ce să nu ne bucurăm, pentru cei mai mulți bucuria, fericirea e scopul vieții, de ce ”ca și cum nu s-ar bucura”. Să cumperi, să stăpânești și să folosești, ca și cum, nu? Cum vine asta?

 

Uite cum:

De ce lucruri te bucuri? Nu cumva de lucruri de nimic?

Cum le deosebești lucrurile de nimic de cele pentru care merită să te bucuri?

 

Simplu, pentru acest nobil scop (a învăța să deosebim lucrurile de folos de lucrurile de nimic) există Sfânta Scriptură, exemplele Vechiului Testament, lecții vaste și cu tâlc adânc, nu cereți răspuns în 2-3 cuvinte.

 

Dar: politică, alegeri, religie, tradiții, obiceiuri, comerț, bani, afaceri, proprietăți, relații, rudenii, sănătate, trup, durere, moarte…toate au în ele un aspect de trăire și de învățare(tâlc din învățături începătoare) dar nu mai mult, nu ceva de ”bucurat”, nu au nimic glorios luate separat.

 

Noi ar trebui să trăim pe pământ cu aerul unui ambasador care nu se încurcă în treburile țării unde e trimis decât să-și exercite mandatul său. (Am citit recent cartea: ”Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork” Ed. Humanitas). Ambasadorul are și el casă, mănâncă, umblă, cumpără cu aceeași bani, folosește aceleași drumuri, dar fără patosul și implicarea băștinașului, ambasadorul are alt stăpân, altă cetățenie, altă slujbă. Ar trebui să avem un patriotism creștin, un naționalism ceresc dacă vreți, să privim tot ce vine din patria noastră glorioasă ca fiind vrednic să ne bucure. Altceva nu.

 

Dedic această postare și prietenilor mei ce pun pasiune în alegerile care urmează. Voi vota și eu, …”ca și cum n-aș vota”.  Voi pune ștampila pe un candidat, dar dacă nu va ieși cel ștampilat de mine mă voi ruga serios pentru cel care va fi, ca și pentru cel care a fost. Am ”pățit” destule cu Tata și am ieșit cel mai bine din acele chestiuni care păreau la început pe dos, așa că El știe mai bine, nu mă bucur, nici nu mă frământ.

 

Drumul nimicului, a ajunge un om de nimic este să te ocupi de lucruri de nimic: ”Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?” Ieremia 2:5

 

Iar să te mai și bucuri de lucrurile de nimic e un adânc al ignoranței.

 

Să le vezi că sunt de nimic e o speranță și să te întristezi și să te pocăiești de ele e primul pas al eliberării.

Fă-l!

 

Mărit să fie Domnul

 

 

 

Vă bucurați de lucruri de nimic

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Pacatul/ispita dintr-o perspectiva diferita

 

 

Vedeti, de multe ori privim Biblia, ca pe un set de reguli…nu face aia, nu face aia…si avem impresia ca sa il urmezi pe Dumnezeu e atat de complicat si inseamna doar “nu ai voie”. Si ne uitam la VT si zicem…aaa…aici este despre cum pedepsea Dumnezeu pe toti…si apoi vedem NT si zicem pai, aia nu ai voie, aia nu trebuie sa faci…si atunci ajungem la concluzia la care a ajuns un tanar cu care stateam de vb. acum ceva timp si care mi-a spus: e asa de greu sa fii pocait…nu ai voie sa faci nimic, trebuie sa fii perfect! Dar…asta e o imagine eronata….stiti care este mesajul principal al Bibliei? Dumnezeu este dragoste! DUmnezeu ne iubeste atat de mult! Tot ceea ce isi doreste Dumnezeu de la noi este sa il iubim pe El (invatatura) nu pe e a (1 Ioan 2/15-17).

 

Ieremia 2:2 “„Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat. Atunci, Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei», zice Domnul.” Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?”

 

Imaginati-va cum Dumnezeu Atotputernic, Dumnezeu Creatorul intregului univers, Dumnezeu care are in subordinde cete intregi de ingeri si care la Cuvantul Sau toata natura se supune, care spune….imi doream atat de mult sa ma iubesti…te-am creat sa putem avea o relatie stransa…tu si cu Mine…si m-ai parasit pt niste idoli fara viata? Pentru niste aur si argint, pentru niste lucruri de nimic? Cu ce ti-am gresit? Nu ti-am purtat eu de grija, nu te-am purtat eu pe bratele mele, nu te-am ascuns eu sub aripile mele, ti-a lipsit vreodata ceva, nu te-am inconjurat eu cu dragostea mea? De ce mi-ai intors spatele pt lucrurile astea de nimic?

 

Si acum…as vrea sa mai facem un exercitiu de imaginatie…imaginati-va poporul Israel care atunci cand aveau nevoie de Dumnezeu, strigau catre El…si atunci cand le era bine, ii intorceau spatele si se duceau catre dumnezei straini…si intreg cerul…Dumnezeu cu toti ingerii stateau si se uitau de sus…si parca ii si vad cum zic toti: pe bune??? Ii intorc spatele lui Dumnezeu pentru asta?? Si cred ca la fel se intampla si cu noi, cu fiecare in parte, azi. Dumnezeu tanjeste sa stea cu noi de vb, sa ne cuprinda in dragostea Lui, sa il iubim, si noi ii intoarcem spatele pentru lucrurile lumii asteia.

 

Stiti ce le spune Dumnezeu evreilor putin mai incolo? Îmi spuneam: O, cum te voi pune în numărul fiilor Mei și‑ți voi da drept moștenire o țară plăcută, cea mai frumoasă moștenire dintre neamuri!’ Mă gândeam că Mă vei numi Tată și nu te vei mai abate de la a Mă urma. Cu alte cuvinte…aveam atatea lucruri frumoase sa iti dau, atatea planuri pentru Tine, sa iti dau un viitor si o nadejde, sa te strang la pieptul meu cum isi strange closca puii langa ea si tu ai ales sa imi intorci spatele.

 

Durerea cea mai mare a lui Dumnezeu atunci cand pacatuim nu este numai ca am pacatuit, ci ca am ales pacatul in loc sa il alegem pe Dumnezeu.

 

Ilustratia cu portofelul: Sa luam pe cineva dintre voi care are o suma mare de bani in portofel… X, daca eu ti-as zice sa facem schimb de portofele, fara sa iti dau posibilitatea sa te uiti in portofelul meu, ai face schimb? Eu iti pot promite ca am pietre pretioase, sau euro, si poate sa fie adevarat, dar pot sa si mint. Ai da banii pe care ii ai deja in portofel, pe niste vorbe? Hai sa facem schimb! Ce zici? Portofelul meu este gol! Tocmai ai pierdut toti banii pe care ii aveai! :))))

 

Aceasta este ispita. Crezi ca este ceva mai bun acolo, faci schimbul…il dai pe Dumnezeu si iei in schimb pacatul, dar stiti care e problema? Ca de fiecare data ceea ce primesti in schimb este o cutie cu nimic. Pentru ca nimeni, niciodata, in toata istoria omenirii nu a primit ceva valoros cand a ales pacatul.

 

Aceasta este definitia ispitei: vezi un lucru si spui: gata, asta o sa ma faca fericit! Baiatul asta o sa ma faca fericita, anturajul asta o sa imi umple golul din inima, alcoolul o sa ma implineasca, sexul o sa imi aduca satisfactie…si ii intorci spatele lui Dumnezeu, dar nu te alegi cu nimic. Vedeti, Dumnezeu, singurul care ne poate implini orice nevoie…singurul care ne poate face fericiti, singurul care ne iubeste neconditionat….este dat deoparte pentru NIMIC! O placere de moment si apoi sufletul tau este in chinuri…pt ca dupa ce pacatuiesti, lucurile nu mai sunt ca inainte…nu…sufletul tau sufera…pentru ca pacatul inseamna separare de Dumnezeu si noi, nu suntem creati sa functionam departe de Dumnezeu. Scoate un peste din apa si pune-l pe uscat….poate sa traiasca? Nu…pt ca mediul lui e in apa…usor, usor o sa moara. La fel si noi. Mediul nostru este in si cu Dumnezeu….iesim din Dumnezeu, usor usor murim. Pt ca pacatul nu vine niciodata singur: el aduce multa mizerie…aduce cu el tristete, vinovatie, un suflet zdrobit si Domnul se uita la tine si la mine…ai renuntat la Mine pentru asta??

 

Nu ni se pare un targ stupid? Sa renunti la TOT pentru nimic??

 

Stiu ca ispitele vin continuu, pentru ca diavolul isi doreste cu disperare sa populeze iadul, important este sa stim ce facem cand vine ispita? Iacov 1:15 “Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” Ispita functioneaza cam cum functioneaza pescuitul. Stiti cum se pescuieste? Cine stie? Pui momeala in ac…dar atentie…momeala trebuie pusa f bine, sa nu se vada acul…apoi arunci momeala cu acul in apa si astepti sa muste. Pestele vine, miroase, vede rama si probabil I se pare cel mai tare targ pe care il poate face…rama fara sa munceasca…o apuca si apoi…..pestele ajunge saramura! La fel face si diavolul cu noi. Arunca momeala in fata noastra…isipta si o tot plimba, doar doar muscam si ne prinde. Si uneori suntem atenti si nu cadem prada ispitei…dar ce credeti ca face diavolul? ZIce…gata, ma dau batut…bravo, boss…esti tare, jos palaria, te las in pace. Nuuu….stiti ce face? Schimba momeala. Si pune o momeala care sa fie mai eficienta. Nu a mers cu banii? Punem in momeala niste pornografie, sau niste droguri.

 

In ziua de azi, ispitele stau la panda continuu. Orice am face suntem asaltati din toate partile de fel si fel de ispite. Ce facem? Nu putem sa ne izolam in padure ca sa nu mai fim ispititi…si chiar daca am face asta, nu ar fi o solutie, pentru ca diavolul ar gasi chiar si acolo ceva sa ne faca sa cadem in pacat. Solutia este avem privirea atintita spre Dumnezeu. Cand ochii tai privesc fix intr-un punct, nu poti sa mai vezi altceva…nu mai vezi nimic stanga dreapta. Cand ochii nostrii privesc fix la Hristos, ispita vine, dar nu ne mai intereseaza…pt ca noi avem privirea la El. Cand picioarele tale s-au proptit bine in Hristos, orice vant ar sufla, nu te va putea clatina. Stiti cand pacatuim? Nu cand vine ispita…ci cand alegem sa o urmam. Stam sa ne holbam la ispita sau fugim catre dragostea lui Dumnezeu? Ispita duce la pacat, pacatul prinde radacini si aduce dupa el moartea. Pacatul inseamna separare de Dumnezeu, in final iadul. Nu te gandi ca pacatuiesti si tu putin si apoi te pocaiesti. Pacatul aduce separare de Dumnezeu. Poate ca nu o sa ti se mai dea sansa sa te pocaiesti… Dar am crezut ca o sa fiu asa fericita daca fac asta…si te uiti in urma si zici…am lasat dragostea lui Dumnezeu pentru asta??? Pentru o vesnicie in iad?

 

Stiu ca sunt cativa dintre voi care va luptati cu anumite pacate, sunt cateva lucruri care va trag in mizerie, care va ademenesc si despre care va ganditi ca or sa va aduca fericire, placere, implinire…dar aduceti-va aminte ca e doar o inselatorie a celui rau…cutia este intotdeauna goala. Nu ii intoarceti spatele lui Dumnezeu pentru nimicuri.

 

Dumnezeu va spune: Aveam atatea lucruri pregatite pentru tine….voiam sa stam impreuna, sa te strang la piept, sa te fac mostenitor impreuna cu mine…aveam un viitor atat de frumos pentru tine…si totusi tu mi-ai intors spatele. Cu ce ti-am gresit eu……..ce nelegiuire am savarsit impotriva ta de mi-ai intors spatele?

 

Aduceti-va aminte….pacatul inseamna separare de Dumnezeu si inima lui Dumnezeu este zdrobita cand noi alegem mizeriile lumii si nu il alegem pe El.

 

Pacatul/ispita dintr-o perspectiva diferita

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Fragment dintr‑un comentariu asupra Cântarii cântărilor, carte care se află în lucru

 

 

 

Versetul 10

„Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: «Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!»”

Nu numai „glasul”, ci și cuvintele lui Isus se aud acum, iar ele sunt prețioase deoarece sunt ale Lui. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Acestea sunt cuvinte de deșteptare, de înviorare. Hristos nu vrea să ne mulțumim cu orice fel de stări și sentimente, fie că sunt unele fericite și confortabile, fie că sunt nefericite și amare. Trebuie să ne „aruncăm spre ce este înainte” încontinuu.

„Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!” „Sculați-vă și plecați, căci aici nu este odihnă” (Mic. 2:10). Nu vă mulțumiți cu realizări trecute; nu vă mulțumiți nici cu cea mai mică distanță față de Isus; nu vă mulțumiți cu rânduieli; nu vă mulțumiți cu o stare amărâtă și descurajată; „scoală-te și vino”. Vino la lucrurile mai bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc!

Hristos i Se adresează cu cel mai blând limbaj – „iubito, frumoaso!”; iar ea a primit cuvintele Lui adresate ei – „Preaiubitul meu vorbește și-mi zice”. Există o mare forță în însușirea cuvintelor lui Isus înlăuntrul nostru. Fiecare miel din staulul Lui Îi este cunoscut pe nume, așa că nu este o aroganță să ne însușim cuvintele Sale, nu, nici măcar atunci când spune: „Iubito, frumoaso!” Gândurile Lui sunt „gânduri de pace” (Ier. 29:11), și El „vorbește de pace poporului Său” (Ps. 85:8).

 

Versetul 11

„Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.”

Ce lecție frumoasă ne este dată aici! Domnul nu zăbovește asupra stării reci, iernoase a Bisericii Sale – și nici noi n-ar trebui s-o facem! În timp ce, în secțiunile ulterioare ale acestei cărți, El adaugă metaforă după metaforă prin care vrea să laude frumusețea Miresei Sale, înmugurirea harurilor ei din timpul primăverii, coacerea rodurilor și a florilor din timpul verii și al toamnei , întregul anotimp al iernii îl rezumă în aceste puține cuvinte – „iată că a trecut iarna, a încetat ploaia și s-a dus.” Și chiar și acestea au scopul a transmite că a „trecut”!

„Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5:17). „Măcar că eram morți, ne-a adus la viață” (Ef. 2). Toate furtunile iernii au trecut. „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață; întoarce-te la Mine” (Is. 44:22); „Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus”. „Se va căuta nelegiuirea lui Israel și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda nu va mai fi” (Ier. 50:20). Isus le-a dus pe toate în țara uitării!

De aceea, nu mai zăbovi în țărână, nu mai sta în sac și cenușă, meditând asupra păcatelor trecute; ci învață lecția aceasta din cuvintele lui Isus – când ești în mijlocul iernii, urmează exemplul pe care ți l-a lăsat El și întoarce-ți ochii de la sterpiciunea ta; și, luându-ți ochii de la tine însuți și de la toată răceala ta iernoasă, ațintește-ți privirea la razele crescătoare ale „Soarelui neprihănirii” – căci El „este ca lumina dimineții, când răsare soarele în dimineața fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața” (Mal. 4:2; 2 Sam. 23:4). Căci astfel, întunericul și lipsa de confort a „iernii”, posomorârea și tristețea „ploii”, norii care se adună și furtunile răpăitoare, toate vor fi risipite de razele înviorătoare ale strălucirii soarelui, când aceasta revine (Ef. 5:8; Ps. 42:5-8; Ps. 126:5).

 

 

https://www.perlasuferintei.ro/editorial/218

 

 

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

FLORIN ANTONIE, DE LA EVREU LA CREȘTIN

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Aiden Wilson Tozer

 

O viaţă în urmărirea lui Dumnezeu

Aiden Wilson Tozer 1897-1963

 

 

Deşi A. W. Tozer a murit în 1963, atât viaţa lui, cât şi moşteniea spirituală pe care a lăsat-o, a continuat sa atragă pe mulţi la o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Tozer a păşit pe o cale în viaţa spirituală, pe care prea puţini au ales-o – căutarea necurmată, din dragoste, a lui Dumnezeu. El a tânjit după o cunoaştere mai adâncă a Mântuitorului; cum să I se închine şi să-I slujească cu toată fiinţa sa.

 

Viața lui A. W. Tozer

Pe tot parcursul vieţii şi lucrării sale, Tozer a chemat biserica să se întoarcă la creştinismul autentic prin care se caracteriza biserica primară – sfinţenie şi o credinţă neclintită. James Snyder, în cartea sa, „Viaţa lui A. W. Tozer – în urmărirea lui Dumnezeu”, spune: „El aparţinea de biserica întreagă. Oriunde găsea creştinism adevărat, folosea cu bucurie prilejul de a şi-l însuşi”.

 

În tot timpul vieţii sale, Tozer a păstorit câteva biserici ale Alianţei Creştine şi Misionare, a scris mai mult de 40 de cărţi, a lucrat ca editor la Alliance life – publicaţia lunară denominaţională pentru C&MA. Cel puţin două din cărţile sale fac parte din categoria cărţilor clasice spirituale: „Urmărirea lui Dumnezeu” şi „Cunoaşterea Celui Preasfânt” – cărţi de o valoare imensă pentru omul care niciodată nu a primit o educaţie teologică abstractă. Locul de unde a învăţat a fost prezenţa lui Dumnezeu; caietele şi uneltele de lucru au fost rugăciunea, scrierile primilor creştini şi a teologilor – mistici şi puritani, oameni ai credinţei.”

 

Convertirea

„I-am mulţumit deseori lui Dumnezeu”, mărturiseşte Tozer, „pentru căile dulci şi atrăgătoare ale Duhului Sfânt pe care le-a folosit pentru a lucra în inima acestui puştan neînvăţat, atunci când aveam 17 ani. Aveam un vecin cu numele de Holman. Nu-i cunosc prenumele. Pentru mine era doar Domnul Holman; era vecinul nostru. Auzisem că era creştin, dar mie nu mi-a vorbit niciodată despre Cristos. Într-o zi, pe când mă plimbam pe stradă cu acest vecin prietenos dintr-o dată şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a spus: ‘Ştii, mă gândesc la tine… mă întreb dacă eşti creştin, dacă eşti convertit. Doream să am ocazia să stau de vorbă cu tine’. I-am răspuns: ‘Nu Domnule Holman, nu sunt convertit. Dar mulţumesc că mi-aţi spus asta. Mă voi gândi serios la lucru acesta’.

 

Puţin mai târziu, m-am oprit la un colţ de stradă pentru a asculta un om predicând. A citat invitaţia lui Isus: ‘Veniţi la Mine!’, şi rugăciunea păcătosului: ‘Ai milă de mine!’. M-am dus acasă şi am urcat în masardă ca să nu fiu deranjat. Acolo, în rugăciune serioasă mi-am dat inima şi viaţa lui Isus Cristos. De atunci am fost mereu creştin. Picioarele mele m-au dus acasă şi m-au urcat la masardă, dar nu picioarele mele au fost cele care au mers la Isus, ci inima mea. În inima mea am acceptat să merg la Isus. Am luat hotărârea şi am mers. Acestea au fost cele două lucruri – remarca plină de grijă a vecinului nostru şi explicaţia predicatorului de stradă; care m-au împins în Împărăţia lui Dumnezeu”.

 

Botezul cu Duhul Sfânt

„Am fost botezat cu o puternică revărsare a Duhului Sfânt la vârsta de 19 ani, pe când eram pe genunchi, stăruind în rugăciune în camera din casa soacrei mele. Doream voia lui Dumnezeu pentru mine şi mă opusesem aproape tuturor grupărilor şi curentelor ‘ism’-ice care veneau cu formele, teoriile şi îvăţăturile lor. Toate au încercat să mă doboare. Unii spuneau că am mers prea departe, alţii că ajunsesem suficient de departe. Dar eu ştiu sigur ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine în acel moment. Nimic din exterior nu avea vreun înţeles important pentru mine.

 

În disperare şi în credinţă, am făcut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanţă la ce era încărcat de o importanţă majoră – să fiu stăpânit de Duhul Dumnezeului celui viu. Fiecare lucrare mică pe care Dumnezeu a făcut-o vreodată prin mine şi prin slujirea mea pentru El datează din acel moment când am fost umplut de Duhul. De aceea pledez pentru viaţa spirituală a Trupului lui Cristos; pentru lucrările veşnice ale Duhului veşnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale”.

 

Locul în care se refugia să se roage şi să mediteze la bunătatea lui Dumnezeu era subsolul din casa familiei sale. El a scris odată: „Mi-am dat seama că Dumnezeu este o mângâiere pentru mine; El este bun şi în orice circumstanţă îmi este uşor să trăiesc cu El”. Snyder scrie despre el: „Dragostea şi harul lui Isus Hristos erau pentru el o uimire; un motiv de adorare în orice împrejurare”.

 

Slujire

Deşi nu a urmat nici un seminar sau colegiu biblic, Tozer a primit două diplome onorifice de doctorat. A acceptat propunerea de a fi pastor pentru prima dată în West Virginia, 1916. În decembrie 1921, el, împreună cu soţia sa, Ada, s-au mutat în Morgantown, unde s-a născut primul lor copil din cei şapte (şase băieţi şi o fată).

 

În primii ani de lucrare, banii erau extrem de puţini. Familia Tozer a făcut un legământ să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor, indiferent de circumstanţe. „Suntem ferm convinşi că Dumnezeu poate să trimită bani pentru copiii Săi care cred în El – dar acest principiu îşi pierde valoare dacă ne bucurăm de bani şi nu îi dăm slavă Lui, Dătătorului, aşa cum se cuvine!” Tozer nu s-a abătut niciodată de la acest principiu. Lucrurile materiale nu au fost o problemă pentru el. Mulţi au spus că dacă el avea mâncarea necesară, îmbrăcămintea şi cărţile sale, era mulţumit.

 

Familia sa nu a avut niciodată o maşină, în schimb au ales să călătorească cu autobuzul sau cu trenul. Chiar şi după ce a ajuns un autor creştin bine cunoscut, el a cedat în scris majoritatea drepturilor sale pentru cei care se aflau în nevoie. Mesajul pe care îl transmitea era în aceeaşi măsură înviorător şi pătrunzător, dur, care nu permitea compromisuri. Singura lui ţintă în viaţă era să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod personal şi a încurajat pe alţii să facă la fel. Imediat mai apoi a descoperit că o relaţie adâncă şi statornică cu Dumnezeu trebuie să fie cultivată.

 

Predicarea

În perioada în care păstorea o biserică din Indianapolis, Tozer a observat o schimbare în lucrarea sa. În acea vreme, el nu predica decât evanghelia – singurul subiect despre care vorbea înaintea oamenilor, dar Dumnezeu a început să-l conducă spre o nouă treaptă a lucrării sale. Mai întâi şi-a notat gândurile pe hârtie, dar în cele din urmă această schimbare a făcut din el un scriitor cu mult rod în lucrarea sa.

 

În 1928, Tozer a acceptat propunerea de a fi pastor în Chicago, la Southside Gospel Tabernacle, timp de 30 de ani. Mica parohie a ajuns să fie neîncăpătoare iar temelia acestei biserici era misiunea şi o viaţă mai profundă cu Isus Hristos. Snyder spunea despre Tozer: „Predicile sale nu erau niciodată superficiale. În spatele acestora era întotdeauna o gândire adâncă care obliga ascultătorii să se gândească la fel de profund la cuvintele pe care le auzeau. El avea această abilitate de a-şi face ascultătorii să se cerceteze pe ei înşişi în lumina a ceea ce Dumnezeu le vorbea. Oamenii neserioşi şi superficiali niciodată nu l-au plăcut pe Tozer; dar cei care vroiau cu adevărat să audă ce avea Dumnezeu să le spună, l-au iubit.”

 

Fundamentul tuturor predicilor şi învăţăturilor lui Tozer a fost întotdeauna timpul de părtăşie cu Dumnezeu în rugăciune. Acolo, el închidea ochii la confuzia lumii, la tot ce este pământesc şi în schimb îşi concentra toată atenţia asupra lui Dumnezeu. „Activităţile noastre religioase ar trebui să fie ordonate în aşa fel încât să ne permită să avem suficient de mult timp pentru a cultiva liniştea şi solitudinea.”

 

Un nonconformist

Încă din prima parte a lucrării sale, Tozer şi-a dat seama că Hristos îl chema la o predare diferită şi specială care cerea o golire de sine şi o foame de a fi umplut din plin cu Duhul lui Dumnezeu. Acest fel de predare l-a mistuit întreaga viaţă.

 

Într-una din predicile lui, a spus: „Mi se tot spune că am pierdut trenul, dar răspunsul meu este că nici nu am încercat să prind acel tren. Acel tren, ca şi multe altele asemenea lui pot pleca şi fără mine, iar eu voi fi foarte fericit. Dacă vrem, ne putem conforma religiei din zilele noastre.

 

Cântăresc aproximativ 70 de kilograme când sunt ud leoarcă, dar stau aici în faţa voastră pentru a vă spune că sunt un nonconformist, născut de două ori, un rebel, şi nu mă voi conforma vremurilor. Până acum am fost în stare să am auditoriu, deşi am refuzat să mă conformez vremurilor.

 

Dar dacă va veni o zi când a te conforma vremurilor va fi preţul pe care va trebui să-l plătesc pentru a fi ascultat de oameni, atunci voi ieşi şi o voi lua de acolo de unde am pornit la început: de la colţurile străzilor, şi voi predica acolo. Dar nu mă voi conforma vremurilor. Se spune că trebuie să faci asta. „Nu ştii că avem acelaşi mesaj, doar că trăim vremuri diferite?” Când aud asta, recunosc vocea şarpelui. Aud şuierătura şarpelui în asemenea vorbe. Aşadar, putem sau să ne conformăm, sau să ne retragem din toată afacerea. Iar Pavel spune: „Depărtează-te de astfel de oameni”.

 

În școala Duhului

Leonard Ravenhill spunea despre Tozer: „Mă tem că nu vom mai vedea niciodată un Tozer. Oameni ca el nu au învăţat în băncile colegiilor, ci în şcoala Duhului.” „Dumnezeu se revelează pe Sine ‘copilaşilor’, dar Îşi ascunde Faţa într-un întuneric gros de cei înţelepţi şi învăţaţi. Noi trebuie să fim simpli în apropierea personală de Dumnezeu; trebuie să ne dezbrăcăm de orice altceva şi să rămânem la lucrurile esenţiale care, aşa după cum ne vom da seama, sunt puţine şi mult dorite de suflet.”

 

Avertizări pentru Biserică

Spre sfârşitul slujirii lui, A. W. Tozer a făcut observaţia că războiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii în biserică. El a obiectat împotriva creştinismului anemic. „În multe biserici”, s-a plâns Tozer, „creştinismul a fost diluat până când soluţia a devenit aşa de slabă; dacă ar fi otravă, nu ar face rău la nimeni, iar dacă ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!”

 

Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Din această perspectivă vorbeşte şi scrie el, fiind întotdeauna în căutare de oameni care să i se alăture în „Părtăşia inimii arzătoare”. Dacă o persoană va ajunge la lumină prin predicarea sau scrierile lui, aceasta va fi o răsplată pentru dr. Tozer.

 

1. W. Tozer a murit luni, 12 mai 1963; după aproximativ o săptămână de la ultima sa predică. Căutarea sa a luat sfârşit – a ajuns la destinaţie. Mormântul său din Akron, Ohio, este gravat cu un simplu epitaf: A. W. Tozer – Un om al lui Dumnezeu.

 

Căutarea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât o moştenire lăsată după moarte – este un mod de viaţă care ni se transmite pentru ca şi noi să putem experimenta o viaţă ca a lui Tozer. Tu ai început să-L cauţi pe Dumnezeu?

 

Date biografice preluate de pe PerlaSuferinței.ro

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Sadhu Sundar Singh

 

Biografie

 

Un martor al lui Cristos

Sadhu Sundar Singh 1889-1929

 

Sadhu Sundar Singh s-a născut într-o familie sikh din Punjab, unde a crescut punând la îndoială creștinismul și hinduismul. Religia „sikh” este o sectă din hinduism care învață credința într-un singur Dumnezeu și respinge sistemul de caste și idolatria. Dar, în tristețea lui cea mai profundă, în cea mai întunecată noapte, Sundar L-a văzut pe Isus într-o viziune, iar viața lui nu a mai fost niciodată la fel! La fel ca Apostolul Pavel, împotrivindu-se creștinismului, l-a găsit pe Hristos și a descoperit ce înseamnă cu adevărat să fii creștin.

 

Sundar a urmat o școală la American Presbiterian Mission unde Noul Testament era citit zilnic ca manual. A refuzat să o citească pentru că a crezut că este falsă și totuși, ceva despre Evanghelie, l-a atras mereu. Criza lui de credință s-a intensificat când avea paisprezece ani, la moartea mamei lui. Era foarte aproape de mama lui și trecerea ei a lăsat un gol adânc în inima lui. Tânjea cu disperare după pace și, în indignarea lui, a ars chiar și o Biblie.

 

Cu toate acestea, după ce a devenit creștin, a crezut cu tărie în răspândirea speranței și a păcii pe care le-a găsit în Evanghelie. A vestit Evanghelia indienilor, într-un mod indian. Asemenea lui Isus, el nu avea bunuri, iar drumul îi era casă. Încă se spun povești despre miracolele uimitoare pe care le-a făcut Dumnezeu prin Sundar. Au existat multe încercări în care viața îi era pusă în pericolul de a fi otrăvit, întemnițat sau chiar ucis cu pietre. Cu toate acestea, au existat și mai multe miracole prin care a fost izbăvit.

 

Un evanghelist în robă de „sadhu”

S-a remarcat de ceilalți creștini deoarece purta întotdeauna un turban și o robă galbenă ca șofranul. El a fost cunoscut drept „apostolul cu picioare sângerând”, pentru că a mers mult pe jos, în picioarele goale. A cutreierat tot ținutul de la nordul munților Shimla și Tibet până la câmpiile sudice ale Tamil Nadu. De asemenea, a predicat în Ceylon și în alte națiuni din întreaga lume.

 

„Adevăratul creștin este ca lemnul de santal, care își împărtășește parfumul toporului care îl taie, fără să facă vreun rău în schimb…”

 

Mai multe date biografice puteți afla în cartea „Un martor al lui Cristos” (editura Stephanus).

 

Date biografice preluate de pe ourdailybread.org

 

 

https://bibliotecacrestina.ro/biografie/sadhu-sundar-singh/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Nu vreau să fiu un număr! Implanturile cu microcipuri, supravegherea şi controlul oamenilor prin tehnologia RFID sunt deja o realitate

 

de Violeta Bucur

 

 

 

Paşaportul biometric, cartea electronică de identitate, brăţara GPS, implantul biopolitic, colierul electronic pentru supravegherea copiilor, dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecvenţelor radio (RFID – radio frequency identification device) şi implantarea de microcipuri detectabile prin satelit sunt câteva tehnologii care ameninţă libertatea fiinţelor umane. Prezentate într-o lumină atrăgătoare a inovaţiilor high-tech şi justificate prin argumente precum salvarea vieţilor, protejarea copiilor, securizarea magazinelor şi a băncilor, reducerea birocraţiei sau economia de timp, toate aceste dispozitive nu urmăresc, de fapt, decât controlul strict al populaţiei.

 

Într-o lume în care cheia, paşaportul şi portofelul nu îşi mai au rostul, oamenii vor putea fi urmăriţi şi controlaţi oriunde vor merge. De mai bine de zece ani există avertismente cu privire la implantarea de microcipuri la oameni, însă aceste informaţii au fost luate de mulţi drept paranoia sau science fiction. Iată că astăzi se dovedeşte că toate acestea sunt reale; numărul oamenilor implantaţi a ajuns deja la câteva zeci de mii.

 

O lume „ciber-perfectă”

 

Pe cel mai cunoscut site de cumpărături on line, e-bay, se găsesc de cumpărat dispozitive RFID la preţuri între 2 şi 5 euro. Printre modelele disponibile se regăseşte şi celebrul transpondor EM 4102, model foarte asemănător cu primul cip implantabil pentru oameni care a fost autorizat în SUA în 2005. După ce s-a făcut o intensă propagandă în favoarea microcipurilor implantabile, afirmându-se că celebrităţile îşi implantează astfel de dispozitive, iată că s-a dat undă verde la vânzarea de cipuri pentru publicul larg. Ziariştii care până acum îi luau peste picior pe cei care avertizau că microcipurile umane vor ajunge curând pe piaţă, ar trebui să se trezească la realitate.

 

Mai multe televiziuni franceze au anunţat încă din 2005 că în scurt timp vor fi obligatorii actele de identitate care conţin caracteristicile biometrice ale posesorului (printre acestea se numără amprentele digitale, fotografia irisului şi chiar o mostră de ADN). De altfel, începând cu 25 mai 2005, ambasada Franţei din Bamako (Mali) a eliberat primele vize electronice. De acum înainte, aceste vize vor fi aplicate tuturor paşapoartelor, aparţinând persoanelor care vor să intre pe teritoriul Franţei, fie că va fi vorba de un sejur turistic sau de o călătorie de afaceri. Acest experiment care face apel la biometrie a fost rapid preluat de către alte şase consulate ale Franţei (din Algeria, Sri Lanka, Bielorusia, China, Statele Unite şi Elveţia) şi pregăteşte terenul pentru microcipuri.

 

În Australia, personalul bancar este deja implantat cu microcipuri din oficiu, la fel şi militarii. La Washington a fost demarat de câţiva ani un program pilot pentru cei fără adăpost. Acesta vizează implantarea cu cipuri a persoanelor fără adăpost, pentru ca poliţia şi asistenţii sociali să îi poată localiza şi să le urmărească acţiunile. Conform autorităţilor, ,,aceasta este o ocazie rară de a utiliza tehnologia de vârf pentru a satisface două obiective ale societăţii: a-i ajuta mai bine pe cei abandonaţi, sporind în acelaşi timp gradul de securitate al oraşelor.” Pornind de la un număr iniţial de câteva zeci de persoane, sistemul poate fi apoi cu uşurinţă extins.

 

Începând cu 2005, s-a trecut la faza a doua a proiectului: transmiterea wireless (fără fir), către baze de date centralizate, a informaţiilor despre localizarea celor fără adăpost care au fost implantaţi cu cipuri de identitate. Purtătorul de cuvânt al Asociaţiei celor fără adăpost estimează că în SUA sunt între 2,3 şi 3,5 milioane de persoane aflate în această situaţie şi că acest sistem ar putea fi uşor implementat pentru toate aceste persoane. ,,Ne-am exprimat în favoarea acestei idei, dar numai în condiţiile în care programul include protejarea intimităţii,” au spus reprezentanţii asociaţiei. Despre ce intimitate mai poate fi vorba?

 

De la implanturi neurologice cervicale la implanturi cerebrale şi nano-computere

 

Compania Cyberkinetics Neurotechnology Systems din Foxboro, Massachusetts a anunţat dezvoltarea unor implanturi medicale care să compenseze deficienţe ale sistemului nervos datorate, de exemplu, unor leziuni ale coloanei vertebrale. Produsele acestei firme se află în prezent în faza de testare clinică. Această firmă propune implantarea unor cipuri în zona cervicală pentru a stimula regenerarea sistemului nervos după accidente care provoacă, de exemplu, paralizie. Implanturile cervicale au rol recuperator şi sunt extrase după 3-4 luni.

 

Un alt produs pentru care Cyberkinetics a primit aprobarea Administraţiei Americane pentru Alimentaţie şi Medicamente (Food and Drug Administration – FDA) pentru a realiza teste clinice, este Neuroport, un microcip de 4 mm care se plasează pe craniul pacienţilor şi înregistrează complet activitatea cerebrală, transmiţând datele pentru a fi înregistrate şi analizate pe calculator. Acest implant se va menţine pentru durate de timp scurte (mai puţin de o lună) şi este destinat diagnosticării sau supravegherii clinice a pacienţilor.

 

Cyberkinetics Neurotechnology Systems nu este singura companie care face cercetări intense în acest domeniu. Neural Signals, din Atlanta, are un proiect care se referă la „citirea” activităţii cerebrale cu ajutorul unor receptori implantaţi la nivelul pielii capului. Această tehnică ar permite multiplicarea numărului de receptori şi o mai bună interpretare a activităţii cerebrale. Creierul pacienţilor ar opera ca o telecomandă ultra-sofisticată pentru ansamblul aparaturii electrocasnice. Experţii afirmă că Cyberkinetics va fi prima companie care se va lansa într-un studiu pe termen lung, utilizând un dispozitiv şi mai sofisticat, care va fi plasat în interiorul creierului pacientului. Aceştia speră să fie în măsură să scoată pe piaţă produsul în următorii trei ani.

 

Sistemul BrainGate fabricat de Cyberkinetics Neurotechnology Systems este o reţea de micro-electrozi implantabili, care, combinată cu un sistem de prelucrare a semnalului digital, formează o interfaţă care ar permite minţii umane să interacţioneze direct cu lumea exterioară. Această interfaţă este sugestiv denumită „BrainGate” (poarta Creierului) şi teoretic este proiectat pentru a permite fiinţei umane să comande mental funcţionarea unor dispozitive electronice. Tehnologia respectivă  constă în implantarea unei micro-baterii la nivelul cortexului fiinţei umane. Ea este destinată pacienţilor paralizaţi şi le-ar permite acestora să dea comenzi unor dispozitive electronice (telefon, televizor, calculator, aparate electrocasnice) doar prin forţa gândului.

 

Dimensiunea  implantului este de numai 1 mm2. Un tetraplegic (persoană cu toate cele patru membre paralizate) căruia i s-a implantat un astfel de dispozitiv a fost capabil să trimită email-uri şi să utilizeze diverse jocuri de pe computerul său, doar cu ajutorul minţii. De atunci au mai fost implantaţi încă alţi patru pacienţi.

 

Fără a nega posibilele avantaje pentru unii pacienţi care se confruntă cu afecţiuni foarte grave (avantaje care totuşi încă nu au fost pe deplin confirmate), trebuie să remarcăm însă că principalul mod de acţiune, atât pentru sistemul Neuroport, cât şi pentru BrainGate, este faptul că permite celui care manevrează dispozitivul să obţină un control temporar asupra activităţii creierului celui implantat. În acest mod poate fi influenţat comportamentul celor implantaţi, cât şi gândurile şi stările psihice ale acestora.

 

Alte arii de cercetare se orientează spre nano-computerele implantabile. Primul computer utilizând molecula de ADN a văzut lumina zilei în 1994, inventatorul lui fiind Leonard Adleman, matematician din SUA. Pe de altă parte, cercetătorii de la Institutul Weizmann au fabricat  un nano-computer biologic, care funcţionează cu un program de tip ADN şi produce molecule biologice la comandă. Acest gen de computer ar permite analiza genelor şi sintetizarea moleculelor terapeutice. Molecula de ADN înlocuieşte tradiţionalul cip din siliciu, iar enzimele îndeplinesc funcţia de circuite electronice. Nu suntem prea departe de un implant nano-terapeutic, căldura corpului servind drept sursă de energie, iar catena de ADN drept emiţător-receptor. Cât despre medici, va fi suficient ca pe viitor să fie echipaţi cu o telecomandă pentru a sintetiza de la distanţă moleculele terapeutice de care pacienţii lor ar avea nevoie, spun mesajele de propagandă în favoarea acestor dispozitive.

 

Culmea microcipurilor este descoperirea firmei Kodak, pastila cu microcip, datorită căreia infirmierele vor putea în sfârşit să ştie dacă medicamentul a ajuns sau nu în stomacul pacienţilor recalcitranţi. Nici cei mai aprigi dictatori nu s-au gândit vreodată că vor dispune de un asemenea control absolut, inclusiv asupra stomacului supuşilor lor. Ce va mai urma? Calcularea notei de plată la restaurant, scanând într-o nano-secundă stomacul clientului, după ce acesta a luat masa?!

 

Implantul cu microcipuri va deveni în curând obligatoriu?

 

John Roberts, numit de George Bush în fruntea Curţii Supreme de Justiţie în 2005 (funcţie pe care o ocupă şi în prezent), a fost audiat de senatorul Joseph Biden, cu scopul de a afla dacă s-ar opune unei legi prin care implantarea cu microcipuri să devină obligatorie. Răspunsul la aceste audieri nu a fost niciodată făcut public. Între timp, un proiect de lege al administraţiei americane propune, sub pretextul asigurării siguranţei şi a luptei împotriva terorismului, injectarea de microcipuri la toţi nou-născuţii. Printre argumentele aduse în favoarea acestui proiect halucinant este eliminarea posibilităţii ca bebeluşii să fie încurcaţi la naştere.

 

Încă din octombrie 2004, FDA a dat undă verde companiei VeriChip pentru realizarea de implanturi subcutanate la fiinţele umane, în scopuri medicale. De mărimea unui bob de orez, cipul este inserat imediat sub piele. El memorează un număr unic (identificatorul electronic unic) de 16 biţi şi poate transmite acest număr la distanţă, atunci când cipul este activat de un dispozitiv special de citire. Cipul  poate fi folosit în aplicaţii precum cele de identificare a pacienţilor în departamentul pentru urgenţe sau pentru controlul accesului în sectoarele de înaltă securitate. Spre deosebire de formele convenţionale de identificare, cipul nu poate fi pierdut, furat sau reprodus, asigurând un nivel de identificare fără precedent.

 

Compania VeriChip, filială a Applied Digital Solutions, prima firmă producătoare de RFID, este în plină ascensiune. La sfârşitul anului 2005, VeriChip a realizat în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Securitate din Florida, demonstraţii şi testări publice cu ultima generaţie de microcipuri RFID pentru oameni, numită Veriguard. Cu această ocazie, reprezentanţii companiei au declarat: ,,Ca furnizori de RFID, considerăm conferinţa internaţională a Societăţii Americane de Informaţii pentru Ştiinţă (ASIS) ca fiind un eveniment cheie pentru noi, pentru că ne oferă ocazia perfectă de a ne prezenta tehnologia de implanturi. Ultimele soluţii de securitate via RFID includ aplicaţii care pot fi localizate prin satelit.”

 

Microcipuri „în serviciul umanităţii” sau în serviciul marilor corporaţii?

 

Firma VeriChip este doar una dintre cele care au reuşit să obţină din partea FDA încadrarea produselor de supraveghere şi identificare ca produse „în serviciul umanităţii”. Aceste tehnologii sunt adesea prezentate ca fiind un progres sau ceva inevitabil. Paşi foarte importanţi au fost făcuţi pentru ca tehnologia RFID să devină un standard la nivel internaţional. Majoritatea marilor reţele de magazine folosesc deja etichete RFID pentru a se proteja împotriva furtului din magazine. Companiile de transport folosesc dispozitive RFID pentru urmărirea produselor. Dispozitive similare sunt folosite în aeroporturi sau de către serviciile poştale. Armata le foloseşte fără reţineri, în toate departamentele, între marcarea armamentului şi implantarea militarilor neexistând pentru ei nicio diferenţă principială.

 

În realitate, microcipurile implantabile nu au nimic de-a face cu inevitabilul, fiind vorba doar de planurile anumitor grupuri de interese, dornice să îşi asigure profituri cât mai mari şi să deţină controlul asupra maselor de oameni. Deja tehnologia de identificare cu unde radio, RFID, este pe punctul de a invada toate domeniile, chiar dacă studiul ,,Reflex”, finanţat de Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că există riscul ca molecula de ADN uman să se fisureze în urma utilizării acestor tehnologii. La momentul actual se ia foarte serios în calcul posibilitatea de a impune imigranţilor implantul de cipuri RFID la nivelul braţului. Anumite firme visează să implanteze întreaga omenire, sub pretextul securităţii. Până atunci, sunt propuse (sau impuse) tot mai mult, brăţări de supraveghere electronică, mai ales în rândul categoriilor sociale defavorizate, pentru care astfel de măsuri sunt mai uşor de justificat. Se pare că „materialul” ideal pentru efectuarea de teste în acest domeniu îl reprezintă după animale, infractorii şi săracii.

 

Pe 28 aprilie 2005, ministrul de justiţie din Belgia sugera ca şomerii pe termen lung să poarte la picior o brăţară electronică care să le urmărească toate mişcările, pentru a-i impulsiona astfel să facă mai multe eforturi de a-şi găsi un loc de muncă (în cazul în care comportamentul lor nu este considerat adecvat, ei fiind privaţi de ajutorul de şomaj şi alte drepturi sociale).

 

Tot în Belgia, un reputat neurochirurg a propus implantarea unui cip în creierul pedofililor puşi în libertate, pentru a putea fi supravegheaţi mai uşor. Oricât de oribile ar fi crimele realizate de aceştia, o astfel de măsură este excesivă şi nu rezolvă problema. Este inacceptabil ca temerile părinţilor şi în general ale societăţii să fie speculate într-un asemenea mod. Propaganda din SUA merge chiar mai departe, considerându-i iresponsabili pe părinţii care nu acceptă supravegherea electronică a propriilor copii.

 

Katherine Albrecht, fondatoarea asociaţiei CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri) a tras numeroase semnale de alarmă în ceea ce priveşte dezvoltarea peste măsură a industriei de supraveghere a clienţilor marilor magazine. CASPIAN a examinat şi a inventariat tot echipamentul de supraveghere utilizat în cadrul acestora, de la camerele ascunse, până la dispozitivele de urmărire plasate pe cărucioarele clienţilor sau în mărfuri. În cartea sa Cipurile-spion (Spychips), scrisă în colaborare cu Liz McInty, Katherine Albrecht descrie în detaliu cum urmăresc mega-corporaţiile mondiale şi guvernele să utilizeze RFID pentru a spiona activităţile cotidiene ale oamenilor.

 

Implantarea de microcipuri nu va rezolva problemele societăţii actuale

 

Într-o lume în care furturile, omorurile, violurile, dispariţiile de copii, dezastrele sunt mediatizate intens tocmai pentru a alimenta fricile, propagandiştii pro-cipuri uzează intens de nevoia de siguranţă a oamenilor. De fiecare dată când are loc un astfel de eveniment, se strecoară şi ideea eficienţei acestor sisteme de supraveghere.

 

În urma catastrofei provocate de uraganul Katrina, despre care există surse care afirmă că nu a fost un fenomen natural, ci ar fi fost provocat intenţionat, echipele de securitate au adoptat tehnologia RFID pentru a identifica mai uşor victimele. Biroul medical al comitatului Lafayette, Mississippi, a stabilit că va stoca cipuri şi scannere RFID pentru viitoarele catastrofe şi dezastre. Statul Louisiana a declarat că va proceda la fel.

 

În Europa, există o tendinţă similară, dar bine ascunsă în spatele unor afirmaţii ipocrite, precum cele ale Grupului European de Etică a Ştiinţei şi a Noilor Tehnologii (GEE) de pe lângă Comisia Europeană. ,,Grupul European de Etică insistă asupra faptului că utilizarea implanturilor craniene în scopul monitorizării nu va fi autorizată decât dacă legislatorul consideră că societatea democratică are nevoie stringentă şi justificată de aşa ceva.” Este bine să ştim că şi în SUA aceste măsuri abuzive au fost propuse tot sub un pretext similar.

 

Servindu-se de recentele revolte stradale din Franţa şi de aşa-zisele atacuri teroriste din Londra şi New York, senatorul francez René Tregouet consideră că implantul cu bio-cip uman este inevitabil şi chiar necesar pentru menţinerea securităţii, pentru apărarea drepturilor omului şi pentru democraţie. Iată ce declară el: „Apăr de mulţi ani ideea că orice fiinţă umană ar trebui să dispună de o viaţă privată inviolabilă şi de o identitate publică, prin care să nu fie transformat într-un simplu număr format din 64, 128 sau 256 de cifre. Dat fiind faptul că responsabilitatea, conştiinţa, solidaritatea şi moralitatea sunt nişte concepte din ce în ce mai străine pentru tot mai mulţi dintre concetăţenii noştri, noile tehnologii sunt singurele capabile să ajute pe viitor autoritatea de stat, în ceea ce priveşte respectarea ordinii publice. Legătura dintre identitatea privată, identitate care este un adevărat sanctuar pentru cetăţeanul care respectă legea, şi identitatea publică, făcută accesibilă în mod spontan oricărui agent al ordinii publice (cu ajutorul cipurilor RFID), nu va fi realizată decât cu consimţământul autorităţii de stat.”

 

Se observă că, în viziunea acestui senator, dreptul la viaţă privată este asigurat doar celor ce respectă legea, nu tuturor, iar identitatea publică implică automat cipurile. Şi dacă într-o zi refuzul de a purta cip va reprezenta o încălcare a legii? Civilizaţia este opera oamenilor liberi şi nu a unei obligaţii sau impuneri. Toate măsurile legate de controlul tehnologic sunt strict represive şi, din punct de vedere moral, nu folosesc la nimic.

 

Dacă terorismul este într-adevăr real, atunci cu siguranţă dispune de mijloacele necesare pentru a dejuca tot sistemul tehnologic de protecţie, indiferent de cât de avansat ar fi acesta. Nu suntem siguri că avem la dispoziţie toate datele privind adevărata situaţie la nivel mondial. Ceea ce vedem nu este decât un terorism instrumentalizat de marile puteri şi care nu ar exista în afara acestora. Atentatele de la Londra au dejucat cele mai sofisticate sisteme video de supraveghere din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că fostul prim ministru Tony Blair a invocat dreptul de veto pentru orice anchetă publică independentă. Prăbuşirea World Trade Center şi atacul asupra Pentagonului s-au petrecut în pofida existenţei celui mai sofisticat sistem de apărare din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că administraţia Bush obstrucţionează orice anchetă publică independentă, cerută de familiile victimelor. De altfel, Comisia pentru ancheta evenimentelor din 11 septembrie 2001 a fost poreclită ,,Omisiune de anchetă” (joc de cuvinte, în limba engleză comission – comisie,  omission – omisiune). La momentul actual mai mult de 50% din populaţia oraşului New York şi 75% din europeni consideră că versiunea oficială a evenimentelor din 11 septembrie 2001 este neverosimilă. Până când familiile victimelor nu obţin elemente determinante şi independente referitoare la dedesubturile acestor tragice evenimente, este prematur şi deplasat ca acestea să fie utilizate pentru a justifica implantarea oamenilor cu biocipuri.

 

Conducătorii actuali nu pot garanta că nu vor utiliza cipurile împotriva oamenilor

 

Un alt argument adus în favoarea microcipurilor este că informaţiile electronice centralizate sunt mult mai sigure şi mai uşor de protejat. Pentru orice utilizator al computerului şi Internetului cu o minimă experienţă practică, această afirmaţie apare ca fiind ridicolă. În ciuda tuturor mijloacelor de care dispune în ziua de azi, nici măcar Pentagonul nu reuşeşte să îşi protejeze informaţiile strict secrete. La momentul actual nu există nicio metodă de protecţie a informaţiei într-o reţea de calculatoare care să fie infailibilă. Este oricând posibil ca un sistem să fie descifrat sau piratat pentru a se accesa informaţiile. Şi cu cât acestea sunt mai centralizate, cu atât riscul este mai mare.

 

Un exemplu tipic este afişarea pe Internet a declaraţiilor de impozit de către statul francez. Aceasta consta în a combina o cheie publică, un identificator pe care toată lumea să îl poată cunoaşte şi o cheie privată codată, prezentată ca fiind inviolabilă. Securitatea sistemului se baza pe ideea că era imposibil de determinat cheia privată pornind de la cheia publică (calculele se făceau pornind de la factorii primi ai unui număr de 512 biţi). Inviolabilitatea cheii private este iluzorie deoarece, de mai mult de un an, factorii primi ai numerelor de 512 biţi au fost calculaţi. Ca dovadă, cineva a spart dosarul fiscal al aceluiaşi senator Tregouet,  partizanul RFID pentru asigurarea ordinii publice, a făcut o copie după original, apoi a modificat datele şi publicat versiunea modificată pe Internet.

 

Ordinea publică şi protecţia informaţiilor nu pot fi garantate nici prin forţă, nici prin tehnologie. Implantul obligatoriu cu cip uman ar putea satisface interesele anumitor trusturi, însă nu va oferi soluţii mai bune pentru problemele pe care le au statele lumii şi masele mari de oameni. Nici foametea, nici sărăcia, nici epidemiile nu vor fi eradicate prin implantarea de cipuri. Nu întâmplător, propaganda pentru implanturile de cipuri bate monedă pe aspectele legate de securitate şi terorism, urmărind să trezească cele mai negre spaime ale oamenilor. O populaţie terorizată ar putea tolera controlul absolut al oricărui cetăţean şi urmărirea lui permanentă prin satelit.

 

Chiar şi aşa, oamenii simt nevoia unor garanţii morale. Cei care ne impun o astfel de tehnologie ar trebui să ne ofere în schimb garanţii absolute în ceea ce priveşte probitatea celor care vor controla această tehnologie – statele, guvernele, oamenii politici. Dar oare popoarele statelor democratice occidentale au o încredere deplină în oamenii lor politici? Mass-media ne serveşte zilnic porţia de scandaluri politice care ne dezvăluie cât de corupţi sunt aceştia. Dacă probitatea nu este apanajul oamenilor politici, atunci cum pot popoarele să accepte ca aceştia să pună mâna pe o tehnologie de control aproape absolut? Implantarea populaţiei nu garantează democraţia, ci îi distruge esenţa. Dacă oamenii politici se gândesc la o modalitate de a controla mai bine populaţia, nu ar fi ceva firesc ca şi populaţia, la rândul ei, să se gândească la modalităţi de a-i controla mai bine pe oamenii politici, care în fond sunt aleşii şi reprezentanţii ei?

 

Riscurile pe care le implică implantarea cipurilor sub piele

 

Un raport recent al Asociaţiei CASPIAN arătă că există o strânsă relaţie între RFID, implantarea de cipuri şi cancer. La 10%  dintre şoarecii de laborator implantaţi, s-au dezvoltat tumori, de jur împrejurul cipului sau în apropierea lui. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cazul câinilor pe care s-au făcut experimente. În toate cazurile, tumorile maligne se dezvoltă în locul în care a fost realizat implantul şi cresc în jurul acestuia. Ele au o evoluţie rapidă şi conduc în marea majoritate a cazurilor la moartea animalului.

 

Raportul trece în revistă cercetări pertinente şi se termină printr-o serie de recomandări pentru medici, pentru factorii de decizie, pentru proprietarii de animale şi pentru cei care găsesc ideea implantului cu cipuri atrăgătoare. Concluzia celor de la CASPIAN este tranşantă: microcipurile trebuie înlăturate imediat, atât de la om, cât şi de la animale. Raportul mai cere ca pacienţii care au fost deja implantaţi să fie informaţi în scris despre rezultatele unor astfel de cercetări şi să li se ofere o procedură de înlăturare a cipului.

 

Raportul atrage atenţia şi asupra faptului că există mari riscuri ca cipul să se spargă în interiorul corpului. Unele cipuri conţin litiu, care este un material foarte toxic. Undele radio pe care cipul le emite constituie un pericol grav pentru sănătatea celui care îl poartă, mai ales pe termen lung. În plus, este dovedit faptul că la momentul actual comportamentul uman poate fi controlat de la distanţă, acţionându-se asupra neuro-transmiţătorilor, proces numit psihotronie. Unele cipuri implantate sub piele au fost concepute special, cu scopul de a declanşa la cei implantaţi anumite reacţii mentale, reflectate în stări, gânduri şi mai ales comportament.

 

Microcipul este deci arma absolută care poate fi folosită împotriva unui opozant politic sau a unui oarecare contestatar. În definitiv, cipul poate stoca o infinitate de date, poate să aibă funcţie de emiţător-receptor, cu retransmisie prin satelit, utilizând frecvenţe cunoscute doar de fabricanţi. Poate servi drept card bancar sau card de sănătate, tichet pentru restaurant dar şi ca aparat de control pentru toate activităţile cotidiene, inclusiv pentru cele mai intime gânduri. Numai un dictator ar putea visa la un asemenea sistem de control. Mai mult, prin inducerea unei cantităţi mult mai mari de energie decât cea la care funcţionează uzual cipul, acesta poate exploda şi va produce astfel răni mortale posesorului său. Având în vedere toate aceste pericole reale, asociaţia CASPIAN recomandă tuturor oamenilor să refuze categoric implanturile.

 

 

 

Citiţi şi:

 

 

Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri

 

 

 

 

Experimente realizate pe oameni – o incursiune în culisele murdare ale puterii

 

 

 

https://yogaesoteric.net/nu-vreau-sa-fiu-un-numar/

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Concluzie

 Georges André

 

(Numeri 28 ,29)

 

Fiecare sărbătoare era însoţită de jertfe, cum vedem între altele şi în aceste două capitole. Altfel zis, fiecare etapă importantă a vieţii duhovniceşti este legată de jertfa Domnului Isus: la Paşte, la Azimi, la snopul din cele dintâi roade, la Cincizecime, la Trâmbiţe, la Ispăşire şi la Corturi.

 

Înseamnă oare că doar în ocaziile însemnate ale vieţii trebuie să ne gândim la Domnul Isus? Începutul capitolului 28 ne dă răspunsul: „Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la timpul stabilit darul Meu, pâinea Mea pentru jertfele Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un miros plăcut… Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere-de-tot necurmată. Să aduci un miel dimineaţa şi celălalt miel seara“. E vorba aici de arderea-de-tot necurmată însoţită de darul de mâncare şi de jertfa sa de băutură. Astfel „timpul stabilit“ pentru jertfa Domnului nu corespundea doar marilor ocazii, ci în fiecare zi mirosul plăcut al arderi-de-tot urca înaintea Lui.

 

Dacă vom avea mai mult pe inimă, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară să mulţumim lui Dumnezeu pentru darul Domnului Isus, vom contribui mult la menţinerea stării de trezire şi vom păstra bucuria părtăşiei. În fiecare dimineaţă să ne gândim la Acela care S-a oferit; în fiecare seară să binecuvântăm pentru că El a venit, pentru că El S-a dat.

 

În toate dimineţile şi serile, mielul era oferit ca ardere-de-tot. În ziua sabatului, însă: „să aduceţi doi miei de un an fără cusur“ cu darul lor de mâncare şi jertfa lor de băutură. Aceasta era arderea-de-tot pentru fiecare zi de sabat, în afară de arderea-de-tot necurmată. O zi pe săptămână, pentru noi prima zi, duminica, avem un sentiment mai profund, mai deosebit pentru Domnul Isus care S-a oferit: doi miei în plus faţă de arderea-de-tot din fiecare zi.

 

În sfârşit, „la începutul lunilor voastre să aduceţi ca ardere-de-tot Domnului: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur“ (Levitic 28:11 ); iată arderea-de-tot lunară. Aceste luni ale anului erau într-o oarecare măsură paralele cu desfăşurarea sărbătorilor. La fiecare lună nouă trebuia adusă o nouă jertfă. Într-un sens, viaţa creştină trebuie să fie o linie în ascensiune continuă, dar prin slăbiciunile şi neputinţele noastre, şi ea are fazele ei. Umbre şi lumini, căderi şi refaceri, declin şi reînnoire – la fiecare experienţă asemănătoare nu trebuie să ne gândim din nou la jertfa oferită la cruce? Amintirea lucrării împlinite la Golgota nu este doar pentru marile sărbători; ea trebuie să fie în faţa ochilor inimilor noastre în toate zilele vieţii, în toate săptămânile, în toate „lunile”.

 

În cele două capitole, accentul este pus pe arderea-de-tot: Domnul Isus pentru Dumnezeu. Fără îndoială, ne gândim la ceea ce a făcut El pentru noi; dar trebuie să ne înălţăm în gândurile noastre şi să vorbim Tatălui despre Cel Preaiubit în care El Şi-a găsit toată plăcerea. Nu este aceasta o datorie a celor care se bucură de moştenire şi au parte de binecuvântările reprezentate prin fiecare sărbătoare?

 

Vom merge astfel din zi în zi, din săptămână în săptămână, din lună în lună, din an în an spre cea de a opta zi veşnică în care

 

Inimile noastre, de harul Tău pline,

 

Vor fi locuinţă doar pentru Tine,

 

Pe veşnicie.

 

 

https://comori.org/levitic/cele-sapte-sarbatori-ale-domnului/concluzie

 

 

///////////////////////////////////

 

 

Ziua Ispășirii, de Georges André

 

(Levitic 23:26-32 ; Levitic 16 )

 

Când vedem mai adânc cât de mare a fost preţul plătit de Cristos ca să şteargă păcatul dinaintea lui Dumnezeu, am făcut primul pas spre înnoirea vieţii. Recunoscând ruina (Levitic 16:1 ) personală sau colectivă, ajungem să preţuim mult mai bine lucrarea lui Cristos şi valabilitatea ei înaintea lui Dumnezeu.

 

Fără să examinăm detaliile capitolului 16 din Levitic, inima Leviticului, vom căuta să aprofundam trei lucruri:

 

1. a) păcatul,

 

1. b) suferinţele lui Hristos,

 

1. c) capacul ispăşirii.

 

1. a) Păcatul

 

Verdeţurile amare ale Paştelui simbolizează căinţa sufletului care trăieşte amărăciunea de a fi provocat, prin păcatele sale, suferinţele lui Hristos. În raport cu Cina, noi suntem chemaţi să ne judecăm singuri. Dar aici este ceva mai adânc. Pentru Israel, lucrul acesta va fi în Zaharia 12:10-14 , Isaia 53 .

 

Pentru creştin este contemplarea suferinţelor lui Hristos cu sentimentul că totul a fost împlinit, văzând în acelaşi timp ce a putut să facă păcatul. Privind crucea, descoperim gravitatea răului în ochii lui Dumnezeu, încrezându-ne însă în acelaşi timp în faptul că El a primit darul. De mai multe ori în Levitic 23 şi Levitic 16 se repetă: „Să vă smeriţi sufletele“. Psalmul 51 ne arată acest lucru la David. Nu am avut situaţii în viaţă când, în urma unei greşeli sau în urma acţiunii puternice a Cuvântului aplicată prin Duhul asupra conştiinţei, să ne fie scârbă de păcat mult mai mult ca înainte? Cât de nepotrivit cu firea dumnezeiască trebuie să fie păcatul, dacă a trebuit ca Hristos să fie făcut păcat pentru ca noi să fim îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu!

 

1. b) Suferinţele lui Cristos

 

16 ne prezintă două serii de jertfe: Aaron oferea pentru el şi pentru casa lui un viţel pentru păcat şi un berbec ca ardere-de-tot. Apoi oferea pentru popor doi ţapi pentru păcat şi un berbec pentru aderea-de-tot. Vedem în darul pentru Aaron şi casa lui, lucrarea lui Hristos pentru Biserică, în timp ce jertfa pentru popor ne vorbeşte mai mult de însemnătatea crucii pentru Israel.

 

Doi ţapi erau oferiţi pentru popor, ţapul Azazel (adică izgonit sau ispăşitor) era adus viu înaintea Domnului, celălalt înjunghiat.

 

Pe capul ţapului Azazel, preotul trebuia să mărturisească toate nelegiuirile fiilor lui Israel şi toate fărădelegile lor. Ţapul era trimis în pustie şi purta asupra lui toate nelegiuirile lor. El se ducea singur în ţinutul nelocuit unde va muri sub judecată. Azazel, ţapul care se duce, este simbol al lui Hristos care ia asupra lui greşelile noastre, ispăşindu-le sub judecata lui Dumnezeu. El e pedepsit în locul vinovaţilor: „Noi rătăceam cu toţii… Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“ (Isaia 53:6 ). El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn. Dar pentru ca această lucrare să devină valabilă pentru noi, trebuie ca fiecare să-şi mărturisească păcatele şi să accepte că pentru acele păcate El a trebuit să moară.

 

Ţapul ca jertfă pentru păcat era înjunghiat şi sângele lui dus dincolo de perdea, în acel moment preotul era singur (Levitic 16:17 ): nimeni nu putea avea parte cu Hristos la împlinirea lucrării de ispăşire de la cruce. Mângâietori, El n-a găsit; când a strigat spre cer, n-a primit nici un răspuns. Tămâia, simbol al desăvârşirilor lui Hristos, era pusă în cădelniţă pe focul altarului şi norul de fum se ridica în sanctuar: focul judecăţii, toate suferinţele crucii n-au făcut decât să arate mai bine desăvârşirea sufletului Său; tot ce ieşea din inima Sa când a fost pus sub judecata lui Dumnezeu: dragoste, supunere, încredere, aşa cum se văd îndeosebi în Psalmi, se înălţau spre cer ca o mireasmă plăcută (Psalmii 22 ; 40 ; 69 ; etc.).

 

Dacă sângele şi tămâia nu puteau fi prezentate decât la altar, trupul victimei era ars afară din tabără: pielea, carnea, balega. Judecata lui Dumnezeu a căzut în întregime asupra lui Hristos, când a suferit dincolo de poartă, departe de Dumnezeu, lipsit de orice legătură cu poporul Său. Nimic din El n-a fost cruţat. Israel n-avea dreptul să mănânce dintr-o asemenea jertfă. Noi, însă, avem (Evrei 13:10-11 ). Noi avem părtăşie la o asemenea lucrare.

 

1. c) Capacul ispăşirii

 

La Paşte, temelia mântuirii era sângele pe uşi. Dumnezeu vedea sângele şi cruţa poporul. În ziua Ispăşirii, sângele dus în Locul Preasfânt permitea menţinerea relaţiilor Domnului cu poporul Său. Dar sângele viţeilor şi ţapilor, cum ne spune Epistola către Evrei, nu putea să ridice păcatele. De fapt, sensul cuvântului ispăşire în Vechiul Testament este de a acoperi păcatele (Romani 3:25 va vorbi despre trecerea cu vederea a păcatelor făcute mai înainte). Dar Hristos a venit cu propriul Său sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt şi a obţinut o răscumpărare veşnică.

 

Capacul ispăşirii, în loc să fie scaunul judecăţii, devenea astfel locul de întâlnire al lui Dumnezeu cu cel credincios (Exod 25:22 ). Hristos este ispăşirea pentru păcatele noastre (1. Ioan 2:2 ), dar este şi capacul ispăşirii (Romani 3:25 ). Păcatul a fost ispăşit, Dumnezeu este slăvit: El este drept când ne iartă. Dumnezeu doreşte să mântuiască, dar fiind în acelaşi timp drept, nu poate salva dacă pedeapsa nu-i suportată de altul.

 

Evrei 9 şi 10 arată valoarea lucrării lui Hristos. Nu sângele ţapilor, ci sângele Său; nu un act de aducere aminte a păcatului, ci o răscumpărare veşnică; nu arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat, ci darul trupului lui Isus Hristos; nu aceleaşi jertfe repetate mereu, care nu pot ridica niciodată păcatul, ci o Jertfă desăvârşită care S-a oferit singură: Hristos, care, oferind o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat o dată pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

 

Care sunt rezultatele? Printr-o singură jertfă a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei sfinţi. Dumnezeu nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor. Ei au acum deplină libertate să intre în Locul Preasfânt, în pace, curăţiţi de o conştiinţă rea, cu trupul spălat cu o apă curată. Ei se apropie nu din obligaţie, ci fiindcă doresc să fie în Locul Preasfânt împreună cu Acela pe care-L iubesc, Marele lor Preot.

 

Ziua Ispăşiri nu se termină cu jertfa pentru păcat, ci ajunge la arderea-de-tot (Levitic 16:24 ). Dacă Hristos a făcut totul pentru noi, pentru a ne şterge greşelile şi a ne aduce la Dumnezeu, scopul Său suprem era slava lui Dumnezeu şi împlinirea voii Sale.

 

Păcatul fiind ridicat, greşelile mărturisite, iertarea dobândită, arderea-de-tot oferită, drumul este deschis pentru bucuria de la sărbătoarea Corturilor.

 

 

 

 

https://comori.org/levitic/cele-sapte-sarbatori-ale-domnului/ziua-ispasirii

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Păcatele duse de Christos în abis, de ce sunt mai duse în mare pentru Israel?

 

 

 

 

 

 

Răspuns: în Mica 7:19-20, GBV 2001, se spune: „El va avea din nou milă de noi, va călca sub picioare nelegiuirile noastre; şi vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării. Vei împlini lui Iacov adevărul, şi lui Avraam îndurarea, pe care le-ai jurat părinţilor noştri din zilele din vechime”.

 

Iesus, a continuat să existe, chiar dacă din punct de vedere fizic a murit, dar ca spirit (1 Petru 3:18-19), El a mers în locuinţa morţilor (Faptele Apostolilor 2:27), iar acolo a dus păcatele omenirii!

 

Scripturile vorbesc de un abis (adânc), care este atât terestru (Psalmi 71:20; Psalmi 95:4) cât și maritim (Exod 15:5; Psalmi 68:22). Domnul Iesus a fost în abisul (terestru și maritim), unde a dus păcatele noastre (Matei 12:40; Romani 10:6-7; Efeseni 4:9), această lucrare a fost prefigurată de porunca lui Dumnezeu pentru Aaron din ziua ispășirii lui Israel!

 

În Levitic 16:7-34, este relatat lucrarea din ziua ispășirii: Aaron trebuia să ia doi ţapi şi să-i pună înaintea lui Iehova, înaintea intrării cortului întâlnirii, apoi să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Iehova şi celălalt sorţ pentru Azazel (țapul alungat). Cel pentru Iehova trebuia jertfit, iar cel pentru Azazel, lui Aaron trebuia să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate păcatele fiilor lui Israel, şi să le pună pe capul ţapului şi să-l trimită în pustiu, prin mâna unui om pregătit pentru aceasta. Şi ţapul va purta asupra lui toate nelegiuirile lor într-un pământ nelocuit; şi să dea drumul ţapului în pustiu. Astfel toate păcatele lui Israel erau preluat de acest țap și duse într-o pustie nelocuită, departe de oameni.

 

Această lucrare din ziua ispășirii pentru Israel a prefigurat pe de o parte jertfirea lui Iesus de la cruce prin țapul sacrificat, și alungarea lui Azazel, a prefigurat ducerea păcatelor omenirii în abis, unde le-a abandonat!

 

Acolo nu locuiesc sufletele oamenilor; ci, doar demonii lui Satan, acei demoni legaţi (Geneza 6:1-7; 2 Petru 2:4; Iuda 1:6), iar în viitor Satan (Apocalipsa 20:1-3).

 

Cu acea ocazie Iesus le-a predicat un mesaj de judecată, de biruință prin cruce asupra demonilor (Coloseni 2:13-15), iar apoi a lăsat acolo păcatele omenirii, la izvorul lor: Satan și demonii!

 

Păcatele lui Israel, au fost aruncate în adâncul Mării Roșii, deorece Israelul a fost botezat în Marea Roșie, înspre Moise, urmându-L pe Moise (1 Corinteni 10:1-2), datorită neascultării lor ulterioare, acele păcate au revenit la Israel, dar Mesiah le-a dus în adâncul mării, când a murit ca preț de răscumpărare. Însă ulterior Israel nu a ascultat iar demonii au dus păcatele înapoi la Israel din abis, însă în viitor pe baza jertfei de răscumpărare a lui Mesiah, când El va reveni și Israel va primi Spiritul de îndurare și rugăciune (Zaharia 12:10), Dumnezeu va arunca definitiv “păcatele lor în adâncurile mării”! Și atunci Israel va fi o binecuvântare pe pământ în mileniu (Isaia 19:24)! Atunci se va împlini profeția din Tefania 3:14-17, GBV 2001: “Saltă de bucurie, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi veseleşte-te din toată inima, fiică a Ierusalimului! Domnul a îndepărtat judecăţile tale, a alungat pe vrăjmaşul tău. Împăratul lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău: nu vei mai vedea răul! În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme!“ Sionului: „Să nu-ţi slăbească mâinile!“ Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care va salva; El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie”.  

 

https://www.caleacrestina.ro/index.php/intrebari-si-raspunsuri/1484-pacatele-duse-de-christos-in-abis-de-ce-sunt-mai-duse-in-mare-pentru-israel

 

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Isus, Yom Kippur și țapul ispășitor

 

 

Pentru a înțelege substratul crezului creștin trebuie să explicăm cum de s-a ajuns la ideea că Iisus s-a / a fost sacrificat pentru iertarea păcatelor omenirii și de unde provine ideea că Iisus ‘a luat păcatele’ lumii asupra sa.

 

Sărbătoarea cea mare a ispășirii

Să luăm următoarele pasaje din Levitic cap.16 în care, prin intermediul miticului Moise, Iahve îi cere marelui preot Aaron să realizeze următorul ritual:

 

Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea-de-tot. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţii pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.

 

Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să înjunghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire. […] Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii. Să înjunghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii. Astfel, să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege prin care au păcătuit ei. […]

 

Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul Locaş, pentru cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie să-i dea drumul.

 

Aaron să intre în cortul întâlnirii; să-şi lepede veşmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în Sfântul Locaş, şi să le pună acolo. Să-şi spele trupul cu apă într-un loc sfânt şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea-de-tot a lui şi arderea-de-tot a poporului şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.

 

Yahweh îl atenționează apoi pe Moise:

 

Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică.

 

Această zi – sărbătorită și acum (deși sub altă formă) de evrei este Yom Kippur / Iom Kipur. Acest ritual era realizat și în vremea lui Isus și a primilor creștini și mult timp după moartea lui isus. Practica rituală cea mai importantă este cea de oferire a țapului ispășitor prin sacrificarea căruia se credea că are loc fenomenul de ‘compensare’ a păcatelor comunității în fața zeului. Deci nu este vorba doar de păcatele individuale – pentru acelea fiecare își realiza separat jertfele sale personale – ci de păcatul întregii colectivități!

 

Loteria caprelor și loteria condamnaților

Dar ce legătură are acest ritual cu Isus?……………………………………………………………………..Cont aici

https://poartaluihades.ro/isus-yom-kippur-si-tapul-ispasitor/

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(In cuibul satanei s-a ouat Tapul Azazel…) Clubul Bilderberg: un rușinat guvern mondial

 

 

De către Christian Sălcianu

 

 

În luna mai 2009, membrii grupului Bilderberg s-au întâlnit într-o locaţie selectă, lângă Atena. După câteva luni, Grecia a intrat în criză.

Anul acesta, în luna iunie, elita lumii s-a adunat sub aceeaşi marcă Bilderberg la un hotel de lux din apropierea Barcelonei. Ca atare, a apărut temerea că în prim-planul crizei va intra Spania. Există însă şi un plan de fundal, cu bătaie lungă.

 

„Un club exclusivist, probabil că fără putere, dar cu siguranţă influent”, titra publicaţia Times descriind grupul Bilderberg, în aprilie 1977. După mai bine de trei decenii, în iunie 2010, Times anunţa tot din titlu: „Secretosul grup Bilderberg, gata de proteste.” Diferenţele dintre cele două perspective sunt notabile. În trei decenii, exclusivismul şi influenţa par să fi fost înlocuite de marca notorie a grupului – secretomania – în timp ce impotenţa suspectată iniţial este acum o putere reală, având parte de reacţii publice de protest. Cu o istorie de peste o jumătate de secol, Bilderberg este numele care polarizează elita mondială a lumii şi pe cei mai aprigi conspiraţionişti, în timp ce presa quality tace.

 

Cine (sau ce) este Bilderberg

Filosoful polonez Joseph Retinger1, înfocat susţinător al unei Europe unite, şi George Ball, subsecretarul de stat în Ministerul american al Economiei şi Agriculturii l-au abordat, în 1954, pe prinţul Bernhard al Olandei. Propunerea celor doi era ca prinţul consort să prezideze o serie de întâlniri în urma cărora să se restabilească legăturile între Europa şi America, oarecum slăbite de războiul rece. Un obiectiv implicit era împiedicarea avansării comunismului în Occident. În urma acordului, participanţii au fost aleşi dintre membrii NATO, iar prima întâlnire a avut loc în mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeeck, Olanda.

 

De atunci, în fiecare an au loc întâlniri ale unor personalităţi din lumea politică, financiară şi economică. În locaţii selecte, departe de ochii presei, participanţii Bilderberg sunt şefi de state, reprezentanţi ai dinastiilor europene, miniştri, directori ai marilor bănci, managerii marilor afaceri, şefii unor instituţii cu implicaţii mondiale2.

 

O problemă sau o opţiune?

Asemănător întâlnirilor masoneriei, evenimentele Bilderberg sunt denumite „secrete” de mass-media. În schimb, participanţii care iau parte la ele le declară a fi doar „private”. Martin Wolf, jurnalist al Financial Times, a fost invitat de câteva ori la conferinţe, dar nu în rol de raportor de presă. El confirmă că „privat, mai degrabă decât secret” este caracterul acestor întâlniri. Wolf înfierează lipsa de discreţie a celor care ignoră opţiunea de întâlnire particulară: „Ideea că astfel de întâlniri nu pot avea loc într-un cadru privat este fundamental totalitaristă. Aici nu vorbim de un organism cu puteri executive; aici nu sunt luate decizii.”3 Ideea este speculată în presă, jurnaliştii punctând ironic că liderii lumii poate îşi iau de fapt câteva zile de concediu, cu timp petrecut la piscină sau pe terenul de golf. Fără stres, fără tensiuni, ei par a fi doar prieteni în compania altor prieteni de acelaşi rang.

 

Predictibil, ori de câte ori în jurul unei întâlniri sau organizaţii apar cuvinte precum „privat”, „intim”, „discret”, acestor evenimente le sunt asociate imediat teorii conspiraţioniste. Bilderberg nu face excepţie, cu atât mai mult cu cât reuneşte cei mai influenţi oameni ai lumii. Deşi participanţii dezmint energic etichetările, rămâne suspectă secretomania de care dau dovadă, cu atât mai mult cu cât pretind că la mijloc ar fi lucruri relativ banale, gen întâlnire de cunoaştere, de clarificare.

 

Uşor de observat, problema centrală a acestor conferinţe Bilderberg este aglomerarea potentaţilor lumii într-o singură locaţie, fără accesul presei, fără declaraţii oficiale. Reporterii4 nu au acces, nu se fac stenograme ale discuţiilor, nu se iau voturi şi nu se ajunge la concluzii oficiale. Grupul Bilderberg este cel mai cunoscut prin faptul că nimeni nu ştie exact ceea ce este. „Bilderberg este atât de secretă, încât nu are nici măcar un nume”, afirmă jurnalistul american Jim Marrs într-un documentar History Channel.

 

Cât de „secretă” e întâlnirea Bilderberg?

Conspiraţioniştii acuză secretomania şi jubilează ori de câte ori se deconspiră locaţia următoarei întâlniri, lista participanţilor sau agenda de discuţie. Şi totuşi guvernul finlandez nu ezită să dea un comunicat de presă cu privire la participarea unor membri ai cabinetului la întâlnirea Bilderberg. Informaţia postată pe site-ul oficial, cu doar o zi înaintea conferinţei de la Atena, din 2009, dezamorsează tensiunile cu privire la secretul locaţiei: „Prim-ministrul Matti Vanhanen va participa la Conferinţa Internaţională Bilderberg din Atena, între 14 şi 17 mai. De asemenea, la întâlnire va participa şi ministrul de finanţe Jyrki Katainen.”

 

La nivel european, diverşi europarlamentari au fost şi sunt invitaţi în clubul Bilderberg, iar informaţia este recunoscută oficial pe site-ul instituţiei europene. Romano Prodi confirma că la întâlnirea Bilderberg din 2003, de la Versailles, trei comisari au acceptat invitaţia de a participa. Specificarea a fost aceea că „invitaţia le-a fost trimisă în baza funcţiilor lor, deşi ei nu vor participa ca trimişi ai Comisiei Europene.”

 

În ultimă instanţă, pe site-ul ministerului american al apărării este disponibil un dosar5 de documente cu privire la întâlnirea Bilderberg de la Toronto, din 1996. Clasificat iniţial ca un set de informaţii secrete, dosarul este acum desecretizat. Se regăsesc acolo corespondenţe, subiectele agendei, regulile de participare, lista provizorie a participanţilor. La o scurtă verificare a listei, pe lângă nume sonore ale politicii şi economiei mondiale, pe lista invitaţilor din 1996 apar şi reprezentanţi ai presei: directorii Telegraph, Guardian, Politikon, Reuters, News Corporation, Foreign Affairs şi jurnalişti TV.

 

În 2005, BBC publica un interviu rarisim cu vicontele Etienne Davignon, director de firmă şi fost comisar european, liderul grupului Bilderberg. „Nu cred că suntem o clasă conducătoare globală, pentru că nu cred că există o clasă conducătoare la nivel global. Pur şi simplu cred că e vorba de oameni care au influenţă şi care sunt interesaţi să vorbească cu alţi oameni care au influenţă.” „Bilderberg nu încearcă să ajungă la concluzii, nu încearcă să spună «ce trebuie să facem». Fiecare dintre cei prezenţi pleacă acasă cu propriile simţăminte, iar acest lucru permite ca dezbaterile să fie cu totul deschise, fără ascunzişuri, pentru a se observa diferenţele.”

 

Ce-i mână pe ei în luptă?

Un documentar Discovery Channel a lansat ipoteza că planurile Bilderberg se reunesc în jurul a trei mari ţeluri formulate de prinţul Bernhard în anul 1954. Primul are în vedere crearea unui guvern mondial la începutul mileniului III. Al doilea ţel vizează globalizarea economică. Iar ultimul are în vedere crearea unei forţe armate globale care să reducă rapid la tăcere orice formă de opoziţie identificată oriunde pe planetă.6 Desigur, la prima lectură se simt influenţe conspiraţioniste.

 

Sunt însă voci din interior ce confirmă înfricoşătoarele ţinte. „A spune că ne luptăm să creăm un guvern unic mondial este exagerat, dar nu este cu totul incorect”, i-a spus Lord Healey (fondator al grupului Bilderberg) autorului Jon Ronson, aşa cum apare citat în cartea Them: Adventures with Extremists. Healey continuă: „Cei care suntem în Bilderberg am simţit că nu putem merge la nesfârşit luptându-ne unul cu altul pentru nimic. Aşa că am simţit că o singură comunitate în întreaga lume ar fi un lucru bun.”7 Aşadar, prima ţintă, opţiunea unui guvern mondial, deşi exagerată, este subînţeleasă. În al doilea rând, o lume organizată la nivel mondial ca o singură comunitate ar confirma cel de-al doilea ţel. Cel de-al treilea are accente apocaliptice, în care forţe mondiale vor supune violent şi energic întreaga lume. Perspectiva unui reprezentant al Bisericii Ortodoxe, citată în Times, confirmă tendinţa unei interpretări apocaliptice. În cuvintele mitropolitului Serafim din Pireu, Bilderbergii reprezintă „o cabală criminală a sionismului mondial şi eforturile acestuia de a instaura o cruntă dictatură mondială sub conducerea lui Lucifer.”8

 

Perspectiva de mai sus nu este unică. Însă ideea este confruntată de David Rockefeller, membru al unei cunoscute familii din cadrul Bilderberg. În cartea sa Memorii (2002), celebrul industriaş acuza ideologii extremişti între care „unii chiar sunt convinşi că am fi parte dintr-o cabală secretă care acţionează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizându-mi familia şi pe mine ca ‘internaţionalişti’ şi conspiratori, alături de alte persoane din lume, în vederea construirii unei structuri globale politice şi economice mai integrate – o singură lume, dacă doriţi. Dacă aceasta este acuzaţia, mă declar vinovat şi sunt mândru de ea.”9

 

Poziţia lui Rockefeller confirmă explicit primele două ţeluri ale prinţului Bernhard. Cel de-al treilea poate deveni un corolar în contextul împlinirii, sau mai bine zis al neîmplinirii, facile a primelor două.

 

În 2005, BBC nota că întâlnirile Bilderberg sunt ocaziile în care apar subit politicieni relativ necunoscuţi, iar la scurt timp după aceea îi vedem la cârma celor mai puternice naţiuni. Bill Clinton a participat în 1991, pe când era încă guvernator al statului Arkansas. Tony Blair a fost prezent la întâlnirea din 1993, pe când era încă parlamentar în opoziţie. Toţi preşedinţii recenţi ai Comisiei Europene au participat la întâlnirile Bilderberg înainte de a fi numiţi în funcţie.10

 

Cel mai recent nume vehiculat a fost cel al preşedintelui european, Herman Van Rompuy. Presa belgiană informa că, în 12 noiembrie 2009, premierul belgian a participat la o cină a grupului la Bruxelles. La scurt timp, Van Rompuy avea să fie ales, în ciuda calculelor analiştilor şi politicienilor, ca primul preşedinte al europenilor. Speculaţiile nu au întârziat să apară.

 

A crede în coincidenţe la acest nivel ar putea, la un moment dat, să însemne credulitate. Observând cum piesele se aşază, se subînţelege un plan, o agendă. Desigur, după cum recunosc unii membri Bilderberg, nu întotdeauna se ajunge la numirile scontate: exemplu fiind eşecul lui John Kerry la alegerile americane din 2004. Totuşi, dacă rămânem în registrul succeselor, seria de coincidenţe duce în mod logic la o deducţie: nu doar oamenii sunt importanţi, ci şi evenimentele. Astfel, subiectele agendei Bilderberg, adică evenimentele preconizate de ei, sunt de o importanţă capitală. Pentru că realităţile creionate în cadrul discuţiilor mai-marilor lumii ar putea deveni curând tema titlurilor centrale din principalele publicaţii ale planetei.

 

Agenda mondială Bilderberg 2010

Unul dintre cei mai aprigi urmăritori ai grupului Bilderberg este Daniel Estulin. Jurnalist de investigaţii independent, el a vorbit deschis în Parlamentul European, la începutul lunii iunie 2010, despre „ce este Bilderberg şi de ce ar trebui oprit.” Citat de Times, Estulin pretinde că are o copie a agendei de anul acesta. „Se tem că anumite ţări aflate în dificultate vor părăsi [zona euro] şi moneda euro se va dezintegra. Cel mai mare coşmar este acela că membrii UE s-ar putea întoarce la politici cu orientare naţională.”11

 

Coşmarul invocat de Estulin pare o imaginea realistă dacă ţinta expresă a liderilor lumii este globalizarea. În cazul acesta, într-adevăr, „experimentul euro”12 nu este doar un scop în sine, ci mai ales un mijloc. După Grecia, Spania ar fi un nou pas. Iar viitorul incert al experimentului ar fi mai aproape de soluţia ultimă a FMI-ului: o bancă globală şi o nouă monedă globală.

 

O idee bilderbergiană a apărut şi în discursul lui Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, prezent la înalta conferinţă a Sistemului Monetar Internaţional de la Zurich, din 11 mai anul acesta. Astfel, „în concluzie şi în principiu” şeful FMI propunea ca soluţie „o nouă monedă globală, cu o guvernare robustă şi caracteristici instituţionale, ce s-ar putea erija ca ancoră şi bun liber de riscuri pentru un sistem independent de monedele naţionale. Această bancă globală centrală ar putea servi ca un creditor în ultimă instanţă.”13

 

Vis sau coşmar, dacă această guvernare viitoare va fi floarea democraţiei sau o dictatură mondială înspăimântătoare, subiectul este demn de a fi monitorizat în lunile şi anii care urmează. Intenţiile par pozitive, maniera diplomatică, iar rezultatele de dorit. Doar că nu se poate identifica cu precizie cât de aproape este lumea de aşa ceva. Chiar Strauss-Kahn îşi destăinuia neîncrederea: „Mă tem că suntem încă prea departe de acel nivel de colaborare globală.”

 

Ce este sigur la ora actuală este eşecul politic în conducerea lumii. În cuvintele liderului Bilderberg citat de BBC, „când oamenii spun că suntem un guvern secret mondial eu spun că dacă am fi un guvern secret mondial ar trebui să fim teribil de ruşinaţi de noi înşine.” Unii îl cred pe cuvânt şi consideră că întâlnirile Bilderberg sunt ca nişte ocazii de vacanţă la Mediterana, absolut nevinovate, în care relaxarea şi schimbul de idei sunt la mare căutare. Alţii înţeleg exact opusul: adică o perioadă de team building pentru guvernarea neruşinată ce va veni într-un viitor apropiat.

 

1. Fondatorul Mişcării Europene (European Movement), cea care avea să dea naştere, mai târziu, instituţiei numite Consiliul Europei.
2. O recenzie a numelor participante şi a filosofiei acestui club găsiţi în articolul „Cine sunt stăpânii lumii” din Semnele timpului, noiembrie 2007, disponibil şi în arhiva online.
3. Jonathan Duffy, „Bilderberg – the ultimate conspiracy theory”, www.bbc.co.uk, 3 iunie 2004.
4. La Summitul G8 din iunie 2010, în Toronto, au participat liderii celor mai puternice opt ţări. Evenimentul a fost cap de afiş, iar numărul jurnaliştilor prezenţi s-a estimat la 3.000.
5. www.dod.gov http://www.dod.gov/pubs/foi/reading_room/824.pdf
6. „Grupul Bilderberg – adevăraţii conducători ai Americii, www.descopera.ro
7. „Who pulls the strings”, www.guardian.co.uk, 10 martie 2001
8. Roger Boyes, John Carr, „Shadowy Bilderberg group meet in Greece”, www.timesonline.co.uk, 14 mai 2009.
9. David Rockefeller, „Memoirs”, Random House, 2002, pag. 405.
10. „Inside the secretive Bilderberg Group”, www.bbc.co.uk, 29 septembrie 2005.
11. Graham Keely, „Secretive Bilderberg Club ready for protests”, www.timesonline.co.uk, 3 iunie 2010.
12. www.imf.org
13. www.imf.org

https://semneletimpului.ro/international/geopolitica/clubul-bilderberg-un-rusinat-guvern-mondial-2.html

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine de Claudio Moreschini și Enrico Norelli

 

 

Moreschini, C. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine / C. Moreschini; E. Norelli. – Iaşi : Polirom.

 

Vol. II. Vol. 2 : De la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu / trad.: Hanibal Stănciulescu. – 2004. – 394 p.

 

Volumul în cauză prezintă informaţii despre literatura patristică din Occident şi Orient pînă la începuturile Evului Mediu. De la opera augustiană şi pînă la poezia liturgică greacă din secolul VI ni se prezintă informaţii vis-a-vis de operele literate creştine a celor mai importanţi autori, dar şi a celor autori cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi.

Informaţiile din acest volum sunt împărţite în mouă capitole: Augustin, Epoca invaziilor barbare în Occident, Literatura din regatele romano-barbare din Occident; Perioada Conciliului de la Efes; Dezbateri teologice precalcedoniene şi postcalcedoniene în Orient etc.

 

 

https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/category/istoria-literaturii-crestine/

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Ecumenismul nu este o adunatura de nebuni,hoti,porno-globalisti,idolatri etc Ionel Plesa despre ecumenism

 

https://danutm.wordpress.com/2013/09/22/ionel-plesa-despre-ecumenism/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Oamenii trec, dar faptele Duhovnicesti raman… Pastorul Ionel Plesa a plecat la odihna vesnica 

 

 

In data de 9 septembrie 2013 a plecat la odihna vesnica, la Medias, la virsta de 85 de ani, pastorul pentecostal Ionel Plesa, unul dintre cei mai interesanti lideri ai evanghelicilor romani. In mod straniu, acest fapt a fost trecut aproape complet cu vederea in spatiul virtual evanghelic, in ciuda faptului ca pastorul era foarte cunoscut in tara, cel putin in perioada dinainte de 1989, si are o prezenta masiva pe web, cel putin prin cele 287 de emisiuni TV sub genericul ‘Casa din Betania’ inregistrate si accesibile pe YouTube.

 

Intre altele, Ionel Plesa a scris poezii si peste douazeci de cintari, printre care si Neprihanita dragoste dintii.

 

L-am cunoscut pe Ionel Plesa in perioada de dinainte de 1989, cind a venit sa predice in mai multe rinduri in Biserica baptista din Iasi, si am fost marcat profund de unicitatea mesajului sau profetic. Stiu, de asemenea, de la prieteni apropiati, ca Ionel Plesa pastra o legatura strinsa cu sora Lili Anton si lucrarea de ucenicie pe care ea o conducea. El venea adesea sa oficieze euharistia pentru acest grup, care nu era acceptat de bisericile evanghelice oficiale. La fel ca alti lideri evanghelici de aceasta factura, Ionel Plesa avea si el o serie de accepte teologice particulare si uneori surprinzatoare. Poate cindva cineva care cunoaste indeaproape lucrarea sa de predicare si invatatura, inclusiv in forma scrisa va face o analiza serioasa si aplecata a teologiei lui.

 

Ieri am primit de la domnul Dorin Radu vestea trecerii la cele vesnice a pastorului Plesa. Iata ce-mi scrie el (redau textul cu permisiunea sa):

 

‘Mi s-a parut una din cele mai fascinante personalitati penti din Trasilvania, fostul pastor penti Ionel Plesa, mort recent la 85 ani in Medias; el a trait ultimii ani in SUA.

Mi se pare interesant ca in ciuda recrudescentei interesului pt minuni, acest frate de o spiritualitate atit de deosebita trece neobservat. Desigur, era batrin, alta generatie, etc. Stiu unii penti vor fi fost deranjati de “devierile sale de la pneumatologia penti” dar si de la cea baptista.  Pe mine, Dumnezeu m-a intarit mult prin acest frate. Multi martori confirma sprirtulaitatea sa deosebita.  Indeosebi minunile lucrate de Domnul in viata lui IP, mi-au intarit credinta in comunismul cu ateismul sau agresiv. Plesa vizita centrele universitare (anii ’70-’80) intarind pe frati. Era mai popular printre tineri si intelectuali.’

 

Domnul Radu imi transmite, de asemenea, un text despre Ionel Plesa, scris de Florian Guler, mentorul grupului ‘Desculti’. Il redau si pe acesta, cu permisiunea sa.

 

* * *

 

A inceput ca si Crestin dupa Evanghelie, s-a botezat la Baptisti si a slujit la Penticostali. A fost o suma a ce era mai bun in Romania evanghelica.

 

Un predicator echilibrat fara excese si fara artificii siropoase, cu o nota duhovniceasca profunda. Radia o pace si o liniste care te zidea si iti provoca o gelozie sfanta. Ioan Baleanu, fostul dirijor de cor de la Biserica Baptista Sega-Arad, a spus odata: “fratele asta nu trebuie sa spuna nimic, mi-e destul sa privesc fata lui.”

 

Era muncitor, un meserias care mergea in fiecare dimineata la fabrica cu “ujina “ in geanta; nu am putut niciodata sa mi-l imaginez cu mainile  pline de vaselina si hainele patate de ulei, era pedant si avea o anumita noblete in tinuta si gesturi. Citea si studia in limba germana, era un erudit in ce priveste invatatura lui Cristos.  Si el fost unul dintre “uriasii  pe umerii caruia a venit generatia mea”:

 

Astazi, Ionel Plesa, este de patru zile in mormant. Am senzatia ca a trecut pe furis, ca sa nu starneasca vreo impotrivire sau sa faca senzatie. (nu am putut afla reactii pe internet, fara sa sugerez ca nu sunt deloc). Avea cumva o aura de profet. Lipsa reactiilor la moartea lui imi provoaca o anumita amaraciune. Baptistii il tineau de Penticostal, Penticostalii il acuzau de Baptist.

 

Nu am cunoscut un alt pastor baptist ori penticostal sau prezbiter de la crestini dupa evanghelie, cu autoritatea, experimentarea si calauzirea Duhului Sfant la nivelul fratiei sale.

 

Sunt amintiri pe care nu le-am vizitat de mult si care au primit  o dimensiune de legenda in mintea mea, le scriu asa cum mi-au ramas intiparite.

 

Atel este un orasel undeva langa Brasov . Intr-o dumineca dimineata, Ionel Plesa se ruga inainte de a pleca, la gara  sa calatoreasca la biserica unde era invitat; s-a  ridicat de pe genunchi si i-a spus sotiei, merg la Atel.  La Atel nu era atunci nici o biserica evanghelica, dar “Duhul  te trimite unde vrea”

 

Dimineata la Atel femeile “maturau la ulita”. S-a apropiat de o femeie si a intrebat, daca sunt pocaiti in comuna lor, femeia a negat. A pornit pe o ulita; un baietel se juca cu mingea, putin prea dimineata. L-a intrebat daca sunt oameni care se roaga undeva . Copilul a aratat cu mana spre o casa… A sunat si a iesit sa il primeasca un barbat… L-a poftit inauntru… In casa erau adunati un grup de barbati. Dupa ce s-a asezat pe un scaun, un barbat dintre ei l-a intrebat: “ spune-ne cum ai ajuns aici” le-a spus: “pe cand ma rugam…”

 

Barbatul a replicat: “ postim si ne rugam de trei zile; noi am inceput sa citim Biblia si avem nevoie de ajutor sa o intelegm, ne-am rugat ca Dumnezeu sa ne trimita pe cineva…”Asa a inceput biserica din Atel. Este o povestire care te infioara, venind parca din Faptele Apostolilor.

 

In tinerete Ionel Plesa si-a dorit sa aiba o viziune a arestarii si patimirii Domnului, si a avut-o.  Este in acest episod din viata lui, ceva care se deosebeste de visele si viziunile care se pot naste din multimea gandurilor (Solomon).

 

Nu am putut sa imi explic niciodata cum in timpul acestui vis ori vedenie ori ce a fost, fratele Plesa care nu stia evreiste “a primit” o cantarea in evreieste, a fost in stare sa scrie sunetul cuvintelor cu litere latinesti, si sa le inteleaga sensul in romaneste. Mai tarziu cand un cunoscator al limbii evreiesti a vazut textul a  confirmat ca textul romanesc este acelasi cu textul evreiesc.

 

Eu personal l-am auzit de multe ori cantand cantarea in evreiste si in romaneste, chiar si la biserica Sega, cred ca aceasta cantarea se numeste “Sufletul meu e cuprins de-ntristare de moarte”; in vedenia dumnealui era cantarea pe care o cantau ucenicii impreuna cu Domnul.  Pot sa explic rational cum?  Nicidecum.

 

Nu stiu exact daca aceste lucruri au fost scrise undeva, dar eu le-am auzit de la dumnealui impreuna cu altii care am avut harul sa ne ofere prietenia si increderea fratiei sale.

 

Asa numita Meditatie Transcedentala, este un episod trait de intelectualii romani, de clasa la sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80, episod inca in ceata politica. “Era un ritual de tip asiatic, indian, mai exotic pentru romani, dar care era extrem de interesant pentru cercetatori. Flori, ghirlande, fructe, parca si o lumanare, fotografia lui Maharishi Mahesh Yogi pe o masa, cam cum se aduc ofrande sau cum primesc turistii locuitorii unor insule exotice”.

 

Episodul acesta a creat victime, altele decat degradarea de partid si pierderea slujbei, unii dintre intectualii participanti au intrat sub influenta duhurilor.

 

Un lucru putin stiut este ca cel contactat in Romania de victime , oameni cu demnitati de clasa, a fost Ionel Plesa, care a asistat cazuri dramatice.

 

Ionel Plesa a avut mai multe experiente in viata lui, unele miraculase, dar se comporta ca si cum aceasta ar trebui sa fie norma crestinului. Nu facea caz de ele si nu le povestea usor, cu toate acestea in viata lui nu a prevalat experienta personala, ci predicarea Cuvantului; nu imi aduc aminte sa fi ilustrat predicile fratiei sale cu experientele personale si nu erau in senzationalist.  Experientele personale le prezenta in cercuri rastranse, de obicei cand era presat de ascultatori sa o faca. Si intodeauna o facea cu retinere umila si tintea intr-una zidirea altora.

 “Se duc oamenii de bine”….si iata, imi pasa

 

Florian Guler

 

 

Pastorul Ionel Plesa a plecat la odihna vesnica

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Fabuloasa avere a kaghebistului/Patriarhului Kirill al Moscovei pentru care se închină la Putin

DE ANDREI VASILESCU

 

Patriarhul Kirill are la dispoziție SI un yacht de 5 milioane de dolari  

 

Patriarhul Kirill al Moscovei (75 de ani) care susține crimele de război comise la comanda lui Putin în Ucraina, duce o viață de lux având la dispoziție avioane, yahturi, mașini de lux, palate, vile și apartamente. În anii 90 a vândut ajutoare și a importat țigări și alcool.

 

 

 

Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, Vladimir Gundeaev, pe numele său de mirean, are o avere estimată între 1,5 și 4 miliarde de dolari, conform presei din Rusia.

 

Citește și: VIDEO Anaser Duduianu, urmărit internațional, live din Cancun: Toate drumurile duc la Rahova

 

Născut pe 20 noiembrie 1946 şi devenit călugăr pe 3 aprilie 1969, Kirill a cunoscut ascensiunea încă de tânăr, ca un bun discipol al mitropolitului Nikodim, cu numele de spion „Sviatoslav“.

 

Citește și: Ceasurile de lux ale lui Vladimir Putin: Unul dintre ele costă 500.000 € . Pe ce mână îl poartă

 

Nikodim a condus Departamentul de Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar Kirill, care activat la rândul său cu numele de spion „Mihailov“, l-a urmat în acest post cu doi ani înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice.

 

Citește și: Au explodat și prețurile la îngrășăminte. Ce produse ar urma să coste mai mult

 

Site-ul „Otkrâtaia Rossia“ („Rusia Deschisă“) a făcut un amplu material de investigaţie asupra averii Patriarhului Kirill.

 

Citește și: Experți în „eliminări”, despre cum poate fi înlăturat liderul de la Kremlin: „Putin preferă otrava”

 

 

 

 

 

Vânzări de ajutoare și importuri cu țigări și alcool

Pentru Vladimir Gundeaev anii 90 au fost foarte prosperi. Avansat mitropolit în 1991, s-a lansat în afaceri profitând de scutirile fiscale acordate Bisericii de către Elţîn.

 

 

 

Renovarea reședințee patriarhului Kiril de la St. Petersburg a costat 43 de milioane de dolari Foto: The Moscow Times

 

Kirill început cu vânzări de ajutoare umanitare trimise de occidentali în Rusia şi a continuat cu importuri de ţigări şi alcool prin structuri comerciale ale Patriarhiei Moscovei. A mers mai departe, implicându-se în afaceri cu diamante, petrol şi bancare.

 

Citește și: Cântărețul turnător la Securitate, Gheorghe Turda, general de brigadă în rezervă: Putin e credincios

 

Ancheta jurnalistică a celor de la „Rusia Deschisă” porneşte de la un apartament de cinci camere şi 144,8 metri pătraţi din centrul Moscovei.

 

În 2012, Vladimir Gundeaev, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, a recunoscut că deţine acest apartament, susţinând că i-a fost oferit de primul preşedinte al Rusiei, Boris Elţîn.

 

Însă el nu a locuit niciodată acolo, ci foloseşte acest loc, potrivit spuselor sale, pe post de bibliotecă, depozitând cărţile rare ale tatălui său.

 

Potrivit The New Times, este singurul bun imobil înregistrat pe numele liderului ortodocşilor ruşi. Însă Patriarhul rus are la dispoziţie case mai arătoase şi mai retrase de ochii lumii, dobândite fie prin intermediul Bisericii, fie prin intermediul Guvernului, dă asigurări „Rusia Deschisă“.

 

Patriarhul ruşilor se bucură de o reşedinţă de lucru în centrul Moscovei, de zone separate de locuit la mănăstirile Troiţa-Sergheieva, Danilov şi Valaam, de case la Troiţe-Likovo, Solovki şi Rubliovka, chiar lângă vila premierului Dmitri Medvedev, şi de un adevărat palat la Ghelendjik, la malul Mării Negre.

 

Reședință în complexul marilor demnitari

Reşedinţa permanentă a lui Vladimir Gundeav este la Kol’cevîh-Bode, în Peredelkino, de fapt un complex de case de vacanţe din sud-vestul Moscovei destinat marilor demnitari sau personalităţi. Însă doar două dintre aceste locuri de locuit şi de lucru îi sunt dragi Patriarhului Kirill, şi anume reşedinţa de la Danilov şi palatul de la Ghelendjik, relevă sursa citată.

 

Palatul din Ghelendjik, construit în mijlocul unei păduri şi lângă plajă FOTO openrussia.org

 

„Când vine la palat, oamenii nu au voie să facă plajă în apropiere, iar pescarii nu au voie să iasă în larg“, denunţă activistul de mediu Andrei Rudomah. Întins pe o suprafaţă de 16-17 hectare, domeniul de la Ghelendjik a înghiţit copaci înscrişi în „Cartea Roşie“ şi porţiuni de litoral frecventate cândva, deplânge activistul rus.

 

Reședință cu yaht de 5 milioane de dolari

Preafericitul are aici la chei un iaht Pallada evaluat la aproximativ cinci milioane de dolari. Dacă acest iaht este destinat satisfacerii unor mici plăceri, călătoriile, atât în ţară, cât şi în străinătate, sunt asigurate de un avion guvernamental Il-96-300.

 

Odată coborât din avionul întreţinut de contribuabilii ruşi, Kirill este urcat de către bodyguarzii săi la bordul unor vehicule blindate Mercedes-Benz S-Klasse sau Cadillac Escalade. De regulă, Vladimir Gundeaev a preferat să evite discuţiile legate de averea sa. Atunic când nu le-a putut ocoli, a susţinut că nu este bogat, iar multe din cele evocate aparţin Bisericii şi Guvernului.

 

Ceas de lux

Tot presa a descoperit că poartă un ceas Brequet de 30.000 de dolari. Kirill a apărut cu ceasul într-o poză, apoi ceasul a fost scos prin photoshop. La un moment dat, hoţii i-au furat de la Troiţa-Sergheieva patru obiecte în valoare de 250.000 de dolari.

 

Citește și: Bisericile ortodoxe străine se rup de Biserica Ortodoxă Rusă și îl condamnă pe Patriarhul Kirill

 

Kirill susține războiul lui Putin. Mai multe biserici ortodox se dezic

Secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor, rev. Ian Sauca, i-a scris lui Kirill pentru a-i cere să „intervină și medieze cu autoritățile oprirea acestui război”.

 

Kirill a refuzat, răspunzând că NATO că îşi extinde prezenţa militară la graniţele Rusiei şi ignoră temerile Moscovei privind un posibil atac. Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse a acuzat forţele străine că au creat în mod deliberat o prăpastie între ruşi şi ucraineni şi că încearcă să „reeduce” oamenii din Ucraina pentru a deveni duşmani ai Rusiei.

 

„Acest conflict tragic a devenit parte a unei strategii geopolitice la scară largă care vizează, în primul rând, slăbirea Rusiei”, a afirmat Kirill în scrisoare.

 

După Revoluția Bolșevică din 1917, liderii comuniști au început să dezmembreze Biserica Ortodoxă a Rusiei. Însă Stalin a readus-o în prim plan pentru a motiva populația după invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

„Aceeași idee este acum reînviată de către Putin”, afirmă Olenka Pevni, profesor de studii slavone și ucrainene la Universitatea Cambridge din Londra

 

„În condițiile în care poziția Rusiei în lume și identitatea rusească au început să se șubrezească, Putin a apelat din nou la Biserică pentru a-l ajuta să-i strângă pe ruși sub controlul său și a încercat să îi lege pe oamenii unor țări independente precum Ucraina de Rusia prin promovarea ideii unei Biserici Ortodoxe Ruse unificate”, explică aceasta.

 

https://newsweek.ro/actualitate/cum-a-ajuns-patriarhul-kirill-al-moscovei-sa-se-inchine-la-putin-revolta-in-bisericile-ortodoxe

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

„Preoțimea nucleară”. Cum a ajuns Biserica Ortodoxă unul dintre gardienii securității Rusiei

 

Andreea Pora

 

 

Armata și biserica sunt înfrățite în „ortodoxia nucleară”, un mit în care ortodoxismul este fundamentul spiritual al Rusiei, iar arma nucleară cel material.

 

 

„Ortodoxia nucleară rusă” constituie convingerea colectivă că pentru a-și păstra caracterul ortodox, Rusia trebuie să fie o putere nucleară, iar pentru a-și garanta statutul nuclear trebuie să fie cu adevărat ortodoxă.

 

Manevrele simulate cu rachete balistice Iskander cu capacitate nucleară au fost făcute miercuri de armata rusă în enclava Kaliningrad de la Marea Baltică, situată între Polonia și Lituania. Sunt un nou semnal pe care Kremlinul îl trimite Occidentului. Retorica nucleară s-a intensificat în ultima perioadă simultan cu propaganda tot mai agresivă a media controlată de stat.

 

Această retorică pare a avea un dublu scop, pe de o parte este folosită ca formă de descurajare a Occidentului, pe de alta, pentru a obișnui populația cu ideea unui posibil conflict nuclear cu Occidentul.

 

Doctrina militară rusă

Doctrina militară, lansată în 2014, prevede că Rusia poate utiliza urme nucleare nu doar ca răspuns la folosirea armelor nucleare de către o altă țară, dar și „în caz de agresiune împotriva Federației Ruse care implică utilizarea armelor convenționale atunci când însăși existența statului este în pericol „.

 

Așa cum arată o analiză a programelor televiziunilor de stat făcută de The Times, acestea promovează ideea că un război nuclear ar fi necesar și trebuie acceptat.

 

Cele două canale principale rusești își bombadează publicul, 16 ore pe zi, cu știri și programe despre „falsurile” occidentale privind invazia în Ucraina și cu talk-show-uri la care sunt invitați așa-ziși experți favorabili Kremlinului. Singura pauză, spune analiza, este pentru un scurt program de sănătate și un serial de teatru despre crearea bombei atomice.

 

„Personal, cred că cea mai realistă cale este cea a unui al Treilea Război Mondial, având în vedere cum suntem noi și liderul nostru, Vladimir Vladimirovici Putin (…) Ideea că totul se va termina cu o lovitură nucleară este cea mai probabilă. Mi-e groază, dar înțeleg ce ar însemna lucrul ăsta – noi vom merge în Rai, iar ei doar vor muri ca niște gândaci”, a spus șefa Russia Today, Margarita Simonian, la o emisiune de la postul Rossiya 1.

 

Dar propaganista Kremlinului nu a spus întâmplător aceste grozăvii- a citat chiar din idolul său, Vladimir Putin.

 

În octombrie 2018, la un forum internațional de politică, Putin a declarat șocând asistența: „Un agresor ar trebui să știe că răzbunarea este inevitabilă, că va fi anihilat. În timp ce noi am deveni victimele agresiunii lor și, ca martiri, vom merge în rai – ei vor sfârși morți”. Și a adăugat pentru a fi mai clar: „pentru că nici măcar nu vor avea timp să se pocăiască”.

 

Nu a fost o metaforă, ci un credo. Rusia este îndreptățită să folosească arme nucleare, iar păcatul, dacă există, este iertat, deci, „martirii” ajung rai. Așa cred și teoriștii fundamentaliști islamici.

 

În 2016, Vladimir Putin îl primea la Kremlin pe ministrul de Externe de la acea vreme al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, devenit între timp președinte.

### VEZI ȘI… ###

Curentul pacifist, cu Germania în frunte, divizează unitatea occidentală

Putin și Kiril, simbioză în „ortodoxia nucleară”

Este însă mai mult de atât, așa cum spune Dmitry Adamsky în Russia Nuclear Ortodoxy. Religion, Politics and Strategy (Stanford University Press, 2019). În esență, „ortodoxia nucleară rusă” constituie convingerea colectivă că, pentru a-și păstra caracterul ortodox, Rusia trebuie să fie o putere nucleară, iar pentru a-și garanta statutul nuclear trebuie să fie cu adevărat ortodoxă. Este o simbioză, ortodoxismul este fundamentul spiritual, arma nucleară cel material.

 

Mitul „ortodoxiei nucleare” a apărut în primii ani tulburi de după destrămarea USRR, s-a consolidat în timp și a ajuns să fie propagat deschis de Vladimir Putin. Este acel Putin obsedat de salvarea valorilor tradiționale ale Rusiei în fața unui Occident anticreștin, materialist și decandent, după cum spuneau filosofii Ivan Ilyin și Nicolai Berdiaev, dar și în fața unui NATO care s-a întins peste ruinele fostului imperiu sovietic.

 

Ororile comise în Ucraina de armata lui Putin au ca fundament o ideologie.

### VEZI ȘI… ###

Cât fascism cuprinde doctrina lui Putin? Cine sunt filozofii și ideologii care îl influențează

În 2007, la conferința anuală de presă, Putin răspundea la întrebarea unui jurnalist: „Credința tradițională și scutul nuclear sunt cele două componente care întăresc statalitatea rusească și creează condițiile necesare pentru a asigura securitatea internă și externă”.

 

Iar Patriarhul Kiril, cel care astăzi sprijină atrocitățile din Ucraina și, după cum a spus Papa Francisc, a ajuns să fie „băiatul de altar al lui Putin”, susținea, în 1996, armele nucleare sunt paznicii Rusiei. „Armele nucleare sunt sprijinul nostru material. Ortodoxia este fundația noastră sprirituală”.

 

Președintele Vladimir Putin și Patriarhul Kirill justifică un eventual război nuclear. Moscova, 2017

Președintele Vladimir Putin și Patriarhul Kirill justifică un eventual război nuclear. Moscova, 2017

„Preoțimea nucleară”, gardian al securității Rusiei

Dmitry Adamsky arată că, începând cu dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, Biserica Ortodoxă Rusă s-a poziționat „ca unul dintre principalii gardieni ai potențialului nuclear al statului și, ca atare, își revendică rolul unuia dintre principalii garanți ai securității nucleare rusești.”

 

În faza „genezei”, Biserica Ortodoxă Rusă reînvie din cenușa colapsului sovietic aliindu-se cu o armată rusă defunctă și demoralizată. Șeful bisericii își prezintă instituția și armata ca „frați de arme”. Potrivit Patriarhului Kiril, Biserica s-ar dovedi a fi „cel mai puternic aliat al armatei atunci când a fost vorba de a-și justifica misiunea în ochii societății ruse”.

 

La început, biserica a colaborat cu armata, permițând militarilor să-și îndeplinească obligațiile religioase în timpul serviciului, dar în timp, pe măsură ce elita politică și religioasă a Rusiei s-au împletit, religia a pătruns mai tot adânc la toate nivelurile de comandă ale triadei nucleare- naval, aerian și terestru- și s-a poziționat ca un gardian al potențialului strategic al statului.

 

Astăzi, „preoția nucleară” s-a înrădăcinat la nivelurile tactice și operaționale ale forțelor nucleare rusești, spune Adamski.

 

Patriarhul Kirill (C) și ministrul rus al apărării Serghei Șoigu au acordat Ordinul Gloriei și Onoarei rangul I al Bisericii Ortodoxe Ruse, în timpul unei liturghii la Catedrala Învierea lui Hristos, Moscova, 13 iunie, 2021.

Patriarhul Kirill (C) și ministrul rus al apărării Serghei Șoigu au acordat Ordinul Gloriei și Onoarei rangul I al Bisericii Ortodoxe Ruse, în timpul unei liturghii la Catedrala Învierea lui Hristos, Moscova, 13 iunie, 2021.

De exemplu, în 2019, Centrul Federal Nuclear al Rusiei, Institutul All-Rusian de Fizică Experimentală (RFNC-VNIIEF, parte a Rosatom ), a lansat o licitație guvernamentală oarecum neobișnuită: caută un furnizor de icoane religioase cu imaginile Sfântului Serafim de Sarov și Sfântului Fedor Ușakov.

 

Între timp, o fundație privată, susținută de președintele Vladimir Putin și ministrul apărării Serghei Șoigu, a strâns fonduri pentru a construi o catedrală pentru Forțele Armate Ruse în Patriot Park. Artiștii creează o nouă icoană, în timp ce treptele bisericii vor fi făcute din echipament nazist topit capturat de Armata Roșie în al Doilea Război Mondial.

 

Catedrala Învierii lui Hristos, Catedrala Principală a Forțelor Armate Ruse, sfințită în orașul Kubinka. Catedrala și muzeul adiacent au fost construite în Patriot Park pentru a marca cea de-a 75-a aniversare a victoriei din cel de-al Doilea Război Mondial.

Catedrala Învierii lui Hristos, Catedrala Principală a Forțelor Armate Ruse, sfințită în orașul Kubinka. Catedrala și muzeul adiacent au fost construite în Patriot Park pentru a marca cea de-a 75-a aniversare a victoriei din cel de-al Doilea Război Mondial.

Pe 26 februarie 2020, TASS, serviciul de televiziune rusesc, a raportat că un fragment din „Adevărata Cruce” urma să fie plasat la bordul capelei navei amirale a Flotei Ruse de la Marea Neagră. Acest lucru poate părea ciudat să plasezi o astfel de relicvă sacră la bordul unei nave de război. Dar nu si în Rusia.

 

Președintele Vladimir Putin l-a trimis pe generalul Valery Gerasimov să coordoneze campania din Donbas, care merge sub așteptări.

### VEZI ȘI… ###

Fierbere la Kremlin. Ce opțiuni are Putin până în 9 mai

Scopul: războaiele nucleare sunt juste și morale

Pentru forțele armate, ortodoxia nu este un discurs ecleziastic; mai degrabă, este un instrument pentru a inocula armata împotriva influenței occidentale. Astăzi, biserica este văzută ca un vehicul pentru a construi rezistența în cadrul forței armate, crescând moralul, coeziunea și simțul misiunii, pledând în același timp pentru valori conservatoare.

 

Cel mai clar exemplu al acestei gândiri este decizia Statului Major General din 2018 de a înființa Direcția Principală pentru Afaceri Politico-Militare (GVPU), numindu-l pe fostul șef al Districtului Militar de Vest, Andrei Kartapalov, ca prim-șef. Această organizație nou creată seamănă cu Direcția Militară-Politică Principală a Uniunii Sovietice (GlavPUR), care avea funcții similare în timpul comunismului, scrie warontherocks.

 

Din nou, sistemul pare să folosească biserica pentru a crea substitute pentru instituțiile pe care le-a avut cândva, pe baza unei ideologii politice care nu s-a pierdut cu totul.

 

Discursul despre războiul nuclear în termeni escatologici, poate fi un pericol. Populația poate ajunge să creadă că războaiele nucleare sunt morale, iar liderii ruși că sunt necesare, drepte și puțin costisitoare din punct de vedere politic.

 

Cineva convertit la „ortodoxia nucleară” are probabil mai multe șanse să se angajeze într-un război nuclear dacă crede că este o cauză justă, iar pentru lideri apăsarea butonului roșu este o decizie mai ușoară, spune Adamski.

 

Noua rachetă intercontinentală Sarmat a Rusiei.

Noua rachetă intercontinentală Sarmat a Rusiei.

Binecuvântarea nucleară

Binecuvântarea este o parte importantă a practicii publice a Bisericii Ortodoxe Ruse. Ea binecuvântează clădirile, oamenii și evenimentele, precum și soldații, tunurile, submarinele și armele nucleare. Actul este văzut ca unul spiritual, de protejare a țării. Patronul ortodox rus al armelor este Sf. Serafim.

 

În 2007 a avut loc o slujbă de sfințire a unor arme nucleare chiar în Catedrala Cristos Mântuitorul din Moscova. Iar în 2015 Patriarhul Kiril a binecuvântat noua rachetă nucleară „Satana”, spunând că arma este „necesară pentru păstrarea suveranității Rusiei”.

 

Practica a ridicat, totuși, probleme în rândul clerului. În 2019, Biserica Ortodoxă Rusă a dezbătut ideea renunțării la practica binecuvântării armelor de distrugere în masă, inclusiv a proiectilelor nucleare.

 

Preoți ucraineni se roagă în fața unei gropi comune din orașul Bucea care a fost ocupat de armata rusă. La Bucea rușii au comis atrocități de nedescris.

Preoți ucraineni se roagă în fața unei gropi comune din orașul Bucea care a fost ocupat de armata rusă. La Bucea rușii au comis atrocități de nedescris.

Episcopul de Tver, Savva Tutunov, a spus, citat de Reuters, că ar fi mai potrivită binecuvântarea celor ce luptă pentru apărarea țării și a armelor lor, decât a bombelor.

 

„Se poate vorbi despre binecuvântarea unui luptător în serviciu militar pentru apărarea patriei. La sfârșitul ritualului corespunzător, arma personală este de asemenea binecuvântată, tocmai pentru că este legată de persoana ce a primit binecuvântarea. Pe această idee, armele de distrugere în masă nu ar trebui sfințite”, a spus el.

 

Punctul de vedere al Episcopului Tutunov nu a fost împărtășit de toți. Pr. Vsevolod Chaplain, fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Moscovei, a spus că arsenalul nuclear are nevoie de binecuvântare, inclusiv pentru protejarea Ortodoxiei. „Doar armele nucleare apără Rusia de la a fi înrobită de Occident”, a spus pr. Chaplin, citat de catholica.ro.

 

În februarie 2020, pe site-ul patriarhului Moscovei a apărut un document scris de o comisie bisericească care spunea că „binecuvântarea armelor militare nu se reflectă în tradiția Bisericii Ortodoxe și nu corespunde conținutului Ritului”, și că, în special, armele care ucid un „număr nedefinit de oameni” nu trebuie binecuvântate.

 

Mai mulți miliardari care s-au aflat în fruntea sau în conexiune cu Gazprom au murit de la începutul invaziei în Ucraina. Ei au avut acces la informații despre conturile cercului de apropiați ai lui Vladimir Putin.

### VEZI ȘI… ###

Oligarhii conectați la Gazprom mor pe capete. Ce știu despre Putin

 

 

 

https://romania.europalibera.org/a/preo%C8%9Bimea-nuclear%C4%83-gardianul-securit%C4%83%C8%9Bii-rusiei/31836025.html

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

Teologul Paul Palencsar: Îndemnul jihadist al patriarhului Kirill al Moscovei este anticreștin, chiar diavolesc

 

Dora Vulcan

 

 

 

Despre Patriarhul Kirill I a Moscovei, teologul român Paul Palencsar spune că „pur și simplu a acceptat ca Biserica să fie, sub mandatul său, cumpărată pe bani și contra privilegii” pentru sine și camarila din jurul său.

 

Îndemnul mobilizator al Patriarhului Kirill I al Moscovei la moarte în războiul din Ucraina, pentru „spălarea de păcate” nu are nimic creștin, ci este mai degrabă unul „diavolesc” spune teologul Paul Palencsar într-un interviu acordat Europei Libere.

 

Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, le-a spus adepților săi că „jertfa în timpul îndeplinirii datoriilor tale militare spală toate păcatele”.

 

„Nu cred că poporul rus va înghiți până la capăt această manipulare, dovadă că deja rușii se cam trezesc. Din păcate, trezirea lor e târzie și expresie a lașității și nepăsării lor de până acum. Să sperăm că de acum înainte vor înțelege că cu Vladimir Putin la cârmă, întreaga Rusie este în pericol și viitorul lor al copiilor, al nepoților lor, de asemenea.”

 

Arhiepiscopul Teodosie la Ziua Marinei, 15 august 2022, în fața tribunei oficiale. În dreapta, ministrul de Interne, Lucian Bode.

### VEZI ȘI… ###

De ce participă un arhiepiscop care l-a lăudat pe Vladimir Putin la sărbătoarea Forțelor Navale Române?

Comentariile patriarhului în timpul predicii sale de duminică, 25 septembrie, au venit pe fondul protestelor la nivel național și al criticilor internaționale față de recentul anunț al Kremlinului de mobilizare masivă, numită „mobilizare parțială”, pentru refacerea forțelor rusești care luptă în Ucraina.

 

„Dacă nu privim chipul patriarhului Kirill când rostește aceste îndemnuri și doar îl auzim, avem sentimentul că ascultăm un mollah, un ayatollah de undeva din Iran (…), un terorist gen stat islamic care îi îndeamnă pe supuși, pe adepți să moară în numele unei cauze iluzorii care aduce până la urmă moartea tuturor, colapsul general”, spune Palencsar.

 

„Rusia a devenit o pușcărie. O țară cât un lagăr”

Cât valorează pentru societatea rusă mobilizarea făcută de Kirill o arată chiar exodul rușilor către granițele țării, spune Palencsar.

 

Dacă ar fi avut vreun ecou mobilizator îndemnul prelatului ortodox rus, atunci n-ar mai fi la granițele Rusiei atât de mulți oameni „care doresc efectiv să scape din ceea ce a devenit Rusia acum: o pușcărie, o țară cât un lagăr. De fapt, asta este Rusia lui Vladimir Putin acum”.

 

„În momentul în care războiul a ajuns la ușile rușilor „și nu mai e doar undeva departe și iese din televizorul rusului de rând și îl cheamă la încorporare, cred că atunci devin surzi, imuni la forme din acestea de manipulare fie ele venite chiar din partea capului Bisericii Ortodoxe a Rusiei”, este de părere teologul român.

 

La presiunea premierului ungar, Viktor Orban, patriarhul rus a fost retras de pe lista sancționaților din cel de al șaselea pachet al UE împotriva Rusiei

### VEZI ȘI… ###

Noi sancțiuni UE, aprobate numai după ce Patriarhul Kirill al Rusiei a fost retras de pe listă la insistența Ungariei

Despre Patriarhul Kirill spune că este „demisionar din punct de vedere moral”, pentru că nu se ridică la înălțimea misiunii sale: aceea de a reda celor robiți eliberarea, de a vorbi cu iubire de oameni.

 

„Pentru că niciodată Isus Hristos nu a îndemnat pe alții să moară pentru El, ci El însuși moare pentru întreaga omenire. Deci, îndemnul său, care trimite la moarte milioane de oameni, este cel puțin siderant. Cu totul ieșit din litera Evangheliei fără măcar un pic de spirit hristic (….) ​anticreștin total, chiar diavolesc. El nu mai are nimic nimic creștin”, a spus Paul Palencsar.

 

El spune că atunci când Kirill a renunțat la principiile evanghelice, nu a făcut decât să transforme Biserica Ortodoxă Rusă „într-o debara a statului pe care Vladimir Putin îl conduce în mod dictatorial și criminal.”

 

„O debara și politică și morală. Pur și simplu a acceptat ca Biserica să fie, sub mandatul său, cumpărată pe bani și contra privilegii, de care Patriarhul Kirill și camarila din jurul său au parte și beneficiază.”

 

Oficialii occidentali estimează că Rusia a suferit între 70.000 și 80.000 de victime de când a invadat Ucraina în februarie.

 

Oficialii ruși au spus că proiectul se va concentra pe rezerviști și va adăuga 300.000 de soldați pe frontul din Ucraina.

 

Despărțiri ale familiilor din Rusia în urma mobilizării ordonate de Vladimir Putin

 

 

Dar mass-media rusă a spus că adevărata țintă este de 1 milion de noi soldați, iar relatările presei și înregistrările video de pe rețelele de socializare arată că sunt înrolați bărbați fără experiență și care depășesc vârsta pentru recrutare, atrăgând inclusiv critici ale vocilor pro-Kremlin.

 

Kirill, un susținător proeminent al președintelui Vladimir Putin, a fost avertizat de Papa Francisc să nu devină „băiețelul de altar al lui Putin”, după ce a „binecuvântat” invadarea Ucrainei.

 

Kirill a susținut chiar că rușii au făcut o „faptă eroică” ucigând ucraineni.

 

„Știm că mulți mor astăzi pe câmpurile de luptă”, a spus Kirill la o biserică de lângă Moscova pe 25 septembrie, citat de RFE/RL.

 

„Biserica se roagă ca această bătălie să se încheie cât mai curând posibil, ca cât mai puțini frați să se ucidă unul pe altul în acest război fratricid”, a spus Kirill.

 

„Biserica realizează că dacă cineva, mânat de simțul datoriei și de nevoia de a-și onora jurământul, rămâne loial vocației sale și moare în timp ce își îndeplinește datoria militară, atunci, fără nicio îndoială, face o faptă care este egală cu sacrificiul”.

 

După ce Putin a anunțat mobilizarea militară pe 21 septembrie, Kirill a fost citat de presa de stat rusă spunând că „pericolul planează asupra poporului ucrainean”, susținând că forțele neidentificate încearcă să-i transforme din „parte a Rusiei sfinte unite într-un stat ostil Rusiei.”

 

După ce a blocat mai multe săptămâni aplicarea pachetului 6 de sancțiuni împotriva Rusiei, Viktor Orbán a cerut, la două zile de la aprobarea planului de șefii UE, ca șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill, să fie scutit de ultima rundă de sancțiuni.

### VEZI ȘI… ###

Viktor Orbán vrea să-l salveze de sancțiunile UE pe patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe Ruse

Kirill vede invadarea Ucrainei de către Rusia ca ultimul bastion al luptei împotriva unui Occident decadent și susține că „Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni”.

 

Aproximativ 34% dintre credincioșii ortodocși din Ucraina se identifică cu principala Biserică Ortodoxă a Ucrainei, care în 2019 a fost recunoscută oficial ca separată de Patriarhia Moscovei de către șeful spiritual al creștinismului ortodox, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului.

 

Aproximativ 14% din comunitatea ortodoxă a Ucrainei este membră a Bisericii Patriarhiei Moscovei din Ucraina, potrivit unui studiu din 2020.

 

„Nu l-am auzit pe acest patriarh Kirill să spună nimic de când a început acest război, pe 24 februarie 2022, nimic pentru a mângâia victimele din Ucraina pentru a opri această vărsare de sânge, pentru a fi alături de fiii săi duhovnicești din Ucraina”, spune Paul Palencsar.

 

Un patriarh care „a făcut pactul cu diavolul”

În urma invaziei Rusiei din februarie, aproximativ 400 de parohii ale Bisericii Ortodoxe din Ucraina care au rămas loiale lui Kirill au rupt legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă din cauza poziției patriarhului față de invadarea Ucrainei.

 

„Nu numai că nu a reușit să condamne agresiunea militară a Rusiei, dar nu a reușit să găsească cuvinte pentru suferința poporului ucrainean”, a declarat purtătorul de cuvânt al bisericii, Arhiepiscopul Clement despre poziția lui Kirill în luna mai a acestui an.

 

Câteva zile mai târziu, Kirill a spus că înțelege decizia de a întrerupe legăturile pe fondul invaziei Moscovei, dar a susținut că „spiritele răului” încearcă să dezbine poporul ortodox din cele două țări.

 

Peste 150 de clerici ortodocși ruși au cerut oprirea războiului într-o scrisoare deschisă pe 1 martie. Kirill nu a fost printre cei care au semnat-o.

 

„În mod șocant Patriarhul Kirill îi îndeamnă pe fiii săi duhovnicești să se măcelărească. Și, după ce patriarhul acesta va fi murit și va fi istorie, el va rămâne în istorie ca un patriarh care a făcut pact cu diavolul, un patriarh care a acceptat crima ca mod de a fi până la urmă și crima începută de Vladimir Putin din interiorul Rusiei, nu de azi de ieri”, spune teologul român Paul Palencsar.

 

Armata și biserica sunt înfrățite în „ortodoxia nucleară”, un mit în care ortodoxismul este fundamentul spiritual al Rusiei, iar arma nucleară cel material.

### VEZI ȘI… ###

„Preoțimea nucleară”. Cum a ajuns Biserica Ortodoxă unul dintre gardienii securității Rusiei

Marea Britanie a impus sancțiuni împotriva lui Kirill în iunie, ca parte a unui pachet care vizează pedepsirea Moscovei din cauza războiului din Ucraina.

 

Măsura a venit la scurt timp după ce UE a renunțat la o propunere similară de sancționare a lui Kirill în urma opoziției din partea Ungariei, un membru al blocului prietenos cu Rusia.

 

Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe la acea vreme, a spus în mai, când a fost întrebată despre posibilitatea de a-l sancționa pe Kirill că „nimeni nu este ferit de sancțiunile noastre”.

 

 

Dora Vulcan

Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000. 

 

 

https://romania.europalibera.org/a/patriarhul-kirill-moarte-pacate-ucraina/32052762.html

 

 

 

//////////////////////////////////////

Scrisoare BOMBĂ trimisă de Mitropolitul Vladimir Patriarhului Kirill: ”Lumea Rusă” este străină valorilor noastre naționale

 

 

 

1. Moldova se va uni într-o perioadă scurtă cu România, un lucru normal, având în vedere rădăcinile latine ale moldovenilor. Afirmația a fost făcută de Mitropolitul Vladimir al Chișinăului și Întregii Moldove în cadrul unei scrisori foarte dure pe care a trimis-o pe 5 septembrie Patriarhului Kirill. Potrivit documentului, publicat de fostul deputat Vlad Cubreacov pe blogul său personal, ÎPS Vladimir îi face șefului Bisericii Ortodoxe Ruse mai multe reproșuri, în special în legătură cu susținerea războiului pornit de Vladimir Putin în Ucraina, atitudinea ”nerespectuoasă” a Rusiei față de moldoveni și ”abandonarea” Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Rusă. Contactat de Deschide.MD, secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaș, a confirmat autenticitatea documentului.

 

”Într-adevăr, este scrisoarea trimisă de mitropolitul Vladimir în luna septembrie patriarhului Kirill” a declarat Cheibaș pentru Deschide.MD.

 

În această scrisoare, Mitropolitul Vladimir îl acuză pe Patriarhul Kirill că l-a abandonat și că nu poate opri ascensiunea Mitropoliei Basarabiei, susținută de Biserica Ortodoxă Română, precum și de autoritățile laice din România și R. Moldova. El a notat că, din cauza invaziei ruse asupra ”fraților de aceeași credință din Ucraina”, Mitropolia Moldovei, care se află sub cefalia Patriarhiei Ruse, este percepută de cetățeni drept un promotor al războiului blagoslovit de însuși Patriarhul Kirill.

 

”Mitropolia Basarabiei, sprijinită deschis de Patriarhia Română, de Republica Moldova și România, a demonstrat că este o forță care nu mai poate fi oprită și care, se pare, că dorește și va obține restabilirea drepturilor sale istorice, iar Mitropolia Chișinăului și a Moldovei este doar un element secundar și inutil pe scena religioasă, socială și culturală a țării noastre. Biserica Ortodoxă din Moldova nu are absolut nicio cale de a opri aceste procese. În această situație orice pași ai noștri în sensul unei intervenții ar fi practic considerați drept sabotaj antinațional, pentru care poporul ne va izola și în cele din urmă, ne va uita. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o situație de faliment instituțional” se notează în scrisoare.

 

Mai mult, potrivit documentului, această situație nu ar trebui să surprindă pe nimeni, pentru că ”soarta Republicii Moldova este deja hotărâtă de marile puteri – într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România și desigur tot ceea ce susține Biserica Ortodoxă din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române”.

 

Mitropolitul Vladimir îi mai reproșează Patriarhului Kirill că Rusia i-a tratat dintotdeauna pe moldoveni ca pe ”un popor periferic și fără coloană vertebrală”, lipsit de dreptul de a lua decizii pe cont propriu.

 

”O altă tendință care preocupă poporul nostru și pe clerici, care într-un procent de 80% dețin cetățenie română – este dorința tot mai persistentă a Patriarhiei Ruse de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita ”Lume Rusă”, care este străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale. Din nefericire, această tendință reprezintă o continuare a politicii dure de denaționalizare promovată în perioada țaristă și ulterior în perioada sovietică, pe care Biserica Ortodoxă Rusă dorește să o „desăvârșească”. Din păcate, Moscova nu a înțeles până în prezent faptul că poporul din Moldova are rădăcini latine și este perfect normal ca el să aspire să se apropie și să rămână în acest spațiu civilizațional, după veacuri de divizare artificială, fără a trăda Ortodoxia” se mai arată în scrisoare.

 

Despre această scrisoare relata într-o postare pe Facebook încă pe data de 2 octombrie preotul rus Serghei Ciapnin, fost angajat al Patriarhiei Ruse și în prezent la Centrul de Studii Creștine Ortodoxe din cadrul Universtității Fordham din SUA. Potrivit lui, acest document ar putea consemna dorința Mitropoliei Moldovei de a se separa de Biserica Ortodoxă Rusă.

 

”Acum câteva săptămâni, Patriarhia Moscovei a primit o scrisoare de la Mitropolitul Vladimir. Scrisoarea a fost înregistrată și, aproape sigur, transmisă patriarhului în regim prioritar. Din câte se pare, ea a fost scrisă în termeni foarte duri și Patriarhului Kirill i-au fost adresat întrebări destul de neplăcute. Evident, până acum nu există un răspuns la această scrisoare și, cel mai probabil, nici nu va fi. Judecând după informațiile apărute, este vorba despre posibila ieșire a Bisericii Ortodoxe Moldovenești din Patriarhia Moscovei. Problema constă în faptul că Patriarhul Kirill nu are nicio posibilitate de a pune presiuni pe Mitropolitul Vladimir. Totodată, patriarhul nu este în stare să ajungă la un acord sau să piardă destoinic. Lui Kirill îi rămâne doar un lucru, să înceapă răfuielile prin culoare, după care să întârzie cât se poate de mult cu un răspuns formal” nota pe 2 octombrie Ciapnin.

 

Puteți citi mai jos scrisoarea integrală a Mitropolitului Vladimir către Patriarhul Kirill:

 

SANCTITĂȚII SALE SANCTISIMULUI KIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI AL ÎNTREGII RUSII, ÎNTÂISTĂTĂTORUL BISERICII ORTODOXE RUSE

 

        Sanctitatea Voastră,

 

        Această adresare către Sanctitatea Voastră este rezultatul unor circumstanțe tot mai presante care împing Biserica Ortodoxă din Moldova, cu viteză accelerată, la periferia societății moldovenești.

 

        Acest fenomen este urmarea directă a asocierii noastre ca structură bisericească cu promovarea intereselor proruse în Republica Moldova, determinată de apartenența la Patriarhia Moscovei, care la rândul său este percepută în societatea moldovenească ca un avanpost al Kremlinului și un susținător al intervenției ruse în Ucraina. Pentru Biserica Ortodoxă din Moldova această legătură este echivalentă cu dispariția noastră de pe scena religioasă și socială a țării, în virtutea respingerii ferme de către concetățenii noștri a amestecului agresiv al Rusiei în afacerile statului vecin și prieten Ucraina, dar și în propriile noastre afaceri.

 

        Astfel de atitudini sunt confirmate și de ultimele sondaje locale de opinie, conform cărora încrederea cetățenilor în Biserică ca instituție a scăzut sub pragul psihologic de 70% de la declararea independenței Republicii Moldova, iar instituțiile laice s-au dovedit preferate de populație. Și acest lucru se întâmplă într-o situație în care Biserica a ocupat întotdeauna primul loc pe lista de încredere a respondenților, cu un rezultat de aproape 90%. Spre regretul nostru trebuie să constatăm că această tendință negativă se află în directă legătură cu apartenența noastră la Patriarhia Moscovei și cu retorica sa față de Ucraina și Moldova.

 

        Suntem cu atât mai nedumeriți de faptul că Biserica Ortodoxă Rusă, ca Biserica-Mamă, ar fi trebuit să ne sprijine în această perioadă dificilă, care durează deja un an și jumătate; să ne aducem aminte doar de numeroasele noastre solicitări către Patriarhia Moscovei de a compensa facturile la gaze în timpul sezonului rece, care au crescut semnificativ, inclusiv din cauza războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Ce răspuns am primit la solicitările noastre? În cel mai bun caz, o ignorare aproape completă sau promisiuni care, cel mai probabil, au fost deja uitate. Corespondența și negocierile au fost ignorate, iar timpul trece foarte repede în defavoarea noastră. Problema ar fi putut fi rezolvată în mod operativ, așa cum fac vecinii noștri români. Rapiditatea era necesară pentru a-i împiedica pe preoți să fie în permanență tentați de Statul Român, care le oferă preoților un salariu lunar garantat de 800-900 de euro, asigurare medicală, pensii și scutirea parohiilor de contribuțiile trimestriale.

 

        Cu toate acestea, această problemă de o mare importantă este una dintre cele mai mici care au apărut în relațiile dintre Mitropolia Chișinăului și Patriarhie. Este mai îngrijorător faptul că există semne că Patriarhia desfășoară consultări care privesc direct structura și activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, ignorând și evitând conducerea acesteia. Să ne amintim de cazul Arhim. Filaret (Kuzmin), a cărui candidatură a fost respinsă în ultimul moment printr-o decizie care poate fi considerată disprețuitoare față de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova și care arată că, pentru Patriarhie, mitropolitul nu este singura sursă de informare în sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova.

 

        O altă situație care ne face să fim îngrijorați este cea existentă deja tradițional în regiunea transnistreană, unde episcopii sunt numiți fără acordul mitropolitului Chișinăuului și al întregii Moldove și a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, precum și a autorităților locale – ceea ce pentru noi este un fenomen inexplicabil.

 

        Și de parcă aceste omisiuni nu ar fi suficiente pentru a ne trezi nedumerirea și îngrijorarea, menționăm și sprijinul tot mai deschis și consecvent acordat Mitropoliei Basarabiei (și a influenței sale în creștere) din partea guvernelor Republicii Moldova și României. Acest semnal transmis de autorități este probabil cel mai clar și creează impresia că Biserica Ortodoxă din Moldova devine tot mai nepopulară în sfera publică din cauza legăturii sale directe cu Federația Rusă. În ultimul timp, președinții consiliilor sătești din regiunea Transnistreană, veterani și participanți ai conflictul militar care a avut loc în primăvara-vara anului 1992, fac apel în mod verbal dar și în scris către slujitorii Bisericii noastre să nu pomenească la sfintele liturghii numele Sanctisimului Patriarh Kiril, întrucât acesta continuă să-i binecuvânteze pe soldații ruși în lupta lor împotriva fraților de aceeași credință din Ucraina și propun în mod ultimativ o trecere expresă a preoților noștri în Patriarhia Română. Inițiativa lor este susținută și în alte regiuni ale Moldovei.

 

        Pentru a înțelege amploarea fără precedent a acestei situații, să dăm un exemplu neobișnuit – pe 31 august 2023, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înființarea Episcopiei de Bălți (Biserica Ortodoxă Română), un sobor alcătuit din ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, condus de Înaltpreasfințitul Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor; Preasfințitul Benedict Bistrițeanul, Episcop-vicar al arhiepiscopiei Clujului și Preasfințitul Gherontie Hunedoreanul, Episcop-vicar al eparhiei Devei și Hunedoarei, au acceptat invitația Înaltpreasfințitului Petru, Mitropolitul Basarabiei, de a participa la un mare eveniment public, în cadrul căruia Înaltpreasfințitul Teofan a sfințit Crucea pe locul viitoarei catedrale din Bălți (Mitropolia Basarabiei).

 

        Cine și-ar fi putut imagina o astfel de situație, să spunem, acum doi ani, că un ierarh dintr-o altă Biserică Ortodoxă se va deplasa pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei însoțit de un întreg sobor de ierarhi, și asta pentru a participa la un eveniment public, fără a cere permisiunea autorităților bisericești locale? Dar ceea ce părea imposibil ieri, astăzi s-a înfăptuit, iar Biserica Ortodoxă din Moldova nu are absolut nicio cale de a opri aceste procese. În această situație orice pași ai noștri în sensul unei intervenții ar fi practic considerați drept sabotaj antinațional, pentru care poporul ne va izola și în cele din urmă, ne va uita. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o situație de faliment instituțional.

 

        Oricât ar părea de dur, realitatea este că prin evenimentele de la Bălți din 31 august 2023 Mitropolia Basarabiei, sprijinită deschis de Patriarhia Română, de Republica Moldova și România, a demonstrat că este o forță care nu mai poate fi oprită și care, se pare, că dorește și va obține restabilirea drepturilor sale istorice, iar Mitropolia Chișinăului și a Moldovei este doar un element secundar și inutil pe scena religioasă, socială și culturală a țării noastre.

 

        Acest fapt nu ar trebui să surprindă pe nimeni, deoarece soarta Republicii Moldova este deja hotărâtă de marile puteri – într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România și desigur tot ceea ce susține Biserica Ortodoxă din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române. Așa cum am spus mai sus, Mitropolia Chișinăului și a Moldovei poate doar urmări aceste transformări, căci orice intenție de a opri acest proces va fi percepută nu doar de societatea civilă, ci și de clerul și credincioșii noștri, care tot mai des se îndreaptă către România și Occident, ca fiind un pas subversiv și nepopular, întrucât nimeni nu poate nega factorii istorici, iar întârzierea acestui proces prelungește agonia celor care doresc să-l oprească.

 

        O altă tendință care preocupă poporul nostru și pe clerici, care într-un procent de 80% dețin cetățenie română – este dorința tot mai persistentă a Patriarhatului Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita „Lume Rusă”, care este străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale. Din nefericire, această tendință reprezintă o continuare a politicii dure de denaționalizare promovată în perioada țaristă și ulterior în perioada sovietică, pe care Biserica Ortodoxă Rusă dorește să o „desăvârșească”. Din păcate, Moscova nu a înțeles până în prezent faptul că poporul din Moldova are rădăcini latine și este perfect normal ca el să aspire să se apropie și să rămână în acest spațiu civilizațional, după veacuri de divizare artificială, fără a trăda Ortodoxia. Desigur, nu putem nega valorile care ne leagă de poporul rus, în special cele exprimate prin credința comună, dar acest lucru se aplică și relațiilor noastre cu popoarele cu care avem convingeri religioase comune  precum cel greac, român, bulgar, sârb și altele, iar acest lucru trebuie tratat ca atare și nu poate fi temei pentru nicio intervenție în afacerile noastre interne sau pentru „influențarea” aspirațiilor noastre.

 

        În Rusia, atât autoritățile laice cât și cele bisericești ne-au tratat și ne tratează ca pe un popor periferic și fără coloană vertebrală, lipsit de dreptul de a lua deciziile pe care le consideră necesare pentru bunăstarea și prosperitatea sa. Să ne reamintim de recentul refuz de a-l hirotoni întru episcop pe arhim. Filaret (Kuzmin) – în acest caz opinia Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost complet ignorată, deși există contestații scrise din partea episcopilor care „se presupune că știu ceva”, cu atât mai mult cu cât noi l-am promovat să slujească în Moldova, unde este cunoscut și iubit. Pe de altă parte, observăm reacția Patriarhiei Moscovei, care a fost pusă în fața unui fapt împlinit și a fost complet diferită față de cazul nostru la hirotonirea arhim. Ioan (Lipšāns) ca episcop al Valmieras, de către Înaltpreasfințitul Alexandru, mitropolitul Rigăi și al întregii Letonii. În opinia Sinodului Bisericii Ortodoxe Letone, aceast fapt a fost dictat de necesitatea prezenței unui ierarh leton pentru conducerea arhipăstorească a turmei încredințate. Pentru noi, decizia de a merge pe acest drum, fără acordul Moscovei, este un act de curaj și demnitate națională, care, fără îndoială, ar trebui să servească drept exemplu pentru toți cei care au cel puțin un minim respect de sine, în special dacă acest exemplu provine de la un popor baltic, care nu va permite niciodată să-i fie călcată în picioare demnitatea.

 

        În această situație, vă întrebăm, Sanctitatea Voastră, cum putem evita prăpastia care s-a deschis în urma invaziei ruse în Ucraina, pe de o parte, și creșterea neîncrederii atât din partea preoțimii, cât și a poporului față poziția noastră, care se presupune a fi direct legată de interesele rusești, pe de altă parte? Cum putem menține relațiile strânse cu Biserica Ortodoxă Rusă, când legătura geografică este aproape distrusă, când nu mai putem achiziționa obiecte bisericești fabricate în Federația Rusă, deoarece aproape nu există căi comerciale între țările noastre? Ce să facem în condițiile consolidării tot mai evidente a Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova și ce să facem atunci când Biserica Ortodoxă Rusă, care se consideră Mamă a noastră, se comportă față de noi, în opinia noastră, ca să ne exprimăm delicat, nerespectuos?

 

        Din păcate, timpul lucrează împotriva noastră într-un ritm accelerat, astfel încât mâine Biserica Ortodoxă din Moldova ar putea fi exclusă din viața publică, iar meritele sale în lucrarea de consolidare a Bisericii și societății moldovenești vor fi uitate rapid.

 

        Punându-ne speranța în înțelepciunea Sanctității Voastre, dar mai cu seamă în ajutorul lui Dumnezeu, rămânem în așteptarea unui grabnic și povățuitor răspuns.

 

Cu dragoste în Hristos,

 

Vladimir

 

MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE

 

 

Nr. 01-02/132

 

05.09.2023

 

 

https://deschide.md/ro/stiri/social/138147/DOC–Scrisoare-BOMB%C4%82-trimis%C4%83-de-Mitropolitul-Vladimir-Patriarhului-Kirill-%E2%80%9DLumea-Rus%C4%83%E2%80%9D-este-str%C4%83in%C4%83-valorilor-noastre-na%C8%9Bionale.htm

 

//////////////////////////////////////

 

(Cand religia il inlocuieste pe Dumnezeu cu un iconat “zeu”)…Este religia o cauză a războiului?

 

 

De către Vania Chew

 

 

Ar putea fi religia, în sine, o cauză a majorităţii războaielor? Biologul evoluţionist Richard Dawkins este unul dintre cei care cred că răspunsul la această întrebare este afirmativ.

 

„Religia provoacă războaie pentru că dă naștere unor certitudini”, susţine Dawkins. Este o opinie pe care o împărtășește și omul de știinţă și filozoful american Sam Harris, care vede în religie „cea mai prolifică sursă de violenţă din istoria noastră”. Harris și Dawkins nu sunt singurii care văd o corelaţie directă între religie și război, mulţi alţii considerând că ideologia religioasă este pasibilă de a da naștere conflictelor violente.

 

Pentru a verifica adevărul acestor afirmaţii, să reflectăm la câteva războaie majore din timpurile moderne și să analizăm rolul jucat de religie în declanșarea lor.

 

Primul Război Mondial (1914-1918)

Cunoscut și sub numele de Marele Război, acesta a fost unul dintre cele mai letale conflicte înregistrate în istorie. În acest conflict global s-au înfruntat Puterile Centrale (Germania, Turcia și Austro-Ungaria) și Puterile Aliate (Franţa, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia și, din 1917, Statele Unite). Cauza cea mai vehiculată a izbucnirii Primului Război Mondial este asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, care a fost împușcat de naţionalistul sârb Gavrilo Princip, la 28 iunie 1914. Dar asasinarea a reprezentat doar catalizatorul războiului – naţionalismul, militarismul, imperialismul și alianţele politice au fost combustibilul din spatele Primului Război Mondial.

 

Tratatul de la Versailles, semnat în iunie 1919, trebuia să fie o garanţie că lumea postbelică nu va mai permite vreodată un conflict global atât de devastator.

 

Din păcate, Germania s-a simţit păcălită în urma semnării tratatului, care așeza pe umerii săi întreaga responsabilitate pentru război, obligând-o să plătească despăgubiri în valoare de miliarde de dolari statelor învingătoare, să cedeze mare parte din coloniile sale și din teritoriile cucerite sau anexate recent. De asemenea, Germania accepta statutul demilitarizat al Renaniei, provincie din care forţele militare aliate ar fi urmat să se retragă în 1935.

 

Al Doilea Război Mondial (1939-1945)

Chiar dacă nu se poate spune că termenii duri ai Tratatului de Pace au făcut inevitabil Al Doilea Război Mondial, cu siguranţă au deschis calea spre ascensiunea Partidul Nazist. Acesta a obţinut sprijin din partea populaţiei, seduse de promisiunea ștergerii umilinţelor îndurate de Germania și de cea a transformării ţării într-o putere imposibil de ignorant.

 

În manifestul său autobiografic din 1925, Mein Kampf, Hitler se descrie ca antisemit (înainte de a se muta la Viena, la vârsta de 18 ani). Acest lucru a fost confirmat de Elisabeth Grünbauer, care și-a depănat amintirile despre tinereţea lui Hitler într-un interviu din 1994. Hitler a locuit în casa familiei ei din München timp de mai bine de un an, înainte de a pleca pe front, în Primul Război Mondial.

 

Indiferent care a fost momentul în care Hitler a început să adopte o poziţie antisemită, nu există nicio îndoială că percepţia despre evrei i-a influenţat acţiunile atunci când a ajuns la putere. Obsesia de a crea „o rasă pură” este o dovadă a faptului că antisemitismul său era legat de rasă mai degrabă decât de religie.

 

Războiul civil rus (1917-1923)

Acest conflict este amintit în Guinness World Records drept „cel mai costisitor război civil din lume”, în ce privește numărul de vieţi pierdute în timpul războiului și în evenimente legate de război. Conflictul a fost purtat între facţiuni politice opuse (bolșevicii și cei care se opuneau Revoluţiei bolșevice) și a luat viaţa a peste 9 milioane de oameni, dintre care 8 milioane erau civili. Cu toate acestea, religia nu a jucat niciun rol în începerea acestui război. A fost o luptă între diferite grupuri politice și militare pentru controlul Rusiei.

 

Al doilea război sino-japonez (1937-1945)

Acest conflict a izbucnit ca urmare a rezistenţei chineze la expansiunea Japoniei, care a încercat să domine politic și militar China. Războiul a dus la moartea a 25 de milioane de civili, precum și la moartea a peste 4 milioane de militari japonezi și chinezi.

 

Deși au existat mai multe incidente, după ce japonezii au invadat Manciuria, Incidentul de la Podul „Marco Polo”, din 1937, când trupele japoneze au deschis focul asupra soldaţilor locali, a fost considerat momentul oficial de începere a războiului

 

Alte războaie

Numit și Marele Război al Africii, cel de-al doilea război din Congo (1998–2003) a implicat direct nouă naţiuni africane și a ucis aproximativ 3,8 milioane de oameni.

Să nu uităm de milioanele care și-au pierdut viaţa în revoluţii și epurări în Cambodgia lui Pol Pot, în China lui Mao, în România lui Ceaușescu și în Coreea de Nord sub dictatura familiei Kim.

Cum rămâne cu războaiele în care este implicată religia?

Sigur că există războaie care au motive religioase în spate. Cruciadele, Inchiziţia spaniolă, Războiul de 30 de ani și conflictul israeliano-palestinian în curs sunt doar câteva dintre ele.

 

Nu se poate nega faptul că, de-a lungul istoriei omenirii, extremiștii religioși au fost implicaţi în evenimente teribile sau că atrocităţi au fost comise de oameni cu diferite convingeri religioase care pretind că duc un război sfânt, așa cum s-a întâmplat în atacurile jihadiste. Cu toate acestea, dacă reflectăm la numeroasele războaie care au fost purtate de-a lungul istoriei, este clar că politica, ideologiile concurente, conflictele etnice și luptele pentru putere sunt la fel de vinovate.

 

„Am observat că religia acţionează în multe moduri. Nu este corect să pretindem că are o esenţă unică, rigidă și inerent violentă”, spune fosta călugăriţă Karen Armstrong. Elementul religios este adesea prezent în conflictele armate, fără a fi cauza acestora, susţine Armstrong, subliniind că liderii care urmăresc să-și consolideze puterea sau să se îmbogăţească folosesc adesea religia pentru a-și atinge scopurile.

 

Ar trebui să ne descotorosim de religie?

Deși religia nu este întotdeauna singura sau principala cauză a războiului, „noii atei” precum Dawkins și Harris cred că teismul (credinţa în Dumnezeu) nu este doar nejustificat, ci și dăunător și că ar trebui să i ne opunem cu vehemenţă.

 

Într-un articol publicat în 2014 în Sydney Morning Herald și intitulat sugestiv „Dumnezeu este cu noi, din păcate”, Sam de Brito sugerează că eliminarea religiei ar putea rezolva problema conflictelor globale.

 

„Elimină elementul Dumnezeu din Israel și din Gaza și vei rămâne cu doi oameni care au mai multe în comun decât le pasă să descopere”, a scris el. „Dacă L-am înlătura pe Dumnezeu din restul Orientului Mijlociu, nu ar mai exista acest război devorator și sectar cauzat de un dezacord vechi de 1.400 de ani.” De Brito nu este primul care a sugerat că realizarea păcii mondiale este un lucru „simplu”, ce presupune eliminarea religiei.

 

În 1789, catolicismul era religia oficială a Franţei. Populaţia Franţei era preponderent catolică, în timp ce membrii minorităţii evreiești sau protestante nu erau cetăţeni cu drepturi depline. Până în 1794 însă, toate bisericile din Franţa au fost închise. Filozofii iluminiști criticaseră biserica, denunţând-o pentru bogăţia, puterea și influenţa ei. Proprietăţile bisericești au fost confiscate, 30.000 de preoţi au fost exilaţi și alte sute uciși ori forţaţi să se căsătorească. Calendarul creștin a fost înlocuit. Așa a început Revoluţia Franceză.

 

Citește și: Frica de război | Cum să nu ni se tulbure inima?

 

 

 

„Orice om înţelept, orice om onorabil, trebuie să fie îngrozit de religia creștină”, declara Voltaire. „Religia a ţinut (omul) în ignoranţă faţă de îndatoririle sale reale, faţă de interesele lui adevărate. Doar risipind acești nori și aceste fantome ale religiei vom descoperi Adevărul, Raţiunea și Morala”, susţinea baronul d’Holbach.

 

Doar că Domnia Terorii, una dintre etapele Revoluţiei Franceze, a demonstrat că înlăturarea religiei nu a înlăturat și nici măcar nu a prevenit violenţa.

 

Ce spune Biblia despre Dumnezeu?

În cartea sa Dumnezeu, o amăgire, Dawkins Îl descrie pe Dumnezeu drept „cel mai neplăcut personaj din toată ficţiunea”, folosind pentru a-L descriere atribute precum „meschin”, „nedrept” și „neiertător”.

 

Nu pot vorbi în numele tuturor religiilor – doar din experienţa mea de creștin –, dar Dumnezeul despre care am citit în Biblie nu seamănă cu portretul pe care îl desenează Dawkins. Cartea Exodul Îl descrie pe Dumnezeu ca „milos”, „încet la mânie”, „plin de îndurare” și „iertător” (Exodul 34:6).

 

Cartea Psalmii înfăţișează un Dumnezeu care „dă pâine celor flămânzi” (Psalmul 146:7), „ocroteşte pe cei străini” și „sprijină pe orfan şi pe văduvă” (Psalmul 146:9).

 

Iisus a spus că una dintre cele mai mari porunci date omului este să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Marcu 12:31). Îmi pot doar imagina câte războaie am putea opri dacă am urma acest principiu!

 

Evanghelia lui Luca și cea a lui Ioan relatează episodul în care Petru a tăiat urechea unui soldat într-un moment de mânie, iar Iisus l-a mustrat, înainte de a vindeca soldatul. Temperamentul nestăpânit și acţiunea pripită a lui Petru ar fi putut genera un conflict, dar intervenţia lui Iisus a calmat lucrurile.

 

(Un fapt amuzant e acela că Marea Britanie și Spania chiar au intrat în război atunci când un căpitan britanic a susţinut că marinarii spanioli i-au tăiat urechea. Războiul a durat aproape 10 ani și a fost numit Războiul urechii lui Jenkins).

 

Adevărata cauză a războiului

În definitiv, cauza principală a războiului este de natură umană. Fie că este vorba de putere politică, de control ideologic sau de motive religioase, la bază este dorinţa noastră de a obţine lucrurile pe care nu le avem.

 

„De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea, din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre? Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4:1-2, NLT).

 

Să nu transformăm religia într-un motiv de război! În schimb, să facem din religie un exerciţiu de autocontrol, o șansă de a ne manifesta compasiunea și o lumină în întuneric!

 

Vania Chew locuiește în Sydney și lucrează ca asistent de marketing la Adventist Media. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.

 

https://semneletimpului.ro/international/geopolitica/razboi/este-religia-o-cauza-a-razboiului.html

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Şapte autori creștini celebri

 

Istoria Crestinismului

 

 

Va invitam sa parcurgeti aceasta stire despre sapte autori crestini cunoscuti care au imbunatatit prin publicatiile lor viata de credinta a multor crestini. De asemenea, cartile scrise de autorii de mai jos pot fi achizitionate din librariile on line. Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă. Joseph Addison

 

 

C.S. LewisClive Staples (CS) Lewis a fost un romancier britanic, poet, profesor universitar, critic literar, teolog laic și apologet creștin care s-a născut în 1898 și a murit în 1963. Poate fi considerat un mare autor creștin care a scris cărți importante precum „Creştinismul redus la esențe”, „Departe de planeta tăcută”, „Marea despărţire”, „Scrisorile lui Zgândărilă” precum şi operele clasice recunoscute universal din colecţia „Cronicile din Narnia.” Interesant este că C.S. Lewis a fost cândva un ateu autoproclamat, dar și-a dat seama că îi lipsesc dovezile pentru a rămâne fără Dumnezeu. Într-o noapte în 1930, Lewis se plimba pe o potecă împădurită în spatele Colegiului Magdalen cu prietenul său J. R. R. Tolkien și cumva Tolkien găsit o modalitate de zugrăvi eternitatea în conştiinţa lui Lewis. Restul este istorie. Lucrările lui C.S. Lewis au fost traduse în peste 30 de limbi și este printre cei mai citiţi autori din istoria creștină.

 

 

J.R.R. TolkienJohn Ronald Reuel Tolkien ne este cunoscut sub numele de J.R.R. Tolkien, prieten apropiat cu C.S. Lewis, a fost responsabil pentru aducerea acestuia la credința mântuitoare în Isus Hristos și prin providența lui Dumnezeu, Lewis, la fel ca Tolkien, a început să scrie masiv literatură creştină, folosind ficțiunea pentru a întruchipa mesajul Bibliei. Tolkien s-a născut în 1892 și a murit în 1973 și a fost scriitor, poet și profesor englez la Universitatea Oxford. Printre lucrările sale de renume, ecranizate în serii cinematografice de suces, se numără Hobbitul, Stăpânul Inelelor și Silmarillion. Poezia lui este adesea trecută cu vederea, chiar dacă a fost apreciată ca fiind una dintre cele mai mari opere poetice de artă produse vreodată, cu toate acestea el este mai cunoscut pentru romanele sale, puțini cunoscându-i și talentul poetic.

 

 

Nancy Leigh DeMossNăscută ca Nancy DeMoss Wolgemuth, ne este cunoscută sub numele de Nancy Leigh DeMoss și este una dintre cele mai cunoscute autoare creștine. Emisiunea ei la radio-ul din America „Reînsuflețește-ne!” se concentrează pe găsirea satisfacției noastre într-o viață trăită în prezenţa lui Dumnezeu și pune accentul pe faptul că trebuie să-L căutăm pe Domnul mai presus de toate lucrurile și oamenii (Mat. 6:33). Născută în 1958, DeMoss a crescut în Philadelphia, şi-a pus încrederea în Hristos de la o vârstă fragedă și și-a dedicat viața Domnului, devenind un sprijin pentru multe femei creştine (și nu puțini bărbați) care îi caută sfatul pentru problemele în relații. Printre operele sale literare se numără „Alegerea iertării”, „Un loc al liniștii”, „Minciunile pe care femeile le cred”, „Umblarea în adevăr”, „Treizeci de zile cu Dumnezeu în Psalmi”, „Inima frântă pe care Dumnezeu o vindecă”, „Predarea: inima pe care Dumnezeu o umple”, „Sfinţenia: Inima pe care Dumnezeu o purifică”.

 

 

Chuck SwindollCharles Rozell „Chuck” Swindoll este unul dintre cei mai influenți autori creștini în viață astăzi și se spune că este unul dintre cei mai influenți pastori din ultimii 50 de ani din America. Născut în 1934, acest pastor, autor, savant biblic și educator este unul dintre cei mai de succes autori de astăzi, iar programul său de radio, „Cunoştinţe pentru viaţă”, este printre cele mai bine cotate și mai îndelungate programe de radio creștine din istorie, alături de cel al lui J. Vernon McGee’s „Prin Biblie”. El este un texan care s-a născut în oraul El Campo din Texas. După finalizarea stagiului militar la pușcașii marini, el a intrat în Seminarul Teologic Dallas și mai târziu a devenit președinte al acestuia, iar acum îndeplineşte funcţia de cancelar. Swindoll a scris peste 70 de cărți creștine.

 

 

Lee StrobleLee Patrick Strobel s-a născut în 1952 în Arlington Heights, Illinois. El a obținut un Master în Drept de la Universitatea Yale și este unul dintre cei mai străluciți și mai articulați dintre toți autorii creștini care s-au concentrat puternic pe dovezi privind Creația și viaţa lui Hristos și este considerat printre cei mai buni scriitori de apologetică din toate timpurile. El a fost jurnalist la Chicago Tribune timp de paisprezece ani și a câștigat prestigiosele premii ale United Press Internaţional pentru cel mai bun scriitor de investigații. Această natură investigativă a lui Strobel i-a venit în ajutor, deoarece acest autor de bestselleruri a scris lucrări apologetice apreciate precum „Pledoarie pentru Hristos”, „Pledoarie pentru Creator” şi „Pledoarie pentru Credinţă”.

 

 

Max LucadoMax Lucado s-a născut în 1955 în San Angelo, Texas și este un influent pastor, profesor și, desigur, autor. În prezent, el este predicator la Biserica Oak Hills din San Antonio, Texas. A publicat peste 100 de cărți cu peste 80 de milioane de exemplare tipărite. Printre lucrările sale se numără titluri ca „Exact ca Isus”, „În menghina credinţei” și „Atunci când Dumnezeu îţi şopteşte numele”.În 2005 Lucado a fost numit „Pastorul Americii” de către revista Christianity Today. Revista Reader’s Digest l-a numit „cel mai bun predicator din America” în același an. Impactul său este încă resimțit în rândul credincioșilor indiferent de cultul de care aparțin

 

 

Francis ChanFrancis Chan s-a născut în 1967 în San Francisco și este un predicator recunoscut, dar este, de asemenea, şi fondatorul și cancelarul Colegiului biblic „Eternity” din Simi Valley, California. El a scris cărți, cum ar fi „Ștergi iadul, îl ştergi pe Dumnezeu,” „Ce spune Dumnezeu despre eternitate” și „Lucrurile pe care le-am inventat.” Este un scriitor foarte centrat pe învățătura Scripturii care a demascat învățători falși precum Rob Bell, care a încercat să discrediteze învățătura biblică a iadului dar și alți predicatori mincinoşi care au diluat învăţătura Evangheliei. Chan nu este cu siguranță timid atunci când vine vorba de a-i provoca pe creștinii căldicei și a chema bisericile la pocăință atunci cand încearcă să placă lumii în loc să placă lui Dumnezeu.ConcluzieEste extrem de dificil să selectezi doar șapte autori creștini mari sau faimoși, deoarece lista ar putea să fie mult mai lungă şi să includă nume precum John Bunyan, William Booth, Sarah Young, Oswald Chambers, Josh McDowell, Randy Alcorn, John Piper, G.K. Chesterton, David Platt şi mulţi alţii. Mulți autori creștini își bazează scrierile pe învățătura solidă a Scripturii, dar sunt și unii care iau textul din context și creează un pretext și adesea unul fals. Acest lucru s-a întâmplat și în vremea apostolilor, când Petru a scris: „Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”(2 Pet 3: 15-16). Cel mai mare autor al tuturor timpurilor este Duhul Sfânt, care a inspirat scrierea a 66 de cărți pe o perioadă de 1.500 de ani.Nici o carte din istoria umană nu s-a apropiat vreodată de Biblie în termeni de influenţă, putere de a schimba vieţi şi chiar a numărului de exemplare vândute sau distribuite.

 

https://www.misiuneagenesis.org/2019/10/sapte-autori-crestini-celebri/

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cele mai vandute 5 carti crestine

 

Redactor Alexa Galgau

De Alexa Galgau

 

Este evident ca Biblia este cea mai vanduta carte crestina, insa exista nenumarate scrieri religioase care au fie o abordare filosofica, fie una spirituala. In prezent avem acces la o multime de carti care ne pot pune pe drumul cel bun si ne pot schimba viata in bine, asa ca este pacat sa nu ne hranim sufletul cu ele.

 

 

Iata care sunt cele mai vandute 5 carti crestine pe care orice credincios ar trebui sa le citeasca!

 

 

 

Biblia ilustrata. Repovestita si explicata

Biblia este cea mai cumparata carte crestina din lume si varianta sa ilustrata se bucura, la randul ei, de o mare popularitate. Desi orice crestin ar trebui sa citeasca Biblia macar o data in viata, uneori aceasta se dovedeste a fi mai greu de parcurs, asa ca solutia este sa o citesti pe cea ilustrata, care te va ajuta sa intelegi mult mai bine tot continutul acestei carti sfinte.

 

 

  Cartea de fata este una dintre cele mai vandute tocmai pentru ca totul este repovestit si pus intr-o forma mai simpla. In plus, partea grafica este realizata cu maiestrie, iar aceasta carte este o adevarata opera de arta, care ar trebui sa se afle in casa oricarui crestin. Exista inclusiv fotografii ale locurilor de o importanta majora in istoria crestinismului. 

 

Procesul lui Pavel, apostolul neamurilor (Mircea Dutu)

 

Procesul lui Pavel, apostolul neamurilor  este una dintre cele mai vandute carti crestine. Aceasta pune in discutie prigonirea discipolilor Mantuitorului si procesul de formare a crestinismului dupa condamnarea Lui. Totodata, in ea se discuta si despre rolul lui Pavel in formarea si perpetuarea crestinismului. Iata ce spune autorul despre cartea sa:

 

 

 

„Desfasurat la trei decenii distanta in timp de acesta, procesul lui Pavel, Apostolul neamurilor, continua si desavarseste indelungatul proces al formarii crestinismului, inceput prin judecarea si condamnarea lui Iisus si continuat cu prigonirea si lapidarea primului martir Stefan si a altor apostoli ori executarea, in urma unei judecati sumare a lui Iacob cel Drept, capului Bisericii din Ierusalim. Declansata in capitala spirituala a Iudeei si a intregii lumi a lui Israel si sfarsita la Roma, capitala lumii antice, judecata lui Pavel semnifica si transformarea crestinismului dintr-o problema locala, cea a Palestinei si religiei sale, intr-una a intregului imperiu, deschizandu-i-se astfel perspectiva universalitatii.” (Mircea Dutu)

 

 

Dumnezeu si femeia (Jacques Dalarun)

 

 

Cum este privita femeia in crestinism si care este locul ei conform aceste religii? Aceasta este o intrebare de actualitate care inca nu are un raspuns definitiv, dar este despicata amanuntit de Jacques Dalarun in aceasta carte crestina foarte apreciata si peste hotare. Se stie ca femeia a ocupat si ocupa un loc de cinste in crestinism datorita Fecioarei Maria, dar in acelasi timp ea a fost si este considerata adesea ca fiind un vehicul al pacatului, concept care dainuie inca din cele mai vechi timpuri din cauza povestii pacatului originar.     

 

Credo (Jaroslav Pelikan)

Credo este o lucrare academica in care este realizata o istorie a crezurilor, rezultatul muncii a 60 de ani de studiu in acest domeniu. Cartea discuta despre originea crezurilor, rolul religios si politic al acestora. Jaroslav Pelikan este unul dintre cei mai importanti istorici in teologie ai vremurilor noastre. Prin urmare, daca te intereseaza si o abordare istorica a religiei crestine, aceasta carte nu trebuie sa iti lipseasca din biblioteca. 

 

Acelasi autor a scris si Traditia crestina. O istorie a dezvoltarii doctrinei in mai multe volume.

 

 

 

 

 

Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste (Andrei Plesu)

La fel ca Biblia ilustrata, aceasta carte te poate ajuta sa intelegi mai bine invatamintele lui Hristos, pentru ca acestea sunt explicate in stilul caracteristic al lui Andrei Plesu, care reuseste sa imbine eruditia cu harul cuvintelor si sa vrajeasca cititorii.

 

 

Povestea uluitoare a părintelui Ilie Lacătușu! A salvat multe vieți și a săvârșit nenumărate minuni după ce sufletul său a trecut la cele sfinte

Povestea uluitoare a părintelui Ilie Lacătușu! A salvat multe vieți și a săvârșit…

„Împărații hotarului” de Daria Logofătu: a treia apariție din seria „Hotare” e cea mai captivantă de până acum

„Împărații hotarului” de Daria Logofătu: a treia apariție din seria „Hotare” e cea mai…

Când este sărbătorit, de fapt, Sfântul Valentin, conform calendarului ortodox

Când este sărbătorit, de fapt, Sfântul Valentin, conform calendarului ortodox

Iata ce spune autorul despre carte:

 

„In cartea de fata, va fi vorba despre povestile spuse de Iisus, in efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul imparatiei Sale. Sarcina pe care si-o asuma e imposibila, asadar e pe masura divinitatii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fara sa cada in reteta si abuz doctrinar, si are de dat nu doar materie de reflectie, ci si motivatie de viata, suport existential.” (Andrei Plesu)

 

 

Citeste si tu aceste carti crestine si cu siguranta vei extrage multe invataminte pretioase din ele!

 

 

 

 

 

 

https://www.divahair.ro/timp_liber/cele_mai_vandute_5_carti_crestine_

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Top 10 carti crestine la Libraria Maranatha

 

 

 

By Libraria Umanitara

 

In cateva cuvinte dorim sa va prezentam mai jos cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha. Vom face un top 10 carti crestine dintre cele mai comandate de catre clientii nostri, din cele peste 2500 de titluri de carti crestine pe care le avem in rafturile noastre. Va reamintim ca Libraria Maranatha are un scop umanitar si toate cartile crestine comandate de catre dvs, sunt transformate in ajutor umanitar pentru cazurile umanitare in care suntem implicati. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, este calculat pe toata perioada de cand Libraria Maranatha vinde carti crestine (respectiv Martie 2012) si pana in acest moment. Topul celor 10 carti crestine de mai jos, cuprinde toate categoriile de carti crestine de care dispunem, de la romane crestine, biblii, etc.

 

1. Cea mai cautata carte crestine a fost, este si ramane romanul crestin ,,Rascumparata prin iubire” de Francine Rivers. Aceasta carte este un roman crestin, o adaptare dupa viata lui Osea.

 

2. Pe locul doi dintre cele mai cautate si comandate carti crestine de la Libraria Maranatha, este cartea lui Cristian Barbosu ,,Cele sapte pacate cardinale”.

 

3. Locul trei este ocupat de cartea ,,Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu”. Este o carte crestina destinata adolescentilor, tinerilor si cuplurilor care se afla in pragul casatoriei.

 

4. Pe locul patru dintre cele mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este romanul crestin ,,Amintirile inimii”.

 

5. Pe locul cinci este cartea ,,Biserica condusa de scopuri” de Rick Warren, o carte destinata in mod special pastorilor, plantatorilor de biserici si misionarilor.

 

6. Pe locul sase dintre cele mai comandate carti crestine la Libraria Maranatha este cartea lui Max Lucado ,,El a ales piroanele. Ce a facut Dumnezeu ca sa-ti cucereasca inima”.

 

7. Locul sapte este ocupat de cartea ,,Vindecare de o viata banala” de Max Lucado. Aceasta carte este una dintre acele carti crestine destinate in mod special oamenilor ocupati, celor care au probleme si obstacole in viata.

 

8. Pe locul opt este cartea ,,Dezamagit de Dumnezeu” de Philip Yancey.

 

9. Locul noua dintre cele mai cautate carti crestine de la Libraria Maranatha este ,,Predici despre trezire” de Charles Haddon Spurgeon.

 

10. Locul zece din topul celor mai cautate carti crestine la Libraria Maranatha este ,,Vreau sa slabesc sanatos’.’

 

Dorim sa multumim tuturor celor care au comandat carti crestine de la Libraria Maranatha. Toate aceste comenzi de carti crestine ne-au oferit posibilitatea sa ne implicam in cazuri umanitare. Orice comanda de carti crestine de la Libraria Maranatha devine in mod indirect un ajutor umanitar.

 

Va multumim ca sunteti clientii nostri !

 

www.librariamaranatha.ro

 

 

 

 

https://www.librariamaranatha.ro/blog/top-10-carti-crestine-la-libraria-maranatha/

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Imparatia lui Dumnezeu este in tine – Lev Tolstoi (CARTE)

 

 

Prezentare

„Imparatia lui Dumnezeu este cu tine/The Kingdom of God is Within You“, de Lev Tolstoi, a treia parte a trilogiei sale crestin anarhist-pacifiste.

 

Daca prima parte, „A confession” (1879), are ca tema cautarile spirituale ale lui Tolstoi, iar a doua, „What I believe” (1884), exploreaza principala invatatura a lui Iisus, non-rezistenta prin forta in fata raului, a treia parte, „The Kingdom of God is Within You” (1893), este si cea mai densa, in care, pe langa atacurile la ipocrizia Bisericii Ruse, se manifesta si viziunea anti-stat a scriitorului rus.

 

CUPRINS

 

Doctrina nerezistentei la rau prin forta a fost profesata de o minoritate de la inceputul crestinatatii

Critici ale doctrinei nerezistentei la rau prin forta din partea credinciosilor si necredinciosilor

Crestinismul inteles gresit de credinciosi

Crestinismul inteles gresit de oamenii de stiinta

Contradictia dintre viata noastra si constiinta noastra crestina

Atitudinea oamenilor de azi fata de razboi

Semnificatia serviciului militar obligatoriu

Doctrina nerezistentei la rau cu forta trebuie acceptata in mod inevitabil de lumea de azi

Acceptarea conceptiei crestine despre viata va emancipa omenirea de sub nenorocirile noastre păgâne

Raul nu poate fi suprimat prin forta fizica a guvernului; Progresul moral al umanitatii provine nu numai din recunoasterea individuala a adevarului, ci si prin stabilirea unei opinii publice

Conceptia crestina despre viata a aparut deja in societatea noastra si va pune capat in mod infailibil organizarii curente a vietii noastre bazate pe forta; Cand se va intampla asta

 

Concluzie: Pocaiti-va caci Imparatia lui Dumnezeu e aproape

 

 

https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/4102/imparatia-lui-dumnezeu-este-in-tine-lev-tolstoi-carte

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Virgil Neagu – Fugiți de idoli! Bradul 🌲, Moș Crăciun🎅, iepurași 🐇 E păcat să faci brad de Crăciun?

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=XNp3uUAq-2k

 

/////////////////////////////////////////

 

 

(“Dumnezeu este NE/mort”)Nietzsche- Evolutionistul care era impotriva lui Dumnezeu dar si impotriva lui Darwin, de Russell Grigg

 

Filosoful german Friedrich Nietzsche (1844–1900) este probabil cel mai cunoscut pentru afirmatia “Dumnezeu este mort”. Nu asa de bine cunoscut este faptul ca desi el credea in evolutie, a respins vehement principiile majore ale Darwinismului.1

 

Nietzsche si “moartea lui Dumnezeu”

 

Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu in “Stiinta voioasa”2 printr-o parabola despre cu un nebun si o lanterna care il cauta pe Dumnezeu, numai pentru a sfarsi ridiculizat de concetatenii sai:

 

“Nebunul a sarit in mijlocul lor si i-a pironit cu privirea. “Unde este Dumnezeu?” a strigat el; “Iti voi spune. L-am ucis – eu si cu tine. Noi toti suntem ucigasii sai… Dumnezeu este mort…. Si noi l-am omorat”.3,4

Nietzsche a explicat apoi ca se referea la faptul ca “credinta in Dumnezeul crestin a devenit incredibila”.5 Motivul sau pare a fi fost contracarea conceptului viitoarei judecati – prin anuntarea mortii Judecatorului! El a scris: “Il respingem pe Dumnezeu; prin respingerea Sa, negam orice raspundere.”6

 

In locul lui Dumnezeu, Nietzsche a propus Super-omul, (Übermensch in limba germana)7, un individ amoral, imaginar, super-puternic, care va infrange orice opozitie precum si nevoia de Dumnezeu – pentru ca in viziunea lui Nietzsche, Dumnezeu era o iluzie a mintii.

 

Nietzsche si Geneza

In “Anticristul”, Nietzsche s-a dezlantuit impotriva lui Dumnezeu si a istoriei Genezei: “A fost oare inteleasa cu adevarat povestea care sta la inceputul Bibliei – povestea fricii mortale a lui Dumnezeu de stiinta”…

 

In locul lui Dumnezeu, Nietzsche a propus Super-omul, (Übermensch in limba germana), un individ amoral, imaginar, super-puternic, care va infrange orice opozitie precum si nevoia de Dumnezeu

“Prima greseala a lui Dumnezeu: omul nu a gasit animalele distractive – le-a dominat, el nu si-a dorit sa fie un ‘animal’. In consecinta Dumnezeu a creat femeia. Si atunci intr-adevar a luat sfarsit plictiseala dar a fost si un sfarsit al altceva! Femeia a fost a doua greseala a lui Dumnezeu. – “Femeia in esenta ei este sarpe, Eva – orice preoteasa stie, orice rau vine in lume prin femeie’…”8

 

Poate cel mai elegant comentariu asupra acestei afirmatii este sa o tratam ca pe un semn al inceputului ultimilor 11 ani de nebunie ai lui Nietzsche.

 

Nietzsche vs Darwin

Nietzsche a scris la scurt timp dupa Darwin. Milioanele de ani de evolutie erau deja considerati “fapt”, iar teoria evolutionista era extrem de populara printre membrii elitei vremii, din care o parte inca mai dezbatea mecanismul. Un ateu trebuie, prin definitie, sa creada in ‘evolutie’ – o lume care s-a creat singura – indiferent de cum s-au intamplat aceste transformari. Nu este deci surprinzator sa vedem un ateist ca Nietzsche scriind in “Asa grait-a Zarathustra”: “Voi [omenirea] v-ati transformat din viermi in oameni, si mare parte din voi e inca vierme. Odata erati primate, si chiar si acum fiinta umana este mai primata decat orice primata.”9

 

Totusi, el s-a opus vehement ideilor lui Darwin despre “cum” s-a petrecut evolutia, preferand propria notiune, ceea ce el numea “vointa de putere”.

 

Nietzsche a afirmat ca Darwin s-a inselat in patru aspecte fundamentale ale teoriei sale.

 

1. Schimbarile mici nu pot produce organe noi

El a realizat ca un organ partial format nu are nici o valoare pentru supravietuire si a scris:

 

“Impotriva darwinismului. – Utilitatea unui organ nu ii explica originea; din contra! Pentru o mare parte a duratei de formare acesta nu ajuta individul si nu ii este de nici un folos, cu atat mai putin in lupta cu inamici si circumstante externe.”10

Nietzsche sustine ca in viata reala mai repede supravietuiesc cei slabi decat cei puternici. El a scris:

 

2. Cei slabi supravietuiesc celor puternici

“Anti-Darwin – Cu privirea la mult aclamata “lupta a vietii”, … acolo unde este o lupta este si o lupta pentru putere… deznodamantul este invers celui dorit de scoala lui Darwin… cei slabi ii domina pe cei puternici din nou si din nou – motivul fiind ca ei sunt in majoritate si sunt mai isteti…. Darwin a uitat mintea.”11

3. Selectia sexuala nu normala

Nietzsche a scris despre notiunea lui Darwin:

 

“Anti-Darwin … Aproape intotdeauna vedem masculi si femele care fructifica orice oportunitate intamplatoare, nearatand nici un fel de selectivitate.”12

4. Absenta formelor tranzitionale

Nietzsche scrie:

 

“Nu exista forme tranzitionale. … Se spune ca fiintele primitive sunt stramosii celor existente. Dar o privire aruncata asupra florei si faunei din Tertiar nu ne duce cu gandul decat la o tara neexplorata care gazduieste specii care nu exista in alta parte, in timp ce altele care exista in alta parte lipsesc.”12 [Tertiarul este o perioada geologica ulterioara disparitiei dinozaurilor, in viziunea care considera o perioada lunga a istoriei pre-umane.]

Nietzsche ne ofera apoi o alta sectiune, din nou indreptata Anti-Darwin:

 

“Anti-Darwin. – Ceea ce ma surprinde cel mai mult atunci cand ma gandesc la destinul omenirii este ca intotdeauna vad oposul a ceea ce Darwin si scoala lui doresc sa vada astazi: selectia in favoarea celui mai puternic, mai bine alcatuit si progresul speciilor. Exact oposul este palpabil … Inclin sa cred ca scoala lui Darwin a fost inselata complet … .

 

Vointa de putere, in care recunosc caracterul si fundamentul tuturor schimbarilor, ne ofera motivatia pentru care selectia nu este in favoarea exceptiilor si norocului: cei mai puternici si norocosi sunt slabi in comparatie cu instinctele unei turme organizate, timiditatii celui slab, cu vasta majoritate.”13

 

Nu este surprinzator atunci ca in autobiografia sa, “Ecce Homo”14, Nietzsche descrie ca “bivoli” pe acei carturari care cred ca super-omul sau este un produs al evolutiei darwiniene.15

 

Nietzsche, Darwin si Hitler

Exemplul cel mai bun al ‘Super-omului’ lui Nietzsche este omul care a trait dupa propria moralitate si si-a anihilat orice opozitie, Adolf Hitler. Hitler a imbratisat atat Darwinismul cat si filosofia lui Nietzsche. Pentru el notiunea lui Darwin despre dominarea celor slabi de catre cei puternici era cel mai puternic bine. In acelasi timp, el se considera a fi ‘super-omul’ descris in filosofia lui Nietzsche,16 si a aplicat ideea acestuia legata de superioritatea unor indivizi in incercarea de a convinge poporul german ca apartine ‘rasei superioare’.

 

Nietzsche si-a fluturat pumnul catre Dumnezeu, dar Nietzsche este mort iar Dumnezeu este viu. Asa ca ultimele cuvinte ii apartin lui Dumnezeu.

Hitler a transpus ideile lui Darwin si Nietzsche la o concluzie logica – o morala ateista care a rezultat in devastarea Europei si uciderea a peste sase milioane de civili in Holocaust.17

 

Concluzie

Nietzsche si-a fluturat pumnul catre Dumnezeu, dar Nietzsche este mort iar Dumnezeu este viu. Asa ca ultimele cuvinte ii apartin lui Dumnezeu.

 

“Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmii 14:1)

 

“Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” (1 Cor 1:18,19)

 

Referinte si note

Pentru mai multe detalii despre viata si scrierile lui Nietzsche vezi Grigg R., Nietzsche, the man who took on God and lost, Journal of Creation 24(1):106 112, 2010. Înapoi.

Stiinta Voioasa a lui Nietzsche. Înapoi.

Nietzsche si-a scris lucrarile in sectiuni numerotate (cateodata o carte intreaga, cateodata capitol cu capitol), facand astfel usoara gasirea oricarui citat in orice traducere sau in orice editie, prin simpla cautare a numarului sectiunii. Vom folosi aceasta practica si in acest articol. Înapoi.

Stiinta Voioasa (Germana: Die fröhliche Wissenschaft, 1882), section 125; trad. de W. Kaufmann, Random House, New York, 1974, p. 181. Înapoi.

Ref. 4, section 343, p. 279. Înapoi.

Nietzsche, F., Twilight of the Idols, or, How to Philosophize with a Hammer (German Götzen-Dämmerung, oder, Wie man mit dem Hammer philosophiert, 1889), cap 6 Cele patru mari erori, sect 8, trans. de R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, p. 65. Înapoi.

Introdusa in cartea, Thus Spoke Zarathustra: A Book for All and None (Germana Also sprach Zarathustra: Ein Buch für Alle und Keinen, 1883–1885), in care profetul fictional Zarathustra prezinta ideile lui Nietzsche lumii. Aceasta a inspirat poem simfonic omonim, scris de Richard Strauss (1896), cunoscut publicului larg pentru deschiderea sa – tema filmului lui Stanley Kubrik din 1968: 2001: A Space Odyssey Înapoi.

Nietzsche, The Anti-Christ, section 48, trans. by R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, pp. 175–76. Înapoi.

Nietzsche, F., Thus Spake Zarathustra, Zarathustra’s Prologue section 3, trans. by G. Parkes, Oxford University Press, New York, 2005, p. 11. Înapoi.

Nietzsche, F., The Will to Power, section 647. trans. by W. Kaufman and R.J. Hollingdale, Random House, New York, 1967, p. 343. Înapoi.

Ref. 6, chapter 9, section 14, trans. by R.J. Hollingdale, pp. 86–87. Înapoi.

Ref. 10, section 684, pp. 362–363. Înapoi.

Ref. 10, section 685, p. 364. Nietzsche pare a fi inteles gresit argumentele darwiniene, considerand “capabilitatea” ca “putere” in fraza “cele mai capabile de reproducere/supravietuire”. Înapoi.

Latina pentru ‘Iata Omul’, preluat din Ioan 19:5, cuvintele lui Pilat catre gloata cand l-a infatisat pe Mantuitorul biciuit. Înapoi.

Nietzsche, F., Ecce Homo, chapter 3, section 1, trans. by W. Kaufman, Vintage Books, (Random House), New York, 1967, p. 261. Înapoi.

Shirer, William. The Rise and Fall of the Third Reich, 1959. New York: Simon & Schuster, 1990, p.101. Shirer a scris: “Ca la sfarsit s-a considerat super-omul profetit de Nietzsche nu poate fi contestat.” Înapoi.

Documentat in Weikart, R., From Darwin to Hitler: Evolutionary Ethics, Eugenics, and Racism in Germany, Palgrave Macmillan, New York, USA, 2004; see review in Creation 27(4):39, 2005, creation.com/weikart./

 

https://creation.com/nietzsche-anti-god-anti-darwin-romanian

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Asaltul diavolilor , Satanismul în literatură , Satanismul în muzică

 

 

Publicat   de ceasulmintii

 

 

de Laurenţiu Ionescu

 

„Diavolul l-a urcat pe Iisus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.” Drept răspuns Iisus i-a zis: „Piei, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui să-i slujeşti.” Luca, cap.4, versetele 5-8

 

Biblia şi celelalte cărţi sfinte ale omenirii susţin existenţa unui singur Creator şi Conducător al întregului Univers: Dumnezeu Tatăl. Dorinţa unei persoane sau a unui grup de a se substitui Lui pentru a domina lumea, se bazează exclusiv pe adorarea lui Lucifer.

Satana, Lucifer (cum mai este numit) este o entitate pomenită atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament din Biblie. Mai întâi a fost un heruvim care, aflându-se la un moment dat deasupra Muntelui Sfânt al lui Dumnezeu, s-a răzvrătit dorindu-şi accesul direct în centrul Puterii Cereşti – jilţul lui Dumnezeu. Acesta l-a pedepsit alungându-l din cer, azvârlindu-l la pământ şi preschimbându-i numele în Satana, deoarece a pângărit înţelepciunea, în virtutea propriei străluciri. A mai fost numit fiul dimineţii, datorită asemănării sale cu Luceafărul de dimineaţă care doreşte parcă să concureze Soarele la răsărit. Se spune despre el că poate face „minuni mincinoase”, deci poate înşela; el este de fapt doar un înger decăzut.

Dumnezeu i-a îngăduit pe mai departe existenţa, încredinţându-i chiar o misiune importantă: aceea de a încerca credinţa celor aflaţi pe o cale spirituală prin tentaţii lumeşti aşa cum s-a petrecut şi cu Iisus Hristos în episodul citat mai sus. Au existat însă şi fiinţe care nu l-au respins, s-au lăsat pradă tentaţiilor şi au fost pedepsiţi pentru asta, aşa cum relatează apostolul Petru despre îngerii care au păcătuit implicându-se în revolta lui Lucifer; Dumnezeu nu i-a cruţat, aruncându-i şi pe ei în iad.

Celui necurat i se închină cu bună ştiinţă masonii, „iluminiştii”, curentele pseudoreligioase.

 

Satanismul în literatură

În timpurile moderne, satanismul a fost propagat şi popularizat prin literatură şi artă, tipărindu-se chiar şi liturghii ale cultului satanic. J.K. Huysman – poet convertit la satanism – dezvăluie „Bucuria oprită de a transfera Satanei omagiile şi rugăciunile lui Dumnezeu…; comiterea, pentru a-l insulta mai grav pe Hristos, a păcatelor pe care el le-a condamnat în mod deosebit; pervertirea cultului şi orgia carnală.”

Iluminismul – curent filozofic şi literar de origine masonică – îl preamăreşte în literatură pe Satana ca simbol-model al revoltei împotriva lui Dumnezeu, al negării legilor morale, al „eliberării” de orice constrângere şi de orice legătură cu Dumnezeu; model pentru omul care se vrea titan, care vrea să-l răstoarne pe Dumnezeu de pe tronul său, pentru a-i lua locul.

 

1. Byron (Manfredi şi Cain) este iniţiatorul exaltării depline a Satanei, urmat de Shelley, Lenau (Faust) şi M. Lermontov (Demonul).

Baudelaire îl numeşte „cel mai frumos şi cel mai mare dintre îngeri”, victimă a geloziei divine.

V.Hugo, în „La fin de Satan” îşi exprimă credinţa că Dumnezeu şi Satana vor deveni egali, prin intermediul îngerului născut din amândoi numit Libertate.

1. Carducci, în „Imnul către Satana” îl glorifică, văzând în el forţa vitală şi progresul modern.

A.Gide, J.P.Sartre, A.Camus şi A.France sunt existenţialişti şi atei ai zilelor noastre; ei merg pe aceeaşi linie.

Împotriva satanismului modern s-au ridicat numeroşi scriitori, printre care N.Gogol, Dostoievski, L.Bloy, G.Bernanos, G.Papini.

 

Satanismul în muzică

 

Curentul satanist este promovat foarte mult şi prin intermediul muzicii. Nu avem aici nimic împotriva vreunui stil muzical. Şi desigur că vor fi mulţi fani ai acestor stiluri şi curente muzicale care nu sunt de acord că această muzică- rock, pop, heavy-metal- etc., ar fi satanistă sau malefică.

Dar, în continuare, nu putem decât să analizăm, în mod obiectiv, ceea ce exprimă prin versuri şi prin faptele fanilor săi aceste formaţii de muzică rock.

Încă de acum câteva decenii, s-a atras atenţia asupra mesajului satanic pe care îl transmite muzica rock. Astfel, în 1984, jurnalul „Liberation” profetiza despre „întoarcerea lui Satan”, făcând aluzie la concertele rock. În timpul unui colocviu intitulat „Istoria artelor de vrăjitorie” organizat la abaţia Fontevrault în octombrie 1984, preşedintele asociaţiei Franceze a Exorciştilor, abatele Chenesseau, acuza anumite grupuri rock, cum ar fi AC/DC (Anti Christ, Death to Christ) că difuzează muzică pe care erau suprapuse mesaje subliminale satanice.

Cântăreţii de muzică rock dau glas fanteziei depravate a unui public „format”. Unele dintre versurile melodiilor sunt imposibil de publicat. Promotorii heavy-metal-ului glorifică atitudini excentrice cu privire la sex, violenţă şi ură. Muzica rap se concentrează asupra răzvrătirii de orice natură. Multe piese conţin obscenităţi şi descrieri vulgare ale actului sexual.

Aceste genuri muzicale pot servi, din păcate, drept catalizatori negativi, care îi încurajează pe tinerii vulnerabili să facă lucruri la care altminteri nici nu s-a fi gândit măcar.

Ozzy Osbourne, cel care a creat curentul heavy-metal, a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să compun această muzică. Sper ca puterea aceasta să nu fie a Diavolului.” Cu toate acestea, majoritatea cântecelor compuse de el sunt dedicate diavolului, având chiar un album intitulat „Speak With The Devil” (Vorbind cu Diavolul), iar în timpul concertelor sale are manifestări diabolice care scot foarte clar în evidenţă puterea supranaturală care îl „utilizează”: în entuziasmul delirant al spectatorilor, a smuls cu dinţii, pe scenă, capul unui liliac viu.

Celebrul cântăreţ Alice Cooper a declarat: „Cu puţini ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-i las corpul meu să-l stăpânească.” Şi l-a lăsat, fiind deplin devotat lui Satan, dedicându-i albumul „House of Fire” (Casa de foc). Un alt exemplu care te îngrozeşte este cel al formaţiei W.A.S.P. În timpul spectacolelor, membrii ei beau sânge dintr-un craniu, taie carne cu toporul şi aruncă bucăţile crude fanilor isterizaţi, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultând cântecul „I wanna be somebody” îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…” Formaţia Kiss, în cântecul „The God of Thunder”, spune „Am fost crescut de către un demon/ Pregătit să guvernez lumea/ Sunt stăpânitorul pustiului/ Un om de fier al zilelelor noastre/ Adun întunericul pentru plăcerea mea!”

 

Membrii formaţiei Led Zeppelin au cumpărat vila din Londra a lui Aleister Crowley, un celebru ocultist care a deviat către orientări satanice, unde au locuit o bună perioadă de timp. Ei au introdus în piesele muzicale versuri satanice inserate sub formă de mesaje subliminale, neanunţate pe coperta discului – o metodă de inducere în mod insidios în conştiinţa unui ascultător a unor mesaje fără ca el să-şi poată da seama, şi care îl pot determina ulterior să le ducă la îndeplinire. Ele sunt suprapuse pe fondul muzical prin tehnici speciale, astfel că ascultătorul percepe conştient numai muzica, nedându-şi seama de existenţa mesajelor. Au fost intentate procese formaţiilor Led Zeppelin, Metallica şi Judas Priest pentru introducerea de mesaje subliminale sataniste în piesele lor muzicale.

În cele prezentate mai sus se evidenţiază foarte clar modul în care entităţile universurilor paralele infernale îi „posedă” pe aceşti cântăreţi. Cu formaţiile care folosesc astfel de texte se petrece acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Entităţile infernale îi folosesc ca medium pentru a-şi transmite  mesajele lor malefice, ducându-i, în cele din urmă, la suferinţă, alienări sau sinucidere.

Dar, ne vom pune întrebarea: cine sunt cei care au interesul ca această muzică, care s-a dovedit a fi nocivă, să fie promovată şi susţinută? John Todd care, conform propriilor declaraţii, a fost iniţiat în puternicul cerc ocult al „Iluminaţilor” (Sfatul celor 13) era directorul unei mari corporaţii producătoare de discuri şi societăţi de înregistrare a concertelor şi anume Zodiaco Production. Din relatarea sa a reieşit cu claritate şi certitudine faptul că fiecare matriţă a oricărui disc – clasic, country, rock, de revistă, meditativă, disco etc. – deci orice fel de muzică (nu numai rock sau heavy -metal) este prelucrată de 13 persoane, prin ritualuri de magie neagră satanică!

În spatele acestor practici se află unii dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, care sunt totodată şi membrii importanţi ai Francmasoneriei. De aceea, ei nu fac acest lucru din motive financiare, ci pentru a controla minţile şi conştiinţa oamenilor, ascultătorul fiind influenţat de „frecvenţele” pe care urechea umană nu le percepe, însă subconştientul le înregistrează şi le asimilează. Aceste practici au un impact puternic, în special asupra tineretului, deoarece, după cum ştia şi Hitler, „Cine are tineretul, are viitorul.”

Asaltul diavolilor , Satanismul în literatură , Satanismul în muzică

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Războaiele religioase și libertatea religioasă: o istorie controversată

 

 

De către David Trim

 

 

Deși astăzi societatea occidentală acceptă în general că libertatea credinţei și a exprimării religioase este un drept înnăscut al omului, această poziţie a apărut numai după secole de intoleranţă și persecuţie religioasă și după secole de ură interreligioasă atât de puternică, încât a generat frecvent războaie de religie.

 

Războaie religioase au fost purtate și în alte zone, desigur, și în alte epoci; cu toate acestea, de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, Europa a fost scena pe care s-au perindat rivalităţile dintre și între marile religii monoteiste. Deoarece puterile europene și-au extins autoritatea  de-a lungul oceanelor și continentelor lumii, evenimentele din această zonă și din această perioadă au avut o influenţă care s-a extins la nivel global, până în prezent.

 

Războiul religios este una dintre expresiile finale ale intoleranţei religioase. Războiul sfânt, în care populaţia inamicului este ameninţată cu distrugerea din cauza credinţelor sale religioase, este ultima extensie teribilă a persecuţiei. Nu toţi combatanţii aflaţi în conflict religios au manifestat aceeași dedicare de a distruge și ucide dușmani precum cea recent demonstrată de jihadiști; războaiele religioase au fost adesea defensive, pentru a opri persecuţia sau pentru a proteja coreligionarii de aceasta, dar au fost și ofensive, pentru impunerea religiei proprii asupra altora.

 

Odată ce o dispută religioasă capătă proporţiile unui război, aceasta tinde să întărească atitudinile ambelor părţi. Nimic nu este mai distructiv pe termen scurt pentru conceptele de libertate religioasă și respect reciproc decât războiul purtat în numele credinţei.

 

Atracţia irepresibilă a cruciadelor

Cruciadele către Ţara Sfântă și ocuparea în comun de către Europa Occidentală a unor părţi din Levant (1096-1291) au fost iniţial întreprinse pentru apărarea creștinilor orientali (grecii ortodocși) faţă de opresiunea turcească și pentru a elibera locurile sfinte ale credinţei creștine de ocupaţia musulmană. Treptat însă, aceste conflicte au devenit războaie de expansiune europeană. Căderea ultimei fortăreţe europene de pe continentul asiatic, în 1291, a marcat, în multe privinţe, sfârșitul unei ere. Cu toate acestea, deși nu mai existau cruciade în Ţara Sfântă – altfel spus, nu mai existau expediţii care să atragă voluntari din întreaga creștinătate pentru campanii în Palestina și în regiunea înconjurătoare – totuși nu acesta a fost sfârșitul cruciadelor.

 

Căderea orașului Tripoli sub asediul mamelucilor musulmani. Bătălia a avut loc în 1289 și a fost un eveniment important în cadrul cruciadelor deoarece a marcat capturarea uneia dintre puţinele regiuni importante rămase în posesiunea cruciaţilor.

 

În primul rând, deși știm acum că Ţara Sfântă a fost pierdută definitiv, acest lucru nu a fost deloc evident pentru creștinii occidentali din secolul al XIV-lea sau timp de două secole după aceea. Ideea că o mare cruciadă împotriva turcilor ar mobiliza întreaga creștinătate a atras oamenii de stat și soldaţii din Europa până în secolul al XVII-lea.

 

În al doilea rând, se uită de multe ori faptul că, deși creștinii occidentali nu aveau cetăţi pe continentul asiatic în secolul al XIV-lea, principatele creștine armene de acolo au supravieţuit; în plus, „cruciaţii” occidentali au menţinut controlul asupra mai multor insule și enclave de coastă din bazinul estic mediteranean: Cipru a fost un regat creștin, de exemplu, până în secolul al XVI-lea. Campaniile militare defensive și ofensive au continuat să se desfășoare de-a lungul litoralului mediteranean, uneori în alianţă cu prinţii creștini indigeni.

 

În al treilea rând, noţiunea de cruciadă fusese extinsă la mijlocul secolului al XII-lea pentru a cuprinde mișcarea de reconquista a Peninsulei Iberice și războaiele de cucerire ale Ordinului Teutonic din regiunea baltică. Aceste conflicte au continuat până în secolul al XV-lea.

 

În al patrulea rând, de la mijlocul secolului al XIV-lea, ameninţarea turcească nu mai viza doar Orientul Apropiat. Turcii selgiucizi, care ocupaseră locurile sfinte ale creștinismului în secolul al XI-lea, au fost înlocuiţi de turcii otomani, care au ajuns din Asia Centrală în Orientul Apropiat și apoi în Europa, deși numai până în regiunile estice de graniţă ale Europei (în acest stadiu).

 

Mai mult, în această perioadă, atât timp cât războaiele se purtau împotriva păgânilor, necredincioșilor sau ereticilor, contemporanii le considerau de obicei ca fiind „cruciade”, indiferent dacă îndeplineau sau nu criteriile iniţiale pentru o cruciadă formală și indiferent dacă se desfășurau în Marea Baltică, Iberia, nord-vestul Africii, Egipt, estul Mediteranei sau sud-estul Europei – și asta însemna că aceste războaie nu erau purtate doar de spanioli, portughezi, cavaleri teutoni, maghiari, sârbi sau ciprioţi.

 

Campaniile împotriva păgânilor și musulmanilor din sudul și estul creștinătăţii latine au atras interes, simpatie, donaţii și voluntari din întreaga Europă. Momeala puternică a cruciadei, chiar și în nord-vestul Insulelor Britanice, este imortalizată de Geoffrey Chaucer în „Povestea cavalerului”, din volumul Povestiri din Canterbury, cu invocarea regiunilor în care luptase protagonistul anonim: Alexandria, în Egipt, în jurul Mediteranei de est și în Turcia; în Prusia, Rusia și Lituania; în Spania și Maroc. Acestea au fost, după cum arată clar Chaucer, campaniile unui „om creștin”, care lupta „pentru credinţa noastră” împotriva „păgânilor”.

 

Iberia, Africa de Nord și Europa de Est

Apogeul participării creștine la reconquista a fost în secolul al XIII-lea, dar părţi din Peninsula Iberică au rămas sub stăpânirea maură până în 1492, când Emiratul din Granada a fost învins, în cele din urmă, de armatele lui Ferdinand al II-lea și ale Isabelei I, suverani comuni ai Aragonului și Castiliei și León – fondatorii statului modern spaniol. Între timp, în anii 1410, portughezii și spaniolii începuseră să-și extindă operaţiunile militare în Africa de Nord, de unde maurii au primit sprijin. În perioada lui Ferdinand al II-lea din Aragon, războaiele dintre creștini și musulmani au continuat; de asemenea, au atras mai departe voluntari creștini străini. Contingentele militare din Franţa și Scoţia au luptat împotriva maurilor la sfârșitul secolului al XIV-lea. Englezii au luptat împotriva maurilor alături de armatele spaniole în anii 1370 și de armatele portugheze din Africa de Nord în anii 1470. În 1511, Ferdinand al II-lea de Aragon a lansat o cruciadă în strâmtoarea Gibraltar, din Africa, care a atras sprijinul armatelor engleze și franceze.

 

Între timp, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea a avut loc o cruciadă aproape permanentă în ţările care se învecinează cu regiunea baltică de est, condusă de Ordinul Cavalerilor Teutoni împotriva locuitorilor păgâni din Prusia, Lituania și Livonia (regatul medieval al Lituaniei se întindea cu mult dincolo de graniţele naţiunii moderne). Însă Ordinul Teutonic s-a putut baza pe sprijinul mai multor cavaleri germani. După cum observă cel mai recent istoric al ordinului, printre cei care au luptat în cruciada din Prusia și Lituania se aflau mulţi „francezi, englezi, scoţieni, cehi, unguri, polonezi și câţiva italieni.” Între aceștia din urmă s-a numărat și Henry Bolingbroke, mai târziu regele Henric al IV-lea al Angliei.

 

În orice caz, pe măsură ce Cavalerii Teutoni au dobândit tot mai mult teritoriu, ei au devenit din ce în ce mai mult asemenea unui stat laic. De asemenea, s-au implicat din ce în ce mai mult în conflicte cu regatele vecine, unele dintre ele creștine, și astfel s-au trezit că luptă în calitate de „cruciaţi” împotriva polonezilor catolici și a rușilor ortodocși. Apoi, în jurul anului 1400, lituanienii s-au convertit în masă la creștinism, iar regatele Lituaniei și Poloniei s-au aliat prin căsătorie. Puterea combinată a uniunii polono-lituaniene s-a dovedit prea mare pentru Cavalerii Teutoni, care în 1410 au fost învinși în prima bătălie de la Tannenberg. Ordinul a încetat să mai fie un jucător important în zonă după aceea. Era „cruciadelor” baltice s-a încheiat.

 

Un motiv pentru convertirea elitei lituaniene, convertire care a fost impusă atunci și poporului, a fost tocmai de a obţine ajutorul polonez împotriva Cavalerilor Teutoni. Deși sinceritatea convertirilor originale este îndoielnică, odată ce lituanienii au devenit oficial creștini, predicarea și convertirea s-au perpetuat în generaţiile următoare. Într-un anumit sens, s-ar putea spune că atunci ordinul și-a atins o parte din obiectivele sale, în sensul că a ajutat la realizarea convertirii multor păgâni la creștinism! Cu toate acestea, cine știe dacă nu cumva convertirea ar fi fost mai ușor de realizat prin activitate misionară, nu prin războaie de cucerire, care au servit în principal la îmbogăţirea și creșterea puterii Ordinului Teutonic.

 

Îţi va plăcea să citești și:cruciadele

 

Suprimarea husiţilor

Cu toate acestea, germanii au reușit să facă cruciade chiar la ei acasă în secolul al XV-lea, împotriva husiţilor din Boemia și Silezia, în anii 1420. În cei patru ani de după martiriul lui John Huss în 1415, adepţii săi din ceea ce astăzi este Republica Cehă și estul Poloniei s-au organizat, iar în 1419 s-au ridicat într-o mișcare de revoltă. Papa Martin al V-lea a chemat toţi creștinii să ridice armele împotriva adepţilor lui Huss, deși armatele care au luptat ulterior împotriva husiţilor proveneau numai din Sfântul Imperiu Roman și din Polonia. Împăratul Sigismund a condus patru „cruciade” în Boemia și Silezia, dar a suferit în mod regulat înfrângerea din partea husiţilor, ale căror armate combinau inovaţia tehnologică (inclusiv prima utilizare pe scară largă a armelor de foc) cu o fervoare religioasă extraordinară. În cele din urmă, însă, forţele catolice germane și-au folosit superioritatea numerică pentru a obţine unele succese militare, husiţii s-au divizat în facţiuni, iar în 1436 a fost negociat un compromis de pace. Unele libertăţi s-au extins și s-a limitat diversitatea practicii religioase în cadrul populaţiei din Boemia (ceea ce, un secol mai târziu, a devenit baza pentru adoptarea pe scară largă a protestantismului), dar s-a restabilit astfel autoritatea împăratului și a papalităţii.

 

Aceste războaie au fost, din partea husiţilor, defensive: iniţial, aceștia nu au încercat să-și impună părerile religioase asupra catolicilor din Boemia și Silezia sau să ducă mesajul lui Huss în afara patriei; dar erau hotărâţi să se închine așa cum credeau că a poruncit Dumnezeu și să împiedice persecuţia. Cu toate acestea, a existat o alternativă la preluarea armelor, care urma să fie supusă martiriului. După cum subliniază istoricul Philippe Contamine, acest aspect a fost susţinut de un grup husit, Uniunea fraţilor boemi. Teologul lor de frunte, Peter Chelcicky, „a predicat nonviolenţa. Chelcicky s-a manifestat împotriva celor care aveau mustrări de conștiinţă să mănânce carne de porc vinerea, dar care vărsau cu ușurinţă sânge de creștini. Potrivit lui, prima epocă pacifistă a bisericii a fost și epoca sa de aur; legea creștină ca lege a iubirii interzicea crima, concluzia implicită fiind că adepţii acestei legi erau cu siguranţă obligaţi să asculte statul și dea Cezarului ceea ce era al Cezarului, dar să refuze… serviciul militar.” Dar, după cum observă Contamine, această tendinţă„ era în contradicţie” cu alta care exercita o influenţă amplă în rândul adepţilor lui Huss și care a favorizat războiul. Foarte curând, retorica husiţilor a trecut de la „justificarea rezistenţei la soldaţii cruciaţi în numele adevărului” la apărarea „patriei” împotriva invadatorilor străini. Războaiele au dobândit astfel un caracter etnic și laic, pe lângă cel religios.

 

Asediul din Acre a avut loc în 1291 și a dus la pierderea de către musulmani a orașului Acre, preluat de cruciaţi. Este considerată una dintre cele mai importante bătălii ale acelei perioade de timp. Deși mișcarea cruciaţilor a continuat alte câteva secole, capturarea orașului a marcat sfârșitul unor noi cruciade în Levant.

 

Mai mult, odată ce husiţii s-au bucurat de un succes susţinut împotriva armatelor lui Sigismund, au avut ocazia să-și impună punctele de vedere asupra celorlalţi cu forţa, iar acesta a fost unul dintre principalele motive pentru împărţirea mișcării în facţiuni. Frăţiile taborite și horebite, ai căror membri erau cei mai riguroși și zeloși dintre husiţi, doreau „să forţeze practica comuniunii în ambele feluri asupra cetăţenilor” din orașele care „rămăseseră catolice” și credincioase împăratului. Husiţii au susţinut „o abordare tolerantă, ca o concesie necesară pentru a atinge unitatea” în Boemia-Silezia, alţii au văzut toleranţa „ca pe o trădare gravă a principiilor religioase fundamentale”. În cele din urmă, taboriţii au pornit război împotriva celor pe care îi considerau a fi nejustificat de moderaţi, iar războiul civil dintre husiţi i-a permis lui Sigismund să obţină în cele din urmă o victorie împotriva lor, în ciuda înfrângerilor în serie din anii 1420 și de la începutul anilor 1430.

 

Astfel, așa cum se întâmplă adesea, odată ce războiul a fost declanșat, și-a creat propria dinamică. Campaniile husiţilor au încetat să fie doar defensive și, sub presiunea războiului, mulţi dintre ei au devenit intoleranţi și au folosit forţa pentru a-și impune opiniile religioase asupra altora. Între timp, caracterul religios al războaielor îi făcuse să se lupte cu înverșunare, iar „cruciaţii” rareori erau dispuși să le arate milă ereticilor, care răspundeau atrocităţii cu atrocitate. După cum arată cercetările recente, cei 15 ani de războaie husite au fost cu adevărat catastrofali în ceea ce privește distrugerea provocată de comunităţile locale, în special în Silezia.

 

Ameninţarea otomană

Între timp, de la mijlocul secolului al XIV-lea, turcii otomani avansaseră în Europa. După victoria lor asupra sârbilor în bătălia epică de la Kosovo, din 1389, otomanii s-au extins în sud-estul Europei, cucerind treptat regiunile conduse până atunci de prinţii greci ortodocși, dar fiind învinși de importantul (și romano-catolicul) regat maghiar. Cu toate acestea, Europa de Vest nu a fost grav ameninţată de turci înainte de anii 1520 și, în timp ce apelurile de ajutor în campaniile împotriva otomanilor au stimulat un răspuns semnificativ în Occident la sfârșitul secolului al XIV-lea, acestea au atras doar un răspuns limitat în cei 125 de ani de după deznodământ dezastruos al așa-numitei cruciade de la Nicopole, din septembrie 1396.

 

Cruciada respectivă amintea de cruciadele originale, prin apelul său paneuropean, care a depășit chiar Marea Schismă (discutată mai jos) și prin componenţa transnaţională a forţelor creștine. Cea mai mare parte a armatei cruciaţilor era compusă din forţele regelui maghiar, inclusiv trupe din Europa Centrală și de Est: Boemia, Bosnia, Carintia, Stiria, Transilvania și Ţara Românească. Dar a inclus și multe contingente din Europa de Vest: Burgundia (pe atunci practic un regat independent), Anglia, Franţa, Germania, Spania, Veneţia și Cavalerii Ospitalieri ai Ordinului Sfântului Ioan. Și, cu toate că la cruciadă nu au participat regi, elita creștinătăţii latine a fost reprezentată în acest sens: germanii erau conduși de Frederic de Hohenzollern; francezii, burgunzii și, nu în ultimul rând, englezii erau conduși de fiul și moștenitorul ducelui Burgundiei, John, conte de Nevers; de Filip de Artois, înalt reprezentant al Franţei; și de către doi soldaţi francezi celebri, mareșalul Boucicaut și Enguerrand de Coucy, contele de Soissons, fiecare dintre ei fiind sărbătorit în întreaga creștinătate ca modelul ultim al generalului medieval și al cavalerului paladin.

 

Înfrângerea armatei creștine la 25 septembrie 1396, la Nicopole, pe Dunăre, a fost o lovitură decisivă pentru cauza creștină din Balcani. Cruciada de la Nicopole a fost, în anumite privinţe, sfârșitul unei ere; a fost ultima mare cruciadă europeană.

 

Deși burgunzii urmau să lupte din nou în afara zidurilor Nicopolei, ajutându-i pe munteni în 1445, armatelor poloneze și maghiare din așa-numita cruciadă de la Varna din 1444 li s-au alăturat doar câteva trupe cehe, germane și italiene, în ciuda apelurile Papei Eugeniu al IV-lea; cruciada s-a încheiat cu o înfrângere la Varna (pe coasta Mării Negre, în Bulgaria modernă) mai dezastruoasă decât cea de la Nicopole. La fel, doar câteva trupe și nave italiene s-au dus să-i ajute pe apărătorii ortodocși greci ai Constantinopolului în timpul asediului final al sultanului Mehmed al II-lea, în 1453. Trei ani mai târziu a existat un răspuns foarte limitat la eforturile Papei Callistus al III-lea de a ridica trupe pentru a ridica asediul Belgradului de către Mehmed al II-lea, în ciuda unei declaraţii papale că înfrângerea orașului ar pune în pericol întreaga lume creștină. Datorită conducerii lui Ioan de Hunedoara și a zelului religios al apărătorilor, asediul s-a încheiat cu o victorie creștină remarcabilă, sărbătorită prin sunetul clopotelor bisericii din întreaga creștinătate. Dar aceasta nu se datora prea mult ajutorului occidental. Mai mulţi papi ai secolului al XV-lea, inclusiv Pius al II-lea, un veteran de la Varna, au încercat să organizeze o coaliţie creștină unită împotriva turcilor. Însă, deși în 1480 otomanii au ocupat din scurt Otranto, chiar în peninsula italiană, eforturile papale au primit un răspuns slab până în secolul al XVI-lea.

 

Lipsa entuziasmului din Europa de Vest în secolul al XV-lea a fost atribuită șocului cauzat de înfrângerea de la Nicopole. Totuși, este, de asemenea, adevărat că, în cea mai mare parte a sfârșitului secolelor al XIV-lea și al XV-lea, regatele catolice din Europa Centrală – Boemia, Ungaria și Polonia – au făcut destul de bine faţă războaielor cu turcii, în ciuda unor înfrângeri. Într-o eră în care Marea Schismă a Papalităţii (1378-1417) a împărţit creștinătatea, iniţial, între doi și mai târziu între trei papi rivali, timp de aproape 40 de ani, și când apariţia unor mișcări „eretice” proeminente în Anglia (lolarzii) și în Europa Centrală (husiţii) a reprezentat prima provocare majoră pentru autoritatea papalităţii timp de 200 de ani, europenii occidentali nu au prioritizat posibilul ajutor acordat fraţilor lor de credinţă împotriva musulmanilor, în special atât timp cât otomanii erau în mare parte ţinuţi la distanţă și păreau o ameninţare foarte îndepărtată.

 

Aceste atitudini au însemnat, în orice caz, că soarta creștinilor ortodocși din Europa de Sud-Est era pecetluită. De acum înainte, aceștia s-au confruntat cu o represiune susţinută și, uneori, cu persecuţii brutale din partea otomanilor, ceea ce a dus la numeroase convertiri la islam. Deși comunităţile creștine ortodoxe au supravieţuit, a apărut ura faţă de musulmani și s-au înrădăcinat atitudini care au durat literalmente secole întregi – atitudini de suspiciune și ură atât faţă de musulmani (cuceritorii și asupritorii), cât și faţă de romano-catolici (percepuţi că și-au abandonat fraţii creștini). Identităţile separate ale bosniacilor, croaţilor și sârbilor din Balcani sunt în mare parte definite nu de limbă, ci de religie. Istoric și cultural, bosniacii sunt islamici, croaţii, catolici și sârbii, ortodocși. Războaiele dintre aceste trei grupuri etnico-religioase din anii 1990 și genocidul practicat de extremiștii sârbi împotriva bosniacilor (dintre care mulţi nu erau de fapt musulmani) au fost, într-un sens, ultimele manifestări ale războaielor religioase începute în anii 1370.

 

Îţi va plăcea să citești si:cruciadele

 

O sinteză asupra perioadei cuprinse între anii 1370 și 1520

Pe scurt, pe parcursul acestei perioade, religia a contribuit la generarea de conflicte, deși numai la marginea Europei. Cu toate acestea, deși războaiele au fost purtate în zonele de frontieră ale creștinătăţii, oamenii din Europa Centrală și de Vest au fost în mod constant atrași de ele, motivaţi de fervoarea religioasă și în special de conceptul de „cruciadă”. Au fost stabilite modele care aveau să fie importante în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când creștinătatea și islamul se confruntau direct, în timp ce catolicii și protestanţii au divizat creștinătatea apuseană. În special atracţia emoţională puternică a cruciadelor urma să fie extrem de influentă. În 1494, regele Carol al VIII-lea al Franţei făcuse planuri serioase de cruciadă împotriva turcilor. El i-a spus unuia dintre confidenţii săi că „nu va mai vărsa sânge și nici nu-și va cheltui banii [în războaie cu creștinii] până când nu va răsturna imperiul otomanilor sau nu va fi luat drumul spre Paradis”.

 

Conceptul de cruciadă a fost atât de puternic în cultura occidentală că protestanţii, dar și catolicii urmau să fie influenţaţi de aceasta în purtarea războaielor confesionale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea; cruciada urma să fie modelul pentru creștinii care luptau cu otomanii, dar și pentru catolici și protestanţi, care luptau între ei. A fost un model de mare eroism și angajament în campanie și în luptă, dar de multe ori și de o mare brutalitate și cruzime, unul care tindea să consolideze, mai degrabă decât să erodeze dușmănia dintre adepţii diferitelor credinţe și confesiuni. Așa cum vom vedea în articolul următor, războaiele religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea trebuiau să fie printre cele mai ample, mai durabile și mai sângeroase conflicte din istorie, de neegalat înainte de războaiele secolului al XX-lea.

 

Profesorul D.J.B. Trim a scris acest articol în perioada în care preda istoria la Newbold College, Bracknell, Berkshire, lângă Londra, Anglia.

 

Traducere: Emanuela Jalbă-Șoimaru

Footnotes

[1]„Canterbury Tales, Fragment I, Ralph Hanna, Larry D. Benson și Robert A. Pratt, ed., în The Riverside Chaucer, Oxford University Press, New York și Oxford, ed. Pb., 1988.”

[2]„William Urban, The Teutonic Knights: A Military History, Londra, Greenhill, 2003, p. 174.”

[3]„Philippe Contamine, War in the Middle Ages, Michael Jones, trad., Mass. & Oxford: Blackwell, ed. Pb., Cambridge, 1986, p. 295.”

[4]„Idem.”

[5]„Stephen R. Turnbull, The Hussite Wars 1419-1436, Osprey, Oxford, 2004, p. 15.”

[6], „Idem.”

[7]Ibidem.

[8]„Contamine, op. cit., p. 304.”

[9]„Citat în Yvonne Labande-Mailfert, Charles VIII et son milieu, C. Klincksieck, Paris, 1975, p. 180.”

 

 

 

https://semneletimpului.ro/religie/libertate-religioasa/razboaiele-religioase-si-libertatea-religioasa-o-istorie-controversata.html

 

 

/////////////////////////////////

 

 

 

Decizie controversata la Vatican: Binecuvantarea cuplurilor de acelasi sex, APROBATA – Ce spune Papa Francisc despre casatorie

 

Vaticanul a anunţat luni, într-o hotărâre istorică aprobată de Papa Francisc, că preoţii romano-catolici pot oficia binecuvântări ale cuplurilor de acelaşi sex, potrivit VaticanNews.va. Decizia este valabilă dacă aceste binecuvântări nu fac parte dintre ritualurile sau liturghiile obişnuite ale Bisericii, informează Reuters, potrivit agerpres.ro.

 

Un document publicat de Biroul doctrinal de la Vatican precizează că astfel de binecuvântări nu ar legitima situaţiile neregulate, ci ar fi un semn că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi.

 

În același timp, Declarația reafirmă existența căsătoriei între un bărbat și o femeie și subliniază că „doctrina catolică perenă a căsătoriei nu se schimbă: numai în contextul căsătoriei dintre un bărbat și o femeie relațiile sexuale își găsesc sensul natural, propriu și pe deplin uman”.

 

Conform noului document, preoţii catolici ar trebui să decidă de la caz la caz şi „nu ar trebui să împiedice sau să interzică apropierea Bisericii de oameni în orice situaţie în care aceştia ar putea căuta ajutorul lui Dumnezeu printr-o simplă binecuvântare”.

 

Papa Francisc a dat de înţeles în luna octombrie că se pregătea o schimbare oficială, ca răspuns la întrebările adresate de cinci cardinali conservatori la începutul unui sinod al episcopilor de la Vatican.

 

În timp ce răspunsul din octombrie a fost mai nuanţat, documentul de luni, redactat pe opt pagini şi intitulat „Despre semnificaţia pastorală a binecuvântării”, a explicat situaţii specifice. O secţiune de 11 pagini a fost numită „Binecuvântarea cuplurilor aflate în situaţii neregulate şi a cuplurilor de acelaşi sex”.

 

Biserica Catolică consideră că atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex nu reprezintă un păcat, dar actele homosexuale sunt un păcat.

 

„Ușa deschisă de o rugăciune și o mică binecuvântare poate fi un început, o oportunitate, un ajutor.

Cererea de binecuvântare e văzută ca o mică deschidere prin care harul se face simțit. Prin urmare, prima lor grijă (a slujitorilor Bisericii, n.r.) nu este să închidă mica deschidere di nzid, ci să întâmpine și să implore binecuvântare și milă, pentru ca oamenii dinaintea lor să înceapă să înțeleagă planul lui Dumnezeu pentru viața lor”, potrivit explicațiilor date în urma deciziei oficiale aprobate de Vatican.

 

De la alegerea sa, în 2013, Papa Francisc a încercat să facă Biserica Catolică, ce are 1,3 miliarde de credincioşi, să devină mai primitoare faţă de persoanele LGBT, dar fără a schimba doctrina morală privind activităţile homosexuale, mai notează Reuters.

 

 

https://actualitate.org/stire-www.realitatea.net/stiri/extern/decizie-controversata-la-vatican-binecuvantarea-cuplurilor-de-acelasi-sex-aprobata-ce-spune-papa-francisc-despre-casatorie_65806ddfe161be0ec020f504

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

Cele mai bune carti crestine

 

 

By Libraria Maranatha

 

1. Cartea – Cu Dumnezeu in subterana a fost scrisa de Richard Wurmbrand. Pe durata vietii sale, renumitul scriitor Richard Wurmbrand a suferit multe prigoniri de dragul lui Isus in perioada comunista, dar nu oricum ci a primit totul cu bucurie, considerand ca fiind o onoare sa poti rabda bajocura in numele Rascumparatorului. Pe paginile acestei carti autorul ne invita la o calatorie in trecut in locurile in care el a suferit, astfel Richard Wurmbrand relateaza anii petrecuti in inchisoare. Fara nicio incercare de a infrumuseta cele petrecute, cititorul este pus in fata unor imagini zguduitoare, dar care au fost cat se poate de reale. Iscusinta prin care autorul a stiut sa impleteasca frumosul si terifiantul atrage publicul si il mentine intr-o stare de nestapanita curiozitate cu privire la relatarile care urmeaza. Cartea nu insira doar cateva fapte istorice, ci alege sa prezinte frumosul renascut din mijlocul suferintei, autorul prezentand povestile unor persoane chinuite intalnite in inchisoare, dar care au ajuns sa experimenteze bucurii negraite intalnindu-l pe Isus.

 

 

 

 

 

 

 

2. Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu este o carte cunoscuta in literatura crestina pentru cei tineri. Autorii crestini Eric si Leslie Ludy propun tinerilor un model de a stabili relatii cu perspectiva casatoriei, prin care se poate aduce lauda lui Dumnezeu. Dandu-i lui Dumnezeu oportunitatea de a fi Capitanul vasului care se indreapta spre viata de casnicie, tinerii nu vor putea niciodata sa se scufunde in timpul calatoriei. Punand bazele unei relationari corecte si lasand stiloul in mana lui Dumnezeu, tinerii pot sa descopere adevarata frumusete a unei relatii sanatoase in Hristos. Cartea prezinta parti din viata privata a autorilor, marturie care intareste tinerii care se confrunta cu aceleasi probleme. Daca lumea lasa un model in privinta stabilirii unei relatii intre baieti si fete, autorii Eric si Leslie Ludy isi propun prin cartea lor sa lase un model pentru tinerii care isi doresc sa ramana in Hristos si prin relatiile stabilite. Cartea invita cititorii la descoperirea unei noi perspective asupra adevaratei povesti de dragoste care nu poate sa fie dobandita decat printr-o abandonare in mana marelui Scriitor.

 

 

 

 

 

 

 

3. Cartea Pledoarie pentru Creator scrisa de Lee Strobel prezinta cautarile unui ateu convins care prin cercetarile stiintei, drumul a luat o intorsatura si l-a descoperit pe Dumnezeu. Chiar daca stiinta a facut ca imaginea Creatorului sa fie irelevanta, Dumnezeu a deschis ochii ateilor pentru pentru a vedea frumusetea adevarata a Marelui Stapan. Ca urmare a cercetarilor sale autorul a ajuns la concluzia ca exista un Dumnezeu miraculos, care prin intelepciunea Lui a creat tot universul. Prin intermediul cartii, Lee Strobel aduce in fata cititorilor recentele descoperiri din domeniul fizicii si a constiintei umane, astrologiei, biologiei celulare, dovezi care sustin existenta unui Dumnezeu real. Este o carte incurajatoare care nu va lasa indiferenti, ci va indeamna sa descoperiti mai multe aspecte fascinante din maretia lui Dumnezeu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4. Cartea Crestismul de-a lungul secolelor este o carte adresata in special studentilor de la teologie pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine trecutul crestinatatii, dar totodata cartea este dedicata si celor care doresc sa aibe o viziune mai ampla despre fundamentul crestinismului. Autorul cartii, Earle Cairns combina intr-un mod placut aspectele pesimiste si optimiste ale istoriei, realizand o conbinatie realista a trecutului. Earle Cairns porneste de la ideea lansata de Augustin cum ca drumul istoriei porneste inspre si apoi dinspre cruce. Citind aceasta carte, cititorii vor putea sa inteleaga intr-un mod corect zestrea spirituala pe care toti au mostenit-o de la inaintasii din credinta. Printr-o analiza corecta a trecutului, cititorul va putea sa aiba o viziune reala asupra prezentului sau, datorita luminii din contextul trecutului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. Cartea Crestinismul redus la esente este considerata una dintre capodoperele literaturii moderne si este scrisa de cunoscutul CS Lewis. Prin intermediul cartii sale, autorul prezinta cititorilor imaginea credintei fundamentale a crestinismului, prezentare prin care inspira pe fiecare cititor sa se intoarca la credinta vie si mantuitoare in Dumnezeu. Reducerea crestinismului la esente are in vedere existenta unui singur Dumnezeu, a unei singure credinte si a unui singur botez.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6. Prin Cartea Degeaba canta cucuveaua, autorul Lucian Cristescu propune cititorilor un alt fel de abordare prin care clarifica neintelegerile despre soarta omului dupa moarte. Utilizand ca mod de expunere naratiunea, autorul prezinta fata realitatii si il invita pe cititor la o calatorie alaturi de personajele sale. In cartea aceasta, autorul trateaza si problema superstitiilor, care nu fac altceva decat sa insufle teama in sufletele oamenilor. Chiar daca autorul a ales sa prezinte in cartea si alte filozofii despre credinta in Dumnezeu, aceste inserari nu trebuie intelese altfel decat ca pe o paralela dintre bine si rau care intareste credinta adevarata. Misterul cantecului de cucuvea este analizat si demonstrat asa incat fiecare cititor sa inteleaga ca superstitia nu reprezinta realitatea, ci doar un aspect al traditiei. Cartea lui Lucian Cristescu este recomandata tuturor celor care mai au inca semne de intrebare legate de existenta unei vieti dincolo de moarte.

 

 

https://www.librariamaranatha.ro/blog/cele-mai-bune-carti-crestine

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

(Fiindca nu vreti sa-l primiti pe Hristos,plin de Har si de Adevar cu toate cele Dumnezeiesti,o sa va umple guniuerul globalist cu toate mizeriile lui… MICROCIP IMPLANTAT SI CONTROLAT DE LA DISTANTA: “studiu clinic” care demonstreaza “in premiera   binefacerile” biotehnologiei antihristice!

 

 

Mediafax: Un microcip implantat în corp, comandat de la distanţă, folosit în tratamentul contra osteoporozei

Un studiu clinic a demonstrat în premieră faptul că un microcip implantat în corp pentru a difuza doze de medicamente la intervale regulate, comandat de la distanţă, ar putea fi utilizat cu succes în tratamentul contra osteoporozei la femei.

 

Această tehnică ar putea fi aplicată pentru a asigura tratamente mai eficiente şi în cazul altor boli, precum cancerul, afirmă autorii acestui studiu, publicat în revista Science Translational Medicine.

 

Studiul va fi prezentat şi la conferinţa anuală organizată de Societatea americană pentru promovarea ştiinţei (AAAS), care reuneşte 8.000 de cercetători, la Vancouver, în Canada, în perioada 16-20 februarie.

 

Testele clinice au fost făcute în Danemarca, pe un grup de şapte femei suferind de osteoporoză, o maladie care se caracterizează printr-o pierdere progresivă a masei osoase. Femeile în vârstă reprezintă 80% din totalul persoanelor atinse de această boală care provoacă cel mai adesea fracturi de şold sau la nivelul încheieturii mâinii.

 

“Bolnavii nu vor mai avea nevoie să îşi amintească să îşi ia medicamentul sau să suporte durerile cauzate de injecţiile multiple necesare în tratamentul osteoporozei“, a declarat medicul Robert Farra, patronul companiei americane MicroCHIPS, care a construit acest dispozitiv electronic.

 

Studiul a fost realizat în colaborare cu alţi cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Facultatea de medicină a Universităţii Harvard şi Universitatea Case Western Reserve din statul Ohio. Spre deosebire de multe alte microcipuri, care, programate dinainte, eliberează încet mici doze de medicamente pe durata unei anumite perioade, noul microcip eliberează medicamentul, prin telecomandă de la distanţă, prin intermediul unui sistem wireless.

 

“Medicii vor putea să ajusteze distanţa şi dozajul pentru bolnavii lor, folosindu-se de un computer sau de un telefon mobil”, a explicat Robert Farra.

 

Potrivit autorilor săi, noul microcip, de mărimea unui stimulator cardiac (pacemaker), ar putea oferi beneficii mai mari şi să fie mai puţin costisitor în comparaţie cu injecţiile zilnice. Cercetătorii au implantat cipul în corpul a şapte femei cu vârste între 65 şi 70 de ani. Procedura poate fi realizată de un medic generalist, în cabinetul său, sub anestezie locală.

 

Femeile au fost monitorizate timp de 12 luni, iar medicii au constatat că microcipul poate să difuzeze acel medicament – teriparatide -, la fel de eficient ca injecţiile zilnice. Medicamentul teriparatide ameliorează procesul de formare a oaselor şi reduce riscul de fractură.

 

Nota noastra:

Asadar, nu doar ca e vorba despre un microcip implantat in corp (lucru extrem de grav si de nepermis sub nicio forma!) dar mai este si controlat de la distanta prin retea wireless!

 

Intr-adevar, este prima oara cand se face promovare atat de agresiva unei biotehnologii care alatura 3 elemente diferite: cipul implantat, controlul de la distanta si reteaua wireless.

 

Desigur ca se face cu pretextul “nobil” al progreselor medicinei, fara sa se spuna absolut nimic despre problemele grave ridicate de implantul uman, probleme puse inclusiv dintr-o perspectiva etica seculara: este vorba despre integritatea, demnitatea corpului uman, despre intimitate si, avand in vedere controlul de la distanta, despre libertatea si autonomia persoanei umane. Modul in care mass-media a preluat stirea este echivalent unei reclame pe gratis facuta firmei MicroChip, avand in vedere ca nu se mentioneaza aceste aspecte absolut elementare.

 

A se vedea, in acest sens:

 

Asociatia Sfantul Daniil Sihastrul: Aspecte etice ale implanturilor cu dispozitive electronice in corpul uman

Vă punem la dispoziție, în format PDF, un raport în limbile engleză și română (traducerea noastră) întocmit de Grupul European pentru etică în domeniu științei și noilor tehnologii și înaintat Comisiei Europene pe data de 16.03.2005.

 

Deși documentul dezbate problema generală a implanturilor electronice de orice natură, el este extrem de interesant și util în înțelegerea actualei problemă a stocării informațiilor personale pe chip-uri. Fisierele pdf se pot deschide cu aplicatia Adobe Acrobat Reader (Windows, Unix, Macintosh).

 

http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/fisiere/diverse/implanturi.pdf

 

Spicuim:

 

trebuie să se ţină seama că implanturile cu cip ICT sînt capabile să:

1. a) permită invidizilor să fie localizaţi pe o bază permanentă şi/sau ocazională
2. b) permită ca informaţia conţinută în dispozitivele electronice să fie schimbată de la distanţă, fără consimţământul sau înştiinţarea sau cunoaşterea subiectului acestor date

 

(…)

 

Avem de-a face atît cu tehnologii de restaurare cât şi de lărgire a capacităţilor, cu multiplicarea tehnologiilor aşa numit “prietenoase trupului” (compatibile), care pot extinde şi modifica însuşi conceptul de trup şi care anunţă venirea roboţilor “cyborgs” – a trupului post-uman. “În societăţile noastre, trupurile noastre au tendinţa de a deveni materii prime care pot fi modelate după circumstanţele mediului.” Posibilităţile configurărilor personalizate cu siguranţă sînt în creştere, aşa cum se întâmplă şi cu oportunităţile pentru măsurile politice care ţintesc să controleze trupul prin metode tehnologice.

 

Simpla reducere a trupurilor noastre la un aparat, nu numai că dovedeşte direcţia deja menţionată, către transformarea noastră din ce în ce mai mult într-o unealtă care permite monitorizarea permanentă a indivizilor.

 

Într-adevăr, indivizii sînt DEPOSEDAŢI DE TRUPURILE LOR ŞI PRIN URMARE DE AUTONOMIA LOR. Trupul ar ajunge să devină sub controlul altcuiva. Ce mai poate face cineva după ce este deposedat de propriul trup?

 

(…)

 

Folosirea implanturilor ICT pentru a avea un fel de telecomandă asupra oamenilor trebuie să fie strict interzisă.

 

Sa ne amintim si de:

 

“Noua Ordine Mondiala a facut din Ortodoxie inamicul numarul 1″

“Elita mondiala cauta sa forteze lumea sa intre intr-un “lagar de concentrare electronic” si singura piedica in calea lor este viziunea crestina a lumii, a declarat Valery Filimonov, biocibernetician, expert in managementul sistemelor si membru al Academiei de Arte si Stiinte Petrovsky. “E un secret ştiut ca forta principala din spatele comunitatii globale de internet reuneste mai degraba membri anticrestini si cosmopolitani ai elitei mondiale decit oameni de stiinta” a declarat Filimonov filimonovagentiei Interfax-Religion.

 

Tot el a aratat ca acestia edifica o societate in care “fiecare persoana va fi sub supravegherea unui Big Brother ce protejeaza interesele stapanitorilor actuali ai lumii, regilor profitului si camatarilor ce actioneaza la scara globala. E clar ca recesiunea curenta face parte din schema elitei mondiale de a inrobi omenirea” arata Filimonov.

 

El mai crede ca “nu numai ca este edificat un sistem care sa permita supravegherea permanenta dar se construieste si o structura care sa exercite putere absoluta asupra oamenilor”. El a dat ca exemplu Opinia 20 a Grupului European de Etica a Stiintei si Noilor Tehnologii care arata ca e nevoie de “o transformare a rasei umane” prin “multiplicarea unor tehnologii body-friendly” (compatibile cu organismul uman) care ar “preceda introducerea cyborgilor”. Se propune modificarea indivizilor prin “dispozitive electronice, cipuri subcutanate (adica implantate) si smart taguri”, spune Filimonov.

 

El crede ca toate acestea sunt introduse cu scopul “de a suprima libertatea data de Dumnezeu omului si de a schimba complet comportamentul uman”.

 

“Oamenii vor trai conform unor reguli stricte determinate de modele de comportament sistemice, adica vor fi atasamente controlabile ale unor sisteme operate automat. Este evident ca oamenii nu vor putea sa traiasca dupa credinta lor religioasa intr-o asemenea retea globala si nu e un secret ca cei care coordoneaza Noua Ordine Mondiala au facut din Ortodoxie inamicul lor numarul unu”, a mai spus Filimonov”.

 

Si daca etica seculara a problematizat aceste aspecte, cu atat mai mult din punct de vedere crestin astfel de inventii nu pot fi definite decat diabolice si parintii contemporani au aratat ca nu trebuie primite astfel microcipuri.

 

 

MICROCIP IMPLANTAT SI CONTROLAT DE LA DISTANTA: “studiu clinic” care demonstreaza “in premiera” binefacerile biotehnologiei antihristice!

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

EDITORIAL, de C.H. Spurgeon-Fragment relevant pentru zilele noastre din cartea „Predici despre trezire”

 

El a fost crezut de miliarde de oameni și, indiferent cât de întunecate par a fi perspectivele Bisericii, Împărăția lui Hristos nu este nici măcar acum o Împărăție nesemnificativă. Cei care își bat joc de ea râd prea devreme. Ea se află încă în raza unei lumini slabe, așa cum a spus Voltaire, dar lumina ei slabă este lumina de dinaintea dimineții, și nu cea a apusului. Urmează să vină vremuri mai strălucitoare; dar chiar și acum, până în clipa de față, istoria Bisericii nu poate fi spusă fără o recunoștință plină de adorare față de Dumnezeu. Ea a fost caracterizată de nebunie, și-a pierdut puterea, dar, la fel ca Samson, și‑o va redobândi. Înșelată și prostită în zilele lui Constantin, ea a acceptat ca niște păgâni botezați să proclame o legătură adulterină între Biserică și Stat, iar din ziua aceea slava ei s-a îndepărtat și puterea a părăsit-o.

Oare se va pocăi? Biserica compromisă se duce după amanții ei, căutându-și grâul și vinul din mâinile lor, și ea spune împăraților și împărăteselor de pe pământ: „Fiți voi capul meu, și să mă conducă senatorii voștri!”. În timp ce ea face lucrul acesta, Dumnezeu nu o poate binecuvânta, și nu o va binecuvânta în vreo măsură însemnată. Când a fost luat chivotul? Numai atunci când a fost apărat de sabia carnală. Când a triumfat chivotul? Oare nu atunci când a fost lăsat singur, în slava sa, și când l-a doborât pe Dagon la pământ?

 

Atunci când Biserica vizibilă se întoarce la castitatea ei față de Hristos, ea va spune: „Nu avem nimic a face cu parlamentele și cu regii, cu excepția faptului de a-i converti; împărăția noastră este una specială, iar problemele de stat îi sunt străine. Noi nu cerem sprijin financiar; nu ne pasă de persecuțiile voastre; lăsați-ne în pace; tot ce cerem este o scenă vizibilă și niciun favor”.

 

Mireasa lui Hristos nu vine în lume să se joace cu politicile prinților; lucrarea ei este una mai înaltă. Ea se sprijină numai de Domnul ei, și nu jură supunere nimănui altcuiva.

 

Îndepărtați duhul lumesc, și veți vedea zile strălucitoare; dar marea piedică din fața bisericii de azi este brațul de carne: titlurile înalte, răsunătoare, ale prelaților ei, palatele episcopilor ei – uimiți-vă, ceruri, de faptul că succesorii apostolilor ar putea fi proprietari de palate! – caracterul preoțesc al slujitorilor ei și lipsa simplității evanghelice. Lucrurile acestea o împiedică din mers; dar eliberați Biserica de lucrurile acestea, și brațul dezvelit al lui Dumnezeu va dobândi în curând biruința adevărului în țara aceasta.

 

În ce mă privește pe mine, Îl binecuvântez și Îl măresc pe Domnul că, deși o mare secțiune a Bisericii vizibile s-a purtat precum o curvă, într-un mod atât de josnic în mijlocul națiunilor, totuși El nu a lepădat-o cu totul. El păstrează o companie aleasă, care Îl urmează pe Miel oriunde merge El; pe steagul ei este scris: „Un domn, o credință, un botez”; și lozinca ei este: „Unul singur este Stăpânul nostru, anume Hristos, iar noi toți suntem frați”. În ce privește lumea, vom căuta convertirea ei, dar nu vom intra niciodată în alianță cu ea; cu atât mai puțin ne vom pleca grumajii înaintea împăraților și prinților ei!

 

https://www.perlasuferintei.ro/editorial/219

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

“Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă”?(Rom. 2/4) Pentru că preoţii au prigonit pocăinţa, inlocuindu-l pe Iisus cel viu, plin de Har, Putere şi de Adevar-cu unul pictat, cartonat, orb, ţintuit pe pereţi muţi şi surzi (Ps. 115 si 135); Şi pentru că liderul cugetător, Iliescu, (părintele/fondatorul PeSeDiei, idolatriei, Romaniei- trădata, mintita, manipulata, furata, lichidată, defrişată etc refuză să se pocăiască, dimpreună cu tot neamul lor idolatru; De aceea aduc peste POPOR prigonirea şi peste TARA pustiirea” Pe Domnul Îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă?” (Deut.32/6)… “Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte…” (Deut. Cap.28)

Vei fi blestemat în cetate şi vei fi blestemat pe câmp.Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate. Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate. Vei fi blestemat la venirea ta şi vei fi blestemat la plecarea ta. Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.

 

Domnul va trimite peste tine ciumă, până te va nimici în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grâu şi cu tăciune, care te vor urmări până vei pieri. Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, şi pământul sub tine va fi de fier. Domnul va trimite ţării tale, în loc de ploaie, praf şi pulbere care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit. Domnul te va face să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor, dar pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor; şi vei fi o groază pentru toate împărăţiile pământului.

 

Trupul tău mort va fi hrana tuturor păsărilor cerului şi fiarelor pământului; şi nu va fi nimeni care să le sperie

Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu râie şi cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci. Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii, şi vei bâjbâi pe întuneric ziua în amiaza mare, ca orbul pe întuneric; nu vei avea noroc în treburile tale, şi în toate zilele vei fi apăsat, prădat, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.

 

Vei avea logodnica, şi altul se va culca cu ea; vei zidi casă, şi n-o vei locui; vei sădi vie, şi nu vei mânca din ea.

Boul tău va fi înjunghiat sub ochii tăi, şi nu vei mânca din el; ţi se va răpi măgarul dinaintea ta, şi nu ţi se va da înapoi; oile tale vor fi date vrăjmaşilor tăi, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor. Fiii tăi şi fiicele tale vor fi daţi ca robi pe mâna altui popor; ţi se vor topi ochii de dor, uitându-te toată ziua după ei, şi mâna ta va fi fără putere. Un popor pe care nu-l cunoşti va mânca rodul pământului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi zdrobit. Priveliştea pe care o vei avea sub ochi te va face să înnebuneşti.

 

Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse, şi nu te vei putea vindeca de ea:

Te va lovi de la talpa piciorului până în creştetul capului. Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră. Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de râs, printre toate popoarele la care te va duce Domnul. Vei semăna multă sămânţă pe câmpul tău, şi vei strânge puţin; căci o vor mânca toată lăcustele.

 

Vei sădi vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, căci o vor mânca viermii.

Vei avea măslini pe toată întinderea ţării tale: şi nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea. Vei naşte fii şi fiice; dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie. Omizile îţi vor mânca toţi pomii şi rodul pământului. Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei coborî tot mai jos; el îţi va da cu împrumut, şi tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea, şi tu vei fi coadă.

 

Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui şi legile Lui, pe care ţi le-a dat.

Ele vor fi veşnic ca nişte semne şi minuni pentru tine şi sămânţa ta. Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu bucurie şi cu dragă inimă, vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug de fier, până te va nimici. Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înţelege, un neam cu înfăţişarea sălbatică şi care nu se va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă de copii.

 

El va mânca rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, până vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii de la vaci, nici mieii de la oi, până te va face să pieri.Te va împresura în toate cetăţile tale, până îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari, în care îţi puseseşi încrederea pe toată întinderea ţării tale;

te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. În strâmtorarea şi necazul în care te va duce vrăjmaşul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul Dumnezeul tău. Omul cel mai gingaş şi cel mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevastă care se odihneşte pe sânul lui, la copiii pe care i-a cruţat: nu va da niciunuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în mijlocul strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale. Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasa ce era, nu ştia cum să calce mai uşor cu piciorul pe pământ, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sânul ei, pe fiul şi pe fiica ei: nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pielita ieşită dintre picioarele ei, şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsa de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.

 

Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele Legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul Dumnezeul tău,

Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămânţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cu boli grele şi necurmate.Vă aduce peste tine toate bolile Egiptului de care tremurai, şi ele se vor lipi de tine.Ba încă, Domnul va aduce peste tine, până vei fi nimicit, toate felurile de boli şi de răni care nu sunt pomenite în cartea Legii acesteia. După ce aţi fost atât de mulţi ca stelele cerului, nu veţi mai rămâne decât un mic număr, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău. După cum Domnul Se bucură să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţară pe care o vei lua în stăpânire.

 

Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.

Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat. Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.În groază care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: „O, de ar veni seara!”, şi seara vei zice: „O, de ar veni dimineaţa!”Şi Domnul te va întoarce pe corăbii în Egipt şi vei face drumul acesta despre care-ţi spusesem: „Să nu-l mai vezi!” Acolo, vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, ca robi şi roabe: şi nu va fi nimeni să vă cumpere.” (Deut.28/15-68)

 

 

CELE ȘAPTE PECEȚI DIN CARTEA APOCALIPSA – PREZENTARE SCHEMATICĂ