De ce întârzie trezireaPentru că în lista cărţilor care i-au marcat viaţa lui Eric Ludy se regăseşte cartea lui Leonard Ravenhill, De ce întârzie trezirea? pe care am prezentat-o într-un episodal emisiunii CARTEA E O VIAŢĂ, m-am gândit să v-o prezint azi.

Această carte este un apel adresat Bisericii de a se întoarce la creştinismul primar, apostolic, nou-testamentar. Autorul ei, Leonard Ravenhill, insistă şi pledează pentru un creştinism permanent, aplicat pretutindeni.

Leonard Ravenhill a fost un evanghelist şi un autor britanic, care a trăit între anii 1907-1994 şi care a fost frământat de subiectul rugăciunii şi al trezirii spirituale.

Faţă de Leonard Ravenhill este imposibil să fii neutru. Cei ce-l cunosc se împart în două tabere: cei care îl iubesc şi îl admiră cu devotament, şi cei care îl urăsc cu înverşunare, scrie A.W. Tozer. Ce se poate spune despre un om se poate spune şi despre cărţile lui, şi despre această carte. Cititorul ori va închide paginile ei ca să caute un loc de rugăciune, ori o va arunca mânios, cu inima închisă la avertismentele şi apelurile din ea.

Nu toate cărţile, nici chiar toate cărţile bune nu vin ca o voce de sus. Dar cred că această carte vine, consideră Tozer. Ştiu lucrul acesta fiindcă ştiu că inspiraţia autorului ei vine de sus şi se simte pe toate paginile acestei cărţi, îşi încheie Tozer cuvântul-înainte.

Scopul cărţii De ce întârzie trezirea? este să ne vedem starea şi să ne pocăim înaintea Domnului. Ştiu că unele pagini nu sunt uşor de citit. Ravenhill este tăios, direct, dur. Cred însă că mesajul este binevenit, scrie traducătorul cărţii, Valentin Popovici.

Deşi este o culegere de articole, tema unificatoare a cărţii este trezirea spirituală. Ravenhill nu o defineşte. Este ceva dincolo de cuvinte. În mod tradiţional, prin trezire spirituală se înţelege acea lucrare măreaţă a Duhului Sfânt prin care mulţimile sunt atrase în masă de mesajul Evangheliei la pocăinţă şi la credinţa în Domnul Isus Hristos.

Aceste articole apărute în 1959 sunt, din păcate, un mesaj actual şi pentru zilele noastre. Spun din păcate, pentru că starea multor biserici sau slujitori nu s-a schimbat cu mult în bine.

Ravenhill trage un semnal de alarmă cu privire la rugăciune, la viaţa Bisericii, la trezire şi la activitatea predicatorilor, la lipsa profeţilor şi la lipsa de Duh Sfânt din oamenii bisericii. Lipsa rugăciunii, a credinţei şi a viziunii împiedică lucrarea lui Dumnezeu şi începerea unei treziri autentice.

Într-unul dintre articolele sale, Leonard Ravenhill enumeră mai multe răspunsuri posibile la această întrebare din titlul volumului, De ce întârzie trezirea?

În primul rând, ea întârzie fiindcă evanghelismul de azi este mult prea comercializat şi fiindcă noi am ieftinit Evanghelia, spune autorul. Evangheliştii de azi sunt pregătiţi să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în faţă să capete nişte broşuri, scrie el.

Trezirea întârzie şi din cauza neglijenţei şi din cauza fricii. Ca evanghelişti, ţinem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca şi cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiţi.

Trezirea întârzie pentru că ne lipseşte insistenţa şi urgenţa în rugăciuni. În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care aparţine numai lui Dumnezeu. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava pe care ne-o dăm unii altora.

Care este soluţia? Rugăciunea şi trăirea evlavioasă. Doamne, ajută-ne să ne rugăm! este strigătul cel mai auzit din cartea lui Leonard Ravenhill.

O, dacă ar fi credincioşii Domnului conştienţi de valorile veşniciei! exclamă el. Dacă am trăi fiecare clipă din viaţă sub ochiul lui Dumnezeu, dacă am judeca fiecare lucrare în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am ruga fiecare rugăciune în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre în lumina scaunului Său de judecată, dacă am predica fiecare predică având în vedere că mulţimi de oameni vor fi sub condamnare şi osândă la judecata de apoi – atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfânt, care ar scutura pământul acesta şi care, în foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare.

Această carte se adresează foarte mult slujitorilor de la amvon, şi multe dintre avertizările sale se îndreaptă către cei care sunt sau se pregătesc să fie preoţi, pastori sau evanghelişti. Însă fiecare dintre noi poartă responsabilitatea propriei vieţi, a influenţei asupra altora şi a trezirii pe care o poate stârni sau nu în familie, între prieteni, la şcoală sau la locul de muncă. Cred că avem nevoie de o astfel de carte aspră, care să ne trezească la o viaţă activă de rugăciune, pasiune şi slujire pentru Împărăţia lui Dumnezeu.