” Vai de tine, pustiitorule, care totuş n’ai fost pustiit; care jăfuieşti şi n’ai fost jăfuit încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.” (Îs.33/1) Pentru că în orice om nenăscut din nou din Sămânţa lui Dumnezeu, tronează un Faraon, un Hitler, sau… un alt ”ADAM” în care locuieşte cu toate dejecţiile tata Satan (Ioan 8/44); Un astfel de Pustiitor (împotrivitor Creatorului) transformă orice inimă adamică într-o hazna (Marcu 7/14-23), pentru a CIP-a pe toţi cei care nu cred, adică nu se umplu cu Plinătatea Învăţăturii Duhovniceşti, dar şi cu Învăţătorul TUTUROR păcătoşilor; Înainte ca Gog, din Țara Magog (Ezechiel cap.38 şi 39), dimpreună cu alte FIARE din Ap. Cap.13 să se întrupeze în Anticrist şi Prorocul mincinos, (deja cuibărit în inima Puti-Trumpi-Chinezistă) îşi depun nevoile globalii în ŞEFII dilii! Şi noi, tot ocolim plânsul amar, dăruit de Petru oricărui nelegiuit( Mat.26/75) ?”… Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul…” (Amos 4/11 b); Gunoierul cosmic – din sângele oricărui om adamic şi-a depus MAGNETISMUL oricăror boli, minciuni, preacurvii, cârtiri, fărădelegi şi, dacă-i tot plătim chiria, ne duce din rău în mai rău! Aşa îi răsplătim Dărnicia, Sfinţenia, Atotputernicia şi… Jertfirea? Astfel îi folosim DARURILE- pulsul inimii, respiraţia, timpul, privirea, aerul, ochii, mişcarea şi… sângerarea lui pentru eliberarea din ghetoul demonic şi vindecarea de lepra oricărui păcat…? Şi pentru asta…” zadarnică este şi credinţa voastră.” (1 Cor.15/2 b)” Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat şi durerile noastre le -a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi…” (Îs. 53/3-12) Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1/29) nu este ca ţapul lui Azazel (Lev. cap.16), peste capul căruia erau mărturisite păcatele şi” jertfa” le ducea în pustie, de unde-alte duhuri mai rele (Mat.12/41-43) le întorcea în inima (ne) ”curată”, întrupată din păcat şi zămislită în nelegiuire (Ps.51)” El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2/24); Hristos, prin întruparea din Duhul Sfânt a luat orice fărădelege şi, prin răstignire a îngropat ca să nu mai întoarcem de la groapă niciodată vreun păcat, dacă şi omul crede că a fost eliberat de orice nelegiure şi a fost vindecat pe veci, prin Harul său, prin pocăinţă, credinţă şi naştere din nou din Sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11)! Ce pierdem dacă noi, TOŢI, credem că pentru (răs) cumpărarea din gheena DEMONICĂ, el a transpirat cu lacrimi de sânge (Luca 22/44)? El, Prietenul TUTUROR păcătoşilor, (nu sfinţi, sfinţişori, fecioară, pomeni, acatiste, idolatrii iconate sau alte ritualuri, ci-) Preotul veşniciilor a luptat până la sânge (Evrei 12/4) împotriva fiecărui păcat! El, care este şi Păine şi Apa vieţii şi Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul (Ap.22/11) trebuie ascultat, urmat şi apreciat, căci este Cap în toate, nu coadă… (Mat 17/5); Stropirea (pecetluirea) noastră cu Sângele Vieţii Dumnezeieşti de la Golgota, nu este ca sângele mielului care a însemnat pe dinafară uşorii uşii din Egipt (Ex.cap.12)… Nici un idol sau medicament nu poate spăla interiorul omenesc, decât prin transfuzia cu Sângele Cristic, în care pulsează învăţătura, gândirea, înfăptuirea, voia, rânduiala, vindecarea şi… purificarea-sfințirea veşnică a lui Dumnezeu…” Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuș jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va…” (Evrei 9/11-28)… „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti…!”

Publicat la: Ianuarie 1, 2026   Nici un comentariu

” Voi aveţi de tată pe diavolul; şi…” (Ioan 8/44)… Vreţi să ajungeţi în Cer? Să fiţi răpiţi? Să evadaţi din ghetoizarea demonica sau din gheena veşnică? Aflaţi că NUMAI”… celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1/12-13) Miliarde de oameni, în fiecare zi gargarisesc” Tatăl nostru”, dar numai cei născuţi din Sămânţa lui Dumnezeu, care-l primesc pe Învăţător, dimpreună cu învăţătura şi cu toate ale Sale, îl au ca Tată pe Creator… „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am…?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:21-23). Astfel de lecţii ni le  ascund cei cărora le este frică de creştini deştepţi, evlavioşi, pocăiţi, înnoiţi… Preoţii l-au răstignit pe Hristos şi nu s-au căit şi, de aceea ne răstigneasc şi pe noi cu pomeni, datini, tradiţii, taxe, acatiste, formalisme, idolatrii iconate, aurite, dar mute, surde, oarbe (Ps.115 şi 135); De aceea nu ne învaţă să ne pocăim (Mat. cap.23), pentru că le este groază de creştini născuţi din nou (Ioan, cap.3), înviaţi, BIBLICIZAȚI, bogaţi… Dar noi să-l credem, adică să-l primim pe Iisuss, care a venit plin de Har şi de Adevăr, căci „DUMNEZEIASCA Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu… Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplină cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate. De aceea,… (2Petru1/3-12); Pentru a-i semăna Lui în vorbire şi în fapte, El s-a făcut una cu noi, pentru ca şi noi să devenim şi să rămânem Una cu Biserica Trupului Său şi cu El-Căpetenie… Să lepădăm tot ce avem, pentru că nimic bun nu locuieşte în omul neânnoit (Rom. cap.7/18), ca să-l primim şi să-l păstrăm plin cu toate ale Sale, căci el este şi voinţă şi înfăptuire şi pace şi împăcare, iertare, iubire, mântuire, dragoste, neprihănire”… Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să… (Filipeni 3/7-11)Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este unnamed-file-3.jpg✅Transumanismul s-a nascut in Gradina Eden,cand Tata  SATAN din Ioan 8/44,a   fecundat  sangele primilor parinti si l-a transmis TUTUROR urmasilor, care nu se conecteaza la transfuzia cu Sange Dumnezeiesc… Transumanismul este păcatul originar impanat la scară globală de Gunoierul Demolator, pentru a-l face pe om „ca Dumnezeu”,dar fără Creator… ✅„Transumanismul este o religie de înlocuire”✅ De la darwinism la transumanism✅ NU TREBUIE sărbătorit Crăciunul!✅ Un pas uriaș spre transumanism: apare primul procesor din lume realizat cu țesut cerebral uman✅ Zac Poonen – Adevărul care trebuie spus despre Crăciun şi Paşte✅ Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și imoral✅ Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I)✅ Big Bang – Evolutia unei teorii✅ Prejudecăţile care avansează lupta dintre credinţă și știinţă✅ Dumnezeu vorbește prin creație✅ Fotosinteza (este Opera Dumnezeiasca si … )continuă să ne uimească✅ Din cauza păcatului, lumea e în declin✅ Transumanismul – reinventând umanitatea prin tehnologie✅ Există vreo contradicție între știință și credința creștină?✅ AFR: Charles Darwin, adio teorie!✅ Avem nevoie de mai puțină școală, nu de mai multă (de John Taylor Gatto)✅ Educația (Biblica) de acasă a lui Dostoievski✅ (Cand oamenii nu mai au nevoie de Dumnezeu,devin dejectii de …”zeu”) Cum o elită corporatistă bogată a contribuit la finanțarea transgenderismului ca o fațadă ascunsă pentru transumanism✅ Creștinii sunt masacrați în Africa Centrală✅ (Degeaba ne trezim,daca nu ne nastem din nou ,nu din tata Satan –Ioan 8/44,ci din Samanta lui Dumnezeu…) Trezește-te, lume! Wokeismul este în declin… ✅ Era castrării copiilor s-a încheiat, în mare parte datorită lui Donald Trump✅ Creștinii francezi sunt obligați să plătească pentru propria lor batjocură✅ (C-am asa arata contrastul dintre Iubirea Dumnezeiasca din Ioan 3/16 si ”dragostea” Satanica…) Romancierul francez Michel Houellebecq poate fi nebun, dar se opune cu vehemență eutanasiei…✅ (Haosul Apocaliptic, oroarea lumii fără Dumnezeu este opera omului,nu a DOMNULUI Creator) Un romancier francez analizează moartea solitară a Europei post-creștine✅ Religia este cea mai puternică forță a binelui în societate. De ce o ignoră mass-media?✅ Rugăciunea și vindecarea: o perspectivă medicală și științifică asupra studiilor clinice randomizate controlate✅ (SATANISMUL,ADICA,) Marxismul cultural: sau cum s-a pierdut Occidentul✅ Tendințe îngrijorătoare: se apropie de sfârșit era creștină?✅ „Când oamenii nu mai cred în Dumnezeu, cred în orice“✅ Studentă româncă la Londra: „Dumnezeu a fost ucis de Occident, vreau să mă întorc acasă!”✅ Încercarea comunismului de a distruge creştinismul Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este f-1.jpg(Fiindca l-au ”concediat” pe INVINGATOR, iata…) Cum a fost învins Occidentul✅ Nietzsche sau Iubirea-Ură față de Isus Christos✅ Şi cea mai ușoară cale, fără Dumnezeu, nu ține✅ De la „moartea lui Dumnezeu” la moartea artei (dar si a intregii civilizatii…)✅ „Cristos – Paștele nostru”, de  C.H. SPURGEON✅ Pastele si Isus Hristos✅ Paștele- Ce are de spus pentru noi astăzi?De Ernst Eugen Hücking✅ Søren Kierkegaard, Frica si cutremur✅21. Frică și Cutremur (Kierkegaard); „Oul” de Andy Weir; Tolstoi; alter ego✅„Oameni fără Dumnezeu”…✅ Despărțirea de Dumnezeu✅ De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei✅(Sub pretextul că  UE și Soroș   ne gayifică…crucea nucleara ne loveste in moalele capului…)Cu Dumnezeu în gura și Kremlinul în cap: cum folosește Rusia credința ortodoxă ca să toarne altă dată în mințile românilor…Putin pretinde că apără credința, dar în teritoriile ocupate din Ucraina arde biserici, ucide preoți și forțează convertiri…✅ (Miliardarul  orto-sfant ) Patriarhul Kirill spune că „unii demenţi” vor să învingă Rusia: „Distrugerea noastră va însemna sfârşitul lumii”✅ O lume fara Dumnezeu si fara suflet✅ Poate omul trăi fără Dumnezeu?✅ Fără Dumnezeu?✅ Oameni care s-au intalnit cu Dumnezeu,de A. W. Tozer✅ Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu?✅ (Fiindca l-am concediat pe Dumnezeu…) Sfârșitul capitalismului sau sfârșitul civilizației? Alegerea ar putea fi atât de dură✅ Cele mai bune 30 de maxime din lume, selectate de cititorii planetei✅„Societate oboselii” de Byung-Chul Han (sinteză) – trăim într-o lume a epuizării autoimpuse✅ Istoriile sfintilor si rolul lor in formarea occidentului,de Aviad Kleinberg✅ (Cand il facem preș pe Dumnezeu devenim dejectii de…zeu) Prăbuşirea morală a Occidentului, de Petru Romoşan✅ Aici puteti afla si cum pensionarii PeSeDali de ieri,rasplatiti cu stimulente speciale de azi … MARTIRIZAU valorile ROMANIEI,obligandu-i pe detinuti,printre altele…  sa-si manance fecalele…✅ Marile falsuri istorice pe care se bazează autoritatea papală✅ Anticristul Romei?✅ Iisus, nu Fecioara Maria, a salvat Lumea, afirmă marți Vaticanul. De ce a fost nevoie de această precizare semnată de Papa Leon✅ Ce reprezintă rugăciunea Tatăl nostru? Ar trebui să o utilizăm ca rugăciune?✅ „Nu oricine-Mi zice ‘Doamne, Doamne…”✅ Nu uita niciodată că Isus l-a învins pe Satan pe cruce✅ Om adevărat şi Dumnezeu adevărat✅ Ioan Panican Răspunde: Păcat Sau Nu Bradul De Crăciun? ✅ Martirii secolului al XX lea partea II Richard Wurmbrand✅Darul iertarii – Autor : Charles Stanley – cap. 1 – Iertare si eliberare✅ Crestinismul redus la esente C.S. Lewis Partea 2 Audio Dan Bercian✅ Tur al grădinilor – Paradisul Florilor și Refugii Montane în Valea ÎnflorităAceastă imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Cyborg-7.pngPatriarhul-daniel iar minte de ingheata apele, pt ca Hristos nu ne cheama sa pupam oase microboase/iconate=facatoare de bani si sarantoci…Iisuss nu ne cheama la gargara electorale/fesenala,ori sa prigonim pocainta,sa ne cheltuim cu pomeni,de parca mortii traiesc din munca noastra si se folosesc de wc -uri eco….Iisuss nu ne invata sa inlocuim Lumina lumii (Ioan cap.8) cu lumanari de rentabilizat SRL-iri preotesti  si etcccccc…Jertfa arderii de tot: o îndrumare pentru adorarea adusă de noi  Însuşirile şi însemnătatea jertfei arderii de tot, de Dirk Schürmann …„Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?”Psalmul 22.2, de Charles Henry Mackintosh; „Coborât în părţile mai de jos ale pământului”Psalmul 69,de Dirk Schürmann; Voi, cei care treceţi pe lângă… oamenii de pe GolgotaRainer Imming; Trădat de un prieten,de David R. Reid; A fost şters de pe pământul celor viiSuferinţele Domnului, de Benjamin Curtis Greenman; Baraba sau Isus – pentru cine vă decideţi dumneavoastră?Luca 23, de Walter Thomas Prideaux Wolston; Când s-a rupt perdeaua …Matei 27.51,52, de Walter Thomas Turpin; Crucea câştigă inima noastrăPsalmul 22.1, de Charles Henry Mackintosh; Crucea Domnului Isus-Puterea întunericului şi harul şi dragostea lui Dumnezeu, de James Boyd;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este c.jpgDiferite feluri de suferinţe ale lui HristosIsaia 63.9; Psalmul 69. de Dirk Schürmann; El „i-a lăsat”Gânduri referitoare la Matei 26.43,44, de Kalender D.H.I.N.; Gânduri referitoare la suferinţele Domnului„În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat, de ”Percy Adolphus Humphreys; Omul durerii, de Frederick Charles Jennings; Strigătul lui Hristos suferind-Psalmul 22.1-3, de William John Hocking; Suferinţele DomnuluiMarcu 14.17-50, de John Nelson Darby; Trădarea şi luarea în captivitate a Domnului, de Fritz von Kietzell◉Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității◉ Pericolul 5G: 13 motive pentru care tehnologia wireless 5G va fi o catastrofă pentru omenire◉ Justiția și CCR au devenit cârpele de care își șterg picioarele tâlharii care jefuiesc averea publică◉ Trump avertizează Europa: „Se îndreaptă într-o direcție greșită”◉ Analiză: Cei mai săraci români se află în fiefurile PSD◉ Știință falsă și fără Dumnezeu (Ediția a 1-a) (Ediția a 1-a) (Ediția a 2-a) de Mark Gerard Keenan (Autor)◉ 5G – Tehnologie avansată pentru bunăstarea noastră sau o distopie a Kill Grid-ului?◉ „Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli◉ Ion liescu și anturajul lui au confiscat revoluția, spune procurorul Dosarului Revoluției◉  Dr. Vasile Astărătoae: „Terapia genică este în stadiul în care vinde iluzii și nu vindecări”◉ (In loc sa intre in pamant de rusinea injustitiara,ei cer prin…benzinarii sa dea foc  justitiei capturate, oligarhizate) BENZINA PE FOCUL JUSTIȚIEI: CÂND SIFOANELE ÎN ROBE CER ÎNTÂLNIRI LA POMPĂ!◉ Theodor Paleologu: În cea mai mare parte politicienii sunt dilii. Arată degetul când vine vorba de cultură◉ Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani◉ (Justitia de azi, PESEDIZANTA, adapata,beberonata la justitia  ko-comunista,care a ciuruit dreptatea,a ingropat adevarul si martirii neamului,nu se dezminte…)  Zeci de ziariști, instituții și ONG-uri protestează public împotriva atacurilor la adresa Recorder◉ DE CE ATACĂ MUSK ȘI SUA EUROPA?◉ Fără intimitate, fără proprietate: lumea în 2030, conform WEF◉ Va însemna ascensiunea roboților sexuali sfârșitul relațiilor?◉ Tehnocrația și transumanismul – agenda antiumană a „Marii Resetări”◉ (Cum a facut KNOCKOUT nedreptatea demonica…) „Cassius Marcellus Clay”: Stăpânul de sclavi împotriva sclaviei◉ Elon Musk lansează Neuralink pentru a conecta creierul la computerele Startup-ul CEO-ului Tesla și SpaceX își propune să implanteze electrozi minusculi în creierul uman◉Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este xx.jpgConectarea creierelor la mașini și utilizarea neurotehnologiei la perspectivele culturale și etice ale scenei globale actuale◉ 193. Cyborg Soldier 2050: Fuziunea om-mașină și implicațiile pentru viitorul Departamentului Apărării◉ Pentru ca nu am vrut sa devenim UNA cu (nu ca…) Dumnezeu, Inteligentul Artificial ,tata Satan din Ioan 8/44 va hibrida   omul nenascut din Samanta Sa  intr-un ”Zeu”/ Este cyborgul viitorul nostru?◉ Economia demonică și trucurile bancherilor◉ Știință falsă și fără Dumnezeu (Ediția a 1-a) (Ediția a 1-a) (Ediția a 2-a)◉ Ordinul secret care a șters 40.000 de români de pe hartă. Adevărul macabru despre Bărăgan…◉ Transumanul geoinginerizat- Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității◉ Europa merge pe drumul greșit pe autostrada istoriei◉ L-au confiscat și pe Dumnezeu. Patriarhul Kiril: Invadarea Ucrainei, războiul sfânt al Rusiei împotriva Occidentului satanist◉ Monsanto: Exemplul mondial de manipulare și înșelăciune corporativă◉ UE vrea să impună semințe modificate genetic și să interzică sădirea de semințe din gospodăriile fermierilor◉ Desființarea Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) va scoate din piață toate soiurile de legume, fructe și cereale românești?◉ Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Editor: Victor Roncea. Primele trei volume intrate sub tipar la Editura TipoMoldova, cu prefețe semnate de generalii scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și istoricul Gh. Buzatu◉ In Memoriam Paul Goma – scriitorul internat de comuniști și “internetizat” de post-comuniști, mort fără cetățenia țării sale. Scrisori către Băsescu și Tismăneanu și ULTIMA FILMARE, despre Basarabia, din 24 Martie 2011!◉ Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea. Fenomenul Piața Universității a ajuns de la Palatul Suțu la Cetatea Râșnov◉ Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (13). Furtul cadavrelor◉ „Misterul” celor 40 de cadavre◉ VIDEO declasificat: Cum testa armata SUA arme biologice pe propria populaţie◉Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este sa.jpgRomânia, paradis al infractorilor?◉ Proteste violente la Bruxelles: Fermierii au blocat traficul, au incendiat cauciuri și au aruncat cu legume în poliție◉ (Dupa ce fostul ministru rozaliu i-a mintit pe alegatori, i-a cumparat si pe … ”judecatori”) Răzvan Cuc, surprins negociind presupusa mită într-un restaurant din Capitală: „Am înțeles că ți-a arătat de 7. Ce mi-a zis el: 7”◉ Încă un pesedist salvat de Curtea de Apel București: Ex-deputatul Mitralieră a fost achitat, după un an de amânări◉ Bolojan nu mai vrea prescripție pentru marii corupți. Lia Savonea are o răspundere în scandalul din Justiție. Dar Predoiu?◉ Medici acuzați că luau mită pentru operații, la două mari spitale din Iași◉(Justitiarii sufera de aceeasi INCURABILA spaguire…) Cinism- De ce iartă justiția corupția din spitale. Judecător: „Mita a fost un accident”◉ Himeră (virus)◉ CHIMERA-XN23: Supervirusul aerian care ar putea declanșa o criză globală fără precedent◉ (Super-arma DEMONIALA…) Virusul himeran◉ Mai multe controverse legate de virusul „hibrid”◉ Verdeața urbană previne spitalizările pentru probleme de sănătate mintală: 20 de ani de date din 7 țări◉ Oamenii de știință au creat o maimuță-himeră, care strălucește în verde◉ BIOTERORISMUL ȘI ARMELE BIOLOGICE◉Europa virusată◉ James D. Watson – despre arme biologice◉ Virusul Himera: Cartea 1 din Trilogia Himera◉ (Ca si mos Fesenila cel Iliescian care a votat legea avortului pe fundalul CRACIUNULUI…) Cel mai „frumos” cadou de Crăciun: uciderea pruncilor◉ 36 de ani de la (LOVILUTIA) Revoluția Română din 1989◉ Despre laboratoarele biologice ale Pentagonului și Bundeswehrului în Ucraina◉ Virusuri, arme și secrete. Detalii din interiorul unui laborator de arme biologice din Rusia◉GENERALII CARE AU VÂNDUT ROMÂNIA! LISTA SECRETĂ A TRĂDĂTORILOR CARE ÎNCĂ TE CONDUC!◉ Scenarii infernale prezentate de Pentagon: războiul bazat pe biotehnologie – Crearea de plăgi prin agenți patogeni modificați, Internetul Corpurilor și editarea genetică vor modifica natura războielor viitoare◉Unde sunt liniile directoare pentru producția de animale cu modificări genomice intenționate?◉Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este f-683x1024.jpgAnaliză- Dr. Joseph Mercola: Alimentele, transformate în arme biologice?◉ Sindromul Havana continuă. Încă doi membri ai Consiliului de Siguranță Națională SUA au prezentat simptomele specifice atacurilor cu energie diriijată: dureri de cap și insomnie◉ PR. JUSTIN: CINE SE TEME DE SFINȚII ÎNCHISORILOR?◉ (Miliardarul criminal-indopat cu pensii PeSeDale…) Demascat la Tribunal că a supravegheat incinerarea morților din ’89, Dan Voinea are pensie de peste 40.000 de lei◉ Liberalizarea energiei, adevărata cauză a crizei economice. „Vaca de muls” România a îmbogățit „băieții deștepți”. Economist: Liberalizarea este o glumă bună, dar proastă◉ Monsanto încearcă să preia controlul asupra aprovizionării mondiale cu semințe, națiune cu națiune◉ Oamenii de știință au luat-o razna: Kevin Folta, discreditat agent Monsanto, a declanșat un anevrism pe Twitter, acuzându-l pe Health Ranger de „violență” și pe Food Babe de „terorism”◉ Martin Shkreli, ticălosul și profitorul Big Pharma, este de fapt ticălosul malefic Loki din Răzbunătorii!◉14. Cercetarea tranziţiei criminale – deturnarea armatei si serviciilor secrete◉ România sub guvernarea înaltelor trădări-Cine și de ce a lăsat România pradă asasinilor economici ? Cine ne-a trădat ?◉ Andreea Esca recunoaște Planul Kalergi cu zâmbetul pe buze◉ Ce i-a transmis Papei Leon al XIV-lea patriarhul rus care a binecuvântat războiul lui Putin◉ (TEATRU PENTRU FRAIERI…) Sorin Rosca Stanescu: Adevăratele intenții ale Laurei Codruța Kovesi◉ Corupția este în creștere în toata lumea (ne)buna)… Cum corup mafiile economia globală?!◉ Eșecurile sistemului liberal- Sub jugul datoriilor◉ Pericolul unui haos financiar generalizat◉ Monstrul din spatele ingineriei meteorologice?◉Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități◉ Geoingineria este o armă de distrugere în masă. Rezolvarea „crizei climatice” este dăunătoare pentru afaceri și mai rea pentru politică◉ Este războiul nuclear comparabil cu schimbările climatice?◉ Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității◉Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este m.jpg Laboratoarele de arme biologice ale armatei americane. Helena Glass◉ Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități◉ Nina Moica, fostă deținută politic: „Revoluția n-a curățat complet terenul de foștii comuniști”◉ Caracatița e încă vie◉ Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu (3)◉ Cyborg – ficțiune sau realitate?◉ COP29. Marea Resetare a Apocalipsei Climatice. Taxarea oamenilor pentru a hrăni băncile◉„Disperarea este un lux pe care nu ni-l putem permite”: David Suzuki despre lupta pentru acțiuni în contextul crizei climatice◉ Dosarele lui Epstein: ce membri ai familiei regale, politicieni, muzicieni și actori sunt în fotografii?◉ Timișoara sub gloanțe: crima care a prăbușit dictatura◉ Prăpastia cosmică◉ Vom fi cu toții cyborgi mâine?◉ (O lectie pentru adormitii Maicii Poporului-functionari RASplatiti din bani bublici,pentru a taia frunze la dulai electorali…) Peisaje agro-urbane: dinamică și proiecte◉ (Inca o lectie pentru ostenii care dorm in front…) Jurnalul Războaielor Mici: Moștenirea lui Dave Dilegge și viitorul războaielor mici și al securității naționale a SUA◉ Recenzie „Partea întunecată a Pământului”: Un imperiu în finalul jocului◉ Cele mai bune cărți ale anului 2025: Mister◉ Recenzie „Școala de păsări”: Vizită într-o lume înaripată◉167. Încrederea intelectuală a Chinei: Vor avea SUA curajul să concureze?◉Opinia WSJ: Șefii Apărării le spun europenilor să se pregătească de război◉ CINE L-A OTRĂVIT PE VADIM? Misterul banilor găsiți după moartea „Tribunului”◉ (Pentru ca ne au la mana cu E-uri si cu alte pilule,ne golesc de sine si ne umplu cu dejectii demonice…) „În viitor, vom elimina sufletul cu medicamente.” – Rudolf Steiner – filozof și esoterist austriac(1861-1925)◉ Dr. Robert Malone: Cyborgii umani sunt doar începutul. Agenții guvernamentale implicate în cercetări privind augmentarea umană◉ Este tehnocrația globală inevitabilă sau periculos de iluzorie?◉ Recorder. Remember-„N-avem toată puterea dacă nu avem justiția” spunea cândva Felix exprimând visul tuturor mafioților.◉Caricature illustration of Vladimir Putin with a large head and long, flowing blonde hair, standing before Russian architecture. on CraiyonFraudarea Hotelului „Bucureşti”◉ Ponta şi Năstase reclamaţi pentru privatizarea frauduloasă a ALRO Slatina◉ Omar Hayssam este vizat şi într-un dosar de la DNA, privind privatizarea IPRS Băneasa◉ Lista neagră a celor mai bogaţi români care au sau au avut probleme cu justiţia◉ Severin Tcaciuc – proprietarul unui imperiu cladit prin fraudarea statului◉ ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație◉ Vladimir Putin vrea să cucerească acum toată Ucraina și părți din Europa, avertizează rapoartele serviciilor SUA. Țări NATO vizate◉ O carte despre dezastrul economic și moral din România lui Nicolae Ceaușescu Petre Barbu◉ Se spune despre ei că ar conduce lumea și ar deține mai mult de jumătate din averea lumii◉ Cine conduce lumea? (I)◉ SCANDAL NAȚIONAL: „UBER INTIM” PE BANI PUBLICI! CUM A DEVENIT PUȘCĂRIA ROMÂNĂ BORDELUL DE LUX AL DEȚINUȚILOR VIP!◉ Poliția Judiciară în moarte clinică: Sindicatul Europol dezvăluie vulnerabilitățile sistemice care paralizează justiția◉ Prof. dr. Vasile Astărăstoae: “Visul eugenic“ și discriminarea genetică◉ Totul este supravegheat: Ghid practic privind tehnologiile de supraveghere utilizate în viața de zi cu zi◉ Omenirea consumă accelerat rezervele planetei◉ ACT adoptă prima lege australiană care interzice procedurile medicale ireversibile pentru copiii intersexuali◉ De ce își doresc SUA Groenlanda? Iată ce știm◉ Arhiva Sexuală a Securității: Nume grele de demnitari cu orgii filmate la Athénée Palace…◉ Marele preot al ateismului, Richard Dawkins, își primește pedeapsa pentru persoanele transsexuale◉ Celulele secrete ale Securității: Femeile care au trecut prin iad◉ Conspirațiile VS. Ce Este O Lovitura De Stat In Realitate◉A devenit realitate romanul lui Orwell, „1984”?◉ România nu are nevoie de oameni de știință, ci de politicieni fără cultură și bun-simț!◉ Singurul președinte SUA care a obținut 100% din voturile electoratului. Ce rol a avut în istorie◉ „Hamlet” de Shakespeare – Everestul literaturii◉ Romanul „Procesul”, de Franz Kafka, la 100 de ani◉ Cum folosesc experții pro-Kremlin „Teoria Haosului” pentru a justifica războiul Rusiei împotriva Ucrainei◉Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este c.png Olandezul de la Cârlibaba: Scriu pentru că ce am de spus nu încape pe o pancartă◉ (Daca Dumnezeu nu mai e,nimic nu eee) În urmă cu un secol, a fost profețit „Declinul Occidentului”- Oswald Spengler◉ Cum a fost învins Occidentul, de Pepe Escobar◉ Cine deține cu adevărat resursele României?◉ NICOLAE PLEȘIȚĂ: GENERALUL CARE RÂDEA CÂND TORTURA. CĂLĂUL SECURITĂȚII◉ (Cand lectia Sodo-Gomorei este uitata,lumea isi sapa propria groapa…) Încercarea abuzivă a CJUE de a impune acceptarea „căsătoriei” între persoane de același sex statelor care o resping subminează legitimitatea proiectului european◉ Margaret Sanger: Mama Revoluției Sexuale◉ Frăţia Ortodoxă cere Universităţii din Bucureşti anularea decorării apologetului uciderii copiilor şi sexului cu animale, Peter Singer◉ (Si…) SPANIA LEGALIZEAZĂ ZOOFILIA◉ În a doua zi de Crăciun a lui 1989 ILIESCU a legalizat AVORTUL și l-a numit pe fiul NKVD-istului Walter Roman Prim-ministru.◉ Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial, a comunismului, a sionismului, a evreilor și a Vaticanului ◉ Scrisoarea care arată că Papa Pius al XII-lea a știut despre Holocaust de la început◉ Elon Musk, replici cu scântei cu noul primar al New Yorkului, după numirea unei femei la șefia pompierilor◉ Cele mai frumoase grădini din lume – Idei unice și inspirate de design pentru grădini◉ Cei mai bogați zece oameni din SUA au câștigat aproximativ 700 de miliarde de dolari de la revenirea lui Trump la putere, amplificând inegalitatea economică◉ Elon Musk devine prima persoană care atinge o avere netă de 500 de miliarde de dolari◉ România conduce în topul sărăciei din UE. Peste 17% din populație s-a confruntat cu lipsuri materiale şi sociale grave anul trecut◉ Țară mai bogată, oameni mai săraci◉ (Ieri,ca si azi…) Un top asteptat, cel al coruptilor la nivel inalt◉Parlamentarii conduc in topul coruptilor◉ (Inainte de a deveni desertaciune si goana dupa vant,Imperiul anti Dumnezeu melceste din rau spre …moartea a doua-romano-ghetou)… MAKE EUROPE GREAT AGAIN! Federalizarea pe model american – singura cale spre suveranitate reală?◉Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este unnamed-file-683x1024.jpgPrescripția justiției. Corupți dovediți lăsați liberi și magistrați cu diurne de 30.000 euro pentru naveta Ilfov-București◉ Cum a fost capturată justiția din România. Mărturii șocante în documentarul realizat de Recorder, transmis de TVR miercuri seara◉ Judecatorii sunt corupti iar in Romania pierzi cu dreptatea in mana?◉ Justiția, torpilată din interior◉ Asaltul inculpaților spălați de justiție: Foști condamnați și inculpați pentru corupție dau statul în judecată după ce au scăpat de dosare ca urmare a deciziilor CCR sau a unor sentințe controversate◉ „Justiție, nu corupție!”◉ „Lie, lie, ciocârlie, cum îi scapi de puşcărie”. Braşovenii au ieşit la tribunal, au cerut demisii şi reforme◉ Justiția și CCR au devenit cârpele de care își șterg picioarele tâlharii care jefuiesc averea publică◉ Șeful de secție DNA, care a blocat ancheta procuroarei Deriuș, este Ionuț Ardeleanu. El a blocat și dosarul „Nordis”◉ Pericolele 5G pentru sănătatea copiilor◉ 5G și efectele asupra șoarecilor, șobolanilor și oamenilor. Zece studii noi. Dr. William Makis◉ Zece studii noi detaliază riscurile pentru sănătate ale 5G◉ Avertismentele ONU: Posibila lichidare a libertății umane și a democrației instrumentată de neurotehnologii- Scrisoare deschisă către presa mondială◉ O audiere a Subcomisiei pentru combaterea terorismului, aplicarea legii și informații, intitulată „Arme silențioase:◉ Tehnica manipulării – neuromarketing… Jocul marketingului arată tot mai mult a manipulare. Și se vorbește despre neuroștiințe◉ Fără venituri la vedere, soțul judecătoarei Lia Savonea își face bloc de 9 milioane de euro◉ Judecătoarea Rizescu: 10 case, ”prietena” doamnei Vicol… a ridicat sechestrul de circa 90 de milioane de euro în dosarul NORDIS  Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este b.jpgAdrian Nastase: „Ziaristii trebuie fie periati, fie cumparati, iar cind nu merge cu nici una, pur si simplu batuti”…PSD = ciuma roşie, grupare interlopă susţinută de cei fără prea multă şcoală… Mafioţi din PSD, care au condus România spre ruină (I)… Raportul Armaghedon: jaful PeSeDist… Din culisele urmasului PCR: stenogramele PSD (I)… Cum au scos PeSeDistii valize pline cu bani din Romania…Ce căuta, pe 19 decembrie 1989, locotenent-colonelul VLADIMIR PUTIN la Hotelul Athénée Palace din București?

Va prezentam tehnologia reducătoare a costurilor cu 70% față de arătura ”clasică”; Ce avem de invatat de la Fermierii francezi, care…; Oferta de tehnici si noutati pentru pasari, animale, etc Fermieri din Romania au fost premiati in cadrul galei PRIA Romanian Farmers; Top zootehnisti din Romania: Utilitati si noutati despre imbogatirea FERMIERILOR, prin „industrializarea”zootehniei si…pasunatul profitabil… 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este v.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este s-1024x492.jpg
 
Ukraine crisis a catalyst for the burial of American hegemony - Global Times
 
La Jornada Internacional | Substack
 
 
 
 
A deal over Ukraine is ugly but unavoidable
 
 
 
 
From the “Ukrainian crisis” to the war in Ukraine - Cartooning for Peace
 
 
Russia tries to mitigate shrinking and aging population
 

Ce căuta, pe 19 decembrie 1989, locotenent-colonelul VLADIMIR PUTIN la Hotelul Athénée Palace din București?

 

Autor: Col.(r) Dr. MIRCEA DOGARU

NOTĂ. Colonelul Mircea Dogaru i se adresează generalului Nicolae Ciucă cu apelativul „Domnule locotenent”, grad pe care generalul îl avea în decembrie 1989. La vremea aceea, Mircea Dogaru avea gradul de căpitan. Deci, adresabilitatea este ca de la căpitan la locotenent…

Domnule locotenent,

În Mesajul nr. 400/17.12.2020, abordați comemorativ, ca amator, evenimentele din Decembrie 1989, înscrise în Constituția României spunând că „Revoluția din decembrie 1989” (Art. 1, al. 3). Precizez că, la 31 de ani de la acele evenimente, cu tot bagajul de FAPTE ȘI IMPLICAȚII REALE, acestea sunt de competență mea, ca cercetător științific abilitat să investigheze Trecutul! Cerebral, pe bază de izvoare certe, necontrafacute, și nu emoțional! Pentru că, după 31 de ani de manipulare în dauna intereselor naționale, românii, în frunte cu cei rămăși „cu răni deschise, lacrimi neuscate, suferințe nealinate”, ca să văcitez, vor și merită ADEVĂRUL! Or, ca prim sfat pe care îmi îngădui să vi-l dau, tinere domn, este acela de a accepta că un recurs la Istorie și la Adevăr, motivat emoțional, în scop politicianist, nu va putea niciodată tăia „Nodul Gordian”.

Vedeți dvs., cercetarea istorică are regulile ei iar istoricul niște arme cumplite, în fața cărora eșuează și cel mai diabolic plan politic – întrebări de tipul „Cine? „De ce?”, „În ce scop?”, „Cum?” etc. Sunt de acord că „fiecare instituție” implicată în evenimente trebuie investigată, dar nu pentru perioada 16-22 decembrie 1989, pentru că este neprofesionist să afirmi că Revoluția s-a terminat pe 22 Decembrie, la orele 12.10 „trecute fix”, ci pentru perioada 16 decembrie 1989 – 8 decembrie 1991, ziua intrării în vigoare a noii Constituții. Pentru că o revoluție se termină atunci când un sistem juridic lamentabil este înlocuit cu altul, poate și mai lamentabil! Cât despre instituții, până la cele românești – complice, de mâna a șaptea, ar trebui investigate cele direct implicate, care dețin Adevărul: KGB, CIA, FBI, BND, MI-6, MOSSAD, AVO, KEOD etc.

Cine erau cei peste 100.000 de „turiști”, luptători profesioniști, strecurați în România, la recunoaștere de obiectiv, al căror ultim eșalon ar fi părăsit-o, după declarațiile lui Petre Român, abia în decembrie 1990 (Cazul „Air Antares”)? Aceștia chiar aparțineau – 57.000 dintre ei – exclusiv SPETZNATZ și OMON, potrivit declarației televizate a șefului contrainformațiilor militare de atunci? Cine au fost acei „eroi” căzuți „în revoluția din România” cărora li s-a ridicat un monument în curtea unei unități militare din Seghedin?

Cine erau cei antrenați și instruiți la Debrețin pe macheta Transilvaniei, cine cei conduși de un transfug român, ulterior activist civic, de-a lungul fostei frontiere româno-austro-ungare și ce armate NATO aveau și au în dotare așa-zisa muniție cu cap vidia? Cine au fost răniții lichidați/răpiți din spitalele Timișoarei pentru că delirau în limba lui Petofi sau cei extrași de la Balș, proveniți din cele 72 de mașini LADA, spulberate de tunurile lt. col. Dumitru Cioflină și care aiurau în limba lui Pușkin? Cine erau „ziariștii fără frontiere” duși de mine, căpitanul Dogaru Mircea, la ordin, de la Otopeni la Hotelul Flora și care, fără să se cazeze, au plecat imediat, în seara zilei de 22 decembrie, să ocupe poziții în toate locurile din Capitală în care avea să se tragă? Ce căuta, pe 19 decembrie 1989, locotenent-colonelul Vladimir Putin la Hotelul Athénée Palace și George Soros, la brațetă cu Silviu Brucan (Saul Brukner) la Universitate, în fața Facultății de Istorie, păstorită atunci, în numele PCR, de regretata Zoe Petre și „demitizatorul” Lucian Boia, pe atunci specialist în Programul PCR? De ce tip erau cele 10 elicoptere ridicate „de pe Dunăre, de pe vase inscripționate RSS Ucraina” (Gheorghe Trosca dixit) care și-au bătut joc de noi la Alexeni, Boteni și Otopeni? Cui aparțin sutele de cruci fără nume, apărute atunci în cimitirele Patriei? Etc., etc., etc… Sunt întrebări ridicate în presa vremii și rămase fără răspuns.

Numai după investigarea „instituțiilor” menționate ne vom putea apropia de Adevăr! Altfel, vom căuta acari Păun, bătând apa în piuă, prin restrângerea cercetării doar la „fiecare dintre acțiunile personalului M.Ap.N. (De ce nu și ale Miliției și Direcțiilor Securității statului? – nn), soldate, în decembrie 1989, cu pierderi de vieți sau în urmă cărora au fost răniți oameni”. Pentru că, altfel, excluzând decisiva implicație externă și adevăratele personalități cu „rol determinant”, gen George Bush și Mihail Gorbaciov, vom oferi viitoarelor generații de români imaginea unei armate de idioți care s-au împușcat singuri între ei (dar profesionist, între ochi, pe sub cască), deoarece afirmați că vorbiți „în numele celor peste 1.000 de oameni căzuți din sete de libertate”, între care „cei aproximativ 275 de militari și salariați civili ai ministerului”!

De acord, domnule locotenent, că trebuie să ne cerem iertare victimelor, militari și civili, dar nu pentru vina de de a-i fi ucis, ci pentru vina de a nu-i fi aparat! Și de a fi lăsat Țara pe mâna profitorilor străini și a trădătorilor! Pentru că, loviți și noi, profesionist, în stomac, în anii, 1985-1989, ai „pregătirii de artilerie” a „revoluției spontane”, mai rău decât civilii (fiindcă nu aveam voie nici măcar să ne așezăm la cozi, în uniformă), am fost suficient de naivi să țopăim în stradă, alături de frații noștri civili, strigând „Libertate!”, în timp ce România ni se scurgea printre degete!

Iar eu, ca istoric militar, am avut o vină majoră, pentru că trebuia să recurg la arma noastră secretă, întrebarea „Cui prodest?”. Mi-e și frică să mă întreb astăzi, după 31 de ani, cui a folosit, în condițiile în care: 65% din pământul țării, cu ape cu tot, e proprietate străină; industria concurențială ne-a fost făcută praf iar cea de astăzi își trimite, ca și comerțul și băncile, profiturile în străinătate; pădurile noastre au luat tot drumul străinătății, bogățiile subsolului și toate domeniile strategice sunt în mâna străinilor, noi devenind simpli consumatori de mâna a două, plătiți la subzistență, obligați să cumpărăm, inclusiv în domeniul militar, la preț de speculă, gunoaiele altora și să ne prefacem că ne alegem „democratic” liderii!

Să nu disperăm, însă, pentru că există o ciclicitate în Istorie. Bunicii noștri au fost ostași liberi ai Țării, inrosind cu sângele lor, pentru Țară, harta Europei, între Stalingrad și Viena. Părinții noștri au ajuns slugile ocupantului sovietic, dar s-au eliberat în, mod inteligent, în anii 1958-1968, când au construit Armata, poliția și serviciile naționale. Noi am fost, până în deceniul trecut, ostași liberi ai Țării, pentru care am renunțat, prin jurământ, la aproape toate drepturile omului și cetățeanului. În ceea ce-i privește pe urmașii noștri, însă… numai Istoria va putea să-i definească pe cei ce-și lasă oasele pentru „freedom and democracy” pe niște coclauri pe unde numai strămoșul nostru trac Alexandru Macedon și ostașii săi și le-au lăsat! Dar ceea ce știm cu certitudine este că nicăieri și niciodată un militar nu și-a cerut și nu-și cere scuze pentru executarea ordinului, a cărui ignorare, în stare de război declarată, se pedepsește cu glonțul. Politicienii, însă, adică cei vinovați și de starea respectivă, și de apariția ordinului… DA! Într-o singură situație, noi, militarii, suntem moral, obligați, să ne cerem iertare poporului: atunci când nu ne-am făcut datoria față de Neam și Țară! Cu sau fără voia noastră! Ca mine și ca toți cei care v-am păstorit în urmă cu trei decenii, ca dascăli sau comandanți!

Ca o ultimă observație… Și noi, și revoluționarii, am fost bătuți pe umăr, ovaționati, gâdilați sub barbă și lăudați: noi până când am fost disponibilizați, iar civilii până când au fost trecuți în șomaj, prin distrugerea industriei, civilii. Ne-au promis, prin legi organice, marea cu sarea, apoi, considerând că ne-am boșorogi,t și unii, și alții, și nu mai suntem apți de riposta, ne-au retras – insultandu-ne și supunându-ne oprobiului public – toate drepturile. Mai nou, ne-am trezit și cu COVID-19, apărut, parcă, pentru ca generația noastră să părăsească mai repede, „pe cale naturală, sistemul”! Atenție, însă, că Istoria se repetă, atunci când aceleași condiții se reîntrunesc și aceleași interese extern-interne își dau mâna!

Honor et Patria! Vae victis!

Dr. Mircea DOGARU, istoric militar,

Astăzi col. (r) și președintele S.C.M.D.

Titlul original: „Trecutul către prezent sau căpitanul Dogaru Mircea, istoric militar, către locotenentul de infanterie Nicolae Ionel Ciucă”

 

Va prezentam tehnologia reducătoare a costurilor cu 70% față de arătura ”clasică”; Ce avem de invatat de la Fermierii francezi, care…; Oferta de tehnici si noutati pentru pasari, animale, etc Fermieri din Romania au fost premiati in cadrul galei PRIA Romanian Farmers; Top zootehnisti din Romania: Utilitati si noutati despre imbogatirea FERMIERILOR, prin „industrializarea”zootehniei si…pasunatul profitabil…

…Sistemul de semănat în benzi Claydon –Va prezentam  tehnologia care reduce costurile cu 70% față de arătura ”clasică”

 

Interesul pentru semănătorile în benzi Claydon Hybrid în România este în creștere pe măsură ce fermierii din țară descoperă beneficiile pe care le poate oferi sistemul. Economii cu utilajele, combustibilul și forța de muncă cu o creștere a punctualității și a recoltelor, toate contribuie semnificativ la profituri crescute, aproximativ €200/ha mai mult decât atunci când se utilizează tehnici convenționale de însămânțare.

Experți de top la nivel mondial în tehnologia Semănatului direct în Benzi, Claydon Drills a fost înființată de fermierul englez Jeff Claydon în 2002 când prețurile la cereale au scăzut la niveluri ce făceau practic neeconomică producerea de recolte utilizând metode convenționale, având ca lucrare de bază arătura.

Neputând cumpăra utilajul de care avea nevoie, Jeff a dezvoltat Semănătoarea în Benzi Claydon, o unitate cu două rânduri patentată, ce elimină pregătirea inutilă a terenului, asigurând o metodă mai eficientă, mai rapidă și mai fiabilă de înființare a recoltelor pe miriști, terenuri minim prelucrate sau complet cultivate.

Designul a avut un succes atât de mare încât și alți fermieri au dorit să adopte Sistemul Claydon și din acel moment compania a crescut cu rapiditate, semănătorile sale montate sau tractate, grapele pentru paie și tăvălugii fiind utilizate în ferme în 27 de țări, pe o gamă largă de tipuri de soluri și condiții climatice. Cel mai versatil și economic eficient sistem disponibil, Sistemul Claydon permite înființarea culturilor în aproximativ 20% din timpul și circa 30% din costul sistemului convențional bazat pe arătură. În comparație cu un sistem tipic de prelucrare minimă, timpul și costurile se reduc cu 50%.

 

Grâu de toamnă însămânțat direct în miriște de rapiță în octombrie 2015. Cenei, județul Timiș. Fotografie făcută în martie 2016

Cultivând doar acolo unde este absolut necesar, doar pe lățimea de semănat, Sistemul Claydon patentat creează o brazdă fină ce asigură un mediu de creștere ideal. Solul rămas este lăsat neatins, ajutând la îmbunătățirea fertilității, ducând la o eliberare treptată a nutrienților, ceea ce ajută plantele să își atingă potențialul maxim și creează soluri bine structurate ce pot susține mai bine greutatea utilajelor precum instalații de stropit și utilajele de administrat îngrăşăminte.

Mulți clienți au realizat că Sistemul Claydon a transformat modul în care practică agricultura. Adecvat pentru orice situație, este benefic în special atunci când păstrarea umezelii este esențială, asigurând cel mai bun start posibil pentru semințe, sau atunci când erodarea solului ar fi altfel o problemă.

 

O semănătoare de 3m Claydon Hybrid M montată, în acțiune

De la modelul Hybrid M purtat cu o lățime de lucru de 3 m și până la unitatea tractată cea mai mare de 8 m Hybrid T, semănătoarele Claydon permit fermierilor să facă față oricărei situații la înființarea culturilor cu o singură semănătoare, ceea ce minimizează investițiile de capital și costurile operaționale.

Gama de semănători purtate Claydon Hybrid M include modele de 3m, 4m, 4,8m și 6m. Concepute pentru utilizarea cu tractoare cu puteri de minim 110 kW, 150 kW, 185 kW și 225 kW, aceste semănători au 9, 13, 15 sau 19 brăzdare pentru semănat și pot acoperi până la 700 ha, 1.000ha, 1.200 ha și 1.500 ha pe sezon. Gama Hybrid M include și o semănătoare de 3 m cu fertilizator, permițând administrarea îngrăşământului sub semințe sau pe o bandă deasupra semințelor.

lansare 2015

Cea mai nouă semănătoare tractată Claydon este modelul de 4m Hybrid T, care a fost lansat la Agritechnica 2015

Noile semănători tractate Claydon Hybrid T sunt extrem de versatile, cu rate de lucru foarte mari. Cu lățimi de lucru de 4 m, 6 m și 8 m, și 13, 19 sau 25 brăzdare de semănat, aceste modele asigură capacități zilnice de 30 ha, 45 ha și respectiv 60 ha, permițându-le să acopere 1.000 ha, 1.600 ha și 2.250 ha pe sezon în spatele unor tractoare de 150 kW, 225 kW și 300 kW. Modelul Hybrid T este simplu, robust și oferă o capacitate uriașă a rezervorului, 3.500 litri pentru modelul Hybrid T4, 5.500 litri pe Hybrid T6 și Hybrid T8, toate având posibilitatea de a utiliza această capacitate doar pentru semințe sau într-un raport de 60:40 – semințe: îngrăşământ.

Toate modelele de semănători Hybrid pot fi adaptate pentru orice condiții sau culturi. Clienții au posibilitatea de a interschimba configurația standard cu un număr de opțiuni pentru a fi adecvată tipului de sol și condițiilor climatice.

În plus, tehnologia Claydon permite administrarea îngrăşământului lichid, granular și/sau micro-granular direct în banda însămânțată. îngrăşământul lichid poate fi plasat sub semințe, cel granular dedesubt sau deasupra semințelor, iar cel micro-granular poate fi amplasat odată cu semințele. Toate opțiunile sunt disponibile atât pe noile semănători cât și ca opțiune de reechipare pentru versiunile existente.

Grapele de paie Claydon, cu lățimi de lucru de 3 m, 7,5 m sau 15 m reprezintă un instrument rapid și eficient pentru managementul paielor, care îndepărtează și distrug buruienile, reducând și populațiile de melci și realizând o micro-brazdă de 30 mm în partea superioară a solului.

Claydon TerraStar este un cultivator superficial simplu, cu cost redus, care creează o brazdă puțin adâncă, ideală, ce încurajează germinarea vegetației spontane și a buruienilor, ajutând însă și la controlul populațiilor de melci, drenaj și incorporarea îngrășământului natural.

Tăvălugii Claydon, cu lățimi de 6,3m, 8,3m sau 12,3m și cu discuri grele cu diametru de 600 mm asigură o consolidare completă a solului în jurul zonei de însămânțare, îmbunătățind contactul dintre sol și semințe. Acestea ajută și la reținerea umezelii, reducerea eroziunii, cresc contactul pulverizării chimice și reduc activitatea melcilor, asigurând culturilor un start fără compromisuri.

Specificații complete pentru toate utilajele Claydon sunt disponibile pe www.claydondrill.com sau contactându-l pe domnul Gigel Stefan, Westland Farm Management – tel: 0040 725911971 sau e-mail gigel.stefan@westlandfm.ro, management@westlandfm.com

Ce avem de invatat de la Fermierii francezi,care au aruncat TONE de bălegar în faţa clădirilor administrative

 
Merde! Fermierii francezi au aruncat TONE de bălegar în faţa clădirilor administrative 479

Fermierii francezi au aruncat în faţa unei clădiri administrative din oraşul Chartres (nordul ţării), peste 100 de tone de bălegar şi legume putrezite în semn de protest faţă de legislaţia agricolă actuală, a economiei anevoioase şi a lipsei măsurilor de protejare a producătorilor locali.

Marţi şi miercuri, întreaga ţară a fost cuprinsă de proteste similare, la care au participat peste 50.000 de oameni.
Acţiunea fermierilor din Chartres a fost reprodusă şi în alte oraşe, cum ar fi Tours, Nantes şi Toulouse.

„Nu mai putem împrăştia bălegarul. Luaţi-l voi, serviţi-vă singuri!„, scria pe un baner al protestatarilor.

Anul acesta, Franţa a implementat o directivă europeană, care prevede eradicarea poluării cu nitraţi. Prin această măsură, zeci de mii de fermieri au fost forţaţi să renunţe la îngrăşământul natural şi obligaţi să folosească substanţe de fertilizare costisitoare.

În Dijon, fermierii mânioşi au dat foc unui portret al ministrului Ecologiei francez, Segolene Royal.

În Paris protestele au fost mai puţin urât mirositoare. Trecătorii care se aflau în preajma Palatului Republicii puteau să facă piaţa gratis de pe străzi: în faţa palatului au fost aruncate 60 de tone de cartofi, 20 de tone de ceapă şi alte câteva tone de fructe şi legume cultivate în regiune.

„Este o acţiune simbolică. Deseori, fermierii nu-şi mai culeg propria producţie din cauza costurilor prea mari, iar vânzarea lor nu acoperă cheltuielile. În loc să ne aruncăm recolta, am decis să o donăm parizienilor în speranţa că mesajul nostru va ajunge acolo unde trebuie„, spune Cyrille Milard, un fermier din zona Seine et Marne, care a participat la protestele de ieri.

„Piaţa trebuie cumva reglementată. Graniţele sunt deschise, asta e Europa. Din produsele existente în Franţa, 80% sunt importate, fructe, legume şi carne. Şi toate acestea se întâmplă în timp ce fermierii noştri renunţă la activitatea lor în fiecare zi, pentru că nu pot să-şi vândă marfa. Produsele noastre sunt de calitate, dar nu le putem vinde. Cui să le vindem?„, spune Milard.

Aceasta „lectie” o trimitem unor firme si companii agroindustriale,pentru adaugarea propriilor invataminte

Iata  o parte dintre producatorii romani ,care se lupta cu morile de vant …

In cazul in care un supliment furajer este considerat necesar, efectul de substitutie ar trebui sa fie mentinut la un nivel minim, raportand calitatea si cantitatea suplimentului furajer la cea a pasunii. Nivelele concentratelor de proteine nu ar trebui sa depaseasca 14-15% din materia uscata, deoarece trebuie luat in calcul tendinta ovinelor de a selecta, in timpul pasunatului, plantele cu valori proteice mai mari. Chiar si in cazurile in care pasunea nu mai permite animalului conditii favorabile sa-si selecteze hrana (densitate mare, inaltimea plantelor mai mica de 10-15 cm, etc.), ovinele vor fi aproape intodeauna capabille sa-si selecteze plantele. Acest comportament permite oilor care pasuneaza sa realizeze o dieta cu un nivel al proteinelor cu cel putin 10-15% mai mare decat nivelul general de proteine prezent la plantele existente in pasune.

Metode de pasunat

Gestionarea ecosistemului pasunii este complexa si se bazeaza in principal pe optimizarea productiei la animale, mentinand in acelasi timp resursele (pasunea). In acest scop, aportul de nutrienti din ierburile pasunate trebuie maximizat, fiindca pasunea ramane in continuare cea mai ieftina sursa de hrana pentru animale.

Este de o importanta deosebita cresterea duratei intre fazele de pasunat intensiv, in care cea mai mare cantitate de materie nutritiva este consumata, in detrimentul comportamentului selectiv. Acest lucru reduce energia folosita de animal in raport cu cantitatea de nutrienti ingerati.

O strategie pe termen lung privind maximizarea productivitatii trebuie sa tina cont de urmatoarele obiective:

  • Pasunea trebuie sa fie capabila de recuperare dupa pasunat.
  • Pasunea trebuie sa fie mentinuta in stare de „frunze” cat mai mult timp posibil, in scopul de a intarzia pierderile in valoare nutritiva ce apar in momentul in care plantele intra in faza de reproducere.
  • Mentinerea pasunii trebuie maximizata prin masuri de reducere a raspandirii de buruieni si pentru a facilita germinarea speciilor anuale si supravietuirea speciilor furajere perene existente in pasune.
  • Realizarea actiunilor de profilaxie specifica la ovine in scopul de a diminua parazitii cat de mult posibil.
  • Impactului asupra mediului in ansamblu ecosistemului de pasunat trebuie sa fie reduse la minimum.

Principalele metode de pasunat care pot fi folosite pentru a atinge aceste obiective sunt:

Pasunatul continuu

Aceasta metoda implica utilizarea neintrerupta a unei zone de pasunat de catre animale pentru o perioada lunga de timp, in mod normal, tot de sezonul de pasunat. Pasunat continuu nu inseamna ca nu exista intervale in utilizarea diferitelor portiuni a plantei, deoarece, dupa defolierea, plantele devin mai putin accesibile animalelor. Plantele pot fi pascute dupa regenerarea lor la o inaltime minima (in mod ideal, 20-30 mm), la care sunt din nou accesibile pentru animale. Pasunat continuu poate fi de doua tipuri:

– in care exista un numar constant de animale in zona de pasunat;

– in care numarul de capete este ajustat la cresterea pasuni, astfel incat sa fie prevazut un anumit nivel de alocatie a ierbii (Substanta Uscata / animal / zi) care sa corespunda cu cerintele animalelor.

 

Pasunatul continuu poate fi de asemenea realizat prin varierea zonei de pasunat, in timp ce numarul de capete ramane acelasi. Aceasta este de multe ori cea mai buna optiune pentru a indeplini cerintele animalelor. In plus, in cazul in care numarul de ovine este ajustat la crestere vegetala a pasunilor, efectele negative ale selectivitatii plantelor „gustoase” de catre animale sunt reduse (in special, raspandirea de petece nepasunate). Comportament selectiv poate pune in pericol persistenta speciilor mai gustoase si astfel creste proportia de buruieni necomestibile. Aceste efecte sunt influentate de numarul de oi / ha, disponibilitatea plantelor furajere si de rezistenta la pasunat a acestor specii de plante.

Pasunatul prin rotatie

In aceasta metoda pasunea este pascuta doar pentru anumite perioade, intercalate cu pauze care permit cresterea netulburata a pasuneii. Pasunea este impartita in padocuri, care sunt utilizate in succesiune, iar perioada de timp utilizata in fiecare padoc este denumita perioada de pasunat. Aceasta este urmata de perioada de repaus, iar suma din cele doua perioade se numeste ciclu de pasunat. In pasunatul prin rotatie numarul de capete si perioada alocata animalelor sunt importante.

 

Un tip de pasunat prin rotatie este pasunatul pe parcele, in care zona este ajustata in functie de cerintele zilnice de hrana a animalelor. Acest lucru se face de obicei zi cu zi, desi poate fi prelungit pana la un maxim de 2 sau 3 zile.

 

Alte tipuri de pasunat prin rotatie sunt:

Pasunat preferential: prin care o anumita categorie, de obicei mieii de lapte, au acces la o zona de pasune separata, in general de o mai buna calitate. Acest lucru permite mieilor sa-si selecteze o dieta de calitate superioara, fara concurenta cu mamele lor. Aceasta se realizeaza printr-un gard cu porti selective care permit mieii, dar nu mamele, sa treaca in zona rezervata.

 

Lideri si adepti: in acest caz un efectiv de oi este impartit in doua grupuri cu diferite cerinte nutritive (de exemplu oi in lactatie si oi non-hranitoare), iar perioada de pasunat este impartita in doua sub-perioade. Pasunea este pascuta in primul rand de grupul care are cerinte mai mari (lideri), si apoi de catre grupul cu cerinte mai mici (adepti). Astfel cerintele nutritive ale animalelor pot fi indeplinite intr-un mod mult mai echilibrat. De exemplu, oile de muls vor consuma o cantitate mai mare de frunze, care sunt partea cea mai nutritiva a plantei, in timp ce restul oilor sunt obligate sa consume tulpini, care au o valoare nutritiva mai mica.

 

Rationalizarea pasunatului si pasunatul complementar

Ambele tehnici descrise mai sus pot fi utilizate fie pentru intreaga durata a zilei sau pentru un numar limitat de ore / zi, in ceea ce se numeste pasunat rationalizat. Daca accesul la pasune este mai mare de 12 ore pe zi, consumul ar trebui sa fie restrictionat. Pasunatul rationalizat este foarte important in managementul oilor de lapte, al caror acces la pasune este limitat atat de faptul ca trebuie scoase pentru a fi mulse, cat de faptul ca acestea sunt adesea adapostite pe timp de noapte, pentru a le proteja de frig sau de animalele de prada. Pasunatul rationalizat este adesea folosit la inceputul sezonului de pasunat atunci cand nu este suficienta hrana disponibila pentru a satisface nevoile nutritionale ale animalelor, iar animalele au nevoie de suplimente furajere, care sunt costisitoare si uneori greu accesibile. In acest caz se poate folosi cu succes pasunatul complementar, in care oilor le este alocata zilnic o suprafata de pasune cu valoare nutritiva mare pentru cateva ore, iar restul zilei este alocat pentru o pasune cu aport nutritional scazut.

Criterii pentru alegerea metodelor de pasunat

In conditii normale, utilizarea doar a uneia dintre metodele de pasunat discutate mai sus, pe parcursul intregului sezon de pasunat, probabil nu va da rezultate optime. O serie de comparatii intre pasunatul continuu si pasunatul prin rotatie in climatul temperat au aratat ca utilizarea pasunatului prin rotatie, mai degraba decat cel continuu, nu are avantaje deosebite: o crestere de 6-7% in productia de carne si o crestere si mai mica a productiei de lapte. Acest lucru este valabil mai ales atunci cand numarul de animale/hectar este adecvat pentru utilizarea eficienta a productiei pasunii. In perioada de lactatie a oilor, pe o pasune buna de raigras si trifoi pentru intregul sezon de pasunat, la o la un numar de animale de 6 oi / ha, nu s-a observat nicio imbunatatire semnificativa a productiei la utilizarea pasunilor prin rotatie, spre deosebire de cea continua. Cu toate acestea biomasa disponibila este mai mare atunci cand pasunatul prin rotatie este utilizat.

Raigrasul italian poate fi pascut initial folosind metoda de pasunat rationalizat spre sfarsitul toamnei atunci cand cantitatea este limitata. Este deasemenea si hrana cu cel mai bun aport nutritional pentru oile aflate in ultima parte a sarcinii si pe perioada de alaptare. Un sistem de pasunat prin rotatie poate fi apoi utilizat, cu cicluri de pasunat mai scurte si cu o mai mare densitatea a efectivelor de animale in perioada de trecere de la iarna la primavara. Acest lucru poate fi pus in aplicare, de exemplu, prin excluderea unor padocuri de pasunat primavara si utilizarea lor pentru productia de fan sau insilozare.

Vara, cand sunt disponibile doar ierburile mature, pasunatul continuu ar fi alegerea cea mai potrivita. In cazul plantelor care se inmultesc prin seminte, in timpul primului sezon de pasunat, pasunea nu trebuie sa fie pascuta in timpul, sau imediat dupa perioada de inflorire (in special in cazul in care pasunea a fost pascuta anterior prin rotatie la o densitate mare de oi / ha). Acesta favorizarea crearea unei noi rezerve de seminte in sol pentru noul an. Dupa prima astfel de insamantare, aceste specii de plante pot fi apoi pasunate prin rotatie sau continuu (avand in vedere doar ca in urmatoarele perioade de inflorire/insamantare sa fie un numar mai redus de oi / ha).

In general trebuie sa se aibe in vedere si celelalte aspecte ale tehnologiei de crestere a ovinelor cand pregatim strategia de pasunat, cum ar fi costul pentru garduri sau instalatiile de adapare, timpul si costurile in a duce si a aduce animalele pe pasune, utilajele mecanizate de recoltare, conservare si hranire a furajelor, etc.

Tehnici moderne pentru imbunatatirea performantei fermelor de crestere a taurinelor

 

Pentru imbunatatirea performantei fermelor de crestere a taurinelor, a modernizarii si atingerii potentialului de productie se impune implementarea unor noi tehnologii de crestere a animalelor, care sa asigure adaptarea fermelor la cerintele pietei, respectiv sa se imbunatateasca performantele si sustenabilitatea exploatatiilor.

Tehnologii moderne pentru cresterea taurinelor pentru LAPTE

Cresterea vacilor de lapte reprezinta stiinta dirijarii si optimizarii factorilor de mediu prin metode, mijloace tehnico-manageriale adecvate folosirii potentialului genetic de productie al animalelor. In esenta, cresterea vacilor de lapte urmareste obtinerea unei productii maxime, de calitate superioara si eficiente sub raport economic, utilizand verigi specifice (intretinere, hranire, muls).

Intretinerea vacilor de lapte se realizeaza in trei variante tehnologice, respectiv legata, libera si mixta.

Principalele cerinte pentru sistemul de intretinere a vacilor de lapte sunt urmatoarele:

    • asigurarea unor ritmuri biologice intense;
    • asigurarea unor performante superioare de productie si reproductie;
    • crearea unui confort tehnologic optim pentru toate activitatile comportamentale (ingestie, odihna, eliminarea dejectiilor, sexual etc.);
    • asigurarea unor fluxuri tehnologice optime;
    • mentinerea conditiilor optime de igiena si sanitar-veterinare;
    • asigurarea miscarii active a animalelor;
    • asigurarea reducerii consumurilor de materiale si de energie pentru adaposturi si pentru dotarile lor, in special a celor energo-intensive;
    • cresterea productivitatii muncii si reducerea efortului ingrijitorilor si mulgatorilor.

Intretinerea libera a vacilor de lapte reprezinta sistemul modern, unanim acceptat si utilizat in prezent pe o arie foarte mare. Cazarea vacilor de lapte se poate realiza in adaposturi inchise si in adaposturi semideschise. Spatiul interior de odihna poate fi compartimentat in cusete individuale sau spatiul de odihna poate fi comun, sistem denumit „asternut permanent”.

 

In sistemul de intretinere libera, vacile beneficiaza de un regim de miscare mai bun, cu efecte favorabile asupra productiei de lapte si a starii de sanatate. Folosirea intensa a mijloacelor de mecanizare si automatizare determina reducerea efortului fizic al lucratorului si cresterea productivitatea muncii de 1,5-3 ori. Regimul liber de miscare determina o activitate de reproductie mai buna (manifestare mai intensa a caldurilor, fecunditate mai ridicata, interval intre fatari mai redus).

O componenta foarte importanta a sistemului de intretinere este gradul de igiena, reflectat in igiena si sanatatea animalelor, dar si in calitatea igienica a laptelui. De aceea, dintre toate sistemele tehnologice de crestere a vacilor de lapte, acesta asigura cel mai inalt grad de igiena.

Hranirea vacilor de lapte

Hranirea vacilor de lapte reprezinta o activitate deosebit de riguroasa, care presupune evaluarea cerintelor nutritive de intretinere si productie (terminarea cresterii sau gestatiei) (tabelele 2 si 3).

Pe baza necesarului de substante nutritive, stabilit pentru fiecare animal in parte, se elaboreaza ratia de baza, folosind furaje de volum, ratie ce se distribuie tuturor vacilor dintr-un adapost, iar pentru completarea deficitului de nutrienti ai ratiei de baza se realizeaza amestecul de concentrate si se stabileste cantitatea ce urmeaza a fi distribuita fiecarui animal (sau grup de animale), in functie de productie.

 

Mulsul vacilor de lapte

Mulsul vacilor de lapte reprezinta o veriga tehnologica de exploatare de mare complexitate, ocupand 40-70% din timpul de lucru zilnic din fermele de vaci de lapte.

Prin aplicarea unui muls corect si rational se pot imbunatati cantitatea, calitatea si igiena laptelui. De asemenea, printr-o aplicare corecta a mulsului se pot influenta starea de sanatate a ugerului si durata de exploatare a vacilor.

Tehnologia de muls conditioneaza efortul, productivitatea muncii si costul productiei, tinand seama de faptul ca el detine 40% din totalul cheltuielilor de intretinere a animalelor.

Folosirea mulsului mecanic determina cresterea productivitatii muncii de 2,5-4 ori fata de cea intalnita la mulsul manual. Procesele de automatizare a mulsului reduc considerabil efortul fizic depus de mulgator si scad consumul de ore-om la 1,2-1,3 ore-om/hl lapte.

Din punct de vedere ergonomic, se diminueaza incidenta bolilor profesionale, se modifica caracterul muncii mulgatorului, aceasta devenind o varianta a muncii industriale.

S-a constatat ca prin muls mecanic sporeste cantitatea de lapte muls si, in special, creste continutul in grasime al laptelui cu 10-20%, deoarece prin mulsul mecanic se poate colecta si laptele de la sfarsitul mulsului, care este mai bogat in grasime. De asemenea, calitatea igienica a laptelui se imbunatateste considerabil, reducandu-se numarul de microorganisme nedorite.

In cazul intretinerii libere a vacilor de lapte, mulsul se realizeaza centralizat la platforma de muls.

Pentru realizarea mulsului, platformele de muls sunt dotate cu mai multe incaperi:

    • sala de muls propriu-zisa (constructii metalice pentru imobilizarea animalelor in timpul mulsului, instalatie de muls);
    • padocul de asteptare;
    • sala de racire si pastrare a laptelui;
    • generatorul de vacuum.

Comparativ cu mulsul in adapost, folosit in cazul intretinerii legate a vacilor de lapte, mulsul in sali speciale (platforme de muls) aduce un plus de confort pentru mulgator prin existenta culoarului in care acesta sta. De asemenea, scade efortul depus de angajat si consumul de ore-om/hl, iar productivitatea muncii creste de cateva ori.

Din punct de vedere tehnic, vacuumul se mentine constant cu mai multa usurinta pe durata mulgerii, deoarece conducta este mult mai scurta, iar efectivul de vaci poate fi marit in cadrul fermei, fara a se efectua investitii suplimentare pentru echipamentul de muls.

Clasificarea tehnologiilor de muls la platforma se bazeaza pe pozitia vacilor in timpul mulsului. Astfel, exista sali de muls cu pozitionarea animalelor in unghi de 300 fata de culoarul mulgatorului (platforma tip „bradulet”), cu pozitionarea animalelor unul in spatele celuilalt (platforma tip „tandem”) sau perpendicular pe culoarul mulgatorului (platforma tip „side by side”). De asemenea, se pot utiliza si platformele de muls mobile, cum ar fi platforma tip „rotolactor” sau „unilactor”.

O tehnologie de muls inovativa, care se va dezvolta in anii urmatori, este tehnologia robotizata de muls. Aceasta presupune cresterea productivitatii prin excluderea muncii umane din salile de muls si folosirea unor brate automatizate, care sa realizeze toate operatiile obositoare de rutina. In prezent, o astfel de tehnologie este costisitoare, dar cu trecerea timpului se va implementa in multe ferme, datorita sigurantei si a simplificarii mulsului.

Tehnologii moderne pentru cresterea taurinelor pentru CARNE

Ingrasarea taurinelor pentru carne se poate realiza in trei sisteme, si anume: sistemul intensiv; sistemul semiintensiv; sistemul extensiv.

Sistemul intensiv de ingrasare impune realizarea unor investitii mai mari pentru procesul de productie (constructii, utilaje etc.) si necesita animale cu potential genetic ridicat. Este sistemul cu cea mai mare productivitate a muncii, care permite maximizarea parametrilor tehnici si economici. Astfel, indicatorii tehnici realizati sunt urmatorii: spor mediu zilnic de peste 1000 g/zi; consum specific de 7 UNC/kg spor; randament la taiere de peste 58%; ponderea carnii in carcasa de peste 67%; varsta de valorificare de 3-20 de luni; necesita personal calificat.

Sistemul semiintensiv de ingrasare presupune investitii mai reduse, insa si o productivitate a muncii mai mica. La acest sistem de ingrasare se preteaza rasele mixte si de lapte. Din punct de vedere productiv, valorificarea se realizeaza la varste diferite (18, 24, 27 de luni), sporul mediu zilnic este in medie de 900 g/zi, cu consumul specific de 8-10 UNC/kg spor. In acest sistem se realizeaza un randament mediu la taiere de 52-55%, cu o pondere medie a carnii in carcasa cuprinsa intre 60 si 65%.

Sistemul extensiv de ingrasare se practica in toate regiunile Globului, caracterizandu-se prin investitii reduse, prin folosirea resurselor furajere locale. Productivitatea muncii este foarte redusa, comparativ cu celelalte sisteme. Din punct de vedere tehnic, sporul de crestere este sub 700 g/zi, consumul specific de 10-14 UNC/kg spor, randamentul la taiere sub 52% la tineret, iar la animalele adulte sub 48%, iar ponderea carnii in carcasa sub 60%.

Tipurile de productie intalnite sunt urmatoarele:

    • vitel de carne usor si greu, care se sacrifica la 120 kg, respectiv 250 kg, la varsta de 2,5-5 luni, cu un spor mediu de crestere de 1100 g/zi si consumul specific de 2,5-2,7 UNC/kg spor;
    • tineret bovin ingrasat traditional, care se sacrifica la 250-450 kg, la varsta de 7-13 luni, cu un spor mediu de crestere de 1200-1100 g/zi si consumul specific de 3-5 UNC/kg spor;
    • tineret bovin mascul-precoce, care se sacrifica la 450-580 kg, la varsta de 12-20 luni, cu un spor mediu de crestere de 1200-900 g/zi si consumul specific de 4,5-6 UNC/kg spor;
    • tineret mascul castrat si vitele, care se sacrifica la 600-650 kg, la varsta de 24-27 luni, cu doua perioade de incetinire, cu un spor mediu de crestere de 100-400-700 si 1000 g/zi si consumul specific de 7,0-7,2 UNC/kg spor;
    • boii si vitele in varsta, care se sacrifica la 650-750 kg, la varsta de 36-42 luni, trei perioade de incetinire, cu un spor mediu de crestere de 100, 300, 400, 200, 600 si 1000 g/zi si consumul specific de 8-8,5 UNC/kg spor.

In sistemul intensiv de ingrasare, cea mai raspandita metoda de crestere este ingrasarea de tip baby-beef normal, care se intalneste cel mai frecvent, datorita cantitatilor mari de carne care se obtin si a eficientei sporite. Viteii sunt adusi in ferma de ingrasare conform unui grafic de populare la varsta de 12-15 zile.

 

Verigile tehnologice ale ingrasarii baby-beef normal sunt afluirea materialului biologic destinat ingrasarii, intretinerea si hranirea.

Abrevieri
EM – Energie metabolica
GES – Gaze cu efect de sera
HACCP – Hazard Analysis of Critical Control Points
PD – Proteina digestibila
PDI – Proteina digestibila intestinala		 SO – Valoarea productiei standard
SU – Substanta uscata
UN – Unitate nutritiva
UNC – Unitate nutritiva carne
UNL – Unitate nutritiva lapte

Tehnici productive pentru cresterea ovinelor si caprinelor

 

Aplicarea tehnologiilor moderne si performante in cresterea ovinelor si caprinelor trebuie sa tina seama de imbinarea tehnicii de varf cu cerintele fiziologice ale animalelor si sa permita valorificarea in cele mai bune conditii a potentialului biologic productiv al animalelor, avand in vedere progresele din domeniul bioeticii animale si asigurand atingerea dezideratelor privind productivitatea si calitatea produselor animaliere.

Tehnologii moderne pentru cresterea OVINELOR

In tara noastra, rasele locale de ovine sunt rase mixte si, ca urmare, pentru utilizarea eficienta a conditiilor de mediu trebuie sa se mentina profilarea productiei pe zone geografice, respectiv: pentru zonele de campie rasele de ovine producatoare de lana fina si carne; pentru zonele de deal si de podis rasele producatoare de lana semifina, lapte si carne, precum si rasele de pielicele; pentru zonele de munte rasele de ovine producatoare de lana grosiera, lapte si carne.

Sistemele de crestere si exploatare adecvate pentru rasele locale sunt: extensiv in zona de munte, semiintensiv in zonele de deal si colinare si semiintensiv sau intensiv in zonele de campie.

In sistemul semiintensiv, animalele sunt intretinute pe perioada de iarna in stabulatie (necesita adaposturi si anexe de depozitare a fanurilor, grosierelor, concentratelor si nutreturilor insilozate), iar in sezonul cald animalele sunt intretinute pe pasuni naturale, pajisti cultivate si ocazionale, care sunt valorificate succesiv, o parte dintre lucrari sunt mecanizate si exista un program concret de ameliorare (pe baza selectiei individuale).

Sistemul intensiv (in stabulatie permanenta sau stabulatie combinata cu pasunatul limitat la 3-4 ore/zi) permite integrarea exploatarii ovinelor in sistemul intensiv al sectorului vegetal si, implicit, concentrarea si specializarea productiilor, ameliorarea numerica si calitativa mai rapida a efectivelor, mecanizarea si automatizarea principalelor lucrari curente de exploatare, aplicarea unor tehnologii avansate de reproductie, valorificarea resurselor secundare din sectorul vegetal sub forma de amestec unic, precum si aplicarea unor tehnologii adecvate de producere, preparare si administrare a acestora, folosirea adaposturilor la intreaga lor capacitate pe intreg parcursul anului si o productivitate marita asociata cu reducerea efortului fizic al muncitorilor.

Indiferent de sistemul practicat, fermele de ovine trebuie sa fie orientate catre piata si viabile din punct de vedere economic. Efectivul de animale din ferma poate avea o structura formata din 65-75% oi mame, 3-5% berbeci si 20-30% tineret ovin de prasila, cu o reforma la oile adulte de circa 20% si la tineret de 10-15%.

Hranirea ovinelor

Pentru asigurarea necesarului de furaje, ferma trebuie sa aiba suprafete proprii de teren agricol (arabil, pasuni si fanete), dimensiunea terenului agricol destinat bazei furajere si structura culturilor stabilindu-se in functie de necesarul animalelor pe categorii fiziologice (lactatie, gestatie, monta etc.), greutate, varsta si sistemul de intretinere practicat.

In cadrul sistemului semiintensiv, in cursul unui an calendaristic, intretinerea ovinelor se face in stabulatie 155 zile si pe pasune 210 zile, iar in cadrul sistemului intensiv – in stabulatie permanenta sau combinat. Pentru berbecii de reproductie se acorda o atentie sporita in perioada de pregatire pentru monta si monta, prin nivelul de hranire si miscare practicate si modul de utilizare la monta, iar in perioada de repaus sexual se va urmari asigurarea unei stari de sanatate si intretinere adecvate.

Pentru categoria oi si mioare, in perioada de pregatire pentru monta se recomanda o hranire stimulativa, care are ca scop aducerea acestora la o stare buna de intretinere. Sistemul de reproductie recomandat este monta naturala cu metoda monta dirijata (raport de sexe de 1 mascul la 25-30 oi), pentru cunoasterea ascendentei si posibilitatea realizarii procesului de ameliorare. In perioada de gestatie se asigura o hranire conform stadiului de gestatie, iar animalele vor fi supravegheate permanent. Inainte de fatare, animalele sunt supravegheate ziua si noaptea, se face codinirea oilor (in avans cu 2-3 saptamani de data fatarii) si se pregateste adapostul prin compartimentarea acestuia in compartimente pentru oile gestante (boxe pentru 50-100 oi – 1,5 m2/cap), maternitate (pregatirea boxelor de fatare: 10% din numarul oilor gestante, cu o suprafata de 1,2 m2 per boxa; boxe comune pentru oi si miei – 25 oi cu miei/boxa – 1,6 m2/cuplu) si compartimente de intretinere a oilor cu miei zburati (boxe de 50-100 oi cu miei – 1,6-2 m2/cuplu), unde se amenajeaza front de furajare separat pentru miei.

Pentru categoria tineret de prasila se are in vedere separarea pe sexe dupa intarcare, afluirea tineretului mascul excedentar catre ingrasare, iar pentru tineretul de prasila conducerea atenta a cresterii si dezvoltarii acestuia pana la intrarea la reproductie.

Dupa intarcarea mieilor are loc pregatirea oilor pentru pasunat (curatarea si ajustarea ongloanelor, examinarea starii de sanatate etc.), pregatirea si parcelarea pajistilor, precum si pregatirea si organizarea mulsului (amenajarea strungilor si ocoalelor si asigurarea inventarului necesar recoltarii si receptiei laptelui – in cazul mulsului manual). Mulsul se poate face si mecanizat, in sali de muls mobile sau fixe (de tip bradulet, tandem sau rotolactor, prevazute cu stand de muls, sala de masini si sala de asteptare), iar depozitarea laptelui se face in tancuri de racire.

Tunsul animalelor se face electromecanic, intr-un loc amenajat special si dotat adecvat (tarc pentru oi netunse, culoare individuale de trecere catre tuns, puncte de tuns, culoare pentru oi tunse, tarc pentru oi tunse, cantar pentru animale si cojoace de lana, masa de sortare, spatiu de depozitare a lanii sortate etc.).

Adaposturile utilizate pentru ovine

Adaposturile utilizate pentru ovine sunt constructii simple, de regula, de forma dreptunghiulara, de tip inchis sau semideschis, prevazute pe centru sau pe una din partile laterale cu culoar de furajare, ce permite administrarea mecanizata a hranei, cu ajutorul remorcii tehnologice, recomandata sub forma de amestec unic pe perioada stabulatiei. Intretinerea ovinelor se face liber pe asternut permanent, iar adapostul este compartimentat in boxe de odihna si miscare, care intrunesc toate cerintele tehnologice si de microclimat specifice fiecarei categorii de varsta (tabel 1). Evacuarea gunoiului se face de 1-2 ori/an, in functie de sistemul de intretinere practicat, cu ajutorul unui tractor echipat cu lama.


Ferma de ovine necesita si anumite spatii sau constructii anexe, precum: filtru sanitar, padoc de miscare pentru animale, parc de contentie sau rascol, baie fixa din ciment pentru deparazitarea ovinelor, camera de serviciu pentru repausul ingrijitorilor si supravegherea de noapte, magazie tampon pentru depozitarea nutreturilor, fanar pentru depozitarea fanurilor si grosierelor, celula de siloz, platforma de dejectii, infirmerie (2,5 m2/100 de oi), bucatarie furajera (dotata cu tocatoare pentru grosiere si fibroase, moara si amestecator, cu o suprafata de 7m2/100 oi).

Tehnologii de ingrasare a ovinelor

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem intensiv. In cadrul acestei tehnologii, mieii sunt preluati la greutatea de circa 12 kg si livrati la greutatea de circa 45 kg. Ingrasarea cuprinde trei etape distincte (acomodare, ingrasare propriu-zisa si finisare) si are o durata totala de circa 100 de zile. Hranirea animalelor se face la discretie cu un amestec unic administrat de doua ori pe zi (dimineata si seara), fapt ce permite reducerea pierderilor de furaje cu 15-20%, marirea gradului de consum al furajelor fibroase si grosiere cu 20-45% si mecanizarea tuturor lucrarilor de preparare si administrare. Ingrasarea in sistem intensiv cu durata de 100 de zile se poate aplica si la tineretul caprin, greutatea de valorificare fiind de circa 30 kg.

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem semiintensiv. Aceasta se plaseaza intermediar intre sistemul intensiv si extensiv, deoarece reclama o cantitate de concentrate de numai circa 400 g/zi/cap si permite folosirea masei verzi de pe pajistile naturale sau cultivate, fapt ce atrage reducerea costurilor ingrasarii. Ingrasarea se face in doua variante, respectiv de 140-150 de zile si de 200 de zile, mieii fiind preluati la greutatea de circa 20 si respectiv circa 12 kg si ingrasati in stabulatie si la pasunat pana la greutatea de circa 45 kg. Scopul esential al stabilirii secventelor tehnologice este de a obtine produsi care sa prezinte o dezvoltare corporala adecvata pentru productia de carne, iar in urma sacrificarii sa rezulte carcase de calitate superioara si cu randamente ridicate.

Reconditionarea animalelor adulte reformate. Ingrasarea animalelor adulte are loc intr-o perioada de 2-3 luni si se poate face la pasune, in stabulatie sau mixt. Prin aceasta tehnologie, greutatea corporala a animalelor creste cu 15-20%, in special pe seama depunerii de grasime, concomitent cu marirea randamentului la sacrificare cu 20% si imbunatatirea semnificativa a insusirilor calitative ale carnii.

Tehnologii moderne pentru cresterea CAPRINELOR

Sistemul intensiv de exploatare a caprinelor pentru productia de lapte este mai putin raspandit in tara noastra, intalnindu-se, totusi, si ferme de capacitati mari, aparute in special in ultimii 10-15 ani, in care se cresc fie rase specializate, fie metisi obtinuti intre rase specializate si rase locale si, in proportie redusa, rase locale (autohtone). Aplicarea acestui sistem se face, de regula, in stabulatie permanenta la caprinele exploatate pentru productia de lapte sau/si pe pajisti cultivate sau pasuni ameliorate pentru caprinele crescute preponderent pentru productia de carne.

Stabulatia caprelor in lactatie se face liber pe asternut permanent (care este evacuat periodic cu un tractor cu lama), in adaposturi special construite, bine compartimentate (prevazute cu alee de furajare si boxe de odihna si miscare, delimitate in functie de specializarea productiei), care intrunesc toate cerintele tehnologice (densitate, front de furajare, front de adapare, luminozitate etc.) si de microclimat (volum de aer, umiditate, temperatura etc.) specifice caprinelor (tabelul 2). Tapii, iezii pana la intarcare si tineretul de prasila se intretin intr-un adapost separat de capre, compartimentat adecvat si prevazut cu echipamente specifice (ex. instalatii de preparare si echipamente de administrare a substituentului de lapte la iezi, adapatori etc.).

Furajele si apa sunt administrate direct in adapost (furajele sunt administrate cu ajutorul remorcilor tehnologice la iesle – care poate fi simpla sau autoblocanta, iar apa prin intermediul adapatorilor cu nivel constant sau cu clapeta). Hranirea animalelor se face cu ratii echilibrate din punct de vedere energetic, proteic, vitaminic si mineral, calculate in functie de greutatea corporala, starea fiziologica si productia animalelor. Este recomandat ca furajele sa fie administrate sub forma de amestec unic (compus din mai multe tipuri de nutreturi, in functie de sezon – cereale, sroturi, fanuri, masa verde, siloz de porumb, premix vitamino-mineral etc.).

In afara de spatiul destinat pentru miscarea si odihna animalelor (adapostul), fermele de caprine de tip intensiv sunt prevazute si cu alte spatii si constructii anexe specifice, care se refera in primul rand la sala de muls (bradulet, in tandem sau rotolactor), care conduce la cresterea productivitatii muncii (activitatea de muls implica o durata considerabila din timpul efectiv de lucru zilnic), baza furajera proprie (fanar, celula de siloz, magazie, cantar bascula etc.), bucatarie furajera, platforma de dejectii, filtru sanitar, utilitati (apa, curent electric) etc.

Tehnici productive pentru cresterea porcilor

Datorita calitatilor lor biologice, suinele reprezinta una dintre speciile implicate major in acoperirea necesarului de carne al populatiei umane, asigurand, in prezent, peste 30% din consumul mondial. Tehnologiile moderne de crestere a suinelor pot fi aplicate in sistemele semiintensiv si intensiv-industrial, in care se acorda o atentie deosebita materialului biologic exploatat

Tehnologia de crestere a vierilor de reproductie

Vierusii ce urmeaza a fi utilizati pentru monta sau insamantare trebuie sa corespunda din punct de vedere al originii, al conformatiei si al constitutiei, dar si al capacitatii de reproductie. Varsta optima pentru inceperea activitatii vierilor la reproductie este cuprinsa intre 8-10 luni, la o greutate de 115-125 kg.

Se recomanda cazarea vierilor de reproductie in boxe individuale, asigurandu-se conditii de hranire diferentiate in functie de varsta si de greutatea corporala a animalului. Suprafata boxei individuale variaza intre 3-6 m2 si trebuie sa asigure spatiu suficient de odihna, precum si posibilitati de miscare.

Hranirea vierilor se face cu ajutorul unor hranitoare automate, distribuirea nutretului efectuandu-se automat, cu distribuitoare de diferite tipuri. Hrana trebuie sa contina toate substantele nutritive (proteine, aminoacizi, minerale si vitamine) si energia metabolizabila necesara organismului, iar sub aspect cantitativ sa fie asigurata la nivelul a 2,5-3,5 kg/zi, in functie de dezvoltarea corporala, starea de intretinere si intensitatea de folosire la reproductie.

Adaparea vierilor se face cu ajutorul adapatorilor automate. Apa va fi administrata la discretie, necesarul zilnic fiind de 10-15 litri. Pentru monta naturala, in unitatile de producere a porcului comercial destinat abatorizarii, se calculeaza 1 vier la 25-30 de scroafe, iar in unitatile de selectie 1 vier la 5 scroafe. Utilizarea vierilor pentru insamantari artificiale este mult mai avantajoasa, deoarece un vier produce anual 1500-2000 de doze de sperma, cu care pot fi insamantate 800-1000 de scroafe. In plus, la recoltare fiecare ejaculat este supus examenului de laborator, fiind utilizate pentru insamantare numai cele de buna calitate.

Tehnologia de crestere a scroafelor gestante

Pentru unitatile cu numar mic de scroafe se recomanda sistemul de intretinere in care scroafa ramane in aceeasi boxa de la insamantare pana la fatare. In acest fel se poate stabili o conduita adaptata fiecarei scroafe si se pot preveni accidentele si avorturile mecanice.

Pentru inlaturarea pierderilor de purcei in timpul perioadei de gestatie se va acorda o atentie deosebita hranirii rationale a scroafelor si a scrofitelor gestante. Gestatia la scroafa dureaza, in medie, 114 zile (106-121). In prima parte a perioadei de gestatie, corespunzatoare primelor doua luni, purceii cresc foarte putin, in timp ce in ultima parte, de la doua luni pana la fatare, ei se dezvolta intr-un ritm accelerat, mai ales in ultimele trei saptamani, cand purceii isi dubleaza greutatea. Se recomanda, astfel, o hranire stimulativa in prima luna de gestatie, in vederea refacerii organismului scroafei si asigurarii unei bune nidatii, precum si in ultima luna de gestatie, cand intensitatea de crestere a fetusilor este foarte ridicata.

Pentru scroafele gestante se utilizeaza furajul combinat 0-5, la care proteina bruta este 14-15% si energia metabolizabila 2800-2900 kcal/kg. Hrana se administreaza in unul sau doua tainuri pe zi, respectandu-se orele de distribuire si asigurandu-se pentru fiecare scroafa un front de furajare de 40-50 cm.

Este recomandat ca scroafele sa aiba in permanenta apa pentru adapare, la discretie, prin adapatori automate. Consumul de apa este, in medie, de 9,2 l/scroafa/zi. Apa administrata trebuie sa fie la temperatura adapostului.

Tehnologia de crestere a scroafelor in perioada de lactatie

Adaposturile trebuie sa asigure in permanenta un microclimat optim, temperatura in adaposturi, la nivelul scroafei, va fi de 17-200C, iar la nivelul purceilor, in primele sapte zile, de 30-320C, umiditatea relativa a aerului de 55-60%. In sezonul cald, in compartimentele dotate cu sisteme de incalzire in pardoseala, in zona de crestere a purceilor, dupa 15 zile de la fatare caldura se va intrerupe. In acest caz, temperatura optima este de 24-280C. In cazul boxelor cu pardoseala de beton se va asigura asternut (rumegus, paie curate si uscate etc.) in grosime de 6-7 cm.

In ziua fatarii, scroafa poate primi numai apa (la temperatura adapostului, in timp de iarna) sau cel mult un barbotaj ca si inainte de fatare, format din amestecuri de uruieli cu o treime tarate de grau, care inlatura constipatia la care sunt predispuse scroafele dupa fatare.

Pentru hranirea scroafelor in lactatie se recomanda administarea unui nutret combinat, in structura caruia pot intra cereale (porumb, orz, grau) in proportie de 70-80%, nutreturi proteice de origine vegetala (srot de soia, srot de floarea-soarelui, mazare furajera) 20-25%, saruri minerale (sare, fosfat mono sau dicalcic) 2,5-3% si premix mineralo-vitaminic 0,5-1%. Nutreturile combinate utilizate in alimentatia scroafelor cu purcei pot avea o caloricitate cuprinsa intre 2900-3000 kcal EM/kg, un nivel proteic de 15%, cu o valoare biologica buna, asigurand toti aminoacizii esentiali la nivel optim (0,55-0,6% lizina si 0,45-0,5% metionina si cistina). Un rol deosebit in productia de lapte il au si substantele minerale, recomandandu-se ca nivelul de calciu sa fie de circa 8%, iar cel de fosfor de circa 0,5-0,6%.

Furajarea scroafelor in perioada de lactatie este influentata de productia de lapte, deci implicit de numarul de purcei alaptati. Avand in vedere acest lucru se recomanda ca nutretul combinat sa se administreze in urmatoarele cantitati: 1 kg pentru fiecare 100 kg greutate vie (necesarul pentru intretinere) si 0,4-0,5 kg pentru fiecare purcel alaptat. In varf de lactatie (saptamana 4-5) se poate ajunge la un consum zilnic de 6-7 kg nutret combinat/cap, in functie de numarul de purcei alaptati, varsta si greutatea corporala a scroafei.

O atentie deosebita trebuie acordata si consumului de apa, care este foarte ridicat in aceasta perioada, cand se poate ajunge la 25-30 litri/cap/zi (4-4,5 litri/kg substanta uscata ingerata). In general, apa se asigura la discretie.

Tehnologia de crestere a purceilor, de la nastere la intarcare

Perioada de timp in care purcelul este considerat sugar dureaza de la fatare pana la intarcare, deci pana la 4-8 saptamani, in functie de sistemul de exploatare, perioada pe care purcelul o petrece in maternitate, alaturi de scroafa.

In prima saptamana de viata, purceii consuma doar laptele matern. Dupa varsta de 7-8 zile, purceilor trebuie sa li se puna la dispozitie hrana suplimentara, in special saruri minerale (in special fier), care sunt insuficiente in laptele scroafei. Se recomanda sa se dea purceilor, la discretie, graunte de orz, mazare sau porumb, prajite in prealabil, pentru a mari palatabilitatea.

La varsta de 10-12 zile se incepe hranirea suplimentara a purceilor cu nutret combinat din reteta 0-1, sub forma uscata, calculand la inceput circa 50 g/cap/zi, si apoi marind treptat ratia, astfel incat la intarcare sa ajunga pana la 500 g/cap/zi.

Adaparea purceilor sugari este absolut necesara, incepand cu a patra zi de viata. Adaparea se face la discretie, cu apa proaspata, prin adapatori automate, de tip pipa.

Tehnologia de crestere a tineretului porcin

Categoria tineret porcin incepe de la intarcare pana la varsta de trei luni (greutatea maxima 30 kg). Incepand cu momentul intarcarii si inca 6-10 zile dupa acesta, purceii trec printr-o perioada dificila de viata, numita „criza de intarcare”. Aceasta perioada de criza poate fi atenuata daca purceii, dupa intarcare, nu se scot imediat din adapostul in care au crescut pana atunci si se mentin in aceleasi boxe cateva zile, administrandu-li-se si un furaj de cea mai buna calitate.

Dupa 10-14 zile de la intarcare, cand organismul purceilor s-a obisnuit cu lipsa laptelui matern, se formeaza loturile, in functie de greutatea corporala a acestora, recomandandu-se ca diferenta de greutate dintre purceii unui lot sa nu fie mai mare de 2-3 kg.

Marimea unui lot de purcei din aceasta categorie este diferita in functie de sistemul de exploatare, dar se recomanda ca, pentru fiecare purcel, sa se asigure 0,30-0,40 m2 din suprafata boxei.

Pe langa conditiile de intretinere, hranirea rationala a purceilor intarcati este un factor important, care asigura cresterea si dezvoltarea normala a acestora, astfel incat, la varsta de trei luni, cand tineretul porcin va fi transferat in sectorul crestere-ingrasare sau testare, sa inregistreze o greutate de 28-30 kg. Se recomanda ca furajarea purceilor intarcati sa se faca, in primele 10 zile dupa intarcare, tot cu reteta de nutret combinat 0-1, pentru ca apoi, treptat, in 4-5 zile, sa se treaca la reteta de furajare 0-2.

Tehnologia de crestere a porcilor la ingrasat

Aceasta categorie se refera la porcinele cu masa corporala cuprinsa intre 25 (35 kg) si 100-110 kg. Obiectivele urmarite de crescator la aceasta categorie sunt: realizarea unei viteze de crestere superioare; un consum specific redus; o carcasa cu un procent crescut de tesut muscular.

Intretinerea porcinelor se face in boxe colective, asigurandu-se o suprafata de 0,80-1 m2/animal. Boxa trebuie sa asigure trei zone bine delimitate si anume: zona de odihna; zona de hranire si adapare; zona de evacuare a dejectiilor. Pentru a se mentine curata boxa, spatiul de odihna trebuie sa fie mai ridicat cu circa 8-10 cm fata de nivelul gratarelor, iar adapatorile se vor amplasa deasupra gratarelor. Boxa trebuie dotata cu hranitor, eventual compartimentat, pentru a se asigura furajarea la discretie. Zona de defecare, plasata in spatele boxei, poate fi dotata cu un gratar din beton armat cu bare de 6-8 cm si fante de 2,5 cm.

La popularea compartimentelor, animalele sunt grupate in functie de sex (femele si masculi castrati) si greutate corporala.

Exploatarea porcinelor din aceasta categorie se bazeaza pe principiul „totul plin – totul gol”, respectiv dupa livrarea porcilor se face curatenie mecanica, dezinfectie, verificarea tehnica si reparatia instalatiei electrice si a sistemului de adapare si furajare.

Pentru asigurarea parametrilor de microclimat se recomanda ca suprafata pe cap de animal sa fie de 0,4 m2 pentru porcii cu masa corporala mai mica de 50 kg si de 0,8-0,9 m2 pentru cei de peste 50 kg.

Pentru asigurarea unor temperaturi optime, adaposturile pentru aceasta categorie nu necesita, iarna, incalzire, in schimb vara, mai ales in timpul caldurilor, se recomanda ventilatia, cu mai multe ventilatoare mai mici.

Ingrasarea pentru carne este cea mai eficienta si incepe cand purceii au 25-40 kg si tine pana ajung la 100-110 kg. Furajarea acestor porci se face cu nutret combinat care asigura 15,7% proteina bruta pana la atingerea unei mase corporale de 60 kg si, in continuare, 13,7% proteina bruta pana la 100 kg. Pentru porcul de carne trebuie sa se asigure o carcasa cu peste 56% tesut muscular si un strat de grasime sub 15 mm, precum si calitati gustative deosebite ale carnii.

Ingrasarea pentru bacon se face cu scopul de a obtine carcase cu un strat subtire de slanina, porcii crescandu-se pana la 70-80 kg. Receptura de nutret combinat folosita la furajarea porcilor pentru bacon trebuie sa contina un procent de proteina bruta mai mare cu 1-2% decat in retetele precedente si un continut mai mic de energie metabolizabila, pentru a nu favoriza depunerile de grasime.

Tehnici productive pentru cresterea porcilor si pasarilor

Fermele ecologice de porci si pasari de curte din UE trebuie sa-si hraneasca animalele cu furaje 100% organice. Desi exista o derogare pentru a permite cantitati mai mici de furajere non-ecologice in dieta animalelor astfel incat sa se asigure o nutritie adecvata, aceasta scutire expira la sfarsitul anului 2016. Pentru a preintampina furnizarea unui aport insuficient de proteine, cercetatori din 10 tari europene ce fac parte din proiectul ICOPP, ofera o serie de recomandari despre cum poate fi obtinut un regim alimentar ecologic echilibrat astfel incat sa avem animale sanatoase si productive.

Pentru porci exista surse alternative de proteine care pot substitui cel putin partial boabele de soia sau alte surse de proteine folosite in mod traditional de catre fermieri:

    • Seminte decojite de sparceta sau alte plante furajere din genul Onobrychis si boabe de Mazaroi (Lathyrus sativus) supuse unui tratament termic: acestea pot fi de asemenea folosite pentru a alimenta purceii intarcati, fara a afecta in mod negativ sanatatea si cresterea lor; Atat sparceta cat si mazaroiul pot produce seminte in conditii dificile de crestere, care pot, in anumite cazuri compensa randamentele lor relativ scazute.
    • Faina de scoici ar putea fi folosita pentru a inlocui faina de peste in ingrasarea porcilor in cazul pretului competitiv si daca exista calitate igienica suficienta.
    • Furajele grosiere pot contribui la alimentarea cu proteina daca sunt recoltate timpuriu, tocate si se amesteca cu concentrat.
    • Lucerna este o cultura foarte potrivita pentru ingrasarea porcilor. Porcii prefera sa pasca in cazul in care cultura de lucerna este bine infiintata si are valoare nutritiva ridicata.


In cazul pasarilor de curte aportul proteic suficient poate fi obtinut astfel:

    • Pentru hrana puilor de gaina, proteina produsa ecologic din algele de Spirulina poate inlocui complet proteina din surse ecologice traditionale.
    • Rafinarea ingredientelor vegetale pentru a imbogati continutul relativ al aminoacidului Metionina este un mod util de a furniza surse de proteine importante pentru pasarile de curte, de exemplu, in cazul turtelor din seminte de floarea soarelui.
    • Reducerea valorii energetice a dietei, mentinand in acelasi timp energia: raportul de metionina este o alta optiune pentru a indeplini cerinta de 100% in dietele ecologice. Acest lucru poate fi relevant atunci cand sunt incluse furaje grosiere de inalta calitate sau ierburi in amestecul de hrana pentru gainile ouatoare.


Proiectul ICOPP – „Contributia imbunatatita a furajarii locale pentru a sprijini o alimentatie 100% ecologica pentru porci si pasari de curte” – a fost finantat prin Organic II ERANET CORE. Au fost implicati 13 parteneri din urmatoarele tari: Danemarca, Tarile de Jos, Regatul Unit, Suedia, Austria, Germania, Finlanda, Elvetia, Franta si Lituania. Impreuna, aceste tari produc 85%, respectiv 80% din totalul porcilor si pasarilor de curte organice din Europa.

Pentru mai multe informatii accesati:

 Cum obtinem mai mult lapte 

In general, randamentul productiei de lapte se atinge la sase – noua saptamani de la debutul lactatiei, dar cresterea consumului de hrana va fi mult mai tarziu. Astfel, exista o perioada spre sfarsitul lactatiei timpurii – inceputul lactatiei de mijloc, in care animalul se afla intr-o stare de echilibru energetic negativ. Prin urmare, rezervele corpului – grasimile si proteinele – trebuie sa fie folosite pentru a compensa acest deficit de energie.

Aportul animalului in nutrienti nu va satisface cerintelele specifice organismului, pana cand productia de lapte nu va scade cu 60 – 80% din varful productiei. In prima luna de lactatie, caprele pot pierde mai mult de 2 kg de tesut adipos in fiecare saptamana pentru a sustine productia de lapte. In a doua luna pierderea medie saptamanala de tesut adipos este de aproximativ 1 kilogram.

Pentru a creste productivitatea caprelor, fermierii ar trebui sa acorde o atentie deosebita curbei de lactatie. Deoarece caprele cu productii mari directioneaza mai multi nutrienti pentru lapte, este important sa se monitorizeze starea corporala indeaproape pentru a se asigura ca rezervele corpului sunt completate in timpul lactatiei tarzii sau in perioada de repaus.

Dietele trebuie sa fie suficient de bogate in substante nutritive digerabile pentru a sprijini productia de lapte in crestere. Dieta din perioada lactatiei ar trebui sa contina 60-75% substante nutritive digerabile si 12 la 17% proteina bruta, in functie de stadiul de lactatie, nivelul de productie, si greutatea corporala. Un factor important este sursa de proteine, deoarece nu toate sunt complet degradate in rumen – de exemplu proteinele din peste, sange, pene, si glutenul de porumb – in comparatie cu cele care sunt degradate in mare parte de catre microbii rumenali – faina de soia si faina de seminte de bumbac. Mai mult decat atat, pentru utilizarea eficienta a dietelor bogate in proteina, care se degradeaza puternic in rumen, concentratia de energie digestibila a dietei trebuie sa fie destul de mare – cca. 60% concentrat si furaje de inalta calitate.

Nivelurile de energie si proteina digestibila din diete sunt de obicei crescute prin incorporarea unei cantitati mai mari de cereale si mai mici de furaj. O concentratie de energie digestibila in dieta poate duce la scaderea concentratiei de fibre alimentare sub cea necesara organismului. Nivelul minim recomandat de fibre este de 19 – 21%. Nivelul scazut de fibre poate conduce la scaderea procentului de grasime din lapte si la cresterea procentului de stocare a grasimilor in organism la momentul la care se doreste directionarea nutrientilor catre lapte. De aceea, este important de observat raportul dintre furajul concentrat (de exemplu, cereale, care sunt bine si rapid digerate) si furajele grosiere care sunt digerate mai putin si mai lent – si nu trebuie sa depaseasca raportul 60:40.

In plus fata de hranirea cu cereale, pentru a creste concentratia in energie digerabila, pot fi adaugate in dieta, ca alternativa, grasimi. Exista cel putin trei avantaje prin adaugarea grasimilor in dieta:

    1. se poate creste aportul total de energie si productia de lapte in lactatia timpurie;
    2. aceasta poate permite ca nivelul de cereale sa fie scazut, permitand includerea in dieta a furajelor fara sa se reduca concentratia de energie; si
    3. se poate imbunatati eficienta metabolica a lactatiei.

Cu toate acestea, grasimile nu trebuie incluse in dieta mai mult de 3 sau 4%, deoarece acestea pot reduce digestibilitatea fibrelor si pot reduce consumul de hrana. Nivelurile ridicate de grasimi reduc, de asemenea, absorbtia de Ca.

Caprele care sunt mari producatoare in lactatia timpurie pot necesita o cantitate mai mare de proteine fata de cat poate fi sintetizata de catre microbii rumenali din azotul neproteic si de sursele de proteine care sunt complet degradate in rumen. Sursele bogate in proteine, care trec din rumen fara a fi degradate de catre microorganismele rumenale sunt frecvent utilizate in dietele vacilor cu productii mari de lapte in lactatia timpurie. Furnizarea unei cantitati mari de aminoacizi in intestinul subtire va spori numarul de aminoacizi la nivelul glandei mamare, si, ca rezultat, sinteza de lapte este stimulata.

Fermierii asigura accesul caprelor mari producatoare de lapte la blocuri minerale pentru a asigura o nutritie adecvata. Dietele mixte complete trebuie sa contina cantitati adecvate de calciu si fosfor, de obicei, intr-un raport de 1,5: 1 (Ca:P). Este recomandat un nivel de 0,4% P in dieta totala. Deoarece continutul de sodiu in multe furaje este insuficient pentru a satisface nevoia la caprele de lapte, dieta trebuie sa contina adaos de sare, la un nivel de 0,5%.

SMD Animal Food va ofera o solutie simpla, ideala pentru a corecta deficientele de nutritie si pentru a asigura performanta productiva a animalului tanar si adult. Blocurile de lins pe baza de sare, minerale si vitamine asigura elementele nutritive necesare cresterii si dezvoltarii tineretului animal, prevenirea carentelor si imbolnavirilor, stimularea imunitatii, cresterea productivitatii, imbunatatirea ratei de valorificare a furajelor, etc.

Astfel, Mineral block, Selco Block, Calphos Block asigura mineralele, vitaminele si sarea necesare organismului animal in toate etapele fiziologice si de productie. Prin administrarea zilnica, produsul contribuie la prevenirea starilor carentiale manifestate prin: anemii, scaderea apetitului, scaderea greutatii corporale, reducerea productiei de lapte, scaderea calitatii lanii si a buclajului, tulburari de fertilitate. Prin mineralele componente, produsul ajuta la reducerea incidentelor unor boli precum: ataxia enzootica a mieilor, miodistrofia enzootica, encefalomalacia, hepatodistrofiile, etc.

De asemenea, Vitamolix este gama de produse cu un nivel ridicat de energie, bogat in vitamine si minerale la care s-au adaugat, de asemenea, proteine suplimentare si grasimi vegetale pentru a creste valoarea nutritiva.

Vitamolix Efecte

    • Imbunatatirea digestibilitatii furajelor, cu o valorificare eficienta a acestora.
    • Cresterea semnificativa a microflorei ruminale (bacterii prietenoase) cu un efect pozitiv asupra digestiei.
    • Protejarea PH rumenului, astfel incat previne acidoza acuta.
    • Creste productia de saliva ceea ce imbunatateste digestia la animale.
    • Imbunatateste apetitul animalelor
    • Creste productia de carne si lapte in mod semnificativ cu 12%, si stimuleaza cresterea animalelelor tinere.
SMD ANIMAL FOOD va propune o gama de produse naturale ce au la baza compusi naturali, organici („bio”) care nu contin aditivi artificiali, conservanti sau alte substante chimice, agenti de intarire, amestecare sau umplere.

De ce sa contabilizam deficienta de minerale la porcine

 

Datorita solicitarii intense a organismului matern in perioada de gestatie si de lactatie, la scroafele aflate in aceste stadii fiziologice se poate intalni o deficienta a calciului.
Hipocalcemia poate sa apara chiar daca nivelul de calciu in ratie este cel normal, insa intervin anumiti factori care interfereaza cu absorbtia si metabolismul fosfo-calcic. In perioada de gestatie, formarea scheletului si dezvoltarea fetusilor solicita puternic rezervele de saruri minerale (inclusiv calciul) de la nivelul osului spongios. De asemenea in perioada de lactatie se elimina prin lapte cantitati foarte mari de calciu si fosfor (la scroafa 2,49 g calciu/l lapte). Consecintele spolierii organismului matern de calciu si fosfor in gestatie si lactatie se traduc prin tulburari generale a sferei genitale si a oaselor. In perioada de gestatie pot aparea avorturi, pareze si paralizii. Dupa fatare poate aparea pareza post-partum a trenului posterior, diminuarea apetitului, stare de excitabilitate crescuta manifestata prin tremuraturi sau contractii musculare.

La nivelul oaselor se instaleaza osteomalacia ce le face fragile in consecinta putand aparea fracturi frecvente. Tratamentul curativ va urmari refacerea nivelului normal de calciu si fosfor in organism prin administrarea produselor ce contin aceste minerale. Tratamentul preventiv va urmari asigurarea prin furajare a acestor minerale in hrana scrofelor gestante sau a celor aflate in lactatie.

Seleniul a fost considerat initial avand un interes biologic scazut. In prezent, desi  functia biochimica a seleniului nu este complet clarificata, se considera ca seleniul in corelatie cu vitamina E au functii antioxidante si de catalizatori biologici in cadrul unor sisteme enzimatice.

Deficientele de seleniu produc o gama larga de afectiuni: de reproductie, intarzieri in crestere, miopatii ale cordului, artrite, precum si scaderea rezistentei generale la infectii sau maladii canceroase.

In reproductie seleniul este important pentru fertilitatea vierilor fiind necesar in sinteza testosteronului si in procese de formare si maturare a spermatozoizilor.

La scroafe carentele in seleniu sunt corelate cu mortalitate embrionara. Zincul este un element constituent ale unor enzime sau factor de activare al altora in corelatie cu vitamina A sau unii hormoni.

Paracheratoza

Carenta naturala in zinc are o importanta deosebita la specia suine producand maladia cunoscuta sub numele de paracheratoza. Afectiunea se intalneste la porcii in varsta de 5-8 luni si greutate de 60-80 kg, dar se observa manifestari si la scroafe si vieri. Aparitia bolii este favorizata de alimentatia uscata si excesul de proteine probabil datorita unor tulburari de resorbtie ale zincului.

Este semnalata aparitia bolii si ca urmare a hranirii animalelor cu furaje prost conservate. Temperaturile scazute favorizeaza aparitia bolii. Vara dinamica imbolnavirilor scade, majoritatea cazurilor vindecandu-se spontan. Paracheratoza este o epidermoza distrofica caracterizata prin aparitia de scuame sau cruste pe suprafata corpului.

Din punct de vedere clinic se disting trei forme:

  • In forma nodulara se remarca initial un eritem al pielii la nivelul extremitatii membrelor, perineu, coada urmat de aparitia unor noduli de dimensiunile unui bob de linte ce contin o cantitate mica de lichid clar. Animalele prezinta un prurit intens, apetit capricios si diaree.
  • Forma crustoasa este cea mai frecventa si caracteristica. Initial scuamele au o culoare bruna-negricioasa si se detaseaza usor fara a lasa eroziuni. Sunt localizate la nivelul membrelor, pe fata interna a copselor, perineu, coada. Intr-un stadiu mai avansat apar cruste ce contin un exsudat brun negricios si lipicios. Pielea isi pierde elasticitatea se ingroasa, prezinta crevase capatand aspectul scoartei de copac. Ca urmare a infectiilor pot aparea abcese in grosimea pielii. La vieri exista localizare caracteristica la nivelul scrotului aparand aspectul specific de scoarta de copac. In formele usoare starea generala este putin influentata insa in formele mai grave se observa inapetenta, tremuraturi si slabire excesiva.
  • Forma fara leziuni cutanate se traduce prin slabirea progresiva si sensibilitatea crescuta la infectii. Diagnosticul se pune pe seama semnelor clinice, a modului de alimentatie si a continutului ratiei in substante minerale. Tratamentul consta in suplimentarea ratiei cu saruri de zinc sau chiar administarea zincului in suspensii uleioase.

Iodul este un element esential in functionarea glandei tiroide, fiind un component al tiroxinei ce controleaza metabolismul energetic. Simptomul caracteristic al deficientei in iod la porcine este fatarea de purcei fara par si cu pielea de pe cap, gat si umeri  edematoasa. Purceii pot fi vii la nastere dar mor ulterior.

Fierul este un component estential al hemoglobinei si a unor enzime. Ca si constituent al hemoglobinei are functia fiziologica importanta de transport al oxigenului. Asa cum am vazut purceii se nasc cu o cantitate limitata de fier iar laptele scroafelor este sarac in acest element fiind necesara suplimentarea fierului prin injectii in primele 2-3 zile dupa nastere. In caz ca rezervele cu fier nu sunt completate se instaleaza o anemie de tip hipocromatic.

Simptomele sunt intarzieri in crestere, parul este aspru si fara luciu, urechile si coada atarna, pielea este decolorata si mucoasele palide. Anemia se intaleaza mai frecvent la porcii crescuti in adapoturi inchise cu pardoseli de ciment la sfirsitul iernii si inceputul primaverii.

Un regim alimentar adecvat pentru o crestere si o productie optima a oilor

  Acesta trebuie sa includa apa, energie (carbohidrati si grasimi), proteine, minerale, si vitamine. In unele conditii poate fi nevoie de substante nutritive suplimentare.

Apa

Trebuie sa fie disponibila in orice moment o sursa de apa curata, proaspata, usor accesibila. Ca o cerinta minima, in cazul climei temperate, recomandarile sunt de 3,8 L de apa / zi pentru oi in cazul furajelor uscate in timpul iernii, 5,7 L / zi pentru oi ce alapteaza miei, si 1,9 L / zi pentru mieii la finisare. Pentru o buna productie, toate oile trebuie sa fie monitorizate zilnic sub aspectul disponibilitatii apei in toate conditiile meteorologice.

Energia

Pentru ca dieta, in cazul in care aceasta depinde de iarba si furaje care sunt fie rare fie de proasta calitate, este importanta furnizarea unui nivel adecvat de energie. Furajele de proasta calitate, chiar si in abundenta, nu pot furniza suficienta energie care sa fie disponibila pentru intretinere si productie.

Energia necesara oilor este mai mare in primele 8-10 saptamani de lactatie. Pentru ca, dupa aceasta perioada scade productia de lapte, iar mieii incep sa consume hrana, cerinta energetica la oaie se reduce. Cel mai simplu mod de a evalua nivelul de energie in ratie la oaie este acela de a efectua si inregistra stratul de grasime al corpului folosind un sistem obiectiv de notare de 1-5, in care 1 reprezinta extrem de subtire si 5 reprezinta strat maxim de grasime (extrem de obezi). Determinarea se face prin palparea zonei de grasime care acopera procesele spinoase si procesele transverse in regiunea lombara. Cele mai multe oi productive sanatoase vor avea un scor de 2-3,5. Oile cu un scor de 1-2 ar trebui sa fie examinate si hranite astfel incat sa atinga un scor mai mare, in timp ce cele cu un scor > 3,5 ar trebui sa fie hranite mai putin. Schimbarile de dieta ar trebui sa se faca lent, si ar trebui sa fie intotdeauna evitata reducerea brusca a consumului total de energie, in special incepand cu perioada de mijloc a gestatiei pana la sfarsitul acesteia.

Proteinele

Furajele de buna calitate si pasunea ofera, in general, proteine adecvate pentru oile adulte. Cu toate acestea, oile nu digera proteinele de calitate slaba la fel de eficient ca vitele, si exista situatii in care ar trebui sa fie hranite cu un supliment de proteine cu iarba si fan matur, sau pe perioada de iarna. Prin urmare, este nevoie de un minim de 7% proteine brute in dieta pentru intretinere la cele mai multe oi.

Cerintele de proteine depind de stadiul de productie (crestere, gestatie, lactatie, etc), si de prezenta anumitor boli (paraziti interni, afectiuni dentare, etc). Daca furajele disponibile nu pot furniza procentul de proteina bruta adecvat in dieta, atunci ar trebui sa fie hranite cu suplimente proteice , cum ar fi mese oleaginoase (faina din seminte de bumbac, faina de soia) sau suplimente comerciale mixte pentru a satisface cerintele nutritive. Nivelul proteic nu trebuie sa depaseasca, cerintele. Hranirea cu un exces de proteine poate fi benefica in cazul infestatiilor excesive cu paraziti interni, dar duce la cresterea costurilor de productie si poate duce la o incidenta mai mare a bolilor (de exemplu, stresul termic, balanopostitei).

Oile pot converti azotul neproteic (cum ar fi ureea, fosfatul de amoniu, si biuret) in proteina in rumen dar posibil mai putin eficient decat bovinele. Aceasta sursa de azot poate asigura cel putin o parte din azotul suplimentar necesar in dietele inalt energetice cu un raport azot:sulf de 10:1. In dietele de finisare la miel, includerea de lucerna si o sursa de glucide fermentabile sporesc utilizarea azotului.

SMD Animal Food va ofera o solutie simpla, ideala pentru a corecta deficientele de nutritie si pentru a asigura performanta productiva a animalului tanar si adult. Gama Vitamolix este formula ideala pentru rumegatoare. Vitamolix este recomandat in hrana animalelor pentru a satisface necesarul energetic si cel de minerale, vitamine si proteine.

Vitamolix Menthol

Acest produs este destinat animalelor adulte in vederea imbunatatirii functionarii sistemului respirator, contribuind la mentinerea sanatatii acestui aparat. De asemenea, asigura necesarul de energie.

Vitamolix Fly Control

Este imbunatatit cu magneziu pentru a satisface nevoile nutritionale ale animalelor in sezonul de primavara – vara si protejeaza animalele de tetania de primavara. Vitamolix Fly Control are o formula speciala anti insecte, formula care contribuie semnificativ la protejarea animalelor de infestatiile parazitare pentru care insectele sunt vectori.

Continut Vitamolix

    • Nivelul ridicat de energie si continutul de nutrienti: provin din melasa de sfecla, uleiul vegetal si din proteine. Vitamolix asigura aportul energetic la animale si contribuie la cresterea consumului de furaje uscate. In acest fel animalele vor beneficia in continuare de furaje uscate datorita cresterii activitatii microflorei ruminale: determina cresterea numarului si activitatii microflorei ruminale cu 15%. Aceasta conduce la o imbunatatire a digestiei cu peste 25%.
    • Nivel ridicat de proteine Bio-disponibile
    • Cantitatea de cenusa bruta foarte mica (in jur de 25-30%): Cantitatea de cenusa este cunoscuta sub numele de cenusa bruta atunci cand produsul este incalzit pana la 500 – 600 °C intr-un cuptor special. Vitamolix contine doar 25%, cenusa bruta, ce provine din procesarea mineralelor. Prin urmare, toate celelalte componente sunt materiale digerabile organice.
    • Continut de vitamine, minerale chelatizate (organice)

 

 

Furajarea iepurilor

 

Este cea mai veche metoda de alimentatie a iepurilor. Prin aceasta metoda se valorifica diferite surse furajere, suculente si grosiere precum si nutreturile concentrate. O parte din aceste nutreturi se folosesc in stare naturala, iar altele sunt prelucrate.

In acest sistem de furajare trebuie sa tinem cont de urmatorii factori: 

    • asigurarea, prin combinarea surselor, a cerintelor nutritionale,
    • palatibilitatea (gustul alimentelor),
    • inlaturarea furajelor toxice prin natura lor sau devenite toxice prin depozitare necorespunzatoare (mucegaire sau carbonizare),
    • modul fizic de pregatire sau transportul lor la data consumului,
    • asigurarea corespunzatoare cu apa proaspata.

Atentie deosebita se va acorda deseurilor culinare, iar resturile de carne mucegaite sau rancezite se inlatura. Se pot administra resturi de varza, morcov, paine, orice fel de verdeturi, coji de cartofi (dar obligatoriu fierte). Dezavantajele pe care trebuie sa le inlaturam acestor tipuri de furaje sunt urmatoarele:

    • conservarea furajelor trebuie sa fie corespunzatoare, iepurele este specia cea mai sensibila la aflatoxine ce provin din orice sursa de mucegaiuri
    • resturile de furaje trebuie inlaturate cat mai des posibil si curatate locurile de hranire
    • sa existe in permanenta mai multe tipuri de nutreturi pentru a echilibra ratiile furajere
    • trebuie asigurata forta de munca pentru a manevra aceste surse
    • este necesar asigurarea unui supliment vitamino-mineral. In acest supliment, in functie de conditiile de crestere, se adauga coccidiostatice

Sursele de nutreturi din gospodarie pot fi clasificate astfel:

Nutreturi concentrate cultivate cerealiere. Cerealele sunt foarte recomandate in hrana iepurilor. Acestea se administreaza ca suplimente de 20-60 gr/cap sub forma de graunte macinate.

Ordinea valorilor biologice este urmatoarea: ovaz, grau, orz, porumb. Cel mai bine este sa se administreze un amestec de 2-4 cereale. In acest fel se completeaza intre ele asigurand aminoacizii indispensabili cresterii iepurilor.

Nutreturi concentrate leguminoase: mazare, fasole, bob, linte, soia reprezinta surse proteice si energetice cu valoare deosebit de mare. Soia poate fi administrata ca atare la iepuri fara tratament termic. Mazarea poate reprezenta 20-80% din valoare ratiei, ea poate fi administrata vara si ca planta intreaga in cresterea iepurilor.

Nutreturi suculente. Baza hranirii iepurilor cu nutreturi produse in gospodarii trebuie sa o constituie lucerna si trifoiul atat ca masa verde vara cat si ca fan iarna. Sfecla furajera, sfecla de zahar si guliile constituie o sursa importanta pe timpul iernii. Frunzele de sfecla nu trebuie administrate decat in cantitati mici la iepuri deoarece au un continut mare in oxalati ce produc enterite si intoxicatii.

Morcovii asigura o productie mare pentru iepuri si pot sa fie administrate atat radacinile cat si frunzele. La fel si patrunjelul cu radacina.

Varza poate asigura mai ales toamna tarziu un nutret bine valorificat de iepuri. Silozul de plante verzi se administreaza 10-30 gr/cap la animalele adulte si tineret la ingrasare. De asemenea nutreturile fibroase, fanul de lucerna, de trifoi, de pajiste sau de graminee si leguminoase trebuie sa existe in permanenta ca sursa de hrana.

De asemenea nutreturile grosiere cum ar fi paiele de grau sau alte cereale vor fi asigurate ca furaj cat si pentru asigurarea cuiburilor de fatare.

In functie de sursele de nutreturi se vor alcatui ratiile furajere dupa urmatoarele criterii:

    • sa asigure necesarul proteic prin cereale si leguminoase boabe
    • sa se asigure celuloza prin fanuri si grosiere
    • sa asigure vitaminele prin masa verde si fanuri de bun calitate

Toate aceste surse asigura principalii nutrienti in ratie. Trebuie sa tinem seama ca asigurand in hrana iepurilor cat mai multe sortimente de nutreturi, hrana va fi completa si valoroasa.

Pregatirea pentru sezonul apicol

Pregatirea pentru sezonul apicol incepe din timpul iernii cand se reconditioneaza stupii si intregul inventar, se procura materiale necesare in stupina, se insarmeaza ramele, se fixeaza fagurii artificiali, se organizeaza evidenta si planul de activitate. Odata cu venirea primaverii incepe si activitatea albinelor in exteriorul stupului. Iesirea albinelor din stup pentru zborul de curatire cand isi descarca intestinul gros de excrementele stranse in cursul iernii indica sfarsitul perioadei de iernare.

Din acest moment este necesara interventia apicultorului in viata familiei de albine. Revizia de primavara a familiilor de albine incepe indata ce apar primele zile calduroase, cand temperatura aerului la umbra ajunge la 12-15 °C. Se executa prima lucrare in stupina, revizia de primavara a familiilor de albine cu scopul de a stabili starea familiilor de albine dupa iernare si a lua masuri imediate de indreptare a starilor anormale constatate.

Lucrarea se executa cat se poate de repede pentru a nu scapa temperatura din cuibul familiilor de albine. Manuind ramele se apreciaza puterea familiilor de albine, existenta rezervelor de hrana, prezenta matcilor si starea fagurilor. Astfel, familiile ce ocupa mai mult de 8 intervale dintre rame cu albine se socotesc puternice cele cu 6-7 mijlocii iar cele cu 3-4 intervale slabe si foarte slabe. In cazul famiilor in care nu s-a gasit puiet si nu a fost vazuta matca se trece de indata la indepartarea lor tinand seama de puterea fiecarei familii.

Familiile puternice gasite orfane primesc o alta matca. In cazul familiilor mijlocii acestea primesc matca si albinele de la o familie foarte slaba sau de la un nucleu, iar daca familiile orfane sunt slabe se unesc cu alte familii din stupina dar care au matca.

In cazul familiilor cu provizii insuficiente sau de proasta calitate necesarul de hrana se completeza imediat cu faguri, cu miere provenind de la familiile la care mierea prisoseste, sau cu sirop de zahar in proportie de 1:1 (1kg zahar la 1 litru apa) ce se toarna in faguri si se aseaza alaturi de fagurii cu puiet.

Cu ocazia reviziei, fagurii din stup gasiti patati, cu excremente de albine, mucegaiti, stricati sau fara rezerve de hrana si neacoperiti de albine, se scot din stup. Cuibul familiilor se stramtoreaza la numarul fagurilor ocupati de albine si se impacheteaza cu materiale izolatoare care ajuta la pastrarea caldurii.

Dupa revizia de primavara a familiilor de albine fundurile stupilor se inlocuiesc cu altele curate sau, daca nu sunt detasabile, se curata de albinele moarte si de resturile de ceara rezultate din descapacirea fagurilor cu miere consumata de albine in perioada de iarna.

Pentru prima perioada a primaverii urdinisurile stupilor se reduc la 3-4 cm, faramaturile de ceara si albinele moarte de pe fundurile stuplior se usuca la soare si apoi se trec printr-o sita pentru recuperarea cerii. Dupa acesta operatie resturile ramase se ingroapa in pamant sau se ard.

Intrucat in acesta perioada vremea se mentine rece si foarte adesea vantul sufla puternic albinele nu pot zbura prea departe dupa apa de care au nevoie si pentru a le scuti de aceste zboruri intr-un loc insorit din stupina se instaleaza adapatorul.

Lucrarile executate cu ocazia reviziei de primavara urmaresc sa asigure familiilor de albine cele mai bune conditii de dezvoltare in raport cu puterea fiecareia dintre ele.

Largirea cuiburilor

In perioada de primavara pe masura ce timpul se incalzeste este necesar sa se asigure familiilor de albine in curs de dezvoltare spatiu mai mare pentru ouatul matcii prin introducerea de faguri claditi in cuib. Operatiunea de largire a cuiburilor se executa la familiile la care albinele ocupa bine toti fagurii si au trecut pe fetele exterioare ale fagurilor laterali. Largirea cuibului in perioada de la inceputul primaverii cand timpul este inca rece si in natura nu exista cules de intretinere se executa cu faguri claditi, inchisi la culoare, din care au eclozat cateva generatii de puiet. Fagurii folositi pentru largirea cuibului se stropesc cu apa indulcita sau se umplu cu sirop de zahar si cate unul se aseaza in cuibul familiilor de albine alaturi de ultimul fagure cu puiet. In fagurii introdusi matcile continua sa depuna ouale facand sa sporeasca puterea familiilor.

Operatiunea de largire a ciubului se repeta dupa necesitati. La familiile puternice cuibul se poate largi introducand periodic o data la 7-10 zile cate un fagure cladit plin cu sirop intre fagurii cu puiet din mijlocul cuibului. Acest procedeu poarta denumirea de „spargerea cuibului”.

In aceasta perioada, ce se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor varstice care au iernat cu albinele tinere eclozionate din puiet crescute la inceputul primaverii, se urmareste ca in fiecare familie sa existe un numar de faguri suficient pentru acoperirea nevoilor albinelor. Paralel cu operatia de largire a cuiburilor, cu ocazia verificarii familiilor de albine, se urmareste in continuare asigurarea familiilor cu rezervele de hrana necesare cresterii puietului, se schimba matcile necorespunzatoare cu alte matci, se inlatura din cuib faguri necorespunzatori si se curata ramele de pete de diare, propolis si ceara. Pe masura inlocuirii albinelor varstnice, a incalzirii timpului si a inceperii culesului de nectar albinele se hranesc mai bine si incep sa produca ceara. In acesta a doua etapa a primaverii largirea cuiburilor se realizeaza folosind rame cu faguri artificiali care se aseaza in stup alaturi de ultimul fagure cu puiet.

Lucrarile privind largirea cuiburilor urmaresc sa asigure familiilor de albine in perioada de dezvoltare in cursul primaverii spatiul necesar pentru cresterea intensa de puiet astfel ca acesta sa ajunga la maximum de dezvoltare inaintea culesului principal de nectar.

Pericolul carentelor de minerale la curci

Carentele in vitamine la curci pot aparea in urma prepararii necorespunzatoare a hranei a folosirii de preparate comerciale slabe calitativ sau distrugerii nutrientilor din furaje prin oxidare. Cele mai frecvent intalnite deficiente carente in vitamine sunt:

Hipovitaminoza A

Puii de curca vor prezenta cresterea si imbracarea cu penaj slabe, ataxie, xeroftalmie (ochi uscati) si conjunctivita purulenta cronica (acumulare de material cazeos gri sub pleoapele oculare).

Curcile ouatoare cu avitaminoza A vor produce oua de calitate slaba si o frecventa mare a petelor de sange. Fertilitatea si eclozionabilitatea reproducatorilor vor fi de asemenea afectate. Cum vitamina A este responsabila de integritatea mucoaselor respiratorii si gastrointestinale, pasarile afectate de avitaminoza A vor avea o frecventa mai mare a infectiilor cu E.coli sau alte bacterii si pot fi afectate si de endoparaziti.

Diagnosticul avitaminozei A poate fi confirmat prin examinarea microscopica a traheei si mucoasei orale. Atat efectivele imature cat si cele adulte vor prezenta degenerarea rinichilor si acumularea de urati in uretere.

Hipovitaminoza D3

Deficientul in vitamina D3 va produce rahitism la pasarile tinere provocand dificultati in deplasare. La examinare se observa inflamatia incheieturilor insotite de scaderea ritmului de crestere si o imbracare slaba in penaj. La examinarea post-mortem se evidentiaza scaderea densitatii scheletice, marirea in volum a jonctiunilor costo-condrale (dintre coaste si coloana vertebrala) si iregularitatea oaselor lungi din cauza depunerilor defectoase de minerale necesare pentru osteogeneza (formarea oaselor).

Rahitismul poate fi confirmat prin examen histologc al capatului proximal al tibiei. La curcile oauatoare si efectivele de reproductie un deficit de vitamina D3 duce la osteomalacie caracterizata prin scaderea densitatii scheletului.

Efectivele afectate prezinta o scadere treptata a productiei de oua si o deteriorare considerabila a calitatii cojii. Cresterea mortalitatii e este insotita de pareze si paralizii la curci ce nu se mai pot deplasa sa consume furaje si apa.

Hipovitaminoza E

Vitamina E este necesara pentru functii biochimice complexe. Encefalomalacia apare la pasarile hranite cu nutreturi deficitare in vitamina E sau cu un continut ridicat de radicali liberi. Diateza transudativa rezulta din degenerarea endoteliului, alinierii vaselor sangvine si scurgerea plasmei in tesuturile inconjuratoare.

Diateza transudativa poate fi partial inversata prin suplimentarea nutreturilor cu cantitati corespunzatoare de seleniu de la 0,1-0,3 ppm.

Distrofia musculara apare la muschii scheletici, ventricul (pipota) si miocard (muschii cardiaci). Efectele avitaminozei E sunt amplificate de carentele asociate atat in aminoacizi cu sulf cat si in seleniu.

Populatiile ce prezinta encefalomalacie nutritionala vor reactiona la administrarea vitaminei E dispersabile in apa si stabilirea hranei cu antioxidanti si vitamine E suplimentare.

In general, pasarile afectate nu-si revin la nivelul productiv conform standardelor.

Hipovitaminoza K

Aceasta afectiune apare la pasarile hranite cu furaje deficitare in vitamina K. Sunt remarcate hemoragii subcutanate pe capul si aripile pasarilor afectate. La examinarea post-mortem se evidentiaza hemoragii subseroase.

Hipovitaminoza B1 (tiamina)

Aceasta afectiune apare ca urmare a omiterii vitaminei B1 in premixurile vitaminice. Principalele simptome ale deficitului de tiamina la puii de la 10-20 zile sunt necoordonarea miscarilor si retragerea anormala a capului (gura-casca). Nu exista afectiuni macroscopice asociate deficitului de tiamina.

Hipovitaminoza B2 (riboflavina)

Acesta afectiune este caracterizata prin rotatia picioarelor la puii de 10-20 zile si mai este numita ˝paralizia curbata a gherelor˝ sau ˝piciorul bat˝. Efectivele afectate vor prezenta un ritm lent de crestere si imbracare slaba cu penaj. Loturile de productie hranite cu nutreturi deficitare in riboflavina au productie de oua si eclozinabilitati scazute.
Carenta de biotina
Efectivele afectate prezinta crestere si imbracare slaba cu penaj precum si mortalitate ridicata. Principalul simptom este dermatita la nivelul pielii picioarelor si a pielii din regiunea ciocului. Aceste modificari apar de asemenea si in cazul deficitului de acid pantotenic. La efective de reproductie mortalitatea este ridicata si se remarca malformatii embrioare ale picioarelor.

 

Cum pregatim animalele pentru pasunat

Conform traditiei milenare, odata cu venirea primaverii, pentru unele specii de animale, respectiv, bovine, ovine, caprine si cabaline, se schimba sistemul de exploatare de la stabulatia permanenta in timpul iernii, la intretinerea in stabulatie libera pe suprafetele de pasuni. Pasunatul, ca mod de furajare, prezinta o serie de avantaje, respectiv:

  • animalele pot avea acces la un furaj de calitate superioara, sub raportul principiilor nutritivi, care poate fi usor asimilat, iar prin faptul ca iarba este consumata direct, constituie unul dintre cele mai economice nutreturi;
  • prin pasunat se pot valorifica suprafete de teren agricol greu accesibile;
  • animalele beneficiaza la pasune de aer curat, de fortificare a organismului prin expunerea la actiunea directa a radiatiilor solare si activarea metabolismului;
  • miscarea in aer liber stimuleaza functia de reproductie si o crestere apreciabila a productiei animaliere.

In functie de conditiilor geo-climaterice caracteristice fiecarei zone a tarii, efectivele de bovine, ovine, caprine, cabaline, sunt crescute si exploatate in marea parte a anului (cca 180 – 210 zile, in functie de intemperii) pe pajistile naturale in special situate in zonele de deal si munte, dar si in zonele de ses si campie, pe islazurile destinate im acest scop.

Efectivele de animale sunt comasate in cirezi sau turme, dimensionate diferentiat in functie de suprafata de teren pasunabil, categoria de animale, numarul de proprietari care participa la formarea turmei (cirezii), de distanta fata de localitati si alte criterii care sunt stabilite de crescatorii din localitatea de origine a animalelor.

Pentru a prevenii dereglarile metabolice, care pot provoca afectiuni de nutritie, precum si pentru asigurarea protectiei animalelor de unele boli bacteriene, virale, sau parazitare transmisibile, cu implicatii majore asupra starii de sanatate a animalelor si implicit a productiei animaliere, prin trecerea de la furajarea uscata in perioada de stabulatie, la pasunat, recomand crescatoriilor de animale, sa respecte masurile si actiunile specifice ce se impun in aceasta perioada.

In acest context, se recomanda ca autoritatiile locale, asociatiile profesionale, proprietarii de animale, sa stabileasca trupurile de pasuni delimitate pentru fiecare specie si categorie de animale, sa execute lucrari de intretinere a suprafetelor de pasune prin defrisari de arboret, fertilizari, suprainsamantari (unde este cazul) amenajarea umbrarelor si a locurilor de refugiu, sa asigure surse suficiente cu apa potabila si sa efectueze alte lucrari necesare pentru a se asigura toate conditiile necesare animalelor pe perioada pasunatului.

In perioada de pregatire a animalelor pentru pasunat, se recomanda crescatorilor de animale sa colaboreze cu serviciile sanitare veterinare pentru efectuarea unor actiuni profilactice specifice si obligatorii, respectiv:

  • efectuarea unui riguros examen sanitar-veterinar, nefiind acceptate pe pasuni decat animalele sanatoase;
  • toate animalele vor fi individualizate prin crotaliere si inregistrate in Baza Nationala de Date, conform legislatiei in vigoare;
  • miscarea animalelor (fatari, cumparari, vanzari) din exploatatie sa se efectueze numai cu avizul medicului veterinar si cu documente sanitare veterinare specifice;
  • deparatizarea interna si externa a animalelor pentru a preveni infestarea pajistilor, a altor animale si a oamenilor, actiune care cuprinde toate efectivele de bovine, ovine si caprine care vor fi scoase la pasunat si a cainilor de paza de la turmele cu animale;
  • vaccinarea anticarbunoasa a bovinelor, ovinelor, caprinelor si a cabalinelor;
  • supravegherea exploatatiilor si a efectivelor de animale existente, prin examene specifice, pentru aceasta perioada, privind incidenta Tuberculozei, Leucozei, Brucelozei la specia bovina, Paratuberculozei, Bluetongue (boala limbii albastre) la specia bovina si ovina, Anemia Infectioasa Ecvina;
  • efectuarea altor actiuni de prevenire a unor boli trnsmisibile la speciile amintite, la solicitarea proprietarilor;
  • curatenia mecanica si efectuarea actiuniilor de dezinfectie, dezinsectie si deratizarea adaposturilor de animale;
  • gestionarea corecta a dejectiilor animaliere, predarea la unitatea de neutralizare Protan a animalelor moarte prin instintarea autoritatii locale si cu avizul medicului veterinar;
  • sa asigure conditiile de sanatate, igiena si bunastare, la animalele care sunt exploatate pentru productia de lapte, astfel incat sa se evite contaminarea fizica, chimica sau microbiologica a laptelui crud in timpul mulsului, a transportului, a prelucrarii si comercializarii si alte masuri care sa previna contaminarea laptelui si a produselor din lapte destinate consumului uman;
  • sa solicite interventia si spijinul personalului sanitar veterinar ori de cate ori starea de sanatate si de confort a animalelor o impune.

 

 

Hranirea vacilor in timpul iernii

Aceasta trebuie sa aiba drept obiectiv mentinerea nivelului productiv din timpul verii, scop destul de greu de realizat. In conditiile tarii noastre, perioada hranirii de iarna o putem considera intre 15 octombrie si 15 aprilie, cand vacile sunt tinute in grajd. Pentru mentinerea nivelului productiv si prevenirea scaderii cantitatii de lapte a efectivului, o atentie deosebita trebuie acordata atat trecerii de la regimul de pasunat la regimul de stabulatie, cat si trecerii de la regimul de stabulatie la regimul de pasunat.
Perioada de trecere de la regimul de pasunat la regimul de stabulatie trebuie sa urmareasca prelungirea cat mai mult a administrarii furajelor verzi si introducerea treptata a nutreturilor specifice regimului de stabulatie: murate, radacinoase si fanuri. Realizarea acestui deziderat este posibila prin folosirea culturilor duble, porumb furajer in mod special, frunze si colete de sfecla, borhoturi, varza furajera. Cu aceste furaje se pot hrani vacile pana pe la 15 noiembrie. Daca se resuseste hranirea vacilor cu furajele indicate pana la 15 noiembrie, in 8-10 zile, deci pana la 25 noiembrie, putem mari treptat cantitatile de furaj murat si sfecla, astfel ca, pe 25 noiembrie, sa se poata trece la regimul de hranire de iarna propriu-zis.

In timpul iernii, baza hranirii vacilor o formeaza nutreturile insilozate, radacinoasele si fanurile. Ele trebuie sa asigure 80-85% din ratie, iar restul de 15-20% e reprezentat de concentratele si fibroasele de calitate care nu trebuie sa lipseasca din hrana vacilor. Cantitatea minima necesara se considera a fi 3 kg fan de leguminoase sau fan obisnuit. Daca nu exista fan, se pot folosi paiele de orz, ovaz, grau si cocenii de porumb. Toate aceste fibroase se dau tocate, melasate sau saramurate. Vacile cu productii bune de lapte primesc in mod obligatoriu si concentrate sub forma de siloz de stiuleti de porumb cu pasuni (10-15% celuloza), suplimente proteino-vitamino-minerale. Cand nu se dispune de amestecul mineral special pregatit, se folosesc 100-200 g amestec mineral gospodaresc, format din parti egale: sare de bucatarie, faina de oase si creta furajera. Adaparea vacilor in timpul iernii trebuie sa se faca cu multa atentie, intrucat ele consuma cantitati mari de substanta uscata. Pentru 1 kg de substanta uscata din furaje, sunt necesari 4-6 l de apa. Temperatura optima a apei este de 10-12°C si se poate usor realiza cand exista adaposturi automate. In cazul in care vacile se adapa din puturi, aceastea se vor scoate numai in momentul adaparii. Vacile se adapa dupa fiecare tain, in urma administrarii fanului si la circa 1-1,5 ore dupa muls.

Ratia de baza este alacatuita numai din fibroase si suculente, ea poate acoperi necesarul pentru intretinere si pentru o productie medie variind intre 5-10 l de lapte. Putem vorbi si de un supliment de productie care este format fie din siloz sau stiuleti de porumb cu panusi + amestec protein-vitamino-mineral. Suplimentul se va da in cantitati diferite grupelor de vaci, in functie de productia pe care o dau. Repartizarea vacilor pe grupe de furajare sau stabilirea suplimentului care li se cuvine se face cu ocazia controlului lunar al productiei, pe tablita matricola a fiecarei vaci se noteaza productia si cantitatea se supliment pe care trebuie sa o primeasca.

Odata stabilita ratia, se va imparti in trei tainuri zilnice: tainurile se dau la ore fixe, pentru formarea si pastrarea unor reflexe conditionate favorabile.

  • Concentratele se dau intr-un singur tain dimineata, sau la pranz, daca cantitatea administrata nu depaseste 2 kg,
  • In doua tainuri, cand cantitatea administrata este de 3-5 kg,
  • Si in 3 tainuri, cand cantitatea de concentrate este de la 6 kg in sus.

Fanul se da la toate 3 tainuri sau numai dimineata si seara. Porumbul murat se administreaza intotdeauna dupa muls, dimineata si la pranz. Ordinea de administrare trebuie sa difere in functie de productia de lapte a vacilor: la vacile cu productii mici se dau la inceput furajele de calitate mai slaba (coceni, paie tocate), apoi fan, suculente si la urma concentratele. In cazul vacilor “bune de lapte “, la inceput se da fanul, urmeaza concentratele si apoi suculentele. Dupa consumarea porumbului murat si a borhotului, ieslele se curata de resturile ramase.

Gestatia la oi

 

Durata gestatiei la oi este, in medie, de 150 zile (145-155 zile), fiind mai scurta la rasele precoce (144-148 zile la rasele englezesti cu lana scurta si de 146-149 zile la cele cu lana lunga), la primipare si in caz de gestatie gemelara (cu 2-3 zile). In general starea de intretinere buna a mamelor scurteaza durata gestatiei. In perioada de gestatie, cea mai mare atentie se va acorda hranirii oilor (in special a primiparelor), potrivit cerintelor stabilite in vederea bunei pregatiri pentru fatare si a dezvoltarii normale a fetusilor.
Avand in vedere dinamica dezvoltarii fetusului la ovine si, totodata formarea si maturizarea foliculilor pilosi, in primele 3 luni de gestatie hrana administrata nu trebuie sa depaseasca cu mult cerintele prevazute pentru intretinere. Din luna 4 de gestatie, cand cresterea fetusului devine mai intensa, continutul energetic al ratiei va fi majorat cu 15-20%, iar continutul proteic cu 30-40%, prin modificarea structurii si a volumului ratiilor. In aceasta perioada volumul ratiilor va fi mai mic, pe seama reducerii cantitatilor de grosiere si a suculentelor, care, in ultimele doua saptamani, se elimina.

In hranirea oilor gestante, vara, se vor folosi exclusiv furaje verzi (circa 10 kg), iar in perioada de iarna, sortimente cat mai variate de furaje, inclusiv suculente (2-2,5 kg), concentratele administrandu-se in perioada a doua de gestatie (stiuleti de porumb murat cu pasuni si concentrat proteino-vitamino-mineral).

Cantitatea furajelor va fi permanent urmarita (evitarea celor alterate, prafuite sau inghetate), si in special aceea a fanurilor si grosierelor care ocupa cea mai mare pondere in structura ratiilor. Grosierele de slaba calitate sunt nu numai slab digerate, dar si consumate in catitati mai mici.

Cantitati insuficiente de furaje, asociate cu calitatea lor inferioara, au infuenta negativa asupra digestibilitatii reduse (ca urmare a lignificarii plantelor ajunse la maturitate), a pasajului mai lent prin tractusul digestiv si a reducerii palatabilitatii hranei. Situatiile mentionate constituie defincientele cele mai frecvente, care determina neacoperirea cerintelor de hrana sub aspect energetic, cat si a celorlalte substante nutritive.

Pentru evitarea accidentelor, mai ales in sezonul de iarna, se va evita adaparea cu apa prea rece si se va acorda o atentie deosebita modului de intretinere a oilor. Pe timp nefavorabil, se indica folosirea adaposturilor prevazute cu asternut uscat si curat, fara curenti, cu o temperatura de 4-8 °C si o umiditate normala (70%) evitandu-se inghesuiala si tinerea oilor in adaposturi inchise, insuficient ventilate. Pe timp favorabil, oile se tin in padocuri (prevazute cu iesle-gratare, adapatori si sare sub forma de bulgari sau brichete) pentru a face cat mai multa miscare, care favorizeaza dezvoltarea fetusilor si fatarile usoare. Usile saivanelor se lasa permanent deschise, astfel ca oile sa se poata misca in voie, in functie de schimbarea conditiilor climatice.

La ovine, diagnosticul gestatiei prin palpare se efectueaza mai rar si abia in luna a patra; recunoasterea gestantelor se face dupa absenta caldurilor, dezvoltarea abdomenului – care devine asimetric (fiind proeminent si coborat in partea dreapta), comportarea animalelor si dezvoltarea glandei mamare cu 1,5-2 luni inainte de fatare la primipare, si cu 2-3 saptamani inainte la celelalte oi. Diagnosticul gestatiei se poate stabili si prin folosirea ultrasunetelor

Furajarea bibilicelor

Bibilicile pot fi crescute semiintensiv prin trecerea efectivul matca din adaposturile pentru tineret, in cele pentru adulte-ouatoare la varsta de 6 luni. La varsta de 7 luni incepe ouatul. Se poate realiza intr-un sezon de ouat pana la 100 de oua, in 35 de saptamani, cu recorduri maxime, care pot ajunge la 140-150 de oua pe an. Ca si gaina de reproductie, bibilica are tendinta de supraconsum, de a ingera excesiv.

Astfel ea trebuie restrictionata pe perioada de crestere. In practica pot fi folosite trei sortimente de furaje succesiv:

    • primul furaj este cel de „demaraj”, corespunzator varstei de 0-4 saptamani, care este echivalent cu furajul de demaraj pentru puii de gaina pentru carne, respectiv un aport proteic de 20% proteina bruta digestibila, dar cu o valoare energetica mai redusa (sub 3000 kcal/kg).
    • al doilea furaj, pentru perioada de la 5-12 saptamani, este mai sarac in proteine, cu un aport proteic de numai 14-15% proteina bruta digestibila si un continut energetic mai redus;
    • al treilea furaj, destinat cresterii cu o valoare proteica de numai 12% proteina bruta digestibila, se administreaza de la varsta de de 13 saptamani, pana la realizarea maturitatii sexuale.

In perioada de ouat, aportul proteic al ratiei nu trebuie sa depaseasca 15% proteina bruta digestibila, furajul pentru ouat administrat gainilor fiind corespunzator si pentru bibilici. Consumul zilnic de furaj trebuie sa asigure un aport de 14,5 g proteina si 3000 kcal/kg. Necesarul zilnic de saruri minerale asimilabile pentru bibilicile adulte este de 3,8 g calciu si 0,45 g fosfor/cap/zi.

O bibilica consuma in medie 100 g nutret concentrat, combinat sau amestec de ferma. In perioada de ouat, ratia trebuie suplimentata cu 15-20% nutret concentrat. Ca si celelalte specii de pasari si la bibilica nutretul verde poate inlocui pana la 35-40% din ratia de concentrate, mai ales in perioada de repaus dintre doua sezoane de ouat. In lipsa nutretului concentrat combinat, se pot folosi amestecurile din cereale macinate, in care este absolut necesar sa se asigure un procent de 20-30% supliment concentrat PVM, pentru echilibrarea ratiei. Administrarea hranei se va face in hranitoare automate (in cazul administrarii de amestecuri uscate) sau simple, asigurand un front de furajare de 5-6 cm si un front de adapare de 4-5 cm, pentru fiecare bibilica adulta.

Ratia de hrana se administreaza in 3 (sau mai multe) tainuri, din care ultimul, cel de seara, este bine sa fie constituit din graunte intregi, iar celelate, din timpul zilei, sub forma de cereale uruite, uscate, sau umectate, la alegerea crescatorului.

In ce priveste rezistenta la boli, trebuie sa precizam ca tineretul de bibilica este foarte sensibil la varsta de 2-4 luni la enterohepatita parazitara, boala specifica bibilicilor. Boala este produsa de un parazit (Amoeba meleagridis) care provoaca grave tulburari gastro-enterice, manifestate clinic ca o dizinterie. Pentru prevenirea aparitiei bolii, se vor evita in totalitate umezeala din asternut, ca si terenurile umede, care favorizeaza dezvoltarea agentului patogen. Bibilicile nu contacteaza alte boli majore infecto-contagioase, spre deosebire de celelalte specii de pasari domestice de ferma. Consideram ca, din acest punct de vedere, bibilicile sunt mai rezistente la boli decat celelate specii de pasari domestice de curte.

 

Indoparea gastelor

 

Ingrasarea gastelor se face in scopul realizarii unei carni de pasare de calitate superioara cu caracteristici deosebite, mult apreciate de consumatori, dar si a unui ficat mare, gras, foarte cautat si bine platit. Ingrasarea fortata a gastelor este posibila datorita faptului ca gusa acestora are pereti elastici si poate inmagazina (in mod fortat, prin indopare), o cantitate de hrana, mult mai mare decat aceea pe care o poate consuma o gasca in mod obisnuit. Cantitatea de hrana introdusa fortat in gusa, prin indopare se digera tot atat de bine ca si ratia normala.

Acest fapt este explicat prin aceea ca furajul trece din gusa inspre stomacul glandular, in mod treptat, si apoi ajunge in stomacul musculos. Toate speciile de pasari domestice se pot ingrasa insa practic, cel mai bine se preteaza, in ordine, gastele, curcile, si ratele. In practica curenta nu se practica ingrasarea fortata a gainilor. Prin indoparea fortata, pasarile sunt obligate sa consume o cantitate mare de furaje, mai ales in ultima parte a ingrasarii, atunci cand pofta de mancare a pasarilor este mult scazuta. Ingrasarea gastelor se face de obicei toamna si iarna in hale speciale sau padocuri, uneori pe pasune, insa in acest ultim caz, o parte din energie se consuma pentru miscare (pe pasune sau pe apa, ceea-ce este total contraindicat in cazul de fata).

Gastele se ingrasa mai bine decat curcile, carnea lor imbunatatindu-si foarte mult calitatile gustative. Pentru ingrasarea gastelor se folosesc aproximativ aceleasi tehnici ca si in cazul ingrasarii ratelor. Inainte de inceperea ingrasarii, gastele nu se jumulesc (in scopul obtinerii pufului) deoarece, gasca va valorifica partial hrana pentru refacerea penajului in loc sa foloseasca resursele de hrana pentru crestere in greutate si producerea de grasime. Prin analogie, gastele care incep naparlirea sau au naparlit, de asemenea nu se supun ingrasarii. Ingrasarea in acest caz va fi inceputa abia dupa cresterea si refacerea completa a penajului.

Ingrasarea diferitelor categorii de gaste (din punct de vedere al varstei si greutatii), se face in mod diferit, de la o categorie la alta. Bobocii de gasca destinati productiei de carne vor fi supusi unui regim de hranire fortata incepand de la varsta de 14 zile. In acest caz, sacrificarea pentru carne grasa se poate face la varsta de 10-12 saptamani, cand bobocii de rase grele sau semigrele pot realiza greutatea corporala de 4Kg/cap. In acest sistem de ingrasare, hrana se administreaza in 6-7 tainuri, fiind constituita din amestecuri de cereale uruite, respectiv: porumb 20%, orz 20%, lucerna verde tocata, sau macinata 35%, fainuri proteice animale (de carne sau peste) 10%, mazare furajera uruita 10%, saruri minerale (calciu furajer sau creta furajera sau faina de scoici si sare) 3%. In afara de acest amestec se poate administra la discretie furaj verde, de preferat lucerna sau trifoi fragede, inainte de inflorire.

In ceea ce priveste ingrasarea gastelor adulte in sistem traditional se practica prin furajarea gastelor in hale sau padocuri (tarcuri), cu administrarea hranei in 3-4 tainuri, sub forma umeda. Hranitoarele se aseaza pe exteriorul padocului sau tarcului, luand in calcul un front de furajare de 33cm/gasca. In acest mod, intr-un tarc de 5/5metri, se pot ingrasa 40-50 de gaste. Perioada de ingrasare a gastelor tinere, in varsta de 4-8 luni, nu trebuie sa depaseasca 30 de zile, timp in care se asigura in ratie cate 250 g dintr-un ameste de ovaz 70% si orz 30%. In a doua decada a ingrasarii se administreaza cate 750g/zi/cap, dintr-un amestec de uruieli format din ovaz 40% porumb 30% si orz 30%. In a treia decada a ingrasarii se vor administra 500 g nutret zilnic/cap dintr-un amestec de orz 40%, porumb 40% si ovaz 20%, situatie in care se poate realiza un spor de crestere in greutate de 1 Kg, cu un consum specific mediu de 3,5-4 Kg nutret. Pentru gastele adulte, scoase din efectivele matca, durata ingrasarii dureaza in medie 40-45 de zile, furajarea facandu-se dupa urmatorul program: in primele 15 zile se administreaza 500g amestec nutret concentrat, format din: 50% morcovi tocati sau macinati marunt, 20% uruiala de orz si 30% uruiala de ovaz. In urmatoarele 15 zile se administreaza cate 750g nutret/zi/cap, dintr-un amestec de 20% morcovi, 20% uruiala de ovaz, 30% uruiala de orz si 30% uruiala de porumb. In ultimele 15 zile de ingrasare se vor asigura zilnic cate 500g dintr-un amestec de 20% uruiala de ovaz, 40% uruiala de orz si 40% uruiala de porumb. In situatia in care nu se pot asigura morcovii necesari, acestia pot fi inlocuiti cu nutret verde de buna calitate, cu precadere lucerna sau trifoi inainte de inflorire, sub forma tocata sau macinata.

Ingrasarea gastelor se poate face si pe miristi sau pasuni, cu o durata de circa 40 de zile. In toata aceasta perioada, pasunea si/sau miristea trebuie sa asigure nutret verde si graunte din abundenta. Pe langa nutretul consumat de catre gaste de pe miristi sau pasune, este necesar sa se asigure, pentru fiecare gasca, un supliment de nutret concentrat, in cantitate de 150g/cap. La terminarea acestei perioade de ingrasare, finisarea ingrasarii trebuie facuta in tarcuri sau padocuri speciale, timp de 10-12 zile, cand primesc nutret concentrat la discretie, administrat in 3-4 tainuri, pentru terminarea finisarii.

Ingrasarea in sistem intensiv a taurinelor 

Prin notiunea de ”ingrasare” intelegem fenomenul de sporire a masei corporale, nu numai prin depunerea de grasime, ci in primul rand prin cresterea volumului masei musculare, pe baza unui regim abundent de hranire. Cresterea masei corporale si modificarea raporturilor intre diferitele tesuturi si parti componente ale corpului animal in timpul perioadei de ingrasare depind de sitemul de crestere si exploatare si in cadrul sistemului de tehnologia de ingrasare folosita. Dupa gradul de intesivitate al ingrasarii, deosebim urmatoarele sisteme: intensiv si extensiv. Ne vom ocupa de sistemul intensiv de ingrasare.
Ingrasarea in sistem intensiv urmareste realizarea unor sporuri zilnice mari, in conditii de economicitate sporite, prin valorificarea potentialului biologic de crestere. Tineretul taurin poate realiza, in primul an de viata, 60-65% din greutatea adultului, in conditii optime de hranire si intretinere. Printr-o hranire corespunzatoare in raport cu varsta se urmareste dezvoltarea maxima a partilor corpului cu importanta deosebita pentru productia de carne: pulpa, crupa, salele si o dezvoltare mica a tubului digestiv, astfel ca randamentul la taiere sa fie ridicat. Pentru realizarea acestui scop, tehnologia de ingrasare prevede dirijarea proceselor de crestere si dezvoltare pe faze diferentiate. Vitelul este prelucrat de la ferma de crestere la o varsta foarte tanara (7-14 zile), pentru a se putea dirija in sensul dorit formarea aparatului digestiv. Furajarea este diferentiata pe faza de crestere, pentru a satisface necesitatile fiziologice ale varstei si se bazeaza pe concentrate, care intra in ratie in procent de peste 50%. Furajele fibroase se dau pentru completarea ratiei si functionarea normala a prestomacelor, ele trebuind sa fie de buna calitate (fan de lucerna, fan de livada). Sistemul de intretinere, in acest caz, urmareste limitarea miscarii pentru a micsora consumul de energie. Adapostul trebuie sa asigure conditii optime de microclimat, pastrarea conditiilor de zooigiena si un inalt grad de mecanizare. Perioada de ingrasare trebuie sa dureze atat timp cat se manifesta capacitatea animalului de a depune carne si grasime cu un consum economic de hrana pentru 1 kg/spor. Prin scurtarea perioadei de ingrasare se obtine o productie mai mica de carne, cu o valoare nutritiva mai redusa, prelungirea duratei de ingrasare ducand la obtinerea unei carni grase, cu un consum prea mare de hrana. Nu toate rasele dau rezultate bune la acest sistem de ingrasare. Sunt indicate rasele mixte: Baltata romaneasca, bruna si metisii raselor mixte de la noi cu taurii de rasa friza. La noi in tara sunt cunoscute doua sisteme intensive de ingrasare: “Baby-beef” si ingrasarea pentru carne alba.

Ingrasarea “baby-beef” este in functie de varsta si greutatea la sacrificare a viteilor. Exista trei variante de aplicare: ultra precoce, precoce si normala. Prima varianta este utilizata in tarile pentru producerea carnii fragede de culoare roza. Viteii sunt ingrasati pana la varsta de 220 de zile, cand trebuie sa aiba minimum 250 kg. La noi in tara s-a utilizat pana acum mai mult ingrasarea ”baby-beef” precoce, prin care trebuia sa se realizeze, la varsta de 310 zile greutatea de 350 kg. In ultimul timp, s-a renuntat la aceasta ingrasare si se practica numai ingrasare “baby-beef” normala, care vizeaza obtinerea unei greutati de peste 450 kg, la varsta de 16-18 luni.

In faza-1 (de alaptare si intarcare), de la 1 la 70 de zile se urmareste o dezvoltare rapida a tubului digestiv, de la monogastric la cel poligastric. Viteii sunt adusi la ingrasare dupa perioada colostrala, la varsta de 7-14 zile, si sunt supusi unui tratament deosebit pentru combaterea stresului provocat de transport si schimbarea alimentatiei. La aceasta faza hranirea se face cu substituent de lapte si cu nutret combinat starter si fan. Se realizeaza un spor mediu zilnic de 610 g. Consumul pe toata perioada este de 36 kg substituent de lapte, 45 kg starter si 15 kg fan. Viteii sunt intretinuti in adaposturi special construite, in boxe colective de 15-25 capete. Pentru asigurarea conditiilor de microclimat este prevazut un sistem de ventilatie activa, de evacuare si admisie, iar in timpul iernii se asigura incalzirea adapostului pentru asigurarea in prima faza a temperaturii minime de 15-18°C, in functie de varsta.

In faza-2 (pregatirea pentru ingrasare), de la 71- la 130 zile, se urmareste obisnuirea viteilor cu un consum mare de furaje, avand in vedere necesitatea cresterii sporului in greutate. Se administreaza concentrate (starter) si fan de lucerna la discretie. Sporul planificat este 830 g, cu un consum specific de 3,2-3,5 U.N.

In faza-3 (crestere si ingrasare), de la 131 la 220 zile, se urmareste realizarea unui spor maxim, prin administrarea furajului concentrat la discretie si folosirea limitata a fanului de lucerna si al silozului. Se urmareste realizarea unui spor mediu de 1.100 g, cu un consum de 3,7-3,8 U.N.

In faza-4 (ingrasare si finisare), de la 221 de zile la 310 zile, se dau concentrate la discretie si cantitati reduse de fan si siloz. Se realizeaza un spor mediu zilnic de 1.350-1.370 g, cu un consum de 5,5-5,6 U.N. Optimizarea sistemului de ingrasare “baby-beef” necesita investitii mari pentru adaposturi si mecanizarea proceselor de productie. Adaposturile utilizate sunt de doua tipuri: pentru faza 1 si faza 2, prevazut cu un sistem de incalzire, pentru celelate faze se utilizeaza acelasi tip de adapost fara incalzire.

Ingrasarea pentru carne alba, denumita si “ultra baby-beef” urmareste cresterea si ingrasarea viteilor sugari pana la varsta de 90-110 zile, cand trebuie sa ajunga la greutatea de 120-150 kg, pe baza unor sporuri medii zilnice de 1200-1300 g. Se obtine o carne frageda suculenta, de culoare roz-deschisa, mult apreciata la export. Se preteaza pentru a fi ingrasati prin acest sistem, viteii din rasele Baltata romaneasca, Bruna, cat si metisii acestora cu rase de carne, in special Charolaise. Aceasta ingrasare se realizeaza printr-un sistem de hranire exclusiv lactat. In primele 7-10 zile, viteii consuma colostru, iar apoi, pana la sfarsitul ingrasarii, substituenti de lapte. Este interzis consumul altor furaje, pentru a impiedica dezvoltarea prestomacelor. Dupa perioada de hranire cu colostru, viteii sunt trecuti la ingrasat. In primele 2 zile li se da solutie de glucoza si antibiotice cu spectru larg, utilizand tehnica clasica “baby-beef”. Din a treia zi viteii primesc inlocuitor de lapte. Viteii sunt intretinuti in boxe individuale cu o constructie speciala, care limiteaza mult miscarea, avand drept podea un gratar de lemn, fara asternut. In adapost trebuie sa se mentina un regim de temperatura constant (18-20°), o luminozitate si umiditate reduse. Fiind mai putin rentabil, acest sistem este folosit mai putin la noi in tara.

Tetania la vitei 

Tetania de repaus a fost denumita in mai multe feluri, fie tetania de grajd, tetania de iarna etc, dar credem ca denumirea corecta a bolii ar fi ”tetania de nutritie” a tineretului taurin supus ingrasarii. Factorii alimentari sunt reprezentati de iarba tanara, luxurianta, consumul de foi si capete de sfecla, de turte bogate in albumine, porumb in exces asociat cu tarate de grau, tarate de grau asociat cu faina de ciocalai, srot de macese, taitei de sfecla, melasa si uree, etc.

 

Tetania de nutritie se intalneste in ingrasatoriile in care hranirea se face in exclusivitate cu nutreturi concentrate administrate la discretie, amestecul fiind format din porumb 50%, orz 10%, granule de lucerna cu uree 10%, faina de ciocalai 20%.

De altfel, in cazul tetaniei de nutritie a tineretului taurin supus ingrasarii sunt indeplinite toate conditiile unei boli carentiale (in special in cazul unor deficiente de minerale – Mg,Ca,Na): apare dupa mai mult timp de folosire a unui regim alimentar sarac in elemente minerale si in vitamine, dupa ce sunt epuizate rezervele organismului si semnele sale dispar in urma suplimentarii ratiei cu elemente deficitare. In favoarea acestei ipoteze mai pledeaza: scaderea Mg din os si aparitia acestei boli la exemplarele cel mai bine dezvoltate, cu spor zilnic mai mare. Necesarul in elemente minerale este mai mare la animalele cu un ritm de crestere sporit, deoarece necesita cantitati mai mari pentru depunerea in oase si cresterea oaselor precum si pentru inglobarea in tesuturile moi si in special in masa musculara. Magneziul este, dupa potasiu, al doilea element intracelular si deci este nevoie de cantitati sporite proportional cu ritmul de crestere.

Frecventa bolii este mai mare in lunile de iarna si inceputul primaverii cand coincide cu aparitia fenomenelor de hipo sau avitaminoze. S-a demonstrat ca tetania la viteii supusi la ingrasat, ajunsi la varsta de 6-12 luni, apare primavara ca o consecinta, pe de o parte, a epuizarii vitaminei D din furaje si, pe de alta parte, a lipsei de iradiere a animalelor, care nu pot sa beneficieze de actiunea fotochimica a soarelui. Administrarea vitaminei D fara nicio alta interventie cu saruri de Mg a facut ca tetania viteilor supusi la ingrasat, care apare primavara, sa fie oprita imediat chiar a doua zi de tratament. Accesele tetanice indiferent de etiologie, sunt consecinta unor dezechilibre umorale in care un rol important il joaca hipo-magneziemia, hipocalcemia, hiperkaliemia, modificari ale echilibrului acido-bazic, care compromit mecanismele de excitabilitate neuromusculara. Acesti factori de origini diverse pot sa creeze conditiile aparitiei crizei de tetanie sau sa favorizeze starea de tetanie. La aceste animale, interventia emotiilor, incercarile de contentie, cantaririle, lumina brusca, diverse zgomote etc. pot declansa crizele de tetanie.

Simptomatologia. Semnele clinice constau in stare de neliniste, mugete, hipersensibilitate, contracturi musculare, opistotonus, tetanie si accese epileptiforme. Animalele prezinta exoftamie, epifora, botul uscat, hipersalivatie, cordul puternic si tahicardie. Unele animale nu prezinta decat usoare tulburari nervoase, neliniste, hipersensibilitate, altele prezinta tulburari mai grave, opistotonus, caderea animalului in decubit lateral cu toate membrele in extensie cu gatul si capul intins sau prezinta accese de tip epileptiform. Accesele se repeta la cateva ore sau zile, la interventia factorilor excitanti, putandu-se solda uneori cu moartea prin asfixie datorita localizarii contractiilor la muschii larinxului provocand spasmul glotei. La examenul umoral se inregistreaza hipocalcemie, hipomagneziemie, hiperkaliemie, modificari ale echilibrului acidobazic.

Diagnosticul se pune pe baza acceselor intermitente de tetanie, pe analiza conditiilor alimentare in care au aparut, pe faptul ca apare mai mult iarna spre primavara, pe examenele de laborator etc. Prognosticul este rezervat spre grav in functie de etiologie. Daca nu se intervine cu tratamente adecvate cat mai repede, se pot inregistra un procent ridicat de pierderi, in special prin sacrificari de necesitate.

Tratamentul este simptomatic si etiologic. Simptomatic, se va combate accesele de tetanie prin administrarea de saruri de Ca si Mg. Se pot administra sub forma de injectii solutii de Ca+Mg in cantitate de 50 ml/100 kg greutate vie, respectiv 5 g clorura de calciu si 1,25 g clorura de magneziu/100 kg viu. Dozele trebuie repetate mai multe zile la rand, altfel crizele apar din nou intrucat la tetania de nutritie a tineretului taurin supus ingrasarii este vorba de o epuizare a rezervelor scheletice care se refac foarte anevoios. De aceea dupa tratamentul injectabil este obligatoriu administrarea pe cale orala a suplimentelor de Ca si si Mg care absorbite treptat sa poata fi acumulate in oase si reface homeostazia Mg si Ca. Trebuie administrat pe cale parenterala si vitamina D implicata in mod sigur in etiopatogenia bolii.

Profilaxia. Se va acorda atentie deosebita conditiilor alimentare. Se va evita hranirea animalelor numai pe baza de concentrate, asigurandu-se o proportie corespunzatoare de fan de leguminoase in ratie. In perioada critica se vor adminnistra suplimente de oxid de magneziu, saruri de calciu si vitamina D. Se recomanda schimbarea treptata a ratiei alimentare.

Ingrijirea vitelului la fatare

Informatii privind calitatea colostrului, ingrijirea vitelului la fatare, hranirea viteilor sugari pana la intarcare, spatiul pentru intretinerea viteilor sugari, etc

Calitatea colostrului. Colostrul este o secretie a glandei mamare de culoare galbuie, bogata in saruri minerale si substante proteice. Colostrul confera vitelului imunitate fata de multe boli. Colostrul elimina meconiul care se gaseste in partea terminala a tubului digestiv al vitelului. Tocmai pentru asta colostrul este usor digerabil si are o actiune laxativa. Vitelul trebuie alaptat in prima ora de viata sau la cel mult ora si jumatate de viata. In perioada de maxim o ora si jumatate colostrul nu-si pierde nimic din calitatile sale. Inainte ca vitelul sa fie dat la vaca pentru a suge colostrul, ugerul vacii va trebuie sa fie spalat cu apa calduta, iar din sfarcuri se vor indeparta primele picaturi de colostru. Dupa primul supt vitelul se separa de vaca. In primele 6 zile, vitelul trebuie dat la supt de 5-6 ori pe zi.

Ingrijirea vitelului si a vaci la fatare. Vitelul este fatat pe paie uscate sau pe o panza curata de sac. Se indeparteaza mucozitatile existente de pe botul si narile vitelului. Daca cordonul ombilical nu sa rupt singur, acesta se va taia la 10 cm fata de abdomen cu o foarfeca dezinfectata iar apoi locul tăiat va fi tamponat cu tinctura de iod. Se sterge vitelul cu o carpa sau cu un somoiog de paie pana la uscare. Apoi vitelul este lasat sa fie lins de vaca. Concomitent se acorda urmatoarele ingrijiri vacii: se sterge cu carpa uscata sau cu somoiog de paie; se aministreaza o bautura de apa calduta (37-39 grade C), in care s-a pus o mana de sare si doua maini de tarate; se urmareste sa elimine invelitorile la 3-6 ore de la fatare; se urmareste sa elimine lichide (losii) pana la 16 zile de la fatare.

Hranirea viteilor sugari pana la intarcare. Alaptarea mixta consta in hranirea viteilor natural timp de 5 zile. Astfel viteii sant lasati langa vaca timp de 5 zile, cat consuma colostru. Apoi sunt izolati in boxe sau custi individuale, unde se continua alaptarea artificiala cu substituienti de lapte si lapte integral pana la intarcare. Metoda de alaptare se poate aplica in toate exploatatiile familiale unde se practica mulsul mecanizat al vacilor. Obisnuinta viteilor cu alaptarea artificiala trebuie facuta treptat la biberon sau la galeata. In primele 2 luni consumul de lapte este de 6-7 litri. in luna a treia consumul de lapte scade treptat de la 5 litri la 3 litri iar in luna a patra consumul scade de la 2 la 1 litru. Galetile sau biberoanele dupa fiecare folosire sunt spalate cu apa rece, apoi cu apa calda si detergent, si apoi oparite cu apa fierbinte. Laptele se va administra imediat dupa muls. Pregatirea substituentului de lapte se face la 39-40 grade C pentru a avea temperatura pe care il are laptele cand este muls. Incepand din a doua saptamana viteii se vor alapta de 4 ori pe zi. In luna a patra se va ajunge la doua alaptari pe zi. La o alaptare vitelul consuma 1-1,5 litri lapte. Regula obligatorie la alaptare este pozitia capului vitelului – putin ridicata peste orizontala pentru ca laptele sa ajunga din doua in doua ore in în cel de-al patrulea compartiment al stomacului numit cheag. In luna a doua de viata a vitelului, consumul zilnic de concentrate si fan creste la 0,5 kg fiecare. Consumul zilnic de concentrate si de fan creste in luna patru de viata a vitelului la 1,3-1,5 kg fiecare.

 

Spatiul pentru intretinerea viteilor sugari. Dupa prima ora de viata viteii sunt luati de obicei de langa mamă si sunt intretinuti in spatii amenajate de tip: boxa individuala amenajata in grajd; cusca individuala amenajata in afara adapostului; cotet amenajat in afara adapostului. Intretinerea viteilor in custi din afara adapostului este solutia care ofera cele mai bune rezultate in gospodaria familiara pentru faptul că majoritatea fatarilor au loc primavara si vara. Cusca individuala reduce incidenta la imbolnaviri, ofera posibilitatea de ingrijire individuala si ofera un mediu uscat, lipsit de curenti de aer, cu temperatura si umiditate constanta. Spatiul total ocupat de cusca individuală are lungimea de 2,8 m din care 1,5 m cusca propriu-zisa si 1,3 m padocul. Inaltimea si latimea padocului sau a custii individuale este de 1 m. Constructia este din cherestea (cusca) si bare metalice (padocul). Pardoseala este din pietris, peste care se pune paie ca asternut. Pe peretii laterali ai padocului sunt prevazuti suporti pentru prinderea galetilor de lapte, apa, si nutreturi combinate, precum si un mic jgheab pentru administrarea fanului la discretie. Dupa intarcare cusca individuala se curata, se dezinfecteaza si se lasa la odihna 14 zile dupa care se populeaza din nou.

Intarcarea viteilor. Se face atunci cand viteii s-au obisnuit sa consume mai multe fibroase si concentrate si mai putin lapte. In gospodariile taranesti intarcarea viteilor se face la 6 luni, iar in exploatatiile de tip industrial intarcarea viteilor se face la 4 luni daca sunt hraniti cu lapte sau la 45 de zile daca sunt hraniti cu inlavit, cu furaje cobinate si cu fan vitaminos.

Greutatea la 6 luni. Masculii de Baltata romaneasca cantaresc 190 kg si de Baltata cu negru 180 kg iar femelele de Baltata romaneasca 170 kg si de Baltata cu negru cantaresc 160 kg

Sindromul vacii grase

Sindromul vacii grase este o combinatie de tulburari metabolice, digestive si de reproductie care afecteaza vacile periparturiene obeze. Boala are o frecventa rara si apare in unitatile in care, datorita greselilor la intocmirea ratiilor, se creeaza posibilitatea consumului excesiv de nutreturi de buna calitate, cu un continut energetic crescut, dar pe un fond de ratii dezechilibrate.

 

Sindromul vacii grase apare sporadic, depinzand de sistemul de hranire al animalelor. El este mult mai frecvent in stabulatia libera. Timpul necesar pentru ca boala sa se manifeste este variabil, depinzand de starea de initiala a vacilor si cantitatea de nutreturi cu un continut energetic ridicat disponibile pentru a fi consumate la libera alegere. Suprahranirea la parturitie si insuficienta reducere a concentratelor dupa perioada de varf a lacatiei predispune vacile la obezitate. Vacile cu o lunga perioada de repaus mamar datorita productiei scazute sau infertilitatii sunt de asemenea predispuse.

Agentul etiologic primar este consumul excesiv de ratii neechilibrate, frecvent deficitare intr-unul sau mai multi nutrienti. Hranirea cu cantitati excesive de concentrate in ultima parte a lacatiei, combinata cu hranirea la discretie cu porumb siloz si/sau fan de plante cultivate, atat in timpul ultimei parti a lactatiei, cat si in perioada repausului mamar, sunt deobicei factorii cauzali. Putem vorbi de ratii supraenergetice ce joaca un rol important in etiologia bolii, absenta furajelor fibroase in cantitati suficente, in perioada repausului mamar, precum si excesul de minerale (calciu, fosfor, sodiu), sau deficitul de oligoelemente si vitamine liposolubile in timpul ultimei parti a gestatiei. In aparitia bolii un rol imporant il joaca tipul constitutional al vacilor, in special tipul morfologic si metabolic. Sunt mai predispuse animalele brevimorfe, solide si viguroase, in crestere rapida si puberatate precoce.

Manifestarile din sindromul vacii grase par sa fie datorate in special intensitatii metamorfozei grasoase a ficatului. Dezvoltarea ficatului gras se datoreste unuia sau mai multor din urmatoarele mecanisme patologice: lipogeneza hepatica crescuta, mobilizare crescuta de acizi grasi liberi din tesutul adipos, oxidarea hepatica scazuta a acizilor grasi si tulburarea mecanismului de formare a trigliceridelor. Vacile obeze sunt foarte sensibile la stres mai ales datorita insuficientelor suprarenale si tiroidiene si dau nastere la vitei cu competenta imunologica scazuta. Morfopatologic se constata ca obezitatea este generalizata in tot corpul cu exceptia vacilor care au fost bolnave timp de 1-2 saptamani, la care starea de intretinere pare relativ normala. Vacile care mor din cauza insuficientei acute sau cronice prezinta depozite mari de grasime interna localizata in jurul inimii, rinichiului, in mediastin, canalul pelvin, pe mezenter, pe epiploon etc. Organul intern cel mai sever afectat este ficatul. Acesta este marit si inflamat cu marginile rotunjite si decolorat datorita metamorfozei grasoase intense. Daca plasam o portiune de ficat in apa aceasta va pluti datorita infiltratiei grasoase intense. Depozitele de grasime sunt foarte abundente si la nivelul tesutului conjunctiv subcutanat, mai ales in zona pieptului, salbiei, salelor, la baza cozii si la nivelul feselor, la nivelul spatiilor inter- si intramusculare din muschii scheletici.

Simptomatologia este foarte polimorfa si cu atat mai grava cu cat lipomobilizarea a debutatat foarte curand inaintea fatarii. Semnele generale includ o obezitate intensa cu greutate corporala cuprinsa intre 680-820 Kg pentru vacile Holstein, scaderea rezistentei la infectii si un numar crescut de boli periparturiente. Semnele specifice la vacile periparturiente includ depresiunea, anorexia, cetonuria, scaderea evidenta a productiei de lapte, epuizarea progresiva, slabiciune musculara. Tulburarile genitale sunt primele care apar si ultimele care dispar. Caracterul si gravitatea lor variaza cu varsta parturientei. La primipare predomina tulburarile mecanice, iar la mutipare procese patologice grave in raport cu surmenajul fiziologic al animalului. Tulburarile mecanice de la primpare consta in atrezie vulvo-vaginala, frecventa la juncile din rasele de lapte, dar se dubleaza la animalele obeze datorita prezentei in tesutul conjunctiv din cavitatea pelviana de mase grasoase voluminoase. Putem spune ca tulburarile hepatice se traduc prin cetoza si steatoza. Aceste perturbari metabolice se manifesta printr-o anorexie profunda. La inceputul evolutiei clinice a cetozei productia de lapte nu este afectata in ciuda scaderii apetitului. In faza de stare a cetozei, productia de lapte se diminueaza anormal, ceea ce atrage atentia ingrijitorului sau proprietarului. Steatoza hepatica, care afecteaza vacile supraalimentate pe plan energetic, se agraveaza printr-o lipomobilizare intensa. Aceasta afectiune se acompaniaza de hepatomegalie, situatie in care ficatul ocupa un volum considerabil si atinge marginea ultimei coaste pe dreapta. Apar si tulburari nervoase ce constau intr-o stare depresiva, astenie si oboseala, animalele sunt apatice, calme si se deplaseaza foarte putin.

Diagnosticul se bazeaza pe anamneza din care rezulta o ingestie marita de nutreturi energetice si pe aspectul clinic de animale obeze, precum si pe prezenta uneia sau mai multor afectiuni periparturiene, astfel: febra de lapte, cetoza, deplasarea cheagului, retinerea invelitorilor fetale si/sau a mastitelor. Diagnosticul poate confirmat printr-un raspuns nefavorabil la tratamentele conventionale eficace in asemenea afectiuni la vacile cu o stare normala. Prognosticul este rezervat spre nefavorabil.

Tratamentul. Vacile obeze nu raspund favorabil la terapia bolilor periparturiente la fel ca vacile intr-o stare fizica normala. In general tratamentul este simptomatic pentru afectiunile periparturiente. Tratamentul specific pentru sindromul vacii grase include administrarea de minimum 100 ml de solutie de dextroza, 50% zilnic prin injectii intravenoase lente. Ratiunea unei astfel de terapii este de a inhiba mobilizarea grasimii care va scade cantitatea de acizi grasi prezenti in ficat. Se mai administreaza colina sub forma de clorura sol.50%, pe cale orala, in cantitate de 50 g/zi. Antibioticele cu spectru larg trebuie sa fie administrate in dozele zilnice terapeutice pentru combaterea mamitelor care sunt destul de frecvente. Ratiile cu un continut mare de substante energetice trebuie sa fie inlocuite cu ratii echilibrate care sa asigure, dupa norme, necesarul de energie, proteine, vitamine si saruri minerale. Ratia trebuie sa contina fibroase, mai ales fan.

Stres, nutritie si imunitate la pasari

Oricine doreste sa inteleaga relatia care exista intre nutritie si imunitate trebuie sa mai inteleaga si ca raspunsul pasarii la stres are o influenta importanta in aceasta relatie. Prin urmare exista o relatie tridirectionala intre stres, nutritie si imunitate, iar acesti trei factori importanti influenteaza randamentul cresterii pasarilor.
Cuvantul “stres” este inteles diferit de oameni diferiti si, de aceea, este dificil de definit. Stresul este cauzat de factorii care produc stresul, numiti factori de stres. Este important sa facem distinctia intre factor de stres si stresul in sine. Stresul este un raspuns nespecific pe care organismul unui animal il are la orice solicitare exercitata asupra sa. Un animal este in situatia de stres cand trebuie sa faca adaptari functionale, structurale, comportamentale sau imunologice extreme pentru a face fata unor aspecte adverse ale mediului. Un mediu natural este alcatuit din diferiti factori de stres posibil ostili. Animalele care sunt capabile sa faca fata factorilor de stres la care sunt expuse sunt cele care vor avea cea mai ridicata performanta in conditii de stres. In natura, stresul reprezinta regula si nu exceptia. Cu toate acestea, eliberarea completa de stres este moartea. Supravietuirea la factorii de stres depinde de gravitatea, durata si interactiunea dintre factorii de stres de mediu si capacitatea fiziologica si comportamentala a pasarii de a reactiona si de a se adapta la factorii respectivi.

De indata ce un animal percepe un factor de stres, reactia sa imediata este, de obicei, comportamentala. Animalul va avea astfel tendinta de a se indrepta de stimulul neplacut. In functie de gravitatea si de natura factorului de stres, sistemul nervos autonom are o reactie, urmata de un raspuns neuroendocrin. Aceste reactii biologice pot elimina sau reduce posibilele efecte ale factorului de stres fie prin schimbarea relatiei dintre animal si factorul de stres respectiv, fie prin modificarea perceptiei animalului asupra factorului de stres. Daca aceste reactii nu dau rezultate pozitive, o stare patologica poate fi indusa, iar aceasta poate duce la o scaderea a performantei sau la stare de boala.

In prezent multe dintre problemele din industria avicola sunt rezultatul direct al faptului ca pasarea trebuie sa faca fata unui factor de stres din mediu sau unei combinatii de astfel de factori. Mangementul defectuos este una dintre principalele cauze ale stresului la toate categoriile de pasari. Expunerea la agentii patogeni, alimentatia slaba si expunerea la agentii imunosupresivi sunt, de asemenea, factori care contribuie la reducerea performantei. In acest sens, se va urmari un management corect pentru a se minimaliza efectele stresului asupra performantei si sanatatii pasarilor. Capacitatea de a indentifica si de a corecta o problema in mediul in care traiesc pasarile si in alimentatia acestora va avea rezultate benefice pentru pasari.

Pentru a obtine rezultate tehnice si economice bune, aviculorii trebuie mai intai sa inteleaga cum sa contracareze eficient stresul termic in efectivele de pasari aflate in crestere. Aceasta necesita intelegerea cerintelor nutritionale ale pasarilor in conditii de stres termic.

Reactiile pasarilor la stresul termic apar, in general, cu scopul asigurarii homeostazei. Totusi aceste reactii au elemente potential producatoare de modificari in organism ce pot fi defavorabile cresterii si capacitatii reproductive ale unui animal. Este bine cunoscut faptul ca temperaturile ambientale crescute sunt responsabile de aparitia de tulburari fiziologice si reprezinta o incercare, atat pentru fiziologi, cat si pentru nutritionisti.

Stabilirea cerintelor nutritionale ale pasarilor, ca si ale altor specii de animale, a avut loc intr-un mediu termic optim, lipsit de extreme termice. Totusi, in practica, in multe cazuri, conditiile ambientale sunt departe de a fi ideale, influentand obtinerea performante sub potentialul genetic ale animalelor. De aceea trebuie sa avem in vedere posibilitatea unor asemenea cerinte prestabilite in conditii suboptime, in conditiile in care situatiile de stres sunt dominate. Probabilitatea ca pasarile sa sufere de pe urma caniculei creste serios cand sunt supuse la conditii de mediu implicand atat temperatura ambientala crescuta, cat si umiditate relativa ridicata. In plus, adaptarile fiziologice si comporatamentale ale pasarilor, provocate de acesti factori stresanti externi, afecteaza consumul de nutret combinat si metabolismul, nivelul productivitatii si rata conversiei furajului.

Ca parte a mecanismului lor fiziologic de adaptare, pasarile supuse stresului termic isi reduc consumul de nutret combinat cu aproximativ 48%. Acest declin al consumului de furaje reduce disponibilitatea substantelor nutritive si diminueaza, astfel, metabolismul pasarii. Scaderea consumului de nutreturi combinate implica o reducere a consumului de energie, proteine si alte substante nutritive, ceea ce contribuie la scaderea productiei, fapt observat frecvent in cursul perioadelor caniculare. Reducerea consumului de energie a fost acuzata de ritmul de crestere suboptim asociat stresului termic. Este deci, de dorit sa se incerce cresterea consumului de energie la un nivel comparabil celui obtinut in mediu termoneutru. Intr-un experiment, s-a observat ca broilerii hraniti cu cantitati variabile ale unui nutret echilibrat au crescut numai atunci cand cantitatea de furaje consumate a fost mai mare decat cea constanta, de regula, intr-un mediu canicular (circa 8,5% din greutatea corporala) si apropiata de cea consumata, de regula, intr-un mediu termineutru (circa 9,6% din greutate corporala). Totusi din acelasi experiment s-a constatat ca o crestere a consumului de furaje a fost insotita de scaderea supravietuirii pasarilor. Manipularea continutului de energie a generat rezultate diferite. Productia de oua, greutatea oului si grosimea cojii au fost ameliorate cand nivelul de energie al unei ratii pentru gaini de oua a crescut de la 2915Kcal/kg la 3206Kcal/kg intre-un mediu canicular. Dar intr-un experiment anterior cu broileri au fost constatate doar ameliorari minime cand continutul de energie al nutretului a fost sporit de la 2770 Kcal/kg la 3360 Kcal/Kg. Orice crestere a continutului de energie al nutretului trebuie insotita si e o crestere proportionala a altor substante nutritive.

In ceea ce priveste necesarul de proteina al pasarilor, au fost facute cercetari si in acest domeniu. Numerosi cercetatori au semnalat ca nivelul de proteine al hranei gainilor trebuie sa depaseasca 20%. Se stie, de asemenea, ca necesarul nutritional de proteine este, de fapt, un necesar pentru aminoacizii din proteine. Totusi actualele norme de hrana nu indica diferente datorate conditiilor de mediu. Intr-un experiment efectuat recent, in care au fost scazute nivelurile de aminoacizi sub normele minime, ritmul de crestere si conversia furajelor au fost ameliorate semnificativ fata de un nutret conventional. Mai recent, s-a demonstrat ca o crestere a continutului in proteina tinde sa amelioreze sporul mediu zilnic, conversia furajelor si caracteristicile carcaselor. Datele referitoare la efectul caniculei asupra digestibilitatii proteinelor si aminoacizilor mai cuprind un studiu care evidentiaza scaderea digestibilitatii proteinei si un altul ce nu evidentiaza nici un efect asupra digestibilitatii aminoacizilor.

Nutretul combinat, care contine niveluri minim recomandate de minerale, poate fi deficitar in momentul in care se administreaza in perioade caniculare. La gainile de oua expuse temperaturilor mari s-a semnalat o reducere a retentiei potasiului. In alt studiu, s-a observat o crestere de 63% a excretiei potasiului la puii de carne expusi caniculei, comparativ cu cei dintr-un mediu termoneutru.

Prezenta vitaminelor amelioreaza utilizarea eficienta a nutretilor din hrana pasarilor pentru crestere, reproductie si sanatate. Nivelurile minime de vitamine corespunzatoare pentru cresterea si supravietuirea nu sunt neaparat suficiente pentru performante optime pe timp de canicula. Una dintre consecintele caniculei este lipsa apetitului, iar efectul este o scadere a consumului de hrana si implicit reducerea pe asamblu a cantitatii de vitamine consumate este inevitabila. In plus, din cauza instabilitatii unor vitamine, este posibila cresterea ratei de degradare in cursul caniculei. De aceea modificarea nivelului de vitamine furnizate trebuie analizat prudent. Cercetarea efectelor caniculei asupra vitaminelor arata ca aceasta clasa de nutrienti nu este usor eliminata. De departe, cele mai multe informatii arata ca se recomanda o crestere a nivelului de viamina C in cursul caniculei, intrucat s-a constatat scaderea concentratiei de acid-ascorbic in perioade caniculare. Acidul ascorbic limiteaza cresterea temperaturii corporale pe vreme caniculara. Exista deasemenea probe ca adaugarea acidului ascorbic in hrana amelioreaza calitatea cojii oualor la reproductie rase grele. S-a stabilit ca vitamina E sporeste reactia imunitara.

Mediul intern al pasarii, este in esenta, unul lichid in care sunt transportati nutrientii. In plus, functiile foarte importante ale reglarii temperaturii si lubrifierii, impun recunoasterea clara a apei ca nutrient esential. Desi necesarul de apa nu a fost stabilit precis, se considera in general, ca pasarile trebuie sa consume aproximativ de doua mai multa apa decat furaje. Pe perioada caniculara, principala cale de eliminare a caldurii este evaporarea apei prin plamani, ceea ce sporeste mult necesarul de apa.

 

 

Productia de oua depinde in mare masura de alimentie

Prin hrana se poate influenta nu numai productia de oua ci si compozitia si calitatile de incubatie ale oualor. Astfel, lipsa calciului din hrana determina scaderea productiei de oua si obtinerea de oua cu coaja moale sau fara coaja. Ouale provenite de la pasarile hranite cu nutreturi alterate au un miros specific neplacut. Pentru a asigura o productie ridicata de oua, ratia pe care o administram pasarilor trebuie sa satisfaca cerintele de energie proprie, de proteina, de saruri minerale iar furajele care se administreaza sa fie variate, de buna calitate si cu valoare biologica ridicata.

In general hrana de baza a gainilor o constituie concentratele, datorita faptului ca gainile nu pot digera celuloza. In hrana gainilor adulte se vor administra urmatoarele categorii de furaje:

  • Boabele de cereale: porumb, ovaz, orz, grau si in masura mai mica mei, secara si sorg. Cerealele pot intra in hrana gainilor in proportie de 75%.

  • Boabele de leguminoase si plante tehnice ca: mazare, mazariche, soia, in, canepa pot intra in hrana gainilor in proportie de 10-15%.

  • Reziduri ca: tarite, gozuri, turte, sroturi care pot intra in ratie in proportie de 10-15 %

  • Furajele de origine animala cum sunt faina de carne, de sange, de peste, zerul, zara, pot intra in ratie in procent de 8-10 %, cu conditia sa fie de buna calitate si nealterate.

  • Furajele verzi pe timp de vara suculentele (morcov, sfecla) tuberculifere, faina de fan, boabele incoltite pe timp de iarna pot intra in ratie pana la 20-25%.

  • Pentru asigurarea de vitamine se va administra in ratie drojdia de bere in proportie de 4-5% sau in lipsa acesteia, vitamine sintetice.

  • Furajele minerale ca faina de scoici, de oase, creta furajera, carbune vegetal se administreaza in amestec si in cantitati de 4-5 g pe cap pe zi, iar sarea de bucatarie in cantitati de 0,5 g/cap/zi. In afara de aceste furaje minerale este necesar sa asiguram in ratie microelemente ca fier, cobalt.

Ratia se administreaza sub forma de amestec uscat, umed si graunte.

Amestecul uscat este format din uruiala de boabe intregi si furaje uscate bogate in proteine de origine vegetala ca sroturi, turte, tarate. Proportia dintre boabe si uruieli este de 1:1 pe timp de vara si 1,25:1 in timp de toamna si primavara si 1,5:1 pe timp de iarna. Amestecul uscat se distribuie in hranitori semiautomate sau automate si se lasa in permanenta la dispozitia pasarilor.

Amestecul umed este format din uruieli de graunte, din furaje bogate in proteina vegetala si animala, nutreturi suculente, minerale, si vitaminoase care se administreaza in tainuri in hranitoare simple. Umectarea se face cu apa, lapte, ecremat, zer sau zara, cantitatea lichidului fiind in proportie de 35-40 % din greutatea amestecului umectat. Amestecul umed trebuie sa aiba consistenta afanata, fara sa se lipeasca. La amestecul de concentrate umezite se adauga vara masa verde iar iarna faina de fan, radacinoase, tuberculifere. Iarna tainurile umede se dau calde.

Amestecul umed se poate da si sub forma fermentata, prin fermentare imbunatatindu-se valoarea nutritiva amestecului de uruieli. Imbunatatirea valorii nutritive a furajelor fermentate se explica prin aceea ca mareste continutul in proteine si in vitaminele A si E; sarurile minerale devin mai accesibile, se formeaza compusi noi (ca glutationul) cu actiune favorabila asupra organismului; se mareste continutul in lecitina, enzime. Fermentarea se realizeaza cu drojdie la toate furajele concentrate uruite cu exceptia furajelor de origine animala.

Grauntele intregi se dau se dau din doua – trei feluri de cereale: uscate,umezite sau incalzite.

Cantitatea de furaje necesare zilnic pe cap de pasare variaza in functie de rasa, productie, sezon, regim de intretinere. De exemplu pentru o gaina outoare cu o greutate de 2,5 kg si o productie de oua lunara de 15-20 oua sunt necesare urmatoarele cantitati de furaje: graunte de uruieli 105 g; sroturi 7,5 g; nutret de origine animala 5 g; faina de fan, suculente (iarna) 30 g; masa verde (vara) 30 g; faina de oase, creta 3,5 g; sare bucatarie 0,5 g.

Hrana umeda se administreaza in tainuri care se consuma in circa 20-30 minute iar hrana uscata la discretie. Daca hrana se administreaza in 3 tainuri, primul tain se da la ora 6, al doilea la 12 si cel de seara la ora 18.

Apa se administreaza la discretie iar sarurile minerale se administrea in amestecul de uruieli.

Producerea carnii de ovine

Producerea carnii de ovine se realizeaza prin ingrasarea tuturor categoriilor, dar ponderea cea mai mare o detine tineretul. La ovine, exista trei sisteme principale de ingrasare a caror durata este diferita: intensiv, semiintensiv si extensiv (7-8 luni). Caracterul intensiv al ingrasarii este determinat in primul rand de alimentatia aplicata (ce determina viteza de crestere) si de modul de intretinere (care influenteaza productivitatea muncii).

Sacrificarea ovinelor urmareste asigurarea urmatoarelor sortimente de carne: miel de lapte (sacrificat la varsta de o luna si la greutatea de 8-12 Kg, sau la 2,5 luni si la 14-20 Kg), tineret ingrasat de 6-8 luni si ovine adulte.

Ingrasarea intensiva a ovinelor

Aceasta se aplica, de regula, la tineretul precoce si semiprecoce, cu ritm intens de crestere si consum specific redus si se organizeaza in complexe industriale specializate (10-20 mii capete pe serie de ingrasare), sau in adaposturi obisnuite (deci la stabulatie permanenta). Complexele industriale sunt constituite din adaposturi ”tip sopron”, folosite in timpul verii, impartite in compartimente de 24 m², cu garduri din plasa de sarma, iar pardoseala este din panouri mobile sub forma de gratare (cu spatii de circa 2 cm), inaltate la 0,6-0,8m de la sol. Intr-un compartiment se introduc 70-80 miei (circa 3-4 miei/m²). Soproanele sunt amplasate cu fata de-a lungul unei alei asfaltate. Pe timp de iarna coama care se formeaza precum si peretii din spate si frontali se inchid folosidu-se baloti de paie etc, iar pardoseala este inlocuita cu asternut la sol. Hrana se distribuie mecanizat, la discretie sub forma de amestec unic, in jgheaburile amplasate in fata soproanelor. Frontul de furajare este de 6-8 cm, iar apa se asigura prin adaposturi automate cu nivel constant.

Orice complex de ingrasare cuprinde trei sectoare: de primire (unde se fac cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei), de ingrasare (format din soproane de lungimi diferite, denumite tronsoane, o anexa pentru tunderea mieilor si un abator propriu) si de depozitare, pregatire si distribuire mecanizata a furajelor. Conform normelor, mieii sunt achizitionati la greutatea de 12 Kg (varsta de circa 1,5 luni). Durata ingrasarii este de 100 zile, sporul mediu zilnic de 330 g, greutatea finala de 45 Kg, iar consumul specific de hrana prevazut de 4,3 U.N/Kg spor de greutate. Este foarte important ca in fermele furnizoare sa se asigure mieilor un consum normal de lapte matern, iar din a doua decada dupa nastere vor fi hraniti suplimentar cu furaj combinat si fan de leguminoase, asigurandu-le concomitent si apa, astfel incat sporul mediu zilnic sa fie de 250g si chiar peste. Inainte de livrare, cu circa doua saptamani, se indica intarcarea mieilor. In untitatile de ingrasare, in sectorul respectiv, se executa cantarirea, lotizarea si imbaierea contra scabiei etc. Practic ingrasarea intensiva cuprinde trei mari faze: de acomodare, de ingrasare, si de ”finisare”, care se diferentiaza prin durata (12-14 zile, 70 de zile, respectiv 2-3 saptamani). Ingrasarea intensiva reprezinta o fortare a organismului si, ca atare, in faza de acomodare, mieii se vor obisnui treptat cu regimul de hranire prin administrarea la inceput a fanului tocat (circa 100g/cap/zi) si inlocuirea treptata a acestuia cu furaj combinat (care contine 30% fan tocat). Pe toata durata ingrasarii se vor urmari o buna echilibrare a hranei sub aspect mineral (raportul Ca/P optim este 2/1) si evitarea de ape dure mineralizate, pentru prevenirea aparitiei urolitiazei. In cazul in care aceasta apare, sarea din furajul cobinat se majoreaza la 2-4%, in scopul sporirii consumului de apa si a diurezei si eliminarii calculilor mici in formare. In prima saptamana, pentru o buna supraveghere si evitarea stresului de aglomeratie, compartimentele se vor popula cu jumatate din efectivul prevazut. Folosirea de ratii in care continutul de celuloza depaseste 15-20% reduce viteza de crestere.

Ingrasarea semiintensiva a ovinelor

Aceasta se bazeaza pe folosirea la maxim a surselor de furaje verzi de pe pasunile din zona de deal si de munte. In functie de greutatea mieilor la preluare, conditionata de varsta si de hranire, se adopta doua variante de aplicare: in prima varianta, mieii fiind preluati la o greutate redusa, ingrasarea incepe in stabulatie, timp de 45 de zile, continua 104 zile pe pasune, iar finisarea dureaza 45 zile in stabulatie. In a doua varianta, ingrasarea dureaza 90 de zile pe pasune (cu supliment de 100 g concentrate/zi), iar finisarea 45 zile in stabulatie.

Ingrasarea oilor adulte se efectueaza in scopul imbunatatirii calitative a carnii intr-o perioada optima de 40-60 de zile, cand se poate inregistra o sporire a greutatii corporale cu 15-20% fata de cea initiala, realizata indeosebi pe seama refacerii musculaturii si a unor depuneri mici de grasime. Ingrasarea oilor poate avea loc la pasune (cea mai putin costisitoare), in stabulatie sau mixt, cu finisare semiintensiva sau intensiva. In functie de sistemul adoptat, ingrasarea poate dura 2-3 luni, timp in care ovinele isi sporesc greutatea corporala cu 10-12 % fata de cea initiala (100-150g spor mediu zilnic), sau cu 15-20% cand aceasta se face in sistem intensiv, timp de 40-50 zile, cu ratii in care concentratele reprezinta 40-60% din amestec.

Obsalim este o tehnica de observatie a bovinelor, ovinelor si caprinelor care a fost dezvoltat de un veterinar francez, Dr. Bruno Giboudeau

Obsalim este o tehnica de observatie a bovinelor, ovinelor si caprinelor care a fost dezvoltat de un veterinar francez, Dr. Bruno Giboudeau pe o perioada de 15 ani. El a descoperit ca un numar mare de simptome legate de alimentatia la vaci, oi si capre pot fi interpretate ca fiind o reflectare corecta a ratiei de furajare. Astfel, aceasta tehnica se bazeaza pe o serie de cartonase cu simptome, astfel incat fiecare agricultorul poata realiza un diagnostic primar in cazul oricaror probleme aparute, ajustand ratia in consecinta.
In prezent, exista 61 de cartoane care pot fi pastrate cu usurinta in buzunar de cel care trebuie sa observe turma. Ulterior, acesta trebuie sa selecteze acele cartonase care corespund simptomelor pe care le-a observat la animale. In momentul in care acestea sunt aliniate se pot utiliza coeficientii de corelatie pentru a facele acele schimbari dorite in aportul de furaje pentru o dezvoltare mai eficienta. Cartoanasele sunt impartite in grupe de simptome: par, piele, excremente, ochi, nas, picioare, alaturi de aportul de alimente si problemele pe care acestea le pot cauza laptelui sau comportamentului animalului. In completarea cartonaselor a fost realizat si un ghid de utilizare, alaturi de tutoriale on-line si aplicatii pe calculator pentru a sprijini agricultorul atunci cand utilizeaza aceste carduri extrem de folositoare. Tehnica dezvoltata de doctorul Bruno Giboudeau a avut nevoie de 15 ani de incercari si erori, pentru a fi desavarsita.

Cum functioneaza?

In primul rand, aceste cartonase evalueaza uniformitatea turmei, pornind de la curatenia lor si starea generala, pentru a vedea daca exista posibilitati de imbunatatire a acestor lucruri. De exemplu, in cazul in care jumatate din spate a vacii este murdara, zootehnistul stie ca exista o problema cu odhina si dimensiunea spatiului. Urmatorul pas este acela de a verifica daca animalul s-a lins pe spate, lucru indica o scadere temporara a pH-ului sistemului digestiv care afecteaza rumegarea. Intr-un final trebuie verificat daca exista o neconcordanta de acces a animalului la diferitele tipuri de hrana. Pe urma, se vor selecta simptomele cele mai proeminente din cel putin trei zone diferite ale corpului, gasind astfel cartonasele corespunzatoare din pachet. Aceste carduri sunt aliniate si se va putea calcula totalul pentru fiecare criteriu in parte, de la energia fermentabila si energia la nivel general, pana la proteine fermentabile, proteine la nivel general, fibre fermentabile si fibre structurale pentru stabilitatea rumegarii. Apoi se decide care parte din ratie trebuie schimbata sau imbunatatita pentru a gasi cel mai bun mod in care rumegatoarele sa fie hranite. Ghidul de instructiuni sub forma de carte tiparita este foarte util in acest stadiu.

Sistemul Obsalim este o completare utila pentru gestionarea turmei. Astfel, se rezolva problemele de sanatate importante si poate creste starea generala de sanatate si vitalitatea a efectivului de animale. Sistemul poate ajuta, de asemenea, la reducerea risipei de hrana si, prin urmare, creste profitul si randamentul.

Resursele necesare pentru aplicare acestui sistem sunt disponibile in limbile engleza, franceza, spaniola si rusa. Mai multe despre sistemul Obsalim puteti afla accesand www.obsalim.com

 

Pentru asigurarea unei hrane gustoase si ieftine pe timpul iernii pentru animalele gospodarului, se practica prepararea nutreturilor murate.

Nutretul se mureaza in gropi cu fundul si peretii de ciment sau scandura, sau la suprafata solului acoperit cu folie groasa de plastic si presat cu anvelope de cauciuc, sau presat cu un utilaj de compactare sub forma de baloti de plastic.

Agricultorul va trebui sa aiba silozul de capacitate varibila, acesta socotindu-se dupa numarul de animale pe care le are de hranit in timpul celor 6 luni de iarna, calculandu-se o ratie zilnica de 20-25 kg nutret pentru vite si 7 kg pentru oi. Astfel pentru o vaca, doi boi, o juninca tanara si 5 oi, ar fi necesar 20-25 mii kilograme de nutret murat.

Plantele care produc cel mai bun nutret murat, sunt cele care contin in seva lor cat mai mult zahar. Astfel pe locul intai vine porumbul de nutret, urmat de sfecla de zahar si de nutret, cartofii, napii si cerealele de vara in stare verde.

Apoi vin gramineele perene si borceagurile. La sfarsit de tot vor fi lucerna, trifoiul, mazarichea si alte leguminoase. Acestea din urma, fiind sarace in zahar, se vor mura alaturi de cele vazute la categoria intaia, iar in cazul cand le vom mura separat, li se va adauga melasa 1%, procurata de la fabricile de zahar, pe care o vom topi in apa.

Plantele care le punem la murat in gropi le maruntim bine si le vom bate cu maiul sau cu piciorele ca sa se preseze cat mai bine, apoi acoperim gura silozului cu scandura si bolovani. Peste 3-4 zile cand silozul s-a lasat 30-40 cm vom umple restul silozului cu acelasi amestec de nutret maruntit si il acoperim definitiv, avand toate crapaturile bine astupate si punand bolovani deasupra cu scopul de a presa nutretul.

Dupa sase saptamani nutretul este bine murat si se poate folosi. Vom scoate zilnic cantitatea de nutret necesara pentru 24 de ore, inchizand la loc silozul. Sfecla inainte de maruntire se va spala, iar cartofii si napii ii vom spala, apoi opari intr-un cazan cu apa in clocota, unde vor sta un sfert de ora, apoi se vor zdrobii si se vor depozita in siloz

 

Ce sa producem-lapte sau carne 

Costurile de exploatare in Romania sunt printre cele mai mici din UE, in special datorita hranei pentru animale, fiind cea mai ieftina din UE, conform unui raport al fermelor de vaci de lapte din UE realizat pe baza ultimelor date disponibile din reteaua de date contabile agricole (RICA) pentru 2013.


Acesta este motivul pentru care fermele de lapte din Romania au atins o marja bruta foarte buna (204 Euro/t) comparativ cu restul statelor UE-N13 si au fost mai putin sensibile la cresterea costurilor de productie.

Spre comparatie, in Bulgaria fermele de vaci au primit un pret destul de ridicat pentru lapte (323 Euro/t), completate de un ajutor national cuplat (24 Euro/t), care au adus veniturile din lapte cu mult peste media UE-N13. Cu toate acestea, costurile medii de operare au fost 231 Euro/t. Marja bruta a fost in final 116 Euro/t, iar procentul fermelor de lapte cu o marja bruta pozitiva a fost destul de scazut (88%). In Croatia, marja bruta cu plati cuplate a fost de 131 Euro/t, iar procentul de ferme specializate, cu o marja bruta pozitiva a fost doar usor peste cel din Bulgaria (90%).

Costurile acoperite de munca membrilor de familie si de capitalul propriu au fost mult mai mari in Romania (220 EUR/t), decat in Bulgaria (77 EUR/t), Croatia (144 EUR/t) sau media europeana (90 EUR/t). Aceasta diferenta este data de structurile agricole din Romania (media in RO fiind de 3-4 vaci/ferma si un singur angajat) si importanta agriculturii familiale.

Statele europene au obtinut in mod diferit o buna marja bruta medie pe tona de lapte. Unele au avut preturi ridicate la vanzarea laptelui (de exemplu, in Italia), altele costuri reduse (de exemplu, Romania), sprijin cuplat (de exemplu, in Finlanda) sau competitivitate mai mare (de exemplu, Tarile de Jos , Belgia si Luxemburg).

Referitor la indicatorii de venit mediu pentru fermele de vaci de lapte in 2013, Estonia, Ungaria, Republica Ceha si Malta au obtinut rezultate destul de bune, cu un venit net adaugat pe ferma / Unitate de Munca Anuala (FNVA/AWU) intre 20 220 EUR si 14 971 EUR.

Romania si Bulgaria se numara printre statele membre cu cea mai mica FNVA/AWU (3 648 EUR, respectiv 4 657 EUR). Venitul net adaugat pe ferma / unitate de munca anuala este relativ comparabil pentru aceste doua tari, cu toate ca rezultatul se datoreaza costurilor scazute in Romania si datorita cresterii productiei si a subventiilor in Bulgaria. Costurile factorilor externi sunt semnificativ mai mari in Bulgaria, avand ca rezultat un venit net mai mic. Cu toate acestea, ambele tari raman sub indicatorii de venit mediu pentru statele membre ale UE-N13.

Acest lucru poate fi explicat prin diferentele legate de marimea fermei si a platilor directe si a subventiilor (In 2013, platile directe nu au fost inca pe deplin implementate). In plus fermele din Romania sunt mici (4 vaci de lapte, in medie), iar productivitatea medie a muncii este scazuta. La celalalt capat al spectrului, in marile cooperative din Slovacia (240 vaci de lapte, in medie), productivitatea muncii este de asemenea limitata rezultand un FNVA/AWU scazut. Chiar si in Malta si Estonia, unde cantitatea de lapte per unitatea de munca anuala este cea mai mare dintre statele membre ale UE-N13, acestea ramane mult sub media UE-15, care este de patru ori mai mare.

Romania are cea mai mica dimensiune a fermei de vaci de lapte din UE (in medie 3 hectare conform datelor statistice RICA 2013) si implicit cea mai slaba productie de lapte / ferma din UE (12 t de lapte).

Un avantaj competitiv al fermelor din Romania este relatia acestora cu existenta unor resurse naturale, cum ar fi disponibilitatea propriei surse de furaje pentru animale, care reprezinta 54% din totalul furajelor folosite la ferma.

Fermele de vaci de lapte din Romania

*conform datelor statistice RICA 2016

INFORMATII STRUCTURALE

 

Nord-Est

Sud-Est

Sud-Muntenia

Sud-Vest-Oltenia

Vest

Nord-Vest

Centru

Romania

Ferme esantion

100-<200

40-<100

40-<100

40-<100

40-<100

100-<200

100-<200

500-<1000

Numar de ferme

78 860

28 580

37 360

32 260

14 560

56 100

22 850

271 360

Productia fermelor specializate – %

98%

99%

95%

92%

92%

96%

97%

99%

Suprafata de furajare – ha

3

1

1

1

2

4

6

3

Vaci de lapte – nr. de capete

3

4

3

3

4

3

6

4

Suprafata agricola utilizata in arenda

21%

32%

18%

9%

45%

16%

37%

24%

Forta de munca totala

0.88

1.00

1.28

1.26

1.13

1.32

1.24

1.13

Munca reprezentata de familie – %

99%

94%

95%

96%

96%

98%

85%

96%

Lapte per suprafata de furajare – t/ha

2.9

7.3

6.1

4.0

4.4

3.3

3.1

3.6

Productia de lapte – kg/vaca

3 055

3 468

3 979

2 917

4 003

3 468

3 516

3 405

Productia de lapte per ferma – tone

9

15

12

9

16

12

21

12

LAPTE – VENITURI SI CHELTUIELI (in Euro/tona lapte)

 

Nord-Est

Sud-Est

Sud-Muntenia

Sud-Vest-Oltenia

Vest

Nord-Vest

Centru

Romania

Venituri

  

Pret

267

306

347

375

389

338

345

327

Plati cuplate UE

0

0

0

0

0

0

0

0

Ajutoare nationale

0

0

0

0

0

0

0

0

Veniturile totale – lapte

267

306

347

375

389

338

345

327

Costuri de productie

Furaje

48

59

76

68

76

49

49

58

  • Furaje productie proprie

30

19

21

43

46

39

30

31

  • Furaje cumparate

18

40

55

25

30

10

19

26

Achizitii de reinnoire a septelului

0

5

4

0

0

1

1

2

Cota de lapte

0

0

0

0

0

0

0

0

Alte costuri specifice

4

11

1

2

4

3

5

4

Costuri specifice

53

75

81

69

80

53

55

63

intretinerea masinilor si constructiilor

5

7

8

16

12

16

13

11

Energie (combustibil, electricitate)

24

19

20

28

19

28

22

23

Lucrari contractate

23

17

13

20

12

10

15

16

Taxe

1

2

1

2

1

2

3

2

Alte inputuri directe

5

9

10

7

6

8

8

8

Costuri non-specifice

58

54

53

72

50

65

62

59

Costurile totale de exploatare

111

128

134

142

130

117

117

123

Marja bruta

157

178

213

233

259

220

228

204

Marja bruta cuplata cu subventii

157

178

213

233

259

220

228

204

Ferme cu marja bruta pozitiva – %

100%

97%

100%

100%

100%

100%

100%

100%

Productie de lapte cu marja bruta poitiva – %

100%

96%

100%

100%

100%

100%

100%

99%

Depreciere

64

25

29

60

42

25

32

40

Salarii

3

8

18

12

7

5

24

10

Chirie

4

3

2

1

8

2

7

4

Dobanda

0

2

0

0

2

0

0

1

Factori externi

7

12

20

13

17

7

32

14

Marja neta

86

141

164

160

200

188

165

150

Marja neta cuplata cu subventii

86

141

164

160

200

188

165

150

Costurile fortei de munca de familie

223

154

234

260

201

302

134

220

Capital propriu si costuri neincluse

35

14

25

33

29

27

28

28

Totalul inputurilor realizate de familie

258

168

259

293

230

328

161

247

Marja economica neta

-172

-27

-95

-134

-30

-141

3

-97

Marja economica neta cuplata cu subventii

-172

-27

-95

-134

-30

-141

3

-97

Ferme cu marja economica neta pozitiva – %

6%

20%

13%

23%

35%

12%

27%

15%

Productie de lapte cu marja economia economica neta pozitiva – %

15%

46%

32%

35%

59%

26%

58%

35%

VENITURILE FERMEI (in Euro)

 

Nord-Est

Sud-Est

Sud-Muntenia

Sud-Vest-Oltenia

Vest

Nord-Vest

Centru

Romania

Total

6 184

7 423

6 257

5 464

9 427

5 921

11 060

6 769

Consumuri intermediare

3 243

3 297

2 885

2 418

3 890

2 721

4 823

3 131

Balanta – Subventii si taxe

649

1 006

240

392

973

1 028

1 302

751

Plati decuplate

613

339

273

367

760

530

954

519

Depreciere

1 171

589

516

771

988

399

941

740

Venitul net adugat pe ferma (FNVA)

2 419

4 544

3 096

2 667

5 521

3 828

6 598

3 648

Factori externi

133

298

289

163

404

125

848

256

  • Salarii

50

197

254

146

176

84

606

175

  • Chirie

79

73

32

18

170

34

231

71

  • Dobanda

4

27

3

0

59

6

11

10

Balanta – Investitii Subventii si Taxe

0

0

0

0

0

0

0

0

Venitul net pe ferma (FNI)

2 287

4 247

2 807

2 503

5 118

3 704

5 750

3 393

FERMELE DE FAMILIE (Euro / Unitatea de Munca a Familiei)

Capital propriu si costuri neincluse

657

384

478

475

692

424

962

548

Remuneratia fortei de munca familiale (RFL)

1 632

3 967

2 424

2 137

4 251

3 305

5 105

2 883

Ferme cu RFL pozitiv – %

86%

92%

99%

78%

100%

98%

95%

91%

Hranirea porumbeilor 

Hrana pe care o asiguram porumbeilor trebuie sa contina aceleasi substante din care este alcatuit organismul lor. Porumbeii sunt pasari granivore si se hranesc cu graunte de cereale, seminte de leguminoase si seminte oleaginoase.


Grauntele de cereale (orzul apoi porumbul, graul, meiul, dughia, sorgul, ovazul, secara etc.) vor forma 60-70% din amestecul de hrana. Semintele de leguminioase (mazarea, mazarichea, lintea) se vor administra mai ales in perioada de crestere a puilor, in proportie de pana la 30% din amestec. Semintele de oleaginoase (floarea soarelui, canepa, inul, rapita) stimuleaza instinctul de reproducere si cresterea puilor, fiind indicate in procent de cel mult 10% din amestec.

Ratia de hrana pentru porumbei se impune sa fie alcatuita si variata. Pentru furajarea unui porumbel se considera ca este nevoie de graunte in cantitate de 1/10 din greutatea corporala. Un porumbel de zbor, in greutate de 300 g, trebuie sa primeasca zilnic 30g furaj care sa contina cel putin 4g proteine brute, 1g lipide brute si 15g glucide. Cunoscand cantitatea de furaj necesara acestui porumbel si continutul in substante digestibile al furajelor administrate se poate trece la alcatuire ratiei lui de hrana. De exemplu grau 30%, porumb 20%, mazare 20% floarea soarelui 5%, amestec ideal 100%.

Evident consumul mediu zilnic de furaj la porumbeii grei este mai mare (70-80g/porumbel), astfel o pereche de porumbei de carne consuma anual 45-50 Kg graunte si 27 Kg furaje minerale. De asemenea consumul de furaj este mai ridicat iarna, pe frig, precum si pe timpul hranirii puilor. Amestecul cu care se hranesc porumbeii iarna, in perioada de repaus sau cand nu se reproduc si nu zboara sistematic, va avea un continut de mai redus de proteine si mai sporit de glucide. Structura ratiei de hrana poate contine in acest caz, 70-80% porumb si diferite alte cereale, precum si 20-30% seminte de leguminoase.

In perioada de reproductie si de zbor trebuie sa asiguram porumbeilor furaje cu un continut mai mare de proteine si lipide, ratia de hrana incluzand: 40% porumb si alte cereale, 50% leguminoase si 10% oleaginoase.

Tineretul consuma cel mai mult furaj in perioada de varsta 5-8 saptamani, dar si dupa aceasta varsta, pana la maturizare, acest consum este un pic mai mare decat al adultilor. Dupa parasirea cuibului este indicat ca tineretul sa fie trecut intr-un compartiment separat al apostului, unde i se puna la dispozitie amestecuri compuse din 70% porumb si alte cereale si 30% seminte de leguminoase. La fel este indicat ca o data pe saptamana sa adaugam apa de baut cateva picaturi de ADEVIT-vitaminele A+D3+E. De mentinonat este ca in perioada in care puii ating varsta de de cca 2 saptamani, parintii lor incep din nou cuibaritul si, de aceea, isi hranesc mai putin puii. Ori pentru dezvoltarea acestora, hranirea devine acum si mai importanta, deoarece la varsta de 8-10 zile incep sa le cresca penele. Pentru ca dezvoltarea puilor sa nu sufere, crescatorul trebuie sa intervina mai atent.

O situatie care obliga la o hranire diferentiata este naparlirea anuala, in decursul careia se innoieste penajul porumbeilor. In aceasta perioada scade rezistenta organismului fata de boli si, de aceea, furajarea impreuna cu adaparea si starea de sanatate capata o si mai mare importanta. In consecinta, hranirea se va face cu o ratie care sa contina suficiente cereale (60%), leguminoase (35%) si oleaginoase (5%).

Dar in afara grauntelor si semintele cu care se hranesc porumbeii, trebuie sa asiguram si cantitatile necesare de substante minerale si vitamine. Daca exista posibilitatea, se vor folosi preparate vitaminice si minerale. In caz ca ele lipsesc, le vom inlocui fie cu scoici pisate, nisip grosier, var stins, sare de bucatarie, sare furajera, coji de oua pisate, Fosfomar si carbune de lemn, amestecate si asezate toate intr-un vas special. De asemenea vitaminele se pot asigura punand la dispozitia porumbeilor masa verde la discretie (loboda, frunze de papadie, spanac, salata etc). Porumbeii consuma cu mare placere verdeturile maruntite si presarate usor cu sare de bucatarie. In ce priveste consumul de apa al unui porumbel este de 30 ml/cap de porumbel, la fel de important ca si furajarea.

Cum asiguram furajarea in timpul verii la vaci

 

Pe timp de vara este obligatoriu ca toate fermele sa dispuna de nutret verde, acesta reprezinta 80-100% din valoarea nutriva a ratiei, in functie de productia zilnica. Baza hranirii este pasunea si conveierul verde din primavara pana in toamna. O pasune foarte buna sau masa verde de calitate poate asigura necesarul de principii nutritive pentru productii medii zilnice de 12-15 Kg/lapte, fara concentrate. Daca vacile produc si cantitati mai mari se dau si concetrate.
Cea mai economica este hranirea la pasune. In vederea trecerii la regimul de pasunat se efectueaza controlul sanitar-veterinar al animalelor, vaccinarile preventive, corectarea unghiilor etc. Trecerea la pasunat sau la hranirea cu masa verde trebuie sa se faca treptat: cu o saptamana inainte de a fi scoase la pasune, se reduc fibroasele in ratie si se maresc suculentele. In prima saptamana, obligatoriu vacile vor primi inainte de a fi scoase la pasune un tain de fibroase. Durata pasunatului se mareste progresiv. In prima zi se va pasuna cel mult o ora, apoi timpul alocat se mareste pentru ca la sfarsitul primei saptamani sa se ajunga la la 6-7 ore.

Pasunatul pe lucerniere si trifoistii trebuie sa se faca cu multa atentie. Vacile vor primi inainte de pasunatul pe lucerniere un tain de fibroase, iar pasunarea acestora se face numai dupa ce se evapora roua, in timp redus si cu atentie.

Cele mai bune pasuni sunt cele naturale, compuse din graminee si leguminoase, cu relatie proteica 1/7-1/8. Pasunatul organizat pe parcele si prin rotatie mareste cu 25-30% eficienta pasunii. Pasunatul dureaza 10-12 ore pe zi.

In timpul verii, vacile pasc dimineata pe racoare, seara sau chiar noaptea. In majoritatea regiunilor tarii, nutretul verde se realizeaza in cantitati suficiente numai prin introducerea conveierului verde (culturile din conveier sunt diferite, dupa zona geografica).

In timpul verii, vacile consuma si cantitati mari de apa 40-60 l/zi, ele vor fi adapate din 3 in 3 ore. Putem spune ca atat pe timp de iarna cat si vara, pe langa hrana, o importanta deosebita pentru vacile de lapte o reprezinta apa. Daca lipsa periodica a hranei poate fi suportata de vacile pentru lapte, lipsa apei este foarte greu suportata si imediat se resimte prin scaderea productiei de lapte.

Apa este absolut necesara pentru desfasurarea normala a metabolismului in ansamblu si in mod special pentru sinteza laptelui, care are in compozitie sa un procent foarte ridicat de apa (87%). Cantitatea necesara fiecarei vaci pe timp de 24 de ore difera in functie de hrana consumata, de sezon, de productia de lapte etc. Pe timp de vara vacile au nevoie de apa in cantitati mai mari decat in timpul iernii, iar in functie de productie, vacile cu productii mari de lapte au nevoie de mai multa apa decat vacile cu productie scazuta. In raport de hrana consumata, s-a stabilit ca pentru 1 kg substanta uscata din furaje, sunt necesari 4-6 l/apa. Rezulta astfel un consum mediu zilnic de apa pe vaca furajata de 60-70 l, in unele cazuri el fiind mai mare, iar in altele mai scazut.

Sursele de apa utilizate pentru asigurarea adaparii vacilor pot fi: apa de izvor, de fantana, de rau si din panza freatica. Cel mai frecvent, in fermele de vaci se asigura apa din panza freatica, iar in taberele de vara se asigura apa din izvoare, fantani si rauri. Temperatura apei trebuie sa fie in jurul a 12°C si nu mai mare de 16°C, dar nici mai mica de 9°C. Se poate spune ca adaparea vacilor reprezinta o latura a tehnologiei la fel de importanta ca si hranirea si trebuie sa se faca in mod corespunzator.

 

Cum pregatim scroafele pentru…

Prin puerperium se intelege perioada de la parturitie pana la involutia completa a aparatului genital. Procesul de involutie uterina este determinat de modificarile neuro-hormonale caracterizandu-se prin descresterea uterului in greutate si lungime si regresia si restabilirea endometrului, care este completa in cea de-a 21 zi de la fatare. Exista o corelatie directa intre involutia uterina si lactatie, involutia fiind mai rapida la scroafe care alapteaza decat la cele carora li s-au indepartat purceii imediat dupa fatare.
Perioada primelor 2-5 zile de la parturitie este caracterizata de eliminarea „losiilor”. Aceste secretii sunt alcatuite dintr-un amestec de lichide si anexe fetale neeliminate, sange provenit din vasele rupte in timpul expulzarii, detritusuri celulare in urma proceselor degenerative si mucus secretat de glandele uterine. Cantitatea, culoarea si aspectul acestor secretii se modifica, dupa fatare pana la disparitie, avand la inceput o culoare roz-galbuie dupa care devin tot mai clare pana la un aspect mucos transparent.

Deoarece aceste secretii reprezinta un mediu de cultura foarte prielnic dezvoltarii florei bacteriene precum si faptului ca cervixul este inca deschis, aceasta prima perioada este favorabila infectiilor uterine (metrite). De aceea trebuie observate cu atentie modificarile de aspect si consistenta al losiilor si este bine chiar sa se grabeasca evacuarea lor prin administrarea de oxitocina si sa se faca o preventie a infectiilor prin antibioterapie generala. Tot in aceste prime zile dupa fatare trebuie sa se observe cu atentie aspectul ugerului si comportamentul purceiilor la supt, pentru a determina din timp instalarea mamitelor sau agalaxiei la scroafe, cu consecinte nedorite asupra hranirii si dezvoltarii purceilor.

De regula in primele zile purceii au o frecventa foarte mare la supt (la intervale de 60-75 minute) insa ingereaza cantitati mici de lapte, iar intre supturi dorm linistiti pe zona incalzita. Daca purceii sunt agitati, cauta in permanenta sfarcurile, parul este zbarlit si mat, este semn ca scroafa nu are lapte (agalaxie). Tot in primele trei zile de la fatare, in special in sistemul intensiv, poate apare anemia feripriva la purcei care se manifesta prin paloare si lipsa de voiciune, afectiune care trebuie combatuta prin administrare de fier. Ca si la alte specii de mamifere, productia de lapte a scroafelor are ca scop asigurarea hranei nou-nascutilor. Datorita numarului mare de produsi cat si a vitezei mari de crestere a acestora, organismul scroafei este supus unor solicitari uriase pentru a sustine o productie mare de lapte. Asa dupa cum am aratat, este necesar ca in primele zile sa se indentifice daca scroafa are suficient lapte si isi poate alapta in continuare tot lotul de purcei. In caz contrar este bine sa se reduca numarul acestora prin redistribuire la scroafe doici, care au avut loturi mai mici la fatare.

Desi productia de lapte la scroafa este permanenta, eliminarea acestuia nu se face tot timpul, ci numai in anumite momente, cand scroafa adopta atitudinea caracteristica pentru alaptat, in decubit lateral costoabdominal si scoate un grohait specific pentru a chema purceii. Comportametul de supt al purceilor se caracterizeaza prin doua faze. In prima faza au lupte violente pentru sfarcuri, iar dupa asezarea la sfarc purcelul executa un masaj energetic cu ratul al sfarcului ales. In a doua faza purceii devin brusc linistiti, au sfarcul in gura si executa miscarile caracteristice de supt, semn ca s-a declansat eliberarea laptelui. Referitor la luptele pentru stabilirea sfarcurilor, se observa ca purceii mai vigurosi au o preferinta pentru perechile anterioare (toracale) de mamele, semn ca acestea au o productie mai mare de lapte. La sfarsitul primei saptamani se pare ca este deja stabilita aceasta repartizare a purceilor la sfarcuri. Laptele de scroafa isi modifica compozitia incepand de la fatare si pana la incheierea lactatiei. In primele 48 de ore laptele poarta denumirea de colostru si are un rol hotarator in prevenirea imbolnavirii purceilor prin aportul de anticorpi materni pana la reglarea propriului sistem imunitar. Colostrul mai are rol si de purgativ asupra tubului digestiv al purceilor si este mult mai bogat in proteine si vitamine fata de laptele propriu-zis, asigurand astfel rezervele necesare primelor ore de viata. Din punct de vedere al compozitiei chimice, laptele de scroafa difera de cel al altor specii, corespunzator vitezei de crestere a purceilor. Productia zilnica de lapte a scrofei creste progresiv de la fatare pana in a 21-a zi dupa care incepe sa scada treptat pana la 42 de zile, urmata in continuare de o scadere brusca si incetarea lactatiei. Productia de lapte este influentata de o serie de factori dintre care rasa, varsta, numarul de purcei, nivelul furajarii etc. Subiniem ca datorita solicitarii intense a organismului pe perioada de lactatie, asigurarea apei si furajului trebuie sa fie la discretie.

 Alaptarea viteilor

In organizarea hranirii viteilor, o problema deosebit de importanta este modul cum se se administreaza laptele, adica metodele de alaptare, atat in gospodariile individuale cat si in exploatatile zootehnice. In conditiile fermelor mari si cu aglomeratii de vitei, organizarea alaptarii are atat implicatii economice, cat si sanitar-veterinare. Se cunosc trei metode de alaptare: naturala, artificiala si mixta.

Alaptarea naturala. Este o metoda utilizata in gospodariile individuale si mai putin in unitatile zootehnice. Denumirea de ”alaptare naturala” provine de la faptul ca viteii isi iau singuri laptele prin supt de la vaci. Se deosebesc in practica doua procedee de aplicare a acestei metode, respectiv: alaptarea prin supt de la mama si alaptarea prin supt de la „vaci-doici”.

Alaptarea prin supt de la mama prezinta o serie de dezavantaje, si anume: nu se cunoaste precis cantitatea de lapte pe care o suge vitelul, deci nu se poate dirija procesul de crestere, nu se cunoaste exact productia de lapte pe care o da fiecare vaca, deci nu se poate efectua aprecierea fenotipica a vacii. De asemenea, intarcarea viteilor are de cele mai multe ori consecinte asupra productiei de lapte, deoarece multe vaci nu mai cedeaza laptele fara vitel, sau daca il cedeaza, productia scade mult. Un alt dezavantaj este desfasurarea cu dificultate a mulsului, aducerea viteilor la supt si indeosebi separarea lor nefiind posibila decat cu un efort. Utilizarea acestei metode este neeconomica, intrucat se consuma mult lapte integral si nu permite inlocuirea unei parti din laptele integral cu lapte smantanit. De asemenea, se pot transmite unele boli de la mame la vitei. Practic aceasta metoda nu este indicata sa se foloseasca decat in fermele care cresc vaci din rase de carne si care nu se mulg decat dupa intarcarea viteilor. Daca totusi unele ferme nu au conditii pentru introducerea unei metode mai eficiente, pentru dezvoltarea normala a vitelului, trebuie sa se lase pentru supt un numar suficient de sfarcuri. Vitelul se da la supt ininte de muls, pentru a efectua masajul, si este lasat sa suga 1-2 sfarcuri, in functie de productia vacii. Alaptarea la „vaci-doici” este o metoda mai buna decat prima, intrucat viteii nu sug la mamele lor, ci la vaci-doici, iar acestea nu se mulg, ci alapteaza fiecare un numar de vitei in functie de productia de lapte pe care o dau. De asemenea este mai buna decat alaptarea cu mama, intrucat permite o organizare rationala a alaptarii, marind productivitatea muncii ingriijitorilor. Aceasta metoda s-a impus in unele tari prin faptul ca se reduc cazurile de imbolnaviri care apar in primele saptamani, in cazul cand alaptarea artificiala nu se aplica rational. Vacile-doici se aleg, de obicei, dintre acelea care nu se preteaza la mulsul mecanic, au sfarcurile mici si ugerul deformat, sunt blinde si sanatoase si au un procent mic de grasime de lapte. In primele 5-6 zile dupa nastere (perioada colostrala), viteii sug la mamele lor si numai din a 7 a zi sunt trecuti la ”vaci-doici”. Pentru obisnuire, sunt tinuti cu vaca in aceeasi boxa 10-15 zile. In perioada de obisnuire a viteilor, vaca primeste o hranire stimulativa chiar in timpul suptului, iar viteii se dau la supt cand ugerul este plin. In medie hranirea la vaci-doici dureaza 90 de zile. Viteii care raman mai mici primesc in continuare lapte smantanit 1-2 luni, 3-4l/zi cap.

Alaptarea artificiala. Este o metoda care prezinta o serie de avantaje fata de prima si de aceea s-a extins in toate tarile. In conditiile aplicarii acestei metode, vitelul nu suge de la vaca, laptele fiind muls intai si apoi administrat prin galeata, la biberon sau in grup, la instalatii mecanice. Utilizand metoda alaptarii artificiale se poate dirija cresterea viteilor, administrad cantitatea de lapte de care ei au nevoie. Laptele administrat trebuie sa provina numai de la vaci sanatoase. Avantajul principal al acestei metode este ca permite inlocuirea unei cantitati de lapte smantanit sau substituent, ceea-ce duce la ieftinirea costului unui Kg spor de crestere in greutate. Pentru asigurarea succesului, este necesar sa se respecte regulile de igiena referitoare la sterilizarea permanenta a utilajului si mentinerea lui in stare perfecta de curatenie. Temperatura laptelui administrat trebuie sa fie de 37-38°C. Aceasta metoda, practic nu poate fi aplicata decat in conditiile existentei unui personal calificat si deosebit de constiincios.

Alaptarea mixta. Este utilizata in fermele unde nu s-a reusit inca sa se asigure toate conditiile optime pentru aplicarea alaptarii artificiale. Consta in folosirea atat a alaptarii artificiale, cat si a celei naturale. In primele 14-15 zile dupa nasterea viteilor acestia sug la mame, iar apoi sunt alaptati artificial, astfel se miscoreaza mult procentul de morbiditate. Dezavantajul principal al acestei metode consta in faptul ca viteii se obisnuiesc mai greu cu alaptarea artificiala, iar in unele cazuri scade productia vacilor, ca urmare a indepartarii viteilor.

 

Topul Fermierilor Premiati

Topul celor mai performanti zootehnisti din Romania

ferma de vaci

Cei mai performanti fermieri si producatori din sectorul produselor traditionale au fost premiati astazi de ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, in cadrul unui eveniment derulat la INDAGRA 2015.

Clasamentul zootehnistilor din Romania a fost realizat in functie de productiile inregistrate in campania 2014-2015. De asemenea, vor fi acordate premii pentru horticultori si fermieri. Ierarhia celor mai mari operatori din domeniul zootehniei a fost realizata, la nivelul fiecarui judet, de catre directiile agricole judetene din Romania.

Pe locul al doilea in top se regaseste Alexandru Tadesan, care anul trecut a primit de la ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, diploma aferenta titlului de „fermierului anului”. Alexandru Tadesan este, la numai 25 de ani, beneficiar al fondurilor europene nerambursabile disponibile prin PNDR.

 

Prin proiectul „Cresterea veniturilor si dezvoltarea exploatatiei agricole Tasedan Alexandru „Lacto Vest” Intreprindere Individuala”, finantat prin Axa 1 a Programului National de Dezvoltare Rurală, Masura 112 – „Instalarea tinerilor fermieri”, tanar din Curtici si-a facut ferma de createrea bovinelor de lapte. Beneficiarul proiectului, finantat integral cu fonduri europene nerambursabile in suma de 177.780 lei, este Tasedan Alexandru „Lacto Vest” Intreprindere Individuala, din orasul Curtici, judetul Arad. Proiectul a fost demarat in februarie 2012.

Agricultorul Alexandru Tasedan, pentru a-si dezvolta cunostintele in domeniu a absolvit un liceu cu profil zootehnic si Facultatea de Zootehnie si Biotehnologii din Timisoara.

Un alt nume care se regaseste pe lista celor mai performanti fermieri se afla si Petrica Azoitei, cel care isi trateaza „vacutele” cu muzica clasica. Prin proiectul „Construire grajd mecanizat pentru 350 de vaci de lapte, sala de muls cu 24 de posturi, storcator dejectii, drum acces la SC AGROIND FOCSANI SA, punct de lucru: sat Doaga, comuna Garoafa, judetul Vrancea”, finantat prin Programul National de Dezvoltare Rurala, Masura 121 – „Modernizarea exploatatiilor agricole”, fermierul Petrica Azoitei a bifat inca o reusita.Proiectul a beneficiat de un buget total de peste 7,99 milioane de lei, din care 3,99 milioane de lei au reprezentat fonduri europene nerambursabile pentru agricultura, disponibile prin PNDR.  Producătorul este unul dintre primii furnizori de lapte din România pentru Danone, livrând zeci de milioane de litri de lapte către procesator.

Si cel supranumit „regele ciobanilor”, Dumitru Andresoi, se afla pe lista fermierilor premiati azi de seful MADR. Alaturi de el, pe lista celor mai performanti fermieri din zootehnie se numara si Silviu Catean, cel care, alaturi de fratii sai, a pus bazele unei ferme cu 30 de oi, o vaca si un cal,  iar azi se mandreste cu peste 100 de vaci si mai mult de o mie de oi.

 Top zootehnisti din Romania :

  1. Top zootehnisti Romania: Judeţul Alba – Tibrean Marius P.F.;
  2. Top zootehnisti Romania: Judetul Arad – Ing. Tasedan Alexandru, Î.I. LACTOVEST Curtici;
  3. Top zootehnisti Romania: Judetul Argeş – S.C. Danbred Argeş S.R.L., Chiriac Ionel;
  4. Top zootehnisti Romania: Judetul Bacău – Popa Eugen, S.C. AIRBAC SA BACAU;
  5. Top zootehnisti Romania: Judetul Bihor – Lucian Sime-Pazuric, S.C. NUTRIENTUL SA;
  6. Top zootehnisti Romania: Judetul Bistriţa – Oprea Georgeta P.F.A, Loc. Dumitra;
  7. Top zootehnisti Romania: Judetul Botoşani – Î.I. Marocico Viorel;
  8. Top zootehnisti Romania: Judetul Braşov – Î.I.Căţean Silviu;
  9. Top zootehnisti Romania: Judetul Brăila  – Ardeleanu Neculai, S.C. RIGASI TRANS SRL;
  10. Top zootehnisti Romania: Judetul Buzău – Afiliu Mihai, S.C. AFILIU TRANS SRL;
  11. Top zootehnisti Romania: Judetul Caraş Severin  I.I. Dăncilă D. Ioan;
  12. Top zootehnisti Romania: Judetul Călăraşi – S.C. Pilis S.R.L. Călăraşi, Ilisei Puiu;
  13. Top zootehnisti Romania: Judetul Cluj – S.C. Modern Farm S.R.L., Dumitrescu David, loc. Jucu;
  14. Top zootehnisti Romania: Judetul Constanţa – Gorgovan Gabriel P.F.A.;
  15. Top zootehnisti Romania: Judetul Covasna – Muller Zoltan, P.F.A., localitatea Bixad;
  16. Top zootehnisti Romania: Judetul Dâmboviţa – P.F. Olteanu Gheorghe;
  17. Top zootehnisti Romania: Judetul Dolj – S.C. FENOV SRL, Minulescu Viorel, vom Robanesti, sat Robanesti;
  18. Top zootehnisti Romania: Judetul Galaţi – ING. TUCHILUS GAVRILA, S.C. AGRIMAT MATCA SA;
  19. Top zootehnisti Romania: Judetul Giurgiu – TIRNĂCOP SEBASTIAN, S.C. AGROSEB S.R.L. RASUCENI;
  20. Top zootehnisti Romania: Judetul Gorj – P.F. Cherciu Ion comuna Crasna, sat Radoşi;
  21. Top zootehnisti Romania: Judetul Harghita – ŢĂPUC LORÁND AURELIAN – I.I. ŢĂPUC LORÁND AURELIAN;
  22. Top zootehnisti Romania: Judetul Hunedoara – Dumitru ANDREŞOI, S.C. Remax Agrzoo S.R.L., Oraştioara de Sus;
  23. Top zootehnisti Romania: Judetul Ialomiţa – P.F. Bordea Dumitru, Platonesti;
  24. Top zootehnisti Romania: Judetul Iaşi – Bălănici Liviu, S.C. Panifcom SRL;
  25. Top zootehnisti Romania: Judetul Maramureş – MIHALCA IOANA Î.I.;
  26. Top zootehnisti Romania: Judetul Mehedinţi – GURAN MIHAI P.F.A.;
  27. Top zootehnisti Romania: Judetul Mureş   – S.C. Oprea Avicom, Oprea Zaharie S.R.L., Crăieşti;
  28. Top zootehnisti Romania: Judetul Neamţ – S.C. CGC Agria SRL, Cocea Constantin;
  29. Top zootehnisti Romania: Judetul Olt – S.C. Agromixt Serban S.R.L., Şerban Ion;
  30. Top zootehnisti Romania: Judetul Prahova – S.C. ECO FERM S.R.L., Boldeşti-Scăieni;
  31. Top zootehnisti Romania: Judetul Satu Mare – S.C. Best Farm S.R.L., administrator Mihalca Stefan;
  32. Top zootehnisti Romania: Judetul Sălaj – S.C. FARM ECOLAT, Marian Alin;
  33. Top zootehnisti Romania: Judetul Sibiu – S.C. COMPLEX TURISTIC TRANSFĂGĂRĂŞAN S.R.L., Croitoru Sorin, Loc. Cârţişoara;
  34. Top zootehnisti Romania: Judetul Suceava – COSTAN DANIEL, S.C. DANICOST-S.R.L., com.Liteni;
  35. Top zootehnisti Romania: Judetul Teleorman – PF. BOBIRNEA MIREL STEFAN – com. Calinesti;
  36. Top zootehnisti Romania: Judetul Timiş    – S.C. COMAGRA BEREGSAU S.A., loc. Beregsaul Mare, dr. ing. Turc Bogdan;
  37. Top zootehnisti Romania: Judetul Tulcea  – MAGAZIN SILVIU PAUL, sat. Lunca  com. Ceamurlia de Jos;
  38. Top zootehnisti Romania: Judetul Vaslui  – ŢIBIREAC Ion P.F., loc.Văleni;
  39. Top zootehnisti Romania: Judetul Vâlcea – S.C. PLĂCEREA NATURII S.R.L., Tănăsoiu Ionuţ Cristian, Oraş Călimăneşti,
  40. Top zootehnisti Romania: Judetul Vrancea – S.C. AGROIND S.A. Focşani- Azoitei Petrică, com. Garoafa, sat.Doaga;
  41. Top zootehnisti Romania: Judetul Ilfov – S.C. ANI AGRO M&D S.R.L., Ani Dumitru.

Fermierii romani au fost premiati in cadrul galei PRIA Romanian Farmers

Fermieri români au fost premiați în premieră în acest an în cadrul galei PRIA Romanian Farmers, parte din conferința PRIA Agriculture, care a avut loc la București, la hotelul Crowne Plaza, sala Crowne Ballroom

PRIA Agriculture este cel mai important eveniment al toamnei pentru agricultură și reprezintă o reală platformă de dezbatere între autorități, fermieri și companiile care își desfășoară activitatea în acest sector.

Gala PRIA a fost dedicată fermierilor români ce au investit resurse financiare, foarte multă muncă și experiența lor de-a lungul timpului și au contribuit la dezvoltarea sau menținerea agriculturii României  pe un loc bun în UE. Aceasta gală a constituit o premieră în România – în cadrul căreia au fost recunoscute eforturile și contribuția fermierilor români care au investit capital românesc, timp, muncă, cunoștințe și energie pentru agricultura noastră.

Premiile din cadrul galei PRIA Romanian Farmers au fost:

  • Nicolae SITARU– premiu pentru rezultate deosebite în cultura și promovarea porumbului – cultivarea acestuia fiind cea mai răspândită în România

 

De altfel, dânsul este și promotorul organizării Zilei Porumbului care, în acest an, a ajuns la a VII-a ediție. Ferma sa este localizată în județul Ialomița, Comuna Ciochina, Sat Orezu și cuprinde sediul social, sistemul de depozitare cerealelor cât și magazii pentru parcarea utilajelor. Culturile se întind pe suprafețe considerabile la limita dintre județele Ialomița și Călărași. Cultivă cu precădere: Porumb, Grâu, Rapița, Floarea Soarelui, Orz, dar și alte culturi în cantități ceva mai mici.

  • Constantin BAZON – premiu pentru implicarea în simplificarea legislației în ceea ce privesc APIA și AFIR; un rol important avându-l pregătirea sa profesională și expertiza în acest domeniu

 

Dl. Constantin BAZON este administratorul fermelor Agricola Prod și Atractiv, ambele cu sediul în comuna Goleşti, judeţul Vrancea. Totodată, este preşedintele ACCPT Vrancea.  Dânsul s-a implicat de foarte multă vreme în simplificarea legislației.

  • Gheorghe ALBU – premiu pentru diversitatea activității în zona de agricultură; pentru programul de plantare a perdelelor forestiere – din salcâm.

 

Un titan al agriculturii constănțene, Dl. Albu a fost Secretar de Stat în MADR, dar acum nu mai vrea să se implice politic și administrativ, rezervându-și timpul doar pentru activitatea din agricultură.

Se mândreşte cu programul de plantare a perdelelor forestiere (salcâm – specie care acum, din păcate nu este subvenționată) – nu mai puţin de 1,2 milioane de pomi au fost plantaţi, în scopul combaterii secetei, un program ale cărui efecte au început să se vadă. Dovadă sunt şi producţiile obţinute an de an.

Holdingul Argonaut administrează în judeţul Constanţa o suprafaţă de circa 5.500 ha de teren agricol, deţinând silozuri cu o capacitate de depozitare de 20.000 de tone. Suprafaţa este cultivată cu grâu, orz, rapiţă, floarea soarelui, porumb, plante oleaginoase, mazăre şi fasole, precum şi plante furajere care asigură hrana pentru aproximativ 3.000 de ovine. De altfel, o pondere importantă în afacerile holdingului o are şi viticultura, iar începand din acest an, Dl. Albu procesează strugurii în propria cramă.

  • Ilie POPESCU – premiu pentru cultura mare, energie regenerabilă și pentru morărit

 

OLT PIESS este una dintre societăţile care mereu a dorit să realizeze performanţe agricole, a investit an de an în calitate dar şi în tehnologii superioare. Are o diversitate de produse și se concentrează pe cultura mare, pe energia regenerabilă și pe morărit. Dl. POPESCU a urmărit performanța, a investit și s-a dezvoltat în fiecare an.

  • Lucian Nicolae ȘERBAN – premiu pentru rezultate excelente și diversitatea activității in zona de agricultură

 

Grup Șerban a început activitatea în anul 1994, prin deservirea pieţei cu produse de panificaţie și patiserie, înregistrând o dezvoltare susţinută, completată, opt ani mai târziu cu achiziţia unei mori de grâu.

Până în prezent domeniile de activitate a Grupului Şerban sunt: producția și comercializarea cerealelor și plantelor oleaginoase; creşterea şi comercializarea cărnii de pasăre; morărit şi panificaţie; patiserie și cofetărie; alimentaţie publica; distribuţie și transport.

  • Emil DUMITRU – premiu pentru implicarea în agricultură și gestionarea excelentă a demersurilor federației

 

Dl. Emil Dumitru este președintele Federației Naționale PRO AGRO, de altfel forța tânără și speranța pentru agricultura noastră. Dânsul este de părere că: “Agricultorii români trebuie să înțeleagă faptul că legislația agricolă națională și comunitară se află într-o continuă schimbare și este esențial să fim prezenți la masa discuțiilor, cu puncte de vedere pertinente încât vocea noastră să se facă auzită”.

  • Dimitrie MUSCA – premiu pentru o agricultură cu circuit închis

Dl. Dimitrie MUSCA este promotorul agriculturii cu circuit închis. Dânsul produce, prelucrează și vinde. În toți acești ani și-a consolidat business-ul astfel încât este un exemplu de urmat pentru toți cei care activează în sectorul agricol.

  • Ing. Marian VERZEA – premiu de excelența pentru activitatea în cercetare

 

În cei 42 de ani de activitate în cadrul institutului Dr. Ing. Marian Verzea a parcurs toate treptele ierarhiei științifice, de la inginer agronom la cercetător științific gradul 1 (1995), dar și pe cele ale managementului activității științifice, de la șef de colectiv (1984) la Director General (2001).

În anul 2012, în urma evaluării efectuate de o comisie de experți internaționali, în vederea certificării și a clasificării unității, institutul a obținut calificativul A+. Cu această ocazie, comisia de evaluatori a subliniat calitatea deosebita a actului managerial, în special in domeniul științific, fiind direct și oficial recunoscut meritul personal al D-ului Dr. Marian Verzea la obținerea calificativului acordat.

  • Popovici Nițu Stoica & Asociații – casa de avocatură care s-a preocupat de problemele agriculturii din țara noastră, a susținut și a participat activ la dezbaterile agricultorilor pentru a afla care sunt problemele și pentru a-i sfătui și a contribui la dezvoltarea cadrului juridic din domeniul agriculturii.

 

Popovici Nițu Stoica & Asociații  este una dintre primele societăți de avocatură înființate în România, care a combinat întotdeauna excelența juridică cu o cunoaștere temeinică a problemelor comerciale din fiecare industrie. Expertiza Popovici Nițu Stoica & Asociații  acoperă o arie largă a industriilor, inclusiv agricultura și domeniile conexe care au constituit o prioritate constanta pentru Popovici Nițu Stoica & Asociații. Tocmai de aceea, în cadrul Galei PRIA Romanian Farmers primește acest premiu.

  • CEC Bank – banca ce are capital românesc, care a fost alături de agricultorii români de-a lungul deceniilor.

 

CEC Bank este o bancă comercială universală, competitivă, care oferă clienților produse și servicii diverse și de calitate, urmărind cu precădere finanțarea IMM-urilor, agriculturii, administrațiilor publice locale, precum și a acelor proiecte bancabile care prin natura lor, contribuie la dezvoltarea economică, crearea și menținerea locurilor de muncă. Banca este un element activ în sprijinirea clienților pentru accesarea Fondurilor Europene, are ca valori fundamentale – încredere, onestitate, stabilitate și valorile de reprezentare sunt – tradiția și simbolul național.

 

  • Laurențiu BACIU – premiu pentru activitatea extraordinară în slujba agriculturii și a agricultorilor români, pentru pregătirea profesională și activitatea în domeniul agriculturii.

 

“Omenirea a început cu agricultura și ar sfârși în absența ei.”Este motto-ul pe care îl promovează LAPAR, iar liderul LAPAR, Dl. Laurențiu BACIU – tocmai pentru că știe cât de importantă este agricultura și pentru că agricultura nu poate exista fără agricultori – este cel care îi susține pe fermieri, care ii reunește. Este vocea, sufletul, energia și forța agricultorilor români.

La conferința PRIA Agriculture lectori au fost: Oana IACOB –  Director General Direcția Cod Fiscal, Ministerul Finanțelor Publice; Adrian PINTEA– Director General,  Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA); Cristian POPESCU – Partener, Popovici Niţu Stoica & Asociaţii; Laurenţiu BACIU – Preşedinte, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR); Veronica TONCEA – Director General, FGCR; Tudorel ANDREI – Preşedinte, INS; Ramona IVAN – Director, Directia Relatii Externe si Finantari Structurale, CEC Bank; Emil DUMITRU – Preşedinte, Confederația Națională ProAgro.

 “Conferința PRIA Agriculturereprezintă a reprezentat cel mai important eveniment din această toamnă  pentru  agricultură și a reunit  reprezentanți ai autorităților, asociații, fermieri și companii care activează în agricultură. Anul acesta a fost însoțită Gala PRIA Romanian Farmers – prima gală în cadrul căreia ne vom concentra numai pe recunoașterea eforturilor îndelungate ale fermierilor români”, declară Raluca Voivozeanu, organizatoarea PRIA Agriculture.

Printre temele abordate în cadrul conferinței  s-au regăsit: prioritățile Guvernului  în ceea ce privește agricultura României; aplicarea prevederilor Politicii Agricole Comune (PAC) și ale Politicii Comune de Pescuit; seceta și sistemul de irigații în România; cumpărarea și vânzarea terenurilor agricole, cadastrarea; contractele futures în agricultură; fonduri europene și simplificarea procedurilor, subvenții și situatia plăților; crearea fondului mutual – de când ar putea intra în vigoare și ce riscuri va acoperi; camerele agricole – cum se pot organiza acestea; măsuri fiscale pentru agricultură; schema de minimis pentru energia necesară agricultorilor; legea 51 și relația fermier – retailer; bilanțul anului 2016, precum și soluții pentru a avea un 2017 agricol mai bun.

Conferinţele PRIAevents aduc în atenție cele mai importante și mai actuale teme de dezbatere din fiecare domeniu și beneficiază de o prezență mare a participanților și a mass – mediei. Cu o experienţă de peste 10 ani în organizarea evenimentelor premium, echipa PRIAevents este recunscută pentru organizarea evenimentelor de top din cele mai reprezentative sectoare ale economiei.

PRIA Agriculture s-a desfășurat cu sprijinul Camerei de Comerț Româno- Germane, Camerei de Comerț România – Elveția, Camerei de Comerț România – Israel, Camerei de Comerț România – Italia, Camerei de Comerț România – Olanda si a Camerei de Comert Româno-Britanice.

Parteneri ai evenimentului au fost  Popovici Nițu Stoica&Asociații, CEC Bank, KWS, LAPAR, AGSO, APIMAR, Patria Bank, Econet Romania, Limagrain Romania, Trofee de Cristal, Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN SA, Brise Group, Confederația Națională ProAgro, Jidvei,  Fondul Român pentru Investiții și Consultanță si Nissa.

Mai multe detalii despre evenimentul PRIA Agriculture puteţi găsi aici http://priaevents.ro/conferinta-pria-agriculture-si-gala-pria-romanian-farmers/

PRIA Agriculture a reunit 200 participanți, dintre care: reprezentanți ai Guvernului României, reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, reprezentanți ai APIA și AFIR, reprezentanți ai universităților, ai institutelor de cercetare agricolă, membri LAPAR, ProAgro, Romalimenta, Rompan, ARC, APIMAR, reprezentanți ai producătorilor de cereale și producătorilor de erbicide, pesticide și produse agro-chimice, reprezentanți ai Camerelor de Comerț, ai companiilor FMCG și ai distribuitorilor, ai Băncii Mondiale, ai băncilor din România, ai societăților de asigurări, ai societăților de leasing, fonduri de investiții, fonduri de garantare și contragarantare, consultanți, companii cu servicii și soluții IT, presa de specialitate.

Despre PRIAevents

PRIAevents – experţii tăi în evenimente! Noi aducem informaţii de ultimă oră şi trend-uri în business prin intermediul conferinţelor organizate. Echipa PRIAevents cu o experienţă de peste 10 ani în organizarea evenimentelor premium pentru zona de business va găsi cele mai bune metode pentru a vă garanta ROI şi pentru a croi un eveniment special pentru dvs.

Dezbatem cele mai fierbinţi teme, aducem cei mai importanţi speakeri, reunim în audienţă participanţi care corespund cu target-ul tău.

Fie că doreşti ca evenimentul să aibă loc în Bucureşti sau în alte oraşe din ţară, PRIAevents se focusează pe audienţe B2B sau B2C. Experţii noştri în evenimente vor şti să vă sfătuiască şi să vă propună cel mai inovativ şi cel mai potrivit eveniment. De asemenea, noi livrăm traininguri pentru diverse sectoare de business atât intr-o sală de conferinţe cât şi online.

Dacă vrei să organizezi o gală, o conferinţă, un training, o competiţie sportivă, un eveniment de lansare a unui produs B2B sau B2C, poţi apela cu cea mai mare încredere la experţii noştri. Experienţa, abilităţile, viziunea creativă şi orientarea noastra spre ROI pentru fiecare partener ne califică a fi alegerea potrivită pentru evenimentele de succes.

Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să contactaţi:raluca.voivozeau@priaevents.ro/ 0744 584 661.

Top 10 - Cele mai bune animatii ale secolului 21

 

Adrian Nastase: „Ziaristii trebuie fie periati, fie cumparati, iar cind nu merge cu nici una, pur si simplu batuti”

Presa, obsesia si cosmarul PSD

Din stenogramele discutiilor purtate de liderii PSD in spatele usilor inchise rezulta ca Nastase si oamenii sai voiau sa aiba control total asupra mass-media. Preocuparea pentru imaginea proprie este aproape patologica. Acolo unde conducatorii tarii nu puteau interveni prin autoritate, cumparau institutii sau jurnalisti. Presa este pentru PSD nu doar un mijloc de manipulare a electoratului, ci si o marfa. Mass-media este conceputa de Nastase ca instrument de acoperire a minciunilor guvernantilor, a traficului de influenta si a coruptiei la nivel inalt.

Adrian Nastase:
„Avem nevoie de zece oameni, fiecare sa discute cu cite o televiziune, 7 sa discute cu cite un ziar. Asta este complicat si de asta cine se ocupa la noi de lucrurile astea? Unul scrie desene, altul face desene, altul face diagrame, altul pune pe pereti, este vorba de munca aia de saiba. (…) Dar noi am lasat Televiziunea Romana sa preia ce a vrut ea, noi nu i-am spus vrem mesajul asta, nu am spus la PRO TV: vrem mesajul asta. Cineva care sa stea la pupitru sa vada tot ce s-a intimplat si sa spuna, domnule, noi vrem sa apara pe televiziune mesajul asta, vrem imaginea asta. La Televiziunea Romana a aparut Octav Cozmanca din spate filmat de trei ori. (…) Dar pentru asta trebuie sa avem noi un om care sa stabileasca mesajul pe care il vrem.
(29 septembrie 2003)

Valer Dorneanu: „Apropos de stradania televiziunilor, incepind cu televiziunea nationala si a celorlalte si a presei, eu tot ma intreb de ce noi continuam sa sprijinim in diverse modalitati institutii de presa cu foarte mare audienta cu facilitatile vechi, cu sponsorizari, cu reclame, iar ceea ce primim noi sint cel mult vagi scutiri individuale. In rest, dv., presedintele, partidul, guvernul s-au lasat… Parlamentul, cred, nu mai conteaza, ca in capul lui se sparg toate. Sintem tinte si la televiziunea nationala, si la toate ziarele pe care noi le sprijinim. Nu cred ca tot trebuie sa ne intrebam retoric despre aceste lucruri si sa vedem totusi ce trebuie facut. Eu nu zic ca trebuie sa revedem ordonanta aceea cu facilitatile, ar fi o greseala, dar macar sa le aducem aminte baietilor astia din cind in cind de existenta ei. Repet, ma gindeam la un moment dat asa, in naivitatea mea, probabil cind o incepe campania electorala, toate ziarele astea pe care le tinem asa serios sa existe, sa aiba audienta si sa prospere, poate atunci vor veni si ne-or ajuta, dar pina atunci ne toaca atit de solid incit nu stiu daca ne mai revenim in campania electorala cu sprijinul lor consistent.”
(29 septembrie 2003)

Sa stim foarte clar ce bani, ce ne cer
Nastase:
„Chiar daca este foarte bine intentionata, ea nu stie ce vrem noi. Asta este problema. Ea este, dupa parerea mea, fata asta, Ghiurco, foarte bine intentionata. Ce anume?”
Dorina Mihailescu: Nu se intelege… Jumatate dintre ei (jurnalisti – n.r.) sint anti-PSD. Nu poti sa-i determini… Asa se intimpla cu… Dar daca noi am avea o echipa foarte bine asezata si… Sa stim foarte clar ce bani, ce ne cer, nu trebuie sa asteptam noi ca altii sa ne faca jobul… decit corpul politic in sine care este interesat. Imi cer scuze, evaluezi… Cu exceptia lui Gherasim, care a aratat asa, pe ici, pe colo, cu Basescu…
Nastase: Alea au costat. (29 septembrie 2003)

Nastase: Chiar Televiziunea Publica Nationala a aratat astazi un caz de persoana care a murit din cauza ca sistemul nostru sanitar este la pamint. Aici practic ar trebui intervenit. Cum a fost in perioada anterioara, ce s-a intimplat acum, cit s-a dat la sanatate, ce s-a intimplat in ultimele saptamini, deci ar trebui un mesaj de reactie de la nivelul ministerului. (29 septembrie 2003)

Cu urechea mereu ciulita
Nastase: Eu, de dimineata, fac urmatorul lucru, dau drumul la radio la stiri si in acelasi timp ma uit la imaginile de la TVR 1, la ora 7.00. Si rugamintea mea, daca puteti sa faceti, Dorina si Vasile, un sincron pe o singura caseta si puneti sunetul de la Radio Romania pe imaginile de la TVR 1. La radio a inceput cu Ziua Unirii, cu nu stiu ce, cu ce trebuie. In imaginile de la TVR 1 era tipul ala care a intrat cu masina in pom. Pe urma, era cineva cu medicamentele. Daca ascult radioul si nu inteleg ce spune… deci tot ce a insemnat. In momentul in care astia de la Radio Romania ajunsesera deja la sport si nu mai stiu pe unde, a inceput si la televiziune sa dea ceva cu Ziua Unirii. (2 decembrie 2003)

Miron Mitrea: Eu cred ca aici trebuie sa facem niste miscari simbolice si singurul lucru care poate sa atraga atentia populatiei este Televiziunea Nationala prezentindu-l pe presedintele partidului, viitor sau neviitor vom vedea, nu asta vom vedea, actualul prim-ministru, in discutia cu oamenii simpli. (2 februarie 2004)

“Nasul” lucreaza pentru PSD
Nastase: In orice caz, vreau sa va spun – ma uit acum rapid pe scriptul de la B1 TV – baiatul asta (n.r. – Radu Moraru, emisiunea “Nasul”) a facut tot ce a putut, a pus intrebari mai bune decit noi, adica…
Dorina Mihailescu: Mai avea un pic si…
Nastase: O stringea de git! (n.r. – pe Emma Nicholson, raportor la acea data al Parlamentului European pentru Romania). Adica a tocat-o – cel putin asa cum am vazut eu foarte rapid – extraordinar de interesant. (…) Am o rugaminte, sa faceti liniste si sa-i ascultati pe cei care vorbesc. (10 februarie 2004)
Nastase: Presa este tema pe care noi o gestionam cel mai prost si asta pentru ca nu vrem sa ajungem pina la urma la o formula coagulata. (…) E vorba de mass-media in general, pentru ca, practic, mass-media doreste sa arate ca ea de fapt este singura putere care conteaza in tara si ca ea schimba guvernele si regimurile politice. Si asta este de fapt tema foarte clara. Si nu conteaza ca noi sintem la putere, a facut acelasi lucru si in 2000. Este o problema de mentalitate. Presa nu este in concurenta, cum sint partidele politice, ziarele sint cartelate, ele nu sar unul la altul, se fac intelegeri si se stabilesc. Cred ca aici avem o foarte mare problema si daca nu ne trezim rapid sa vedem ce facem… (…) La televiziune – m-am uitat duminica – era o emisiune de divertisment. Cine era marea vedeta a Televiziunii Romane? Marcel Iures, care vorbea despre statul care ne supara pe toti. Cel care facea emisiunea nu a stiut sa-i spuna sau nu a vrut ca el a participat la campania electorala a lui Constantinescu si a fost intr-un clip care-l recomanda pe Constantinescu poporului sa fie sef de stat. Chiar nu mai exista nici un alt actor din Romania capabil sa vina la prima emisiune de divertisment a anului? Noi am mai facut la un moment dat, l-am rugat pe Valentin Nicolau (presedintele TVR – n.r.) sa faca nu numai o analiza a stirilor. La stiri lucrurile se echilibreaza cumva, ca rar mai reusim noi sa dam o informatie pe pozitiv, dar, in orice caz, nu intra nimic pe negativ despre ceilalti. (…) TVR 2, in orice caz, a crescut foarte mult, ceea ce este bine, dar daca 1 discuta criticindu-ne pe noi nu e bine. (…)
Nicolae Vacaroiu: O ora a fost numai cu scandalurile din agricultura. (5 ianuarie 2004)

Valer Dorneanu: Eu nu am spus totul despre televiziunea nationala, totusi. Si presedintele si cei de la stiri si cei de la TVR International sint absolut impotriva noastra. Eu vad emisiunile de la TVR International vara. (…). Este inadmisibil. Si ne urmaresc efectiv asa, cu binoclul si in camere, si guvernul si va spun, uneori cu subtilitate, uneori… Cred ca ar trebui sa ne gindim la ceva cu privire si la presedinte si la cei de la stiri. Daca noi tot asteptam… (29 septembrie 2003)

Nastase: M-am uitat la comentariul lui Silviu Brucan, ieri, la PRO TV. Mi s-a parut foarte bun si mai optimist decit l-as putea face eu. In orice caz, cred ca este foarte bun asa, ca mesaj, si cred ca este foarte bine felul in care a comentat el anul 2003 si perspectivele pentru 2004. (5 ianuarie 2004)

Fiecare sa treaca 10 analisti pe care el ii recomanda
Nastase: Este foarte greu. Trebuie facuta o monitorizare de la cap la coada, ca altfel, asa, nu ne dam seama. TVR 2 insa a inceput sa creasca si devine un canal si ar trebui sa-l folosim mai bine. (…) Mai avem niste probleme legate de monitorizari, de reactie rapida. Nu stim unele lucruri care par mai importante. Noi monitorizam numai ziarele centrale, nu avem o monitorizare atenta sau in orice caz eu am una. (…) Cu presa locala. Bun. Este foarte important sa vedem cum reactionam, ce introducem. Nu reusim sa dam suficient de… (…) Acum, ca este domnul Seuleanu presedinte executiv (la Radio Romania Actualitati – n.r.) cred ca lucrurile se vor rezolva. (…) Fiecare cu experienta lui, ce ziare a facut fiecare, ca asta trebuie sa vedem pina la urma, ne implicam cu bani, cu cunostinte, care sint analistii pe care ii trimitem la televiziuni. Data viitoare poate facem un text asa si fiecare sa treaca 10 analisti pe care el ii recomanda pentru televiziuni, radiouri si asa mai departe. (5 ianuarie 2004)

Si cu banii luati, si criticati
Nastase: Sa incepem sa aratam cel putin care este situatia, pentru ca totusi sintem si cu banii luati si mi se pare ca nu este normal. Se vorbeste despre lipsa de libertate a presei si daca te uiti, practic, singurii care sint atacati in presa in mod obisnuit sintem noi. Cel putin sa aratam aceste lucruri. La televiziuni o sa va uitati, la televiziuni lucrurile sint mult mai echilibrate. Nu stim noi sa lucram suficient de bine si, iata, spunea Valentin Nicolau, ca sint colegi din guvern care nu accepta sa mearga la talkshow-uri la TVR 1. La Foc incrucisat si altele. Dan Matei stie despre cine e vorba, dar n-o sa dea acum exemple, dar rugamintea mea… (…) E foarte important. Daca avem un format la care putem sa vorbim la doua milioane de oameni este foarte important. Trecem la monitorizari radio. Aici va trebui efectiv sa vedem ce se intimpla. Problema este ca unele dintre zonele astea de mass-media isi fac rating atacindu-ne pe noi, chiar daca sint mai apropiate de noi, dar dimensiunea comerciala intra in functiune. (…) Eu cred ca in curind vom avea si un format de ziar comercial, un ziar la care vom avea actiuni si vom vinde actiunile cui vrea sa le cumpere. Va fi un ziar cumva… Nu va spun pina apare formatul. Va fi un format foarte sobru. Serban (Mihailescu – n.r.), vorbeam despre tine acum. Hilde a ascultat Radio 21 si era extrem de nemultumita si i-am spus ca tu te ocupi de Radio 21.
Serban Mihailescu: Mie mi l-ati dat… Radio 21 e…
Nastase: Ce anume?
Ioan Mircea Pascu: Radio 21 face parte din vechea filiera…
Nastase: Da, pentru ca ei au jumatate din actiuni, asa este. Nu stiu, hai sa clarificam lucrurile astea, Puiu. Ce anume? Am spus. Victor este acolo, am vorbit cu Serban, care e prieten cu…
Ioan Mircea Pascu: 51%… 49% noi…
Nastase: Victor, la sfirsitul saptaminii vreau un raport in legatura cu situatia, cu actiunile, propuneri si asa mai departe. Ce spui?
Victor Ponta: Va dau raportul si acuma…
Ioan Mircea Pascu: Dar Nica de ce a…
Nastase: Nu stiu. Victor, vezi de ce au vindut licenta unor unguri radicali cei de la Radio 21.
Valer Dorneanu: Au vindut licenta Radio 21, deci Radio 21 din Harghita a ramas fara licenta ca au vindut-o unuia din Gheorghieni, care este printre sponsorii celor din tinutul secuiesc. Putem sa anulam licenta acuma, avind in vedere ca nu avea voie sa vinda licenta.
(1 martie 2004)

Avem nevoie de 10 oameni, fiecare sa discute cu cite o televiziune, 7 sa discute cu cite un ziar.
Adrian Nastase, prim-ministru
„Continuam sa sprijinim institutii de presa cu foarte mare audienta cu facilitatile vechi, cu sponsorizari, cu reclame…”
Valer Dorneanu, presedintele Camerei Deputatilor: „Fiecare cu experienta lui, ce ziare a facut fiecare, ca asta trebuie sa vedem pina la urma, ne implicam cu bani, cu cunostinte, care sint analistii pe care ii trimitem la televiziuni. Data viitoare poate facem un text asa si fiecare sa treaca 10 analisti pe care el ii recomanda pentru televiziuni, radiouri si asa mai departe.”

Adrian Nastase, 5 ianuare 2004
Steno decriptaj: Iluzionistii
Inca in papuci, cu ochii cirpiti de somn, Nastase da drumul la radio si la televizor. Asculta si se enerveaza. Citiva “idioti de ziaristi” il critica. Culmea, exact pe posturile platite de ei. “Asa nu mai merge. Si cu banii luati, si criticati”, tuna premierul in sedintele de partid. Toti sint de acord. Trebuie facut ceva. Dar ce? Mass-media, o marfa ca atitea altele, le mai scapa uneori printre degete. Dar Partidul e inventiv. Metodele de control au fost experimentate si de inaintasi: PCR si Securitate. Acum trebuie doar diversificate si nuantate. Scopul ramine insa acelasi, subordonarea totala. De departe, cel mai versat in aceasta actiune e Adrian Nastase. Cele mai bune idei, cele mai subtile sau mai dure metode vin de la el. Delegatii la sedintele PSD sint simpli executanti, iar propunerile lor par niste glumite in comparatie cu machiavelismul ideilor sefului. Aproape te pufneste risul cind il auzi pe Mitrea indemnindu-l “sa se arate la geaca, la caminul cultural” din Dimbovita. Flacaul nu stie meserie. Lectia i-o da Nastase. “Trebuie sa avem oameni care sa spuna pe caseta respectiva, de la secunda cutare la secunda cutare si asta dam, deci control”. Premierul viseaza ceva de genul echipelor de securisti din televiziunea ceausista, care stateau la pupitru si nu le scapa nici un amanunt. Tovarasa era filmata numai din dreapta, pomii vestejiti din fundal erau scosi, iar sincroanele erau lucrate la secunda. Acum, in campanie, se vede ca lectia este pusa in practica. La televiziunea platita de contribuabili lucrurile sint relativ simple. Valentin Nicolau, directorul general, este chemat si tras de urechi. Daca nu se executa imediat, i se arata pisica Raportului parlamentar. La fel de simplu e si la PRO TV, unde Adrian Sirbu “cere in fiecare zi cite ceva”. Printre care si reesalonarea datoriilor. La Antena 1 nu sint motive de nemultumire, “ca lucrurile merg bine”. Iar la o adica, mai e si ordonanta cu facilitatile, sponsorizarile, reclamele. “Sa le aducem aminte baietilor astia din cind in cind de existenta ei”.Cit despre ceilalti, presa scrisa si radiouri, aici trebuie lucrat mai finut. Ziaristii trebuie fie periati, fie cumparati, iar cind nu merge cu nici una, pur si simplu batuti. Dar mentalitatea de samsar a PSD este cea care isi spune ultimul cuvint. Totul are un pret. “Sa stim foarte clar ce bani, ce ne cer”.

PSD si Nastase sint obsedati de imagine. Motivul este simplu. Ea trebuie sa camufleze realitatea. Sa acopere coruptia si jaful. Sa le implementeze saracilor un zimbet nating si fericit pe fata. Evident, in fata camerelor de luat vederi, pentru ca in rest nu are nici cea mai mica importanta. Mortii de prin spitale trebuie pusi in circa vointei divine. Asta doar daca nu se reuseste raportarea lor la guvernarea Constantinescu. Fara imaginea prefabricata in sedintele de iluzionism de la Delegatia Permanenta, intreg edificiul s-ar prabusi rapid. De aceea Partidul si maestrul de ceremonii Nastase consuma cea mai mare a timpului punind la cale strategii de control si subordonare ale presei. Cu cit realitatea devine mai infricosatoare, cu atit intregul mecanism de recompunere a ei, felie cu felie, trebuie mai bine elaborat. E o cursa contra cronometru. Spre propria nefericire, PSD nu a reusit sa aiba controlul total. Asa ca presa ramine in continuare cosmarul care ii bintuie somnul de marire.

Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.

Citeste si articolele:

Cum au scos PeSeDistii valize pline cu bani din Romania

Atunci când se plâng la tembelizor, cu lacrimi de crocodil, de nivelul scăzut de trai al pensionarilor din România, pesediştii uită un lucru esenţial: tocmai ei sunt cei care au distrus România, jefuind-o în ultimul hal.

Foştii comunişti, deghizaţi în social – democraţi, şi-au făcut averi imense din bani publici. De exemplu, pesedistul Miron Mitrea are o vilă în Austria estimată la 450.000 de euro. Banii provin din salariul de ministru, bugetar adică, sau din salariul de şofer?

Cum poți obține, dacă te cheamă Miron Mitrea, un împrumut de 592.000 euro, în 2007, în condițiile în care venitul tău anual declarat este puțin peste 50.000 lei

Deputatul PSD de Vrancea, Miron Tudor Mitrea, fost ministru al Transporturilor, si-a cumparat, in 2007, o casa de vacanta intr-o renumita statiune de vacanta, informeaza Rompres. Conform declaratiei de avere, Mitrea a cumparat vila din statiunea montana Seefeld cu suma de 450.000 de euro. El mai are o casa si un teren in Bucuresti si conduce o Toyota Rava. Mitrea a imprumutat de la o banca 592.000 de euro, in 2007, si a castigat putin peste 50.000 de lei.

Cum furi de la statul român câteva miliarde de lei, ajutată de PeSeDistul Micky Șpagă

Iar dacă Mitrea şi-a cumpărat vila în 2007, în 2009, ‘Academia Caţavencu’ scria despre alţi pesedişti ce au plecat cu mulţi bani din România. Bani de salarii şi pensii, se-nţelege. Dar să facem cunoştinţă cu cei care sunt bogaţi în Canada, în timp ce bugetarii sunt fără salarii în România. Cuciureanu Mihaela a fost consiliera lui Micky Şpagă în Guvernul Năstase. Claudiu Cuciureanu, în calitate de soţ al ei, a ajuns preşedintele Asociaţiei Investitorilor din Zonele Defavorizate. Familia Cuciureanu, din dubla postură de reprezentanţi ai Guvernului şi investitori, au ţepuit statul cu câteva miliarde bune de lei, enunţate în multe procese. Toate acestea s-au produs la adăpostul lui Micky Şpagă, fiind acoperite de Antonie Iorgovan. La un moment dat, pentru a scăpa de probleme, familia Cuciureanu a emigrat în Canada. Tot acolo au ajuns, după aceea, parinţii Mihaelei, să-şi vadă fetiţa bogată, nu ca studenţii români, care trăiesc de azi pe mâine. Parinţii Mihaelei, plimbându-se printr-un parc, au dat de nişte tineri români. Babacii Mihaelei s-au bucurat atât de tare că pot vorbi româneşte la Toronto, încât au început să se laude cu realizările fiicei lor. În primul rând, au povestit nonşalanţi că fata a venit în Canada cu câteva valize de bani, pe care le-a obţinut via SAPARD, în România. În primă fază şi-a cumpărat o casă cu piscină într-o mică localitate din apropierea Toronto-ului, de peste un million de dolari. Apoi şi-a luat o alta, în inima marelui oraş, mai scumpă. Babacii au povestit fără jenă cum familia Cuciureanu face în stil mare afaceri imobiliare în Canada. Credeţi că pesediştii din România au fost deranjaţi de jaful familiei Cuciureanu? Evident că NU. Mihaela Cuciureanu era trecută ca membră PSD la secţia de vot din Toronto, în 2009.

Cum au scos pesediştii valize cu bani din România

Citeste si articolele:

Din culisele urmasului PCR: stenogramele PSD (I)

STENOGRAMA şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD

 

Dl. Adrian Năstase

Stimaţi colegi,
Începe o perioadă complicată. Aş numi prima perioadă „campania celor 150 de zile”. Le-am numărat, sunt 153 sau 154, până în 6 iunie, deci avem cinci luni, practic, care înseamnă că intrăm în linie dreaptă şi va trebui să folosim toate mijloacele politice pe care le avem la îndemână. Va trebui să folosim sfârşitul de săptămână, va trebui să folosim politica guvernamentală, dar şi acţiunile necesare în plan politic în teritoriu. Ne-am gândit ca astăzi să facem şedinţa Delegaţiei Permanente ceva mai târziu, pentru că erau unele dificultăţi la venirea în capitală pentru cei care erau plecaţi şi, în plus, cred că este un moment foarte bun să le transmitem câteva mesaje, câteva gânduri şi colegilor din teritoriu, în aşa fel încât să începem în forţă, să începem cu cât mai multe elemente de evaluare, dar şi cu unele sfaturi – ca să nu spun instrucţiuni – pentru organizaţii, această activitate, care va fi deosebit de dură.
Stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD, 5 ianuarie 2004
2
Eu am pregătit mai multe elemente pe care le voi prezenta din acest punct de vedere, ca tematică, la videoconferinţa cu organizaţiile noastre, aşa că nu am să mă refer – dintre vicepreşedinţii care doresc, îi invit la videoconferinţă. Am făcut şi câteva evaluări pe unele sondaje şi am şi unele comentarii care cred că sunt interesante şi anumite aspecte legate de viaţa politică aşa cum se desfăşoară ea. Poate aici, în acest cadru, am să prezint unele lucruri pe care să nu le spun în cadrul videoconferinţei, poate să discutăm o serie de probleme ceva mai delicate pentru care, sigur, să asigurăm confidenţialitatea necesară în acest cadru, dar ceea ce este esenţial – şi sunteţi convinşi la fel ca şi mine – avem nevoie de o perioadă de energie maximă, de entuziasm, de spirit de echipă şi sunt convins că aşa cum trei ani de zile am ştiut ce avem de făcut, vom reuşi şi în cel de-al patrulea an să ne descurcăm la fel de bine.
Asta era introducerea. Am spus şi câteva lucruri aşa, ca să-i incite puţin pe băieţii ăştia care erau pe aici cu „spionajul industrial”.
Stimaţi colegi,
Lucrurile sunt şi bune şi rele, putem să privim într-un mod pesimist sau putem să privim poate prea optimist. Eu cred că trebuie să fim moderaţi în evaluări, pentru că totuşi rezultatele nu sunt foarte rele, datele aşa cum apar nu sunt cele mai rele. Avem, însă, câteva probleme pe care va trebui să le vedem cu foarte mare atenţie şi pe acestea aş vrea să vi le prezint. Eu aş vrea să trecem în revistă probleme tehnice sau să începem întâi cu chestiunile astea generale politice.
O primă problemă pe care o avem este cum cuplăm – din punctul meu de vedere, poate veţi avea şi alte idei şi trebuie să strângem acum, să cerem şi celor din teritoriu să ne dea unele idei – cum cuplăm acţiunea guvernamentală cu acţiunea electorală, politică. Noi, până acum, în aceşti trei ani, în mare măsură, am acţionat oarecum neutru din punct de vedere politic şi mai mult guvernamental. Este foarte important acum să
Stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD, 5 ianuarie 2004
3
sincronizăm acţiunea guvernamentală foarte puternic cu acţiunea politică. Unora nu le va place, dar sigur, ne putem permite. M-am uitat la comentariul lui Silviu Brucan, ieri, la PRO TV. Mi s-a părut foarte bun şi mai optimist decât l-aş putea face eu. În orice caz, cred că este foarte bun aşa, ca mesaj, şi cred că este foarte bine felul în care a comentat el anul 2003 şi perspectivele pentru 2004. Noi va trebui să vedem încă o dată foarte clar grupurile-ţintă din punct de vedere electoral. Nu mai putem să luăm măsuri pe o ordine aleatorie, trebuie să ne stabilim nişte priorităţi care să vizeze foarte clar anumite grupuri-ţintă. Este, însă, o problemă pe care va trebui să o vedem cu atenţie. Ori ne resemnăm, ori, dacă nu, luăm măsuri şi, din acest punct de vedere, la această temă problema esenţială este ceea ce pare o pierdere semnificativă – este exagerată în unele sondaje – dar este o pierdere semnificativă la nivelul electoratului din oraşele cu peste 100 de mii de locuitori. Ori ne resemnăm şi spunem, domnule, ne ocupăm numai de celelalte zone, ori începem să facem ceva pe zonele astea. Eu am datele respective pe care nu vi le prezint acuma. L-am rugat pe Alin Teodorescu să-mi pregătească un material, care este foarte interesant, foarte bun, pe această linie şi l-am rugat să ia toţi vectorii de evaluare pe ultimul an, dar sigur, se poate face chiar din 2001 acest lucru şi să vedem care este situaţia partidului şi din punct de vedere al rezidenţei, dar şi din punct de vedere al educaţiei, din punct de vedere al … Materialul ăsta o să-l pregătim pentru întâlnirea cu grupurile parlamentare şi cu judeţele, dar este foarte interesant. El a comparat perioada ianuarie-decembrie cu exit-polul din 2000. La oraşele cu 200 de mii de locuitori şi peste, noi am avut la exit-pol 34% şi în ianuarie am avut 45%, în februarie 36%, deci este perioada de iarnă. Se pot face nişte analize foarte interesante şi grupul nostru de analiză va trebui să-l vedem. Pe urmă 43% în martie, 34% în aprilie. Probabil că sunt ciclurile de factură … pe urmă, mai 35%, iunie 41%, iulie 44%, august 39%, septembrie 36%, octombrie 33%, noiembrie 39%, decembrie 37%. Suntem peste exit la oraşele mari, iar la celelalte
Stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD, 5 ianuarie 2004
4
lucrurile stau şi mai bine. Asta este numai pentru 2003. Asta e ceea ce mi-a dat Alin Teodorescu, nu am alte instrumente. El a luat pe exit-polul din 2000, deci el a comparat … Bun. Prima problemă – electoratul urban, da? Şi urban mare, ca să fie foarte clar, că avem şi oraşele mici, oraşele mijlocii. Unii măsoară oraşele cu peste 100 de mii de locuitori, alţii, oraşele cu peste 200 de mii şi atunci şi chestiunea asta va trebui să o vedem foarte atent. Putem să observăm că până acum noi am hrănit mai mult electoratul celorlalte partide. Va trebui să vedem şi mai atent. Una dintre teme, spre exemplu, este tema proprietari-chiriaşi. În 8 aprilie expiră un termen important din Ordonanţa 40, dacă nu mă înşel. Va trebui să vedem. Eu am un material pe care l-a făcut Mărăşoiu, care nu era atât de catastrofic, dar eu cred că putem să jucăm politic, pentru că oamenii nu ştiu exact ce se întâmplă cu toate categoriile respective şi atunci noi ar trebui, în următoarele două-trei săptămâni, să dăm nişte mesaje şi pentru chiriaşi. Pentru proprietari am dat mesaje. Şi atunci va trebui să facem nişte corecţii prin nişte mesaje politice. Şi aici am să vă rog, la nivelul departamentelor, să vedem ce anume lansăm. Eu am să merg la o emisiune – joi probabil – să fac un interviu cu Marcela Feraru, probabil, la TVR1 – şi pe urmă o să mai fiu invitat la nişte talk-show-uri. Trebuie să începem să venim cu muniţie nouă pentru perioada care urmează.
Am spus tot felul de lucruri despre 2003, am făcut bilanţuri. Acum trebuie să dăm mesajele pentru 2004. Am lăsat perioada cu sarmale, cu nu ştiu ce şi cred că a fost foarte bine, dar acuma trebuie să ieşim cu mesaje constructive, cu mesaje despre ceea ce vrem să facem şi aici, pe termen foarte scurt, va trebui să realizăm aceste lucruri.
Alegerile locale. Nu ştiu dacă mai este cazul să vorbim despre importanţa lor. Ele probabil că vor crea, în mare măsură, curentul de opinie dominant pentru alegerile parlamentare şi trebuie să fim extraordinar de atenţi, mai ales ţinând seama sauavând grijă să ne stabilim corect miza, pentru că dacă noi ne
Stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD, 5 ianuarie 2004
5
apucăm să vorbim că o să câştigăm Bucureştiul şi nu-l câştigăm, spre exemplu, facem o miză din asta – spun la întâmplare sau pot să iau, nu ştiu, Timişoara sau Clujul – nu câştigăm, atunci psihologic, avem o problemă. Cred că este corect să revedem strategia pentru oraşele mari, să o relansăm. Strategia pentru oraşele mari să începem deja s-o discutăm de săptămâna viitoare şi s-o introducem şi în discuţia cu judeţele şi asta va trebui să fie o chestiune foarte clară. Trebuie să vedem din nou ce înseamnă pentru noi ofensivă politică şi dacă putem, în 2004, care sunt temele succesive cu care să asigurăm ofensiva politică. Vă rog să observaţi că se încearcă din nou impunerea, sau în 2003 s-a încercat impunerea câtorva teme pe care noi să ne apărăm: corupţie, CNSAS, revoluţie şi cu preşedintele, lovitură de stat şi aşa mai departe. Sunt bazele de legitimare care sunt atacate. Este foarte important pentru noi să intrăm pe ofensivă. Noi am avut o zonă oarecum de ofensivă, dar pe care am jucat-o mai curând neutru ca să putem lua la vot şi pe ceilalţi – Constituţia, dar ea, până la urmă, nu a fost tema noastră, ci am încercat s-o facem elegant şi cu ceilalţi şi atunci am pierdut oarecum posibilitatea de a puncta decisiv. Care vor fi temele noastre pentru 2004 din punct de vedere al ofensivei politice? Ne trebuie trei-patru teme pe care să le călcăm în permanenţă. Aici ar trebui, de asemenea, să vedem. Poate şi institutul ar trebui să prezinte acest lucru. O altă temă împotriva noastră – şi aici am putea să vedem temele care au fost folosite împotriva noastră, pentru că va exista o inerţie a lor – violenţa împotriva presei şi caracterul nedemocratic al guvernării şi al partidului. Nu mai e neapărat partidul-stat, deşi astăzi am văzut un interviu al unei cucoane de la Institutul de Politici Publice, care vorbea despre partidul-stat-mafiot. Noi avem de acum a ne bate nu numai cu partidele care se vor purta probabil elegant, ci ne vom bate cu o serie de ONGuri care vor fi submarinele de atac pe sub apă din partea opoziţiei şi ele vor lansa teme, ele vor încerca să ne atace. Noi va trebui, în mod categoric, să intrăm mult mai serios, aşa cum am vorbit, pe
Stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD, 5 ianuarie 2004
6
zona ONG-urilor şi o să facem o discuţie în care fiecare dintre noi, data viitoare, spune ce organizaţii neguvernamentale în care este el membru şi pe care le-a creat, ce anume poate să facă. Să facem o listă cu ele, dar cu fiecare în parte, nu aşa, în general, vorbim despre ONG-uri, că tot am vorbit despre ONG-uri şi cum le creăm, dar practic nu s-a întâmplat mai nimic. Avem o problemă să creăm un Institut de Politici Nepublice sau Private – Institutul de Politici Private? Creăm 15 institute din astea şi dăm sarcină fiecăruia, celor care nu au ONG-uri acasă le dăm sarcină să-şi facă fiecare două ONG-uri acasă. Nu se mai poate. Eu vă spun, este vorba de o acţiune pe care dacă nu încercăm să o contracarăm vom fi erodaţi în permanenţă cu aceste rapoarte, monitorizări, că nu trebuie mai mult. Şi pe urmă presa le preia, dar nu presa le lansează, ca să nu aibă responsabilitate pe chestiunile astea şi vor plimba prin televiziuni, prin presă aceste rapoarte ale unor ONG-uri.
Noi am vorbit anul ăsta şi anii ăştia despre creşterea economică. Anul ăsta trebuie să vorbim mai mult despre redistribuirea echitabilă a creşterii economice sau distribuirea echitabilă a creşterii economice, pentru că se adună bani, dar nu ştim dacă se nu duc toţi banii la Dinu Patriciu. Vă dau un exemplu care îi place mai mult lui Mihai Tănăsescu. Să vedem unde se duc, să vedem dacă putem să asigurăm o distribuire mai echitabilă a creşterii economice. Asta cred că este o temă importantă pentru noi şi de aceea politicile sociale vor fi foarte importante şi ca mesaj cred că este esenţial pentru noi să punem lucrurile în felul ăsta.
Va trebui să vedem, cum transmitem mesaje şi cum realizăm anumite lucruri semnificative în ceea ce priveşte puterea de cumpărare, nu numai creşterea economică. Creşterea economică este o chestiune destul de abstractă. Puterea de cumpărare este mult mai concretă. Am făcut la un moment dat cu domnul Cazan o listă cu puterea de cumpărare la produse de bază pe ultimii ani. Unele date erau interesante, altele, mai puţin interesante. Poate mai vedem o dată, domnule
Stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD, 5 ianuarie 2004
7
Cazan. Trebuie să vedem, că la unele stăm bine. Ce se întâmplă? Unii vor da în ziar numai pe cele care au crescut foarte tare, dar sunt altele care sunt interesante, care sunt în sprijinul nostru. De asta ar trebui făcută totuşi o analiză care să ne arate şi părţile pozitive. Ceea ce a fost foarte important pentru noi a fost faptul că am reuşit să consolidăm ideea de echipă la nivelul partidului în 2003. Nu a existat imaginea unor aripi, a unor grupuri distincte şi ceea ce a fost important – refacerea unei comunicări deosebite cu preşedintele, ceea ce, în iarna trecută, dacă vă aduceţi aminte, reprezenta principala temă. Nu vreau să comentez, dar este extrem de important să menţinem această linie. Vor încerca unii şi alţii să spună diverse lucruri. Am văzut astăzi în ziare, cineva care spunea că eu sunt supărat că Mircea şi-a făcut vacanţa în Egipt. Nu sunt supărat, de ce să fiu supărat? Eu sunt foarte bucuros că eu am reuşit să-mi fac o vacanţă care sigur a fost mult mai agreabilă, pentru că am stat extrem de liniştit mai mult de o săptămână. Dar ideea este în permanenţă de a crea linii, falii şi diferite lucruri de genul ăsta. 2003, într-adevăr, a însemnat pentru noi primul an în care am avut în faţă o opoziţie sistematică şi care s-a coalizat şi care începe să fie mai coordonată şi care este şi încurajată, deşi, foarte interesant faptul că din exterior nu au mai venit în partea a doua a anului mesajele care în prima parte a anului dădeau sentimentul unei încurajări masive. Vă aduceţi aminte discuţiile despre corupţie, despre ambasadorii care vorbeau despre corupţie. În a doua parte a anului nu au mai vorbit despre temele astea, ceea ce a creat sentimentul că puterea este sprijinită din exterior, ceea ce e bine. Ceea ce e şi adevărat. Dar trebuie să fim foarte atenţi să menţinem acest gen de sprijin extern. Eu am să vă rog pe toţi ca atunci când vorbiţi despre alianţa „DA” să folosiţi formula D punct, A punct, pentru că ea aşa a fost identificată de către Băsescu, când a arătat că în text nu există un cuvânt şi atunci folosim formula asta a lui, de ce să spunem da şi să jucăm mai departe pe formula anterioară când el a venit cu o
Stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a Partidului Social Democrat
Bucureşti, sediul central PSD, 5 ianuarie 2004
8
formulă nouă, care este D punct A punct, asta este alianţa, nu? Eu, în orice caz, la Radio, înainte de Anul Nou, aşa am spus tot
timpul, alianţa D punct A punct. Noi putem să jucăm chestia asta în felul ăsta.
Vadim Tudor. Cred că aici va trebui să vedem din nou cu atenţie. Se întâmplă un lucru destul de interesant. Sigur, dacă Vadim şi-ar asculta consilierii, probabil că ar deveni mult mai periculos, dar este mult prea impulsiv ca să reziste multă vreme. El este … A făcut o declaraţie astăzi, a spus că el să-l fi împuşcat totuşi pe Sârbu. S-a gândit el totuşi mai atent, iar după aceea. De fapt, de ce m-am întâlnit eu la vânătoare cu … deci eu m-am întâlnit la vânătoare cu Talpeş, cu Timofte, cu Fulga şi de fapt a aflat el de ce, că să-l eliminăm pe Corneliu Vadim Tudor, să ne punem de acord şi chiar exterminarea lui fizică s-o punem la cale. Săracul de el, e ceva … Nu are nici un fel de limite. În sfârşit, bine că Ilie e în ordine şi … Dar evident că nu se poate … E adevărat că ceea ce a şocat mai mult decât împuşcarea lui Ilie Sârbu a fost formula vânătorească, ca să zic aşa. Cred că asta a deranjat mai mult pe unii dintre cei care au comentat. Corneliu Vadim Tudor va fi un tip periculos şi nepericulos, în acelaşi timp, dar el trebuie luat pe zona asta de pericol, pentru că nu ştim niciodată care este starea de spirit a electoratului în ultima perioadă a campaniei şi din cauza asta el este un rezervor unde pot fugi, zonă în care pot migra foarte mulţi din zona asta de electorat volatil.
Dl. Ioan Mircea Paşcu
Cât credeţi că o să-l ţină pe Vadim chestia asta?
Dl. Adrian Năstase
Nu cred că îl ţine foarte mult, cum a găsit o temă, a sărit pe ea. El câştigă onorabilitate, dar pierde din credibilitate chiar în zona lui. Nu, de Buzatu mă miră, pentru că aveam impresia că este mult mai …

Citeste si articolele:

Raportul Armaghedon: jaful PeSeDist

Anul 2002 este crucial pentru Romania atat in ceea ce priveste imbunatatirea vietii economico – sociale, cat si in privinta integrarii tarii noastre in NATO. Nu putem sa nu sesizam ca in calea ambelor deziderate ale Poporului Roman se ridica o serie de oprelisti pe care, numai cunoscandu-le, opinia publica si factorii de decizie din Romania le vor putea inlatura.

1. Transformarea PSD in partid stat.
2. Conducerea discretionara a tarii exercitata de seful partidului majoritar si al Guvernului.
3. Asemanarea comportamentala tot mai accentuata intre Adrian Nastase si Nicolae Ceausescu.
4. Averile considerabile si luxul afisat de liderii PSD de la nivel central si local, in contradictie cu nivelul de trai precar al majoritatii populatiei.
5. Coruptia institutionalizata si presiunile in crestere, la nivel central si local, in vederea colectarii de fonduri pentru partidul de guvernamant.
Pornind de la aceste 5 puncte care se regasesc si in majoritatea analizelor de tara care se fac la nivelul institutiilor internationale si a ambasadelor marilor puteri la Bucuresti, unele chestiuni aparand cu foarte mare claritate, impotriva uzantelor diplomatice, in discursul unor personalitati ca Lordul George Robertson secretarul general al NATO si Michael Guest ambasadorul SUA, vom prezenta periodic diverse aspecte care pot lamuri anumite chestiuni.

Nota referitoare la situatia materiala a familiei Nastase si a legaturilor cu diversi oameni de afaceri.
Familia Nastase dispune de 4 locuinte de lux in Bucuresti si provincie:
– Str. Jean Texier nr 4 – Sotii Nastase au locuit cu chirie in aceasta locuinta inainte de 1989 si au cumparat-o ulterior. In prezent aici isi au sediul Cabinetul de avocatura Adrian Nastase si Fundatia Romania mileniului trei condusa de dna. Dana Nastase;
– Vila de vacanta in statiunea montana Cornu construita de sotii Nastase la inceputul anilor 90;
– Str. Aviator Petre Cretu nr. 60 imobilul revendicat de mama dlui. Adrian Nastase in justitie si obtinut prin hotarare judecatoreasca in 1994, apartine de fapt dlui Nastase, desi, fictiv, mama primului ministru a vandut acest imobil dnei. Dana Maria Barb, sora dlui. Nastase;
-Str. Maresal Prezan nr. 4, locuinta de protocol pe care dl. Nastase o ocupa din 1992 in calitate de demnitar.
Familia Nastase are in constructie 2 imobile de lux:
-Hotel de lux in Predeal, str. Muncii. In constructie (S.C. EDILCONST-Campina). Urmeaza a fi finalizat pana la sfarsitul lunii Ianuarie 2002.
-Imobil de 6 nivele pe strada Muzeul Zambaccian nr. 16, langa Televiziunea Romana. In constructie.
In legatura cu acest imobil exista date certe cu privire la modul fraudulos prin care dl. Adrian Nastase a intrat in posesia terenului pe care se realizeaza constructia, fiind intrunite toate elementele constitutive ale unei operatiuni de spalare de bani. Astfel, in anul 1998 proprietarii de drept ai terenului in suprafata de 700 m.p. si cu o valoare de piata de circa 400.000 de dolari vand acest teren pentru numai 2.000 de dolari unui intermediar, care, dupa numai o luna revinde terenul, cabinetului de avocatura Adrian Nastase pentru echivalentul in lei a sumei de 10.000 de dolari.
Aceasta manevra „clasica” in zona afacerilor imobiliare mascheaza fie o „spaga” de 400.000 de dolari primita de dl. Nastase pe aceasta cale, fie spalarea de catre acesta a sumei de 400.000 de dolari obtinuti anterior si pe care nu putea sa-i justifice. Construirea de catre dl. Nastase a acestui imobil a facut obiectul unui articol de presa, relevant fiind faptul ca in dreptul la replica pe care Primul Ministru l-a dat ulterior in acelasi ziar, acesta evita orice precizare cu privire la modul in care a „reusit” sa cumpere cu 10.000 de dolari terenul care valora 400.000 de dolari.
Colectia de arta a familiei Nastase este apreciata, in cercurile cunoscatorilor, la aprox. 2.000.000 de dolari (circa 65 miliarde lei).
Cunoscuta fiind apetenta aproape patologica a dlui. Adrian Nastase pentru obiecte de arta, cu ocazia zilei sale aniversare acesta a primit astfel de cadouri evaluate la 300.000 de dolari (circa 9,6 miliarde lei)
– Exista informatii privind participarea celor doi soti Nastase ca actionari importanti la o serie de societati comerciale cu profil agricol din judetele Calarasi si Ialomita, precum si la S.C. Murfatlar S.A., familia Nastase intrand in posesia acestor actiuni in urma decesului lui Angelo Miculescu, tatal dnei. Nastase (fost ministru al Agriculturii inainte de 1989)
– Costurile scolarizarii copiilor familiei Nastase se ridica la valoarea de 20.000 de dolari pe an echivalentul a circa 650 milioane lei. Cei doi fii ai domnului Adrian Nastase invata la Scoala Americana Internationala din Bucuresti.
Este cunoscuta usurinta cu care cei doi soti Nastase cheltuiesc sume exorbitante, ceea ce indica existenta unor venituri importante care nu se justifica prin salariul dlui. Adrian Nastase sau prin castigurile cabinetului de avocatura al acestuia.
-Subscrierea de catre dl. Adrian Nastase a sumei de 102 milioane lei pentru achizitionarea de actiuni la Dracula Parc.
-Donarea sumei de un miliard de lei pentru repararea unei manastiri. (Aceasta donatie s-a facut prin intermediul Fundatiei Romania mileniului trei, condusa de dna. Nastase, fundatie prin care s-au derulat sume de mai multe zeci de miliarde de lei pe parcursul anului 2001.)
-Achizitionarea de catre dl. Adrian Nastase de obiecte de arta, suveniruri, imbracaminte cu sume de ordinul miilor de dolari cu ocazia deplasarilor in strainatate inca din perioada 1992-1996.
– In acest sens se detin informatii ca sotii Nastase au efectuat in perioada 1995-1996 mai multe deplasari la Istanbul, folosind un avion al unei companii private pentru perfectarea unor afaceri si achizitionarea unor obiecte de arta. La Istambul persoana de sprijin era dl. Oreste Ungureanu, seful Agentiei Economice din Turcia.
Informatiile despre sursele de venituri ale familiei Nastase sunt legate de relatiile celor doi cu o serie de oameni de afaceri din Romania.
– In perioada 1993 – 1995 a existat o apropiere intre dl. Adrian Nastase si Sever Muresan concretizata dupa afirmatiile acestuia din urma prin oferirea unor importante sume de bani dlui. Adrian Nastase, care a pretins ca banii respectivi sunt folositi pentru finantarea partidului. Relatia a fost intrerupta de catre dl. Nastase la interventia dlui. Viorel Hrebenciuc (atunci Secretar General al Guvernului), care l-a informat pe dl. Nastase despre iminenta izbucnire a unui scandal financiar legat de Sever Muresan si Banca Dacia Felix.
– Inca de la inceputul anilor ’90 o puternica prietenie leaga familia Nastase de contoversatul om de afaceri Alexandru Bittner. Aceasta prietenie s-a materializat intr-o serie de afaceri derulate de catre acesta din urma si intermediate de dna. Nastase si de dl. Sorin Tesu omul de incredere al familiei Nastase actualmente Sef de Cabinet al primului ministru. Alexandru Bittner a afirmat in mai multe randuri ca in perioada 1997-2000 a finantat periodic familia Nastase cu sume cuprinse intre 5000 si 10000 de dolari, sume transmise fie direct dnei. Nastase, fie prin intermediul lui Sorin Tesu. In prezent, firme apartinand lui Bittner Alexandru
desfasoara afaceri cu diverse regii sau societati cu capital de stat cum sunt: Petrom si RAPPS, afaceri mijlocite si de a caror buna desfasurare se ocupa Sorin Tesu.
– In anul 1999 Directorul General al Petrom, Ioan Popa, l-a abordat pe dl. Adrian Nastase propunandu-i sa finanteze partidul, in schimbul mentinerii in functia de director dupa castigarea alegerilor de catre PDSR. Este cunoscut faptul ca Popa Ioan i-a dat dlui. Nastase sume de ordinul zecilor de miliarde de lei, gestionarea acestor sume in folosul partidului, sau in folos personal, fiind la discretia actualului prim ministru. Nu avem informatii cu privire la modalitatile prin care se efectuau platile de catre Popa, ceea ce ne face sa banuim ca acestea erau facute nemijlocit. Nu exista informatii in legatura cu continuarea platilor efectuate de Popa si dupa alegerile din 2000. Relatia Nastase – Popa s-a intarit continuu, incat primul ministru a afirmat in doua randuri, in prezenta unui cerc restrans de ministri si de lideri PSD, ca de Petrom se ocupa el personal si ca orice chestiune legata de Popa sau de Petrom trebuie discutata direct cu el pentru ca numai el decide in aceste chestiuni.
– Dl. Adrian Nastase a fost in relatii apropiate cu omul de afaceri romano-francez Adrian Costea, pe care l-a cunoscut prin intermediul lui Virgil Magureanu.
Pana in anul 1997 dl. Adrian Nastase l-a vizitat de mai multe ori pe Costea la Paris sau Deauville, singur sau impreuna cu dna. Nastase, de fiecare data costul sejurului si al cumparaturilor efectuate de cei doi fiind acoperit de omul de afaceri. Adrian Costea a afirmat la Paris intr-un cerc restrans, in cursul anului 2000, ca inainte de alegerile din 1996 i-a adus dlui. Nastase la Bucuresti, in cateva randuri, bijuterii de mare valoare si doua lingouri de aur, lasand sa se inteleaga ca nu intotdeauna i-a rambursat contravaloarea acestor bijuterii. Tot el a afirmat in mai multe randuri ca fraudarea BANCOREX cu circa 6 milioane de dolari in urma unei afaceri cu motorina intre Costea si statul roman, si care a constituit obiectul unui proces in care au fost acuzati Temesan si doi secretari de stat din perioada 1992-1996, a fost facuta la initiativa si cu implicarea lui Angelo Miculescu, tatal dnei. Nastase, in prezent decedat. Adrian Costea considera ca unul dintre principalii vinovati pentru problemele pe care le-a avut cu justitia franceza este dl. Adrian Nastase si l-a acuzat public pe acesta de ingratitudine.
-Pana in 1996 principalul interlocutor al lui George Constantin Paunescu in PDSR a fost Viorel Hrebenciuc. La inceputul anului 2000, G.C. Paunescu aflat in SUA l-a contactat direct pe dl. Adrian Nastase oferindu-si serviciile si propunandu-i diverse colaborari. Este de notorietate faptul ca G.C. Paunescu s-a oferit sa sponsorizeze vizitele in SUA ale dlui. Adrian Nastase si Presedintelui Ion Iliescu, dar ca, in final nu a achitat organizatorilor vizitelor (firma Eurasia Group) decat o parte din totalul de 205.000 dolari, ceea ce l-a determinat pe Ian Bremmer, presedintele Eurasia Group, sa se adreseze direct primului ministru. Dl. Bremmer se adresa dlui. Nastase cu „Draga Adrian” si, scuzandu-se pentru ca-l retine cu astfel de probleme, suma fiind relativ mica pentru dl. Nastase, incheia rugandu-l pe acesta „sa-si foloseasca autoritatea morala pe care o are asupra Paunestilor” pentru a-i determina sa-si achite datoriile. Din informatiile pe care le avem, dl. Nastase a incercat sa faca presiuni asupra lui G.C. Paunescu pentru a-l determina sa plateasca, dar acesta a refuzat reprosandu-i primului ministru ca face aceste demersuri uitand tot ce a facut Paunescu pentru PDSR si pentru dl. Adrian Nastase personal. In final, se pare ca suma a fost achitata de o firma americana cu care Paunescu intentiona sa deschida un post de televiziune in Romania, aceasta firma intrerupand ulterior orice afacere cu G.C. Paunescu. Consecinta acestui scandal a fost racirea relatiilor intre dl. Nastase si Paunescu.
-Este cunoscuta relatia dintre familia Nastase si Gigi Netoiu, relatie intretinuta mai ales de prietenia dintre dna. Nastase si dna. Luchi Grigorescu, concubina omului de afaceri. Si in acest caz, se vorbeste despre sume mari de bani primite de dna. Nastase in urma facilitarii unor afaceri ale lui Gigi Netoiu.
– Un alt afacerist care are legaturi stranse cu dl. Nastase este Gheorghe Dimitrescu. Dl. Dimitrescu este vicepresedintele si unul dintre patronii firmei Jaro International. Aceasta este compania de transport aerian implicata in afacerea de contrabanda cu tigari cunoscuta sub numele de „Portelanul”. Intre februarie si noiembrie 1996, 14 transporturi de tigari, continand 35.000 de baxuri, au fost aduse, prin intermediul companiei Jaro, la Baneasa, de unde, sub acoperirea unor transporturi de portelan, erau trimise in Occident. In mai multe randuri compania lui Gheorghe Dimitrescu s-a ocupat de transportul dlui. Nastase si a familiei acestuia. In urma cu cativa ani, dl. Adrian Nastase impreuna cu dna. Nastase au facut o excursie in Tibet prin intermediul Jaro International. Pentru a-i recompensa serviciile, primul ministru l-a numit pe Gheorghe Dimitrescu consul general al Romaniei la New York.
– Incepand cu anul 1996, Sorin Ovidiu Vantu l-a finantat pe dl. Adrian Nastase cu sume cuprinse intre 3.000 si 5.000 de dolari lunar. Aceasta finantare a fost intrerupta de catre dl. NASTASE in septembrie 2001 din cauza riscurilor mari de expunere.
Datorita marii mediatizari a relatiilor oculte intre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si clasa politica romaneasca, dorim sa prezentam cateva aspecte mai putin cunoscute. Actualul scandal este o etapa in cadrul razboiului din PSD intre Ion Iliescu si Adrian Nastase in care acesta din urma avand si o echipa de sprijin mult mai competitiva a reusit sa puncteze decisiv indreptand atentia opiniei publice aproape exclusiv asupra oamenilor politici din anturajul Presedintelui Romaniei. In realitate, relatii pecuniare cu Sorin Ovidiu Vantu au avut alaturi de dl. Adrian Nastase si persoane din anturajul acestuia, printre ei figurand: Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Musetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Tesu. Ingrijorat de scandalul tot mai mare din jurul numelui sau, dar si de racirea brusca a relatiilor cu Primul Ministru, Sorin Ovidiu Vantu a facut presiuni asupra acestuia in cursul lunilor noiembrie si decembrie 2001, pentru a-l determina sa-si respecte promisiunile de protectie facute inca din anul 2000. La sfarsitul lunii decembrie a anului trecut, considerand iremediabil compromisa relatia cu dl. Adrian Nastase si iritat de informatiile pe care le avea ca Mihai Iacob, adversarul sau, este sustinut de Primul Ministru, Sorin Ovidiu Vantu a hotarat sa-l atace pe dl. Nastase, anuntand dezvaluiri extraordinare pentru inceputul anului 2002 dezvaluiri menite sa duca la caderea Guvernului. In ultimele zile ale anului trecut si in primele zile ale noului an s-au purtat negocieri intense intre reprezentanti ai Primului Ministru si Sorin Ovidiu Vantu. In substanta, Primul Ministru i-a promis omului de afaceri ca va fi protejat in continuare si ca, in plus, studiaza cateva planuri de a-l scoate pe Sorin Ovidiu Vantu de sub presiunea opiniei publice, cerand in schimb asigurari ferme ca numele sau si ale persoanelor din anturajul sau nu vor fi facute publice de catre omul de afaceri.
Reactia lui Sorin Ovidiu Vantu s-a vazut la emisiunea Antenei 1, pe care a decis ca nu este bine sa o contramandeze, dar in care nu a facut nici o dezvaluire. Atacul impotriva primului ministru din finalul emisiunii, care nu a adus nimic in plan informativ, a fost menit sa indeparteze suspiciunile legate de un acord intre dl. Adrian Nastase si Vantu.
Interesant in acest context este si avertismentul transmis in direct la televiziunea OTV duminica 6 ianuarie, de catre adversarul lui Vantu, Mihai Iacob, care, informat despre acordul realizat in ultimul moment intre dl. Adrian Nastase si Sorin Ovidiu Vantu a anuntat ca detine casete video cu inregistrarea unor intalniri din Delta Dunarii intre Vantu si o serie de personaje extrem de importante pe care a refuzat sa le nominalizeze precizand ca numele lor reprezinta asigurarea lui pe viata. Din informatiile pe care le detinem si care provin din imediatul anturaj al lui Sorin Ovidiu Vantu aceste personaje filmate de Mihai Iacob sunt:
Primul Ministru – Adrian Nastase,
Ministrul Transporturilor si al lucrarilor publice – Miron Mitrea,
Ministrul Privatizarii – Ovidiu Musetescu,
Ministrul Turismului – Dan Matei Agathon.
Inregistrarile au fost facute in primavara si vara anului 2001.

Citeste si articolele:

 

Mafioţi din PSD, care au condus România spre ruină (I)

n Ministerul de Justiţie (MJ) se practică de ani buni o politică imobiliară injustă. Vizibilă şi din avion la capitolul locuinţe de serviciu, care a împărţit oamenii care împart dreptatea în două tagme. Una e cea a homleşilor care-şi plimbă bocceluţa dintr-o parte în alta în fiecare an. Iar cealaltă e a piloşilor cu proprietăţi gârlă, dar şi cu locuinţa de serviciu luată de la gura fraierilor din prima categorie.

Împărţeala locuinţeler de serviciu în MJ s-a făcut, în mare parte, pe vremea Rodicăi Stănoiu. După împărţeală, situaţia stă aşa: magistraţii, majoritari în sistemul de justiţie, n-au apucat nici măcar jumătate din locuinţele scoase spre închiriere de MJ. Grosul a revenit unei adunături pestriţe, mulţi dintre cei care au primit locuinţe având deja locuinţe proprietate personală în Bucureşti.Mai mult decat atat, Rodica Stanoiu i-a facilitat obtinerea unei locuinte de serviciu femeii care ii facea curat prin casa.

Cât a fost ministru, Monica Macovei a dat un ordin pentru aprobarea Regulamentului de atribuire a locuinţelor de serviciu din fondul locativ al MJ. Tot Macovei a desemnat o comisie, care a făcut verificări asupra modului de atribuire a locuinţelor. Concluziile raportului: dosare incomplete, locuinţe atribuite ilegal şi personae care nu mai lucrează în minister, dar care ocupă în continuare spaţiile MJ-ului. Printre cei care au beneficiat ilegal de locuinţă se numără şi Lidia Barbulescu, preşedintele CSM, prietenă apropiată a Rodicăi Stănoiu.
Iar pentru fraierii din România, care mai cred în lege şi dreptate, este clar că cei din tagma Lidiei Bărbulescu şi Rodicăi Stănoiu* nu dau doi bani pe legea din această ţară.

Rodica Stănoiu = fost ministru al justiţiei din guvernarea PSD, actual parlamentar

Bibliografie: Academia Caţavencu, nr.45/2007.

Citeste si articolele:

PSD = ciuma roşie, grupare interlopă susţinută de cei fără prea multă şcoală

Am Netflix de nişte ani şi unul dintre filmele care m-au marcat profund a fost serialul cu viaţa lui Pablo Escobar, celebrul narcotraficant columbian. Acest criminal şi-a terorizat propria ţară folosind cea mai de temut armă: corupţia. Ca poliţist, judecător, politician în Columbia acelor ani aveai doar două variante: banii de la Escobar sau glonţul, evident tot de la oamenii lui Escobar. Toţi cei care-i făceau probleme, nu erau “cuminţi”, sfârşeau cu un glonţ în cap (sau în alte părţi ale trupului).

Acest criminal notoriu avea o întreagă armată. Şi aici voiam să ajung. Ucigaşii plătiţi ai lui Escobar erau din ăştia care votează astăzi în România PSD = ciuma roşie: fără prea multă şcoală, uşor de cumpărat, fără să ştie vreo meserie (cum sunt asistaţii), gură-cască ce-şi duceau viaţa de rahat pe străzi murdare şi infecte. Aproximativ 30 de ani ( ca şi mafioţii PSD-işti în România) aceşti nemernici i-au terorizat pe oamenii paşnici şi muncitori ai Columbiei acelor vremuri.

Până la urmă, Pablo Escobar a sfârşit cum merita (ăsta merita o moarte în chinuri, dar haideţi să trecem peste): împuşcat de trupele speciale columbiene pe acoperişul unei case, în timp ce voia să fugă. Vor sfârşi mafioţii PSD-işti din România, care au terorizat această ţară vreme de 30 de ani, în puşcărie, aşa cum merită?

Revenind la caracterul votanţilor PSD, caracter de gloată analfabetă, iată, mai jos, un exemplu din 2004, cu activiştii fără şcoală ai ciumei roşii în acţiune.

PSD, un partid de scule mici, dar scumpe

De curând (era 2004 – n.m.), când se-ngânau fondurile Phare cu cele publice, organizaţia PSD din Caraş-Severin şi-a tras şi ea un sediu nou. Locaţia în care s-a aşezat sediul cel nou este fostul restaurant “Coroana” din Reşiţa.

Nu ştim dacă pesediştii călărăşeni au păstrat ţambalul din fostul local – dar speră, că da, ca să aibă şi ei la sediu un aparat la care să ştie umbla.

Fiindcă noua aparatură, în care s-au investit vreo 6 miliarde de lei (vechi – n.m.), bani munciţi de partid (hă, hăă, hăăă), e greu de presupus că se pricepe cineva s-o bage în priză.

Din câte se vorbeşte prin târg, membrii filialei cu liceul la bază încă mai cred că calculatoarele alea scumpe au fost cumpărate doar ca să aibă dânşii pe ce pune mileurile. (“Academia Caţavencu”, nr. 655/2004)

Citeşte şi articolele:

„Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?”
Psalmul 22.2

Charles Henry Mackintosh

© SoundWords, Online începând de la: 01.04.2019, Actualizat: 01.04.2019

Verset călăuzitor: Psalmul 22.2

 Psalmul 22.2: Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?

În Psalmul 22.2 este o frază cu o însemnătate aşa de profundă şi minunată cum nu există alta în Cuvântul lui Dumnezeu (compară cu Matei 27.46; Marcu 15.34). Niciodată înainte şi niciodată după aceea nu a pus cineva o astfel de întrebare, şi niciodată nu va pune cineva iarăşi o astfel de întrebare. Această întrebare este unică în felul ei în analele veşniciei.

Cine a pus această întrebare deosebită? Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Singurul care era „în sânul Tatălui” [compară cu Ioan 1.18] înainte de întemeierea lumii, subiectul dragostei fără limite a Tatălui. Însă El era mai mult: El Însuşi era Dumnezeu mai presus de toate, preamărit în veşnicie, Creatorul tuturor lucrurilor, Susţinătorul atotputernic al marelui univers. Şi El era un Om, un Om fără cusur, sfânt, desăvârşit, un Om, care niciodată nu a păcătuit şi nici nu putea să păcătuiască, deoarece El „nu a cunoscut păcat” [2 Corinteni 5.21]. Şi cu toate acestea El era un Om, un Om adevărat, născut de o femeie şi în toate a fost ca noi, cu o singură excepţie – păcatul: „Hristos …,; care n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui” (1 Petru 2.22). El a făcut întotdeauna ceea ce I-a plăcut lui Dumnezeu. De la ieslea din Betleem până la crucea de pe Golgota viaţa Lui a fost în deplină concordanţă cu voia lui Dumnezeu. El a glorificat pe Dumnezeu cu toată viaţa Lui. Din tot ce a gândit, din fiecare cuvânt, din fiecare privire, din fiecare mişcare s-a ridicat o mireasmă de un miros plăcut spre tronul lui Dumnezeu şi a bucurat inima lui Dumnezeu. Mereu cerul s-a deschis deasupra Celui binecuvântat şi glasul Tatălui veşnic a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea” (Matei 3.17; 17.5; Marcu 9.7; Luca 9.35; 2 Petru 1.17).

Deci Hristos era Acela, care a pus această întrebare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?” Este realmente adevărat, că Hristos a fost părăsit de Dumnezeu? A părăsit Dumnezeu cu adevărat pe singurul Său Fiu preaiubit? Şi-a ascuns Dumnezeu cu adevărat faţa de singurul Om fără păcat, fără cusur, desăvârşit, care a trăit cândva în lumea aceasta păcătoasă? Şi-a închis El urechea la strigătul Aceluia care a trăit numai pentru a face voia lui Dumnezeu şi pentru a glorifica Numele lui Dumnezeu? Da, Dumnezeu a făcut aşa. Dumnezeu, care nu Îşi abate ochii de la cel drept, a cărui ureche este întotdeauna deschisă pentru strigătul celui suferind, a cărui mână este întotdeauna întinsă pentru salvarea celui slab şi a celui lipsit de ajutor – da, Dumnezeu Şi-a întors faţa de la Singurul Său Fiu preaiubit şi în momentul acela a refuzat să audă strigătul Lui.

Noi nu ne putem preocupa suficient cu această taină adâncă. Taina aceasta conţine esenţialul Evangheliei, adevărul de bază al creştinismului. Cu cât medităm mai mult la gloriile Aceluia care a pus această întrebare – cine era El, ce era El, cine era El în Sine Însuşi şi ce era El pentru Dumnezeu -, cu atât mai mult vedem adâncimea de nepătruns a acestei întrebări. Şi cu cât contemplăm mai mult pe Acela căruia I-a fost adresată această întrebare, cu atât mai mult recunoaştem însuşirile şi căile Lui, cu atât mai mult recunoaştem puterea şi valoarea răspunsului.

Deci, de ce Dumnezeu L-a părăsit pe Fiul Săi? Şti TU de ce? Şti tu, ce importanţă are pentru tine faptul că Dumnezeu L-a părăsit pe Fiul Său? Poţi tu spune din adâncul inimii: „Ştiu din ce cauză Dumnezeu L-a părăsit pe Fiul Său. Dumnezeu L-a părăsit pe Fiul Său, deoarece El a luat locul meu, deoarece El a atârnat pe cruce în locul meu şi a luat asupra Lui toate păcatele mele. El a fost făcut păcat pentru mine. Tot ce eu eram, tot ce eu am făcut, tot ce mă privea pe mine ca păcătos, a fost pus asupra Lui. Dumnezeu a acţionat cu mine în Persoana Locţiitorului meu. Păcatul naturii mele, al fiinţei mele, şi toate păcatele vieţii mele – tot ce sunt eu, şi tot ce am făcut eu vreodată, a fost socotit Lui. El m-a suplinit şi a fost tratat corespunzător.”

Iubite cititor, te-a învăţat Duhul Sfânt aceste lucruri? Şti tu aceasta, deoarece tu crezi în autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu? Dacă da, atunci vei avea o pace puternică, pe care nici o putere de pe pământ sau din iad, nici un om sau diavol nu o va putea deranja vreodată. Această cunoaştere este singura şi adevărata bază pentru pacea sufletului. Un om poate avea adevărata pace cu Dumnezeu numai atunci când el ştie că Dumnezeu Însuşi a răspuns pe crucea Fiului Său la întrebarea referitoare la păcat şi la păcate. Dumnezeu ştia ce este necesar, şi El a pus la dispoziţie cele necesare. Toată greutatea fărădelegilor noastre a pus-o asupra lui Hristos. Dumnezeu şi păcatul s-au întâlnit la cruce. Acolo s-a clarificat divin toată problema păcatului şi s-a răspuns o dată pentru totdeauna la ea. Păcatul a fost condamnat şi înlăturat. Purtătorul păcatului a mers sub valurile şi talazurile mâniei divine. Dumnezeu L-a pus în ţărâna morţii, Păcatul a fost tratat conform cerinţelor nespus de mari ale Fiinţei lui Dumnezeu, ale caracterului Său şi ale tronului Său; şi acum Acela, care a fost făcut păcat pentru noi şi a fost judecat în locul nostru, este înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi este încununat cu glorie şi onoare. Şi tocmai această cunună este dovada pentru faptul că păcatele au fost îndepărtate pentru totdeauna. Dacă credinciosului ar putea vreodată să i se pună un singur păcat ca povară, ar trebui mai întâi ca această cunună să fie smulsă de pe capul Mântuitorului.

Însă în răspunsul la tainicul „pentru ce?” al Aceluia care a fost părăsit, mai vedem şi altceva de nedescris de preţios: dragostea copleşitoare a lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii sărmani. Această dragoste L-a determinat pe Dumnezeu nu numai să rupă pe Fiul Său de la inima Sa, ci ea L-a determinat şi să părăsească pe Fiul Său pe cruce. De ce a făcut Dumnezeu aceasta?  Deoarece nu era o altă cale pe care noi am putea scăpa: ori iadul veşnic pentru noi ori mânia fără limite faţă de Purtătorul păcatelor. Dumnezeu a ales ultima alternativă; şi începând de acum locul, pe care îl ocupă Hristos, este şi locul tuturor acelora care cred în El!

Tradus de la: „Mein Gott, nein Gott, warum hast du mich verlassen?”

Titlul original: „The Forsaken One“
din Things New and Old, Anul 14, 1871, pag. 135–137

Traducere: Ion Simionescu

 

Voi, cei care treceţi pe lângă
… oamenii de pe Golgota

Rainer Imming

© SoundWotds, Online începând de la: 23.09.2018, Actualizat
 
 
Cuprins

Versete călăuzitoare: Matei 26; 27; Luca 23; Marcu 14; 15; Ioan 19

Introducere

Evenimentul, despre care este vorba, este cunoscut celor mai mulţi oameni, cel puţin din auzite. Şi Persoana, care stă în centru, este de asemenea cunoscută: Isus, care a fost răstignit cu aproximativ 2000 de ani în urmă înaintea porţilor Ierusalimului.

Locul, numit „Locul căpăţânii” (Golgota), probabil nu era pentru prima dată scena unui astfel de eveniment. În timpul acela au fost nenumăraţi oameni executaţi în felul acesta sau asemănător din cele mai diferite motive. Însă nici un alt proces şi nici o altă sentinţă după aceea până astăzi nu a făcut atâta senzaţie cum a făcut răstignirea lui Isus. – De ce de fapt?

Deja atunci au fost atraşi cei mai diferiţi oameni în vâltoarea acestor evenimente. Ce fel de oameni erau aceia, care atunci erau martori oculari sau chiar implicaţi în condamnarea şi executarea lui Isus? Ce atitudine aveau ei faţă de cele petrecute? S-ar putea ca noi astăzi să ne regăsim în ei? În cele ce urmează este vorba de oamenii de pe Golgota.

Scenele următoare se bazează pe descrierile pe care ni le fac relatările despre viaţa lui Isus în evanghelii; evanghelia după Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Trecătorii

De fapt toate acestea nu-i interesa în mod deosebit. Erau lucruri mai importante şi mai frumoase în viaţă. Şi pe când tocmai se preocupau cu acestea au ajuns – întâmplător? – tocmai pe drumul care ducea în Ierusalim, pe care începând înainte de masă stăteau trei cruci: Isus la mijloc, la stânga şi la dreapta Lui câte un criminal. De jur împrejur o mulţime de oameni şi de soldaţi.

Pe Cel din mijloc Îl cunoşteau în treacăt: acest Isus din Nazaret – fanatic, lăudăros, unul care strică cheful celorlalţi, măscărici, …? În orice caz Unul care nu merită să fie băgat mult timp în seamă. Aşa L-au considerat ei până acum. Şi această privelişte nenorocită, cum El atârna pe cruce jumătate gol, îi îndreptăţea definitiv: „Uitaţi de E!”

Mai mult decât numai câteva cuvinte de batjocură răutăcioasă au rostit în trecere. Şi de ce să-L compătimeşti, căci El Însuşi este vinovat de toate. „Trăieşte şi lasă pe alţii să trăiască”, era motoul lor. De ce S-a amestecat El în toate care nu-L privesc? Dacă ar fi trăit o viaţă cât de cât „cumsecade”, aşa ca ei, fără să se certe cu nimeni – toţi ar fi avut liniştea lor!

În orice caz viaţa lor trebuie să-şi urmeze cursul ei normal de până acum. „Fă ce este drept şi nu te teme de nimeni” – şi vai de omul care îndrăzneşte să privească mai îndeaproape faţada acestei burghezii serioase. Nicidecum să nu reflectezi, dacă lucrurile lor importante sunt cu adevărat aşa de importante, dacă lucrurile lor frumoase sunt cu adevărat aşa de frumoase.

Oameni superficiali, care nu pricep că viaţa este mai mult decât arta, că în împrejurările prezente să facă ce este mai bine din ele. Care sunt orbi să vadă că fiecare zi poate avea mai mult conţinut decât lucrul şi încetarea zilei de lucru, decât a cumpăra şi a vinde, decât a vedea şi a fi văzut şi pe lângă aceasta o anumită doză de „aventură” şi distracţie în vacanţă sau în concediu. Nici un timp pentru Acela care vrea să dea vieţii lor sens adevărat şi pe care ei Îl văd numai ca pe unul care le tulbură pacea pe cărarea străbătută de ei.

Batjocorind au trecut pe lângă cruce – Isus nu avea nici o importanţă pentru ei. Dacă ei nu se vor întoarce cândva acolo, atunci sau rătăcit cu preţul sufletului lor.

Simon din Cirene

El voia de fapt numai să treacă „pe alături” – însă nu ca să batjocorească. Căci nu acesta era felul lui. El venea de la câmp – muncă onorabilă! – şi voia să meargă acasă, la soţie şi copii.

Nu voia deloc să aibă a face cu revoltă şi lucruri de felul acesta. Să treacă pe neobservate şi să nu fie atras în toate aceste chestiuni cu Isus. Puţină religie este în ordine – dar nicidecum „fanatism”. În cele din urmă şi-a încheiat lucrul aşa cum se cuvine, la timp, înainte de începutul zilelor de sărbătoare.

Aşa s-a gândit el. Însă apoi s-a petrecut cu totul altfel. Deodată l-a prins şeful plutonului de execuţie şi i-a poruncit: „Du crucea Acestuia!” Nu mai era nici o scăpare. Acum trebuia să participe la această procesiune macabră, şi pe lângă aceasta în toiul ei! La câţiva paşi înaintea lui mergea Isus, Cel pentru care era destinată această cruce. Simon a trebuit să privească cu ochii lui toate acestea.

Trecuse viaţa tihnită a bărbatului care nu voia să fie nici pentru, şi nici împotriva lui Isus. Ei, vrăjmaşii lui Isus, l-au târât de partea lor: el a devenit ajutorul executant al acelora care L-au omorât pe Isus.

Nimeni nu poate rămâne toată viaţa neutral faţă de Isus. Va veni cândva ceasul, când va trebui să dăm cărţile pe faţă. Cânt probabil vom sta în mijlocul acelora care insultă, râd, batjocoresc, … pe Isus – Ne lăsăm atraşi fără împotrivire de partea lor?

Noi nu vom putea spune, nu am ştiut nimic despre aceasta. Simon a privit tot ce se petrecea. După aceea el nu va mai fi acelaşi. Ori va fi un ajutor al acelora care vor să-L lichideze pe Isus din lumea aceasta, ori …

Fiii lui Simon au fost mai târziu nominal cunoscuţi primilor creştini. Cum s-o fi decis Simon? Cum ne decidem noi?

Mulţimea poporului

Mulţimea de oameni, în care Simon din Cirene a fost implicat fără voia lui, era o învălmăşeală în clocot. Înghesuială şi unele lovituri date celor condamnaţi, strigăte de batjocură ieşite din gura unora şi ţipete în comun: „Răstigneşte-L!” Aşa au ieşit din cetate în drum spre Golgota. –Nu puţini dintre ei au fost probabil alături, când cu aproximativ o săptămână în urmă Isus a intrat în Ierusalim. Atunci mulţimea poporului era foarte entuziasmată, L-au onorat ca pe un Împărat şi jubilau de bucurie: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” – Astăzi nici un cuvânt de felul acesta.

S-a petrecut ceva în săptămâna aceasta, prin care Isus a pierdut simpatia mulţimii poporului? Nicidecum, dar începând dis-de-dimineaţă vrăjmaşii Lui, conducătorii religioşi, au adus oameni în popor care mereu strigau numai un lucru: „El este un criminal! El trebuie să moară!”  Şi dacă mulţi spun aceasta deseori şi tare, atunci ceva trebuie să fie adevărat. Şi astfel ei au strigat împreună: „Răstigneşte-L!”

Dacă ar fi fost întrebaţi, de ce ei strigă astăzi aşa şi săptămâna trecută au strigat exact contrariul – probabil că nu ar fi avut un răspuns corect. Ei gândeau astăzi aşa, pentru că pur şi simplu gândeau aşa, ei mergeau astăzi împreună cu alţii, pentru că alergau împreună cu ei, ei strigau, ce strigau toţi.

În toate timpurile demagogi fără conştiinţă au ştiut să folosească abuziv în interesele lor spiritul de acomodare al omului în mulţime. Până în timpurile noastre: „Vreţi războiul total?” – „Da! Da! Da! …!

Ne formăm noi propria părere sau permitem să ne-o prescrie cei care generează păreri? Oamenii din mulţime au gândit astăzi într-un fel despre Isus, şi mâine în alt fel. Da, au gândit ei cu adevărat despre El? Vor ei într-adevăr să facă efortul acesta? Cu adevărat L-a cunoscut numai acela care a avut curajul să se desprindă din această mulţime şi să-L întâmpine personal.

Conducătorii religioşi

În acest vălmăşag de oameni, care mergeau şuvoaie la locul de execuţie, erau şi unii care rareori erau văzuţi în această societate. Care altfel aveau grijă să aibă o distanţă suficientă de poporul de rând: conducătorii religioşi ai poporului, marii preoţi şi mai marii poporului. Ei puteau fi bine recunoscuţi după hainele lor şi comportarea lor specifică, care îi trăda ca „spirituali”.

Dar astăzi au uitat puţin obişnuita lor reţinere nobilă. Ei erau în sfârşit la ţelul planurilor lor îndelung plăsmuite: Isus va fi înlăturat public ca răufăcător! Ei nu voiau să piardă spectacolul.

De la început au fost sceptici faţă de acest Fiu al tâmplarului, faţă de acest autonumit predicator ambulant cu ceata lui de adepţi neinstruiţi alcătuită din pescari şi alţi oameni asemenea lor: Ce putea veni bun de la unul ca acesta?

Şi precauţia lor era justificată; Omul a dat totul peste cap! Evlavia lor jucată perfect El a denumit-o făţărnicie, predicile şi rugăciunile lor formulate frumos le-a denumit mincinoase şi fără valoare, strângerea de bani, pe care o făceau, a denumit-o exploatare a săracilor. – Şi poporul de rând L-a aplaudat! El a îndrăznit chiar să afirme că adunătura cunoscută a cetăţii, cum ar fi înşelătorii la impozit, curvele şi cerşetorii, care ştiau de vina lor, era mai aproape de Dumnezeu decât ei cu religiozitatea lor. Şi viaţa Lui toată era o acuzare a fandoselii lor evlavioase.

Cu cât influenţa Lui a devenit mai mare în popor, cu atât mai mult vedeau spulberându-li-se speranţele: prestigiul lor, posturile lor avantajoase, puterea lor ca presupuşi mijlocitori între Dumnezeu şi oameni. Mânia lor nu cunoştea limite. Invidia şi gelozia au crescut până la ura cea mai aprigă.

Luarea în captivitate a lui Isus în ultima noapte nu era prima încercare de lichidare a Lui. De fapt ar fi trebuit să aibă loc fără senzaţie, în linişte, dar într-un fel sau altul nu a reuşit. Tot aşa cum procesul rapid din zorii dimineţii era o farsă de netăgăduit. Dar ce contează? Cu toate acestea ei L-au condamnat şi au exercitat execuţia capitală prin romani. În seara aceasta va fi în sfârşit mort, va amuţi pentru totdeauna. Şi după cum era cunoscut se apropiau Paştele, sărbătoarea religioasă cea mai importantă a iudeilor. La această ocazie ei ca preoţi trebuiau să stea iarăşi în demnitatea lor ca bărbaţi. În sfârşit iarăşi nederanjaţi; nu mai era nimeni care să atace pretenţia lor de mijlocitori între Dumnezeu şi oameni …

Ei, membrii elitei religioase, erau vrăjmaşii cei mai înverşunaţi ai lui Isus, supraveghetorii propriu-zişi care zoreau răstignirea Lui. Invidia şi gelozia, îndreptăţirea de sine şi vanitatea pusese stăpânire deplină pe ei. Religia era pentru ei cât vezi cu ochii numai un mijloc pentru a-şi atinge scopul şi în această religie a lor, făcută de ei, nu era loc pentru Isus. – Şi cât loc este în credinţa noastră pentru El?

Împăratul Irod

Şi el făcea parte din elita poporului, căci el era tolerat de romani ca împărat peste o parte a împărăţiei lui Israel din timpul acela. În multe privinţe el era numai o marionetă şi în procesul împotriva lui Isus nu a jucat nici un rol important. Însă aceasta nu l-a împiedicat să-şi facă viaţa o sărbătoare zgomotoasă. Banii nu jucau nici un rol, el nu cunoştea limite morale: este permis tot ce place, acesta era moto-ul lui.

Nu se gândea să ia în serios şi să accepte pe acest Isus ca Împărat şi Domn. De aceea el nu a împărtăşit nici gelozia fariseilor; ideile lor religioase şi ale celorlalţi oameni erau pentru el, omul de viaţă cu multă experienţă, oricum prea rigide. El voia să cunoască pe Isus numai ca alternativă originală a programului său zilnic normal: ca să spun aşa, un făcător de minuni ca interludiu la show. – Cât de mulţi oameni ai societăţii noastre luxuriante din Europa centrală gândesc asemănător: în căutarea după distracţii mereu noi şi un fior religios este deosebit de bine venit: bărbatul medic din Africa, preotul voodoo[1] din Caribic sau chiar şi Isus.

Când Isus a fost luat captiv a venit în sfârşit această şansă pentru Irod. Pilat Îl trimite la el. Dar a fost numai o întâlnire de scurtă durată: dorinţa de distracţie a lui Irod nu a fost satisfăcută, căci Isus a tăcut statornic. A făcut haz pe socoteala Lui şi L-a trimis înapoi la Pilat.

Oamenii râd de Isus şi El tace. Ei nu văd că această tăcere este deja judecata lor, că râsul lor, cu care ei alungă pe Isus, este râsul găunos al oamenilor care se află tocmai pe drumul care duce drept în depărtarea veşnică de Dumnezeu. Îngâmfarea lor, luxul în care ei trăiesc astăzi, şi aplauzele celor din jurul lor ar putea să-i înşele – dar Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.

Pilat

Deoarece conducătorii religioşi ai poporului sub hegemonia romanilor din timpul acela nu aveau voie să execute sentinţe de moarte, ei au trebuit să predea pe Isus lui Pilat. Pilat era guvernatorul pus de cezarul roman.

Ca să zicem aşa, din pricina funcţiei lui el a urmărit întrucâtva toată chestiunea cu Isus din ultimii ani. În cele din urmă el era personal răspunzător de liniştea în această provincie. Însă în această chestiune el nu putea lua în serios aceste certuri religioase; căci el era politician şi stătea cu ambele picioare pe pământ. Şi chiar dacă la începutul carierei lui politice ar fi avut probabil unele idealuri – viaţa politică sumbră de fiecare zi i le-a alungat. În lume supravieţuieşti numai dacă eşti cel mai tare sau dacă urli împreună cu lupii; aceasta el a învăţat-o foarte bine.

Când apoi în această dimineaţă Isus stătea înaintea lui legat şi vorbea ceva despre „adevăr” – căci remarcabil în rest El a vorbit puţin -, el a putut numai să-I răspundă: „Ce este adevărul?” Viaţa i-a spulberat toate iluziile. O viaţă de tactică şi diplomaţie, de joc de poker al puterii, de amestecătură iscusită de minciună şi adevăr, promisiuni şi stratageme, ca să menţii poporul liniştit şi bine dispus – şi pe lângă aceasta să rămână totdeauna deasupra. O viaţă în interdependenţe, din care el acum nu se mai putea desprinde. – Pilat a devenit orb pentru realitatea din afara celor realizabile din punct de vedere politic.

Dar prin experienţa lui el ştia foarte bine că aceşti conducători religioşi voiau să condamne pe acest Isus numai din invidie. De mai multe ori el a constatat nevinovăţia Lui, voind să-L elibereze. Căci o astfel de sentinţă de condamnare grosolană nu era pe placul lui, în sensul dreptului roman, pe care el voia să-l apere.

Însă oamenii erau ca ieşiţi din minte – ei voiau neapărat să vadă pe Isus murind. Mai mult chiar decât pe criminalul renumit Baraba. Ce era de făcut?

Deodată un strigăt din rândul conducătorilor religioşi: „Dacă dai drumul omului acestuia nu eşti prieten cu cezarul!” Pilat a simţit că devine riscant pentru el; acum situaţia devenea critică pentru el însuşi. Câteva greşeli care să ducă la nelinişte şi cu aceasta supărare la cezarul din Roma făcuse deja prosteşte în perioada în care era pe funcţie. Dacă aceşti oameni îl vor ponegri din nou acolo … Cezarii romani nu se comportau cu blândeţe cu funcţionarii incapabili.

Mintea lui Pilat lucra cu înfierbântare. Atunci i-a venit ideea genială: Înaintea scaunului de judecată oficial a întrebat: „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” – „Da, noi nu avem alt împărat decât pe cezar!” – atunci el L-a condamnat la moarte pe Isus.

Cu un instinct politic genial Pilat şi-a scos capul din laţ şi a întors suliţa, aşa că iudeii, care deseori produceau tulburare, au proclamat oficial: cezarul din Roma este stăpânul nostru. Până acum numai prin constrângere făceau aceasta, acum o făceau de bună voie. O finalizare excelentă pentru raportul pe care Pilat trebuia să-l trimită la Roma cu privire la toată această chestiune. Pentru aceasta îl vor lăuda până la cele mai înalte poziţii. Totuşi, puţin îi părea rău acestui idealist. Dar în viaţa zilnică aspră astfel de oameni fac uneori şi ceea ce nu trebuie să facă. Regretabil, dar nu se poate schimba. Sau ar fi trebuit mai bine să se folosească cu toată severitatea de poziţia lui şi să rişte mai mult pentru acest Isus? Ca să fie mai sigur şi-a spălat mâinile în nevinovăţie pe scena plină de oameni. Niciodată nu se putea şti ce putea să aibă loc, şi ca politician a învăţat să preţuiască şi arta reasigurării.

El nu a mers la execuţia capitală. Să se bucure de chinurile Celui condamnat, aceasta era sub demnitatea lui. Pentru el chestiunea se încheiase. Dar dacă toate acestea scuzau sentinţa lui greşită?

Soţia lui Pilat

În mijlocul dezbaterilor de judecată Pilat a primit o veste urgentă de la soţia lui. Plină de păreri nesigure cu privire la cele ce se petreceau, ea voia ca soţul ei să nu se implice în toate acestea.

Ea a avut vise din pricina lui Isus. Ea suferea din cauza aceasta. Frica a cuprins-o. Nu au spus totdeauna ghicitorii că visele sunt prevestitorii evenimentelor viitoare? Ca femeie romană ea apelat deseori la astfel de oameni. Dar totul era aşa de neclar, visele ei nu-i spuneau nimic exact – tot aşa de puţin ca şi sfatul astrologilor, ghicitorilor şi vrăjitorilor. Ea stătea în întuneric cu presimţirile ei sumbre.

Despre Isus auzise din mâna a doua sau a treia, şi anume numai lucruri bune – ea L-a numit „Neprihănitul”. Dar ceea ce oamenii din jurul ei i-au povestit erau lucruri ciudate, minuni misterioase. Ea a avut faţă de acestea o frică superstiţioasă şi nu s-a apropiat mai mult de ele. Voia mai degrabă să nu aibă absolut nimic a face cu ele; ea a încercat să-şi bage capul în nisip.

„Să n-ai nimic a face cu Isus”, a atenţionat ea pe soţul ei. Dar cum să realizeze el aceasta? Şi să declare liber pe Isus ca „neprihănit”, l-a aceasta s-a gândit la fel de puţin ca şi soţul ei.

Astfel ea a rămas singură cu temerile ei. Superstiţia ei era de asemenea o credinţă. Dar o credinţă care ţinea prins într-o teamă nedeterminată; care paraliza. Ea bănuia ceva deosebit la Isus. Dar ea era încurcată prea mult în felul ei de gândire superstiţioasă, mai mult chiar decât ea înţelegea: înaintea lui Isus nimeni nu trebuie să aibă frică. Isus nu este un magician netransparent. Nu era unul care prin şiretlicurile lui voia s-o lege de el. Isus vrea să elibereze pe cel care vine la El! El vrea să înlocuiască teama nesigură prin bucurie de încredere.

Baraba

El era candidatul la moarte, pe care Pilat l-a pus împreună cu Isus înaintea poporului. Pe unul din ei voia să-l elibereze cu ocazia sărbătorii Paştelui ca dovadă de favoare, şi el spera că ei vor alege pe Isus. Însă ei voiau să-L vadă pe Isus murind şi pe Baraba eliberat!

Baraba era un ucigaş binecunoscut în ţară. Potrivit cu dreptul şi legea din timpul acela el merita sentinţa de moarte. – La ce s-o fi gândit el în ultima lui noapte? La dimineaţa când paznicii îl vor lua din închisoare? La ce s-o fi gândit când total pe neaşteptate a primit şansa să stea acolo la alegere lângă Isus? – Îl cunoştea el pe Isus? – La ce s-o fi gândit când treptat a înţeles că Isus trebuia să moară şi el să trăiască? – Când un soldat i-a desfăcut cătuşele şi Pilat l-a eliberat – în libertate! Ce a făcut el din această libertate? Cum a trăit el viaţa nouă, care i-a fost dăruită? Baraba a trăit concret personal ceea ce Isus a numit scop al morţii Sale pe cruce: El, Cel nevinovat, a vrut să ia asupra Sa pedeapsa dreaptă pentru vina noastră, pentru ca noi să putem pleca liberi, să putem începe o viaţă cu Dumnezeu. Viaţă în veşnicie. O altă şansă nu a mai fost pentru Baraba – o altă cale de a te pune în ordine cu Dumnezeu nu există pentru noi.

Oferta din partea lui Isus este valabilă; aşa cum a fost valabilă pentru Baraba tot aşa este valabilă pentru fiecare om. O primim noi?

Soldaţii

După ce poporul a făcut alegerea între Isus şi Baraba şi Pilat L-a condamnat la moarte pe Isus, el L-a predat împreună cu alţi doi bărbaţi condamnaţi din pricina unui act de tâlhărie, soldaţilor pentru execuţia capitală.

Prin viaţa lor de soldaţi ei au devenit nemiloşi şi duri. Glumele lor erau brutale, căci nu aveau multe lucruri de care să râdă. Deja conduseseră câţiva oameni de la viaţă la moarte. Şi pentru ei era un joc plăcut ca mai înainte să se distreze puţin pe seama oamenilor. Tocmai acest Isus oferea o ofrandă bună pentru aceasta.

Destul de des au fost puşi sub presiune – în armata romană era disciplină de fier -, acum puteau să-şi facă de cap cu Unul mai slab. Compătimirea nu exista la ei. Că batjocura şi autoritatea lor asupra Celui lipsit de apărare era laşă, aceasta nu-i deranja. Important să aibă puţină distracţie.

După aceea au dus pe cei trei la execuţia capitală, i-au răstignit şi s-au aşezat de pază înaintea lor. Deoarece aşa era prescris, le-au dat un fel de anestezic, dar Omul din mijloc nu a vrut să-l primească. E singur vinovat, dacă nu-l ia. Mai târziu Acesta a strigat ceva, şi propunerea venită din mulţime să I se dea oţet au găsit-o foarte amuzantă. Altfel nu ar fi avut nici un ochi pentru cei care mureau, nici o ureche pentru strigătele lor, nici o inimă pentru durerile lor …

Mai mult interes pentru ei aveau boarfele candidaţilor la moarte. Acestea trebuiau să le aparţină lor. Şi astfel şedeau înaintea crucii şi trăgeau la sorţi pentru haine. Privirea lor era îndreptată spre zaruri – cine va avea de data aceasta lozul cel mai bun? – zaruri cu care ei au câştigat deja unele lucruri. Aceasta era captivant! – Ceea ce se petrecea înapoia lor la cruce i-a lăsat rece. Abrutizaţi şi insensibilizaţi nu aveau nici un simţământ pentru aceasta.

Căpitanul

Ca şi conducător al plutonului de execuţie el nu avea altă natură decât subalternii lui, soldaţii. Poziţia lui de ofiţer l-a determinat însă să ia o poziţie mai retrasă.

În afară de aceasta el nu avea parte de hainele celor executaţi. Aşa că el nu a fost distras prin jocul de noroc şi a avut timp să urmărească îndeaproape toată execuţia capitală. El L-a observat pe omul din mijloc, care era cu totul altfel decât ceilalţi pe care el i-a văzut până acum murind. El a văzut ura laşă, oarbă, fanatică şi batjocura oamenilor adusă acestui Om – El era obişnuit cu multe, dar ceea ce se petrecea aici era nemaiîntâlnit de el.

El a înţeles clar în timpul dezbaterilor înaintea lui Pilat că acest Om era de fapt nevinovat. Şi acum, când Îl privea, comportarea Lui şi puţinele Lui cuvinte, a început să-şi dea seama că aici era vorba mai mult decât o crimă a justiţiei, pe care probabil a trăit-o deja uneori. În viaţa lui marcată de asprime şi brutalitate se întipăreşte priveliştea unui Om care în situaţia cea mai extremă era în toată fiinţa Lui altfel decât toţi ceilalţi oameni. Care acolo pe cruce se mai ruga pentru vrăjmaşii Lui. Când în cele din urmă Isus moare, aşa cum el niciodată nu a văzut un om murind, nu a putut face altceva decât să exclame: „Cu adevărat Omul acesta era drept, era Fiul lui Dumnezeu!” – Ce a zis el acolo? „Fiul lui Dumnezeu!?” – Va avea nevoie de timp să prelucreze ceea ce el a trăit aici. Dar pe acest Isus nu-L va uita niciodată. El va trebui să afle mai multe despre Omul acesta!

Doi tâlhari

Încă doi tovarăşi fierţi în apă clocotind. Dar acum ei stăteau de partea cealaltă. De partea celor care pierd, neajutoraţi predaţi autorităţii mulţimii poporului revoltat şi soldaţilor. – Atâta timp cât eşti cel mai tare, brutalitatea este un joc uşor. Dar cum stau lucrurile atunci când suntem noi prinşi de ea?

Ei nu gemeau după favoare, sau renunţaseră la ea. Ei ştiau că sosise ultimul lor ceas. Deseori au glumit în privinţa aceasta şi acum nu puteau să facă altfel. Pe Omul dintre ei, care vorbea lucruri aiurite şi chiar pe drumul spre cruce a mai ţinut o predică scurtă, pe acesta L-au acoperit cu hule barbare.

Pe unul din ei deznădejdea pusese stăpânire deplină: el a trăit brutal şi batjocoritor şi a murit – cum nu puţini oameni violenţi au intrat în veşnicie cu blesteme pe buzele lor.

Celălalt a devenit liniştit. Dacă există ceva nebun, atunci acesta este batjocura şi blestemul adus de un muritor asupra unui altul aflat pe moarte. Însă tocmai aceasta nu făcea Omul din mijloc. El s-a întrebat ce era de fapt cu acest Isus. El şi-a amintit – a fost el probabil de faţă, sau i-a povestit cineva despre El? -, ce a spus şi cum a trăit acest Om. Pe vremea aceea el a râs numai de El, dar acum …

Pe neaşteptate a mustrat pe camaradul lui hulitor de la stânga. Limpede ca sticla a constatat, că în cele din urmă ei pe drept atârnă acolo, însă acest Isus este total nevinovat. Şi ceea ce în ceasul acesta nimeni altcineva nu a văzut cu această claritate, el a înţeles deodată: acest Isus care moarte este realmente Împărat şi Domn şi nu va rămâne în moarte, ci va învia şi va reveni în putere şi glorie! Şi acest Isus S-a întors spre el, spre criminalul vinovat, şi l-a primit.

În mijlocul vuietului acestei zile el a găsit odihnă, odihnă chiar şi pentru a muri. Nimeni nu a sesizat aceasta, dar el a găsit siguranţa unei vieţi la Dumnezeu.

Cei ce stăteau alături

Şi apoi erau atunci o mulţime de curioşi să vadă, care s-au strâns să trăiască spectacolul. Ei stăteau acolo şi făceau glumele şi vorbăriile lor. – Vorbăriile goale sunt aşa de fără valoare, dacă nu îţi sunt adresate.

După aceea puteau să relateze imediat despre ele proaspăt aduse la masa de seară, la barul din cârciumă, în clica colegilor de clasă. Ei au fost de faţă! Relatările vor deveni ceva mai tari, mai sângeroase, mai stridente … Important este că se oferă o istorisire interesantă, cu care te pui pe tine însuţi în centru. Şi în rest, despre acest Isus se putea cu adevărat amuza.

Deosebit de curajoşi nu erau, ei erau numai spectatori. Să ofere idei bune soldaţilor, strigate de la o distanţă în siguranţă, aceasta o puteau face. Ei înşişi nu şi-ar murdări degetele, decât numai dacă trebuie. Aşa de brutali ca soldaţii nu erau.

Aceşti oameni erau aproape – şi totuşi nu aproape, ei au privit numai – şi cu toate acestea n-au văzut. Şi astfel ei au oferit numai câteva glume de prost gust, cele mai multe chiar numai auzite şi repetate papagaliceşte – găunoase şi inumane. Tot aşa de inumane precum erau soldaţii.

La sfârşitul „spectacolului”, aşa au simţit ei, s-au dus acasă şi s-au bătut cu pumnii în piept. Căci întrucâtva le-a devenit totuşi sinistru – în mod deosebit acest întuneric total la mijlocul zilei. Şi această comportare a lui Isus. Nu cumva totuşi glumele lor erau nepotrivite? – Dar ce contează, acum El este mort. Veniţi, să mergem acasă!

Oameni care au întâmpinat pe Isus din plăcere pentru senzaţii. Ei voiau să vadă cum se va termina totul, dar numai din curiozitate. – Cine nu priveşte altfel la Isus decât au privit oamenii aceştia, acela nu va înţelege cine era El cu adevărat.

Bocitoarele

Alţii nu au scos-o la capăt cu astfel de show rece, ei au lăsat frâu liber simţămintelor lor: femeile, care deplângeau pe Isus pe drumul spre cruce.

Aceasta era pe de o parte tradiţie, dar pe de altă parte era şi curaj. În cele din urmă Isus era condamnat ca infractor. Adepţii Lui de parte bărbătească au spus până nu de mult vorbe mari, dar acum aproape toţi au luat-o la fugă şi au dispărut.

Au rămas femeile cu cântecele lor de jale. Atunci Isus S-a întors şi a zis: „Nu Mă plângeţi pe Mine, plângeţi-vă pe voi …” – El voia să le arate clar, că simplele revărsări de sentimente cu privire la crucea Sa nu vor ajuta pe nimeni. Înainte să-L plângem pe El trebuie să ne plângem pe noi – cu privire la vina noastră, din cauza căreia Isus a murit.

Cine înţelege aceasta, consternarea şi tristeţea va fi mai mult decât o revărsare de sentimente de moment, şi viaţa aceluia va fi schimbată. Întristarea lui va deveni expresia credincioşiei faţă de Isus, chiar dacă noi, ca femeile, pe moment nu înţelegem corect pentru ce au loc atâtea lucruri, şi noi înşine nu putem face mult.

Unele femei au mers pe drumul acesta. Ele au privit totul din depărtare până la finalul amar. Au văzut unde a fost îngropat Isus – şi vor trăi lucruri mult mai mari. Credincioşia lor a fost răsplătită.

Ioan şi Maria

Mama lui Isus şi ucenicul Său Ioan au îndrăznit ca singuri Lui adepţi să rămână în aceste ceasuri cel puţin într-o măsură oarecare lângă El. Dar ei nu au spus nici un cuvânt, nici o mângâiere. Ei erau total neputincioşi, ei înşişi abia fiind în stare să suporte ceea ce trebuiau să vadă.

Atunci Isus, atârnând deja pe cruce, S-a adresat celor doi. El le-a ajutat, prin aceea că le-a arătat drumul lor în continuare. Omul de pe cruce a mângâiat şi pe alţii!

După aceea Ioan şi Maria probabil au plecat cândva. Au înţeles ei aceste cuvinte ca fiind ultimul testament? – Puterea lor era epuizată. Ei nu au înţeles ce se petrecea. Toate speranţele lor au murit acolo cu Isus pe cruce. Totul a fost în zadar? Ei nu puteau în nici un fel să ajute lui Isus şi să-L mângâie. Isus era singur.

Un întuneric în miez de zi strălucitoare a umbrit deodată ţara. Trei ceasuri nu se putea vedea mâna dinaintea ochilor. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, strigă Isus în întuneric. – După aceea treptat a devenit iarăşi luminos. „S-a sfârşit!” şi „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”, erau ultimele cuvinte. După aceea Isus a murit.

Noi nu putem adăuga nimic faptei lui Isus, noi nu o putem reduce cu nimic, oricât de bine intenţionaţi am fi noi. Urmările vinovăţiei noastre, moartea şi părăsirea de către Dumnezeu, le-a purtat El pentru noi – cu totul singur. Şi mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! – El putea s-o facă cu adevărat şi a făcut-o în chip „desăvârşit”. Încercările frustrante şi eşuate, de a te pune prin tine însuţi în ordine cu Dumnezeu, au trecut. Dacă acceptăm neputinţa noastră şi prin credinţă Îl acceptăm pe Isus ca Suplinitor, atunci se deschide uşa spre o viaţă eliberată.

Iosif şi Nicodim

Isus a murit. Toţi plecaseră. Se terminase totul?

Doi oameni au venit la cruce, au avut curajul să facă pasul în public. Bărbaţi de frunte, care prin aceasta au riscat toată onoarea lor, toată averea lor. Iosif era membru al sinedriului şi Nicodim era unul din cei mai cunoscuţi învăţători spirituali ai timpului său. Lăuntric ei erau deja de partea lui Isus, însă nu au avut curajul să se declare de partea Lui de teama semenilor lor.

Era târziu, foarte târziu, când au rugat pe Pilat pentru trupul lui Isus, ca să-L înmormânteze cu toată demnitatea. Şi totuşi nu era prea târziu! – Când îndrăznim noi să facem pasul să fim de partea acestui Isus, împotriva tuturor împotrivirilor reale şi presupuse?

Noi vom trăi ceva, ceea ce mai înainte nici pe departe nu am fi considerat că este posibil! Iosif şi Nicodim Îl înmormântează pe Isus, deoarece ei Îl preţuiau mult. O ultimă faptă de dragoste din partea lor. Ei nu ştiau, cum va merge mai departe. Părerea tâlharului de la dreapta lui Isus, că moartea Sa nu putea fi ultimul cuvânt, ei, şi toţi ceilalţi, nu au înţeles-o încă. Dar câteva zile mai târziu, duminică dimineaţa, toţi cei din Ierusalim vor sta înaintea realităţii de netăgăduit, că mormântul, în care au pus pe Isus, era gol!

Isus a înviat dintre morţi! Toate îndoielile, resemnările şi temerile El le-a îndepărtat din inima şi de pe feţele lor. El a biruit moartea. Golgota nu este punctul final ci punctul de întoarcere. Cine trece pe lângă Isus, pierde întoarcerea de la moartea sigură la o viaţă nouă. Cine se pune de partea Lui, găseşte această viaţă din belşug.

Voi, care treceţi pe lângă – încotro mergeţi?

Adnotare

[1]N. tr.: Voodoo/Vaudou (vodou, vodoun, woodoo, voodoo) este un cult animist originar din vechiul regat al Dahomeyului (Africa de Vest). Este răspândit, totuși, și în Benin și în Togo, precum în celebrul târg al fetișorilor din Lomé. – https://ro.wikipedia.org/wiki/Vaudou.

Tradus de la: Ihr, die ihr vorübergeht …

Traducere: Ion Simionescu

https://www.soundwords.de/ro/suferintele-domnului-t87353.html

 

 

 

 

Trădarea şi luarea în captivitate a Domnului

Fritz von Kietzell

© CSV, Online începând de la: 26.09.2018, Actualizat: 26.09.2018
 

Versete călăuzitoare: Matei 26.47-56; Marcu 14.43-52; Luca 22.47-53

Matei 26.47-56: Şi, pe când vorbea El încă, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el o mare mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la preoţii de seamă şi de la bătrânii poporului. Iar cel care L-a vândut le dăduse un semn, spunând: „Pe care-L voi săruta, Acela este; apucaţi-L!“ Şi îndată, apropiindu-se de Isus, a spus: „Salutare, Rabi!“; şi L-a sărutat mult. Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru ce ai venit?“ Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus şi L-au apucat. Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi, lovind pe robul marelui preot, i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a spus: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi cei care iau sabia, de sabie vor pieri. Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, şi să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să fie?“ În ceasul acela, Isus a spus mulţimilor: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi şedeam cu voi învăţându-vă în templu şi nu M-aţi prins. Dar toate acestea au avut loc ca să se împlinească Scripturile profeţilor“. Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Marcu 14.51,52: Şi un tânăr Îl urma, cu o învelitoare de in aruncată pe trupul gol; şi ei·l-au apucat; dar el, lăsând învelitoarea de in în urmă, a fugit gol.

Luca 22.53: În fiecare zi când eram cu voi în templu, n-aţi întins mâinile împotriva Mea; dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.

„Pe când vorbea El încă” – aşa încep în unanimitate primele trei evanghelii relatarea despre tema spre care acum vrem să ne îndreptăm atenţia. În timp ce Domnul în credincioşie neobosită a rămas preocupat cu ai Săi, în timpul ultimei Sale încercări de a pregăti pe ai Săi, „adormiţi de întristare”, pentru ceea ce urma să vină, în întunericul nopţii s-a apropiat trădătorul: „Iuda, unul din cei doisprezece.”

Mulţi dintre noi nu au trecut cu vederea faptul că Duhul Sfânt acordă în Scriptură faptei lui Iuda un loc deosebit şi bătător la ochi. Despre nici o perioadă din viaţa Domnului nostru El nu relatează aşa de mult, ca despre noaptea aceasta, dar când El vrea s-o descrie pe scurt, o numeşte „noaptea în care a fost vândut Domnul Isus” (1 Corinteni 11.23).

Şi niciodată numele lui Iuda nu este numit, fără să se amintească şi trădarea sa: „Iuda Iscarioteanul, care L-a şi dat prins” (Matei 10.4). Îngrozitoare faptă! „Negreşit, Fiul Omului Se duce după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” (Matei 26.24)

Totdeauna mintea omenească s-a frământat cu una şi cu alta cu privire la persoana lui Iuda, la comportarea lui, la drumul lui şi la sfârşitul lui lipsit de speranţă, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Pentru ochiul luminat, şi aici totul este simplu şi clar, chiar dacă este plin de însemnătate şi învăţătură mare. Iuda reprezintă punctul culminant al ticăloşiei umane. Dacă figura lui ar lipsi din Biblie, noi nu am şti unde poate ajunge omul.

În Numele lui Isus se poate „proroci”, se pot „scoate demoni”, da, „se pot face multe minuni” (Matei 7.22), (şi după câte ştim, şi Iuda lucra în felul acesta, ca unul dintre cei doisprezece), se poate avea o „candelă” (Matei 25.1-13), aceasta este o mărturisire exterioară, poţi să fi „mâncat şi băut înaintea Lui” (Luca 13,26) şi deseori să fi stat la picioarele Lui, şi cu toate acestea să stai afară, atunci când uşa se va încuia, şi să pleci dinaintea Lui ca unul pe care El „niciodată nu l-a cunoscut” (Matei 7.23). Se poate umbla împreună cu lumina, care a venit în lumea aceasta, şi totuşi să „nu vii la lumină”, deoarece „se iubeşte mai mult întunericul decât lumina”, deoarece „se face ce este rău” şi nu se vrea „ca faptele să-i fie arătate” (Ioan 2.19,20).

Tot aşa şi Iuda „nu era curat” (Ioan 13.10,11), niciodată nu s-a socotit cu inima lui robită de dragostea de bani, în cele din urmă a devenit „un hoţ” (Ioan 12.6), şi a alunecat tot mai jos pe pantă, până când satan „i-a pus în inimă” (Ioan 13.2) cea mai neagră trădare, pe care un om a întreprins-o vreodată, da, până când „satan a intrat în el” (Ioan 13.27) şi inima lui s-a împietrit pe deplin. Chiar dacă oamenii s-ar fi putut înşela despre adevărata stare a inimii lui (şi chiar dacă şi astăzi ei s-ar înşela!), Domnul a cunoscut „de la început” pe acest ucenic fals (Ioan 6.64,70,71). Sentinţa Lui asupra lui Iuda era: „El este un diavol”, „fiul pierzării” (Ioan 17.12). Înţelegem bine, că Domnul Isus la ultima întrunire cu ucenicii „S-a tulburat în duhul Său”, când a trebuit să le facă cunoscut: că „unul dintre voi Mă va da prins.” (Ioan 13.21).

Aşa stăteau deci lucrurile cu acela care era numărat în rândul apostolilor şi „a primit o parte în această slujbă”, care s-a adunat cu ei „în tot timpul în care a trăit Domnul Isus” între ei (Faptele apostolilor 1.16-21), care „a mâncat pâinea” cu El (Ioan 13.18), a cărui mână era cu El „la masă” (Luca 22.21). El a devenit „călăuza celor ce au prins pe Isus”. „O mulţime mare cu săbii şi cu ciomege” s-a apropiat, şi Iuda, „mergea în fruntea lor” (Luca 22.47), nici „felinarele şi făcliile” (Ioan 18.3) nu lipseau. El a gândit şi organizat totul, până în cele mai mici detalii!

Cât de bine ştia el să găsească „prilejul potrivit” (Marcu 14.10,11). Cât de potrivit a ales el şi locul, pe care îl cunoştea foarte bine, „pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui” (Ioan 18.2)! – Nu s-au trezit în el amintiri, nu a devenit el cel puţin acum conştient de fapta lui nenorocită? Inima era prea tare, împietrirea înaintase prea mult; astfel, dacă am voie să spun aşa, lui Dumnezeu nu I-a rămas altceva decât să-l folosească pentru împlinirea planurilor Sale.

„Ce faci, fă repede!” (Ioan 13.27), i-a zis Domnul, şi cu fermitate îngrozitoare a mers până la sfârşit pe drumul inspirat lui de satan. „Îndată” a ieşit afară în noapte, „îndată” a apărut cu mulţimea de popor, „îndată s-a apropiat de Isus şi I-a zis: ‚Te salut, Învăţătorule!’. Şi L-a sărutat” (Matei 26.49).

Noi vorbim deseori despre un sărut al lui Iuda; dar ne-am gândit noi vreodată la salutul lui Iuda? „Te salut, Învăţătorule!” – „Bucură-te!”, înseamnă textual expresia în limba greacă. Ce batjocură, ce grozăvie, ce ironie fără inimă! Căci aşa este, chiar dacă se reproşează că Iuda nu era conştient de sensul adevărat al acestui salut. El face cum au făcut soldaţii păgâni, care după aceea au batjocorit pe Domnul lui. (Matei 27.29).

„Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: ‚Pe care-L voi săruta, Acela este; să-L apucaţi şi să-L duceţi sub pază’” (Marcu 14.44). Nu putea să dea un alt semn, decât sărutul? Prin aceasta voia să-L inducă în eroare pe Acela care niciodată nu putea fi înşelat. Se temea că autoritatea se va sfărâma înaintea Aceluia care poseda toată autoritatea. Nu a scăpat El întotdeauna de duşmanii Lui?

Dar să nu uităm, că Domnul a primit şi a simţit în chip desăvârşit atât binele cât şi răul care au venit asupra Lui. „Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-mi sărute picioarele” (Luca 7.38,45), aşa a spus El într-o altă ocazie. Atât indiferenţa rece a fariseului Simion cât şi sentimentul păcătoasei doritoare de vindecare au lăsat urme adânci în inima Sa divină. Cu cât mai mult aici, când în Iuda s-a arătat omul în toată stricăciunea Lui! Pentru a treia oară găsim în evanghelii expresia deosebit de cordială folosită în textul original pentru un sărut, şi anume acolo unde fiul pierdut întoarce spatele „ţării îndepărtate” şi pleacă la tatăl său. „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi a fost cuprins de milă faţă de el, a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat mult.” (Luca 15.20) – Acesta este omul, şi acesta este Dumnezeu! Nu vorbeşte inimilor noastre această antiteză?

Cât de des a încercat Domnul să mişte conştiinţa ucenicilor Său cu ascuţişul sabiei cu două tăişuri: „credincioşia dovedită” erau „rănile făcute de un prieten”, dar „înşelătoare” pentru El erau „sărutările unui vrăjmaş” (Proverbe 27.6). „Prietene, de ce ai venit?” (Matei 26.50) – „Iuda, cu o sărutare dai tu prins pe Fiul Omului?” (Luca 22.48). Sună ca o ultimă încercare, impresionantă, de a câştiga inima ucenicului; ea arată cât de adânc era rănit sufletul Său sfânt.

Ne vom ocupa acum cu relatarea lui Ioan, care ne prezintă evenimentele dintr-o cu totul altă perspectivă. Şi aici Iuda ia ceata[1] şi slujitorii marilor preoţi şi farisei, însă aici trădătorul nu merge înainte, ci era numai „cu ei”. Aici Domnul – corespunzător caracterului acestei evanghelii – îi iese în întâmpinare, prin aceea că El, „ştiind tot ce avea să vină asupra Lui” întâmpină pe urmăritorii Lui cu întrebarea: „Pe cine căutaţi?”, la care ei ştiau numai să răspundă: „Pe Isus Nazarineanul.” – „Isus le-a zis: ‚Eu sunt!’” (Ioan 18.1-11)

„El îi învăţa ca unul care avea autoritate.” (Matei 7.29) „El a alungat duhurile prin cuvânt” (Matei 8.16). Strigătul Lui autoritar a trezit pe mortul care de patru zile zăcea în mormânt (Ioan 11.38-44). „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Un cuvânt scurt din gura Lui divină era de ajuns să-i facă pe duşmanii Săi să dea înapoi şi să cadă la pământ! (Ioan 18.6) Şi acum El ar fi putut, ca atunci pe marginea muntelui din Nazaret, „să treacă prin mijlocul lor” (Luca 4.29,30). Însă El rămâne, Se aşează protejând pe preaiubiţii Lui şi Se predă Însuşi duşmanilor Săi.

„V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă” (Ioan 18.8). Adorând cunoaştem în aceste cuvinte puţine toată lucrarea de mântuire, precum şi adâncimea dragostei şi dăruirii Aceluia care a înfăptuit-o: „cel plătit … lasă oile şi fuge”, însă păstorul cel bun „îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10.11,12). El Se lasă prins, ca „să dea drumul celor apăsaţi” (Luca 4.18). Şi „suindu-Se la înălţime”, după aceea „a luat robia roabă” (Efeseni 4.8). Dacă în felul acesta Dumnezeu era glorificat, cum „să nu bea El paharul, pe care Tatăl I l-a dat”?

„Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.” (Matei 26.50) Este prima dată când omul pune mâinile pe El, cu singura excepţie acolo în Nazaret, unde „L-au scos afară din cetate” (Luca 4.29,30). Până atunci se spune: „nimeni n-a pus mâna pe El” (Ioan 7.30), „nimeni nu L-a prins” (Ioan 8.20); „El a scăpat din mâna lor” (Ioan 10.39). Acum însă răul îşi făcea lucrarea cu permisiunea lui Dumnezeu, acum „venise ceasul Lui”.

Toată nebunia cărnii devine vizibilă, atunci când Simon Petru în clipa aceasta scoate sabia (Ioan 18.10). Desigur, a avut loc din dragoste mare pentru Domnul său, şi el nu era singurul, care avea gândul acesta. „Cei care erau în jurul Lui, văzând ce avea să se întâmple”, atunci era vorba de stăpânirea lor de sine. Ei au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” (Luca 22.49) „Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie?” (Luca 9.54.55) au spus unii dintre ei într-o altă ocazie şi prin aceasta au arătat că ei nu ştiau de ce duh sunt călăuziţi.

Era deja destul de ciudat, că doi dintre ei purtau sabie. (Luca 22.38) Însă în toate timpurile bisericii creştine – literalmente sau nu – adepţii Domnului „au scos sabia” şi prin aceasta au tăgăduit felul de gândire „al celor blânzi şi smeriţi cu inima”. Cât de blând mustră El aici din nou pe ucenicii Săi: „Lăsaţi! Până aici!” (Luca 22.51) – „Pune-ţi sabia la locul ei.” (Matei 26.52) Istoria şi de asemenea experienţa ne arată adevărul cuvintelor Sale, că „toţi cei ce scot sabia, de sabie pier”.

Nebunie era şi faptul, cu două săbii să vrei să faci ceva împotriva oştirii înarmate a „mai marelui peste o mie”. Total nesigură era apoi şi lovitura dată de Simon, dar în toată zăpăceala nopţii Domnul găseşte timp să repare urmările dăunătoare ale acţiunii grăbite a ucenicului Său. (Luca 22.51) Pentru ultima dată El Şi-a întins mâna, ca „să facă bine şi să vindece pe toţi” (Faptele apostolilor 10.38).[2]

Nebunie era fapta lui Petru şi de aceea, pentru că el a desconsiderat pe deplin gloria Domnului şi Învăţătorului său, care într-adevăr era ascunsă ochilor oamenilor, dar lui i-a fost descoperită. (Matei 16.16,17) Nu cei doisprezece apostoli, din care unul L-a vândut chiar, erau apărarea Lui. Un strigăt către Tatăl Său ar fi fost suficient, şi Lui I-ar fi stat la dispoziţie „mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri” (Matei 26.53), „mulţimea de oaste cerească” (Luca 2.13). Nu era El „Domnul oştirilor, puternicul lui Israel” (Isaia 1.24), care „va cere socoteală potrivnicilor Lui şi Se va răzbuna pe vrăjmaşii Lui”? (Isaia 1.24). Însă nu era încă timpul pentru aceasta. Domnul era prezent în har, ca să înfăptuiască lucrarea mare a mântuirii, şi de aceea „trebuia să fie aşa” (Matei 26.54). Când Domnul va veni a doua oară pe pământ, nu în har, ci pentru judecată, nu în smerenie, ci „în gloria Sa”, atunci vor veni „toţi îngerii cu El” (Matei 25.31).

Domnul stă în smerenie înaintea noastră, dar cu toate acestea suprem peste toate câte vin asupra Lui. El nu Se preocupă cu Sine Însuşi, ci cu Iuda, cu toţi ai Săi, cu Simon Petru  şi cu robul marelui preot. În final El Se adresează în linişte sfântă la toţi prigonitorii Lui, ca în lumina divină să le arate comportarea lor nebună. „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi” (Matei 26.55). Ce remarcabilă era această osteneală de putere pentru conştiinţa lor rea, căci El „era în toate zilele cu ei”, „învăţând pe oameni în templu”! (Marcu 14.49) Era cu adevărat aşa de greu să-L prindă? Însă şi acum le-a reuşit aceasta numai pentru ca „să se împlinească scripturile prorocilor” (Matei 26.56). Aşa cum era ceasul Lui, tot aşa era şi ceasul lor şi „puterea întunericului” (Luca 22.53) – omul şi satan în legământ împotriva lui Dumnezeu, şi aparent să obţină victoria – şi totuşi să capituleze.

„Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” Ei toţi „au găsit o pricină de poticnire în El” (Matei 26.31; Marcu 14.27), aşa cum El le-a spus mai dinainte, căci ei nu puteau înţelege ce făcea El şi drumul Lui. Astfel „prietenii şi însoţitorii s-au îndepărtat de El” (Psalm 88.18), „oile turmei s-au împrăştiat” şi Păstorul a fost lăsat singur, împotriva căruia „sabia s-a trezit” (Zaharia 13.7).

Şi totuşi, nu putea fi altfel! Chivotul – Hristos – trebuia să câştige o distanţă de „aproape două mii de coţi”. „Să nu vă apropiaţi de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi.” Ce fel de drum? El trecea prin Iordan, care „se vărsa peste toate malurile lui” (Iosua 3.4,15), şi omul „nu a mers mai înainte pe drumul acesta”. Nu încearcă mii de oameni din jurul nostru, deoarece ei nu posedă nici o lumină cu privire la ei înşişi, să treacă fără chivot prin Iordan în ţara binecuvântată, aceasta înseamnă să treacă prin moarte ca să meargă în Canaanul ceresc fără un Mântuitor? Îngrozitoare rătăcire! Ei se vor îneca pentru veşnicie în apele învolburate „ale Iordanului”. Despărţire veşnică de Dumnezeu, „moartea a doua” (Apocalipsa 20.14) este partea lor, deoarece ei au crezut că vor putea apărea în păcatele lor înaintea feţei Sale sfinte.

„Tu nu poţi veni acum după Mine unde Mă duc Eu” (Ioan 13.36), a zis Domnul lui Petru. Numai cine a recunoscut stricăciunea totală a omului natural poate înţelege aceasta. Însă lui Petru şi celorlalţi ucenici le lipsea această înţelegere. „Un anume tânăr” (Marcu 14.51,52), care a încercat[3] totuşi să-L urmeze, a trebuit din cauza aceasta, aşa ca Petru mai târziu, să ajungă de ruşine. „Învelitoarea de in” – de la care desigur el aştepta o oarecare protecţie, pe care el se baza – a trebuit „s-o lase să cadă”, şi singurul lucru care i-a mai rămas a fost „goliciunea” lui tristă. Şi Domnul? „Ceata ostaşilor, căpitanul şi slujitorii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat” (Ioan 18.12). Mâinile, care au făcut aşa de mult bine, care tocmai au vindecat urechea lui Malhu, pe care El le-a ţinut protejând peste ai Săi, ele au primit din partea oamenilor nimic altceva decât cătuşă şi curând după aceea cuiele călăilor.

Adnotare

[1]Despre această „ceată” aflăm numai aici; aşadar Iuda avea la dispoziţie nu numai „slujitorii” marilor preoţi şi garda templului (levitică) (Luca 22.52), ci şi garnizoana romană din cetatea Antonia. Faptul că ea era condusă de un „chiliarc”, acesta este un „comandant peste o mie de bărbaţi”, lasă să se deducă că este vorba de o putere mare.

[2]Numai Luca aminteşte aceasta, aşa cum el ne relatează unele lucrări mici, care merg la inimă, din viaţa Domnului. Ioan numeşte numele robului: Malhu (Ioan 18.10), ceea ce lasă să se presupună că acest om a fost mântuit mai târziu şi era cunoscut primilor creştini ca unul care făcea parte din ei.

[3]Tradiţia spune că acest tânăr, al cărui nume nu este numit, bine îmbrăcat, care nu era unul din cei doisprezece, ar fi fost însuşi evanghelistul Marcu, şi că ultima Masă a Domnului împreună cu ai Săi ar fi avut loc în casa evident înstărită a părinţilor Săi. (Faptele apostolilor 12.12) De acolo, trezit din somn de zgomot şi plin de presimţiri sumbre, el a urmat coloana poteraşilor.

Tradus de la: Verrat und Gefangennahme des Herrn

Titlul original: „Verrat und Gefangennahme des Herrn“
din Ermunterung und Ermahnung, 1994, pag. 66–75

Traducere: Ion Simionescu

Suferinţele Domnului
Marcu 14.17-50

John Nelson Darby

© SoundWords, Online începând de la: 09.04.2019, Actualizat: 09.04.2019
 

Versete călăuzitoare: Marcu 14.17-50

Domnul Isus a suferit în două privinţe: mai întâi erau suferinţele pe care El le-a avut de îndurat în timpul vieţii Sale pe pământ din partea oamenilor, şi apoi suferinţele de care a avut parte atunci când a purtat povara mâniei lui Dumnezeu, prin aceea că El a luat paharul pe care trebuia să-l bea.

Mărimea stricăciunii omului apare şi ea sub două forme: nemijlocit în tot ce a făcut omul, prin aceea că el s-a împotrivit lui Isus şi L-a lepădat; însă în mod deosebit în greutatea păcatului, pe care Isus a trebuit s-o poarte, atunci când El a băut paharul pe care I l-a dat Tatăl. Aceasta nu a fost o chestiune uşoară pentru El: „A început să Se întristeze şi să Se tulbure adânc. Şi le-a spus: «Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte»” (Marcu 14.33,34).

Nu sunt printre aceia care citesc aceasta aici, care nu s-au întristat profund din cauza păcatelor lor? Şi cum descopere aceasta necunoaşterea şi indiferenţa inimii omeneşti! Noi, cei care prin păcat am făcut paharul, pe care Isus l-a băut, aşa de amar şi de îngrozitor, considerăm păcatul ceva neînsemnat în ochii lui Dumnezeu! Însă El, Isus, a simţit cât de îngrozitor este el. Dacă inimile noastre, aşa de nenorocite cum sunt ele, nu simt păcatul, totuşi Hristos le-a simţit, atunci când El a golit paharul pentru noi şi a purtat păcatul pentru noi. Dacă inima nu înţelege greutatea păcatului, nu în aceeaşi măsură în care Isus a cunoscut-o, dar cel puţin într-o măsură mai mică; dacă simţământul, oricât de slab ar fi el, grozăviei păcatului ne este încă străin, atunci încă nu am pătruns în gândurile lui Isus.

Nu mă refer aici la simpla înţelegere; căci este o mare diferenţă între simpla înţelegere şi a avea o inimă impresionată. Să şti cât de grav este păcatul, cât L-a costat păcatul pe Isus, şi să nu ai o inimă impresionată, este mult mai grav decât să nu şti nimic despre aceasta. Starea inimi în acest caz este mult mai rea decât în celălalt caz.

Vrem să vedem, într-adevăr în chip slab, foarte slab, ce erau suferinţele Domului. Nimeni nu poate înţelege deplin ce au fost aceste suferinţe. În fiecare zi te gândeşti, vorbeşti şi faci lucruri care sunt cauza că Isus a trebuit să bea acest pahar şi să aibă parte de mânia lui Dumnezeu. Şi cu toate acestea probabil nici nu gândeşti că eşti aşa de rău. Dar dacă te gândeşti, că Hristos a suferit pentru păcatele tale, vei descoperi că ele în nici un caz nu erau lucruri neînsemnate pentru El. El era foarte întristat şi adânc tulburat. Hristos S-a pregătit în grădina Ghetsimani să întâmpine pentru alţii pe Dumnezeul Lui corespunzător sfinţeniei judecăţii Sale. Sufletul Lui era foarte întristat, „până la moarte” (Marcu 14.34).

Voi, care gândiţi că vă pregătiţi să întâmpinaţi pe Dumnezeul vostru, aveţi voi aceste temeri şi îngroziri? Dacă vă puteţi imagina numai greu aceasta, priviţi totuşi cum în Ghetsimani Hristos a fost întristat şi adânc tulburat din cauza păcatului. Atunci veţi putea învăţa aceasta. Dacă încă nu aţi făcut-o, atunci nu aţi preţuit nici dragostea lui Isus şi nici lucrarea lui Isus făcută în har. Căci este important şi necesar, ca conştiinţele noastre să fie impresionate la gândul că Hristos era acolo ca să sufere pentru noi, ca să poarte păcatele noastre. Dacă sufletul meu nu este condus să recunoască aceasta, atunci eu însumi va trebui să cunosc şi să suport mânia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, aşa cum Hristos a avut parte de ele. Dacă Fiul Său, Preaiubitul Său, în care nu era nici un păcat, a fost făcut păcat pentru noi şi Dumnezeu a trebuit să lovească păcatul în El, dacă dreptatea şi sfinţenia Lui nu au putut cruţa pe Isus – cum vreţi voi să scăpaţi, când veţi întâlni faţa lui Dumnezeu? Şi când eu privesc la Hristos, cum El poartă mânia şi blestemul, mai pot eu atunci să cred că păcatele mele ar fi ceva neînsemnat? Răul, pe care l-am făcut, era aşa de grav în ochii lui Dumnezeu şi în ochii lui Isus, că atunci, când Isus l-a luat asupra Sa, asupra Lui a venit frica morţii şi toată povara mâniei lui Dumnezeu. De ce a purtat Hristos la cruce mânia lui Dumnezeu? Deoarece tu ai meritat această mânie şi condamnarea veşnică.

Mulţi merg, fără să ştie, în întâmpinarea lui Dumnezeu împovăraţi cu păcate. Unii sunt în această poziţie şi nu-şi dau seama. Sau nu este adevărat pentru mulţi dintre voi, că în viaţa aceasta mergeţi în întâmpinarea lui Dumnezeu şi a judecăţii Sale fără să vă temeţi de ceva? Dacă este aşa şi având în vedere judecata continuaţi cu adevărat să faceţi liniştiţi aşa, ce este aceasta altceva decât o dovadă că conştiinţa nu a fost trezită (sau este chiar împietrită), fără să ţină seama de frica de moarte a lui Isus şi de suferinţele Sale, de paharul, pe care Isus a trebuit să-l ia din cauza păcatului?

Marcu 14.17-21: Şi, când s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece. Şi, pe când stăteau ei la masă şi mâncau, Isus a spus: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va preda, cel care mănâncă împreună cu Mine“. Şi au început să se întristeze şi să-I spună unul câte unul: „Nu cumva sunt eu“ Dar El a răspuns şi le-a zis: „Este unul din cei doisprezece, cel care înmoaie cu Mine în farfurie. Fiul Omului Se duce, în adevăr, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut“.

Este ceva deosebit de mare să priveşti pe Isus în mijlocul suferinţelor şi ale întristării Sale! Îl vedem desăvârşit de liniştit şi cu calm gândeşte la greutatea paharului pe care voia să-l bea. Şi în ce situaţii? Înconjurat de tot ce era în stare să rănească şi să zdrobească sentimentele dragostei inimii Sale. Cu cât lumea ne leapădă şi ne desconsideră mai mult, cu atât mai mult avem nevoie de dragoste; Isus era plin de bunătate şi simpatie înţelegătoare pentru ucenicii Săi. Întotdeauna El i-a iubit şi i-a purtat. Dar cum I-a mers Lui? Ce a avut El din partea lor, atunci când răutatea oamenilor a năvălit nestăvilită asupra Lui? Ce a găsit El la ei? Că chiar între aceia pe care El îi iubea, care au mâncat la aceeaşi masă cu El ca prieteni şi însoţitori (Marcu 14.18), era unul despre care El a spus: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va preda.” Da, unul dintre voi, care aţi fost cu Mine ca însoţitori ai Mei! Inima Lui este profund rănită. Şi când ei s-au întristat şi au început să întrebe unul după altul: Nu cumva sunt eu?, Isus a răspuns, ca să arate cât de zdrobită Îi era inima: „Este unul din cei doisprezece, cel care înmoaie cu Mine în farfurie.” Unul dintre voi, care M-aţi cunoscut şi M-aţi văzut şi aţi avut legătură strânsă cu Mine. Şi cu toate acestea Isus era desăvârşit de liniştit.

Marcu 14.22-26: Şi, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine, binecuvântând, a frânt-o şi le-a dat-o şi a spus: „Luaţi, acesta este trupul Meu“. Şi, luând paharul, mulţumind, le-a dat; şi au băut toţi din el. Şi le-a spus: „Acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că nicidecum nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu“. Şi, după ce au cântat o cântare de laudă, au ieşit spre Muntele Măslinilor.

El urma să fie curând răstignit. La cine Se gândeşte El? La ucenicii Lui. Trupul Lui trebuia dat în moarte şi sângele Lui trebuia vărsat; curând trebuia să vină mânia lui Dumnezeu asupra Lui – şi în pace El le explică valoarea a ceea ce El era gata să facă pentru ei. El S-a aşezat – peste secolele în care noi trăim – în duh în acel timp în care El va savura rodul muncii sufletului Său (Isaia 53.11) şi va bea din nou din rodul viţei în Împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 14.25). Cât este de frumos să vedem pe Domnul Isus cum El cu privirea Lui străbate în felul acesta timpurile! În mijlocul împrejurărilor înfiorătoare, în care El Se afla, sufletul Lui este suficient de liniştit ca să gândească la fericirea ucenicilor Lui câştigată prin suferinţele Sale, şi la bucuria, pe care El o va simţi când îi va revedea în această stare de glorie. Fără să Se lase derutat de suferinţele care se apropiau, fără agitaţie, fără spaimă privea în pace valoarea jertfei Sale şi fericirea regăsiri în cele din urmă cu ucenicii Săi. Trădarea din partea lui Iuda, tăgăduirea din partea lui Petru, părăsirea Lui de către ucenici, lepădarea Lui de către lume, vrăjmăşia lui satan, nimic nu-L deranja: ei au cântat o cântare de laudă (Marcu 14.26)!

Marcu 14.27,28: Şi Isus le-a spus: „Toţi vă veţi poticni, pentru că este scris: «Voi bate păstorul, şi oile se vor risipi». Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

„Şi Isus le-a spus: «Toţi vă veţi poticni.»” Noi ne ruşinăm de El, noi, creaturile sărmane! Însă cât de mult chiar şi această atitudine înalţă dragostea nespus de mare a lui Isus! El spune oilor Sale, care curând urmau să se împrăştie, că în curând El va fi iarăşi la ei. Mai întâi El va termina toată lucrarea, care va salva pe ai Săi şi care va aduce la lumină desăvârşirea ascultării Sale şi – cu regret! – toată slăbiciunea cărnii lor. Însă după aceea El va merge înaintea lor în Galileea.

Marcu 14.29,30: Iar Petru I-a spus: „Chiar dacă toţi se vor poticni, totuşi eu nu.” Şi Isus i-a zis: „Adevărat îşi spun că tu, astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.”

Petru avea încrederea falsă în carne. Dar îi reproşează Isus aceasta? Ce a produs dimpotrivă în inima Sa o astfel de aroganţă a lui Petru? El îl atenţionează pe Petru şi Se roagă pentru el. Dragostea Lui tare, de neclintit, nu cedează niciodată. Inima Lui nu se descurajează. El este El Însuşi, care trebuia să poarte toate suferinţele, Cel care încurajează şi mângâie pe ucenicii Săi.

Marcu 14.31: Dar el spunea cu mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nicidecum nu Te voi tăgădui”. Şi toţi spuneau la fel.

S-ar putea ca multora să le meargă aşa cum i-a mers lui Petru, să spună: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nicidecum nu Te voi tăgădui”; căci „toţi spuneau la fel”. Acolo unde Hristos este onorat şi recunoscut, în mijlocul alor Săi, al acelora care mărturisesc Numele Său, Îl recunoşti cu plăcere, vrei să-L ai, cu toate că El este lepădat de oameni; dar în alte împrejurări, în mijlocul acelora care Îl leapădă şi Îl dispreţuiesc, cât de repede eşti atunci gata să te ascunzi că Îl cunoşti. Şi dacă tu consideri că aceasta este rău în cazul lui Petru, este atunci mai puţin oribil la tine? Sau dacă suntem expuşi ocării Numelui Său şi nu-L mărturisim cu plăcere, nu-L tăgăduim noi atunci la fel de grav ca şi Petru? Aceasta are loc deoarece conştiinţa nu a fost trezită şi nu este impresionată de faptul că Isus a suferit din cauza păcatului. Ceea ce vreau să spun este că conştiinţa ajunge să simtă grozăvia păcatului care L-a condus pe Isus să sufere; şi păcatul acesta este păcatul vostru. Trebuie să se ajungă acolo, ca inima voastră să devină impresionată de simţământul dragostei şi de puterea dragostei cu care Isus a luat asupra Sa înaintea lui Dumnezeu toată greutatea responsabilităţii păcatelor şi pe toate acestea le-a purtat atunci când El era „rănit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre” (Isaia 53.5).

Marcu 14.32-39: Şi ei au venit într-un loc al cărui nume este Ghetsimani; şi le-a spus ucenicilor Săi: „Şedeţi aici, până Mă voi ruga“. Şi i-a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan. Şi a început să Se întristeze şi să Se tulbure adânc. Şi le-a spus: „Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi“. Şi, mergând puţin mai înainte, a căzut la pământ; şi Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. Şi spunea: „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine; dar nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie“. Şi·a venit şi i-a găsit dormind şi i-a spus lui Petru: „Simone, dormi? N-ai fost în stare un singur ceas să veghezi? Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită. Duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere“. Şi, mergând din nou, S-a rugat, spunând acelaşi cuvânt.

Isus spune ucenicilor Lui că ei trebuie să se roage (Marcu 14.38). Pentru El a trecut deja timpul, ca să-i mângâie. Acum El trebuia să ia asupra Lui pentru ei mânia lui Dumnezeu. El aminteşte în rugăciune înaintea lui Dumnezeu ce trebuie să sufere El prin băutul potirului mâniei lui Dumnezeu. Isus, care era sfânt şi totdeauna a rămas în dragostea Tatălui, era singurul care putea înţelege sfinţenia lui Dumnezeu şi valoarea dragostei Lui. Şi de aceea era singurul care era cel mai capabil să înţeleagă cât de detestabil este păcatul şi de înfiorătoare este mânia lui Dumnezeu. Numai aceia care trăind în mijlocul păcatului nu cunosc sfinţenia lui Dumnezeu, aceia care nu au gustat dragostea lui Dumnezeu, pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu, pot fi indiferenţi faţă de această mânie a lui Dumnezeu. Ce îngrozitor este să vezi cât de liniştiţi, de mulţumiţi şi fără grijă putem fi cu noi înşine şi în acelaşi timp să ştim despre frica de moarte, cu care Isus avea de plătit păcatul, şi de ce El era aşa de întristat şi de adânc tulburat.

Pe drumul ascultării Sale Isus a suferit împotrivire din partea păcătoşilor, fără să se abată de pe cale şi niciodată El nu S-a rugat ca paharul acela să fie luat de la El. Dar de ce o face acum? Pentru că era nu numai acel pahar al crimei omului sau al răutăţii lui satan, ci era paharul mâniei lui Dumnezeu. În toate câte le-a avut de suferit înainte din partea oamenilor I-a rămas bucuria de a împlini voia Tatălui; dar în paharul acesta, al mâniei lui Dumnezeu, nu era nici o picătură de dulceaţă. Atunci Isus S-a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine!” De ce acum nu era posibil? De aceea, pentru că este imposibil ca Dumnezeu să tolereze păcatul. Şi chiar acolo, unde Isus este făcut păcat pentru noi, mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului se dezlănţuie. Iubiţi cititori! Vedeţi cum stau lucrurile cu voi înşivă. Dacă Isus nu a purtat păcatele voastre, atunci este imposibil să scăpaţi de judecata lui Dumnezeu rostită asupra păcatului. Cât de serios este gândul acesta! Gândiţi-vă la acest cuvânt al lui Isus: „Dacă este posibil”. Desigur, dacă ar fi fost posibil, cu siguranţă Dumnezeu L-ar fi ascultat pe Isus şi L-ar fi cruţat pe Preaiubitul lui Fiu de aceste suferinţe nespus de mari. De ce spune Isus: „Este posibil?”? Deoarece El, care ştia ce este dragostea lui Dumnezeu, era de asemenea în stare să ştie cât de îngrozitoare era mânia lui Dumnezeu.

Şi care era starea ucenicilor? Ei dormeau (Marcu 14.37). Ei nu au avut nici măcar atâta dragoste, ca să vegheze un ceas. Petru, care voia să se împotrivească temniţei şi morţii, nu putea să vegheze nici măcar un ceas. El a dormit de asemenea şi pe munte în timpul transfigurării (Luca 9.32), şi el doarme şi în Ghetsimani. De fapt aceasta dezvăluie un egoism al inimii noastre, care nu simte nici simţămintele care introduc inimile noastre în gloria lui Hristos, pe de o parte, iar pe de altă parte nici suferinţele lui Hristos.

Marcu 14.40-43: Şi, întorcându-Se, i-a găsit din nou dormind, pentru că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi·a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă. Destul; a venit ceasul; iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Ridicaţi-vă, să mergem; iată, s-a apropiat cel care Mă vinde“. Şi îndată, pe când vorbea El încă, vine Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el o mare mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la preoţii de seamă şi de la cărturari şi de la bătrâni.

A devenit dragostea lui Isus rece sau obosită prin toate acestea? Nu. El trebuia, El voia să glorifice pe Tatăl Său şi să salveze pe ai Săi, şi El nu cedează în nici o situaţie grea. Deoarece era imposibil ca noi să fim mântuiţi fără ca El să ia paharul, El l-a luat. Dragostea Lui era mai tare decât moartea. El prezintă lui Dumnezeu totul; însă începând din momentul în care El a constatat că nu era posibil ca paharul acesta să fie luat de la El, în sufletul Lui revine liniştea şi El ia paharul.

Marcu 14.44-50: Iar cel care L-a vândut le dăduse un semn, spunând: „Pe care-L voi săruta, Acela este; apucaţi-L şi duceţi–L sub pază“. Şi, venind, apropiindu-se îndată de El, a spus: „Rabi!“; şi L-a sărutat mult. Şi au pus mâinile pe El şi L-au apucat. Iar unul din cei care stăteau pe lângă El, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea. Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi eram cu voi în templu, învăţându-vă, şi nu M-aţi prins. Dar aceasta este ca să se împlinească Scripturile“. Şi toţi L-au părăsit şi au fugit.

Există ceva, pe care inima omenească nu ar fi în stare să-l facă? Dumnezeu a permis să fie dată pe faţă tot caracterul stricat şi fals al inimii şi Isus a fost trădat printr-o sărutare. Nu a lipsit nici o frică, nici un examen, ca să încerce inima Lui. Căci altfel ar fi lipsit ceva la paharul pe care El trebuia să-l bea. Încercările Domnului nu ar fi fost complete şi întrebarea referitoare la caracterul păcătos al omului nu s-ar fi rezolvat în prezenţa judecăţii lui Dumnezeu. Însă Isus a glorificat desăvârşit pe Dumnezeu Tatăl, în mijlocul tuturor fărădelegilor omului şi a răutăţii lui satan. Tot ce putea răni şi zdrobi: mânia lui Dumnezeu, ura lui satan, răutatea oamenilor – toate au frânt inima Sa, şi toate au lucrat aşa fel că înaintea lui Dumnezeu a strălucit clar caracterul ales nespus de mare al lui Isus. Inima lui Isus a fost verificată până în profunzime.

Care este acum situaţia păcătoşilor după toate acestea? Pentru ei nu mai rămâne nimic, decât valoarea Persoanei lui Isus, şi în ochii lui Dumnezeu cel care crede are toată valoarea pe care o are Isus înaintea lui Dumnezeu. El poate veni înaintea lui Dumnezeu ca unul care a fost iubit de Dumnezeu aşa de mult, că Acesta a dat pe Singurul Său Fiu pentru el, şi el poartă în sine valoarea tuturor suferinţelor Domnului Isus.

Dacă vouă vă este oferit Hristos în felul acesta, atunci sunt două posibilităţi: ori sunteţi vinovaţi de suferinţele lui Hristos, dacă le desconsideraţi; ori dacă prin har apucaţi prin credinţă valoarea lor nespus de mare, atunci aveţi toate foloasele acestor suferinţe. Dacă le desconsideraţi, atunci veţi fi trataţi ca aceia care le desconsideră. Dar dacă prin har ochii voştri sunt deschişi pentru a înţelege ce a făcut Isus, atunci toată eficacitatea lucrării Sale vă este socotită vouă şi voi savuraţi dragostea lui Dumnezeu. Voi ori sunteţi vinovaţi de suferinţele lui Hristos, ori savuraţi valoarea acestor suferinţe.

Dacă mărturisiţi că păcatele voastre sunt cele care L-au dus pe Isus în suferinţă, prin aceasta credeţi că El le-a purtat. Dacă ziceţi: sunt vinovat că Hristos a trebuit să sufere în felul acesta, prin aceasta ziceţi totodată: eu niciodată nu voi suferi în felul acesta. Dacă Hristos a purtat păcatele mele şi a îndurat urmările lor, atunci eu niciodată nu voi mai avea parte de aceste urmări şi sunt răscumpărat şi eliberat de la condamnare.

Fie ca Dumnezeu să câştige inimile voastre prin sentimentul dragostei lui Isus. Fie ca El să vă facă să recunoaşteţi ce valoare nespus de mare este în faptul că Isus S-a dat pe Sine Însuşi, ca să poarte mânia lui Dumnezeu.

Cât de mult ne iubeşte Domnul!

Tradus de la: Die Leiden des Herrn

Titlul original: „The Sufferings of Christ“
din The Collected Writings of J.N. Darby, vol. 21, pag. 84–89,
versiunea prelucrată 6/2000.

Traducere: Ion Simionescu

Strigătul lui Hristos suferind
Psalmul 22.1-3

William John Hocking

© SoundWords, Online începând de la: 10.09.2018, Actualizat: 26.09.2018
 

Versete călăuzitoare: Psalmul 22.1-3

Psalmul 22.1-3: Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, şi nu-Mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă. Totuşi Tu eşti sfânt, Tu, care locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

Cuprins

În Psalmul 22 găsim una din multele profeţii ale Vechiului Testament care se referă direct la Domnul nostru Isus Hristos. Însă profeţia din Psalmul acesta se deosebeşte de toate celelalte profeţii: ea face preziceri referitoare la suferinţele Sale unice în felul lor şi de nepătruns, pe care nu le găsim în alte profeţii. Aici ele vin cu un farmec simplu şi serios, impresionant, de pe buzele Celui sfânt suferind.

Trei Psalmi mesianici deosebiţi

Mulţi Psalmi se referă la Unsul care va veni al Domnului Dumnezeu, însă trei Psalmi ies în mod deosebit în relief dintre ceilalţi, deoarece ei vestesc suferinţele Sale în detalii concrete. În afară de Psalmul 22 mai este vorba de Psalmul 60 şi Psalmul 102. Toţi cei trei Psalmi profeţesc în formă de poezie drumul uimitor al Aceluia care era speranţa lui Israel. El a fost batjocorit de toţi care L-au văzut. El era Salvatorul oamenilor şi cu toate acestea nu a avut nici un loc unde să-Şi poată pune capul. Fiecare din aceşti Psalmi descrie etapele specifice suferinţelor lui Hristos cu urmările lor specifice. Psalmul 22 este însă Psalmul care trezeşte cel mai mult sentimentele noastre şi dăruirea noastră.

Psalmul 69

Tema Psalmului 69 sunt suferinţele Domnului Isus Hristos, cum El în ochii celor „ce-L urau fără temei” (Psalmul 69.4) a purtat ocara Domnului Dumnezeu, fără să Se dea înapoi de groază. Mai marii lumii şi cei neînsemnaţi erau vrăjmaşii Lui. „Cei ce stăteau la poartă” (Psalmul 69.12) erau împotriva Lui, şi El era „pus în cântecele beţivilor” (Psalmul 69.12), aceasta înseamnă că beţivii cântau cântece de batjocură la adresa Lui. „Scapă-Mă, Dumnezeule”, a strigat El, „căci apele Mi-au pătruns până la suflet” (Psalmul 69.1). Domnul Dumnezeu L-a auzit şi I-a răspuns, aşa cum arată ultima parte a Psalmului. Dumnezeu va exercita odată judecată grea, dar dreaptă, asupra generaţiei păcătoase, care a respins şi a răstignit pe Mesia al ei. Suferinţelor provocate prin vrăjmăşia oamenilor le urmează o judecată dreaptă asupra acelora care au provocat aceste suferinţe.

Psalmul 22

Psalmul 22 este altfel alcătuit, şi ideea predominantă este unică în felul ei. Cu toate că suferinţele descrise aici sunt mult mai adânci şi mai impresionante, rezultatul pentru oameni nu este judecata, ci harul. Aici nu se întâlneşte nici un cuvânt despre mânie sau despre condamnarea omului. De aceea Psalmul 22 s-ar putea aproape privi ca cea mai mare apropiere – în Vechiul Testament – de revelarea harului nespus de mare al lui Dumnezeu în Noul Testament. În loc să cadă furtuna mâniei lui Dumnezeu peste aceia care au maltratat pe Mesia, Psalmul se încheie cu o cântare de laudă, care se înalţă spre Dumnezeu de la omenirea întreagă. Suferinţele lui Hristos dau naştere la o cântare de laudă comună şi universală, care până în momentul acela niciodată nu a fost adusă lui Dumnezeu. Într-adevăr aici şi acolo se întâlnesc cântări de laudă ale unora, însă în Psalmul acesta este descris un timp în care fiecare se bucură în Dumnezeu şi Îi aduc ce se cuvine Numelui Său. Fiecare Îi va aduce atunci ceea ce de fapt este rânduit fiecărei limbi omeneşti: laudă înţeleaptă şi din inimă. „În ziua aceea toate familiile neamurilor” vor adora pe Dumnezeul lui Israel ca urmare a suferinţelor lui Hristos, care sunt descrise în monologul profetic al acestui Psalm.

Psalmul 102

Psalmul 102 preamăreşte suferinţele lui Hristos. Acolo Mesia este prezentat în umilinţa Sa între oameni şi din partea oamenilor şi supunerea Lui smerită, permanentă faţă de voia lui Dumnezeu, oricum ar fi arătat această voie. Acest Psalm este numit „Rugăciunea unui necăjit, când este copleşit şi îşi varsă plângerea”. În mărimea Lui nemărginită Hristos „S-a făcut pe Sine nimic” [Filipeni 2.7]. În ascultare El a ocupat locul omului neînsemnat, slab, într-o lume mulţumită pe deplin cu sine şi înălţându-se pe sine însuşi. El a fost părăsit de oameni; a fost lăsat singur să Se plângă „ca vrabia singuratică pe un acoperiş” [Psalmul 102.7]. În necazul Lui Mesia a strigat: „Dumnezeul Meu” şi El a dorit ca Dumnezeu „să nu-L ia la jumătatea zilelor Lui” [Psalmul 102.24]. Drept urmare Domnul Dumnezeu îndreptăţeşte pe Fiul Său suferind şi respins (Psalmul 102.25-28). Timpul umilirii Lui ar fi putut de fapt să fie scurtat, căci nu era El Creatorul cerului şi al pământului? Toată creaţia va pieri, dar Mesia rămâne veşnic, neschimbător, „acelaşi ieri şi azi şi în veac” [Evrei 13.8]. De aceea rugăciunea Celui care suferă este ascultată de un martor divin al gloriei lăuntrice a persoanei Sale. Epistola către Evrei 1.10-12 este mărturia care încoronează gloria Fiului veşnic, prin care Dumnezeu a vorbit oamenilor din timpul Noului Testament.

Suferinţe şi preamărire

Însă în Psalmul 22 suferinţele lui Hristos vin de la Dumnezeu. Deja în primul verset se spune că Dumnezeu L-a părăsit, şi aceasta oferă cheia pentru întreg Psalmul. Cruzimea omenească se vede şi aici ca şi în ceilalţi Psalmi; dar faptul că Mesia al lui Israel este părăsit de Sfântul lui Israel este – cum nu poate fi altfel – ideea dominantă în această profeţie. În afară de aceasta Sfântul suferind mărturiseşte El Însuşi că El a fost părăsit de Dumnezeul Său. El, Cel care suferă din cauza acestei părăsiri, o descrie. El este vorbitorul în întreg acest Psalm. Odată cu descrierea suferinţelor Sale El aduce preamărire lui Dumnezeu. Aflăm că după ce lucrarea de ispăşire a fost terminată, la timpul potrivit tot pământul va fi umplut de lauda lui Dumnezeu.

Să ne amintim cât de minunat este prezentată această combinare de ispăşire şi preamărire în Levitic 16 prin sânge şi tămâie. Acolo este prezentată simbolic prezicător marea lucrare de ispăşire făcută de Hristos. Sângele viţelului şi al ţapului era dus din curtea din faţă a cortului întâlnirii în Locul Preasfânt şi acolo era stropit înaintea scaunului îndurării şi pe scaunul îndurării. Aaron intra în Locul Preasfânt – unde domnea prezenţa Domnului pe capac – cu sânge şi tămâie. Stropirea sângelui de jertfă în felul prescris era însoţită de mirosul plăcut care se ridica din tămâia arsă şi pentru El, Cel care domneşte între heruvimi, era un miros plăcut. Aşa ilustrează acest simbol că lucrarea de tămâiere a preamăririi este strâns legată cu ispăşirea pe care Hristos a făcut-o cu privire la păcatele noastre. Lucrarea Sa de ispăşire este baza veşnic valabilă pentru adorarea adusă acum de credincioşi şi pentru omagierea adusă de toţi oamenii în timpul Împărăţiei de o mie de ani.

Tatăl „caută” adoratori. Dacă noi credem în Isus Hristos, atunci pe baza lucrării de ispăşire făcută de Domnul Isus noi am devenit adoratori. Tatăl Se aşteaptă la adorare din partea noastră, deoarece noi suntem acum îndreptăţiţi pentru aceasta. Ce putem noi aduce plăcut lui Dumnezeu, Tatăl? Să-I aducem jertfe materiale? Să-I aducem ce izvorăşte din inima noastră: dragostea naturală şi eforturile proprii? Ştim foarte bine că în noi înşine nu este nimic care să aibă valoare pentru a fi primit de El. Unde putem noi ca admiratori găsi ceva care în toate privinţele să fie plăcut lui Dumnezeu, Tatăl? Tot ce este cu privire la Fiul Său, Domnul Isus Hristos, este plăcut Tatălui. Şi dacă ceva din aceasta poate fi mai plăcut decât orice altceva, atunci aceasta este ceea ce este în legătură cu suferinţele Sale şi cu moartea Sa, prin care El a glorificat pe Dumnezeu [Ioan 13.31]. De aceea noi ca adoratori trebuie să avem în inimile noastre o înţelegere clară despre lucrarea vastă a ispăşirii, care a fost înfăptuită pe cruce, atunci când El, preaslăvitul Fiu al lui Dumnezeu, care n-a cunoscut păcat, acolo „a fost făcut păcat pentru noi” de către Dumnezeu (2 Corinteni 5.21).

Scriptura foloseşte pentru lucrarea de ispăşire făcută de Hristos deseori cuvinte simple, pe care chiar şi un copil le poate spune pe dinafară. Însă cât de profund şi de neînţeles  este înţelesul lor deplin! Noi ar trebui să medităm permanent la aceste cuvinte, permiţând Duhului Sfânt să desfăşoare şi să adâncească înaintea ochilor noştri sensul şi dimensiunea lor. Atunci inimile noaste pot izbucni în cântări de laudă demne, dacă ne gândim că Fiul lui Dumnezeu fără păcat, sfânt şi desăvârşit, la cruce „a fost făcut păcat pentru noi” de Dumnezeu. Noi nu putem înţelege pe deplin această învăţătură profundă; şi noi nici nu avem nevoie s-o înţelegem pe deplin pentru a adora pe Dumnezeu. Dar dacă noi stăm înaintea lui Dumnezeu „în Sfânta Sfintelor” şi ne amintim că moartea lui Hristos este evenimentul cel mai însemnat al istoriei mondiale şi că atunci s-a petrecut ceva care are o valoare incomensurabilă şi nu are nevoie să fie reluată – atunci nu vom putea reţine cântările de laudă care se revarsă din noi. Lucrarea de tămâie a laudei plăcute lui Dumnezeu se va ridica atunci spre tronul veşnic.

Cel suferind şi Dumnezeul Său

Să păstrăm clar înaintea ochilor noştri, că în acest Psalm auzim cuvintele lui Hristos, care Se adresează lui Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre noi cunosc strigătul amar de la începutul Psalmului, care străbate Psalmul ca un laitmotiv: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?” Aici aceste cuvinte emoţionante au caracter profetic, în evanghelii ele sunt istorie. Evangheliştii Matei şi Marcu scriu că Isus a rostit aceste cuvinte pe cruce. În adâncimea chinului Său, Domnul a rostit aceste cuvinte; El cunoştea însemnătatea acestor cuvinte şi de asemenea ştia că profeţiile din Psalmul 22 se vor împlini în El Însuşi. Când s-a împlinit timpul, El a venit în lume ca să îndepărteze păcatul, prin aceea că El Însuşi S-a jertfit. Domnul şi Mântuitorul nostru a stat singur în această lucrare – El era părăsit de Dumnezeu. Această experienţă îngrozitoare El a vestit-o aşa de tare, pentru ca fiecare s-o poată auzi: „Eli, Eli, lama sabactani?” [Matei 27.46]. Aşa cum a fost de multe ori, şi acum cei care L-au auzit, nu L-au înţeles. Ei spuneau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască!” [Matei 27.49]. Că Răstignitul acesta ar fi putut să strige în felul acesta la Dumnezeul din cer, aceasta depăşea înţelegerea lor. Însă în acest fapt [că Hristos era părăsit de Dumnezeu] constă realmente adevărul central al ispăşirii, pe care Hristos a făcut-o pentru păcatele noastre şi pentru toată lumea.

Părtăşie permanentă cu Dumnezeu în timpul vieţii Sale

Aceasta este prima dată, cred eu, că noi citim în evanghelii că Domnul nostru foloseşte cuvintele „Dumnezeul Meu”, atunci când Se adresează Dumnezeului Său. Fiul era permanent în părtăşie cu Tatăl; El auzea cuvântul Său şi împlinea poruncile Lui. Când vorbea cu Tatăl Său, citim că Hristos I-a răspuns şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea Ta!” (Matei 11.25,26).

Această părtăşie a Fiului cu Tatăl era permanentă – nu numai în timpul apariţiei Sale publice, atunci când predica Evanghelia celor săraci, vindeca bolnavii şi în multe feluri făcea bine oamenilor şi le dovedea har. Această părtăşie exista şi în orele grele de la miezul nopţii în grădina Ghetsimani. Acolo Domnul era singur, despărţit de ucenicii Lui; El a îngenuncheat pe pământ şi sudoarea Lui se asemăna cu picăturile mari de sânge care cădeau pe pământ. Însă în această luptă a suferinţelor şi în chinurile sufletului Său cu privire la moartea care Îl aştepta, Domnul şi Mântuitorul nostru nu era absolut singur. Aşa a spus El ucenicilor Lui scurt înainte în aceeaşi seară: „Iată, vine ceasul şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine” (Ioan 16.32). Părtăşia cu Tatăl Său era neîntreruptă în timpul „strigătului Său tare şi al lacrimilor [Sale]”. „Ava, Tată”, a strigat El. „Tatăl Meu, dacă este cu putinţă … Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” [Matei 26.39; Luca 22.42]. Cu toate că El ştia foarte exact care era voia Tatălui pentru ziua următoare, Fiul ascultător a procedat în Ghetsimani aşa cum El totdeauna a făcut: „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl Meu să-l beau?” [Ioan 18.11].

Părăsit de Dumnezeu pe cruce

Însă aici în Psalmul 22 Domnul vorbeşte ca şi cum ar atârna pe cruce. Acum El nu spune „Tatăl Meu”, ca în grădina Ghetsimani, ci „Dumnezeul Meu”. Aici este vorba de problema păcatului, şi de aceea adresarea folosind cuvântul „Dumnezeu” este potrivită, căci Dumnezeu este Judecătorul tuturor. Dumnezeu este Judecătorul drept al lumii. Natura Lui este împotriva păcatului şi Fiinţa Lui cere pedepsirea păcatului. Sfinţenia şi păcătoşenia, lumina şi întunericul nu au nimic comun. Şi aici Dumnezeu L-a făcut păcat pe Cel care n-a cunoscut nici un păcat. Ştiind că El a purtat păcatul şi că El „a devenit blestem pentru noi”, Hristos a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Domnul nostru a mărturisit în mijlocul suferinţelor Sale pentru păcat, că El era părăsit de Dumnezeul Său, însă El încă L-a numit „Dumnezeul Meu”.

Isus avea această relaţie cu Dumnezeu deja din timpul celei mai timpurii copilării a Lui. În Psalmul nostru El spune: „Da, Tu eşti Cel ce M-ai scos din pântecele mamei” (Psalmul 22.9). Începând de la ieslea din Betleem El, Omul desăvârşit şi binecuvântat, a recunoscut pe Dumnezeu ca pe Acela căruia Îi datora ascultare şi de care era dependent. Însă aici a devenit întuneric în mijlocul zilei, şi era o diferenţă enorm de mare: Dumnezeul Lui, în care Se încredea, L-a părăsit! De ce? Hristos venise în lume ca să ocupe locul celui păcătos şi nedrept, care sta sub judecata Dumnezeului drept şi sfânt. Însă El Însuşi era Cel sfânt: „De aceea Sfântul care Se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu”, a spus îngerul Mariei (Luca 1.35). Chiar şi demonul din Capernaum I-a zis: „Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu” [Marcu 1.24; Luca 4.34]. Şi ce acuzare a adus Petru iudeilor la Rusalii? „Voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi Drept” [Faptele apostolilor 3.14]. Când apostolul a vorbit despre învierea lui Isus, a citat Psalmul 16.10: „Căci nu vei lăsa sufletul Meu Locuinţei Morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea” (Faptele apostolilor 2.27).

Însă aici Hristos, Sfântul, recunoaşte pe Dumnezeul Său ca Sfântul: „Strig ziua, Dumnezeul meu, şi nu-mi răspunzi … Totuşi Tu eşti sfânt, Tu, care locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel” (Psalmul 22.2,3). Cum se explică aceasta? Sfântul era cel care purta păcatul. Cel drept a luat locul celor nedrepţi. „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, …” [1 Petru 2.24]. Ce profundă este această smerire! Ce taină adâncă de neînţeles! Inima omenească stă cu reverenţă liniştită înaintea actului de nepătruns, care acopere pentru totdeauna privirilor curioase ale muritorilor pe Mântuitorul în timpul acestor ceasuri îngrozitoare. Numai Unul era acolo în acest întuneric şi în umbra morţii. Numai el poate relata despre aceasta. El a vorbit. Cuvintele Lui stau scrise aici: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Preţul mântuirii noastre

Noi nu putem nici înţelege şi nici cunoaşte dimensiunea acestui strigăt chinuitor, care a ieşit din inima lui Hristos. Însă, făcând excepţie de interpretarea lui, cu ajutorul Duhului Sfânt noi posedăm adevărul şi binecuvântarea acestei realităţi. Credinţa noastră îşi însuşeşte acest strigăt impresionant al lui Hristos suferind. Aceste cuvinte vorbesc despre preţul salvării noastre. Ele măsoară valoarea jertfei de pe cruce pentru păcatele noastre şi spre glorificarea lui Dumnezeu. Hristos cel sfânt a fost părăsit de Dumnezeul sfânt!

Cu cât medităm mai mult în prezenţa Domnului la acest strigăt însemnat, care a venit de pe buzele Lui, cu atât înţelegem mai bine lucrarea de ispăşire făcută de Domnul Isus. Căci El a stat acolo unde niciodată mai înainte El nu a stat – sub povara vinovăţiei noastre şi a mâniei lui Dumnezeu asupra acestei vinovăţii. În timpul slujbei Sale pe pământ Hristos nu a purtat păcatele noastre, aşa cum gândesc unii în mod greşit. Pe lemn El a purtat păcatele noastre în trupul Său, aşa cum scrie Petru. Acolo El a suferit pentru noi, pentru iertarea noastră, pentru mântuirea noastră, ca să ne aducă la Dumnezeu, pentru ca binecuvântările lui Dumnezeu să poată curge neîmpiedicate, în toată plinătatea lor, în sufletele noastre.

Onoarea lui Dumnezeu era în joc

Însă mai este şi un alt aspect al lucrării de ispăşire, pe care în nici un caz nu avem voie să-l uităm: onoarea lui Dumnezeu era în joc din cauza păcatului omului. O însuşire veşnică a lui Dumnezeu, şi anume dreptatea Lui, era periclitată. Era El cu adevărat Sfântul care detestă păcatul? Sau El tolera păcatul şi nu ţinea cont de pedeapsa meritată? Domnul Isus a dat răspunsul în Persoana Sa, şi pe cruce El a menţinut sfinţenia neschimbabilă a lui Dumnezeu. Acolo El a făcut cunoscut înaintea urechilor universului: „Tu eşti sfânt, Tu, care locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel”, în timp ce El dădea mărturie despre această sfinţenie prin mărturisirea că El Însuşi era părăsit.

Suferindul sfânt a fost făcut păcat şi de aceea a fost părăsit, lăsat singur. În neliniştea Lui Hristos a strigat cu glas tare către Dumnezeul Său: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu”, a spus El. Repetarea înseamnă reacţia afectivă profundă, o mare nevoie. Când Avraam a stat la altarul pe care era legat Isaac şi ţinea cuţitul în mâna ridicată, ca să omoare pe fiul său, atunci îngerul Domnului a strigat: „Avraame, Avraame”. De două ori a fost strigat din cer numele tatălui. Patriarhul trebuia să asculte urgent. Nu trebuia pierdută nici o clipă! Şi mult mai urgent era strigătul Domnului nostru preamărit. El era în nevoia cea mai mare, peste El se rostogoleau valurile mâniei divine asupra păcatului, şi strigătul a străbătut singurătatea dezolantă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Acestea sunt cuvintele Fiului preaiubit al lui Dumnezeu, singurul Fiu al Tatălui, Dumnezeu arătat în carne. Să medităm mereu la aceasta. Fie ca aceste cuvinte să străpungă înlăuntrul nostru. Aceasta curăţă duhul şi luminează inima. Primim o nouă imagine despre mărimea harului lui Dumnezeu şi ne lăudăm tot mai mult cu crucea Domnului Isus Hristos. Atunci vom vedea tot mai mult lumina şi dragostea lui Dumnezeu în El, Cel care era singur în acest loc al întunericului şi blestemului. Şi Îl vom adora mai intens pe Cel care a iubit şi a perseverat până la sfârşit şi care nici atunci nu a pierdut legătura cu Dumnezeul Său, când a fost părăsit de Dumnezeu, căci El L-a numit „Dumnezeul Meu” cu încrederea că El va fi ascultat din pricina evlaviei Lui (Evrei 5.7).

Cele şapte exprimări ale lui Isus pe cruce

În evanghelii ne sunt relatate şapte exprimări ale Domnului nostru pe cruce. Trei din ele au fost rostite în primele ceasuri şi patru către sfârşit. Singura exprimare din cele şapte, care este relatată în mai mult de o evanghelie este strigătul lui Hristos, că El a fost părăsit de Dumnezeul Său. El este relatat atât de Matrei cât şi de Marcu. Prin mărturia dublă a Duhului Sfânt devine clar că noi trebuie să acordăm acestui strigăt atenţia plină de respect şi în mod deosebit să medităm la aceasta în rugăciune.

La început, când L-au legat de lemnul blestemat, Domnul S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23.34). După aceea, în timp ce soarele era încă sus pe bolta cerească, Isus a văzut pe Maria, mama Lui, şi pe ucenicul, pe care El îl iubea, şi a zis mamei Lui: „Femeie, iată fiul tău!”, şi ucenicului i-a zis: „Iată, mama ta!” (Ioan 19.26,27). Compătimirea Sa nu a amorţit din cauza durerilor şi suferinţelor proprii. Mai târziu auzim cum El a dat tâlharului de lângă El, care de asemenea avea parte de grozăvia răstignirii şi care credea în El, asigurarea plină de har: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23.43). Cu toate că Domnul era mai sărac decât cel mai sărac dintre săraci, El putea totuşi să mai dea ceva. El a fost alungat din moştenirea Sa şi a fost jefuit de îmbrăcămintea Lui, părea ca şi cum El nu mai poseda nimic – însă El acordă tâlharului convertit dreptul de a intra în paradis. Ce bucurie era în cer pentru un păcătos care s-a pocăit!

Dar după aceea soarele s-a întunecat la miezul zilei într-un mod supranatural. Întunericul era peste toată ţara, de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea. Suferindul sfânt a fost ascuns ochilor oamenilor. El era numai cu Dumnezeu. În „noaptea” aceasta El nu a fost mut. Din întuneric a venit strigătul: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?” Evanghelistul Ioan relatează suplimentar de alte două exprimări (Ioan 19.28-30): „Mi-e sete!”, şi „S-a sfârşit!”, ambele rostite, deoarece El era atotştiutor.

Ceea ce trebuia să aibă loc era acum terminat. Ce s-a terminat? Ce a avut loc? Cine poate descrie? Cine poate evalua? Nu era lucrarea măreaţă a ispăşirii pentru păcat, care a satisfăcut pe Dumnezeu în toate însuşirile Lui [de exemplu: dragoste, dreptate, sfinţenie; adnotarea redacţiei]? Dumnezeu poate acum fiind drept să îndreptăţească pe cel nedrept care crede în Isus. Domnul ştia ce El a sfârşit. El ştia ce a îndurat şi că în suferinţa Lui El a fost părăsit de Dumnezeu. În afară de aceasta Fiul lui Dumnezeu ştia că jertfa necesară pentru păcat a fost adusă şi ea era suficientă. El ştia că întunericul trecuse şi El a intrat în lumina lui Dumnezeu, spre bucuria şi satisfacţia Tatălui. După aceea vine a şaptea exprimare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23.46). După aceea El a intrat în paradis şi acolo a întâmpinat pe tâlharul pocăit, care crezuse în El şi pentru ale cărui păcate El a făcut ispăşire înaintea lui Dumnezeu.

Ispăşire şi preamărire

În versetul al treilea Mesia Însuşi dă răspunsul la întrebarea Sa: „Pentru ce M-ai părăsit?” El este: „Totuşi Tu eşti sfânt, Tu, care locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.” Sfinţenia Domnului Dumnezeu cerea judecarea păcatului, înainte ca El să poată primi pe poporul Său sau preamărirea din partea poporului Său. Ispăşirea pentru păcat este baza pentru aducerea laudei şi adorării, căci locuinţa Domnului Dumnezeu este sfântă.

Copii lui Israel au fost puşi deoparte dintre toate naţiunile pământului, ca să preamărească permanent pe Domnul Dumnezeu. Cortul întâlnirii din pustie şi Templul de pe muntele Sion au fost ridicate pentru ca El să locuiască în mijlocul lor şi să primească preamărirea de la ei. Domnul Dumnezeu a rânduit ca preoţii să ardă dimineaţa şi seara tămâia aromată preasfântă  înaintea Lui într-un loc sfânt. Tămâia este o imagine a laudei de un miros plăcut, pe care Dumnezeu o aşteaptă de pe buzele oamenilor. Israel era ales ca prin această slujbă zilnică a preamăririi să ilustreze ce aşteaptă Domnul Dumnezeu de la toţi oamenii. El i-a scos din robie şi a fost îndurător faţă de ei, atunci când îngerul nimicitor a trecut pe lângă uşa lor. El i-a salvat, în timp ce a înecat în mare pe vrăjmaşii lor. Imediat s-a înălţat spre Domnul Dumnezeu cântarea de laudă a poporului Său salvat. Moise şi copiii lui Israel au serbat victoria Domnului Dumnezeu; ei au atribuit eliberarea lor puterii dreptei Sale (Exod 15). În această cântare de laudă naţională Israel privea şi înainte spre Muntele Moştenirii Domnului Dumnezeu, spre Locuinţa Lui, spre Locul Preasfânt pe care mâinile Sale l-a pregătit în ţara făgăduită (Exod 15.17). „Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui” [Psalmul 106.12]. Însă ei au uitat repede faptele măreţe ale Domnului Dumnezeu, au desconsiderat poruncile Lui şi s-au închinat idolilor naţiunilor, care nu cunoşteau pe Dumnezeu. Au părăsit pe Sfântul lui Israel şi au neglijat jertfele de pace zilnice dinaintea Locuinţei Lui. Israel a păcătuit greu şi a provocat mânia dreaptă a Dumnezeului său, a Dumnezeului care locuieşte în mijlocul laudelor lui Israel.

La acest păcat mare al naţiunii alese pare să Se refere Suferindul sfânt în versetul 4. El a fost părăsit şi strigătul Lui a rămas neauzit din cauza păcatelor poporului, şi nu din cauza propriilor Lui păcate. Isus stătea în spărtură. El Însuşi S-a dat ca jertfă pentru păcate. El a făcut ispăşire pentru păcat. Prin suferinţele Sale El a adus sfinţenia acolo unde nu era sfinţenie, dreptate unde era nedreptate, şi laudă acolo unde acum era numai „blestem şi amărăciune”. Prin lucrarea Sa ispăşitoare Domnul Isus – în ceea ce priveşte păcatele oamenilor – a împlinit toate cerinţele Celui sfânt, care locuieşte în mijlocul laudelor lui Israel; însă în timp ce El a făcut ispăşire, acest Cel sfânt nu a ascultat strigătul Lui.

Interdependenţa între ispăşire şi cântarea de laudă este marcată clar în structura Psalmului. Prima parte (începând cu versetul 1 până la mijlocul versetului 21) descrie pe Hristos pe cruce, în timp ce restul Psalmului prevesteşte rezultatul lucrării de ispăşire făcută de Hristos: Israel şi toate naţiunile până la marginile pământului vor fi umplute cu duhul laudei Domnului Dumnezeu.

Părinţii salvaţi, dar Hristos părăsit

În versetul 4 vorbeşte încă duhul lui Hristos. Domnul pe cruce Se compară cu oamenii temători de Dumnezeu din timpurile trecute: „În Tine se încredeau părinţii noştri (Avraam, Isaac, Iacov, Moise şi alţii), se încredeau şi-i salvai. Strigau către Tine şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine” (Psalmul 22.4,5). De aceea, nu contrazicea atitudinea lui Dumnezeu din trecut faptul că Domnul Isus a fost părăsit de Dumnezeu în suferinţele Sale şi că Dumnezeu nu a acordat nici o atenţie strigătului Lui după eliberare? Evlavia lui Avraam nu era desăvârşită şi cu toate acestea rugăciunile lui au fost ascultate. Răbdarea lui Iov în suferinţe era demnă de admiraţie, dar a dovedit multă lipsă de răbdare cu „prietenii” lui şi a mărturisit Domnului Dumnezeu: „Iată, eu sunt nimic” [Iov 40.4]. Şi Iov a fost ascultat şi i s-a dat ajutor. Dar când în teama morţii Sale Mesia a strigat către Dumnezeu, în cer era linişte. Braţul Domnului Dumnezeu nu era întins, ca să-L însoţească în ceasul acesta. Ceea ce voia lui Dumnezeu I-a dat ca misiune, pe care s-o împlinească, El a trebuit s-o împlinească singur. El a trebuit să îndure totul singur, fără ajutor. În sufletul Lui avea sentimentul amar că Dumnezeu nu L-a ajutat în necazul acesta extrem de greu, aşa cum El a ajutat părinţilor în Israel. De ce această comportare schimbată? Deoarece El, Fiul Omului, care n-a cunoscut păcat, „a fost făcut păcat”, ca să facă ispăşire pentru păcate. Absolut singur în momentul acesta şi numai din acest motiv Dumnezeu a părăsit pe Robul Său ascultător, pentru ca gloria morţii Sale la cruce să strălucească netulburată în veşnicie.

Însă răbdarea şi smerirea Domnului nostru s-au revelat în ceasul acesta întunecat. Ca Unul părăsit de Dumnezeu, El mărturiseşte: „Dar Eu sunt vierme, nu om” (Psalmul 22.6). El acceptă să fie nimic printre fiii oamenilor. El a pus Eu-l propriu pe deplin în planul din fund. Acum, ca întotdeauna, Hristos „nu Şi-a plăcut Lui Însuşi” [Romani 15.3]. Ca „vierme, nu ca om” El a renunţat la orice revendicare la intervenţia lui Dumnezeu: o dovadă care încununează smerenia desăvârşită şi altruismul Domnului şi Mântuitorului nostru. Viermele este un simbol al slăbiciunii extreme. Domnul, care era „răstignit în slăbiciune” [2 Corinteni 13.4], S-a comparat El Însuşi cu un vierme, ca să justifice părăsirea Lui aparentă de către Dumnezeu.

Pe cruce Domnul nu rămâne orb sau fără simţăminte faţă de gândurile şi cuvintele curioşilor; ele măresc şi mai mult durerea şi suferinţa Sa. El este insultat şi dispreţuit. Ei Îl batjocoresc, deoarece Lui nu Îi vine nici un ajutor de la Dumnezeul, în care Se încredea, aşa cum a mărturisit, nici o salvare. În timpul răstignirii Sale şi neobservat de spectatori, Hristos a ţinut însă cu tărie neabătută la încrederea în Dumnezeul Său (Psalmul 22.9-11). Aşa cum în Betleem şi Nazaret, în Capernaum şi Horazin, în Betania şi Ierusalim Isus a fost „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei” (Evrei 12.2), tot aşa El a fost şi pe Golgota. Neluând în seamă ruşinea crucii, El a rămas – conform cuvintelor Lui proprii – statornic în voia lui Dumnezeu: „Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” [Luca 22.42]. Oamenii batjocoreau, Hristos suferea, Dumnezeu a fost glorificat.

Când Domnul nostru a fost ispitit la începutul slujirii Sale, El trăia în pustie alături de animalele sălbatice (Marcu 1.13). Atârnând pe cruce El vede cum oamenii din jurul Lui se comportă obraznici şi barbari ca animalele care omoară. El este înconjurat de „tauri puternici din Basan” şi de „un leu care sfâşie şi răcneşte” (Psalmul 22.12,13). „Câini” necuraţi, furioşi L-au înconjurat (Psalmul 22.16). El a fost prin în cuie pe cruce, total lipsit de ajutor în mijlocul acestora. El este vărsat ca apa; puterea Lui este uscată ca cioburile unui vas de lut; toate mădularele Lui s-au desfăcut [compară cu Psalmul 22.12-17]. Aşa descrie Hristos cel răstignit slăbiciunea Lui, atunci când ceata răufăcătorilor L-a înconjurat şi au procedat samavolnic cu El, prin aceea să I-au străpuns mâinile şi picioarele. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi au tras la sorţi pentru cămaşa Lui. Se desfată la goliciunea Lui. Chiar şi în timpul festivităţilor de la sărbătoarea Paştelui inima lor stricată se delectează cu această privelişte! În versetele 12-18 Hristos descrie prin Duhul profetic suferinţele Sale provocate de oameni, care la cruce s-au îngrămădit şi s-au înmulţit.

Dar în tot acest timp Mesia exprimă dependenţa Sa stăruitoare de Domnul Dumnezeu. El spune: „Dumnezeul Meu! … Tu eşti Cel ce M-a scos din pântecele mamei … Tu eşti Dumnezeul Meu. Nu Te depărta de Mine” (Psalmul 22.2,9-11). Aici Hristos aduce înaintea Dumnezeului Său durerea şi suferinţa Sa, de care are parte din partea oamenilor, conduşi de căpetenia lumii acesteia. Tot ce puterea întunericului I-a făcut în ceasul acesta le-a acceptat ca fiind voia lui Dumnezeu cu privire la El. Ca Fiu al lui Dumnezeu, care S-a făcut nimic, El a fost ascultător până la moarte de cruce. Şi în această cea mai adâncă smerire a Sa El recunoaşte că tocmai această stare era ţelul suprem al lui Dumnezeu pentru El: „M-ai adus în ţărâna morţii” (Psalmul 22.15).

Strigătul de biruinţă: „S-a sfârşit!”

Însă sfârşitul se conturează. Intensitatea rugăciunii este înlocuită de lauda cu ardoare. Domnul imploră pe Dumnezeu: „Tu, Tăria Mea, grăbeşte-Te să-Mi ajuţi! Scapă-Mi sufletul de sabie şi viaţa din laba câinelui! Scapă-Mă din gura leului!” (Psalmul 22.19-21). La mijlocul versetului 21 Vorbitorul schimbă deodată tonul exprimării. Până aici tema acestui Psalm era rugăciunea rămasă fără răspuns. Însă acum a venit răspunsul şi a fost primit: „Da, Mi-ai răspuns când eram între coarnele bivolului”.

În acest Psalm nu ni se spune explicit importanţa nespus de mare a treceri de la rugăciune la primire de către Acela care la început a mărturisit că este părăsit de Dumnezeu. Este lăsat în seama noastră să medităm la acest fapt, şi anume că acelaşi glas, care a zis lui Dumnezeu: „Scapă-Mă din gura leului!”, adaugă acum: „Mi-ai răspuns când eram între coarnele bivolului”. Acelaşi care mai înainte a zis: „Dumnezeul Meu, strig şi nu-Mi răspunzi” (Psalmul 22.2), acum strigă: „Da, Mi-ai răspuns!” Cu strigăte mari şi cu lacrimi, cu rugăciuni şi implorări a strigat în suferinţele Sale pe cruce, atunci când a purtat păcatul, către Dumnezeu. Apoi a venit momentul când El a ştiut că lucrarea Sa de ispăşire pentru păcat a fost terminată, că din cauza evlaviei Lui El a fost ascultat de „către Cel ce putea să-L scape din moarte” (Evrei 5.7). Evlavia sau teama Lui de Dumnezeu a fost pusă la probă de rezistenţă. Tocmai în suferinţele Lui cele mai adânci, părăsit de Dumnezeu din cauza vinei omului, ascultarea Lui de neclintit a strălucit fără pată şi nediminuată. El a fost recunoscut de Dumnezeu, cu toate că de oameni era batjocorit.

Acum a venit salvarea, tocmai în momentul când El era fără apărare faţă de „coarnele bivolului” şi „puterea câinelui”. Tronul dreptăţii din cer şi crucea de pe Golgota de pe pământ s-au unit, atunci când Hristos Isus a adus jertfa unică pentru păcate. Sângele Lui ispăşitor a acoperit capacul de aur de sub heruvimii minunaţi. Lucrarea Sa veşnic valabilă pentru păcat a făcut-o „în trupul Său de carne” pe cruce. Această realitate a vestit-o Domnul atotştiutor oamenilor, îngerilor, demonilor. „Când Isus a luat oţetul, a zis: ‚S-a sfârşit!’” (Ioan 19.30). Aşa relatează apostolul Ioan, că Fiul lui Dumnezeu a confirmat în cuvinte că El a terminat lucrarea. Iniţial [în original] era numai un singur cuvânt, pe care Isus l-a rostit pe cruce, dar a venit de pe buzele Atotputerniciei atotştiutoare şi se va răspândi ca un ecou până la marginile universului şi până în vecii vecilor.

Am auzit ce a făcut cunoscut Domnul despre lucrarea pe care El Însuşi a făcut-o pentru păcat şi prin care Dumnezeu poate fi drept şi poate declara drept pe cel care crede în Isus. Ne mai putem juca cu gândul, că cu toate acestea ar mai trebui făcut ceva, pentru a restabili pe deplin slava lui Dumnezeu? După ce Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca jertfă de bună voie şi a strigat „S-a sfârşit!” – este posibil să se mai poată adăuga ceva ca să facă ispăşire pentru păcate? În cazul că Scriptura ar sprijini clar gândul acesta, o astfel de propunere ar dezonora pe Hristos prin dimensiunea ei şi ar combate cuvântul şi lucrarea Sa.

Porţile cântării de laudă se deschid

După ce Cel părăsit a fost salvat „din coarnele bivolului” şi ispăşirea a fost terminată, începe imediat slujba cântării de laudă. Mirosurile plăcute ale lucrării de tămâie preasfântă se înalţă spre cer împreună cu privirile îndreptate în sus. Căpetenia mântuirii, făcut acum „desăvârşit prin suferinţe” [Evrei 2.10] explică: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării” (Psalmul 22.22). Aceasta este făgăduinţa profetică despre rezultatul ispăşirii înfăptuite. Numele lui Dumnezeu ca Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt trebuie apoi să devină cunoscut, şi Hristos Însuşi va promova închinarea demnă de Dumnezeu în mijlocul adoratorilor adunaţi.

Ni se relatează că Domnul nostru a făcut aluzie la aceasta atunci când după învierea Sa a spus Mariei Magdalena despre Dumnezeul Său. El a zis: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Această afirmaţie nu a făcut-o El mai înainte, deoarece ea [încă] nu era valabilă. Dar acum a avut loc ispăşirea pentru păcate, dreptatea lui Dumnezeu şi harul Său erau restabilite. Corespundea gloriei lui Dumnezeu ca un fel nou de relaţii ale credincioşilor între ei să fie făcut cunoscut. Pe baza lucrării, pe care El a făcut-o la cruce, Domnul Isus leagă pe ucenicii Lui slabi şi neputincioşi cu Sine Însuşi ca fraţi ai Lui. Acum ei au dreptul să stea înaintea lui Dumnezeu ca fii şi să fie primiţi aşa cum Hristos Însuşi a fost primit: „Tatăl Meu şi Tatăl vostru” – şi aceasta nu numai pentru că ei erau născuţi din apă şi din Duh, ci pe baza jertfei pentru păcate, pe care Hristos a adus-o şi pe care Dumnezeu a primit-o. Domnul uneşte pe ai Săi cu Sine Însuşi ca fraţi ai Lui. Aşa cum El a spus: „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12.24). „Dumnezeul Meu!”, a strigat Domnul, atunci când era singur şi părăsit, atunci când a purtat păcatele noastre în trupul Său; nimeni nu putea lua parte la strigătul Lui. Dar acum El spune ucenicilor Săi: „Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”. Această relaţie nouă era primul rod al suferinţelor şi al morţii lui Hristos.

Însă după primul rod urmează recolta. În restul versetelor acestui Psalm se desfăşoară cercuri tot mai largi de cântări de laudă adresate Domnului Dumnezeu. Toţi urmaşii lui Iacov şi Israel Îl vor glorifica şi se vor teme de El. Toate marginile pământului şi toate familiile neamurilor îşi vor aminti, se vor întoarce la El şi I se vor închina. În ultimul verset citim: „Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui către un popor care se va naşte, fiindcă El a făcut aceasta”. Ultima propoziţie „El a făcut aceasta” nu este destul de clară. Cuvintele au caracter general şi unii ar putea întreba: Cine a făcut? Şi: Ce a făcut? Însă pentru oricine are convingeri spirituale este clar la cine se referă ele: este vorba de lucrarea inegalabilă de ispăşire a lui Hristos pe cruce, unde El a fost prezentat ca Ispăşitor, ca să vestească dreptatea lui Dumnezeu cu privire la păcat (Romani 3.23-26).

Hristos Însuşi a fost primul martor al lucrării Sale terminate, prin cuvintele: „S-a sfârşit!” Urmaşii Lui călăuziţi prin Duhul lui Dumnezeu au transmis această mărturie pe pământ de la o generaţie la alta. Ispăşirea pentru păcate este baza pentru toată lauda, toată adorarea şi toată slujba. Cerurile şi pământul se vor uni, ca să dea Mielului, care a fost înjunghiat, toată onoarea. Inima şi glasul tuturor răscumpăraţilor vor mărturisi cu bucurie spre onoarea lui Dumnezeu, că „El a făcut-o”.

Fie ca acest Psalm, iubiţi prieteni, să ne vorbească permanent despre „necazurile celui nenorocit” (Psalmul 22.24). Fie ca el să trezească în noi cântări de laudă şi să le doteze cu miros plăcut sfânt, care este demn de Sfânta Sfintelor lui Dumnezeu şi de prezenţa lui Hristos. Suferinţele Sale şi jertfa Sa constituie baza veşnică pentru adorarea plăcută a lui Dumnezeu. Tatăl caută adoratori în duh şi adevăr. Cine poate aduce această adorare, dacă nu aceia care cunosc pe Isus Hristos şi care stau tari în credinţă pe lucrarea înfăptuită de El! Fie ca noi să avem parte de experienţa fericită, că Domnul Isus Hristos este Iniţiatorul şi centrul oricărei cântări de laudă în mijlocul Adunării (Bisericii) Sale; şi aceasta ori de câte ori ne amintim „că El a făcut aceasta” (versetul 31), şi ori de câte ori ne strângem în Numele Său.

Tradus de la: Der Schrei des leidenden Christus

Traducere: Ion Simionescu

Omul durerii

Frederick Charles Jennings

© SoundWords, Online începând de la: 30.08.2018, Actualizat: 26.09.2018
 
Cuprins

Versete călăuzitoare: Isaia 52.13 – 53.12

Alcătuirea cărţii:

  • Semnificaţia
  • Contextul cu Pentateuhul lui Moise
  • Prezentarea acestui Pentateuh

În cartea noastră stăm exact la pragul de intrare în Locul Preasfânt, şi vom face bine să intrăm cu veneraţie, pentru ca nici o urmă din cele pământeşti să nu murdărească această Sfântă a Sfintelor. Pereţii ei sunt cu siguranţă mai albi decât un înălbitor de pe pământ ar putea albi. Va fi oare cel puţin un cititor care împreună cu mine să implore, ca Duhul, care este la fel de sfânt ca şi acest text din Scriptură, să ne păzească de rătăcire, să ne călăuzească în adevăr şi să ne aducă în amintire lucrurile referitoare la Hristos, pentru ca inimile noastre nestatornice să fie atrase spre El şi să le ţină pentru totdeauna cu tărie?

Pasajul acesta este centrul cărţii lui Isaia. La reflectarea asupra înţelesului numelui lui Isaia vedem că partea cea mai lăuntrică a „mântuirii Domnului”, inima lui Dumnezeu, se revelează aici credinţei respectoase şi dragostei primitoare a ei. Pe cine altcineva ne-am aştepta să întâlnim aici decât pe Acela a cărui locuinţă era din veşnicie la sânul Său şi care L-a părăsit ca să arate păcătoşilor harul Său şi îndurarea Sa (Ioan 1.18)?

Înainte de a intra vrem să câştigăm o privire de ansamblu a textului: să identificăm turnurile de veghere, să remarcăm întăriturile, să contemplăm palatele lui şi să ne bucurăm de frumuseţea şi tăria stilului arhitectonic. În felul acesta vom fi conduşi la temă: Domnul nostru Însuşi!

Este uşor de constatat că împărţirea pe capitole a cărţii este făcută de mâna omenească; structura ei are în mod clar de suferit din cauza aceasta, însemnătatea ei este voalată. Dar dacă ne gândim că împărţirea în versete în poezia ebraică este la fel de divin inspirată ca şi textul însuşi, la un studiu mai detaliat se constată că următoarele cincisprezece versete se pot subîmpărţi în de cinci ori trei versete. „Trei” şi „cinci” aşa cum s-a remarcat deja, descriu în acest context legătura vitală între Dumnezeu (3) şi om (5). Dar totodată te întrebi, la cine altcineva s-ar putea referi această unire, decât la „Cuvântul, care era la început Dumnezeu” (Ioan 1.1) şi care totuşi „a devenit carne şi a locuit printre noi” (Ioan 1.14). Prin aceasta nu este vorba de nimeni altul, decât de Emanuel, ceea ce tradus înseamnă „Dumnezeu cu noi”, sub altă formă, Isus, care tradus înseamnă „Mântuitorul”. De aceea Numele acesta exprimă ambele: Om şi Dumnezeu, care este mai presus de toate şi preamărit să fie în veşnicie, căci Dumnezeu Însuşi spune: „În afară de Mine nu este alt Mântuitor” (Isus).

Aceste cinci pasaje constituie un al doilea Pentateuh, care are asemănare frapantă cu primul Pentateuh din Biblie. De aceea primele trei versete constituie Geneza, facerea, acestei profeţii, căci ca şi prima carte a Bibliei noastre ea constituie începutul a tot ceea ce urmează după aceea.

La studiul acestui text remarcăm întăriturile de neînvins, care se împotrivesc oricărei forme de necredinţă, turnurile de veghere, din care credinţa noastră este apărată, şi încă un turn, care arată cu adevărat brut şi fără podoabă. Însă tocmai aceste însuşiri le găsim atrăgătoare, deoarece numai ele sunt în armonie deplină cu tema noastră importantă. „Sunt numai două texte în care felul de exprimare este mai aspru, mai voalat şi mai important, şi anume în capitolul 53 şi 57. În primul domină impresia tristeţii, în ultimul impresia mâniei” (Delitzsch). Dacă aşa stau lucrurile, nu trebuie să ne aşteptăm aici la tonul de odinioară uniform şi vesel, care se aseamănă cu o compoziţie metrică cu puţine schimbări. Tema rămâne aspră, aşa cum este subiectul ei.

Capitolul 52.13-15

Isaia 52.13-15: Iată, Robul Meu va prospera [va lucra cu înţelepciune]; va fi înălţat şi va fi ridicat şi va fi foarte sus. După cum mulţi erau uimiţi de Tine (atât de desfigurată Îi era faţa, mai mult decât a oricărui om, şi înfăţişarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor), tot aşa El va uimi [1] multe naţiuni; înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura, pentru că vor vedea ceea ce nu li se istorisise şi vor înţelege ceea ce nu auziseră.

„Iată” este de la sine înţeles o solicitare din partea lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi pământului, aşa cum ni-L prezintă versetele introductive ale primei cărţi a lui Moise – Geneza. El ne cere să acordăm cea mai mare atenţie Unuia, Robului Său. Cine poate fi acest Rob? Unde Îl putem găsi, ca să-I acordăm atenţie? Cuvântul „Rob” din versetul acesta (vezi şi Isaia 42) se poate referi la trei noţiuni diferite: pe de o parte la tot poporul Israel, pe de altă parte la rămăşiţa credincioasă şi în afară de aceasta la Mesia. La cine exact se referă versetul acesta?

Cea mai mare parte a poporului iudeu suferind aflat în împrăştiere a aplicat totdeauna această profeţie la ei înşişi şi au afirmat că Israel ar fi robul menţionat. În cele ce urmează verificăm această ipoteză: „Domnul a făcut să cadă asupra acestui popor nelegiuirea noastră a tuturor.” – „Acest popor a fost scos din asuprire şi din judecată. Şi generaţia lui, cine o va spune?” – „Şi groapa acestui popor a fost rânduită cu cei răi; dar poporul acesta a fost cu cel bogat în moartea lui.” Trebuie să mai continuăm? O negare a acestei teorii nu se merită, ea se contrazice singură.[2]

„Rămăşiţa” modestă nici măcar nu va avea această pretenţie. Prin aceasta se impune adevărul simplu, că prin aceasta nu poate fi nimeni altcineva decât Isus din Nazaret, adevăratul Mesia al lui Israel, Salvatorul nostru. Concordanţa tuturor detaliilor este aşa de clară, aşa de simplă, aşa de minunată, că este inexplicabil cum cineva cu minte sănătoasă poate pune la îndoială înţelesul lor, că un gânditor logic îşi exclude mintea. Un astfel de om care gândeşte carnal se împotriveşte la tot ce este dumnezeiesc şi stă sub stăpânirea unui vrăjmaş puternic şi viclean.

Primele cuvinte ne revelează exact aceea despre care Duhul a vorbit în capitolele anterioare, care conduc la acest punct culminant. El era Acela, ale cărui urechi au fost deschise; El era Acela care a cunoscut cărarea suferinţei şi ruşinii, care era înaintea Lui, şi era pregătit să meargă pe ea. El a învăţat să respingă răul şi să aleagă binele. Aici El este văzut ca Unul care face această alegere cu înţelepciune. El a mers pe drumul acesta, deoarece sulul cărţii I-a arătat clar crucea şi gloria care urma după aceea.

El a acţionat foarte înţelept, ca să asigure succesul Său. Cuvintele „va prospera = va lucra cu înţelepciune” înseamnă „a avea succes”, şi realmente aici se pot vedea ambele noţiuni: cu un singur cuvânt se spune ambele: a acţiona cu înţelepciune şi a avea succes. Acţionarea Lui înţeleaptă L-a dus până la suferinţe nelimitate, şi prin aceasta El a obţinut ţelul Său. Deci primul rând vorbeşte despre acest drum al suferinţei „înţelept”, care s-a sfârşit la cruce.

Următoarele trei rânduri descriu rezultatul întreit al acţionării Lui înţelepte: mai întâi El a fost înălţat din adâncul umilirii, unde L-a condus acest drum al suferinţei: din mormânt. Apoi El a fost ridicat, atunci când picioarele Lui s-au ridicat de pe Muntele Măslinilor şi un nor L-a acoperit, şi în cele din urmă El a primit cel mai înalt loc în univers. Aceste puţine cuvinte descriu tot drumul lui Mesia: El a părăsit tronul ca Fiu al lui Dumnezeu şi apoi l-a reprimit ca Fiu al Omului. Toate acestea sunt prezentate în geneza acestui Pentateuh.

Versetul 14 vorbeşte iarăşi despre adâncimea smeririi Sale: „După cum mulţi erau uimiţi de Tine …”, urmat de o explicaţie intermediară: „atât de desfigurată Îi era faţa, mai mult decât a oricărui om”. Aici trebuie să ne distanţăm cu adevărat de unii comentatori (şi de Delitzsch), căci ei aplică această înfăţişare desfigurată la exteriorul Domnului nostru: ca şi cum în timpul vieţii Lui înfăţişarea Sa ar fi fost aşa de schimonosită, că era de nerecunoscut. O astfel de interpretare trebuie respinsă cu cea mai mare oroare. Copiii mici, ale căror simţăminte erau curate, veneau cu plăcere la El, şedeau pe genunchii Lui sau se rezemau de pieptul Lui. Ei erau atraşi de El, şi nu respinşi, nici de faţa Lui şi nici de înfăţişarea Lui. Cum ar fi putut El în momentul acesta să arate a fi inuman?

Fără îndoială însă aceste cuvinte arată spre adâncimea suferinţelor Sale şi a urmărilor lor asupra exteriorului Lui. Până la bătaia ceasului de ora doisprezece din acea zi fatală de aprilie a anului 32 din era noastră (conform cronologiei aproape sigure a lui Sir Robert Anderson), tâlharii de la dreapta şi de la stânga Lui au suferit în aceeaşi măsură. Probabil suferinţa lui Isus era mai grea din cauza sensibilităţii mărite a corpului Său omenesc fără cusur. Însă timp de trei ceasuri, şi numai trei ceasuri, El a suferit „mai mult decât fiii oamenilor”, aşa că faţa Lui a fost desfigurată peste măsură de mult. Fără îndoială Dumnezeu a tras voalul Său peste chinul acesta, ca să arate solemn că nimeni nu poate „vedea” sau înţelege toată adâncimea acestui martiraj. Însă tăcerea sfântă a evangheliilor este întregită prin descrierea inspirată divin a profetului Isaia. Despre această luptă de moarte incomparabil de grea ne relatează Dumnezeu Însuşi, ce a văzut El în acest întuneric mare. Ce mare trebuie să fi fost durerea Lui proprie, căci Cel suferind pe cruce era Fiul Său preaiubit!

Trebuie să observăm că faţa Lui a fost desfigurată, aceasta înseamnă, că ea nu a fost aşa din naştere. Deci ceva a avut loc, că această faţă a fost desfigurată. Ea era aşa de atrăgătoare pentru copilaşi şi în mod deosebit pentru păcătoşii plini de căinţă. Nu ar fi corect să se limiteze prima parte a versetului 14 şi să se creadă că numai oamenii orbi spiritual, demni de dispreţ, s-ar fi uimit. Şi îngerii, care ardeau să primească o privire în această taină sfântă, cu siguranţă nu au lipsit de la acest eveniment îngrozitor. Cu siguranţă au fost deplin copleşiţi de lupta de moarte de bună voie, suplinitoare a Creatorului lor.

Versetul 15 reia afirmaţia primei părţi a versetului 14: „După cum mulţi erau uimiţi de Tine” (din cauza smeririi fără asemănare a Aceluia care era aşa de desăvârşit), „tot aşa El va uimi multe naţiuni”. Chiar împăraţii vor amuţi fiind cuprinşi de uimire, căci aşa ceva depăşeşte tot ce a fost până atunci.

Prima parte, sau Geneza, se termină prin prevestirea a ceva minunat pentru aceia care până atunci nu au văzut aşa ceva sau au auzit: celelalte naţiuni, care nu au primit nici o revelaţie şi nici o profeţie de la Dumnezeu, aşa ca Israel. La începutul celei de-a doua părţi a Pentateuhului (Exod) profetul se identifică cu poporul în mărturisirea smerită a păcatelor şi plânge cu amar orbirea şi necredinţa acestuia. De aceea acest text se aseamănă foarte mult atât cu Exodul Vechiului Testament cât şi cu cel al Noului Testament (Faptele Apostolilor). În ambele cărţi este vestită lui Israel salvarea şi în ambele este descrisă şi respingerea acesteia: „Pe acest Moise, pe care ei l-au respins, spunând: Cine te-a pus căpetenie şi judecător?, pe acesta Dumnezeu l-a trimis căpetenie şi salvator.” – „Voi, cu grumazul înţepenit şi necircumcişi în inimă şi în urechi, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; şi voi, ca şi părinţii voştri” (Faptele Apostolilor 7.35.51). Istoria se repetă. Dar acum profetul stă cu ochii plecaţi, ca şi vameşii sau ca acest celălalt om important, Daniel. El se face una cu poporul Său, mărturiseşte păcatele lor şi se plânge:

Capitolul 53.1-3

Isaia 53.1-3: Cine a crezut vestirea [3] noastră? Şi cui i s-a descoperit braţul Domnului? Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă şi ca o rădăcină dintr-un pământ uscat. Nu avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim. El era dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerilor [4] şi obişnuit cu suferinţa şi ca unul de care îţi ascunzi faţa; era dispreţuit şi noi nu L-am preţuit.

Ca să înţelegem afirmaţia copleşitoare, trebuie să ne fie clar că primul pasaj este strâns legat cu finalul capitolului anterior. Acolo ne-iudeii şi împăraţii lor au primit o veste de care ei s-au uimit; însă această profeţie a fost în primul rând pentru noi – aşa spune profetul lui Israel. Ea era destinată pentru noi, trimisă nouă: dar cine dintre noi a crezut-o? Braţul este partea corpului prin care se face o lucrare care necesită putere deosebită. Braţul face ceea ce îi dictează voinţa. Există o imagine mai potrivită pentru Acela care realmente era Braţul lui Dumnezeu? Şi cine a făcut cu bucurie voia lui Dumnezeu, aşa cum a făcut acest Braţ? El a lucrat aşa de puternic, că nimeni nu a putut fi găsit, nici măcar dacă s-ar fi căutat în cer, pe pământ sau în locurile de sub pământ (compară cu Apocalipsa 5.3).

Totuşi, cui i-a fost descoperit acest braţ? Cine a recunoscut în acest Om smerit braţul puternic al lui Dumnezeu? Israel a strigat mereu: „Trezeşte-te, trezeşte-te, tu braţ al Domnului!” Dar când S-a arătat braţul, cine L-a recunoscut? Putea El, care cupă cum se pretindea era Fiul unui tâmplar, să fie braţul Domnului? Putea El, Cel care locuia liniştit şi necunoscut în această casă modestă din Galileea dispreţuită, să fie braţul Domnului? Niciodată nu putea veni ceva bun din Nazaret (Ioan 1.46); putea într-adevăr braţul Domnului să fie de acolo? Şi când El a venit realmente de acolo, El a fost respins de toţi, chiar şi de aceia pe care noi i-am considerat onorabili, înţelepţi, cu vază şi conducători religioşi ai poporului. Este posibil ca El, care a fost dispreţuit de toţi aceştia, să fi fost totuşi braţul Domnului? Noi am aşteptat pe un cu totul altul. Privirea noastră arogantă s-a îndreptat într-o altă direcţie. Noi am sperat să fie unul cu „drapel împărătesc şi cu tot ce aparţine de aceasta, cu prestigiu, cu fastul şi măreţia unui războinic minunat” şi care să conducă oştirile lui Israel aşa cum a făcut căpetenia oştirii Domnului cu mult timp în urmă (Iosua 5.14) şi care în marş triumfal ne va elibera de ocupaţia romană. Aceasta ar fi fost ceva măreţ în ochii noştri! Plini de bucurie ne-am fi strâns în jurul unuia ca acesta! Dar cu aceste aşteptări pompoase ce puteam noi găsi de onoare în acest Bărbat care nu atrage atenţia? El plângea cu cei ce plâng; El era un Om al multor dureri, care S-a bucurat numai puţine momente cu cei care se bucură.

Încet cade voalul de pe ochii inimii noastre şi ne amintim că Mielul de Paști niciodată nu a fost ales şi pus deoparte înainte de ziua a zecea a lunii. În primele zece zile ale anului nostru [anul iudaic începe primăvara; remarca traducătorului] numai Domnul cunoaşte Mielul de Paști, şi numai ochii Lui Se odihnesc cu plăcere pe El. Nimeni altcineva nu ştie! La fel este şi cu Mesia al nostru; şi El era ascuns şi a fost denumit ca Miel al lui Dumnezeu după ce au trecut treizeci de ani. Aşa a crescut El numai înaintea Lui.

Casa lui David se asemăna demult cu un copac tăiat, şi au trecut secole până când un urmaş al lui David a stat pe tronul lui. Dar iată, din rădăcina copacului tăiat creşte o mlădiţă bine dezvoltată, în timp ce toate celelalte sunt vestejite, uscate şi moarte. Aşa a crescut El, o floare omenească, aşa cum mai înainte nici Dumnezeu şi nici oamenii nu au văzut pe pământ. Şi totuşi, când El a apărut public şi a început să lucreze, a făcut ce este bine, a luat parte la durerile oamenilor şi le-a alinat, El a fost dispreţuit de conducătorii noştri. Şi cu regret El a fost desconsiderat şi de noi, cei care acuzăm necredinţa noastră, nici noi nu L-am luat în seamă. Ne-am comportat ca oamenii care se îndepărtează de un lucru pentru care ei nu au nici un interes.

Istoria tristă a omenirii se repetă şi în zilele noastre. Suntem scurt înainte de venirea din nou a Domnului Isus. Şi iarăşi cei onorabili, cei învăţaţi şi oamenii pur religioşi se îndepărtează de Acela care singurul este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuire”: adevăratul braţ al Domnului.

Ca şi atunci, când numai câţiva, care erau conştienţi de propria lipsă de ajutorare, s-au legat de El, aşa este şi astăzi: istoria se repetă. Relativ puţini sunt mânaţi de povara păcatelor lor la picioarele Sale. Însă pentru aceştia El este mult mai de dorit decât toate comorile lumii. Regretăm însă puţina cunoaştere îndeaproape a Lui. Pot eu presupune, că inimile noastre uscate însetează după El şi doresc să-L cunoască mai bine? Căci numai Lui, Cel care a devenit „braţul Domnului” pentru noi, Îi datorăm mântuirea noastră, trecutul, prezentul şi viitorul.

Prin aceasta ajungem la partea a treia a profeţiei acesteia, a treia carte a Pentateuhului (Levitic), care ne conduce în Locul Preasfânt cu multele jertfe legate de acesta. Vedem aici jertfa unică care înlocuieşte toate aceste imagini simbolice şi prin care noi avem chiar intrare liberă în Locul Preasfânt. Următoarele trei versete dezvăluie taina acestor suferinţe. Ar trebui să ascultăm foarte atenţi, nu indiferenţi, ci cu emoţie, ce se spune despre această revelare. Căci cele descrise aici ne interesează personal în cea mai înaltă dimensiune.

Capitolul 53.4-6

Isaia 53.4-6: Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit,[5] lovit de Dumnezeu şi chinuit. Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Noi toţi, ca nişte oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Ce copleşitoare sunt aceste versete! Ele aruncă o lumină sfântă pe acele suferinţe care timp de trei ore de întuneric pe Golgota au rămas ascunse de ochiul omenesc. Afirmaţiile sunt aşa de clare şi precise, că nu ne putem imagina că ele au fost scrise cu 700 de ani înainte de împlinirea lor.

Primul cuvânt din versetul 4 este „Amin”, care se întâlneşte şi în Noul Testament şi pe care Domnul nostru îl foloseşte de multe ori. [Rădăcina cuvântului înseamnă „aşa să fie, cu adevărat, realmente, într-adevăr”; remarca traducătorului.] El exprimă cea mai înaltă treaptă de confirmare. Nimeni nu ar trebui să se îndoiască câtuşi de puţin de cauza reală a acestor suferinţe incomparabil de grele. Cu siguranţă acest motiv nu a existat în viaţa Sa, care era plăcută Tatălui. Nu, numai prin ultimele trei ceasuri de pe cruce aflăm ceva despre ele.

Nici o biciuire, care brăzdează spatele Lui, nici un spin, care străpunge fruntea Lui, nici un cui, care pătrunde prin mâinile şi picioarele Lui nu-l poate determina să geamă de durere. Era nevoie de chinuri mai mari, care să dezlănţuie strigătul „Eli, Eli, lama sabactani?” Care putea să fie motivul pentru chinuri mai mari?

Pe la miezul zilei amuţesc batjocurile oamenilor. Soarele, care de obicei străluceşte, se întunecă. Nici o lumină nu cade pe această scenă sfântă, în timp ce păcatele mele erau pe El. (Doreşti tu să te alături de mine cu capul plecat şi ochii plecaţi?). Dumnezeu Îl părăseşte din cauza aceasta şi loviturile nuielei Sale Îl ating; comparate cu acestea, loviturile de bici romane erau blânde. Sufletul Lui nevinovat s-a îngrozit numai de acestea, aşa că chiar mai dinainte transpiraţia Lui a devenit ca stropii mari de sânge. Şi totuşi ceea ce se petrecea în grădină era numai o umbră a ceea ce Îl aştepta. Cât de insuportabilă trebuie să fi fost realitatea? Dacă am putea să evaluăm numai puţin aceasta, atunci inimile noastre nu ar fi aşa de împărţite. Nu ne-am irosi aşa de egoist viaţa, aşa cum cu regret facem deseori. Vrem să ne facem una cu cuvintele acestui om cu vază din timpurile biblice: „Cu urechile noastre am auzit despre Tine, dar acum ochii noştri Te-au văzut. De aceea ne este scârbă de noi înşine şi ne pocăim în ţărână şi cenuşă.” Dacă priveliştea aceasta nu produce căinţă şi pocăinţă la noi, ce ar putea atunci altceva să ne facă să ne pocăim?

Cu plăcere ne-am fi preocupat mai departe cu acest studiu aprofundat. Este însă de neevitat să analizăm o interpretare ciudată şi falsă a acestor cuvinte. În Matei 8.16,17, prima evanghelie din Noul Testament, citim: „Şi, când s-a făcut seară, au adus la El mulţi demonizaţi. Şi El a scos duhurile prin cuvânt şi i-a vindecat pe toţi care erau bolnavi; ca să se împlinească ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice: El Însuşi a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Din ultima frază unii deduc că Domnul Isus în viaţa Sa pe pământ a purtat bolile altora şi de aceea ai Săi niciodată nu trebuie să se îmbolnăvească! Cu toate acestea El niciodată nu S-a îmbolnăvit sau a fost slab. În felul acesta cu siguranţă El nu a purtat bolile. Atunci când El a vindecat un om cu mâna uscată, aceasta nu a avut nici un efect asupra Lui. Corpul Lui nu a fost supus slăbiciunilor, care sunt partea noastră. Cusururile noastre sunt urmări ale păcatului care a venit în lume. Într-adevăr El S-a supus de bună voie slăbiciunilor nepăcătoase cum este foamea, setea şi oboseala, dar El nu avea nimic comun cu urmările venirii păcatului în lume. El a fost ispitit în toate (pus la probă) la fel ca noi, cu excepţia păcatului (Evrei 4.15).

De ce scrie evanghelistul Matei că El „a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre”? Era imposibil să fie numai din compasiune cu oamenii suferinzi. Domnul Isus a întâlnit pretutindeni urmările amare ale păcatului cum ar fi demonizarea, boala, durerea, malformaţii, lacrimi, şi totdeauna a vindecat. Dar cu toate că El avea pe pământ putere şi autoritate să înlăture efectele păcatului sau pedeapsa pentru el (Marcu 2.10), El Însuşi a preluat responsabilitatea pentru cauze. Numai El putea face aceasta, deoarece El va purta „pe trupul Său pe lemn” păcatul [1 Petru 2.24], care a provocat astfel de suferinţe. Niciodată El nu putea, atunci când a venit timpul, să îndepărteze vreo durere fără să poarte şi păcatul care a provocat această durere. Aşa cum cel mai mic suspin sau chiar o singură lacrimă dovedeşte existenţa păcatului, la fel este şi alinarea suspinului şi plânsului o dovadă pentru ispăşirea păcatului. Nimic altceva din universul întreg nu ar fi putut realiza aceasta, decât numai aceste suferinţe pe cruce în timpul celor ultime trei ceasuri. Matei ne relatează că El a purtat suferinţele noastre, pentru ca să se împlinească profeţia lui Isaia. Ceea ce s-a petrecut atunci era numai o imagine (aşa cum botezul Lui era o imagine despre împlinirea dreptăţii), însă pentru împlinirea definitivă noi trebuie să privim numai la cruce.

Deci dacă s-a îndepărtat cauza păcatului, de ce nu au fost înlăturate urmările, cel puţin pentru aceia care prin căinţă şi credinţă au primit împăcarea? De ce credincioşii mai sunt confruntaţi cu boală şi moarte? Deoarece toată acţiunea lui Dumnezeu cu oamenii depinde de locul pe care Fiul Său preaiubit îl ocupă. El este încă respins şi încă nu primeşte onoarea care I se cuvine. Lucrarea Sa de împăcare este într-adevăr desăvârşită şi încheiată pe deplin cu privire la cerinţele lui Dumnezeu – „El este ispăşire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru lumea întreagă” –, aplicarea efectivă la viaţa noastră este însă în viitor. Păcatul încă mai este legat de corpul nostru. Căci altfel de ce am fi îndemnaţi, prin Duhul să omorâm faptele trupului (Romani 8.13)? Noi aşteptăm să fim aşezaţi în poziţia de copii ai lui Dumnezeu (aceasta înseamnă, să aparţinem lui Dumnezeu şi să fim recunoscuţi public ca şi copii ai Săi), atunci când şi trupurile noastre vor fi răscumpărate (Romani 8.23). Până acum Domnul Isus este încă respins, şi Duhul lui Dumnezeu este încă aici pe pământ. De aceea binecuvântarea lui Dumnezeu nu constă în vindecarea bolilor – corpul nostru stă încă sub puterea morţii (Romani 8.10) –, ci „în orice binecuvântare spirituală în locurile cereşti” (Efeseni 1.3), corespunzător locului pe care Hristos şi Duhul Sfânt îl ocupă acum.

El era fără păcat şi fără cusur; El nu a purtat păcatele noastre în timpul vieţii Sale pe pământ şi de asemenea El nu le-a dus până la cruce – toată viaţa Lui S-a delectat de buna plăcere a Tatălui Său –, ci ca Miel fără pată El S-a jertfit pe Sine Însuşi şi a purtat păcatele noastre numai când a atârnat pe cruce.

În versetul 5 lumina lui Dumnezeu cade peste aceste suferinţe şi în mod impresionant arată clar: noi eram contravenienţii şi El a fost pedepsit; noi am păcătuit şi El a fost lovit pentru aceasta. Noi eram vinovaţi, El a suferit moartea, plata păcatului! Cuvintele noastre trebuie acum să amuţească, căci tăcerea poate exprima mai mult decât cuvintele. Înapoia loviturilor, a rănilor, a morţii bănuim ceva din dragostea Lui pentru noi.

Ce se prezintă acum ochilor noştri, privesc cu uimire adâncă cele mai inteligente dintre creaturi. Cu câtă plăcere ar pătrunde ele mai adânc în aceste adâncimi de nepătruns! Acest Dumnezeu, de care noi toţi ne-am îndepărtat în diferite direcţii, să fi hotărât El ca toate nedreptăţile noastre ca un torent puternic de ape reziduale urât mirositoare să se reverse ca un şuvoi într-un anumit loc – pe El, Cel care era cel mai preţios pentru El? Cum este posibil să rămâi departe de un astfel de Dumnezeu? Pe noi ne aşteaptă nu numai pâine, ci şi o îmbrăţişare; nu rangul unui rob, ci sânul Tatălui; nu haina unui salariat, ci cel mai bun costum. Dacă acestea ar fi suficient cunoscute, care fiu pierdut nu s-ar grăbi să vină acasă? Eu doresc să iau de mână pe cititorii mei şi împreună cu ei să strigăm la acest Dumnezeu: „O, Tatăl meu, ajută-mă să rămân la Tine pentru restul vieţii mele în lumea aceasta, căci Tu m-ai răscumpărat cu un preţ mare. O, Dumnezeu, Tatăl meu, fă ca dragostea care nu a cruţat pe singurul ei Fiu pentru mine nedemnul, să lege pentru totdeauna de Tine inima mea nestatornică. Eu m-am îndepărtat de Tine, nu numai atunci pe când nu eram născut din nou, ci chiar şi după ce am cunoscut dragostea Ta. Mă ruşinez şi Te rog fierbinte, ajută-mă să nu mai plec de la Tine. Doamne Isuse, chiar dacă sunt nedescris de slab, eu rămân totuşi oaia Ta, care are nevoie de Tine. Tu eşti Păstorul meu, care chiar Şi-a dat viaţa pentru mine. Te rog fierbinte, ţine-mă aproape de Tine până în ziua în care voi fi pentru totdeauna la Tine!”

În Locul Preasfânt am văzut suferinţele Domnului Isus cu ochii lui Dumnezeu. Dacă revenim la primul Pentateuh al Bibliei, căci după cartea despre Locul Preasfânt, Levitic, urmează cartea Numeri, cartea „în pustiu”, aşa cum este numită ea în Biblia ebraică. În cartea a 4-a este descrisă călătoria prin pustiu a lui Israel, inclusiv încercările cărora a fost supus poporul, şi eşecul lui permanent. Şi în Isaia ajungem tocmai la acest aspect al suferinţelor Mântuitorului: cum El a suferit sub atacurile venite din partea oamenilor şi totuşi a rămas statornic; El niciodată nu a eşuat.

Capitolul 53.7-9

Isaia 53.7-9: El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şi-a deschis gura. Ca un Miel dus la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura. El a fost scos din asuprire şi din judecată; [6] şi generaţia Lui, cine o va spune? [7] Pentru că El a fost şters de pe pământul celor vii. Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit. Şi groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu a făcut nici o nedreptate şi nu a fost vicleşug în gura Lui.

Aici este vorba de o privire retrospectivă la aceste suferinţe, care acum aparţin trecutului. Aceia care reflectă ruşinaţi şi zdrobiţi la acest pasaj sunt copleşiţi de dăruirea smerită a Celui care sufere. Consimţământul Lui smerit la aceste suferinţe nemeritate impresionează pe de o parte şi pe de altă pare împing la adorare; această stare de lucruri exprimă un element de bază al planului de mântuire. Dacă Cel care suferă ar fi scos chiar şi numai un singur suspin ca protest, caracterul liber consimţit al morţii Sale ca jertfă ar fi fost anihilat şi urmările ar fi fost de neimaginat. Atunci judecătorii nedrepţi ar fi avut probabil un motiv să pedepsească pe cel nevinovat ca pe un vinovat. Ne amintim că Pilat a amuţit, căci în funcţia lui el a avut deseori a face cu oameni care au protestat cu voce tare şi afirmau solemn că sunt nevinovaţi. Însă pe Omul acesta dimpotrivă Îl ameninţa o moarte îngrozitoare şi cu toate acestea El sta înaintea lui tăcut şi liniştit; un Om a cărui simplă prezenţă rostea volume de cărţi, cu toate că nici măcar un singur cuvânt nu Îi ieşea de pe buze. Niciodată tăcerea nu a vorbit aşa de elocvent! Niciodată o gură închisă nu a vestit adevăruri aşa de profunde! Dacă ar fi protestat o singură dată, dacă S-ar fi plâns sau probabil ar fi arătat bucurie cu privire la cruce, unde El trebuia să poarte păcatele, aceasta ar fi ruinat total desăvârşirea Persoanei Sale şi a lucrării de răscumpărare făcută de El. Nici o minte omenească nu ar fi putut să-şi imagineze un astfel de echilibru şi nici o mână omenească nu ar fi putut descrie aşa ceva. Repet: niciodată tăcerea nu a fost aşa de elocventă!

Evident Dumnezeu a creat pe fiecare creatură a Sa de pe pământ ca să facă cunoscut adevăruri divine nevăzute; ce este maiestos, frumos, blând printre animale simbolizează puterea de atracţie morală a Fiului Său. Leul exprimă demnitatea Fiului, boul exprimă slujirea răbdătoare; va rămâne mielul mut? Dacă este aşa, nu va dovedi tocmai tăcerea lui Isus în faţa morţii dragostea Lui, care L-a făcut capabil „să rabde crucea şi să dispreţuiască ruşinea” [Evrei 12.2], pentru ca prin aceasta Dumnezeu să aibă puterea să salveze, şi El Însuşi să aibă bucuria să salveze oameni păcătoşi şi să împărtăşească cu ei bucuria pe care El o savurează la dreapta lui Dumnezeu, pe care El fără suferinţe ar fi putut s-o aibă veşnic singur?

În curtea interioară L-au dezbrăcat şi spre batjocură L-au îmbrăcat cu o manta împărătească. Însă nu s-a auzit nici un cuvânt de ocară ca răspuns la râsetele de batjocură ale soldaţilor romani brutali. După aceea a urmat Golgota; acolo a domnit aceeaşi linişte supusă, pe care profetul a vestit-o cu şapte sute de ani mai înainte şi la care noi astăzi, mii de ani după aceea, medităm. Şi tema aceasta ne va preocupa toată veşnicia!

Versetul 8 ne duce un pas mai departe pe acest drum Via Dolorosa: profetul vede cum Cel suferind după parodia procesului şi dezlegat de cătuşă până este dus în moarte. Genealogia lui Adam o găsim în cartea Geneza 5, dar cine va scrie pe a Lui? Unde sunt urmaşii, care continuă linia Lui şi prin aceasta menţin pretenţia la tronul lui David, a strămoşului Său „după carne”? Linia Lui se va şterge cu El; făgăduinţa, care era valabilă pentru El, dispare odată cu moartea Lui; speranţa poporului pare să se fi şters. Foarte întristaţi sunt şi ucenicii în aceste trei zile întunecate, căci ei „au sperat, că El este Acela care va răscumpăra pe Israel” (Luca 24.21). Însă speranţa lor zace acum moartă îngropată în mormântul lui Iosif. Cine poate cunoaşte însemnătatea acestor suferinţe şi a acestei vieţi aşa de scurte? Cine înţelege, că El a fost pedepsit nu pentru păcatele Lui, ci pentru păcatele poporului lui Dumnezeu? Şi că judecata a fost făcută nu de oameni, ci de Dumnezeu? Cine a înţeles atunci adâncimea acestor suferinţe? Dar acum încetează durerea: ruşinea a trecut pentru totdeauna. Din momentul în care moartea Lui a fost atestată prin suliţa soldatului roman, Dumnezeu nu mai permite nici o urmă de umilire, ci „începând de acum dragostea aşează la picioarele Lui numai ceea ce vine din plinătatea Lui”!

Oamenii, cărora le-a reuşit să-L omoare, au avut intenţia să-l îngroape împreună cu făcătorii de rele, în rândul cărora El a fost socotit. Cu toate că Dumnezeu a permis această moarte ruşinoasă, deoarece însemna împlinirea planului Său stabilit exact şi a providenţei Sale, El opreşte acum răutatea omenească: până aici, şi nu mai departe! Numai o mână venerabilă, plină de dragoste are voie să atingă corpul sfânt, şi numai un mormânt, care nu a fost murdărit printr-un cadavru, are voie să primească pe acest „Ceva sfânt”. Aşa cum am amintit, Unul născut dintr-o fecioară poate fi pus numai într-un mormânt neatins. De aceea mormântul acestui bărbat bogat va avea onoarea să găzduiască corpul Domnului gloriei. Oriunde se va vesti Evanghelia va fi amintit şi numele acestui bogat. La păşirea pe un astfel de teren sfânt nu pot crede că numele lui poate fi numit fără să fie explicat înţelesul său profund: „Iosif din Arimateea”.

„Iosif” (cu înţelesul plin de speranţă, bucuros, „El va adăuga”) era numele, pe care Rahela l-a dat primului ei născut, căci – aşa întreabă mama fericită – va fi darul acesta preţios ultima dovadă a harului lui Dumnezeu? Nu, căci „Domnul să-mi mai dăruiască un fiu [aceasta înseamnă, Iosif], şi Dumnezeu a făcut aşa. Probabil întrebăm: sunt crucea aceasta, mormântul acesta, finalul? Nu mai poate fi adăugat nimic? Nu este nici un Beniamin, nici „un fiu al dreptei mele”? Numele „Iosif” poate da un răspuns la această întrebare, căci în profeţii el se referă totdeauna la istoria unei salvări, de exemplu în Psalmul 81.5. Sunetul bucuros al trâmbiţei este „aşezat ca o mărturie în Iosif” şi vesteşte urechii deschise, că, aşa cum Israel a fost eliberat din Egipt, la acesta se va adăuga; Israel se va trezi din ţărâna pământului (Daniel 12.2). La fel Dumnezeu „va adăuga” la acea înmormântare lucrarea nespus de puternică; un „Iosif” va trebui, însă fără să-şi dea seama, să vestească aceasta prin numele său. Dar care este lucrarea nespus de puternică? Numele locului de naştere al lui Iosif dă explicaţia: „Arimateea” înseamnă „a fi înălţat” [8] ca în Isaia 52.13, şi aceasta este ceea ce va fi „adăugat”. Cu toate că mormântul nu a fost folosit, el nu-L poate reţine: El va fi „înălţat” din acesta. Acest cel mai preţios adevăr dintre toate va vorbi la fel ca numele şi locul de naştere al acestui ucenic retras, dar adevărat şi membru al sinedriului demn de onoare, al acestui Iosif bogat din Arimateea, şi el va fi auzit de multe urechi ascultătoare.

Sfinţenia Mântuitorului nostru era desăvârşită: El era fără prefăcătorie şi fără violenţă. Dar îngroparea Lui într-un mormânt neatins nu era suficientă să-I ofere recunoştinţa care I se cuvine – ar fi fost cu adevărat fără folos. Monumentele, pe care sunt scrise presupusele virtuţi ale celor care putrezesc sub ele, dovedesc contrariul şi pot fi bune pentru urmaşii lui Adam. Dar sfinţenia Domnului Isus putea fi dovedită numai prin învierea Sa. Când El în umblarea Sa pe pământ „a adus cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt puternic şi lacrimi”, El „a fost ascultat datorită evlaviei {sau: temerii sfinte}Lui” [Evrei 5.7]. „Teama” de a fi făcut ca unul din noi L-a îngrozit. Însă ascultarea Lui a dovedit desăvârşirea Sa şi sfinţenia Sa. Învierea Lui a dovedit că El a fost înălţat datorită temerii Lui de Dumnezeu (Evrei 5). În două nume aparent lipsite de importanţă găsim, ca un toporaş mirositor ascuns sub frunze, unul din aceste versete prin care Duhul confirmă învierea: El a fost înviat a treia zi „după Scripturi”. „Iosif din Arimateea” ne învaţă că învierea urma să vină după cruce („adăugată”). În locul acesta te simţi bine, mai ales după furtuna care a plecat Capul preaslăvit, o furtună care acum s-a liniştit pentru totdeauna. Încă se mai vede norul întunecat, însă el se retrage treptat, ca niciodată să nu mai vină asupra Lui. Însă noi stăm în strălucirea soarelui, salvaţi pentru veşnicie. Noi avem voie şi până la revenirea Lui vom privi în urmă din când în când: la frângerea pâini şi când bem din pahar ne amintim de crucea Sa şi de lovitura suliţei, de sentinţa de condamnare şi de moartea pe care El a suferit-o pentru noi.

Tăcuţi mai zăbovim un moment aici, căci cu siguranţă mormântul nu era într-o grădină fără intenţie divină. În duh vizităm prima grădină Eden, pe care Dumnezeu Însuşi a plantat-o. În mod logic acolo domneşte o atmosferă apăsătoare, căci aici a fost rostită sentinţa de moarte asupra înaintaşilor noştri, care au păcătuit. Urmare acestui fapt natura lor păcătoasă a stricat pe toţi urmaşii lor (Romani 5.12). În grădina lui Iosif dimpotrivă în primele zile ale lunii aprilie a anului 32 după Hristos (după cronologia prudentă a lui Sir Robert Anderson) se trezesc păsările şi cântă, aşa cum femeile s-au dus dis-de-dimineaţă acolo (Marcu 16.1). Florile şi pomii fructiferi înmuguresc, un semn că natura se trezeşte la viaţă din somnul iernii. Totul vesteşte vestea îmbucurătoare că atmosfera sumbră a grădinii Eden a fost alungată. Moartea a fost nimicită,[9] dar viaţa şi neputrezirea au fost aduse la lumină (2 Timotei 1.10). Aruncă o privire în mormânt! El este gol, în afară de veşmintele de in. Ele au rămas acolo din două motive: pe de o parte, ca să facă cunoscut puterea supranaturală prin care mormântul a devenit gol. Nici un „jefuitor al morţilor” nu ar fi desfăcut giulgiul şi l-ar fi împăturit aşa grijuliu, că se putea recunoaşte exact unde a fost aşezat mortul. Pe de altă parte, veşmintele rămase trebuiau să arate clar că El niciodată nu va mai avea nevoie de ele (în contrast cu Lazăr, care le-a luat cu sine din mormânt).

Aşa cum un frate în Domnul (C. H. Burchell, din Birmingham, Anglia) a remarcat, în ultima grădină din Biblie, în Apocalipsa 22, nu apare pomul cunoaşterii binelui şi răului, ci numai pomul vieţii, care era în Eden. Dar acesta nu mai este păzit de heruvim cu sabia lui învăpăiată. Intrarea este liberă pentru toţi care nu se laudă cu dreptatea proprie, ci dimpotrivă simbolic şi-au spălat hainele în sângele Mielului, care a stins pentru totdeauna focul.

Ultima frază („pentru că nu a făcut nici o nedreptate şi nu a fost vicleşug în gura Lui”) se aseamănă cu o manta de protecţie suplimentară pentru Sfântul Domnului, însă ea este mai necesară pentru înmormântare decât pentru moarte. Oamenii răi au vrut să-L îngroape împreună cu răufăcătorii – aceasta era permis – şi prin aceasta să-L facă una cu ei. Dar nu ei erau cei care hotărăsc îngroparea Mortului sfânt. Mormântul lui trebuia să adeverească, că în El nu era nici o urmă a celor două elemente; brutalitate şi stricăciune. Ce contează că aceia care leapădă pe Hristos arată cu degetul spre urmaşii Lui inconsecvenţi? Prin aceasta ei încearcă zadarnic să justifice propria lor hotărâre, care conduce la condamnare veşnică, tocmai prin acest caracter contradictoriu. Ei nu vor găsi în El nici un abur de rău. O voinţă mai înaltă, care stă mult deasupra marilor preoţi şi stăpânitori, deasupra cărturarilor şi fariseilor, veghează ca mormântul Lui să mărturisească despre desăvârşirea Lui şi că strigătul dureros „Eli, Eli, lama sabactani?” nu a răsunat pentru El Însuşi. Iubite cititor, tu şi eu, noi ştim care este adevăratul motiv.

Ajungem la ultima partea, la partea deuteronomică a acestui Pentateuh, şi ca şi a cincea carte a lui Moise (Deuteronom) ea este un rezumat al acţiunii lui Dumnezeu cu Israel. Aşa cum ei după călătoria lor prin pustiu stau la graniţa ţării făgăduite, şi privesc partea cealaltă a râului care îi desparte, tot aşa aici este privit încă o dată drumul Robului. Călătoria Lui prin sălbăticie s-a încheiat. Îl vedem aici privind înainte la viaţa lungă, care este înaintea Lui, o viaţă fără sfârşit şi veşnică. Dar nu aceasta o dorea cel mai mult inima Lui iubitoare. El voia spre satisfacţia Lui să împartă cu alţii veşnicia, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.

Capitolul 53.10-12

Isaia 53.10-12: Totuşi Domnului I-a plăcut să-L zdrobească;[10] L-a supus suferinţei. Dar, după ce Îşi va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânţă, Îi va lungi zilele şi plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui. Va vedea rod din munca sufletului Său şi va fi satisfăcut. Prin cunoştinţa [11] Lui, Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe cei mulţi şi va purta nelegiuirile lor. De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că Şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat cu cei fărădelege; şi a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru cei fărădelege.

Din toate cuvintele care au fost scrise sau rostite vreodată niciunul nu este cu un înţeles mai profund; niciunul nu are o simbolistică aşa de felurită, şi niciunul nu conţine un adevăr care inspiră reverenţă ca acesta: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească”. Tremurând de frică ne apropiem acum de acest cuvânt sfânt şi reflectăm la fiecare noţiune. Cine a fost lovit în felul acesta? Nimeni altul decât Acela a cărui bucurie era să facă voia Aceluia căruia I-a plăcut să-L zdrobească.

Dacă El a fost aşa de smerit şi de ascultător, de ce atunci Domnul L-a lovit? Da, mai mult chiar: Lui I-a plăcut chiar să-L zdrobească. Era El supărat de vre-o greşeală foarte gravă a acestui Rob preaiubit? Nu, Acesta Însuşi a dovedit că El întotdeauna a făcut ce este plăcut lui Dumnezeu (Ioan 8.29). Nimeni nu putea să-L dovedească de vreo slăbiciune, şi cu atât mai puţin de vreun păcat. Cu adevărat, nu. Cerul aproape că ameninţă să plesnească, aşa de fericit este Domnul cu privire la acest Fiu al Omului fără păcat şi fără pată. Acele cuvinte de la botezul Lui şi cele de pe muntele transfigurării dovedesc buna plăcere a lui Dumnezeu, care era netulburată. Şi cu toate acestea aici se spune: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească!” De ce acest braţ atotputernic a lovit aşa de dur şi a provocat durere şi necaz Preaiubitului? Ce L-ar fi putut determina pe Domnul să-Şi provoace aceste suferinţe, aşa cum îl doare pe un tată când el provocă suferinţe fiului preaiubit?

Dragostea Lui pentru păcătoşi era aşa de mare, că El nu a cruţat pe propriul Său Fiu preaiubit. Putem noi înţelege o astfel de dragoste? Nevoile, care ne fac parte de viaţă sau de moarte, am putea să le întâmpinăm cu bucurie, dacă am fi înţeles această dragoste.

Cum poate fi înţeles acest „a face plăcere”? Pentru Fiul era o bucurie să facă voia Tatălui, şi cu toate acestea aceasta L-a dus la chinuri mari. Când sufletul Lui a avut parte numai de o umbră a acestor suferinţe, El S-a rugat cu strigăte tari şi cu lacrimi, ca, dacă este posibil, acest pahar să treacă de la El. De aceea, şi numai de aceea, Domnului I-a plăcut să-L zdrobească. Dragostea Lui s-a îngrozit dinaintea loviturii, aşa cum Fiul preaiubit S-a îngrozit de suferinţă. Însă dragostea Lui pentru noi păcătoşii sărmani L-a determinat pe Tatăl să exercite pedeapsa, şi L-a determinat pe Fiul să o îndure.

Să observăm că era sufletul Său care a devenit o jertfă pentru păcate. Sufletul este prezentat fizic prin sânge. Sufletul este veriga de legătură între ceresc şi pământesc. Cineva a spus: „Sufletul pare să aibă aceeaşi relaţie cu duhul cum are femeia cu bărbatul: unul este preponderent emoţional şi celălalt este mai ales activ spiritual; ambii se completează reciproc. Aşa cum păcatul a început prin înşelarea Evei, la fel sufletul a căzut pradă păcatului.”

Care era rezultatul? „El va vedea o sămânţă.” Grăuntele de grâu a murit şi acum prin învierea Lui aduce mult rod. El a suferit ca o creatură care naşte. Aceste suferinţe grele ispăşitoare sunt ca durerile naşterii, prin care răsare sămânţa. Nimeni nu putea descrie generaţia Lui, căci El nu avea o sămânţă naturală, dar spirituală avea în număr mare. Psalmistul se alătură de profet şi exclamă: „O sămânţă Îi va sluji” (Psalmul 22.30).

„El Îi va lungi zilele.” – „A cerut de la Tine viaţa: Tu I-ai dat – viaţă lungă pentru totdeauna şi pentru eternitate” (Psalmul 21.4). Deoarece El a primit viaţa de la El, şi sămânţa Lui este acolo unde nu există moarte; niciunul din aceia care au primit această viaţă veşnică nu vor vedea vreodată moartea (Ioan 8.51).

„Plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.” Aceste cuvinte cad ca o rază de soare pe un nor de furtună şi aruncă un arc plin de speranţă. De la evenimentul trist de pe Golgota, unde Domnului I-a plăcut să-L zdrobească, vedem această plăcere încadrată de o îmbrăţişare din care nimic din toată creaţia nu ne poate smulge pe noi păcătoşii sărmani, vinovaţi şi rătăciţi. Ce bucurie trebuie să producă aceasta lui Dumnezeu! Nu era nici o alternativă să ajungă la această bucurie, decât prin zdrobirea Fiului Său. Numai de aceea nu L-a cruţat. Şi această bucurie va dura, până când El va face toate lucrurile noi.

Şi ce este cu Cel care a suferit? „El va vedea sămânţa Sa”, şi prin aceasta „va fi satisfăcut” [sau: Se va sătura]. Ce adâncă este totuşi dragostea despre care vorbesc aceste puţine cuvinte! El ar fi putut în orice moment al vieţii Sale pe pământ să se reîntoarcă la sânul de unde a venit; însă atunci ar fi fost nesatisfăcut. Ar fi fost scutit de ruşinea şi groaza crucii, dar nu ar fi fost fericit. După învierea Sa ar fi putut să se reîntoarcă singur înapoi la dreapta lui Dumnezeu, acolo unde sunt bucurii veşnice; dar chiar şi acolo, la aceste bucurii, I-ar fi lipsit ceva. Priviţi la miriadele de oameni: toţi au făcut cunoştinţă cu păcatul şi urmările Lui: dureri şi suferinţe. Toţi au meritat mânia lui Dumnezeu. Însă acum pe fiecare din ei îi aşteaptă o veşnicie unde domneşte bucuria. Pe toţi aceşti oameni El i-a avut înaintea ochilor Săi, şi de aceea sufletul Său este satisfăcut. Toate acestea le datorăm Lui. Ce privilegiu să cunoşti dragostea care depăşeşte orice înţelegere!

Prin cuvintele „prin cunoştinţa Lui” nu este vorba de înţelepciunea pe care copiii Săi o pot primi de la El. Aici Duhul lui Dumnezeu ne îndreaptă inimile numai spre Domnul Isus. Cuvântul, care Îi atribuie înţelepciune, leagă ultima serie a grupelor de câte trei versete cu prima. Acolo se spune că Robul „va lucra cu înţelepciune”. Prin această înţelepciune sau pricepere, pe care El şi-o însuşeşte „în fiecare dimineaţă”, El cunoaşte drumul pe care îl are de mers. Acesta a atins punctul culminant prin aceea că El a împăcat pe mulţi cu Dumnezeu, prin aceea că le-a purtat păcatele.

Simpla citire a versetului 12 dă naştere cel puţin la întrebări. Nu pare să fie normal că aceia care nici nu au suferit şi nici nu ar fi putut să împărtăşească durerea, să trebuiască să aibă parte de răsplata Aceluia care a avut parte de dureri incomparabil de grele şi de umiliri. Duhul Se împotriveşte puternic oricărei creaturi care ar putea să ocupe un astfel de loc. Dacă cuvintele ebraice permit pe drept contestarea acestei rivalităţi evident aşa de nedrepte, totuşi dorim cu plăcere să fim de acord cu această traducere, în timp ce ne împotrivim celei mai mici abateri de la adevărul Scripturii. Scriptura nu trebuie apărată. Găsim exact aceeaşi structură în Iov 39.17: „Dumnezeu a lipsit-o de înţelepciune.” Aici o comparaţie a celor două versete:

Iov 39.17: „Dumnezeu a lipsit-o de înţelepciune.”

Isaia 53.12: „De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari …”

La prima vedere aici nu se recunoaşte nici o neclaritate, dar aşa cum Dumnezeu a dat struţului să nu aibă nici o „înţelepciune”, aşa El a dat Robului Său pe aceşti „mulţi”. Struţul nu împarte cu pricepere – aceasta nu ar avea nici un sens –, dar la fel Domnul Isus nu împarte cu cei mulţi. Nu sunt cei mulţi care împart cu acest Rob unic în felul Lui, ci ei sunt obiectele pe care El le primeşte. Prin aceasta este vorba de cei care nu sunt iudei.[12]

Înţelesul acestei a doua frază: „va împărţi prada cu cei puternici”,[13] nu este sigur. Desigur nu putem fi de acord cu aceia care ca şi Luther traduc: „El trebuie să aibă pe cei puternici ca pradă”, căci prepoziţia se schimbă. Pentru aceasta trebuie să ţinem seama de un pasaj asemănător dintr-un alt verset. Proverbe 16.19 este asemănător în structura lui: „… decât să împarţi prada cu [eth] cei mândri.” De aceea m-am simţit obligat să traduc ca mai sus.

Dar cine sunt cei „puternici”? trebuie să fie „poporul Său binevoitor”, ai căror aparţinători asemenea înaintaşilor lor, macabeii, „au fost întăriţi în slăbiciune” [textual: „din slăbiciune au scos putere”] (Evrei 11.34) şi au făcut fapte mari, „s-au dovedit tari şi au acţionat”. El Se identifică cu ei, aşa cum a făcut odată, şi Se aşează în fruntea poporului, cu care El vrea să împartă prada duşmanilor Lui şi ai lor: „Pentru că Mi l-am încordat pe Iuda ca arc şi cu Efraim am umplut arcul; şi voi trezi pe fiii tăi, Sioane, împotriva fiilor tăi, Grecia, şi te voi face ca sabia unui viteaz” (Zaharia 9.13). Şi pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat un exemplu în David, care a incorporat aşa de deplin pe Mesia, că a împărţit prada cu Israel (1 Samuel 30.26-31). Dacă nu mă înşel, prima expresie se referă la vrăjmaşii ne-iudei, şi a doua la Israelul plin de căinţă, rămăşiţa credincioasă. Primii vor deveni prada Lui, pe care El o împarte cu ultimii.

Iarăşi textul ne determină să ne întrebăm singuri: „Pentru ce această înălţare?”, şi iarăşi dăm patru răspunsuri:

  • El Şi-a vărsat sufletul în moarte.
  • El a fost pus în rândul celor fărădelege.
  • El a purtat păcatele multora.
  • El S-a rugat pentru păcătoşi.

Cât de mult se aseamănă aceasta cu a cincea cartea a lui Moise: este o privire retrospectivă detaliată la tot ce s-a spus mai înainte. Cât de profund iubeşte totuşi Dumnezeu omenirea sărmană! El înalţă pe Fiul Său, deoarece El prin moartea Acestuia poate revărsa binecuvântările Sale peste omenirea pierdută. Orice revelare a dragostei lui Hristos pentru oameni exprimă şi dragostea inimii Tatălui. „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa, ca din nou să o iau” (Ioan 10.17). Nu devenim noi impresionaţi prin aceasta? A fost vreodată un moment în care Tatăl să nu se fi îndreptat spre Fiul Său cu dragoste gingaşă, nelimitată? Şi totuşi acest Fiu spune, că nu este dragoste mai mare decât să-Şi dea viaţa pentru oi, pentru ca prin înviere s-o ia din nou. Prin aceasta El putea dărui poporului Său sărman o viaţă eliberată de orice condamnare. De aceea Îl iubeşte Tatăl.

Repet: Dragostea lui Dumnezeu, Tatăl, este nespus de mare, faţă de copiii oamenilor – da, faţă de noi! Da, faţă de mine! Acesta este imboldul divin pentru adevărata sfinţenie. Să nu Îl dezonorăm prin presupunerea că „a mijlocit pentru cei fărădelege” ar putea îmblânzi pe un Dumnezeu sever. Intervenţia lui Blast (Fap. 12.18-23) la Irod cel „foarte mâniat” nu oferă un exemplu de mijlocire plăcută lui Dumnezeu. Împărăteasa Estera dimpotrivă a obţinut favoarea împăratului prin frumuseţea ei naturală şi pentru că ea era îmbrăcată cu hainele luxoase împărăteşti. Când el i-a întins sceptrul de aur, fiecare aparţinător al poporului ei era la fel de sigur precum era ea (Estera 5). Dar ce este umbra comparată cu realitatea? Cine îşi poate imagina bucuria lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său, atunci când El S-a reîntors la El, după ce Şi-a vărsat sufletul în moarte, a fost numărat în rândul celor fărădelege şi a purtat păcatele multora? Trebuie acest Fiu preaiubit să mai stea pe genunchi cu rugăciuni de implorare, ca să determine un Dumnezeu nemulţumit să-Şi schimbe atitudinea? Departe, foarte departe de aşa ceva! Cicatricele Sale au realizat răscumpărarea şi ele vorbesc în favoarea celor mai săraci ai poporului Său, pe care El îi doreşte. Prin aceasta dragostea Lui poate curge neîngrădită. Dacă ar mai fi vreun obstacol, atunci acesta este în inima rece a omului necredincios.

Îl vedem înălţându-Se la cer de pe Muntele Măslinilor, cu mâini binecuvântătoare ridicate, rugându-Se încă pentru aceia ale căror păcate El le-a purtat, şi noi ne despărţim aici de El. Cel care ne face cunoscut toate acestea este profetul care vorbeşte pentru Israel şi „plânge cu amar că a fost iubit aşa de târziu”.

Adnotare

[1]Această expresie necesită o explicare. Verbul în engleză to sprinkle al Authorised King James Version a provocat multe discuţii aprinse între comentatori. Cu toate că încerc să ţin seama de diferite interpretări, vreau să spun pe scurt motivul pentru concluzia mea. Înţelesul principal al rădăcinii este „a sări, a chiui de bucurie”; când însă dimpotrivă este vorba de ceva lichid înseamnă „a uda”, şi aşa cum este folosit aici înseamnă „a face să explodeze”. În orice caz aşa este redat în toate celelalte locuri din Biblie, şi prin aceasta este confirmat înţelesul lui aici. Dar pe de altă parte – citez pe Delitzsch: „Cuvântul nu este construit niciodată cu acuzativul persoanei sau obiectului care va fi ‚explodat’”. Un exemplu din multele: „El a stropit din el pe altar.” Totdeauna substanţa explodată este legată cu verbul. În versetul 15 înţelesul lui ar fi: „a arunca naţiunile în aer”; de aceea deseori este tradus cu „va împrăştia multe naţiuni, le va nimici”, ceea ce nu trebuie acceptat. Delitzsch spune pe drept: „O prezentare deodată a robului în funcţia unui preot care stropeşte [un lichid] ar fi prea abruptă.” De aceea pare să fie sigur că „a face să explodeze” în versetul acesta are un alt înţeles. În arabă, care este strâns înrudită cu ebraica, acest cuvânt este folosit în înţelesul lui primar şi înseamnă: „sărirea în sus a persoanelor emoţionate puternic”. Deoarece aceasta este o antiteză deosebită a primei părţi a versetului 14 m-am decis pentru traducerea „a sări în sus cuprins de uimire”.

[2]„Învăţaţii creştini”, spune iudeul Abravanel, „cred că această profeţie se referă la Omul care a fost răstignit în timpul celui de-al doilea Templu în Ierusalim. Ei afirmă, că El era Fiul lui Dumnezeu şi a devenit Om în trupul unei fecioare.” Însă după Jonathan ben Uzziel locul acesta se referă la Mesia care urmează să vină; aceasta este şi părerea învăţaţilor rabinici în multe din comentariile lor. Cel puţin aceasta arată că iudeii antichităţii ştiau că subiectul acestei profeţii era Mesia!

[3]„Vestirea” se referă la ceva care este auzit, şi nu la ceva care este rostit; compară 2 Samuel 4.4, unde acelaşi cuvânt este redat prin „veste”.

[4]„Dureri” este la plural în textul de bază şi mediază gândul de intensitate sau de diferite feluri de dureri.

[5]Cuvântul ebraic nahga înseamnă „pedepsit greu”. Este folosit acelaşi cuvânt ca şi pentru pedepsirea cu lepră în 2 Cronici 26.20. (compară cu: „M-a atins mâna lui Dumnezeu”; Iov 19.21.)

[6]Înţelesul cuvântului „a fost scos” nu este acela al cuvântului „răpire” din cazul lui Enoh, ci de „a lua repede cu sine”

[7]Fraza următoare este cunoscută ca fiind grea, aşa cum dovedesc diferitele traduceri. De exemplu: înţelesul primordial al cuvântului „a spune” din versetul 8 este „a scoate, a duce în afară”, dar dacă se referă la cuvinte, înseamnă „a vesti” sau „a spune”; dacă se referă la gânduri, „a medita”. Mulţi afirmă, că aici ar fi acest înţeles. În cazul gândurilor fericite se cuprinde înţelesul „a cânta” (Psalm 45.5); dacă ele sunt triste, înţelesul este „a plânge” (Iov 7.11). La fel este şi înţelesul primordial al cuvântului dohr (generaţie) „a se mişca în cerc”, de aceea şi „un veac, o generaţie” (ciclul anilor vieţii). Apoi mai este introdus un element moral, şi este vorba de „rasa” de oameni, care se deosebesc între ei prin trăsături morale (Deuteronom 22.15; Matei 23.36). Noţiunea „urmaşi” de asemenea nu este exclusă, aşa cum se întâlneşte în Numeri 9.10; „Dacă cineva dintre voi sau din generaţiile voastre …”

[8]„A fi înălţat” este primul pas pe cărarea biruinţei.

[9]Înţelesul adevărat este „a desfiinţat”.

[10]„A zdrobi” este un cuvânt foarte tare (ebraică: dakah). Nu este acelaşi cuvânt ca şi cel din Geneza 3.15 („a strivi călcând în picioare”, ebraică suf), Satan nu a avut voie să aibă parte la această „zdrobire”, care servea lucrării de ispăşire – numai Domnul singur putea face aceasta.

[11]Acest cuvânt înseamnă „cunoaştere care vine de la Dumnezeu”.

[12]Aceasta este părerea multor adepţi evrei; de exemplu citim în Septuaginta: „De aceea El trebuie să moştenească pe mulţi”; Luther traduce: „De aceea vreau să-I dau pe mulţi ca pradă”; Birks: „Îi voi da o parte din cei mulţi.”

[13]Cuvântul ebraic beth, care în fraza anterioară înseamnă „în”, este redat aici cu eth şi înseamnă „cu” şi în aceasta constă diferenţa.

Tradus de la: Der „Mann der Schmerzen“
Titlul original: „Chapters fifty-two (verses 13 to 15) and fifty-three”, din Studies in Isaiah; apărut prima dată în anul 1935

Traducere: Ion Simionescu

„Coborât în părţile mai de jos ale pământului”
Psalmul 69

Dirk Schürmann

© SoundWords, Online începând de la: 20.09.2018, Actualizat: 23.09.2018
Cuprins

Versete călăuzitoare: Psalmul 69

Psalmul 69 este unul din cei mai cunoscuţi psalmi mesianici ai lui David. El ne prezintă în mod deosebit suferinţele Mântuitorului nostru. În Psalmul 68 citim despre înălţarea Domnului Isus (vezi şi articolul „Suit în înălţime”).

Acest Psalm 69 ne arată că Cel care S-a suit este Acelaşi care »S-a coborât în părţile mai de jos ale pământului« (Efeseni 4.9). Într-adevăr el nu ne conduce aşa de departe ca Psalmul 22. Aici nu găsim lucrarea de ispăşire făcută în cele trei ore de întuneric, de aceea şi versetele care în acest psalm vorbesc de răzbunare nu le găsim în Psalmul 22. Cu toate acestea se presimt suferinţele care sunt în legătură cu suportarea mâniei lui Dumnezeu; ele sunt o formă deosebită a suferinţelor, care nu sunt nici din cauza lucrării de ispăşire şi nici din cauza dreptăţii (vezi în privinţa aceasta articolul „Diferite feluri de suferinţe ale lui Hristos”).

Versetele 1,2

Psalmul 69.1,2: Salvează-Mă, Dumnezeule, pentru că mi-au pătruns apele până la suflet! Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de reazem; am intrat în adâncimile apelor şi şuvoiul M-a acoperit!

Găsim aici sintetizat ceea ce în acest psalm constituie tema principală. Este vorba de profunzimea suferinţelor şi în mod deosebit a suferinţelor sufletului. Găsim câte ceva din suferinţele exterioare, dar în cele din urmă nu suferinţele exterioare sunt cele mai grele, ci suferinţele interioare ale sufletului. De aceea este vorba de faptul că »apele mi-au pătruns până la suflet« şi »nu este loc de reazem«. Aceasta va fi cândva aşa şi pentru rămăşiţă, că ea nu va avea un teren tare înaintea lui Dumnezeu. Un fundament tare, aşa cum îl cunoaştem noi, o dată pentru totdeauna justificat înaintea lui Dumnezeu, făcut plăcut în Preaiubitul, copii şi fii ai lui Dumnezeu, care stau favorizaţi de Tatăl – toate acestea ei nu le vor cunoaşte. De aceea necazul lor este deosebit de mare.

Versetul 3

Psalmul 69.3: Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul, mi se topesc ochii aşteptându-L pe Dumnezeul meu.

Pentru rămăşiţă va fi în viitor o aşteptare foarte îngrozitoare după Dumnezeu, în acel îngrozitor timp de necaz fără asemănare. Dar noi avem voie să ne gândim iarăşi la Acela, la care se referă în mod deosebit acest psalm: la Domnul Isus. El a simţit foarte profund în sufletul Său – chiar dacă privit în timp nu a durat mult, totuşi în chip desăvârşit, ceea ce cândva va fi pentru ei, atunci când în Ghetsimani El S-a dus de trei ori să Se roage şi de trei ori a spus aceleaşi cuvinte, a adus mereu necazul Său înaintea lui Dumnezeu. Ştim că El S-a îndreptat spre Dumnezeul Său şi cu strigăte tari şi lacrimi. Din cauza acestor strigăte tari găsim: »Mi s-a uscat gâtul«. Găsim lacrimile: »Mi se topesc ochii«. Să ne gândim la faptul că deoarece simţămintele Lui nu au fost împietrite prin păcat, aşa cum este în cazul nostru, El a fost deosebit de sensibil în sufletul Său curat, sfânt, şi El putea să simtă toate acestea mult mai sensibil. Şi El a simţit mai mult decât noi putem simţi durerea când suntem în necaz.

Versetul 4a

Psalmul 69.4a: Cei care mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu.

Unele locuri din acest psalm sunt citate în Noul Testament, aşa cum este acest verset 4: »M-au urât fără temei« este citat în Ioan 15.25. Acolo sunt citate două motive pentru această ură fără temei, care ne arată ce a simţit Domnul Isus. În Ioan 15.22,24 se spune:

  • Ioan 15.22,24: 22 Dacă … nu le-aş fi vorbit, nu ar avea păcat. 24 Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări … nu ar avea păcat; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât, şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

Lucrările şi cuvintele, care ne sunt prezentate acolo, erau motivul pentru care El a trebuit să spună: »M-au urât fără temei». Aceste cuvinte şi aceste lucrări mărturisesc despre har şi dragoste. Ei au trebuit să se minuneze chiar de la începutul lucrării Sale publice, de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui. Nu a vestit El vestea bună a salvării, nu a acordat El iertare celor încărcaţi cu păcate şi nu a spus El cuvinte de mângâiere celor întristaţi? Şi cu toate acestea L-au urât. Noi cunoaştem şi lucrările Lui, aceste lucrări ale dragostei. Nu a vindecat El bolnavi, nu a curăţit El leproşi, nu a întărit El pe cei slabi, nu a eliberat El pe cei posedaţi de duhuri rele, nu a hrănit El pe cei flămânzi, nu a dat El vedere orbilor şi nu a înviat El morţi? Şi cu toate acestea L-au urât.

Versetul 4b

Psalmul 69.4b: Cei care vor să mă piardă, care pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, sunt puternici; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.

Desigur, în privinţa aceasta ne gândim la faptul că Domnul Isus pe Golgota a trebuit să de-a ceea ce nu El, ci noi am furat: onoarea, pe care noi am furat-o lui Dumnezeu; vina, pe care noi am făcut-o să crească tot mai mult; tot ce noi am adunat în minus pe contul nostru moral – pentru aceasta El a trebuit să dea socoteală. Desigur acestea stăteau înaintea privirii Sale şi atunci când a fost în Ghetsimani. În mod deosebit este vorba şi de faptul că El a simţit profund nedreptatea procesului judecării Lui. Fie că este vorba de acuzatori, de martori, de judecători, de spectatori: toţi şi-au adus contribuţia la această nedreptate.

Versetul 5

Psalmul 69.5: Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.

Când Domnul Isus în Ghetsimani a primit de la Tatăl paharul, pe care trebuia să-l bea, Şi-a imaginat ce va însemna să trebuiască să golească acest pahar al mâniei lui Dumnezeu: cum El Se va face una cu păcatele noastre, cu nebunia noastră şi cu greşelile noastre şi ce va însemna judecata lui Dumnezeu şi părăsirea Lui de către Dumnezeu. Cât de îngrozitor a fost aceasta ne putem puţin da seama când citim despre »luptă grea«, despre »sudoarea ca nişte picături mari de sânge« şi de rugămintea Lui repetată adresată Tatălui, ca dacă cumva este posibil să depărteze acest pahar de la El. Acest psalm nu ne duce până la momentul purtării judecăţii, aşa cum face Psalmul 22, ci tratează timpul când El putea încă să Se adreseze Tatălui Său prin rugăciune, era încă »timpul potrivit« (textual: arătării bunei plăceri) (versetul 13) şi nu era timpul celor trei ore de părăsire. De aceea sunt suferinţele, de care El are parte aici, acele suferinţe de care sub altă formă va avea parte şi rămăşiţa credincioasă din Israel în viitor. Ei se vor teme de mânia lui Dumnezeu asupra păcatelor lor, chiar dacă ei nu vor avea parte de ea, în opoziţie cu Domnul nostru.

Versetul 6

Psalmul 69.6: Să nu fie daţi de ruşine din cauza mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu se ruşineze din cauza mea cei care Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel!

Domnul S-a gândit deja atunci la situaţia rămăşiţei şi nu voia ca prin ceea ce se petrecea cu El ei să ajungă cândva să deznădăjduiască. Ei trebuiau să primească curaj prin ceea ce făcea Dumnezeu cu El, şi nu descurajare. Este uimitor că Domnul Isus în toate aceste suferinţe Se gândea încă la alţii (vezi cu privire la aceste două versete şi articolul „Diferite feluri de suferinţe ale lui Hristos”).

Versetul 7

Psalmul 69.7: Fiindcă pentru Tine port dispreţul; ruşinea mi-a acoperit faţa.

Pe El Îl interesa onoarea lui Dumnezeu, pentru aceasta era El aici, şi pentru aceasta era gata să suporte dispreţ, ruşine şi batjocură. Din pricina lui Dumnezeu voia să ia totul asupra Sa. Şi Dumnezeu a preţuit foarte mult faptul că El era gata să aibă parte de aceasta.

Versetul 8

Psalmul 69.8: Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

 Citim în evanghelia după Ioan, că nici fraţii Lui nu credeau în El. În alt loc citim că atunci când au venit la El şi I-au spus: »Mama Ta şi fraţii Tăi Te aşteaptă«, El a spus despre cei care cred în El: »Aceştia sunt mama Mea şi fraţii Mei.« El ştia că în timpul acela fraţii Lui nicidecum nu L-au înţeles. Din fericire ştim că după aceea ei au crezut în El. Dar atunci, când El a mers pe drumul Lui aici, El a mers absolut singuratic.

Versetul 9a

Psalmul 60.9a: Căci râvna pentru Casa Ta m-a mistuit,

 Pe Domnul Isus Îl caracteriza râvna pentru Casa lui Dumnezeu. De două ori găsim, că El a curăţit Templul, şi în acest context este citat şi acest loc. În cele din urmă ce a spus El în legătură cu ultima curăţire a Templului era unul din argumentele aduse împotriva Lui atunci când L-au acuzat. Şi aici vedem iarăşi, că El a intervenit pentru Dumnezeu: pentru Casa lui Dumnezeu, pentru Casa Tatălui Său.

Dar a mers mai departe:

Versetul 9b

Psalmul 69.9b: Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra mea.

 În timpul Domnului Isus nu era idolatrie în Israel. De aceea ne-am putea întreba, în ce măsură a fost Dumnezeu insultat în timpul acela, dacă facem excepţie de faptul că Domnul Isus Însuşi era Dumnezeu. Vorbim deci de Dumnezeu din cer, de partea căruia Israel se declara. Ei preţuiau pe Dumnezeu ca Dumnezeul legământului lor, care le-a dat făgăduinţe deosebite. Ei Îl preţuiau şi pentru faptul că ei au primit Legea de la El. Dar era ceva la Dumnezeu, pe care ei nu-l preţuiau. Şi acesta era harul Său. Când El prin Domnul Isus a vindecat în ziua de Sabat, atunci ei nu s-au bucurat de harul pe care El li le-a dăruit, şi »s-au sfătuit împotriva Lui«, Cel care a făcut această vindecare, »cum să-L omoare« (Matei 12.14). S-ar putea încă gândi, că ura nu se referea la Dumnezeul din cer. Însă aceasta devine mai clar, când Domnul Isus Se referă la faptul cum Dumnezeu în harul Său Se îndreaptă chiar şi spre neamuri. În evanghelia după Luca capitolul 4 de la versetul 16 avem relatarea că Domnul Isus citează din cartea Isaia cuvintele evangheliei despre eliberare, vindecare şi libertate şi după aceea prezintă înţelesul lor. El ajunge apoi să vorbească despre felul cum harul lui Dumnezeu a acţionat deja neîngrădit în Vechiul Testament şi cum acolo S-a revelat celor dintre naţiuni, deoarece harul este un dar care nu necesită nici o premisă. Aşa citim în

  • Luca 4.25-27: În zilele lui Ilie … erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului (deci nu din Israel). Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei; şi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman Sirianul.

Trei versete mai înainte, în versetul 22 putem citi că ascultătorii Lui se mirau de cuvintele Lui de har. Dar acum ei trebuiau să audă că harul lui Dumnezeu iese în afară peste toate graniţele, peste graniţele lui Israel, ale poporului Său. Harul se îndură de aceia care, fiind conştienţi că au nevoie de ajutorul Său, vin la El. În felul acesta o văduvă sidoniană a primit salvarea din foamete şi un comandant de oşti sirian a fost vindecat de lepră. Nu este nici o pretenţie pentru a primi har, de aceea cei dintre naţiuni stau pe aceeaşi temelie ca şi izraeliții fără drept. Şi în felul acesta binecuvântarea putea veni chiar şi peste un om dintr-o naţiune vrăjmaşă lui Israel. Însă acest har mare al lui Dumnezeu, care este arătat aici, oamenii nu L-au vrut. Şi la această acţiune a lui Dumnezeu în har nici măcar Domnul Isus ca om nu a contribuit. Aceasta era insulta adusă lui Dumnezeu: harul Său nemărginit. Şi care a fost reacţia ascultătorilor? »Toţi cei din sinagogă … s-au umplut de mânie« (versetul 28), de mânie în loc de bucurie! Nu ne-am fi putut aştepta la bucurie, când vedem că Dumnezeu este aşa de îndurător? Dar nu, »auzind aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos, în prăpastie« (Luca 4.28,29). »Insultele celor care Te insultă pe Tine«, Dumnezeule, din cauza harului Tău, »au căzut asupra mea« (Psalmul 69.9).

Aceasta a trebuit Hristos să îndure; dacă El prezenta pe Dumnezeu în harul Său, atunci El a trebuit să sufere chiar şi pentru acţiunea lui Dumnezeu făcută cu sute de ani în urmă. În epistola către Romani 15.2 este citat acest verset »Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra Mea«, şi acest citat este iniţiat cu remarca: »Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi.« El nu a căutat să-I meargă Lui bine, în nici un fel nu a trăit pentru Sine, şi urmărea ca Dumnezeu să fie prezentat aşa cum este El. Pentru aceasta El era gata să îndure chiar şi insulta care stătea în legătură cu aceasta. Aşa ne este El prezentat apoi ca model în Romani 15. Dumnezeu spune totodată: priviţi la Hristos, care a îndurat aşa de multe ca să Mă prezinte în har, a suferit chiar şi pentru ocara Mea, care stătea în legătură cu harul Meu. Nu vreţi şi voi să Mă prezentaţi în har şi să arătaţi acest har celor slabi? El îngrădeşte întrucâtva libertatea voastră, poate fi neplăcut, dar ce este aceasta în comparaţie cu ceea ce a suferit Hristos pentru a revela harul Meu? Dacă lucraţi în felul acesta, aceasta va face ca voi să aveţi »aceeaşi gândire« (Romani 15.5, şi aceasta la rândul ei va face ca părtăşia între voi să fie netulburată şi »într-un gând, cu o gură, să-L glorificaţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos« (Romani 15.6).

Versetele 10,11

Psalmul 69.10,11: Când am plâns şi sufletul meu a postit, aceasta a fost spre dispreţul meu. Când mi-am făcut veşmânt de sac, am ajuns un proverb pentru ei.

Când Domnul Isus în Luca 19.41 priveşte cetatea Ierusalim, citim cum El a plâns pentru ea din cauză că ea L-a respins şi din cauza a ceea ce ea va recolta din cauza aceasta. Şi numai şase versete după aceea găsim cum conducătorii din această cetate voiau să-L omoare. În sens mai general versetul arată şi cum la sentimentele Lui dureroase au răspuns cu batjocură. După ce El în necazul cel mai mare al părăsirii Lui de către Dumnezeu a strigat: Eli, Eli, Lama Sabactani – Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit, ei au batjocorit: »Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască!«

Versetul 12

Psalmul 69.12: Cei care stau la poartă vorbesc de mine şi sunt cântecul beţivilor.

Fie că este vorba de clasa superioară din societate, aceştia sunt cei care stau la poartă, sunt cei care exercită activităţile de guvernare şi administrare a cetăţii, cei care au o poziţie înaltă, judecători, – sau de cei care se însoţesc cu beţivii, clasa de jos a societăţii: era tot una. Cei care treceau pe alături Îl batjocoreau, dar şi marii preoţi făceau la fel. Nu mai era nici o diferenţă.

Versetul 13a

Psalmul 69.13a: Dar cât despre mine, rugăciunea mea este către Tine, Doamne, la timpul potrivit.

Domnul nu se îndreaptă spre oamenii care Îl tratau aşa de ruşinos. El primeşte toate de la Dumnezeu şi Se îndreaptă spre El. Nu era încă crucea, nu era încă timpul când nu era nici o primire. De aceea El se poate îndrepta spre Dumnezeul Său. Cât de des S-a îndreptat Domnul nostru spre Dumnezeul Său în rugăciune liniştită, tocmai când era batjocorit! Cât de multe astfel de rugăciuni liniştite s-au înălţat spre Dumnezeu pe drumul din Ghetsimani spre Golgota!

Versetul 13b

Psalmul 69.13b: Dumnezeule, în bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, după adevărul mântuirii Tale!

Ştim cum Dumnezeu a răspuns la rugăciune – El nu a fost scutit de aceste lucruri, dar El a fost salvat din moarte. Acesta era drumul lui Dumnezeu, aceasta era ascultarea rugăciunii Sale.

Versetele 14,15

Psalmul 69.14,15: Scoate-mă din noroi, şi să nu mă mai afund! Să fiu scăpat de cei care mă urăsc şi din adâncimile apelor! Să nu mă acopere şuvoaiele de ape şi să nu mă înghită adâncul şi groapa să nu-şi închidă gura peste mine!

Tot necazul este sintetizat în expresia »noroi« (versetul 14). Cine se afundă în noroi este înconjurat totalmente de noroi. Nici o parte a corpului nu rămâne liberă, şi când şi capul s-a cufundat atunci noroiul a acoperit totul. Aşa de covârşitor era necazul în care a ajuns Domnul. Vedem aici cum necazul spiritual, cum simţirea a ceea ce venea de la Dumnezeu asupra Lui se contopea într-o frază cu ceea ce venea de la oameni: »de cei care mă urăsc – aceştia sunt oamenii – şi din adâncimile apelor – aceasta era judecata lui Dumnezeu«. În cele din urmă, aşa cum am văzut, şi ceea ce a venit de la oameni El le-a primit ca venind din mâna lui Dumnezeu. În 1 Petru 2 citim: »… Se încredinţa Celui care judecă drept«, Şi-a dat spatele celor care Îl băteau şi obrajii celor care Îi smulgeau barba. Dacă era după planul lui Dumnezeu ca acestea să vină peste El, această ură, aceste chinuri din partea oamenilor, atunci El voia să ia acestea de la Acela care judecă drept. Aşa a încredinţat El toate acestea în mâna lui Dumnezeu. Desigur şi noi putem învăţa aceasta de la El, ca noi, în lucrurile care vin asupra noastră, să fim în stare să spunem: „Tată, dacă acestea sunt aşa, atunci vreau să le iau din mâna Ta”. În privinţa aceasta El este un model inegalabil.

Versetele 16,17

Psalmul 69.16,17:  Răspunde-mi, Doamne, pentru că bună este bunătatea Ta; după belşugul îndurărilor Tale, întoarce-Te spre mine şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, pentru că sunt în strâmtorare. Răspunde-mi degrabă!

Aici este adus iarăşi înaintea lui Dumnezeu în expresii diferite şi sub o altă formă cele spuse în versetele anterioare: necazul sufletului, ca să fie salvat din aceste suferinţe. Găsim însă şi încrederea profundă în ajutorul lui Dumnezeu, chiar dacă totul vorbeşte împotrivă. Domnul nostru a avut aceste simţăminte exact în momentul când Dumnezeu S-a pregătit să ne arate »belşugul îndurărilor Sale«, prin aceea că El a pedepsit pe Acela care ne va spăla cu desăvârşire de toate nelegiuirile noastre (Psalmul 51.2). El, »care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, pe când eram morţi în greşelile noastre ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos.«

Versetul 18

Psalmul 69.18: Apropie-Te de sufletul meu, răscumpără-l! Răscumpără-mă din cauza vrăjmaşilor mei!

Pe unii i-a deranjat, că aceste versete se folosesc cu privire la Mesia. Să fie răscumpărat sufletul Domnului? Sufletul nostru, desigur, trebuie răscumpărat, dar al Lui nu. Însă cuvântul „răscumpărare” are înţelesuri diferite. Există o răscumpărare prin sânge şi există o răscumpărare prin putere, şi despre aceasta din urmă este vorba în acest verset. Acest cuvânt este folosit şi în Psalmul 72.14, şi aici el se referă clar la răscumpărarea prin putere.

Versetul 19

Psalmul 69.19: Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi dispreţul meu: toţi adversarii mei sunt înaintea Ta.

Ocara, ruşinea şi dispreţul desemnează tot ce a lovit pe Domnul Isus, alături de suferinţele fizice, mai ales durerea sufletească. Desigur durerea fizică era îngrozitoare, când El a fost încununat cu coroana de spini şi apoi L-au lovit pe cap, aşa că spinii au pătruns. Dar ce durere sufletească era legată cu aceasta, căci prin aceasta era dispreţuită Împărăţia Lui. Şi ce durere sufletească era să suporte ruşinea, să fie dezbrăcat de aceşti oameni şi dezbrăcat să fie atârnat pe cruce. Ce durere sufletească a fost şi atunci când Pilat L-a prezentat poporului »iată, Împăratul vostru!« şi El a auzit răspunsul poporului Său: »Ia-L, ia-L!« (Ioan 19.14,15). Ce a însemnat pentru El să fie considerat incapabil să Se salveze singur, în timp ce El numai de aceea a rămas pe cruce, ca să înfăptuiască lucrarea, pentru ca până şi aceia care L-au răstignit să poată fi mântuiţi.

Suferinţele, care ne sunt prezentate aici ca venind din partea oamenilor, ne sunt totuşi descrise nu cu privire la aceşti oameni, ci cu privire la Dumnezeu. El primeşte toate aceste suferinţe nu ca venind din partea oamenilor, chiar dacă ele vin din partea oamenilor, ci ca venind de la Dumnezeu. Acesta este un gând, care este prezentat în mod deosebit în Isaia 50:

  • Isaia 50.5,6: Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Mi-am dat spatele celor care mă băteau şi obrajii celor care-mi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de batjocură şi de scuipare.

Dacă era voia lui Dumnezeu, ca oamenii să-L poată bate, atunci El voia să suporte aceasta. Dacă era voia lui Dumnezeu ca oamenii să-L poată scuipa, atunci El a vrut să Se lase scuipat. El nu voia nicidecum să se împotrivească voii lui Dumnezeu. Tot ce a primit de la oameni le-a luat ca din mâna lui Dumnezeu. El duce la Dumnezeu tot ce oamenii fac aici şi le ia din mâna Lui.

Versetul 20a

Psalmul 69.20a: Ocara mi-a frânt inima şi sunt copleşit;

Acela, care în anii slujirii Sale a vindecat mereu inimile frânte, avea acum inima frântă prin ocară şi batjocură. Să mergem la Matei 27.28-43:

  • Matei 27.28-43: 28 L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o mantie stacojie. 29 Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” 30 Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau peste cap. 31 După ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de haina stacojie, La-u îmbrăcat cu hainele Lui … Şi I-au pus deasupra capului acuzaţia scrisă: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” 40 … Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! 42 … Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”

L-au batjocorit deja pe Domnul Isus ca profet: »Hristoase, proroceşte-ne: cine Te-a lovit?« (Matei 26.68). Acum pe cruce batjocura este mult mai rea: tot ce omul a putut găsi la Domnul Isus ca să-L batjocorească, toate El le-a primit. În primul rând a fost batjocorit ca Împărat. L-au ridiculizat aşa de mult, prin aceea că L-au îmbrăcat cu această mantie şi I-au pus pe cap acea cunună de spini. El a venit însă ca Împărat pentru poporul Său, ca să-l binecuvânteze, ca să-i dăruiască binecuvântarea făgăduită deja lui Avraam; pentru aceasta venise şi mergea din loc în loc dăruind binecuvântare, închinat lui Dumnezeu, şi acum se sfârşea astfel: un Captiv într-o mantie împărătească cu un semn nu al binecuvântării ci al blestemului, spini pe capul Său. Cât de mult L-a lovit această batjocură! Apoi această acuzaţie: priviţi, Acesta este Împăratul vostru, cel care atârnă pe lemn, în mijloc, Acesta este Împăratul. Cât de mult L-a făcut să sufere această înjosire a demnităţii Sale împărăteşti. »Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!« Se punea la îndoială, că El era Fiul lui Dumnezeu. În felul acesta a fost batjocorită şi filiaţiunea Lui la Dumnezeu. El  nu le putea dovedi aceasta, şi cât de mulţumitori suntem noi, că El nu le-a dovedit aceasta, căci altfel noi nu am fi putut fi mântuiţi. Şi apoi iarăşi: »Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!« Ce batjocură, ce batjocură!

Şi cel mai grav este desigur prezentat în versetul 43: »S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”« Aici se merge mai departe, este vorba de relaţia Sa cu Dumnezeul şi Tatăl Său, chiar şi aceasta a fost pusă la îndoială. Nu poate fi adevărat, ca Acesta să fie Preaiubitul Tatălui, căci atunci Dumnezeu L-ar fi salvat. Atunci L-ar fi scos de aici. Nu ne doare cel mai mult, când cineva lezează relaţiile noastre cele mai intime, preţuirea celor care ne iubesc? Aceasta ne loveşte cel mai mult. Şi atunci înţelegem când Domnul Isus spune: »Ocara Mi-a frânt inima«. Nici măcar faţă de această relaţie nu s-a arătat respect, chiar şi aceasta a fost lovită.

Versetul 20b

Psalmul 69.20b: şi am aşteptat compătimire, dar degeaba, şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul.

Cât de singuratic a fost Domnul în necazul Lui mare. Aşa de singuratic, că nu a avut parte de nici o compătimire, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. În Ghetsimani a trebuit să-i mustre: »Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine?« Nu era nimeni, care să-L poată mângâia. Şi după aceea în sfârşit înainte de moartea Sa:

Versetul 21

Psalmul 69.21: Şi mi-au pus fiere în mâncare şi, în setea mea, mi-au dat să beau oţet.

Aceasta a fost ultimul lucru pe care I-l mai puteau face. Nevoia de a bea este în suferinţele fizice una din cele mai grave dureri pentru un răstignit. Pentru El au avut numai oţet şi pentru mâncarea Lui fiere sau otravă. De altfel aceasta este ceva care va trebui să vină cândva realmente ca judecată asupra lui Israel. În Ieremia (Ieremia 9.14; 23.15) citim, că Dumnezeu le va da să bea apă otrăvită, că El le va da pelin. Aceasta este iarăşi în mod normal ceva ce va simţi rămăşiţa credincioasă, ce va veni peste Israel. Atunci îşi vor putea aminti: a fost cineva care a fost într-un astfel de necaz şi care a fost pus în siguranţă, aşa cum găsim după aceea în versetele 30 şi 31 (Psalmul 69.30,31).

Urmează o secţiune care arată urmările care vor veni asupra lui Israel. Judecata va veni inevitabil asupra acestui popor. Aceasta ne-o arată versetele 23-29 (Psalmul 69.23-29); va fi o judecată foarte groaznică. Măslinul Israel va fi lovit şi vor rămâne numai câteva măsline. După bătutul măslinelor vor rămâne numai câteva (Isaia 17.6,7). Va rămâne o rămăşiţă foarte mică, toţi ceilalţi izraeliți vor fi nimiciţi. Oamenii mulţi, pe care noi astăzi îi vedem acolo în Israel, cea mai mare parte dintre ei va avea un sfârşit îngrozitor, când va veni în curând acest timp.

Versetul 22

Psalmul 69.22: Masa lor să fie o cursă înaintea lor şi prosperitatea un laţ.

Aceasta nu este binecuvântare, aceasta este judecată. Şi aceasta este ceea ce noi găsim în citarea acestui verset în Romani 11.9, ce a venit peste Israel: masa lor, deci ceea ce de fapt ar fi trebuit să fie spre binecuvântare pentru ei, aceasta au respins, şi prin aceasta le-a devenit o cursă, şi Israel a fost lepădat şi pus deoparte. Apoi au venit naţiunile sub binecuvântarea lui Dumnezeu, de care noi astăzi putem profita. Desigur aceasta are un înţeles practic şi pentru noi. S-ar putea ca binecuvântarea, pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu, să devină o cursă pentru noi şi aceasta este, cred eu, un lucru deosebit în timpul nostru, când suntem foarte binecuvântaţii în lucrurile pământeşti. Desigur şi aici sunt diferenţe, unul are mai mult, altul mai puţin. Şi în funcţie de cu cine ne comparăm, primim impresia că nu avem mult; dar în fond tuturor ne merge foarte, foarte bine, şi noi avem o masă foarte bogată în lucrurile pământeşti. Aceasta ne poate deveni o cursă, şi cu regret în multe cazuri a devenit o cursă. De aceea trebuie să fim foarte atenţi ca binecuvântarea, pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu, să nu devină o cursă. Cum să procedăm cu ea ne arată de exemplu 1 Timotei 6, dar totodată ne arată, că noi trebuie să fim atenţi:

  • 1 Timotei 6.6-11,17-19: 6 Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. 7 Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. 8 Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns. 9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere. 10 Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri. 11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri … 17 Porunceşte celor bogaţi în veacul de acum să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună încrederea în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele; 18 să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, 19 strângându-şi pentru viitor, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce ceea ce este cu adevărat viaţă.

Versetul 23

Psalmul 69.23: Să li se întunece ochii ca să nu vadă!

Acum urmează pedeapsa orbirii: găsim aceasta şi în Romani 11.8, că Israel a avut parte de împietrire şi nu mai poate vedea mântuirea.

Versetul 24

Psalmul 69.24: Varsă-Ţi mânia peste ei.

1 Tesaloniceni 2 ne arată, că mânia lui Dumnezeu venise deja atunci peste Israel, şi în cei 2000 de ani care au trecut, au trecut mereu valuri peste popor, şi în timpul de necaz ele vor veni într-o măsură mult mai mare, când ei vor primi pe antihrist.

Versetul 25

Psalmul 69.25: Pustie să le rămână locuinţa şi nimeni să nu mai fie în corturile lor.

Ierusalimul a fost pustiit în anul 70. Însă acest verset este citat şi în Faptele Apostolilor 1.20, despre Iuda, şi aceasta a venit şi peste Israel ca sistem sub vechiul legământ, care nu mai are nici un viitor. Nu numai Ierusalimul a fost pustiit; nu, ci întreg sistemul iudaic ca atare şi vechiul legământ nu mai are nici un viitor.

Versetul 26

Psalmul 69.26: Căci ei persecută pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

Ei au văzut ce a făcut Dumnezeu. »Şi noi am socotit că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit« (Isaia 53.4). Dar ei au mai făcut încă ceva, ei au lovit, şi prin aceasta s-au făcut în mod deosebit vinovaţi. Ei vor face aceasta încă o dată cu oamenii din rămăşiţa credincioasă, aceştia sunt cei răniţi, despre a căror durere ei vor vorbi atunci. Vedem iarăşi cum Domnul se face una cu rămăşiţa. Aici vedem de asemenea, că chiar dacă această lovire era efectiv pe Golgota şi în acele trei ore de întuneric, totuşi întreaga noapte stă în această umbră. Căci şi împrăştierea este urmarea acestei loviri, potrivit cu Zaharia 13.7: »Loveşte pe Păstor şi oile se vor risipi.« Turma s-a risipit deja înainte de Golgota, deci prin această lovire nu este vorba de împăcare, ci de faptul că Mesia a fost dat la o parte şi de ceea ce a însemnat aceasta pentru El. Şi urmarea în acest caz nu este strângerea, ci împrăştierea.

Versetul 27

Psalmul 69.27: Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor.

Aceasta înseamnă: consideră ca nelegiuire ce a avut loc; socoteşte-le lor ca nelegiuire, aşa cum nouă credincioşilor ne este socotită dreptatea.

Versetul 28

Psalmul 69.28: Să fie şterşi din cartea vieţii şi să nu fie scrişi împreună cu cei drepţi.

Priveşte, Dumnezeule, că în final va fi dreptatea şi că astfel de oameni nu vor putea trăi mai departe.

Dar acest Psalm nu se termină cu judecata. Mai întâi vine salvarea:

Versetul 29

Psalmul 69.29: Eu sunt necăjit şi sufăr; Dumnezeule, mântuirea Ta să mă ridice.

Aici s-ar putea traduce şi: „să mă aşeze în înălţime”.  Domnul Isus a înviat, S-a înălţat la cer. Şi ce găsim noi imediat după aceea? Lauda în versetul 30! Jertfe de laudă în loc de jertfe de animale, în versetul 32!

Aceasta este învierea. Şi apoi urmarea va fi lauda adusă lui Dumnezeu:

Versetele 30,31

Psalmul 69.30,31: Voi lăuda Numele lui Dumnezeu cu o cântare şi Îl voi preamări cu mulţumire. Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un bou, un taur cu coarne şi cu copite despicate.

Domnul Isus Însuşi poartă grijă, ca după învierea Sa să fie adusă laudă lui Dumnezeu. Aici avem dreptul să ne vedem şi pe noi incluşi. Când în epistola către Evrei capitolul 2 Hristos intonează lauda în Adunare, atunci noi suntem acolo în El, ca să lăudăm pe Dumnezeu. Şi noi exprimăm această laudă în El, aşa cum avem dreptul s-o facem în adorare. Şi aceste jertfe de laudă sunt mai de valoare pentru Dumnezeu decât jertfele cele mai înalte din vechiul legământ, despre care este vorba în versetul 31.

Versetul 32

Psalmul 69.32: Cei blânzi (rămăşiţa) văd lucrul acesta şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, vouă să vă trăiască inima!

Să vadă ce s-a petrecut cu Hristos şi să vadă că Dumnezeu a dat salvare, aceasta va îmbărbăta şi va înviora pe aceia care odată chiar şi în mare necaz vor fi striga după salvare.

Versetul 33

Psalmul 69.33: Căci Domnul ascultă pe cei nevoiaşi şi nu nesocoteşte pe cei încătuşaţi ai Săi.

Şi aşa va veni momentul, că rămăşiţa, care „stă” captivă fie în Ierusalim sau în afara lui în pustie şi pe munţi, va fi eliberată.

Şi atunci va fi aşa:

Versetul 34

Psalmul 69.34: Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!

Salvarea rămăşiţei va avea un efect nu numai pentru Israel, ci pentru tot pământul, şi chiar şi cerul va fi inclus, aşa de universală va fi aceasta. Va fi laudă, laudă adusă lui Dumnezeu. Spre aceasta se îndreaptă toate.

În ultimele două versete sunt amintite din nou cele două grupe de captivi:

Versetele 35,36

Psalmul 69.35,36: Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; şi vor locui acolo şi le vor stăpâni; sămânţa slujitorilor Săi le va moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

Aceia, care au rezistat şi suferit aşa de îngrozitor în locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru Sine, şi aceia care au trebuit să renunţe aşa de mult timp să slujească lui Dumnezeu în acest loc, ei vor găsi acolo odihnă. Ei au părtăşie cu Dumnezeu în acest loc; şi ei iubesc Numele Domnului Isus. De aceea acest Nume are valoare aşa de mare şi pentru noi, şi de aceea noi cântăm acestui Nume spre gloria Sa. Această dragoste a inimilor noastre este prezentată în ultimul verset al psalmului; psalmul se termină cu dragostea pentru Domnul Isus. El să facă să se înmulţească aceasta şi la noi, în mod deosebit când ne gândim la ceea ce am găsit în acest psalm, în ce suferinţe a fost El gata să coboare şi pentru noi.

Tradus de la: Hinabgestiegen in die unteren Teile der Erde

Traducere: Ion Simionescu

 

Jertfa arderii de tot: o îndrumare pentru adorarea adusă de noi (2)
Jertfitorul şi preoţii

Dirk Schürmann

© SoundWords, Online începând de la: 30.08.2018, Actualizat: 26.09.2018
 
Cuprins

Versete călăuzitoare: Leviticul 1

F. Jertfitorul

1. Persoana jertfitorului

Acum se pune întrebarea: Cine este jertfitorul? Dacă ne gândim la caracterul model, atunci trebuie să spunem, că aici putem vedea mai multe aspecte:

  1. Pe de o parte noi nici nu putem jertfi lui Dumnezeu, căci noi nu avem nimic, pe care I le-am putea aduce. Singurul, care putea aduce o jertfă plăcută lui Dumnezeu, era Domnul Isus. Şi aşa se spune despre Hristos în epistola către Evrei 9.14, că El „prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu.” Prin aceasta vrea să se spună: El S-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu ca jertfă. Hristos este în sensul acesta atât Jertfitorul cât şi jertfa.
  2. Dar pe de altă parte şi noi suntem chemaţi, să aducem trupurile noastre ca jertfă. Astfel în Efeseni 5.2 suntem îndemnaţi: „umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă!” Aceasta înseamnă deci: ceea ce Hristos a făcut, aceea să facem şi noi. Aşa cum El S-a adus lui Dumnezeu ca jertfă, aşa să facem şi noi, dacă umblăm în dragoste.
  3. Apoi noi putem desigur să privim poporul lui Dumnezeu din zilele noastre şi să vedem pe fiecare din acest popor, care a fost salvat, care a fost eliberat, care vrea să aducă ceva lui Dumnezeu. Acestuia Dumnezeu îi spune, cum şi cu ce poate veni şi ce Îi este plăcut Lui. Aceasta este valabil de fapt în general pentru toate jertfele. Deci când noi venim la Dumnezeu şi dorim să-I dăm ceva, atunci Dumnezeu ne spune şi ce putem să-I aducem, şi anume, ceva care se înalţă spre El. Această jertfă este desigur iarăşi Hristos – ceea ce noi am văzut de la El ca glorii în jertfa pe care El a adus-o conform cu Evrei 9.14. Această parte subiectivă o avem aici în primul rând înaintea noastră. Aceasta dovedeşte de exemplu faptul că la jertfirea porumbelului ceva trebuia aruncat. Însă aceasta nu putea fi la Domnul Isus.

2. Activităţile jertfitorului

Aducerea darului său de jertfă

Jertfitorul nu putea aduce orice jertfă – el trebuia să aducă un animal de parte bărbătească fără greşeli. Faptul că aceste două însuşiri trebuiau să existe, înseamnă: jertfitorul trebuia să se preocupe cu ceea ce el voia să aducă. El trebuia să aleagă acasă, abia după aceea putea veni la intrarea cortului şi să ofere lui Dumnezeu jertfa sa.

În Leviticul 1.5 este vorba de viţel. În ebraică se spune de fapt „fiul turmei de viţei” în loc de „viţelul tânăr”, aşa cum este în anumite traduceri. Aceasta lasă să se înţeleagă, că trebuia să fie cel mai bun bou al cirezii. Aceasta are pentru noi două înţelesuri. Înţelesul obiectiv: Domnul Isus era cel mai bun dintre toţi. Ceva mai înalt, ceva mai bun decât El nu era şi nu este. Pe de altă parte înseamnă că cel care aducea jertfa trebuia să accepte să-l coste ceva, ca să aducă această jertfă de ardere de tot. La fel este şi la noi astăzi în sens subiectiv: noi trebuie să petrecem timp în rugăciune. Noi trebuie să investim timp şi oboseală, ca să ne preocupăm cu El şi să cunoaştem scumpătatea lucrării Sale, şi apoi să aducem adorare. Astfel noi în fiecare săptămână trebuie să ne preocupăm din nou cu Domnul Isus, ca să descoperim mereu glorii noi în El, pe care le putem aduce Tatălui în adorare.

La intrarea cortului

Aceste jertfe trebuiau aduse la intrarea cortului întâlnirii. Aceasta arată că jertfele au fost aduse la locul unde se strângeau laolaltă şi se întâlneau cu Domnul. Acolo se puneau jertfele la dispoziţia Domnului, aşa cum şi Domnul Isus S-a jertfit pe Sine Însuşi lui Dumnezeu fără pată. El S-a adus lui Dumnezeu; El S-a pus la dispoziţia Lui. – Adorarea are loc şi astăzi în măsura cea mai înaltă la masa Domnului (în imaginea altarului; vezi 1 Corinteni 10), când noi ne strângem acolo împreună cu fraţii noştri şi cu surorile noastre, pentru ca împreună să aducem adorare lui Dumnezeu în prezenţa Domnului.

Să-şi pună mâna pe capul jertfei

Prin faptul că cel care aducea jertfa îşi punea mâna pe capul animalului de jertfă, el se făcea una cu jertfa care urma să fie de un parfum plăcut pentru Dumnezeu. Această jertfă va transmite asupra lui această mireasmă plăcută dinaintea lui Dumnezeu: „va fi plăcut pentru el” (n. tr.: traducerile în limba română redau ideea aceasta prin: „îi va fi primit”).

Deoarece Domnul Isus S-a oferit (S-a adus) ca jertfă, Dumnezeu putea spune: „Acesta este Acela în care Mi-am găsit plăcerea”. Această dăruire era o mare bucurie pentru Dumnezeu. De aceea Domnul spune şi: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa” (Ioan 10.17). Dar când noi Îl aducem pe Hristos înaintea lui Dumnezeu, atunci putem şti că aceasta este şi pentru noi o plăcere. Simbolic noi putem pune mâna pe capul acestei jertfe, ne putem face una cu jertfa aceasta. Căci punerea mâinilor înseamnă – aşa cum de exemplu aceasta ne este arătat clar în 1 Timotei 5.22 –, că noi avem parte la o chestiune şi ne facem una cu ea. Astfel noi suntem văzuţi pe deplin una cu această jertfă, când noi simbolic punem mâna pe capul acestei jertfe. Atunci Dumnezeu ne vede una cu această jertfă; El găseşte bucuria, pe care o are în această jertfă, şi cu privire la noi; El vede gloria, pe care o vede în această jertfă, şi la noi; şi valoarea acestei jertfe este valoarea pe care Dumnezeu o vede şi în noi. Deci prin faptul că ne punem mâna pe capul jertfei arderii de tot, toată graţia acestei jertfe trece asupra noastră. Dacă în Leviticul 1.4 se spune: „Să-şi pună mâna pe capul arderii de tot, şi va fi plăcută pentru el”, atunci Dumnezeu are plăcere în aceeaşi măsură de cel care aduce jertfa ca de jertfa însăşi. Putem înţelege aceasta numai dacă cunoaştem învăţătura Noului Testament cu privire la noi despre „a fi în Hristos”.

Cu toate că aici nu este vorba de jertfa pentru păcat, se spune totuşi, că jertfa face ispăşire. Ispăşirea în acest caz nu înseamnă în primul rând ispăşirea pentru păcate, ca în cazul jertfei pentru păcat. Aici nu este vorba de căderi sau de păcatele noastre, ci este vorba mai degrabă de gloria a ceea ce a fost făcut faţă de noi. Nu numai că tot ceea ce vorbea despre păcat a fost acoperit – în limba ebraică „ispăşire” vine de la „a acoperi” –, ci cu noi s-a petrecut ceva. Noi suntem acoperiţi cu graţie, cu gloria acestei jertfe. Nu numai că Dumnezeu nu mai vede la noi nici un păcat, nici o slăbiciune, nici o nedesăvârşire, ci El vede numai supunerea şi aptitudinea lui Hristos de a împlini voia lui Dumnezeu, şi că El a făcut aceasta. Epistola către Efeseni capitolul 1 esprimă aceasta în felul următor: noi am fost făcuţi plăcuţi în Preaiubitul. Aşa cum El este plăcut înaintea lui Dumnezeu, la fel suntem şi noi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Aceasta a făcut El cu noi, cei care eram păcătoşi. Întreaga valoare a jertfei Sale trece asupra noastră.

Ispăşire înseamnă două lucruri:

  • Îndepărtarea mâniei:

Găsim aceasta de exemplu în Numeri 17, când Aaron face ispăşire pentru popor cu lucrarea de tămâiere, sau în 1 Cronici 21, când David sacrifică boii pe aria lui Ornan. Găsim aceasta şi în Geneza 32, când Iacov potoleşte mânia lui Esau printr-un dar. În contextul acestei întâmplări se întâlneşte pentru prima dată în Biblie cuvântul acesta.

  • Satisfacere:

În întâmplarea cu Iacov şi Esau vedem că este vorba şi de a da ceva cuiva, prin care îi faci o bucurie, îl satisfaci, îi faci un serviciu. (Desigur aici era vorba şi de faptul că Iacov s-a făcut vinovat faţă de Esau.) Deci ispăşire înseamnă şi a satisface.

Înjunghierea

Apoi se spune: „Să înjunghie viţelul înaintea Domnului” (Levitic 1.5). Aici ni se aminteşte că Domnul Şi-a dat viaţa de bună voie. El a lăsat viaţa Sa – aceasta este o altă activitate a celui care aducea jertfa. Niciodată preotul nu avea a face ceva cu înjunghierea. Chiar şi atunci când noi aducem „jertfa de ardere de tot” ne gândim că Domnul Isus Şi-a dat viaţa, că El Însuşi a trebuit să moară. Am văzut că cuvântul „viţelul” înseamnă de fapt „fiul cirezii”. Aceasta ne aminteşte şi de faptul, că era un Fiu, care S-a dat pe Sine la moarte, era Fiul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, care stătea în această relaţie şi atunci când era Om şi I S-a adresat Lui cu cuvintele „Ava, Tată”. Singurul Fiu de la sânul Tatălui trebuia să devină această jertfă.

Viţelul este înjunghiat înaintea Domnului. Aceasta înseamnă că trebuia să aibă loc cu privire la Dumnezeu.

Păsărea nu putea fi despicată. În cazul acesta nu se vedeau alte detalii lăuntrice. În imagine vedem aici că sunt din aceia care aduc jertfă şi care din păcate nu sunt în stare să vadă motivele lăuntrice ale lui Hristos, dragostea Sa pentru Tatăl şi faţă de noi oamenii, dăruirea Lui faţă de Dumnezeu, voinţa şi energia Sa în împlinirea planului lui Dumnezeu, şi nu preţuiesc desăvârşirea acestor însuşiri.

Jupuirea pielii

Jupuirea pielii vorbeşte despre faptul că noi recunoaştem cum Domnul a revelat deplin la cruce pentru ochiul credinţei toate motivele Lui lăuntrice.

Dacă se priveşte în afară jertfa de ardere de tot, atunci desăvârşirea şi gloria jertfei nu se văd încă clar; se vede numai că era desăvârşită în exterior şi era un animal de parte bărbătească, un viţel. Dar când se jupoaie pielea şi tot ce este lăuntric este descoperit, toate părţile jertfei sunt despărţite, atunci devine vizibil că fiecare parte a jertfei este desăvârşită.

Tăierea în bucăţi

Măruntaiele vorbesc despre sentimente, pieptul vorbeşte despre dragostea Sa şi coapsele despre puterea şi energia cu care El a înaintat până la extrem, ca să glorifice pe Dumnezeu la cruce. Grăsimea vorbeşte despre energia deplină a voinţei – în sens pozitiv despre ceea ce este cel mai bun, în sens negativ despre ce este cel mai rău. Ce energie L-a mânat pe Domnul – aşa cum ne arată evangheliile, şi în mod deosebit evanghelia după Ioan –, să împlinească voia lui Dumnezeu. Aici sunt văzute gloriile în particularităţile lor.

Spălarea

După aceea citim că măruntaiele şi picioarele trebuiau spălate cu apă. Aceasta trebuia să se facă, nu pentru că aceste părţi erau murdare, ci spălarea trebuia să arate că măruntaiele erau curate. Spălarea cu apă este aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu în puterea lui curăţitoare. Aplicat la noi înseamnă că întotdeauna este ceva care trebuie înlăturat. Însă la Domnul Isus nu se putea găsi ceva, care să nu fie curat.

Un animal curat se caracteriza prin aceea, că avea copita despicată şi rumega. Copita stă în legătură cu piciorul şi rumegarea (care se face cu stomacul) stă în legătură cu măruntaiele. Picioarele vorbesc despre umblare, măruntaiele despre motivaţiile lăuntrice. Era deci important ca aceste două aspecte – picioarele şi măruntaiele – să fie în ordine. Umblarea fariseică corectă având o inimă rece este la fel de neplăcută lui Dumnezeu ca atunci când ai o inimă pentru El şi Cuvântul Său, dar cu toate acestea eşti indiferent în umblare. De aceea aici sunt spălate picioarele şi măruntaiele; nu pentru a îndepărta vreo murdărie, ci ca să se arate, că în ceea ce priveşte această curăţie, totul era desăvârşit. Domnul Isus putea spune: „[Sunt] întocmai ceea ce vă şi spun” (Ioan 8.25).

Capul este locul unde se află mintea. Domnul ştia în chip desăvârşit toate gândurile lui Dumnezeu. „Isus deci, ştiind toate cele care urmau să vină asupra Lui, …” (Ioan 18.4). Ştiind pe deplin totul, El a mers pe drumul ascultării până la cruce în deplină concordanţă cu Tatăl Său. Despre cap şi despre grăsime nu se spune că ele trebuiau spălate cu apă. Hotărârea Lui şi energia dăruirii Lui faţă de Dumnezeu mergeau în urmă până în veşnicia trecută. Acolo El spune: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10.7).

G. Preoţii

1. Persoana preotului

Acum urmează slujba preoţilor. Preoţii aveau aptitudinea să facă slujbe pentru Dumnezeu în Locul Preasfânt, şi ştiau cum trebuiau făcute aceste lucruri pentru Dumnezeu. Dacă noi aducem slujba adorării ca aceia care sunt preoţi, atunci depinde de aptitudinea noastră să ştim cum doreşte Dumnezeu să I se aducă ceva. Este însă remarcabil, că preoţii nu ar fi avut nimic de făcut, dacă mai înainte cel care aducea jertfa nu era pregătit să aducă o jertfă. Astfel pentru o adevărată slujbă de adorare este nevoie atât de solicitudinea inimii, cât şi de aptitudinea de a face slujba aşa cum se cuvine pentru Dumnezeu. Aici nu este vorba de marele preot Aaron – o imagine a Domnului Isus –, ci este vorba de preoţi (familia preoţească), care atunci erau într-adevăr puţini din popor, însă astăzi sunt toţi credincioşii. Însă aici nu este vorba de această realitate obiectivă, că noi toţi în ceea ce priveşte poziţia suntem preoţi. Aici este vorba – ca pretutindeni în imaginile Vechiului Testament – de partea subiectivă, de realizarea practică a poziţiei noastre. Prin aceasta preoţii sunt o imagine a acelora care sunt experimentaţi practic să facă slujba înaintea lui Dumnezeu. La fel este şi astăzi la noi. Nu toţi au aptitudinea în mod practic să facă slujba preoţească a adorării. Ei nu sunt în stare să propună cântarea potrivită, să spună o rugăciune potrivită, să citească un text potrivit sau în rugăciune liniştită să formuleze gânduri potrivite. Cu toate că ei sunt preoţi, mulţi nu pot exercita această slujbă. Şi despre această practică ne relatează Vechiul Testament.

În cazul preoţilor nu citim nimic despre punerea mâinilor. Despre preotul, care aici aduce jertfa, nu se spune nici că jertfa este plăcută pentru el. Căci pentru preot aceasta nu joacă nici un rol. Un preot, care este obişnuit să slujească în Locul Sfânt, este el însuşi plăcut. El a devenit plăcut în momentul când a fost sfinţit ca preot prin jertfele care erau aduse la sfinţirea lui. Preotul se ocupă exclusiv cu jertfa însăţi. Preoţii sunt obişnuiţi să exercite slujbe spirituale, sunt obişnuiţi să fie în prezenţa lui Dumnezeu, pot exprima în cuvinte gândurile adânci, pe care le găsim în jertfa de ardere de tot, unde noi, ca cei care aduc jertfa, uneori trebuie să căutăm cuvinte. Între noi sunt şi fiice ale lui Aaron, care aparţin familiei preoţeşti, Adunării, dar care nu sunt obişnuite ca fiii lui Aaron, să intre în Locul Sfânt în putere spirituală. Însă prin aceasta nu este vorba de surorile, care trebuie să tacă în adunări. Ele pot, dacă s-au preocupat mult cu Domnul şi lucrarea Sa, desigur să fie în stare să exercite slujbă preoţească şi în mod practic. Însă ele aduc cuvintele lor în linişte înaintea lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta sunt şi fii ai preoţilor, care sunt prea tineri pentru a putea exercita slujbe preoţeşti, şi sunt şi din aceia care au un handicap. Nici aceştia nu pot exercita slujbă preoţească.

Dacă vedem pe fiii lui Aaron ca „preoţi”, atunci îi vedem în aptitudinea lor personală de a face slujba; dacă îi vedem ca fii „ai preotului”, atunci îi vedem mai mult în dependenţa lor de marele preot. La fel şi noi putem numai prin El – adică prin Marele Preot Isus Hristos – să aducem lui Dumnezeu jertfe de laudă

2. Activităţile preoţilor

Preotul avea alte sarcini decât cel care aducea jertfa. El era în mod normal preocupat cu toate acele activităţi care stau în legătură cu altarul; stropirea sângelui pe altar, să pregătească focul pe altar cu lemne, să pună pe altar bucăţile şi să tămâieze totul pe altar. Aceste activităţi stau în legătură cu faptul că în mod obişnuit ei lucrează în Locul sfânt şi au cunoştinţă despre ceea ce este în concordanţă cu gândurile lui Dumnezeu şi cu ceea ce are valoare pentru Dumnezeu. Aşa cum am spus: în ceea ce priveşte poziţia, noi toţi suntem astăzi preoţi, dar realizarea practică a slujirii noastre preoţeşti depinde de practica noastră spirituală în apropierea Domnului. Cel care aduce jertfa este un credincios, care într-adevăr aduce adorare lui Dumnezeu – adică (ca să rămânem în cadrul jertfei arderii de tot), el exprimă faţă de Dumnezeu bucuria lui că Hristos L-a onorat şi glorificat pe Dumnezeu aşa de mult la cruce –, dar care încă nu înţelege destul de bine diferite lucruri din această slujbă. În practică astăzi „aducători de jertfă” şi „preoţii” sunt credincioşii cu înţelegere diferită şi/sau probabil apropiere diferită de Domnul.

Despicarea capului

În cazul porumbelului preotul trebuia să facă în locul celui care aducea jertfa chiar şi activitatea de omorâre. Sunt unii aducători de jertfă care nu văd gloria morţii Domnului Isus.

Să aducă sângele şi să-l stropească

Potrivit cu Levitic 17.11 sufletul este în sânge. Sufletul este viaţa. Însă sângele este principiul vieţii numai atâta timp cât este în trup. Dacă este vărsat, sângele este o imagine a pătrunderii morţii.

Preoţii trebuiau să aducă sângele şi să-l stropească în jurul altarului. Faptul că aici se vorbeşte despre ispăşire şi moarte, arată că a trebuit să se acţioneze cu privire la păcat. Chiar dacă aici nu este gândul referitor la jertfa pentru păcat, totuşi ni se aminteşte că păcatul era prezent. La fel şi Domnul Isus a devenit jertfa de ardere de tot pe locul păcatului – pe pământul acesta, unde a pătruns păcatul – şi pe cruce, unde păcatul a atins punctul lui culminant. Acolo la cruce a curs şi sângele Lui. Acest sânge este semnul pentru faptul că moartea a avut loc, că a avut loc ispăşirea şi Dumnezeu a fost satisfăcut cu privire la păcat. Sângele trebuia stropit de jur împrejur, ca să se poată vedea din toate părţile că totul a fost pus în ordine cu privire la păcat. Învăţăm astfel cum acest cort poate fi şi un cort al întâlnirii, unde se poate veni laolaltă cu Dumnezeu şi cu ceilalţi credincioşi.

Aşezarea lemnelor şi focului

Preoţii se preocupă apoi cu lemnul şi cu focul. În vorbirea simbolică a Vechiului Testament focul vorbeşte întotdeauna despre sfinţenia verificatoare a lui Dumnezeu în judecată sau în curăţire sau prin foc se dă dovada că un metal este curat. Domnul Isus a permis să treacă multe peste El, prin care a dovedit curăţia Sa şi dăruirea Sa, şi El a mers în judecata lui Dumnezeu. Astfel preoţii văd toate etapele şi conţinutul întreg al încercărilor din partea lui Dumnezeu prin care a trecut Domnul Isus.

Aşezarea bucăţilor pe altar

Preoţii prezintă deci fiecare bucată a jertfei pe altar. Ei pot aşeza totul înaintea lui Dumnezeu într-un fel în care totul este plăcut Lui. Preoţii aflaţi în exercitarea funcţiei pot vedea astăzi cum Domnul Isus S-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu cu toate aptitudinile şi însuşirile Lui, şi pot de asemenea să le facă cunoscut înaintea lui Dumnezeu. Nu sunt fraţi şi surori care au simţul deosebit să arate cum unele versete biblice, care vorbesc despre Domnul Isus, scot în mod deosebit în evidenţă aptitudinile şi însuşirile Domnului? Aceştia au probabil şi aptitudinea să exprime aceste lucruri în cuvinte în rugăciune, ceea ce de la alţii acestea se înalţă spre Dumnezeu numai ca simţăminte neclare.

Separarea guşii

Guşa porumbelului trebuia aruncată. S-ar putea ca noi să avem gânduri greşite referitoare la Persoana Domnului Isus sau la lucrarea Sa. Atunci slujba preotului este să îndepărteze acestea, ca ele să nu ajungă pe altar. Totodată este posibil ca noi înşine să ne murdărim. Şi în privinţa aceasta preoţii trebuie să fie un ajutor eficace. Această mijlocire nu are nimic a face cu poziţia noastră. Principial noi toţi suntem în aceeaşi apropiere de Dumnezeu şi nu mai avem nevoie de un mijlocitor. Însă în practică este aşa, că sunt fraţi şi surori, care cu privire la închinare/adorare au gânduri care nu sunt în concordanţă cu Scriptura. Arunci este important ca acestea să fie corectate. Dar probabil sunt fraţi şi surori care sunt mai aproape de Domnul şi pot corecta aceasta. „Preoţii” din Vechiul Testament sunt o imagine a acestora. În practică aceasta se arată de exemplu probabil în aceea că gândurile cu rătăcirile lor, pe care şi le face fratele A, sunt aduse deodată corectate înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune cu glas tare de către fratele B.

Smulgerea penelor

Aceasta este semnul vizibil că porumbelul nu mai are posibilitatea să zboare. Probabil aceasta face aluzie la faptul că Domnul Isus a renunţat să Se reîntoarcă în cer, fără să înfăptuiască lucrarea.

Tămâierea

Domnul Isus a devenit jertfa de ardere de tot exact pe locul dinaintea lui Dumnezeu unde Dumnezeu a lăsat să vină asupra Lui sentinţa cu privire la păcat. Şi aici la jertfa arderii de tot ni se aminteşte de problema păcatului. Animalul pentru jertfa de ardere de tot trebuia să moară. Hristos a luat păcatul ca prilej să glorifice pe Dumnezeu. Glorificarea lui Dumnezeu înseamnă: să prezinţi gloriile minunate şi frumuseţea însuşirilor lui Dumnezeu, respectiv să le exprimi:

  • Căci El a glorificat sfinţenia lui Dumnezeu, prin aceea că El a fost părăsit de Dumnezeu din cauza păcatului.
  • La fel, El a glorificat dreptatea lui Dumnezeu, prin aceea că El a trebuit să ia asupra Lui toată pedeapsa păcatului şi El a luat-o, cu toate că era Fiu.
  • El a glorificat şi dragostea lui Dumnezeu, prin aceea că El a arătat că Dumnezeu a adus sentinţa nu asupra noastră, care de fapt noi o meritam, ci că El a adus-o asupra Fiului Său curat şi nevinovat şi nu L-a cruţat.
  • Vedem aici şi că harul lui Dumnezeu a fost glorificat, prin aceea că Dumnezeu S-a coborât la păcătoşii vinovaţi, care erau total dependenţi de favoarea Sa;
  • şi îndurarea lui Dumnezeu, că Dumnezeu S-a plecat spre făpturi aşa de sărmane şi nenorocite, cum eram noi.

Prin faptul că Domnul Isus a luat păcatul ca prilej pentru glorificarea lui Dumnezeu, acum este posibil ca Dumnezeu să ne socotească nouă buna Sa plăcere, pe care El a găsit-o în jertfă.

Jertfa era o jertfă de mireasmă plăcută Domnului. De altfel aceasta este valabil pentru toate treptele acestei jertfe. Chiar şi cea mai slabă jertfă era o jertfă de o mireasmă plăcută Domnului. Preţuirea din partea lui Dumnezeu este aceeaşi, chiar dacă preţuirea din partea celui care aduce jertfa nu este aceeaşi. Ce mângâiere!

Jertfa pentru păcat a fost de asemenea complet mistuită de foc. Însă ea nu era tămâiată ci arsă complet. Ea nu era o jertfă de o mireasmă plăcută lui Dumnezeu. Ea era arsă în afara taberei şi nu pe altar ca jertfa arderii de tot.

Totul din jertfa arderii de tot trebuia să se înalţe ca mireasmă, totul trebuia mistuit. Nu rămânea nimic, toate valorile mari se transformau în mireasmă; totul era mistuit prin foc. Focul vorbeşte, aşa cum am spus mai înainte, despre sfinţenia verificatoare a lui Dumnezeu, despre judecată sau curăţire, sau dă dovada că un metal este curat. Domnul Isus a avut parte pe Golgota de judecata lui Dumnezeu. Însă tocmai aceste cele mai grele ceasuri au slujit la revelarea desăvârşirii Sale. Aceasta era mireasma plăcută care s-a înălţat de pe cruce spre Dumnezeu. Devotamentul Lui, ascultarea Lui, dragostea Lui, sfinţenia Lui – toate au fost aduse la lumină în cel mai înalt grad. Dacă noi admirăm fiecare parte a jertfei arderii de tot şi le spălăm, ca să vedem curăţia, cu toate acestea din aceasta nu rezultă nici o mireasmă plăcută. Mireasma plăcută o vedem în momentul când Domnul Isus a mers în moarte şi a oferit totul spre glorificarea lui Dumnezeu. Toate însuşirile lui Dumnezeu au fost aduse la lumină în chip desăvârşit în toată frumuseţea lor prin El. Căci acum a devenit vizibilă şi dragostea, dreptatea, îndurarea şi maiestatea lui Dumnezeu. Ca să repetăm:

  • Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, că El L-a dat pe singurul Său Fiu şi nu L-a cruţat.
  • Dumnezeu era aşa de drept, că El, când era vorba de păcat, nu a făcut nici o excepţie, chiar şi atunci când era vorba de Fiul Său, după ce acesta S-a încărcat cu păcatele noastre şi S-a lăsat făcut păcat pentru noi.
  • Îndurarea lui Dumnezeu a venit la lumină: căci El Însuşi S-a îndurat de aceia care erau vrăjmaşii Lui, şi le-a adus mântuirea.
  • Maiestatea lui Dumnezeu a devenit vizibilă prin aceea că judecata a fost exercitată în toată puterea ei.

Jertfa de ardere de tot era o jertfă de foc, nimic din ea nu trebuia fiert. La fierbere apa nu poate fi încălzită mai mult de 100 de grade. Domnul Isus a trebuit să aibă parte de cea mai mare încercare şi nimic nu a fost diminuat. Important este şi faptul că aici se spune: „Preotul să le ardă [cuvânt folosit şi pentru arderea tămâiei; de aceea şi exprimarea „tămâiere”] pe toate pe altar.” Este o jertfă totală a lui Hristos pentru Dumnezeu. Hristos nu a reţinut nimic. Ca rezultat al acestei jertfe, păcatele sunt îndepărtate prin această jertfă pentru totdeauna (veşnic) dinaintea ochilor lui Dumnezeu (Ioan 1.29; Evrei 6.26).

N. Darby scrie în privinţa aceasta în scrierea lui Synopsis:

Atunci când El era pe locul păcatului ascultarea Lui era desăvârşită şi Dumnezeu a fost glorificat în chip desăvârşit în tot ce este El. Hristos, care Se dedică pe deplin lui Dumnezeu pentru exprimarea deplină a gloriei Sale, suferă deci aici încercarea totală a judecăţii. Focul verifică ce este El. El a fost sărat cu foc. Sfinţenia desăvârşită a lui Dumnezeu verifică totul până la extrem în puterea judecăţii Sale, ce este în El. Sudoarea ca sângele, implorarea impresionantă din Ghetsimani, suferinţa profundă de pe cruce, în conştienţa mişcătoare a dreptăţii {personale}: Pentru ce M-ai părăsit? Un strigăt ne luat în seamă, cu privire la o oarecare uşurare a încercării. Toate valurile şi toate talazurile Domnului Dumnezeu au trecut peste El. Dar deoarece S-a dedicat în chip desăvârşit încercării temeinice, acest foc mistuitor şi încercarea gândurilor Sale lăuntrice nu au putut produce altceva – şi nici nu au produs – decât numai o mireasmă plăcută pentru Dumnezeu. Nu era nici un gând, nici o vrere, care să nu fi fost pusă la încercare. Viaţa Lui a fost mistuită în această privinţă. Totul a fost dat lui Dumnezeu. Moartea era însă primul element al jertfei arderii de tot, însă moartea a venit prin păcat. Acolo unde era omul, unde era păcatul, unde puterea lui satan era prezentă ca moarte, unde era judecata de neclintit a lui Dumnezeu, acolo Hristos a glorificat pe Dumnezeu. Şi era o glorie care nu putea fi prezentată altfel. Dragostea, dreptatea şi maiestatea pe locul păcatului şi morţii. Hristos, care nu cunoştea păcatul, a fost făcut păcat pentru noi. Şi în ascultare desăvârşită şi dragoste desăvârşită pentru Tatăl Său El a mers în moarte. Acolo Dumnezeu a fost glorificat, puterea de moarte a lui satan a fost nimicită. Dumnezeu a fost glorificat în Om potrivit cu tot ceea ce El Însuşi este, în timp ce păcatul era intrat în ascultare şi în dragoste. El era la locul unde era păcatul, şi Dumnezeu a fost glorificat aşa cum nici o altă făptură şi nici o fiinţă lipsită de păcat nu putea s-o facă. Încercarea ascultării şi glorificarea lui Dumnezeu a constat tocmai în aceea că cu El s-a procedat aşa cum se procedează cu păcatul (J. N. Darby, Synopsis).

Patriarhul-daniel iar minte de ingheata apele, pt ca Hristos nu ne cheama sa pupam oase microboase/iconate=facatoare de bani si sarantoci…Iisuss nu ne cheama sa prigonim pocainta,sa ne cheltuim cu pomeni,de parca mortii traiesc din munca noastra si se folosesc de wc -uri eco….Iisuss nu ne invata sa inlocuim Lumina lumii (Ioan cap.8) cu lumanari de rentabilizat SRL-iri preotesti  si etcccccc…

 

Patriarhul Daniel, Pastorala de Crăciun: Lumina Pruncului Iisus ne cheamă să arătăm speranţă şi bucurie

Florin Budescu

 

 
 

 
 
 
 
 

În Pastorala de Crăciun, Prea Fericitul Daniel a îndemnat la solidaritate și mai multă rugăciune, în contextul perioadei grele pe care o traversează întreaga omenire din cauza pandemiei.

Patriarhul Daniel a amintit de cei care au învins infecția cu noul coronavirus, dar și de cei care au fost răpuși de această boală.

„Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii smerite şi darnice a lui Dumnezeu pentru lume. Este sărbătoarea iubirii milostive a Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a smerit pe Sine făcându-Se om muritor, pentru a-l ridica pe om din păcat şi din moarte, dăruindu-i viaţă şi slavă veşnică.Taina Crăciunului este, aşadar, taina iubirii smerite şi milostive a lui Dumnezeu, pentru ca noi să devenim asemenea Lui prin iubire milostivă (cf. Luca 6, 36). Pe cât a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi, pe atât ne‑a deschis nouă drum ca să ne înălţăm noi spre El. (…)

Taina iubirii smerite a Fiului lui Dumnezeu, Care S‑a făcut om din iubire nesfârșită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare taină a înomenirii lui Dumnezeu sau a întrupării lui Hristos a fost scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea.(…)

În contextul pandemiei de astăzi, omenirea confruntată cu noul coronavirus traversează o perioadă grea privind viaţa şi sănătatea oamenilor.

Şi poporul român este îndoliat şi întristat, deoarece mulţi români au decedat, iar alţii au suferit până când s-au vindecat de această boală. Prin urmare, este mare nevoie de multă rugăciune, de solidaritate și ajutorare frățească. În acest sens, adresăm îndemn părintesc tuturor, de a veni în ajutorul celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, a familiilor sărace, sprijinind familiile cu mulţi copii, bătrânii și persoanele singure, descurajate, îndoliate şi îndurerate, oferindu-le un semn al iubirii milostive a lui Hristos faţă de ei, un cuvânt bun şi o faptă bună.

Sărbătoarea Naşterii Domnului este un prilej de întărire a comuniunii, de întrajutorare și de fapte de milostenie, care sunt roade ale dreptei credințe, mărturii concrete ale iubirii noastre smerite față de Dumnezeu și faţă de oameni.

FOTO: Basilica

Lumina Pruncului Iisus născut în Betleem ne cheamă să arătăm mereu în jurul nostru, prin cuvânt şi faptă, semne de speranţă, de pace şi bucurie. (…)

Aşadar, Fiul veşnic al lui Dumnezeu a coborât din ceruri, S-a zămislit, prin lucrarea Sfântului Duh, din pântecele unei fecioare smerite din Nazaret şi S-a născut într-o peşteră săracă din Betleem, în interiorul pământului, pentru ca pe noi, oamenii pământeni, să ne înalţe prin har în interiorul Împărăţiei cerurilor, în intimitatea iubirii şi slavei Preasfintei Treimi. (…)

„Numai iubirea smerită şi jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit şi înviat poate dărui oamenilor viaţa veşnică (1 Corinteni 15, 3 – 4, 12). Iar după învierea de obşte a tuturor oamenilor, cei ce au arătat în timpul vieţii lor pământești iubire smerită şi milostivă faţă de semenii aflaţi în nevoi vor primi de la Hristos – Dreptul Judecător bucuria şi slava vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Matei 25, 31-46).” a rostit Patriarhul Daniel în Pastorala de Crăciun, potrivit basilica.ro.

Jertfa arderii de tot: o îndrumare pentru adorarea adusă de noi (1)
Însuşirile şi însemnătatea jertfei arderii de tot

Dirk Schürmann

© SoundWords, Online începând de la: 30.08.2018, Actualizat: 26.09.2018
 
Cuprins

Versete călăuzitoare: Leviticul 1

În articolul acesta şi cel următor va fi vorba despre jertfa de ardere de tot descrisă în cartea Leviticul capitolul 1. Mai întâi vrem să ne preocupăm cu însuşirile şi însemnătatea jertfei arderii de tot (şi în contrast cu jertfa pentru păcat şi vină) şi totodată vom studia ce însemnătate au aceste lucruri pentru noi astăzi. După aceea în partea a doua ne vom preocupa mai detaliat cu cel care aduce jertfa şi cu preoţii.

A. Fundalul

1. Chemarea făcută de Domnul din cortul întâlnirii

Cartea Leviticul începe cu relatarea cum Domnul cheamă pe Moise, ca să-i vorbească. Prima dată când Dumnezeu cheamă un om a avut loc în grădina Eden, când omul s-a ascuns acolo de El. Atunci Dumnezeu a chemat pe om şi a zis: „Unde eşti?” (Geneza 3.9). Aceasta a avut loc după căderea în păcat, prin care omul a fost despărţit de Dumnezeu şi înaintea lui Dumnezeu era mort spiritual. A doua oară a fost când de pe Muntele Sinai Dumnezeu l-a chemat pe Moise şi i-a spus cum poporul ar putea să-I slujească pe baza Legii: „Dacă … veţi asculta de glasul Meu …” (Exodul 19.3-6). Acum, când citim pentru a treia oară, Dumnezeu a chemat iarăşi, şi El a făcut aceasta ca să facă cunoscut oamenilor cum ei se pot apropia de El.

Dumnezeu nu a vorbit de pe Sinai, aşa cum a făcut mai înainte. Poporul a încălcat Legea, şi astfel Dumnezeu, dacă ar fi vorbit iarăşi de pe Sinai, putea numai să judece. Acum El S-a retras înapoia perdelei cortului din pustie – cu aceasta se încheie cartea Exod – şi astfel prin intermediul preoţiei putea în har să vină împreună cu poporul. Cartea Levitic începe prin aceea, că Dumnezeu Se adresează poporului prin Moise. Acum exista jertfa de ardere de tot (Exod 29), ceea ce pentru Dumnezeu era o mireasmă plăcută şi principial Îi dădea posibilitatea să recunoască poporul acesta ca popor al Său şi să locuiască în mijlocul acestui popor. Înainte de a fi „Cortul întâlnirii” era un cort de întâlnire pe care Moise l-a ridicat în afara taberei şi unde se ducea oricine vrea să caute pe Domnul şi să se apropie de El. Însă odată cu finalul cărţii Exod exista, cum am spus, Cortul întâlnirii. Când un om vine la acest cort, ca să se apropie de Domnul şi să-I aducă ceva, lui i se spune din acest cort ce trebuie să facă.

2. Un om dintre copiii lui Israel

Se spune: „Când vreun om dintre voi …”. Deci nu este un om deosebit – un preot, un levit, o căpetenie sau altcineva dintr-o clasă deosebită – ci oricine. Fiecare – chiar şi cel mai sărac, cel mai mic, cel mai neînsemnat din popor – este apelat aici. Căci şi un astfel de om aparţinea acelora care au fost salvaţi din Egipt, au trecut prin Marea Roşie, au cântat cântarea eliberării, care prin Lege au fost aduşi în legătură cu Dumnezeu, care aveau pe Dumnezeu locuind în mijlocul lor. Într-un astfel de om se poate aprinde dorinţa să aducă ceva acestui Dumnezeu, care l-a salvat. Dumnezeu este acum aşa de amabil şi îi spune ce este plăcut Lui, ce vrea să aibă cu plăcere şi cum să I se aducă. Căci un dar are valoare numai atunci dacă place celui căruia i se face.

Expresia „Când vreun om dintre voi” arată de asemenea că este o chestiune cu totul personală. Desigur această expresie ar putea să însemne şi că Dumnezeu nu Se aşteaptă să fie mulţi cei care vor veni. Însă El Se bucură de fiecare.

3. A aduce un dar de jertfă

Ceea ce omul vrea să facă aici este în cele din urmă expresia dorinţei lui de a se apropia de Domnul. Cuvântul „a aduce” are la rădăcina lui expresia „a se apropia”. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cuvântul „dar de jertfă”. Prima dată, când această formă de bază karab se întâlneşte în Scriptură este în Geneza 20.4: „Dar Abimelec nu se apropiase de ea [Sara]”. Prin aceasta devine clar că prin această apropiere este vorba de o apropiere cu scopul unei părtăşii intime. Deci dacă cineva voia să aibă părtăşie cu Dumnezeu, atunci el trebuia să aducă ceva care era în stare să realizeze părtăşia.

B. Însuşirile deosebite ale jertfei de ardere de tot

1. O jertfă prin foc de mireasmă plăcută

Jertfa de ardere de tot era o jertfă mistuită de foc de o mireasmă plăcută pentru Domnul. Această jertfă mistuită de foc trebuie înainte de toate să fie diferenţiată de jertfa pentru păcat şi pentru vină. Despre jertfa pentru păcat şi pentru vină nu citim – cu o singură excepţie specială, când grăsimea este pusă pe altar –, că era ceva de o mireasmă plăcută. De aceea vedem foarte clar, că în cazul jertfei arderii de tot nu este vorba de o jertfă în care să se arate în vreun fel grozăvia păcatului. În jertfa arderii de tot vedem cum spre Dumnezeu se înalţă numai desăvârşiri, glorii şi frumuseţi. Căci tămâierea [afumarea, parfumarea] ca jertfă de foc înseamnă „înălţare în fum”, aşa cum şi expresia „jertfă de ardere de tot” (ebraică: olah) înseamnă de fapt „înălţare”. Această afumare stă în contrast clar cu arderea ca jertfă pentru păcat, unde se foloseşte un alt cuvânt. O astfel de jertfă de foc o găsim pentru prima dată la Noe în Geneza 8. Acolo citim şi că ea era o mireasmă plăcută pentru Domnul sau – altfel tradus – mireasmă de liniştire. Această jertfă a satisfăcut deplin pe Dumnezeu. Citim aceasta şi în Efeseni 5.2: „Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă.” Jertfa pentru păcat dimpotrivă era arsă ca jertfă în afara taberei ca ceva detestabil.

2. O jertfă de bună mireasmă

Şi această însuşire stă în contrast deosebit cu jertfele pentru păcat şi pentru vină. Când un jertfitor aducea o jertfă de ardere de tot, atunci de fiecare dată devenea din nou conştient că el era plăcut înaintea lui Dumnezeu. În acelaşi fel şi închinătorul nou-testamental este conştient că el este plăcut înaintea lui Dumnezeu, dacă el vine la Dumnezeu cu ceea ce înfăţişează jertfa arderii de tot (vezi Efeseni 5.2). Pentru preot dimpotrivă aceasta nu are nici o însemnătate; la el nu este amintită. Noi nu citim că ea este o jertfă de o mireasmă plăcută pentru preot. Preotul a fost făcut o dată plăcut, atunci când a fost uns ca preot. Acum el este preocupat permanent în prezenţa lui Dumnezeu. Deoarece el ştie că el a fost făcut plăcut odată pentru totdeauna, el nu are nevoie să i se amintească printr-o astfel de jertfă.

3. Era o jertfă din animale vii

Ceea ce aici a fost jertfit lui Dumnezeu era viaţă; era ultimul lucru care putea fi adus într-adevăr lui Dumnezeu (Ioan 10.17). În privinţa aceasta această jertfă se deosebeşte de jertfa de mâncare, unde nu este vorba că are loc moartea. Dumnezeu Îşi revendică viaţa pentru Sine. Din acest motiv şi sângele trebuia să fie pentru Dumnezeu şi nu trebuia mâncat.

Prima tablă a Legii cuprinde obligaţiile omului faţă de Dumnezeu. Rezumând s-ar putea spune că omul trebuie să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu. Şi aici vedem simbolic pe cineva care îşi dă viaţa deplin lui Dumnezeu. Când Domnul Isus citează prima poruncă, El spune: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul [sau: mintea, gândirea, înţelegerea] tău.”

4. Era o jertfă în totalitate

Dacă la Domnul Isus ar fi fost un singur gând, un singur pas în umblarea Lui, un singur sentiment, care să nu fi fost în totul pentru Dumnezeu, atunci El nu ar fi putut să fie o jertfă de ardere de tot pentru Dumnezeu. Însă Domnul Isus a dat totul, El nu a reţinut nimic. În acelaşi fel totul a fost ars pe altar pentru Dumnezeu. El nu a folosit nimic pentru Sine Însuşi, pentru propria plăcere sau pentru propria comoditate sau spre folosul Lui. Şi Dumnezeu a preţuit toate acestea. Aici ni se spune foarte clar, că lucrarea de la cruce era pentru Dumnezeu.

C. Poziţia jertfei arderii de tot şi a jertfelor

Erau mai multe posibilităţi pentru a aduce un dar de jertfă. Prima jertfă, pe care Dumnezeu o numeşte aici, este jertfa arderii de tot. Ne-am putea întreba, de ce Dumnezeu începe aici cu jertfa arderii de tot. Căci ţinând seama de păcatele, pe care un om le-a făcut, şi de vina, pe care el a luat-o asupra lui, ar fi trebuit ca omul, care voia să se apropie de Dumnezeu, să vină mai întâi cu jertfa pentru păcat. Problema păcatului şi a vinei trebuie mai întâi rezolvată. Şi cu toate acestea Dumnezeu începe cu jertfa arderii de tot. El începe cu ceea ce pentru El era cel mai important şi mai preţios, şi nu ceea ce era cel mai important pentru om.

Cel mai important pentru Dumnezeu este jertfa arderii de tot şi nu jertfa pentru păcat. În afară de aceasta, aici nu este vorba de felul cum un păcătos vine la Dumnezeu, ci cum un răscumpărat din poporul lui Dumnezeu se poate apropia de Dumnezeu. Omul devine aici plăcut înaintea lui Dumnezeu, prin aceea că el aduce o jertfă de ardere de tot.

D. Jertfa

1. Anumite animale

Jertfa arderii de tot trebuia să fie un animal – ceva, care trebuia să moară ca suplinitor. Vedem aceasta deja comparativ la Abel şi Cain. Abel a adus o jertfă dintre cele mai bune animale ale turmei lui, Cain dimpotrivă, numai cereale.

Însă nu orice animal era potrivit pentru jertfă. Este de la sine înţeles, că numai animale curate puteau fi jertfite. Într-adevăr şi gazelele şi cerbii erau animale curate, dar cu toate acestea nu trebuiau aduse ca jertfă, deoarece ele erau animale sălbatice. Ca jertfă de ardere de tot trebuiau aduse animale. Aceasta arată spre faptul, că trebuiau să fie animale, care erau blânde. Şi porumbeii erau potriviţi, deoarece ei erau foarte răspândiţi şi pretutindeni ei puteau fi prinşi uşor, respectiv ţinuţi. Pentru jertfa de ardere de tot nu se puteau folosi animale neîmblânzite, nestăpânite, sălbatice. Acestea nu erau un model potrivit al Domnului nostru, care chiar S-a dat pe Sine Însuşi de bună voie.

2. Animale de jertfă diferite

Când este descrisă jertfa arderii de tot, sunt numite trei grupe de animale, care puteau fi jertfite, şi sunt date trei pasaje, în care sunt descrise aceste trei grupe, care ne prezintă trăsături de caracter diferite ale Domnului Isus ca jertfă de ardere de tot. Viţeii, animalele mici (oi şi capre) şi a treia grupă o constituie turturelele şi puii de porumbel.

Viţelul

În viţel vedem în mod deosebit activitatea, puterea, dar şi perseverenţa, energia şi supunerea de a sluji, care înaintează prin toate greutăţile. Boii au fost folosiţi înainte de toate ca animale de tracţiune. Prin toate greutăţile ei au tras plugul la arat. Nu au dat înapoi dinaintea oricărei greutăţi sau denivelări. Pe de altă parte boul este folosit în Scriptură şi ca model al animalului care slujeşte. Şi el este o imagine a puterii: „Unde nu sunt boi, ieslea este goală; dar mult câştig este în puterea boului”, se spune în Proverbe 14.4.

Caracterul boului îl găsim prezentat foarte clar în evanghelia după Ioan:

  • Domnul spune ucenicilor în Ioan 11.7-9: „Să mergem din nou în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Rabi, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi din nou Te duci acolo? Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică.” Ucenicii L-au atenţionat cu privire la pericolul care Îl ameninţa în Ierusalim. Şi cu toate acestea Domnul S-a dus acolo, aşa cum un bou atunci ca animal de tracţiune mergea prin toate obstacolele.
  • În Ioan 14.31 El spune: „Ridicaţi-vă, să plecăm de aici!”
  • În Ioan 18.1,8 se spune: „După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieşit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi. … V-am spus că Eu Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă.”
  • În Ioan 19.5,17 se spune: „Isus deci a ieşit afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit la locul numit ‚al Căpăţânii’, care în evreieşte se numeşte Golgota, unde L-au răstignit.”

Totdeauna El ia iniţiativa. El este Cel care merge statornic pe drumul acesta până la sfârşit. „El Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim”, se spune în Luca 9.51. Acesta este caracterul viţelului. El era binevoitor să facă ceea ce Tatăl I-a poruncit, chiar şi să treacă prin toate greutăţile şi obstacolele de pe cale. Acesta este şi caracterul principal al jertfei arderii de tot, şi de aceea viţelul se potriveşte cel mai bine pentru a caracteriza jertfa arderii de tot.

Oaia

În oaie vedem mai mult caracterul liber consimţit şi dăruirea pasivă, în blândeţe să lase să vină asupra Sa ceea ce a fost hotărât, fără să cârtească sau să reproşeze ceva. Aceasta o citim mai ales în Isaia 53.7: „El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şi-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Şi-a deschis gura”, sau în Ieremia 11.19: „Dar Eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie.” Această supunere de bună voie şi dăruire de bună voie pentru ceea ce a fost hotărât, o găsim în mod foarte deosebit la Domnul Isus, şi de asemenea şi aceasta este prezentat în evanghelia după Ioan: „Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11), şi: „Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10.18).

Capra

Dimpotrivă găsim aici în capră, care aici este numită după oaie, cu toate că ea este amintită în aceeaşi grupă a animalelor mici, mai mult caracterul jertfei pentru păcat. Găsim confirmat aceasta în Leviticul 4.27-31. Acolo ea este numită în prima alegere ca jertfă pentru păcat pentru oricine din popor; la fel şi Leviticul 16, unde găsim ţapii jertfei pentru păcat adusă pentru popor. Cu toate acestea aici nu este jertfă pentru păcat, ci jertfă de ardere de tot. Însă faptul că este o capră, arată că Domnul Isus avea aptitudinea de a deveni jertfă pentru păcat. El avea aptitudinea de tratare a problemei păcatului. În Ioan 1.29 citim: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care îndepărtează păcatul lumii”. Era numai Unul singur, care era capabil să rezolve problema păcatului, şi acesta era Domnul Isus. Erau câţiva care aveau bunăvoinţă; Pavel voia să moară pentru poporul lui, şi la fel şi Moise. Însă cu toate că ei aveau buna voinţă pentru aceasta – caracterul oii –, ei nu aveau capacitatea de a face aceasta. Aceasta o avea numai Domnul Isus. Capra, spre deosebire de oaie, este un animal solitar. Şi aceasta o găsim la Domnul Isus. Şi El era Cel singuratic şi drumul lui a devenit tot mai singuratic până la cruce. „Iată, vine ceasul, şi acum a venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la ale lui şi pe Mine să Mă lăsaţi singur”, spune El în Ioan 16.32.

Păsările

Pasărea zburătoare pe cer arată că Domnul Isus era Omul din cer – un Străin singuratic aici pe pământ, care venise din cer, pentru ca aici pe pământ ca Străin să facă lucrarea pentru Dumnezeu. Tot caracterul Lui era ceresc. Şi aceasta o găsim în evanghelia după Ioan, de exemplu în capitolul 3, unde se vorbeşte despre „Cel care a coborât din cer” (Ioan 3.13). Într-un alt capitol El se denumeşte „Pâinea care a coborât din cer” (Ioan 6.41). În mod special sunt numite aici turturelele şi puii de porumbel.

Porumbelul este numit prima dată în Scriptură când Noe după potop l-a lăsat să zboare din corabie. El se reîntoarce cu o frunză de măslin în cioc, ceea ce arată că după judecată a venit pacea. Porumbelul este folosit şi ca model al inocenţei. „Fiţi nevinovaţi ca porumbeii”, spune Domnul Isus (Matei 10.16). Şi ochii, care deseori sunt comparaţi cu porumbeii – mai ales în Cântarea Cântărilor –, mărturisesc despre această inocenţă, de devotamentul curat. Privirea este îndreptată numai spre un singur lucru, şi acesta este urmărit: voia Tatălui. Drept urmare şi porumbeii erau potriviţi să reprezinte jertfa arderii de tot.

3. Însuşirile deosebite ale animalelor

De parte bărbătească

Trebuia să fie un animal de parte bărbătească; aceasta înseamnă că animalul de jertfă trebuia să fie tare, să aibă putere. Bărbatul este capul creaţiei, şi de aceea genul masculin mărturiseşte despre responsabilitate, dar şi despre energia cu care se realizează poziţia în care Dumnezeu ne-a adus. Poziţia noastră (despre aceasta vorbeşte genul feminin în Scriptură) este fără cusur, dacă Dumnezeu ne-a aşezat într-o astfel de poziţie, dar dacă noi nu mergem pe drumul nostru conform acestei poziţii, mărturia noastră este stricată şi Domnul Isus este dezonorat.

Fără cusur

Cel care jertfea nu putea aduce orice animal. El trebuia să ştie ce animal aduce şi trebuia să fie animalul cel mai bun. În cartea Maleahi Domnul trebuia să acuze, că ei I-au adus animale care aveau cusur. El le arată că era o lipsă de politeţe, o atitudine de nerecunoştinţă, o dezonorare faptul că ei nu I-au dat ce este cel mai bun.

Animalul trebuia înainte de toate să fie şi fără cusur, deci să fie desăvârşit. Aceasta arată foarte clar că aici este vorba de o imagine a Domnului Isus, aşa cum El era desăvârşit în toate. În El nu era nici un păcat, El nu a făcut nici un păcat, El nu a cunoscut nici un păcat, toate acţiunile Lui erau desăvârşite. În epistola 1 Petru 1.19 se spune, că noi am fost răscumpăraţi prin sângele „preţios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur şi fără pată”. Aceasta este mai mult decât prevedeau cerinţele. Şi acest caracter al lipsei de păcat, al desăvârşirii îl găsim clar arătat în evanghelia după Ioan, evanghelia jertfei arderii de tot. Domnul întreabă în evanghelia după Ioan 8.46: „Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat?”, şi în Ioan 14.30: „Vine stăpânitorul lumii şi el nu are nimic în Mine.”

E. Trepte în formele diferite de aducere a jertfelor

1. Valoarea şi mărimea animalului

Prima grupă este viţelul. Aceasta este jertfa cea mai mare, căci oile şi caprele sunt mai mici, şi porumbeii şi turturelele sunt şi mai mici. Este o diferenţă foarte mare între viţel şi porumbel. Prin aceasta trebuia să se vadă clar preţuirea pe care o face jertfitorul care aducea această jertfă de ardere de tot şi înţelegerile diferite ale valorii jertfei arderii de tot. Probabil jertfitorul nu era aşa de bogat, ca să poată aduce un viţel, sau poate pentru el nu avea multă valoare. Însă Dumnezeu este mulţumit şi cu un porumbel ca jertfă de ardere de tot, dacă este ceva care vorbeşte despre Fiul Său şi despre ceea ce El era pentru Dumnezeu. Şi un credincios poate avea o preţuire foarte diferită a jertfei Domnului. S-ar putea ca el să nu aibă aşa multă înţelegere a valorii jertfei arderii de tot a Domnului; că el Îl recunoaşte numai ca Acela care – asemenea unui porumbel – a coborât din cer pe pământ. Această preţuire diferită poate avea mai multe motive. În primul rând ar putea să fie că el a venit de curând la credinţă, aşa că el nu a avut timp destul să se preocupe cu aceste lucruri. Sau el este constrâns să se preocupe cu alte lucruri, aşa că el nu are timp. În cel mai trist caz el este prea comod şi trândav să se preocupe cu ea, sau are interese mai mari pentru alte lucruri. Însă cu siguranţă Dumnezeu ştie ce jertfă putem noi aduce.

2. Aptitudinea de a fi o jertfă de ardere de tot

În aceste animale de jertfă găsim şi o linie coborâtoare cu privire la faptul că animalul de jertfă este potrivit să prezinte gândurile lui Dumnezeu referitoare la jertfa arderii de tot. La viţel se spune: „este o jertfă de ardere de tot”, la animalele mici se spune „este ca jertfă de ardere de tot”, şi la porumbei găsim numai „darul lui de jertfă”. (n. tr.: în versiunea în limba română nu se recunoaşte clar această graduare).

3. Cantitatea de sânge

O altă diferenţă mare între aceste grupe (viţel, animale mici, porumbei) constă şi în sânge. La primele două grupe, sângele a fost stropit în jurul altarului. În cazul viţelului se menţionează categoric, că acest altar stătea la intrarea cortului întâlnirii, adică acolo unde se venea prima dată, când se intra în cortul întâlnirii. Deci când se venea la locul unde se putea fi împreună cu Dumnezeu, la intrare se vedea altarul pe care era stropit sângele de jur împrejur. Sângele dădea mărturie despre faptul că tot ce avea a face cu păcatul a fost rezolvat în chip divin şi ispăşirea a fost făcută. La grupa a doua – animalele mici – acest lucru nu mai este scos în evidenţă în mod deosebit; cu toate acestea sângele era stropit de jur împrejurul altarului. La grupa a treia – grupa păsărilor – nu mai este aşa mult sânge, ca să fie posibilă o stropire. El este stropit numai pe peretele altarului.

4. Despicarea în bucăţi

Şi în privinţa despicării în bucăţi a animalelor de jertfă sunt diferenţe. Despre viţel citim, că fiii lui Aaron, preoţii, trebuiau să aşeze bucăţile. La animalele mici aceasta nu mai este prezentat cu toate detaliile. Şi la porumbei nu mai este nici măcar posibil; acolo se spune chiar foarte categoric să fie despicat între aripi, dar să nu îl despartă în două. Aici nu se văd bucăţi şi de aceea porumbelul nu trebuia despărţit în bucăţi. Gloriile Domnului se diferenţiază tot mai puţin.

5. Asemănări în caracterul jertfei arderii de tot

În cazul caprei ne gândim deja la jertfa pentru păcat, căci ea era animalul caracteristic pentru jertfa pentru păcat (vezi Leviticul 16). Şi dacă comparăm darul ca ardere de tot adus printr-un porumbel cu porumbelul adus ca jertfă pentru păcat (Leviticul 5.7-10), atunci găsim foarte multe asemănări. De aceea aici ne putem gândi că un credincios, care nu înţelege în măsură deplină însemnătatea jertfei arderii de tot, aduce o jertfă care poartă în ea foarte mult din caracterul jertfei pentru păcat. Aceasta o putem vedea deseori în orele de strângere laolaltă ca Adunare, care sunt marcate de ceea ce Hristos a făcut pentru noi, cum El a fost făcut păcat pentru noi şi că El a îndurat pedeapsa pentru păcatele noastre.

Animalul mic trebuia sacrificat în partea de nord a altarului. Nordul are înţelesul de „ascuns, întunecat”, şi oferă o impresie negativă. „De la nord va fi vărsat răul” (Ieremia 1.14). În privinţa aceasta ne putem gândi la judecată. Duşmanii lui Israel au venit întotdeauna din partea de nord. În partea de nord nu străluceşte soarele. Asirianul este împăratul nordului. Şi aceasta este o aluzie la judecata asupra păcatului.

6. Punerea mâinilor

Punerea mâinilor o găsim numai la animalul cel mai mare de jertfă, viţelul. Punerea mâinilor o găsim la jertfa de ardere de tot, jertfa pentru pace şi jertfa pentru păcat. În toate cazurile ea vorbeşte despre o identificare a jertfitorului cu jertfa, chiar dacă este sub forme total diferite. La jertfa pentru păcat prin mărturisirea păcatelor şi punerea mâinilor, păcatele jertfitorului trec asupra jertfei. La jertfa pentru arderea de tot şi la jertfa de pace caracterul de bună plăcere al jertfei trece dimpotrivă asupra jertfitorului. Numai atunci când credinciosul vine cu această cea mai înaltă formă a jertfei arderii de tot, el înţelege acest caracter minunat al identificării cu jertfa desăvârşită.

7. Activitatea jertfitorului

Activităţile jertfitorului se reduc cu mărimea animalului de jertfă. La porumbel toate activităţile trebuie exercitate de preot. Chiar şi omorârea porumbelului trebuie s-o facă preotul, cu toate că în mod normal el nu are nimic a face cu aceasta: preotul nu sacrifică. La fel se poate întâmpla şi în orele de strângere laolaltă, că un frate exprimă un gând – de exemplu printr-o cântare, o rugăciune sau un verset biblic –, însă abia alţi fraţi (care stau în apropiere preoţească practică de Dumnezeu) dezvoltă gândul acesta în frumuseţea lui.

8. Desăvârşirea jertfei

La jertfele cele mai slabe – porumbel – este vorba, că este prezent ceva care nu corespunde caracterului jertfei arderii de tot. În cadrul jertfei arderii de tot ar trebui să se ardă totul pe altar; nu ar trebui să fie nimic nepotrivit în vreun fel. Acest gând nu mai este în cazul jertfirii porumbelului, căci aici guşa cu resturile ei trebuia aruncată  pe locul unde se aruncă cenuşa, ceea ce vorbeşte de judecata exercitată. Această parte nu era potrivită să fie o jertfă de ardere de tot sau să fie arsă împreună cu celelalte ca jertfă de ardere de tot. La fel este şi la adorarea adusă de noi deseori este ceva care nu este demn, care trebuie aruncat.

Gânduri referitoare la suferinţele Domnului
„În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat”

Percy Adolphus Humphreys

© SoundWords, Online începând de la: 13.03.2019, Actualizat: 13.03.2019
 
Cuprins

Introducere

Sper ca ilustrarea următoare să ajute pe aceia care au greutăţi să înţeleagă diferenţa între diferitele suferinţe ale lui Hristos. Mă ocup acum în mod deosebit cu legătura între poziţia şi starea rămăşiţei alese a lui Israel din viitor. La aceasta se referă şi versetul citat mai sus din Isaia 63, în primul rând în sens profetic.

Capitolul 53 din cartea Isaia este conform cu Ioan 11.51 („Isus trebuia să moară pentru naţiune”), în aplicarea lui literară şi fundamentală, mărturisirea acestei rămăşiţe alese despre suferinţele şi moartea Domnului Isus Hristos pentru ea. Această mărturisire are loc după ce El va fi revenit în norii cerului şi ei au privit pe Acela „pe care L-au străpuns”, şi ei „vor boci pentru El”;

  • Zaharia 12.10-14: Şi voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duhul îndurării şi al cererilor; şi vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“; şi vor boci pentru El, cum boceşte cineva pentru singurul lui fiu, şi se vor amărî pentru El, cum este cineva în amărăciune pentru întâiul său născut. În ziua aceea va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea din Hadadrimon în valea Meghidonului. Şi ţara va boci, fiecare familie în parte; familia casei lui David deoparte şi soţiile lor deoparte; familia casei lui Natan deoparte, şi soţiile lor deoparte; familia casei lui Levi deoparte, şi soţiile lor deoparte; familia şimeiţilor deoparte, şi soţiile lor deoparte; toate celelalte familii, fiecare familie deoparte şi soţiile lor deoparte.
  • Zaharia 13.1: În ziua aceea se va deschide un izvor casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului, pentru păcat şi pentru necurăţie.
  • Psalmul 51.2-4,14: Spală-mi deplin fărădelegea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu. Pentru că-mi cunosc nelegiuirile şi păcatul meu este întotdeauna înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi; aşa că eşti îndreptăţit când vorbeşti, eşti curat când judeci. … Scapă-mă de vina sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: limba mea va cânta tare dreptatea Ta.
  • Apocalipsa 1.7: Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi cei care L-au străpuns; şi toate seminţiile pământului se vor jeli din cauza Lui! Da, amin.

Locţiitorul compătimitor

Să ne imaginăm următoarea situaţie: un om a înfăptuit crima de înaltă trădare; el este dovedit că a făcut această crimă şi este condamnat la moarte. Să presupunem acum, că fratele acestui om se oferă domnitorului, faţă de care s-a făcut crima, din dragoste curată şi devotată pentru fratele lui ca locţiitor, ca să moară în locul fratelui. Să presupunem că domnitorul acceptă oferta locţiitorului şi este gata să anuleze pedeapsa cu moartea a criminalului şi să-i ierte total crima însăşi; însă, cu toate că locţiitorul moare, sub rezerva ca ucigaşul să rămână un timp în închisoare şi sub toate formele de disciplinare din închisoare, fără să afle că fratele lui v-a suferi pedeapsa cu moartea în locul lui – aceasta pentru a-l face să devină cu adevărat conştient de grozăvia crimei lui şi să-l determine la căinţă şi mărturisire.

Să presupunem apoi, că locţiitorul este gata să fie pentru un timp scurt înainte de moartea sa închis în aceeaşi închisoare, să aibă parte de aceeaşi disciplină a închisorii şi să sufere aceleaşi încercări şi temeri ca şi fratele vinovat, ca să fie în stare să simtă cu fratele lui în necazul şi suferinţa lui în închisoare. Toate acestea, fără ca fratele vinovat să ştie ceva.

Este clar şi precis, că locţiitorul – atâta timp cât el este închis în închisoare – este într-adevăr în aceleaşi împrejurări ca şi fratele vinovat, dar nu în aceeaşi stare morală, ci într-o stare total opusă. Starea morală a unuia din fraţi este vină, starea morală a celuilalt ar fi o nevinovăţie deplină şi desăvârşită.

Deci, cu toate că locţiitorul a mers de bună voie în închisoare, totuşi suferinţele, pe care el le îndură, sunt parte a disciplinei obişnuite din închisoare şi în concordanţă cu legile domnitorului. În acest sens se poate spune, că ele au fost executate de domnitor. Însă alături de suferinţele provocate de disciplina închisorii, locţiitorul va trebui să îndure în acelaşi timp suferinţele spirituale lăuntrice şi chinurile, care sunt urmările grozăviei înspăimântătoare ale morţii care ameninţă, sub a căror povară şi fratele vinovat va trebui să rămână atâta timp, până când află că fratele lui a murit în locul lui, şi urmare acestui fapt el devine graţiat şi lăsat liber. De îndată ce el află aceasta, inima lui va fi imediat umplută de durere mare, dar această durere ar fi o cu totul altă durere decât aceea pe care el a simţit-o până acum. Înainte întristarea lui a fost provocată de sentimentul mărimii crimei sale împotriva unui domnitor bun, drept şi milos şi pe baza consecinţelor care el le-a adus asupra lui însuşi. Acum el se acuză, că a provocat moartea fratelui său şi este vinovat de sângele fratelui său (vezi Psalmul 51). În afară de aceasta inima lui se consumă printr-un sentiment copleşitor al dragostei fratelui său cu spirit de sacrificiu pentru el.

Diferenţa între suferinţele locţiitorului, în timp ce el este în închisoare, şi durerea lăuntrică şi chinurile la gândul anticipat la moartea îngrozitoare, de care va avea parte, pe de o parte, şi moartea însăşi, pe de altă parte,este foarte clară şi precisă.

Ultima – moartea – era suplinitoare; nevinovatul suferea în locul vinovatului sau pentru vinovat. Şi deoarece pedeapsa, care trebuia dată pentru crimă, a fost executată şi purtată de locţiitor şi domnitorul a acceptat moartea locţiitorului în locul morţii vinovatului, crima făptaşului a fost ispăşită, şi el este eliberat de la condamnare. Niciodată el nu va mai gusta moartea, pe care el a meritat-o de fapt, şi nici durerile reale şi suferinţa acestei morţi.

Dimpotrivă, suferinţele în închisoare, care trebuiau să aibă loc ca măsuri guvernamentale de disciplinare sau ca pedeapsă spre corectare şi nu spre condamnare, nu erau suplinitoare, şi de aceea fratele vinovat este supus în continuare acestor suferinţe, chiar dacă locţiitorul lui va muri, până s-a ajuns la scopul final al pedepsei, şi anume, judecarea de sine, mărturisirea şi pedeapsa.

Anularea sau ispăşirea – dacă vrem să folosim această expresie la ilustrarea anterioară în înţelesul ei juridic şi obişnuit – înseamnă să plăteşti, respectiv să suporţi pedeapsa întreagă, pe care legea o cere pentru crimă. Astfel, aşa se spune despre un criminal executat: „El şi-a ispăşit crima în spânzurătoare”. Nimic altceva mai puţin decât aceasta ispăşeşte contravenţia. Şi acolo unde a avut loc o crimă, pe care stă pedeapsa cu moartea, această contravenţie va fi ispăşită numai prin suferirea acestei pedepse sau cu alte cuvinte: nimic altceva nu satisface cerinţele drepte ale legii. Nimic din ce îndură un criminal aflat sub pedeapsa cu moartea în timpul vieţii sale – fie că este vorba de disciplinarea în închisoare, de durerea lăuntrică a unei conştiinţe încărcate sau simţământul anticipat al groazei care îl aşteaptă prin execuţia ameninţătoare -, nu este ispăşitor în vreun fel, căci prin aceasta pedeapsa cu moartea nu este plătită.

Acelaşi principiu se aplică – spus cu toată reverenţa – la marea lucrare de ispăşire, care a fost înfăptuită de Domnul nostru Isus Hristos. Nici o suferinţă şi nici o durere, de orice natură, pe care El le-a îndurat în timpul vieţii Lui sfinte, binecuvântate şi desăvârşite pe pământ, nu puteau să ispăşească în vreun fel. Să afirmi contrariul, aceasta ar însemna tăgăduirea explicaţiei foarte clară a Scripturii, că „sângele … face ispăşire pentru suflet” (Leviticul 17.11) şi că „fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22).

Aplicarea ilustraţiei de mai sus la suferinţele Domnului nostru în legătură cu rămăşiţa iudaică devine clară, dacă studiem următoarele locuri din Scriptură:

Isaia 63.9

Citatul, care serveşte ca titlu la articolul acesta („În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat”) este din Isaia 63.9. Dacă Duhul lui Hristos a explicat prin profet, că El a fost strâmtorat în toate strâmtorările lor, cine vrea atunci să spună că sunt unele necazuri ale rămăşiţei, de care Hristos nu a avut parte?

Isaia 50.4-6

În Isaia 50.4-6 auzim pe Hristos, cum spune prin profet despre Sine Însuşi: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat limba unui ucenic, ca să ştiu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El Îmi trezeşte dimineaţă după dimineaţă , Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic.” Expresia „ca un ucenic” stă în textul original la plural (limmudim, de la rădăcina lamed = „a învăţa”) şi este tradus în Isaia 8.16 cu „ucenici” şi în Isaia 54.13 cu „cei care sunt învăţaţi”. Şi acesta este înţelesul adevărat al cuvântului, adică „elev” sau „ucenic”. Domnul Isus este arătat aici ca un copil, care în fiecare dimineaţă primeşte o lecţie de la Tatăl Lui, pentru ca El să ştie să ajute cu un cuvânt pe cel obosit.

În versetul următor citim: „Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea.” Înţelesul acestei exprimări îl putem învăţa din Iov 33.16: „El deschide urechea oamenilor şi le pecetluieşte învăţătura”, şi în Iov 36.10: „Şi le deschide urechea spre disciplină.” Cuvântul „învăţătură” din citatul anterior şi cuvântul „disciplină” din citatul acesta este acelaşi cuvânt care în Isaia 53.5 este tradus cu „pedeapsă”, şi anume musor. Înţelesul acestui cuvânt este conform lui Gesenius în lexiconul lui ebraic (Tregelles Edition): „1. Mustrarea copiilor de către părinţii lor, a popoarelor de către împăraţii lor, a oamenilor de către Dumnezeu; 2. Avertisment, disciplinare, în mod deosebit ce primesc copiii de la părinţii lor şi oamenii de la Dumnezeu.”

Dar ca să continuăm cu Isaia 50.5,6: „Şi nu M-am împotrivit, nu M-am dat înapoi. Mi-am dat spatele celor care Mă băteau şi obrajii celor care-Mi smulgeau barba. Nu Mi-am ascuns faţa de batjocură şi de scuipare.” Deci, faţă de cine Hristos nu a fost împotrivitor? Desigur, faţă de Domnul Dumnezeu, faţă de Tatăl. Şi de la ce nu S-a dat înapoi? Răspunsul este dat în versetul 6.

Deci aceasta era ceea ce pentru care Domnul Dumnezeu, Tatăl, I-a deschis urechea în versetul 5, ceea ce avem în versetul 6, şi anume corectura sau pedeapsa sau disciplinarea. [Remarca traducătorului: Nu că Domnul ar fi avut nevoie de mustrare sau de disciplinare sau de pedeapsă. Însă El S-a pus sub aceste suferinţe, aşa cum în analogia de mai sus locţiitorul a fost de bună voie gata ca înainte de moarte să meargă în închisoare, ca acolo să aibă parte de toate suferinţele închisorii, pe care fratele lui trebuia să le îndure.] Şi în tratamentul, de care Domnul a avut parte prin mâna oamenilor (Matei 26.67; 27.26-31; Luca 22.63-65; 23.1-24,32-39; Ioan 18.22-24,28-40; 19.1-17), Îl vedem în ascultare faţă de învăţătura Tatălui, supunându-Se smerit pedepsei sub care L-a adus Tatăl – cu toate că oamenii erau instrumentele care au exercitat aceasta. Şi astfel El a dovedit înaintea lumii nu numai în moartea Sa pe cruce, ci şi în aceste suferinţe premergătoare, că „El a iubit pe Tatăl” şi „a făcut cum I-a poruncit Tatăl” (Ioan 14.31).

Evrei 5.8 poate fi văzut ca un comentariu al Duhului Sfânt la Isaia 50.4-6: „Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a suferit.” Deci dacă Domnul nostru în scena finală a vieţii Lui binecuvântate a îndurat suferinţele şi batjocurile, pe care oamenii păcătoşi le-au adus asupra Lui, nu le-a primit El ca venind din mâna Tatălui şi numai instrumental ca venind din mâna oamenilor? Dacă se citeşte spiritual Psalmul 69.26 în lumina din Isaia 50, mai poate fi vreo îndoială cu privire la expresia: „Îl persecută pe Cel pe care L-ai lovit Tu”? Locul acesta poate fi aplicat numai la suferinţele Domnului nostru, care sunt relatate în evanghelii în locurile citate. Şi suferinţele acestea nu erau ispăşitoare! Sau are cineva o câtuşi de mică greutate să înţeleagă sensul şi aplicarea expresiei „a lovi” din Psalmul acesta?

Psalmul 69 se referă foarte clar la suferinţele lui Hristos venite din mâna omului, nu numai la cruce, ci şi înainte, şi de aceea la suferinţe care nu erau ispăşitoare. Versetele din Psalmul 69.22-28) dovedesc concludent că urmarea acestor suferinţe este judecata şi nu este har. [Remarca traducătorului: o altă dovadă pentru aceasta este că rugăciunea Domnului este „la timpul potrivit” (Psalmul 69.13), nu însă când El era părăsit.]

Psalmul 102

Psalmul 102 conţine exprimările lui Hristos din timpul luptei cu moartea în Ghetsimani şi trebuie citit în legătură cu Matei 26.36-46; Marcu 14.32-42; Luca 22.39-46 şi Evrei 5.7. Furia şi mânia, despre care este vorba în Psalmul 102.10, au literalmente şi în primul rând a face cu furia şi mânia lui Dumnezeu, care din punct de vedere al guvernării erau asupra poporului Israel, şi care încă mai sunt. Suferinţele Domnului nostru în Ghetsimani erau în primul rând consecinţa acestora, şi într-un anumit sens – cu toate că desigur într-un mod nespus mai slab – rămăşiţa va trebui să aibă parte de aceste consecinţe în timpul necazului cel mare (Daniel 12.1; Matei 24.21). Aceste consecinţe sunt între altele exercitarea deplină a autorităţii lui satan împotriva lor şi prigoana îngrozitoare din partea oamenilor, aşa cum găsim prezentată clar aceasta în Apocalipsa 12.13. Deci în Grădina Ghetsimani şi în scena finală a vieţii Sale Domnul nostru a avut parte de urmările mâniei de drept a lui Dumnezeu asupra poporului Israel, pentru ca El, în împlinirea cuvântului din Isaia 63.9, să fie strâmtorat în toate strâmtorările lor, şi aceasta cu scopul că El va fi capabil să simtă împreună cu rămăşiţa, când ea va trece prin necazul cel mare, care în Ieremia 30.7 este numit „timp de necaz pentru Iacov”.

Exercitarea efectivă a furiei şi mâniei lui Dumnezeu împotriva poporului a fost îndurată de Domnul nostru din mâna Domnului Dumnezeu, a Tatălui, şi în mod consecvent El a îndurat aceasta în mod suplinitor şi ispăşitor pentru popor. De aceea rămăşiţa nu numai că niciodată nu va gusta nici măcar un strop din furia lui Dumnezeu, ci ei vor fi aduşi prin îndurarea Sa suverană şi harul Său în toate binecuvântările noului legământ, spirituale şi pământeşti, deoarece la cruce a avut loc ispăşirea.

Sper ca explicarea acestui verset din psalm (Psalmul 102.10) nu va crea greutăţi pentru acela care are în vedere, că Domnul a suferit permanent sub urmările păcatului – de la prima respiraţie în ieslea din Betleem şi până în momentul când El pe cruce plecându-Şi capul a strigat: „S-a sfârşit!” Să ne imaginăm pentru un moment, că suntem închişi pentru o săptămână sau pentru o zi într-o cameră mortuară, atunci vom avea o imaginare, chiar dacă este numai foarte, foarte slabă, despre ceea ce Domnul nostru în toată desăvârşirea Sa morală ca Om a trebuit să sufere, în timp ce El treizeci şi trei de ani a mers pe pământul acesta în atmosfera stricată a lumii acesteia încărcată cu păcat, sub suspinele creaţiei şi a spectacolului interminabil al suferinţei şi durerilor omeneşti. În acestea precum şi în alte feluri diferite, El a suferit sub urmările păcatului omului – fără deosebire, dacă este iudeu sau păgân. În Ghetsimani El nu a suferit exclusiv, dar în mod deosebit din cauza urmărilor păcatelor poporului Israel, pentru care El a murit într-un mod cu totul deosebit. Însă El a murit nu numai pentru această naţiune, ci şi pentru ca să adune într-unul pe copiii împrăştiaţi ai lui Dumnezeu (Ioan 11.49-52).

Psalmul 22

Psalmul 22 se referă exclusiv la suferinţele Domnului nostru pe cruce, atât la suferinţele pe care El le-a îndurat din mâna Tatălui, când „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească”, atunci când „L-a lăsat să sufere”, „Şi-a adus sufletul Său o jertfă pentru vină”, cât şi la suferinţele venite din mâna oamenilor.

Isaia 53.5

Expresia „pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui” din Isaia 53.5 include fără îndoială suferinţele ispăşitoare ale Domnului nostru pe cruce, unde El – prin aceea că a murit pentru poporul Israel – a suferit mânia lui Dumnezeu din cauza păcatului în general, cât şi mânia lui Dumnezeu ca urmare a guvernării Lui peste popor, deoarece poporul stătea sub blestemul unei legi încălcate. Dar cu toate acestea expresia nu exclude suferinţele lui Hristos care nu au fost pentru ispăşire pentru rămăşiţă, la care m-am referit deja. Ei vor trece prin aceste suferinţe în timpul necazului cel mare.

Matei 3.13-17

Există o acţiune în viaţa Domnului nostru, care – dacă se înţelege sensul ei adevărat – este cheia pentru întreaga temă a suferinţelor Sale în legătură cu rămăşiţa iudaică: aceea, că El S-a lăsat botezat cu botezul lui Ioan. Motivul, pe care Domnul îl dă pentru aceasta – „aşa se cuvine, să împlinim toată dreptatea” (Matei 3.15) – arată că prin această acţiune Hristos a ocupat public poziţia rămăşiţei şi S-a identificat cu această rămăşiţă, ca stând sub acţiunea de guvernare legitimă a lui Dumnezeu. Dacă s-a înţeles această poziţie, pe care Hristos a luat-o aici, o expresie ca cea din Psalmul 69.5 – „Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse” – va fi clară şi înţeleasă. Aceasta este valabil şi pentru multe alte exprimări asemănătoare din Psalmi, care sunt aplicabile atât la Hristos cât şi la rămăşiţă. Desigur o astfel de exprimare nu este folosită personal de Domnul, sau ar fi aplicabilă personal la El, ci este aplicabilă la El numai în legătură cu rămăşiţa aflată sub guvernarea legitimă a Domnului Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.

Dacă aceste pasaje diferite din Scriptură, pe care le-am studiat, le-am aplicat la Domnul Isus Hristos în relaţia Lui cu rămăşiţa aleasă a lui Israel, totuşi aceasta nicidecum nu înseamnă că aplicarea acestor pasaje s-ar limita la aceasta. Dimpotrivă, este aşa, că aplicarea lor deplină în duh la Hristos şi la toţi ai Săi (alături de iudei) nu numai că este permisă, ci chiar poate fi. O astfel de aplicare a acestor pasaje din Scriptură nu am făcut-o, numai pentru faptul că ea nu este subiectul studiului.

Rezumat

Întreaga temă poate fi rezumată în aceste puţine cuvinte:

  • Domnul nostru a suferit în viaţa Sa sub urmările păcatului, din pricina compasiunii.
  • El a suferit la cruce sub judecata asupra păcatului, din pricina ispăşirii.

Remarcă

Acţiunile Domnului cu Israel conform căilor de guvernare vor avea loc în ultimele zile cu el ca naţiune, dar şi rămăşiţa iudaică aleasă le va simţi, căci ea este parte a naţiunii. Este exact aşa ca şi cum lui Dumnezeu I-ar fi plăcut să pedepsească Anglia ca întreg cu judecăţile Sale, să trimită ciumă, foamete sau război din cauza păcatelor noastre ca naţiune,dar atunci poporul Domnului din ţara aceasta ar simţi urmările judecăţii, deoarece ei înşişi sunt o parte a acestei naţiuni. Pentru ei, credincioşii, această pedepsire va fi însă fără îndoială spre folosul lor (Evrei 12.5-11). Deci când noi vorbim despre suferinţele sfinţilor aflaţi sub acele judecăţi, putem spune ori că ei suferă sub căile de guvernare ale Domnului cu ei, sau spunem, că ei suferă sub căile de guvernare ale Lui cu naţiunea, şi aceasta nu s-ar contrazice.

În ceea ce priveşte pedeapsa care va veni împotriva poporului Israel în ziua furiei şi mâniei Domnului, scopul şi ţelul final al Domnului este în totalitate diferit: o dată cu privire la partea necredincioasă a poporului şi o dată cu privire la rămăşiţă. Pentru rămăşiţă este o judecată spre corectare, spre restabilire şi spre binecuvântare (vezi Deuteronomul 8.5,6). Pentru partea necredincioasă este o judecată spre condamnare şi spre pierzare.

Pe scurt vreau să remarc, că partea necredincioasă a iudeilor este deseori diferenţiată în Psalmi şi în profeţi de rămăşiţă cu titlul „cei păcătoşi”, „cei răi” şi „cei mândri”, în timp ce despre rămăşiţă se vorbeşte mereu ca „cel sărac”, „cel smerit” şi „cel strâmtorat” (vezi de exemplu Ţefania 3.12,13).

Aceia care doresc să primească mai multă lumină despre această temă, ar trebui să studieze cu rugăciune următoarele capitole din Biblie, care sunt numai o mică alegere din multele pasaje: Exodul 34 (unde Domnul este revelat în versetele 6 şi 7 în caracterul Său şi căile Sale de guvernare faţă de Israel după încălcarea legământului de pe Sinai), şi Leviticul 26 şi Deuteronomul 28. (În ambele este revelat marele principiu al guvernării lui Dumnezeu – şi anume dreptatea şi ca rezultat inevitabil binecuvântarea ascultării şi pedepsirea neascultării – şi prin aceasta este arătată diferenţa între bine şi rău.) La fel Deuteronomul 29-30; 31.25-29; Psalmul 118; Isaia 26-27; 59-60; 63-66; Ieremia 30-31; Plângerile lui Ieremia 3; Ezechiel 20; 37; Daniel 9.20-27; 11.36-45; 12; Osea 14; Zaharia 11-14; Matei 24; Romani 11; Apocalipsa 12.

Este important să se ştie cum gândeşte Domnul despre aceasta, ce ar trebui să ştim noi ca credincioşi din veacul timpului de har despre căile Domnului din trecut şi din viitor cu vechiul Său popor. Aceasta ne-o arată apostolul Pavel prin Duhul Sfânt deosebit de clar în 1 Corinteni 10.1-12, unde el vorbeşte despre istoria lui Israel, şi în Romani 11.25, unde ele descrie ţelurile Domnului cu ei după aceea – şi anume îndurare şi har. În ambele cazuri el spune: „Nu vreau, fraţilor, să fiţi neştiutori.” Prezentarea măreaţă a înţelepciunii lui Dumnezeu în felul în care El realizează ţelurile Lui de binecuvântare pentru Israel produce o aşa admiraţie la apostol, că la sfârşitul acestui capitol el rosteşte această doxologie măreaţă – unul din pasajele cele mai minunate din toată Biblia.

Tradus de la: Gedanken über die Leiden des Herrn

Titlul original: „A Few Words on the Sufferings of Christ“, apărut iniţial în anul 1867 la Morrish,
Tradus din Precious Truth revived and defended through J.N. Darby, (capitolul 10.4), Present Truth Publishers, vol. 3, pag. 19–24.

Traducere: Ion Simionescu

El „i-a lăsat”
Gânduri referitoare la Matei 26.43,44

Kalender D.H.I.N.

© CSV, Online începând de la: 12.04.2020, Actualizat: 12.04.2020
 

Versete călăuzitoare: Matei 26.43,44

 Matei 26.43,44: Şi, venind din nou [Isus], i-a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreuiaţi. Şi, lăsându-i, a mers din nou şi S-a rugat a treia oară, spunând acelaşi cuvânt.

„Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”, a spus Domnul Isus ucenicilor Săi (Matei 26.38). El ştia ce va veni asupra Lui în următoarele ore. În curând Iuda va veni împreună cu soldaţii şi Îl vor lua captiv. Erau numai câteva ore până la moartea Lui pe cruce. El se duce şi Se roagă în grădina Ghetsimani. Întristat şi tulburat adânc El vorbeşte cu Tatăl Său. Aceasta nu este o rugăciune scurtă, spusă în fugă, ci este o luptă înverşunată care durează mult timp. Ucenicii Lui trebuie să vegheze împreună cu El. Însă este seara târziu, ei sunt obosiţi şi adorm.

Când El vine la ei, îi găseşte adormiţi. El le cere încă o dată: „Vegheaţi şi rugaţi-vă” (Matei 26.41). În timp ce El aduce înaintea Tatălui rugăciunea Sa, ucenicii adorm din nou. Când Domnul Isus vine încă o dată la ei, se spune: „I-a lăsat”. Acestea sunt cuvinte scurte, dar bogate în conţinut. El îi lasă să doarmă. Nici o mustrare nu vine din gura Lui. Nici o încercare nouă de a-i motiva să simtă împreună cu El. El îi lasă. Chiar şi în această scenă serioasă străluceşte harul şi blândeţea Sa. El continuă să Se roage singur.

Singur – aceasta este caracteristica orei următoare. Când Domnul este prins, ucenicii fug. Când El stă înaintea judecătorului Său, El este complet singur. Profetic Îl auzim plângând: „Ai îndepărtat de la Mine pe prieteni şi tovarăşi, cunoscuţii Mei sunt întuneric” (Psalmul 88.18). Şi apoi punctul culminant al suferinţelor în cele trei ceasuri de întuneric pe cruce. Părăsit nu numai de oameni, ci chiar şi de Dumnezeu, El sufere în judecată pentru păcatele noastre.

Astăzi noi stăm înapoia crucii; dar să simţim veghind împreună cu Domnul Isus în necazul Lui sau să „veghem şi să ne rugăm”, aceasta putem s-o facem şi noi. Prin aceasta Îi arătăm recunoştinţa şi dragostea noastră şi rămânem păziţi de ispită.

Tradus de la: „Er liess sie”
Din calendarul Der Herr ist nahe, din 13.1.2019

Traducere: Ion Simionescu

Diferite feluri de suferinţe ale lui Hristos
Isaia 63.9; Psalmul 69

Dirk Schürmann

© SoundWords, Online începând de la: 20.09.2018, Actualizat
 
 

Versete călăuzitoare: Isaia 63.9; Psalmul 69

Isaia 63.9: În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat.

Cuprins

Suferinţe ispăşitoare

Domnul Isus a trebuit să îndure diferite feluri de suferinţe. De asemenea, El a suferit în timpuri diferite. Ceea ce desigur în primul rând pe noi ne impresionează cel mai mult, deoarece noi suntem foarte mult atinşi de aceasta, erau suferinţele ispăşitoare de pe Golgota. Aceste suferinţe ispăşitoare au fost în mod deosebit suferinţele care I-au produs cel mai mult durere. Aceste suferinţe sunt pentru noi într-adevăr cele mai importante suferinţe, căci dacă El nu ar fi suferit acestea atunci noi ar fi trebuit să suferim în iad chinurile veşnice. Dar pentru că noi am văzut că El a suferit pe Golgota pentru noi şi avem voie să luăm pentru noi ceea ce El a făcut acolo pentru noi, de aceea nu trebuie să ne mai temem de aceste suferinţe, de aceste chinuri. El le-a luat pentru noi asupra Sa, El a devenit Locţiitorul nostru.

Suferinţe din cauza dreptăţii

Însă Hristos nu numai a suferit în locul nostru. El a trebuit să îndure şi suferinţe din pricina dreptăţii, deoarece El ca Cel drept a fost aici jos printre cei nedrepţi şi a fost tratat nedrept. Deoarece El a trăit o viaţă dreaptă, sfântă, fără păcat, El a fost duşmănit, L-au urât, nu L-au vrut. Nu au vrut să aibă lumina, pe care El o răspândea; era pentru ei prea orbitoare, deoarece descoperea răul din viaţă. Şi de aceea L-au urât. Acestea erau suferinţe pe care El a trebuit să le îndure din pricina dreptăţii. Este posibil ca şi noi astăzi să avem parte de suferinţele din pricina dreptăţii, unul mai mult, altul mai puţin. Dacă aducem lumină în jurul nostru, atunci aceasta ar putea să fie pentru unii prea orbitoare, şi ne vor crea probleme. Vom avea parte de acestea chiar şi de la aceia care se numesc creştini şi uneori sunt creştini adevăraţi.

Suferinţe provocate de presimţire şi presentiment

Sunt însă încă un fel de suferinţe ale Domnului nostru, care nu sunt aşa de cunoscute. Dacă citim relatarea despre Ghetsimani, care ne este prezentată în trei evanghelii, atunci ştim că Domnul a suferit având presimţirea şi presentimentul a ceea ce trebuia să sufere în judecata lui Dumnezeu pe Golgota.

Acest fel de suferinţe le întâlnim foarte des în Psalmi. Căci aceste suferinţe stau în legătură în mod deosebit şi cu ceea ce rămăşiţa credincioasă a lui Israel va avea parte în viitor, suferinţe în care Domnul a intrat de bună voie, ca să poată suferi împreună cu poporul Său.

Dacă nu diferenţiem aceste suferinţe de suferinţele ispăşitoare ajungem repede în încurcătură. Atunci ne mirăm de Psalmii suferinţelor, în care în final este vorba de judecată, şi ne întrebăm, dacă nu cumva Domnul a suferit totuşi pentru păcate înainte de cele trei ceasuri în care a fost părăsit de Dumnezeu. Să luăm Psalmul 69 în comparaţie cu Psalmul 22. De exemplu în Psalmul 69.13 se spune: „Rugăciunea Mea este către Tine, Doamne, la timpul potrivit [sau: primirii].” Nu ca în Psalmul 22.2,1: „2 Dumnezeul meu! Strig ziua şi nu-Mi răspunzi; 1 Pentru ce M-ai părăsit?”

Nu, este timpul potrivit [al primirii], prin aceasta este clar că nu poate fi vorba de cele trei ceasuri în care El a fost părăsit. Vom constata că Psalmul 22 este total diferit de Psalmul 69. După ce acolo în versetul 21 lucrarea este descrisă ca fiind terminată, găsim numai binecuvântare, şi anume o binecuvântare care se extinde în cercuri tot mai mari, până la generaţia următoare din Împărăţia de o mie de ani. Este numai binecuvântare, şi ea devine tot mai mare. Acolo nu se găseşte absolut nimic despre judecată. Dimpotrivă în Psalmul 69.21-28; 22 „Masa lor să fie o cursă înaintea lor, […] 23 să li se întunece ochii […] coapsele să li se clatine neîncetat 24 Varsă-Ţi furia peste ei […] 25 Pustie să le fie locuinţa […] 27 Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor […] 28 să fie şterşi din cartea vieţii […]”.

Aceasta este cu totul altceva decât la ceea ce noi ne-am aştepta şi ar trebui să ne aşteptăm – dar şi am putea aştepta, când în Psalmul 22 este vorba de ispăşire. Când este vorba de ispăşire, atunci păcatele acestea sunt ispăşite – tocmai prin această lucrare. Atunci lucrarea aceasta oferă har. Prin aceasta nu vreau să spun, că aceia care au dus pe Domnul la cruce vor fi simplu împăcaţi. Cu siguranţă s-ar putea să fi fost unul sau altul care după aceea a avut parte de har. Dar desigur Domnul nu a ispăşit păcatele acelora care nu s-au pocăit şi nu au primit harul. Însă principial, când este vorba de ispăşire, rezultatul este binecuvântarea.

Compătimire ca urmare a ispitirii şi suferinţă în timpul ispitirii

Uneori nu se poate deosebi exact, dacă este vorba de Domnul sau de credincioşi. Domnul Isus a suferit şi în aşa fel, aşa cum citim în epistola către Evrei, într-o formă cu totul deosebită.

Evrei 4.15,16: Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, în afară de păcat. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit.

Aici este deci vorba, că Domnul Isus ca Mare Preot poate avea compasiune cu noi. Apoi ni se spune aici cum este posibil ca El să poată avea compasiune cu noi, şi anume pentru că El a fost ispitit ca şi noi, cu excepţia păcatului.

Dar ce înseamnă că El a fost ispitit? Ce înseamnă că El poate avea compasiune cu noi? Dacă aud de cineva, că probabil a pierdut un copil, atunci eu pot avea compasiune cu el, dar aceasta este compasiune cu o oarecare distanţă, dacă eu fac parte din aceia care încă nu au pierdut nici un copil. Domnul Isus are compasiune în alt fel, El a fost ispitit în acelaşi fel ca noi.

Să citim în Evrei 2.18 ce înseamnă, că El a fost ispitit:

Evrei 2.18: pentru că, în ceea ce El Însuşi a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiţi.

Aceasta înseamnă că atunci când El are compasiune, El Însuşi a fost ispitit în chestiunea respectivă, şi când El a fost ispitit, înseamnă că El a suferit. Aceasta înseamnă, că întotdeauna compasiunea Lui este în legătură cu faptul că El Însuşi a avut de suferit. Deci dacă El poate avea compasiune cu ai Săi, atunci trebuie ca El Însuşi să fi suferit, şi aceasta înseamnă foarte mult. Noi trebuie întotdeauna să ţinem seama, indiferent în ce împrejurări se află credincioşii, că ei şi noi ne putem gândi – şi aceasta face slujba Sa de mare Preot deosebit de mare – că El are compasiune, deoarece El Însuşi a suferit. Şi aceasta devine cu atât mai mare cu cât nevoile, prin care cineva trebuie să treacă, sunt mai mari. Şi aceasta este valabil şi pentru Israel, căci noi citim în

Isaia 63.9: În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat.

Suferinţele rămăşiţei credincioase

În cartea Psalmilor ne sunt arătate necazurile, în mod deosebit ale credincioşilor, care vor trăi abia în viitor – aşa numita rămăşiţă credincioasă, care va trăi în timpul „necazului lui Iacov” (Ieremia 30.7) şi care va trebui să treacă prin necazurile îngrozitoare. Acestea sunt nu numai prigoanele, pe care ea trebuie să le îndure – şi aceasta din părţi diferite: din partea lui antihrist, care caută să omoare pe toţi care nu vor să aducă omagiere lui şi domnitorului mondial roman; apoi din partea asirianului, împăratul nordului, care va ocupa Israelul, va distruge pe Iuda şi va asedia Ierusalimul şi-l va cuceri; apoi, chiar dacă unii vor scăpa de aceştia doi, din partea acelora l-a care s-au refugiat. Chiar dacă vor rămâne în viaţă, acolo unde probabil sunt în siguranţă de atacurile celor doi, vor trebui să sufere lucruri grele. Vor suferi din cauza vecinilor lor, dar, şi aici vine ce este cel mai rău, ei vor suferi înainte de toate deoarece poziţia lor înaintea lui Dumnezeu nu este clară. Ei nu cunosc, aşa cum cunoaştem noi astăzi, o lucrare de răscumpărare înfăptuită, o siguranţă a mântuirii. Aşa cum ştim, dacă ne-am căit şi L-am primit pe Domnul Isus, suntem mântuiţi o dată pentru totdeauna. Pe noi nu ne mai poate nimeni smulge din mâna Tatălui! Ei nu cunosc toate acestea, ei nu cunosc pe Dumnezeu ca Tată al lor. Ei ştiu numai că Israel a încălcat Legea şi că a răstignit pe Mesia pe cruce. Ei ştiu că sunt vinovaţi de vărsare de sânge – aceasta se adaugă la Legea încălcată. Şi ei nu ştiu dacă va mai fi vreo posibilitate să vină harul, că Mesia făgăduit va mai reveni vreodată, ei nu ştiu aceasta. Ei nu ştiu dacă păcatele lor sunt cu adevărat iertate. Până într-o zi când va veni şi pentru ei marea zi a ispăşirii. Însă până atunci nu le este clară poziţia lor înaintea lui Dumnezeu, ei nu au un teren tare sub picioarele lor. Aşa cum se spune în Psalmul 69.2: „Nu este loc de pus piciorul”.

Şi în necazul lor vin toate deodată. Aceasta o simţim şi noi uneori, atunci avem nu numai o singură problemă, nu, atunci avem şi pe una şi pe alta şi pe cealaltă, şi dacă toate vin deodată – cu o singură problemă am putea s-o scoatem la capăt, probabil şi cu două probleme, dar când toate vin deodată atunci şi noi ne prăbuşim. Atunci spunem: „Acum nu mai putem.” Şi la fel va fi şi pentru rămăşiţă. Şi cel mai rău pentru ei este, că ei nu cunosc pe Dumnezeu ca Tată al lor iubitor. Ei au încă o încredere mare în Dumnezeu, aceasta se întâlneşte des în Psalmi. În cele din urmă ei se încred mereu în Dumnezeu, dar nu au siguranţă. Mereu au loc ridicări şi coborâri, şi în cele din urmă se afundă tot mai adânc în noroi. Şi atunci le vin în amintire păcatele lor, fărădelegile lor, încălcările de Lege şi nebunia lor. Ei gândesc: „Dumnezeu ştie aceasta.”

Compasiunea Domnului cu rămăşiţa

Dacă Domnul Isus vrea să aibă acum milă de ei, atunci El trebuie să fi simţit împreună cu ei. Şi El a simţit cu ei. El putea face aceasta, El putea de bună voie să pătrundă în aceste suferinţe simţindu-le mai dinainte, deoarece El va da realmente şi jertfa pentru vină. El va lua efectiv şi aceste păcate asupra Sa; credincioşii din viitor vor şti aceasta mult mai târziu; abia după ce El va fi revenit, abia atunci vor şti cu adevărat că El a suferit pentru păcatele lor, că El a mărturisit şi păcatele lor. Mai întâi ei au sentimentul, care trebuie să-i chinuie, că au păcate pe conştiinţa lor. Domnul a putut pătrunde în aceste sentimente, El a făcut-o desigur în Ghetsimani, El a spus deja la botez: „Eu vreau să Mă fac una cu cei care mărturisesc păcatele lor”, şi S-a lăsat botezat, cu toate că El era Cel curat şi sfânt. Şi apoi în Ghetsimani a trecut prin tot ce va însemna această moarte. Desigur această moarte însemna mânia şi părăsirea Lui de către Dumnezeu. Cu siguranţă aceasta este valabil şi pentru situaţia din Ioan 12, unde vedem că sufletul Lui era tulburat; acestea erau momente în care El simţea dinainte ce va veni pe Golgota asupra Lui. Şi atunci va fi cu adevărat aşa, că El va lua asupra Sa nebuniile mele şi fărădelegile mele şi le va duce înaintea lui Dumnezeu şi Dumnezeu Îl va pedepsi pentru ele. Şi El a văzut aceasta dinainte, şi de aceea S-a îndreptat cu strigăt mare către Dumnezeul Său şi S-a rugat, ca dacă este posibil paharul acesta să treacă de la El fără să-L bea; a văzut dinainte că El va veni în legătură cu aceste păcate. Această suferinţă este aşa de grea şi îngrozitoare, că dacă nu am avea astfel de Psalmi, toate celelalte suferinţe ar fi acoperite de ea.

Dar aceşti Psalmi, ca aici Psalmul 69, sau alte pasaje, ne arată că erau şi alte suferinţe pe care Domnul Isus le-a simţit adânc înlăuntrul Său. El nu a trebuit să le simtă. El ar fi putut întrerupe oricând aceste suferinţe, El ar fi putut să Se reîntoarcă la Tatăl. Toate acestea le-a luat de bună voie asupra Sa, El a intrat în ele. Şi pentru a putea avea milă, El a luat acestea asupra Sa. Deoarece înaintea Lui stătea faptul că El va mărturisi aceste păcate, El a putut şi să simtă ce înseamnă să trebuiască să aducă o chestiune în ordine cu Dumnezeu. Şi sudoarea Lui a devenit ca picăturile mari de sânge şi El S-a adresat lui Dumnezeu cu strigăte mari şi cu lacrimi. Aceasta a însemnat să aibă aceste lucruri înaintea Sa, să intre în acestea. Căci El ştia ce înseamnă când El va fi încărcat cu păcatele noastre, că mânia lui Dumnezeu va trebui să vină peste El.

Va fi nimicit şi nu va avea nimic

Ne putem imagina aceasta, dacă de exemplu citim în Daniel 9.26: „Unsul [Mesia] va fi nimicit şi nu va avea nimic.” S-a terminat, s-a încheiat! Toate speranţele pământeşti, pentru care El ca Mesia a venit, s-au dus. El a simţit foarte profund ce înseamnă ca totul să fie nimicit. Acestea erau dureri care L-au lovit aşa cum noi nu ne putem imagina, căci sufletul Său curat, sfânt era mult mai sensibil decât putem noi simţi. Noi am devenit nesimţitori prin păcat. Dar El nu, El a simţit toate foarte profund. Acestea erau suferinţe care în primul rând nu aveau nimic a face cu suferinţele din cauza dreptăţii, pe care El le-a simţit în sufletul Său. Şi El a simţit ce înseamnă că şi pentru Israel totul era terminat. El a simţit de exemplu ce înseamnă ceea ce noi găsim în Psalmul 69:

Psalm 69.25: Pustie să le fie locuinţa şi nimeni să nu locuiască în corturile lor.

El a ştiut că romanii vor veni şi vor distruge Ierusalimul. El spune, când era pe drumul spre Golgota:

Luca 23.31: Pentru că, dacă se fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?

Copacul verde era El, copacul uscat era poporul. Şi ceea ce a avut loc în anul 70 nu este totul. Va fi şi mai rău. Un necaz, aşa cum niciodată nu a fost pe pământ, urmează să vină. El a simţit toate acestea mai dinainte. El a simţit dinainte ce înseamnă să ai parte de mânia lui Dumnezeu. Nu din cauza păcatului Lui, nu din cauza a ceva, pe care El l-ar fi făcut; ci pentru că El a vrut să ia păcatul nostru asupra Sa, pentru că El era pregătit să Se lase făcut păcat. El a simţit ce înseamnă să întâmpini mânia lui Dumnezeu. Aceasta va fi şi simţirea credincioşilor din viitor, mânia lui Dumnezeu – aceasta este o problemă pentru ei.

Ei au ambele: pe de o parte au încrederea în Dumnezeu şi pe de altă parte frica de mânia Lui. Aceasta va produce în ei efecte contradictorii. Însă ei se pot baza pe faptul că era Unul care nu a fost dat de ruşine. Acestuia I-a fost aşa de importantă această stare de lucruri, că El spune tocmai în aceste suferinţe:

Psalmul 69.6: Să nu fie daţi de ruşine din cauza Mea cei care nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu se ruşineze din cauza Mea cei care Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.

Domnul vede pe alţii, care sunt în suferinţe asemănătoare, şi El Se roagă ca El să nu fie dat de ruşine, pentru ca prin aceasta alţii să nu ajungă în rătăcire din cauza suferinţelor Lui şi a ceea ce El îndură. Ucenicii care mergeau spre Emaus aproape că au ajuns să fie daţi de ruşine, erau aşa de deznădăjduiţi că acest Neprihănit, Acesta, care S-a încrezut în Dumnezeu, Acesta era în mormânt pentru ei. Totul se terminase. Cum putea să fie aşa? De aceea El Se preocupă imediat după învierea Sa să le mângâie inimile. Şi El putea simţi ce îi preocupa, deoarece El Însuşi a suferit. Şi în viitor vor fi credincioşi care vor primi încurajare printr-un astfel de Psalm, deoarece ei găsesc acolo pe cineva care este în împrejurări îngrozitoare asemănătoare şi care a fost salvat.

Şi în Psalmul 69.26 El Se vede în legătură cu alţii: „Pentru că îl persecută pe cel pe care l-ai lovit Tu, şi vorbesc de durerea celor răniţi de Tine.” Deci acolo Mesia, care a fost lovit aici, este unit cu alţii, cu cei răniţi.

Nevinovat şi totodată vinovat

Aşa cum am spus deja, aceşti credincioşi din Israel în viitor nu vor cunoaşte o pace cu Dumnezeu, aşa ca noi, conştienţi fiind de răscumpărarea înfăptuită şi conştienţi că ei au fost salvaţi o dată pentru totdeauna. Ei vor avea încredere în Dumnezeu, dar nu vor fi siguri. Şi aceasta înseamnă că ei vor fi mereu aruncaţi încoace şi încolo între îndoiala lor şi încrederea lor şi pe de altă parte aruncaţi încoace şi încolo cu privire la păcat. Căci pe de o parte ei ştiu că au încălcat Legea, că ei şi pe plan naţional au a face cu păcatul uciderii lui Mesia, şi pe de altă parte ei văd şi corectitudinea lor personală (vezi de exemplu Psalmul 26). Şi între aceste două stări sunt aruncaţi mereu încoace şi încolo. Uneori aceasta stă foarte strâns în legătură una cu alta, ca în Psalm 69.4,5. Căci dacă ei vorbesc în versetul 5 despre vina lor, în versetul 4 vorbesc că ei sunt duşmăniţi fără temei. Şi că ei trebuie să dea înapoi ceea ce n-au furat, deci acolo unde sunt nevinovaţi. Aceasta înseamnă, pe de o parte nevinovaţi, pe de altă parte vinovaţi; pe de o parte încredere, pe de altă parte îngrijorări. Şi în acest necaz vor fi aruncaţi încoace şi încolo în viitor şi înainte de toate vor avea teamă de mânia lui Dumnezeu cu privire la păcatele lor. Şi în acestea Domnul Isus poate simţi în chip desăvârşit cu ei, deoarece El Însuşi a suferit în ele. El a fost şi într-o astfel de situaţie, unde a văzut că mânia lui Dumnezeu din cauza păcatului – era păcatul meu şi al tău dar şi păcatul lor – va veni asupra Lui. Şi de aceea El poate simpatiza desăvârşit cu ceea ce simt ei.

Nu numai o problemă pentru rămăşiţa credincioasă

Această problemă referitoare la nesiguranţa mântuirii şi la temerea faţă de mânia lui Dumnezeu este valabilă de altfel nu numai pentru rămăşiţa credincioasă; trebuie să spunem aceasta. Aceasta este valabil şi pentru cea mai mare parte din creştinătate. Căci, la modul cel mai general, cu anumite excepţii, scurt după ce apostolii au murit, începând de atunci şi până la Reformă, această siguranţă a mântuirii nu a fost. În acest timp au fost cu siguranţă milioane de creştini. Dar pace cu Dumnezeu, cunoaşterea păcii cu Dumnezeu, cunoaşterea răscumpărării înfăptuite, acestea erau o raritate. Probabil unii au ştiut aceasta cu o anumită încredere, dar erau excepţii. În mod general aceasta nu era la creştini. Erau şi din aceia care permanent aveau teamă de mânia lui Dumnezeu, dar care pe de altă parte aveau încredere că Dumnezeu se va purta cu îndurare faţă de ei, însă nu cunoşteau răscumpărarea înfăptuită. Şi pentru astfel de credincioşi Domnul Isus putea să aibă înţelegere desăvârşită, deoarece El Însuşi a suferit şi pentru că El Însuşi cunoştea aceasta. Desigur în altă formă decât ei, căci erau păcatele lor proprii, pe care le-au făcut, şi din care cauză se tem de judecată. În acest caz, la Domnul, sunt păcatele pe care El ca Suplinitor le-a luat asupra Sa. Însă El ştia şi că din cauza aceasta mânia lui Dumnezeu va veni peste El.

Deja atunci Domnul a avut milă de Israel

Dar să revenim la Israel. Găsim în unele pasaje cum Domnul Isus S-a gândit la Israel cu privire la ceea ce ei au atras ca judecată asupra lor:

Luca 13.34,35: Ierusalime, Ierusalime, care omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi cum îşi adună o găină puii sub aripile sale, şi n-aţi vrut! Iată, vi se lasă casa pustie; şi vă spun că nicidecum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului!”

Dacă citim aici: „am vrut să-i adun pe copiii tăi cum îşi adună o găină puii sub aripile sale, şi n-aţi vrut!”, atunci vedem acest sentiment matern, aşa cum o mamă îngrijeşte de copiii ei şi vrea să-i protejeze şi apoi vede că nu este posibil. Ce înseamnă aceasta pentru o inimă de mamă?! Ca părinte eşti uneori în situaţia să vezi copiii cum nu vor să asculte, cum vor să meargă pe anumite căi, şi doreşti să-i protejezi, dar nu este posibil. Ţi se rupe inima. Nu credem noi că Domnul a suferit profund, că El nu a putut să oprească pe Israel de pe drumul lui în nenorocire?

În Luca 19.41 vedem cât de mult a suferit El:

Luca 19.41: Şi când S-a apropiat, văzând cetatea [Ierusalim], a plâns pentru ea.

El a plâns pentru ea. Vedem aici cât de mult a suferit El, din cauză că această cetate s-a încărcat cu aşa de mult păcat şi din cauza aceasta va suferi judecata corespunzătoare. Şi chiar atunci când El mergea pe drumul spre Golgota, cu crucea în spate, vedem în Luca 23.28,29 ce spune El:

Luca 23.28,29: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri; pentru că, iată, vin zile în care vor zice: „Ferice de cele sterile şi de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat.” Atunci vor începe să spună munţilor: „Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!” Pentru că, dacă se fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?

Domnul a spus aceasta nu în sensul „pentru aceasta veţi primi pedeapsă, pentru aceasta veţi plăti din greu”. Nu, nu în sensul acesta, ci în sensul în care am citit în capitolul 19, că El a simţit profund în inima Lui cât de îngrozitor va fi pentru Israel, cât de multe vor îndura; în mod deosebit şi mai târziu, căci despre aceasta este vorba în Psalmi, când va veni timpul care niciodată nu a fost şi niciodată nu va mai veni un astfel de timp îngrozitor de pe pământ. Atunci se va împlini în chip desăvârşit ce este scris aici, când oamenii vor spune: „munţilor, cădeţi peste noi!” El a simţit dinainte tot ce se va întâmpla, şi aceste simţăminte le găsim exprimate în Psalmi în mod deosebit. Prin aceasta El Se va face una cu credincioşii care vor trăi atunci.

Tradus de la: Die unterschiedlichen Leiden Christi

Traducere: Ion Simionescu

Crucea Domnului Isus
Puterea întunericului şi harul şi dragostea lui Dumnezeu

James Boyd

© SoundWords, Online începând de la: 06.04.2019, Actualizat: 06.04.2019
 

Verset călăuzitor: Galateni 6.14

Galateni 6.14: Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume.

Cuprins

Introducere

Cineva a spus odată: „Nu există nimic care s-ar putea compara cu crucea.” Ea este şi va rămâne pentru totdeauna în toată măreţia ei în centru cercului veşniciei; minunea pentru fiecare creatură inteligentă şi monument pe care sunt gravate de neşters atât răul şi ura fiinţei decăzute, cât şi bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu. Din umbrele nesfârşite ale trecutului ea se conturează în toată sfinţenia şi fapta ordinară a ei, cu adevăr şi trădare, cu soare şi umbre, credincioşie şi falsitate, dreptate şi păcat, judecată şi îndurare, compasiune şi cruzime, dragoste şi ură. Prin lumina ei se revelează inima cerului şi sunt date pe faţă adâncimile cele mai adânci ale abisului răului. Binecuvântarea şi blestemul îşi înalţă împreună glasul.

Aici fierbe cu miros urât, de culoare negru închis, marea vinei omeneşti, şi acolo oceanul curat al harului dumnezeiesc înghite totul cu talazurile lui înspumegate. Nimic din trecut nu se poate compara cu locul acesta şi nimic din viitor nu va păşi în concurenţă cu el.

Acolo se arată păcatul cel mai mare, pe care creatura l-a făcut vreodată, şi acolo se găseşte desfăşurarea cea mai puternică a îndurării fără sfârşit din partea lui Dumnezeu, care a ieşit vreodată la lumină. Ea este locul unde omul a fost pus la probă în toate sursele existenţei lui morale, şi acolo este locul unde sentimentele lui Dumnezeu au fost cercetate până în adâncimea lor. Ea este locul unde creatura vrăjmaşă, decăzută şi-a ridicat mâna ei lipsită de respect şi cu intenţii de moarte a lovit pe Creatorul ei, şi ea este locul unde a fost dat răspunsul Creatorului în dragostea Lui nespus de mare şi nesfârşită. Ea este o mărturie despre răutatea pe care omul o dă cum nu poate mai mult s-o dea, şi este o dovadă de har, pe care Dumnezeu Însuşi niciodată nu ar mai putea-o repeta. Plinătatea de mânie, blestem, judecată şi suferinţă, care înconjoară Golgota nu poate fi înţeleasă de pe domeniile celor pierduţi; şi cerul însuşi nu va fi suficient de mare să transcrie dragostea, harul şi îndurarea care au fost exprimate acolo.

Întrebarea referitoare la bine şi rău a fost tratată toată acolo, a fost ştearsă şi rezolvată pentru totdeauna. Acolo erau adunate toate forţele binelui şi răului. Acolo s-a ridicat păcatul cu toată puterea lui împotriva lui Dumnezeu, şi acolo Dumnezeu a intrat la judecată împotriva păcatului. Niciodată înainte creatura rebelă nu a cutezat aşa de mult. Niciodată înainte păcatul nu s-a comportat aşa în universul lui Dumnezeu. Sosise ocazia lui: Fiul lui Dumnezeu era în mâinile păcătoşilor. Iadul întreg era în mişcare. Sosise momentul potrivit să se arunce hăţurile cerului. Furia naţiunilor, complotul iudeilor, răutatea lumii, toate erau îndreptate împotriva lui Hristos. Ei nu voiau ca Omul acesta să domnească peste ei. Puterile infernului s-au adunat. Căpeteniile şi autorităţile şi-au adunat oştirea pentru bătălia decisivă. Infernul a trimis ultimii lui războinici, şi întreg frontul unit al răutăţii s-a pregătit pentru această bătălie foarte temerară, la care nu trebuia să fie acordată şi nici primită vreo cruţare şi prin care trebuia să se decidă definitiv biruinţa pentru Dumnezeu sau pentru rău.

Ceasul omului

Isus vorbeşte despre el ca „ceas” al omului (Luca 22.53). Începând de la căderea în păcat şi până în ceasul acesta omul a fost ţinut în şah prin mâna prevăzătoare a lui Dumnezeu. El a fost reţinut până acum din îndurare, să nu împlinească toate gândurile inimii lui. El a stricat pământul, l-a umplut cu violenţă, a vărsat sânge nevinovat, a încălcat legea, s-a închinat demonilor, au bătut pe slujitorii lui Dumnezeu şi au urât pe Hristos, care a venit în lume în har şi dragoste. Însă vrăjmăşia lui a fost sub controlul lui Dumnezeu, şi el a fost împiedicat să facă tot ce simţea el că poate face. Mânat de ura neîntemeiată a inimii lui împietrite şi păcătoasă deseori a fost gata să omoare cu pietre pe Isus, însă oarecum el s-a simţit incapabil să împlinească intenţiile lui ucigaşe. Însă acum sosise „ceasul” lui, bariera pusă înaintea mâniei lui a fost ridicată; porţile, prin care trebuia să se reverse natura lui rea, au fost dărâmate, căpăstrul şi hăţurile, care într-o oarecare măsură au ţinut în şah acţiunile lui lipsite de respect, au fost aruncate. Pentru prima dată în istoria lui începând de la căderea în păcat a simţit ce este libertatea, în măsura în care libertatea este dependentă de intervenţia lui Dumnezeu. El este liber şi dezlegat de controlul divin, şi universul priveşte cum el se foloseşte acum de libertatea lui. Vai, sărmanul om! Libertatea lui este ruina lui; cum ar putea fi altfel? Ca şi turma de porci a gadarenilor se prăbuşeşte în prăpastie, fără minte, aleargă tot mai repede în pierzare. Era aceeaşi putere care i-a trimis pe amândoi spre nimicire.

Ceea ce caracteriza „ceasul omului” era „puterea întunericului”. El trebuia ori să fie păzit prin puterea lui Dumnezeu, ori să fie mânat prin diavolul în pierzare. La ce i-a folosit libertatea lui? În libertatea lui era unealta diavolului. Mândru, ambiţios, rebel şi fără nici o încredere în Acela care a trimis pe singurul Lui Fiu, a vrut să poarte el însuşi de grijă pentru fericirea lui. Că Dumnezeu voia să îngrijească de el, aceasta nu i-a plăcut. El voia să meargă pe drumul propriu şi să poarte grijă de sine însuşi. Îngrozitoare lipsă de judecată! Într-un anumit sens era adevărat că el niciodată înainte nu a fost aşa de liber, însă în alt sens era la fel de adevărat, că el niciodată nu a fost un aşa sclav ca acum. Libertatea lui l-a aruncat total în mâinile lui satan.

Răutatea iudeilor a uimit pe deţinătorul puterii păgân, şi şovăirea şi laşitatea lui Pilat a uimit lumea. La trădător se vede lipsa de credincioşie a inimii omeneşti într-un mod aşa de îngrozitor, că însuşi respectul de sine natural detestă fapta, şi fapta era aşa de vrednică de dispreţuit chiar şi de omul care a făcut-o, căci, după ce el a făcut această faptă, existenţa lui însuşi i-a devenit insuportabilă şi în desperare iese şi se spânzură.

Înainte să înceapă ceasul omului, felinarele, făcliile şi armele purtate de oamenii puternici şi hotărâţi erau pentru Petru nu mai mult decât un lemn putred. Dar când a venit efectiv ceasul, întrebarea nevinovată a unei slujnice de la palatul marelui preot l-a umplut cu groază de nedescris, cu toate că era o întrebare care l-ar fi putut pune într-o legătură corectă cu Isus. Şi acest fiu al lui Iona, care în rest era aşa de curajos şi care iubea cu adevărat pe Domnul lui, a tăgăduit că L-a cunoscut vreodată, şi aceasta chiar cu jurământ şi blestem. Ceilalţi ucenici, care pe Muntele Măslinilor erau la fel de lăudăroşi, acum nici măcar nu sunt de văzut. Ucenicul, pe care Isus îl iubea, este alături de Stăpânul lui la audiere, dar el este acolo sub protecţia marelui preot (Ioan 18.15). Era ceasul omului şi puterea întunericului şi niciunul nu putea sta în afara puterii lui Dumnezeu. Ce ceas era acesta!

Acolo erau prezenţi tot felul de oameni, şi toţi şi-au pierdut mintea în vrăjmăşia lor faţă de Acela care suferea aşa de smerit. Vedem cum Pilat L-a hotărât să ia asupra Sa ocara biciuirii, cu toate că Pilat a trebuit să mărturisească, că el n-a găsit nici o vină la El. Irod şi soldaţii lui L-au batjocorit, L-au încununat cu o cunună de spini, în chip batjocoritor şi-au plecat genunchii înaintea Lui. Preoţii, a căror misiune era de fapt să apere pe Cel acuzat, L-au condamnat şi L-au acuzat. Legea, pe care El a onorat-o şi a împlinit-o, a fost folosită împotriva Lui cu scopul să-L nimicească. Un tâlhar este preferat în locul Aceluia care cu bunătate îmbelşugată a copleşit poporul cu binefaceri, şi un ucigaş este mai bine preferat decât Prinţul vieţii. Pentru pâinea, cu care El i-a hrănit, ei Îi plătesc cu lovituri. Pentru vindecarea bolnavilor lor ei Îl răsplătesc cu o moarte chinuitoare pe cruce; pentru cuvintele de har, care au ieşit de pe buzele Lui, ei au îngrămădit anatema pe capul Lui încununat cu spini. Ce sunt toate acestea? Niciunul din ei nu ar fi putut da un răspuns înţelept la această întrebare. În ceasul acesta palatul marelui preot era cu adevărat un infern, căci aici s-a adunat conciliul demonilor.

Omul a fost controlat de o putere, de care el nu ştia nimic. El a alungat înapoia lui pe Dumnezeu, care până aici l-a reţinut pentru binele lui, însă acum el este sub controlul aceluia care îl mână la pierzare cu capul în jos, însă pe un drum pe care, cu toate acestea, el merge cu plăcere. Chinuit de temerile lui, ars de poftele lui, orbit prin ura lui, dus în rătăcire prin mândria lui, cu conştiinţa împietrită prin relaţia strânsă cu păcatul, lipsit de milă în acţiunile lui faţă de tot ce este dumnezeiesc şi cu privire la toate patimile şi plăcerile lui decăzute, neplăcute şi stricate, prelucrat şi biciuit prin influenţele iadului – nimic nu-l va satisface decât numai înjosirea, suferinţa îngrozitoare şi moartea Aceluia care mergea din loc în loc făcând bine şi vindecând pe toţi cei biruiţi de diavolul. Era realmente ceasul omului, şi era un ceas de răutate nestingherită.

Puterea întunericului

Lumea spirituală vine la lumină în lumea materială. Nu auzim nici o trompetă, sunată de căpetenia întunericului, nici un foc de artilerie nu trezeşte ecoul în Sion, nici un tunet al carelor de război conduse de demoni nu zguduie cerul în miezul nopţii; nici un tropot de soldaţi mărşăluind ai trupelor înarmate nu vuieşte în urechi: şi cu toate acestea nu a fost nici un moment începând de la crearea lumii, în care puterile spirituale să fie aşa de preocupate. Abisul răului şi-a revărsat miriadele lui, pe Golgota mişunau puteri nenumărat de multe; însă nu s-a mai făcut gălăgie, aşa ca planetele pe orbita lor în jurul centrului lor de foc. Vuietul tunetului lor, dacă este totuşi auzit, este audibil în acuzaţiile false şi neîntemeiate, pe care le aduc conducătorii lui Israel, şi în strigătul celor neştiutori şi al mulţimii adunăturii brutale, care înconjoară palatul marelui preot şi strigă: „Ia-L pe Acesta! Ia-L pe Acesta! Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”, şi în glumele lor obscene şi în comportarea grosolană, pe când Îl duceau la locul de execuţie.

S-a spus, că iadul ar fi râs, însă aceasta nu este corect. În evaluarea făcută de puterile răului era fără îndoială un triumf să orbească pe om aşa de total faţă de realitatea că el comite sinuciderea sufletului său, însă în momentul acesta râsul era departe de inima aceluia care dirija lupta împotriva lui Dumnezeu şi a Hristosului Său. Niciodată iadul nu a fost capabil să râdă, şi nici nu va fi vreodată. Iadul a fost până acum prea preocupat, ca să aibă timp să râdă, şi niciodată el nu a fost aşa de sigur de biruinţă, ca să poată dispreţui în felul acesta pe vrăjmaş. Dumnezeu râde de neputinţa omului unit cu iadul, căci El este atotputernic şi niciodată nu cunoaşte vreo înfrângere. Însă satan a avut foarte des parte, ca planurile lui să fie date peste cap, ca înţelepciunea lui să fie decuplată şi puterea lui să fie făcută inactivă, ca să poată râde de Dumnezeu. Nimeni nu a râs la cruce, numai omul, unealta vinovată, nechibzuită a diavolului, şi bucuriile lui au fost satisfăcute cu preţul suferinţelor nespus de mari ale Fiului lui Dumnezeu, ale Mântuitorului lui, ale Prietenului lui.

Suferinţele lui Isus

Şi ce mari erau suferinţele Lui! Se spune: cu cât mergi mai sus pe treptele creaţiei, cu atât simţământul durerii devine mai mare, şi cu cât mergi mai jos cu atât mai puţin este simţită durerea. Dar ce trebuie să fi fost pentru Cel întâi născut din toată creaţia, pentru El, Cel care simţea totul în chip desăvârşit! Nu exista nimic dur sau fără simţământ în natura binecuvântată, sensibilă a lui Isus. El a simţit până la extrem orice ocară adusă asupra Lui. El era pus în cântecul beţivilor, dispreţuit şi părăsit de oameni, şi-au bătut joc de El, L-au insultat, a fost luat în derâdere de aceia pentru ale căror nevoi compasiunea Lui nu cunoştea limite. Trădarea Lui de către Iuda, tăgăduirea Lui prin Petru, părăsirea Lui de către ucenicii Săi L-au rănit până în adâncul sufletului. Deseori oamenii aflaţi în astfel de necazuri sunt ţinuţi în picioare prin mândria lor. Nerecunoştinţa, injuriile şi loviturile sunt deseori suportate cu un calm aparent, care uimeşte. S-ar putea ca înlăuntru inima să fie ca o sobă de foc, dar simţul mândriei şi voinţa de nesupus înving revărsările agitaţiei lăuntrice a sufletului, aşa că nu este nici o manifestare a mâniei care clocoteşte lăuntric. Însă în Isus Cel bând şi smerit nu era loc pentru mândrie. Nu trebuiau sufocate nici un fel de sentimente de răzbunare; nici un duh agitat nu trebuia ţinut sub control.

El „a fost dus ca un miel la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, aşa nu Şi-a deschis gura” (Isaia 53.7). El spune: „Mi-am dat spatele celor care Mă băteau şi obrajii celor care-Mi smulgeau barba. Nu Mi-am ascuns faţa de batjocură şi de scuipare” (Isaia 50.6). În Psalmul 22 Îl auzim enumerând pe toţi vrăjmaşii Lui şi vărsând povara durerii Lui înaintea urechii Tatălui. Acolo erau „tauri din Basan”; „câinii” Îl înconjurau; o „ceată de răufăcători” L-a împresurat: acolo era „gura leului” şi erau „coarnele  bivolilor”.

Aşa cum am amintit, tot răul universului s-a adunat împotriva Lui. Satan era acolo cu toată puterea Lui, omul era acolo ca instrument de bună voie al răutăţii, Dumnezeu era acolo cu judecata împotriva păcatului, şi Martirul sfânt era acolo, ca să fie făcut păcat şi să fie tratat de Dumnezeu aşa cum merită păcatul să fie tratat. Izvoarele adâncului cel mare al judecăţii lui Dumnezeu s-au rupt şi ferestrele cerului erau deschise şi furtuna puternică a mâniei şi a blestemului şi a răzbunării faţă de păcat lovea asupra Capului Său supus. El S-a scufundat în noroi adânc şi nu era nici un loc tare sub picioare. Asemenea lui Iona, însă în sens spiritual, El a coborât la temeliile munţilor, pământul cu zăvoarele lui era înapoia Lui pentru totdeauna. Un adânc cheamă un alt adânc la vuietul căderilor de apă ale lui Dumnezeu, toate valurile şi toate talazurile au trecut peste El, apele au ajuns până la sufletul Său. Însă toate durerile nesfârşite şi nespus de mari sunt incluse în acel strigăt, care s-a revărsat din inima Lui în cele trei ceasuri de întuneric: „Eli, Eli, lama sabactani?”

Însă acolo şi în momentul acela a fost judecat orice principiu rău. Satan a fost demascat ca şi căpetenie şi dumnezeu al lumii acesteia, şi puterea lui a fost pentru totdeauna frântă. A devenit vizibil că înţelepciunea lumii era nebunie la Dumnezeu; ea nu a ajuns niciodată la cunoaşterea Persoanei Sale, şi când El a fost revelat înainte ochilor lor, ea nu L-a cunoscut. S-a revelat că omul era de neîmbunătăţit de rău şi în adâncul inimii lui era unul care ura pe Dumnezeu. Dumnezeu a fost revelat în bunătate şi dragoste desăvârşite faţă de om, cu toată vrăjmăşia pe care ele le-au întâmpinat din partea acelora pe care ele i-au luat ca subiect al lor. Isus era acolo, Cel ascultător, glorificând pe Dumnezeu, chiar şi atunci când Dumnezeu L-a părăsit. El venise să facă voia lui Dumnezeu, şi – oricât ar costa de mult – El nu voia să se abată de la ea. Nu se cuvine creaturii să se lupte cu Creatorul, şi nu se cuvine unui sclav să conteste înţelepciunea voii stăpânului său, şi de asemenea nu se cuvine omului să pună la îndoială căile lui Dumnezeu: şi Isus a luat locul creaturii, sclavului şi omului, şi El a fost desăvârşit în toate. Veşnic glorificat să fie El!

Gloria Domnului Isus

Fiul Omului a fost glorificat la această cruce (Ioan 13.31). Acolo jertfa a fost tăiată în bucăţi, izvoarele naturii sale morale au fost prezentate şi la lumină nu a ieşit nimic altceva, decât desăvârşire fără sfârşit. Nu era nici o bătaie a pulsului fiinţei Sale morale care să nu fi bătut pentru Acela care L-a trimis. În El nu a fost găsită nici o gândire egoistă sau o preţuire a lucrurilor în felul în care ele L-au atins. La El totul a fost privit în legătură cu Dumnezeu. Lucrarea, care I-a fost dată s-o facă, a făcut-o fără murmur. La El nu era nici o întrebare sau discuţie: „dar ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi cum Mi-a poruncit Tatăl, aşa fac” (Ioan 14.31). Stăpân şi Domn desăvârşit demn de adorare!

Înainte ca El să ocupe locul unui sclav, înainte să fie pregătit un trup pentru El, El ştia tot ce stă în legătură cu acestea. El a înţeles deplin greutatea îngrozitoare a judecăţii, pe care El Însuşi Şi-a asumat-o înainte să fie trimis în asemănare cu omul. El era deplin conştient, că dacă El va lua chip de rob, aceasta va însemna ca fiecare poruncă, pe care El ar primi-o, va trebui s-o împlinească fără să întrebe. Dar oricât de mare ar fi preţul, voia lui Dumnezeu trebuia împlinită, şi El S-a pus la dispoziţie pentru aceasta, „fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuşi, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Şi, la înfăţişare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, şi chiar moarte de cruce” (Filipeni 2.6-8). Cât de strălucitoare luminează gloria morală şi frumuseţea Domnului Isus în mijlocul întunericului de pe Golgota. Vreau să amintesc cititorului că El, Cel care atârna acolo, trădat, tăgăduit, părăsit, înconjurat de o lume păcătoasă influenţată de puterea întunericului, batjocorit, insultat şi înainte de toate părăsit de Dumnezeu, este aici absolut singur. Şi în ceasul acesta, când era absolut singur, a ridicat stâlpii universului moral cu putere divină şi a pus o temelie, pe care aceştia puteau fi aşezaţi în aşa fel că niciodată vreun vrăjmaş al lui Dumnezeu va avea posibilitatea să-i zguduie.

Şi Dumnezeu a fost glorificat în El

Dreptatea Lui a fost restabilită, sfinţenia Lui păstrată, autoritatea Lui respectată, adevărul Lui apărat şi dragostea Lui revelată. Această luptă îngrozitoare între puterile binelui şi răului a fost dusă pe cruce de acel Mântuitor smerit, care S-a dat pe Sine Însuşi, pentru ca totul să fie tratat şi rezolvat spre gloria şi lauda lui Dumnezeu, aşa că niciodată nu mai trebuie să se preocupe cu acestea. Lupta s-a terminat, puterile răului au fost zdrobite. Dumnezeu a biruit.

Fiecare vrăjmaş a fost bătut. Dumnezeu a lucrat dreptatea şi câmpul Îi aparţine. Diavolul a fost nimicit, moartea distrusă, păcatul judecat, păcatele noastre înlăturate, omul nostru vechi a fost judecat cu El. Terenul a fost curăţit aşa de desăvârşit de orice vrăjmaş, ca şi cum niciodată nu at fi existat vreunul. Curăţirea cerurilor şi pământului de prezenţa răului este acum numai o chestiune de detaliu. Ca să se facă aceasta este suficientă puterea îngerilor (Apocalipsa 12.7-9; Matei 13.49,50). Întrebarea morală a fost complet clarificată la crucea lui Isus, şi credinciosul este în viaţă şi natură, în relaţii şi favoare făcut una cu Acela care în ceasul acela îngrozitor a fost credincios faţă de Dumnezeu.

Natura şi caracterul lui Dumnezeu cu privire la rău au fost îndreptăţite şi clarificate. Faptul că creatura este urzitorul răului şi că răul se găseşte la ea, este acum foarte clar. Acum este clar, că binele este numai la Dumnezeu, că El este bun: faptul că El a acţionat întotdeauna cu omul în bunătate, har şi dragoste a fost dovedit acum peste măsură de mult. Însă la fel s-a arătat că omul în carne, după rânduiala lui Adam, capul decăzut, nu voia să aibă pe Dumnezeu în nici un caracter în care El S-ar arăta întotdeauna. Însă crucea este sfârşitul judecătoresc al omului înaintea lui Dumnezeu. Punerea la probă a omului s-a terminat acolo. S-a dovedit că în ceea ce priveşte natura lui el este împotriva lui Dumnezeu, şi omul conform acestei rânduieli şi acestei poziţii nu mai este în vreo legătură cu Dumnezeu; el a fost deja judecat şi înlăturat judecătoresc.

Însă crucea a fost şi creuzetul în care valoarea morală şi desăvârşirea Omului al doilea şi ultimul Adam a fost încercat până la extrem şi unde incontestabil a ieşit la lumină că în El nu era nici un fel de zgură şi nimic care să fi fost împotriva lui Dumnezeu, ci totul era plăcut în cea mai înaltă măsură. De pe această cruce s-a înălţat spre Dumnezeu o mireasmă aşa de plăcută, că prin efectul ei a înlocuit mirosul urât, care s-a înălţat din lumea aceasta rea. Dumnezeu a fost glorificat pe locul unde El a fost dezonorat şi câştigul prin crucea Fiului Său este nespus mai mare decât pierderea, pe care El a suferit-o atât prin primul cap rătăcitor cât şi prin răutatea tuturor urmaşilor lui.

Şi locul nostru, partea noastră şi relaţiile noastre sunt toate în Hristos şi cu acest Hristos înălţat, înviat dintre morţi. El este viaţa noastră. Noi suntem destinaţi să fim asemenea chipului Său. Tatăl Lui este Tatăl nostru; Dumnezeul Lui este Dumnezeul nostru. Noi stăm în aceeaşi dragoste, har şi favoare ca El, căci noi am fost făcuţi „plăcuţi în El” [Efeseni 1.6]. „Aşa cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). Fie ca noi să călcăm pe urmele acelui apostol şi ucenic, care putea spune foarte sincer: „Dar cele care îmi erau câştig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos. Dar în adevăr, şi socotesc că toate sunt o pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câştig pe Hristos; şi să fiu găsit în El nu având ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea de la Dumnezeu, prin credinţă, ca să-L cunosc pe El” (Filipeni 3.7-10a). Şi de asemenea: „Dar departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume” (Galateni 6.14). Persoana lui Hristos şi crucea lui Hristos erau totul pentru el: fie ca ele să fie totul şi pentru noi!

Tradus de la: Das Kreuz

Titlul original: „The Cross“
Tradus din Scripture Truth, vol. 1, 1909, pag. 290–295.

Traducere: Ion Simionescu

Crucea câştigă inima noastră
Psalmul 22.1

Charles Henry Mackintosh

© CSV, Online începând de la: 05.04.2019, Actualizat: 05.04.2019
 

Verset călăuzitor: Psalmul 22.1

Psalmul 22.1: Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?

Cine poate descrie suferinţele Fiului lui Dumnezeu, pe care El le-a suportat atunci când Şi-a vărsat sufletul în moarte, când din inima Lui a ieşit acest strigăt chinuitor: „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M-ai părăsit?”

Ca Om El putea spune întotdeauna Domnului Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul Meu.” El era identic Dumnezeu. El, singurul Fiu născut, era întotdeauna una cu Tatăl. Şi cu toate acestea a luat chip de rob, şi ca Slujitor desăvârşit Şi-a găsit mâncarea în a face voia Aceluia care L-a trimis, şi să împlinească lucrarea Lui (Ioan 4.34). În viaţa Lui a rămas în mod absolut în părtăşie cu Tatăl, aşa că El putea spune: „Tată … ştiam că întotdeauna Mă asculţi” (Ioan 11.42). Însă aflat în suferinţele crucii El a strigat: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?”

Fiul a fost întotdeauna la sânul Tatălui, deja înainte de a fi lumea. Când a venit împlinirea vremii, El a fost trimis pe pământ, născut dintr-o femeie. Din pricina suferinţelor morţii El „a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii …, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru tot” (Evrei 2.9).

Moartea Domnului pe cruce este în chip desăvârşit unică. Ea niciodată nu poate fi repetată, şi nici nu trebuie repetată, deoarece ea rămâne veşnic eficace şi valabilă. Nici o creatură nu poate descrie suferinţele Domnului, pe care El le-a îndurat pe Golgota, atunci când El a purtat păcatele multora (Isaia 53.12). În orele acelea îngrozitoare sufletul Lui era sătul de suferinţe (Psalmul 88.3), puterea Lui era uscată ca un ciob de lut. Limba I se lipea de cerul gurii. Oasele I s-au desfăcut şi inima Lui a devenit ca ceara, era topită înlăuntrul Lui (Psalmul 22.14,15).

Ce suferinţă mare, ce chin de nedescris era când Dumnezeu, care a trimis pe Fiul Său în asemănarea cu carnea păcatului şi pentru păcat, „a condamnat păcatul în carne” (Romani 8.3), aşa că Martirul suferind a trebuit să strige: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit şi stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Dumnezeul Meu! Strig ziua şi nu-Mi răspunzi; şi noaptea, şi nu am odihnă” (Psalmul 22.1,2). Când ocara I-a frânt inima şi Cel sfânt a fost bătut şi biciuit, mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse; când nici un înger nu s-a mai coborât, ca să-L întărească, nici un prieten nu mai era, ca să-L mângâie; când soarele nu a mai avut voie să-şi arunce lumina pe scenă şi Domnului Dumnezeu I-a plăcut să-L zdrobească (Isaia 53.10); când El a fost părăsit de Dumnezeu – tocmai atunci El L-a îndreptăţit cu cuvintele: „Totuşi Tu eşti Cel sfânt, Tu, care locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel” (Psalmul 22.3).

Numai El, care în Sine Însuşi este nesfârşit, a putut goli paharul judecăţii lui Dumnezeu asupra păcatului. Numai Sfântul lui Dumnezeu a putut fi făcut pentru noi păcat şi blestem. Nimeni altcineva decât Păstorul Cel bun a putut să-Şi dea viaţa pentru oile Sale. Nimeni altcineva, decât Isus, Fiul lui Dumnezeu, a putut şi a vrut să ne mântuiască. Şi ce jertfă a adus El! Ce binecuvântare nespus de mare, veşnică trebuie să curgă din lucrarea terminată a Fiului lui Dumnezeu, „care S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru” (Galateni 1.4).

Ce minunat, că Fiul, prin care au fost făcute lumile, a trebuit să poarte păcatele noastre în trupul Său pe lemn pe cruce; că Iniţiatorul vieţii a fost omorât, că Cel drept a trebuit să fie pus în rândul celor nedrepţi; că Fiul Celui Preaînalt a trebuit să meargă în părţile cele mai de jos ale pământului; că singurul Fiu, care este la sânul Tatălui, a fost pironit pe cruce prin mâna celor păcătoşi şi a trebuit să moară; că Domnul gloriei a trebuit să aibă parte pe pământ de moartea pe cruce; că Robul drept al Domnului, Alesul Său, în care sufletul Său şi-a găsit plăcerea, a trebuit să fie părăsit, să se renunţe la El, aşa că în chinurile extrem de mari ale sufletului Său a trebuit să strige: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?” (compară cu Isaia 53.12; Luca 1.32; Efeseni 4.9; Ioan 1.18; Faptele apostolilor 2.23). Ce desăvârşiri nespus de mari se întâlnesc aici laolaltă! Ce învăţături de nepătruns despre har, sfinţenie, dreptate, adevăr şi pace ne sunt date aici!

Moartea lui Hristos pe cruce este absolut unică nu numai în eficacitatea ei veşnică, ci ea este incomparabilă şi în faptul că în ea se întâlnesc necazul şi dragostea. Nici un mângâietor nu a stat alături ca să ajute, nici o mână nu s-a întins, ca să aline necazul Său, nici o inimă nu era gata şi nu era capabilă să simtă cu El. Totul era aşa cum El a spus: „Nu este nimeni să ajute” (Psalmul 22.11). Nici un strop de îndurare nu s-a amestecat în paharul judecăţii drepte a lui Dumnezeu asupra păcatului. Minunată dragoste, însă durere de nespus de mare!

Şi pentru ce toate aceste suferinţe? Pentru că Isus era Purtătorul păcatelor. Sfinţenia lui Dumnezeu cerea ca păcatele noastre să fie judecate. Da, Dumnezeu trebuie să judece păcatul, şi astfel El a pus asupra Lui „toate nelegiuirile noastre”. „El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui şi prin rănile Lui suntem vindecaţi” (Isaia 53.5). Acesta este motivul pentru care Mântuitorul desăvârşit, iubitor, a fost părăsit de Dumnezeu, şi acesta este motivul pentru care El a murit. Nu încălzeşte inimile noastre contemplarea acestor suferinţe de neimaginat? Şi dacă ne gândim la dragostea, la necazul, la chinul, la ocara, la părăsirea de către Dumnezeu, nu devine trează în noi dorinţa să-I închinăm inima noastră, viaţa noastră, tot ce suntem?

Tradus de la: Das Kreuz gewinnt unser Herz

Titlul original: „Das Kreuz gewinnt unser Herz“
din Ermunterung und Ermahnung, 1991, pag. 226–229.

Traducere: Ion Simionescu

Când s-a rupt perdeaua …
Matei 27.51,52

Walter Thomas Turpin

© SoundWords, Online începând de la: 11.09.2018, Actualizat: 11.09.2018
  •  

Versete călăuzitoare: Matei 27.51,52.

Matei 27.51,52: Şi iată, perdeaua Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis; şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Aceste versete ne relatează ce s-a petrecut atunci când Domnul Isus Şi-a dat duhul. Domnul Isus a murit, El Însuşi Şi-a dat viaţa, şi nimeni nu avea dreptul şi puterea să-I ia viaţa: „Nimeni nu mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi” (Ioan 10.18). Acestea sunt cuvintele Lui. În momentul când a avut loc aceasta, au avut loc evenimente care prin nimic altceva nu ar fi putut fi provocate. Nici viaţa Lui desăvârşită, El era Dumnezeu în carne, nu a putut da naştere la aşa ceva. Dar atunci când El Şi-a dat viaţa, când sufletul Lui S-a dat ca jertfă pentru vină, atunci când El a purtat judecata dreaptă a lui Dumnezeu pentru păcat – atunci perdeaua Templului s-a rupt în două bucăţi, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor morţi au fost înviate, şi ei au ieşit din morminte după învierea Sa. Cerul, pământul şi hadesul au simţit o putere, pe care n-au cunoscut-o înainte (Matei 27.51,52).

„Locul preasfânt” era despărţit de „Locul sfânt” printr-o perdea, care era făcută din purpură albastră şi roşie, din stacojiu şi in subţire răsucit. Această despărţire prin perdea indica depărtarea omului ca păcătos de Dumnezeu şi exprima, că din partea lui Dumnezeu era imposibil să aibă relaţii cu omul care era încă în păcatele lui. Epistola către Evrei ne învaţă că drumul spre Locul Preasfânt nu era încă deschis: Dumnezeu nu putea ieşi şi omul nu putea intra. Însă acum prin moartea lui Hristos s-a schimbat totul: perdeaua a fost ruptă, acea perdea din purpură albastră şi roşie, din stacojiu şi in subţire răsucit, care reprezenta natura umană fără pată a Domnului Isus. Perdeaua trebuia ruptă, pentru ca toată gloria morală a lui Dumnezeu să poată străluci şi noi să putem intra. Calea nouă şi vie a fost inaugurată „prin perdeaua dinăuntru, adică prin trupul Său” (Evrei 10.20). [Remarca redacţiei: Perdeaua din Evrei 10 este perdeaua din cort. Această perdea nu a fost ruptă.]

Şi felul cum a fost ruptă perdeaua are o însemnătate mare: „de sus până jos”. Din aceasta rezultă că nici o altă mână, decât numai mâna lui Dumnezeu a rupt-o. Prin aceasta Dumnezeu explică, că El nu a vrut să mai existe depărtarea care a fost până în momentul acela. Şi nu numai aceasta: Dumnezeu Însuşi a înlăturat această depărtare, şi anume într-un fel care a făcut cunoscut toată dreptatea, toată sfinţenia, tot adevărul şi toată dragostea naturii Sale. Viaţa lui Isus nu a putut niciodată să rupă perdeaua sau să deschidă morminte – oricât de frumoasă, de desăvârşită şi de binecuvântată era viaţa Lui, slujba Lui pentru oameni, ascultarea Lui faţă de Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat un Mântuitor, care să fi murit, care să-Şi dea trupul la moarte şi al cărui sânge să fie vărsat, Dumnezeu ar fi rămas ascuns înapoia acelei perdele. Omul – chiar şi omul cel mai bun – s-ar afla încă în depărtare, hadesul nu ar fi încă biruit, şi cel care are puterea morţii, nu ar fi încă supus. Însă, preamărit fie Dumnezeu, toate acestea au avut loc, deoarece Hristos a murit. Dumnezeu S-a arătat pe deplin, păcatul a fost judecat în rădăcina lui, drumul în Locul Preasfânt a fost deschis. Hristos, care a murit, a înviat şi a fost glorificat, şi pe faţa Lui luminează strălucirea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu [2 Corinteni 4.6].

Cu moartea Domnului Isus Hristos sunt legate două lucruri de importanţă capitală. Întâi: a fost revelat şi făcut cunoscut totul din partea lui Dumnezeu. În al doilea rând: din partea omului a fost dat totul pe faţă şi judecat. Prin ruperea perdelei Dumnezeu nu numai a fost pus în situaţia să acţioneze în dragoste legitimă faţă de răzvrătiţii vinovaţi, cum suntem noi, ci sentimentele naturii Sale, ale inimii Sale, au fost dezvelite într-o aşa măsură minunată, că nouă nu ne mai rămâne nimic altceva decât să adorăm uimiţi în prezenţa unei astfel de favori. Este copleşitor să gândeşti că acum nu mai sunt nici un fel de taine în inima lui Dumnezeu; suferinţele Fiului preaiubit au revelat tot ce era în inima Tatălui. Isus, singurul Fiu, care tot timpul era la sânul Tatălui, a făcut cunoscut pe Tatăl, şi niciodată mai real ca atunci când Dumnezeu L-a părăsit, când inima Lui S-a frânt din cauza batjocuri, atunci când El aştepta compătimire, dar degeaba, când aştepta mângâietori şi nu era niciunul (Psalmul 69). Ce copleşitor este să vezi că din partea lui Dumnezeu, inima Sa şi locul nou, în care El voia să ne aducă în Hristos corespunzător inimii Sale, a fost descoperită în acelaşi moment când din partea noastră totul a fost dat pe faţă şi judecat. Ce mesaj ar fi ultimul fără primul? Cum ar putea cineva să-şi îndrepte faţa spre o astfel de scenă, dacă inima nu ar avea cunoştinţa despre un cămin în El, Cel care este „strălucirea slavei Sale” (compară cu Evrei 1.2,3).

Sunt sigur că noi ne putem da seama numai vag despre judecată, despre judecata divină, aşa cum s-a văzut ea în crucea lui Hristos. Noi putem să înţelegem foarte puţin frumuseţea acelui orizont divin, care acum este larg deschis pentru noi, frumuseţea acelui loc, a acelei regiuni de partea lui Dumnezeu, unde nu numai sunt descoperite toate tainele Sale, ci unde şi inima Lui Îşi găseşte satisfacţia în a ne arăta bogăţiile Sale. În momentul cel mai timpuriu, în care Dumnezeu a putut să facă aceasta, El a făcut-o, şi acesta a fost atunci când Fiul Său, care venise să facă voia Sa, a îndeplinit-o corespunzător desăvârşirii naturii lui Dumnezeu. În momentul acesta perdeaua Templului s-a rupt în două bucăţi, de sus până jos; liniştea, care a domnit timp îndelungat înapoia acestei perdele plină de taine, a fost întreruptă, şi acolo unde numai într-o singură zi din an avea voie să intre un singur om din tot poporul, marele preot, acolo sunt inimi sărmane, ca ale noastre, îndreptăţite să aibă în chip desăvârşit şi pentru totdeauna locuinţa lor.

O, ce cămin! Cine poate înţelege dragostea
Care locuieşte în acele locuri sfinte,
Unde El va duce pe toţi preaiubiţii Lui,
Şi unde pacea veşnică domneşte.

Apoi, în al doilea rând, în acelaşi timp, când totul din partea lui Dumnezeu a fost descoperit şi din partea omului totul a fost dat pe faţă şi judecat, soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi momentul acesta, a fost momentul când stricăciunea şi moartea au simţit puterea Aceluia despre care ele până acum au auzit numai un zvon. Dacă inimile noastre ar pătrunde puţin mai mult în aceste împrejurări minunate ale acestei judecăţi, niciodată nu vom mai vrea să ne întoarcem la ceva care a stat sub această judecată; eliberarea ar fi minunată pentru noi. Dacă am înţelege mai bine crucea, atunci cina Domnului ar fi starea permanentă a sufletului nostru, înduioşarea adevărată ne-ar lega cu El în moartea Sa, atunci când ne vom gândi la El, deoarece prin acea moarte ni s-a deschis orizontul, unde noi avem festivităţi cu El, şi pentru că moartea Sa a exprimat dragostea lui Isus şi a Tatălui. În afară de aceasta inimile noastre ar fi păzite de înşelăciune, căci cum am putea noi aştepta altceva aici pe pământ decât moartea, dacă inimile noastre ar trăi în permanentă amintire de moartea Sa pentru noi?

Părerea cititorilor la acest articol

Ruperea perdelei include, aşa cum am auzit odată, probabil şi un alt gând: începând de la captivitatea babiloniană nu a mai existat chivotul! Perdeaua ruptă a arătat tuturor adepţilor „iudaismului oficial”, că Sfânta sfintelor era goală. Dumnezeu nu mai locuia pe pământ, ci numai în Fiul Său. Aceasta era pentru iudeii, care voiau să vadă, o demonstrare vizibilă a faptului că sistemul lor vechi era „în retragere”.

Salutări cordiale, Frank.

Tradus de la: Als der Vorhang zerriss

Titlul original: „Der Vorhang zerriss, die Felsen erbebten, die Gräber taten sich auf“
din Der Dienst des Wortes, Seria 8, 1930, pag. 136–140
Titlul original în engleză: „The Veil Rent, the Rocks Riven, the Graves Opened“
apărut mai întâi în Occasional Helps, Vol. 1, 1875, pag. 257–262

Traducere: Ion Simionescu

Baraba sau Isus – pentru cine vă decideţi dumneavoastră?
Luca 23

Walter Thomas Prideaux Wolston

© SoundWords, Online începând de la: 01.04.2019, Actualizat: 01.04.2019
  • Biblia spune: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1.18). S-ar putea ca dumneavoastră să întrebaţi: „Dar cum pot fi mântuit?” Prin aceea că credeţi în Fiul lui Dumnezeu. Sunteţi mântuit prin ceea ce El a făcut; nimic din ceea ce dumneavoastră aţi putea face vreodată nu vă poate mântui. Ce ar putea face omul? Ce a făcut omul?

Să citim ce spune Biblia în privinţa aceasta. Fără cruţare ea descopere starea omului şi relatează ce a devenit omul, atunci când a tratat pe Fiul lui Dumnezeu în felul în care L-a tratat: „Şi toată mulţimea lor, ridicându-se, L-au dus la Pilat” (Luca 23.1). Oamenii Îl acuză, ei Îl desconsideră, Îl batjocoresc, Îl îmbracă cu o haină strălucitoare, Îl calomniază, Îl răstignesc. Pilat nu poate găsi nici o vină în El, însă ei strigă: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” (Luca 23.21), şi Îl duc la Golgota, unde Îl răstignesc (Luca 23.33). Pe cine? Pe Fiul lui Dumnezeu. Lumea gândea, că singurul tratament, pe care Isus l-ar fi meritat, era să fie răstignit într-un cimitir între doi făcători de rele! Aceasta ne arată ce este omul, în ce stare se află omul. Și ne arată de asemenea ce este Dumnezeu.

S-ar fi putut Isus elibera? Da, desigur. Se va elibera El? Nu. Ce face El? Acuză pe oameni? Nu! Din gura Lui nu se aude nici un reproş, nici un cuvânt de acuzare: „El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şi-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Şi-a deschis gura” (Isaia 53.7). Această cruce, care arată ura înverşunată şi vrăjmăşia omului faţă de Dumnezeu, este singurul mijloc prin care Dumnezeu poate salva pe oameni. Da, era nevoie de acest Miel sacrificat, de această jertfă fără cusur pe cruce, pentru ca Dumnezeu să poată salva pe oameni în dreptate.

Dar să revenim la textul nostru biblic şi să citim ce a făcut omul Aceluia care „n-a făcut nimic rău” (Luca 23.41). Doresc să spun foarte clar: începând din ziua aceea lumea stă înaintea lui Dumnezeu împovărată cu crima crudă făcută Fiului Său. În inima Fiului era dragoste, însă aceasta nu scuză pe om. Biblia descoperă clar ce este omul, căci ea ne face cunoscut gândurile lui, şi ea descoperă cum s-a comportat omul cu Fiul lui Dumnezeu. Nu se poate tăgădui, nu se poate ocoli, nu se poate scăpa de aceasta. Dacă omul ar putea, el ar arde Biblia, căci ea relatează ce a făcut el. Probabil spuneţi: ah, aceasta nu se referă la noi; noi nu am trăit în timpul acela; noi nu am strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Vă ruşinaţi dumneavoastră de înaintaşii dumneavoastră? Nu, ruşinaţi-vă mai degrabă de dumneavoastră înşivă, dacă nu aparţineţi lui Hristos; căci cei care nu sunt pentru El sunt împotriva Lui [Matei 12.30]. Dacă nu aparţineţi lui Hristos, atunci staţi de partea acelora care strigă „Răstigneşte-L!” Ce pată ruşinoasă în istoria lumii, că oamenii au omorât pe Fiul lui Dumnezeu!

Care este părerea dumneavoastră despre starea morală şi spirituală a unei lumi care este capabilă să respingă mărturia întreită despre Isus, „Omul durerii” [Isaia 53.3]?

  1. Pilat spune: „Eu nu găsesc nici o vină în Omul acesta” [Luca 23.4,14,22].
  2. Unul din făcătorii de rele spune: „Acesta n-a făcut nimic rău” [Luca 23.41].
  3. Centurionul spune: „În adevăr, Omul acesta era drept” [Luca 23.47].

Cu toată această mărturie întreită despre nevinovăţia Lui, despre dreptatea Lui, oamenii L-au răstignit pe Isus!

Când citiţi ce au făcut oamenii cu Isus – ce produce aceasta în dumneavoastră? Nu sunteţi şi dumneavoastră convinşi că lumea a tratat în mod ruşinos pe Hristos? Vă întreb: Staţi de partea lumii, sau nu staţi? Sunteţi încă în lume şi din lume? Sau sunteţi între aceia care aparţin lui Isus? Sunt numai două grupe de oameni: aceia, care şi-au găsit scăparea la Isus, şi aceia, care nu au fugit la Isus. Sunteţi pentru Isus, sau sunteţi împotriva Lui? Staţi de partea Lui, sau staţi de partea acelora care strigă: „Răstigneşte-L!”? Aparţineţi lui Hristos? Recunoaşte lumea în dumneavoastră că Îi aparţineţi? L-aţi mărturisit înaintea lumii? Ştie colegul tău de clasă, ştie colegul de serviciu că tu, că dumneavoastră aparţineţi lui Hristos?

Dumneavoastră întrebaţi: Dar ce înseamnă să fi creştin? Un creştin este cineva care Îl cunoaşte şi Îl iubeşte pe Hristos, care Îl urmează şi Îl recunoaşte ca Domn. Dumneavoastră spuneţi: „Eu mărturisesc, că sunt creştin.” Însă aceasta nu este de ajuns. Nu este nimic mai sărăcăcios decât simpla mărturisire cu buzele. Dragă cititorule, veşnicia va aduce totul la lumină, şi dacă este ceva care garantează condamnarea veşnică, atunci este mărturisirea cu buzele fără conţinut, fără să posezi pe Hristos.

Vă întreb: V-aţi convertit? Prin „convertire” vreau să spun, să te întorci de la ceva şi te îndrepţi spre cineva: că v-aţi convertit la Hristos şi că v-aţi îndepărtat de lume. Cine s-a convertit, schimbă baza, schimbă poziţia: el nu mai stă pe fundamentul condamnării, nu mai este într-o stare de condamnare. Sunteţi creştin? Ziua Domnului va arăta cine stă de partea Domnului şi cine nu stă de partea Lui. Perdeaua va fi dată la o parte, şi mărturisitorii de formă vor fi daţi pe faţă. […] Mergeţi la Dumnezeu şi mărturisiţi-vă păcatele, lipsa de demnitate, slăbiciunea, şi El vă va salva în aceeaşi clipă.

Dumneavoastră sunteţi ori pentru Hristos, ori împotriva Lui. Sunteţi pentru El? Un lucru este sigur: dacă sunteţi pentru El, atunci trebuie să interveniţi pentru Salvatorul dispreţuit, lepădat, legat, pe care lumea Îl urăşte. Sunteţi pentru El sau staţi de partea lumii? Unde staţi dumneavoastră? Puteţi spune: Hristos este pentru mine? Puteţi spune: L-am văzut în toată frumuseţea Lui, în desăvârşirea Lui, în harul Lui smerit, în bunătatea şi dragostea Lui? Puteţi spune că Betleem, Golgota şi Betania sunt locuri sfinte pentru dumneavoastră? Betleem, locul unde El a fost născut; Golgota, unde El a suferit pentru mine şi în locul meu; Betania, de unde El S-a urcat în cer? Sunt locurile acestea plăcute şi preţioase pentru dumneavoastră, sau Hristos Însuşi vă este mai drag? Ce gândiţi despre Hristos? Îl iubiţi? Este El Salvatorul dumneavoastră? Doreşte inima dumneavoastră după El şi Îl iubiţi?

Oamenii L-au răstignit pe Hristos! Probabil plângeţi când auziţi despre suferinţele şi durerile Lui; dar ar trebui mai bine să plângeţi din cauza păcatelor, care au pricinuit suferinţele Lui. […] Când [marele evanghelist britanic] Whitefield voia să trezească sufletul unui om, de cele mai multe ori a pus întrebarea următoare: „Dacă Dumnezeu te-ar arunca pentru totdeauna în iad – ar fi El drept, dacă ar proceda astfel?” Dacă oamenii răspundeau cu Da, el era mulţumit, căci atunci aveau o înţelegere clară despre ce înseamnă păcatul, şi atunci au înţeles că Dumnezeu trebuie să judece păcatul.

Desăvârşirea lui Hristos s-a văzut în suferinţele Lui: aşa cum trestia de zahăr trebuie zdrobită, înainte să poată fi savurată dulceaţa ei, şi aşa cum o plantă mirositoare trebuie stoarsă, înainte să lase parfumul ei să curgă – aşa este cu Hristos: cu cât Îl vedem mai mult supus suferinţei, cu atât mai mult devine vizibilă desăvârşirea Lui. Cu cât a îndurat mai mult, cu atât mai mult s-a arătat valoarea Lui lăuntrică, valoarea Fiinţei Sale. El este legat, ochii îi sunt legaţi, este dispreţuit şi batjocorit. Când este întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”, El răspunde: „Tu zici” (Luca 23.3). Pilat doreşte să-L lase liber; el a auzit tot ce a făcut Isus: cum El a vindecat bolnavii, a înviat morţii, a dat vederea orbilor, a făcut pe cei paralizaţi să meargă şi pe cei muţi să vorbească. Pilat nu doreşte să fie răspunzător de moartea Omului acesta. Deci el Îl trimite la Irod.

Cu strigătul „El este un Împărat” (Luca 23.2), Persoana aceasta deosebită este dusă la Irod. Irod se bucură să vadă pe Isus: „Şi Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, pentru că de mult dorea să-L vadă, fiindcă auzise despre El; şi spera să vadă vreun semn făcut de El” (Luca 23.8). El vrea să vadă pe Unul care putea să învieze morţii, să cureţe pe leproşi şi să facă pe orbi să vadă. Însă în sufletul lui Irod nu avea nici un sentiment că el însuşi ar avea vreo nevoie; el nu ştie că este mult mai bine să vadă pe Salvatorul Însuşi decât o minune, pe care Isus o face. Irod Îl vede pe Isus, Îl interoghează – dar să observăm demnitatea Domnului: El nu răspunde uzurpatorului, care ilegal şi-a însuşit puterea de stat. Lui Pilat dimpotrivă Isus i-a răspuns, deoarece El a văzut în el puterea delegată a lui Dumnezeu, chiar dacă Pilat a abuzat de această putere.

Să observăm ce se spune în versetul 11: „Şi Irod, împreună cu ostaşii lui, purtându-se cu El cu dispreţ şi batjocorindu-L, …” (Luca 23.11). Irod L-a dispreţuit. Ce atitudine aveţi dumneavoastră? Şi dumneavoastră L-aţi dispreţuit pe Isus? Dacă niciodată nu aţi venit la El şi niciodată nu aţi crezut în El, atunci staţi pe aceeaşi treaptă cu Irod; atunci dumneavoastră, ca şi Irod, „L-aţi dispreţuit” pe Hristos. „Cine crede în Fiul are viaţa eternă; şi cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” [Ioan 3.36]. A crezut Irod în Fiul lui Dumnezeu? Nu. Credeţi dumneavoastră în Fiul lui Dumnezeu? Dacă nu credeţi, staţi pe aceeaşi treaptă cu Irod.

În versetul 12 citim: „Şi, în aceeaşi zi, Pilat şi Irod au devenit prieteni” (Luca 23.12). Ei au devenit prieteni în ziua în care au hotărât să sacrifice pe Fiul lui Dumnezeu! Un gând îngrozitor! Pilat este bucuros să devină un prieten al împăratului; dar ce pact păcătos a fost acesta! Cei doi prieteni se vor regăsi unul lângă altul – într-o veşnicie fără sfârşit. Şi dumneavoastră? Dragă cititor, nu petreceţi veşnicia împreună cu aceia care au omorât pe Fiul lui Dumnezeu! Însă exact aceasta veţi face, dacă nu credeţi în Fiul lui Dumnezeu: dacă nu veniţi la El, atunci veţi petrece veşnicia la vrăjmaşii Lui. O veşnicie lungă, întunecată fără Domnul – este aceasta alegerea dumneavoastră?

„Eu nu găsesc nici o vină în Omul acesta” (Luca 23.4). De ce Pilat nu acţionează conform cuvintelor sale? El încearcă să-L elibereze pe Isus, însă mulţimea poporului strigă: Nu! Pilat vrea să-L lase liber, dar el nu vrea să piardă favoarea lumii? Vă este frică şi dumneavoastră să pierdeţi favoarea din partea lumii? Luaţi mai bine seama să nu vă pierdeţi sufletul. Pilat vrea să-L elibereze pe Isus, el le vorbeşte din nou, dar ei strigă: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Baraba sau Isus? – aceasta este întrebarea. Însă ei strigă încă o dată: „Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba!” (Luca 23.18). Pilat este învins; ei aleg pe Baraba: „Dar ei stăruiau cu strigăte puternice, cerând ca El să fie răstignit.” Observă ce urmează acum: „Şi strigătele lor şi ale preoţilor de seamă [= marilor preoţi] au învins” (Luca 23.23).

Isus sau Baraba? Această întrebare i-a împărţit. Cu siguranţă a fost unul, care era pentru Isus!?

Nu, nici măcar unul nu a fost! Vă aud spunând: „Eu aş fi fost pentru Isus, dacă aş fi fost acolo”. Nu, dacă este aşa, arătaţi acum că sunteţi de partea Lui. Staţi de partea lui Isus, şi faceţi cunoscut lumii, că staţi de partea Lui.

Crucea, care a fost rânduită pentru Baraba, a fost folosită pentru Isus! Era lemn suficient, ca să facă o cruce pentru Isus; dar El, care nu a făcut nimic rău, a fost prins în cuie pe crucea prevăzută pentru Baraba, ucigaşul! Lemn suficient, ca să facă o cruce! Teama de cruce l-a determinat pe Petru cel slab să tăgăduiască pe Domnul său. Şi nu vă determină şi pe dumneavoastră frica de cruce, de batjocură şi dispreţ din partea lumii ca să tăgăduiţi pe Isus? Prietenii lui Baraba trebuie să fie de partea lui Baraba, şi prietenii lui Isus trebuie să fie de partea lui Isus; însă acolo nu era nici măcar unul pentru Isus, nici măcar unul nu era pentru Isus, Fiul lui Dumnezeu. Totodată ei strigau: Răstigneşte-L! Eliberează-ne pe Baraba!” Toţi erau pentru Baraba, ucigaşul; nici măcar unul nu era pentru Omul la care nu se găsea nici o vină.

Sunteţi de acord cu mine? Dacă nu, atunci începând de astăzi să nu mai mărturisiţi că sunteţi creştin şi că staţi de partea Domnului.

Lumea poate face ce vrea cu Isus; El a fost predat în voia lor (Luca 23.25). Oamenii fac ce vor cu Fiul lui Dumnezeu; Hristos le permite ca ei să facă cu El cele mai îngrozitoare lucruri: ei Îl biciuiesc şi Îl încununează cu o cunună de spini. Este ca şi cum Hristos ar spune: „Fă ce este extrem pentru tine, fă ce este cel mai grav cu Mine, Eu nu Mă voi plânge; şi dacă tu Mi-ai făcut ce este cel mai grav, atunci Eu voi face ce este cel mai bine pentru tine.” Când L-au prin în cuie pe cruce, El a murit pentru oameni. El a murit în locul lor; El a murit ca jertfă, ca să împlinească cerinţele unui Dumnezeu drept. El poartă judecata, care ar trebui să fie judecata dumneavoastră. El bea paharul amar al mâniei, pentru ca dumneavoastră să nu trebuiască să-l beţi. El spune: „Tată, iartă-i.” Ce dragoste! Nici o dragoste nu este ca dragostea Sa. Îmi doresc să cunoaşteţi pe Isus. Încredinţaţi-vă Lui, aveţi încredere în El, iubiţi-L!

În versetele 27 până la 31 citim: „Şi Îl urma o mare mulţime de popor şi de femei care se băteau în piept şi Îl jeleau. Şi Isus, întorcându-Se spre ele, a spus: «Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri; pentru că, iată, vin zile în care vor zice: ‚Ferice de cele sterile şi de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat’. Atunci vor începe să spună munţilor: ‚Cădeţi peste noi!’, şi dealurilor: ‚Acoperiţi-ne!’ Pentru că, dacă se fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?»“ (Luca 23.27-31).

Plângeţi pentru El? Plângeţi pentru dumneavoastră înşivă. Ce vrea Isus să spună cu aceste cuvinte? El vrea să spună că va veni o zi în care va avea loc o întâlnire a lumii pentru rugăciune! „Atunci vor începe să spună munţilor: «Cădeţi peste noi!», şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»” (Luca 23.30). Oamenii sunt în mare necaz, dar ce vor ei? Ei vor un loc care le dă siguranţă, ei vor un loc de refugiu. „A venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6.15-17). Oamenilor le este frică şi îşi caută refugiul la rugăciune, dar este prea târziu. Dragă cititorule, dumneavoastră puteţi găsi un loc de refugiu dinaintea acestei mânii: la Isus, nu la munţi şi la dealuri, ci la Isus – la Isus, Cel care a murit pe Golgota. Ultimul lucru, pe care lumea l-a văzut despre Isus, era, că El a fost încununat cu o cunună de spini; data viitoare lumea Îl va vedea în gloria Sa cu multe cununi pe Capul Său.

Dar: „Dacă se fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?“ (Luca 23.31). Hristos era copacul verde; sufletul nemântuite este frunza lipsită de viaţă – mult mai puţin decât copacul neroditor, uscat. Nu demult am văzut un om, care a pus securea la rădăcina unui copac. Era iarnă, şi copacul arăta la fel ca ceilalţi copaci din jur: toţi nu aveau frunze. În exterior nu se vedea nici o diferenţă de ceilalţi copaci, şi trecătorii nu s-ar fi îndoit că primăvara şi în acest copac vor creşte frunze ca la toţi ceilalţi copaci. Dar dacă se ciocănea tulpina copacului se putea observa că înăuntru era găunos. Acum acest copac găunos, mort, nefolositor a fost tăiat şi ars! Sunteţi dumneavoastră acest copac?

Hristos în dependenţa Lui de Dumnezeu, în toată frumuseţea şi desăvârşirea Lui era Copacul verde. El era Copacul verde, care a mers în judecată, ca să fie tăiat când era la jumătatea frumuseţii şi puterii Lui. Ce se va petrece cu dumneavoastră, dacă sunteţi nemântuit şi un copac uscat? „Dacă se fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?“ Nu ştiţi ce se va petrece cu dumneavoastră? Dumneavoastră nu aveţi iertarea păcatelor, nu aţi fost graţiat; copacul uscat va fi aruncat în foc. Să ne gândim la omul bogat, despre care citim în Luca 16. El a fost tăiat: „Şi, în Locuinţa morţilor, fiind în chinuri, ridicându-şi ochii, i-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr la sânul lui. Şi, strigând, a spus: «Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în văpaia aceasta” (Luca 16.23,24). Un copac uscat, pregătit pentru ardere! Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! Deoarece Copacul verde a suferit, mulţi copaci uscaţi vor scăpa de la ardere.

Dacă omul a făcut astfel de lucruri Fiului lui Dumnezeu, dacă Fiul lui Dumnezeu a suferit un astfel de tratament din mâinile omului – ce gândiţi dumneavoastră, ce tratament va primi omul din mâna lui Dumnezeu în ziua răsplătirii drepte? Dacă faceţi parte dintre cei condamnaţi, în ziua aceea vă veţi aminti că aţi auzit de un mijloc de refugiu, de un mijloc de salvare, dar nu aţi vrut să-l apucaţi. Dacă încă nu sunteţi salvat, veniţi atunci acum la Hristos!

Noi mergem la cruce şi vedem pe Isus părăsit şi în întuneric, însă întunericul durează numai de la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea [Luca 23.44]; el trece pentru El. Dar dacă dumneavoastră sunteţi nemântuit, dacă sunteţi pierdut, pentru dumneavoastră va fi un ceas nou; întunericul nu va trece pentru dumneavoastră, el va fi pentru totdeauna.

„La o parte cu El!” este rugămintea lumii. Rugăciunea Lui este: „Tată, iartă-i.” Ei Îl batjocoresc şi spun: „Coboară de pe cruce, dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi.” El spune: „Nu, Eu nu Mă voi salva pe Mine Însumi, Eu voi muri pentru tine.” Ce dragoste este aceasta! El moare; dar El face mai mult: după ce El a înviat, El spune ucenicilor Săi, ca ei să înceapă în Ierusalim, în locul unde L-au omorât, la oamenii care au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” El porunceşte ucenicilor Lui să predice iertarea păcatelor prin El – Isus.

Şi eu scriu acum ca un mesager al Său, ca să vă ofer iertarea păcatelor dumneavoastră şi salvarea prin lucrarea pe care Isus a făcut-o la cruce. Vreţi să credeţi în El? Vreţi să primiţi salvarea?

Staţi de partea lumii sau de partea lui Hristos? Pe cine alegeţi: pe Baraba sau pe Isus?

Tradus de la: Barabbas oder Jesus – wie entscheiden sie sich?

Titlul original: „Barabbas or Jesus? Luke 23“
Sursa: http://www.stempublishing.com/authors/wolston/BARABBAS.html

Traducere: Ion Simionescu

A fost şters de pe pământul celor vii
Suferinţele Domnului

Benjamin Curtis Greenman

© SoundWords, Online începând de la: 08.09.2018, Actualizat: 26.09.2018
 

Printre diferitele suferinţe înfiorătoare ale Domnului nostru demn de adorare, aşa cum Psalmii le descriu, găsim un fel de suferinţe care – aşa cum este de temut – sunt foarte mult trecute cu vederea, dacă nu chiar sunt total neluate în seamă şi nu sunt crezute. Acestea sunt durerea de a fi „şters de pe pământul celor vii” (Isaia 53.8), că „viaţa I-a fost luată de pe pământ” (Faptele apostolilor 8.33), „luat la jumătatea zilelor Sale” (Psalmul 102.24).

Unii, care doresc să fie consideraţi ca unii care „gândesc cereşte”, vorbesc deseori aşa ca şi cum „scopul principal al vieţii” ar consta în a obosi alergând, să fugi de tot ce este pământesc şi să părăseşti această lume rea. Alţii au adevărat dor de casă, s-au săturat de zile şi doresc să fie la Domnul, să se odihnească, ceea ce fără îndoială face parte din caracterul nostru creştin. Cineva a spus pe drept: „Numai un om, care doreşte să fie la Stăpânul său este destoinic să rămână încă aici şi să-L prezinte aşa cum se cuvine.”

Însă cu cât aceasta este cel puţin parţial adevărat, rămâne însă numai o parte din ceea ce Scriptura învaţă aici cu privire la acest subiect.

În Psalmul 22, unde suferinţele Domnului sunt grupate prin Duhul lui Dumnezeu în cel puţin şapte faze, găsim aceste cuvinte: „Mi se usucă puterea ca lutul şi Mi se lipeşte limba de cerul gurii; şi M-ai adus în ţărâna morţii” (Psalmul 22.15). Aici devine clar, că Domnul nostru, care vorbeşte despre bucuria de a trăi aici ca Om, a simţit profund că puterea Lui L-a părăsit şi era „smerit pe drum”, da, că toată energia vieţii naturale era luată de la El şi a fost adânc smerit, până la moarte – blestemul lui Dumnezeu asupra omului ca şi creatură căzută. De ce să trebuiască El, Sfântul lui Dumnezeu, care era fără păcat, totuşi să moară, ca şi cum El ar fi un păcătos? Numai un singur răspuns pot da la această întrebare toţi creştinii adevăraţi: era o necesitate din pricina lui Dumnezeu şi din pricina noastră! Hristos era unicul asupra căruia moartea nu avea nici o pretenţie. Dar El a trebuit să moară, pentru ca noi să putem trăi.

În Psalmul următor, care aminteşte de suferinţele Domnului nostru, (Psalm 40), nu este vorba de moartea Sa, ci de sărăcia Sa. După ce toate celelalte, cum ar fi „groapa pieirii”, „noroiul mocirlei” al existenţei noastre umane, „relele fără număr, care Îl înconjurau”, şi aşa mai departe, au fost tratate, El exclamă: „Eu însă sunt întristat şi sărac”. El era în situaţia cea mai rea, care ne poate lovi pe noi, însă scăparea Lui era: „Domnul Se gândeşte la Mine.” După aceea urmează Psalmul 41: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!”, şi aşa mai departe.

Psalmul 69 ne arată cât de adânci erau apele, pe care Domnul a trebuit să le străbată. Ele „au pătruns până la suflet. Mă afund în noroi adânc”, şi în final adaugă: „Ocara Mi-a frânt inima”. Printre „multe necazuri şi strâmtorări”, care au fost partea Lui, era şi faptul că El a coborât în moarte, în adâncimile pământului.

În Psalmul 102, unde în cele din urmă sunt enumerate „întristare după întristare”, El spune: „El Mi-a frânt puterea în drum, Mi-a scurtat zilele”; apoi El strigă cu glas tare: „Nu Mă lua la jumătatea zilelor Mele” (Psalm 102.23,24).

Observă acum răspunsul lui Dumnezeu, pe care Domnul nostru îl redă în Evrei 1.10-12: „Anii Tăi sunt din generaţie în generaţie! Tu ai întemeiat pământul la început şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; … le vei schimba …; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi” (Psalmul 102.24-27). În timp ce Domnul nostru pe drept S-a îngrozit de moarte ca judecată divină asupra omului, El S-a predat totuşi voii Tatălui, Şi-a dat viaţa şi a gustat moartea pentru fiecare om.

În Isaia 53 această „tăiere” este văzută într-un mod mult mai impresionant, şi anume: „Şi generaţia Lui, cine o va spune? Pentru că El a fost şters [sau: tăiat] de pe pământul celor vii.” Aşa cum a spus femeia înţeleaptă din Tecoa: „Şi astfel ei ar stinge tăciunele care mi-a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume, nici rămăşiţă pe faţa pământului” (2 Samuel 14.7). La fel şi la Domnul nostru: nici un urmaş, o apunere a soarelui Său la amiază – va dispare Numele Său de pe pământ? Ah, aceasta este minunea lui Dumnezeu, care a dispus: „O sămânţă Îi va sluji; ea va fi socotită Domnului ca o generaţie” (Psalmul 22.30). Tocmai în lupta morţii, pus în „ţărâna pământului”, aşa cum spune El, smerirea cea mai adâncă a omului; un tâlhar muribund lângă El va fi urmaşul Lui; şi după ce El a strigat cu glas tare, un altul Îl declară ca drept şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Ca rezultat final Dumnezeu a rânduit: „Va vedea rod din munca sufletului Său şi va fi satisfăcut” (compară Psalmul 22.31 cu Isaia 53.11).

Însă acestui rod minunat îi este pusă înainte munca sufletului Său şi moartea în floarea vieţii Sale; El este socotit ca un om sub judecata lui Dumnezeu. El este pus în rândul celor care încalcă Legea; El este un blestem, care atârnă pe lemn. Însă El „neluând în seamă ruşinea, … a suferit crucea şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.” Domn preamărit şi demn de adorare! Şi dacă va trebui să fim chemaţi să trecem prin moarte, putem fi siguri că El ne va spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu privi fricos în jur”, şi cu toate că El nu gândeşte că noi gândim cu uşurătate la această realitate serioasă, totuşi El ne va lăsa să ştim că El „ne va da biruinţa”.

Tradus de la: „Abgeschnitten aus dem Land der Lebendigen“

(Titlul original: „Cut off aut of the Land of the Living”, din Tender Grass, Ediţia 24, 1917, pag. 45–46.)

Traducere: Ion Simionescu

 

Trădat de un prieten

David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 30.08.2018, Actualizat
 
 

Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 11.23,24; Ioan 13.8; Psalmul 41.9

1 Corinteni 11.23,24: Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am şi dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine şi, mulţumind, a frânt şi a spus: „Acesta este trupul meu, care este frânt pentru voi: faceţi aceasta spre amintirea Mea.”

Ioan 13.8: Nu vorbesc despre voi toţi; Eu îi ştiu pe cei pe care i-am ales; ci, ca să se împlinească Scriptura: „Cel care mănâncă pâinea cu Mine şi-a ridicat călcâiul împotriva Mea.”

Psalm 41.9: Chiar şi prietenul Meu apropiat, în care Mă încredeam, care mânca pâinea Mea, a ridicat călcâiul împotriva Mea.

Cuprins

Introducere

Aţi fost vreodată trădat? De un prieten? De un prieten apropiat, de unul în care vă încredeaţi fără rezerve? O astfel de experienţă este de neînţeles pentru mulţi dintre noi. Noi toţi ştim cum este când alţi oameni ne înşeală sau oameni lipsiţi de scrupule trec peste noi. Dar să fi trădat de un prieten apropiat, aceasta ne răneşte mai mult. Dacă ne gândim la suferinţa unei soţii devotate şi fidele, care a fost înşelată de soţul ei, dacă ne gândim la un copil nevinovat, care a fost trădat de părinţii lui, putem atunci probabil să înţelegem ceva din aceste răni sufleteşti pe care trădarea le aduce cu sine. Acest fel de suferinţe este mai adânc şi mai dureros decât durerea fizică. În mod normal sunt limite de durere fizică, dar sunt chinuri sufleteşti şi emoţionale nesfârşite, care sunt provocate prin trădare.

Domnul a fost trădat

Domnul Isus a fost de asemenea trădat. El a fost trădat de un „prieten” apropiat. El a fost trădat într-o noapte, când era un timp de prietenie personală între El şi însoţitorii Lui cei mai fideli. Isus ştia exact că această trădare era urmată în ziua următoare de moartea Sa pe cruce (vezi Luca 9.22,23 şi Ioan 13.1,2,11). Imaginaţi-vă ce am simţi noi în noaptea dinaintea morţii noastre sigure, dacă am şti, că vor să ne ia viaţa în cei mai buni ani ai noştri. Ce am simţi noi, dacă am şti că prin trădarea din partea unui prieten am merge în întâmpinarea unei morţi violente? Sentimentele noastre vor fi probabil de neajutorare şi teamă până la amărăciune şi furie. Probabil gândurile noastre vor plănui idei de răzbunare şi lepădarea credinţei noastre, şi nu în cele din urmă planuri de fugă la timp. Dar toate aceste gânduri şi sentimente nu erau la Domnul nostru. 1 Corinteni 11.23,24 ne arată că în noaptea în care El a fost vândut a mulţumit. Domnul nu S-a gândit să-Şi salveze viaţa pentru Sine, El a vrut s-o dea pentru noi. El nu a fugit cuprins de frică. El a vrut să suporte până la sfârşit şi să împlinească misiunea Sa. Dacă ne amintim că evenimentele din prima vineri a patimilor au avut loc pe planul secund întunecat al trădării Lui, atunci vedem marea demnitate a curajului, a perseverenţei şi conştiinciozităţii Domnului nostru, precum şi dragostea minunată a Domnului pentru noi.

Iuda – „prietenul Meu apropiat” sau „Omul păcii Mele”

Dimensiunea faptei trădătorului Domnului nostru poate fi văzută în Ioan 13. În timpul „ultimei cine” Isus a zis ucenicilor Săi, că unul din ei Îl va trăda. În versetul 18 Domnul iniţiază această temă cu un citat din Psalmul 41: „Cel care mănâncă pâinea cu mine şi-a ridicat călcâiul împotriva Mea.” Curând după această constatare Domnul confirmă personal lui Petru şi Ioan că Iuda este trădătorul. Iuda! Cine l-ar fi bănuit pe Iuda? El era numit administratorul financiar al grupei. Probabil Petru, cel impulsiv, dar cu siguranţă nu Iuda conştient de răspundere! Pictorii religioşi îl prezintă pe Iuda în mod obişnuit ca pe un caracter prefăcut şi viclean, însă acesta nu este tabloul lui Iuda, pe care Biblia îl arată. Necredinţa lui şi însuşirea lui de trădător rămân ascunse până la sfârşit. Timp de trei ani a fost capabil să fure banii altora, fără să dea nici cea mai mică bănuială (Ioan 12.6). Chiar şi după ce el s-a dus la autorităţi, ca să negocieze banii de sânge şi să făurească în taină un complot împotriva lui Isus, Iuda s-a prezentat mai departe ca ucenic model. Împreună cu restul ucenicilor întreabă şi el total nevinovat la Paști: „Nu cumva sunt eu, Rabi?” (vezi Matei 26.15,16,25; Marcu 14.19; Ioan 13.2). În Ioan 13.26 vedem că Iuda răspunde uşuratic la gestul prietenos al Domnului, care împarte pâinea cu el, fără nici cea mai mică grijă că s-ar putea descoperi ce era în inima lui. Acest gest al lui Isus, care ca gazdă dă lui Iuda ca oaspete îmbucătura de onoare (conform obiceiului din timpul acela), întăreşte şi mai mult făţărnicia lui Iuda. Şi când Iuda a părăsit camera de sus, ca să facă lucrarea lui nelegiuită, unii din restul ucenicilor au gândit că Isus îl trimite „să cumpere cele de care aveau nevoie pentru sărbătoare” (Ioan 13.29). Ce acoperire deosebită putea Iuda să dea trădării lui îngrozitoare.

Sentimentele Domnului

În lumina acestor detalii stăm uimiţi şi cu reverenţă înaintea răbdării şi blândeţii Mântuitorului nostru şi a smeririi Lui de bună voie. Domnul nu S-a înşelat cu privire la Iuda. El cunoaşte inimile tuturor oamenilor (Ioan 2.24,25). El a ştiut de la început că Iuda va deveni trădător (Ioan 6.64,71). Şi deja de trei ani Domnul Isus a tolerat cu îndurare comportarea lui Iuda, pe un om despre care Hristos spune: „Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut” (Matei 26.24). Gândiţi-vă la toate momentele de bucurie dar şi de întristare pe care le-a petrecut Isus cu ai Săi – şi de asemenea şi cu Iuda. Gândiţi-vă la orele îndelungate, în care Domnul nostru a învăţat pe urmaşii Săi – şi pe Iuda. Gândiţi-vă la puterea supranaturală, pe care Isus a dat-o celor doisprezece – inclusiv lui Iuda (Matei 10.1). Gândiţi-vă la spălarea picioarelor, când Domnul a spălat picioarele ucenicilor (Ioan 13.5,12). Gândiţi-vă la multele îmbrăţişări specifice orientului, pe care Domnul trebuie să le fi avut cu Iuda. (Probabil sărutul era înainte salutul normal între Isus şi ucenicii Săi, aşa că Iuda putea să-l folosească ca semn sigur pentru trădarea lui.) Gândiţi-vă şi la felul cum Domnul Isus a primit de la Iuda această ultimă îmbrăţişare şi acest ultim sărut al trădării (Marcu 14.43-46). Cât de mult trebuie să fi fost afectat sufletul nesfârşit de sensibil, blând şi sentimental al Domnului, să privească direct în ochii trădătorului Lui şi să spună: „Iuda, cu o sărutare Îl trădezi tu pe Fiul Omului?” (Luca 22.48).

Pentru ce toate acestea? Pentru ce această îndelungă răbdare şi suportare din partea lui Hristos? Pentru ce a arătat Domnul o astfel de consimţire de bună voie a smeririi Sale? Ar putea fi unele motive. Toate sunt în legătură cu realizarea planurilor de mântuire ale lui Dumnezeu. Astfel de exemplu devine foarte clară stricăciunea brutală şi păcătoasă a omului (vezi: http://www.mesagerul-crestin.net/intrebari/Cat_este_omul_de_stricat.htm.), nu numai prin batjocura, scuiparea şi biciuirea prin soldaţii romani păgâni, nu numai prin dispreţuirea şi lepădarea prin iudeii religioşi, ci şi prin trădarea printr-un ucenic. În afară de aceasta avem o demonstrare remarcabilă a felului cum Dumnezeu acţionează cu fiecare din noi. Câtă îndelungă răbdare de nedescris ne dovedeşte Domnul şi nouă! Cât de mult timp S-a preocupat Domnul cu inima noastră rebelă, până când noi am primit mântuirea Sa? Cât de mult ne putem noi smeri faţă de Acela care Şi-a dat viaţa pentru noi? Cât de mult rănim inima Mântuitorului nostru prin faptele noastre – sau chiar prin îndărătnicia noastră? Cât de des am fost făţarnici şi în sens figurat L-am tăgăduit pe Domnul nostru pentru mai puţin de 30 de arginţi? Să ne gândim numai la păcatul de moarte al mândriei, al lăcomiei, al geloziei, al zgârceniei şi al egoismului, care sunt adânc înrădăcinate în inimile noastre (Ieremia 17.9). Noi putem numai să mulţumim mereu harului minunat al Domnului nostru, oricine dintre noi ar putea ocupa locul acestui Iuda.

Modelul vechi-testamental al lui Ahitofel

Psalmul 41 ne dă o mai bună înţelegere a trădării şi smeririi Domnului nostru. În Psalmul acesta David meditează la timpul când fiul său Absalom a smuls împărăţia de partea sa şi şi-a revendicat domnia. David a fugit din Ierusalim însoţit de o suită loială, însă un prieten apropiat şi sfătuitor de încredere, Ahitofel, l-a trădat pe David şi l-a sprijinit pe Absalom. El a dat chiar sfaturi lui Absalom, cum ar putea să nimicească deplin pe David (citiţi 2 Samuel capitolele 15-18). Faptul că Domnul nostru a citat Psalmul 41.9 dovedeşte că Ahitofel se referă profetic la Iuda. Potrivit acestei paralele este remarcabil că Ahitofel, ca şi Iuda, s-a spânzurat când a observat că sfatul lui cu privire la David n-a fost urmat (2 Samuel 17.23). La fel de semnificativ este că Domnul nostru, când a aplicat acest cuvânt la Iuda, nu a citat prima parte a Psalmului. Isus a lăsat la o parte cuvintele „Chiar şi prietenul meu apropiat, în care mă încredeam” şi aceasta din motive evidente. Dacă Domnul Isus citează numai a doua parte a Psalmului, El arată că era deplin conştient de ura şi mârşăvia trădătorului acesta. Aşa cum Ahitofel sub protecţia aparentei ospitalităţii orientale s-a aşezat la masa lui David, la fel şi Iuda s-a aşezat la masa Domnului în camera de sus. Aşa cum Ahitofel a luat parte în chip făţarnic din pâinea stăpânului său, la fel şi Iuda a luat parte la sărbătoarea de Paști şi la instaurarea Mesei Domnului (vezi http://www.mesagerul-crestin.net/intrebari/A_fost_Iuda_prezent_la_instaurarea_Cinei_Domnului.htm.). Aşa cum Ahitofel a trădat în mod ruşinos pe împăratul său şi a plănuit un complot, ca să-l înlăture pe David, tot aşa şi Iuda L-a trădat pe Domnul său cu sinceritate derutantă. Ahitofel şi-a ridicat călcâiul cu intenţii rele şi l-a „călcat” pe domnul lui, şi de asemenea Iuda a făcut aceasta cu o brutalitate neaşteptată şi şocantă prin trădarea cea mai ruşinoasă pe care lumea a văzut-o vreodată.

Dacă medităm la trădarea Domnului nostru, inimile noastre ar trebui să stea faţă de El cu mai multă dragoste şi smerenie pentru tot ce El a suferit pentru noi. Drumul Său la cruce pentru mântuirea noastră era mărginit de suferinţe îngrozitoare. Să încetăm cu trădarea noastră aşa de frecventă a Mântuitorului nostru din pricina popularităţii lumeşti şi a lăcomiei după câştig. Cu ajutorul Său haideţi să ducem o viaţă de credinţă clară în Domnul nostru Isus Hristos.

 

 

 

 

 

Tradus de la: Verraten von einem Freund

Traducere: Ion Simionescu

 

 

 

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este unnamed-file-683x1024.jpg

 

 

 

” Voi aveţi de tată pe diavolul; şi…” (Ioan 8/44)… Vreţi să ajungeţi în Cer? Să fiţi răpiţi? Să evadaţi din ghetoizarea demonica sau din gheena veşnică? Aflaţi că NUMAI”… celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1/12-13) Miliarde de oameni, în fiecare zi gargarisesc” Tatăl nostru”, dar numai cei născuţi din Sămânţa lui Dumnezeu, care-l primesc pe Învăţător, dimpreună cu învăţătura şi cu toate ale Sale, îl au ca Tată pe Creator… „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am…?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:21-23). Astfel de lecţii ni le  ascund cei cărora le este frică de creştini deştepţi, evlavioşi, pocăiţi, înnoiţi… Preoţii l-au răstignit pe Hristos şi nu s-au căit şi, de aceea ne răstigneasc şi pe noi cu pomeni, datini, tradiţii, taxe, acatiste, formalisme, idolatrii iconate, aurite, dar mute, surde, oarbe (Ps.115 şi 135); De aceea nu ne învaţă să ne pocăim (Mat. cap.23), pentru că le este groază de creştini născuţi din nou (Ioan, cap.3), înviaţi, BIBLICIZAȚI, bogaţi… Dar noi să-l credem, adică să-l primim pe Iisuss, care a venit plin de Har şi de Adevăr, căci „DUMNEZEIASCA Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu… Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplină cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate. De aceea,… (2Petru1/3-12); Pentru a-i semăna Lui în vorbire şi în fapte, El s-a făcut una cu noi, pentru ca şi noi să devenim şi să rămânem Una cu Biserica Trupului Său şi cu El-Căpetenie… Să lepădăm tot ce avem, pentru că nimic bun nu locuieşte în omul neânnoit (Rom. cap.7/18), ca să-l primim şi să-l păstrăm plin cu toate ale Sale, căci el este şi voinţă şi înfăptuire şi pace şi împăcare, iertare, iubire, mântuire, dragoste, neprihănire”… Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să… (Filipeni 3/7-11)

 

 

” Vai de tine, pustiitorule, care totuş n’ai fost pustiit; care jăfuieşti şi n’ai fost jăfuit încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.” (Îs.33/1) Pentru că în orice om nenăscut din nou din Sămânţa lui Dumnezeu, tronează un Faraon, un Hitler, sau… un alt ”ADAM” în care locuieşte cu toate dejecţiile tata Satan (Ioan 8/44); Un astfel de Pustiitor (împotrivitor Creatorului) transformă orice inimă adamică într-o hazna (Marcu 7/14-23), pentru a CIP-a pe toţi cei care nu cred, adică nu se umplu cu Plinătatea Învăţăturii Duhovniceşti, dar şi cu Învăţătorul TUTUROR păcătoşilor; Înainte ca Gog, din Tara Magog (Ezechiel cap.38 şi 39), dimpreună cu alte FIARE din Ap. Cap.13 să se întrupeze în Anticrist şi Prorocul mincinos, (deja cuibărit în inima Puti-Trumpi-Chinezistă) îşi depun nevoile globalii în ŞEFII dilii! Şi noi, tot ocolim plânsul amar, dăruit de Petru oricărui nelegiuit?”… Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul…” (Amos 4/11 b); Gunoierul cosmic – din sângele oricărui om adamic şi-a depus MAGNETISMUL oricaror boli, minciuni, preacurvii, cârtiri, fărădelegi şi, dacă-i tot plătim chiria, ne duce din rău în mai rău! Aşa îi răsplătim Dărnicia, Sfinţenia, Atotputernicia şi… Jertfirea? Astfel îi folosim DARURILE- pulsul inimii, respiraţia, timpul, privirea, aerul, ochii, mişcarea şi… sângerarea lui pentru eliberarea din ghetoul demonic şi vindecarea de lepra oricărui păcat…? Şi pentru asta…” zadarnică este şi credinţa voastră.” (1 Cor.15/2 b)” Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat şi durerile noastre le -a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi…” (Îs. 53/3-12) Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1/29) nu este ca ţapul lui Azazel (Levitic, cap.16), peste capul căruia erau mărturisite păcatele şi” jertfa” le ducea în pustie, de unde-alte duhuri mai rele (Mat.12/41-43) le întorcea în inima (ne) ”curtă”, întrupată din păcat şi zămislită în nelegiuire (Ps.51)” El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2/24); Hristos, prin întruparea din Duhul Sfânt a luat orice fărădelege şi, prin răstignire a îngropat ca să nu mai întoarcem de la groapă niciodată vreun păcat, dacă şi omul crede că a fost eliberat de orice nelegiure şi a fost vindecat pe veci, prin Harul său, prin pocăinţă, credinţă şi naştere din nou din Sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11)! Ce pierdem dacă noi, TOŢI, credem că pentru (răs) cumpărarea din gheena DEMONICĂ, el a transpirat cu lacrimi de sânge (Luca 22/44)? El, Prietenul TUTUROR păcătoşilor, (nu sfinţi, sfinţişori, fecioară, pomeni, acatiste, idolatrii iconate sau alte ritualuri, ci-) Preotul veşniciilor a luptat până la sânge (Evrei 12/4) împotriva fiecărui păcat! El, care este şi Paine şi Apa vieţii şi Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul (Ap.22/11) trebuie ascultat, urmat şi apreciat, căci este Cap în toate, nu coada… (Mat 17/5) ; Stropirea noastră cu Sângele Vieţii Dumnezeieşti de la Golgota, nu este ca sângele mielului care a însemnat pe dinafară uşorii uşii din Egipt(Ex.cap.12)… Nici un idol sau medicament nu poate spăla interiorul omenesc, decât prin transfuzia cu Sângele Cristic, în care pulsează învăţătura, gândirea, înfăptuirea, voia, rânduiala, vindecarea şi… purificarea-sfințirea veşnică a lui Dumnezeu…” Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însus jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va…” (Evrei 9/11-28)… „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti…!” (Ap.4/11)

 

 

 

 

 

✅Transumanismul s-a nascut in Gradina Eden,cand Tata  SATAN din Ioan 8/44,a   fecundat  sangele primilor parinti si l-a transmis TUTUROR urmasilor, care nu se conecteaza la transfuzia cu Sange Dumnezeiesc… Transumanismul este păcatul originar impanat la scară globală de Gunoierul Demolator, pentru a-l face pe om „ca Dumnezeu”,dar fără Creator… ✅„Transumanismul este o religie de înlocuire”✅ De la darwinism la transumanism✅ NU TREBUIE sărbătorit Crăciunul!✅ Un pas uriaș spre transumanism: apare primul procesor din lume realizat cu țesut cerebral uman✅ Zac Poonen – Adevărul care trebuie spus despre Crăciun şi Paşte✅ Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și imoral✅ Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I)✅ Big Bang – Evolutia unei teorii✅ Prejudecăţile care avansează lupta dintre credinţă și știinţă✅ Dumnezeu vorbește prin creație✅ Fotosinteza (este Opera Dumnezeiasca si … )continuă să ne uimească✅ Din cauza păcatului, lumea e în declin✅ Transumanismul – reinventând umanitatea prin tehnologie✅ Există vreo contradicție între știință și credința creștină?✅ AFR: Charles Darwin, adio teorie!✅ Avem nevoie de mai puțină școală, nu de mai multă (de John Taylor Gatto)✅ Educația (Biblica) de acasă a lui Dostoievski✅ (Cand oamenii nu mai au nevoie de Dumnezeu,devin dejectii de …”zeu”) Cum o elită corporatistă bogată a contribuit la finanțarea transgenderismului ca o fațadă ascunsă pentru transumanism✅ Creștinii sunt masacrați în Africa Centrală✅ (Degeaba ne trezim,daca nu ne nastem din nou ,nu din tata Satan –Ioan 8/44,ci din Samanta lui Dumnezeu…) Trezește-te, lume! Wokeismul este în declin… ✅ Era castrării copiilor s-a încheiat, în mare parte datorită lui Donald Trump✅ Creștinii francezi sunt obligați să plătească pentru propria lor batjocură✅ (C-am asa arata contrastul dintre Iubirea Dumnezeiasca din Ioan 3/16 si ”dragostea” Satanica…) Romancierul francez Michel Houellebecq poate fi nebun, dar se opune cu vehemență eutanasiei…✅ (Haosul Apocaliptic, oroarea lumii fără Dumnezeu este opera omului,nu a DOMNULUI Creator) Un romancier francez analizează moartea solitară a Europei post-creștine✅ Religia este cea mai puternică forță a binelui în societate. De ce o ignoră mass-media?✅ Rugăciunea și vindecarea: o perspectivă medicală și științifică asupra studiilor clinice randomizate controlate✅ (SATANISMUL,ADICA,) Marxismul cultural: sau cum s-a pierdut Occidentul✅ Tendințe îngrijorătoare: se apropie de sfârșit era creștină?✅ „Când oamenii nu mai cred în Dumnezeu, cred în orice“✅ Studentă româncă la Londra: „Dumnezeu a fost ucis de Occident, vreau să mă întorc acasă!”✅ Încercarea comunismului de a distruge creştinismul✅ (Fiindca l-au ”concediat” pe INVINGATOR, iata…) Cum a fost învins Occidentul✅ Nietzsche sau Iubirea-Ură față de Isus Christos✅ Şi cea mai ușoară cale, fără Dumnezeu, nu ține✅ De la „moartea lui Dumnezeu” la moartea artei (dar si a intregii civilizatii…)✅ „Cristos – Paștele nostru”, de  C.H. SPURGEON✅ Pastele si Isus Hristos✅ Paștele- Ce are de spus pentru noi astăzi?De Ernst Eugen Hücking✅ Søren Kierkegaard, Frica si cutremur✅21. Frică și Cutremur (Kierkegaard); „Oul” de Andy Weir; Tolstoi; alter ego✅„Oameni fără Dumnezeu”…✅ Despărțirea de Dumnezeu✅ De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei✅(Sub pretextul că  UE și Soroș   ne gayifică…crucea nucleara ne loveste in moalele capului…)Cu Dumnezeu în gura și Kremlinul în cap: cum folosește Rusia credința ortodoxă ca să toarne altă dată în mințile românilor…Putin pretinde că apără credința, dar în teritoriile ocupate din Ucraina arde biserici, ucide preoți și forțează convertiri…✅ (Miliardarul  orto-sfant ) Patriarhul Kirill spune că „unii demenţi” vor să învingă Rusia: „Distrugerea noastră va însemna sfârşitul lumii”✅ O lume fara Dumnezeu si fara suflet✅ Poate omul trăi fără Dumnezeu?✅ Fără Dumnezeu?✅ Oameni care s-au intalnit cu Dumnezeu,de A. W. Tozer✅ Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu?✅

 (Fiindca l-au ”concediat” pe INVINGATOR, iata…) Cum a fost învins Occidentul✅ Nietzsche sau Iubirea-Ură față de Isus Christos✅ Şi cea mai ușoară cale, fără Dumnezeu, nu ține✅ De la „moartea lui Dumnezeu” la moartea artei (dar si a intregii civilizatii…)✅ „Cristos – Paștele nostru”, de  C.H. SPURGEON✅ Pastele si Isus Hristos✅ Paștele- Ce are de spus pentru noi astăzi?De Ernst Eugen Hücking✅ Søren Kierkegaard, Frica si cutremur✅21. Frică și Cutremur (Kierkegaard); „Oul” de Andy Weir; Tolstoi; alter ego✅„Oameni fără Dumnezeu”…✅ Despărțirea de Dumnezeu✅ De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei✅(Sub pretextul că  UE și Soroș   ne gayifică…crucea nucleara ne loveste in moalele capului…)Cu Dumnezeu în gura și Kremlinul în cap: cum folosește Rusia credința ortodoxă ca să toarne altă dată în mințile românilor…Putin pretinde că apără credința, dar în teritoriile ocupate din Ucraina arde biserici, ucide preoți și forțează convertiri…✅ (Miliardarul  orto-sfant ) Patriarhul Kirill spune că „unii demenţi” vor să învingă Rusia: „Distrugerea noastră va însemna sfârşitul lumii”✅ O lume fara Dumnezeu si fara suflet✅ Poate omul trăi fără Dumnezeu?✅ Fără Dumnezeu?✅ Oameni care s-au intalnit cu Dumnezeu,de A. W. Tozer✅ Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu?✅ (Fiindca l-am concediat pe Dumnezeu…) Sfârșitul capitalismului sau sfârșitul civilizației? Alegerea ar putea fi atât de dură✅ Cele mai bune 30 de maxime din lume, selectate de cititorii planetei✅„Societate oboselii” de Byung-Chul Han (sinteză) – trăim într-o lume a epuizării autoimpuse✅ Istoriile sfintilor si rolul lor in formarea occidentului,de Aviad Kleinberg✅ (Cand il facem preș pe Dumnezeu devenim dejectii de…zeu) Prăbuşirea morală a Occidentului, de Petru Romoşan✅ Aici puteti afla si cum pensionarii PeSeDali de ieri,rasplatiti cu stimulente speciale de azi … MARTIRIZAU valorile ROMANIEI,obligandu-i pe detinuti,printre altele…  sa-si manance fecalele…✅ Marile falsuri istorice pe care se bazează autoritatea papală✅ Anticristul Romei?✅ Iisus, nu Fecioara Maria, a salvat Lumea, afirmă marți Vaticanul. De ce a fost nevoie de această precizare semnată de Papa Leon✅ Ce reprezintă rugăciunea Tatăl nostru? Ar trebui să o utilizăm ca rugăciune?✅ „Nu oricine-Mi zice ‘Doamne, Doamne…”✅ Nu uita niciodată că Isus l-a învins pe Satan pe cruce✅ Om adevărat şi Dumnezeu adevărat✅ Ioan Panican Răspunde: Păcat Sau Nu Bradul De Crăciun? ✅ Martirii secolului al XX lea partea II Richard Wurmbrand✅Darul iertarii – Autor : Charles Stanley – cap. 1 – Iertare si eliberare✅ Crestinismul redus la esente C.S. Lewis Partea 2 Audio Dan Bercian✅ Tur al grădinilor – Paradisul Florilor și Refugii Montane în Valea Înflorită

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Tur al grădinilor – Paradisul Florilor și Refugii Montane în Valea Înflorită

 

 

Miracle Garden Dubai 2022 || The world’s largest natural flower garden

 

 

 

 

 

The Most Beautiful Gardens in Europe

 

 

Cele mai frumoase grădini din lume – Idei unice și inspirate de design pentru grădini

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Crestinismul redus la esente C.S. Lewis Partea 2 Audio Dan Bercian

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Darul iertarii – Autor : Charles Stanley – cap. 1 – Iertare si eliberare ! Carti audio crestine !

 

https://www.youtube.com/watch?v=nsr6NdeM6ck

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

  1. Martirii secolului al XX lea partea II Richard Wurmbrand

https://www.youtube.com/watch?v=KJZSssVrgn8

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Ioan Panican Răspunde: Păcat Sau Nu Bradul De Crăciun?

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Om adevărat şi Dumnezeu adevărat

Filipeni 2.5-8

 

 

De Willem Johannes Ouweneel

© Heijkoop-Verlag, Online începând de la: 07.10.2018, Actualizat

 

 

Versete călăuzitoare: Filipeni 2.5-8

 

Filipeni 2.5-8: Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi aluat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

 

Cuprins

Felul de gândire al lui Hristos

Măcar că avea chipul lui Dumnezeu

„S-a dezbrăcat de pe Sine Însuşi”

„Făcându-Se asemenea oamenilor”

„Până la moarte”

Felul de gândire al lui Hristos

Dacă dispărem complet, dacă Domnul este totul iar noi învăţăm să privim pe frate cu ochii Săi, nu îl vom privi noi atunci mai pe sus de noi înşine şi nu vom urmări noi mai mult interesele altora, decât pe ale noastre? Pentru aceasta este necesar să fim în apropierea Domnului Isus şi să avem gândul care era în El atunci când a fost aici pe pământ. Ar trebui să privim acea desăvârşită bucurie de a se jertfi care L-a făcut să se coboare din cer pe pământ, care L-a făcut să meargă pe drumul cel mai de jos, pe El, Cel venit din înălţime. De ce a făcut Domnul Isus aceasta? Pentru că ne-a iubit! Şi această dragoste, această adevărată dragoste divină vrea numai un lucru: să slujească şi nu să I se slujească (Matei 20.28). Firea proprie, eul, vrea să i se slujească. Ceea ce lumea numeşte dragoste este deseori numai egocentrism, egoism, vrea numai să primească. Eul ocupă locul central. Numai Domnul Isus ne-a arătat adevărata dragoste, o dragoste în care S-a dăruit în totul, în care S-a dezbrăcat de dumnezeirea Sa şi S-a smerit devenind om, aşa cum găsim aici. Acesta este felul de a gândi cu care ar trebui să întâmpinăm pe fraţii şi surorile noastre. Vrem să ne ferim să studiem următoarele versete având ca ţintă numai contemplarea slavei Domnului Isus, oricât de bogată şi de preţioasă ar fi aceasta. Să reţinem că apostolul scrie aceasta aici ca să ne îndemne, ca la fiecare cuvânt pe care îl găsim aici referitor la Domnul Isus să ne spună: acest fel de gândire să fie în voi. La fiecare pas de smerenie al Domnului, apostolul ne spune: tot aşa trebuie să fie şi felul vostru de gândire. Atunci vom deveni mici în ceea ce ne priveşte pe noi înşine, nu mai rămâne nimic din noi înşine atunci când vedem ce a făcut Domnul Isus şi ce aşteaptă apostolul de la noi sub călăuzirea Duhului Sfânt, şi anume, să avem felul de gândire care l-a caracterizat pe Domnul Isus atunci când a venit din cer şi a trăit aici pe pământ şi în cele din urmă a fost ascultător până la moartea pe cruce.

 

Aici nu este vorba de suferinţele Sale în lucrarea de ispăşire de pe cruce, prin care ne-a împăcat cu Dumnezeu. În acest sens Domnul Isus nu poate fi un model pentru noi. În această privinţă El a fost unic. Duhul Sfânt nu ne poate niciodată îndemna să urmăm pe Domnul Isus în dăruirea Sa pentru păcatele noastre. Noi nu ne putem dărui nici pentru păcatele noastre, şi nici pentru păcatele altora. De aceea aici nu este vorba de suferinţele pentru ispăşire, ci de sentimentele inimi Lui care L-au făcut pe Domnul să meargă pe acest drum greu, întunecat. Acest fel de gândire trebuie să fie în noi. Aceasta aşteaptă Domnul de la noi. El ni se prezintă şi ne spune: vezi tu drumul Meu pe care am mers? Vreau să-ţi dau putere, propria Mea putere, ca să înveţi să mergi şi tu pe el.

 

Măcar că avea chipul lui Dumnezeu

»Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu …« (Filipeni 2.5,6). Este important că apostolul începe aici prin a ne arăta pe ce treaptă deosebit de înaltă se afla Domnul Isus înainte de a se coborî pe cea mai de jos treaptă. Vedem mult mai clar cât de mult S-a coborât, dacă mai înainte vedem cât de înaltă a fost poziţia Sa. El a avut chipul lui Dumnezeu, sau cum spune traducerea engleză a avut »forma« lui Dumnezeu, adică natura Sa şi fiinţa Sa erau divine. El era Dumnezeu, Dumnezeu Fiul; El era Cuvântul vieţii, care era la Tatăl şi care ne-a fost descoperit (1 Ioan 1.1,2). El era Fiul Tatălui (2 Ioan 3), din veşnicie Fiu la sânul Tatălui, desfătarea Lui în toate zilele, veselindu-Se neîncetat înaintea Lui (Proverbe 8.30). El era Dumnezeu, Fiul, care era obişnuit să poruncească legiunilor de îngeri, El, Creatorul, prin care s-au făcut lumile (Evrei 1.2); care a chemat la existenţă toate lucrurile, care a vorbit, şi s-a făcut, a poruncit, şi a luat fiinţă (Psalmul 33.9). Aceasta era Persoana despre care citim aici că S-a dezbrăcat. »El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob« (Filipeni 2.6,7). El nu a considerat ca ceva de dorit faptul de a fi egal cu Dumnezeu, ca ceva care merită să-l răpeşti. De ce nu? Deoarece El era egal cu Dumnezeu, deoarece El era în chipul lui Dumnezeu, poseda natura şi caracterul fiinţei lui Dumnezeu.

 

Când citim aceste versete ne aducem aminte de un alt om, de primul Adam. Ca şi cum Dumnezeu ar spune aici: să fie în voi gândul care era în ultimul Adam. Dumnezeu priveşte la noi şi se întreabă dacă El vede în noi viaţa primului Adam, sau viaţa ultimului Adam. Ai tu ca model de viaţă pe întâiul Adam? Atunci îţi voi spune ce a făcut întâiul Adam. El a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu! Diavolul a venit la Eva şi a zis: dacă vei mânca din pomul acesta, vei fii ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul (Geneza 3.5). Ea a ascultat mai bine de el, decât de Dumnezeu, căci ea privea ca pe ceva de dorit, a fi egal cu Dumnezeu. Adam s-a unit cu ea în acest lucru de apucat şi s-a înălţat pe sine însuşi. El nu a luat chip de rob. El era rob de la natură, dar a vrut să lepede acest jug de la el şi s-a ridicat la rangul lui Dumnezeu, ca să fie egal cu El, mâncând din pom. El s-a înălţat pe sine însuşi şi a devenit neascultător până la moarte, căci a ascultat de diavolul. S-a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu care spunea că dacă va fi neascultător, va muri. De aceea Dumnezeu l-a coborât aşa de mult, aşa cum spune în Evanghelia după Luca 14.11: »Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat«.

 

Acesta este tabloul întâiului Adam; acesta este tabloul nostru. Noi ne-am întins spre ceea ce era Dumnezeu. Am vrut să devenim răpitori, ca să fim egali cu Dumnezeu, şi prin păcat am devenit asemenea lui Dumnezeu, cunoscând binele şi răul, dar în acelaşi timp am fost subjugaţi de cel rău. Am devenit conştienţi că suntem goi, şi ne-am ascuns de El. În felul acesta am devenit neascultători până la moarte. Aceasta este starea întregii omeniri, căci acest Adam mort a devenit tatăl şi capul întregului neam de oameni.

 

Dumnezeu spune, acum a venit un al doilea Om. Dumnezeu a căutat mii de ani după acest al doilea, ultimul Adam. A privit (Psalmul 14), ca să vadă dacă este vreunul care să facă binele. A privit din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă era vreunul care-L caută pe Dumnezeu. Dar toţi s-au abătut, nu era nici unul care să aibă pricepere. Până în momentul când a venit acest Om, pe care Dumnezeu L-a privit treizeci de ani şi nu a găsit nimic în El care să fie în contradicţie cu caracterul Său, care să nu fie în concordanţă cu fiinţa Sa. După treizeci de ani s-a deschis cerul şi Dumnezeu a spus: »Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea« (Matei 3.17). El a spus aceasta despre Omul Isus Hristos, despre Cel ce avea chipul lui Dumnezeu şi care S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob.

 

„S-a dezbrăcat de pe Sine Însuşi”

Ce înseamnă să ne dezbrăcăm de noi înşine? Să ne gândim la 2 Corinteni 8.9: »Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat (căci avea chipul lui Dumnezeu), S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogăţiţi«. El S-a făcut nimic, înaintea oamenilor Şi-a acoperit cu un voal slava Sa ca Dumnezeu. Desigur, El a fost Dumnezeu atunci când a fost aici pe pământ, tot aşa cum a fost când era în cer; aici însă nu a fost în slava Sa divină oficială. Dacă ar fi fost aşa, ne-ar fi nimicit pe toţi, căci nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu şi să trăiască. El a fost aici într-o stare de smerenie aşa că rămăşiţa lui Israel, când se va întoarce în viitor la Dumnezeu, când se va gândi la starea ei de necredinţă din urmă, va spune: »El nu avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui nu avea nimic care să ne placă« (Isaia 53.2). Numai ucenicii Lui credincioşi au putut să spună mai târziu: »Noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl« (Ioan 1.14). Însă această slavă a fost numai din când în când vizibilă pentru cei credincioşi; nu purta nici-o aureolă. Ca Om a fost aici în totul asemenea nouă. El a venit într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Romani 3), cu toate că El nu a cunoscut păcatul, nu a făcut păcat şi nu a putut fi ispitit prin păcat. Aşa a fost El: Dumnezeu, care S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi ca să devină om. Faţă de noi a renunțat la slava Sa exterioară. Desigur Domnul Isus nu a renunţat la dumnezeirea Lui atunci când a venit pe pământ, aşa cum spun din păcate unii oameni din zilele noastre. Cum ar fi fost posibil ca El, care este Dumnezeu Însuşi, să renunţe la dumnezeirea Sa! Nu, El Şi-a acoperit cu un voal slava Sa numai cu privire la noi, ca să nu fim nimiciţi.

 

El a venit la noi ca un om, în totul asemenea nouă. Dar nu ca om simplu! Ne-am fi putut imagina că aici pe pământ I S-a acordat pretutindeni locul dintâi. Atunci când Domnul Isus a intrat în propria-I creaţie nu putea să fie altfel decât că El era Întâiul născut din toată creaţia (Coloseni 1.15). Creatorul a luat parte la propria Lui creaţie. Nu se cuvenea ca El să ocupe locul dintâi între creaturi? În El, prin El şi pentru El au fost create toate lucrurile (Coloseni 1.16). Însă la exterior El nu a ocupat locul dintâi. Căci potrivit felului Lui de a gândi, care Îl avea, nu a vrut să fie cel mai mare dintre oameni. El Însuşi spune: »Căci Fiul Omului nu a venit ca să I se slujească …« (Matei 20.28). Ar fi fost de la sine înţeles dacă El, Creatorul tuturor lucrurilor, Domnul îngerilor, al împăraţilor şi al oamenilor ar fi venit ca să se lase slujit! Dar El a venit ca El Însuşi să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi! El spune ucenicilor Săi: »Căci care este cel mai mare; cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă?« (Luca 22.27). El, Cel pe care ei Îl numeau Domnul, era în mijlocul lor ca unul care slujea. Acestea nu erau cuvinte rostite cu uşurătate, căci cu acest prilej El S-a încins, a luat apă, S-a plecat pe genunchi şi a spălat picioarele ucenicilor. Acesta era gândul care era în Hristos, acest fel de a gândi, de a se jertfi în totul pentru alţii, de a renunţa la Sine, de a nu se gândi la propriile interese, nici măcar la drepturile Lui de Creator, de Domn şi Stăpân, ci numai la alţii. Aceasta este dragostea. »Acest gând să fie şi în voi!« El a luat chip de rob, El, Cel care în acelaşi timp a rămas Dumnezeu. El a spus, după ce Dumnezeu a căutat în zadar mii de ani după unul care să facă binele: »Iată-Mă că vin! În sulul cărţii este scris despre Mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în înăuntrul inimii Mele« (Psalmul 40.7,8; Evrei 10.7). El a luat de bună voie chip de rob. Aceasta dovedeşte că El este Dumnezeu! Dacă nu ar fi fost Dumnezeu, nu ar fi putut să ia chipul unui rob. Noi oamenii suntem de la natură sclavi, ori sclavi ai păcatului, ori sclavi ai lui Dumnezeu. Şi îngerii sunt slujitori ai lui Dumnezeu; ei slujesc Domnului Isus. Nici ei, nici noi nu putem să luăm chip de rob, căci noi suntem deja sclavi. Ceea ce pentru un om este păcat, anume să-şi părăsească starea, era la El o faptă divină de dezbrăcare de Sine. El, Cel care era Dumnezeu, putea să se descopere în carne (1 Timotei 3.16). O Persoană cu chip de Dumnezeu şi cu chip de rob! Poţi tu să înţelegi aceasta? »Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl« (Matei 11.27). Taina Fiului este de neînţeles pentru fiii oamenilor. Chip de rob şi chip de Dumnezeu – ce opoziţie! Şi aceasta într-o persoană.

 

„Făcându-Se asemenea oamenilor”

În felul acesta a mers El aici ca Om pe pământ. »Făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om« (Filipeni 2.7,8). Nu era nici-o diferenţă în această privinţă. Nu a fost aşa cum deseori se aude spunând, că El a avut chip de om numai la exterior, că El a fost Dumnezeu într-o mantie de om. Nu, El a devenit în chip desăvârşit om, om în adevăratul sens al cuvântului, cu trup omenesc, cu suflet omenesc şi cu duh omenesc. El a flămânzit, după ce a umblat patruzeci de zile în pustie; a obosit şi a fost însetat, atunci când a stat la fântâna din Sihar; a fost un Om în totul asemenea nouă. Un Om venit în chip asemănător trupului păcatului, dar Unul care nu a cunoscut păcatul şi nu a făcut păcat. Aceasta este diferenţa – în rest în totul asemenea nouă. Aşa a mers El aici pe drumul Său. Înfăţişarea Lui nu a atras atenţia asupra Sa, atunci când a fost în mijlocul mulţimii, cu excepţia a ceea ce a făcut şi ce a spus, însă la exterior a fost un om ca şi noi. Nu era nimic deosebit de văzut la El, nimic care să ne atragă privirea (Isaia 53.2).

 

„Până la moarte”

Însă această dezbrăcare de Sine, această poziţie de sclav nu era de ajuns. Dacă după treizeci de ani S-ar fi întors la Dumnezeu, Dumnezeu I-ar fi spus, Celui ce a fost Rob: »Bine, Rob bun şi credincios …, intră în bucuria stăpânului Tău« (Matei 25.21). Domnul Isus S-ar fi putut întoarce în felul acesta înapoi, El nu ar fi trebuit să moară, căci El a fost fără păcat. Da, pentru noi moartea este ceva de la sine înţeles. »Plata păcatului este moartea« (Romani 6.23). »Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată« (Evrei 9.27). Dar El nu trebuia să moară. El nu a păcătuit. Pentru El nu era nici-o plată pentru păcat. Putea să se reîntoarcă la Dumnezeu şi ar fi fost răsplătit pentru slujba Lui făcută cu credincioşie aici pe pământ. Ce s-ar fi petrecut cu noi atunci? Judecata ta şi a mea ar fi fost cu mult mai îngrozitoare. Căci atunci când vom fi stat înaintea lui Dumnezeu şi vom fi zis: nu am putut face altfel, diavolul ne-a înşelat (compară cu Geneza 3.13), sau: am fost oameni mici, slabi, Dumnezeu a cerut prea mult de la noi, atunci Domnul Isus ne va fi spus (căci El va fi judecătorul: Ioan 5.22; Faptele apostolilor 17.31): Eu am umblat treizeci şi trei de ani pe pământ, în totul asemenea vouă. Nu am făcut niciodată ce nu a fost plăcut lui Dumnezeu. Aceasta ar mări acuzarea noastră şi mai mult, căci El este dovada vie că în principiu omul ar fi putut să corespundă cerinţelor lui Dumnezeu, dacă ar fi fost ascultător. Dar Domnul Isus nu a ocolit moartea. El, Cel care S-a dezbrăcat de chipul Lui de Dumnezeu, după ce a luat chip de om, S-a smerit şi ca om. În exterior găsit ca un om, S-a smerit şi ca om a ocupat locul cel mai de jos, locul cel mai dispreţuit. Vreau să atrag din nou atenţia asupra esenţei acestor cuvinte, prin care conştiinţa şi inimile noastre să fie atinse. De ce sunt spuse toate acestea? Ca astfel felul de gândire care era în El, dându-Se pe deplin pe Sine şi gândindu-Se numai la alţii, pentru care a ocupat locul cel mai de jos, să fie şi în noi! Felul acesta de a gândi era plin de dragoste şi nu voia, nici nu putea să facă altceva, decât să slujească. O astfel de dragoste era în El şi ea L-a făcut să fie ascultător până la moarte, da, moarte de cruce.

 

El a devenit ascultător, El, Cel care în cer niciodată nu a trebuit să fie ascultător. În cer nu putea şti din experienţă ce este ascultarea. El era obişnuit ca să fie ascultat. El, Cel care a poruncit, şi s-a făcut, care a vorbit, şi a luat fiinţă. Legiuni de îngeri trebuiau să asculte de El. Însă El a venit pe pământ, şi cu toate că era Fiu, a trebuit să înveţe să asculte (Evrei 5.8). El a trebuit literalmente să experimenteze în trupul Său ce înseamnă să asculţi; care erau consecinţele cuvintelor: » Iată-Mă că vin! Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!« El a ştiut ce înseamnă aceasta. Căci El spune puţin mai înainte (Evrei 10): »Tu nu ai voit şi nu ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.« El a vrut să se dea pe Sine ca jertfă; El, Cel care nu trebuia să moară, S-a întrupat în carne şi sânge ca să poată muri (Evrei 2.14). A venit ca om pe pământ, ca să devină ascultător până la moarte. A învăţat aceasta în practica cea mai aspră a vieţii. Nu într-o viaţă aşa cum o avem noi, ci într-o viaţă în care Dumnezeu I-a arătat drumul care sfârşea pe cruce. El putea spune: »Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu forţa, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu« (Ioan 10.17,18). Tatăl I-a dat o poruncă, şi El a fost ascultător de această poruncă, ascultător până la moarte, căci Tatăl I-a poruncit să-Şi dea viaţa, ca iarăşi s-o ia. El a fost ascultător, căci era călăuzit de acest gând şi pentru că S-a gândit la persoane care nicidecum nu erau demne de aşa ceva şi care nicidecum nu întrebau de aşa ceva. Şi fraţii şi surorile noastre nu aşteaptă totdeauna de la noi ca să ne dăruim pentru ei. După etalonul nostru ei nici nu au meritat totdeauna ca să fie priviţi mai pe sus de noi înşine. Şi totuşi, întrebarea este nu dacă ei sunt demni, ci dacă noi suntem călăuziţi de gândul Domnului Isus, care S-a dat pe Sine pentru tine şi pentru mine atunci când nu era nimic atrăgător în noi înşine pentru care să fi mers cu plăcere la moarte. El a făcut-o pentru că Tatăl I-a dat o poruncă şi pentru că El Însuşi a avut dorinţa să-Şi dea viaţa şi prin aceasta să ne câştige pentru Sine. Aceasta este dragoste! »Gândul acesta să fie în voi, care a fost şi în Hristos Isus.« Un fel de a gândi care sfârşeşte pe cruce, dacă trebuie. Şti tu ce este crucea? Nu mă refer la cruce, ca loc unde a avut loc împăcarea noastră, ci la cruce, aşa cum ea ar trebui să însemne în viaţa mea şi a ta, căci aici este vorba de modele pentru noi. Şi noi trebuie să ne luăm crucea şi să urmăm pe Domnul. Şi drumul nostru poate realmente, sau simbolic să sfârşească la cruce, dacă felul nostru de a gândi este asemenea aceluia al Domnului Isus. Mulţi oameni au o cruciuliţă care atârnă pe perete în cameră, sau la gât. Crucea a devenit un simbol de onoare. Constantin cel Mare a spus că el a învins prin acest simbol. Dar aici crucea nu este o onoare, ci locul celei mai mari ruşini. Domnul Isus a suferit crucea, nu a luat seama la ruşine (Evrei 12.2). În Galateni 5.11 şi 1 Corinteni 1.23 citim despre cruce că este un »prilej de poticnire«. Da, crucea este un prilej de poticnire! Am vorbit în această săptămână cu o evreică despre Evanghelie şi am observat din nou că oamenii, şi în mod deosebit iudeii, nu vor să fie salvaţi de cineva care a atârnat pe cruce. Nu există ceva mai ruşinos şi mai dispreţuitor ca şi crucea lui Isus. Când Pavel a venit la corinteni, la cei înţelepţi, care aveau păreri foarte bune despre ei, a zis: la voi, care credeţi că sunteţi foarte înţelepţi, nu am putut veni cu înţelepciunea lui Dumnezeu, cu ceea ce conţin hotărârile lui Dumnezeu. V-am putut vorbi numai despre crucea dispreţuită; despre Isus Hristos, şi El răstignit (1 Corinteni 2). Noi însă propovăduim pe Hristos răstignit. Da, aceasta este necesar pentru oamenii care au păreri înalte despre ei; aceştia trebuie să facă cunoştinţă cu crucea aducătoare de dispreţ, ca acolo să-şi vadă propria nimicnicie.

 

Tradus de la: Wahrer Mensch und Wahrer Gott

 

Extras din cartea Christus unser Leben, Heijkoop-Verlag, 1984, pag. 41–48

 

Traducere: Ion Simionescu

https://www.soundwords.de/ro/om-adevarat-si-dumnezeu-adevarat-a11353.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Nu uita niciodată că Isus l-a învins pe Satan pe cruce

 

 

Cea mai mare bătălie care a avut loc vreodată pe acest pământ nu este descrisă în nicio carte de istorie a lumii. Această luptă s-a dat pe Calvar unde, prin moartea Sa, Domnul Isus l-a învins pe Satan, prințul lumii.Două versete pe care nu ar trebui să le uităm niciodată în viața noastră sunt cele din Evrei 2:14,15. Sunt convins că Satan nu ar dori ca noi să știm aceste versete. Nimănui nu-i place să audă despre propria înfrângere sau eșec și Satan nu este o excepție. Iată versetele: „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El (Isus) însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte (moartea Sa pe crucea de pe Calvar), să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” Cand Isus a murit, l-a dezbrăcat pe Satan de putere. De ce? Pentru ca noi sa fim eliberați pentru totdeauna de Satan și de robia fricii în care ne-a adus în viața noastră. Există o mulțime de frici pe care le au oamenii: frica de boală, frica de sărăcie, frica de eșec, frica de oameni, frica de viitor etc. Cea mai mare dintre toate aceste frici este, însă, frica de moarte. Orice altă frică este inferioară fricii de moarte. Frica de moarte duce mai departe la frica de ce se va întâmpla dincolo de moarte. Biblia ne învață clar că cei care trăiesc în păcat vor merge în final în iad – locul rezervat de Dumnezeu pentru cei care nu se pocăiesc. Și diavolul va petrece veșnicia în iazul de foc împreuna cu cei pe care i-a înșelat și i-a condus în păcat pe pământ. Isus a venit pe pământ să ne scape de iadul veșnic, luând pedeapsa pentru păcatele noastre. El, de asemenea, a distrus puterea pe care Satan o avea asupra noastră pentru ca acesta să nu ne mai facă niciodată rău.

 

Ține minte acest adevăr toată viața ta: DUMNEZEU VA FI MEREU DE PARTEA TA ÎMPOTRIVA LUI SATAN. Acesta este un adevăr glorios care mi-a adus așa de multă încurajare, mângâiere și biruință încât aș vrea să mă duc peste tot în lume și să spun acest lucru fiecărui credincios. Biblia spune: „Supuneți-vă lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Numele lui Isus este Numele din fața căruia Satan va fugi mereu. Imaginea pe care majoritatea credincioșilor o au este aceea a lui Satan alergându-i și ei fugind pentru a-și scăpa viața. Dar Biblia ne arată exact opusul. Ce credeți? I-a fost sau nu frică lui Satan de Isus? Cu toții știm că lui Satan i-a fost frică să dea piept cu Salvatorul nostru. Isus este Lumina lumii iar prințul întunericului a trebuit să dispară dinaintea Lui.Vreau să vă spun vouă, tinerilor, că oricând în viața voastră dacă sunteți într-o situație dificilă sau aveți vreo problemă de neînvins, când vă confruntați cu ceva care pare a fi de nerezolvat din punct de vedere omenesc, chemați Numele Domnului Isus. Spuneți-I: „Doamne Isuse, Tu ești de partea mea împotriva diavolului. Ajută-mă acum”. Și apoi spuneți-i lui Satan: „În Numele lui Isus Cristos mă împotrivesc ție Satan”. Vă spun că Satan va fugi de la voi imediat, pentru că Isus l-a înfrânt pe cruce. Satan este dezbrăcat de putere împotriva ta când umbli în lumina lui Dumnezeu și i te împotrivești în Numele lui Isus.

 

Evident că Satan nu vrea să afli despre înfrângerea lui și de aceea te-a împiedicat să auzi despre ea până acum. De aceea i-a împiedicat și pe mulți predicatori să predice despre înfrângerea lui.Vreau să știți cu toții clar că Satan a fost învins o data pentru totdeauna de Domnul Isus pe cruce. Nu mai trebuie să-ți fie niciodată frică de Satan. El nu te poate necăji.((Decat daca ii permiti tu))… Nu te poate răni. Te poate ispiti. Te poate ataca. Însă harul lui Dumnezeu în Cristos îți va da mereu biruință asupra lui, dacă te smerești, te supui lui Dumnezeu și umbli în lumina Lui mereu. Există multă putere în lumină. Satan, prințul întunericului, nu poate intra niciodată pe tărâmul luminii. Dacă Satan încă mai are putere asupra multor credincioși este pentru că aceștia încă mai umblă în întuneric, trăind în vreun păcat ascuns, neiertându-i pe alții, fiind geloși pe cineva sau urmărind vreo ambiție egoistă în viețile lor etc. Atunci Satan prinde putere asupra lor. Altfel nu îi poate atinge.Ni se spune în cartea Apocalipsa că într-o zi Isus se va întoarce și îl va lega pe Satan în Adânc, iar apoi Isus va domni pe acest pământ o mie de ani. După acea perioadă, Satan va fi eliberat pentru o scurtă perioadă de timp pentru a arăta tuturor că încă nu s-a schimbat după îndelunga sa întemnițare. Apoi va ieși și va înșela oamenii de pe pământ pentru ultima oară. Și atunci se va vedea că nici rasa lui Adam nu s-a schimbat, chiar și după ce a observat domnia de pace de o mie de ani a Domnului Isus. Atunci Dumnezeu va coborî cu judecată asupra lui Satan și-l va arunca în iazul de foc pentru eternitate. Iar toți cei care au trăit în păcat, care au plecat genunchiul înaintea lui Satan și care au ascultat de el în loc să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, vor ajunge tot în acel iaz de foc împreună cu Satan.De aceea propovăduim această evanghelie a înfrângerii lui Satan. Este poate cel mai important adevăr pe care credincioșii trebuie să-l audă în această vreme. Dar ține minte că nu vei avea nicio putere asupra lui Satan dacă nu umbli în curăție.

 

 

https://romanian.cfcindia.com/ro/wftw/never-forget-that-jesus-defeated-satan-on-the-cross

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

„Nu oricine-Mi zice ‘Doamne, Doamne…’”

 

Noi ne putem gândi că îi suntem plăcuți lui Dumnezeu doar prin ceea ce spunem sau facem. Însă noi putem spune cuvintele „corecte” și îndeplini sarcinile „corecte”, dar totuși inima noastră să acorde toată atenția la cum ceilalți ne percep sau la cum putem obține beneficii pământești, iar aceste lucruri nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Isus adresează acest aspect în predica de pe munte, când spune: „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”” Matei 7:21-23. Ce este important pentru Dumnezeu este ca noi să ajungem să-L cunoaștem prin a face voia Lui din toată inima și în ascultare de Cuvântul Lui.

 

Când Dumnezeu i-a zis profetului Samuel să aleagă pe fiul cel mai mic al lui Isai, David, ca să-l înlocuiască pe Saul ca rege al lui Israel, deși frații mai mari ai lui David erau mai înalți și mai puternici, Dumnezeu a spus: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” 1 Samuel 16:7 Samuel i-a zis lui Saul că, din cauza neascultării lui, împărăția lui nu va dăinui căci „Domnul Şi-a ales un om după inima Lui…” 1 Samuel 13:14. Dorința lui David era ca să cunoască și să asculte Cuvântul lui Dumnezeu în viața sa, după cum putem citi în multe ocazii în Psalmii scriși de el – mai ales în Psalmul 119. Acest lucru l-a făcut „om după inima lui Dumnezeu,” și putem fi și noi același fel de oameni dacă ne dedicăm în totalitate, cu întreaga inimă scopului de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a-I asculta voia!

 

Odată Isus privea cum oamenii puneau bani în colecta de la templu: „Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: ‘Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.’” Marcu 12:41-44. Atitudinea văduvei a făcut-o un exemplu pentru toate generațiile. Din nou, vedem aici că nu ceea ce facem sau spunem are importanță, ci valoare are dorința aprinsă de a trăi și sluji după placul lui Dumnezeu.

 

„Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Coloseni 3:23.

 

Împlinirea voii Tatălui

Când Îl înțelegem astfel pe Dumnezeu, toate sarcinile vieții devin semnificative. În cartea Eclesiastului, Solomon scrie exemplu după exemplu cu scopul de a ilustra cuvintele pe baza cărora a scris cartea: „O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” Eclesiastul 1:2 Totuși, la finalul cărții el scrie o concluzie plină de speranță: „Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Eclesiastul 12:13-14. Chiar și în cele mai mondene și obișnuite aspecte ale vieții, putem să colectăm comori veșnice, făcându-le ca pentru Dumnezeu. Astel, ajungem să-L cunoaștem pe El, să cunoaștem gândirea și voia Lui și vom fi tot mai mult asemeni Lui. Solomon menționează și când este cel mai bun moment să începi această călătorie: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: ‘Nu găsesc nicio plăcere în ei.’” Eclesiastul 12:1. Însă, indiferent de vârstă, noi putem trăi această viață plăcută inimii lui Dumnezeu!

 

Rezultatul unei astfel de vieți este exact profeția lui Isaia: „Cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în el.” Isaia 64:4. Vom experimenta puterea care-l fascina pe Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” 2 Petru 1:3-4. Îl vom cunoaște pe Dumnezeu tot mai mult și pas cu pas vom fi transformați în imaginea Lui! (2 Corinteni 3:18). Dacă procedăm așa, nu vom ajunge niciodată să auzim aceste cuvinte groaznice de la Isus: „Nu v-am cunoscut niciodată! Plecați de la mine toți cei care practicați fărădelegea!” În schimb, putem trăi cu o așteptare plină de nădejde că la finalul vieții noastre vom auzi: „Bine, rob bun şi credincios … intră în bucuria stăpânului tău!” Matei 25:21.

 

https://crestinismactiv.ro/nu-oricine-mi-zice-doamne-doamne-va-intra-in-imparatia-cerului

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ce reprezintă rugăciunea Tatăl nostru? Ar trebui să o utilizăm ca rugăciune?

 

 

Rugăciunea Tatăl nostru este o rugăciune pe care Domnul Iisus a folosit-o pentru a-i învăţa pe ucenicii Săi cum să se roage, aşa cum este descris în Matei 6:9-13 şi Luca 11:2-4. Matei 6:9-13 spune astfel: “Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”. Mulţi oameni înţeleg în mod greşit rugăciunea Tatăl nostru sau rugăciunea domnească în sensul în care noi ar trebui să o spunem cuvânt cu cuvânt identic precum este prezentată în Sfintele Scripturi. Alţii o consideră ca pe o formulă magică ca şi cum cuvintele în sine au o anumită putere aparte sau o capacitate de a-L influenţa pe Dumnezeu.

 

Dimpotrivă, Biblia ne învaţă tocmai contrariul acestor idei. Dumnezeu este de departe mult mai interesat în ceea ce priveşte inimile noastre atunci când ne rugăm decât ar fi interesat de cuvintele noastre. Matei 6:6 ne învaţă ca “Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Matei 6:7 merge mai departe şi spune: “Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” Atunci când ne rugăm, practic ar trebui să ne vărsăm inimile înaintea lui Dumnezeu (Filipeni 4:6-7) şi nicidecum să recităm cuvinte memorate pentru a-L impresiona.

 

Rugăciunea Tatăl nostru trebuie să fie înţeleasă ca un exemplu, un fel de a învăţa cum să ne rugăm. Rugăciunea Tatăl nostru ne învaţă să ne rugăm. Ne oferă “ingredientele” care ar trebui să compună o rugăciune. Iată cum face acest lucru. “Tatăl nostru care eşti în ceruri” ne învaţă cui să Îi adresăm rugăciunile noastre, adică Tatălui. “Sfinţească-se Numele Tău” ne spune că ne închinăm lui Dumnezeu şi să Îi dăm glorie şi laudă pentru ceea ce este El. Expresia “vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ” reprezintă o reamintire asupra faptului că noi ne rugăm pentru împlinirea planului lui Dumnezeu pentru vieţile noastre şi pentru această lume şi nu pentru împlinirea planurilor noastre. Noi suntem chemaţi să ne rugăm pentru voia lui Dumnezeu şi nu pentru dorinţele noastre. Suntem încurajati de asemenea să Îi cerem lui Dumnezeu lucrurile necesare prin expresia “Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. “Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” ne aminteşte că trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu să nu le mai facem, precum şi că trebuie sa iertăm pe ceilalţi la fel cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi. Concluzia rugăciunii Tatăl nostru “şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău” este o cerere de ajutor din partea lui Dumnezeu pentru a fi victorioşi în lupta cu păcatul şi pentru a fi protejaţi de atacurile celui rău.

 

Aşadar, rugăciunea domnească nu este o rugăciune pe care trebuie să o memorăm şi să o recităm înaintea lui Dumnezeu. Este doar un exemplu despre cum ar trebui să ne rugăm. Acum, este ceva greşit în memorarea rugăciunii domneşti? Bineînteles că nu! Este ceva greşit dacă ne rugăm Domnului folosind această rugăciune? Nu, cu condiţia ca inima noastră să fie cea care spune rugăciunea şi pentru care fiecare cuvânt păstrează întelesul rugăciunii. Aminteşte-ţi, în rugăciune, Dumnezeu este mult mai interesat de comunicarea noastră cu El şi să îi vorbim din inimile noastre decât este în ceea ce priveşte anumitele cuvinte pe care le folosim. Filipeni 4:6-7 declară: “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

 

https://www.gotquestions.org/Romana/rugaciunea-Tatal-nostru.html

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Iisus, nu Fecioara Maria, a salvat Lumea, afirmă marți Vaticanul. De ce a fost nevoie de această precizare semnată de Papa Leon

 

 

Andrei Georgescu

 

 

 

Iisus poate că a auzit cuvinte înțelepte de la mama sa, Fecioara Maria, dar ea nu l-a ajutat să salveze lumea de la damnare, a anunțat marți Vaticanul, citat de agenția de presă Reuters.

Într-un nou decret aprobat de Papa Leon, biroul doctrinar suprem al Vaticanului a dat instrucțiuni celor 1,4 miliarde de catolici din lume să nu se refere la Fecioara Maria ca la „co-mântuitoare” a lumii.Doar Iisus a salvat lumea, se spune în noua instrucțiune, menită să pună capăt unei dezbateri interne care a tulburat înalții reprezentanți ai Bisericii Catolice timp de decenii și a stârnit chiar și rare dezacorduri deschise între papii recenți, notează Reuters.

 

„Un titlu care poate crea confuzie”

„Nu ar fi potrivit să se utilizeze titlul de «co-mântuitoare»”, se arată în text. „Acest titlu … (poate) crea confuzie și un dezechilibru în armonia adevărurilor credinței creștine”.Catolicii cred că Iisus a mântuit omenirea prin crucificarea și moartea sa. Teologii bisericii au dezbătut timp de secole dacă Maria, pe care catolicii și mulți creștini o numesc Mama lui Dumnezeu, l-a ajutat pe Iisus să salveze lumea, scrie Reuters.Fostul papă Francisc s-a opus cu vehemență acordării Fecioarei Maria a titlului de „co-mântuitoare”, numind la un moment dat această idee „o prostie”.

 

„Ea nu a vrut niciodată să ia nimic pentru sine de la fiul ei”, a declarat în 2019 Francisc, care a murit în luna aprilie a acestui an.Predecesorul lui Francisc, papa Benedict al XVI-lea, s-a opus și el acestui titlu. Predecesorul său, papa Ioan Paul al II-lea, l-a susținut, dar a încetat să-l mai folosească public la mijlocul anilor 1990, după ce biroul doctrinar a început să-și exprime scepticismul.Noua instrucțiune a Vaticanului subliniază rolul Fecioarei Maria ca intermediar între Dumnezeu și omenire. Dând naștere lui Iisus, ea „a deschis porțile Răscumpărării pe care toată omenirea o aștepta”, se spune în instrucțiune.

Conform Bibliei, răspunsul Mariei la îngerul care i-a spus că va rămâne însărcinată a fost: „Fie voia Ta”.

 

 

 

 

 

 

https://hotnews.ro/iisus-nu-fecioara-maria-a-salvat-lumea-afirma-marti-vaticanul-de-ce-a-fost-nevoie-de-aceasta-precizare-semnata-de-papa-leon-2101910

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Anticristul Romei?

 

Cum indică profeția biblică direct către papalitate

 

De

Mark Winters

 

Avertismentele au fost ignorate. Adevărul nu mai poate fi redus la tăcere. Timp de secole, Vaticanul a fost venerat ca inima creștinătății – un simbol al credinței, tradiției și autorității morale. Dar în spatele zidurilor impunătoare și al sălilor aurite se află o realitate mai întunecată: corupția, abuzul, manipularea politică și o agendă globalistă care amenință însăși sufletul creștinismului. În această dezvăluire îndrăzneață și neclintită, Anticristul Romei? dezvăluie: amploarea devastatoare a scandalurilor de abuz asupra copiilor – și miliardele plătite pentru a le mușamaliza. Ipocrizia Vaticanului: predicarea granițelor deschise în timp ce se ascunde în spatele zidurilor fortificate și a unor bogății de neimaginat. Alianțele tulburătoare ale Papei cu puterile politice globale și mișcările interconfesionale care împing spre sincretism religios. Rolul mass-media în crearea unei imagini igienizate, în timp ce îngroapă adevăruri incomode. Înrădăcinată în Scriptură, istorie și investigații neînfricate, această carte lansează un apel clar credincioșilor de pretutindeni: testați spiritele, căutați adevărul neobosit și stați ferm împotriva înșelăciunii. Dacă ești gata să tragi cortina și să vezi Vaticanul așa cum nu l-ai mai văzut niciodată — nu prin prisma mass-media globale, ci prin prisma discernământului biblic — această carte este pentru tine. Adevărul contează. Acum mai mult ca niciodată.

 

https://www.lulu.com/shop/mark-winters/the-antichrist-of-rome/paperback/product-m2m868g.html?q=&page=1&pageSize=4

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Cand Dumnezeu cel neiconat este scos din inima,din casa,sahistii globalii dau foc si la…masa)- Noul Reich: Narațiunea: Imigrație, identitate și lecțiile lui Hitler

 

 

De

Mark Winters

 

În spatele discursurilor șlefuite și al presei lucioase se ascunde un adevăr brutal: națiunile occidentale sunt dezmembrate în mod deliberat din interior. Elitele globaliste – păpușari ai ONU, Forumului Economic Mondial și organizații obscure – orchestrează o preluare ostilă prin imigrație în masă, distrugere culturală și atacuri neobosite asupra suveranității naționale. Această carte nu se ferește de nimic. Expune insidiosul Plan Kalergi, transformarea multiculturalismului în armă și înlocuirea sistematică a popoarelor indigene cu culturi străine importate pentru a fractura societățile. Demască minciunile spuse de politicienii corupți, liderii beligeranti și propagandiștii media care văd cetățenii obișnuiți ca niște pioni de consum în jocul lor de șah globalist. Fie că ești șocat, furios sau trezit la realitate, un lucru este clar: supraviețuirea identității și libertății occidentale depinde de recunoașterea inamicului și de a te opune valului haosului. „Narațiunea Noului Reich: Imigrație, identitate și lecțiile lui Hitler” este un semnal de alarmă. Este un strigăt de luptă pentru cei care refuză să-și vadă patriile dispărând și culturile șterse. Această carte îndrăznește să spună adevărurile pe care alții le ascund – nefiltrate, fără scuze și fără compromisuri. Întrebarea este simplă: Vei rezista și lupta sau vei fi măturat de vânt?

 

Mark Winters este un scriitor plin de compasiune și un susținător al peisajelor pitorești ale Scoției, a cărui operă explorează complexitatea sănătății mintale și a dezvoltării personale. Cu o înțelegere profundă a psihicului uman, Winters și-a dedicat călătoria literară elucidării unor subiecte variind de la depresie și anxietate la ADHD și puterea pozitivității. Bazându-se pe propriile experiențe și pe o perspectivă profundă asupra provocărilor cu care se confruntă mulți, Winters țese narațiuni care sunt atât edificatoare, cât și empatice. Scrierile sale servesc drept un far de speranță pentru cei care navighează prin apele adesea turbulente ale sănătății mintale, oferind îndrumare și înțelegere cu fiecare pagină pe care o întorc. Operele lui Winters sunt caracterizate de autenticitatea și profunzimea lor, deoarece explorează fără teamă complexitățile minții și inimii. Prin povestirea sa emoționantă și prin perspectivele care provoacă la reflecție, el încurajează cititorii să-și confrunte luptele direct, îmbrățișând în același timp călătoria spre autodescoperire și vindecare. Ca autor, Mark Winters nu este doar un scriitor de cuvinte, ci și un far de reziliență și optimism, inspirându-i pe cititori să găsească alinare în cele mai întunecate momente ale lor și să cultive un sentiment de putere în mijlocul adversității. Cărțile sale servesc drept o dovadă a puterii transformatoare a vulnerabilității, empatiei și spiritului uman de neclintit.

 

https://www.lulu.com/shop/mark-winters/the-antichrist-of-rome/paperback/product-m2m868g.html?q=&page=1&pageSize=4

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Marile falsuri istorice pe care se bazează autoritatea papală

De

Ignaz von Doellinger

 

 

 

„Marile falsuri istorice pe care se bazează autoritatea papală” susține că puterea temporală și pretențiile de supremație ale papalității se bazează pe o lungă tradiție de documente fabricate și manipulate. Bazându-se pe studii istorice meticuloase, Johann Joseph Ignaz von Döllinger susține că texte precum Donația lui Constantin și Decretalele pseudo-isidoriene au fost falsuri deliberate folosite pentru a construi și legitima autoritatea papală de-a lungul secolelor. Lucrarea prezintă aceste înșelăciuni nu ca erori izolate, ci ca o fundație sistematică a puterii ecleziastice care nu poate rezista unei examinări istorice critice.

 

 

 

 

 

https://www.lulu.com/shop/ignaz-von-doellinger/the-great-historical-forgeries-upon-which-papal-authority-is-founded/paperback/product-q6j5g5j.html?q=&page=1&pageSize=4

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Aici puteti afla si cum pensionarii PeSeDali de ieri,rasplatiti cu stimulente speciale de azi … MARTIRIZAU valorile ROMANIEI,obligandu-i pe detinuti,printre altele…  sa-si manance fecalele…

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Cand il facem preș pe Dumnezeu devenim dejectii de…zeu) Prăbuşirea morală a Occidentului, de Petru Romoşan

 

 

 

Ca şi dacii, strămoşii noştri contestaţi de experţii inepţi ai băsismului mecanic prooccidental, gen Iulian Fota, am ajuns apropiaţii Imperiului Occidental abia după ce acesta o luase la vale. Asta e, probabil, soarta ţărilor şi neamurilor de margine, cum suntem noi. Am fost marginea tardivă a Imperiului Roman, am fost marginea furnizoare (berbecuţi, miere, sare, soldaţi…) a Imperiului Bizantin şi apoi a Imperiului Otoman, marginea Imperiului Ţarist, marginea Imperiului Habsburgic şi apoi a celui de-Al Treilea Reich, şi din nou marginea Imperiului Sovietic. Când acestor imperii a început să le meargă rău, au venit şi pe la noi, „de-au cerut pământ şi apă”, aur, grâu şi petrol, iar pentru că s-au întins prea mult, până la urmă au crăpat.

 

Noi nu am fost mai niciodată capabili să le facem faţă, nu am avut decât din când în când bărbaţi de stat ca Burebista şi Decebal, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan, Vlad, Mihai, Ion Ghica, Kogălniceanu, Titulescu, câţiva Brătieni (adevărata dinastie a României moderne) şi alţi Horea, Tudor Vladimirescu, Bălcescu, Avram Iancu. Azi, ca şi altădată, avem în fruntea bucatelor nişte gunoaie din mai toate punctele de vedere. Iar de-acum, răul care bântuie din ce în ce mai devastator Imperiul Occidental, a cărui margine suntem de-o bună bucată de vreme, a ajuns şi la noi şi face ravagii.

 

Recenta coaliţie a celor trei mari „democraţii” (în fapt, oligarhii agravate) occidentale împotriva nefericitei Sirii, tocmai ieşită pe brânci, cu ajutorul Rusiei şi al Iranului, dintr-un război nimicitor provocat de Occident, care a bombardat nişte clădiri goale mult mai ieftine decât rachetele azvârlite asupra lor (tomahawk-urile americane de alaltăieri ar fi costat 165 de milioane de dolari), ne dă măsura eşecului moral al marelui Occident. Războiul din Siria a fost câştigat pe toată linia în principal de Rusia, iar bombardamentul ordonat de Donald Trump, exaltat grotesc în media mainstream, nu va putea ascunde palma încasată de Occident. În Siria, occidentalii s-au asociat cu partea cea mai reacţionară a ţării, iar Rusia a susţinut partea mai modernistă, cu standarde de civilizaţie mai evoluate (vezi drepturile femeii), din care face parte şi tribul alawit al lui Bashar al-Assad. România e singurul stat din U.E. cu ambasadă deschisă la Damasc, fapt profund definitoriu pentru noi, pentru felul în care ne raportăm prin tradiţie la toate naţiunile.

 

Cinismul anglo-americanilor faţă de lumea arabă şi musulmană, prin instrumentarea Primăverii Arabe, prin războaiele din Afganistan, Irak, Libia, Siria, Yemen, prin asocierea cu Arabia Saudită, multă vreme seră a extremismului (wahhabismul), a adus instabilitate, foamete, molime, moarte, durere într-o parte a lumii care era oricum foarte fragilă şi fragmentată. Prăbuşirea Afganistanului, a Irakului, dar mai ales teribilele dezastre din Libia şi Siria sunt în strânsă legătură cu, provocate adică de prăbuşirea morală a Occidentului.Dar dezastrul nu s-a oprit la Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu. Occidentul, după încheierea Războiului Rece cu Uniunea Sovietică, a trebuit să-şi inventeze rapid un nou inamic. A fost aleasă lumea islamică pentru acest job. Mulţi îi impută Occidentului chiar fabricarea monstruozităţii numită Statul Islamic. Dar noul duşman atât de necesar Occidentului (pentru propaganda internă şi expansiunea externă) nu a corespuns decât câţiva ani, aşa că a trebuit să fie din nou înlocuit.De aceea Occidentul s-a întors la vechiul şi verificatul său inamic, imensa Rusie. Asistăm trăsniţi, cu gura căscată la rebrănduirea Rusiei ca mare duşman al Occidentului, mai ales al SUA. O minciună şi o prostie cât noul secol al XXI-lea, dar de care oligarhiile din ce în ce mai bogate şi mai violente ale Occidentului au nevoie acasă, în interior, împotriva adevăratului lor duşman, populaţiile precarizate, lipsite de viitor, care se organizează politic în cadrele aşa-zisului „populism”. „Populismul” a câştigat deja două importante bătălii, Brexit-ul şi preşedinţia lui Donald Trump, precum şi câteva mai mici în fosta Europă de Est, în Polonia, în Ungaria, în Cehia, dar şi în Austria, mica succesoare a fostului Imperiu Habsburgic. Şi „populismul” a pierdut o bătălie foarte importantă în Franţa, unde oligarhia şi clasa educată l-au impus pe Emmanuel Macron împotriva „populiştilor” Marine Le Pen (zisă extrema dreaptă) şi Jean-Luc Melenchon (zis extrema stângă). Adevăratul război contemporan este cel dintre oligarhiile lacome şi poporul căruia nu i-a mai rămas decât „populismul”. Lucru vizibil nu numai în Occident, ci şi în Rusia, China, India şi Brazilia.Prăbuşirea morală a Occidentului e în curs şi ea merită observată cu atenţie. La fel cum merită observată ridicarea Asiei, a Orientului îndepărtat, a Chinei, şi a Indiei, mare cât un continent, cu o populaţie pe măsură. Cum s-a întâmplat întotdeauna în istorie, prăbuşirii morale a unor imperii (Nero, Caligula) îi urmează prăbuşirea politică, deja vizibilă, cu situaţii haotice precum cele din Italia, Spania, Grecia, Portugalia, şi prăbuşirea economică. Europei Occidentale, după căderea Imperiului Roman, o organizaţie bazată pe crimă (războaie) şi jaf (aurul Daciei, printre altele), i-au trebuit o mie de ani de Ev Mediu, uneori foarte întunecat, pentru a ajunge la Renaştere.

 

https://www.art-emis.ro/analize/prabusirea-morala-a-occidentului

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Istoriile sfintilor si rolul lor in formarea occidentului,de Aviad Kleinberg

 

Descriere

Componenta a crestinismului si a culturii europene, cultul sfintilor isi datoreaza amploarea si perenitatea povestirilor, orale sau scrise, despre vietile acestora, povestiri care au inceput sa apara in bazinul mediteranean in secolul al II-lea. Lucrarea lui Aviad Kleinberg isi propune sa prezinte o istorie a acestor istorii si, in acelasi timp, o analiza a elaborarii si a rolului lor in societatea crestina, in perioada Antichitatii tarzii si pana la sfarsitul Evului Mediu. Aceste istorii sunt produsul unor forte diverse si, adesea, in conflict: conceptiile autoritatilor ecleziastice, care incearca sa impuna un canon de credinta si disciplina valabil pentru toti, credinta populara, imaginatia si viziunea estetica a autorilor. Aparitia si integrarea in cultura a acestor istorii sunt inseparabile de un proces social complex. in ele gasim forta religioasa creatoare a comunitatilor, care se exprima instaurand o altfel de viziune a lumii, care este adesea in contradictie cu cea a Bisericii. Aviad Kleinberg, istoric israelian al religiilor, evreu laic, s-a nascut in anul 1958. Parintii sai au trait persecutiile antisemitismului in Polonia si au supravietuit Holocaustului. si-a petrecut copilaria la Beer-Sheva, unde „nu exista nici un semn al prezentei crestine”. Studiile de istorie medievala, pe care le-a urmat la Tel-Aviv, l-au facut sa dea o atentie deosebita crestinismului, fara a carui cunoastere „era imposibil de inteles cultura occidentala”. La vremea respectiva, in anii 1980, „crestinismul era inca un domeniu tabu in Israel”. Avid de cunoastere, a plecat la Institutul pontifical biblic din Torino, unde a studiat latina, teologia si dreptul canonic. in prezent, Aviad Kleinberg este profesor de istoria religiilor la Universitatea din Tel-Aviv, iar cursurile sale atrag sute de studenti.

 

 

https://carturesti.ro/carte/istoriile-sfintilor-si-rolul-lor-in-formarea-occidentului-62045

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

„Societate oboselii” de Byung-Chul Han (sinteză) – trăim într-o lume a epuizării autoimpuse

 

 

Trăim în epoca oboselii profunde. Nu mai suntem exploatați din exterior, ci ne autoexploatăm voluntar, bucuroși. Aceasta este teza centrală a filosofului Byung-Chul Han în „Societatea oboselii”, o radiografie a lumii noastre.Byung-Chul Han este un filosof și teoretician cultural german de origine sud-coreeană. Profesor la Universitatea de Arte din Berlin, Han s-a impus ca una dintre cele mai provocatoare voci ale filosofiei contemporane. „Societatea oboselii” (2010) reprezintă una dintre operele sale cele mai influente, tradusă în numeroase limbi.Cartea sa este scurtă, densă și incisivă. În doar 72 de pagini, Han diagnostichează problemele lumii moderne cu o claritate surprinzătoare. Stilul său este aforistic și direct, fiecare frază lovind ca un ciocan filosofic.

 

Principalele idei ale cărții:

  1. Trecerea de la societatea disciplinară la societatea performanței

Lumea s-a schimbat fundamental. Am trecut de la o societate bazată pe interdicții la una bazată pe posibilități. Nu mai suntem controlați prin „nu ai voie”, ci prin „poți face orice”. Această schimbare pare eliberatoare. În realitate, e o capcană.

 

Omul contemporan nu mai e supus unei autorități externe. El a devenit propriul său stăpân. Își stabilește singur limitele. Se automotivează. Se supraveghează. Se pedepsește. Rezultatul? O presiune internă infinit mai puternică.

 

„Da, se poate” a înlocuit „trebuie să”. Libertatea aparentă generează mai multă presiune decât constrângerea externă. Iar acest lucru ne epuizează profund.

 

  1. Excesul de pozitivitate

Trăim într-o lume obsedată de pozitivitate. Totul trebuie să fie productiv, optimizat, eficient. Negativul a dispărut din ecuație. Dar Han argumentează că această eliminare a negativității este toxică.

 

Limitele și interdicțiile au un rol. Ele ne structurează viața. Oferă repere. Când totul devine posibil, apare o presiune covârșitoare. Trebuie să reușești, să performezi, să te autodepășești continuu.

 

Societatea performanței este paradoxală. Ne oferă libertate totală, dar ne încarcerează în propria noastră ambiție. Suntem victime ale unui exces de pozitivitate care ne sufocă.

 

  1. De la imunologic la neuronal

Han identifică o schimbare majoră în paradigma societății. Am trecut de la modelul imunologic (bazat pe distincția dintre propriu și străin) la cel neuronal (bazat pe excesul de informație).

 

În societatea disciplinară, pericolul venea din exterior. Era reprezentat de celălalt, de străin, de inamic. Răspunsul era imunologic: respingerea alterității pentru protejarea propriei identități.

 

În societatea performanței, dușmanul nu mai e străinul, ci propriul nostru potențial nevalorificat. Bolile epocii noastre nu mai sunt infecțiile, ci depresiile, sindromul burnout, ADHD-ul. Sunt afecțiuni neuronale, nu imunologice.

 

  1. Multitaskingul ca regresie

Capacitatea de a face mai multe lucruri simultan e văzută ca o virtute. Han o denunță drept o regresie. Multitaskingul este comportamentul specific animalelor sălbatice, nu omului civilizat.

 

Atenția profundă a fost înlocuită cu hiperatenția. Sărim de la o sarcină la alta. Ne dispersăm. Ne fragmentăm. Pierdem capacitatea contemplației. Cultura profundă necesită atenție concentrată, nu împrăștiată.

 

Aceasta e consecința excesului informațional. Suntem bombardați cu stimuli. Nu mai avem timp să ne adâncim în nimic. Rezultatul? O viață superficială și agitată.

 

  1. Oboseala profundă vs. epuizarea

Han face o distincție esențială între două tipuri de oboseală. Există oboseala epuizantă, negativă, care ne paralizează. Dar există și oboseala profundă, „elocventă”, care ne conectează cu lumea.

 

Oboseala epuizantă ne izolează. Ne face incapabili să vedem ce-i în jur. E rezultatul unui efort excesiv, al unei vieți hiperprodductive. E oboseala societății performanței.

 

Oboseala profundă, în schimb, deschide spații. Ne face receptivi la ce ne înconjoară. E oboseala contemplativă, care permite „duminica vieții” – momentele de odihnă semnificativă.

 

  1. Vita activa vs. vita contemplativa

Societatea modernă idolatrizează acțiunea. Suntem evaluați după cât producem, cât muncim, cât realizăm. Han susține necesitatea reîntoarcerii la contemplație.

 

Vita activa (viața activă) a anihilat vita contemplativa (viața contemplativă). Ne-am transformat în „animal laborans” – ființe definite exclusiv prin muncă. Am pierdut capacitatea de a ne opri, de a contempla, de a reflecta.

 

Această dezechilibrare ne costă. Fără contemplație, acțiunea își pierde sensul. Devine un perpetuum mobile steril. Omul contemporan face, dar nu mai gândește. Acționează, dar nu mai înțelege.

 

  1. Societatea oboselii ca societate a spectacolului

Han integrează critica lui Guy Debord a societății spectacolului. Trăim într-o lume a expunerii permanente. Totul trebuie arătat, afișat, expus.

 

Această expunere permanentă este epuizantă. Suntem obligați să ne transformăm în imagini. Să ne producem propria viață ca spectacol. Să ne comercializăm existența.

 

Vizibilitatea totală elimină spațiul privat. Elimină intimitatea necesară regenerării. Suntem obligați să fim mereu „on”, mereu conectați, mereu expuși. Oboseala cronică e consecința inevitabilă.

 

  1. Pedagogia privirii

În fața acestei lumi accelerate, Han propune o „pedagogie a privirii”. Trebuie să reînvățăm să privim. Să contemplăm. Să acordăm atenție profundă lucrurilor.

 

Arta privirii contemplative se opune consumului rapid de imagini. Privirea profundă cere timp. Cere răbdare. Cere capacitatea de a te opri și a acorda atenție.

 

Acest tip de privire generează un alt tip de oboseală. Nu epuizarea toxică a societății performanței, ci oboseala profundă a contemplației.

 

  1. Duminica vieții

Han împrumută conceptul de „duminica vieții” de la Hegel. Avem nevoie de o „duminică” existențială – un spațiu de odihnă profundă în mijlocul activității febrile.

 

Duminica vieții nu e simplă lene. Nu e evaziune. E un alt mod de a exista. Un mod contemplativ, neproductiv, gratuit. Un mod care permite desfășurarea vieții în sensul ei profund.

 

Această duminică existențială e amenințată de imperativul performanței. Timpul liber însuși a fost colonizat. A devenit productiv. Trebuie să te relaxezi eficient, să te odihnești optimizat.

 

  1. Pentru o societate a oboselii elocvente

Han nu respinge simplu oboseala. El pledează pentru o altă oboseală. O oboseală care nu ne paralizează, ci ne deschide. O oboseală care permite comuniunea.

 

Oboseala performantă ne izolează. Ne separă de ceilalți. Oboseala contemplativă ne conectează. Ne face să simțim că aparținem lumii. Ne deschide spre alteritate.

 

Acest tip de oboseală poate fi temeiul unei alte societăți. O societate care nu mai sacrifică totul pe altarul performanței. O societate care acceptă limitele, care respectă ritmurile naturale ale vieții.

 

Concluzii

Analiza lui Byung-Chul Han este necruțătoare. Societatea performanței ne-a transformat în sclavi voluntari. Ne autoexploatăm cu entuziasm. Suntem prizonierii propriei noastre ambiții nelimitate. Rezultatul? Epuizare cronică, depresie.

 

Ieșirea din această capcană nu e simplă. Nu e suficient să reducem volumul de muncă. Trebuie să schimbăm paradigma. Să renunțăm la cultul performanței. Să redescoperim contemplația. Să reînvățăm să ne oprim.

 

„Societatea oboselii” e un diagnostic dur, dar lucid. Oferă un limbaj pentru a înțelege maladia epocii noastre. Și sugerează, discret, o terapie: redescoperirea privirii lente, a contemplației, a „duminicii vieții” – acel spațiu de odihnă profundă în care putem, în sfârșit, să respirăm.

 

Citate din „Societatea oboselii”:

„Societatea modernă târzie, care este trecută de la o societate disciplinară la o societate a performanței, se caracterizează printr-un verb modal pozitiv: ‘pot’ (können). Locul interdicției, al poruncii și al legii este luat de proiect, de inițiativă și de motivație”.

 

„Societatea performanței produce depresivi și rateuri. Depresiunea este boala unei societăți care suferă de un exces de pozitivitate”.

 

„Multitaskingul nu este o dobândă a civilizației, ci, dimpotrivă, o regresie. Multitaskingul este omniprezent în rândurile animalelor sălbatice”.

 

„Animalul laborans postmodern este dotat cu atâta ego, încât este aproape să se sfâșie pe sine”.

 

„Mașina de performanță devine o mașină de distrugere atunci când colapsează sub povara propriei presiuni”.

 

„Avem un timp fără mireasmă. Acesta nu este înmiresmat de nici un fel de duminică a vieții”.

 

„Este cu neputință să fii suveran într-o societate a întreruperii permanente”.

 

„Atunci când devine o mașină de performanță, subiectivitatea se desparte de viață”.

 

„Cel care nu mai poate spune Eu sunt se transformă el însuși într-un obiect. Obiectul este starea finală a subiectului”.

 

„Violența sistemică, imanentă sistemului, face din fiecare individualitate o entitate autoexploatatoare”.

 

„Nu mai este nevoie ca individul să fie exploatat de alții: sinele este cel care se exploatează pe sine, voluntar. Sinele în calitate de întreprinzător al sinelui este deopotrivă victimă și călău”.

 

„Individul se fragmentează într-un spectacol, devenind obiect al atenției publice”.

 

„Animalul laborans târziu, care crede în sine însuși ca fiind un artist al libertății, este fapt, un sclav”.

 

„Societatea oboselii este pe cale să devină societatea dopării”.

 

„Oboseala societății performanței este o oboseală a epuizării. Aceasta este o oboseală individuală, o oboseală a izolării”.

 

„Oboseala epuizantă este o oboseală a potențialității pozitive. Ea face incapabil de a face ceva”.

 

„Oboseala profundă slăbește conturul limitativ dintre ego și alter”.

 

„Vita activa a societății moderne presupune o atrofiere a contemplației”.

 

„O viață care constă doar în acțiune este o viață moartă, o viață fără viață”.

 

„Doar spiritul contemplativ este capabil de libertate. Vita activa singură este oarbă”.

 

 

 

Text scris și cu ajutorul IA.

Detalii

 de: Iosif A.

 

https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/9422-societate-oboselii-de-byung-chul-han-sinteza-traim-intr-o-lume-a-epuizarii-autoimpuse.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cele mai bune 30 de maxime din lume, selectate de cititorii planetei

 

 

Iată cele mai apreciate maxime, selectate de către cititorii site-ului.

 

  1. „Fii tu însuți; toți ceilalți sunt deja luați” ― Oscar Wilde

 

  1. „Sunt egoistă, nerăbdătoare și puțin nesigură. Fac greșeli, sunt greu de controlat și uneori dificil de suportat. Dar dacă nu mă poți suporta când sunt în cea mai rea formă, atunci sigur nu mă meriți când sunt în cea mai bună” ― Marilyn Monroe

 

  1. „Atâtea cărți, atât de puțin timp” ― Frank Zappa

 

  1. „Două lucruri sunt infinite: universul și prostia umană; și nu sunt sigur în privința universului” ― Albert Einstein

 

  1. „O cameră fără cărți este ca un corp fără suflet” ― Marcus Tullius Cicero

 

  1. „Fii cine ești și spune ce simți, pentru că cei care contează nu se supără, iar cei care se supără nu contează” ― Bernard M. Baruch

 

  1. „Trebuie să dansezi ca și cum nimeni nu te-ar privi,

Să iubești ca și cum nu ai putea fi rănit, 

Să cânți ca și cum nimeni nu te-ar asculta, 

Și să trăiești ca și cum ai fi în rai pe pământ” ― William W. Purkey 

 

  1. „Știi că ești îndrăgostit când nu poți adormi, pentru că realitatea este în sfârșit mai bună decât visurile tale” ― Dr. Seuss

 

  1. „Trăiești doar o dată, dar dacă o faci cum trebuie, o dată este suficient” ― Mae West

 

  1. „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” ― Mahatma Gandhi

 

  1. „În trei cuvinte pot rezuma tot ce am învățat despre viață: merge mai departe” ― Robert Frost

 

  1. „Dacă vrei să știi cum este cu adevărat un om, uită-te cu atenție la felul în care își tratează inferiorii, nu egalii” ― J.K. Rowling, Harry Potter și Pocalul de Foc

 

  1. „Nu merge înaintea mea… s-ar putea să nu te urmez

Nu merge în spatele meu… s-ar putea să nu conduc 

Mergi alături de mine… doar fii prietenul meu” ― Albert Camus 

 

  1. „Dacă spui adevărul, nu trebuie să îți amintești nimic” ― Mark Twain

 

  1. „Am învățat că oamenii vor uita ce ai spus, oamenii vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă” ― Maya Angelou

 

 

 

  1. „Prietenia… se naște în momentul în care cineva spune: „Ce?! Și tu? Credeam că sunt singur…” ― C.S. Lewis, Cele patru iubiri
  2. „A trăi este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor doar există, asta e tot” ― Oscar Wilde

 

  1. „Un prieten este cineva care știe totul despre tine și totuși te iubește” ― Elbert Hubbard

 

  1. „Iartă-ți întotdeauna dușmanii; nimic nu îi enervează mai tare” ― Oscar Wilde

 

  1. „Întunericul nu poate alunga întunericul: doar lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura: doar iubirea poate face asta” ― Martin Luther King Jr.

 

  1. „Trăiește ca și cum ai muri mâine. Învață ca și cum ai trăi veșnic” ― Mahatma Gandhi

 

  1. „Acceptăm iubirea pe care credem că o merităm” ― Stephen Chbosky, Jurnalul unui adolescent timid

 

  1. „Fără muzică, viața ar fi o greșeală” ― Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor

 

  1. „Sunt atât de deștept, încât uneori nu înțeleg nici măcar un singur cuvânt din ce spun” ― Oscar Wilde, Prințul fericit și alte povești

 

  1. „Să fii tu însuți într-o lume care încearcă în mod constant să te transforme în altcineva este cea mai mare realizare” ― Ralph Waldo Emerson

 

  1. „Un toast pentru cei nebuni. Cei inadaptați. Rebelii. Gălăgioșii. Cuișoarele rotunde în găurile pătrate. Cei care văd lucrurile diferit. Nu le plac regulile. Și nu respectă statu-quoul.

Îi poți cita, îi poți contrazice, îi poți glorifica sau îi poți demoniza. Singurul lucru pe care nu îl poți face este să îi ignori. Pentru că ei schimbă lucrurile. Ei împing omenirea înainte.

Și, în timp ce unii îi văd ca pe niște nebuni, noi vedem genii.

Pentru că oamenii care sunt suficient de nebuni încât să creadă că pot schimba lumea, sunt cei care o fac” ― Steve Jobs 

 

  1. „Nebunia înseamnă să faci același lucru iar și iar, dar să te aștepți la rezultate diferite” ― Narcotics Anonymous

 

  1. „Cred că totul se întâmplă cu un motiv. Oamenii se schimbă ca să înveți să lași de la tine, lucrurile merg prost ca să le apreciezi când sunt bune, crezi în minciuni ca să înveți în cele din urmă să nu ai încredere decât în tine și, uneori, lucrurile bune se destramă pentru ca altele mai bune să se așeze la locul lor” ― Marilyn Monroe

 

  1. „Este mai bine să fii urât pentru ceea ce ești, decât iubit pentru ceea ce nu ești” ― André Gide, Frunze de toamnă

 

  1. „Peste douăzeci de ani vei fi mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât de cele pe care le-ai făcut.

Așa că ridică ancora. Părăsește portul sigur. Prinde vântul în pânze. Explorează. Visează. Descoperă” ― H. Jackson Brown Jr.

 

Care e maxima ta preferată?

 

 

https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/9397-cele-mai-bune-30-de-maxime-din-lume-selectate-de-cititorii-planetei.html

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

(Fiindca l-am concediat pe Dumnezeu…) Sfârșitul capitalismului sau sfârșitul civilizației? Alegerea ar putea fi atât de dură

 

 

Feriți-vă de titlurile hiperbolice! Dar în acest caz, mă tem că, așa cum lămurește cartea lui Ulrike Herrmann „Sfârșitul capitalismului. De ce creșterea economică și protecție mediului nu sunt compatibile și cum vom trăi în viitor”, alegerea între capitalism și civilizație pare într-adevăr a fi de tipul ori/ ori, iar sfârșitul va veni probabil mult mai curând decât am crezut.Oricine nu este alarmat de declinul rapid și bine documentat al mediului global, de care depindem noi și stilurile noastre de viață atipic de confortabile, chiar nu a fost atent. S-ar putea să nu vă placă să citiți o carte ca aceasta, dar ar trebui cu adevărat să o citiți, măcar de dragul copiilor dumneavoastră.„Sfârșitul capitalismului” a apărut în Germania acum câțiva ani, dar nu și-a pierdut nimic din relevanță sau urgență. Din contră, cu Donald Trump la Casa Albă promițând să „drill, baby, drill”, cu greu ar putea fi mai oportună.

 

Ar putea capitalismul să se termine?

 

 

Majoritatea cititorilor probabil vor fi în dezacord cu afirmația centrală a lui Herrmann că „protecția climei va fi posibilă doar dacă abolim capitalismul”.Acest lucru nu este surprinzător. Nu am cunoscut nimic altceva decât capitalism în Occident de câteva sute de ani. Încercările de a face lucrurile diferit în alte părți ale lumii, cum ar fi Uniunea Sovietică, nu au mers bine din punct de vedere social sau, mai important, din punct de vedere al mediului.Unul dintre motivele pentru care este mai ușor să ne imaginăm sfârșitul lumii decât sfârșitul capitalismului, după cum a susținut celebrul filozof Fredric Jameson, este că oamenii de pretutindeni apreciază abundența de lucruri pe care capitalismul a fost esențial în a le produce. Nivelul de trai, în special în Occident, dar și în China, India și în alte părți, a crescut într-un mod de neimaginat într-un timp remarcabil de scurt. Nu este surprinzător că beneficiarii au fost în general mulțumiți de această schimbare fără precedent a circumstanțelor lor materiale.Este adevărat, capitalismul contemporan este caracterizat de o prăpastie în creștere între cei mai bogați și cei mai săraci, atât în interiorul țărilor, cât și între țări. Aceasta este o problemă incomodă pentru China „comunistă”, dar una în raport cu care australienii și în special americanii par relativ neîngrijorați. Herrmann, de asemenea, este surprinzător de relaxată în această privință. Ea susține că „capitalismul a făcut posibilă democrația și poate fi controlat democratic”.Această idee este în prezent supusă unei examinări în timp real, pe măsură ce administrația Trump eviscerează și transformă sistematic sistemul de guvernare al Americii până la un punct în care analiști sobri și serioși consideră că se îndreaptă spre autoritarism. Herrmann nu ia în considerare o astfel de posibilitate, dar oferă o explicație clară a ascensiunii capitalismului și a forțelor sociale și tehnologice care l-au făcut cea mai transformatoare forță din istoria umană.

 

Mai multă hiperbolă? Mulți oameni au renunțat la religia organizată, dar nu mulți au renunțat la consumerism. Oricât de improbabilă ar părea o astfel de renunțare, Herrmann susține că, în fapt, consumul fără sfârșit este ceva la care va trebui să renunțăm dacă mediul trebuie să rămână locuibil. Argumentul este simplu și există de când Clubul de la Roma a publicat cartea „Limitele creșterii” acum o jumătate de secol: un sistem care se bazează pe creșterea neîncetată este incompatibil cu o lume de resurse finite, mai ales dacă una dintre acele resurse este un mediu natural funcțional.

 

Mulți oameni au petrecut cei 50 de ani care au trecut arătând de ce autorii acelei cărți se înșelau. Este probabil că se vor alinia pentru a-i spune lui Herrmann că și ea greșește – mai ales când ea susține că „nu există «creșterea verde»”.

 

Opțiunile de neacceptat

Ni s-a spus în mod repetat că tehnologia va veni în ajutor. Dar Herrmann susține că „nu mai avem timp să așteptăm posibile descoperiri tehnologice. Trebuie să acționăm imediat dacă vrem să evităm colapsul climatic”.

 

Problemele aparent ireconciliabile, argumentează ea, sunt evidențiate în costul eliminării carbonului din atmosferă și depozitarea lui undeva. În ciuda întregului tam-tam, o astfel de tehnologie nu a fost încă demonstrată ca fiind viabilă la scară largă. Acest lucru înseamnă că „omenirea va fi forțată să se îndepărteze de combustibilii fosili și să se îndrepte spre energia verde”.

 

Din nefericire pentru cei precum Peter Dutton, Herrmann este necruțătoare cu privire la perspectivele energiei nucleare. Există unele dezbateri despre cifrele exacte, dar experiența germană, care este centrală pentru argumentele principale ale cărții, sugerează că și atunci când Germania avea 19 reactoare exploatate comercial, acestea puteau furniza doar aproximativ 13% din energia totală consumată. Herrmann subliniază că „sectorul energiei nucleare este singura ramură a industriei în care costurile cresc în mod constant”. Reactoarele nu sunt, prin urmare, viabile fără subvenții guvernamentale.

 

Înainte ca admiratorii energiei verzi și în special ai „creșterii verzi” să înceapă să se simtă mulțumiți, este important de remarcat că Herrmann este la fel de sceptică în privința energiei eoliene și solare. Ea susține că, împreună, acestea furnizează mai puțin de 10% din nevoile energetice ale Germaniei și nu vor fi de mare folos în perioadele de „dunkelflaute”: când soarele nu strălucește (mult) și vântul nu bate.

 

Totuși, în 2024, după publicarea ediției germane a cărții lui Herrmann, Germania a generat 59% din electricitatea sa din surse regenerabile, inclusiv 31,9% din vânt și 14,7% din energie solară.

 

Cu toate acestea, stocarea energiei este costisitoare și dificilă, iar tranziția către soluții verzi este plină de provocări. Un exemplu: sunt necesare 35 de kilograme de minerale rare pentru a fabrica o mașină tradițională cu motor pe benzină și 210 kilograme pentru a face una electrică. Fabricarea bateriilor pentru acestea generează încă 15-20 de tone de dioxid de carbon.

 

Ca urmare, „planeta noastră este jefuită […] Aproximativ o treime din tot consumul de materii prime de la 1900 încoace a avut loc în scurtul timp între 2002 și 2015″.

 

Acesta este motivul pentru care Herrmann susține că simpla trecere la surse de energie verde nu va fi suficientă, nici pentru a garanta nevoile actuale, nici pentru a reduce în mod adecvat impactul nostru colectiv asupra mediului.

 

Nu doar sectorul auto va trebui să se micșoreze. Una dintre industriile care vor fi dificil de reformat, cu atât mai puțin de redus, este aviația. Pe parcursul unui singur an, 90% din populația lumii nu va zbura deloc, iar 1% din această populație va reprezenta jumătate din emisiile globale de aviație. Acest lucru reflectă nivelurile grotești de inegalitate în distribuția globală a bogăției. Înseamnă că bogații vor trebui să se alăture săracilor în „a-și lua adio de la zbor”.

 

Alte exemple de sacrificii greu de acceptat politic sunt date pe tot parcursul cărții. Iar mesajul este clar:

„Provocările vor crește, iar fondurile [pentru a aborda aceste provocări] se vor micșora. Consumul trebuie să scadă, ceea ce ridică imediat întrebarea cine ar trebui să reducă și cu cât. Conflictele de distribuție vor fi inevitabile”.

 

Dat fiind că „tehnologia nu ne va permite să producem suficientă energie verde la un preț suficient de scăzut pentru a alimenta «creșterea verde» […] singura opțiune rămasă este „micșorarea verde”: mai puține clădiri noi, mai puține mașini, mai puține produse chimice”.

 

Acesta este un mesaj pe care niciun factor de decizie de nicăieri din lume, democrat sau autocrat, nu va dori să-l audă. Nu sunt doar țările industrializate bogate cele care sunt dedicate ideii de expansiune economică. Multe țări în curs de dezvoltare nu și-ar dori nimic mai mult decât să se alăture omologilor lor bogați. La fel și oamenii din sudul global, motiv pentru care atât de mulți dintre ei își riscă viața pentru a fugi de sărăcia fără speranță.

 

Precedente improbabile

Oricât de improbabil ar fi ca reformele necesare să fie realizate, Herrmann sugerează că Marea Britanie din timpul războiului oferă un model a ceea ce se poate realiza dacă pericolele sunt suficient de imediate și existențiale. Ea subliniază că „raționalizarea a fost atât de populară în Marea Britanie pentru că toată lumea avea exact aceleași drepturi”, deși, fără îndoială, legendarul „spirit al Blitz-ului” a avut și el de-a face cu petrecerea nopților ascunși în stațiile de metrou cu sute de străini în timp ce oamenii aruncau bombe asupra ta.

 

Acesta nu este un punct superficial. Fără o schimbare dramatică de conștiință din partea oamenilor „obișnuiți” în general și a factorilor de decizie în special este imposibil să ne imaginăm tipurile de sacrificii care par necesare pentru a realiza „micșorarea” luată în considerare, cu atât mai puțin pusă în aplicare ca „interdicții necesare”.

 

Având în vedere că orice acțiuni ar trebui să aibă și o rațiune globală, mai degrabă decât doar una națională, o schimbare radicală de direcție colectivă pare, de asemenea, improbabilă, ca să o spunem delicat, mai ales dacă implică ceva care seamănă cu planificarea centralizată.

 

Și totuși, Herrmann susține că nu există altă alegere decât schimbarea radicală și aparent de neimaginat dacă vrem să supraviețuim în ceva ce seamănă cu o situație civilizată:

„Nu există alternativă pentru țările industrializate. Fie ele încheie creșterea în mod voluntar, fie era creșterii se va încheia violent, când tot ceea ce formează baza modului nostru de viață va fi distrus”.

 

În ce privește aspectele relevante, sunt de acord. Nu sunt un om de știință în domeniul climei, dar recunosc că există o diviziune intelectuală a muncii care este o componentă centrală a modernității. Niciunul dintre noi nu este capabil să știe totul despre lumea din ce în ce mai complexă în care trăim. Dar dacă ceva de genul 99% dintre oamenii de știință din domeniul climei sunt de acord cu privire la cauzele și consecințele probabile ale schimbărilor climatice, sunt fericit să îi cred pe cuvânt. Ce bază posibilă aș putea avea pentru a nu fi de acord?

 

Herrmann s-ar putea să nu aibă dreptate în toate, dar are dreptate în suficiente aspecte pentru a determina orice cititor cu mintea deschisă să se gândească serios la cum arată viitorul, în special pentru generațiile mai tinere care vor trebui să se confrunte cu deciziile pe care le luăm – sau nu le luăm – astăzi.

 

Aceasta nu este deloc o constatare nouă. Dar este izbitor faptul că, în ciuda înțelegerii noastre reale despre natura provocării fără precedent cu care ne confruntăm colectiv, există încă o reticență sau incapacitate la fel de remarcabilă de a acționa.

 

Ca mulți alții înaintea ei, Herrmann crede că salvarea ar putea veni de „jos”, pentru că „partidele nu își conduc alegătorii, îi urmează”. Dar având în vedere ceea ce se întâmplă în prezent în Statele Unite și în alte părți, durabilitatea democrației însăși este incertă. Într-o lume în care democrația este deja în retragere, urgențele de mediu care vor crește inevitabil fără acțiuni semnificative ar putea face ca răspunsurile autoritare să fie și mai probabile.

 

Totuși, ce-mi pasă? Nu am copii. Trăiesc într-unul dintre cele mai bogate și sigure locuri de pe Pământ. În Australia de Vest, nici măcar nu ne pasă de restul țării, darămite de restul lumii. Politicienii locali planifică să aducă o contribuție și mai mare la distrugerea planetei decât o facem deja, pentru că Woodside Energy vrea să accelereze procesul de aprobare pentru controversatul proiect North West Shelf. Bine de știut cine conduce statul, cel puțin.

 

Ar fi fost util dacă Herrmann ar fi acordat puțin mai multă atenție politicii de auto-absorbție sau literaturii ușor optimiste despre „decreștere”.Acestea sunt critici minore la ceea ce este o contribuție semnificativă la literatura despre criza climatică, deși mă tem că „Sfârșitul capitalismului” ar putea fi citită doar de un public deja simpatizant. Acesta rămâne un obstacol insurmontabil cu care se confruntă potențialii reformatori. Știu că este considerat obligatoriu să adopți o notă optimistă atunci când închei discuții de acest gen, dar nu este ușor și poate fi necinstit.Nu există nicio îndoială că, fără măsuri, schimbările climatice și degradarea mediului ne vor transforma viața și sistemele politice care le circumscriu. Când vor fi luate măsuri, s-ar putea să fie prea târziu pentru a face ceva util, altceva decât să ținem sub control destrămarea socială. Nu va fi neapărat sfârșitul lumii, dar ar putea fi sfârșitul oricărei civilizații umane demne de acest nume.

 

 

Traducere și adaptare după The end of capitalism – or the end of civilisation? The choice could be that stark de Mark Beeson, profesor adjunct,  Australia-China Relations Institute, University of Technology Sydney

 

Detalii

 de: Mark Beeson

 

 

https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/9425-sfarsitul-capitalismului-sau-sfarsitul-civilizatiei-alegerea-ar-putea-fi-atat-de-dura.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu ?

 

 

 

Dacă m-ar părăsi bunătatea lui Dumnezeu, aş rămâne om vechi, cu totul în păcate, care au început în tinereţile mele şi în parte continuă până acum, şi aş fi cu totul beznă şi întuneric, necurăţie şi putoare. Dar bunătatea lui Dumnezeu mă curăţeşte, mă sfinţeşte, mă luminează, mă înnoieşte, mă bine-înmiresmează şi mă împodobeşte neîncetat. Slavă Domnului pentru acest lucru !

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

 

Văd în închipuire, cu ochii inimii, cum inima mea îl inspiră pe Hristos în sine, cum Acela pătrunde în ea, aducându-i, dintr-o dată, pace şi dulceaţă. Nu mă voi lipsi de Tine, Iubitorule de oameni, Tu care eşti respiraţia şi bucuria mea! Bolnav sunt fără Tine.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

 

Când diavolul ni se află în inimă, simţim ceva ca o greutate ucigă toare, neobişnuită, o pară de foc în piept şi în inimă; sufletul simte că ceva îl strânge şi că se întunecă; totul ne irită; simţim repulsie faţă de orice faptă bună; interpretăm anapoda orice cuvânt şi orice gest ale altora faţă de noi, vedem în ele porniri împotriva noastră, făcute cu rea intenţie, o lezare a onoarei şi de aceea nutrim faţă de ei ură adâncă, ucigaşă, gând de mânie şi răzbunare. „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 20). Sunt zile când duhul rău mă tulbură şi pe mine.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

https://ortodoxiatinerilor.ro/vrei-sa-vezi-ce-esti-fara-dumnezeu/

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Oameni care s-au intalnit cu Dumnezeu,de A. W. Tozer

 

 

De ce sunt atât de mulţi creştini ineficienţi, anemici, dezamăgiţi şi descurajaţi? Cred că răspunsul este că înlăuntrul nostru avem nevoie de confirmare, dar nu o primim.Până la urmă, ce alt privilegiu mai înalt şi ce altă experienţă mai înălţătoare este oferită omenirii decât să fii primit în cercul prietenilor lui Dumnezeu?

Duhul lui Dumnezeu mi-a impus să predic şi să scriu mult despre unirea conştientă a credinciosului cu Hristos – o unire care trebuie simţită şi experimentată. Nu voi sfârşi niciodată să vorbesc despre unirea sufletului cu Mântuitorul, unirea conştientă a inimii credinciosului cu Isus. Amintiţi-vă că nu vorbesc doar despre o unire teologică. Vorbesc de asemenea despre o unire conştientă, o unire care este simţită şi experimentată.  Cum îi putem determina pe creştinii noştri căldicei să înţeleagă că nici un lucru din lume nu este atât de important ca dragostea lui Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu? Nu e nevoie de o mare înţelepciune pentru a înţelege că trăim într-o generaţie de oameni total încrezători în ei înşişi. Ne merge atât de bine şi prosperăm în atâtea feluri, încât simţim o mică nevoie de Dumnezeu. În ciuda a ceea ce ne-a spus Dumnezeu despre pericolele mândriei, noi suntem mândri, mândri, şi iar mândri! Suntem mândri de civilizaţia pe care am creat-o. Suntem mândri de invenţiile noastre, de confortul nostru, de înlesnirile şi de realizările noastre educaţionale. Suntem mândri că putem călători atât de departe şi atât de repede. Ne petrecem timpul grăbindu-ne dintr-un loc în altul, urmărind afaceri şi plăceri. Ne asigurăm că cel mai important lucru din viaţă este să ne câştigăm existenţa. Şi de-abia ştim ce înseamnă lucrul acesta! În mijlocul agitaţiei noastre, încercăm să uităm că îmbătrânim cu fiecare zi ce trece. Numai din când în când, câte un bărbat sau o femeie are bunul simţ să observe că ziua judecăţii se apropie din ce în ce mai mult.

 

Dacă trăieşti doar pentru a cumpăra, a vinde şi a avea câştig, nu este suficient. Dacă trăieşti doar pentru a dormi şi a munci, nu este suficient. Dacă trăieşti doar pentru a prospera, a te căsători şi a-ţi întemeia o familie, nu este suficient. Dacă trăieşti doar pentru a îmbătrâni şi a muri, şi nu găseşti iertarea şi simţul zilnic al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa ta, ai ratat scopul suprem al lui Dumnezeu pentru tine.

 

Întrebarea cu care avem de a face nu este de natură teologică. Ştim ce învaţă Scripturile. Însă problema noastră este de natură morală: avem curajul să susţinem ceea ce ştim că este adevărat şi corect? Ne putem aduce în punctul în care să luăm crucea cu sângele ei, cu moartea şi ocara ei? Din vremea lui Avraam şi până astăzi, Dumnezeu a aşteptat totdeauna din partea poporului Său credincios să fie un popor separat. Dragostea pentru Dumnezeu şi ascultarea faţă de El au însemnat întotdeauna dispreţ şi batjocură din partea lumii.

 

Oamenii sunt foarte înceţi când vine vorba să-L creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt. Nu aş fi credincios însărcinării mele dacă nu v-aş reaminti că acum, în iad există bărbaţi şi femei care au crezut că Dumnezeu avea să facă pentru ei ceea ce numai ei puteau face pentru ei înşişi. Au păşit în veşnicie fără să fi spus vreodată: „Isuse, vin.” Ei au vrut ca Dumnezeu să facă ceea ce El le spusese lor în mod clar să facă! 

 

Trebuie să confruntăm faptul că astăzi, mulţi oameni sunt extrem de nepăsători în viaţa lor. Atitudinea aceasta îşi face loc în biserică. Avem libertate, avem bani şi trăim într-un lux relativ. Ca rezultat, disciplina a dispărut efectiv. 

 

Vă reamintesc că trăim într-o vreme istorică tulburată din punct de vedere spiritual. Creştinismul s-a dat de partea mulţimii zăngănitoare. Toată lumea este încântată de faptul că Isus a avut parte de toată durerea, suferinţa şi moartea, iar ei nu trebuie să mai aibă parte de aşa ceva. Credincioşii creştini accentuează fericirea. Nu mai vor să audă ce spune Biblia despre moartea faţă de sine şi despre viaţa de biruinţă spirituală prin identificarea cu Hristos în moartea şi învierea Lui. Mare este numărul celor care nu mai recunosc faptul că victoria spirituală vine deseori în urma luptei în noaptea lungă şi întunecată a sufletului. „Asta nu e pentru noi”, susţin ei. „Isus a suferit tot ce era de suferit, aşa că noi putem fi fericiţi. Şi vom fi fericiţi chiar dacă va trebui să inventăm căi noi către fericire!” Partea cea mai rea este că ne aşteptăm de asemenea ca Isus să împlinească toată datoria dragostei. Am uitat în mare măsură prima şi cea mai mare poruncă: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Ceea ce sunt nerăbdător să văd în credincioşii creştini este un frumos paradox. Aş vrea să văd în ei bucuria de a-L găsi pe Dumnezeu căutându-L în acelaşi timp. Aş vrea să văd în ei marea bucurie de a-L avea pe Dumnezeu şi, cu toate acestea, dorindu-L mereu!

 

Unii dintre copiii lui Dumnezeu se joacă cu predarea şi victoria. Nu au ajuns niciodată în acel loc de consacrare spirituală care este final, complet şi satisfăcător. Încă îşi mai păstrează căile de scăpare. Am ajuns la o concluzie tristă în privinţa unora dintre creştinii declaraţi de astăzi din jurul nostru. Ei sunt exemple slabe pentru ceea ce Hristos încearcă să facă în lumea noastră pentru că nu au renunţat niciodată de bunăvoie la uşile lor de scăpare. Pot ieşi oricând vor. Atâta timp cât lucrurile se desfăşoară normal, dau impresia că umblă cu Domnul. Dar când sunt la ananghie, când vine timpul de criză, se retrag. Ei vor soluţia omenească. 

 

Moise a întors spatele la plăcerile şi comorile Egiptului. Am întoarce noi, am putea întoarce noi spatele la banii, conforturile şi bunăstarea pe care le avem pentru a fi oamenii lui Dumnezeu? 

 

Dintre toate calamităţile care au venit asupra acestei lumi şi a locuitorilor ei, predarea de bunăvoie a duhului uman în faţa valorilor materiale este cea mai rea! Noi, care am fost creaţi pentru o lume mai bună, acceptăm căile acestei lumi ca fiind ultime. Iată o tragedie de proproţii cutremurătoare. 

 

Noi, cei care am fost creaţi pentru a avea părtăşie cu Dumnezeul Creator, cu îngerii, cu arhanghelii şi serafimii, ne-am decis ca în loc de aceasta, să ne îndreptăm toată atenţia aici. La fel de bine ar putea şi vulturul să-şi părăsească sfera sa din înălţimi pentru a scormoni în bătătură împreună cu găinile obişnuite. 

 

Dar ceea ce vreau să spun este că creştinismul e strict în privinţa unui număr de lucruri care ne sunt dragi. Ezechiel nu se afla în circumstanţe plăcute şi favorabile. Lumina părăsise sufletul lui. Probabil că se gândea că lui Dumnezeu Îi ia mult timp să-Şi lucreze voia. Oare perspectiva aceasta nu iese la suprafaţă şi în multe din părtăşiile noastre? Nu vrem să petrecem timp arând şi cultivând. Noi vrem fructele şi secerişul imediat! Nu vrem să luăm parte la nici o luptă spirituală care ne duce în noaptea lungă. Noi vrem dimineaţa chiar acum! Nu vrem să trecem prin procesul planificării, al pregătirilor şi al durerilor naşterii. Noi vrem bebeluşul în clipa asta!

 

Nu vrem crucea! Suntem mult mai interesaţi de cunună. Starea aceasta nu este caracteristică doar secolului nostru. Thomas a Kempis a scris cu mult timp în urmă: „Domnul are mulţi îndrăgostiţi de cununa Sa, dar puţini îndrăgostiţi de crucea Sa!” Creştinii din jurul nostru încearcă fiecare scurtătură la care se pot gândi pentru a obţine ceva pe gratis în Împărăţia lui Dumnezeu. Când avertizez oamenii că scurtăturile nu merg, câte cineva se enervează: „Nu este harul un lucru pe gratis?”

 

Băieţii veseli te vor sfătui să-ţi stăpâneşti lacrimile şi să începi să gândeşti pozitiv. Hristos a promis o vreme care va veni când nu vor mai fi lacrimi. Dar vă asigur că pe pământul acesta, un creştinism fără lacrimi nu este deloc creştinism! 

 

În ceea ce am de spus, nu mă aştept ca publicul să mă susţină, însă am de făcut o acuzaţie împotriva bisericii. Nu suntem conştienţi de faptul că Dumnezeu este în mijlocul nostru. Se pare că nu percepem tragedia faptului că am pierdut aproape în totalitate conştientizarea prezeţei Sale.

 

Cuprins:

 

  1. „Îl propovăduim pe Hristos”

 

  1. „Voi plăti orice preţ”

 

  1. „Dumnezeu este tot ce am nevoie”

 

  1. „Fie ca apele proaspete să curgă”

 

  1. „Cu adevărat, Dumnezeu este în locul acesta”

 

  1. „Nu Te voi lăsa să pleci”

 

  1. „Ce-i cu rugul acesta în flăcări?”

 

  1. „Comorile Egiptului”

 

  1. „Stau înaintea lui Dumnezeu”

 

  1. „Am văzut o altă lume”

 

  1. „S-au deschis cerurile”

 

  1. „Când va veni trezirea?”

 

https://clcromania.ro/produs/oameni-care-s-au-intalnit-cu-dumnezeu-coperta-moale-a-w-tozer-9789738868281

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fără Dumnezeu?

 

 

De Florin Lăiu

 

 

În dreptul meu, l-am salutat respectuos cu „sărut-mâna, părinte!”, la care sfinţia sa mi-a întins icoana ca s-o sărut. I-am cerut scuze, explicându-i că nu sunt ortodox. „Da’ ce ești?” „Sunt protestant!”. „Aha! Bine, numai ateu să nu fii!”.

 

 

Am văzut revoluţia (sau cum vreţi s-o numiţi) în direct, la televizorul din vitrina unui magazin, noi încă neavând în casă acest aparat inutil. M-am plecat în piaţa prefecturii, la prima rostire a rugăciunii „Tatăl nostru”, împreună cu cei adunaţi acolo la invitaţia celui mai iubit preot din oraș. Simţeam că s-a deschis un nou veac al lumii noastre, deși credeam că era doar o schimbare de guvern, nu de regim, și nu mă interesa foarte mult pe atunci diferenţa dintre cele două. Doream dispariţia dictaturii ateiste și recunoașterea drepturilor omului. Comunismul ca structură social-economică nu mă deranja, deși recunosc că este o utopie gândită probabil pentru îngeri, nu pentru un neam frate cu codrul.

 

Despre ateism

În ziua de ajun de Crăciun ieșisem în oraș. Un preot, înarmat cu icoană și însoţit de un ţârcovnic, trecea pe strada noastră, așteptând cinstire după datină din partea trecătorilor. În dreptul meu, l-am salutat respectuos cu „sărut-mâna, părinte!”, la care sfinţia sa mi-a întins icoana ca s-o sărut. I-am cerut scuze, explicându-i că nu sunt ortodox. „Da’ ce ești?” „Sunt protestant!”. „Aha! Bine, numai ateu să nu fii!”.

 

Chiar așa! Numai ateu să nu fii !? Anii care au urmat m-au învăţat că în lumea asta poţi să crezi în toate prostiile, de la cele mai antice și mai venerate, până la cele mai moderne născociri ale lui Belial, „îmbogăţind” sincretismul milenar al creștinismului, și nimeni să nu te ţină de rău. Dimpotrivă! Însă când primul președinte post-revoluţionar al României s-a recomandat public ca liber-cugetător (ceea ce nu înseamnă ateu, ci doar nereligios), declaraţia a făcut mari valuri printre drept-credincioși.

 

Ateul în Vechiul Testament

De fapt, ce este un ateu? Istoric, avem mai multe accepţiuni ale termenului. Antichitatea ebraică nu are un termen pentru această categorie, care în sens filozofic nu exista. Biblia nu-l tratează pe necredincios ca pe un gânditor, ci ca pe un om rău, fără „prejudecăţi” morale în ce privește maniera în care se îmbogăţește, în care își bate joc de semeni și în care se crede în siguranţă prin bogăţia sa (vezi Psalmul 9:22-39 în Biblia Sinodală sau 10 în alte versiuni).

 

De ce ar fi acesta neapărat un ateu? Pentru că el își „zice în sine că Dumnezeu nu vede”, nu aude, este ca și inexistent, așa că nu va fi judecat niciodată omul după faptele lui. A trăi ca și cum Dumnezeu nu ar exista, în ciuda unei posibile mărturisiri publice a credinţei, este o situaţie privită de Scriptură ca ateism practic. În Psalmul 13/14 (repetat ca Psalmul 52/53), care ar putea fi numit Psalmul Ateului, versul regelui David înfierează acest specimen, numindu-l nabal („bun de nimic, josnic, care nu are nici ,un Dumnezeu”), termen tradus, de obicei, cu nebun.

 

„Nu este Dumnezeu!” – își zice, în socoteala lui, nebunul.

 

Și astfel s-a stricat o lume; să facă binele nu-i unul.

 

Atotprivind Yahwé din ceruri pe fiii lui Adam, mereu,

 

Caută încă omul vrednic, căutător de Dumnezeu.

 

Dar toţi s-au rătăcit asemeni, toţi s-au zborșit, s-au împuţit;

 

Să facă binele nu-i unul, – unul măcar nu s-a găsit.

 

‹Mormânt deschis le e gâtlejul, limba le lunecă de scoarne,

 

În dosul buzelor se-ascunde venin de viperă-cu-coarne.

 

De jurăminte cu blesteme, de-amărăciuni li-i gura plină,

 

Picioarele îi duc în grabă să verse sânge fără vină.

 

Iar pe potecile ferite e numai jaf și aoleu.

 

Ei nu știu calea către pace, nici temerea de Dumnezeu.›

 

Or, nu pricep ei, toţi mișeii, care mănâncă-acest popor,

 

Mușcând din el ca dintr-o pită, și nici pe Dumnezeu nu-l vor?

 

Dar într-o zi, vor da în spaime și, tremurând, vor ști de ce,

 

În chiar acest ocol, cu drepţii, este prezenţa lui Yahwé.

 

Celui smerit îi luaţi cuvântul, dar Domnul e-adăpostul său.

 

Dă, Doamne, din Sion scăpare, lui Israel poporul Tău!

 

Când soarta neamului acesta, doar Dumnezeu o va schimba,

 

Iacob va da în veselie, și Israel va triumfa

 

Este proeminent în Scriptură acest refren despre omul rău și nemintos, care se încrede în sine și calcă peste alţii, pentru a-și construi o soartă aici jos, zicându-și în sinea lui că Dumnezeu nu are nicio treabă cu relaţiile sociale și economice: El Se ocupă doar de guvernarea naturii, dincolo de bolta de safir (Iov 22:12-18). Acest tip de om este doar un secular („lumesc”) cinic. Ar putea avea o credinţă pe care s-o afișeze uneori, pentru că dă bine la public, dar se simte mai bine printre agnostici, deiști și alţi credincioși moderni care nu ascultă de nicio Scriptură, fiindcă Scriptura te îndatorează și îţi cere socoteală.

 

Ateul în Noul Testament

Este posibil, așadar, să ai un dumnezeu sau mai mulţi, și totuși să fii ateu. Termenul atheos, de origine greacă, înseamnă „fără dumnezeu”. În Scriptură apare o singură dată, ca adjectiv, în pluralul atheoi din pasajul din Ef 2:11-13:

 

De aceea, aduceţi-vă aminte că altădată eraţi păgâni, după trup, numiţi „prepuţoi” de către cei „obrezuiţi,” și cari sunt circumciși trupește, de mână omenească. Amintiţi-vă că pe atunci eraţi fără Christos și vă era refuzată societatea israelită, eraţi străini de testamentele promisiunii, fără speranţă și fără Dumnezeu (atheoi) în această lume. Dar acum, în Christos Iisus, voi care eraţi cândva departe, aţi fost aduși aproape, prin sângele lui Christos.

 

Citește și: Biblia, despre căsătorie și divorţ

 

Altfel spus, ateu mai înseamnă să fii fără Dumnezeul adevărat, să rătăcești în lume fără hartă și busolă, orientându-te după tot ce pare să dea o speranţă trecătoare, inclusiv după o serie de divinităţi ajutătoare. Adevăratul Dumnezeu este Cel descoperit în testamentele promisiunii, în care avem viaţa veșnică prin Iisus Christos. Acest adevăr este revelat în Scripturile ebraice și iudeo-creștine ale Vechiului și Noului Testament, pe care le numim de multă vreme Biblia (Cărţi).

 

Ateul în societatea antică

Cineva a prezentat lumii o falsă imagine a lui Dumnezeu, fie născocind o mulţime de divinităţi de paie, pe care să-ţi fie ușor să le negi, fie desenând o imagine teologică imposibilă a Dumnezeului Creator. În asemenea condiţii, până și ateul se justifică.

 

Ateismul materialist a apărut ca o filozofie în India secolului VI î. Ch. În secolul următor au apărut filozofi atei în Grecia și Roma antică: Diagoras, Democrit, Critias, Philodemos, Teodor din Cirene, Straton, Euhemeros, Epicur, Lucreţiu sunt cei mai cunoscuţi. Chiar și unii care au fost doar agnostici, ori au negat doar zeii religiilor idolești, puteau fi număraţi printre atei după criteriile antice, pentru că autorităţile religioase care blamau acest curent nu erau interesate de adevăr, conștiente că religiile păgâne se sprijineau doar pe tradiţii populare. „Ateu” era omul periculos, care nu cinstea zeii cetăţii, ai patriei etc. Slujitorii templelor aveau toate motivele să fie deranjaţi de asemenea lideri de opinie, care puneau în pericol tot sensul lucrativ al religiilor păgâne.

 

Așadar, persoanele care nu arătau veneraţie faţă de imaginile publice ale religiei strămoșești erau suspectate de ateism. Evreii și primii creștini aveau această notorietate în societatea greco-romană. Ei refuzau să tămâieze pe altarele zeilor, refuzau să se închine sau să le jertfească zeilor, ba chiar declarau public că există un singur Dumnezeu adevărat, Creatorul, și că divinităţile strămoșești erau niște minciuni. Spre deosebire de evrei, care erau protejaţi de lege, creștinii erau fără milă deposedaţi de averi, torturaţi și uciși pentru „crime de blasfemie” contra religiei acceptate. Potrivit definiţiei biblice a ateismului însă, ateii erau de cealaltă parte a baricadei, printre turbaţii religioși ai sistemului, care își protejau astfel resursele economice.

 

Ateism modern și ateism pragmatic

Astăzi, doar 13 % din locuitorii lumii se declară atei. Dar, din punct de vedere biblic, dacă ești fără Carte, fără speranţă, fără adevăratul Dumnezeu care S-a descoperit în Christos, ești un sărman ateu, la modul practic, deși te poţi numi frumos umanist, spiritualist sau creștin. Există chiar religii nonteiste, cum ar fi hinduismul cu ramurile lui (budismul, jainismul), raelismul, mișcările neopăgâne (Wicca și alte forme de magie), care acceptă pe atei ca buni practicanţi. Chiar și în iudaism, un evreu ateu sau teosof este mai acceptabil decât un evreu creștinat. Să fie aceasta direcţia în care se îndreaptă religia modernă? Simon Liebling din New Jersey scria următoarele în 2003:

 

De aici înainte, mă consider un evreu umanist secular. Cred în ambele tipuri de ateism, atât cel raţionalist (știinţific), cât și în cel marxist, dar încă simt că este important pentru mine să-mi menţin identitatea evreiască, urmând tradiţiile ei vechi de milenii.

 

Dacă înlocuim, în citatul de mai sus, cuvintele „evreu” și „evreiesc” cu „creștin” și „creștinesc,” afirmaţia ar fi valabilă pentru mulţi creștini. Predomină astăzi un mod de a ne identifica drept creștini, doar pentru că ne plac datinile care ne-au îmbogăţit viaţa, dar ţinem să precizăm că nu suntem practicanţi, nu suntem religioși, credem doar în inima noastră, sau nu știm dacă mai putem crede. Fără speranţă și fără Dumnezeu în lume. Poate suntem oameni de omenie (ceea ce nu găsești pe toate drumurile), dar dincolo de o supravieţuire oarecum decentă și dincolo de micile aventuri materialiste sau social-culturale pe care ni le permitem, orizontul care se apropie este fără viitor.

 

Sărind peste Evul Mediu, în care ateismul nu putea avea loc din cauza totalitarismului religios, a obscurantismului și analfabetismului, secolul luminilor (XVIII) a readus în discuţie problema teistă și a propus diverse soluţii. Filozofia majoră care s-a dezvoltat pentru prima dată ca o forţă politică a fost deismul (religia naturală), credinţa într-un Dumnezeu Creator, care neagă orice formă a religiei biblice. Revoluţia Franceză din 1789-1797 și revoluţiile pașoptiste au introdus treptat în Europa o mentalitate seculară, permiţându-le cetăţenilor de diferite confesiuni, agnostici sau atei, să coexiste pașnic.

 

Ar trebui să recunoaștem rușinaţi că nu Biserica a promovat ideile de toleranţă și coexistenţă pașnică în stat, ci mai degrabă anumite forme de secularism și protestantism radical (umaniștii, baptiștii și alţii). Graţie spiritului modern de promovare a drepturilor omului, drepturile lui Dumnezeu în viaţa noastră pot fi mai ușor apărate.

 

Când însă ateismul a devenit o ideologie politică și revoluţiile roșii au creat un adevărat imperiu care ameninţa să cuprindă o emisferă, totalitarismul anticreștin pe care l-am experimentat timp de două generaţii ne-a învăţat că pentru stat nicio ideologie nu este sigură. Singura ideologie a unui stat ar trebui să fie slujirea cetăţenilor, religia drepturilor omului. Oriunde există interese „superioare”, diavolul stă la pândă ca să-și reia domnia totalitaristă.

 

În România modernă, ateismul este mai degrabă camuflat sau combinat cu alte necazuri. Nu ne recomandăm ca atei. Avem un procent uriaș de credincioși. Dar încă suntem fraţi cu codrul. Imaginea haiducului, care fură de la chiaburi pentru a face dreptate într-o societate a nimănui, era precursoarea „omului nou”, care fura de la cel mai mare chiabur (statul comunist) pentru a-și face dreptate. De la haiduci, admiraţia noastră a început să se deplaseze spre băieţii deștepţi de toate felurile, care se plimbă ca vodă prin lobodă în ţara în care înfloresc bisericile și se prăbușesc școlile și spitalele.

 

Ce ne așteaptă în viitor? Ateismul clasic sau ateismul roșu nu au căutare pe la noi. Dar ateismul pragmatic, numit apateism, acela incriminat de Biblie ca atitudine a omului rău și de nimic, nu a ocolit niciodată pe credincioși. Acest apateism face casă bună cu superstiţiile mai vechi și mai noi, dar mai ales cu păcatele noastre de toate zilele. Statul trebuie să fie neutru, ca să-i slujească pe toţi cetăţenii, chiar dacă toţi guvernanţii ar avea aceeași religie.

 

În calitate de cetăţean ai dreptul de a avea o credinţă sau de a nu avea niciuna. Dar ca om ai ocazia, unică în viaţă, să cunoști pe Dumnezeu și să te împaci cu El, pentru a primi viaţa veșnică, un dar care nu se compară cu nici o valoare. Dacă apateismul în care trăiești nu–ţi permite să sacrifici totul pentru acest scop, poţi avea orice și poţi fi orice, nu ești nimic și nu ai nimic. Dacă nu ești împăcat cu Acela care a murit și înviat să ne mântuiască din păcate, ești încă ateu, chiar dacă știi cum se face corect semnul crucii. Iisus a lansat un apel, vechi de două milenii, dar actual:

 

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu și învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” (Mat 11:28-29).

 

Footnotes

[1]„ D. Ratzsch, Science and Its Limits: The Natural Sciences in Christian Perspective, InterVarsity Press, Downers Grove, IL, 2000.”

[2]„Acest pasaj, în traducerea autorului, apare numai în Septuaginta şi este preluat în Romani 3:10-18. Este o interpolare din Psalmul 140 sau din alte surse.”

[3]„Traducerea și versificarea îi aparţine autorului articolului.”

[4]„S. Liebling, “Atheism and Judaism: Baruch Atah Who?”, în I. L. Peretz, Community Jewish School – The Secular Alternative: www.ilperetz.org/graduates/simon_liebling.ht”.

SURSĂ

Semnele timpului, august 2013, ediție tipărită

 

https://semneletimpului.ro/religie/fara-dumnezeu.html

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Poate omul trăi fără Dumnezeu?

 

 

Răspuns

 

Contrar afirmațiilor ateiștilor și agnosticilor care au trăit de-a lungul timpului, omul nu poate trăi fără Dumnezeu. Omul poate avea o existență muritoare fără recunoașterea lui Dumnezeu, însă nu fără realitatea lui Dumnezeu.Creator fiind, Dumnezeu este Cel care a dat naștere vieții umane. A spune că omul poate exista în afara lui Dumnezeu este similar cu a afirma că un ceas poate exista fără un ceasornicar sau o poveste poate exista fără un povestitor. Noi Îi datorăm existența noastră lui Dumnezeu, în imaginea căruia am fost creați (Geneza 1:27). Existența noastră depinde de Dumnezeu, fie că recunoaștem existența Lui sau nu.Ca Susținător, Dumnezeu continuă să ofere viață (Psalmul 104:10-32). El este viața (Ioan 14:6) și toată creația este ținută împreună prin puterea lui Hristos. (Coloseni 1:17). Chiar și cei care Îl resping pe Dumnezeu sunt ținuți de El: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.” (Matei 5:45) A crede că omul poate trăi fără Dumnezeu este același lucru cu a presupune că floarea-soarelui poate continua să trăiască fără lumină sau un trandafir fără apă.Ca Mântuitor, Dumnezeu le oferă viața veșnică celor care cred. În Hristos avem viața, El este Lumina oamenilor (Ioan 1:4). Iisus a venit ca noi să avem viață, și s-o avem „din belșug” (Ioan 10:10). Tuturor celor care își pun încrederea în El li se promite veșnicia cu El (Ioan 3:15-16). Pentru ca un om să aibă viața – cu adevărat – trebuie să Îl cunoască pe Hristos (Ioan 17:3).

 

Fără Dumnezeu, omul are doar o existență fizică. Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și pe Eva că în momentul în care Îl vor respinge „vor muri negreșit” (Geneza 2:17). Așa cum știm, ei nu au ascultat, dar nu au murit din punct de vedere fizic în acel moment; ei au murit spiritual. Ceva din interiorul lor a murit – viața spirituală așa cum au cunoscut-o ei, comuniunea cu Dumnezeu, libertatea de a se bucura de El, inocența și curăția sufletului lor – toate acestea au dispărut.

 

Adam, care a fost creat pentru viața și părtășia cu Dumnezeu, a fost blestemat la o existență carnală. Ceea ce Dumnezeu a intenționat să meargă din țărână în glorie, acum merge din țărână în țărână. Asemenea lui Adam, omul fără Dumnezeu al zilelor noastre încă funcționează în perimetrul existenței pământești. O astfel de persoană poate părea fericită; până la urmă, există bucurie și plăcere și în această viață. Dar aceste bucurii și plăceri nu pot fi experimentate complet în afara unei relații cu Dumnezeu.

 

Unii dintre cei care Îl resping pe Dumnezeu trăiesc vieți pline de distracție și de amuzament. Goana lor după plăceri pare a le oferi o existență satisfăcătoare și fără griji. Biblia spune că există o plăcere în practicarea păcatului (Evrei 11:25). Problema este că aceasta este o plăcere temporară: viața pe acest pământ este scurtă (Psalmul 90:3-12). Mai devreme sau mai târziu, hedonistul, asemenea fiului risipitor din pildă, descoperă că plăcerile lumii nu sunt durabile (Luca 15:13-15).

 

Totuși, nu oricine care Îl respinge pe Dumnezeu este un vânător de plăceri goale. Sunt mulți oameni nemântuiți care trăiesc vieți disciplinate, cumpătate – vieți fericite și împlinite, chiar. Biblia ne prezintă niște principii morale care îi vor aduce beneficii oricăruia care le respectă – fidelitatea, onestitatea, autocontrolul etc. Dar, din nou, fără Dumnezeu, omul nu are decât viața aceasta. Trecerea liniștită prin această viață nu este o garanție că suntem pregătiți pentru viața de apoi. Vezi pilda fermierului bogat din Luca 12:16-21 și discuția lui Iisus cu bogatul (și foarte moralul) tânăr din Matei 19:16-23.

 

Fără Dumnezeu, omul este neîmplinit, chiar și în această viață muritoare. Omul nu are pace cu alții, pentru că nu are pace cu sine însuși. Omul nu are pace cu sine însuși, pentru că nu are pace cu Dumnezeu. Căutarea plăcerii de dragul plăcerii este un semn al zbaterii interioare. Vânătorii de plăcere ne-au arătat de-a lungul timpului că aceste diversiuni temporare aduc o disperare mai adâncă. Sentimentul sâcâitor că „ceva nu e în regulă” este greu de înlăturat. Regele Solomon s-a dăruit căutării a tot ce are de oferit această lume și și-a notat descoperirile în cartea Eclesiastul.

 

Cunoașterea, a descoperit Solomon, este zadarnică în sine însăși (Eclesiastul 1:12-18). A descoperit că plăcerile și bogățiile sunt nefolositoare (2:1-11), materialismul este nebunie (2:12-23) și bogățiile sunt trecătoare (capitolul 6).

 

Solomon ajunge la concluzia că viața este darul lui Dumnezeu (3:12-13) și că singurul mod înțelept de a trăi este în frica de Dumnezeu: Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (12:13-14)

 

Cu alte cuvinte, viața este mai mult decât dimensiunea fizică. Iisus subliniază acest lucru când spune: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Nu pâinea (dimensiunea fizică), ci Cuvântul lui Dumnezeu (dimensiunea spirituală) ne ține în viață. Este zadarnic să căutăm în noi înșine soluția pentru toată mizeria noastră. Omul poate găsi viață și împlinire doar când Îl recunoaște pe Dumnezeu.

 

Fără Dumnezeu, soarta omului este iadul. Omul fără Dumnezeu este mort din punct de vedere spiritual; când viața fizică ajunge la final, începe separarea veșnică de Dumnezeu. În povestirea lui Iisus despre omul bogat și Lazăr (Luca 16:19-31), bogatul trăiește o viață ușoară și plină de plăceri, fără să se gândească la Dumnezeu, în timp ce Lazăr suferă de-a lungul vieții, dar Îl cunoaște pe Dumnezeu. După moartea lor, cei doi înțeleg cu adevărat importanța alegerilor pe care le-au făcut în viață. Cel bogat înțelege, prea târziu, că viața e mai mult decât îmbogățirea. În același timp, Lazăr este mângâiat în paradis. Pentru amândoi, existența lor vremelnică pe pământ a pălit în comparație cu starea permanentă a sufletelor lor.

 

Omul este o creație unică. Dumnezeu a pus în inimile noastre un gând al veșniciei (Eclesiastul 3:11), iar acest gând al destinului veșnic își găsește împlinirea în Însuși Dumnezeu.

 

 

 

 

https://www.gotquestions.org/Romana/viata-omului-fara-Dumnezeu.html

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

O lume fara Dumnezeu si fara suflet

 

 

In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, bi­nele uitat de atata rautate, iar crestinii prigo­niti de anticrestini.Lumea actuala este in plina invalmaseala, caci coordonatele ei principale fac viata insuportabila. Bogatii nu se mai satura de bogatii si vor sa stapaneasca pamantul, iar puternicii nu mai au limita in putere si reteaza orice opozitie din lume. Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialism si ateism.

 

O lume fara Dumnezeu si fara suflet.

 

Crestinatatea isi imparte istoria in doua epoci, caracterizate prin doua cai: apostolatul si rugaciunea. Biserica noastra se cheama apostolica, si totusi ea a inlocuit calea apos­tolica prin calea rugaciunii. Cand, unde si de ce s-a produs aceasta schimbare?

 

Fara indoiala ca Apostolii au reprezentat cel mai autentic crestinism istoric. In capi­tolul al doilea din Faptele Apostolilor se sin­tetizeaza coordonatele crestinismului apos­tolic: in primul rand era invatatura aposto­lica, semanata in comunitatea dragostei din­tre frati, integrata in obstea crestina si spriji­nita pe rugaciune. In acest chip ne gasim in miezul Evangheliei. Ar mai trebui poate adaugat spiritul mesianic al crestinilor pri­mari, care se simteau investiti de Dumnezeu sa lumineze lumea si actionau cu intelepciune si putere de jertfa in acest sens.

 

 

Pe aceste coordonate de actiune a ajuns crestinismul la victoria din vremea Sfantului Constantin cel Mare. Dar lumea atunci s-a increstinat si totusi nu s-a increstinat. Semn al neincrestinarii lumii increstinate de atunci stau viata, in­vatatura si moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. El nu s-a despartit de linia trairii integrale si organizate in duh crestin si a cerut puternicilor si bogatilor acelei vremi sa treaca la o reala viata crestineasca, iar aceia l-au ucis.

 

Aici este nodul gordian al istoriei crestinatatii.

 

De aici s-a renuntat la calea apostolica si s-a intrat pe calea rugaciunii. Departe de noi gandul de a prezenta rugaciunea ca pe o aba­tere de la calea apostolica, ci sesizam numai ca rugaciunea nu e o alternativa a caii apos­tolice si nici un pas inainte fata de calea apostolica. Crestinii, in loc sa lupte cu cuvantul si cu organizarea lor obsteasca pentru a da o structura crestina oranduirilor lumii, au re­dus interventia lor la rugaciune.

 

Astfel a aparut in crestinatate un alt tip de samarinean, in timp ce alti preoti si alti leviti sunt prea ocupati in sacristia lor si nu mai coboara sa-l ingrijeasca pe omul sarac, bolnav, prigonit, intemnitat, nedreptatit si batjocorit.

 

Lumea e lasata sa-si depene viata in patimi si ambitii, umpland istoria de nedrep­tate, de robie si de sange, crestinii neputand sa faca pentru ea decat rugaciuni. Un vladica sincer a concretizat aceasta realitate, zicand: „Nu am stofa de martir in mine!” Daca este de inteles un om las, fie el si vladica, nu se poate insa sa se admita o conduita de compromis a Bisericii. Aceasta conduita a dizolvat insasi forta spirituala a crestinatatii, incat ea a parasit lumea, lasand-o in mainile vrajmasului.

 

Discutii aprige se poarta privind folosirea unor prepozitii – „pe”, „din” sau „la” – in diverse definitii teologice, in timp ce oamenii nu mai au un ideal, nu mai au nadejde in lu­mea asta si o pierd si pe cea vesnica, fiindca lumea e cotropita de egoism, tiranie, exploa­tare, robie, saracie si mizerie. Facem rugaciune pentru saraci, bolnavi, intemnitati, slabi, dar practic nu intreprindem nimic pentru ei.

 

Oare asa a procedat Mantuitorul? Oare asta e invatatura crestina? Oare asa se ajunge in imparatia lui Dumnezeu? Nu cumva ni se poate spune si noua cum li s-a spus iudeilor: Pe acestea sa le faceti, iar pe celelalte sa nu le lasati nefacute?

 

Rugaciunea are locul ei in cadrul vietii, dar nu e calea exclusiva a acestei vieti. Treburile lumii nu se implinesc numai prin rugaciune, desi ele toate o necesita. Clerul ar putea da explicatia cum ca le-a revenit imparatilor crestini datoria faptei crestine. Argumentul este doar partial valabil. Biserica trebuie sa se asigure ca, intr-o forma sau alta, in lume se zideste imparatia lui Dumnezeu. Ea nu poate binecuvanta la intamplare orice formula sociala, orice lege, orice institutie, orice doctrina, orice ideal, orice oameni, ci numai pe acelea care apartin mesajului evanghelic, prin care se slujesc oamenii acelei vremi.

 

Biserica a lasat imparatilor grija guverna­rilor, dar nu se poate identifica si nici nu poate colabora cu orice forma socio-politico-culturala. Biserica a lasat guvernarea in seama imparatilor din motivul intelept al distribuirii atributiilor, care i-a indemnat si pe apostoli sa lase in seama diaconilor problemele economice ale obstii; dar lor le-a ramas cuvantul in toata aria lui de actiune si influenta si cu toate raspunderile.

 

In mod regretabil insa, in Biserica clerul s-a rezumat la rugaciuni, iar laicii au intrat intr-un formalism lipsit de continut. A disparut ierarhizarea valorilor laice in Biserica, si deci s-a pierdut misiunea laicilor in lume, cat si in Biserica. Poporul trebuie organizat si dinamizat de Biserica. Poporul trebuie iubit, trebuie slujit, trebuie condus, aceasta fiind obligatia Bisericii. E necesar ca Biserica sa ramana libera, independenta si autonoma fata de stat, toc­mai pentru a putea increstina statele.

 

Pentru a putea sluji lumea, Biserica trebuie sa fie puternica, fiindca altfel va fi obligata sa se adapteze ea la niste realitati necrestine, in loc sa increstineze ea lumea. Istoria ultimelor doua milenii este impregnata de spiritualitatea crestina, dar nu putem sa nu constatam semnele negative ale vremurilor, unele aparute in interiorul crestinatatii, iar altele din afara ei. Capacitatea de afirmare a neo-protestantismului a proliferat prin spiritul ei dinamic, dar a dezbinat crestinatatea. Sunt forte fals mesia­nice, necrestine si anticrestine, care in ulti­mele secole au ajuns sa domine lumea, si asta datorita golului creat de crestini in istorie.Biserica restransa la rugaciuni, rituri, ceremonii si traditii este inapta sa duca lumea mai departe. Crestinismul formal, oricat este el justificat traditional, pana la urma cedeaza prin incapacitatea lui spirituala si dinamica. Fiindca darurile Sfantului Duh sunt dinamice. Darul proorociei vesteste lu­mii zarile noi, formuland idealurile si moda­litatile de realizare. Proorocia nu e numai eshatologica, ci vizeaza si viitorul istoric, nu e numai morala, ci si sociala, nu e numai religioasa, ci e si politica. La fel, darul facerii de minuni, care este o practica uitata in cres­tinism. Rugaciunile ajuta la minune, dar elementul activ, lucrator este Duhul Sfant. Prin urmare, toate darurile duhovnicesti formeaza un tot unitar si innoitor.Toate problemele lumii se afla in Crucea lui Hristos si a crestinilor. De cate ori vom rataci drumul, ori vom lenevi pe cale, sa ne inapoiem la Evanghelie si la Duhul Sfant. Suferintele ce ni se pricinuiesc au meni­rea sa biciuiasca lenea noastra si sa ne lumi­neze mintile.Aceste ganduri ne vin ca buni crestini ortodocsi, iubindu-ne Biserica, dar in condi­tiile calvarului si Golgotei. De zeci de ani agonizeaza Hristos in lume, si am fost atat de jecmaniti de orice drept si libertate, incat numai rugaciunea tainica din adancul inimi­lor ne-a ramas. Cunoastem puterea rugaciu­nii din lucrarea ei in adancile suferinte ale celei mai aprige si inteligente prigoniri. Ne-am daruit cu totul lui Hristos. Nici o clipa nu ne situam in afara Bisericii.Viziunea crestina asupra lumii, elaborata de martiri si sfinti, merita sa fie luata in considerare de forurile cele mai inalte ale Bisericii si ale lumii, caci oamenii aceia au trait si s-au jertfit pentru mantuirea in Hristos.

 

Ioan Ianolide

 

 

https://www.crestinortodox.ro/credinta/o-lume-fara-dumnezeu-fara-suflet-96416.html

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

(Miliardarul  orto-sfant ) Patriarhul Kirill spune că „unii demenţi” vor să învingă Rusia: „Distrugerea noastră va însemna sfârşitul lumii”

 

 

Încercările Occidentului de a învinge Rusia pe câmpul de luptă în Ucraina sunt foarte periculoase şi ar putea conduce la sfârşitul lumii, a avertizat joi patriarhul rus Kirill, în timp ce Occidentul îşi intensifică ajutorul militar pentru Kiev, relatează agenţia EFE, notează Agerpres.

 

Patriarhul Kirill spune că „unii demenţi” vor să învingă Rusia: „Orice dorinţă de a distruge Rusia va însemna sfârşitul lumii”

 

„Apar astăzi mari ameninţări în lume, faţă de ţara noastră şi faţă de toată fiinţa umană. Dorinţa de a învinge Rusia a căpătat forme foarte periculoase. Ne rugăm lui Dumnezeu să-i ilumineze pe aceşti demenţi şi să-i ajute să înţeleagă că orice dorinţă de a distruge Rusia va însemna sfârşitul lumii”, a spus în timpul unei liturghii patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse. El a amintit că Rusia dispune de armament foarte puternic şi are ”oameni foarte puternici, care au avut mereu o mare motivaţie pentru victorie”.Potrivit patriarhului rus, ”unii demenţi” cred că Rusia poate fi învinsă sau supusă, ceea ce ar însemna să li se impună locuitorilor săi noi norme morale ”care nici măcar nu pot fi definite drept valori”. ‘Sunt vremuri îngrijorătoare, dar credem că Dumnezeu nu va abandona pământul rus” şi ”Rusia va avea forţa de a-şi apăra pământul şi poporul, la nevoie. Şi ca Dumnezeu să nu permită ca situaţia să se agraveze până la acest punct, să aducă liniştea şi să-i pacifice pe toţi şi să-i ajute să colaboreze pentru o lume mai bună”, şi-a exprimat speranţa patriarhul Kirill.

 

Dmitri Medvedev, acelaşi mesaj

Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev a avertizat la rândul său în aceeaşi zi că Rusia ar putea folosi armele nucleare în cazul unei înfrângeri în Ucraina, el amintind că ”puterile nucleare nu pierd marile conflicte de care depinde destinul lor”. ”Asta ar trebui să fie evident pentru oricine. Inclusiv pentru un politician occidental care şi-a păstrat măcar o urmă de inteligenţă”, a subliniat Medvedev.Purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a menţionat la rândul său că o asemenea recurgere la armele nucleare nu este contrară doctrinei militare ruse, care nu prevede atacuri nucleare preventive, dar permite folosirea armelor atomice în cazul unei ameninţări existenţiale pentru statul rus, inclusiv în cazul înfrângerii într-un conflict cu arme convenţionale.

Avertismentele oficialilor ruşi vin cu o zi înaintea reuniunii de la Ramstein (Germania) a grupului de ţări angajate în susţinerea militară a Ucrainei, întâlnire de la care este aşteptată sporirea semnificativă a livrărilor de arme pentru armata ucraineană.În pofida sprijinului economic şi militar deja foarte semnificativ oferit Ucrainei în perioada de aproape un an care a trecut de la începutul campaniei militare ruse, ”Rusia îşi menţine un avantaj cantitativ substanţial în materie de trupe, arme şi echipamente”, se arată într-o scrisoare pe care ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba şi cel al apărării Oleksii Reznikov au adresat-o aliaţilor occidentali, cerându-le mai multe arme şi insistând asupra tancurilor germane Leopard.

 

 

 

https://observatornews.ro/extern/patriarhul-kirill-spune-ca-unii-dementi-vor-sa-invinga-rusia-orice-dorinta-de-a-distruge-rusia-va-insemna-sfarsitul-lumii-507662.html

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Sub pretextul că  UE și Soroș   ne gayifică…crucea nucleara ne loveste in moalele capului…)Cu Dumnezeu în gura și Kremlinul în cap: cum folosește Rusia credința ortodoxă ca să toarne altă dată în mințile românilor…Putin pretinde că apără credința, dar în teritoriile ocupate din Ucraina arde biserici, ucide preoți și forțează convertiri…

 

Marco Badea

 

De peste ani, de când și-a început războiul pe scară largă în Ucraina, Putin și propagandă rusă au căutat să promoveze falsa narațiune cum că Moscova este apărătoarea credinței și valorilor tradiționale ortodoxe. Iar manipularea a ajuns și în România, inclusiv prin rularea în buclă la TV a mesajelor propagandistice ale preotului român Mihail Jar Longhin.

 

Pe scurt, mașinăria de propagandă a lui Putin se bazează masiv pe ideea că Rusia este pilonul esențial al religiei ortodoxe, care are rolul să se opună Occidentului „ decăzut moral ”. De aceea, propaganda rusă prezinta regimul de la Kremlin ca pe protector al creștinismului și al spiritualității în fața „ ateismului globalist ”.Adevărul e însă altul: religia e folosită de Kremlin nu ca scop spiritual, ci ca instrument de putere, de control cultural și politic. Iar când alte forme de creștinism devin un obstacol, fie și prin simplu fapt că sunt „ ucrainene ” și nu „ ruse ”, sunt eliminate fără ezitare.

 

Concret, regimul lui Putin, de când și-a lansat războiul de agresiune împotriva ucrainenilor, persecută exact credincioși , fie că sunt protestați, baptiști sau chiar ortodocși care nu sunt afiliați Patriarhiei Moscovei.

 

Ce fac forțele invadatoare ale lui Putin? Păi ceva ce nu recomandă Sfânta Scriptură ori Iisus: distrug, jefuiesc sau profanează lăcașe de cult, asasinează clerici sau lideri religioși ucraineni, arestează preoți ucraineni și forțează convertiri religioase. Cu alte cuvinte, Moscova practică în Ucraina nu doar cea mai brutală formă de acord asupra unui popor, ci și o formă extremă de colonialism religios.Altfel, cea mai recentă analiză a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) indică faptul că Rusia continuă să persecute minoritățile religioase în teritoriile ocupate din Ucraina, în comunitățile speciale creștine evanghelice din regiunea Herson.This represiune face parte dintr-o campanie mai amplă menită să distrugă identitatea națională și religioasă ucraineană, potrivit Centrului de Rezistență Ucrainean , care ține să sublinieze și că oficialii ruși din zonele ucrainene ocupate transformă forțat bisericile ucrainene în locația bisericii ucrainene în subordinea Bisericii Rusiei.

 

Iar preoții ucraineni asistă la torturarea credincioșilor protestanți și la forțarea copiilor ucraineni să se roage pentru „Russkiy Mir” (Lumea Rusă), conceptul geopolitic promovat de propaganda Kremlinului, care include limba, cultura, ortodoxia și mass-media rusă.

 

 

Otrava Kremlinului pe care o sorb românii din pahar

 

Ținând cont de toate aceste lucruri, poate înțelegem mai bine acum de ce reușesc să pătrundă în mintea oamenilor mesajele unor impostori Călin Georgescu și de ce o mare parte din publicul român și înclinat să adere fără să clipească la mesajele „ suveraniste ”.Când cineva ca Călin Georgescu vine și vorbește cu aplomb despre „ Dumnezeu ”, „ neam ”, „ rădăcini ”, „ pământ ”, „ credință ” sau „ tradiție ”, o parte din oameni nu mai procesează mesajul rațional. În mintea lor se creează un fel de shortcut emoțional: dacă cineva pare că vorbește „ în numele binelui ” sau „ cu frica lui Dumnezeu ”, atunci trebuie să fie de partea adevărului, nu?…

 

Sunt sigur că mulți dintre cei care care citesc aceste rânduri s-au izbit de astfel de răspunsuri în ultimele luni din partea celor care se scrolează zilnic, ore întregi, pe TikTok și apoi urlă în piața publică că „ vine UE și Soroș să ne gayifice ”.

 

Citește și: De la nostalgici la oportuniști: Cele patru mari categorii din care și format electoratul lui Călin Georgescu și al polului așa-zis suveranist

 

În realitate, propaganda rusă se folosește de credință ca să-și verse altă informațională în creierele oamenilor. Iar mulți dintre români frumosi și ultima pictură din această altă dată. Și știți de ce? Pentru că au o relație istorică profundă cu religia, iar Biserica a fost (și încă este) una dintre cele mai multe instituții de încredere ale noii țări.

 

În plus, românii sunt învățați încă din școală și din familie că religia nu se discută, ci se crede, când un mesaj și transmite prin vocabular religios, el automat ajunge să treacă de filtrul critic. Asta arată deficiența de gândire critică pe care o avem noi ca popor.

 

Iar în vremuri de anxietate socială sau nesiguranță economică, cum traversăm acum, oamenii caută certitudini simple, iar lipsa unui minim exercițiu de gândire critică îi face vulnerabili la manipulare. Iar propaganda Kremlinului oferă exact asta: o lume cu „ bine ” și „ rău ” clar definit, unde rușii sunt „ cavalerii spiritualității ”, iar Occidentul „ e corupt, decadent, ateu ”.

 

Iar apoi sunt aruncate în scenă, pentru a-și face eficient numărul, figuri ca Georgescu. Iar astfel de personaje, pentru a reuși „ să împărtășească ” publicul cu altă informațională rusească, nu se prezinta ca politicieni, ci ca vizionari „purtători ai unui adevăr profund”, care îmbină misticismul cu geopolitica.În realitate, Simion, Georgescu și toți lacheii cu mesaje naționaliste-religioase desfășoară nimic altceva decât o campanie de manipulare. Și pentru că împachetează un mesaj politic în limbaj religios, acesta devine mai ușor de înghițit de popor, mai greu de critic și mai puternic emoțional!

 

Concluzia de moment nu e foarte complicată. Dimpotrivă, cred că o poate înțelege toată lumea: Religia nu eo problemă. În schimb, manipularea prin religie, da. Iar în România, vulnerabilitatea la astfel de mesaje nu vine doar din credulitate, ci dintr-un gol de educație critică, dintr-o tăcere lungă în fața imposturii și dintr-o naivitate cultivată sistematică.Dacă vrem să rămână un popor liber și cu adevărat credincioși, trebuie să înceapă să nu mai confundăm lumina spirituală pe care o să simtă fiecare atunci când se conectează la credință cu farul de semnalizare al Kremlinului. Mai clar spus, dacă nu învățăm să gândim critic, vom continua să fii o altă etichetă de „adevăr” și să cred că tot ce vorbește despre „Dumnezeu” și „neam” și în slujba binelui.

 

https://www.explicativ.com/p/cu-dumnezeu-in-gura-si-kremlinul

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei

 

<<Dumnezeu a murit (Nietzsche)

Nietzsche a murit (Dumnezeu)>>

 

Nietzsche, ca şi alţi mari gânditori raţionalişti ai sec. 19 – începutul sec. 20 (Freud, Marx, Frazer, Russel), îl privea pe Dumnezeu ca un vestigiu al trecutului neştiinţific, pe care umanitatea avea să îl depăşească pe măsură ce nivelul educaţional creştea. Cum ştiinţa a oferit multe explicaţii realiste pentru misterele existenţei, se aştepta ca atracţia iraţională pentru religie şi Dumnezeu, în toate încarnările sale, să dispară. Dar iată că, spun autorii, şi în noul mileniu – o epocă a unei iluminări ştiinţifice şi tehnologice fără precedent- religia şi spiritualitatea continuă să dăinuie.

 

De ce nu dispare Dumnezeu-

Ştiinţa creierului şi biologia credinţei.

 

Dacă Nietszche şi contemporanii săi ar fi trăit să vadă aceasta, probabil că ar considera supravieţuirea lui Dumnezeu drept un triumf al ignoranţei asupra raţiunii. Convinşi că credinţa religioasă este bazată pe superstiţie şi iluzionarea eului temător, ar trage concluzia că oamenii pur şi simplu se atârnă de Dumnezeu pentru că le lipseşte curajul de a înfrunta lumea fără El.

 

Autorii, doi neurologi şi un psihiatru (Vince Rause, Eugene d’Aquili şi Andrew Newberg), consideră însă că nu este aşa. Tenacitatea religiei se bazează  pe faptul că conexiunile creierului uman oferă credincioşilor experienţe mistice care sunt adesea interpretate drept asigurări că Dumnezeu există. Acest lucru se datorează tot Evoluţiei, care a favorizat capacităţile religioase ale creierului pentru că s-au dovedit a fi foarte benefice omului.

 

Beneficiile religiei pentru sănătate sunt impresionante: oamenii cu orice credinţă trăiesc mai mult, au mai puţine afecţiuni ale inimii şi un sistem imunitar mai bun (unele cercetări susţin că lipsa implicării religioase are un efect asupra mortalităţii echivalent cu 40 de ani de fumat un pachet pe zi – găsiţi detalii în carte). Mai mult, rata abuzului de droguri, alcool, a divorţului, suicidului, depresiei, anxietăţii, este mult mai scăzută în rândul indivizilor religioşi.

 

Şi poate cel mai sănătos aspect al religiei este sentimentul de control asupra unei lumi nesigure şi haotice. Credinţa într-o putere mai înaltă oferă credincioşilor asigurarea că viaţa lor are un sens şi un scop, că nu sunt singuri în lupta pentru supravieţuire şi că nu au de ce să se teamă. Această credinţă a fost o crucială sursă de încredere şi motivaţie pentru umanitate, modelându-i o mare parte din istorie şi constituind o sursă de supravieţuire a rasei.

 

Astfel, avantajele puternice pentru supravieţuire ale credinţelor religioase ne arată că este foarte probabil ca evoluţia să fi intensificat circuitele neurologice pentru a face posibil comportamentul religios, stările transcendente interpretate de noi ca fiind prezenţe ale unor puteri spirituale superioare.

 

Nu există dubii că stările transcendente din care apar religiile sunt neurologic reale – spun autorii – studiile de imagistică arată că sunt funcţii observabile ale creierului, marea întrebare la care se caută răspuns este: sunt aceste stări doar rezultatul funcţiei neurologice (conexiuni neuronale create de creier) sau chiar sunt experienţe autentice pe care creierul este capabil să le perceapă?

 

Pentru a da un răspuns acestei întrebări, autorii încep printr-o descriere a felului în care funcţionează creierul, ajungând la o concluzie interesantă: ceea ce credem despre realitate este doar o redare a realităţii create de creier. Nu există o experimentare directă a realităţii, toate lucrurile pe care le percepe mintea –gânduri, sentimente, amintiri, dorinţe, revelaţii – intră în conştiinţă după ce au fost “adunate” şi procesate bucată cu bucată de creier. Iar creierul are o construcţie limitată şi îşi bazează percepţiile pe învăţare. Experienţa noastră asupra realităţii reprezintă numai descrieri la mâna a doua a ceea ce ar putea fi sau nu real. Atunci, poate că misticii au dreptate: realitatea mistică cum că dedesubtul felului în care mintea percepe gânduri, amintiri, emoţii şi obiecte, dedesubtul conştiinţei pe care o socotim sinele, se află un sine mai profund, capabil să perceapă o altă realitate, dincolo de cea construită subiectiv de creier, ar putea fi o posibilitate demnă de luat în calcul.

 

Procesul de funcţionare a creierului şi de formare a sinelui este detaliat în carte, fiind destul de complex pentru a putea fi explicat în câteva cuvinte. Cartea mi s-a părut însă una dintre cele mai interesante apărute în acest domeniu al ştiinţelor de frontieră, despre natura umană.

https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/1808-de-ce-nu-dispare-dumnezeu-stiinta-creierului-si-biologia-credintei.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Despărțirea de Dumnezeu

Lector univ. dr. MARIUS ANDREESCU

 

 

 

Argument

 

 Trăim vremuri în care statele, guvernele și chiar oamenii ignoră și se distanțează de sensurile firești ale existenței și încearcă să creeze și să impună o nouă ordine socială, politică și economică, o nouă paradigmă existențială socială și personală, fără Dumnezeu, fără iubire și chiar fără libertate. Porunca iubirii este temeiul existenței pentru că Dumnezeu a creat lumea din iubire. Dimensiunea ortodoxă existențială a iubirii înseamnă apropiere și comuniune între oameni, altruism, generozitate, libertate în comuniune. Aceste valori sunt amenințate de dispariție și sunt înlocuite cu false paradigme existențiale precum: distanțare socială, izolare, însingurare, viața fără credință și fără Dumnezeu, omul este considerat ca fiind lui însuși suficient, globalizare, acumularea excesivă de bunuri, ignorarea naturii și distrugerea propriului habitat, guvernarea întemeiată pe frică, pe constrângere și pe restrângerea sau chiar desființarea unor libertăți fundamentale. Cum este posibilă existența și condiția tragică a omului contemporan? Care sunt căile și mijloacele prin care putem să ne întoarcem la Dumnezeu, la natură, la oameni și la noi înșine? – sunt aspecte pe care le vom aborda în acest studiu și în cele care vor urma.

 

 

 

Despărțirea. Doliul

 

 Viața fiecărui om privită în curgerea inexorabilă a timpului, în dialectica devenirii noastre este formată din despărțiri dar și din regăsiri. Fiecare clipă este o despărțire de trecut de existența care ne-a fost dată, de faptele săvârșite de bucuriile și tristețile noastre, de tot ceea ce înseamnă viața pe care am trăit-o. Despărțirile existențiale generează sentimente și trăiri tragice pentru că exprimă efemeritatea vieții noastre în această lume, trecerea vieții prin noi și a noastră prin viață. Finitudinea existenței noastre ne înspăimântă.

 

 Totuși, pentru acela care trăiește viața și în viață, iar nu viața îl trăiește pe el, despărțirea poate să însemne o regăsire a sensului vieții, o curățire a sufletului și minții de neantul din noi, o împlinire și un pas spre desăvârșire, poate fi bucuria transfigurării spirituale a timpului, a vieții, pregustarea eternității și a existenței fericite, transformarea timpului din ’’cronos’’, în ’’kairos’’, cum spuneau vechi filosofi greci, iar clipa devine un prezent continuu, prin gândurile și faptele noastre bune. Noi, creștinii ortodocși, știm că tragicul despărțirilor existențiale, a monotoniei curgerii fizice a timpului finit în această lume finită, poate fi învins prin credință, prin lucrarea harului, prin regăsirea de sine a sensului existenței în Dumnezeu care ne așteaptă și ne încredințează că nimic nu se pierde în neant, că moartea a fost învinsă pentru fiecare dintre noi, prin întruparea, moartea pe Cruce pentru păcatele noastre și Învierea Mântuitorului nostru Domnul Iisus Hristos. Trecerea, devenirea, despărțirea au fost rostite de omul deplin al culturii noastre, Mihai Eminescu. Redăm câteva versuri din poezia

’’Cu mâine zilele-ți adaogi’’:

 

 Cu mâine zilele-ți adaogi,

 Cu ieri viața ta o scazi

 Şi ai cu toate astea-n față

 De-a pururi ziua cea de azi.

 

 Când unul trece, altul vine

 În astă lume a-l urma,

 Precum când soarele apune

 El și răsare undeva.

 

 Se pare cum că alte valuri

 Cobor mereu pe-același vad,

 Se pare cum că-i altă toamnă,

 Ci-n veci aceleași frunze cad.

 

 Naintea nopții noastre umblă

 Crăiasa dulcii dimineți;

 Chiar moartea însăși e-o părere

 Şi un vistiernic de vieți.

 

 Din orice clipă trecătoare

 Ăst adevăr îl înțeleg,

 Că sprijină vecia-ntreagă

 Şi-nvârte universu-ntreg.

 

 Niciun filosof nu a reușit să găsească o expresie mai puternică și concentrată a trecerii și devenirii vieții noastre.

 

 O formă a depresiei este aceea a doliului psihologic, sentiment pe care îl avem atunci când pierdem pe cineva sau ceva important din viața noastră. Cea mai des întâlnită, cea mai cunoscută și cea mai intensă formă de doliu este durerea pe care o simțim atunci când moare pe cineva drag, apropiat. La o primă vedere, orice am compara cu aceasta pare mai ușor de suportat și lipsit de importanță, dar, la o analiză mai atentă, situațiile nu sunt atât de diferite. După un divorț, după o despărțire într-o relație de orice tip, după ce rămânem fără o sumă destul de mare de bani sau pierdem respectul și prietenia celor din jur, statutul sau poziția socială, rămâne același gust amar al pierderii, cu atât mai mare cu cât ceea ce am pierdut este mai important. Durerea provocată de cele evocate mai sus și etapele de care sunt urmate sunt la fel de dificile indiferent de cauza lor. Ceea ce trebuie să facă individul este să învețe să trăiască fără ceea ce a pierdut, iar ireversibilitatea procesului face ca recuperarea să fie mai greoaie.

 

 În fapt, absența doliului după astfel de evenimente ar fi ciudată, anormală. Dincolo de greutățile pe care le provoacă, doliul are un rol adaptativ. Ceea ce învață individul este să umple golul lăsat cu altceva, să-și reconsidere viața, să o trăiască fără persoana sau lucrul pierdut. Ori aceasta presupune mobilizarea tuturor resurselor pe care le avea sau pe care le uitase și reorganizarea întregului sistem de suport social pe care îl are la dispoziție.

 

 Unii oameni ramân totuși în această stare pentru o perioadă lungă și au tendința de a uita cauza pe măsură ce timpul trece. Există autori care spun că doliul este normal pentru o perioadă de un an de zile (în Biserică doliul este de 40 de zile). Dacă simptomele se încăpățânează să rămână, atunci e cazul să apelăm la ajutor.

 

 O greșeală frecventă pe care o facem atunci când cineva de lângă noi suferă este să-l îndemnăm să nu se mai gândească la asta, să uite, să treacă peste asta în liniște. Or, paradoxal, ceea ce îl ajută cel mai mult este să vorbească despre asta ori de câte ori are nevoie, până când încetează să doară atât de mult. Durerea e mai ușor de suportat în doi. Speranța vine mai repede atunci când este încurajată. Soluțiile cele mai bune vin din discuțiile care-ți limpezesc gândurile și elimină “paraziții” din ele. Iar dacă devine atât de greu încât nu mai putem suporta și nici nu știm ce să mai facem, ne putem baza pe celălalt să caute în locul nostru ce ne-ar putea ajuta.

 

 Nu orice despărțire este legată de trecerea timpului și a vieții, despărțiri independente de noi, de voința noastră, despărțiri ontologice pe care le percepem și mai ales le trăim subiectiv în gândul și inima noastră. Sunt și despărțiri și bineînțeles regăsiri pe care noi le dorim, le construim și le realizăm. Unele sunt benefice, deoarece elimină negativul din noi și ispita neantului, cum sunt despărțirile de păcate și patimile noastre și, după care noi regăsim pozitivitatea vieții noastre, autenticul existenței. Sunt și despărțiri ideatice, despărțirea de un gând, pentru a ne regăsi pe noi înșine într-un gând mai bun. Există situații când alegem liber să ne despărțim de un mentor, un profesor, un om care ne-a călăuzit pașii inimii și ai minții, pentru a deveni noi înșine și pentru a ne construi propria paradigmă a existenței, dar și pentru a putea crea, pentru a adăoga din împlinirea dobândită o pictură de sens lumii și existenței noastre.

 

 Există despărțiri celebre: despărțirea lui Brâncuși de Rodin („La umbra marilor copaci iarba nu crește”), despărțirea lui Aristotel de Platon (Prieten mi-e Platon, dar mai prieten îmi e adevărul) sau despărțirea lui Noica de Goethe. Totuși aceste despărțiri nu sunt ruperi existențiale categorice, nu sunt părăsiri definitive. Vorbea Noica de „închidere spre deschidere” și tot așa putem spune că despărțirea lui de Goethe este o „despărțire spre o altă nedespărțire”. Nedespărțirea înseamnă a te despărți de despărțire, adică a fi de acord poate total cu ceva sau cu cineva.

 

 Omul este persoană și înzestrat de creator cu voință și libertate. El poate să alegă să se despartă de autenticul existenței, de sens, să părăsească rațiunea și cumpăna liniștită a dreptei judecăți, de rostul său existențial pentru care a fost creat. Omul poate să se despartă distrugând mediul său existențial, poate alege să se lepede de omenie și de darurile de neprețuit al înțelepciunii și al virtuților, de cultură. Mai mult, se poate despărți de libertatea sa, devenind robul propriilor sale prejudecăți, al plăcerilor civilizației și al patimilor.

 

 Dar cea mai dureroasă și în același timp tragică despărțire la care omul poate să consimtă este despărțirea de Creatorul său, de Dumnezeu, de dreapta credință ortodoxă și să cadă în acest fel pradă ispitei neantului, gândind că aceasta este unica existență posibilă, că el este suficient lui însuși, este propriul lui dumnezeu, să se închine idolilor vremurilor noastre generați de propriile sale creații tehnologice. Este căderea cea mai dramatică a omului contemporan. Dar Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți ne încredințează că omul deși îl părăsește pe Dumnezeu de multe ori și în multe feluri, Dumnezeu nu îl părăsește pe om.

 

 În această privință Părintele academician dr. Dumitru Stăniloae afirma: ’’Omul, dacă ar rămâne în sine însuși n-ar putea fi nimic. Dar el păstrează în sine, chiar la marginea existenței sale, chipul personal al Cuvântului și legătura cu El. De aceea Cuvântul nu-l lasă să moară cu totul. Oamenii, creați ca persoane unice de un Dumnezeu personal nu mai sunt lăsați să dispară de Dumnezeu Cuvântul după chipul Căruia au fost creați. O persoană nu poate fi uitată nici de persoanele umane care au comunicat cu ea, cu atât mai puțin de Cuvântul creator al ei’’[1].

 

 Omul este o ființă socială, el nu poate trăi izolat, în singurătate. Persoana și firea lui se împlinesc și se afirmă numai social, în comuniune cu alții. Existența socială a omului întrucât este o existență relațională, presupune legea și ordinea socială, generează starea juridică, normativă a omului. Toată ordinea juridică, normativă a socialului are la bază contractul social, care în forma sa modernă este constituția unui stat. Teoria contractului social al cărei reprezentant de seamă este Jean Jacques Rousseau, afirmă că omul renunță la unele prerogative conferite de drepturile sale naturale, imprescriptibile, pe care la cedează statului cu scopul de a-i garanta existența în forma sa socială, drepturile și libertățile sociale, demnitatea persoanei sale, un trai bun, decent și o guvernare bună.

 

 Astăzi asistăm la o formă inedită de despărțire socială, de abandon social. Statul la abandonat pe om, din persoană îl transformă într-un individ anonim, supus întru totul puterii guvernanților, garantarea drepturilor și libertăților fundamentale devine o simplă retorică sau chiar o iluzie, sărăcia de masă și discrepanțele sociale devin un loc comun, în locul libertății i se oferă o efemeră și iluzorie siguranță socială, iar guvernarea se bazează pe constrângeri și restricții de tot felul,

 

 Despărțirea statului de om înseamnă ruperea unilaterală, din partea guvernanților a contractului social, iar statul de drept , atât de mult lăudat a ajuns un instrument de constrângere a guvernanților, iar pentru om o iluzie. Sociabilitatea omului, dimensiunea socială a existenței sale nu pot fi anulate și nici desființate. De aceea omul trebuie să se regăsească pe sine în alte forme de existență socială decât cea juridică.

 

 

 

Despărțirea de Dumnezeu și idolii vremurilor noastre

 

 O dimensiune importantă a meditației teologice ortodoxe despre existență se referă la raportul dintre om și lume. Spre deosebire de alte culte, creștinismul ortodox recunoaște valoarea deosebită a lumii și a omului ca fiind creația lui Dumnezeu. Lumea și omul nu sunt (doar) existențe căzute, așa cum le considera Origen, ci poartă în sine iubirea lui Dumnezeu, pentru că lumea și omul au fost create din iubire. Lumea (universul) are o valoare deosebită; este un adevăr care rezultă din cuvântul Mântuitorului: „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3: 16).

 

 Recurgem la cuvintele Părintele profesor Dumitru Stăniloae pentru a sublinia această concepție a valorii lumii și a omului potrivit gândirii teologice ortodoxe: „Creatorul a dat omului prin creație o valoare și o capacitate atât de mari de a se face Frate cu omul, de a vorbi și lucra prin firea omenească. Acesta este misterul cel mare al omului: că Dumnezeu se face el însuși Fiul al Omului, dar ne-coborând total în granițele omenești – căci aceasta ar fi una cu panteismul – arătând o slăbiciune a lui Dumnezeu, ci rămânând și Dumnezeu, mai presus de granițele omenescului. Nașterea ca om din Fecioară arată atât mărirea lui Dumnezeu, cât și mărirea dată omului de partener al lui, de fire a persoanei lui. El se face Fiul Omului prin excelență, căci îl ridică pe om la starea lui de om cu firea neîmbolnăvită. Se face noul început, sănătos al omenirii. Cei ce rămân în el nu mai cad din umanitatea adevărată. Iar umanitatea adevărată nu este decât cea întărită în Dumnezeu[2]”.

 

 Cu toate acestea, omul are o valoare mai mare decât lumea, în sensul ei de univers creat a lui Dumnezeu: „Ce va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16: 26). Gândirea teologică ortodoxă subliniază adevărul existențial, potrivit căruia nu omul este pentru lume, ci lumea este pentru om, deoarece omul are misiunea de a spiritualiza întreaga existență prin ridicarea sa de la realitățile determinismului temporar la spiritualitatea vieții în Dumnezeu. Parcurgând drumul devenirii pe care sfinții părinți îl marcau prin trei momente existențiale: curățirea, iluminarea și desăvârșirea, omul se transfigurează spiritual pe sine dar și întreg universul. 

 

 Părintele Teofil Părăian, în cuvinte frumoase, se referea la acest aspect: „Cei vechi ziceau că omul este microcosmos în macrocosmos, adică lumea mică în lumea mare. Într-adevăr, dacă te uiți la lumea acesta cât este de întinsă, cât este de largă, nici nu știm noi cât e de largă, zici că-i lume mare. Și, într-adevăr, e mare. Pe grecește, lumea mare se numește „macrocosmos”. Și totuși, în lumea aceasta mare omul nu e microcosmos, nu e mic în lumea mare, ci este mare în lumea mică (…). Adevărul e că omul e macrocosmos și lumea e microcosmos. Deci omul este lumea mare și lumea mare e lumea mică, nu prin întindere, ci prin valoare – prin valoarea mai mică pe care o are lumea față de om”[3].

 

 În dogmatica ortodoxă existența este privită în mod gradat. Astfel, în teologie se discută despre „existență”, „existența bună” și „veșnica existență fericită”. Sfântul Maxim Mărturisitorul este acela care a teoretizat primul despre gradația și progresul existenței. Fără a încerca aici o dezvoltare a acestei teme foarte interesante, tratate în „Ambigua”, scriere importantă Sfântului Maxim Mărturisitorul, redăm cuvintele Părintelui profesor Dumitru Stăniloae: „Lumea aceasta își are o valoare reală numai dacă e unică; numai dacă e creația pozitivă a lui Dumnezeu, ca punct de plecare al înaintării de la starea de creatură inițială la starea de creatură plină de Dumnezeu, înaintare în care trebuie să-și aducă și natura contribuția ei, ca punct de plecare de la starea de existență, pe care o are în dar de la Dumnezeu, prin starea de existență bună, pe care o dobândește prin mișcarea sădită în ea, dar actualizată în sens bun de voința ei, la veșnica existență fericită, ca darul ultim și etern a lui Dumnezeu[4]”.

 

 Este trecerea de la existența așa cum este la existența așa cum trebuie să fie, temă pe care a tratat-o și Kant, dar în limitele rațiunii omenești. Existența bună este întregirea existenței ca dat cu iubirea și binele cu valorile dumnezeiești ale virtuților și înțelepciunii prin care omul poate să se învrednicească să primească darul îndumnezeirii prin har și lumea să se transfigureze spiritual. Părintele profesor Dumitru Stăniloae spunea: ”Omul bun e tare. Săvârșirea binelui este o întărire a existenței”.

 

 Pentru a realiza o comuniune perfectă cu Dumnezeu, după inspirata învățătură a Sfântului Apostol Pavel, omul trebuie să aibă în primul rând credință. Prin credință, Hristos vine în cămara inimii omenești: „așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca având rădăcina și temelia puse în dragoste… ” (Efeseni 3:17) Astfel omul va primi Duhul făgăduit de Dumnezeu și prin credință putem deveni fii ai lui Dumnezeu. (Galateni 2:15-21; 3; 14; 3:23-29; Filipeni 3:8-11).

 

 Apropierea omului de Dumnezeu este posibila kenotic, prin smerenie, prin golirea de sine, de „eul” fals, neînduhovnicit. Sfântul Pavel îi învață pe Filipeni că Hristos Însuși a luat o formă de slujitor și că ” De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul… ” (Filipeni 2:5-11).

 

 De asemenea, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie mai întâi să-L iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit înainte, ca să ne împărtășim din aceeași iubire prin care Hristos ne-a adus la Tatăl: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (II Corinteni 5:21). Prin victoria asupra păcatului, a morții și a diavolului, Hristos a învins și a distrus ceea ce l-a despărțit pe om de Dumnezeu.

 

 Prin Biserică trăim întru Hristos împărtășind viața și moartea Sa, iar „Pentru că suntem botezați în moartea lui Hristos” am fost îngropați împreună cu El și … „uniți cu El într-o moarte ca a Lui… ” astfel ca „Plata păcatului este moartea dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus Domnul nostru” (Romani 6). Moartea întru asemănarea morții lui Hristos este moartea întru înviere „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Iisus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării”. (II Corinteni 5:14-18)

 

 Pentru a fi slujitori sau, mai degrabă, copii ai lui Dumnezeu potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, creștinii trebuie să considere adevărul și dragostea drept criterii de îndreptare și orientare ale vieții lor. Înțelepciunea lui Dumnezeu este Hristos, neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea Lui (1 Corinteni 1:17-31). Același adevăr care se manifestă în Hristos este descoperit de Duhul Sfânt și celor care cred în Iisus. Și, prin urmare, Iisus Hristos fiind etern, comuniunea omului cu Dumnezeu este una veșnică. Căci „dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.” (Romani 14:8-9)

 

 Răscumpărarea și mântuirea sunt esențiale în această unire tainică a lui Dumnezeu și a omului, în dragostea lui Dumnezeu și a lui Hristos pentru om, pentru că „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8 sau Efeseni 2:4-5). Totodată „suflul” sau „spiritul” iubirii ne este dat prin Duhul Sfânt: „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:5)

 

 Iubirea divină pentru om este prin urmare dragostea lui Dumnezeu Tatăl, dragostea lui Hristos (Filipeni 1:8) și dragostea Duhului (Romani 15:30). Puterea iubirii face posibilă unirea lui Dumnezeu și a omului, iar centrul iubirii Sfintei Treimi al dragostei față de om este Hristos (Efeseni 5:1-2). Sfântul Pavel mărturisește că nimic din lume nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu în Hristos Iisus (Romani 8:28). De asemenea, absența dragostei este aceeași cu separarea omului de împărăția lui Dumnezeu.

 

 Unitatea iubirii este unitatea Bisericii și cheia pentru a descoperi tainele lui Dumnezeu pentru ca fiilor și ficelor Bisericii “să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.” (Coloseni 2:2-3) Și adevărata cunoaștere spirituală și contemplarea personală a lui Dumnezeu (Efeseni 1:18) înseamnă unirea cu El și cu întreaga lume. (Romani 8:5-23)

 

 Cunoașterea comuniunii de iubire în hipostaza Sfintei Treimi este cunoașterea tainelor vieții, a felului de conviețuire în Biserica lui Dumnezeu, pentru că există o perfecțiune absolută în relația de iubire dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, deși fiecare Persoană a Sfintei Treimi se manifestă și acționează fiecare în unicitatea ei. Căci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu ne sunt revelați în izolare, ci în comuniunea lor perfectă, dumnezeiască. De aceea pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu este necesar să intrăm în Voia Sa. Iar comuniunea și comunicarea omului cu Dumnezeu se poate face în primul rând prin rugăciune (Filipeni 4:5-7). De asemenea, nu putem avea o cunoaștere autentică a lui Dumnezeu și deci nu putem fi în comuniune cu El fără lucrarea harului în noi. Prin har, toate darurile lui Dumnezeu ca înțelepciunea, cunoștința, credința sunt primite, însușite și trăite de noi prin lucrarea Duhului Sfânt (1 Corinteni 12:1-11,8-31). Și Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu Tatăl și Duhul Fiului (Efeseni 2:18) și de asemenea stăruie în inimile noastre strigând „Abba, Tată!” (Galateni 4:6).

 

 Dragostea lui Dumnezeu pentru om prin puterea Duhului Sfânt în Hristos se manifestă în noi prin taina botezului (1Corinteni 6:11; Efeseni 5:25-27) și toate celelalte taine ale Bisericii. Una dintre temele principale din Epistola Sfântului Pavel către Romani și Galateni este despre această viață trăită în lumina harului, viața în comuniune cu Dumnezeu în dragoste și adevăr, în osebire cu viața prin Lege (Efeseni 6:24 și 3:2, Coloseni 1:6,1 Corinteni 6:17 și 15:10,2 Corinteni 1:12, Filipeni 2:13). Duhul primit în botez ne conduce la Dumnezeu Tatăl, la Împărăția Lui, prin învierea și schimbarea lumii întru Hristos (Romani 8:19-23), până când Dumnezeu va fi totul în toți: “Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.” (1 Corinteni 15:28 și Efeseni 1:23; 2:22)

 

 Una din erorile gnoseologice și teologice cruciale din toate timpurile și locurile a fost și este aceea de a-L „despărți” intelectual pe Iisus de taina comuniunii de iubire a Sfintei Treimi, de a-L „concepe” ori imagina pe Iisus doar ca om, ori doar ca „apariție” divină, doar ca personaj istoric ori ca arhetip cosmic, demiurg, ca pe o „ființă” creată filozofic după chipul și asemănarea omului fără Dumnezeu, ori a omului care se închină unui fals dumnezeu.

 

 Misiunea teologică a Apostolului neamurilor a fost și aceea de a propovădui taina comuniunii de iubire dintre Dumnezeu și om în și prin Iisus Hristos deplin realizată în Biserică, în Trupul lui Hristos care imită și reflectă în cea mai desăvârșită formă firească posibilă comuniunea de iubire perfectă care există hipostatic în Sfânta Treime.

 

 Omul, înzestrat cu libertate poate să aleagă dacă rămâne în comuniune cu Dumnezeu sau se despartă de El. Omul zilelor noastre, la fel ca și protopărinții noștri, vrea să fie Dumnezeu, nu poate și prin urmare cade, devine un fiu risipitor. Omul zilelor noastre își creează proprii săi idoli în care crede și prin care cade în finitudinea acestei lumi în repetitivitatea legilor și determinismului natural.

 

 Idolii vremurilor noastre prin care societatea secularizată și omul contemporan se despart de Dumnezeu sunt edocentrismul, considerarea acestei lumi ca fiind singura existentă, absolutizarea puterii rațiunii omenești, idolul tehnologiei care se substituie umanismului și virtuților creștine, consumismul care a denaturat existența socială aceasta devenind o societate de consum, a dorinței de acumulare materială, iar omul nu mai dorește să fie ci să aibă, voința de putere și de a domina, slava deșartă, înlocuirea drepturilor și libertăților fundamentale cu siguranța socială, proliferarea sectelor și a protestantismului prin care omul își creează proprii dumnezei.

 

 „Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” (Evrei 3: 12) Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor, susține toate fapturile în mana Sa și în bunătatea Sa. El este aproape de noi. El este peste tot si El conține tot. Niciodată, nici măcar pentru o clipa, El nu vrea și nu dorește să fie departe de fapturile Lui si de creația Lui. El e autorul tuturor lucrurilor și toate lucrurile au fost făcute prin El. Amprenta Lui se găsește peste tot, pentru ca nu exista un loc în care El sa nu fie prezent.

 

A creat oamenii după chipul și asemănarea Sa, ca să îi facă stăpânii creației Lui și să aibă cu ei o comuniune veșnică și neîntrerupta. Oamenii aveau sa fie administratorii Lui pe pământ și făptuitorii planului Lui aici pe pământ.

 

 Din nefericire, oamenii au căzut în păcat și a fost nevoie ca Însuși Fiul Său să vină să moară pentru păcatele și greșelile noastre și să ne împace astfel din nou cu Dumnezeu. Oamenii care aveau sa primească Cuvântul lui Iisus Hristos deveneau din nou așa cum era Adam si Eva la începutul începuturilor. Adică puri și fără de păcat, în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu. Prin Iisus Hristos, păcatul și moartea, despărțirea și depărtarea de Dumnezeu au fost învinse pentru totdeauna.

 

 Si totusi… avem acest verset din Epistola către Evrei care spune: „Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” Vedem aici trei factori negativi și deosebit de importanți: necredința, răutatea și păcatul. Acești trei factori au potențialul uriași de a ne despărți din nou de Dumnezeu.

 

 

 

 Necredința. Adică a nu crede în Dumnezeu, în ceea ce a făcut Iisus Hristos pentru noi, în promisiunile Lui, în Cuvântul Lui. A nu crede și a prefera să luăm în seamă mai mult gândurile noastre pământești și filozofia acestei lumii este starea spirituală a omului contemporan. A nu crede este ușa de ieșire din comuniunea cu Dumnezeu. Ușa de ieșire din binecuvântare și din o viață glorioasă cu Dumnezeu. Oricât de ciudat ni s-ar părea vreodată, în raport cu firea și înțelegerea noastră finite și mărginite, Cuvântul lui Dumnezeu, noi trebuie să ne facem datoria de a crede și de a ne încrede în El. Dumnezeu este sursa oricărui bine. Nu ne putem permite să existăm în necredință, în iluziile generate de idolii vremurilor noastre. Nu trebuie să-L înlocuim pe Dumnezeu cu acești idoli.

 Răutatea, nepăsarea, uitarea și neștiința. Adică, practic a fi fără bunătate, fără milă și dragoste fața de cei din jur, față de toată firea creată. Pentru Dumnezeu oamenii sunt cele mai importante făpturi de pe pământ. Îl rănim pe El atunci când suntem răi cu oamenii din jurul nostru. Dumnezeu este dragoste si cine rămâne în dragoste rămâne în El, spune Sfântul Evanghelist Ioan. Cine nu rămâne în dragoste nu are cum să rămână cu El și în El. Porunca lui Iisus Hristos de a ne iubi semenii este deosebit de importantă pentru noi și pentru a rămâne în comuniune cu Dumnezeu. A fi în comuniune cu Dumnezeu înseamnă a gândi cum gândește El, a deveni așa cum este El după har. Iar El este iubire.

 Păcatul. Sfârșește cu despărțirea întru totul de Dumnezeu – și fiindcă Domnul este fericirea inimii noastre, despărțirea de Dumnezeu înseamnă lipsirea de această fericire – chinul cel veșnic. Însă dacă păcatul este un rău atât de cumplit în esența sa și atât de ucigător prin urmări, de ce păcătuim cu atâta ușurătate? Cum am ajuns, oare, să ne împrietenim în cel mai apropiat chip cu putință cu propriile noastre păcate?

 ’’Cum am ajuns, oare, să ne obișnuim cu ele în așa măsură, încât astăzi, mulți, dacă nu aproape toți, socotesc păcatul ca fiind ceva de neocolit în viață? Oare cum am putut și mai putem încă răbda murdăria, praful și păienjenii din cămările inimilor noastre, trăind într-o oarbă nepăsare, în această neorânduială, în miasma fărădelegilor noastre?!

 

 Toate acestea sunt cu totul de neînțeles, însă adevărate. Nesimțitori, orbiți duhovnicește, toți am devenit nepăsători la strigătele cugetului nostru și la grija față de propria mântuire’’[5].

 

 Cât de minunate sunt poruncile lui Dumnezeu. Cât de logice și profunde sunt Cuvintele Lui și cât de frumos este ceea ce cere. Dumnezeu ne cere credința și ne cere să fim buni. Nu ne cere sacrificii, nu ne cere să aprindem lumânări sau să facem 100 de rugăciuni ca să fim ascultați de El, dar ne cere să împlinim poruncile Lui, să fim credincioși și nu necredincioși, să stăruim în rugăciune la măsurile noastre. Nu ne cere să facem multe pelerinaje sau să ne îmbrăcăm ponosit pentru a arăta formal, ca farisei, că postim sau că suntem în credință. Dumnezeu este mai mult de atât. El se uită în profunzime, direct în inima noastră. El vrea să afle acolo permanent credința și dragostea.

 

 „Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”( Romani 8: 38)

 

 Nimeni și nimic nu ne poate despărți de Dumnezeu. Doar propria noastră inima și rațiune are acest potențial dăunător.

 

 Despărțirea de Biserica ortodoxă a omului contemporan și chiar a societății și a statului care devin tot mai secularizate înseamnă tot despărțirea de Dumnezeu. Prezența falșilor profeți, a celor care s-au rupt de comuniunea cu Biserica, fie clerici sau laici, a dus adesea în eroare pe cei simpli. Încă din primele veacuri, ierarhia Bisericii a încercat să delimiteze clar între cei credincioși și cei necredincioși, stabilind ca linie de demarcație dreapta credință și primirea Sfintelor Taine. În zilele noastre, mai mult ca oricând, este bine să învățăm să-i recunoaștem pe cei care pretind că sunt credincioși, dar nu reprezintă nimic altceva decât „lupi în piele de oaie“, care consideră credința un mijloc de câștig și propovăduiesc de fapt învățături eretice. Sfântul Ciprian al Cartaginei este un bun îndrumător din acest punct de vedere.

 

În perioada actuală, participarea la Sfintele Taine este considerată opțională de mulți din cei care ar trebui să fie membre vii ale Bisericii lui Hristos. Se consideră că rugăciunea individuală combinată cu o serie de practici din cele mai curioase, care nu au nici o legătură cu Biserica reprezintă calea optimă de a ajunge la desăvârșirea spirituală. Este bine să clarificăm acest fapt de la bun început: această cale nu este nicidecum una eliberatoare, care ne simplifică viața de ritualurile „complicate“ al Bisericii, ci o ispită, o momeală a diavolului de a ne despărți atât de comunitatea creștină, cât și de Dumnezeul cel viu.

 

 Sfântul Ciprian al Cartaginei este ferm din acest punct de vedere. „Cine se desparte de Biserică și se unește cu alta își calcă promisiunile față de Biserică, și cine părăsește Biserica lui Hristos nu va avea răsplată de la Hristos, căci devine un străin, un profan, un dușman. Cine nu are ca mamă Biserica, nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată[6]“.

 

 Acest fragment stipulează foarte clar principiul că nu putem fi bineplăcuți lui Dumnezeu dacă ne despărțim de Biserica Sa. Este cu neputință să afirmi că te rogi lui Hristos și, în același timp, refuzi primirea Sfintelor Taine și participarea fizică la săvârșirea acestora.

 

Sunt mulți cei care consideră că Biserica nu îi poate ajuta cu nimic, pentru că au tot ceea ce le trebuie pentru a atinge o carieră înaltă, pentru a avea o familie fericită sau pentru a dobândi slava celor din jur. Toate aceste reușite sunt însă deșarte fără conlucrarea cu Hristos și ne transformă în oameni slabi. De îndată ce apar bolile, certurile conjugale, concedierile masive sau reducerile de salariu, aceiași oameni care se pretindeau puternici cad în depresie sau manifestă o agresivitate sporită, dau dovadă de lipsă de înțelegere în situații mărunte și, în general, tind să se izoleze de cei din jur. Toate aceste roade nu constituie nimic altceva decât dovada clară a slăbirii sufletului lor, care apare din cauza lipsei de comuniune reală cu Dumnezeu și cu aproapele.

 

 Sfântul Ciprian al Cartaginei afirmă: „Nu pot sta împreună amărăciunea și dulceața, întunericul și lumina, ploaia și seninul, războiul și pacea, rodnicia și sterilitatea, seceta și umiditatea, furtuna și vremea bună. Să nu creadă cineva că poate îndepărta pe cei buni de Biserică: vântul nu smulge grâul și nici furtuna nu răstoarnă un copac cu rădăcini înfipte adânc în pământ; numai paiele sunt mișcate dintr-o parte în alta, numai arborii slabi sunt doborâți de vânt. Pe aceștia cu suflete slabe îi critică și-i demască Sfântul Apostol Ioan zicând: «Cu noi au ieșit, dar n-au fost cu noi, căci dacă ar fi fost cu noi ar fi rămas cu noi» (I Ioan 2, 19)“[7]

 

 Din aceste cuvinte ferme se desprinde ideea că nu minunile săvârșite, nici faptele bune nu sunt cele care pot demonstra fără nici un dubiu că persoana în cauză este dreptcredincioasă. Atât timp cât este ruptă de comuniunea cu Biserica lui Hristos, toate aceste fapte nu-i folosesc atât de mult pe cât cred cei din jur.

 

 ’’Şi demonii pot face minuni – afirmă Părintele Adrian Agachi. Şi ateii pot fi binevoitori față de cei din jur și le pot arăta o dragoste reală. Totodată, sunt o mulțime de persoane necredincioase care au răbdat necazuri imense și nu s-au revoltat împotriva cursului evenimentelor. Cu toate acestea, nu ne-am grăbi să considerăm nici una dintre aceste categorii menționate anterior ca fiind apropiată de Dumnezeu doar din pricina faptelor pe care le-a lucrat. Frumusețea acestor fapte pălește în fața lipsei de credință, a despărțirii inimii noastre de cele sfinte, a lipsei de unire a sufletului nostru cu Dumnezeul Cel adevărat. Orice minune și orice faptă lucrate fără de Dumnezeu nu reprezintă nimic altceva decât un nou prilej de mândrie, un nou moment în care poți spune: „N-am făcut rău la nimeni, ci bine tuturor“, cu toate că ție însuți îți faci continuu cel mai mare rău: te desparți de Hristos.’’[8]

 

 Despărțirea de Dumnezeu, de dreapta credință ortodoxă, a omului contemporan, căderea lui și a societății în ispita neființei este totodată și despărțirea omului de sine însuși de temeiurile firești ale existenței sale naturale și sociale. Statul contemporan și guvernanții actuali creează idolii vremurilor noastre și pe care mulți oameni din timpurile noastre îi acceptă cu bucurie, considerând odată cu filosoful Nietzsche, contrar adevărului și evidenței că Dumnezeu a murit. Într-un alt studiu vom aprofunda aceste aspecte.

 

 

 

 Concluzii

 

 Despărțirea de Dumnezeu este înstrăinarea tragică a omului nu numai de Creatorul său dar și de el însuși, de societate, de natură de autenticul firii sale, pe care el o consimte, o dorește, căutând o fericire iluzorie în idolii vremurilor noastre și precaritățile acestei lumi finite pe care o consideră singura posibilă. Omul devine robul propriilor iluzii, al ideologiilor de tot felul, robul patimilor sale, a eului său care se închide refuzând deschiderea către altul prin iubire, bunătate, facerea de bine pentru de aproapele său. ’’Suntem exclusiviști’’, spunea Părintele Teofil Părăian.

 

 Omul contemporan suportă și o altă înstrăinare tragică. Statul se desparte de societate și de om. Statul de drept, contractul social, în forma sa juridică supremă care este constituția, drepturile și libertățile fundamentale sunt proclamate retoric, dar în fapt infirmate de guvernanții contemporani prin deciziile pe care le impun. Drepturile și libertățile fundamentale au fost restrânse drastic în ultimii doi ani fără nicio justificare constituțională sau rațională, independența justiție a devenit o iluzie, globalizarea contemporană transformă omul în individ anonim pierdut în masa socială. Statul social își încetează existența deoarece guvernanții nu își respectă obligațiile contractului social de a garanta un nivel decent de trai pentru toți, locuri de muncă, învățământ gratuit și performant, asigurări sociale eficiente, un sistem instituțional sanitar cu adevărat performant.

 

 Statul contemporan, contrar menirii sale și contractului social, promovează existența socială bazată pe consumism, care generează plăceri și satisfacții efemere, pe libera concurență, ce duce la înstrăinare, la exclusivism social. Libertatea a fost înlocuită cu siguranța socială și implică supunerea totală a individului față de cei care exercită puterea. Guvernanții contemporani interni și internaționali preocupați exclusiv de interesele lor patrimoniale și de dominație și nu de interesul public, transformă pe omul contemporan într-un „sclav fericit”. Ceea ce accentuează și mai mult tragismul acestei forme de înstrăinare este faptul că omul, de multe ori o acceptă, mai mult sau mai puțin conștient.

 

 Despărțirea de Dumnezeu, formele de înstrăinare socială pe care omul de astăzi le suportă, nu pot fi și nu sunt ireversibile. Întoarcerea la Dumnezeu, reconstrucția sinelui mai adânc al omului în puritatea și frumusețea sa, dăruită de Creator, întoarcerea la dreapta credință ortodoxă sunt încă posibile. Dumnezeu îl așteaptă pe fiecare dintre noi să se întoarcă la El, la frumusețea cea dintâi a firii sale. Însuși Mântuitorul a spus aceasta în pilda ’’Tatălui iubitor și a fiului risipitor’’.

 

 Înstrăinarea socială a omului poate fi depășită. Sunt două condiții:

 

omul să se cunoască pe sine însuși și să conștientizeze că darul libertății este de la Dumnezeu și nu de la guvernanți, că nu este un simplu individ anonim într-o masă de oameni, ci o persoană creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

o nouă paradigmă a existenței sociale care să restabilească valorile dimensiunii sociale a existenței omului.

 

 

 

NOTE

[1] Dumitru Stăniloae, Chipul Nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Basilica, București,2013, p. 55

[2] Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos. Lumina lumii și îndumnezeirea omului, Opere complete, vol. 6, Editura Basilica, București, 2014, p 64

4.Arhimandrit Teofil Părăian, Calea spre bunătate, Editura Sofia, București, 2014, p. 146

5.Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, Vol. 3, p. 260

[5] Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, București, 2010, p. 82

[6] Sf. Ciprian al Cartaginei, „Despre unitatea Bisericii ecumenice“, VI, în „Apologeţi de limbă latină“, PSB vol. 3, EIBMBOR, 1981, p. 438

[7] Sf. Ciprian al Cartaginei, op.cit, p. 441

[8] Despărțirea de Biserică, despărțirea de Dumnezeu, Pr.Adrian Agachi, articol publicat în ziarul Lumina, 25 martie 2015

 

 

https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/4459/desp%C4%83r%C8%9Birea-de-dumnezeu

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

„Oameni fără Dumnezeu”…

 

Diana Maria Brăgaru

 

Eu știu expresia din copilărie. Am auzit-o prima oară la mamaie. Am întrebat-o ce înseamnă și mi-a răspuns, simplu, că sunt oameni care nu cred în Dumnezeu și, de aceea, ei nu înțeleg rostul lumii, nu au dragoste de semeni. Că sunt oameni care chiar dacă se realizează material, tot calici rămân în inimă și tot săraci sunt sufletește. Vorbea despre ei cu milă. În cuvinte simple mi-a explicat ce o omenire întreagă știa din vechime. Ceea ce filozofii concentraseră în rânduri pline de miez. Ceea ce pretinsele vârfuri, care astăzi promovează un fals progres, sunt incapabile să înțeleagă. Din Africa cea neagră până în Țara Soarelui Răsare, de la Roma antică la amerindieni, de la înțelepciunea tribală la gândirea sofisticată un concept s-a dovedit a fi un adevăr. Peren. Axiomatic. Demonstrat de istorie. Dacă e să ne bazăm strict pe dovezi arheologice și izvoare, până în prezent cel puțin douăsprezece civilizații strălucite și-au găsit sfârșitul având aceiași numitori comuni. Imperii înfloritoare au dispărut ori s-au dizolvat complet, întregi civilizații s-au transformat în praf și pulbere! Civilizația asiatică a Văii Indului, Civilizația europeana Cucuteni-Trypillia, Imperiul asiatic Akkadian, Civilizația europeana Miceniană, Civilizația americana Olmecă, Regatul african Aksum, Civilizația americană Maya Clasică, Imperiul asiatic Khmer, Imperiul african Mali, Imperiul african Songhai, Imperiul american Incaș și Imperiul Roman de Apus au, toate, câteva lucruri în comun. Lucruri care le-au adus sfârșitul.

 

Toate aceste structuri sociale ajunse la un maxim de civilizație s-au fracturat și au căzut în ele însele ca într-o gaură neagră din pricina faptului că oamenii au încetat să mai aibă credință într-o divinitate sau alta. Lipsit de conștientizarea propriului loc în lume, când omul nu a mai avut frică de Dumnezeu, a început să se creadă pe sine un zeu și nu s-a mai înfrânat de la nimic și nimic nu a mai fost tabu pentru el. Imoralitatea, lipsa de compasiune pentru popor și corupția s-au împletit, s-au hrănit și crescut una pe alta, dar și din alta. Ca un uruborus care se mănâncă pe sine pentru a supraviețui. Și în final praful s-a ales de toate. Și la propriu, și la figurat. Din cele mai vechi timpuri, noile generații au fost avertizate de acest pericol al lipsei lui Dumnezeu din viețile lor. Ideea de ordine cosmică, în care omul este chemat să își recunoască locul e foarte veche. E precreștină. Iar avertismentele privind nerespectarea ei, la fel de vechi. De la proverbe antice, populare, până în modernitate, omul fără Dumnezeu, omul care nu acordă respectul cuvenit tradițiilor este atenționat de pericolul în care se află. I se spune direct că fiind lipsit de credință, va încerca să-și umple existența cu substitute efemere. I se spune că absența Lui Dumnezeu îl va duce la o criză morală, existențială. Omul este atenționat că fără un fundament etic absolut, se va complace în imoralitate, fapt care îi va aduce pieirea.

 

În absolut toate culturile, atât în înțelepciunea populară, cât și în reflecțiile marilor gânditori din diverse epoci există tema „omului fără Dumnezeu”. Omul fără Dumnezeu este cel care se expune pe sine însuși, întreaga ființă umană la pericole morale, spirituale și existențiale care duc, invariabil, la extincție. Romanii aveau un proverb, din perioada secolului întâi, care spune: „Homo sine deo, umbra sine luce” – „Omul fără Dumnezeu este o umbră fără lumină”. Un proverb hindus din tradiția vedică afirmă ca „Cel care trăiește fără dharma, (ordinea divină) este departe de cer”. Un proverb chinezesc din epoca confucianistă avertizează că „Omul care nu respectă Cerul își taie singur calea.”

 

În secolul al IV-lea, Augustin de Hipona scria în Confesiuni: „Inima omului este neliniștită până ce se odihnește în Tine, Doamne. Fără Tine, omul rătăcește în deșertul propriei sale mândrii.” Tot el afirma: „Fără Dumnezeu, omul se laudă cu libertatea sa, dar devine sclavul propriei mândrii.”. Sfântul Vasile cel Mare, în Omilii, compară omul fără Dumnezeu cu „cel care se smulge din rădăcină: se usucă și piere”. Sfântul Grigorie de Nazians în Discursuri teologice, adaugă: „Omul fără Dumnezeu este ca un orb care crede că vede, dar se lovește de toate obstacolele vieții”. În secolul al XV-lea, Dante Alighieri, în Divina Comedie, scrie „Cei care trăiesc fără a-L sluji pe Dumnezeu rătăcesc în întuneric, căci lumina rațiunii lor nu e de ajuns pentru a găsi calea”. Michel de Montaigne, în Eseuri (1580), ne avertiza că „Fără frica de Dumnezeu, omul devine propriul său judecător, iar această judecată este adesea oarbă și crudă”. John Milton, în Paradise Lost (1667), îl descrie pe omul fără Dumnezeu ca prăbușindu-se „în propriul său întuneric, unde rațiunea devine sclava pasiunilor oarbe”. Blaise Pascal, în Pensées (1670), afirma că „Omul fără Dumnezeu este ca un vas gol, care caută să se umple cu orice, dar găsește doar vidul.” și adăuga: „Fără Dumnezeu, omul se pierde în divertismente, încercând să uite vidul din inima sa, dar acest vid îl devorează”. John Locke, în Eseu asupra intelectului uman (1690), observa ca: „Fără un principiu divin, morala omului devine o convenție fragilă, ușor zdrobită de pasiuni și interese.” Jonathan Swift, în Călătoriile lui Gulliver (1726): „Fără Dumnezeu, omul se coboară la nivelul fiarelor, dar cu o cruzime pe care nicio fiară nu o poate egala. Un proverb german din secolul al XVIII-lea declară că „Fără frica de Dumnezeu, omul devine lup.” Samuel Johnson, în Rasselas (1759), face o comparație strălucită: „Omul care trăiește fără Dumnezeu este ca un marinar fără busolă, sortit să se rătăcească în furtunile vieții”. Voltaire, în Dicționar filosofic (1764) spunea ca „Dacă omul renunță la ideea de Dumnezeu, el se va închina altor idoli, mai meschini, care îl vor înjosi mai rău decât orice tiranie”. William Blake, în The Marriage of Heaven and Hell (1790), ne transmite că „Fără viziunea lui Dumnezeu, mintea omului se închide într-o cușcă de fier, unde singurele sunete sunt lanțurile propriei sale disperări.” Edmund Burke, în Reflecții asupra Revoluției din Franța (1790) subliniază faptul că atunci „Când omul respinge providența divină, el se condamnă la o libertate sălbatică, care devine sclavia propriilor vicii”. François-René de Chateaubriand, în Geniu al creștinismului (1802), făcea următoarea comparație: „Omul fără Dumnezeu este ca un arbore smuls din rădăcini: poate părea viu o vreme, dar se veșteji în curând”. Johann Wolfgang von Goethe, în Faust, Partea I (1808), observa că „Omul care neagă divinul se condamnă să rătăcească în labirintul propriei sale minți, fără ieșire”. Thomas Carlyle, în Sartor Resartus (1834): „Fără credința în ceva mai mare decât el, omul devine un sclav al clipei, pierzând orice speranță de eternitate”.

 

Kierkegaard, în Frică și cutremur (1843), descrie omul fără Dumnezeu ca pe „un rătăcitor în pustiu, care confundă mirajul cu apa vieții” și în Boala de moarte (1843) completa ideea: „Fără Dumnezeu, omul se prăbușește în disperare, căci doar în relația cu divinul își găsește adevăratul eu”. Jonathan Edwards, în Păcătoșii în mâinile unui Dumnezeu mânios (1741), avertiza că „Fără harul lui Dumnezeu, omul este un vas al mâniei, sortit să se zdrobească sub greutatea propriilor păcate”. Immanuel Kant, în Critica rațiunii practice (1788), observa faptul că „Fără ideea unui scop divin, rațiunea omului se rătăcește în speculații goale, incapabilă să găsească un fundament moral stabil”. Un proverb francez din secolul al XIX-lea atrage atenția că „Omul fără cer se împiedică la fiecare pas”. Un proverb italian similar transmite că „Fără lumina cerului, omul merge prin întuneric”. Un proverb englezesc din aceeași perioadă afirma că „Omul fără credință este ca o corabie fără cârmă”. Friedrich Nietzsche, în Așa grăit-a Zarathustra (1883), proclama: „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis! Cum ne vom consola, noi, ucigașii ucigașilor? Ce era mai sfânt și mai puternic pe lume a sângerat până la moarte sub cuțitele noastre. Cine ne va șterge acest sânge? Ce apă ne va spăla?” Fiodor Dostoievschi, în Idiotul (1869), spune că „Fără Dumnezeu, omul nu are niciun punct fix; el devine un haos ambulant, distrugându-se pe sine și pe ceilalți”, iar în Demonii (1872) adăuga ca „Fără Dumnezeu, omul devine un lup pentru om; lipsit de frica divină, el se scufundă în haosul propriilor dorințe”. În Frații Karamazov (1880), completează ideea: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis”. Sfântul Ioan de Kronstadt (1908) spunea că „Fără Dumnezeu, inima omului devine un pustiu arid, unde cresc doar spinii patimilor și al deznădejdii”. G.K. Chesterton, în Orthodoxy (1908), observă: „Când omul încetează să creadă în Dumnezeu, nu înseamnă că nu mai crede în nimic; începe să creadă în orice”.

 

T.S. Eliot, în The Waste Land (1922), descrie: „Fără credință, oamenii trăiesc într-o pustie spirituală, unde singura lege este dorința, iar singura speranță este iluzia”. Martin Heidegger, în Ființă și timp (1927), ne spune că „Omul care își refuză transcendența devine prizonierul propriului său orizont limitat, pierzând calea spre Ființă”. Emil Cioran, în Pe culmile disperării (1934), scrie: „Omul fără Dumnezeu este un animal care a învățat să gândească, dar care a uitat să trăiască”, iar în Lacrimi și sfinți (1937) adaugă: „Fără Dumnezeu, omul este un naufragiat care se agață de propriile iluzii, doar pentru a se scufunda mai adânc în neant”. Dietrich Bonhoeffer, în Costul uceniciei (1937), trăgea și el un semnal de alarmă spunând că „Omul care Îl respinge pe Dumnezeu crede că se eliberează, dar devine sclavul propriei sale autonomii iluzorii”. Albert Camus, în Mitul lui Sisif (1942), observa că „Fără Dumnezeu, omul trăiește în absurd, dar această absurditate nu trebuie să ducă la disperare, ci la acceptarea luptei de a trăi fără un sens prestabilit”. Jean-Paul Sartre, în Existențialismul este un umanism (1946), afirmă: „Omul este condamnat să fie liber; pentru că, odată aruncat în lume, este responsabil pentru tot ce face. […] Fără Dumnezeu, omul trebuie să-și inventeze propriul sens”. Simone Weil, în Așteptarea lui Dumnezeu (1950): „Omul fără Dumnezeu este ca o navă fără cârmă, purtată de valuri spre naufragiu”. C.S. Lewis, în Mere Christianity (1952), spune că „Fără Dumnezeu, omul se închină sieși, iar această idolatrie a sinelui este calea sigură spre ruină”. Aldous Huxley, în Brave New World Revisited (1958), descria: „O lume fără Dumnezeu este o mașinărie oarbă, în care omul se transformă într-un mecanism fără suflet, alergând spre propria sa pierzanie”. Alexandr Soljenițîn, în Arhipelagul Gulag (1973), mai venea cu un avertisment: „Dacă omul Îl respinge pe Dumnezeu, el devine sclavul ideologiilor și al propriilor patimi, iar această sclavie naște monștri”.

 

Petre Țuțea, în 322 de vorbe memorabile (2009), afirmă: „Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. El rămâne așa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător”. Nicolae Steinhardt, în Jurnalul fericirii (1971), scria că „Fără Dumnezeu, omul se crede liber, dar e doar robul propriilor patimi și al hazardului”. Octavian Paler mărturisea că „Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absența lui Dumnezeu”. Valeriu Gafencu, în Calea spre fericire (2006), compara: „Fără Dumnezeu, omul se risipește în lume ca un fir de praf purtat de vânt, fără țintă și fără odihnă”. Un proverb japonez shintoist spune: „Omul care nu cunoaște kami (spiritele) este ca un copac fără rădăcini. Un proverb yoruba din Nigeria avertizează că „Omul fără orisha (Dumnezeu) este ca o frunză purtată de vânt. Un alt proverb, arab declară că „Inima fără credință este ca un puț fără apă”.

 

V-am purtat un pic pe mai multe continente, prin mai multe epoci și prin mai multe credințe cu singurul scop de a vă arăta cât de vechi sunt avertizările acceptării a ce ni se propune astăzi: omul fără Dumnezeu. Astăzi ni se spune și ni se transmite pe toate canalele că omul nu mai are nevoie de Dumnezeu, fiindu-și sie suficient. Astăzi, tinerelor generații li se insuflă ideea ca Dumnezeu este o piedică în calea fericirii omului. Astăzi omul e îndemnat să se piardă pe sine în goana după plăceri efemere, astăzi omul este îndemnat să se pună doar pe sine pe primul plan, astăzi omului i se țin prelegeri care ridică la rang de artă hedonismul. Toate principiile progresismului au la bază hedonismul egoist. Omul care trebuie să își satisfacă orice plăcere ignorând morala, eutanasia ca mod de evitare a durerilor și dezamăgirilor din viață, lipsa de responsabilitate individuală care poate aduce nefericire și aruncarea vinelor pe societatea este responsabilă pentru tot, transumanismul pentru că „îmbunătățește” omul fără efort, îndreptățirea oricărui moft al individului pe baza simple lui existențe, lipsa compasiunii pentru cei care nu împărtășesc aceleași viziuni, dreptul la viață negat din egoism, alienarea omului de sensurile profunde ale vieții, ruperea definitivă de rădăcini, de tradiții și înlocuirea lor cu plăceri imediate și celebrarea nimicului efemer. Ce cere anularea întregii înțelepciuni a omenirii acumulate în milenii. Practic, lumea e împinsă în hău „spre binele ei”. Iar pentru aceasta, crearea unui om fără Dumnezeu este condiția esențială pentru ca haosul să se instaleze. Deși, până și Harari, progresist până în ultima celulă, spune în Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului (2015), că „Odată ce omul renunță la credința în zei, el începe să creadă în propria sa putere de a deveni zeu, dar această ambiție duce la o lume în care datele și algoritmii îl reduc la un simplu nod într-o rețea, lipsit de sens interior”.

 

 

 

https://ziarulnatiunea.ro/2025/09/24/oameni-fara-dumnezeu/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

  1. Frică și Cutremur (Kierkegaard); „Oul” de Andy Weir; Tolstoi; alter ego

 

 

 Iată temele săptămânii:

 

  • Frică și Cutremur, Søren Kierkegaard – evaluarea cărții în care existențialistul Kierkegaard (despre care am vorbit în episodul 7) dejghioacă psihologia și filosofia din istoria Biblică a lui Avraam și sacrificarea fiului său Isaac.

 

  • Oul, Andy Weir – evaluarea acestei istorii scurte și ironice despre mortalitate și sensul vieții.

 

  • Calendarul Înțelepciunii, Lev Tolstoi – prima mea impresie a jurnalului marelui scriitor rus.

 

  • Using a Second Self to Promote Self-Transformation – un video realizat de Academy of Ideas despre cum să ne folosim un alter ego (sinele alternativ) pentru a promova auto-transformarea.

 

 

 

 

 

 Un citat care mi-a atras atenția:

 

 

 „Căci nu ceea ce mi se întâmplă mă face mare, dar ceea ce fac și, cu siguranță, nu există nimeni care să creadă că un om a devenit mare pentru că a câștigat premiul la loterie.”

 

 — Søren Kierkegaard

 

 

 

 

 

 

Cărți pe care le-am citit recent:

 

 Frică și Cutremur (“Fear and Trembling”, Soren Kierkegaard, 1843; versiunea paperback) – Îmi place de Kierkegaard, dar omul are nevoie de un editor—există prea multe repetări în gândurile sale, chiar dacă este, fără îndoială, un mare scriitor.

 

Fiind agnostic, această carte a fost deosebit de interesantă (și provocatoare) pentru mine, deoarece Kierkegaard este un personaj complex: un creștin, dar foarte sceptic și neobișnuit (a criticat creștinismul modern și a fost ostracizat de biserica daneză). A fost interesant din câteva perspective:

 

  1. Povestea biblică a lui Avraam fiind dispus să-și jertfească propriul fiu Isaac—un ordin (o încercare, după cum se va revela mai târziu) de la Dumnezeu; un concept cu adevărat absurd și pe care Kierkegaard l-a analizat foarte minuțios. Nu cred că vreun alt scriitor a încercat ce a făcut Kierkegaard, și sunt sigur că nu aș putea să scriu atât de amănunțit pe un subiect atât de absurd și tocmai de aceea Kierkegaard este unic.

 

  1. Paradoxul credinței, că „particularul este mai mare decât universalul” (p. 77) este un termen atât de subiectiv încât nici măcar mulți credincioși nu-l pot explica (și Kierkegaard susține că este inexplicabil), și asta mă intrigă.

 

  1. Diferențele dintre un erou tragic—tipic în mitologia greacă; un erou care se sacrifică de obicei pentru universal (pentru alții) și un „cavaler al credinței (knight of faith)”—care este într-o permanentă tensiune cu sine și cu lumea exterioară; nu există nici o rezoluție, nici lacrimi și nici aplauze din partea celorlalți, pentru că el „nu poate vorbi”, nu se poate face inteligibil pentru alții (foarte Kafkaesque, dacă aș putea spune).

 

 Sinteza poveștii biblice a lui Avraam este următoarea:

 

„Și Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam și i-a spus: Ia-l pe Isaac, singurul tău fiu, pe care îl iubești, și dute în țara lui Moria și sacrifică-l acolo pe muntele pe care ți-l voi arăta.” (p. 7)

 

Deci, Avraam îl ia pe Issac și ei călăresc în tăcere timp de trei zile. Isaac nu l-a putut înțelege niciodată, de ce ar trebui să-l jertfească, așa că Avraam nu a vorbit prea mult. Când au ajuns în vârful muntelui, „Avraam l-a încurajat, a mers lângă el, iar vorbirea lui a fost plină de mângâiere și îndemn. Dar Isaac nu-l putea înțelege. A urcat pe Muntele Moria, dar Isaac nu l-a înțeles. Apoi, o clipă s-a abătut de la el și când Isaac a văzut din nou chipul lui Avraam, el era schimbat, privirea lui era sălbatică, forma lui era oroare. L-a prins pe Isaac de gât, l-a aruncat la pământ … ” (p. 9), dar apoi „a văzut berbecul pe care Dumnezeu l-a pregătit. Apoi i-a oferit asta în locul lui Isaac și s-a întors acasă. … Din acel moment Avraam a devenit bătrân, nu a putut uita că Dumnezeu i-a cerut asta. Isaac tresări ca înainte, dar ochii lui Avraam erau întunecați și nu mai știa bucuria.” (p. 10)

 

Așadar, jertfa lui Isaac, s-a dovedit a fi un test (It’s just a prank, bro). Este cu adevărat o poveste absurdă. Un tată iubitor este poruncit de Dumnezeu să-și jertfească singurul fiu și Avraam este gata să o facă—chiar nu, el deja avea cuțitul la gâtul lui Isaac înainte să vadă berbecul care trebuie sacrificat lui Dumnezeu. De ce ar fi Dumnezeu atât de crud, am întreba noi? De ce ar urma Avraam să îndeplinească o poruncă atât de absurdă? Este delirant? Este nebun? Cum ar putea accepta să-și omoare singurul fiu?

 

Însuși Kierkegaard spune că „nu-l pot înțelege, doar îl pot admira” (p. 171). Și el continuă, „deși Avraam îmi stârnește admirația, în același timp mă îngrozește.” (p. 87)

 

Și nici eu nu-l înțeleg pe Avraam, dar nu pot spune că îl admir, sunt de fapt îngrozit de el. Sunt îngrozit că un om ar fi gata să-și ucidă propriul fiu pentru a-și dovedi dragostea față de Dumnezeu.

 

Prin urmare, susține Kierkegaard, Abraham nu este un erou tragic, un erou tragic nu trăiește într-un paradox, pentru că trăiește etic, „Eroul tragic nu intră în nicio relație privată cu divinitatea, dar pentru el etica este divină, prin urmare, paradoxul implicat în această situație poate fi mediat în universal.” (p. 86)

 

Avraam este în schimb un „cavaler al credinței”, care trăiește în „izolare și teamă constantă”:

 

„Uman vorbind, este nebun și nu se poate face inteligibil pentru nimeni.” (p. 112)

 

„Eroul face fapta și găsește răspuns în universal, cavalerul credinței este ținut în permanentă tensiune.” (p. 117)

 

„Cavalerul credinței are numai pe el însuși, iar acest lucru constituie îngrozitorul situației.” (p. 116)

 

„Cavalerul credinței … este paradoxul, este individul, absolut nimic altceva decât individul, fără legături sau pretenții.” (p. 118)

 

Nu știu, pentru mine povara de a fi cavaler al credinței este prea grea, pare aproape inumană. Într-adevăr, este o cale foarte singuratică. La început, mi s-a părut că acest concept de „cavaler al credinței” este o justificare pentru izolarea proprie a lui Kierkegaard, dar apoi el admite că nu este un cavaler al credinței; și, deși îl admiră pe Avraam, nu se poate „gândi” la el, pentru că nu poate fi gândit, este absurd, el nu-i „în nici un moment un erou tragic, ci ceva cu totul altul, fie un criminal, fie un credincios.” (p. 81)

 

Viața lui Avraam este atât de paradoxală încât nu poate fi „gândită” deloc, într-un fel el este metafora credinței, deoarece credința este un paradox în care depășești limitele rațiunii: „El [Abraham] credea în virtutea absurdului; căci toată socoteala umană a încetat să funcționeze.” (p. 45)

 

Avraam a crezut „în virtutea absurdului” pentru că era gata să-și jertfească propriul fiu, chiar dacă în același timp îl iubea profund:

 

“… credea că Dumnezeu nu-l va cere pe Isaac, în timp ce era dispus totuși să-l jertfească dacă i se va cere. El a crezut în virtutea absurdului.” (p. 41)

 

Și acesta este (din câte am înțeles) unul dintre punctele principale pe care Kierkegaard încearcă să le argumenteze în carte: ca să ne oprim la credință, că nu este nevoie să explicăm ceea ce nu poate fi conceput. Că ar trebui să îmbrățișăm paradoxul, temerea și anxietatea care vine cu el; pentru că credința este o pasiune și adevăratele noastre identități sunt revelate în patimile noastre. Cu alte cuvinte, credința începe exact acolo unde se termină rațiunea.

 

Aceasta este, în esență, o critică adusă lui Hegel, un filosof german care a influențat gândirea europeană la sfârșitul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea—care se referea la mari sisteme raționale care explică toată istoria și gândirea umană (inclusiv pe Dumnezeu). Hegel credea că dacă am înțelege rațional Universul, l-am înțelege pe Dumnezeu; în timp ce Kierkegaard credea că Dumnezeu și credința sunt inteligibile pentru mintea umană: „căci în lumea temporală, Dumnezeu și eu nu putem vorbi împreună, nu avem niciun limbaj în comun.” (p. 41)

 

Kierkegaard are dreptate spunând că nu ne putem „gândi” la Avraam, el este cu adevărat absurd, respectiv e și tatăl credinței judeo-creștine. Aș spune chiar că Avraam este credința în sine, o existență solitară, paradoxală și îngrozitoare (mai ales în zilele noastre, în lumea noastră seculară, după “Moartea lui Dumnezeu”).

 

Etic vorbind, Avraam a fost gata să fie un ucigaș, iar vorbind religios, a fost un sacrificiu—și aceasta este contradicția care conține agonia fără de care Abraham nu ar fi Avraam. Agonia este partea esențială a unui “cavaler al credinței”.

 

Nu știu cum ar trebui să interpretăm această poveste biblică. Literalmente? Metaforic? Nu o pot înțelege pe deplin.

 

Nici nu-mi poate părea rău de Avraam, așa cum aș face-o pentru un erou tragic, nu pot decât să mă simt uimit și îngrozit de el. „Nu se poate plânge pentru Avraam. Unul se apropie de el cu un ‘horror religiosus’, ca și cum Israelul se apropia de Muntele Sinai.” (p. 88)

 

Eu personal nu sunt de acord cu concluzia lui Kierkegaard, că Avraam a transcendat etica și trăiește într-un paradox în care „un individ se află într-o relație absolută cu absolutul”, cred că Avraam este doar pierdut.

 

Oricum, această carte este o încercare fascinantă de a interpreta această poveste biblică absurdă și, chiar dacă concluzia nu mă convinge, voi reveni la recitirea unor părți ale acestei cărți, deoarece este o lucrare dificilă, dar antrenantă, a unui scriitor extrem de inteligent.

 

Notă: 4 / 5

 

 

Oul (“The Egg”, Andy Weir, 2009; versiunea web) – Această istorioară (extrem de scurtă, o citești în 5 minute) e mai degrabă un exercițiu psihologic decât o istorie. Imaginează-ți că ai murit, și acum l-ai întâlnit pe Dumnezeu și ai o discuție cu el (sau ea?), dar nu pleci în Iad sau Rai, ci te reincarnezi, de multe multe ori, și timpul desigur că (ca și în “Abatorul Cinci”) nu-i linear, într-o viață ai putea fi Abraham Lincoln, în alta un țăran chinez în secolul V. Tot ce ești de fapt e suflet, care a trăit multe vieți fără ca să-ți amintești de ele. E o idee Hinduistă, evident, și nu-i nimic original în această istorioară. Dar mi-a plăcut ironia subtilă în ea.

 

Sânt sigur că ai vrea să afli totul, dar sincer îţi spun că n-ai să înţelegi.”

 

„Ah…,” ai zis un pic amărât. „Ia stai aşa. Dacă mă re-încarnez în alt timp, aşi putea să interacţionez cu mine însumi de atunci.”

 

„Bineînţeles. Aşa se întâmplă mereu. Şi amândouă vieţi ale tale sunt conştiente doar de ele însele; nici nu-şi dau seama una de alta, sau ce se întâmplă.”

 

„Şi atunci care-i rostul lor?”

 

„Serios?” te-am întrebat. „Chiar serios, mă întrebi care-i rostul vieţii? Nu este cam banală întrebarea?”

 

„Nu, nu, este o întrebare foarte serioasă pentru mine,” ai persistat.

 

M-am uitat în ochii tăi şi ţi-am zis: „Rostul vieţii, şi motivul pentru care am făcut acest univers, este ca tu să te maturizezi.”

 

„Cum adică, omenirea? Vrei ca omenirea să se maturizeze?”

 

„Nu, ci doar tu. Am făcut acest univers întreg doar pentru tine. Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti, creşti şi te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare.”

 

„Doar eu singur? Şi ce se întâmplă cu restul omenirii?”

 

„Nu există restul omenirii.” ţi-am răspuns. „În acest univers nu suntem decât noi doi, tu şi cu mine.”

 

…………….

 

 

Cartea pe care o citesc acum:

 

Calendarul înţelepciunii (“A Calendar of Wisdom”, Lev Tolstoi, 1906; versiunea paperback) –  Lev Tolstoi a socotit această carte cea mai importantă contribuție a lui la umanitate, munca din ultimii ani ai vieții sale. Citită pe larg în Rusia prerevoluționară, interzisă și uitată sub comunism; și recent redescoperită, Calendarul înțelepciunii este un ghid de zi cu zi, un amalgam de citate de la alți gânditori, cu câteva idei și comentarii proprii de la Tolstoy. În sensul ăsta, îmi pare un pic straniu că a considerat-o cea mai importantă din viața lui—n-a fost nici pe deplin a lui, întrucât conține 90% citate de la alți gânditori. Necătând la asta, este o colecție interesantă de citate și idei—fiecare zi din calendar având o temă aparte. E destul de religioasă, ceea ce nu-i suprinzător deoarece Tolstoi era credincios (ca și majoritatea rușilor de atunci), dar are și idei de la filosofi ca Montaigne, Kant, Socrate, Lao-Tzu, Schopenhauer, și alții.

 

Iată câteva citate care mi-au plăcut:

 

“Imaginează-ți că scopul vieții tale este numai fericirea ta—atunci viața devine un lucru crud și lipsit de sens. Trebuie să îmbrățișezi ceea ce înțelepciunea umanității, intelectul și inima ta îți spun: că sensul vieții este să servești forța care te-a trimis în lume. Atunci viața devine o bucurie constantă.” — Lev Tolstoi

 

“Un flux constant de gânduri exprimate de alți oameni îți poate opri și ucide propriul gând și inițiativă. … De aceea, învățarea constantă îți înmoaie creierul. … Oprirea creației propriilor gânduri pentru a da loc gândurilor din alte cărți îmi amintește de observația lui Shakespeare despre contemporanii săi care și-au vândut pământul pentru a vedea alte țări.” — Arthur Schopenhauer

 

 Nu știu, cred că e nevoie de un echilibru—desigur că trebuie să-ți dezvolți propriul gând, dar dacă nu citești gândurile mari ale istoriei umane nu poți vedea unde ești de acord ori unde îl contrazici pe cineva. Cheia eu cred e să nu-ți fie frică să-ți exprimi opinia, chiar dacă acea opinie e nesigură, căci doar astfel îți vei dezvolta propriile gânduri.

 

 “Îmbunătățirea omului poate fi măsurată de nivelul libertății sale interioare. Cu cât o persoană devine mai liberă de personalitatea sa, cu atât are mai multă libertate.” — Lev Tolstoi

 

 “Un om înțelept caută înțelepciune, un nebun crede că a găsit-o” — proverb Persian

 

 

 

 

https://podcastmeditatii.com/newsletter/21

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Søren Kierkegaard, Frica si cutremur

 

 

Publicata in 1843 sub pseudonimul Johannes de Silentio, Frica si cutremur este expresia patetica a unui dialectician al credintei crestine. Dar dialectica lui Kierkegaard, spre deosebire de cea a lui Hegel, nu descrie mersul Spiritului absolut in istorie, ci infatiseaza devenirea complexa si paradoxala a individului uman, o devenire supusa timpului, schimbarilor bruste, indoielilor si angoaselor, disperarilor si pasiunilor, pacatului, caderilor si inaltarilor – pe scurt, misterului baroc al existentei umane. O carte despre care insusi autorul marturisea ca, dupa moarte, „singura Frica si cutremur imi va asigura nemurirea. Va fi atunci citita, si mai apoi tradusa in limbi straine. Oamenii se vor cutremura, aproape, de infricosatorul patos al cartii“.Traducere din daneza de Leo Stan

 

https://humanitas.ro/humanitas/carte/frica-si-cutremur-0

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Paștele- Ce are de spus pentru noi astăzi?De Ernst Eugen Hücking

 

 

© CSV, Online începând de la: 09.04.2022, Actualizat

 

 

Cuprins

„Și să-l mâncați în grabă”

Paștele în Egipt

Ultimul Paște, pe care Domnul l-a mâncat împreună cu ucenicii Săi

Aplicarea Paștelui la noi

Versete călăuzitoare: Exodul 12

 

„Și să-l mâncați în grabă”

Aceasta a fost rânduiala lui Dumnezeu pentru masa de Paște a copiilor lui Israel, așa cum ne este relatată ca eveniment istoric în Exodul 12. Mielul fusese sacrificat, iar sângele fusese stropit pe dinafară pe amândoi ușorii ușii și pe pragul de sus al caselor lor: acum nu mai exista nicio ezitare. Venise ceasul lui Dumnezeu, iar poporul era liber să plece din Egipt, din „casa robiei”, pentru „a-I sluji în pustiu”. Astfel, acest „a mânca în grabă”, cu coapsele încinse, picioarele încălțate și toiagul în mână, este caracteristic spiritului unic de plecare care a predominat la acest mare eveniment.

 

La comemorarea anuală ulterioară a Paștelui, nu mai era nevoie să se grăbească. Și totuși, nici aici nu lipsește reamintirea: „Șapte zile să le mănânci cu azime, pâinea întristării, pentru că ai ieșit în grabă din țara Egiptului” (Deuteronomul 16.3). Ideea aceasta ne oferă prilejul să urmărim puțin mai departe unele detalii legate de Paște.

 

Paștele în Egipt

În seara zilei a paisprezecea din luna Abib, israeliții au sacrificat mielul de Paște, „între cele două seri”, ceea ce, potrivit cu Deuteronomul 16.6, se referă la momentul din jurul apusului soarelui. Deja la miezul nopții „Domnul a lovit toți întâii născuți în țara Egiptului” (Exodul 12.29). Acest lucru l-a determinat pe Faraon să se trezească noaptea, să-i cheme la el pe Moise și pe Aaron, în mijlocul strigătelor de durere generale, și „să-i alunge pe copiii lui Israel din țara lui” (Exodul 6.1). Astfel, de la miezul nopții, poporul nu a avut nicio clipă de liniște, așa că mielul, care era încă viu în jurul orei 6, trebuia să fi fost consumat până atunci. Dacă se încearcă să se imagineze numeroasele activități care au fost necesare să fie rezolvate, îți poți face o idee despre cât de scurt a fost timpul pentru toate acestea.

 

Dar asta nu este tot. După plecarea lor, „au copt în turte de azime plămădeala pe care au scos-o din Egipt, fiindcă nu era dospită; pentru că fuseseră alungați din Egipt și n-au putut să aștepte” (Exodul 12.39). Aici ne devine clară legătura strânsă dintre Paște și sărbătoarea de șapte zile a azimelor care urma: odată ce aluatul (o imagine a păcatului) a fost îndepărtat din casele lor, nu trebuia să mai existe nicio ocazie să se formeze un aluat nou. Orice zăbovire ar fi pus în pericol – în vorbire simbolică – starea de puritate practică a poporului.

 

Astfel se înțelege și expresia deja menționată în Deuteronomul 16, unde se spune, în rânduiala referitoare la celebrarea Paștelui în țară, că trebuiau să mănânce Paștele „cu” azime, timp de șapte zile. Da, mâncarea nedospită, pe care o mâncau în toate aceste zile, era considerată de Dumnezeu ca aparținând mielului de Paște. De fapt, azimele se mâncau deja în ziua de 14 Abib (Exodul 12.18), în timp ce sărbătoarea propriu-zisă a azimelor începea abia în ziua de 15 Abib (Exodul 23.6). Fuziunea deosebită a celor două sărbători prin principiul comun al azimelor este evidentă și în Deuteronomul 16.7, potrivit căruia poporul, mai târziu în țară, trebuia să se întoarcă la corturile lor dimineața (a 14-a zi de Abib), pentru a duce apoi o viață fără aluat în mediul familiar.

 

De altfel, această idee facilitează și înțelegerea textului din Evrei 11.27,28, unde se spune mai întâi: „Prin credință [Moise] a părăsit Egiptul, netemându-se de mânia împăratului” și abia apoi: „Prin credință, a sărbătorit Paștele și stropirea sângelui”. Și aici este vorba de întregul, iar sărbătoarea azimelor, numită „sărbătoarea” în Numeri 28.17, a avut loc după ieșirea din Egipt; a fost acea „sărbătoare în pustie” (Exodul 5.1). – Prin urmare, pentru a înțelege acest lucru, nu trebuie să presupunem prin părăsirea Egiptului ar fi vorba de fuga lui Moise în Madian. În acel moment Moise nu a acționat prin credință, ci s-a temut foarte mult de „mânia împăratului”; de aceea a fugit – spre deosebire de înfățișarea sa îndrăzneață în cadrul misiunii încredințate lui de Dumnezeu, patruzeci de ani mai târziu.

 

Un alt detaliu merită atenția noastră, și anume momentul. Ca toate lunile, Abib începea cu o lună nouă (în acest caz, prima după echinocțiul de primăvară). Deci, în ziua de Paște, luna era plină. Ce ajutor practic pentru un popor de milioane de oameni care trebuia să-și părăsească locuințele noaptea și să se deplaseze în mod obișnuit în întunericul adânc al deșertului! Cum se poate vedea înțelepciunea lui Dumnezeu și în momentele care au fost stabilite de providența sa! Cititorul Bibliei se bucură de faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este atât de aproape de realitate, chiar și în cele mai naturale lucruri, și își vede confirmată mereu încrederea sa în acest Cuvânt.

 

Ultimul Paște, pe care Domnul l-a mâncat împreună cu ucenicii Săi

Era seara, după ora 6, pentru că pentru iudei noua zi începea la această oră, prima jumătate a acesteia se atribuia nopții (de unde și expresia iudaică „noapte și zi”). Paștele a fost pregătit și Domnul a luat locul stăpânului casei în mijlocul celor care Îi erau „vecini” (compară cu Exodul 12.4). „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de a pătimi” – prin aceste cuvinte El își exprimă dorința de comuniune cu ucenicii Săi iubiți. A fost un moment unic în care imaginea modelului a devenit realizarea! În aceeași zi, El S-a dat pe Sine Însuși pentru ai Săi ca adevăratul Miel de Paște.

 

Aici stă înaintea noastră o plecare complet diferită de cea din Egipt. Nu se remarcă nici o grabă exterioară, ci dimpotrivă, atunci când El Își ia timpul necesar pentru a le transmite ucenicilor ultimele mesaje, atât de extrem de prețioase. Și totuși, ce hotărâre sfântă se află peste toate! „Ridicați-vă, să mergem.” El este Cel care acționează și atunci când El, ca „Mielul lui Dumnezeu”, Se pune în întregime în mâna Tatălui, totuși, mâncarea Sa rămâne aceea de a face voia Celui care L-a trimis și să împlinească lucrarea Sa.

 

Conform numărătorii noastre de astăzi, Domnul a mâncat Paștele joi seara, care de la ora 6 seara era deja considerată vineri. A fost începutul „nopții în care a fost vândut”. Diferitele interogatorii și suferințele batjocoritoare, pe care Domnul slavei le-a suportat din partea creaturilor Sale, s-au prelungit până dimineața și, în cele din urmă, „pe la ceasul al șaselea” (a doua jumătate a zilei, adică cea luminoasă; compară cu Ioan 11.9), „s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea” (până vineri după-amiază, pe la ora 3). Acestea au fost cele trei ore de întuneric în care Mântuitorul a suferit judecata lui Dumnezeu pentru păcatele noastre pe cruce. Așadar, după ce Domnul Isus Și-a dat duhul, au mai rămas mai puțin de trei ore până la începutul Sabatului.

 

Iosif din Arimateea pare să fi ezitat la început, căci abia „când s-a făcut seară” s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus (Matei 27.57,58). Așadar, era într-adevăr timpul potrivit pentru înmormântare, pentru că era „ziua pregătirii și se însera spre Sabat” (Luca 23.54). Deci, ce putea fi mai potrivit decât ca Iosif să pună la dispoziție noul mormânt, care nu fusese niciodată folosit, din propria grădină? „Din cauză că era ziua Pregătirii a iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus” (Ioan 19.42). Dar „în Sabat s-au odihnit, după poruncă” (Luca 23.56).

 

Cât de minunată este lucrarea lui Dumnezeu! Puțină grabă din cauza împrejurărilor este suficientă în mâna Lui pentru a împlini cuvântul profetului secular: „Groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu a făcut nici o nelegiuire, nici nu a fost vicleșug în gura Lui” (Isaia 53.9). Ce mare Dumnezeu, care face lucruri atât de importante cu mijloace mici și ne arată încă o dată cât de mult sunt în mâinile sale timpurile și momentele!

 

Și poate că acest lucru devine și mai clar pentru noi dacă ne gândim că tocmai în anul acela prima zi a Sărbătorii Azimilor a căzut într-un Sabat. Nu a fost întotdeauna așa; de aceea se spune: „acea zi de Sabat era mare” (Ioan 19.31). Iudeii au crezut că și-au atins scopul aducându-L pe Domnul pe cruce mai înainte, „nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare în popor” (Marcu 14.2). Dar, în realitate, Dumnezeu Își atinsese scopul: învierea Domnului „a treia zi” a căzut astfel în „ziua de după Sabat”. Aceasta era ziua sărbătorii primelor roade (Leviticul 23.11), care își găsea astfel o minunată împlinire. Îl reprezintă pe Hristos, Cel Înviat, ca „cel dintâi rod al celor care au adormit” în mijlocul alor Săi (compară cu Ioan 20.19-23). Aceasta semnifică începutul marii recolte, care a apărut și încă apare ca rod al morții Sale.

 

Deci și aici este evident cât de mult s-a contopit Paștele cu ceea ce a urmat. Acest lucru a modelat, de asemenea, utilizarea lingvistică a iudeilor din timpuri imemoriale. Odată ei numeau sărbătoarea azimelor „Paștele” (Ioan 18.28, când se mâncase deja Paștele, sau Luca 22.1), sau numeau Paștele „ziua azimelor” (Luca 22.7). Și iarăși, ei considerau Paștele ca făcând parte din zilele Azimelor, ceea ce nu era greșit în ceea ce privește consumul de azime (Marcu 14.12 și în Faptele apostolilor 12.3; 20.6). La citirea Scripturii, acest lucru poate ridica uneori semne de întrebare, dar sensul se recunoaște clar.

 

Aplicarea Paștelui la noi

Deci, ce vrea să ne spună astăzi expresia „a mânca în grabă”? Să ne gândim la 1. Corinteni 5.7,8: „Pentru că și Paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului”. Deci, pentru că Domnul Isus a devenit pentru noi Mielul pascal și prin sângele Său ne-a pus la adăpost de judecata lui Dumnezeu, în care a căzut lumea, viața noastră trebuie să fie o sărbătoare, asemenea unei „sărbători a azimelor” pentru Dumnezeu.

 

Ar trebui ca despărțirea de lume și de răul ei să mai poată suferi întârzieri pentru o persoană care a venit la Domnul Isus prin credință? Ar putea un credincios, care cunoaște valoarea sângelui lui Hristos și poate să se întărească și să se hrănească în El, adevăratul Miel de Paște, să nu aibă un simț sănătos al acelei grabe folositoare sănătății spirituale, care împiedică reintrarea păcatului în viața sa? Nu că mântuirea, pe care am primit-o, ar depinde de viața noastră practică, dar viața noastră va fi marcată de conștientizarea mântuirii; nu poate fi altfel.

 

Corintenii nu s-au grăbit, ca să spunem așa, pentru a se îndepărta de lucrurile rele în care „unii dintre ei” trăiseră înainte. De aceea, „să ne” are un ton serios, de atenționare pentru ei, deși apostolul Pavel se include și pe el însuși, căci „Paștele nostru” este partea tuturor credincioșilor, iar „celebrarea” unei vieți de sfințire practică este un privilegiu plin de bucurie pentru cei care sunt vigilenți. Corintenii, însă, aveau nevoie să fie avertizați atât cu privire la „aluatul vechi” – rămășițe ale vieții anterioare fără Dumnezeu, pe care nu le-au „măturat” – cât și cu privire la „aluatul răutății și al vicleniei”, care se arătase din nou în ei. Cât de diferit a fost în exemplul copiilor lui Israel (Exodul 12.39)!

 

Fie ca niciunul dintre noi să nu întârzie să facă pasul decisiv pentru a ieși din lume pe calea credinței, care ne conduce prin pustiu spre țelul nostru! „Trei zile de călătorie” înseamnă ieșirea completă din sfera de influență a Egiptului; aceasta a fost voia lui Dumnezeu (Exodul 8.27). Cât de mare este pericolul ca credincioșii care nu distrug complet punțile de legătură cu lumea încă de la începutul vieții lor de credință să fie mai târziu prinși din nou de principiile morale ale lumii, astfel încât viața lor să fie complet „dospită”, ca să spunem așa, de aluat (1. Corinteni 5.6)!

 

Să nu uităm că Egiptul este în întregime de domeniul trecutului pentru credincios. Atâta timp cât suntem pe pământ, avem parte de experiențele pustiului. Aici, într-un mediu care nu are nici hrană, nici locuință de oferit omului interior, învățăm să cunoaștem sărăcia inimii noastre, dar și bogăția și măreția inimii lui Dumnezeu. În același timp, suntem deja transferați în duh în adevăratul Canaan, cel ceresc, de care ne apropiem ca niște pelerini prin deșert. „În Hristos”, Dumnezeu „ne-a făcut să ședem împreună în locurile cerești”, unde vom fi în curând cu Hristos. Dar noi nu mai avem nimic de-a face cu Egiptul. Oricât de multe am avea de învățat mereu în pustiu și oricât de mult avem de progresat în posedarea practică a binecuvântărilor cerești (chiar dacă uneori progresarea este mică) – în despărțirea de Egipt nu există un progres treptat, ci numai o ruptură decisivă. Lumea în caracterul Egiptului înseamnă întuneric și depărtare de Dumnezeu; lumea ca pustiu este locul educației noastre prin mâna lui Dumnezeu. Să nu confundăm niciodată cele două.

 

Să ne lăsăm deci îndemnați să „ținem sărbătoarea”, să-L onorăm pe Dumnezeu printr-o viață consacrată Lui! Timp de șapte zile – imaginea întregii noastre vieți – El vrea să vadă din cer viața ta și a mea ca pe o „sărbătoare pentru El”. Doar Cel Înviat în mijlocul alor Săi poate fi punctul de plecare și sursa de putere pentru aceasta.

 

Tradus de la: Das Passah

Titlul original: „Und ihr sollt es essen in Eile“

din Ermunterung und Ermahnung, Anul 46, 1992, pag. 33–41.

 

Traducere: Ion Simionescu

https://www.soundwords.de/ro/pa-tele-a16147.html

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Pastele si Isus Hristos

 

 

Ex.12:21 – Moise a chemat pe toti bãtrânii lui Israel, si le-a zis: „Duceti-vã de luati un miel pentru familiile voastre, si junghiati Pastele.

 

Ex. 12:7,8 – Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi stalpii usii si pragul de sus al caselor unde il vor manca. Carnea s-o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume s-o manance cu azime si cu verdeturi amare.

 

Ex 12,11 – Când îl veti mânca, sã aveti mijlocul încins, încãltãmintele în picioare, si toiagul în mânã; si sã-l mâncati în grabã; cãci sunt Pastele Domnului.

 

Exod 12:12-14 – In noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul. Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sangele si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului. Si pomenirea acestei zile s-o pastrati si s-o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.

 

Paştele trebuia să fie atât un act comemorativ, cât şi un act preînchipuitor, care să arate nu numai înapoi, la eliberarea din Egipt, ci şi înainte, la marea eliberare pe care Isus Hristos avea s-o aducă la îndeplinire în eliberarea poporului Său din sclavia păcatului.

 

Mielul de jertfă Îl reprezintă pe „Mielul lui Dumnezeu”, în care este unica noastră nădejde de mântuire. Apostolul spune: „Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit” (1 Cor.5,7).

 

 

Nu a fost de ajuns ca mielul pascal să fie junghiat; ci sângele lui trebuia să fie stropit pe stâlpii uşii; tot astfel este nevoie ca meritele sângelui lui Hristos să fie aplicate sufletului. Noi trebuie să credem nu numai că El a murit pentru lume, ci că a murit pentru fiecare dintre noi, în mod individual.

 

Noi trebuie să ne însuşim meritele jertfei ispăşitoare.Isopul folosit pentru stropirea sângelui era un simbol al curăţirii,fiind astfel folosit la curăţirea leprei şi a acelora care se întinau prin atingerea cu cei morţi. (Ps.51,7)

Mielul trebuia pregătit în întregime şi nici un os nu trebuia să-i fie zdrobit. Tot astfel, nici un os al Mielului lui Dumnezeu, care urma să moară pentru noi, nu trebuia să fie zdrobit (Ioan 19,36). În felul acesta a fost reprezentată plinătatea desăvârşită a jertfei lui Hristos.

 

Carnea trebuia mâncată. Nu este de ajuns să credem în Hristos pentru iertarea păcatelor; prin credinţă noi trebuie să primim fără încetare putere şi hrană spirituală de la El, prin Cuvântul Său. Hristos spune: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în el” (Ioan 6,53-54). Iar pentru a lămuri însemnătatea celor spuse, El a zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă” (vers.63).

Isus a primit Legea Tatălui Său, a trăit în viaţa Sa de fiecare zi principiile ei, a dat pe faţă spiritul ei şi a arătat puterea ei binefăcătoare asupra inimii. Ioan spune: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,14)

 

Urmaşii lui Hristos trebuie să fie părtaşi ai experienţei Lui. Ei trebuie să primească şi să asimileze Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât el să ajungă forţa motrice a vieţii şi acţiunilor lor. Prin puterea lui Hristos ei trebuie să fie schimbaţi spre a ajunge asemenea Lui şi a reflecta însuşirile dumnezeieşti.

Ei trebuie să mănânce carnea şi să bea sângele Fiului lui Dumnezeu sau, dacă nu, n-au viaţă în ei înşişi. Spiritul şi lucrarea lui Hristos trebuie să devină spiritul şi lucrarea ucenicilor Săi.

 

Mielul trebuia mâncat cu ierburi amare, ca o amintire a trecutului, a amărăciunii robiei în Egipt. La fel, când ne hrănim din Hristos, trebuie să facem lucrul acesta cu inima zdrobită, din cauza păcatelor noastre.

 

Folosirea azimilor avea, de asemenea, o însemnătate. Această însemnătate este cuprinsă în mod expres în legea serbării Paştelui, păzită cu stricteţe de către evrei în practicile lor, astfel încât nici un fel de aluat să nu se găsească în casele lor în timpul acestei sărbători.

 

Tot astfel aluatul păcatului trebuie să fie îndepărtat de la toţi aceia care vor să primească viaţa şi hrana de la Hristos. De aceea Pavel scrie bisericii din Corint: „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul acesta nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului” (1 Cor.5,7- 8).

 

Înainte de a obţine libertatea, robii trebuia să-şi dovedească credinţa în marea eliberare care era gata să se înfăptuiască.Semnul sângelui trebuia pus pe casele lor şi trebuia ca ei să se separe, ei şi familiile lor, de egipteni şi să se strângă înăuntrul caselor lor.

 

Dacă izraeliţii ar fi nesocotit în vreo privinţă oarecare vreuna din îndrumările primite, dacă ar fi neglijat să-şi separe copiii de egipteni, dacă ar fi junghiat mielul, dar n-ar fi uns stâlpii uşii cu sânge, sau dacă vreunul dintre ei ar fi ieşit din casă, n-ar mai fi fost în siguranţă. S-ar fi putut ca în sinceritatea inimii lor să fi crezut că au făcut tot ce era necesar, dar sinceritatea lor nu i-ar fi izbăvit. Toţi aceia care nu aveau să ia seama la îndrumările Domnului aveau să-l piardă pe întâiul lor născut, lovit de mâna îngerului pierzător.

Prin ascultare, poporul trebuia să dea dovadă de credinţă. Tot astfel, toţi aceia care nădăjduiesc să fie salvaţi prin meritele sângelui lui Hristos îşi vor da seama că şi ei înşişi au de făcut ceva, pentru a-şi asigura mântuirea.

 

În timp ce numai Hristos, numai El singur, ne poate răscumpăra de sub pedeapsa neascultării, noi trebuie să ne întoarcem de la păcat, la ascultare. Omul trebuie să fie mântuit prin credinţă, şi nu prin fapte; cu toate acestea, credinţa sa trebuie să fie dovedită prin faptele sale.

 

Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să moară ca ispăşire pentru păcat. El a făcut cunoscut lumina adevărului, calea vieţii, El a dat mijloacele ajutătoare, rânduieli şi privilegii; acum, omul trebuie să coopereze cu aceste instrumente salvatoare; el trebuie să aprecieze şi să folosească ajutoarele pe care Dumnezeu i le-a pus la dispoziţie – să creadă şi să asculte de toate cerinţele dumnezeieşti.

 

Ellen White – Patriarhi si Profeti, cap. Pastele

 

https://andrerox.wordpress.com/2011/04/26/pastele-si-isus-hristos/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„​Cristos – Paștele nostru”, de  C.H. SPURGEON

 

 

La New Park Street Chapel, Southwark

 

„Căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi”—1 Corinteni 5:7.

 

Cu cât citeşti mai mult Biblia şi cu cât meditezi mai mult asupra ei, cu atât vei fi mai uimit de ea. Cititorul ocazional nu cunoaşte înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea înţelesurilor măreţe cuprinse în paginile ei. Există momente când descopăr în ea gânduri noi, când îmi duc mâna la frunte şi exclam uimit: „O, este minunat faptul că nu am văzut până acum acest lucru în Scripturi”. Vei descoperi că Scripturile se extind când intri în ele; cu cât le vei studia mai mult, cu atât vei avea impresia că le cunoşti mai puţin, căci ele se lărgesc când ne apropiem de ele. Vei descoperi acest lucru mai ales în cazul unor părţi specifice ale Cuvântului lui Dumnezeu. Cele mai multe dintre cărţile istorice au rolul de a face trimitere la dispensaţia, experienţele sau slujbele îndeplinite de Isus Cristos. Studiază Biblia păstrând în minte acest lucru ca pe o cheie şi îi vei da dreptate lui Herbert, care o numeşte „nu numai cartea lui Dumnezeu, ci şi Dumnezeul cărţilor”. Unul dintre cele mai interesante aspecte din Scripturi este tendinţa lor constantă de a-L înfăţişa pe Cristos şi probabil că una din cele mai frumoase imagini în care este prezentat Isus Cristos în scrierile sfinte este cea a Mielului pascal. Despre Cristos vom vorbi în această seară.

Israel se afla în Egipt, într-o robie cumplită; asprimea robiei lor a crescut mereu, până când a ajuns atât de apăsătoare, încât gemetele lor necurmate au ajuns până la cer. Dumnezeu, care-i răzbună pe aleşii Lui care strigau la El zi şi noapte, a hotărât în cele din urmă să dea o lovitură de temut împăratului Egiptului şi supuşilor săi şi să-Şi izbăvească propriul popor. Ne putem închipui îngrijorările şi anticiparea lui Israel, dar putem simţi cu greu compasiune pentru ei dacă noi, ca şi creştini, nu am trăit aceeaşi eliberare din Egiptul spiritual. Fraţilor, să ne întoarcem la ziua experienţei noastre, pe când locuiam în ţara Egiptului, lucrând la cuptoarele de ars cărămizi ale păcatului, trudind să ajungem mai buni şi descoperind că încercam în zadar. Să ne amintim acea noapte memorabilă, începutul acelor luni, debutul unei noi vieţi în duhul nostru şi începutul unei epoci cu totul noi în sufletul nostru. Cuvântul lui Dumnezeu a dat o lovitură fatală păcatului nostru, ni l-a dat pe Isus Cristos, jertfa noastră, şi în acea noapte am ieşit din Egipt. Deşi de atunci încoace am trecut prin pustiu şi ne-am luptat cu amaleciţii, am călcat peste şarpele de foc, am fost pârjoliţi de arşiţă şi am îngheţat din pricina zăpezii, totuşi nu ne-am mai întors niciodată în Egipt; chiar dacă inimile noastre au dorit uneori prazul, ceapa şi oalele cu carne din Egipt, totuşi nu am mai fost duşi niciodată în sclavie de atunci încoace. Veniţi să prăznuim Paştele în seara aceasta şi să ne gândim la noaptea când Domnul ne-a eliberat din Egipt. Să Îl privim pe Mântuitorul nostru, Isus, ca pe Mielul pascal din care ne hrănim; da, veniţi nu doar să Îl privim astfel, ci haideţi să stăm la masa Lui în seara aceasta, să mâncăm trupul Lui şi să bem sângele Lui, căci trupul Lui este într-adevăr o hrană şi sângele Lui o băutură. Într-o solemnitate sfântă, să ne lăsăm inimile să se apropie de străvechea cină. Să ne întoarcem în întunericul Egiptului şi, printr-o sfântă contemplare, să vedem în locul îngerului nimicitor pe îngerul legământului stând în capul mesei praznicului – „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.

Nu voi avea timp în seara aceasta să intru în întreaga istorie şi în tot misterul Paştelui. Nu voi predica despre întreg, ci despre câteva aspecte proeminente, care fac parte din el. Ar fi nevoie de o duzină de predici pentru a acoperi întregul subiect – de o carte la fel de voluminoasă ca şi „Iov văzut de Caryl” – dacă am putea găsi un teolog la fel de minuţios şi de inteligent. Însă, mai întâi de toate, vom privi la Domnul nostru, Isus Cristos, şi vom arăta felul în care El corespunde Mielului pascal, căutând să obţinem două lucruri: să fiţi stropiţi cu sângele Lui şi să vă hrăniţi cu El.

  1. Mai întâi, ISUS CRISTOS ESTE ÎNFĂŢIŞAT AICI ÎN FORMA MIELULUI PASCAL; dacă se află aici cineva din sămânţa lui Avraam, care nu a crezut niciodată că Isus Cristos este Mesia, îi solicit în mod special atenţia cu privire la lucrurile pe care le voi spune când voi vorbi despre Domnul Isus ca fiind nimeni altul decât Mielul lui Dumnezeu, înjunghiat pentru eliberarea poporului Său ales. Urmăriţi-mă în Bibliile voastre şi deschideţi mai întâi la Exod, capitolul 12.

 

Începem deci cu victima – mielul. Ce imagine potrivită a lui Cristos. Nici o altă creatură nu L-ar fi putut reprezenta atât de bine pe Cel care era sfânt, paşnic, curat şi separat de păcătoşi. Fiind şi emblema sacrificiului, mielul Îl portretiza şi mai bine pe Domnul şi Mântuitorul nostru, Isus Cristos. Dacă veţi cerceta lumea animalelor, deşi veţi găsi şi alte embleme care înfăţişează anumite trăsături ale naturii Lui şi care Îl prezintă în mod admirabil sufletelor noastre, totuşi, nici una nu pare să se potrivească mai bine persoanei preaiubitului nostru Domn, aşa cum se potriveşte mielul. Şi un copil ar observa îndată asemănarea dintre un miel şi Isus Cristos, căci mielul este atât de blând şi nevinovat, atât de liniştit şi inocent, incapabil de a-i răni pe alţii şi părând să nu aibă puterea de a se împotrivi loviturilor.

 

„Un om smerit înaintea duşmanilor săi, un om apăsat de suferinţe.”

 

 

Ce torturi au îndurat oile din partea noastră! Cum sunt ele măcelărite continuu ca hrană pentru noi, deşi sunt nevinovate! Sunt jupuite de blană şi lâna lor este ţesută pentru hainele noastre. La fel şi Domnul nostru Isus Cristos, Stăpânul nostru glorios, ne dă hainele Lui, ca să ne îmbrăcăm cu ele, este sfâşiat în două pentru noi; propriul Lui sânge este vărsat pentru păcatele noastre; inocent şi sfânt, El este o jertfă glorioasă pentru păcatele tuturor copiilor Săi. Astfel, Mielul pascal putea înfăţişa iudeului pios persoana unui Mesia răbdător, tăcut, supus suferinţelor, inocent.

Să ne uităm mai departe. Mielul era fără cusur. Un miel care avea vreun cusur, fie că avea cel mai mic semn de boală sau vreo rană, nu putea fi jertfit de Paşte. Preotul nu ar fi îngăduit să fie înjunghiat şi nici Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa din mâinile lui. Mielul trebuia să fie fără cusur. Şi nu a fost Isus Cristos aşa încă de la naştere? El era fără cusur, născut dintr-o fecioară curată, Maria, zămislit de Duhul Sfânt, fără vreo urmă de păcat; sufletul Îi era curat şi fără pată, ca zăpada, alb, pur, desăvârşit; şi viaţa Lui a fost la fel. În El nu era păcat. El a luat neputinţele noastre şi a purtat durerile noaste pe cruce. A fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, însă cu acea dulce excepţie: „dar nu a păcătuit”. Un miel fără cusur. Voi, care l-aţi cunoscut pe Domnul, care aţi gustat din harul Lui, care aţi avut părtăşie cu El, nu vede inima voastră că El este mielul fără cusur? Puteţi găsi vreo vină Mântuitorului vostru? Îl puteţi acuza de ceva? S-a îndepărtat credincioşia Lui? Au fost încălcate cuvintele Lui? Nu Şi-a ţinut El promisiunile? Şi-a uitat El angajamentele? Puteţi găsi vreun cusur în El în vreo privinţă? Ah, nu! El este Mielul fără cusur, „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, mielul cel curat, fără pată şi imaculat; şi în El nu este păcat.

Să continuăm citirea capitolului. „Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an”. Nu e nevoie să discutăm motivul pentru care mielul trebuia să fie de parte bărbătească, dar ne vom opri la faptul că trebuia să fie un miel de un an. În primul an, mielul era în cea dintâi parte a vieţii sale, când vigoarea îi era neatinsă, când puterea i se cocea spre maturitate şi desăvârşire; Dumnezeu nu dorea un rod vestejit. El nu ne-ar fi oferit ceva ce nu ajunsese la maturitate. Astfel, Domnul nostru Isus Cristos tocmai ajunsese la deplina maturitate când a fost jertfit. Pe când avea 34 de ani, El a fost jertfit pentru păcatele noastre; atunci era viguros şi puternic, chiar dacă trupul Lui era slăbit din pricina suferinţelor şi faţa Îi era mai schimonosită decât a oricărui alt om; totuşi, atunci era într-o stare de bărbăţie desăvârşită. Mi se pare că Îl zăresc în acele momente. Îi văd barba coborând pe piept, Îi văd ochii plini de inteligenţă, statura dreaptă, înfăţişarea maiestuoasă, energia neatinsă, întreaga fiinţă în plină dezvoltare – un bărbat adevărat, un bărbat magnific – mai frumos decât fiii oamenilor, un Miel nu numai fără cusur, ci unul care atinsese puterea sa deplină. Aşa era Isus Cristos – un miel de un an – nu un băiat, nu un flăcăiandru, nu un tânăr, ci era pe deplin bărbat, ca să-Şi poată da sufletul pentru noi. El nu S-a dat pe Sine la moarte pentru noi pe când era un tânăr, căci astfel nu ar fi dat tot ceea ce avea să devină. Nu S-a dat pentru noi la bătrâneţe, căci atunci S-ar fi dat pe când începuse să se veştejească, ci S-a jertfit la maturitate, în floarea vârstei. Atunci a fost sacrificat pentru noi Isus Cristos, Paştele nostru. Mai mult, când a venit vremea să moară, Cristos era plin de viaţă, după cum ne spune unul dintre evanghelişti: „a strigat cu voce tare şi Şi-a dat duhul”. Acesta este un semn că Isus Cristos nu a murit din pricina slăbiciunii sau a deteriorării trupului Său. Sufletul dinăuntrul Său era puternic; El era încă un miel de un an. Era încă puternic; dacă ar fi dorit, ar fi putut chiar pe cruce să Îşi desprindă mâinile din prinsoarea cuielor şi, coborând de pe lemnul infamiei, să Îşi gonească duşmanii uimiţi dinaintea Lui, ca o căprioară speriată de un leu şi, totuşi, cu blândeţe, El S-a supus morţii ascultător. Suflete al meu, poţi să nu Îl vezi aici pe Isus al tău, Mielul fără cusur de un an, puternic şi măreţ? Inima mea! Dacă Isus S-a consacrat ţie pe când era puternic şi plin de vigoare, nu trebuie să mă dedic şi eu Lui în tinereţe? Dacă am ajuns la maturitate, nu sunt chemat să Îi dau îndoit tăria mea? Dacă m-a ajuns bătrâneţea, totuşi trebuie să caut să Îi consacru puţinul care mi-a rămas. Dacă El S-a dat cu totul mie, şi acest tot însemna mult, să nu Îi dau Lui tot ce sunt (chiar dacă este puţin)? Să nu mă simt dator să mă consacru în întregime în slujba Lui, să depun trupul, sufletul şi duhul, timpul, talentele, totul, pe altarul Lui? Deşi eu nu sunt un miel fără cusur, totuşi sunt fericit că, după cum azimile erau primite împreună cu jertfa, deşi nu erau arse împreună cu ea – eu, chiar dacă sunt un aluat dospit, pot fi adus pe altar împreună cu Domnul şi Mântuitorul meu, arderea de tot a Domnului, şi astfel, deşi sunt impur şi plin de plămădeală, pot fi primit printre cei iubiţi, o ofrandă cu un miros plăcut, primită de Domnul, Dumnezeul meu. Isus cel iubit este aici, Mielul fără cusur, Mielul de un an!

 

Subiectul se lărgeşte acum şi interesul se adânceşte. Fiţi cu luare aminte la următorul aspect, a cărui descoperire m-a încântat mult şi care vă va da şi vouă învăţătură. În versetul 6 din capitolul 12 din Exod ni se spune că acest miel care trebuia jertfit de Paşte trebuia ales cu patru zile înainte de a fi jertfit şi trebuia să fie păstrat deoparte: „În ziua a zecea a cestei luni fiecare om să ia un miel pentru familia lui, un miel pentru fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.” Versetul 6 spune: „Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia.” Timp de patru zile, acest miel ales să fie jertfit era luat din turmă şi ţinut singur din două motive: pentru ca prin behăitul lui continuu să amintească mereu iudeilor de praznicul solemn care urma să fie sărbătorit şi apoi, pentru ca în timpul celor patru zile ei să se poată asigura că mielul era fără cusur, căci în acest timp el era inspectat mereu, ca să aibă certitudinea că nu era rănit sau suferind în vreun fel, aşa încât să nu fie primit de Domnul. Acum, fraţilor, un fapt remarcabil apare înaintea noastră – întocmai după cum acest miel era separat timp de patru zile, alegoriile străvechi spuneau că şi Cristos a fost separat timp de patru ani. Au trecut patru ani după ce El a părăsit casa tatălui Său şi a plecat în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul. La patru ani după botez El a fost jertfit pentru noi. Mai este un aspect, mai important decât acesta: cu aproximativ patru zile înainte de răstignire, Isus Cristos a intrat călare, triumfător, pe străzile Ierusalimului. Astfel, în mod public, era pus deoparte ca fiind distinct de restul omenirii. Călare pe măgar, a mers până la templu, pentru ca toţi să vadă că El era Mielul din Iuda, ales de Dumnezeu şi pregătit de la întemeierea lumii. Un fapt şi mai remarcabil este acela că, în timpul celor patru zile, după cum veţi vedea dacă îi veţi citi pe evanghelişti, aceştia consemnează la fel de multe fapte ca în tot restul vieţii Sale. În cursul celor patru zile, El a blestemat smochinul şi acesta s-a uscat îndată; i-a scos afară din templu pe cei ce vindeau şi cumpărau; i-a mustrat pe preoţi şi pe bătrâni, spunându-le asemănarea cu cei doi fii, dintre care unul a spus că se va duce şi nu s-a dus, iar celălalt a spus că nu va merge şi s-a dus; atunci a spus pilda vierilor care i-au ucis pe cei trimişi la ei; apoi a spus pilda nunţii fiului de împărat. A vorbit apoi despre omul care s-a dus la ospăţ fără a avea haina de nuntă şi, după aceea, a spus pilda celor zece fecioare, dintre care cinci erau chibzuite şi cinci nechibzuite. Urmează apoi capitolul în care El îi denunţă dur pe farisei: „Vai de voi, farisei orbi! Curăţaţi mai întâi parte dinăuntru a vasului!” Urmează acel capitol lung al profeţiei referitoare la asediul Ierusalimului şi o relatare a nimicirii lumii: „Învăţaţi pilda smochinului. Când mlădiţa frăgezeşte ştiţi că vara este aproape”. Nu vă voi tulbura spunându-vă acum că, tot atunci, El a făcut acea descriere splendidă a zilei judecăţii, când oile vor fi separate de capre. De fapt, cele mai frumoase din lucrurile rostite de Isus sunt consemnate ca fiind spuse în aceste patru zile. La fel cum mielul separat de turmă behăia mai mult ca niciodată în timpul celor patru zile, şi Isus a vorbit mai mult în acele zile. Dacă vreţi să găsiţi cele mai frumoase dintre cuvintele Lui, citiţi relatarea ultimelor patru zile ale lucrării Sale. Veţi găsi acolo capitolul „Să nu vi se tulbure inima”, rugăciunea Lui de mare preot şi altele. De asemenea, cele mai mari lucruri făcute de El au fost înfăptuite în ultimele patru zile în care a fost pus deoparte.

Mai este un lucru cu privire la care vă solicit atenţia în mod special, şi anume, v-am spus că în cele patru zile mielul era supus unui verificări amănunţite; la fel, în ultimele patru zile, Isus Cristos a fost examinat de toate categoriile de oameni. În acele zile a fost întrebat de învăţătorul legii care era cea mai mare poruncă şi El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Atunci a fost întrebat de irodieni despre bir, tot atunci a fost ispitit de farisei, iar saducheii L-au testat cu privire la subiectul învierii. A fost încercat de toate grupurile şi categoriile – irodieni, farisei, saduchei, învăţători ai legii şi oameni de rând. În aceste patru zile El a fost examinat – şi cum S-a prezentat? Ca un miel imaculat! Aprozii au spus: „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. Duşmanii Lui nu au putut găsi pe nimeni care să aducă măcar o mărturie mincinoasă împotriva Lui, aşa cum se înţeleseseră, iar Pilat a declarat: „Eu nu găsesc nici o vină în El”. El nu ar fi putut fi Mielul pascal dacă I s-ar fi găsit un singur cusur, însă cuvintele magistratului au fost: „Nu găsesc nici o vină în El” – declarând astfel că Mielul putea fi mâncat ca Paştele Domnului, simbolul şi mijlocul izbăvirii poporului lui Dumnezeu. O, preaiubiţilor! Trebuie numai să studiaţi Scripturile ca să descoperiţi în ele lucruri minunate. Trebuie să căutaţi în profunzime şi veţi fi uimiţi de bogăţia lor. Veţi vedea cât de preţios este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu cât trăiţi mai mult conform lui şi cu cât îl studiaţi mai mult, cu atât mintea voastră îl va îndrăgi mai mult.

Următorul lucru pe care trebuie să îl remarcăm este locul unde trebuia jertfit mielul, lucru ce arată clar că Mielul pascal avea să fie Isus Cristos. Primul Paşte a fost prăznuit în Egipt, iar al doilea în pustiu, dar nu citim că ar fi fost celebrate mai mult decât aceste două sărbători până la intrarea israeliţilor în Canaan. Apoi, dacă citim un pasaj din Deuteronom, capitolul 16, vom vedea că Dumnezeu nu le-a mai îngăduit să înjunghie mielul în casele lor, ci a desemnat un loc pentru această sărbătoare. În pustiu, ei îşi aduceau darurile la cort, unde mielul era înjunghiat, însă în Egipt, când fost instituită sărbătoarea, desigur că nu era un loc special unde să îşi ducă mieii pentru a fi sacrificaţi. Apoi, în capitolul 16 din Deuteronom, în versetul 5, citim astfel: „Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău ca locuinţă, ci în locul pe care Domnul Dumnezeul tău îl va alege ca să-Şi aşeze numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt”. Oamenii trebuia să se închine la Ierusalim, căci mântuirea venea de la iudei; acolo era locul lui Dumnezeu, acolo se ridica fumul de pe altarul Său şi numai acolo putea fi jertfit Mielul pascal. Astfel a fost condus Domnul nostru cel binecuvântat la Ierusalim. Gloata furioasă L-a târât pe străzile oraşului. Mielul nostru a fost jertfit pentru noi în Ierusalim, tocmai în locul pe care îl rânduise Dumnezeu. O, dacă mulţimea care s-a adunat în jurul Lui în Nazaret L-ar fi putut împinge de pe munte, Cristos nu ar fi murit la Ierusalim; dar, aşa cum spusese: „un profet nu poate muri afară din Ierusalim”, deci nici Regele tuturor profeţilor nu putea face altfel – în caz contrar, profeţiile cu privire la El nu s-ar fi împlinit. „Veţi înjunghia mielul în locul arătat de Domnul Dumnezeul vostru”. El a fost jertfit chiar în acel loc. Astfel, avem o dovadă în plus că Isus Cristos era Mielul pascal pentru poporul Său.

 

Următorul aspect este cel al felului morţii lui. Cred că felul în care trebuia jertfit mielul face referire la crucificarea lui Cristos, căci nici un alt fel de moarte nu ar fi putut corespunde tuturor detaliilor arătate aici. Mai întâi, mielul trebuia înjunghiat şi sângele lui se scurgea într-un lighean de aur. Apoi, de îndată ce mielul era luat, preotul care stătea lângă altarul pe care ardea grăsimea, arunca sângele în foc sau îl vărsa la baza altarului. Vă puteţi închipui cum arăta scena aceasta. Zece mii de miei sacrificaţi şi sângele lor vărsat într-un râu purpuriu. Apoi, mielul trebuia fript, dar nici unul din oasele lui nu trebuia frânt. Nimic altceva în afară de răstignire nu poate îndeplini aceste trei lucruri. Crucificare implică scurgerea sângelui – mâinile şi picioarele erau străpunse. Ea include şi ideea de ardere, căci frigerea semnifica o lungă suferinţă şi, după cum mielul stătea multă vreme în foc, şi Cristos, prin răstignire, a fost expus mult timp arşiţei soarelui şi tuturor celorlalte dureri cauzate de răstignire. Apoi, nici un os nu I-a fost frânt, ceea ce nu s-ar fi întâmplat în cazul altei pedepse. Să presupunem că El ar fi putut fi ucis în orice alt mod. Uneori, romanii îi condamnau pe răufăcători la moarte prin decapitare, însă gâtul se frânge în acest fel. Mulţi martiri au fost străpunşi de sabie. O astfel de moarte era sângeroasă şi nu implica neapărat ruperea vreunui os, însă suferinţa nu ar fi fost suficient de lungă pentru a corespunde arderii mielului. Aşadar, luaţi orice pedeapsă – de exemplu spânzurarea, pe care romanii o practicau uneori în forma ştrangulării; această pedeapsă nu implică vărsare de sânge şi, în consecinţă, cerinţele nu ar fi fost îndeplinite. Cred că orice evreu inteligent, care parcurge această descriere a Paştelui şi priveşte apoi la răstignire, trebuie să fie izbit de faptul că pedeapsa şi moartea pe cruce suferite de Isus cuprindeau aceste trei elemente. Exista vărsare de sânge, o suferinţă prelungă şi continuă – arderea prin tortură şi, în plus, prin providenţa lui Dumnezeu, nici un os nu I-a fost rupt, ci trupul I-a fost coborât de pe cruce intact. Unii ar putea spune că arderea ar rezolva problema, însă în acest caz nu ar fi vărsare de sânge, iar oasele s-ar frânge în cele din urmă în foc. În plus, trupul nu s-ar fi păstrat întreg. Răstignirea era singura moarte care putea îndeplini toate aceste trei cerinţe. Iar credinţa mea este întărită când văd că Mântuitorul meu nu este numai o împlinire a acelui model, ci singura împlinire. Inima mea se bucură să privească la Cel pe care L-am străpuns, să vadă sângele Lui care, ca şi sângele mielului, a stropit pragul de sus şi stâlpii uşii, să-I văd oasele care nu au fost frânte şi să cred că nici un os din trupul Lui spiritual nu va fi frânt vreodată; să mă bucur văzându-L arzând în foc, căci prin aceasta L-a împăcat pe Dumnezeu, înlăturând arderea pe care ar fi trebuit să o sufăr eu în chinul iadului, pentru veşnicie.

Creştine! Aş vrea să am cuvinte prin care să descriu aceste lucruri mai bine, însă îţi ofer gândurile brute, pe care le poţi lua acasă, ca să trăieşti pe baza lor în cursul săptămânii. Vei afla că acest Miel pascal este un ospăţ continuu, o cină din care te poţi hrăni mereu, până când ajungi la muntele lui Dumnezeu, unde Îl vei vedea aşa cum este şi I te vei închina.

  1. ÎN CE FEL NE ESTE DE FOLOS SÂNGELE LUI CRISTOS. Cristos, Paştele nostru, a fost înjunghiat pentru noi. Iudeul nu putea spune aceasta; el putea spune un miel, dar Mielul, „Cristos, Paştele nostru”, nu devenise încă victimă. Sunt şi aici unii dintre ascultătorii mei din această seară care nu pot spune: „Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi”. Dar, slavă lui Dumnezeu – unii dintre noi pot spune acest lucru. „Da, este adevărat. El nu a fost numai jertfit, ci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi.” Moartea lui Cristos ne este de folos în două moduri: mai întâi, prin stropirea noastră cu sângele Lui, pentru răscumpărarea noastră; apoi, prin faptul că mâncăm trupul Lui ca hrană, pentru regenerarea şi sfinţirea noastră. Cel dintâi mod în care un păcătos Îl vede pe Isus este sub forma unui miel junghiat, al cărui sânge stropeşte pragul de sus şi stâlpii uşii. Trebuie să observăm faptul că nu s-a stropit niciodată cu sânge pragul de jos al uşii. Sângele stropea pragul de sus, uşiorii uşii şi stâlpii ei, dar niciodată pragul de jos, căci vai de cel care calcă în picioare sângele Fiului lui Dumnezeu! Până şi preotul lui Dagon nu călca pe pragul zeului lui; cu atât mai puţin creştinii vor călca în picioare sângele Mielului pascal. Însă sângele lui trebuie să fie la dreapta noastră, ca să ne protejeze mereu, şi la stânga noastră, ca să ne fie un sprijin continuu. Noi vrem să fim stropiţi de Isus Cristos. Aşa cum v-am mai spus, nu numai sângele lui Cristos scurs pe Calvar îl mântuieşte pe păcătos, ci sângele lui Cristos care îi stropeşte inima. Să ne întoarcem în Egipt. Este seară. Egiptenii se îndreaptă spre case – fără să se gândească ce va urma. Dar de îndată ce soarele apune, un miel este adus în fiecare casă. Egiptenii care trec pe acolo îşi spun: „Evreii au de gând să ţină un ospăţ deseară” – şi se retrag în casele lor, fără să se mai gândească la aceasta. Tatăl fiecărei case de israeliţi ia mielul şi îl cercetează încă o dată cu nerăbdare şi curiozitate, îl priveşte din cap până în picioare, să vadă dacă are vreun cusur. Nu găseşte nici unul. „Fiul meu”, spune unuia dintre ei, „adu ligheanul”. Fiul ţine ligheanul. Tatăl înjunghie mielul şi sângele curge în lighean. Îi spune soţiei să îl frigă în foc. „Fii cu băgare de seamă, să nu frângi vreun os”. Vedeţi neliniştea ei intensă pe când pune mielul la fript, căutând să nu rupă vreun os? „Acum”, spune tatăl, „adu un mănunchi de isop”. Copilul îl aduce. Tatăl îl înmoaie în sânge. „Veniţi aici, copii, soţie, toţi, şi priviţi ce voi face”. Ia isopul în mână, îl înmoaie în sânge şi stropeşte cu sânge pragul de sus şi uşiorii uşii. Copiii îl întreabă: „Ce înseamnă aceste lucruri?” El răspunde: „În noaptea aceasta, Domnul Dumnezeu va trece şi îi va lovi pe egipteni, iar când va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe stâlpii uşii, Domnul va trece mai departe şi nu va îngădui nimicitorului să intre în casa noastră şi să ne lovească”. Uşa este stropită; mielul este pregătit, oaspeţii stau în faţa lui; tatăl rosteşte o binecuvântare şi apoi familia se aşază să se ospăteze din miel. Observaţi cum tatăl desprinde cu grijă încheietură de încheietură, ca nu cumva să se frângă vreun os. Se asigură că şi cel mai mic din familie primeşte o parte, căci aşa a poruncit Domnul. Îl vedeţi când le spune: „este o noapte solemnă – grăbiţi-vă – într-un ceas vom ieşi din Egipt”. Îşi priveşte mâinile – sunt bătătorite de muncă – şi bătând din palme, strigă: „Nu voi mai fi rob!” Cel mai mare dintre fiii lui fusese bătut cu biciul şi tatăl îi spune: „Fiule, ai răbdat biciul supraveghetorului în după-masa asta, dar a fost ultima oară când l-ai simţit”. Îi priveşte pe toţi, cu lacrimi în ochi – „Aceasta este noaptea când Domnul Dumnezeu vă va izbăvi”. Îi vedeţi cu capul acoperit, cu brâul încins, cu toiagul în mână? Este miezul nopţii. Deodată, aud un ţipăt! Tatăl spune: „Rămâneţi în casă, copii; vom şti îndată ce este”. Urmează un alt ţipăt, apoi altul, ţipetele continuă mereu; aud vaiete şi plânsete nesfârşite. „Rămâneţi înăuntru”, spune el, „îngerul morţii zboară pe deasupra”. În încăpere se lasă o tăcere solemnă şi aproape pot să audă aripile îngerului fâlfâind în aer pe când trece pe lângă uşa lor însemnată cu sânge. „Staţi liniştiţi”, spune tatăl, „acel sânge vă va scăpa”. Ţipetele se înteţesc. „Mâncaţi repede, copii”, spune el din nou şi, într-o clipă, egiptenii au venit spunând: „Plecaţi de aici! Plecaţi de aici! Nu vrem bijuteriile pe care le-aţi împrumutat de la noi! Voi aţi adus moartea în casele noastre”. „Ah”, spune mama, „Plecaţi, pentru numele lui Dumnezeu, plecaţi! Fiul meu cel mare zace mort!” „Duceţi-vă”, spune tatăl, „Duceţi-vă, şi pacea fie cu voi. A fost o zi nefastă ziua în care poporul vostru a venit în Egipt şi împăratul nostru i-a ucis pe întâii voştri născuţi, căci Dumnezeu ne pedepseşte pentru cruzimea noastră”. Ah, priviţi-i cum părăsesc ţara; ţipetele se mai aud încă, egiptenii sunt ocupaţi cu morţii lor. Pe când iudeii pleacă, fiul lui faraon, îmbălsămat, este dus în una din piramide să fie înmormântat. Îl văd pe fiul unuia dintre supraveghetorii lor dus şi el. Ce noapte fericită a fost pentru ei noaptea eliberării lor! Vedeţi, ascultătorii mei, o paralelă măreaţă? Ei a trebuit să stropească cu sânge şi să mănânce mielul. O, suflete, ai fost vreodată stropit cu sânge? Poţi spune că Isus Cristos este al tău? Nu este suficient să spui; „Dumnezeu a iubit lumea şi L-a dat pe Fiul Său”, ci trebuie să spui: „El m-a iubit pe mine şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine”. Va mai veni un ceas, dragi prieteni, când vom sta cu toţii înaintea lui Dumnezeu şi El va spune: „Înger al morţii, i-ai lovit odată pe întâii născuţi ai egiptenilor; îţi cunoşti prada. Scoate-ţi sabia”. Văd marea adunare, eu şi cu tine ne aflăm printre acei oameni. Este un moment solemn. Toţi oamenii sunt în suspans. Nu se aude nici un murmur. Până şi stelele au încetat să strălucească, pentru ca lumina lor să nu tulbure văzduhul prin mişcarea ei. Totul este neclintit. Dumnezeu spune: „I-ai pecetluit pe cei ce sunt ai mei?” „Da”, răspunde Gabriel, „toţi aceştia sunt pecetluiţi cu sânge”. Apoi Dumnezeu spune: „Loveşte cu sabia măcelului! Loveşte pământul! Trimite-i în iad pe cei care nu sunt îmbrăcaţi, nu sunt cumpăraţi şi spălaţi”. O, ce vom simţi, preaiubiţilor, când îl vom vedea o clipă pe acel înger fâlfâind din aripi? El este gata să zboare, dar ne va cuprinde îndoiala: „Oare va veni la mine?” O, nu! Vom sta în picioare şi îl vom privi drept în faţă.

 

„Voi sta cu îndrăzneală în marea zi!

Căci de ce voi fi învinuit?

Prin sângele Tău am fost scăpat

De blestemul şi ruşinea cumplită a păcatului.”

Dacă sângele este peste noi, vom vedea îngerul venind şi îi vom zâmbi. Vom îndrăzni chiar să venim înaintea feţei lui Dumnezeu şi să Îi spunem:

„Măreţule Dumnezeu, sunt curat! Prin sângele lui Isus sunt curat!”

Dar dacă, ascultătorul meu, duhul tău care nu este curăţat va sta înaintea Făcătorului lui fără a fi împăcat cu El, dacă sufletul tău se va înfăţişa cu toate petele lui negre, nefiind stropit cu sângele purpuriu, cum vei putea vorbi când vei vedea strălucirea săbiei îngerului, ieşind din teacă, gata să aducă moartea şi pregătită să nimicească, şi când te va spinteca în două? Parcă te văd stând în faţa lui. Îngerul doboară o mie într-o parte. Iată-l pe unul din prietenii tăi de pahar. Dincolo este unul din cei cu care ai dansat şi ai blestemat. Apoi un altul care, deşi a frecventat aceeaşi capelă ca şi tine, era un dispreţuitor al religiei. Acum moartea se apropie de tine. Ca atunci când secerătorul seceră aria şi următorul spic tremură ştiind că este rândul lui, văd un frate şi o soră măturaţi spre iad. Nu am sângele asupra mea? Atunci, o, stânci! Cădeţi şi acoperiţi-mă! Nu aveţi nici un pic de mărinimie în mâinile voastre. Munţi! Lăsaţi-mă să găsesc în crăpăturile voastre un adăpost cât de mic. Dar totul este în zadar, căci răzbunarea va despica munţii şi stâncile ca să mă găsească. Nu sunt acoperit de sânge? Nu am nici o speranţă? O, nu! Îngerul mă loveşte. Condamnarea veşnică este partea mea cea cumplită. Adâncimile întunericului Egiptului sunt ale tale şi chinurile groaznice ale iadului, din care nu poate scăpa nimeni! Ah, dragii mei ascultători, de aş putea predica aşa cum aş vrea, de v-aş putea vorbi fără să-mi folosesc buzele, ci numai inima, v-aş îndemna să căutaţi sângele stropirii şi, de dragul sufletului vostru şi a tot ce este sacru şi veşnic, trudiţi-vă ca sufletele voastre să fie stropite cu acest sânge al lui Isus. Această stropire cu sânge îl mântuieşte pe păcătos.

Stropirea creştinului cu acest sânge nu este singurul lucru pe care el îl doreşte. El vrea să se hrănească cu ceva. Şi – ce gând dulce! – Isus Cristos nu este numai un Mântuitor pentru păcătoşi, ci este şi hrana lor după ce au fost mântuiţi. Noi mâncăm prin credinţă Mielul pascal. Trăim prin aceasta. Ascultătorii mei, puteţi spune dacă aveţi uşa stropită cu sânge după următorul lucru: mâncaţi voi Mielul? Să presupunem o clipă că unul dintre iudeii de atunci ar fi spus în inima lui: „Nu văd rostul acestui praznic. Este bine să stropim cu sânge pragul de sus, ca uşa să fie recunoscută, dar la ce bun ceea ce se petrece înăuntru? Vom pregăti mielul, nu îi vom frânge nici un os, dar nu vom mânca din el”. Să presupunem că s-a dus şi şi-a pus undeva mielul la păstrare. Care ar fi fost consecinţa? Îngerul morţii l-ar fi lovit ca şi pe ceilalţi, chiar dacă ar fi fost acoperit de sânge. Mai mult, dacă iudeul de atunci ar fi spus: „Uite, vom mânca o bucăţică din miel, dar vom mai mânca şi altceva, nişte pâine dospită; nu vom arunca aluatul din casele noastre, ci vom mânca pâine dospită” – dacă nu ar fi mâncat mielul şi ar fi păstrat o parte din el, atunci îngerul morţii l-ar fi lovit ca şi pe ceilalţi. O, dragă ascultătorule, poate crezi că eşti stropit cu sânge, că eşti neprihănit, dar dacă nu trăieşti din Cristos şi prin Cristos, nu vei fi niciodată mântuit de Mielul pascal. „Ah!” spun unii, „Noi nu ştim nimic despre aşa ceva”. Desigur că nu. Când Isus Cristos a spus: „Dacă nu mâncaţi trupul Meu şi dacă nu beţi sângele Meu, nu aveţi viaţă în voi”, la auzul acestor cuvinte, unii au spus: „Această vorbire este prea de tot. Cine poate s-o sufere?” În acel moment, mulţi L-au părăsit şi nu au mai umblat cu El. Nu Îl puteau înţelege; dar tu, creştine, nici tu nu poţi înţelege? Nu este Isus Cristos hrana ta zilnică? Chiar împreună cu ierburile amare, nu este El o hrană dulce? Unii dintre voi, prieteni care sunteţi adevăraţi creştini, trăiţi prea mult bazându-vă pe sentimentele şi tiparele voastre schimbătoare, pe experienţele şi dovezile voastre. Acest fapt este total greşit. Este ca şi cum un închinător s-ar fi dus la templu şi ar fi început să mănânce una din hainele purtate de preoţi. Când un om trăieşte pe baza neprihănirii lui Cristos, este ca şi cum ar mânca hainele lui Cristos. Când un om trăieşte pe baza tiparelor şi sentimentelor sale, este ca şi cum un copil al lui Dumnezeu ar trăi pe baza unor semne pe care le-a primit în sanctuar şi care nu erau menite ca hrană, ci ca mângâiere temporară. Creştinul nu trăieşte prin neprihănirea lui Cristos, ci prin Cristos, el nu trăieşte prin iertarea lui Cristos, ci prin Cristos şi el trăieşte zilnic prin Cristos, prin apropierea de El. O, îmi place să predic despre Cristos! Nu doctrina îndreptăţirii îmi face inima bună, ci Cristos, cel care mă îndreptăţeşte, nu iertarea face inima creştinului să se înveselească, ci Cristos, cel care a iertat; nu iubesc alegerea nici pe jumătate cât faptul că am fost ales în Cristos înainte de începuturile lumii; nu iubesc atât de mult perseverarea finală cât iubesc gândul că viaţa mea este ascunsă în Cristos şi că, pentru că El dă oilor Sale viaţa veşnică, ele nu vor pieri niciodată şi nici un om nu le va smulge din mâna Lui. Ia seama, creştine, să mănânci Mielul pascal şi nimic altceva. Îţi spun că, dac vei face aşa, Mielul va fi ca pâinea pentru tine – cea mai bună hrană pentru sufletul tău. Dacă trăieşti bazându-te pe altceva decât Mântuitorul, eşti ca unul care caută să trăiască cu nişte ierburi care cresc în pustiu, în loc să mănânci mana care coboară din cer. Isus este mana. În Isus şi prin El trăim noi. Acum, dragi prieteni, venind la această masă, vom celebra cina pascală. Încă o dată, prin credinţă, vom mânca Mielul, ne vom apropia cu o încredere sfântă de Mântuitorul cel răstignit şi ne vom hrăni cu sângele Lui, cu neprihănirea şi cu răscumpărarea.

Acum, în încheiere, daţi-mi voie să vă întreb: nădăjduiţi voi că veţi fi mântuiţi, prietenii mei? Unii spun: „Ei bine, nu prea ştiu; sper să fiu mântuit, dar nu ştiu cum”. Chiar dacă vă închipuiţi că nu este adevărat, să ştiţi că sunt oameni care speră să fie mântuiţi prin fapte. Călătorind prin ţară, întâlnesc tot felul de oameni şi cel mai adesea oameni care se cred neprihăniţi prin propriile eforturi. Deseori întâlnesc oameni care se cred evlavioşi pentru că merg la biserică o dată în fiecare duminică şi îşi închipuie că sunt neprihăniţi pentru că fac parte din Biserica Anglicană. Un cleric mi-a spus aşa zilele trecute: „Sunt un cleric rigid”. „Mă bucur”, i-am răspuns, „aceasta înseamnă că sunteţi calvinist dacă respectaţi ‚Articolele’”. El a replicat: „Nu am de-a face cu ‚Articolele’; eu mă ghidez mai mult după ‚Regulament’”. Şi m-am gândit că era mai mult un formalist decât un creştin. Sunt mulţi oameni de acest fel în lume. Alţii spun: „Cred că voi fi mântuit. Nu datorez nimănui nimic, nu am ajuns niciodată falit, plătesc tuturor douăzeci de şilingi pentru o liră, nu mă îmbăt niciodată, iar dacă am greşit cuiva vreodată, caut să mă revanşez şi dau o liră pe an cutărei şi cutărei societăţi; sunt la fel de religios ca cei mai mulţi şi cred că voi fi mântuit”. Aceasta nu ajunge. Este ca şi cum iudeii din vechime ar fi spus: „Nu vrem sângele pe pragul de sus – este din lemn de mahon, nici pe uşiorii uşii – sunt tot din mahon”. Ah, despre orice material ar fi fost vorba, îngerul ar fi lovit casa care nu avea uşa stropită cu sânge. Poţi fi cât de neprihănit vrei: dacă nu eşti stropit cu sânge, toată calitatea uşiorilor şi a pragului tău de sus nu for folosi la nimic. „Da”, va spune altul, „chiar acest lucru nu mi se pare corect. Eu cred că este datoria mea să fiu cât de bun pot şi apoi îmi amintesc de faptul că mila lui Isus Cristos va suplini restul. Eu caut să fiu cât de bun îmi îngăduie circumstanţele să fiu şi cred că, orice deficienţe aş avea, Cristos le va acoperi”. Aceasta este ca şi cum un iudeu ar fi spus: „Copile, adu-mi sângele” şi apoi, când acesta era adus, ar fi zis „adu-mi un ulcior cu apă”, apoi l-ar fi luat şi ar fi amestecat apa cu sângele şi ar fi stropit uşiorii cu acel amestec. Ei bine, îngerul l-ar fi lovit ca şi pe ceilalţi, căci sângele, sângele, sângele, sângele mântuieşte! Nu sângele amestecat cu apa jalnicelor noastre fapte, ci numai sângele, sângele, sângele, sângele şi nimic altceva! Singura cale a mântuirii este prin sânge. Căci fără vărsare de sânge nu este iertare de păcat. Ascultătorii mei, lăsaţi-vă stropiţi de sângele preţios; încredeţi-vă în sângele cel scump; puneţi-vă nădejdea în mântuirea pecetluită cu ispăşirea sângelui preţios şi veţi fi mântuiţi. Dar, dacă nu aveţi sângele sau dacă aveţi sânge amestecat cu altceva, sunteţi condamnaţi din timpul vieţii – căci îngerul vă va ucide, oricât de buni sau de neprihăniţi aţi fi. Mergeţi acasă şi gândiţi-vă la aceasta: „Cristos – Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi”.

 

https://www.baptisti-arad.ro/articole/cristos-pastele-nostru-ch-spurgeon

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

De la „moartea lui Dumnezeu” la moartea artei (dar si a intregii civilizatii…)

 

Procesul distructiv, inceput in Rai, s-a extins ca o plaga. O data ce moartea si-a facut aparitia in lume, autorului ei i s-a parut „firesc” sa ucida. Primul caz mentionat in Biblie este si unul dintre cele mai cutremuratoare, un fratricid: primul nascut al lui Adam si al Evei, Cain, si-a omorat fratele, pe Abel, in circumstante aparte (Fac. 4,4-12).Apoi, omenirea a continuat sa se autodistruga, pana cand Dumnezeu a hotarat sa intervina, punand capat acestei degradari morale printr-un potop universal (Fac.6-8). Dar, nici macar in urma acestei primeniri a neamului omenesc, uciderile nu au incetat.

Dintre cei care isi omorau, in sens figurat, sufletul prin lenevie sau neascultarea poruncilor, nu putini erau cei care, la propriu, isi omorau si semenii. Nici macar Decalogul, in formula sa imperativa, „sa nu ucizi!” (Fac. 20, 13), nu a pus capat faradelegilor lor. Adesea, ei cautau sa inabuse orice glas al constiintei, orice prezenta care le amintea starea lor de pacatosenie, ca si necesitatea pocaintei, motiv pentru care multi dintre proroci au fost ucisi, o data cu disparitia lor spe-randu-se si inabusirea constiintei.

Dar cea mai cutremuratoare tentativa de omor a avut loc atunci cand viata Fiului lui Dumnezeu s-a aflat in mana fiului omului. Daca boul sau asinul si-au cunoscut Stapanul in momentul venirii sale, nu acelasi lucru s-a intamplat cu cel care purta chipul Acestuia. Atat de mult se intunecase, se schimonosise si se deformase, incat, in momentul in care Fiul Lui Dumnezeu S-a nascut ca Fiu al Omului, tocmai omului i-a fost greu sa-L recunoasca, nu a vrut sa o faca si nici sa-si randuiasca viata catre Viata iar nu catre moarte.Cum adevarul il supara, fiind o permanenta mustrare, omul a cautat sa reduca la tacere glasul care-l propovaduia, incercand sa-L ucida pe lisus Hristos. Aceasta condamnare la moarte nu s-a petrecut insa decat atunci cand Dumnezeu a ingaduit, iar nu atunci cand a dorit-o omul. imprejurarile in care a avut loc aceasta condamnare la moarte sunt cu atat mai cutremuratoare, cu cat omul a fost pus din nou in situatia de a alege.

Daca in Rai el urmase sa aleaga intre libertate si sclavie, acum el a fost pus de catre Pilat – un roman, un necunoscator al Legii si al profetilor – sa aleaga intre Baraba si lisus Hristos. Atunci cand a trebuit sa aleaga intre un talhar, ucigator de oameni, si Izvorul vietii, omul a ales stricaciunea. „Deci au strigat aceia: la-L! la-L! Rastignes-te-L!” (In. 19, 15). Dar moartea pe care omul I-a „daruit-o” Fiului lui Dumnezeu avea sa fie invinsa la invierea Acestuia din morti. Numai ca nici macar aceasta minune nu i-a schimbat perceptia asupra faptei savarsite sau asupra diferentei dintre viata si moarte.Asadar,”in lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit” (loan 1, 10-11). Ar fi fost de dorit ca macar Noul Israel sa nu mai repete fapta Vechiului Israel. Numai ca ispita uciderii ramasese la fel de „vie”. Urmatorul val de distrugeri nu a intarziat, fiind indreptat asupra aceleiasi Persoane, dar sub o alta forma……………………………………….

 

 

 

Det. Aici 

https://www.crestinortodox.ro/religie/de-moartea-dumnezeu-moartea-artei-69667.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Şi cea mai ușoară cale, fără Dumnezeu, nu ține

 

 

 

Trebuie încă să învățăm să ascultăm tăcerea lui Dumnezeu. Când întârzie să ne răspundă, ceva important se întâmplă, așteaptă ceva de la noi, un motiv există. Scrie Sfântul Nicolae al Ohridei: „Începe drumul tău, cu frică de Dumnezeu, cu încredere deplină în Dumnezeu. Fiindcă să știi, și cea mai ușoară cale, fără Dumnezeu, nu ține…”.

 

Ieșiri din criza duhovnicească contemporană (V)

 

Pentru toată această criză pe care am descris-o mai sus, cine este vinovat? Socotim că toți avem o parte de vină. În mod sigur unii au mai multă vină. Scopul nostru totuși nu este să catalogăm vinile, scoțându-ne pe noi înșine afară. Sfinții spun că toți suntem laolaltă vinovați pentru tot ceea ce există rău. Deja ne-am referit la ieșiri din criză. Este adevărat că a slăbit destul de mult cugetul luptător al tuturor. Suntem atrași de ușurătate de știrile viclenei televiziuni, de modă, de conjuncturi, de mediu, de opinia publică. Considerăm dictatura televizorului destul de periculoasă. Concurența posturilor de televiziune este astfel montată ca să treacă timpul și să se mărească vizionarea ca să se dezmierde patimile, să se lingușească instinctele, să fie trecute sub tăcere adevărurile. Firește, fiecare poate să-și spună părerea lui, nu se poate totuși ca toate să fie drepte și în același timp să fie expuse cu minciuni și insulte.

 

Nu se poate să nu existe valori obiective. Există o serioasă degenerare a binelui obștesc și a sfințeniei. Au relativizat adevărurile veșnice, a fost ocrotită căpătuirea și traiul bun bun, a fost narcotizată familia, torpilată Biserca, și s-a creat astfel un gol duhovnicesc, pe care se încearcă a-l acoperi cu distracția la îndemână și care nu cu adevărata recreere. Hyperconsumul este o ieșire pentru destui. Se înșeală omul contemporan când crede că schimbând locuința, mașina, lucrul, soțul și orașul, se va schimba esențial și viața lui. Reclama își bate joc de consumator, când îi făgăduiește o viață mai bună cu o motoretă mai scumpă.

 

Astăzi locurile înalte le dețin nu întotdeauna cei vrednici și cei educați, cei cu experiență și virtuoșii, ci ai noștri, norocoșii, lingușitorii, descurcăreții, cei abili, neînsemnații. Poetul Andreas Kalvos zice: „Libertatea cere virtute și curaj”. Libertatea se păstrează cu jertfe și vitejie. Libertatea merge mână în mână cu frățietatea, și dăruiește unire duhovnicească. Libertatea este darul bogat al lui Dumnezeu. Relația noastră cu Dumnezeu este liberă. Tulburarea relației cu Dumnezeu aduce păcatul. Consecința păcatului este robirea la patimi. Cel pătimaș este neliber și să spună el cum este liber. Nesfințenia stăpânește sufletul lui. Refuzul omului de astăzi a celei mai adânci nevoi a sufletului lui pentru izbăvire și mântuire constituie tragedia lui cea mai mare. O tragedie cu multe goluri lăuntrice care conduce mai devreme sau mai târziu la impas, la situații fără ieșire, la nihilisme. Nu este îngăduit să fie numai un vis al grecului modern fericirea personală, neîntrerupta petrecere bună.

 

Din nefericire Europa este unită în primul rând tocmai pentru acest vis. Faptul de a trăi unul pentru altul se aude ca o propovăduire a unor vremuri demult trecute. În felul acesta Europa nu vrea să vorbească despre rădăcinile ei creștine și Grecia despre ortodoxie. Lumescul din biserica catolică l-a condus pe Nietzsche să spună că Dumnezeu a murit. Și aici destui vorbesc despre moartea lui Dumnezeu. Se spune rău că religiozitatea este un fenomen particular și nu un fapt al întregului stat, care constituie o puternică bază culturală. Oricum nimeni nu împiedică pe nimeni să nu creadă în Dumnezeu, ci o comunitate nu poate să nu aibă unele principii religioase. Sunt greșite de acum înainte împărțirile în oi și capre. Biserica nu are dușmani. Dar mulți sunt cei care dușmănesc Biserica. Însuși Hristos ne-a învățat răbdarea. Va trebui să fie citită din nou bine Evanghelia.

 

Fără Hristos, viața noastră ar fi fără bucurie, fără lumină și temătoare. Nu pot să spun că viața creștină nu are luptă și neliniște. Nu suntem creștini ca să o ducem bine. Faptul de a fi creștin astăzi este o primejduire continuă, dar o frumoasă peripeție. Dacă mergem la Biserică numai și numai ca să mulțumim lui Dumnezeu că o ducem bine atunci facem din ortodoxie o religie oarecare. Scopul vieții noastre nu este un progres material și o fericire lumească. Sfințenia cel mai adesea înflorește în sărăcie, în lipsă, în boală, în faptul de a fi condamnat, clevetit, în surghiun. Sfinții nu erau în mod special avansați și fericiți. Să nu uităm nici acest lucru. Vorbim neîncetat de politica venitului. Când vom vorbi și de o politică duhovnicească? Sau de o contribuție socială duhovnicească? Omul trăiește cât iubește.

 

Se naște și altă întrebare: merită să mai vorbești sau e mai bine să taci? Ce să mai spui când nu ești ascultat? Ce să spui, când socotești că exiști numai dacă vorbești. Vorbești ca să fii recunoscut, ca să fii cinstit, ca să fii admirat, ca să te impui. Atunci e mai bine să taci. Totuși pentru ce să taci? Pentru că nu ai nimic important să spui sau pentru că te temi? Și cuvântul, și tăcerea au vremea lor, cer înțelepciune, cunoaștere, atenție, pregătire. Cuvintele de mai sus sunt rodul unei tăceri îndelungate. O tăcere pe care am întrerupt-o ca să vorbesc cu bunii vizitatori ai colibei noastre, a Sfântului Ioan Gură de Aur, cel ce știa cu adevărat să vorbească. Închinătorii Sfântului Munte caută adesea cuvântul bătrânilor. Nu le este de ajuns vechiul și însemnatul cuvânt al slujirii dumnezeiești. Mă tem însă că ei caută să afle pe cineva care să le confirme propriile lor idei, preferințele și alegerile lor. Nu sunt cu adevărat deschiși spre dialog, să audă și altceva decât vor ei să audă. În pofida acestui fapt, avem și poveștile emoționante ale unor tineri pentru care pelerinajul în Sfântul Munte le-a devenit o nouă etapă a vieții lor.

 

Trebuie încă să învățăm să ascultăm tăcerea lui Dumnezeu. Când întârzie să ne răspundă, ceva important se întâmplă, așteaptă ceva de la noi, un motiv există. Scrie Sfântul Nicolae al Ohridei: „Începe drumul tău, cu frică de Dumnezeu, cu încredere deplină în Dumnezeu. Fiindcă să știi, și cea mai ușoară cale, fără Dumnezeu, nu ține…”.

 

(Moise Aghioritul, Pathoktonia[Omorârea patimilor], Ed. Εν πλω, Atena, 2011)

 

 

https://doxologia.ro/cea-mai-usoara-cale-fara-dumnezeu-nu-tine

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Nietzsche sau Iubirea-Ură față de Isus Christos

 

Dragi prieteni,

 

Vă invit să citiți și să meditați câteva texte filosofice din opera lui Friedrich Nietzsche (1844-1890), care în timpul vieții sale normale, adică până să înnebunească, a căutat să se identifice cu Isus Christos răstignit și a trăit o relație paradoxală de iubire-ură față de Isus. Această lectură poate fi provocatoare pentru unii dintre noi, dar la sfârșit ne va transmite o întrebare: cine este Isus Christos pentru noi, pentru mine, azi?

 

Introducere

 

Religia a jucat un rol important în viața lui F. Nietzsche. Ca fiu de pastor protestant, a locuit mai mulți ani într-o casă parohială. A fost botezat și a fost crescut în credința protestantă, simțindu-se atras în copilărie și în anii tinereții de dimensiunea pietist cristocentrică a vieții creștine. Tot în această perioadă de timp chipul lui Christos răstignit a lăsat o impresie profundă în sufletul său și l-a determinat să caute o explicație a legăturii dintre durere și divinitate. În contextul reflecțiilor pe tema raportului „durere-divin” s-a cristalizat faimoasa lui expresie „Dumnezeu a murit”.

 

Concepția lui despre Isus Christos a fost influențată mai târziu de lecturile unor lucrări semnate de câțiva autori renumiți în epocă. Primul dintre aceștia a fost David Friedrich Strauss, care a scris o carte intitulată Viața lui Isus (1835-1836) și a interpretat conținutul Evangheliilor în cheie mitologică și poetică. De la Arthur Schopenhauer, după ce a citit cartea acestuia Lumea ca voință și reprezentare, a reținut caracterul nihilist, ascetic al creștinismului originar. În sfârșit, de la tânărul profesor de teologie Franz Overbeck, un prieten al său, a păstrat teza acestuia potrivit căreia credința nu se poate împăca cu știința și cu istoria, pentru că ascetismul este nota definitorie a creștinismului.

 

Dar și câțiva romancieri, în special ruși, cum ar fi Tolstoi și Dostoievski, au influențat modul lui de a se raporta la Isus Christos. Astfel, presupusul anticreștinism de fond al lui Nietzsche face să se întrevadă convingerile spiritualiste ale lui Tolstoi, care afirma că teologia, caracterul supranatural al creștinismului sunt mistificări ecleziastice. În „teologia” sa demistificatoare, Tolstoi spunea că Isus a negat Biserica (Sinagoga), statul, arta, cultura, știința, societatea, organizarea statală. Același lucru l-a susținut și Nietzsche. După ce a citit romanele lui Dostoievski, Amintiri din subterană, Amintiri din casa morții, Demonii, Idiotul și, probabil, Crimă și pedeapsă, Nietzsche a afirmat: „Dostoievski este singurul psiholog de la care am avut ceva de învățat!” Conceptele și convingerile lui Nietzsche despre rău, durere, moarte, suferință, boală, nebunie și chiar despre imaginea lui Christos au fost influențate de gândirea lui Dostoievksi. Pe urmele acestui romancier, Nietzsche a afirmat că Isus Christos a fost „Idiotul” adevărat, dar nu în sens de blasfemie. Polemizând cu E. Renan, Nietzsche a susținut că Isus nu a fost un fanatic, un geniu sau un erou, ci opusul acestora, și anume un „idiot”. Isus ar fi fost un fel de copil întârziat cu dese nevroze epileptice în mijlocul unui popor de șmecheri.

 

Cu referire la interpretarea imaginii lui Isus, să notăm faptul că Nietzsche a avut mai multe încercări de identificare cu Christos, de aceea s-a considerat pe sine nebun, idiot, nu sfânt; a voit să trăiască dincolo de bine și de rău, la fel ca Isus, adică să fie a-moral.

 

Înainte de a înnebuni complet, Nietzsche a manifestat o puternică iubire-ură față de Isus Christos, arătând în felul acesta că nu se simte liber față de Christos, dar nici indiferent. La Nietzsche se poate vorbi despre existența unor teme de mistică creștină, deși cu caracter parțial, pentru că se identifică în cele din urmă cu Isus Christos răstignit. A critica în mod vehement creștinismul și a străbătut un drum laic de descoperire a adevărului. Opera sa este plină de excese, semn că era neliniștit și căuta să se identifice de Isus, chiar dacă a apropiat figura lui Isus Christos de cea a lui Dionysos.

 

Pe urmele lui Dostoievski, Nietzsche l-a ales pe Christos, nu adevărul, deși această alegere dă mărturie despre dubla lui fidelitate, și față de Christos, și față de adevăr.

 

TEXTE SELECTATE

 

Incredibila credință

 

«105. Când auzim duminica dimineața sunând clopotele vechi, ne întrebăm: cum mai este posibil așa ceva! Lucrul acesta se face pentru un evreu crucificat cu două mii de ani în urmă, care spunea că este fiul lui Dumnezeu. Dovada unei asemenea afirmații lipsește. Neîndoielnic în vremurile noastre religia creștină este ceva antic provenind din epoci foarte îndepărtate, iar că se crede în acea aserțiune – pe când cu referire la celelalte lucruri se constată o mare rigurozitate în analiza oricărei pretenții – este fragmentul cel mai antic al acestei moșteniri. Un Dumnezeu care generează fii cu o femeie muritoare; un înțelept care instigă lumea să nu mai muncească, să nu mai rostească judecăți, dar să fie atentă la semnele sfârșitului iminent al lumii; o dreptate care acceptă pe cel nevinovat ca victimă de ispășire; unul care poruncește discipolilor săi să bea sângele său; rugăciuni pentru intervenții miraculoase; păcate săvârșite împotriva unui Dumnezeu, ispășite de un Dumnezeu; frica de un dincolo, a cărui ușă este moartea; semnul crucii ca simbol într-un timp în care nu se mai știe de condamnarea și de rușinea crucii – acel suflu rece ne trimite toate acestea, ca și cum ar veni dintre-un mormânt foarte vechi! Cine ar crede că un asemenea lucru mai este încă crezut?»

 

(Din F. Nietzsche, Umano, troppo umano, tr. it. Sossio Giametta, Milano, Adelphi 1982, I, p. 113, tr. ro. Wilhelm Dancă).

 

Falsitățile de origine

 

«27. Creștinismul crește pe un tărâm fals unde întreaga fire, orice valoare naturală, orice realitate aveau împotrivă-le cele mai profunde instincte ale claselor cârmuitoare, o  formă de dușmănie împotriva realității, dușmănia de moarte care de atunci încoace n-a mai fostă depășită. „Poporul ales” care n-a păstrat pentru toate lucrurile decât valori sacerdotale, cuvinte de preoți și care a îndepărtat de la sine, cu o logică neînduplecată, ca un lucru „necucernic, impur, păcat”, tot ce mai rămâne încă puternic pe pământ, poporul acesta făuri pentru instinctele sale o ultimă formulă consecventă până la negațiunea de sine însuși; el sfârși prin a nega în creștinism ultima formulă a realității, „poporul sfințit”, „poporul aleșilor”, însăși realitatea iudaică. Cazul e cu desăvârșire de primă ordine, mica mișcare revoluționară botezată cu numele de „Isus din Nazaret” e o repetare a instinctului preoțesc care nu mai suferă realitatea preotului, născocirea unei forme de existență încă și mai retrasă, a unei vedenii a lumii încă și mai neaievea, aceea care condiționează organizația Bisericii. Creștinismul tăgăduiește Biserica… Dimpotrivă, nu văd care era direcția răzvrătirii prin care trecu Isus, pe nedrept poate, ca să fie promotorul, dacă a-ceastă răzvrătire n-ar fi fost îndreptată împotriva Bisericii iudaice, biserica luată în exactul înțeles ce-l dăm astăzi acestui cuvânt. Era o răzvrătire împotriva „celor buni și drepților”, împotriva „sfinților lui Israel”, împotriva ierarhiei societății, nu împotriva corupției societății, ci contra castei, a privilegiului, ordinii, formulei. E o lipsă de credință în „oamenii superiori”, un nu rostit împotriva a tot ceea ce era preot și teolog. Dar ierarhia care, prin acest fapt, era pusă sub semnul întrebării, nu a fost oare aceea care pentru o clipă era locuința plutitoare, care singură îngăduia poporului evreu să existe în mijlocul „apei”, ultima posibilitate de a supraviețui, cu greu căpătată, reședința existenței politice autonome, un atac împotriva acestei existențe era un atac împotriva celui mai adânc instinct popular al său, împotriva celei mai dârze voințe de a trăi a unui popor din câte au existat pe pământ. Acest sfânt anarhist care chema cel mai de rând popor, pe afurisiți și pe pescari, Batjocura iudaismului, la împotrivirea contra ordinii stabilite, – cu un limbaj care acum ar duce cu siguranță în Siberia, dacă s-ar putea da crezare Evangheliilor, acest anarhist era un criminal politic, cu atât mai puțin cu cât un criminal politic era posibil într-o comunitate absurd de nepolitică. Asta-l condusese la cruce; inscripția ce se găsea pe această cruce e o dovadă. El muri din vina sa, – lipsește orice rațiune de a pretinde, deși s-a făcut lucrul acesta destul de des, – că a murit pentru păcatele altora.»

 

(Din F. Nietzsche, AntiChristul, § 27.)

 

Psihologia lui Isus

 

«28. O problemă diferită este aceasta: dacă el a fost într-adevăr conștient de o atare contradicție, sau dacă el a fost doar conceput ca această contradicție. Și numai aici apare problema psihologiei Mântuitorului. Recunosc că citesc puține cărți cu atâtea greutăți ca Evangheliile. Aceste dificultăți sunt de alt ordin decât acelea ce îngăduiră savantei curiozități a spiritului german celebre și de neuitat triumfuri, sorbeam cu prevăzătoarea încetineală a filologului rafinat, opera fără de seamăn a lui Strauss. Aveam pe atunci douăzeci de ani, acum prea sunt serios pentru așa ceva. Ce-mi pasă de consecințele „tradiției”? Cum se poate în genere numi „tradiție” legendele sfinților! Istoriile sfinților sunt literatura cea mai în doi peri din câte există: a le afla metoda științifică, dacă nu există alte documente, e un procedeu osândit din primul loc – o simplă trândăvie de savant!

 

  1. Ceea ce mă interesează pe mine e tipul psihologic al Mântuitorului. Acesta ar putea să se mențină în Evanghelii, chiar fără vrerea lor, deși schilodit și plin de trăsături străine: cum s-a păstrat în legendă acela al lui Francisc d’ Asissi. Nu e vorba de adevărul celor ce a făcut el, despre cele ce a spus, despre chipul cum a murit, ci de a se ști dacă se mai poate înfățișa încă tipul său, dacă a fost „păstrat”? Încercările ce au fost făcute pentru a descoperi chiar în Evanghelii, povestea unui „suflet” îmi par, după câte le cunosc, că dau dovadă unei urâcioase nimicnicii psihologice. D-l Renan, această păpușă în psihologice, a dat drept lămurire a tipului lui Isus, două din cele mai cuviincioase din câte s-au putut da: ideea de geniu și ideea de erou. Totuși, dacă este ceva neevanghelic, e ideea de erou. Contrar oricărei lupte, oricărui sentiment de a se afla în luptă, s-a amestecat în instinct: incapacitatea de împotrivire ce se transformă în morală, (nu rezistă „răului”, cea mai profundă vorbă a Evangheliilor întrucât va fi cheia lor), fericirea aleșilor în pace, în blândețe, în incapacitatea de a fi dușmani. Ce înseamnă „vestea cea bună”? Viața adevărată, viața veșnică este găsită, – ea nu se făgăduiește: ea e aici, ea este în voi: e viața în dragoste, în iubirea fără deducție, fără concluzie, fără distanță. Fiecare e copil al lui Dumnezeu – Isus nu acaparează absolut nimic pentru dânsul – atâta timp cât El este copilul lui Dumnezeu, fiecare este egal fiecăruia… A face din Isus un erou! – Și ce neînțelegere mai e și în cuvântul „geniu”! întreaga noastră noțiune a „spiritului”, această idee de civilizație, nu are nici o noimă într-o lume în care supraviețuiește Isus. Vorbind serios despre fiziologist, orice alt cuvânt ar fi cu totul altfel la locul lui… Cunoaștem o stare bolnăvicioasă de iritare a simțului pipăitului care se dă îndărăt în fața oricărei atingeri, care se înfioară de îndată ce apucă un obiect solid. Reducă-se un atare habitus la ultima consecință, – va deveni un instinct, o ură împotriva oricărei realități, o fugă în „ceea ce nu se poate apuca”, în „ceea ce nu poate fi priceput”, o scârbă față de orice formulă, de orice noțiune a timpului și spațiului împotriva a tot ceea ce este obiectul temeinic al instituției, Biserica: va deveni obișnuința unei lumi, în care nici un fel de realitate nu mai mișcă, o lume care nu mai e decât „interior” al unei lumi „adevărate”, al unei lumi „veșnice”… „împărăția lui Dumnezeu este în voi…”

 

  1. Ura instinctivă contra realității: urmarea unei extreme facultăți de a suferi, a unei extreme iritabilități care în general nu mai vrea să fie „atinsă”, fiindcă simte prea viu orice contact. Excluderea instinctivă a oricărei uri, a oricărei dușmănii, a tuturor granițelor și tuturor distanțelor în sentiment; urmarea unei extreme facultăți de a suferi, a unei extreme iritabilități care încearcă orice împotrivire, orice trebuință de a rezista, cu o nesuferită neplăcere (adică primejdioasă, respinsă de instinctul conservării) și care nu cunoaște fericirea – plăcerea – decât în ne-rezistența la rău, iubirea ca unică, și ca pe o ultimă putință în viață… Iată două realități psihologice pe care s-a înălțat doctrina învierii. Le socotesc ca pe o sublimă dezvoltare a hedonismului pe baze cu desăvârșire bolnăvicioase. Epicurismul, doctrina învierii păgânismului, îi rămâne de aproape înrudită, deși supraîncărcată cu o puternică doză de vitalitate greacă și de energie nervoasă. Epicur, un decadent tipic: pentru întâia oară recunoscut ca atare de mine. Teama durerii, chiar a durerii nespus de mică, această teamă nu poate sfârși altfel, decât într-o religie a dragostei…

 

  1. Mi-am dat de mai înainte răspunsul la problemă. Pentru a putea formula acest răspuns era necesar a admite că tipul Mântuitorului nu ni-a fost păstrat decât foarte sluțit. Această desfigurare e foarte verosimilă; pentru multe motive un atare tip nu putea rămâne în întregime liber de adăugiri. Trebuie că mediul în care lucra această figură, să fi lăsat urme asupră-i, și, mai mult decât istoria, datinele primelor comunități creștine: tipul a fost îmbogățit în mod retrospectiv cu trăsături ce nu pot fi interpretate decât prin motive de luptă și de propagandă. Această lume stranie și bolnavă în care ne introduc Evangheliile, o lume ca luată dintr-un roman rus, în care drojdia societății, bolile nervoase și nerozia „copilărească” par să-și fi dat întâlnire, această lume trebuie să fi îngroșat în orice chip tipul: primii discipoli, îndeosebi, tălmăciră cu propria lor cruzime – ca să poată pricepe ceva din el – o făptură în întregime alcătuită din simboluri și din ceva insesizabil: pentru ei tipul nu există, decât după ce a fost turnat în tipare cunoscute… Profetul, Mesia, viitorul judecător, stăpânul moralei, făcătorul de minuni, loan Botezătorul, atâtea prilejuri de rea cunoaștere a tipului, în sfârșit, să nu dăm o valoare prea mică proprietății oricărei mari slăviri, mai cu seamă când ea e schismatică. Ea șterge din făpturile venerate trăsăturile originale, adesea chinuitor de ciudate: idiosincraziile; ea însăși nici nu le vede. Trebuie să ne pară rău că un Dostoievski n-a viețuit în vecinătatea acestui interesant decadent, vreau să spun, cineva care ar putea resimți precis farmecul cotropitor al unui amestec de sublim, de bolnăvicios și copilăresc. Un ultim punct de vedere: tipul – întru atât cât tipul decadenței a putut fi, într-adevăr rar, ciudat de multiplu și contradictoriu; o atare putință nu e de exclus în întregime. Totuși se pare că totul îl discredita, și-n cazul acesta faptul că tradiția ar trebui să fie remarcabil de credincioasă și obiectivă – dar avem motive să admitem contrariul, în mod provizoriu există o contrazicere larg deschisă între acela ce predică în munți, lacuri și-n livezi, care apare ca un Buddha pe un tărâm foarte puțin indic, și acest fanatic al atacului, dușman de moarte al teologilor și preoților, pe care răutatea

 

lui Renan l-a glorificat ca „marele maestru al ironiei”. Nu mă îndoiesc nici eu însumi că o mare doză de fiere – și chiar de spirit – nu e răspândită în tipul maestrului decât în ciudățeniile stării de agitație a propagandei creștine; căci se cunoaște din belșug puținul scrupul al sectarilor de a-și alcătui propria lor apologie în persoana maestrului lor. Când prima comunitate avu trebuință de un teolog răutăcios și foarte ager pentru a judeca, a se certa și a se mânia împotriva teologilor, ea își făuri „Dumnezeul” ei, după necesitățile sale, după cum îi puse în gură aceste idei, cu totul potrivnice Evangheliei, de care nu se putea lipsi „reîntoarcerea lui Christ”, „Judecata de Apoi”.

 

  1. Încă o dată mă împotrivesc faptului că se înscrie această latură fanatică în tipul Mântuitorului: cuvântul imperios ce-l întrebuințează Renan, anulează el singur acest tip, „Vestea cea bună” e tocmai faptul că nu mai sunt contraste, în ea împărăția lui Dumnezeu aparține copiilor; credința ce se deșteaptă nu e nicidecum cucerită prin lupte, – de la început a rămas copilărească. Cazul pubertății întârziate și rămasă în stare latentă în organism, este obișnuită cel puțin fiziologilor, ca un simpton secundar al degenerării. O atare credință e fără pizmă, nu dojenește, nu se apără: ea nu poartă de fel, „sabia”, nici nu-și închipuie măcar că ar putea despărți cândva, să creeze discordii. Ea nu se manifestă nicidecum, nici prin minuni, nici prin făgăduieli de răsplătire, nici chiar prin Scripturi; ea însăși este în fiecare clipă, propria ei minune, răsplata sa, dovada ei, a sa „împărăție a lui Dumnezeu”. Această credință nu se formulează, – ea viețuiește, se apără de formule. Fără îndoială, întâmplarea mediului, limba, prealabila educație, determină un anumit cerc de concepții: întâiul creștinism nu se servește decât de noțiuni iudeosemitice (mâncarea și băutura fac parte din sfânta Cină, această idee de care s-a făcut un abuz așa de răutăcios, ca tot ce este evreiesc). Dar să se bage seama, să nu se vadă altceva decât un limbaj de semne, o semiotică, un prilej de a vedea parabole. Nici unul dintre cuvintele sale nu trebuie luate ad litteram, iată condiția prealabilă a oricărei cuvântări, pentru acest antirealist. Printre indieni s-ar fi servit de ideile samkhya, printre chinezi de acelea ale lui Lao-tzu – fără să vadă în asta vreo deosebire. Cu oarecare libertate în expresie, s-ar putea numi Isus un „spirit liber”, – el nu se sinchisește nicidecum de tot ce s-a fixat: verbul ucide, tot ce este fix ucide. Ideea, experiența „vieții”, după cum singur recunoaște, îi face scârbă de orice fel de vorbă, de formulă, de lege, de credință, de dogmă. El nu vorbește decât despre ceea ce este mai lăuntric: „viața” sau „adevărul” ori chiar „lumina”, sunt cuvintele sale pentru acest lucru lăuntric, – restul tot, întreaga realitate, toată firea, însăși limba, nu au pentru el decât valoarea unui semn, a unui simbol. Deloc nu-i îngăduit să se înșele omul în această privință, oricât de mare ar fi ispita ce se ascunde în prejudiciile creștine, vreau să zic ecleziastice. Acest simbolism, prin excelență se află în afara oricărei religii, a oricărei noțiuni de cult, a oricărei științe istorice și naturale, a oricărei înțelepciuni a vieții, a oricărei cunoașteri, a oricărei politici, a oricărei psihologii, a oricăror cărți, a oricărei arte, – „înțelepciunea” sa este exact pura ignoranță a unor atari lucruri. Civilizația nu-i este cunoscută decât din auzite, nu are nevoie să lupte împotriva ei, – el n-o tăgăduiește… Tot așa cu Statul, tot așa cu instituțiile civile și din ordin social, munca, războiul, – el n-a avut nicicând motiv să tăgăduiască „lumea”, nu s-a îndoit niciodată de ideea ecleziastică a „lumii”… Tăgăduirea este așadar, pentru dânsul un ceva cu totul imposibil. De asemenea lipsește și dialectica, ca și ideea că o credință, un „adevăr” ar putea fi dovedite prin argumente, dovezile sale sunt „lumini” lăuntrice, senzații de plăceri lăuntrice și afirmări de sine, nimic altceva decât „probe însuflețitoare”. O atare doctrină nu poate contrazice, ea nu înțelege nicidecum că mai sunt și alte doctrine, că se mai poate avea și altele, nu-și poate închipui cu nici un preț o judecată potrivnică… Pretutindeni unde ea-l întâlnește, se mâhnește din cauza acestei „orbiri” prin compătimire lăuntrică, – căci vede „lumina” – dar nu face obiecțiuni.»

 

(Din F. Nietzsche, AntiChristul, §§. 28-32).

 

Christos și iudaismul

 

«33. În întreaga psihologie a „Evangheliei” lipsește ideea de vinovăție și de pedeapsă, ca și ideea de răsplată. „Păcatul”, orice raport de distanță între Dumnezeu și om e suprimată, e tocmai „știrea cea fericită”. Fericirea veșnică nu e făgăduită nicidecum, dar nici nu este legată de anumite condiții; ea e singura realitate, realul nu e, dacă privim așa, decât semn… Consecințele unei atari stări se arată într-o practică nouă, propriu-zis practica evanghelică. Nu „credința” lui îl deosebește pe creștin: creștinul lucrează, el se distinge printr-un fel de a lucra deosebit. El nu rezistă aceluia care este rău față de dânsul, nici prin cuvinte, nici în inima sa. El nu face deosebire între străini și băștinași, între evrei și neevrei („aproapele”, adică coreligionarul, evreul). El nu se supără pe nimeni, nu disprețuiește pe nimeni. Nu se arată tribunalelor și nu se supune nicidecum la contradicții („Nu depune jurământ”), în nici un caz nu vrea să se despartă de nevastă-sa, nici chiar în cazul unei vădite necredințe. Toate astea-s urmarea unui instinct. Viața Mântuitorului nu era altceva decât această practică, – moartea Lui nu fu nimic mai mult decât atât… El nu avea nevoie nici de formule, nici de rituri pentru legăturile cu Dumnezeu – nici chiar de rugăciune. El a pus cu desăvârșire capăt doctrinei iudaice a căinței și iertării; El cunoaște singura practică a vieții, care pricinuiește sentimentul de a fi „divin”, „fericit”, „evanghelic”, pururea „copil al lui Dumnezeu, „Căința”, „rugăciunea pentru iertare” nu sunt deloc căile spre Dumnezeu, ele sunt „Dumnezeu” – Ceea ce era detronat prin evanghelie, era iudaismul ideii „păcatului”, a iertării „păcatelor”, a „credinței”, a „izbăvirii” prin credință – orice dogmatică iudaică era tăgăduită în „vestea cea bună”. Adâncul instinct pentru felul în care trebuie să trăiască cineva, pentru ca să se simtă „în ceruri”, pentru ca să se simtă „veșnic”, în timp ce cu o altă purtare nu s-ar simți nici de fel „în ceruri”; numai lucrul acesta e realitatea psihologică a „învierii”. O viață nouă, și nu o credință nouă…»

 

(Din F. Nietzsche, AntiChristul, § 33.)

 

Christos și moștenirea sa autentică

 

«34. Dacă înțeleg ceva în acest mare simbolist, e doar faptul de a nu lua drept realități, drept adevăruri, decât realitățile lăuntrice, și că restul, tot ceea ce e firesc, tot ceea ce are legătură cu timpul și spațiul, tot ceea ce e istoric, nu i se păreau decât ca niște semne, niște prilejuri de parabole. Ideea despre „fiul omului” nu e o personalitate concretă, care face parte din istorie, ceva individual, unic, ci un fapt „etern”, un simbol psihologic, desprins din noțiunea de timp. Ăsta-i adevărul, afirm încă o dată, și în cel mai înalt înțeles, al Dumnezeului acestui simbolist-tip, al „împărăției lui Dumnezeu”, al „împărăției Cerurilor”, al „fiului lui Dumnezeu”, a doua personalitate a Treimii. Toate astea – să mi se ierte expresia – sunt lovitura de pumn drept în ochi. O! în care ochi! – al Evangheliei: un cinism istoric în insula simbolului… Totuși se vede lămurit, – nu toată lumea, sunt de acord, – ceea ce este arătat prin semnele „tatălui” și „fiului”: cuvântul „fiul” exprimă pătrunderea în sentimentul „transfigurării” generale a tuturor lucrurilor (beatitudinea), cuvântul „tată”, același sentiment, sentimentul de veșnicie și înfăptuire. Mi-e rușine să amintesc ce a făcut Biserica din acest simbolism: n-a pus ea oare povestea lui Amphitryon în pragul credinței creștine? Și o dogmă a „neprihănitei zămisliri” în afară de asta? – Dar astfel, ea a prihănit Zămislirea. „Împărăția Cerurilor” e o stare a inimii, – nu-i o stare „suprapământească” sau chiar „după moarte”. Orice idee de moarte firească lipsește în Evanghelie: moartea nu e nicidecum o punte, nici o trecătoare; ea e lipsă, fiindcă face parte dintr-o lume cu totul alta, aparentă, folositoare numai, tot atâta cât și somnul. „Ora morții” nu-i o idee creștină, „ora”, timpul, viața trupească și crizele ei nu există pentru maestru „veștii bune”… „Domnia lui Dumnezeu” nu e un ce care se așteaptă, ea nu are nici ieri, nici mâine, nu vine în „mii de ani”, – și nu este o experiență a inimii, se află pretutindeni, și nu e nicăieri…

 

  1. Acest „îmbucurător trimis” muri așa cum viețuise, așa cum propovăduise, – nicidecum pentru a „izbăvi pe oameni”, ci pentru a le arăta cum trebuie să viețuiască. Practica o lasă pe seama oamenilor: atitudinea Lui în fața călăilor Lui, față de învinuitorii Săi și de orice fel de bârfire și pângărire – atitudinea Lui pe cruce. El nu rezistă, nu-și arată dreptul Său, nu face un pas ca să se îndepărteze de sine lucrul extern, mai mult încă: îl provoacă… Și se roagă, suferă și iubește cu acei care îi fac rău… Nicidecum să se apere, nicidecum să se mânie, nicidecum să facă răspunzător pe cineva. Dar nici așa să se împotrivească răului, iubind răul…»

 

(Din F. Nietzsche, AntiChristul, §§. 34-35).

 

Nu a existat decât un singur creștin

 

«39. – Mă reîntorc pe urma pașilor mei și redau adevărata poveste a creștinismului – Cuvântul „creștinism” e și așa un non-sens – de fapt n-a fost decât un singur creștin, și acela a murit pe cruce. „Evanghelia” a murit pe cruce. Ceea ce de atunci încoace, s-a numit „Evanghelie”, era și așa contrariul a ceea ce viețuise Christ: o „veste rea”, un dysangelium. E fals până la non-sens să vezi într-o „credință”, ca de pildă credința în mântuirea prin Christ, instinctul distinctiv al creștinismului: nu e decât practică creștină, o viață ca aceea ce-a trăit-o cel care a murit pe cruce, și care e creștină… În zilele noastre e cu putință o asemenea viață unor anumiți oameni, trebuitoare chiar: creștinismul adevărat și primitiv va fi cu putință  în toate epocile… Nu numai o credință deosebită, dar o acțiune deosebită, mai ales a nu face anumite lucruri, și mai ales, o altă ființă (…).

 

  1. – Soarta Evangheliei se hotărî în clipa morții, era atârnată de „cruce”… A fost această moarte neașteptată și rușinos de mârșavă, – crucea îndeobște rezervată canaliei, – și numai acest groaznic paradox aduse pe discipoli în fața adevăratei probleme: Cine era omul acesta? Ce era asta? Se înțelege foarte bine sentimentul mișcat și jignit, până-n adâncul făpturii, teama că o atare moarte poate fi serioasa combatere a cauzei lor, groaznicul punct de întrebare: „Pentru ce este asta?” Aici totul trebuia să fie necesar, să aibă o noimă, o rațiune superioară; iubirea unui învățăcel nu cunoaște întâmplarea. Numai atunci se deschide prăpastia: „Cine-i acela ce l-a ucis? Care-i era vrăjmașul său firesc”? Această întrebare țâșnește ca un fulger. Răspunsul: Iudaismul stăpânilor, clasa

 

lui diriguitoare. De aici înainte, se afla în revoltă contra ordinii, Isus a fost privit după aceea ca un răzvrătit împotriva ordinii stabilite. Până atunci această trăsătură războinică și negativă, lipsa imaginii sale: mai mult încă, era tăgăduirea. Este știut faptul că mica comunitate nu înțelesese esențialul, pilda dată prin această moarte, libertatea, superioritatea asupra oricărei idei de răzbunare: asta dovedește cât de puțin îl pricepea comunitatea! Prin moartea sa, Isus nu putea să voiască nimic alta în sine, decât să dea dovada cea mai strălucită a înlăturării sale… Dar ucenicii lui erau departe de a ierta această moarte, ceea ce ar fi fost evanghelic în cel mai înalt grad; sau chiar să se lase pradă unei atare morți, într-o dulce și senină liniște sufletească… Sentimentul

 

acesta, mai puțin evanghelic, al răzbunării, a fost acela care a pus stăpânire pe dânșii. Era cu neputință ca să fie judecată cauza prin această moarte: era nevoie de „răsplată”, de „Judecată” (- și totuși ce poate fi mai potrivnic Evangheliei decât „răsplata”, „pedeapsa”, „judecata”!). Așteptarea populară a unui Mesia revine încă o dată pe planul întâi; un moment istoric a fost luat în seamă; „împărăția lui Dumnezeu”, socotită ca act final, ca făgăduială! Evanghelia a fost tocmai afirmarea, îndeplinirea, realitatea acestei „împărății”; Moartea lui Christos a fost „împărăția lui Dumnezeu”. Acum se înscrie în tipul maestrului tot disprețul și amărăciunea aceasta împotriva fariseilor și cărturarilor, și de aici au făcut din el un fariseu și un cărturar! Pe de altă parte, sălbatica venerație a acestor suflete devotate nu mai suferea dreptul fiecăruia de a fi copilul lui Dumnezeu, acest drept care-l propovăduise Isus; răzbunarea lor consta în a-l înălța pe Isus într-un chip lăturalnic, a-l dezlipi de el însuși, după cum odinioară iudeii, prin ura dușmanilor se despărțiseră de Dumnezeul lor, pentru a-l ridica în înălțimi. Dumnezeul unic, fiul unic: amândoi erau produse ale urii…

 

  1. – Și de atunci s-a ivit o problemă absurdă „Cum de putea Dumnezeu una ca asta? Mintea tulburată a micii comunități găsi în asta un răspuns de o absurditate cu adevărat groaznică: Dumnezeu dădu pe fiul Său ca jertfă pentru iertarea păcatelor. Ah! Dintr-o dată se sfârșește cu Evanghelia! Jertfa ispășitoare, și asta sub forma cea mai respingătoare, cea mai barbară, jertfa nevinovatului pentru greșelile păcătoșilor! Ce păgânism! Isus nu suprimase oare ideea „păcatului”? Nu tăgăduise prăpastia între om și Dumnezeu, viețuise această unitate între om și Dumnezeu care era vestitorul său cel îmbucurător? Și nu era în asta un privilegiu pentru el! De îndată ce se introduce puțin câte puțin în tipul Mântuitorului: doctrina judecății și întoarcerii, doctrina morții prin jertfă, învățătura înălțării care escamotează orice idee de „mântuire”, întreagă, singura și unica realitate a Evangheliei – în favorul unei stări după moarte. – Sf. Paul a făcut

 

această concepție mai logică – nerușinare a concepției! – cu această obrăznicie rabinică ce este proprie în toate lucrurile: „Dacă Christos n-a înviat din morți, credința noastră este zadarnică”. – Și dintr-o dată Evanghelia devine cea mai vrednică de dispreț dintre făgăduielile irealizabile nerușinata doctrină a nemuririi personale. Sf. Paul însuși în învățătura lui își făcea o răsplătire!»

 

(Din F. Nietzsche, AntiChristul, §§. 39-41.).

 

De la realitate la credință

 

«Isus, care a făcut din viața lui împlinirea tuturor așteptărilor populare, care nu a făcut altceva decât să spună: împărăția cerurilor este aici, care a transformat în spirit grosolănia acestor așteptări, dar o dată cu moartea au fost uitate toate (ceea ce înseamnă: respinse) și nu mai era posibilă alegerea sau nu de a traduce din nou tipul în ideea populară de mesia a viitorului judecător, al profetului luptător …

 

Drept consecință a acestei lovituri, pe care gloata nesigură și exaltată nu era capabilă să o suporte, s-a strecurat repede completa degenerare: totul a fost în zadar …

 

O absurdă vulgarizare a tuturor valorilor și a formulelor religioase.

 

Instinctele anarhice contra clasei dominante trec obraznic în prim plan.

 

Ura față de cei bogați, puternici, învățați – cu împărăția cerurilor, cu pace pe pământ s-a terminat: realitatea psihologică devine credință, așteptare a unei realități care va veni într-o zi, reîntoarcere; viața în lumea IMAGINAȚIEI este eterna formă a răscumpărării – ; o, cât de diferit a înțeles Isus toate acestea!»

 

(Din F. Nietzsche, Fragmente postume 1887-1888, tr. it. Sossio Giameta, Milano, Adelphi, 1971, p. 385, tr. ro. Wilhelm Dancă).

 

https://wilhelmdanca.ro/nietzsche-sau-iubirea-ura-fata-de-isus-christos/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

De ce a spus Friedrich Nietzsche „Dumnezeu este mort”?

 

Filosoful si polemicistul german din secolul al XIX-lea Friedrich Nietzsche a sustinut ca „Dumnezeu a murit”, intr-o carte numita  Asa a vorbit Zarathustra , 1883, care este adesea descrisa ca o opera de fictiune filozofica sau teorie-fictiune.

 

Dar ce a vrut el cu adevarat sa spuna prin aceasta si care este semnificatia afirmatiei lui Nietzsche ca „Dumnezeu a murit” pentru cei care incearca sa o inteleaga astazi? Pentru a intelege la ce ajunge cu adevarat Nietzsche aici, este esential sa patrundem in contextul mai larg al gandirii lui Nietzsche.

 

Cultura occidentala se schimba

In Asa a vorbit Zarathustra , ideile lui Nietzsche sunt transmise de un personaj numit Zarathustra, care vorbeste in moduri ambigue si aparent contradictorii. Astfel, Nietzsche incearca sa faca fata modalitatilor in care cultura occidentala se schimba sau s-a schimbat deja intr-un moment de mari revolte societale, pe masura ce gandirea iluminismului si revolutia industriala au luat stapanire, iar structurile normative ale societatii si religiei au fost imprastiate in dezordine. . Declaratia sa este, prin urmare, una dintre cele mai cunoscute si controversate expresii ale acelei schimbari.

 

Este important sa intelegem afirmatia lui Nietzsche in acest context filozofic si istoric nu ca o simpla declaratie despre existenta sau inexistenta unei fiinte divine, ci o observatie profunda despre peisajul cultural in schimbare si potentialele sale implicatii pentru valorile si sensul uman.

 

Religia devenea invechita

 

In primul rand, aceasta este o revendicare pur culturala. Afirmatia ca „Dumnezeu a murit” nu este menita sa fie luata literal ca moartea fizica a unei fiinte divine. In schimb, simbolizeaza o schimbare semnificativa in cultura si societatea occidentala, in special in domeniul credintelor religioase si morale. Nietzsche observa declinul treptat al valorilor religioase traditionale si, oricat de critic era el cu ele, era la fel de socat de modul in care erau inlocuite. In special, viziunea crestina asupra lumii, asupra moralitatii si asupra societatii disparea rapid, fara ca un echivalent sa-i ia locul.

 

Pe de alta parte, Nietzsche a recunoscut ca stiinta, ratiunea si secularismul castigau toate in importanta. Prin urmare, credintele religioase traditionale isi pierdeau monopolul asupra mintii oamenilor si asupra capacitatii lor de a modela modul in care oamenii se comporta. In trecut, religia a jucat un rol central in furnizarea de sens, scop si indrumari morale pentru indivizi si societate. A fost un depozit de sens si a atins profund aproape fiecare parte a vietii oamenilor. A servit drept fundatie pentru o intelegere comuna a lumii si a locului oamenilor in ea. Cu toate acestea, Nietzsche credea ca odata cu declinul credintei religioase, exista pericolul unui vid moral si existential. Fara indrumarea unei zeitati transcendente sau a unei ordini divine, oamenii s-ar putea confrunta cu o criza de valori si sens.

 

Valorile culturale se schimbau

 

In acest context, „Dumnezeu este mort” devine o metafora a pierderii adevarurilor morale absolute, universale si a prabusirii autoritatii religioase traditionale. Nietzsche nu celebra moartea lui Dumnezeu; mai degraba, el avertiza asupra potentialelor consecinte ale unei societati fara o baza morala ferma. Se temea ca pierderea valorilor religioase traditionale ar putea duce la nihilism, o stare in care viata este perceputa ca lipsita de sens sau valoare intrinseca.

 

Pozitia lui Nietzsche asupra acestei schimbari in cultura occidentala este ambigua – chiar si el nu pare sa fie complet sigur de toate implicatiile acestei schimbari dramatice. Pe de o parte, provocarea valorii in scadere a religiei este, de asemenea, o oportunitate. Este o oportunitate pentru indivizi de a-si crea propriile valori, de a imbratisa „Vointa de putere” (impulsul lor fundamental de a fi autonomi) si de a afirma viata in propriile lor conditii. Nietzsche a incurajat intotdeauna fiintele umane sa actioneze ca indivizi independenti si ca astfel de indivizi independenti sa-si asume responsabilitatea pentru propria lor existenta, sa-si gaseasca propriile valori si sa lupte pentru cresterea personala si autodepasirea – un fel de rezistenta la fortele externe de control.

 

Nietzsche a scris in mod deliberat intr-un mod de confruntare

 

Stilul de scris al lui Nietzsche este unul dintre cele mai cunoscute si importante din literatura occidentala. A fost adesea exagerat, puternic si exigent; pentru ca Nietzsche a scris intr-un mod confruntativ, este important sa nu lasam ca asta sa ne incurce intelegerea asupra a ceea ce a vrut sa spuna de fapt. Nietzsche s-a vazut pe sine ca un profesor si, uneori, lectia pe care incearca sa ne-o invete este mai bine invatata nu printr-o discutie calma, rationala, ci aruncand lucruri si strigand.

 

Intr-adevar, stilul polemic al lui Nietzsche poate fi inteles ca o reflectare a urgentei pe care o simtea cu privire la problemele despre care scria. Intr-adevar, simtea ca cultura occidentala se afla la o rascruce de drumuri si era disperat sa nu luam drumul gresit. Prin urmare, Nietzsche a proclamat „Dumnezeu a murit” pentru ca a vrut sa ne trezim si sa ne dam seama cat de repede se schimba cultura occidentala, si nu neaparat in bine.

https://xn--descoper-67a.ro/friedrich-nietzsche/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(Fiindca l-au ”concediat” pe INVINGATOR, iata…) Cum a fost învins Occidentul

 

 

de Pepe Escobar

 

Emmanuel Todd, istoric, demograf, antropolog, sociolog și analist politic, aparține unei generații pe cale de dispariție: unul dintre ultimii reprezentanți ai intelectualității franceze de școală veche – un moștenitor al celor care, precum Braudel, Sartre, Deleuze și Foucault, au uimit generațiile tinere succesive ale Războiului Rece, de la Vest la Est.

Prima bijuterie legată de ultima sa carte, „ Înfrângerea Occidentului ”, este micul miracol al publicării sale săptămâna trecută în Franța, chiar în sfera NATO: o carte despre grenade, scrisă de un gânditor independent, bazată pe fapte și date verificate, care aruncă în aer întregul edificiu al rusofobiei ridicat în jurul „agresiunii” „țarului” Putin.Cel puțin unele sectoare ale mass-media controlate strict de oligarhi din Franța pur și simplu nu l-au putut ignora pe Todd de data aceasta, și din mai multe motive. În primul rând, pentru că a fost primul intelectual occidental, încă din 1976, care a prezis căderea URSS în cartea sa „ Căderea finală ”, pe baza ratelor mortalității infantile din Uniunea Sovietică.

 

Un alt motiv cheie este cartea sa din 2002, „ După Imperiu ”, un fel de avanpremieră a declinului și prăbușirii Imperiului, publicată cu câteva luni înainte de „Șoc și uimire” în Irak.Astăzi, Todd, în ceea ce a definit drept ultima sa carte („Am închis cercul”), își permite să meargă până la capăt și să descrie meticulos înfrângerea nu doar a Statelor Unite, ci a Occidentului în ansamblu, concentrându-și cercetările asupra războiului din Ucraina și a împrejurimilor sale.

 

Având în vedere mediul toxic al NATO, unde rusofobia și cultura anulării domnesc supreme, iar orice abatere este pedepsibilă, Todd a avut grijă să nu prezinte procesul actual ca pe o victorie rusească în Ucraina (deși acest lucru este implicit în tot ceea ce descrie, de la mai mulți indicatori ai păcii sociale până la stabilitatea generală a „sistemului Putin”, care este „un produs al istoriei Rusiei, nu opera unui singur om”).

 

El se concentrează în schimb pe principalele motive care au dus la căderea Occidentului. Printre acestea: sfârșitul statului-națiune; dezindustrializarea (care explică deficitul NATO în producția de arme pentru Ucraina); „gradul zero” al matricei religioase a Occidentului, protestantismul; creșterea bruscă a ratelor mortalității în Statele Unite (mult mai mari decât în ​​Rusia), precum și a sinuciderilor și omuciderilor; și supremația unui nihilism imperial exprimat prin obsesia războaielor eterne.

 

Prăbușirea protestantismului

Todd analizează metodic, în ordine, Rusia, Ucraina, Europa de Est, Germania, Marea Britanie, Scandinavia și, în final, Imperiul. Să ne concentrăm asupra a ceea ce ar fi cele 12 puncte principale ale remarcabilului său exercițiu.

 

  1. La începutul Operațiunii Militare Speciale (SMO) în februarie 2022, PIB-ul combinat al Rusiei și Belarusului reprezenta doar 3,3% din cel al Occidentului combinat (în acest caz, sfera NATO plus Japonia și Coreea de Sud). Todd este uimit că aceste 3,3%, capabile să producă mai multe arme decât întregul gigant occidental, nu numai că au câștigat războiul, dar au și subminat complet noțiunile dominante de „ economie politică neoliberală ” (rata PIB-ului).

 

  1. „ Izolarea ideologică ” și „ narcisismul ideologic ” al Occidentului – incapacitatea de a înțelege, de exemplu, cum „ întreaga lume musulmană pare să considere Rusia un partener mai degrabă decât un adversar ”.

 

  1. Todd respinge noțiunea de „ stat weberian ” – subliniind o asemănare izbitoare în viziunea dintre Putin și practicantul american al realpolitik-ului, John Mearsheimer. Deoarece sunt forțați să supraviețuiască într-un mediu în care contează doar dinamica puterii, statele se comportă acum ca niște „ agenți hobbesieni ”. Iar acest lucru ne conduce la noțiunea rusă de stat-națiune, centrată pe „suveranitate”: capacitatea unui stat de a-și defini independent politicile interne și externe, fără nicio interferență străină.

 

  1. Implozia pas cu pas a culturii WASP, care a condus, „ începând cu anii 1960 ”, la „ un imperiu lipsit de centru și scop, o organizație în esență militară condusă de un grup fără cultură (în sens antropologic) ”. Așa îi definește Todd pe neoconservatorii americani.

 

  1. Statele Unite ca entitate „ postimperială ”: o simplă cochilie de mașinărie militară, lipsită de o cultură bazată pe informații, ceea ce duce la „ o expansiune militară sporită într-o fază de contracție masivă a bazei sale industriale ”. După cum subliniază Todd, „ războiul modern fără industrie este un oximoron ”.

 

  1. Capcana demografică: Todd arată cum strategii de la Washington „ au uitat că un stat a cărui populație se bucură de un nivel ridicat de educație și tehnologie, chiar dacă aceasta scade, nu își pierde puterea militară ”. Acesta este exact cazul Rusiei în anii lui Putin.

 

  1. Ajungem aici la esența argumentului lui Todd: reinterpretarea sa post-Max Weber a lucrării „ Etica protestantă și spiritul capitalismului ”, publicată acum puțin peste un secol, în 1904/1905: „ Dacă protestantismul a fost matricea ascensiunii Occidentului, moartea sa, astăzi, este cauza dezintegrării și înfrângerii sale ”.

 

Todd definește clar cum „Revoluția Glorioasă” engleză din 1688, Declarația de Independență americană din 1776 și Revoluția Franceză din 1789 au fost adevărații piloni ai Occidentului liberal. Prin urmare, un „Occident” extins nu este istoric „liberal”, deoarece a dat naștere și „fascismului italian, nazismului german și militarismului japonez”.

 

Pe scurt, Todd arată cum protestantismul a impus alfabetizarea universală populațiilor pe care le controla, „ deoarece toți credincioșii trebuie să aibă acces direct la Sfintele Scripturi. O populație alfabetizată este capabilă de dezvoltare economică și tehnologică. Religia protestantă, din întâmplare, a format o forță de muncă superioară și eficientă ”. Și în acest sens, Germania s-a aflat „ în centrul dezvoltării occidentale ”, chiar dacă Revoluția Industrială a avut loc în Anglia.

 

Formularea cheie a lui Todd este incontestabilă: „ Factorul crucial în ascensiunea Occidentului a fost angajamentul protestantismului față de alfabetizare ”.

 

Protestantismul, subliniază Todd, se află de două ori în centrul istoriei occidentale: prin educație și economie – frica de condamnare și nevoia de a se simți ales de Dumnezeu, generând o etică a muncii puternică și o moralitate colectivă – și prin ideea că bărbații sunt inegali (amintiți-vă de „povara omului alb”).

 

Prăbușirea protestantismului nu ar putea decât să distrugă etica muncii în favoarea lăcomiei maselor: acesta este neoliberalismul.

 

Transgenderismul și cultul falsității

  1. Critica usturătoare a lui Todd la adresa spiritului anului 1968 merită o carte complet nouă. El face referire la „ una dintre marile iluzii ale anilor 1960 – undeva între revoluția sexuală anglo-americană și Mai ’68 din Franța ”: „ credința că individul ar fi mai mare dacă ar fi eliberat de colectiv ”. Aceasta a dus la un dezastru inevitabil: „ Acum, că suntem eliberați, în masă, de credințele metafizice fundamentale și derivate, comuniste, socialiste sau naționaliste, experimentăm vidul ”. Și astfel am devenit „ o multitudine de pitici mimetici care nu îndrăznesc să gândească singuri – dar se dovedesc a fi la fel de capabili de intoleranță ca și credincioșii antichității ”.

 

  1. Scurta analiză a lui Todd asupra semnificației profunde a transgenderismului zguduie complet Biserica Woke – de la New York până în sfera europeană – și va provoca o serie de accese de furie. El arată cum transgenderismul este „ unul dintre steagurile acelui nihilism care definește Occidentul astăzi, această voință de a distruge nu doar lucrurile și oamenii, ci și realitatea ”.

 

Și există un bonus analitic: „ Ideologia transgender spune că un bărbat poate deveni femeie și că o femeie poate deveni bărbat. Aceasta este o afirmație falsă și, în acest sens, este aproape de nucleul teoretic al nihilismului occidental .” Situația este și mai gravă când vine vorba de ramificații geopolitice. Todd face o legătură mentală și socială jucăușă între acest cult al falsității și comportamentul erratic al hegemonului în relațiile internaționale. Un exemplu în acest sens: acordul nuclear cu Iranul încheiat sub Obama, care a devenit un regim de sancțiuni dure sub Trump. Todd: „ Politica externă americană este, în felul ei, fluidă din punct de vedere al genului .”

 

  1. „ Sinuciderea asistată ” a Europei . Todd ne amintește că Europa, inițial, a fost parteneriatul franco-german. Apoi, după criza financiară din 2007/2008, acest parteneriat s-a transformat într- o „căsătorie patriarhală, cu Germania ca soț dominant, care nu-și mai ascultă partenerul ”. UE a abandonat orice pretenție de a apăra interesele Europei, izolându-se de energia și comerțul cu partenerul său, Rusia, și impunându-și singură sancțiuni. Todd identifică pe bună dreptate înlocuirea axei Paris-Berlin cu axa Londra-Varșovia-Kiev: acesta a fost „ sfârșitul Europei ca actor geopolitic autonom ”. Și acest lucru s-a întâmplat la doar 20 de ani după opoziția comună a Franței și Germaniei față de războiul neoconservator împotriva Irakului.

 

  1. Todd definește corect NATO, investigând „ inconștientul lor ”: „ Constatăm că aparatul său militar, ideologic și psihologic nu există pentru a proteja Europa Occidentală, ci pentru a o controla ”.

 

  1. Împreună cu mai mulți analiști din Rusia, China, Iran și printre analiștii independenți din Europa, Todd este sigur că obsesia americană – încă din anii 1990 – de a separa Germania de Rusia va duce la eșec: „ Mai devreme sau mai târziu, vor colabora ”, deoarece „ specializările lor economice îi definesc ca fiind complementari ”. Înfrângerea din Ucraina va deschide calea, deoarece o „ forță gravitațională ” este reciproc atractivă atât pentru Germania, cât și pentru Rusia.

Înainte de asta, și spre deosebire de aproape toți „analiștii” occidentali din sfera centrală a NATO, Putin înțelege că Moscova este pregătită să câștige împotriva întregii alianțe NATO, nu doar a Ucrainei, exploatând o fereastră de oportunitate identificată de Putin la începutul anului 2022. Todd pariază pe o fereastră de cinci ani, adică un final în 2027. Este interesant de comparat cu ministrul Apărării, Shoigu, care a declarat anul trecut că SMO se va încheia până în 2025.Indiferent de termenul limită, toate acestea implică o victorie totală a Rusiei, învingătorul dictând toate condițiile. Fără negocieri, fără armistițiu, fără conflict înghețat – așa cum încearcă cu disperare să sugereze hegemonul.

 

Davos prezintă triumful Occidentului

 

Meritul considerabil al lui Todd, atât de evident în carte, constă în utilizarea istoriei și antropologiei pentru a aduce pe canapea conștiința falsă a societății occidentale. Astfel, concentrându-se, de exemplu, pe studiul unor structuri familiale foarte specifice din Europa, el reușește să explice realitatea într-un mod care scapă complet de spălarea creierului maselor occidentale prinse sub turbo-neoliberalism.Este de la sine înțeles că cartea lui Todd, bazată pe evenimente reale, nu va fi acceptată universal în rândul elitei de la Davos. Ceea ce s-a întâmplat săptămâna aceasta la Davos a fost extrem de revelator. Totul a fost scos la iveală.Dintre toți suspecții obișnuiți – toxica Medusa von der Leyen a UE, belicoasa Stoltenberg a NATO, BlackRock, JP Morgan și alți mari șefi care își dau mâna cu jucăriile lor în hanorace la Kiev – mesajul „Triumfului Occidentului” este monolitic.

 

Războiul înseamnă pace. Ucraina nu pierde și Rusia nu câștigă. Dacă nu sunteți de acord cu noi – în vreun fel – veți fi cenzurați pentru „discurs instigator la ură”. Vrem Noua Ordine Mondială – orice ați crede voi, țăranii de clasă inferioară – și o vrem acum.Și dacă toate celelalte metode eșuează, o boală X pre-fabricată va veni să te caute.

 

Comment l’Occident a été vaincu

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Încercarea comunismului de a distruge creştinismul

 

 

 

 

INTRODUCERE

 

 

Se cuvine ca înainte de a trece în revistă persecuţia Bisericii România să aruncăm o privire asupra genocidului din sânul Bisericii ruse  dezlăntuit de bolşevici după instaurarea lor prin forta, în 1917, la conducerea statului.Creştinarea poporului rus a coincis cu unificarea statului şi s-a dezvoltat sub influenta bizantină. După creştinarea  prinţului Vladimir în 988 rusii au intrat în al doilea mileniu ca un popor profund creştin. Invazia mongola a găsit o rezistentă înverşunată în creştinismul poporului rus, iar  Alexis (1293-1378) devenit mitropolit al Moscovei  si regent a fost sanctificat fiind socotit ca simbol al reinvierii spirituale, naţionale si politice.Prestigiul Rusiei ţariste din ultimele secole s-a datorat si influ­entei religioase a patriarhiei Moscovei care s-a rasfrânt asupra sla­vilor din Balcani, nutrindu-i dorinţele expansioniste, erijându-se ca protectoare a creştinilor. Bulgarii în liturghiile lor comemorau nume­le tarului Alexandru II, liberatorul ţarii de sub turci iar Sârbii nu au putut uita alianţa rusă la izbucnirea primului război mondial. Ru­sia era considerată ca protectoare a „Locurilor Sfinte” contra pre­tenţiilor islamice si catolice, în timp ce scopul  ei era sa ajungă la Marea Mediterană prin Dardanele si la Oceanul Indian prin golful persic. Grecii au descifrat visul imperialist al Moscovei spre dominaţia Balcanilor si a strâmtorilor, si nu s-au înşelat.Cu tot prestigiul religios  exterior care nu era altceva decât sâmburile ecumenismului, cu toată viată creştină originală dominată de viata monastică extinsă pe vastul teritoriu ţarist ce-si găsise prin sihastrii  adevăraţi propavaduitori ai umilinţei până în străfundu­rile pădurilor de nepătruns, cu toate că preotul, servitor al lui Dumnezeu transformat si-n ultimul slujbaş al statului cu toate acestea ne­mulţumirile interne erau alimentate si de scandalurile continui si co­rupţia generalizată.Atmosfera despotica care nu era numai în Rusia, dar aici si-a găsit un terne mai fertil si focul anarhiei a fost pus de trimiterea unui vagon blindat, din occident până în aceea Rusie muribundă, din care a descins Lenin numai cu o mână de tortionari marxişti.

 

 

 

IADUL S-A INSTALAT ÎN RUSIA

 

 

Si cum noua schizofrenie marxistă urmărea să revoluţioneze omeni­rea bazându-se pe minciună, furt, delaţiune, crimă, toate viciile de des­trămare a societăţii, fără ca acestea să fie sancţionate pe pământ, comunismul a început lupta pe viată si pe moarte împotriva clasei vechi conducătoare, împotriva intelectualităţii si împotriva Bisericii.Dincolo de Nistru, până la Vladivostoc s-a instaurat un imperiu al barbariei, într-o societate artificială lipsită de substanţa umană, în care nu va exista  nici familie, nici Dumnezeu, unde se urmărea colectivizarea femeii, creşterea copiilor la crese precum puii de găina la incubatoare după care să cutreiere maidanele, transformarea satelor în cazărmi, în jurul obiectivelor economice impuse si în care omul „cel mai preţios capital” să fie controlat si dirijat.

 

Oamenii au ajuns sclavi si flămânzi, o turma condusa de cei ce aveau bata in mana.

 

Biserica alături de familie si scoală reprezentau factorii de educatie ai poporului. Mai mult, biserica avea o sferă de acţiune si mai mare, ea asumându-si rolul de a se ocupa de om de la naştere până la moarte, deci un rol predominant fată de familie si scoală (care le aveau limitate în timp).

 

După ce teroriştii în frunte cu Lenin, prin forţă au pus mâna pe conducerea statului au căutat imediat să excludă radical ori ce opoziţie individuală sau organizată.

 

Toate acestea s-au făcut sub privirile îngăduitoare ale celor ce se străduiau să conducă omenirea spre o societate mai bună, mai îndes­tulată, care să respecte pe om si libertăţile de manifestare spirituală, spre progresul ei.Sub aceste priviri, în infernul URSS au fost exterminaţi 25% din populaţia prinsă ostatică, adică circa 50 de milioane de fiinţe umane. Dintre aceştia 200.000 au fost preoţii ruşi care propăvăduiau dragos­tea între semeni.

 

 

 

 

 

GENOCIDUL ÎMPOTRIVA BISERICII

 

 

DET. AICI

 

https://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/altepub/docs/crestinism.htm

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Studentă româncă la Londra: „Dumnezeu a fost ucis de Occident, vreau să mă întorc acasă!”

 

 

Tânăra susţine că lumea occidentală este una în care credinţa a murit, un loc fără identitate, în care toţi se tem de extremism şi în care dorinţele şi năzuinţele personale sunt privite cu indiferenţă. Dezamăgită de mirajul străinătăţii tânăra scrie: „Dumnezeu a fost ucis de Occident, vreau să mă întorc acasă!”

 

„Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.

Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

 

Ce este Occidentul….?

 

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi , trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă – avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?

 

Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti.

 

Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident.

 

De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?

 

Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o săptămână în munţi cu corturile.

 

Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”

 

Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?

 

De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie?

 

De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?

 

De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?

 

De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?

 

În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…

 

Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.

 

 

VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă.

Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”

 

 

https://www.qmagazine.ro/studenta-romanca-la-londra-dumnezeu-a-fost-ucis-de-occident-vreau-sa-ma-intorc-acasa/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

„Când oamenii nu mai cred în Dumnezeu, cred în orice“

 

 

Un articol de: Ștefana Totorcea

 

Cel mai radical experiment din istoria umană îl reprezintă încercarea actuală de a edifica o societate complet lipsită de Dumnezeu, o societate în care să nu existe nimic mai înalt decât omul. Această societate este sortită din start eșe­cu­lui ­fiindcă oricine e rațional ­își dă seama de limitările ființei umane, spune Dennis Prager, un publicist și om de media american care a vizitat de curând România, unde a conferențiat la București și Cluj. În cele de mai jos, citiți fragmente din conferința susținută în Capitală.Atunci când studiam pentru licență la Columbia University, simțeam că înnebunesc. Învățam numai prostii, lucruri lipsite de sens. Profesor după profesor îmi spunea că nu există nici o diferență între femei și bărbați etc. Că nu erau decât diferențe construite social, nu și diferențe de la natură. Într-o zi, în timp ce mergeam prin campusul univer­sității, mi-a venit brusc în minte, pentru prima dată după copilărie, un verset din Biblie: „Începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Ps. 110, 10). A fost o revelație pentru mine. Mi-am dat seama de ce lipsea înțelep­ciunea din universitate. Pentru că Dumnezeu nu exista la Universitatea Columbia. Am realizat atunci adevărul evident al vieții mele: există seculariști geniali, există secu­lariști buni la suflet, așa cum există oameni reli­gioși stupizi și răi la suflet; dar înțelepciune seculară nu există! De aceasta mi-am dat seama: o lume fără Dumnezeu este una lipsită de înțelepciune. Nu aveam nimic de învățat de acolo despre viață. Erau doar cunoș­tințe: fizică, algebră, chimie. Vai, multe erau lucrurile care se puteau învăța la o universitate secularistă, dar nu și înțelepciunea. Ba chiar se în­văța exact opusul acesteia.Atunci când renunțăm la Dumnezeu, se întâmplă o serie de lucruri. Există un citat atribuit lui G.K. Chesterton. Citatul nu-i aparține, dar este pus pe seama lui: „Când oamenii nu mai cred în Dumnezeu, nu ajung să nu mai creadă în nimic, ci în orice”.Exact aceasta s-a întâmplat în Occidentul secularist. Atunci când creștinătatea s-a dorit a fi eliminată din Europa, nu am avut parte de frumusețe, ci de comunism și nazism. De 33 de ani fac o emisiune de radio în America. Cele mai multe apeluri telefonice dezaprobatoare le primesc de la oameni care îmi spun ceva de genul: „Dennis, nu înțeleg de ce promovezi religia. A omorât mai mulți oameni decât orice altceva”. Imediat îmi dau seama că toți aceștia trebuie să fi făcut o facultate. Nu există altă expli­cație pentru un comentariu atât de prostesc. În 33 de ani, nu am insultat nici un om care a telefonat la emisiune. Sunt foarte politicos. Când cineva spune ceva destul de prostesc la mine în emisiune, știți ce-i spun: „Sunt și eu curios: Ce instituție de învă­țământ superior ați urmat?” „Dar de ce mă întrebați?”, mi se răspunde. Iar eu le zic: „Trebuie să fi făcut o facultate ca să spuneți ceva atât de prostesc! Dacă nu ați fi făcut-o, nu ați fi afirmat niciodată așa ceva. Nu vă insult, dar detest insti­tuția respectivă de învățământ. Pentru că dumneavoastră ați învățat asta acolo”.

 

În secolul XX, au fost omorâți mai mulți oameni în numele „umanității” decât în orice altă epocă din istorie. Nu în numele lui Dumnezeu. Comunismul și nazismul au fost cei mai barbari călăi din istorie. Și au fost regimuri ideologice, seculare, nu religioase. Urau religia.

 

Când Dumnezeu este în zonă, există consecințe

 

Lumea îmi spune că nu e nevoie de Dumnezeu ca să înțelegem că crima este rea. „Toată lumea își dă seama de asta”, mi se replică la infinit. Chiar așa? Cum? „Păi, din moment ce nu vreau să fiu ucis, nici eu nu voi ucide.” Este absurd. Nici un nazist nu voia să fie ucis. Voiau doar ei să ucidă. Stalin nu voia să fie ucis. Chiar avea pe cineva care îi gusta zilnic mâncarea. Se temea să nu fie ucis. Dar asta nu l-a deranjat când a ucis 40 de milioane de cetățeni sovietici. Nu l-a deranjat să determine genocidul prin înfometare din Ucraina. Nu a însemnat nimic pentru Stalin. Raționamentul că, dacă eu cred că ceva este incorect, nu voi face acel lucru este absurd. Pușcăriile sunt pline de criminali care nu-și doresc să fie la rândul lor uciși.

 

Da, avem nevoie ca Dumnezeu să ne spună ce este bine și ce este rău. Cred că dacă Dumnezeu nu există, nu este greșit să ucizi. E mare lucru să crezi că Dumnezeu îți spune să acționezi într-un anume fel. În aroganța și prostia lor, seculariștii afirmă că oamenii nu au nevoie de Dumnezeu pentru a deveni mai buni! Însă binele adevărat nu se obține în absența lui Dumnezeu. Să vă dau un exemplu din viața de toate zilele: Oamenii conduc mai prudent când știu că poliția este pe șosea, corect? De ce nu conduc oamenii cum se cuvine și în absența poliției? Dacă transpunem acest exemplu în lumea credinței, rezultă că, dacă Dumnezeu este prin zonă, înseamnă că vor fi consecințe. Nu sunt consecințe dacă nu este Dumnezeu.

 

Societatea secularizată „trăiește” moartea sensului

 

Pentru că, dacă nu există Dumnezeu, nu există nici un sens suprem al vieții. Ca să fiu cinstit, pentru un necredincios, viața este de fapt o mare glumă. Pură coincidență, absență a oricărui sens absolut. „Eu” nu are nici un sens absolut. Ești ca o piatră de pe Jupiter sau Marte. Singura diferență dintre tine și o stâncă de pe Marte este că tu crezi că ești important, în timp ce piatra de pe Marte s-ar putea să fie ea importantă. E singura diferență. Ne mințim pe noi înșine. Viața este o glumă proastă pentru cei mai mulți dintre oameni. În America și în tot Occidentul se vede un lucru, lipsa de sens. Știți care este cea mai mare problemă a generațiilor viitoare din lumea occidentală și America? Sunt plictisiți. Nu pentru că nu ar avea ce face. Au asta (arată cu mâna un telefon mobil în care se uită). Au Internetul, clipuri video, au o grămadă de lucruri de făcut, dar cel mai bun cuvânt care îi descrie nu este plictiseala, ci un cuvânt francez, ennui. Este o plictiseală a sufletului, pentru că nu există sens, sens ultim.

 

Iar plictiseala produce rezultate foarte proaste. Am fost în toate țările europene, în afară de Slovacia și Macedonia. Am fost în 130 de țări. Călătoresc foarte mult. Știți ce mă uimește? În toate țările europene este plin de gra­ffiti. Cine face aceasta? Oameni plictisiți, care nu găsesc un sens. Este felul lor de a spune: „Sunt important. Mi-am pus aici ini­țialele. Am pus un cuvânt sau un simbol pe zidurile publice”. Asta este. Sau mai rău: „Aș vrea să distrug societatea”. Plictiseala se naște din secularism. Oamenii nu mai au sens în viața lor și este înspăimântător unde ajung să-l caute.

 

Fără Dumnezeu, nu există dreptate absolută. Hitler și victimele lui au aceeași soartă, nu? Nu există dreptate absolută. Călăul și victima au aceeași soartă. Ce univers! Vă rog să-i întrebați următorul lucru pe ateii pe care îi cunoașteți – în afară de aceasta, nici eu nu-i mai întreb altceva, pentru că astfel aflu cât de onești sunt din punct de vedere intelectual: „Speri să ai dreptate, sau să te înșeli?” Dacă speră să se înșele, sunt niște atei cinstiți din punct de vedere intelectual. Dacă speră să aibă dreptate, e ceva în neregulă cu modul în care gândesc. „Speri să ai dreptate? Speri ca violatorul sau călăul să aibă aceeași soartă ca și victima lor? Speri ca Hitler și Maica Tereza să aibă parte de același tratament?” Ești bolnav? Atunci e ceva în neregulă cu mintea și conștiința ta, cu inima ta.

 

Lumea e absurdă dacă totul se termină la mormânt

 

Într-o lume fără Dumnezeu nu există dreptate supremă. Dacă ai trăit o viață în care le-ai făcut rău celor din jur, sau dacă ai trăit o viață în care i-ai binecuvântat pe toți cei din jur, ajungi la același rezultat. Să susții acest lucru e o absurditate.

 

Nu există optimism într-o lume secularizată. Doar murim. Și, dacă asta este și așa este sfârșitul, pa-pa! Am dezbătut cu toți ateii din Statele Unite. Unul dintre cei mai proeminenți, Michael Shermer, editorul publicației Skeptic, este un ateu onest. Într-o emisiune, l-am întrebat: „Speri să ai dreptate, sau să te înșeli?” Nu voia să răspundă, dar, spre cinstea lui, până la urmă mi-a zis: „Uite ce-i. Dacă aș vrea să-mi văd copiii după ce voi muri? Dacă aș vrea să fiu din nou alături de părinții mei? Desigur”. Am zis: „OK, e-n regulă”. Dar aceasta este posibil doar dacă există Dumnezeu. Altfel totul se termină la mormânt.

 

Puteți spune că este vorba doar de dorință. Dar cred un lucru: dacă Dumnezeu există și este un Dumnezeu bun, atunci există viață de dincolo. Eu nu cred că este un mare act de credință să crezi în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu este absolut rațional. Dar este un mare act de credință să crezi că Dumnezeu este bun. Pentru că, într-adevăr, este mult rău pe lume. Și multă suferință. Recunosc. Dar aceasta nu înseamnă că, dacă eu îmi doresc dreptate absolută, aceasta nu există. Îmi doresc o mulțime de lucruri. Aceasta nu le face false, nu? Nu le face nici adevărate, nici false neapărat. Dar, dacă un Dumnezeu bun și drept există, există și viață de apoi. Aceasta este disponibilă doar dacă Dumnezeu există.

 

Ce anume ne conferă drepturi? Codul genetic? Cromozomii?

 

Fără Dumnezeu nu există nici voință liberă. Dacă nu există Dumnezeu, nu există nici suflet, suntem doar materie. Corect? Materialism. Cunoașteți prea bine: materialismul marxist. Singura realitate este materia.

 

Așadar, eu și dumneavoastră suntem doar materie. De ce acționăm într-un fel sau altul? Sunt două cauze: mediul și dotarea genetică. Atât! Nu există voință liberă. Dar, dacă credem în Dumnezeu, aceasta nu este tot. Mai există mintea, care nu este fizică, mai există conștiința, care nu este fizică. Există sufletul, care nu este fizic. Acestea ne furnizează voința liberă. Dacă nu există Dumnezeu, eu sunt doar genetică și mediu și nu sunt responsabil de acțiunile mele.

 

Asta se și crede în Europa Occidentală. În Norvegia, nu cred că primești mai mult de șapte ani de pușcărie pentru crimă. Pentru că ei nu cred cu adevărat că criminalii ar fi responsabili de acțiunile lor. Dacă faci o crimă în Norvegia, societatea este de vină pentru aceasta. Și în America la fel, societatea este de vină, nu criminalul.

 

Fără Dumnezeu, nu există nici drepturi inalienabile ale omului. Ce anume ne conferă drepturi? Codul genetic? Cromozomii?

 

Declarația de independență, documentul fondator al Statelor Unite ale Americii, spune că avem anumite „drepturi inalienabile”, adică drepturi care nu ni se pot interzice. Iar motivul pentru care nu ni se pot interzice este că acestea decurg de la Dumnezeu, de la Creator. Fără Creator nu există nici drepturi (ale creaturii). E destul de simplu!

 

Acestea sunt consecințele „morții” lui Dumnezeu – doar câteva. Dar trebuie să le cu­noaș­tem. Când dezbat despre Dumnezeu cu ateii și agnosticii care telefonează în emisiunea mea, nu aduc argumente din referatul Creației, deși sunt foarte puternice și cred în ele. Eu aduc următoarele argumente: „Înțele­geți consecințele «morții» lui Dumnezeu?” Numai aceasta ar trebui să vă îngrijoreze foar­te-foarte tare în legătură cu «moartea» lui Dumnezeu în Occident: plictiseala, anarhia morală…

 

Teoria gender

 

Sunt sigur că știți că azi, în Statele Unite, învățătorilor copiilor de 5-6 ani li se spune să nu îi numească „fete” și „băieți”. Trebuie să folosească doar apelativul de „elevi”. Pentru că „nu vrem să le impunem copiilor o identitate de gen”. Consider aceasta drept o formă de abuz al copilului.

 

Să nu le spui băieților „băieți” și fetelor „fete”? Îmi puteți asculta emisiunea radiofonică în direct pe Internet. Sunt trei ore zilnic. Am relatat săptămâna trecută că o întrecere de fete din statul american Connecticut a fost câștigată de băieți care au pretins că sunt fete. Înțeleg că râdeți, dar nu e comic. Nu mă deranjează să îi numesc „fete”, dacă ei asta își doresc. Spui că ești fată? Bine, să fii sănătos sau sănătoasă, nici nu mai știu, te respect, nici o problemă. Dar, dacă ai un corp de bărbat, nu vreau să concurezi cu fete, care au corp feminin. Nu este corect, pentru că ei câștigă toate cursele. Dar, dacă spui ceva despre asta, ești numit „bigot”.

 

Aici s-a ajuns. Avem și un clip video despre acest subiect. La arte marțiale libere, unde ţi se permite să lupți fără nici o regulă în ring, avem o femeie foarte puternică. Aceasta s-a confruntat într-o luptă cu un transgender, adică cu o persoană născută bărbat și care și-a făcut schimbare de sex. Cea din urmă i-a spart primei capul și a trimis-o la spital. Prima a afirmat că nu simțise în viața ei asemenea putere. Pentru că de fapt nu se luptase cu o femeie, ci cu un bărbat.

Dennis Prager s-a născut la New York, la 2 august 1948 și și-a desăvârșit educația formală în două centre de excelență, la Columbia University și la University of Leeds. A devenit coautor de best-sellers focalizate pe istoria Orientului Mijlociu și civilizația Decalogului. Această activitate auctorială a fost strălucit amplificată de cea de media-man, de om care a pus pe picioare niște talk-show-uri radiofonice cu o audiență vastă și care au dovedit că mesajul pe care îl transmite își găsește un ecou imediat între contemporanii noștri lucizi, într-o lume tot mai sever tulburată de relativism, de spiritul deconstruc­ției, de nihilism, de agnosticism antiștiințific, pe scurt, de un întreg decor de ideologii care se ciocnesc, care ne întunecă privirea, care ne tulbură mințile, care sabotează minimum de armonie socială și de dialog, fără de care nici o civilizație nu poate subzista.

 

 

https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/cand-oamenii-nu-mai-cred-in-dumnezeu-cred-in-orice-135063.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Tendințe îngrijorătoare: se apropie de sfârșit era creștină?

 

 

Louis T. March

 

 

Trăim în vremuri precare. Lumea se schimbă în moduri pe care nu le puteam imagina acum doar patruzeci de ani. Creștinii credincioși, susținătorii familiei și oamenii patrioți devin rapid comunitățile marginalizate de astăzi. Timp de secole, Occidentul, cunoscut și sub numele de „Creștinătatea Occidentală”, a fost o întreprindere dinamică și în expansiune care, până la sfârșitul anilor 1800, a condus efectiv lumea. Chiar și atunci când se luptau între ei, occidentalii au făcut tot posibilul să răspândească credința. Lumea a fost extrem de îmbogățită de misiuni , școli, clinici și multe alte lucruri fondate în spiritul creștinismului.  Astăzi, acesta este un spirit slăbit, ceva dureros de evident. Două serii recente de date demografice par să confirme acest lucru.

 

Înlocuire

 Prima a venit de la Oficiul Național de Statistică (ONS) din Regatul Unit, care a raportat că doar 42,6% dintre locuitorii Angliei și Țării Galilor se identifică drept creștini. Titlul ziarului britanic Telegraph a rezumat totul: „ Creștinii sunt acum, pentru prima dată, minoritate în Anglia și Țara Galilor” ONS raportează că, în 2001, 72% dintre locuitorii Angliei și Țării Galilor s-au identificat drept creștini. Cei care s-au identificat drept „fără religie” au crescut de la 15% în 2001 la 37,2% în 2021. În ultimul deceniu, numărul persoanelor care s-au autoidentificat drept musulmani a crescut cu aproape o treime, ajungând la 6,5%. În aceeași perioadă, hindușii au înregistrat o creștere de 13%, ajungând la 1,7%. Interesant este că cei care se autointitulează musulmani sunt mai religioși decât creștinii. În Regatul Unit, mai mulți oameni merg la moschee în fiecare săptămână decât merg la biserică. Așa este de ceva vreme. Conform unui studiu Christian Research de acum douăzeci de ani: 51% dintre musulmanii chestionați la recensământul din 2001 au declarat că se roagă în fiecare zi, comparativ cu doar 6,3% dintre creștinii care participă la slujbele bisericești în fiecare săptămână. Un studiu Christian Research din 2005, intitulat „ Viitorul Bisericii ”, a prezis că numărul musulmanilor care frecventează moscheea în fiecare săptămână se va dubla față de numărul creștinilor care frecventează biserica până în 2040, prognozând: Numărul creștinilor care participă la slujba de duminică ar putea scădea cu două treimi în următoarele trei decenii. Se așteaptă ca procentul actual de 9,4% din populație care participă în mod regulat la slujba de duminică să scadă sub 5% până în 2040. Regatul Unit este pe cale să îndeplinească această prognoză.

Secularizare

 A doua serie de date problematice este studiul Centrului de Cercetare Pew, „ Modelarea viitorului religiei în America ”. Concluziile lor arată că americanii abandonează creștinismul în masă și se identifică drept „atei, agnostici sau «nimic anume»”. „[Î]n 2020, aproximativ 64% dintre americani, inclusiv copii, erau creștini. Persoanele care nu au nicio afiliere religioasă, uneori numite „none” religioase, reprezentau 30% din populația SUA. Adepții tuturor celorlalte religii – inclusiv evrei, musulmani, hinduși și budiști – au totalizat aproximativ 6%.[P]roiecțiile arată că numărul creștinilor de toate vârstele se va micșora de la 64% la puțin peste jumătate (54%) și puțin peste o treime (35%) din totalul americanilor până în 2070. În aceeași perioadă, numărul celor care nu au creștinismul ar crește de la 30% în prezent la undeva între 34% și 52% din populația SUA. Figuri similare sunt citate în cartea recent publicată a sociologului britanic Stephen Bullivant, „ Nonverts: The Making of Ex-Christian America” (Oxford University Press).

 Aceeași tendință se regăsește în întreaga anglosferă, Europa și chiar America Latină. Se apropie oare de sfârșit era creștină? Să ne gândim: De dragul „neutralității religioase”, calendarul creștin conceput acum 1500 de ani de Dionysius Exiguus, denumind istoria prin Întrupare, folosea î.Hr. (înainte de Hristos) și d.Hr. ( Anno Domini ) pentru datarea istoriei. Această practică a fost abandonată pentru î.Hr. (înainte de era comună) și d.Hr. (era comună). Deși acest lucru ar putea fi mai „incluziv”, el atestă totuși influența în scădere a creștinismului. Aceasta este doar una dintre miile de tăieturi ale modernității. Deși tranziția religioasă este de obicei un proces îndelungat – luați în considerare Marea Schismă, Renașterea și Reforma – secolul al XX-lea a accelerat enorm secularizarea Occidentului. Sărăcit și demoralizat de două războaie mondiale, urmate rapid de o bogăție fără precedent și un progres tehnologic fulgerător, Occidentul a văzut triumful complet al lui Mamona până în anii 1960, când exprimarea religioasă a fost interzisă în spațiul public din America.

Consecințe grave

 Odată cu secularismul vine și relativismul moral, unde nu există absoluturi. Mai degrabă, totul este relativ, situațional și guvernat de sentimente mai degrabă decât de gândire. De fapt, cei care susțin cu fermitate absoluturile sunt adesea obiectul batjocurii de clasă. În ciuda proliferării festivalurilor „ Pride ” în tot Occidentul, astăzi orice declarație publică de mândrie de a fi creștin, occidental sau alb poate fi un sfârșit de carieră. Împreună cu secularismul care venerează mamona, la nivel mondial s-a înregistrat o scădere de 50% a fertilității în 50 de ani. Acest declin este cel mai acut în țările din Nordul Global și duce la condiții economice și sociale nesustenabile. Nu e de mirare că guvernele din Occident și din alte părți fac schimbări radicale pentru a crește ratele natalității . Nimic asemănător poruncii biblice „fiți roditori și înmulțiți-vă” nu se găsește în globalism, în cultul mamonei sau în orice altă etichetă care se potrivește cu modernismul/secularismul. De fapt, zelul fanatic al acoliților religiei seculare, alias „ wokeism ”, este comparabil cu cel al regimului bolșevic timpuriu. Observați doar ostracizarea, anularea și intoleranța completă a celor cu care nu sunt de acord. Iar acești oameni sunt la putere în cea mai mare parte a Occidentului. Dacă aveți vreo îndoială, amintiți-vă de istoria voastră: așa cum mi-a amintit recent un prieten, statuile sunt dărâmate și numele locurilor sunt schimbate după revoluții. E de mult timp când oamenii credincioși, cei prietenoși cu familiile și cei patrioți care încearcă să-și păstreze națiunile istorice respective încetează să se mai certe între ei și să încercuiască vagoanele. Da, cea mai bună apărare este ofensiva, dar trebuie mai întâi să ne consolidăm poziția. Asta se numește construirea unei comunități . Nu uita că concilierea nu funcționează. Semnalarea virtuții și sacrificarea spiritelor înrudite pentru a-ți convinge dușmanii că nu ești rasist, bigot, homofob etc., nu fac decât să îngenunchezi în fața răufăcătorilor. Ei validează regimul. Asta nu construiește comunitate și solidaritate. Cum se spune acasă, nu hrăni aligatorul sperând să fii mâncat ultimul.

 

 

https://www.mercatornet.com/end-of-christian-era

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(SATANISMUL,ADICA,) Marxismul cultural: sau cum s-a pierdut Occidentul

 

Louis T. March

 

 

 

În ultima vreme s-a vorbit mult despre marxismul cultural, cunoscut și sub numele de corectitudine politică (PC) sau wokeism. Este un crez strident, destul de diviziv și care alimentează promiscuitatea „orice este permis” ce predică „toleranța” pentru aproape orice, cu excepția dezacordului cu wokeismul, care este considerat „plin de ură” sau „neincluziv”. Erodează atât familia, cât și societatea.

 

Onorabila Miriam Cates

 

Deputata conservatoare Miriam Cates a dărâmat camera la conferința Partidului Conservator Național din Marea Britanie din luna mai, invocând marxismul cultural ca factor semnificativ care contribuie la scăderea fertilității:  Politicile economice, industriale, educaționale și sociale britanice din ultimele decenii au crescut, în mod colectiv, costurile și au diminuat beneficiile creșterii copiilor. ***** „[Când universitățile] le spun tinerilor că împlinirea se găsește doar în educație și carieră, atunci sistemul nostru educațional supradimensionat a devenit un obstacol și nu un ajutor pentru formarea familiei.” **** Individualismul liberal s-a dovedit a fi complet neputincios în a rezista marxismului cultural care distruge sistematic sufletele copiilor noștri. **** Când cultura, școlile și universitățile ne învață în mod deschis că țara noastră este rasistă, eroii noștri sunt ticăloși, umanitatea ucide pământul, tu ești ceea ce îți dorești, diversitatea este teologie, granițele sunt tiranie, iar autocontrolul este opresiune, este de mirare că problemele de sănătate mintală, autovătămarea, sinuciderea și nivelurile epidemice de anxietate și confuzie caracterizează generația emergentă? Dacă nu ne învățăm copiii să prețuiască și să fie mândri de națiunea noastră și de istoria ei, este oare de mirare că nu vor să fie responsabili pentru continuarea ei? Deputatul pro-familie a dat lovitura. Bravo! Discursul ei a fost prea mult pentru cei aflați la putere. Presa de stânga a fost atacată. The Guardian a criticat-o dur pe dna Cates în declarația „ Marea secetă britanică în ceea ce privește numărul de copii are o cauză simplă. Și nu este vorba de «marxism cultural». ” Maternitatea este devalorizată, în timp ce „marxismul cultural” provoacă îndoctrinarea în masă a minților tinere. Divorțul fără vină „a eliminat orice valoare în ochii legii a căsătoriei”. Maternitatea este prezentată „ca o corvoadă opresivă pe care orice femeie care se respectă vrea să o evite, iar mamele casnice sunt leneșe, inactive din punct de vedere economic sau lipsite de ambiție”. Ea dă vina pe creșterea numărului de locuri la universitate a lui Tony Blair, deoarece susține că „unele estimări sugerează că absolvenții au cu 50% mai multe șanse să rămână fără copii”.   „ Elita liberală ” consideră că femeile ar trebui să externalizeze îngrijirea copiilor lor pentru un loc de muncă plătit, în loc să-i crească. Mulțumesc, Guardian, pentru că ați subliniat punctul de vedere al dnei Cates. Da, există o „elit liberală” și da, wokeismul este dăunător. Da, marxismul cultural este un factor major care contribuie la scăderea fertilității în Occident, la creșterea patologiilor sociale și la obsesia pentru rasă. În timp ce ratele natalității sunt în scădere în întreaga lume, în Occident domnește wokeismul.

Dilema supărătoare a Occidentului

Cea mai dificilă provocare cu care se confruntă Occidentul este că începem să rămânem fără oameni. Cultul lui Mamona, restricțiile financiare, hiperindividualismul și schimbarea priorităților au dus la o scădere a fertilității de peste 50% în 50 de ani. Situația se agravează pe măsură ce căminele destrămate și familiile disfuncționale se înmulțesc. Ceva este teribil de dereglat.  Empirismul iluminist a alterat moralitatea și cultura tradiționale. Decuplarea libertății de responsabilitate a dus la tot felul de rele. Apoi a venit Revoluția Industrială. Războaiele mondiale din secolul al XX-lea au fost o lovitură puternică pentru civilizația occidentală. Gândiți-vă la moarte, demoralizare și familii care nu au existat niciodată. Tot în secolul XX , o ideologie străină a metastazat sub radar timp de ani de zile. A corodat fibra morală a Occidentului până la punctul de dizolvare. Născută din bolșevism, a depășit tulburările sociale provocate de Iluminism, Revoluția Franceză și industrializare. Această ideologie ruinoasă, evident anti-occidentală și anticreștină, a instituționalizat relativismul moral și politica identitară. Acum, însăși definițiile bărbatului, femeii, familiei și culturii sunt supuse dezbaterii. Acest agent patogen ideologic este marxismul cultural, o religie seculară, astăzi spiritul vremii dominant al Occidentului șubred. Cum s-a ajuns la asta?

O scurtă istorie

La sfârșitul anilor 1800, o intelectualitate complet secularizată a înflorit în Europa. Aceștia erau fascinați de divagațiile utopice ale lui Karl Marx, care numea religia „opiu al maselor”. Marxismul este un crez colectivist, egalizator și anti-occidental. Ca în cazul oricărei ideologii utopice, toată lumea trebuie să se conformeze pentru ca aceasta să funcționeze. Asta înseamnă forțare. Oportunitatea de a o impune la scară națională a venit odată cu Revoluția Bolșevică.  Ideologia marxistă a devenit marxist-leninism, alias comunism. Regimul bolșevic a măcelărit milioane de oameni, inclusiv mii de preoți. Bisericile au fost închise și distruse.

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

Triumfători în Rusia, comuniștii sovietici nu au pierdut timpul exportând revoluția. În 1918, Armata Roșie a invadat Polonia (Războiul Polono-Sovietic). În 1919, comuniștii au preluat puterea la Berlin (Revolta Spartacus), Budapesta (Republica Sovietică Ungară) și München (Republica Sovietică Bavareză). Din fericire, aceste regimuri au fost de scurtă durată. Armata Roșie a fost învinsă în Bătălia de la Varșovia (1920). Revoluția exportatoare eșuase în toate aspectele. Era clar pentru oricine cu un IQ minim că marxismul nu era popular. „Muncitori din întreaga lume, uniți-vă!” era mort. În loc să se unească în spatele unei mișcări muncitorești globale de tipul „unirii cerului”, oamenii au rămas loiali familiilor, culturilor și națiunilor lor. Comuniștii s-au întors la planșă.

Ideologie și metodologie

În 1923, Felix Weil, un descendent al sectorului bancar, a sponsorizat un grup de intelectuali marxiști pentru a forma Institutul de Cercetări Sociale, afiliat Universității Goethe din Frankfurt. Aceștia au devenit cunoscuți sub numele de Școala de la Frankfurt. Ideologii Școlii de la Frankfurt au înțeles că politica este în aval de cultură și au abandonat marxismul economic. În loc să-i pună pe muncitori (proletariatul) împotriva proprietarilor de proprietăți (burghezia), au conceput o formulă mai diabolică pentru revoluția socială. Aceasta a fost noul marxism (cultural). Știau că pentru a submina societatea, trebuie să-i subminezi pe furiș pe cei aflați la putere. În 1923, oamenii aflați la conducere erau în mare parte bărbați albi creștini, capi de familie, guverne, afaceri și biserici. Ei au devenit noua burghezie, etichetată drept „patriarhat”, răufăcătorii – cei care făceau regulile (standardele) și erau (prin definiție) opresori. Noul proletariat? Toți ceilalți. Dacă bărbații albi erau opresorii, femeile erau oprimate, așa că se crea un decalaj de gen contradictoriu. Tinerii erau oprimați, așa că se folosesc diferențele generaționale ca o prăpastie antagonistă între generații. Minoritățile rasiale și etnice se potrivesc perfect (rasism). În acest fel, oamenii puteau fi ușor puși unii împotriva altora pur și simplu pe baza nașterii lor. Ingenios. Minoritățile „sexuale” au fost, de asemenea, importante. Tipurile LGBTQ+ au fost înrolate în jihadul anti-patriarhat. Școala de la Frankfurt a combinat marxismul cultural cu idei freudiene, discreditate ulterior, despre represiunea sexuală, unde egoul (stima de sine) și id-ul (impulsurile instinctive) domneau supreme. Orice credință în sau chiar recunoașterea transcendentului nu era inclusă.

Cum s-a pierdut Occidentul

Într-o perioadă anterioară, John Stuart Mill și un grup de intelectuali inspirați de Iluminism au susținut individualismul radical ca fiind calea către „libertate” și împlinire. Școala de la Frankfurt a exploatat această vulnerabilitate pentru a susține nemulțumirile grupurilor oprimate (politica identității). Marxismul cultural intenționează în mod conștient să destabilizeze societatea și postulează o metodologie sistematică pentru revoluția culturală . Ca atei declarați, nu existau constrângeri morale sau sociale asupra muncii lor nefaste. Explicit anti-occidentali, scopul lor nu este doar să schimbe Occidentul, ci să-l distrugă.   Metodologia este „un lung marș prin instituții”, o strategie împrumutată de la comunistul italian Antonio Gramsci, un susținător al „hegemoniei culturale”. Ideologii au fost antrenați să se infiltreze în mass-media, educație, guvern, biserici și arte. (Dacă sunteți interesați de fundamentele filosofice ale marxismului cultural, urmăriți expunerea strălucită a Dr. James Lindsay .)  Când național-socialismul a ajuns la putere în Germania, Școala de la Frankfurt s-a mutat în SUA, unde a avut un succes spectaculos după ce s-a asociat cu spirite înrudite din educație și industria divertismentului. În tandem cu „lungul marș prin instituții” există tehnica de a se concentra pe cauzele populare și de a le transforma în arme. Aceasta a fost foarte eficientă în anii 1960 și 1970, odată cu mișcarea pentru drepturi civile, protestele împotriva războiului din Vietnam și ecologistismul. Teoria critică marxistă, „critica nemiloasă a tot ceea ce există”, a dat naștere Teoriei Critice a Rasei, Teoriei Queer, Teoriei de Gen, Teoriei Postcoloniale și multor altora. O tehnică freudiană eficientă este proiecția, prin care o parte își proiectează acțiunile și sentimentele asupra adversarilor săi. Astfel, ura față de societatea tradițională este proiectată asupra acelei societăți. De câte ori pe săptămână auziți despre ceva care este misogin, rasist, homofob, xenofob, antisemit sau instigator la ură în alt mod? Acest atac usturător al teoriei „woke” se concentrează asupra familiei. În 1969, feminista radicală Linda Gordon a scris : „Familia nucleară trebuie distrusă, iar oamenii trebuie să găsească modalități mai bune de a trăi împreună. Indiferent de sensul său ultim, destrămarea familiilor este acum un proces obiectiv revoluționar.” … Nicio femeie nu ar trebui să își priveze nicio oportunitate din cauza responsabilităților sale speciale față de copiii ei… Familiile vor fi distruse definitiv doar atunci când o organizare socială și economică revoluționară va permite ca nevoile oamenilor de dragoste și securitate să fie satisfăcute în moduri care nu impun deloc diviziune a muncii sau roluri externe. Apoi, există replica lui David Brooks din The Atlantic (2020) intitulată „ Familia nucleară a fost o greșeală: structura familială pe care am considerat-o ideal cultural în ultima jumătate de secol a fost o catastrofă pentru mulți. E timpul să găsim modalități mai bune de a trăi împreună ”. Recent, acest articol a apărut în RealClear Investigations : „ Isus care se consideră homosexual:

Cum devine mainstream în bisericile progresiste și școlile de teologie de top ” . Dar cum rămâne cu amestecul Bud Light ? A fost nevoie de o reclamă la bere pentru a stârni opoziția populară. Cu toate acestea, tsunami-ul de propagandă „woke” continuă nestăvilit. Opiniile opuse sunt „anulate”. Într-adevăr, un „marș lung prin instituții”. Această ideologie distorsionată își pune amprenta asupra familiei. „Isus cel queer”, rasism anti-albi, discriminare față de gen, mai puțini copii: „Trezește-te, du-te falit.” ******** Louis T. March are experiență în guvern, afaceri și filantropie. Fost gazdă a unui talk-show, autor și orator, este un student dedicat istoriei și genealogiei. Louis locuiește cu familia sa în frumoasa Vale Shenandoah din Virginia.

 

https://www.mercatornet.com/cultural_marxism_how_the_west_was_lost

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Rugăciunea și vindecarea: o perspectivă medicală și științifică asupra studiilor clinice randomizate controlate

 

Chittaranjan Andrade 1, ✉ , Rajiv Radhakrishnan 1

 

 

Tradițiile religioase din întreaga lume își manifestă credința în vindecarea prin rugăciune. Puterile vindecătoare ale rugăciunii au fost examinate în studii clinice randomizate, controlate, cu triplu-orb. Vom ilustra studii clinice randomizate controlate despre rugăciune și vindecare, cu câte un studiu pentru fiecare categorie de rezultate. Oferim o analiză critică a dimensiunilor științifice și filosofice ale unor astfel de cercetări. S-a raportat că rugăciunea îmbunătățește rezultatele atât la speciile umane, cât și la cele non-umane, nu are niciun efect asupra rezultatelor, le înrăutățește și are efecte vindecătoare retrospective. Dintr-o multitudine de motive, cercetarea efectelor vindecătoare ale rugăciunii este plină de presupuneri, provocări și contradicții care fac din acest subiect un câmp minat științific și religios. Credem că cercetarea nu a dus nicăieri și că cercetările viitoare, dacă vor exista, vor fi pentru totdeauna constrânse de limitările științifice pe care le subliniem.

 

 

„Prin rugăciune se realizează mai multe lucruri

decât visează lumea asta.”

 

(Alfred, Lord Tennyson; din Morte d’Arthur)

 

„Credința poate muta munții din loc.”

 

(Biblia; parafrazată după Matei 21:21)

 

PREFATĂ A AUTORILOR

Acesta este un articol științific serios care examinează problemele conceptuale și metodologice care stau la baza studiilor clinice randomizate controlate privind rugăciunea și vindecarea. Nu intenționăm să minimalizăm nicio religie sau practicile religioase ale celor care se roagă și nici nu negăm beneficiile medicale și psihosociale identificate ca rezultând din afilierile și practicile religioase.[ 1 ]

 

INTRODUCERE

 

Practicile religioase au fost asociate cu vindecarea timp de milenii. Oamenii se roagă pentru sănătate și pentru ameliorarea bolilor. Rugăciunea poate duce la sănătate și vindecare prin intermediul unuia sau mai multor mecanisme. Vom analiza pe scurt aceste mecanisme.

 

 

MECANISME DE VINDECARE PRIN RUGĂCIUNE

Rugăciunea este o formă specială de meditație și, prin urmare, poate transmite toate beneficiile pentru sănătate care au fost asociate cu meditația…

 

S-a demonstrat că diferite tipuri de meditație au ca rezultat schimbări psihologice și biologice care sunt efectiv sau potențial asociate cu o îmbunătățire a sănătății. S-a constatat că meditația produce o reducere semnificativă clinic a tensiunii arteriale în repaus, precum și în deplasare,[ 2 , 3 ] reduce ritmul cardiac,[ 4 ] duce la sincronizarea cardiorespiratorie,[ 5 ] modifică nivelurile de melatonină și serotonină,[ 6 ] suprimă neurotransmisia glutamatergică corticostriatală,[ 7 ] stimulează răspunsul imun,[ 8 ] scade nivelurile de specii reactive de oxigen măsurate prin emisia de fotoni ultraslabi,[ 9 ] reduce stresul și promovează stări de dispoziție pozitive,[ 10 ] reduce anxietatea și durerea și sporește stima de sine[ 11 ] și are o influență favorabilă asupra calității vieții generale și spirituale în cazul bolilor în stadiu avansat.[ 12 ] Interesant este că meditația spirituală s-a dovedit a fi superioară meditației seculare și relaxării în ceea ce privește scăderea anxietății și îmbunătățirea dispoziției pozitive, a sănătății spirituale, a experiențelor spirituale și a toleranței la durere.[ 13 ]Rugăciunea poate fi susținută de diferite grade de credință și, prin urmare, poate fi asociată cu toate beneficiile care au fost asociate cu răspunsul placebo.

S-au observat câștiguri clinic semnificative ale tratamentului cu placebo în numeroase tulburări, inclusiv anxietate, depresie, schizofrenie, tulburare obsesiv-compulsivă, diskinezie tardivă, cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă, boala Parkinson și chiar cancer, printre o serie de alte afecțiuni.[ 14-20 ] Relevant pentru contextul rugăciunii și vindecării, răspunsul placebo este influențat de trăsături de personalitate și comportamente precum optimismul,[ 21 , 22 ] așteptarea de răspuns,[ 23 ] concordanța motivațională (adică gradul în care ritualurile comportamentale ale terapiei sunt congruente cu sistemul motivațional al subiectului)[ 24 ] și gradul de implicare într-un ritual.[ 25 ]

 

Rugăciunea poate fi asociată cu îmbunătățiri care rezultă din remisia spontană, regresia la medie, sprijinul psihosocial nespecific, efectul Hawthorne și efectul Rosenthal.

Remisiunea spontană este bine cunoscută ca având loc în afecțiuni care variază de la tulburări medicale (de exemplu, coriză și faringită) la stări psihiatrice (de exemplu, depresie și manie). Regresia către medie descrie îmbunătățirea care apare ca urmare a fluctuațiilor aleatorii ale severității bolii; în studiile clinice, deoarece pacienții sunt de obicei preselectați pentru o severitate mai mare a bolii, astfel de fluctuații apar de obicei într-o singură direcție (adică, spre îmbunătățire).[ 26 ] Sprijinul emoțional nespecific oferă beneficii psihologice prin contactul interpersonal, cum ar fi în timpul exercițiilor de diagnostic și evaluare. Sprijinul nespecific poate reduce anxietatea, depresia, durerea și constructe similare.Remisia spontană și regresia la medie pot apărea coincident cu rugăciunea. Sprijinul psihosocial nespecific legat de rugăciune poate apărea în contexte de rugăciune în grup. Îmbunătățirile în toate aceste contexte sunt îmbunătățiri reale. În schimb, în ​​studiile randomizate controlate privind eficacitatea rugăciunii ca tratament, pot apărea și îmbunătățiri evaluate care nu sunt îmbunătățiri reale; explicațiile pentru astfel de îmbunătățiri includ efectul Hawthorne și efectul Rosenthal. Efectul Hawthorne se referă la schimbarea care apare ca urmare a actului de observare sau măsurare,[ 27 , 28 ], în timp ce efectul Rosenthal se referă la schimbarea rezultată din așteptarea observatorului sau a evaluatorului.[ 29 ] În ceea ce privește primul caz, mediul reconfortant al cadrului studiului sau dorința conștientă sau inconștientă a pacientului de a fi pe plac pot duce la raportarea a mai puține simptome decât există în realitate. În ceea ce privește cel de-al doilea caz, tendința evaluatorului de a se aștepta la atenuarea simptomelor în timp poate duce la acordarea unei semnificații mai mici simptomelor raportate.

 

Rugăciunea poate aduce beneficii datorită intervenției divine

 

Deși însăși luarea în considerare a unei astfel de posibilități poate părea bizară din punct de vedere științific, nu se poate nega faptul că, pe întreaga planetă, oamenii se roagă pentru sănătate și pentru ameliorarea simptomelor în perioadele de boală. Vindecarea prin rugăciune, vindecarea prin ritualuri religioase, vindecarea în locuri de pelerinaj și vindecarea prin forme conexe de intervenție sunt tradiții bine stabilite în multe religii.

 

 

INTERVENȚIA DIVINĂ CA MECANISM DE VINDECARE PRIN RUGĂCIUNE

Meditația, răspunsul placebo, regresia la medie, evoluția naturală a diferitelor boli, suportul emoțional nespecific, efectul Hawthorne și efectul Rosenthal au fost toate studiate. Dar intervenția divină ca mecanism de recuperare a sănătății prin rugăciune? Și acest aspect a fost investigat serios.Astin și colab. [ 30 ] au efectuat o analiză sistematică a literaturii privind eficacitatea oricărei forme de vindecare la distanță ca tratament pentru orice afecțiune medicală. Un total de 23 de studii care au implicat 2.774 de pacienți au îndeplinit criteriile de includere și au fost supuse analizei. Dintre aceste studii, 13 (57%) au generat efecte statistic semnificative ale tratamentului în favoarea vindecării la distanță, nouă nu au arătat superioritatea vindecării la distanță față de intervențiile de control, iar unul a arătat un efect negativ pentru vindecarea la distanță. Limitările metodologice ale multor studii, însă, au făcut dificilă tragerea de concluzii definitive cu privire la eficacitatea vindecării la distanță. De remarcat, Astin și colab. [ 30 ] au definit vindecarea la distanță ca incluzând vindecarea spirituală, rugăciunea și orice formă de vindecare de la distanță, efectuată ca un act conștient care urmărește să aducă beneficii unei alte persoane. Atingerea terapeutică și Reiki au fost ambele incluse în definiție; deoarece ambele pot provoca un răspuns de așteptare, [ 31 ] devine și mai dificil să se tragă concluzii definitive despre literatura examinată de Astin și colab. [ 30 ].Într-o altă analiză sistematică, Crawford și colab. [ 31 ] au examinat calitatea studiilor privind vindecarea practică și vindecarea la distanță publicate între 1955 și 2001. Au fost identificate 90 de studii, dintre care 45 au fost efectuate în contexte clinice și 45 în contexte de laborator. Crawford și colab. [ 31 ] au raportat că 71% din studiile clinice și 62% din studiile de laborator au raportat rezultate pozitive; și că validitatea internă generală pentru studiile privind vindecarea la distanță a fost de 75% pentru investigațiile clinice și 81% pentru investigațiile de laborator. Problemele metodologice majore ale studiilor identificate au fost inadecvarea orbirii, datele omise în studiile de laborator, lipsa de fiabilitate a măsurătorilor de rezultat, utilizarea rară a estimărilor de putere și a intervalelor de încredere și lipsa replicării independente.În prezentul articol, prezentăm o analiză calitativă, cu scop precis, a literaturii științifice despre posibila vindecare paranormală prin rugăciune. Apoi, evaluăm critic implicațiile științifice și religioase ale unei astfel de cercetări.

 

MATERIALE ȘI METODE

 

Standardul de aur acceptat în prezent pentru investigarea eficacității intervențiilor medicale este studiul clinic randomizat, controlat, dublu-orb. Majoritatea studiilor recente despre rugăciune și vindecare au adoptat acest design. În astfel de studii, de obicei, un grup de mijlocitori se roagă pentru sănătatea pacienților care sunt randomizați în grupul de intervenție. Acești pacienți nu știu că li se face rugăciune pentru ei, iar persoanele care se roagă nu intră în contact cu pacienții pentru care se roagă. Rezultatele medicale la acești pacienți sunt comparate cu rezultatele pacienților randomizați în grupul de control pentru care nu se face rugăciune. În cele din urmă și important, echipa de tratament medical este, de asemenea, oarbă cu privire la statutul grupului de rugăciune al fiecărui pacient. Prin urmare, aceste studii sunt triplu-orb.În această analiză intenționată, ilustrăm natura cercetării în domeniu prin prezentarea unui studiu uman și a unui studiu non-uman privind îmbunătățirea rezultatelor asociate cu rugăciunea, un studiu care nu arată nicio diferență între rugăciune și condițiile de control, un studiu care arată rezultate mai slabe în cazul rugăciunii și un studiu care sugerează că rugăciunea ar putea avea un efect de vindecare retrospectiv. Apoi, oferim o evaluare detaliată și critică a implicațiilor științifice și teologice ale unei astfel de cercetări.

 

REZULTATE

Rezultate îmbunătățite asociate cu rugăciunea

 

 

Cha și colab. [ 32 ] au studiat 219 femei infertile consecutive, cu vârste cuprinse între 26 și 46 de ani, care au fost tratate prin fertilizare in vitro cu transfer de embrioni în Seul, Coreea de Sud. Aceste femei au fost randomizate în grupuri de rugăciune la distanță și grupuri de control. Rugăciunea a fost condusă de grupuri de rugăciune din SUA, Canada și Australia. Pacientele și furnizorii lor de servicii medicale nu au fost informați despre intervenție. Investigatorii și chiar statisticienii nu au cunoscut alocarea grupurilor până când nu au fost colectate toate datele. Prin urmare, studiul a fost randomizat, triplu-orb, controlat și prospectiv.Cha și colab. [ 32 ] au descoperit că femeile pentru care s-a rugat s-au confruntat cu rugăciuni au avut o rată de sarcină de aproape două ori mai mare decât cele pentru care nu s-a rugat s-au confruntat cu rugăciuni (50 vs. 26%; P <0,005). În plus, femeile pentru care s-a rugat s-au prezentat o rată de implantare mai mare decât cele pentru care nu s-a rugat s-au confruntat cu rugăciuni (16,3 vs. 8%; P <0,001). În cele din urmă, beneficiile rugăciunii au fost independente de furnizorii de servicii clinice sau de laborator și de variabilele clinice. Astfel, acest studiu a arătat că rugăciunea la distanță facilitează implantarea și sarcina.

Lesniak [ 33 ] a descris un studiu privind efectul rugăciunii de mijlocire asupra vindecării rănilor la o specie de primate non-umane. Eșantionul a cuprins 22 de pui de loup ( Otolemur garnettii ) cu răni rezultate din comportamente auto-vătămătoare cronice. Aceste animale au fost randomizate în grupuri de rugăciune și de control, care erau similare la momentul inițial. Rugăciunea a fost efectuată timp de 4 săptămâni. Ambele grupuri de pui de loup au primit suplimentar L-triptofan. Lesniak [ 33 ] a constatat că animalele din grupul de rugăciune au avut o reducere mai mare a dimensiunii rănilor și o îmbunătățire mai mare a parametrilor hematologici decât animalele de control. Acest studiu este important deoarece a fost efectuat la o specie non-umană; prin urmare, probabilitatea unui efect placebo a fost eliminată.

 

Absența beneficiilor rugăciunii

 

Aviles și colab. [ 34 ] au examinat rezultatele cardiovasculare legate de rugăciune. În acest studiu, 799 de pacienți din unitatea de terapie coronariană, la externare, au fost randomizați în condiții de rugăciune de mijlocire sau fără rugăciune. Rugăciunea a fost condusă de cinci persoane per pacient cel puțin o dată pe săptămână, timp de 26 de săptămâni.

 

Pacienții au fost considerați a aparține unui grup cu risc crescut dacă aveau 70 de ani sau peste sau dacă prezentau oricare dintre următoarele: diabet zaharat, infarct miocardic anterior, boală cerebrovasculară sau boală vasculară periferică. Criteriul principal de evaluare al studiului a fost oricare dintre următoarele: deces, stop cardiac, reinternare pentru boli cardiovasculare, revascularizare coronariană sau vizita la departamentul de urgență pentru boli cardiovasculare.Până la sfârșitul celor 26 de săptămâni, un criteriu de evaluare principal a apărut la 25,6% dintre pacienții din grupul de rugăciune și la 29,3% dintre pacienții din grupul de control. Diferența nu a fost semnificativă statistic. Rezultatele au rămas nesemnificative atunci când datele au fost analizate separat pentru pacienții cu risc crescut și scăzut. Astfel, acest studiu a arătat că, așa cum a fost prezentat în acest studiu, rugăciunea de mijlocire nu a influențat rezultatul la 26 de săptămâni după externarea dintr-o unitate de terapie coronariană.Alte studii clinice randomizate controlate recente au raportat, de asemenea, rezultate negative. De exemplu, Krucoff și colab. [ 35 ] nu au raportat niciun beneficiu al rugăciunii în afara sediului la pacienții ( n = 748) supuși intervențiilor coronariene percutanate, iar Astin și colab. [ 36 ] au descoperit că nici rugăciunea la distanță rostită de vindecători profesioniști, nici rugăciunea la distanță rostită de asistente medicale fără pregătire sau experiență în vindecarea la distanță nu au dus la beneficii pentru pacienții ( n = 156) cu infecții oportuniste definitorii pentru sindromul imunodeficienței dobândite.

 

Rezultate mai proaste asociate cu rugăciunea

 

Benson și colab. [ 37 ] au descris un studiu controlat, randomizat, cu triplu orb, care a examinat dacă rugăciunea de mijlocire la distanță a influențat recuperarea după operația de bypass coronarian și dacă certitudinea de a fi rugați pentru ei a fost asociată cu rezultate mai bune. Eșantionul a cuprins 1.802 pacienți din șase spitale din SUA. Acești pacienți au fost randomizați în trei grupuri: 604 au fost rugați pentru ei după ce au fost informați că se poate sau nu să se roage pentru ei, 597 nu au fost rugați pentru ei după ce au fost informați în mod similar că se poate sau nu să se roage pentru ei și 601 au fost rugați pentru ei după ce au fost informați că se va roagă cu siguranță.

Rugăciunea a început cu o zi înainte de operație și a continuat timp de 14 zile. Trei centre religioase importante s-au rugat zilnic pentru pacienții cărora li s-a atribuit rugăciunea. Evaluarea rezultatelor a fost făcută de asistente medicale care nu știau ce grupe au fost repartizate. Criteriul principal de evaluare a fost prezența oricărei complicații în termen de 30 de zile de la operație. Criteriile secundare de evaluare au fost orice eveniment major, inclusiv decesul. Studiul a urmărit să examineze eficacitatea rugăciunii de mijlocire și nu să testeze prezența lui Dumnezeu. Designul a fost descris de Dusek și colab. [ 38 ]În cele două grupuri care nu știau cu certitudine dacă se rugau sau nu pentru ei, complicațiile au apărut la 52% dintre pacienții care au primit rugăciune de mijlocire și la 51% dintre cei care nu au primit-o. În schimb, complicațiile au apărut la o proporție semnificativ mai mare de pacienți (59%) care știau cu certitudine că se rugau pentru ei. Cu toate acestea, evenimentele majore și ratele mortalității la 30 de zile au fost similare în cele trei grupuri.Prin urmare, acest studiu a arătat că rugăciunea de mijlocire la distanță nu a îmbunătățit rezultatele după operația de bypass coronarian. De fapt, faptul că cineva s-a rugat pentru el a fost asociat cu o rată ușor, dar semnificativ mai mare de complicații postchirurgicale.

 

Beneficii retrospective ale rugăciunii

 

Leibovici[ 39 ] a raportat rezultatele unui studiu neobișnuit efectuat în Israel. Eșantionul a cuprins 3.393 de pacienți diagnosticați cu o infecție sanguină între 1990 și 1996. Infecția sanguină a fost definită ca o cultură de sânge pozitivă în prezența sepsisului.Acești pacienți au fost randomizați în grupuri de rugăciune ( n = 1.691) și control ( n = 1.702) în iulie 2000. O listă cu prenumele pacienților din grupul de rugăciune a fost înmânată unei persoane (detalii nespecificate) care a rostit o scurtă rugăciune (din nou, detalii nespecificate) pentru bunăstarea și recuperarea completă a grupului în ansamblu. Această rugăciune a fost rostită la aproximativ 4-10 ani sau mai mult după internarea inițială. Nu a existat nicio intervenție simulată. Prin urmare, acest studiu a urmărit să determine dacă rugăciunea are un efect de vindecare retrospectiv.

 

Pacienții din grupurile de rugăciune și control au prezentat variabile sociodemografice și clinice importante. În timp ce rata mortalității nu a diferit semnificativ între grupurile de rugăciune și control (28,1% vs. 30,2%, respectiv), durata șederii în spital și durata febrei au fost ambele semnificativ mai scurte în grupul de rugăciune decât în ​​grupul de control ( P = 0,01 și, respectiv, 0,04).Unele aspecte ale acestui studiu merită menționate. Diferențele dintre grupuri, deși au favorizat semnificativ pacienții pentru care s-a oferit rugăciune, au fost foarte mici; medianele celor două grupuri au diferit cu o marjă mică. Astfel, semnificația rezultatelor a depins în mare măsură de valorile aberante care au denaturat eșantionul. În continuare, nu s-a încercat nicio comparație pentru erori neobișnuite, cum ar fi ziua internării și externarea. Este posibil, de exemplu, ca pacienții internați spre sfârșitul săptămânii să fi fost investigați și tratați mai lent, iar cei care urmau să fie externați spre sfârșitul săptămânii să fi fost reținuți până la începutul săptămânii următoare.Este important de menționat că, având în vedere numărul de pacienți din fiecare grup, trebuie să fi existat cu siguranță o suprapunere semnificativă a prenumelui. A luat în considerare Leibovici posibilitatea ca rugăciunile să poată aduce beneficii pacienților din ambele grupuri în măsura în care se suprapun? În cele din urmă, într-o perspectivă mai ușoară, s-ar fi schimbat rezultatele dacă autorul, în cel mai înalt nivel de etică a cercetării, ar fi oferit intervenția experimentală (rugăciunea) pentru grupul de control la încheierea studiului? Mai grav, deoarece datele au fost retrospective, ar fi trebuit să fie posibil ca studiul să fie repetat de mai multe ori, cu o nouă randomizare de fiecare dată. Ar fi rămas rezultatele, atunci, neschimbate? Aceste probleme, precum și altele, au fost ridicate în corespondența din jurnalul de specialitate publicată pe marginea articolului lui Leibovici[ 39 ].

 

DISCUŢIE

În sensul cel mai larg, rugăciunea descrie gânduri, cuvinte sau fapte care se adresează sau solicită unei entități sau forțe divine. Chibnall și colab. [ 40 ] și Sloan și Ramakrishnan [ 41 ] au discutat critic volumul tot mai mare de cercetări privind efectele vindecătoare ale rugăciunii de mijlocire la distanță. Dezvoltăm anumite dintre opiniile lor și opiniile exprimate în corespondența din jurnalele de specialitate care a urmat articolului lor și adăugăm perspectivele noastre critice în discuția care urmează. Unele note tehnice care nu se încadrează în text sunt furnizate în Anexă.

 

Prin invocarea rugăciunii, cercetătorii ridică întrebări dificile despre importanța mai multor aspecte teosofice:Influențează aspectele cantitative ale rugăciunii rezultatele? Cantitatea se referă la numărul de rugăciuni, frecvența rugăciunilor și durata rugăciunilor.Influențează aspectele calitative ale rugăciunii rezultatele? Calitatea se referă la categoria căreia îi aparține rugăciunea în religia persoanei care se roagă; fervoarea cu care este exprimată cererea; dacă rugăciunea este exprimată în gânduri, vorbire sau cântec; adăugarea de jurăminte și sacrificii etc.

 

Importă conținutul practic al rugăciunii sau cererea în sine? Adică, există unele cereri mai mult sau mai puțin susceptibile de a primi un răspuns favorabil, în funcție de cât de rezonabile sunt?Sunt rezultatele mai probabile de a fi favorabile dacă persoanele care se roagă au o credință mai mare că rezultatul va fi favorabil sau o credință sau o convingere mai mare în zeitatea căreia îi este îndreptată rugăciunea?Sunt rezultatele mai probabile să fie favorabile dacă un număr mai mare de oameni se roagă sau dacă se adoptă o abordare în echipă, spre deosebire de o abordare individuală?

 

Ar putea rezultatele să depindă de caracteristicile personale ale persoanelor care se roagă; adică vârsta, sexul, venitul, confesiunea religioasă, poziția în ierarhia religioasă, experiența și abilitățile de rugăciune și așa mai departe?Ar putea rezultatele să depindă de caracteristicile morale și sociale ale persoanelor care se roagă; adică integritatea, bunătatea, altruismul, disponibilitatea de a ierta, generozitatea, religiozitatea și așa mai departe?Ar putea rezultatele să depindă de caracteristicile personale, morale și sociale ale persoanelor în favoarea cărora se rostește rugăciunea sau de valoarea generală a cauzei?

 

Ar depinde rezultatele de entitatea căreia îi sunt îndreptate rugăciunile?

 

Care este natura și magnitudinea răspunsului care ar fi considerat un rezultat favorabil?

 

Acești descriptori „farmacocinetici și farmacodinamici” ai rugăciunii sunt aspecte importante care trebuie evaluate în funcție de modul în care oamenii se roagă sau dacă trebuie crezute persoanele cu afilieri religioase puternice. Prin urmare, toate cele de mai sus ar trebui considerate variabile independente sau confundente în orice studiu științific privind eficacitatea rugăciunii de mijlocire. În mod curios, niciun studiu nu a abordat până acum aceste probleme. Și, din mai multe motive, astfel de probleme sunt tulburătoare deoarece reduc conceptul de Dumnezeu la cel al unei ființe umane cu slăbiciuni și vanități, expunând astfel inconsecvențele teologice și atacând însăși rădăcinile teologiei și ale justiției naturale. Prezentăm câteva dintre întrebările tulburătoare care apar în aceste contexte; întrebările sunt tulburătoare deoarece invită la comparație cu paralele umane care devalorizează conceptul de Dumnezeu, lucru pe care cei care se roagă cu siguranță nu l-ar fi luat în considerare.Dacă numărul, durata și frecvența rugăciunii sunt importante sau dacă numărul persoanelor care se roagă este important, oare Dumnezeu, asemenea unui om de afaceri, comercializează avantaje bazate pe valoarea monetară a rugăciunilor? Sau va acorda Dumnezeu atenție doar dacă cei care se roagă sunt suficient de deranjanți?

 

Dacă tipul de rugăciune este important, este Dumnezeu un birocrat care este mai predispus să ia în considerare petițiile care apar în formele prescrise?

 

Dacă adăugarea jurămintelor și a sacrificiilor este importantă, este Dumnezeu cineva care poate fi flatat sau mituit pentru a acorda un binecuvântare?

 

Dacă nivelul de fervoare sau intensitate este important, face Dumnezeu distincție între „te rog”, „destul de vă rog” și „destul de vă rog cu panglici pe el”?

 

Dacă conținutul practic al rugăciunii și cererile din aceasta sunt importante, cum decide Dumnezeu ce este și ce nu este o cerere rezonabilă?

 

Dacă credința sau convingerea persoanelor care se roagă este importantă, oare Dumnezeu prețuiește mai mult credințele celor care se roagă decât meritele cererilor?

 

Dacă caracteristicile și calitățile personale ale persoanelor care se roagă (sau ale persoanelor pentru care se roagă) sunt importante, există unele persoane mai egale în fața lui Dumnezeu decât alte persoane? Religiile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind plin de compasiune; ce fel de compasiune este manifestată prin favorizarea selectivă a unui grup experimental față de un grup de control?

 

Dacă entitatea căreia îi este îndreptată rugăciunea este importantă, oare diferiți zei au portofolii diferite? Sunt unii zei mai abordabili? Ignoră unii zei unele rugăciuni? Dacă afilierea religioasă a persoanei care se roagă este importantă, ce se întâmplă cu celelalte religii ale lumii și cu cei care urmează astfel de religii; vor rămâne rugăciunile lor fără răspuns?Dacă magnitudinea răspunsului la cereri este totală, atunci toate rugăciunile ar trebui să aibă ca rezultat beneficii miraculoase sau aproape miraculoase. Acest lucru, evident, nu se întâmplă aproape niciodată. Prin urmare, Dumnezeu lucrează pe baza procentelor; adică, dacă cererea este pentru un elefant, aprobă El un șoarece? Sau răspunsurile Sale sunt doar subtile? Dacă da, cum alege El măsura rezultatului pentru a îmbunătăți?

 

Aceste întrebări sunt tulburătoare pentru cei care se roagă din cauza implicațiilor lor teologice, dar sunt, de asemenea, tulburătoare pentru oamenii de știință, deoarece pun la îndoială designul, analiza și interpretarea studiilor clinice randomizate controlate privind eficacitatea rugăciunii de mijlocire. Luați în considerare următoarele:Ar putea fi dificil, dacă nu imposibil, să se măsoare toate variabilele independente și confundente care sunt importante într-o astfel de cercetare. De exemplu, cum s-ar putea măsura credința, fervoarea, rațiunea, demnitatea, religiozitatea, moralitatea și alte constructe abstracte?Cum s-ar putea defini ce este un răspuns acceptabil la rugăciune? Vindecarea poate fi parțială sau completă. Poate fi psihologică sau fizică. Poate fi abstractă sau concretă. Deși imaginea este confuză, o îmbunătățire semnificativă statistic poate fi identificată doar dacă aceeași măsură a rezultatului este îmbunătățită la un număr suficient de mare de pacienți experimentali în raport cu pacienții din grupul de control, dar de ce ar decide Dumnezeu să selecteze o anumită măsură a rezultatului în detrimentul celorlalte? Și dacă diferite măsuri ale rezultatului se îmbunătățesc la diferiți pacienți experimentali ca răspuns la rugăciune, nu există nicio modalitate prin care îmbunătățirea să poată fi detectată statistic.

 

Întrucât ateii, în general, formează o minoritate în majoritatea populațiilor, în orice studiu clinic randomizat controlat privind rugăciunea de mijlocire, este probabil să existe un număr de persoane (prieteni, rude și pacienții înșiși) care se roagă pentru membrii ambelor grupuri experimentale și de control, fără ca cercetătorii să știe asta. Dacă rugăciunea funcționează, această sursă nemăsurată de vindecare ar putea diminua diferențele intergrupale în rezultate.Întrucât testele statistice inferențiale vor fi aplicate datelor generate de studiile controlate randomizate privind rugăciunea de mijlocire, este valid să presupunem că actele lui Dumnezeu se conformează distribuțiilor normale, t sau altor distribuții statistice? Sau că Dumnezeu răspunde mecanic la rugăciune, într-un mod care respectă legile probabilității? În acest context, vindecările miraculoase sunt considerate a fi în afara prevederilor naturii și, prin urmare, s-ar putea aștepta ca intervenția divină să încalce probabilitatea.Alternativ, dacă rugăciunea este o variabilă neliniară, ale cărei merite și dezavantaje sunt decise de Dumnezeu, atunci o rugăciune rostită de un pacient de control sau de o rudă poate compensa statistic o multitudine de rugăciuni de mijlocire oferite în numele pacienților experimentali. De fapt, dacă intervenția divină este selectivă sau arbitrară ca răspuns la cereri, întreaga bază a designului controlat randomizat și a analizei statistice inferențiale devine invalidă.

 

Dintr-o perspectivă științifică, dacă se consideră într-adevăr că rugăciunea funcționează, ar trebui luată în considerare și posibilitatea ca aceasta să nu necesite o zeitate. În schimb, ar putea invoca o energie mentală neidentificată până acum, care are putere vindecătoare. Dacă da, ar putea fi rugăciunea mai eficientă dacă cei care se roagă se află în apropierea celor pentru care se roagă? Ar putea conta direcția în care sunt orientate persoanele (în timp ce se roagă)? Ar putea fi necesar ajutorul științelor fizice pentru a identifica natura energiilor biologice aflate la lucru?

 

Trebuie menționat că studiile despre vindecarea la distanță și rugăciunea de mijlocire testează în mod specific intervenția unei entități divine. Acest lucru se datorează faptului că mijlocitorii sunt de obicei orbi față de identitatea pacienților pentru care se roagă sau (cel puțin) pentru că mijlocitorii nu au niciun contact cu acești pacienți. Prin urmare, este lăsată la latitudinea unei ființe simțitoare să ghicească în mod miraculos intenția rugăciunilor și să aplice mijlocirea la ținta corectă.

 

De remarcat este faptul că studiile despre vindecarea la distanță și rugăciunea de mijlocire abordează diagnostice minore cu rezultate minore. Niciun studiu, de exemplu, nu a examinat dacă rugăciunea poate duce la dispariția tumorilor și metastazelor dovedite medical, la inversarea paraplegiei traumatice sau la renașterea dintr-o stare de moarte cerebrală. S-ar părea că rezultatele unor astfel de studii ar putea fi mai convingătoare decât rezultatele studiilor privind vindecarea rănilor sau sarcina reușită. Ar putea fi oare ca cei care se roagă să creadă că Dumnezeu are sau stabilește limite?

 

Încheiem critica noastră cu două întrebări finale:

 

Dacă cercetările privind rugăciunea de mijlocire sunt pozitive, ne sugerează ele modalități și mijloace prin care îl putem manipula pe Dumnezeu sau face comportamentul său previzibil din punct de vedere statistic?

 

De ce ar fi dispusă vreo entitate divină să se supună unor experimente care încearcă să-i valideze existența și să-i constrângă răspunsurile?

 

În acest context, trebuie să ținem cont de faptul că religia se bazează pe credință și nu pe dovezi. Aceasta implică faptul că, dacă Dumnezeu există, este indiferent față de umanitate sau a ales să-i ascundă prezența. În orice caz, este puțin probabil să coopereze la studii științifice care urmăresc să-i testeze existența.

 

Unde ne lasă asta? Dumnezeu poate într-adevăr să existe și rugăciunea poate într-adevăr să vindece; cu toate acestea, se pare că, din motive teologice și științifice importante, studiile randomizate controlate nu pot fi aplicate studiului eficacității rugăciunii în vindecare. De fapt, nicio formă de cercetare științifică disponibilă în prezent nu poate aborda în mod adecvat subiectul. Prin urmare, continuarea unor astfel de cercetări ar putea duce la plasarea studiilor efectuate printre alte studii aparent impecabile, cu afirmații aparent absurde (Renckens și colab. [ 42 ] 2002). În timp ce noi am încercat să fim corecți științific și politic în critica noastră, alți autori, cum ar fi Dawkins, [ 43 ] au fost umoristici, ba chiar usturători, în critica lor.

 

Scopul științei nu este de a deschide o ușă către înțelepciunea infinită, ci de a stabili o limită erorii infinite (în atenția lui Galileo [ 44 ]).

 

Apendice

Note tehnice despre desfășurarea, descrierea și analiza studiilor clinice randomizate controlate privind rugăciunea de mijlocire și vindecarea la distanță

Declarația CONSORT ar putea să nu fie adecvată pentru raportarea studiilor clinice care utilizează intervenții netradiționale, cum ar fi rugăciunea. În acest context, grupul Standards for Reporting Interventions in Controlled Trials of Acupuncture (STRICTA) a dezvoltat o extindere a cerințelor de raportare relevante pentru studiile clinice de acupunctură.[ 45 ] Cu toate acestea, oamenii de știință implicați în cercetarea rugăciunii nu au ghiduri similare de urmat. Dusek și colab. ,[ 46 ] descriu recomandări consensuale care impun ca studiile să ofere mai multe detalii despre natura exactă și conținutul intervențiilor, detalii privind dispozițiile de personalitate ale pacientului, detalii privind „doza” de rugăciune, conștientizarea și ignorarea intervenției de către pacient și jurnale de rugăciune care documentează validitatea intervenției, printre alte aspecte.

 

O abordare bayesiană a analizei cercetărilor de acest gen poate prezenta avantaje față de abordările convenționale.[ 47 , 48 ]

 

Note de subsol

 

 

REFERINȚE

1.Koenig HG. Cercetare privind religia, spiritualitatea și sănătatea mintală: o trecere în revistă. Can J Psychiatry. 2009;54:283–91. doi: 10.1177/070674370905400502. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

2.Barnes VA, Davis HC, Murzynowski JB, Treiber FA. Impactul meditației asupra tensiunii arteriale și ritmului cardiac în repaus și în deplasare la tineri. Psychosom Med. 2004;66:909–14. doi: 10.1097/01.psy.0000145902.91749.35. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

3.Anderson JW, Liu C, Kryscio RJ. Răspunsul tensiunii arteriale la meditația transcendentală: o meta-analiză. Am J Hypertens. 2008;21:310–6. doi: 10.1038/ajh.2007.65. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

4.Solberg EE, Ekeberg O, Holen A, Ingjer F, Sandvik L, Standal PA, et al. Modificări hemodinamice în timpul meditației lungi. Appl Psychophysiol Biofeedback. 2004;29:213–21. doi: 10.1023/b:apbi.0000039059.20738.39. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

5.Cysarz D, Bässing A. Sincronizarea cardiorespiratorie în timpul meditației Zen. Eur J Appl Physiol. 2005;95:88–95. doi: 10.1007/s00421-005-1379-3. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

6.Solberg EE, Holen A, Ekeberg O, Osterud B, Halvorsen R, Sandvik L. Efectele meditației prelungite asupra melatoninei plasmatice și serotoninei din sânge. Med Sci Monit. 2004;10:CR96–101. [ PubMed ] [ Google Scholar ]

7.Kjaer TW, Bertelsen C, Piccini P, Brooks D, Alving J, Lou HC. Creșterea tonusului dopaminic în timpul schimbării stării de conștiență induse de meditație. Brain Res Cogn Brain Res. 2002;13:255–9. doi: 10.1016/s0926-6410(01)00106-9. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

8.Davidson RJ, Kabat-Zinn J, Schumacher J, Rosenkranz M, Muller D, Santorelli SF. Modificări ale funcției cerebrale și imunitare produse de meditația mindfulness. Psychosom Med. 2003;65:564–70. doi: 10.1097/01.psy.0000077505.67574.e3. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

9.Van Wijk EP, Ludtke R, Van Wijk R. Efecte diferențiale ale tehnicilor de relaxare asupra emisiei de fotoni ultraslabi. J Complement Altern Med. 2008;14:241–50. doi: 10.1089/acm.2007.7185. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

10.Jain S, Shapiro SL, Swanick S, Roesch SC, Mills PJ, Bell I. Un studiu controlat randomizat privind meditația mindfulness versus antrenamentul de relaxare: Efecte asupra stresului, stărilor mentale pozitive, ruminației și distragerii atenției. Ann Behav Med. 2007;33:11–21. doi: 10.1207/s15324796abm3301_2. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

11.Bonadonna R. Impactul meditației asupra bolilor cronice. Holist Nurs Pract. 2003;17:309–19. doi: 10.1097/00004650-200311000-00006. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

12.Williams AL, Selwyn PA, Liberti L, Molde S, Njike VY, McCorkle R și colab. Un studiu controlat randomizat privind efectele meditației și masajului asupra calității vieții la persoanele cu boală în stadiu avansat: Un studiu pilot. J Palliat Med. 2005;8:939–52. doi: 10.1089/jpm.2005.8.939. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

13.Wachholtz AB, Pargament KI. Este spiritualitatea un ingredient esențial al meditației? Compararea efectelor meditației spirituale, meditației seculare și relaxării asupra rezultatelor spirituale, psihologice, cardiace și ale durerii. J Behav Med. 2005;28:369–84. doi: 10.1007/s10865-005-9008-5. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

14.Remington G, Fornazzari L, Sethna R. Răspuns placebo în acatizia tardivă refractară. Can J Psychiatry. 1993;38:248–50. doi: 10.1177/070674379303800404. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

15.Goetz CG, Leurgans S, Raman R, Grupul de studiu Parkinson Îmbunătățiri ale funcției motorii asociate cu placebo: Comparație între secțiunile subiective și obiective ale UPDRS în boala Parkinson incipientă. Mov Disord. 2002;17:283–8. doi: 10.1002/mds.10024. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

16.Walach H, Sadaghiani C, Dehm C, Bierman D. Efectul terapeutic al studiilor clinice: Înțelegerea ratelor de răspuns placebo în studiile clinice – o analiză secundară. BMC Med Res Methodol. 2005;5:26. doi: 10.1186/1471-2288-5-26. [ DOI ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

17.Stein DJ, Baldwin DS, Dolberg OT, Despiegel N, Bandelow B. Ce factori prezic răspunsul placebo în tulburările de anxietate și depresia majoră? O analiză a studiilor controlate cu placebo privind escitalopramul. J Clin Psychiatry. 2006;67:1741–6. doi: 10.4088/jcp.v67n1111. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

18.Olshansky B. Placebo și nocebo în sănătatea cardiovasculară: implicații pentru asistența medicală, cercetare și relația medic-pacient. J Am Coll Cardiol. 2007;49:415–21. doi: 10.1016/j.jacc.2006.09.036. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

19.Diederich NJ, Goetz CG. Tratamentele placebo în neuroștiințe: Noi perspective din studiile clinice și neuroimagistice. Neurology. 2008;71:677–84. doi: 10.1212/01.wnl.0000324635.49971.3d. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

20.Khan A, Khan S. Răspunsul placebo în depresie: o perspectivă pentru practica clinică. Psychopharmacol Bull. 2008;41:91–8. [ PubMed ] [ Google Scholar ]

21.Geers AL, Helfer SG, Kosbab K, Weiland PE, Landry SJ. Reconsiderarea rolului personalității în efectele placebo: optimism dispozițional, așteptări situaționale și răspunsul placebo. J Psychosom Res. 2005;58:121–7. doi: 10.1016/j.jpsychores.2004.08.011. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

22.Geers AL, Kosbab K, Helfer SG, Weiland PE, Wellman JA. Dovezi suplimentare pentru diferențele individuale în răspunsul la placebo: o perspectivă interacționistă. J Psychosom Res. 2007;62:563–70. doi: 10.1016/j.jpsychores.2006.12.005. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

23.Kirsch I. Așteptarea de răspuns ca factor determinant al experienței și comportamentului. Psihologie. 1985;40:1189–202. [ Google Scholar ]

24.Hyland ME, Whalley B. Concordanța motivațională: Un mecanism important în ritualurile terapeutice de auto-ajutorare care implică substanțe inerte (placebo). J Psychosom Res. 2008;65:405–13. doi: 10.1016/j.jpsychores.2008.02.006. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

25.Hyland ME, Whalley B, Geraghty AW. Predictori dispoziționali ai răspunsului placebo: O interpretare motivațională a esenței florale și a terapiei cu recunoștință. J Psychosom Res. 2007;62:331–40. doi: 10.1016/j.jpsychores.2006.10.006. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

26.Streiner DL. Regresia spre medie: etiologia, diagnosticul și tratamentul acesteia. Can J Psychiatry. 2001;46:72–6. doi: 10.1177/070674370104600111. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

27.French J. Experimente pe teren. În: Festinger L, Katz D, editori. Metode de cercetare în științele comportamentale. New York: Holt Rinehart și Wilson; 1953. pp. 98–135. [ Google Scholar ]

28.Franke RH, Kaul JD. Experimentele Hawthorne: Prima interpretare statistică. Am Sociol Rev. 1978;43:623–43. [ Google Scholar ]

29.Rosenthal R. Efectele așteptării interpersonale: o perspectivă pe 30 de ani. Curr Directions Psychol Sci. 1994;3:176–9. [ Google Scholar ]

30.Astin JA, Harkness E, Ernst E. Eficacitatea „vindecării la distanță”: o analiză sistematică a studiilor randomizate. Ann Intern Med. 2000;132:903–10. doi: 10.7326/0003-4819-132-11-200006060-00009. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

31.Crawford CC, Sparber AG, Jonas WB. O analiză sistematică a calității cercetării privind vindecarea practică și la distanță: studii clinice și de laborator. Altern Ther Health Med. 2003;9:A96–104. [ PubMed ] [ Google Scholar ]

32.Cha KY, Wirth DP, Lobo RA. Influențează rugăciunea succesul fertilizării in vitro cu transfer de embrioni? Raport al unui studiu randomizat, mascat. J Reprod Med. 2001;46:781–7. [ PubMed ] [ Google Scholar ]

33.Lesniak KT. Efectul rugăciunii de mijlocire asupra vindecării rănilor la primatele neumane. Altern Ther Health Med. 2006;12:42–8. ​​[ PubMed ] [ Google Scholar ]

34.Aviles JM, Whelan E, Hernke DA, Williams BA, Kenny KE, O’Fallon M și alții. Rugăciunea de mijlocire și progresia bolilor cardiovasculare la o populație dintr-o unitate de terapie coronariană: Un studiu controlat randomizat. Mayo Clin Proc. 2001;76:1192–8. doi: 10.4065/76.12.1192. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

35.Krucoff MW, Crater SW, Gallup D, Blankenship JC, Cuffe M, Guarneri M. Muzica, imagistica, atingerea și rugăciunea ca adjuvante la îngrijirea cardiacă intervențională: Studiu randomizat The Monitoring and Actualization of Noetic Trainings (MANTRA) II. Lancet. 2005;366:211–7. doi: 10.1016/S0140-6736(05)66910-3. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

36.Astin JA, Stone J, Abrams DI, Moore DH, Couey P, Buscemi R, și alții. Eficacitatea vindecării la distanță pentru virusul imunodeficienței umane – rezultatele unui studiu randomizat. Altern Ther Health Med. 2006;12:36–41. [ PubMed ] [ Google Scholar ]

37.Benson H, Dusek JA, Sherwood JB, Lam P, Bethea CF, Carpenter W și colab. Studiu privind efectele terapeutice ale rugăciunii de mijlocire (STEP) la pacienții cu bypass cardiac: Un studiu randomizat multicentric privind incertitudinea și certitudinea primirii rugăciunii de mijlocire. Am Heart J. 2006;151:934–42. doi: 10.1016/j.ahj.2005.05.028. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

38.Dusek JA, Sherwood JB, Friedman R, Myers P, Bethea CF, Levitsky S și alții. Studiul efectelor terapeutice ale rugăciunii de mijlocire (STEP): Designul studiului și metode de cercetare. Am Heart J. 2002;143:577–84. doi: 10.1067/mhj.2002.122172. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

39.Leibovici L. Efectele rugăciunii de mijlocire retroactive, la distanță, asupra rezultatelor la pacienții cu infecții sanguine: Într-un studiu controlat randomizat. BMJ. 2001;323:1450–1. doi: 10.1136/bmj.323.7327.1450. [ DOI ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

40.Chibnall JT, Jeral JM, Cerullo MA. Experimente privind rugăciunea de mijlocire la distanță: Dumnezeu, știința și lecția lui Masah. Arch Intern Med. 2001;161:2529–36. doi: 10.1001/archinte.161.21.2529. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

41.Sloan RP, Ramakrishnan R. Știință, medicină și rugăciune de mijlocire. Perspect Biol Med. 2006;49:504–14. doi: 10.1353/pbm.2006.0064. [ DOI ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

42.Renckens CN. Tratamente alternative în medicina reproductivă: Mult zgomot pentru nimic: „Faptul că milioane de oameni nu stăpânesc aritmetica nu dovedește că de doi ori doi este altceva decât patru”: WF Hermans. Hum Reprod. 2002;17:528–33. doi: 10.1093/humrep/17.3.528. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

43.Dawkins R. Iluzia lui Dumnezeu. Marea Britanie: Bantam Books; 2006. [ Google Scholar ]

44.Skrabanek P. Demarcarea absurdului. Lancet. 1986;1:960–1. doi: 10.1016/s0140-6736(86)91055-x. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

45.MacPherson H, White A, Cummings M, Jobst K, Rose K, Niemtzow R. Standarde pentru raportarea intervențiilor în studiile controlate privind acupunctura: Recomandările STRICTA. Complement Ther Med. 2001;9:246–9. doi: 10.1054/ctim.2001.0488. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

46.Dusek JA, Astin JA, Hibberd PL, Krucoff MW. Studii privind rezultatele rugăciunii vindecătoare: Recomandări consensuale. Altern Ther Health Med. 2003;9:A44–53. [ PubMed ] [ Google Scholar ]

47.Goodman SN. Către statistici medicale bazate pe dovezi: 2: Factorul Bayes. Ann Intern Med. 1999;130:1005–13. doi: 10.7326/0003-4819-130-12-199906150-00019. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

48.Sampson WI, Atwood KC., IV Propagarea absurdului: Demarcarea absurdului revizuită. Med J Aust. 2005;183:580–1. doi: 10.5694/j.1326-5377.2005.tb00040.x. [ DOI ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

Articole din Indian Journal of Psychiatry sunt furnizate aici prin amabilitatea Wolters Kluwer — Medknow Publications

 

 

 

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2802370/#sec1-3

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Religia este cea mai puternică forță a binelui în societate. De ce o ignoră mass-media?

 

Michael Cook

 

Prima duminică din iunie a acestui an a fost o zi globală de parade și procesiuni, unele mediatizate, altele ignorate. Votul meu pentru cel mai distractiv marș a fost marșul Gay Pride de ieri din Philadelphia. Vremea era blândă, soarele strălucea, petrecăreții se distrau… Deodată, au oprit brusc mașina. O Mișcare de Neoprit întâlnise o Forță Irezistibilă – Mișcarea Queers for Palestine le-a blocat calea, scandând „Palestina va trăi veșnic! De la mare la râu!”. Unii fluturau un steag curcubeu pe care era pictat „fără mândrie pentru genocid”.  

 

Au existat momente de nedumerire când poliția a separat cele două grupuri. Scandările au continuat cu cuvintele derutante „PPP, KKK, IOF, toți sunt la fel!”. Paritatea puterii de cumpărare? Ordinul Internațional al Oddfellows? Orice ar fi – toți sunt la coșul păcatelor cu KKK. Votul meu pentru cel mai comportat a fost Parada anuală a Zilei Israelului din New York. Mii de oameni au mărșăluit pe Fifth Avenue pentru a-și demonstra sprijinul pentru Israel și ostaticii încă ținuți de Hamas. Poate din cauza măsurilor stricte de securitate, nu au fost protestatari. Oops, am uitat de bărbatul îmbrăcat în cagulă care flutura o pancartă pe care scria: „Omoară ostaticii acum”. Cred că nu este discurs instigator la ură dacă nu sunt americani.

 

Imaginează-ți că ești atât de malefic încât să ții o pancartă pe care scrie „ucideți ostaticii acum”.

 

Acesta este New York City. pic.twitter.com/HlfrIEB4wd — Aviva Klompas (@AvivaKlompas) 2 iunie 2024

Mândria și protestul sunt magneți media, indiferent cât de mică este mulțimea. Nu există niciun drept al omului recunoscut la nivel internațional ca paradele să fie prezentate la știrile de seară. Totuși, a fost ciudat că presa a ignorat evenimentul care mi-a adus votul drept cea mai contraculturală paradă din prima duminică din iunie. A fost o procesiune cu 15.000 de oameni și a avut loc chiar în mijlocul cartierului central de afaceri din Sydney. Poate că nu a fost relatat pentru că nu se încadra nici în categoriile Mândriei, nici în cele ale Protestului, care le fac viața atât de mult mai ușoară jurnaliștilor. 

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

A fost o procesiune solemnă și profund pioasă, condusă de arhiepiscopul catolic al orașului Sydney, Anthony Fisher. Purtând o monstranță mare de aur care conținea o hostie consacrată, despre care catolicii cred că este literalmente trupul lui Hristos, arhiepiscopul a mers pe străzile orașului până la Catedrala Sfânta Maria. A fost urmat de 15.000 de oameni de toate vârstele și din toate mediile – australieni, neozeelandezi, libanezi, locuitori ai insulelor din Pacific, chinezi, vietnamezi, indieni, africani, europeni, latino-americani și alții  – care se rugau și cântau imnuri. S-a încheiat cu o ceremonie în curtea din fața Catedralei și o scurtă predică a Arhiepiscopului. El a spus mulțimii : „tocmai ați proclamat orașului nostru darul răscumpărării în Hristos Isus. Nu prin argumente robuste, retorică ingenioasă sau efecte speciale, ci pur și simplu «Umblând cu Hristos» pe care îl iubiți.”  

 

Într-un fel, procesiunea a fost și o paradă a Mândriei, mândrie pentru o credință străveche în Dumnezeu, amenințată acum de un proiect de lege privind discriminarea religioasă . Și a fost, de asemenea, un marș de protest, un protest împotriva mișcărilor de subminare a expresiilor credinței religioase în piața publică. Credința în realitatea Euharistiei, a Corpus Christi, este specifică bisericilor catolice și ortodoxe. Dar nu trebuie să fii credincios pentru a aprecia că această demonstrație de fervoare și angajament trebuie să aibă rădăcini adânci, largi și nevăzute în comunitate. Mass-media tinde să relateze despre demonstrații ai căror participanți sunt cam ca ei – tipi deștepți cărora le pasă de lucrurile importante din viață, cum ar fi drepturile LGBTQI+, schimbările climatice și opoziția față de Israel. Dar este mai mult ca sigur că există o majoritate tăcută în Sydney – și în alte părți – care este dedicată din tot sufletul credinței și familiei. Jurnaliștii și politicienii ar trebui să le acorde mai multă atenție decât ultimei nebunii morale. Doar pentru că oamenii nu recurg la „argumente solide, retorică inteligentă sau efecte speciale”, preocupările lor contează.  Între timp, liderii catolici au fost încurajați de numărul tot mai mare de participanți la procesiunea anuală de Corpus Christi. Dacă Vaticanul o aprobă, este posibil ca Sydney să găzduiască un congres euharistic internațional în 2028. Notă pentru editorii de la Sydney Morning Herald : ați acoperit cu prisosință secțiunile Mândrie și Protestul. Ce-ar fi să adăugăm o nouă categorie, Praise? 

Sunt ignorate preocupările persoanelor religioase în Australia? Spune-ți părerea în comentarii. 

Michael Cook este redactor-șef al revistei Mercator . 

 

https://www.mercatornet.com/religion_is_the_most_powerful_force_for_good_in_society_why_does_the_media_ignore_it

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Haosul Apocaliptic, oroarea lumii fără Dumnezeu este opera omului,nu a DOMNULUI Creator) Un romancier francez analizează moartea solitară a Europei post-creștine

 

Steven Tucker

 

 

 Cel mai recent roman al lui Michel Houellebecq , publicat în sfârșit în traducere engleză la aproximativ doi ani după prima sa apariție în Franța, se numește Anihilare – dar anihilare a ce anume? A tot, de fapt. Diverse personaje fie mor, fie devin paraplegice, comatoase și funcțional moarte, dar într-un sens mult mai larg, cartea este despre moartea Occidentului în general și a Franței în special, într-o lume post-creștină lipsită de orice scop și sens uman autentic. Sau, din nou, poate că Dumnezeu nu este de fapt absent din această lume, ci doar că omul modern a uitat complet cum să-L perceapă și să vorbească cu El. Houellebecq însuși pare să fi trecut de la ateismul categoric la un agnosticism mai calificat pe măsură ce îmbătrânește, iar moartea apare din ce în ce mai mult în oglinda sa retrovizoare. După cum spune un personaj, privind niște viță de vie înnegrită iarna și observând cât de lipsite de orice frumusețe și sens par: „Dacă Dumnezeu ar fi existat cu adevărat… Ar fi putut oferi mai multe indicii despre opiniile Sale, Dumnezeu era un comunicator foarte slab, un astfel de amatorism nu ar fi permis într-un context profesional.” Fiind un roman parțial politic, mai multe dintre personajele sale principale lucrează în domeniul relațiilor publice; dacă Iehova ar fi fost unul dintre angajații lor, L-ar fi concediat de mult.

 

Restul e tăcere

 

Totuși, dacă comunicarea dintre om și Dumnezeu este dificilă, atunci comunicarea dintre oameni a devenit și mai impracticabilă. Aici, soția oarecum înstrăinată a unui personaj central încearcă să-i spună… ceva (nu este chiar clar ce anume), în termeni atât de cosmic inadecvați, încât pare să existe o imposibilitate aproape bazată pe fizică ca doi oameni să înțeleagă cu adevărat ceea ce au de spus unul celălalt: „Prudence a zâmbit și i-a acceptat plecarea cu buna dispoziție necesară, deși confuzia ei era evidentă în micile gesturi circulare ale mâinilor, ca și cum, prin crearea unor vârtejuri carteziene în eter, ar fi putut crea o forță de atracție între ele, poate ceva asemănător cu forțele gravitaționale. Și totuși, inexistența atât a eterului, cât și a vârtejurilor carteziene fusese demonstrată de mult timp și nu exista nicio îndoială asupra acestui subiect în comunitatea științifică, în ciuda ultimei rezistențe a lui Fontanelle, care în 1752 avea să publice Teoria vârtejurilor carteziene cu reflecții asupra atracției, o lucrare care nu a lăsat nicio moștenire. Ar fi fost mai bine să-i arate fundul.” Încercările de a reaprinde focul stins dintre doi oameni prin intermediul limbajului par la fel de zadarnice ca încercarea de a face același lucru prin intermediul mediului la fel de învechit al flogistonului . După cum întreabă Houellebecq: „Care a fost rostul instalării 5G dacă pur și simplu nu mai puteai lua contact unul cu celălalt și nu te mai puteai conecta și nu mai puteai efectua gesturile esențiale, cele care permit speciei umane să se reproducă, cele care, uneori, îți permit și să fii fericit?” Cu cât tehnologia telecomunicațiilor se îmbunătățește, se pare, cu atât mai puține lucruri valoroase au ființele umane de spus una alteia – uitați-vă doar la Twitter sau TikTok. Sunt acestea cu adevărat îmbunătățiri, din punct de vedere al conținutului, față de vremurile de altădată, scrise pe hârtie, ale lui Abelard și Heloise? Atmosfera generală a cărții este una de tragedie socială predominantă, deși este cu siguranță posibil să detectăm cel mai negru umor negru în pasaje precum cel de mai sus; deși poate că nu poate fi savurat decât de cei cu o mentalitate similară cu cea a autorului notoriu de saturnin, ale cărui opinii despre viitorul civilizației occidentale sunt într-adevăr sumbre – practic, el nu crede cu adevărat că are una.      

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

Sondajul nostru a spus…

După cum demonstrează o colecție de eseuri și interviuri non-ficționale ale lui Houellebecq, „Interventions 2020” , recent lansată în format paperback pentru a coincide cu apariția noului său roman, Houellebecq este un fel de admirator al gânditorului pozitivist francez din secolul al XIX-lea , Auguste Comte , fondatorul disciplinei sociologiei. Comte a perceput corect că, odată cu dispariția creștinismului, Occidentul va fi jefuit de principala sa putere socială motivațională și, în cele din urmă, se va prăbuși în plictiseală și va dispărea ca forță funcțională în afacerile mondiale, omul fiind un animal inerent religios. Ca remediu, Comte a încercat să întemeieze o „religie a raționalității” artificială pentru a înlocui catolicismul, cu oameni de știință și filozofi celebri, decedați, luând locul sfinților din vechime, dar, așa cum era de așteptat, a eșuat complet. În schimb, consideră Houellebecq, rămânem cu o nouă clasă preoțească, secularistă, sociologică, tehnocratică, fără nicio religie semnificativă care să slujească dincolo de cea a unei tehnocrații seculare goale, așa cum exemplifică cei doi protagoniști principali ai romanului Annihilation , extrem de capabilul ministru de finanțe al Franței, Bruno Juge, și consilierul și subordonatul său, Paul Raison. Niciunul nu este un om rău, iar portretul făcut de Houellebecq este, în multe privințe, în general simpatizant. Juge, în special, își dedică întreaga existență bunăstării naționale, sacrificându-și căsnicia, viața socială și tot restul, scopului extrem de limitat de a îmbunătăți ușor economia franceză în anumite aspecte relativ banale, încetinind astfel declinul națiunii până la irelevanță totală și entropie finală cu câțiva ani sau cam așa ceva: la urma urmei, amânarea înseamnă viață, așa cum obișnuia să susțină Lord Salisbury. Se pare că aceasta este cea mai mare semnificație pe care o poate găsi acum „omul” obișnuit (dacă este într-adevăr așa) din clasa conducătoare a Occidentului în viețile sale triste și lipsite de emoție. Fiți martori la profundul efect emoțional pe care l-a avut asupra unui coleg al speciei sale post-umane realizarea lui Juge de a-l transforma pe Citroën în principalul exportator european de mașini către „piața indiană, extrem de strategică”, chiar și înaintea „Audi însuși, Audi-ul de neegalat”: „jurnalistul economic Francois Lenglet, nepregătit pentru izbucniri emoționale, a plâns când a anunțat vestea în programul mult urmărit al lui David Pujadas de pe canalul LCI”. Cine este acest Bruno Juge, care poate face bărbații adulți să plângă la auzul celor mai recente date extrem de încurajatoare privind exportul de mașini, așa cum ar fi plâns odinioară de bucurie la nașterea primului lor copil? E destul de greu de spus; fiind cineva care pare să posede doar o personalitate externă, orientată spre public, mai degrabă decât o viață interioară autentică, precum atâția politicieni tehnocrați din zilele noastre, cea mai bună modalitate de a-l interpreta este prin intermediul sondajelor de opinie: „Pentru 88% dintre francezi, Bruno era «competent»; 89% îl considerau «muncitor» și 82% «integr», ceea ce era un scor excepțional, neatins niciodată de vreun politician de la apariția sondajelor… Dar doar 18% l-au considerat «cald», 16% «empatic» și doar 11% l-au considerat «apropiat de oameni»” – posibil pentru că nu este deloc o persoană completă, din punct de vedere emoțional. Spre deosebire de monologurile interioare mai elaborate, fie la persoana întâi, fie relatate de narator, din romanul victorian clasic, avem acum următoarele: date și statistici plate, complet impersonale. Într-o inversare completă a tehnicii romanestice tradiționale, versiunea percepută extern a personajului devine mult mai reală decât cea revelată intern. În Interventions 2020 , Houellebecq își explică raționamentul din spatele unei astfel de scrieri:             „Explicarea comportamentului uman printr-o listă scurtă de parametri numerici (în esență, concentrații de hormoni și neurotransmițători) câștigă teren pe zi ce trece. În aceste chestiuni, romancierul face parte din publicul larg. Construcția unui personaj într-un roman ar trebui, așadar, dacă este sincer, să i se pară un exercițiu oarecum formal și inutil; una peste alta, o fișă cu specificații tehnice ar fi suficientă.” Cu personajul Bruno Juge, în sfârșit avem unul.

Unde nu există voință, nu există cale

În lumea contemporană, fără Dumnezeu și dezamăgită a Occidentului post-democratic de astăzi, „Viața umană constă dintr-o secvență de dificultăți administrative și tehnice, intercalate cu probleme medicale”, nimic mai mult, nimic mai puțin; sau toate trei la un loc, dacă ați încercat vreodată să programați o întâlnire la un medic NHS în ultima vreme, s-ar putea spune. Într-un astfel de mediu, oamenii nu devin nimic mai mult decât „mici bile de rahat, rahat egoist, neconectat și fără legătură unul cu celălalt… De câțiva ani, este adevărat, bilele de rahat copulaseră în număr mai mic, păreau să fi învățat să se respingă unul pe celălalt, erau conștienți de duhoarea lor reciprocă și se despărțeau cu dezgust; o dispariție a rasei umane părea imaginabilă pe termen mediu. Asta a lăsat alte gunoaie precum gândacii de bucătărie și urșii [încă existenți], dar nu poți rezolva totul în același timp.” Când aceste „mici bile de rahat” se rostogolesc unele peste altele pentru a se reproduce, adesea o fac doar din motive egoiste. Două personaje albe din roman au un fiu metis, rezultat al inseminării artificiale. Dar de ce a ales mama să fie injectată cu sperma unui bărbat de culoare de către compania medicală? Pentru că părea să considere copilul rezultat nu ca pe o ființă umană reală – o specie acum arhaică, care abia mai există în Țara Houellebecq – ci ca pe o reclamă ambulantă pentru propria virtute politică și morală: „Își folosise copilul ca pe un fel de panou publicitar, o modalitate de a afișa imaginea pe care dorea să o ofere despre sine – caldă, deschisă, cetățeană a lumii – în timp ce [de fapt] era destul de egoistă, lacomă și mai presus de toate conformistă la cel mai înalt grad.” Îi dă chiar și un nume pretențios, în stil cod-medieval, „Godefroy”, ca și cum ar spune că „negrii sunt mai francezi decât francezii” și dorește, de asemenea, să-l folosească ca o mustrare permanentă la adresa soțului ei, pentru a le arăta în mod activ chiar și unor necunoscuți aleatorii de pe stradă că el nu este cu adevărat adevăratul tată al copilului ei, ci doar un receptacul biologic redundant pentru cruzimea ei conjugală fără sens. Din nou, suprafețele exterioare și publicitatea caracterului dorit iau locul caracterului intern real, ca în cazul lui Bruno Juge: fără îndoială, 99% dintre cititorii francezi chestionați de sondatorii de opinie au considerat-o „o ticăloasă fără inimă”.    Acest copil poate fi văzut și ca înlocuitor al „Marii Înlocuiri” demografice a occidentalilor albi cu non-albi importați din Africa și lumea musulmană, o idee cu mare succes public în Franța. Houellebecq este un mare fan al filosofului Arthur Schopenhauer și al noțiunii sale de „ Voință Imanentă ”, un fel de „forță vitală” inerentă, înnăscută în lumea naturală, care tinde să împiedice, să zicem, broaștele țestoase, pescărușii sau tardigradele să-și piardă orice încredere în locul lor natural în marea rundă a existenței și să se sinucidă, spre deosebire de ființele umane deprimate care o fac atât de des. Se pare că Occidentul și-a pierdut posesia colectivă a aceleiași „Voințe Imanente” și, prin urmare, comite încet, dar constant, sinucideri post-creștine, indiferent dacă știe sau nu acest lucru în mod conștient: „Ar putea un politician să influențeze cu adevărat cursul lucrurilor? Părea discutabil… Mai exista ceva [pe lângă politică, economie și tehnocrație], o forță întunecată și secretă care putea fi de natură psihologică, sociologică sau pur și simplu biologică, era imposibil de știut ce era, dar era teribil de importantă pentru că totul depindea de ea, atât demografia, cât și credința religioasă și, în final, dorința oamenilor de a rămâne în viață și viitorul civilizațiilor lor.” Ultima generație care a posedat această Voință Imanentă în masă a fost generația Baby-Boomers, născuți în timpul și în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, când populația Europei se bucurase de o adevărată cruciadă morală împotriva unui rău autentic în care să se implice; acum, generațiile lor succesoare nu aveau decât cruciade morale false, precum BLM, #MeToo și chestii LGBTQ din ce în ce mai ciudate, alături de care să meargă. Nu e de mirare că „micile ghemotoace de rahat” începeau să se arunce în toaleta civilizațională și demografică.

O moarte vie

Așadar, aceasta este atmosfera generală a cărții – una de disperare și lipsă de speranță profundă, dar totodată extrem de amuzantă – dar care este intriga de fapt? La început, pare că romanul va spune o poveste oarecum thriller, în maniera brută a regretatului J.G. Ballard în titluri precum „ Nopți de cocaină” , „Super-Cannes” sau „Kingdom Come” . O serie de evenimente teroriste bizare se desfășoară pe tot globul, care par să vizeze subminarea și mai mult a rezervelor de Voință Imanentă rămase ale omenirii; navele container sunt torpilate pentru a perturba comerțul internațional, instalațiile de inseminare artificială sunt bombardate cu bombe incendiare, navele cu migranți sunt scufundate cu toți cei aflați la bord și, în general, se fac încercări de a descuraja omenirea să se reproducă și mai mult. Se pare că persoanele responsabile sunt sataniști de un anumit fel, deși „satanismul” aici este de fapt un fel de fațadă estetică pentru eco-fasciștii de tip Savitri Devi, care văd omenirea modernă ca pe o ciumă ce ar trebui ștearsă de pe planetă: ceea ce le-a făcut Hitler evreilor, poate că ar vrea să ne facă și nouă, celorlalți. Sau poate că nu. Nu este niciodată clarificat cine sau ce se află în spatele întregului haos și, în cele din urmă, această parte a intrigii se stinge pur și simplu, cam așa cum face Franța în prezent, de bunăvoie, fără a fi nevoie de ecoterorism. „Dacă scopul teroriștilor era să anihileze lumea așa cum o știa el, să anihileze lumea modernă, nu putea să-i învinovățească în întregime”, se spune despre un personaj, care pare să vorbească aici în numele lui Houellebecq însuși. Într-unul dintre articolele sale din Intervențiile din 2020 , autorul recomandă în mod specific aruncarea în aer a navelor container după evacuarea echipajelor acestora, deoarece „reducerea comerțului mondial este un obiectiv dezirabil” pentru a ajuta la ameliorarea nebuniei globaliste care ne ruinează în prezent pe toți. În mijlocul întregii Anihilări la nivel de civilizație , însă, se află multă uitare paralelă la nivel personal. Paul Raison, asistentul administrativ al lui Bruno Juge, este personajul principal al cărții, iar ceea ce inițial pare o simplă intrigă secundară despre tatăl său care suferă un accident vascular cerebral și este un candidat pentru eutanasie (voluntară sau nu) într-un centru de reabilitare medicală subfinanțat, din care trebuie salvat de familia sa, începe treptat să ocupe un loc central în fața dramei ballardiene despre navele bombardate și așa mai departe. Houellebecq pare, în general, să fie împotriva eutanasiei, așa cum demonstrează un eseu din Interventions 2020 despre uciderea medicală din viața reală a unui francez paraplegic pe nume Vincent Lambert , iar când Raison își dă seama că tatăl său, deși în esență o legumă, are încă capacitatea de a privi apusul și frunzele în vânt, de a citi cărți dacă altcineva întoarce paginile pentru el, „atunci nu-i lipsea absolut nimic în viață” – de fapt, este de fapt mai viu decât sunt Raison și Juge înșiși. Și apoi, dintr-o dată, Raison își găsește viața – murind. Dezvoltă cancer la gură și, lipsit de Voința Imanentă a tatălui său, din generația Baby Boomer, se sinucide efectiv refuzând tratamentul din cauza efectelor secundare dureroase și desfigurante, lucru care, împreună cu simpatia ei pentru el din cauza bolii tatălui său, produce în cele din urmă un fel de reconciliere, atât emoțională, cât și sexuală, cu soția sa înstrăinată. Înainte de aceasta însă, Raison pregătește o întâlnire cu o prostituată. Din păcate, escorta în cauză se dovedește a fi nepoata lui Raison, dar surpriza plăcută inițială de a nu fi respins doar pentru că este un bărbat alb heterosexual de vârstă mijlocie, spre deosebire de un musulman homosexual de culoare de optsprezece ani, mai acceptabil la modă, îi oferă cel puțin o scurtă pauză de la cultul tinereții și al anti-tradiției în care Occidentul post-creștin a căzut sistematic în ultimele decenii.

Sfârșitul… absolut a tot

M-am bucurat foarte mult atât de acest roman, cât și de colecția de eseuri care îl însoțește, considerând fiecare dintre ele niște povești comice de groază excelente despre rezultatele aparent inevitabile ale pierderii religiei asupra omenirii: povești de groază care nu sunt scrise, desigur, din perspectiva unui credincios real. Houellebecq a fost uneori acuzat că este un cripto-catolic nedeclarat, dar, spune el în Interventions 2020 , este catolic „doar în sensul că exprimă oroarea lumii fără Dumnezeu” fără a crede el însuși în vreun fel în El personal. Doar că, în mod similar, Houellebecq nu crede în doctrinele politice pseudo-religioase comtiene care par să înlocuiască în mod nesatisfăcător Divinitatea, cum ar fi „progresul”, „toleranța”, „egalitatea”, „libertatea” și așa-numitele „drepturi ale omului”: abandonând Raiul supranatural, am reușit doar să locuim într-un Iad materialist, sugerează el. Deși o mare parte din scrierile sale au fost criticate ca fiind pornografice, violente, insultătoare, non-politice, rasiste etc., etc., unii l-au considerat pe Houellebecq un scriitor presupus „imoral”. Dar, așa cum explică el în Interventions 2020 , „a scrie implică asumarea negativului, a tot negativul din lume și reprezentarea lui, astfel încât cititorul să poată fi ușurat văzând partea negativă exprimată”. Din păcate, însă, „autorul, care își asumă responsabilitatea de a o exprima, riscă să fie identificat cu această parte negativă a lumii”. Dar Houellebecq nu este suma totală a personajelor descrise în cărțile sale, la fel cum Agatha Christie nu este o criminală în masă sau Vladimir Nabokov nu este un pedofil; de fapt, el este, în cele din urmă, mai degrabă un scriitor moral, comparându-se cu „Hristos luând asupra sa toate păcatele umanității”. Nu l-aș compara pe Houellebecq cu Hristos, dar nu există nicio îndoială că francezul se bucură de o facilitate similară de a produce parabole memorabile, așa cum se întâmplă și aici cu Annihilarea . În cele din urmă, Paul Raison reușește să obțină cel mai apropiat lucru de un final fericit într-un roman de Michel Houellebecq – moare. Dar moare în pace, iubit și fără prea multă durere, ceea ce este probabil mai mult decât va reuși în cele din urmă Occidentul post-creștin însuși.

Este justificată disperarea lui Houellebecq cu privire la viitor? Spuneți-ne ce părere aveți în comentariile de mai jos.

 

Steven Tucker este un scriitor stabilit în Marea Britanie, cu peste zece cărți scrise. Cea mai recentă lucrare a sa, „Utilizarea greșită a științei de către Hitler și Stalin”, care compară pseudoștiința „trezire” de astăzi cu pseudoștiința totalitară a trecutului, a fost lansată în 2023.

 

 

 

 

 

https://www.mercatornet.com/a_french_novelist_anatomises_the_lonely_death_of_post_christian_europe

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(C-am asa arata contrastul dintre Iubirea Dumnezeiasca din Ioan 3/16 si ”dragostea” Satanica…) Romancierul francez Michel Houellebecq poate fi nebun, dar se opune cu vehemență eutanasiei…

 

 

Michael Cook

 

 

  Michel Houellebecq (sus, cu o țigară) este cel mai apreciat romancier francez în viață, un nominalizat peren la Premiul Nobel pentru Literatură și un provocator extraordinar . Adjective contradictorii îi acoperă numele ca niște bilețele Post-It colorate: genial, pornografic, brutal de onest, islamofob, violent, umanist, nihilist, respingător, îndrăzneț, marxist, reacționar etc., etc. Trebuie să fie și unul dintre cei mai declarați oponenți ai eutanasiei din Franța. Într-un articol recent din Le Figaro (tradus în UnHerd ), el și-a explicat poziția într-un limbaj amar și colorat, caracteristic său: Partizanilor eutanasiei le place să gargarească cu cuvinte ale căror înțelesuri le distorsionează într-o asemenea măsură încât nici măcar nu ar trebui să mai aibă dreptul să le rostească. În cazul „compasiunii”, minciuna este palpabilă. Când vine vorba de „demnitate”, lucrurile sunt mai insidioase. Ne-am abătut serios de la definiția kantiană a demnității, înlocuind, puțin câte puțin, ființa fizică cu cea morală (și poate chiar negând însăși noțiunea de ființă morală), înlocuind capacitatea umană de acțiune cu un concept mai superficial, mai animalic, de sănătate bună — transformat într-un fel de precondiție a oricărei posibilități a demnității umane, poate chiar a singurului său sens adevărat.În felul acesta, rareori am avut impresia că am manifestat o demnitate extraordinară, vreodată în viața mea; și nu am impresia că aceasta este susceptibilă de a se îmbunătăți. Voi sfârși prin a-mi pierde părul și dinții. Plămânii mei vor fi reduși la minimum. Voi deveni din ce în ce mai mult sau mai puțin impotent, mai mult sau mai puțin incapabil, poate incontinent și posibil chiar orb. Odată ce am atins un anumit stadiu de degradare, voi ajunge inevitabil să-mi spun (și voi fi norocos dacă nu este altcineva care să-mi arate asta) că nu mai am nicio demnitate. Însă, așa cum subliniază el, demnitatea fizică nu este ceea ce ne menține în viață. Este sentimentul că suntem iubiți. Sursa demnității noastre este relațională – nu autonomia, ci faptul de a fi iubiți de alți oameni. Alienarea este tema majorității romanelor sumbre ale lui Houellebecq despre societatea fracturată și narcisistă în care trăim. Personajele sale tânjesc mereu după împlinire sexuală fără a se putea iubi. Poate că eutanasia este răspunsul natural la această existență sumbră. Dar nu este adevărata soluție să ne iubim unii pe alții, mai degrabă decât să garantăm moartea celor care au ghinionul să nu fie iubiți? Houellebecq continuă spunând: Ei bine, și ce dacă? Dacă aceasta este demnitatea, te poți descurca foarte bine și fără ea. Pe de altă parte, fiecare are nevoie, mai mult sau mai puțin, să se simtă necesar sau iubit; și, dacă nu, stimat – chiar și în cazul meu, admirat. Este adevărat că și asta se poate pierde; dar nu se poate face prea mult în privința asta; alții joacă în această privință rolul determinant. Și îmi pot imagina cu ușurință cerând să mor în speranța că alții vor răspunde: „O, nu, nu. Te rog să stai cu noi puțin mai mult.” Acesta ar fi în stilul meu. Și recunosc asta fără cea mai mică rușine. Concluzia, mă tem, este inevitabilă: sunt o ființă umană complet lipsită de orice demnitate. Houellebecq este un fel de catastrofist social. Alți romancieri scriu despre invazii zombi; el își imaginează tendințe sociale duse la extreme abia imaginabile. Celebrul său roman, Soumission ( Supunerea ), este o viziune asupra Franței transformate de legea islamică Sharia. Este morocănos și excentric, dar vizionar. Și consideră că eutanasia este un fel de test de turnesol pentru o civilizație decadentă. El scrie:  Onoarea unei civilizații nu este chiar nimic. Dar, de fapt, este în joc altceva; din punct de vedere antropologic. Este o chestiune de viață și de moarte. Și în această privință va trebui să fiu foarte explicit: atunci când o țară – o societate, o civilizație – ajunge la punctul de a legaliza eutanasia, își pierde, în ochii mei, orice drept la respect. De atunci încolo devine nu doar legitim, ci și dezirabil să o distrugem; astfel încât altceva – o altă țară, o altă societate, o altă civilizație – să aibă șansa să apară.  Acesta este un gând înfricoșător. Acesta este oare viitorul unei societăți atât de concentrate pe sex și bogăție încât a uitat cum să iubească?

 

 

https://www.mercatornet.com/french-novelist-michel-houellebecq-may-be-nutty-but-he-is-fiercely-opposed-to-euthanasia

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Creștinii francezi sunt obligați să plătească pentru propria lor batjocură

 

 

Steven Tucker

 

 

 

Cum plănuiești să sărbătorești Halloween-ul săptămâna aceasta? Chiar și un bărbat atât de obsedat de straniu precum Tim Burton se va mulțumi probabil să pună o lumânare într-un dovleac sau să împartă Haribo gratuit școlarilor care merg la Halloween. Autoritățile din orașul francez Toulouse au decis însă să meargă mai departe, organizând un întreg festival al ceea ce unii critici au considerat a fi o venerație publică a Diavolului – pardon, o „ operă urbană ” în aer liber – numit „Porțile Întunericului”, în weekendul premergător Halloweenului, 25-27 octombrie. Principala fiară a Iadului prezentă a fost Regina-Demonă Lilith , o entitate străveche din Orientul Mijlociu, presupusa primă soție adevărată a lui Adam înaintea Evei, considerată cândva responsabilă pentru moartea bebelușilor în timpul nașterii. Într-un Occident din ce în ce mai post-creștin, care celebrează avortul ca un fel de nou sacrament secular, Lilith a fost revendicată de atunci ca o zeiță a eliberării „feministe” de lanțuri civilizaționale acum atât de demodate precum maternitatea și căsătoria și a apărut la Toulouse sub forma unei marionete mecanice gigantice, mai înaltă decât multe clădiri. O creație impunătoare, Lilith s-a manifestat cu un tors gol din bronz, sânii expuși la vedere, culminând cu un cap uman cu coarne de berbec curbate și un craniu pe frunte. Sub talie, a adoptat forma unui scorpion motorizat, complet cu un ace gigantic în coadă. Una peste alta, o viziune și mai înfricoșătoare a emancipării feminine nestingherite decât cea a șefei UE, Ursula von der Leyen – și la fel de bine întreținută din bani publici, indiferent dacă publicului îi place sau nu. În numele încurajării turiștilor, ieșirea lui Lilith din cea mai apropiată Gură a Iadului din UE a fost finanțată direct de consiliul orașului Toulouse: ceea ce este doar un alt mod de a spune, de către contribuabilul local. Și, întrucât unii dintre acești contribuabili s-au întâmplat să fie creștini, alții nu au fost foarte încântați. Deși opera nu încuraja deloc în mod activ satanismul – trebuia să fie despre victoria altor figuri mitologice mecanice gigantice, precum Minotaurul, asupra forțelor întunericului, așa cum sunt reprezentate de Lilith – evenimentul nu a fost interpretat de toată lumea așa. 

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

Frumoasa iadului 

Lilith a fost inițial dezvoltat pentru festivalul de heavy metal Hellfest, care are loc anual în Bretania, unde intrarea pentru copiii sub 12 ani este gratuită, permițând astfel copiilor să fie expuși cu ușurință la o iconografie anticreștină mai autentică și deliberat, cum ar fi un episcop schelet nemort îmbrăcat în robe negre, un zombi răstignit pătat de sânge și un Iisus Hristos posedat demonic care face semnul clasic heavy metal „coarne de diavol” cu degetele. Și Hellfest a fost odată finanțat de statul francez, cu suma de 15.000 de euro pe ediție, până când un grup de presiune a oprit finanțarea, argumentând că totul devenise o „incitare la ură” împotriva credincioșilor, subvenționată de contribuabili. Cel puțin vizitatorii trebuiau să facă o alegere specifică pentru a participa la Hellfest; nimeni nu i-a adus cu autobuzul pe enoriașii în vârstă ca să le provoace tuturor atacuri de cord cu forța. Cu „opera urbană” de Halloween din Toulouse din această săptămână, lucrurile au stat fundamental diferite, au susținut criticii. Se așteptau în jur de un milion de vizitatori, iar parada lui Lilith a avut loc în tot centrul orașului, nu într-o arenă de concerte specifică, împrejmuită cu ziduri, cu străzi având simboluri mari, explicit blasfemice, cum ar fi cruci inversate și Sigiliul lui Lucifer proiectat peste tot pe ele. Acest lucru a fost făcut mai mult cu scopul specific de a oferi o atmosferă înfricoșătoare și sinistră decât de a ofensa intenționat religioșii, dar a ofensat cu toate acestea unii dintre acești observatori.     După cum se plângea preotul Catedralei Saint -Étienne , părintele Simon d’Artigue, „dimineața de duminică este [acum] marcată de Fiară, ziua în care catolicii se adună pentru Liturghie”. Părintele d’Artigue și-a dat seama pentru prima dată că ceva nu era în regulă când a dat peste afișe publicitare pentru operă care înfățișau bisericile catolice din Toulouse în flăcări, însoțite de imagini cu demoni veseli. Problema nu era că un astfel de eveniment avea loc în sine , ci doar libertatea de exprimare (sau spectacol liber, sau cum vreți să-i spuneți), ci locul și modul în care era pus în scenă. Personal, mi s-a părut că totul părea destul de inofensiv, totuși, cu siguranță, există oameni care nu vor să vadă astfel de lucruri și, la fel ca în cazul paradelor gay contemporane, practic li se băga pe gât. După cum a observat cu exactitate superiorul părintelui d’Artigue, arhiepiscopul Guy de Kérimel : „ Există oameni cărora le place să se uite la filme de groază, dar rețineți că trebuie să plătiți pentru a le accesa”. Totuși, în această perioadă pre-Halloween, creștinii din Toulouse „trebuie doar să se ascundă în casele noastre dacă nu vrem să asistăm la toate acestea și asta timp de trei zile”.

Libertate, Egalité, Blasphème

Așadar, de ce îi obligau autoritățile orașului pe creștini să se „ascundă în casele lor” în acest fel și să plătească pentru acest privilegiu din propriile taxe, pe deasupra? Din pură ură anticreștină? Nu sunt atât de sigur. Regizorul spectacolului, François Delarozière, s-a declarat nedumerit de „reacția dintr-o altă epocă”, protestând că a lui era „o poveste de familie”, cu un final fericit în care lumina triumfă asupra întunericului. „Înțeleg că spectacolul poate șoca credincioșii, dar promovează valori universale”, a explicat el . Prin „valori universale” aici, însă, ceea ce Delarozière înțelege de fapt sunt „valori liberale”, pe care presupune în mod eronat că oricine are o rațiune rațională în zilele noastre trebuie să le respecte automat. „Cu toții avem dreptul să spunem ce vrem și ce gândim, dar nu avem dreptul să cenzurăm sau să interzicem”, a adăugat el , caz în care sunt sigur că ar fi mai mult decât fericit să accepte o viitoare comandă din partea Vaticanului de a crea două marionete gigantice Adam și Eva și de a le plimba prin centrul orașului Toulouse pentru a demonstra credința creștină biologic corectă că există doar două sexe umane pentru toți cei prezenți, chiar și pentru membrii clubului gay local. Într-adevăr, orice problemă ar fi putut fi evitată cu ușurință prin simpla organizare a întregului eveniment în altă parte decât într-o zonă centrală a orașului Toulouse, plină de principalele biserici și catedrală din timpul zilelor lor principale de slujbă, cum ar fi într-un parc sau stadion local, sau prin simpla eliminare a simbologiei anticreștine explicit blasfemie, cum ar fi crucile inversate, și prezentarea întregului eveniment ca un război generic al binelui împotriva răului. Nicio altă religie nu ar fi tratată cu o asemenea disprețuire indiferentă, cu postere cu moschei în flăcări și mecha- djinn uriași care calcă nebunește prin Marsilia sau prin periferiile pariziene , precum un Godzilla care a dat greș. Islamul este însă diferit, deoarece este în mod clar o religie încă vie: probabilitatea ca Monsieur Delarozière să fie vedeta unei parade și mai noi și mai îndrăznețe, una în care propriul său cap tăiat este purtat pe străzi pe o tavă mare de argint de un salafist furios care joacă rolul Salomeei cu capul lui Ioan Botezătorul, în cazul în care ar îndrăzni vreodată să pună în scenă o operă care batjocorește islamul, ar fi o dovadă în acest sens. Standardele duble expuse aici sunt cele care îi vor înfuriați pe mulți, mai mult decât orice altceva.

Toulouse, poziția morală înaltă

Totuși, se pare că mulți dintre organizatorii festivalului de Halloween de la Toulouse nici măcar nu s-au gândit că ar putea insulta cu adevărat creștinismul aici. Probabil, ei consideră pur și simplu credința ca pe un lucru mort, de basm, în care niciun european cu adevărat „modern” nu mai crede și care, spre deosebire de islam, este, prin urmare, complet sigur și inofensiv de batjocorit, precum zeii greci ai Olimpului sau zeii nordici Aesir. Arhiepiscopul K é Rimel a comparat situația cu cea a celebrei ceremonii de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris din această vară, când a fost pusă în scenă o parodie trans-tastică a Cinei Cea de Taină, cu un Ștrumf-Dionis albastru uriaș care îl înlocuia pe Iisus Hristos pe malurile Senei. Ambele cazuri, a spus el, au demonstrat că „Hristos a fost îndepărtat din lumea culturală”, care „nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu creștinismul”. Asistentul său, părintele d’Artigue, a fost de acord, spunând că, din perspectiva Bisericii, „nu a existat niciodată intenția de a interzice spectacolul”, doar de a-l muta sau de a „acuza artistul că are intenții rele sau blasfemie”. Într-adevăr, nu; spre deosebire de organizatorii seculariști nechibzuiți ai Gay-Parade de la Paris și ai Liturghiei Negre în aer liber de la Toulouse, s-ar putea argumenta că adevărații sataniști înrăiți sunt de fapt mai aproape de Dumnezeu, deoarece cred cel puțin în existența unei Divinități pe care ulterior o repudiază. Așa cum a avertizat arhiepiscopul Ké Rimel : „Pentru masele de oameni care se plimbă pe străzile din Toulouse, totul este doar un joc inofensiv ale cărui detalii nu le înțeleg.” Poate că este. Dar dacă nu este? Un alt francez, Charles Baudelaire, a fost cel care (se spune că a inventat acea replică veche și grozavă despre cum „Cel mai mare truc pe care l-a făcut vreodată Diavolul a fost să convingă lumea că nu există”. Evenimentele din Toulouse, dinaintea Halloween-ului, ar fi putut dovedi acest lucru. 

De ce se întâmplă astfel de lucruri în Toulouse, dar nu și în Texas? 

Steven Tucker este un scriitor stabilit în Marea Britanie, cu peste zece cărți scrise. Cea mai recentă lucrare a sa, „Utilizarea greșită a științei de către Hitler și Stalin”, care compară pseudoștiința „trezire” de astăzi cu pseudoștiința totalitară a trecutului, a fost lansată în 2023.

 

 

https://www.mercatornet.com/french_christians_forced_to_pay_for_their_own_mockery

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Era castrării copiilor s-a încheiat, în mare parte datorită lui Donald Trump

 

 

Kurt Mahlburg

 

 

Nu fac des predicții, dar la începutul anului trecut am făcut această previziune despre castrarea chimică și chirurgicală a minorilor: Prevăd că întregul castel de cărți se va prăbuși în Occident în următorul an sau cam așa ceva – dând medicamentului șarlatanos cunoscut sub numele de „ îngrijire care afirma genul” o durată de valabilitate aproximativă cea a lobotomiilor și cu două decenii prea lungă. Zece luni mai târziu, profeția s-a împlinit. Printre numeroasele ordine executive cu tematică de gen emise de administrația Trump săptămâna aceasta s-a numărat și unul publicat marți, intitulat „ Protejarea copiilor de mutilările chimice și chirurgicale” . Acesta începea astfel: În întreaga țară, astăzi, profesioniștii din domeniul medical mutilează și sterilizează un număr tot mai mare de copii influențabili, sub afirmația radicală și falsă că adulții pot schimba sexul unui copil printr -o serie de intervenții medicale ireversibile. Această tendință periculoasă va fi o pată pe istoria națiunii noastre și trebuie să se încheie. OE a avertizat că victimele acestei practici regretă adesea, pot ajunge să nu poată concepe sau alăpta și se pot confrunta cu facturi medicale în creștere, „complicații medicale pe tot parcursul vieții, un război pierdut cu propriul corp și, din păcate, sterilizare”. Prin urmare, noua Administrație a anunțat că „nu va finanța, sponsoriza, promova, asista sau sprijini așa-numita « tranziție » a unui copil de la un sex la altul și va aplica cu rigurozitate toate legile care interzic sau limitează aceste proceduri distructive și care schimbă viața”. 

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

Pe lângă furnizarea unei liste complete a medicamentelor și procedurilor care trebuie evitate, ordinul impune, în mod semnificativ, agențiilor federale să „anuleze sau să modifice toate politicile care se bazează pe îndrumările WPATH ” – o mișcare care i-ar expune probabil pe practicienii recalcitranți la litigii. Astfel, deși nu va interzice complet „medicina de gen”, ordinul executiv al lui Trump va asigura că aceasta este puternic restricționată, dacă nu chiar închisă definitiv, în națiunea cu cel mai mare număr de victime și cea mai mare vinovăție pentru extinderea, inovarea și popularizarea acestei practici barbare la nivel mondial.

Schimbare durabilă?

Însă acesta este doar un ordin executiv care poate fi anulat de următoarea administrație , ar putea argumenta criticii. Posibil. Dar, având în vedere că popularitatea castrării copiilor este acum la niveluri istoric scăzute și că republicanii controlează ambele camere ale Congresului, este foarte probabil ca reformele lui Trump să fie transpuse în lege înainte de alegerile de la jumătatea mandatului care urmează. Chiar dacă nu, sondajele recente sugerează că mișcarea America First, care a cuprins țara în noiembrie anul trecut, reprezentând mult mai mult decât alegătorii MAGA sau adepții personalității lui Trump, este o candidatură unitară pe care democrații se vor chinui să o înlăture în 2028. Ordinul executiv al lui Trump ar putea avea o durată foarte lungă de valabilitate. „Dar aceasta este doar America” , ar putea argumenta și criticii. De fapt, Statele Unite au rămas în urmă în ceea ce privește reducerea xarlatanismului de gen la copii, cel puțin la scară națională. Chile, Italia, Germania, Regatul Unit, UE, Elveția, Danemarca, Norvegia, Franța, Suedia și Finlanda au făcut toate măsuri îndrăznețe pentru a reduce această practică. Și tocmai asta a venit de la The Australian : Peste 100 de medici, cadre universitare, avocați, politicieni, susținători ai detranziției cer guvernului albanez să lanseze imediat o anchetă privind medicina de gen în rândul tinerilor și să întrerupă utilizarea blocantelor pubertății și a terapiilor hormonale la copiii din Australia. Grupul de semnatari, care îi include pe fostul prim-ministru Tony Abbott, fostul viceprim-ministru John Anderson, psihiatrul pediatru Jillian Spencer din Queensland, fosta candidată liberală Katherine Deves și medicul Dr. Julie Sladden, a avertizat că această practică este un „ potențial dezastru de sănătate publică cu semnificație generațională”. Deși mai sunt câteva încăierări de dus, era castrării copiilor se apropie rapid de sfârșit. Slavă Domnului pentru asta. Următoarea mea predicție? Nu peste mult timp, marea majoritate a celor care au ajutat și au instigat pseudoștiința cunoscută sub numele de „medicină de gen” își vor schimba părerea și vor nega că au susținut-o vreodată. Știi că o vor face. Bine că am păstrat chitanțele.

Crezi că totul este o furtună într-o cană de ceai sau un progres semnificativ? 

 

Pastorul

Kurt Mahlburg este scriitor și autor, o voce australiană emergentă în domeniul culturii și credinței creștine. Are o pasiune atât pentru filosofie, cât și pentru personalitate, bazându-se pe experiența sa de arhitect absolvent, profesor de școală primară, misionar și tânăr pastor .

 

 

https://www.mercatornet.com/the_era_of_castrating_kids_is_over_thanks_bigly_to_donald_trump

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

(Degeaba ne trezim,daca nu ne nastem din nou ,nu din tata Satan –Ioan 8/44,ci din Samanta lui Dumnezeu…) Trezește-te, lume! Wokeismul este în declin…

 

 

Dianna Kenny

 

 

Adevărata măreție constă, fără îndoială, în această luptă obscură unde, lipsiți de entuziasmul mulțimilor, câțiva indivizi, punându-și viața în pericol, apără, absolut singuri, o cauză disprețuită din jurul lor (din Trandafirul Alb , Inge Scholl). „Trandafirul Alb” este o relatare tragică a rezistenței studenților germani împotriva lui Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Trei dintre ei au fost capturați și condamnați la moarte pentru înaltă trădare. Ziarele au publicat articole despre „lupi singuratici și aventurieri iresponsabili, care prin faptele lor s-au exclus automat din comunitatea Volk ” .

Ce este „wokeismul”?

„Wokeismul” derivă din engleza vernaculară afro-americană și poartă definiția de „trezire” sau conștientizare a problemelor legate de opresiunea sistemică și justiția socială. Ca multe mișcări, a devenit extremist în preceptele și activismul său, în special în ceea ce privește susținerea grupurilor marginalizate. Nicăieri nu a avut mai mult succes decât în ​​domeniul transgenderismului care implică tineri. Wokeismul s-a infiltrat în instituții cheie care susțin în prezent politici de corectitudine politică extremă, reduc la tăcere vocile disidente, se implică în cultura anulării și chiar lansează urmăriri penale împotriva sufletelor mai curajoase care continuă să afirme lucruri evidente, de exemplu, că sexul este dimorf și că femeile trans nu sunt femei. În 1895, Gustave Le Bon a scris în premonitoria sa carte „Mulțimea: Studiu al minții populare” : Mulțimile sunt, fără îndoială, întotdeauna inconștiente, dar chiar această inconștiență este poate unul dintre secretele puterii lor. În lumea naturală, ființele guvernate exclusiv de instinct îndeplinesc acte a căror complexitate minunată ne uimește. Rațiunea este un atribut al umanității de dată prea recentă și încă prea imperfectă pentru a ne dezvălui legile inconștientului și, mai mult, pentru a-i lua locul. Rolul jucat de inconștient în toate actele noastre este imens, iar cel jucat de rațiune foarte mic. Inconștientul acționează ca o forță încă necunoscută. Dacă vrem, așadar, să rămânem în limitele înguste, dar sigure, în care știința poate ajunge la cunoaștere și să nu rătăcim în domeniul conjecturilor vagi și al ipotezelor zadarnice, tot ce trebuie să facem este pur și simplu să luăm act de fenomenele care ne sunt accesibile și să ne limităm la examinarea lor. Fiecare concluzie trasă din observația noastră este, de regulă, prematură, căci în spatele fenomenelor pe care le vedem clar se află alte fenomene pe care le vedem neclar și, poate, în spatele acestora din urmă, altele pe care nu le vedem deloc. Care sunt forțele, inconștiente și necunoscute, care alimentează ideologia de gen? La o conferință de la Paris, în 2024, psihanalistul Roberto D’Angelo a remarcat „ștergerea completă” a conceptelor de vulnerabilitate, risc și prejudiciu asociate cu îngrijirea care afirmă genul și remarcabila lipsă de curiozitate față de preocupările care îi determină pe tineri să caute astfel de modificări corporale extreme. „Durerea psihică pe care o vedem în cabinetele noastre de consultații și care apare în studiu după studiu este complet exilată din conștientizare”, a spus el. D’Angelo a opinat că un posibil motiv pentru acceptarea abjectă a declarațiilor tinerilor care se declară transgender este vinovăția inconștientă și nevoia de penitență și absolvire a psihiatriei pentru patologizarea anterioară a homosexualității. În graba lor dreaptă de a afirma, această dinamică (inconștientă) de ispășire împiedică recunoașterea durerii psihice care „zumzăie sub” identificarea trans. Totuși, în timp ce acoliții, practicienii afirmativi și politicienii continuă să se ocupe de problemele minorilor transgender (adică tinerii sub 18 ani), ceva remarcabil se întâmplă în rândul majorității tăcute. Să aruncăm o privire asupra a trei țări. 

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

Statele Unite

Pentru cei mai puțin perspicace, toate semnele unei îndepărtări de atitudinile extreme „woke” s-au amplificat în ultimii doi ani, culminând cu ordinul executiv al lui Donald Trump care prevede că există doar două sexe – masculin și feminin, în caz că vă întrebați – și restricționarea serviciilor de îngrijire a persoanelor transgender. Ordinele au inclus, de asemenea, interzicerea accesului persoanelor transgender la serviciul militar și interzicerea participării femeilor transgender la sporturile feminine . Această notificare a apărut pe site-ul Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA : Conform unei hotărâri judecătorești, HHS este obligat să restabilească acest site web începând cu ora 23:59 ET, 14 februarie 2025. Orice informație de pe această pagină care promovează ideologia de gen este extrem de inexactă și deconectată de realitatea biologică imuabilă conform căreia există două sexe, masculin și feminin. Administrația Trump respinge ideologia de gen și condamnă daunele pe care aceasta le provoacă copiilor, prin promovarea mutilării chimice și chirurgicale a acestora, și femeilor, prin privarea lor de demnitatea, siguranța, bunăstarea și oportunitățile lor. Această pagină nu reflectă realitatea biologică și, prin urmare, Administrația și acest Departament o resping. Desigur, există acum opoziția așteptată din partea grupurilor trans-afirmative și a organizațiilor pentru libertăți civile. Însă câștigă teren o opinie conform căreia „tranziționarea” copiilor și tinerilor care au fost spălați pe creier să creadă că sexul poate fi schimbat este inacceptabilă din punct de vedere medical și moral. Unii au susținut că un singur slogan de campanie din Partidul Republican i-ar fi putut aduce lui Trump președinția – „Kamala este pentru ei/ei; Președintele Trump este pentru tine”. Un articol post-electoral a simpatizat cu pierderea democraților la Casa Albă și la ambele camere ale Congresului, afirmând că această înfrângere ar necesita o regândire a politicii lor transgender. Democrații au interpretat greșit schimbarea fluxului de sprijin public pentru agenda transgender. În timp ce făceau campanie pentru servicii mai bune și subvenții mai mari, mai multe clinici de gen, reducerea vârstei minime pentru ca tinerii să primească prescripții pentru blocarea pubertății, hormoni de sex încrucișat și operații de reatribuire a sexului, precum și subvenții guvernamentale pentru reatribuirea de sex pentru adulții din forțele armate și de apărare, publicul își reevalua în liniște viziunea asupra noii lumi fantastice și curajoase în care sexul devenise o marfă de troc. Un sondaj Gallup realizat în 2023 i-a întrebat pe americani despre opiniile lor despre transgenderism. Peste jumătate (55%) au spus că nu este corect să-ți schimbi sexul/genul. Chiar și printre persoanele care au declarat că cunosc o persoană transgender, 67% au considerat că nu este acceptabil din punct de vedere moral să-ți schimbi sexul. Aceasta reprezintă o schimbare semnificativă a opiniei publice față de 2016, când un sondaj internațional a raportat că 70% dintre respondenți au fost de acord că persoanele transgender ar trebui să poată fi supuse unor intervenții chirurgicale de afirmare a genului. Opiniile privind problemele LGBTQIA din SUA au fost împărțite pe criterii politice: majoritatea (84%) republicanilor considerau că este greșit din punct de vedere moral să-ți schimbi sexul, comparativ cu 29% dintre democrați. Un sondaj realizat de Pew Research Center în 2023 a arătat că 60% dintre republicani considerau că societatea a mers prea departe în acceptarea persoanelor transgender, comparativ cu 17% dintre democrați. Cu toate acestea, opiniile au convergut asupra unor chestiuni. De exemplu, când au fost întrebați despre politicile pentru sporturile competitive care au avut întotdeauna echipe separate și competiții pentru sportivii masculini și feminini, doar 26% dintre americani au declarat că sportivii ar trebui să poată juca în echipe care corespund identității lor de gen (spre deosebire de sexul lor la naștere); 70% au fost de acord că a juca în echipe care corespund sexului lor la naștere ar trebui să fie singura opțiune disponibilă pentru sportivi. SUA nu este un caz singular în ceea ce privește îndepărtarea populației de acceptarea și sprijinul pentru ideologia transgender și politicile bizare și tratamentele medicale care au rezultat din aceasta. Această schimbare a opiniei publice se poate reflecta și în scăderea numărului de tineri care se prezintă la clinici și spitale de gen pentru îngrijire de afirmare a genului. Observați tendința din California , unul dintre cele mai prietenoase state trans din SUA.   

Regatul Unit

Poziția publică britanică privind drepturile persoanelor transgender a urmat o traiectorie similară cu cea a SUA, arătând o scădere treptată a sprijinului pentru pilonii ideologiei de gen. Schimbările propuse sunt de mare amploare. La ultimele alegeri, conservatorii au promis să revizuiască Legea egalității, să revină la definiții ale sexului și genului bazate pe criterii biologice, să interzică femeilor trans accesul în spațiile non-sex și în sportul feminin și să înceteze predarea ideologiei de gen în școli. Sondajele guvernamentale succesive, efectuate începând cu 2018, au identificat tendințe descendente în acceptare și o tendință crescândă de scepticism față de ideologia transgender și drepturile persoanelor trans. Cu toate acestea, comunitatea rămâne divizată în privința unor aspecte cheie, cum ar fi permiterea identificării sociale a persoanelor de gen diferit și permiterea schimbării legale a genului, deși 70% dintre respondenți au fost de acord că procesul de obținere a unui Certificat de Recunoaștere a Genului ar trebui să necesite în continuare aprobarea medicilor. Majoritatea britanicilor (74%) se opun acum și participării femeilor trans la sportul feminin; 60% au considerat, de asemenea, că bărbaților trans nu ar trebui să li se permită să participe la sporturile masculine. Peste jumătate dintre respondenți s-au opus finanțării și disponibilității tratamentelor pentru tranziția de gen prin intermediul NHS. În ceea ce privește tranziția copiilor, publicul britanic a fost mai unit, peste 75% fiind de acord că blocantele pubertății și hormonii sexuali încrucișați ar trebui interzise. În 2024, guvernul a încetat prescrierea acestor medicamente tinerilor sub 18 ani.

Australia

De ce nu pot încerca diferite stiluri de viață, cum ar fi rochii, ca să văd care mi se potrivește cel mai bine și mi se potrivește mai bine? Sylvia Plath Australia nu a avansat prea mult în înțelegerea și tratarea disforiei de gen și a transsexualismului de când articolul de mai jos a apărut într-un ziar din Sydney în 2004, descriind prejudiciul comis de doi psihiatri necinstiți care au mutilat medical și chirurgical pacienți pentru că aceștia, potrivit lor, „se născuseră în corpul greșit”. Clinica lor nu a ținut evidențe adecvate și nu a avut nicio urmărire pe termen lung a pacienților pentru a stabili cum s-au descurcat în anii de după operație.    Sunday Herald Sun, 24 martie 2004 Un articol similar a apărut în Sydney Morning Herald în 2009, care descria în detalii înfiorătoare malpraxisul chirurgilor de gen și daunele ireparabile pe care le-au provocat tinerilor cu psihopatologii netratate. Trebuie să ne întrebăm, având în vedere daunele cunoscute ale îngrijirii greșit numite care afirmă genul, cum am ajuns la starea actuală a problemelor de gen? Spre deosebire de numeroase țări care au oprit prescrierea de blocante ale pubertății, hormoni sexuali încrucișați și intervenții chirurgicale de reatribuire a sexului pentru minori, Australia continuă aceste practici, devenind din ce în ce mai demodată față de evoluțiile internaționale. Cu toate acestea, există câteva fisuri în armura aderenței la aceste practici medicale periculoase. Queensland a anunțat anul acesta că a încetat prescrierea de blocante ale pubertății și hormoni sexuali încrucișați minorilor în așteptarea unei revizuiri. Acesta a fost un moment de cotitură în lupta împotriva medicalizării minorilor în Australia, Queensland fiind primul stat care a acționat responsabil, în loc să vorbească la nesfârșit și să obfusce fără rușine. Biroul Australian de Statistică (ABS) continuă să confunde termenii „transgender” cu „diversitate de gen”. Aceasta este o eroare gravă, deoarece diversitatea de gen nu implică neapărat disforie de gen, nici identificarea cu un gen diferit de sexul la care s-a născut, nici dorința de a trăi în binar opus, nici dorința de medicalizare. Este un construct nebulos, fără o definiție clară, și ar trebui tratat ca o categorie distinctă de populația transgender. Nu stând cazul, estimările acestei populații confruntate sunt următoarele (ABS, 2022): Aproximativ 178.900 de australieni cu vârsta de 16 ani și peste, sau 0,9% din populație, se identifică ca fiind transgender sau cu diversitate de gen: 0,3% (n = 67.100) se identifică ca bărbați trans, 0,3% (n = 52.500) se identifică ca femei trans și 0,3% (n = 58.500) se identifică ca non-binari. Tinerii cu vârsta cuprinsă între 16 și 24 de ani au cea mai mare proporție (1,8%) de grupuri de identificare trans sau cu diversitate de gen, împărțite în funcție de vârstă. Cele mai mari numere se găsesc în rândul fetelor adolescente . Ce crede majoritatea tăcută australiană? În februarie 2025, Institutul Australian de Cercetare a Populației a publicat rezultatele unui sondaj național realizat pe un eșantion de 3.023 de respondenți. Sondajul a arătat că majoritatea alegătorilor nu au susținut „agenda valorilor progresiste”. De exemplu, doar 25% dintre australieni au fost de acord că o femeie este orice persoană care se identifică drept femeie, iar 74% nu au susținut includerea femeilor trans în sportul feminin. Un sondaj anterior a constatat că 73% dintre bărbați și 53% dintre femei credeau că activiștii trans își impun excesiv opiniile altor australieni. Alte evoluții recente din Australia includ proiectul de lege privind interzicerea tranziției de gen, propus de Alex Antic, senator în Australia de Sud, și adoptarea primei legislații australiene care interzice chirurgia intersexuală a copiilor în ACT. Ministrul șef al ACT, Andrew Barr, a declarat că este „extrem de mândru să conducă națiunea către un standard mai bun de îngrijire pentru persoanele cu variații ale caracteristicilor sexuale”. El a spus că aceste intervenții chirurgicale trebuie oprite deoarece sunt ireversibile și, prin urmare, trebuie amânate până când copiii vor fi suficient de mari pentru a-și da consimțământul pentru tratament. În mijlocul autofelicitărilor reciproce pentru adoptarea acestei legislații se află o mare ironie care își flutură steagul la vedere! Legislația prevede că copiii intersexuali nu își pot da consimțământul, iar intervențiile chirurgicale trebuie oprite până când aceștia își pot da consimțământul. Însă, aparent, copiii cu disforie de gen sau transgender pot consimți la intervenții medicale ireversibile și nu este nevoie de amânare. Teoreticienii queer și susținătorii copiilor în tranziție pledează de mult timp pentru reevaluarea legilor privind vârsta consimțământului și reducerea vârstelor minime la care copiii pot fi supuși unor tratamente ireversibile care le schimbă viața. Vedem în mod repetat, ca în acest caz, raționamentul superficial sau absent la cei însărcinați cu elaborarea legislației noastre. După cum au spus Petru, Pavel și Maria (1960), „Când vor învăța ei vreodată, când vor învăța ei vreodată?” Poate că într-o zi, când rațiunea va reveni și conștientizarea genului își va avea momentul, cei dintre noi care ne-am exclus din Volk-ul afirmării genului nu vom mai fi considerați trădători și vom înceta să fim destinatarii unor plângeri vexatorii și veninoase care îi costă pe contribuabili mulți dolari irosiți. Observ că persoanele din interiorul Volk-ului nu se confruntă în prezent cu sancțiuni pentru conduita lor.

Crezi că conștientizarea de gen este în scădere? 

Fostă profesoară de psihologie la Universitatea din Sydney, Australia, Dianna Kenny practică acum cu normă întreagă în domeniul sănătății mintale a copiilor și adolescenților, traumelor precoce, abuzului sexual asupra copiilor și disforiei de gen. Este o cercetătoare de renume internațional, autoare a 12 cărți și a peste 300 de publicații științifice și frecvent invitată la conferințe naționale și internaționale.

 

 

 

 

https://www.mercatornet.com/wake_up_world_wokeism_is_on_the_wane

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Creștinii sunt masacrați în Africa Centrală

 

 

Antonio Graceffo

 

 

În ultimele luni, creștinii din Republica Democrată Congo (RDC) s-au confruntat cu escaladarea violenței, în principal din partea unui grup militant islamist afiliat ISIS, numit Forțele Democratice Aliate (ADF). Pe 12 februarie, militanții ADF au răpit cel puțin 70 de creștini din satul Mayba din teritoriul Lubero, Kivu de Nord. Captivii au fost duși la o biserică protestantă din Kasanga, unde au fost executați prin decapitare. Cadavrele au fost descoperite pe 14 februarie. Multe dintre victime erau femei, copii și vârstnici. Acest atac face parte dintr-un model mai amplu de violență împotriva creștinilor din regiune, care a dus la moartea a peste 200 de creștini numai în ultima lună. La sfârșitul lunii decembrie, Provincia Statului Islamic din Africa Centrală (ISCAP) a revendicat responsabilitatea pentru o serie de atacuri asupra sătenilor creștini din estul RDC. Pe 28 și 29 decembrie, militanții ISCAP au capturat, decapitat și executat peste 30 de creștini în provinciile Kivu de Nord și Ituri. De asemenea, au incendiat case și vehicule, provocând distrugeri pe scară largă. Pe 31 decembrie, militanții ISCAP au ucis 12 persoane în teritoriul Lubero și au incendiat peste 20 de case și vehicule. În iunie și iulie 2024 , peste 30 de persoane au fost ucise, multe dintre ele decapitate, în zona Batangi-Mbau din teritoriul Beni. Cu o lună mai devreme, cel puțin 80 de creștini fuseseră uciși într-o serie de atacuri în provincia Kivu de Nord. Cea mai sângeroasă zi a avut loc pe 7 iunie, când militanții ADF au atacat satele Masala, Mahihi și Keme, ucigând peste 50 de creștini. Casele au fost incendiate, iar mai multe persoane au dispărut. Violențele, care au vizat membri ai diferitelor confesiuni creștine, i-au forțat să-și părăsească locuințele și au contribuit la închiderea bisericilor, școlilor și centrelor de sănătate. În ianuarie 2024 , un alt atac mortal a avut loc în Beni, unde cel puțin opt persoane, inclusiv cinci creștini penticostali care se închinau într-o biserică, au fost ucise de militanții ADF. Alte treizeci au fost luate ostatice. ADF, care a terorizat comunitățile creștine timp de ani de zile, a fost formată inițial ca un grup rebel musulman ugandez în 1995, iar ulterior s-a mutat în estul RDC . În 2018, grupul a jurat oficial credință față de ISIS, care și-a revendicat de atunci responsabilitatea pentru multe dintre atrocitățile sale. ADF a vizat creștinii din zona muntoasă Rwenzori, cu scopul de a instaura legea islamică. Atunci când iau civili captivi, adesea eliberează musulmani și ucid creștini care refuză să se convertească la islam. ADF a fost responsabilă pentru uciderea a 355 de creștini numai în 2024, iar din 1996, conflictul din regiune a ucis aproximativ 6 milioane de oameni. Surse din Biserica Catolică au numit violența un „genocid silențios” și l-au comparat cu genocidul din Rwanda din 1994. Papa Francisc a condamnat exploatarea resurselor regiunii, numind violența un genocid trecut cu vederea și îndemnând la acțiuni internaționale pentru a preveni vărsarea de sânge suplimentară. 

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

În Africa, creștinii au fost vizați de grupări extremiste, în special de cele cu legături cu islamul radical, în mai multe regiuni. În Nigeria, grupuri precum Boko Haram și ramura sa, Statul Islamic, Provincia Africa de Vest (ISWAP), au purtat campanii violente împotriva creștinilor, fiind responsabili de crime în masă, răpiri și atacuri asupra bisericilor și satelor, în special în statele Borno și Adamawa, din nord-est. În Republica Centrafricană, violența interconfesională dintre grupurile creștine și cele musulmane, alimentată de organizații extremiste locale și internaționale, a dus la persecuții pe scară largă, strămutare și distrugerea bisericilor, în special în zonele controlate de miliții musulmane precum Seleka . În mod similar, în Sudan, creștinii se confruntă de mult timp cu persecuții, inițial cu violențe sponsorizate de stat sub fostul președinte Omar al-Bashir și acum cu atacuri din partea grupărilor islamiste militante din regiuni precum Darfur. Somalia rămâne unul dintre cele mai periculoase locuri pentru creștini din cauza influenței al-Shabaab, un grup legat de al-Qaeda, care vizează creștinii prin răpiri, execuții și atacuri asupra bisericilor. În Mali și Burkina Faso, afiliații al-Qaeda și ISIS au vizat, de asemenea, comunitățile creștine, contribuind la masacre și atacuri asupra bisericilor. Acest haos este alimentat de o combinație de factori religioși, politici și economici. Grupurile islamiste radicale, precum Boko Haram, al-Shabaab și afiliații ISIS, îi consideră pe non-musulmani, în special pe creștini, drept dușmani ai interpretării lor asupra islamului. Acești extremiști consideră adesea violența o datorie religioasă, ceea ce îi ajută să recruteze mai mulți adepți și să destabilizeze guvernele naționale slabe. În plus, tensiunile etnice și regionale pot exacerba violența, așa cum se vede în diviziunea nord-sud din Nigeria și în luptele sectare din Republica Centrafricană. Lupta pentru controlul asupra resurselor, cum ar fi terenurile, bogățiile și zăcămintele minerale, alimentează și mai mult conflictul, grupurile extremiste folosind diviziunile religioase pentru a justifica violența pentru teritoriu. În RDC,  milițiile rivale, inclusiv ADF, se luptă pentru cobalt și alte metale rare. În plus, influențele jihadiste globale, precum ISIS și al-Qaeda, oferă finanțare și sprijin, radicalizând facțiunile locale și încurajând violența împotriva creștinilor ca parte a unei lupte religioase și ideologice mai ample. În cele din urmă, violența împotriva creștinilor din Africa este o problemă complexă, dar rămâne înrădăcinată în ideologii extremiste și în instabilitatea guvernamentală care permite acestor grupuri să prolifereze.

Trimiteți asta prietenilor dvs.!

Antonio Graceffo, doctor în filosofie, cu o diplomă de MBA în China, este un analist economic specializat în China, predând economie la Universitatea Americană din Mongolia. A petrecut 20 de ani în Asia și este autorul a șase cărți despre China. Scrierile sale au apărut în The Diplomat, South China Morning Post, Jamestown Foundation China Brief, Penthouse, Shanghai Institute of American Studies, Epoch Times, War on the Rocks, Just the News și Black Belt Magazine.

 

https://www.mercatornet.com/christians_are_being_slaughtered_in_central_africa

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Cand oamenii nu mai au nevoie de Dumnezeu,devin dejectii de …”zeu”) Cum o elită corporatistă bogată a contribuit la finanțarea transgenderismului ca o fațadă ascunsă pentru transumanism

 

De Steven Tucker

 

 

Machaela Cavanaugh este o politiciană obscură din Nebraska despre care nu știu absolut nimic, în afară de simplul fapt că pare să iubească persoanele trans. Știu acest fapt doar pentru că s-a întâmplat să se ridice în clădirea Legislativului din Nebraska acum o săptămână sau două și să ne spună tot ce a făcut. În mod repetat. Și chiar spun în mod repetat . Vă rog să mergeți și să vizionați această înregistrare cu tirada dementă, în care Cavanaugh nu scandează nimic altceva decât cuvintele „Locul persoanelor trans aici. Avem nevoie de persoane trans. Îi iubim pe oamenii trans. Locurile persoanelor trans aici. Avem nevoie de persoane trans. Îi iubim pe oamenii trans”, iar și iar, până când, în cele din urmă, spre sfârșitul imaginii, Iadul îngheață de fapt. În ochii multor observatori , această femeie nu ar părea cu siguranță grijulie, plină de compasiune sau tolerantă, așa cum probabil își dorea, ci profund afectată mintal. Fie asta, fie un robot cu probleme grave, ale cărui componente încorporate ale cutiei vocale s-au blocat într-o buclă nesfârșită.   Dintre cele două opțiuni potențiale, aș paria de fapt pe cea de-a doua, cel puțin după ce am citit cartea jurnalistei de investigații Jennifer Bilek, „ Transsexual, Transgender, Transhuman” , care pretinde că dezvăluie faptul senzațional că, în ultimele decenii, o cabală sinistră de indivizi ultra-bogați din Silicon Valley, magnați medicali și moguli ai înaltei finanțe, au finanțat sistematic întreaga agendă transgender ca punct de intrare deghizat pentru o formă mult mai largă de transumanism. Scopul lor final? Facilitarea transformării speciei noastre într-o rasă de cvasi-roboți post-umani, augmentați genetic și protetic, așa cum este evident acum Machaela Cavanaugh, căreia i s-a implantat un cip cerebral.    

Transmisii de radiodifuziune

Pentru unii cititori, aceasta ar putea părea o teorie a conspirației de extremă dreaptă nebună. La care aș spune că nu este nici pe jumătate la fel de nebună ca teoria conspirației de extremă stângă concurentă, conform căreia există ființe magice numite „transgenderiști” (un cuvânt la care Bilek însăși se opune, considerându-l un simbol gol, fără nicio referință concretă autentică) care se pot schimba în mod imposibil între sexe după bunul plac, dar că această minune a biologiei avansate a primatelor a fost mușamalizată metodic de maleficul establishment fascist cishetero-masculin timp de câteva milenii. Ni se spune mereu în zilele noastre că transsexualii se numără printre cele mai marginalizate, oprimate, fără voce și defăimați grupuri de pe întreaga planetă – curios, așadar, că mulți dintre oamenii care ne spun la nesfârșit acest lucru în ultimii 15 ani s-au numărat ei înșiși printre cei mai puternici, bine conectați, influenți și bogați oameni de pe Pământ, precum președinții UE, SUA, OMS, ONU etc., etc., ca să nu mai vorbim de toți acei propagandiști transfilici necritici care conduceau Hollywood-ul și majoritatea companiilor de televiziune, publicații și social media în era Twitter de dinainte de Trump 2/Elon Musk. Persoanele cu adevărat marginalizate nu au, de obicei, mulți aliați de genul acesta, nu-i așa? Mercator nu a primit niciodată finanțare obligatorie deghizată din partea contribuabililor direct de la USAID, de exemplu, altfel nu s-ar închide săptămâna asta, nu-i așa? În cele câteva zile în care am citit singur cartea lui Bilek, mi-am notat povești precum următoarea din propria mea țară natală (acum scrisă „țară-de-întâi”), Marea Britanie, care au demonstrat cât de completă a devenit capturarea instituțională a unor astfel de oameni „marginalizați” în multe țări occidentale:

Medicii din cadrul Serviciului Național de Sănătate (NHS) care decid să își schimbe sexul vor primi un număr complet nou de identificare al Consiliului Medical General, care le va șterge antecedentele de sex masculin și le va acorda unul feminin complet nou, impecabil (sau invers) – chiar până la punctul de a șterge toate cazierele disciplinare publice anterioare de abateri profesionale, pentru că, vedeți voi, odată ce își modifică oficial pronumele pe bucățele mici de hârtie, devin literalmente oameni cu totul alți! Ce ar putea merge vreodată prost acolo?

 

Pentru a sărbători Ziua Internațională a Femeii la sfârșitul lunii martie, secția de programe pentru copii mici a BBC, CBeebies, a publicat pe site-ul său o listă cu „ Mame inspiraționale ” – două dintre ele fiind o pereche de prostituate transgender de sex masculin, cu legături cu mafia, și drogați care locuiau ilegal, pe nume Sylvia Rivera și Marsha P Johnson, fondatoarele grupului radical Street Transvestite Action Revolutionaries (STAR). Pentru orice minte umană rațională, această pereche ar fi reprezentat cea mai proastă personificare a maternității aspiraționale de la Medea și Mrs. Herod încoace, dar nu și pentru cei care conduc cea mai mare și mai bine finanțată post de televiziune națională din Marea Britanie. 

 

Tot la BBC, un episod din telenovela școlară de groază Waterloo Road a prezentat o poveste tipic de neuitat, în care o bătrână, afectată de demență, zăcea pe moarte în patul de spital înainte de a fi vizitată de nepotul ei trans, îmbrăcat în fată. Deoarece era drogată cu morfină și afectată de Alzheimer, și, prin urmare, foarte confuză, doamna în vârstă a continuat să se refere la el ca fiind bărbat, folosind „numele mort” (corect) masculin al băiatului, nu pe cel feminin (incorect) inventat de el. Confruntat cu această obscenitate dintotdeauna, elevul/eleva școlară a devenit inconsolabil de tulburat/ă și furios/ă, iar scenariștii și producătorii BBC s-au așteptat sincer ca simpatia publicului să se îndrepte către transsexualul obsedat de sine, nu către pensionarul pe moarte! După cum a scris cu exactitate online un telespectator dezgustat: „Surprinde perfect mentalitatea trans. Chiar și atunci când persoana de lângă ea moare, totul se rezumă la ea. Sentimentele nimănui altcuiva nu sunt importante.” Așa au gândit telespectatorii BBC, oricum. Dar opiniile unor simpli plebei bigoți ca aceștia nu contează, ci doar opiniile celor care controlează de fapt programul.

Evident, în națiuni curcubeu precum Marea Britanie, captura instituțională servilă, care venerează persoanele trans, este aproape completă: atât postul național de televiziune din Marea Britanie, cât și Serviciul Național de Sănătate, probabil cele mai influente două organizații din țară, se închină acum la altarul roz al celor care își închină genul. Dacă ar fi existat doar niște instituții minuscule și obscure, precum Clubul Fanaticilor de Dihori ai Foștilor Militari Gay Pensionari sau Societatea de Apreciere a Cactușilor Lesbieni din East Grinstead, care ar avea politici pro-trans, aș înțelege cum s-ar putea susține că astfel de oameni sunt marginalizați. Dar BBC și NHS, administrate de guvern și de miliarde de dolari? Transgenderismul nu mai este marginalizat în Occident, ci a fost împins cu forța chiar în centrul lucrurilor, de fapt, obsesiv și fără milă. Dar de ce? Cum naiba am ajuns aici? De peste un deceniu, Jennifer Bilek își pune aceeași întrebare pe blogul ei popular, The 11th Hour , din care a selectat articole și alcătuiește noua ei carte. Răspunsul ei de bază este: URMĂREȘTE BANII!! Deci, exact asta a făcut. Lasă o urmă care duce direct spre Sodoma. 

Eroare de sintaxă lichidă: Eroare în eticheta „subpagină” – Nu există un astfel de slug de pagină home-signup

Banii fac lumea să devină transsexuală

Bilek subliniază, pe bună dreptate, că o serie de persoane, instituții și familii care subvenționează trans-mania de astăzi au interese financiare în industria medicală globală și în Big Pharma. Acest lucru este semnificativ, deoarece transgenderii, în special dacă sunt recrutați pentru a fi supuși unor intervenții chirurgicale sau modificări farmaceutice cu supresoare hormonale etc., în copilărie, reprezintă potențial o piață captivă pe viață – chiar dacă mai târziu vor regreta că le-au fost tăiați sânii de către tăietori de lemne homosexuali astuți , tot le poți vinde găleți pline de medicamente menite să atenueze impactul inițial al procedurilor trans inițiale sau să le diminueze sentimentele de depresie clinică profundă. Cifrele diferă foarte mult, dar Bilek reproduce estimările conform cărora piața medicală globală pentru pseudo-produse medicale legate de persoanele trans ar putea ajunge la 30 de miliarde de dolari până în 2030. Pentru fiecare 100 de persoane care iau hormoni transsexuali timp de 20 de ani, Big Pharma ar putea încasa 36 de milioane de dolari. Având în vedere că în prezent se estimează că există 700.000 de copii care au fost manipulați să se identifice drept trans, aceasta este o mulțime de clienți potențiali. Bilek sugerează că giganții medicali ar fi putut avea ideea de a crea valuri de noi persoane trans ca urmare a experienței lor anterioare cu epidemia de SIDA din anii 1980, atunci când vânzarea de medicamente pentru homosexualii infectați a fost redenumită în mod dubios un fel de cruciadă de stânga pentru drepturile omului, mai degrabă decât o simplă urgență medicală. Datorită propagandei neobosite a vremii, SIDA a început să pară aproape cool și șic pentru unii (nu și pentru cei care chiar o aveau!), iar odată ce piața medicamentelor anti-SIDA a început să se diminueze din cauza progreselor în tratamentul acestei afecțiuni, persoanele trans au fost identificate ca o potențială sursă demografică de înlocuire a pieței. Problema era că nu existau atât de multe persoane trans la acea vreme, așa că acestea trebuiau fabricate artificial. Odată ce semințele acestei piețe complet nefirești, anterior aproape inexistente, au fost plantate cu succes, s-au deschis oportunități tot mai inovatoare de profit pentru marile afaceri. O relație circulară a început să se stabilească între diverși actori pro-trans, fondurile de investiții donând activiștilor, care au început să solicite politicienilor mai multe politici pro-trans, care au început să dereglementeze pentru a permite tot mai multă propagandă pro-trans în școli și eliminarea diverselor garanții medicale, ceea ce a determinat corporațiile să-i finanțeze și pe politicienii pro-trans, care apoi au început să devieze tot mai mulți bani publici către activiști, care au început să facă campanie și pentru politicieni, ale căror politici publice au început să creeze mai mulți clienți-activiști, a căror „nevoie” implantată social pentru intervenție medicală a crescut profiturile corporațiilor, permițându-le să canalizeze și mai mulți bani către politicieni și activiști, care… ei bine, ați prins ideea.

Credit ușor pe strada Queer

Când se întâmplă astfel de lucruri între companiile de combustibili fosili și politicienii de dreapta, mass-media le numește „corupție”. Când se întâmplă între fonduri medicale lacome și prietenoase cu persoanele transsexuale și politicienii de stânga, se numește „progres”. Cu cât te uiți mai mult, cu atât devine mai evident că această escrocherie este o parte importantă a ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme. Bilek detaliază cum fonduri corporative vaste, care finanțează DEI, precum Blackrock, au contribuit la finanțarea creării unui nou (și, între timp, eșuat ) „card de credit queer” numit Daylight, menit să le permită persoanelor trans care aspiră la bani săraci să își finanțeze în sfârșit operațiile de obliterare genitală și sesiunile de inseminare artificială „vitale” și „salvatoare”… atrăgându-le în datorii inutile. După cum observă Bilek, „Ideologia identității de gen nu este separată politic de afaceri. Afacerile nu mai sunt separate de politică. Suntem guvernați de miliardari din finanțe care conduc politica prin intermediul instituțiilor noastre politice și sociale. O fațadă de democrație ascunde tehnocrația oligarhică în care trăim… [Complexul transindustrial doar] maschează corporatismul într-un cadru bazat pe drepturile omului” ca un fel de stratagemă de marketing moral înșelătoare pentru a face totul să pară legitim. Bilek deplânge „corporatizarea sistematică a orientării sexuale” determinată de apariția noilor tehnologii medicale, care permite oamenilor să devină din ce în ce mai transumani pe măsură ce trec anii. În deceniile viitoare, oamenii ar putea decide să își completeze sau să își modifice corpurile de naștere în tot felul de moduri inovatoare, care anterior nu erau posibile: pregătirea publicului pentru a accepta intervențiile chirurgicale transgender ca pe o altă „alegere validă de stil de viață” este doar prima salva în acest joc lung. „Granița dintre masculin și feminin trebuie ruptă pentru a crea mai multe oportunități de piață din realitățile noastre sexuale și potențial pentru viitoarele acțiuni de amplificare a umanității prin reproducere tehnologică”, avertizează Bilek. Inventarea și comercializarea unui spectru de gen nesfârșit este o aplicare deghizată a capitalismului de piață liberă într-un domeniu în care nu aparține prin drept: corpul uman. Alegerea consumatorilor de pe piața liberă ar putea fi excelentă în majoritatea domeniilor pieței, cum ar fi automobilele, unde consumatorul nu mai este limitat la „orice culoare dorește, atâta timp cât este negru”, ca în vremurile demult apuse ale lui Henry Ford. Dar când omenirea a ieșit de pe linia de producție a lui Dumnezeu cu cuvintele „Poți fi orice sex dorești, atâta timp cât ești masculin sau feminin” răsunându-ne în urechi, a fost acesta cu adevărat ceva ce trebuia schimbat în primul rând? 

Averi familiale

Nu toți finanțatorii trans sunt motivați exclusiv de profit, desigur. Unii dintre ei sunt atât bogați, cât și ideologici. Familia miliardară Pritzker din Illinois și-a folosit averea imensă pentru a-l ajuta pe Barack Obama, primul președinte american prietenos cu persoanele trans, să ajungă la Casa Albă, unde a răspândit otrăvurile alese în întregul sector public. Unul dintre membrii familiei, J.B. Pritzker , a devenit guvernator al statului Illinois, legiferând pentru a promova noi forme de (dez)educație sexuală în școlile statului, mințind copiii captivi că schimbarea magică a sexului prin droguri sau prin bisturiu i-ar putea face fericiți. Întrucât averea familiei Pritzker fusese folosită de mult timp de generațiile anterioare ale clanului pentru a investi în diverse facultăți de medicină, pe baze filantropice autentice, acest lucru le-a oferit o ușă din spate la îndemână pentru a începe să finanțeze instituții mai puțin legitime de „sănătate de gen” și altele asemenea. Dar de ce? Ei bine, faptul că, în 2013, unul dintre membrii familiei, James Pritzker , a decis brusc că este de fapt o femeie pe nume Jennifer Pritzker, ar fi putut avea o legătură cu asta. Banii nu sunt singurul stimulent pentru acești oameni, demonstrează cartea. Cel mai ciudat și bogat de detalii despre propaganda trans din partea lui Bilek este, fără îndoială, despre Martine Rothblatt , o persoană în tranziție de la bărbat la femeie cu o soție robot adevărată (sau oricum o recreație robotică vorbitoare a fostei sale soții umane decedate), care a făcut avere în domenii precum dreptul corporativ și biofarmaceuticele și a co-fondat, de asemenea, rețeaua de radio prin satelit Sirius XM. Un transumanist convins, Rothblatt a creat cel mai vechi prototip de documente privind drepturile transumane și transgender în anii 1990 și a numit binarul tradițional uman de gen/sex o formă de „apartheid”, pe lângă faptul că a numit prejudecățile în favoarea biologiei umane tradiționale o nouă formă insidioasă de rasism numită „carnalism”. Fără îndoială, un om strălucit, singurul defect fatal al lui Rothblatt este că se crede în schimb o femeie strălucită: Bilek însăși nu ar fi de acord.   Când Bilek avertizează amenințător că transgenderismul nu este nimic mai mult decât o „paravană” secretă pentru o paradigmă transumanistă, rolul jucat în ascensiunea cultului de bărbați profund ciudați precum Rothblatt te face să înțelegi exact ce vrea să spună.

Proză mecanică

Per total, această carte reprezintă o investigație bună și solidă a subiectului său. Bilek a depus o muncă excelentă și asiduă urmărind traseul banilor și determinând cine finanțează de fapt această mișcare (post-)drepturile omului atât de „organică” și „de la bază”. Singurul defect real este simplitatea absolută a scrierii și repetitivitatea frecventă. Multe capitole nu fac decât să recapituleze formula de bază: „Iată bogatul X. El finanțează organizațiile activiste trans Y și Z și politicienii A, B și C. Nu-i așa că e îngrozitor?” Da, este, dar astfel de dezvăluiri probabil că se citesc mult mai bine ca articole individuale pe blogul lui Bilek decât adunate una după alta într-o singură carte, cu excepția cazului în care doar citești din când în când. De asemenea, având în vedere natura îngrozitoare – și profund ciudată – a multora dintre oamenii expuși, mi-ar fi plăcut ca tonul lui Bilek să fie mult mai batjocoritor și mai direct, chiar abuziv. Când detaliază nebunii perverse legate de manipularea copiilor, cum ar fi evenimentul din 2021 de la biblioteca pentru copii din Marea Britanie, în care bărbați adulți s-au îmbrăcat în maimuțe curcubeu gay uriașe înainte de a flutura dildo-uri de cimpanzei cu strap-on și fundurile lor goale în fețele unor copii mici și neajutorați adunați, este oare o propoziție finală extrem de simplă, cum ar fi „Toate acestea au fost acceptate ca parte a noii normalități”, cel mai bun lucru pe care îl poate face? Nu există nici măcar o glumă rătăcită despre nebuni. Deși este, fără îndoială, un text foarte valoros și ar trebui să fim cu toții recunoscători pentru eforturile lui Bilek, în mod ironic, cartea pare uneori puțin ca și cum ar fi fost scrisă chiar de un robot dotat cu inteligență artificială. Atâta timp cât robotul în cauză nu este Machaela Cavanaugh, presupun că totul este iertat.

Trimiteți asta prietenilor dvs.!

 

 

Steven Tucker este un scriitor stabilit în Marea Britanie, cu peste zece cărți scrise. Cea mai recentă lucrare a sa, „Utilizarea greșită a științei de către Hitler și Stalin”, care compară pseudoștiința „trezire” de astăzi cu pseudoștiința totalitară a trecutului, a fost lansată în 2023.

 

 

 

https://www.mercatornet.com/how_a_rich_corporate_elite_helped_fund_transgenderism_as_a_hidden_front_for_transhumanism

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Educația (Biblica) de acasă a lui Dostoievski

 

 

 

 

În monumentala monografie dedicată lui Dostoievski, Joseph Frank vorbește pe larg despre educația primită de scriitor în familie, și o compară echidistant cu cea a marilor romancieri ruși.

 

„M-am născut într-o familie rusească evlavioasă… În familia noastră toți învățam Evanghelia din leagăn”, mărturisea undeva scriitorul. Fratele său avea să povestească mai multe despre cum mama lor încă din fragedă pruncie le citea dintr-o carte ilustrată cu povestiri din Biblie.

 

O altă amintire din copilăria timpurie este legată de învățarea pe de rost a rugăciunilor, care uneori erau spuse în prezența admirativă a oaspeților casei. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării, chiar dacă era vorba de niște copii foarte mici. Un preot cultivat venea regulat în casa familiei pentru a le preda ore de religie celor mici iar copiii, printre altele, trebuiau să studieze catehismul mitropolitului Filaret.

 

Părinții lui Dostoievski nu se rezumau la instrucție teologică formală.  Fiecare ieșire în oraș, atingea inevitabil și Kremlinul. În fiecare primăvară, mama îi ducea pe copii în pelerinaj la mănăstirea Sf. Serghie situată la 60 km de Moscova, unde intrau în contact cu monahii dar și cu credincioșii simpli.

 

În fiecare duminică și zi de sărbătoare familia mergea la biserică iar în seara de dinainte participau la Vecernie.

 

Toată viața părinților era îmbibată de credința în Dumnezeu. Când au cumpărat o proprietate la țară s-au dus să se închine la icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron. La fel s-a întâmplat și când au aflat că proprietatea a luat foc.

 

Nu doar părinții contribuiau la atmosfera cucernică din casa Dostoievski. Doicile aduse pentru copii și bona aveau propria colecție de ritualuri și povestiri ortodoxe.  „Cine a citit Viețile Sfinților? În toată Rusia lumea le cunoaște pe larg – bineînțeles, nu in toto, dar cel puțin în spiritul lor… În copilărie, am auzit și eu aceste povestiri chiar înainte de a ști să citesc”, scria autorul în „Jurnalul” său.

 

Bona copiilor Dostoievski, Aliona, nu s-a căsătorit niciodată și se numea „mireasă a lui Hristos”. Sora sa, călugăriță într-o mănăstire de lângă St. Petersburg, o vizita în fiecare an și rămânea de fiecare dată la familia scriitorului pentru o zi. Când s-a abătut o nenorocire asupra părinților, Aliona le-a oferit economiile ei pentru a trece peste necaz.

 

Copiii Dostoievski primeau și o educație laică foarte consistentă, în special din partea părinților. Aveau un tutore francez, dar care nu făcea parte din tagma iacobinilor răspândiți prin Rusia ca educatori pentru aristocrați. În casă, în fiecare seară părinții le citeau copiilor diverse cărți. Ann Radcliffe îl înspăimânta pe viitorul scriitor, dar existau și lecturi mai potrivite, cu o influență sănătoasă. O astfel de carte, care l-a marcat profund pe Dostoievski și la care va reveni de nenumărate ori, a fost „Istoria Statului Rus” de Karamzin.  Potrivit lui Frank, cărțile erau citite și comentate în familia autorului.

 

Așadar, educația lui Dostoievski se deosebea de cea a celorlați romancieri ruși atât prin implicarea substanțială a părinților cât și prin consistența și calitatea lecturilor ortodoxe și naționale, practic absente din repertoriul cultural al altor scriitori. Turgheniev, cu tutori germani și francezi, a învățat să citească și să scrie rusește de la un iobag, iar prima carte rusă citită a fost la opt ani.  La aceeași vârstă, Tolstoi știa niște versuri din Pușkin, dar nimic mai mult. Herzen în memoriile sale nu menționează nici măcar o carte rusă.

 

Despre educația ortodoxă nu se punea problema. Mama lui Turgheniev cerea să se citească la masă Thomas a Kempis, pentru că detesta Ortodoxia. Tatăl lui Herzen a adus în casă un preot pentru instrucție religioasă când scriitorul avea 15 ani și doar pentru că era nevoie de așa ceva ca să intre la Universitate. Tolstoi a fost și el văduvit cvasi complet de formație religioasă.

 

O astfel de educație, precum cea primită de Dostoievski, l-a ajutat să treacă cu bine peste anii de școală militară, cu abuzurile, violența și răutățile descrise de scriitor, dar și peste experiența mult mai cumplită a detenției în Siberia. Totuși, chiar și cu excelenta sa pregătire ortodoxă, Dostoievski a ajuns în tinerețe în antecamera ateismului, atunci când a îmbrățișat socialismul creștin romantic, foarte la modă în jurul criticului Bielinski, iar mai apoi conspirația revoluționară.Mi-am adus aminte de acest traseu educațional, recent, auzind o obiecție adusă educației acasă, și anume aceea că îi privează pe copii de experiența confruntării cu problemele, cu ideologiile opuse, cu tentațiile lumii, izolându-i într-un mediu aseptic ideologic și cultural. Și nu pot să nu mă gândesc cât de infirmă poate fi educația și „izolarea” culturală pe care le-o oferim copiilor noștri în comparație cu cea primită de Dostoievski, și cât de mari sunt azi problemele, tentațiile și presiunile față de o epocă în care încă se puteau întâlni fără dificultate sfinți.

 

 

Ninel Ganea

 

http://www.karamazov.ro

Editor și publicist, a studiat filosofia la Universitatea București și științele politice la SNSPA. Îngrijește colecțiile de carte ale editurii Contra Mundum și publică regulat în revistele Familia Ortodoxă și Argeș.

 

https://www.culturavietii.ro/educatia-de-acasa-a-lui-dostoievski/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Avem nevoie de mai puțină școală, nu de mai multă (de John Taylor Gatto)

 

 

Fragment din volumul Cum suntem imbecilizaţi. Curriculumul ascuns al şcolarizării obligatorii, de John Taylor Gatto, cea mai radicală critică a învăţământului public, apărută în românește la Editura Anacronic.

 

 

Orice ar însemna o educație, ea ar trebui să te facă o persoană unică, nu un conformist; ar trebui sa-ți dezvolte un spirit original care să te ajute să abordezi marile încercări; ar trebui să-ți permită să găsești valori care să-ți marcheze o traiectorie pe drumul vieții; ar trebui să te îmbogățească spiritual, să te facă o persoană care iubește ceea ce face, oriunde se află, cu oricine este împreună; ar trebui să te învețe ceea ce este important: cum să trăiești și cum să mori.

 

Ceea ce s-a interpus în calea educației din Statele Unite este o teorie a ingineriei sociale care susține că nu există decât o singură cale bună de a rezolva problema creșterii copiilor. Iar această cale este o idee din Egiptul antic, simbolizată de piramida cu un ochi în vârf, cea care se află pe partea cealaltă a lui George Washington pe hârtia noastră de un dolar. Toți suntem pietre definite de poziția lor în piramidă. Această teorie a fost prezentată sub multe și diferite forme, dar, la bază, ea indică viziunea asupra lumii a unor minți obsedate să controleze alte minți, obsedate de dominație și de strategii de intervenție prin care să mențină acea dominație.

 

Poate că o fi funcționat pentru faraoni, însă cu siguranță că pentru noi nu a funcționat prea bine. Cu adevărat, nici una din mărturiile istorice nu aduce dovezi că vreo idee oarecare ar trebui să domine timpul de dezvoltare al tuturor tinerilor și totuși, candidații care doresc să monopolizeze acest timp n-au fost niciodată mai aproape de a câștiga premiul. Bâzâitul marii societăți de tip stup, întrezărită de Francis Bacon și de H.G. Wells în Când se va trezi Cel-care-doarme, nu s-a auzit niciodată mai tare ca acum.

 

Esența apărării mult-prețuitelor idealuri americane de viață privată, diversitate și individualitate stă în felul în care ne creștem copiii. Copiii învață ceea ce trăiesc. Puneți copiii într-o clasă și își vor trăi viețile ca într-o cușcă invizibilă, izolați de șansa să aparțină unei comunități; întrerupeți copiii sunând întruna din clopoței și alarme și vor învăța că nimic nu este important; obligați-i să se roage pentru dreptul lor natural de a merge la toaletă și vor deveni niște mincinoși și niște lingușitori; luați-i în derâdere și se vor retrage din orice fel de legături umane; faceți-i de rușine și vor găsi o sută de metode prin care să se răzbune. Obiceiurile deprinse în organizații de scară mare sunt fatale.

 

Individualitatea, familia și comunitatea, pe de altă parte, sunt, prin definiție, expresii ale unor organizații unice și nu merg niciodată pe gândirea de tip „ o singură cale bună” la scară mare. Timpul personal este absolut esențial dacă vrem să se dezvolte o identitate proprie, iar timpul personal este în aceeași măsură de important pentru dezvoltarea unui cod de valori personale fără de care nici nu ne putem numi persoane individuale. Copiii și familiile au nevoie de o slăbire a supravegherii și intimidării guvernamentale, dacă ar fi să se dezvolte propriile lor expresii originale de comportament. Fără acestea, libertatea nu are niciun sens.

 

Lecția vieții mele de profesor este aceea că atât teoria, cât și structura educației publice sunt în mod fatal defectuoase; ele nu pot să funcționeze în ideea de a susține logica democratică a idealului nostru național, fiindcă nu sunt credincioase principiului democratic. Principiul democratic încă reprezintă cea mai bună soluție pentru o națiune, chiar dacă în prezent nu ne ridicăm la standardele lui.

Educația publică nu poate funcționa în ideea de a forma o societate corectă, fiindcă obiceiurile ei zilnice sunt obiceiuri de competiție măsluită, de înăbușire și de intimidare. Școlile pe care le-am lăsat să se dezvolte nu pot funcționa în ideea de a învăța valori non-materiale – valorile care dau sens vieții tuturor, bogați ori săraci – fiindcă structura învățământului este menținută laolaltă de o tapițerie bizantină care ilustrează recompensa și amenințarea, dusul cu zăhărelul și joarda. Bunăvoința oficialilor, notele și alte fleacuri ale subordonării nu au nicio legătură cu educația; ele sunt accesorii ale servituții, nu ale libertății.

 

Învățământul public îi distruge pe copii. Nu ne trebuie mai mult. Și, sub pretextul că este unul și același lucru cu educația, ne-a furat banii din buzunar, exact după cum a prezis Socrate cu mii de ani în urmă. Unul din cele mai sigure moduri de a recunoaște educația adevărată este faptul că nu costă prea mult, nu se bazează pe tot felul de jucării ori gadgeturi scumpe. Experiențele care îi dau naștere și conștiința de sine care o propulsează sunt aproape gratis. E greu să scoți un profit din educație. Dar învățământul este o cale extraordinară de a obține bani în mod necinstit, care tâlhărește tot mai mult pe zi ce trece.

 

Acum șaizeci și cinci de ani, Bertrand Russell, unul din cei mai mari matematicieni, cel mai mare filosof al secolului său și pe deasupra și rudă apropiată a regelui Angliei, a văzut că educația publică din Statele Unite avea un scop profund antidemocratic, că era o strategie de a impune unitatea națională eliminând diversitatea umană și eliminând nucleul care dă naștere diversității: familia. Conform Lordului Russell, învățământul public a creat un tip de elev american ușor de recunoscut: anti-intelectual, superstițios, lipsit de încredere în sine și posedând mai puțin din ceea ce Russell numea „libertate interioară” decât oricare din echivalenții săi din orice altă națiune pe care o cunoștea el, trecută ori prezentă. Acești copii școliți, spunea el, devin cetățeni cu un „caracter public” superficial, care privesc cu același dispreț atât virtutea, cât și estetica și care nu sunt pregătiți pentru crizele personale de care se vor lovi în viață.

 

Unitatea națională americană a reprezentat mereu problema centrală a vieții americane. Problema [unității naționale] era inerentă originilor noastre artificiale și cuceririi de noi teritorii vaste pe continent. Era valabilă în 1790 și este la fel de valabilă, poate chiar și mai valabilă, două sute de ani mai târziu. Undeva în apropierea Războiului de Secesiune am început să căutam scurtături spre unitatea pe care ne-o doream, apucând-o pe căi artificiale. Școala obligatorie a fost una din acele scurtături, poate cea mai importantă dintre ele. „Puneți mâna pe copii!” a spus John Cotton pe vremea coloniei Boston și aceasta a părut o idee așa de bună, că până la urmă, oamenii care priveau „unitatea” aproape ca pe o idee religioasă au pus-o în aplicare. A durat treizeci de ani ca să învingă o opoziție aprigă, dar până în anii 1880 criza trecuse – „ei” aveau copiii. De o sută zece ani, mulțimea „o singură cale bună” se tot întreabă ce să facă cu copiii și tot nu găsește un răspuns.

 

Poate că a venit timpul să încercăm ceva diferit. „Gardurile bune fac vecini buni”, spunea Robert Frost. Soluția naturală prin care putem învăța să trăim laolaltă într-o comunitate este ca mai întâi să învățăm să trăim separat ca persoane individuale și ca familii. Numai atunci când ești mulțumit de tine însuți vei fi mulțumit și de cei din jurul tău.

 

Însă noi am abordat problema unității în mod mecanic, de parcă am fi putut să forțăm o soluție de inginerie îmbulzind la grămadă diferite familii și comunități sub umbrela largă și care omogenizează a instituțiilor precum școala obligatorie. Rezultatul acestei strategii a fost că ideile democratice care mai reprezentau singura justificare a experimentului nostru național au fost trădate.

 

Tentativa spre o scurtătură încă există și distruge și acum familii și comunități, la fel cum a făcut-o și atunci. Să reconstruim aceste lucruri, iar tinerii vor începe să se educe singuri cu ajutorul nostru – exact la fel cum făceau și la începuturile națiunii noastre. Acum nu li se oferă nimic pentru care să muncească în afară de bani, iar aceștia nu au reprezentat niciodată o motivație de primă clasă.Dezmembrați aceste școli instituționale, aboliți sistemul de acreditare în învățământ, lăsați-i pe cei cărora le trece prin cap să predea să liciteze pentru clienți, privatizați întreaga afacere – aveți încredere în sistemul de piață liberă. Știu că este mai ușor de zis decât de făcut, însă ce altă alternativă avem? Avem nevoie de mai puțină școală, nu de mai multă.

https://www.culturavietii.ro/avem-nevoie-de-mai-putina-scoala-nu-de-mai-multa-de-john-taylor-gatto/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AFR: Charles Darwin, adio teorie!

 

 

 

Redam astazi a cincea parte a recenziei cartii lui A.N. Wilson, publicata anul trecut, Charles Darwin, Victorian Mythmaker („Charles Darwin, fauritor de mit”). Partile anterioare pot fi accesate pe situl web AFR: http://www.alianta-familiilor.ro/charles-darwin-furt-intelectual/.  Comentariul de astazi se axeaza in mod special pe Capitolul 14 al cartii, care de fapt e si cel mai lung si probabil si cel mai important din intreaga carte. E intitulat „Adios, Theory”. Capitolul 14 contine apogeul argumentatiei lui A. N. Wilson. Recomendam celor care nu au timp ori rabdare sa lectureze intreaga carte, sa citeasca cel putin Capitolul 14 pentru a intelege slabiciunile si infantilitatea teoriilor lui Darwin asa cum le vede si explica autorul.

 

Competitia lui Darwin

Am incheiat a patra parte a recenziei, publicata pe 2 august, discutind indoielile lui Darwin privind corectitudinea ideilor lui si mai ales a explicatiilor si argumentatiei facute de el in sprijinul teoriei lui ca speciile evolueaza unele in altele dind, in final, nastere speciei umane. Indoielile lui Darwin au continuat pina la moartea lui. In mare masura ele s-au datorat si cercetarilor facute, tot in aceasi perioada, de alti oameni de stiinta din Europa si chiar Rusia care si ei erau interesati in evolutionism. Si ei au studiat fosile in tarile lor de origine dar, spre deosebire de Darwin, au ajuns la concluzii care contraziceau concluziile finale ale lui Darwin. Din nefericire, doar opiniile lui Darwin au prins tractiune, ele devenind la moda. Teoria lui Darwin a devenit dogma pina in ziua de astazi, o religie seculara in care secularistii occidentali cred orbeste. In cuvintele autorului :”Darwinism had now ceased to be a merely scientific theory and was the new religion” („Darwinismul a incetat sa mai fie o teorie stiintifica si a devenit o noua religie”) (Pagina 310)

 

Curind dupa publicarea cartii Originea Speciilor in 1859 au inceput recenziile cartii. Una care aproape ca l-a rasturnat pe Darwin de pe piedestal a fost cea facuta de Samuel Wilberforce in publicatia Quarterly Review. Wilberforce a fost un crestin devotat cunoscut in istoria lumii pentru eforturile lui de a pune capat comertului cu sclavi si abolirea sclaviei. El vedea doua probleme fudamentale cu argumentele lui Darwin. In primul rind era analogia lui Darwin intre selectia naturala si selectia arficiala prin modificarea raselor de animale. Wilberforce puncta faptul ca rasele noi de animale nu sunt specii noi de animale, ci doar specii cu caracteristici diferite imprimate in animale prin metode artificiale. Mai mult, rasele noi de animale se salbaticesc daca se intorc in natura si nu evolueaza in specii noi. In alte cuvinte, caracteristicile noi se transmit doar atita timp cit animalele ramin asociate cu specia umana, dar nu despartite de ea.

 

In al doilea rind, Wilberforce argumenta, la fel ca Sir Charles Lyell, lipsa din straturile geologice ale terei a oricarei evidente de specii tranzitorii intre o specie distincta si alta. Argumentelor lui Wilberfoce, Darwin a raspuns cu o concesiune pe care toti evolutionistii dupa el au acceptat-o: dovezi de acest fel inca nu au fost descoprite, asta dovedind ca teoria lui Darwin are lacune, in engleza „gaps”. A.N. Wilson comenteaza ca din 1859 pina azi, deci aproape 160 de ani, darwinistii nu au fost capabili sa dea raspuns acestei provocari lansate de Wilberforce si Lyell: „As far as I know, no Darwinian has ever given a satisfactory answer to Wilberforce’s two points”. („Din cite stiu eu, nici un darwinist nu a dat vreodata un raspuns satisfacator celor doua puncte ale lui Wilberforce”) (Pagina 258)

 

Reactiile lui Darwin – „adio teorie”!

Citind materialele criticilor, Darwin a inteles ca oamenii de stiinta din vremea lui i-i puneau la indoiala teoria ca, la fel dupa cum trasaturile animalelor modificate genetic se mostenesc, se mostenesc si trasaturile speciilor care se transforma dintr-o specie in alta. Nici o astfel de dovada nu a fost gasita pina in prezent. Argumentul acesta l-a framintat pe Darwin zilnic si incerca din rasputeri sa dovedesaca corectitudinea acestui argument in noile editii ale Originii Speciilor. A devotat doar un singur capitol acestui subiect spinos. Curios, dar foarte putin cunoscut si decisiv de important si extrem de relevant, este faptul ca printre cele 100.000 de cuvinte scrise de Darwin pe marginile paginilor celor cinci (5) editii ale Originii Speciilor, se afla urmatoarea fraza: „if this were true, adios theory”. (Pagina 279) („Daca asta e adevarat, adio teorie”!)

 

Ce inseamna asta? Darwin a recunoscut ca daca modificarile speciilor nu se mostenesc si nu ramin permanente asta exclude posibilitatea transformarii unei specii in alta. Asta este, zice A. N. Wilson, calcaiul lui Ahile a teoriei darwiniste. Si, argumenteaza el, studiile genetice facilitate de descoperirile stiintifice de la sfartisul Secolului XX, contrazic si dovedesc ca fiind gresita teoria lui Darwin in intregime. Natural, Darwin nu putea prezice descoperirile stiintifice din viitor ori daca ele vor confirma ori submina teoria lui. Concluzia lui Wilson e dura: descoperirile privind sistemul genetic uman din secolul XX „is really lethal to Darwinism”, adica „e fatala darwinismului”. (Pagina 277) Genetica distruge deasemenea argumentul lui Darwin ca selectia sexuala propulseaza speciile catre supravietuire si transformare in alte specii. Genetica dovedeste nu motivatia ci procesul in care, in interiorul aceleasi specii, dar nu in afara ei, trasaturile dominante ale speciei sunt transmise de la o generatie la alta.

 

Dar punctul remarcat de Wilson nu e finalul dezbaterii privind acuratetea ori falsitatea darwinismului. In deceniile de final al Secolului XX ateul britanic Richard Dawkins a cautat sa reconcilieze darwinismul cu descoperirile stiintifice recente, si mai ales genetica, si sa resusciteze evolutionismul. Evolutionistii, in disperare, continua sa se atirne de explicatiile lui Dawkins. Dar, in opinia lui Wilson, un alt punct dificil pentru darwinisti este faptul ca Darwin el insusi a avut indoieli privind teoria lui si ca a diluat-o in timp atit de mult incit a ajuns sa fie chiar pe cale de disparitie ori abandonata in intregime. In acest sens Wilson afirma: „with one hand, he constantly revised The Origin, diluting the theory to the point where it made no sense, even by its own terms” („cu o singura mina [Darwin] a revizuit Originile, diluind teoria pina la punctul in care nu a mai avut nici un sens, nici macar in termenii ei fundamentali”) (Pagina 292)

 

Daca Darwin si-a diluat argumentele initiale, interesul publicului britanic fata de cartile si teoriile lui s-au diluat si ele in mod semnificativ: doar 311 de exemplare a ultimei editii a Originii Speciilor au fost vindute. Recenziile ultimei vresiuni au fost tot mai critice si chiar impotrivitoare. Unii din critici respingeau in intregime teoria evolutionista, iar altii o reformulau sa o faca mai viabila in lumina descoperirilor stiintifice din Secolul XIX. Alti critici afirmau credinta intr-o „creatie originala” a unei Divinitati, si ca, daca inainte de aparitia speciei umane speciile au evoluat unele in altele, specia umana a fost creata, si nu este un produs al evolutiei speciilor inferioare. Asta a fost teoria fundamentala a lui Wallace: „there is no real antagonism between the Christian relevation and evolution” („nu exista un antagonism real intre revelatia crestina si evolutionism”) (Pagina 310)

 

Originea speciei umane

O alta lacuna a teoriei lui Darwin, una extrem de relevanta si importanta, este ca pina acum Darwin nu a suflat o vorba despre originea speciei umane.

 

Darwin a raspuns criticilor lui cu o carte devotata in intregime acestei teme: The Descent of Man, in romaneste Originea omului si selectia sexuala, publicata in 1871. Cartea asta a fost mai lunga decit Originea Speciilor dar, zice A.N. Wilson, un dezastru. Cititorii au fost dezamagiti de la inceput. Publicul se astepta ca Darwin sa fie specific si sa demonstreze cum exact a aparut fiinta umana. Privind „cum”, zice Wilson, „Darwin is both brief and vague” („Darwin scrie putin si vag”) (Pagina 296) Wilson caracterizeaza explicatia lui Darwin ca o „luare la razna” ori „luare peste hotar” fara un discurs ori explicatie coerenta, „rataciri” care din cind in cind cautau o explicatie puerila a evolutiei fiintei umane din semi-hominizi. („It is a wide-ranging rambling over the field of evolution in non-human species; and these ramblings are intersperced with reflections upon his fellow human being …”)

 

In plus, Wilson scrie ca daca Darwin ar da aceleasi explicatii astazi, in Secolul XXI, ar fi vazut ori etichetat ca „most reactionary”, adica „un reactionar extrem”. De exemplu, Darwin ii numeste pe bastinasii din Tierra del Fuego, pe care i-a cunoscut in anii 1830 pe parcursul calatoriei lui pe vasul Beagle, drept semi-hominzi, adica o specie intermediara intre primate si fiintele umane sapiens. Unul din argumentele pe care le-a folosit in sensul acesta a fost ca nativii din Tierra del Fuego nici macar nu au o limba coerenta care ar putea fi numita umana. Aici, insa, Darwin s-a inselat si si-a dovedit rasismul. Doar cu citeva decenii dupa calatoria lui in Tierra del Fuego un misionar britanic, Lucas Bridges, s-a dus acolo si a locuit printre ei. Bridges a alcatuit un vocabular al unui trib nativ alcatuit din peste 32.000 de cuvinte. (Pagina 300)

 

Un merit deosebit a cartii lui Wilson este ca, privind originea speciei umane, el discuta descoperirile scheletelor unor specii care sunt considerate a fi specii intermediare intre primate si homo sapiens. Dovedeste, insa, ca teoriile acestea sunt eronate si neconvingatoare.

 

Originea moralitatii si a valorilor morale

Daca Darwin a incercat o explicatie a originii speciei umane, incercarea lui de a explica originea moralitatii omului sapiens dezamageste si mai mult. E una, zice Wilson, sa incerci sa explici evolutia unor oase dar mult mai greu sa explici originea trasaturilor morale si valorilor morale ale fiintei umane. Cum au aparut ele? De unde? Sunt ele un produs al evolutiei? Au aparut si evoluat ele simultan si in paralel cu evolutia si transformarea oaselor si trupului dintr-o specie in alta? Daca ar fi asa, de ce in lumea animalelor nu se observa moralitate, dragoste pentru aproapele, ori o ierarhie a valorilor? Cum se explica aparitia constiintei? De ce, adauga, A.N. Wilson, fiintele sapines folosesc hirtie igienica pe cind animalele nu?

 

Darwin inceara o explicatie a originii valorilor morale bazata tot pe „teoria selectiei naturale”. Aici, insa, Darwin sare in gol cu capul in jos. Presupunerea ca moralitatea isi are originea in „frica de Divinitate” e o conceptie eronata dupa Darwin. In locul acestei teorii, Darwin propune alta: „the first foundation or origin of the moral sense lies in the social instincts, including sympathy; and these instincts no doubt were primarily gained, as in the case of the lower animals, through natural selection”. („… prima fundatie sau origine a sensulul moralitatii se afla in instinctele sociale, inclusiv simpatia; si aceste instincte fara indoiala au fost dobindite, ca si in cazul animalelor inferioare, prin selectia naturala”) (Pagina 305). Unde sunt dovezile in sprijinul acestei presupuneri, intreaba Wilson? Evolutionismul se pretinde a fi o stiinta bazata pe dovezi palpabile. Intrebarea logica, deci e unde sunt dovezile in sprijinul acestei presupuneri? Nicaieri.

 

Sursa: Alianta Familiilor din Romania

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Există vreo contradicție între știință și credința creștină?

 

 

La sfârșitul secolului XIX au apărut două cărți care au lansat această legendă, că știința ar contrazice credința creștină. De atunci, au fost mari dezbateri, și trebuie să accentuăm că totul e o absurditate. Care știință contrazice credința creștină? Matematica? Fizica? Medicina? Niciuna din științe nu contrazice credința creștină. Dimpotrivă! Credința creștină face apel la rațiune. Dumnezeu vrea să fie iubit cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea (Matei 22). Dumnezeu vrea să Îl iubim cu mintea noastră! El nu e împotriva minții, împotriva rațiunii. În Isaia 1:18 Dumnezeu ne invită “veniți să judecăm împreună, să raționăm împreună”. El vrea să ne punem mintea la contribuție, pentru că El a creat mintea noastră. Cum ar putea să o disprețuiască, dacă El a creat-o?

 

Pentru a pune totul în context, trebuie să vedem cum au apărut științele moderne.

 

Științele moderne au început cu Isaac Newton, pe la 1700. Newton a fost un mare matematician și fizician, și în același timp, teolog. Puțină lume știe că el era un creștin profund. Printre altele, a scris un comentariu al cărții Apocalipsa.Newton a stabilit că există câteva legi: a gravitației, legile termodinamicii, etc, iar tot Universul se bazează pe aceste legi. El credea puternic că aceste legi le-a pus un Creator. Era un creștin biblic.

 

Pe la 1750, un grup de atei francezi, în jurul lui Diderot și a echipei care scria atunci Enciclopedia Franceză, și-au zis iluminiști, pentru că “științele moderne ne-au luminat, și nu ne mai trebuie credința în Dumnezeu, știința e suficientă”. Pe lângă ei, a apărut Lavoisier, care a mai adăugat o lege la cele ale lui Newton, legea conservării materiei și energiei, care spunea că energia și masa care există, există dintotdeauna, fără început și sfârșit. Tot din perioada aceea a apărut David Hume, un filosof scoțian care a scris o carte devastatoare pentru credincioși, “Minuni”, în care el spunea: “totul e condus de legi, legile acestea nu pot fi călcate, nimeni nu a văzut vreodată să se întâmple vreo minune, pentru că minunile ar fi încălcarea legilor care sunt fixe și nu pot fi călcate. Prin urmare, Universul în care existăm e ca o sferă închisă, condusă de legi, nu există nimeni în afară, și nimeni din afară nu și-ar băga degetul în acest Univers să schimbe direcțiile”.

 

Așa s-a creat concepția modernă despre lume și viață. Evident, de la început creată ca fiind ostilă credinței în Dumnezeu. Și așa s-a creat concepția că știința e împotriva religiei, și împotriva credinței creștine. Secolul XIX a fost dominat de această idee, că între știință și credința creștină e un conflict de moarte. Cele două nu pot exista laolaltă.

 

Trebuie să avem grijă, pentru că, dacă nu știm puțină istorie, rămânem la concepțiile enciclopediștilor, ale iluminiștilor, ale lui David Hume, și nu știm că tot sistemul acela s-a prăbușit dintr-o dată, prin două articole scrise de către un evreu din Elveția, Albert Einstein. Acesta a formulat teoria relativității, pornind de la viteza luminii, de la studiul spațiului și al timpului, și constatând că Universul e în expansiune. Pleacă dintr-un punct din Alpha Centauri și iradiază în toate părțile. Prin urmare, calculând înapoi, Universul are un punct de pornire. Și așa a apărut teoria Big Bang, că a fost un atom de ceva, care dintr-o dată a explodat, și în câteva fracțiuni a apărut tot Universul. Einstein, cu articolele acestea două, a prăbușit tot sistemul de gândire modernist, creat și susținut timp de 150 de ani de oamenii de știință, până la el.

 

Dintr-o dată, lumea are un început, materia nu e veșnică, energia nu e veșnică. Apoi, când intri în lumea subatomică, constați că atomul sare de pe o orbită pe alta fără motiv. Nu poți calcula în același timp și locația unui electron, și masa, și viteza sa. Și dintr-o dată, pe la 1920-1930, s-a vorbit despre incertitudine și nedeterminism. Nu putem vedea că totul e determinat, și că putem ști ceva cu precizie. Și acestea au prăbușit tot sistemul modern creat de iluminism, de la 1750 încoace.

 

Dacă stăm să ne gândim cât de mult băteau cu pumnul în masă fizicienii și matematicienii că știința a dovedit… Și tot ce a dovedit știința aceasta s-a prăbușit prin câteva descoperiri noi. Și atunci a venit noul concept de paradigmă. Paradigma e modul de a vedea întreaga realitate, pe baza câtorva date fundamentale pe care le ai. S-au schimbat acele date fundamentale, și toată paradigma modernă s-a prăbușit, și dintr-o dată se construiește o nouă paradigmă, numită postmodernism. De la 1980 încoace, a fi modern nu e o mândrie, ci o rușine. Pentru că modernismul s-a prăbușit. Am intrat în postmodernism.

 

E suficient să vedem asta și să spunem: nu te lăsa amețit de faptul că “știința a dovedit”. Care știință a dovedit? Eminescu a spus: ”ce un secol ne zice, ceilalți o dezic”. Un mare fizician de la Oxford îmi spunea “în 10 ani, toată paradigma se schimbă, atâtea noi descoperiri apar”. Nu mai fi sigur ca un cocoș că știința dovedește și explică. Fii modest când e vorba de știință, pentru că știința nu e veșnică, are caracter temporar.

Am predat un curs acum vreo 10 ani, “Concepții despre lume și viață”, în multe centre universitare, pentru studenți. Le explicam studenților: “din moment ce înveți despre cele 9 concepții despre lume și viață, fii atent la ce face omul de știință. El are o serie de descoperiri științifice, faptele științei lui. Pe aceste fapte, el le interpretează conform concepției lui despre lume și viață. Și tu imediat poți identifica de exemplu dacă profesorul e new age, sau panteist, sau marxist sau existențialist. Și poți spune profesorului: eu accept datele științei dumitale, dar interpretarea mea este alta.”

 

Aceleași fapte pot fi interpretate marxist, existențialist, deist, sau creștin. Și tu, dacă ești bine echipat, și înțelegi toate aceste concepții despre lume și viață, poți după aceea să-i pui în încurcătură pe profesori: “Domnule profesor, până aici e știința dumitale, iar de aici încolo e filosofia dumitale, iar eu am libertatea să am o altă filosofie. Nu-mi poți impune interpretarea faptelor – filosofia – pe aceea o fac eu, după concepția mea despre lume și viață.” Toate științele au două lucruri: faptele acelei științe, și interpretarea faptelor, în lumina concepției despre lume și viață.

Când cred în lucrurile spirituale, trebuie imediat să zic: cu toate științele de azi, pot eu să dovedesc existența spiritului? Și ajungem să vedem că nu dovedesc, dar fac plauzibilă existența lumii spirituale. Poți fi un om de știință și credincios? Întâi ești credincios, și apoi știința ta te ajută să fii credincios, să înțelegi mai bine și pe Dumnezeu și lumea spirituală creată. Ca om în secolul XXI, eu am două surse de cunoaștere: revelația și știința. Și dacă le combin bine și creativ, devin o ființă plină.

 

Domnul Isus îmi dă concepția despre lume și viață totală. El este și Dumnezeul meu, și Învățătorul meu, și Salvatorul, și Cel care îmi dă curățirea de păcate și care mă învață să trăiesc cu Dumnezeu. Toate mi le dă Isus. Și de la El mă duc la toți ceilalți să clădesc, dar după ce am primit ce e de bază de la Dumnezeul întrupat în Isus din Nazaret.

 

Aceasta este schema unui om al credinței și un om al științei. Combinați-le tot timpul. Ești omul lui Dumnezeu, prin Isus și sfânta Scriptură. Și în același timp, îți blindezi gândirea și viața prin tot ce îți dau științele care luminează lumea lui Dumnezeu. Ține cont: știința nu face altceva decât să descopere modul în care a făcut Dumnezeu lumea.

 

Extras din interviuri cu prof. dr. Iosif Țon, difuzate în cadrul emisiunii Întrebări esențiale, zilnic de la ora 6.45, pe canalul Alfa Omega TV

 

Seminarul Concepții despre lume și viață, predat de Iosif Țon, va fi difuzat pe canalul Alfa Omega TV începând de miercuri, 7 decembrie 2016, ora 18, timp de 10 săptămâni. El poate fi comandat și pe DVD la prețul de 40 lei din librăria AOTV, la comenzi@alfaomega.tv, sau telefon 0256.284.913.

 

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Transumanismul – reinventând umanitatea prin tehnologie

 

 

 

 

Oamenii nu înţeleg ceva despre tehnologie. Credem că folosim aceste unelte pentru a ne îmbunătăţi vieţile, dar dacă nu le stăpânim, ele vor distruge societatea în care trăim. Nu ne gândim la cât de mult schimbă tehnologia totul. Am trecut frontiera, am intrat deja în faza embrionară a modificării genetice la oameni. Viitorul nostru va fi mult mai tulbure decât îsi pot închipui unii oameni. Ce preţ va plăti societatea umană?

 

Cursa înarmării

Dr. Chuck Missler, fizician: Mulţi nu știu că toate ţările dezvoltate dezvoltă programe secrete pentru crearea unui super soldat. Pe lângă presiunea progresului, procesul e accelerat de o cursă a înarmării.

 

Dr. Thomas Horn: Grupul JASONS e un grup de cercetători străluciți care oferă sfaturi Pentagonului, sugerând că trebuie să mergem înainte cu îmbunătăţirea genetică a oamenilor fiindcă, altfel, rivalii vor domina pe câmpul de luptă. Aceste tehnologii le îmbunătăţesc soldaţilor abilităţile de miscare, de luptă, de percepţie, de comunicare cu partenerii. Există o bine finanţată dorinţă de a se crea un super soldat.

 

transumanismul obamaBarack Obama, (fost) președinte SUA: Există un mister colosal care asteaptă să fie descifrat. Putem identifica galaxii aflate la ani lumină depărtare, putem studia particule mai mici decât atomii. Dar încă nu am descifrat misterul acelor 1,3kg de materie dintre urechile noastre. Proiectul „BRAIN„ va schimba asta, oferindu-le savanţilor instrumentele pentru a răspunde gândurilor noastre, iar această cunoastere va fi transformatoare. Avem sansa de a îmbunătăţi viaţa pentru miliarde de oameni datorită proiectului „BRAIN„. Computerele au devenit atât de mici și omniprezente, încât majoritatea nu am putea trăi fără ele. Nu putem rata această șansă în timp ce restul lumii ne-o ia înainte. În planificarea bugetară pe care o voi trimite Congresului, voi propune ca Institutul Naţional de Sănătate, DARPA si Fundaţia Naţională de Știinţe să facă investiţii serioase pentru a porni proiectul.

 

Dr. Thomas Horn: De exemplu, DARPA are alocate milioane de dolari pentru a crea un tipar prin care să se modifice ADN-ul soldaţilor de pe câmpul de luptă, pentru a produce al 47-lea cromozom uman. E ceva ce ţine de înalta tehnologie să poţi pătrunde în mintea soldaţilor de pe câmpul de luptă. În ce priveste războiul biologic, vor trebui făcute rapid modificări genetice soldaţilor de pe câmpul de luptă care să le îmbunătăţească sistemul imunitar, să-i facă mai rezistenţi pentru a lupta în războaie biologice.

 

Dr. Chuck Missler, fizician: Această lume despre care vorbim va apărea în câţiva ani. Nu e vorba de anul 2040, ci de anul 2020. Lumea în care vom trăi va fi foarte diferită de cea de acum.

 

Reinventarea omenirii

Dr. Chuck Missler, fizician: Viețile noastre vor fi schimbate de rata progresului în patru tehnologii ce se unesc: genetica, robotica, nanotehnologia și inteligenţa artificială. Pe măsură ce computerele continuă să se dezvolte, va veni o zi, peste câţiva ani, în care computerul va depăsi capacitatea creierului uman. A apărut un scop, ceea ce unii oameni numesc transumanism. Nu e vorba de ceva stiinţifico-fantastic, ci e vorba de aspiraţiile celor mai bine pregătiţi experţi în aceste tehnologii. Ne îndreptăm spre o lume foarte ciudată.

Epoca hibridă

Dr. Thomas Horn: Am intrat în ceea ce mulţi oameni de știință numesc „era hibridă„. În laboratoare se fac experimente în domeniul retehnologizării geneticii umane. Ceea ce am făcut cu recoltele modificate genetic, cu animalele modificate genetic, vom face si cu oamenii în cadrul epocii hibride. În zeci de laboratoare din toată lumea se combină material genetic uman cu material genetic animal. Se amestecă coduri genetice umane cu cele ale porcilor, creându-se porci umanizaţi pentru xenotransplantare, crearea unor organe care să aibă destul material genetic uman pentru a fi transplantate la oameni fără a fi respinse de sistemul imunitar.

 

Academia de Știinţe Medicale din Marea Britanie a emis un raport de 200 de pagini cu titlul „Animale ce au material genetic uman„, acolo se recunoaste că există locuri unde „Insula doctorului Moreau„ nu mai e ficţiune. Există locuri unde se cresc fiinţe jumătate animal, jumătate om, ajunse la maturitate. Ei spun că în toată lumea au fost create mii de animale ce au material genetic uman. Apoi trec la lucrurile care îi preocupă: animale care se pot împerechea cu oameni, obţinându-se o progenitură cu abilităţi cognitive omenesti, cum ar fi gândirea. Atunci, un șoarece s-ar putea întreba: „De unde am venit? Există Dumnezeu? Care e scopul vieţii?„ Sau vor fi cazuri în care o persoană pe jumătate lup va fi comis o activitate criminală, structura sa internă fiind diferită decât un profil psihologic actual. Acum se încearcă crearea unui cadru juridic pentru că fiinţele umane modificate genetic din viitorul apropiat să fie apărate de legi, deoarece acest lucru depinde de cât de mare e modificarea genetică.

 

În viitorul apropiat vor fi create forme de viaţă omenesti, dar noi vom fi creatorii acestora, nu Dumnezeu.

 

Valori transumaniste

transumanismul ourWeeklyRachel Haywire, transumanistă: Sunt fondatoarea Extreme Futurist Festival, dedicat adepţilor evoluţionismului. Am făcut parte din echipa de directori a organizaţiei Humanity+, principala organizaţie transumanistă. Transumanismul este o fuziune între lumea tehnologică si cea umană. Acesta presupune că ne putem extinde capacităţile, să putem face lucruri pe care, ca oameni, nu am putut să le facem. Ne aflăm în punctul în care se va petrece ceva important. Ceea ce am considerat a fi până acum umanitatea va fi doar ceva ce va ţine de trecut. E inevitabil, e ce vom deveni. Îmbunătăţirea genetică reprezintă una dintre părţile controversate ale transumanismului, dar cred că e foarte importantă deoarece transgeneza presupune modificarea ADN-ului nostru, depăsind astfel lumea genetică în care trăim în prezent.

 

Dr. Thomas Horn: La nivelul genetic al liniei germinative se fac modificările la om, la embrion sau chiar la nivelul spermei ori al oului. Are loc atât de devreme, încât devine parte permanentă a tiparului acelui om, toţi urmașii persoanei vor mosteni modificările genetice. Unii susțin faptul că ar trebui să creăm oameni superiori care transmită mai departe acele îmbunătăţiri pe linie genealogică umană. E un lucru înfricoșător la ingineria genetică a liniei germinative. Va distruge pentru totdeauna oamenii asa cum au fost creaţi de Dumnezeu. Am depăsit acea limită, acea linie roșie.

 

Rachel Haywire, transumanistă: Profesorul Nick Bostrom, de la Oxford, spune că ar trebui să facem orice pentru a îmbunătăţi umanitatea. Sunt de acord, dacă ne putem folosi de ceva, ar trebui să o facem deoarece evoluăm mereu. Cred că amestecarea ADN-ului animalelor cu cel al oamenilor este o chestiune controversată si ar trebui să facem acest lucru în asa fel încât să ne sporească toate abilităţile, ajungând să putem zbura, să avem branhii ca peștii și să putem înota sub apă, sau să putem alerga la fel de repede ca un ghepard. Toată lumea crede că mașinăriile sunt următorul pas în evoluţie, dar ar putea fi de fapt amestecarea oamenilor cu animalele.

 

Spiritualitatea digitală

Dr. Thomas Horn: Printre transumaniști, sunt unii foarte spirituali, care îsi imaginează că, dacă ne transformă în plan biologic, ne pot transforma si pe plan spiritual pentru a ne ajuta să ajungem în prezenţa lui Dumnezeu.

 

Dr. Chuck Missler, fizician: Se fac cercetări în domenii interesante. Profesorii nu studiază numai cum se poate conecta un braţ direct la creier, ci acum pot conecta reţeaua neuronală la o mașinărie.

 

Rachel Haywire, transumanistă: Există locuri numite hackerspace, unde oamenii fac implanturi biomecanice, cibernetice. Dacă ne-am putea „conecta„ la internet sau la vreun Darknet, ar fi ceva foarte spiritual, fără a folosi calculatoarele tradiţionale, ci am putea face asta cu ajutorul creierului.

 

Dr. Chuck Missler, fizician: Sunt oameni pricepuţi în tehnologiile lor, dar care habar nu au despre demonologie. Nu stiu că, dacă deschizi un canal de comunicare, poate fi o lamă cu două tăișuri. Asta ar putea crea ceea ce numim în demonologie „o intrare„. Se joacă cu lucruri pe care nu le înţeleg pe deplin.

 

Singularitatea/Transcendenţa

Dr. Chuck Missler, fizician: Oamenii care au scos la lumină aceste patru tehnologii (robotica, nanotehnologia, genetica și inteligența artificială) cunosc acest val de interes faţă de transumanism si tot ce ţine de inteligenţa artificială, sau simularea comportamentului cognitiv. E o temă populară în domeniul ficţiunii, dar reprezintă si un viitor foarte real de care ne apropiem.

 

Filmul Transcendența (2014): Intelectele neurocercetătorilor, inginerilor si matematicienilor puse laolaltă nici nu se compară cu cea mai simplă inteligenţă artificială. Odată conectată, o masină conștientă va depăsi rapid limitele biologiei. În scurt timp, puterea sa analitică va fi mai mare decât întreaga inteligenţă a oricărei persoane născută vreodată în istoria lumii. Unii savanți numesc acest lucru „singularitate tehnologică„, dar eu îi spun transcendenţă.

 

Ben Shaw, cercetător în cunoaștere computerizată, IBM: Esenţa cunoasterii computerizate este a face computerele cât mai asemănătoare cu sistemele biologice, ca și cum ai de-a face cu o altă fiinţă, nu cu o masină.

 

William Risk, cercetător-senior, IBM: Computerele pe care le-am folosit în ultimii 60 de ani sunt masini uimitoare, dar sunt subordonate unui program care a fost scris dinainte. Încercăm să inventăm o arhitectură nouă pentru computere care să funcţioneze precum creierul nostru, fără preprogramare.

 

Dr. Chuck Missler, fizician: Transumaniștii presupun că pot transfera într-un alt mediu conștiinţa noastră. Ziua în care computerul va depăsi capacitatea minţii umane va fi si ziua în care vor putea transfera constiinţa umană într-un calculator. Ray Kurzweil numeste acest punct de trecere „singularitate„. Dacă se ajunge acolo, se obţine nemurirea.

 

Rachel Haywire, transumanistă: Un exemplu de transumanism e transferarea minţii într-un computer, orice fiind posibil în acest caz. Singularitatea presupune că tehnologia se apropie de Dumnezeu, având o capacitate mai mare decât a oamenilor. Când tehnologia poate face mai multe decât oamenii, s-a ajuns la singularitate. Pentru unii, singularitatea e ca religia.

 

Dr. Chuck Missler, fizician: Trebuie să înţelegeţi că eu nu te pot vedea pe tine, ci doar corpul tău. Dacă aș avea un calculator, iar tu ai ști totul despre fiecare componentă a acelui computer, mi-ai putea spune ceva despre comportamentul acestuia? Nu, fiindcă partea hardware este mediul în care se află partea software, și pentru a ști cum se comportă, trebuie să-i înţelegi partea software. Adevărata ta persoană, fie că îi spui suflet, spirit, sau cum vrei, ține de software, nu de hardware. Software-ul nu are masă, deci nu are nici dimensiune temporală. E foarte important să înţelegem că timpul e o proprietate fizică. Fie că ești mântuit sau nu, adevăratul tău sine este etern.

Crearea lui Dumnezeu

Rachel Haywire, transumanistă: Sunt diferite grupuri de transumanisti. Există savanţi care nu cred decât în logică si raţiune, dar si transumanisti pentru care singularitatea e ceva spiritual. Cred că transcenderea corpului e ceva foarte spiritual. Dacă nu suntem limitaţi de corp, putem pătrunde într-un domeniu spiritual. Dacă ne transferăm mintea într-o lume digitală, ducem o existenţă spirituală, asemenea lui Dumnezeu.

 

Dr. Chuck Missler, fizician: Așa ajungem la deosebirea dintre tehnologie și știinţă. Tehnologia dă naștere unor produse, se poate autovalida. Stiinţa reprezenta pe vremuri căutarea adevărului, dar acum nu mai e așa. Acum, stiinţa e o religie, având o preoţie a savanților si bazându-se pe crezuri.

 

Frank Peretti, autor: Dacă am învăţat ceva, dar nu de la știinţă, ci de la oamenii de stiinţă si de la scientism, căci scientismul e credinţa religioasă că stiinţa ne poate transforma în zei și ne poate da o lume mai bună și nemurire, acesta e faptul că scientismul nu are nicio lege morală. Nu se supune nimănui, cu siguranță niciunui dumnezeu. Scientismul îsi doreste să ajungă Dumnezeu.

Consecinţe neintenţionate

Dr. Thomas Horn: În mare parte, cei din comunitatea stiinţifică nu au o mentalitate morală, sunt adepţii teoriei darwiniste a selecţiei naturale. Aceasta poate duce la eugenie: dacă putem îmbunătăţi specia umană, suntem datori să o facem. În cele din urmă, asta va duce la crearea unei comunităţi cu oameni foarte bogaţi si foarte săraci, unii îsi vor putea permite îmbunătăţiri, alţii nu. Vor exista o clasă muncitoare si comunităţi privilegiate.

 

Rachel Haywire, transumanistă: Cred că, prin modificarea ADN-ului, suntem cu un pas mai aproape de transumanism. Nimeni nu poate opri transumanismul, se va întâmpla, e inevitabil, ceva în care ne transformăm. Transumanismul implică multe riscuri existenţiale. Se poate întâmpla orice, de la apariţia unor roboţi ucigasi, până la ideea de a ne modifica genetic în asemenea măsură, încât să devenim un fel de superoameni naziști, lucru înfiorător. Costul ar fi că oamenii ar putea pierde umanitatea. Chiar dacă vom deveni superoameni, mulţi vor simţi că au pierdut ceea ce sunt, că si-au pierdut umanitatea, esenţa umană.

 

 

Cursa către nemurire

Rachel Haywire, transumanistă: Nemurirea e ceva foarte interesant. Mulţi o asociază cu domeniul SF, dar oamenii chiar lucrează la asta acum. Dacă ne bazăm pe tehnici anti-îmbătrânire, pe genetică si robotică, modificându-ne materialul genetic si neurochimic, vom găsi o cale să nu mai murim, să nu mai îmbătrânim. Suntem pe cale să învingem moartea. Oamenii vor să devină nemuritori si suntem pe cale să obţinem acest lucru.

 

Joseph Farah, World Net Daily: Transumaniștii adoptă stiinţa, sau pseudoștiinţa si domeniul SF pentru a încerca să ajungă la un alt nivel. Scopul lor e dobândirea nemuririi.

 

Dr. Thomas Horn: Biblia are foarte multe de spus despre imortalitate. În ce priveste ingineria genetică, repede dăm de probleme. Chiar si printre creștinii preocupați de etică, sunt unii care acceptă modificarea genetică doar până la un punct. Alții, ca mine, cred că dacă e vorba de modificare genetică pentru îmbunătăţirea medicinei, e acceptabil, Însă dacă tratamentul ar presupune modificarea a ceea ce mă face pe mine om, prin adăugarea unor forme de viaţă sintetice sau animale, atunci apare o problemă.

 

 

Ce urmează

Dr. Thomas Horn: Majoritatea celor din Biserică habar nu au ce se va întâmpla și cât de repede. Creștinii ar trebui să se informeze și să discute despre etica transumanismului si a viitoarei revoluţii a îmbunătăţirii organismului uman, acestea ne vor influenţa vieţile tuturor, într-un fel sau altul.

 

Rachel Haywire, transumanistă: Nu cred în Dumnezeu, dar cred că devenim tot mai asemănători unui dumnezeu.

 

Joseph Farah, World Net Daily: Dacă Dumnezeu nu e o realitate în viaţa ta, vei ajunge să-L inventezi. Prin Dumnezeu, căutăm nemurire si o relaţie. Dacă nu crezi în Dumnezeu, vei căuta nemurirea si relaţii prin alte modalităţi. De aceea transumanistii consideră că e posibil să obţină nemurirea si să transceadă această lume, adică să devină dumnezei. Dacă devii nemuritor, capeţi un statut divin.

 

Dr. Thomas Horn: Pentru creștini, poate fi o oportunitate de a predica Evanghelia. Se vorbeste despre post-umanism, îmbunătățirea condiţiei umane. Aceasta e o oportunitate de a vorbi despre creaţia specială a lui Dumnezeu și cum am fost creaţi asemenea Lui. În cele din urmă, noi, credinciosii, vom ajunge să trăim cu adevărat lucrul la care transumaniștii pot doar visa. În Isus Hristos, noi suntem deja nemuritori si mult mai buni decât oamenii asa cum îi stim în prezent.

 

Extras din documentarul Transumanismul, produs de Jeremiah Films și difuzat sâmbătă 9 septembrie 2017, ora 22 pe canalul Alfa Omega TV.

 

 

 

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 7.5 – E compatibil crestinismul cu stiinta (septembrie-octombrie 2017). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Din cauza păcatului, lumea e în declin

 

 

Material didactic: struguri, banana si fosila unui arhaeopterix gasita in Germania. Dovezi in sprijinul creatiei: modul in care se pot obtine struguri fara seminte de la struguri cu seminte si banane fara seminte de la banane cu seminte. Trecerea timpului nu a dus la o evolutie ci la o involutie. Invitat: John Mackay, geolog, președintele internațional al Institutului de Creaționism din Australia.Te deranjează dacă vom face un test de inteligență în timp ce telespectatorii ne urmăresc? Am adus aceste banane ca să îți testez inteligența. De obicei, cu acestea hrănim cimpanzeii, dar astăzi te vom hrăni pe tine. Așadar, cei care sunteți evoluționiști, ar trebui să luați o banană… Prima întrebare: ce este aceasta?

 

Mâncare. Este un strugure.

 

Foarte bine. Te–ai descurcat foarte bine. Acum te rog să–l mănânci. Îl voi mânca și eu pe–al meu. Îmi poți spune ce nu era în regulă cu strugurele tău?

 

A fost doar o boabă.

 

Tocmai le–ai destăinuit tuturor secretul succesului tău. Numai că nu acesta este răspunsul corect. Nu te–ai descurcat prea bine până acum. Mai bine începem cu testul cimpanzeului. Desigur că dacă ai sta într–un copac și ai face asta, ne–am îngrijora. Cum se numește asta?

 

– Banană.

 

Da, banană. E folosită în desenele animate ca să–i facă pe oameni să cadă. Din fericire, e destulă coajă cât să acopere banana pentru ca aceasta să fie bine păstrată înăuntru. Te rog să o mănânci. Ia o înghițitură. Trebuie să recunosc că, eu fiind din Australia, fructele de aici sunt îngrozitoare. Nu te–ai descurcat prea bine cu strugurele, încearcă cu banana. Telespectatorii noștri trebuie să înțeleagă ceva legat de lumea aceasta, ceva care reprezintă opusul evoluției. Îți dau un indiciu: ai simțit semințe în banană?

 

– Nu.

 

Desigur că nu. Te–ai întrebat vreodată cum se pot planta bananele dacă nu au semințe? În Australia, bananele sălbatice au semințe pe care trebuie să le scuipi. Dar acelea nu se cresc pentru comerț fiindcă nu au destulă pulpă. Așa că le–am reprodus astfel încât să nu aibă semințe. Acesta nu este un exemplu de evoluție, ci de involuție. Este exact contrariul: aveau semințe, dar acum nu mai au. Te ajută cu ceva pentru cazul strugurelui?

 

– Nu avea semințe!

 

– Exact, nu avea semințe. Sunt câțiva agricultori isteți care au observat că strugurii au semințe, dar, din când în când, mai apare câte unul fără semințe. În cele din urmă, unul dintre ei și–a dat seama că pentru casnice asta ar constitui o adevărată plăcere, fiindcă e greu să tot scuipi semințele sau să te gândești unde să le pui, pentru că în buzunar nu se poate. Astfel că s–au gândit să reproducă strugurii aceștia.

 

Dar cum putem crește struguri dacă nu avem semințe? În mod normal, se plantează sămânța, din care crește vița nouă. Astfel că o sămânță de strugure întotdeauna va produce struguri. Dacă tot nu te–ai descurcat prea bine până acum, spune–mi de ce crezi că din semințele de struguri cresc struguri?

 

De ce cresc struguri din semințele de struguri?! Care este adevărul profund din spatele acestui lucru? Adică, dacă plantezi semințe de struguri, întotdeauna vor crește struguri. Ar trebui să aibă loc o evoluție, dar nu se întâmplă așa niciodată când plantezi semințe de struguri.

 

Sămânța ar trebui să conțină anumite informații ca să poată crește… Motivul este că, de la început, Dumnezeu a creat lucrurile în așa fel încât acestea să producă alte lucruri asemănătoare lor. Agricultorii au descoperit cu mult timp în urmă că existau două modalități de reproducere a strugurilor. Prima: puteau planta semințe. A doua: puteau tăia o viță, o îngropau în pământ, de unde ieșea un lăstar nou. Așadar, existau două modalități de reproducere a strugurilor.

 

Acum, că am scăpat de mare parte din semințe, mai există doar o singură modalitate. Spune–mi, ce s–ar întâmpla dacă, dintr–un motiv anume, butășitul nu ar mai funcționa? Ce s–ar întâmpla cu strugurii?

 

– În cele din urmă, ar dispărea.

 

– Corect, ar dispărea. De fapt, avem de–a face cu opusul evoluției: strugurii se află în declin. Dar bananele? Noi am făcut acest lucru în folosul gospodinelor, și nu al bananelor. Și bananele aveau două modalități de înmulțire, dar, pentru că acum am renunțat la semințe, nu mai există decât o modalitate.Știi ce sunt nevoit să fac? În curtea din spatele casei mele sunt multe specii de banane. Doar scot mâna pe fereastră și culeg banane, ananas sau papaya. Bananele noastre sunt foarte bune. La sfârșitul anului, tăiem bananele, scoatem partea de jos a bananierului și replantăm mlădițele.

 

Cei care au cele mai dulci banane au o înălțime de 6 până la 8 m. Așa că necesită un oarecare efort. Ar fi mult mai ușor să iei o sămânță din banană și să o plantezi. Problema este că noi puteam produce tot felul de soiuri de struguri prin hibridizare. Chiar și bananele pot fi hibridizate.

 

Putem hibridiza un strugure cu o banană ca să obținem un „banure”? Nu, poate o „strunană” sau un „brupure”!

 

Nu, vei vedea că Dumnezeu a făcut această lume în așa fel încât lucrurile să producă alte lucruri asemănătoare lor. Aceasta nu este evoluție, ci o dovadă că Biblia are dreptate. În al doilea rând, pentru că păcatul a apărut pe această planetă, lumea involuează. Este antonimul lui „evoluează”. A evolua înseamnă a apărea ca o cochilie. Asta este o spirală. Dar „a involua” înseamnă a porni din vârf pentru a ajunge la bază.

 

Am o întrebare delicată. Să vă văd dacă puteți răspunde. Dacă evoluția ar fi adevărată, ar trebui să descoperim fosile de struguri prinse în roci, sau un fel de forme de tranziție ale strugurilor și bananelor, foarte urâte și mici, nu–i așa? Cele pe care le avem acum, obținute cu această grozavă tehnologie, ar trebui să fie splendoarea bananelor și a strugurilor.

 

Conform evoluționiștilor, strugurii au evoluat din alge. Dacă nu îți plac algele, probabil că nu ți–ar fi plăcut nici formele de tranziție până la struguri, nu? Realitatea este că nu se găsesc astfel de forme de tranziție prinse în roci.

 

Astăzi am adus aici o rocă. Să o despachetez. Săptămâna trecută am fost în Solnhofen, Germania. Localitatea este renumită pentru fosila unei anumite creaturi asemănătoare unei păsări – Archaeopteryx. Localitatea mai este renumită pentru nenumăratele fosile ale unor pești. Așadar, sunt: pasări și pești. Am găsit chiar și fosila unei meduze, o creatură din aceea moale și gelatinoasă care trăiește în oceane.

 

Dar fosilele nu sunt constituite numai din oase?

 

Nu, oasele se păstrează cel mai bine, dar și o meduză se păstrează bine dacă a fost îngropată foarte repede. Dar nu am adus și meduza cu mine. Am adus un exemplar superb al unei plante pe care am recunoscut–o… Aceasta este o plantă foarte bine păstrată și a fost scoasă din aceeași rocă în care s–au găsit rechini, păsări, pești, meduze, scoici, homari. Am găsit chiar și un gândac. Vezi roca pe care o ții? Cât de veche crezi că este, conform teoriei evoluționiste?

 

Are nenumărate de miliarde de ani vechime.

 

Să mai restrângem puțin perioada. Se presupune că este din perioada jurasică. Conform teoriei evoluționiste, ar avea vreo 115 sau 117 milioane de ani vechime.

 pun pariu însă că nu știi ce plantă este asta.

 

– Este o ferigă.

 

– Nu este o ferigă. Te mai las 10 secunde, cât mănânc o boabă de strugure. Ok, e o plantă–pieptene. Să–ți spun ceva ce nu știi: această plantă încă trăiește în Australia, unde este mai cald. Eu cresc această plantă în curtea mea și, imediat ce am găsit–o, mi–am dat seama ce este. Crește chiar lângă cutia mea poștală pentru că eu am sădit–o acolo. Este un cycas. I–am putea spune un palmier, dar este un cycas. Palmierii cycas sunt așa cum au fost dintotdeauna. Astfel că i–am dat repede dreptate lui Charles Darwin: fosilele constituie punctul slab al teoriei sale.

 

Gândește–te cum am început: cu strugurii. Dacă sădești o mlădiță, va crește o viță nouă. Dacă plantezi semințe, va crește o viță nouă. Dumnezeu a făcut lumea în așa fel încât orice să aibă urmași din același soi. Cea mai bună dovadă în acest sens sunt fosilele, indiferent ce vechime au sau cum au ajuns acolo. Dacă e adevărat că Dumnezeu a făcut palmierii cycas, aceștia nu pot evolua decât în… Alți palmieri cycas. Sau, chiar mai rău, pot dispărea complet.

 

Acest lucru s–a petrecut în Europa. În Germania se găsesc fosile ale palmierilor cycas. Pot fi găsite chiar și fosilele unor vietăți australiene, cum ar fi cycas, anumiți pești și anumite meduze. Niciuna dintre acestea nu mai trăiește acum în Germania pentru că iarna e prea frig. Astfel, vom vedea că plantele și viețuitoarele vii, ca și cele fosilizate, nu fac decât să susțină imaginea biblică nu a evoluției, ci a… involuției. Viețuitoarele au fost create perfecte, dar, din nefericire, fiindcă Biblia spune că omul a păcătuit, lucrurile au început să meargă din rău în mai rău. S–a parcurs un traseu descendent.

 

Așadar, acest fel de roci… Priviți cât de subțire e… Am fost uimit cum s–a despicat și să știți că mai sunt și alte fosile în fiecare strat. E pur și simplu superb. Probabil că sunt vreo 10 strate chiar și în roca aceasta subțire. Fiecare strat se poate desface separat. Săpăturile nu se fac decât în depozitele de roci sedimentare.

 

În această zonă am găsit cycas, care provin de pe uscat, gândaci, care tot de pe uscat sunt, un pește, care e vietate marină și o meduză. În primul rând, ne face să ne dăm seama că dacă am găsit o meduză fosilă, rocile nu s–au format pe o perioadă îndelungată. Meduzele de acum sunt gelatinoase, nu au oase, iar dacă eșuează pe plajă, până la sfârșitul zilei se topesc. Dacă sunt acoperite, se strivesc.

 

Așadar, pentru ca fosila unei meduze să se formeze, e nevoie de un proces extrem de rapid pentru omul de rând. Prin urmare, rocile nu reprezintă o vechime de milioane de ani. Le spun celor ce privesc să nu se îndoiască de ce scrie în Biblie doar pentru că evoluționiștii susțin o vechime de milioane de ani.

 

În primul rând, rocile nu susțin teoria evoluției. În al doilea rând, nu dovedesc că avem de–a face cu o perioadă lungă, pentru că, în acest caz, acești cycas nu s–ar afla acolo. Dacă mergi în Australia, vei vedea că cycas nu–și pierd frunzele în timpul iernii. Astfel că frunzele nu se pot fosiliza prinzându–se în pământ iarna. Nu se întâmplă deloc așa. Acestea sunt niște exemple în favoarea creației după asemănarea lui Dumnezeu și a depozitării în strate sedimentare.

 

Știi de ce se supără pe mine mulți geologi și evoluționiști când vorbesc de potop?

 

Dacă vorbești de potop, ajungem la Biblie, care ne duce cu gândul la Dumnezeu.

 

A fost acest potop cauzat de schimbări climaterice?

 

Nu. Dumnezeu s–a supărat pentru ce se întâmpla în lumea creată de El și a decis să îi pedepsească pe oameni.

 

De îndată ce ai spus că fosilele s–au format ca urmare a depozitării în strate sedimentare, oamenii, chiar și cei păgâni, se gândesc imediat la Noe. Chiar dacă nu au mers la biserică sau la școala duminicală, cu siguranță au văzut desenele cu Noe. Știi, cele cu omulețul îmbrăcat în alb alături de o girafă căreia îi iese capul din arcă. Sau glume de genul: „Noe citea când farul lumina.” Toată lumea a auzit glume de genul acesta.

 

De îndată ce știu, Dumnezeu îi va judeca. Dar ateii și agnosticii nu vor să fie implicați. Am spus acest lucru unui grup de geologi: toate triburile de pe pământ au o poveste, un mit, o legendă, o istorioară despre potopul lui Noe. Cu excepția unui singur trib: tribul geologilor. Ei nu vor să recunoască autoritatea lui Dumnezeu pe pământ pentru că ar însemna că toți am fi judecați și pedepsiți. Doar dacă nu am avea un Salvator.

 

Este adevărat că există undeva o insulă unde se află un loc ce poartă numele lui Noe și al soției lui?

 

– Da. Dacă salariul îți permite să îți cumperi un avion particular care să te ducă pe insula cea mare din Hawaii… De fapt, există și o variantă mai ieftină: cauți harta insulei pe Google, apoi cauți perspectiva uriașului munte Mauna Loa. Aproape de vârf, vei descoperi o peșteră numită „Pu`u Lilinoe”, care înseamnă „peștera soției lui Noe”. Nu au avut nevoie de misionari pentru că deja știau de Noe. Dacă evoluția e adevărată, nu te–ai aștepta la așa ceva. De ce folosesc numele „Noe”, dacă au evoluat din maimuțele africane care nu au cunoscut un evreu ce, milioane de ani mai târziu, avea să scrie o carte cu o istorioară despre Noe, carte care nici măcar nu a ajuns în mijlocul oceanului?

 

Cealaltă alternativă este că știu și ei povestea lui Noe, fiind urmașii lui Sem, Ham și Iafet, tocmai până la Turnul Babel. Ei au transmis mai departe povestea, care, în cele din urmă, este singura ce are sens.

 

Oameni buni, mă adresez și dumneavoastră. Poate că mulți din cei care ne urmăresc ar vrea să întreprindă o călătorie fructuoasă undeva anume și ar vrea să ia cu ei un geolog creaționist care să le arate rocile și altele. Ați fi dispus să faceți acest lucru?

 

Da, dar am putea alege și varianta mai puțin costisitoare, mergând în școli și biserici unde să le arătăm oamenilor pozele făcute de noi pe durata cercetărilor. Pot face și singuri acest lucru vizitând site–ul www.creationresearch.net Dacă vor să vadă harta insulei Hawaii, pot căuta și înregistrările video ale traseelor. Noi filmăm tot ce facem, atât în Hawaii cât și în toată lumea. Așadar, omul obișnuit are acces la aceste materiale, care sunt mult mai puțin costisitoare decât o călătorie în Hawaii.

 

 

– „Bun găsit șarpelui cu șolduri”?!

 

Îmi place ca atunci când merg într–o țară nouă, imediat ce cobor din avion, adică cilindrul acela luminos de aluminiu în care zbori, să–mi cumpăr un ziar local ca să văd care sunt ultimele noutăți. Pe acesta l–am cumpărat de pe aeroportul Heathrow la începutul celor opt săptămâni de lucrări în școli și biserici. Atunci am rămas uimit pentru că șoldurile șerpilor… De fapt, este un articol despre fosila recent descoperită a unui șarpe. Fosila prezintă o pereche de șolduri de care sunt legate picioarele.

 

Acela este un ziar destul de popular, „The Times”. Poți să–l arăți telespectatorilor, are și un desen bine realizat. The Times” este renumit pentru că folosește mult mai multe informații decât celelalte ziare. Spre deosebire de celălalte ziare, „The Times” dă și numele acestui șarpe cu șolduri și picioare. L–au numit „Najash”. „Najash” e un cuvânt evreiesc ce descrie o vietate din capitolul trei al Genesei.

 

Dle teolog, îmi puteți spune ce creatură, care avea picioare înainte, dar acum nu mai are, era numită „najash” în Genesa 3?

 

– Este vechiul șarpe. Diavolul.

 

Când diavolul o ispitește pe Eva, ia forma unui șarpe. Oamenii de știință care au scris acest articol pentru „The Nature”, care nu este un ziar, ci o renumită revistă de știință, folosesc cuvântul evreiesc „najash” pentru a denumi șarpele. În Genesă 3:14 scrie că Dumnezeu l–a pedepsit pe șarpe să se târască pentru totdeauna. E clar că acei oameni de știință, la fel ca noi doi și ca toți cei care citesc Biblia, au descoperit că șerpii puteau merge, dar acum doar se târăsc. Dacă acum nu mai pot merge, ce nu mai au?

 

– Picioare.

 

Corect, picioare. Venind din Australia, nu mă prea miră acest articol. În Australia există niște șerpi uriași care ce crezi că au? Niște piciorușe! Nu le mai folosesc la mers, dar pot apuca câte ceva sau se pot îmbrățișa în timpul procesului de acuplare. Unii dintre ei au aceste piciorușe înăuntrul corpului. Putem spune că aceștia au degenerat. Care era cuvântul acela?

 

– Involuție.

 

Corect, involuție. Se dovedește astfel că modificările chiar au avut loc. Darwin și urmașii lui le numesc evoluție, dar fiecare exemplu întâlnit, fie că este vorba despre struguri care nu mai au semințe, sau de banane care nu mai au semințe, de oameni care și–au pierdut mințile sau de șerpi care și–au pierdut picioarele, ne arată că se merge de la perfecțiune în jos.

 

Dovezile susțin de fapt conceptul biblic al creației perfecte, urmată de păcat, urmat de involuție sau degenerare. E adevărul trist despre această planetă. Titlul din „The Times” este: „Cum și–a pierdut picioarele șarpele cu șolduri de acum 65 de milioane de ani”. Avem cuvântul evreiesc „najash” ce apare și în Biblie, avem ziarul „The Times” și șarpele cu șolduri de 65 de milioane de ani. Are Biblia 65 de milioane de ani pentru că apare acest cuvânt? Sau poate ar trebui să facem ca autorul acestui articol, care alătură toți acești termeni? Ar trebui să facem și noi la fel?

 

Puțini știu că, în zilele noastre, cea mai bună dovadă a faptului că nu e nevoie de 65 de milioane de ani pentru ca astfel de lucruri să aibă loc este… Mai ții minte cazul trist în care o companie farmaceutică a descoperit talidomida? Aceasta le–a fost prescrisă gravidelor pentru a nu se mai simți rău dimineața. Consecința tristă a acestui lucru a fost că acest medicament a acționat asupra feților. Mulți dintre ei s–au născut fie cu membre reduse, fie chiar fără membre. Nimeni nu a considerat această modificare o importantă evoluție la om. Și nu a durat milioane de ani. Nu a fost nevoie decât de o singură generație în care s–a ajuns de la oameni cu mâini și picioare, la oameni fără membre.

 

Așadar, nu e nevoie de 65 de milioane de ani pentru a–ți pierde mâinile și picioarele. Timpul însuși este o parte a gândirii evoluționiste că orice lucru are nevoie de mult timp pentru a se produce. Dar, în lumea noastră, când vreo otravă cauzează pierderi, efectul este imediat.

 

Avem un exemplu grozav în Noua Zeelandă. Îți amintești de cazul cu DDT, care era considerat bun pentru orice? Se presupunea că rezolvă toate problemele fermierilor. DDT–ul a ajuns în mediu, în ouăle păsărilor sălbatice. O întreagă generație de păsări fără aripi au eclozat în Insula de Sud a Noii Zeelande. În fiecare iarnă, păsările migrează din Insula de Sud în Insula de Nord. Acolo e emisfera sudică, opusă celei de aici. Ghicește ce nu au putut face păsările fără aripi.

 

– Nu au putut zbura.

 

Exact. Astfel că au rămas pe Insula de Sud pe durata iernii. Cred că au fost printre primele viețuitoare care I–au mulțumit Domnului pentru încălzirea globală, fiindcă lacul nu a înghețat. Ghicește ce păsări au sosit primele la locurile de împerechere în anul următor?

 

– Cele fără aripi.

 

Exact. Acestea se împerecheaseră deja și aveau și pui. Își pierduseră deja „apetitul” pentru împerechere când s–au întors cele cu aripi, așa că nu au mai fost interesate. Cele fără aripi aveau proprii pui și nu le–au mai băgat în seamă pe cele cu aripi. Iată că există discriminare și printre animale. Ceva de genul: nu am nimic împotriva aripilor, dar nu vreau ca fiica mea să se împerecheze cu un „înaripat”. Se manifestă chiar și la rațe. Astfel că acum avem de–a face cu două specii diferite pentru că cele două feluri de rațe nu se împerechează între ele. În realitate, originea speciilor nu se află în evoluție, ci în involuție.

 

Ai văzut oameni mici, cum sunt pigmeii? Știm că sunt descendenții uriașilor zuluși. Din când în când, chiar și în familiile europene, apare câte un copil scund. Dacă nu suntem atenți, din cauza firii noastre mizerabile, pentru că ceva nu e în regulă cu noi, îi discriminăm pe acei oameni și îi îndepărtăm. Adesea, nu au altă alternativă decât să se căsătorească cu cei asemenea lor. Dacă trăiești într–o junglă și cei mari nu te vor, te vei ascunde în junglă și te vei căsători numai cu oameni mici. Astfel, întreg tribul tău va fi alcătuit din oameni scunzi. Realitatea este că nu avem de–a face cu o evoluție, ci cu opusul acesteia. Involuția reprezintă adevărul trist al modificărilor din această lume, dar dovedește că Biblia are dreptate.

 

Haideți să rezolvăm această problemă sau să le spunem oamenilor cine sau ce anume ar putea–o face, pentru că s–a creat foarte multă agitație în jurul protocolului de la Kyoto referitor la încălzirea globală.

 

Ar trebui să cumpărăm mai multe ventilatoare pentru a mai răci clima sau ar trebui să ne gândim la altcineva sau altceva care ar putea rezolva problema?

 

Îți vei da seama că dacă încerci să rezolvi problema din interior, cum ai făcut tu cu propunerea de a cumpăra mai multe ventilatoare, care te vor face să folosești mai mult curent electric, stațiile de curent vor emite mai mult dioxid de carbon sau mai multă otravă nucleară… Nu cumpărați ventilatoare! Chiar dacă te apuci tu însuți să aerezi, îți va trebui mai multă mâncare, va trebui să–ți cumperi mai multe vaci care să producă mai multă balegă pentru a susține fermele. O idee proastă. În cele din urmă, nu există o soluție din interior. Îți vei da seama că orice soluție trebuie să vină din exterior.

 

Soluția oferită de Biblie este singura valabilă: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” Când a apărut păcatul, El ne–a avertizat ce urma să se întâmple. El a fost chiar mai măreț și ne–a trimis un Mântuitor, pe Isus Hristos. Mai mult chiar, ne–a spus că El se va ocupa de problemele noastre, îndepărtând blestemul care este peste noi. Va face un cer și un pământ nou și nu vom mai avea nevoie de protocolul de la Kyoto.

 

Am și o mică bănuială că atunci vom vedea și cât de bune erau animalele inițiale. Cu excepția unuia singur. Știi ce animal va rămâne la fel? Dumnezeu a spus că șarpele se va târî veșnic. Doar că nu va mai mușca.

 

Dle John Mackay, vă mulțumesc. Este întotdeauna o plăcere să stau de vorbă cu dvs, chiar dacă mi–ați dat numai jumătate de banană și ați mâncat toți strugurii. Vă mulțumesc pentru participarea de astăzi. Vă rog să vă deschideți Bibliile și să citiți de la Vechiul Testament până la Apocalipsă ce vrea să facă Domnul Isus Hristos pentru voi. Soarta voastră Îl preocupă în mod deosebit pentru că oamenii vor fi întotdeauna creaturile speciale ale lui Dumnezeu. El are grijă de noi în fiecare zi. Vă rog să citiți ce planuri are El cu voi și cu viețile voastre prețioase pentru viitor. Vă mulțumesc foarte mult. Domnul să vă binecuvânteze!

 

Extras din emisiunea Verdictul Științei: Creație 7.2 – Din cauza păcatului, lumea e în declin. Descoperă și alte articole și resurse creaționiste: https://alfaomega.tv/creationism

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Fotosinteza (este Opera Dumnezeiasca si … )continuă să ne uimească

 

 

Unul dintre cele mai complexe procese biochimice din creația lui Dumnezeu este abilitatea plantelor de a lua dioxid de carbon și apă și, cu ajutorul luminii solare, să le transforme în zaharuri bogate în energie. Majoritatea dintre noi am învățat la școală despre acest proces uimitor numit fotosinteză. Este concepută să fie ruta prin care fiecare formă de energie intră în ecosistemele Pământului. Dacă ai studiat fotosinteza, îți poți da seama ce procedură formidabilă e! Atât de formidabilă încât continuă să-i lase perplecși pe oamenii de știință.

Probabil că e cel mai important proces biochimic de pe Pământ, iar oamenii de știință încă nu înțeleg deplin cum funcționează.[i]

Locul în care se realizează fotosinteza în celulele plantelor este în structuri asemănătoare organelor, numite cloroplaste. Aceste structuri conțin o substanță chimică numită clorofilă – un pigment important, care captează lumina. Dumnezeu a proiectat procesul de fotosinteză astfel încât să se desfășoare în două etape.

 

Etapa captării luminii (etapa de lumină), care produce ATP (energie) și NADP (transportor de electroni).

Etapa independentă de lumină (etapa de întuneric), care produce zaharurile. În mod interesant, unul dintre produsurile reziduale ale fotosintezei e oxigenul.

Problema e că majoritatea evoluționiștilor văd organismele capabile de fotosinteză ca fiind unele dintre primele forme de viață de pe planetă, apărute cu miliarde de ani în urmă. Nu pot afirma acest lucru cu siguranță, deoarece toate presupusele dovezi ale „micii bălți calde” ale lui Darwin, care ar fi conținut prima formă de viață fotosintetică, s-a dovedit a fi inexistentă. Evoluționiștii au rămas cu ipoteza și bănuiala că acest proces complex ar fi început spontan în urmă cu 3,4 miliarde de ani.[ii]

 

O descoperire a fost făcută recent la Lawrence Berkley National Laboratory privind un compus proteic enzimatic de dimensiuni mari, crucial în fotosinteză.[iii] Electronii bogați în energie, prin energia de la soare, sunt transportați între compuși proteici variați prin ceea ce se numește lanț sau sistem transportor de electroni – care conține citocromi, proteine ion-sulf, chinone și alți compuși. Oamenii de știință folosesc în prezent unul dintre cele mai avansate microscoape din lume pentru a determina cum funcționează acest compus. Pe cât e de sofisticat, pe atât e de uimitor! Compusul se numește NADH și este cunoscut de câteva decenii, dar savanții nu au avut niciodată vreun tipar molecular care să arate modul în care atomii sunt aranjați (conectivitate) pentru a realiza importantele funcții fotosintetice. Biofizicianul Karen Davis a spus că „Cercetările asupra acestei enzime au fost dificile și rezultatele de laborator din ultimii 20 de ani ne-au pus în încurcătură, fiindcă ne-au lipsit informațiile complete despre structura enzimei (NADH).”

 

În secolul al XXI-lea, savanții străluciți folosesc cel mai bun echipament și milioane de dolari pe cercetări pentru a descoperi detalii elaborate – la nivel atomic – privind fotosinteza. Fiecare atom necesar în realizarea fotosintezei a fost plasat într-un loc anume din acest compus. Faptul implică un design și o proiectare precise, dar și o motivație nobilă.

 

Un design și o proiectare precise, dar și o motivație nobilă!

Să se fi petrecut pur și simplu din întâmplare, incidental, cu miliarde de ani în urmă, sau e dovada clară a unui scop clar și a unui plan precis? „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;” (Romani 1:20)

 

[i] „Deep within spinach leaves, vibrations enhance efficiency of photosynthesis”, în Michigan News. Postat pe unmich.edu, în July 13, 2014, accesat în 17 februarie 2019.

 

[ii] Howard, V. 2018. „Photosynthesis Originated A Billion Years Earlier Than We Thought, Study Shows”, în Astrobiology Magazine, 7 martie 2018.

 

[iii] New molecular blueprint advances our understanding of photosynthesis. PhysOrg. Postat pe Phys.org în 15 februarie 2019, accesat în 20 februarie 2019.

 

Notă:  Având în vedere că materialul de față a fost tradus de o terță parte, Institute for Creation Research nu poate confirma acuratețea detaliilor incluse în traducere. Pentru publicația originală în engleză vizitați www.icr.org.

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Dumnezeu vorbește prin creație

 

 

„În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăţi…” (Romani 1:20)

 

„Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor !” (Psalmi 66:5)

 

Aşa cum un proiect remarcabil ne indică un proiectant talentat, universul nostru uimitor ne dezvăluie slava unui Creator extraordinar. Minunile lui Dumnezeu sunt peste tot în jurul nostru şi ne dezvăluie şi mai multe despre Creatorul nostru. Prin creaţie, întrezărim puterea şi înţelepciunea Sa, măreţia şi grija Lui. Creaţia le vorbeşte celor care vor să asculte.

 

Puterea lui Dumnezeu se manifestă prin intermediul creaţiei, de la renaşterea plantelor primăvara, la noua viaţă care se formează în pântec. Oriunde privim, puterea dătătoare de energie a Creatorului e mai presus de orice îndoială. El ghidează stelele pe traiectoriile lor de sus. El a format munţii maiestuoşi. El păstrează ordinea anotimpurilor binefăcătoare. În mâinile Lui se află vieţile tuturor creaturilor vii. Însuşi faptul că avem un univers ne arată că ne trebuie un Creator.

 

Dumnezeul minunilor e Cel care a creat minunile pe care le vedem, exemplele de frumuseţe şi creaţie. Din păcate, omul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut un lucru absolut fenomenal. Cu toate că noi ne-am răzvrătit împotriva Lui şi nu merităm nici măcar să trăim, El a intervenit în istorie pentru a deveni om.

 

Isus a spus: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu…” Tu ţi-ai sacrifica fiul, ştiind că va fi urât, persecutat, biciuit, bătut, batjocorit şi răstignit ? Dumnezeu ştia ce avea să se întâmple. M-am gândit adesea că Isus ştia dinainte prin ce avea să treacă. Poate că cineva s-ar putea întreba cum ne-ar putea scăpa de la moarte un Om care a străbătut drumurile prăfuite ale Israelului cu mult timp în urmă. Cum ar putea El să ne învie pentru o viaţă nouă?

 

Nu uitaţi, însă, că Hristos, care a murit pentru noi, e Creatorul vieţii. Ce grozav trebuie să fie Dumnezeu pentru că a intervenit în istorie pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre, după care să ne ofere darul mântuirii care să ne scape de ceea ce am făcut ! De fapt, noi am comis înaltă trădare faţă de Dumnezeul creaţiei. Şi totuşi, El ne-a iubit atât de mult, încât a intervenit în istorie pentru a ne oferi plata păcatelor noastre ca noi să ne putem petrece veşnicia cu El. A murit, dar a înviat, și azi trăiește!

 

Oricine crede în El, Îl înţelege, înţelege cine suntem noi şi ce am făcut, apoi îşi cere iertare şi se căieşte pentru păcatele sale, poate intra într-o relaţie eternă cu Creatorul. Aceasta este vestea cea bună. Poate că cea mai minunată parte a întregii creaţii este faptul că Dumnezeu nu ne lasă singuri. El Şi-a trimis propriul Fiu pentru a îndrepta totul.

 

Noi aşteptăm cu nerăbdare a Doua Venire a Sa, când „Lupul va locui împreună cu mielul… Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel Sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.” Iată un pasaj minunat din Isaia!

 

Cea mai mare minune dintre toate este dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu. Crezând în Isus Hristos, veţi putea avea o relaţie eternă cu Creatorul universului. Acesta este darul Lui pentru voi, ceea ce vrea El să aveţi. Fie ca toată slava, mulţumirea şi închinarea să-I fie aduse mereu numai lui Dumnezeu, care a făcut aceste lucruri minunate!

 

Extras din documentarul „Dumnezeul minunilor”, de Eternal Productions.

 

Evolutia și ateismul nu sunt atât științifice, cât o interpretare filosofică.  Verdictul Științei este „Creație”! Care este verdictul tău?

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Prejudecăţile care avansează lupta dintre credinţă și știinţă

 

De  Alina Kartman, „Semnele Timpului”

 

 

 

Prejudecăţile, nu natura argumentelor, sunt cele care îi separă ideologic pe oamenii religioși de oamenii de știinţă. Dacă membrii celor două tabere ar avea imagini mai realiste unii despre alţii, colaborarea și completarea ar fi posibile.Acesta este concluzia unui studiu prezentat la conferinţa anuală a Asociaţiei Americane pentru Avansarea Știinţei și o teză susţinută mai demult de Elaine H. Ecklund, profesor de sociologie și director al programului Religion and Public Life de la Universitatea Rice.

 

„Religia nu ar trebui abordată cu o atitudine combativă”, declară Ecklund, „ci, mai degrabă, având în minte colaborarea”. Oamenii de știinţă au obiceiuri religioase surprinzător de asemănătoare cu cele ale publicului general, a demonstrat studiul, bazat pe un sondaj cu 10.241 de respondenţi.

 

Statisticile obţinute de cercetătoare arată că 18% dintre oamenii de știinţă participă săptămânal la servicii religioase, comparativ cu 20% din populaţia generală a Statelor Unite. Apoi, 15% dintre ei se consideră foarte religioși, comparativ cu 19% din populaţia generală. Nu mai puţin de 13,5% citesc texte religioase săptămânal, comparativ cu 17% din populaţia generală, iar 19% se roagă de mai multe ori pe zi, comparativ cu 26% din populaţia generală. Problema, așa cum o vede Ecklund, este că în media circulă un volum „enorm de stereotipuri pe tema aceasta și informaţie de calitate slabă.”

 

Concluziile studiului prezentat anul acesta vin să susţină și să completeze cercetările anterioare făcute de profesorul de la Rice. Un studiu publicat în anul 2011, și bazat pe interviuri cu 275 de oameni de știinţă de la 21 de universităţi cu departamente de cercetare în biologie, chimie, ştiinţe sociale, ştiinţă politică şi economică, din Statele Unite a arătat că doar 15% dintre respondenţi cred că religia şi ştiinţa sunt întotdeauna în conflict. Nu mai puţin de 15% dintre ei au spus că cele două nu sunt niciodată în conflict, majoritatea (70%) declarând că religia şi ştiinţa intră în conflict doar câteodată.

 

În sprijinul ideii că prejudecăţile guvernează deseori impresiile publicului larg despre tagma oamenilor de știinţă, studiul a arătat că ateul militant Richard Dawkins — care se bucură de o popularitate crescută în rândul publicului general — nu este privit cu ochi buni de comunitatea știinţifică. „Cercetătorii nu apreciază impactul pe care Dawkins îl are asupra felului în care publicul îi percepe pe oamenii de ştiinţă. Ei sunt foarte îngrijoraţi din cauza asta, mai ales acum, când nu se mai alocă atâtea fonduri pentru cercetări”, spunea, în 2012, Ecklund.

 

Tot în 2011, aceeași cercetătoare descoperea că peste 20% dintre oamenii de știinţă intervievaţi, care se declarau atei, erau de fapt persoane spirituale. „Aceşti oameni de ştiinţă atei şi spirituali caută miezul unui sens al adevărului prin intermediul spiritualităţii”, a declarat Ecklund. Spiritualitatea şi ştiinţa sunt pentru aceşti cercetători atei forme de căutare individuală a unui sens, fără ca să ajungă vreodată la un sens absolut. Ei resping religia pentru că aceasta, în general, vine cu adevăruri şi afirmaţii absolute, în timp ce spiritualitatea este preferată pentru că „este deschisă pentru explorarea ştiinţifică”.

 

Studiul, care a fost publicat în jurnalul Sociology of Religion, a arătat că, pentru cei mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă intervievaţi, religia este asociată cu ceva „organizat”, „de grup”, „unificat”, în timp ce spiritualitatea este conexată mai degrabă cu ceva „individual”, „personal”, „rezultat al unei proiecţii/căutări personale”.

 

Cu un an înainte de publicarea acestui studiu, Ecklund a mai întreprins o cercetare, cu rezultate și mai surprinzătoare. Intervievând nu mai puţin de 1.700 de oameni de știinţă, sociologul a notat că jumătate dintre aceștia cred în Dumnezeu, chiar dacă preferă să vorbească mai puţin despre convingerile lor religioase. În plus, unii dintre oamenii de știinţă atei sau agnostici merg la biserică de dragul partenerului de viaţă, al copiilor sau al prietenilor. „Ateii şi agnosticii înţeleg că oamenii care merg la biserică au o înaltă ţinută morală, prin urmare, ei îşi doresc ca propriii copii să crească şi să se dezvolte într-un mediu optim”, declara Billy McCormack, membru al Coaliţiei Creştine Americane, într-un comentariu pe Christian Post.

 

În 2009, Pew Research Center şi American Association for the Advancement of Science au realizat un sondaj care a arătat că 1 din 3 oameni de ştiinţă americani cred în Dumnezeu, conform The Christian Post.

 

Preluat cu permisiune de pe site-ul semneletimpului.ro

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Big Bang – Evolutia unei teorii

 

 

 

 

Când a fost prezentat pentru prima dată, Big Bang-ul a fost considerat ca fiind ridicolă. Dar, în ultimele decenii, s-a dovedit a fi destul de flexibil, tinzând să se adapteze fiecări probleme noi care se ridică. Să fie aceste modificări niște îmbunătățiri reale sau doar niște instrumente de salvare?Auzim frecvent în cercurile creaționiste că modelul Big Bang-ului este plin de probleme și că este o teorie aflată în criză. Cu toate acestea, așa cum Mark Twain a relatat despre moartea sa, decesul acestuia poate fi cu mult exagerat. Dar nu din motivele la care ne gândim noi.

 

Big Bang-ul a fost puțin atractiv atunci când a fost prezentat pentru prima dată, dar o mare realizare a apărut în 1964, atunci când astronomii au descoperit radiația cosmică fundamentală. Modelul Big Bang-ului a prezis acest fond de unde ultrascutre în timp ce modelul aflat în opoziție nu a făcut-o (teoria „stării de echilibru”). Această radiație fundamentală se presupune că își are originea în perioada de după Big Bang, respectiv cu câteva sute de mii de ani după explozie, într-o perioadă când Universul era încă fierbinte.

 

Deci, Big Bang-ului a devenit rapid teoria dominantă a istoriei Universului în rândul cosmologilor. De atunci, de-a lungul anilor au apărut o mulțime de observații și idei care au contestat teoria Big Bang-ului. În tot acest context, în loc să abandoneze teoria, cosmologii și astronomii au întâmpinat fiecare provocare cu modificări. În tot acest proces, Big Bang-ul s-a transformat în ceva ce seamănă foarte puțin cu prima variantă. Multe persoane consideră că aceste modificări ar fi adus îmbunătățiri, dar au îmbunătățit ele oare ceva?

 

Orizontul problemelor – oare este inflația soluția?

 

În ciuda așa-zisei dovezi a Big Bang-ului, radiația cosmică fundamentală a fost una dintre sursele care au provocat cosmologia de bază. Una dintre dificultăți este problema orizontului. Nimeni nu se așteaptă ca un univers al Big Bang-ului să fi avut la început exact aceeași temperatură peste tot. Dacă te uiți în Univers într-o singură direcție, de exemplu spre est, vei primi radiații de la o regiune îndepărtată (să o numim regiunea A), despre care astronomii laici spun că ajung pe pământ doar în prezent, după o călătorie de mai mult de 13 miliarde de ani, această perioadă reprezentând presupunerile referitoare la vârsta universului. Dacă te uiți în direcția opusă, de exemplu spre vest, vei vedea radiații care vin doar dintr-o altă locație (pe care o vom numi regiunea B). Vom descoperi că radiațiile care vin de la punctele A și B arată că aceste regiuni au aproximativ aceeași temperatură. Dar acest lucru nu ar trebui să se întâmple dacă cele două regiuni nu au avut suficient timp ca să facă schimb de energie și să își egalizeze astfel temperaturile.

 

Cele două puncte nu au cum să fi fost însă în „contact termic” cu un alt punct, deoarece acestea se află la o depărtare de 26 miliarde de ani lumină. Așadar, de ce nu au aceeași temperatură? Această întrebare apare indiferent de direcția în care te uiți.

 

În urmă cu aproape treizeci de ani, cosmologii a încercat să rezolve această problemă prin inflație. În cosmologie, inflația reprezintă o hiper – expansiune ipotetică (mult mai mare decât viteza luminii), care a avut loc foarte devreme în univers. Acest lucru arată că pre-inflația universului ar fi fost incredibil de mică și că tot Universul ar putut fi în contact termic cu aceasta. Astfel s-ar putea explica de ce Universul timpuriu a ajuns la aceeași temperatură peste tot.

 

Problema aplatizării – Este inflația răspunsul?

 

Inițial, am mai încercat să explicăm și o altă problemă delicată, adică problema aplatizării. Pe măsură ce Universul se extinde, raportul dintre energia gravitațională potențială și energia cinetică (notată cu litera grecească omega) se modifică. După miliarde de ani de expansiune, raportul ar trebui să fie aproape zero sau un număr foarte mare. Cu toate acestea, măsurătorile au arătat că raportul este doar cu puțin sub 1. În cosmologia Big Bang-ului aceast lucru sugerează faptul că valoarea inițială a lui omega a fost aproape 1, spre deosebire de un număr infinit de alte posibilități. Acest lucru face ca universul să pară neverosimil.

 

Deci, inflația este un mecanism de salvare. În cazul în care aceștia susțin că inflația a avut loc la inceputul universului, ar fi condus la o valoarea aproape egală cu 1, așa cum trebuia să fie, și din acel moment s-ar putea să fi scăzut ușor și să continue să scadă chiar și după miliarde de ani. Nu există nici o dovadă independentă care să arate că inflația s-a întâmplat, în afară de necesitatea ca aceasta să fi avut loc. Dar aproape toți astronomii acceptă faptul că s-a întâmplat, pentru că altfel nu au nici o altă cale prin care să rezolve problemele referitoare la orizont ceresc și la aplatizare.

 

Problema netezirii – Rezolvată prin revizuirea teoriei?

 

O altă problemă referitoare la radiația cosmică fundamentală este faptul că e aproape netedă. Astăzi vedem o structură ierarhică în univers, cu materia grupată sub formă de stele, care la rândul lor sunt adunate în galaxii și grupuri de galaxii. Pe scurt, Universul este masiv și nu este neted.

 

Pentru a explica această structură masivă, cosmologii impun faptul că materia, la începuturile universului, nu era perfect netedă (omogenă), dar în schimb erau regiuni care aveau o densitate ușoară, care erau intercalate cu regiunile mai puțin dense (un univers neomogen). Zonele mai dense se presupune că au acționat ca niște semințe gravitaționale, care au atras materia din jur și au produs structura pe care o vedem astăzi.

 

Din nefericire pentru teoria lor, aceste neomogenități trebuie să fi fost bine puse la punct, nici prea mici și nu prea mari. În cazul în care Universul timpuriu a fost prea neted, structurile pe care le vedem azi nu ar fi aici (ceea ce nu este adevărat). Dar dacă neomogenitățile erau prea mari, aproape toate materia s-ar fi transformat în niște găuri negre masive, și din nou, în acest caz structurile pe care le vedem azi nu ar fi fost prezente (și nici noi). Acest tip de ajustare este necesar doar într-un univers care a apărut în urma unui Big Bang care a avut loc cu miliarde de ani în urmă, și nu în cazul în care Universul ar fi fost creat în șase zile normale așa cum afirmă Geneza 1.

 

Aceste neomogenități necesare ar trebui de asemenea să își fi lăsat amprenta asupra fondului de radiații cosmice sub fomă de mici diferențe de temperatură. Cosmologii au prezis că diferențele de temperatură ar trebui să fie de aproximativ o unitate din 10.000. Cu mai mult de două decenii în urmă, ei au proiectat COBE (Cosmic Background Explorer), o navă spațială care să măsoare aceste diferențe de temperatură, dar concluzia la care au ajuns a fost că fundalul cosmic este perfect neted.

 

Doar după o manipulare foarte meticuloasă a datelor, rezultatele i-au condus pe oamenii de știință să găsească dovezi despre diferențe de temperatură în radiațiile fundamentale, dar la un nivel mult mai mic decât cel prezis și dincolo de capacitatea de detectare a sondei (o unitate la 100.000). Acest lucru a fost confirmat ulterior de studii cu o sensibilitate mai mare, cum ar fi WMAP ( Wilkinson Microwave Anisotropy Probe), misiune care a avut loc cu un deceniu în urmă și misiunea Planck care a avut loc anul acesta.

 

Cu toate acestea, mulți oameni de știință susțin acum că predicțiile teoriei s-au potrivit frumos cu datele. Cum pot spune asta? După ce teoria nu a reușit să prezică corect datele, cosmologii au modificat detaliile teoriei pentru a se potrivi cu datele.

 

Necesitatea de a avea o rată de expansiune mai rapidă – Deci o reevaluare a vechilor date?

 

O altă provocare a venit cu două decenii în urmă, atunci când astronomii au decis că este nevoie de observații noi, ca ei să poată crește măsurătorile referitoare la viteza de expansiune a Universului; o rată mai rapidă de expansiune la o vârstă mai mică a Universului. De prin anul 1960, astronomii au crezut că Universul a existat de 16 – 18 miliarde de ani, dar acum astronomii cred că Universul există, de fapt, de 13,8 miliarde de ani. Aceasta a fost o problemă uriașă, deoarece de mulți ani astronomii credeau că aglomerarea de molecule a stelelor sferice a existat de cel puțin 15 miliarde de ani, ceea ce le face să fie cu mai mult de un miliard de ani mai vechi decât Universul.

 

Astronomii au rezolvat în cele din urmă această problemă prin recalcularea distanțelor aglomerării de molecule ale stelelor sferice. Distanța revizuită a estimărilor a condus la evaluări mai precise ale luminozității inerente, care afectează estimările făcute de laici referitor la vârsta Universului.

 

Constanta cosmologică – gafă sau realitate ?

 

Cu aproape un secol în urmă Albert Einstein a dat naștere unui model de univers pe baza teoriei sale generale a relativității, dar aceasta a avut o problemă serioasă. Teoria nu a produs un univers nonexpandabil, static așa cum se aștepta. Fără o forță care să contracareze efectele gravitației, Universul s-ar prăbuși de unul singur.

 

Deci, Einstein introduce ceva numit „constanta cosmologica ” pentru a face modelul său să se potrivescă cu felul în care a crezut el că Universul ar trebui să funcționeze. În esență, constanta cosmologică este repulsia pe care spațiul o are față sine. Alegând valoarea potrivită pentru constanta cosmologică, Einstein credea că această forță de respingere a spațiului ar echilibra exact efectul de atracție a forței gravitaționale, ceea ce conduce la existența unui univers static.

 

Atunci când dovezile noi au indicat faptul că Universul nu poate fi static, el a abandonat repede constanta cosmologică, numind-o ca fiind cea mai mare gafă pe care a făcut-o vreodată. Acest lucru a deschis calea pentru modelul Big Bang, care în general nu ține cont de acest efect.

 

Cu toate acestea, Einstein a fost prea dur cu el însuși. În anii 1998 și 1999, astronomii au obținut date despre care ei credeau că indică existența a ceva ce cauzează creșterea ratei de expansiune a Universului. Luminozitatea de tipul supernova aflată la o distanță extrem de mare nu se potrivește cu ceea ce ne-am aștepta să rezulte în urma distanței propuse de astronomi, presupunând o rată de expansiune constantă. S-a dat vina pe energia întunecată ca fiind explicația pentru acest efect ciudat. Energia întunecată se diferențiază puțin față de constanta cosmologică, deoarece respingerea variază în timp, în timp ce constanta cosmologică nu variază. Încă nu știm care dintre acestea este corectă, sau dacă există o altă explicație pentru relația neașteptată dintre luminozitate și schimbarea sa spre roșu, în cazul modelului îndepărtat de supernova. Deci, modelul Big Bang-ului a trebuit să se adapteze la încă o descoperire. Cine știe ce va urma?

 

Într-adevăr, dacă tot vorbim despre lucruri întunecate, încă din anii 1930 au apărut tot mai multe dovezi care spun că o mare parte din materia din univers este întunecată. Aceasta datorându-se faptului că cea mai mare parte a masei universului nu emite nici o lumină și nici alte radiații detectabile, sugerând o formă ciudată de materie despre care noi nu știm încă. Acest lucru s-a întâmplat cu mulți ani înainte ca acest aspect să fi fost luat în serios de către cosmologi, astfel încât numai în ultimii ani astronomii au început să includă tratamentul materiei întunecate în teoriile lor, inclusiv teoria Big Bang-ului.

 

Cele mai noi riduri – Teoria corzilor

 

În cele din urmă, teoria corzilor este o idee nouă, pe care fizicienii teoretici au dezvoltat-o pentru a explica alte mistere referitoare la felul cum funcționează materia, în special fizica subatomică. Anumite proprietăți ale particulelor elementare ar putea fi cel mai bine explicate dacă Universul ar avea cel puțin șase dimensiuni spațiale suplimentare, niște dimensiuni care în mod normal nu se pot detecta. Nu există nici o dovadă pentru aceast lucru, așa că, probabil că mai bine am numi-o pe acesta ca fiind ipoteza corzilor, mai degrabă decât teoria corzilor.

 

Dacă această ipoteză este adevărată, atunci oamenii de știință ar trebui să o includă în modul lor de a se raporta la Universul timpuriu, adică cel apărut în urma Big Bang-ului. Așadar, în ultimii ani, cosmologii au început să includă teoria corzilor în modelele lor.

 

Este instructivă comparea modelului actual al Big Bang-ului cu modelul care exista cu numai treizeci de ani în urmă. Atunci rata estimată de expansiune și prin urmare și vârsta teoretică a Universului, a fost foarte diferită de cea actuală. Pe atunci nici unul dintre modele nu includea inflația, în timp ce astăzi nici unul dintre ele nu s-ar gândi la omitere sa. Același lucru este valabil și când vine vorba despre materia întunecată, energia întunecată și teoria corzilor. Pe scurt, modelul Big Bang-ul de azi nu are aproape nici o asemănare cu modelul de acum treizeci de ani.

 

Cum va arăta modelul Big Bang-ului peste treizeci de ani? Dacă istoria este un punct de reper, două lucruri sunt sigure. În primul rând, acest model în treizeci de ani va fi foarte diferit de modelul actual. În al doilea rând, oamenii de șiință de atunci, la fel ca și cei de astăzi, și ca cei de acum treizeci de ani, vor avea încredere deplină în faptul că modelul este corect, chiar dacă toate cele trei se contrazic unul pe altul.

 

Mulți dintre oamenii de știință de astăzi cred că modelul Big Bang-ului este de succes, incluzând faptul că poate explica tot felul de observații și probleme noi. Dar acest lucru se face prin adăugarea nesfârșită a trucurilor de salvare. În cazul în care o teorie științifică poate fi modificată în mod liber pentru a ține pasul cu orice provocări noi, atunci poate vreodată acea teorie să fie considerată gresită? În știință este important ca o idee să poată fi demonstrată ca fiind greșită, cel puțin ipotetic. O teorie care poate explica orice și absolut tot, oricât de mult ar fi în contradictoriu, nu este știință cu adevărat.

 

Un alt epiciclu?

 

Ciclul de viață al teoriei Big Bang-ului are o paralelă interesantă la o teorie mai timpurie și celebră. În cel de-al doilea secol, AD Claudius Ptolemeu a elaborat teoria cosmologică pentru a explica mișcările complexe ale soarelui, ale lunii și ale planetelor. Modelul lui Ptolemeu a impus o serie de cercuri peste alte cercuri numite epicicluri. Ptolemeu a constatat că prin ajustarea dimensiunii cercurilor și a vitezei mișcărilor, el a reușit să producă o potrivire bună a datelor.

 

Aceasta teorie s-a dovedit a fi foarte de succes și s-a crezut în ea timp de 15 secole. În ceea ce privește longevitatea, nici o altă teorie științifică nu s-a apropiat de un astfel de succes. De-a lungul secolelor, s-au ridicat unele discrepanțe între teorie și observații, dar oamenii au descoperit că ar putea rezolva problemele reglând teoria prin adăugarea de mai multe epicicluri. Până la sfârșitul Evului Mediu unele versiuni ale modelului lui Ptolemeu necesitau o sută sau chiar mai multe epicicluri.

 

În timp ce aceste modificări fără sfârșit au fost motivul pentru succesul teoriei lui Ptolemeu, în cele din urmă au condus la distrugerea ei, pentru că teoria a fost abandonată în mare parte datorită naturii sale complicate și greoaie. Modificarea continuă a modelului Big Bang-ului începe să semene cu acest ciclu. Oare cât timp va dura?

 

Teoria Big Banag nu este a Tatălui nostru

 

Când auzim termenul de teoria Big Bang-ului, presupun că, mulți dintre noi ni l-am imaginat în forma sa actuală și a rămas neatins de atunci. În realitate, acesta este un model foarte flexibil. Mai multe variabile asumate au fost modificate în ecuații pentru a face numerele să se potrivească cu noile descoperiri. Modelul actual al Big Bang-ului mai seamănă puțin cu cel pe care l-a învățat bunicul tău, și este probabil să continue să se modifice. Oare sunt aceste schimbări îmbunătățiri sau doar niște metode de salvare?

 

Dr. Danny Faulkner s-a alăturat personalului de la Answers in Genesis, după 26 ani de experiență în calitate de profesor de fizică și astronomie la Universitatea Lancaster din Carolina de Sud. El a scris numeroase articole publicate în reviste de astronomie și tot el este autorul cărții Universe by Design.

 

Preluat și tradus cu permisiune de pe Answers in Genesis

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I)

 

 

 

Madonna, vedeta muzicii pop, a fost ridiculizată ani în șir pentru că ar avea paranoia ADN-ului. De teama de a nu i se recolta ilegal materialul genetic, în turnee, ea angaja echipe de curățenie pentru a steriliza vestiarele după concerte și folosea propriile ei scaune de toaletă (noi) la fiecare oprire. Madonna avea dreptate. ADN-ul ramane în urmă oriunde mergi. În șuvițele de păr, unghii, pielea moartă și salivă există urme de ADN. Analiza genetică a acestora poate dezvălui nu numai informații personale, cum ar fi condițiile de sănătate existente sau riscul de a dezvolta anumite boli, ci și aspecte esențiale ale identității unei persoane, cum ar fi strămoșii și potențialele trăsături ale viitorilor copii. În plus, pe măsură ce tehnologiile genetice continuă să evolueze, temerile legate de utilizarea materialului genetic colectat în mod secret în scopuri de reproducere prin gametogeneză in vitro devin mai mult decât paranoia. Emmanuel Macron a stat la distanță de 9 metri la întâlnirea cu Putin deoarece a refuzat să facă un test PCR rusesc pentru COVID-19, din cauza preocupărilor de securitate (rușii i-ar putea lua și ar folosi ADN-ul în scopuri nefaste). Cancelarul german Olaf Scholz a refuzat în mod similar să facă un test rusesc PCR (Liza Vertinsky, Yaniv Heled, în The Conversation US., 3 June,2022).

 

Odinioară, temă doar a literaturii Science Fiction, tehnologia genetică este acum o realitate. Milioane de oameni își trimit materialul biologic unor firme specializate, care (contra unui preț accesibil) le stabilesc (pe baza profilului genetic) arborele genealogic. Firmele devin posesoare ale profilul genetic al clienților fără ca cineva să controleze ce se întâmplă cu acesta deși „furtul genetic” nu este o simplă poveste.

 

 

În Worldwide Threat Assessment of the US Intelligence Community (Evaluarea la nivel mondial a amenințărilor comunității de informații din SUA) din 2016, generalul James Robert „Jim” Clapper, fost director al National Defense Intelligence din Statelor Unite ale Americii, a numit editarea genomului drept o „armă potențială de distrugere în masă”, afirmând că editarea genomului efectuată de țări cu standarde de reglementare sau etice „diferite de țările occidentale” crește probabil riscul creării de agenți sau produse biologice dăunătoare (Warmflash D,înGenetic Literacy Project,6 sep.2016; Regalado A.în MIT Technology Review, oct.2016).

 

Potrivit unui raport din septembrie 2016 al Consiliului Nuffield pentru Bioetică, simplitatea și costul scăzut al instrumentelor de editare a codului genetic le va permite „biohackerilor” să efectueze propriile experimente, prezentând un risc potențial (Nuffield Council for Bioethics, „Genome Editing: An Ethical Review”, sepember 2016).

 

Ingineria genetică a oferit oamenilor capacitatea de a transforma organisme prin manipularea directă a genomului într-o gamă largă de aplicații. În ultimii ani, au apărut noi instrumente pentru editarea genomului (de exemplu, CRISPR/Cas9), care pot obține o precizie mult mai mare decât formele anterioare de inginerie genetică. Mai mult, aceste instrumente ar putea oferi posibilitatea de intervenții asupra oamenilor în scopuri atât clinice, cât și non-clinice. Abilitățile lor promițătoare și utilizările potențiale (inclusiv aplicabilitatea lor la om pentru intervenții de editare a genomului somatic sau ereditar) măresc foarte mult impactul lor asupra societății și, ca atare, au creat o nouă urgență – necesitatea discuțiilor etice și de reglementare cu privire la aplicarea unei astfel de tehnologii în societatea noastră. Au fost formulate numeroase argumente în sprijinul sau în opoziție cu noile tehnologii de editare a genomului ceea ce justifică dezbaterile, privind permisiunea sau nu a intervențiilor de editare a genomului uman. (Mara Almeida, Robert Ranisch, în Humanities and Social Sciences Communications vol. 9, 2022).

 

 

În mai multe postări, vă invit să dezbatem aceste probleme.

 

Ce este editarea genomului/genelor?

 

Editarea genelor este o nouă formă precisă de inginerie genetică. Folosește enzime din bacterii pentru a localiza genele în ADN și pentru a le șterge sau înlocui. Editarea genomului uman este un termen atotcuprinzător pentru tehnologiile, care au ca scop realizarea unor modificări specifice în genomul uman. La oameni, aceste tehnologii pot fi utilizate în embrioni sau celule germinale, precum și în celulele somatice. În ceea ce privește embrionii umani sau celulele germinale, intervenția ar putea introduce modificări ereditare în genomul uman (Vassena et al. în Hum Reprod Update, 22, 2016; Lea & Niakan, în Nat Cell Biol, 21, 2019; Wolf et al. în Nat Med. 25, 2019).

 

Dupa National Institute of Health – SUA „Editarea genomului, numită și editarea genelor, este un domeniu de cercetare care urmărește să modifice genele organismelor vii pentru a îmbunătăți înțelegerea noastră asupra funcției genelor și pentru a dezvolta modalități de a o folosi pentru a trata boli genetice sau dobândite. Editarea genomului poate fi folosită pentru a corecta, introduce sau șterge aproape orice secvență de ADN în multe tipuri diferite de celule și organisme. Editarea genomului se bazează pe o descoperire anterioară conform căreia o secțiune ruptă a ADN-ului dintr-o genă declanșează mecanismul de reparare a celulei pentru a îmbina ruptura. Editarea genomului permite cercetătorilor să imite acest proces natural de reparare a ADN-ului”.

 

 

Bak et al. considera că „editarea genomului, sau ingineria genomului, sau editarea genelor, este un tip de inginerie genetică în care ADN-ul este inserat, șters, modificat sau înlocuit în genomul unui organism viu. Spre deosebire de tehnicile timpurii de inginerie genetică, care inserează aleatoriu material genetic într-un genom gazdă, editarea genomului vizează inserțiile către locații specifice ale site-ului” (Rasmus O Bak, Natalia Gomez-Ospina, Matei H Porteus în Trends Genet, Aug. 2018).

 

În Britannica, Judith L. Fridovich-Keil dă o definiție mai explicită: „editarea genelor este capacitatea de a face modificări foarte specifice în secvența ADN-ului unui organism viu, personalizând în esență structura genetică a acestuia. Editarea genelor este efectuată folosind enzime, în special, nucleaze, care au fost proiectate pentru a ținti o anumită secvență de ADN, unde introduc tăieturi în catenele de ADN, permițând îndepărtarea ADN-ului existent și inserarea ADN-ului de înlocuire”.

 

Ideea de a folosi editarea genelor pentru a trata boala sau a modifica trăsăturile datează cel puțin din anii 1950 cand cercetătorii și-au dat seama că mici modificări ale secvenței AND-ului pot însemna diferența dintre sănătate și boală. Recunoașterea efectului micilor modificări a condus la presupunerea inevitabilă că, odată cu identificarea „greșelilor moleculare”, care provoacă boli genetice, ar exista mijloace de a remedia acele greșeli și, prin urmare, de a permite prevenirea sau inversarea bolii. Această noțiune a fost ideea fundamentală din spatele terapiei genetice și, în anii 1980, a fost văzută ca un Sfânt Graal în genetica moleculară. Dezvoltarea tehnologiei de editare a genelor pentru terapia genică s-a dovedit însă dificilă. Editarea genomului a fost o adevărată operă de pionierat în anii 1990 (Woolf TM, în Nature Biotechnology. 16,1998). Activitățile timpurii s-au concentrat nu pe corectarea erorilor genetice din ADN, ci mai degrabă pe încercarea de a minimiza consecințele acestora prin furnizarea unei copii funcționale a genei mutante. Pentru a corecta cu adevărat greșelile genetice, cercetătorii trebuiau să poată crea o rupere dublu catenară a ADN-ului exact în locația dorită. Odată creată, ruptura dublu catenară ar putea fi reparată eficient de către celulă, folosind un șablon, care direcționează înlocuirea secvenței „rele” cu secvența „bună”.

 

 

Un progres major a fost atunci când au început să fie utilizate meganucleazele, enzime capabile să „taie țintit” AND-ul și să modeleze procesul de înlocuire. Întâi au fost utilizate două abordări pentru a face rupturi dublu-catenar specifice site-ului în ADN: una bazată pe nucleaze cu „degete de zinc” (ZFN) și cealaltă bazată pe nucleaze efectoare asemănătoare activatorului de transcripție (TALEN).

 

ZFN-urile sunt proteine de fuziune compuse din domenii de legare la ADN, care recunosc și se leagă la secvențe lungi de trei până la patru perechi de baze specifice. Conferirea specificității unei secvențe țintă de nouă perechi de baze, de exemplu, ar necesita trei domenii ZFN fuzionate în tandem. Aranjamentul dorit al domeniilor de legare la ADN este, de asemenea, fuzionat la o secvență care codifică o subunitate a nucleazei bacteriene Fok1. Pentru a se realiza o secționare dublu catenară la un loc specific sunt necesare două proteine de fuziune ZFN – câte una pentru a se lega de fiecare parte a site-ului țintă, pe catenele de ADN opuse. Când ambele ZFN sunt legate, subunitățile Fok1, fiind în proximitate, se leagă una de alta pentru a forma un „foarfece” activ care taie ADN-ul țintă de pe ambele catene.

 

Proteinele de fuziune TALEN sunt concepute pentru a se lega de secvențe specifice de ADN care flanchează un situs țintă. TALENs utilizează domenii de legare a ADN-ului derivate din proteine dintr-un grup de agenți patogeni ai plantelor. TALEN-urile sunt mai ușor de proiectat decât ZFN-urile, în special pentru site-urile de recunoaștere mai lungi. Similar cu ZFN-urile, TALEN-urile codifică un domeniu Fok1 fuzionat cu regiunea de legare a ADN-ului proiectată, astfel încât, odată ce situsul țintă este legat de ambele părți, nucleaza Fok1 poate rupere dublu catenară la locația ADN-ului dorită. (Tan WS, Carlson DF, Walton MW, Fahrenkrug SC, Hackett PB în Advances in Genetics Volume 80, 2012; Esvelt KM, Wang HH, în Molecular Systems Biology. 9, 1, 2013; Puchta H, Fauser F în The International Journal of Developmental Biology. 57/6–8, 2013).

 

 

Un pas decisiv a fost utilizarea tehnologiei CRISPR în editarea genomului. Este fascinantă istoria acestei descoperiri.

 

La începutul anilor 1990, Francisco Mojica, student la Universitatea din Alicante din Spania, studia arheile – organisme unicelulare, care sunt foarte asemănătoare cu bacteriile, și a observat secțiuni repetitive de ADN. Faptul că aceste secvențe repetitive au apărut în două organisme foarte diferite – E.coli și archaea, l-a convins pe Mojica că trebuie să aibă o relevanță biologică.

 

În 2002, cercetătorii din Țările de Jos au publicat o lucrare, care descrie secvențe repetitive la 40 de specii microbiene și propun termenul SPacers Interspersed Direct Repeats (SPIDR) (Rund Jansen et al. în OMICS, 6(1), 2002). Dar Mojica (ajuns între timp un cunoscut profesor universitar) a fost cel care a venit cu numele care a rămas – Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats, sau CRISPR (după o corespondență cu Ruud Jansen). În 2003, Francesco Mojica a scris prima lucrare, care sugerează că CRISPR era un sistem imunitar microbian. Lucrarea a fost respinsă de o serie de reviste (Nature, Proceedings of the National Academy of Sciences, Molecular Microbiology and Nucleic Acid Research), înainte de a fi acceptată de Journal of Molecular Evolution, în februarie 2005 (Eric S Lander, in Cell. 164 (1–2), 2016). Cercetările ulterioare au arătat că bacteriile au folosit aceste secvențe CRISPR ca arme împotriva virusurilor invadatoare. Bacteriile au transformat aceste secvențe în material genetic, și anume, ARN, care se putea lipi exact de o scurtă porțiune a genelor unui virus invadator. Aceste molecule de ARN poartă cu ele proteine care acționează ca niște foarfece moleculare, tăind genele virale și oprind infecția. CRISPR-urile sunt deci elemente genetice pe care bacteriile le folosesc ca un fel de imunitate dobândită pentru a proteja împotriva virușilor. Ele constau din secvențe scurte, care provin din genomi virali și au fost încorporate în genomul bacterian. Cas (nucleaze asociate CRISPR) procesează aceste secvențe și decupează secvențele ADN virale. Prin introducerea unor plasmide, care conțin gene Cas și CRISPR (construite în mod specific în celulele eucariote), genomul eucariot poate fi tăiat în orice poziție dorită. (Young S, în MIT Technology Review, febr. 2014).

 

 

Jennifer Doudna și Emmanuelle Charpentier au decis în 2011 să colaboreze, investigând o anumită enzimă asociată CRISPR numită Cas 9. Ele au descoperit că enzima Cas 9 este o proteină duală ghidată de ARN. Odată ce au înțeles cum funcționează ghidurile duale de ARN, au constatat că Cas 9 ar putea fi programat să taie ADN-ul dublu catenar la o secvență specifică. După ce au finalizat experimentele, care demonstrează că pot programa cu succes Cas 9 pentru a tăia ADN-ul în anumite locuri, Doudna și Charpentier au depus un brevet privind utilizarea tehnologiei CRISPR-Cas9 în editarea genomului și au publicat o lucrare cu rezultatele lor în Science, în iunie 2012. Pentru această tehnologie, Doudna și Charpentier au primit Premiului Nobel pentru Chimie în 2020. Tot în 2012, profesorul Feng Zhang de la Broad Institute de la MIT și profesorul George Church de la Harvard au arătat în mod independent că sistemul CRISPR Cas 9 ar putea fi folosit pentru a edita ADN-ul în celulele umane.

 

Spre deosebire de ZFN și TALEN, CRISPR-Cas9 utilizează legarea ARN – ADN, mai degrabă decât legarea proteină – ADN, pentru a ghida activitatea nucleazei, ceea ce simplifică proiectarea și permite aplicarea la o gamă largă de secvențe țintă. Deoarece heteroduplexurile ARN – ADN sunt stabile și pentru că proiectarea unei secvențe de ARN, care se leagă în mod specific la o secvență unică de ADN țintă este facila, sistemul CRISPR-Cas9 a fost de preferat modelelor de proteine de fuziune necesare pentru utilizarea ZFN-urilor sau TALEN-urilor. În comparație cu tehnologiile omoloage de editare a genomului, CRISPR/Cas9 este considerat de mulți un instrument revoluționar datorită eficienței sale și a costului redus (Judith L. Fridovich-Keil, în Britanica, 2022)

 

 

Un alt progres tehnic a venit în 2015, când Zhang și colaboratorii au raportat aplicarea Cpf-1, o nuclează microbiană, care oferă avantaje potențiale față de Cas9, inclusiv necesitatea unui singur ARN ghid CRISPR pentru specificitate și efectuarea de tăieturi de ADN dublu catenar eșalonate. Proprietățile modificate ale nucleazei au oferit un control potențial mai mare asupra inserției secvențelor de ADN de înlocuire decât a fost posibil cu Cas9, cel puțin în unele circumstanțe.

 

Cercetătorii bănuiesc că bacteriile adăpostesc și alte proteine de editare a genomului, a căror diversitate evolutivă s-ar putea dovedi valoroasă în perfecționarea în continuare a preciziei și versatilității tehnologiilor de editare a genelor.

 

A urmat exploatarea comercială a descoperirii. După unele estimări, există peste 100 de produse care utilizează editori de genom în prezent, în studii clinice, conduse de companii precum CRISPR Therapeutics (fondatori Emmanuelle Charpentier, Shaun Foy și Rodger Novak). Intellia Therapeutics, Sangamo Therapeutics, Editas Medicine, Precision Biosciences, Caribou Biosciences (fondator Jennifer Doudna, Locus Biosciences și multe altele. (David J. Segal în Front Genome Ed. Jul 15, 2022).

 

Saltul semnificativ în instrumentele de editare genetică impune o dezbatere serioasă despre implicațiile etice și sociale ale ingineriei genetice. Multe întrebări, cum ar fi Unde se plasează editarea genetică: în spațiul cercetării, al terapeuticii, al eugeniei, al transumanismului? așteaptă răspunsul. Astăzi, consecințele deschiderii Cutiei Pandorei sunt deasupra noastră. Aplicarea sistemului CRISPR-Cas9 fără control ar crea schimbări permanente, care ar continuă de-a lungul generațiilor succesive, iar temerile legate de aceste acțiuni pot fi comparabile cu consecințele cumulate ale războiului nuclear și schimbărilor climatice.

 

 

(va urma)

 

PS.1. Un biolog lituanian, Virginijus Siksnys, a trimis în aprilie 2012 revistei Cell o lucrare cu rezultate și concluzii similare cu cele ale Doudna și Charpentier. Manuscrisul său a fost respins fără revizuire, apoi respins din nou de Cell Reports și a fost publicat în cele din urmă în Proceedings of the National Academy of Sciences, în septembrie 2012, (la câteva luni după lucrarea lui Doudna și Charpentier). Întârzierea publicării a facut că munca lui Siksnys să fie în mare măsură trecută cu vederea, iar numele său este rar menționat în conversația CRISPR. A luat totuși Premiul Kavli pentru nanoștiință în 2018 împreună cu Doudna și Charpentier, dar nu și Premiul Nobel.

 

PS.2. Se împlinesc 4 ani de la Referendumul pentru Familie (6 – 7 octombrie 2018). Atunci, intelectualii „creștini” – Andrei Pleșu & comp. (intens cultivați în unele cercuri ale BOR) și liber cugetătorii – Oana Pellea, Cristi Dănileț, Andrei Cornea & comp. au îndemnat la boicot deoarece nu înțelegeau întrebarea și o considerau o încălcare a drepturilor civile. Mă aștep deci să nu înțeleagă nici articolele despre editarea genetică.

 

 

 

https://astarastoae.wordpress.com/2022/10/08/editarea-genomului-intre-panaceu-eugenie-si-transumanism-i/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și imoral

 

 

 

„Utopiștii generează deseori răul, deoarece obiectivele mișcării pe care o propovăduiesc devin primordiale – adică mai importante decât strădania de a evita actele «percepute în mod tradițional ca fiind imorale». Dacă Istvan va fi urmat pe caruselul transuman de un număr suficient de mare de oameni, aceștia ar putea avea, până la urmă, de suferit.”

 

„Nu mi-e frică de moarte. Pur și simplu nu vreau să fiu acolo când se va petrece.” – Woody Allen

 

 

 

În 2016, apostolul transumanismului, Zoltan Istvan, a candidat pentru funcția de președinte al SUA, promițând, în timp ce făcea un tur prin țară, într-un autobuz reproiectat astfel încât să arate ca un sicriu, că va învinge moartea. A fost un truc ingenios, grație căruia a devenit, poate, cel mai faimos transumanist din lume.

 

Îl știu pe Istvan și îi admir munca neobosită, grație căreia scrie sute de editoriale propovăduitoare ale transumanismului, acceptând, totodată, nenumărate interviuri, în care discută inclusiv cu oponenții ideilor sale (printre care mă număr). Dar, în eseul publicat de curând în Merion West, „When We’re Overly Optimistic about the Pace of Life Extension Research” („Când suntem prea optimiști cu privire la ritmul cercetării în domeniul prelungirii vieții”), o cârmește înspre o zonă tulburătoare și întunecată. Folosindu-se de o formulă tot de el născocită și pe care o numește „deducerea senescenței”, el avertizează că, în ritmul actual al cercetărilor, obiectivul transumanist de a trăi pentru totdeauna nu va fi atins în timpul vieții sale. În 2131, se lamentează el, speranța noastră de viață va fi de doar 165 de ani și va fi nevoie de „mult mai mult de un mileniu până când oamenii să poată atinge o durată de viață asemănătoare cu aceea a lui Matusalem, de aproape 1.000 de ani”.

 

Așadar, asta nu îl poate ajuta pe Istvan. Perspectiva morții îl îngrozește atât de mult, încât se simte tentat să detașeze transumanismul de imperativele etice adecvate. Scriind că „morala este definită de durata vieții tale” – !!! – și insistând că „transumaniștii realiști știu că doar măsurile cele mai extreme și dârzenia acțiunilor ne pot oferi șansa de a-i salva pe cei aflați azi în viață” – el justifică „actele utilitariste extreme” ca fiind „îndreptățite din punct de vedere filozofic – chiar și acelea ilegale sau percepute în mod tradițional ca imorale, cum ar fi nesupunerea civică, furtul de proprietate și chiar declanșarea războaielor……. atâta timp cât sunt utile scopului de obținere cât mai rapidă a metodelor de prelungire a vieții”.

 

O astfel de nemurire über alles (mai presus de toate) se cuvine să fie condamnată. Categoric și fără menajamente. Din păcate, nu am văzut nicio reacție de respingere venită din partea „coreligionarilor”. Într-adevăr, cele două replici publicate în Merion West au discutat doar dacă pesimismul lui Istvan este sau nu justificat.

 

Aceasta nu este suficient. Este timpul să înțelegem obiectivele imposibile și justificările transumanismului, precum și motivația pasiunilor pe care le stârnește Istvan.

 

Transumaniștii sunt, în primul rând (deși nu exclusiv) atei, care cred, la fel ca Istvan, că „orice credință în viața de apoi este un nonsens”. De-a lungul istoriei, religioșii au avut parte de experiențe mistice, de convertiri bruște și, uneori, de miracole. Ceea ce le este suficient, deoarece, așa cum spune Biblia creștină, „Credința este încredere neclintită în cele nădăjduite, o puternică încredințare despre cele care nu se văd.” (Evrei 11:1) Cu alte cuvinte, religia tradițională nu depinde de dovezi empirice.

 

Nu este și cazul transumanismului. Deoarece principiul său călăuzitor susține că lumea fizică este tot ceea ce există – iar scopul său primordial este acela de a oferi speranțe de nemurire ateilor – predicțiile sale este necesar să fie judecate pe bazele premisei pur materialiste conform căreia tehnologia aplicată ne va dărui nemurirea.

 

Trupurile noastre nu sunt mașinării din carne

 

Ignorând entropia, Istvan crede în mod categoric că da. În opinia sa, „trupul uman este ca o mașină – o entitate care poate fi reparată astfel încât să poată depăși aproape total moartea biologică”. Serios?

 

Dacă mașinile adevărate, făcute din materiale mult mai puternice decât carnea noastră fragilă – să zicem din oțel sau titan – nu pot fi făcute să funcționeze pentru totdeauna, la ce ne putem aștepta din partea trupului nostru? Mai mult decât atât, noi nu suntem alcătuiți din componente elementare care pot fi schimbate precum becurile. Numeroasele noastre sisteme biologice sunt atât de variate, complexe și interactive, încât s-ar putea să nici nu înțelegem vreodată pe deplin cum anume funcționează totul.

 

 

 

Chiar și simpla celulă umană este atât de complicată încât, după mai bine de un secol de studiu, oamenii de știință mai au mult până să-i înțeleagă funcțiile. Conform unei relatări științifice, celulele sunt „circuite și rețele de reglementare genetică complexe, care procesează informații într-un mod similar circuitelor și sistemelor proiectate, dar cu o densitate, o complexitate și capabilități care le depășesc cu mult pe cele din sistemele create de om”. La fel și interacțiunile complexe dintre genele noastre, proteinele și alte nenumărate sisteme biologice, care constituie viața noastră biologică. Nu este nevoie să aplicați „inferența senescenței” pentru a înțelege că nicio investiție în vreo cercetare sau experimentare științifică nu va descoperi cum să ne remodelăm trupurile pentru a dobândi nemurirea.

 

Descărcarea conținutului conștiinței în memoria unui computer nu este totuna cu nemurirea

 

Majoritatea transumaniștilor recunosc asta, motiv pentru care evocă scenarii sălbatice prin care speră să rămână în viață, în ciuda inevitabilei deteriorări a trupului lor. Poate cea mai populară dintre acestea este ideea descărcării conținutului conștiinței în memoria unui computer, îmbunătățit cu inteligență artificială, pentru a trăi astfel pentru totdeauna, de exemplu, în cloud sau ca ființe cibernetice.

 

Dar oare un asemenea program ar putea deveni, cu adevărat, acea persoană? Nu. Viața adevărată necesită un trup viu. În plus, totalitatea existenței noastre fizice este mult mai mult decât suma gândurilor noastre sau modelul sinapselor neuronale care se declanșează în creier. Noi nu doar gândim, ci și simțim. Emoțiile noastre ne afectează trupurile, iar trupurile ne influențează emoțiile – după cum toate cele trei – gândurile, trupul, sentimentele – ne înrâuresc cursul vieții. Asta ca să nu mai vorbim despre atât de agasanta problemă a subconștientului!

 

Acești constituenți ai vieții ar putea, în cel mai bun caz, să fie imitați doar parțial de inteligența artificială. Așa cum a explicat, pentru BBC, neurologul Miguel Nicolelis de la Universitatea Duke: „Nu poți codifica intuiția; nu poți codifica frumusețea estetică, nu poți codifica iubirea sau ura. Nu ai cum să vezi vreodată un creier omenesc redus la un mediu digital. Această complexitate este imposibil de redus la tipul de proces algoritmic pe care ar fi necesar să îl faci.” Cu alte cuvinte, asemenea programe de calculator ar fi oameni în aceeași măsură în care animatronicul Lincoln din Sala Președinților a lui Disney este tot una cu adevăratul Abe cel cinstit.

 

Transumanismul este imoral

 

Deși nu cred că visul de nemurire al transumanismului va fi atins vreodată, îmi fac griji că așa-zisele sale „valori” ar putea izbândi. Or, asta ar fi rău pentru societate. De ce? În esență, transumanismul este un sistem de credință imoral. Obsesiile transumaniste sunt cu totul solipsiste. În cele din urmă, tot ceea ce contează, este ca „eu” să rămân în viață. Virtuți? Altruism? Sacrificiu de sine? La ce bun toate acestea, dacă vom muri și „moralitatea este definită de timpul pe care-l avem de trăit”?

 

Cel mai periculos, transumanismul este, în cele din urmă, utopic, adică urgența supremă a marii cauze justifică orice mijloace. De aici declarația fanatică a lui Istvan că războiul este acceptabil, dacă grație lui va trăi pentru totdeauna.

 

Gândiți-vă, relele cele mai mari din istoria omenirii nu au fost pricinuite de religie, ateism, ideologie sau naționalism, ci mai degrabă de modul de gândire absolutist al utopismului. Gândiți-vă la teroarea Revoluției Franceze, la câmpurile ucigașe din Cambodgia, la jihadismul lui Osama bin Laden, la mișcarea eugenică, la holocaust, la gulaguri etc. Micile utopii au dus, de asemenea, la distrugeri și vieți irosite. Amintiți-vă de sinuciderile din cadrul sectei Heaven’s Gate.

 

Utopiștii generează deseori răul, deoarece aspirațiile mișcării pe care o propovăduiesc devin primordiale – adică mai importante decât strădania de a evita actele „percepute în mod tradițional ca fiind imorale”. Dacă Istvan va fi urmat pe caruselul transuman de un număr suficient de mare de oameni, aceștia ar putea avea, până la urmă, de suferit.

 

Concluzie

 

Transumanismul reflectă o dorință disperată de a scăpa de moarte. Pentru cei care văd moartea ca pe o nimicire, el oferă o speranță și impresia unui scop.

 

Dar nu asta îl face rațional – sau corect. După cum spune Ecleziastul, pentru toate există o vreme și orice există sub ceruri își are timpul său: un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri. Pentru transumaniști ar fi mai bine dacă ar înceta să mai deplângă această realitate și s-ar concentra pe a profita la maximum de timpul finit care ne este dăruit tuturor.

 

Autor: Wesley J. Smith

 

(cercetător principal la centrul pentru Excepționalismul Uman al Discovery Institute. Este, de asemenea, consultant al Consiliului pentru drepturile pacienților. Cea mai recentă dintre cărțile sale este Culture of Death: The Age of „Do Harm” Medicine.)

 

Citiți și:

Ce este transumanismul (I) – Principiile pe care se bazează, scopurile și rădăcinile culturale. În ce cred Yuval Harari și Klaus Schwab

Prof. dr. Vasile Astărăstoae: Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I)

 

 

 

 

https://yogaesoteric.net/wesley-j-smith-de-ce-transumanismul-este-nerealist-si-imoral/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Un pas uriaș spre transumanism: apare primul procesor din lume realizat cu țesut cerebral uman

 

 

 

Un start-up elvețian a pretins că a creat primul bioprocesor din lume, care face parte dintr-o platformă online cu acces de la distanță la 16 organoizi de creier uman. Startup-ul FinalSpark susține că neuroplatforma sa este prima de acest fel și că este capabilă să ofere acces la neuronii biologici in vitro.Ceea ce este și mai intrigant în legătură cu bioprocesorul, este faptul că firma susține că acesta consumă de un milion de ori mai puțină energie decât procesoarele tradiționale. FinalSpark susține, de asemenea, că bioprocesorul său este capabil să învețe și să proceseze informații. Toate acestea sunt afirmații foarte îndrăznețe, care ar putea modifica complet modul în care abordăm utilizarea bioprocesoarelor în viitor.Compania evidențiază posibilitățile pe care le oferă neuroplatforma sa într-o lucrare de cercetare, în care detaliază dezvoltarea primului bioprocesor din lume. FinalSpark susține în această lucrare că antrenarea unui LLM (Model lingvistic mare – un model lingvistic mare este un model computațional notabil pentru capacitatea sa de a realiza generarea limbajului de uz general și alte sarcini de procesare a limbajului natural, cum ar fi clasificarea) precum GPT-3 (GPT-3 este a treia iterație a tehnologiei numite Generative Pre-Trained Transformer. Tehnologia din spate este un model de învățare automată antrenat folosind date preluate de pe internet) utilizează aproximativ 10GWh de energie, de peste 6.000 de ori mai mult decât consumul anual de energie al unui cetățean mediu din Europa. Dacă bioprocesorul creat de FinalSpark este capabil de economisirea energiei așa cum susține compania, atunci aceste procesoare mai noi ar fi foarte utile pentru situații de utilizare intensă, în special în locurile în care consumul de energie este necesar să fie redus.

 

Neuroplatforma din spatele primului bioprocesor din lume funcționează pe baza unei arhitecturi pe care ei o numesc „wetware”, ceea ce înseamnă că este un amestec de biologie, software și hardware. Aceasta utilizează patru rețele de electrozi multipli pentru a găzdui organoizi, care sunt mase de celule 3D realizate din țesut cerebral. Mai mult, fiecare rețea găzduiește patru organoizi, ceea ce face ca în total să existe 16 organoizi diferiți pentru a da viață procesului.

 

Totuși, dacă bioprocesorul este sau nu scalabil este o altă problemă. În timp ce neuroplatforma oferă o experiență asemănătoare unui cloud, cercetătorii nu au împărtășit cât de viabilă este împărțirea puterii de procesare a celor 16 organoizi între mai multe operațiuni. Până în prezent, doar nouă instituții au primit acces la platforma de calcul la distanță, FinalSpark cerându-le fiecăreia dintre ele să se aboneze pentru 500 de dolaripcm (un tip de criptomonedă) pentru fiecare utilizator.

 

Citiți și:

Inteligența artificială folosește cantități uriașe de curent și apă

AI s-a „șmecherit”: Ne spune ceea ce vrem să auzim. O nouă cercetare demonstrează că inteligența artificială nu este imparțială

 

 

https://yogaesoteric.net/un-pas-urias-spre-transumanism-apare-primul-procesor-din-lume-realizat-cu-tesut-cerebral-uman/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

NU TREBUIE sărbătorit Crăciunul!

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Zac Poonen – Adevărul care trebuie spus despre Crăciun şi Paşte

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

De la darwinism la transumanism

 

 

 

„Primo Posthuman – ediția 3M+ – Mai mult confort, performanță mai bună, preț mai mic”, se menționează într-o reclamă din 2003. Primo Posthuman (Primul Postuman) nu are vârstă, are gene înlocuibile, permite diverse upgrade-uri, conține un dispozitiv de detectare a erorilor, va avea mai multe puncte de vedere simultan. Este impermeabil la deteriorările mediului, are un „metacreier” și simțuri „îmbunătățite” și chiar include interșanjabilitatea genurilor.Încă din 2003, Primo Posthuman se afla în stadiul de proiectare, dar, având în vedere rapiditatea cu care avansează domenii precum nanotehnologia, biotehnologia și ingineria genetică, susținătorii transumanismului se așteaptă ca acesta să devină realitate în următorii treizeci de ani.

 

Ce este mai exact un post-om? Un fel de robot?

 

Este vorba despre schimbarea, imaginată utopic, a naturii umane prin tehnologie – nu o tehnologie în afara trupului, ci o fuziune high-tech între om și mașină. Această fuziune, susțin transumaniștii, va constitui faza finală a evoluției, eclipsarea umanității și apariția unui tehnoparadis post-uman, ca produs al ingineriei.

 

Am putea fi înclinați să-i considerăm pe fanaticii transumaniști doar o altă adunătură de zănatici inofensivi, intoxicați de prea mult science fiction, care se vor limita să-și propage fanteziile impotente și egocentrice în chat-uri pe Internet, în baruri izolate și, ocazional, la conferințe puțin frecventate.

 

Ar fi o greșeală. O necesitate care în curând va deveni evidentă este aceea de a privi transumanismul cu cea mai mare seriozitate, pentru a ne pregăti pentru ceea ce C.S. Lewis numea „ultima bătălie”. Pentru a înțelege această urgență, haideți să cercetăm trecutul, prezentul și viitorul mișcării.

 

Darwin, eugenia și dispariția naturii umane

 

Transumaniștii cred că sunt moștenitorii lui Darwin, dar pretind că îl depășesc. Potrivit lui Charles Darwin, toate speciile, inclusiv specia umană, sunt rezultatul selecției naturale, care acționează asupra variațiilor aleatorii ale indivizilor. În faimoasa sa carte Originea speciilor, publicată în 1859, Darwin a remarcat că crescătorii de animale domestice au reușit să selecteze în mod artificial trăsăturile dorite și să determine modificarea vitelor, porumbeilor, cailor și câinilor, creând tot felul de noi specii domestice interesante într-un timp relativ scurt. Oare nu s-ar putea aplica același tip de reproducere rațională și artificială și în cazul ființelor umane?

 

Temându-se de opinia publică, Darwin nu a susținut în mod deschis selecția controlată a ființelor umane până la publicarea lucrării sale Originea omului, în 1871. În acel moment, vărul său, Francis Galton, inventase deja termenul de „eugenie” pentru a descrie „știința îmbunătățirii speciei……. în special în cazul omului”, o știință care „ar oferi raselor sau grupelor de sânge mai adecvate o șansă mai mare de a prevala rapid față de cele mai puțin potrivite”.

 

 

Francis Galton

Atât pentru Darwin și Galton, cât și pentru restul susținătorilor mișcării eugenice, scopul eugeniei a fost să scoată producerea și perpetuarea speciei umane de sub imperiul hazardului. Forțele oarbe ale evoluției ne-au oferit un început bun, dar, pentru a avansa și mai mult, se impunea să luăm evoluția în propriile noastre mâini. Pentru Darwin, aceasta însemna că era necesar să „împiedicăm ca membrii nesăbuiți, vicioși și de altfel inferiori ai societății să se înmulțească într-un ritm mai rapid decât clasa de oameni mai dotată…….”, întrucât progresul „depinde de creșterea numărului de oameni înzestrați cu facultăți intelectuale și morale înalte”.

 

Astfel, în darwinism, asistăm la apariția a două aspecte definitorii ale mișcării transumaniste. În primul rând, faptul că natura umană nu este considerată un dat dumnezeiesc, ci reprezintă doar o anumită fază a unei evoluții continue. În al doilea rând că, în timp ce ființele umane, din cauza propriei lor neglijențe, pot să cadă mai jos pe scara evoluției, ei ar putea, de asemenea, datorită strădaniilor lor eugenice, să urce și mai sus, depășind limitele actuale ale naturii umane.

 

Transumanismul și tehno-eugenia

 

Pentru transumaniști, „un capitol nou și radical diferit al evoluției este pe cale să înceapă”, însemnând o „explozie a hiper-evoluției autodirijate”, în care „este necesar să lăsăm în urmă trupul și majoritatea abilităților sale rezultate în urma evoluției”. Acest rezultat nu va fi atins prin simpla reproducere selectivă de modă veche, ci prin autofabricare iluminată. Evoluția către un nivel și mai avansat presupune „a deveni una cu tehnologiile noastre, călăuziți de dorința noastră rațională de a deveni precum cei mai mari zei imaginari ai noștri: eterni, atotștiutori, atotputernici”.

 

Acestea sunt aspirațiile mișcării, conform site-ului lor Transtopia, transtopianismul fiind o ramură a mișcării transumaniste mai largi. Se afirmă că transtopianismul este „încercarea de a realiza întregul potențial al transumanismului, ca modalitate practică de a ne îmbunătăți (în mod semnificativ) viața în prezent și de a supraviețui schimbărilor radicale viitoare”. Dacă o astfel de dorință deplasată s-ar limita la apariția în câteva locuri pe Internet, nu am avea de ce să ne temem. Dar situația este alta. Transumanismul are susținători în poziții mult mai înalte și mai puternice.

 

În iunie 2003, a avut loc o amplă conferință la Yale. [Intitulată] „Trupul uman adaptabil: transumanismul și bioetica în secolul 21”, a fost cosponsorizată de Grupul de Lucru al Programului Interdisciplinar de Bioetică de la Yale cu privire la Inteligența Artificială, Nanotehnologie și Transumanism. Vorbitorii la conferință au făcut parte dintr-o listă lungă de doctoranzi de la instituții prestigioase din întreaga Americă, aproape toți fiind susținători sinceri ai schimbării tehnice a naturii umane.

 

De exemplu, printre ei s-a aflat Gregory Stock, Ph.D., director al Programului de Medicină, Tehnologie și Societate din cadrul Școlii de Sănătate Publică a UCLA [University of California, Los Angeles] și autor al cărților Reproiectarea oamenilor: Viitorul nostru genetic inevitabil, proiectarea [prin inginerie] a liniei germinale umane și Metaomul. Un alt vorbitor a fost Gregory Pence, Ph.D., de la Departamentul de filosofie din cadrul Universității din Alabama, Birmingham, care a depus mărturie pentru susținerea clonării, în fața Congresului SUA în martie 2001. Pence este autorul cărților Cui îi este frică de clonare? și Minunata bioetică nouă. Conferința a fost condusă de Nick Bostrom, Ph.D., cofondator al World Transhumanist Association, care a predat la Yale, dar care s-a mutat la Oxford, unde a devenit bursier postdoctoral al Academiei Britanice și membru al facultății de filosofie. Lista este deschisă, iar lecția este că transumanismul are susținători înfocați în înalte posturi academice.

 

Și nu doar în mediul academic. Realizarea aspirațiilor transumaniste depinde de cele mai recente tehnologii aplicate trupului uman, în special în domeniul medicinei. Astfel, la atingerea obiectivelor transumaniste contribuie toate progresele din nanotehnologie, biotehnologie, inginerie genetică și clonare. În fond, în foarte multe cazuri, transumanismul este doar forma explicită și rafinată a filosofiei implicite împărtășite de cei care lucrează în aceste domenii. Aceste zone sunt copios finanțate, iar mișcarea transumanistă va avansa odată cu progresele tehnice în nanotehnologie, biotehnologie, inginerie genetică și clonare.

 

Ultima bătălie

 

Din cauza dezvoltării inevitabile a tehnologiei direct și indirect aplicabile obiectivelor transumaniste, creștinii este necesar să se pregătească pentru un atac direct și continuu – și nu doar din partea transumaniștilor. Majoritatea oamenilor din națiunile avansate din punct de vedere tehnologic îmbrățișează cu bucurie toate accesoriile recente care produc confort și plăcere și așteaptă ca medicina să reducă sau să elimine toate suferințele și să prelungească durata vieții pe termen nelimitat.

 

Transumaniștii promit toate acestea și chiar mai mult – „ingineria paradisului”, o lume lipsită de durere și saturată de plăceri fizice îmbunătățite tehnologic. Potrivit lui David Pearce, co-fondator al Asociației Transumaniste Mondiale și director al BLTC Research (o companie de cercetare și dezvoltare transumanistă), „bioștiința mileniului al treilea ne permite să rescriem genomul vertebratelor, să reproiectăm ecosistemul global [și] să oferim bunăstare preprogramată genetic.”

 

Transtopia imaginată promite un rai hedonist pe pământ și, într-adevăr, este condusă de un „imperativ hedonist” autoproclamat care se străduiește să eradicheze complet „substraturile biologice ale suferinței”. Întrucât transumaniștii cred că orice suferință este de origine biologică, triumful doctrinelor lor va însemna că „durerea «fizică» și «psihică» deopotrivă sunt destinate să dispară în istoria evoluției”, inclusiv eliminarea treptată a „biochimiei nemulțumirilor cotidiene”.

 

În locul ființelor umane pur și simplu naturale, „materia și energia vor fi modelate în super ființe iubitoare de viață perpetuă”, ale căror „stări de spirit vor fi probabil de o diversitate incomprehensibilă în comparație cele din ziua de azi”, dar în această diversitate, „toți vor avea cel puțin o trăsătură comună: o fericire sublimă și atotpătrunzătoare”.

 

Nu mai este nevoie să spunem că transumaniștii sunt atei și resping categoric credința creștină în fericirea din altă lume și credința în rolul purificator și necesitatea suferinței. La fel de evident, în contrast cu creștinismul, singurul Eden acceptabil este înglobat în hedonism.

 

Așa cum a devenit deja clar în ceea ce privește ingineria genetică și clonarea, linia de luptă dintre creștini și transumaniști va fi trasată, în cele din urmă, de o singură întrebare: Există natura umană ca atare sau ea este doar o fază trecătoare în istoria evoluției, pe care este necesar să o transcendem pentru propria noastră bunăstare? Bătălia va avea loc la fiecare nivel al dezbaterii publice și cu privire la orice problemă imaginabilă, între cei care consideră că ființele umane sunt făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și cei care cred că „este necesar să evoluăm……. devenind literalmente una cu tehnologiile noastre, ghidați de dorința noastră rațională de a deveni asemenea zeilor noștri imaginari: eterni, omniscienți, omnipotenți”.

 

Să devenim asemenea zeilor. Nu sună ca o promisiune familiară?

 

Autor: Benjamin Wiker

 

(Benjamin Wiker deține un doctorat în etică teologică de la Universitatea Vanderbilt. Este cercetător superior la Discovery Institute’s Center for Science and Culture, a predat la Universitatea Marquette, la Universitatea Sfânta Maria (MN), la Colegiul Toma d ̓Aquino (CA) și la Universitatea Franciscană din Steubenville)

 

Citiți și:

Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și imoral

Un pas uriaș spre transumanism: apare primul procesor din lume realizat cu țesut cerebral uman

 

 

https://yogaesoteric.net/de-la-darwinism-la-transumanism/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

„Transumanismul este o religie de înlocuire”

 

 

„Dacă duci transumanismul suficient de departe, ajungi la punctul la care, în esență, nu există o natură umană ori o normă pentru ce înseamnă organism uman funcțional și sănătos. Ideea lor este că omul nu este decât material biologic primar, o tabula rasa pe care poți scrie orice, o poți reface cu tehnologiile pe care le dezvolți……. omul ar fi doar materie primă biologică, ceva ce poate fi decodificat și deturnat [hăckuit] și îmbunătățit, în timp ce elementele componente materiale sunt nesfârșit maleabile.” (Aaron Kheriaty)

 

Acum câțiva ani, Aaron Kheriaty era profesor de psihiatrie și director pentru etică medicală la University of California-Irvine.În timpul crizei covid, s-a opus „vaccinării” obligatorii și a refuzat el însuși injectarea, invocând imunitatea naturală; motiv pentru care a fost dat afară.

 

Cazul lui a fost reflectat în presa americană a perioadei, cu uzualele comentarii panicarde. Urmărind să își recupereze postul, Kheriaty a dat în judecată universitatea, dar a pierdut la Curtea de Apel, care a reținut că reclamantul „nu a oferit exemple istorice adecvate care să arate că ar exista un drept fundamental al omului de a refuza vaccinarea impusă obligatoriu”.Kheriaty a recidivat în opoziția lui la măsurile abuzive ale perioadei, alăturându-se profesorilor Jay Bhattacharya (Stanford) și Martin Kulldorff (Harvard) în faimosul caz de cenzură online Murthy vs. Missouri, motiv pentru care a devenit și mai insuportabil în ochii autorităților și ai mass-media controlate. Jurnalista Alison Morrow a fost dată afară de la locul ei de muncă pentru că a îndrăznit să-l invite pe Kheriaty la o discuție pe propriul podcast.

 

Jurnalistul Matt Taibbi i-a luat recent un interviu lui Kheriaty pe tema transumanismului, una dintre temele lui predilecte, abordată și în cadrul unei conferințe ținute de Kheriaty anul trecut la Hillside College (un colegiu creștin din Michigan), conferință la care vom reveni pe larg mai jos.

 

Pe post de introducere, însă, un citat din discuția dintre Taibbi și Kheriaty (din care provine și fragmentul din motto) pe tema transumanismului și a naturii umane:

 

Natura umană

 

Taibbi: […….] Mie îmi repugnă când aud transumaniștii spunând că pot „hăckui” umanitatea, dar nu sunt om de știință. Nu știu dacă au sau nu dreptate. Din ce am citit și din propria mea experiență de viață, eu cred că natura umană există, este ceva real. Reacția asta a mea instinctivă de respingere este, oare, un rezultat al credințelor mele? Adică instinctul meu de a apăra „natura umană” este o reacție spirituală?

 

Kheriaty: Întrebarea dacă există sau nu o natură umană poate fi considerată o întrebare religioasă ori spirituală, dar poate fi văzută și ca una dintre întrebările perene ale filosofiei. O găsești la filosofi pre-creștini ca Platon și Aristotel, de pildă. Mai ales la Aristotel vezi că, în înțelegerea lui, înflorirea omului, adesea tradusă ca fericire, nu înseamnă doar să te simți bine; la Aristotel, asta înseamnă că buna funcționare a ființei umane, în întregul ei, depinde tocmai de înțelegerea naturii umane. […….] Deci poți fi de acord cu ideea că există o natură umană și fără să adopți o anumită perspectivă religioasă ori spirituală. [….…]

 

Ideea [schimbării naturii umane] a apărut în secolul al XIX-lea. În secolele XX și, iată, XXI, se spune că aceasta se va realiza prin știință și tehnologie. […….] Dar premisa metafizică esențială este aceeași, și anume că nu există o natură umană și, prin urmare, noi, oamenii, putem deveni orice vrem.

 

Este o idee utopică. Dezvoltarea unei noi științe este, de regulă, acompaniată de dezvoltarea unei noi utopii. […….] Este un fenomen recurent. Odată cu dezvoltarea psihanalizei, în anii douăzeci, am asistat la apariția diverselor utopii însoțitoare [e.g., comunismul]. Iar odată cu dezvoltarea neuroștiinței și a geneticii, vedem acum această utopie transumanistă care spune că putem controla direcția evoluției prin propria noastră inventivitate și inteligență și că vom putea crea o societate în care fiecare om va fi fericit tot timpul. Ca și în cazul utopiei comuniste, atunci când pornești de la premise false, nu doar că nu ajungi unde ți-ai propus, ci ajungi exact în punctul opus față de ceea ce ți-ai propus.

 

Sovieticii, de exemplu, nu doar că nu au reușit să creeze paradisul muncitoresc pe care îl promiteau; ei au creat, dimpotrivă, un iad muncitoresc. Au creat o societate în care nimeni nu voia să muncească. [….…]

 

Mă tem că transumanismul va face exact la fel. Nu doar că nu vor crea super-omul sau omul super-fericit, ci, mă tem eu, vor produce multă mizerie și nefericire pentru umanitate. [….…]

 

Direcția în care mergem, dezvoltarea inteligenței artificiale (IA) nu este deloc întâmplătoare. […….] Nu este nimic automat în această alegere. Pentru a face așa ceva, este nevoie de o susținere masivă prin decizii politice. Ceea ce naște inevitabil întrebarea: bun, dar ce ne împinge să îmbrățișăm IA ca viitor dezirabil pentru umanitate? Și aș spune că răspunsul are legătură cu vechile întrebări despre ce înseamnă să fii om și care este calea spre fericirea și înflorirea omului. [….…]

 

Tehnologiile contribuie, în parte, la o renaștere a ideologiei transumaniste, dar cred că motorul principal sunt filosofiile noastre de bază. Am spus asta într-o conferință: Transumanismul este o religie de înlocuire. Este un substitut religios pentru oamenii care trăiesc în această epocă laică. [….…] Cred că transumanismul ca înlocuitor de religie nu le va da oamenilor împlinirea pe care o caută.

 

**********

 

Redăm mai jos traducerea conferinței ținute de Aaron Kheriaty pe 2 aprilie 2024, la Hillsdale College, în cadrul unui seminar despre inteligența artificială:

Yuval Noah Harari

Dragi prieteni, dați-mi voie să vi-l prezint pe Yuval Noah Harari, un tip plin ochi de idei mărețe, care, în timpul crizei covid, ne-a explicat, și îl citez:

 

„Covidul este esențial, întrucât el este cel care convinge oamenii să accepte, să legitimeze supravegherea biometrică totală. Dacă vrem să oprim această epidemie, e necesar nu doar să monitorizăm oamenii, ci să monitorizăm și ce se petrece sub pielea lor.”

 

Într-un interviu acordat lui Anderson Cooper, la emisiunea 60 Minutes, Harari a repetat această idee, citez:

 

„Ceea ce am văzut până acum au fost corporații și guverne colectând date despre unde mergem, cu cine ne întâlnim, la ce filme ne uităm. Faza următoare este supravegherea care trece dincolo de epidermă.”

 

Tot așa, comentând la India Today asupra schimbărilor acceptate de populație în timpul crizei covid, Harari a spus:

 

„Acum vedem instalarea de sisteme de supraveghere în masă chiar și în țări democratice, unde acestea fuseseră respinse anterior. În plus, vedem și o schimbare în natura acestei supravegheri. Înainte, supravegherea rămânea în afara organismului, a pielii; acum vrem supraveghere dincolo de piele, în organism. Acum, guvernele vor să vadă nu doar unde ne ducem și cu cine ne întâlnim; vor să vadă ce se petrece sub pielea noastră, ce temperatură are trupul nostru, presiunea sanguină, starea noastră medicală”.

 

Este evident, deci, că acest Harari vrea să ni se bage pe sub piele. Și chiar s-ar putea să reușească. Într-un alt interviu, mai recent, el filozofează, citez:

 

„Acum, oamenii dezvoltă puteri mai mari decât au avut vreodată. De fapt, obținem puteri divine de a crea și a distruge. În realitate, facem din oameni zei. De pildă, obținem puterea de a reface, prin inginerie, viața umană”.

 

Cum spunea odată Kirkegaard despre Hegel și conceptul lui de Absolut, atunci când vorbește despre viitor, Harari pare că a decolat deja la bordul unui balon cu aer cald și plutește în atmosferă, îndepărtându-se rapid.

 

Iertați-mă, dar mai am câteva perle aparținând profesorului Harari, ca să-i completăm portretul – care e filosofia lui, care sunt marile lui speranțe. Zice:

 

„Oamenii sunt acum animale hăckuibile. Știți, ideea asta că oamenii au suflet sau spirit, că au liber-arbitru și că nimeni nu știe ce se petrece înlăuntrul meu – indiferent ce decid să fac la alegeri, de exemplu, ori la un supermarket, este libera mea voință. Ei bine, ideea asta s-a terminat.”

 

Harari spune că, pentru a „hăckui” o ființă umană, ai nevoie de multă putere de calcul și multe date biometrice, ceea ce nu se putea fără recent apăruta inteligență artificială. Zice el:

 

„E probabil ca, peste 100 de ani, oamenii se se uite în urmă și să identifice criza covid ca momentul în care s-a instalat noul sistem de supraveghere sub piele care este cea mai importantă evoluție din secolul XXI: abilitatea de a hăckui omul.

 

Oamenii se tem, și pe bună dreptate, că iPhone-ul lor sau Alexa au devenit echipamente de ascultare, adevărul fiind că microfonul acestor aparate poate fi funcțional chiar și atunci când aparatul propriu-zis este închis.

 

Dar imaginați-vă un echipament la purtător ori chiar un echipament implantat care îți urmărește clipă de clipă ritmul cardiac, presiunea arterială, conductivitatea pielii și trimite toate aceste date biometrice în cloud. Oricine are acces la acele date va putea acum să știe cu precizie care este răspunsul tău emoțional exact la orice auzi; de exemplu, când te uiți la o dezbatere între candidații la alegerile prezidențiale, îți vor putea citi gândurile și sentimentele față de fiecare dintre candidați și față de fiecare dintre subiectele care se discută, chiar dacă tu nu scoți niciun cuvânt.”

 

Aș putea continua cu citate de la profesorul Harari despre „hăckuirea” trupului omenesc, dar cred că ați înțeles ideea.

 

Harari la Davos

 

Acum, poate credeți că acest Harari nu este decât un fel de ateul satului, cu gândirea înfierbântată de viziuni SF; unul a cărui imaginație, dintr-un exces de lecturi științifico-fantastice, a decolat definitiv, ca un balon, și plutește acum undeva în eter. De ce ne-am preocupa de previziunile și profețiile acestui tip, nu? Ei bine, aflăm că Harari este profesor de istorie la Hebrew University în Ierusalim și că volumele scrise de el s-au vândut și în câte 20 de milioane de exemplare, ceea ce nu-i de colo.

 

Mai important, Harari este unul dintre favoriții Forumului Economic Mondial și unul dintre principalii arhitecți ai agendei FEM. În 2018, a ținut o conferință la Davos, sub titlul Will the future be human? (Viitorul va fi uman?) – și l-au programat imediat după Angela Merkel, cancelara Germaniei, și înainte de președintele Franței, Emmanuel Macron. Ceea ce înseamnă că Harari se joacă în aceeași groapă de nisip cu marile figuri davosiene.

 

În conferința respectivă, Harari spunea că generațiile viitoare vor învăța să inginerească trupuri și creiere și conștiințe, care vor deveni principalele produse ale economiei secolului XXI – deci nu vehicule, nu textile, nu arme, ci trupuri și creiere și conștiințe. Iar cei câțiva stăpâni ai acestei noi economii, zice el, vor fi cei care dețin și controlează datele. Citez:

 

„Astăzi, datele sunt cel mai important bun de valoare din lume, spre deosebire de antichitate, unde pământul era cel mai important bun, ori de era industrială, în care mașinile erau cele mai importante”.

 

Iar șeful FEM, Klaus Schwab, s-a făcut ecoul ideilor lui Harari atunci când a spus că elementul-cheie în Cea de-a Patra Revoluție Industrială este că nu schimbă ceea ce facem, ocupațiile noastre, ci ne schimbă chiar pe noi, prin editare genetică și alte instrumente biotehnologice care operează în interiorul trupului nostru.

 

Acum, chiar și marele visător Harari admite că aceste dezvoltări pot fi periculoase dacă datele astea vor fi controlate de o mână de oameni. Umanitatea, zice el, se va împărți nu în două clase diferite, ci în două specii diferite. Ceea ce orice om ar spune că nu e un ceva bun. Dar, per total, Harari pare să-și asume aceste riscuri și împinge accelerat această agendă.

 

Ca să fim corecți, se cuvine spus că Harari nu militează pentru un stat totalitar condus de mega-corporații; el spune că vrea să ne avertizeze de pericolele care ne pasc. Numai că, într-o propunere de o naivitate stupefiantă, el zice că problemele evidente puse de statul tiranic de biosecuritate se pot rezolva prin……. și mai multă supraveghere! Cetățenii e necesar să supravegheze și ei statul! Să răspundem cu aceleași arme, cum ar veni. La Forumul Democrației de la Atena, Harari a spus:

 

„Supravegheați mai mult guvernele. Tehnologia poate funcționa întotdeauna în ambele direcții. Dacă ei ne pot supraveghea pe noi, putem și noi să îi supraveghem pe ei”.

 

Propunere care, ca să nu fiu prea eufemistic, este uluitor de stupidă. Așa cum sper că noi toți am învățat încă de la grădiniță, două rele nu fac ceva bun.

 

A Patra Revoluție Industrială – visul transumaniștilor

 

Forumul Economic Mondial a făcut valuri acum câțiva ani postând pe site-ul lor sloganul „nu vei deține nimic și vei fi fericit”. Pagina a fost ștearsă după aceea, dar impresia lăsată este de neșters. Este o descriere simplă și clară a viitorului, așa cum îl pregătesc cei de la Davos.

 

Potrivit previziunilor savanților de la FEM, în faza ultimă de dezvoltare a acestui proiect ne vom afla într-o economie bazată exclusiv pe închiriere și abonament. Închipuiți-vă că totul devine un fel de Uber. Lumea întreagă devine un gigantic depozit de mărfuri, un Amazon uriaș, controlat de o castă de mandarini, virtuozi ai digitalului, care, din spatele ecranelor, conduc masele de jos cu ajutorul unor algoritmi tot mai preciși, mai exacți, mai rafinați.

 

În Minunata lume nouă, scrisă în 1932, Aldous Huxley prevedea că aceste schimbări vor lua cu asalt nu doar instituțiile noastre politice, economice și medicale, ci însăși concepția noastră despre ce înseamnă să fii uman. Iar promotorii de astăzi tocmai asta aplaudă, așa cum vom vedea imediat.

 

Aranjamentele corporatiste numite „parteneriat public-privat” [„multi-stakeholder capitalism”], în care puterea statului fuzionează cu cea a corporațiilor private, sunt vehicule potrivite pentru a conduce această convergență necesară între domeniile existente și cele care apar acum – o convergență între biologic și digital prin care FEM și acoliții lor vor să facă să fuzioneze mașinăria inteligenței artificiale, Big Data, învățarea automată, manipularea genetică, nanotehnologia și robotica.

 

Așa cum spuneam, Schwab numește asta „A Patra Revoluție Industrială”, care continuă pe baza celor trei anterioare, adică cea mecanică, cea electrică și cea digitală.

 

Transumaniștii, la care ajung imediat, visează la această fuziune între lumile fizică, digitală și biologică de decenii bune, iar acum viziunile lor par pe cale să devină realitate. Practic vorbind, următorii pași în hăckuirea ființei umane vor presupune încercarea de a impune anumite măsuri pe scară largă – la care, evident, e important să rezistăm cu toată fermitatea – și anume, impunerea identității digitale, care este legată de amprente și alte date biometrice, cum ar fi cele faciale, ori scanarea retinei, și, mai departe, de informațiile noastre demografice, de istoria noastră medicală, de date despre educația noastră, despre călătorii, despre tranzacțiile noastre financiare, despre conturile bancare – toate aceste instrumente fiind combinate cu monedele digitale emise de bănci centrale, ceea ce le va da guvernelor putere de supraveghere și control asupra tuturor tranzacțiilor noastre financiare și posibilitatea de a ne elimina, pur și simplu, din sistem, din piață, de a limita oricui capacitatea de a cumpăra și vinde în caz că nu te supui directivelor guvernului.

 

Iar faptul că folosim deja date biometrice pentru tranzacții obișnuite a făcut din folosirea acestor tehnologii o rutină. Ne condiționăm copiii să accepte verificarea biometrică ca pe ceva normal; de exemplu, sunt multe școli care folosesc acum identificarea facială ca să meargă mai repede coada la cantină, în pauza de prânz.

 

Până recent, date biometrice precum amprentele nu se foloseau decât pentru securitate, când omul era acuzat de o infracțiune sau la autentificarea unui document important la un notar. Acum, verificarea biometrică a devenit ceva obișnuit pentru cele mai banale și mai repetitive acțiuni, de la deschiderea telefonului mobil la coada de la cantină, ceea ce face ca tinerii să se obișnuiască cu ideea că trupurile lor sunt instrumente care se folosesc în tranzacții.

 

Altfel spus, instrumentalizăm trupul, de o manieră care poate fi subtilă și, probabil, inconștientă, dar asta nu o face deloc mai puțin eficientă.

 

Cei care au interesul economic de a crea piețe pentru produsele lor, fie că vorbim despre vaccinuri, ori despre echipamente de supraveghere ori despre date colectate, vor continua să folosească tehnicile astea – când cu binișorul, când cu bâta, fie promițând acces la servicii medicale, de exemplu, fie impunând cu forța identitatea digitală. Țări mai puțin dezvoltate, cum este India, sunt deja foarte avansate pe acest drum. În țări mai dezvoltate, ca a noastră, vor acționa întâi cu mănuși, cu îndemnuri subtile; vor spune că identitatea digitală este ceva convenabil, ceva care te ajută să nu mai pierzi timp – și pentru mulți, probabil, va fi greu să refuze ceva care-i ajută să nu mai stea la cozile kilometrice de la controlul de securitate din aeroporturi, de exemplu. Temerile privind protecția vieții private și supravegherea continuă vor deveni secundare atunci când riști să-ți ratezi zborul și ai posibilitatea să treci mai repede de control folosind identitatea digitală.

 

Odată instalat, acest sistem de supraveghere va oferi mecanisme de control fără precedent, permițând existența unui regim care se va putea menține împotriva oricărei forme de rezistență.

 

Visul ăsta tehnocratic va instaura cel mai intransigent sistem autoritar care a existat vreodată pe lume și care se va putea menține în fața oricărei opoziții, pe baza monopolului economic și tehnologic.

 

Nu va mai fi nevoie ca disidenții să fie încătușați și duși la închisoare; controlul se va face în cea mai mare parte prin control financiar, mai ales dacă adoptăm moneda digitală emisă de băncile centrale. Dacă vei vrea să reziști, vei fi scos din sistem și, pur și simplu, ți se vor închide în nas ușile oricărui magazin; n-o să-ți mai poți cumpăra benzină. Ceea ce înseamnă că, odată instalat, sistemul acesta se va dovedi aproape imposibil de răsturnat.

 

„Eugenism la microunde”

 

Harari, personajul pe care l-am citat in extenso la început, este printre cei mai proeminenți membri ai acestei noi specii de activiști academici și vizionari care-și spun „transumaniști”. Acești inși vor să utilizeze tehnologia pentru a altera nu doar mediul nostru de viață ci, la un nivel fundamental, însăși ființa umană.

 

Scopul lor este să îmbunătățească, zic ei, omul, să ne facă mai rapizi, mai deștepți și tot așa. Chestie care, zice Harari, ar fi și posibilă, și dezirabilă, pentru că toate organismele – omul, la fel ca amiba sau banana, de exemplu – nu sunt, la bază, decât algoritmi biologici. Asta este aceeași veche ideologie a darwinismului social, dar supra-accelerată acum cu ajutorul tehnologiei, adusă la zi cu ultimele unelte puse la dispoziție de tehnologie, de la editarea genelor la nanotehnologie, robotică, produse farmaceutice de avangardă.

 

Eugenism la microunde. Nimic nou sub soare.

 

Eugeniștii secolului XX numeau persoanele cu dizabilități „useless eaters” („consumatori inutili”), iar Harari, făcându-se ecoul acestei retorici, a comentat de mai multe ori public această problemă, ce ne facem în viitor cu oamenii care vor refuza să fie „îmbunătățiți” prin IA, oameni la care se referă cu sintagma, citez: „useless people” („oameni inutili”).

 

Harari prezice că, în deceniile care vin, cea mai importantă problemă în economie și politică va fi ce ne facem cu toți oamenii ăștia inutili. Și explică; de fapt, problema cea mai mare va fi plictiseala; ce-or să facă oamenii ăștia, cu ce se vor ocupa ca să-și găsească și ei un sens al vieții, câtă vreme ei sunt lipsiți de sens și de valoare.

 

Harari sugerează chiar și o posibilă soluție la această problemă. Zice: „În prezent, cea mai probabilă soluție, din punctul meu de vedere, va fi o combinație de droguri și jocuri video”. Bun, măcar aici avem deja un avans. Ceea ce nu-i scapă atenției lui Harari; el zice că „tot mai mulți oameni consumă tot mai mult timp cu droguri, atât legale cât și ilegale, și jocuri video”. Deci aici prezice Harari că vor ajunge, în câțiva ani, cei care refuză să se lase „hăckuiți” în scopul îmbunătățirii prin IA.

 

„Mântuirea digitală”: eugenie și sfârșitul vieții biologice

 

Dar Harari nu a fost prima mea întâlnire cu această mișcare transumanistă. Acum câțiva ani, am vorbit la o conferință organizată la Institutul Stanford pe tema transumanismului și am analizat ideea așa-zisei „îmbunătățiri a omului”, tehnologia biomedicală care nu doar că ar vindeca bolnavii, dar i-ar face și pe cei sănătoși mai buni, adică mai rapizi, mai puternici, mai inteligenți etc. La respectivul eveniment au participat mai mulți studenți din clubul transumaniștilor de la Stanford, cu care am avut o discuție cordială după conferință. Ocazie cu care am aflat că simbolul clubului lor era H+, adică „Humanity Plus”.

 

Erau niște tineri extraordinar de inteligenți, ambițioși și serioși, cum sunt studenții de la Stanford de obicei; unii mai citiseră și Platon, nu doar revista The Scientific American și voiau să facă lumea mai bună. Or fi fost unul dau doi autoritariști printre ei, dar impresia mea generală a fost că niciunul nu voia să impună un sistem de dominație corporatist-oligarhică asupra lumii, hăckuind ființele umane.

 

Cu toate astea, per total, impresia mea a fost că pur și simplu nu înțelegeau implicațiile premiselor lor fundamentale, ale axiomelor pe care le acceptaseră. Sigur că avem voie să ne alegem primele principii, elementele de bază ale fundației, dar, după aceea, e necesar să le urmăm până la capăt, până la ultima lor concluzie logică, altfel ne păcălim singuri.

 

Iar studenții aceștia nu erau marginali, ci erau chiar reprezentanții culturii transumaniste locale, care, evident, este foarte puternică și influentă în Silicon Valley și modelează imaginația multor membri ai elitei tehnologice. Printre promotorii transumanismului se numără și filosoful Nick Bostrom de la Oxford, și geneticianul George Church de la Harvard, și răposatul fizician Stephen Hawking, și inginerul Ray Kurzweil de la Google, și alte figuri importante.

 

Revin la conferința lui Harari din 2018, de la Forumul Economic Mondial, pentru că acolo el admite că acest control asupra datelor ar putea nu doar să permită unora să instaureze o dictatură digitală, dar și că, în opinia lui, s-ar putea ajunge la ceva și mai radical – și aici citez – „elitele ar putea obține puterea de a remodela însuși viitorul vieții”.

 

Apoi, după ce i-a încălzit un pic pe spectatorii lui de la Davos, a continuat într-un crescendo, că n-o să fie doar cea mai mare revoluție din istoria umanității, ci, zice el, va fi cea mai mare revoluție în biologie de la începutul vieții, acum patru miliarde de ani. Ceea ce, evident, este o treabă foarte importantă, întrucât, așa cum spune el, timp de patru miliarde de ani în regulile de bază ale vieții nu s-a modificat nimic semnificativ; ere peste ere, totul a mers lin; de la dinozauri la amibe, la tomate, viața omului a fost întotdeauna supusă legilor selecției naturale și legilor biochimiei organice.

 

Dar gata. Aceasta urmează să se schimbe, zice Harari, pentru că, citez:

 

„știința înlocuiește acum evoluția prin selecție naturală cu evoluția prin design inteligent, și nu prin designul inteligent al vreunui Dumnezeu aflat deasupra noastră, pe un nor, ci prin designul inteligent făcut chiar de noi.

 

Iar designul «norilor» noștri – IBM Cloud și Microsoft Cloud – sunt astăzi noile forțe motrice ale evoluției, într-un moment în care știința poate permite vieții, după ce aceasta a fost, timp de patru miliarde de ani, limitată la domeniul compușilor organici – știința poate permite vieții umane să treacă în domeniul anorganic.”

 

Fraza de început se face ecoul perfect al definiției inițiale a eugeniei, așa cum a dat-o chiar cel care a inventat termenul de „eugenie”, la final de secol XIX – mă refer la Francis Galton, care, neîntâmplător, era vărul lui Charles Darwin, și care spunea că ceea ce natura face azi încet și cu cruzime, adică evoluția prin selecție naturală, omul poate face providențial, repede și cu blândețe, adică evoluție prin propria noastră voință – sau, în cazul de față, prin voința cloud-urilor.

 

Dar ce spune Harari în ultima propoziție, că viața va trece în domeniul anorganic – acesta este un vechi vis al transumaniștilor, de la începuturile computeristicii moderne, visul că vom putea să ne încărcăm conținutul informațional al creierului sau al conștiinței în mașini (dacă vezi conștiința ca pe un fel de masiv sistem de calcul ori cloud digital ori alt depozitar tehnologic capabil să stocheze cantități enorme de date). Pornind de la această perspectivă integral materialistă despre om, nu vom mai avea nevoie de trupul omenesc, care, până la urmă, ne trădează de fiecare dată, astfel că, de fapt, a renunța la acest trup muritor, la această țărână organică, care se va întoarce mereu în țărână, înseamnă a ne găsi mijloacele tehnologice care ne vor permite să trăim etern într-un cloud digital sau într-un supercomputer celest.

 

Asta este salvarea, în escatologia transumanistă: mântuirea prin tehnologie digitală.

 

Acest proiect este unul imposibil, fizic și metafizic, pentru că Aristotel, Aquino și alții au spus că omul este o unitate inextricabilă între trup și suflet, iar nu un fel de spirit, de nălucă într-o mașină, un program software care poate fi transferat dintr-un aparat hardware în altul.

 

Dar, lăsând asta la o parte pentru moment, uitați-vă ce ne spune acest vis escatologic despre mișcarea transumanistă. Este evident că aceste fantezii, aceste deliruri ale imaginației, care au trecut deja dincolo de domeniul științei, constituie, foarte vizibil, o religie. De fapt, este vorba de o religie gnostică aparte, care atrage azi tot soiul de tipi educați, puternici, bogați, influenți cultural, pentru că face apel la aspirații religioase profunde și alte dorințe neîmplinite.

 

Transumanismul este un substitut de religie, un substitut de religie pentru epoca noastră laică.

 

O putere hidoasă

 

Nu pot sublinia îndeajuns cât de importantă este în vremea noastră acea mică lucrare a lui C.S. Lewis, Abolition of Man (Abolirea omului). Iar Lewis spunea, la un moment dat, că romanul distopic That Hideous Strength (Acea putere hidoasă), partea a treia din trilogia lui spațială, este o abordare ficțională a eseului Abolition of Man. Cei care au citit cu atenție Minunata lume nouă a lui Huxley și O mie nouă sute optzeci și patru a lui Orwell ar face bine să citească și That Hideous Strength, care, cred eu, este pe nedrept marginalizată în categoria distopic. În 1945, Lewis îl prezicea, practic, pe Yuval Harari și gașca lui de transumaniști, îi punea deja, pe ei și ideologia lor, la orizontul unui viitor apropiat.

 

Personajul lui Lewis, dr. Filostrato, un om de știință italian sincer, dar profund rătăcit, preia, alături de o cabală de tehnocrați, frâiele unui oraș universitar idilic – gândiți-vă la Oxford ori la Cambridge, ori chiar la Hillside – și începe imediat să schimbe totul potrivit propriei viziuni despre viitor.

 

Protagonistul romanului, Mark Studdock, este recrutat din universitate de acest institut de tehnocrați, care îi dau o mărire de salariu, știți cum e, și îl conving să renunțe la postul lui. Mark își dorește foarte mult să facă parte din acest grup progresist, să fie și el parte din acest cerc de cunoscători care se află la cârma viitorului și își petrece primele zile la acest institut național coordonând experimente și încercând să-și dea seama care este, mai exact, fișa postului lui. Până la urmă, își dă seama că a fost recrutat în primul rând ca să scrie materiale de propagandă care să explice activitățile institutului unui public tot mai suspicios. Dar, fiind cercetător în domeniul științelor sociale, iar nu jurnalist, Mark iese la un prânz cu Filostrato și membrii cercului de cunoscători, ocazie cu care află câte ceva despre viziunea despre lume a acestor oameni de știință.

 

Fliostrato tocmai ce dăduse ordin să se taie niște mesteceni din curtea institutului și să fie înlocuiți cu copaci făcuți din aluminiu. Cineva de la masă îl întreabă, normal, de ce face așa ceva, remarcând și că lui îi plac mestecenii. Iar Filostrato spune: ah, da, plantele de grădină pot fi drăguțe, dar nu și cele sălbatice; el însuși și-a pus niște trandafiri în grădină, dar nu arbuști și copaci sălbatici, din pădure, care sunt doar niște buruieni. Filostrato povestește cum a văzut, în Persia, un copac de metal atât de bine realizat, că nici nu-ți dădeai seama că nu era natural, și care, în opinia lui, s-ar putea face chiar și mai perfect. Interlocutorul lui obiectează, spunând că un copac de metal nu poate fi la fel cu unul natural, dar omul de știință nu se lasă intimidat, ci explică motivele pentru care un pom din fier este superior:

 

„Dar gândește-te la avantaje……. Nu te vei plictisi niciodată de el,  pentru că, dacă te plictisești de el într-un anumit loc, chemi doi muncitori și ți-l cară în altă parte, oriunde vrei tu să îl pui. Nu moare. Nu-i cad frunzele. Nu-i cad ramurile. Nu-și fac în el cuiburi păsările, ca să ai mizerie și gălăgie.”

 

Mark intervine și spune și el că da, așa, de amuzament, poți avea unul sau doi astfel de copaci, dar Filostrato o ține pe-a lui: momentan, e necesar să păstrăm copacii naturali, pentru atmosferă, dar, curând, vom găsi un substitut chimic și pentru atmosferă, și atunci nu vom mai avea nevoie de pomi naturali; atunci, nu vor mai fi decât aceste obiecte artistice în formă de copac, peste tot pe Pământ.

 

„De fapt, vom curăța toată planeta”, anunță Filostrato. „Adică cum?”, întreabă cineva. „Adică nu va mai fi niciun fel de vegetație”, zice Filostrato; „așa cum orice englez se bărbierește în fiecare dimineață, așa vom rade și noi într-o zi planeta”. „Păi și păsările ce-or să facă?”, se miră cineva. Dar Filostrato are un plan și pentru păsări; zice:

 

„Păi nu vom avea nici păsări pe acești copaci artistici. Vom avea numai păsări artistice, care cântă când apeși pe buton; le ții în casă și, când te plictisești de ele, le oprești. Gândiți-vă ce îmbunătățire considerabilă: nu mai ai pene pe jos, nu mai ai cuiburi, ouă, nu mai e mizerie.”

 

„Adică”, spune Mark, „asta înseamnă, practic, abolirea vieții organice”. La care Filostrato ripostează: este vorba de simplă igienă. Și aici vedem la Filostrato primele ecouri ale retoricii lui Yuval Harari, un discurs căruia i-ar fi stat foarte bine să răsune în sălile conferinței anuale de la Davos:

 

„Uitați ce e, prieteni, când luați de jos ceva putred, pe care se târăște o creatură organică, nu-i așa că spuneți: vai, ce scârbos? Și aruncați apoi mizeria pe jos?

 

Iar voi, englezii, mai ales voi, care – să recunoaștem – sunteți ostili vieții organice, cu excepția propriei voastre persoane, a propriului trup, pentru care, în loc să lăsați această viață organică să se desfășoare, ați inventat băile zilnice. Iar ceea ce numiți voi murdărie, țărâna, nu este murdărie; nu ăsta este termenul corect. Mineralele sunt țărână curată; adevărata mizerie vine de la organisme, de la transpirație, de la salivă, de la excreții.

 

Iar ideea voastră despre Puritate, nu-i și aceea, oare, un exemplu foarte bun că impur și organic sunt, de fapt, termeni interșanjabili pentru voi?

 

Și, până la urmă, și noi, oamenii, tot organisme suntem. Recunosc că……. în noi, viața organică a produs conștiința. Și-a făcut, deci, treaba. Dar, după asta, vrem să știm mai mult. Nu mai vrem o lume pe care viața organică crește peste tot, ca o blană. Nu mai vrem acest Prototip Albastru, ca să-i spun așa, care tot dă lăstari și tot înmugurește și tot face pui și putrezește.

 

E nevoie să scăpăm de el. Încet-încet, firește. Învățăm treptat cum să facem astfel încât creierele noastre să trăiască având tot mai puțin nevoie de trup; învățăm să construim trupuri în mod direct, din chimicale, ca să nu mai avem nevoie să le îndopăm cu animale moarte și cu buruieni. Învățăm cum să ne reproducem fără copulație.”

 

Moment la care cineva obiectează, spunând că partea asta nu i se pare deloc distractivă. Dar Filostrato spune:

 

„Prietene, păi deja ați separat distracția de fertilitate, iar distracția însăși pare să fie pe trecute. Natura însăși pare să arunce la coș acest anacronism, iar când va fi renunțat la el cu totul, atunci poate începe civilizația adevărată.”

 

Vă reamintesc că acest roman a fost scris cu decenii înainte să se inventeze fertilizarea in vitro și alte tehnologii de asistență în domeniul reproducerii și cu decenii înainte ca revoluția sexuală să ducă la acceptarea pe scară largă a pilulelor contraceptive.

 

O filosofie a morții

 

Așa cum Lewis arată la finalul cărții lui, știința nu este, însă, controlată de oameni de știință sclipitori. De fapt, ea este sub controlul unor forțe demonice.

 

Vedem atât în personajul real Harari, cât și în personajul fictiv Filostrato, oameni care îmbrățișează, care chiar celebrează ideea că ființele umane vor renunța la trup, văzut ca expresie a mizeriei pe care o produce viața organică, și își vor muta, cumva, existența conștientă într-un recipient steril din materie anorganică. Vedem în ambii un tip de om care vrea să dezinfecteze întreg Pământul, să-l spele bine cu soluție antibacteriană.

 

Oare nu cumva îndemnurile din perioada covid ne-au împins ceva cam mult în direcția visului lui Filostrato? Amintiți-vă cum dezinfectam și curățam întreg mediul înconjurător și cum ne-am transferat toate comunicările în mediul digital. Și-apoi, nu cumva am continuat pe calea asta, petrecând tot mai multe ore lipiți de un ecran, într-o lume virtuală, în loc să interacționăm cu oameni reali, în lumea reală? Asta în timp ce, din fiecare apăsare pe tastatură și din fiecare click, inteligența artificială extrage tone de date comportamentale despre noi.

 

Materia organică este vie, în timp ce cea anorganică este moartă. Nu pot conchide decât că visul transumaniștilor este, la o analiză finală, o filosofie a morții.

 

Dar suntem nevoiți să admitem că, astăzi, ea a devenit o filosofie influentă în rândurile elitelor. Într-un fel sau altul, noi toți am fost, mai mult sau mai puțin, seduși de ideea falsă că, printr-o aplicare coordonată și precaută a tehnologiei, vom scăpa de toți agenții patogeni din mediul nostru și vom dezinfecta planeta; ba chiar, pe calea asta, am putea chiar scăpa, cumva, de moarte…….

 

Filosoful italian Augusto Del Noce spunea că filosofiile care pornesc de la baze greșite nu doar că își ratează obiectivele, dar sfârșesc inevitabil prin a produce efectul contrar celui scontat.

 

Transumanismul tinde spre ceva superior – inteligență supraumană, puteri supraomenești, viață fără de moarte – dar, pentru că pornește de la idei cu totul false despre ce înseamnă să fii om, ne va duce – în caz că îmbrățișăm necugetat acest vis transumanist – la un coșmar, la o distopie de stupiditate, de slăbiciune și de moarte. Închei pe acest ton optimist…….

 

Citiți și:

De la darwinism la transumanism

Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și imoral

Ce este transumanismul (I) – Principiile pe care se bazează, scopurile și rădăcinile culturale. În ce cred Yuval Harari și Klaus Schwab

 

 

 

https://yogaesoteric.net/transumanismul-este-o-religie-de-inlocuire/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Transumanismul s-a nascut in Gradina Eden,cand Tata  SATAN din Ioan 8/44,a   fecundat  sangele primilor parinti si l-a transmis TUTUROR urmasilor, care nu se conecteaza la transfuzia cu Sange Dumnezeiesc… Transumanismul este păcatul originar impanat la scară globală de Gunoierul Demolator, pentru a-l face pe om „ca Dumnezeu”,dar fără Creator…

 

  Transumanismul si-a aratat  coltii in vechime,dar si i-a plombat in ultima vreme: 1957-1970 – Primele rădăcini tehnice: Julian Huxley publică eseul „Transhumanism” în 1957. În anii ’60 apar primele proteze bionice rudimentare și experimentele de interfață creier-mașină (în 1963 Jose Delgado controlează un taur cu electrozi).

– 1980-1990 – Mișcarea devine conștientă de sine: Max More, Natasha Vita-More și „extropienii” pun bazele filozofiei transumaniste în California. Apare revista Extropy.

– 1998-2002 – Se înființează World Transhumanist Association (astăzi Humanity+). Nick Bostrom publică primele lucrări majore.

– 2005-2015 – Faza practică:

– 2004 – FDA aprobă primul cip RFID implantabil uman (VeriChip).

– 2013 – Google înființează Calico (companie de cercetare anti-îmbătrânire).

– 2016 – Primul creier de șobolan controlat complet de la distanță prin optogenetică.

– 2016-2025 – Faza de accelerare masivă:

– 2016 – primul copil născut din trei părinți genetici (Marea Britanie).

– 2018 – primii bebeluși editați genetic prin CRISPR (China).

– 2020-2025 – Neuralink, Synchron, Paradromics și Blackrock Neurotech implantează zeci de persoane cu interfețe creier-computer care permit controlul tastaturii, cursorului sau brațelor robotice doar prin gând.

– 2023-2025 – explozia AI multimodal (ChatGPT, Grok, Claude, Gemini), robotica umanoidă (Tesla Optimus, Figure, Boston Dynamics Atlas) și editarea genetică de precizie.

– 2024-2025 – primele terapii de reversie a îmbătrânirii intră în teste clinice umane.

 

Concluzie cronologică:

transumanismul tehnologic practic a început serios între 2016-2020 și a intrat în faza exponențială în 2023-2025. Punctul non retur a fost depășit.

 

Unde este acum „epicentrul ” transumanismului? Nu există un singur loc, ci un triunghi global cu trei vârfuri:

 

  1. San Francisco Bay Area + Austin, Texas (SUA)

Neuralink, OpenAI, Anthropic, Calico, Altos Labs, Retro Biosciences. Aici se concentrează 70-80% din investițiile private în longevitate și interfețele creier-computer.

 

  1. China (Beijing, Shenzhen, Shanghai)

BGI Genomics, editare genetică embrionară, China Brain Project, strategie de stat pentru îmbunătățirea umană. China avansează cel mai rapid pe editare germinală și optimizare cognitivă.

 

  1. Israel, Elveția, Singapore

Noduri strategice de cercetare: longevitate, neuroștiințe, politici permisive pentru inginerie genetică.

 

Când vom vedea efectele clare în viața de zi cu zi?

 

– Între 2027 și 2035 vor apărea pragurile vizibile:

– 2026-2028 – zeci de mii de utilizatori cu implanturi neuronale, inclusiv persoane sănătoase.

– 2028-2032 – terapii de întinerire biologică (-15 până la -25 de ani biologici) pentru elitele financiare.

– 2030-2035 – copiii proiectați genetic vor deveni realitate legală în anumite state.

– 2033-2040 – AGI, nano-tehnologia și robotica vor permite tentative de „transfer” sau copiere a conștiinței.

 

Din perspectivă creștină, dar și din perspectiva tradițiilor spirituale universale, transumanismul ridică probleme majore:

Omul este creat „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ”. Îmbunătățirea fără limită riscă să distrugă exact acest chip: libertatea, suferința, jertfa, moartea ca poartă.

Ideea de „nemurire biologică” sau „upload al conștiinței” rupe unitatea dintre trup și suflet.

 

Apare riscul unei caste post-umane care va domina oamenii rămași „naturali” – o formă nouă de sclavie globală. Totuși, medicina, protezarea și prelungirea vieții sănătoase nu sunt condamnate. Linia roșie apare atunci când omul vrea să devină „ca Dumnezeu” fără Dumnezeu.

 

 

 

Transumanismul nu „va începe ”. El se desfășoară deja. Se accelerează exponențial în intervalul 2025-2030. Centrele principale sunt SUA, China și câteva noduri secundare strategice. Următorii zece ani vor fi decisivi: fie omenirea va folosi tehnologia cu măsură și discernământ, fie va păși într-o eră post-umană în care sufletul va deveni cea mai ieftină monedă.

 

Cine înțelege aceste aspecte nu mai are voie doar să asiste. Fiecare om conștient este chemat să aleagă unde se așază: de partea mașinii sau de partea ființei vii.

 

Transhumanismul în lumina Scripturii

 

Transumanismul nu apare ca termen în Biblie – Scriptura a fost redactată acum aproape 2000 de ani – dar duhul transumanismului este descris cu o precizie cutremurătoare. Biblia vorbește despre patru mari „proiecte transumaniste” ale omenirii căzute. Toate au un element în comun: se termină prin judecata lui Dumnezeu.

 

Iată, pas cu pas, ce spune Scriptura despre dorința omului de a deveni „mai mult decât om” fără Dumnezeu.

 

  1. Primul transumanism – Turnul Babel (Facere 11:1-9)

„Haidem să ne facem un nume……. să nu fim risipiți……. să ajungem până la cer.”

Aceasta este prima încercare colectivă a omenirii de a depăși condiția umană prin tehnologie, organizare și unitate impusă.

Rezultatul este limpede: Dumnezeu amestecă limbile și risipește omenirea.

Înțelesul pentru azi: orice proiect global de „unitate tehnologică” care vrea să înlocuiască unitatea în Dumnezeu se va sfârși inevitabil într-o dezbinare și mai mare.

 

  1. Al doilea transumanism – Nefilimii (Facere 6:1-8)

„Fiii lui Dumnezeu” – interpretați de majoritatea Sfinților Părinți ca fiind îngeri căzuți – au coborât și au făcut copii cu fiicele oamenilor. Rezultatul: uriași, „oameni cu nume”, ființe hibride.

Aceasta este prima formă de editare genetică din istoria omenirii – hibridizare înger-om.

Rezultatul este dramatic: „Și a văzut Domnul că multă este răutatea omului pe pământ……. și I-a părut rău că l-a făcut.” Urmează Potopul.

Înțelesul pentru azi: când omul începe să-și modifice genomul – prin tehnologia de editare genetică CRISPR, bebeluși cu mai mulți părinți genetici, hibridizări cu AI – riscă să nască ființe care nu mai sunt create „după chipul lui Dumnezeu”.

 

  1. Al treilea transumanism – Faraon și magii lui (Ieșire 7-12)

Magia egipteană era o formă de „tehnologie spirituală” prin care omul încerca să imite puterile lui Dumnezeu: toiagul devenea șarpe, apa se prefăcea în sânge, broaștele invadau țara.

Era un transumanism demonic: omul vrea să devină dumnezeu prin forțe oculte.

Rezultatul: toate plăgile se întorc împotriva lor, întâii-născuți mor, imperiul se prăbușește.

Înțelesul pentru azi: când tehnologia devine „magie modernă” – control în sfera conștiinței, implante neuronale, realitate virtuală ca evadare din realitate – ea se va întoarce împotriva creatorilor ei.

 

  1. Al patrulea transumanism – Împăratul Antihrist (II Tesaloniceni 2; Apocalipsa 13)

Acesta este transumanismul final și desăvârșit.

– „Omul nelegiuirii……. care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu.”

– „Face semne mari……. înșală pe locuitorii pământului…….”

– „Și face ca toți să primească semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără semn.”

 

Va fi un om care:

 

va părea nemuritor („rana de moarte i s-a vindecat”);

va controla conștiințele prin imagine și tehnologie („icoana fiarei vorbea”);

va impune o pecete economică și biologică.

Sfântul Andrei al Cezareei (sec. VII): „Semnul fiarei va fi ori un cip, ori un tatuaj, ori orice altceva care va schimba firea omului și-l va face să nu mai poată spune «Tatăl nostru».”

 

Ce spune Hristos Însuși despre aceste vremuri?

 

„Se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne mari și minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși.” (Matei 24:24)

Vor veni „salvatori ” care vor promite sănătate veșnică, nemurire, inteligență fără limite. Vor face minuni tehnologice reale. Dar scopul lor va fi luarea sufletului omului. „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8:36) Acesta este versetul-cheie împotriva întregului proiect transumanist.

 

 Ce ne spun sfinții despre transhumanism

 

Întrebarea „Ce ne spun marii Părinți ai omenirii despre vremurile transumanismului?” este una dintre cele mai grele și mai necesare ale epocii noastre.

Răspunsul scurt este acesta: ei nu au vorbit despre cipuri, AI sau CRISPR, dar au vorbit exact despre duhul care le-a născut. Transumanismul nu este o tehnologie nouă. Este vechiul duh al lui Lucifer, îmbrăcat acum în halat alb de laborator și finanțat cu miliarde de dolari.

 

Iată ce ne spun, cuvânt cu cuvânt, marii Părinți despre ceea ce trăim astăzi:

 

Sfântul Ignatie Briancianinov (†1867) – proorocie uluitoare

„În vremurile de pe urmă, trupul omului va fi cinstit foarte, iar sufletul va fi disprețuit. […….] Oamenii vor născoci mijloace să trăiască mult și fără boală, dar sufletul lor va muri mai înainte de trup.” (Areopagitul Rusiei, vol. V)

Sfântul Paisie Aghioritul (†1994) – cel mai explicit

„Vor veni vremuri când diavolul va umbla pe pământ cu «antenele» lui. Vor face operații la creier și vor pune cipuri. Cine va primi cipul nu va mai putea face rugăciunea lui Iisus. Omul va deveni ca un radio controlat de satelit. Și cei care vor primi pecetea vor fi ca niște câini legați cu lanț invizibil.” (Cuviosul Paisie – Scrisori către monahi)

Sfântul Ioan de Kronstadt (†1908)

„Va veni vremea când oamenii vor vrea să devină nemuritori pe pământ și vor chema moartea, dar moartea va fugi de ei.

Atunci se vor scârbi de viață și vor striga: «Cine ne va scăpa de trupul acesta al morții?»”

Sfântul Siluan Athonitul (†1938)

„Când omul se mândrește că poate face ceva fără Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt se retrage și rămâne doar mintea lui – iar mintea fără har este diavolească.”

Sfântul Iustin Popovici (†1979) – cel mai dur

„Transumanismul este ultimul și cel mai rafinat umanism – adică închinarea la om ca dumnezeu. Este antihristianism științific. Omul vrea să devină dumnezeu prin tehnică, dar devine jucăria diavolului.” (Omul și Dumnezeul-om)

Sfântul Nicolae Velimirovici (†1956)

„Când omul va începe să-și schimbe trupul ca pe un costum, atunci va pierde sufletul ca pe o haină veche pe care o aruncă.

Și va rămâne gol în fața lui Dumnezeu la Judecată.”

Părintele Arsenie Papacioc (†2011)

„Să nu vă speriați de cipuri, să vă speriați de trădare. Cipul nu te face rob dacă tu ești deja rob înăuntru. Dacă îți iubești păcatul mai mult decât pe Hristos, nici fără cip nu ești liber.”

Părintele Rafail Noica

„Tehnologia nu este rea în sine. Dar când omul folosește tehnologia ca să scape de cruce, atunci tehnologia devine antihristică. Crucea este singura cale spre Înviere. Cine fuge de cruce fuge de Hristos.”

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul (†1991)

„Eu văd cu duhul: vor veni ani când oamenii vor avea în ei aparate și vor auzi voci în cap. Atunci să fugiți în munți și să vă rugați. Numai rugăciunea curată va mai putea să alunge acele glasuri.”

Părintele Tadej de Vitovnica (†2003)

„Când omul va vrea să trăiască veșnic fără Dumnezeu, va începe să moară veșnic cu diavolul.”

Toți Părinții ne avertizează asupra acelorași aspecte, folosind cuvinte diferite: Este încercarea de a anula căderea prin tehnică în loc de pocăință.

Este minciuna veche a șarpelui: „Nu veți muri nicidecum……. veți fi ca Dumnezeu.”

Dar tot ei ne dau și leacul:

 

– Rugăciunea lui Iisus neîntreruptă – oprește orice formă de control lăuntric;

– Smerenia absolută – te face invizibil pentru sistem;

– Iubirea jertfelnică – o forță pe care niciun algoritm nu o poate copia;

– Moartea zilnică pentru Hristos – cale spre adevărata nemurire.

 

Părinții nu se tem de tehnologie. Ei se tem de omul care își pierde sufletul în timp ce își prelungește viețuirea trupului. Rămâi în rugăciune. Rămâi om până la capăt. Căci doar așa vei trece prin valul acesta și vei ieși de partea cealaltă – nu ca post-uman, ci ca om viu în Dumnezeu.

 

 

 

https://yogaesoteric.net/transumanismul-a-inceput-deja-cronologia-epicentrele-si-judecata-spirituala-a-epocii-noastre/

 

 

 

 

◉Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității◉ Pericolul 5G: 13 motive pentru care tehnologia wireless 5G va fi o catastrofă pentru omenire◉ Justiția și CCR au devenit cârpele de care își șterg picioarele tâlharii care jefuiesc averea publică◉ Trump avertizează Europa: „Se îndreaptă într-o direcție greșită”◉ Analiză: Cei mai săraci români se află în fiefurile PSD◉ Știință falsă și fără Dumnezeu (Ediția a 1-a) (Ediția a 1-a) (Ediția a 2-a) de Mark Gerard Keenan (Autor)◉ 5G – Tehnologie avansată pentru bunăstarea noastră sau o distopie a Kill Grid-ului?◉ „Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli◉ Ion liescu și anturajul lui au confiscat revoluția, spune procurorul Dosarului Revoluției◉  Dr. Vasile Astărătoae: „Terapia genică este în stadiul în care vinde iluzii și nu vindecări”◉ (In loc sa intre in pamant de rusinea injustitiara,ei cer prin…benzinarii sa dea foc  justitiei capturate, oligarhizate) BENZINA PE FOCUL JUSTIȚIEI: CÂND SIFOANELE ÎN ROBE CER ÎNTÂLNIRI LA POMPĂ!◉ Theodor Paleologu: În cea mai mare parte politicienii sunt dilii. Arată degetul când vine vorba de cultură◉ Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani◉ (Justitia de azi, PESEDIZANTA, adapata,beberonata la justitia  ko-comunista,care a ciuruit dreptatea,a ingropat adevarul si martirii neamului,nu se dezminte…)  Zeci de ziariști, instituții și ONG-uri protestează public împotriva atacurilor la adresa Recorder◉ DE CE ATACĂ MUSK ȘI SUA EUROPA?◉ Fără intimitate, fără proprietate: lumea în 2030, conform WEF◉ Va însemna ascensiunea roboților sexuali sfârșitul relațiilor?◉ Tehnocrația și transumanismul – agenda antiumană a „Marii Resetări”◉ (Cum a facut KNOCKOUT nedreptatea demonica…) „Cassius Marcellus Clay”: Stăpânul de sclavi împotriva sclaviei◉ Elon Musk lansează Neuralink pentru a conecta creierul la computerele Startup-ul CEO-ului Tesla și SpaceX își propune să implanteze electrozi minusculi în creierul uman◉

 

 

Conectarea creierelor la mașini și utilizarea neurotehnologiei la perspectivele culturale și etice ale scenei globale actuale◉ 193. Cyborg Soldier 2050: Fuziunea om-mașină și implicațiile pentru viitorul Departamentului Apărării◉ Pentru ca nu am vrut sa devenim UNA cu (nu ca…) Dumnezeu, Inteligentul Artificial ,tata Satan din Ioan 8/44 va hibrida   omul nenascut din Samanta Sa  intr-un ”Zeu”/ Este cyborgul viitorul nostru?◉ Economia demonică și trucurile bancherilor◉ Știință falsă și fără Dumnezeu (Ediția a 1-a) (Ediția a 1-a) (Ediția a 2-a)◉ Ordinul secret care a șters 40.000 de români de pe hartă. Adevărul macabru despre Bărăgan…◉ Transumanul geoinginerizat- Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității◉ Europa merge pe drumul greșit pe autostrada istoriei◉ L-au confiscat și pe Dumnezeu. Patriarhul Kiril: Invadarea Ucrainei, războiul sfânt al Rusiei împotriva Occidentului satanist◉ Monsanto: Exemplul mondial de manipulare și înșelăciune corporativă◉ UE vrea să impună semințe modificate genetic și să interzică sădirea de semințe din gospodăriile fermierilor◉ Desființarea Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) va scoate din piață toate soiurile de legume, fructe și cereale românești?◉ Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Editor: Victor Roncea. Primele trei volume intrate sub tipar la Editura TipoMoldova, cu prefețe semnate de generalii scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și istoricul Gh. Buzatu◉ In Memoriam Paul Goma – scriitorul internat de comuniști și “internetizat” de post-comuniști, mort fără cetățenia țării sale. Scrisori către Băsescu și Tismăneanu și ULTIMA FILMARE, despre Basarabia, din 24 Martie 2011!◉ Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea. Fenomenul Piața Universității a ajuns de la Palatul Suțu la Cetatea Râșnov◉ Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (13). Furtul cadavrelor◉ „Misterul” celor 40 de cadavre◉ VIDEO declasificat: Cum testa armata SUA arme biologice pe propria populaţie◉

 

 

 

România, paradis al infractorilor?◉ Proteste violente la Bruxelles: Fermierii au blocat traficul, au incendiat cauciuri și au aruncat cu legume în poliție◉ (Dupa ce fostul ministru rozaliu i-a mintit pe alegatori, i-a cumparat si pe … ”judecatori”) Răzvan Cuc, surprins negociind presupusa mită într-un restaurant din Capitală: „Am înțeles că ți-a arătat de 7. Ce mi-a zis el: 7”◉ Încă un pesedist salvat de Curtea de Apel București: Ex-deputatul Mitralieră a fost achitat, după un an de amânări◉ Bolojan nu mai vrea prescripție pentru marii corupți. Lia Savonea are o răspundere în scandalul din Justiție. Dar Predoiu?◉ Medici acuzați că luau mită pentru operații, la două mari spitale din Iași◉(Justitiarii sufera de aceeasi INCURABILA spaguire…) Cinism- De ce iartă justiția corupția din spitale. Judecător: „Mita a fost un accident”◉ Himeră (virus)◉ CHIMERA-XN23: Supervirusul aerian care ar putea declanșa o criză globală fără precedent◉ (Super-arma DEMONIALA…) Virusul himeran◉ Mai multe controverse legate de virusul „hibrid”◉ Verdeața urbană previne spitalizările pentru probleme de sănătate mintală: 20 de ani de date din 7 țări◉ Oamenii de știință au creat o maimuță-himeră, care strălucește în verde◉ BIOTERORISMUL ȘI ARMELE BIOLOGICE◉Europa virusată◉ James D. Watson – despre arme biologice◉ Virusul Himera: Cartea 1 din Trilogia Himera◉ (Ca si mos Fesenila cel Iliescian care a votat legea avortului pe fundalul CRACIUNULUI…) Cel mai „frumos” cadou de Crăciun: uciderea pruncilor◉ 36 de ani de la (LOVILUTIA) Revoluția Română din 1989◉ Despre laboratoarele biologice ale Pentagonului și Bundeswehrului în Ucraina◉ Virusuri, arme și secrete. Detalii din interiorul unui laborator de arme biologice din Rusia◉GENERALII CARE AU VÂNDUT ROMÂNIA! LISTA SECRETĂ A TRĂDĂTORILOR CARE ÎNCĂ TE CONDUC!◉ Scenarii infernale prezentate de Pentagon: războiul bazat pe biotehnologie – Crearea de plăgi prin agenți patogeni modificați, Internetul Corpurilor și editarea genetică vor modifica natura războielor viitoare◉Unde sunt liniile directoare pentru producția de animale cu modificări genomice intenționate?◉

 

 

 

 

Analiză Dr. Joseph Mercola: Alimentele, transformate în arme biologice?◉ Sindromul Havana continuă. Încă doi membri ai Consiliului de Siguranță Națională SUA au prezentat simptomele specifice atacurilor cu energie diriijată: dureri de cap și insomnie◉ PR. JUSTIN: CINE SE TEME DE SFINȚII ÎNCHISORILOR?◉ (Miliardarul criminal-indopat cu pensii PeSeDale…) Demascat la Tribunal că a supravegheat incinerarea morților din ’89, Dan Voinea are pensie de peste 40.000 de lei◉ Liberalizarea energiei, adevărata cauză a crizei economice. „Vaca de muls” România a îmbogățit „băieții deștepți”. Economist: Liberalizarea este o glumă bună, dar proastă◉ Monsanto încearcă să preia controlul asupra aprovizionării mondiale cu semințe, națiune cu națiune◉ Oamenii de știință au luat-o razna: Kevin Folta, discreditat agent Monsanto, a declanșat un anevrism pe Twitter, acuzându-l pe Health Ranger de „violență” și pe Food Babe de „terorism”◉ Martin Shkreli, ticălosul și profitorul Big Pharma, este de fapt ticălosul malefic Loki din Răzbunătorii!◉14. Cercetarea tranziţiei criminale – deturnarea armatei si serviciilor secrete◉ România sub guvernarea înaltelor trădări-Cine și de ce a lăsat România pradă asasinilor economici ? Cine ne-a trădat ?◉ Andreea Esca recunoaște Planul Kalergi cu zâmbetul pe buze◉ Ce i-a transmis Papei Leon al XIV-lea patriarhul rus care a binecuvântat războiul lui Putin◉ (TEATRU PENTRU FRAIERI…) Sorin Rosca Stanescu: Adevăratele intenții ale Laurei Codruța Kovesi◉ Corupția este în creștere în toata lumea (ne)buna)… Cum corup mafiile economia globală?!◉ Eșecurile sistemului liberal- Sub jugul datoriilor◉ Pericolul unui haos financiar generalizat◉ Monstrul din spatele ingineriei meteorologice?◉Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități◉ Geoingineria este o armă de distrugere în masă. Rezolvarea „crizei climatice” este dăunătoare pentru afaceri și mai rea pentru politică◉ Este războiul nuclear comparabil cu schimbările climatice?◉ Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității◉

 

 

 

 

 Laboratoarele de arme biologice ale armatei americane. Helena Glass◉ Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități◉ Nina Moica, fostă deținută politic: „Revoluția n-a curățat complet terenul de foștii comuniști”◉ Caracatița e încă vie◉ Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu (3)◉ Cyborg – ficțiune sau realitate?◉ COP29. Marea Resetare a Apocalipsei Climatice. Taxarea oamenilor pentru a hrăni băncile◉„Disperarea este un lux pe care nu ni-l putem permite”: David Suzuki despre lupta pentru acțiuni în contextul crizei climatice◉ Dosarele lui Epstein: ce membri ai familiei regale, politicieni, muzicieni și actori sunt în fotografii?◉ Timișoara sub gloanțe: crima care a prăbușit dictatura◉ Prăpastia cosmică◉ Vom fi cu toții cyborgi mâine?◉ (O lectie pentru adormitii Maicii Poporului-functionari RASplatiti din bani bublici,pentru a taia frunze la dulai electorali…) Peisaje agro-urbane: dinamică și proiecte◉ (Inca o lectie pentru ostenii care dorm in front…) Jurnalul Războaielor Mici: Moștenirea lui Dave Dilegge și viitorul războaielor mici și al securității naționale a SUA◉ Recenzie „Partea întunecată a Pământului”: Un imperiu în finalul jocului◉ Cele mai bune cărți ale anului 2025: Mister◉ Recenzie „Școala de păsări”: Vizită într-o lume înaripată◉167. Încrederea intelectuală a Chinei: Vor avea SUA curajul să concureze?◉Opinia WSJ: Șefii Apărării le spun europenilor să se pregătească de război◉ CINE L-A OTRĂVIT PE VADIM? Misterul banilor găsiți după moartea „Tribunului”◉ (Pentru ca ne au la mana cu E-uri si cu alte pilule,ne golesc de sine si ne umplu cu dejectii demonice…) „În viitor, vom elimina sufletul cu medicamente.” – Rudolf Steiner – filozof și esoterist austriac(1861-1925)◉ Dr. Robert Malone: Cyborgii umani sunt doar începutul. Agenții guvernamentale implicate în cercetări privind augmentarea umană◉ Este tehnocrația globală inevitabilă sau periculos de iluzorie?◉ Recorder. Remember-„N-avem toată puterea dacă nu avem justiția” spunea cândva Felix exprimând visul tuturor mafioților.◉

 

 

 

 

Fraudarea Hotelului „Bucureşti”◉ Ponta şi Năstase reclamaţi pentru privatizarea frauduloasă a ALRO Slatina◉ Omar Hayssam este vizat şi într-un dosar de la DNA, privind privatizarea IPRS Băneasa◉ Lista neagră a celor mai bogaţi români care au sau au avut probleme cu justiţia◉ Severin Tcaciuc – proprietarul unui imperiu cladit prin fraudarea statului◉ ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație◉ Vladimir Putin vrea să cucerească acum toată Ucraina și părți din Europa, avertizează rapoartele serviciilor SUA. Țări NATO vizate◉ O carte despre dezastrul economic și moral din România lui Nicolae Ceaușescu Petre Barbu◉ Se spune despre ei că ar conduce lumea și ar deține mai mult de jumătate din averea lumii◉ Cine conduce lumea? (I)◉ SCANDAL NAȚIONAL: „UBER INTIM” PE BANI PUBLICI! CUM A DEVENIT PUȘCĂRIA ROMÂNĂ BORDELUL DE LUX AL DEȚINUȚILOR VIP!◉ Poliția Judiciară în moarte clinică: Sindicatul Europol dezvăluie vulnerabilitățile sistemice care paralizează justiția◉ Prof. dr. Vasile Astărăstoae: “Visul eugenic“ și discriminarea genetică◉ Totul este supravegheat: Ghid practic privind tehnologiile de supraveghere utilizate în viața de zi cu zi◉ Omenirea consumă accelerat rezervele planetei◉ ACT adoptă prima lege australiană care interzice procedurile medicale ireversibile pentru copiii intersexuali◉ De ce își doresc SUA Groenlanda? Iată ce știm◉ Arhiva Sexuală a Securității: Nume grele de demnitari cu orgii filmate la Athénée Palace…◉ Marele preot al ateismului, Richard Dawkins, își primește pedeapsa pentru persoanele transsexuale◉ Celulele secrete ale Securității: Femeile care au trecut prin iad◉ Conspirațiile VS. Ce Este O Lovitura De Stat In Realitate◉A devenit realitate romanul lui Orwell, „1984”?◉ România nu are nevoie de oameni de știință, ci de politicieni fără cultură și bun-simț!◉ Singurul președinte SUA care a obținut 100% din voturile electoratului. Ce rol a avut în istorie◉ „Hamlet” de Shakespeare – Everestul literaturii◉ Romanul „Procesul”, de Franz Kafka, la 100 de ani◉ Cum folosesc experții pro-Kremlin „Teoria Haosului” pentru a justifica războiul Rusiei împotriva Ucrainei◉

 

 

 

 

 Olandezul de la Cârlibaba: Scriu pentru că ce am de spus nu încape pe o pancartă◉ (Daca Dumnezeu nu mai e,nimic nu eee) În urmă cu un secol, a fost profețit „Declinul Occidentului”- Oswald Spengler◉ Cum a fost învins Occidentul, de Pepe Escobar◉ Cine deține cu adevărat resursele României?◉ NICOLAE PLEȘIȚĂ: GENERALUL CARE RÂDEA CÂND TORTURA. CĂLĂUL SECURITĂȚII◉ (Cand lectia Sodo-Gomorei este uitata,lumea isi sapa propria groapa…) Încercarea abuzivă a CJUE de a impune acceptarea „căsătoriei” între persoane de același sex statelor care o resping subminează legitimitatea proiectului european◉ Margaret Sanger: Mama Revoluției Sexuale◉ Frăţia Ortodoxă cere Universităţii din Bucureşti anularea decorării apologetului uciderii copiilor şi sexului cu animale, Peter Singer◉ (Si…) SPANIA LEGALIZEAZĂ ZOOFILIA◉ În a doua zi de Crăciun a lui 1989 ILIESCU a legalizat AVORTUL și l-a numit pe fiul NKVD-istului Walter Roman Prim-ministru.◉ Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial, a comunismului, a sionismului, a evreilor și a Vaticanului ◉ Scrisoarea care arată că Papa Pius al XII-lea a știut despre Holocaust de la început◉ Elon Musk, replici cu scântei cu noul primar al New Yorkului, după numirea unei femei la șefia pompierilor◉ Cele mai frumoase grădini din lume – Idei unice și inspirate de design pentru grădini◉ Cei mai bogați zece oameni din SUA au câștigat aproximativ 700 de miliarde de dolari de la revenirea lui Trump la putere, amplificând inegalitatea economică◉ Elon Musk devine prima persoană care atinge o avere netă de 500 de miliarde de dolari◉ România conduce în topul sărăciei din UE. Peste 17% din populație s-a confruntat cu lipsuri materiale şi sociale grave anul trecut◉ Țară mai bogată, oameni mai săraci◉ (Ieri,ca si azi…) Un top asteptat, cel al coruptilor la nivel inalt◉Parlamentarii conduc in topul coruptilor◉ (Inainte de a deveni desertaciune si goana dupa vant,Imperiul anti Dumnezeu melceste din rau spre …moartea a doua-romano-ghetou)… MAKE EUROPE GREAT AGAIN! Federalizarea pe model american – singura cale spre suveranitate reală?◉

 

 

 

Prescripția justiției. Corupți dovediți lăsați liberi și magistrați cu diurne de 30.000 euro pentru naveta Ilfov-București◉ Cum a fost capturată justiția din România. Mărturii șocante în documentarul realizat de Recorder, transmis de TVR miercuri seara◉ Judecatorii sunt corupti iar in Romania pierzi cu dreptatea in mana?◉ Justiția, torpilată din interior◉ Asaltul inculpaților spălați de justiție: Foști condamnați și inculpați pentru corupție dau statul în judecată după ce au scăpat de dosare ca urmare a deciziilor CCR sau a unor sentințe controversate◉ „Justiție, nu corupție!”◉ „Lie, lie, ciocârlie, cum îi scapi de puşcărie”. Braşovenii au ieşit la tribunal, au cerut demisii şi reforme◉ Justiția și CCR au devenit cârpele de care își șterg picioarele tâlharii care jefuiesc averea publică◉ Șeful de secție DNA, care a blocat ancheta procuroarei Deriuș, este Ionuț Ardeleanu. El a blocat și dosarul „Nordis”◉ Pericolele 5G pentru sănătatea copiilor◉ 5G și efectele asupra șoarecilor, șobolanilor și oamenilor. Zece studii noi. Dr. William Makis◉ Zece studii noi detaliază riscurile pentru sănătate ale 5G◉ Avertismentele ONU: Posibila lichidare a libertății umane și a democrației instrumentată de neurotehnologii- Scrisoare deschisă către presa mondială◉ O audiere a Subcomisiei pentru combaterea terorismului, aplicarea legii și informații, intitulată „Arme silențioase:◉ Tehnica manipulării – neuromarketing… Jocul marketingului arată tot mai mult a manipulare. Și se vorbește despre neuroștiințe◉ Fără venituri la vedere, soțul judecătoarei Lia Savonea își face bloc de 9 milioane de euro◉ Judecătoarea Rizescu: 10 case, ”prietena” doamnei Vicol… a ridicat sechestrul de circa 90 de milioane de euro în dosarul NORDIS

 

 

D e adus

 

https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/20/epstein-files-which-royalty-politicians-musicians-and-actors-are-in-the-photos

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Judecătoarea Rizescu: 10 case, ”prietena” doamnei Vicol… a ridicat sechestrul de circa 90 de milioane de euro în dosarul NORDIS

 

 

Blondă, îmbrăcată într-o bluză albă vaporoasă, Florina Rizescu e cea care a decis ridicarea sechestrelor de zeci de milioane de euro în dosarul Nordis. A făcut parte și din completul care a decis eliminarea probelor din dosarul de dare de mită al medicului Irinel Popescu.Unul dintre judecătorii prezenți la conferința de presă de la CAB a fost Florina Rizescu care are 10 apartamente și câștigă 20.000 lei pe lună.A existat un prim moment de stupoare în care o judecătoare a confirmat ceea ce s-a prezentat în film. „Este adevărat tot ce zice. Nu vreau să vă spun cum este atmosfera”, a spus aceasta.

 

Judecătoarea Rizescu (Curtea de Apel): 10 case, 4.000€ salariu. A ridicat sechestru de 90.000.000€ la Nordis

Magistrații Curții de Apel București au cheamat jurnaliștii la o conferință de presă, după ce, în spațiul public au apărut acuzații conform cărora conducerea acestei instituții ar schimba în mod curent judecătorii din completuri pentru a obţine decizii favorabile unor persoane acuzate de corupţie.Printre judecătorii care au participat la conferința de presă s-a aflat și judecătoarea Florina Rizescu. Aceasta a ridicat un sechestru de 90.000.000 euro în celebrul dosar Nordis, al oamenilor păgubiți de cuplul Ciorbă – Laura Vicol.

Florina Rizescu a strâns o avere colosală deși nu are 50 de ani. Ea câștigă 20.000 de lei net ca judecător.

Ea are nu mai puțin de 10 apartamente și un teren intravilan de 7.000 mp foarte valoros în Otopeni.

 

 

Andrei Marin

Andrei Marin a absolvit Facultatea de Științe Politice în 2009, unde și-a dezvoltat interesul pentru problemele sociale și politice. În căutarea de a aduce informații de calitate către public, a urmat o pasiune veche și a finalizat studiile în Jurnalism în 2010. Cu o viziune clară asupra responsabilității jurnalistice și a nevoii de a dezvălui adevărul, scrie pentru Anchetatorii.ro din 2010.

 

https://anchetatorii.ro/2025/12/13/mafia-din-teleorman-a-acaparat-justitia-din-romania-liana-arsenie-propulsata-in-fruntea-curtii-de-apel-bucuresti-de-liviu-dragnea-luminita-cristiu-ninu-o-alta-judecatoare-cheie-plasata-la-iccj-e/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Fără venituri la vedere, soțul judecătoarei Lia Savonea își face bloc de 9 milioane de euro

 

 

 

La câteva luni după ce Lia Savonea a ajuns șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, soțul acesteia, Mihai Savonea, a dat lovitura în imobiliare.

 

Astfel, pe 23 octombrie a.c., o modificare a unei autorizații de construire emise de Primăria Sectorului 1 a confirmat că o firmă a lui Mihai Savonea este în spatele unui proiect de milioane de euro.

 

Este vorba de o clădire de 40 de metri înălțime în Băneasa (șoseaua București-Ploiești).

 

Proiect de un milion de euro la Chiajna pe banii altcuiva

Soțul șefei Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este un novice în imobiliare.

 

Consortul judecătoarei a ridicat un bloc pe un teren din Chiajna, proiect imobiliar în care a fost investit un milion de euro, bani lichizi proveniți de la fiul unui magistrat condamnat pentru corupție, potrivit Rise Project.

 

 

Printre principalii beneficiari ai întregii scheme imobiliare s-a numărat și fratele primarului din Chiajna, naș al unui interlop implicat în conflicte electorale și afaceri imobiliare în aceeași localitate.

 

Lia Savonea, tranzacții cu rudele primarului din Chiajna

 

Aceeași sursă mai arată că inclusiv judecătoarea Savonea fusese implicată în tranzacții cu terenuri.

 

Ea admitea în 2023, într-o discuție cu Rise Project, că nu declarase vânzarea unui teren evaluat la 30.000 de euro, după ce Agenția Națională de Integritate i-a verificat averea timp de trei ani fără să identifice nereguli.

 

Terenul fusese achiziționat împreună cu rude ale primarului din Chiajna, localitate aflată la marginea Capitalei.

 

Imobil de 14 niveluri în Băneasa

Dar lovitura imobiliară de milioane de euro a lui Mihai Savonea a venit la scurtă vreme după ce soția sa a devenit șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție.

 

Pe 23 iunie a.c., Consiliul Superior al Magistraturii a anunțat că Lia Savone este noul președinte al ÎCCJ.

 

Pe 23 octombrie a.c., Primăria Sectorului 1 a anunțat că două firme au cerut o „MODIFICARE DE TEMA LA IMOBIL CU FUNCTIUNE MIXTA (BIROURI, SERVICII, LOCUINTE)” situat pe Șoseaua București-Ploiești, nr. 23.

 

Șoseaua București-Ploiești 23

Unde se află parcela de la adresa Șoseaua București-Ploiești, nr. 23 (sursa: Google Maps)

Era vorba de o schimbare a unei autorizații de construire pentru un imobil „CU REGIM DE INALTIME 3S+P+8E+E9R+E10R”.

 

Adică o clădire cu trei niveluri subterane, parter, opt etaje și alte două etaje retrase.

 

Șoseaua București-Ploiești 23

Terenul de pe Șoseaua București-Ploiești, nr. 23, vedere din stradă (sursa: Google Maps)

Proiect de peste nouă milioane de euro

Suprafața totală a clădirii este de aproape 6.200 de metri pătrați, potrivit autorizației de construire.

 

Conform site-urilor de specialitate, costul pe metru pătrat în cazul unei astfel de clădiri este, în medie, de cel puțin 1.500 de euro.

 

Ceea ce înseamnă că ridicarea imobilului autorizat pe Șoseaua București-Ploiești 23 depășește lejer nouă milioane de euro.

 

Un cost pe care și-l asumă cele două companii menționate de Primăria Sectorului 1 ca solicitante ale „modificării de temă” la imobil.

 

Intră în scenă investitorul Covalschi

Firmele solicitante sunt Pro Build Projects AG SRL și Unix Sky SRL.

 

Unix Sky SRL

Ce modificări au cerut la autorizația de construire cele două firme responsabile de imobilul din Șoseaua București-Ploiești, nr. 23 (sursa: primariasector1.ro)

Pro Build Projects AG SRL este deținută de EZ Project AG SRL.

 

La rândul ei, firma EZ Project AG SRL este deținută de Andrei-Alexandru Covalschi (60%) și de Daniel-Andrei Păunescu (40%).

 

Practic, controlul asupra Pro Build Projects AG SRL îi aparține lui Andrei-Alexandru Covalschi.

 

Acesta este un investitor imobiliar în serie, având mai multe proiecte dezvoltate în București și împrejurimi prin intermediul mai multor companii.

 

Covalschi mai controlează, împreună cu părinții săi, și compania Con Gaz Prest SRL, specializată în lucrări de instalații.

 

Firma Con Gaz Prest SRL are contracte publice de la Primăria Sectorului 3, dar a fost implicată și în lucrările de un miliard de lei din proiectul de modernizare a bazei militare de la Câmpia Turzii.

 

Unix Sky SRL, deținută de Mihai Savonea

Firma Unix Sky SRL a fost înființată în mai 2024 și are un singur asociat.

 

Unix Sky SRL apare și în declarația de avere depusă în iunie 2024 de Lia Savonea.

 

Dar nu cu acest nume, ci doar cu acronimul „SC US SRL”.

 

declarație de avere Lia Savonea

Cum a declarat Lia Savonea firma soțului ei, Mihai Savonea (sursa: integritate.eu)

Firma îi aparține lui Mihai Savonea, soțul Liei Savonea.

 

De ce nu a declarat judecătoarea Savonea numele complet al firmei?

 

„Cele menționate în declarațiile de avere privitor la situația soțului, atât în ceea ce privește veniturile cât și părți sociale deținute, au fost mențiuni inserate exclusiv în baza datelor comunicate de soțul meu”, a explicat aceasta.

 

Firma lui Savonea, nici un leu venituri

Unix Sky SRL nu pare să aibă capacitatea financiară să susțină un proiect de anvergura celui din Șoseaua București-Ploiești, nr. 23.

 

Potrivit bilanțului pe 2024 al firmei, Unix Sky SRL nu a încasat nici un leu, dar pare să fi fost creditată de asociatul unic Mihai Savonea cu peste un milion de lei.

 

De asemenea, firma deține active imobilizate (un imobil, cel mai probabil) de peste un milion de lei.

 

S-ar putea trage concluzia că, până la finalul lui 2024, soțul Liei Savonea a folosit Unix Sky SRL doar ca să înregistreze un imobil pe numele firmei.

 

De unde vor veni milioanele de euro?

În aceste condiții, Mihai Savonea va trebui să atragă finanțare de peste nouă milioane de euro, împreună cu partenerii săi din Pro Build Projects AG SRL, pentru a edifica imobilul din Șoseaua București-Ploiești. nr. 23.

 

Pare plauzibil ca, la fel ca în cazul blocului construit la Chiajna, Savonea să vină doar cu numele în afacere iar banii să vină din altă parte.

 

 

Andrei Marin

 

 

Andrei Marin a absolvit Facultatea de Științe Politice în 2009, unde și-a dezvoltat interesul pentru problemele sociale și politice. În căutarea de a aduce informații de calitate către public, a urmat o pasiune veche și a finalizat studiile în Jurnalism în 2010. Cu o viziune clară asupra responsabilității jurnalistice și a nevoii de a dezvălui adevărul, scrie pentru Anchetatorii.ro din 2010.

 

https://anchetatorii.ro/2025/12/13/fara-venituri-la-vedere-sotul-judecatoarei-lia-savonea-isi-face-bloc-de-9-milioane-de-euro/

 

////////////////////////////////

 

 

 

 

Tehnica manipulării – neuromarketing… Jocul marketingului arată tot mai mult a manipulare. Și se vorbește despre neuroștiințe.

 

Cu acestea două legate, se deschide un subiect interesant – neuromarketingul.

 

Este o ramură interdisciplinară care combină principiile psihologiei, neurologiei și marketingului pentru o înțelegere profundă a modului în care reacționează creierul și emoțiile oamenilor la stimuli specifici folosiți în reclame și campanii de promovare, dar nu numai.

 

Scopul este să optimizeze strategiile de marketing, să le facă mai eficiente și mai persuasive, influențând deciziile de cumpărare.

 

1.Tehnici și Instrumente Folosite în Neuromarketing

 

Neuromarketingul folosește tehnologii avansate pentru a măsura reacțiile inconștiente ale creierului și ale corpului. Printre cele mai comune instrumente se numără:

 

EEG (Electroencefalografie): măsoară activitatea electrică a creierului, oferind informații despre nivelul de implicare și atenție. Este util pentru a observa reacțiile emoționale la stimuli specifici.

 

IRMf (Imagistica prin Rezonanță Magnetică Funcțională): măsoară fluxul de sânge din creier, arătând care zone sunt active când o persoană vede o reclamă sau un produs. IRMf ajută la identificarea răspunsurilor emoționale mai puternice și a proceselor de luare a deciziilor.

 

Eye-Tracking (Urmărirea Privirii): urmărește mișcările globilor oculari pentru a vedea ce anume atrage atenția și cât de mult timp se concentrează persoana pe anumite elemente ale unei reclame. Este foarte folosit pentru a optimiza layout-ul și designul vizual al reclamelor.

 

Analiza expresiilor faciale: Interpretează mișcările feței pentru a descifra emoțiile și reacțiile în timp real la anumite stimuli. Este o tehnică utilă pentru a evalua impactul emoțional al reclamelor și al mesajelor vizuale.

 

  1. Principiile psihologice din neuromarketing

 

Neuromarketingul exploatează o serie de principii psihologice pentru a capta atenția și a induce dorința de cumpărare. Iată câteva exemple:

 

Heuristica de familiaritate: oamenii sunt atrași de ceea ce le este deja cunoscut. De aceea, multe branduri recurg la repetarea unor imagini, sunete sau sloganuri care să devină familiare publicului.

 

Răspunsul la stimulii emoționali: emoțiile joacă un rol esențial în luarea deciziilor de cumpărare. O reclamă care evocă fericire, nostalgie sau compasiune va genera o legătură mai puternică cu publicul și o probabilitate mai mare ca acesta să cumpere produsul.

 

Utilizarea culorilor și a simbolurilor: culorile au un impact puternic asupra percepției și deciziilor de cumpărare. De exemplu, roșul poate induce senzația de urgență sau energie, iar albastrul inspiră încredere și profesionalism.

 

Anchoring (Efectul de Ancorare): aceasta este tendința de a se baza pe prima informație primită când se ia o decizie. În marketing, acest lucru este folosit în strategii de prețuri (de exemplu, afisarea unui preț „inițial” mare, urmat de o reducere semnificativă).

 

  1. Cum ajută neuromarketingul în publicitate?

 

Neuromarketingul oferă brandurilor informații detaliate despre cum să creeze mesaje mai captivante și mai persuasiv prezentate. Acest lucru se întâmplă prin:

 

Optimizarea designului: tehnologiile de neuromarketing permit testarea layout-ului, a culorilor și a mesajului vizual, astfel încât reclama să atragă și să păstreze atenția consumatorului.

 

Crearea unei experiențe emoționale: reclamele care creează o legătură emoțională sunt mai memorabile. Studiile arată că oamenii tind să își amintească mai bine reclamele care le-au produs o reacție emoțională puternică.

 

Îmbunătățirea segmentării audienței: neuromarketingul poate ajuta companiile să înțeleagă mai bine segmentele de public țintă și să personalizeze mesajele în funcție de reacțiile specifice ale acestora.

 

Și, să nu uităm că oriunde există o etică ce trebuie respectată.

 

  1. Etica neuromarketingului.

 

Deși neuromarketingul poate ajuta la crearea unor reclame mai eficiente, există multe dezbateri privind etica acestuia. Exploatarea vulnerabilităților cognitive sau emoționale poate duce la practici manipulative, mai ales atunci când consumatorii nu sunt conștienți de influențele subtile din reclame.

 

În concluzie, neuromarketingul este o combinație de artă și știință care permite companiilor să manipuleze mai eficient cu publicul, dar cu o atenție necesară la responsabilitatea etică.

 

https://secreteleunuipustiafacerist.ro/tehnica-manipularii-neuromarketing/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

O audiere a Subcomisiei pentru combaterea terorismului, aplicarea legii și informații, intitulată „Arme silențioase:

 

DETALII:

 

Ce:

O audiere a Subcomisiei pentru combaterea terorismului, aplicarea legii și informații, intitulată „Arme silențioase: examinarea incidentelor medicale anormale din străinătate care vizează americanii din țară și din străinătate”.

 

Unde : Clădirea de birouri Cannon House nr. 310

 

MARTORI:

 

Christo Grozev

Jurnalist de investigație principal, The Insider, Der Spiegel, Bellingcat

 

Greg Edgreen,

locotenent-colonel (în retragere), Armata Statelor Unite, CEO și fondator, Advanced Echelon LLC

 

Mark Zaid,

Partener fondator, Mark S. Zaid, PC

 

Mărturiile martorilor pot fi găsite aici …

https://homeland.house.gov/wp-content/uploads/2024/05/2024-05-08-CTI-HRG-Testimony.pdf

 

 

 

Silent Weapons: Examining Foreign Anomalous Health Incidents Targeting Americans in the Homeland

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Avertismentele ONU: Posibila lichidare a libertății umane și a democrației instrumentată de neurotehnologii- Scrisoare deschisă către presa mondială

 

De Mojmir Babacek

 

 

 

[Publicat pentru prima dată pe 10 mai 2025]

 

Apa constituie o porțiune semnificativă a corpului uman, variind între 55% și 70%. O mare parte din această apă conține particule cunoscute sub numele de ioni, care sunt atomi sau molecule care au câștigat sau au pierdut un electron, rezultând o sarcină pozitivă sau negativă. Lichidele din corpul uman, bogate în acești ioni, pot fi asemănate cu electroliții – substanțe care conduc curenții electrici și pot funcționa similar cu antenele. Activitatea sistemului nervos uman este caracterizată predominant de curenții electrici care provin din fluxul acestor particule încărcate prin fibrele nervoase. Informațiile din creier sunt comunicate prin numărul și frecvența impulsurilor nervoase, intensitatea sentimentelor sau percepțiilor corelându-se de obicei cu intensitatea curentului electric. Astfel, sistemul nervos uman funcționează într-un mod similar unui sistem digital și poate fi comparat cu un computer și conectat la acesta.

 

Ca răspuns la stimulii care atrag atenția creierului, frecvențele impulsurilor nervoase din diferite zone ale creierului sunt sincronizate. Prin transmiterea către creier a numărului corespunzător de impulsuri electrice, magnetice sau electromagnetice de o anumită frecvență, este posibilă inducerea artificială a activității neuronilor corespunzătoare unei anumite activități cerebrale naturale.

 

Încă din anii 1950, omul de știință spaniol José Delgado a efectuat în SUA experimente care implicau stimularea electrică a creierului. Când a stimulat centrul de mișcare din creierul unei pisici, animalul își ridica laba, chiar și în timpul unei sărituri, ceea ce a dus la o aterizare prost executată. Când unui voluntar i s-a cerut să îndrepte o mână care fusese stimulată electric să se îndoaie, el a remarcat: „Cred că electricitatea ta este mai puternică decât voința mea”. Munca lui Delgado a demonstrat că stimularea electrică poate afecta semnificativ funcții precum respirația, ritmul cardiac și chiar secrețiile viscerale. Când centrul plăcerii era stimulat, femeile ofereau în căsătorie terapeuților .

 

În 1962, omul de știință american Allen H. Frey a reușit să creeze sunete în creierul unor subiecți umani folosind microunde pulsate – o descoperire care a fost replicată de mai multe ori și recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății. În 2012, Allen H. Frey a scris că cercetările privind efectele radiațiilor microunde asupra organismelor umane au fost falsificate în SUA în anii precedenți pentru a ascunde dezvoltarea armelor biologice cu microunde (nu ar trebui să fie o surpriză faptul că acest articol a dispărut de pe site-ul The Scientist). Cu alte cuvinte, cercetările ulterioare în acest domeniu au fost clasificate.

 

 

În 2011, un alt om de știință de origine spaniolă, Rafael Yuste, a propus dezvoltarea unor tehnologii menite să „înregistreze fiecare vârf de la fiecare neuron”. El a fost coautor al unui document oficial care prezintă acest demers ambițios, inspirat de Proiectul Genomului Uman. În 2013, președintele de atunci, Barack Obama, a acceptat această propunere și a anunțat Inițiativa BRAIN din SUA , care continuă să finanțeze cercetarea în neuroștiințe cu miliarde de dolari în peste 500 de laboratoare și este programată să continue până la sfârșitul acestui an. Inițiativa a fost reiterată de anunțuri similare din partea Uniunii Europene și este mai mult decât probabil că eforturi comparabile au început, deși nepublice, în Rusia și China. Această cercetare a culminat cu crearea unor hărți extrem de precise ale activității cerebrale, permițând reproducerea artificială a oricărei acțiuni neuronale naturale din creier prin intermediul neurotehnologiilor. Faptul că oamenii de știință din întreaga lume nu au fost implicați împreună în această cercetare a sugerat că rezultatele acestei cercetări urmau să fie utilizate, printre altele, pentru dezvoltarea de arme.

 

Similar lui Robert Oppenheimer și Andrei Saharov – oameni de știință care s-au confruntat cu implicațiile morale ale invențiilor lor nucleare – Rafael Yuste și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la potențiala utilizare catastrofală a acestor descoperiri. Prin urmare, a co-fondat Fundația Neurorights , care, printre altele, încearcă să incite Organizația Națiunilor Unite să apere drepturile omului în fața potențialelor abuzuri rezultate din cunoașterea atât de detaliată a funcționării creierului uman de către neurotehnologii.

 

Conform raportului Raportorului Special privind dreptul la viață privată, Ana Brian Nougrère, intitulat „Fundamente și principii pentru reglementarea neurotehnologiilor și a prelucrării neurodatelor din perspectiva dreptului la viață privată ” , Rafael Yuste a enumerat printre provocările generate de dezvoltarea neurotehnologiei:

 

„potențialul de a altera anumite caracteristici umane fundamentale, cum ar fi autonomia, responsabilitatea morală, liberul arbitru, demnitatea, identitatea, viața mintală privată… integritatea și securitatea corporală”, potențialul de „a provoca daune fizice sau manipulare mentală ființelor umane”.

 

El a avertizat, de asemenea, că „«brainjacking-ul» poate implica furtul de informații (încălcarea dreptului la intimitate). În plus, ar putea fi introduși viruși sau dispozitivele neuronale conectate la internet ar putea face posibil ca indivizii sau organizațiile (hackerii, corporațiile sau agențiile guvernamentale) să urmărească sau chiar să manipuleze experiența mentală a unui individ”.

 

În Raportul Comitetului Consultativ al Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, publicat în 2024, „ Impactul, oportunitățile și provocările neurotehnologiei în ceea ce privește promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului ”, putem citi:

 

„Neurotehnologiile contestă fundamentele sistemului drepturilor omului și pot fi utilizate în moduri care pot eroda democrația și statul de drept… Neurotehnologiile pot fi folosite pentru a interfera și manipula indivizii. Prin intermediul dispozitivelor de neuromodulație, procesele fizice și mentale ale sferei interioare a unei persoane pot fi modificate în moduri similare cu «spălarea creierului»… De asemenea, acestea pot interfera cu dreptul de a face alegeri de viață autonome, fără interferențe sau intimidări din exterior (confidențialitate decizională), precum și pot afecta confidențialitatea informațională prin utilizări neautorizate ale informațiilor personale colectate… Mai mult, unele tipuri de neurotehnologii pot afecta sănătatea mintală și pot provoca modificări ale personalității, echilibrului psihologic sau simțului identității de sine ale unui individ… După cum au demonstrat deja strategiile de «neuromarketing», acestea pot fi utilizate cu succes pentru a condiționa formarea opiniilor, precum și pentru a influența procesele decizionale ale unui individ. Acest lucru permite, într-o măsură fără precedent, manipularea comportamentală a indivizilor de către actori privați, cum ar fi inginerii de marketing sau activiștii politici. Odată cu comercializarea extinsă a acestor tehnologii pentru uz personal, inclusiv în timpul somnului, riscul ca o astfel de interferență să se producă chiar și fără consimțământul sau știrea individului este ridicat.”

 

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului nu recunoaște nicăieri în raport că aceste efecte pot fi produse la distanță, cu o singură excepție. La pagina 4 (punctul 11), se precizează:

 

„Stimulatoarele cerebrale invazive sunt utilizate de zeci de ani și sunt implantate în întreaga lume pentru tratamentul afecțiunilor neurologice. Cu toate acestea, aplicațiile «tehnologiei cipurilor» se extind și dincolo de domeniul medical. O companie a dezvoltat recent o interfață securizată pentru comunicarea «cu puterea gândului» și desfășoară studii la scară largă ale acestei tehnologii, care poate fi implantată în creier prin vasele de sânge. Alte companii promovează deja implanturi «cosmetice» invizibile care ar putea permite utilizatorilor să controleze computerele sau dispozitivele mobile din orice locație.”

 

Compania care lucrează la livrarea de „cipuri” sau implanturi prin vasele de sânge folosește, cel mai probabil, nanoparticule de grafen pentru a livra antene suplimentare către creier, sporind eficacitatea microundelor pulsate utilizate pentru a comunica cu acesta. Grafenul este cel mai puțin dăunător nanomaterial, ceea ce îl face potrivit pentru așa-numita comunicare neinvazivă cu creierul și este deja utilizat pe scară largă în tratamentul tulburărilor neurologice. De asemenea, poate fi livrat la creier prin alimente sau aerosoli. De asemenea, poate fi livrat la creier, deoarece intră în sânge din aerul inhalat și alimentele înghițite.

 

Națiunile Unite sunt autorizate doar să facă recomandări guvernelor. În documentele menționate anterior, acestea recomandă guvernelor să adopte legislație pentru a-și proteja cetățenii de abuzul neurotehnologiilor; cu toate acestea, nu recomandă interzicerea utilizării microundelor pulsate sau a altor energii pentru manipularea minților oamenilor la scară individuală sau globală, la distanță. Motivul este că aceste tehnologii sunt clasificate drept informații de securitate națională.

 

Pe 6 iunie 1992, ziarul rus Komsomolskaia Pravda a publicat un articol intitulat „Купите устройство для слежки за соседями” (Cumpărați echipamente pentru a vă spiona vecinii ). Articolul afirma că subiectul controlului de la distanță asupra funcției creierului uman se afla pe „Lista informațiilor interzise la publicare” în Federația Rusă în 1990.

 

În noiembrie 2000, Comitetul pentru Securitate al Dumei de Stat din Rusia a publicat o concluzie intitulată „Privind includerea unui adițional la articolul 6 din Legea federală privind armele”, argumentând că „efectele radiațiilor cu microunde provoacă o percepție falsă a realității” și că (pentru a influența masele de oameni) „ liniile telefonice, conductele de încălzire și canalizare, televizoarele, semnalizarea de incendiu pot fi folosite ca antene de transmisie” pentru aceste radiații. Acest raționament al Comitetului de Securitate rus nu a fost publicat în mass-media rusă. În noiembrie 2016, săptămânalul polonez NIE a scris că, atunci când jurnaliștii săi au întrebat Ministerul Apărării din Polonia de ce ministrul Apărării din Polonia nu și-a îndeplinit promisiunea  de a înființa o comisie pentru a investiga plângerile cetățenilor polonezi că ar fi fost atacați cu arme electromagnetice, li s-a spus că problema este supusă legii privind secretele de stat legate de apărarea națională ( acest articol nu mai poate fi găsit pe adresa web originală a revistei NIE (similar articolului lui Allen H. Frey din revista The Scientist, care menționează clasificarea armelor biologice care utilizează microunde).

 

În ultimul paragraf al primului dintre documentele ONU citate, organizația recomandă guvernelor să își educe public cetățenii cu privire la „beneficiile și riscurile asociate neurotehnologiilor”, care „vor permite oamenilor să înțeleagă mai bine impactul acestora, să ia decizii informate cu privire la neurodatele lor și să ceară ca drepturile lor să fie respectate în această nouă eră tehnologică”. Din păcate, aceste publicații ONU nu sunt menționate în mass-media mondială, ceea ce indică faptul că guvernele suprimă informațiile despre tehnologiile represive care contrastează puternic cu politicile lor declarate în domeniul drepturilor omului. În 2008, președintele detronat al Hondurasului, Manuel Zelaya, în timp ce se afla sub asediu la ambasada Braziliei din Honduras, s-a plâns că a fost supus „ bombardamentului cu electroni cu microunde” . Întrebat de Amy Goodman de la emisiunea Democracy Now!, urmărită la nivel global, dacă știe că armata honduriană deține o astfel de tehnologie în arsenalul său, el a răspuns: „ Da, desigur ”. Într-o situație excepțională, a fost, prin urmare, dispus să confirme public existența acestor arme.

 

Eforturile serviciilor de informații americane de a nega faptul că atacurile legate de Sindromul Havana sunt produse de puteri străine nu fac decât să ridice suspiciuni  că SUA doresc să utilizeze aceste neurotehnologii pentru a controla întreaga populație a lumii, așa cum a propus în 1994 Institutul de Studii Strategice  al Colegiului de Război al SUA. Suspiciunile că SUA doresc să utilizeze neurotehnologia pentru a controla lumea sunt amplificate de faptul că noul președinte american Donald Trump , după preluarea mandatului, a oprit finanțarea americană către ONU (un total de 2,7 miliarde de dolari), determinând ONU să concedieze 20% din personalul său . Încerca el să determine ONU să înceteze publicarea mai multor materiale care ar pune presiune pe guverne pentru a declasifica aceste arme? Anterior, Joe Biden împiedicase deja Uniunea Europeană  să dezvăluie și să interzică utilizarea acestor neurotehnologii în legea sa privind inteligența artificială, oprind comenzi suplimentare pentru gaz natural lichefiat din SUA, blocând efectiv creșterea economiei europene după sfârșitul deceniului. Donald Trump nu a autorizat încă  noi comenzi pentru GNL din SUA. Astfel, astăzi, lipsa de libertate a presei servește la schimbarea tehnologiei de guvernare la nivel mondial către o nouă formă de totalitarism.

 

Devine din ce în ce mai evident că guvernele nu sunt dispuse să își asume responsabilitatea pentru libertatea cetățenilor lor și să le respecte drepturile fundamentale ale omului. Acest lucru ridică întrebarea dacă Națiunilor Unite ar trebui să i se acorde mai multă autoritate decât simpla emitere de recomandări și să devină o instituție democratică care să supravegheze respectarea interdicției privind utilizarea abuzivă a neurotehnologiilor pentru a suprima drepturile omului la nivel mondial. Puteți contribui la spargerea tăcerii guvernelor cu privire la existența tehnologiilor care distrug libertatea de gândire și democrația și permit furtul de idei din creierele oamenilor, distribuind acest articol pe rețelele de socializare și semnând o petiție  care îndeamnă Uniunea Europeană să declasifice tehnologiile care permit controlul de la distanță al sistemului nervos uman.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Mojmir Babacek s-a născut în 1947 la Praga, Republica Cehă. A absolvit în 1972 Universitatea Carolină din Praga, specializarea filosofie și economie politică. În 1978 a semnat documentul de apărare a drepturilor omului în Cehoslovacia comunistă „Carta 77”. Din 1981 până în 1988 a trăit în emigrație în SUA. Din 1996 a publicat articole pe diverse subiecte, în special în presa alternativă cehă și internațională.

În 2010, a publicat o carte despre atacurile din 11 septembrie în limba cehă. Încă din anii 1990, s -a străduit să contribuie la obținerea interzicerii internaționale a controlului de la distanță al activității sistemului nervos uman și a minții umane cu ajutorul neurotehnologiei.

 

Global Research este o publicație media finanțată de cititori. Nu acceptăm nicio finanțare de la corporații sau guverne. Ajutați-ne să ne menținem pe linia de plutire. Faceți clic pe imaginea de mai jos pentru a face o donație unică sau recurentă.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Mojmir Babacek , Global Research, 2025

 

https://www.globalresearch.ca/world-governments-suppress-un-warnings-possible-liquidation-human-freedom-democracy-neurotechnologies/5886254?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Zece studii noi detaliază riscurile pentru sănătate ale 5G

 

De Dr. Joseph Mercola

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea butonului „Traduce website” de sub numele autorului (disponibil doar în versiunea pentru desktop).

 

Pentru a primi buletinul informativ zilnic al Global Research (articole selectate),  faceți clic aici .

 

Apasă butonul de distribuire de mai sus pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Campanie globală de recomandări pentru cercetare: Cititorii noștri sunt ancoră de salvare

 

***

 

Mai multe studii publicate între 2022 și 2024 subliniază riscurile pentru sănătate pe care le prezintă tehnologia 5G.

 

Cercetările contrazic ghidurile Comisiei Internaționale pentru Protecția împotriva Radiațiilor Neionizante, demonstrând diverse efecte biologice nocive ale radiațiilor de radiofrecvență (RFR) asupra oamenilor și mediului, inclusiv riscul potențial de cancer.

 

Studiile dezvăluie potențialul 5G de a induce leziuni neurologice și probleme psihiatrice, subliniind efectele sale asupra dezvoltării creierului, inclusiv riscul crescut de afecțiuni precum demența prin mecanisme precum afectarea neurozinei.

 

Un studiu din decembrie 2023 ilustrează efectele negative ale RFR 5G asupra spermei de șobolan, arătând o scădere a numărului și a calității spermatozoizilor, melatonina oferind un efect protector.

 

Un studiu din februarie 2024 indică modificări semnificative ale profilurilor microbiomului fecal și metabolomului la șoarecii expuși la RFR 5G, sugerând implicații mai largi pentru sănătate, inclusiv bunăstarea mintală și funcția imunitară.

 

*În ultimul deceniu, am scris numeroase articole care discută dovezile efectelor biologice negative cauzate de radiațiile câmpului electromagnetic neionizantă (EMF) și radiațiile de radiofrecvență (RFR) provenite de la tehnologiile wireless.

 

Videoclipul de mai sus prezintă un interviu pe care l-am realizat cu Siim Land în februarie 2020 pentru podcastul său Body Mind Empowerment, în care discut despre câmpurile electromagnetice – ce sunt acestea, cele mai importante surse de expunere, cum vă afectează biologia și cum să vă minimizați expunerea. De asemenea, analizez modul în care industria telecomunicațiilor manipulează adevărul pentru a vă ține conștienți de potențialele pericole.

 

Deși industria wireless se bazează pe premisa că singurul tip de radiație capabilă să provoace daune este cea ionizantă — razele X fiind un exemplu — cercetătorii au avertizat de mult timp că până și radiațiile neionizante și cele care nu produc căldură pot pune în pericol sănătatea. Aceasta include nu doar sănătatea umană, ci și pe cea a plantelor și animalelor.

 

De-a lungul timpului, am devenit atât de convins de efectele dăunătoare ale câmpurilor electromagnetice, încât mi-a luat trei ani să scriu „ EMF*D ”, care a fost publicată în 2020. În aceasta, am analizat dovezile copleșitoare care arată că câmpurile electromagnetice reprezintă un pericol ascuns pentru sănătate, care pur și simplu nu mai poate fi ignorat.

 

În timpul pandemiei, am fost martori și la implementarea și instalarea rețelei 5G în întreaga țară, ceea ce a crescut exponențial expunerile, deoarece este adăugată pe lângă infrastructura wireless deja existentă.

 

Scurt videoclip de mai jos, publicat de Investigative Europe în ianuarie 2019, oferă o prezentare generală rapidă a modului în care 5G diferă de tehnologia wireless anterioară. La acea vreme, se făcuseră puține cercetări, sau deloc, despre 5G în mod specific, dar între 2022 și 2024 au fost publicate 10 studii noi care au aruncat mai multă lumină asupra acestei tehnologii de a cincea generație.1

Apelurile pentru moratoriu privind tehnologia 5G au fost ignorate în ciuda dovezilor

 

 

…………………………………………..

 

Det. Aici

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/ten-new-studies-detail-health-risks-5g/5854759?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

5G și efectele asupra șoarecilor, șobolanilor și oamenilor. Zece studii noi. Dr. William Makis

 

Mass-media tradițională face legătura între COVID-19, vaccinuri și 5G

 

De Dr. William Makis

 

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea butonului „Traduce website” de sub numele autorului (disponibil doar în versiunea pentru desktop).

 

Pentru a primi buletinul informativ zilnic al Global Research (articole selectate),  faceți clic aici .

Apasă butonul de distribuire de mai sus pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Strângere de fonduri pentru cercetare la nivel global: Opriți Idele lui Martie ale Pentagonului

 

***

Au râs de 5G după ce au primit vaccinul împotriva COVID-19. Unii dintre ei au murit subit, alții au suferit leziuni cauzate de vaccin, alții sunt încă în viață și nevătămați. Dar de ce să mai vorbim de 5G?

 

Care a fost propaganda care lega 5G de vaccinurile COVID-19? Noile cercetări publicate despre 5G sunt de fapt revelatoare.

 

28 februarie 2024 – Nashville, TN – Brittany Rhea Garton, în vârstă de 38 de ani, a decedat subit. 28 februarie 2024, „insuficiență de organe”. 23 martie 2021: „Mi-am implantat microcipul 5G al lui Bill Gates astăzi! Trebuie să mă întorc peste 3 săptămâni să-l activez! Mă întreb ce superputeri îmi va da?” „Mulțumesc, Pfizer.”

 

 

Noi cercetări despre 5G:

 

2024 februarie (Wang și colab.) – Efectele câmpului de radiofrecvență din comunicarea 5G asupra profilurilor microbiomului fecal și metabolomului la șoareci

 

„După expunerea la RF, probele fecale de la șoareci au fost colectate pentru a detecta microorganismele și metaboliții intestinali”

„Rezultatele au arătat că compozițiile microbiene intestinale au fost modificate în grupul RF, după cum reiese din diversitatea microbiană redusă și distribuția modificată a comunității microbiene.”

„Profilarea metabolomică a identificat 258 de metaboliți cu abundență semnificativ diferențiată în grupul FR”

„Radiațiile de radiofrecvență de 4,9 GHz pot provoca disbioză a microbiotei intestinale la șoareci”

„În prezent, bănuim doar că dezechilibrul microbiotei intestinale și al metabolismului au fost asociate cu un comportament asemănător depresiei indus de RF, iar dezechilibrul profilului metabolic poate fi legat de modificările reglării imune sau de inflamație.”

31 ianuarie 2024 (Hardell și colab.) – Un băiat de opt ani a dezvoltat dureri de cap severe într-o școală din apropierea unui catarg cu stații de bază 5G

„În acest studiu de caz, prezentăm un băiat de opt ani care frecventează o școală cu un turn de telefonie mobilă cu stații de bază 5G la 200 de metri de zona școlii și la 285 de metri de sala sa de clasă.”

„Relativ la scurt timp după ce băiatul a început să meargă la școală, a început să sufere de dureri de cap, deși la început nu în fiecare zi sau nici măcar în fiecare săptămână.”

„Totuși, în toamna anului 2023, durerea de cap a devenit zilnică și mai intensă la școală, cu nota 10 pe scara de la 1 la 10; 0 corespunde absenței disconfortului, iar 10 unui disconfort insuportabil. De asemenea, poate prezenta o oarecare oboseală (nota 5) și uneori amețeli (nota 7) la școală.”

„Băiatul nu prezintă, în general, simptome acasă, dar este posibil să aibă ocazional și dureri de cap acasă, de gradul 2 pe scara de la 1 la 10, dar această durere de cap dispare relativ repede.”

„Din toamna anului 2023, băiatul poartă o cască de protecție (care protejează împotriva radiațiilor RF) atât afară, cât și în interior, în sala de clasă.”

„În aer liber, folosește și o jachetă și o eșarfă de protecție RF. Cu casca de protecție, conform experienței de până acum, nu suferă de dureri de cap.”

„Studiile epidemiologice efectuate până în prezent arată o asociere clară între expunerea la radiații RF și cancer [14]. În plus, cele mai ample studii pe animale de laborator din ultimii ani, efectuate la Programul Național de Toxicologie [24,25] și la Institutul Ramazzini [26], au confirmat riscul crescut de cancer.”

Studiile de laborator au demonstrat în mod repetat și convingător mecanisme care explică riscul crescut de cancer. Acestea includ stresul oxidativ (mecanismul cunoscut al dezvoltării cancerului), efectele ARNm și deteriorarea ADN-ului [27].

Rezultate consistente privind radiațiile RF și riscurile de cancer au fost astfel găsite în studii epidemiologice efectuate pe oameni, în studii de laborator efectuate pe animale și în studii de laborator efectuate pe celule [14,28-30].

Având în vedere cunoașterea sporită a riscurilor de cancer, radiațiile RF ar trebui clasificate drept cancerigen uman, grupa 1, conform clasificării IARC, dacă sunt evaluate obiectiv, fără conflicte de interese. Această clasificare ar trebui să aibă un impact major asupra măsurilor de prevenire.

Decembrie 2023 (Ozgen și colab.) – Efectele terapeutice ale melatoninei în expunerea pe termen lung la radiații de radiofrecvență de 2100 MHz asupra caracteristicilor spermei de șobolan

„Câmpurile electromagnetice de radiofrecvență (RF-EMF) reprezintă unul dintre factorii de risc pentru sănătatea reproductivă masculină, iar melatonina poate fi un candidat ideal pentru dezvoltarea terapeutică împotriva problemelor de fertilitate masculină induse de RF, datorită proprietăților sale antioxidante.”

„În prezentul studiu este investigat posibilul rol terapeutic al melatoninei în efectele distructive ale radiațiilor RF de 2100 MHz asupra caracteristicilor spermei de șobolan.”

„Procentajele de morfologie anormală a spermatozoizilor au crescut semnificativ odată cu expunerea la RF, în timp ce numărul total de spermatozoizi a scăzut semnificativ.”

„Expunerea la radiofrecvență a demonstrat, de asemenea, efecte nocive asupra acrozomului, axonemului, tecii mitocondriale și fibrelor dense exterioare la nivel ultrastructural.”

„Numărul total de spermatozoizi, spermatozoizii cu morfologie normală a crescut, iar aspectul ultrastructural a revenit la normal prin administrarea de melatonină.”

Octombrie 2023 (Bodin și colab.) – Impactul dependent de sex al expunerii perinatale la câmp electromagnetic 5G asupra comportamentului șobolanilor adolescenți

„Studiul actual a avut ca scop investigarea efectelor expunerii perinatale zilnice la câmpul electromagnetic (EMF) 5G asupra neurodezvoltării șobolanilor”

„Rezultatele au indicat că atât puii masculi, cât și cei femele au prezentat erupție întârziată a incisivilor în grupul expus la câmpuri electromagnetice”

„În ceea ce privește activitatea în câmp deschis, adolescentele au prezentat mai puține mișcări stereotipe (− 70%), în timp ce adolescenții de sex masculin au prezentat mai multe mișcări stereotipe (+ 50%)”

Prezentul studiu a sugerat că expunerea perinatală la 5G la un nivel SAR sub pragul regulamentar a dus la perturbări la descendenți observate la minori și adolescenți.

2023 aug. (Canovi și colab.) – Expunerea in vitro a rețelelor neuronale la semnalul 5G-3,5 GHz

„Descoperirile noastre experimentale extind rezultatele noastre anterioare, arătând că RF, la 1,8 până la 3,5 GHz, inhibă activitatea electrică a neuronilor in vitro la niveluri peste standardele de mediu.”

2023 aprilie (Zheng și colab.) – Efecte biologice ale expunerii la radiații electromagnetice de 2650 MHz asupra comportamentului, învățării și memoriei șoarecilor

„Rezultatele noastre indică faptul că expunerea la 2650 MHz-EMR (WBSAR: 2,06 W/kg, 28 de zile, 4 ore pe zi) poate fi asociată cu un comportament asemănător anxietății la șoareci , dar nu este legată de un comportament asemănător depresiei la șoareci.”

Ianuarie 2023 (Singh și colab.) – Expunerea acută la radiații electromagnetice de radiofrecvență afectează neurogeneza și provoacă leziuni ale ADN-ului neuronal în creierul șobolanilor tineri

„Studiul investighează efectele nocive ale expunerii la radiații electromagnetice de radiofrecvență (RF-EMR) asupra creierului șobolanilor tineri.”

Un nivel mai ridicat de peroxidare lipidică, radicali lipidici centrați pe carbon și deteriorare a ADN-ului monocatenar a fost observat în creierul șobolanului expus la RF-EMR.

„Rezultatele indică faptul că expunerea acută pe termen scurt la RF-EMR a indus generarea de radicali lipidici centrați pe carbon și deteriorarea ADN-ului nuclear , ambele jucând probabil un rol în neurogeneza afectată și degenerarea neuronală observate în regiunea hipocampului creierului tânăr .”

„Expunerea la RF-EMR induce modificări degenerative în neuronii girusului dentat .”

2023 (Zhou) – Efectul radiațiilor de radiofrecvență de la telefonul mobil 5G asupra barierei hematoencefalice la șoareci

„Expunerea continuă la frecvențele RF ale telefoanelor mobile la 3,5 GHz sau 4,9 GHz timp de 35 de zile (1 oră/zi) induce o creștere a permeabilității BHE în cortexul cerebral al șoarecilor .”

2022 noiembrie (Qin și colab.) – Efectele câmpului de radiofrecvență din comunicațiile 5G asupra memoriei spațiale și emoționalității la șoareci

„Am investigat efectele câmpului de radiofrecvență (RF) de 4,9 GHz (una dintre frecvențele de lucru ale comunicării 5G) asupra comportamentelor emoționale și a memoriei spațiale la șoarecii masculi adulți. ”

„Un comportament asemănător depresiei a fost indus la șoareci după expunerea la RF de 4,9 GHz. În plus, numărul de neuroni s-a redus semnificativ, iar nivelul de piroptoză a crescut evident în amigdală, mai degrabă decât în ​​hipocamp.”

„Aceste rezultate au sugerat că expunerea la RF de 4,9 GHz ar putea induce un comportament asemănător depresiei, care ar putea fi asociat cu piroptoza neuronală din amigdală.”

2022 sept. (Nyberg) – Uniunea Europeană acordă prioritate economiei față de sănătate în implementarea tehnologiilor de radiofrecvență

 

„Din septembrie 2017, apelul UE privind 5G a fost trimis de șase ori către UE, solicitând un moratoriu asupra implementării 5G.”

„dovezi… extrase din studii care arată modificări ale neurotransmițătorilor și receptorilor, deteriorarea celulelor, proteinelor, ADN-ului, spermei, sistemului imunitar și sănătății umane, inclusiv cancerul .”

„Apelul din 2021 avertizează în continuare că semnalele 5G sunt susceptibile de a modifica, de asemenea, comportamentul moleculelor de oxigen și apă la nivel cuantic, de a desface proteinele, de a deteriora pielea și de a provoca daune insectelor, păsărilor, broaștelor, plantelor și animalelor.”

 

Literatura despre teoria conspirației

 

Iată un studiu fascinant din noiembrie 2021 din Irlanda, realizat de Flaherty și colab .:

 

Zece studii noi detaliază riscurile pentru sănătate ale 5G

Legăturile dintre mass-media tradiționale și COVID-19, vaccinuri și 5G:

 

De fapt, mass-media este cea care a făcut tot posibilul să facă legătura între vaccinurile COVID-19 și 5G și, astfel, a promovat teorii ale conspirației în rândul publicului.

…………………………………………

 

 

 

Det. Aici

 

https://www.globalresearch.ca/ten-new-studies-on-5g-and-effects-on-mice-rats-and-humans/5852767?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Pericolele 5G pentru sănătatea copiilor

De către Apărarea Sănătății Copiilor

 

 

 

Tehnologiile mobile și wireless sunt o caracteristică omniprezentă a vieții moderne. Majoritatea adulților din SUA dețin smartphone-uri , o proporție tot mai mare sunt utilizatori de internet „doar de smartphone”, iar peste un sfert declară că sunt online „ aproape constant ”. În ceea ce privește copiii, un sondaj din 2014 realizat în țările cu venituri mari a arătat că aproape șapte din zece copii foloseau un telefon mobil, iar două treimi dintre aceștia aveau un smartphone, de obicei până la vârsta de 10 ani. După cum a descris Nielsen , acum este la fel de comun să vezi „un copil cu un smartphone în mână” pe cât era să vezi „un copil jucându-se cu un yo-yo în anii de dinaintea erei digitale”.Entuziasmul cu care publicul a îmbrățișat fiecare nouă tehnologie mobilă și wireless – majoritatea nefiind supuse niciodată unor teste de siguranță adecvate sau dezvoltării unor standarde – sugerează că, în timp ce se află în mișcare, consumatorii rareori iau în considerare implicațiile asupra sănătății ale infrastructurii care le consolidează capacitatea de a naviga, de a reda în flux continuu și de a descărca oricând . Consumatorii nu sunt în întregime de vină pentru lipsa lor de conștientizare – nu este ușor să deslușim riscurile pentru sănătate ale tehnologiilor, având în vedere eforturile constante și calculate de dezinformare ale industriei telecomunicațiilor și o Comisie Federală de Comunicații (FCC) capturată, care „ urmează scenariul unor beneficiari fabulos de bogați, agresivi și de miliarde de dolari ai serviciilor wireless”.

 

… rețelele și tehnologia puternice 5G (generația a cincea) sunt pe cale să supună pe toată lumea, în mod continuu, unor forme și cantități fără precedent de iradiere obligatorie – fără un studiu prealabil al impactului potențial asupra sănătății sau fără nicio garanție de siguranță.Acum însă, o „frenezie” globală 5G este asupra noastră și intră în forță. Implementarea tehnologiei 5G „ ultrarapide ” va „ crește dramatic numărul de emițătoare care trimit semnale către telefoane mobile și o serie de noi dispozitive conectate la internet”. Este momentul potrivit pentru o mai mare conștientizare la nivel local a compromisurilor nedezvăluite dintre confort și efectele potențial catastrofale ale 5G asupra sănătății. Departe de a fi o simplă actualizare „de generație următoare”, rețelele și tehnologia puternică 5G (a cincea generație) sunt pe cale să supună pe toată lumea, în mod continuu, unor forme și cantități fără precedent de ceea ce fizicianul pensionar al guvernului american, Dr. Ronald Powell, numește „ iradiere obligatorie ” – fără „un studiu prealabil al impactului potențial asupra sănătății” sau nicio garanție de siguranță. Având în vedere că tinerii (cu masa corporală mai mică și creierul în curs de dezvoltare) sunt deosebit de vulnerabili la radiații, Environmental Health Trust a numit 5G „următorul mare experiment necunoscut pe copiii noștri” – și pe întreaga populație umană.

 

Avertismente timpurii

 

De fapt, „ giganticul experiment necontrolat ” asupra copiilor și adulților a început deja, în ciuda unui apel internațional urgent lansat de zeci de mii de oameni de știință, medici, organizații de mediu și cetățeni care solicită oprirea implementării 5G. În 2018, operatorii de telecomunicații din SUA și Europa au început să implementeze tehnologia 5G în zeci de orașe.Concentrându-se (deocamdată) pe „zonele urbane dense și cu trafic intens” din SUA, AT&T a început să își poziționeze infrastructura 5G în orașele mari din opt state, iar Verizon a început să ofere servicii de bandă largă 5G la domiciliu în „cartiere selectate” dintr-o mână de orașe.

 

… probleme de sănătate precum insomnia, avortul spontan, problemele de memorie și alte probleme neurologice, existând rapoarte pe scară largă despre anihilarea populațiilor de insecte și păsări…………………………………………………………………………

 

 

https://www.globalresearch.ca/the-dangers-of-5g-to-childrens-health/5668564?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Șeful de secție DNA, care a blocat ancheta procuroarei Deriuș, este Ionuț Ardeleanu. El a blocat și dosarul „Nordis”

 

Ionuț Ardeleanu a fost procuror DIICOT, parchet care a anchetat dosarul „Nordis”. Șeful său ierarhic a fost Alex Florența, actualul Procuror General. Ionuț Ardeleanu este și cumătrul lui Nicolae Solomon, procuror general adjunct și mâna dreaptă a lui Alex Florența.Șeful de secție din DNA, care a blocat ancheta procuroarei Laura Deriuș împotriva primarului din Chiajna, Mircea Minea, este Ionuț Ardeleanu, au declarat pentru „Independent news” surse judiciare. Pe vremea când lucra la DIICOT, Ionuț Ardeleanu, sprijinit de șeful său, Alex Florența, a tergiversat și dosarul Nordis, au mai precizat sursele citate.

 

În perioada ianuarie 2021 – martie 2023, Alex Florența, actualul Procuror General, a ocupat diferite funcții de conducere la nivelul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) – Structura Centrală. Este vorba de procuror șef secție și procuror șef birou în cadrul DIICOT.În această perioadă, Alex Florența l-a avut subaltern pe procurorul Ionuț Ardeleanu. Potrivit surselor noastre, Ardeleanu este cumătrul lui Nicolae Solomon, procuror general adjunct și mâna dreaptă a lui Alex Florența.

 

„Prin metoda infirmării actelor intermediare, despre care a vorbit procuroarea Laura Deriuș la Palatul Cotroceni, au fost blocate multe anchete la DNA. Poate zeci. Ceea ce este fără precedent. Este posibil ca numărul infirmărilor de la DNA să fie egal cu numărul total al infirmărilor de la Ministerul Public”, ne-au declarat sursele judiciare.Pe de altă parte, Marius Dragu, unul dintre păgubiţi „Nordis” l-a acuzat pe procurorul Ionuţ Ardeleanu de blocarea anchetei. „14 luni a lucrat acest procuror, acest Ardeleanu, la dosarul Nordis. Deci el a fost primul care a lucrat la dosar, a făcut doar 8 volume în 14 luni” a declarat Dragu. El a sugerat că Ardeleanu ar fi implicat în protejarea unor persoane influente, inclusiv în cazul dosarului privind zborurile cu aeronavele „Nordis” şi legăturile cu Marcel Ciolacu. „Dosarul lui Ciolacu la Ardeleanu este. Ori, dacă nu, la un procuror care este în subordinea lui” a adăugat Dragu.

 

A blocat și dosarul lui Vergil Chițac

De asemenea, același procuror DNA Ionuț Ardeleanu, în calitate de șef al Secției a 2-a a DNA, a infirmat ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, dispusă în noiembrie 2023, de fostul șef al DNA Constanța, procurorul Andei Bodean, prin care primarul PNL al Constanței, Vergil Chițac, a fost inculpat pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals în dosarul competiției de powerboating (ambarcațiuni de viteză) de pe Siutghiol – potrivit unui document al DNA comunicat edilului constănțean.„Infirmarea ordonanței de inculpare este semnată la data de 22 februarie 2024 și a venit ca urmare a unei plângeri formulate de avocatul lui Vergil Chițac în decembrie anul trecut. Infirmarea ordonanței de inculpare nu înseamnă că dosarul a fost clasat, ci că primarul Constanței nu mai are calitatea de inculpat, ci doar de suspect, iar ancheta trebuie refăcută”.„A infirmat punerile în mișcare când rechizitoriul era deja redactat”, au precizat sursele „Independent news” în legătură cu acest caz.

 

Partenerul de afaceri al familiei Savonea

 

Dosarul de corupție despre care fostul procuror DNA Laura Deriuș, a susținut, la consultările de la Palatul Cotroceni, că i-au fost blocate perchezițiile, de către șefii săi direcți din DNA, îl viza pe liberalul Mircea Minea, primarul comunei ilfovene Chiajna, au declarat „Independent news” surse judiciare.Despre Minea, site-ul de investigații „RISE Project” a scris că a făcut afaceri imobiliare cu Mihai Savonea, soțul Liei Savonea. Mircea Minea a fost prim-vicepreședinte al PNL, co-președinte ALDE și fost membru PSD. El este primar al comunei Chiajna neîntrerupt din 1996 până în prezent (în 2024 a obținut al optulea mandat).

 

Legăturile sale cu magistrații sunt foarte puternice, în Chiajna locuind mai mulți judecători de la Înalta Curte, în frunte cu Lia Savonea.

 

La consultările pe tema Justiției avute cu președintele Nicușor Dan, procuroarea Laura Deriuș, în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, a relatat următoarele:„Mai e situația unui dosar în care eu, știind anumite legături între persoanele pe care eu înțeleg să le cercetez și șeful Direcției (Marius Voineag- n.red.), am avut o oarecare reținere și în momentul în care șeful Direcției a venit să dea ordinul prin care noi eram obligați să emitem către dumnealui, să trimitem mandatele, solicitare către judecătorul de drepturi și libertăți, eu am ales să nu fac acest lucru, adică să sistez interceptările din dosar, tocmai pentru a proteja dosarul.

 

Noi știam exact cine este persoana vizată și la ce mă pot aștepta.(…)

 

M-am prezentat la șeful Secției și i-am spus că trebuie să demarez o anchetă în acest dosar. Mi s-a spus ok, îmi trimiți pe mail ordonanța și vorbim. Așa am procedat. Am plecat de la ideea că există bună-credință.A trecut o zi, două, trei. Ordonanța mea avea șase pagini, prin urmare nu înțelegeam de ce durează atât de mult acest proces.

 

Ulterior, am insistat la șeful Secției și el a devenit oarecum iritat.

 

Având în vedere această situație, trebuie să recunosc că am valorificat o împrejurare în care șeful Secției era plecat două zile în concediu și semnătura adresei o făcea o colegă a mea, care nu avea astfel de manifestări.Am ajuns cu dosarul la judecătorul de drepturi și libertăți, cu solicitarea de a emite niște mandate de percheziție.Pe data de 20 februarie, am făcut această solicitare și tot pe 20 februarie judecătorul a emis mandatele de percheziție. A analizat legalitatea și a stabilit nu numai că fapta există și că e bine descrisă și că sunt probe, ci că suspecții dau dovadă de o specializare.

 

Șeful Secției nu avea niciun motiv să îmi refuze punerea în executare a acelor mandate. Dar așa s-a întâmplat. Am fost chemată eu și polițiștii cu care lucram și, la modul, nu știu cum să spun, franc, am fost întrebată într-un mod de natură să te intimideze”.

 

 

 

Andrei Marin

 

Andrei Marin a absolvit Facultatea de Științe Politice în 2009, unde și-a dezvoltat interesul pentru problemele sociale și politice. În căutarea de a aduce informații de calitate către public, a urmat o pasiune veche și a finalizat studiile în Jurnalism în 2010. Cu o viziune clară asupra responsabilității jurnalistice și a nevoii de a dezvălui adevărul, scrie pentru Anchetatorii.ro din 2010.

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Lie, lie, ciocârlie, cum îi scapi de puşcărie”. Braşovenii au ieşit la tribunal, au cerut demisii şi reforme

 

 

Autor: Radu COLŢEA

 

„Lie, lie, ciocârlie, cum îi scapi de puşcărie”. Braşovenii au ieşit la tribunal, au cerut demisii şi reforme

Locuitorii mai multor oraşe din România au ieşit în ultimele zile în stradă, pentru a cere reformarea Justiţiei şi pentru a cere demisia preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Lia Savonea, dar şi a ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiţiei.

La Braşov, începând de joi, 11 decembrie, oamenii au protestat pe Bulevardul 15 Noiembrie, în faţa Tribunalului Braşov. În prima seară, în stradă au ieşit câteva persoane, care au primit ceai cald din partea a două judecătoare care au ieşit să stea de vorbă cu oamenii şi au plecat în aplauze……………….

 

Det. Aici

 

 

https://bzb.ro/stire/lie-lie-ciocarlie-cum-ii-scapi-de-puscarie-brasovenii-au-iesit-la-tribunal-au-cerut-demisii-si-reforme-a215745

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

„Justiție, nu corupție!”

 

  Proteste în Capitală

 

 

Mii de persoane au protestat, duminică, în fața Guvernului, pentru independența justiției. A fost a 5-a zi consecutivă de proteste, după dezvăluirile din documentarul Recorder, care a arătat cum corupția a pus stăpânire pe justiție. Protestatarii au cerut demisia șefei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, a conducerii DNA și a ministrului de Interne, Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, în mandatul căruia au avut loc faptele devoalate de Recorder în documentarul „Justiție Coruptă”………………………

 

Det aici

 

 

 

 

https://www.rfi.fr/ro/video/20251215-%E2%80%9Ejusti%C8%9Bie-nu-corup%C8%9Bie-proteste-%C3%AEn-capital%C4%83

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Asaltul inculpaților spălați de justiție: Foști condamnați și inculpați pentru corupție dau statul în judecată după ce au scăpat de dosare ca urmare a deciziilor CCR sau a unor sentințe controversate

 

Alex Costache

 

 

Portalul instanțelor de judecată abundă de procese pentru ”reparare prejudicii – erori judiciare” deschise de foști condamnați și inculpați judecați pentru corupție. Aceștia dau statul în judecată după ce au scăpat de dosare ca urmare a unor decizii CCR sau a unor sentințe uluitoare ale Justiției.Spre exemplu, 3 inculpați condamnați în dosarul Băneasa al lui Puiu Popoviciu, unul dintre ei fiind condamnat la 6 ani de detenție, au dat statul în judecată și solicită despăgubiri după ce au fost achitați în cale extraordinară de atac

 

Motivarea deciziei de revizuire este controversată: Puiu Popoviciu nu ar fi pus mâna prin fraudă pe terenul de 224 hectare în Băneasa de la stat, așa cum a decis Justiția prin sentință definitivă în 2017, ci ar fi făcut o afacere legală.

 

Aceasta, deși magnatul ia banii din chiria terenurilor din Băneasa și are profituri anuale nete de 30 de milioane de euro, iar Universitatea de Agronomie nu obține mai nimic.

 

Un alt exemplu controversat este cel al fostei directoare IT&C din ANAF, Anda Ancuța Macovei. Ea a fost achitată, deși magistrații au admis că a primit atenții, unele chiar de mii de euro (poșetă Furla, șal Lous Vuitton, Iphone 4, cizme, etc).Judecătorii au motivat însă că fosta directoare ar fi perceput bunurile primite drept „cadouri”, nu mită. Și oricum și-ar fi putut permite să și-le cumpere singură din salariu, nu trebuia să le primească drept mită.

 

Fostul director adjunct al APIA, Bogdan Dumitrașcu, a stat 5 luni în penitenciar după ce a fost condamnat la 2 ani și jumătate de pușcărie pentru luare de mită. El a fost prins în flagrant în timp ce primea 1.000 de euro din cele 2.000 de euro cerute ca să angajeze o persoană la APIA. Dumitrașcu a fost achitat însă în cale extraordinară de atac de judecătoarele Înaltei Curți Lia Savonea și Adriana Ispas pe motiv că “fapta nu este prevăzută de legea penală”. Un alt judecător din complet, Dan Enescu (acum pensionar), a făcut opinie separată în sensul respingerii recursului în casație………………

 

 

 

……………………………………………………………………..

 

Det.aici

 

 

 

EXCLUSIV Asaltul inculpaților spălați de justiție: Foști condamnați și inculpați pentru corupție dau statul în judecată după ce au scăpat de dosare ca urmare a deciziilor CCR sau a unor sentințe controversate

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Justiția, torpilată din interior

Când sistemul judiciar este atacat din interior, când este capturat de o gaşcă de la vârful său, cum se întâmplă acum, riscă să colapseze.

 

Melania Cincea

 

De același autor

 Anomalii ale democrației postcomuniste în SIE

 Minciuni şi (auto)victimizare

 Frânarii reformelor

 Cum legăm punţile între români şi români?

 Urma o lovitură de stat instigată de Călin Georgescu?

În urmă cu 15 ani, în 2010, circulau în presă stenograme din dosarul de corupţie al lui Cătălin Voicu – fost consilier prezidenţial în mandatul lui Ion Iliescu şi fost senator PSD, care aspira să ajungă ministru de Interne – stenograme care devoalau modul în care acesta plănuia să îşi subordoneze Justiţia prin crearea unei reţele: “Ascultă-mă un pic! Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea. (…) În trei ani fac toată reţeaua din România”. Cătălin Voicu promitea şi o nouă ordine în Justiţie. O Justiţie fără DNA, fără DIICOT: “Purificare! Nu mai e DNA, Direcţia de Crimă Organizată şi Anticorupţie! Am de mult proiectul ăsta în cap”. Şi fără ANI: „ANI e o instituţie fără nicio forţă juridică, e un căcat. Tot la Parchet şi le trimite şi acolo le omorâm, lasă-le dracu’”. Între timp, o parte din vis i s-a realizat – lupta anticorupţie e degradată, iar ANI nu e limpede pentru ce mai există –, chiar dacă nu înfăptuit de el, Cătălin Voicu fiind condamnat la şapte ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu.

 

15 ani mai târziu, ne-am trezit în faţa unei situaţii asemănătoare. Dar nu pe cale a de a fi constituită, conform planului unui / unor politicieni, ci deja constituită, graţie unei găşti de la vârful Justiţiei.

 

În urmă cu două săptămâni, un fost judecător de la Curtea de Apel București, Daniela Panioglu, vorbea public – într-un interviu acordat jurnalistului Virgil Burlă, de la PressHub –despre ceea ce se întamplă în sistemul judiciar în ultimii ani, despre prescripţia răspunderii penale pe care a numit-o „cea mai mare escrocherie juridică din istoria magistraturii, inventată pentru salvarea marii corupții, din trecut și din prezent”, ori despre modul în care se dirijează dosare. Problemele, mai spunea aceasta, au (re)început în 2017. De atunci, „rețeaua de corupție din interiorul sistemului judiciar progresa minuțios, prin plasarea oamenilor săi de încredere în funcții de decizie.” Dezvăluirile făcute au fost de-a dreptul frisonante.

 

Acum, un documentar Recorder, numit Justiţie capturată, realizat de jurnaliştii Mihai Voinea şi Andreea Pocotilă, dezvăluie şi explică – prin vocea unor martori, judecători, procurori, experţi anticorupţie – mecanismele prin care sistemul judiciar din România a ajuns să fie controlat, capturat de un grup de interese format din magistrați și politicieni, în favoarea unor inculpaţi cu bani şi influenţă. Se vorbeşte despre degradarea luptei anticorupţie, ajunsă aproape irelevantă în ultimii ani, despre anchete blocate, despre închiderea abuzivă a unor dosare, despre procurori înlăturaţi din cercetarea unor dosare, despre mutarea unor judecători de la o instanţă la alta în timpul unor procese cu miză şi despre direcţionarea cauzelor către anumiţi magistraţi, despre tergiversarea unor dosare şi reluarea judecăţii de mai multe ori, care favorizează prescripţia.

 

Situaţia este foarte gravă. Şi s-a ajuns aici sub ochii noştri şi sub ochii magistraţilor oneşti care însă au tăcut ani de zile. Au tăcut de teama repercusiunilor, a represiunilor? Posibil. Am văzut în documentar magistraţi care au făcut declaraţii cu feţele acoperite/blurate şi cu vocile distorsionate. Ceea ce transmite că există o teamă foarte mare. Ca de o mafie. Este înspăimântător ca într-un stat democratic unui magistrat care vorbeşte despre abuzuri din sistem să îi fie teamă să îşi asume identitatea.

 

Când sistemul judiciar, un pilon-cheie al unui stat democratic, este atacat din exterior – cum s-a întâmplat în epoca Dragnea, de pildă, ani în care politicul a lovit în strucura judiciară a statului, în care am ieşit, cu miile, în stradă să cerem respectarea independenţei Justiţiei –, sistemul se mai poate apăra. Când sistemul judiciar este atacat din interior, când este capturat de o gaşcă de la vârful său, cum se întâmplă acum, eşafodajul Justiţiei se clatină, iar sistemul riscă să colapseze. Iar din această situaţie nu magistraţii pierd, ci noi, întreaga societate.

 

Ne vor putea salva de la această situaţie prin îndepărtarea din funcţii a membrilor grupării care a confiscat Justiţia, numirea în locul lor a unor oameni care să asigure independenţa Justiţiei şi să redea încrederea publică ea şi, nu în ultimul rând, o reformă a sistemului judiciar care îi va garanta însănătoşirea. O reformă care se poate face cu magistraţii oneşti şi profesionişti care sunt în sistem. Aş vrea să cred că aceştia formează majoritatea.

 

Articol publicat de putereacincea.ro

 

 

 

https://revista22.ro/opinii/melania-cincea/justitia-torpilata-din-interior

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Judecatorii sunt corupti iar in Romania pierzi cu dreptatea in mana?

 

Aud din ce in ce mai des expresia ca “judecatorii sunt corupti” sau ca “in Romania pierzi cu dreptatea in mana.” Raspunsul, pe scurt, ar fi ca NU, iar argumentele le voi enumara mai jos.

 

…………………….

 

Det. aici

 

 

 

https://legalhour.ro/judecatorii-sunt-corupti-iar-in-romania-pierzi-cu-dreptatea-in-mana/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cum a fost capturată justiția din România. Mărturii șocante în documentarul realizat de Recorder, transmis de TVR miercuri seara

 

Un documentar devastator despre starea justiţiei din România, realizat de jurnaliştii de investigaţii de la Recorder, stârneşte un val de reacţii în societate. „Justiţie capturată” vorbeşte despre îngroparea unor dosare de mare corupție, despre achitarea unor inculpați celebri și despre relația dintre politicieni și magistrați, inclusiv prin intermediul unor mărturii șocante din interiorul sistemului. Ancheta, cu o durată de două ore, semnată de Andreea Pocotilă și Mihai Voinea, are deja aproape două milioane de vizionări pe youtube. Iar miercuri seara, documentarul a fost difuzat integral de Televiziunea Română…………………………………………………………….

Det. aici

 

 

Cum a fost capturată justiția din România. Mărturii șocante în documentarul realizat de Recorder, transmis de TVR miercuri seara

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Prescripția justiției. Corupți dovediți lăsați liberi și magistrați cu diurne de 30.000 euro pentru naveta Ilfov-București

 

 

„Justiția, pe apucate – Partea a III-a”. Drepturile și beneficiile magistraților sunt normale atâta timp cât, în urma actului de justiție, rămâne o societate stabilă și sigură.

 

 

autor

Cosmin Savu

 

În același timp, lipsa de transparență în comunicare și modul în care s-au câștigat anumite foloase materiale pentru o parte a magistraților ridică semne de întrebare din partea cetățenilor.Cazuri cum sunt cele de la Bihor sunt simptomatice și pot arunca o pată nemeritată pe oamenii justiției. Schimbarea procurorului sau a judecătorului în timpul actelor de urmărire penală sau al procesului se întâmplă frecvent în România.Există o hotărâre CEDO care obligă magistrații români să țină cont de principiul nemijlocirii. Judecătorul din dosarele penale care dă sentința trebuie să treacă prin probele esențiale.

Florin Strețeanu: „Noi am trecut în extrema cealaltă, Curtea nu a spus că trebuie să reluăm de la zero și să îi administrăm absolut tot. Și asta e clar că sunt situații în care s-a reluat de la zero, de trei ori, de patru ori”.

 

Citește și

 

Anunțul Poliției Rutiere după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să schimbe regulile în cazul șoferilor drogați

Așa cum s-a întâmplat și în cazul de la Bihor, schimbarea judecătorului duce la rejudecarea faptei, iar aceste întârzieri produc frustrare.

 

Cezar Filip: „Bineînțeles că e și o problemă de prioritizare aici, pentru că… Sunt dosare mai importante, sunt dosare cu o atenție publică mai accentuată”.

 

 

Un război mut între politic și justiție a dus la schimbări legislative dăunătoare unor procese normale. Calitatea legislației este des invocată în lista hibelor din justiția românească.

 

Alex Florența: „Demotivare în momentul de față în rândul categoriei profesionale a procurorilor suficient de accentuată… Trimit un dosar pe baza unei paradigme, jurisprudență, juris poziționale, iar mă trezesc după un an de zile, în timp ce el se judecă, se schimbă”.Schimbări legislative care nu au avut studii de impact în societate și au părut că urmăresc mai mult să favorizeze infractorul și să destabilizeze sistemul de justiție.

 

Laura Ștefan: „Foarte rar legiuitorul se gândește la consecințele pe care aceste modificări legislative le produc pentru dosarele în curs”.

 

Percepția românilor asupra justiției: Există doar pentru a proteja corupții

 

Daniel Nițu este profesor la Facultatea de Drept din Cluj și formator pentru magistrați și avocați în zona penală.

 

Daniel Nițu: „Noi vedem inculpatul în luptă, este un raport pe verticală cu statul – ce puternic e statul versus inculpatul – când, de multe ori, este în realitate inversat: inculpatul, apărat de o echipă multidisciplinară de case de avocatură, iar statul, reprezentat de un procuror care are patru polițiști pe care îi împarte cu alți șapte”.

 

Nu doar avocații au venit în sprijinul presupusilor făptași.

 

În urma deciziilor CCR și ICCJ privind prescripția, dosare penale cu un prejudiciu total de 200 de milioane de euro au fost închise în ultimii doi ani de DNA.

 

La ”România, te iubesc” am arătat pe larg efectele negative ale acestor hotărâri, printre acestea – repunerea în funcție și primirea salariilor retroactive pentru magistrați condamnați în primă instanță.

 

Judecătorul Daniel Grădinaru, fost președinte CSM: „Aici, noi trebuie să vedem… Noi, CSM-ul, după ce a rămas o hotărâre de necondamnare – așa scrie în lege și în statut –, trebuie să îl repunem în funcție. Aici este o situație care trebuie analizată: dacă se impune o modificare legislativă, să se facă… CSM-ul nu putea. Nu putea Inspecția Judiciară. Luarea de mită nu era o faptă pentru excluderea din magistratură… În primul rând, e prescrisă fapta”.

 

În 247 de dosare DNA s-au dispus soluții de încetare a procesului penal pentru 701 inculpați.

 

Într-un studiu recent privind starea de spirit și așteptările românilor, realizat de IRES la cererea Fundației Konrad Adenauer, „sistemul de justiție este perceput ca fiind profund disfuncțional și inechitabil, servind adesea pentru a proteja corupții – cu condiția să aibă legăturile politice potrivite”.

 

O decizie din ianuarie 2025 a Înaltei Curți schimbă iar cursul prescripției în cazul luării de mită.

 

Florin Strețeanu: „Am mai întâi o pretindere sau o primă primire și apoi acte succesive de primire, adică de luare de mită. Termenul de prescripție începe să curgă de la momentul primului act care realizează tipicitatea. Știți care constituie infracțiune? Ceea ce, din perspectiva mea, este… discutabil. De ce? Pentru că, practic, ajungem să admitem că fapta se prescrie concomitent cu săvârșirea ei, adică, dacă eu iau mită pe toată perioada termenului de prescripție, asta este… La sfârșit am rămas și cu mita, și cu fapta prescrisă”.

 

Cine scapă? Cel mai cunoscut caz este cel al lui Marian Vanghelie, politicianul trimis în judecată pentru șpăgi de 30 de milioane de euro. Deși a fost condamnat în primă instanță la 11 ani de închisoare pentru cea mai mare mită din istoria DNA, controversatul personaj poate să stea liniștit. Justiția, în cazul lui, nu a funcționat.

 

În total, peste 10.000 de dosare au fost închise în urma schimbărilor de jurisprudență. Bani din bugetul statului aruncați și muncă în zadar. Am solicitat un interviu președintei Înaltei Curți, dar am fost refuzați.

 

Protejarea magistraților care săvârșesc fapte penale este un alt motiv de suspiciune din partea societății: înființarea unei secții de investigare a infracțiunilor comise în justiție – SIIJ, cu rezultate nule.

 

Claudiu Sandu: „Structura specializată din DNA avea o activitate intensă în combaterea infracțiunilor din justiție, a infracțiunilor de corupție. Să spui că peste noapte au dispărut infracțiunile din justiție este un nonsens, ar fi un miracol nemaivăzut în istorie”.

 

Până în 2018, corupția din sistem era anchetată de DNA. 118 procurori și judecători au fost trimiși în judecată și condamnați.

 

Marius Ionuț Voineag: „Legislativ, noi nu avem ce să facem. Nu pot să fac comentarii pe subiectul ăsta, însă sper că Parchetul General va livra la nivelul așteptărilor”.

 

Caz unic în istorie, posibil doar în România: Corupția din rândul magistraților a dispărut complet

Astăzi, toate faptele comise de magistrați sunt anchetate de o secție a Parchetului General. În 2023 au fost doi inculpați trimiși în judecată. În 2024, patru inculpați. Niciunul pentru fapte de corupție.

 

Laura Ștefan: „Prin ce miracol, după mutarea competenței la secția specială, corupția judiciară a dispărut cu totul din peisajul românesc? Nu mai avem niciun fel de anchetă”.

 

Laura Ștefan: „Gândirea acestui mecanism de combatere a generat zero rezultate, a generat impunitate în sistemul judiciar. Impunitate care, la rândul ei, creează o autocenzură și din partea procurorilor care vor să-și facă treaba”.

 

Alexa Florența: „Această secție acum e un serviciu în cadrul Parchetului General. Se lovește, în momentul de față, de o problemă acută de personal. De ce? Pentru că procedura prin care un procuror poate activa în această secție presupune o desemnare specială. Iar această desemnare este, din punctul meu de vedere, destul de greoaie”.

 

În fapt, CSM-ul nu selectează procurori care să ancheteze magistrați, și asta creează un vid în anchetele penale, lipsă de încredere și bani pierduți.

 

Combaterea evaziunii fiscale a fost una dintre zonele șubrezite prin deciziile Guvernului și Parlamentului.

 

Daniel Nițu: „Haos generalizat în evaziunea fiscală și, exact ceea ce își propunea să combată mai bine, au făcut praf”.

 

Claudiu Sandu: „Degeaba îți propui să combati evaziunea fiscală atunci când viitorul ministru dă o lege în sensul dezincriminării acestei infracțiuni. Evaziunea fiscală este un furt de neam prost! Îți fură viitorul! Fără banii pentru spitale, școlile copiilor noștri… Momentul în care vii cu măsuri relaxate, prin care pretinzi că ai o viziune asupra felului de recuperare a banilor și de nepedepsire a infractorilor, intră în contradicție cu însăși esența legii penale, unde pedeapsa este fundamentală”.

 

Numărul de rechizitorii pentru evaziune fiscală și spălare de bani este din ce în ce mai scăzut în țara care stă pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectarea de TVA și pe primul la evaziune fiscală.

 

Claudiu Sandu: „Situația este și mai proastă, pentru că legea a fost modificată în sensul de a acorda un rol insignifiant urmăririi penale, lăsând mai multă putere ANAF. Practic, ANAF este cel care trebuie să constate, să aprecieze, să medieze. Și, dacă în șase luni de zile nu ajunge la o înțelegere cu cel investigat, apare problema: care este diferența între un contribuabil de bună credință, care nu-și poate plăti dările din diferite cauze – inclusiv o criză economică, un incident comercial, o țeapă –, și un evazionist care este, de fapt, un hoț? Nu putem trata la fel un comerciant de bună credință și un infractor”.

 

Deși am solicitat un interviu și pe acest subiect, de la DIICOT am primit refuz. Atribuțiile direcției sunt de combatere a evaziunii fiscale peste 10 milioane de lei în cazurile de grupuri infracționale organizate.

 

Tot de la DIICOT am fi vrut să aflăm modul în care au fost scăpați frații Andrew și Tristan Tate, într-un dosar care arată slăbiciunea statului român prin organele penale.

 

Justiția din Namibia și Botswana, mai corectă decât cea din România

Neîncrederea în justiție este cauzată în parte de cazuri sensibile de corupție la nivel înalt și de unele probleme în ceea ce privește transparența decidenților din sistem, care se ascund după funcții.

 

Am solicitat un interviu ministrului, dar s-a îmbolnăvit de Covid. A doua zi însă, la bilanțul DIICOT, unde presa nu a fost invitată, apare, aparent sănătos… ministrul Justiției.

 

Am revenit la consilierul ministrului Justiției pentru interviul agreat.

 

Consilier ministrul Justiției: „Ați văzut că își mai trăgea nasul”.

 

N-am mai primit niciun răspuns solicitării noastre…

 

Indicele de percepție al corupției situează România în clasament pe locul 65 din 180, după țări ca Namibia, Rwanda sau Botswana.

 

Marius Ionuț Voineag: „Eu cred că am trecut peste un an suficient de complicat, cu 4 campanii electorale, și subiectul principal de promovare a unora a vizat corupția-anticorupția. Dosarele mari pe care noi le-am livrat anul trecut ne-au ajutat să ținem o linie constantă, e un semi-succes. De foarte multe ori cetățeanul se lovește de mica corupție, de sumele mici. Când toate lucrurile vor reporni și se va lucra integrat pe toată povestea la dosarele de mică corupție, de care nu ar trebui să se ocupe DNA, vom avea și o creștere a indicelui de percepție”.

 

În Uniunea Europeană, doar cetățenii din Bulgaria și Ungaria consideră că nivelul corupției la ei este mai ridicat, și asta din cauza problemelor legate de statul de drept.

 

Un alt dosar care a ridicat semne de întrebare a fost cel al fostului primar de la Sectorul 1 – Tudorache. Deși nu putea justifica mari sume de bani sau chiar bijuterii – diamante, politicianul s-a ales cu o condamnare de 3 ani cu suspendare. Bijuteriile de 2 milioane de euro, cu proveniență incertă, i-au fost returnate.

 

Florin Strețeanu: „În momentul în care a existat o faptă de corupție, care, între noi fie vorba, nu știu, era vorba de 257.000 RON, chiar 100 RON, adică să ne înțelegem… Dar și constat că persoana are aceste bunuri, n-ar fi fost un probatoriu foarte complicat de administrat pentru a-i convinge pe judecători că, într-adevăr, acele bunuri provin din fapte de natură infracțională și asta era suficient pentru a dispune confiscarea, confiscarea extinsă”.

 

Este normal ca magistrații să facă parte din familia ocupațională a bugetarilor cei mai bine remunerați, dar poate ar trebui răsplătită munca, nu postul.

 

„Indici de performanță nu există în întreg sectorul bugetar, avem salarizare în funcție de grad, gradație de vechime”.

 

Fără eficiență și rezultate, dar cu bonusuri de șmecheri. Pentru că pot

La nivelul lanțului de justiție românesc nu există indici de eficiență și eficacitate reflectați în plata magistraților.

 

Reporter: „Sunt procurori care au încărcare foarte mică sau nu fac niciun rechizitoriu pe an. E o întrebare… Sunt plătiți toți la fel, nu?” . ERATĂ: ÎN FORMA INIȚIALĂ A ARTICOLULUI, ÎNTREBAREA REPORTERULUI A FOST ATRIBUITĂ ERONAT CA FIIND UN RĂSPUNS AL PROCURORULUI GENERAL AL ROMÂNIEI.

 

Alex Florența: „Bun, aici e destul de dificil de făcut o schimbare în momentul de față, pentru că nu avem niște criterii legale prin care să poți norma activitatea”.

 

O contribuție la inechitatea din sistem a avut și efervescența promovărilor pe loc la procurori și judecători. Mai mult de o treime dintre magistrați au grade de instanță superioare, salariu pe măsura acestuia, dar atribuții și responsabilități mici.

 

Claudiu Sandu: „Este procedura care a fost bună de a distruge sistemul judiciar, pentru că este o boală atipică în existența în sistemele de drept. Procurori într-un partid mic pot să ajungă la cel mai înalt grad ierarhic, să aibă cel mai mare salariu, cu activitate foarte redusă”.

 

Jurnaliștii de la Rise Project au arătat cum multe persoane de la nivelul conducerii justiției și-au arogat, prin interpretarea legii, mărirea veniturilor cu bani nemunciți – diurne.

 

Banii care ar fi trebuit să fie un stimulent pentru a acoperi locurile neatractive din magistratură s-au transformat într-un bonus pentru șmecheri.

 

Strigător la cer este atunci când oamenii cei mai bine plătiți din instituțiile statului român și-au dat diurne de 2% din salariul brut pe zi, adică 30.000 de euro brut de persoană. Și asta unora care fac naveta din Ploiești sau Ilfov.

 

Cezar Filip : „Este acordat atunci când ești detașat sau delegat în afara localității de domiciliu. Geografia Bucureștiului așa arată: dacă locuiești în suburbie, înseamnă că ești administrativ-teritorial în alt județ”.

 

Reporter: „Din altă parte, magistrații sunt în societate, trebuie să te raportezi și la societatea din care ești. Se mai dau medicamente în Parchetul General? ERATĂ: ÎN FORMA INIȚIALĂ A ARTICOLULUI, ÎNTREBAREA REPORTERULUI A FOST ATRIBUITĂ ERONAT CA FIIND UN RĂSPUNS AL PROCURORULUI GENERAL AL ROMÂNIEI.

 

Alex Florența: „Nu, nivelul este foarte scăzut, cifrele vi le pot da oricând…

 

Reporter: Dar se mai dau…

 

Alex Florența: Păi este o legislație,dar nu pentru magistrați…

 

Reporter: Ați văzut ce iureș a fost la CCR…

 

Alex Florența: Nu știu și nici nu intru în discuții…Repet, e o legislație care se aplică multor categorii profesionale, nu e a magistraților.

 

Reporter: Deci, se dau medicamente. Diurnele… s-a creat așa: – diurniștii din magistratură.

 

Alex Florența: Da, pentru că sistemul a fost până la urma urmelor incorect gestionat.

 

Reporter: „ Am văzut populat Ministerul Justiției, Parchetul General și Inspecția Judiciară sau CSM-ul cu diurniști.

 

Alex Florența: Parchetul General nu aveți de unde să îl aveți populat… Noi suntem o structură operativă și, din nou, e nevoie ca pe anumite poziții să poți veni în momentul de față cu anumite persoane care să ocupe acele poziții, dacă nu se poate prin alte proceduri de transfer.

 

Procurorii de la DNA și DIICOT primeau bonusuri pentru expunerea în activitate. Colegii din sistem s-au simțit discriminați și și-au dat prin instanțe aceleași drepturi.

 

Laura Ștefan: „România nu este o excepție la nivel internațional. Aceste structuri specializate primesc, în general, un bonus care să motiveze procurorii să meargă către respectivele structuri. Doar că în România rezultatul a fost acest val de procese, care s-au finalizat prin acordarea și generalizarea sporului către magistrați în întregul sistem”.

 

Salarii mărite după bunul plac și pensionări în floarea vârstei

Secția specială SIIJ, care nu a rezolvat nimic în latura penală, a venit și ea cu un spor de 42% în salariu, câștigat ulterior de foarte mulți magistrați care au considerat că… merită.

 

Alex Florența: „O legislație negândită suficient de bine la momentul în care a fost adoptată și care a permis acest gen de litigii – și nu doar pentru tagma profesională a procurorilor și judecătorilor”.

 

S-a ajuns la o spirală a proceselor, în care magistrații au câștigat drepturi salariale incredibile, sfidând bugetul și societatea.

 

Laura Ștefan: „Cel mai îngrijorător este acest mecanism de autoreglare a salariilor prin decizii judecătorești. Practic, avem acest mecanism de litigii în lanț, de bulgăre de zăpadă, care nu se mai oprește de peste 20 de ani”.

 

Un beneficiu primit de magistrații din România de la politicieni a fost vârsta de pensionare de 25 de ani vechime. S-a ajuns la anomalii prin care o mulțime de practicieni ai justiției s-au pensionat la 48-49 de ani.

 

Daniel Nițu: „Dincolo de aspectul financiar, care și el a avut un dezechilibru ce, în timp, ne va face probleme și mai mari, vârsta de pensionare e dureroasă pentru sistemul judiciar. Pleacă din sistem oameni la 50 de ani care… Pe orice manual de biologie, de psihiatrie, atunci de fapt ești în maturitatea intelectuală”.

 

Pensia medie a unui magistrat este cea mai mare în categoria pensiilor care nu au legătură cu contributivitatea, peste 25.000 de lei pe lună.

Florin Strețeanu: „Problema este vârsta la care se pensionează…Și e greu de găsit alte exemple în Uniunea Europeană de oameni care se pensionează la 48 de ani”.Alex Florența: „Problema e cu aceste fluxuri de legislație, de care tot am vorbit, inclusiv astăzi, și care generează aceste șocuri sistemice. La un astfel de șoc sistemic, evident că unii dintre colegii care au avut la momentul respectiv posibilitatea să atârne roba în cui au făcut-o”.Durata mare a dosarelor, presiuni politice, impunitate, un sistem vulnerabilizat și amorțit cu bani conturează imaginea, uneori deformată, a magistraturii.Procurorii și judecătorii trebuie să vegheze la stabilitatea democrației și să dea un sentiment de siguranță în fața legii. Justiția nu trebuie făcută pe apucate.

https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/stiri/in-fiecare-zi/prescriptia-justitiei-corupti-dovediti-lasati-liberi-si-magistrati-cu-diurne-de-30-000-euro-pentru-naveta-ilfov-bucuresti.html

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

(Inainte de a deveni desertaciune si goana dupa vant,aflam din Daniel,cap.2,ca Imperiul anti Dumnezeu melceste din rau spre …moartea a doua-romano-ghetou)… MAKE EUROPE GREAT AGAIN! Federalizarea pe model american – singura cale spre suveranitate reală?

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Curtea de Conturi: 108 angajati ANAF au fost trimisi in judecata, desi functionarii sunt in topul coruptilor

 

https://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/135332/curtea-de-conturi-108-angajati-anaf-au-fost-trimisi-in-judecata-desi-functionarii-sunt-in-topul-coruptilor.html

 

Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) avea la finele anului trecut peste 27.000 de angajati, iar ponderea functionarilor publici trimisi in judecata era de sub 0,4% din totalul salariatilor (2,36% la ANV si 1,46% la Garda Financiara), se arata intr-un raport al Curtii de Conturi.

 

Astfel, 108 angajati ai ANAF au fost trimisi in judecata.

 

„Evaluarile privind coruptia din ANAF trebuie sa urmeze aceleasi proceduri, tehnici si instrumente de masurare utilizate de organisme oficiale sau neguvernamentale la nivel international, respectiv estimarea nivelului coruptiei prin prisma perceptiei generale a societatii civile asupra fenomenului de coruptie din institutia respectiva. In ciuda statisticilor ce indica un nivel redus al faptelor de coruptie condamnate de organele judecatoresti, diferitele sondaje si analize facute publice de massmedia plaseaza functionarii ANAF in topul functionarilor publici corupti din Romania”, potrivit raportului Curtii de Conturi.In document se mentioneaza faptul ca evaluarile realizate de Institutul National de Statistica au plasat evaziunea fiscala din Romania la un nivel de 17-18% din PIB. Pe de alta pare, mai multe institutii europene au estimat un nivel al economiei subterane si evaziunii fiscale de peste 30% din PIB.

 

„Exercitarea de practici evazioniste determina obtinerea rapida a unor cantitati mari de ”bani negri”. Toate aceste activitati sunt supuse monitorizarii si controlului autoritatilor, fapt ce determina ca pe de o parte contribuabilul evazionist sa incerce sa ofere foloase materiale considerabile oricarui inspector fiscal ce interfereaza activitatii sale ilicite, sau pe de alta parte sa caute sa obtina ”protectie” din partea unor persoane cu putere de decizie in institutiile publice cu atributii de control. Cu alte cuvinte, existenta unui nivel ridicat al evaziunii fiscale reprezinta un indiciu solid pentru faptul ca functionarii publici sunt supusi constant incercarilor de mituire din partea evazionistilor”, conform Curtii de Conturi.

 

Totodata, in raport se spune ca in ceea ce priveste implementarea propriu-zisa a directiilor de actiune anticoruptie, desi ANAF a realizat unele progrese evidente pe anumite paliere de activitate, lipsa informatiilor privind indicatorii de evaluare face practic imposibila evaluarea cu acuratete a performantei.

 

 

https://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/135332/curtea-de-conturi-108-angajati-anaf-au-fost-trimisi-in-judecata-desi-functionarii-sunt-in-topul-coruptilor.html

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Parlamentarii conduc in topul coruptilor

 

 

 

Coruptia este a treia mare problema cu care se confrunta Romania, dupa saracie si lipsa locurilor de munca.

Barometrul de Opinie pentru luna mai 2003 , realizat de The Gallup Organization Romania si prezentat, ieri, de Fundatia pentru o Societate Deschisa releva perceptia dezastruoasa pe care romanii o au despre coruptie –  80% dintre acestia considera ca fenomenul s-a generalizat in Romania.

Categoria perceputa drept cea mai corupta sunt parlamentarii (67%), urmati de politisti  (61%), judecatori (60%), medici (59%) si ministri ( (58%). Studiul, foarte amplu, avand ca tema „Coruptia si inegalitatea sociala” releva ca romanii stiu bine ce este coruptia de vreme ce un procent mediu de 80% afirma ca a oferi atentii medicilor, politistilor sau profesorilor reprezinta un act de coruptie. Cei care afirma ca parlamentarii sunt cei mai corupti si-au format o astfel de opinie din mass-media dar majoritatea celor care afirma ca politistii sau medicii sunt corupti au avut o relatie directa cu acestia. 41% dintre concetateni cred ca, de cand actualul Guvern a venit la putere coruptia a crescut, 36% cred ca a ramas la fel si doar 10% cred ca ea a scazut. Daca nu reusesti sa-ti rezolvi o problema, in relatia cu statul asta se intampla pentru ca nu ai stiut pe cine sa mituiesti cred 46% dintre romani.  Guvernul nu a luat nici o masura (12%) a luat foarte putine masuri (22%), putine masuri (38%) pentru eradicarea fenomenului. Chiar si asa romanii par optimisti de vreme ce afirma ca asa putine cum sunt aceste masuri sunt mai degraba bune (71%) drept urmare anul viitor coruptia  va scadea (50%)., releva Barometrul.

 

 

 

… iar PSD, PNL si PRM domina topul politic

 

……………………

 

Det. aici

 

 

https://www.zf.ro/politica/parlamentarii-conduc-in-topul-coruptilor-2980257

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

(Ieri,ca si azi…) Un top asteptat, cel al coruptilor la nivel inalt

 

 

Imediat dupa instalarea noului Guvern, Delegatia Uniunii Europene la Bucuresti a gasit de cuviinta sa aminteasca autoritatilor conditiile de aplicare a clauzei de amanare a integrarii Romaniei in UE. Unul dintre cele mai importante aspecte vizate: accelerarea luptei impotriva coruptiei la nivel inalt.Aceasta sintagma, noua pentru electoratul roman din punctul de vedere al formularii, s-a regasit ulterior si in discursurile presedintelui Traian Basescu si ale premierului Tariceanu. In plus, despre dorinta de a combate aceasta coruptie la nivel inalt au vorbit si ministrii cu portofoliu in domeniile-cheie ale luptei impotriva acestui flagel………….

Det. Aici

 

 

https://hotnews.ro/un-top-asteptat-cel-al-coruptilor-la-nivel-inalt-838559

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Țară mai bogată, oameni mai săraci

 

 

 

În 2023, puțin peste 21% din populație Uniunii Europene se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar România a fost țara cu cel mai ridicat procentaj: 32%. În trimestrul doi al același an, România s-a aflat în top trei țări UE în privința creșterii economice. Cum explică experții această nepotrivire?

 

Iulia Hau

 

 

Riscul de sărăcie sau excluziune socială reprezintă situația unei gospodării care se confruntă cu cel puțin unul dintre cele trei riscuri asociate: venituri sub pragul de sărăcie (care, în 2023, a fost de 1619 lei lunar – aproximativ 325 de euro, pe persoană), deprivare materială și socială și nivelul redus de muncă (unde adulții muncesc mai puțin de 20% din potențialul lor anual). Conform statisticilor Eurostat din 2023, locuitorii României s-au aflat pe primul loc în privința acestui risc (32%), urmați de cei ai Bulgariei (30%), Spaniei (26,5%) și Greciei (26,1%).

 

 

 

Mai mult, conform unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii, aproape unul din doi copii români (41,5%) este afectat de sărăcie și se află în risc de excluziune socială – aproape dublu față de media europeană. Alte date oferite de Eurostat mai arată că, în România – mai mult decât în orice altă țară UE – sărăcia se moștenește. Doar 4% dintre românii care cresc în familii cu educație scăzută ajung să urmeze studii universitare. Doar în Bulgaria acest procent este mai scăzut (3,9%) în vreme ce spaniolii, portughezii și grecii au cele mai mari șanse să progreseze generațional și să obțină o diplomă universitară provenind din familii fără educație superioară: 49,8%, 37,6% și, respectiv, 34,5%.

 

 

 

De ce o treime dintre români trăiesc în pragul sărăciei dacă, în 2023, Produsul Intern Brut al țării a crescut cu 2,4% față de 2022 și dacă ne numărăm printre europenii care petrec cel mai mare număr de ore săptămânale la muncă, 39,7 ore, comparativ cu o medie europeană de 36,4 ore?

 

 

 

Andrei Țăranu, politolog și profesor universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), din Bucureşti, explică acest decalaj:

 

 

 

«La noi……………………

Det. Aici

 

 

 

Țară mai bogată, oameni mai săraci

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

România conduce în topul sărăciei din UE. Peste 17% din populație s-a confruntat cu lipsuri materiale şi sociale grave anul trecut

 

Un raport Eurostat arată că, anul trecut, 6,4% dintre cetățenii Uniunii Europene s-au confruntat cu lipsuri materiale și sociale grave, în scădere față de 2023 (6,8%). România ocupă primul loc în clasament, cu 17,2% din populație afectată, urmată de Bulgaria (16,6%) și Grecia (14%).

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/digieconomic/macro/romania-conduce-in-topul-saraciei-din-ue-peste-17-din-populatie-s-a-confruntat-cu-lipsuri-materiale-si-sociale-grave-anul-trecut-66925

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Elon Musk devine prima persoană care atinge o avere netă de 500 de miliarde de dolari

 

 

Elon Musk, CEO-ul Tesla, a devenit miercuri prima persoană din istorie care a atins o avere netă de aproape 500 de miliarde de dolari, impulsionată de o revenire a acţiunilor companiei de vehicule electrice şi de creşterea valorii celorlalte startup-uri ale antreprenorului din domeniul tehnologiei.Averea netă a lui Musk se ridica la 499,5 miliarde de dolari la ora 15:55, ora de pe coasta de est a SUA (22:55, ora României), potrivit indexului miliardarilor întocmit de Forbes, relatează Reuters.Acţiunile Tesla au determinat creşterea averii nete a lui Musk. Acţiunile au crescut cu peste 14% în acest an şi au urcat cu aproape 4% miercuri, adăugând peste 7 miliarde de dolari la averea sa netă.

 

Tesla actualizează două modele de vehicule în SUA și le majorează prețurile

Consiliul de administraţie al Tesla a propus luna trecută un plan de compensare de 1 trilion de dolari pentru Elon Musk, subliniind influenţa pe care o are asupra producătorului de automobile, în încercarea acestuia de a se transforma într-o putere în domeniul inteligenţei artificiale şi al roboticii.Startup-ul de AI al lui Musk, xAI, şi compania de rachete SpaceX şi-au mărit, de asemenea, valorile în acest an.Fondatorul Oracle, Larry Ellison, îl urma miercuri pe Musk ca a doua cea mai bogată persoană de pe lista Forbes, cu o avere netă de aproximativ 351,5 miliarde de dolari.

 

Elon Musk devine prima persoană care atinge o avere netă de 500 de miliarde de dolari

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cei mai bogați zece oameni din SUA au câștigat aproximativ 700 de miliarde de dolari de la revenirea lui Trump la putere, amplificând inegalitatea economică

 

Radu Burcă

 

Un raport recent arată că cei mai bogați zece oameni din Statele Unite au văzut averile lor crescând cu 700 de miliarde de dolari de la revenirea lui Donald Trump la președinție. Acest lucru este atribuit semnării Legii Big, Beautiful Bill, care a redus impozitele pentru corporații și miliardari, în timp ce impozitele pentru gospodăriile cu venituri mici sunt așteptate să crească. Oxfam America a declarat că această lege a facilitat una dintre cele mai mari transferuri de avere către sus, în ultimele decenii.

 

De asemenea, raportul subliniază că, în ciuda creșterii averii miliardarilor, peste 40% din populație trăiește cu un venit scăzut. Senatorul Elizabeth Warren a comentat că cei mai bogați plătesc aproape nimic în taxe și a sugerat măsuri pentru a reduce inegalitatea. Președintele Oxfam America, Abby Maxman, a adăugat că datele confirmă existența unei „oligarhii americane”. De asemenea, raportul menționează că familia Trump a câștigat 3,4 miliarde de dolari în timpul celor două mandate ale sale, evidențiind legătura strânsă dintre miliardari și administrația Trump.

 

https://informat.ro/international/averile-miliardarilor-din-sua-cresc-cu-700-de-miliarde-de-dolari-sub-trump-88631

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cele mai frumoase grădini din lume – Idei unice și inspirate de design pentru grădini

 

https://www.youtube.com/watch?v=13Vo_S33fzE

 

 

Tur al grădinilor – Paradisul Florilor și Refugii Montane în Valea Înflorită

 

 

Miracle Garden Dubai 2022 || The world’s largest natural flower garden

 

 

 

 

 

The Most Beautiful Gardens in Europe

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Elon Musk, replici cu scântei cu noul primar al New Yorkului, după numirea unei femei la șefia pompierilor

 

Alexandra Coșlea

 

 

 

Miliardarul Elon Musk l-a criticat dur pe primarul ales al New Yorkului, Zohran Mamdani, după desemnarea pe care a făcut-o la șefia Departamentului de Pompieri al orașului. Replica a venit imediat.

 

 

…………………………………………………………………………………………

 

Numirea lui Bonsignore, care face parte din comunitatea LGBTQ+, a înfuriat și alți membri ai extremei drepte, inclusiv senatorul din Texas, Ted Cruz, care a scris pe rețelele de socializare „o idee grozavă… dacă nu cumva izbucnește un incendiu”, iar podcasterul Megyn Kelly a declarat „o luăm de la capăt”, reflectând că numirea ei a fost legată de inițiativele privind Diversitatea, Echitatea și Incluziunea, pe care administrația Trump încearcă să le desființeze.

 

Det. Aici

 

https://hotnews.ro/elon-musk-replici-cu-scantei-cu-noul-primar-al-new-yorkului-dupa-numirea-unei-femei-la-sefia-pompierilor-2139050?utm_source=hotnews.ro&utm_medium=article_single_recommended_box&utm_campaign=recommended_7

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Scrisoarea care arată că Papa Pius al XII-lea a știut despre Holocaust de la început

 

 

 

 

Andreea Ofițeru

În lagărele naziste au murit oficial peste 6 milioane de oameni. Neoficial, numărul ar fi de trei ori mai mare.

În lagărele naziste au murit oficial peste 6 milioane de oameni. Neoficial, numărul ar fi de trei ori mai mare.Papa Pius al XII-lea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial cunoștea detalii despre încercarea nazistă de a extermina evrei în Holocaust încă din 1942, potrivit unei scrisori găsite în arhivele Vaticanului.

 

Acest lucru intră în conflict cu poziția oficială a Sfântului Scaun la acea vreme, conform căreia informațiile pe care le avea erau vagi și neverificate, scrie Reuters.

 

Scrisoarea îngălbenită, bătută la maşina de scris, a fost reprodusă în ediţia de duminică a cotidianului italian Corriere della Sera. Descoperirea ei este semnificativă pentru că a fost făcută chiar de un arhivist al Vaticanului şi a fost făcută publică cu susţinerea oficialilor de la Vatican.

 

Scrisoarea, datată 14 decembrie 1942, a fost scrisă de părintele Lother Koenig, un iezuit implicat în rezistenţa antinazistă din Germania şi a fost adresată secretarului personal al papei, părintele Robert Leiber, de asemenea un german.

 

Arhivistul de la Vatican Giovanni Coco a declarat pentru Corriere della Sera că importanţa acestei scrisori este „enormă” pentru că atestă faptul că Vaticanul dispunea de informaţia că lagărele de muncă erau de fapt fabrici ale morţii.

 

În scrisoare Koenig îi spune lui Leiber că sursele au confirmat faptul că aproximativ 6.000 de polonezi şi evrei sunt ucişi zilnic în „cuptoarele SS” de la lagărul Belzec, din apropiere de Rava-Ruska, care pe atunci făcea parte din teritoriul polonez ocupat de nazişti, iar în prezent este parte din vestul Ucrainei.

 

„Noutatea şi importanţa acestui document derivă din faptul că acum avem certitudinea că Biserica Catolică din Germania i-a transmis lui Pius al XII-lea informaţii exacte şi detaliate cu privire la crimele comise împotriva evreilor”, mai comentează Giovanni Coco în articolul publicat de cotidianul italian sub titlul „Pius al XII-lea ştia!”.

 

În fotografia de după întâlnirea lui George Simion cu ambasadorul israelian Reuven Azar din 28 august, se vede în fundal o hartă cu România Mare.

Îți mai recomandăm

Centrul Wiesenthal: Întâlnirea ambasadorului Israelului cu liderul AUR, George Simion, creează un precedent problematic

Întrebat de Corriere della Serra dacă această scrisoare arată într-adevăr că Pius ştia, Coco a răspuns: „Da, şi nu doar de atunci”.

 

Scrisoarea face referire şi la alte două lagăre naziste – Auschwitz şi Dachau – şi sugerează că au existat şi alte scrisori schimbate între Koenig şi Leiber care fie sunt definitiv pierdute, fie nu au fost găsite încă.

 

Susţinătorii lui Pius al XII-lea argumentează că acesta ar fi lucrat din culise pentru a-i ajuta pe evrei şi a evitat să vorbească public despre Holocaust pentru a nu înrăutăţi situaţia catolicilor din Europa ocupată de nazişti.

 

Criticii săi susţin că papei i-a lipsit curajul să vorbească despre informaţiile pe care le avea, în pofida solicitărilor primite de la puterile aliate care luptau împotriva Germaniei naziste.

 

Conform lui Giovanni Coco, scrisoarea se afla întâmplător printre nişte documente rămase în Secretariatul de Stat al Vaticanului şi a fost trimisă abia recent la Arhivele centrale ale Vaticanului, unde este angajat.

 

Născut în România, Benjamin Ferencz a fost ultimul procuror supravieţuitor al proceselor de la Nürnberg din Germania.

Îți mai recomandăm

Ultimul procuror supravieţuitor al procesului de la Nürnberg a murit la 103 ani. El se născuse în 1920 în România

16×9 Image

Andreea Ofițeru

Andreea Ofițeru s-a alăturat echipei Europa Liberă România în ianuarie 2021, ca Senior Correspondent. Lucrează în presă din 2001, iar primele articole le-a publicat în România Liberă. Aici a scris pe teme legate de protecția copiilor, educație, mediu și social. De-a lungul timpului, a mai lucrat în redacțiile Adevărul, Digi24, Gândul, HotNews.ro, unde a documentat subiecte legate de învățământul din România și de actualitate.

 

A scris știri, interviuri, reportaje și anchete. A participat la mai multe proiecte printre care și conceperea primului supliment dedicat exclusiv subiectelor despre școală: Educație&Școală. 

 

A fost bursieră Voice Of America/Washington DC, într-un program dedicat jurnaliștilor din Europa de Est.

 

ofiterua@rferl.org

 

https://romania.europalibera.org/a/32596562.html

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial, a comunismului, a sionismului, a evreilor și a Vaticanului

 

De

Mark Gerard Keenan

 

Această carte examinează un corpus controversat și adesea marginalizat de literatură din secolul al XX-lea, care contestă narațiunile mainstream despre al Doilea Război Mondial, comunism, religie și putere globală. Deși se bazează pe surse istorice, cartea depășește documentația, prezentând interpretări care diferă puternic de consensul academic și instituțional predominant. Bazându-se pe peste șaizeci de lucrări disputate, cenzurate sau epuizate, cartea explorează afirmații alternative privind geopolitica din timpul războiului, mișcările ideologice, sistemele financiare, influența religioasă și formarea ordinii globale postbelice. Aceste surse ridică întrebări despre cenzură, putere și limitele dezbaterii istorice. Multe dintre perspectivele examinate sunt extrem de contestate și, în unele cazuri, excluse în mod deliberat din discursul istoric mainstream. Materialul este prezentat pentru examinare critică și dezbatere. Includerea oricărei surse sau argumente nu implică acceptarea universală sau consens academic. Cititorii sunt încurajați să evalueze dovezile independent, să consulte o gamă largă de surse academice și primare, să abordeze toate interpretările cu o judecată critică informată și să-și formeze propriile concluzii.

Site web: www.realitybooks.co.uk.

 

 

https://www.lulu.com/shop/mark-keenan-and-mark-keenan/censored-history-of-world-war-2-communism-zionism-jews-and-the-vatican/paperback/product-7kqpm5z.html?page=1&pageSize=4

 

 

 

 

Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial

 

IA 

Istoria „cenzurată” a celui de-al Doilea Război Mondial se referă la modul în care diverse regimuri (nazist, comunist, chiar și occidental) au controlat informațiile pentru a-și promova agenda, ascunzând atrocitățile, detaliile invaziilor (precum Pactul Ribbentrop-Molotov), contribuțiile reale ale unor națiuni (precum România în Axa sau rolul său ulterior), crimele de război (Holocaustul, crimele sovietice), sau impactul complet asupra populației civile, transformând realitatea într-o narativă politică prin cenzură și propagandă, lăsând loc mărturiilor autentice să iasă la iveală.

Forme de Cenzură în Timpul Războiului:

Propaganda Nazistă: Hitler și regimul său au folosit mass-media pentru a glorifica Axa, a demoniza inamicii (evrei, slavi, etc.) și a ascunde ororile (Holocaustul, atrocitățile pe Frontul de Est).

Propaganda Sovietică: URSS a promovat imaginea „Marelui Război Patriotic”, minimizând crimele NKVD-ului, tratatele inițiale cu Germania și rolul său în subjugarea Europei de Est, explicând ulterior prin necesitatea de a combate fascismul.

Cenzura Aliată: Statele Unite și Marea Britanie, deși luptau pentru democrație, au impus cenzură militară pentru a menține moralul publicului, a ascunde operațiuni și a controla informațiile despre victime și strategii.

Cenzura în țările ocupate/aliate: Regimuri precum cel al lui Ion Antonescu din România au cenzurat informațiile despre atrocitățile proprii (ex. la Iași, Odessa) și au promovat o imagine distorsionată a războiului, conform intereselor naționale și ideologice.

Aspecte „Cenzurate” sau Ignorate:

Pactul Ribbentrop-Molotov (1939): Acordul secret care a dus la împărțirea Poloniei și la anexarea Basarabiei, un act considerat de mulți drept co-responsabil de război, adesea minimizat.

Participarea României: Contribuția majoră a României la Axa (petrol, trupe pe Frontul de Est) și ulterior trecerea de partea Aliată (1944) au fost prezentate diferit de regimuri.

Holocaustul: Deși un subiect central astăzi, în timpul războiului, amploarea genocidului a fost adesea ascunsă sau ignorată de publicul larg, fiind dezvăluită pe deplin abia după 1945.

Crimele Sovietice: Masacrele, deportările și represiunile staliniste din țările ocupate (inclusiv Basarabia, Bucovina de Nord) au fost „cenzurate” de propaganda comunistă, fiind redescoperite după 1989.

Mărturiile Civile: Experiențele groaznice ale civililor, foametea, bombardamentele, deportările (inclusiv ale romilor, evreilor, românilor) au fost adesea omise din narațiunile oficiale.

Dez-cenzurarea:

După 1945, și în special după 1989, numeroase mărturii, jurnale, documente și cercetări istorice (precum cele din Arhiva Națională, Europa Liberă romania.europalibera.org

 

https://www.google.com/search?q=Istoria+cenzurat%C4%83+a+celui+de-al+Doilea+R%C4%83zboi+Mondial&oq=Istoria+cenzurat%C4%83+a+celui+de-al+Doilea+R%C4%83zboi+Mondial&gs_lcrp=EgZjaHJvbWUyBggAEEUYOTIKCAEQABiABBiiBDIKCAIQABiiBBiJBTIHCAMQABjvBTIKCAQQABiABBiiBDIGCAUQRRg80gEINDUxOGowajeoAgiwAgHxBff94DTA1fSU8QX3_eA0wNX0lA&sourceid=chrome&ie=UTF-8

Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial

 

 

Termenul de „istorie cenzurată” a celui de-al Doilea Război Mondial se referă la faptele, documentele și evenimentele care au fost fie ocultate de propaganda vremii, fie clasificate ca secret de stat timp de decenii. Chiar și în 2025, noi detalii continuă să iasă la iveală prin declasificarea arhivelor.

  1. Mecanismele cenzurii în timpul conflictului

În perioada 1939–1945, toate statele implicate au aplicat o cenzură strictă pentru a menține moralul populației și a proteja secretele militare.

Cenzura poștei și presei: În România, funcționari speciali verificau zilnic corespondența soldaților și conținutul ziarelor pentru a elimina orice informație despre înfrângeri sau nemulțumiri interne.

Propaganda de război: Informațiile erau manipulate pentru a prezenta inamicul ca fiind în pragul colapsului, ascunzând pierderile reale.

  1. Subiecte „cenzurate” sau ocultate istoric

Multe aspecte ale războiului au fost discutate public abia după căderea regimurilor totalitare sau după perioade lungi de clasificare:

Pactul Ribbentrop–Molotov: În fosta URSS și în statele satelit, detaliile despre protocolul adițional secret prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică au împărțit Europa de Est (inclusiv Basarabia) au fost negate sau cenzurate timp de decenii.

Masacrul de la Katyn: Execuția a mii de ofițeri polonezi de către NKVD a fost atribuită Germaniei naziste de către propaganda sovietică până în anii ’90, când Rusia a recunoscut oficial responsabilitatea.

Erorile de comandă: Deciziile strategice dezastruoase ale liderilor, precum refuzul lui Hitler de a permite retrageri tactice în momente critice, au fost adesea omise din relatările oficiale ale vremii pentru a păstra mitul „geniului militar”.

  1. Dezvăluiri recente și cercetări (Perspective din 2025)

Cercetările istorice din ultimii ani și materialele declasificate oferă o imagine mai clară asupra „frontului secret”:

Operațiunile serviciilor de informații: Rolul serviciilor secrete românești sub conducerea lui Mihail Moruzov și colaborările acestora au devenit subiecte de studiu detaliat abia în perioada post-comunistă.

Istoria orală: Proiecte recente recuperează mărturii ale civililor și soldaților care contrazic narațiunile oficiale „lustruite” de manualele vechi, scoțând la lumină suferințe și fapte neraportate anterior.

Combaterea dezinformării: În 2025, istoricii subliniază că multe dintre miturile create în timpul războiului sunt încă folosite în „războaie hibride” moderne pentru a rescrie cauzele sau desfășurarea conflictului.

Pentru o explorare detaliată a acestor aspecte, puteți consulta lucrări de specialitate precum cele publicate de Editura Humanitas sau articolele de cercetare din revista Historia.

Răspunsurile de la AI pot include greșeli. Află mai multe

 

 

 

https://www.google.com/search?q=Istoria+cenzurat%C4%83+a+celui+de-al+Doilea+R%C4%83zboi+Mondial&gs_lcrp=EgZjaHJvbWUyBggAEEUYOTIKCAEQABiABBiiBDIKCAIQABiiBBiJBTIHCAMQABjvBTIKCAQQABiABBiiBDIGCAUQRRg80gEINDUxOGowajeoAgiwAgHxBff94DTA1fSU8QX3_eA0wNX0lA&sourceid=chrome&ie=UTF-8&udm=50&fbs=AIIjpHxX5k-tONtMCu8aDeA7E5WMuFPIpBqH8jT76nzCHgJGooYgkjkuBCcIF7tD_yCw784AO8FBvVmLY7G7P6DaLpG0DBnqL4Ed2ELAvYNPROx5LtUiM0jl8TwebQFw4Zxdptahh-f2xSpJb7ZMXZS6GCc3JdGD4F1k7owMtuPC9jTBShM-3ZqpTmsPzN3MyahcgIPwMLQTsHE2ASEW10gkDT1Y_YRYtQ&ved=2ahUKEwiN4cKUmd6RAxXChf0HHYWFEg4Q0NsOegQIAxAB&aep=10&ntc=1&mstk=AUtExfDRTazwytIpBS_wRnTzS0ONwNnTWW81VmRyR7FFI_wQLE-QSAzA8I9jqfDVHWuSZPHeYrmwZ5jdv53XJ5ejmq7vicbmKwoT6808qgCczEu8XmySwzzmJtkVvsXu8NkF1utCQH3XU8ZD4qHaDG7k67XKvm5AyJP1kOQ&csuir=1

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial, a comunismului, a sionismului, a evreilor și a Vaticanului

 

Această carte examinează un corpus controversat și adesea marginalizat de literatură din secolul al XX-lea, care contestă narațiunile mainstream despre al Doilea Război Mondial, comunism, religie și putere globală. Deși se bazează pe surse istorice, cartea depășește documentația, prezentând interpretări care diferă puternic de consensul academic și instituțional predominant. Bazându-se pe peste șaizeci de lucrări disputate, cenzurate sau epuizate, cartea explorează afirmații alternative privind geopolitica din timpul războiului, mișcările ideologice, sistemele financiare, influența religioasă și formarea ordinii globale postbelice. Aceste surse ridică întrebări despre cenzură, putere și limitele dezbaterii istorice. Multe dintre perspectivele examinate sunt extrem de contestate și, în unele cazuri, excluse în mod deliberat din discursul istoric mainstream. Materialul este prezentat pentru examinare critică și dezbatere. Includerea oricărei surse sau argumente nu implică acceptarea universală sau consens academic. Cititorii sunt încurajați să evalueze dovezile independent, să consulte o gamă largă de surse academice și primare, să abordeze toate interpretările cu o judecată critică informată și să-și formeze propriile concluzii.

Site web: www.realitybooks.co.uk.

 

 

 

https://www.lulu.com/shop/mark-keenan-and-mark-keenan/censored-history-of-world-war-2-communism-zionism-jews-and-the-vatican/paperback/product-7kqpm5z.html?page=1&pageSize=4

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Economia demonică și trucurile bancherilor (Ediție broșată), de Mark Gerard Keenan (Autor)

Demascați puterile ascunse din spatele economiei globale

 

În „Economia demonică și trucurile bancherilor” , trag cortina asupra forțelor obscure care conduc sistemul financiar mondial. Aceasta nu este doar o altă carte de economie – este o expunere îndrăzneață a rețelelor de elită și a sistemelor înșelătoare concepute pentru a controla națiunile, resursele și pe dumneavoastră.

În interior, veți descoperi:

Cum manipulează bancherii privați economii întregi prin control bazat pe datorii.

Transformarea înfiorătoare a SUA într-un pion al uzurocrației internaționale .

Cine deține cu adevărat mega-băncile și administratorii de active care modelează politicile globale din culise?

De ce Legea Rezervei Federale din 1913 a marcat o lovitură de stat silențioasă în domeniul bancar – și ce înseamnă asta pentru tine.

Adevărul șocant despre cine deține Rezerva Federală și puterea pe care o deține.

Cum taxele, inflația și camăta sunt interconectate în mod ingenios pentru a seca în liniște bogăția.

Ciclul mecanic de boom, bust și salvare – și cine profită de pe urma lui.

Cum a deschis globalizarea calea giganților corporatiști pentru a domina resursele planetei.

De ce sistemul nostru monetar-datorie duce atât la colaps ecologic, cât și la dezintegrarea oamenilor.

Cum a devenit economia tradițională o pseudo-știință — nu știință, ci ideologie.

Faptul uimitor este că multe guverne sunt din punct de vedere juridic corporații , îndatorate perpetuu față de băncile private.

Cum să-ți recapeți libertatea personală de sub controlul statului și robia financiară.

Povestea nespusă a planului de salvare de pe Wall Street din 2020 — implementat sub acoperirea unei false pandemii.

Un secol de sclavie față de interesele bancare private, expus.

Adevărul crud despre BlackRock — un titan corporatist implicat în aproape orice.

O defalcare a piramidei financiare a puterii și a rețelei de control o susține.

Relatări directe care dezvăluie modul în care mass-media este dirijată de elitele financiare.

Rolul Institutului Tavistock în modelarea percepției și comportamentului public.

Consecințele iminente ale dependenței de petrol, fragilității economice și colapsului orchestrat.

Adevăratele intenții din spatele „Marii Resetări” a Forumului Economic Mondial – și ce înseamnă aceasta pentru viitorul tău.

Dacă ați simțit vreodată ceva mai profund la mijloc – în spatele titlurilor, al piețelor, al politicilor – nu sunteți singuri.

Citiți Economie demonică și puneți la îndoială tot ce credeați că știți despre putere, bani și libertate.

Sistemul este trucat. E timpul să vă treziți.

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

  TRUMP, TOP 10 MĂSURI ANTIGLOBALIZARE

 

 

De Adrian Onciu

 

În ciuda controverselor legate de atitudinea sa, considerată adesea ”inadecvată”, Donald Trump a reușit în 2025 să zguduie din temelii globalismul. Iată, mai jos, Top 10 măsuri luate de președintele american în cel de-al doilea mandat. Ele reflectă o abordare protecționistă agresivă, menită să reducă deficitul comercial, să protejeze locurile de muncă americane și să reafirme suveranitatea economică, conform viziunii ”America First”.

 

  1. Implementarea ”America First Trade Policy” (ianuarie 2025) – Prin memorandum și ordine executive, Trump a stabilit o politică comercială prioritară pentru interesele americane. A respins acorduri globale dezavantajoase și a promovat reciprocitatea în comerț.

 

  1. Impozitarea tarifară de 25 la sută pe Canada și Mexic și 10 la sută pe China (februarie 2025) – Pentru a combate imigrația ilegală și traficul de fentanyl, sub autoritatea IEEPA (Legea privind Puterile Economice de Urgență Internațională), cu scopul de a proteja securitatea națională și economia americană.

 

  1. Declarația de urgență națională și tarife reciproce globale (aprilie 2025, ”Liberation Day tariffs”) – Tarif de bază de 10 procente pe importuri din toate țările, pentru a corecta deficitul comercial persistent cauzat de practici non-reciproce. O respingere clară a globalizării necontrolate.

 

  1. Retrageri din acorduri internaționale multilaterale – Inclusiv anularea efectului OECD Global Tax Deal și inițierea retragerii din Acordul de la Paris privind clima, pentru a evita cedarea suveranității economice către instituții globale.

 

  1. Eliminarea scutirii de minimis pentru importuri cu valoare redusă din China (aprilie 2025) – Pentru a opri fluxul de produse ieftine și potențial periculoase, în ideea de a proteja industria americană de concurența neloială.

 

  1. Extinderea tarifelor Section 232 pe oțel, aluminiu, automobile și alte produse – Pentru a revitaliza industria americană și a reduce dependența de importuri străine.

 

  1. Tarife secundare pe țări care cumpără petrol din Venezuela (martie 2025) – O serie de sancțiuni indirecte pentru a pedepsi comerțul cu regimuri adverse (Rusia, China, Coreea de Nord, Iran) și a promova securitatea energetică americană.

 

  1. Publicarea National Security Strategy (decembrie 2025) – Document care prioritizează ”America First”, respinge globalismul, reduce angajamentele internaționale și cere aliaților să-și asume mai multe responsabilități (împărțirea poverii în cadrul NATO).

 

  1. Promovarea producției interne și investițiilor americane – Prin ordine executive care încurajează readucerea în țară a lanțurilor de aprovizionare și reduc dependența de furnizori străini, inclusiv în tehnologie și energie.

 

  1. Respingerea multilateralismului în sănătate și alte domenii – Prin reforme care prioritizează acorduri bilaterale peste capul organizațiilor globale ca OMS. Și politici care pun interesele americane înaintea cooperării internaționale necondiționate.

………………

În replică, Uniunea Europeană are tendința de a se îndrepta spre federalizare, plus o impulsionare și mai puternică a comerțului liber cu alte continente (vezi acordul UE-Mercosur), sub umbrela acelorași instituții internaționale, în spiritul globalizării fără niciun Dumnezeu.

 

Adrian Onciu

 

 

https://www.activenews.ro/opinii/Adrian-Onciu-TRUMP-TOP-10-MASURI-ANTIGLOBALIZARE-201729

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

În a doua zi de Crăciun a lui 1989 ILIESCU a legalizat AVORTUL și l-a numit pe fiul NKVD-istului Walter Roman Prim-ministru.

 

În 1990, s-au produs peste 1 MILION de întreruperi de sarcină, victime ale Guvernului Petre Roman. CINE A FOST WALTER ROMAN

 

De Alesandru Anghel

 

Petre Roman, premier în primul guvern „revoluționar” fesenist – Walter Roman, comisarul politic NKVD al Armatei primului Guvern „revoluționar” comunist

Oficial: 21,6 milioane de avorturi în România, în perioada 1958 – 2011. Regimul Iliescu-Roman a ucis aproape 1.000.000 de copii nenăscuți numai în 1990

 

Pe 26 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), organismul care preluase puterea în stat de la Nicolae Ceaușescu, ucis cu o zi în urmă, chiar de Crăciun, împreună cu soția sa, a anunțat primele măsuri ale noului regim „revoluționar”.Astfel, era abolită folosirea obligatorie a cuvântului „tovarășe”, se dădea liber la mărfuri de import: carne, banane, portocale, cafea sau coca-cola.

 

Totodată, în această zi mare pentru creștinătate, CFSN liberaliza complet avortul.

 

Rezultatul acestei măsuri criminale: în 1990, conform statisticilor oficiale, 1 milion de copii n-au mai apucat să vadă lumina zilei. Hecatomba s-a mărit în perioada următoare, anual, cu sute de mii de victime de copii uciși înainte de a se naște.

 

Tot în 26 decembrie 1989, Petre Roman este numit prim-ministru la recomandarea lui Silviu Brucan. Într-un din primele sale interviuri în presa străină s-a plâns că familia sa era atât de persecutată cu tatăl său „marginalizat” ca șef al Editurii Politice a PCR încât erau nevoiți să-și procure carnea necesară mergând la vânătoare. Locul tatălui său la Editura Politică a fost luat de Gabriel Liiceanu, care a păstrat inclusiv dușul instalat special de Walter Roman în biroul său de la Casa Scânteii.

 

Petre Roman este vinovat la rândul său de baia de sânge din timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Venit la Universitate și Arhitectură după plecarea minerilor, Petre Roman a afirmat la vederea urmelor de sânge de pe pereți că este vopsea roșie aruncată de studenți. Tot el este autorul expresiei că industria românească este „un morman de fiare vechi” și a programului de vindere pe 1 dolar a fabricilor și uzinelor. În agricultură, sub Guvernul Roman, s-a produs distrugerea aproape totală a sistemului de irigații care în 1989 era la un nivel de acoperirea a aproape 80% din suprafața agricolă. Și-a făcut studiile de persecutat al regimului comunist la Anvers.

 

Tatăl lui a făcut parte din aparatul NKVD al primului Guvern „revoluționar” de după ocuparea țării de Armata Roșie, cu fosta lui subalternă de la Moscova, Ana Pauker, în postul de ministru de Externe. Ca o curiozitate, la rândul lui subaltern al Anei Pauker, fostul propagandist comunist Mihai Șora avea să fie numit ministru al Învățământului sub fiul celei care a fost șeful șefei lui

 

Cine a fost Walter Roman

 

Conform Wikipedia (varianta în limba română accesată la data publicării articolului): Valter Roman, ortografiat uneori Walter Roman, născut Ernő Neuländer, (n. 7 octombrie 1913, Oradea, Austro-Ungaria – d. 11 noiembrie 1983, București, România) a fost un militant și politician comunist român, de origine evreiască, veteran al brigăzilor internaționale comuniste din Războiul Civil din Spania. Wikipedia în engleză îl titrează și ca agent al Kominternului. A fost tatăl fostului prim-ministru român Petre Roman.

 

Familia și studiile

Numele său la naștere era Ernő (Ernest) Neuländer S-a născut într-o familie de evrei de proveniență hasidică stabilită la Oradea. Tatăl său era funcționar la o bancă. Valter Roman a devenit inginer, în urma studiilor la Universitatea tehnică germană din Brno, în Cehoslovacia.

 

Cariera politică

Potrivit unor relatări, recrutarea sa în mișcarea comunistă ar fi fost făcută în 1931 de Nicolae Goldberger, care l-a ajutat să plece în URSS, tranzitând Cehoslovacia.

 

După 1936 s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaționale de partea forțelor republicane din Spania sub numele Walter Roman. Anii petrecuți în Spania au fost evocați în volumul autobiografic Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței. În războiul civil din Spania a avut gradul de maior și a fost comandantul unui batalion de artilerie din brigada a 11-a „Venceremos”.

 

În Spania, Walter Roman s-a căsătorit cu Hortensia Vallejo, o comunistă spaniolă. În cursul războiului a fost rănit la plămâni. După ce Republica Spaniolă a fost înfrântă în 1939, Valter Roman s-a refugiat în Franța, apoi s-a reîntors în URSS. Acolo a condus, pentru o perioadă, departamentul emisiunilor în limba română la Radio Moscova, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker, Leonte Răutu și Iosif Chișinevschi. În timp ce Ana Pauker s-a reîntors în România îmbrăcată în uniforma sovietică, Valter Roman s-a reîntors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel în cadrul Diviziei „Horia, Cloșca și Crișan”, constituită din prizonieri de război români aflați în URSS, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) sub comanda generalului Mihail Lascăr. A fost decorat în 1945 în Uniunea Sovietică cu Ordinul Steaua Roșie. În același an, sub ocupație sovietică și sub noul regim dominat de comuniști, a fost în gradul de general-maior în armata română.

 

Un an mai târziu, în 1946, Valter Roman a fost numit șef al Direcției de Educație, Cultură și Propagandă a Armatei, iar între 1947-1951 ocupă postul de șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. În 1951 devine membru al CC al PCR și ministru al Poștelor și Telecomunicațiilor (până în ianuarie 1953, când a fost înlăturat din funcții odată cu îndepărtarea „grupului Luca-Pauker-Georgescu”). Din 1954 până la moarte a fost director al Editurii Politice, el susținând că astfel ar fi fost marginalizat de regim.

 

Istoricul sovietic T. M. Islamov, a publicat documente care arată că Valter Roman „ar fi pledat în fața membrilor Comisiei Litvinov în favoarea înființării statului independent Transilvania, girat de marile puteri Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie”. Fiul lui Valter, Petre Roman, contestă cele spuse de istoricul sovietic spunând că tatăl său ar fi susținut rămânerea Transilvaniei ca provincie a României.

 

Documente recente demonstrează că Valter Roman a fost amestecat în complotul K.G.B. și al P.M.R. care avea drept scop arestarea guvernului Imre Nagy, după Revoluția ungară din 1956 de la Budapesta. După ce membrii guvernului Nagy au fost reținuți ilegal pe teritoriul României, într-un complex de vile de la Călimănești în județul Vîlcea, aceștia au fost aduși la București și instalați în complexul de vile ce a aparținut Misiunii Militare Germane în România între 1940-1944 de lângă lacul Snagov, vile aflate azi în posesia ambasadei ruse de la București. Imre Nagy a fost transferat după doi ani în Ungaria și judecat în 1958, condamnat la moarte și executat la Budapesta de noua conducere prosovietică a Ungariei.

 

„Opera”

URSS în război. Direcțiunea efortului principal, 1946

Despre teoria războiului, 1948

Despre războiul contemporan, 1948

Probleme militare contemporane, 1949

Despre fizica modernă și perspectivele utilizării energiei atomice, 1954

Știința și socialismul, 1958

Știința și tehnica în epoca trecerii societății de la capitalism la comunism, 1962

Revoluția industrială în dezvoltarea societății, 1965

Revoluția științifică și tehnică și implicațiile ei asupra desvoltării social-politice contemporane, 1968

Eseuri despre revoluția științifică și tehnică: concepte, ipoteze, controverse, tendințe și opțiuni, 1970

Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții, în care elogiază revoluția comunistă din URSS, 1970

File din trecut, evocări, 1971

Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței, Amintiri, memorii de front, 1972

Știința și marxismul: eseuri, 1972

Secolul XX, secolul marilor revoluții. Sinteze și perspective, 1976

Echilibru și dezechilibru, 1978

Evocări, 1980

Fenomenul militar în istoria societății, 1980

Limite sau cotitură, 1981

Revoluții și globalitate, 1983

Noile tehnologii de vîrf și societatea, 1983

Decorații

Ordinul Muncii cl. I (1963)

titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”

medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră

 

Câteva Documente la Amintiri din comunism

 

 

https://www.activenews.ro/prima-pagina/In-a-doua-zi-de-Craciun-a-lui-1989-ILIESCU-a-legalizat-AVORTUL-si-l-a-numit-pe-fiul-NKVD-istului-Walter-Roman-Prim-ministru.-In-1990-s-au-produs-peste-1-MILION-de-intreruperi-de-sarcina-victime-ale-Guvernului-Petre-Roman.-CINE-A-FOST-WALTER-ROMAN-87115

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(Si…) SPANIA LEGALIZEAZĂ ZOOFILIA

De Alexandra Roșeanu

 

…După ce a eliminat filosofia din școală și a făcut o lege care să permită barbaria de gen pentru minori, guvernului Sanchez vine cu o alta abominație care obligă pe spanioli să accepte inacceptabilul.

 

CONTACTUL SEXUAL ESTE PERMIS DACĂ ANIMALUL NU ESTE RĂNIT

 

Noul text al codului penal spaniol propus de ministrul de Ione Belarra (femeie – foto), prevede în articolul 340 bis că cei care au relații sexuale cu animale vertebrate și care vor avea nevoie de tratament veterinar pentru restabilirea sănătății, vor fi pedepsiți. Asta înseamnă că dacă animalul în cauză nu trebuie să meargă la veterinar după raportul sexual, zoofilia este permisă și nu se pedepsește prin lege. Această lege a fost deja aprobată de parlamentul spaniol. Codul penal anterior interzicea categoric zoofilia, de fapt vechiul articol 337 interzicea categoric orice relație sexuală cu animalele. Gluma acestei legi este că a fost numită „Lege a animalelor”. Adică pentru binele animalelor, să primească și ele Iubire. Love Is Love, nu-i așa?

 

CONCLUZII: Planul de regres al umanității continuă. Nu-i nimic, nici asta nu a ajuns la noi. Ura!

 

https://www.activenews.ro/stiri/SPANIA-LEGALIZEAZA-ZOOFILIA-179853

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Frăţia Ortodoxă cere Universităţii din Bucureşti anularea decorării apologetului uciderii copiilor şi sexului cu animale, Peter Singer

 

 

Diavolul lucrează diferit prin oameni. Pe unii îi păcălește, pe unii îi subjugă prin patimi și slăbiciuni, iar pe unii, cum e cazul lui Peter Singer, îi preschimbă complet până când nu rămâne nimic uman din ei. Peter Singer este un mort viu, un zombie, prin care vorbește doar Satana. Singurul scop al non-existenței sale este să promoveze un mesaj împotriva umanității, împotriva a tot ce e frumos legat de viață, împotriva creștinismului și a firii.

 

Deci ne mirăm cum de Universitatea București, condusă de rectorul Mircea Dumitriu, a decis acordarea titlului de Doctor Honoris Causa acestui personaj sumbru, dezgustător și abject în gândire și manifestare? Peter Singer este un filozof de origine evreiască născut în Melbourne, Australia, care a inspirat mișcarea de eliberare a animalelor și a inventat ceea ce se numește Practical Ethics, adică o continuarea e eugeniei de tip nazist, aceeași ideologie care i-a ucis familia în timpul celui de-al doilea război mondial.

 

Printre altele, Peter Singer susține sexul dintre oameni și animale și uciderea copiilor cu malformații după naștere, pentru că aceștia nu au conștiință și valorează mai puțin ca un câine sau un porc. La fel, Singer susține că pentru a se face economie de bani, guvernele trebuie să omoare copiii născuți cu dizabilități.

Pe 20 mai, Singer va susține la București conferința: “The most good you cand do with applied ethics” și va primi titlul de doctor Honoris Causa al Universității București: http://www.ccea.ro/peter-singer/

 

Evenimentul va avea loc in amfiteatrul Titu Maiorescu, de la ora 16.

 

Frăția Ortodoxă avertizează că, după ce ateiștii și marxiștii au eșuat lamentabil în scoaterea religiei din școli, asaltul se dă asupra instituțiilor culturale și de învățământ prin acțiuni laterale. Infiltrarea culturală cu neomarxiști atei aduși de peste ocean este o declarație a disprețului față de valorile învățământului românesc. Prelegerea lui Singer la București echivalează cu organizarea unui discurs al lui Adolf Hitler în Knesset-ul din Israel sau în Congresul din SUA. Ceva inimaginabil, un conflict de valori insurmontabil, dar care însă în România are loc, mascat ca un eveniment filozofic și cultural. Vom vedea și auzi un promotor al pruncuciderii în amfiteatrul Universității București, pe banii noștri, în țara noastră, grație conducerii Universității din București!

 

Acordarea acestui titlu de către Universitatea București lui Peter Singer, acest Moloh al timpurilor moderne, este un lucru pe care atât rectorul Mircea Dumitriu cât și conducerea Universității trebuie să și-l asume. Într-o țară majoritar creștină și ortodoxă o acțiune de guerilla culturală este un atac asupra indentității religioase a românilor și trebuie sancționat ca atare. Așteptăm anularea acestui eveniment satanist și scuze din partea conducerii Universității București. Și nu în ultimul rând, demisia rectorului Mircea Dumitriu, care a uitat în ce țară locuiește, a uitat în ce Biserică s-a căsătorit și și-a botezat cei doi copii.

 

 

https://www.ziaristionline.ro/2015/05/19/fratia-ortodoxa-cere-universitatii-din-bucuresti-anularea-decorariii-apologetului-uciderii-copiilor-si-sexului-cu-animale-peter-singer/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Margaret Sanger: Mama Revoluției Sexuale

 

 

CAPITOLUL 68 — MARGARET SANGER: MAMA REVOLUȚIEI SEXUALE

 

Liga Americană a Vieții

 

[Din cauza controlului nașterilor], sclavia copiilor, prostituția, debilitarea minții, deteriorarea fizică, foametea, opresiunea și războiul vor dispărea de pe pământ. Va veni un Platon care va fi înțeles, un Socrate care nu va bea cucută și un Isus care nu va muri pe cruce. Aceștia și rasa care va fi în America așteaptă o maternitate care va fi sacră pentru că este liberă.

 

                                                        Margaret Sanger, Femeia și noua rasă .[1]

 

Filosofia anti-viață.

 

Fanaticii anti-alegere pătează memoria sfintei fondatoare a Planned Parenthood, Margaret Sanger, cu minciuni și distorsiuni nefondate. Ea a fost o nobilă profesionistă din domeniul sănătății care a vrut pur și simplu să îmbunătățească soarta femeilor sărace, oferindu-le informații de bază despre contracepție. Acest lucru le-a permis să pună capăt în sfârșit epidemiei de copii nedoriți, astfel încât să-și poată îndrepta atenția către îmbunătățirea soartei lor și a familiilor lor.

 

Așa cum a spus atât de perspicace fosta președintă a Planned Parenthood, Faye Wattleton: „Nimeni nu poate interpreta cu adevărat ce a vrut să spună Sanger pentru că e moartă .”[2]

 

Introducere.

 

Margaret Sanger s-a născut ca un copil nevinovat în 1879 și a murit bisexuală, dependentă de Demerol și alcool, fiind o femeie care a dat naștere celei mai monstruoase organizații concepute vreodată – Federația Internațională pentru Planificarea Familială (IPPF).

 

Sanger a fost o susținătoare a eugeniei forțate, a iubirii libere, a contracepției și a avortului. Mai mult decât orice altă entitate, Margaret Sanger și organizația sa au fost responsabile pentru așa-numita „revoluție sexuală”, care a distrus milioane de familii, a degradat nenumărate femei și a deschis calea pentru ca zeci de milioane de oameni să se bălăcească în prăpastia dependenței sexuale, care, cel mai rău dintre toate, duce în majoritatea cazurilor la o pierdere totală a conștiinței.

 

Atenție, persoane cu handicap fizic, mental și emoțional!

 

Introducere.

 

Faptul că Margaret Sanger a fost cea mai importantă susținătoare și apărătoare a eugeniei în această țară este puțin cunoscut, iar Planned Parenthood ar dori enorm să păstreze secretă această informație. Vedeți eforturile disperate, comice, ale PP de a „ține ascuns” atunci când Pat Robertson a făcut public trecutul lui Sanger în timpul campaniei pentru alegerile primare prezidențiale din 1988.

 

Maggie Sanger, eugenistă. Nu există nicio îndoială că Sanger a susținut din toată inima eugenia, care a stat la baza programului de genocid nazist, așa cum reiese din numeroasele sale citate din Figura 68-1.

 

 

DECLARAȚII RASISTE ȘI EUGENISTE ALE LUI MARGARET SANGER, FONDATOAREA PLANNED PARENTHOOD

 

Ar trebui să angajăm trei sau patru pastori de culoare, de preferință cu experiență în domeniul serviciilor sociale și cu personalități captivante. Cea mai reușită abordare educațională a negrilor este printr-un apel religios. Nu vrem să se răspândească vestea că vrem să exterminăm populația de culoare, iar pastorul este omul care poate îndrepta această idee dacă i se trece vreodată prin minte vreunuia dintre membrii lor mai rebeli.

 

Scrisoarea lui Margaret Sanger din 19 decembrie 1939 către Dr. Clarence Gamble, strada Adams nr. 255, Milton, Massachusetts. Sursa originală: Colecția Sophia Smith, Smith College, North Hampton, Massachusetts. Descrisă și în lucrarea Lindei Gordon, „ Woman’s Body, Woman’s Right: A Social History of Birth Control in America” . New York: Grossman Publishers, 1976.

 

Eșecul nostru de a segrega idioții care se înmulțesc și se înmulțesc… demonstrează sentimentalismul nostru nechibzuit și extravagant… [Filantropii] încurajează sectoarele mai sănătoase și mai normale ale lumii să suporte povara fecundității nechibzuite și nediscriminatorii a altora; ceea ce aduce cu sine, după cum cred că cititorul trebuie să fie de acord, o greutate moartă de deșeuri umane. În loc să diminueze și să urmărească eliminarea stocurilor care sunt cele mai dăunătoare pentru viitorul rasei și al lumii, tinde să le facă într-un grad amenințător dominante… Plătim pentru și chiar ne supunem dictatelor unei clase de ființe umane în continuă creștere, în continuă generare, care nu ar fi trebuit să se nască deloc.

 

Margaret Sanger. Pivotul civilizației , 1922. Capitolul despre „Cruzimea carității”, paginile 116, 122 și 189. Ediția Bibliotecii Colegiului Swarthmore.

 

Astăzi, eugenia este sugerată de cele mai diverse minți ca fiind cea mai adecvată și completă cale de soluționare a problemelor rasiale, politice și sociale.

 

Cred că trebuie să fiți de acord… că campania pentru controlul nașterilor nu are doar valoare eugenică, ci este practic identică cu scopurile finale ale eugeniei… Propaganda pentru controlul nașterilor este, așadar, punctul de plecare pentru educatorul eugenic.

 

În calitate de susținător al controlului nașterilor, doresc… să subliniez că dezechilibrul dintre rata natalității celor „nepotriviți” și a celor „potriviți”, ce-i drept cea mai mare amenințare actuală la adresa civilizației, nu poate fi niciodată rectificat prin inaugurarea unei competiții de început între aceste două clase. În această privință, exemplul claselor inferioare, fertilitatea celor slabi de minte, a celor cu deficiențe mintale, a claselor sărace, nu ar trebui date spre emulare.

 

Dimpotrivă, cea mai urgentă problemă astăzi este cum să limităm și să descurajăm suprafertilitatea celor deficienți mintal și fizic.

 

Margaret Sanger. „Valoarea eugenică a propagandei anticoncepționale.” Birth Control Review , octombrie 1921, pagina 5.

 

Oferiți grupurilor disgenice [persoane cu „gene rele”] din populația noastră posibilitatea de a alege între segregare și sterilizare [obligatorie].

 

Margaret Sanger, Revista privind controlul nașterilor , aprilie 1932 .

 

Al treilea grup [al societății] este format din cei iresponsabili și nesăbuiți care nu se preocupă prea mult de consecințele faptelor lor sau ale căror scrupule religioase îi împiedică să își controleze numărul. Mulți din acest grup sunt bolnavi, slabi de minte și fac parte din elementul sărac, depinzând de membrii normali și apți ai societății pentru susținere. Nu există nicio îndoială în mintea tuturor oamenilor raționali că procrearea acestui grup ar trebui oprită.

 

Margaret Sanger. Discurs citat în Birth Control: What It Is, How It Works, What It Will Do. Lucrările primei conferințe americane privind controlul nașterilor . Ținut la Hotel Plaza, New York City, 11-12 noiembrie 1921. Publicat de Birth Control Review , Gothic Press, paginile 172 și 174.

 

În treacăt, ar trebui să recunoaștem aici dificultățile prezentate de ideea de „potrivit” și „nepotrivit”. Cine trebuie să decidă această chestiune? Cei mai grosolani, mai evidenți, incontestabil debili mintale ar trebui, într-adevăr, nu numai descurajați, ci și împiedicați să-și propage specia. Dar printre scrierile eugeniștilor reprezentativi [sic], nu se poate ignora prejudecata distinctă a clasei de mijloc care predomină.

 

Margaret Sanger, citată în Charles Valenza. „A fost Margaret Sanger o rasistă?” Family Planning Perspectives , ianuarie-februarie 1985, pagina 44.

 

Controlul nașterilor trebuie să ducă în cele din urmă la o rasă mai curată.

 

Margaret Sanger. Femeia, moralitatea și controlul nașterilor . New York: New York Publishing Company, 1922. Pagina 12.

 

Există un singur răspuns la cererea de creștere a ratei natalității în rândul celor inteligenți, și anume să ceri guvernului să ia mai întâi de pe spatele tău povara nebunilor și a debilităților mintale. Sterilizarea [obligatorie] pentru aceștia este răspunsul.

 

Margaret Sanger, Revista privind controlul nașterilor , octombrie 1926 .

 

[Slavii, imigranții latini și evrei sunt] buruieni umane … o povară de deșeuri umane … [Negrii, soldații și evreii sunt o] amenințare pentru rasă.

 

Sterilizarea eugenică este o nevoie urgentă… Trebuie să prevenim multiplicarea acestui grup rău.

 

Margaret Sanger, […] Revista privind controlul nașterilor .

 

[Obiectivul nostru este] satisfacția sexuală nelimitată, fără povara copiilor nedoriți… [Femeile trebuie să aibă dreptul] să trăiască… să iubească… să fie leneșe… să fie mame necăsătorite… să creeze… să distrugă… Patul conjugal este cea mai degenerativă influență din ordinea socială… Cel mai milostiv lucru pe care o familie îl face unuia dintre membrii săi mici este să-l ucidă.

 

Margaret Sanger (editor). Femeia rebelă , volumul I, numărul 1. Retipărit în Femeia și noua rasă . New York: Brentanos Publishers, 1922.

 

Filosofia ei era întru totul în concordanță cu faptul că mulți dintre prietenii ei influenți erau membri ai Societății Internaționale de Eugenie, al cărei membru important era ea. Unii dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei organizații mondiale, asemănătoare unei caracatițe, sunt enumerați mai jos.

 

MEMBRII DE CONDUCERE AI SOCIETĂȚII INTERNAȚIONALE DE EUGENICĂ

 

  • Margaret Sanger, fondatoarea Planned Parenthood;

 

………………………………………………………………………………………

 

 

Det. Aici

https://www.ewtn.com/catholicism/library/margaret-sanger-mother-of-the-sexual-revolution-9605

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Avort, liberalism și eugenie (de Jonah Goldberg)

 

 

 

 

Extrase din Jonah Goldberg, Fascismul liberal. Istoria secretă a stângii americane de la Mussolini la politica semnificației (Polirom, 2012), capitolul 7, Rasismul liberal: spiritul eugeniei în mașinăria fascistă (pag. 287-294). Fragmentul răspunde la întrebările: 1. de unde vin ideile progresiste despre avort; 2. cine a fost Margaret Sanger, fondatoarea celei mai mari organizații pro-avort, Planned Parenthood; 3. de ce avortul este strâns legat de eugenie („primenirea” speciei umane).

 

 

Margaret Sanger, a cărei Ligă Americană pentru Contracepție s-a transformat în Planned Parenthood, a fost fondatoarea mișcării în favoarea contracepției. Astăzi e considerată o sfântă liberală, o fondatoare a feminismului modern și una dintre luminile călăuzitoare din panteonul progresist. Gloria Feldt de la Planned Parenthood declară că este „de partea lui Margaret Sanger”, conducând „o organizație care duce mai departe moștenirea lui Sanger”. Primul președinte de culoare al organizației Planned Parenthood, Faye Wattleton – căreia revista Ms. i-a acordat titlul de „Femeia Anului” în 1989 – a declarat că era „mândră” să poată „călca pe urmele lui Margaret Sanger” [41]………………………….

 

Cont. Aici  

https://www.culturavietii.ro/avort-liberalism-eugenie/

 

……………………………………………………….

 

Așa că lăsați deoparte intenția: uitați-vă la rezultate.

 

Avortul pune capăt mai multor vieți de negri decât bolile de inimă, cancerul, accidentele, SIDA și crimele violente luate împreună. Afro-americanii reprezintă ceva mai mult de 12% din populație, dar au mai mult de o treime (37%) din numărul avorturilor. Procentul a rămas relativ constant, deși în unele regiuni cifrele sunt mult mai severe: în Mississippi, femeile de culoare suportă cam 72% din numărul total al avorturilor, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor Infecțioase. La nivel național, 512 din 1000 de sarcini ale femeilor de culoare sfârșesc printr-un avort [57].

 

Citește și: Devastatorul impact al avortului asupra comunității negre din America

 

Destul de relevant, aproximativ 80% din centrele care efectuează avorturi ale organizației Planned Parenthood se află în interiorul sau în apropierea comunităților minoritare. Liberalismul îl condamnă astăzi pe Ben Bennett care speculează cu privire la efectele uciderii copiilor negri nenăscuți; dar celebrează la rândul său uciderea propriu-zisă a copiilor negri nenăscuți și condamnă pe Bennett pentru că i se opune.

 

 

 

Bineînțeles, și eugenia tradițională țintea spre cei „săraci cu duhul” și spre gurile hrănite fără nici un folos – categorii în care intră oricine, de la retardații mental la cei needucați sau subnutriți și până la criminalii recidiviști. Când vine vorba de „săracii cu duhul” din ziua de astăzi, voci influente ale stângii susțin acum uciderea celor „deficitari” la începutul și sfârșitul vieții. Renumită printre ele este cea a lui Peter Singer, intens adulat ca fiind cel mai important filosof în viață și cel mai influent etician al lumii. Profesorul Singer, care predă la Princeton, susține uciderea din „compasiune” a pruncilor nedoriți sau a celor cu handicap. El mai susține și că vârstnicii și alții care reprezintă poveri pentru societate ar trebui uciși atunci când viețile lor nu mai merită trăite.

 

Citește și: Zoofilia care a ucis Filozofia

 

Singer (ale cărui articole au fost publicate în România de Dilema Veche n.r.) nu se ascunde după cuvinte codificate și nu vorbește în eufemisme în sprijinul convingerii sale că uciderea pruncilor nu este întotdeauna ceva rău, după cum reiese și din eseul său „Killing Babies Isn’t Always Wrong” (și nici nu este o voce singulară în sălbăticie; părerile sale sunt populare sau respectate în multe cercuri academice)[58].

 

Dar asta nu a determinat stânga politică să-l ostracizeze câtuși de puțin (cu excepția Germaniei, unde oamenii încă au un simț visceral cu privire la unde te duce o asemenea logică). Bineînțeles că nu toți liberalii sunt de acord cu rețeta lui Singer, dar nici nu-l condamnă precum o fac, să spunem, în cazul lui William Bennett. Poate că văd în el un spirit înrudit.

 

–

 

NOTE

 

[41]. David Tell, „Planned Un-parenthood: Roe v. Wade at Thirty”, Weekly Standard, 27 ianuarie 2003, pp.35-41; Gloria Feldt, Behind Every Choice Is a Story (Denton: University of North Texas Press, 2002), pp.xix, xvi; Faye Wattleton, „Humanist of the Year Acceptance Speech”, Humanist, iulie-august 1986.

[42]. Margaret Sanger: An Autobiography (New YOrk: Norton, 1938), p.70;

[43]. Daniel J. Kevles, „Sex Without Fear”, New York Times, 28 iunie 1992.

[44]. Valenza, „Was Margaret Sanger a Racist?”, p.45, citând David M. Kennedy, Birth Control in America: The Carrer of Margaret Sanger (New Haven, Conn.: Yale University Press, 1970), p.115; H.G.Wells, introducere la The Pivot of Civlization, de Margaret Sanger (Amherst, NY: Humanity Books, 2003), p.42.

[45]. Deși Sanger s-a considerat o campioană a eliberării femeilor, argumentele ei au plasat fără îndoială tărâmul particular al procreării pe agenda publică. În viziunea ei, femeile ar urma să fie „eliberate” de tirania reproductivă a familiei, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, femeile – mai ales anumite femei – ar fi supuse unei tiranii noi, a planificării eugenice. Marie Stopes, o Margaret Sanger britanică (adică inițiatoarea mișcării în favoarea contracepției din Marea Britanie) avea un tratament asemănător. „Utopia”, explica ea, „ar putea fi atinsă în timpul vieții mele dacă aș avea puterea să emit niște edicte inviolabile.” Citat în Mukti Jain Campion, Who’s Fit to Be a Parent? (New York> Routledge, 1995), p.131.

[46]. Citat în Black, War Against the Weak, p.133. Citat de asemenea în Rosen, Preaching Eugenics, p.216.

[47]. Steven W. Mosher, „The Repacking of Margaret Sanger”, Wall Street Journal, 5 mai 1997, p.A18.

[48]. „Contracepția nu este o filosofie negativă care să privească doar numărul de copii aduși pe lume”, scria ea. „Nu este doar o chestiune de populație. În primul rînd este un instrument al eliberării și al dezvoltării umane.” Sanger, Pivot of Civilization, p.224.

[49].

 

 

 

Det. Aici

https://www.culturavietii.ro/avort-liberalism-eugenie/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Cand lectia Sodo-Gomorei este uitata,lumea isi sapa propria groapa…) Încercarea abuzivă a CJUE de a impune acceptarea „căsătoriei” între persoane de același sex statelor care o resping subminează legitimitatea proiectului european

 

 

 

 

 

Recenta decizie a Curții Europene de Justiție care obligă statele UE reticente, precum Polonia și România, să recunoască „căsătoriile” între persoane de același sex încheiate în alte state membre este rezultatul unui arbitrariu judiciar, bazat mai degrabă pe o ideologie profund imorală decât pe lege, și sfidează valorile și principiile consacrate în tratatele ce stau la baza Uniunii Europene. Ea subminează competența exclusivă a statelor membre în materie de drept matrimonial, competențe care mai există acum doar în teorie.

Recenta decizie a Curții Europene de Justiție (CJUE) în cauza Mazowiecki (C-713/23), care afirmă în mod ridicol că Polonia (și, deci, și România, având în vedere jurisdicția Curții) este obligată să recunoască „căsătoriile” între persoane de același sex încheiate în alte state membre păstrând în același timp în propria legislație interdicția încheierii unor asemenea uniuni în țară, constituie un abuz flagrant al competențelor conferite Curții prin tratatele UE. Nu numai că încalcă principiul, consacrat în tratatele UE, al repartizării competențelor între UE și statele sale membre, dar, ceea ce este mai grav, ignoră realitățile antropologice cele mai palpabile și principiile morale cele mai elementare. Curtea de Justiție devine astfel purtătorul de drapel al unei anti-moralități declarate, subminând valorile reale ale Europei în numele unui set de „valori ale UE” abstruse și surogat, care nu sunt împărtășite de mulți europeni.

Un astfel de abuz are potențialul de a pune în discuție legitimitatea UE în ansamblu – el reprezintă o amenințare existențială pentru un proiect politic deja privit cu scepticism crescând de un număr tot mai mare de cetățeni.

 

Din Tratatul de funcționare al UE reiese foarte clar că Bruxellesul nu are nicio competență de reglementare în materia căsătoriei și a dreptului familial, fapt recunoscut chiar de Curte, care afirmă că statele membre continuă să aibă atribuția exclusivă de a reglementa această chestiune după cum consideră de cuviință. Această afirmație se dovedește a fi însă o declarație ipocrită atunci când, în același timp, se încearcă forțarea unui stat membru să recunoască o instituție juridică de o natură complet diferită, creată în alt stat membru, și să îi confere efecte juridice pur și simplu pentru că în statul de origine este denumită, în mod eronat, „căsătorie”. Această extindere excesivă a liberei circulații a persoanelor nu este necesară, având în vedere că, chiar și în absența unei recunoașteri legale a „căsătoriilor” între persoane de același sex, nu există nimic în legislația poloneză care să împiedice (de exemplu) cuplurile de homosexuali olandezi sau spanioli să călătorească în Polonia și să se stabilească permanent acolo. Întrucât nu este o implicație necesară a liberei circulații a persoanelor, nu se poate afirma în mod credibil că orice obligație de a recunoaște legal „căsătoriile” unisex este prevăzută în Tratatul UE și a fost acceptată cu bună-credință de statele membre atunci când au luat decizia de a adera la UE. Această „obligație” este rezultatul arbitrariului judiciar, bazat mai degrabă pe o ideologie profund imorală decât pe lege, și sfidează valorile și principiile consacrate în tratatele UE. Ea subminează complet competența exclusivă a statelor membre în materie de drept matrimonial, care există acum doar în teorie.

 

Este evident că nu aceasta era intenția părinților fondatori ai UE atunci când au definit libertatea de circulație ca unul dintre cei patru piloni ai UE: ea constă exclusiv în dreptul cetățenilor UE de a intra în alte țări ale UE și de a se stabili acolo, dar nu permite exportul „căsătoriilor” între doi bărbați sau între două femei – sau, poate, în curând, „căsătoriile” între trei persoane și „căsătoriile” între un om și un animal – din Olanda sau Germania în Polonia sau România, obligându-le pe cele din urmă să le accepte împotriva voinței lor și în contradicție cu propria lor legislație.

 

Se poate susține că competența de reglementare a fiecărui stat membru include libertatea de a decide dacă conceptul de căsătorie din cadrul propriului sistem juridic include vreuna dintre aceste absurdități și obscenități (chiar dacă s-ar putea argumenta, cu foarte bune motive, că reglementările internaționale, precum articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului sau articolul 12 din Convența Europeană a Drepturilor Omului obligă statele să utilizeze acest termen numai cu referire la uniunea între un bărbat și o femeie), dar cu siguranță nu poate fi considerată o bază pentru a permite unui stat membru să impună tuturor celorlalte state membre opiniile sale excentrice și moralmente dubioase. De asemenea, nu se poate accepta că – așa cum ar rezulta în mod logic din decizia CJUE – statul membru cu cea mai extremă și excentrică abordare normativă trebuie să aibă privilegiul de a-și impune politicile întregii comunități juridice a UE.

 

Ca o observație foarte generală, care nu se limitează exclusiv la problema dreptului familiei, ar trebui să fie evident că o comunitate precum UE nu poate funcționa în acest mod. Este de neconceput ca CJUE să fi recunoscut vreodată un principiu al țării de origine atât de nelimitat și necondiționat în orice alt domeniu de reglementare. Chiar și în ce privește piețele, unde UE are într-adevăr competențe de reglementare de anvergură, principiul țării de origine este întotdeauna legat de anumite standarde minime și este supus condiției ca țara de destinație să nu fie obligată să accepte nimic care contravine ordinii sale publice. Doar în dreptul matrimonial, unde UE nu are nicio competență de reglementare, se presupune brusc că lucrurile stau altfel? Nimeni nu va crede acest lucru, nici măcar dacă provine de la CJUE.

 

Dincolo de toate principiile constituționale, este evident că agenda LGBT promovată agresiv de UE, instituțiile sale și guvernele unor state membre, astfel cum se exprimă în hotărârea amintită, contrazice atât natura umană, cât și cele mai fundamentale precepte ale moralității. Toleranța excesivă manifestată în multe țări față de practicarea deschisă a homosexualității nu duce la pace în societate, ci doar la cereri din ce în ce mai extreme și mai abstruse. Este timpul să încetăm să mai ascultăm narațiunea lacrimogenă și victimizantă a lobby-ului homosexual și a susținătorilor săi politici și să renunțăm la toleranța aberantă care le-a fost acordată prea mult timp, fără critică și fără discuții.

 

Nu este vorba de o revelație religioasă obscură, ci de apărarea unui fapt incontestabil: ființele umane au doar două sexe, care se completează și depind unul de celălalt. O înțelegere a ființelor umane bazată pe aceste fapte naturale va conduce, prin urmare, în mod inevitabil și ineludabil, la concluzia că căsătoria poate fi doar între un bărbat și o femeie. Numai această înțelegere a căsătoriei, care este exprimată și în declarațiile internaționale privind drepturile omului, poate pretinde, prin urmare, o valabilitate universală. Construcția juridică a unei „căsătorii” între persoane de același sex este nenaturală, perversă și, în ultimă instanță, doar o expresie a declinului moral și cultural al unei societăți aflate în stadiile finale ale decadenței sale. (Guvernul american are, prin urmare, perfectă dreptate când descrie UE în acest fel. Cu toate acestea, ar fi trebuit să menționeze că SUA pot fi acuzate de exact același lucru, atâta timp cât decizia Curții Supreme a SUA din 2016 în cauza Obergefell c. Hodges, care a legalizat „căsătoria” între persoane de același sex, nu este corectată în același mod în care a fost deja corectată cauza Roe c. Wade privind avortul.)

 

Trebuie să fii foarte naiv pentru a mai crede că judecătorii UE acționează cu bună-credință atunci când iau astfel de decizii excesive. Cauza Mazowiecki este încă un exemplu trist al modului în care instituțiile UE „înțeleg greșit”, în mod deliberat, principiul statului de drept pentru a-și promova propriile interese instituționale și în numele unei ideologii politice evident abstruse: aceasta constă în acordarea unui grup restrâns de judecători, a căror componență este practic în afara influenței populației, a unei puteri de reglementare practic nelimitate, ocolind toate constituțiile și parlamentele. Așa-numitul „stat de drept”, care este universal acceptat, este înlocuit în mod subtil de „statul judecătorilor”, pe care nimeni nu l-a acceptat vreodată.

 

Nu este intenția noastră să negăm valoarea unui sistem judiciar „independent”, dar independența sistemului judiciar are valoare numai dacă judecătorii respectă legea – sau cel puțin se străduiesc să o respecte. Iar principiul la fel de important al separării puterilor în stat arată că judecătorii nu fac legi, ci le aplică.

 

Decizia CJUE nu doar contrazice principiile fundamentale ale dreptului, dar este atât de flagrantă și de sfidătoare încât nici măcar nu poate fi considerată o expresie a unui fel de pozitivism juridic greșit în sensul susținut de Hans Kelsen și epigonii săi. Ceea ce se întâmplă aici este mult mai grav: un fenomen complet diferit, care ar putea fi descris ca „pozitivism al puterii”. La fel cum Mao Tse Tung credea în vremea sa că „puterea politică emană din țeava puștii”, judecătorii CJUE par să creadă că roba de judecător îi conferă celui care o poartă puterea de a respecta sau de a încălca legea după bunul său plac, în funcție exclusiv de propriile preferințe politice. Întregul sistem juridic și instituțional al UE este astfel ținut ostatic într-un mod arbitrar și iresponsabil de un grup de persoane ale căror nume nu sunt cunoscute publicului larg: se presupune că statele membre și cetățenii lor vor accepta și se vor conforma în cele din urmă chiar și celor mai flagrant ilegale hotărâri judecătorești, deoarece nerespectarea deschisă a hotărârilor definitive ar putea declanșa o criză sistemică pentru care nimeni nu ar dori să fie tras la răspundere.

 

Cu toate acestea, această deturnare a sistemului are limitele sale inerente. Mai devreme sau mai târziu, aceste limite vor fi atinse, deoarece o instanță care continuă să ia decizii flagrant ilegale și ideologizate își va pierde rapid respectul și prestigiul de care s-a bucurat până acum în rândul statelor membre și al populației acestora. Capitalul de încredere care odată era considerat de la sine înțeles se topește rapid și va fi dificil de recâștigat.

 

Rezistența poate fi inițial doar tăcută și pasivă, dar de la un anumit moment încolo va fi exprimată din ce în ce mai deschis. Poate că unii strategi politici (în special din familia PPE) observă mai greu observa acest lucru, dar, deja, sprijinul deschis pentru agenda homosexualilor duce la înfrângerea electorală, după cum o dovedește scăderea sprijinului pentru Verzi și Socialiști în multe state membre. Recenta modificare a Constituției slovace, propusă și obținută de un guvern condus de socialiști, ar putea fi considerată un semnal de alarmă: populistul de stânga Robert Fico, un om care nu este suspectat de o mentalitate foarte metafizică, nu ar fi propus-o niciodată dacă nu ar fi considerat-o extrem de populară în rândul electoratului. Este posibil ca alții să îi urmeze în curând exemplul, chiar și în Europa de Vest (gândiți-vă, de exemplu, la islamo-stângistul francez Jean-Luc Mélenchon, cu baza sa electorală predominant musulmană…).

 

Ce va face Curtea dacă mai multe state membre declară deschis că nu intenționează să se conformeze unor decizii în mod evident nefondate? Desigur, va impune sancțiuni – în valoare de milioane sau miliarde, adică sume ridicol de disproporționate față de numărul infim de persoane care doresc cu adevărat ca uniunile homosexuale să fie recunoscute legal sau față de pretinsa „discriminare” pe care homosexualii ar putea-o „suferi” dacă astfel de obscenități nu sunt recunoscute în țara în care locuiesc. Dar ce se va întâmpla dacă aceste amenzi nu vor fi plătite? Se va încerca atunci în mod serios să fie private statele în cauză de drepturile lor de vot? Vor fi amenințate cu invazia militară? Ce se va întâmpla dacă, în consecință, acestea vor înceta să mai contribuie la bugetul UE? Ce se va întâmpla dacă vor începe să nu mai respecte UE la scară mai largă, argumentând că, dacă instituțiile UE încalcă în mod flagrant legea, n-au niciun motiv să o respecte?

 

În cele din urmă, va deveni evident că UE poate supraviețui pe termen lung numai dacă este susținută de un consens larg în rândul populației și de percepția că toată lumea respectă regulile. Ceea ce nu este, în mod clar, cazul în ceea ce privește problema „căsătoriei” între persoane de același sex, transformată în teren de luptă ideologic preferat al CJUE și al Comisiei Europene.

 

Dacă chiar și COMECE, comitetul episcopilor catolici din Europa, în calitate de reprezentant al celei mai mari și mai instituționalizate comunități religioase de pe continent, se simte obligată să avertizeze – deși în termeni diplomatici extrem de măsurați – că „astfel de hotărâri provoacă sentimente anti-europene în statele membre și pot fi ușor exploatate în acest sens”, atunci este timpul ca guvernele Europei să pună Curtea de Justiție la locul ei, pentru ca proiectul european să nu fie iremediabil afectat de confiscarea puterii de către judecători.

 

 

https://www.culturavietii.ro/incercarea-abuziva-a-cjue-de-a-impune-acceptarea-casatoriilor-intre-persoane-de-acelasi-sex-statelor-care-o-resping-submineaza-legitimitatea-proiectului-european/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

NICOLAE PLEȘIȚĂ: GENERALUL CARE RÂDEA CÂND TORTURA. CĂLĂUL SECURITĂȚII

 

https://www.youtube.com/watch?v=RhH3PFMUUjs

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cine deține cu adevărat resursele României?

 

 

Dan Culcer, Franţa  Art-emis 

 

Confuzia voită care ne costă miliarde

 

Am avut ocazia, în adolescență, să cutreier munții României în compania unchiului meu pe linia paternă, inginer minier cu o carieră în minele de aur, apoi cu una de inspector în diversele instituții afiliate Inspectoratului geologic și minier. Am aflat multe din acest domeniu. De aceea am rămas sensibil și atent la situația resurselor miniere și energetice ale țării noastre. În subsolul României zac resurse foarte importante de minerale, de gaze și petrol – bogății care, cel puțin teoretic, aparțin poporului român. Dar cine administrează cu adevărat aceste resurse? Cine decide cui le concesionăm? Și, mai ales, unde ajung veniturile colosale rezultate din exploatarea lor? Răspunsurile la aceste întrebări sunt tulburi. Iar în această ambiguitate juridico-politică își fac loc marile pierderi naționale, privatizările dubioase și o lipsă de transparență ce alimentează o realitate sumbră: cetățenii români sunt excluși sistematic din deciziile care privesc averea lor comună.

 

Proprietar: statul sau poporul? Confuzia din Constituție

 

Constituția României afirmă, la articolul 136, că „bogățiile de interes public ale subsolului, resursele naturale ale platoului continental […] fac obiectul proprietății publice”. Proprietate publică – dar a cui? A poporului? A statului?

 

Formularea ambiguă a permis de-a lungul timpului întreținerea unei confuzii periculoase: aceea că statul este proprietarul absolut, iar cetățenii nu sunt decât simpli spectatori. În realitate, ar trebui să fie exact invers: cetățenii sunt proprietarii colectivi, iar statul doar administrator delegat al acestor resurse.

 

„Statul administrează în numele poporului” este o sintagmă frumoasă pe hârtie, dar complet lipsită de mecanisme concrete de control democratic în practică. Petrom, OMV și lecția dureroasă a unei pierderi naționale În 2004, România a vândut către OMV Austria 51% din acțiunile Petrom, compania națională petrolieră. O mișcare considerată de mulți economiști drept una dintre cele mai păguboase privatizări post-decembriste.

 

Petrom exploatează petrolul și gazele României. Statul român a pierdut controlul iar Austria, prin OMV, încasează profiturile.

 

În loc să valorifice strategic aceste resurse pentru dezvoltarea țării, România a ales un model de privatizare a câștigurilor și socializare a pierderilor, într-un climat de netransparență și lipsă de responsabilitate publică.

 

Redevențe ridicole: De ce nu încasează România cât Norvegia sau Marea Britanie

 

România are printre cele mai scăzute redevențe din Europa pentru petrol și gaze. În unele cazuri, nivelul este de doar 3,5%, în timp ce alte state europene încasează de cinci sau chiar de zece ori mai mult din același tip de exploatare.

 

Redevențe la gaze și petrol – România vs Europa

 

Țara și redevența medie efectivă (%): Norvegia – 50%, Olanda – 40%, Marea Britanie – 30-40%, Polonia 25%, România – 14% (maxim 52% cu taxe excepționale

 

 România pierde anual sute de milioane de euro doar din diferența de nivel al redevențelor. Și mai grav: contractele de concesiune, redevențele și clauzele privind profitul sunt confidențiale. Cum putem vorbi despre „proprietate publică” dacă publicul nu are acces nici măcar la valoarea încasărilor din exploatarea acestor bunuri?

 

 Neptun Deep: un test al maturității naționale?

 

Proiectul Neptun Deep, demarat recent în Marea Neagră de consorțiul OMV Petrom – Romgaz, ar putea aduce 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în economia românească. O oportunitate colosală. Dar întrebările sunt aceleași: ce redevențe vom încasa? Cine controlează fluxul banilor?, Vor fi contractele publice?, Vor exista beneficii directe pentru cetățeni? Fără răspunsuri ferme, există riscul ca Neptun Deep să repete scenariul Petrom: România cedează resursa și încasează resturile.

 

Ce putem face? Reforma constituțională și controlul democratic.

 

Este timpul să regândim profund regimul juridic al proprietății publice. Nu este suficient ca legea să spună că resursele „aparțin statului”. Este nevoie de o reformulare clară, care să consacre următoarele principii:

 

– Poporul este proprietarul colectiv al resurselor, nu statul.

 

– Statul este administrator delegat, nu proprietar absolut.

 

– Deciziile privind resursele strategice trebuie luate cu consultare publică și referendum, nu în birouri închise.

 

– Contractele de concesiune trebuie să fie 100% publice și auditate.

 

– Veniturile din exploatare trebuie să alimenteze un fond suveran național, în beneficiul tuturor cetățenilor.

 

O propunere concretă de modificare constituțională

 

Un articol propus ar putea suna astfel: „Resursele naturale ale României aparțin în mod indivizibil cetățenilor români. Statul are doar rol de administrator delegat, fiind obligat să gestioneze aceste resurse exclusiv în interesul public. Orice act de concesionare, privatizare sau exploatare a acestora se supune controlului cetățenesc și poate fi suspendat prin inițiativă civică sau referendum”.

 

În loc de concluzie: nu mai avem luxul ignoranței

 

Fără o regândire profundă a cadrului legal și politic privind proprietatea și administrarea resurselor naturale, România va continua să piardă miliarde, în timp ce cetățenii rămân excluși din deciziile care le privesc bunăstarea.

 

Confuzia dintre stat și popor nu este inocentă. Este un instrument de control.

Iar primul pas spre recuperarea suveranității economice este clarificarea dreptului de proprietate. Dacă România este a românilor, atunci și gazele, petrolul și bogățiile subsolului trebuie să le revină lor – nu simbolic, ci real, juridic, economic și democratic.

 

Iată o propunere de modificare constituțională, însoțită de o schiță legislativă complementară, care are scopul de a consolida proprietatea colectivă a cetățenilor asupra resurselor naturale și de a institui mecanisme clare de control democratic:

 

Propunere de modificare constituțională

 

Modificarea și completarea Articolului 136 din Constituția României

 

Art. 136 – Proprietatea (modificat)

 

(1) Proprietatea este publică sau privată.

 

(2) Proprietatea publică aparține colectiv cetățenilor români, uniți în cadrul statului național, suveran, independent, unitar și indivizibil.

 

(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, resursele naturale ale zonei economice exclusive și ale platoului continental, spațiul aerian, apele, pădurile, căile de comunicație, rețelele de energie, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică fac obiectul proprietății colective naționale.

 

(4) Statul român nu este proprietar al bunurilor de interes național, ci administrator delegat, având obligația de a le gestiona în interesul exclusiv al poporului român.

 

(5) Poporul român are dreptul de a fi consultat prin referendum național asupra oricărei decizii majore de concesionare, privatizare sau transfer de gestiune a bunurilor naturale de interes strategic.

 

(6) Orice contract de concesiune sau exploatare privind resursele naturale trebuie să fie public, auditabil și supus controlului cetățenesc, potrivit legii.

 

(7) Poporul român are dreptul de a iniția acțiuni în justiție pentru apărarea dreptului său de proprietar colectiv asupra resurselor publice în cazul unei administrări ilegale, netransparente sau abuzive.

 

Proiect de lege organică

 

Legea privind Proprietatea Colectivă asupra Resurselor Naturale și Gestiunea Democratică a Acestora

 

Art. 1 – Scopul legii. Această lege reglementează modul în care cetățenii români, în calitate de proprietari colectivi ai resurselor naturale, pot exercita controlul, supravegherea și participarea în gestionarea acestora.

 

Capitolul I – Principii fundamentale

 

Art. 2 – Proprietatea colectivă națională. Resursele naturale aparțin cetățenilor români, indivizibil și în mod egal. Statul este doar administrator în numele acestora.

 

Art. 3 – Principiul transparenței absolute. Toate contractele de concesiune, redevențele, licitațiile și studiile de impact se publică integral pe o platformă digitală publică, în timp real.

 

Art. 4 – Principiul controlului democratic. Deciziile strategice privind bunurile naturale se iau cu consultarea cetățenilor prin referendum sau consultare publică obligatorie, în funcție de valoarea contractului.

 

Capitolul II – Instrumente de control cetățenesc

 

Art. 5 – Platforma publică de guvernanță a resurselor. Se înființează un portal național interactiv unde cetățenii pot vizualiza, evalua, comenta și sesiza nereguli privind gestionarea resurselor.

 

Art. 6 – Comisii civice de supraveghere. Se constituie la nivel național și județean comisii civice formate din cetățeni aleși prin tragere la sorți și validare publică, cu atribuții de supraveghere și sesizare a abuzurilor în administrarea resurselor.

 

Art. 7 – Dreptul la acțiune publică. Orice grup de 7.000 de cetățeni poate declanșa o acțiune judecătorească pentru suspendarea unui contract, investigarea unui operator sau auditul unui proces de concesionare.

 

Capitolul III – Beneficiul cetățenesc din resurse

 

Art. 8 – Fondul Suveran Național de Resurse. O parte fixă (ex. 50%) din veniturile nete obținute din resurse naturale este direcționată într-un fond suveran controlat de Parlament și cetățeni, destinat:

 

investițiilor publice,

 

reducerii taxelor,

 

sprijinirii generațiilor viitoare.

 

Art. 9 – Dividende cetățenești. O cotă-parte (ex. 10%) din profitul anual obținut din exploatarea resurselor naturale este distribuită anual tuturor cetățenilor români sub formă de dividende sociale (direct sau prin reduceri fiscale).

 

Capitolul IV – Sancțiuni

 

Art. 10 – Răspundere administrativă și penală. Orice demnitar, funcționar sau reprezentant al unei companii concesionare care încalcă principiile de transparență, consultare sau integritate prevăzute de această lege va fi sancționat:

 

administrativ (suspendare, amendă),

 

penal (în caz de fapte grave: abuz, corupție, delapidare),

 

cu confiscarea integrală a beneficiilor ilegale obținute.

 

Concluzie

 

Această propunere are ca obiectiv:

 

– restabilirea suveranității reale a cetățenilor asupra resurselor;

 

– introducerea unui cadru legal de democrație economică participativă;

 

– limitarea abuzului de putere și a opacității administrative în administrarea bogățiilor naționale.

 

 

 

https://www.art-emis.ro/analize/cine-detine-cu-adevarat-resursele-romaniei

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cum a fost învins Occidentul, de Pepe Escobar

 

Emmanuel Todd, istoric, demograf, antropolog, sociolog și analist politic, aparține unei generații pe cale de dispariție: unul dintre ultimii reprezentanți ai intelectualității franceze de școală veche – un moștenitor al celor care, precum Braudel, Sartre, Deleuze și Foucault, au uimit generațiile tinere succesive ale Războiului Rece, de la Vest la Est.Prima bijuterie legată de ultima sa carte, „ Înfrângerea Occidentului ”, este micul miracol al publicării sale săptămâna trecută în Franța, chiar în sfera NATO: o carte despre grenade, scrisă de un gânditor independent, bazată pe fapte și date verificate, care aruncă în aer întregul edificiu al rusofobiei ridicat în jurul „agresiunii” „țarului” Putin.Cel puțin unele sectoare ale mass-media controlate strict de oligarhi din Franța pur și simplu nu l-au putut ignora pe Todd de data aceasta, și din mai multe motive. În primul rând, pentru că a fost primul intelectual occidental, încă din 1976, care a prezis căderea URSS în cartea sa „ Căderea finală ”, pe baza ratelor mortalității infantile din Uniunea Sovietică.Un alt motiv cheie este cartea sa din 2002, „ După Imperiu ”, un fel de avanpremieră a declinului și prăbușirii Imperiului, publicată cu câteva luni înainte de „Șoc și uimire” în Irak.Astăzi, Todd, în ceea ce a definit drept ultima sa carte („Am închis cercul”), își permite să meargă până la capăt și să descrie meticulos înfrângerea nu doar a Statelor Unite, ci a Occidentului în ansamblu, concentrându-și cercetările asupra războiului din Ucraina și a împrejurimilor sale.Având în vedere mediul toxic al NATO, unde rusofobia și cultura anulării domnesc supreme, iar orice abatere este pedepsibilă, Todd a avut grijă să nu prezinte procesul actual ca pe o victorie rusească în Ucraina (deși acest lucru este implicit în tot ceea ce descrie, de la mai mulți indicatori ai păcii sociale până la stabilitatea generală a „sistemului Putin”, care este „un produs al istoriei Rusiei, nu opera unui singur om”).El se concentrează în schimb pe principalele motive care au dus la căderea Occidentului. Printre acestea: sfârșitul statului-națiune; dezindustrializarea (care explică deficitul NATO în producția de arme pentru Ucraina); „gradul zero” al matricei religioase a Occidentului, protestantismul; creșterea bruscă a ratelor mortalității în Statele Unite (mult mai mari decât în ​​Rusia), precum și a sinuciderilor și omuciderilor; și supremația unui nihilism imperial exprimat prin obsesia războaielor eterne.

 

Prăbușirea protestantismului

Todd analizează metodic, în ordine, Rusia, Ucraina, Europa de Est, Germania, Marea Britanie, Scandinavia și, în final, Imperiul. Să ne concentrăm asupra a ceea ce ar fi cele 12 puncte principale ale remarcabilului său exercițiu.

 

  1. La începutul Operațiunii Militare Speciale (SMO) în februarie 2022, PIB-ul combinat al Rusiei și Belarusului reprezenta doar 3,3% din cel al Occidentului combinat (în acest caz, sfera NATO plus Japonia și Coreea de Sud). Todd este uimit că aceste 3,3%, capabile să producă mai multe arme decât întregul gigant occidental, nu numai că au câștigat războiul, dar au și subminat complet noțiunile dominante de „ economie politică neoliberală ” (rata PIB-ului).

 

  1. „ Izolarea ideologică ” și „ narcisismul ideologic ” al Occidentului – incapacitatea de a înțelege, de exemplu, cum „ întreaga lume musulmană pare să considere Rusia un partener mai degrabă decât un adversar ”.

 

  1. Todd respinge noțiunea de „ stat weberian ” – subliniind o asemănare izbitoare în viziunea dintre Putin și practicantul american al realpolitik-ului, John Mearsheimer. Deoarece sunt forțați să supraviețuiască într-un mediu în care contează doar dinamica puterii, statele se comportă acum ca niște „ agenți hobbesieni ”. Iar acest lucru ne conduce la noțiunea rusă de stat-națiune, centrată pe „suveranitate”: capacitatea unui stat de a-și defini independent politicile interne și externe, fără nicio interferență străină.

 

  1. Implozia pas cu pas a culturii WASP, care a condus, „ începând cu anii 1960 ”, la „ un imperiu lipsit de centru și scop, o organizație în esență militară condusă de un grup fără cultură (în sens antropologic) ”. Așa îi definește Todd pe neoconservatorii americani.

 

  1. Statele Unite ca entitate „ postimperială ”: o simplă cochilie de mașinărie militară, lipsită de o cultură bazată pe informații, ceea ce duce la „ o expansiune militară sporită într-o fază de contracție masivă a bazei sale industriale ”. După cum subliniază Todd, „ războiul modern fără industrie este un oximoron ”.

 

  1. Capcana demografică: Todd arată cum strategii de la Washington „ au uitat că un stat a cărui populație se bucură de un nivel ridicat de educație și tehnologie, chiar dacă aceasta scade, nu își pierde puterea militară ”. Acesta este exact cazul Rusiei în anii lui Putin.

 

  1. Ajungem aici la esența argumentului lui Todd: reinterpretarea sa post-Max Weber a lucrării „ Etica protestantă și spiritul capitalismului ”, publicată acum puțin peste un secol, în 1904/1905: „ Dacă protestantismul a fost matricea ascensiunii Occidentului, moartea sa, astăzi, este cauza dezintegrării și înfrângerii sale ”.

 

Todd definește clar cum „Revoluția Glorioasă” engleză din 1688, Declarația de Independență americană din 1776 și Revoluția Franceză din 1789 au fost adevărații piloni ai Occidentului liberal. Prin urmare, un „Occident” extins nu este istoric „liberal”, deoarece a dat naștere și „fascismului italian, nazismului german și militarismului japonez”.

 

Pe scurt, Todd arată cum protestantismul a impus alfabetizarea universală populațiilor pe care le controla, „ deoarece toți credincioșii trebuie să aibă acces direct la Sfintele Scripturi. O populație alfabetizată este capabilă de dezvoltare economică și tehnologică. Religia protestantă, din întâmplare, a format o forță de muncă superioară și eficientă ”. Și în acest sens, Germania s-a aflat „ în centrul dezvoltării occidentale ”, chiar dacă Revoluția Industrială a avut loc în Anglia.

 

Formularea cheie a lui Todd este incontestabilă: „ Factorul crucial în ascensiunea Occidentului a fost angajamentul protestantismului față de alfabetizare ”.

 

Protestantismul, subliniază Todd, se află de două ori în centrul istoriei occidentale: prin educație și economie – frica de condamnare și nevoia de a se simți ales de Dumnezeu, generând o etică a muncii puternică și o moralitate colectivă – și prin ideea că bărbații sunt inegali (amintiți-vă de „povara omului alb”).

 

Prăbușirea protestantismului nu ar putea decât să distrugă etica muncii în favoarea lăcomiei maselor: acesta este neoliberalismul.

 

Transgenderismul și cultul falsității

  1. Critica usturătoare a lui Todd la adresa spiritului anului 1968 merită o carte complet nouă. El face referire la „ una dintre marile iluzii ale anilor 1960 – undeva între revoluția sexuală anglo-americană și Mai ’68 din Franța ”: „ credința că individul ar fi mai mare dacă ar fi eliberat de colectiv ”. Aceasta a dus la un dezastru inevitabil: „ Acum, că suntem eliberați, în masă, de credințele metafizice fundamentale și derivate, comuniste, socialiste sau naționaliste, experimentăm vidul ”. Și astfel am devenit „ o multitudine de pitici mimetici care nu îndrăznesc să gândească singuri – dar se dovedesc a fi la fel de capabili de intoleranță ca și credincioșii antichității ”.

 

  1. Scurta analiză a lui Todd asupra semnificației profunde a transgenderismului zguduie complet Biserica Woke – de la New York până în sfera europeană – și va provoca o serie de accese de furie. El arată cum transgenderismul este „ unul dintre steagurile acelui nihilism care definește Occidentul astăzi, această voință de a distruge nu doar lucrurile și oamenii, ci și realitatea ”.

 

Și există un bonus analitic: „ Ideologia transgender spune că un bărbat poate deveni femeie și că o femeie poate deveni bărbat. Aceasta este o afirmație falsă și, în acest sens, este aproape de nucleul teoretic al nihilismului occidental .” Situația este și mai gravă când vine vorba de ramificații geopolitice. Todd face o legătură mentală și socială jucăușă între acest cult al falsității și comportamentul erratic al hegemonului în relațiile internaționale. Un exemplu în acest sens: acordul nuclear cu Iranul încheiat sub Obama, care a devenit un regim de sancțiuni dure sub Trump. Todd: „ Politica externă americană este, în felul ei, fluidă din punct de vedere al genului .”

 

  1. „ Sinuciderea asistată ” a Europei . Todd ne amintește că Europa, inițial, a fost parteneriatul franco-german. Apoi, după criza financiară din 2007/2008, acest parteneriat s-a transformat într- o „căsătorie patriarhală, cu Germania ca soț dominant, care nu-și mai ascultă partenerul ”. UE a abandonat orice pretenție de a apăra interesele Europei, izolându-se de energia și comerțul cu partenerul său, Rusia, și impunându-și singură sancțiuni. Todd identifică pe bună dreptate înlocuirea axei Paris-Berlin cu axa Londra-Varșovia-Kiev: acesta a fost „ sfârșitul Europei ca actor geopolitic autonom ”. Și acest lucru s-a întâmplat la doar 20 de ani după opoziția comună a Franței și Germaniei față de războiul neoconservator împotriva Irakului.

 

  1. Todd definește corect NATO, investigând „ inconștientul lor ”: „ Constatăm că aparatul său militar, ideologic și psihologic nu există pentru a proteja Europa Occidentală, ci pentru a o controla ”.
  2. Împreună cu mai mulți analiști din Rusia, China, Iran și printre analiștii independenți din Europa, Todd este sigur că obsesia americană – încă din anii 1990 – de a separa Germania de Rusia va duce la eșec: „ Mai devreme sau mai târziu, vor colabora ”, deoarece „ specializările lor economice îi definesc ca fiind complementari ”. Înfrângerea din Ucraina va deschide calea, deoarece o „ forță gravitațională ” este reciproc atractivă atât pentru Germania, cât și pentru Rusia.Înainte de asta, și spre deosebire de aproape toți „analiștii” occidentali din sfera centrală a NATO, Putin înțelege că Moscova este pregătită să câștige împotriva întregii alianțe NATO, nu doar a Ucrainei, exploatând o fereastră de oportunitate identificată de Putin la începutul anului 2022. Todd pariază pe o fereastră de cinci ani, adică un final în 2027. Este interesant de comparat cu ministrul Apărării, Shoigu, care a declarat anul trecut că SMO se va încheia până în 2025.

 

Indiferent de termenul limită, toate acestea implică o victorie totală a Rusiei, învingătorul dictând toate condițiile. Fără negocieri, fără armistițiu, fără conflict înghețat – așa cum încearcă cu disperare să sugereze hegemonul.Davos prezintă triumful Occidentului

Meritul considerabil al lui Todd, atât de evident în carte, constă în utilizarea istoriei și antropologiei pentru a aduce pe canapea conștiința falsă a societății occidentale. Astfel, concentrându-se, de exemplu, pe studiul unor structuri familiale foarte specifice din Europa, el reușește să explice realitatea într-un mod care scapă complet de spălarea creierului maselor occidentale prinse sub turbo-neoliberalism.

 

Este de la sine înțeles că cartea lui Todd, bazată pe evenimente reale, nu va fi acceptată universal în rândul elitei de la Davos. Ceea ce s-a întâmplat săptămâna aceasta la Davos a fost extrem de revelator. Totul a fost scos la iveală.Dintre toți suspecții obișnuiți – toxica Medusa von der Leyen a UE, belicoasa Stoltenberg a NATO, BlackRock, JP Morgan și alți mari șefi care își dau mâna cu jucăriile lor în hanorace la Kiev – mesajul „Triumfului Occidentului” este monolitic.

 

Războiul înseamnă pace. Ucraina nu pierde și Rusia nu câștigă. Dacă nu sunteți de acord cu noi – în vreun fel – veți fi cenzurați pentru „discurs instigator la ură”. Vrem Noua Ordine Mondială – orice ați crede voi, țăranii de clasă inferioară – și o vrem acum.Și dacă toate celelalte metode eșuează, o boală X pre-fabricată va veni să te caute.

 

Sursă: Sputnik Globe

 

Pepe Escobar

Pepe Escobar este autorul cărților Globalistan: Cum se dizolvă lumea globalizată în război lichid (Nimble Books, 2007), Red Zone Blues: o imagine a Bagdadului în timpul valului (Nimble Books, 2007), Obama face Globalistan (Nimble Books, 2009), Empire of Chaos (Nimble Books) și cea mai recentă, 2030, tradusă în franceză.

 

 

Comment l’Occident a été vaincu

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(Daca Dumnezeu nu mai e,nimic nu eee) În urmă cu un secol, a fost profețit „Declinul Occidentului”- Oswald Spengler

 

 

Au trecut 141 de ani de la nașterea filosofului idealist german, Oswald Spengler, cel care a profețit „Declinul Occidentului”. Lucrarea sa a fost publicată în urmă cu un secol și întemeiază o concepție metafizică asupra evoluției ciclice a civilizațiilor.\La baza teoriei lui Spengler stă conceperea evoluției culturii în termeni asemănători cu evoluția unui organism biologic. Fiecare cultură urmează logica organică a unei ființe vii, logică pe care Spengler o numește destin. Nașterea, copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea sunt stadii identificabile, atât în evoluția culturii, cât și în cea a unui organism biologic, iar ciclurile naturii se pot regăsi și în evoluția fiecărei culturi. Această concepție constituie „morfologia ciclică a culturii”.\Toate culturile, în viziunea sa, urmează un ciclu de dezvoltare similar evoluției organice: naștere, maturizare și moarte/declin. A realizat, de asemenea, și analogia cu cele patru anotimpuri: primăvara (nașterea și copilăria), vara (tinerețea), toamna (maturitatea) și iarna (bătrânețea și moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propriul „stil” sau „suflet”, cultura: egipteană, clasică (civilizația greco-romană), chineză, babiloneană, indiană, arabă și cultura vestică (faustică), fiecare din acestea parcurgând un ciclu de viață identic, de câteva sute de ani.\După ce a studiat marile civilizații ale omenirii, filosoful a ajuns la concluzia că toate au parcurs aceleași etape, asemănătoare cu anotimpurile, dar pe o perioadă de câteva sute de ani. Potrivit lui Spengler, Civilizația Occidentală, pe care el o numește Faustică, se află în iarna existenței sale și se îndreaptă inevitabil spre declin.\Omul occidental este o figură mândră, dar tragică, deoarece, în timp ce se străduiește și creează, știe în secret că obiectivul său nu va fi atins niciodată. Comparând modernitatea cu antichitatea târzie, el găsește similitudini între „campaniile electorale” ale Romei și cele din Statele Unite și preconizează că declinul Vestului se va asemăna cu prăbușirea Egiptului antic.\Populația începe să scadă pe măsură ce își pierde legătura cu miturile și cultura care le-au fondat. De asemenea, se „răspândește sentimentul de sfârșit al lumii”. Toate realizările minunate, dar și cea mai mare parte a tehnologiei noastre, vor dispărea și vor muri în ruine pentru că populația care le-a dat naștere se estompează.\În fine, Spengler susține că ar trebui să ne așteptăm la cucerirea civilizației noastre epuizate de către cuceritori străini, întrucât mecanismul consacrat al statului clasic se destramă.\Raportându-ne realităților zilelor noastre, prin filtrul ideologic al filosofului Spengler, constatăm că Europa, prin raportare la forma sa culturală clasică, se află într-un moment de răscruce și vertiginos declin. Popoarele, națiunile Europei, sunt puse în fața unei alegeri: dacă să lupte pentru prezervarea culturii lor și pentru supraviețuirea în formula clasicizată a statelor naționale sau vor continua pe drumul care duce la dizolvarea într-un amalgam globalist, multinațional.

 

Marius Pascan

Lector universitar, doctor,

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Olandezul de la Cârlibaba: Scriu pentru că ce am de spus nu încape pe o pancartă

 

 

 

Scriu în trenul spre București, oraș în care, printre alte activități, sper să particip la protestele împotriva corupției din sistemul juridic. Scriu acest articol pentru că ce vreau să spun nu încape pe o pancartă sau pe un steag. În Cârlibaba, câteodată trec săptămâni fără să mă gândesc la știri, politică sau București. Dar de fiecare dată apare un nou moment de cumpănă în politica românească care nu mă lasă să rămân deoparte. Ca și acum.Când scriu despre corupție, mulți cred că aleg automat o tabără politică și îmi trimit cazuri „de pe plan mare” din celelalte presupuse tabere. Sunt începător, nu cunosc mulți oameni implicați, dar m-am familiarizat deja cu dosare din ambele părți. Și un lucru devine clar: atât PSD, cât și PNL au avut propriile rețele de influență și beneficii.

 

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.

 

Atacul combinat asupra doamnei Buzoianu e un semn de tandrețe între PSD și AUR, dar și expresia unei toxicități masculine comune: cum să vină o femeie tânără să amenințe lucrurile care îi definesc? PSD — prin acțiunile ministrului împotriva old boys’ networks de la Romsilva și Apele Române. AUR — prin simplul fapt că ea propune o soluție pragmatică, energică și eficientă împotriva corupției, nu una populistă, bazată pe ură și revolte fabricate. Când pericolul devine comun, mai trebuia să apară un bromance-ul dintre dl Simion și dl Grindeanu.

 

Nu pot să nu menționez însă rolul femeilor „puternice” din PSD. Eu, de pildă, o urmăresc pe doamna Vicol pe Facebook — ca exercițiu de documentare despre adâncimea falimentului moral al partidului.

 

Pentru că, dacă tot trebuie să aleg o orientare politică, eu aleg una socială. Iar tragedia este că, din cauza PSD-ului, această opțiune devine tot mai greu de găsit în România.

 

Chiar și într-un organism politic insalubru, uneori apar anticorpi. Privind protestele din interiorul sistemului judiciar, prind astfel un fir de speranță. Oameni curajoși arată că menghinele în care a fost strâns aparatul juridic încep, în sfârșit, să cedeze. Mi-aș dori să văd o astfel de mișcare și în interiorul PSD-ului. Chiar nu mai există acolo oameni tineri, de bună-credință, capabili să gândească un stat modern, curat și în slujba cetățeanului?

 

După o săptămână în care am urmărit știrile ca pe un campionat mondial de fotbal, devine din nou evident cât de gravă e situația și cât de multă luptă mai e necesară. Un fapt divers, cu care închei: directorul național al Transparency International este, în același timp, purtător de cuvânt și mâna dreaptă a doamnei Savonea. Asta da transparență. Există o vorbă românească pentru așa ceva, dar aici nu o pot folosi. Până și organizațiile menite să lupte împotriva corupției sunt acaparate de sistemul-caracatiță — un sistem care preferă să tragă toată țara la fund decât să-și piardă privilegiile. Iar aceasta va fi direcția noastră dacă nu ne eliberăm de tentaculele lui.

 

PS

 

O remarcă și pentru președintele țării, care spune că nu vrea să politizeze problemele din sectorul juridic. Refuzul politizării nu poate deveni un refuz al responsabilității. Protejarea avertizorilor ține de funcționarea statului, nu de dispută politică. Dacă ne uităm doar la modul în care statul român a acționat împotriva whistleblower-ului Danileț, e greu să nu concluzionăm că statul putea face mai bine. Înțeleg că dl președinte calculează matematic șansele lui împotriva sistemului vechi, dar aici e nevoie să simțiți momentum-ul: poporul român a ajuns la saturație cu lupta împotriva corupției. Dacă nu o să oferiți speranță, iar nu o să se întâmple nimic.

 

 

https://republica.ro/olandezul-de-la-carlibaba-scriu-pentru-ca-ce-am-de-spus-nu-incape-pe-o-pancarta

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Cum folosesc experții pro-Kremlin „Teoria Haosului” pentru a justifica războiul Rusiei împotriva Ucrainei

 

 

Viziunea lui Vladimir Putin asupra unei „lumi multipolare” a fost o piatră de temelie a politicii externe a Rusiei încă de la celebrul său discurs de la München din 2007. Afirmând că dominația SUA este în declin și că Rusia este destinată să joace un rol special în noua ordine internațională, acest concept ajută la explicarea apelurilor repetate ale lui Putin pentru o „nouă Ialta” și a criticilor sale regulate la adresa „Occidentului colectiv”. Însă, potrivit analistului politic Anton Barbașin, acest concept nu ține cont de acțiunile concrete ale Rusiei pe scena mondială, în special în ceea ce privește invadarea pe scară largă a Ucrainei.

 

Așa cum a scris Barbașin într-un articol recent pentru Riddle Russia, experții pro-Kremlin s-au orientat către un alt concept, mai maleabil, pentru a înțelege mai bine mișcările de politică externă ale lui Putin din ultimul deceniu. Cunoscută sub numele de Teoria Haosului, aceasta postulează că „lumea veche” a dispărut pentru totdeauna, că domnește un haos imposibil de gestionat și că fiecare țară este pe cont propriu – că moralitatea a dispărut, puterea militară este la putere, iar războiul este noua normalitate. Pentru a înțelege mai bine ce dezvăluie teoria haosului despre abordarea Rusiei în relațiile internaționale și invazia sa continuă a Ucrainei, redactorul-adjunct al Meduza, Eilish Hart, a discutat cu Anton Barbașin, directorul editorial al Riddle Russia.

 

***

 

 

Privită prin prisma propagandei ruse, o „lume multipolară” pare inevitabilă – dacă nu chiar iminentă. Între timp, însă, este firesc ca haosul să domnească în relațiile internaționale. Cel puțin asta susțin experții pro-Kremlin asociați cu Clubul de discuții Valdai din Rusia.

 

Analistul politic Anton Barbașin a observat că teoria haosului a câștigat teren în rândul gânditorilor ruși de politică externă la sfârșitul anilor 2010, la doar câțiva ani după ce Moscova a anexat Crimeea și a declanșat un război în estul Ucrainei.

 

Experți proeminenți din Clubul Valdai – un think tank controlat de Kremlin, cunoscut pentru faptul că îl găzduiește pe președintele Vladimir Putin la conferința sa anuală – au elaborat acest concept în rapoartele lor de atunci. „Au devenit deziluzionați de ideea de „bipolaritate soft”, în care vedeau Statele Unite și China ca fiind cei doi „poli mari”, iar toți ceilalți se alăturau uneia dintre părți”, explică Barbașin. „Ei au citat numeroase schimbări în modul în care este guvernată lumea și, în opinia lor, nu exista un model.”

 

După cum a remarcat Barbașin într-un articol recent pentru Riddle Russia, comentariile Clubului Valdai servesc mai degrabă pentru a justifica politica externă existentă a Kremlinului decât pentru a o contesta. În acest spirit, Teoria Haosului promovează ideea că turbulențele geopolitice sunt un pas inevitabil pe drumul către ordinea globală „multipolară” visată de Putin – una în care puterea ar fi distribuită mai mult sau mai puțin uniform între câțiva mari actori care domină în propriile sfere de influență. „Multipolaritatea este un ideal”, spune Barbașin, comparând-o cu obiectivul Uniunii Sovietice de a construi o societate comunistă. „Rusia încearcă de ceva timp să-și creeze propria zonă de influență. Războiul din Ucraina face parte din această poveste, dar încă nu am ajuns acolo. Deși sunt convinși că ne îndreptăm spre acest tip de configurație.”

 

Având în vedere acest lucru, experții Valdai consideră agresiunea rusă ca o modalitate de adaptare la haosul intervenit, o realitate pe care ei o consideră incontrolabilă. Pornind de la premisa că vechile „reguli ale jocului” nu mai sunt valabile, statele rămân cu puterea militară ca singură garanție a supraviețuirii și stabilității. Drept urmare, susțin ei, războiul devine status quo.

 

Întrebat ce relevă Teoria Haosului despre obiectivele militare ale Rusiei în Ucraina, Barbașin spune că aceasta ajută la explicarea disponibilității Kremlinului de-a încălca acordurile internaționale și normele juridice preexistente. „Nu are sens să te abții de la a folosi «orice forță necesară», deoarece aceasta este ceea ce creează de fapt noi reguli și definește dacă ești capabil să fii o mare putere”, spune el, urmând această linie de gândire. „Dacă schimbi regulile pe baza […] «realităților de pe teren», atunci vei avea șansa de a-ți promova propriile reguli, iar ceilalți vor trebui să se adapteze și să le accepte.”

 

Comentariile recente ale lui Putin cu privire la eforturile SUA de a negocia un acord de pace între Rusia și Ucraina transmit exact acest mesaj. Vorbind la un summit în Kârgâzstan la sfârșitul lunii noiembrie, el a avertizat că Rusia este pregătită să continue să cucerească teritorii prin forță atâta timp cât Kievul respinge cererile sale de încetare a focului. Putin a reiterat apoi această poziție în cadrul unei întâlniri televizate cu înalți oficiali ruși din domeniul apărării, pe 17 decembrie. „Obiectivele operațiunii militare speciale vor fi, fără îndoială, atinse”, a susținut el. „Dacă partea adversă și susținătorii săi străini refuză să poarte discuții substanțiale, Rusia va realiza eliberarea teritoriilor sale istorice prin mijloace militare.”

 

Barbașin nu vede nicio contradicție între Teoria Haosului, care postulează că „lumea veche” nu poate fi restaurată, și tendința lui Putin de a revendica teritorii istorice ale Ucrainei. Referindu-se în mod selectiv la istoria imperială și sovietică a Rusiei, explică el, nu numai că oferă un sentiment de continuitate, dar creează și o viziune de „restabilire” a ceea ce ar fi trebuit să fie. „Oamenii din Moscova […] privesc modul în care s-au dezvoltat relațiile Rusiei cu Occidentul după 1991 și concluzionează, în esență, că acele reguli nu mai sunt valabile, deoarece Occidentul a fost de fapt cel care a încălcat toate regulile”, adaugă Barbașin. „Deci, în raționamentul lor, nu Rusia a dat prima lovitură – ci ei, iar Rusia doar răspunde.”

 

Putin însuși a spus acest lucru în cadrul emisiunii sale anuale „Linia directă”, vinerea trecută, când a negat categoric responsabilitatea Rusiei pentru victimele umane din Ucraina. „Nu ne considerăm responsabili pentru moartea oamenilor, deoarece nu noi am început acest război”, a insistat el. Putin a afirmat ulterior că Moscova nu va întreprinde nicio nouă „operațiune militară specială” atâta timp cât Occidentul „ne tratează cu respect”. În același timp, el a rămas ferm în ceea ce privește dorința Rusiei de a continua negocierile cu Statele Unite. În cadrul aceleiași conferințe de presă, Putin a considerat eforturile lui Trump de a negocia „complet sincere” și a afirmat chiar că a „acceptat practic” propunerile lui Trump în timpul summitului din august din Alaska.În viziunea lui Barbașin, tonul conciliant al lui Putin față de administrația Trump se datorează în mare parte dorinței liderului rus de a răsturna decenii de politică externă americană. „[Oficialii de la Kremlin] felicită destul de deschis Washingtonul pentru abordarea sa, recunoscând că Statele Unite nu mai sunt principalul susținător al ordinii care a existat în afacerile internaționale din 1991”, notează el.Având în vedere că administrația Trump este dornică să „încheie un acord” cu privire la Ucraina și să restabilească relațiile comerciale cu Rusia, Putin a clarificat că acum consideră Europa drept principalul său obstacol. Cu toate acestea, după cum subliniază Barbașin, președintele rus pare să creadă că este doar o chestiune de timp până când politica europeană va evolua în favoarea sa. Într-adevăr, Putin a declarat săptămâna trecută că actualii lideri europeni vor pierde în cele din urmă puterea, ceea ce va face dialogul cu Rusia „inevitabil”.În opinia lui Barbașin, oficialii de la Kremlin salută cu sinceritate posibilitatea restabilirii cooperării cu SUA – sau cu orice alt actor important, inclusiv blocul european. „Dacă interesele Rusiei sunt respectate, totul este în regulă”, spune el despre gândirea Kremlinului. În același timp, Moscova tinde să ignore statele pe care le consideră „actori mai mici”, adaugă el.Această tendință este evidentă în atitudinea disprețuitoare a lui Putin față de Kiev, în ciuda eșecului Rusiei de a invada Ucraina în 2022 și a faptului că forțele sale încă luptă pentru a cuceri întreg Donbasul după aproape 12 ani de ostilități în regiune. Dar, având în vedere că înalții oficiali și comentatorii îi spun lui Putin ceea ce vrea să audă, se pare că putem presupune cu siguranță că acesta nu se confruntă cu nicio presiune internă pentru a-și schimba strategia. „Este o caracteristică a oricărui regim autocratic: conducerea politică ia decizii, apoi subordonații trebuie să justifice aceste decizii și să vină cu explicații”, spune Barbașin. „Practic, oamenii se asigură reciproc că fac ceea ce trebuie, deoarece critica ca atare nu există.”În aceeași ordine de idei, Financial Times a raportat luni că informările eronate ale generalilor ruși alimentează convingerea lui Putin că poate câștiga războiul fără efort. Citând rapoartele pozitive ale generalilor săi, Putin a declarat vineri, în cadrul unei emisiuni telefonice, că este „pur și simplu încrezător” că forțele ruse vor obține „noi succese” pe câmpul de luptă „înainte de anul viitor”. „Trupele noastre avansează de-a lungul întregii linii de front”, a afirmat el. „Inamicul se retrage în toate direcțiile.”

 

În ceea ce privește ceea ce prezice Teoria Haosului pentru Rusia pe plan intern, Barbașin spune că susținătorii acesteia oferă o viziune surprinzător de „sinceră” asupra gradului în care regimul lui Putin acționează fără constrângeri. După ce au dedus că valorile universale nu mai există, că moralitatea nu are loc în politica externă și că nu există „dreptul istoriei”, acești experți consideră că Kremlinul este acum liber să ia orice măsuri pe care le consideră necesare pentru a asigura stabilitatea internă. În caz contrar, adversarii săi ar putea profita de ocazie pentru a interveni pe plan intern. „Reprimarea sau vizarea a zeci, sute sau mii de oameni nu este o problemă dacă, în logica lor, aceasta asigură securitatea”, subliniază Barbașin.Cu toate acestea, este important să nu se exagereze gradul de influență pe care acești gânditori de politică externă îl au asupra elitelor politice din Rusia. În absența unei dezbateri deschise, analiza lor reflectă în mare măsură Rusia de astăzi. „Este, în esență, un serviciu pe care comunitatea de experți și comentatori îl oferă statului, definit de realitatea existentă și de percepția lor asupra a ceea ce ar fi binevenit […] și s-ar potrivi cu narațiunea statului”, concluzionează Barbașin. „În esență, ce i-ar plăcea lui Putin?”

https://universul.net/cum-folosesc-expertii-pro-kremlin-teoria-haosului-pentru-a-justifica-razboiul-rusiei-impotriva-ucrainei/#google_vignette

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Romanul „Procesul”, de Franz Kafka, la 100 de ani

 

 

„O carte”, i-a scris Franz Kafka, la 20 de ani, prietenului său Oskar Pollak, în 1904, „trebuie să fie securea pentru marea înghețată din interiorul nostru”. Este o imagine profund kafkiană. Văd o secure de gheață, vârful ascuțit al capului său curbat sfărâmând o vastă întindere de gheață, nenumărate crăpături subțiri ca firul de păr ramificându-se în toate direcțiile.

 

Un astfel de șoc, această sfărâmare a suprafeței lumii, a produs unul dintre cele mai mari romane scrise vreodată, Procesul, și a introdus în literatură unul dintre cele mai captivante personaje, Joseph K., un funcționar bancar de rang înalt, condamnat la un destin tragic.

 

Încă din primele propoziții, premisa romanului este stabilită cu o viteză fulgerătoare. Într-o dimineață de lucru, K. se trezește și găsește doi bărbați străini în dormitorul său, care, inexplicabil, îl arestează. Mai târziu, este condamnat la moarte pentru o crimă despre care nu știe nimic, de către un judecător pe care nu-l vede niciodată.

 

La o sută de ani de la publicarea sa, pe 26 aprilie 1925, lovitura acelei securi încă se resimte. Sentimentul pe care îl generează este cristalizat într-un singur adjectiv: „kafkian”. Este un calificativ la fel de faimos ca și Kafka însuși.

 

Romanul Procesul a fost scris în perioada 1914–1915, când Kafka abia trecuse de 30 de ani. La fel cu celelalte două romane ale sale, America (cunoscut și ca Omul dispărut) și Castelul, nu a fost niciodată finalizat. Kafka, perfecționist, așa cum reiese din jurnalele sale, se lupta cu propria valoare artistică. A publicat puțin în timpul vieții: două volume de povestiri scurte, câteva fragmente și nuvela Metamorfoza, care a trecut aproape neobservată.

 

Nu am fi avut nici măcar aceste romane dacă nu ar fi fost intervenția prietenului apropiat și executorului său literar, Max Brod. Din fericire, Brod a ignorat instrucțiunile lui Kafka de a-i distruge manuscrisele după moartea sa prematură, cauzată de tuberculoză, la vârsta de 40 de ani, în 1924. Procesul a fost primul dintre romane publicat postum, urmat curând de celelalte.

 

Kafkianul

Scriitorul ceh Milan Kundera, a cărui tinerețe a fost modelată de comunismul stalinist, a caracterizat kafkianul ca pe o stare de neputință, când ești prins într-un labirint fără margini. El a văzut în Kafka și o inversare a romanului Crimă și pedeapsă a lui Dostoievski. Nu mai există un răspuns al pedepsei la crimă; în schimb, pedeapsa pornește în căutarea crimei.

 

Pentru filozofii poststructuraliști Gilles Deleuze și Félix Guattari, Kafka a fost pionierul ideii de „neo-birocrație” a „coridoarelor, a segmentelor, a șirurilor de birouri” care marcau „tranziția de la vechea birocrație imperială arhaică la birocrația modernă”. Viziunea lui Kafka asupra lumii a fost atât de puternică, încât a fost integrată în teoriile lor influente despre capitalism și schizofrenie.

 

Soarta înfiorătoare a lui Joseph K. se desfășoară într-un oraș anonimizat, cel mai probabil inspirat din Praga natală a lui Kafka. Ornamentația austro-ungară a orașului este redusă la esență, lăsând un fel de substrat proto-brutalist. Este un cadru puternic. Oare a mai generat vreun scriitor atâta stranietate și uimire, atâta forță psihologică din materiale atât de simple?

 

Marea parte a acțiunii romanului are loc în pensiuni respectabile, birouri bancare, imobile dărăpănate, un atelier de artist în paragină, o carieră de piatră. Chiar și spațiul cu cel mai mare potențial grandios, o catedrală, este redat în tonuri întunecate și încețoșate.

 

Din aceste elemente modeste, Kafka construiește panorame vaste, peisaje largi, toate în teatrul minții. Este o fantasmagorie asamblată din lumea lucrurilor concrete – Kafka este un scriitor al specificului – și totuși pare modelată dintr-o substanță întunecată, din materialul conștiinței: date senzoriale apropiate de minte ca simțurile, dar care se dizolvă instantaneu doar pentru a se recompune într-o nouă cameră, un nou birou, un nou studio.

 

În aceste camere, o varietate de personaje gravitează în jurul nefericitului K., fiecare exercitând o influență, directă sau indirectă, asupra sorții sale. În lumea personală a lui K. sunt proprietăreasa sa, iubitele sale, colegii de bancă, unchiul și tutorele său. În lumea procesului, care pătrunde din ce în ce mai mult în viața lui, sunt funcționari mărunți, avocatul său, pictorul, preotul.

 

În întâlnirile cu aceștia, K. își arată multiplele fațete ale personalității: când politicos, când disprețuitor, când respectuos, când desfrânat, animat de un puternic simț al nedreptății, dar și predispus la perioade de apatie.

 

  1. nu este însă paranoic. Tema paranoiei este centrală în Procesul (și în ceea ce numim kafkian), dar ea există la un nivel mai profund decât cel individual. A-l vedea pe K. ca pe un personaj paranoic înseamnă a limita ceea ce Kafka încearcă să transmită. De fapt, reacția lui K. la arestul său este orice altceva decât paranoică. Manifestă o încredere nejustificată că totul se va termina cu bine. În loc să se teamă de forțele invizibile care îl vizează, adesea se arată combativ și sardonic, sabotându-și șansele de achitare la fiecare pas.

 

În viziunea asupra lumii a lui Kafka (Weltanschauung), lumea însăși a devenit irațională, arbitrară și malefică: o mașină de produs paranoia. Atitudinea lui K. este cea a cuiva care încearcă să rămână sănătos într-o lume nebună. Un mod de a face acest lucru este refuzul de a internaliza valorile unui sistem pervertit. El se consideră inocent și nu pierde nicio ocazie să o afirme. Naivitatea lui față de instanță este puritatea lui.

 

Nu există tribunal mai pervertit decât cel descris în Procesul. Este descris ingenios, dezvăluit doar în fragmente. Prima dată întâlnim fizic unul dintre birourile sale la ultimul etaj al unei clădiri muncitorești. O ușă mică se deschide în spatele unei camere înguste și murdare și, unde nu te aștepți, descoperi o sală mare, aglomerată, forfotind de audieri în curs.

 

Aici participă K. la prima și singura sa audiere. Ca și clădirea, sala este murdară și dărăpănată. Audierea este o farsă. Magistratul îl confundă pe K. cu un zugrav. Din cauza protestelor sale vehemente de nevinovăție, audierea nici măcar nu începe cu adevărat.

 

Mai târziu, K. vizitează din nou sala, când instanța nu este în sesiune, și profită de ocazie pentru a răsfoi cărțile magistratului: una este plină de desene pornografice stângace, alta se intitulează „Ce a suferit Greta din partea soțului ei Franz”.

 

Procesul abundă în astfel de umor absurd, efecte de tip trompe-l’oeil și manipulări de scară. De asemenea, conține accente de ceea ce va fi numit suprarealism: de exemplu, când soția iubitoare a portarului îi arată mâna lui K., două dintre degetele ei sunt unite printr-o membrană crescută în exces.

 

Deși vedem puțin din instanță, o simțim pretutindeni prin reprezentanții săi și discuțiile nesfârșite despre cum funcționează. Avocatul lui K., bolnavul Herr Huld, descrie o rețea de judecători care „urcă la nesfârșit, astfel încât nici măcar cunoscătorii nu pot cuprinde întreaga ierarhie”.

 

În monologuri lungi, Huld explică procesele instanței, amânate la infinit. Rapoartele pot fi redactate, doar pentru a fi întârziate din nenumărate motive. Chiar și când sunt înaintate, sfârșesc de regulă prin a circula prin sistem în bucle recursive, fără un deznodământ clar.

 

Titorelli, pictorul instanței la care este trimis K., descrie operațiunile de culise: lobbyul asupra judecătorilor este esențial. Verdictul poate fi doar de vinovăție, dar fără a presupune neapărat moartea.

 

Cel mai bun sfat? Să admită vinovăția, dar să aleagă o categorie unde pronunțarea sentinței finale este amânată, poate pentru totdeauna. Dar nu există garanții. Cazul lui poate reactivat oricând, putântu-se ajunge la cele mai grave consecințe, sau niciodată – cine poate ști?

 

Cum să se descurse K., tot mai descurajat, într-o astfel de lume amenințătoare și să accepte regulile demente ale acesteia? Preotul, în penultimul capitol, îi oferă un răspuns: să nu „accepte totul ca fiind adevărat, ci doar ca fiind necesar”.

 

  1. răspunde: „O concluzie melancolică […] Transformă minciuna într-un principiu universal”.

 

Dialectica neiluminării

O parte din genialitatea dramatică a Procesului este modul în care Kafka oprește toată această amânare și recursivitate într-un act final de închidere: moartea.

 

Prin combinația sa de amenințare și comedie, execuția lui K. este unul dintre cele mai înfiorătoare capitole din literatură. Are toate trăsăturile unui sacrificiu, dar fără scop sau explicație. În ajunul aniversării sale de 31 de ani, la un an de la arestare, călăii lui K., bărbați tăcuți îmbrăcați în negru, apar în camera sa, îl târăsc la o carieră dezafectată, îl întind pe o piatră și, sub lumina lunii, îi înfig un cuțit în inimă.

 

Totul în execuția lui K. este primitiv, ritualic, atavic. Care este natura acestei lumi de coșmar, unde poate avea loc o asemenea execuție arbitrară? Nu este doar o lume în care minciuna este norma, o lume în care rațiunea și-a pierdut calea: este mult mai rău de atât. Această lume de coșmar acționează în mod conștient, în fiecare punct, împotriva rațiunii, împotriva credinței iluministe că rațiunea ne conduce către adevăr.

 

Orice posibilitate ca omenirea să progreseze continuu, ca fiecare generație să se apropie mai mult de adevăr, este respinsă. În interiorul idealurilor Iluminismului, Procesul sugerează că pâlpâie o strălucire întunecată a iraționalului, persistența unei puteri care nu iubește nimic altceva decât pe sine, o putere care va distruge capricios și fără explicație.Aceasta este ilustrat în scena finală a romanului. K. în cele din urmă se supune sorții sale și moare, folosindu-i propriile cuvinte, „ca un câine”. Cu această înfingere a pumnalului, Kafka pune în mișcare o teleologie inversă, o dialectică a neiluminării, una în care cădem înapoi într-o ordine morală coruptă, despre care credeam că am depășit-o, măcar în principiu.

 

„Cred că ar trebui să citim doar genul de cărți care ne rănesc și ne înjunghie”, scria tânărul Kafka în scrisoarea sa către Oskar Pollak. „Dacă acea carte pe care o citim nu ne trezește cu o lovitură în cap, atunci de ce o mai citim?”.Kafka încă ne trezește, la 100 de ani de la publicarea Procesului. Ori de câte ori puterea o ia razna, servind forțe sinistre care aplică legea potrivit unui set pervers de capricii pe care le numesc justiție, știm că ne aflăm în lumea kafkiană.Da, viziunea lui Kafka asupra lumii, în ciuda comicului ei, este sumbră și întunecată. Dar ea aruncă o lumină unică: un tip de iluminare asupra naturii umane care este esențială, dezvăluind aspecte care, odată văzute, nu mai pot fi ne-văzute. Fără ea, nu doar că am fi adormiți; am fi și orbi.Traducere după Franz Kafka’s The Trial at 100  de Anthony Macris, profesor de scriere creativă, University of Technology Sydney.

 

 

Detalii

 de: Anthony Macris

 

 

 

https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/9438-cartea-procesul-de-franz-kafka-la-100-de-ani.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Hamlet” de Shakespeare – Everestul literaturii

 

 

Deși sunt precaut în a declara o operă literară drept cea mai mare din toate timpurile, „Hamlet” al lui William Shakespeare ar fi un candidat serios. Este adesea proclamată sau votată drept cea mai bună piesă a lui Shakespeare. Are nenumărate adaptări cinematografice, este larg citată și chiar primește un omagiu, într-un fel, în The Simpsons.„Hamlet” merită asemenea laude pentru că oferă cele mai profunde perspective asupra condiției umane; deși această observație poate fi destul de greu de explicat.

 

Să ne gândim la câteva dintre celelalte piese serioase și populare ale lui Shakespeare. „Romeo și Julieta” este o poveste despre dragostea interzisă, un clișeu care se enunță aproape de la sine. „Othello” vorbește despre ororile geloziei. Iar „Macbeth”, cu relatarea sa demnă de Tarantino despre regicid și consecințele lui sumbre, explorează partea întunecată a ambiției. Dar „Hamlet”?

 

Ei bine… este despre momentul în care cineva face ceva rău, iar tu ești destul de sigur că acel lucru nu a fost corect și că ar trebui să faci ceva în privința asta, dar nu găsești în tine resursele necesare pentru a face acel lucru, iar incertitudinea și inacțiunea ta îți provoacă și mai multă suferință, însă evenimentele continuă – așa cum o fac mereu – și totul ajunge să fie mai rău decât dacă ai fi acționat de la început. Poate.

 

Par să glumesc, dar este felul meu de a mă descurca în context. Căci, deși sunt familiarizat cu necazurile asociate cu dragostea, gelozia și ambiția, cea mai mare durere a mea este că, în mod repetat, nu am acționat când situația o cerea. Am fost un laș. Sunt convins că nu sunt singurul care își evaluează astfel viața. Și tocmai de aceea „Hamlet”, care înfățișează această stare de inacțiune, este Everestul literaturii.

 

O privire de ansamblu asupra piesei

Hamlet, prințul Danemarcei, este un personaj modern. Frecventează Universitatea din Wittenberg și este un intelectual. Tatăl său, regele decedat recent, numit tot Hamlet, era, spre deosebire de fiul său, un războinic.

 

În prima scenă a piesei, fantoma regelui bătrân Hamlet îi apare în tăcere lui Horatio, prietenul lui Hamlet. La vederea ei, Horatio își amintește momentul când „într-o luptă furioasă / El [regele bătrân] i-a lovit pe polonezii cu sănii pe gheață”. Acest contrast față de faimoasa inacțiune a lui Hamlet, asemenea fantomei regelui, bântuie întreaga piesă.

 

Aflăm curând că regele bătrân murise de doar două luni, iar mama lui Hamlet, Gertrude, s-a căsătorit în grabă cu noul rege, unchiul lui Hamlet, Claudius.

 

Fantoma tatălui lui Hamlet revine, de această dată spunându-i fiului său că a fost ucis (otrăvit) de Claudius (a fost o „crimă oribilă”) și cerându-i să-i răzbune moartea.

 

Scena se încheie cu tânărul Hamlet mărturisindu-și reticența: „Timpul în care trăim e nefast. Oh! Afurisită dezordine, pentru ce m-am născut, ca să pun eu regulă”.

 

Dar prințul tot mai chinuit nu este sigur că fantoma a spus adevărul. Obține dovada când cere unei trupe de actori să reconstituie scena otrăvirii în fața lui Claudius, care reacționează puternic.

 

Acum Hamlet chiar trebuie să-și răzbune tatăl. Ocazia apare când, în drum spre mama sa, îl găsește pe Claudius rugându-se. Dar Hamlet este măcinat de îndoieli și nu-l poate ucide.

 

Hamlet își înfruntă apoi mama pentru căsătoria ei pripită. În timp ce se ceartă cu ea, îl înjunghie pe Polonius (tatăl Ofeliei, femeia pe care o curtează), care fusese ascuns în spatele unei draperii ca să-l spioneze.

 

Fiul lui Polonius, Laertes, vrea să-și răzbune tatăl. El, spre deosebire de Hamlet, este dispus să acționeze.

 

Claudius, care acum vrea și el moartea lui Hamlet, aranjează un duel între Laertes și Hamlet, în care Laertes va folosi o spadă otrăvită. Cei doi se duelează. Hamlet este rănit de spadă, apoi și Laertes este. Între timp, mama lui Hamlet bea din greșeală o cupă otrăvită destinată fiului ei și moare.

 

Hamlet află adevărul despre ce s-a întâmplat. Îl înjunghie pe Claudius și îl obligă să bea și el otrava. Claudius moare, apoi Laertes, apoi, în cele din urmă, și Hamlet.

 

A fi sau a nu fi – sau poate nu

Mă așteptam să ilustrez lupta interioară a lui Hamlet de a acționa analizând cel mai faimos monolog al lui Shakespeare: „A fi sau a nu fi” (Actul III, Scena I). Începe cu aceste versuri adesea citate:

„A fi, sau a nu fi, aceasta e întrebarea.

Ce e mai nobil pentru suflet?

Să sufere loviturile şi săgeţile soartei insultătoare sau să iei armele în contra oceanului de dureri şi să-i pui capăt rezistându-i”.

 

Dar acum nu mai sunt sigur că e o idee bună. „A fi sau a nu fi” este o formulare ambiguă. De asemenea, e foarte probabil ca Hamlet să știe că este supravegheat de rege sau de alții în timp ce vorbește și, în consecință, nu își exprimă cu adevărat gândurile.

 

Se poate argumenta că discursul definitoriu al lui Hamlet în piesă este cel de la finalul Actului II. În acest monolog pasional, el se ceartă pe sine pentru inacțiune, întrebându-se „sunt eu un laș?” și reflectând asupra faptului că îi lipsește curajul „de a face amărăciunea opresiunii mai amară”.

 

Spune: „Ar fi trebuit să îndop toți ulii regiunii / Cu măruntaiele acestui sclav” – adică ar fi trebuit să-l ucidă pe Claudius și să-i dea măruntaiele pradă vulturilor.

 

Își bate joc și de înclinația sa de a-și găsi alinarea în cuvinte:

„Oh, răzbunare! Ce măgar sunt!

Desigur, am mai mult curaj, ca eu, fiul tatălui asasinat, care ar trebui să mă răzbun cu Cerul şi pământul, să-mi mulţumesc sufletul numai cu vorbe, să ocărăsc ca o femeie netrebnică, ca o femeie publică”.

 

Refuzul chemării la aventură

Piesa lui Shakespeare este notabilă pentru că povestește despre cineva care, pentru a folosi conceptul lui Joseph Campbell despre „călătoria eroului”, refuză „chemarea la aventură”.

 

Atât de multe dintre poveștile pe care le consumăm implică o călătorie eroică în care un erou reticent acceptă chemarea. Gândește-te la Frodo în „Stăpânul inelelor” sau la ezitarea lui Luke Skywalker în „Războiul stelelor”. Ambii eroi sfârșesc prin a învinge răul. Și, deși sunt schimbați de experiență (nu în întregime în bine), ai senzația că refuzul chemării ar fi dus la rezultate și mai rele.

 

Inacțiunea lui Hamlet – refuzul chemării – cauzează direct sau indirect opt morți, inclusiv a lui. Dacă ar fi acționat, probabil că doar Claudius ar fi murit.

 

Morala poveștii este că există riscuri în acțiune, dar riscul mai mare este în inacțiune. Pe scurt, în situații rele, acțiunea este răul cel mai mic.

 

Dar poate că nu aceasta este morala. Poate că piesa nu îndeamnă publicul să acționeze, ci pune o întrebare mai profundă. Și anume: ce înseamnă pentru noi să trecem pragul care desparte rațiunea de putere? Adică, ce înseamnă pentru noi să abandonăm rațiunea și să lovim monstrul?

 

Rațiunea apelează la principii. Apelează la capacitatea de raționament a celorlalți. Nu își face singură dreptate. Dar este uneori rațional să abandonăm rațiunea și să răspundem puterii cu putere? Poate rațiunea supraviețui unei asemenea decizii?

 

Fascinația nesfârșită a lui „Hamlet”

„Hamlet” are succes nu doar pentru că Hamlet întruchipează propriile noastre lupte. Piesa este și uimitor de citabilă – sunt prea multe citate în ea.

 

Farmecul piesei rezidă și în profunzimea personajelor secundare, precum Ofelia, Polonius și inseparabilii Rosencrantz și Guildenstern (prietenii lui Hamlet din universitate).

 

Și piesa este seducător de enigmatică. Nu știm sigur dacă mama lui Hamlet a fost complice la uciderea regelui bătrân, dacă Polonius este într-adevăr un prost, dacă Hamlet își pierde mințile și așa mai departe. Unde există mistere, există și detectivi.

 

„Hamlet” apare peste tot în cultura occidentală, nu doar în „The Simpsons” și „South Park”.

 

Având în vedere toate problemele pe care Hamlet le are cu tatăl și mama sa, nu e de mirare că Freud a văzut ceva oedipian în toată povestea.

 

Ofelia, care suferă tragedia dublă a propriei dispariții și a faptului că este discutată mai puțin decât Hamlet, deși are o luptă convingătoare și replici strălucite („știm ce suntem, dar / nu știm ce putem deveni”), este evocată în „Țara pustie” a lui Eliot. Cuvintele ei, „Noapte bună, doamnelor; noapte bună, dulci doamne; noapte bună, noapte bună”, oferă o încheiere sumbră scenei de pub din Partea a II-a a poemului lui Eliot.

 

Și pentru fanii serialului „Războiul stelelor”, Chewbacca are propriul moment „Vai, biet Yorick” atunci când îl reasamblează pe C3PO în „Imperiul contraatacă” (Yorick era un bufon care îl distra pe Hamlet când era copil).

 

Memento mori

Toate acestea fiind spuse, și cu Yorick în minte, ceea ce îmi rămâne cel mai viu în minte din „Hamlet” este scena întunecată și frumoasă din cimitir, la începutul Actului V.

 

Polonius e mort. Ofelia, pe care Hamlet probabil a iubit-o, e moartă. Secvența finală sângeroasă se apropie.

 

Și piesa se oprește.

 

Doi gropari poartă o dezbatere ironică despre dacă Ofelia s-a sinucis sau nu, în timp ce-i sapă mormântul. Este un moment de umor negru pur.

 

Groparii scot la iveală craniul lui Yorick. După replica lui Hamlet „Vai, biet Yorick! – l-am cunoscut”, el reflectează că cei mai faimoși oameni, precum Alexandru cel Mare și împăratul roman Caesar, au sfârșit în același fel ca Yorick.

„Imperialul Cezar mort şi prefăcut în țărână,

Poate că astupă o gaură, ce ne protejează împotriva vântului.

Oh, această argilă, care a îngrozit lumea,

Să ajungă să astupe gura unui zid pe unde suflă vântul”.

 

Deși explorează cele mai grave aspecte ale condiției umane, Shakespeare, prin acest „memento mori”, pare să ne amintească faptul că existența are ceva dintr-o glumă cosmică. E ca finalul din „Life of Brian”. Rulează genericul.

 

 

Traducere după Shakespeare’s Hamlet, the Everest of literature de Jamie Q. Roberts, lector de politici și relații internaționale, Universitatea din Sydney.

„Hamlet” poate fi citit în limba română, într-o traducere mai veche, aici.

 

Detalii

 de: Jamie Q. Roberts

 

 

scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/9493-hamlet-de-shakespeare-everestul-literaturii.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Singurul președinte SUA care a obținut 100% din voturile electoratului. Ce rol a avut în istorie

 

 

George Washington este primul președinte al Americii și singurul care până în prezent a întrunit 100% din voturile electoratului. Comandant militar și om politic, acesta a fost desemnat în 1787 președinte al Convenției Constituționale.   

 

„Europa va fi continuu implicată în controverse care sunt străine de interesele noastre”

 

 

George Washington este singurul șef de stat care până acum a obținut 100% voturile electoratului. S-a născut în 1732 în statul Virginia și a câștigat experiența militară în timpul Războiului de 7 ani, desfășurat între anii 1756 și 1763. Singura sa greșeală a fost atunci când a capitulat în fața unei forțe inamice, respectiv când Robert Dinwiddie l-a trimis într-o misiune care avea ca scop eliminarea francezilor din Fort Duquesne.Cu toate acestea, șeful de stat și-a răscumpărat greșeala în 1758, când i-a silit pe aceștia să evacueze ținutul. Anul menționat a fost ultimul din cariera sa militară, iar timp de 16 ani după aceea a fost proprietar de plantație și politician în Virginia.

La un moment dat, George Washington a avertizat împotriva alianțelor și a subliniat că Statele Unite trebuie să se focuseze pe interesele americane. Deși a susținut că promovează prietenia și comerțul cu toate popoarele, președintele a tras un semnal de alarmă asupra războaielor europene.

 

„Cea mai importantă regulă de conduită pentru noi, în privința politicii externe, este extinderea cât mai mare a relațiilor economice și întreținerea unei relații politice cât mai sporadice. Față de angajamentele pe care ni le-am luat, acestea trebuie îndeplinite cu bună-credință. Dar aici să ne oprim!Europa are un set se interese primare care pentru noi nu înseamnă nimic. Deci, Europa va fi continuu implicată în controverse care sunt străine de interesele noastre. Nu este, deci, înțelept să se ne implicăm în vicisitudinile obișnuite ale politicii europene, ale obișnuitelor sale combinații și animozități.”

 

 

 

Discursul de adio al lui George Washington

 

Discursul său de adio a atras atenția întregii lumii și a reprezentat cea mai puternică declarație politică americană. Acesta a pus accent pe importanța uniunii naționale, valoarea constituției și domniei legii, dar și pe aspectele mai puțin pozitive ale partidelor politice. El a avertizat, de asemenea, împotriva partizanatului excesiv și influenței străine în afaceri, făcând un apel către toți cei care vor să servească la binele comun, potrivit Historia.ro.

 

 

 

 

https://click.ro/actualitate/fapt-divers/singurul-presedinte-sua-care-a-obtinut-100percent-din-2399516.html

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

România nu are nevoie de oameni de știință, ci de politicieni fără cultură și FARA bun-simț!

 

Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, Membru A.O.Ş.R.

 

Sunt indignat și trist, totodată!… Pentru a doua oară, consecutiv, Academia Oamenilor de Știință (AOȘR) este lăsată fără buget de Parlamentul României. Un val de minciuni s-a revărsat din pixurile  așa-numiților progresiști, dornici să distrugă – fără să pună nimic în loc! – orice simbol al societății românești care nu „încape” sub controlul lor. Sau, și mai grav, despre care nu știu nimic, dar simt că le amenință superficialitatea și ignoranța. Și le amenință tentativa de construcție politică foarte asemănătoare cu cea a regimurilor marxiste, care uniformizau tot sau reduceau la tăcere orice voce care nu corespundea cu politicile partidului unic.Oameni buni, s-a ajuns la contestarea în SUA a lui George Washington, unul dintre părinții fondatori ai acelui mare stat, doar pentru că în noul pat al lui Procust nu încap cei care nu sunt la fel cu progresiștii!… Idei stupide devin linii de forță ale unor manifestări politice în care oameni neștiutori sunt atrași cu abilitate de propagandiști iscusiți.

 

 

De ce să distrugi când tu nu ai construit nimic?

 

Cei mai vehemenți contestatari ai AOȘR sunt parlamentarii din combinația politică a partidului USR, condus de Dan Barna, și a partidului Plus, condus de Dacian Cioloș. Sunt oameni politici care nu au demonstrat, deocamdată, nimic. O să spuneți că de-abia au ajuns la guvernare. Așa este, dar au foarte multă treabă de făcut, altele ar trebuie să fie acțiunile lor, nu distrugerea a ceea ce nu înțeleg. Sau poate este tocmai pe dos: știu că oamenii de știință și de cultură nu pot fi păcăliți cu sloganuri ieftine, iar pentru a preîntâmpina o reacție adversă, acești „progresiști” vor să îi reducă la tăcere.Ce îi legitimează pe acești „oameni noi” să înceapă un proces de purificare pe toate planurile pentru a alinia societatea după regulile lor? Votul? Nici vorbă, în programele lor politice sau de guvernare nu au scris nicăieri că vor distruge instituții la a căror fondare nu au participat. Poziția de parteneri într-o echipă de guvernare? Nici acest argument nu se susține, puterea în lumea modernă construiește, nu dărâmă. Sau, atunci când dărâmă, o face pentru a asigura spațiu unei noi construcții. Și atunci? Dorința de a îngropa ceea ce nu este în asentimentul lor? Acest lucru, dragii mei, se numește dictatură, iar noi am trăit-o din plin, rănile dictaturii încă nu s-au vindecat. Progresiștii  vorbesc cu emfază despre „oameni noi” parcă neștiind că dezideratul societății de tristă amintire era tocmai de construcție a „omului nou”. Care se pare că a reușit. Omul nou, omul fără niciun  Dumnezeu!

 

 

Liberalii parcă sunt duși în lesă de acești „oameni noi”.

 

Academia Oamenilor de Știință din România a fost fondată la 29 martie 1935. Se numea Academia de Științe din România. Era nevoie de o cuprindere mai largă a valorilor cercetării și științei românești decât cea pe care o asigura Academia Română. Fondatorul Academiei de Științe a fost, culmea, un ministru liberal! Ministrul instrucțiunii publice, doctorul Constantin Angelescu. Un mare chirurg, unul dintre fondatorii școlii românești de chirurgie.

 

Mă așteptam ca reprezentații PNL să nu accepte tăierea bugetului AOȘR. Dar acest PNL de astăzi este departe de ceea ce au construit Brătienii. De ceea ce au gândit și dorit părinții fondatori ai acestui partid care a participat din plin la crearea României moderne. O serie de miniștri și parlamentari care reprezintă acum PNL au reprezentat, în trecut, alte partide. Acești oameni nu au fost niciodată liberali autentici. Au migrat din partide de buzunar, au venit din direcția politică social-democrată sau au făcut parte de „armada” portocalie care a fuzionat cu PNL, alterând, iată, în profunzime, spiritul acelui mare partid românesc. Ce așteptări să avem de la cei care ridicau nu demult osanale unor personaje care acum se apropie cu pași repezi de închisoare? Știu oare acești politicieni ieftini ce a însemnat PNL? Știu ei ceva despre izbânzile sau suferința marilor oameni politici pe care i-a dat acest partid? După cum se vede, habar nu au! Iar faptul că liberalii de azi au pus umărul alături de acești imberbi progresiști la dărâmarea unei instituții construite de înaintașii lor liberali nu face decât să le arate caracterul! Sau, mai bine spus, lipsa de caracter!…

 

 

Doar comuniștii au avut curaj să desființeze Academia de Științe.

 

S-a întâmplat în 1948, când progresismul se numea stalinism, iar adevărații liberali erau arestați și trimiși în lagăre și pușcării. Oare chiar am uitat prin ce am trecut? Oare nu le poate spune nimeni acestor lupi tineri îmbrăcați în mantaua unui progresism periculos că greșesc? Cât tupeu să ai să nu fi făcut nimic în viață, dar să pretinzi că oamenii de valoare, atâția câți mai sunt, pentru că nu sunt mulți, trebuie să dispară?

 

Câte intervenții chirurgicale au efectuat parlamentarii care răspund de sănătate? Câte cărți au scris cei care se dau docți în comisia de cultură? Ce contribuții au adus copiii acestui nou val de ură  științei românești? Cum vă permiteți să puneți între paranteze oameni și instituții care au contat și contează încă pentru gândirea românească? Vă imaginați că noi nu mai trebuie să gândim? Că destinul nostru este de veșnic culegători de sparanghel?!…

 

Probabil că nu știți, dar ați votat, așa cum sunteți obișnuiți, că Academia de Științe a fost reînființată sub actuala titulatură, AOȘR, de un alt mare profesor și medic chirurg, un pionier al școlii românești de chirurgie cardiovasculară, generalul prof. univ. dr. Vasile Cândea. AOȘR este, prin lege,  „continuator și unic legatar” al Academiei de Științe din România. Știți cine a fost medicul Vasile Cândea? Intrați măcar pe Wikipedia ca să aflați câte ceva…

 

Știți că în țările normale ale lumii, și mă refer aici inclusiv la Occidentul pe care îl clamați necontenit ca fiind sursă de inspirație și de progres, există astfel de academii. În Belgia funcționează sub auspiciile Casei Regale. Și, da, există academii ale oamenilor de știință și la New York, și la Londra, ca și la Paris. Știați că cea din Franța a fost înființată în 1666? Sunt sigur că nu știați aceste „detalii” atunci când ați votat să lăsați AOȘR fără buget!…

 

Ce urmează? Veți face la fel și cu Academia de Științe Medicale? Veți lua în vizorul puștii voastre progresiste și alte instituții? Veți lăsa fără resurse pe oricine nu gândește ca voi? Veți declanșa o vânătoare de vrăjitoare doar pentru că voi aveți impresia că știți ceva?

 

Iar după ce îi veți îngropa pe toți, ce veți face? Veți aduce chirurgi din străinătate să opereze pacienții români? Profesori din străinătate să contribuie la educația căreia i-ați acordat nu nerușinat de mic procent din PIB tocmai acum, când din cauza pandemiei și a studiului online era mai mare nevoie de resurse?

Așa cum v-am spus, sunt indignat și trist. Nu credeam că vreun politician român se va lăuda azi, în mileniul 3 și într-o țară din Uniunea Europeană că face parte dintr-o perfidă poliție a gândirii. Iar celor care vreți să comentați acest text, vă recomand să citiți mai întâi măcar componența AOȘR, dacă lucrările oamenilor de știință români vi se vor părea prea grele!…

 

 

 

 

https://www.aosr.ro/romania-nu-are-nevoie-de-oameni-de-stiinta-ci-de-politicieni-fara-cultura-si-bun-simt/

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

A devenit realitate romanul lui Orwell, „1984”?

 

 

 

de  Bert Olivier

 

Poate părea retoric să ne întrebăm dacă narațiunea din 1984 a părăsit cumva paginile sale pentru a se fixa pe contururile realității sociale.Pentru unii cititori, întrebarea dacă narațiunea romanului distopic „ 1984 ” al lui George Orwell, publicat pentru prima dată în Marea Britanie în 1949, și-a părăsit paginile pentru a se așeza, precum o miasmă tulburătoare, pe contururile realității sociale poate părea retorică. Totuși, o examinare mai atentă – care implică evitarea mass-media părtinitoare – dezvăluie o situație tulburătoare.

 

Oriunde te uiți în țările occidentale, din Marea Britanie până în America și în întreaga Europă (și chiar în India , al cărei „sistem orwellian de identitate digitală” a fost recent lăudat de prim-ministrul britanic Keir Starmer), vezi condiții sociale care prezintă diverse etape ale statului totalitar, acum foarte real, descris de Orwell în „ 1984 ”. Inutil să mai spun că acest lucru servește drept avertisment împotriva totalitarismului, cu manipularea sa flagrantă a informațiilor și supravegherea în masă.

 

Sunt departe de a fi primul care percepe contururile tulburătoare ale viziunii de coșmar a lui Orwell materializându-se sub ochii noștri. În 2023, Jack Watson observase deja acest lucru, scriind în special:

 

„ Crima gândirii este o altă conjectură a lui Orwell care s-a adeverit. Când am citit prima dată „1984”, nu mi-am imaginat niciodată că acest cuvânt inventat va fi luat în serios; nimeni nu ar trebui să aibă dreptul să întrebe la cine se gândește. Evident, nimeni nu ne poate citi gândurile și, cu siguranță, nu putem fi arestați doar pentru că gândim? Totuși, m-am înșelat amarnic. O femeie a fost recent arestată pentru că se rugase în tăcere în gând și, în mod remarcabil, procurorul a fost rugat să furnizeze dovezi ale acestei «crime gândirii». Inutil să spun că nu avea nicio dovadă. Dar a ști că cineva poate fi acum acuzat, în esență, că are gânduri rele este o evoluție tulburătoare. Libertatea de exprimare este deja amenințată, dar aceasta merge mai departe. Este vorba despre libertatea de gândire. Fiecare ar trebui să aibă dreptul să gândească ce vrea, fără a se simți obligat să exprime anumite credințe sau să se limiteze la anumite gânduri .”

 

Majoritatea oamenilor știu că totalitarismul nu este o situație socială sau politică dezirabilă. Cuvântul în sine are o conotație sinistră, dar acest lucru este probabil adevărat doar pentru cei care îi cunosc deja semnificația. Am mai scris despre asta, în contexte diferite, dar este mai relevant astăzi ca niciodată. Să ne amintim ce a scris Orwell în acel roman straniu de premonitor.

 

Având în vedere extinderea și intensificarea rapidă a strategiilor de supraveghere electronică implementate la nivel global – menite, fără îndoială, să insufle subliminal cetățenilor conștientizarea faptului că intimitatea este acum o amintire îndepărtată – următorul fragment din textul lui Orwell apare ca o profeție tulburătoare, având în vedere perioada în care a fost scris („ 1984 ”, Free Planet eBook, p. 5)

 

„ În spatele lui Winston, vocea teleecranului continua să vorbească despre topirea și depășirea obiectivelor celui de-al Nouălea Plan Trienal. Teleecranul primea și transmitea simultan. Fiecare sunet scos de Winston, chiar și mai mult decât o șoaptă, era captat. Mai mult, atâta timp cât rămânea în câmpul vizual al plăcii metalice, era atât văzut, cât și auzit. Era imposibil, desigur, să știi dacă cineva era urmărit. Frecvența și metodele de conectare ale Poliției Gândirii erau pure speculații. Ne-am putea chiar imagina că monitorizau pe toată lumea în permanență. În orice caz, se puteau conecta la linia ta oricând doreau. Trebuia să trăiești – și trăiai, prin obișnuință transformată în instinct – presupunând că fiecare sunet scos era auzit și, cu excepția întunericului, că fiecare mișcare era examinată cu atenție .”

 

Înainte de a prezenta exemple frapante de echivalente contemporane și concrete ale supravegherii comparabile cu „supravegherea la distanță” din „ 1984 ”, acum suficient de „normalizată” pentru a fi acceptată fără prea multe proteste, și pentru a vă reîmprospăta memoria, iată ce a scris Hannah Arendt în „ Originele totalitarismului ” (ediție nouă, Harcourt, Brace Jovanovich, 1979, p. 438):

 

„ Dominația totală, care se străduiește să organizeze pluralitatea infinită și diferențierea ființelor umane ca și cum întreaga umanitate ar fi un singur individ, este posibilă doar dacă fiecare persoană poate fi redusă la o identitate neschimbătoare de reacții, astfel încât fiecare dintre aceste seturi de reacții să poată fi interschimbată aleatoriu cu oricare alta. Problema este de a fabrica de la zero ceva ce nu există: un fel de specie umană asemănătoare altor specii animale, a cărei singură «libertate» ar consta în «conservarea speciei» . ”

 

Așa cum ar spune gânditorul italian Giorgio Agamben : totalitarismul reduce fiecare ființă umană la o „viață goală”, nimic mai mult. După ce au fost supuși o vreme tehnicilor sale de stupefacție, indivizii se comportă în consecință, ca și cum ar fi incapabili să-și exprime natalitatea (nașterea unică și singulară) și pluralitatea lor (faptul că fiecare persoană este unică și de neînlocuit). Lovitura finală dată umanității noastre vine atunci când puterea totalitară cade asupra noastră (Arendt 1979, citându-l pe David Rousseton despre condițiile din lagărele de concentrare naziste, p. 451):

 

„ Următorul pas decisiv în pregătirea acestor morți vii este uciderea persoanei morale din om. Acest lucru se realizează în primul rând prin imposibilitatea martiriului, pentru prima dată în istorie: «Câți oameni de aici mai cred că protestul are vreo semnificație istorică?» Acest scepticism este adevărata capodoperă a SS-ului. Cea mai mare realizare a lor. Au pervertit toată solidaritatea umană. Viitorul este acum învăluit în întuneric. Fără martori, nu există mărturie. A demonstra că moartea nu mai poate fi amânată înseamnă a încerca să-i dai sens, a acționa dincolo de propria moarte. Pentru a fi eficientă, o acțiune trebuie să aibă un impact social… ”

 

O examinare a situației sociale globale actuale în acest context dezvăluie câteva constatări interesante, deși tulburătoare. De exemplu, Niamh Harris relatează că europarlamentarul german Christine Anderson și politicianul britanic Nigel Farage au avertizat amândoi că globaliștii lucrează cu frenezie pentru a institui un stat de supraveghere complet „ înainte ca prea mulți oameni să devină conștienți ” de această stare de fapt. Anderson – a cărei precauție este împărtășită de Farage – subliniază ironia situației: oamenii devin conștienți tocmai pentru că eforturile globaliștilor de a accelera instituirea unui stat de supraveghere totalitar se intensifică și devin evidente. În consecință, cu cât procesul se accelerează mai rapid, cu atât se ridică mai multe voci critice (și cu atât este mai probabil să izbucnească proteste) și, în mod corespunzător, cu atât neofasciștii sunt mai dornici să își consolideze influența asupra cetățenilor lumii. Ea avertizează că:

 

„ Identitatea digitală nu este acolo pentru a vă simplifica viața. Ea permite guvernului să exercite un control total asupra dumneavoastră .”

 

„ Moneda digitală este mecanismul suprem de control… Ce crezi că se va întâmpla data viitoare când refuzi un vaccin ARNm? Cu un singur clic, îți vor închide contul. Nu vei mai putea cumpăra alimente. Nu vei mai putea face nimic .”

 

Ca răspuns la aceste avertismente, putem cita exemplul recent al celebrului globalist Tony Blair , care a încercat să calmeze temerile legate de sistemele de identitate digitală. Este evident că lauda sa la adresa sistemului (datorită „ avantajelor sale extraordinare ”), împreună cu inteligența artificială și recunoașterea facială, este evident ipocrită, așa cum demonstrează clar remarcile sale (citate de Wide Awake Media pe X):

 

„ Recunoașterea facială permite acum identificarea suspecților în timp real din înregistrări video în direct… [Aceasta] permite identificarea rapidă a suspecților în locuri aglomerate, cum ar fi gările și evenimentele .” „ IA va merge și mai departe: va face posibilă identificarea tiparelor criminale, ghidarea patrulelor și eficientizarea procesului decizional… Aici devine crucială tehnologia, cum ar fi identitatea digitală .”

 

Comentariul laconic al Wide Awake Media la remarcile lui Blair (cu aluzie la practicile de supraveghere deja distopice din Regatul Unit) este grăitor: „ Imaginați-vă un astfel de sistem în mâinile unui guvern care închid oameni pentru meme-uri și glume ”.

 

Nu e nevoie de un geniu ca să înțelegi că aceste exemple de încercări de implementare a unui program totalitar de supraveghere pe scară largă, cuplate cu mecanisme de control inevitabile, cum ar fi monedele digitale ale băncilor centrale (CBDC), sunt încorporate în structuri complexe. Dinamica societății Big Brother (acum foarte reală), descrisă atât de viu de Orwell în urmă cu mai bine de 75 de ani, este foarte reală astăzi. Și odată cu apariția societății în rețea și a acțiunilor și comportamentelor sale mediate electronic, această supraveghere și control au atins un nivel de eficiență și omniprezență pe care Big Brother nu și l-ar fi putut imagina niciodată. Acest lucru este evident atunci când citim rapoarte precum acesta , care dezvăluie că în Marea Britanie de astăzi, tehnologiile de supraveghere permit autorităților neofasciste să identifice, să aresteze și să închidă persoane pentru presupuse „ infracțiuni ” care amintesc de infracțiunile de gândire din romanul „1984” al lui Orwell, dar care, prin comparație, par complet nesemnificative. După cum indică articolul în cauză,

 

„ În urma mai multor arestări de mare amploare pentru încălcări ale libertății de exprimare, Marea Britanie este percepută, chiar și la Casa Albă, ca un regat al unei tiranii duble, unde autorii unor tweet-uri nefericite riscă să petreacă mai mult timp în închisoare decât infractorii sexuali și pedofilii și unde comentatorii și umoriștii ar fi înțelepți să tacă – ca nu cumva să fie duși imediat într-o celulă de detenție pentru ofensarea ortodoxiei de stânga.”

 

Lucy Connolly, mamă și asistentă medicală, condamnată la 31 de luni de închisoare pentru „incitare la ură rasială” din cauza unui singur tweet (șters rapid) postat după crimele din Southport , este doar un exemplu printre mulții britanici urmăriți penal de stat pentru astfel de infracțiuni în ultimii ani. Poliția britanică efectuează în prezent 30 de arestări pe zi pentru infracțiuni la adresa libertății de exprimare online, multe dintre acestea fiind tratate mult mai sever decât infracțiunile violente, sexuale sau ilegale. Connolly s-a numărat printre cele 44 de persoane condamnate anul trecut pentru „incitare la ură rasială” …

 

Cei care, precum Tony Blair, se străduiesc să justifice supravegherea ca fiind „benefică” merg chiar până la a folosi o terminologie orwelliană pentru a atenua temerile publicului cu privire la faptul că ar putea fi vizați de această presupusă „protecție”. În acest sens, în 2022, primarul demisionar al New York-ului, Eric Adams , ar fi declarat:

 

„ Americanii vor ajunge în cele din urmă să iubească statul de supraveghere de tip chinezesc”, potrivit primarului democrat al orașului New York, Eric Adams, care, ca răspuns la criticile aduse utilizării sporite a tehnologiei de recunoaștere facială, a declarat: „Big Brother vă protejează!”

 

Adams a făcut aceste remarci tulburătoare ca răspuns la oficialii aleși care se temeau că utilizarea acestei tehnologii ar putea transforma societatea într-un stat de supraveghere autoritară .

 

Totuși, asigurările primarului nu i-au convins pe toți:

 

Albert Fox Cahn, directorul Proiectului de Supraveghere a Tehnologiei de Supraveghere, a reacționat avertizând că tehnologia de recunoaștere facială va fi folosită ca armă pentru a suprima «orice formă de disidență» în oraș.

 

„Aceste tehnologii ar fi terifiante dacă ar fi în mâini greșite. Dar acordarea unei puteri și mai mari unei agenții cu un istoric atât de oribil de abuzuri în materie de supraveghere, într-un moment în care supravegherea sa este în scădere, este o rețetă pentru dezastru”, a spus el .

 

Una dintre problemele cu care se confruntă cetățenii iubitori de libertate de pretutindeni este acceptarea necritică, de către mulți – deși nu toți – a ideii că evoluția constantă a tehnologiei se justifică singure. Totuși, nu este așa, după cum confirmă un simplu experiment mental. Dacă cineva ți-ar spune că, în comparație cu strămoșul său din Revoluția Franceză din secolul al XVIII-lea, există acum o „ghilotină electronică” mult mai eficientă, care pune capăt unei vieți rapid, uman și fără durere și care ar putea rezolva problema suprapopulării prin eutanasierea persoanelor de peste 60 de ani, ai fi de acord?

 

Bineînțeles că nu. În primul rând, persoanele în vârstă au același drept la viață ca toți ceilalți, iar mulți dintre cei mai productivi și plăcuți ani ai lor sunt după 60 de ani. Prin urmare, nu există absolut niciun motiv pentru a accepta sau justifica o nouă tehnologie ca fiind „benefică” doar pentru că se presupune că este „mai eficientă”.

 

Totuși, toți susținătorii globalizării par să creadă că, pentru a convinge „oile” să intre în incinta închisorii digitale, trebuie pur și simplu să glorifice tehnologia în cauză – o minciună flagrantă, desigur. Dar să nu uităm că, conform manualului din 1984, pe care toți neofasciștii globaliști par să-l fi adoptat fără să clipească (crezând naiv că nimeni nu va observa), tot ce ni s-a predat înainte de încercarea lor de a instaura infama lor Nouă Ordine Mondială a fost întors cu susul în jos, astfel încât minciuna a devenit adevăr. Dacă acest lucru pare neverosimil, să examinăm declarațiile eronate ale globaliștilor în lumina anului 1984 (p. 6):

 

„ Ministerul Adevărului – Mini-Adevăr, în Nouvorbă – era radical diferit de orice altceva din apropiere. Era o imensă structură piramidală din beton alb strălucitor, care se ridica terasă cu terasă până la o înălțime de 300 de metri. De unde stătea Winston, se puteau distinge, cu litere elegante pe fațada sa albă, cele trei sloganuri ale Partidului:

 

RĂZBOIUL ESTE PACE

 

LIBERTATEA ESTE SCLAVIE

 

„IGNORANȚA ESTE PUTERE ”

 

„Limbajul nou” de astăzi face exact același lucru , după cum poate observa cu ușurință oricine frecventează mass-media alternativă. Prin urmare, dacă cei dintre noi care își prețuiesc libertățile vrem să le păstrăm, am face bine să rămânem vigilenți împotriva tuturor încercărilor neobosite de a le impune limitări irevocabile sau chiar de a le suprima complet, în numele unor presupuse „beneficii, securitate și confort”. Altfel, vom fi doar noi înșine de vină dacă legislatorii de toate felurile reușesc să le impună pe ascuns.

 

sursă: Brownstone Insights via Marie-Claire Tellier

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Conspirațiile VS. Ce Este O Lovitura De Stat In Realitate

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Celulele secrete ale Securității: Femeile care au trecut prin iad

 

https://www.youtube.com/watch?v=f8VbpnK-Yuk

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Marele preot al ateismului, Richard Dawkins, își primește pedeapsa pentru persoanele transsexuale

 

 

Ca să fiu sincer, îmi pare puțin rău pentru Richard Dawkins. Fostul profesor de ateism (sau era vorba de biologie?) de la Oxford și-a petrecut cea mai mare parte a carierei profesionale promovând ateismul. A negat existența unui Creator, l-a ironizat pe Papă, a inventat meme-uri, care sunt zâne în fundul grădinii care explică cultura, a susținut raționalitatea. Însă bula Noului Ateism, al cărui simbol era, alături de regretatul Christopher Hitchens, s-a spart. Cine mai vorbește în zilele noastre despre victoria raționalității? În schimb, în ​​această meditație melancolică despre starea de conștientizare, „Suntem liberi să spunem nu falsităților ideologiei trans?”, Dawkins mărturisește că raționalitatea este asediată. Activiștii trans distorsionează realitatea și îi învață pe copiii mici că genetica nu este reală. Tot ce spune este adevărat. Dar se întreabă vreodată de ce generația pe care a predat-o la Oxford și în cărțile sale bestseller și-a pierdut literalmente mințile și s-a convertit la starea de conștientizare? Nu. Nu este pentru că nu au fost suficient instruiți în ceea ce privește motivele și modalitățile unui univers fără Dumnezeu. Este consecința inevitabilă a unei vieți într-o lume fără un Creator care a impregnat ordinea naturală cu raționalitate. După cum spunea Chesterton, atunci când oamenii încetează să creadă în Dumnezeu, nu mai cred în nimic, ci cred în orice.

 

 

Det aici

 

 

https://www.mercatornet.com/high_priest_of_atheism_richard_dawkins_gets_his_trans_comeuppance

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Arhiva Sexuală a Securității: Nume grele de demnitari cu orgii filmate la Athénée Palace…

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

De ce își doresc SUA Groenlanda? Iată ce știm

 

De Yiying Li

 

Groenlanda a fost o colonie daneză până în 1953, dar acum are drepturi extinse de autoguvernare. ( Reuters: Sarah Meyssonnier )

Nu este un secret faptul că Donald Trump își dorește să preia controlul asupra Groenlandei.Vizita planificată a unei delegații americane în teritoriul arctic săptămâna aceasta a readus în atenția publicului ambițiile domnului Trump, premierul Groenlandei, Mute Egede, numind călătoria o „provocare”.

 

Vicepreședintele american JD Vance urmează să viziteze vineri baza militară americană de la Pituffik, în nordul Groenlandei. Cu toate acestea, un plan anterior ca soția sa, Usha, să participe la o populară cursă de sanie trasă de câini a fost anulat din cauza protestelor locale.

 

Deci, ce anume îl interesează pe domnul Trump la Groenlanda?

 

Iată ce știm.

 

De ce își dorește Trump atât de mult Groenlanda?

Groenlanda se află într-una dintre cele mai importante regiuni din punct de vedere strategic din lume.În prima zi a celui de-al doilea mandat de președinte, Trump a declarat că SUA aveau nevoie de controlul asupra Groenlandei pentru interesul său național .

 

Putin spune că planul SUA de a prelua controlul asupra Groenlandei este „serios”

O persoană merge pe o zonă betonată în prim-plan. În spatele ei se află capitala Groenlandei, Nuuk.

Președintele rus își exprimă îngrijorarea că țările NATO ar putea folosi Arctica drept „trampolină pentru viitoare conflicte”.

 

Există două motive principale:

 

Navelor le este din ce în ce mai ușor să navigheze prin apele arctice dintre Europa, Rusia și America de Nord, deoarece gheața se topește în Arctica din cauza încălzirii continue a suprafeței Pământului și a oceanului.

Groenlanda are bogate resurse minerale neexploatate, precum și petrol și gaze , dar dezvoltarea a fost lentă.Săptămâna aceasta, Trump a insistat asupra sugestiei sale ca America să preia Groenlanda.

 

„Cred că Groenlanda va fi ceva ce poate va fi în viitorul nostru.” a spus el

 

Dl. Trump a reiterat că insula este importantă pentru securitatea națională a SUA. Președintele SUA nu a clarificat cum sau când intenționează să o anexeze, dar nu a exclus utilizarea puterii militare sau economice.Președintele rus Vladimir Putin a declarat joi, ora locală, că guvernul său crede că Trump este serios în privința anexării și că planurile sale nu sunt „niște discuții extravagante”.

 

„Vorbim despre planuri serioase din partea americană în ceea ce privește Groenlanda. Aceste planuri au rădăcini istorice îndelungate”, a declarat el la un forum din Murmansk.Putin a mai spus că Rusia este pregătită să își apere interesele în Arctica dacă națiunile membre NATO ar folosi regiunea drept „trambulină pentru posibile conflicte”.Achiziționarea Groenlandei ar putea, de asemenea, ajuta SUA să obțină un avantaj militar într-un moment de creștere a interesului Rusiei și Chinei pentru Arctica.

 

Cui aparține Groenlanda?

Danemarca deține și administrează Groenlanda ca teritoriu semi-autonom .

 

Istoria colonială a Groenlandei începe cu preotul norvegian Hans Egede , care a sosit în 1721 pentru a înființa misiuni în țară.

 

Groenlanda a fost o colonie daneză până în 1953 , când a fost redefinită ca district al Danemarcei.

Groenlanda devine punctul central al tensiunilor dintre SUA și Rusia

 

Abia în 1979 Groenlanda și-a înființat primul guvern , care are drepturi extinse de autoguvernare, inclusiv guvernul și parlamentul său.

Cu toate acestea, politica externă a insulei , apărarea și securitatea națională , afacerile judiciare și juridice, precum și sistemul monetar rămân sub controlul jurisdicției daneze.

 

Groenlandeza este limba oficială a insulei din 2009.

 

Economia vastei insule se bazează în principal pe pescuit și pe granturi din Danemarca .Există o istorie a încercărilor americane de a prelua controlul asupra Groenlandei?

Da, datează din secolul al XIX-lea .

 

SUA exercită „presiuni inacceptabile” asupra Groenlandei, declară premierul danez

 

O delegație americană, din care fac parte Usha Vance, soția vicepreședintelui JD Vance, consilierul pentru securitate națională al Casei Albe, Mike Waltz, și secretarul pentru Energie, Chris Wright, urmează să efectueze o vizită nesolicitată în țară.În 1865, William H. Seward, secretarul de stat al președintelui american de atunci, Andrew Johnson, a prezentat guvernului danez o propunere de a cumpăra Groenlanda și Islanda , după ce a cumpărat Alaska de la Imperiul Rus.

 

Danemarca și SUA au intrat în negocieri, dar nu s-a ajuns niciodată la un acord privind insula arctică .

 

„Abia în Primul Război Mondial subiectul a devenit cu adevărat important, nu doar în SUA, ci și în alte câteva țări imperiale europene — și chiar britanice —”, a declarat pentru ABC John Mitcham, șeful departamentului de istorie de la Universitatea Duquesne .„Primul Război Mondial marchează acest moment de cotitură al marii anexări imperiale, al planurilor, comploturilor, înțelegerilor din culise care au loc în încercarea de a redesena cumva granițele globale.”În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA au ocupat Groenlanda în interesul securității naționale, după ce Germania a preluat controlul asupra Danemarcei.În 1949, conflictul a fost în cele din urmă încheiat când SUA au fost de acord să renunțe la pretenția lor de a rămâne în UE după ce Danemarca s-a alăturat Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

 

Cum au reacționat Danemarca și Groenlanda?

Guvernul Groenlandei, Naalakkersuisut, se află acum într-o fază interimară, în urma alegerilor parlamentare câștigate de democrați luna aceasta.

 

Partidul de centru-dreapta câștigă alegerile parlamentare din Groenlanda

 

Partidul Demokratit, de centru-dreapta, a obținut cele mai multe voturi la alegerile parlamentare din Groenlanda.Jens-Frederik Nielsen, liderul democraților, a cerut unitate politică și a criticat momentul vizitei planificate în SUA, anunțată la începutul acestei săptămâni , inițial condusă de soția vicepreședintelui JD Vance, Usha Vance, în timpul discuțiilor de coaliție, alegerile municipale fiind programate săptămâna viitoare.„Nu trebuie să fim forțați să intrăm într-un joc de putere la care noi înșine nu am ales să facem parte”, a spus dl Nielsen.În mod similar, ministrul danez de externe, Lars Lokke Rasmussen, a numit vizita „ problematică ” și a dat dovadă de „ lipsă de respect ”.

 

„Aceștia nu sunt turiști aleatorii. Și simți că este un semnal. Este o ofensivă de farmec pentru a atrage Groenlanda spre Statele Unite”, a spus dl Lokke Rasmussen.

 

„ Nu există nicio dorință pentru acest lucru nici în Groenlanda, nici în Regatul (Danemarcei) și, prin urmare, nu este un moment potrivit. ”

Între timp s-a dezvăluit că domnul Vance va participa singur la călătorie.

 

Toate cele cinci partide politice din parlamentul Groenlandei au declarat că nu doresc ca teritoriul să devină parte a SUA.

 

Un sondaj de opinie publicat în februarie a indicat, de asemenea, că 85% dintre groenlandezi se opun , aproape jumătate declarând că văd interesul domnului Trump ca pe o amenințare, potrivit Reuters.

 

Unde este Groenlanda?

Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, se află în Oceanul Atlantic de Nord și acoperă aproximativ 2,16 milioane de kilometri pătrați , ceea ce reprezintă aproape o treime din Australia .

Cel mai apropiat vecin al Groenlandei — Canada — se află la doar 26 de kilometri distanță, în timp ce Islanda este cea mai apropiată țară de Groenlanda din Europa, distanța fiind de aproximativ 321 de kilometri între ele.Două treimi din Groenlanda se află deasupra Cercului Arctic .

 

Soarele nu apune în Groenlanda între 25 mai și 25 iulie, 21 iunie fiind cea mai lungă zi a anului și sărbătoare națională.

 

 

 

https://www.abc.net.au/news/2025-03-28/why-trump-wants-greenland-explainer/104937608

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

ACT adoptă prima lege australiană care interzice procedurile medicale ireversibile pentru copiii intersexuali

 

De Harry Frost

 

 

De Charlie Gore

Susținătorii proiectului de lege au fost prezenți în Adunarea Legislativă a statului ACT pentru a urmări adoptarea legilor. ( ABC News: Harry Frost )

Adunarea Legislativă a statului ACT a adoptat legi, în premieră în Australia, care interzic procedurile medicale inutile și ireversibile pentru persoanele intersexuale.

 

Puncte cheie:

Proiectul de lege oprește amânarea tratamentelor privind caracteristicile sexuale ale persoanelor intersexuale până când acestea au vârsta suficientă pentru a-și da consimțământul.

Legislația nu interzice procedurile de urgență sau intervențiile chirurgicale care nu afectează permanent caracteristicile sexuale ale unei persoane.Ministrul șef Andrew Barr declară că este „extrem de mândru” că ACT este liderul județului în această privință.

Persoanele intersexuale — „eu”-ul din LGBTQIA+ — se nasc cu caracteristici sexuale, cum ar fi organele genitale, gonadele sau tiparele cromozomiale, care nu corespund normelor masculine sau feminine.

Avocații spun că, adesea, copiii sunt supuși unor proceduri medicale inutile și ireversibile atunci când sunt prea mici pentru a-și da consimțământul.

Proiectul de lege privind variația caracteristicilor sexuale (tratament medical restricționat) din 2023 va opri tratamentele amânate privind caracteristicile sexuale ale persoanelor intersexuale până când acestea vor avea vârsta suficientă pentru a lua parte la luarea deciziei.

Ministrul șef al statului ACT, Andrew Barr, a lăcrimat când a introdus proiectul de lege acum câteva luni, iar joi, odată cu adoptarea „reformei cu semnificație internațională”, și-a înăbușit și el lacrimile.

Ministrul șef al statului ACT, Andrew Barr, a devenit emoționat când a prezentat proiectul de lege la începutul acestui an.„Sunt extrem de mândru că ACT conduce națiunea către un standard mai bun de îngrijire pentru persoanele cu variații ale caracteristicilor sexuale.” a spus domnul Barr.

„Pe lângă celebrarea progreselor pe care le-am înregistrat, cred că este de datoria noastră [să recunoaștem] toți membrii acestui parlament cărora le pasă de autonomia, consimțământul și siguranța persoanelor cu variații ale caracteristicilor sexuale și le mulțumesc pentru sprijinul acordat acestui proiect de lege astăzi.”„Așteptăm cu nerăbdare dezbaterea detaliată, în cadrul căreia voi organiza lucrurile mai bine decât am făcut-o până acum. Recomand proiectul de lege Adunării.”

 

Un cerc gol, violet deschis, pe un fundal galben lămâie.

 

Persoanele intersexuale au caracteristici sexuale înnăscute care nu corespund normelor medicale și sociale pentru corpurile feminine sau masculine. ( Pexels: Katie Rainbow ) Conform noilor legi, la nașterea unui copil intersex, părinții acestuia vor primi informații, sfaturi și sprijin psihologic și din partea colegilor.

 

Apoi, dacă părinții doresc să urmeze un tratament pentru copilul lor, există două căi pe care le pot urma.

 

Medicii vor putea urma planuri generale de tratament elaborate de un grup de experți pentru tratamente de rutină.

 

Un posibil exemplu al acestui tip de tratament ar putea fi pentru testiculele necoborâte, adică atunci când unul sau ambele testicule nu coboară în scrot odată ce copilul se dezvoltă și pot fi tratate printr-o intervenție chirurgicală cu risc scăzut.Însă, pentru unele dintre caracteristicile sexuale mai rare sau mai complicate, părinții vor fi asistați de profesioniști din domeniul sănătății pentru a elabora un plan individual de tratament medical, care va fi apoi supus aprobării unui grup de experți.Dl. Barr a declarat anterior că grupul de experți va avea câte un expert din domeniile medicinei, eticii, drepturilor omului, variației caracteristicilor sexuale și sprijinului psihosocial, iar cel puțin un membru al grupului va fi o persoană cu variații ale caracteristicilor sexuale.

 

Legile ACT nu interzic procedurile medicale de urgență pentru copiii intersex și nici intervențiile chirurgicale care nu afectează permanent caracteristicile sexuale ale unei persoane.Legislația permite, de asemenea, tratamente dacă persoana are capacitatea de a-și da consimțământul pentru acestea.

 

„Aș avea în continuare autonomie corporală, aș putea în continuare să aleg”

Persoană purtând o cămașă galbenă care ține o umbrelă.

Cody Smith spune că legislația va „schimba narațiunea” pentru generațiile viitoare de copii intersexuali. ( ABC News: Greg Nelson )

 

Pentru susținători precum Cody Smith, care s-a născut intersex, prezența în cameră pentru a vedea adoptarea legislației a fost un moment dulce-amar.

 

„Nu se poate schimba ce mi s-a întâmplat, dar ceea ce putem face este să schimbăm narațiunea pentru următoarea generație de copii intersexuali.” au spus ei.Acesta este un sentiment pe care îl împărtășește și Mimi Hall, care și-a petrecut o mare parte din copilărie simțindu-se confuză înainte de a afla la 21 de ani că s-a născut intersexuală.

 

Ce înseamnă să fii intersex?

Mimi, care are părul lung și blond murdar, zâmbește în timp ce ține în mână o cană de ceai.

Mimi vrea să știi că „nu e ciudată sau diformă”.

 

„Dacă ar fi existat legislația de astăzi când m-am născut, atunci actele de violare a drepturilor omului nu s-ar fi întâmplat cu corpul meu, aș fi avut în continuare autonomie corporală, aș fi putut în continuare să aleg”, a spus ea.„Din păcate, aceste decizii nu mi-au fost impuse de la o vârstă atât de fragedă, pentru a încerca să-mi conformez corpul în această binară și în această idee că bebelușii intersexuali trebuie să fie fie bărbați, fie femei și ar trebui încadrați chirurgical, hormonal și social în această categorie de bărbați și femei.”„Așadar, faptul că aud această dezbatere astăzi este foarte trist pentru mine personal, dar, ca membru al comunității și gândindu-mă la impactul pe care îl va avea asupra viitorilor copii intersexuali, este pur și simplu copleșitor și cred că depășește cu mult durerea pe care o simt.”

 

O mamă și fiica ei zâmbesc în curtea Adunării Legislative a ACT.

Mimi Hall (în imagine alături de mama ei, Sian Morgan Hall) s-a născut intersexuală. ( ABC News: Harry Frost )

 

Speră că și alte state și teritorii vor urma exemplul

 

Teritoriul este unul dintre puținele locuri din lume care iau în considerare aceste legi, iar guvernul ACT și susținătorii intersex speră că și alte jurisdicții australiene vor urma exemplul.

Anna Brown, directoarea generală a Equality Australia, a declarat că adoptarea proiectului de lege reprezintă momentul potrivit pentru ca alte state și teritorii să urmeze exemplul Legii privind Activitățile Culturale și de Relații cu Australia (ACT) și să protejeze drepturile tuturor persoanelor intersexuale în mediile medicale.„Fiecare persoană intersexuală din Australia ar trebui să poată crește și să trăiască o viață deplină și demnă, în care să decidă ce se întâmplă cu propriul corp”, a spus ea.„ Acum este momentul ca restul țării să se angajeze să protejeze generațiile viitoare de australieni intersexuali de procedurile medicale care pot fi amânate până când vor fi suficient de mari pentru a decide singuri. ”

 

https://www.abc.net.au/news/2023-06-08/act-bans-deferrable-irreversible-surgery-for-intersex-children/102453968

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Omenirea consumă accelerat rezervele planetei

 

 

De ani buni, omenirea trăiește „pe datorie” față de planeta Pământ, conform unui raport al organizației de cercetare internațională Global Footprint Network. Pe 1 august, ne-am consumat resursele pe care planeta le poate regenera, și în aceste ultime 5 luni ale anului, vom consuma resurse ce nu vor mai fi înlocuite.  Amprenta umană asupra planetei presupune consumarea în exces a surselor de mâncare și materii prime sau a apei potabile, antropizarea și distrugerea naturii, dispariția unor specii, emisii de dioxid de carbon, schimbări climatice, catastrofe naturale. În 2017, data a fost 3 august.

 

„1 august este data până la care vom fi folosit mai mulți arbori, apă, soluri fertile și pește decât ne poate oferi Pământul pentru ne hrăni și susține, precum și data până la care am emis mai mult dioxid de carbon față de cât pot absorbi oceanele și pădurile”, explica Valerie Gramond, de la World Wide Fund for Nature. Ea spune că data se devansează din cauza consumului exacerbat și a risipei.

 

La începutul anilor ’70, odată cu creșterea industrială și economică la nivel mondial, omenirea a început să consume mai mult decât putea oferi planeta Pământ. În 1997, ziua când cererea omenirii pentru resursele naturale depășea oferta planetei era la finalul lunii septembrie. În 2018, cade pe 1 august la nivelul întregii omeniri, iar pentru România, ceva mai târziu, pe 8 august (conform footprintnetwork.org). Practic, ne-ar trebui resursele a 1,7 planete pentru a ne susține stilul de viață pe care îl avem în prezent.

 

Trăim nesustenabil, abuzând Pământul, singura casă pe care o avem. Încă din Geneza 3, Biblia ne cheamă să administrăm bine Pământul, flora și fauna sa, ca parte din rolul nostru pe acest Pământ. Un cuvânt mai contemporan ar fi „ecologist”. Noul Testament arată că toată creația (în unele traduceri, firea) e supusă păcatului și așteaptă răscumpărarea de la finalul istoriei. Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, întrucât creația a fost supusă deșertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci din cauza Celui Ce a supus-o, în speranța că și creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii. Dar nu numai ea, ci și noi înșine, care avem cel dintâi rod al Duhului, gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. (Romani 8:19-23 NTR)

 

 

 

https://alfaomega.tv/creationism/9393-omenirea-consuma-accelerat-rezervele-planetei

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Totul este supravegheat: Ghid practic privind tehnologiile de supraveghere utilizate în viața de zi cu zi

 

 

 

Suntem urmăriți mai mult ca niciodată, dar problema este și că toată lumea tinde să plătească în mod activ pentru supraveghere. Numărul proprietarilor de sonerii video în SUA a crescut de la 4% la peste 35% între 2017 și 2024. Televizoarele inteligente – care urmăresc și vând analizele dvs. de vizionare – se află acum în 86% dintre case, față de 47% în urmă cu câțiva ani. 75% dintre mașinile livrate în 2024 erau echipate cu modem-uri celulare, care transmiteau permanent date în timp real despre șoferi și pasageri. O gospodărie medie din SUA are în medie 17 dispozitive conectate. Iar piața brokerilor de date – industria care cumpără și vinde informațiile dvs. personale – va atinge în curând 500 de miliarde de dolari anual.Suntem mai supravegheați ca niciodată în istorie, mai multe persoane ne analizează fiecare mișcare, iar legalitatea acestui fenomen este foarte discutabilă. Iată cum dispozitivele dvs. conectate creează o industrie cu totul nouă, în valoare de sute de miliarde de dolari.

 

Telefoanele: senzorii principali

 

Nu este un secret faptul că telefoanele sunt principalii responsabili pentru supravegherea personală. Telefonul dvs. vă urmărește locația exactă, destinațiile frecvente, se conectează la balize Bluetooth și rețele Wi-Fi și urmărește fiecare atingere și glisare. Simte fiecare mișcare pe care o faceți în viața de zi cu zi și chiar vă urmărește obiceiurile de somn. Piața pentru toate aceste informații este enormă, dar nu întotdeauna legală.

 

Comisia Federală pentru Comerț a dat în judecată brokerul de date Kochava pentru vânzarea de trasee de localizare legate de vizite la clinici și lăcașuri de cult, cu informații colectate de la „sute de milioane de dispozitive mobile”. În 2022 și 2023, Google a fost obligată să plătească o despăgubire record de aproape 500 de milioane de dolari pentru controale de localizare înșelătoare care au afectat până la 250 de milioane de utilizatori.

 

Televizorul tău te urmărește acum

 

Majoritatea televizoarelor inteligente au capacități încorporate de recunoaștere automată a conținutului pe care îl vizionați pe platformele de streaming și chiar pe intrările HDMI. FTC a găsit compania Vizio vinovată de urmărirea a 11 milioane de televizoare fără consimțământul informat al telespectatorilor, vânzând datele pentru direcționarea reclamelor – și a plătit o amendă de 2,2 milioane de dolari.

 

Rețineți că acest fapt este separat de supravegherea efectuată de platformele de streaming, box-urile și aplicațiile în sine, care colectează, de asemenea, date echivalente cu miliarde de ore de vizionare. Televizorul dvs. recunoaște și înregistrează ceea ce este proiectat pe ecranul său, chiar dacă provine dintr-o intrare externă, cum ar fi un cablu HDMI.

 

Sonerii și camere de supraveghere pentru locuințe: ochii de pe strada ta

 

Prezența soneriilor video a crescut de peste zece ori în SUA în ultimii ani. Acestea înregistrează fețe, numere de înmatriculare și toate intrările și ieșirile zilnice de pe proprietatea ta, adesea cu audio și marcaje temporale precise stocate în cloud. Acest flux poate fi accesat de furnizori, evaluatori externi pentru „controlul calității” și forțele de ordine, la cerere. În esență, rutina zilnică, săptămânală și lunară a întregii tale familii poate fi cartografiată de o singură cameră video de la ușă. Camerele de supraveghere nu este necesar să fie instalate de guverne – majoritatea oamenilor le instalează voluntar.

 

În 2023, FTC a acuzat Ring – principalul furnizor de sonerii video – că a permis angajaților și contractorilor să vizioneze videoclipuri private și că nu a împiedicat hackerii să preia controlul asupra camerelor. Acordul a impus rambursări în valoare de 5,6 milioane de dolari, ștergerea datelor și remedieri de securitate. Dacă aveți una dintre aceste camere instalată, atunci autentificarea în doi pași, setările de păstrare a datelor pe termen scurt, partajarea limitată și orice posibilă criptare ar fi necesar să fie priorități foarte importante.

 

Difuzoarele inteligente și asistenții vocali ascultă

 

Difuzoarele transcriu comenzile și pot capta fragmente „false-wake” (fragmente de trezire falsă), transcrierile și înregistrările audio fiind păstrate în scopuri de „control al calității” și de instruire. În funcție de cât de mult utilizează cineva aceste servicii, întregi calendare, relații personale, mesaje și comunicări private ar putea fi înregistrate – chiar și atunci când a început „accidental” să asculte fără o solicitare activă. Pericolele supravegherii audio nu ar fi cazul să fie subestimate.

 

În 2023, Amazon a acceptat să plătească 25 de milioane de dolari după ce FTC și DOJ au descoperit că asistentul său vocal „Alexa” nu numai că stoca înregistrări vocale ale copiilor și informații de geolocalizare, dar și submina și evita cererile de ștergere.

 

Aspiratoarele robotizate și gadgeturile de ultimă generație fac la fel

 

Aspiratoarele automate creează planuri precise ale podelelor, iar modelele de camere din casa dvs. capturează fotografii care pot fi furate. Pe baza fotografiilor și a planurilor casei, obiectele de valoare și obiceiurile zilnice pot fi identificate de hackeri sau partajate de angajații interni. Dacă credeți că această idee se apropie de paranoia science-fiction, ar fi necesar să știți că se petrece deja.

 

În 2022, unitățile Roomba au capturat fotografii și clipuri video în interiorul locuințelor, care au fost trimise unui contractor terț specializat în etichetarea datelor pentru a ajuta la antrenarea inteligenței artificiale. Unii dintre acești contractori au divulgat imaginile unor grupuri sociale restrânse, care le-au răspândit apoi online. Imaginile includeau momente sensibile din interiorul locuințelor private – cum ar fi o persoană așezată pe toaletă – iar scurgerea de informații a expus un punct slab în lanțul de securitate. Când imaginile din casa ta intră într-un flux de lucru al unei terțe părți, te bazezi brusc pe securitatea și etica mai multor organizații.

 

Eufy – un furnizor de camere de supraveghere pentru locuințe – a înregistrat o eroare de actualizare a serverului care a permis utilizatorilor să vadă pentru scurt timp imaginile capturate de camerele de supraveghere ale altor clienți. De asemenea, compania a fost găsită vinovată de încărcarea imaginilor și miniaturilor în cloud și pe URL-uri publice, chiar și atunci când utilizatorii selectaseră opțiuni de stocare numai locală. Fluxurile și imaginile puteau fi preluate prin URL-uri neprotejate, ceea ce a ridicat îngrijorări cu privire la accesul fără autorizare corespunzătoare.

 

Mașinile înregistrează mult mai multe informații decât credeți

 

Trei sferturi din toate mașinile vândute în 2024 erau capabile să colecteze și să partajeze cantități enorme de date despre șoferi și pasageri. Înregistrând traseele, viteza și frânarea, datele de pe telefoanele conectate și chiar imagini din habitaclu, acestea pot partaja toate informațiile pe care le colectează cu brokerii de date și furnizorii de asigurări. Mulți proprietari nu se așteaptă ca o mașină să îi supravegheze atât de intens, dar acestea monitorizează mai mult decât credeți.

 

Recent, Texas a dat în judecată General Motors pentru vânzarea datelor de conducere către asiguratori fără consimțământ, angajații Tesla au fost descoperiți că partajau în mod privat imagini sensibile înregistrate de camerele clienților, iar Comisia Federală pentru Comerț a interzis ulterior General Motors să vândă date de geolocalizare ale șoferilor timp de cinci ani.

 

Deci, de ce oamenii continuă să accepte supravegherea?

 

Cea mai mare parte a acestei monitorizări vine la pachet cu funcții pe care oamenii le doresc cu adevărat. Ei cumpără sonerii inteligente pentru a primi alerte de livrare, acceptă recomandări TV și utilizează servicii de streaming pentru emisiunile lor preferate, folosesc comenzi vocale pentru a se organiza și se conectează la mașinile lor pentru a primi actualizări în timp real despre trafic și pentru a le porni de la distanță.

 

Toate acestea sunt mici comodități pentru care se plătește un preț ridicat: confidențialitatea. Rezultatul este o urmă persistentă și în continuă creștere a spațiului în care locuiți, când plecați, unde mergeți, ce vizionați, cine se află la ușa dvs. sau în mașina dvs. și cum luați decizii. Această urmă generează miliarde de dolari pentru brokerii de date, rețelele publicitare și motoarele de stabilire a prețurilor – iar majoritatea oamenilor nici măcar nu știu că aceasta se petrece.

 

Cum să reduceți urmele lăsate

 

Telefon: limitați accesul la locație în setările dispozitivului;

Televizor: dezactivați ACR (Recunoașterea Conținutului Automat) sau datele de vizionare, verificați din nou setările după actualizări;

Camere: utilizați autentificarea în doi pași, activați păstrarea pe termen scurt, limitați utilizatorii partajați;

Difuzoare: renunțați la verificarea umană și ștergeți istoricul vocal;

Mașină: reduceți analizele, restricționați istoricul călătoriilor, ștergeți aplicația complementară și resetați setările din fabrică înainte de a merge la service sau de vânzare.

Dacă doriți să știți ce informații ați furnizat, aveți drepturi legale în Regatul Unit, UE și în mai multe state din SUA. Puteți solicita accesul sau ștergerea informațiilor stocate de la orice furnizor sau serviciu, deși aceasta nu se realizează rapid sau ușor. Întrebați furnizorii sau vânzătorii direct ce date sunt colectate de mașină sau dispozitiv. Eliminați orice setări de urmărire inutile, care sunt adesea activate în mod implicit, și revocați permisiunile de fundal din toate aplicațiile.

 

Concluzie

 

Într-o lume în care mulți protestează împotriva supravegherii și cenzurii, o majoritate șocantă optează voluntar pentru acestea. Pentru a beneficia de mici avantaje în materie de confort, oamenii cumpără din ce în ce mai multe dispozitive care le invadează nu numai propria intimitate, ci și pe cea a celorlalți membri ai familiei sau a pasagerilor din mașină. Asigurați-vă că știți ce date sacrificați și evaluați dacă beneficiile merită sacrificarea intimității.

 

Citiți și:

Campania ONU își propune să înscrie 50 de țări în inițiativa Digital ID până în 2028

Supraveghere genetică totală: Cum pregătește SUA baza de date ADN pentru toți cetățenii

 

 

 

https://yogaesoteric.net/totul-este-supravegheat-ghid-practic-privind-tehnologiile-de-supraveghere-utilizate-in-viata-de-zi-cu-zi/

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Prof. dr. Vasile Astărăstoae: “Visul eugenic“ și discriminarea genetică

 

 

O provocare a secolului al XXI-lea va fi aceea de a se obține beneficiul maxim, individual și social, din Proiectul genomului uman, împiedicând, în același timp, deriva spre eugenie, explică într-o notă publicată pe pagina sa prof. dr. Vasile Astărăstoae.

Termenul de eugenie a fost inventat în 1883 de vărul lui Charles Darwin, antropologul Francis Galton, care a propus un model de dezvoltare umană evolutivă, citez „ceea ce natura face orbește, încet, și nemilos – prin selecția naturală, omul să poata realiza, rapid și cu bunătate – prin selecție artificială”.Această abordare a fost rapid îmbrățișată cu entuziasm de lumea științifică și de societate. De exemplu, cel mai utilizat manual de biologie pentru liceu de la începutul sec. XX (în America), A Civic Biology, avea o secțiune despre eugenie în care se identifica retardul mental, alcoolismul, imoralitatea sexuală și criminalitatea ca o moștenire ereditară și oferea „remediul” – segregarea și sterilizarea.

 

Cel mai instructiv exemplu de propagandă eugenică a fost filmul Are You Fit to Marry? inspirat din practica unui medic din Chicago, care a întrerupt tratamentul de susținere a funcțiilor vitale la nou-născuții ”defecți” – film produs de William Randolph Hearst. Eugeniștii, în efortul de a elimina anumite persoane cu dizabilități, au propus numeroase remedii, inclusiv avortul eugenic, infanticidul și eutanasia non-voluntară.

 

Într-o decizie a Curții Supreme a SUA din 1927, în susținerea programului de sterilizare eugenică din Virginia, Oliver Wendell Holmes motivează „Este mai bine pentru toată lumea, dacă în loc să aștepți să execuți urmași degenerați pentru crimă sau să dai drumul în societate la imbecili și ei să moară de foame din cauza imbeciliății lor, societatea să îi poata împiedica pe cei care sunt vădit improprii să se reproducă”.

 

Prin urmare: fiecare stat american a construit instituții pentru a se separa forțat cei care suferă de diverse forme de dizabilități mentale sau fizice și 35 de state au adoptat legi de sterilizare obligatorie.

 

Câteva țări occidentale au mers mai departe, culminând cu Germania nazistă, care ajunge să aplice eugenia la evrei și țigani. Problema eugeniștilor a fost, însă, definirea handicapului. Conceptul de handicap implică o interacțiune socială și biologică. Biologia poate crea o condiție fizică sau psihică, dar numai societățile sau indivizii o pot interpreta ca o abilitate normală sau anormală, o performanță sau un handicap. Oricât de mult am promova definițiile științifice „obiective” ale handicapului, subiectivismul cultural își face inevitabil simțită prezența.

 

Proiectul genomului uman schimbă profund procesul de identificare a etiologiei (ereditară) unui handicap. Proiectul genomului uman promite să diminueze subiectivitatea în identificarea dizabilităților prin izolarea genelor responsabile și oferirea de teste pentru detectarea moleculară precisă a persoanelor care le poartă. Cu toate acestea, numeroase neliniști persistă.

 

Două dintre acestea sunt deosebit de elocvente. În primul rând, la nivel conceptual, simplul act de identificare a unei baze genetice pentru o anume condiție nu poate înseamna obligatoriu definirea sa ca un handicap. „Nu toată lumea va ajunge la aceeași concluzie despre clasificarea diferențelor genetice umane, pot apărea opinii diferite despre ceea ce justifică clasificarea unei trăsături sau caracteristici ca boală, o anomalie sau o stare sănătoasă.” ( Arthur Caplan).

 

În al doilea rând, la nivel practic, orice act de identificare a unor persoane diferite de alții, ridică îngrijorari în ceea ce privește discriminarea, inclusiv în asigurari și în ocuparea forței de muncă. Studiile științifice aduc dovezi ample a discriminării împotriva indivizilor sau a familiilor acestora cauzată doar de identificarea ca având o genă cu potențial nociv, numită „discriminare genetică”.

 

Vechea mișcare eugenică a instituționalizat o astfel de discriminare în diferite programe oficiale de segregare, sterilizare sau stigmatizare pentru cei considerați că poartă “pete ereditare”. Riscul prezentat de proiectul genomului uman este acela că „pe măsură ce aflăm mai multe despre rolul genelor în sănătate și boli, un număr tot mai mare de persoane, care până acum nu au fost percepute ca handicapate, vor fi privite ca persoane cu handicap de către alții ” (Adrienne Asch). În fapt, scopul final al genomicii din secolul XXI nu este altceva decât visul eugenistului din secolul al XIX-lea: de a elimina dizabilitățile la nivelul genetic.

 

Inițial, prin reproducere selectivă „iluminată”, apoi prin terapii genice cu linii germinale. Practicile vor fi „obligatorii” sau „voluntare”. Istoria eugeniei ne arată că, chiar și în așa-numitul „voluntar”, practicile pot fi coercitive. De exemplu, programele de screening sunt de obicei justificate ca instrument pentru prevenirea dizabilităților, dar susținătorii acestora afirmă că în contextul screeningului prenatal, prevenirea presupune în mod necesar și obligatoriu încetarea sarcinii. În Sardinia, programele de screening genetic prenatal pentru beta-talasemie au făcut ca 99% dintre cuplurile cu diagnosticului fetal de homozigot beta-talasemie să decida să pună capăt sarcinii.

 

Persoanele cu dizabilități sunt victimizate, în primul rând, prin modul în care le tratează societatea ca persoane cu corpuri atipice, „diferite”. Dar o persoană cu dizabilitate este un om, este o „experiență” a naturii pe care societatea ar trebui să o găzduiască și nu să o elimine. Atitudinea tradițională față de dizabilități, de „a identifica și a elimina” reflectă un model medical și social depășit. Noul model afirmă că barierele sociale sunt adevărata cauză a handicapului, nu atribute fizice. Punând în practică acest punct de vedere, unele persoane cu dizabilități (inclusiv unele cupluri surde sau nevăzătoare) au dreptul la alegerile lor reproductive.

 

În concluzie, sensul proiectului genomului uman, privind dizabilitatea, va fi o problemă a alegerilor individuale făcute în contexte sociale. Societatea ar trebui să se străduiască să ajute persoanele să își facă alegerile cât mai liber, cât mai echitabil, pe deplin informate și să respecte setările lor culturale. Putem spera, de data aceasta, pe măsură ce tot mai mulți oameni află despre vulnerabilitatea lor comună la discriminarea genetică, că legi noi și mai bune vor fi adoptate pentru a ne proteja de un tratament nedrept și injust.

 

P.S.1: Cu toate legile, normele și atitudinile anti-discriminare gândite, dizabilitățile în sine rămân încă o anatemă pentru cei mai mulți.

 

P.S.2: Codurile deontologice medicale interzic eugenia.

 

Autor: Prof. dr. Vasile Astărăstoae

 

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.

 

 

https://medic24.ro/prof-dr-vasile-astarastoae-visul-eugenic-si-discriminarea-genetica/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Poliția Judiciară în moarte clinică: Sindicatul Europol dezvăluie vulnerabilitățile sistemice care paralizează justiția

 

 

 

In timp ce dezbaterea publică din România se concentrează adesea pe magistrați și pe spectrul marilor dosare, un semnal de alarmă major este tras de Sindicatul Europol: poliția judiciară, veriga esențială a oricărei urmăriri penale eficiente, se află într-o „moarte clinică”. O analiză detaliată a datelor oficiale și a rapoartelor europene scoate la iveală un cumul de vulnerabilități sistemice care afectează direct calitatea actului de justiție și, implicit, drepturile fundamentale ale cetățenilor. Întrebarea nu mai este dacă, ci de ce – este vorba de premeditare sau de o indolență cronică?

 

Polițiștii DNA: Între criterii obscure și risc de dependență instituțională

Un prim punct nevralgic este reprezentat de modul de selecție și funcționare a polițiștilor detașați la Direcția Națională Anticorupție (DNA). Cei aproximativ 180 de ofițeri și un agent lucrează în cadrul DNA fără a fi selectați prin concurs public, ci prin solicitări directe ale Direcției către Ministerul Afacerilor Interne. Odată detașați, aceștia intră sub autoritatea exclusivă a procurorului-șef DNA, care poate dispune încetarea detașării fără a fi obligat să-și motiveze decizia.

 

Această practică a fost constant criticată în rapoartele GRECO (Grupul de State împotriva Corupției) ale Consiliului Europei, care avertizează asupra riscurilor generate de mecanismele netransparente de selecție și de dependența funcțională excesivă. Situația este amplificată de diferențele salariale, veniturile polițiștilor detașați la DNA fiind aproape duble față de cele ale colegilor din teritoriu. Argumentul că procurorii trebuie să-și aleagă „oamenii” cu care lucrează, invocat de-a lungul timpului, mută accentul de pe profesionalism și competență pe relații de loialitate personală, compromițând obiectivitatea.

 

Urmărirea penală, pe mâini nepregătite: Impactul lipsei de studii juridice

O altă vulnerabilitate major, semnalată de Sindicatul Europol, este permisivitatea legislației actuale, care permite polițiștilor fără studii superioare juridice să efectueze acte de urmărire penală în structurile de parchet de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel. Deși Codul de procedură penală stipulează supravegherea procurorului, realitatea din teren arată că cea mai mare parte a activităților procedurale – administrarea probelor, audieri, acte de constatare – este realizată de polițist.

 

Interacțiunea directă cu procurorul se limitează, de regulă, la momente-cheie, precum schimbarea etapelor procesuale. Această realitate este recunoscută inclusiv în analizele Institutului Național al Magistraturii, care subliniază că erorile procedurale, frecvente în faza urmăririi penale, sunt ulterior valorificate în instanță, punând sub semnul întrebării soliditatea dosarelor.

 

Suprasolicitare cronică și soluții administrative: Când volumul primează calitatea

Spre deosebire de judecători și procurori, pentru care Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit standarde de încărcare, polițiștii judiciariști nu beneficiază de niciun standard național privind numărul maxim de dosare penale gestionate. Această lipsă generează situații extreme: în unele secții de poliție, un singur ofițer gestionează între 800 și 900 de dosare penale.

 

Rapoartele Curții de Conturi au semnalat în repetate rânduri deficiențe în managementul resurselor umane din MAI, inclusiv lipsa unor indicatori reali de performanță și o repartizare inechitabilă a volumului de muncă. Consecința directă este adoptarea unor practici birocratice nocive: dosarele noi sunt amânate, iar soluțiile devin predominant administrative – renunțări la urmărirea penală, clasări sau menținerea în evidență pasivă până la intervenirea prescripției, subminând eficiența justiției.

 

Cu aproximativ 15.000 de polițiști implicați în activități de urmărire penală și 1,8 milioane de dosare soluționate anual (conform datelor Ministerului Public), rezultă o medie de un dosar finalizat la fiecare două zile de lucru. Această presiune, combinată cu faptul că România se situează constant peste media europeană în privința duratei procedurilor penale (conform CEPEJ), transformă urmărirea penală într-o „producție de documente”, unde calitatea este sacrificată în detrimentul cantității, crescând riscul de erori judiciare și încălcări ale dreptului la un proces echitabil.

 

Salarii derizorii și exploatare fără scrupule: Cine duce greul, cine câștigă?

Pe lângă problemele structurale, Sindicatul Europol denunță o situație „revoltătoare” privind salarizarea. Salariul unui șofer al secretarului de stat Bogdan Despescu depășește venitul unui ofițer de poliție judiciară, care muncește zilnic în zeci sau sute de dosare penale. Polițiștii judiciariști, care duc greul urmăririi penale, sunt printre cei mai slab remunerați din Poliția Română, în timp ce colegii din activități administrative pot avea venituri cu 30-40% mai mari datorită sporurilor.

 

Mai mult, acești polițiști sunt supuși unei forme de exploatare: deși lucrează oficial în program de zi, sunt obligați neoficial la permanență, fiind chemați de acasă la evenimente penale în afara programului, fără o compensare reală. Această „dublă măsură” este o formă de exploatare a muncii, tolerată și întreținută de un sistem care, în loc să recompenseze munca reală, favorizează obediența și „pilele”. Rapoartele Comisiei Europene privind statul de drept au atras atenția asupra subfinanțării resurselor umane implicate în aplicarea legii, confirmând amploarea problemei.

 

Toate aceste date, provenite din rapoarte naționale și europene, demonstrează că deficiențele din urmărirea penală nu sunt întâmplătoare. Ele sunt rezultatul unor decizii administrative și politice care au ignorat constant realitatea din teren, creând un mediu vulnerabil. Atunci când poliția judiciară este slabă, nu câștigă nici statul, nici cetățeanul, ci doar cei care știu să exploateze slăbiciunile sistemului. Sindicatul Europol promite să continue demersurile pentru a aduce aceste realități în spațiul public, insistând că o reformă reală a justiției nu poate începe decât cu o recunoaștere onestă a problemelor.

 

 (Cristina T.)

 

 

 

 

 

Poliția Judiciară în moarte clinică: Sindicatul Europol dezvăluie vulnerabilitățile sistemice care paralizează justiția

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

SCANDAL NAȚIONAL: „UBER INTIM” PE BANI PUBLICI! CUM A DEVENIT PUȘCĂRIA ROMÂNĂ BORDELUL DE LUX AL DEȚINUȚILOR VIP!

 

 

Un caz de-a dreptul halucinant zguduie din temelii imaginea deja șubredă a sistemului penitenciar românesc, dezvăluind o risipă strigătoare la cer și o batjocură fără precedent la adresa cetățenilor și a propriilor angajați! Informațiile obținute recent aruncă în aer orice pretenție de eficiență sau moralitate: Pușcăria a devenit bordel de stat, iar banii noștri sunt folosiți pentru „servicii intime” de lux pentru infractori!

 

Cursa specială spre ‘fericirea’ infractorului: Statul, pe post de proxenet!

 

 

 

Imaginați-vă scenariul, deopotrivă tragic și grotesc: Deținutul Nistor I. A. – un individ clasificat cu risc pentru penitenciar, arestat preventiv la Iași – a beneficiat, culmea tupeului, de un tratament demn de un nabab! Fără ezitare și, se pare, fără nicio urmă de conștiință economică, șefii de penitenciare i-au pus la dispoziție o adevărată „cursă specială”: o mașină dedicată, șofer, ba chiar și doi polițiști de penitenciare „mascați” pe post de bodyguarzi, pentru a-l escorta pe „clientul” VIP tocmai la Penitenciarul Bacău. Scopul?

 

O vizită intimă, adică… să facă sex!

 

Trei ore de „amor” pe banii contribuabililor, un „răsfăț” financiar absolut scandalos! După ce și-a „rezolvat” nevoile biologice pe cheltuiala noastră, infractorul periculos s-a întors la Iași, „relaxat” și sfidător. Toate acestea se întâmplă în timp ce românii de rând se luptă cu sărăcia, cu taxele și impozitele sufocante, iar guvernanții ne vorbesc de austeritate. Sistemul, însă, își permite „Uber Intim” pentru deținuți, risipind mii de lei pentru plăcerile carnale ale celor care ar trebui să-și ispășească pedepsele, nu să beneficieze de servicii „all-inclusive”!

 

Banii noștri, luxul lor: Când polițiștii de penitenciare sunt sclavii ‘confortului’ sexual!

 

Sfidarea continuă! Costurile reale ale acestei „escapade” depășesc cu mult simplul preț al benzinei. Vorbim de ore de muncă pentru polițiștii de penitenciare, de uzura mașinilor, de riscul sporit pentru siguranța misiunii și a cetățenilor, totul irosit pentru „confortul sexual” al unui infractor. Și asta într-un context în care polițiștii de penitenciare sunt sufocați de un deficit cronic de personal, cu ture rupte și salarii sub amenințarea tăierilor.

 

Cum pot acești oameni, puțini și epuizați, să asiste neputincioși la asemenea decizii caraghioase? Ei sunt ținuți la program pentru a nu genera „muncă suplimentară” plătită, în timp ce statul pompează mii de euro în bordelul său improvizat din penitenciare! Este o palmă dată în obrazul fiecărui angajat onest, o dovadă clară că unii șefi consideră forțele de ordine simple „consumabile” în acest sistem muribund.

 

Logica absurdului: Cine semnează cecul pentru desfrâu penal?

 

Nu, domnilor! Aceasta nu este respectarea drepturilor deținuților! Aceasta este batjocura unui sistem penitenciar fără cap, lipsit de orice rațiune și responsabilitate! Cine a aprobat această aberatie? Ce șef iresponsabil a semnat un asemenea ordin?

 

 

Unde este logica, unde este responsabilitatea, unde este bunul simț în „Administrația Națională a Curvelor de Lux ale Statului” (ANP)?

 

Faptul că șefii din penitenciare sunt lăsați de izbeliște să trateze polițiștii ca pe niște slugi, iar deținuții ca pe clienți VIP, este o condamnare la moarte a oricărei speranțe de reformă. Și acum, ca de obicei, se tolerează! Este nevoie ca polițiștii de penitenciare să iasă din nou în stradă, în fața ANP și a Ministerului Justiției, pentru a scoate în evidență prostia crasă care a cuprins sistemul și pentru care Aparatul Central al ANP pare să nu aibă leac – sau, mai grav, să o încurajeze!

 

Eficiență? Economic? Eternul sărut al morții pentru bunul simț!

 

Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) este obligată să facă verificări urgente și transparente! Cineva trebuie să răspundă pentru această cheltuire sfidătoare a banilor românilor pentru „sexul” deținuților! Nu zicem că misiunea nu este „acoperită de hârtii” – probabil că birocrația românească a găsit o „portiță” legislativă pentru a justifica și orgiile pe bani publici.

Dar unde sunt, întrebăm noi retoric și cu un gust amar, cei trei „E” din OSGG-ul doamnei Ani Dumitrache (Eficiență, Economic, Efectivitate)? O fi auzit vreun șef „habarnist” de criteriul economicității atunci când a luat această decizie „caraghioasă” care transformă bugetul statului într-o carte de credit pentru bordeluri penitenciare? Probabil că singurul „E” la care s-au gândit este „Erecție” – și aceea, pe cheltuiala noastră!

 

Domnule Burcu, treziți-vă! Penitenciarele sunt în flăcări, nu în amor!

 

Domnule Burcu! Vă implorăm, vă somăm, vă cerem imperativ: nu permiteți transformarea penitenciarelor în bordeluri! Polițiștii de penitenciare nu sunt fraierii sistemului și, mai ales, ai deținuților de risc sporit! Opriti acest circ grotesc! Stop acestei batjocuri! Treziți-vă înainte ca întreg sistemul să se prăbușească sub greutatea ridicolului și a corupției! Oamenii sunt scârbiți, polițiștii sunt revoltați, iar statul român devine, prin astfel de decizii, un proxenet de ocazie pentru infractori!

(Cristina T.).

 

 

 

SCANDAL NAȚIONAL: „UBER INTIM” PE BANI PUBLICI! CUM A DEVENIT PUȘCĂRIA ROMÂNĂ BORDELUL DE LUX AL DEȚINUȚILOR VIP!

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cine conduce lumea? (I)

 

Familia Rothschild, 500 de trilioane de dolari avere

 

 

Cei care conduc cu adevărat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați și care nu apar niciodată în văzul tuturor. De acolo, din anonimat, ei leagă și dezleagă mersul lumii. Cei care au auzit de ei, îi numesc Oculta Mondială sau Illuminati.

De la cel mai înalt nivel imaginabil al puterii, acești aşa-zişi „iluminaţi”, necunoscuți celor mulți, guvernează aproape nestingherit. Ei fac legi și revoluții, ei instaurează guverne, ei hotărăsc ce țări dispar pentru ca altele să le ia locul. Ei „fabrică” noi ideologii și chiar religii. Se spune că ei au creat orânduirea capitalistă, dar tot ei au creat-o și pe cea comunistă. Ei făuresc tratatele militare și economice internaționale, ei schimbă regimuri politice și președinți de state, ca pe niște simple piese uzate ale unei mașini.Metoda lor de lucru este simplă dar eficientă și poate fi descrisă în 3 pași: PROBLEMĂ, REACȚIE, SOLUȚIE.

 

  1. În primul rând ei creează o PROBLEMĂ (conflicte, războaie, revoluții, dezastre, presupuse ameninţări – spre exemplu, epidemii, terorism etc.). Creează conflicte și războaie în care cele două părți provocate luptă una împotriva celeilalte și nu contra adevăratului instigator, pe care de cele mai multe ori nici nu îl bănuiesc. Şi tot ei finanțează toate părțile implicate în conflict.
  2. Apoi, prin intermediul manipulării difuzate prin mass-media, determină o REACȚIE în rândul populației, care va solicita o rezolvare a problemei apărute.
  3. În final tot ei vin cu SOLUȚIA, care era de fapt o măsură pe care doreau să o impună populaţiei, dar era necesar să facă în aşa fel încât populaţia să o accepte ca fiind singura „soluţie” viabilă în situaţia „apărutăˮ. Soluţia aproape întotdeauna are consecinţe nefaste asupra populației: sărăcie, restrângerea unor drepturi și libertăți etc. – vezi urmările atentatelor din 9/11, armele lui Saddam, criza financiară…

 

Ei trec întotdeauna drept instanța împăciuitoare care pune capăt conflictelor sau cea care oferă soluţii pentru prevenirea aşa-ziselor ameninţări (vezi vaccinarea antigripală). Practic scopul lor este să controleze și să conducă întreaga planetă prin crearea unei Noi Ordini Mondiale și a unui Guvern Mondial unic. Aceste fiinţe nu sunt interesate să câștige bani, deoarece „fabrica de bani” este a lor. Ei pot avea oricâți bani doresc. Ce își mai poate dori cineva care are toți banii din lume? Putere și control! Acesta este scopul lor.

 

Pentru a deține puterea absolută și controlul întregii planete ei, intenționează să obţină:

  1. Stabilirea unui Guvern Mondial unic și a unei Noi Ordini Mondiale;
  2. Distrugerea identității naționale a statelor lumii;
  3. Distrugerea tuturor religiilor lumii (în special a creștinismului) și înlocuirea lor cu o religie unică de tip New Age;
  4. Controlul total al populației globului și al fiecărui om în parte precum și transformarea lor în „sclavi de tip modern”;
  5. Reducerea masivă a populației globului până la o limită ușor de susținut de către mediul și resursele planetei;
  6. Promovarea depravării și a obiceiurilor rele pentru îndepărtarea moralei creștine;
  7. Distrugerea modelului actual de societate și a celulei ei de bază, familia;
  8. Distrugerea libertății de exprimare și restrângerea unor drepturi fundamentale ale fiinţei umane.

 

Toate acestea se petrec chiar acum și într-un ritm din ce în ce mai accelerat.

 

Aşa-zişii „iluminaţi” ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii.

 

Aşa-zişii „iluminaţi” îşi exercită controlul prin intermediul a câteva familii care formează Aristocraţia Neagră a planetei. Aceste familii sunt (în ordine alfabetică):

  1. Dinastia Astor
  2. Dinastia Bundy
  3. Dinastia Collins
  4. Dinastia DuPont
  5. Dinastia Freeman
  6. Dinastia Kennedy
  7. Dinastia Li
  8. Dinastia Onassis
  9. Dinastia Reynolds
  10. Dinastia Rockefeller
  11. Dinastia Rothschild
  12. Dinastia Russell
  13. Dinastia Van Duyn

 

Mass-media controlată aproape în întregime de aceste familii ne spune că Bill Gates este cel mai bogat om din lume, cu o avere de 54 miliarde dolari, sau Carlos Slim Helú din Mexic, cu 74 miliarde de dolari.

 

Despre familia Rothschild și influența lor în diferite țări și continente

 

De fapt acești miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care deține uluitoarea sumă de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumătate din averea totală a lumii!!!). Cu averea acestei familii poate fi hrănită și îmbrăcată toată populația globului. Averea familiei Rothschild este estimată la 500 de trilioane de dolari, adică 500.000 de miliarde de dolari, adică 500.000.000.000.000 dolari.

 

– Influența acestei familii în Germania și Anglia

 

În 1750, Mayer Amschel Bauer a cumpărat banca tatălui său de la Frankfurt şi i-a modificat numele în Rothschild. Mayer s-a căsătorit. A avut cinci băieţi şi cinci fete. Prenumele fiilor săi erau Amschel, Salomon, Nathan, Kalmann (Karl) şi Jacob (James). Ascensiunea sa s-a accelerat atunci când a primit favorurile prinţului Wilhelm al IX-lea de Hesse-Hanau. În prezenţa sa, a luat parte la întâlnirile francmasonilor din Germania. Acest prinţ, prieten al dinastiei de Hanovra, avea venituri financiare considerabile pentru că îşi închiria mercenarii de Hesse regelui englez (de Hanovra). Aceşti mercenari au constituit trupele care au luptat, mai târziu, contra armatei lui George Washington în Valley Forje. Rothschild a devenit bancherul personal al lui Wilhelm. Când acesta din urmă a fost nevoit să fugă în Danemarca din cauza tulburărilor politice, el a depus la banca Rothschild salariul mercenarilor, adică 600.000 de lire.

 

 

Mayer Amschel Bauer

 

Nathan Rothschild (fiul mai mare al lui Mayer Amschel) a adus cu el la Londra aceşti bani, graţie cărora a putut deschide o bancă. Aurul care a servit drept garanţie a fost depus la East India Company. Nathan a obţinut un profit de 400% împrumutând bani ducelui de Wellington, finanţând astfel operaţiunile sale militare, şi vânzând de asemenea, mai târziu, într-un mod ilegal, aurul care trebuia să servească drept garanţie. Aceste tranzacţii au stat la originea giganticei averi a familiei Rothschild.

 

După acel moment a început comerţul bancar internaţional al familiei: fiecare fiu şi-a deschis o bancă într-o ţară diferită: Amschel la Berlin, Salomon la Viena, Jacob la Paris şi Kalmann la Neapole. Salomon Rothschild era membru francmason. Mayer Amschel Rothschild a scris în testamentul său că averea familiei sale era necesar să se dezvolte în viitor, că cel mai în vârstă dintre fiii săi avea puterea decisivă şi judeca cazurile de dezacorduri şi, de asemenea, că toate socotelile era necesar să rămână absolut secrete, în special pentru guverne.

 

În 1773, Mayer s-a întâlnit în secret, în casa Rothschild din Frankfurt, cu 12 comanditari şi oameni influenţi pentru a evalua un proiect care controla toată averea mondială. După spusele lui Herbert G. Dorsey, aceştia au subliniat, între altele, faptul că statutul de funcţionare al Băncii Angliei permisese să se exercite o influenţă considerabilă asupra averii englezeşti. Ei au stabilit, de asemenea, că era necesar ca această bancă să exercite un control absolut cu scopul ca ei să poată crea bazele care să permită exercitarea controlului asupra averii mondiale. Ei au schiţat în planul respectiv marile linii directoare care era necesar să fie urmate. Conform lucrării lui Dorsey şi William Guy Carr, intitulată Pawns in the Game (Pioni pe tabla de joc), acest plan a fost în cele din urmă cunoscut sub numele de „Protocoalele Înţelepţilor Sionuluiˮ.

 

În paralel cu expansiunea financiară, avea loc o expansiune şi în domeniul informativ. Bătălia de la Waterloo (iunie 1815) a fost prilejul pentru cea mai bună lovitură financiară pe care a elaborat-o familia Rothschild. Aceasta a fost posibilă datorită unui sistem perfect de spionaj şi de curierat în toată Europa. La 20 iunie 1815, unul dintre agenţii lor a sosit direct de pe câmpul de bătălie şi l-a informat pe Nathan Rothschild despre înfrângerea francezilor. Acesta s-a grăbit să ajungă imediat la Bursa de la Londra şi i-a făcut pe toţi cei de acolo să creadă că Anglia a pierdut războiul, prin faptul că a vândut toate acţiunile sale „English Consulˮ. Zvonul s-a răspândit repede, astfel că majoritatea acţionarilor, cuprinşi de panică imaginându-şi că vor pierde totul, au vândut la rândul lor acţiunile „English Consulˮ. După câteva ore, valoarea acţiunilor respective a căzut la 5 cenţi. Atunci, Nathan le-a recumpărat pe toate cu preţul unei bucăţi de pâine. La scurt timp, vestea oficială privind victoria Aliaţilor la Waterloo s-a răspândit în întreaga Londră. În câteva secunde, valoarea „English Consulˮ a depăşit prima sa valoare şi a crescut neîncetat. În acest mod extrem de abil şi inteligent, Nathan a obţinut controlul economiei engleze. Într-o noapte, averea, deja gigantică, a familiei Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori!

 

– Influența în Franța

 

În 1817, francezii au efectuat un acord pentru a obţine un credit considerabil de la banca franceză Ouvard şi de la Baring Brothers din Londra, însă nu s-au adresat familiei Rothschild. În anul următor, Franţa a avut din nou nevoie de un credit, însă au evitat încă o dată această familie, ceea ce nu le-a plăcut membrilor acesteia, fireşte. Ei au urmărit prin toate mijloacele posibile să convingă guvernul francez să le încredinţeze afacerea, dar a fost în van. La 5 noiembrie 1818 a intervenit un eveniment neaşteptat. Cursul obligaţiunilor guvernului francez care nu a încetat să urce timp de un an a început deodată să scadă fără întrerupere. Atmosfera era tensionată la curtea regelui Ludovic al XVIII lea. Singurii care-şi râdeau în barbă erau însă fraţii Rothschild, Kalmann şi Jacob. Aceştia cumpăraseră, în octombrie 1818, o cantitate enormă de obligaţiuni ale guvernului francez graţie ajutorului agenţilor lor şi a rezervelor lor nelimitate, obligaţiuni emise de rivalii lor – Ouvard şi Baring Brothers. Cursul obligaţiunilor era deci ridicat. Dar la 5 noiembrie 1818, piaţa liberă a principalelor locuri comerciale din Europa a început să fie inundată de numeroase obligaţiuni, ceea ce a provocat o panică pe piaţă. Situaţia s-a răsturnat dintr-o singură lovitură, Rothschild-zii au devenit numărul unu în Franţa. Ei au beneficiat apoi de toată atenţia curţii franceze, chiar dincolo de domeniul finanţelor. La Paris, casa Rothschild a început să controleze Franţa după înfrângerea francezilor, şi la Londra, Nathan, controlând Banca Angliei, exercita o influenţă directă asupra Parlamentului britanic.

 

– Ce se petrece însă cu finanţele în SUA?

 

Preşedinţii americani Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson se opuneau ideii unei bănci centrale particulare care ar controla banii americani. După moartea lui Franklin în 1790, agenţii lui Rothschild i-au propus lui Alexander Hamilton un post de ministru de finanţe. Acesta a creat prima Bancă Națională a SUA, prima bancă centrală americană. Ea era structurată ca Banca Angliei şi era controlată, desigur, de familia Rothschild. În 1811 s-a terminat contractul băncii cu SUA. Economia americană era deja atât de destabilizată încât contractul de cinci ani nu a fost reînnoit. Drept urmare, Rothschild-zii au uzat de influenţa lor asupra parlamentului englez pentru ca Anglia să ceară să i se dea coloniile sale din America. Acest fapt a antrenat războiul din 1812-1814. Acest război a îndatorat atât de mult SUA încât nu-i rămânea altceva de făcut decât să facă alte credite la bănci (faţă de banca centrală). În 1836, sub preşedintele Andrew Jackson, ea a fost din nou mulţumită însă şi-a reluat concesia în 1863 şi în 1913 a devenit Banca Rezervei Federale, astăzi banca centrală americană.

 

În timpul războiului de Secesiune (1861-1865), statele din Nord (opuse sclavagismului) le-au combătut pe cele din Sud (favorabile menţinerii sclavagismului). Înainte de război, familia Rothschild şi-a trimis agenţii pentru a lua poziţie pentru Uniune în SUA, şi în acelaşi timp alţi agenţi ai familiei au manipulat o atitudine contra Uniunii în America. Când a început războiul, banca Rothschild din Londra a finanţat Nordul SUA şi cea din Paris pe cei din Sud. Singurii care au avut de câştigat din acest război au fost Rothschild-zii. În acest timp, preşedintele Lincoln, primul preşedinte catolic, şi-a dat seama de jocul ocult al celor din familia Rothschild şi a refuzat, în 1862 şi 1863, să le plătească profiturile care se ridicau la sume colosale. În schimb, la scurt timp, Congresul a imprimat dolari Green Back pentru a plăti trupele Uniunii. Desigur, asta nu era în acord cu planul familiei Rothschild. Consecinţa a fost că unul din agenţii lor, John Wilkes Booth, l-a asasinat la ordinul lor pe Lincoln la data de 14 aprilie 1865. Mai târziu, acesta a fost eliberat din puşcărie de Cavalerii Cercului de Aur şi a revenit în Anglia cu o sumă considerabilă oferită de familia Rothschild. După moartea lui Lincoln, dolarii Green Back au fost din nou retraşi din circulaţie şi recumpăraţi la un preţ ridicol de către bancherii Morgan, Belmont şi Rothschild.

Revenind la familiile ale căror membri ocupă poziţii în toate ierarhiile existente, reamintim că Liniile „de sânge” ale arborilor genealogici ale celor 13 familii care controlează Ordinul aşa-zişilor „iluminaţi” merg înapoi cu mii de ani în urmă. Din acest motiv, David Icke scrie în lucrarea Secretul Suprem că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de «rasă în interiorul rasei». Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[…] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”

 

Autori şi cercetători în domeniul periculos al societăţilor secrete şi al conspiraţiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de părere că aşa-zişii „iluminaţi” dirijează întreaga activitate mondială prin intermediul aşa-numitei Aristocraţii Negre.

 

Însăşi societăţile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuiţii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist şi cel Comunist, Organizaţiile Thule şi Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar şi în istoria oficială este binecunoscută perioada de tristă amintire din istoria Veneţiei şi a Genovei, perioada în care Nobilimea Neagră şi-a făcut apariţia publică pentru prima oară în secolul al XII-lea, preluând monopolul afacerilor. Oamenii i-au numit Nobilimea Neagră datorită cruzimii, lăcomiei şi lipsei totale a oricărui atribut moral sau creştinesc. Printr-un şir nemăsurat de crime, violuri, răpiri, şantaje, terorism, jafuri şi chiar magie neagră, membrii Aristocraţiei Negre au anihilat orice formă de opoziţie pentru a-şi atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit excesiv de bogaţi, puternici şi influenţi. Descendenţii acestora ar deţine şi în prezent monopolurile asupra comerţului mondial şi sunt adevăraţii stăpâni ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, în lucrarea Bloodlines of the Illuminati, enumera cele 13 familii care alcătuiesc forul conducător al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li (din China), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiană.

 

Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma că rădăcinile lor pot fi urmărite dincolo de oligarhii medievali ai Veneției. Aceștia ar fi avut origine asiatică și s-ar fi căsătorit cu membrii caselor regale europene, de peste 800 de ani. Din punct de vedere al legăturilor „de sânge”, toate casele regale europene sunt înrudite. Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Norvegia, Spania sunt regate, fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nicio formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi cel al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu toţii rude de sânge, trăgându-se din familia Windsor. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă! Ei s-au căsătorit între ei de-a lungul timpului.

 

Puterea pe care au ajuns să o aibă aşa-zişii „iluminaţi” se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte grăitor este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice. Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, aşa-zişii „iluminaţi” susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.

 

Aşa-zişii „iluminaţi” urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decenii au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai elocvent exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană. Atenţie: niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este ales şi nu există niciun mecanism efectiv prin care popoarele europene să poată controla deciziile acestui guvern european.

 

 

Citiți a doua parte a articolului

 

Citiţi şi:

 

Iluminații – aşa-ziși stăpâni din umbră care sunt satanici

 

Clanul așa-zișilor «ILUMINAȚI» Rothschild. Stăpânii pe care n-o să-i întâlneşti niciodată

 

Este real. SUA au rămas proprietatea Marii Britanii, iar Marea Britanie este proprietatea Vaticanului (I)

 

https://yogaesoteric.net/cine-conduce-lumea-i/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Se spune despre ei că ar conduce lumea și ar deține mai mult de jumătate din averea lumii

 

 

Vali Pircalabu

 

Membrii acestei familii nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogați oameni din lume, dar sunt considerați cei mai puternici oameni de pe planetă, influențând istoria ultimelor secole.Cu banii lui, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanțat războiul de secesiune din SUA, consolidând democrația modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat fața Africii, au finanțat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu împărații Prusiei și cu țarii Rusiei. La începutul secolului trecut, au pus bazele statului Israel, finanțând achiziția de terenuri în Palestina. Intuind perfect „vremurile”, au construit primele căi ferate din Europa și au finanțat vinovăția. Referințele asupra afacerilor și averii sunt rarisime, nu apar în topurile miliardarilor și se feresc de publicitate, Bineînțeles, vorbim despre familia Rothschild.

 

Familia Rothschild sau Casa de Rothschild este o dinastie europeană de origine iudaico-germană, care a întemeiat case bancare și financiare europene începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cinci linii din ramura austriacă a familiei au făcut parte din nobilimea austriacă, fiind numiți baroni ereditari ai Imperiului Habsburgic de către împăratul Francisc al II-lea în 1816. O altă linie, din ramura britanică a familiei, a fost ridicată la nivelul nobilimii britanice la cererea reginei Victoria. În anii 1800, familia este considerată a fi de departe posesoarea celei mai mari averi private din lume, precum și detinatoarea celei mai imense avuții din istoria lumii moderne. Astăzi, afacerile familiei Rothschild sunt la o scară mai mică decât cele din timpul secolului al XIX-lea, deși cuprind o gamă diversă de domenii, printre care: gestionarea privată a activelor, consultanță financiară, agricultura mixtă, vinicultură și acțiuni de caritate.

 

Primul membru al familiei despre care se cunoaște că a folosit numele „Rothschild” a fost Izaak Elchanan Rothschild, care s-a născut în 1577. Numele înseamnă „Scut Roșu” în germana veche. Ascensiunea familiei pe plan internațional a început în 1744, odată cu nașterea lui Mayer Amschel Rothschild în Frankfurt, Germania. El era fiul lui Amschel Moses Rothschild, (n. circa 1710), un schimbător de valută care făcea afaceri cu Prințul de Hesse. Născut în ghetoul (numit „Judengasse” sau Aleea evreiască) din Frankfurt, Mayer a întemeiat o casă de finanțe și și-a extins imperiul prin instalarea tuturor celor cinci fii ai săi în cele mai importante cinci centre europene financiare pentru a conduce afacerea. Stema familiei Rothschild conține un pumn care strânge cinci săgeți simbolizând cele cinci dinastii stabilite de cei cinci fii ai lui Mayer Rothschild, ca o referință la Psalmul 127: „Ca săgețile în mâinile unui războinic”. Motto-ul familiei apare sub scut în latină: Concordia, Integritas, Industria (Armonie, Integritate, Industrie).

 

Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat și astăzi, este unul dintre secretele succesului și o explicație pentru discreția Rothschild. Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei și doar barbații au voie să facă afaceri. Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este șeful familiei și tot el moștenește toată averea, cu literă de lege lăsată de Mayer, pentru ca averea dobândită în cursul istoriei să nu se dilueze. Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajați să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verișori primari sau secundari. Amschel a scris în testament: “Niciodată să nu fie făcut un inventariu public, de către tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moștenirii mele”.

 

De la cel mai înalt nivel imaginabil al puterii, acești Illuminati necunoscuți celor mulți, guvernează aproape nestingherit. Ei fac legi și revoluții, ei instaurează guverne, ei hotărăsc ce țări dispar pentru ca altele să le ia locul. Ei “fabrică” noi ideologii și chiar religii. Se spune că ei au creat orânduirea capitalistă, tot ei au creat-o și pe cea comunistă. Ei făuresc tratatele militare și economice internaționale, ei schimbă regimuri politice și președinți de state, ca pe niște simple piese uzate ale unei mașini.

 

Metoda lor de lucru este simplă dar eficientă și poate fi descrisă în 3 pași: PROBLEMĂ, REACȚIE, SOLUȚIE.

 

  1. În primul rând ei creează o PROBLEMĂ (conflicte, războaie, revoluții, dezastre, etc.) Creează conflicte și războaie în care cele două părți provocate, luptă una împotriva celeilalte și nu contra adevăratului instigator. Tot ei finanțează toate părțile implicate în conflict.
  2. Apoi prin intermediul mass-media și a manipulării determină o REACȚIE în rândul populației, care solicită o rezolvare a PROBLEMEI apărute.
  3. În final tot ei vin cu SOLUȚIA care aproape întotdeauna se lasă cu efecte dure asupra populației (sărăcie, restrângerea unor drepturi și libertăți, etc. – vezi atentatele din 9/11, armele lui Saddam, criza financiară…) Ei trec întotdeauna drept instanța împăciuitoare care pune capăt conflictelor. Practic scopul lor este să controleze și să conducă întreaga planetă prin crearea unei Noi Ordini Mondiale și a unui Guvern Mondial unic. Acești oameni nu sunt interesați să câștige bani, deoarece “fabrica de bani” este a lor. Ei pot avea oricâți bani doresc. Ce își mai poate dori cineva care are toți banii din lume? PUTERE și CONTROL ! Acesta este scopul lor. Pentru a deține puterea absolută și controlul întregii planete ei intenționează să realizeze următoarele obiective:
  4. Stabilirea unui Guvern Mondial unic și a unei Noi Ordini Mondiale.
  5. Distrugerea identității naționale a statelor lumii.
  6. Distrugerea tuturor religiilor lumii (în special a creștinismului) și înlocuirea lor cu o religie unică de tip New Age.
  7. Controlul total al populației globului și a fiecărui individ în parte precum și transformarea lor în “sclavi de tip modern”.
  8. Reducerea masivă a populației globului până la o limită ușor de susținut de către mediul și resursele planetei.
  9. Promovarea depravării și a obiceiurilor rele pentru îndepărtarea moralei creștine.
  10. Distrugerea modelului actual de societate și a celulei ei de bază, familia.
  11. Distrugerea libertății de exprimare și restrângerea unor drepturi fundamentale ale indivizilor.

 

Imperiul financiar creat de Dinastia Rothschild

 

De peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor mondiale. Are o reţea de 40 de birouri în mai mult de 30 de ţări din Europa, America şi Australia. Edmond de Rothschild (1926-1997) spunea : „Un Rothschild care nu este bogat, evreu, filantrop, bancher şi care nu duce un anume stil de viaţă, nu este un Rothschild”. Istoria este aceeaşi ca a oricărei alte familii de industriaşi din SUA sau din Anglia; numai că trebuie recunoscute circumstanţele puţin favorabile în care s-a produs ascensiunea ei. Familia Rothschild, provenind din evrei din Germania, s-a impus încă din secolul XVI în domeniul bancar şi financiar şi filantropic. La sfârşitul secolului XIX, a susţinut sionismul, pe care Edmond Rothschild îl explica astfel : ” Un evreu american care dă bani unui evreu englez pentru a aduce un evreu polonez în Palestina”.– Fondatorul familiei – „tatăl pieţii financiare internaţionale” – Amschel Mayer Rothschild s-a născut la 23 februarie în 1744 la Franckfurt, ca fiu al lui Moses Amschel Bauer. El a transformat comerţul cu vânzare pe datorie, practicat de tatăl său, într-o bancă. Averea lui Mayer a avut ca punct de plecare afacerile acestuia cu aristocratul Guillaume, care moştenise una dintre cele mai uriaşe averi din Europa şi care i-a cerut lui Mayer să i-o gestioneze. De altfel, Guillaume a şi plecat timp de mai mulţi ani într-un fel de exil, având încredere totală în Rothschild.

 

Amschel avea 7 copii, din care cinci erau băieţi. Fiecare dintre ei, cum împlinea 25 de ani, a fost trimis să creeze sau să preia conducerea unei filiale a băncii Rothschild din Londra, Paris, Viena, Napoli şi Franckfurt, operă a tatălui lor. Aşa au apărut cele cinci ramuri ale familiei. La 29 septembrie 1822, împăratul Austriei François I-er îi ridică la rangul de baroni pe toţi cei cinci fii ai lui Mayer, astfel că descendenţii lor legitimi pe linie masculină poartă titlul, indiferent de naţionalitate. În 2005, Mayer a ocupat locul 7 pe lista celor mai influenţi oameni din întreaga istorie, potrivit revistei Forbes, care l-a declarat “tatăl pieţii financiare internaţionale”.Căsătoriile dintre ramuri au permis familiei să păstreze controlul asupra averii şi să se dezvolte în mai multe domenii ale activităţii bancare, capacitatea lor de a finanţa, oferind oportunităţi de investiţii. În secolul XIX, au devenit importanţi finanţatori şi acţionari în exploatări miniere şi în dezvoltări de căi ferate, două paliere ale dezvoltării industriale din Europa. Schimbările de guverne şi evenimentele politice au jucat, după împrejurări, un rol pozitiv sau negativ asupra averii Rothschild. Revoluţia din 1848, criza din anii ’30 şi apariţia nazismului au marcat serios istoria clanului.

 

 

Putere financiară şi politică

 

Astăzi, mai există doar ramurile franceză şi engleză ale familiei, celelalte trei- germană, austriacă şi italiană-dispărând. De-a lungul anilor, chiar dacă expansiunea Rothschild era o realitate, decalajul dintre ramuri a început să apară, provocat de viaţa din ce în ce mai decadentă şi plină de snobism şi aroganţă , manifestate de membrii generaţiei a treia de după fondator. Ei şi-au folosit întreaga putere financiară şi politică pentru a-şi învinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţia industrială de la mijlocul sec. XIX. Crahul din 1929, cu un impact puternic asupra finanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce, fără succes, consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. Aşa că în1938 şi-a abandonat afacerea şi a părăsit Austria. Palatele Rothschild au fost confiscate şi distruse de nazişti. În 1999, guvernul austriac a returnat celebrei familii 250 de opera de artă furate de regimul lui Hitler şi care s-au regăsit în muzeele vieneze. În Italia, odată cu reunificarea ţării din 1861, bănca Rothschild s-a închis. Nici ramura germană n-a fost mai norocoasă. Wilhem Carl von Rothschild (1828-1901) a fost ultimul bancher al familiei la Franckfurt.

 

Instalat la Londra, Nathan Mayer Rothschild (1777-1836), fondator al băncii londoneze, ar fi făcut avere, fiind informat înaintea tuturor, printr-un porumbel voiajor, de victoria englezilor de la Waterloo, ceea ce i-a permis speculaţii financiare avantajoase. Aceasta, pentru că avusese inspiraţia de a finanţa campania ducelui de Wellington împotriva lui Napoleon.Două titluri de nobleţe au fost create pentru a-i răsplăti pe membrii familiei Rothschild : cel de baronet şi cel de baron. Lionel de Rothschild (1808-1879) va finanţa guvernul britanic pentru participarea la lucrările de la canalul Suez şi se va lansa în dezvoltarea căilor ferate din Franţa, iar fiul său, Alfred, va conduce 20 de ani banca londoneză. Fraţii Rothschild au preluat şi controlul companiei miniere spaniole, Rio Tinto, devenind acţionari principali ai minelor de diamant din Africa de Sud.

 

Istoria se repetă. Un veritabil Rothschild acumulează averi

 

După 200 de ani de la înființarea dinastiei, Nathaniel Rothschild, 36 de ani, e pe punctul de a deveni cel mai bogat descendent al renumitei familii.Câștigurile obținute de cel de-al cincilea baron de Rothschild vor atinge în curând pragul de un miliard de dolari. Investițiile din Ucraina, Europa de Est și, cel mai important, acțiunile deținute la Fondul de investiții Atticus Capital, evaluat la 14 miliarde de euro, îi asigură un loc confortabil între miliardarii lumii.Asemeni strămoșilor, Nathaniel preferă să fie o prezență discretă în viața publică. El este principalul consilier al lui Oleg Deripaska, unul dintre cei mai bogați oligarhi din Rusia, proprietarul gigantului de aluminiu Rosal, care a fuzionat recent cu alte două grupuri pentru a crea cea mai mare companie de aluminiu la nivel mondial.

 

Și ca un Rothschild veritabil, lui Nathaniel îi place să trăiască viața la maximum: schior pasionat, are reședinta principală în Klosters, Elveția, și folosește avionul personal pentru a ajunge la celelalte locuințe din Paris, Moscova, Londra, New York și Grecia. Se întâlnește cu actrițe celebre și cu fotomodele, este membru al CA al Brookings Institution, organizatia de cercetare din Washington, și bea vinuri doar din podgoriile Rothschild. „A face parte din familie înseamnă enorm. Nat știe că își va îndeplini misiunea de baron Rothschild doar dacă va acumula mari averi”, spune Jeffrey Leeds, un apropiat al baronului. De altfel, povara de a fi urmașul dinastiei Rothschild este destul de grea. În 1996, unuia dintre nepoții Rothschild, lui Amschel,41 de ani, i s-a cerut să conducă banca familiei din Londra. A fost găsit spânzurat în camera de hotel… Patru ani mai târziu, Raphael de Rothschild a murit pe o stradă din New York din cauza unei supradoze de heroină.

 

Surse: bodrug.eu

wikipedia.com

 

 

https://www.revistacariere.ro/leadership/se-spune-despre-ei-ca-ar-conduce-lumea-si-ar-detine-mai-mult-de-jumatate-din-averea-lumii

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

O carte despre dezastrul economic și moral din România lui Nicolae Ceaușescu

Petre Barbu

 

 

 

Am citit o carte care m-a enervat: „Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”, scrisă de istoricul Cosmin Popa*. Enervarea nu mi-a fost generată de faptul că este o carte proastă, pe care am dat banii de pomană; ba dimpotrivă, este bine documentată, în principal pe baza Arhivelor Naționale Istorice Centrale ale CC al PCR. Aș fi putut, la un moment dat, să renunț, s-o arunc, pentru a-mi păstra „igiena psihică”. Curiozitatea m-a ținut pagină după pagină pentru a afla ce oroare am trăit timp de două decenii și jumătate în România lui Ceaușescu. Recunosc, a fost o lectură otrăvită. Biata carte n-are nicio vină. Pe măsură ce citeam, mi se urca sângele la cap aflând despre clica de activiști, nomenclaturiști, milițieni și securiști care furau, traficau și deturnau de la românii simpli, încolonați cu forța la construirea socialismului.

 

 

Det. Aici

 

https://www.libertatea.ro/opinii/petre-barbu-o-carte-despre-dezastrul-economic-si-moral-din-romania-lui-nicolae-ceausescu-5561735

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Vladimir Putin vrea să cucerească acum toată Ucraina și părți din Europa, avertizează rapoartele serviciilor SUA. Țări NATO vizate

 

 Ionuț Baiaș

 

 Serviciile de informații americane avertizează că obiectivele lui Putin în Ucraina nu s-au schimbat. Rapoartele indică faptul că președintele rus intenționează să captureze întreaga Ucraină și să revendice părți din Europa care au aparținut fostului imperiu sovietic.

 

 

 

 

Det. Aici

 

 

 

https://www.libertatea.ro/stiri/vladimir-putin-vrea-sa-cucereasca-toata-ucraina-arata-rapoartele-serviciilor-sua-5564440

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație

 

 

 

 

 

Sunt 15 ani de când statul a privatizat, pe bani puțini, singura rafinărie a României de la Marea Neagră și tot atâția de când a convenit cu noii proprietari că i se va plăti o datorie de peste 600 de milioane de dolari. Dinu Patriciu: N-a fost deloc imorală, a fost o operaţiune comercială. Petromidia l-a urcat pe Dinu Patriciu în topul miliardarilor, a trecut apoi în portofoliul companiei de stat kazahe, KazMunayGas, dar la bugetul de stat, în contul datoriei istorice nu au ajuns decât 70 de milioane de dolari. Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior al KMG International: Astăzi, nu avem niciun fel de datorie faţă de statul român. Așa s-au făcut, în România, legile: cu guverne care au favorizat companii private în detrimentul statului și parlamentari care cer comisii de anchetă după ce ei înşişi au votat derogări care au evaporat datoriile. Constantin Niţă, fost ministru al Energiei: Nu. Deci se face o mare confuzie. Zece guverne au stat la masă, în ultimii 15 ani, cu Rompetrol. Unele au pierdut bani, altele timp. Emil Boc, fost premier al României: Ce a ținut de noi, în Guvern, am făcut. Guvernul Ponta pierde însă în prezent singura șansă de a mai obține integral cele 690 de milioane de dolari. Ce personaje-cheie au stat în spatele acestei înțelegeri, care este sfătuitorul din umbră al premierului care a făcut-o posibilă, dar și ce mai speră să câștige Guvernul din restul acțiunilor la rafinărie scoase azi, din nou, la vânzare vedeți la Jurnalul de Seară, într-o nouă anchetă marca „România furată”. Azi, la ora 21.00.

 

 

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-petromidia-privatizare-cu-dedicatie-426139

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Severin Tcaciuc – proprietarul unui imperiu cladit prin fraudarea statului

 

 

Sumele datorate la buget se ridica la aproximativ 50 de miliarde de lei

 

In urma cu aproximativ un an, judetul Suceava era un fel de proprietate a miliardarului Severin Tcaciuc. Afaceristul – renumit prin fundatia sa umanitara cu care inmatricula autoturisme pe care, mai apoi, le vindea – devenise unul dintre cei mai bogati oameni din regiune. Departe de controalele de la Bucuresti, sub protectia mai marilor autoritatilor locale, Tcaciuc a reusit in cativa ani sa pacaleasca statul roman cu mai bine de 50 de miliarde de lei. Contrabanda si evaziunea fiscala au fost doua dintre „activitatile” de baza ale miliardarului. Pe langa aceste doua infractiuni, anchetatorii l-au avut in vedere pe afacerist si pentru inselaciune, ultraj, privatizare frauduloasa, uz de fals si spalare de bani. De-a lungul vremii, lui Tcaciuc i s-au intocmit noua dosare penale, iar la sfarsitul lunii mai 2001 a fost arestat de Parchetul Curtii de Apel Suceava. In luna decembrie insa, „nasul Sucevei” a fost eliberat in urma unei hotarari definitive a Tribunalului din aceeasi localitate. Un intreg lant de firme evazioniste Patru firme si un prejudiciu de 40 de miliarde de lei inregistrat in anii 1999-2001. Aceasta este concluzia raportului Garzii Financiare Suceava in urma unui control realizat…………………

 

 

Det aici

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/severin-tcaciuc-proprietarul-unui-imperiu-cladit-664463.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Lista neagră a celor mai bogaţi români care au sau au avut probleme cu justiţia

 

 

Cinci din primii zece cei mai bogaţi români în 2013, conform clasamentului realizat de publicaţia Capital, sunt sau au fost implicaţi în mai multe dosare penale: Ioan Niculae, Ovidiu Tender, Gabriel Comănescu, Gruia Stoica şi Dorin Umbrărescu.

 

Cel mai bogat român în 2013 – Ioan Niculae – cu o avere estimată la 1,7 miliarde de euro, urmărit penal în dosarele „Mită la PSD” şi „Gaze ieftine pentru Niculae”

 

 

ADVERTISING

 

 

Niculae a fost achitat în dosarul „Mita la PSD” de către Judecătoria Sectorului 1, pe 20 noiembrie 2013. Decizia nu este definitivă.

 

Niculae ar fi susţinut cu 1 milion de euro campania lui Geoană la prezidenţiale, cerând în schimb sprijin politic în Ministerul Economiei, la Transgaz şi Romgaz.

 

Gheorghe Bunea Stancu, şeful Consiliului Judeţean Brăila, i-ar fi cerut 1 milion de euro omului de afaceri Ioan Niculae ca să susţină campania electorală a lui Mircea Geoană din 2009, se arată în rechizitoriul DNA.

Ioan Niculae ar fi acceptat înţelegerea, cu următoarea condiţie: dacă Geoană câştigă alegerile, să se asigure că în fruntea Ministerului Economiei, la Transgaz şi la Romgaz vor fi numiţi oameni care să susţină interesele financiare ale omului de afaceri.

 

Dosarul „Gaze ieftine pentru Niculae” – subminarea economiei naţionale, prejudiciu adus statului de 130 de milioane de dolari

 

Doi miniştri ai economiei – Varujan Vosganian şi  Adriean Videanu – ar fi semnat şi susţinut în Guvern, în perioada 2006 – 2010, şase Ordine de ministru şi trei Memorandumuri, menite să susţină interesele financiare ale grupului infracţional constituit de către Ioan Niculae şi au folosit Romgaz (unitate naţională de interes strategic) în interesul privat al firmei Interagro, acordându-i discount-uri comerciale substanţiale la livrarea de gaze naturale, peste plafoanele practicate de Romgaz, precum şi gaze naturale doar din producţia internă, cu nerespectarea dispoziţiilor legale, reiese din referatul întocmit de către procurorii DIICOT şi dat publicităţii pe 2 septembrie 2013.

 

 

ADVERTISING

 

 

Activitatea grupului infracţional iniţiat, constituit şi coordonat de Ioan Niculae viza fapte de natură să submineze economia naţională, prin folosirea Romgaz în direcţia dorită de interesele grupului infracţional. Prin acţiunile grupului infracţional a fost împiedicată desfăşurarea normală a activităţii Romgaz şi s-a pus în pericol atât securitatea statului, cât şi economia naţională, cauzând un prejudiciu de circa 130 de milioane de dolari, se mai arată în referatul DIICOT din septembrie 2013.

 

Amănunte, aici.

 

Pe 4 ianuarie 2012 a început urmărirea penală a omului de afaceri Ioan Niculae acest dosar în care până acum nu s-a pronunţat nicio sentinţă.

 

Ovidiu Tender controlează Grupul Energetic Tender, avea o avere estimată la 500 de milioane de euro în 2013 şi este cercetat penal în dosarul RAFO Oneşti.

 

Ovidiu Tender este cercetat penal de către procurorii DIICOT pentru săvârşirea unor infracţiuni de natură economică, respectiv înşelăciune, bancrută frauduloasă, instigare la abuz în serviciu, spălare de bani, precum şi constituirea şi apartenenţa la un grup de criminalitate organizată.

 

În urma infracţiunilor economice antemenţionate ar fi prejudiciat bugetul de stat cu 270 milioane de lei.

 

 

ADVERTISING

 

 

Pe 3 martie 2006, Tribunalul Bucuresti a emis un mandat de arestare preventivă pe numele omului de afaceri Ovidiu Tender, în dosarul „Rafo–Carom”.

 

Nici în acest dosar nu s-a pronunţat o sentinţă, până acum.

 

Gabriel Valentin Comănescu, patronul companiei Grup Servicii Petroliere SA, avea o avere estimată la 500 de milioane de euro în 2013. Comănescu a fost cercetat penal în dosarul falimentăriii controlate a societăţii Petromservice.

 

Pe 22 august 2012, procurorii DIICOT au dispus începerea urmăririi penale faţă de Gabriel Valentin Comănescu, de liderul sindical Liviu Luca şi alţi şapte reprezentanţi ai conducerii executive a S.C. PSV Company S.A. (fosta Petromservice), precum şi  faţă de Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan, în calitate de împuterniciţi ai societăţilor offshore Comac Ltd., Stone Com Ltd şi Elbahold Ltd, pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat, delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi spălare de bani, se arată în referatul procurorilor DIICOT. Aceştia ar fi constituit un grup infracţional organizat care a delapidat 12 milioane de euro din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din cadrul SNP Petrom S.A, mai arată documentul.

 

O lună mai târziu, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anunţa că prejudiciul produs de grupul infracţional fostei Petromservice depăşeşte 83 de milioane de euro şi că Gabriel Valentin Comănescu nu se mai numără printre inculpaţii din acest dosar.

 

Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român (GFR), avea o avere estimată la 400 milioane de euro în 2013. Recent a fost arestat preventiv pentru cumpărare de influenţă într-o o licitaţie cu miză de 100 de milioane de euro, organizată de Complexul Energetic Oltenia.

 

Pe 30 ianuarie, Gruia Stoica a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, în dosarul de corupţie legat de licitaţia de 100 de milioane de euro, organizată de CEO Oltenia, care vizează prestarea de servicii de transport de cărbune pe o perioadă de trei ani, începând cu 1 aprilie 2014.

 

Omul de afaceri Gruia Stoica i-ar fi oferit avocatului Doru Boştină 3 milioane de euro, ca să afle, prin intermediul avocatului, ce preţ oferă CFR Marfă (unul dintre competitiori) la licitaţia pentru transportarea cărbunelui în beneficiul Complexului Energetic Oltenia, susţin procurorii anticorupţie.

Motivul? Dacă ar fi aflat preţul oferit de CFR, Grup Feroviar Român ar fi venit cu o ofertă mai bună care i-ar fi asigurat câştigarea licitaţiei.

Gruia Stoica este urmărit penal pentru cumpărare de influenţă, iar avocatul Doru Boştină – pentru trafic de influenţă.

 

Proprietarul GFR, implicat şi într-un dosar din 2005 privind privatizarea frauduloasă a firmei Transbordare Vagoane Marfă

 

Gruia Stoica a fost implicat în 2005 într-un dosar de evaziune fiscală, privatizare frauduloasă a firmei Transbordare Vagoane Marfă (TVM) şi implicare în activităţi de crimă organizată. Un an mai târziu, dosarul a primit neînceperea urmăririi penale (NUP).

 

Anul trecut însă, la şapte ani de la NUP, Stoica a fost chemat la DIICOT pentru clarificări în acest dosar.

„Nu am comis nicio evaziune fiscală. Suspiciunile sunt în legătură cu fapte ce fac obiectul unui dosar de pe rolul DIICOT din 2005 care a primit deja NUP în 2006, subsemnatul fiind acţionar cu un procent de 0,00015%, adică 2 acţiuni, şi fără a avea vreo calitate de administrator la acea firmă. Mai mult, nu-i cunosc nici pe directorul general, nici pe directorul financiar de la acea societate, şi nu aveam cunoştiinţă nici măcar de locul unde se afla sediul firmei. Am acceptat să am o participaţiune infimă în acea societate, de 2 acţiuni, doar pentru că acea firmă să-şi păstreze statutul de societate pe acţiuni”, a declarat Gruia Stoica, în iulie 2013, când a fost la DIICOT pentru clarificări în acest dosar.

 

„Regele” asfaltului Dorinel Umbrărescu, proprietarul companiilor UMB Spedition şi Tehnostrade, avea o avere estimată la 360 de milioane de euro în 2013 şi dosar penal pentru deţinere ilegală de muniţie.

 

Pe 10 ianuarie 2013, poliţiştii băcăuani au întocmit dosar penal pe numele omului de afaceri Dorin Umbrărescu, după ce a fost prins în ilegalitate pe aeroportul din Bacău cu 15 cartuşe de vânătoare. Proprietarul companiilor UMB Spedition şi Tehnostrade avea muniţia ascunsă în bagajul de mână cu care încerca să urce într-un avion.

 

Cele 15 gloanţe de vânătoare au fost descoperite asupra omului de afaceri Dorin Umbrărescu în momentul îmbarcării acestuia în cursa aeriană internă Bacău – Oradea, potrivit Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Bacău.

Oprit de către autorităţile din aeroport, Umbrărescu a fost condus la Postul de Poliţie Transporturi Aeriene Bacău, unde i s-a întocmit dosar penal pentru deţinere ilegală de muniţie.

Omul de afaceri băcăuan intenţiona să ajungă cu avionul la Oradea pentru a participa, cel mai probabil, la o partidă de vânătoare.

 

În top 20 cei mai bogaţi români în 2013 care au sau au avut probleme cu justiţia se numără familia Voiculescu, familia Păunescu, Gigi Becali, Gabriel Popoviciu, Dinu Patriciu, Frank Timiş.

Lista neagră a celor mai bogaţi români care au sau au avut probleme cu justiţia

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

Omar Hayssam este vizat şi într-un dosar de la DNA, privind privatizarea IPRS Băneasa

 

 

Omar Hayssam este vizat şi într-un dosar de la DNA, privind privatizarea IPRS Băneasa, cauza vizând depunerea mai multor înscrisuri false referitoare la experienţa şi capacitatea financiară a firmei reprezentate de sirian, pentru a putea participa la procedură.

 

 

Aurelia Alexa

 

 

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a arătat, vineri, într-un răspuns trimis la solicitarea agenţeii MEDIAFAX, că în cadrul procedurii de privatizare a fostei Întreprinderi de Piese Radio şi Semiconductor (IPRS) Băneasa au fost depuse mai multe înscrisuri false referitoare la experienţa şi capacitatea financiară a unei firme reprezentate de Omar Hayssam, actele fiind necesare pentru a participa la privatizarea IPRS Băneasa.

 

„Având în vedere stadiul anchetei, în acest moment, informaţii suplimentare nu sunt publice, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 lit. e, f din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public”, a precizat DNA.

IPRS Băneasa a fost înfiinţată în 1962. În septembrie 2003, pachetul majoritar de 51,4 acţiuni al întreprinderii a fost cumpărat de compania Ogharit Trading CO Siria, controlată de omul de afaceri Omar Hayssam, iar ulterior IPRS Băneasa şi-a încetat activitatea.

 

Percheziții în Neamț într-un dosar privind utilizarea ilegală a detectoarelor de metale și furt de bunuri arheologice

Percheziții în Neamț într-un dosar privind utilizarea ilegală a detectoarelor de metale și furt de bunuri arheologice

Percheziții într-un dosar penal vizând falimentarea Euroins. Procurorii au indicii privind schema prin care a fost prejudiciată compania de asigurări

Percheziții într-un dosar penal vizând falimentarea Euroins. Procurorii au indicii privind schema prin care a fost prejudiciată compania de asigurări

Omar Hayssam a fost condamnat definitiv în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani şi, respectiv, trei ani, pentru răpirea celor trei jurnalişti, înşelăciune în cazul „Volvo” şi fraude în cauza „Foresta Nehoiu”, sirianul fiind judecat în alte două dosare, pentru fuga din România şi pentru delapidare. În cele cinci dosare anchetele au fost făcute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

 

 

Omar Hayssam a fost trimis în judecată în 14 octombrie 2005 şi condamnat definitiv, în lipsă, în 20 februarie 2008, la 20 de ani de închisoare. Hayssam a primit pedeapsa pentru implicarea în răpirea jurnaliştilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, în martie 2005, la Bagdad.

 

Într-un alt dosar, cunoscut ca „Volvo”, în 26 mai 2010, Omar Hayssam şi cei doi asociaţi ai săi, Quasim Essa şi Mohamad Omar, au fost condamnaţi de Tribunalul Bucureşti la 16 şi, respectiv, 14 ani de închisoare pentru înşelarea mai multor firme de leasing. Aceştia au fost acuzaţi că au înşelat firmele de leasing cu capete de tractor Volvo, pe care le-au exportat cu acte false în Siria şi Egipt.

Sentinţa a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti, care a menţinut decizia Tribunalului Capitalei. Ulterior, avocaţii celor trei au contestat decizia Curţii de Apel Bucureşti la instanţa supremă, care în 22 noiembrie 2012 a dat o decizie definitivă în acest dosar, menţinând condamnările dispuse de instanţele inferioare.

 

Omar Hayssam mai are o condamnare definitivă, de trei ani de închisoare pentru fraudă, în dosarul „Foresta Nehoiu, dispusă în 29 iunie de instanţa supremă. Instanţele inferioare dispuseseră achitarea inculpaţilor din acest dosar.

 

 

Omar Hayssam a fost acuzat că a încheiat contractul de privatizare a societăţii Foresta SA Nehoiu (judeţul Buzău) şi apoi, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi împreună cu Gheorghe Iosif, vicepreşedinte al Consiliului, a dispus, în octombrie 2001-iulie 2004, vânzarea activelor societăţii, mai ales terenuri.

 

Mohamad Omar şi El Assal Emil Raja au fost condamnaţi la doi ani de închisoare cu executare, iar Gheorghe Iosif, judecat pentru crimă organizată şi bancrută frauduloasă, şi Carmen Marilena Popa, judecată pentru fals intelectual, au fost condamnaţi la doi ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei şi interzicerea unor drepturi, respectiv şase luni de închisoare cu suspendare.

Omar Hayssam a mai fost trimis în judecată de procurorii DIICOT într-un alt dosar, în 2 octombrie 2012, alături de fratele lui, Mohamad Omar, de cumnatul său, Mihai Nasture şi doi parteneri de afaceri, Viorel Vasile Mafteucă şi Doina Farladanschi, fiind acuzaţi de înşelăciune şi delapidare.

 

Dosarul se judecă la Tribunalul Bucureşti şi are următorul termen la 23 iulie.

 

Purtătorul de cuvânt al DIICOT, procurorul Nadina Spînu, a declarat vineri, pentru MEDIAFAX, că în dosarul de delapidare s-a cerut, la trimiterea cazului în judecată, arestarea preventivă a lui Omar Hayssam pentru infracţiunile de care este acuzat.

 

Nadina Spînu a spus că la termenele anterioare nu s-a putut discuta această solicitare din cauză că Hayssam nu a fost prezent şi nu a putut fi citat corespunzător. Ea a precizat că la termenul din 23, când cel mai probabil şi Hayssam va fi prezent la proces, se va putea lua în discuţie această cerere.

 

Omar Hayssam este judecat şi pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat, alături de fraţii acestuia, Mukhles şi Mahmoud, şi de omul de afaceri Mustafa Tartoussi.

 

În acest dosar, în 8 octombrie 2012, Omar Hayssam a fost condamnat de Curtea de Apel Oradea la doi ani de închisoare cu executare pentru trecerea frauduloasă a frontierei, în timp ce Mustafa Tartoussi, Mukhles şi Mahmoud Omar, acuzaţi că i-ar fi înlesnit fuga din ţară, au fost achitaţi.

 

Condamnarea dispusă în cazul lui Omar Hayssam a fost contopită cu cea de 20 de ani primită anterior pentru terorism, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani de închisoare.

 

Sentinţa nu este definitivă, fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa a stabilit următorul termen în dosar la 12 septembrie.

 

Potrivit Codului de procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată, la cererea condamnatului, de către instanţa care a judecat în primă fază.

 

Omar Hayssam a fost condamnat în lipsă în cele trei dosare, el fugind din ţară în iunie 2006, în timp ce era judecat în dosarul privind răpirea lui Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian.

 

Omar Hayssam a fost predat Poliţiei Române, vineri dimineaţă, a anunţat purtătorul de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, precizând ulterior că acesta se află în arestul Poliţiei, fiind predat poliţiştilor la ora 6.40.

 

Ministrul Afacerilor Interne, Radu Stroe, a declarat că Omar Hayssam a fost dus în Arestul Poliţiei Capitalei, precizând că nu poate da amănunte privind operaţiunea de aducere în ţară a sirianului şi nici de unde a fost adus acesta.

 

În martie 2005, jurnaliştii Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au fost răpiţi la Bagdad.

 

În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea jurnaliştilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, la Bagdad, el a fost arestat preventiv pentru infracţiuni economice, într-un alt dosar.La aproape un an şi o lună de la plasarea lui în arest, instanţa a acceptat să îl elibereze, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse şi arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operaţia pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.

 

În 30 iunie 2006, Hayssam a fugit din România la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcţii a şefilor SRI, SIE şi DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş, în 20 iulie 2006.Omar Hayssam a fost dat în urmărire generală la nivel naţional şi internaţional, în baza unui mandat de arestare preventivă emis în lipsă de către Curtea de Apel Bucureşti, în iulie 2006.

Omar Hayssam este vizat şi într-un dosar de la DNA, privind privatizarea IPRS Băneasa

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 (DEGEABA…)

Ponta şi Năstase reclamaţi pentru privatizarea frauduloasă a ALRO Slatina

 

 

După zece ani, „Naşul TV” redeschide cazul privatizării Alro, aflat încă în cercetare la DNA. Procurorii trebuie să hotărască dacă fostul ministru al privatizării Ovidiu Muşetescu a fost singurul vinovat de privatizarea găunoasă a Alro Slatina, pe care statul a încasat în 2002, doar 11,4 milioane în loc de 300 de milioane de dolari.

 

Întrebarea dacă Muşetescu a fost singurul vinovat, una doar retorică, şi-ar putea găsi răspunsul în cercetarea DNA asupra eventualei vinovăţii ale lui Adrian Năstase şi a lui Victor Ponta, premierul de atunci al României, respectiv şeful corpului de control al Guvernului din acea perioadă.

 

Justiţia lui Năstase n-a mişcat un deget

 

Deşi prima plângere penală a fost depusă, în urmă cu zece ani, de Florea Bulumac, fost inginer al uzinei, procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie, conduşi de Ioan Amarie nu au făcut nicio anchetă, până în 2006. Pe 29 iunie 2009, procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a cerut preşedintelui Traian Băsescu declanşarea procedurilor pentru începerea urmăririi penale în cazul lui Ovidiu Muşetescu, fost ministru al Privatizării şi fost preşedinte al APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului), în dosarul referitor la privatizarea Alro Slatina şi Alprom SA. Procurorii susţineau că Muşetescu s-ar fi făcut vinovat de abuz în serviciu şi stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de cea comercială reală a bunurilor aparţinând firmelor la care statul este acţionar. Până să aprobe preşedintele începerea urmăririi, Ovidiu Muşetescu a decedat iar dosarul a fost returnat la DNA.

 

Inginerul Bulumac îi acuză pe Năstase şi Ponta

 

În aceste condiţii, inginerul Florea Bulumac (fost responsabil unic pentru construcţia şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de electroliză de la Alro), omul care s-a luptat cu un întreg sistem care a permis una dintre cele mai păguboase privatizări din istoria României, şi-a îndreptat denunţul împotriva lui Adrian Năstase şi a lui Victor Ponta, primul ministru, respectiv şeful Corpului de control al Guvernului care au permis această privatizare ruşinoasă. El cere procurorilor să verifice de ce niciunul dintre cei doi nu a întreprins nimic pentru a împiedica jaful pe care, dimpotrivă, l-ar fi încurajat şi muşamalizat. „Pârâtul Adrian Năstase nu a făcut nimic pentru a împiedica jaful din privatizarea Alro, din contră, a făcut declaraţii care au contribuit la eşecul acestei privatizări, dând curaj celor din APAPS să încalce fără teamă legile”, denunţă Bulumac. Bulumac a pus la dispoziţia procurorilor şi dovada că i-a adus la cunoştinţă premierului de atunci paguba de 300 de milioane de dolari, care se producea la Alro. Această sesizare trebuia rezolvată de Corpul de control iar, dacă sesiza aspecte ce puteau avea caracter penal, Ponta trebuia să înştiinţeze deîndată procurorul competent. Cum nu se întâmpla nimic, pe 6 decembrie 2002 (când încă se mai putea salva ceva din privatizarea Alro, Bulumac a înregistrat o plângere chiar la cabinetul lui Ponta. Deşi scrisoarea sesiza matrapazlâcurile făcute la APAPS în legătura cu una dintre marile privatizări, Ponta a trimis scrisoarea la … APAPS pentru „competentă soluţionare”. Bulumac reclamă că privatizarea mai putea fi salvată dacă Victor Ponta îşi îndeplinea atribuţiile în calitate de şef al Corpului de control a Guvernului.

 

Pe 17 octombrie 2011, dosarul a fost transmis la DNA de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. DNA ne-a comunicat că în cauză se efectuează acte de urmărire penală, dar că până în prezent Năstase şi Ponta nu au calitate de învinuit sau inculpat.

 

Istoria unei privatizări păguboase

 

Anunţul privatizării combinatului din Slatina a trezit interesul a nu mai puţin de 18 companii, de la cele mai mari din lume (PECHINEY – Franţa, ALCAN – Canada, ALCOA – SUA, NORSK-HYDRO – Norvegia) până la grupurile ANA (controlat de George Copos) şi GRIVCO (al lui Dan Voiculescu), toate confirmând intenţia de a participa la competiţie. Unii, cei mai mari, erau interesaţi de preluarea atât a Alro (producătoare de aluminiu) cât şi a Alprom (care fabrica produse din aluminiu – table, benzi, plăci, bare, ţevi şi profile), iar alţii doar de câte una dintre ele. Consultanţii străini au estimat că valoarea ALRO era între 450 şi 550 de milioane dolari, în condiţiile în care ALRO a avut, în anul 2000, un profit net de 53 milioane dolari şi de 43 milioane dolari în anul 2001, ca urmare a scăderii pieţei. Din profitul anului 2000 Alro a făcut investiţii, în 2001, de 39,5 milioane dolari.

Deşi misiunea lor era să obţină un preţ cât mai mare pentru „perla coroanei”, pe care o aveau în portofoliu, reprezentanţii APAPS au făcut temenele în faţa „Marco International”, o companie cu acţionariat rusesc, înregistrată în SUA, cum a consemnat mass-media. Specialiştii considerau, în 2001, că pachetul statului la „Alro” valora 250-300 de milioane de dolari, astfel că paguba a fost una uriaşă – sute de milioa¬ne de dolari. Statul a încasat, în cele din urmă doar 11 milioane de dolari pentru cedarea controlului în societate.

 

Prima tentativă de jaf

 

În primăvara anului 2001 APAPS a hotărât că uzina de aluminiu poate fi privatizată doar prin majorare de capital. Metoda apăra mai degrabă interesele investitorilor decât pe cele ale statului. Acesta urma să piardă controlul asupra societăţii, fără să încaseze niciun leu, deoarece soluţia ca investitorul să majoreze capitalul cu 60 de milioane de dolari nu ar fi adus niciun leu la bugetul statului, deoarece banii ar fi rămas în capitalul social al societăţii. Argumentul şefului APAPS de la acea vreme, Ovidiu Muşetescu, a fost că „Alro” are nevoie urgentă de investiţii şi că preţul aluminiului era în scădere pe bursa de la Londra.

Presa s-a coalizat atunci împotriva soluţiei de privatizare aleasă de Guvernul Năstase şi a demonstrat că „Alro” şi-ar fi putut susţine lesne planul investiţional din profitul anual, aşa cum o făcuse consecvent până atunci.

Altfel spus, urgenţa unor investiţii era o manipulare a lui Muşetescu sau măcar o problemă închipuită. Aparentul argument al oficialilor guvernamentali – preţul scăzut al aluminiului de pe pieţele externe, era, de asemenea o manipulare. Specialiştii statului ştiau că preţul aluminiului are o evoluţie ciclică – o demonstrau cotaţiile din ultimii 20 de ani. Scăderea era doar una temporară, dovadă că, după anul 2001, preţul aluminiului a crescut aproape continuu.

 

Ponegrirea, metodă de privatizare?

 

Reacţia virulentă a presei a obligat Executivul să amâne privatizarea prin majorare de capital. A început însă o incredibilă atacare a intereselor Alro – se afirma că profitul Alro se datora subvenţionării de către stat a energiei electrice cumparate de „Alro”, sau că directorii societăţii s-au îmbogăţit pe spinarea companiei. Ciudat comportament – aşa procedează un vânzător adevărat, critică marfa pe care vrea să o vândă la un preţ bun? Faptele derulate ulterior au demonstrat că responsabilii cu privatizarea „Alro” au apărat mai degrabă interesele investitorilor decât pe cele ale statului în procesul de vânzare a acţiunilor uzinei de aluminiu de la Slatina.

 

„Votul de aur” a alungat concurenţa

 

După ce statul a renunţat la majorarea capitalului social investitorii de la „Marco” au început să cumpere masiv acţiuni atît de pe piaţa de capital, cât şi pe cele ale acţionarilor minoritari semnificativi. În două luni (iunie 2001) „Marco International” şi „Conef” (acţionar semnificativ, controlat tot de Marco) a ajuns să deţină aproape 30% (luna iunie 2001) din Alro. Nici nu „împliniseră” bine Marco şi Conef cei 30%, că la „Alro” s-a convocat o adunare generală extraordinară în care s-a propus ca anumite hotărâri ale acţionarilor, importante pentru viaţa societăţii, să fie luate cu votul reprezentând două treimi (2/3) din capitalul social. Pe 23 iulie 2001, Hotărârea AGA (statul acţionar majoritar) a aprobat ca acele decizii să fie luate însă cu o majoritate de trei pătrimi (3/4), ceea ce-i conferea automat acţionarului „Marco” posibilitatea de a bloca prin vot (drept de veto) anumite hotărâri ale AGA. Prin această măsură AVAS a împuşcat doi iepuri din bugetul statului: a îndepărtat investitorii strategici care ar fi putut concura pe Marco – nimeni nu vine să cumpere pachetul majoritar al unei firme în care acţionarul minoritar are drept de veto şi îţi poate bloca orice hotărâre doreşte; a diminuat şansele de a se obţine un preţ bun pentru acţiuni, din cauza anterioară. De data aceasta cei care au protestat au fost cei de la Banca Mondială, şi restricţia a fost înlăturată. Nu pentru mult timp – în februarie 2002 s-a modificat din nou actul constitutiv, subalternii lui Muşetescu acceptând pragul minim de 75% din acţiuni pentru hotărârile importante. Altfel spus hotărârile AGA importante puteau fi blocate acum şi cu numai 25% din acţiuni.

În acest moment competiţia a fost, practic, eliminată. Surse din cadrul AVAS ne-au mărturisit că autorităţile ar fi avut la îndemână soluţii extreme pentru salvarea privatizării, precum suspendarea de la tranzacţionare până la finalizarea privatizării, dar nu a făcut-o. Nu s -a întâmplat aşa ceva, astfel că „Marco” a mai lansat o ofertă publică de cumpărare a acţiunilor din piaţă, înainte de privatizare. În urma ofertei, „Marco” a mai achiziţionat aproximativ 10% din acţiunile „Alro”, crescându-şi astfel participaţia la peste 41%.

 

Incidentul „New York Times”

 

Pe 14 decembrie 2001, APAPS a aprobat nota pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de stat, iar pe 17 decembrie 2001, APAPS a publicat în New York Times şi în 4 publicaţii româneşti anunţul de vânzare care condiţiona participarea la privatizare, de prezentarea de către orice orice investitor, a dovezii că au comercializat, în ultimii cinci ani, aluminiu pe piaţa românească. Un costum croit, din nou, pe măsura „Marco – Conef”. Din nou a intervenit Banca Mondială, care monitoriza procesul de privatizare, şi a cerut modificarea urgentă a anunţului, astfel că, cinci zile mai târziu, anunţul a fost republicat, fără această condiţie favorabilă Marco – Conef. „Mesajul” fusese însă transmis!

 

„Spuma” Alro, cumpărată la preţ de drojdie

 

Pe 30 aprilie, consorţiul reprezentat de Marco Aquisitions a cumpărat acţiunile statului dar nu întregul pachet (54,72%) din acţiuni, ci numai cât a avut nevoie pentru a deveni acţionar majoritar. Cumpărarea parţială a acţiunilor era posibilă, potrivit prevederilor legale, numai dacă nimeni nu se oferea să cumpere întregul pachet. Cine să fi vrut, în situaţia de mai sus? Specialiştii spun că, în această situaţie statul (guvernul) trebuia să impună un preţ mult mai mare deoarece nu înstrăina doar nişte acţiuni, ci ceda, practic, controlul asupra societăţii. Mai mult, guvrnul Năstase trebuia să includă în preţ şi faptul că urma să piardă din cota de acţiuni, pas cu pas, prin majorări succesive de capital, pentru asigurarea planului investiţional, la care APAPS nu putea participa pentru că îl impiedica legea. Aşa s-a şi întâmplat – cota de participaţie la „Alro” a scăzut de la 44% la sub 10%, fără ca statul să mai încaseze vreun leu din acestea. Aşa a ajuns statul român să încaseze doar 11,4 milioane de dolari din pachetul majoritar al unei întreprinderi, Alro, evaluată între 400 şi 550 de milioane de dolari. Mortul e singurul vinovat, iar despre vii, numai de bine! Poate DNA să schimbe această abordare!

 

Ponta şi Năstase reclamaţi pentru privatizarea frauduloasă a ALRO Slatina

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Fraudarea Hotelului „Bucureşti”

 

Jurnalistică

Colonel (rtg) Vasile Zarnescu  Art-emis  13 Februarie 2014

Hotel Bucureşti – RadissonFinalizarea cu surdină, după 13 ani, a primului dosar de corupţie din privatizările româneşti. Vânzarea căminului parlamentarilor români – Hotelul Bucureşti, o afacere penalo-„politică”.[1]

 

Marţi, 14 ianuarie 2014, a avut loc ultimul termen de judecată al procesului prin care fostul preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat (agenţia de stat care a făcut privatiza­rea în­treprinderilor româneşti), Radu Sârbu, a vândut S.C. Bucureşti-Turism S.A. (Hotel Bucureşti – azi Radisson –, restaurantul „Cina” şi apartamentele din strada Luterană). Procesul penal 42002/3/2012 s-a desfăşurat la Tribunalul Bucureşti[2] şi îi mai are ca inculpaţi pe fostul director general al F.P.S. Emil Alin Giurgiu, pe fosta juristă a F.P.S. Olimpia Mihaela Jianu (fostă Şchiopu) şi pe izraelienii Eliahu Rasin şi Robert Bandner.

 

Tergiversarea uriaşă a dosarului (care va face ca, probabil, nici un inculpat să nu execute vreo pedeapsă) este cauzată de instituţiile statului şi tertipurilor izrae­lianului Eliahu Rasin, căci cauza se afla pe rolul T.M.B. din 2002, cu nr. 3422/2001 (nr. nou 590/3/2002), când instanţa a decis în 13.01.2005 întoarcerea dosarului la Parchetul General pentru audierea inculpatului izraelian Rasin, care însă, ca şi în alte cauze penale din România, s-a sustras sau se sustrage prezentării în faţa pro­cu­rorilor sau a instanţelor (aşa cum a fost cazul şi privind moul cum a obţinut şi marele Hotel Sinaia din centrul staţiunii prahovene). Deloc inexplicabil, dosarul nu a ajuns la Parchetul General, ci a fost pierdut – sau uitat – într-un colţişor al arhivei Secţiei a II-a Penale a Tribunalului Bucureşti, până când, după doi ani, în anul 2007, cu ajutorul procurorului Robert Cazanciuc (pe atunci purtător de cuvânt al Parchetului General, actualmente, Ministru al Justiţiei, el a fost dezgropat şi înaintat Departamentului Naţional Anticorupţie, pentru finalizarea procedurii audierii incul­pa­tului Eliahu Rasin. Nici de această dată, însă, Rasin nu a binevoit să se prezinte, prin urmare D.N.A.-ul condus de Daniel Morar reface expertiza şi constată lipsa pre­judiciului adus statului român, contrazicând prima expertiză de la dosar, şi dispune neînceperea urmăririi penale (faimosul N.U.P. ) şi scoaterea de sub urmărirea penală (S.U.P.) pentru toţi inculpaţii.

 

Soluţia D.N.A. a fost însă contrazisă de judecătoarea Ana Maria Trancă de la Secţia a I-a a Tribunalului Bucureşti, care, în dosarul 47852/3/2009 a admis plângerea împotriva ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată şi a reţinut cauza spre judecare faţă de inculpaţi sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, precum înşelăciunea şi abuzul în serviciu, dar şi din acest dosar a fost disjuns dosarul 42002/3/2012, care se judecă în prezent, urmând ca, pe 14 februarie 2014, să fie audiat ca ultim martor, care nu s-a prezentat până în prezent, ex-parla­men­tarul P.D.L. Dan Radu Zătreanu, acesta fiind la data săvârşirii faptelor (2000) administrator al firmelor lui Eliahu Rasin, dispunând şi de sume­le plătite statului român, ca şi de cele din care s-au plătit comisioanele de privatizare într-un cont londonez. Totodată, Dan Radu Zătreanu este cel care, mandatat de Eliahu Rasin, a semnat din partea cumpără­to­ri­lor isrealieni, cu directorul F.P.S. Alin Emil Giurgiu, Actul Adiţional al contractului de privatizare al S.C. Bucureşti-Turism S.A., act în care preţul de vânzare nu a fost actualizat conform Codului Civil.

 

Dan Radu Zătreanu este în prezent reprezentantul pentru Diaspora al Miş­cării Populare (după ce a părăsit P.D.L.-ul), dar a fost şi consilier general al Capi­talei între 2004 şi 2008. Grupul Sitraco (mega trust de construcţii şi afaceri imobiliare din România), unde D. R. Zătreanu este director (din 1993), iar E. Rasin preşedinte, a fost înfiinţat în România în 1992 de „companii americane şi irlandeze”, dar „con­tro­lat de in­vestitori isreali­eni” (cum se auto-defineşte pe site-ul companiei). De la în­­ce­putul activităţii sale, Sitraco a preluat de la Primăria Bucureşti structurile unor blocuri neter­mi­na­te în etapa ceauşistă pe care le-a finalizat, fie pentru Primărie, precum blo­curile Gemene de lângă fosta Operetă, fie pentru a le vinde. La câteva luni după ce Dan Radu Zătreanu a plecat de la Primăria Capitalei – în 2008 -, au apărut şi nişte scan­daluri legate de deturnări de fonduri în care ar fi fost implicat personal, precum afacerea „Ultrasport”.

 

Numele trustului Sitraco este asociat şi de controversatul Alexandru Bittner, persoană care s-a insinuat ca fiind unul din acţionarii din umbră ai Sitraco şi care a tras sforile privatizării S.C. Bucureşti-Tursim S.A. (Hotelul Bucureşti) alături/sau pentru Eliahu Rasin. Firma Sitraco Conimpex (condusă de Zătreanu) a apărut în anii ’90 chiar şi asociată în afaceri cu Midas S.A., asumată public drept „coordonată” de A. Bittner (când firma Midas a ridicat o construcţie pentru mătuşa premierului Adrian Năstase, Tamara Cernaşov, pe strada Mircea Vodă, numărul 35), deşi, public, D.R. Zătreanu a negat că l-ar cunoaşte personal pe Alexandru Bittner. În ciuda negaţiilor lui Zătreanu, presa anilor ’90 îl arăta pe Alexandru Bittner ca fiind un patron al firmei Sitraco, condusă de Eliahu Rasin, firmă care a primit un important spaţiu din par­tea Primăriei Bucureşti în timpul mandatului lui Crin Halai­cu, al cărui consilier la Ca­pi­tală era chiar A. Bittner. Astfel, presa centrală din anul 2000 (ar­ticolele „Bittner, Omul Păianjen” şi „Imperiul Bittner” din Ziua (nr. 1910, din 25 sep­­tembrie 2000), scria că „SITRACO, firma lui Bittner, a primit cadou de la Halaicu un bloc în buri­cul Bucureştiului”.

 

Bittner a apărut adesea şi în culisele privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A.

 

În esenţă, cauza penală se referă la faptul că, pentru a participa la licitaţia or­ganizată de Fondul Proprietăţii de Stat, Eliahu Rasin a folosit o serie de acte false (scrisoare de bonitate, faptul că firma Noni Voiaj nu ar fi avut datorii faţă de statul român, acceptate de Direcţia privatizare a F.P.S., deşi fusese avertiza­tă de structu­ri­le autorizate – Direcţia control – din aceeaşi institu­ţie, privind situaţia de neacceptat a participării la privatizare a firmei), dar şi că şefii F.P.S. au admis, la un an de la semnarea contractului de privazatizare (24.12.1999), când acesta era rezoluţionat (desfiinţat) de drept, să semneze la 5 decembrie 2000 un act adiţional (neprevăzut de legea privatizării) prin care să îi dea încă o şansă lui Eliahu Rasin să plătească pachetul majoritar de acţiuni al S.C. Bucureşti-Turism S.A., dar fără să actualizeze preţul exprimat în lei, într-un an cu inflaţie galopantă. Însuşi inculpatul Radu Ovidiu Sârbu recunoaşte (în declaraţia FPS-Hotel Bucuresti, Privatizare frauduloasăde inculpat, la pag. 83 din vol. I a dosarului penal T.M.B. nr. 42002/3/2012) că „inflaţia în acel an [2000] a fost 44%, leul s-a devalorizat în procentaj de 42%, iar majorările calculate pe întreg anul ar fi fost de 109,5%”, dar a aplicat o penalitate de numai 0,3%. În aceste condiţii, anchetatorii iniţiali din cauza penală au stabilit că, din banii alocaţi de banca cre­ditoare a privatizării (Leumi Le Bank-Isra­el), mai multe milioane U.S.D. au fost doar aduşi în acte prin România, în conturile firmei cu care Rasin cum­părase Hotelul de la statul român, şi transferaţi, apoi, în contul unei firme terţe la Londra (UK) a numitului Eliahu Rasin, statul român înregistrând astfel un prejudiciu de 5 circa milioane U.S.D.

 

Nimic din ceea ce a însemnat „spălarea” sau îngroparea acestui dosar penal nu este străin de jocurile politice, de bani şi de corupţie, chiar dacă traficul de in­flu­enţă pare să se fi prac­ticat chiar pe culoarele instituţiilor cele mai impor­tante ale statului român, inclusiv la Palatul Cotroceni. Privatizarea însăşi a Hotelului Bucureşti este, după cum pretinde inculpatul Radu Sârbu, una politică, căci, în Consiliul de Administraţie al F.P.S. din 29.11. 2000, acesta îi încura­ja pe membrii C.A. să aprobe semnarea unui Act Adiţio­nal (o nouă privatizare, de fapt) deoarece el personal i-a cunoscut pe izrealieni „la ei acasă“ şi aceştia „sunt tari”. Fiind interogat de instanţă privind acest aspect, Radu Sârbu a declarat: „Îi cunoşteam pe cumpărători în sensul că în ianuarie-februa­rie [2000], am participat la o vizită în cadrul delegaţiei preşedinţiale în Israel, unde, printre altele, am avut întâlnire şi cu oamenii de afaceri evrei vorbitori de limba ro­mână­; în această conjunctură l-am cunoscut şi pe d-l Eliahu Rasin, pe care însuşi ata­şatul comercial în Israel mi l-a prezentat…” (declaraţie de inculpat, pag. 83, vol. I, dosar penal nr. 42002/3/2012). În declaraţia martorului Alexandru Boariu, dată în faţa instanţei la data de 17.12.2013, arată că Radu Sârbu pretindea că jocurile sunt poli­ti­ce, făcute la nivel foarte înalt (ceea ce sugera implicarea preşedintelui Emil Constantinescu): „Am studiat dosarul [civil al privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A.] care s-a aflat în judecată la Î.C.C.J. [în 2000] şi am constat că nu sunt depuse toate actele la dosar, aspect care m-a determinat să îl contactez iarăşi pe preşe­dintele F.P.S., d-l Radu Ovidiu Sârbu… acesta a motivat că nu poate da înapoi, întrucât sunt raţiuni de natură politică în menţinerea contractului” (declaraţie de martor, pag. 302, vol. I, dosar penal nr. 42002/3/2012).

 

Vizita oficială a preşedintelui României Emil Constatinescu în Israel a avut loc în intervalul 3-7 ianuarie 2000, când s-a întâlnit cu preşedintele Israelului Ezer Weizman, chiar în momentul când preşedintele izrealian se afla în mijlocul unui scan­­dal de corupţie, procurorul general al statului cerându-i lui Weizman să jus­tifice pentru ce a primit 450.000 dolari S.U.A. („a large financial gifts”) de la aface­ris­tul jidan Edouard Seroussi, de ce nu a raportat această sumă şi nu a impozitat-o; Weizman a demi­si­onat în scurt timp (în 13 iulie 2000) din funcţia de preşe­din­te al Israelului, ca urmare a acestui scandal. Mituitorul Seroussi a dispărut în timpul anchetei, într-un incendiu provocat, dar fratele acestuia, Joseph Seroussi, a devenit „regele confecţiilor” în România (cf. Forbes), după ce, în 1993, a luat, prin fabrica sa de la Botoşani, un credit nerambursat de la Bancorex de 14 miliarde de lei vechi, ajun­gând să aibă, apoi, fabri­cile de con­fecţii Ikos Conf (trei mili­oa­ne de dolari profit anual) şi Nora­da din Odorheiul Secu­iesc, Serconf din Botoşani, Serca din Că­lă­raşi, TJR Industries din Tulcea şi altele. Anii 1998-2000 au reprezentat pentru familia Seroussi explozia afacerilor din România, culminând cu lansări de noi linii de pro­ducţie. Întrea­ga afa­ce­re Seroussi cu confecţii din Ro­mâ­nia valo­rea­ză 180 mi­li­oa­ne U.S.D., deţinând şi lanţul de ma­ga­zi­ne No.36, în Bu­cu­reşti şi în ţară. Acesta era mediul putred moral al înalţilor oficiali izraelieni care i-au primit pe preşedintele României, E. Constantinescu, şi pe preşedintele F.P.S., Radu Sârbu, prezentându-l acestora pe Eliahu Rasin, ca şi pe alţi afacerişti (precum cunoscutul escroc Sorin Bera­ru, dat în urmărire generală prin Interpol) ca pe „investitori serioşi“, care trebuie sprijiniţi politic.

 

De instrumentarea dosarului penal al privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A. s-au ocupat în România nume importante, precum poli­ţis­tul Constantin Duvac sau procurorul Adrian Miclescu, înlăturaţi din sistem. Toţi au simţit, la un moment dat, protecţia politică de care se bucurau cei implicaţi în dosar. I.G.P. şi Parchetul General al României s-au lovit de opoziţia făţişa a noilor şefi de la agenţia pri­vati­zării, numită atunci, mai nou, A.P.A.P.S. (ex-F.P.S.), adică de refuzul preşedintelui acesteia, Ovidiu Muşetescu (mort strate­gic, parcă, ulterior, după ce comisese şi el o serie de privatizări frauduloase), care a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă ale sta­tu­lui, protejându-l, astfel, pe predecesorul său Radu Sârbu. Ovidiu Muşetescu a refuzat să îl primească pe pro­curorul de caz, Adri­an Miclescu, şi să îi permită acestuia accesul la actele deţinute de A.P.A.P.S. Acest fapt s-a întâmplat şi când celebrul procuror a fost însoţit la sediul A.P.A.P.S. de către şeful său, procurorul-şef Tănase Joiţa. Ulterior, procurorul-şef Joiţa i-ar fi declarat procurorului Miclescu (poveste cunoscută în mediul ale ma­gistraţilor) că a fost vizitat la birou de d-na Dana Năstase, soţia premierului, care era aşteptată în anticameră de către numitul Alexandru Bittner, aceasta cerându-i procurorului-general Tănase Joiţa să o lase mai moale cu ancheta şi să nu mai fie de­ran­jat Eliahu Rasin. În prezent, dosarul se judecă la Tribunalul Bucureşti sub numărul 42002/3/2012, fiind evidentă intenţia reprezentantului Departamentului Naţional Anticorup­ţie, procuroarea Luiza Maria Căpăţână, de a îi proteja pe inculpaţi şi privatizarea S.C. Bucureşti-Turism S.A., după ce tot D.N.A.-ul a oprit cauza prin S.U.P. şi N.U.P., prin rezoluţia 50/P/2007. Astfel, la nivelul D.N.A., procurorul Cristina Fota-Bărbulescu a citat, în data de 28 martie 2007, părţile inculpate şi părţile civile, cu insistenţă pe izraelianul Eliahu Rasin, direct, precum şi prin Am­ba­sa­da Israelu­lui, dar nici de această dată pe Rasin nu l-a inte­re­sat cau­za, deşi pentru el întorsese judecătorul Cristian Jipa dosa­rul la Parchet.

 

Faţă de anul 2002, când fusese finalizată prima an­che­­tă, părţile civile acţi­onari minoritari ai S.C. Bucureşti-Tu­rism S.A. (Asociaţia Acţionarilor Hotel Bucu­reşti), au documentat o serie de alte fapte penale comise cu ocazia privatizării societăţii, şi au propus noi obiec­tive ex­per­­tizei penale, astfel că, iniţial, D.N.A. a acceptat in­tro­ducerea punctului „b.5”: „Care a fost proveni­enţa sumei de 479.064.098.952 ROL cu care s-a plătit şi achiziţionat pache­tul de acţiuni deţinut de Fondul Proprietăţii de Stat la S.C. Bucu­reşti-Turism S.A., la data de 08.12.2000, şi dacă această sumă de bani a fost obţinută prin garantarea cu titlurile de proprietate asupra activelor S.C. Bucureşti-Turism S.A. sau a acţiunilor ce urmau să fie cumpărate”. Până la finalizarea expertizei, însă, procuroarea de caz Fota-Bărbulescu a fost transferată la Craiova şi înlocuită cu procuroarea Diana Stăncele, iar noii ex­perţi ai D.N.A. nu au răspuns în nici un fel acestui punct, ceea ce a lăsat-o indife­ren­tă pe procuroarea D.N.A. Diana Stăncele.

 

Sfidând con­cluziile pri­mei exper­ti­ze (ceea ce a devenit o modă în interiorul D.N.A. în ultimii ani, noii experţi de­semnaţi de D.N.A. în anul 2007, au refăcut absolut formal întreaga expertiză, copiind-o pe prima, dar excluzând tot ceea ce acuza „investitorii“ şi conducerea F.P.S., conchizând că statul român nu a fost deloc prejudiciat. Mai mult, în timp ce prima expertiză din dosarul penal al priva­ti­ză­rii, din 2002, sta­bi­li­se un prejudiciu adus statului român de 126.984.193.973 lei vechi (echivalentul sumei de 4.988.772 U.S.D. la data de 08.12.2000) ca urmare a faptului că „F.P.S. nu a pro­ce­dat la actualizarea sumei datorate de cumpărător cu rata inflaţiei din perioada aprilie-noiembrie 2000” (prin Actul Adi­­ţional semnat la 5.12. 2000), expertiza finalizată la 7.02.2008 la comanda D.N.A.-ului, elu­dând cu rea cre­dinţă faptele, a constatat că „nu există nici un pre­ju­di­ciu adus bugetului de stat” prin „încheierea actului adi­ţi­o­nal întocmit la data de 05.12.2000“ la con­trac­tul de vânzare-cumpărare (privatizare) din 24.12.1999.

 

La termenul din 17.12.2013, reprezentanta D.N.A. a fost înlocuită cu procuroarea Ana Maria Gligan, care a fost avansată la D.N.A. în 23 mai 2013, provenind de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (după ce, mai înainte, a fost procuror-şef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte). Această procuroare a încercat să îl intimideze pe martorul Alexandru Boariu, acuzându-l că nu a depus plângere penală faţă de cele pe care arată că le ştie (deşi chiar acesta depusese plângerea penală iniţială în numele ziarului Adevărul, alături de şefii săi, Dumitru Tinu şi Cristian Tudor Popescu), că nu are studii (deşi este absolvent A.S.E). Astfel s-a ajuns să nu fie consemnată declaraţia dată de ziaristul Alexandru Boariu în faţa instanţei, la 17.12.2013, cum că ştie că inculpatul Eliahu Rasin a împrumutat o sumă uriaşă de bani (1 milion U.S.D.), în noiembrie 2000, de la Fathi Taher pentru a-i face cadou inculpatului Radu Sârbu în scopul de a-l face pe acesta să impună F.P.S. semnarea Actului Adiţional la contractul de privatizare, fapt care s-a şi îndeplinit (d-l Alexandru Boariu ştie această împrejurare de la Dumitru Tinu, care îl frecventa pe Fathi Taher la hotelul acestuia din Capitală, Marriott, ace­laşi hotel de la care se deplasa Dumitru Tinu cu autoturismul atunci când, l-a scurt timp după instrumentarea dosarului penal al privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A. – Hote­lul Bucureşti, a pierdut direcţia vehiculului auto şi a decedat.)

 

Nota bene: Ştim lucruri mai cumplite (Boariu trebuie doar intrebat!), pe care instanţele româneşti, din „pudoare”, nu vor să le audă: suma de un milion U.S.D. s-a dat de către un ofiţer isrealian (M.S.) către un ofiţer S.P.P. (şoferul lui Radu Sârbu), în pădurea Băneasa.

 

Addenda

Acest caz de privatizare, care a fost denunţat de multe mass media din România, este un caz tipic pentru a demonstra că aşa-zisa „independenţă” a Ju$tiţi€i nu este decît o gogoriţă pentru uzul fraierilor. Precizăm că aceste semnale de presă, demascatoare şi vehemente, au fost publicate în toţi aceşti ani. Astfel, Ziarul de Iaşi, din 20 noiembrie 1997, publică un comunicat cu titlul „F.P.S. susţine că privatizarea hotelului Bucureşti a fost realizată în deplină legalitate”; ziarul Adevărul, din 23 ianuarie 2002, a publicat un text cu titlul elocvent, „Acţionarii majoritari au pus la cale o majorare tâlhărească a capitalului social”.[3] În 16 martie 2002, tot ziarul Adevărul publică articolul „Raportul de expertiza contabila-judiciara a stabilit prejudiciul si persoanele vinovate in scandalul S.C. Bucuresti-Turism SA”, care începe astfel: „Privatizarea frauduloasă a S.C. Bucureşti-Turism S.A. a revenit săptămâna trecută în atenţia mass media nu ca urmare a luării de noi măsuri de către organele de cercetare penală împotriva celor 15 inculpaţi implicaţi în dosar, ci prin elementele descoperite de ziarul Adevărul. Este vorba de faptul că, într-o şedinţă a Colegiului de Conducere al A.P.A.P.S. s-a aprobat cu unanimitate de voturi ca, în momentul actual al urmăririi penale, APAPS să nu se constituie parte civilă în dosarul penal privind privatizarea S.C. Bucureşti-Turism S.A.. În aceasta eventualitate nu s-ar mai putea vorbi de prejudiciu şi, în consecinţă, nu ar mai exista latura obiectivă a infracţiunilor săvârşite de Radu Sârbu, Emil-Alin Giurgiu şi ceilalţi 13 funcţionari ai F.P.S. Ziarul Adevărul a intrat în posesia unui raport de expertiză contabilă-judiciară, realizat de experţii Georgescu Marius-Lucian şi Rădulescu Emil-Constantin din cadrul Biroului pentru expertize contabile şi tehnice judiciare. Această expertiză profesionistă a fost dispusă prin Ordonanţa din 4.01.2001 de către Direcţia de Cercetări Penale şi Parchetul General pentru a se stabili valoarea prejudiciului adus statului”.[4] Apoi, în ianuarie 2005, Agenţia Rompres (fosta şi actuala Agerpres) a publicat comunicatul cu titlul „Doi acţionari acuză tergiversarea cauzei privind privatizarea S.C. Bucureşti-Turism S.A.“, alături de răspunsul T.M.B., prin vocea vicepreşedintei Laura Andrei (actuala preşedintă a T.M.B.); revista „Santinela”, nr. 4, martie 2006, pag. 12-13, a publicat un text, cu multe facsimile, sub titlul „Jaful de la Hotelul Bucureşti”; în 15 septembrie 2007, sub titlul „Privatizarea Hotelului Bucureşti. Studiu de caz”[5], s-a publicat un fragment din cartea lui Cornel-Dan Niculae[6], Numele Căpăţână, invocat aici, aminteşte de un alt jurist:

 

Curtea de Arbitaj, prin arbitrii numiţi de F.P.S. – Dan Căpăţână, consilier prezidenţial şi om de încredere al preşedintelui Emil Constantinescu, ca şi Radu Sârbu – şi de Noni Voiaj – Victor Babiuc, numit de Eliahu Rasin -, invocând articolul 1364 Cod Civil, a întârziat obligaţia de plată a Noni Voiaj, la cererea acesteia, pentru cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la S.C. Bucureşti-Turism S.A.. Părţile (inclusiv cea reprezentată de Căpăţână) au omis să prevadă şi consolidarea/actuali-zarea preţului cu rata inflaţiei, astfel încât a rezultat un prejudiciu de milioane de USD. Amânarea s-a concretizat prin sus­pen­da­rea obli­ga­tivităţii plăţii preţului de la data de 4.04.2000, până la a doua zi de la pronunţarea unei Decizii definitive şi irevocabile privind contestarea privatizării, adică până la 17.11.2000, dată la care s-a pronunţat Curtea Supremă de Justiţie a României, prin menţinerea contractului de privatizare.

 

Ce legătură poate exista între procuroarea Luiza Maria Căpăţână şi arbitrul F.P.S. Dan Căpăţână, ex-consilier prezidenţial al „Ţapului“?! Or fi rude?! Sau or fi soţ şi soţie? Dar, pe cît de eclatant şi insistent a fost denunţat de presă, pe atît a fost de muşamalizat de Justiţie: adică de Parchetul General, de D.N.A., de instanţele de judecată, formate din judecători corupţi, precum şi de alte instituţii ale statului, în frunte cu F.P.S., A.V.A.S., A.P.A.P.S., şi alte denumiri sub care au fost mascat, ulterior, F.P.S. – care nu a fost decît o „gaură neagră”, prin care s-a jefuit bugetul României,în favoarea escrocilor străini, numiţi, pompos, „investitori strategici”, cum au fost jidanii Eliahu Rasin, Robert Bandner, Ezer Weizman, Alexandru Bittner, Edouard Seroussi, cei de la Sitraco, de la Roşia Montană şi mulţi alţii!

 

Apelăm la rectitudinea doamnei Viviane Reding, comisarul European pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţeni în Parlamentul European – care a declarat că „suntem foarte îngrijoraţi de direcţia greşită pe frontul anticorupţie din România”[7] – să aibă în colimatorul Parlamentului European acest caz incredibil de corupţie şi să încerce să-l rezolve. L-am rezolva şi noi, pe cale legală, juridică, dacă ni s-ar permite să reintroducem pedeapsa cu moartea, pe care o invocă tot mai mulţi români, chiar şi Ion Ţiriac. În caz contrar, există riscul să apară, şi la noi, ca în Argentina şi în alte ţări occidentale, „escadroanele morţii”, prin care se reîntrona, spontan, dreptatea şi erau eliminaţi hoţii, corupţii şi trădătorii de ţară! Oricum, este cert că pedeapsa cu moartea are un efect sanogen pentru societate, aşa cum se procedează în China şi cum s-a demonstrat recent în Singapore., despre care vorbeşte articolul „Ojo con Singapur” – „Priviţi la Singapore”.[8]

 

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

 

Notă: Informaţiile, respectiv afirmaţiile prezentate în articol aparţin în întregime autorului şi surselor indicate. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul acestora.

 

————————————————-

[1] În atenţia doamnei Viviane Reding

[2] http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000505343&id_inst=3

[3]adevarul.ro/news/societate/actionarii-majoritari-pus-cale-majorare-talhareasca-capitalului-social-1_50abd26f7c42d5a66380abd0/index.html

[4]adevarul.ro/news/societate/raportul-expertiza-contabila-judiciara-stabilit-prejudiciul-persoanele-vinovate-scandalul-sc-bucuresti-turism-sa-1_50abccd37c42d5a6638061f8/index.html

[5]  http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/09/15/privatizarea-hotelului-bucuresti-studiu-de-caz/

[6]după Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii

[7] http://www.realitatea.net/viviane-reding-suntem-foarte-ingrijorati-de-directia-gresita-a-luptei-anticoruptie-in-romania_1341439.html )

[8] http://foro.seprin.com/showthread.php?63113-Ojo-con-singapur

 

Det. Aici

 

 

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/fraudarea-hotelului-bucuresti

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Recorder. Remember-„N-avem toată puterea dacă nu avem justiția” spunea cândva Felix exprimând visul tuturor mafioților.

 

Tia Serbanescu

 

 

De același autor

 Ciucu salvează capitala

 Târgul de candidați

 Drame, drone și telenovele

 Strategia apărării, tactica amânării

 Red and Black Friday

Și după câțiva ani de emoții și disconfort termic (câțiva au intrat la răcoare), soarta le-a surâs: justiția i-a achitat, i-a eliberat, i-a spălat iar capitolul „luptei anticorupție” a fost renegat și compromis (chiar de campionii ei politici) și redus la „spectacolul cătușelor” – deși niciuna din „victime” nu era nevinovată. Dimpotrivă, toate erau pline de bube. Documentarul „Justiție capturată” realizat de Recorder și difuzat de TVR a impus societății tema transformării justiției în salvamarul corupției. Spectacolul cătușelor a devenit hora căpușelor. Rând pe rând corupții nației au fost achitați prin prescripție și redați huzurului zilnic și spațiului public. Cazurile prezentate de Recorder se știau, dar, puse cap la cap, au compus tabloul înfricoșător al corupției în floare. Câțiva procurori și judecători au descris în film cum, prin delegări succesive, amânări și schimbări ale completelor de judecată se obținea sentința dorită. De când la ICCJ a ajuns Lia Savonea, la CSM personaje precum Costache, la Curtea de Apel București Liana Arsenie iar la DNA Marius Voineag, ascendentul corupției a devenit tot mai evident. Documentarul a fost înfierat de Simion și de posturile TV „suveraniste”-savonariste, care aveau motivele lor. „Justiția corectă” (discriminând pozitiv minoritățile infracționale și dizabilitățile instituționale) l-a achitat pe Maricel, l-a lăsat pe Ghiță în pace în Serbia, l-a iertat pe Felix și l-a achitat pe Dan Dungaciu (un fel de Dughin al AUR). Iar pentru Simion corupția e temelie, justiția e fudulie. Evident, Savonea a reclamat „campania de denigrare a justiției”, CSM l-a acuzat pe șeful statului de „instigare la revoltă”. Iar șefa CAB a acuzat TVR de „atac la ordinea constituțională”. Delir total! Niciuna din șefele justiției nu s-a întrebat de ce nimeni nu denigra justiția atunci când își făcea (fie și selectiv) treaba. Dar cum și justiția de la CAB se strică, Liana Arsenie a ținut o conferință de presă (premieră absolută) unde, cu toți judecătorii stând smirnă în spatele ei, a ratat deschiderea. Judecătoarea Raluca Moroșanu a confirmat dezvăluirile din Recorder solidarizându-se cu colegii care le-au înfățișat. Derutată Arsenie a lansat atacuri la persoana dizidenților și s-a chinuit să explice achitarea lui Vanghelie prin cauze legislative. Aiurea! Vanghelie era sigur că scapă: „Chem șapte-opt oameni din justiție și pac-pac se rezolvă”. Și s-a rezolvat. De lângă Arsenie, adjuncta Ionela Tudor (spălătoreasa plagiatului lui Ciucă) i-a șoptit: „Mă sună Lia, mă duc să vorbesc”. Lia suna adunarea. Sună ca dracu’ (vorba cuiva) căci imediat ICCJ a schimbat iar completele de judecată (de la penal) astfel că alte dosare se reiau de la zero îndreptându-se spre prescripție. Exact cum au arătat magistrații din Recorder cu care s-au solidarizat peste 800 de colegi (plus Kovesi) și mii de cetățeni în stradă. Nicușor Dan a invitat magistrații care au exemple de abuzuri la o discuție „fără limite de timp”. Poate le spune de ce a semnat numirea Savoanei și de ce nu s-a dus la ședințele CSM. Întâlnirea ar fi pe 22 decembrie, la 36 de ani de la căderea comunismului – pe care n-ar trebui să-l regrete nimeni întrucât comunism fără dictatură nu există. Nicăieri. Președintele consideră că justiția trebuie să-și rezolve singură problemele. Dacă justiția salvează corupția, cine salvează justiția? Moș Crăciun! Vacanța! Și CCR și-a amânat decizia privind pensiile magistraților pentru 28 decembrie socotind că între Crăciun și Revelion lumea va fi suficient de amețită ca să înghită orice. În stradă, protestatarii cereau „Borfașilor, dați, bă, justiția înapoi!” întrebând-o politicos pe Savonea: „Cum doriți să achitați?”. Atunci a sunat Lia: dar pe soțul meu prințul Paul când îl achitați? Că noi achităm cash.

 

 

https://revista22.ro/bref/tia-serbanescu/recorder-remember

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Este tehnocrația globală inevitabilă sau periculos de iluzorie?

 

 

De Brandon Smith

 

Adevărul uluitor din spatele înrobirii tehnologice umane este că aceasta este imposibilă fără participarea voluntară a celor care vor fi sclavii. Oamenii trebuie să primească tehnocrația în viața lor pentru ca aceasta să reușească. Populația trebuie să creadă, orbește, că nu poate trăi fără ea sau că autoritarismul prin consens algoritmic este „inevitabil”.

De exemplu, o persoană obișnuită care trăiește într-o economie a lumii dezvoltate poartă în mod voluntar un telefon mobil peste tot, tot timpul, fără greș. A fi fără el, în mintea lor, înseamnă a fi gol, în pericol, nepregătit și deconectat de civilizație. Am crescut în anii 1980 și ne descurcam foarte bine fără să avem un telefon la șold în fiecare moment al zilei. Chiar și acum, refuz să port unul.

De ce? În primul rând, așa cum majoritatea oamenilor ar trebui să știe deja (dezvăluirile lui Edward Snowden nu au lăsat nicio îndoială), un telefon mobil este un dispozitiv tehnocratic perfect. Are urmărire pe mai multe niveluri, folosind GPS, routere WiFi și triangulație de la turnurile de telefonie mobilă pentru a urmări fiecare pas. Nu numai atât, dar poate fi folosit pentru a înregistra tiparele zilnice, obiceiurile, cine sunt prietenii tăi, unde te aflai într-o anumită zi cu multe luni sau ani în urmă.

Apoi, există funcțiile de tip backdoor ascunse în software-ul aplicațiilor care permit guvernelor și corporațiilor să acceseze microfonul și camera telefonului tău, chiar și atunci când crezi că dispozitivul este oprit. Detaliile private ale vieții tale ar putea fi înregistrate și colectate. Într-o lume în care confidențialitatea este declarată „moartă” de tehnocrații lăudăroși, de ce să-i ajuți având ceva care ascultă tot ce spui și consemnează tot ce faci?

 

Globaliștii recunosc adesea deschis că dinamica urmăririi globale și sfârșitul anonimatului se referă la participarea deliberată. Într-un interviu acordat televiziunii elvețiene din 2023, fostul șef al WEF, Klaus Schwab, a făcut următoarea declarație:Schwab discuta despre viziunea sa asupra „lumii noi” și despre sacrificiile pe care oamenii vor trebui să le facă pentru a trăi în cadrul ei. Aș sublinia că el spune „VA TREBUIE să acceptați transparența totală…” nu „NOI va trebui să acceptăm transparența totală…”. El nu include elitele în idealul său futurist de supraveghere totală.Michael F. Neidorff, pe atunci președinte și director executiv al Centene Corporation (o importantă companie de asigurări de sănătate din SUA), a afirmat în cadrul unei sesiuni a Forumului Economic Mondial (FEM) din 2017, desfășurată la Davos, intitulată „Ce-ar fi dacă: confidențialitatea ar deveni un bun de lux?” că:„ Prin definiție, renunți la intimitate atunci când ești implicat în ceva. Big data poate fi incredibil de benefică, dar faptul că nu sunt anonimizate este locul unde apare problema…”

 

Conceptul globalist al sfârșitului vieții private este dezvoltat în eseul Idei Auken, membră a WEF, intitulat: „Bun venit în 2030. Nu dețin nimic, nu am intimitate și viața nu a fost niciodată mai bună”. Lucrarea ei este narațiunea chintesențială a propagandei tehnocratice – Similar narațiunilor futuristilor sovietici de la începutul Războiului Rece, elitele atrag adesea publicul să participe la tehnocrație promițându-le o viață cu bogăție și ușurință infinite. „Într-o zi curând…”, spun ei, „…tehnologia noastră va elimina munca, nevoia de bani și decalajul de bogăție”.

 

Adică, toți promit aceleași prostii despre cum nu va trebui să muncești, timpul tău va fi liber și deținerea de proprietăți va deveni superfluă pentru că totul îți va fi dat pe degeaba. Desigur, compromisul este că viața ta va deveni o carte deschisă pentru oamenii aflați la putere, iar însăși supraviețuirea ta va depinde complet de capriciile lor. Ieși din rând și pot apăsa cu ușurință un buton și pot pune capăt existenței tale așa cum o știi.Fiecare aspect al tehnocrației necesită o dependență tot mai mare, dar și un anumit nivel de credință; credința că tehnocrații sunt mai inteligenți decât tine și că îți pun la inimă interesele. Majoritatea oamenilor nu au acest tip de încredere în alți oameni, în special în birocrații guvernamentali și directorii generali ai corporațiilor. Cu toate acestea, am observat o tendință tulburătoare de încredere oarbă în Inteligența Artificială.

 

La urma urmei, algoritmii sunt sursa obiectivă supremă, nu-i așa? Nu au emoții, așa că cum ar putea suferi de prejudecăți?

 

Ah, și iată marele dezavantaj. După cum am spus de mulți ani, IA este atât de supraevaluată încât este uluitoare. Cantitatea de energie electrică și capital uman investite în IA este deja imensă și vor fi necesare și mai multe resurse pentru ca aceste sisteme să continue să „evolueze”. Și totuși, nicio IA nu a inventat VREODATĂ nimic nou fără un aport uman extins la fiecare nivel. IA nu creează autonom și mă întreb dacă o va face vreodată.

De ce investim atâtea resurse în ceva ce nu este nimic mai mult decât un motor de căutare glorificat? Nu mă înțelegeți greșit, îmi dau seama că inteligența artificială are un potențial imens ca instrument de dezvoltare. Cu siguranță facilitează lucrurile pentru cercetare și pentru accelerarea proiectelor, dar nu este intuitivă și adesea greșește.

Am folosit ocazional aplicații precum ChatGPT și Grok pentru a găsi surse obscure de date și citate, dar trebuie să știi deja ce cauți pentru a face asta. Fiecare aplicație m-a mințit uneori, oferind informații false și propagandă neinspirată (Grok recunoaște cel puțin că poate oferi conținut părtinitor sau recunoaște că a greșit atunci când a fost prinsă în colț de date contradictorii).

Dar, încă o dată, IA nu te poate induce în eroare decât dacă participi la iluzia că IA este infailibilă. Din păcate, prea mulți oameni cad în această capcană. Văd oameni care citează constant IA fără a verifica sursele. Ei folosesc IA ca sursă, iar asta își doresc globaliștii.Dacă majoritatea oamenilor de pe planetă încep să folosească IA ca implicit academic sau filosofic, atunci globaliștii vor câștiga. Fiecare persoană va primi aceleași răspunsuri, care vor fi programate de către cei aflați la putere, și chiar dacă aceste răspunsuri sunt greșite, vor fi considerate corecte, deoarece nimeni nu va avea informații contrare.Am explorat această problemă anul trecut în articolul meu „Trei consecințe îngrozitoare ale inteligenței artificiale la care poate nu te-ai fi gândit”. Din nou, participarea este cheia înrobirii. Factorul lene uman, într-un fel, îi dă inteligenței artificiale permisiunea de a ne conduce.

Recent, am urmărit o discuție cu Elon Musk la Forumul de Investiții din Arabia Saudită, lansat ca o extensie a Agendei Saudite 2030 (practic, sunt aceiași oameni ca la Summitul Guvernelor Mondiale din Dubai), precum și comentariile sale la recenta întâlnire a acționarilor Tesla. Musk a susținut că:„Pe termen lung, ca să fiu sincer, inteligența artificială va fi la conducere, nu oamenii… Dacă inteligența artificială depășește cu mult suma inteligenței umane, este dificil de imaginat că vreun om va fi de fapt la conducere. Așa că trebuie doar să ne asigurăm că inteligența artificială este prietenoasă…”

De asemenea, el a expus o viziune destul de utopică asupra următoarelor două decenii (așa cum fac toți futuristii), prezicând o lume fără muncă, fără lipsuri și fără majoritatea luptelor umane cu care suntem obișnuiți. Este o viziune foarte similară vândută publicului de către elite și moguli corporativi care prezic o săptămână de lucru de 15 ore în timpul Primei Revoluții Industriale. Idealul lui Musk este diferit doar prin faptul că el solicită o IA binevoitoare antrenată de libertarieni, mai degrabă decât o IA supremă antrenată de globaliști.

 

 

 

Concluzia: IA va „fi la conducere” doar dacă populația îi permite să fie la conducere. Putem opri totul oricând dorim. Puteți scoate telefonul mobil din buzunar chiar acum și îl puteți arunca, reducându-vă amprenta digitală și devenind practic invizibil în comparație cu ieri. Prin extensie, societatea în ansamblu poate spune nu guvernării IA. Întrebarea este: o vom face?

 

Îi voi acorda lui Musk prezumția de nevinovăție, deocamdată, că își dorește ca inteligența artificială să fie definitivă, dar nu pot să nu subliniez că idealul colectivist este întotdeauna bazat pe promisiunea Elizeului economic. Lumea liniștii pe care și-o imaginează Musk probabil că nu va exista niciodată. Cred că sistemul s-ar prăbuși primul.Adică, se va încerca tehnocrația, dar aceasta va imploda atunci când se va descoperi că IA nu este un drog miraculos și că beneficiile nu depășesc pierderea libertăților pe care o necesită gulagul digital. Lenea funcționează ca un opiu pentru mase doar atunci când nu duce la durere. Durerea creează motivație, iar motivația duce la rebeliune.

 

În plus, resursele energetice pe care le avem în prezent nu sunt în niciun caz capabile să alimenteze genul de renaștere a inteligenței artificiale pe care o doresc elitele. Chiar și Musk recunoaște că energia este blocajul suprem și că o creștere de 50% până la 100% a producției la nivel mondial ar fi necesară pentru a alimenta dezvoltarea viitoare a inteligenței artificiale. Estimări alternative prevăd o creștere cu 300% a producției de energie.Nicio țară cu o populație mare din lume, inclusiv SUA, nu are tipul de rețea necesar pentru a permite fiecărui cetățean să dețină și să opereze o mașină electrică. Imaginați-vă cantitatea de energie necesară pentru a angaja milioane și milioane de roboți și mașini conduse de inteligența artificială care să ia locul muncitorilor umani?

 

Energia verde tipică nu va face asta, este extrem de ineficientă. Doar o vastă extindere a energiei nucleare ar putea rezolva problema (sau fuziunea, dacă vor reuși vreodată). Costul economic ar fi fără precedent (sute de trilioane de dolari). Munca necesară pentru a genera un astfel de tip de bogăție energetică ar însemna MAI MULTĂ muncă pentru omenire, nu mai puțină. Adică mai multă luptă, mai multă furie și o șansă mai mare de colaps social.

 

Am multe probleme cu futuristii, dar un lucru care mă deranjează cel mai mult este obiceiul lor de a ignora factorul uman în teoriile lor tehnocratice. IA care conduce lumea nu este inevitabilă, ci depinde de supunerea voluntară a oamenilor, la fel cum tot ce ține de tehnocrație se bazează pe supunerea umană.Nu spun că ar trebui să fim „anti-tehnologie”, ci doar că putem și trebuie să fim stăpâni ai tehnologiei. Noi determinăm viitorul, nu inteligența artificială. Tehnologia este periferică și, în cele din urmă, irelevantă în comparație cu experiența umană. Dacă o tehnologie nu ne face viața mai bună și mai liberă, ci, în schimb, ne face existența o mizerie, atunci ar trebui transformată în cenușă, împreună cu instituțiile globaliste care ne cer „să nu deținem nimic și să fim fericiți”.

 

 

Dacă doriți să susțineți munca depusă de Alt-Market și să primiți în același timp conținut despre tactici avansate pentru înfrângerea agendei globaliste, abonați-vă la newsletter-ul nostru exclusiv The Wild Bunch Dispatch. Aflați mai multe despre acest subiect AICI .

 

 

 

Crezi că economiile tale pentru pensie sunt cu adevărat în siguranță în economia actuală? Cu o datorie națională de 38 de trilioane de dolari și o tipărire monetară nesfârșită, viitorul dolarului este orice altceva decât sigur. Un cont IRA fizic în aur îți pune în mâini metal prețios real – același activ pe care băncile centrale din întreaga lume se grăbesc să îl asigure. Beneficiezi de avantaje fiscale complete pentru IRA, plus liniștea sufletească care vine din deținerea a ceva real, rar și valoros la nivel universal. Apasă mai jos pentru a solicita kitul GRATUIT de informații despre IRA în aur de la Birch Gold Group și pentru a afla cât de simplu este să adaugi acest activ dovedit la strategia ta de pensionare.

 

 

 

Îl puteți contacta pe Brandon Smith la:

 

brandon@alt-market.com

 

Mă poți urmări și la –

 

TwitterX: @AltMarket1

 

 

https://alt-market.us/is-global-technocracy-inevitable-or-dangerously-delusional/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Dr. Robert Malone: Cyborgii umani sunt doar începutul. Agenții guvernamentale implicate în cercetări privind augmentarea umană

De Irina Bazon 

 

Articole relaționate

 Tehnocrația și transumanismul – agenda antiumană a „Marii Resetări”

 Dr. Mercola: Demontarea AGENDEI TRANSUMANISTE și soluții pentru a rezista și a rămâne liberi. ELIMINAȚI GOOGLE, motorul MARII RESETĂRI

 Ordin executiv semnat de Biden: transumanism, biotehnologie, modificări genetice. „Să programăm în mod previzibil biologia în același mod în care scriem software-uri și programăm computerele”

 

Dr. Robert Malone a dezvăluit, într-un articol despre augmentarea umană, că Ministerul Apărării din Regatul Unit și Complexul militar german pledează pentru augmentarea umană într-un raport intitulat „Augmentarea umană – zorii unei noi paradigme”. Dr. Malone s-a întrebat apoi dacă guvernul SUA, adică Departamentul Apărării din SUA (DoD) și statul administrativ sub controlul căruia se află au dezvoltat planuri similare.

 

Iată ce dezvăluie Dr. Robert Malone într-un articol recent pe blogul său:

 

Pentru început: există diferite indicii de la diverse agenții guvernamentale că cercetarea privind augmentarea umană este în desfășurare de câțiva ani. De exemplu, acest articol:

 

În noul birou al armatei pentru Cyborgi 2014: Arati Prabhakar de la DARPA a declarat pentru Defence One că cercetările de ultimă oră în biologie reprezintă viitorul în domeniul securității naționale

 

„Capacitatea de a conecta creierul uman la mașini, de a crea noi forme de viață și de a construi detectoare de boli în stilul Star Trek va fi în curând în centrul preocupărilor unui nou birou al Departamentului Apărării.

 

Noul birou, numit Biroul de Tehnologie Biologică, sau BTO, va servi pentru centralizarea informațiilor pentru Agenția de Proiecte de Cercetare Avansată în domeniul Apărării, sau DARPA, programe în cercetarea creierului, în biologie sintetică și epidemiologie. Biroul va acoperi toate aspectele, de la fabricarea detectorilor de arme biologice de mâine și conectarea oamenilor la computere până la proiectarea unor tipuri complet noi de materiale vii super-puternice, care ar putea sta la baza dispozitivelor viitoare.”Acest autor lasă să-i iasă „porumbelul din gură”, utilizând cuvântului „cyborg” în titlul articolului. Acesta este „noul birou al armatei pentru cyborgi”. Dar conținutul real al articolului nu prea ne lămurește cu privire la ceea ce planifică de fapt DoD.

 

Un alt titlu și articol fascinant:

 

Cercetătorii ajută DoD să ia în considerare provocările augmentării umane

„Peter Emanuel, Ph.D., cercetător principal din cadrul armatei în domeniul bioingineriei, consideră că în viitor, peste 30 de ani, un soldat american va putea dirija un roi de drone în luptă printr-o conexiune directă creier-mașină folosind un implant neuronal. Implantul îi va permite, de asemenea, să vadă exact ceea ce vede fiecare dintre acele drone, apoi să integreze digital în creierul său aceste informații și să le transmită ca date către alte mașini, colegi soldați sau centrului său de comandă și control.”

 

Interesant este că acum DoD folosește expresia „augmentare umană” – mult mai rafinată decât „cyborg uman”.Următorul articol este mai actual. De notat: criza COVID cu siguranță a scos din lumina reflectoarelor întreaga agendă de cercetare cu privire la „cyborgii umani”. Se pare însă că DoD nu a fost deranjată de acest lucru.

 

Directorul de cercetări al Forțelor Spațiale din SUA spune că augmentarea umană este un lucru „imperativ”

 

„Astăzi suntem în pragul unei noi ere: era augmentării umane”:

„Augmentarea umană trebuie îmbrățișată de Occident pentru a ține pasul cu concurența, a spus omul de știință director de cercetări al Forțelor Spațiale din SUA Dr. Joel Mozer, în timpul unui eveniment de săptămâna trecută desfășurat la Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene.

 

 

«În activitatea noastră de apărare națională, este imperativ să facem parte din această nouă eră, ca să nu rămânem în urma concurenților noștri strategici», a spus Mozer.

Mozer a adăugat că vor avea loc dezvoltări fără precedent în domenii precum inteligența artificială, care va permite armatei să creeze tactici și strategii pe care «niciun om nu le-ar putea executa». Programele autonome vor oferi în cele din urmă consiliere în timp real comandanților, iar mai mulți agenți autonomi vor putea asista comandanții și factorii de decizie în acțiuni de recunoaștere și în controlul focului.

Omul de știință a explicat că augmentarea umană se va dezvolta ulterior în tehnologii precum realitatea augmentată și realitatea virtuală – incluzând «stimularea nervoasă» pentru a îmbunătăți simularea senzațiilor fizice.

«Un individ ar putea fi plasat într-o stare de flux, în care învățarea este optimizată și memoria este maximizată. Acest individ ar putea fi transformat într-o persoană cu potențial foarte înalt de performanță», a spus Mozer.”Limbajul folosit este util în detectarea originii ideilor. Romanul clasic cyberpunk al lui Bruce Sterling, Schismatrix, se referă la conflictul dintre Modelatori și Mecaniciști, Modelatorii fiind grupul celor care transformă corpul prin modificări genetică și antrenament mental specializat. Mecaniciști sunt grupul celor care transformă corpurile prin software-uri de calculator și modificări externe.

 

Apoi avem un Big Kahuna, raportul care prezintă adevărata intenție a armatei în toate aceste cercetări.

 

Această evaluare amplă, realizată pe parcursul unui an – comandată de Biroul Subsecretarului Apărării pentru Cercetare și Inginerie și realizată de Consiliul DoD pentru Biotehnologii pentru îmbunătățirea Sănătății și a Performanței Umane – a fost publicată la sfârșitul anului 2019. Se intitulează:

„Soldat Cyborg 2050: Fuziunea om/mașină și implicațiile pentru viitorul DoD”

 

Termeni-cheie: „Cyborg” și „Augmentare om/mașină”

 

În rezumatul evaluării se menționează:

 

„Rezumat: Biroul Subsecretarului Apărării pentru Cercetare și Inginerie (Alexandria, VA) a înființat grupul de studiu DOD Consiliul pentru Biotehnologii pentru Sănătate și Performanță Umană (BHPC), pentru a evalua încontinuu cercetările și dezvoltarea în domeniul biotehnologiei. Grupul BHPC evaluează progresele științifice atinse în scopul îmbunătățirii sănătății și a performanței, cu potențială utilizare militară; identifică riscurile și oportunitățile corespunzătoare, precum și implicațiile etice, legale și sociale; de asemenea, oferă conducerii superioare recomandări pentru atenuarea amenințărilor prezentate de partea adversă și pentru maximizarea oportunităților în beneficiul viitoarelor forțe americane. Sub conducerea Comitetului Executiv al BHPC, grupul de studiu BHPC a efectuat o evaluare pe o perioadă de un an intitulată „Soldați Cyborg 2050: Fuziunea om/mașină și impactul asupra viitorului DOD”. Obiectivul principal al acestui demers a fost de a prevedea și de a evalua implicațiile militare ale mașinilor integrate fizic în corpul uman pentru a crește și a îmbunătăți performanțele umane în următorii 30 de ani. Acest raport rezumă această evaluare și constatările în urma acesteia; identifică patru cazuri potențiale de utilizare militară a noilor tehnologii în acest domeniu; totodată, evaluează impactul acestora asupra structurii organizaționale a DOD, asupra principiilor și tacticilor de luptă și a interoperabilității în relație cu aliații SUA și cu societatea civilă.”Această analiză a fost făcută publică în 2019, dar apoi, criza declanșată de COVID ne-a copleșit în curând pe toți, iar raportul a dispărut rapid din memoria publică.

 

(Va urma)

 

https://www.activenews.ro/stiri/Dr.-Robert-Malone-Cyborgii-umani-sunt-doar-inceputul.-Agentii-guvernamentale-implicate-in-cercetari-privind-augmentarea-umana-176199

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Pentru ca ne au la mana cu E-uri si cu alte pilule,ne golesc de sine si ne umplu cu dejectii demonice…) „În viitor, vom elimina sufletul cu medicamente.” – Rudolf Steiner – filozof și esoterist austriac(1861-1925)

 

 

Cu peste o sută de ani în urmă, filozof și esoterist austriac, Rudolf Steiner (1861-1925) a prezis următoarele:

„În viitor, vom elimina sufletul cu medicamente.

Sub pretextul unui punct de vedere sănătos va exista un vaccin prin care corpul uman va fi tratat cât mai curând posibil direct la naștere, astfel încât ființa umană să nu poată dezvolta gândul existenței sufletului și spiritului.

Medicilor materialiști, li se va încredința sarcina de a îndepărta sufletul omenirii. Așa cum astăzi, oamenii sunt vaccinați împotriva acestei boli sau a bolii, copiii vor fi vaccinați cu o substanță care poate fi produsă exact în așa fel încât oamenii, datorită acestei vaccinări, să fie imuni la ′′ nebunia ′′ Viața spirituală. Ar fi extrem de deștept, dar nu ar dezvolta o conștiință, iar acesta este adevăratul obiectiv al unor cercuri materialiste. Cu un astfel de vaccin, poți face corpul eteric ușor să slăbească în corpul fizic. Odată ce corpul eteric este detașat, relația dintre univers și corpul eteric ar deveni extrem de instabilă, iar omul ar deveni un automaton, căci corpul fizic al omului trebuie lustruit pe acest pământ prin voință spirituală.

Deci, vaccinul devine un fel de forță arymanique; omul nu mai poate scăpa de un sentiment materialist dat.

Devine materialist al constituției și nu se mai poate ridica la spiritual.”

 

 

https://romanortodox.info/in-viitor-vom-elimina-sufletul-cu-medicamente-rudolf-steiner-filozof-si-esoterist-austriac1861-1925/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

CINE L-A OTRĂVIT PE VADIM? Misterul banilor găsiți după moartea „Tribunului”

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Opinia WSJ: Șefii Apărării le spun europenilor să se pregătească de război

 

 

Retrospectivă și perspective: Liderii europeni, inclusiv secretarul general al NATO, Mark Rutte, cancelarul german Friedrich Merz și șeful Statului Major al Apărării din Marea Britanie, Richard Knighton, îndeamnă alegătorii să facă sacrificii pentru a garanta securitatea națională.

 

 

 

Det. Aici

 

 

 

https://www.wsj.com/video/series/opinion-review-and-outlook/wsj-opinion-defense-chiefs-tell-europeans-to-prepare-for-war/F2C44424-617B-4BBE-9DEC-7C521B737FC6?mod=opinion_videos_pos1

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

  1. Încrederea intelectuală a Chinei: Vor avea SUA curajul să concureze?

 

 

[ Notă a editorului:   În postarea de astăzi, bloggerii invitați, dl. Joseph DeFranco , Cpt (USN – Ret.) LR Bremseth și Dr. James Giordano, examinează modul în care China valorifică neuroștiința și tehnologia (neuroS/T) ca o armă ușoară pentru a-și asuma un avantaj hegemonic în ascensiunea lor către statutul de superputere. Scena este pregătită – SUA și Occidentul trebuie să decidă dacă și cum vor concura cu China în arena generală a științei și tehnologiei!]

 

Grup de consilieri oficiali sau neoficiali , preocupați în special de planificare și strategie . — Dicționar Merriam- Webster

 

Dezvoltări semnificative în neuroștiință și tehnologie (neuroS/T) pot fi utilizate în operațiuni de război, informații și securitate națională (WINS).1 După   cum s-a demonstrat, aceste instrumente și metode sunt cu siguranță viabile pentru utilizare în războiul cinetic; 2   cu toate acestea, credem că este mult mai fezabil, mai ușor – și, prin urmare, de o valoare mai mare – să se ia în considerare și să se urmărească științele creierului pentru producerea de efecte de „perturbare în masă” în angajamente non-cinetice.3 Armamentul   (adică mijloacele de a lupta împotriva altora) poate fi în general clasificat ca „Hard” și „Soft”. ​​Aplicațiile „Hard” ca arme ale neuroS/T includ agenți farmacologici, microbi, toxine organice și dispozitive (adică „droguri, insecte, toxine și tehnologie”). Cercetarea, dezvoltarea și utilizarea acestor arme sunt reglementate de convențiile și tratatele internaționale actuale, cel puțin într-o oarecare măsură; 4   iar domeniul de aplicare și limitele acestor tratate rămân în centrul discuțiilor, disputelor și dezbaterilor internaționale. Însă este la fel de important să recunoaștem capacitatea care poate fi valorificată prin utilizarea formelor de neuroS/T ca arme „soft”, pentru a influența stabilitatea economică, socială și politică multinațională, dacă nu chiar globală, precum și echilibrul puterii.

 

Mai mult, odată cu creșterea intereselor, investițiilor și activităților țărilor non-occidentale (de exemplu, ale Chinei) în neuroS/T, este important de menționat că diferitele nevoi, valori, filozofii, norme și moravuri culturale (și politice) pot afecta și adesea afectează codurile etice care ghidează și guvernează desfășurarea cercetării științifice. În unele cazuri, aceste standarde etice diferite pot crea oportunități pentru accelerarea cercetării în neuroS/T și pentru a promova rezultatele și produsele pentru a afecta în cele din urmă piețele globale. China a recunoscut valoarea tehnică, socială, medicală, militară și politică a neuroS/T, determinând consolidarea programelor actuale și inițierea de noi programe în științele creierului care vizează utilizări translaționale largi.5 În acest scop, China și-a declarat atât intenția, cât și capacitatea de a utiliza metode disruptive de precizie pentru a viza vulnerabilitățile concurenților , astfel încât să genereze   efecte de undă multidimensionale pentru a influența diverse sfere ale puterii economice, sociale și geopolitice.6

 

 

Tripla helix a Chinei — implicare cooperativă între guvern, mediul academic și sectorul comercial

 

Așa cum am afirmat într-o postare anterioară de pe blog și în altă parte, 7   China operează (1) pe baza unor calendaruri mai lungi și mai extinse (de exemplu, Planuri cincinale [FYP]) și (2) cu o sinergie expertă prin implicarea cooperativă a guvernului, mediului academic și sectoarelor comerciale (de exemplu, „tripla helix”), care permite centralizarea și coordonarea resurselor și a personalului pe ordinea de zi și a proiectelor de interes național primordial. Aceste aspecte ale regimului lor permit coordonarea și productivitatea intențiilor, cercetării și rezultatelor motivate politic pentru o gamă largă de aplicații (inclusiv operațiuni WINS).8 În   esență, China a stabilit un trust de creiere reciproc suportiv, axat pe dezvoltarea întreprinderilor în știința creierului. Am identificat trei modalități prin care China încearcă să valorifice non-cinetic neuroS/T ca o armă ușoară pe scena mondială: (1) turismul de cercetare; (2) controlul proprietății intelectuale; și (3) turismul medical. În aceste moduri, China urmărește să promoveze neuroS/T, ca element constitutiv al științei/T mai largi, și inițiativele economice pentru a-și asuma un avantaj hegemonic și a deveni o (dacă nu chiar ) superputere globală.

 

Turism de cercetare

 

 

Det. Aici

 

https://madsciblog.tradoc.army.mil/167-chinas-brain-trust-will-the-u-s-have-the-nerve-to-compete/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Recenzie „Școala de păsări”: Vizită într-o lume înaripată

 

Pentru a se apropia mai mult de vecinii săi cu pene, Adam Nicolson a construit o casă în copac concepută atât pentru locuitori umani, cât și pentru păsări.

 

 

De

Jonathan Rosen

„Prima dată când am întâlnit o pasăre de aproape, era moartă”, îl informează Adam Nicolson pe cititor la începutul cărții „Școala păsărilor: Un începător în pădure” (FSG, 448 de pagini, 32 de dolari) , surprinzând ironic un paradox din inima cărții sale. Păsările sunt ultimii mesageri fideli ai lumii sălbatice care continuă să apară în orașe, suburbii, păduri și ferme, dar o fac pe propriul risc. O listă de păsări britanice odinioară comune, scrie dl Nicolson, „se citește ca o listă de regimente decimate în luptă”. În același timp, autorul – care a scris despre arhitectură, poezie, călătorii oceanice și Biblia King James – recunoaște că „nu acordase niciodată prea multă atenție păsărilor” înainte de întâlnirea sa schimbătoare cu una moartă.

 

Întâlnirea fatidică a avut loc pe un drum de munte de pe insula grecească Creta, când autorul a tras pe dreapta pentru a privi mai de aproape ceva „de mărimea unui câine mic” care s-a dovedit a fi un corb fără viață. Vederea creaturii mari, inerte, cu pene negre, a fost un „șoc”, scrie dl Nicolson. Pentru cititor, șocul ar putea avea mai mult de-a face cu modul în care autorul începe să scotocească prin carcasă, ca și cum pasărea i-ar fi lăsat un bilet, „deschizându-și foșnind penele de pe aripi, împingând prin penajul moale de pe ceafă și spate”. Dl Nicolson poate că nu a acordat prea multă atenție păsărilor în trecut, dar este un învățător practic, cu o curiozitate nemărginită.

 

Drepturi de autor © 2025 Dow Jones & Company, Inc. Toate drepturile rezervate. 87990cbe856818d5eddac44c7b1cdeb8

 

 

Continuă să citești articolul cu

un abonament la WSJ

 

 

https://www.wsj.com/arts-culture/books/bird-school-review-visit-to-a-winged-world-8adab883

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cele mai bune cărți ale anului 2025: Mister

 

 

Marile romane polițiste pot prinde rădăcini aproape oriunde – într-o sălbăticie presărată cu stânci, într-un sanctuar juridic londonez sau într-un turn de apartamente elegant din Manhattan

De

Tom Nolan

 

Moartea sălbatică și nobilă a lui Babs Dionne

 

 

 

 

Este geografia destinul? Este ereditatea soarta? Are natura oare mai presus de educație? Astfel de întrebări bântuie figurile principale din trei dintre operele remarcabile de ficțiune polițistă ale anului 2025. Personajul principal din romanul „Moartea sălbatică și nobilă a lui Babs Dionne” (Putnam, 368 de pagini, 29 de dolari) de Ron Currie provine dintr-o familie seculară de femei franco-canadiene puternice și locuiește în cartierul Little Canada din Waterville, Maine. În 1968, Barbara Levesque, în vârstă de 14 ani, este agresată sexual de un polițist corupt și se răzbună fatal înainte de a fugi din oraș. Cinci ani mai târziu, se întoarce și preia controlul asupra traficului local de droguri. „Acesta era cartierul tău”, scrie domnul Currie, canalizându-i gândurile, „acestea erau străzile tale”. O saga inteligentă, violentă, adesea lirică.

 

 

Dinte de urs

 

 

 

 

Thad și Hazen, frații Montana din thrillerul despre natură „Beartooth” (Spiegel & Grau, 256 de pagini, 28 de dolari) al lui Callan Wink , trăiesc din banii pământului de la marginea abruptă a Parcului Național Yellowstone, într-o casă construită de bunicul lor. Bolovani sunt împrăștiați pe peisaj ca „zaruri accidentate aruncate și lăsate în urmă de giganți pariori”. Cu datoriile în creștere, Hazen pune la cale un plan pentru a jefui o colecție de coarne de elan din parc și a le vinde. Thad crede că este o idee proastă, dar este de acord. „Beartooth” este o mare aventură americană, una de pus pe raft lângă operele lui Ernest Hemingway și Cormac McCarthy.

 

 

Crimă la Gulls Nest

 

 

 

 

Drepturi de autor © 2025 Dow Jones & Company, Inc. Toate drepturile rezervate. 87990cbe856818d5eddac44c7b1cdeb8

 

 

 

 

 

 

https://www.wsj.com/arts-culture/books/the-best-of-2025-mystery-6d520bb1

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Recenzie „Partea întunecată a Pământului”: Un imperiu în finalul jocului

 

 

Mulți cetățeni sovietici aveau o dorință neînvinsă de a trăi, a crea și a iubi liber, în ciuda amenințărilor unui stat polițienesc și ale propagandei.

 

De Leon Aron

 

Coborârea Rusiei de la revoluția din 1991 în sistemul atavic al lui Vladimir Putin nu este deloc un caz singular. Revoluțiile dezamăgesc. Majoritatea sunt urmate de restaurări, conștiința socială fiind mai greu de dezrădăcinat decât structurile politice. Alexis de Tocqueville a comparat recuperarea legilor și metodelor ancien régime cu râuri care, după ce au intrat în subteran, reapar „într-un alt punct, într-un mediu nou”. Într-o epitafă pentru multe tulburări, John Milton, descurajat de încoronarea iminentă a lui Carol al II-lea, i-a deplâns pe englezi care, după ce „aboliseră pe bună dreptate și mărinimos” monarhia, s-au mulțumit „să se retragă sau, mai degrabă, să se târască înapoi” la „robia lor regală, odinioară abjurată și detestată”.

 

Partea întunecată a Pământului: Victoria de scurtă durată a Rusiei asupra totalitarismului

 

 

Totuși, la fel ca familiile nefericite, ca să-l împrumutăm pe Tolstoi, fiecare rebeliune națională neterminată se estompează în felul ei. Care au fost, așadar, vânturile potrivnice și curenții de apă care au dus la apariția dictaturii lui Putin? O întrebare importantă, dar una pe care cititorii cărții „Partea întunecată a Pământului” de Mihail Zygar s-ar putea-o pune pe bună dreptate, având în vedere că supracoperta acesteia promite o „nouă abordare a istoriei Rusiei – una care rescrie tot ce credeam că știm despre căderea Uniunii Sovietice” și caută să explice cum „un triumf al libertății și al curajului politic a condus inexorabil și tragic la reinstaurarea totalitarismului”.

 

Drepturi de autor © 2025 Dow Jones & Company, Inc. Toate drepturile rezervate. 87990cbe856818d5eddac44c7b1cdeb8

 

 

Continuă să citești articolul cu

un abonament la WSJ

 

 

 

https://www.wsj.com/opinion/free-expression/the-dark-side-of-the-earth-review-an-empire-in-the-endgame-5a89ccc9

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Inca o lectie pentru ostenii care dorm in front…) Jurnalul Războaielor Mici: Moștenirea lui Dave Dilegge și viitorul războaielor mici și al securității naționale a SUA

 

 

Maiorul în retragere, Dave Dilegge, din Marină, a decedat subit pe 2 mai 2020. Timp de 15 ani, el și co-fondatorul Bill Nagle, de asemenea, un pușcaș marin în retragere, au condus transformarea intelectuală a armatei SUA și a celor aliați, precum și a comunităților de securitate națională, recunoscând importanța „Războaielor Mici”. Dave și Bill au înființat Small Wars Journal în 2005 și au deschis calea pentru discuții intelectuale despre tot ceea ce ține de războiul din secolul XXI . La fel de important este faptul că eforturile lor au declanșat crearea unui nou ecosistem online care a produs gigaocteți de gândire critică asupra provocărilor complexe politico-militare și de securitate națională.

 

Chiar dacă comunitatea de securitate națională continuă să dezbată eficacitatea războiului neregulat, neconvențional, politic, revoluționar și de contrainsurecție (și multe altele), „Războaiele mici” rămân cel mai bun descriptor general al fenomenelor cu care se confruntă comunitatea de securitate națională, cu excepția operațiunilor de luptă la scară largă (LSCO) și a războiului major în teatrul de operațiuni (MTW). Și, paradoxal, activitățile din „Războaiele mici” au loc în LSCO/MTW, dar nu invers. Importanța „Războaielor mici” nu poate fi subestimată.

 

Filosofia lui Dave era destul de simplă: construiește un cort mare pentru a oferi o platformă pentru voci autentice care să prezinte și să dezbată idei despre război și tot ce ținea de securitatea națională. Dave a lucrat neobosit pentru a publica rapid eseuri lungi, articole de reflecție, editoriale și analize, de la foști secretari ai apărării și comandanți combatanți până la cel mai junior soldat care servea în vârful suliței. A creat forumuri de discuții vibrante și a moderat o secțiune de comentarii foarte captivantă pentru fiecare articol publicat. De asemenea, a oferit voce profesioniștilor civili și tinerilor cercetători, de la studenți la postdoctoranzi, precum și profesorilor realizați. Cel mai important, a oferit o platformă pentru crearea de rețele și schimbul de idei critice care au fost imediat puse în practică de cei care serveau pe câmpul de luptă al războaielor mici. Și, în cele din urmă, a servit ca o buclă de feedback aproape în timp real pentru a evalua implementarea ideilor și conceptelor înainte de Internetul 2.0, odată cu explozia rețelelor sociale precum Twitter/X. Toată lumea dorea să contribuie la Jurnalul Războaielor Mici al lui Dave și să fie auzită și citită pe una dintre cele mai influente platforme din comunitatea online de securitate națională.

 

În 2014, Ryan Evans, la War on the Rocks , l-a intervievat pe Dave și a subliniat punctele importante ale ideilor și procesului de gândire al acestuia. Merită să revedem aceste cinci întrebări și răspunsuri pentru a-l înțelege mai bine pe Dave, cum a evoluat SWJ și contribuțiile sale de-a lungul anului 2014. Preocupările lui Dave de la acea vreme, cum ar fi să rămână relevant și să se adapteze la mediul în schimbare, caracterul războiului, amenințările emergente și apelurile pentru „gata cu Afganistanul și Irakul” sunt la fel de importante astăzi ca și în 2014.

 

Dave a creat și a administrat Small Wars Journal din resurse proprii. Avea un buget operațional modest, susținut cu generozitate prin granturi de la Fundația Smith Richardson. Small Wars Journal a funcționat ca o organizație non-profit. Dave a fost chintesența slujitorului altruist al națiunii noastre, dând lovituri mult peste așteptările sale și aducând contribuții la securitatea națională mult mai mari decât s-ar putea aștepta de la o singură persoană.

 

Când Dave a decedat în 2020, Consiliul Fundației Small Wars a dorit să susțină SWJ. Cu toate acestea, nicio persoană nu putea face ceea ce făcea Dave. El a fost cu adevărat un om-spectacol care a făcut ca Small Wars Journal să funcționeze eficient în fiecare zi. Consiliul a menținut luminile aprinse în timp ce se străduia să găsească o modalitate de a-l susține. A interacționat cu nenumărate organizații, guvernamentale și neguvernamentale. În timp ce participau la dezbaterea despre viitorul războiului neregulamentar, membrii consiliului Fundației Small Wars s-au întâlnit cu cercetători și practicieni de la Universitatea de Stat din Arizona (ASU), care au recunoscut imediat oportunitatea de a colabora cu Small Wars Journal și de a-l aduce în Inițiativa de Securitate a Viitorului (FSI).

 

În ultimele luni, FSI și Small Wars Foundation au lucrat la planul de tranziție, care a dus la ceea ce poate fi descris doar ca un SWJ 2.0. Toți membrii comunității Small Wars pot fi siguri că noul SWJ va continua să promoveze viziunea și munca lui Dave Dilegge și să ducă lucrurile mai departe pentru a le menține relevante și a aduce contribuții importante la discursul Small Wars și la securitatea națională. Acum, SWJ și ASU vor avea o legiune de cercetători și practicieni harnici care vor duce torța și vor încerca să egaleze energia și entuziasmul lui Dave.

 

Viziunea pentru viitor provine și din cuvintele lui David Kilcullen, care a descris contribuțiile lui Dave și Bill cu cele mai mari laude din partea dăruirii din cartea sa, Contrainsurgență :

 

„Pentru Dave Dilegge și Bill Nagle, fondatorii și editorii revistei Small Wars Journal . Ei au oferit un cămin comunității clandestine de contragherilă, într-o perioadă în care lideri greșiți au interzis chiar și cuvântul «insurgență», deși au pierdut cu ardoare în fața unuia dintre ei. Savanți, războinici și agitatori, Dave și Bill au pus bazele succesului pe câmpul de luptă: generația noastră le datorează o recunoștință.”

 

— David Kilcullen

 

În onoarea lui Dave Dilegge, SWJ 2.0 , sub auspiciile Universității de Stat din Arizona și ale Inițiativei de Securitate a Viitorului, va deschide calea și va inspira următoarea generație de cercetători, războinici și agitatori care lucrează în clandestinitatea contra-gherilă.

 

Cu mulțumiri și respect pentru Dave Dilegge din partea practicienilor și cercetătorilor din comunitatea Small Wars

 

 

 

 

 

 

History

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(O lectie pentru adormitii Maicii Poporului-functionari RASplatiti din bani bublici, pentru a taia frunze la dulai electorali…) Peisaje agro-urbane: dinamică și proiecte

Editorial

 

De

Sophie Bonin și Monique Poulot

https://doi.org/10.4000/tem.6517

 

Plan

Peisajele ca matrici ale mobilizărilor. Care este rolul peisajului în mobilizările pentru proiecte agro-urbane?

Peisaje produse de dinamica teritorială. Ce instrumente sunt disponibile pentru înțelegerea dinamicii peisajului agro-urban?

 

 

 

Partajare prin e-mail

1 A apărut în Franța mai târziu decât în ​​unele țări anglo-saxone (Deverre și Lamine, 2010)  (…)

1În ultimii douăzeci de ani, în Franța, o mișcare de reconectare a agriculturii cu viața urbană a luat amploare, exprimată în discursul public și în numeroase proiecte. Această mișcare este impulsionată de o problemă foarte recentă și cu adevărat emergentă: necesitatea unui nou sistem alimentar cu lanț scurt de aprovizionare, trasabil , ecologic și respectuos față de sănătate. În unele zone urbane și periurbane, există o conștientizare tot mai mare care recunoaște multiplele funcții ale spațiilor agricole și chiar prevede reintegrarea lor în oraș. În plus, impactul ecologic al practicilor agricole, în special efectele lor asupra sănătății și ecosistemelor, consolidează și mai mult acest interes reînnoit. Factori mai tradiționali și mai pereni, deja bine studiați, sunt, de asemenea, implicați (conservarea patrimoniului, recreerea în zonele agricole și conservarea mediului de viață). În cele din urmă, relevanța actuală a acestui subiect provine și din transformările din cadrul sectorului agricol în sine. În contextul unei grave crize economice și sociale, dar și al unei crize de imagine pentru agricultură, sunt lansate și dezvoltate inovații, inițiative și practici noi, care urmăresc să îmbunătățească, mai degrabă decât să fie supuse proximității vieții urbane (Donadieu, 1998). Agricultura, împinsă din preocupările cetățenilor din ce în ce mai urbani de-a lungul secolului al XX-lea și aparent destinată să fie condusă de piețele globale, își remodelează teritoriul și remobilizează cetățenii. S-au dezvoltat mișcări de revendicare a problemelor agricole și alimentare. Acestea provin din colective și asociații, urmând o abordare în general de jos în sus, sau din autoritățile locale, de la orașe mici la zone urbane mari, precum și din multe regiuni, urmând o abordare mai degrabă de sus în jos. Marile companii se implică în aceste proiecte, complicând interpretarea acestor dinamici politice. În cele din urmă, profesioniștii în planificarea utilizării terenurilor sau consultanța agricolă, precum și cercetătorii apropiați de aceste probleme, participă uneori și ei la aceste mișcări. Proliferarea acestor inițiative, în special în ultimii zece ani, ilustrează conștientizarea tot mai mare a alimentației în societate. Deși această conștientizare se extinde din ce în ce mai mult dincolo de categoriile socio-profesionale înstărite, care au fost adesea primele care au investit în domeniu, uneori încă se luptă să fie recunoscut rolul esențial al agriculturii în producția alimentară. Tocmai aceasta este esența conceptului de „agri-urbanism”, pe care am vrut să-l plasăm în centrul discuției din acest număr al revistei Territoire en Mouvement.

 

  1. Proiectul AGRIGE: Arhipelaguri agro-urbane, guvernanță și rezistență, susținut de programul Pour e (…)

2Acest articol, însă, nu abordează subiectul în întregime, mai ales având în vedere abundența de inventare, ghiduri și analize publicate în ultimii ani. Pe de o parte, însă, termenul „agro-urban” ridică întrebări mai specifice pentru noi, cercetători implicați într-un proiect de cercetare privind teritoriile agro-urbane din Île-de-France . Termenul rămâne relativ neobișnuit în publicații, chiar dacă formele și structurile agro-urbane sunt centrale în multe analize, iar la sfârșitul acestui editorial am inclus câteva titluri. De asemenea, observăm că utilizarea tot mai mare a termenului este însoțită de o schimbare gramaticală, „agro-urban” devenind treptat substantiv, la fel ca „urban”, „rural” sau „peri-urban” înainte, pierzând simultan cratima dintre cele două cuvinte.

 

3Mai mult, această ediție își propune să exploreze dimensiunea peisagistică a acestei probleme, să demonstreze legăturile dintre agro-urbanism și peisaj. Răspunsurile la apelul de publicare a lucrărilor publicat în noiembrie 2018 au confirmat avalanșa actuală de experimente și au relevat marea diversitate a contextelor în care se desfășoară. Acest lucru ridică întrebări cu privire la amploarea acestui concept și instrumentalizarea sa în dinamica clasică a puterii dintre oraș și agricultură, dar și cu privire la locul său în cadrul traiectoriilor tranzițiilor ecologice și al reînnoirii practicilor de planificare, precum și în cele pentru o agricultură mai sustenabilă (Poulot, 2014). Sunt acestea constructe, aceste numeroase discursuri care încearcă să treacă la stadiul unor proiecte mai concrete, viitorul planificării urbane și al agriculturii și cum vor transforma ele peisajele noastre cotidiene?

 

4Abordarea peisagistică poate fi înțeleasă în diverse moduri – această problemă nu își propune să definească peisajul și vom adopta definiția largă a Convenției Europene a Peisajului. Aceasta înseamnă, în primul rând, acordarea atenției aspectelor vizuale și senzoriale ale produsului, dinamicii în joc și percepțiilor contradictorii asociate acestora (Manola, Geisler, 2012). De asemenea, înseamnă, și într-o continuitate clară, considerarea peisajului ca o organizare spațială, un aranjament de relații, care necesită o anumită „transdisciplinaritate” pentru a fi abordată, un schimb între oameni de știință, practicieni și utilizatori (Fry, 2001). Aici, în special, examinăm ce produc relațiile dintre funcțiile agricole, alimentare, sociale, rezidențiale și economice în zonele metropolitane. În cele din urmă, aceste relații nu pot fi separate de conexiunea afectivă, trăită, țesută de utilizările spațiilor în care locuitorii trăiesc și/sau muncesc. Poate domeniul esteticii mediului (Berléant, 1997; Blanc, 2012) să integreze dimensiunea agricolă? Cum și în ce scopuri (productive, sociale, ecologice)?

 

5Aceste trei niveluri – percepția vizuală, organizarea spațială și relația afectivă – sunt surprinse în grade diferite în textele primite, primele două niveluri fiind destul de dominante. Astfel, ne permit să înțelegem dimensiunea peisagistică a proiectelor agro-urbane în diferitele lor componente. Într-adevăr, în timp ce peisajul agro-urban este imprimat și formează matricea proceselor aflate în acțiune (Berque, 1984), acesta se referă și la orientări teoretice ale peisajului, așa cum sunt definite de Jean-Marc Besse (Besse, 2010): pe de o parte, peisajele ca matrici ale mobilizărilor pentru schimbări agricole și urbane, așa cum sunt înțelese de profesioniștii din domeniul planificării și dezvoltării în fața provocărilor sociale și ecologice, iar pe de altă parte, peisajele ca produse ale unor dinamici teritoriale specifice.

 

Peisajele ca matrici ale mobilizărilor. Care este rolul peisajului în mobilizările pentru proiecte agro-urbane?

6În această căutare a unor noi echilibre între oraș și agricultură, peisajul poate fi central deoarece este împărtășit de toți locuitorii săi și, prin urmare, poate fi un factor sau un sprijin pentru mobilizare, deoarece este partea sensibilă a mediului de viață.

 

7Prima propunere, implementată de Jennifer Buyck și Aurore Meyfroidt, este legată de problema alimentelor. Aceasta examinează reînnoirea planificării urbane durabile contemporane, luând în considerare nevoile vitale ale populațiilor, vizând „o țesătură agro-urbană mai fertilă, adaptabilă și înrădăcinată”. Cu toate acestea, aceasta ridică și riscul ca dezvoltarea urbană să fie determinată de dorințe ușor manipulabile și cooptate în cadrul unor cadre liberale, în cele din urmă foarte tradiționale.

 

8A doua propunere este abordată în articolul lui Sophie Bonin: recunoașterea valorii peisajelor agricole poate contribui la crearea unei guvernanțe partajate între aleși și fermieri. Aceasta este ipoteza examinată, bazată pe construirea teritoriilor desemnate explicit ca agro-urbane de către Regiunea Île-de-France. Analiza relevă o mare complexitate și diversitate a situațiilor, dar evidențiază și cealaltă latură a relației cu peisajul, cu consecințe spațiale uneori prost luate în considerare sau chiar contradictorii, cum ar fi construirea de sere sau o creștere a numărului de vizitatori care dăunează activității agricole.

 

9Peisajul este în sfârșit înțeles de profesioniștii în planificare și dezvoltare, iar perspectiva celor implicați în modelarea orașului este cea care este atunci în joc. Sylvain Paquette, Philippe Poullaouec-Gonidec și Patrick Marmen prezintă un exemplu remarcabil de colaborare și dezvoltare de proiecte într-un orășel din suburbiile Montrealului. Relația dintre un cartier destinat densificării și structura agricolă existentă devine fundamentul pentru „figuri peisagistice”, care modelează proiectul.

 

10Un ultim text contribuie la această temă, în secțiunea Punct de vedere a revistei. În mod similar, dar la o scară diferită, cea a unui sit urban, Olivier Balaÿ și Rémi Junquera propun un proiect de cercetare în cadrul unei lucrări de doctorat: acesta implică urmărirea unui experiment de instalare a unei ferme urbane multifuncționale într-un cartier din Annemasse.

 

Peisaje produse de dinamica teritorială. Ce instrumente sunt disponibile pentru înțelegerea dinamicii peisajului agro-urban?

11Articolele din această secțiune se concentrează pe prezentarea peisajelor care apar din aceste noi conexiuni dintre oraș și agricultură: cele concepute ca instrumente în cadrul cadrelor de planificare, dar și cele care funcționează ca răspunsuri la extinderea urbană dificil de controlat. În toate cazurile, aceste peisaje reflectă interacțiuni complexe între părțile interesate, capacitatea lor de mobilizare și capacitatea lor de a propune soluții care pot înclina uneori spre agro-urban, alteori spre urban. Această atenție la dinamica părților interesate este o temă recurentă în toate textele și servește ca o abordare metodologică pentru înțelegerea dinamicii peisajului agro-urban.

 

12Claire Aragau și Monique Toublanc s-au concentrat astfel asupra marginii, o caracteristică cheie a agro-urbanismului în metropolele Nordului Global. Recalificarea acestui spațiu marginal, promovat ca instrument de diagnostic și loc pentru inventarea de noi proceduri juridice, este semnificativă în schimbarea de paradigmă privind relația dintre agricultură și oraș. Devenit un câmp al posibilităților, acest concept narează agro-urbanismul „în jurul unui mod de viață care intersectează locuința, mâncarea, munca și timpul liber într-un peisaj impregnat de o misiune ecologică”. În această inversare, însă, autorii indică riscul normalizării conceptului fără a lua în considerare părțile interesate sau chiar al instrumentalizării sale de către anumiți actori.

 

13Următoarele două texte scot la iveală peisajele agro-urbane din jurul unei importante metropole africane, Yaoundé din Camerun. Ele ilustrează natura transversală a întrebărilor pe această temă și promit schimburi fructuoase între cercetătorii care studiază Nordul Global și cei care studiază Sudul Global.

 

14Astfel, Gaston Ndock Ndock demonstrează că practicile agricole de la periferia urbană a orașului Yaoundé rezultă din restructurări spațiale și aranjamente sociale între populațiile care nu pot accesa proprietatea funciară urbană și proprietarii de terenuri din periferie. El se referă la „activismul agricol” al populațiilor sărace ca la un instrument de acces la terenuri, scopul final fiind transformarea drepturilor de utilizare a terenurilor (agricultura) într-un scop nou (construirea de locuințe familiale).

 

15Hugues Morell Meliki susține o observație similară și se dedică unei examinări foarte nuanțate a diferitelor traiectorii ale actorilor agricoli din periferia orașului Yaoundé. Deși obiectivul este accesul la terenurile urbane – dreptul la oraș, așa cum l-a descris Henri Lefebvre – articolul evidențiază, de asemenea, modul în care practicile agricole, adesea „frauduloase” deoarece sunt stabilite pe terenuri ocupate ilegal, devin legitime. Acestea dau naștere unei dinamici de dezvoltare urbană și „transformă spațiile inestetice în zone verzi și horticole”, pe scurt, contribuie la înfrumusețarea peisajului.

 

16Trei texte finale alcătuiesc această secțiune. Două provin din secțiunea „Punct de vedere” a revistei. Monique Poulot ne invită să (re)citim teza lui Michel Phlipponneau din 1957, *Viața rurală în suburbiile pariziene*, în lumina evoluțiilor recente în tema relațiilor urban-agricole. Pe lângă evidențierea originalității, a naturii pioniere și a caracterului fundamental al acestei lucrări pe această temă, aceasta oferă o oportunitate de a face un pas înapoi față de discursurile actuale, entuziaste. Acest lucru ne permite să scoatem în evidență probleme de cercetare care au fost oarecum trecute cu vederea, cum ar fi ruptura potențială pe care aceste noi profiluri de fermieri urbani o reprezintă cu structurile familiale tradiționale care stau la baza acestei profesii foarte specifice. Jean-Daniel Cesaro și Andrea Apolloni oferă o perspectivă diacronică și globală asupra relației dintre creșterea animalelor și viața urbană. În timp ce agricultura pare a fi redescoperită și uneori chiar celebrată astăzi, același lucru nu se poate spune despre creșterea animalelor. Sunt aceste probleme legate de sănătatea publică? Sau de peisaj? Autorii ne invită astfel să explorăm alte peisaje agro-urbane și să stabilim câteva repere metodologice.

 

17 aniÎn cele din urmă, în acest număr este inclusă și o recenzie de Pierre Donadieu, care evidențiază diverse publicații recente la interfața dintre cercetare și politicile publice privind agricultura urbană. Recenzia sa se concentrează în special pe un raport publicat de Consiliul Economic, Social și de Mediu (CESE) din Franța în 2019. Examinând avantajele și problemele proliferării actuale a proiectelor, autorul subliniază, de asemenea, necesitatea clarificării și coordonării conceptelor implicate, precum și a planului de acțiune pentru autoritățile publice. Textele, în ansamblu, explorează ipoteza conform căreia conceptul de agro-urbanism provine dintr-o preocupare crescândă pentru mediul de viață, care împletește estetica cu ecologia și unde a mânca mai bine (criteriile pentru „mai bine” fiind multiple) ocupă un loc central, ceea ce duce în cele din urmă la necesitatea ca atât agricultura, cât și planificarea urbană să își reînnoiască modelele.

 

18 aniFavorizând o abordare bazată pe peisaj, cercetarea care stau la baza acestor texte ilustrează, dacă este nevoie, că nu este ușor să vorbim în termeni analogi din perspectiva agriculturii și a orașului. Examinarea modului în care dinamica teritorială agro-urbană modelează peisajele agricole și urbane se dovedește a fi o chestiune complexă, practic incomensurabilă dacă nu este considerată separat. Căci toți autorii sunt de acord asupra existenței unor noi dinamici, care, din marginale, devin omniprezente în toate teritoriile în care agricultura încă joacă un rol semnificativ. Acest lucru este valabil și pentru dezvoltările agricole și alimentare: revenirea sau înființarea grădinăritului de piață, a livezilor, a eco-pastoralismului, a tranziției agro-ecologice, diversificarea sistemelor de cultură la scară largă, a metanizatorilor și adaptarea fermelor la programele alimentare locale. Multe dintre aceste dinamici contemporane nu sunt specifice zonelor agricole aflate sub influență metropolitană, dar contextul agro-urban le încurajează, le susține și le catalizează. Același lucru este valabil și pentru dezvoltările urbane, care, cu toate acestea, par mult mai subtile, așa cum demonstrează conceptul de planificare a marginii agro-urbane – puternic în retorică, slab în practică.

 

19O ultimă observație poate fi făcută în rezumat al acestei probleme. Doar două răspunsuri la apelul pentru lucrări s-au referit la dinamica noilor proiecte de agricultură urbană, iar acestea corespund unor formate specifice de publicație științifică, pe care le-am grupat în categoria „Punct de vedere”. Acest lucru confirmă implicit că noțiunea de agricultură urbană este legată în special de problemele periurbane și de prezența terenurilor deschise, necultivate. Dar poate că tema peisajului este deosebit de relevantă pentru lucrul asupra acestor spații periurbane, legate istoric de chestiuni de planificare și conservare a terenurilor agricole; în cele din urmă, în Franța, conceptul de peisaj este mai ușor asociat cu zonele rurale decât cu orașele, cu un cadru de reglementare care a evoluat abia din anii 1990 (Blanc, Glatron, 2005). Întrebarea rămâne, însă: sunt diferitele forme de agricultură urbană susținute în prezent de politici și finanțare puternice dezvoltate fără a ține cont de peisajele fizice produse sau de percepțiile pe care le evocă? Prinse în logica tehnocratică și ecologică, aceste proiecte nu iau în considerare peisajele produse, formal și estetic? Scopul este, cu siguranță, de a asigura alimente locale și sănătoase, educație ecologică și sociabilitate în cartier, dar nu este vorba, mai presus de toate, și de îmbunătățirea calității vieții în toate dimensiunile sale?

 

 

Bibliografie

DOI-urile sunt adăugate automat la referințe de Bilbo, instrumentul de adnotare bibliografică al OpenEdition.

Utilizatorii din instituțiile care sunt abonați la unul dintre programele freemium ale OpenEdition pot descărca referințele bibliografice pentru care Bilbo a găsit un DOI.

Berleant A., 1997, Viața în peisaj – Către o estetică a mediului , University Press of Kansas.

 

Berque A., 1984, „Amprenta-peisaj, matrice-peisaj: elemente ale unei probleme pentru o geografie culturală”, L’Espace géographique , 13-1, pp. 33-34.

DOI: 10.3406/spgeo.1984.3890

 

Besse J.-M., 2010, „Peisaj, spațiu sensibil, spațiu public”, Meta: Cercetare în hermeneutică, fenomenologie și filosofie practică, vol. II, 2, pp. 259-286.

 

Blanc N., 2012, Les nouvelles esthétiques urbaines , Armand Colin.

 

Blanc N., Glatron S., 2005. „Peisajul urban în planificarea urbană națională și politicile de mediu”, L’Espace Géographique, 1, pp. 65-80.

DOI: 10.3917/eg.341.80

 

Deverre C., Lamine C., 2010. „Sisteme agroalimentare alternative: o trecere în revistă a cercetării în științe sociale în limba engleză”, Economie Rurale, 317, pp. 57-73.

DOI: 10.4000/economierurale.2676

 

Donadieu P., 1998, Campanii urbane , Actes Sud.

 

Fry G., 2001, „Peisaje multifuncționale: către cercetare transdisciplinară”, Landscape and Urban Planning , 57, pp. 159-168.

DOI: 10.1016/S0169-2046(01)00201-8

 

Manola, T. și Geisler, É. 2012. „De la peisaj la atmosferă: peisajul multisenzorial. Propuneri teoretice pentru acțiune urbană sensibilă”, în J.-P. Thibaud și D. Siret (ed.), Atmosfere în acțiune(i) , Lucrările celui de-al 2-lea Congres Internațional privind Atmosferele, Montreal, pp. 677-682.

 

Marraccini E., Lardon S., Loudiyi S., Giacché G., Bonari E., 2013. „Sustenabilitatea agriculturii în teritoriile periurbane mediteraneene: probleme și proiecte agro-urbane în regiunea Pisa (Toscana, Italia)”, Cahiers d’agriculture, vol.  22, nr. 6.

 

Mumenthaler C., 2019. Invenția agriculturii urbane în Elveția. Agricultura și planificarea utilizării terenurilor puse la încercare de agricultura urbană. Cazurile Genevei, Zurichului și Lausannei, teză de doctorat, Universitatea din Geneva.

 

Poulot M., 2014, „Invenția agriculturii urbane în Île-de-France. Când orașul se regândește în jurul agriculturii”, Géocarrefour , 89, 1-2, pp. 11-19.

DOI: 10.4000/geocarrefour.9363

 

Petit C., Levavasseur F., Verger Y., 2018. „Reconectarea orașelor și a zonelor rurale: către simbioze agricole și agro-urbane? O explorare a Platoului Saclay”, VertigO , număr special 31, URL: http://journals.openedition.org/vertigo/21809

DOI: 10.4000/vertigo.21809

 

Robineau O., Toussaint-Soulard C., 2017. „Înțelegerea complexității legăturilor oraș-agricultură: valoarea unei abordări a sistemului agro-urban. Cazul orașului Bobo-Dioulasso, Africa de Vest”, Nature, Sciences, Sociétés, vol. 25, pp. 36-47.

 

Toublanc M., Poulot M., 2018, „Teritoriile agrourbane din Île-de-France: între peisaj obișnuit, peisaj agricol și peisaj alimentar”, Projets de Paysage, https://doi.org/10.4000/paysage.4782

DOI: 10.4000/paysage.4782

 

Vidal R., Fleury A., 2007. „De la orașul naturii la orașul agricol: proiectul agro-urban”, Anthos 3, pp. 59-60.

 

Note

 

1 A apărut în Franța mai târziu decât în ​​unele țări anglo-saxone (Deverre și Lamine, 2010): astfel, noțiunea de scurtcircuit a fost definită de Ministerul Alimentației, Agriculturii și Pescuitului în 2009.

 

  1. Proiectul AGRIGE: Arhipelaguri agro-urbane, guvernanță și rezistență, susținut de programul „Pentru și despre dezvoltarea durabilă” (INRAE, AgroParisTech, Regiunea Île-de-France), condus de Xavier Guiomar, reunește trei echipe de cercetare de la AgroParisTech, UMR LAVUE (Paris Ouest) și LAREP (ENSP). Acesta a făcut obiectul unui simpozion-atelier internațional organizat la Școala Națională de Arhitectură Peisagistică din Versailles și pe platoul Saclay în zilele de 6 și 7 iunie 2018, axat pe tema peisajelor agro-urbane. Vezi https://psdr.fr/archives/INS387PDFN2.pdf

 

 

 

Referință electronică

Sophie Bonin și Monique Poulot , „Peisaje agrourbane: dinamică și proiecte ” ,  Territoire en mouvement Revue de géographie et aménagement [Online], 44-45 | 2020, publicat online 16 mai 2020 , accesat 21 decembrie 2025. URL :  http://journals.openedition.org/tem/6517; DOI  : https://doi.org/10.4000/tem.6517

 

Acest articol este citat de

(2023) Desen, Design, Proiect . DOI: 10.36253/979-12-215-0119-3

Aragau, Claire. (2022) Relocarea terenurilor agricole în oraș: soluri și peisaje de (re)descoperit. Proiecte peisagistice . DOI: 10.4000/paysage.31430

Fort-Jacques, Théo și Marchadier, Côme. (2022) Construirea solidarității în politicile alimentare ale métropolei Nantes: tensiuni între dinamica participativă și afirmarea actorilor publici. Norois , 262. DOI: 10.4000/norois.11774

Thierry, Axelle. (2022) Hibridizarea urbanului și a agricolului: de la lexicon la proiect peisagistic. Landscape Projects , 26. DOI: 10.4000/paysage.28524

Delfosse, Claire; Poulot, Monique. (2019) Ruralul, o categorie operațională pentru înțelegerea transformărilor socio-spațiale franceze. Geografia rurală de ieri până astăzi. Buletinul Asociației Geografilor Francezi , 96. DOI: 10.4000/bagf.5818

 

 

Autori

Sophie Bonin

 IDREF: https://idref.fr/060911530

 ORCID: https://orcid.org/0000-0003-2495-4178

 VIAF: http://viaf.org/viaf/194873727

 ISNI: https://isni.org/isni/0000000357162871

 BNF: http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb156803382

Lector, Școala Națională de Arhitectură a Peisajului, Versailles;

Laboratorul LAREP,

10 Rue du Maréchal Joffre,

78000 Versailles;

s.bonin@versailles.ecole-paysage.fr

 

Articole de același autor

Transformări agroecologice într-un oraș cu patrimoniu: sustenabilitatea agriculturii urbane prin prisma peisajului [Text integral]

Transformări agroecologice într-un oraș cu patrimoniu: o perspectivă peisagistică asupra agriculturii urbane și a sustenabilității acesteia

Publicat în Territoire en mouvement, Revue de géographie et aménagement , 61-62 | 2024

Apariția agro-urbanismului în Franța și modelul asociativ Île-de-France: o dinamică peisagistică pentru spațiile periurbane? [Text integral]

Apariția în Franța a agrourbanului și modelul de organizare teritorială în Ile-de-France: o mișcare peisagistică pentru suburbii?

Publicat în Territoire en mouvement, Revue de géographie et aménagement , 44-45 | 2020

Monique Poulot

 IDREF: https://idref.fr/05506051X

 VIAF: http://viaf.org/viaf/22318391

 ISNI: https://isni.org/isni/0000000003026231

 BNF: http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb13620829z

Profesor,

Universitatea Paris-Nanterre

, Clădirea Max Weber, UMR LAVUE,

200 avenue de la République

, 92001 Nanterre Cedex,

mpoulotmoreau@parisnantre.fr

 

Articole de același autor

Recitește Michel Phlipponneau în 2020: de la viața suburbană rurală la viața agrourbană? [Text integral]

Citește Michel Phlipponneau în 2020: de la viața rurală suburbană la agrourbană?

Publicat în Territoire en mouvement, Revue de géographie et aménagement , 44-45 | 2020

Povești despre AMAP-uri din regiunea Île-de-France: când mâncatul pune mâncarea locală în valoare în toate formele sale [Text integral]

Povești CSA din Île de France: ce înseamnă când spun „Mâncarea locală”?

Publicat în Territoire en mouvement, Revue de géographie et aménagement , 22 | 2014

 

 

https://journals.openedition.org/tem/6517

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Vom fi cu toții cyborgi mâine?

 

 

Jean-Claude Heudin

Acest articol analizează ipoteza adesea discutată a unei evoluții viitoare a oamenilor în cyborgi. Un cyborg, sau organism cibernetic, este o creatură hibridă compusă din părți organice și cibernetice. Argumentăm că, contrar viziunii caricaturizate a unui fel de robot format dintr-un endoschelet metalic acoperit cu țesut viu, post-omul va fi o ființă umană ca tine și ca mine, dar probabil „îmbunătățită” prin progresele combinate ale cibertehnologiei, biotehnologiei și nanotehnologiei. Dispozitivele care permit conectivitate constantă la rețelele informaționale, în special, nu vor fi implantate în corp, ci mai degrabă integrate în îmbrăcăminte purtată aproape de piele.

 

 

 

Introducere

  1. Povestea unui blestem
  2. Salvatorul umanității
  3. Roboți și alte avatare
  4. Mituri și limitări
  5. Va fi post-umanul un cyborg?
  6. Evoluția exodarwiniană
  7. Homo Numeris

 

Concluzie

 

 

Introducere

1Trăim într-o eră în care evoluția tehnologică pare să se accelereze într-o asemenea măsură încât unii tehno-profeți văd posibilitatea unei singularități (KURZWEIL, 2005). Această singularitate, asemenea unei găuri negre, ar limita orizontul nostru predictiv la doar câțiva ani. În consecință, ar urma schimbări radicale în mediul nostru și o evoluție fără precedent a speciei umane. Oamenii ar deveni atunci cyborgi, un fel de creatură hibridă, parte om, parte mașină. Și-ar putea chiar încărca mintea într-un computer, eliberându-se astfel în sfârșit de toate constrângerile organice.

 

2Este adevărat că dezvoltarea convergentă a nanotehnologiilor, biotehnologiilor și cibertehnologiilor sugerează progrese semnificative în următorii ani (HEUDIN, 2008). Deși este încă dificil de estimat impactul potențial al unei astfel de convergențe, nu este nevoie să invocăm o singularitate tehnologică ipotetică, o descendentă a Legii lui Moore care nu a cerut așa ceva. Istoria științei și tehnologiei este plină de declarații profetice, fie că prevăd un viitor luminos sau, dimpotrivă, apocalipsa. Aceste declarații sunt interesante ca experimente de gândire sau pentru scrierea de scenarii pentru filme de succes, dar, în general, nu constituie programe de cercetare bune.

 

1 Acest articol include în introducere o parte din textul din „Roboți și avatare: Înapoi în viitor (…)

3În acest prim articol , vom examina impactul dezvoltării ființelor artificiale, roboților și a altor avatare asupra evoluției umane. După ce vom trece în revistă câteva aspecte ale contextului istoric și cultural al dezvoltării lor, precum și o scurtă tipologie, vom discuta ipoteza adesea citată a evoluției viitoare a ființelor umane către cyborgi.

 

  1. Povestea unui blestem

4Timp de peste două mii de ani, istoria creaturilor artificiale în Occident a fost una a unui blestem. Oamenii, lipsiți prin natura lor de puterile unui zeu creator omnipotent și inaccesibil, își depășesc limitele și suferă în schimb mânia divină. În toate miturile antice – cu excepția lui Pygmalion și Galateea (Heudin, 2009) – și în toate poveștile inspirate ulterior de acestea, găsim o structură narativă identică construită pe un cadru ternar dublu (Heudin, 2009). Primul definește cei trei protagoniști principali:

1 – creatorul, care este în general un artist sau un savant;

2 – creatura artificială în sine, care este percepută imediat ca un fel de monstru;

3 – o entitate sau forță divină care posedă puterea de a da viață.

 

5A doua trinitate definește scenariul:

1- creatorul folosește un material inert, în general natural, cum ar fi fildeșul în cazul Galateei, argila și apa în cazul Pandorei sau al Golemului;

2- ființele artificiale sunt întotdeauna concepute și fabricate de om prin stăpânirea perfectă a unei arte sau a unei tehnologii;

3- omul singur nu poate da viață sau inteligență și, prin urmare, are loc în mod necesar intrarea în scenă a unui principiu „superior” care scapă controlului său.

 

Figura 1: Monstrul lui Frankenstein din filmul lui James Whale din 1931, bazat pe romanul lui Mary Shelley, este arhetipul creaturii artificiale blestemate.

 

Cu amabilitatea © Universal Pictures

 

6Din această situație, evenimentele se vor desfășura într-un lanț de evenimente care vor duce la un sfârșit tragic. Sfidând în mod deliberat dictatele religioase, creatorul vinovat își atrage mânia divină și trebuie să răspundă pentru acțiunile sale. Creatura scapă apoi de sub controlul său și se întoarce împotriva lui sau a celor dragi înainte de a dispărea ea însăși.

 

7Această tendință a fost întărită de tradiția creștină și de poruncile Decalogului. Ulterior, a fost alimentată de anxietățile legate de dezvoltarea tehnologică, care a fost cel mai adesea resimțită ca o provocare la adresa locului umanității în societate. Aceste temeri s-au tradus în narațiuni fictive în care omenirea trebuie să dispară pentru a face loc unei civilizații a mașinilor, mai eficientă deoarece este lipsită de orice emoție. Această perspectivă sumbră ar trebui văzută pur și simplu ca o variație a narațiunii pe care tocmai am descris-o, dar una care se aplică la scara umanității în ansamblu, mai degrabă decât unui număr mic de protagoniști.

 

  1. Salvatorul umanității

8Această viziune dramatică asupra ființelor artificiale nu este însă universală. În Japonia, roboții nu sunt sclavi rebeli, ci salvatori ai umanității. Nu sunt mașinile fără suflet și periculoase din ficțiunea occidentală, ci tovarăși pentru bătrâni și bolnavi.

 

9Istoria creaturilor artificiale japoneze este legată de dezvoltarea karakuri ningyō , care ar putea fi tradusă aproximativ ca „păpușă automată” (HEUDIN, 2009). În timp ce automatele europene create de maeștrii ceasornicari în timpul Iluminismului urmăreau în primul rând să uimească prinții, micile păpuși automate japoneze erau concepute ca divertisment popular. Ele reprezentau o legătură între forțele sacre și umanitate. Această tradiție a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării roboticii în Japonia și asupra viziunii unui viitor în care oamenii coexistă cu roboții. Prin urmare, pentru japonezi, roboții nu sunt doar instrumente industriale, utilitare sau recreative; ei fac parte din cultura lor, cei mai sofisticați fiind considerați adevărate „comori”.

 

Figura 2: Tetsuwan Atom (Astroboy), micul „robote atomic”, este primul erou de benzi desenate și animație postbelic din Japonia.

 

Figura 2: Tetsuwan Atom (Astroboy), micul „robote atomic”, este primul erou de benzi desenate și animație postbelic din Japonia.

Mărire original (jpeg, 184k)

Creat de Osamu Tezuka, Colecție privată.

 

  1. Roboți și alte avatare

10Aceste două viziuni contradictorii au produs numeroase forme de creaturi artificiale de-a lungul istoriei. Aici, ne vom limita discuția la cele mai fantastice dintre acestea, și anume androizii. Aceasta nu înseamnă că alte forme sunt neinteresante, în special cele inspirate de regnurile animal și vegetal, dar trebuie recunoscut că dorința de a crea oameni artificiali a fost întotdeauna în prim-planul imaginației și cercetării. Am oferit anterior câteva motive pentru această fascinație, chiar dacă, a priori, reproducerea sexuată ar fi trebuit să fie suficientă (HEUDIN, 2008).

 

11Se pot distinge mai multe forme de creaturi androide artificiale. O primă abordare este de a diferenția între cele create în formă fizică și cele, descrise ca virtuale, care există în memoria computerului. Există șase forme fizice:

1- Statuile vii sunt cele mai vechi încercări de a reproduce artificial ființele umane. De la statuile animate egiptene la bile grecești antice, acestea au influențat considerabil istoria creaturilor artificiale.

2- Odată cu apariția mecanismelor de ceasornic, automatele au devenit modelul pentru viață. Eliberate de nevoia unui intermediar uman pentru a se mișca, comportamentele lor au rămas totuși limitate la secvențe neschimbate până la începutul secolului al XX-lea.

3- Roboții au succedat în mod natural automatelor. Spre deosebire de acestea din urmă, acestea sunt „situate” în mediul lor. Cu alte cuvinte, sunt capabile să interacționeze cu acesta și să își adapteze comportamentul.

4- Mecha (prescurtare de la mecanic) reprezintă un tip de android specific Japoniei. În majoritatea cazurilor, este un fel de armură gigantică controlată de un om din interior.

5- Cyborgii reprezintă o altă formă hibridă contemporană care îmbină intim organicul și mașina. Pot fi roboți cu o înveliș organic adăugat sau oameni „reparați” sau „amplificați” cu proteze tehnologice.

6- Clonele sunt ființe organice reproduse prin clonare și posibil modificate genetic.

 

Figura 3: Evoluția diferitelor prototipuri de roboți de mers dezvoltați de Honda Motor până la cel mai recent model Asimo

 

Figura 3: Evoluția diferitelor prototipuri de roboți de mers dezvoltați de Honda Motor până la cel mai recent model Asimo

Mărire original (jpeg, 152k)

Cu amabilitatea © Honda Motor

 

12Formele virtuale, la rândul lor, se împart în trei categorii:

1- Inteligența artificială (IA) este cea mai veche formă de ființă virtuală. Sunt entități algoritmice autonome capabile să reproducă unele dintre funcțiile esențiale ale creierului uman: raționament, calcul, învățare, memorie, emoții etc.

2- Avatarurile sunt reprezentări grafice ale ființelor virtuale sau reale. Acestea variază de la simple pictograme bidimensionale la oameni virtuali tridimensionali hiperrealisti.

3- Fantomele (sau fantomele digitale) sunt entități algoritmice sau structuri de memorie care adună „urmele digitale” și amintirile unei ființe vii, fie ea vie, fie decedată.

 

13Se întâmplă frecvent ca categoriile pe care le-am prezentat aici să fie utilizate pe scară largă. Astfel, în limbajul comun, orice creatură artificială, indiferent de natura sa, este adesea echivalată cu un „robot”. Dificultatea apare și din faptul că, în practică, limitele dintre aceste categorii nu sunt clare. Într-adevăr, nu este neobișnuit ca o creatură artificială să se încadreze în mai multe dintre ele. O descriere mai detaliată a acestei tipologii a fost publicată (HEUDIN, 2009) (Figura 4).

 

Figura 4: Avatar controlat de EVA (Evolutionary Virtual Agent), o tehnologie dezvoltată de autor pentru a crea inteligențe artificiale

 

Figura 4: Avatar controlat de EVA (Evolutionary Virtual Agent), o tehnologie dezvoltată de autor pentru a crea inteligențe artificiale

Mărire original (jpeg, 236k)

© J.-C. Heudin și Institutul pentru Internet și Multimedia.

 

  1. Mituri și limitări

14În cazul ființelor artificiale, știința, tehnologia și imaginația se împletesc și se îmbogățesc reciproc. În această buclă stranie, este adesea dificil să se facă distincția între imposibil și posibil, improbabil și probabil. În domeniul imaginației, totul este într-adevăr posibil. Astfel, multe romane și scenarii science fiction explorează orizonturile viitorului nostru cu o creativitate nestăvilită. Aceste povești fantastice au un rol important de jucat ca laboratoare de idei, demonstrând coerența universurilor fictive sau evidențiind potențialele capcane ale anumitor practici. Cu toate acestea, nu trebuie să fim naivi și să luăm ad litteram ceea ce este descris, mai ales în filmele de succes, al căror scop este de a atrage un public cât mai larg posibil prin divertisment spectaculos.

 

15Realitatea este mult mai restrictivă. Crearea de artefacte tehnologice este supusă numeroaselor limitări care definesc domeniul posibilităților: legile fizicii, cunoștințele noastre și tehnologiile disponibile, interesul practic și costul financiar, ca să nu mai vorbim de acceptabilitatea socială și etica. Astfel, deși science fiction-ul a descris adesea viitorul nostru cu mașini zburătoare, mașinile reale vor rămâne la sol mult timp de acum înainte, spre frustrarea șoferilor blocați în ambuteiaje. În mod similar, uitați de mecanismele prea grele și prea scumpe, de armatele de clone fără minte sau chiar de încărcarea minții cuiva într-o rețea neuronală electronică.

 

  1. Va fi post-umanul un cyborg?

16Ni se povestește adesea despre un viitor în care oamenii devin un fel de Frankenstein cibernetic, cu corpurile pline de implanturi mecatronice. În alte extrapolări îndrăznețe, umanitatea este decimată de o hoardă de roboți însetați de sânge care se răzvrătesc împotriva creatorului lor. Unii, în cele din urmă, tânjesc după un post-om eliberat de tirania unui corp organic devenit brusc învechit după milenii de slujire fidelă. Pentru a încerca să vedem lucrurile mai clar, este mai întâi necesar, așa cum tocmai am subliniat, să ne scăpăm de prejudecăți și iluzii fantastice.

 

17 aniTermenul „cyborg” a fost introdus inițial de M.E. Clynes și N.S. Kline în 1960 pentru a descrie un om „îmbunătățit” care putea supraviețui în medii extraterestre (Clynes și Kline, 1960). Acest concept a provenit dintr-o reflecție asupra necesității unei relații mai strânse între oameni și mașini pentru explorarea spațiului. Ulterior, conceptul de cyborg a fost studiat pe larg. D. Haraway a oferit o definiție considerată acum clasică: „Cyborgul este un organism cibernetic, un hibrid între mașină și ființă vie, o creatură a realității sociale, precum și un personaj dintr-un roman” (1991).

 

18 aniAceastă creatură hibridă, parte om, parte mașină, poate fi așadar concepută fie ca un robot căruia i se adaugă elemente organice, fie, dimpotrivă, poate rezulta din adăugarea de proteze „mecanice” la o ființă vie. În science fiction-ul cyberpunk, aceste două tipuri de creaturi sunt frecvent întâlnite. Printre cele mai emblematice se numără Terminator , creat de James Cameron în 1984, pentru prima categorie, și Robocop , regizat de Paul Verhoeven în 1987, pentru a doua.

 

Figura 5. Terminator reprezintă arhetipul „mașinii cyborg”, un monstru cibernetic care întruchipează toate temerile occidentale asociate cu creaturile artificiale.

 

Figura 5. Terminator reprezintă arhetipul „mașinii cyborg”, un monstru cibernetic care întruchipează toate temerile occidentale asociate cu creaturile artificiale.

Mărire original (jpeg, 148k)

Cu amabilitatea © Columbia Pictures.

 

19Cyborgul Terminator este un robot android acoperit de o carapace organică pentru a semăna cu o ființă umană, permițându-i să se infiltreze și să o anihileze. Simbolizează toate abuzurile posibile ale acestui tip de creatură: un monstru aproape invincibil, fără milă, lipsit de emoții și fără suflet. Este punctul culminant caricatural al mitului mașinii blestemate care se întoarce împotriva umanității. Din fericire, în realitate, astfel de monștri sunt extrem de improbabili. Rareori vedem „aspiratoarele robot” evoluând pe furiș ani de zile, doar pentru a se năpusti brusc ca niște bestii însetate de sânge asupra gospodinelor îngrozite.

 

Figura 6. Robocop reprezintă imaginea „cyborgului uman”, un om „reparat” prin tehnologie care se luptă să-și recâștige umanitatea.

 

Figura 6. Robocop reprezintă imaginea „cyborgului uman”, un om „reparat” prin tehnologie care se luptă să-și recâștige umanitatea.

Mărire original (jpeg, 128k)

Cu amabilitatea © Orion Pictures.

 

20Robocop, la rândul său, reprezintă arhetipul „cyborgului uman”: un ofițer de poliție ucis care este „reparat” prin înlocuirea organelor sale distruse cu proteze mecatronice. Însă linia dintre „omul reparat” și „omul augmentat” este subțire. O linie pe care scenaristul o depășește cu bucurie, înzestându-l pe fostul ofițer de poliție cu abilități supraomenești.

 

21 de aniAceastă a doua concepție a cyborgului, deși încă destul de caricaturală, este totuși mai credibilă.

 

22Dintr-o anumită perspectivă, istoria cyborgilor nu a început cu cibernetica, ci cu medicina, care încearcă să repare organismul bolnav sau rănit și să prelungească viața umană. În acest sens, unii pacienți cu proteze sau implanturi cibernetice pot fi deja considerați cyborgi. Prin extensie, am putea argumenta că oamenii moderni sunt, de asemenea, un fel de cyborg, luând în considerare toate tehnologiile necesare, chiar esențiale, pentru adaptarea la viața modernă. Aceste tehnologii cu siguranță nu sunt încă implantate în corpurile lor, dar unii cred că ar trebui să fie într-o zi.

 

23 de aniVa fi omul viitorului plin de implanturi și proteze? Pentru a încerca să răspundem la această întrebare, trebuie să facem un pas înapoi și să luăm în considerare evoluția umană în ansamblu.

 

  1. Evoluția exodarwiniană

24Contrar viziunii liniare asupra unui arbore genealogic, evoluția umană seamănă mai mult cu un tufiș cu multe ramuri. Diviziunile dintre liniile genealogice care au condus la diferitele specii de maimuțe moderne și la genul Homo au avut loc succesiv. Cea mai recentă divizare, care ne separă de Panini, cu alte cuvinte, linia cimpanzeilor, datează din epoca Miocen, între 10 și 6 milioane de ani în urmă. Cei mai vechi reprezentanți ai genului Homo, Homo habilis și Homo rudolfensis , par să fi apărut în Africa acum 2,5 milioane de ani, într-o perioadă de schimbări climatice semnificative, pentru a dispărea acum aproximativ 1,6 milioane de ani. Contemporan al ultimului Homo habilis, Homo ergaster poseda caracteristici care semănau foarte mult cu cele ale oamenilor moderni: statură mare, bipedism exclusiv, o capacitate craniană mare și așa mai departe. Aceștia sunt probabil strămoșii lui Homo erectus , Homo neanderthalensis și Homo sapiens . Odată cu dispariția omul de Neanderthal, omul de Cro-Magnon, cunoscut și sub numele de Homo sapiens , a devenit primul reprezentant al speciei noastre, acum aproape 200.000 de ani.

 

25Homo sapiens , care înseamnă „om înțelept și inteligent” în latină, a evoluat foarte puțin din punct de vedere biologic de atunci. Dar, datorită capacităților sale cerebrale, și-a dezvoltat inteligența și și-a cucerit mediul. A inventat unelte și numeroase tehnici, pe care le-a perfecționat de-a lungul secolelor. Deși practic a încetat să evolueze biologic, artefactele pe care le creează modifică profund lumea. Aceste „proteze tehnologice” îi permit să se adapteze mai rapid la schimbările din mediul său.

 

26Michel Serres numește această mișcare evolutivă originală către obiecte care externalizează mijloacele de adaptare „exodarwinism” (Serres, 2001). Acest principiu evocă, de asemenea, în anumite privințe, evoluția prin „simbioză lamarckiană” propusă de D. Farmer și A. Belin (1992). Spre deosebire de hominizare, care a caracterizat trecerea la postura verticală, descoperirea focului și a primelor unelte, coevoluția oamenilor și a mediului lor tehnologic nu este, prin urmare, abandonarea naturii umane, ci mai degrabă evoluția sa exodarwiniană.

 

27În acest context, ființele artificiale reprezintă unul dintre cele mai semnificative aspecte. Ele au fost, de fapt, întotdeauna icoane ale celor mai avansate tehnologii (Heudin, 2008). Într-adevăr, în timp ce anumite funcții, cum ar fi locomoția bipedă, care a dus la crearea a tot felul de vehicule, sunt inerent artificiale, ființele artificiale reprezintă o încercare de a externaliza corpul în ansamblu. În mod similar, dezvoltarea internetului poate fi văzută ca o externalizare globală a capacității creierului uman. Homo sapiens nu se mai limitează la transmiterea orală a culturii sale; el creează instrumente care îi permit să memoreze și să comunice la scară planetară.

 

  1. Homo Numeris

28 de aniCorpurile noastre organice nu mai evoluează suficient de rapid într-o lume cu o dinamică complexă și mult mai rapidă. În timp ce tendința predominantă este de a externaliza anumite funcții sub formă de artefacte tehnologice, asistăm mai recent la apariția unor „proteze” care seamănă foarte mult cu corpul. Datorită progreselor în nanotehnologie, este de conceput că, în cele din urmă, va fi posibilă reducerea dimensiunii unora dintre aceste proteze la nivel molecular (DREXLER, 1986). În mod similar, progresele în biotehnologie permit imaginarea îmbunătățirii anumitor funcții organice. Astfel, rezultatele recente din biologia sintetică arată că, în câteva decenii, va fi posibilă crearea de virusuri și bacterii programate să îndeplinească sarcini specifice în propriul nostru corp (VENTER, 2010).

 

29Omul „reparat” și omul „augmentat” se vor contopi treptat. Omul viitorului va fi probabil un amestec între un cyborg cu implanturi bio- și nanotehnologice invizibile și un Om Modificat Genetic (OMG). Prin urmare, cu siguranță nu va semăna cu monstrul lui Frankenstein sau cu Terminator-ul lui James Cameron. După cum am discutat, presiunea selectivă a mediului nostru cultural, etic și moral ar trebui să elimine „în mod natural” toate fanteziile fantastice. „Post-omul” ar trebui, în cele din urmă, să fie la fel de uman ca tine și ca mine, dar mai robust împotriva bolilor, cu o durată de viață semnificativ mai lungă și cu capacități fizice și mentale îmbunătățite, fără a deveni supraomenesc. Probabil va purta haine care încorporează numeroase dispozitive tehnologice care îi vor spori și mai mult abilitățile.

 

30Una dintre cele mai dramatice „creșteri” este legată de evoluția rețelelor de informații și comunicații. Cu doar câțiva ani în urmă, unii credeau că aceste tehnologii îi vor face pe oameni solitari și profund sedentari. Faptele arată că se întâmplă exact opusul: niciodată până acum oamenii nu au călătorit și nu au comunicat atât de mult unii cu alții. Ecranele s-au micșorat în dimensiuni și au devenit mobile, iar rețelele au devenit sociale.

 

31 de aniInternetul este adesea comparat cu o lume virtuală, contrastând-o cu lumea reală. Cu toate acestea, este probabil ca evoluția rețelelor să ducă la integrarea unui număr tot mai mare de sisteme și clădiri, mașini, vehicule și obiecte conectate de tot felul. În același timp, tehnologiile de realitate augmentată vor permite suprapunerea virtualului peste real, extinzându-i și mai mult capacitățile.

 

Figura 7. Simulare a unei interfețe de realitate augmentată pe un dispozitiv mobil care permite utilizatorului să suprapună informații dintr-o rețea socială peste vizualizarea sa asupra mediului în timp real.

 

Figura 7. Simulare a unei interfețe de realitate augmentată pe un dispozitiv mobil care permite utilizatorului să suprapună informații dintr-o rețea socială peste vizualizarea sa asupra mediului în timp real.

Mărire original (jpeg, 124k)

© Institutul de Internet și Multimedia.

 

32Homo Numeris va fi conectat constant la această „cibersferă” emergentă, având astfel acces la informațiile de care are nevoie în orice moment. În acest ocean informațional, va fi ajutat de entități algoritmice inteligente, cu alte cuvinte, Inteligențe Artificiale (IA). În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul IA, dar nu am ajuns încă la stadiul unor entități algoritmice autonome și inteligente care să permită o utilizare cu adevărat pe scară largă. Pentru a realiza acest lucru, probabil trebuie să abandonăm, încă o dată, fanteziile unei IA capabile să rivalizeze sau chiar să înlocuiască intelectul uman. Inteligența „mașinică” (Harrison și Minsky, 1994) va fi cu siguranță, în cele din urmă, destul de diferită și complementară inteligenței umane. Pe de o parte, avem un sistem organic complex produs de milenii de evoluție, ale cărui decizii sunt influențate în mare măsură de emoție și instinct. Pe de altă parte, vom avea IA cu o putere de calcul, logică și capacități de acces la informații fără precedent. Aceste IA vor trebui totuși să integreze limbajul nostru și anumite aspecte emoționale pentru comunicarea non-verbală pentru a conversa cu noi mai simplu și, astfel, să ne asiste eficient în activitățile noastre zilnice.

 

Figura 8: Experimentare cu o inteligență artificială capabilă să converseze cu utilizatorul în limbaj natural

 

Figura 8: Experimentare cu o inteligență artificială capabilă să converseze cu utilizatorul în limbaj natural

Mărire original (jpeg, 248k)

Această nouă generație de inteligență artificială nu numai că își poate folosi baza de cunoștințe, ci poate și căuta direct pe internet informațiile necesare. În exemplul de mai jos, utilizatorul a pus întrebarea „ce este un creion?”

 

© Cercetarea Creaturilor Artificiale.

 

33 de aniChestiunea acceptabilității sociale a acestor schimbări este, cu siguranță, deschisă la îndoială. Calea evolutivă pe care am pornit nu se poate reduce la un orizont de doar câțiva ani. Va necesita, fără îndoială, mai multe generații. Prin urmare, este probabil ca unele dintre rezervele noastre actuale să nu mai aibă sens într-un mediu social și cultural care el însuși va fi evoluat profund. Ce ar spune străbunicii noștri dacă le-am putea explica că astăzi aproape un miliard de oameni își afișează în mod voluntar viața socială pe o rețea informațională accesibilă tuturor?

 

Concluzie

34În acest articol, nu am anunțat nicio profeție nouă spectaculoasă. Dimpotrivă, am încercat să lăsăm deoparte fanteziile pentru a dobândi o perspectivă mai clară. Departe de amenințarea prezisă, ființele artificiale au un rol important de jucat în societatea umană. Ele reprezintă o formă complet dezvoltată de evoluție exo-darwiniană, care a început în zorii umanității, odată cu inventarea primelor unelte. Înțeleptul câmpiilor africane a devenit Omul Digital, cu siguranță un fel de cyborg cu multiple proteze tehnologice, dar care ar trebui să rămână fundamental uman. Unii visează la o întoarcere la o natură liberă de orice influență umană, dar aceasta nu este calea pe care a ales-o omenirea. Viitorul pare să prindă contur într-o buclă stranie și simbiotică între omenire, tehnologiile sale și constrângerile unei planete din care face parte integrantă. Homo Numeris trebuie să rămână și el înțelept.

 

Începutul paginii

Bibliografie

DOI-urile sunt adăugate automat la referințe de Bilbo, instrumentul de adnotare bibliografică al OpenEdition.

Utilizatorii din instituțiile care sunt abonați la unul dintre programele freemium ale OpenEdition pot descărca referințele bibliografice pentru care Bilbo a găsit un DOI.

CLYNES, ME, KLINE, NS, 1960, Cyborgi și spațiu, Astronautică (septembrie 1960).

 

DREXLER, KE, 1986, Motoarele creației – Era viitoare a nanotehnologiei , New York: Anchor Books.

 

FARMER, JD, BELIN, AA, 1992, Viața artificială: Evoluția viitoare, Artificial Life II , SFI Studies in the Sciences of Complexity, vol. X, Reading: Addison-Wesley, pp. 815–840.

 

HARAWAY, D., 1991, Un manifest Cyborg: Știință, tehnologie și feminism socialist la sfârșitul secolului al XX-lea, Simieni, Cyborgi și femei: Reinventarea naturii , New York: Routledge.

 

HARRISON, H., MINSKY, M., 1994, Problema Turing , Paris: Livre de Poche, colab. „Science Fiction”, 409 p.

 

HEUDIN, J.-C., 2008, Creaturi artificiale , Paris: Odile Jacob.

 

HEUDIN, J.-C., 2009, Roboți și avatare – Visul lui Pygmalion , Paris: Odile Jacob.

 

HEUDIN, J.-C., 2010, Robots & Avatars: back to the future!, Vaucanson & The Artificial Man – From automata to robots , Presses Universitaires de Grenoble, Editat de CC Spillemaecker & Musée dauphinois, Grenoble: PUG, pp. 77-86.

 

KURZWEIL, R., 2005, Singularitatea e aproape , New York: Viking.

 

SERRES, M., 2001, Hominescence , Paris: Le Pommier, pp. 65–66.

DOI: 10.5040/9781474247078

 

VENTER, CJ și colab., 2010, Crearea unei celule bacteriene controlate de un genom sintetizat chimic, Science , vol. 329, n. 5987, p. 52-56.

 

Începutul paginii

Note

1 Acest articol include în introducere o parte din textul din „Roboți și avatare: Înapoi în viitor!” (HEUDIN, 2010).

 

Începutul paginii

Tabel de ilustrații

 

Titlu    Figura 1: Monstrul lui Frankenstein din filmul lui James Whale din 1931, bazat pe romanul lui Mary Shelley, este arhetipul creaturii artificiale blestemate.

Credite     Cu amabilitatea © Universal Pictures

URL-ul      http://journals.openedition.org/tem/docannexe/image/1469/img-1.jpg

Fişier   imagine/jpeg, 140k

 

Titlu    Figura 2: Tetsuwan Atom (Astroboy), micul „robote atomic”, este primul erou de benzi desenate și animație postbelic din Japonia.

Credite     Creat de Osamu Tezuka, Colecție privată.

URL-ul      http://journals.openedition.org/tem/docannexe/image/1469/img-2.jpg

Fişier   imagine/jpeg, 184k

 

Titlu    Figura 3: Evoluția diferitelor prototipuri de roboți de mers dezvoltați de Honda Motor până la cel mai recent model Asimo

Credite     Cu amabilitatea © Honda Motor

URL-ul      http://journals.openedition.org/tem/docannexe/image/1469/img-3.jpg

Fişier   imagine/jpeg, 152k

 

Titlu    Figura 4: Avatar controlat de EVA (Evolutionary Virtual Agent), o tehnologie dezvoltată de autor pentru a crea inteligențe artificiale

Credite     © J.-C. Heudin și Institutul pentru Internet și Multimedia.

URL-ul      http://journals.openedition.org/tem/docannexe/image/1469/img-4.jpg

Fişier   imagine/jpeg, 236k

 

Titlu    Figura 5. Terminator reprezintă arhetipul „mașinii cyborg”, un monstru cibernetic care întruchipează toate temerile occidentale asociate cu creaturile artificiale.

 

 

 

Titlu    Figura 6. Robocop reprezintă imaginea „cyborgului uman”, un om „reparat” prin tehnologie care se luptă să-și recâștige umanitatea.

Credite     Cu amabilitatea © Orion Pictures.

URL-ul      http://journals.openedition.org/tem/docannexe/image/1469/img-6.jpg

Fişier   imagine/jpeg, 128k

 

Titlu    Figura 7. Simulare a unei interfețe de realitate augmentată pe un dispozitiv mobil care permite utilizatorului să suprapună informații dintr-o rețea socială peste vizualizarea sa asupra mediului în timp real.

Credite     © Institutul de Internet și Multimedia.

URL-ul      http://journals.openedition.org/tem/docannexe/image/1469/img-7.jpg

Fişier   imagine/jpeg, 124k

 

Titlu    Figura 8: Experimentare cu o inteligență artificială capabilă să converseze cu utilizatorul în limbaj natural

Legendă   Această nouă generație de inteligență artificială nu numai că își poate folosi baza de cunoștințe, ci poate și căuta direct pe internet informațiile necesare. În exemplul de mai jos, utilizatorul a pus întrebarea „ce este un creion?”

Credite     © Cercetarea Creaturilor Artificiale.

URL-ul      http://journals.openedition.org/tem/docannexe/image/1469/img-8.jpg

 

Pentru a cita acest articol

Referință la lucrare

Jean-Claude Heudin , „  Mâine toți cyborgii?  ” ,  Territoire en mouvement Revue de géographie et aménagement , 12 | 2012, 46-55.

 

Referință electronică

Jean-Claude Heudin , „  Mâine, toți cyborgii?  ” ,  Territoire en mouvement Revue de géographie et aménagement [Online], 12 | 2012, publicat online 01 ianuarie 2014 , accesat 20 decembrie 2025. URL :  http://journals.openedition.org/tem/1469; DOI  : https://doi.org/10.4000/tem.1469

 

Acest articol este citat de

Garçon, Anne-Françoise. (2022) Dar ce este un artefact? e-Phaïstos . DOI: 10.4000/ephaistos.10392

 

 

Autor

Jean-Claude Heudin

 IDREF: https://idref.fr/029975824

 VIAF: http://viaf.org/viaf/48134

 ISNI: https://isni.org/isni/0000000080788619

 BNF: http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12148762v

Director,

Institutul de Internet și Multimedia ImediaLab – Léonard de Vinci,

92916 Paris La Défense,

Jean-Claude.Heudin@devinci.fr

 

 

 

 

 

https://journals.openedition.org/tem/1469

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Prăpastia cosmică

 

 

Fizica așa cum o știm este elegantă și extrem de precisă. Nu spune aproape nimic despre cele mai profunde enigme ale Universului.

 

Pedro G. Ferreiraeste profesor de astrofizică la Universitatea din Oxford. Este autorul cărților The State of the Universe: A Primer in Modern Cosmology (2006) și The Perfect Theory (2014).

 

Editat de Sally Davies

 

Într-o după-amiază din februarie 2016, am urmărit cu atenție cum o echipă de oameni de știință dezvăluia prima dovadă definitivă a existenței undelor gravitaționale – ondulații în spațiu și timp, produse de o pereche de găuri negre masive care se prăbușesc una la 1,3 miliarde de ani-lumină distanță de Pământ. Aceste ondulații fuseseră prezise cu 100 de ani mai devreme de Albert Einstein, inventatorul teoriei relativității generale, dar au rămas imposibil de detectat pe tot parcursul secolului al XX-lea. Descoperirea lor a fost o realizare atât a priceperii tehnologice, cât și a ingeniozității umane, punând fizicienii cu viziune care au venit pentru prima dată cu ideea unui detector în fața scepticismului inițial al comunității științifice în general.

Cu doar câțiva ani înainte, în 2012, fusesem martor la un eveniment la fel de profund și de mult așteptat – descoperirea bosonului Higgs. Încă de la mijlocul anilor 1960, fizicienii au postulat că ar trebui să existe o particulă fundamentală care să completeze Modelul Standard al fizicii particulelor, foaia de parcurs către lumea subatomică. Bosonul Higgs ar explica de ce leptonii, o altă particulă fundamentală, au masă. O mașinărie care costă miliarde de dolari, acceleratorul de particule Large Hadron Collider (LHC), fusese asamblată cu meticulozitate lângă Geneva, în Elveția, pentru a o căuta. Și în acel caz, s-au găsit dovezi convingătoare, producând un entuziasm care a reverberat în întreaga lume.

 

Aceste descoperiri au o temă comună. Ele sugerează că fizica fundamentală este în plină expansiune și că teoriile fundamentale cimentate până la sfârșitul anilor 1970 sunt perfect în concordanță cu datele pe care le vedem acum. Măsurătorile nu scot la iveală nimic nou sau neașteptat; toate piesele se potrivesc și confirmă mai mult sau mai puțin bănuielile și ipotezele noastre preexistente.Dar nu sunt complet sincer când spun că totul merge atât de bine. În timp ce fizicienii au verificat cu sârguință ideile elaborate în secolul trecut, noi nu am făcut aproape niciun progres în a ne da seama încotro să mergem în această privință. De fapt, suntem complet dezorientați în ceea ce privește explicarea unora dintre cele mai fundamentale, dar și derutante observații despre cum se comportă Universul nostru. Există o prăpastie enormă, chiar cosmică, între fizica pe care o cunoaștem și o iubim și unele dintre fenomenele pe care le observăm, dar pe care pur și simplu nu le putem înțelege. Nu avem nicio idee cum să depășim această prăpastie – și totuși, continuăm, în ritm rapid, să construim experimente și observatoare din ce în ce mai scumpe, în speranța că vom reuși.

 

Det. Aici

 

https://aeon.co/essays/we-are-at-a-crossroads-in-the-search-for-a-new-physics

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Timișoara sub gloanțe: crima care a prăbușit dictatura

 

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Dosarele lui Epstein: ce membri ai familiei regale, politicieni, muzicieni și actori sunt în fotografii?

 

 

Imaginile publicate ilustrează relațiile pe care Jeffrey Epstein și Ghislaine Maxwell le-au format cu personalități importante.

 

 Dosarele lui Jeffrey Epstein: ultimele actualizări

Geraldine McKelvie, corespondent principal

O colecție de documente legate de infractorul sexual pedofil Jeffrey Epstein a fost publicată de Departamentul de Justiție al SUA . Compusă din mii de dosare, colecția prezintă fotografii ale regretatului finanțator și ale complicei sale, socialista britanică Ghislaine Maxwell, alături de unele dintre cele mai importante figuri ale secolului trecut.

 

Imaginile ilustrează relațiile pe care Epstein și Maxwell le-au format cu membrii familiei regale, politicieni, muzicieni și actori.

 

Maxwell execută o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru trafic sexual cu minori, iar Epstein a murit în închisoare în 2019 în așteptarea procesului. El a fost condamnat pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor într-un caz separat în 2008.

 

Andrew Mountbatten-Windsor

În arhiva de fișiere publicată vineri există mai multe imagini cu Mounbatten-Windsor, care par să arate cum le- a oferit lui Epstein și Maxwell acces la înalta societate britanică .

 

O fotografie nedatată îl arată pe fostul prinț, acum în vârstă de 65 de ani, întins pe picioarele a cinci femei, cu Maxwell zâmbindu-i. Sky News a declarat sâmbătă că se crede că fotografia a fost făcută la Sandringham, moșia regală din Norfolk, unde regele Charles și familia sa își vor petrece Crăciunul săptămâna aceasta. Postul de televiziune a declarat că a comparat imaginea cu alte fotografii făcute acolo.

 

O altă fotografie, despre care se crede că a fost făcută în iunie 2000, îi arată pe cei trei în loja regală de la Ascot. O a treia imagine pare să-i înfățișeze vânând la Balmoral, reședința scoțiană a familiei regale, dar nu este clar când a fost făcută.

 

Bill Clinton

Clinton, care a fost președintele SUA între 1993 și 2001, apare în mai multe dintre imaginile publicate vineri. Bărbatul în vârstă de 79 de ani este înfățișat relaxându-se într-o cadă cu hidromasaj și înotând într-o piscină. În alte fotografii, acesta pozează alături de Maxwell, muzicienii Michael Jackson, Diana Ross și Mick Jagger și actorul Kevin Spacey. Ca multe dintre imaginile din colecția de documente, acestea nu sunt datate.

 

Clinton a socializat cu Epstein la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, înainte de prima arestare a finanțatorului. Clinton nu a fost acuzată de fapte ilegale de către niciun supraviețuitor al abuzurilor împotriva lui Epstein și a negat întotdeauna că ar fi avut cunoștință despre infracțiunile sexuale asupra copiilor comise de regretatul finanțator.Angel Ureña, purtătorul de cuvânt al lui Clinton, a declarat că fotografiile au o vechime de peste 20 de ani și că politicianul și-a încheiat prietenia cu Epstein atunci când au ieșit la iveală crimele sale.

 

„Există două tipuri de oameni aici”, a spus Ureña. „Primul grup nu știa nimic și l-a întrerupt pe Epstein înainte ca crimele sale să iasă la iveală. Al doilea grup a continuat relațiile cu el după aceea. Noi suntem în primul. Nicio tergiversare din partea celor din al doilea grup nu va schimba asta.”

 

Peter Mandelson

Mandelson, care a fost recent demis din funcția de ambasador al Regatului Unit în SUA după ce au ieșit la iveală detalii despre prietenia sa cu Epstein, este fotografiat privind cum Epstein suflă în lumânările de pe un tort mare de ziua de naștere. Deși imaginea a făcut parte din setul de documente publicate vineri, ea a mai fost publicată anterior.

 

Mandelson l-a descris pe Epstein într-un mesaj cu ocazia celei de-a 50-a aniversări drept „cel mai bun prieten al meu”.

 

Se înțelege că omul laburist, în vârstă de 72 de ani, a fost apropiat de Epstein încă de la începutul anilor 2000, descriindu-l într-un mesaj cu ocazia celei de-a 50-a aniversări drept „cel mai bun prieten al meu”. Epstein a fost prezentat prim-ministrului britanic de atunci, Tony Blair, în mai 2002, într-o întâlnire despre care se crede că a fost facilitată de Mandelson, fost deputat și ministru.

 

Mandelson a ales să-și continue prietenia cu Epstein după condamnarea finanțatorului pentru infracțiuni sexuale asupra copiilor în 2008, încurajându-l să „lupte pentru eliberarea anticipată”. În septembrie, cu puțin timp înainte de a fi forțat să părăsească funcția de ambasador, Mandelson a declarat: „Regret foarte, foarte profund că am continuat acea asociere cu el mult mai mult timp decât ar fi trebuit”.

 

Michael Jackson

Cântărețul este fotografiat pozând alături de Epstein lângă un tablou de mari dimensiuni într-o imagine publicată vineri. Într-o altă fotografie publicată ca parte a colecției de documente, el apare alături de Clinton și de colega sa cântăreață Diana Ross.

Fotografiile cu Jackson nu au fost datate de către Departamentul de Justiție și nu este clar unde au fost făcute. Nu există nicio sugestie că Jackson era conștient de sau era implicat în vreuna dintre crimele lui Epstein.

 

Mick Jagger

Solistul trupei Rolling Stones, în vârstă de 82 de ani, este fotografiat alături de Clinton și o femeie neidentificată. Chipul femeii a fost cenzurat, dar cei trei par să poarte ținute de cocktail. Departamentul de Justiție al SUA nu a dezvăluit unde sau când se presupune că a fost făcută fotografia.

Jagger nu a răspuns încă la comunicat, dar nu există nicio sugestie că ar fi fost implicat sau că ar fi avut cunoștință de crimele lui Epstein.

 

Kevin Spacey

Actorul este fotografiat într-un grup cu Maxwell și Clinton în camerele de război ale lui Winston Churchill, locul secret de întâlnire subteran al cabinetului britanic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Se înțelege că această imagine a fost făcută în 2002, când Clinton a călătorit în Marea Britanie pentru a se adresa conferinței Partidului Laburist.

 

Spacey, Maxwell, Clinton și trei bărbați neidentificați fără chipuri, redactați în camerele de război ale lui Winston Churchill, Londra.

Spacey, al doilea la dreapta, cu Clinton, la dreapta, Maxwell, la centru și alții.

Nu există informații care să sugereze că Spacey, în vârstă de 66 de ani, a fost implicat sau a avut cunoștință de crimele lui Maxwell și Epstein și nu a făcut încă niciun comentariu cu privire la documente.

 

Separat, Spacey a fost achitat de nouă infracțiuni sexuale în cadrul unui proces penal din 2023.

O auto-susținere incredibilă

În 1936, John Scott, fiul regretatului proprietar al ziarului Guardian și legendarului redactor CP Scott, a făcut ceva nemaiauzit pentru un moștenitor al presei: a renunțat la participația sa pentru binele comun.După ce a moștenit ziarul, Scott a renunțat la orice beneficiu financiar – cu excepția salariului său – în cadrul ziarului Guardian (în valoare de 1 milion de lire sterline la acea vreme și de aproximativ 62 de milioane de lire sterline astăzi) și a cedat proprietatea noului Scott Trust. Trustul avea să evolueze pentru a avea o misiune cheie: să asigure independența financiară și editorială a ziarului Guardian pe termen nelimitat.

 

Asta înseamnă că The Guardian nu poate fi cumpărat. Nici de fonduri de capital privat, nici de un conglomerat și cu siguranță nici de un miliardar care caută un purtător de cuvânt politic.Independența noastră înseamnă că putem spune ce vrem, raporta despre cine vrem, contesta pe cine vrem și ne putem ridica atunci când alții stau jos.

 

 

https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/20/epstein-files-which-royalty-politicians-musicians-and-actors-are-in-the-photos

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

„Disperarea este un lux pe care nu ni-l putem permite”: David Suzuki despre lupta pentru acțiuni în contextul crizei climatice

 

 

Celebrul comentator științific și activist de mediu spune că trebuie să încetăm să punem economia și politica mai presus de starea lumii noastre.

 

Adam Morton

 

 

D.Avidul Suzuki este într-un birou, cu cămașa descheiată, ochelari de soare la vedere, cu o bibliotecă deasupra umărului stâng plină de cutii, sticle și dosare, unele abia atârnând de raftul de sus. Vorbim prin videoconferință între cabana familiei sale de pe o insulă de pe coasta de vest a Canadei și biroul meu de acasă, abia mai organizat, din sudul Tasmaniei. Dar celebrul comentator științific și activist de mediu se gândește la altceva.

 

Probabil că lumea tocmai a avut cea mai fierbinte lună înregistrată vreodată. Ce moment potrivit pentru a nega știința climatică

 

Graham Readfearn

Citeşte mai mult

„Poate pot să-ți dau o idee despre ce văd”, spune el, întorcându-și laptopul ca să pot vedea ce vede el: un golf superb în soarele de după-amiază târziu. Răspunsul meu este involuntar: „O, uau.”

 

„Da”, spune el, strecurându-se în rolul naratorului. „Acelea sunt o serie de insule. Munții din spate sunt continentul – Columbia Britanică.”

 

„Speram să mă pensionez aici, dar i-am mutat pe mama și pe tatăl soției mele cu noi în Vancouver, acum 40 de ani. Au locuit cu noi timp de 35 de ani, iar în ultimii ani de viață erau prea fragili ca să ne putem muta în această cabană. Așa că ne petrecem toate verile aici și ori de câte ori putem.”

 

Programul lui Suzuki s-a mai deschis de când s-a retras din seria documentară canadiană The Nature of Things, pe care a găzduit-o timp de 43 de ani. Deși a împlinit recent 87 de ani, ar trece drept o generație mai tânără și rămâne ocupat și motivat ca întotdeauna.

 

Problema din Canada este că suntem de fapt ținuți ostatici de provincia noastră petrolieră, Alberta.

David Suzuki

Focusul său rămâne neschimbat: lumea și modul în care o îndesăm. Mai târziu în interviu, el rezumă: „Uite, mama natură face ca schimbarea climatică să fie incontestabilă. Consecințele vor fi enorme.”

 

Vorbim la începutul lunii iulie, înainte de valurile de căldură record care au exacerbat incendiile de vegetație din Marea Mediterană și au stabilit un nou record pentru cea mai fierbinte lună, dar după ce țara sa arde deja de săptămâni întregi. Incendiile „la propriu extraordinare” au mistuit peste 10 milioane de hectare, depășind recordul anterior stabilit în 1989, forțând peste 120.000 de oameni să-și părăsească locuințele și eliberând fum care a sufocat orașele de peste graniță din SUA. Suzuki nu a fost surprins.

 

Incendiile de vegetație trec granița SUA în Canada, declanșând ordin de evacuare – video

0:50

Incendiile de vegetație trec granița SUA în Canada, declanșând ordin de evacuare – video

„Vine de ceva vreme”, spune el. „În Columbia Britanică, desigur, avem incendii forestiere, dar incendiile au avut loc mai regulat, mai intense, mai mari, iar sezonul incendiilor începe mai devreme și durează mai mult . Așa că știm despre impact.”

 

 

„Și fiind o provincie de coastă a Columbiei Britanice, vedem impactul încălzirii oceanelor, doar în ceea ce privește noile animale văzute în aceste ape… și vedem cum somonul nostru suferă enorm, deoarece este destul de sensibil la temperaturile ridicate și este afectat puternic. Dar problema în Canada este că suntem de fapt ținuți ostatici provinciei noastre petroliere, Alberta, care este total angajată în industria combustibililor fosili. Este un stat petrochimic.”

 

Abonează-te la un e-mail săptămânal cu cele mai bune lecturi ale noastre

 

„Nimeni nu vrea să aibă dreptate în privința asta”: groaza și exasperarea climatologilor pe măsură ce predicțiile globale se adeveresc

Citeşte mai mult

„Este incontestabil pentru Canada – suntem o țară nordică și, ca țară nordică, ne încălzim mult mai repede decât, să zicem, Statele Unite. Ne încălzim, cred, de patru ori mai repede decât media globală. Impactul în Arctica este absolut devastator și, de peste 30 de ani, inuiții ne spun că gheața se schimbă. Nu se formează la fel de repede ca întotdeauna, dispare mult mai repede. Potențialul unui Ocean Arctic fără gheață este în curs de dezvoltare, iar avertismentele au venit tot timpul. Dar negarea, știți, este pur și simplu enormă.”

 

Ars din temelii: satul canadian incinerat de temperaturi record

16:25

Ars din temelii: satul canadian incinerat de temperaturi record

 

Suzuki este înfuriat de oportunitățile ratate și de politicienii slabi. El dă un exemplu pe care l-au dat și alții – contrastul dintre răspunsul extraordinar și rapid la criza Covid-19 și implementarea relativ lentă a incendiilor în majoritatea locurilor ca răspuns la criza climatică.

 

„Vreau doar să vă reamintesc că în 2019, când Greta [Thunberg] a mobilizat milioane de oameni să mărșăluiască pe străzi . Eram la Montreal când a venit ea în Canada prima dată și am mărșăluit cu 500.000 de oameni, iar apoi, câteva luni mai târziu, a venit la Vancouver. Aveam 160.000 de locuitori ai orașului Vancouver care mărșăluiau cu Greta. Coasta de vest a Americii de Nord era în flăcări, iar continentul Australiei era în flăcări. Știți, acela a fost momentul”, spune el. „Și apoi, bineînțeles, a lovit Covid și am intrat în carantină în martie 2020.”

 

sări peste promoția newsletter-ului

Înscrie-te la Cinci lecturi minunate

 

Buletin informativ săptămânal gratuit

În fiecare săptămână, editorii noștri selectează cinci dintre cele mai interesante, distractive și profunde lecturi publicate de Guardian Australia și colegii noștri internaționali. Înscrieți-vă pentru a le primi în căsuța dvs. poștală în fiecare sâmbătă dimineață.

 

Introdu adresa ta de e-mail

Marketing preferences

 

Get updates about our journalism and ways to support and enjoy our work.

 

Înscrie-te

Notificare privind confidențialitatea: Buletinele informative pot conține informații despre organizații caritabile, reclame online și conținut finanțat de terți. Dacă nu aveți un cont, vă vom crea un cont de oaspete pe theguardian.com pentru a vă trimite acest buletin informativ. Vă puteți înregistra complet oricând. Pentru mai multe informații despre modul în care utilizăm datele dvs., consultați Politica noastră de confidențialitate . Folosim Google reCaptcha pentru a ne proteja site-ul web și se aplică Politica de confidențialitate și Termenii și condițiile Google .

după promovarea prin newsletter

Amprenta de carbon a gazului de fracturare hidraulică este mai gravă decât amprenta de carbon a cărbunelui

David Suzuki

„Lucrul uimitor pentru mine a fost că, ani de zile, oameni ca mine mergeau la Ottawa, implorând câteva milioane de dolari pentru transportul public, pentru izolarea caselor, pentru lucrurile bune care trebuie făcute. Iar reacția a fost «ei bine, știți, sunt prea mulți bani, nu avem bani». Covid lovește și dintr-o dată, nu zeci de milioane, nu sute de milioane, am cheltuit peste 300 de miliarde de dolari. De unde naiba au venit banii ăștia? Pur și simplu i-au scos din uz. Și acesta este răspunsul de care avem nevoie în ceea ce privește clima.”

 

Efortul actual al Suzuki este dublu. La nivel organizațional, Fundația David Suzuki, organizația caritabilă pe care a co-fondat-o în 1991 împreună cu soția sa, Tara Cullis, se concentrează pe combaterea ideii că gazul natural, și în special gazul natural lichefiat, este un combustibil curat și o parte a soluției la criza climatică. Aceasta desfășoară o campanie sub sloganul „opriți GNL-ul din a alimenta haosul climatic”. Se aplică pe scară mai largă, dar fundația se concentrează în special pe fracturare hidraulică – procesul de pompare a apei încărcate chimic în subteran pentru a descompune șisturile și a elibera gaze .

 

aragaz

Organismul de supraveghere a consumatorilor a fost îndemnat să investigheze campania de relații publice „înșelătoare” a industriei australiene de petrol și gaze

Citeşte mai mult

La fel ca Australia, Canada se află în mijlocul unei dispute privind rolul gazelor naturale, care ignoră adesea emisiile uriașe de gaze cu efect de seră pe care le eliberează industria. Această discuție reflectă doar ocazional avertismentul de acum doi ani al șefului Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, conform căruia lumea nu ar trebui să deschidă noi centrale pe cărbune sau câmpuri de petrol și gaze dacă este serioasă în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite în acordul de la Paris din 2015.

 

Suzuki, ca de obicei, este la obiect. El descrie fracturarea hidraulică drept „cea mai stupidă modalitate pe care mi-o pot imagina de a obține energie. E o nebunie”, spune el. „Cantitatea de apă care este practic eliminată din uz și scurgerea de metan din aceste puțuri este masivă.”

 

 

„Am făcut un calcul care arată că amprenta de carbon a gazului de fracturare hidraulică este mai gravă decât amprenta de carbon a cărbunelui. Și totuși, este comercializat în Canada, ca și combustibil de tranziție. Știți, «nu este la fel de rău ca petrolul și cărbunele, așa că trebuie să trecem la GNL. Dar gazul de fracturare hidraulică nu este un combustibil de tranziție, așa că trebuie să ne opunem lui.”

 

La nivel personal, el continuă să insiste asupra faptului că guvernul canadian declară o urgență climatică și să urmărească ramificațiile logice ale acesteia. El se concentrează în special pe ministrul canadian al mediului și schimbărilor climatice, Steven Guilbeault , fost director Greenpeace.

 

„Avem cel mai bun ministru al mediului pe care l-am avut vreodată, a fost arestat de Greenpeace, este activist de ani de zile și este ținut ostatic de politică”, spune el.

 

„Trebuie să demisioneze și să spună lumii de ce, așa cum [jurnalistul britanic specializat în mediu internațional] Zac Goldsmith a demisionat acum în Marea Britanie și a spus: «Uite, guvernul nostru nu ia asta în serios» . Asta e ceea ce ne trebuie – ca miniștrii să se ridice și să spună: «Uite, politica ne omoară, nu putem face nimic pentru că suntem ținuți ostatici de politică».”

 

Steven Guilbeault, ministrul mediului și schimbărilor climatice din Canada, începând cu 26 octombrie 2021.

„Am intrat în politică pentru a putea continua să fiu activist”: Steven Guilbeault despre petrol, idealism și faptul că a fost etichetat drept trădător

Citeşte mai mult

În mijlocul pesimismului, Suzuki vede motive pentru a continua lupta. El urmărește situația dificilă a umanității până în Renaștere, când spune că am pierdut ideea că suntem înrădăcinați ca o parte a naturii dependentă de tot ce ne înconjoară – plante, animale, aer, apă, sol și lumina soarelui – și, în schimb, ne-am plasat în vârful unei piramide, cu tot restul sub noi. El spune că această idee s-a consolidat doar de la Revoluția Industrială încoace, dar poate fi inversată.

 

„Întotdeauna am încercat să justificăm ceea ce facem spunând că nu va distruge economia, așa că toți operăm în cadrul acestei idei piramidale. Cred că acesta a fost eșecul fundamental al ecologiștilor, inclusiv al meu – faptul că nu am reușit să transmitem ideea că sistemele pe care le-am dezvoltat sunt ele însele limitate și responsabile pentru distrugere”, spune el. „Trebuie să ieșim din asta și să încetăm să ridicăm economia, politica noastră, sistemele noastre juridice, ca și cum ar fi înaintea oricărui alt lucru.”

 

Este ușor ca acest lucru să sune fără speranță. Suzuki citează consensul științific conform căruia reverberațiile a ceea ce s-a făcut deja vor continua timp de secole, dacă nu mai mult, chiar dacă emisiile se opresc imediat. El se așteaptă ca răspunsul viitor să includă probabil o trecere către comunități locale autosuficiente, deconectate de economia globală și concentrate pe supraviețuire.

 

„Apa ne unește pe toți”: șeful ONU face apel la unitate pentru a evita criza – video

2:13

„Apa ne unește pe toți”: șeful ONU face apel la unitate pentru a evita criza – video

 

Dar nu este interesat de lipsa de speranță și subliniază că „nu știm suficient cât să spunem că e prea târziu”.

 

Orice acțiune de acum face diferența.

 

„Spun că disperarea este un lux pe care nu ni-l mai putem permite”, spune el când este întrebat cum rămâne pozitiv. „Dacă îți pasă cât de cât de copiii sau nepoții tăi, atunci mi se pare că nu ai de ales decât să încerci. Speranța mea este că încercarea arată că credem că există o altă posibilitate – că putem face o diferență.”

 

„Dar speranța fără acțiune – dacă spunem: «ei bine, nu pot face nimic, dar se va întâmpla ceva» – asta înseamnă renunțare. Nu ne permitem să facem asta.”

 

David Suzuki poartă o conversație cu Natasha Mitchell prin legătură video la Muzeul din Melbourne, în cadrul festivalului Now or Never, pe 19 august .

 

O auto-susținere incredibilă

În 1936, John Scott, fiul regretatului proprietar al ziarului Guardian și legendarului redactor CP Scott, a făcut ceva nemaiauzit pentru un moștenitor al presei: a renunțat la participația sa pentru binele comun.

 

După ce a moștenit ziarul, Scott a renunțat la orice beneficiu financiar – cu excepția salariului său – în cadrul ziarului Guardian (în valoare de 1 milion de lire sterline la acea vreme și de aproximativ 62 de milioane de lire sterline astăzi) și a cedat proprietatea noului Scott Trust. Trustul avea să evolueze pentru a avea o misiune cheie: să asigure independența financiară și editorială a ziarului Guardian pe termen nelimitat.

 

Asta înseamnă că The Guardian nu poate fi cumpărat. Nici de fonduri de capital privat, nici de un conglomerat și cu siguranță nici de un miliardar care caută un purtător de cuvânt politic.

 

Independența noastră înseamnă că putem spune ce vrem, să raportăm despre cine vrem, să provocăm pe cine vrem și să ne ridicăm la masă atunci când alții stau jos.

 

Însă acest model unic înseamnă, de asemenea, că depindem de cititori ca tine din România pentru a ne finanța munca. Dacă preferi ca știrile pe care le citești să fie rezultatul deciziilor luate de jurnaliști și editori, nu de acționari sau de frați ultra-bogați din domeniul tehnologiei, atunci, ei bine, știi ce ai de făcut:

 

 

Sprijiniți organizația Guardian lunar.

 

 

https://www.theguardian.com/environment/2023/aug/06/david-suzuki-climate-action-crisis-in-conversation-natasha-mitchell-melbourne-museum

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

COP29. Marea Resetare a Apocalipsei Climatice. Taxarea oamenilor pentru a hrăni băncile

 

 

De Michael Welch , Dmitry Orlov și Matthew Ehret-Kump

 

 

 

(Publicat pentru prima dată pe 16 noiembrie 2025.)

 

„Uite, mama natură face ca schimbarea climatică să fie incontestabilă. Consecințele vor fi enorme.”

 

– David Suzuki [1]

 

***

 

Acest scriitor și-a petrecut aproximativ două treimi din viață îngrijorat de Pământul aflat în criză din cauza avertizărilor globale.

 

Oamenii de știință de la televizor, dintre care unii i-am admirat ca modele, îmi spuneau că dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră. În cantități mici, acesta este responsabil pentru menținerea Pământului la o temperatură suficient de stabilă pentru a susține viața așa cum o știm. Dar, după Revoluția Industrială, am început să folosim mai multe dintre aceste scuturi microscopice care împiedică energia infraroșie să se scape înapoi în spațiu. [2]

 

Însă mai mult din acest compus a fost deversat în atmosferă decât putea fi absorbit de oceane și de viața vegetală prin fotosinteză. Cu mai mult CO2 care ne protejează, planeta s-ar încălzi în mod normal, iar pe măsură ce se încălzește, viața ar fi afectată… în cel mai rău caz. [3]

 

Astăzi, știința, așa cum a fost explicată de Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPS) și volumul imens de studii din literatura de specialitate cu recenzii a indicat faptul că, dacă omenirea vrea să se susțină pe sine și multiplele forme de viață cu care împărtășim această planetă, atunci trebuie să readucem civilizația noastră la niveluri mai scăzute. Reduceri semnificative ale emisiilor de CO2 la 45% sub nivelurile din 2010 sunt necesare dacă vrem să reducem uraganele, inundațiile, valurile de căldură, incendiile forestiere și alte evenimente dezastruoase care au afectat omenirea în ultimii ani. [4]

 

Acest scriitor a susținut această convingere timp de decenii. Dar după ce știința din jurul „pandemiei” de COVID-19 s-a dovedit a fi eronată, am început să pun întrebări în loc să mă îngenunchez orbește în fața moștenirii „științei”. Am descoperit, reflectând, că multe dintre afirmațiile lor nu aveau sens.

 

Însă o altă problemă uimitoare este măsura în care ignorăm alte cauze, în special tehnicile de modificare a mediului (ENMOD), care permit oamenilor să influențeze vremea. Armata americană a experimentat cu aceste eforturi încă de la sfârșitul anilor 1940! Și a existat o convenție internațională ratificată în 1977 care reglementează utilizarea tehnicilor ENMOD, care se aplica și uraganelor. [5]

 

Astfel de fenomene nu sunt menționate deloc în cadrul reuniunilor internaționale pe tema climei, inclusiv în cea care are loc săptămâna aceasta la Baku, în Azerbaidjan .

 

Și ce se întâmplă cu soluțiile propuse? Piețele de carbon ? Închiderea activității fermierilor din Olanda pentru a limita alte gaze cu efect de seră, precum amoniacul și oxidul nitric? Noi acorduri ecologice ?

 

Bill Gates acaparează teritorii ca un nebun! Personaje precum Elon Musk, iubitul lui Trump , susțin noul sistem al pieței carbonului și se alătură noii „goane după aur” după litiu. Odată ce trecem de scuzele obișnuite ale mijloacelor drastice de a preveni uciderea tuturor de către schimbările climatice, începem să simțim echivalentul mondial al unei alte escrocherii cu mari puteri.

 

În episodul din această săptămână al emisiunii Global Research News Hour, vom încerca să explorăm problema pe larg, aruncând o privire în culisele adevăraților actori din spatele multului zgomot pentru nimic din COP29.

 

În prima jumătate de oră, după o discuție despre utilizarea ENMOD în direcționarea uraganului Helene către comunitatea bogată în litiu King Mountain din Carolina de Nord, vom discuta mai multe despre defectele studiilor științifice moderne „anti-carbon” cu scriitorul-blogger Dmitry Orlov . Iar în a doua jumătate de oră, Matthew Ehret se concentrează pe rolul lui Mark Carney , economistul și fostul șef al Băncii Canadei și al Băncii Angliei, în finanțarea combaterii schimbărilor climatice. El discută puțin despre persoanele pentru care lucrează și despre intențiile sale de a-l înlocui pe Justin Trudeau în funcția de prim-ministru al Canadei.

 

Dmitri Orlov a emigrat din Rusia, unde s-a născut, în Statele Unite la mijlocul anilor 1970. Are diplome în inginerie informatică și lingvistică și a lucrat în domeniile fizicii energiilor înalte, comerțului pe internet, publicității și securității rețelelor. Acum s-a mutat înapoi în Rusia. Este autorul a numeroase articole. Printre cărțile sale se numără:  Shrinking the Technosphere: Getting a Grip on the Technologies that Limit our Autonomy, Self-sufficience and Freedom  (2016),  The Five Stages of Collapse: Survivors’ Toolkit.  (2013), precum și   Reinventing Collapse: The Soviet Experience and American Prospects  (2011). Dmitri Orlov scrie pe blog la https://boosty.to/cluborlov.

 

Matthew Ehret  este redactor-șef al  revistei Canadian Patriot Review  și cercetător senior la Universitatea Americană din Moscova. Este autorul seriei de cărți „ Istoria nespusă a Canadei”  și  al cărții „Chocul celor două Americi” . În 2019, a co-fondat Fundația Rising Tide,  cu sediul la Montreal  . Luați în considerare sprijinul acordat acestui proces  făcând o donație către RTF  sau devenind susținător Patreon  al revistei Canadian Patriot Review.

 

(Episodul 449 din Global Research News Hour) )

 

Global  Research News Hour  se difuzează în fiecare vineri la ora 13:00 CT pe  CKUW 95.9FM  de la Universitatea din Winnipeg.

 

Programul este difuzat și săptămânal (luni, între orele 13:00 și 14:00 ET) de către  rețeaua Progressive Radio  din SUA.

 

Programul este, de asemenea, difuzat în format podcast pe  globalresearch.ca  .

 

Note:

 

Adam Morton (5 august 2023), „Disperarea este un lux pe care nu ni-l putem permite”: David Suzuki despre lupta pentru acțiuni în contextul crizei climatice, The Guardian; https://www.theguardian.com/environment/2023/aug/06/david-suzuki-climate-action-crisis-in-conversation-natasha-mitchell-melbourne-museum

https://medium.com/@docvijul/the-science-of-climate-change-what-you-need-to-know-44839692eec6

https://medium.com/@petefacty/climate-change-and-the-crisis-of-wildlife-extinction-63ee27aecde6

IPCC Report: Limiting Global Warming to 1.5ºC requires 45% CO2 reductions by 2030 compared to 2010 – and zero emissions by 2050 (but which countries are to reduce how much per capita?)

https://www.globalresearch.ca/environmental-modification-techniques-enmod-and-the-turkey-syria-earthquake-an-expert-investigation-is-required/5808207

 

 

https://www.globalresearch.ca/cop29-the-great-reset-of-the-climate-apocalypse-taxing-the-people-to-feed-the-banks/5872871?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cyborg – ficțiune sau realitate?

Ştiinţă

 

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae  Art-emis 

 

Previziunile transumaniste vorbesc despre o umanitate viitoare profund transformată, formată din indivizi, care au depășit limitele evoluției naturale (prin utilizarea unor tehnologii sofisticate) și care s-au transformat în ființe cu abilități atât de mult extinse față de starea actuală încât pot fi numiți „ființe postumane”. Cyborg-ul constituie una dintre posibilele materializări ale acestei idei.Cyborg-ul este o ființă cu părți ale corpului atât din materii organice, cât și biomecatronice. Termenul este o combinație între prescurtările pentru cibernetică și organic (cyb + org). Contrar părerii înrădăcinate, într-o mare parte a publicului larg, termenul nu a fost lansat de autorii de S.F ci provine din lumea științifică.Cuvântul cyborg a fost inventat de doi cercetători, Manfred Clynes și Nathan S. Kline, într-un articol intitulat Cyborgs and Space, publicat în septembrie 1960, în revista Astronautics[1]. Ei au oferit această idee în contextul marelui proiect științific al anilor 60, Man in Space. Clynes și Kline își încep articolul cu afirmația: „Călătoria în spațiu provoacă omenirea nu numai din punct de vedere tehnologic, ci și din punct de vedere spiritual, prin faptul că îl invită pe om să ia parte activ la propria sa evoluție biologică”. Clynes și Kline au criticat ideea de a crea medii pregătite pentru oameni în spațiu, argumentând că oamenii ar trebui să se adapteze la condițiile extraterestre, oricare ar fi acestea. Ei propun un om „îmbunătățit”, care ar putea supraviețui în medii extraterestre pe care l-au numit Cyborg: „Pentru complexul organizațional extins în mod exogen care funcționează ca un sistem homeostatic integrat în mod inconștient, propunem termenul Cyborg”. Apoi, explică: „Scopul Cyborgului, precum și propriile sale sisteme homeostatice, este de a oferi un sistem organizațional în care astfel de probleme asemănătoare unui robot sunt rezolvate automat și inconștient, lăsând omului liber să exploreze, să creeze, să gândească și să simte”.Merriam-Webster Dictionary definește un cyborg ca fiind un om bionic, „bionic” însemnând capacități biologice sau performanțe îmbunătățite de dispozitive electronice sau electromecanice[2] iar Kevin Warwick în Encyclopedia of Applied Ethics afirma că termenul „cyborg” a apărut ca o formă scurtă pentru „organism cibernetic”, care este o entitate formată atât din elemente biologice, cât și tehnice[3]. Cyborg este deci o creatură, care dezvaluie caracterul dizolvant al modernității, care cedează spațiu post-modernității[4]. Cyborgul este o ființă autonomă, amestecată, umană și mecanică, simbol al lipsei de diferențiere între om și mașină.Cuvântul „cyborg” a intrat în limbajul comun datorită literaturii science fiction. Adesea ni se prezintă un viitor în care oamenii trăiesc în corpuri umplute cu implanturi mecatronice, scăpând de „tirania unui corp organic, care a devenit brusc învechit după câteva milenii de servicii bune și loiale”[5]. În alte extrapolări îndrăznețe, omenirea este decimată de o hoardă de roboți însetați de sânge, care se revoltă împotriva creatorului lor. În acest caz, sensul inițial de cyborg s- a extins mult, acoperind și notiunea de „robot umanoid”. Unii oameni de știință și tehnologi cunoscuți și-au exprimat îngrijorarea că roboții ar putea prelua stăpânirea lumii. Stephen Fox considera că un astfel de scenariu nu este posibil deoarece „astfel de preocupări nu țin cont de potențialul ființelor umane de a-și îmbunătăți capacitățile naturale cu tehnologiile în interiorul corpului și astfel devin cyborgi cu capacități superioare roboților”[6].

 

Un cyborg poate proveni dintr-un om sau dintr-un robot. Tipurile de cyborgi, provenind din om, includ ființe umane îmbunătățite cu implanturi biotronice (inclusiv inteligență artificială), iar cei proveniți din roboți au structuri tehnice (inclusiv creiere pozitronice) învelite în structuri biologice (organice) artificiale. În science fiction, se întâlnesc adesea aceste două tipuri de creaturi. Jean Claude Heudin considera printre cele mai emblematice „Robocop”, (regizat de Paul Verhoeven în 1987) – pentru prima categorie, și „Terminator”, (creat de James Cameron în 1984) – pentru a doua. „Terminator” reprezintă „mașina cyborg” arhetipală, un monstru cibernetic care întruchipează toate temerile asociate cu creaturile proiectate. „Robocop”, pe de altă parte, reprezintă arhetipul „cyborgului uman”, un polițist ucis, care este „reparat”, un om „fixat” de tehnologie și care se luptă să-și recapete umanitatea[7]. Dacă vorbim de ficțiune, nu putem să nu menționăm robotul Andrew din Bicentennial Man (una dintre cele mai bune scrieri ale lui Isaac Asimov, ecranizat în 1999 în regia lui Chris Columbus).

 

Este remarcabilă „umanizarea” acestuia, care va porni într-o călătorie pentru a descoperi pentru el însuși ce înseamnă să fii OM, pentru ca, în final, să renunțe la nemurire din iubire față de o ființă umană. Aceeași dorință de a fi membru al umanității o întâlnim și la Locotenent-comandorul Data, un personaj din universul Star Trek. De altfel, există o serie întreagă de personaje cyborg în filmografie, cum ar fi borgii din Star Trek; Alita din Alita: Battle Angel; Ava din Ex machina și The Machine; Eva, din filmul Eva; Morgana, din filmul Morgana; Will Caster din Transcendence; Toorop din Babylon AD; Johnny 5, din Call Me Johnny 5; Pearl Prophet, din filmul Cyborg; Johnny Mnemonic din filmul Johnny Mnemonic; John Preston, din filmul Equilibrium și enumerarea poate continua. Problemele și întrebările legate de interrelația om-mașină nu țin numai de imaginația artistică (cum ar fi creațiile Talos, omul de metal al regelui Minos, frumoasele ajutoare din aur construite de zeul fierar Hephaistos, Golem-ul legendelor evreieşti, păpuşa mecanică din povestirile lui Hoffmann, celebrul monstru construit de Frankenstein – imaginat de Mary Shelley, personajele lui Villiers de l’Isle Adam, Philip K. Dick etc.), dar apar în mod repetat și în literatura științifică încă din 1945 (Alan Turing, John Von Neumann s.a.); cu alte cuvinte, sunt legate structural de imaginația noastră (8).

 

Care e realitatea în zilele noastre?

 

Dintr-un anumit punct de vedere, odată cu progresele medicinei, care încearcă să repare organismul bolnav sau rănit, se poate spune că unii pacienți cu proteze sau implanturi cibernetice pot fi deja considerați cyborgi. Progresele moderne ale tehnologiei medicale au facut ca termenul „cyborg” să nu mai apară ca un concept științifico-fantastic exagerat, ci ca un cuvânt care descrie oamenii obișnuiți[9]. Tehnologiile bionice actuale, nu numai că au ajutat numeroase persoane cu dizabilități fizice[10], dar au influențat procesele socio-materiale implicate în realizarea unei înțelegeri moderne a dizabilității[11].

 

Exemple:

 

Exoscheletele (unitățile robotizate purtabile controlate de computer) au efecte benefice asupra funcției de mers și a independenței mersului la pacienții cu tulburări neurologice și sunt utilizate în scopuri de reabilitare în centre medicale ([12] [13] [14] [15]. Mâinile și picioarele bionice moderne permit controlul motor al protezelor printr-un feedback senzorial[16], [17], [18], [19], [20]. Implanturile electronice retiniene prin stimularea electrică a retinei au permis restaurarea vizuală parțială la unii nevăzători [21], [22], [23], [24]. Implanturile cohleare, care transduc energia acustică într-un semnal electric ce stimuleaza celulele ganglionare spiralate supraviețuitoare ale nervului auditiv, sunt folosite curent pentru a trata bolnavii cu hipoacuzie neurosenzorială severă până la profundă [25], [26], [27], [28]. Biosenzorii implantabili oferă o evaluare precisă a sănătății în timp real a unui pacient, un exemplu fiind monitoarele implantabile de glucoză, care pot evalua în timp real glicemia la un diabetic[29]. În cele din urmă, dispozitivele-organe[30], cum ar fi inimile artificiale, care sunt folosite pentru a sprijini sistemul circulator al pacienților, asigurând suficient timp pentru a găsi o inimă adecvata transplantului[31].

 

Aceste realități l-au determinat pe Hayley Bennett să afirme în 2021: „De la implanturi, care îmbunătățesc realitatea, până la exoscheletele controlate de creier, descoperirile în domeniul bio-tehnologiei au alimentat o nouă fuziune a mașinilor și a materiei organice. Oamenii se integrează cu tehnologia. Nu în viitor – acum. Odată cu apariția protezelor personalizate, care ne fac mai puternici și mai rapizi, a implanturilor neuronale, care ne schimbă modul în care funcționează creierul și a noilor simțuri și abilități pe care nu ați visat niciodată să le aveți, este timpul să începeți să vă imaginați cum ar putea arăta o versiune mai bună a dvs.”[32]. Cu alte cuvinte, ne aflăm în plină Revoluție a cyborgilor, anunțată de Warwic în 2014, când profețea trecerea de la omul biologic la entități hibride, care nu sunt nici complet tehnologice, nici complet organice[33].

 

Îngrijorări legitime apar cu privire la extinderea acestor tehnologii dincolo de domeniu medical. A „repara”, a „trata” este un lucru; a „îmbunătăți” ființa umană este cu totul altceva.

 

Există suficiente semnale că cercetările sunt direcționate pe o cale periculoasă. Într-un editorial al revistei Cyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Toshio Fukuda face referiri la Bionic Humanoids (un proiect inițiat de cercetători japonezi, care se străduiește să construiască modele realiste de simulare umană) și la o metodă (prezentată în 2019) bazată pe inteligență artificială pentru producerea de organisme reconfigurabile, metodă care a stârnit controverse cu privire la natura ontologică a unei astfel de forme de viață noi, riscurile aplicațiilor pe care o astfel de cercetare le deschide și de aici preocupări morale și etice mult mai largi[34].

 

Neuralink, o companie co-fondată de Elon Musk, dezvoltă un implant cerebral pentru ca oamenii sănătoși să comunice cu oricine are un implant similar și o configurație de computer similară. Defense Advanced Research Projects Agency al armatei americane a lansat în 2018 un program pentru a dezvolta „un sistem de interfață neuronală sigur, portabil, capabil să citească și să scrie în mai multe puncte ale creierului simultan”. Scopul său este de a crește abilitățile membrilor din serviciile de securitate națională. De exemplu, un soldat dintr-o unitate de forțe speciale ar putea folosi BCI (Brain-Computer Interfaces) pentru a trimite și a primi gânduri cu un coleg de soldat sau cu un comandant de unitate – o formă directă de comunicare, care ar permite actualizări în timp real și un răspuns mai rapid la amenințări. La fel, interfețele creier-calculator pot permite oamenilor să îndeplinească anumite sarcini doar gândindu-se la ele[35]. Există pericolul real ca „Brain-Computer Interfaces” să încalce drepturile individuale, cum ar fi dreptul la autonomie, la intimitate, la sănătate.

 

Lumea este din ce în ce mai îngrijorată cu privire la pericolul știință fără conștiință. Și pe bună dreptate. Aplicarea utopiei cyborg are numeroase implicații nu numai strict  biologice, dar și psihologice, filozofice și spirituale.

 

În 2021, Gill Haddow, profesor de sociologie a medicinei și a tehnologiei la University of Edinburgh, folosind o serie de metode din științele sociale și bazându-se pe sociologia corpului, biomedicină și tehnologie, a descoperit că indivizii au o preferință foarte clară pentru organele umane, și nu pentru cele non-umane. Haddow sugerează că interiorul corpului nostru poate fi mai important pentru simțul nostru de identitate decât s-ar fi crezut anterior. Se poate spune că se crează o criză de identitate a secolului 21 printr-o dependență tot mai mare de tehnologii cibernetice[36]determinată de o adevărată mutație antropologică[37].

 

„Idealul de hibridizare a omului și a mașinii este acum întruchipat în suprapunerea permanentă a realului și a virtualului, precum și în confuzia dintre lumile noastre interioare și exterioare datorită internetului și promisiunilor manipulatoare ale biogeneticii” scria Ariel Kyrou, în 2011[38]. Sophie Mandelsohn este mai tranșantă: „Utopia cyborg poate duce la dorința de a se bucura de puterea proprie fără reținere, chiar și în detrimentul propriei umanități. Într-adevăr, omul este atunci conceput ca o monadă abstractă, atotputernică în dorințele sale, capabilă să se instituie ca persoană sau ca lucru prin folosirea puterilor științei fără constrângere și în afara legii”[39].

 

Filozofii nu au rămas în afara dezbaterilor. Într-o convorbire cu John Horgan, filosoafa Susan Schneider cântărește avantajele și dezavantajele îmbunătățirii tehnologice radicale. „În primul rând, pentru a înțelege dacă este înțelept să îmbunătățiți în aceste moduri radicale, trebuie mai întâi să înțelegeți ce și cine sunteți. Filosofii au dezbătut de multă vreme natura sinelui și a minții și este suficient să spunem că există multe dezacorduri filozofice. De exemplu, dacă sinele sau mintea depind în mod intim de faptul că aveți un creier care funcționează bine, dacă înlocuiți prea mult din creier cu microcipuri, vă veți sinucide la un moment dat! Asta nu este o îmbunătățire. Eu numesc acest fenomen „exod de creiere”. O a doua preocupare implică natura conștiinței. Observați că de-a lungul vieții voastre de veghe și chiar și atunci când visați, întotdeauna se simte ca ceva să fii tu. În acest moment, ai senzații corporale, auzi zgomot de fundal, vezi cuvintele de pe pagină. Aveți experiență conștientă. Filosofii au privit mult timp natura conștiinței ca pe un mister. Ei subliniază că nu înțelegem pe deplin de ce toată procesarea informațiilor din creier se simte ca ceva. De asemenea, ei cred că încă nu înțelegem dacă conștiința este unică pentru substratul nostru biologic sau dacă alte substraturi, cum ar fi microcipurile de siliciu, pot fi, de asemenea, un substrat care stă la baza experiențelor conștiente”[40].

 

La polul opus se plasează Donna Haraway, militantă neo-marxistă și feministă radicală, care predă Studii Feministe la Universitatea din California, foarte aproape de Silicon Valley. Beneficiind de o dublă educație (în zoologie și filozofie) ea a scris în 1985 „A Cyborg Manifesto”, publicat în Socialist Review (SUA). Donna Haraway ia act de situația paradoxală a omului modern, care cu cât se face „stăpân și posesor” al lumii, cu atât devine mai străin de ea. Haraway respinge limitele rigide, care separă „omul” de „animal” și „omul” de „mașină”. Ea scrie: „Cyborgul nu visează la comunitate după modelul familiei organice, de data aceasta fără proiectul oedipal. Cyborgul nu ar recunoaște Grădina Edenului, nu este făcută din noroi și nu poate visa să se întoarcă în praf”. Manifestul Cyborg este, de asemenea, un text important în istoria feminismului radical, ce tratează identitatea sexuală și noțiunea de identitate. Donna Haraway vede prin cyborg calea de a elimina diferențele (inclusiv cele biologice) dintre femei și bărbați[41].

 

În concluzie, cyborgul a depășit sfera ficțiunii și constituie o realitate a lumii medicale. Problema majoră pentru omenire este extinderea tehnologiilor cyborg în alte domenii, cu o lipsă de transparență evidentă, fără dezbateri și fără un control strict constituie, în opinia mea, o cale periculoasă.

 

P.S.1. Kevin Warwick, este considerat de mulți a fi primul cyborg din lume. I s-a implantatun dispozitivcare i-a permis să controleze o mână robotică prin semnalele creierului său de oriunde din lume.

 

P.S.2. Talos, omul de metal, care păzea insula Creta, apare pentru prima dată în scrierile lui Hesiod, din jurul anului 700 î.Hr. A fost construit din bronz de Hephaistos, cu singură venă, care pornea de la gât și cobora până la glezne. Potrivit autorului grec antic Apollonius Rhodius, Talos a fost un cadou de la Zeus pentru prințesă feniciană Europa – pentru a o proteja. Aceasta l-a dăruit ulterior fiului ei, regelui Minos.

 

————————————————-

  1. Clynes M., Kline,S.N., Cyborgs and Space, Astronautics,13, September ,1960 , 26–27, 74–75. https://web.mit.edu/digitalapollo/Documents/Chapter1/cyborgs.pdf

Merriam-Webster Dictionary:Cyborg

https://www.merriam-webster.com/dictionary/cyborg , Accesat pe 2o iunie 2023

3.Warwick, K,. Cyborgs, Encyclopedia of Applied Ethics, Second Edition, Ruth Chadwick Editor, San Diego, Academic Press; 2012

The International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences, Neil J. Smelser,Paul B. Baltes ed. Elsevier, 2001

Heudin, Jean-Claude. ,Demain, tous cyborgs?, L’Autre, le semblable, le différent,René Frydman éd,.Presses Universitaires de France, 2014, pp. 115-125.

Fox, Stephen, Cyborgs, Robots and Society: Implications for the Future of Society from Human Enhancement with In-The-Body Technologies, Technologies, 2018, 6 (2), 50; https://doi.org/10.3390/technologies6020050

Heudin, Jean Claude, Tous les cyborgs demain?, Territoire en mouvement -revue de géographie et d’aménagement [En ligne], 12 | 2012,pp.46-55, consultat pe 12 iunie 2023. URL : http://journals.openedition.org/tem/1469 ; DOI : https://doi.org/10.4000/tem.1469

Damour, F. Le cyborg est-il notre avenir?.Études, 2009,411, 475-484. https://doi.org/10.3917/etu.115.0475

Quigley M, Ayihongbe S. Everyday Cyborgs: On Integrated Persons and Integrated Goods. Med Law Rev. 2018 May 1;26(2):276-308. doi: 10.1093/medlaw/fwy003. PMID: 29481676; PMCID: PMC5963303

Meyer B, Asbrock F. Disabled or Cyborg? How Bionics Affect Stereotypes Toward People With Physical Disabilities. Front Psychol. 2018 Nov 20;9:2251. doi: 10.3389/fpsyg.2018.02251. PMID: 30515121; PMCID: PMC6256064.

Heidi Pedersen, S. Söderström Creating cyborgs in a socially constructed understanding of disability and assistive technology use, Disability & Society ,06 febr. 2023,pp. 1-23 https://doi.org/10.1080/09687599.2023.2173051

Gorgey AS. Robotic exoskeletons: The current pros and cons. World J Orthop. 2018 Sep 18;9(9):112-119. doi: 10.5312/wjo.v9.i9.112. PMID: 30254967; PMCID: PMC6153133.

Palermo AE, Maher JL, Baunsgaard CB, Nash MS. Clinician-Focused Overview of Bionic Exoskeleton Use After Spinal Cord Injury. Top Spinal Cord Inj Rehabil. 2017 Summer;23(3):234-244. doi: 10.1310/sci2303-234. PMID: 29339899; PMCID: PMC5562031.

Lora-Millan JS, Moreno JC, Rocon E. Coordination Between Partial Robotic Exoskeletons and Human Gait: A Comprehensive Review on Control Strategies. Front Bioeng Biotechnol. 2022 May 25;10:842294. doi: 10.3389/fbioe.2022.842294. PMID: 35694226; PMCID: PMC9174608.

Siviy, C., Baker, L.M., Quinlivan, B.T. et al. Opportunities and challenges in the development of exoskeletons for locomotor assistance. Nat. Biomed. Eng 7, 456–472 (2023). https://doi.org/10.1038/s41551-022-00984-1

Bumbaširević M, Lesic A, Palibrk T, Milovanovic D, Zoka M, Kravić-Stevović T, Raspopovic S. The current state of bionic limbs from the surgeon’s viewpoint. EFORT Open Rev. 2020 Feb 26;5(2):65-72. doi: 10.1302/2058-5241.5.180038. PMID: 32175092; PMCID: PMC7047902.

Aman M, Festin C, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Bergmeister KD, Aszmann OC. Bionic reconstruction: Restoration of extremity function with osseointegrated and mind-controlled prostheses. Wien Klin Wochenschr. 2019 Dec;131(23-24):599-607. doi: 10.1007/s00508-019-1518-1. Epub 2019 Jun 14. PMID: 31201567; PMCID: PMC6908564.

Mastinu E, Doguet P, Botquin Y, Hakansson B, Ortiz-Catalan M. Embedded System for Prosthetic Control Using Implanted Neuromuscular Interfaces Accessed Via an Osseointegrated Implant. IEEE Trans Biomed Circuits Syst. 2017 Aug;11(4):867-877. doi: 10.1109/TBCAS.2017.2694710. Epub 2017 May 23. PMID: 28541915.

Stevens PM, Rheinstein J, Wurdeman SR. Prosthetic Foot Selection for Individuals with Lower-Limb Amputation: A Clinical Practice Guideline. J Prosthet Orthot. 2018 Oct;30(4):175-180. doi: 10.1097/JPO.0000000000000181. Epub 2018 Sep 13. PMID: 30473606; PMCID: PMC6221375.

Frossard,L., Conforto,S., Aszmann, O.C., Editorial: Bionics limb prostheses: Advances in clinical and prosthetic care,Front. Rehabil. Sci.,Volume 3 /2022 |https://doi.org/10.3389/fresc.2022.950481

Mills JO, Jalil A, Stanga PE. Electronic retinal implants and artificial vision: journey and present. Eye (Lond). 2017 Oct;31(10):1383-1398. doi: 10.1038/eye.2017.65. Epub 2017 May 26. PMID: 28548648; PMCID: PMC5639190.

Bloch E, Luo Y, da Cruz L. Advances in retinal prosthesis systems. Ther Adv Ophthalmol. 2019 Jan 17;11:2515841418817501. doi: 10.1177/2515841418817501. PMID: 30729233; PMCID: PMC6350159

Pragya Kosta, Kyle Loizos, Gianluca Lazzi, Stimulus waveform design for decreasing charge and increasing stimulation selectivity in retinal prostheses,IET Helthcare Thehnology Letters,vol.7,3/2020, pp.66-71 https://doi.org/10.1049/htl.2019.0115

Allen, Penelope J, Retinal prostheses: Where to from here?, Clinical & Expermental Ophthalmology, 21 May 2021 https://doi.org/10.1111/ceo.13950

Lenarz T. Cochlear implant – state of the art. GMS Curr Top Otorhinolaryngol Head Neck Surg. 2018 Feb 19;16:Doc04. doi: 10.3205/cto000143. PMID: 29503669; PMCID: PMC5818683.

Deep NL, Dowling EM, Jethanamest D, Carlson ML. Cochlear Implantation: An Overview. J Neurol Surg B Skull Base. 2019 Apr;80(2):169-177. doi: 10.1055/s-0038-1669411. Epub 2018 Sep 6. PMID: 30931225; PMCID: PMC6438790.

Wilson BS The cochlear implant and the possibilities for narrowing the remaining gaps between prosthetic and normal hearing. (2018) World Journal of Otolaryngology – Head and Neck Surgery 3 ( 4 ), 200–210. 10.1016/J.wjorl.2017.12.005

Carlyon, R.P., Goehring, T. Cochlear Implant Research and Development in the Twenty-first Century: A Critical Update. JARO22, 481–508 (2021). https://doi.org/10.1007/s10162-021-00811-5

Waldman SA and Terzic A (2011) Bionic technologies transforming the science of healthcare delivery. Clinical and Translational Science 4 ( 2 ), 84–86. 10.1111/j.1752-8062.2011.00271.x

Aman M, Sporer ME, Gstoettner C, Prahm C, Hofer C, Mayr W, Farina D, Aszmann OC. Bionic hand as artificial organ: Current status and future perspectives. Artif Organs. 2019 Feb;43(2):109-118. doi: 10.1111/aor.13422. PMID: 30653695.

Chung JS, Emerson D, Megna D, Arabia FA. Total artificial heart: surgical technique in the patient with normal cardiac anatomy. Ann Cardiothorac Surg. 2020 Mar;9(2):81-88. doi: 10.21037/acs.2020.02.09. PMID: 32309155; PMCID: PMC7160624.

Bennett, Hayley, Rise of the cyborgs: Inside the technology transcending humanity’s biological limits, BBC Science Focus Magazine, 02 July, 2021 https://www.sciencefocus.com/future-technology/cyborgs-transhumans/

Warwick, K., The Cyborg Revolution, Nanoethics, Springer, 2014

Fukuda, Toshio, Cyborg and Bionic Systems, Editorial inCyborg and Bionic Systems: Signposting the Future, Vol. 1, 2020 DOI: 10.34133/2020/1310389

Jecker, Nancy S., Ko,Andrew, Brain-computer interfaces could allow soldiers to control weapons with their thoughts and turn off their fear – but the ethics of neurotechnology lags behind the science, The Conversation, December 2, 2022, https://theconversation.com/brain-computer-interfaces-could-allow-soldiers-to-control-weapons-with-their-thoughts-and-turn-off-their-fear-but-the-ethics-of-neurotechnology-lags-behind-the-science-194017

Haddow G. Embodiment and everyday cyborgs: Technologies that alter subjectivity [Internet]. Manchester (UK): Manchester University Press; 2021. PMID: 34236780.

Borel, Simon, Le cyborg: vers une mutation anthropologique?, Revue du MAUSS, 2013/2 (n 42), p. 119-124. DOI: 10.3917/rdm.042.0119. URL : https://www.cairn.info/revue-du-mauss-2013-2-page-119.htm

Kyrou, Ariel, Nous sommes tous des cyborgs, Multitudes,n.44, printemps 2011, pp. 179-187. https://www.cairn.info/revue-multitudes-2012-1-page-121.htm

Mandelsohn, Sophie, «Cyborg: l’avenir d’une utopie», Essaim, 2001/2 (no8), p. 103-114. DOI: 10.3917/ess.008.0103. URL: https://www.cairn.info/revue-essaim-2001-2-page-103.htm

Horgan, John ,Who Wants to Be a Cyborg? Philosopher Susan Schneider weighs the pros and cons of radical technological enhancement, Scientific American, July 21, 2020. https://www.scientificamerican.com/article/who-wants-to-be-a-cyborg/

 

 

https://www.art-emis.ro/stiinta/cyborg-fictiune-sau-realitate

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu (3)

 

 

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae 

 

În dezbaterea bioetică, o întrebare apare frecvent: ce loc mai ocupă azi religia?

 

Apărută în America, în anii ‘70 ai secolului XX, într-un context caracterizat de pluralism moral și idei schimbătoare despre natura autorității morale, bioetica a afirmat necesitatea de a dezvolta un set de principii și o metodă de luare a deciziilor morale acceptabile pentru toți.De la apariția ei, în Statele Unite, bioetica a fost marcată de angajamentul teologilor sau filosofilor creștini. Toți, absolut toți, cei pe care îi considerăm fondatorii acestei discipline, făceau parte din aceste categorii. Catolicii Richard A. McCormick (1922-2000), André Hellegers (1926-1979), Edmund Pellegrino (1920-2013), Daniel Callahan, (1930-2019), H.Tristam Engelhard (convertit la ortodoxie în 1991)și protestanții Joseph Francis Fletcher (1905-1991), Robert Paul Ramsey (1913 – 1988), James Gustafson (1925-2021) au jucat un rol esențial în apariția discursului savant al bioeticii.În 1969, Daniel Callahan a fondat Centrul Hastings, iar în 1971, André Hellegers a devenit directorul fondator al Institutului Kennedy de Etică în cadrul Universității Iezuite din Georgetown. Primul Centru de Bioetică din Europa a fost Institutul de Bioetică Borja al iezuiților din Catalonia. De remarcat și că unul dintre documentele fondatoare ale eticii cercetării biomedicale și comportamentale pe subiecți umani – Raportul Belmont – a fost elaborat de bioeticieni creștini.

 

Pentru a fi acceptată atât de lumea seculară, cât și de cea religioasă, inițial, s-au acceptat drept principii fundamentale respectul vieții și autonomia persoanei. În acest mod se impune un secularism slab, acceptabil și pentru oamenii religioși și pentru atei, agnostici etc.A  existat o majoritate substanțială privind depășirea credinței oarbe iluministe în progres (erau foarte puțini, cel puțin la nivel teoretic, cei care proclamau libertatea absolută a științei și tehnologiei) și de aici necesitatea de a pune „limite” cercetării și aplicării tehno-științifice. Aceeași majoritate nu a putut fi găsită în ceea ce privește alegerea fundamentului moral,care constituie punctul ultim de referință între ceea ce este permis sau nepermis, acceptabil sau inacceptabil, legitim sau ilegitim.

 

Ulterior, în procesul secularirismului radical și agresiv, bioetica – dependentă de climatul intelectual și epistemic al vremurilor sale – a introdus alte principii la fundamentele ei (calitatea vieții, variabilitatea valorilor morale, diferențele de gen etc.), care au avut drept consecință blocarea accesului discursurilor religioase la deliberări și, prin urmare, renunțarea la unele tradiții morale. S-a adus drept argument faptul că tendința bioeticii spre universalism face imposibilă includerea religiei ca element serios în luarea deciziilor morale. Religia ar avea legitimitate morală limitată, potrivită pentru anumite grupuri și indivizi, dar nu are teorii morale mai largi. În fapt, religia ar atomiza bioetica: în bioetica creștină, bioetica iudaică, bioetica islamică etc.

 

Argumentul este total eronat. Dacă în ceea ce privește definițiile doctrinare și caracteristicile culturale există diferențe între creștinism, iudaism, islamism, budism etc., în problemele de bioetică, există elemente semnificative de similitudine (deși abordările specifice pentru rezolvarea acestor probleme pot diferi). Un punct comun al confesiunilor religioase principale este conceptul de creație, indicând cu acest termen opera unei (sau mai multor) divinități care, printr-un act de voință, aduc la existență… ceva care nu exista înainte. Aceasta implică consecințe puternice asupra viziunii bioetice. Creatorul este propietarul vieții, iar omul are doar uzufructul acestui bun. Omul trebuie să respecte regulile propietarului pentru ca o acțiune să poata fi considerată ca fiind morală. Cu alte cuvinte, caracterul sacru al vieții trebuie să fie în centrul demersului bioetic.

 

Bioetica creștină

 

De-a lungul anilor, bioetica devine o adevărată disciplină și intră din plin în domeniul științei, diversificându-se în funcție de valorile celor care o dezvoltă. Se creează în spațiul euro-atlantic două curente majore: bioetica seculară reprezentată de noțiunea de calitate a vieții ca valoare a existenței umane, și bioetica creștină centrată pe conceptele de demnitatea persoanei și sacralitatea vieții – ca valori fundamentale. De la început trebuie specificat că în dezbaterile bioetice, Bisericile Ortodoxă și Catolică au avut și au un discurs identic care afirmă că moralitatea și bioetica creștină sunt întemeiate pe revelație.

 

În Biserica Catolică, principiile, care stau la baza învățăturii etice în biomedicină, au fost formulate în pontificatul Papei Pius al XII-lea și au fost dezvoltate ulterior în Mater et Magistra (1961) – despre inseminarea artificială și avortul provocat, și Pacem in terris (1963) – referitoare la etica socială ale Papei Ioan al XXIII-lea, în „Gaudium et Spes” (1965) a Conciliului Vatican II, în enciclicele „Humanae Vitae” (1968) al Papei Paul al VI-lea, dedicata în principal temelor fertilităţii şi procreării, „Evangelium Vitae” (1995) și „Fides et Ratio” (1998) ale Papei Ioan Paul al II-lea – prin care se afirmă aplicarea deplină în domeniul bioetic a principiilor libertății și egalității etc.

 

În Biserica Ortodoxă (unde problemele bioetice erau cuprinse până în anii ’90 în teologia morală), numeroase documente programatice au fost elaborate de bisericile naționale. De exemplu,Consiliul jubiliar al episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse a adoptat în 2000 un document „Fundamentele conceptului social al Bisericii Ortodoxe Ruse”, care în două secțiuni – XI „Sănătatea individului și a poporului” și XII „Probleme de bioetică” – formulează poziția Bisericii Ortodoxe Ruse în raport cu principalele probleme etice ale progresului în științele vieții; Comitetul Sinodal de Bioetică al Bisericii Ortodoxe Grece a publicat o serie de documente cu privire la probleme etice ale tehnologiilor biomedicale: „Decifrarea genomului uman” (2000), „Clonarea celulelor embrionare” (2000), „Eutanasia” (2000);Comisia Națională Consultativă a Bisericii Ortodoxe Române pe Probleme de Bioetică a elaborat punctul de vedere a BOR privind transplantul de organe (iunie 2004), avortul (iunie 2005) și eutanasie (iunie 2005) etc.

 

Examinând aceste documente, precum și opiniile teologilor, putem constata că Bioetica creștină are câteva caracteristici pe care le prezentăm sintetic.

 

Biserica creștină folosește învățături etice precum regula de aur, sfințenia vieții, demnitatea umană pentru a-și explica punctele de vedere asupra unor probleme bioetice. Regula de Aur este principiul etic care se gaseste în Matei 7:12 și Luca 6:31: „Deci, în toate, fă altora ceea ce ai vrea să-ți facă vouă, căci aceasta rezumă Legea și Profeții.” (Matei 7:12); „Fă altora așa cum ai vrea să-ți facă ție.” (Luca 6:31). Pe scurt, Regula de Aur cuprinde esența empatică a moralității, este un mod simplu de a spune că ar trebui să recunoaștem demnitatea semenului nostru.

 

Javier Gafo Fernández (1936-2001) ne oferă o enumerare sugestivă cu privire la reperele avute în vedere de bioetica creștină, care pot fi rezumate astfel:

– Valoarea și demnitatea intrinsecă a fiecărei ființe umane sunt mai presus de circumstanțele externe și personale.

– Viața umană constituie o valoare fundamentală de care nu se poate elimina în mod arbitrar.

– Etica lui Iisus este o etică a libertății și constituie o valoare de bază. Ea se bazează pe iubire, pe dăruirea fără a aștepta un răspuns. Are o predilecție marcată pentru cei săraci, pentru cei slabi, pentru cei marginalizați.

– Mesajul lui Iisus insistă asupra solidarității umane esențiale. Nu este o etică individualistă care se dispensează de repercusiunile sociale ale muncii sale, în căutarea autoperfecțiunii personale.

– Etica creștină presupune o depășire a spiralei violenței: răul nu este învins cu răul, ci cu binele. (Javier Gafo Fernández, Bioetica teologica, Universitatea Pontificală Comillas, 2003).

Bioetica creștină are o abordare antropologică

 

La baza domeniului bioeticii creștine este respectul pentru persoana umană și al naturii sale specific – „modelul personalismului creștin”. Termenul de persoană vine din latinescul persona, care ar deriva din grecescul prosopon, care a însemnat, în teatrul grec din antichitate fie masca actorului, fie rolul acestuia. Acest concept apare pentru prima dată în Biserica Creștină în secolul al IV-lea, pentru a explica atât consubstanțialitatea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cât și unicitatea lui Dumnezeu.

 

Pentru personalismul creștin, toate ființele umane sunt persoane: zigotul, embrionul, fătul, nou-născutul, copilul, adultul, bătrânii, handicapații fizici, nebunii, bolnavii în comă, pacientul terminal etc. Arcul biologic complet al vieții umane (de la concepție până la ultimele ei momente) este o manifestare a vieții umane personale și fiecare manifestare a vieții umane trebuie respectată și protejată. Aceasta deoarece Dumnezeu a creat omul „dupa chipul și asemănarea sa”. De asemenea, înțelegerea corpului uman ca templu al lui Dumnezeu, înțelegerea semnificației suferinței și morții constituie teme esențiale în discursul bioeticii creștine.

 

Principiul sacralității vieții umane

 

În timp ce la baza bioeticii seculare se află calitatea vieții și libertatea individului, în bioetica creștina se află principiul demnității și sacralității vieții umane de la concepție până la moartea naturală. Acesta își are rădăcinile în indisponibilitatea vieții umane, concepută ca un dar a lui Dumnezeu. Viața este un dar pe care ființa umană trebuie doar să-l gestioneze cu grijă și atenție, singurul care poate dispune de el este Dumnezeu. De aceea viața fiecărei persoane este indisponibilă fie în faza inițială (de aici de exemplu prohibirea avortului), fie în cea terminală (de aici de exemplu prohibirea eutanasiei sau a „sinuciderii asistate”).

 

În „Viața este un dar de la Dumnezeu. Teologie și bioetică” Mitropolitul Christodoulos (1939- 2008), Arhiepiscopul Atenei și al întregii Hellade afirma:„Omenirea se dezvoltă științific și tehnic, dar tristul adevar este că moral și spiritual nu are un asemenea progres. Este periculos pentru o persoană când dobândește oportunități mari și nu este capabilă să le controleze pe baza valorilor morale eterne. Una dintre aceste valori este respectul pentru viață, din momentul concepției până la exodul sufletului”. În același sens se pronunță și Engelhardt: „… dacă cineva neagă demnitatea umană și drepturile unui embrion sub pretextul că nu are o conștiință activă, atunci este obligat să nege toate acestea pentru acea persoană care doarme sau în comă. Dacă negați demnitatea umană unui embrion, atunci trebuie să o negați a unui copil mic” (H. Tristram Engelhardt „The Foundations of Bioethics”, New York, Oxford University Presss, 1986).

 

Apărarea vieții umane, asistența bolnavilor și a muribunzilor, demnitatea persoanei încă de la concepție, tendința spre unirea conjugală și procreare, responsabilitatea omului față de creație sunt temele reflecției bioeticii creștine.

 

Dincolo de aceste caracteristici, spectrul abordărilor diferitelor biserici și confesiuni la problemele bioetice este foarte larg. De exemplu, pentru un protestant clasic principiul fundamental al eticii este principiul autonomiei morale care afirmă dreptul și valoarea libertății spirituale a unei persoane, dreptul de a alege. Se crede că aceasta oprește orice atingere asupra individului, indiferent dacă este dictată de interesele egoiste ale elitei intelectuale științifice sau de motivele „altruiste” ale „fericirii universale”, „sănătății oamenilor”, „intereselor naţiunii”, „logica progresului” etc. În etica biomedicală, principiul autonomiei morale este, în sens pozitiv, principala condiție a respectării drepturilor medicului și pacientului. Punctul negativ al acestui principiu constă în posibilitatea arbitrarului libertății nelimitate a omului. „Etica protestantă se rezumă în principal la o etică a responsabilităţii” (Merril Pauls & Roger C. Hutchinson Bioethics for clinicians: 28. Protestant bioethics, CMAJ. 2002 Feb 5; 166(3): 339-343). În ceea ce privește sfârșitul vieții, de exemplu, anglicanii, valdenzii și luteranii au poziții mai apropiate de cele seculare.

 

În concluzie, cultura occidentală de azi este din ce în ce mai puternic seculară, nu mai recunoaște existența lui Dumnezeu și este tot mai puțin ghidată de înțelegerile tradiționale creștine despre bine și rău, virtuți și păcat. Acțiunile despre care creștinismul a știut întotdeauna că au o semnificație morală importantă au fost reduse la simple alegeri ale stilului de viață sau ale morții. Bioetica a apărut ca răspuns la cerințele noilor tehnologii biomedicale în contextul unei culturi fragmentate de pluralismul moral. Bioetica seculară a promis că va uni oameni divizați de opinii religioase și valori morale diferite și pentru a îndeplini această promisiune a exclus discursul religios din dezbaterea bioetică. S-a dovedit a fi o utopie. Nu a reușit decât să dezvolte un relativism moral. Rațiunea singură nu poate oferi o îndrumare morală substanțială general acceptată și nici nu poate crea o comunitate morală capabilă să unească toți oamenii. După cum s-a demonstrat, cele mai mari dezacorduri în bioetică sunt între cei care caută să încadreze cultura și alegerea morală în jurul recunoașterii existenței lui Dumnezeu și cei care s-au angajat să reformeze toate instituțiile noastre sociale, morale, științifice și culturale în termeni de bază a paradigmei atee. Ieșirea din criză este doar prin reluarea dialogului și refacerea unității. Bioetica creștină, ca parte a unui mod de viață bazat pe religia autentică, poate oferi o perspectivă, conținut și sens acolo unde bioetica seculară a eșuat.

 

P.S. Potrivit lui Petre Maican există patru concepții ortodoxe ale persoanei: cea ascetică, cea apofatică, cea relațional-euharistică și cea ipostatică[1].

—————————————–

[1] https://www.syntopic.ro/persoane-suspendate-notiunea-de-persoana-in-teologia-ortodoxa-moderna-si-aplicabilitatea-ei-persoanelor-cu-dizabilitati-cognitive/

 

 

https://www.art-emis.ro/stiinta/bioetica-intr-o-societate-orfana-de-dumnezeu-3

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Caracatița e încă vie

 

 

Grid Modorcea, Dr. în arte 

 

De câteva luni, postul „Nostalgia TV” a reluat celebrul serial  „La Piovra” (Caracatița – 1984), care ne-a umplut de admirație în anii de până în ’89, prin lansarea unui personaj de tip supererou, Corrado Cattani, prin regia lui Damiano Damiani și prin muzica celebrului Ennio Morricone, dar care acum, reluat, ne face să ne întrebăm dacă ceea ce el demască, Mafia italiană și mondială, a sucombat sau continuă să existe în forme mult mai perfide, să conducă lumea o putere invizibilă, imposibil de depistat, cum spune un capo mafioso, Espinosa. Serialul trăiește prin câțiva mari actori, în primul rând prin jocul lui Michele Placido, în rolul lui Cattrani. Dar și Patricia Millardet, în rolul procuroarei Silvia Conti, face un rol memorabil. Încă nu am văzut episoadele ultime, realizate în anii 2000, dar după filmele cu Mafia ale lui Coppola și Scorsese, „La Piovra” pare pe alocuri tezist, de o falsitate greu de suportat.

 

Suspansul e foarte lungit, peste 8 episoade, și toată povestea cu „despărțirea” de soția sa este falsă, iar răpirea fetiței lui este total previzibilă. Ca și momentul uciderii soției lui, care se sacrifică, sare să-l protejeze. Cattani rămâne singur, într-un cimitir de cadavre, rămâne să se judece cu mafioții rămași la vedere (doar 3). Dar unde sunt ceilalți, marea rețea mafiotă a Italiei, care este doar pomenită?! Rămâne să ne-o imaginăm noi, să ne gândim la filmele lui Scorsese. Finalul este tezist, iar jocul unora dintre actori fals.  Primele 6 episoade sunt realizate de Damiano Damiani și au un specific italian mafiot, dar apoi se pulsează mult pe ideea „Cattani victimă” fără ieșire, fără soluții, pentru a ne revela cum își va face singur dreptate, așa cum i-a promis fiicei sale la mormânt. În arta filmului, are și falsitatea calitățile ei, pe care le admitem drept convenționale, dar exagerarea lor duce la kitsch.

 

Serialul are 10 sezoane și 48 de episoade. Dar după sezonul 2, tot 6 episoade, realizate de Florestano Vancini, urmează sezoanele 3-10, semnate de Luigi Perelli, doar 8 și 9 de Giacomo Battiato, care devin altceva, sunt mult mai interesante, fiindcă personajul Cattani, liniar și schematic până atunci, începe să prindă carne, contur, substanță de personaj credibil. Privirea lui de victimă, cu ochii în fundul capului, aproape închiși, cu fața tumefiată, prinde culoare, iar lupta se reia, întâi cu unul dintre mafioți, Laudeo, șeful crimei organizate, care conduce din închisoare traficul internațional cu arme. Ura împotriva Mafiei crește, Cattani e tot mai înrăit fiindcă vede că mafioții demascați de el au primit pedepse ușoare, iar unii nici una și sunt liberi. Salvarea unei fetițe răpite, act comandat de Laudeo, îi aduce noi prieteni, dar și noi dușmani.

 

În sezoanele următoare însă, Cattani nu mai are statut de comisar și devine figurant, el ajunge, printr-o nouă iubită, frumoasa Julia Antinari (Juliana De Sio), să fie martor la luptele interne ale familiei ei, proprietari de bănci și de afaceri cu armament. Crimele se țin lanț și un nou mafiot, Tano Cariddi (Remo Girone, excelent), mult mai periculos, apare din umbră, care elimină capul familiei Antinari și devine el adevăratul capo mafioso. Casa Nostra are mai mulți capo mafioso. E ca un balaur cu mai multe capete.

 

Din acest punct, în prim-plan apare Tano, supermafiotul, Bestia, care îi elimină pe toți. Cea care îi găsește slăbiciunea, este Esther (Simona Cavallari), fiica unui adversar pe care Tano îl anihilează, îl determină să se sinucidă, iar ea jură să se răzbune, dăruindu-i-se! Ea îi dă informații prețioase lui Cattani, care declară însă că e învins, că nu mai are putere să lupte cu mafia. El va fi urmărit de poliție, fiindcă i-a dat pistolul lui Esther, care l-a împușcat pe șoferul lui Tano. Cattani se ascunde la o mănăstire, pictează alături de copii, jocul lui imprevizibil, ce pare lipsit de logică, capătă valențe hilare. Șansa lui stă în echipa pe care a avut-o când era comisar, care nu-l trădează, îi este aproape, fiindcă știe că el este un om cinstit și drept. Monstruoasă este scena când un capo mafioso, Il Puparo, își ucide fratele, un dement, de o mare cruzime, care a maltratat-o și violat-o pe Silvia Conti, procuroarea, iubita lui Corrado. Ea se angajează să-l demaște pe senatorul Salimbeni, omul mafiei din parlament. Documentele incriminatorii îi sunt date de soțul ei, parlamentar, care însă este ucis de mafie. Vedem tot felul de crime. Se ucid pe capete. Tano își ucide marea slăbiciune, pe Esther. Crimele sunt la ordinea zilei și moartea este o prezență firească. Sigur, până la urmă și Cattani este ciuruit de gloanțele monștrilor, când se înfruntă cu șeful mafiei, Espinosa. Îmbrățișând cadavrul lui Corrado, Silvia Conti jură răzbunare. Serialul rezistă azi datorită fenomenalei actrițe care o interpretează, Patricia Millardet. Ea evoluează de la judecătoarea timidă, de o mare feminitate, la o luptătoare dură împotriva mafiei, preluând toate atuurile lui Cattani, devenind un fel de Cattani 2, în admirația totală a lui Cattani 1, care tot timpul i-a criticat slăbiciunile față de ticăloși și criminali.

 

„La Piovra” este un portret acuzator făcut mafiei italiene, care se întinde ca o caracatiță asupra lumii, a Europei în principal, simbolizată de trenul cu substanțe radioactive care traversează Italia și se devarsă pe o insulă pustie, cumpărată de Tano, care este arestat după uciderea lui Esther, care îi dă lovitura de grație, spunându-i că l-a trădat tot timpul, că toate datele furate de la el i le-a predat lui Cattani. În acest moment, când el tocmai dobândise victoria deplină, câștigase acțiunile tuturor băncilor concurente, când află că va fi demascat, Tano își pierde mințile și o ștrangulează. Poate de aceea Cattani este eliminat atât de brutal, a fost ciuruit de 70 de gloanțe, după ce-l anunță pe Espinosa de victoria sa pe toate planurile. Espinosa îi spune însă că trăiește o mare iluzie, fiindcă puterea adevărată este invizibilă, și dacă a oprit un tren cu materiale radioactive, vor urma și altele, și altele. Și îl anunță că drumul lui s-a sfârșit, fiindcă știe prea multe. Însă Cattani nu ar fi reușit să demaște și slăbească mafia dacă nu exista capo mafioso Il Puparo (Păpușarul), Marcello Tusco, care se decide să vorbească. El este creat după modelul unui mafiot real, șeful mafiei siciliene. Mărturisirile lui despre 30 de ani de mafie italiană sunt cele mai puternice informații acuzatoare. Există deci și această supremă formă de autodenunț mafiot. Ceea ce înseamnă că și mafioții pot fi oameni, și ei au remușcări cumplite. Remarcabil însă e faptul că multe momente și personaje din film sunt realizate după modele reale. Deci în mod real cineaștii trăiau ceea ce reflectau, ei erau și pe rol de ținte în această dezvăluire sui-generis a mafiei. Ba ficțiunea pune și mai pregnant în evidență faptele reale. Se poate spune că acest serial s-a făcut cu riscul vieții cineaștilor. Și totodată ne face să ne întrebăm dacă nu cumva viața în stil mafiot este cea normală, sucul în care le place oamenilor să se scalde?

 

Moartea tragică a lui Cattani este un simbol care condamnă mafia italiană și mondială. Din păcate, caracatița e încă vie, brațele ei sunt lungi și multe, puterea invizibilă conduce lumea. Este o imagine cumplită să vezi cum răul triumfă și oamenii care fac bine sunt ciuruiți și omorâți. Ceaușescu a difuzat acest serial și spunea: „Iată cum arată capitalismul! Aici vreți să ajungeți?”. Semnificativ este și faptul că toate femeile frumoase și înțelepte din film, sunt ucise. Frumusețea nu e pe placul Mafiei.

 

 

 

https://www.art-emis.ro/cronica-de-arta/caracatita-e-inca-vie

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Nina Moica, fostă deținută politic: „Revoluția n-a curățat complet terenul de foștii comuniști”

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități

 

 

Interviu cu Elana Freeland. Transcriere inclusă.

De Michael Welch și Elana Freeland

 

 

„Dârele chimice/geoingineria nu sunt nici o «teorie a conspirației», nici «gestionarea radiațiilor solare» care necesită «îndepărtarea dioxidului de carbon». În realitate, geoingineria este un sistem de arme a cărui atmosferă wireless, ionizată, este menținută pentru a servi creării și controlului unei planete conduse de inteligență artificială și a sursei sale de energie transumană Uman 2.0.”

 

– Elena Freeland [1]

 

În ciuda faptului că  „dezinformarea media” rămâne o temă recurentă a publicațiilor Global Research și Global Research News Hour, mulți oameni educați presupun că sunt la curent cu majoritatea marilor descoperiri științifice din ultimii 120 de ani.

 

Ne putem gândi la Proiectul Manhattan – activitatea americană de dezvoltare a armelor atomice de către oameni de știință atomici super-talentați, care a fost ținută secretă de public până când puternica explozie le-a dat jos șosetele precoce. [2]

 

Proiectul Manhattan a fost în cele din urmă dezvăluit publicului . Dar putem presupune că toate aceste magie tehnologice secrete vor fi dezvăluite mai devreme sau mai târziu?

 

Să luăm în considerare, de exemplu, că după cel de-al Doilea Război Mondial, când „nenorociții” naziști au fost înfrânți, a existat un program secret american numit Operațiunea Paperclip, care a transferat medici, oameni de știință și tehnicieni – mulți dintre ei acuzați de crime de război, crime în masă și sclavie – în Statele Unite pentru a-și continua activitatea de cercetare! [3]

 

Mai mult, descoperim opera unui geniu științific strălucit pe nume Nikola Tesla, ale cărui descoperiri revoluționare au fost atât de extraordinare încât ar fi cel mai bine să fie ținută, nu foarte diferit de bomba atomică însăși, departe de vederea și cunoștința inamicilor.[4]

 

Astăzi, concepte precum geoingineria, 5G/6G, armele cu energie directă și nanotehnologia sunt în mare parte conținute și controlate în cercurile media tradiționale în spatele unor bariere intelectuale numite „verificări ale faptelor” și reduse la „teorii ale conspirației” lansate de drăcușori nesofisticați. Cu toate acestea, merită menționat faptul că o serie de aceste tehnologii (dacă nu toate) au aplicații brevetate și ar putea fi descoperite de oricine în ritmul său liber. [5]

 

O scriitoare și cercetătoare și-a dedicat o mare parte din timp explorării „găurilor de iepure” pe care majoritatea intelectualilor și jurnaliștilor se tem să le calce și dezvăluie că acestea nu sunt folosite doar pentru a transforma vremea și a provoca incendii de vegetație. Ea a stabilit că scopul final al acestor activități este de a transforma nu doar planeta, ci însăși omenirea într-o specie „transumană”, pe care o numește Omul 2.0.

 

Numele exploratoarei intelectuale este Elana Freeland . Ea este o fostă invitată a Global Research News Hour și ni se alătură pe parcursul majorității programelor pentru a explora noua direcție tehnocratică în care ne îndreptăm cu toții și ce putem face pentru a pune capăt înainte de a fi prea târziu.

 

Elana Freeland  este scriitoare, ghostwriter, lector, povestitoare și profesoară care cercetează și scrie pe teme legate de Deep State, inclusiv poveștile supraviețuitorilor MK-ULTRA, abuzul ritualic și armele electromagnetice invazive (Nexus, octombrie 2014). Este autoarea trilogiei de geoinginerie, formată din trei cărți. A patra carte a trilogiei – Transumanul geoinginerizat: Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, Nanotechnology, Synthetic Biology și efortul științific de transformare a umanității, a fost publicată în februarie anul trecut.

 

(Episodul 475 al Știrilor de Cercetare Globală)

 

ASCULTĂ EMISOARA

 

 

 

 

 

Faceți clic pentru a descărca fișierul audio (format MP3)

 

Transcrierea conversației cu Elana Freeland, 16 mai 2025.

 

Global Research: În ultimul interviu pe care l-ați avut cu mine, ați menționat armele cu energie directă și geoingineria, care afectează incendiile climatice. Vom discuta despre perspectiva transumanismului puțin mai târziu în cadrul discuției noastre și despre obiectivele acestor tehnologii și ale altora despre care veți scrie imediat. Dar mai întâi, aș dori să ne vorbiți puțin mai mult despre alte tehnologii folosite pentru a afecta planeta, desigur, dar s-ar întâmpla și alte lucruri.

 

Vorbește despre ele dincolo de chestia cu armele cu energie directă și despre cum au apărut de fapt aceste tehnologii.

 

Elana Freeland: Dacă te referi la geoinginerie în sine, și acesta este un subiect foarte vast, așa cum indică titlurile cărților mele, trebuie să începi cu adevărat în anii ’90, când un proiect de construcție din Gakona, Alaska, a fost făcut public într-o carte din 1995 intitulată „Îngerii nu cântă la această harpă”, iar harpa era scrisă HAARP pentru proiectul de cercetare a aurorelor aurorale active de înaltă frecvență care se desfășura în Alaska. Iar acea carte a fost scrisă de Dr. Nick Begich și Gene Manning.

 

Am citit cartea aceea cam imediat după ce a apărut și, în mod bizar, a doua zi o citeam la un post de profesor suplinitor în sala de mese a facultății, iar la masă stăteau diverse persoane. Și totuși, a doua zi, un elicopter al armatei a survolat casa timp de aproximativ 10 minute, în timp ce, cred, îmi nota coordonatele xy. Presupun că mă uitam la un fel de listă și mi-am dat seama imediat că cartea pe care o citeam de Nick Begich era de fapt un succesor al unui proiect de securitate națională în desfășurare și că, știi, nu știu, putea fi periculoasă.

 

Nu știam. Adică, în acea perioadă nu auzeam nimic despre geoinginerie, nici măcar nu auzeam cuvântul ăsta în presă. Ceea ce auzeam noi erau chemtrails, și auzeam multe râsete de oameni, mai ales la începuturile internetului, râzând de oameni ca de pălării din folie de aluminiu, și nu există chemtrails, iar asta e ridicol, și toată chestia cu CIA prin care a trecut generația mea, generația anilor ’60, după asasinarea lui John F. Kennedy la Dallas.

 

CIA a folosit termenul „teoretician al conspirației”, iar acesta a devenit un fel de modalitate de a respinge pe oricine punea la îndoială sau critica narațiunea difuzată de mass-media. Acesta a fost începutul meu. La momentul respectiv, aveam un dosar despre chemtrails și am făcut un dosar pentru HAARP, Proiectul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență, fără să știu ce este. Nu știam ce este un încălzitor ionosferic. Nu știam cum este folosită tehnologia.

 

Am fost la fel de ignorant ca mulți oameni până în ziua de azi, pentru că nu a fost prezentat publicului. Nu a existat nicio dezbatere. Nu a existat nicio discuție despre acest proiect atât de militarizat.

 

Era extrem de clasificat. Pe măsură ce am început să fac cercetări și să încerc să aflu, de exemplu, care erau formulele care intrau în combustibilul avioanelor care lăsau în urmă aceste ceea ce credeam că sunt dâre de condensare la vremea respectivă, dar erau lungi și durau o veșnicie, apoi se transformau într-o acoperire de nori albi asemănători norilor cirrus. Cu cât aflam mai multe, cu atât aveam mai multe îndoieli cu privire la secretul necesar și mi-am dat seama că, la fel ca în cazul tuturor proiectelor DARPA, și acesta cu siguranță era un proiect DARPA, ai de-a face cu armament, iar îngrijorarea mea era că, dacă aceste dâre chimice ar fi fost aruncate deasupra noastră și ar fi lăsat o urmă mare și lungă, spre deosebire de dârele de condensare, care de obicei lăsau o urmă foarte scurtă care apoi se disipa în maximum 30 de secunde, aceste dâre lungi s-ar transforma într-o acoperire de nori cirrus.

 

Este ingineria climatică reală?

GR: Vă pot întrerupe o secundă? Vreau doar să menționez că recent a apărut un raport în știri în care Robert F. Kennedy Jr., noul secretar al Sănătății și Serviciilor Umane, a spus că dârele chimice sunt într-adevăr reale și că DARPA a fost cel mai probabil implicată, dar a existat și acoperirea mediatică de la vremea respectivă. A fost modelată și continuă să fie modelată de mesajele despre cum aceste așa-numite verificări ale faptelor spun că dârele chimice sunt o teorie a conspirației care a fost infirmată de autoritățile științifice și au ascultat o demonstrație de patru minute despre cum sunt de fapt dâre de condensare și să vorbiți despre, ați putea menționa cât de profund este anunțul lui Kennedy și să vorbiți despre reacția din partea presei mainstream?

 

EF: Da, ei bine, presa mainstream, după cum știm amândoi, este complet controlată acum, nu neapărat de Partidul Democrat sau de DNC, ci de o anumită opinie care a fost decisă a fi secretă, dar expusă publicului sub diverse narațiuni structurate. Este foarte similar cu asasinarea lui Kennedy, nu-i așa? Adică, știam, din prima zi, știam, cel puțin oamenii din generația mea știau, că Lee Harvey Oswald nu fusese singurul făptaș, dacă a fost într-adevăr un făptaș, și totuși această idee a fost menținută timp de șase decenii și este complet o minciună, este o fabricație.

 

Deci, faptul că foloseau o invenție pentru asta, cum ar fi, trecerea de la chemtrails, care era singurul termen pe care îl aveam în anii ’90 pentru orice se întâmpla pe cer, nu aveam nicio idee. Adică, ok, sunt o mulțime de avioane de pasageri, o mulțime de avioane zboară, oameni merg în locuri diferite, asta e tot, e doar de la avioanele de pasageri. Și atunci se știa din când în când că pare a fi militar, și știți, au existat multe discuții, dar rareori în mass-media mainstream, ci în mass-media alternativă.

 

Și, bineînțeles, asta a fost complet luat în râs, și știți voi, teoria conspirației, pălăria de staniol. Așa că, atunci când Robert Kennedy, noul secretar al HHS, a anunțat că a descoperit că va investiga cu adevărat această problemă a chemtrail-urilor, acum că aproape 30 de state depun petiții cu un proiect de lege, fiecare are un proiect de lege, către legislativul statului său, pentru a opri chemtrail-urile peste statul lor. Și, conștientizarea a făcut un salt mare, știți, pentru că am urmărit asta timp de 20 de ani, deci nu vorbești cu un începător aici, care are, știți, un fel de opinie emoțională despre asta, deloc.

 

Dar când Carolina de Nord, când furtuna care a lovit Carolina de Nord și comportamentul acesteia, a început să aibă o poziție slabă, au existat prea multe anomalii în detaliile modului în care această furtună a avansat în Carolina de Nord și o parte din Tennessee. Așadar, de atunci, statele au fost, stai puțin, stai puțin, ce s-a întâmplat pe Maui nu a fost niciodată explicat cu adevărat, incendiul care a avut loc pe Maui, care a urmat într-o oarecare măsură incendiilor din California, dar acestea sunt incendii geoinginerie, acestea sunt micro, un termen mai bun ar putea fi incendii de microunde, și sunt instigate din ceea ce pare a fi spațiu, pare că vine de deasupra Pământului. Ei bine, vine din atmosfera superioară și este transmis în principal prin laser.

 

Și când lovește pământul, următorul lucru pe care oamenii au început să-l observe pe măsură ce analiza avansa a fost cum au fost distruse clădirile, și nu toate clădirile, ci anumite clădiri, și apoi nu alte clădiri. Și apoi a apărut zvonul despre acoperișul albastru și cum te-ar putea proteja. Și, știți, au început să amestece apele acestui eveniment, astfel încât publicul este complet confuz.

 

Și, și adunând opinia cuiva, și cuiva, și cuiva, și cuiva, și apoi New York Times își publică dezinformarea, iar Washington Post își face mica sa reprezentație. Și așa, așa a fost gestionat totul în felul acesta. Sunt sigur că înainte de asasinarea lui John F. Kennedy.

 

GR: Vorbiți despre celelalte tehnologii, de exemplu, utilizarea nanotehnologiei și utilizarea microundelor și cum este folosită aceasta, știți, ca un serviciu pentru elite, ca să spunem așa.

 

EF: Dacă, dacă ați studia cu adevărat cum funcționează asta, ar trebui să consultați a doua mea carte, „Sub un cer ionizat, de la dâre chimice la blocarea gardului spațial”. Gardul spațial este un termen Lockheed Martin.

 

Lockheed Martin este numărul unu în lume în producția și vânzarea de arme. Controlează toate brevetele legate de ceea ce ei numesc gardul spațial. Iar gardul spațial este, pur și simplu, toate componentele electronice care se află deasupra noastră în atmosferă, fie în troposferă, fie în stratosfera de deasupra ei, sunt controlate deoarece ionosfera, care începe la aproximativ 40 de kilometri deasupra noastră și se întinde pe câteva sute de kilometri până când se contopește cu magnetosfera.

 

Toate acestea sunt electromagnetice, da? Imaginează-ți, parcă am trăi sub umbrela electromagnetismului. Și apoi, pe Pământ, avem toate aceste infrastructuri diferite, de la instalații radar care aparțin armatei, la telecomunicații, linii electrice. Avem toate lucrurile îngropate sub pământ, cum ar fi cablurile, și avem turnuri de telefonie mobilă, telefoane mobile.

 

Adică, oriunde ne uităm, trăim acum într-un mediu wireless. Și sănătatea noastră se înrăutățește din cauza acestui fapt. Și asta e partea importantă, dacă înțelegeți că există armata și apoi există civilul.

 

Și am avut aceste două lucruri destul de separate timp de, ei bine, mii de ani. Dar acum, linia dintre ele se șterge. În special în ceea ce privește tehnologia și ceea ce armata numește utilizare duală a tehnologiei.

 

Deci, multe dintre lucrurile de care credem că avem nevoie pentru confortul nostru, un lucru care îmi vine în minte sunt conductele de gaz. Trec pe sub străzi. Sunt peste tot.

 

Nu le vedem pentru că tot ce depindem este că, știți, putem avea, înainte aveam gaz ca, ceva ce ar fi aragazuri și încălzitoare pe gaz și chestii de genul acesta. Acum se schimbă situația, astfel încât totul devine electromagnetic și funcționează electric. Aceste tehnologii au dublă utilizare.

 

Pot fi declanșate, așa cum menționai, arme cu energie direcționată. Da, pot fi transformate în arme. La fel și cele 60 de herți din pereții caselor noastre, internetul lucrurilor, internetul corpurilor, internetul nanolucrurilor.

 

Și când aduci în discuție nanotehnologia, este extrem de important, pentru că tehnologia este complet nouă. O avem din, aș spune, anii ’70, o avem. Cu siguranță, natura a avut o mulțime de nanoparticule.

 

Nanoparticulele sunt în general foarte naturale. Sunt doar niște nanoparticule minuscule, știți, un nanometru, un nanometru este o miliardime dintr-un metru. Asta vă spune cât de mici sunt, partea nano are pur și simplu o dimensiune despre care se vorbește.

 

GR:  Bine. Da.

 

EF: Acum, când nanotehnologia a intrat în rocă, combustibilul avioanelor, și a fost introdusă și în mecanismele de livrare a tehnologiilor, evident, odată ce începi să înțelegi cât de mare este această operațiune, vezi că au vrut ca aceasta să fie răspândită în străinătate pentru a vedea ce efect ar avea asupra naturii, da, dar și asupra ființei umane.

 

Ce s-ar întâmpla dacă ființa umană ar inhala asta și ar intra în fluxul său sanguin, apoi ar trece prin bariera hematoencefalică? A fost un experiment masiv care se desfășoară. Și care este sfârșitul? Ei bine, pentru mine, sfârșitul pentru oameni are legătură cu transumanismul, iar distrugerea planetei la nivelul său natural are legătură cu crearea unui mediu extrem de neprietenos pentru Homo Sapiens, posibil primitor pentru transumani.

 

GR: Elana, cred că ar trebui să adăugăm și alte aspecte, lucru pe care l-ai menționat și tu în carte, cum ar fi 5G, 6G, dar și inteligența artificială, care este relativ recentă. Și adevărul este că toate aceste tehnologii, care sunt diferite individual, se integrează în această nouă strategie de transformare.

 

Și mă întreb, e ca și cum ați avea o tehnologie nouă și vom găsi o modalitate de a o folosi, sau există un mecanism care a făcut ca barierele, chiar de la concepție, să fie iluzorii, sau nu vedeți cum se unesc până acum? Adică, înțelegeți despre ce vorbesc?

 

EF: Da. Eu îl numesc vis umed. Îmi pare rău dacă ți se pare ofensator.

 

Acest vis umed al elitei despre controlul total asupra planului terestru și a creaturilor de pe Pământ, inclusiv asupra ființei umane, este un vis foarte vechi al societăților secrete. Mergi suficient de departe în timp. Adică, pot să-l duc înapoi la 1600, când Elisabeta I domnea în Anglia, de exemplu.

 

Și îi vedeți pe acești alchimiști care lucrau neobosit, auzim mereu că voiau să transforme plumbul în aur, dar lucrau la o mulțime de lucruri. Și o parte din asta era ființa umană. Ce este o ființă umană? Adică, într-un fel, pe atunci, ei aveau… Nu știu dacă știi asta, Michael, dar am fost elev al lui Rudolf Steiner, care este mort.

 

A murit în 1925. A fost un om de știință și un fel de mistic din Austria. A publicat o mulțime de informații care ne pot oferi o idee despre cum este ființa umană, pe care el o numește religia zeilor.

 

Și ceea ce vrea să spună prin asta este că suntem singura creatură de pe Pământ, din câte știu eu, nici măcar balenele și delfinii minunați, care sunt creaturi uimitoare cu creiere foarte mari, după cum știți. Este vorba despre faptul că ființa umană este dedicată, evoluția ființei umane, care este în desfășurare, am fost șterși timp de milioane de ani, de fapt, pentru a-și stabili controlul asupra liberului arbitru. Și liberul arbitru este ceva ce nici măcar îngerii nu fac.

 

Dacă citești câțiva dintre scriitorii medievali, ei vorbesc despre capacitățile îngerilor și despre ce pot face și ce nu. Majoritatea oamenilor din America nu cred în îngeri. Înțeleg asta.

 

Suntem materialiști aici. Dar cred că acum ne lovim de zidul că nu aveam nicio idee despre existența lor, și anume că mulți dintre oamenii noștri de știință nu sunt doar materialiști, ci sunt de fapt sataniști, de fapt sataniști practicanți. Acum, mulți dintre voi s-ar putea să credeți că satanismul este doar o glumă de Halloween.

 

Nu, este o religie adevărată. Și nu trebuie să merg prea departe pentru a demonstra asta. Dar faptul că oamenii noștri de știință ne tratează pe noi, ființele umane, nu cu grijă și nu cu un interes profund într-un mod spiritual, așa cum făceau în anii 1600, când alchimiștii studiau ființa umană…

 

Nu, ne privesc ca pe niște pachete de carne. De fapt, cel mai recent termen folosit de CIA pentru oameni este wetware, adică software, hardware, wetware. Oamenii au copii, oamenii au familii pe care le iubesc, au oameni pe care îi iubesc.

 

Obișnuiau să fie artiști. Nu mai avem mulți. Iar știința acum este doar o chestiune de a încerca să obții banii din granturi, de a încerca să obții banii corporațiilor mari și de a te da bătut.

 

Nu există nicio îndoială dacă este benefic pentru umanitate? Este benefic pentru natură? Este ceva care construiește în loc să distrugă? Nu, nu am acordat atenție acestui lucru de zeci de ani, cel puțin în timpul vieții mele, și sunt aici de peste șapte decenii. Deci, aceasta este problema. Dacă aprofundez geoingineria, de exemplu, și electromagnetismul de care depinde în mod absolut, absolut, și aceasta este o problemă uriașă.

 

Chimia de care depinde, toate părțile care ajung să fie control mental, ajung să fie intimitate, e ca un miraj acum.

 

GR: Ei bine, ați putea să explicați, doar ca să susținem puțin, adică, susțineți că mulți oameni de știință sunt sataniști practicanți, adică, pentru că nu este tocmai ceva de notorietate generală. Și, adică, cunosc o mulțime de oameni care s-au antrenat în acest domeniu.

 

Există ceva specific științei care te face să crezi asta? Sau ce anume din satanism în sine, cred, își găsește pătrunderea în știința modernă, adică, știi, devine distinctă de tipul de știință despre care vorbești.

 

EF: Corect, corect. Vorbesc despre ceea ce a devenit cunoscut sub numele de scientism, iar acest termen este bine cunoscut.

 

Asta e știința falsă. Cam asta descoperim acum, că întreaga dramă cu CV-19 a fost de fapt implicată, a fost acest experiment uriaș, fără cunoștințe anterioare. Și, știți, pentru că am studiat atât de profund biologia sintetică, pot citi cărți acum și să văd unde sunt minciunile.

 

Adică, nu toate, desigur, este un proces continuu. Dar există o mulțime de minciuni care acum sunt considerate, citez, științifice, dar nu sunt de fapt, sunt scientism. Și sunt inventate pentru a promova o agendă.

 

Acum poți spune, bine, este o agendă politică. Dar îți pot spune că agenda politică are adesea, dacă zgârii puțin suprafața, vei găsi o componentă spirituală. Știi, știm asta într-o oarecare măsură, dar încă compartimentăm.

 

Așa controlează sistemul nostru educațional capacitatea noastră de a gândi, despre care Rudolf Steiner spunea că este o activitate spirituală. Nu gândești, adică poți gândi cu creierul, dar gândurile la care vei veni nu vor fi nici adevărate, nici nu vor merge acolo unde ai vrea să ajungi, adică într-o direcție creativă minunată în care iei viața, astfel încât mai mulți oameni să poată prospera, iar copiii să poată primi o educație uimitoare, care le va oferi un impuls uriaș pentru a deveni genul de individ care s-a gândit bine și îndelung la ce tehnologie ar trebui să investim, pentru a ajuta planeta, pentru a ajuta ființele umane și pe care ar trebui să o evităm? Pentru că tot ce duc este război și distrugere. Deci, acest tip de întrebare, nici măcar nu punem la îndoială în America.

 

E ca și cum, dacă poți obține banii necesari pentru asta, fă-o. Și vom vedea ce se întâmplă. Și apoi putem oricând, știi, să curățăm lucrurile mai târziu cu o mulțime de minciuni și subterfugii și să îmbogățim industria sănătății și industria farmaceutică.

 

Acest tip de gândire trebuie să dispară. Nu ne mai permitem acest tip de gândire. Și asta vreau să spun când spun că oamenii de știință practică satanismul.

 

Se întâmplă să cunosc oameni care, da, sunt zvonuri, dar sunt zvonuri de la oameni foarte, foarte credibili, care au realizat multe în viață mergând la petreceri cu elite. Și dintr-o dată apare un fel de spațiu ritualic. Sunt prezenți la lucruri oribile folosind copii.

 

Deci, acest lucru este bine cunoscut acum. Mulți oameni nu vor, nu vor să meargă acolo. Înțeleg.

 

E urât. E sumbru. Vrem să avem o părere cât mai bună despre națiunea noastră, despre oamenii care o conduc, despre oamenii de știință care creează știința căreia îi suntem cu toții supuși, într-un fel sau altul.

 

Dar este adevărat. Este absolut adevărat. Și acum, acum trebuie cu adevărat, și cred că acest triumvirat Trump, Kennedy, Musk care a venit și lucrează în diferite domenii pentru a drena mlaștina, a scăpa de statul profund de care, știți, am fost afectat de la teribila crimă a lui John Kennedy, să curățăm lucrurile.

 

Și acum avem oportunitatea. Și cred că Robert Kennedy profită din plin de ea. Ei bine, poate nu atât de mult pe cât și-ar dori unii oameni, cu siguranță, dar este în direcția corectă pentru a ne trasa calea mai mult, mai mult spre adevăr, spre dreptate reală, spre frumusețe, spre bunătate, spre toate aceste atribute, aceste virtuți despre care auzeam obișnuiam în educația artistică, care acum este complet denigrată și eliminată.

 

Cel puțin am auzi de oameni care au căutat să aducă binele, adevărul și frumosul umanității. La asta mă refeream și eu prin rău. Și pot folosi cuvântul rău dacă oamenilor nu le place cuvântul satanism, dar satanismul este pur și simplu o formă de religie care este răul organizat și foarte dedicată morții.

 

Global Research News Hour se difuzează în fiecare vineri la ora 13:00 CT pe CKUW 95.9FM de la Universitatea din Winnipeg.

 

Programul este difuzat și săptămânal (luni, între orele 13:00 și 14:00 ET) de către rețeaua Progressive Radio din SUA.

 

Programul este disponibil și în format podcast pe globalresearch.ca

 

Note:

 

Elana Freeland (2025), p. 3, „ Transumanul geoinginerizat: Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității ”, Sacred Planet Books

Tom Metcalfe (21 iulie 2023), „Ce a fost Proiectul Manhattan”, Scientific American; https://www.scientificamerican.com/article/what-was-the-manhattan-project/

Elana Freeland Op Cit. p. 2

ibid.;

Elana Freeland, citat la pag. 35, 39, 124, 172, 292, 294-295, 338-339, 365-366

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Michael Welch și Elana Freeland , Global Research, 2025

 

 

https://www.globalresearch.ca/end-goal-of-geoengineering-control-of-the-earth-and-all-of-humanity/5888558?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Laboratoarele de arme biologice ale armatei americane, de  Helena Glass

 

 

De Helena Glass

 

Derulând pe Twitter, am dat peste un videoclip cu RFK Jr. spunând Congresului că vaccinurile Covid au fost de fapt dezvoltate de Departamentul Apărării și administrate către Pfizer și Moderna, deci par să provină de la Big Pharma, motiv pentru care Big Pharma a primit clauza de „fără răspundere”. Videoclipul a dispărut, a fost șters din repostarea mea și de atunci a fost șters.

 

Trump se înclină pentru că a făcut din Operațiunea Warp Speed ​​unul dintre cele mai importante momente din istorie. El continuă să ignore complet faptul că aceste vaccinuri au cauzat nu doar evenimente adverse și decese, ci și recurența Covid la indivizi. Uneori durează săptămâni întregi.

 

Un studiu NIH efectuat pe soldați la începutul administrării vaccinului (decembrie 2020 – august 2021 – deși publicat în iunie 2021) a stabilit că miocardita s-a dezvoltat la 24 de persoane vaccinate în decurs de patru zile. Autorii studiului au pus sub semnul întrebării dacă miocardita ar trebui considerată un „eveniment advers” și raportabil. Concluzia a fost că rezultatele nu vor fi incluse. Autorii au provenit din cadrul Marinei, Armatei, Pușcașilor Marini și al Clinicii Mayo.

 

Sistemul de Sănătate Militară face parte din Departamentul Apărării, nu din Departamentul de Sănătate sub conducerea lui Kennedy Jr. Cei doi șefi din cadrul Sistemului de Sănătate Militară sunt „interimari – încă neconfirmat”, inclusiv Dr. Stephen Ferrara și Dr. David Smith . Smith este un medic executiv certificat, iar Ferrara provine de la CIA.

 

Operațiunea Warp Speed ​​a fost comandată inițial de Moncef Slaoui , iar mai târziu de generalul Gustave Perna.   Experiența lui Moncef la GlaxoSmithKline s-a încheiat brusc după o carieră de administrare a vaccinurilor copiilor africani în cadrul unor teste clinice. Generalul Perna nu are nicio pregătire medicală, dar a fost numit șef al Comandamentului Materialelor Armatei SUA – care include supravegherea „Stocului de Arme Chimice” de la Arsenalul Redstone.

 

Fort Detrick a ocupat un loc central ca posibil teren fertil pentru Covid ca armă biologică. Având în vedere că SUA au semnat un acord cu jurământul mic de a nu mai crea niciodată arme biologice, în cadrul Protocolului de la Geneva din 1972, prin care toate aceste arme urmau să fie distruse, evident că nu a fost cazul. Israelul nu a semnat niciodată.

 

Acum 77 de ani, armata americană a construit Poligonul de Testare Dugway din afara orașului Salt Lake ca laborator secret pentru arme biologice. Acesta este încă operațional și a avut parte de mai multe „accidente”. Este securizat printr-un spațiu aerian cu acces special care acoperă 325 pe 205 de mile – cel mai mare din SUA. În 1968, peste 6200 de oi au fost găsite moarte după ce Dugway a eliberat agentul neurotoxic VX. Armata a negat utilizarea agentului, în ciuda faptului că autopsiile au arătat că aceasta a fost cauza morții oilor.

 

În 2015, Laboratorul Dugway a expediat camioane pline de mostre vii ale virusului antrax către diverse locații din țară – timp de un deceniu înainte ca activitatea să fie raportată. Instalația a fost supranumită Zona 52 datorită securității sale și speculațiilor privind agenda sa privind armele biologice, despre care susține că este pentru contramăsuri pașnice, nu pentru arme ofensive.

 

Ani mai târziu, Departamentul Apărării a anunțat că această instalație folosea în mod curent arme biologice aeriene în vecinătatea orașului Dugway, a cărui populație este acum de doar 342 de persoane, față de 2356 în 1970. 

 

Când Rusia a atacat pentru prima dată Ucraina, unul dintre factorii principali au fost 52 de laboratoare americane de arme biologice răspândite ilegal în toată țara. O afirmație susținută în cele din urmă de Victoria Nuland în cel mai bun stil al ei în stilul lui Hillary, de genul „și ce dacă”, în timp ce vorbea în fața Comisiei pentru Relații Externe a Senatului, în martie 2022! Nuland a susținut că Departamentul Apărării era îngrijorat că, după localizarea laboratoarelor de arme biologice, Rusia ar prelua controlul asupra activităților lor ilegale ultrasecrete. Ambasada SUA în Ucraina a declarat că finanțează programe de cercetare în Ucraina care lucrează asupra „celor mai periculoși agenți patogeni din lume”.

 

Și încă o dată, SUA au fost prinse într-o minciună oribilă cu privire la un tratat pe care nu l-au respectat și nici nu au intenționat să-l respecte, semnat cu mai bine de 50 de ani înainte.

 

Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed desfășoară cercetări privind vaccinurile în colaborare cu Pfizer, Moderna, Sanofi, Merck, NIH și alții, privind HIV, malarie și coronavirusuri. Spre deosebire de industria farmaceutică, diversele cercetări și studii clinice ale departamentelor militare nu sunt nici pe departe la fel de strict reglementate în ceea ce privește studiile clinice efectuate pe „soldați voluntari”.  

 

La începutul anului august, Kennedy Jr. a anulat 22 de contracte în valoare de 500 de milioane de dolari pentru cercetarea ARNm.

 

Autoritatea pentru Cercetare și Dezvoltare Biomedicală Avansată (BARDA) a fost creată în 2006. Aceasta lucrează în colaborare cu Fundația Gates, Wellcome și Fundațiile Nova Nordisk. CARB-X este un parteneriat global non-profit care dezvoltă noi „produse” pentru a combate viitoarele infecții bacteriene anticipate, cu o serie de noi vaccinuri și produse farmaceutice de trei pagini. Indicând posibila următoare pandemie – bacterii.

 

DACĂ NIH și armata au dezvoltat într-adevăr Covid, iar armata a ajutat sau a dezvoltat complet vaccinurile pentru Big Pharma, nu ar trebui să fim surprinși, având în vedere că Institutul Rockefeller a inițiat prima pandemie folosind soldați ca subiecți de testare în ceea ce a fost numit în mod eronat Gripa spaniolă – care a fost rezultatul pneumoniei bacteriene ca efect secundar al vaccinului Rockefeller.

 

O altă observație; din 2016 până în 2020, directorul BARDA, Rick Bright , numit de Trump, a fost demis după ce a susținut că utilizarea hidroxiclorochinei pentru Covid era periculoasă și că vaccinurile erau singurul leac adevărat. Bright lucrase anterior pentru Fundația Gates, OMS, CDC și HHS. Acum lucrează pentru Fundația Rockefeller.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Helena Glass este fostă expertă contabilă autorizată (CPA) și are specializarea în domeniul imobiliar și planificare financiară, specializarea fiind: fostă sculptoare în bronz și dansatoare. Este o colaboratoare frecventă la Global Research.

 

Sursa imaginii recomandate

 

Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității

de Michel Chossudovsky

 

Michel Chossudovsky analizează în detaliu modul în care acest proiect insidios „distruge viețile oamenilor”. El oferă o analiză cuprinzătoare a tot ceea ce trebuie să știți despre „pandemie” – de la dimensiunile medicale la repercusiunile economice și sociale, fundamentele politice și impactul mental și psihologic.

 

„Obiectivul meu ca autor este de a informa oamenii din întreaga lume și de a infirma narațiunea oficială care a fost folosită ca justificare pentru a destabiliza structura economică și socială a unor țări întregi, urmată de impunerea «vaccinului» «mortal» împotriva COVID-19. Această criză afectează umanitatea în ansamblu: aproape 8 miliarde de oameni. Suntem solidari cu semenii noștri și cu copiii noștri din întreaga lume. Adevărul este un instrument puternic.”

 

Recenzii

 

Aceasta este o resursă detaliată, de mare interes, dacă ești motivat să înțelegi puțin mai bine perspectiva mai largă. Autorul cunoaște foarte bine geopolitica, iar acest lucru se reflectă în modul în care este contextualizat Covid. — Dr. Mike Yeadon

 

În acest război împotriva umanității în care ne aflăm, în acest atac singular, neregulat și masiv împotriva libertății și bunătății oamenilor, cartea lui Chossudovsky este o stâncă pe care să ne susținem lupta. – Dr. Emanuel Garcia

 

În cincisprezece capitole concise, bazate pe informații științifice, Michel urmărește falsa pandemie de covid, explicând cum un test PCR, care a produs până la 97% rezultate fals pozitive dovedite, combinat cu o campanie neobosită de fricare 24/7, a reușit să creeze o „plandemie” la nivel mondial încărcată de panică; că această plandemie nu ar fi fost niciodată posibilă fără infamul test de reacție în lanț a polimerazei modificatoare de ADN – care până în ziua de azi este impus unei majorități de oameni nevinovați care nu au nicio idee. Concluziile sale sunt confirmate de oameni de știință renumiți. — Peter Koenig

 

Profesorul Chossudovsky expune adevărul că „nu există nicio relație cauzală între virus și variabilele economice”. Cu alte cuvinte, nu COVID-19, ci implementarea deliberată a unor carantine ilogice și nefondate științific a cauzat închiderea economiei globale. – David Skripac

 

O lectură a cărții lui Chossudovsky oferă o lecție cuprinzătoare despre cum există o lovitură de stat globală în desfășurare, numită „Marea Resetare”, care, dacă nu este rezistată și învinsă de oamenii iubitori de libertate de pretutindeni, va duce la un viitor distopic încă neimaginat. Transmiteți mai departe acest cadou gratuit de la profesorul Chossudovsky înainte să fie prea târziu. Nu veți găsi atât de multe informații și analize valoroase la un singur loc. – Edward Curtin

 

America’s HHS Terminates mRNA-based Killer Vaccine Contracts. “The Reckoning that Needs to Happen”

 

 

https://www.globalresearch.ca/us-military-bioweapon-labs/5898228?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității

 

 

de Michel Chossudovsky

 

O producție video Grace Asagra

 

De profesorul Michel Chossudovsky

 

 

Sincerele mele mulțumiri Dr. Grace Asagra  pentru invitația la fabulosul ei program video.

 

De asemenea, le mulțumesc lui  Drago Bosnic, David Meiswinkle și Harmut Schumacher.

 

Pentru mai multe detalii, consultați cartea mea electronică (15 capitole) de mai jos, precum și articolul următor care confirmă în detaliu ceea ce a fost subliniat în această producție video referitoare la pandemia de Covid.

Nu a existat niciodată un „nou coronavirus”, nu a existat niciodată o pandemie

 

De prof. Michel Chossudovsky , 31 mai 2025

 

 

 

 

Prof. Michel Chussodovsky – Criza COVID: Lovitura de stat globală vs. umanitate – cu invitații speciali Drago Bosnic și avocatul David Meiswinkle

 

 

Michel Chossudovsky analizează în detaliu modul în care acest proiect insidios „distruge viețile oamenilor”. El oferă o analiză cuprinzătoare a tot ceea ce trebuie să știți despre „pandemie” – de la dimensiunile medicale la repercusiunile economice și sociale, fundamentele politice și impactul mental și psihologic.

 

„Obiectivul meu ca autor este de a informa oamenii din întreaga lume și de a infirma narațiunea oficială care a fost folosită ca justificare pentru a destabiliza structura economică și socială a unor țări întregi, urmată de impunerea «vaccinului» «mortal» împotriva COVID-19. Această criză afectează umanitatea în ansamblu: aproape 8 miliarde de oameni. Suntem solidari cu semenii noștri și cu copiii noștri din întreaga lume. Adevărul este un instrument puternic.”

 

Recenzii

 

Aceasta este o resursă detaliată, de mare interes, dacă ești motivat să înțelegi puțin mai bine perspectiva mai largă. Autorul cunoaște foarte bine geopolitica, iar acest lucru se reflectă în modul în care este contextualizat Covid. — Dr. Mike Yeadon

 

În acest război împotriva umanității în care ne aflăm, în acest atac singular, neregulat și masiv împotriva libertății și bunătății oamenilor, cartea lui Chossudovsky este o stâncă pe care să ne susținem lupta. – Dr. Emanuel Garcia…În cincisprezece capitole concise, bazate pe informații științifice, Michel urmărește falsa pandemie de covid, explicând cum un test PCR, care a produs până la 97% rezultate fals pozitive dovedite, combinat cu o campanie neobosită de fricare 24/7, a reușit să creeze o „plandemie” la nivel mondial încărcată de panică; că această plandemie nu ar fi fost niciodată posibilă fără infamul test de reacție în lanț a polimerazei modificatoare de ADN – care până în ziua de azi este impus unei majorități de oameni nevinovați care nu au nicio idee. Concluziile sale sunt confirmate de oameni de știință renumiți. — Peter Koenig

 

Profesorul Chossudovsky expune adevărul că „nu există nicio relație cauzală între virus și variabilele economice”. Cu alte cuvinte, nu COVID-19, ci implementarea deliberată a unor carantine ilogice și nefondate științific a cauzat închiderea economiei globale. – David Skripac…

O lectură a cărții lui Chossudovsky oferă o lecție cuprinzătoare despre cum există o lovitură de stat globală în desfășurare, numită „Marea Resetare”, care, dacă nu este rezistată și învinsă de oamenii iubitori de libertate de pretutindeni, va duce la un viitor distopic încă neimaginat. Transmiteți mai departe acest cadou gratuit de la profesorul Chossudovsky înainte să fie prea târziu. Nu veți găsi atât de multe informații și analize valoroase la un singur loc. – Edward Curtin

 

Vă încurajăm să susțineți proiectul eBook făcând o donație prin intermediul  paginii campaniei „Criza mondială a coronavirusului” de pe DonorBox a Global Research .

 

Cartea este obiectul cenzurii.

 

Cartea este disponibilă în formă tipărită în japoneză. 仕組まれたコロナ危機:「世界の初期化」を目論む者たち, aprilie 2022.

 

Este  disponibilă și în format electronic în franceză și spaniolă pe Globalresearch.ca

 

Ca o modalitate de a ajunge la milioane de oameni din întreaga lume ale căror vieți au fost afectate de criza provocată de coronavirus, am decis să distribuim GRATUIT cartea electronică în următoarele luni .

 

Vezi Michel Chossudovsky, Notă biografică (infirmă Wikipedia)

 

Articolele lui Michel Chossudovsky despre cercetarea globală…

…det. aici

 

https://www.globalresearch.ca/video-worldwide-corona-crisis-global-coup-detat-against-humanity-prof-michel-chossudovsky/5896091?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

Prof. Michel Chossudovsky

Despre autor:

Michel Chossudovsky este un autor premiat, profesor emerit de economie la Universitatea din Ottawa, fondator și director al Centrului de Cercetare a Globalizării (CRG) din Montreal, redactor al revistei Global Research. A efectuat cercetări de teren în America Latină, Asia, Orientul Mijlociu, Africa Subsahariană și Pacific și a scris pe larg despre economiile țărilor în curs de dezvoltare, concentrându-se pe sărăcie și inegalitatea socială. De asemenea, a efectuat cercetări în domeniul economiei sănătății (Comisia Economică a ONU pentru America Latină și Caraibe (ECLAC), UNFPA, CIDA, OMS, Guvernul Venezuelei, John Hopkins International Journal of Health Services (1979, 1983). Este autorul a 13 cărți, inclusiv Globalizarea sărăciei și noua ordine mondială (2003), „Războiul împotriva terorismului” al Americii (2005), Globalizarea războiului, lungul război al Americii împotriva umanității (2015). Colaborează la Enciclopedia Britannica. Scrierile sale au fost publicate în peste douăzeci de limbi. În 2014, a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Merit a Republicii Serbia pentru scrierile sale despre războiul de agresiune al NATO împotriva Iugoslaviei. Îl puteți contacta la adresa crgeditor@yahoo.com.

 

 

https://www.globalresearch.ca/author/michel-chossudovsky

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Este războiul nuclear comparabil cu schimbările climatice?

De Peter Koenig

 

Imaginează-ți! – „Războiul nuclear nu este mai rău decât schimbările climatice.”

 

Această declarație a fost făcută contextual duminică, 25 iulie, de către cel mai important diplomat al Washingtonului, Antony Blinken , într- un interviu de 60 de minute acordat unei emisiuni TV australiene.

 

Dacă ne gândim bine, este sigur pentru radiațiile nucleare care ar putea persista ani de zile – schimbările climatice transformate în arme , așa cum au fost aplicate cel puțin în ultimii trei ani – dar cu mult înainte, într-o măsură mai mică, ar putea fi la fel de distructive.

 

Ceea ce este vândut astăzi populației occidentale, în mare parte adormite, drept schimbări climatice, este aplicarea severă a Modificării Mediului de către om – ENMOD, numită și geoinginerie.

 

Ideea manipulării climatice a fost promovată odată cu Clubul de la Roma la începutul anilor 1970 și a fost subliniată explicit în infamul Raport „Limitele creșterii” (1972).

 

Expune posibilitatea unei creșteri economice exponențiale și a populației cu resurse finite, adăugând presupusa „calamitate” a schimbărilor climatice cauzate de CO2 – pe măsură ce lumea este din ce în ce mai industrializată, totul bazându-se pe CO2 emanat de combustibilii cu hidrocarburi și alte gaze cu efect de seră.

 

Doar pentru informare și pentru a ține minte – astăzi, încă 85% din toată energia utilizată în lume provine din hidrocarburi. O proporție similară de mare de energie din hidrocarburi pentru alimentarea lumii va rămâne probabil în următorii 30 până la 50 de ani, cu excepția cazului în care economia mondială este declanșată în mod deliberat într-un colaps (deoarece NU există alternative energetice viabile disponibile astăzi și mâine).

 

Iar comandanții fanaticilor schimbărilor climatice sunt foarte conștienți de acest lucru.

 

Cine știe dacă o prăbușire economică mondială este intenția elitei conducătoare, care în prezent pretinde că este cea care controlează cursul umanității și al Mamei Pământ.

 

„Limitele creșterii ” reprezintă și astăzi planul Agendei 2030 a ONU și al Marii Resetări a Forumului Economic Mondial și instrumentul său de implementare, visul umed al lui Klaus Schwab, „A patra revoluție industrială” – adică digitalizare completă, transumanism, robotizare și inteligență artificială (IA) la conducerea plebeii umanității.

 

Concluziile Clubului de la Roma – care propovăduiesc activ „reducerea în masă a populației” – se bazează toate pe modele computerizate.

 

Cu informațiile „corecte” furnizate de om, ajungi la concluziile dorite.

 

 

 

Geoingineria este o armă de distrugere în masă. Rezolvarea „crizei climatice” este dăunătoare pentru afaceri și mai rea pentru politică

Modelele computerizate oferă întotdeauna rezultatul dorit. Acestea depind de informații introduse de om, care pot fi modificate în funcție de rezultatele dorite. Chiar și modelele computerizate extrem de sofisticate, până la inteligența artificială (IA), sunt liniare, depinzând de informațiile inițiale umane.

 

Doar ca o anecdotă, Banca Mondială – și acest lucru este valabil probabil pentru majoritatea celorlalte organizații internaționale multilaterale și bilaterale – permite modelelor computerizate să determine dacă un „proiect de dezvoltare” este viabil din punct de vedere economic . Modelele computerizate stabilesc, de asemenea, în mare măsură baza pentru proiecțiile de creștere economică și datorie ale țărilor.

 

Lucrul pe teren, discuțiile cu oameni care trăiesc și lucrează în lumea reală – demonstrează cât de greșite pot fi și, cel mai adesea, sunt modelele informatice.

 

Tocmai, pentru că îți spun ceea ce autorul acestor „proiecții de modelare” vrea să-ți spună.

 

Adesea, „realitățile” astfel fabricate sunt departe de adevăr, dar sunt instrumente excelente pentru a manipula mințile populațiilor în general. Ele aparțin inventarului de „inginerie socială” al lui Tavistock. Vezi Daniel Estulin

 

Răspândirea fricii legate de schimbările climatice, care se desfășoară non-stop astăzi, oferă baza perfectă pentru Agenda 2030 și Marea Resetare . Toate planificate, desigur, pentru a fi aplicate în scopul unei „populații reduse” și al unei noi Ordini Mondiale, cu o economie care funcționează practic pentru giganții elitei – pe care îi puteți numi și monștri corporativi și financiari, și politicienii lor lachei, care se prefac că conduc lumea pentru ei.

 

Acestea fiind spuse, afirmația domnului Blinken – care compară războiul nuclear cu „schimbările climatice” – nu este departe de realitate – iar Blinken, desigur, știe foarte bine cum „schimbările climatice”, vândute maselor drept distrugerea planetei Pământ pe bază de CO2, provocată de om, sunt în realitate inginerie meteorologică/climatică creată de om . Aceste tehnologii ENMOD își au originile în anii 1940.

 

De atunci, acestea au devenit atât de sofisticate încât unele dintre aceste tehnologii care funcționează prin sateliți nu numai că provoacă fenomene meteorologice dezastruoase, dar pot declanșa și cutremure. Se bănuiește pe scară largă că cutremurele din Turcia din februarie 2023 (aproape 100.000 de morți și distrugeri abisale cum nu s-a mai văzut până acum de un cutremur), precum și cutremurul din Haiti din 2010, au fost create prin geoinginerie.

 

Similar cu inundațiile musonice oribile din Pakistan din iunie-iulie-august 2022.

 

Din păcate, doar puțini oameni pot și sunt dispuși să înțeleagă acest fapt dur . Ei nu cred – adesea blocați psihologic – că politicienii, așa-zișii lideri din întreaga lume, literalmente din toate țările membre ale ONU, sunt cumpărați, constrânși sau amenințați să acționeze și să mintă la unison – așa cum este cazul întregului sistem ONU.

 

Faptul că ne mint și ne înșală constant pentru dorințele lor bolnave și psihopate de putere și control și pentru beneficiile elitei conducătoare nu este ceva nou.

 

În urmă cu aproximativ 600 de ani, filosoful politic și omul de știință italian Niccolo Machiavelli (1469-1527) afirma în celebra sa lucrare, Prințul, în care descrie experiența și interpretarea sa istorică, că politica a fost întotdeauna o practică bazată pe înșelăciune, trădare și crimă.

 

El a adăugat că un conducător care instaurează un regat sau o republică și este criticat pentru faptele sale, inclusiv violența, ar trebui să fie scuzat atunci când intenția și rezultatul sunt benefice pentru el [conducătorul]. Vezi asta

 

Nu este exact asta ceea ce trăim astăzi? – Un filosof și politician italian în vârstă de șase sute de ani este profesorul sistemului nostru politic de astăzi. Doar că astăzi este un „sistem uniform” la nivel global, aplicat cu ferocitate în favoarea unei Ordini Mondiale – în timp ce pe vremea lui Machiavelli, acesta se referea în principal la anticul Imperiu Roman și la alte imperii din acea epocă.

 

Astăzi, se pare că nu există scăpare.

Sau nu există?

 

În concluzie, afirmația lui Antony Blinken – și punctul său de vedere – sunt destul de coerente.

 

Suntem martori în fiecare zi din ce în ce mai mult la cum vremea și clima sunt folosite ca arme pentru a distruge infrastructura, culturile alimentare, viețile umane , cum creează mizerie – exact acolo unde elita, cabala corporatistă, își dorește anihilarea din motive de interes propriu.

 

Schimbările climatice modificate prin geoinginerie pot fi vizate precum o bombă atomică și pot distruge nu doar vieți, ci și infrastructura care susține viața, hrana, sursele de apă și energie – precum și vieți omenești.

 

Populația în general nu are nicio idee despre originile vieții lor din ce în ce mai constrânse de vreme, oprimate și înrobite.

 

Este o schimbare climatică provocată de om – suferința este un mea culpa colectivă , din cauza amprentei noastre de CO2 extrem de mari, spun „conducătorii”, fără dovezi științifice.

 

Publicului larg nu-i trece prin minte să-i vadă pe oameni călătorind nesăbuit în jurul lumii cu avioane private, folosind flote de mașini rafinate care consumă mult combustibil și iahturi exclusiviste la fel de mari, doar pentru plăcerea lor.

 

Dle Blinken, ați avut dreptate, comparând războiul nuclear cu schimbările climatice artificiale.

 

Pur și simplu nu ai spus întregul adevăr. Dar este normal. Machiavelli a ajuns deja la această concluzie acum 600 de ani. Politicienii mint pentru a-și atinge obiectivele.

 

Ca întotdeauna, depinde de noi, Noi, Poporul, să ne asumăm responsabilitatea pentru viețile noastre și să ieșim din tărâmul trădării politicienilor noștri și a celor care îi comandă.

 

*

 

 

 

Peter Koenig  este analist geopolitic și fost economist senior la Banca Mondială și la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), unde a lucrat peste 30 de ani în întreaga lume. Ține prelegeri la universități din SUA, Europa și America de Sud. Scrie în mod regulat pentru reviste online și este autorul cărții „  Implosion – An Economic Thriller about War, Environmental Destruction and Corporate Greed”; și  coautor al cărții Cynthiei McKinney „When China Sneezes:  From the Coronavirus Lockdown to the Global Politico-Economic Crisis” ( Clarity Press – 1 noiembrie 2020).

 

Peter este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). De asemenea, este cercetător senior nerezident la Institutul Chongyang al Universității Renmin din Beijing.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

 

https://www.globalresearch.ca/is-nuclear-war-comparable-to-climate-change/5827647?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Geoingineria este o armă de distrugere în masă. Rezolvarea „crizei climatice” este dăunătoare pentru afaceri și mai rea pentru politică

 

De Peter Koenig

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea butonului „Traduce website” de sub numele autorului (disponibil doar în versiunea pentru desktop).

 

 

***

 

Articolul „Harvard închide proiectul de geoinginerie” de Cauf Skiviers explică de ce Bill Gates, finanțatorul proiectului, a împiedicat Harvard să realizeze studiul pentru a păstra narațiunea climatică, vezi aici .

 

Cum este relevant acest lucru?

 

Faptul că Bill Gates decide ce ar trebui și ce nu ar trebui să se realizeze nu este nimic nou. Surprinzător este că el a fost dispus să finanțeze un astfel de studiu de la bun început. De ce?

 

Rezultatele oneste ale cercetării ar fi arătat frauda flagrantă a „schimbărilor climatice” la care a fost expusă omenirea timp de mai bine de trei decenii.

 

Rezultatul studiului ar fi mers în direcția complet opusă planului globalist occidental actual, Marii Resetări a Forumului Economic Mondial (FEM) și Agendei 2030 a ONU, O singură Ordine Mondială, Un singur Guvern Mondial. Succesul lor bazându-se în mare măsură pe minciuna „climatică”.

 

Geoingineria servește două scopuri: demonstrarea falsă a schimbărilor climatice bazate pe emisiile de CO2 ale Agendei Verzi și – la fel de important – transformarea vremii și a climei în arme de distrugere în masă (ADM).

 

Rezultatul studiului ar fi fost împotriva celor care vor să distrugă economia și structura socială a lumii așa cum o știm, să o reconstruiască din nou, conform dorinței elitelor. Vezi „Prima Revoluție Globală” a Clubului de la Roma (1991); și aceasta .

 

Dezvăluirea cercetării Harvard, acum anulată, ar fi permis aproape oricui, cât de puțin conștient de ceea ce se întâmplă cu clima Mamei Pământ, să vadă dincolo de această escrocherie . Ar fi fost dificil să se evite divulgarea către public a rezultatelor studiului pe un subiect atât de mediatizat, precum „schimbările climatice”.

 

Imaginați-vă că o cercetare de la Harvard ar distruge o agendă politică, precum și marile afaceri. Ar dezvălui că narațiunea climatică a „Agendei Verzi” este o minciună și că vremea aproape peste tot pe glob este manipulată – sau, pentru a folosi termenul științific, „geoinginerie”.

 

Peste trei decenii de „știință falsă” intensă și manipulare mediatică a emisiilor de CO2, metan și gaze cu efect de seră similare ale oamenilor, responsabile pentru „schimbările climatice”, i-au lăsat pe majoritatea oamenilor, chiar și pe așa-zișii oameni de știință inactivi, adesea „cumpărați”, cu impresia că apocalipsa este chiar după colț, dacă vom continua să folosim hidrocarburi (petrol și gaze) pentru a alimenta economia noastră și vom continua să folosim agricultura pentru a hrăni omenirea.

 

Aceste clopote de alarmă sunt apeluri constante la decarbonizarea civilizației. Cu toate acestea, utilizarea hidrocarburilor (în principal petrol și gaze) pentru a alimenta economiile lumii abia s-a schimbat în ultimele trei decenii. La începutul anilor 1990, aproximativ 87% din toată energia utilizată la nivel mondial provenea din petrol și gaze. Cifra este aproape aceeași și astăzi.

 

Este o mare minciună . Clima NU se schimbă, cel puțin nu mai mult decât s-a schimbat întotdeauna în ultimii patru miliarde de ani – în mod normal, în trepte mici, astfel încât viața de pe Pământ să se poată adapta și ajusta.

 

Potrivit Agenției Meteorologice de Stat din Spania (AEMET), există în prezent peste 50 de țări care au cel puțin câteva tehnologii pentru a schimba vremea și clima. Vedeți acest articol .

 

Cei care dețin cele mai sofisticate cunoștințe sunt Statele Unite, Rusia și China.

 

Este corect să presupunem că cele peste 50 de națiuni „modifică” vremea sau clima în funcție de ceea ce le avantajează cel mai mult. De asemenea, este corect să presupunem că astăzi la nivel mondial nu există aproape nicio vreme complet naturală, ci influențată fie direct, fie indirect, prin modificarea modelelor meteorologice în alte părți ale lumii, efect colateral al geoingineriei.

 

În vremurile de demult, se numea „efectul fluturelui” – adică fluturele își bate aripile și va avea un efect undeva în lume. Nu știi unde și ce. Cu geoingineria, acest lucru poate fi foarte periculos.

 

Este războiul nuclear comparabil cu schimbările climatice?

Evident, modificările meteorologice, până acum, servesc în primul rând agendei false a schimbărilor climatice . Când un super uragan lovește Caraibe sau un muson prelungit inundă și distruge două treimi din Pakistan, inclusiv economia sa, depășește exponențial „normalul”. Dați vina pe „schimbările climatice”.

 

Dar, cel mai adesea, există o agendă economică și/sau politică în spate. Să luăm uraganul Katrina care a lovit New Orleans pe 29 august 2005. Aproximativ 1.800 de oameni au murit. Cu o viteză de 230 km/h, Katrina a atins uscatul în sud-estul Louisianei și a distrus New Orleans.

 

În timp ce statul Louisiana a evacuat aproximativ 1,5 milioane de oameni înainte de lovirea uraganului, între 150.000 și 200.000 au rămas în țară, majoritatea persoane de culoare din „vechiul” New Orleans, adesea dărăpănat, dar cu potențial imobiliar excelent pentru dezvoltatori; urma să fie demolat pentru o reconstrucție în stil luxos.

 

Proprietarii inițiali au fost ulterior evacuați forțat în tabere (colibe) de „urgență” puse la dispoziție de FEMA (Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor), în toată țara. Prin urmare, refugiații forțați nu s-au putut organiza. Proprietățile au fost preluate de stat și de oraș. Acest lucru a servit atât unei agende economice, cât și unei politice.

 

Din iunie până în august și până în septembrie 2022, Pakistanul a primit de aproximativ trei ori mai multe precipitații decât în ​​mod normal. Dezastrul mortal a fost pus pe seama „schimbărilor climatice”. Vedeți aici .

 

În realitate, se suspectează că această catastrofă a fost proiectată prin geoinginerie și a avut o agendă politică. Pe 10 aprilie 2022, președintele Imram Khan , ales popular și democratic cu o majoritate covârșitoare de voturi, a fost demis printr-un vot de neîncredere parlamentar, instigat și „influențat” de SUA, deoarece domnul Khan a refuzat să urmeze ordinele de la Washington, ci a intenționat să fie președinte pentru un Pakistan independent și pentru poporul pakistanez.

 

 

 

Imran Khan se adresează la un miting din Pakistan în octombrie 2022 (Sursa: Multipolarista)

 

Timp de săptămâni întregi, milioane de oameni au ieșit în stradă, creând tulburări naționale, dorindu-și înapoi președintele Imran Khan. Crearea sau geoingineria inundațiilor musonice distructive a fost o modalitate de a opri tulburările sociale, astfel încât țara să poată urma agenda politică impusă de Occident/Washington, ceea ce însemna, în primul rând, nicio relație politică sau comercială cu China.

 

Aceasta este geoinginerie transformată în armă.

 

Când geoingineria servește drept armă pentru superputeri, pericolele pot fi echivalente sau chiar mai grave decât cele cauzate de armele nucleare. Deoarece majoritatea oamenilor nu au nicio idee că aceste „perturbări” meteorologice și dezastre climatice sunt provocate de om și direcționate în scopuri specifice împotriva unui „inamic”.

 

Ca să înțelegem corect, geoingineria NU este creată de om în sensul a ceea ce Agenda Verde interpretează ca „schimbări climatice” provocate de om , cum ar fi emisiile de CO2, gazele cu efect de seră și multe altele asemenea. Geoingineria este periculoasă. Afirmațiile Agendei Verzi privind schimbările climatice sunt o prostie pură.

 

Geoingineria a fost dezvoltată încă de la începutul anilor 1940. A început cu o simplă însămânțare a norilor, pentru a provoca precipitații, în principal în scopuri agricole. Apoi a trecut la manipulări mai sofisticate ale vremii și climei, folosind faimoasele chemtrails, dungi albe de „vapor” emanate de avioane, care traversează cerul albastru, răspândind substanțe chimice otrăvitoare și particule microscopice de metale grele, pentru a influența clima – dar și, și poate mai important, pentru a afecta sănătatea oamenilor în moduri foarte negative.

 

Există sute, dacă nu mii, de brevete pentru aceste substanțe chimice și metale grele care coboară din avioane în pământ, în apă, în plante și legume și, în final, în corpurile noastre, ucigând glanda pineală și slăbind treptat corpurile noastre.

 

Geoingineria include, de asemenea, Programul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență (HAARP) și tehnologii la fel de sofisticate. HAARP, mai recent sub auspiciile grupului de experți DARPA (Agenția de Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare), legat de Pentagon, este controlat de Forțele Aeriene ale SUA. HAARP este probabil cel mai capabil transmițător de unde electromagnetice de mare putere și înaltă frecvență din lume, care acționează asupra ionosferei.

 

Tehnologiile HAARP, adesea aplicate de la sateliți, pot emite unde electromagnetice care pătrund adânc în Pământ, creând cutremure. Se suspectează că tehnologiile HAARP au fost folosite pentru a provoca cutremurul din Turcia/Siria din 6 februarie 2023, cu o magnitudine de 7,8 pe scara Richter, care a ucis peste 60.000 de oameni.

 

 

 

Salvatorii cară o victimă pe dărâmături, în timp ce continuă căutarea supraviețuitorilor în urma unui cutremur, în orașul Jindires, controlat de rebeli, Siria, 7 februarie 2023. [Sursa: usnews.com]

 

Seismul s-a produs cu puțin timp înainte ca Recep Tayyip Erdogan să fie reales în funcția de președinte al Turciei, în mai 2023. Epicentrul cutremurului a fost în provincia Kahramanmaraș din Turcia, mișcarea seismică având loc de-a lungul Faliilor Tectonice Conjugate . În mod ciudat și remarcabil, însă, cutremurele au sfidat tiparele naturale și nu se încadrează în secvența obișnuită de cutremur principal-replici .

 

Acesta a fost și momentul în care președintele Erdogan a refuzat să aprobe aderarea Suediei și Finlandei la NATO, în ciuda presiunii enorme din partea tuturor celorlalte 29 de țări NATO – pentru a apropia și mai mult NATO de Rusia, inamicul neconform de fabricație occidentală care trebuia „supus”.

 

Aceasta ar fi o geoinginerie politică transformată în armă, cu un efect secundar economic.

 

Cutremurul din Haiti din 12 ianuarie 2010, cu magnitudinea de 7,0, a devastat capitala Port-au-Prince și a ucis aproximativ 220.000 de oameni. Zăcăminte considerabile de petrol și gaze offshore se află în toată Caraibe, precum și în largul coastei Port-au-Prince.

 

Aceste rezerve de petrol sunt atât de mari încât exploatarea lor la adâncimile actuale este neeconomică. Un eveniment seismic va rupe plăcile tectonice, astfel încât presiunea din miezul Pământului va împinge petrolul la niveluri mai înalte, unde exploatarea este mai ușoară și mai economică.

 

Haiti a fost în haos de atunci. Fundația Clinton, înființată chipurile pentru a ajuta la reconstrucția Haitiului, a fost un dezastru, provocând mai mult rău decât bine și îmbogățind familia Clinton. Destabilizarea țării este un motiv bun pentru ca SUA să mențină un control constant.

 

Haiti este prima și singura țară din lume locuită de sclavi negri care au luptat pentru și au obținut independența acum 220 de ani (1 ianuarie 1804). Washingtonul pretinde că Haiti ar putea deveni o amenințare la securitatea națională – la fel ca Cuba! – și trebuie controlată. Vedeți asta .

 

Cutremurul gigantic din Haiti a servit și două interese: economia, în cazul petrolului; și politica, în ceea ce privește controlul.

 

Geoingineria este o armă convenabilă și extrem de eficientă pentru a domina sau a constrânge țările să se supună . Potențialul armei geo-tehnice ar putea exploda exponențial în următorii ani, decenii, dacă oamenii rămân ignoranți cu privire la amenințarea pe care o reprezintă pentru umanitate.

 

Un studiu Harvard care ar dezvălui ce face și ce poate face geoingineria nu numai că ar deraia întreaga narațiune falsă a „schimbărilor climatice”, dar ar putea, de asemenea, să diminueze impulsul industriei armelor geotehnice în creștere.

 

Prin urmare, „Rezolvarea «crizei climatice» este într-adevăr dăunătoare pentru afaceri și pentru politică” și chiar mai rea pentru planificarea strategică a războiului. Așadar, Bill Gates a avut dreptate când a oprit Proiectul de Geoinginerie de la Harvard. Geoingineria ar putea, așadar, prospera, aducând ploaie, soare și – război.

 

*

 

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butonul de distribuire de mai sus. Urmăriți-ne pe Instagram și Twitter și abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Peter Koenig  este analist geopolitic și fost economist senior la Banca Mondială și la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), unde a lucrat peste 30 de ani în întreaga lume. Este autorul cărții  Implosion – un thriller economic despre război, distrugerea mediului și lăcomia corporatistă; și  coautor al cărții Cynthiei McKinney „When China Sneezes:  From the Coronavirus Lockdown to the Global Politico-Economic Crisis” ( Clarity Press – 1 noiembrie 2020).

 

Peter este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). De asemenea, este cercetător senior nerezident la Institutul Chongyang al Universității Renmin din Beijing.

 

 

https://www.globalresearch.ca/geoengineering-weapon-mass-destruction-solving-climate-crisis-bad-business-worse-politics/5853186

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Scopul final al geoingineriei – controlul asupra Pământului și a întregii umanități

 

Interviu cu Elana Freeland. Transcriere inclusă.

 

De Michael Welch și Elana Freeland

 

 

 

„Dârele chimice/geoingineria nu sunt nici o «teorie a conspirației», nici «gestionarea radiațiilor solare» care necesită «îndepărtarea dioxidului de carbon». În realitate, geoingineria este un sistem de arme a cărui atmosferă wireless, ionizată, este menținută pentru a servi creării și controlului unei planete conduse de inteligență artificială și a sursei sale de energie transumană Uman 2.0.”

 

– Elena Freeland [1]

 

ASCULTĂ EMISOARA

 

 

 

 

 

Faceți clic pentru a descărca fișierul audio (format MP3)

 

În ciuda faptului că  „dezinformarea media” rămâne o temă recurentă a publicațiilor Global Research și Global Research News Hour, mulți oameni educați presupun că sunt la curent cu majoritatea marilor descoperiri științifice din ultimii 120 de ani.

 

Ne putem gândi la Proiectul Manhattan – activitatea americană de dezvoltare a armelor atomice de către oameni de știință atomici super-talentați, care a fost ținută secretă de public până când puternica explozie le-a dat jos șosetele precoce. [2]

 

Proiectul Manhattan a fost în cele din urmă dezvăluit publicului . Dar putem presupune că toate aceste secrete tehnologice vor fi dezvăluite mai devreme sau mai târziu?

 

Să luăm în considerare, de exemplu, că după cel de-al Doilea Război Mondial, când „nenorociții” naziști au fost înfrânți, a existat un program secret american numit Operațiunea Paperclip, care a transferat medici, oameni de știință și tehnicieni – mulți dintre ei acuzați de crime de război, crime în masă și sclavie – în Statele Unite pentru a-și continua activitatea de cercetare! [3]

 

Mai mult, descoperim opera unui geniu științific strălucit pe nume Nikola Tesla, ale cărui descoperiri revoluționare au fost atât de extraordinare încât ar fi cel mai bine să fie ținută, nu foarte diferit de bomba atomică însăși, departe de vederea și cunoștința inamicilor.[4]

 

Astăzi, concepte precum geoingineria, 5G/6G, armele cu energie directă și nanotehnologia sunt în mare parte conținute și controlate în cercurile media tradiționale în spatele unor bariere intelectuale numite „verificări ale faptelor” și reduse la „teorii ale conspirației” lansate de drăcușori nesofisticați. Cu toate acestea, merită menționat faptul că o serie de aceste tehnologii (dacă nu toate) au aplicații brevetate și ar putea fi descoperite de oricine în ritmul său liber. [5]

 

O scriitoare și cercetătoare și-a dedicat o mare parte din timp explorării „găurilor de iepure” pe care majoritatea intelectualilor și jurnaliștilor se tem să le calce și dezvăluie că acestea nu sunt folosite doar pentru a transforma vremea și a provoca incendii de vegetație. Ea a stabilit că scopul final al acestor activități este de a transforma nu doar planeta, ci însăși omenirea într-o specie „transumană”, pe care o numește Omul 2.0.

 

Numele exploratoarei intelectuale este Elana Freeland . Ea este o fostă invitată a Global Research News Hour și ni se alătură pe parcursul majorității programelor pentru a explora noua direcție tehnocratică în care ne îndreptăm cu toții și ce putem face pentru a pune capăt înainte de a fi prea târziu.

 

Elana Freeland  este scriitoare, ghostwriter, lector, povestitoare și profesoară care cercetează și scrie pe teme legate de Deep State, inclusiv poveștile supraviețuitorilor MK-ULTRA, abuzul ritualic și armele electromagnetice invazive (Nexus, octombrie 2014). Este autoarea trilogiei de geoinginerie, formată din trei cărți. A patra carte a trilogiei – Transumanul geoinginerizat: Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, Nanotechnology, Synthetic Biology și efortul științific de transformare a umanității, a fost publicată în februarie anul trecut.

 

(Episodul 475 al Știrilor de Cercetare Globală)

 

ASCULTĂ EMISOARA

 

 

 

 

 

Faceți clic pentru a descărca fișierul audio (format MP3)

 

Transcrierea conversației cu Elana Freeland, 16 mai 2025.

 

Global Research: În ultimul interviu pe care l-ați avut cu mine, ați menționat armele cu energie directă și geoingineria, care afectează incendiile climatice. Vom discuta despre perspectiva transumanismului puțin mai târziu în cadrul discuției noastre și despre obiectivele acestor tehnologii și ale altora despre care veți scrie imediat. Dar mai întâi, aș dori să ne vorbiți puțin mai mult despre alte tehnologii folosite pentru a afecta planeta, desigur, dar s-ar întâmpla și alte lucruri.

 

Vorbește despre ele dincolo de chestia cu armele cu energie directă și despre cum au apărut de fapt aceste tehnologii.

 

Elana Freeland: Dacă te referi la geoinginerie în sine, și acesta este un subiect foarte vast, așa cum indică titlurile cărților mele, trebuie să începi cu adevărat în anii ’90, când un proiect de construcție din Gakona, Alaska, a fost făcut public într-o carte din 1995 intitulată „Îngerii nu cântă la această harpă”, iar harpa era scrisă HAARP pentru proiectul de cercetare a aurorelor aurorale active de înaltă frecvență care se desfășura în Alaska. Iar acea carte a fost scrisă de Dr. Nick Begich și Gene Manning.

 

Am citit cartea aceea cam imediat după ce a apărut și, în mod bizar, a doua zi o citeam la un post de profesor suplinitor în sala de mese a facultății, iar la masă stăteau diverse persoane. Și totuși, a doua zi, un elicopter al armatei a survolat casa timp de aproximativ 10 minute, în timp ce, cred, îmi nota coordonatele xy. Presupun că mă uitam la un fel de listă și mi-am dat seama imediat că cartea pe care o citeam de Nick Begich era de fapt un succesor al unui proiect de securitate națională în desfășurare și că, știi, nu știu, putea fi periculoasă.

 

Nu știam. Adică, în acea perioadă nu auzeam nimic despre geoinginerie, nici măcar nu auzeam cuvântul ăsta în presă. Ceea ce auzeam noi erau chemtrails, și auzeam multe râsete de oameni, mai ales la începuturile internetului, râzând de oameni ca de pălării din folie de aluminiu, și nu există chemtrails, iar asta e ridicol, și toată chestia cu CIA prin care a trecut generația mea, generația anilor ’60, după asasinarea lui John F. Kennedy la Dallas.

 

CIA a folosit termenul „teoretician al conspirației”, iar acesta a devenit un fel de modalitate de a respinge pe oricine punea la îndoială sau critica narațiunea difuzată de mass-media. Acesta a fost începutul meu. La momentul respectiv, aveam un dosar despre chemtrails și am făcut un dosar pentru HAARP, Proiectul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență, fără să știu ce este. Nu știam ce este un încălzitor ionosferic. Nu știam cum este folosită tehnologia.

 

Am fost la fel de ignorant ca mulți oameni până în ziua de azi, pentru că nu a fost prezentat publicului. Nu a existat nicio dezbatere. Nu a existat nicio discuție despre acest proiect atât de militarizat.

 

Era extrem de clasificat. Pe măsură ce am început să fac cercetări și să încerc să aflu, de exemplu, care erau formulele care intrau în combustibilul avioanelor care lăsau în urmă aceste ceea ce credeam că sunt dâre de condensare la vremea respectivă, dar erau lungi și durau o veșnicie, apoi se transformau într-o acoperire de nori albi asemănători norilor cirrus. Cu cât aflam mai multe, cu atât aveam mai multe îndoieli cu privire la secretul necesar și mi-am dat seama că, la fel ca în cazul tuturor proiectelor DARPA, și acesta cu siguranță era un proiect DARPA, ai de-a face cu armament, iar îngrijorarea mea era că, dacă aceste dâre chimice ar fi fost aruncate deasupra noastră și ar fi lăsat o urmă mare și lungă, spre deosebire de dârele de condensare, care de obicei lăsau o urmă foarte scurtă care apoi se disipa în maximum 30 de secunde, aceste dâre lungi s-ar transforma într-o acoperire de nori cirrus.

 

Este ingineria climatică reală?

GR: Vă pot întrerupe o secundă? Vreau doar să menționez că recent a apărut un raport în știri în care Robert F. Kennedy Jr., noul secretar al Sănătății și Serviciilor Umane, a spus că dârele chimice sunt într-adevăr reale și că DARPA a fost cel mai probabil implicată, dar a existat și acoperirea mediatică de la vremea respectivă. A fost modelată și continuă să fie modelată de mesajele despre cum aceste așa-numite verificări ale faptelor spun că dârele chimice sunt o teorie a conspirației care a fost infirmată de autoritățile științifice și au ascultat o demonstrație de patru minute despre cum sunt de fapt dâre de condensare și să vorbiți despre, ați putea menționa cât de profund este anunțul lui Kennedy și să vorbiți despre reacția din partea presei mainstream?

 

EF: Da, ei bine, presa mainstream, după cum știm amândoi, este complet controlată acum, nu neapărat de Partidul Democrat sau de DNC, ci de o anumită opinie care a fost decisă a fi secretă, dar expusă publicului sub diverse narațiuni structurate. Este foarte similar cu asasinarea lui Kennedy, nu-i așa? Adică, știam, din prima zi, știam, cel puțin oamenii din generația mea știau, că Lee Harvey Oswald nu fusese singurul făptaș, dacă a fost într-adevăr un făptaș, și totuși această idee a fost menținută timp de șase decenii și este complet o minciună, este o fabricație.

 

Deci, faptul că foloseau o invenție pentru asta, cum ar fi, trecerea de la chemtrails, care era singurul termen pe care îl aveam în anii ’90 pentru orice se întâmpla pe cer, nu aveam nicio idee. Adică, ok, sunt o mulțime de avioane de pasageri, o mulțime de avioane zboară, oameni merg în locuri diferite, asta e tot, e doar de la avioanele de pasageri. Și atunci se știa din când în când că pare a fi militar, și știți, au existat multe discuții, dar rareori în mass-media mainstream, ci în mass-media alternativă.

 

Și, bineînțeles, asta a fost complet luat în râs, și știți voi, teoria conspirației, pălăria de staniol. Așa că, atunci când Robert Kennedy, noul secretar al HHS, a anunțat că a descoperit că va investiga cu adevărat această problemă a chemtrail-urilor, acum că aproape 30 de state depun petiții cu un proiect de lege, fiecare are un proiect de lege, către legislativul statului său, pentru a opri chemtrail-urile peste statul lor. Și, conștientizarea a făcut un salt mare, știți, pentru că am urmărit asta timp de 20 de ani, deci nu vorbești cu un începător aici, care are, știți, un fel de opinie emoțională despre asta, deloc.

 

Dar când Carolina de Nord, când furtuna care a lovit Carolina de Nord și comportamentul acesteia, a început să aibă o poziție slabă, au existat prea multe anomalii în detaliile modului în care această furtună a avansat în Carolina de Nord și o parte din Tennessee. Așadar, de atunci, statele au fost, stai puțin, stai puțin, ce s-a întâmplat pe Maui nu a fost niciodată explicat cu adevărat, incendiul care a avut loc pe Maui, care a urmat într-o oarecare măsură incendiilor din California, dar acestea sunt incendii geoinginerie, acestea sunt micro, un termen mai bun ar putea fi incendii de microunde, și sunt instigate din ceea ce pare a fi spațiu, pare că vine de deasupra Pământului. Ei bine, vine din atmosfera superioară și este transmis în principal prin laser.

 

Și când lovește pământul, următorul lucru pe care oamenii au început să-l observe pe măsură ce analiza avansa a fost cum au fost distruse clădirile, și nu toate clădirile, ci anumite clădiri, și apoi nu alte clădiri. Și apoi a apărut zvonul despre acoperișul albastru și cum te-ar putea proteja. Și, știți, au început să amestece apele acestui eveniment, astfel încât publicul este complet confuz.

 

Și, și adunând opinia cuiva, și cuiva, și cuiva, și cuiva, și apoi New York Times își publică dezinformarea, iar Washington Post își face mica sa reprezentație. Și așa, așa a fost gestionat totul în felul acesta. Sunt sigur că înainte de asasinarea lui John F. Kennedy.

 

GR: Vorbiți despre celelalte tehnologii, de exemplu, utilizarea nanotehnologiei și utilizarea microundelor și cum este folosită aceasta, știți, ca un serviciu pentru elite, ca să spunem așa.

 

EF: Dacă, dacă ați studia cu adevărat cum funcționează asta, ar trebui să consultați a doua mea carte, „Sub un cer ionizat, de la dâre chimice la blocarea gardului spațial”. Gardul spațial este un termen Lockheed Martin.

 

Lockheed Martin este numărul unu în lume în producția și vânzarea de arme. Controlează toate brevetele legate de ceea ce ei numesc gardul spațial. Iar gardul spațial este, pur și simplu, toate componentele electronice care se află deasupra noastră în atmosferă, fie în troposferă, fie în stratosfera de deasupra ei, sunt controlate deoarece ionosfera, care începe la aproximativ 40 de kilometri deasupra noastră și se întinde pe câteva sute de kilometri până când se contopește cu magnetosfera.

 

Toate acestea sunt electromagnetice, da? Imaginează-ți, parcă am trăi sub umbrela electromagnetismului. Și apoi, pe Pământ, avem toate aceste infrastructuri diferite, de la instalații radar care aparțin armatei, la telecomunicații, linii electrice. Avem toate lucrurile îngropate sub pământ, cum ar fi cablurile, și avem turnuri de telefonie mobilă, telefoane mobile.

 

Adică, oriunde ne uităm, trăim acum într-un mediu wireless. Și sănătatea noastră se înrăutățește din cauza acestui fapt. Și asta e partea importantă, dacă înțelegeți că există armata și apoi există civilul.

 

Și am avut aceste două lucruri destul de separate timp de, ei bine, mii de ani. Dar acum, linia dintre ele se șterge. În special în ceea ce privește tehnologia și ceea ce armata numește utilizare duală a tehnologiei.

 

Deci, multe dintre lucrurile de care credem că avem nevoie pentru confortul nostru, un lucru care îmi vine în minte sunt conductele de gaz. Trec pe sub străzi. Sunt peste tot.

 

Nu le vedem pentru că tot ce depindem este că, știți, putem avea, înainte aveam gaz ca, ceva ce ar fi aragazuri și încălzitoare pe gaz și chestii de genul acesta. Acum se schimbă situația, astfel încât totul devine electromagnetic și funcționează electric. Aceste tehnologii au dublă utilizare.

 

Pot fi declanșate, așa cum menționai, arme cu energie direcționată. Da, pot fi transformate în arme. La fel și cele 60 de herți din pereții caselor noastre, internetul lucrurilor, internetul corpurilor, internetul nanolucrurilor.

 

Și când aduci în discuție nanotehnologia, este extrem de important, pentru că tehnologia este complet nouă. O avem din, aș spune, anii ’70, o avem. Cu siguranță, natura a avut o mulțime de nanoparticule.

 

Nanoparticulele sunt în general foarte naturale. Sunt doar niște nanoparticule minuscule, știți, un nanometru, un nanometru este o miliardime dintr-un metru. Asta vă spune cât de mici sunt, partea nano are pur și simplu o dimensiune despre care se vorbește.

 

GR:  Bine. Da.

 

EF: Acum, când nanotehnologia a intrat în rocă, combustibilul avioanelor, și a fost introdusă și în mecanismele de livrare a tehnologiilor, evident, odată ce începi să înțelegi cât de mare este această operațiune, vezi că au vrut ca aceasta să fie răspândită în străinătate pentru a vedea ce efect ar avea asupra naturii, da, dar și asupra ființei umane.

 

Ce s-ar întâmpla dacă ființa umană ar inhala asta și ar intra în fluxul său sanguin, apoi ar trece prin bariera hematoencefalică? A fost un experiment masiv care se desfășoară. Și care este sfârșitul? Ei bine, pentru mine, sfârșitul pentru oameni are legătură cu transumanismul, iar distrugerea planetei la nivelul său natural are legătură cu crearea unui mediu extrem de neprietenos pentru Homo Sapiens, posibil primitor pentru transumani.

 

GR: Elana, cred că ar trebui să adăugăm și alte aspecte, lucru pe care l-ai menționat și tu în carte, cum ar fi 5G, 6G, dar și inteligența artificială, care este relativ recentă. Și adevărul este că toate aceste tehnologii, care sunt diferite individual, se integrează în această nouă strategie de transformare.

 

Și mă întreb, e ca și cum ați avea o tehnologie nouă și vom găsi o modalitate de a o folosi, sau există un mecanism care a făcut ca barierele, chiar de la concepție, să fie iluzorii, sau nu vedeți cum se unesc până acum? Adică, înțelegeți despre ce vorbesc?

 

EF: Da. Eu îl numesc vis umed. Îmi pare rău dacă ți se pare ofensator.

 

Acest vis umed al elitei despre controlul total asupra planului terestru și a creaturilor de pe Pământ, inclusiv asupra ființei umane, este un vis foarte vechi al societăților secrete. Mergi suficient de departe în timp. Adică, pot să-l duc înapoi la 1600, când Elisabeta I domnea în Anglia, de exemplu.

 

Și îi vedeți pe acești alchimiști care lucrau neobosit, auzim mereu că voiau să transforme plumbul în aur, dar lucrau la o mulțime de lucruri. Și o parte din asta era ființa umană. Ce este o ființă umană? Adică, într-un fel, pe atunci, ei aveau… Nu știu dacă știi asta, Michael, dar am fost elev al lui Rudolf Steiner, care este mort.

 

A murit în 1925. A fost un om de știință și un fel de mistic din Austria. A publicat o mulțime de informații care ne pot oferi o idee despre cum este ființa umană, pe care el o numește religia zeilor.

 

Și ceea ce vrea să spună prin asta este că suntem singura creatură de pe Pământ, din câte știu eu, nici măcar balenele și delfinii minunați, care sunt creaturi uimitoare cu creiere foarte mari, după cum știți. Este vorba despre faptul că ființa umană este dedicată, evoluția ființei umane, care este în desfășurare, am fost șterși timp de milioane de ani, de fapt, pentru a-și stabili controlul asupra liberului arbitru. Și liberul arbitru este ceva ce nici măcar îngerii nu fac.

 

Dacă citești câțiva dintre scriitorii medievali, ei vorbesc despre capacitățile îngerilor și despre ce pot face și ce nu. Majoritatea oamenilor din America nu cred în îngeri. Înțeleg asta.

 

Suntem materialiști aici. Dar cred că acum ne lovim de zidul că nu aveam nicio idee despre existența lor, și anume că mulți dintre oamenii noștri de știință nu sunt doar materialiști, ci sunt de fapt sataniști, de fapt sataniști practicanți. Acum, mulți dintre voi s-ar putea să credeți că satanismul este doar o glumă de Halloween.

 

Nu, este o religie adevărată. Și nu trebuie să merg prea departe pentru a demonstra asta. Dar faptul că oamenii noștri de știință ne tratează pe noi, ființele umane, nu cu grijă și nu cu un interes profund într-un mod spiritual, așa cum făceau în anii 1600, când alchimiștii studiau ființa umană…

 

Nu, ne privesc ca pe niște pachete de carne. De fapt, cel mai recent termen folosit de CIA pentru oameni este wetware, adică software, hardware, wetware. Oamenii au copii, oamenii au familii pe care le iubesc, au oameni pe care îi iubesc.

 

Obișnuiau să fie artiști. Nu mai avem mulți. Iar știința acum este doar o chestiune de a încerca să obții banii din granturi, de a încerca să obții banii corporațiilor mari și de a te da bătut.

 

Nu există nicio îndoială dacă este benefic pentru umanitate? Este benefic pentru natură? Este ceva care construiește în loc să distrugă? Nu, nu am acordat atenție acestui lucru de zeci de ani, cel puțin în timpul vieții mele, și sunt aici de peste șapte decenii. Deci, aceasta este problema. Dacă aprofundez geoingineria, de exemplu, și electromagnetismul de care depinde în mod absolut, absolut, și aceasta este o problemă uriașă.

 

Chimia de care depinde, toate părțile care ajung să fie control mental, ajung să fie intimitate, e ca un miraj acum.

 

GR: Ei bine, ați putea să explicați, doar ca să susținem puțin, adică, susțineți că mulți oameni de știință sunt sataniști practicanți, adică, pentru că nu este tocmai ceva de notorietate generală. Și, adică, cunosc o mulțime de oameni care s-au antrenat în acest domeniu.

 

Există ceva specific științei care te face să crezi asta? Sau ce anume din satanism în sine, cred, își găsește pătrunderea în știința modernă, adică, știi, devine distinctă de tipul de știință despre care vorbești.

 

EF: Corect, corect. Vorbesc despre ceea ce a devenit cunoscut sub numele de scientism, iar acest termen este bine cunoscut.

 

Asta e știința falsă. Cam asta descoperim acum, că întreaga dramă cu CV-19 a fost de fapt implicată, a fost acest experiment uriaș, fără cunoștințe anterioare. Și, știți, pentru că am studiat atât de profund biologia sintetică, pot citi cărți acum și să văd unde sunt minciunile.

 

Adică, nu toate, desigur, este un proces continuu. Dar există o mulțime de minciuni care acum sunt considerate, citez, științifice, dar nu sunt de fapt, sunt scientism. Și sunt inventate pentru a promova o agendă.

 

Acum poți spune, bine, este o agendă politică. Dar îți pot spune că agenda politică are adesea, dacă zgârii puțin suprafața, vei găsi o componentă spirituală. Știi, știm asta într-o oarecare măsură, dar încă compartimentăm.

 

Așa controlează sistemul nostru educațional capacitatea noastră de a gândi, despre care Rudolf Steiner spunea că este o activitate spirituală. Nu gândești, adică poți gândi cu creierul, dar gândurile la care vei veni nu vor fi nici adevărate, nici nu vor merge acolo unde ai vrea să ajungi, adică într-o direcție creativă minunată în care iei viața, astfel încât mai mulți oameni să poată prospera, iar copiii să poată primi o educație uimitoare, care le va oferi un impuls uriaș pentru a deveni genul de individ care s-a gândit bine și îndelung la ce tehnologie ar trebui să investim, pentru a ajuta planeta, pentru a ajuta ființele umane și pe care ar trebui să o evităm? Pentru că tot ce duc este război și distrugere. Deci, acest tip de întrebare, nici măcar nu punem la îndoială în America.

 

E ca și cum, dacă poți obține banii necesari pentru asta, fă-o. Și vom vedea ce se întâmplă. Și apoi putem oricând, știi, să curățăm lucrurile mai târziu cu o mulțime de minciuni și subterfugii și să îmbogățim industria sănătății și industria farmaceutică.

 

Acest tip de gândire trebuie să dispară. Nu ne mai permitem acest tip de gândire. Și asta vreau să spun când spun că oamenii de știință practică satanismul.

 

Se întâmplă să cunosc oameni care, da, sunt zvonuri, dar sunt zvonuri de la oameni foarte, foarte credibili, care au realizat multe în viață mergând la petreceri cu elite. Și dintr-o dată apare un fel de spațiu ritualic. Sunt prezenți la lucruri oribile folosind copii.

 

Deci, acest lucru este bine cunoscut acum. Mulți oameni nu vor, nu vor să meargă acolo. Înțeleg.

 

E urât. E sumbru. Vrem să avem o părere cât mai bună despre națiunea noastră, despre oamenii care o conduc, despre oamenii de știință care creează știința căreia îi suntem cu toții supuși, într-un fel sau altul.

 

Dar este adevărat. Este absolut adevărat. Și acum, acum trebuie cu adevărat, și cred că acest triumvirat Trump, Kennedy, Musk care a venit și lucrează în diferite domenii pentru a drena mlaștina, a scăpa de statul profund de care, știți, am fost afectat de la teribila crimă a lui John Kennedy, să curățăm lucrurile.

 

Și acum avem oportunitatea. Și cred că Robert Kennedy profită din plin de ea. Ei bine, poate nu atât de mult pe cât și-ar dori unii oameni, cu siguranță, dar este în direcția corectă pentru a ne trasa calea mai mult, mai mult spre adevăr, spre dreptate reală, spre frumusețe, spre bunătate, spre toate aceste atribute, aceste virtuți despre care auzeam obișnuiam în educația artistică, care acum este complet denigrată și eliminată.

 

Cel puțin am auzi de oameni care au căutat să aducă binele, adevărul și frumosul umanității. La asta mă refeream și eu prin rău. Și pot folosi cuvântul rău dacă oamenilor nu le place cuvântul satanism, dar satanismul este pur și simplu o formă de religie care este răul organizat și foarte dedicată morții.

 

Global Research News Hour se difuzează în fiecare vineri la ora 13:00 CT pe CKUW 95.9FM de la Universitatea din Winnipeg.

 

Programul este difuzat și săptămânal (luni, între orele 13:00 și 14:00 ET) de către rețeaua Progressive Radio din SUA.

 

Programul este disponibil și în format podcast pe globalresearch.ca

 

Note:

 

Elana Freeland (2025), p. 3, „ Transumanul geoinginerizat: Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității ”, Sacred Planet Books

Tom Metcalfe (21 iulie 2023), „Ce a fost Proiectul Manhattan”, Scientific American; https://www.scientificamerican.com/article/what-was-the-manhattan-project/

Elana Freeland Op Cit. p. 2

ibid.;

Elana Freeland, citat la pag. 35, 39, 124, 172, 292, 294-295, 338-339, 365-366

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Michael Welch și Elana Freeland , Global Research, 2025

 

 

https://www.globalresearch.ca/end-goal-of-geoengineering-control-of-the-earth-and-all-of-humanity/5888558?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Monstrul din spatele ingineriei meteorologice?

 

 

De Peter Koenig

 

 

 

„Instabilitate climatică” este un termen superficial pentru geoingineria climatică, modificarea vremii, extinsă la transformarea vremii în arme. Cu alte cuvinte, o crimă împotriva umanității.

 

Profesorul Michel Chossudovsky oferă detalii istorice și tehnice privind războiul meteorologic, care a apărut lent de la al Doilea Război Mondial și probabil chiar înainte .

 

Cu siguranță, ori de câte ori auziți de la comentarii și rapoarte despre geoinginerie și utilizarea armelor meteorologice ca arme „fake news”, puteți fi siguri că așa-numitele știri false sunt de fapt adevărul. Și acesta este cazul pentru aproape orice altceva numit „știri false”.Totuși, ceea ce pune capăt la toate acestea este recenta descoperire realizată de un fost angajat de la Stația Polului Sud din Antarctica. El spune că ceea ce a văzut la Stația Polului Sud este „HAARP pe steroizi”. A devenit un denunțător, depunând mărturie în fața Senatului Statelor Unite.

 

HAARP este prescurtarea de la Programul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență . Din 2015, este oficial un proiect al Universității din Alaska Fairbanks, care cercetează ionosfera – cea mai înaltă parte ionizată a atmosferei Pământului. În realitate, are o lungă istorie în modificarea vremii și geoinginerie climatică.

Cercetătorul și denunțătorul Eric Hecker a lucrat pentru Raytheon Technologies Corporation, un conglomerat multinațional american din domeniul aerospațial și al apărării, la Stația Polului Sud. Într-un interviu de 15 minute acordat publicației Redacted, acesta dezvăluie existența unei mașini meteorologice MASIVE la Stația Polului Sud. Interviul, care detaliază experiențele domnului Hecker la Stația Polului Sud, este uluitor. „Face ca proiectul HAARP să pară un proiect pentru bebeluși”.

 

Aparatele meteorologice de la Stația Polului Sud pot controla cutremurele și vremea, alias clima. Pot fabrica și dirija cutremure, uragane, taifunuri, cicloane aproape oriunde în lume. În plus, există un turn gigantic de control al OZN-urilor, numit și turn de control al neutrinilor.Neutrinii sunt particule subatomice minuscule, adesea numite „particule fantomă”, deoarece abia interacționează cu altceva. Neutrinii pot fi utilizați ca emițătoare de energie de înaltă frecvență. Energia generată de cutremure sau furtuni poate fi transmisă literalmente oriunde în lume.

 

Domnul Hecker vorbește despre cutremure și furtuni direcționate cu precizie.

 

Urmăriți și ascultați acest interviu zguduitor realizat de Redacted la 11 octombrie 2024.

 

 

 

Cu acest preludiu, uraganele devastatoare de categoria 3 până la 5 care au lovit Carolina de Nord și Florida, precum și taifunurile Bebinca și Yagi, care au lovit China și alte țări asiatice, sunt ușor de explicat. La sfârșitul lunii septembrie, uraganul Helene, un uragan de categoria 5, a lovit cinci state americane: Florida, Georgia, Carolina de Sud, Carolina de Nord, Tennessee și Virginia, ucigând peste 300 de oameni.Uraganul Helene a fost o furtună aproape record. Vânturile și ploile combinate au transformat tornada într-un dezastru aproape de neimaginat, care s-a întins pe o distanță de peste 800 de kilometri în interiorul țării, de pe coasta Floridei.

 

„Helene” a devastat și a inundat Asheville, Carolina de Nord. În mod ciudat, Asheville se bazează pe miliarde de litiu.

 

Asheville numără aproximativ 100.000 de locuitori și se află la o altitudine de aproximativ 700 m – este neobișnuit ca astfel de altitudini să fie inundate într-o asemenea măsură încât Asheville a fost inundat (vezi fotografia de Asheville Free Press).Două companii, Piedmont Lithium și Albemarle Corp., intenționează să deschidă mine de litiu în statul Carolina de Nord în următorii ani. Litiul este un metal folosit pentru alimentarea bateriilor vehiculelor electrice, a smartphone-urilor și a laptopurilor – și, bineînțeles, a „electronicelor de război”.

 

Ghici cine controlează ambele companii? Corect – BlackRock și Vanguard.

 

Vedeți analiza incisivă și videoclipul lui Greg Reese

 

Apasă aici pentru a viziona videoclipul lui Greg Reese

 

 

Apasă aici pentru a viziona videoclipul lui Greese

 

Miercuri noaptea trecută, 9 octombrie, un alt uragan ciudat și record, „Milton”, a lovit coasta Floridei, în apropiere de Siesta Key, lângă Tampa, îndreptându-se spre Mexic, devastând Tampa, Florida, ucigând cel puțin 23 de persoane. Uraganul a fost retrogradat de la categoria inițială de intensitate maximă 5 la nivelul 3 când a lovit uscatul, iar ulterior la categoria 1, o furtună.

 

Conform site-ului de utilități „Find Energy”, aproximativ 1,3 milioane de clienți erau încă fără electricitate sâmbătă în Florida. Vedeți raportul CBS.

Nu este de mirare că Bill Gates deține o mare parte din proiectul renascentist Water Street Tampa, în valoare de 3,5 miliarde de dolari, situat în centrul orașului Tampa . Co-investitorul este Jeffrey Vinik (proprietarul echipei profesioniste de hochei a orașului, Tampa Bay Lightning). Proiectul de dezvoltare mixtă de 22 de hectare, situat în inima coridorului central al orașului, a primit recent titlul de primul WELL din America de Nord:

Comunitate certificată, datorită standardelor sale de sustenabilitate și calitate a vieții. Acest lucru pare să se încadreze perfect în Agenda ONU 2030.

 

Proiectul Water Street Tampa redefinește o zonă centrală în plină expansiune, profitând de amplasarea privilegiată a orașului pe malul apei. Vezi asta .

 

Se spune că Bill Gates intenționează să transforme Tampa într-un oraș de 15 minute.

 

Deși dovezile sunt puține, ceea ce pare a fi furtuni țintite ridică multe întrebări. Geoingineria și manipularea vremii sunt în mintea a tot mai mulți oameni. Menținerea vie a narațiunei „teoriei conspirației” este din ce în ce mai dificilă. Oamenii se trezesc.

 

Ei fac legătura între cerul încrucișat de chemtrails, uraganele extreme și variațiile meteorologice severe imprevizibile, de la frig la cald, la ploaie, la soare, ceață, grindină – un amestec neobișnuit și nesănătos. Iar acum, odată cu interviul realizat de Redacted cu Eric Hecker, nici măcar cutremurele distructive ucigașe nu mai sunt mistere.Iată ce se spune despre uraganul Helene – cu potențialul de exploatare a litiului în valoare de miliarde de dolari în regiunea Asheville, Carolina de Nord: vedeți videoclipul de mai jos.

 

 

 

Vezi și asta și asta și asta .

 

*

 

Cât despre uraganul „Milton”, Paul Craig Roberts observă că acesta a evoluat într-un mod atât de neobișnuit încât nu părea real. Vedeți asta .Următorul videoclip de 14 minute oferă o istorie a capacității uimitoare de a intensifica și schimba radical traiectoria uraganelor.

 

 

 

În concluzie , transformarea vremii și a climei în arme face ca războiul nuclear să fie superfluu. „Vremea” și cutremurele pot fi direcționate către zone specifice, ca în război.De asemenea, evitarea războaielor nucleare evită radiațiile nucleare și căderile radioactive care pot dura de la câteva decenii până la mii de ani și pot afecta elita comandantă la fel de mult ca și plebea de rând.

 

Ceea ce Noi, Poporul, vrem să evităm este războiul nuclear și vremea și/sau clima înarmate.

 

Nu vrem războaie de niciun fel.

 

Căutăm Pacea și Lumina care va aduce Pacea.

 

Războiul Meteo

*

 

Păsări, nu bombe: Să luptăm pentru o lume a păcii, nu a războiului

 

Peter Koenig  este analist geopolitic și fost economist senior la Banca Mondială și la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), unde a lucrat peste 30 de ani în întreaga lume. Este autorul cărții  Implosion – un thriller economic despre război, distrugerea mediului și lăcomia corporatistă; și  coautor al cărții Cynthiei McKinney „When China Sneezes: From the Coronavirus Lockdown to the Global Politico-Economic Crisis” (Clarity Press – 1 noiembrie 2020).

 

Peter este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). De asemenea, este cercetător senior nerezident la Institutul Chongyang al Universității Renmin din Beijing.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Peter Koenig , Global Research, 2025

 

 

https://www.globalresearch.ca/monster-high-crime-weather-engineering/5870475

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Pericolul unui haos financiar generalizat

 

 

Un paradox izbitor: a devenit urgent, poate chiar vital, să protejăm piața, să prevenim autodistrugerea acesteia, ca nu cumva comportamentul său aberant și necontrolat să cuprindă omenirea într-un haos financiar generalizat. G7 și-a exprimat îngrijorarea cu privire la acest aspect, dar nu mai mult, pe 17 iunie la Halifax. Totuși, pericolul este imens ca schimbările necesare, radicale, să nu fie implementate pașnic, proactiv, ci într-o zi să fie dictate de o conflagrație mortală.

 

de Susan George  Previzualizare

D.De la căderea Zidului Berlinului – adevăratul început al secolului XXI  – Națiunile Unite și-au pierdut o mare parte din relevanță. Rolul lor în menținerea păcii a devenit o caricatură, iar Consiliul de Securitate apără în primul rând interesele singurei superputeri a momentului, Statele Unite. Drept urmare, unele rezoluții nu sunt implementate (de exemplu, cele privind Timorul de Est sau Sahara Occidentală), iar altele nu reflectă adevăratele opinii ale statelor care le-au aprobat  ; acest lucru s-a văzut clar în timpul Războiului din Golf. India și Zimbabwe, care aveau nevoie de împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, au adoptat poziții critice, dar au votat pentru rezoluții. Când Yemenul a votat împotriva lor, un diplomat american, domnul John Kelly, i-a spus reprezentantului din Sana’a: „Acesta este cel mai costisitor vot negativ pe care l-ați exprimat vreodată”. „ Yemenul pierduse, de fapt, imediat 70 de milioane de dolari în ajutor, în timp ce Egiptul și-a văzut comportamentul bun răsplătit cu remiterea a aproximativ un sfert din datoria sa.”

 

Ar fi însă o greșeală să credem că forțe puternice insistă asupra reformei unui astfel de sistem, care servește atât de bine anumite interese naționale. Țările din lumea a treia și fostele state socialiste, la rândul lor, sunt atât de dependente de finanțarea internațională încât aderă la calea prescrisă. În aceste condiții, singura speranță constă în capacitatea de a convinge principalii actori că instaurarea unei noi ordini mondiale ar fi în interesul lor. Dar cum poate fi câștigată susținerea lor  ?

 

În trecut, războaiele mondiale au fost necesare pentru a duce la crearea organizațiilor internaționale. Din fericire, posibilitatea unei astfel de catastrofe nu este în prezent o realitate, dar o alta se profilează la orizont: pericolul unui haos financiar generalizat, (…)

Det. aici

 

https://www.monde-diplomatique.fr/1995/07/GEORGE/6468

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Eșecurile sistemului liberal- Sub jugul datoriilor

 

G7, reunit la Halifax în perioada 15-17 iunie, a decis să încredințeze Fondului Monetar Internațional sarcina de a identifica potențialele crize financiare și de a dubla fondul său de intervenție în situații de urgență — ajungând la peste 50 de miliarde de dolari. Rolul FMI este astfel consolidat, când ar trebui, în schimb, să fie monitorizat mai atent, la fel ca și cel al Băncii Mondiale, având în vedere că economia globală este din ce în ce mai „reglementată” de fenomenul datoriei.

 

de Michel Chossudovsky   

 

L.Valul de închideri de fabrici, creșterea șomajului și instabilitatea de pe piețele financiare nu au schimbat perspectiva liderilor celor mai industrializate șapte țări care s-au întâlnit la Halifax în iunie. Pentru ei, problema era rezolvată, criza se terminase: „Suntem încă încurajați de creșterea susținută observată în majoritatea economiilor lumii (…). Evenimentele din Mexic de la începutul anului și repercusiunile acestora ne-au permis să vedem situația mai clar. Salutăm îmbunătățirile recente din această țară, precum și progresele înregistrate de o serie de economii emergente .” O mentalitate similară predomina deja în Statele Unite la sfârșitul anilor 1920. Ortodoxia predominantă a vremii nu a luat niciodată în considerare cu adevărat posibilitatea unei prăbușiri financiare  ; nici măcar prăbușirea de pe Wall Street din 1929 nu a pus capăt previziunilor optimiste.

 

Criza actuală nu este concentrată într-o anumită regiune. Comerțul internațional este integrat, iar piețele financiare sunt constant interconectate. Prin urmare, este un fenomen de acumulare a datoriilor care „reglează” economia globală prin strangularea instituțiilor naționale.Prin urmare, această criză este mult mai complexă decât cea din perioada interbelică și mai încărcată de consecințe sociale și implicații geopolitice. Datoria externă a țărilor în curs de dezvoltare a ajuns la 1,9 trilioane de dolari  ; țări întregi sunt destabilizate din cauza prăbușirii monedelor naționale, a tensiunilor sociale, a conflictelor etnice și a războaielor civile care au urmat. Și în țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), îndatorarea a atins niveluri record: depășește 13 trilioane de dolari. Iar rambursarea datoriei duce la exacerbarea acesteia prin… (…)

 

 

https://www.monde-diplomatique.fr/1995/07/CHOSSUDOVSKY/6469

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Corupția este în creștere în toata lumea (ne)buna)… Cum corup mafiile economia globală?!

 

Reuniți recent la Geneva, șapte judecători europeni au lansat un apel disperat la cooperarea dintre guverne pentru a încerca să limiteze o amenințare mortală la adresa democrațiilor. Într-un vast parteneriat, crima organizată, susținută de puterile politice și de corporațiile multinaționale din domeniul financiar și al afacerilor, se infiltrează treptat în toate sectoarele economiei globale, impunându-și sistemele de corupție în timp ce încalcă legea. Statele, la rândul lor, se lasă treptat erodate.

 

de Michel Chossudovsky  Previzualizare

AREÎn era piețelor globalizate, rolul crimei organizate în funcționarea economiei rămâne în mare parte necunoscut. Alimentată de stereotipurile de la Hollywood și de jurnalismul senzațional, activitatea criminală este strâns asociată, în percepția publicului, cu prăbușirea legii și a ordinii. În timp ce faptele rele ale infracțiunilor minore sunt evidențiate, rolurile politice și economice, precum și influența organizațiilor criminale internaționale sunt rareori dezvăluite publicului.

 

Ciocnirile sângeroase dintre bandele rivale de pe străzile din Chicago aparțin „  epocii de aur  ” a anilor 1930. În perioada postbelică, sindicatele crimei organizate au câștigat treptat respectabilitate, comportându-se din ce în ce mai mult ca niște afaceri obișnuite. De atunci, crima organizată s-a integrat ferm în sistemul economic. Deschiderea piețelor, declinul statului social, privatizările, dereglementarea finanțelor și a comerțului internațional și așa mai departe, tind să favorizeze creșterea activităților ilicite, precum și internaționalizarea unei economii criminale concurente.

 

Conform Organizației Națiunilor Unite (ONU), veniturile globale anuale ale organizațiilor criminale transnaționale (TCO) sunt de aproximativ 1 trilion de dolari, o sumă echivalentă cu produsul național brut (PNB) combinat al țărilor cu venituri mici (conform clasificării Băncii Mondiale) și al celor 3 miliarde de locuitori ai acestora. Această estimare ia în considerare veniturile din traficul de droguri, vânzările ilicite de arme, contrabanda cu materiale nucleare etc., precum și profiturile din activități controlate de mafii (prostituție, jocuri de noroc, piețe negre de valută etc.). Cu toate acestea, nu măsoară investițiile semnificative în curs de desfășurare făcute de organizațiile criminale în preluarea controlului asupra afacerilor (…)

 

 

https://www.monde-diplomatique.fr/1996/12/CHOSSUDOVSKY/5945

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(TEATRU ieftin PENTRU FRAIERI…) Sorin Rosca Stanescu: Adevăratele intenții ale Laurei Codruța Kovesi

 

 

 

Se speculează mult pe această temă. Fel de fel de analiști încearcă să răspundă la întrebarea „ce vrea Laura Codruța Kovesi să obțină?” prin ultima ei adoptare de poziție, nu răspunzând unei provocări europene, ci în ceea ce privește o politică internă a României, legată de starea în care se găsește justiția și de direcția în care ar putea să se îndrepte. De ce a ieșit șeful Parchetului European din tranșee, de ce a pornit la luptă și nu oricum, ci în fruntea unei liste de magistrați care își exprimă un punct de vedere ferm legat de cea mai recentă și cea mai dură dispută din interiorul acestei puteri în stat.Circulă fel de fel de scenarii conform cărora Laura Codruța Kovesi, după ce a fost albită de CEDO și găsită nevinovată, anulându-i-se practic excluderea din motive disciplinare din poziția pe care a deținut-o la vârful parchetelor din România, ar intenționa, la începutul anului viitor, când i se termină mandatul, să revină pe cai mari la București. În mod evident, ea are, și nu întâmplător, mulți aliați în România, atât la vârful politicii, cât și la vârful sistemului de justiție. În politică, din pozițiile pe care le-a deținut de procuror general și de șef DNA, a protejat o serie întreagă de persoane importante, stând, așa cum singură a declarat, „cu fundul pe dosare”, iar în interiorul sistemului de justiție există persoane influente pe care le-a promovat, aducându-le la vârf și investindu-le, în deceniul cătușelor, cu puteri cvasi-discreționare. Cel puțin o parte dintre aceste personaje i-au rămas fidele, sunt nostalgice și și-ar dori o reeditare a deceniului negru. Un deceniu în care o ticăloasă colaborare dintre justiție și cel mai puternic serviciu secret al țării, SRI, a dus la crearea unui tandem, a unui binom care, bine servit de o serie întreagă de magistrați, procurori și judecători instruiți de SRI, a reușit să pună hățul atât pe clasa politică, cât și pe clasa oamenilor de afaceri. Dar oare doar nostalgia și doar dorința de a reveni de unde a plecat au determinat-o pe Laura Codruța Kovesi să se pună la vârful listei de magistrați care solicită ca nu care cumva cei care au formulat critici la adresa modului în care se desfășoară actul de justiție și obiecții legate de presiunile politice făcute asupra lor din interiorul și din afara puterii judecătorești să fie sancționați? Eu cred că nu. Că nu e doar atât.După ce își încheie mandatul la Parchetul European și se întoarce în România – în eventualitatea în care birocrația de la Bruxelles nu îi oferă un alt job – Laura Codruța Kovesi se va confrunta cu dezastrul pe care l-a lăsat în urmă și va constata pe propria piele că cine a semănat vânt poate culege furtună. Există o primă categorie de judecători, cea la care m-am referit mai sus, care, în loc să slujească zeița dreptății, a făcut un pact cu diavolul, fiind reprezentată de magistrați care își doresc cu ardoare fie o relansare și o repoziționare la butoanele de comandă ale justiției, fie imunitate pentru viitor. În bătălia care se duce astăzi în interiorul justiției, declanșată de o anchetă Recorder extrem de controversată, Laura Codruța Kovesi s-a plasat în fruntea celor care solicită în mod explicit ca CSM să nu se implice în sancționarea judecătorilor care, în mod întemeiat sau nu, și-au exprimat opiniile critice, reclamând presiunile care se fac asupra actului de justiție. Din această perspectivă, eu unul consider că Laura Codruța Kovesi are dreptate. S-a ajuns la asemenea derapaje în justiția română, încât dreptul la opinie exprimată public al judecătorilor nu mai poate fi contestat și nici sancționat, ci, dimpotrivă, încurajat.

 

În această ordine de idei, întrebarea cardinală care se pune este dacă, în acest moment, justiția, care reprezintă una dintre cele trei puteri în stat, mai are sau nu capacitatea de a-și rezolva singură gravele probleme din interior, de a se autoînsănătoși, fără intervenția, deci, a unor factori externi. Dacă răspunsul ar fi afirmativ, atunci, desigur, Înalta Curte de Casație și Justiție, singura instituție care îi reprezintă cu adevărat pe judecători, ar putea să arbitreze și să tranșeze disputele din interior, dar în niciun caz o asemenea operație nu ar putea fi apanajul Consiliului Superior al Magistraturii, care îi reprezintă și pe procurori, deci și pe acuzatori, fără a-i reprezenta, în același timp, și pe avocați, respectiv pe apărători.

 

Deci întrebarea-cheie la care revin este dacă Laura Codruța Kovesi încearcă, procedând astfel, să-și curețe trecutul extrem de vinovat din perioada binomului, a protocoalelor cu SRI pe care le-a încurajat și chiar inițiat, sau intenționează chiar să revină pe cai mari la vârful sistemului de justiție. Eu unul sper că România nu merită un asemenea blestem, care l-ar putea resuscita și pe Florian Coldea.

 

Autor: Sorin Rosca Stanescu

 

https://gandeste.org/analize-si-opinii/sorin-rosca-stanescu-adevaratele-intentii-ale-laurei-codruta-kovesi/137552/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ce i-a transmis Papei Leon al XIV-lea (miliardarul) patriarh rus care a binecuvântat războiul lui Putin

 

 

 

Patriarhul Kiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, i-a transmis vineri un mesaj de felicitare papei Leon al XIV-lea, al cărui predecesor, papa Francisc, a criticat susţinerea acordată de Kiril invaziei ruse în Ucraina, informează Reuters.

 

 

 

autor

Cristian Anton

 

 

”Vă începeţi misiunea de primat al Bisericii Romano-Catolice într-un moment istoric special, asociat cu mai multe provocări civilizaţionale, dar şi cu câteva semne de speranţă”, i-a scris Kiril lui papa Leon al XIV-lea, ales joi de un colegiu de cardinali drept primul papă din Statele Unite.

 

”În acest context, relaţia dintre creştinismul din Est şi cel din Vest are o deosebită importanţă pentru soarta omenirii”.

 

Kiril nu a precizat care este semnificaţia sintagmei ”semne de speranţă”, deşi e posibil să se refere la eforturile conduse de Statele Unite pentru stoparea războiului din Ucraina, notează Reuters.Biserica Ortodoxă Rusă a fost un aliat puternic al preşedintelui Vladimir Putin, aprobând războiul şi susţinând campania de promovare a ceea ce el numeşte valorile tradiţionale în societatea rusă, în contrast cu Occidentul, considerat decadent.

 

Citește și

Medvedev și patriarhul Kiril îl susțin pe Putin și fac apel la unitate în fața „tentativelor de a semăna discordie”

Patriarhul Kiril l-a criticat pe Papa Francisc, după ce acesta i-a cerut să nu se supună Kremlinului

În 2022, biserica rusă a criticat tonul pe care papa Francisc l-a folosit pentru a-l îndemna pe patriarhul Kiril să nu se transforme în ”băiatul de altar” al Kremlinului, argumentând că astfel de remarci ar periclita dialogul dintre cele două biserici.Cu toate acestea, în mesajul transmis lui Leon al XIV-lea, Kiril a menţinut deschisă posibilitatea de a construi punţi.”Sper în mod sincer că, prin contribuţia voastră, relaţia dintre bisericile noastre se va dezvolta progresiv pentru mărturisirea comună întru Hristos şi manifestarea pentru umanitate a frumuseţii trainice a unei vieţi bazate pe poruncile lui Dumnezeu”, a mai spus el.

 

 

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/international/ce-i-a-transmis-papei-leon-al-xiv-lea-patriarhul-rus-care-a-binecuvantat-razboiul-lui-putin.html

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Andreea Esca recunoaște Planul Kalergi cu zâmbetul pe buze

 

 

Via Evadare.ro:

Controlul mental al populației se bazează pe instituirea unor narațiuni, explicații simplificate ale realității. Unele sunt rodul coagulării naturale a unor convingeri, bazate pe experiență proprie, concluzii pe care oamenii le trag singuri despre mersul lucrurilor. Dar multe narațiuni sunt livrate de-a gata de aparatul de propagandă. Care astfel se asigură că noutățile sunt integrate în acel cadru explicativ, că primesc o semnificație și nu alta.Impunerea narațiunilor e parte din procesul, mai amplu, de manufacturare a consensului, prin care „democrațiile” ghidonează masele în direcția aleasă de „elite”, fără a fi nevoie de violență. Rareori, se recurge la cenzură și măsuri mai brutale pentru a proteja anumite narațiuni. Sau pentru a bloca accesul la un public larg al celor care contrazic versiunea oficială. Ori pentru a opri accesul publicului la informații, care contrazic versiunea oficială.Confruntate cu evidența, narațiunile oficiale evoluează deseori, printr-o modificare lentă. Schema clasică se mișcă astfel:

 

de la: „așa ceva nu se întâmplă, e o aberație a conspiraționiștilor…. Informați-vă doar din surse oficiale.”;

la: „se întâmplă, dar foarte rar… Statistic, nu e reprezentativ, nu aveți de ce să vă faceți griji….”;

pe parcurs, se strecoară câte un: „de fapt, avem nevoie să se întâmple…”;

se trece la: „se întâmplă, dar e ceva trecător….”;

la: „se întâmplă, dar e un lucru bun! Nu e nimic nou…”;

apoi la: „s-a întâmplat din totdeauna… Asta e ceea ce suntem, nu lăsați pe alții să ne dezbine….”.

O evoluție „de manual” pare să se fi întâmplat și cu felul în care e ambalată realitatea despre migrația de proporții în România. Mulți ani, răspândacii de mesaje ai sistemului au persiflat îngrijorările celor convinși că suntem supuși unui plan calculat de alterare a demografiei, similar cu transformarea deja vizibilă în țările Uniunii Europene. Mesajele lor inițiale erau din zona: „nu vine nimeni la noi, toți vor să fugă de aici…”.

 

Atitudinea batjocoritoare era susținută cu știri „de fapt divers”, răspândite insistent. Ca aceea cu afganii, care au încercat să treacă din Serbia în Ungaria. Dar s-au rătăcit și au ajuns, fără să vrea în România. Iar când i-au prins grănicerii, au început să plângă. Dacă întâmplarea s-o fi petrecut vreodată, chipurile nu plângeau că sunt arestați, plângeau că au ajuns într-un loc mult mai rău decât Afganistan. Asta era poanta reluată și în numere de stand-up.

 

Apoi, narațiunea a evoluat puțin, când noii conlocuitori deveniseră prea vizibili pe stradă. „Securiștii” săreau prompt în comentarii să zică: „nu rămân ei la noi… Sunt doar permise temporare de lucru… Toți vor să ajungă cât mai repede în țările din Vest… Cine-i nebun să rămână la noi!?”. Mai avea și varianta puerilă, că sunt doar permise anuale, stau un pic și se întorc în Asia, la familie. Povestea a fost treptat abandonată, mai ales după ce s-a modificat în 2024 și legea privind acordarea cetățeniei, care reducea până la doar 3 ani șederea minimă.

 

După care a apărut narațiunea justificativă cea mai puternică: „De ce vă opuneți migrației, dacă atât de mulți români au plecat?”. Am răspuns mai demult într-un articol diversiunilor cuprinse în acea schemă retorică, încă persistentă.

 

Rezultatul e mereu același în toate țările europene. Dar justificările oferite sunt altele. Celor care au avut imperii coloniale, li se spune că e o pedeapsă karmică sau obligație istorică. Celor care au fost colonii sau au dat emigranți (ca Irlanda), li se spune că e o datorie din solidaritate. Țărilor bogate, care n-au fost nici una nici alta (ca Elveția, Suedia, Norvegia, Danemarca), li se spune că sunt datoare să fie solidare și să-și exerseze toleranța. Țărilor sărace li se spune că e o mare oportunitate și o afacere să ia mână de lucru ieftină. Să profite extrăgându-i pe cei mai tineri și cu inițiativă din țări și mai sărace.

 

Explicația evoluează și în funcție de context. Dacă e creștere economică: trebuie să aducem, pentru că patronii nu mai fac față comenzilor, hotelurile au turiști, de care nu se pot ocupa. Dacă e perioadă de criză, șomaj, dacă sunt închise fabrici din lipsă de comenzi, nu apare mesajul că trebuie trimiși acasă ultimii veniți. Dimpotrivă, ni se spune că acum firmele au cea mai mare nevoie să dea salarii mai mici, ca să-și mai reducă din costuri. Pentru că nu își mai permit salariile nesimțite, pe care le pretind localnicii.

 

Foarte rar e recunoscut fără ocol că obiectivul nu e unul economic, ci direct demografic, de repopulare a țării. Zilele trecute, Andreea Esca ne-a prezentat, ca de obicei Știrile Pro TV, deschizând cu un pasaj fără perdea:

 

„Vârsta medie a populației României a ajuns la 45 de ani. Cu o jumătate de an peste media celorlalte țări europene, oricum îmbătrânite și ele. Și la distanță uriașă față de restul lumii, în care familiile au mulți urmași.

 

Sociologii spun că unica soluție de redresare este creșterea natalității. Iar singura șansă sunt, în prezent, imigranții, care se stabilesc aici, și vor face copii cu cetățenie română.”

Apoi, ni se explică ritmul stingerii neamului românesc: La fiecare 2 generații, în care cuplurile lasă în urmă un singur copil, populația pierde 3 indivizi. Dar, imediat, ni se oferă și soluția: Pakistan și India, țări cu medie de vârstă sub jumătatea noastră, la 20 de ani. (Nu se precizează și cu câți ar putea să ne „rezolve” criza demografică doar cele două: Pakistanul are 255 de milioane de locuitori, India are 1 miliard și 400 de milioane. Par destui.)

 

În știre, ni se mai spune că anul trecut România a pierdut peste 30.000 de locuitori. Fără să menționeze cele o sută de mii de noi permise de ședere eliberate. Pentru că, oficial, teoria înlocuirii e „conspiraționistă”.

 

E introdus și aducătorul de vești bune, sociologul Adrian Dan:

 

„Prognozele demografice arată că ne ducem în jos. Există o oarecare speranță, în momentul de față, ca urmare a imigrației. În condițiile în care imigranții, fie își vor reconstitui familiile lor de origine… Își vor aduce soțiile și vor procrea aici. Fie se vor căsători cu românce. Pentru că marea majoritate a imigranților sunt bărbați.”

 

Reporterița din teren completează optimismul cu concluzia:

 

„Aceasta este șansa și pentru Vestul Europei, unde doar valul de emigranți a temperat îmbătrânirea.”

 

părintele Uniunii Europene

Potrivit „verificatoarelor de conținut”, Planul Kalergi reprezintă „o teorie a conspirației”. (Se pronunță Kalerghi, cu accent pe e-ul de la mijloc.) Wikipedia merge chiar mai departe, pentru a o caracteriza ca „o teorie conspiraționistă, antisemită, despre genocidul albilor, specifică extremei drepte”. Pagina despre contele Kalergi are și ea un mesaj prevenitor deasupra, că a dat numele unei „teorii infirmate deja”.

 

Contele Richard Coudenhove Kalergi a fost fiul ambasadorului Austro-Ungariei în Japonia la sfârșitul secolului XIX. Și rodul relației acestuia cu o localnică, adică era pe jumătate neamț, pe jumătate japonez. Neobișnuitul acestei origini se pare că l-a marcat, într-o epocă în care discuțiile despre rasă erau la modă și nu fuseseră asociate doar cu extrema dreaptă. Se regăsesc în scrierile unor contemporani admirați de stânga, de la Charles Darwin, la Karl Marx și chiar Sigmund Freud.

 

Kalergi a fost un vizionar și un progresist, care a imaginat o Europă unită, nu doar din punct de vedere economic. Ci o federație, pe modelul Statelor Unite ale Americii, mergând până la nivel demografic, printr-un amestec deliberat al etniilor. E și cel care a avut ideea ca Oda Bucuriei a lui Beethoven să fie imnul Europei Unite.

 

În semn de recunoaștere pentru meritele sale în crearea mișcării Pan Europene, în 1950 a fost instituit și premiul Carol cel Mare, fiind primul care l-a primit. Simbolistica era greu de ratat: conducătorul Sfântului Imperiu Roman de Neam Germanic, care domnise peste multe din țările Europei de Vest, era văzut ca un unificator al continentului, după căderea Romei.

 

Premiul Charlemagne a fost primit, după Kalergi, de unii din cei mai mari globaliști: Jean Monnet și Robert Schumann, arhitecții UE, Winston Churchill, Konrad Adenauer (cancelarul german al „reconcilierii”), George Marshall (de la care vine numele planului american de finanțare a reconstrucției Europei post-belice), diplomatul Henry Kissinger, regele spaniol Juan Carlos, disidentul ceh Vaclav Havel, Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Francisc, Bill Clinton, Helmuth Kohl și Francois Mitterand, Tony Blair.

 

Mai mulți conducători ai UE au primit distincția: Ursula von der Leyen (anul curent), Emmanuel Macron, Herman von Rompuy, Martin Schultz, Jean Claude Trichet, Jean Claude Juncker sau Javier Solana. În timpul „pandemiei”, premiul Charlemagne i-a fost decernat lui Klaus Iohannis. Iar după începerea următoarei operațiuni majore, lui Volodimir Zelenski.

 

Ideile lui Kalergi

Pentru a evita sursele „conspiraționiste”, vom apela direct la scrierile contelui, care a fost nu doar un organizator neobosit din culise, dar și un prolific autor. De notat, că ele au circa un secol vechime, fiind tributare limbajului incorect politic al epocii, dar o mărturie asupra spiritului său profetic. (Dacă apucam să termin serialul despre Sursele ideilor globaliste, ar fi avut, cu siguranță, un capitol.)

 

Richard Coudenhove Kalergi nu era doar un teoretician, ci om de acțiune. În 1921, a fost inițiat în loja masonică Humanitas din Viena, pentru a fonda mișcarea Pan Europa anul următor. Forma cea mai comprimată a respectivei mișcări se găsește în manifestul „Europa trebuie să se unească”, lansat în 1938. Acolo explică de ce e nevoie de un nou proiect, după eșecul arhitecturii internaționale a Ligii Națiunilor (precursoarea ONU).

 

Insistă că modelul pentru Europa Unită n-ar fi neapărat Statele Unite, ci federația multi-etnică a Elveției. Oferă și detalii despre cum ar trebui să fie împărțite voturile între statele membre, pe modelul cantoanelor din Elveția.

 

„Paneuropa nu are nevoie de o singură limbă pentru a exista. Elveția ne arată că fără o limbă comună, dar cu bună-voință, înțelegerea și colaborarea sunt posibile.”

 

Tot acolo explică obiectivul eliminării granițelor, prin uniunea vamală, care să fie atinsă simultan prin pași spre o uniune economică și politică. Apelul e adresat, pe rând, din considerente diferite, atât liberalilor, socialiștilor, agrarienilor, cât și creștinilor. Așadar, proiectul lui e unul trans-partinic și ecumenist.

 

Cât de departe ar urma să meargă acest plan, aflăm din una din cărțile sale fundamentale, Idealismul practic (1925). Reeditarea ei din 2024, din care vom traduce, conține multe precizări de combatere a conspiraționismului. În mod hilar, capitolul despre selecția prin înmulțire în interiorul aceluiași grup, sau cu parteneri din afară, începe cu o notă de subsol de aproape o pagină. În care suntem preveniți că trebuie citit cu prudență:

 

 

 

„Acest capitol a fost principalul motor al așa numitului „Plan Kalergi”, o teorie care susține că există o conspirație a lui Coudenhove-Kalergi de a inunda Europa cu popoare non-europene, pentru a distruge civilizația europeană. Deși Coudenhove-Kalergi discută despre mixarea diferitelor popoare, inclusiv prin mariaj, nu există încă dovezi, care să arate că un asemenea plan a existat vreodată.” (nota editorului, la pag. 27)

 

Într-adevăr, contele era convins că are intenții pozitive pentru continent, și nu susținea că vrea să-l distrugă. De-asta și vorbea la vedere despre convingerile lui. Dar să vedem citatul cel mai des reluat de „conspiraționiști”, în susținerea teoriei:

 

„Omul viitorului îndepărtat va fi un hibrid. Rasele de azi și castele vor cădea victime unei tot mai mari înfrângeri a spațiului, timpului și prejudecăților. Rasa eurasiatico-negroidă a viitorului, care va avea un aspect exterior ca al egiptenilor, va înlocui diversitatea popoarelor cu o diversitate a indivizilor.” (pag. 30, Individualismul practic)

 

Precursorul „omului planetar al viitorului” e considerat rusul, apărut ca o fuziune între slavi, tătari și finlandezi. Discuțiile de tip eugenic despre cum influențează încrucișările caracterul, apar în contextul discuției despre noblețe. Pe care contele încearcă să o teoretizeze într-o combinație de scientism și intuiție. Autorul face o distincție între două tipuri de selecție, mixtă sau nu.

 

„Trăsăturile care rezultă din înmulțirea în același grup (consangvinizare) sunt: loialitatea, pietatea, simțul familiei, o mentalitate de castă, perseverența, încăpățânarea, energia și mintea simplă; puterea prejudecății, carențe ale obiectivității și o minte îngustă.” (p. 28, „Idealismul practic”)

 

Apare un contrast surprinzător, exprimat metaforic:

 

„Omul consangvinizat e un om al unui singur suflet. Omul hibrid, e un om cu mai multe suflete.” (p. 28)

 

„Consangvinizarea întărește caracterul și slăbește mintea. Încrucișarea slăbește caracterul și întărește mintea.” (..)

 

„Acolo unde se întâlnesc ambele, sub auspicii nefericite, creează tipuri degenerative, cu un caracter slab și o minte mediocră.” (p. 30)

 

Pasajul deja citat, despre omul viitorului, apare imediat după. Dar pentru a afla detalii despre viziunea lui pentru continent, să deschidem o altă carte a lui:

 

„Pan-Europa” (1923)

Scrisă în perioada interbelică, lucrarea propune unificarea Europei ca soluție împotriva războaielor între europeni. Mesajul e unul pacifist și progresist:

 

„Așa cum Iluminismul din trecut a distrus fanatismul, viitoul iluminism va înfrânge șovinismul și va deschide drumul spre toleranță între națiuni.” (p. 114, RCK, „Pan-Europa”)

 

Nu e vorba doar de o construcție birocratică, ci de ambiția de a da naștere „națiunii europene”, care să fie unificată chiar în condițiile existenței mai multor limbi, cum e și cazul în China și India, unde se vorbesc sute de limbi și dialecte locale. (p. 115) Strategia ar rezolva și situația zonelor cu multe minorități, exemplificate inclusiv cu Banatul și Transilvania.

 

Un pas interesant prescris de strategul Kalergi e separarea dintre stat și națiune, un fenomen foarte subtil în desfășurare de câteva decenii și la noi, susținut de presă și manualele școlare:

 

„Separația dintre națiune și stat va facilita peste tot și creșterea economică și rezolvarea problemelor sociale. Va purifica atmosfera politică europeană, otrăvită acum, și o va pregăti pentru soluția Pan-Europeană.” (p. 119)

 

Trebuie amintit că în același an, contele Kalergi a fondat și o organizație cu același nume. „Pan Europa” a avut membri și susținători de calibru, atât între liderii ce aveau să fie implicați în al doilea război mondial, precum: Winston Churchill, doi premieri ai Franței (Briand și Herriot), viitorul cancelar german Konrad Adenauer, viitorii conducători ai Cehoslovaciei, Benes și Masaryk, viitorii șefi de guverne din Austria și Italia. Otto von Habsbourg a fost, la un moment dat președinte al ONG-ului Pan Europa.

 

Organizația a avut și o mulțime de suporteri între celebritățile culturale, care i-au popularizat ideile: Albert Einstein, Thomas Mann, Ortega y Gasset, Rainer Maria Rielke, Sigmund Freud, Hermann Hesse, economiștii neoliberali Ludwig von Mises și Joseph Schumpeter.

 

În numele păcii, țările Europei urmau să renunțe la granițe și să realizeze o uniune vamală. Pentru a încuraja toleranța, urmau să se facă schimburi periodice de studenți și profesori. (p. 120) Ceva ce seamănă izbitor cu programele Erasmus și diversele burse oferite în Uniunea Europeană de azi. Cartea din 1923 explică pe larg pașii către federalizare și avantajele omogenizării. (p. 124) Între ele, e enumerată și posibilitatea ca împreună să fie controlate mai bine coloniile din Africa.

 

„Civilizația europeană e civilizația rasei albe și are rădăcinile în creștinism. (..) Cele două polarități ale civilizației europene sunt individualismul elen și socialismul creștin. Civilizația Europei e, prin natura ei, pragmatică și raționalistă, aspiră să își atingă cu toate puterile obiective rezonabile.” (p. 32)

 

Limitele ei sunt văzute dincolo de granițele continentale, pentru a include și progeniturile sale din America de Nord, Australia Africa de Sud și Noua Zeelandă.

 

Rusia, ca inamic

Dar Kalergi nu include și Rusia în această viziune. Ci o descrie ca pe un bloc aparte, antagonic, sub influența viziunii despre marile civilizații a lui Oswald Spengler:

 

„Rusia e, aparent, o altă ramificație a civilizației europene. Dar sunt numeroase semne, că Rusia e la începutul unei noi civilizații, care va uni elemente din Asia și Europa sub o nouă sinteză.

 

Din punct de vedere etnografic, Rusia e un hibrid de elemente europene și mongole (tătari și finlandezi). De pe vremea marilor invazii, politic și cultural, Rusia a aparținut uneori Europei, alteori Asiei. Cea mai recentă epocă asiatică a sa, dominația tartară, a durat din 1200 în 1498. În acest timp, a adoptat forme externe ale civilizației europene, dar fără a se europeniza pe interior.

 

Bolșevismul a zguduit civilizația europeană, pe care Petru cel Mare și succesorii săi au importat-o. A expulzat sau ucis un număr vast de reprezentanți ai acestei civilizații.” (p. 33, RCK, Pan-Europa)

 

De altfel, tot proiectul unificării europene, în viziunea lui Richard Kalergi, pare justificat de necesitatea de a fi o contra-pondere pentru Rusia, vecinul continental cel mai mare:

 

„În fața unei Rusii organizate și industrializate, niciun stat din Europa nu poate face nimic din punct de vedere militar. Rusia, prin simpla ei existență, exercită o presiune constantă asupra statelor Europei. Această presiune va crește, pentru că demografia europeană nu poate crește în ritmul Rusiei.

 

Toată chestiunea europeană se sfârșește cu problema rusă. Principalul obiectiv al politicii Europei trebuie să fie să prevină o invazie a Rusiei. Pentru a o preveni, există o singură cale: Uniunea Europeană.

 

Istoria pune Europa în fața a două opțiuni: fie să se regăsească, punând deoparte toate ostilitățile naționale, constituind o federație de state, fie să cadă victimă ghearelor rusești. Europa nu are o a treia cale.” (p. 49, RCK, Pan Europa)

 

Profeția e reluată fără echivoc:

 

„Chestiunea europeană se va rezolva doar printr-o uniune a popoarelor Europei. Această uniune va fi ori voluntară, creând Federația Pan-Europeană, fie forțată, prin cucerirea Europei de către Rusia.” (p. 24)

 

Amintim că citim o carte scrisă în 1923, nu e tot un pasaj din Știrile Pro TV, sau un comentariu al lui Radu Tudor. Coincidențele devin mai bizare, când dăm peste indicațiile trasate țărilor de pe „flancul estic” al NATO, cum s-ar spune astăzi:

 

„Din partea Europei, ar fi nu doar nedrept, dar și ilogic să pretindă de la Polonia și România să fie responsabile de apărarea Europei împotriva unui imperiu, care e de 30 de ori mai mare decât ambele împreună.

 

În fața creșterii armate a Rusiei, ar fi imposibil să țină pasul. Această cursă a înarmării ar ruina complet economiile Poloniei și României, până când ar ajunge într-o zi epuizate, cu mâinile și picioarele legate la mila Rusiei.

 

Europa trebuie să meargă înaintea acestei evoluții și să își protejeze singura graniță, care nu e acvatică, în loc să își lase apărarea în mâinile unor state relativ slabe.” (pag. 54, RCK, Pan-Europa)

 

elita globalistă

Poate v-ați întrebat, de unde apăruse și adjectivul „antisemită”, în înfierarea pe care Wikipedia o făcea teoriei. Sigur, eticheta e aruncată în stânga și în dreapta acum, deseori fără motiv. Dar care era explicația? Povestea ne poartă ceva mai în urmă, la deja menționatul ambasador, Kalergi senior.

 

Tatăl Heinrich von Coundehove Kalergi scrisese o carte groasă de istorie a fenomenului, intitulată Esența antisemitismului. Prima ediție a apărut la Londra, în 1901, în traducerea lui Angelo Solomon Rappoport. În anticariate, se mai găsesc exemplare rarissime, dedicate de autor baronului Lionel Nathan de Rothschild. Cartea a fost popularizată de editura Hutchinson Heinemann din Londra, fiind scrisă împotriva prejudecăților la adresa comunității evreiești.

 

Contele Heinrich Kalergi combate atât rasismul, cât și stereotipurile despre evrei. El consideră că e vorba de o ură fără temei, înrădăcinată în superstiții creștine și legende urbane. Istoricul făcut de el merge până în contemporaneitatea sa, cu apariția mișcării sioniste.

 

În 1935, fiul său, Richard Kalergi, a republicat cartea tatălui, cu o prefață proprie, într-o ediție adăugită. În ea, amintește că tatăl său a mai scris și un text de răspuns unui detractor, iritat de calomniile aceluia la adresa franc-masonilor, pe care a ținut să le combată. Republicarea avea intenția de a combate curentul antisemit în Europa timpului. Tot acolo, fiul explică evoluția tatălui, precizând că nu are o descendență semită:

 

„Cum de acest aristocrat catolic, de sorginte ariană, pledează în favoarea evreilor, contra persecutorilor lor? să auzim ce el însuși (tatăl meu, n.t.) a spus pe subiect:

 

„Mărturisesc că am fost eu însumi un antisemit teoretic, când eram mai tânăr. Eram chiar și unul practic, din motive excelente. Pentru că avusesem experiențe dintre cele mai neplăcute cu cămătarii evrei.

 

Dacă aș fi fost rugat cu ani în urmă să studiez chestiunea evreiască și să scriu o carte despre ea, cel mai probabil ar fi rezultat o lucrare antisemită. Dar un studiu serios și cred complet m-a adus însă pe calea cea bună.” (p. 18, RCK în prefața la Esența antisemitismului)

 

Fiul a dezvoltat însă o teorie mult mai vastă și absolut originală pe subiect. Pe care o expusese deja (cu un deceniu înainte) în cartea sa de căpătâi Idealismul practic, din 1925. Aici sunt prezentate propriile concepții despre trăsăturile ce se pot obține prin hibridizarea unor rase și clase.

 

„Rădăcinile principale ale antisemitismului sunt îngustimea minții și invidia. Obtuzitatea în religie sau în știință. Invidia intelectuală sau economică.” (p. 57, RCK, Idealismul practic)

 

În viziunea lui Richard Kalergi, istoria cu totul aparte a poporului evreu i-a permis să dobândească niște caracteristici unice:

 

„Evreii sunt principalii susținători ai nobilimii intelectuale, atât ai celei corupte, cât și ai celei admirabile, ai capitalismului, jurnalismului și literaturii. Superioritatea spiritului lor îi predestinează să fie un factor major în viitorul aristocrației.”  (..)

 

„Pe durata primului mileniu al erei noastre, prozeliți din toate popoarele au intrat în această comunitate religioasă. Cel mai recent regele, nobilimea și poporul mongol al khazarilor, stăpânii sudului Rusiei. Doar de la ei încolo comunitatea religioasă a evreilor a format artificial o comunitate națională și s-a izolat de toate popoarele.” (p. 54, RCK, Idealismu practic)

 

Mare admirator al fenomenului evreiesc, contele Kalergi consideră că persecuțiile de până atunci i-au ajutat „să dezvolte un spirit eroic, prin martiraj, să se purifice de elementele cu voință slabă și minte slabă”.

 

„Încercând să distrugă evreii, Europa i-a rafinat prin acest proces artificial de selecție și i-a educat spre a deveni o națiune conducătoare a viitorului.

 

Nu e de mirare că acest popor, care a ieșit din închisoarea ghetoului, s-a dezvoltat într-o nobilime a Europei. Astfel, pe măsură ce nobilimea feudală a căzut în declin, o providență benevolentă a pogorât asupra Europei, prin emanciparea evreilor, o nouă rasă nobilă, cu har spiritual.” (p. 56, RCK, I.p.)

 

Contele Kalergi e foarte clar că nu se referă la evreii înșiși ca viitoarea clasă conducătoare a unei Europe metisate, cum îi denaturează unii conspiraționiști profeția. Ci prevede în 1925 apariția unei noi elite trans-naționale, pe care o putem considera elita globalistă. Ceva de tipul celor care se adună anual la Davos, sau a celor apți să primească premiile Charlemagne.

 

„Evreii nu sunt noua nobilime. Mai curând, evreimea e pântecul din care va ieși o nouă nobilime spirituală a Europei. Nucleul în jurul căruia se va grupa o nouă aristocrație spirituală.

 

O rasă intelectuală și urbană conducătoare se formează: idealiști, oameni de spirit și sensibili, drepți și dedicați convingerilor lor; curajoși ca nobilii feudali în zilele lor de glorie. Care acceptă cu seninătate moartea și persecuția, ura și disprețul, pentru a face omenirea mai morală, mai spirituală și mai fericită.” (p. 56, RCK, I.p.)

 

Genul de teorii populare între contemporani, cu aparență științifică, despre arieni și semiți, se găsesc într-o formă diametral opusă la contele Kalergi.

 

„Astfel evreii suferă de o hipertrofie a creierului și stau în contrast cu nevoia aristocratică pentru dezvoltare armonioasă. Slăbiciunea fizică și nervoasă a multor evrei excelenți în privința spiritului, rezultă într-o lipsă a curajului fizic (deseori combinată cu un suprem curaj moral) și o insecuritate în comportament. Calități care încă par incompatibile cu idealul cavaleresc al nobilului de azi.” (p. 59, RCK, I.p.)

 

Lucrurile urmează să se schimbe, însă prin apariția noilor elite cu profil tehnocratic și filosofic:

 

„Nu doar că evreii se vor schimba în direcția idealului occidental de noblețe. Și acest ideal va suferi transformări, pentru a se întâlni cu firea evreului la jumătate de drum.

 

Într-o Europă mai pașnică a viitorului, nobilimea își va lepăda caracterul războinic, pentru a-l schimba cu unul preponderent spiritual și preoțesc. Un Occident pacificat și socializat nu va mai avea nevoie de stăpâni și comandanți – doar de conducători, educatori și modele.” (p. 59, RCK, I.p.)

 

Kalergi e gata să își depășească atât originile etnice, cât și pe cele aristocratice, pentru a profeți apariția unei elite supra-naționale.

 

„Nobilul viitorului nu va fi nici feudal, nici evreu, nici burghez, nici proletar: va fi o sinteză. Rasele și clasele, așa cum le înțelegem noi astăzi, vor dispărea, indivizii vor rămâne”. (p. 60, RCK, I.p.)

 

„Din această nobilime aleatorie de azi, va ieși o nouă rasă nobilă internațională și intersocială. Tot ce e remarcabil ca frumusețe, putere, energie și spirit se va recunoaște și se va uni, în concordanță cu legile secrete ale atracției erotice.” (p. 61)

 

Într-un ton, care probabil i-ar plăcea și lui Klaus Schwab, vorbește și de depășirea capitalismului pentru un proiecte eugenic:

 

„Socialismul, care a început cu abolirea nobilimii și egalizarea omenirii, va culmina cu prăsirea unei nobilimi noi, diferită de restul omenirii. Aici, în această eugenie socială, stă misiunea lui istorică cea mai înaltă, care nu s-a realizat încă: să îndrume în afara inegalității nedrepte, prin egalitate, către o inegalitate justă, peste ruinele tuturor pseudo-aristocrațiilor, către o autentică nouă nobilime.” (p. 62, RCK, I.p.)

 

din amintirile contelui

Cum spuneam, contele Kalergi era departe de a fi doar un visător excentric. Era un om foarte conectat la elitele (așa deficitare) ale epocii. Mulți dintre ei, apar menționați în cartea sa de memorii, publicată în 1943: „Cruciada pentru Pan Europa. Autobiografia unui om și a unei mișcări”.

 

Acolo, Richard își amintește cu nostalgie de Austro-Ungaria copilăriei, ca de o țară frumoasă, întinsă de la Alpi la Carpați, de pe coasta Dalmată, la pădurile Transilvaniei. (p. 46) Dar mai cu seamă capitala acelui imperiu multicultural, Viena, e evocată ca un ferment pentru idei revoluționare: Troțki, Masaryk și Josef Pilsudsky trăiseră acolo. Tot la Viena își lansase școala psihanalitică Sigmund Freud, acolo practicase jurnalismul Theodore Herzl.

 

Kalergi prezintă avatarurile promovării mișcării sale Pan-Europa la Londra și în Statele Unite, pentru care avea, de asemenea o propunere de unificare a continentului Nord American:

 

„Dar în ciuda tuturor articolelor și interviurilor despre Pan Europa, publicul american a rămas doar vag informat în privința țelurilor noastre. Am decis că ar fi de ajutor dacă aș pleda personal pentru cauză.

 

Totuși, planul nu s-ar fi maturizat atât de repede, fără bunele oficii ale prietenului meu, Max Warburg, celebru bancher din Hamburg și membru în delegația Germaniei la Versailles.

 

Max Warburg a fost unul din primii prozeliți ai Pan-Europei. El avea doi frați în Statele Unite: Paul, economistul, și Felix, filantropul. (…) Planul era că eu voi deschide dineul cu un discurs în care să explic obiectivele Pan-Europei, iar (norvegianul Christian Lange) să țină o pledoarie opusă, din perspectiva Ligii Națiunilor.” (p. 110, Autobiografie)

 

Episodul e și o privire în culisele conclavurilor mondialiste. Observăm că globaliștii testau mai multe variante concurente de realizare a programelor lor. La dineul evocat mai sus, intelectualii apar într-un fel de concurs de elocință în fața finanțatorilor, pentru a alege strategiile cele mai bune de sponsorizat.Pentru cunoscători, e vorba de Paul Warburg, eminența cenușie din spatele înființării Rezervei Federale Americane. Diferențele stânga dreapta sunt doar o fațadă în spatele cărora păpușarii se mișcă dezinvolt. Bancherii din familia Warburg și partenerii lor de la Kuhn and Loeb figurează și între finanțatorii Revoluției Bolșevice din 1917.

 

Memorialistul Kalergi ne dă de înțeles și despre cercurile care susțineau dinspre America apariția viitoarei Uniuni Europene:

 

„Prietenii Ligii Națiunilor, precum colonelul Mandel House, favorizau Pan Europa, pentru că sperau ca acceptarea Americii pentru principiul regionalismului, sau mai curând al continentalismului, ar putea facilita participarea Americii în Liga Națiunilor.Izolaționiștii, ca Borah, Capper și Shipstead, cu care am discutat chestiunea, erau favorabili ideii mele, pentru că aduce o metodă prin care Europa putea trăi în pace și prosperitate, fără să necesite asistența și intervenția Americii.” (p. 111, Autobiografie)

 

Frații Paul și Max Warburg au fost incluși și într-un Comitet American de Sprijin al Uniunii Pan-Europene:„Comitetul a promis să supravegheze opinia publică din Statele Unite, asupra ideii Pan-Europene, și să o explice, dacă va fi cazul.” (p. 112)

 

Titulescu, falsul „suveranist”

 

Politicienii apar din culisele descrise de contele Kalergi ca simple interfețe, care mimează disputele. Așa cum apare și diplomatul român Nicolae Titulescu, instalat la conducerea Ligii Națiunilor:

 

„Când navigam din New York, ne-am întâlnit în mijlocul Atlanticului cu strălucitul om de stat Nicolae Titulescu. Se întorcea cu soția de la misiunea financiară la Washington. Am devenit foarte rapid prieteni și Titulescu a rămas toată viața lui un Pan European convins.

 

E drept, a fost nevoit să ascundă cu grijă că se simțea mai mult european decât român. Ba chiar a trebuit să joace rolul unui naționalist român, ca să facă pe plac colegilor săi naționaliști de la București și pentru a-și asigura cariera viitoare. Dar în inima lui, a fost mereu un european autentic.” (pag. 113, Kalergi, Autobiografia)

 

amicul libertarian

Mulți încă persistă în eroarea de a considera globalismul exclusiv un proiect al stângii. Unii folosesc noțiunea alandala, interschimbabil cu „neo-marxist”. În realitate, cum am arătat de mulți ani, există o fuziune a obiectivelor între stânga neo-marxistă și neo-liberalism. (Am prezentat acel aspect încă din analiza unor fragmente din opera lui Karl Marx, în tentativa mea de Istorie a globalismului.)

 

Soția părintelui Școlii Austriece, Ludwig von Mises, povestește despre prietenia economistului libertarian cu Richard Coudenhove Kalergi. Din memoriile lui Margit von Mises aflăm că aceștia se întâlneau aproape zilnic în perioada când se refugiaseră din calea naziștilor:

 

„Așa cum între 1938 și 1940, fiecare refugiat ajungea inevitabil să stea prin Geneva, acum Lisabona devenise adăpostul pentru oamenii fără o casă sau fără o țară. Tot felul de naționalități se adunau acolo și în fiecare zi ne întâlneam cu oameni sau auzeam noi povești triste.

 

Ne întâlneam frecvent cu contele Coudenhoven, luptătorul pentru Pan-Europa, care avea o mamă japoneză, destul de exotic și chipeș.” (p. 61 din Anii mei cu Ludwig von Mises)

 

Văduva marelui economist dezvăluie și că Ludwig von Mises intrase nu doar în organizația Pan Europa a lui Kalergi, dar și în organizația de tip masonic Clubul Rotary (azi prezent în toate orașele României), pe care o frecventa săptămânal:

 

„Lu fusese un membru al Clubului Rotary din Viena. În Europa, cluburile Rotary erau oarecum diferite de cele de aici, din America. În vechea țară, fiecare membru era cel mai distins al profesiei lui din orașul său. La întâlnirile lor, discutau probleme importante politice, economice și sociale. De aceea Hitler a dizolvat imediat nu doar Francmasoneria, dar și cluburile Rotary din Germania și Austria.” (p. 87, din Anii mei cu Ludwig von Mises)

 

Tot Margit von Mises relatează apoi participarea marelui economist la Conferința Pan Europa din 1943, unde a ținut un discurs, din care reproduce esențialul:

 

„Naționalismul economic e rădăcina conflictelor internaționale, care s-au soldat cu cele două războaie mondiale. Naționalismul economic a împins națiunile dinamice spre agresiune și a împiedicat națiunile pașnice să oprească nazismul, ca să ridice o barieră împotriva unei noi agresiuni a Germaniei. Toate planurile pentru o mai bună ordine post-belică sunt inutile, dacă nu reușesc să elimine protecționismul și să instituie liberul schimb.” (p. 88, Margit von Mises op. cit.)

 

Așadar, planurile globaliste ale stângii mergeau mână în mână cu cele ale dreptei. Pe căi diferite, se ajungea de la deschiderea granițelor pentru mișcarea capitalului, la eliminarea granițelor pentru schimbarea popoarelor.

 

 

 

https://ioncoja.ro/planul-kalergi/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

România sub guvernarea înaltelor trădări-Cine și de ce a lăsat România pradă asasinilor economici ? Cine ne-a trădat ?

 

 Toți președinții, prim miniștrii și miniștri din cele 20 de guverne din ultimii 34 de ani. Media menținerii la putere a fiecărui guvern a fost de sub 2 ani.

 

De Aurel I. Rogojan

România sub guvernarea înaltelor trădări

 

 În titlul X al Codului Penal al României „Infracțiuni contra securității naționale”, la articolul 398, faptele de înaltă trădare sunt prevăzute și pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și înterzicerea exercitării unor drepturi.

 

Reține atenția că înalta trădare se particularizează prin calitatea făptuitorului, în sensul că primele patru infracțiuni din titlul X , art. 394-397 : trădarea, trădarea prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmitere de secrete și acțiunni contra ordinii constituționale devin fapte de înaltă trădare dacă sunt comise de Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului de Apărare a Țării ( primul ministru, ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul economiei, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major al Apărării şi consilierul prezidențial pentru securitate naţională ) .

 

Subminarea economică, politică sau a capacității de apărare a României, aservirea față de puteri sau organizații străine, legături cu puteri sau organizații străine ori cu agenți ai acestora prin care se pun în pericol atributele existențiale ale României ca stat independent, suveran unitar și indivizibil, rezumându-ne doar la cea mai gravă infracțiune contra securității naționale –trădarea, art. 394 cod penal- sunt realități pe care le trăim, ele devenind parte existenței noastre cotidiene, fără ca oamenii treburilor dinlăuntru, slujitori sub drapel ai Măriei Sale Poporul Român, să pară a fi alertați de anormalitatea că trădarea devine virtute.

 

Guvernarea României de către rămășițele fostelor partide revendicate din mixtura social-liberalismului cu democrația socială pare a fi cum se poate mai neavenită, atât față de așteptările guvernaților, dar mai cu seamă raportat la contextul internațional al unui start, nu doar greșit , ci și furat, al resetării ordinii mondiale.

 

Pe fundalul reașezărilor geopolitice fără precedent în istoria omenirii, fișa de stare a națiunii române este mai mult decât descurajantă. Incongruența, incoerența și incompetența din politica internă determină figurația, amatorismul, improvizația și absența inițiativelor de supraviețuire prin resursele politico-diplomatice ale politicii externe. România a fost cândva a patra putere diplomatică a lumii. Astăzi, diplomația României țintește doar scopuri turistice și o depravată belfereală pe bani publici.

 

Bălmăjeala perpetuă a scheletelor politice din arcul guvernamental nu are alternativă într-o opoziție credibilă, iar vasta rețea a organizațiilor guvernamentale, profund și vinovat implicate în destructurarea tuturor componentelor vieții sociale, a devenit vârful de lance al noilor autoritarisme prefațatoare ale ordinii dictatoriale mondiale.

 

Anul preelectoral este dominat, până la sufocarea normalității vieții politice interne, de neinspirate exerciții de guvernare axate aproape în exclusivitate pe stingerea consecințelor unor interminabile erori politice, evenimente nefericite, scandaluri mediatice și agresiuni informaționale din spectrul amplu și devastator al unui război psihologic abil coordonat la nivel planetar.

 

Nouă, cetățenilor români contribuabili, ni se oferă un perpetuu spectacol politic tragi-comic, în realitate, o terifiantă dramă a unei națiuni pe cale de a-și pierde până și identitatea, adică tot ce i-a mai rămas și nu mai poate subzista pe urma dezmoștenirilor materiale și spirituale orchestrate de înalt trădătorii încrederii noastre, în primă și ultimă instanță ai României.

 

Tot mai mult circ politic și tot mai puțină, dar și mai scump pâine, pare a fi deviza clasei politice în aceste nefericite momente ale istoriei noastre.

 

Incultura, agramatismul , demagogia oratorică și exemplele cotidiene din practica exercitării puterii de către liderii politici scot în evidență lipsa de substanță și decadența partidelor, a ideologiilor politice prăbușite în neantul iluziilor unei democrații trădate.

 

Cu ce și-ar fi consumat timpul și completat agenda guvernanții României în absența permanentului terorism mediatic indus cu sperietorile legilor salarizării și a pensiilor , ale reformelor învățământului ( analfabetism funcțional garantat), sănătății (deprofesionalizarea și degradarea alarmante ale asisteneței medicale) și fiscalității ( tolerarea marii evaziuni și unul dintre cele mai neperformante niveluri de încasare a veniturilor bugetului public), peste care au venit în cascadă scandalurile „azilele groazei”, „drama tinerilor uciși de un drogat într-un accident de circulație”, „catastrofa de la Crevedia” ( consecința afacerilor ilegale transpartinice de furt și distribuție a gazelor lichefiate) „dronele eșuate în Delta Dunării în zona frontierei cu Ucraina” ( umilitor și descalificant episod pentru autoritățile statului puse în situația să acopere cu ridicol ceva urât mirositor).

 

Manipulatorii exersați ai opiniei publice vin și invadează repede spațiul mediatic cu o temă nouă (dar veche decând lumea!), consumul de droguri în dimensiunea amenințării la securitatea națională a României. O fi drogul un flagel, dar securitatea națională nu poate fi sacul fără fund al tuturor incompetenților și iresponsabililor, care se dezic de propriile răspunderi.

 

Ne mai lipsea un flagrant made D.N.A. în breaking news. A venit la timp și cum nu se poate mai bine . Scoaterea din scenă a lui capo di tutti capi de Vaslui, după ce anterior a rămas fără colegi prim vicele PSD, Gabriela Firea, crește doar aparent marja de manevră și siguranță președintelui partidului.

 

Jocul de-a măsurile fiscale vulnerabilizează guvernarea și reduc șansele coaliției de a scoate țara din criză.

 

Fondul Monetar Internațioal, cu neștirbita-i reputație de agent de pompe funebre al națiunilor, își trimise cioclii la București să dea și ei cu parul în căruța cu oalele sparte de guvern.

 

Ce vină sau responsabilitate au cetățenii cărora puterea legiutoare le-a stabilit un moment dat un anumit cuantum al pensiilor, pentru ca ulterior, la sugestii externe, să se recurgă la recalculări și supraimpozitări prin care să le fie lezate drepturile legal dobândite ?

 

De ce este obligat contribuabilul corect, bun platnic al datoriilor la bugetul public, să preia povara marilor datornici, sute de agenți economici cu capital de stat ? De ce același contribuabil corect trebuie să suporte consecințele exodului de capital mascat de multinaționale în tot felul de inginerii financiare, aparent legale, dar profund imorale ?

 

Ce fac liderii politici și soldații partidelor din frontul media ? Tocmai ce nu trebuie să facă . Țara nu se conduce prin postări pe Facebook, iar vremea ducerii de nas a poporului cu televizorul a cam trecut. Consilierii onorifici, autohtoni sau de aiurea, dacă avem în vedere numeroasele precedente sunt antisoluții, iar cohortele de consilieri oficiali au devenit o adevărată pacoste. Deciziile politice majore , dată fiind importanța mizei acestora , trebuie luate cu mare fereală de ochii și urechile curioșilor (spionajului), cu excluderea potențialilor indiscreți sau trădători din arealul decizional. Altfel, se alege praful de tot, cele mai bune intenții vor fi întoarse împotrivă și nimic nu va putea fi dus la un bun sfârșit.

 

Întâmplările nefericite datorate faptului că membrii guvernului comunică între ei prin intermediul zvonisticii „pe surse”, distorsionate și amplificate de agenții divesiunii din media, denotă nu doar absența minimelor măsuri contrainformative, de protecție a procesului decizional, ci și realitatate dureroasă că România este condusă aleatoriu , programat distructiv, prin operațiuni de influență și promovare a intereselor străine antiromânești.

 

Fără vreo excepție, președinții României din ultimele trei decenii au comis gesturi, au luat atitudini ori au parafat acte rezonabil suspecte de înaltă trădare, preferând să fie consiliați de mercenari străini, ori chiar de indivizi cu patalama de agenți ai unor servicii străine. În politică și între serviciile de spionaj, nu există prietenii, ci doar interese. Cele mai meschine interese! Întreaga istorie a omenirii ne demonstrează irefutabil cum roata istoriei se întoarce, iar aliatul de ieri este inamicul de azi, aliatul de azi, dușmanul de mâine ș.a.m.d.

 

Cine și de ce a lăsat România pradă asasinilor economici ? Cine ne-a trădat ? Toți președinții, prim miniștrii și miniștri din cele 20 de guverne din ultimii 34 de ani. Media menținerii la putere a fiecărui guvern a fost de sub 2 ani.

 

Revizionismul constituțional promovat de fostul premier Adrian Năstase în anul 2003, spre măreția și gloria personală, de care nu a mai avut parte, a lichidat parlamentarismul, ca suprem exercițiu democratic, transformând cele două camere în instrumente ale dictaturii partidelor, în primă și ultimă instanță ale liderilor arcului guvernamental.

 

Concluzionând, cei care au condus România din 1990 până în prezent au fost mai preocupați de jocurile de putere decât de țară și de oamenii ei. Dacă ne dorim să avem o perspectivă pentru România, un stat puternic și un plan de țară, avem nevoie de stabilitate și de mai multă maturitate a actului politic. Întrebarea e: cine ni le poate oferi ?

 

 

 

România sub guvernarea înaltelor trădări

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

  1. Cercetarea tranziţiei criminale – deturnarea armatei si serviciilor secrete

 

 

– semnale şi discuţii pe facebook în spaţiul AER-

 

 

 

Virgil Iordache            25.02.12  12:09

 

Prioritatea nr. 1 in România este supravegherea poporului si mai putin jaful resurselor strategice si subminarea economiei româneşti ! De ce trebuie sa plătim instituţii ineficiente care sunt folosite in interes personal de cei de la putere ?

 

– INSTITUTIILE STATULUI ROMAN, respectiv cele ABILITATE de ce nu iau MASURI si sunt DUPLICITARE ?

 

– Ce face SRI-ul , SIE, CSAT, servesc RULETA STATUL CLIENTELAR, unde se opresc INFORMARILE si CINE LE OPRESTE ?

 

Numarul oficial de angajati ai SRI este secret dar în februarie 2009 era estimat la peste 10.000 / REZULTATE = ZERO

 

Sa Traiti Bine Supravegheati de SIE !

 

Alexandru Cioaba       25 February 12:13

 

😐 e trista aceasta tara

 

Ioan Rosca      25.02.12 12:58

 

Cele doua aspecte (napirca securista si jaful resurselor) sint strins legate. Caci serviciile stau de sase de 22 de ani, ca sa se poata jefui Romania. Si noi nu ne putem opune pentru ca ele, actionind ca garzile pretoriene, isi mentin oamenii la putere.

 

Virgil Iordache            25 February 13:00

 

A venit ziua in care trebuie sa plateasca pentru genocidul si jaful facut , noi nu mai putem suporta mizeria altora ! GATA, STOP JAFULUI !

 

Chiriac Tiberiu Paul    25 February 13:50

 

IOAN ROSCA , ESTI O PANARAMA ORDINARA !

 

………

 

Virgil Iordache 5.03.12

 

http://www.cotidianul.ro/ofiter-al-serviciilor-secrete-hayssam-a-fost-scos-din-tara-de-servicii-175011/

 

    Cristian Bereanda Bun. Si cine erau sefii serviciilor in acea perioada ?……………………………..

 

 

Det. Aici

 

 

 

 

https://www.piatauniversitatii.com/paer/facebook_aer/14_apararea_puterii.htm

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Martin Shkreli, ticălosul și profitorul Big Pharma, este de fapt ticălosul malefic Loki din Răzbunătorii!

 

 

de Mike Adams , Rangerul Sănătății

 

 

(NaturalNews)

Clasificați asta la categoria „Fără nicio șansă!” Nenorocitul Big Pharma, condamnat la nivel internațional, pe nume Martin Shkreli – acum infam pentru că a ridicat prețul a ceea ce era odinioară un medicament de 1 dolar pentru tratarea infecțiilor la 750 de dolari pe pastilă – arată aproape exact ca ticălosul interdimensional Loki din The Avengers !

 

Ceva m-a înfiorat la tipul ăsta din prima clipă în care l-am văzut. Arăta ca un ticălos! De aceea am scris într-un articol din Natural News :Uitați-vă la fața tipului ăstuia. Nu știu cum e voi, dar e ceva înfiorător la tipul ăsta care, în opinia mea, miroase a psihopat… aproape ca și cum dacă nu ar vinde fonduri speculative sau produse farmaceutice, ar conduce o rețea de răpire de copii sau ar vinde părți de bebeluși de la Planned Parenthood.

 

Înrobind omenirea, pastilă cu pastilă

 

 

Da, acest idiot al Big Pharma care își exagerează prețurile a fost administrator de fonduri speculative . Deși a lua bani de la oameni ca administrator de fonduri speculative este floare la ureche, este și mai ușor să escrochezi miliarde de oameni conducând o companie farmaceutică. Pur și simplu cumperi drepturile la medicamentul tău preferat și apoi mărești prețul cu 5000% sau mai mult , toate acestea în timp ce facturezi Medicare și Medicaid pentru taxe.

 

Loki, despre care cred că este și fratele vitreg al lui Thor, a încercat să înrobească omenirea folosind puterea hipnotică a toiagului său magic. Una dintre puterile sale este capacitatea de a influența mințile umane și de a-i face pe oameni să creadă informații false. Cu alte cuvinte, puterea lui Loki imită mass-media mainstream și toată propaganda sa pro-farma care susține în mod ridicol că toate aceste companii farmaceutice sunt obligate să perceapă prețuri exorbitante pentru a putea „finanța mai multe cercetări pentru mai multe leacuri”.

 

Toate acestea sunt prostii, desigur. NIH finanțează majoritatea cercetărilor companiilor farmaceutice folosind banii contribuabililor, iar marea majoritate a cheltuielilor Big Pharma sunt cheltuite pe marketing, nu pe cercetare.

 

Big Pharma pur și simplu face profit , asigurându-se că nimeni nu se vindecă vreodată de nimic. E mai bine pentru afacerile noi așa. Oricine crede că companiilor farmaceutice sau producătorilor de vaccinuri le pasă cu adevărat de umanitate e un prost. Shkreli tocmai a demonstrat-o pentru întreaga lume. Și

 

cei de la Taiwan Animators l-au atacat pe tipul ăsta. Urmăriți următorul videoclip care explică lăcomia galopantă și lipsa totală de etică demonstrată de Turing Pharmaceuticals:

Prețurile exagerate, monopolul, sunt modelul de afaceri al Big Pharma.

Este demn de menționat în toate acestea că Martin „Loki” Shkreli nu este singurul. Expulzarea excesivă a prețurilor și profitul monopolist reprezintă întregul model de afaceri al industriei farmaceutice.

 

Iată câteva fapte șocante pe care s-ar putea să nu le știați despre această industrie:

 

FAPTUL NR. 1: Cea mai mare parte a finanțării Big Pharma provine de la contribuabili prin intermediul granturilor NIH.

 

FAPTUL NR. 2: Majoritatea cheltuielilor Big Pharma sunt cheltuite pe marketing, nu pe cercetare și dezvoltare.

 

FAPTUL NR. 3: Google conspiră activ cu Big Pharma și FDA pentru a bloca reclamele farmaciilor din Canada, unde medicamentele pot fi achiziționate la o fracțiune din prețul din SUA.

 

FAPTUL NR. 4: Oamenii din întreaga lume plătesc o fracțiune din prețul din SUA pentru exact aceleași produse farmaceutice, adesea chiar și 2% din prețul din SUA în locuri precum India.

 

FAPTUL NR. 5: FDA protejează un monopol asupra prețurilor medicamentelor în SUA, asigurându-se că consumatorii nu au acces la medicamente mai ieftine din Canada sau Mexic. Persoanele care introduc medicamente legale, aprobate de FDA, din Canada sunt arestate și urmărite penal ca „traficanți de droguri”.

 

FAPTUL NR. 6: Chiar dacă FDA interzice achiziționarea de medicamente din Canada sau Mexic, majoritatea produselor farmaceutice vândute în farmaciile din SUA sunt de fapt fabricate în India sau Puerto Rico!

 

FAPTUL NR. 7: Majoritatea produselor farmaceutice nu tratează nicio boală. Ele tratează SIMPTOMELE, garantând repetarea vânzărilor, asigurându-se că afecțiunea de bază nu se vindecă niciodată.

 

FAPTUL NR. 8: Majoritatea produselor farmaceutice provoacă efecte secundare neintenționate și leziuni ale organelor, ceea ce duc la și mai multe boli, necesitând și mai multe produse farmaceutice care generează și mai multe profituri pentru Big Pharma. FAPTUL NR.

 

9: Medicamentele împotriva cancerului (chimioterapia) provoacă cancer! Iar medicamentele pentru SIDA provoacă genul de simptome care sunt adesea diagnosticate drept SIDA . Multe medicamente provoacă de fapt chiar afecțiunile pe care pretind că le tratează. Unele provoacă și alte afecțiuni, cum ar fi medicamentele antidepresive care provoacă diabet.

 

FAPTUL NR. 10: Corupția și coluziunea dintre industria farmaceutică și guvernul SUA sunt extreme. Sistemul medical american este un exemplu de fascism corporativ scăpat de sub control și de opresiune din partea Big Government . Guvernul oprimă medicina naturală, prevenția și remediile naturale, în timp ce oferă monopolul industriei farmaceutice care pretinde că „tratează” toate afecțiunile din țară. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care America dă faliment.

 

 

 

Despre autor:

 

Mike Adams (cunoscut și sub numele de „ Health Ranger ”) este un autor de bestselleruri (carte științifică numărul 1 în topul vânzărilor pe Amazon.com) și un cercetător științific recunoscut la nivel global în domeniul alimentelor curate. Este redactor fondator al NaturalNews.com și director științific al unui laborator analitic acreditat internațional (ISO 17025), cunoscut sub numele de CWC Labs . Acolo, i s-a acordat un Certificat de Excelență pentru obținerea unei precizii extrem de ridicate în analiza elementelor toxice din probele de apă necunoscute folosind instrumente ICP-MS. Adams este, de asemenea, foarte priceput în utilizarea instrumentelor analitice de cromatografie lichidă, cromatografie ionică și spectrometrie de masă în timp de zbor.

Adams este o persoană de culoare ai cărei strămoși includ africani și indieni amerindieni. De asemenea, are origini amerindiene , ceea ce el consideră a fi inspirația pasiunii sale de „Health Ranger” pentru protejarea vieții și a naturii împotriva distrugerii cauzate de substanțe chimice, metale grele și alte forme de poluare.

Adams este fondatorul și editorul revistei științifice open source Natural Science Journal , autorul a numeroase articole științifice evaluate de colegi publicate de această revistă și autorul primei cărți din lume care a publicat rezultatele analizelor ICP-MS ale metalelor grele pentru alimente, suplimente alimentare, hrană pentru animale de companie, condimente și fast-food. Cartea se intitulează Food Forensics și este publicată de BenBella Books.În cercetările sale de laborator, Adams a făcut numeroase descoperiri în domeniul siguranței alimentare, cum ar fi descoperirea că produsele din proteine ​​de orez importate din Asia sunt contaminate cu metale grele toxice precum plumbul, cadmiul și tungstenul . Adams a fost primul cercetător în știința alimentelor care a documentat niveluri ridicate de tungsten în superalimente . De asemenea, a descoperit peste 11 ppm de plumb în pudra de mangostan importată și a condus un acord voluntar la nivel de industrie pentru limitarea metalelor grele din produsele din proteine ​​de orez.

Pe lângă munca sa de laborator, Adams este și directorul executiv (neremunerat) al organizației non-profit Consumer Wellness Center (CWC), o organizație care redirecționează 100% din încasările din donații către programe de granturi care îi învață pe copii și femei cum să-și cultive propria hrană sau să-și îmbunătățească considerabil nutriția. Prin intermediul organizației non-profit CWC, Adams a lansat și Nutrition Rescue , un program care donează vitamine esențiale persoanelor aflate în nevoie. Faceți clic aici pentru a vedea câteva dintre poveștile de succes ale CWC.

Cu o experiență în știință și tehnologie software, Adams este fondatorul original al companiei de tehnologie pentru newslettere prin e-mail, cunoscută sub numele de Arial Software.Folosindu-și experiența tehnică combinată cu dragostea sa pentru sănătatea naturală, Adams a dezvoltat și implementat sistemul de gestionare a conținutului care stă la baza site-ului NaturalNews.com. De asemenea, a conceput algoritmii statistici de nivel înalt care alimentează SCIENCE.naturalnews.com , o resursă masivă de cercetare care conține peste 10 milioane de studii științifice.Adams este bine cunoscut pentru videoclipul său incredibil de popular despre activismul consumatorilor , în care a dezvăluit „fibrele ciudate” găsite în Chicken McNuggets , acreditările academice false ale așa-numiților „guru” ai sănătății, produsele periculoase de „detoxifiere” importate ca acid de baterie și vândute pentru consum oral, escrocheriile cu fructe de acai false , raidurile din California privind laptele crud , frauda în cercetarea vaccinurilor dezvăluită de denunțătorii din industrie și multe alte subiecte.Adams a contribuit, de asemenea, la apărarea drepturilor grădinarilor amatori și la protejarea drepturilor la libertate medicală ale părinților . Adams este recunoscut pe scară largă pentru impactul global remarcabil pe teme precum OMG-urile, vaccinurile, terapiile nutriționale și conștiința umană.

 

Pe lângă activismul său, Adams este un muzician desăvârșit, care a lansat peste o duzină de melodii populare care acoperă o varietate de subiecte de activism.

 

Faceți clic aici pentru a citi o biografie mai detaliată despre Mike Adams, Health Ranger , pe HealthRanger.com.

 

 

 

 

https://www.naturalnews.com/051271_Martin_Shkreli_Loki_The_Avengers.html

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Oamenii de știință au luat-o razna: Kevin Folta, discreditat agent Monsanto, a declanșat un anevrism pe Twitter, acuzându-l pe Health Ranger de „violență” și pe Food Babe de „terorism”

 

 

de Mike Adams , responsabilul cu sănătatea

 

(NaturalNews) Nu există nimic mai distractiv de urmărit decât o marionetă discreditată a Monsanto care se autodistruge pe rețelele de socializare. După ce a fost demascat drept o prostituată academică ce a mințit despre primirea de bani de la Monsanto , omul de știință Kevin Folta de la Universitatea din Florida a devenit acum „complet retardat” și a dezlănțuit o serie bizară de tweet-uri care îi prezintă instabilitatea mentală.

 

„Natural News promovează acum utilizarea Craigslist pentru a incita la violență locală împotriva mea”, a scris Folta astăzi pe Twitter, într-o acuzație bizară și delirantă, bazată exclusiv pe orice viziuni ciudate îi bântuie propria minte distorsionată. Știrea pe care a citat-o ​​a fost doar o repostare a unei reclame amuzante de pe Craigslist pe care cineva a scris-o: „Folta de la UF a fost plătit de Monsanto să mintă”.

 

Postarea de pe Craigslist subliniază: „ÎN PLĂTIT, MONSANTO I-A PLĂTIT 25.000 DE DOLARI PENTRU A SCRIE ACEST ARTICOL”.

 

Cel mai important, nu există nicio urmă de violență nicăieri în text. Toată violența împotriva lui Kevin Folta vine de la vocile din propriul său cap – aceleași voci, probabil, care l-au făcut să o numească pe Food Babe „teroristă alimentară” și să o compare cu un câine pentru că a îndrăznit să sugereze că Folta era înșelătoare de la Monsanto.

 

Și ghiciți ce? Food Babe a avut dreptate. Folta a fost recent arestat pentru că nu a menționat 25.000 de dolari din banii Monsanto, după ce a negat în mod repetat și vehement orice legături financiare cu Monsanto. (La naiba, el ÎNCĂ neagă!)

 

 

 

Iată anunțul Craigslist pe care cineva l-a postat în Gainesville, pe care l-am descris ca fiind amuzant :

 

 

 

De ce pare să atragă Monsanto toți oamenii „științei” instabili mintal?

Kevin Folta se impune rapid nu doar ca membru al mafiei Monsanto și ca o curvă academică incredibil de distractivă – oare le oferă și dansuri de tip „câine” directorilor Monsanto? – ci și ca un „idiot Monsanto” instabil mintal , care crede că propriile sale acuzații împotriva tuturor celorlalți sunt „fapte”, în timp ce acuzațiile altora împotriva lui sunt „violență”.

 

Evident, dacă Kevin Folta crede că este amenințat cu violența de o postare amuzantă de pe Craigslist care îi expune idioțenia, atunci ar trebui să depună un plângere la poliție în legătură cu asta. Sunt sigur că poliția din Gainesville are tot felul de timp liber să se ocupe de violență imaginară și de o supraveghere psihiatrică de 48 de ore pentru profesorii universitari nebuni. În același timp, dacă mintea lui Folta este atât de distorsionată în ceea ce privește definiția violenței, ne-am putea întreba în mod rezonabil cum își poate revendica vreo credibilitate în problema ingineriei genetice și a OMG-urilor.

 

Chestia amuzantă este că Folta a susținut într-un articol publicat în The Atlantic că „pâinea este o spumă”. De asemenea, el spune că ingineria genetică este complet naturală și doar o versiune „mai precisă” a ameliorării naturale a plantelor. (Da, chiar spune asta. Și e om de știință!) Apasă aici pentru a citi întreaga colecție de date despre e-mailurile cândva secrete ale lui Kevin Folta . Pregătește-te să fii sincer amuzat.

 

Când idioții de la Monsanto pierd argumentul intelectual, joacă întotdeauna cartea „violenței” și a plângăcioșilor.

Sincer, nu m-am mai distrat atât de mult de când am pus mâna pe documentele de divorț ale liderului Monsanto și „coleg” de la Universitatea George Mason, Jon Entine , a cărui soție l-a descris în documentele instanței ca fiind implicat în „abuz domestic” și încercând să o sufoce pe propria verandă. (Consultați pagina Jon Entine de pe TruthWiki pentru toate detaliile și documentele sordide.)

 

Violența, se pare, este ideea implicită care le vine acestor operatori ai mafiei Monsanto. Atunci când nu pretind că tweet-urile amuzante sunt acte de „violență” îndreptate împotriva lor, comit acte de violență împotriva femeilor… sau le acuză pe femei că sunt violente împotriva lor.

 

Șmecherii Monsanto prezintă cu toții același tip de manii distorsionate, furioase și paranoia clinică. Își imaginează că întreaga lume a activiștilor OMG aleargă cu puști cu lunetă încercând să-i elimine, când, în realitate, suntem în mare parte doar ROFL atât de dur încât nici nu ne putem trage respirația . Când am urmărit contul de Twitter al lui Kevin Folta, m-am făcut să râd atât de tare azi, încât cred că am urinat puțin… (oh, Doamne, am scris eu asta?)

 

Înainte să fie demascat ca un bărbat violent care își coardă colanții de soție și concediat de la Forbes.com pentru că a fabricat știri false , îmi amintesc că Jon Entine m-a acuzat odată că le-am ordonat cititorilor Natural News să-l omoare… sau să-i trimit cărți de colorat pentru copii… sau să-i gâdile picioarele cu pene de pui… sau ceva de genul ăsta. Scoateți-vă pălăriile de folie de aluminiu, oameni buni: Dacă Jon Entine și Kevin Folta vor ajunge vreodată în aceeași cameră – cum ar fi o celulă de închisoare – va fi un paradis al paranoiei, cu fursecuri OMG-uri cu tot ce puteți, auto-urăște-te, și jucării pervertite pentru adulți, pline de glifosATISM.

 

Adevărata violență vine de la Kevin Folta, sub forma substanțelor chimice cancerigene pe care vrea să le consumi.

Ceea ce NU este amuzant în toată treaba asta, desigur, este că oameni precum Kevin Folta și Jon Entine sunt ei înșiși promotori ai violenței chimice împotriva tuturor . Prin promovarea OMG-urilor toxice și a glifosatului cancerigen ca fiind „sigure”, în timp ce mint publicul cu privire la riscurile pentru sănătate, aceștia încurajează direct copiii, viitoarele mame și pe toți ceilalți să consume substanțe chimice toxice pe care chiar și Organizația Mondială a Sănătății le menționează acum drept probabile cancerigene .

 

Așadar, în timp ce demonii mentali ai lui Kevin Folta îi spun că o postare amuzantă de pe Craigslist este un act de „violență”, adevărata violență vine din propria sa susținere distorsionată a OMG-urilor, ca prostituată academică coruptă, acum expusă ca o șarlatană Monsanto și un membru discreditat al facultății Universității din Florida .

 

Actualizare hashtag la #KevinFoltaMonsantoCrybaby

Până în acest moment, am râs în hohote cu hashtagul #KevinFoltaMonsantoDouchebag.

 

Dar acum, se pare că trebuie să-i oferim lui Kevin ceva nou la care să reflecteze și poate chiar va veni cu o modalitate de a defini asta drept „violență”. Ce-ar fi: #KevinFoltaMonsantoCrybaby în schimb?

 

Este vorba de același plângăcios, vă amintiți, care a denigrat-o pe Food Babe și a numit-o impostoare, nebună, câine și teroristă alimentară. Dar când Folta este demascat ca o curvă Monsanto, se transformă într-un plângăcios fără coloană vertebrală, care țipă despre cum înfricoșătoarea Food Babe încearcă să-l rănească. (Singurele grupuri care ar trebui să se teamă de Food Babe sunt companii precum Subway, pe care Food Babe a dezvăluit că servește sandvișuri făcute din substanțe chimice de pe salteaua de yoga înmuiate în sucul pervers al lui Jared Fogle.)

 

Nu ezitați să interveniți în lumea delirantă a realității distorsionate a lui Kevin Folta prin intermediul site-ului Twitter @kevinfolta sau să vizitați pagina de Twitter a lui Kevin Folta pentru a vă bucura de ilaritatea tweet-urilor sale ridicole care susțin că este vânat de „teroriști” ai alimentelor curate, care folosesc cuvinte îngrozitor de dăunătoare precum „transparență” și „responsabilitate”. Au! Mă doare atât de tare doar să scriu aceste cuvinte „violente”!

 

Puteți, de asemenea, să trimiteți un tweet către Universitatea din Florida, care servește drept paravan Monsanto pentru șarlatani academici precum Folta. Trimiteți un tweet la @UF sau accesați twitter.com/UF . Întrebați universitatea dacă Folta este disponibil și ca prostituată pentru studenții de licență sau dacă rezervă astfel de activități doar pentru Monsanto. Mă întreb: prelegerile lui Folta despre prostituția OMG-urilor de la universitate sunt self-service sau full service?

 

 

 

Iată regulile realității ale Dr. Kevin Folta

Regula nr. 1) Tweet-urile amuzante sunt „violență”. Iar „Food Babe” este un „terorist alimentar”.

 

Regula nr. 2) Ingineria genetică este exact ca ameliorarea naturală a plantelor, dar mai „precisă”.

 

Regula nr. 3) Substanțele chimice erbicide sunt „nobile”.

 

Regula nr. 4) Cererile Legii privind libertatea informației pentru oamenii de știință finanțați public sunt „hărțuire”.

 

Regula nr. 5) Kevin Folta crede că este o victimă nevinovată a „teroriștilor” alimentari curați care se ascund sub biroul său și încearcă să-l omoare la fiecare ocazie… trimițându-i pe Twitter cuvinte precum „sărmand” și „plângăcios”.

 

Predă-te pălăriei plângăcioase a puterii a lui Kevin Folta

Fiți avertizați, aventurieri! Toți cei care îndrăzniți să postați pe contul de Twitter al lui Kevin Folta vor fi acuzați că sunt „teroriști” care comit „violență” împotriva lui Folta, Zeul Științei! S-ar putea să vă lovească cu Bonetul său Plângăcios al Puterii și cu Sticla sa Magică pentru Mameloane +3 și să vă arunce în temnița rușinii „anti-științifice”, din care nu veți ieși niciodată fără un doctorat și un accesoriu de masturbare masculină auto-perfecționat.

 

Și dacă îl enervați cu adevărat, are un Vrăjitor de nivelul 27 înregistrat undeva pe o fișă de personaj pe care îl va dezlănțui împotriva avatarului vostru online. Datorită faptului că Monsanto îi hrănește cu lingurița colecții uriașe de tauri – acum le poate da foc și poate arunca în direcția voastră mingi de foc în flăcări formate din 5 zaruri, toate susținute de maeștrii tauri ai Universității din Florida – aruncătorul și șeful de departament Jack Payne – un om care este îngrozitor de enervat de faptul că contribuabilii îndrăznesc să ceară transparență în ceea ce privește personalul universitar finanțat de contribuabili, ca el .

 

În cursurile sale universitare, Kevin Folta se consideră un fel de Gandalf modificat genetic . Iar acelor studenți care refuză să se închine și să venereze propaganda Monsanto, le îndreaptă un toiag spre cap, urlând: „NU VEȚI TRECE!”.

 

Șeful departamentului de la Universitatea din Florida, total deranjat de faptul că contribuabilii care îi plătesc salariul cer transparență științifică

Fără îndoială, Jack Payne, vicepreședintele senior pentru agricultură și resurse naturale de la Universitatea din Florida , probabil crede că Legea privind libertatea informației a fost creată de ISIS cu unicul scop de a teroriza cadrele universitare. La urma urmei, atât FOIA, cât și ISIS constau din patru litere… nu este aceasta o dovadă științifică a unui complot nefast de a ucide și teroriza oamenii de știință prin solicitarea de înregistrări ale cercetărilor lor, pentru care NOI am plătit?

 

Dacă Kevin Folta suferă de iluzii paranoice despre activiștii OMG și amenințări imaginare cu violență și terorism, Jack Payne este cufundat într- un revizionism intelectual patologic care îl face să creadă în mod absurd că solicitările Legii privind libertatea informației vor „reduce cumva la tăcere” alți oameni de știință! (Da, transparența științifică este PROASTĂ. Secretul științific este BUN, la fel cum nici OMG-urile nu ar trebui să fie etichetate niciodată pe alimente, pentru că transparența ingredientelor alimentare este, de asemenea, PROASTĂ, în timp ce secretul alimentar este BUN. Ați înțeles?)

 

„Cereri precum cea de la US Right to Know consumă atenție și energie, prezintă pericolul de a reduce la tăcere alți oameni de știință și ne împiedică să ne urmărim adevărata misiune de știință inovatoare”, a scris Payne într-un articol plângăcios, plângându-se de transparența științifică și numind cererile FOIA „hărțuire a cercetătorilor”. În mintea lui, contribuabilii care îi plătesc salariul nu sunt decât o gloată idioată, prea proastă ca să-i înțeleagă „adevărata știință” și, prin urmare, nu au dreptul să întrebe măcar ce fel de știință urmărește cu banii contribuabililor (și poate niște bani Monsanto adăugați pe deasupra).

 

În realitate, Payne și Folta sunt atât de îngroziți de transparență încât fabrică amenințări cu violență, intimidare și terorism… toate acestea în timp ce rătăcesc pe holurile Universității din Florida cu o atitudine de paranoia psihotică, aparent clinică, care suprapune o aroganță științifică extremă și o insolență nestăvilită. Ei sunt, cu siguranță, Gemenii Minunați ai Universității din Florida , unde „F” înseamnă F–K, iar „U” înseamnă TU.

 

Cererile FOIA sunt „o distragere majoră de la munca sa de om de știință”, spune Payne despre Folta. Și ce muncă este aceasta? Munca de a răspândi propaganda Monsanto în timp ce Universitatea din Florida continuă să colecteze granturi de milioane de dolari de la giganți ai biotehnologiei care scriu exact scenariile pe care Folta le repetă fără rușine.

 

„E o plăcere să lucrez cu tine”

Se pare că Folta ar putea fi înlocuit de un android chiar de lunea viitoare , pentru că tot ce face este să regurgiteze „Gunoiul Intră, Gunoiul Ieși” – repetând cuvintele științifice șarlatane pe care i le-a transmis Christie Ly de la firma de PR a Monsanto, Ketchum ( christie.ly@ketchum.com ).

 

Monsanto nu credea că o vom face vreodată, desigur, dar apoi Gary Ruskin de la grupul non-profit US Right To Know a invocat Legea privind libertatea informației pentru a obține o cantitate masivă de documente cu e-mailurile dintre Monsanto și prostituatele sale academice. Se pare că am „prins-o până la urmă”. I-am prins cum se prostituau ca pe niște „întâlniri între tovarăși” ieftine de 15 minute la o convenție științifică din Las Vegas, unde chiar și prostituatele licențiate operează cu o etică profesională mai înaltă decât șarlatanii Monsanto. (Mult mai bine să fii o prostituată care se preface a fi prietena ta decât o prostituată care se preface a fi un om de știință universitar!)

 

Din depozitul secret de e-mailuri , 23 octombrie 2014, Kevin Folta le spune operatorilor Monsanto: „Mă bucur să mă abonez la orice vă place sau să scriu orice vă place.” (Sau poate chiar să port orice vă place, pentru 1.000 de dolari pe oră, ha ha…)

 

„E o plăcere să lucrez cu voi.” – Camille (Cami) D. Ryan, B.Comm., Ph.D., consultant independent în cercetare și vorbitor public, afiliat profesional, Departamentul de Politici Bioresurse, Business & Economics College of Agriculture University of Saskatchewan, Canada. (Serios, chiar a spus asta într-un e-mail.)

 

Când vine vorba de biotehnologie, cine are nevoie de precizie?

Împreună, acest duo dinamic format din Kevin Folta și Jack Payne transformă Universitatea din Florida în râsul mediului academic american … remodelând-o într-o instituție a prostituției biotehnologice, condusă de fanaticii clinic paranoici ai glifosatirei și ai prostiilelor biofortificate. Kevin Folta, apropo, este și membru în consiliul de administrație al extravaganței de bordeluri biotehnologice cunoscută sub numele de Biofortified.org . În e-mailurile acum publice, operatorii Monsanto se referă la academicienii lor plătiți și cumpărați ca fiind „băieții lor biofortificați”.

 

Biofortified.org este atât de uimitor la știință încât crede că CINCI poze cu oameni înseamnă că au un consiliu de administrație format din PATRU membri:Indiciu pentru Biofortified.org: Dacă numărați până la cinci pe degete, nu uitați de degetul mare băgat în fundul lui Kevin Folta. De aceea totalul vostru este greșit.

 

Nu aștepta, participă!

Pentru a participa la toată această ilaritate, distribuiți hashtagul #KevinFoltaMonsantoCrybaby sau trimiteți un tweet amuzant lui Kevin Folta la @kevinfolta sau Universității din Florida la @FU . Oops, adică @UF .

 

Dacă vreți să-mi trimiteți pe Twitter mai multe descoperiri amuzante, contactați-mă la @healthranger.

 

 

 

 

https://www.naturalnews.com/051129_Kevin_Folta_false_claims_violence.html

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Monsanto încearcă să preia controlul asupra aprovizionării mondiale cu semințe, națiune cu națiune

 

de: Kaitlyn Moore

 

 

Articole cele mai vizualizate

 

ȘTIREA FALSĂ ADEVĂRATĂ, expusă: „97% dintre oamenii de știință sunt de acord că schimbările climatice” este o farsă artificioasă… iată ce nu v-a spus niciodată presa

 

Alimente, plante medicinale și suplimente care distrug cancerul – mai sigure și mai eficiente decât medicamentele

Creșteți numărul scăzut de leucocite și funcția imunitară în mod natural

Cardiolog din Arizona răspunde criticilor legate de rujeolă și vaccinuri

Secrete de sănătate dezvăluite la următoarea NaturalNews Talk Hour

Big Pharma nu va rezolva niciodată problemele de sănătate ale lumii pentru că face prea mulți bani din boli.

Health Ranger anunță servicii de testare a metalelor grele pentru vitamine, plante medicinale, superalimente și suplimente: Cât plumb consumați cu adevărat?

Dependența de mâncare, mai mult decât voința, o boală gravă de care suferă mulți

Ce nu ți-a spus medicul despre intoleranțele alimentare

Ouă de zombi modificate genetic de la Bill Gates

Glifosatul ar putea combina cu aluminiul să amplifice problemele neurologice și ale florei intestinale

TOTUL ESTE MANICAT: Medicina, știința, alegerile, mass-media, banii, educația, motoarele de căutare, rețelele sociale… trăiți într-un basm inventat.

Magneziul și sănătatea ta

Elimină rapid durerile cauzate de gută, artrită și fibromialgie cu 3 remedii naturale acasă

Experimentarea medicală pe oameni în Statele Unite: adevărata istorie șocantă a medicinei și psihiatriei moderne (1833-1965)

Vaccinul pentavalent ucide copii în India și Vietnam

Un studiu CDC arată că vaccinurile provoacă alergii alimentare

Remedii uimitoare pe bază de plante din întreaga lume

 

Dragă Donald Trump: Blocați presa tradițională mincinoasă și recunoașteți presa independentă drept adevărata presă liberă a Americii.

 

Kellogg’s  ar avea legături financiare cu omul care finanțează grupurile de stânga care ucid polițiști: George Soros

 

(NaturalNews) Cel care controlează semințele controlează aprovizionarea cu alimente; iar cel care controlează aprovizionarea cu alimente controlează lumea. Nu există nicio îndoială că Monsanto are misiunea de a monopoliza piața semințelor convenționale. De fapt, lucrează cu statornicie pentru a crea o lume în care 100% din toate semințele comerciale sunt modificate genetic și brevetate – practic, o lume în care semințele naturale sunt dispărute. ( https://www.naturalnews.com/029325_Monsanto_d… )

 

Din păcate pentru comunitatea globală, Monsanto își îndeplinește scopul. În prezent, deține 90% din brevetele mondiale pentru semințele modificate genetic, inclusiv bumbac, soia, porumb, sfeclă de zahăr și canola. ( http://www.guardian.co.uk/environment/2007/j… )

 

Da, creatorii substanțelor chimice care vor intra în istorie pentru toxicitatea și efectele lor secundare oribile încearcă să preia controlul asupra aprovizionării cu semințe la nivel mondial. Întreabă-te – chiar vrei ca firme precum BASF, Bayer, DuPont, Syngenta și Dow să fie implicate în alimentația ta? Din păcate, într-o mare măsură, deja o fac. Acești acoliți ai Monsanto cu substanțe chimice și OMG-uri au cu toții trăsături modificate genetic și creează erbicidele și pesticidele brevetate de care culturile OMG au nevoie pentru a prospera.

 

Monsanto este cunoscută pentru faptul că profită de micii fermieri, iar odată cu apariția memorandumurilor de înțelegere, o fac cu licență guvernamentală. Țări precum India, Pakistan, Australia și Noua Zeelandă au semnat memorandumuri de înțelegere cu Monsanto. Memorandumurile de înțelegere permit Monsanto să utilizeze terenuri publice pentru a crea așa-numitele ferme demonstrative (tabere de reproducere OMG) care, la rândul lor – cel puțin în cazul Rajasthanului – sunt subvenționate de guvern.Monsanto ia literalmente semințe de la fermieri, creează versiuni modificate genetic și apoi își păstrează toate drepturile de proprietate intelectuală. Dr. Vandana Shiva, director executiv al Navdanya Trust, o organizație indiană dedicată biodiversității organice, afirmă că „memorandumurile de înțelegere vor facilita, în fapt, biopirateria bogatei biodiversități din Rajasthan, a culturilor rezistente la secetă… prin lipsa oricăror clauze care să respecte Legea biodiversității și Legea drepturilor fermierilor, memorandumurile de înțelegere promovează biopirateria și legalizează marele jaf al semințelor.” ( http://www.deccanchronicle.com/editorial/dc-… ).

 

Este de notorietate faptul că semințele modificate genetic sunt mult mai rele decât cele convenționale. Ca în cazul tuturor acordurilor lor, Monsanto se protejează de orice răspundere – așa că atunci când promisiunile Monsanto de randamente mai mari cu mai puțină muncă sună degeaba, când recoltele fermierilor eșuează sau când se comit sinucideri în masă din cauza eșecului culturilor și a datoriilor zdrobitoare pentru spirit – Monsanto continuă fără griji. ( http://healthfreedoms.org/2011/03/02/monsant… )

 

Fermierii care se înscriu pentru semințele distrugătoare de la Monsanto ajung să fie dependenți. An de an, indiferent de prețurile practicate, aceștia sunt dependenți de semințele modificate genetic pentru culturi noi, deoarece semințele modificate genetic – versiunile lor bastardizate – nu se regenerează. ( https://www.naturalnews.com/031742_GMOs_dange… )

 

Monsanto nu are nicio reținere în a jefui fermierii care nu joacă poker cu ei. De fapt, face o afacere din asta. Fermierii convenționali și organici, atât din Canada, cât și din SUA, care au ghinionul de a avea terenuri care se învecinează cu fermele modificate genetic, ajung adesea să aibă urme de contaminare în culturile lor, ceea ce le face (dacă sunt organice) improprii pentru vânzare. Monsanto folosește de fapt această situație împotriva fermierilor și depune acțiuni în justiție pentru încălcarea brevetelor, pe care adesea le câștigă.Rezultatul este că proprietarii de ferme se confruntă cu facturi legale și amenzi exorbitante, forțându-i adesea să închidă: eliminând concurența Monsanto. Într-o mișcare inteligentă de supraviețuire, la New York a fost intentat un proces preventiv în numele a aproape 300.000 de reclamanți care solicită un refugiu legal. ( https://www.naturalnews.com/031922_Monsanto_l… )

 

Produsul Monsanto s-a transformat din otravă în aliment, dar a rămas fidel istoriei sale de încălcare a drepturilor și sănătății oamenilor din întreaga lume. Monsanto este 100% dedicată vânzării semințelor sale distructive, indiferent de ce ar costa: hărțuire, infiltrarea în înalte funcții guvernamentale cu persoane prietenoase cu compania sau intimidare. Mișcarea organică a preluat standardul împotriva mașinațiunilor Monsanto în instanță, precum și prin educație la nivel local și eforturi activiste. Revoluția organică este călcâiul lui Ahile al Monsanto, iar scopul său este o lume fără Monsanto.

 

  1. http://www.icis.com/Articles/2002/02/12/1567…

 

  1. http://gmo-journal.com/index.php/2011/06/02/…

 

  1. http://www.independent.co.uk/news/world/asia…

 

 

https://www.naturalnews.com/032826_Monsanto_seed_supply.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Liberalizarea energiei, adevărata cauză a crizei economice. „Vaca de muls” România a îmbogățit „băieții deștepți”. Economist: Liberalizarea este o glumă bună, dar proastă

 

 

Andreea Vlad

 

Liberalizarea pieței energetice, începută acum câțiva ani, ar fi adevărata cauză a crizei economice de proporții cu care se confruntă România în prezent. Suntem campioni europeni la producția de energie, însă liberalizarea energetică a eșuat. Făcută haotic, disproporționat și cu un interes vădit de a umple buzunarele anumitor companii ale „băieților deștepți”, aceasta mușcă adânc din buzunarele românilor. Potrivit specialiștilor, ceea ce trebuia să fie o reformă autentică și să aibă ca efect scăderea prețului energiei, sprijinind creșterea economică, s-a transformat într-o sursă nesecată de haos și instabilitate economică. Ca urmare, erodează nivelul de trai al românilor și subminează competitivitatea firmelor românești.

 

 

După mai bine de 10 ani în care românii au fost motorul principal al creșterii economice prin consum, datele Institutului Național de Statistică (INS) pentru luna octombrie arată o schimbare semnificativă.

 

Pasta de avocado se poate prepara foarte ușor, în doar cinci minute și cu maximum șase ingrediente. Care este cea mai simplă rețetă

 

Sărbători acasă, anul acesta. Românii nu mai au bani să petreacă de Crăciun sau Revelion la munte

Este oficial. Motorul creșterii economice – consumul – este în declin

Datele INS atestă oficial o scădere a comerțul cu amănuntul atât față de luna precedentă, cât și față de aceeași lună a anului 2024. Este prima confirmare statistică a faptului că motorul creșterii economice – consumul – pierde din elan, într-un context macroeconomic în care investițiile și exporturile suferă în egală măsură în urma liberalizării prețurilor la energie. Este, practic, semnalul de alarmă pentru consumul intern.

 

Agenție ONU: Prețurile alimentelor au crescut în luna iunie la nivel mondial. Care sunt cele mai afectate categorii

 

Comunicatul INS arată că economia crește modest, fiind sprijinită de investiții și construcții, dar este trasă în jos de industrie.Potrivit specialiștilor, actuala criză economică nu a venit întâmplător, ci se datorează unor reforme prost gândite și prost aplicate. În plus, lipsite de transparență față de publicul larg și care au favorizat anumite companii din piață.

 

Consultant independent: Liberalizarea pieței energiei este o minciună ordinară

 

 

După 3 ani de plafonări succesive ale tarifelor la energie, statul român a anunțat, la 1 iulie 2025, revenirea la „piața liberă”. Teoretic, măsura trebuia să echilibreze cererea și ofertă și să readucă transparența în formarea prețurilor. În realitate, spun experții, piața românească de energie nu este cu adevărat liberă dacă prețurile nu se stabilesc în mod liber și transparent. Așa cum spun economiștii, dar și anumiți politiecieni, indiscutabil există un grup de companii favorizate de liberalizarea prețului la energie, care fac profituri record.

Aproape jumătate din energia consumată în România se tranzacționează în continuare prin contracte bilaterale netransparente, atrage atenția consultantul independent Cosmin Păcuraru. Iată una din explicațiile principale ale exploziei prețurilor pe facturile de curent electric.

Piață liberă nu există. Ceea ce ne spun ei, că s-a liberalizat piața, e o butaforie, o minciună ordinară. Piața s-a liberalizat în discursul administrației în sensul în care Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și-a făcut un site unde primește niște oferte și există un motor de căutare pe mai multe criterii care să ofere cele mai mici prețuri. Dar de ce nu se explică faptul că furnizorii, cei care trimit ofertele la ANRE, de fapt joacă murdar în adevărata piață?”, punctează Păcuraru pe contul său de Faccebook.

 

 

 

Rezultatul reformelor „pe care noi le-am ascuns sub preș de ani de zile”

 

Mai exact, cauza recesiunii vine din „reformele pe care noi le-am ascuns sub preș de ani de zile și al deficitelor bugetare care s-au acumulat”. Negrescu apreciază că cea mai mare greşeală făcută de decidenți a fost „liberalizarea pieţei de energie”, care astfel „pur și simplu a distrus puterea de cumpărare”.„În primul rând, este rezultatul reformelor pe care noi le-am ascuns sub preș de ani de zile și al deficitelor bugetare care s-au acumulat și, bineînțeles, au explodat după alegeri. Suntem în situația în care trebuie să tăiem de undeva. Suntem într-o criză economică în care statul reușește cu greu să facă față. Da, s-au luat aceste măsuri de creșteri de taxe. Problemele s-au acutizat atât de mult încât toate aceste creșteri de taxe vin una după alta. Și asta este marea problemă.

 

 

Negrescu: Liberalizarea pieţei de energie a distrus puterea de cumpărare și a distrus competitivitatea firmelor românești

În viziunea lui Adrian Negrescu, liberalizarea prețului la energie după câțiva ani de plafonare asigurată de stat a dus la o inflație record de 10%.

 

Metodele care te ajută să reduci facturile la energie electrică și gaze naturale. Cum diminuezi costurile lunare

 

 

„Vin pe acest cadru inflaționist, pe care tot noi ni l-am creat, pentru că am ajuns la inflația asta de 10%, cea mai mare din Europa, de 3 ori mai mare decât media europeană. Anul acesta, să nu uităm un lucru, am liberalizat piața de energie, iar prețul energiei a crescut cu 70%. Bineînțeles că au explodat toate prețurile și noi suntem vinovați, pentru că noi ne producem energia. Aceea este cea mai mare greșeală: liberalizarea pieței de energie. Mi se pare cea mai mare greșeală pe care putea să o facă statul român în momentul ăsta, pentru că pur și simplu a distrus puterea de cumpărare, a distrus competitivitatea firmelor românești, pentru că importurile, în mod paradoxal, au ajuns să fie mai ieftine decât ceea ce producem noi în România”, a explicat cunoscutul analist economic la Antena 3.

 

 

Lipsa unei strategii și a unei viziuni clare despre consum accentuează criza energetică

 

O opinie similară are și economistul Mircea Coșea. Reputatul profesor universitar apreciază că principala cauză a crizei economice cu care ne confruntăm, care a dus inflația la valori record (cea mai mare din Europa) este faptul că România nu are o strategie energetică clară, dar și faptul că nu știe un element de bază în creionarea unei strategii, și anume consumul.

 

Prof. Mircea Coșea, avertisment pentru români: „Trebuie să facem economii!”

Prof. Mircea Coșea

 

România, până la urmă, va  trebui să aibă un program de țară pe strategie energetică. Ceea ce nu are. România merge de la zi la zi, de la etapă la etapă, cârpeli, pompieristică. Uitați-vă ce s-a întâmplat cu prețurile la energie. Inflația din România nu vine din creșterea consumului, ci din costurile energetice și din lipsa unei strategii de investiții coerente.

Ce înseamnă ceea ce s-ar putea aștepta în viitor? În primul rând, noi nu știm de ce consum avem nevoie. Noi discutăm foarte entuziaști despre trecerea la automobile electrice, la robotizare, la inteligența artificială. Asta cere un consum mai înalt de energie, resurse pe care nu le avem. Avem astfel de capacități? Deocamdată nu. Avem investiții în aceste domenii? Nu. Din punct de vedere al consumului de gaz, avem un consum de gaz, care să meargă pe prelucrare chimică? Nu avem. Am avut și am pierdut.

 

România, un stat debusolat, care decade

Deci multe lucruri încă în România nu sunt clarificate, din punct de vedere a ceea ce ne așteptăm să facem. Dacă vom avea posibilitatea unei aprovizionări cu energie mai permanente și mai eficiente, ce vom face cu ea? Cum vom realiza? Ne trebuie o viziune pe care nu o avem.

Cam toată România este un stat debusolat, care decade, care nu are niciun fel de orientare. Zi de zi vedem acest haos care se întâmplă, această contradicție între guvern, magistratură, partide, lideri din coaliție.

Suntem într-un moment prost, în care România decade, nu numai din punct de vedere economic, dar și în punct de vedere social și politic. Până la o schimbare radicală în viața politică și în conceptul de guvernare al României, nu ne putem aștepta la miracole, a declarat profesorul Coșea în exclusivitate pentru Gândul.

Acesta mai explică faptul că prețurile ridicate la energie au un efect de domino și se transmit în lanț asupra tuturor bunurilor, creând o inflație sistemică ce nu poate fi corectată exclusiv prin politica monetară a BNR.

 

Însă, mai punctează Mircea Coșea, criza energetică din România este alimentată și de contextul internațional, pe fondul deciziilor de la vârful UE de a menține dependența de gazul și petrolul rusesc. Specialistul opinează că aceasta a fost „o greșeală istorică”, motivată de interese economice și de o stabilitate geopolitică care în final s-a dovedit falsă.

 

Cristian Păun: Un sistem din care câștigă o gașcă de șmecheri

Un alt economist care împărtășește ideea că liberalizarea pieței energetice este doar o butaforie care îmbogățește băieții deștepți este profesorul universitar Cristian Păun (foto jos). „«Liberalizarea» pieței de energie este o glumă bună, dar proastă”, susține acesta, argumentând pe larg că totul pleacă de la stat.

 

 

 

„Cea mai mare parte a producției de energie este de stat. Transportul energiei electrice este integral de stat. Distribuția energiei este tot de stat. Reglementarea pieței o face tot statul. Este o glumă proastă să vorbești de prețuri și liberalizare în acest caz. Mai ales că în prețul final vorbim de 60% taxe, unele chiar abuzive sau aberante (cogenerare, taxă de stâlp etc.).

 

Este un sistem de vaci de muls, stoarse de capital și de vlagă constant. Un sistem din care câștigă o gașcă de șmecheri interconectați la el. Pe de o parte avem politicienii și politrucii care căpușează aceste companii, de la consiliile de administrație, până la șeful adjunct de la achiziții, fiecare «are pe cineva». Toți sunt docili, toți dau raportul, toți execută, nu discută. Mai ales dacă statul decide creșteri de prețuri. Dacă vorbești de listare pe bursă, privatizare sau parteneriat public privat, politrucii urlă ca arși cu tot felul de invective gen neoliberalule, anarhistule, libertarianule, neoconule, soroșistule. Ei nu își vând țara. O mulg. Cum să le-o iei din brațe?”, explică Păun.

 

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

 

Top 10 cei mai ieftini furnizori de ENERGIE, la trei luni de la liberalizarea pieței

Economia românească se clatină. Numărul firmelor care au depus cereri pentru intrarea în insolvență a crescut cu 46,5% în luna noiembrie

 

 

https://www.gandul.ro/financiar/liberalizarea-energiei-adevarata-cauza-a-crizei-economice-vaca-de-muls-romania-a-imbogatit-baietii-destepti-economist-liberalizarea-este-o-gluma-buna-dar-proasta-20719737

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

(Miliardarul criminal-indopat cu pensii PeSeDale…) Demascat la Tribunal că a supravegheat incinerarea morților din ’89, Dan Voinea are pensie de peste 40.000 de lei

 

 

De Dorina Lascăr  

 

Fostul procuror ceaușist Dan Voinea a încasat din pensie până acum peste 30 miliarde de lei și dacă va trăi până la 80 de ani, acesta va fi încasat din pensii peste 1,5 milioane de EURO. La momentul pensionării lui Voinea în 2009, la vârsta de 59 de ani, acesta a obținut o pensie de 18.500 de lei lunar, între timp pensia fiind indexată și majorată substanțial odată cu trecerea contribuțiilor în salariul brut inventată de Olguța Vasilescu, ministrul de tristă amintire. Codruța Kovesi afirma în 2009 că nu trebuia aprobată decizia de pensionare deoarece acesta „a săvârşit grave abateri constând în încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă dar acţiunea disciplinară a rămas fără obiect, ca urmare a pensionării. Procurorul general, Laura Codruţa Kovesi, a explicat atunci povestea scandaloasă a generalului Voinea cu amănunte de necrezut, dacă nu ar fi fost documentate de inspectorii CSM, care au constatat nereguli fără precedent în instrumentarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei: „Am avut începeri de urmărire penală faţă de persoane decedate, începeri de urmărire penală deşi faptele au fost prescrise, începeri de urmărire penală pentru fapte care nu existau în Codul Penal la data cånd se presupune că au fost comise. Vorbim de acte dispuse în dosar şi de începeri de urmăriri penale? Ştiţi cum se începea urmărirea penală în dosarele astea (ale lui Voinea)? Pe hârtii fără antet, scrise de mână, fără încadrare juridică, trecute nişte nume, 10-20 de nume dintre care 10 sau 15 persoane decedate, neînregistrate“, a acuzat public Kovesi modul în care se făcea că lucra procurorul militar Dan Voinea.

Până în primăvara acestui an, în dosarul Revoluției au fost cercetate doar fapte prescriptibile și rând pe rând inculpații au fost scăpați de procurori. Însă anul acesta PCÎJJ a extins acuzațiile pentru genocid, faptă care este imprescriptibilă.

Procurorul care a instrumentat dosarele Revoluției și Mineriadei este nerușinatul Dan Voinea iar procuror general al României în perioada în care s-au împlinit cei 15 ani de prescripție pentru dosarele Revoluției și Mineriadei, respectiv decembrie 2004-iunie 2005 era Ilie Botoș. Procurorul General a descris cum s-a desfășurat ancheta în dosarul Revoluției: „În modul de desfăşurare a anchetei rezultă că nu a existat o preocupare pentru stabilirea aspectelor esenţiale pentru evenimentele din decembrie ’89”. „Procurorii au efectuat un număr mare de acte procedurale în cauză dar nu au valorificat un număr mare de informaţii. Nu au făcut niciun demers pentru desecretizarea documentelor privind audierile din comisia senatorială în condiţiile în care s-au efectuat mii de audieri în această comisie şi deşi SRI a a întocmit un document amplu, acesta nu se regăseşte în dosarul de urmărire penală şi nici nu rezultă că s-ar fi făcut vreun demers pentru obţinerea lui”, a spus acesta, subliniind că audierile care s-au făcut în acest dosar au fost „sintetice şi formale”, „nu s-a recuperat muniţia cu care s-a tras asupra persoanelor decedate sau rănite, fără ca la dosar să existe vreo justificare în acest sens” iar „puţinele expertize balistice nu au stabilit decât tipul muniţiei şi de arme dar armele cu care s-a tras nu au fost identificate şi nici trăgătorii”. „Modul în care s-a făcut ancheta nu corespunde normelor Curţii Europene a Drepturilor Omului” a concluzionat procurorul Bogdan Licu.

 

Unul din motivele pentru care Dan Voinea a mușamalizat dosarul poate fi încercarea lui de a-și ascunde participarea la incinerarea morților de la Timișoara. Jurnalistul Vasile Surcel a studiat mărturille din „Procesul Timișoara” și a descoperit că „o declarație dată cândva în fața instanței de către unul dintre inculpații „Lotului Timișoara” îl readuce în atenție pe fostul procuror militar gen.(r) Dan Voinea. Dar îl și leagă de unul dintre cele mai oribile episoade ale Revoluției: incinerarea celor 42 de cadavre de la Timișoara.  Dan Voinea le este binecunoscut celor care au urmărit filmul procesului de la Târgoviște, cel încheiat cu execuția soților Ceaușescu: el a fost procurorul acelui simulacru de judecată. Voinea a dat citire acelui rechizitoriu improvizat, încropit probabil pe genunchi, iar atunci când i s-a dat cuvântul, a pledat cerând pedepsirea celor doi. Ce-i drept, în calitatea sa de acuzator,  a fost cu mult mai echilibrat decât avocații din oficiu ai Ceaușiștilor, avocați care și-au acuzat „clienții” la fel de dur ca niște inchizitori. Apoi, în anii care au urmat Dan Voinea a devenit celebru prin faptul că, în calitatea sa de procuror militar, a anchetat, ani la rând „Dosarele Revoluției”. Pe care le-a sucit și le-a învârtit până s-a ales praful de ele.”, scria Vasile Surcel în ziarul Curentul în 2011.

 

„Arestați chiar în ultimele zile ale anului 1989, marii „mahări“ ai regimului comunist au fost trimiși în fața justiției, într-o mulțime de procese în care s-au judecat ceea ce, ulterior, s-au numit „Dosarele Revoluției“. Procese începute pentru a fi blocate prin restituirea dosarelor la procurori cărora li s-a cerut să completeze ancheta. Reluate apoi, pentru a se constata ba că faptele au fost grațiate, ba că au fost prescrise, ba că dracu mai știe ce. Astfel că, în fața unei justiții de-a dreptul neputincioase, (asta în cazul în care nu a fost, de-a dreptul ticăloasă) s-a ajuns ca până la urmă, istoricii au rămas singurii care se mai ocupă de problemele Revoluției. Ei și curioșii care mai au răbdare să citească atent mărturiile luate acum 26 de ani. Iar acele mărturii sunt, chiar și acum, deosebit de interesante.  Iar una dintre aceste declarații este cea care-l pune în legătură pe procurorul Dan Voinea cu morții incinerați la Crematoriul „Cenușa“. Audiat pe la sfârșitul anului 1990 în cursul primei judecări pe fond a procesului „Revoluției de la Timișoara“ inculpatul Ion Baciu, fost șef al Direcției Economice din cadrul Miliției a ținut să precizeze la sfârșitul depoziției sale:

„Ultima problemă, d-le președinte, v-am declarat cu ocazia prezentării materialului, nu cunosc dacă s-a verificat în continuare, că pe data de 20, la ora 10,10 s-a prezentat la crematoriu dl. lt.-colonel Voinea Dan, însoțit de încă un procuror militar în ținută militară, care au discutat cu personalul respectiv; eu eram acolo și așteptam să vină mașina pentru predarea pubelelor cu cenușă și în circa 10 minute au plecat“. Ei bine, deși procedurile îl obligă pe președintele completului de judecată să asigure consemnarea exactă a celor care sunt aduse la cunoștință, magistratul i-a cerut grefierului să consemneze doar că: „Încă din ziua de 20 decembrie orele 10,10, abia se terminase  operațiunea de incinerare, la crematoriu s-au prezentat doi procurori militari“, care ce-au făcut? S-au interesat de ce anume?“ Așadar a refuzat să consemneze și numele procurorului despre care vorbise Baciu. Apoi, acestuia i s-a dat din nou cuvântul, moment în care el a declarat: „Eram în apropiere și a luat contact cu o muncitoare, Geta, am reținut că o cheamă și care a spus că toată noaptea s-au incinerat și că oamenilor care au lucrat le e teamă să nu li se întâmple ceva judecătorul a cerut să se consemneze doar: „… care s-au interesat de ce s-a întâmplat toată noaptea la crematoriu și o femeie cu numele Geta le-a comunicat că s-au ars cadavre și că muncitorilor le e teamă să nu li se întâmple ceva neplăcut“. În momentul următor Baciu a mai declarat că procurorii cu pricina „După circa 10 minute au plecat“. Declarație consemnată ca atare, dar urmată de întrebarea judecătorului care a vrut să știe: „Cu dvs. au discutat?“ Iar după ce inculpatul a răspuns scurt că nu, judecătorul a consemnat: „Fără să discute cu mine. Menționez că pe unul dintre procurori îl cunoșteam…“. Dar același magistrat s-a prefăcut că nu aude atunci când Baciu a dorit să precizeze: „…pe dl. Colonel Voinea care de altfel și cu ocazia anchetei la București mi-a spus, de fapt…“ Iar până la urmă, cu toate că Ion Baciu a insistat asupra prezenței procurorului Dan Voinea la Crematoriul „Cenușa“ în dimineața zilei de 20 decembrie 1989, numele acestuia nu a mai apucat să fie consemnat în actele procesului. Cam astea ar fi faptele. Ceea ce ar mai rămâne de consemnat este faptul că magistratul care s-a dat peste cap ca să nu menționeze numele procurorului Dan Voinea, a fost Judecătorul militar, pe atunci colonel de justiție Cornel Bădoiu.

Contactat telefonic gen.(r) Dan Voinea a negat că, atunci pe 2o decembrie 1989,  ar fi fost la Crematoriul „Cenușa“ ca să se intereseze de morții incinerați acolo. În schimb, ne-a povestit câte ceva despre activitatea pe care a desfășurat-o în ultimele zile ale anului 1989. Astfel ne-a relatat că, împreună cu colegul său Mircea Levanovici,  a participat la capturarea lui Postelnicu căruia i-a și luat primele declarații de inculpat. Declarații din care el ar fi aflat și despre cele 42 de cadavre incinerate la Crematoriul „Cenușa“. În schimb, Dan Voinea ne-a relatat că, procurorul care ar fi fost într-adevăr la crematoriu a fost Gheorghe Diaconescu, șeful de atunci al Procuraturii Militare, adjunct al Procurorului General al RSR. Chestionat în legătură cu motivul pentru care Baciu ar fi declarat insistent că ar fi fost și el acolo, Dan Voinea ne-a spus că nu are de unde să știe, dar că ar fi posibil să fie din cauză că tot el i-a anchetat, ulterior, pe toți cei implicați în această afacere tenebroasă. Generalul Dumitru Sorescu, implicat și el, ce-i drept doar într-un mod colateral,  în acțiunea operativă privitoare la transportul și incinerarea timișorenilor, ne-a declarat și el că nu știe absolut nimic despre prezența vreunui procuror care să fi venit acolo. Dar declarația sa nu poate  fi deosebit de concludentă: cei care-l cunosc îl descriu drept un om care a preferat să ia asupra sa toate consecințele acelei misiuni.”. scria Vasile Surcel în 2011.

 

În urmă cu o lună, procurorii militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus extinderea urmăririi penale, in rem, pentru infracţiunea contra umanității.

 

Constatările procurorilor sunt cutremurătoare și arată complotul împotriva românilor din care a făcut parte acest nenorocit de Dan Voinea: „din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare,  vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracțiunii contra umanității prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal. Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior. Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui „război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime.”

 

Deci din primăvară și până în noiembrie procurorii militari au demascat acest complot pe care Dan Voinea și Ilie Botoș beneficiarii unor pensii uriașe le-au mușamalizat.

 

Dreptate, ochii plânși vor să te vadă!

 

 

 

 

 

Demascat la Tribunal că a supravegheat incinerarea morților din ’89, Dan Voinea are pensie de peste 40.000 de lei

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

  1. JUSTIN: CINE SE TEME DE SFINȚII ÎNCHISORILOR?

 

 

Un cuvânt încurajator al Părintelui Justin Pârvu, pentru cei ce sunt intimidați de adoptarea legii lui Vexler. PR. JUSTIN: CINE SE TEME DE SFINȚII ÎNCHISORILOR?

 

 

Părinte, noi cum ar trebui să reacționăm când sunt defăimați Sfinții închisorilor?

 

Cum să reacționezi? Cum vorbește: „Stai, mă! Oprește-te aici, că tatăl meu a murit la Aiud și acolo mi-am sacrificat toată tinerețea și copilăria mea. Stau în pușcărie de 12, 14 ani. Cum vorbești tu, măi, împotrivă?”. Și atunci vezi că mai apar apoi și alții care reacționează și așa se îmbărbătează și se formează un nucleu de rezistență. Dacă îi spune cineva cuiva care vrea să vorbească: „Taci din gură!”, nu primești! Păi, se poate așa ceva? Asta-i trădare! Din începuturile noastre e lepădare, că dacă nu îi spui tu, cine să-i spună? Aici, la noi, acum în țară, sigur că, din ce în ce mai rău, mereu se pierd, se duc, toți cei care mai pot să transmită câte ceva. Mai sunt pe ici, colo, dar puțini, foarte puțini.Aiudul este forța cea mai puternică pentru veacul nostru. Da, dar ei au grijă să dispară din ce în cei mai mult, să nu iasă la iveală. Îmi spunea părintele Augustin de la Aiud (actualmente Părintele Stareț Gavriil) că a găsit acolo, cu ploile astea, în ruinele de la Râpa Galbenă un mormânt al cuiva cu țeasta tăiată în două. Da, scoteau și creierii. Și alături două femei legate cu legături de sârmă, la picioare.

 

Ororile din temnițele comuniste

 

Vedeți dumneavoastră, că acestea sunt niște lucruri destul de importante pentru noi. Nu se vorbește despre ele, foarte puțin. Se trece cu vederea. Acum vin ei, peste vreo câțiva ani sau zeci de ani, să scoată, să verifice, ei să studieze, acolo.

 

Cel mai mare secret de stat este perioada asta care am trăit-o noi. Vedeți dumneavoastră, aici în celula asta eram doi-trei inși și alături se omorau unii pe alții, acolo. Și nu știai nimic. Mergeau, de pildă, cu cizmele căptușite cu pâslă, să nu se audă, pe la vizete și știau tot ce se întâmplă, în fiecare celulă. Cum stă unul în pat, cum stă cel bolnav, cum stă unul mort. Tot știau. Cum îl scoate din celulă și-l târâie pe scări de la etaj și-i împrăștie creierii pe jos. Și românul nostru e foarte credincios în mărturiile astea. Și, într-adevăr, ăștia așa și spuneau.

 

Harul mucenicilor din închisori

 

Și chiar dacă au trecut atâția ani de zile, ei poartă această frică de morții noștri, de morții care, înviați cu puterea lui Hristos, le surpă lucrările demonice, pentru că harul lor îi arde ca pe Lucifer care nu suferea să vadă lumina Arhanghelului Mihail. Această teamă a lor în a-i slăvi pe mucenicii din închisori arată cât de slabi și neputincioși sunt. Până la ora aceasta se tem ca nu cumva să învieze. Aveți piatră? Aveți stânci? Puneți pe mormântul lor și îl păziți cu străji puternice, ca să nu se mai audă în veac de existența lor.Dar în ciuda tuturor eforturilor lor de a sta împotriva sângelui mucenicesc, vor rămâne neputincioși în fața adevărului, iar nedreptățile săvârșite asupra neamului nostru se vor întoarce asupra neamului și

familiilor lor. Ororile săvârșite de acești agenți ai ateismului, ai satanei, apasă pe conștiințele lor și ale familiilor lor, încât putem spune că sunt niște oameni maltratați moralicește.

 

Dar prin martirii Bisericii trăiește Ortodoxia și va trăi. Cu cât sunt mai mult denigrați și osândiți și după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în fața poporului nostru. Ei (sfinții închisorilor) sunt oricum canonizați nu numai prin evlavia poporului român, ci și a altor popoare ortodoxe.

 

Sfântul și eroul

 

Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. El nu este omul mărginit – în România, ori în Spania, ori în Franța – el este omul care depășește granițele valorilor.În închisoare sufereai o strivire, o descompunere și sufletească și trupească pentru că cei mai mulți din cei arestați cu condamnările mici, au murit, săracii. S-au dus degrabă. Pe când celălalt mereu trăia viața, trăia cu orice preț ca să fie afară. Singurătatea era arma de descompunere și cea mai grea. Însă, în această singurătate, a început Duhul lui Dumnezeu să lucreze în ființa umană. A început să coboare mai adânc în sufletul lui și să înceapă rugăciunea, care a fost salvarea tuturor. Era ca la mănăstire citirea Psaltirii din oră în oră. În colțul celulei începea acatistul, paraclisul din memorie, fără cărți.

 

Extras din volumele „Ne vorbește Părintele Justin” via Atitudini

 

 

https://www.activenews.ro/opinii/PR.-JUSTIN-CINE-SE-TEME-DE-SFINTII-INCHISORILOR-201634

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Sindromul Havana continuă. Încă doi membri ai Consiliului de Siguranță Națională SUA au prezentat simptomele specifice atacurilor cu energie diriijată: dureri de cap și insomnie

 

De Cătălin Vușcan

 

 

 CIA și Pentagonul investighează atacurile energetice semnalate în Cuba în 2016. Cine se află în spatele atacului?

 

 

 

Sindromul Havana, despre care Pentagonul avertizează: Trupele americane din Orientul Mijlociu sunt din ce în ce mai vulnerabile la atacurile energetice. Un fost ofițer CIA: „Te scoate de pe câmpul de luptă, te incapacitează, nu te ucide”, a făcut încă 2 victime, evident, în rândul membrilor NSC. Aceștia au avut simptome similare cu ale diplomaților americani prezenți în Havana în 2016.

 

Sindromul Havana debutează cu dureri de cap, amețeli subtile și presiune craniana, iar cauza, spun specialiștii, este atacul energetic. Primul caz s-a petrecut după alegerile din 2020, în timp ce oficialul NSC încerca să treacă printr-o poartă nepăzită ,aflată lângă Elipsă (parc situat în apropierea Casei Albe, informează Antena3. Simptomele celui dintâi s-au manifestat prin dureri de cap și insomnie, iar în cazul celui de-al doilea membru, care a trecut, la fel, în apropierea unei intrări situate lângă Casa Albă, s-au manifestat mai grav, motivându-l pe acesta să se ducă de îndată la medic.ActiveNews a atras atenția că Aproape 50 de oficiali au raportat astfel de simptome, cunoscute sub numele de „sindromul Havana”, în rândul diplomaților americani detașați în Cuba de la sfârșitul anului 2016. CIA și-a înființat propriul grup operativ în acest an pentru a analiza problema, a relatat CNN în februarie.În unele cazuri, simptomele au culminat chiar cu leziuni cerebrale, iar în momentul de față, după ce Academia Națională a atras atenția că ar putea fi de vină energia de radio-frecvență, Biroul Directorul Serviciilor Naționale de Informații a declarat că administrația Biden și-a intensificat eforturile pentru a determina ce se află la originea acestor îngrijorări și pentru a preveni apariția de noi astfel de cazuri, mai precizează Antena3.

 

 

https://www.activenews.ro/stiri/Sindromul-Havana-continua.-Inca-doi-membri-ai-Consiliului-de-Siguranta-Nationala-SUA-au-prezentat-simptomele-specifice-atacurilor-cu-energie-diriijata-dureri-de-cap-si-insomnie-166915

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Analiză Dr. Joseph Mercola: Alimentele, transformate în arme biologice?

 

De Irina Bazon 

 

 

Articole relaționate

 

 Dr. Ana-Maria Mihalcea, descoperire îngrijorătoare: Alimente contaminate cu structuri similare descoperite în sângele vaccinaților

 

 ADIO MICI? FDA aprobă porcii modificați genetic pentru consumul uman

 

Cine se află în spatele planului de retehnologizare a aprovizionării cu alimente la nivel mondial? Bill Gates și Fundația Rockefeller- Arhitecți ai revoluției genetice, în blană de filantropi

 

Așa cum medicina este deturnată de industria biotehnologică, la fel se întâmplă și cu aprovizionarea cu alimente. Președintele Biden a semnat recent un ordin executiv care face din biotehnologie un obiectiv cheie al fiecărei agenții federale, inclusiv al Departamentului Agriculturii din SUA, scrie Dr. Joseph Mercola, într-un text bine documentat pe această temă, din care redăm mai jos un rezumat.Dr. Peter Lurie, președintele Centrului pentru Știință în Interesul Public (CSPI) și Beth Ellikidis, vicepreședinte pentru Agricultură și mediu la Organizația pentru Inovare în Biotehnologie (BIO), susțin ingineria genetică asupra alimentelor. Ambii sunt conectați cu Bill Gates și alți mari resetiști care fac eforturi pentru a înlocui alimentele naturale cu alimente brevetate, modificate genetic.

BIO, cea mai mare organizație comercială de OMG (organisme modificate genetic) din lume, reprezintă peste 1.000 de companii de pesticide, farmaceutice și de biotehnologie din peste 30 de țări. BIO susține că ingineria genetică este soluția pentru a „vindeca”, alimenta și a hrăni omenirea și, în acest scop, face lobby în 15 domenii diferite de politică, inclusiv alimentația, agricultura și politica de sănătate.

 

În 2004, BIO a lansat BIO Ventures for Global Health (BVGH), o organizație nonprofit care „dezvoltă și gestionează programe în sectoarele cu scop de profit și non-profit pentru a accelera cercetarea și dezvoltarea în cazul bolilor legate de sărăcie”. BVGH a fost lansată cu un grant de start-up de 1 milion de dolari primit de la Fundația Bill & Melinda Gates.

 

În 2018, Fundația Bill & Melinda Gates a dezvoltat o filială nonprofit a fundației numită Institutul de Cercetare Medicală Bill & Melinda Gates (Gates MRI), care dezvoltă biotehnologii pentru a soluționa problemele de sănătate din țările sărace.

 

BIO se află în parteneriat cu Departamentul de Apărare al SUA (DOD), iar DOD finanțează și oferă transferuri de tehnologie pentru bolile asupra cărora se concentrează Gates RMN și BVGH: malaria, tuberculoza și Ebola.

 

Într-un articol de opinie din 17 aprilie din STAT News, dr. Peter Lurie și Beth Ellikidis susțin ingineria genetică asupra alimentelor.

 

Însă, prin modificarea unei singure gene, poate fi afectată din neatenție expresia a sute de alte gene. În plus, multifuncționalitatea genelor este rareori intuitivă.

 

 

Așadar, deși poate părea convenabil să fie modificate genetic vacile fără coarne pentru a preveni rănirea altor vaci și stăpâni de fermă, așa cum sugerează Lurie și Ellikidis, nu se știe ce efecte ar avea această modificare asupra organelor interne sau a căilor biologice.

 

De asemenea, nu există nicio garanție că efectele în cascadă nu vor modifica calitatea nutritivă a cărnii sau a lactatelor care provin de la acea vacă. Problema este că, de multe ori, în cazul alimentelor modificate genetic, testele de siguranță sunt minime sau absente.

 

Atunci când evaluăm dacă anumiți oameni sunt de încredere, poate fi util să cercetăm finanțarea acestora și diferitele lor parteneriate.

 

În cazul lui Lurie și Ellikidis, ambii sunt în legătură cu Bill Gates și alți „mari resetiști” care fac eforturi pentru a înlocui alimentele naturale cu alimente brevetate, modificate genetic.

 

Lurie – un fost comisar asociat al Administrației pentru Alimente și Medicamente (FDA) din SUA – este președintele Centrului pentru Știință în Interesul Public (CSPI).

 

CSPI este finanțat de Fundația Rockefeller, Rockefeller Family Fund, Bloomberg Philanthropies și alte fundații deținute de miliardar. Este, de asemenea, în parteneriat cu Cornell Alliance for Science, o „inițiativă globală de comunicare”, a cărei finanțare principală provine de la Fundația Bill & Melinda Gates.

 

Greg Jaffe, care conduce proiectul de biotehnologie al CSPI, este, de asemenea, director asociat pentru afaceri juridice la Alliance for Science.

 

Având în vedere aceste legături, istoria lungă a CSPI de promovare a științei industriei și a propagandei nu este deloc surprinzătoare. Ei au promovat îndulcitorii artificiali, grăsimile trans, OMG-urile, carnea falsă și mitul privitor la conținutul scăzut de grăsimi. De asemenea, au subminat în mod activ transparența în eforturile de etichetare.

 

 

Ellikidis este vicepreședintele pentru Agricultură și mediu la BIO. Ea conduce „politicile și strategiile de acces pe piață pentru secțiunea Agricultură și Mediu a BIO, incluzând companii membre care dezvoltă și produc tehnologii inovatoare în materie de alimentație și agricultură”.

 

BIO, cea mai mare organizație de comerț cu OMG-uri din lume, reprezintă peste 1.000 de companii de pesticide, farmaceutice și din domeniul biotehnologiei din peste 30 de țări, precum și grupuri industriale, instituții academice, centre de stat de biotehnologie și alte organizații conexe.

 

Potrivit BIO, ingineria genetică constituie soluția pentru a „vindeca”, alimenta și hrăni omenirea. În acest scop, are comitete de lobby dedicate influențării a 15 domenii diferite de politică, inclusiv alimentație, agricultură, politica în domeniul asistenței medicale, transfer de tehnologie și finanțare.

 

Potrivit Open Secrets,, în 2022, BIO a cheltuit 13.250.000 de dolari pe lobby pentru „produse farmaceutice și de sănătate”. Doar Pfizer și grupul de lobby Pharmaceutical Research and Manufacturers of America au cheltuit mai mult.

 

Implicarea lui Gates

 

În 2004, BIO a lansat BVGH, o organizație nonprofit care „dezvoltă și gestionează strategic programe în sectoarele cu scop de profit și cele non-profit pentru a accelera cercetarea și dezvoltarea (R&D) pentru bolile legate de sărăcie”.

 

BVGH a fost lansat cu un grant de start-up de 1 milion de dolari primiți de la Fundația Bill & Melinda Gates.

 

În 2005, BVGH a primit încă 5,4 milioane de dolari pentru a extinde rolul industriei biotehnologice în lupta împotriva bolilor tropicale neglijate. Și Fundația Rockefeller finanțează grupul.

 

În 2018, iar Fundația Bill & Melinda Gates a înființat o filială nonprofit a fundației, numită Gates MRI.

 

Gates RMN, finanțat cu un grant de 273 de milioane de dolari, pentru patru ani, de la Fundația Gates, se concentrează asupra dezvoltării de biotehnologii pentru tratarea problemelor de sănătate din țările sărace.

 

 

Gates RMN intenționează să „aplice o nouă înțelegere a sistemului imunitar uman bazată pe cercetarea cancerului pentru a preveni bolile infecțioase”.

 

Parteneri în războiul biologic

 

BIO este, de asemenea, în parteneriat cu DOD, iar DOD finanțează și oferă transferuri de tehnologie pentru bolile asupra cărora Gates RMN și BVGH se concentrează: malaria, tuberculoza și Ebola.

 

Nu este surprinzător faptul că DOD urmărește să dezvolte și să adopte mai multe terapii bazate pe ARNm împotriva altor amenințări biologice emergente – produse care pot fi fabricate și implementate rapid.

 

Unul dintre pericolele evidente ale parteneriatelor public-privat, care devin din ce în ce mai strânse, este că guvernul devine tot mai puțin înclinat să garanteze siguranța acestor produse codezvoltate, deținute în comun.

 

Într-un webinar BIO din iunie 2022, Ian Watson, secretar adjunct al Apărării privind pericolele chimice și biologice, a precizat că agenția își va „proteja” partenerii industriali de diferite amenințări, inclusiv de „agresiunea economică străină și vulnerabilitatea inerentă a pieței care sunt specifice sectoarelor biotehnologiei și biofarmaceutic.”

 

„Vulnerabilitatea pieței” include și acțiunile în justiție ale persoanelor vătămate de produse biofarmaceutice care au fost puse pe piață cu „viteza luminii”?

 

Judecând după ceea ce am constatat în timpul pandemiei de COVID-19, se pare că guvernul SUA face tot posibilul pentru a ascunde și a suprima dovezile de vătămări, astfel că de ce ne-am aștepta la ceva diferit în viitor?

 

Alimentele sunt transformate în arme biologice?

 

Revenind la problema alimentelor, la fel cum medicina este deturnată de industria biotehnologică, și aprovizionarea cu alimente este supusă acestei deturnări. Într-adevăr, președintele Biden a semnat recent un ordin executiv care face din biotehnologie un obiectiv cheie al fiecărei agenții federale, inclusiv al Departamentului Agriculturii din SUA (USDA).

Agenda transumanistă este clară pentru toată lumea și ne este impusă prin toate mijloacele, prin hrană, medicamente și securitate națională.

 

Recent a ieșit la iveală că, din 2018 până în prezent, industria porcină din SUA și Canada a folosit „vaccinuri” ARNm pe turme și, până astăzi, nu există nicio cercetare care să demonstreze că această carne este sigură pentru consum pe termen lung și nu îi va afecta genetic pe cei care o consumă.

 

Pe baza experiențelor noastre cu injecțiile ARNm anti-COVID-19, pe care tot mai mulți experți încep să le descrie ca fiind arme biologice, nu este exagerat să ne întrebăm dacă utilizarea ARNm la animale ar putea fi o formă de război biologic și împotriva populației, de data aceasta prin aprovizionarea cu alimente.

După cum a raportat dr. Peter McCullough, cercetătorii chinezi au demonstrat că alimentele pot fi într-adevăr transformate într-un vaccin (sau într-o armă biologică, în funcție de antigen): „Acum este luată în considerare o cale de administrare orală în special pentru vaccinarea COVID-19 folosind ARNm în laptele de vacă. https://www.biorxiv.org/content/10.1101/2022.12.19.517879v1

 

Având în vedere daunele pe care vaccinurile ARNm le-au generat – vătămări, dizabilități și decese –, aceste date ridică probleme etice considerabile. Proiectul COVID States a arătat că 25% dintre americani au rămas nevaccinați. Acest grup ar avea obiecții puternice față de ARNm din alimente, în special dacă acest proces a fost desfășurat pe ascuns sau cu etichetare/avertismente minime…

 

Aceste observații mă conduc la concluzia că tehnologia ARNm tocmai a intrat într-o fază cu totul nouă, mult mai întunecată, de dezvoltare. Așteptați-vă la mai multe cercetări privind ARNm în produsele noastre alimentare.”

 

 

 

 

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Analiza-Dr.-Joseph-Mercola-Alimentele-transformate-in-arme-biologice-182225

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Unde sunt liniile directoare pentru producția de animale cu modificări genomice intenționate?

 

De Peter G. Lurie și Beth Ellikidis17 aprilie 2023

 

 

Charlie Neibergall/AP

 

G.Ingineria genetică are potențialul de a transforma modul în care creștem animalele pentru carne și alte produse, făcând alimentele mai sigure, îmbunătățind sănătatea și bunăstarea animalelor și reducând amprenta ecologică a agriculturii animale. Porci care sunt mai puțin susceptibili de a induce reacții alergice la oameni . Vaci cu păr scurt care sunt mai bine adaptate la o climă în schimbare sau altele cărora le lipsesc coarne , prevenind rănirea altor vaci sau a muncitorilor de la fermă. Somoni care ating dimensiunea comercială în 18 luni în loc de 30. Animale care sunt rezistente la viruși și boli, rezultând animale mai sănătoase și un risc potențial mai mic de transmitere a virușilor de la animale la oameni.

 

Timp de milenii, fermierii și crescătorii de animale au fost nevoiți să încurajeze trăsăturile dorite prin reproducere selectivă, o tehnică notorie pentru meticulozitate și imprecizie. Însă, odată cu apariția ingineriei genetice, genele care codifică trăsături favorabile la o specie (să zicem, vaca fără coarne) au putut fi îmbinate în genomurile altor animale. Tehnologiile mai noi pot produce modificări precise la nivelul perechilor de baze – o anumită treaptă pe scara ADN – sporind precizia și reducând probabilitatea „efectelor în afara țintei”, în care perechile de baze sunt adăugate sau șterse neintenționat din genom.

Însă realizarea beneficiilor animalelor cu modificări genomice intenționate depinde de câștigarea încrederii consumatorilor, ceea ce, la rândul său, necesită un sistem de reglementare pe care consumatorii să se poată baza. Un astfel de sistem trebuie să ne asigure siguranța, permițând în același timp animalelor modificate să devină disponibile atunci când este cazul. Acest sistem necesită o evaluare științifică a fiecărui produs nou, supravegheată de o parte neutră, care are în vedere interesele consumatorilor.

Obțineți acces nelimitat la cele mai recente știri și analize exclusive.

Republicanii moderați impun votul privind prelungirea subvențiilor suplimentare ACA

 

Medicamentul pentru obezitate „frărețul de sală” de la Wave este o poveste despre substanță

Angajatorii renunță la acoperirea medicamentelor pentru obezitate pe măsură ce programele de plată în numerar se extind

 

Cum remodelează RFK Jr. sistemul de sănătate, cu sprijinul lui Trump

 

 

 

În tendințe     Biotehnologia, în creștere, devine profitabilă     Pe măsură ce ideile eugenice periculoase se răspândesc, NIH păstrează tăcerea

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Scenarii infernale prezentate de Pentagon: războiul bazat pe biotehnologie – Crearea de plăgi prin agenți patogeni modificați, Internetul Corpurilor și editarea genetică vor modifica natura războielor viitoare

 

 

De Irina Bazon

 

Pentagonul explorează modalitățile în care noile inovații în domeniul biotehnologiei – printre care vaccinurile ARNm, editarea genelor CRISPR și interfețele creier-computer (BCI) – ar putea schimba natura războielor viitoare, a informat jurnalistul de investigație Lee Fang, într-o analiză prezentată de Children’s Health Defense. 

 

Departamentul de Apărare al SUA (DOD) obișnuia să considere războiul bazat pe biotehnologie prea riscant sau chiar eugenic, potrivit unui nou raport realizat pentru agenție de RAND Corporation. Dar progresele recente „schimbă alegerile strategice privind corpul uman ca domeniu de luptă”, au scris autorii raportului.

 

RAND Corporation este un think tank militar înființat în timpul Războiului Rece, cunoscut pentru activitatea sa constând în influență activă asupra guvernului și a politicii militare.

 

Raportul – denumit „Plagues, Cyborgs, and Supersoldiers: The Human Domain of War” (Plăgi, cyborgi și supersoldați: Domeniul uman al războiului) – prezintă o serie de scenarii viitoare de război bazate pe progresele în domeniul armelor biologice proiectate prin inginerie, Internetul Corpurilor și genomica, scenarii despre care autorii au spus că „ar putea părea fantastice”, dar nu sunt „deloc exagerate”, având în vedere progresele rapide în biotehnologia secolului al XXI-lea.

 

Raportul recomandă ca planificarea militară să anticipeze aceste scenarii viitoare de război.

 

„Vedem apariția unui peisaj complex, cu amenințare ridicată, în care războaiele viitoare sunt purtate cu oameni controlând mașini hipersofisticate cu gândurile lor”, în care „ciumele generate în mod sintetic, țintite genomic” perturbă baza militaro-industrială americană, iar viitorul soldat este un „luptător îmbunătățit” care poate supraviețui în condiții extreme, avertizează raportul.

 

 

Fang a declarat pentru The Defender: „Aceste rapoarte de cercetare de la Pentagon par științifico-fantastice, dar oferă o perspectivă crucială asupra modului în care armata vede desfășurarea viitoarelor conflicte și exercită presiuni asupra legislatorilor în probleme cruciale de politică”.

 

Scenarii: agenți patogeni modificați, Internetul Corpurilor și genomica îmbunătățită

 

Raportul prezintă scenarii cu viitoare pandemii asemănătoare COVID-19, declanșate de agenți patogeni modificați, și le ia în considerare în contextul războiului cu China și Rusia.

 

Autorii susțin că SUA s-ar afla într-un dezavantaj major dacă nu fac investiții prealabile serioase în propriile arme biotehnologice și dacă nu este concepută o strategie pentru reducerea dezvoltării unor astfel de arme de către puterile globale concurente.

 

Primul scenariu ipotetic are loc în 2028, când un nou și extrem de infecțios „SARS-CoV-3” se răspândește în Marea Chinei de Sud și apoi pe navele Marinei americane, forțându-le să înceteze activitatea. Agențiile americane sunt implicate în lupte interne cu privire la care agenție ar trebui să investigheze cauzele și să conducă răspunsul.

 

China, care pare a fi imună la virus, lansează un atac asupra Taiwanului, iar flota americană dezactivată nu poate răspunde.

 

Organizația Mondială a Sănătății atribuie răspândirea lentă distanțării sociale din China, fără să știe că armata și populația chineză au fost vaccinate fără să știe împotriva noii versiuni a bolii, lansată ca armă biologică.

 

Potrivit lui Fang, acest scenariu a fost conceput inițial de cercetătorii de la Pentagon, care „cred că o «arma biologică bazată pe coronavirus» poate apărea la orizont”.

 

Într-un alt scenariu, „Geopolitica pandemiei”, un nou agent patogen transmisibil pe calea aerului, cu o perioadă lungă de contagiune și o rată de mortalitate astronomică de 2,5%, începe să circule în 2033, ucigând 1 milion de americani în patru luni, cu o estimare de încă 6,5 milioane de decese.

 

 

În acest scenariu, China și Rusia au vaccinuri în avans și folosesc oportunitatea pentru a-și extinde granițele. SUA și Europa nu au capacitatea de a răspunde militar.

 

Raportul se referă apoi la scenariul „Internetul Corpurilor” despre care Fang scrie că este „aparent inspirat de declinul senatorului Dianne Feinstein” și este plasat într-un viitor mai îndepărtat.

 

Liderii în vârstă ai Congresului se tem de pierderea puterii din cauza zvonurilor despre declinul lor cognitiv. Pentru a părea mai competenți, au dispozitive BCI implantate în creier pentru a-și stimula funcționarea fizică și cognitivă. Cu toate acestea, dispozitivele funcționează defectuos, politicienii acționează neregulat și aliații străini încep să se distanțeze de SUA.

 

Într-un alt scenariu, angajații guvernamentali folosesc lentile artificiale pentru ochi care au dispozitive de înregistrare și stocare. Însă tehnologia este folosită și pentru a colecta și a scurge informații sensibile, fără ca guvernul SUA să știe.

 

Dispozitibele BCI ar putea oferi beneficii „luptătorului”, de exemplu, permițând comandanților și forțelor lor să comunice în mod direct. Cu toate acestea, raportul avertizează că și dispozitivele BCI pot fi piratate.

 

În prezent, SUA este lider în dezvoltarea tehnologiei Internetul Corpurilor, cel puțin în ceea ce privește numărul de brevete care au fost depuse, dar autorii au avertizat că „China ne ajunge rapid din urmă”.

 

Autorii prevăd un viitor îndepărtat în care supravegherea genomică va fi utilizată pentru a-i selecta pe cei mai adecvați militari și în care modificările genetice vor fi folosite pentru a crea „supersoldați”.

 

Potrivit lui Fang, „ei observă că, în cazul unei arme biologice de coronavirus, majoritatea oamenilor de știință «probabil» ar presupune că virusul are o origine naturală sau zoonotică, contestând ipotezele despre un atac pus la cale. Această «ambiguitate ar putea servi intereselor unui stat național», susține raportul”.

 

 

Convenția Națiunilor Unite privind armele biologice ar trebui revizuită pentru a aborda problemele ridicate de noile tehnologii, recomandă autorii.

 

De asemenea, solicită ca SUA să renunțe la Institutul de Virologie din Wuhan, despre care mulți susțin că este sursa scurgerii din laborator a COVID-19.

 

După cum notează Fang, „raportul vizează Congresul, criticând recenta abrogare a ordinului de vaccinare obligatorie COVID-19 pentru membrii serviciului. Îndeamnă parlamentarii să se opună «populismului anti-vaccin» pentru a asigura pregătirea militară”.

 

În ciuda naturii științifico-fantastice a scenariilor pe care RAND le prezintă în raport, Fang a spus că este important să urmărim astfel de documente de politică, întrucât rapoarte similare din trecut au prefigurat viitoare acțiuni guvernamentale care au avut efectiv loc.

 

El a scris: „În urmă cu peste un deceniu, In-Q-Tel, filiala cu capital de risc a CIA, a publicat un raport care analizează oportunitățile oferite de rețelele sociale și a sugerat că platformele majore ar putea fi analizate cu ajutorul Inteligenței Artificiale pentru detectarea sentimentelor și colectarea avansată de informații.

 

La scurt timp după aceea, agenția a început să finanțeze mai multe startup-uri specializate pentru a analiza protestele și mișcările politice folosind platforme precum Twitter și Facebook. Unele dintre firmele susținute de CIA au continuat să se angajeze în forme sofisticate de supraveghere.”

 

 

https://www.activenews.ro/covid-era-covid-si-marea-resetare-the-great-reset/Scenarii-infernale-prezentate-de-Pentagon-razboiul-bazat-pe-biotehnologie-Crearea-de-plagi-prin-agenti-patogeni-modificati-Internetul-Corpurilor-si-editarea-genetica-vor-modifica-natura-razboielor-viitoare-187220

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

GENERALII CARE AU VÂNDUT ROMÂNIA! LISTA SECRETĂ A TRĂDĂTORILOR CARE ÎNCĂ TE CONDUC!

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Virusuri, arme și secrete. Detalii din interiorul unui laborator de arme biologice din Rusia

 

 

Mark Krutov

Sergei Dobrynin

 

Serghei Șoigu, secretar al Consiliului de Securitate al președintelui Vladimir Putin, alături de președintele rus. Photo: RFE/RL Graphics

 

 

Un laborator secret de cercetare militară, cunoscut pentru rolul său în programul de arme biologice al Uniunii Sovietice, apare într-o înregistrare video prea puțin băgată în seamă. Ea a fost analizată, însă, recent, de Serviciul Rus al RFE/RL.

 

De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Moscova centrul s-a dezvoltat continuu.

 

Imagini rare din interiorul laboratorului, care e situat nu foarte departe de Moscova, apar în mass-media de stat ruse, într-un reportaj despre o inspecție din ianuarie 2024 făcută de fostul ministru rus al Apărării, Serghei Șoigu.

 

În filmare se văd echipamente și infrastructură care, conform experților, sunt tipice laboratoarelor biologice proiectate pentru a lucra cu cei mai periculoși agenți patogeni cunoscuți.

Într-un raport din aprilie 2024 privind respectarea angajamentelor de control al armelor, Departamentul de Stat al SUA a afirmat că „evaluează că Rusia menține un program ofensiv [de arme biologice]” încălcând Convenția ONU privind Armele Biologice.

 

Raportul a citat în mod specific centrul secret de cercetare militară – numit Institutul Central de Cercetare Științifică 48 – ca exemplu al modului în care Rusia „modernizează extensiv infrastructura de război biologic din epoca sovietică pentru a-și susține programul ofensiv actual.”

 

Rusia neagă acuzația. Într-un interviu din aprilie în principalul ziar al Ministerului Apărării, șeful centrului a explicat că acesta este parte din „sistemul de apărare biologică” al Rusiei, orientat spre dezvoltarea apărării împotriva agenților patogeni pentru armata și populația rusă.

 

Situat în apropierea localități Sergiyev Posad, institutul a fost subiectul unui articol recent al Washington Post, care a arătat că, în ultimii doi ani, lângă el au fost ridicate mai multe clădiri noi, ca parte a unui proiect masiv de renovare și dezvoltare.

 

Analizând imagini din satelit ale locului, cunoscut ca Sergiyev Posad-6, experții au spus pentru Washington Post că cel puțin patru dintre clădiri au caracteristici ale laboratoarelor biologice cu nivel maxim de securitate, necesar pentru lucrul cu agenți patogeni mortali precum virusurile variolei și Ebola. Serviciul Rus al RFE/RL a găsit și a examinat materiale video cu Șoigu, acum secretar al Consiliului de Securitate al președintelui Vladimir Putin, în timpul unui tur al centrului de cercetare militară. Imaginile au fost făcute publice în ianuarie de către Ministerul Apărării și publicate de agențiile de presă de stat și de cele apropiate Kremlinului, care nu au menționat istoricul centrului legat de armele biologice.

 

În filmarea cu turul realizat de Șoigu și publicată de agenția de știri TASS, sunetul a fost eliminat în unele părți ale reportajului. Mai exact, în momente în care fostul ministru al Apărării și însoțitorii săi erau conduși prin anumite zone din complex. Deși secțiunea respectivă este fără sunet, se pot observa echipamente care seamănă cu cele dintr-un laborator de înaltă securitate biologică.

Printre acestea se află o cisternă metalică mare, cilindrică, flancată de scări, care pare să fie echipament pentru tratarea apei reziduale, frecvent întâlnit în laboratoarele cu niveluri ridicate de siguranță biologică.

Un expert european în laboratoare biologice de înaltă securitate, care a vorbit sub anonimat cu jurnaliștii Serviciului Rus al RFE/RL, a declarat că cisterna ar putea face parte dintr-un sistem de tratare a apei. Deși pare să aibă un volum relativ mic, judecând după poziționarea scărilor, ar putea exista rezervoare mai mari din același sistem în afara cadrului video, a adăugat expertul.

 

Nu este clar în care dintre clădirile Institutului Central de Cercetare 48 se afla Șoigu la momentul filmării.

 

Înregistrarea mai arată și un spațiu tampon etanș, o barieră crucială între o cameră sigilată și o zonă exterioară. Virusologul rus Serghei Netyosov a explicat într-un interviu pentru ziarul Izvestia că Rusia a adoptat standardele internaționale de construire a unor biolaboratoare extrem de protejate.

„Un laborator pentru cei mai periculoși agenți patogeni este o clădire în interiorul unei alte clădiri. Clădirea interioară are propriile ferestre, dar acestea sunt de obicei antiglonț și duble sau triple. Această clădire interioară reprezintă zona contaminată în care se lucrează cu agenți patogeni. Zona curată este partea exterioară. Acum, peste tot în lume se construiește în acest mod”, a spus Netyosov.

 

„Cutiile negre”

Înființată în 1954, sub guvernarea sovietică, Instalația de la Sergiyev Posad este unul dintre cele trei centre care formează Institutul Central de Cercetare Științifică 48, administrat de Ministerul Apărării al Rusiei. Statele Unite au impus sancțiuni tuturor celor trei centre în mai 2021.

 

Centrele sovietice au studiat agenți patogeni mortali, cum ar fi bacteria ciumei și antraxul, precum și virusuri precum cel al variolei. Aceste cercetări includeau studierea posibilității de a face acești agenți patogeni mai infecțioși și mai rezistenți la intervențiile medicale. Cercetări similare aveau loc și în alte țări, inclusiv în Statele Unite, Marea Britanie și Franța.

 

În 1975, guvernul sovietic a ratificat Convenția ONU privind Armele Biologice, chiar dacă a refuzat să recunoască faptul că, în realitate, lucra la dezvoltarea armelor biologice.

 

În ciuda aderării la convenție, Uniunea Sovietică și-a extins programul secret de arme biologice, pentru care, în cele din urmă, a angajat zeci de mii de oameni în întreaga țară – ceea ce a dus și la un focar de antrax în Sverdlovsk (acum Ekaterinburg), care a ucis zeci de persoane și pentru care oficialii sovietici au dat vina pe carnea contaminată.Detalii despre program au ieșit la iveală datorită unor oameni de știință sovietici care au abandonat cercetările sau au plecat în Occident. Printre ei – Vladimir Pasechnik, fost director al unuia dintre institutele aflate sub agenția civilă nominală a Uniunii Sovietice, numită Biopreparat.

 

Aceasta era responsabilă pentru dezvoltarea armelor biologice ofensive.

 

Pasechnik a emigrat în 1989 în Marea Britanie. El a oferit Occidentului informații detaliate despre operațiunile Biopreparat. În 1992, la câteva luni de la prăbușirea Uniunii Sovietice, președintele rus, Boris Elțîn, a recunoscut public, pentru prima data, existența programului.

 

Elțîn a semnat un decret în aprilie același an, cerând respectarea Convenției privind Armele Biologice și oprirea completă a tuturor activităților legate de program. Mai târziu, în 1992, ministrul său de Externe, Grigori Berdennikov, a recunoscut că „programele biologice ofensive” au continuat în Rusia până în martie 1992.

 

În anii 1990, pe baza unui acord trilateral cu Marea Britanie și Statele Unite, au fost făcute inspecții reciproce. Totuși, Rusia nu a autorizat niciodată inspecții la centrul Sergiyev Posad sau la celelalte două facilități din cadrul Institutului Central de Cercetare Științifică 48, situate în Ekaterinburg și Kirov.

 

„Acestea au rămas cutii negre pentru lumea exterioară,” a declarat pentru Serviciul Rus al RFE/RL Andrew Weber, fost secretar adjunct al Apărării din SUA pentru programele de apărare împotriva radiațiilor, substanțelor chimice și biologice.

 

Weber a spus că, deși „este dificil să deosebești munca defensivă de cea ofensivă ilegală,” Statele Unite au adunat foarte multe informații despre Institutul Central de Cercetare 48, „deoarece este o prioritate pentru Occident să știe ce activități ilegale se desfășoară în aceste facilități.”

 

Guvernele occidentale cred că Rusia a încălcat deja Convenția privind Armele Chimice, la care este parte, prin utilizarea substanței otrăvitoare Noviciok asupra fostului ofițer al serviciilor militare de informații ruse, Serghei Skripal, în Anglia, în 2018, și asupra liderului opoziției ruse Alexei Navalnîi, în Siberia, în septembrie 2020. Dovezi substanțiale au legat serviciile de securitate ruse de ambele atacuri.

 

Weber a numit sancțiunile din mai 2021, anunțate de Departamentul de Stat al SUA împotriva Institutului Central de Cercetare 48, „vârful aisbergului” al „unei cantități masive de informații de înaltă calitate” care susțin evaluarea Washingtonului că „Rusia continuă să desfășoare activități ilegale de arme biologice în aceste facilități – activități ofensive interzise.”

 

În raportul său din aprilie 2024 privind conformitatea, Departamentul de Stat a afirmat că Statele Unite „evaluează că programul sovietic a fost absorbit, nu desființat, de Federația Rusă și că a continuat și s-a dezvoltat.”

 

Echipamente de laborator pentru un „centru de afaceri”

 

 

……………………

 

Det. Aici

 

https://romania.europalibera.org/a/virusuri-arme-si-sevrete-in-centru-de-arme-biologice-rusia/33237086.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Despre laboratoarele biologice ale Pentagonului și Bundeswehrului în Ucraina

 

 

 

Cu sprijinul financiar și organizațional al Statelor Unite, o rețea de peste 30 de laboratoare biologice angajate în activități de cercetare privind studiul bolilor mortale, în special a agenților patogeni periculoși și a virușilor a fost desfășurată pe teritoriul Ucrainei după 2014. Beneficiarul lucrărilor efectuate este Departamentul Apărării al SUA.

 

Lucrările au fost realizate în trei direcții principale:

 

 Desfășurarea monitorizării situației biologice, care, potrivit Pentagonului, a fost organizată în raioanele de dislocare a contingentelor militare ale țărilor membre NATO.

În mod regulat, au fost efectuate colectarea și trimiterea de tulpini de microorganisme periculoase în Statele Unite.

 

S-au efectuat lucrări de cercetare pentru studierea agenților potențiali de arme biologice specifici acestei regiuni, care au focare naturale și sunt capabili să fie transmiși oamenilor.

În timpul operațiunii speciale a Forțelor Armate ale Federației Ruse angajații acestor laboratoare, care aderă la opiniile suverane și patriotice, au predat Rusiei materiale documentare care atestă curățarea urgentă de către americani a urmelor programului biologic militar, implementat în Ucraina și finanțat de Departamentul Apărării al SUA. A devenit cunoscut faptul că Ministerul Sănătății din Ucraina la 24 februarie 2022 a stabilit o sarcină de a distruge complet bioagenții din laboratoare. Aceasta confirmă faptul că Washingtonul și Kievul s-au temut serios că dovezile irefutabile ale lucrărilor practice de îmbunătățire a calităților patogene ale microorganismelor, folosind metode de biologie sintetică, ar cădea în mâinile experților ruși. Aceasta, la rândul său, ar dovedi vinovăția Ucrainei și Statelor Unite în încălcarea sistematică a Convenției internaționale privind interzicerea armelor biologice și toxice, despre care Moscova a avertizat în mod repetat.

 

Proiectul cu denumire de cod UP-4 prezintă cel mai mare interes în acest sens. Scopul acestui studiu a fost identificarea bolilor păsărilor care prezinte cel mai mare pericol pentru oameni și au potențialul maxim de a destabiliza situația epidemiologică într-o anumită regiune într-o perioadă extrem de limitată. O altă sarcină a fost studierea rutelor de migrație a păsărilor pentru a determina cele care trec prin teritoriul Rusiei și cel mai puțin afectează țările europene. Această versiune este susținută, printre altele, de capturarea deliberată a păsărilor pe teritoriul Rusiei, cu transportul ulterior pe teritoriul Ucrainei și urmărirea călătoriei lor de întoarcere. În plus, în timpul lucrărilor, oamenii de știință au identificat locurile cu cea mai mare concentrație de păsări, unde ar fi posibil să infecteze întreg stol cu un agent patogen deosebit de periculos.

 

Efectuarea unor astfel de studii poate indica la faptul că biologii militari americani și ucraineni intenționau să folosească păsările ca mijloc de livrare a armelor de distrugere în masă. Această abordare este una dintre cele mai nesăbuite, inumane și extrem de iresponsabile metode de război. După lansarea unei astfel de „arme vii”, creatorii săi vor pierde în mod inevitabil controlul asupra acesteia, iar epidemia în câteva zile se poate răspândi în spațiul post-sovietic și a Europei de Vest. O preocupare deosebită stârnește faptul că experimente, precum proiectul UP-4, se desfășoară în apropierea zonelor dens populate ale țărilor europene care sunt considerate ca aliați ai Statelor Unite, a căror securitate este însă neglijată în mod clar de „partenerii” americani.

 

Alte documente aflate la dispoziția Ministerului Apărării al Federației Ruse demonstrează că oamenii de știință ucraineni au transferat în mod regulat persoanelor și organizațiilor interesate din străinătate probe de biomateriale. Probele trimise includ nu numai purtători de boli (purici etc.), ci și serul de sânge al reprezentanților grupului etnic slav. Această circumstanță indică faptul că specialiștii laboratoarelor biologice americane din Ucraina au efectuat un studiu al efectelor agenților patogeni asupra oamenilor, ținând cont de factorii rasiali și etnici. Acest lucru poate indica interesul Pentagonului de a dezvolta arme biologice selective destinate grupurilor etnice individuale (arme „etnice”).

 

În plus, documentele confirmă faptul că Germania își implementează propriul program biologic militar în Ucraina. Scopul său este de a studia potențialul bolilor mortale, cum ar fi febra hemoragică Congo-Crimeea, pe teritoriul Europei de Est.

Astfel, în cadrul acestei lucrări, Institutul German de Medicină Tropicală a organizat cooperarea cu Centrul de Sănătate Publică al Ministerului Sănătății din Ucraina, în cadrul căreia partea ucraineană s-a angajat să furnizeze probe de sânge de etnie slavă din diferite regiuni ale țării. În plus, specialiștii germani au vizitat în mod regulat spitalele ucrainene din Kiev, Harkov, Odessa și Lvov, unde s-au familiarizat personal cu particularitățile cursului bolilor la populația locală. Proiectul a fost finanțat de Ministerul German al Afacerilor Externe și Bundeswehr.

 

Acțiunile Germaniei, necunoscute anterior publicului larg, reprezintă aceeași amenințare ca și experimentele biologice ale Statelor Unite și necesită un studiu detaliat.

 

Dezvăluirea documentelor privind activitățile laboratoarelor biologice americane din Ucraina a produs efectul unei „bombe explodate” în spațiul informațional internațional. Secretarul adjunct de Stat al SUA V.Nuland la audierile Congresului a fost nevoită să admită existența laboratoarelor biologice americane în Ucraina, dar a respins acuzațiile de dezvoltare a tipurilor interzise de arme de distrugere în masă în ele. În acest context, Ministrul Afacerilor Externe al Chinei, Wang Yi, și-a exprimat îngrijorarea serioasă cu privire la natura inumană a programului biologic militar american și a cerut Washingtonului să dezvăluie informații despre obiectivele și conținutul acestuia. De asemenea, el a luat inițiativa de a organiza inspecții internaționale la obiectele militare-biologice americane. Mass-media americană conservatoare cere închiderea imediată a tuturor laboratoarelor biologice americane din străinătate. Delegația rusă la Consiliul de securitate al ONU a ridicat problema oportunității unei investigații internaționale a programului biologic militar american.

 

Documentele publicate mărturisesc indiscutabil dezvoltarea unui nou tip de arme biologice de către Statele Unite în laboratoarele ucrainene.

 

Activitatea militară-biologică a SUA în Ucraina încalcă Convenția privind interzicerea dezvoltării, producției și stocării armelor biologice și toxice și reprezintă o amenințare directă la adresa securității biologice nu numai a Rusiei, ci și a statelor din Europa Centrală și de Est.

 

 

https://romania.mid.ru/ro/press-centre/arkhiv_novostey/despre_laboratoarele_biologice_ale_pentagonului_i_bundeswehrului_n_ucraina/

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

36 de ani de la (LOVILUTIA) Revoluția Română din 1989

 

 

 

Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3%A2n%C4%83_din_1989

 

Revoluția Română din 1989 a fost o perioadă de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989, făcând parte din șirul revoluțiilor de la 1989 din întreaga lume.[1][2][3] Revoluția Română a început în Timișoara și s-a răspândit rapid în întreaga țară, culminând cu procesul și execuția secretarului general al Partidului Comunist Român (PCR), Nicolae Ceaușescu, și a soției sale Elena, și cu sfârșitul a 42 de ani de regim comunist în România. A fost, de asemenea, ultima înlăturare a unui guvern marxist-leninist dintr-o țară membră a Pactului de la Varșovia din timpul evenimentelor din 1989 și singura în care a fost răsturnată violent conducerea țării și în care dictatorul a fost executat.[4] Revoluția a avut loc în urma unei perioade de austeritate severă, în care a fost impusă raționalizarea alimentelor și energiei electrice, instituită de regimul Ceaușescu pentru a rambursa datoria externă a țării și transformarea României în autarhie.[5]

 

Primele proteste au avut loc la jumătatea lunii decembrie 1989, în Timișoara, ca răspuns la încercarea regimului de a-l suprima pe pastorul Bisericii Reformate Maghiare, László Tőkés. Protestele inițiale au fost urmate de solicitarea revoluționarilor români de înlăturare a lui Ceaușescu și schimbare de regim, după modelul revoluțiilor din celelalte state comuniste. Omniprezenta poliție politică, Securitatea, principalul factor de suprimare a disidenței în perioada comunistă, s-a dovedit, în cele din urmă, incapabilă să oprească revolta populară.[6]

 

La scurt timp după un discurs public ratat al lui Ceaușescu în București, care a fost transmis la televiziunea de stat și vizionat de milioane de români, membrii de rând ai armatei au trecut, aproape în unanimitate, de la susținerea dictatorului la susținerea protestatarilor.[7] Revoltele violente, care au avut loc în mai multe orașe din România pe parcursul a aproximativ o săptămână, l-au determinat pe liderul român să fugă din capitală pe 22 decembrie, împreună cu soția sa, Elena.[8] Capturați la Târgoviște, cei doi au fost judecați de un tribunal militar, într-un proces simulacru, fiind acuzați de genocid, de prejudicierea economiei naționale și de abuz de putere pentru a executa acțiuni militare împotriva poporului român.[8] Au fost găsiți vinovați de toate capetele de acuzare, condamnați la moarte și executați imediat în ziua de Crăciun 1989, fiind ultimele persoane condamnate la moarte și executate în România.[8]

 

Istoria României după 1989 s-a desfășurat în umbra moștenirii regimului Ceaușescu și a despărțirii tumultuoase de acesta.[9][10] După ce Ceaușescu a fost răsturnat, Frontul Salvării Naționale (FSN), constituit în mare parte din foști membri PCR și condus de Ion Iliescu, a preluat rapid puterea. Ales cu o majoritate zdrobitoare în mai 1990, FSN a instaurat o serie de reforme economice și democratice, continuate de guvernările ulterioare.[11][12][13] România după 1989 a devenit integrată în sistemul occidental, devenind membră a NATO în anul 2004 și a Uniunii Europene în anul 2007. Reformele democratice de după revoluție au avut un succes moderat,[14][15][16] problemele legate de corupție și proasta administrație persistând și în România secolului XXI.[17] Tranziția de la economie planificată la economie de piață începând cu anii 1990 a dus la recuperarea, în mare parte, a decalajului economic față de media europeană, accentuând totodată inegalitatea în țară și ducând la emigrare masivă.[18][19][20]

 

Cititi va rog si:

 

34 de ani de la Revolutia Romana din 1989. Cateva repere despre care mass-media post decembrista vorbeste din ce in ce mai putin sau nu mai vorbeste deloc

 

SILVIU BRUCAN a fost reala EMINENTA CENUSIE din spatele REVOLUTIEI ROMANE de la 1989, papusarul ce s-a asigurat ca totul va decurge exact cum au stabilit papusarii mondiali ca trebuie sa se intample

 

FMI si REVOLUTIA ROMANA din 1989

 

În anii ’80 Nicolae Ceaușescu a supus poporul la grele lipsuri pentru a plăti datoria externa iar pe 12 aprilie 1989 anunța încheierea plății acesteia. De ce în secunda doi n-a fost belșug în alimentari și căldură în calorifere?

 

Timisoara, 15 – 20 decembrie 1989

 

Inregistrarea si transcriptul teleconferinţei conduse de Nicolae Ceusescu în 17 decembrie 1989

 

VIDEO: Discursul lui Nicolae Ceausescu din 20 decembrie 1989 (nu cel din piata). In ziarul Scinteia aparea mai lung?

 

Foto: Prima pagină a unor ziare românești din perioada 18 – 21 decembrie 1989

 

Cine a produs panica de la ultimul miting al lui Ceausescu?

 

https://saccsiv.wordpress.com/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Ca si mos Fesenila cel Iliescian care a votat legea avortului pe fundalul CRACIUNULUI…) Cel mai „frumos” cadou de Crăciun: uciderea pruncilor

 

 

 

Parlamentul European a votat astăzi pentru garantarea dreptului la avort, anunță Nicu Ștefănuță. „Cel mai frumos cadou de Crăciun pentru femeile din Europa”

 

Vicepreședintele Parlamentului European Nicu Ștefănuță anunță că Parlamentul European a votat miercuri, 17 decembrie, pentru garantarea dreptului la avort, inițiativa „My Voice, My Choice”.

 

Ștefănuță spune că este cel mai frumos și istoric cadou de Crăciun pentru femeile din România și din întreaga Europă.

 

„AM REUȘIT!

 

Inițiativa My Voice, My Choice (pentru avort sigur și accesibil) a fost votată cu 352 voturi pentru, 202 împotrivă și 79 de abțineri, din 639 de voturi exprimate. Este, fără îndoială, cel mai frumos și istoric cadou de Crăciun pentru femeile din România și din întreaga Europă”, a scris Nicu Ștefănuță pe Facebook.

 

„Au câștigat drepturile omului”

 

„Parlamentul European a votat astăzi pentru garantarea dreptului la avort „My Voice, My Choice”. A fost foarte greu și vă reamintesc că în România a pornit de la o idee.

 

Hai să sprijinim inițiativa asta. Toți care au fost voluntari și în campania mea și au înțeles mesajul au semnat. 70.000 de semnături au venit din România. Un milion aproape jumătate din toată Europa, iar astăzi a trecut. Nu a fost ușor să obții majorități. Când ești în minoritate e foarte, foarte greu. Trebuie să discuți cu cealaltă parte, să construiești poduri și ăsta este și mesajul meu. Sunt un deputat care vrea să obțină rezultate pentru voi și de aia fac poduri pentru că rezultatele sunt mai importante.

 

Este o zi istorică astăzi. Sunt foarte fericit că a trecut. Mulțumesc tuturor colegilor din Parlament, tuturor românilor care au votat pentru și asta înseamnă că putem să ne unim. Astăzi au câștigat drepturile femeilor, au câștigat drepturile omului”, a adăugat vicepreședintele Parlamentului European într-un videoclip postat pe Facebook.

 

 

 

 

 

 

 

https://saccsiv.wordpress.com/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Virusul Himera: Cartea 1 din Trilogia Himera

 

de Dean Forchette (Autor)

 

„Virusul Himera” este o aventură science fiction alertă, senzuală și uneori îngrozitoare. Prima carte din Trilogia Himera evidențiază evoluția virusului Himera – o formă de viață mutată de capriciile spațiului și timpului, protejată de o lume favorabilă și de bestii maleabile, adăpostită în gazde din ce în ce mai demne. Sculptând cu îndemânare și înțelepciune, Himera își găsește adevăratul scop în lăcașul primitor al Omului, printr-o abilitate naturală a ADN-ului recombinant, transformând această creatură devotată în temătorii Vampiri. Dar ochii extratereștrilor cad asupra acestui Eden, iar privirea lor flămândă vorbește despre planuri de a-l cuceri – o adăugire demnă de imperiul lor. Dar, în parteneriat cu Naniți extratereștri, Himera își găsește împlinirea ca Simbionți și, susținându-i ca zei virtuali, evoluând vampirii Războinici ai Sângelui într-o forță pe care Universul o venerează sub numele de Mindangels. Să înceapă jocurile!

Călătoria Himerei se naște în urma unui dezastru cosmic. Un meteorit rătăcit aduce un virus inteligent pe Pământul primordial. Cu forță de voință, răbdare și un talent pentru aplicarea ADN-ului recombinant, virusul extraterestru parcurge scara evoluției până când își găsește un cămin în comunitatea umană. Generând o schismă umană extraordinară, virusul inaugurează o nouă epocă, dominată în secret de o rasă de justițiari, superiori oamenilor obișnuiți, amplificați de Himera și ADN-ul gazdelor precedente.

În lumea modernă, oamenii și vampirii trăiesc într-o relație simbiotică aparte, în care răul din om insuflă viață în sângele vampirilor. În schimb, vampirii elimină prădătorii dintre oamenii neștiutori. Echilibrul este cel puțin precar, încărcat de o istorie care se așează într-o armonie curioasă, până când Pământul este invadat de o avangardă de soldați extratereștri, puternici invadatori reptilieni.

Însă două femei Războinice Sângerii reprezintă un obstacol mai mare decât și-ar fi putut imagina vreodată extratereștrii că ar putea exista pe această lume îndepărtată. Fetele știu că există mai mult în pericol decât o țesătură socială delicată – soarta întregii lumi este în joc și, în ciuda celor mai bune încercări ale unui comandant extraterestru devotat, Vampirii sunt hotărâți să rămână în vârful lanțului trofic. Cine va învinge în această luptă între gladiatori războinici?

Dar există o întrebare din ce în ce mai provocatoare și mai presantă — ce specie, ce lume, ce imperiu va cădea victima finală a Virusului Himera?

 

 

 

 

https://www.amazon.co.uk/Chimera-Virus-Book-Trilogy/dp/1098396898

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

James D. Watson – despre arme biologice

 

 

Armele biologice au fost dezvoltate de programe militare guvernamentale din Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Japonia, Uniunea Sovietică șamd. Armele biologice pot provoca efecte mult mai dramatice decât armamentul clasic, cel nuclear sau cel chimic – adevărat genocid. Armele biologice sunt arme de distrugere în masă (împreuncă cu armele nucleare și armele chimice).

În secolul 20 au fost create arme biologice pe bază de variate tulpini bacteriene și virale: antrax, botulism, bruceloză, tularemie, ciumă bubonică, encefalomielită ecvină, holeră, riketsii, febra Q, febră galbenă, varicela, hantavirus, febra Lassa, febra Dengue, virusul febrei de Rift Valley, virusul encefalitei japoneze… Marburg, ebola șamd. Ca exemplu, bacilul antraxului produce la început simptome similare cu gripa, apoi la 3-7 zile de la contaminare survine moartea la peste 90% dintre cei infectați și netratați. Măcar la variantele bacteriene pot exista antibiotice, dar la variantele virale… cam zero șanse de a le contracara, în măcura în care cei contra cărora armele sunt ultilzate nu au cum să dezvolte vaccinuri eficiente. Armele biologice au fost interzise din 1972, pe baza unei convenții despre eliminarea lor – Biological Weapons Convention (BWC); SUA a ratificat convenția în 1975, dar statele semnatare pot avea cercetare pentru a contracara atacuri cu arme biologice – ceea ce lasă o portiță destul de specială. Ca eficiență de producere a efectelor distructive, armele biologice au costuri de 0,05% față de alte arme – pentru a produce același efect distructiv pe unitatea de suprafață. Tehnologia de editare a genomurilor existentă la momentul actual, poate avea efecte totalmente imprevizibile, atât în domeniul cercetării intenționate – pentru dezvoltarea de agenți patogeni distructivi, cât și ca efect necalculat al unor intenții bune.Când e vorba de arme biologice, în general informația disponibilă este foarte vagă, nesigură, fiind controlată de guverne puternice și ale lor structuri militare. Alte surse sunt penibile, bazate de multe ori pe presupuneri, oameni care oricum nu au de unde să știe ce se întâmplă. Foarte puține sunt sursele credibile, care să lase măcar o crăpătură prin care să poți vedea spre acest tip de aspecte super-secretizate. Cu toate acestea, mici referiri pot să existe – ici-colo în volumele uriașe de informatie din cărțile groase și puțin citite. Un astfel de rar exemplu este cartea lui James D. Watson, Avoid Boring People and other lessons from a life in science, Oxford University Press 2007 (348 pagini).

James D. Watson, premiat Nobel pentru co-descoperirea structurii ADN, a ajuns în administrația prezidențială a lui Kenedy, în 1961 – în President’s Science Advisory Committee (PSAC) unde se ocupa de arme biologice (biological warfare – BW). Sunt descrise aspecte interesante în cartea Avoid Boring People and other lessons from a life in science, Oxford University Press 2007. Astfel, la pg. 161-163: „After being stown a large variety of bomb devices intended to aerosolize biological agents, I was put in protective clothing and taken into a large factory-like building with huge containment facilities for growing and harvesting dangerous pathogens.” Apoi descrie diferite aspecte legate de antrax, encefalită ecvină din Venezuela, stafilococi șamd. „Those scientists worked (…) for CIA on poisons to be used for assassinations. Among others they were keen to employ was the puffer fish toxin.” Apoi, la pg. 164 scrie: “Our panel dealt with two major groups of pesticides (…) of which DDT was best-known, and the much more toxic, short-lived organic phosphates, such as Sevin. The later originally were developed as nerve agents for military deployment but later synthetized as less toxic derivatives, such as parathion, to kill insects.” Sunt descrise aici variate implicații legate de cancere, interese agricole, modul în care firma Monsanto a distribuit broșuri care ridiculizau Silent Spring scris de Rachel Carson șamd. Frumoase aspecte…. de la o sursă credibilă.

Este destul de clar că Watson a putut face doar referiri foarte vagi, iar Oxford University Press nu își permitea să publice detalii sensibile. Dar până și acestea, provenite din sursă credibilă, verificabilă, au o valoare extraordinară pentru a ne face o impresie despre astfel de aspecte. Imaginația îți poate permite să extrapolezi cam ce se poate să existe între timp, dacă în urmă cu atâta vreme se puneau problemele în felul acesta aparte: omul este un diavol, dacă se poate juca cu astfel de chestii.

 

 

 

© dr. Peter Lengyel

 

 

 

https://peterlengyel.wordpress.com/2020/03/15/james-d-watson-despre-arme-biologice/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

Europa virusată

 

 

 

Cred că deja vă este destul de clar că pentru a reveni la un fel de normalitate civilizația umană are nevoie de vaccinul contra virusului chinezesc – la fel de mult cum are nevoie de aer. Adică, doar cei care se ocupă de virologie & cercetare de biologie moleculară pot reprezenta o speranță. Nu fotbaliștii în care au fost pompați bani enorm de mulți, nu curvele sofisticate, nu bancherii, nu industriașii, nu aleșii din parlamente naționale sau continentale. Nu borfașii care trag bani pentru biserici. Doar cercetătorii, cu laboratoarele lor. Restul, simplă mizerie.

 

 

 

Varianta cu trecerea naturală prin pandemia asta ar avea costuri prea dure – pe planul pierderilor de vieți umane. Dacă populația UE inclusiv GB are peste 500 de milioane de persoane, calculat la contaminare masivă și mortalitate de 3%, mai ales că populația UE e destul de îmbătrânită – deci nu e nici o exagerare ci doar o estimare rezervată… se ajunge la 15 milioane de morți. Văd că și medicul de 47 de ani din Italia, antrenorul de 21 din Spania nu au reușit să treacă peste (la acesta au descoperit că avea și leucemie) – așa că nici tinerii nu pot să se hlizească de mortalitatea din generația bătrână – să facă glume precum erau cele cu virusul care este radiera ce șterge baby boomers. Din câte pare, deja e atât de răspândit virusul prin UE că o extirpare prin controlul oricât de total al focarelor… nu mai e o variată realistă și fezabilă. Adică, la modul concret este variata decelerări contaminării chiar prin mijloace extreme de autoizolare și așteptarea creării unui vaccin. Pentru cei care doresc să trăiască. Restul… liber la mers la slujbe religioase, la catedrale ale mântuirii neamurilor de orice fel, unde se trag clopote enorme finanțate din banul public. Banul din care puteau să fie ridicate spitale și se puteau cumpăra echipamente medicale vitale.

 

 

 

China a fost un exemplu de intervenție perfectă la o asemenea situație. Au izolat zona, au redus la minim-minimorum orice interacțiune umană. Au implementat carantina ca la carte. În stil chinezesc. Poate dictatorial. Dar eficient. Au putut să extragă cazurile de contaminare din marea masă de oameni. Prin asta au reușit să stopeze la ei răspândirea virusului… măcar nu se propagă la mod exponential. Au de ce să respire mai relaxați. Cel puțin pentru moment.

 

 

 

Pentru cei care au măcar un dubiu legat de eficiența intervenței în China, există aici un link.

 

https://www.worldometers.info/coronavirus/country/china/

 

În care se vede ceea ce este un vis pentru noi. Adică, plafonarea numărului de cazuri, o reducere a vitezei creșterii, ruperea totală a creșterii exponențiale de care este capabil virusul, scăderea dramatică a numărului de noi îmbolnăviri, stabilizarea și controlarea situației. De asta au fost ei capabili. Dacă te uiți pe graficele astea, în măsura în care de pe la 20 februarie panta continua exponential cum urcă ea prin Europa, la ei se produceau până acum încă 8 etape de dublare a numărului de cazuri, adică erau de la 75.000 la 19,2 milioane de cazuri. Iar ei au rămas la circa 80 de mii, nu la 19,2 milioane. Că au mai cosmetizat situația, nu se poate exclude; dar au tăiat creșterea exponențială, că evident nu puteau să cosmetizeze nimic dacă erau la 20 de milioane de cazuri, care peste 3 zile erau 40 de milioane si peste ale trei erau 80 de milioane și tot așa. Au reuși în schim să aibă o scădere rapidă a numărului de cazuri active, care acum e sub 9.000. De la 150 de morți pe zi au redus la 13. Aici e succesul. Pe care noi trebuia să îl copiem. Model aveam. O speranță că se poate (sau se putea).

 

 

 

Europa, bătrânul continent, a prezentat și în continuare prezintă un comportament jalnic, totală incapacitate intelectuală, politică și administrativă. În mod normal trebuia să existe o entitate europeană responsabilă să urmărească situația posibilelor epidemii la nivel global – și să vină cu măsuri concrete în UE atunci când ele erau încă posibile. Preventive, mult mai dure decât părea că e necesar. Mai ales că

 

 

 

Det. Aici

 

 

 

https://peterlengyel.wordpress.com/2020/03/16/europa-virusata/

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

BIOTERORISMUL ȘI ARMELE BIOLOGICE

 

 

Ludovic PAUN

 

 

Descriere

Mileniul III începe fulminant. Simbolurile puterii (Pentagonul) și tehnologiei americane (Gemenii) cad.

Forțele răului se dematerializează și plutesc ca o amenințare continuă și apăsătoare, războiul clasic, cu tabere și adversari cunoscuți, evoluând la stadiul de TERORISM.

Spectrul negru al pandemiei cu Anthrax generează o psihoza fără precedent în cea mai sigură (?) țară a planetei! BIOTERORISM!

 

Realitatea, știință, cunoașterea în general par a umili până și cele mai fantastice scenarii hollywoodiene.

Dacă la sfârșitul mileniului trecut se făcea un clasament al celor mai importante 10 (zece, nu mai multe) evenimente petrecute în ultima mie de ani, am fi găsit, evident, abolirea teoriei geo- și helio-centrice, descoperirea Lumii Noi, dar și apariția internetului sau începuturile clonării! (Acestea sunt rezultatele reale ale unui sondaj CNN în anul 1999.).

 

Ei bine, în 2999, când vom repeta clasamentul, între cele mai importante, prin implicațiile ulterioare, vom găși, cu siguranță, un eveniment științific cu totul și cu totul excepțional: decodarea integrală a ADN-ului uman, proiect finalizat în 2001, chiar la începutul mileniului!

Clonare, ADN, arme biologice. Există vreo legătură? Se pot oare crea pe cale genetică agenți infecțioși noi, atât de specifici, încât să ucidă la comandă doar populațiile cu anumite atribute anatomice sau fiziologice? Sau, poate, au fost creați deja.

 

Este agentul etiologic al SRSA (pneumonia atipică) un virus apărut spontan? Sau a scăpat din te-miri-ce laborator de cercetări?

 

Este omenirea lipsită de apărare în față noilor amenințări? Va găsi oare drumul spre supraviețuire?

 

Noi credem că da.

 

 

https://amaltea.ro/bioterorismul-si-armele-biologice

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Oamenii de știință au creat o maimuță-himeră, care strălucește în verde

 

 

Nașterea unei maimuțe-himeră cu degete și ochi verzi strălucitori poate suna a o creatură dintr-un film de groază, dar reprezintă o descoperire științifică majoră.

Cercetătorii din China au anunțat nașterea „de mult căutată”, împărtășind imagini ale unui macac cu coadă lungă, ale cărui celule sunt făcute dintr-un embrion injectat cu alte celule distincte genetic, transmite Știri.md cu referire la adevarul.ro.

 

În mitologia greacă, himera este un monstru feminin care suflă foc, asemănător cu un leu în față, cu o capră în mijloc și cu un dragon în spate.

 

Celulele stem modificate pentru a străluci în verde au fost injectate într-un număr de embrioni de morulă – cei care au patru până la cinci zile – pentru a vedea dacă se înmulțesc sau nu.

 

Contribuția celulelor stem în diferite tipuri de țesuturi variază de la 21% la 92%, a spus echipa chineză. Cercetătorii au încercat mult timp procesul la primate, creând anterior himere de șobolani și șoareci.

 

În 2012, oamenii de știință au creat trei maimuțe rhesus care din punct de vedere tehnic erau himere. Pentru embrionii,creați în stadiul anterior s-au folosit celulele totipotente, care pot evolua în orice, inclusiv în placentă.

 

Studiul, publicat în revista Cell, a folosit celule pluripotente în stadii ulterioare, care au capacitatea de a se diferenția în toate tipurile de celule necesare pentru a crea un animal viu.

 

„Acesta este un obiectiv mult căutat în domeniu”, a spus coordonatorul studiului, dr. Zhen Liu, de la Academia Chineză de Științe (CAS).

 

„Această cercetare nu numai că are implicații pentru înțelegerea pluripotenței naive la alte primate, inclusiv la oameni, dar are și implicații practice relevante pentru ingineria genetică și conservarea speciilor. În mod specific, această lucrare ne-ar putea ajuta să generăm modele de maimuță mai precise pentru studierea bolilor neurologice, precum și pentru alte studii de biomedicină”, a adăugat el.

 

Echipa a stabilit mai întâi nouă linii de celule stem îndepărtate din embrionii în stadiu incipient, cultivându-le pentru a permite o capacitate îmbunătățită de diferențiere. În această etapă a fost, de asemenea, adăugată o proteină verde fluorescentă, astfel încât echipa a putut vedea cu ușurință ce țesuturi au crescut din celulele stem adăugate.

 

ChiUn anumit subset de celule stem a fost apoi selectat pentru injectare, într-un număr de embrioni de patru și cinci zile. Embrionii au fost implantați în femele de macaci, rezultând 12 sarcini și șase născuți vii.

 

Analiza a confirmat că o maimuță care s-a născut în viață și un făt care a suferit un avort spontan au fost în mod substanțial „himerice” – conținând celule provenite din celulele stem. Amândoi erau masculi.

 

Echipa chineză a confirmat, de asemenea, prezența celulelor derivate din celule stem în testicule și în celulele care în cele din urmă se dezvoltă în celule de spermatozoizi la ambele animale, ceea ce înseamnă că celulele modificate genetic ar putea fi transmise generațiilor viitoare, dacă animalele s-ar reproduce.

 

În 2019, cercetătorii din China au creat prima himeră om-maimuță din lume, ridicând preocupări etice semnificative.

 

 

https://stiri.md/article/international/oamenii-de-stiinta-au-creat-o-maimuta-himera-care-straluceste-in-verde/

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Verdeața urbană previne spitalizările pentru probleme de sănătate mintală: 20 de ani de date din 7 țări

 

 

Când un oraș este mai verde , spitalizările pentru boli mintale scad în același oraș . Acest lucru este demonstrat de rezultatele unui studiu amplu realizat în șapte țări pe baza datelor din ultimii douăzeci de ani , publicat în British Medical Journal . În cadrul acestuia, cercetătorii de la Universitatea Monash din Adelaide, Australia, au analizat date referitoare la 11,4 milioane de spitalizări pentru tulburări mintale înregistrate în 6.842 de centre din șapte țări (Australia, Brazilia, Canada, Chile, Noua Zeelandă, Coreea de Sud și Thailanda) între 2000 și 2019 și le-au corelat cu prezența vegetației, măsurată conform unui indice clasic numit indicele de vegetație diferențial normalizat (NDVI) , care oferă măsurători precise deoarece se bazează pe date din satelit.

Rezultatele au arătat o scădere cu 7% a spitalizărilor din toate cauzele , o scădere cu 9% a celor pentru abuz de substanțe , o scădere cu 7% a celor pentru episoade psihotice și o scădere cu 6% a celor pentru demență. De asemenea, apar diferențe de la o țară la alta. În timp ce în unele cazuri (Brazilia, Chile și Thailanda) efectul protector este cu spectru larg, în toate tipurile de tulburări, în altele (Canada și Australia) este mai puternic pentru anumite tipuri de tulburări și mai nuanțat în general. În plus, nu par să apară limite ale efectului: cu cât zona este mai verde, cu atât mai bine.

În cifre absolute, aceasta înseamnă că peste 7.700 de spitalizări ar putea fi evitate în fiecare an numai în țările studiate . În plus, dacă suprafața verde urbană ar fi crescută cu 10%, s-ar putea preveni o spitalizare la 100.000 în Coreea de Sud și 1.000 la 100.000 în Noua Zeelandă.

Concluzia nu poate fi decât o invitație pentru cei care proiectează spații urbane și planifică noi dezvoltări în orașe, astfel încât să includă întotdeauna cât mai mare suprafață posibilă de vegetație.

 

AB

© Toate drepturile rezervate | Assedio Bianco

 

https://www.assediobianco.ch/news/il-verde-urbano-previene-i-ricoveri-per-malattie-mentali-i-dati-di-20-anni-di-7-paesi/690f4b3b59733

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Mai multe controverse legate de virusul „hibrid”

 

creat într-un laborator din Boston

 

 

de Agnese Codignola

 

Într-un laborator în care sunt studiate virusuri care ar putea reprezenta un risc pentru sănătatea umană și, prin urmare, la unul dintre cele mai înalte niveluri de siguranță ( Nivelul de Biosecuritate 3 sau BL3 , după care există doar 4, pentru studii militare), un grup de cercetători a creat un coronavirus SARS-CoV-2 care nu există în natură . Aceasta este o himeră (așa cum este numită tehnic) formată din „corpul” tulpinii originale Wuhan  (cea care a declanșat pandemia de Covid) și proteina spike a variantei sale omicron (proteina spike, amintiți-vă, este cea pe care coronavirusul o folosește pentru a se atașa de celule și apoi a intra). Scopul a fost de a studia capacitatea, acum evidentă, a variantelor omicron de a evita anticorpii sistemului imunitar deja dezvoltați în urma vaccinării sau infectării cu variante anterioare și care erau relațiile dintre diferitele părți ale virusului și letalitatea infecției, adică ce părți au fost sau nu asociate cu o mortalitate mai mare. Laboratorul respectiv se află în Boston, la universitatea locală, și desfășoară același tip de experimente de care, de luni de zile, au fost acuzate laboratoarele de virologie de la Universitatea Wuhan din China. Se crede că aceste experimente au dus la o eliberare accidentală de coronavirusuri himerice infecțioase pentru oameni, conform unei versiuni a evenimentelor considerată acum nedemonstrată, contrară celei care identifică în schimb originea SARS-CoV-2 ca o propagare de la animale la oameni, care a avut loc într-o piață de carne sălbatică (aceasta este considerată de marea majoritate a virologilor ca fiind cea mai plauzibilă ipoteză și susținută de dovezi).

 

Poate că acesta este și motivul pentru care publicarea primelor date preliminare , într-adevăr foarte interesante, din studiul realizat la Boston a stârnit un val de indignare , în reviste științifice și în alte părți: echipa de cercetare de la  Laboratoarele Naționale de Boli Infecțioase Emergente ale Universității din Boston , condusă de Mohsan Saeed, a fost acuzată că nu a raportat în mod adecvat detaliile proiectului către Institutul Național de Alergii și Boli Infecțioase din cadrul Institutelor Naționale de Sănătate, care finanțase o parte din proiect și este responsabil pentru aprobarea acestui tip de experiment. Universitatea a răspuns că nu este obligată să solicite autorizație, deoarece tipul de experimente efectuate nu o impuneau, iar disputa continuă și astăzi, pe fondul subtilităților birocratice și al acrobațiilor logice de ambele părți.

 

Conform revistei  Science , controversa a izbucnit pe  Twitter imediat după publicarea datelor , nenumărați cercetători vorbind explicit despre nebunia și iresponsabilitatea colegilor lor, deoarece virusul pe care l-au creat combină cea mai mare rată de mortalitate – cea a tulpinii Wuhan – și cea mai mare contagiozitate – cea a variantei omicron. Dacă ar scăpa de BL3, s-a spus, ar fi probleme serioase. Cercetătorii din Boston au reiterat că rezultatele (în așteptarea evaluării inter pares) au fost, de fapt , foarte utile și le-au permis să facă un pas semnificativ înainte în înțelegerea coronavirusului, ceea ce ar putea duce la dezvoltarea de noi medicamente și vaccinuri care vizează în mod specific proteinele care s-au dovedit a fi cele mai periculoase: cele ale corpului viral. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că  variantele himerice ale SARS-CoV-2 au apărut deja în natură, deoarece mutația este în natura virusurilor și nimeni nu s-a îngrijorat prea mult.

 

Însă o altă întrebare, ridicată de mulți, este: care sunt limitele acestui tip de cercetare , care prin definiție este imprevizibilă? Cine ar trebui să supravegheze și să aprobe proiectele? Și are sens să le supunem unor limitări și controale?

 

După cum reconstituie  Science într-un articol amplu, dezbaterea privind așa-numitul  Gain of Function  (GOF) , adică modificările genetice care pot amplifica anumite caracteristici ale organismelor patogene pentru a putea fi mai bine studiate, este în desfășurare în Statele Unite de peste un deceniu . Studiile asupra gripei aviare din 2011 au dus deja la un moratoriu asupra acestor tipuri de experimente , care a fost ulterior suspendat și apoi reactivat în 2014, din nou după ce studiile asupra virusurilor gripale au fost considerate riscante. În plus, există o dezbatere generală despre cum să gestionăm toți agenții patogeni care ar putea provoca o pandemie, numiți PPP (  Potential Pandemic Pathogens)  , iar întrebarea este cum să procedăm cel mai bine. O parte a comunității științifice, de fapt, nu consideră o interdicție absolută practică sau chiar acceptabilă, deoarece ar intra în conflict cu însăși natura cercetării științifice și pentru că obiectivul (găsirea de medicamente și vaccinuri pentru a preveni pandemiile și epidemiile) este mai important decât riscurile, care teoretic ar trebui să fie zero (dar riscul zero nu există, nici măcar pentru aceste laboratoare foarte strict controlate). În plus, multe companii private desfășoară aceleași experimente cu mai puține restricții și în cel mai mare secret.

 

Pe de altă parte, foarte concret, alții subliniază că ar fi foarte dificil să se definească domeniul de aplicare : tocmai pentru că nu cunoaștem comportamentul agenților patogeni studiați, cu atât mai puțin pe cel al versiunilor lor modificate, cum putem determina dacă riscul este prea mare într-un caz și acceptabil sau inexistent în altul? În teorie, chiar și un virus sau o bacterie complet inofensivă ar putea suferi mutații și deveni periculoasă, la fel ca și o variantă studiată chiar și fără GOF sau din alte motive. Dar trebuie găsită o soluție, deoarece mediul de reglementare nu mai este, fără îndoială, adecvat posibilităților oferite de știință și întrebărilor puse în întreaga lume, în fața amenințărilor din ce în ce mai concrete ale unor noi pandemii.

 

Un alt exemplu care ajută la înțelegerea complexității situației provine de la o boală apărută acum câteva luni, în forma sa actuală: variola maimuței , considerată nepericuloasă deoarece nu este caracterizată de o rată ridicată a mortalității. Aceeași controversă a izbucnit acum câteva săptămâni cu privire la experimente similare efectuate la Bethesda , la sediul Institutului Național de Sănătate. În acest caz, în timp ce, pe de o parte, se încearcă încă înțelegerea modului în care virusul, cunoscut de zeci de ani, s-a răspândit în zone în care nu a mai fost niciodată și evaluarea pagubelor pe termen mediu (în mare parte necunoscute), pe de altă parte, mulți au subliniat imediat că se joacă cu focul și că, tocmai pentru că încă nu înțeleg ce s-a întâmplat, modificarea acelui virus, cel puțin deocamdată, este prea periculoasă. Pe de altă parte, fără a-l studia temeinic, este imposibil să vedem o imagine mai clară . O  enigmă , cum spun anglo-saxonii, o enigmă din care nimeni nu știe cum să iasă, așa cum reiese din schimbul de acuzații și replici care au avut loc în ultimele zile între agenții publice, universități și cercetători individuali, inclusiv în cadrul experimentelor respective.

 

Între timp, proiectul Universității din Boston este examinat de Consiliul Național Consultativ Științific pentru Biosecuritate (NSABB), dar întrebarea rămâne deschisă, indiferent de rezultatul situației specifice.

 

Europa are reglementări mai stricte, dar este clar că sunt necesare protocoale comune și obligatorii pentru companii la nivel internațional. Aceste protocoale încep cu elementele fundamentale: care sunt întrebările corecte de pus în cercetare și ce mijloace ar trebui utilizate pentru a obține răspunsuri. Noi reglementări sunt așteptate în Statele Unite până la sfârșitul anului sau începutul anului 2023. Acestea vor fi, de asemenea, cruciale pentru ghidarea altor țări, deoarece toate previziunile prevăd că viitorul va fi – din păcate – populat de noi epidemii și pandemii, care necesită reguli clare pentru a fi abordate.

 

 

 

 

© Toate drepturile rezervate | Assedio Bianco

 

https://www.assediobianco.ch/news/ancora-polemiche-sul-virus-ibrido-creato-in-laboratorio-a-boston/63515fe0c9967

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

(Super-arma DEMONIALA…) Virusul himeran

 

Virusul himeran așa cum este descris în Resistance 3

 

Virusul Himeran este o armă biologică extraterestră concepută de Himera Pură pentru a muta forme de viață, de la oameni la diverse specii de animale, în tulpini hibride Himeran .

 

 

Cuprins

1    Descriere

2    Procesul de conversie

3    Vindeca

4    Referințe

 

 

Descriere

Virusul Himeran a fost conceput de Himera Pură pentru a converti formele de viață non-himerane în himere inferioare. Virusul a fost trimis pe Pământ într-o formă de meteoroid artificial care a lovit Rusia și a provocat Evenimentul Tunguska în iunie 1908. [ 1 ] [ 2 ]

 

Virusul Himeran are o formă diferită pentru fiecare tip de Himeră, cu excepția anumitor tulpini, cum ar fi Widowmaker , care nu provin din acest virus. Tulpinile Himeran mai mari (cum ar fi Titan ) necesită mai mult de o gazdă umană și durează luni de zile pentru a fi create. [ 3 ]

 

Până în 1957, Himerele Militare au abandonat eforturile de a infecta oamenii cu virusul Himeran, deoarece nu mai aveau nevoie de oameni convertiți. [ 4 ] Himerele sălbatice pot transmite virusul prin mușcătură, în special Leaperii.

 

Procesul de conversie

Virusul a fost inițial distribuit prin intermediul târâtorilor într-un organism gazdă și apoi eliberat în fluxul sanguin. Acesta provoacă șoc gazdei sale și forțează victima să intre într-o stare comatoasă. [ 5 ] Târâtorii erau de obicei transportați cu rachete Spire în zone dens populate. După aceasta, Purtătorii erau trimiși pentru a transporta corpurile în comă la centrele de conversie , unde Himerele de castă inferioară, cum ar fi Menials , aveau grijă de gazdele infectate, învelindu-le în coconi , care accelerează mutațiile fizice ale gazdelor. După ce coconii „eclozează”, produsul final care iese este suplimentat cu un pachet de răcire pentru a compensa metabolismul său ridicat. În urma conversiei, gazda transformată nu păstrează nicio urmă a identității sale personale anterioare și este complet subordonată lanțului superior al ierarhiei himerelor. [ 3 ]

 

După evenimentele din Operațiunea Steaua Morningului , a fost stabilit un „al doilea proces de conversie” concentrat exclusiv pe victimele umane de sex feminin infectate, iar rezultatele au fost creaturi numite Cazane și Vrăjitoare . În timpul Operațiunii Overstrike , James Grayson a oprit temporar procesul de conversie prin eradicarea tulpinii Purtătoare cu serul Dr. Claude Bouchard . Nu se știe dacă acest proces temporar de conversie a fost remediat, dar a fost înlocuit de „al treilea proces de conversie”: Rotitori .

 

Între sfârșitul anilor 1951 și 1953, rasa Crawler a fost înlocuită de Spinners, ceea ce a permis un proces rapid de infectare și conversie în zonele dens populate, transformând nenumărați oameni în Grims . În timpul invaziei lor în Statele Unite , Chimera au lansat Spire conținând sute de Spinners asupra orașelor americane, transformând zone întregi în Zone Gri . Inițial, majoritatea acestor atacuri Spire au fost lansate de pe nave dirijabile Chimera pe coastele americane. Multe orașe precum Twin Falls și Chicago au devenit practic goale de viață umană și pământeană, lăsând doar coconii pe care i-au făcut Spinners, în care se dezvoltă lent noi Chimera.

 

Până în 1957, himerele sălbatice servesc drept vectori pentru virusul himeran, transferând agentul patogen în gazde umane proaspete prin mușcături care provoacă mutarea victimelor în himere, cu simptome de febră mare și o dorință crescândă de a consuma carne crudă manifestându-se în decurs de 72 de ore. [ 6 ]

Prima încercare majoră de cercetare a unui leac sau de creare a unei forme de imunitate împotriva virusului Himeran a fost depusă de armata rusă în 1927. Sub conducerea Dr. Fyodor Malikov , soldații ruși au fost aleși și supuși unei inoculări speciale care fusese amestecată cu ADN Himeran Pur . Ulterior, aceștia au dezvoltat trăsături similare cu cele ale Himerei, cum ar fi forța supraomenească și regenerarea. Cu toate acestea, vaccinul lui Malikov a fost dezastruos de defectuos, deoarece candidații au cedat în mod neașteptat nebuniei și, în cele din urmă, au devenit Cloven .

 

În 1950, SRPA Tactical Ops a lansat Proiectul Abraham cu un obiectiv similar cu eforturile rușilor de a crea super-soldați cunoscuți sub numele de Sentinels . [ 7 ] Proiectul a fost, de asemenea, supravegheat de Dr. Malikov, care a învățat din greșelile sale anterioare cu Cloven și și-a folosit experiența pentru a perfecționa obiectivul lui Abraham. [ 7 ] Subiecților de testare li s-a administrat virusul și un antivirus pentru a vedea dacă era posibil să se oprească procesul de transformare. Cu toate acestea, doar Nathan Hale (căruia i s-a injectat o formă Pure Himera a virusului) și Joseph Capelli au fost considerați un succes.

 

După ce Hale a fost ucis de Capelli în timpul evenimentelor din Operațiunea Edenul Negru , pe 26 iunie 1953 , Dr. Malikov a extras o formă unică de antigen din cadavrul mutant al lui Hale, pe care a folosit-o pentru a crea vaccinul Hale , un adevărat leac pentru virusul Himeran. Deși vaccinul Hale a asigurat imunitatea împotriva virusului Himeran, virusul în sine este încă considerat o amenințare majoră pentru cei care nu au primit încă vaccinul Hale. [ 6 ]

 

Referințe

^ Intel 14

^ Tunguska

^ a b Resistance: Fall of Man , nivel de campanie Grimsby

^ Schimbare de strategie

^ Infecție

^ a b Protocolul mușcăturii

^ a b TO447109

 

https://resistance.fandom.com/wiki/Chimeran_Virus

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

CHIMERA-XN23: Supervirusul aerian care ar putea declanșa o criză globală fără precedent

 

Un grup internațional de cercetători a lansat un avertisment grav, în urma unui studiu efectuat recent în China. Conform acestuia, există deja în natură condițiile necesare pentru apariția unui virus mutant extrem de periculos, cu capacitate de transmisie aeriană și afectare multiplă a speciilor. Acest posibil agent patogen a fost denumit CHIMERA-XN23 – un nume de cod inspirat de riscul de recombinare între mai multe virusuri zoonotice deja existente.

 

O descoperire care ar putea schimba regulile jocului

Echipa, formată din virologi și epidemiologi din China, Germania, Brazilia și Canada, a analizat peste 1200 de mostre virale prelevate din piețe de animale vii, ferme industriale și zone de graniță între habitatele sălbatice și cele antropizate. În urma secvențierii genetice și a simulărilor pe model animal, cercetătorii au identificat trăsături comune între mai multe virusuri periculoase:Segmentul de legare celulară similar SARS-CoV-2, cu tropism pentru plămânii mamiferelor;

Proteine de înveliș provenite de la virusul gripal porcin (H1N1), ce facilitează transmiterea prin aerosoli;

Secvențe de ARN similar filovirusurilor (precum Ebola), care determină afectare sistemică și reacție inflamatorie extremă.

Combinând aceste trăsături într-un model teoretic, specialiștii au simulat comportamentul unui astfel de virus hibrid în condiții reale. Rezultatul: o rată de transmisibilitate similară cu varianta Omicron a SARS-CoV-2, dar cu o mortalitate estimată între 40% și 70% la anumite specii de animale domestice, precum ovine, caprine, bovine și porcine.

Este important de menționat că virusul CHIMERA-XN23 nu există în prezent ca entitate complet formată. El reprezintă un scenariu compus din fragmente virale deja identificate în circulație. Avertismentul cercetătorilor nu vizează o pandemie activă, ci posibilitatea reală ca un astfel de virus să apară prin mutație naturală sau recombinare accidentală, mai ales în medii aglomerate și prost igienizate, precum fermele industriale din Asia de Sud-Est, Africa Centrală sau America Latină.

 

Omenirea, nepregătită pentru o pandemie multispecie

Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale acestui scenariu este caracterul interspecific al virusului. Dacă CHIMERA-XN23 ar apărea, el ar putea circula liber între animale și oameni, cu omul jucând rolul de purtător asimptomatic sau vector indirect.

 

Sistemele de supraveghere sanitar-veterinară din majoritatea țărilor sunt slab pregătite pentru o astfel de amenințare. În plus, reacțiile întârziate și haotice din primele luni ale pandemiei COVID-19 ridică semne de întrebare asupra capacității globale de a gestiona o pandemie cu origine multiplă și impact alimentar major.

 

Tratamentul? Posibil, dar riscant și lent

În cazul apariției CHIMERA-XN23, dezvoltarea unui tratament eficient sau a unui vaccin ar putea dura între 12 și 18 luni, în cel mai bun scenariu. Tehnologia ARNm (folosită cu succes împotriva SARS-CoV-2) ar putea fi adaptată, dar nu fără riscuri:

 

Posibile reacții autoimune la animale sau oameni;

Necesitatea unor doze mai mari pentru imunitate încrucișată între specii;

Efecte secundare neurologice similare celor rare observate la unele vaccinuri COVID (inflamații cerebrale, paralizii temporare);

Imposibilitatea aplicării rapide la scară globală pentru animale, din cauza costurilor și logisticii.

Consecințele globale, în cazul declanșării

Un virus de tip CHIMERA-XN23 ar produce nu doar un dezastru sanitar, ci și o criză economică, socială și ecologică în cascadă:

 

Colapsul industriei alimentare: pierderi masive de animale, blocarea exporturilor, penurie de carne și lactate.

Foamete și sărăcie în regiunile dependente de agricultură și creșterea animalelor.

Tensiuni geopolitice: țările bogate ar bloca exporturile, iar cele sărace ar suferi cel mai mult.

Reacții în lanț: prăbușirea piețelor, migrații masive, revoltă socială, intervenție armată.

Ce este de făcut?

Cercetătorii sugerează posibile măsuri preventive:

 

Extinderea programelor de supraveghere virală zoonotică;

Interzicerea combinării mai multor specii în aceleași ferme;

Testarea periodică a animalelor pentru mutații virale;

Stabilirea unor protocoale de carantină multispecie;

Crearea de stocuri globale de antivirale cu spectru larg.

Concluzie

CHIMERA-XN23 nu este (încă) o pandemie, dar este un avertisment clar din partea comunității științifice. Într-o lume conectată, afectată de schimbări climatice, urbanizare accelerată și trafic intens de animale, apariția unui virus hibrid cu potențial apocaliptic nu mai este o simplă speculație SF, ci o chestiune de „când”, nu „dacă”.

 

(n.r.) Dorim să subliniem că acest articol este doar un avertisment bazat pe modele simulate de cercetători, nu o realitate imediată.

MDPI

Oxford Academic

The Innovation

 

 

https://agro-tv.ro/chimera-xn23-posibila-criza-globala-fara-precedent/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Himeră (virus)

 

Acest articol este despre virus. Pentru alte utilizări, consultați Himeră .

O himeră sau un virus himeric este un virus care conține material genetic derivat din două sau mai multe virusuri distincte. Este definit de Centrul pentru Biologie Veterinară (parte a Serviciului de Inspecție a Sănătății Animalelor și Plantelor din cadrul Departamentului Agriculturii din SUA ) ca fiind un „microorganism hibrid nou creat prin unirea fragmentelor de acid nucleic din două sau mai multe microorganisme diferite, în care fiecare dintre cel puțin două fragmente conține gene esențiale necesare pentru replicare”. [ 1 ] Termenul de himeră genetică fusese deja definit ca desemnând un organism individual al cărui corp conținea populații celulare din zigoți diferiți . [ 2 ] Flavivirusurile himerice au fost create în încercarea de a produce noi vaccinuri vii atenuate. [ 3 ]

 

Etimologie

În mitologie , o himeră este o creatură precum un hipogrif sau un grifon, formată din părți ale diferitelor animale, de unde și denumirea acestor virusuri.

 

Ca fenomen natural

Virusurile sunt clasificate în două tipuri: La procariote , marea majoritate a virusurilor posedă genomuri ADN bicatenar (ds) , cu o minoritate substanțială de virusuri ADN monocatenar (ss) și o prezență limitată a virusurilor ARN. În schimb, la eucariote , virusurile ARN reprezintă majoritatea diversității viromilor, deși virusurile ssDNA și dsDNA sunt, de asemenea, comune. [ 4 ]

 

În 2012, primul exemplu de virus hibrid ARN-ADN natural a fost descoperit în mod neașteptat în timpul unui studiu metagenomic al mediului extrem acid al lacului Boiling Springs, situat în Parcul Național Vulcanic Lassen , California. [ 5 ] [ 6 ] Virusul a fost numit BSL-RDHV ( Boiling Springs Lake ARN DNA Hybrid Virus ). [ 7 ] Genomul său este înrudit cu un circovirus ADN , care infectează de obicei păsările și porcii, și cu un tombusvirus ARN , care infectează plantele. Studiul i-a surprins pe oamenii de știință, deoarece virusurile ADN și ARN variază, iar modul în care himera s-a format nu era înțeles. [ 5 ] [ 8 ]

 

Au fost descoperite și alte himere virale, iar grupul este cunoscut sub numele de virusuri CHIV („virusuri himerice”). [ 4 ]

 

Ca armă biologică

Combinarea a două virusuri patogene crește letalitatea noului virus [ 9 ], motiv pentru care au existat cazuri în care virusurile himerice au fost luate în considerare pentru utilizare ca armă biologică . De exemplu, Proiectul Himera al Uniunii Sovietice a încercat la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 să combine ADN-ul virusului encefalitei ecvine venezuelene și al virusului variolei într-o locație și virusul Ebola și virusul variolei într-o altă locație, [ 10 ] [ 11 ] chiar și în fața decretului lui Boris Elțin din 11 aprilie 1992.

 

De asemenea, a fost studiată o combinație a virusului variolei și a virusului variolei maimuței . [ 9 ]

 

Ca tratament medical

Studiile au arătat că virusurile himerice pot fi dezvoltate și pentru a avea beneficii medicale. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a aprobat recent utilizarea receptorului antigenic himeric (CAR) pentru tratarea limfomului non-Hodgkin recidivant . Prin introducerea unui receptor antigenic himeric în celulele T , celulele T devin mai eficiente în identificarea și atacarea celulelor tumorale . [ 12 ] De asemenea, sunt în curs de desfășurare studii pentru a crea un vaccin himeric împotriva a patru tipuri de virus Dengue , însă acest lucru nu a avut încă succes. [ 13 ]

 

Referințe

 Hill, Richard E. Jr (8 decembrie 2005). „Notificarea nr. 05-23 a Centrului pentru Biologie Veterinară” (PDF) . Departamentul Agriculturii al Statelor Unite. Serviciul de Inspecție a Sănătății Animalelor și Plantelor – Centrul pentru Biologie Veterinară. Arhivat din original (PDF) la 7 iulie 2012. Accesat la 5 ianuarie 2012 .

 Madan K (septembrie 2020). „Himere umane naturale: o analiză” . Eur J Med Genet . 63 (9) 103971. doi : 10.1016/j.ejmg.2020.103971 . PMID 32565253 .

 Lai, C. J; Monath, T. P (2003). „Flavivirusuri himerice: vaccinuri noi împotriva febrei dengue, encefalitei transmise de căpușe și encefalitei japoneze”. Adv Virus Res . Advances in Virus Research. 61 : 469–509 . doi : 10.1016/s0065-3527(03)61013-4 . ISBN 978-0-12-039861-4. PMID  14714441 .

 Koonin, Eugene V.; Dolja, Valerian V.; Krupovic, Mart (mai 2015).„Originele și evoluția virusurilor eucariote: Modularitatea supremă”.Virology.41(5):285–93.doi: 10.2535/ofaj1936.41.5_285 .PMID5898234.

 Diemer, Geoffrey S.; Stedman, Kenneth M. (11 iunie 2013).„Un nou genom viral descoperit într-un mediu extrem sugerează recombinarea între grupuri neînrudite de virusuri ARN și ADN”. Biology Direct. Accesat la 29 martie 2020.

 Thompson, Helen (20 aprilie 2012). „Izvoarele termale produc genom hibrid: Cercetătorii descoperă un virus ADN-ARN himeric natural”. Nature . Accesat la 27 martie 2020.

 Devor, Caitlin (12 iulie 2012). „Oamenii de știință descoperă un virus hibrid”. Journal of Young Investigators . Accesat la 31 martie 2020.

 BioMed Central Limited (18 aprilie 2012). „Ar putea un genom viral nou descoperit să schimbe ceea ce credeam că știm despre evoluția virusurilor?”. ScienceDaily . Accesat la 31 martie 2020.

 Impactul genomicii sintetice asupra amenințării bioterorismului cu agenți virali”.Documente de lucru privind genomica sintetică: riscuri și beneficii pentru știință și societate:83–103.

 Smithson, Amy (1999). „Un coșmar biologic” . Buletinul Oamenilor de Știință Atomici . 55 (4): 69–71 . Bibcode : 1999BuAtS..55d..69S . doi : 10.2968/055004019 .

 Ainscough, Michael J. (2004). „Arme biologice de generație următoare: inginerie genetică și arme biologice” (PDF) . Accesat la 9 septembrie 2020 .

 Lulla, Premal D.; Hill, LaQuisa C.; Ramos, Carlos A.; Heslop, Helen E. (2018). „ Utilizarea celulelor T receptorilor antigenici himerici la pacienții cu limfom non-Hodgkin” . Clinical Advances in Hematology and Oncology . 16 (5): 375–386 . PMC 6469642. PMID 29851933 . 

Grantul SUA US10053493B2 , William Messer; Aravinda De Silva și Boyd Yount, „Metode și compoziții pentru vaccinuri împotriva virusului dengue”, publicat în 2014, emis în 2018, atribuit Universității din Carolina de Nord din Chapel Hill

 

 

https://en.wikipedia.org/wiki/Chimera_(virus)

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Justitiarii sufera de aceeasi INCURABILA spaguire…) Cinism- De ce iartă justiția corupția din spitale. Judecător: „Mita a fost un accident”

 

 

Ionuț Benea

 

Puține sunt cazurile de medici corupți care să fie condamnați la închisoare cu executare.

 

 

Pregătirea profesională în străinătate sau „accidentul” sunt câteva dintre motivele pentru care judecătorii din România au condamnat cu suspendare medici acuzați de corupție. Indiferent de gravitatea faptei, doctorii rămân în libertate și, uneori, și în funcție.

 

Corupția de mici și mari dimensiuni din sistemul sanitar e una dintre „infecțiile intraspitalicești” care a produs printre cele mai multe victime în România ultimilor 30 de ani.

 

De la „atenția” infimă acordată brancardierului sau infirmierei, până la salariul pe o lună dat medicului, șpaga la spital a intrat adânc în conștiința pacientului român. „Cui trebuie să dai”, „cine ia” și „cât” sunt întrebări la care, uneori, răspund colegii de salon sau infirmierii prin diverse insinuări.

 

Justiția din România a tratat în ultimul deceniu sute de cazuri de corupție medicală. Cele mai răsunătoare au fost cele instrumentate de Direcția Națională Anticorupție (DNA), care a descoperit ilegalități de milioane de euro în instituții precum Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

 

În țară, procesele predominante au fost cele ale unor medici acuzați că au primit mită de la pacienți. Unii câteva sute de lei, alții câteva mii de euro.

 

Nume mari așezate pe piedestalul sistemului sanitar românesc au picat în acest demers timid al justiției de a scoate „plicul” din halatele medicilor români.

 

Cel mai recent exemplu este cel al profesorului Gheorghe Burnei care, miercuri, a fost condamnat definitiv la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare pentru luare de mită. Burnei, care mai este cercetat și pentru vătămarea unor pacienți, ar fi primit bani sub forma unor donații de la părinții copiilor pe care îi opera. El nu mai are voie să profeseze în sistemul public timp de cinci ani.

 

Din cauza nerezolvării cazurilor de malpraxis, nenumărați medici dedicați sunt văzuți cu aceeași suspiciune de bolnavi. Tăcerea sufocă și medicii, și pacienții. Aceștia din urmă vorbesc cel mai rar.

Îți mai recomandăm

Legătura medic-pacient | „Empatie îmi arătau câinii din curtea spitalului, nu doctorii”

Condamnarea lui Burnei a venit în aceeași zi în care un alt medic celebru din România, chirurgul Irinel Popescu, a fost trimis în judecată de DNA într-un dosar cu prejudiciu de 8 milioane de euro, comis în dauna CNAS.

 

Justiția vs corupția din sănătate

La baza piramidei, cele mai multe cazuri de corupție medicală au fost cele ale unor cadre medicale care au pretins bani de la pacienți pentru a-i opera sau trata.

 

„Azi se fac cinci luni de când nu mai este”, îmi spune Alida Carla. „Păcat. El a salvat vieți. Dar nu a putut fi salvat EL. E dureros.”

Îți mai recomandăm

Frica de spital | Cealaltă față a sistemului medical. Familiile care vor dreptate

Activitatea infracțională a unora dintre ei s-a întins pe mai mulți ani, reiese din anchetele instrumentate de Parchete. Alții au dat dovadă de cinism informând rudele că, în cazul decesului pacientului, șpaga nu se restituie.

 

Chiar și așa, laitmotivul condamnărilor medicilor acuzați de corupție a fost suspendarea pedepsei.

 

„Justiția nu a făcut nimic în ceea ce privește prevenția. Pentru că justiția are și caracter preventiv. O sentință este și educativă, nu doar să îl pedepsească pe om, ci să și prevină; ca ori el, ori altul să nu mai facă. Pornind de la această idee, tocmai asta nu a făcut”, spune pentru Europa Liberă Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.

 

Barbu e de părere că mai degrabă presa, și nu justiția, a făcut ca nivelul corupției din sistemul sanitar să scadă. „95% e meritul presei, 5% al justiției.Chiar și așa, încă ‘se mai cere’ în spitale, cele mai afectate fiind secțiile de obstetrică-ginecologie, acolo corupția e încă foarte ridicată”.

 

De ce cu suspendare? Motive invocate de judecători

 

Lipsa de recidivă;

Pregătirea profesională;

Recunoașterea faptelor;

Mita descrisă ca un „accident”;

Faptul că medicul acuzat e cunoscut „în România și în străinătate”;

Vârsta condamnatului;

Faptul că pedeapsa în sine este „un avertisment suficient”;

Comportamentul corespunzător în timpul urmăririi penale;

Faptul că acuzatul are cursuri de perfecționare efectuate în străinătate;

Faptul că doctorul a avut un bun comportament în societate;

Faptul că acuzații sunt mai „receptivi la represiunea penală”, decât alte persoane;

Zece medici condamnați cu suspendare

  1. Mita, descrisă drept un „accident”

Taniure Deniz Dumitrache (51 de ani) era la momentul comiterii faptelor medic ginecolog și director medical la Spitalul Județean din Tulcea. Potrivit unor declarații atașate la dosarul, aceasta era cunoscută de paciente că ar cere bani pentru consultații medicale, dar și pentru intervenții chirurgicale.

 

O gravidă a povestit procurorilor că, înainte de naștere, a fost „informată” de o moașă din spital că trebuie să îi dea bani „cât mai discret” doctoriței. Aceeași gravidă a spus că a aflat de la colegele de salon că, în caz contrar, ar putea fi „tratată cu indiferență”, iar operația s-ar putea să nu decurgă bine. 600 de lei i-a dat gravida, prin intermediul partenerului ei.

 

Acuzația a fost confirmată de un alt martor, dar și de doi investigatori sub acoperire care au pretins că sunt pacienți și i-au dat mită medicului ginecolog. „Recunosc comiterea faptelor”, a declarat în scris medicul, care a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pe 14 ianuarie 2020. Tot atunci, a primit interdicția de a mai fi director medical la Spitalul din Tulcea și medic timp de doi ani.

 

Aceste circumstanțe sunt de natură să convingă că săvârșirea de către inculpată a infracțiunii care face obiectul prezentei cauze a fost un accident,

Judecătorul de la Tribunalul Tulcea care a pronunțat sentința, în fapt o confirmare a unui acord de recunoaștere a vinovăției, a arătat că doctorița nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a „înțeles semnificația acesteia”. „Aceste circumstanțe sunt de natură să convingă că săvârșirea de către inculpată a infracțiunii care face obiectul prezentei cauze a fost un accident, iar riscul repetării comportamentului infracțional este foarte scăzut”, a explicat judecătorul de caz.

 

  1. Mită de 185 de ori

Medic în cadrul Casei de Pensii Prahova, Lucian Jianu (56 de ani) a fost condamnat în octombrie 2020 pentru 185 de fapte de luare de mită. Medicul ar fi comis faptele pe o perioadă lungă de timp, între 2007 și 2017. El ar fi pretins bani de la bolnavii care aveau nevoie de scrisori medicale pentru a obține pensii de invaliditate. Sumele variau între 100 și 800 de lei și erau plătite în fiecare an, de câte ori se reînnoia dosarul pacientului.

 

Potrivit actelor din dosar, Jianu ar fi pretins 70% din cuantumul pensiei lunare a unui pacient. A fost prins în flagrant cu banii pe care se presupune că i-ar fi primit într-o singură zi: 4.500 de lei.

 

Instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar si fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate

Sentința dată în cazul medicului nu e definitivă. Judecătorii primei instanțe au calculat cuantumul mitei primite de Jianu la peste 70.000 de lei și au motivat pedeapsa cu suspendare în felul următor: „Instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar si fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, având în vedere lipsa antecedentelor penale și nivelul ridicat de educație al inculpatului, acest din urmă aspect presupunând că este mai receptiv la represiunea penală și la executarea unei pedepse într-un cuantum mai mic și chiar fără executarea în regim privativ de libertate.”

 

III. Averea găsită de procurori în biroul unui medic

Paul Botez era la momentul în care a fost ridicat de polițiști șef de secție la Spitalul de Recuperare din Iași și unul dintre cei mai căutați ortopezi din regiunea Moldovei.

 

Botez a fost ridicat de procurorii din Iași pe 10 iulie 2013, după ce a fost prins în flagrant având asupra sa un plic cu bani primiți de la un pacient. În biroul medicului, anchetatorii au mai descoperit 65.000 de lei, 44.865 de euro, 2.500 de dolari şi 80 de ruble ruseşti. Cu o zi înainte de flagrant, spun anchetatorii, doctorul i-ar fi spus pacientului, referitor la operaţie, că „îl costă 5.000 de lei“.

 

Inculpatul este un reputat specialist, cunoscut în România şi străinătate

Paul Botez nu a recunoscut fapta și a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Iași la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare. „Inculpatul Botez Paul a declarat că este victima unei provocări poliţieneşti“, se arată în motivarea sentinței.

 

După condamnarea definitivă, Botez a fost lăsat să profeseze după ce judecătorii au motivat că „inculpatul este un reputat specialist, cunoscut în România şi străinătate” și că avea deja sute de programări la intervenții chirurgicale.

 

  1. Dacă moare pacientul, mita nu se restituie

Tot din Iași este și chirurgul cardiolog Eugen Valentin Bitere. Acesta a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare după ce ar fi primit mită de la 11 pacienți care aveau nevoie de operații pe inimă sau de la rude ale acestora. În dosar au fost puși sub acuzare și mai mulți pacienți care au recunoscut că i-au oferit mită medicului. Medicul, în schimb, nu a admis acuzațiile.

 

Acesta obişnuia să pretindă suma de 1.500 de euro pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale

Despre modul de acțiune a lui Bitere, Tribunalul Iași notează: „Acesta obişnuia să pretindă suma de 1.500 de euro pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale, din cercetări rezultând că această sumă era pretinsă anterior îndeplinirii actului medical, dar primită după efectuarea lui”.

 

Dovadă de cinism: „Cercetările ulterioare au arătat că, în alte ocazii când a avut de efectuat o intervenţie dificilă, inculpatul i-a avertizat pe aparţinători asupra riscurilor intervenţiei ce urma să o facă şi asupra faptului că dacă va interveni decesul pacientului, să nu vină să îi ceară banii, deoarece el trebuie să dea bani şi colegilor săi şi nu poate să meargă la fiecare în parte şi să le ceară să restituie banii“.

 

  1. Mită de la părinți, pentru operația copilului

Ioan Dobrescu, medic la Spitalul de Copii din Cluj-Napoca, a fost condamnat în 2016 de Tribunalul Cluj la trei ani de închisoare cu suspendare fiind găsit vinovat de luare de mită. Medicul ar fi primit 800 de lei de la rudele unui copil pe care l-a operat, fiind prins în flagrant de Poliție.

 

Se întâmpla în 2012, însă procesul a durat atât de mult deoarece, la un moment dat, judecătorii au dispus rejudecarea. Cu privire la modul de executare a pedepsei, Tribunalul Cluj a considerat că pedeapsa „constituie un avertisment suficient pentru acesta care, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai comite infracțiuni”.

 

  1. Și concediul medical se „dă” cu mită

Cristina Mischie este fosta șefă a secției de Psihiatrie de la Spitalul Județean de Urgență Slatina și, alături de alte persoane, este judecată într-un dosar de corupție. Mischie a fost condamnată cu suspendare în primă instanță la trei ani de închisoare cu suspendare fiind acuzată că a primit 300 de lei, repectiv 100 de lei de la doi pacienți pentru a le prelungi concediile medicale.

 

Inculpata se poate corecta fără detenție, văzând și vârsta și studiile universitare ale acesteia, respectiv va înțelege clemența statului din modalitatea de executare a pedepsei

Tribunalul Olt arată în sentință că „într-o societate în care corupția apare ca fiind aproape endemică, reacția statului trebuie să fie pe măsură, cetățeanul având dreptul la servicii medicale, fiind absolut intolerabil ca un medic să condiționeze buna exercitare a actului medical, pentru care a fost școlarizat și este plătit de Statul Român”.

 

Cu toate acestea, judecătorul consideră că „inculpata se poate corecta fără detenție, văzând și vârsta și studiile universitare ale acesteia, respectiv va înțelege clemența statului din modalitatea de executare a pedepsei”. Procesul în care medicul e inculpat se află acum la Curtea de Apel Craiova.

 

VII. Iertat pentru că s-a perfecționat în străinătate

 

Suma care se obișnuiește să se plătească medicului Matei ar fi între 1.000-1.500 euro

Medicul chirurg Liviu Marius Matei a fost condamnat pe 4 martie 2019 la 2 ani de închisoare cu suspendare după ce a recunoscut că a primit mită 4.000 de lei de la părinții unei copile pe care a operat-o.

 

În acordul de recunoaștere a vinovăției, obținut de Europa Liberă, se menționează că părinții au aflat din salon, de la alți pacienți, că „suma care se obișnuiește să se plătească medicului Matei ar fi între 1.000-1.500 euro.”

Doctorul a primit interdicția de a profesa în sistemul public de stat timp de un an. Referitor la pedeapsa cu suspendare, procurorii au arătat că medicul, care profesa la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş, nu este recidivist, „a avut un comportament corespunzător în cursul urmăririi penale” și a urmat cursuri de cursuri de specializare, fiind exemplificat unul de la Amsterdam/Olanda.

 

VIII. Educație pentru viitorii medici: 100 de euro de examen

Carmen Dorobăț a fost manager al Spitalul de Boli Infecțioase din Iași și una dintre cele mai mediatizate figuri medicale din timpul pandemiei. Ea a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare după ce judecătorii de la Iași au ajuns la concluzia că, alături de soțul ei, ar fi pretins și primit mită de la studenți de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași pentru a-i promova la examene.

 

Nu au antecedente penale, sunt cunoscuți cu un bun comportament în societate, fiind doctori în medicină, cu rezultate profesionale medicale deosebite

Peste 100 de studenți ar fi oferit mită câte 100 de euro soților Dorobăț, care nu au recunoscut faptele în timpul procesului. Suspendarea pedepsei, chiar și în lipsa recunoașterii faptei, a venit după ce judecătorii au luat în calcul că medicii „nu au antecedente penale, sunt cunoscuți cu un bun comportament în societate, fiind doctori în medicină, cu rezultate profesionale medicale deosebite”.

 

  1. Se acceptă și euro

 

Nicolae Balaci Duma este un alt medic din România găsit vinovat de justiție pentru luare de mită care a fost condamnat cu suspendare. Acesta și-a aflat sentința – care nu e definitivă – pe 9 februarie 2021.

 

În calitate de medic la Spitalul Orășenesc Făget, el este acuzat că, în data de 13.05.2019, a primit de la o pacientă, în incinta salonului unde se afla internată aceasta, suma de 100 euro pentru a o opera de varice.

 

  1. Abonament la mită: 10.000 lei/lună

 

Și în ceea ce privește corupția comisă la nivelul administrativ al spitalelor justiția a fost blândă. Alexandru Ciocâlteu, fostul manager al Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Ioan” din Capitală, a primit patru ani de închisoare cu suspendare în 2017 după ce, timp de patru ani, între 2009 și 2013, a primit lunar câte 10.000 de lei de la o firmă care derula un contract cu spitalul.

 

Suspendarea sub supraveghere a pedepsei oferă, din punct de vedere juridic, social și moral un sistem de garanții eficiente și poartă în sine o severitate accentuată astfel că este pe deplin aptă

În același dosar a fost condamnată și Petruța Lazăr, fost director economic al aceluiași spital. 500.000 de lei de fiecare au primit cei doi, a concluzionat Curtea de Apel București, care a motivat sentința cu suspendare:

„În opinia Curții suspendarea sub supraveghere a pedepsei oferă, din punct de vedere juridic, social și moral un sistem de garanții eficiente și poartă în sine o severitate accentuată astfel că este pe deplin aptă, raportat la persoana inculpaților care au un grad înalt de educație și integrare profesională și familială și prin urmare sunt mai receptivi la represiunea penală, să asigure exigențele prevenției speciale și generale, în același timp”.

 

 

Ionuț Benea

A intrat în presă dintr-un pariu și a rămas aici din convingere. A debutat în jurnalism în 2008 și a trecut prin redacții locale sau naționale importante, precum Ziarul de Iași sau Adevărul. A fost implicat în mai multe proiecte editoriale independente coordonate de Freedom House și Centrul pentru Jurnalism Independent.

 

S-a alăturat echipei în 2021 ca senior-correspondent, funcție pe care o ocupă și în prezent. Din iulie 2021 până în ianuarie 2023 a fost redactor-șef al Europei Libere România.

 

Din ianuarie 2023 ocupă poziția de senior-correspondent.

 

beneai@rferl.org

 

 

 

https://romania.europalibera.org/a/cinism-de-ce-iart%C4%83-justi%C8%9Bia-corup%C8%9Bia-din-spitale-judec%C4%83tor-mita-a-fost-un-accident-/31181336.html

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Medici acuzați că luau mită pentru operații, la două mari spitale din Iași

 

……………….

Două mari spitale din Iași au intrat în atenția Direcției Naționale Anticorupție. Este vorba despre Institutele de Psihiatrie Socola și cel Boli Cardiovasculare, unde au avut loc percheziți într-un dosar de corupție.

 

Luare și dare de mită, în ultimii cinci ani

Mai mulți medici, personal auxiliar și pacie…

 

 

Det. Aici

 

 

https://www.euronews.ro/articole/medici-acuzati-ca-luau-mita-pentru-operatii-la-doua-mari-spitale-din-iasi

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Bolojan nu mai vrea prescripție pentru marii corupți. Lia Savonea are o răspundere în scandalul din Justiție. Dar Predoiu?

 

 

Cetățenii României au încredere scăzută în Justiție, iar prescripția unor fapte generează cert o nemulțumire, spune premierul Ilie Bolojan.

 

Şeful Executivului a declarat într-un interviu la DigiFM că faptele grave de corupție nu ar trebui să se prescrie și a subliniat din nou formarea unui grup de lucru pentru reforma în Justiție.

…..

 

Det. Aici

 

 

Bolojan nu mai vrea prescripție pentru marii corupți. Lia Savonea are o răspundere în scandalul din Justiție. Dar Predoiu?

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

Încă un pesedist salvat de Curtea de Apel București: Ex-deputatul Mitralieră a fost achitat, după un an de amânări

 

 

 

Fostul deputat PSD Cătălin Rădulescu, cunoscut ca Mitralieră, a fost achitat marți de Curtea de Apel București, într-un dosar în care este acuzat de DNA că a primit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, deși nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege.Curtea de Apel București, instanța care este în centrul scandalului din justiție, a dispus achitarea acestuia pentru fals în declarații și complicitate la abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite, pe motiv că fapta nu există.

 

Decizia nu este însă definitivă.

 

În același dosar, a fost achitată și Cristina Valentina Cechi, membră în Comisia pentru eliberarea noului certificat de Luptător cu Rol Determinant.Dosarul a fost trimis în instanță în decembrie 2021, iar în octombrie 2023 a fost schimbat judecătorul desemnat inițial, astfel încât noul complet a fost nevoit să reia judecata de la zero, inclusiv reaudierea martorilor.Instanța a amânat de 19 ori pronunțarea unei decizii în acest caz, pe parcursul unui an și trei luni (septembrie 2024 – decembrie 2025).

 

Acuzaţiile DNA pentru „Mitralieră”

 

Potrivit DNA, mai mulți angajați ai Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist (SSPR), între care și Adrian Sanda, secretar de stat la momentul faptelor, ar fi acordat în mod nelegal, în anul 2016, titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant fostului deputat Cătălin Rădulescu.Procurorii susțin că titlul a fost acordat cu încălcarea Legii nr. 341/2004, deoarece Cătălin Rădulescu nu îndeplinea una dintre condițiile esențiale prevăzute de actul normativ. Mai exact, acesta nu ar fi participat la acțiuni revoluționare într-o localitate în care, înainte de 22 decembrie 1989, ora 12:10 – momentul fugii lui Nicolae Ceaușescu – au existat persoane ucise, rănite sau reținute în urma confruntărilor cu forțele de represiune.Conform anchetatorilor, membrii comisiei din cadrul SSPR ar fi aprobat cererea lui Cătălin Rădulescu și ar fi constatat, în mod nejustificat, că acesta îndeplinește condițiile legale, bazându-se exclusiv pe două declarații date de acesta în anii 2015 și 2016. În aceste declarații, Rădulescu ar fi susținut că a desfășurat activități revoluționare în Timișoara și București, în perioada 16–21 decembrie 1989.

 

DNA arată însă că aceste afirmații sunt contrazise de documentele aflate în dosarul său administrativ de la SSPR, din care ar rezulta că Rădulescu a participat la evenimentele din decembrie 1989 doar în Pitești, începând cu data de 22 decembrie 1989, după fuga dictatorului, și nu anterior, în Timișoara sau București.În urma acestor demersuri, titlul de „Luptător cu Rol Determinant” i-a fost acordat lui Cătălin Rădulescu prin decret prezidențial, ceea ce i-a permis să obțină necuvenit o indemnizație de gratitudine în valoare de 2.020 lei pe lună, începând cu 1 ianuarie 2015.

 

Potrivit procurorilor, suma totală încasată nejustificat se ridică la 143.420 lei.

 

 

 

https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/inca-un-pesedist-salvat-de-curtea-de-apel-bucuresti-ex-deputatul-mitraliera-a-fost-achitat-dupa-un-an-de-amanari

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

(Dupa ce fostul ministru rozaliu i-a mintit pe alegatori,i-a cumparat si pe …”judecatori”) Răzvan Cuc, surprins negociind presupusa mită într-un restaurant din Capitală: „Am înțeles că ți-a arătat de 7. Ce mi-a zis el: 7”

 

 

Oana Ababei

 

O înregistrare îl surprinde pe fostul ministru al Transporturilor, Răzvan Cuc, într-o discuție care ar indica negocierea unei șpăgi din valoarea unui contract public, în schimbul facilitării atribuirii acestuia. Răzvan Cuc este acuzat că ar fi intervenit pe lângă directorul Registrului Auto Român (RAR), Mihai Alecu, pentru ca un om de afaceri apropiat să obțină un acord-cadru de zeci de milioane de lei.

 

„Am înțeles că ți-a arătat de 7. Ce mi-a zis el: 7”, spune Răzvan Cuc în înregistrarea intrată în posesia Antena 3 CNN.

 

 

Potrivit surselor judiciare, la data de 8 octombrie 2025 a avut loc o întâlnire într-un restaurant din București între Răzvan Cuc și directorul RAR, Mihai Alecu. În cadrul discuției, fostul ministru ar fi confirmat că omul de afaceri Cătălin Daniel Bușe i-ar fi propus directorului RAR un procent de 7% din valoarea totală a acordului-cadru, în schimbul atribuirii preferențiale a contractului către firma Euro Quip International SRL.Sursele mai arată că Răzvan Cuc ar fi recunoscut că a intermediat aceste discuții pentru a-l ajuta pe Bușe să obțină reînnoirea contractului.

 

Stabilirea mitei, într-o întâlnire la domiciliul omului de afaceri

 

Conform surselor judiciare, pe 22 octombrie 2025, Mihai Alecu și Cătălin Daniel Bușe s-ar fi întâlnit la domiciliul acestuia din București, unde ar fi fost stabilit cuantumul mitei la 6% din valoarea totală a contractului. Suma ar fi urmat să fie remisă directorului RAR pentru urgentarea și îndeplinirea demersurilor necesare semnării acordului-cadru.

 

Anchetatorii susțin că mita nu ar fi trebuit plătită integral, ci în tranșe, la intervale de aproximativ 3–5 luni. Din discuțiile interceptate ar fi rezultat că Răzvan Cuc nu ar fi avut o implicare financiară directă, însă și-ar fi asumat rolul de susținere și intermediere, promițând că va discuta cu directorul RAR pentru a „rezolva” atribuirea contractului.Tot surse judiciare indică faptul că fostul ministru i-ar fi garantat personal lui Mihai Alecu că Bușe este „un om de cuvânt” și că va achita procentul promis, estimat la aproximativ 30 de milioane de lei, raportat la valoarea totală a acordului-cadru.

 

Declarațiile omului de afaceri în fața DNA

În fața procurorilor DNA, omul de afaceri Cătălin Daniel Bușe, acuzat de tentativă de mituire a directorului RAR, a susținut o versiune diferită a faptelor. Potrivit surselor Antena 3 CNN, Bușe a admis că a purtat discuții cu Mihai Alecu privind acordul-cadru de mentenanță și service al instalațiilor RAR, însă afirmă că directorul ar fi fost cel care i-a solicitat un procent de 6% din valoarea contractului.

 

Bușe susține că nu i-ar fi făcut nicio promisiune lui Mihai Alecu și că nu a dat curs presupusei solicitări de mită.Amintim că Procurorii DNA au efectuat percheziții marți dimineață la fostul ministru al Transporturilor, Răzvan Cuc, și la un om de afaceri, într-un dosar ce vizează infracțiuni de dare de mită și complicitate la dare de mită. Cei doi au fost reținuți.

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/razvan-cuc-surprins-negociind-presupusa-mita-2494990.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Proteste violente la Bruxelles: Fermierii au blocat traficul, au incendiat cauciuri și au aruncat cu legume în poliție

 

Traficul din capitala Belgiei este complet blocat astăzi, pe fondul unui protest de amploare. Aproape 10.000 de fermieri din întreaga Uniune Europeană au protestat la Bruxelles, nemulțumiți de politicile agricole ale UE și de acordul comercial cu țările Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay), care, spun ei, ar pune în pericol agricultura europeană. Fermierii s-au adunat în jurul Gării de Nord și au început marșul spre cartierul european, cu tractoare și vehicule, blocând mai multe artere ale orașului. În mijlocul protestului, au avut loc ciocniri violente între demonstranți și forțele de ordine, care au răspuns cu gaze lacrimogene și tunuri cu apă. Protestul a degenerat rapid, iar autoritățile raportează acte de vandalism și confruntări directe, relatează The Brussels Time. Manifestanții au incendiat mai multe cauciucuri, dar și garduri de protecție. De asemenea, un camion plin cu cartofi a fost răsturnat în centrul capitalei belgiene, protestatarii aruncând apoi cu legumele înspre forțele de intervenție. Mai multe elicoptere au fost ridicate de la sol, după ce protestul a degenerat.Perturbările masive ale traficului au afectat întreaga capitală: poliția a închis circulația pe străzi cheie din Bruxelles, inclusiv Rue de la Loi și Place du Luxembourg. Mai multe tuneluri din oraș, cum ar fi Reyers și Trône, au fost închise pentru a preveni incidentele.

Protestul continuă să adâncească haosul în Bruxelles, în contextul în care summitul UE se află în plină desfășurare, adăugând presiune asupra securității și mobilității în oraș.

 

https://tv8.md/2025/12/18/video-proteste-violente-la-bruxelles-fermierii-au-blocat-traficul-au-incendiat-cauciuri-si-au-aruncat-cu-legume-in-politie/294201

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

România, paradis al infractorilor?

 Dezvăluirile despre „justiția capturată” de peste Prut, făcute de Recorder

 

 

Sistemul de justiție din România se confruntă cu probleme grave, arată un documentar de două ore, realizat de Recorder. Materialul, bazat pe mărturii ale unor judecători și procurori, dezvăluie cum dosare importante de corupție au fost tergiversate sau clasate în ultimii ani, iar anchete sensibile ce vizau structuri ale statului au fost blocate.Potrivit Recorder, documentarul, care comprimă o muncă de investigație de peste un an și jumătate, încearcă să explice mecanismele complicate prin care sistemul judiciar, un pilon cheie al oricărui stat democratic, a ajuns să fie capturat de un grup de interese format din magistrați și politicieni.

„Senzația este că orice ai face, scapi”, spune unul dintre magistrații intervievați. Tot el făcea o declarație șocantă la ultimul bilanț al Parchetului General: „România e în situația de a fi mai aproape de un paradis al infractorilor decât de un stat de drept”.Recorder arată că, pe lângă decizii ale Curții Constituționale și ale Înaltei Curți care au dus la prescrierea unor fapte, sistemul ar fi fost influențat prin „artificii judiciare”, precum schimbări repetate ale completurilor de judecată sau detașări suspecte ale unor magistrați.

 

Un caz prezentat este cel al fostului primar al sectorului 5 al municipiului București, Marian Vanghelie, condamnat inițial la 11 ani și 8 luni de închisoare pentru luare de mită. Dosarul său ar fi fost plimbat ani întregi între completuri – de cinci ori – până când faptele au ajuns la prescripție, iar Vanghelie nu a mai executat nicio zi de închisoare.Ba mai mult, judecători intervievați susțin că, la Curtea de Apel București, „conducerea instanței încurajează indulgența față de inculpați” și se încalcă principiul repartizării aleatorii a dosarelor.

Documentarul vorbește și despre o „organizare piramidală” a justiției, care a pus puterea în mâinile unui grup restrâns de magistrați. Mărturiile descriu o atmosferă de teamă: cei care critică sistemul ar risca verificări din partea Inspecției Judiciare, care „sigur le va găsi ceva”.

 

Materialul semnalează și scăderea semnificativă a numărului de dosare de mare corupție la DNA după numirea procurorului-șef Marius Voineag. Un procuror intervievat afirmă: „există dosare în care nu se vrea”. Un exemplu este cazul procurorului militar Liviu Lascu, înlăturat din funcție în timp ce investiga achiziții suspecte ale Serviciului Român de Informații. „Cred că pot avea suspiciunea rezonabilă că ceea ce făceam a deranjat pe cineva și mă gândesc în primul rând la cei pe care-i anchetam”, spune Lascu. Dosarul SRI a fost ulterior clasat.

 

Recorder mai precizează că, după numirea lui Voineag, peste 20 de procurori au părăsit DNA, dintr-un total de 140 – o cifră neobișnuită pentru o structură de elită. Șeful DNA, Marius Voineag, a refuzat să ofere un interviu.

Jurnalistul român Vitalie Cojocari consideră că documentarul este „un thriller juridic despre România ultimilor ani”:„Știți acele thrillere clasice care povestesc despre cum există o mare conspirație în care o grupare a reușit să pună mâna pe un sistem național? În scenariile de la Hollywood putea fi vorba despre niște indivizi dintr-un sistem sanitar care omoară oameni pentru organe. Putea fi vorba despre niște polițiști care vor să-l răpească pe președinte și să instaureze o dictatură.

 

Doar că în cazul României, martorii, judecătorii, procurorii, experții consultați de Recorder vorbesc despre o grupare ce a reușit să controleze complet sistemul judiciar din țara noastră. Atenție, nu vorbim de o ficțiune! Este o realitate românească!

Recorder a arătat cu dovezi, cu interviuri asumate ori pe surse că în România poți fura milioane, poți da tunuri imobiliare gigantice, poți distruge sisteme întregi care vor ucide oameni și… să nu pățești absolut nimic”.

 

Totodată, acesta avertizează că lipsa de reacție a autorităților poate avea efecte dramatice:„Sunt foarte curios, ce va urma după asta? Am vorbit cu analiști, jurnaliști, judecători, procurori români în care am încredere. Știți ce mi-au spus toți despre justiție? Că neîncrederea în justiția din România este atât de mare, atât de mare… Că ei nu știu ce se poate întâmpla. Sperăm doar să nu fie o catastrofă. Dacă nici după acest thriller marca Recorder nu se întâmplă nimic…”După publicarea documentarului, ultima postare de pe Facebook a președintelui Nicușor Dan a fost invadată de comentarii. Românii îl îndeamnă pe liderul de la Cotroceni să urmărească materialul și să ia poziție privind situația din justiția românească.

 

 

 

Maria-Emilia Hîncu

 

 

https://tv8.md/2025/12/10/video-romania-paradis-al-infractorilor-dezvaluirile-despre-justitia-capturata-de-peste-prut-facute-de-recorder/293702

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

VIDEO declasificat: Cum testa armata SUA arme biologice pe propria populaţie

 

 

Din 1949 până în 1969, guvernul Statelor Unite a făcut cel puţin 239 de teste pe civilii americani, pentru a simula atacuri cu arme biologice.

 

Business Insider scrie că autorităţile foloseau atunci ceea ce credeau ca sunt nişte „simulanţi” inofensivi ai unor arme biologice reale.

 

Leonard Cole, autorul volumului de investigatii „Clouds of Secrecy: The Army’s Germ Warfare Tests Over Populated Areas”, a declarat că toate acele bacterii sunt în pre

 

Citește mai mult la:  

 

https://www.antena3.ro/externe/sua-atacuri-arme-biologice-318682.html

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (13). Furtul cadavrelor

 

 

Un nou fragment din filmul „Povestea Timişorii” realizat de Mihai Tatulici şi Virgil Tatomir şi difuzat în 1991 la TVR. Comentariile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

 

Vezi şi primele 12 fragmente prezentate pe acest blog:

– 15 decembrie 1989

– 16 decembrie 1989

– În jurul lui Tokes

– Dezvoltarea mişcării revoluţionare în 16 decembrie 1989

– Lupte între manifestanţi şi forţele de ordine

– Calea Lipovei şi Girocului, 17 decembrie 1989

– Groapa comună din cimitirul eroilor

– Catedrală, 17-18 decembrie 1989

– Recapitulare prima parte

– Guşă şi Stănculescu la proces

– Amintiri din arest

– Răniţi împuşcaţi în spitalul judeţean?

 

 

Transcriere înregistrare:

0:00 Ion Corpodeanu [inculpat în procesul revoluţiei din Timişoara]: În seara zilei de 18 decembrie, în jurul orelor 23, eu am fost chemat în biroul unde se găsea generalul Nuţă [şeful Inspectoratului General al Miliţiei], generalul Mihalea, procurorul general adjunct, actualul general Diaconescu şi alţi factori de conducere din ministerul de interne. Şi mi s-a ordonat că procuratura generală a dispus transportarea la Bucureşti, în vederea conservării, pentru a fi predate familiei, cadavrele cu identitate necunoscută. Acest ordin l-a dat generalul Nuţă, dar procurorul general Diaconescu a confirmat că aşa este. Şi mi s-a ordonat ca să constitui o echipă de ofiţeri care să se ocupe de încărcarea acestor cadavre. Şi mi s-a spus că totul este rezolvat la spitalul judeţean, doctorul Golea [directorul spitalului] ne aşteaptă. Într-adevăr…

1:21 Reporteriţă: Dumneavoastră aţi făcut rost de maşină.

1:23 Ion Corpodeanu: Nu. Nu. Sarcina mea a fost constituirea echipei, deplasare la spital, încărcare, şi cu asta s-a încheiat. Împreună cu noi a venit colonelul Ghircoiaş, directorul institutului de criminalistică, care împreună cu directorul Golea ne-au indicat cadavrele pe care să le încărcăm. Noi, conform ordinului primit, le-am învelit frumos în cearceafuri – că noi ştiam că merg la Bucureşti pentru conservare, la medicina legală – le-am învelit în cearceafuri, le-am îmbarcat în autoizotermă, care era cu termochingul (?) în funcţie, deci s-au creat toate condiţiile ca noi să credem că într-adevăr aşa este. În legătură cu morţii care au fost transportaţi la Bucureşti, rezultă foarte clar implicarea netă a procurorului general al republicii, Popovici, a procurorului general adjunct Diaconescu, a ministerului sănătăţii prin doctorul Golea, a organelor de partid. Şi aceasta deoarece s-a discutat la comitetul judeţean situaţia morţilor. Mai mult, după cum a rezultat în proces, un avocat a spus, că în ziua de 20, cînd s-a, înainte de a se termina incinerarea, la crematoriul Cenuşa au venit 2 procurori militari. Ce-au căutat acolo dacă n-au ştiut nimica?

 

(va urma)

 

Vezi şi declaraţiile fostului procuror general adjunct Gheorghe Diaconescu, în calitate de martor la procesul la care a fost inculpat Ion Corpodeanu:

– Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale

– Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1)

– Despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2)

– În 15 februarie l-am pus sub acuzare pe generalul Guşă

 

Citeşte deasemeni, despre cadavrele furate: „Misterul” celor 40 de cadavre

 

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2010/12/08/tatulici-tatomir-povestea-timisorii-13-furtul-cadavrelor/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

„Misterul” celor 40 de cadavre

 

Capitol din cartea mea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (Editura Sedona, Timişoara 1999). Tema am tratat-o şi în cartea „Falsificatorii istoriei” (Editura Almanahul Banatului 1994; Editura Marineasa 1995).

 

Pe la sfîrşitul anului 1990 şi începutul anului 1991 devenise aproape o axiomă în presa dimboviţeană existenţa unei mari enigme a revoluţiei: faptul că, chipurile, nimeni nu-i revendică pe cei 40 de morţi din Timişoara incineraţi la Bucureşti.

Această aşa-zisă enigmă a fost popularizată iniţial prin articolul „Morţii din TIR-ul frigorific – ofiteri D.I.A.?” iscălit de Gheorghe Olbojan în revista „Zig-Zag” nr. 9/aprilie 1990. Pentru ca dezinformarea să aibe succes, articolul este scris într-un stil antiiliescian şi anticomunist. Domnul Gheorghe Olbojan, întîmplător, de meserie securist, este şi autor al cărţii „Good bye, domnule Pacepa”.

 

Să urmărim mai departe dezvoltarea acestui aşa-zis mister.

 

Francezul de origine română Radu Portocală scrie, într-o carte apărută iniţial în Franţa, în 1990: „trupele USLA ale Securităţii erau bine reprezentate la Timişoara. Membrii lor erau educaţi într-un spirit sinucigaş. Este foarte posibil ca provocatorii – ucişi cu toţii de armată – să fie din rîndul lor (…) S-ar putea astfel explica un alt mister: dacă membrii USLA au facut provocările cu preţul vieţii lor, este foarte posibil ca ale lor să fie şi cadavrele furate de Securitate în ziua de 18 din morga oraşului, pentru ca apoi să fie incinerate la Bucureşti” („România. Autopsia unei lovituri de stat”, Agora Timişoreană în colaborare cu Editura Continent 1991, pag. 35-36).

 

În articolul „Procesul lui Filip Teodorescu şi neorevizionismul maghiar” din ziarul „Azi” (30 august 1990), I. Baicu afirmă categoric: „Nici pînă astăzi morţii transportaţi de la Timişoara şi incineraţi la Bucureşti n-au fost revendicaţi de către cineva (din România)”. Dl. Baicu e convins că aceştia ar proveni din rîndul celor „cîteva mii de agenţi infiltraţi de Budapesta (şi de Moscova)”.

 

Nici Corneliu Vadim Tudor nu se lasă mai prejos: „cei 40 de morţi transportaţi cu autoduba frigorifică, n-au fost nici revoluţionari, nici ofiţeri români ai D.I.A., cum s-a tot spus pînă acum, au fost pur şi simplu agenţi maghiari pe care oamenii lui Vlad, Stamatoiu şi Teodorescu i-au dibuit şi i-au lichidat (…) pe teritoriul Ungariei a fost dezvelit recent un monument consacrat victimelor maghiare ale Revoluţiei din România !” („România Mare” 31 august 1990).

 

În ziarul „Azi” din 9 decembrie 1990, Petre Meldin se arată convins că Laszló Tökes deţine cheia misterului: „Oare de ce procuratura militară nu l-a citat ca martor pentru a declara ce ştia despre cele 40 de cadavre incinerate ?” („Pastorul necurat”)

 

Generalul Emil Macri, inculpat în procesul Timişoara, aminteşte şi el, în „Adevărul” din 26 februarie 1991, faptul că nimeni nu revendică cadavrele incinerate.

 

Aurel Perva şi Carol Roman, ziarişti la „Tineretul Liber”, în cartea „Misterele revoluţiei române” (Casa de editare „Răscruci de milenii” SRL, pag. 15-18 ) prezintă problema celor 40 de cadavre într-un mod pretins obiectiv, punînd faţă în faţă varianta „România Mare” (agenţi maghiari) şi varianta „Zig-Zag” (ofiţeri D.I.A.). Un singur lucru nu le trece prin minte domnilor Aurel Perva şi Carol Roman: atît „România Mare” a lui Corneliu Vadim Tudor, cît şi „Zig-Zag”-ul lui Ion Cristoiu, mint cu egală neruşinare.

 

Iată lista martirilor a căror trupuri au fost arse la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti:

 

  1. Andrei Maria, 25 ani, Timişoara, str. Ion Ionescu de la Brad bl. A 107 ap. 12
  2. Apro Mihai, 31 ani, Timişoara, str. Naturii 4 sc. B ap. 20
  3. Balmuş Vasile, 26 ani, Timişoara, str. Luminii 35 sc. A ap. 4
  4. Balogh Pavel, 69 ani, Timişoara, str. Mangalia nr. 18
  5. Bărbat Lepa, 43 ani, Timişoara, str. Ion Raţiu 6A
  6. Belehuz Ioan, 41 ani, Timişoara, str. Gr. Alexandrescu 40
  7. Belici Radian, 25 ani, Timişoara, str. 16 Februarie bl. 17 sc. B ap. 58
  8. Bînciu Leontina, 39 ani, Timişoara, str. Elevului 3 sc. A ap. 12
  9. Caceu Margareta, 40 ani, Timişoara, str. Dîmboviţa 6A
  10. Carpîn Dănuţ, 25 ani, Timişoara, str. Textiliştilor 20 ap. 6
  11. Chörösi Alexandru, 24 ani, Timişoara, str. Reşiţa 19
  12. Ciobanu Constantin, 43 ani, Timişoara, str. Transilvaniei 9 sc. D ap. 10
  13. Cruceru Gheorghe, 25 ani, Timişoara, str. Hebe 47
  14. Csizmarik Ladislau, 55 ani, Timişoara, str. Cosminului 11
  15. Ewinger Slobodanca, 20 ani, Variaş, sat Gelu nr. 68, jud. Timiş
  16. Ferkel-Şuteu Ştefan Alexandru, 43 ani, Timişoara, str. Cheia 3 sc. A ap. 8
  17. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, Timişoara, complex studenţesc cămin 2
  18. Gîrjoabă Constantin Dumitru, 30 ani, Timişoara, str. Bicaz 11 ap. 4
  19. Haţegan Petru, 47 ani, Timişoara, str. Chişodei 89
  20. Ianoş Paris, 18 ani, Timişoara, str. Cozia 57 ap. 7
  21. Iosub Constantin, 18 ani, Chişoda, str. Bucegi 32, jud. Timiş
  22. Ioţcovici Gh. Nuţu, 25 ani, Timişoara, bd. Gheorghe Lazar 40 sc. E ap. 2
  23. Lăcătuş Nicolae, 27 ani, Timişoara, str. Mediaş 2A
  24. Luca Rodica, 30 ani, Timişoara, str. Muzicescu 26 ap. 3
  25. Mardare Adrian, 20 ani, Timişoara, str. Dorobanţilor bl. D 14
  26. Miron Ion, 50 ani, Timişoara, str. Haga 10
  27. Motohon Silviu, 35 ani, Timişoara, str. Liniştei 3 ap. 7
  28. Munteanu Nicolae Ovidiu, 25 ani, Orăştie, str. Unirii 61B, jud. Hunedoara
  29. Nagy Eugen Francisc, 17 ani, Turda, str. Zambilelor 10 ap. 10, jud. Cluj
  30. Opre Gogu, 40 ani, Cerneteaz nr. 275, jud. Timiş
  31. Osman Dumitru, 24 ani, Sadova nr. 183, jud. Dolj
  32. Oteliţă Aurel, 34 ani, Timişoara, Calea Lipovei cămin 8, ap. 88
  33. Radu Constantin, 33 ani, Timişoara, str. Luţa Ioviţă 6
  34. Sava Angela Elena, 25 ani, Timişoara, str. Ştefan Stîncă bl. 119
  35. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, Timişoara, str. Musorgschi 24
  36. Stanciu Ion, 42 ani, Timişoara, str. Naturii 1 sc. B ap. 14
  37. Wittman Petru, Timişoara, str. Ungureanu 11
  38. Zăbulică Constantin, 30 ani, Timişoara, str. Constantin cel Mare 13

 

La iniţiativa noastră, această listă (cu cîteva nume lipsă, care nu erau cunoscute în 1991) a fost publicată în „Renaşterea Bănăţeană” din 2 martie 1991, „Adevărul” din 13 martie 1991, „Naţiunea” nr. 12/1991, „Timişoara” 29 noiembrie 1991. Revista „România Mare” a refuzat să publice lista.

 

În ciuda dezminţirilor, teoria misterului celor 40 de cadavre este deosebit de persistentă. De pildă, Ilie Stoian, în cartea „Decembrie 89 criminala capodoperă” (Editura Evex, Bucureşti 1998 ) scrie: „în mod curios, cele 40 de cadavre neidentificate nu au fost revendicate de nimeni. Nici un locuitor al Timişoarei nu a reclamat, ulterior revoluţiei, dispariţia fără urmă a vreunui membru al familiei (…) credem că respectivele 40 de cadavre aparţin unora dintre agenţii străini care au fost trimişi la Timişoara pentru a incita populaţia la revoltă” (pag. 40-41). Ilie Stoian, fost redactor la săptămînalul „Expres” condus de Cornel Nistorescu, a mai scris şi volumul „Decembrie 89 – Arta diversiunii” (Editura Colaj 1993), este deci un individ cu pretenţii de specialist în istoria revoluţiei.

 

Identificarea răposaţilor s-a făcut de către rudele acestora, pe baza certificatelor medico-legale de constatare a decesului. Aceste certificate conţin doar o descriere sumară a victimelor, care nu întotdeauna a fost suficientă pentru identificare. Există cîteva cazuri în care s-a stabilit apartenenţa victimelor la grupul celor incineraţi prin mărturii, eliberîndu-se certificate de deces ulterioare, prin hotărîre judecătorească. Există totodată 7 certificate medico-legale de deces care n-au fost revendicate de nimeni, dar la 5 dintre persoanele de pe listă nu s-a stabilit certificatul medical corespunzător (s-a recunoscut decesul în timpul revoluţiei pe bază de martori şi hotărîre judecătorească). E posibil ca şi în viitor să se mai identifice morţi din acest grup, dintre persoanele dispărute în acea perioadă (există două cazuri de dispăruţi suspectaţi că au fost în grupul incineraţilor: Zornek Otto şi Pisek Zoltan). O piedică în calea identificării o prezintă felul sumar în care au fost alcătuite certificatele de deces.

 

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/02/misterul-celor-40-de-cadavre/

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Editor: Victor Roncea. Primele trei volume intrate sub tipar la Editura TipoMoldova, cu prefețe semnate de generalii scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și istoricul Gh. Buzatu

 

 

 

 

 

La prestigioasa Editură TipoMoldova din Iași, condusă de Aurel Ștefanachi, unul dintre cei dintâi revoluționari autentici din România, au intrat sub tipar primele trei volume ale lucrării coordonate de jurnalistul Victor Roncea despre evenimentele sângeroase din 1989, publicată sub titlul “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Volumele beneficiază de trei prefețe de marcă, din partea generalilor scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și a profesorului Gheorghe Buzatu, regretatul istoric oferind studiul său încă de acum 7 ani, la data începerii proiectului al cărui promotor și sfătuitor principal a și fost.Pentru elaborarea lucrării s-au folosit documente din: Arhiva Comisiei Senatoriale Decembrie 1989, Direcția Control Juridic și Securitate Internă, Serviciul Protecție Informații Clasificate, Registratură și Arhive a Senatului României, Arhiva Serviciului Român de Informații (SRI), Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Arhivele Naționale ale României (ANIC), Arhive ale instanțelor civile și militare, Note și Rapoarte ale Departamentului Securității Statului (DSS) către președintele României Nicolae Ceaușescu, Arhiva CIA, Mărturii.

 

În primele trei volume sunt redate texte și declarații semnate de: Gheorghe Asanache, Gheorghe Buzatu, Silviu Brucan, Nicolae Ceaușescu, Radu Ciuceanu, Aurel V. David, Emilia Enache, Mihail Gorbaciov, Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, Victor Neculicioiu, Sergiu Nicolaescu, Mihai Popov,  Gheorghe Rațiu, Aurel Rogojan, Victor Roncea, Aristotel Stamatoiu, Radu Theodoru, Iulian Vlad, Larry L. Watts.

 

Lucrarea poate fi achiziționată prin comandă directă la Editura TipoMoldova.

 

Redăm în exclusivitate (normal) prefața primului volum, semnată de legendarul scriitor Radu Theodoru:

 

Prefață

 

ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNIA ȘI DECEMBRIE 1989

 

General maior aviator veteran de razboi

Radu Theodoru

 

……………………………….

 

 

Det. Aici

 

Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Editor: Victor Roncea. Primele trei volume intrate sub tipar la Editura TipoMoldova, cu prefețe semnate de generalii scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și istoricul Gh. Buzatu

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea. Fenomenul Piața Universității a ajuns de la Palatul Suțu la Cetatea Râșnov

După prezentarea acestora pe simezele deschise ale Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu din inima Capitalei, în perioada 13 iunie – 13 iulie 2020, expoziția face parte acum din Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2020 – ediția “Război și pace” – și este disponibilă spre vizitare între 18 – 26 iulie în Piața Unirii din Râșnov și între 27 iulie – 30 august 2020 chiar în Cetatea Râșnov, transmite EVZ.

Fotojurnaliști, participanți și organizatori ai manifestației, Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea și-au răscolit negativele și amintirile pentru a reda tinerilor de azi cât și cercetătorilor, istoricilor și publicului larg, fotograme dintr-un fenomen unic european și chiar internațional: o demonstrație-maraton pentru libertate, de 52 de zile.

 

Cei trei s-au regăsit în anul 1990 în redacția „României libere”, care apărea pe atunci într-un tiraj extraordinar pentru azi, de 1.000.000 de exemplare, ceea ce ne arată aviditatea românilor pentru presa liberă. Astăzi, Nic Hanu este un fotograf consacrat, autor de cărți de fotografie, membru și fost președinte al Asociației Artiștilor Fotografi din România, Pascal Ilie Virgil este regizor, scenarist și producător independent, iar Victor Roncea, pe atunci fotoreporter la ziarul „Glasul” al Ligii Studenților, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și publicist la „Evenimentul Istoric”, „Evenimentul Zilei” și „Bursa”, informează Asociația Jurnaliștilor Români de pretutindeni……………………………………………………..

 

Det. aici

 

Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea. Fenomenul Piața Universității a ajuns de la Palatul Suțu la Cetatea Râșnov

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

In Memoriam Paul Goma – scriitorul internat de comuniști și “internetizat” de post-comuniști, mort fără cetățenia țării sale. Scrisori către Băsescu și Tismăneanu și ULTIMA FILMARE, despre Basarabia, din 24 Martie 2011!

 

 

 

Paul Goma a murit

Remember: “Va propun sa aflati astazi de ce Paul Goma nu-si va obtine, probabil niciodata, inapoi, propria sa cetatenie, romana, un drept natural pe care-l primesti de la Dumnezeu, la nastere.

Cazul scriitorului Paul Goma, este edificator si mai actual ca niciodata, scria zilele trecute colegul meu de la Gardianul, Emil Neacsu. Pentru cei care nu stiu, lui Paul Goma i s-a retras cetatenia romana in 1977, cand era inca in tara, iar dupa 1990 nu i s-a redat acest drept pentru ca… nu a depus cerere. Paul Goma a refuzat sa faca o cerere pentru redobandirea unui drept, cel de cetatean roman, capatat prin nastere, mai ales ca decizia a fost luata abuziv de catre securistii lui Ceausescu. Paul Goma a renuntat sa mai solicite cetatenia romana intr-o scrisoare adresata in 2006 presedintelui portocaliu Traian Basescu. “Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare, a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerere? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerere tapana, «conform legii», corect timbrata? Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerere), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care statul roman mi le-a furat in 1977-78.”, reda Gardianul din scrisoarea lui Paul Goma”. (Victor RONCEA, Ziarul ZIUA, Miercuri, 4 martie 2009)

 

Ultima auto-filmare a lui Paul Goma de pe canalul său de YouTube – încă disponibil – este dedicată Unirii Basarabiei cu Țara și actualei situații din Republica Moldova și datează din 24 Martie 2011. Peste exact nouă ani, în noaptea de  24 spre 25 martie 2020, Paul Goma avea să moară  la spitalul din Paris La Pitié Salpêtrière, unde se afla internat de la data de 18 martie, ca urmare a complicațiilor infectării cu coronavirusul, după cum se susține. Iată ultima sa filmare, în care vorbește și despre bătaia de joc la adresa sa privind cetățenia lui, batjocuri venite în egală măsură și de la București și de la Chișinău (menționându-l în acest sens și pe Băsescu și pe un oarecare consilier de-al lui Ghimpu):

 

 

 

Conform Marianei Sipoș, “potrivit indicațiilor lui Filip Goma, fiul scriitorului, respectând dorința tatălui său și ținând cont de restricțiile actuale în vigoare în Franța, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirul Pére Lachaise din Paris”. Dumnezeu să-l miluiască și să-l ajute în salvarea sufletului lui! Nu-l ardeți pe Paul Goma!

 

CĂRȚI; DOCUMENTE; FILMĂRI PAUL GOMA AICI

 

…………………

Det. Aici

 

 

 

In Memoriam Paul Goma – scriitorul internat de comuniști și “internetizat” de post-comuniști, mort fără cetățenia țării sale. Scrisori către Băsescu și Tismăneanu și ULTIMA FILMARE, despre Basarabia, din 24 Martie 2011!

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Desființarea Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) va scoate din piață toate soiurile de legume, fructe și cereale românești?

 

 

 

Desfiinţarea Institutului de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor ca urmare a comasării prin absorbţie, activitatea ISTIS de la nivel central se preia în cadrul Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor iar activitatea CTS-urilor se preia ca structuri fără personalitate juridică în teritoriu în cadrul Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor.

[…]

 

Cititi va rog mai multe la:

 

https://www.madr.ro/attachments/article/10526/proiect-reorganizare-madr.pdf

 

Conform AI Google:

 

Decizia de desființare a Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) este un subiect de dezbatere și îngrijorare, cu acuzații că ar pune în pericol siguranța alimentară, ar bloca cultivarea soiurilor românești, ar duce la neconformitate cu standardele UE privind testarea semințelor și ar putea afecta piața semințelor, fiind o inițiativă a Ministerului Agriculturii de a prelua patrimoniul la un alt laborator, dar întâmpinând rezistență din partea conducerii ISTIS și a societății civile, care subliniază rolul unic al institutului în certificarea independentă a semințelor.

 

De ce se dorește desființarea (potrivit inițiatorilor – Ministerul Agriculturii):

 

Unificarea funcțiilor: Se dorește transferul activității la Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor(LCCSMS) pentru centralizarea și optimizarea proceselor de testare.

Motivul îngrijorării (potrivit conducerii ISTIS, agricultorilor, specialiștilor):

 

Siguranța alimentară:Lipsa unei entități independente ar compromite testarea și controlul semințelor, esențiale pentru securitatea alimentară națională.

Soiuri românești:Ar putea bloca sau încetini cultivarea și omologarea soiurilor locale.

Standarde UE/OCDE:Sistemul rezultat ar putea să nu fie acceptat la nivel european, afectând comerțul cu semințe și validarea noilor tehnologii (cum ar fi NGT – New Genomic Techniques).

Lipsa independenței:Se teme că un laborator subordonat direct Ministerului, fără funcția de testare independentă, nu va mai garanta imparțialitatea testării, conform cerințelor UE, afirmă sursa petitieonline.com.

Situația actuală:

 

Există o petiție publică ce cere oprirea desființării, subliniind că ISTIS are roluri unice, fiind acreditat la nivel european, iar tentativa de lichidare a mai avut loc anterior.

Pe scurt: Decizia de desființare vizează o restructurare administrativă, dar se confruntă cu temeri serioase legate de pierderea independenței în testarea semințelor, un serviciu crucial pentru agricultură și conformitatea cu standardele europene, fiind o inițiativă controversată cu implicații majore, conform.

 

Cititi va rog si:

 

https://www.petitieonline.com/cerem_guvernului_s_nu_desfiinteze_institutul_de_stat_pentru_testarea_i_inregistrarea_soiurilor

 

 

 

https://saccsiv.wordpress.com/2025/12/18/desfiintarea-institutului-de-stat-pentru-testarea-si-inregistrarea-soiurilor-istis-va-scoate-din-piata-toate-soiurile-de-legume-fructe-si-cereale-romanesti/

 

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

UE vrea să impună semințe modificate genetic și să interzică sădirea de semințe din gospodăriile fermierilor

 

Preiau articolul: UE vrea să interzică sădirea de semințe din gospodăriile fermierilor

 

Gustul legumelor româneşti este pe cale să devină istorie şi asta pentru că seminţele pe care agricultorii le sădesc şi sunt din producţia proprie ar putea fi interzise în blocul comunitar. De vină este un proiect legislativ care impune folosirea seminţelor cu productivitate crescută şi rezistenţă mare, adică cele de tip hibrid. Măsura a stârnit deja revolta mai multor ONG-uri care apără drepturile micilor producători.

Comisarii europeni au aprobat, în primă fază, un proiect de lege prin care tot materialul folosit în agricultură trebuie să fie cumpărat de la producători autorizaţi. Iar asta înseamnă fie o companie producătoare de seminţe, fie înregistrarea soiului într-un catalog oficial european. Intenţia Executivului european este criticată dur de asociaţiile care produc legume ecologice.

Pe lângă lipsa banilor pentru acreditarea soiului, producătorii îşi mai pun o problemă: gustul produselor se va pierde, iar asta înseamnă clienţi mai puţini.

 

În schimb, decizia de a se folosi doar material săditor modificat genetic îi avantajează pe fermierii care mizează pe culturi rezistente şi productivitate mare. Aceştia au renunţat de multă vreme să folosească seminţele tradiţionale sădite de ţărani şi preferă să lucreze mii de hectare de teren cu seminţe de ultimă generaţie.

 

Acest proiect de lege europeană a declanşat deja o mişcare a organizaţiilor nonprofit din agricultură la nivelul întregului continent. Există şi o petiţie pe care cei care apără drepturile micilor producători au demarat-o pentru a trage un semnal de alarmă.

 

Seminţele ţăranilor, interzise de UE

 

Seminţele pe care agricultorii le sădesc şi sunt din producţia proprie ar putea fi interzise de Uniunea Europeană. Comisarii europeni au aprobat un proiect legislativ care impune folosirea seminţelor cu productivitate crescută şi rezistenţă mare, adică cele de tip hibrid. Gustul şi diversitatea produselor tradiţionale vor dispărea, avertizează ONG-urile care apără drepturile micilor producători.

Culturile agricultorilor obişnuiţi să sădească seminţele pe care le au din tată în fiu sunt în pericol. Comisarii europeni au aprobat, în primă fază, un proiect de lege prin care tot materialul folosit în agricultură trebuie să fie cumpărat de la producători autorizaţi. Şi asta înseamnă fie o companie producătoare de seminţe, fie înregistrarea soiului într-un registru european.

„Se ridică în jur de 12.300 de euro şi un om care are zece seminţe vechi de la tatăl său, de unde găseşte el bani să îşi înscrie seminţele în catalog? Dreptul la hrană sănătoasă este un drept fundamental al omului, ori ei prin asta interzic prin îngrădirile pe care le aduc seminţelor ţărăneşti“, susține Nicolae Lalu, membru Ecoruralis.

Pe lângă lipsa banilor pentru acreditarea soiului, producătorii îşi mai pun o problemă: gustul produselor se va pierde, iar asta înseamnă clienţi mai puţini.

„Pun roşie de un kilogram şi are altă satisfacţie, adică are şi gust, nu numai aspect comercial. Am clienţi care dacă nu am roşie mov şi inimă de bou se întoarce şi pleacă şi nu mai întreabă ce vinzi. Se duc şi îşi caută roşia în altă parte“, explică Dorel Hodișan, producător agricol.

„E acelaşi gust când folosiţi o sămânţă pe care o cumpăraţi şi nu o cultivaţi dumneavoastră? Nu. E mai bună a noastră“, atrag atenția micii fermieri.

În schimb, decizia de a se folosi semințe de tip hibrid îi avantajează pe fermierii care mizează pe culturi rezistente şi productivitate mare.

„Nu avem nici aceeași productivitate, nici aceeași calitate. Cercetătorii pe care îi avem în momentul de faţă lucrează în fiecare zi la soiuri noi, la soiuri şi hibrizi mai productivi“, spune un alt fermier.

Organizaţiile non-profit din agricultură  din Europa strâng semnături pentru a convinge organismele internaționale să nu aplice legea care ar distruge diversitatea agriculturii.

 

 

 

https://saccsiv.wordpress.com/2013/05/19/ue-vrea-sa-impuna-seminte-modificate-genetic-si-sa-interzica-sadirea-de-seminte-din-gospodariile-fermierilor/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Monsanto: Exemplul mondial de manipulare și înșelăciune corporativă

 

 

de: Jeffrey M. Smith

 

 

Articole cele mai vizualizate

 

ȘTIREA FALSĂ ADEVĂRATĂ, expusă: „97% dintre oamenii de știință sunt de acord că schimbările climatice” este o farsă artificioasă… iată ce nu v-a spus niciodată presa

Alimente, plante medicinale și suplimente care distrug cancerul – mai sigure și mai eficiente decât medicamentele

Creșteți numărul scăzut de leucocite și funcția imunitară în mod natural

Cardiolog din Arizona răspunde criticilor legate de rujeolă și vaccinuri

Health Ranger anunță servicii de testare a metalelor grele pentru vitamine, plante medicinale, superalimente și suplimente: Cât plumb consumați cu adevărat?

Secrete de sănătate dezvăluite la următoarea NaturalNews Talk Hour

Dependența de mâncare, mai mult decât voința, o boală gravă de care suferă mulți

Ce nu ți-a spus medicul despre intoleranțele alimentare

Big Pharma nu va rezolva niciodată problemele de sănătate ale lumii pentru că face prea mulți bani din boli.

Ouă de zombi modificate genetic de la Bill Gates

Un studiu arată că extracția cu ulei poate trata respirația urât mirositoare

TOTUL ESTE MANICAT: Medicina, știința, alegerile, mass-media, banii, educația, motoarele de căutare, rețelele sociale… trăiți într-un basm inventat.

Astaxantina: Antioxidantul miraculos și nutrientul antiinflamator

Glifosatul ar putea combina cu aluminiul să amplifice problemele neurologice și ale florei intestinale

Experimentarea medicală pe oameni în Statele Unite: adevărata istorie șocantă a medicinei și psihiatriei moderne (1833-1965)

Vaccinul pentavalent ucide copii în India și Vietnam

Remedii uimitoare pe bază de plante din întreaga lume

Un fermier australian care practică agricultura ecologică depune un proces după ce recolta a fost distrusă de contaminarea cu OMG-uri

Popular pe Facebook

538

Dragă Donald Trump: Blocați presa tradițională mincinoasă și recunoașteți presa independentă drept adevărata presă liberă a Americii.

51

Kellogg’s ar avea legături financiare cu omul care finanțează grupurile de stânga care ucid polițiști: George Soros

Delicios0Salvează

diaspora

ImprimareE-mailDistribuie

(NaturalNews) La o conferință a industriei biotehnologice din ianuarie 1999, un reprezentant al Arthur Anderson, LLP a explicat cum a ajutat-o ​​pe Monsanto să-și elaboreze planul strategic. Mai întâi, echipa sa i-a întrebat pe directorii Monsanto cum ar arăta viitorul lor ideal peste 15-20 de ani. Directorii au descris o lume în care 100% din semințele comerciale ar fi modificate genetic și brevetate. Consultanții Anderson au lucrat apoi înapoi de la acest obiectiv și au dezvoltat strategia și tacticile pentru a-l atinge. Aceștia au prezentat companiei Monsanto pașii și procedurile necesare pentru a obține o poziție dominantă în industrie într-o lume în care semințele naturale erau practic dispărute.

 

Aceasta a fost o nouă direcție îndrăzneață pentru Monsanto, care avea nevoie de o schimbare majoră pentru a se distanța de un trecut controversat. Ca și companie chimică, poluaseră peisajul cu unele dintre cele mai otrăvitoare substanțe produse vreodată, contaminaseră practic fiecare om și animal de pe Pământ și fuseseră amendați și condamnați pentru înșelăciune și fapte ilegale. Potrivit unui fost vicepreședinte Monsanto, „Eram disprețuiți de clienții noștri”.

 

Așa că s-au redefinit ca o companie de „științe biologice”, apoi au poluat peisajul cu erbicide toxice, au contaminat fondul genetic pentru toate generațiile viitoare cu plante modificate genetic și au fost amendați și condamnați pentru înșelăciune și fapte ilegale. Purtătorul de cuvânt principal al Monsanto pentru Europa a recunoscut în 1999: „Toată lumea de aici ne urăște”. Acum, restul lumii își dă seama.

 

„Salvarea lumii” și alte minciuni

Relațiile publice ale Monsanto despre organismele modificate genetic (OMG) se bazează în mare parte pe cinci concepte.

 

  1. OMG-urile sunt necesare pentru a hrăni lumea.
  2. OMG-urile au fost testate temeinic și s-au dovedit a fi sigure.
  3. OMG-urile cresc randamentul.
  4. OMG-urile reduc utilizarea substanțelor chimice agricole.
  5. OMG-urile pot fi controlate și, prin urmare, coexistă cu culturile nemodificate genetic.

 

Toate cele cinci sunt mituri pure – minciuni flagrante despre natura și beneficiile acestei tehnologii incipiente. Experiența fostului angajat Monsanto, Kirk Azevedo, ajută la demascarea primelor două minciuni și oferă o perspectivă asupra naturii oamenilor care lucrează la companie.

 

În 1996, Monsanto l-a recrutat pe tânărul Kirk Azevedo pentru a vinde bumbacul lor modificat genetic. Azevedo a acceptat oferta lor nu din cauza creșterii salariale, ci datorită scrierilor CEO-ului Monsanto, Robert Shapiro. Shapiro a pictat o imagine a hrănirii lumii și a curățării mediului cu noua tehnologie a companiei sale. Când a vizitat sediul Monsanto din St. Louis pentru instruirea noilor angajați, Azevedo și-a împărtășit entuziasmul pentru viziunea lui Shapiro în timpul unei întâlniri. Când sesiunea s-a încheiat, un vicepreședinte al companiei l-a luat deoparte și l-a lămurit. „Stai puțin”, i-a spus lui Azevedo. „Ceea ce spune Robert Shapiro este una. Dar ceea ce facem noi este altceva. Suntem aici să facem bani. El este omul de față care spune o poveste. Nici măcar nu înțelegem ce spune.” Azevedo și-a dat seama că lucra pentru „doar o altă companie orientată spre profit” și toate cuvintele elogioase despre a ajuta planeta erau doar o fațadă.

 

Câteva luni mai târziu a avut un alt șoc. Un om de știință al companiei i-a spus că plantele de bumbac Roundup Ready conțineau proteine ​​noi, neintenționate, care rezultaseră din procesul de inserare a genelor. Nu fuseseră efectuate studii de siguranță asupra proteinelor, niciunul nu era planificat, iar plantele de bumbac, care făceau parte din teste pe teren lângă casa lui, erau hrănite cu vite. Azevedo „se temea la acea vreme că unele dintre aceste proteine ​​ar putea fi toxice”.

 

El i-a cerut doctorului responsabil de parcela de testare să distrugă bumbacul în loc să-l dea pentru hrana vitelor, argumentând că până când proteina nu ar fi fost evaluată, laptele sau carnea de vacă ar putea fi dăunătoare. Omul de știință a refuzat. Azevedo i-a abordat pe toți membrii echipei sale de la Monsanto pentru a-și exprima îngrijorarea cu privire la proteina necunoscută, dar nimeni nu a fost interesat. „Am fost oarecum ostracizat”, a spus el. „Odată ce am început să pun la îndoială lucrurile, oamenii au vrut să se distanțeze de mine… Orice lucru care interfera cu avansarea comercializării acestei tehnologii urma să fie dat la o parte.” Azevedo a decis să părăsească Monsanto. El a spus: „Nu voi face parte din acest dezastru”.

 

Trecutul toxic al Monsanto

Azevedo a avut o mică impresie despre caracterul companiei Monsanto. Un verdict într-un proces pronunțat câțiva ani mai târziu a făcut-o mai explicită. Pe 22 februarie 2002, Monsanto a fost găsită vinovată pentru otrăvirea orașului Anniston, Alabama, cu fabrica lor de PCB și mușamalizarea acesteia timp de decenii. Au fost condamnați pentru neglijență, lipsă de respect, suprimarea adevărului, tulburare de cauză, încălcarea proprietății și ultraj. Conform legii din Alabama, a fi vinovat de ultraj necesită de obicei un comportament „atât de scandalos ca caracter și extrem ca grad încât să depășească toate limitele posibile ale decenței, astfel încât să fie considerat atroce și complet intolerabil în societatea civilizată”.(1)

 

Amenda de 700 de milioane de dolari impusă companiei Monsanto a fost în numele locuitorilor din Anniston, ale căror niveluri sanguine de PCB toxici ai companiei Monsanto erau de sute sau mii de ori mai mari decât media. Această substanță chimică producătoare de boli, utilizată ca agenți de răcire și lubrifianți timp de peste 50 de ani, este acum practic omniprezentă în sângele și țesuturile oamenilor și ale faunei sălbatice din întreaga lume. Ken Cook, de la Grupul de Lucru pentru Mediu, afirmă că, pe baza documentelor Monsanto făcute publice în timpul unui proces, compania „a știut adevărul de la bun început. Au mințit în legătură cu el. Au ascuns adevărul de vecinii lor”. Un memoriu Monsanto explică justificarea lor: „Nu ne putem permite să pierdem niciun dolar din afaceri”. Bine ați venit în lumea Monsanto.

 

Infiltrându-se în mințile și birourile guvernului

Pentru a-și obține aprobarea produselor modificate genetic, Monsanto a constrâns, infiltrat și plătit oficiali guvernamentali din întreaga lume. În Indonezia, Monsanto a dat mită și plăți discutabile la cel puțin 140 de oficiali, încercând să obțină acceptarea bumbacului său modificat genetic (MG).(2) În 1998, șase oameni de știință din guvernul canadiene au depus mărturie în fața Senatului că au fost presați de superiori să aprobe rbGH, că documentele au fost furate dintr-un fișet încuiat dintr-un birou guvernamental și că Monsanto le-a oferit o mită de 1-2 milioane de dolari pentru a aproba medicamentul fără teste suplimentare. În India, un oficial a modificat raportul despre bumbacul Bt pentru a crește cifrele de randament în favoarea Monsanto.(3) Și Monsanto pare să-și fi plasat propriii oameni în funcții guvernamentale cheie în India, Brazilia, Europa și în întreaga lume.

 

Semințele modificate genetic ale Monsanto au fost, de asemenea, introduse ilegal în țări precum Brazilia și Paraguay, înainte ca OMG-urile să fie aprobate. Roberto Franco, ministrul adjunct al Agriculturii din Paraguay, recunoaște cu tact: „Este posibil ca [Monsanto], să zicem, să-și fi promovat soiurile și semințele” înainte ca acestea să fie aprobate. „A trebuit să autorizăm semințele modificate genetic pentru că acestea intraseră deja în țara noastră într-un mod, să zicem, neortodox.”

 

În SUA, oamenii de la Monsanto se infiltrează în mod regulat în eșaloanele superioare ale guvernului, iar compania oferă poziții importante funcționarilor atunci când aceștia părăsesc serviciul public. Această ușă rotativă a inclus persoane cheie din Casa Albă, din agențiile de reglementare, chiar și din Curtea Supremă. Monsanto l-a avut de partea sa și pe George Bush Senior, după cum reiese din imaginile cu vicepreședintele Bush la fabrica Monsanto oferind ajutor pentru a-și trece produsele prin birocrația guvernamentală. El spune: „Sunați-mă. Suntem în afacerea «dereg». Poate vă putem ajuta.”

 

Influența Monsanto a continuat în administrația Clinton. Dan Glickman, pe atunci secretar al Agriculturii, spune: „Exista un sentiment general în agro-industrie și în guvernul nostru din SUA că, dacă nu mergeai pas cu pas în favoarea aprobărilor rapide ale produselor biotehnologice, aprobărilor rapide ale culturilor modificate genetic, atunci, cumva, erai anti-știință și anti-progres.” Glickman a rezumat mentalitatea guvernului astfel:

 

„Ceea ce am observat generic la partea pro-biotehnologie a fost atitudinea conform căreia tehnologia era bună și că era aproape imoral să spui că nu era bună, pentru că urma să rezolve problemele rasei umane și să hrănească pe cei flămânzi și să îmbrace pe cei goi… Și s-au investit mulți bani în asta, iar dacă ești împotriva ei, ești luddiți, ești prost. Sincer, aceasta era partea de care se afla guvernul nostru. Fără să ne gândim, am tratat practic această problemă ca pe o problemă comercială, iar ei, oricine ar fi fost «ei», voiau să țină produsul nostru în afara pieței lor. Și erau proști, sau proști, și nu aveau un sistem de reglementare eficient. Exista o retorică de genul acesta chiar și aici, în acest departament. Te simțeai aproape ca un extraterestru, neloial, încercând să prezinți o viziune deschisă asupra unora dintre problemele ridicate. Așa că am rostit, practic, retorica pe care o rosteau toți ceilalți de aici; era scrisă în discursurile mele.”(4)

 

El recunoaște, „când am deschis gura în Administrația Clinton [despre [reglementările laxe privind OMG-urile], am fost puțin pălmuit.”

 

Deturnarea FDA pentru a promova OMG-urile

În SUA, noii aditivi alimentari trebuie să fie supuși unor teste ample, inclusiv studii pe termen lung privind hrana animalelor.(5) Există însă o excepție pentru substanțele considerate „în general recunoscute ca fiind sigure” (GRAS). Statutul GRAS permite comercializarea unui produs fără nicio testare suplimentară. Conform legislației americane, pentru a fi considerată GRAS, substanța trebuie să facă obiectul unui număr substanțial de studii publicate și evaluate de colegi (sau echivalent) și trebuie să existe un consens covârșitor în rândul comunității științifice că produsul este sigur. Alimentele modificate genetic nu aveau niciuna dintre aceste două variante. Cu toate acestea, într-o mișcare care a stabilit un precedent, pe care unii experți o susțin ilegală, în 1992, FDA a declarat că culturile modificate genetic sunt GRAS atâta timp cât producătorii lor declară că sunt. Prin urmare, FDA nu solicită nicio evaluare sau etichetare a siguranței. O companie poate chiar să introducă pe piață un aliment modificat genetic fără a informa agenția.

 

O astfel de abordare indulgentă față de culturile modificate genetic a fost în mare parte rezultatul influenței legendare a Monsanto asupra guvernului american. Conform New York Times , „Ceea ce Monsanto și-a dorit de la Washington, Monsanto și, prin extensie, industria biotehnologiei a primit… Când compania a decis brusc că trebuie să renunțe la reglementări și să accelereze lansarea alimentelor sale pe piață, Casa Albă a implementat rapid o politică neobișnuit de generoasă de autocontrol.” Potrivit Dr. Henry Miller, care a avut un rol de conducere în problemele de biotehnologie la FDA din 1979 până în 1994, „În acest domeniu, agențiile guvernamentale americane au făcut exact ceea ce le-au cerut și le-au spus marile afaceri agricole să facă.”

 

Persoana care a supravegheat dezvoltarea politicii FDA privind OMG-urile a fost comisarul adjunct pentru politici, Michael Taylor, a cărui poziție fusese creată special pentru el în 1991. Înainte de aceasta, Taylor a fost avocat extern atât pentru Monsanto, cât și pentru Consiliul pentru Biotehnologie Alimentară. După ce a lucrat la FDA, a devenit vicepreședinte al Monsanto. Acum este din nou la FDA, în calitate de țar al siguranței alimentare din SUA.

 

Acoperirea pericolelor pentru sănătate

Politica supravegheată de Taylor în 1992 trebuia să creeze impresia că efectele neintenționate ale culturilor modificate genetic nu reprezintă o problemă. Altfel, statutul lor GRAS ar fi subminat. Însă memorandumurile interne făcute publice în urma unui proces au arătat că consensul covârșitor în rândul oamenilor de știință ai agenției era că culturile modificate genetic pot avea efecte secundare imprevizibile, greu de detectat. Diverse departamente și experți au explicat în detaliu aceste aspecte, enumerând alergiile, toxinele, efectele nutriționale și noile boli ca probleme potențiale. Aceștia au îndemnat superiorii să solicite studii de siguranță pe termen lung.(6) În ciuda avertismentelor, potrivit avocatului de interes public Steven Druker, care a studiat dosarele interne ale FDA, „Referințele la efectele negative neintenționate ale bioingineriei au fost șterse progresiv din versiunile preliminare ale declarației de politică (în ciuda protestelor oamenilor de știință din agenție)”.(7)

 

Microbiologul FDA, Louis Pribyl, a scris despre politică: „Ce s-a întâmplat cu elementele științifice ale acestui document? Fără o bază științifică solidă pe care să se sprijine, acesta devine un document general, de tip «Ce trebuie să fac pentru a evita problemele»… Va arăta și probabil va fi doar un document politic… Se citește foarte pro-industrie, în special în domeniul efectelor neintenționate”.(8)

 

Preocupările oamenilor de știință de la FDA nu numai că au fost ignorate, dar însăși existența lor a fost negată. Luați în considerare nota privată care rezumă opiniile FDA, care afirma: „Procesele de inginerie genetică și de ameliorare tradițională sunt diferite și, potrivit experților tehnici din cadrul agenției, acestea duc la riscuri diferite”.(9) Comparați aceasta cu declarația oficială de politică emisă de Taylor, fostul avocat al Monsanto: „Agenția nu are cunoștință de nicio informație care să arate că alimentele derivate prin aceste noi metode diferă de alte alimente într-un mod semnificativ sau uniform”.(10) Pe baza acestei afirmații false, FDA nu impune testarea siguranței alimentelor modificate genetic.

 

Evaluări false de siguranță

 

Monsanto participă la un proces de consultare voluntară cu FDA, care este ridiculizat de critici ca fiind un exercițiu lipsit de sens. Monsanto prezintă orice informații dorește, iar FDA nu efectuează și nu comandă niciun studiu propriu. Fostul om de știință al EPA, Doug Gurian-Sherman, care a analizat înregistrările de evaluare ale FDA obținute prin Legea privind libertatea informației, spune că procesul de consultare al FDA „ratează erori evidente în rezumatele datelor transmise de companii, oferă îndrumări insuficiente privind testarea și nu necesită date suficient de detaliate pentru a permite FDA să se asigure că culturile modificate genetic sunt sigure pentru consum”.(11)

 

Dar acesta nu este scopul exercițiului. FDA nu aprobă de fapt culturile și nu le declară sigure. Aceasta este treaba Monsanto! La sfârșitul consultării, FDA emite o scrisoare în care se precizează:„Pe baza evaluării siguranței și nutriției pe care ați efectuat-o, înțelegem că Monsanto a concluzionat că produsele din porumb derivate din acest nou soi nu sunt semnificativ diferite în ceea ce privește compoziția, siguranța și alți parametri relevanți față de porumbul existent în prezent pe piață și că porumbul modificat genetic nu ridică probleme care ar necesita o revizuire prealabilă introducerii pe piață sau o aprobare din partea FDA… După cum știți, este responsabilitatea Monsanto să se asigure că alimentele comercializate de firmă sunt sigure, sănătoase și în conformitate cu toate cerințele legale și de reglementare aplicabile.”(12)

 

Academia Națională de Științe și chiar Societatea Regală din Londra, care este pro-modificată genetic(13), descriu sistemul american ca fiind inadecvat și defectuos. Redactorul prestigioasei reviste Lancet a declarat: „Este uimitor că Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA nu și-a schimbat poziția față de alimentele modificate genetic, adoptată în 1992… Guvernele nu ar fi trebuit niciodată să permită aceste produse în lanțul alimentar fără a insista asupra unor teste riguroase pentru efectele asupra sănătății.”(14)

 

Un motiv evident pentru inflexibilitatea FDA este că aceasta este însărcinată oficial atât cu reglementarea produselor biotehnologice, cât și cu promovarea acestora – un conflict clar. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care FDA nu impune etichetarea obligatorie a alimentelor modificate genetic. Aceasta ignoră dorințele a 90% dintre cetățenii americani pentru a sprijini interesele economice ale Monsanto și ale celorlalte patru companii de alimente modificate genetic.

 

Studiile Monsanto sunt secrete, inadecvate și eronate

Studiile industriale nepublicate, prezentate autorităților de reglementare, sunt de obicei ținute secrete pe baza afirmației că sunt „informații comerciale confidențiale”. Societatea Regală a Canadei este una dintre numeroasele organizații care condamnă această practică. Grupul lor de experți a solicitat transmiteri „complet transparente”, „deschise revizuirii complete de către colegii științifici”. Aceștia au scris: „Evaluarea inter pares și coroborarea independentă a rezultatelor cercetării sunt axiome ale metodei științifice și fac parte din însăși semnificația obiectivității și neutralității științei.”(15)

 

Ori de câte ori transmiterile private ale Monsanto sunt făcute publice prin procese sau cereri în temeiul Legii privind libertatea informației, devine clar de ce beneficiază de secret. Calitatea cercetărilor lor este adesea jalnică și nu ar rezista niciodată evaluării inter pares. În decembrie 2009, de exemplu, o echipă de cercetători independenți a publicat un studiu care analiza datele brute din trei studii Monsanto pe șobolani. Când au folosit metode statistice adecvate, au descoperit că cele trei soiuri de porumb modificat genetic au provocat toxicitate la nivelul ficatului și rinichilor, precum și modificări semnificative în alte organe.(16) Studiile Monsanto, desigur, au susținut că cercetarea nu a arătat nicio problemă. Autoritățile de reglementare au crezut Monsanto, iar porumbul se află deja în aprovizionarea noastră cu alimente.

 

Monsanto manipulează cercetările pentru a trece cu vederea pericolele

(17)

Monsanto are multă experiență în a-și ascunde cercetările și pericolele. De exemplu, au fabricat infamul Agent Orange, defoliantul care cauzează cancer și malformații congenitale, pulverizat în Vietnam. Acesta a contaminat peste trei milioane de civili și militari. Dar, potrivit lui William Sanjour, care a condus Divizia de Deșeuri Toxice a Agenției pentru Protecția Mediului, „mii de veterani nu au primit beneficii” deoarece „studiile Monsanto au arătat că dioxina [ingredientul principal din Agent Orange] nu era cancerigen pentru oameni”. Dar colegul său de la EPA a descoperit că Monsanto ar fi falsificat datele din studiile lor. Sanjour spune: „Dacă ar fi fost făcute corect, [studiile] ar fi ajuns exact la rezultatul opus”.

 

Iată câteva exemple de modificare a adevărului despre produsele modificate genetic ale Monsanto:

 

  • Când fermierii de lactate injectează vacile cu hormon de creștere bovin modificat genetic (rbGH), o cantitate mai mare de hormon de creștere bovin ajunge în lapte. Pentru a atenua temerile, FDA a susținut că pasteurizarea distruge 90% din hormon. În realitate, cercetătorii acestui medicament (deținut pe atunci de Monsanto) au pasteurizat laptele de 120 de ori mai mult decât în ​​mod normal. Dar au distrus doar 19%. Așa că au adăugat în lapte o cantitate uriașă de hormon de creștere suplimentar și apoi au repetat pasteurizarea îndelungată. Numai în aceste condiții artificiale au reușit să distrugă 90%.

 

  • Pentru a demonstra că injecțiile cu rbGH nu interferează cu fertilitatea vacilor, se pare că Monsanto a adăugat în secret în studiul lor vaci care erau gestante ÎNAINTE de injecție.

 

  • Medicul veterinar FDA, Richard Burroughs, a declarat că cercetătorii Monsanto au eliminat din studii vacile bolnave, pentru a face medicamentul să pară mai sigur.

 

  • Richard Burroughs a comandat mai multe teste pentru rbGH decât își dorea industria și superiorii i-au spus că încetinește aprobarea. A fost concediat, iar testele sale anulate. Denunțătorii rămași din cadrul FDA au fost nevoiți să scrie o scrisoare anonimă Congresului, plângându-se de fraudă și conflict de interese în cadrul agenției. Aceștia s-au plâns de un om de știință de la FDA care a crescut arbitrar nivelurile admise de antibiotice din lapte de 100 de ori, pentru a facilita aprobarea rbGH. Ea tocmai devenise șefa unui departament al FDA care evalua cercetarea pe care o făcuse recent pe vremea când era angajată la Monsanto.

 

  • Un alt fost om de știință de la Monsanto a declarat că, după ce oamenii de știință ai companiei au efectuat studii de siguranță asupra hormonului de creștere bovin, toți trei au refuzat să mai bea lapte, cu excepția cazului în care acesta era organic și, prin urmare, nu era tratat cu medicamentul. Se temeau de creșterea substanțială a factorului de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1) în laptele tratat cu medicamentul. IGF-1 este un factor de risc semnificativ pentru cancer.

 

  • Când cercetătorii independenți au publicat în iulie 1999 un studiu care arăta că soia modificată genetic de la Monsanto conține cu 12-14% mai puțini fitoestrogeni care combat cancerul, Monsanto a răspuns cu propriul studiu, concluzionând că nivelurile de fitoestrogen din soia variază prea mult pentru a efectua măcar o analiză statistică. Cercetătorii nu au dezvăluit însă că au instruit laboratorul să utilizeze o metodă de detectare învechită – una care a fost predispusă la rezultate extrem de variabile.

 

  • Pentru a demonstra că proteina modificată genetic se descompune rapid în timpul digestiei simulate, Monsanto folosește de mii de ori mai multe enzime digestive și un acid mult mai puternic decât recomandă Organizația Mondială a Sănătății.

 

  • Monsanto a declarat autorităților de reglementare guvernamentale că proteina modificată genetic produsă în porumbul lor modificat genetic cu conținut ridicat de lizină era sigură pentru oameni, deoarece se găsește și în sol. Aceștia au susținut că, deoarece oamenii consumă reziduuri mici de sol pe fructe și legume, proteina are un istoric sigur ca parte a dietei umane. Cantitatea reală de proteină din porumb modificat genetic pe care un cetățean american obișnuit ar consuma-o, dacă tot porumbul său ar fi din varietatea Monsanto, ar fi „de aproximativ 30 de miliarde până la patru trilioane de ori” cantitatea consumată în mod normal în reziduurile din sol. Pentru o expunere echivalentă, oamenii ar trebui să consume până la 22.000 de kilograme de sol în fiecare secundă a fiecărei zile .

 

  • Porumbul cu conținut ridicat de lizină de la Monsanto avea, de asemenea, niveluri neobișnuite ale mai multor componente nutriționale, cum ar fi proteinele și fibrele. În loc să-l compare cu porumbul normal, ceea ce ar fi relevat această disparitate semnificativă, Monsanto a comparat porumbul lor modificat genetic cu soiuri de porumb obscure, care erau, de asemenea, mult în afara intervalului normal exact pe aceste valori . Pe această bază, Monsanto a putut susține că nu au existat diferențe semnificative statistic în conținutul de porumb modificat genetic.

 

Metodele utilizate de Monsanto pentru a ascunde problemele sunt variate și numeroase. De exemplu, cercetătorii:

 

  • Folosesc animale cu greutăți inițiale variate, pentru a împiedica detectarea modificărilor legate de alimente;
  • Mențin studiile privind hrănirea scurte, pentru a rata impactul pe termen lung;
  • Testați boabe de soia Roundup Ready care nu au fost niciodată stropite cu Roundup — așa cum se întâmplă întotdeauna în condiții reale;
  • Evitați hrănirea animalelor cu cultura modificată genetic, ci administrați-le în schimb o singură doză de proteină modificată genetic produsă din bacterii modificate genetic;
  • Folosiți prea puțini subiecți pentru a obține semnificație statistică;
  • Utilizați metode statistice slabe sau nepotrivite sau omiteți să menționați metodele statistice sau să includeți date esențiale; și
  • Utilizați tehnici de detectare insensibile — sortite eșecului. Studiul

 

Monsanto din 1996 din Journal of Nutrition , care a fost articolul lor de temelie pentru „dovedirea” faptului că soia modificată genetic era sigură, oferă o mulțime de exemple de metode trucate cu măiestrie.

 

  • Cercetătorii au testat soia modificată genetic pe animale mature, nu pe cele tinere, mai sensibile. Expertul în siguranța OMG-urilor, Arpad Pusztai, spune că animalele mai în vârstă „ar fi trebuit să fie emaciate sau otrăvite pentru a se observa ceva”.

 

  • Organele nu au fost niciodată cântărite.

 

  • Soia modificată genetic a fost diluată de până la 12 ori, ceea ce, potrivit unei analize a experților, „ar asigura probabil că nu ar apărea orice posibile efecte nedorite ale OMG-urilor”.

 

  • Cantitatea de proteine ​​din furaje a fost „artificial prea mare”, ceea ce ar masca impactul negativ al soiei.

 

  • Probele au fost colectate din diferite locații și condiții, ceea ce a făcut aproape imposibil ca diferențele de compoziție să fie semnificative statistic.

 

  • Datele din singura comparație alăturată au fost eliminate din studiu și nu au fost niciodată publicate. Când au fost recuperate ulterior, au dezvăluit că soia modificată genetic de la Monsanto avea niveluri semnificativ mai scăzute de constituenți importanți (de exemplu, proteine, un acid gras și fenilalanină, un aminoacid esențial) și că făina de soia modificată genetic prăjită avea aproape dublul cantității de lectină – care interferează cu capacitatea organismului de a asimila nutrienții. Mai mult, cantitatea de inhibitor de tripsină, un alergen cunoscut din soia, a fost de până la șapte ori mai mare în soia modificată genetic, gătită, comparativ cu un test de control gătit, non-modificat genetic. Monsanto și-a numit studiul „Compoziția semințelor de soia tolerante la glifosat este echivalentă cu cea a soiei convenționale”.

 

O lucrare publicată în Nutrition and Health a analizat toate studiile de hrănire evaluate de colegi pe alimente modificate genetic începând cu 2003. Nu a fost o surpriză faptul că studiul Monsanto din Journal of Nutrition , împreună cu celelalte patru studii de hrănire a animalelor evaluate de colegi care au fost „efectuate mai mult sau mai puțin în colaborare cu companii private”, nu au raportat efecte negative ale dietei modificate genetic. „Pe de altă parte”, au scris ei, „au fost raportate efecte adverse (dar nu explicate) în [cele cinci] studii independente”. Ei au adăugat: „Este remarcabil faptul că toate aceste efecte au fost observate după hrănire timp de doar 10 până la 14 zile.”(18)

 

Un fost om de știință de la Monsanto își amintește cum colegii încercau să rescrie un studiu privind hrănirea animalelor modificate genetic, pentru a ascunde efectele negative. Dar uneori, când rezultatele studiilor sunt în mod evident dăunătoare, Monsanto pur și simplu minte. Studiul Monsanto asupra Roundup, de exemplu, a arătat că, la 28 de zile de la aplicare, doar 2% din erbicidul lor se descompusese. Cu toate acestea, au promovat erbicidul ca fiind „biodegradabil”, „lasă solul curat” și „respectă mediul”. Aceste afirmații au fost declarate false și ilegale de judecătorii atât din SUA, cât și din Franța. Compania a fost obligată să elimine „biodegradabil” de pe etichetă și să plătească o amendă.

 

Monsanto atacă etichetarea, democrația locală și relatările de presă

  • Pe 3 iulie 2003, Monsanto a dat în judecată compania de lactate Oakhurst, deoarece etichetele acestora menționa „Angajamentul fermierilor noștri: fără hormoni de creștere artificiali”. În cele din urmă, Oakhurst a ajuns la o înțelegere cu Monsanto, acceptând să includă o propoziție pe cutiile lor care să precizeze că, potrivit FDA, nu s-a demonstrat nicio diferență semnificativă între laptele derivat de la vacile tratate cu rbGH și cele netratate cu rbGH. Afirmația nu este adevărată. Oamenii de știință de la FDA au recunoscut creșterea IGF-1, hormonul de creștere bovin, antibioticele și puroiul, în laptele provenit de la vacile tratate. Cu toate acestea, propoziția înșelătoare fusese scrisă cu ani mai devreme de comisarul adjunct pentru politici al FDA, Michael Taylor, cel care a fost anterior avocat extern al Monsanto și, mai târziu, vicepreședinte al acestora.

 

  • Firma de relații publice a Monsanto a creat un grup numit Dairy Coalition, care a presat editorii de la USA Today , Boston Globe , New York Times și alții să limiteze relatările negative despre rbGH.

 

  • Un avocat al Monsanto a scris o scrisoare către Fox TV, promițând consecințe grave dacă postul de televiziune difuza un reportaj în patru părți despre rbGH. Emisiunea a fost în cele din urmă anulată.

 

  • O carte critică la adresa alimentelor modificate genetic ale Monsanto era la trei zile distanță de publicare. O scrisoare de amenințare din partea avocatului Monsanto a obligat mica editură să anuleze publicarea.

 

  • 14.000 de exemplare ale revistei Ecologist dedicate expunerii Monsanto au fost distruse de tipografie din cauza temerilor unui proces.

 

  • După ce o inițiativă la vot din California a stabilit comitatul Mendocino ca zonă fără OMG – unde plantarea OMG-urilor este ilegală, Monsanto și alții s-au organizat pentru a promova legi în 14 state care interzic declararea unor zone similare de către orașe și comitate.

 

Promisiunile Monsanto de îmbogățire nu se îndeplinesc.

Susținătorii biotehnologiei au curtat politicienii, susținând că noua lor tehnologie este calea către îmbogățire pentru orașul, statul sau națiunea lor. „Această idee că atragi biotehnologia în comunitatea ta pentru a-i salva economia este ridicolă”, a spus Joseph Cortright, un economist din Oregon, co-autor al unui raport pe această temă. „Acesta este un virus al ideilor rele care a cuprins guvernatori, primari și oficiali pentru dezvoltare economică.”(19) Într-adevăr, The Wall Street Journal a observat: „Nu numai că industria biotehnologică a generat randamente financiare negative timp de decenii, dar, în general, își sapă groapa și mai adânc în fiecare an.”(20) Associated Press spune că „rămâne o industrie de nișă, care pierde bani.”(21)

 

Nicăieri în lumea biotehnologiei virusul ideilor rele nu este mai toxic decât în ​​aplicarea sa la plantele modificate genetic. Nu numai că tehnologia nu oferă rezultate suficiente, dar împovărează constant guvernele și sectoare întregi cu pierderi și probleme.

 

Sub prima administrație Bush, de exemplu, Consiliul pentru Competitivitate al Casei Albe a ales să accelereze alimentele modificate genetic în speranța că acest lucru va consolida economia și va face produsele americane mai competitive în străinătate. S-a întâmplat exact opusul. Exporturile de porumb americane către Europa au fost practic eliminate, cu 99,4%. Asociația Americană a Cultivatorilor de Porumb (ACGA) a calculat că introducerea porumbului modificat genetic a cauzat o scădere a prețurilor la porumb cu 13 până la 20%.(22) Directorul lor general a declarat: „ACGA consideră că se datorează o explicație miilor de fermieri americani cărora li s-a spus să aibă încredere în această tehnologie, dar care acum văd prețurile lor scăzând la niveluri istorice scăzute, în timp ce alte țări exploatează vulnerabilitatea SUA și își elimină clienții de export unul câte unul.”(23) Vânzările de soia din SUA au scăzut, de asemenea, din cauza conținutului de OMG.

 

Potrivit lui Charles Benbrook, doctor în filosofie, fost director executiv al Consiliului pentru Agricultură al Academiei Naționale de Științe, piețele închise și prețurile reduse au obligat guvernul federal să plătească încă 3 până la 5 miliarde de dolari în fiecare an.(24) El spune că cultivatorii au fost menținuți pe linia de plutire doar prin creșterea uriașă a subvențiilor.(25)

 

În loc să retragă sprijinul pentru culturile modificate genetic eșuate, guvernul SUA a fost convins de Monsanto și de alții că cheia succesului este de a forța deschiderea piețelor străine pentru OMG-uri. Dar multe națiuni se clatină și sub promisiunea falsă a OMG-urilor.

 

Canada se prăbușește la GM

Când Canada a devenit singurul producător major care a adoptat canola modificată genetic în 1996, acest lucru a dus la un dezastru. Piața UE, care plătea prețuri premium și care a preluat aproximativ o treime din exporturile de canola ale Canadei în 1994 și o pătrime în 1995, a oprit toate importurile din Canada până în 1998. Canola modificată genetic a fost deviată către piața chineză, care avea prețuri mici. Nu numai că prețurile canolai canadiană au scăzut la un minim record,(26) dar Canada și-a pierdut chiar și exporturile de miere din UE din cauza contaminării cu polen modificat genetic.

 

Australia a beneficiat semnificativ de pe urma nebuniei Canadei. Până în 2006, UE cumpăra 38% din exporturile de canola ale Australiei.(27) Cu toate acestea, angajații Monsanto din Australia au susținut că canola modificată genetic era modalitatea de a deveni mai competitivi. Aceștia le-au spus fermierilor că canola Roundup Ready va produce cu până la 30% mai mult. Dar când un investigator a analizat cele mai bune randamente de testare de pe site-ul web al Monsanto, acestea erau cu 17% sub randamentul mediu național de canola. Când acest lucru a fost făcut public, cifrele au dispărut rapid de pe site-ul Monsanto. Două state australiene au permis utilizarea rapiței modificate genetic și, într-adevăr, acestea suferă din cauza pierderii piețelor externe.

 

În Australia și în alte părți, fermierii nemodificați genetic au de suferit și ei. Prețurile de piață scad, iar fermierii cheltuiesc mai mult pentru a instala sisteme de segregare, testare OMG, zone tampon și canale separate de depozitare și transport pentru a încerca să se mențină pe piețele non-OMG. Chiar și așa, riscă contaminarea și pierderea primelor.

 

Fermierii modificați genetic nu câștigă sau nu produc mai mult

Monsanto a avut destul de mult succes în a convinge fermierii că culturile modificate genetic sunt cheia către randamente mai mari și profituri mai mari. Încă auziți această retorică la Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA). Dar un raport USDA din 2006 „nu a putut găsi impacturi financiare pozitive nici la nivel de câmp, nici la nivelul întregii ferme” pentru adoptarea porumbului Bt și a soiei Roundup Ready. Aceștia au spus: „Poate cea mai mare problemă ridicată de aceste rezultate este cum să explicăm adoptarea rapidă a culturilor [modificate genetic] atunci când impactul financiar asupra fermelor pare a fi mixt sau chiar negativ.”(28)

 

În mod similar, Uniunea Națională a Fermierilor din Canada (NFU) afirmă categoric: „Afirmația că semințele modificate genetic fac fermele noastre mai profitabile este falsă.”(29) Veniturile agricole nete din Canada au scăzut vertiginos de la introducerea canolei modificate genetic, ultimii cinci ani fiind cei mai grei din istoria Canadei.

 

În ciuda numeroaselor afirmații publicitare conform cărora culturile modificate genetic cresc randamentul, cultura medie modificată genetic de la Monsanto reduce randamentul. Acest lucru a fost confirmat de cea mai cuprinzătoare evaluare pe această temă, realizată de Uniunea Oamenilor de Știință Îngrijorați în 2009. Numită „Eșecul randamentului” , raportul a demonstrat că, în ciuda anilor de încercări, culturile modificate genetic produc mai puține recolte decât omologii lor nemodificați genetic. Chiar și raportul USDA din 2006 afirma că „culturile modificate genetic disponibile în prezent nu cresc potențialul de randament al unui soi hibrid… De fapt, randamentul poate chiar scădea dacă soiurile utilizate pentru a purta genele tolerante la erbicide sau rezistente la insecte nu sunt soiurile cu cel mai mare randament”.(30)

 

Fermierii americani se așteptau la randamente mai mari cu soia Roundup Ready, dar studii independente confirmă o pierdere de randament de 4 până la 11%.(31) Randamentele soiei braziliene sunt, de asemenea, în scădere de când au fost introduse soiurile Roundup Ready.(32) În Canada, un studiu a arătat un randament cu 7,5 % mai mic cu canola Roundup Ready.(33)

 

Uniunea Națională a Fermierilor din Canada (NFU) a observat: „Managerii corporativi și guvernamentali au cheltuit milioane încercând să-i convingă pe fermieri și pe alți cetățeni de beneficiile culturilor modificate genetic (MG). Dar acest efort uriaș de relații publice nu a reușit să ascundă adevărul: culturile modificate genetic nu oferă beneficiile promise; ele creează numeroase probleme, costuri și riscuri… Ar fi prea generos chiar și să numim culturile modificate genetic o soluție în căutarea unei… problemă: Aceste culturi nu au reușit să ofere soluții semnificative.” (34)

 

Utilizarea erbicidelor este în creștere din cauza OMG-urilor

Monsanto s-a lăudat că tehnologia lor Roundup Ready va reduce erbicidele, dar în același timp construiau noi fabrici Roundup pentru a satisface creșterea anticipată a cererii. Au reușit. Conform datelor USDA, cantitatea de erbicid utilizată în SUA a crescut cu 382,6 milioane de livre în 13 ani. Soia Roundup Ready de la Monsanto a reprezentat 92% din creșterea totală. Din cauza proliferării buruienilor rezistente la Roundup, utilizarea erbicidelor se accelerează rapid. Din 2007 până în 2008, erbicidul utilizat pe culturile modificate genetic tolerante la erbicide a crescut vertiginos cu 31,4%.(35) În plus, deoarece buruienile nu răspund la Roundup, fermierii se bazează și pe pesticide mai toxice, cum ar fi 2,4-D, extrem de otrăvitor.

 

Contaminarea are loc

În ciuda asigurărilor Monsanto că nu va fi o problemă, contaminarea a reprezentat o dificultate constantă și adesea copleșitoare pentru comercianții de semințe, fermieri, producători și chiar pentru sectoare alimentare întregi. Industria biotehnologică recomandă zone tampon între câmpuri, dar acestea nu au fost competente pentru a proteja plantele nemodificate genetic, organice sau sălbatice de OMG-uri. Un studiu din Marea Britanie a arătat că polenizarea încrucișată a rapiței are loc până la 26 km distanță.(36)

 

Dar polenizarea este doar una dintre numeroasele modalități prin care se produce contaminarea. Există, de asemenea, mișcarea semințelor din cauza vremii și a insectelor, amestecarea culturilor în timpul recoltării, transportului și depozitării și, foarte des, eroarea umană. Contaminarea în America de Nord este atât de mare încât este dificil pentru fermieri să obțină semințe pure nemodificate genetic. În Canada, un studiu a constatat că 32 din 33 de semințe de rapiță nemodificate genetic certificate au fost contaminate.(37) Majoritatea semințelor de soia, porumb și rapiță nemodificate genetic testate în SUA conțineau, de asemenea, OMG-uri.(38)

 

Contaminarea poate fi foarte costisitoare. Porumbul StarLink – neaprobat pentru consumul uman – a ajuns în rezervele alimentare ale SUA în anul 2000, iar prețul estimat a fost de 1 miliard de dolari. Costul final al contaminării cu orez modificat genetic în SUA în 2006 ar putea fi chiar mai mare.

 

Înșelăciune mortală în India

Monsanto a difuzat o serie de postere intitulată „POVEȘTI ADEVĂRATE ALE FERMIERILOR CARE AU SEMĂNAT BUMBAC BT”. Unul dintre ele prezenta un fermier care pretindea că obține beneficii mari, dar când anchetatorii l-au găsit, s-a dovedit a fi un vânzător de țigări, nu un fermier. Un alt poster susținea că producțiile fermierului din imagine erau de patru ori mai mari decât cele obținute de el în realitate. Un poster arăta un fermier stând lângă un tractor, sugerând că vânzările de bumbac Bt i-au permis să îl cumpere. Dar fermierului nu i s-a spus niciodată la ce urma să fie folosită fotografia și a spus că, cu producțiile obținute cu Bt, „nu aș putea cumpăra nici măcar două anvelope de tractor”.

 

Pe lângă postere, comercianții de bumbac ai Monsanto foloseau dansatoare, actori celebri de la Bollywood, chiar și lideri religioși pentru a-și promova produsele. Unele reclame din ziare arătau ca niște știri și prezentau rude ale vânzătorilor de semințe care pretindeau că sunt mulțumiți de Bt. Uneori, pesticide gratuite erau oferite odată cu semințele, iar unii fermieri care au ajutat la publicitate primeau semințe gratuite.

 

Oamenii de știință au publicat un studiu care susținea că bumbacul Monsanto a crescut producțiile în India cu 70 până la 80%. Însă au folosit doar date din testele de teren furnizate de Monsanto. Randamentele reale se dovedesc a fi destul de diferite:

 

  • India News (39) a raportat studii care arată o pierdere de aproximativ 18%.

 

  • Un studiu independent din Andhra Pradesh „realizat pe tot parcursul sezonului, continuu, timp de trei ani, în 87 de sate” a arătat că cultivarea bumbacului Bt a costat cu 12% mai mult, a produs un randament cu 8,3% mai mic, iar randamentele pe parcursul a trei ani au fost cu 60% mai mici.(40)

 

  • Un alt raport a identificat o pierdere de randament în districtul Warangal de 30 până la 60%. Raportul oficial, însă, a fost falsificat. Directorul adjunct local pentru agricultură a confirmat la 1 februarie 2005 că cifrele privind randamentul au fost crescute în secret de 2,7 ori mai mari decât cele raportate de ferme. Odată ce statul Andhra Pradesh a calculat toate randamentele reale, aceștia au cerut aproximativ 10 milioane de dolari americani de la Monsanto pentru a compensa pierderile suferite de fermieri. Monsanto a refuzat.

 

În contrast puternic cu cercetările independente efectuate de agronomi, Monsanto a comandat studii de către agenții de cercetare de piață . Unul, de exemplu, a susținut o reducere de patru ori mai mare decât utilizarea pesticidelor, de 12 ori mai mare decât randamentul real și de 100 de ori mai mare decât profitul real.(41)

 

În Andhra Pradesh, unde 71% dintre fermierii care au folosit bumbac Bt au suferit pierderi financiare, fermierii au atacat biroul comerciantului de semințe și chiar „i-au blocat pe reprezentanții Mahyco Monsanto în satele lor”, până când poliția i-a salvat.(42)

 

În ciuda pierderilor mari și a randamentelor nesigure, Monsanto a eliminat cu abilitate disponibilitatea semințelor de bumbac nemodificate genetic în multe regiuni din India, forțând fermierii să cumpere soiurile acestora.

 

Fermierii se împrumută masiv și la dobânzi mari pentru a plăti de patru ori prețul soiurilor modificate genetic, împreună cu substanțele chimice necesare cultivării lor. Când bumbacul Bt are rezultate slabe și nici măcar nu își poate achita datoria, fermierii disperați recurg la sinucidere, adesea consumând pesticide neutilizate. Într-o regiune, peste trei cultivatori de bumbac Bt își iau viața în fiecare zi. UK Daily Mail estimează că numărul total de sinucideri legate de bumbacul Bt din India este uimitor, 125.000.

 

Recomandări ale medicilor: fără alimente modificate genetic

O tragedie și mai mare ar putea fi daunele provocate de alimentele modificate genetic, produse de Monsanto. Academia Americană de Medicină a Mediului (AAEM) a cerut tuturor medicilor să prescrie diete fără alimente modificate genetic tuturor pacienților.(43) Aceștia au solicitat un moratoriu asupra OMG-urilor, studii independente pe termen lung și etichetare. Aceștia au declarat: „Mai multe studii pe animale indică riscuri grave pentru sănătate asociate cu alimentele modificate genetic”, inclusiv infertilitate, probleme imunitare, îmbătrânire accelerată, reglarea insulinei și modificări ale organelor majore și ale sistemului gastrointestinal. „Există mai mult decât o asociere întâmplătoare între alimentele modificate genetic și efectele adverse asupra sănătății. Există o cauzalitate…”

 

Fosta președintă a AAEM, Dr. Jennifer Armstrong, spune: „Medicii probabil observă efectele la pacienții lor, dar trebuie să știe cum să pună întrebările corecte.” Renumitul biolog Pushpa M. Bhargava consideră că OMG-urile contribuie major la deteriorarea sănătății în America.

 

Femeile însărcinate și bebelușii sunt expuși unui risc ridicat

Alimentele modificate genetic sunt deosebit de periculoase pentru mamele însărcinate și copiii. După ce soia modificată genetic a fost hrănită cu femele de șobolan, majoritatea puiilor lor au murit – comparativ cu 10% decese în rândul grupului de control hrănit cu soia naturală.(44) Puii hrăniți cu soia modificată genetic erau mai mici și posibil infertili.(45)

 

Testiculele șobolanilor hrăniți cu soia modificată genetic s-au schimbat de la rozul normal la albastru închis.(46) Șoarecii hrăniți cu soia modificată genetic aveau spermatozoizi tineri modificați.(47) Embrionii șoarecilor părinți hrăniți cu soia modificată genetic aveau ADN-ul modificat.(48) Și șoarecii hrăniți cu porumb modificat genetic au avut pui mai puțini și mai mici.(49)

 

În Haryana, India, majoritatea bivolilor care au mâncat semințe de bumbac modificate genetic au avut complicații reproductive, cum ar fi nașteri premature, avorturi și infertilitate; mulți viței au murit. Aproximativ două duzini de fermieri din SUA au declarat că mii de porci au devenit sterili din anumite soiuri de porumb modificat genetic. Unii au avut sarcini false; alții au născut pungi cu apă. Vacile și taurii au devenit, de asemenea, infertili.(50)

 

În SUA, incidența copiilor cu greutate mică la naștere, infertilitatea și mortalitatea infantilă sunt în creștere.

 

Alimente care produc otravă

Porumbul și bumbacul modificate genetic de la Monsanto sunt concepute pentru a produce un pesticid încorporat numit toxină Bt – produs din bacteria din sol Bacillus thuringiensis . Când insectele mușcă planta, otrava le deschide stomacul și o ucide. Fermierii ecologici și alții folosesc spray-uri naturale cu bacterii Bt pentru controlul insectelor, așa că Monsanto susține că toxina Bt trebuie să fie sigură.

 

Cu toate acestea, toxina Bt produsă în plantele modificate genetic este de mii de ori mai concentrată decât spray-ul natural Bt, este conceput să fie mai toxic,(51) are proprietăți de alergen și nu poate fi spălată de pe plantă.

 

Mai mult, studiile confirmă că până și spray-ul natural mai puțin toxic poate fi dăunător. Când a fost dispersat cu avionul pentru a ucide moliile țigănești în Washington și Vancouver, aproximativ 500 de persoane au raportat simptome alergice sau asemănătoare gripei.(52)(53) Aceleași simptome sunt raportate acum de lucrătorii agricoli care manipulează bumbac Bt în toată India.(54)

 

OMG-urile provoacă reacții imune

Expertul în siguranța OMG-urilor, Arpad Pusztai, afirmă că modificările stării imunitare sunt „o caracteristică constantă a tuturor studiilor [pe animale]”.(55) De la cercetările proprii ale Monsanto până la studiile finanțate de guvern, rozătoarele hrănite cu porumb Bt au avut reacții imunitare semnificative.(56)(57)

 

La scurt timp după ce soia modificată genetic a fost introdusă în Regatul Unit, alergiile la soia au crescut vertiginos cu 50%. Alergologul din Ohio, Dr. John Boyles, spune: „Obișnuiam să testez pentru alergii la soia tot timpul, dar acum că soia este modificată genetic, este atât de periculoasă încât le spun oamenilor să nu o mănânce niciodată”.

 

Soia și porumbul modificate genetic conțin proteine ​​noi cu proprietăți alergenice,(58) iar soia modificată genetic are de până la șapte ori mai mult dintr-un alergen de soia cunoscut.(59) Poate că epidemia de alergii alimentare și astm din SUA este o victimă a manipulării genetice.

 

Animalele mor în număr mare

În India, animalele pasc plante de bumbac după recoltare. Dar când păstorii au lăsat oile să pască plante de bumbac Bt, mii au murit. Anchetatorii au declarat că dovezile preliminare „sugerează cu tărie că mortalitatea oilor s-a datorat unei toxine… cel mai probabil toxinei Bt”.(60) Într-un studiu de mică amploare, toate oile hrănite cu plante de bumbac Bt au murit; cele hrănite cu plante naturale au rămas sănătoase.

 

Într-un sat din Andhra Pradesh, bivolii au păscut plante de bumbac timp de opt ani fără incidente. Pe 3 ianuarie 2008, 13 bivoli au păscut plante de bumbac Bt pentru prima dată. Toți au murit în decurs de trei zile.(61) Porumbul Bt de la Monsanto este, de asemenea, implicat în decesele cailor, bivolilor de apă și găinilor din Filipine.(62)

 

Studiile de laborator ale culturilor modificate genetic efectuate de alte companii arată, de asemenea, mortalități. De două ori mai mulți pui hrăniți cu porumb Liberty Link au murit; șapte din cei 40 de șobolani hrăniți cu o roșie modificată genetic au murit în decurs de două săptămâni.(63) Și un fermier din Germania spune că vacile sale au murit după ce au mâncat exclusiv porumb modificat genetic de la Syngenta.

 

OMG-urile rămân în noi

Singurul studiu publicat privind alimentația umană a arătat că, chiar și după ce încetăm să consumăm OMG-uri, proteinele modificate genetic dăunătoare pot fi produse continuu în interiorul nostru; genele inserate în soia modificată genetic de la Monsanto se transferă în bacteriile din intestinele noastre și continuă să funcționeze .(64) Dacă și genele Bt se transferă, consumul de chipsuri de porumb ar putea transforma bacteriile noastre intestinale în fabrici de pesticide vii.

 

Pericole ascunse

Biologul David Schubert de la Institutul Salk spune: „Dacă există probleme [cu OMG-urile], probabil că nu vom ști niciodată, deoarece cauza nu va fi trasabilă, iar multe boli au nevoie de foarte mult timp pentru a se dezvolta.” În cei nouă ani de la introducerea culturilor modificate genetic în 1996, americanii cu trei sau mai multe boli cronice au crescut de la 7% la 13%.(65) Dar, fără studii clinice pe oameni sau supraveghere post-marketing, este posibil să nu știm niciodată dacă OMG-urile contribuie la apariție.

 

Contaminare nerecuperabilă

În ciuda enormelor pericole pentru sănătate, impactul asupra mediului ar putea fi și mai grav. Asta pentru că nu avem o tehnologie pentru a curăța complet fondul genetic contaminat. Poluarea genetică auto-propagată eliberată în mediu de culturile Monsanto poate depăși efectele schimbărilor climatice și ale deșeurilor nucleare.

 

Înlocuirea naturii: „Nimic din ce nu deținem nu va fi mâncat”

Pe măsură ce Monsanto a avansat cu planul său general de a înlocui natura, a condus atacul în cumpărarea afacerilor cu semințe și este acum cea mai mare din lume. Cel puțin 200 de companii independente de semințe au dispărut în ultimii 13 ani, disponibilitatea semințelor non-OMG este în scădere, iar Monsanto își majorează dramatic prețurile semințelor. Porumbul a crescut cu peste 30%, iar soia cu aproape 25%, peste prețurile din 2008.(66)

 

Un reportaj Associated Press (67) dezvăluie cum contractele oneroase ale Monsanto le-au permis să manipuleze, apoi să domine industria semințelor folosind restricții legale fără precedent. O prevedere contractuală, de exemplu, „a împiedicat războaiele de licitații” și „probabil a ajutat Monsanto să cumpere 24 de companii independente de semințe din întreaga Centură Agricolă în ultimii ani: acordul privind semințele de porumb prevede că, dacă o companie mai mică își schimbă proprietarul, inventarul său cu trăsăturile Monsanto «va fi distrus imediat»”.

 

Cu această restricție în vigoare, companiile de semințe nici măcar nu se puteau gândi să vândă către o altă companie decât Monsanto. Potrivit avocatului David Boies, care o reprezintă pe DuPont – proprietarul Pioneer Seeds: „Dacă compania independentă de semințe își pierde licența și trebuie să distrugă semințele, practic nu va avea nimic de vândut”, a spus Boies. „Îi obligă să distrugă lucruri – să distrugă lucruri pentru care au plătit – dacă devin competitivi. Acesta este exact genul de restricție privind alegerea competitivă pe care legile antitrust o interzic.” Boies a fost procuror în cazul antitrust împotriva Microsoft. Acum lucrează cu DuPont în procesul civil antitrust împotriva Monsanto.

 

Monsanto are, de asemenea, dreptul de a anula acorduri și de a șterge stocurile unei afaceri dacă sunt încălcate clauzele de confidențialitate:

 

„Credem acum că Monsanto deține controlul asupra a până la 90% din (genetica semințelor). Acest nivel de control este aproape incredibil”, a spus Neil Harl, economist agricol la Universitatea de Stat din Iowa, care a studiat industria semințelor timp de decenii.”

 

Monsanto controlează și manipulează, de asemenea, fermierii prin contracte oneroase. Troy Roush, de exemplu, este unul dintre sutele de persoane acuzate de Monsanto că le-a salvat ilegal semințele. Compania le cere fermierilor să semneze un contract prin care să nu păstreze și să replanteze semințe modificate genetic din recolta lor. În acest fel, Monsanto își poate vinde semințele – la un preț premium – în fiecare sezon.

 

Deși Roush își susține nevinovăția, a fost forțat să ajungă la o înțelegere cu Monsanto după doi ani și jumătate de bătălii în instanță. El spune că „familia sa a fost pur și simplu distrusă [din cauza] stresului implicat”. Mulți fermieri se tem, potrivit lui Roush, deoarece Monsanto a „creat o mică industrie care nu servește altui scop decât să distrugă viețile fermierilor”. Monsanto a colectat aproximativ 200 de milioane de dolari de la fermieri până în prezent.

 

Roush spune: „Sunt în proces de a deține alimente, toate alimentele.” Fermierul paraguayan Jorge Galeano spune: „Obiectivul său este de a controla întreaga producție alimentară a lumii.” Renumita fiziciană indiană și organizatoare comunitară Vandana Shiva spune: „Dacă controlează semințele, controlează alimentele; știu asta, este strategic. Este mai puternic decât bombele; este mai puternic decât armele. Aceasta este cea mai bună modalitate de a controla populațiile lumii.”

 

Securitatea noastră alimentară constă în diversitate – atât biodiversitate, cât și diversitatea proprietarilor și intereselor. Orice companie care consolidează proprietatea asupra semințelor și, prin urmare, puterea asupra aprovizionării cu alimente, reprezintă o amenințare periculoasă. Dintre toate corporațiile din lume, însă, cea în care ar trebui să avem cea mai mică încredere este Monsanto. Cu ei la cârmă, impactul ar putea fi cataclismic.

 

Pentru a afla mai multe despre pericolele pentru sănătate ale OMG-urilor și ce puteți face pentru a ajuta la încetarea ingineriei genetice a aprovizionării noastre cu alimente, vizitați www.ResponsibleTechnology.org .

 

Pentru a afla cum să alegeți mărci non-OMG mai sănătoase, vizitați www.NonGMOShoppingGuide.com .

 

Despre autor

Autorul și cineastul de bestselleruri internaționale Jeffrey Smith este principalul purtător de cuvânt al pericolelor pentru sănătate ale alimentelor modificate genetic (MG). Prima sa carte, „ Semințele înșelăciunii” , este bestsellerul mondial și numărul 1 în topul cărților pe această temă. A doua sa carte, „ Ruleta genetică: Riscurile documentate pentru sănătate ale alimentelor modificate genetic” , oferă dovezi covârșitoare că OMG-urile sunt nesigure și nu ar fi trebuit niciodată introduse. Dl. Smith este directorul executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabilă, a cărui Campanie pentru o Alimentație Mai Sănătoasă în America este concepută pentru a crea punctul de cotitură al respingerii OMG-urilor de către consumatori, forțându-le să dispară din aprovizionarea noastră cu alimente. Urmăriți videoclipul online gratuit astăzi, pentru o imagine de ansamblu.

 

(1) Michael Grunwald, „Monsanto trasă la răspundere pentru depozitarea de PCB-uri”, Washington Post, 23 februarie 2002

(2) „ Acuzații de luare de mită împotriva Monsanto în Indonezia de către Departamentul de Justiție și USSEC”, Third World Network, Malaezia, 27 ianuarie 2005, http://www.mindfully.org/GE/2005/Monsanto-In…

(3) „Greenpeace expune legătura dintre guvern și Monsanto pentru a înșela fermierii indieni: solicită GEAC să revoce permisiunea pentru bumbac BT”, Comunicat de presă, 3 martie 2005, http://www.greenpeace.org/india_en/news/deta…

(4) Bill Lambrecht, Cină la New Gene Café, St. Martin’s Press, septembrie 2001, pg. 139

(5) Vezi Legea federală privind alimentele, medicamentele și cosmeticele (FFDCA)

(6) Vezi Smith, Semințe de înșelăciune; și pentru copii ale memoriilor FDA, consultați Alianța pentru Bio-Integritate, www.biointegrity.org

(7) Steven M. Druker, „Cum a aprobat Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA alimentele modificate genetic în ciuda deceselor pe care le-a cauzat unul și a avertismentelor propriilor oameni de știință cu privire la riscurile lor unice”, Alianța pentru Bio-Integritate, http://www.biointegrity.org/ext-summary.html

(8) Louis J. Pribyl, „Document de proiect privind biotehnologia, 27.02.1992”, 6 martie 1992, www.biointegrity.org http://www.biointegrity.org/FDAdocs/04/view1…

(9) Linda Kahl, Memo către James Maryanski despre documentul Registrului Federal „Declarație de politică: Alimente din plante modificate genetic”, Alianța pentru Bio-Integritate (8 ianuarie 1992) http://www.biointegrity.org

(10) „Declarație de politică: Alimente derivate din noi soiuri de plante”, Registrul Federal 57, nr. 104 (29 mai 1992): 22991.

(11) Doug Gurian-Sherman, „Găuri în plasa de siguranță a biotehnologiei, politica FDA nu asigură siguranța alimentelor modificate genetic”, Centrul pentru Știință în Interes Public, http://www.cspinet.org/new/pdf/fda_report__f…

(12) Scrisoare FDA, Scrisoare de la Alan M. Rulis, Biroul de Aprobare Pre-comercializare, Centrul pentru Siguranța Alimentară și Nutriție Aplicată, FDA către Dr. Kent Croon, Manager Afaceri de Reglementare, Compania Monsanto, 25 septembrie1996. Vezi scrisoarea pentru BNF nr. 34 lahttp://www.cfsan.fda.gov/~lrd/biocon.html

(13) Vezi, de exemplu, „Good Enough To Eat?”, New Scientist (9 februarie 2002), 7.

(14) „Riscuri pentru sănătate ale alimentelor modificate genetic”, editorial, Lancet , 29 mai 1999.

(15) „Elemente de precauție: Recomandări pentru reglementarea biotehnologiei alimentare în Canada; Un raport al unui grup de experți privind viitorul biotehnologiei alimentare, elaborat de Societatea Regală a Canadei la cererea Agenției Canadiene de Inspecție a Alimentelor din cadrul Health Canada și a Environment Canada”, Societatea Regală a Canadei, ianuarie 2001.

(16) de Vendômois JS, Roullier F, Cellier D, Séralini GE. O comparație a efectelor a trei soiuri de porumb modificat genetic asupra sănătății mamiferelor. Int J Biol Sci 2009; 5:706-726. Disponibil la http://www.biolsci.org/v05p0706.htm

(17) Pentru citări despre cercetări trucate, vezi Jeffrey M. Smith, Genetic Roulette: The Documented Health Risks of Genetically Engineered Foods , Yes! Books, Fairfield, Iowa, SUA, 2007

(18) Ian F. Pryme și Rolf Lembcke, „Studii in vivo privind posibilele consecințe asupra sănătății ale alimentelor și furajelor modificate genetic — cu o atenție deosebită la ingredientele constând din materiale vegetale modificate genetic”, Nutrition and Health 17(2003): 1–8.

(19) Chee Yoke Heong, „Investițiile în biotehnologie: un pariu riscant”, Asia Times , 31 iulie 2004, http://www.atimes.com/atimes/Asian_Economy/F…

(20) David P. Hamilton, „Concluzia dezastruoasă a biotehnologiei: pierderi de peste 40 de miliarde de dolari: oamenii de știință caută leacuri, înghit banii investitorilor; o mână câștigă jackpotul – «Jocul suprem de ruletă»”, Wall Street Journal , 20 mai 2004, www.mindfully.org/GE/2004/Biotech-$40B-Losse…

(21) Leslie Parrilla, „Grantul pentru biotehnologie instruiește lucrătorii”, Associated Press , 18 august 2004, http://www.usatoday.com/tech/news/2004-08-18…

(22) Hugh Warwick și Gundala Meziani, „Seeds of Doubt”, UK Soil Association, septembrie 2002

(23) „Cultivatorii de porumb contestă logica promovării biotehnologiei pe piețele externe”, comunicat de presă al Asociației Americane a Cultivatorilor de Porumb, 5 iunie 2001, http://www.biotech-info.net/foreign_markets….

(24) Hugh Warwick și Gundala Meziani, Seeds of Doubt, UK Soil Association, septembrie 2002

(25) Charles Benbrook, „Prima plătită pentru semințele de porumb Bt îmbunătățește finanțele corporative, erodând în același timp profiturile cultivatorilor”, Benbrook Consulting Services, Sandpoint, Idaho, februarie 2002

(26) NFU (2005a) Culturi modificate genetic: Nu sunt necesare pe insulă – Recomandări ale Uniunii Naționale a Fermierilor către Comitetul permanent pentru agricultură, silvicultură și mediu al legislativului Insulei Prințului Edward, www.nfu.ca/scurte/2005/PEI%20GMO%20BRIEF%20T…Consultat la 20/6/07.

(27) Foster, M. și colab. (2003) Probleme de acces la piață pentru produsele modificate genetic: Implicații pentru Australia, Raport de cercetare ABARE 03.13, p. 9. Disponibil la: http://abareonlineshop.com/product.asp?prodi… consultat la 24/6/05.

(28) Fernandez-Cornejo, J. și McBride, W., mai 2002. Adoptarea culturilor modificate genetic . Raportul economic agricol ERS USDA, p. 24. http://www.ers.usda.gov/publications/aer810/

(29) NFU (2007) Prezentare a Uniunii Naționale a Fermierilor privind gestionarea riscurilor de afaceri în contextul crizei veniturilor agricole și cadrul de politici agricole „de generație următoare”, 26 aprilie 2007 www.nfu.ca/briefs/2007/NFU_Brief_to_Commons_… consultat la 13/8/07.

(30) Fernandez-Cornejo, J. și Caswell. Aprilie 2006. Culturi modificate genetic în Statele Unite. Buletinul informativ economic USDA/ERS nr. 11. http://www.ers.usda.gov/publications/eib11/e…

(31) Vezi, de exemplu, Charles Benbrook, Ag BioTech InfoNet Technical Paper Number 1, 13 iulie 1999, și Oplinger, ES și colab., 1999. Performanța soiei transgenetice, nordul SUA. http://www.biotech-info.net/soybean_performa…

(32) ABIOVE, 2006a. Sustenabilitatea în Amazonul legal . Prezentare susținută de Carlo Lovatelli la a doua masă rotundă privind soia responsabilă. Paraguay, 1 septembrie 2006. http://www.abiove.com.br/english/palestras/a…

(33) Fulton, M și Keyowski, L. „Beneficiile pentru producători ale canolei rezistente la erbicide”. AgBioForum Vol. 2 Nr. 2, 1999, așa cum este raportat în Stone, S., Matysek, A. și Dolling, A., Modelarea posibilelor impacturi ale culturilor modificate genetic asupra productivității comerciale australiene, Lucrare de cercetare a personalului Comisiei, octombrie 2002, la pagina 32.

(34) NFU (2005a) Culturi modificate genetic: Nu sunt necesare pe insulă – Recomandări ale Uniunii Naționale a Fermierilor către Comitetul permanent pentru agricultură, silvicultură și mediu al legislativului Insulei Prințului Edward, www.nfu.ca/briefs/2005/PEI%20GMO%20BRIEF%20T… consultat la 20/6/07.

(35) Charles Benbrook, doctor în filosofie, „Impactul culturilor modificate genetic asupra utilizării pesticidelor: primii treisprezece ani”, noiembrie 2009 http://www.organic-center.org/science.pest.p…

(36) Ramsay, G., Thompson, C. și Squire, G. (2004) Cuantificarea fluxului genetic la scară peisagistică la rapița oleaginoasă , Scottish Crop Research Institute și Departamentul pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale (DEFRA) din Regatul Unit, octombrie 2004, p. 4. www.defra.gov.uk/environment/gm/research/pdf… consultat la 16/7/07.

(37) Friesen, L., Nelson, A. și Van Acker, R. (2003) Dovezi ale contaminării loturilor de semințe de rapiță cu pedigree ( Brassica napus ) din vestul Canadei cu trăsături de rezistență la erbicide modificate genetic.Agronomy Journal 95, 2003, pp. 1342-1347, citat în NFU (2005b).

(38) Mellon, M & Rissler, J. (2004) Gone to Seed: Transgenic Contaminants in the Traditional Seed Supply , Union of Concerned Scientists, citat în NFU (2005b).

(39) 6 mai 2005, India News

(40) Abdul Qayum & Kiran Sakkhari. A salvat bumbacul Bt fermierii din Warangal? Un studiu de impact pe parcursul unui sezon al bumbacului Bt – Kharif 2002 în districtul Warangal din Andhra Pradesh. Coaliția AP pentru Apărarea Diversității și Societatea de Dezvoltare Deccan, Hyderabad, 2003.

(41) Abdul Qayum & Kiran Sakkhari. A salvat bumbacul Bt fermierii din Warangal? Un studiu de impact pe parcursul unui sezon al bumbacului Bt – Kharif 2002 în districtul Warangal din Andhra Pradesh. Coaliția AP pentru Apărarea Diversității și Societatea de Dezvoltare Deccan, Hyderabad, 2003.

(42) Abdul Qayum și Kiran Sakkhari. A salvat bumbacul Bt fermierii din Warangal? Un studiu de impact pe parcursul unui sezon al bumbacului Bt – Kharif 2002 în districtul Warangal din Andhra Pradesh. Coaliția AP pentru Apărarea Diversității și Societatea de Dezvoltare Deccan, Hyderabad, 2003.

(43) http://www.aaemonline.org/gmopost.html

(44) Irina Ermakova, „Soia modificată genetic duce la scăderea în greutate și la o mortalitate ridicată a puilor de șobolan din prima generație. Studii preliminare”, Ecosinform 1 (2006): 4–9.

(45) Irina Ermakova, „Dovezi experimentale ale pericolelor OMG”, Prezentare la Oameni de știință pentru o Europă fără OMG, Parlamentul UE, Bruxelles, 12 iunie 2007

(46) Irina Ermakova, „Dovezi experimentale ale pericolelor OMG”, Prezentare la Oameni de știință pentru o Europă fără OMG, Parlamentul UE, Bruxelles, 12 iunie 2007

(47) L. Vecchio și colab., „Analiza ultrastructurală a testiculelor de la șoareci hrăniți cu soia modificată genetic”, European Journal of Histochemistry 48, nr. 4 (oct.-dec. 2004):449–454.

(48) Oliveri și colab., „Depresia temporară a transcripției la embrionii de preimplantare de șoarece hrăniți cu soia modificată genetic”, al 48-lea Simpozion al Societății de Histochimie, Lacul Maggiore (Italia), 7-10 septembrie 2006.

(49) Alberta Velimirov și Claudia Binter, „Efectele biologice ale porumbului transgenic NK603xMON810 hrănit în studii de reproducere pe termen lung la șoareci”, Forschungsberichte der Sektion IV, Volumul 3/2008

(50) Jerry Rosman, comunicare personală, 2006

(51) Vezi, de exemplu, A. Dutton, H. Klein, J. Romeis și F. Bigler, „Absorbția toxinei Bt de către erbivorele care se hrănesc cu porumb transgenic și consecințele pentru prădătorul Chrysoperia carnea ”, Ecological Entomology 27 (2002): 441–7; și J. Romeis, A. Dutton și F. Bigler,Toxina Bacillus thuringiensis (Cry1Ab) nu are efect direct asupra larvelor de crisopă verde (Chrysoperla carnea)(Stephens) (Neuroptera: Chrysopidae),” Journal of Insect Physiology 50, nr. 2–3 (2004): 175–183.

(52) Departamentul de Sănătate al Statului Washington, „Raport privind activitățile de supraveghere a sănătății: Program de control al moliei țigănești asiatice,” (Olympia, WA: Departamentul de Sănătate al Statului Washington, 1993).

(53) M. Green și colab., „Implicațiile asupra sănătății publice ale pesticidului microbian Bacillus thuringiensis : Un studiu epidemiologic, Oregon, 1985-86,” Amer. J. Public Health 80, nr. 7(1990): 848–852.

(54) Ashish Gupta și colab., „Impactul bumbacului Bt asupra sănătății fermierilor (în districtele Barwani și Dhar din Madhya Pradesh),” Raport de investigație , octombrie–decembrie 2005.

(55) Corespondența din 24 octombrie 2005 între Arpad Pusztai și Brian John

(56) John M. Burns, „Studiu comparativ subcronic alimentar de 13 săptămâni cu porumb MON 863 la șobolani, precedat de o determinare a consumului de alimente inițial de 1 săptămână cu dietă pentru rozătoare certificată PMI #5002”, 17 decembrie 2002 http://www.monsanto.com/monsanto/content/sci_tech/prod_safety/fullratstudy.pdf (57 ) Alberto Finamore și colab., „Răspuns imun intestinal și periferic la ingerarea de porumb MON810 la șoareci în perioada de înțărcare și bătrâni”, J. Agric. Food Chem.

, 2008, 56 (23), pp. 11533–11539, 14 noiembrie 2008 (58) Vezi L. Zolla și colab., „Proteomica ca instrument complementar pentru identificarea efectelor secundare neintenționate care apar în semințele de porumb transgenic ca urmare a modificărilor genetice”, J Proteome Res. Mai 2008;7(5):1850-61; Hye-Yung Yum, Soo-Young Lee, Kyung-Eun Lee, Myung-Hyun Sohn, Kyu-Earn Kim, „Soia modificată genetic și soia sălbatică: o comparație imunologică”, Allergy and Asthma Proceedings 26, nr. 3 (mai-iunie 2005): 210-216(7); și Gendel, „Utilizarea alinierilor secvențelor de aminoacizi pentru a evalua potențiala alergenicitate a proteinelor utilizate în alimentele modificate genetic”, Advances in Food and Nutrition Research 42 (1998), 45–62. (59) A. Pusztai și S. Bardocz, „OMG în nutriția animalelor: potențiale beneficii și riscuri”, Capitolul 17, Biologia nutriției la animalele în creștere , R. Mosenthin, J. Zentek și T. Zebrowska (Eds.) Elsevier, octombrie 2005 (60) „Mortalitatea la ovine” „Turme după pășunatul pe câmpurile de bumbac Bt — Districtul Warangal, Andhra Pradesh”, Raport al evaluării preliminare , aprilie 2006, http://www.gmwatch.org/archive2.asp (61) Comunicare personală și vizită, ianuarie 2009. (62) Jeffrey M. Smith, Ruleta genetică: Riscurile documentate pentru sănătate ale alimentelor modificate genetic , Yes! Books, Fairfield, IA SUA 2007 (63) Arpad Pusztai,„Ne poate oferi știința instrumentele necesare pentru a recunoaște posibilele riscuri pentru sănătate asociate alimentelor modificate genetic?”

Nutriție și sănătate 16 (2002): 73–84.

(64) Netherwood și colab., „Evaluarea supraviețuirii ADN-ului vegetal transgenic în tractul gastrointestinal uman”, Nature Biotechnology 22 (2004): 2.

(65) Kathryn Anne Paez și colab., „Creșterea cheltuielilor directe pentru afecțiuni cronice: o tendință de zece ani”, Health Affairs , 28, nr. 1 (2009): 15-25

(66) http://farmertofarmercampaign.com/Out%20of%2…

(67) http://news.yahoo.com/s/ap/20091214/ap_on_bi…

 

 

 

https://www.naturalnews.com/029325_Monsanto_deception.html

 

 

//////////////////////////////////////////////

L-au confiscat și pe Dumnezeu. Patriarhul Kiril: Invadarea Ucrainei, războiul sfânt al Rusiei împotriva Occidentului satanist

 

 

 

Cotropirea Ucrainei reprezintă ”războiul sfânt” dus de Rusia împotriva ”Occidentului satanist”, a decis Consiliul Popular condus de Patriarhul Kiril, un aliat al lui Putin și susținător al războiului care a ucis sute de mii de oameni până acum.

 

autor

Cristian Anton

 

Participanții la Consiliul Popular Rus, prezidat de Patriarhul Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii, au adoptat un „ordin” prin care au descris invazia rusă a Ucrainei drept un ”război sfânt”, prin intermediul căruia Moscova apără lumea de „Occidentul căzut în satanism”, scrie joi BBC.

 

Document a fost publicat pe site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei.

 

Consiliul, care a avut loc pe 27 martie în Catedrala lui Hristos Mântuitorul din Moscova, a numit „operațiunea militară specială” (așa cum autoritățile și propagandiștii ruși descriu războiul din Ucraina) „o nouă etapă în lupta de eliberare națională a poporului rus împotriva regimului criminal de la Kiev și a Occidentului colectiv din spatele acestuia, care este purtat pe pământurile din sud-vestul Rusiei din 2014”.”Din punct de vedere spiritual și moral, o operațiune militară specială este un Război Sfânt, în care Rusia și oamenii săi, apărând spațiul spiritual unic al Sfintei Rusii, îndeplinesc misiunea de „Deținător”, protejând lumea de atacul globalismului și victoria Occidentului, care a căzut în satanism”, se arată în declarația Consiliului Popular Rus.

 

Citește și

 

Patriarhul Kiril a suspendat un preot care a îndemnat la pace în timpul slujbei

Patriarhul Kiril susține fervent războiul lui Putin

Documentul mai precizează că „după finalizarea Districtului Militar de Nord-Est, întregul teritoriu al Ucrainei moderne ar trebui să intre în zona de influență exclusivă a Rusiei”.

 

”Trebuie exclusă complet posibilitatea existenței pe acest teritoriu a unui regim politic rusofob ostil Rusiei și poporului său, precum și a unui regim politic controlat dintr-un centru extern ostil Rusiei”, continuă delirul Consiliului Popular Rus.

Deși după ce a început invazia rusă a Ucrainei declarațiile Bisericii Ortodoxe Ruse conțineau apeluri la pace, treptat discursurile patriarhului Kiril au devenit din ce în ce mai belicoase.

La începutul anului 2023, Patriarhul Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii a ținut un discurs în care a făcut apel la clerul și laicii Bisericii Ortodoxe Ruse să ajute mai activ soldații ruși care participă la războiul împotriva Ucrainei.

În primăvara anului trecut, patriarhul a introdus o nouă funcție – preot militar principal „în zona Districtului Militar de Nord”.

Putin lansează noi amenințări, deranjat de extinderea bazei aeriene românești de la Mihail Kogălniceanu

 

 

 

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/international/l-au-confiscat-si-pe-dumnezeu-patriarhul-kiril-invadarea-ucrainei-razboiul-sfant-al-rusiei-impotriva-occidentului-satanist.html

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

Europa merge pe drumul greșit pe autostrada istoriei

 

 

Conceput în urmă cu mai bine de 25 de ani, în perioada de glorie a liberului schimb, acordul comercial dintre Uniunea Europeană și Mercosur se confruntă cu o opoziție tot mai mare. Chiar și guvernul francez și-a exprimat rezervele. Cu toate acestea, Comisia Europeană de la Bruxelles a ales să accelereze ratificarea tratatului.

 

de Morvan Burel 

 

 

 

În Statele Unite, Donald Trump accelerează o schimbare protecționistă inițiată în timpul primului său mandat și continuată de Joseph Biden. În India, Narendra Modi preferă să riște mânia Washingtonului decât să-și deschidă piața produselor agricole americane. În China, celebrarea oficială a liberului schimb nu împiedică Beijingul să-și sprijine campionii naționali și să-și protejeze industriile strategice. „  Sistemul comercial global așa cum îl știam este mort  ”, rezumă Michael Froman, reprezentant comercial al SUA din 2013 până în 2017  ( 1 ) . Peste tot  ? Nu  ! Un sat de birocrați înrăiți persistă în a aplica penitența liberului schimb populațiilor sale: Uniunea Europeană.

 

Reversul comercial aplicat Bruxelles-ului de către Washington ar fi putut determina liderii europeni să își reevalueze presupunerile. Dornică să evite amenințarea americană a unui  tarif de 30% asupra produselor europene, Comisia a acceptat, pe 27 iulie, un acord asimetric extrem de nefavorabil. Textul prevede că exporturile europene vor fi supuse unui tarif de 15%  la intrarea în Statele Unite, în timp ce produsele industriale și anumite produse agricole (ulei de soia, semințe de culturi, cereale, nuci, ketchup, biscuiți, cacao) din America vor intra liber pe teritoriul european. De asemenea, Comisia s-a angajat să se asigure că Bătrânul Continent achiziționează produse energetice americane în valoare de 700 de miliarde de euro și să atragă investiții private europene în Statele Unite în valoare de 550 de miliarde de euro  ( 2 ) .

 

Cu toate acestea, era nevoie de mai mult pentru ca președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, să accepte să modereze doctrina Uniunii. Pe 3 septembrie, Comisia Europeană a ratificat un acord de liber schimb cu Piața Comună Sudică (Mercosur, formată din Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay și Uruguay), o idee care apăruse… în 1999. La acea vreme, președintele Statelor Unite era William Clinton, comisarul european pentru comerț era Pascal Lamy, iar directorul general al Fondului Monetar Internațional (FMI) era Michel Camdessus: trei întruchipări ale unui val de liber schimb care a cuprins lumea la sfârșitul secolului al XX-lea  . Asta se întâmpla acum mai bine de douăzeci și cinci de ani. De atunci, o criză financiară majoră, o pandemie care a aruncat lanțurile de aprovizionare în haos și schimbările climatice accelerate au învățat lumea consecințele directe ale liberului schimb: șomajul în masă și dezindustrializarea în Occident, perpetuarea sărăciei în Sud și o agravare a crizei ecologice.

 

Sute de mii de locuri de muncă în plus  ?

Dna von der Leyen nu-i pasă. Potrivit Comisiei, acordul de liber schimb cu Mercosur, precum și cel semnat în aceeași zi cu Mexicul, „  constituie un element cheie al strategiei Uniunii Europene de diversificare a relațiilor sale comerciale. [Acestea] vor crea oportunități de export în valoare de câteva miliarde de euro (…), vor contribui la creșterea economică și la competitivitate [și] vor susține sute de mii de locuri de muncă europene  ( 3 )  ”. Pentru Mercosur, obiectivul este de a crește volumul schimburilor comerciale prin reducerea sau eliminarea tarifelor pentru peste 91  % din mărfuri. Dna von der Leyen susține, de asemenea, că își asigură aprovizionarea europeană cu minerale strategice (litiu argentinian, grafit și elemente de pământuri rare din Brazilia), pentru a reduce dependența excesivă a Uniunii de China  ( 4 ) . Conform estimărilor Comisiei, liberalizarea comerțului cu America de Sud ar duce la o  creștere cu 39% a exporturilor europene (echivalentul a 49 de miliarde de euro), creând 440.000 de locuri de muncă în Europa. Cum ar putea cineva refuza o astfel de câștig neașteptat  ?

 

Guvernele Austriei, Irlandei, Italiei, Olandei și Poloniei și-au exprimat însă nemulțumirea. În Franța, succesiunea rapidă a prim-miniștrilor nu a diminuat opoziția guvernului față de text. Pe 12 noiembrie 2024, șase sute de membri ai parlamentului din Adunarea Națională, Senat și Parlamentul European au semnat o scrisoare deschisă în care subliniau că „  nu sunt îndeplinite condițiile democratice, economice, de mediu și sociale pentru încheierea și adoptarea unui acord cu Mercosur  ” ( Le Monde, 12 noiembrie 2024).

 

Bruxellesul se aliniază preferințelor Berlinului

Respingerea a fost motivată de temerile legate de posibilele consecințe ale tratatului asupra agriculturii franceze, în special asupra creșterii animalelor. În calitate de mari producători de carne, țărilor Mercosur li s-a acordat posibilitatea de a-și crește volumele de export către Uniunea Europeană, chiar dacă standardele de producție în interiorul granițelor lor sunt mai puțin stricte, în special în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și pesticidelor, trasabilitatea și bunăstarea animalelor. Sectoarele agricole europene au denunțat acest lucru ca fiind o concurență neloială, o sursă de pierderi viitoare de venituri  ( 5 ) . Cu toate acestea, astfel de rezerve nu au fost suficiente, iar ministrul francez al Agriculturii și Suveranității Alimentare, Annie Genevard (membră a Partidului Republican), a mers până la a denunța preventiv „  acapararea puterii  ” de către Comisie ( Le Figaro, 25 iunie 2025).

 

Totuși, intransigența doamnei von der Leyen nu poate fi explicată doar prin rigiditatea sa ideologică. Uniunea Europeană nu este un bloc economic omogen, iar cerințele unora dintre membrii săi primesc mai multă atenție decât altele. În timpul negocierilor, președintele Comisiei, fost ministru în guvernul Angelei Merkel, a vizat în principal trei sectoare industriale, toate cruciale pentru economia germană: industria automobilelor (pentru care tarifele la mărfurile care intră în zona Mercosur sunt în prezent de 35  %), utilaje (14-20  %) și produse farmaceutice (14  %). Astfel, Bruxelles-ul se aliniază preferințelor Berlinului. Confruntat cu riscul reducerii comerțului cu Statele Unite și cu concurența Chinei în sectoare în care Germania excelase anterior, cancelarul creștin-democrat Friedrich Merz și-a subliniat în repetate rânduri dorința de ratificare rapidă a acordului Uniunea Europeană-Mercosur.

 

Pentru a se proteja împotriva opoziției naționale, Comisia, la fel ca în cazul acordului de liber schimb cu Canada din 2017, a optat pentru așa-numita procedură de „  divizare  ” , care implică împărțirea acordului în două părți. Secțiunile textului care intră în competența statelor membre și care necesită aprobarea parlamentelor naționale vor urma un proces de ratificare diferit de cele privind politica comercială și vamală. Având în vedere că acestea din urmă intră în competența exclusivă a Uniunii, Comisia le va supune exclusiv procesului european de ratificare: un vot în Parlamentul European de la Strasbourg, cu majoritate simplă, și un vot în Consiliu, cu majoritate calificată  ( 6 ) .

 

Prin urmare, refuzul Franței în sine nu va fi suficient pentru a împiedica intrarea în vigoare a acordului. O opoziție minoritară în Consiliu este necesară pentru a include cel puțin patru state, reprezentând cel puțin 35  % din populația europeană. Prin urmare, Franța trebuie să găsească aliați. În timp ce unele țări și-au exprimat rezervele, doar Polonia pare să fie aliniată poziției de refuz a Franței. Respingerea depinde de Italia, care a exprimat critici vehemente în urma semnării de către părți. Cu toate acestea, reacția inițială a Italiei la aprobarea textului la începutul lunii septembrie sugerează că Roma ar putea să se alinieze  ( 7 ) .

 

Consensul privind liberul schimb

Dacă va fi ratificat, și întrucât clauzele conținute în secțiunea comercială și vamală a tratatului țin de competența Uniunii, acestea vor intra rapid în vigoare și vor fi integrate în legislația UE. Prin urmare, denunțarea măsurilor conținute în text ar echivala cu o ruptură cu ordinea juridică și instituțională europeană. Aceasta nu este dorința guvernului francez. Deși se opune acordului cu Mercosur, doctrina sa economică se bazează în continuare pe „  atractivitatea  ” standardelor naționale aplicate întreprinderilor. În special, nivelurile salariale, impozitarea și contribuțiile întreprinderilor la asigurările sociale trebuie să rămână favorabile pentru a le păstra competitivitatea și a menține producția în Franța.

 

Invitat de Confederația Franceză de Afaceri (Medef) să se adreseze unei reuniuni a liderilor de afaceri pe 28 august, ministrul Economiei, Finanțelor și Suveranității Industriale și Digitale, Éric Lombard, a promis că sectorul privat nu va fi solicitat să contribuie la redresarea finanțelor publice: „  Vrem să rămâneți cu toții în Franța  ”, a declarat el. Astfel, el a susținut dumpingul fiscal posibil prin politicile de liber schimb. În acest domeniu, acordul Uniunea Europeană-Mercosur deschide un nou capitol într-o poveste pe care Bruxelles-ul și statele membre nu par pregătite să o închidă.

 

Morvan Burel

 

Sindicalist, fost secretar general al organizației Solidaires Douanes.

 

 

https://www.monde-diplomatique.fr/2025/10/BUREL/68812

 

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Transumanul geoinginerizat- Tehnologiile ascunse ale HAARP, Chemtrails, 5G/6G, nanotehnologiei, biologiei sintetice și efortului științific de transformare a umanității

 

 

De Elana Freeland

 

 

 

 

Despre carte

O expunere a schimbării globale continue către biologia digitală și transumanism

 

  • Explorează modul în care substanțele chimice și nanotehnologia sunt livrate continuu prin intermediul aerosolilor chemtrail de către avioane, drone și rachete sub pretextul „schimbărilor climatice”

 

  • Examinează parteneriatele public-private din spatele transumanismului, inclusiv Big Pharma, agroindustria OMG, DARPA/IARPA, corporații și fundații

 

  • Dezvăluie realitatea programului spațial secret (SSP) și a „rețelei inteligente” planetare 5G/6G, Internetul Lucrurilor (IoT) și inteligența artificială (IA)

 

Ce se întâmplă dacă degradarea planetei nu este doar un produs secundar al lăcomiei umane, ci intenția explicită a agențiilor guvernamentale cumpărate de corporații? Ce se întâmplă dacă intenția lor este de a crea un guvern global „post-uman” condus de IA, populat de un Homo sapiens modificat genetic și electromagnetic , încărcat cu nanotehnologie și condus de transceivere 5G/6G/7G din spațiu?

 

Bazându-se pe decenii de cercetare, Elana Freeland oferă o expunere cuprinzătoare a agendei transumaniste – transformarea umanității într-o clasă de sclavi prin intermediul biotehnologiei, ingineriei genetice, nanotehnologiei moleculare și inteligenței artificiale. Ea dezvăluie că controlul vremii este deja o realitate globală datorită dârelor chimice de aerosoli care mențin atmosfera ionizată necesară pentru o multitudine de operațiuni wireless militare și civile. Aerul pe care îl respirăm, solul în care ne cultivăm hrana și apa pe care o bem au fost toate modificate, îndepărtându-se de natură și orientându-se către un „metavers” sintetic. Între timp, Big Pharma injectează in vivo hardware și software de dimensiuni nanometrice care activează o interfață transumanistă creier-computer cu inteligență artificială. Autoarea examinează, de asemenea, parteneriatele public-private din spatele transumanismului și dezvăluie realitatea programului spațial secret și a „rețelei inteligente” planetare 5G/6G.

 

Visul vechi de eoni al puterii globale pare să ajungă la maturitate în această eră copleșitor de tehnologică, a dominației celor bogați. Și totuși, prin expunerea agendei transumaniste și studierea tehnologiei folosite pentru a subjuga rasa umană, avem oportunitatea de a găsi modalități nu doar de a rezista tentației de a deveni noi înșine mașini, ci și de a utiliza tehnologiile noastre pentru a restaura o civilizație înaltă în slujba Binelui, Frumosului și Adevărului.

 

 

 

https://www.simonandschuster.com/books/The-Geoengineered-Transhuman/Elana-Freeland/9781591435129/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Ordinul secret care a șters 40.000 de români de pe hartă. Adevărul macabru despre Bărăgan…

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

✅Știință falsă și fără Dumnezeu (Ediția a 1-a) (Ediția a 1-a) (Ediția a 2-a)

de Mark Gerard Keenan (Autor)

 

În cartea „Știință falsă și fără Dumnezeu” , Mark-Gerard Keenan, fost consilier științific al guvernului britanic și al Națiunilor Unite, oferă o investigație îndrăzneață și revelatoare asupra matricei științei false care a modelat societatea timp de decenii. Cu claritate și curaj, Keenan contestă narațiunile oficiale care domină sălile de clasă, mass-media și instituțiile globale – dezvăluind cum narațiunile false și pseudo-știința deghizată în știință au indus în eroare civilizația și au blocat calea către o înțelegere adevărată. Această carte explozivă trage cortina asupra unor subiecte controversate, printre care: ✅

 

✅ Schimbările climatice – expunând defectele din narațiunea „încălzirii induse de CO2 provocată de om”

✅ Covid-19 și virologia – punând sub semnul întrebării știința din spatele pandemiilor

✅ Psihiatria și produsele farmaceutice – modele bazate pe profit în detrimentul vindecării reale

✅ Evoluția și Big Bang -ul – teorii care îl resping pe Dumnezeu și lasă creația neexplicată

 

În această carte provocatoare, Keenan susține că o mare parte din știința de astăzi este falsă, manipulată și lipsită de Dumnezeu . De la schimbările climatice provocate de om la evoluție, de la psihiatrie la pandemii, el arată cum teoriile sunt manipulate pentru a servi profiturile corporațiilor, agendele politice și o viziune asupra lumii care îl exclude în mod deliberat pe Dumnezeu. „Știința falsă și fără Dumnezeu” îi poartă pe cititori într-o călătorie prin promisiunile false ale științei materialiste și expune modul în care aceasta nu reușește să răspundă la cele mai importante întrebări ale vieții: De unde venim? De ce existăm? Ce este conștiința? Keenan susține că, excluzându-L pe Dumnezeu, știința modernă a ajuns într-un impas , incapabilă să explice misterele creației, conștiinței și existenței .Bazându-se atât pe înțelepciunea creștină, cât și pe cea vedică , Keenan îndeamnă la o întoarcere la adevăr, spiritualitate și conștiință divină, pentru a înlocui minciunile corporatiste și manipularea ateistă. Accesibilă, dar profund provocatoare, această carte este o lectură esențială pentru căutătorii adevărului, sceptici și oricine pune la îndoială fundamentele științei moderne .

 

Scrisă pentru căutătorii adevărului, sceptici și exploratori spirituali , „Știința falsă și fără Dumnezeu” este atât o expunere curajoasă, cât și un apel la revenirea la o viziune asupra lumii înrădăcinată în adevărul divin. Dacă ați pus vreodată la îndoială știința schimbărilor climatice, evoluția, Big Bang-ul sau narațiunea despre Covid — citește „Știință falsă și fără Dumnezeu” — această carte vă va deschide ochii către imaginea de ansamblu.

 

 

Despre autor

Mark Gerard Keenan

 

 

Mark Gerard Keenan este cercetător, autor și fost expert tehnic care a lucrat cu Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice din Regatul Unit și cu Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite. Scrie despre sistemul bancar central, finanțele digitale, guvernanță și relația în schimbare dintre tehnologie și societate. Lucrările sale se concentrează pe intersecția dintre economie, știință, politica climatică, politica în contextul pandemiei, cenzură și control tehnologic, cu accent pe suveranitatea financiară și autonomia umană.

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Economia demonică și trucurile bancherilor

  

 

de Mark Gerard Keenan (Autor)

 

Demascați puterile ascunse din spatele economiei globale

 

În „Economia demonică și trucurile bancherilor” , trag cortina asupra forțelor obscure care conduc sistemul financiar mondial. Aceasta nu este doar o altă carte de economie – este o expunere îndrăzneață a rețelelor de elită și a sistemelor înșelătoare concepute pentru a controla națiunile, resursele și pe dumneavoastră.

În interior, veți descoperi:

Cum manipulează bancherii privați economii întregi prin control bazat pe datorii.

Transformarea înfiorătoare a SUA într-un pion al uzurocrației internaționale .

Cine deține cu adevărat mega-băncile și administratorii de active care modelează politicile globale din culise?

De ce Legea Rezervei Federale din 1913 a marcat o lovitură de stat silențioasă în domeniul bancar – și ce înseamnă asta pentru tine.

Adevărul șocant despre cine deține Rezerva Federală și puterea pe care o deține.

Cum taxele, inflația și camăta sunt interconectate în mod ingenios pentru a seca în liniște bogăția.

Ciclul mecanic de boom, bust și salvare – și cine profită de pe urma lui.

Cum a deschis globalizarea calea giganților corporatiști pentru a domina resursele planetei.

De ce sistemul nostru monetar-datorie duce atât la colaps ecologic, cât și la dezintegrarea oamenilor.

Cum a devenit economia tradițională o pseudo-știință — nu știință, ci ideologie.

Faptul uimitor este că multe guverne sunt din punct de vedere juridic corporații , îndatorate perpetuu față de băncile private.

Cum să-ți recapeți libertatea personală de sub controlul statului și robia financiară.

Povestea nespusă a planului de salvare de pe Wall Street din 2020 — implementat sub acoperirea unei false pandemii.

Un secol de sclavie față de interesele bancare private, expus.

Adevărul crud despre BlackRock — un titan corporatist implicat în aproape orice.

O defalcare a piramidei financiare a puterii și a rețelei de control o susține.

Relatări directe care dezvăluie modul în care mass-media este dirijată de elitele financiare.Rolul Institutului Tavistock în modelarea percepției și comportamentului public.

Consecințele iminente ale dependenței de petrol, fragilității economice și colapsului orchestrat.

Adevăratele intenții din spatele „Marii Resetări” a Forumului Economic Mondial – și ce înseamnă aceasta pentru viitorul tău.

Dacă ați simțit vreodată ceva mai profund la mijloc – în spatele titlurilor, al piețelor, al politicilor – nu sunteți singuri.

Citiți Economie demonică și puneți la îndoială tot ce credeați că știți despre putere, bani și libertate.

Sistemul este trucat. E timpul să vă treziți.

 

Más información del producto

Demonic Economics book cover

Discover the truth about who controls the world and why voting makes no difference

„It is well enough that people of the nation do not understand our banking and monetary system, for if they did, I believe there would be a revolution before tomorrow morning.” – Henry Ford (1863-1947), Founder of Ford Motor Company

 

“Banking institutions are more dangerous to our liberties than private armies. If the American people ever allow private banks to control the issue of their currency… the banks… will deprive the people of all their property” – Thomas Jefferson

 

“The real truth of the matter is, as you and I know, that a financial element in the large centers has owned the government ever since the days of Andrew Jackson.“ – President Franklin Delano Roosevelt, November 23, 1933, in a letter to Colonel Edward Mandell House

 

Demonic Economics book cover

“Permit me to issue and control the money of a nation, and I care not who makes its laws!” – attributed to Mayer Amschel Rothschild, Banker

„Banking was conceived in inequity and born in sin… Bankers own the earth. Take it away from them but leave them the power to create money, and, with the flick of a pen they will create enough money to buy it back again… if you want to continue to be the slaves of the bankers and pay the cost of your own slavery, then let bankers continue to create money and control credit.” – Sir Josiah Stamp, Director of the Bank of England and the second richest man in Britain in the 1920s

 

“Governments everywhere are in debt, who are they in debt to? The answer is that they are in debt to private banks. The ‘cruel hoax’ is that governments are in debt for money created on a computer screen, money they could have created themselves.” – E.H. Brown, Chair of the US Public Banking Institute

 

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 Pentru ca nu am vrut sa devenim UNA cu (nu ca…) Dumnezeu, Inteligentul Artificial ,tata Satan din Ioan 8/44 va hibrida   omul nenascut din Samanta Cuvantului  intr-un ”Zeu”/ Este cyborgul viitorul nostru?

 

De Franck Damour

 

Un text „marcat”

Salvarea feminismului de idolul său: „femeia”

Salvarea științei de idolul său: „știința”

O ambiguitate: constructivism sau „naturalism” radical?

Stil și ontologie

O performanță intelectuală

 

 

 

Vorbești despre cyborgi? Ar trebui să înveți, pentru că suntem pe calea către cyborgizare. Cyborgul este un hibrid: spre deosebire de robot, care este complet artificial și un simplu repetitor, cyborgul  [1] este o ființă autonomă, un amestec de om și mașină, un simbol al estompării liniilor dintre om și mașină, care ne-a bântuit imaginația cel puțin de la Frankenstein. Dar, dacă mult timp preocuparea s-a concentrat pe capacitatea mașinilor de a deveni umane, acum se referă la capacitatea noastră de a deveni mașini. Tehnologizarea accelerată a corpului, prin proliferarea protezelor mecanice, chimice sau genetice, prin impactul tehnologiilor de comunicare și reproducere asupra însăși dezvoltării corpurilor și minților noastre (deformități, stres, boli), multiplică întrebările și provocările care îi conduc pe unii să profețească sfârșitul distincției om/mașină. În această literatură, un eseu de Donna Haraway, biolog, istoric al științei și feministă, a devenit un text fundamental: Manifestul Cyborgului .

 

David Haraway recunoaște situația paradoxală a omului modern: cu cât devine mai mult „stăpân și posesor” al lumii, cu atât devine mai străin de ea! Într-adevăr, creșterea tehnologică perturbă granițele care organizează universul nostru: granița dintre om și animal (de exemplu, cu xenotransplantul); granița dintre organic și mașină (roboții al căror software are o funcție de auto-evoluție); granița dintre ceea ce este fizic și ceea ce nu este (nanoștiința, teoria cuantică). Haraway intenționează să ia în considerare acest impact antropologic al tehnologiei (ceea ce se numește mai frecvent „bioetică”), dar intersectându-l cu alte două probleme: Manifestul Cyborg este, de asemenea, un text important în istoria feminismului și, ca atare, tratează identitatea sexuală și însăși noțiunea de identitate. În cele din urmă, acest manifest include o chestionare a raționalității științifice. O astfel de combinație de întrebări poate părea surprinzătoare. Totuși, apare în mod repetat în literatura științifică din 1945 încoace (Alan Turing, John Von Neumann) și în imaginația științifică (Mary Shelley, Villiers de l’Isle Adam, Philip K. Dick): aceste probleme sunt legate structural și interconectate în imaginația noastră colectivă. Haraway s-a poziționat pe ambele niveluri, ceea ce explică atât interesul, cât și succesul ei.

 

Haraway a devenit o figură cheie în gândirea feministă, precum și în studiile științifice  [2] și, într-un sens mai larg, tema cyborg este de interes pentru toți cei care doresc să ia în considerare impactul tehnologiilor  [3] . Opera sa a fost recepționată în principal în lumea vorbitoare de limbă engleză, Haraway începând abia recent să fie tradusă în franceză  [4] . Pentru un cititor european, lectura lui Haraway este o călătorie stranie în inima unui argument eterogen care îmbină referințe științifice și filosofice cu experiențe personale și lecturi science fiction, toate într-un stil uneori liric, alteori ironic. Dar ocolul merită: atunci când se ia în considerare impactul asupra legilor și politicilor publice al unor teorii aparent exotice și neclasificabile, cum ar fi teoria de gen sau filozofiile postmoderniste ale limbajului, se înțelege rapid relevanța lor.

 

Un text „marcat”

Manifestul Cyborg este cel mai faimos text al lui Haraway. Deși a dobândit o anumită autonomie, nu poate fi separat de povestea vieții sale. Născută în 1944, Donna Haraway are o dublă pregătire în zoologie și filosofie. La Universitatea din California, lângă Silicon Valley, a predat Studii Feministe  [5] într-un creuzet intelectual unde se împleteau moștenirea marxistă, implicarea activistă, teoria franceză  [6] și studiile culturale  [7] . Manifestul Cyborg este „marcat” de acest mediu, dar și de criza pe care a experimentat-o ​​feminismul la sfârșitul anilor 1970. Transformările economice continue (munca de acasă, șomajul în masă și precaritatea crescândă a lucrătorilor) au îngrijorat feministele socialiste, de care Haraway era apropiată, o îngrijorare amplificată de ascensiunea la putere a Margaretei Thatcher și a lui Ronald Reagan. Mai mult, Manifestul Cyborg a fost scris în 1985, într-o perioadă în care impactul tehnologiilor de comunicare, al tehnologiei informației, al miniaturizării, al ascensiunii roboticii și al biologiei, care juca rolul unei mașini gigantice de inginerie umană, devenea din ce în ce mai evident. După cum o demonstrează numeroase opere de ficțiune din această perioadă  [8] , precum și apariția primelor comitete naționale de bioetică, opinia publică a simțit că condiția umană era transformată de noile tehnologii.

 

Haraway a profitat de această oportunitate pentru a revitaliza mișcarea feministă. Manifestul Cyborg vede tehnologia ca pe o oportunitate și, mai presus de toate, face din această problemă centrul luptei feministe. Haraway propune o perspectivă modelată de cultura tehnologică pentru a reflecta asupra viitorului femeilor: cyborgul.

 

Salvarea feminismului de idolul său: „femeia”

Miza feminismului era clară, având în vedere impactul tehnologiei asupra procreării, care îi reduce naturalețea și împuternicește sexualitatea  [9] . Într-un astfel de context, sensul dat diferenței sexuale este zdruncinat, iar teoria feministă se străduiește să scoată în evidență toate consecințele sociale și culturale. Într-adevăr, feminismul nu este doar o revendicare a egalității în drepturi, ci o teorie a erodării distincției tradiționale dintre natură și cultură, o distincție în care corpul feminin joacă un rol crucial. Cu toate acestea, feministele au rămas mult timp oarecum ambigue, evitând să vorbească prea concret despre corp, deoarece biologicul era identificat cu destinul.

 

O schimbare de perspectivă a fost inițiată de istorici și antropologi care, demonstrând evoluția reprezentărilor corpului de-a lungul timpului și al culturilor, au avansat ideea că „naturalul” este produsul unei construcții culturale. Opera lui Ruth Hubbard, Ruth Bleier, Evelyn Fox Keller și Sandra Harding, concentrându-se pe biologie (în special genetică și fiziologie reproductivă) și primatologie, a reintegrat definitiv biologicul în cultură. Acest curent critic își propune să smulgă știința și, mai larg, raționalitatea, dintr-o moștenire esențialistă: credința că există „științe exacte”, născute într-un laborator pur de orice contaminare socială, servește unei dominații masculine și occidentale  [10] . Manifestul Cyborg al Donnei Haraway se încadrează în această tradiție.

 

Bazându-se pe această lucrare critică, Donna Haraway denunță atât feministele atașate ideii de femeie ca fiind natural diferită de bărbat, cât și feministele marxiste care resping știința și tehnologia ca instrumente de dominație: toate greșesc în favoarea „esențialismului”, acordând ideii de „femeie” o falsă universalitate altoită pe un discurs naturalist sau istoricist, pozițiile lor întărind doar organizarea patriarhală a societății. Pentru a demonta acest sistem, este necesar să se promoveze o cultură diferită în care narațiunile explicative marxiste sau naturaliste nu mai domină, fiind învechite de schimbările tehnologice.

 

Pentru a înțelege această nouă situație, cyborgul, acest „mit politic ironic”, pare remarcabil de eficient. Cyborgul există la granița dintre om și obiect, dar și între natură și cultură; el transcende chiar și identitățile fixe ale corpului uman, cum ar fi sexul. Înarmați cu mitul cyborgului, femeile și bărbații ar trebui să poată în sfârșit să se „denatureze”, spulberând dualismele natură/cultură, minte/corp, sine/celălalt, masculin/feminin, adevărat/fals și așa mai departe. Cyborgul reprezintă o evadare din marile narațiuni ale Occidentului, narațiuni ale progresului și mântuirii, toate născute din matricea biblică: „Prin reelaborarea poveștilor despre origini, autorii cyborg subminează miturile fondatoare ale culturii occidentale”, începând cu diferența sexuală.

 

Donna Haraway, o cititoare (americană) pasionată a operelor lui Michel Foucault și Jacques Derrida, localizează inima acțiunii politice în producerea unei narațiuni eficiente care să ne informeze reprezentările și să ne ghideze politicile. Sau, mai precis, în producerea de narațiuni multiple, deoarece această lume este hotărât plurală și descentrată, narațiuni care sunt fiecare o „performanță” ce imaginează „o lume eliberată de gen – o lume poate fără geneză, dar poate și o lume fără sfârșit”. Cyborgul întruchipează una dintre aceste posibile narațiuni alternative, ceea ce, observă ea, nu este lipsit de ironie, deoarece cyborgii sunt „urmașii ilegitimi ai militarismului și capitalismului patriarhal, ca să nu mai vorbim de socialismul de stat. Rămâne faptul că copiii ilegitimi sunt adesea excesiv de infideli originilor lor”.

 

Salvarea științei de idolul său: „știința”

Într-adevăr, progresele în domeniul tehnoștiinței au condus la întrebări, adesea nuanțate de anxietate, despre noile relații dintre corp și instrumentele sale, dar și despre însăși natura științei: legăturile sale cu tehnologia, proiectul științific în sine și figura omului de știință. În timp ce de la Hiroshima încoace omul de știință și-a pierdut definitiv inocența originară, știința ca atare părea încă liberă de consecințele sale dăunătoare. Militarizarea programelor științifice în contextul Războiului Rece, atât în ​​Occident, cât și în Est, a dezvăluit golul acestei speranțe.

 

O mișcare critică față de știință, Studiile Științifice , a apărut la sfârșitul anilor 1960, implicând oameni de știință, sociologi, istorici și feministe. Pentru aceștia, știința este o instituție în slujba celor aflați la putere; este autoritară, sexistă, elitistă și, mai presus de toate, ideologia este prezentă în știință însăși: „socialul” nu este o dimensiune exterioară științei, ci o pătrunde în întregime, așa cum demonstrează studiile despre munca de laborator și controversele. Această conștientizare este crucială pentru apariția unei „ științe mai bune ”. Încă din anii 1980, Statele Unite au fost locația principală pentru Studiile Științifice , în cadrul departamentelor de Studii Științifice și Tehnologice care au înflorit în universități, iar apoi cu o nouă generație care a radicalizat abordarea, analizând știința ca un sistem cultural cuprinzător, ținând cont de metodele de popularizare, recepția publică și efectul de feedback al tuturor acestora asupra muncii de laborator. Versiunea cyborg a feminismului a Donnei Haraway s-a năpustit asupra acestei breșe.

 

Care este locul umanității în această lume în care natura devine o marcă înregistrată? Aceasta este o întrebare globală, care atinge etica, statutul cunoașterii și sistemul economic. Haraway o pune radical, nu doar în ceea ce privește efectele tehnologiei, ci chiar la rădăcina ei, acolo unde se practică știința. În acest cadru, ea a analizat în principal studiul primatelor și teoriile despre oamenii timpurii, locuri cheie pentru producerea narațiunilor despre origine. În * Primate Visions  * [11] , Donna Haraway își propune să arate cum primatologia a construit distincția maimuță/om ca o parabolă a distincției natură/cultură, dar și a distincției bărbat/femeie: primatologii au „observat” într-adevăr masculi activi și femele pasive în rândul marilor maimuțe. O astfel de abordare a fost abandonată în mod semnificativ odată ce femeile au devenit primatologi… Potrivit lui Haraway, narațiunile primatologilor nu sunt doar o reflectare a prejudecăților: ele contribuie la producerea lor.

 

În opera sa, Haraway adoptă „epistemologia punctului de vedere” a Studiilor Culturale , conform căreia orice cunoaștere este determinată social și istoric. Obiectivitatea științifică este posibilă doar dacă se ia în considerare această „situație” a cunoașterii, deoarece știința este cunoaștere socială  [12] . Ar exista doar științe locale: știință masculină, știință feminină, știință neagră , știință chicană etc., ceea ce amintește de „știința proletară” sau „știința evreiască” dintr-o altă epocă! Suspectată de relativism, Haraway ridică din umeri: „Relativismul este un mod de a fi nicăieri, pretinzând că ești peste tot în proporții egale. Această egalitate de poziționare este o negare a responsabilității și a investigației critice.  ” [13]  La fel ca totalizarea cunoașterii neutre, relativismul respinge „situația” și ne împiedică să ne confruntăm cu ascensiunea tehnoștiinței.

 

Într-adevăr, din moment ce Haraway a susținut abolirea oricărei distincții între știință și tehnologie, Teoria Cyborg nu este „nici tehnofobă, nici tehnofilă, ci o încercare de a gândi critic despre lumea născută din tehnoștiință”.  [14]  Pentru ea, știința va fi „mai puternică”, întemeiată pe o nouă concepție a raționalității care include pasiunea, critica, solidaritatea, responsabilitatea și așa mai departe. Cunoașterea, de fapt, apare din interacțiunile dintre mai multe puncte de vedere, din multiplele „traduceri” ale celor care primesc și implementează aceste descoperiri.

 

O ambiguitate: constructivism sau „naturalism” radical?

Introdusă în Franța de sociologii de gen, Donna Haraway este în general percepută acolo ca o constructivistă radicală. Constructivismul radical postulează că realitatea, fie ea fizică sau socială, nu este nimic mai mult decât un set de modele culturale. La prima vedere , acest lucru pare să corespundă cu Haraway și teza sa despre estomparea distincției dintre natură și cultură. Dar această estompare poate fi considerată din două perspective: fie cultura invadează natura, completând proiectul modern de dominare a naturii, iar acesta este atunci un „constructivism” radical; fie natura invadează cultura, și putem vorbi despre un „naturalism” radical. Cu toate acestea, nu trebuie uitat că Donna Haraway este în primul rând o om de știință. Teoriile ei despre o echivalență generală a tuturor ființelor, de la cyborgi la bacterii, inclusiv oameni și coioți, arată că este mai degrabă aliniată cu un „naturalism” radical. Pentru Haraway, totul este construit, nu din om, ci din „natură”, o natură înțeleasă diferit decât în ​​dualismul natură/cultură, dar totuși o natură.

 

David Haraway nu adoptă poziția „umanistă”, dominantă în Europa printre teoreticienii progresiști, care prioritizează mintea, deoarece „biologicul” este punctul de plecare al lui Haraway. Astfel, Haraway perturbă modurile de gândire europene consacrate. Într-adevăr, stânga, mult timp științifică și modernistă din punct de vedere tehnologic, a devenit, odată cu mișcarea de protest din anii 1970, suspicioasă față de o știință percepută ca fiind de partea celor puternici, atât de dreapta, cât și de stânga. Haraway adoptă abordarea opusă acestei tendințe, devenind simultan pro-tehnologie, în sensul descris mai sus, și „naturalistă”!

 

Donna Haraway scapă de aceste ambivalențe ridicându-se deasupra lor: „Nu sunt nici naturalistă, nici social-constructivistă. […] Nu este natură. Nu este cultură. Este o încercare de a merge altfel .  [15]  ” Vedem că ambivalențe din Manifest nu sunt poate atât de mult opera lui Haraway, cât obiceiurile noastre de gândire.

 

Stil și ontologie

Poate că ar trebui să o credem pe Haraway pe cuvânt atunci când vorbește despre Manifestul ei ca despre un mit politic. Un mit este, în primul rând, o narațiune care descrie ceea ce sunt lucrurile: acest lucru ridică întrebări de stil și ontologie.

 

Când este întrebată despre stilul său, Haraway face referire la pregătirea sa timpurie, pe care o descrie ca fiind… teologică: „  Este adânc întipărită în oasele mele  [16]  ”, afirmă omul de știință născut în Irlanda. În copilărie, l-a citit pe Toma d’Aquino, dobândind o mentalitate: „ideea că, de îndată ce numești ceva și crezi în acel nume, comiți un act de idolatrie”. Deși lectura ei despre Toma d’Aquino poate părea foarte nominalistă (ea susține un „nominalism radical”), aceasta trebuie luată în serios: întrucât disertația sa, limbajul, metaforele și narațiunile au fost, pentru Haraway, chiar locul acțiunii politice, dar nu într-un sens postmodern. Astfel, ea folosește noțiunea eminamente creștină de „figură”  [17] pentru a depăși aporii unei ontologii pur semiotice, căutând să formuleze un nou realism în care obiectele născute din tehnoștiință sunt „figuri”, atât materiale, cât și semnificative. Acest atașament față de gândirea creștină se observă încă într-un articol intitulat „Ecce Homo” unde propune regândirea „femeii” în lumina lui Isus, „figură a unei umanități suferinde și frânte” deoarece, potrivit ei, este necesar să se renunțe la „toate aceste figuri, din Iluminism, ale unei subiectivități coerente și stăpâne pe sine” și să se propună o definiție deschisă, ospitalieră față de diferențele umanității, pe care Isus o reprezintă  [18] .

 

Stilul derutant al lui Haraway corespunde astfel ontologiei pe care se străduiește să o formuleze, în special prin bestiarul său despre lumea contemporană: cyborgul, oncomușecul ™ , coiotul, câinele. Toate aceste ființe hibride demonstrează porozitatea umanului față de animalitate și mecanicitate. Haraway promovează o umanitate deschisă în care omenirea se naște din aceste alterități multiple: oncomușecul ™ este primul animal fabricat și brevetat  [19] , o paradigmă a „naturii” actuale, punctul culminant al narațiunii creștine a mântuirii; coiotul este împrumutat din cultura Navajo, unde reprezintă un loc unde nu există nici natură, nici cultură; câinele este chiar martorul pe care umanitatea noastră nu l-a construit niciodată. Toți formează o „  familie queer  ” care nu este nici natură, nici cultură, ci „o interfață”.

 

Acest bestiar dezvăluie ontologia sa: „Ceea ce mă interesează este să ne concep pe toți ca sisteme de comunicare, fie că suntem animați sau neînsuflețiți, fie că suntem animale sau plante, ființe umane sau planeta însăși sau o mașină.  [20]  ” Totul este informație, contingență instantanee și fluidă, „orice componentă poate fi interfațată cu alta; tot ce este necesar este să se construiască standardul adecvat, codul care permite procesarea semnalelor într-un limbaj comun.” Dar, așa cum am văzut, Haraway nu intenționează să subscrie la un constructivism postmodern care reduce realitatea la limbaj și limbajul la un joc logic și arbitrar. Haraway își menține o concentrare încăpățânată asupra realului, altoită în mare măsură pe activismul său politic, pe rădăcinile sale marxiste și creștine.

 

O performanță intelectuală

Ambiguitățile gândirii sale reprezintă cea mai mare putere a sa. Deși opera sa pornește dintr-o critică a științei, Haraway pare destul de tehnofilă. De origine marxistă, ea nu respinge tehnoștiința, cel mai emblematic urmaș al capitalismului contemporan. Feministă, ea nu este preocupată doar de problemele femeilor. Am văzut în mai multe rânduri că este conștientă de aceste ambiguități și le îmbrățișează, contestând modul nostru de gândire.

 

Este legitim să respingem radicalismul deconstrucției lui Haraway: pretenția ei de a lupta pentru o știință mai puternică este cu siguranță un motiv de scepticism, având în vedere cât de puțin loc lasă critica ei obiectivității pentru raționalitatea universală; fluiditatea absolută a identităților pare nerealistă și i-ar plasa pe indivizi într-o „competiție identitară” fără reguli, unde cei mai „puternici” din punct de vedere cultural și psihologic ar prevala. Niciuna dintre aceste teze nu poate părea atât de nouă, dacă îi luăm în considerare pe nominaliștii medievali sau pe Marchizul de Sade… Oricât de nerealiste ar părea, ele ar trebui luate în serios, deoarece alimentează o imaginație politică ce s-ar putea traduce în legi și acțiuni guvernamentale, în practici sociale: „performanța” unor astfel de discursuri este adesea destul de reală prin intermediul releelor ​​„eficiente” ale științelor umaniste și ale grupurilor de lobby! Mai mult, și acest lucru este la fel de important, Haraway nu ar trebui văzută doar ca o relativistă: există o lecție de învățat de la ea pentru a gândi diferit, dacă ținem cont că nu tot relativismul conceptelor este relativism al adevărului.

 

Donna Haraway își rezumă mesajul într-una dintre frazele ei preferate: „Aș prefera să fiu un cyborg decât o zeiță”. Referirea la oferta înșelătoare a șarpelui din Geneza („veți fi ca zeii”, chiar dacă bărbatul și femeia au fost creați după chipul lui Dumnezeu) este clară, având în vedere cât de profund este țesut  Manifestul Cyborg cu referințe biblice. [21] Haraway respinge minciuna șarpelui și tot meritul pentru aceasta îi revine: „Umanitatea, în întregime sau parțial, nu este produsul autohtoniei. Nimeni nu este autogenerat. Și pentru mine, acesta este sensul politic și spiritual al poststructuralismului și postmodernismului.  ” [22]  Donna Haraway pare să fi extras din lecturile sale teologice o încredere foarte paradoxală în adevăr.

 

Toate acestea deschid perspective interesante, prima dintre acestea fiind aceea de a oferi o cale de ieșire din dezbaterea recurentă dintre tehnofili și tehnofobi. Invitându-ne să ne gândim la mecanic (mașina) atât în ​​termeni de continuitate, cât și de ruptură, Haraway reformulează întrebarea: mașina nu pune în primul rând o întrebare etică (cum ar trebui să folosim mașinile?), ci o întrebare de alteritate (cum este să trăiești cu mașini?) și, în consecință, de ontologie (ce este omenirea?). O filozofie a tehnologiei este, de fapt, o întrebare teologico-tehnică care trebuie abordată ca o întrebare teologico-politică. „Naturismul” lui Haraway este, de asemenea, un apel la a gândi diferit despre natură sau despre mecanic. În sistemul deschis al lui Haraway, culturalul și naturalul nu par atât de mult eliminate, cât să se afle într-o transcendență reciprocă constantă: dacă uităm distincția natură/cultură, atunci gândirea devine delirantă și totalitară; dacă distincția devine fixă, atunci ea servește unei puteri la fel de totalitare. Astfel, Haraway duce la explicarea și internalizarea a ceea ce pare a fi lucrul potrivit la om, de exemplu diferența dintre sexe sau ce înseamnă să trăiești cu un corp, iar prin aceasta ea participă efectiv la elaborarea unei „conștiințe a diferenței” mai degrabă decât a unei nediferențieri generalizate.

 

Deși Haraway poate face un serviciu adevărului prin eliminarea idolului omului ca „stăpân al destinului său”, ea se străduiește să meargă mai departe deoarece concepția sa despre rațiune este inadecvată: subversiunea raționalității întruchipate de „științele exacte” transformă în cele din urmă gândirea în pură „performanță”, după modelul artistului vizual contemporan, a cărui logică, deși bogată în lecții, oferă în cele din urmă puține acțiuni. Acest lucru se datorează faptului că înțelegerea lor asupra lumii este restrictivă – o restricție necesară pentru „performanță” (puterea sa constă în reducerea arbitrară la un punct de vedere singular), dar neputincioasă pentru gândirea colectivă. Fără o rațiune comună, este mai posibilă o lume comună?

 

 

https://doi.org/10.3917/etu.115.0475

 

 

https://shs.cairn.info/revue-etudes-2009-11-page-475?lang=fr

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

  1. Cyborg Soldier 2050: Fuziunea om-mașină și implicațiile pentru viitorul Departamentului Apărării

 

 

[ Notă a editorului:  Laboratorul de Știință Nebună are plăcerea să extragă mai jos Rezumatul executiv dintr-un raport al grupului de studiu al Consiliului pentru Biotehnologii pentru Sănătate și Performanță Umană (BHPC) al Departamentului Apărării, intitulat „ Soldatul Cyborg 2050: Fuziunea om-mașină și implicațiile pentru viitorul Departamentului Apărării” . Acest raport, redactat de Peter Emanuel, Scott Walper, Diane DiEuliis, Natalie Klein, James B. Petro și James Giordano (proclamat Savantul Nebun); și publicat de Centrul Chimic-Biologic al Comandamentului pentru Dezvoltarea Capacităților de Luptă al Armatei SUA (CCDC CBC), culminează o evaluare de un an pentru a prognoza și evalua implicațiile militare ale mașinilor integrate fizic cu corpul uman pentru a spori și îmbunătăți performanța umană în următorii 30 de ani. Acest raport rezumă această evaluare și constatări; identifică patru cazuri potențiale de utilizare militară pentru noile tehnologii în acest domeniu; și face șapte recomandări cu privire la modul în care SUA ar trebui să procedeze în ceea ce privește tehnologiile de îmbunătățire a relației om-mașină. Vizionare plăcută!]

Un grup de studiu DoD BHPC a analizat o gamă largă de tehnologii actuale și emergente relevante pentru asistarea și îmbunătățirea performanței umane în multe domenii. Echipa a folosit aceste informații pentru a dezvolta o serie de viniete ca studii de caz pentru discuții și analiză, inclusiv fezabilitatea; aplicațiile militare; și considerațiile privind implicațiile etice, juridice și sociale (ELSI).

 

În cele din urmă, echipa a selectat patru viniete ca fiind fezabile din punct de vedere tehnic până în 2050 sau mai devreme. Următoarele viniete sunt relevante pentru nevoile militare și oferă capabilități dincolo de sistemele militare actuale:

îmbunătățiri oculare ale imagisticii, vederii și conștientizării situației;

restaurare și control muscular programat prin intermediul unei

rețele de senzori optogenetici ai costumului;

îmbunătățirea auditivă pentru comunicare și protecție; și

îmbunătățire neuronală directă a creierului uman pentru transferul bidirecțional de date.

Deși fiecare dintre aceste tehnologii va oferi potențialul de a îmbunătăți treptat performanța dincolo de nivelul uman normal, analiza grupului de studiu BHPC a sugerat că dezvoltarea îmbunătățirilor neuronale directe ale creierului uman pentru transferul bidirecțional de date ar crea un progres revoluționar în viitoarele capacități militare. Se preconizează că această tehnologie va facilita capacitatea de citire/scriere între oameni și mașini și între oameni prin interacțiuni creier-creier. Aceste interacțiuni ar permite combatanților comunicarea directă cu sistemele autonome și fără pilot, precum și cu alți oameni, pentru a optimiza sistemele și operațiunile de comandă și control. Potențialul de schimb direct de date între rețelele neuronale umane și sistemele microelectronice ar putea revoluționa comunicațiile tactice ale combatanților, ar putea accelera transferul de cunoștințe în întregul lanț de comandă și, în cele din urmă, ar putea risipi „ceața” războiului. Îmbunătățirea neuronală directă a creierului uman prin interfețe neuro-silice ar putea îmbunătăți achiziția și angajarea țintelor și ar putea accelera sistemele defensive și ofensive.

Deși controlul echipamentelor militare, creșterea conștientizării situației și asimilarea mai rapidă a datelor oferite de controlul neuronal direct ar modifica fundamental câmpul de luptă până în anul 2050, este probabil ca celelalte trei tehnologii cyborg să fie, de asemenea, adoptate într-o anumită formă de către luptători și societatea civilă. Grupul de studiu BHPC a prezis că tehnologiile de îmbunătățire a capacității om/mașină vor deveni disponibile pe scară largă înainte de anul 2050 și se vor maturiza treptat, în mare parte determinate de cererea civilă și de o bioeconomie robustă aflată în primele etape de dezvoltare pe piața globală actuală. Piața globală a sănătății va

alimenta tehnologiile de îmbunătățire a capacității om/mașină în principal pentru a crește pierderea funcționalității cauzată de răni sau boli, iar aplicațiile de apărare probabil nu vor stimula piața în etapele ulterioare. Grupul de studiu BHPC a anticipat că introducerea treptată a tehnologiilor cyborg restaurative benefice va aclimatiza, într-o oarecare măsură, populația la utilizarea lor.

Grupul de studiu BHPC a estimat că introducerea ființelor umane augmentate în populația generală, în personalul activ al Departamentului Apărării și în competitorii aproape egali se va accelera în anii de după 2050 și va duce la dezechilibre, inegalități și inechități în cadrul juridic, de securitate și etic stabilit. Fiecare dintre aceste tehnologii va oferi un anumit nivel de îmbunătățire a performanței utilizatorilor finali, ceea ce va mări decalajul de performanță dintre indivizii și echipele îmbunătățite și cele neîmbunătățite. Grupul de studiu BHPC a analizat studii de caz și a pus o serie de întrebări pentru a-și susține evaluarea impactului asupra programelor, politicilor și operațiunilor Departamentului Apărării. Următoarele sunt recomandările rezultate (care nu sunt enumerate în ordinea priorității):

  1. Personalul Departamentului Apărării trebuie să efectueze evaluări globale ale gradului de conștientizare și percepțiilor societății asupra tehnologiilor de îmbunătățire a performanțelor umane/mașinilor . În Statele Unite există o percepție generalizată conform căreia adversarii noștri sunt mai predispuși să adopte tehnologii pe care populațiile americane sunt reticente sau nu doresc să le utilizeze din cauza preocupărilor etice. Cu toate acestea, atitudinile adversarilor noștri față de aceste tehnologii nu au fost niciodată verificate. Neîncrederea socială care urmează introducerii noilor tehnologii poate duce la bariere politice neprevăzute și la o adoptare internă lentă, indiferent de valoare sau riscul realist. Evaluarea atitudinilor globale va prezice unde ar putea fi dificil să se introducă noi tehnologii din cauza barierelor sociopolitice în calea adoptării și când adoptarea tehnologiilor offset de către adversari ar putea fi mai ușor acceptată.

 

  1. Conducerea SUA ar trebui să utilizeze forumurile existente și cele nou dezvoltate (de exemplu, NATO) pentru a discuta impactul asupra interoperabilității cu partenerii aliați pe măsură ce ne

apropiem de anul 2050.

Acest lucru va ajuta la dezvoltarea de politici și practici care vor maximiza interoperabilitatea forțelor. Ritmul rapid de dezvoltare a tehnologiilor cyborg are implicații pentru interoperabilitatea forțelor militare. Cerința Departamentului Apărării de a menține interoperabilitatea cu partenerii aliați în cadrul NATO și al altor cadre de alianță globală justifică depunerea de eforturi pentru alinierea activelor cyborg cu doctrina existentă a parteneriatului aliat.

 

  1. Departamentul Apărării ar trebui să investească în dezvoltarea unor cadre juridice, de securitate și etice dinamice aflate sub controlul său, care să anticipeze tehnologiile emergente. Cadrele juridice, de securitate și etice actuale sunt insuficiente din cauza vitezei cu care aceste tehnologii se dezvoltă în Statele Unite și în alte națiuni din întreaga lume (aliate și adverse). Prin urmare, Departamentul Apărării ar trebui să sprijine dezvoltarea unor politici orientate spre viitor (interne și externe) care să protejeze intimitatea individuală, să susțină securitatea și să gestioneze riscurile personale și organizaționale, maximizând în același timp beneficiile definite pentru Statele Unite și aliații și activele sale. Deoarece operaționalizarea tehnologiei pentru securitatea națională este în centrul misiunii Departamentului Apărării, aceste cadre ar trebui structurate astfel încât să fie agile și să răspundă la noile tehnologii dezvoltate în Statele Unite sau în altă parte.

 

  1. Ar trebui depuse eforturi pentru a inversa narațiunile culturale negative despre tehnologiile de îmbunătățire. În mass-media socială și open-source, în literatură și în filme, utilizarea mașinilor pentru a îmbunătăți condiția fizică a speciei umane a primit o narațiune distorsionată și distopică în numele divertismentului. O narațiune mai realistă și echilibrată (dacă nu chiar mai pozitivă), împreună cu transparența în abordarea guvernului față de adoptarea tehnologiei, va servi la o mai bună educare a publicului, la atenuarea temerilor societății și la eliminarea barierelor în calea adoptării productive a acestor noi tehnologii. * Un public mai informat va ajuta, de asemenea, la evidențierea preocupărilor sociale valide, cum ar fi cele legate de confidențialitate, astfel încât personalul Departamentului Apărării să poată dezvolta strategii de atenuare, ori de câte ori este posibil. Deși nu este intrinsec o misiune a Departamentului Apărării, conducerea apărării ar trebui să înțeleagă că percepțiile publice și sociale negative vor trebui depășite dacă aceste tehnologii vor fi utilizate pe teren.

 

 

Sursa: CIO Australia / Forțele Aeriene Regale Australiene

  1. Personalul Departamentului Apărării ar trebui să desfășoare jocuri de război pe bază de simulare și evaluări ale amenințărilor specifice pentru a determina doctrina și tacticile forțelor aliate și adverse. Jocurile de război reprezintă un mecanism consacrat pentru a evalua impactul tehnologiilor asimetrice asupra tacticilor, tehnicilor și procedurilor. Exercițiile pe bază de simulare care explorează diverse scenarii de integrare și utilizare a tehnologiilor om/mașină de către Statele Unite sau adversarii săi vor prezice avantajele compensatorii, vor identifica punctele de fricțiune legate de interoperabilitatea NATO și a altor organizații aliate și vor informa strategii militari superiori și investitorii în știință și tehnologie. Personalul Departamentului Apărării ar trebui să sprijine aceste eforturi folosind evaluări ale informațiilor specifice acestui domeniu emergent.

 

  1. Guvernul SUA ar trebui să sprijine eforturile de stabilire a unei abordări la nivelul întregii națiuni în ceea ce privește tehnologiile de îmbunătățire a relațiilor dintre oameni și mașini, comparativ cu o abordare la nivelul întregului guvern . Investițiile federale și comerciale în aceste domenii sunt necoordonate și sunt depășite de eforturile chineze de cercetare și dezvoltare, ceea ce ar putea duce la pierderea dominației SUA în tehnologiile de îmbunătățire a relațiilor dintre oameni și mașini în intervalul de timp prevăzut pentru acest studiu. Dominația aproape egală în sectorul comercial va dezavantaja interesele SUA în sectorul apărării și ar putea duce la un dezavantaj compensator în domeniul îmbunătățirii relațiilor dintre oameni și mașini până în anul 2050. Un efort național de a menține dominația SUA în tehnologiile cyborg este în interesul superior al Departamentului Apărării și al națiunii.

 

  1. Departamentul Apărării ar trebui să sprijine cercetarea fundamentală pentru validarea tehnologiilor de fuziune om-mașină înainte de a fi utilizate pe teren și pentru a urmări siguranța pe termen lung și impactul asupra indivizilor și grupurilor. Beneficiile oferite de fuziunile om-mașină vor fi semnificative și vor avea un impact pozitiv asupra calității vieții omenirii prin restaurarea oricărei funcționalități pierdute din cauza bolilor sau rănilor. Comunitatea militară va vedea, de asemenea, oportunități de capabilități care vor avea impact asupra operațiunilor și instruirii. Pe măsură ce aceste tehnologii evoluează, este vital ca comunitățile științifice și inginerești să acționeze cu prudență pentru a-și maximiza potențialul și a se concentra pe siguranța societății noastre. Investițiile corespunzătoare în aceste domenii vor contribui la atenuarea utilizării greșite sau a consecințelor neintenționate ale acestor tehnologii.

 

 

 

Dacă ți-a plăcut această postare, te rugăm să vezi:

 

Cyborg Soldier 2050: Fuziunea om-mașină și implicațiile pentru viitorul Departamentului Apărării (DOD) – raport complet aici .

 

… citește următoarele articole de blog legate de MadSci Lab:

 

Legătura dintre creiere și mașini și utilizarea neurotehnologiei în perspectivele culturale și etice ale scenei globale actuale , dedl. Joseph DeFrancoșiDr. James Giordano.

Război conectat deCOL James K. Greer (SUA-Ret.)

 

Dilemele etice ale războiului viitor

… urmăriți prezentarea Dr. Alexander Kott , intitulată „Rețeaua este robotul” , susținută la conferința „Mad Scientist Robotics, Artificial Intelligence, & Autonomy: Visioning Multi Domain Battle in 2030-2050” , desfășurată la Institutul de Cercetare Georgia Tech, în perioada 8-9 martie 2017, în Atlanta, Georgia.

 

… și vedeți prezentarea lui Hank Greely despre viitoarele implicații juridice și etice ale biotehnologiei, susținută în cadrul conferințelor Mad Scientist Bio Convergence și Soldier 2050 , la SRI International, 8-9 martie 2018, în Menlo Park, California.

 

Declinare de responsabilitate: Constatările din acest raport nu reprezintă o politică sau o poziție oficială a Departamentului Armatei, a Universității Naționale de Apărare, a Departamentului Apărării sau a Guvernului SUA.

 

* Wurzman R.; Yaden D.; Giordano J. Ficțiunea neuroștiințifică ca Eidola: Reflecție socială și obligații neuroetice în reprezentările neuroștiinței în film. Camb Q Health Care Ethics-Neuroethics Now 2017, 26 (2), 292-312.

Imbunătățire auditivă , tehnologii cyborg restaurative benefice , BHPC , CCDC CBC , cyborg , Cyborg Soldier 2050: Fuziunea om/mașină și implicațiile pentru viitorul Departamentului Apărării (DOD) , Diane DiEuliis , îmbunătățire neuronală directă , Consiliul DoD pentru Biotehnologii pentru Sănătate și Performanță Umană , personalul DOD trebuie să efectueze evaluări globale ale conștientizării și percepțiilor societății asupra tehnologiilor de îmbunătățire om/mașină , personalul DOD ar trebui să efectueze jocuri de război pe masă și evaluări ale amenințărilor specifice pentru a determina doctrina și tacticile forțelor aliate și adverse , DOD ar trebui să investească în dezvoltarea unor cadre dinamice de securitate juridică și etică aflate sub controlul său, care să anticipeze tehnologiile emergente , ar trebui depuse eforturi pentru a inversa narațiunile culturale negative ale tehnologiilor de îmbunătățire , implicații etice juridice și sociale , creierul uman , tehnologii de îmbunătățire om/mașină , James B. Petro , James Giordano , securitate juridică și cadre etice , Natalie Klein , îmbunătățiri oculare , senzor web optogenetic pentru costum , Peter Emanuel , progres revoluționar în capacitățile militare viitoare , Scott Walper , Departamentul Apărării ar trebui să sprijine cercetarea fundamentală pentru validarea tehnologiilor de fuziune om-mașină înainte de a le pune în funcțiune și pentru a urmări siguranța pe termen lung și impactul asupra indivizilor și grupurilor , Guvernul SUA ar trebui să sprijine eforturile de a stabili o abordare la nivelul întregii națiuni a tehnologiilor de îmbunătățire a relației om-mașină, comparativ cu o abordare la nivelul întregului guvern , TRADOC , Comandamentul de Instruire și Doctrină , transfer bidirecțional de date , Armata SUA , Centrul Chimic-Biologic al Comandamentului pentru Dezvoltarea Capacităților de Luptă al Armatei SUA , Conducerea SUA ar trebui să utilizeze forumurile existente și cele nou dezvoltate (de exemplu, NATO) pentru a discuta impactul asupra interoperabilității cu partenerii aliați pe măsură ce ne apropiem de anul 2050.

 

 

https://madsciblog.tradoc.army.mil/193-cyborg-soldier-2050-human-machine-fusion-and-the-implications-for-the-future-of-the-dod/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Conectarea creierelor la mașini și utilizarea neurotehnologiei la perspectivele culturale și etice ale scenei globale actuale

 

 

[ Notă a editorului:   În postarea de astăzi, bloggerii invitați, dl. Joseph DeFranco și dr. James Giordano, examinează ramificațiile progresului Neuralink în domeniul interfețelor creier-mașină, punând cinci întrebări dificile despre ce înseamnă trecerea acestei frontiere a neuroștiinței din perspective medicale, etice, juridice și geopolitice. Citiți postarea lor convingătoare — „actorii umani neuromodificați vor fi considerați agenți biologici transformați în arme?”]

 

Pe 16 iulie, Elon Musk a anunțat că firma sa, Neuralink, va avansa traducerea clinică a unei noi interfețe creier-mașină (IMC) despre care susține că „promite restabilirea funcției senzoriale și motorii și tratamentul tulburărilor neurologice ”.1 Deși   eforturile companiei de a dezvolta un astfel de IMC sunt în desfășurare de doar 28 de luni, 2   aceasta a creat deja o aplicație inovatoare și funcțională într-un model in vivo de șobolan. Musk dorește să înceapă studiile clinice în 2020 pentru tratamentul anumitor tulburări neurologice. Musk afirmă, de asemenea, că această tehnologie ar putea și ar trebui să fie disponibilă oricărei persoane care dorește să obțină „ un acces mai bun ” și „ conexiuni mai bune ” cu „ lumea, cu ceilalți și cu noi înșine ” .3

 

IMC-ul implică implantarea de microelectrozi (până la 3.072 per matrice) pentru a înregistra activitatea neurologică din creier. Acești electrozi transmit semnale către senzori care pot fi detectați de un dispozitiv extern (de exemplu, un telefon inteligent).4 Complexitatea   și natura complexă a arhitecturii neuronale și a vascularizației creierului necesită precizie în procedura de implantare, iar în acest scop, Neuralink va utiliza un sistem robotic nou dezvoltat pentru introducerea electrozilor. Acest sistem va fi monitorizat și gestionat de un neurochirurg care poate ajusta manual sistemul robotic, după cum este necesar, în timpul procedurii.

 

Fără îndoială, această tehnologie emergentă este remarcabilă și ar putea încuraja înțelegerea și tratarea unui număr de afecțiuni neuropsihiatrice. Cu toate acestea, există câteva întrebări la care credem că trebuie să se răspundă înainte ca Neuralink – sau orice tehnologie conexă – să fie oferită și pusă la dispoziția publicului.

 

În primul rând, cine va primi acest IMC? Prezentările lui Musk afirmă că un obiectiv principal este de a face procedura „… la fel de simplă și automatizată ca LASIK ”.5 De   ​​asemenea, susținem importanța și necesitatea unor proceduri sigure și fiabile; în acest sens, trebuie avut în vedere faptul că metodele descrise necesită intervenție neurochirurgicală pentru inserarea electrozilor. Și, deși nivelul de invazivitate poate fi redus și poate din ce în ce mai mult minimizat prin dezvoltări iterative ale tehnologiei și protocoalelor, trebuie recunoscute riscurile neurochirurgicale inerente (de exemplu, sângerări intracraniene; infecții). Este foarte posibil ca calculul relativ beneficiu-sarcină/risc să susțină utilizarea unei proceduri noi dacă și când alte intervenții existente și anterioare sunt ineficiente. Totuși, susținem ca orice astfel de considerație ar trebui să aprecieze și să implice întrebări și contingențe relative la atenuarea riscurilor (a se vedea Tabelul 1 ). Mai exact, ce afecțiuni vor fi tratate folosind această abordare; sau poate mai precis, ce pacienți vor primi astfel de tratamente?

 

Tabelul 1: Paradigme pregătitoare de neuroetică 6, 7

 

 

În al doilea rând, cine va efectua această procedură și unde va avea loc? Și, dacă invitația lui Musk către orice persoană care dorește „ un acces mai bun ” și „ conexiuni mai bune ” cu „ lumea, cu ceilalți și cu noi înșine ” indică un interes mai larg și o piață pentru primirea acestei tehnologii BMI, întrebarea „ cine va primi intervențiile ” devine și mai presantă. Având în vedere atitudinile actuale (în Statele Unite, Europa, Japonia și Australia) cu privire la intervențiile medicale destinate scopurilor „neterapeutice” (adică optimizare/îmbunătățire), 8 vor fi chirurgii din aceste țări dispuși să implanteze Neuralink BMI în astfel de scopuri? Dacă nu, atunci ne întrebăm unde ar putea fi furnizate aceste proceduri. În plus, ne întrebăm cum (și în ce măsură) vor fi finanțate aceste proceduri.

 

În al treilea rând, dacă, așa cum a afirmat Musk, această tehnologie va rămâne implantată și va funcționa timp de „ ani sau chiar decenii ” (și posibil o „ viață întreagă ”), vor fi efectuate – și unde vor fi efectuate – cercetări continue pentru a evalua prospectiv beneficiile, dificultățile și/sau daunele generate? 9

 

În al patrulea rând, având în vedere această durabilitate propusă, este probabil ca: (1) să fie dezvoltate versiuni mai noi ale tehnologiei; și (2) versiunile mai vechi ale tehnologiei să necesite întreținere și actualizare. Prin urmare, ne întrebăm dacă și cum vor fi abordate și rezolvate problemele și dificultățile de învechire morală? 10   Vor fi (și cum vor fi) acoperite întreținerea și modernizările dispozitivelor în cadrul unui plan remunerativ (de exemplu, asigurare; sponsorizare corporativă)?

 

În al cincilea rând; pe măsură ce această tehnologie devine disponibilă publicului, va exista un moment în care majoritatea unei societăți va avea un IMC? Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ce se întâmplă cu minoritatea care nu are? Sau, dacă doar câțiva aleși pot dobândi un IMC, cum îi va considera și trata societatea pe acești indivizi? Aici, ies în evidență scenarii precum cel prezentat în romanul lui Daniel Wilson, Amped.11 Și ce   se întâmplă cu decalajul dintre „cei care au” capabili neurologic și cei care „nu au”? Astfel de întrebări nu ar trebui să se limiteze la preocupări legate de justiția distributivă intranațională: Ce prevestește utilizarea acestei tehnologii pentru schisma dintre națiunile dezvoltate, în curs de dezvoltare și nedezvoltate?

 

Aplaudăm eforturile Neuralink de a dezvolta terapii de ultimă generație și respectăm viziunea lor asupra optimizării neurologice. Aceste evoluții determină – dacă nu impun – recunoașterea și recunoașterea diferitelor nevoi culturale, valori, filozofii și etici, deoarece fiecare dintre ele influențează receptivitatea față de această și alte forme de cercetare și utilizări în practică ale IMC. 12 Unele națiuni, pe baza opiniilor, etosului și eticii lor, pot fi mai dispuse, dacă nu chiar dornice, să ofere această tehnologie cetățenilor lor și, eventual, personalului din cadrul departamentelor de Război, Informații și Securitate Națională (WINS). 13

 

În prezent, IMC-urile nu sunt abordate de Convenția privind armele biologice și toxinice. Cu toate acestea, dacă IMC-urile de tip Neuralink și alte neurotehnologii14 sunt utilizate pentru a ajuta operatorii WINS, se pune întrebarea dacă actorii umani neuromodificați ar trebui considerați „agenți biologici folosiți în armament” 15 ?   Și dacă da, cum ar trebui considerați și tratați (atât în ​​timpul mandatului lor, cât și ulterior)?

 

Cu siguranță, neurotehnologia avansează rapid spre capacități din ce în ce mai mari. Vor rămâne instituțiile civice (și WINS) globale în același ritm? 16   Având în vedere distincțiile dintre valorile, obiectivele și etica socio-culturală și politică care modelează cercetarea și aplicațiile acesteia, ce discursuri și dialectici vor fi necesare – sau acceptate – pentru a ghida, guverna și constrânge acțiunile grăbite, astfel încât să se evite căința în timpul liber? După cum ne place să spunem – și după cum știe bine orice neurochirurg – cel mai înțelept este să „măsurăm de două ori; să tăiem o dată”, fie că deschidem un craniu, o perspectivă asupra noilor capacități și posibilități sau o cutie de conserve.

 

Dacă ți-a plăcut această postare, te rugăm să vezi și:

 

Înțelegerea creierelor Chinei: Vor avea SUA curajul să concureze? de dl. Joseph DeFranco , Căpitan (USN – Ret.) LR Bremseth și Dr. James Giordano

 

Podcastul Neuroștiința și Armele de Război , cuDr. Giordano

 

Război conectat deCOL James K. Greer (SUA-Ret.)

 

Sine Pari dedl. Howard R. Simkin

 

Biografii ale autorilor:

Joseph DeFranco este bursier J5 Donovan Group în domeniul războiului biologic și biosecurității, la Comandamentul Operațiunilor Speciale ale SUA (USSOCOM). În prezent, studiază neuroștiințe la Colegiul de Arte și Științe și bioapărare la Școala Schar de Politici și Guvernare a Universității George Mason, Virginia, și a făcut anterior parte din personalul congresmanului Donald S. Beyer (VA-08). Cercetările sale actuale se concentrează pe posibila utilizare a unor noi agenți microbiologici și a big data ca elemente de multiplicare a forței în angajamente non-cinetice, hibride și cinetice și pe rolul agențiilor globale în biosecuritate.

 

Omul de știință nebun James Giordano , doctor în filosofie, este profesor de neurologie și biochimie, șeful Programului de Studii de Neuroetică și codirector al Programului O’Neill-Pellegrino în Știința Creierului și Drept și Politici Globale la Centrul Medical al Universității Georgetown. În prezent, este cercetător senior în cadrul J5 Donovan Group, război biologic și biosecuritate, în cadrul Comandamentului Operațiunilor Speciale ale SUA (USSOCOM) și membru numit al Grupului consultativ pentru Neuroetică, Probleme Juridice și Sociale (NELSI) al Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare (DARPA). Anterior, Dr. Giordano a ocupat funcția de cercetător senior consultant științific al Grupului de Evaluare Strategică Multistrat al Statului Major Întrunit al Pentagonului și a fost cercetător senior și lider de proiect pentru subproiectul UE privind știința creierului cu utilizare dublă a proiectului „Creierul Uman”.

 

Declinare de responsabilitate:  Opiniile exprimate în acest blog sunt cele ale autorilor și nu reflectă neapărat opiniile Departamentului Apărării, Comandamentului Operațiunilor Speciale ale SUA, Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare (DARPA), Departamentului Armatei, Comandamentului Viitorului Armatei (AFC) sau Comandamentului de Instruire și Doctrină (TRADOC).

 

Mulțumiri:  Acest blog a fost adaptat după lucrările autorilor care vor apărea în curând în revista Philosophy, Ethics and Humanities in Medicine . JG este susținut financiar de CSCI și Leadership Initiatives.

 

Referințe:

1 Musk E. O platformă integrată de interfață creier-mașină cu mii de canale. bioRxiv, 703801 (2019).

 

2 Winkler R. Elon Musk lansează Neuralink pentru a conecta creierele cu computerele. (27 martie 2017). Accesat de la https://www.wsj.com/articles/elon-musk-launches-neuralink-to-connect-brains-with-computers-1490642652

 

3 CNET. (17 iulie 2019). Urmăriți prezentarea Neuralink a lui Elon Musk. Preluat de pe https://www.youtube.com/watch?v=lA77zsJ31nA ; accesat la 24 iulie 2019.

 

4 Ibidem, ref. 2.

 

5 Ibidem, ref. 3.

 

6 Giordano J. Către o paradigmă operațională de analiză și atenuare a riscurilor neuroetice pentru neuroștiințe și tehnologii emergente (neuroS/T). Exp Neurol 287 (4): 492-495 (2017).

 

7 Giordano J. O abordare neuroetică pregătitoare pentru evaluarea evoluțiilor în neurotehnologie. AMA J Ethics 17(1): 56-61 (2015).

 

8 Pentru prezentări generale, vezi:

Jotterand F, Dubljevic V. (eds.) Cognitive Enhancement: Ethical and Policy Implications in International Perspectives. Oxford: Oxford University Press, 2016.

Berger TW, Glanzman DL. (eds.) Toward Replacement Parts for the Brain: Implantable Biomimetic Electronics as Neural Protheses. Cambridge MA: MIT Press, 2005.

 

9 Giordano J. Condiții pentru consimțământul privind utilizarea neurotehnologiei: O abordare neuroetică pregătitoare pentru evaluarea și reducerea riscurilor. AJOB-Neuroscience 6(4): 12-14 (2015).

 

10 Shook JR, Giordano J. Neuroetica dincolo de normal: Tehnologii de stimulare a performanței și auto-transformare. Cambridge Quarterly of Healthcare Ethics 25.1 (2016): 121-140 (2016).

 

11 Wilson DH. Amped. NY: Doubleday, 2012.

 

12 Pentru mai multe informații, consultați:

Shook JR, Giordano J. O neuroetică principială, cosmopolită: Considerații pentru relevanța internațională. Phil Ethics Humanities in Med 9 (1); (2014).

Lanzilao E, Shook, J, Benedikter R, Giordano J. Avansarea neuroștiinței pe scena mondială a secolului XXI: Necesitatea – și structura propusă pentru – o neuroetică relevantă la nivel internațional. Ethics Biol Engineer Med 4(3): 211-229 (2013).

 

13 Palchik G, Chen C, Giordano J. „Treabă cu maimuțele? Dezvoltarea, influența și etica neuroștiinței cu potențial de dublă utilizare pe scena mondială”. Neuroethics, 10:1-4 (2017).

 

14 Giordano J, Wurzman, R. Neurotehnologia ca armă în informațiile și apărarea națională. Synesis: A Journal of Science, Technology, Ethics and Policy, 2, 138-151 (2011).

 

15 Liivoja R, Chircop, L. Sunt luptătorii îmbunătățiți arme, mijloace sau metode de război? Studii de Drept Internațional, 94(1), 7 (2018).

 

16 Shook JR, Giordano J. Bioîmbunătățirea morală pentru bunăstarea socială: Sunt instituțiile civice pregătite? Front Sociol 2(21): 1-5 (2017).

 

 

 

https://madsciblog.tradoc.army.mil/168-linking-brains-to-machines-and-use-of-neurotechnology-to-the-cultural-and-ethical-perspectives-of-the-current-global-stage/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Elon Musk lansează Neuralink pentru a conecta creierul la computerele

Startup-ul CEO-ului Tesla și SpaceX își propune să implanteze electrozi minusculi în creierul uman

 

 

De Rolfe Winkler

 

 

Neuralink urmărește ceea ce Elon Musk numește tehnologia „dantelă neuronală”, implantând electrozi cerebrali minusculi care ar putea într-o zi să încarce și să descarce gânduri

 

Construirea unui vehicul electric pentru piața de masă și colonizarea planetei Marte nu sunt suficient de ambițioase pentru Elon Musk . Antreprenorul miliardar vrea acum să combine computerele cu creierele umane pentru a ajuta oamenii să țină pasul cu mașinile.

Fondatorul și directorul executiv al Tesla Inc. TSLA 2,70 %creștere; triunghi verde cu vârf în susși Space Exploration Technologies Corp. a lansat o altă companie numită Neuralink Corp., potrivit unor persoane familiarizate cu situația. Neuralink urmărește ceea ce dl Musk numește tehnologia „dantelă neuronală”, implantând electrozi cerebrali minusculi care ar putea într-o zi să încarce și să descarce gânduri.

 

Drepturi de autor © 2025 Dow Jones & Company, Inc. Toate drepturile rezervate. 87990cbe856818d5eddac44c7b1cdeb8

 

Det. Aici

 

https://www.wsj.com/articles/elon-musk-launches-neuralink-to-connect-brains-with-computers-1490642652

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 (Cum a facut KNOCKOUT nedreptatea demonica…) „Cassius Marcellus Clay”: Stăpânul de sclavi împotriva sclaviei

 

 

 

Aboliționismul deschis al lui Cassius Marcellus Clay i-a pus viața în pericol constant. Călătorea cu pistoale și un cuțit Bowie…

 

 

DeFergus M. Bordewich

 

 

 

Cassius Marcellus Clay ar fi putut fi inventat de un romancier cu o înclinație pentru improbabil. Una dintre cele mai extravagante și controversate figuri ale erei antebelice, Clay s-a născut în elita deținătoare de sclavi din Kentucky în 1810, a devenit cel mai vehement critic al sclaviei din Sud, a câștigat notorietate ca bătăuș și duelist și a contribuit la fondarea Partidului Republican. Până la moartea sa, în 1903, se estompase în uitarea politică. Anne E. Marshall, istoric și director executiv al Bibliotecii Prezidențiale Ulysses S. Grant, l-a readus la viață plină de viață și aroganță în biografia sa scrisă cu precizie, „Cassius Marcellus Clay: Viața unui deținător de sclavi antisclavie și paradoxul reformei americane” (Carolina de Nord, 312 pagini, 39,95 USD) .

Numele lui Clay s-ar putea să vă sune familiar. El a fost omonimul boxerului cunoscut mai târziu sub numele de Muhammad Ali, ai cărui strămoși fuseseră înrobiți de vărul albului Cassius, Henry Clay, oratorul și senatorul din perioada antebelică. Cassius Marcellus Clay a fost mult timp amintit de familiile locale de culoare ca un fervent campion anti-sclavie, chiar dacă, paradoxal, a continuat să dețină sclavi și nu a eliberat aproape niciunul până când a fost obligat să facă acest lucru de cel de-al 13-lea amendament.

 

Drepturi de autor © 2025 Dow Jones & Company, Inc. Toate drepturile rezervate. 87990cbe856818d5eddac44c7b1cdeb8

 

 

Continuă să citești articolul cu

un abonament la WSJ

 

 

https://www.wsj.com/arts-culture/books/cassius-marcellus-clay-review-the-slaveholder-against-slavery-b1dcc50d

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Tehnocrația și transumanismul – agenda antiumană a „Marii Resetări”

 

De Irina Bazon 

 

Am tradus pentru cititorii ActiveNews un articol foarte actual și tulburător, care ne ajută să înțelegem mai bine legătura strânsă dintre tehnocrație și transumanism și modul cum prin acestea se transpune în viață agenda antiumană a Noii Resetări. Ca persoane create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, înzestrate cu demnitate și libertate, avem datoria (și propria conștiință ne-o cere) să ne opunem cu toată ființa acestei agende, care este împotriva omului! (Irina Bazon)

 

 

Articolul de Patrick Wood, publicat pe Technocracy News:

 

Legătura dintre tehnocrație și transumanism este ușor de făcut odată ce s-a înțeles că ambele sunt produsele de prim rang ale religiei pseudo-științifice a scientismului, care consideră știința drept un zeu, iar oamenii de știință și inginerii acestei pseudoștiințe, drept preoți. Acest articol ne ajută să înțelegem această legătură (editorul Technocracy News).

 

Tehnocrația are legătură cu transformarea societății, așa cum transumanismul are legătură cu transformarea condiției umane a persoanelor care trăiesc în acea societate

 

Ambele se bazează pe o credință religioasă cunoscută sub numele de scientism, care consideră că știința este un zeu și că oamenii de știință, inginerii și tehnologii sunt „preoți” care transpun descoperirile în practică.

 

Este o eroare fatală a echivala scientismul cu știința. Adevărata știință explorează lumea naturală folosind metoda științifică testată în timp, bazată pe experimentare și validare repetată. Prin comparație, scientismul constituie o viziune speculativă, metafizică despre natura și realitatea universului și despre relația omului cu acesta.Scientismul respinge viziunile religioase, morala și filosofia tradiționale și, în schimb, consideră știința drept sursă a valorii morale personale și societale.

 

Relația dintre tehnocrație și transumanism a fost cunoscută încă din 1933, când Harold Loeb a scris „Life in a Technocracy: What It Might Be Like” („Viața într-o tehnocrație: cum ar fi ea”):„Tehnocrația are în vedere o altă formă de domesticire, o formă în care omul poate deveni mai mult decât om… Tehnocrația urmărește să dezvolte așa-numitele facultăți superioare în fiecare om și să îl facă pe fiecare om să nu se resemneze cu soarta sa… Prin producerea de indivizi specifici în scopuri specifice… O tehnocrație, atunci, va produce în timp o rasă de oameni de calitate superioară celor care sunt acum pe pământ…”

 

 

Astfel, Loeb considera că tehnocrația (societatea) produce un om superior prin aplicarea unei tehnologii avansate care să modifice condiția umană.

 

Natura tehnocrației

 

Constituită formal în 1932 de către oamenii de știință și inginerii de la Universitatea Columbia, mișcarea a fost definită astfel într-o ediție din 1938 a revistei sale, The Technocrat:„Tehnocrația este știința ingineriei sociale, funcționarea științifică a întregului mecanism social pentru a produce și distribui bunuri și servicii întregii populații… Pentru prima dată în istoria omenirii acest lucru va fi pus în aplicare ca o chestiune științifică, tehnică, de inginerie.”Într-adevăr, tehnocrația constituia un sistem economic bazat pe știință și inginerie socială. Tehnocrații erau siguri că abordarea lor științifică era atât de corectă încât nu mai era nevoie de nicio structură politică:

 

„Nu va mai fi loc pentru politică, politicieni, finanțe sau finanțatori, escrocherii sau escroci… Tehnocrația va distribui [bunuri și servicii, n. tr.] prin intermediul unui certificat de distribuție disponibil pentru fiecare cetățean de la naștere până la moarte.”Astăzi, tehnocrația este întruchipată în proiectul „Marea Resetare” al Forumului Economic Mondial și în diferite programe ONU legate de dezvoltarea durabilă: Agenda 21, Agenda 2030, Noua Agenda Urbană etc.

 

Natura transumanismului

 

Un susținător filosofic de nădejde al transumanismului modern, Max More, l-a definit în 1990 astfel:

 

„…un grup de filosofii despre viață care urmăresc continuarea și accelerarea evoluției vieții inteligente dincolo de forma sa umană și de limitările umane actuale, prin intermediul științei și tehnologiei, ghidate după principii și valori care promovează viața.”Mijloacele pentru atingerea scopului sunt, în cele din urmă, constituite de ingineria genetică care preia și accelerează teoria evoluționistă pentru a crea „umanitatea 2.0”.

 

De la apariția tehnologiei de editare genetică CRISPR, transumaniștii au invadat universitățile și corporațiile private cu ideile lor despre modificarea tuturor categoriilor de viețuitoare, inclusiv a omului.

 

Ceea ce se promovează de către Națiunile Unite ca fiind drept conservarea biodiversității este, de fapt, preluarea materialului genetic, care a fost meționată încă din 1994, la doar doi ani după debutul proiectului Dezvoltării durabile și al Agendei 21 la Conferința ONU pentru Dezvoltare Economică (UNCED) în Rio de Janeiro, Brazilia.

 

Cartea din 1994, The Earth Brokers, a fost scrisă de doi participanți principali la conferința de la Rio, participanți care nu au înghițit pe nemestecate ceea ce tocmai se întâmplase acolo. Ei au remarcat două lucruri cu privire la Convenția privind biodiversitatea, pe care au adoptat-o 156 de state ale lumii:„Convenția echivalează implicit diversitatea vieții – animale și plante – cu diversitatea codurilor genetice, ceea ce se poate traduce ca resurse genetice. În acest mod, diversitatea devine un lucru pe care știința modernă îl poate manipula… Convenția promovează biotehnologia ca fiind «esențială pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității»”.În al doilea rând, ei au remarcat că „miza principală în Convenția privind biodiversitatea o constituie problema posesiunii și controlului asupra diversității biologice… Preocuparea majoră era protejarea industriilor farmaceutice și biotehnologice emergente”.Nu este de mirare astăzi că industria farmaceutică produce injecții de terapie genetică folosind ARN modificat genetic pentru a modifica sistemul imunitar al organismului. Au muncit din greu

din 1992 pentru a avansa tehnologia necesară pentru a „deturna” genomul uman și a păși pe calea transformatoare către „Humanity 2.0”.

 

 

Totuși, tehnocrația este cea care și-a folosit tehnicile bazate pe „știința ingineriei sociale” pentru a manipula 22 % din populația lumii astfel încât să accepte de bunăvoie injecțiile care modifică genele, promovate de transumaniști.

 

Marea Resetare îmbrățișează atât tehnocrația, cât și transumanismul

 

S-a scris în mai multe reviste specializate că Forumul Economic Mondial și fondatorul/purtătorul său de cuvânt, Klaus Schwab, promovează atât tehnocrația, cât și transumanismul, în același timp. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător.

 

De pildă, Academia Europeană pentru Religie și Societate (EARS) a scris că:

 

„… membrii extrem de influenți ai Forumului Economic Mondial au un plan pentru ceea va urma. [Planul] se numește «Marea Resetare» și prevede un viitor cu adevărat «transumanist» pentru noi toți… De la jumătatea anului 2020, WEF (World Economic Forum) și-a promovat viziunea despre viitorul nostru post-coronavirus, pe care ei îl numesc «Marea Resetare». În viziunea lor, pandemia a scos la iveală punctele slabe ale vechiului nostru sistem și, prin urmare, ne oferă o oportunitate perfectă de a «reseta» lumea și pentru un nou început. Ce este izbitor cu privire la acest plan, pe care WEF l-a sintetizat într-o schemă conceptuală sub formă de virus, este promovarea implicită a unei filozofii numite «transumanism»”. (subliniere adăugată)

 

După cum am menționat la început, „Tehnocrația are legătură cu transformarea societății, așa cum transumanismul are legătură cu transformarea condiției umane a persoanelor care trăiesc în acea societate”.

 

În concluzie, tandemul format din tehnocrație și transumanism, împreună cu religia de la baza acestora – cea a scientismului, trebuie recunoscute ca atare și, cel mai important, trebuie să ne opunem ferm acestora și să le se respingem cu fiecare fibră a ființei noastre!

 

 

https://www.activenews.ro/covid-era-covid-si-marea-resetare-the-great-reset/Tehnocratia-si-transumanismul-%E2%80%93-agenda-antiumana-a-%E2%80%9EMarii-Resetari-171015

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Va însemna ascensiunea roboților sexuali sfârșitul relațiilor?

 

 

Roboții sexuali sunt la orizont. Și asta ar putea fi o problemă.

 

 

Recenzat de Gary Drevitch

 

 

 

ELEMENTELE DE BAZĂ

Fundamentele sexului

Fă testul nostru de satisfacție sexuală

Găsește un terapeut sexual în apropiere

 

Sursă: pixel2013 / Pixabay

Imaginează-ți asta: Un robot complet realist, proiectat de tine, capabil să îndeplinească orice act sexual ți-l poți imagina. Arată, miroase și sună incredibil de realist. Și asigurarea ta sponsorizată de stat a plătit-o integral. Practic, a fost gratuită – prescrisă de medicul tău pentru a te ajuta să-ți menții statutul oficial de „disfuncțional sexual”. Legislația federală recentă, susținută în mod covârșitor de o majoritate masculină în Cameră și Senat, a făcut ca acest tip de rețetă medicală să fie perfect legal.

 

Robin Robotul nu are niciodată dureri de cap. Nu răcește niciodată. Nu respinge niciodată o avansă. Este, poate în mod ciudat, frumos în multe privințe. Și, în mod surprinzător, este chiar aparent inteligent și spiritual.

 

Sigur, sună grozav la prima vedere.

 

Și ascultați asta: Potrivit expertei în psihologie clinică și sexolog Marianne Brandon, ceea ce am descris mai sus este, de fapt, un portret probabil al viitorului nostru apropiat.

 

 

Roboții sexuali ca stimuli supranormali

 

La începutul acestei luni, am avut norocul să particip la un simpozion special despre înțelegerea sănătății mintale dintr-o perspectivă evoluționistă. Acest eveniment, sponsorizat oficial de Societatea de Psihologie Evoluționistă Aplicată ( AEPS ) și afiliat cu Societatea de Psihologie Evoluționistă Nord-Est ( NEEPS ), a fost revelator pentru numeroșii cercetători, practicieni și studenți prezenți. Și, deși toate discursurile au fost provocatoare și captivante, trebuie să spun că prezentarea lui Brandon a fost oarecum spectaculoasă.

 

Când te gândești la lucruri dintr-o perspectivă evoluționistă, istoria tehnologiei umane devine în mare măsură istoria dezvoltării stimulilor supranaturali pentru profit.

 

În anii 1950, renumitul biolog comportamental Niko Tinbergen a articulat ideea unui stimul supranormal . Un stimul supranormal este, în esență, o versiune exagerată, adesea creată de om, a unui stimul la care organismele au evoluat pentru a răspunde în anumite moduri.

De exemplu, oamenii au evoluat preferințele gustative astfel încât să dorească alimente bogate în grăsimi, deoarece strămoșii noștri se confruntau în mod regulat cu secetă și foamete. Un Big Mac este un produs creat de om care include o amplificare a alimentelor bogate în grăsimi, care ar fi depășit conținutul de grăsimi și calorii al aproape oricărui aliment care ar fi existat în condițiile umane ancestrale. Big Mac este un stimul supranatural clasic.

 

La fel și cu pornografia . Și jocurile video. Și atâtea produse cosmetice care amplifică atributele fețelor și corpurilor care au un impact asupra succesului reproductiv al lui Darwin. Colorarea vibrantă a părului și luciul de buze sunt stimuli supranaturali.Este important de menționat că, după cum puteți vedea, stimulii supranormali pot fi înșelători. În lumea modernă a oamenilor, stimulii supranormali sunt, în esență, deturnători de informații. Sunt produse tehnologice create de oameni care deturnează psihologia noastră evoluată într-un mod care duce la beneficii emoționale și/sau fiziologice pe termen scurt. Cu toate acestea, deoarece aceste produse sunt, în cele din urmă, nenaturale din punct de vedere evolutiv, ele adesea nu duc la beneficiile evolutive pe termen lung (cum ar fi conexiuni puternice cu ceilalți și/sau câștiguri reproductive pe termen lung) care explică motivul pentru care acești stimuli au evoluat pentru a fi doriți de oameni în primul rând. Putem numi aceasta ironie evolutivă .

 

În prezentarea sa, Brandon a subliniat pe bună dreptate că roboții sexuali, atunci când vor sosi – și așa va fi – vor fi cel mai puternic stimul supranatural creat de om.

 

Aceasta ar putea fi o problemă.

 

Probleme potențiale asociate cu revoluția roboților sexuali

 

Există o revoluție a roboților sexuali la orizont? În câteva săptămâni, orașul Bruxelles va găzdui a 4-a Conferință Internațională despre Dragoste și Sex cu Roboți , așa că spuneți-mi.

În prezentarea sa de la simpozionul AEPS, Brandon a adus argumente solide, sugerând că roboții sexuali sunt cu adevărat în curs de dezvoltare și pe drum, probabil în un deceniu sau două.

Brandon a subliniat câteva probleme potențiale care ar putea apărea odată cu roboții în această călătorie. Toate aceste probleme au sens atunci când ne gândim la psihologia relațiilor noastre evoluate:Bărbații, deja reprezentați disproporționat ca și consumatori de pornografie, vor fi probabil suprareprezentați ca și consumatori de roboți sexuali.

În cadrul relațiilor serioase, interacțiunile sexuale , care aparent sunt deja în declin la nivel național, sunt susceptibile de a scădea și mai mult.

Intimitatea în relații, care depinde puternic atât de cantitatea, cât și de calitatea interacțiunilor sexuale din cadrul parteneriatelor, este probabil să scadă și în calitate.

Prevalența ratelor căsătoriilor și a natalității ar putea înregistra o scădere a cifrelor.

Motivația oamenilor de a lucra la problemele relaționale din cadrul parteneriatelor va fi redusă în mod natural.

Pe scurt, apariția tehnologiei roboților sexuali ar putea prefigura, în multe privințe, dispariția relațiilor intime în lumea modernă.

 

Concluzie

 

Pe măsură ce biotehnologia, inteligența artificială și tehnologiile software avansează, roboții sexuali sunt aproape sigur pe drum. Și ar putea părea o idee grozavă pentru unii. Dar odată ce ne gândim la această tehnologie dintr-o perspectivă evoluționistă, putem observa rapid că roboții sexuali vor reprezenta o formă fără precedent de stimul supranatural – una care ar putea avea beneficii fiziologice extraordinare pe termen scurt, alături de costuri la fel de extraordinare pe termen lung, în cele din urmă afectând indivizii, diadele, familiile și comunitățile în general.

 

În cartea noastră viitoare, Psihologie evolutivă pozitivă: Ghidul lui Darwin pentru a trăi o viață mai bogată , Nicole Wedberg și cu mine (2020) susținem că toate tehnologiile nou dezvoltate trebuie luate în considerare în raport cu psihologia noastră evoluată. Întreprinderile sunt atât de blocate pe profiturile pe termen scurt încât este posibil, adesea, să neglijeze să ia în considerare consecințele pe termen lung asupra oamenilor și comunității. Să sperăm că oamenii care trag sforile viitoarei revoluții a roboților sexuali își fac timp să învețe și să înțeleagă psihologia evolutivă umană, precum și modul în care tehnologiile trebuie luate în considerare cu atenție în raport cu procesele noastre comportamentale și mentale evoluate. Dacă roboții sexuali sunt cu adevărat pe drum, aș spune că industria va avea nevoie de o supraveghere puternică, informată din punct de vedere evolutiv.

 

Mulțumiri Societății pentru Comportamentul Uman și Evoluție pentru acordarea unei subvenții generoase către AEPS, menită să permită succesul simpozionului menționat aici, și președintelui AEPS, Dan Glass, pentru munca sa de organizare a Simpozionului AEPS privind Sănătatea Mintală.

 

 

Referințe

 

Brandon, M. (2019). Roboți sexuali. Prezentare invitată la Simpozionul privind sănătatea mintală al Societății de Psihologie Evoluționistă Aplicată.

 

Geher, G. și Wedberg, N. (2020). Psihologie evoluționistă pozitivă: Ghidul lui Darwin pentru o viață mai bogată. New York: Oxford University Press.

 

Tinbergen, N. 1953. Lumea pescărușului argintiu. Londra: Collins.

 

 

https://www.psychologytoday.com/us/blog/darwins-subterranean-world/201906/will-the-rise-sex-robots-mean-the-end-relationships

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fără intimitate, fără proprietate: lumea în 2030, conform WEF

 

  •  

Mises Wire

  •  

Antony P. Mueller

 

Forumul Economic Mondial (FEM) a fost fondat acum cincizeci de ani. De-a lungul deceniilor, a câștigat din ce în ce mai multă importanță și a devenit una dintre principalele platforme ale gândirii și planificării futuriste. Ca loc de întâlnire al elitei globale, FEM reunește liderii din domeniul afacerilor și politicii, împreună cu câțiva intelectuali selectați. Principalul obiectiv al forumului este controlul global. Piețele libere și alegerea individuală nu reprezintă valorile principale, ci intervenționismul statal și colectivismul. Libertatea individuală și proprietatea privată vor dispărea de pe această planetă până în 2030, conform proiecțiilor și scenariilor Forumului Economic Mondial.

 

Opt predicții

 

Libertatea individuală este din nou în pericol. Ceea ce ne-ar putea aștepta a fost proiectat în noiembrie 2016, când WEF a publicat „ 8 predicții pentru lumea din 2030 ”. Conform scenariului WEF, lumea va deveni un loc cu totul diferit de acum, deoarece modul în care oamenii muncesc și trăiesc va suferi o schimbare profundă. Scenariul pentru lumea din 2030 este mai mult decât o simplă previziune. Este un plan a cărui implementare s-a accelerat drastic de atunci, odată cu anunțarea unei pandemii și a carantinei care a urmat.

 

Conform proiecțiilor „ Consiliilor Viitorului Global” ale FEM, proprietatea privată și intimitatea vor fi abolite în următorul deceniu. Exproprierea care urmează ar merge mai departe decât chiar și cererea comunistă de a aboli proprietatea bunurilor de producție, dar ar lăsa loc pentru posesiuni private. Proiecțiile FEM spun că nici bunurile de consum nu vor mai fi proprietate privată.

Dacă proiecția WEF s-ar adeveri, oamenii ar trebui să închirieze și să împrumute bunurile necesare de la stat, care ar fi unicul proprietar al tuturor bunurilor. Furnizarea de bunuri ar fi raționalizată în conformitate cu un sistem de puncte de credit social. Cumpărăturile în sensul tradițional ar dispărea odată cu achizițiile private de bunuri. Fiecare mișcare personală ar fi urmărită electronic, iar toată producția ar fi supusă cerințelor de energie curată și unui mediu durabil…

Pentru a atinge o „agricultură durabilă”, aprovizionarea cu alimente va fi în principal vegetariană. În noua economie totalitară de servicii, guvernul va asigura cazare, hrană și transport de bază, în timp ce restul va trebui să fie împrumutat de stat. Utilizarea resurselor naturale va fi redusă la minimum. În cooperare cu câteva țări cheie, o agenție globală ar stabili prețul emisiilor de CO2 la un nivel extrem de ridicat pentru a descuraja utilizarea acestora.

 

Într-un videoclip promoțional , Forumul Economic Mondial rezumă cele opt predicții în următoarele declarații:

 

Oamenii nu vor deține nimic. Bunurile sunt fie gratuite, fie trebuie împrumutate de la stat.

 

Statele Unite nu vor mai fi superputerea principală, ci o mână de țări vor domina.

 

Organele nu vor fi transplantate, ci imprimate.

 

Consumul de carne va fi redus la minimum.

 

Va avea loc o strămutare masivă de oameni, împreună cu miliarde de refugiați.

 

Pentru a limita emisiile de dioxid de carbon, se va stabili un preț global la un nivel exorbitant.

 

Oamenii se pot pregăti să meargă pe Marte și să înceapă o călătorie în căutarea vieții extraterestre.

 

Valorile occidentale vor fi testate până la punctul de rupere.

 

Dincolo de intimitate și proprietate

 

 

Într-o publicație pentru Forumul Economic Mondial, ecoactivista daneză Ida Auken , care a fost ministrul mediului în țara sa între 2011 și 2014 și este încă membră a Parlamentului danez (Folketing), a elaborat scenariul unei lumi fără intimitate sau proprietate. În „ Bun venit în 2030 ”, ea își imaginează o lume în care „nu dețin nimic, nu am intimitate și viața nu a fost niciodată mai bună”. Până în 2030, conform scenariului ei, cumpărăturile și deținerea de bunuri vor deveni demodate, deoarece tot ceea ce a fost odată un produs este acum un serviciu.

 

În această nouă lume idilică a ei, oamenii au acces liber la transport, cazare, mâncare „și toate lucrurile de care avem nevoie în viața de zi cu zi”. Întrucât aceste lucruri vor deveni gratuite, „a ajuns să nu mai aibă sens să deținem prea multe”. Nu va exista proprietate privată asupra caselor și nici nimeni nu va plăti chirie, „pentru că altcineva ne folosește spațiul liber atunci când nu avem nevoie de el”. Sufrageria cuiva, de exemplu, va fi folosită pentru întâlniri de afaceri atunci când cineva este absent. Preocupări precum „bolile legate de stilul de viață, schimbările climatice, criza refugiaților, degradarea mediului, orașele complet aglomerate, poluarea apei, poluarea aerului, tulburările sociale și șomajul” sunt lucruri de domeniul trecutului. Autoarea prezice că oamenii vor fi fericiți să se bucure de o viață atât de bună, mult mai bună „decât calea pe care ne aflam, unde a devenit atât de clar că nu putem continua cu același model de creștere”.

 

Paradisul Ecologic

 

În contribuția sa din 2019 la Reuniunea Anuală a Consiliilor Viitorului Global ale Forumului Economic Mondial, Ida Auken prezice cum ar putea arăta lumea în viitor „ dacă vom câștiga războiul împotriva schimbărilor climatice ”. Până în 2030, când emisiile de CO2 vor fi reduse considerabil, oamenii vor trăi într-o lume în care carnea din farfurie „va fi o priveliște rară”, în timp ce apa și aerul vor fi mult mai curate decât în ​​prezent. Din cauza trecerii de la cumpărarea de bunuri la utilizarea serviciilor, nevoia de a avea bani va dispărea, deoarece oamenii vor cheltui din ce în ce mai puțin pe bunuri. Timpul de lucru se va reduce, iar timpul liber va crește.Pentru viitor, Auken își imaginează un oraș în care mașinile electrice vor înlocui vehiculele convenționale cu combustie. Majoritatea drumurilor și a locurilor de parcare vor deveni parcuri verzi și zone de mers pe jos pentru pietoni. Până în 2030, agricultura va oferi în principal alternative pe bază de plante la aprovizionarea cu alimente, în loc de carne și produse lactate. Utilizarea terenurilor pentru producerea de hrană pentru animale va scădea considerabil, iar natura se va răspândi din nou pe tot globul.

 

Fabricarea consimțământului social

 

Cum pot fi oamenii convinși să accepte un astfel de sistem? Momeala pentru a atrage masele este asigurarea unei asistențe medicale complete și a unui venit de bază garantat. Promotorii Marii Resetări promit o lume fără boli. Datorită organelor produse biotehnologic și tratamentelor medicale individualizate bazate pe genetică, se spune că este posibilă o creștere drastică a speranței de viață și chiar nemurirea . Inteligența artificială va eradica moartea și va elimina bolile și mortalitatea. Între companiile biotehnologice este în cursă pentru a găsi cheia vieții veșnice.Pe lângă promisiunea de a transforma orice persoană obișnuită într-un supraom divin, promisiunea unui „ venit de bază universal ” este extrem de atractivă, în special pentru cei care nu își vor mai găsi un loc de muncă în noua economie digitală. Obținerea unui venit de bază fără a fi nevoie să treci prin cursa de alergare și rușinea de a solicita asistență socială este folosită ca momeală pentru a obține sprijinul săracilor.

Pentru a fi viabilă din punct de vedere economic, garantarea unui venit de bază ar necesita nivelarea diferențelor salariale. Procedurile tehnice de transfer de bani de la stat vor fi utilizate pentru a promova societatea fără numerar. Odată cu digitalizarea tuturor tranzacțiilor monetare, fiecare achiziție individuală va fi înregistrată. În consecință, autoritățile guvernamentale ar avea acces nerestricționat pentru a supraveghea în detaliu modul în care persoanele individuale își cheltuiesc banii. Un venit de bază universal într-o societate fără numerar ar oferi condițiile pentru a impune un sistem de credit social și ar furniza mecanismul de sancționare a comportamentelor nedorite și de identificare a celor superflui și nedorite .

 

Cine vor fi conducătorii?

 

Forumul Economic Mondial nu se pronunță în privința întrebării cine va conduce în această lume nouă.

 

Nu există niciun motiv să ne așteptăm ca noii deținători ai puterii să fie binevoitori. Totuși, chiar dacă factorii de decizie de top ai noului guvern mondial nu ar fi răi, ci doar tehnocrați, ce motiv ar avea o tehnocrație administrativă să continue cu indezirabilii ? Ce sens are ca o elită tehnocratică să transforme omul de rând într-un supraom? De ce să împărtășească beneficiile inteligenței artificiale cu masele și să nu păstreze bogăția pentru câțiva aleși?

Nelăsând să se lase influențat de promisiunile utopice, o evaluare sobră a planurilor trebuie să ajungă la concluzia că în această lume nouă nu va exista loc pentru omul obișnuit și că acesta va fi înlăturat împreună cu cei „șomeri”, „slab de minte” și „rău educați”. În spatele predicării evangheliei progresiste a justiției sociale de către promotorii Marii Resetări și ai stabilirii unei noi ordini mondiale se ascunde sinistrul proiect al eugeniei , care, ca tehnică, este numită acum „ inginerie genetică ”, iar ca mișcare, este numită „transumanism ”, un termen inventat de Julian Huxley , primul director al UNESCO .

Promotorii proiectului păstrează tăcerea cu privire la cine vor fi conducătorii în această lume nouă. Natura distopică și colectivistă a acestor proiecții și planuri este rezultatul respingerii capitalismului liber. Stabilirea unei lumi mai bune printr-o dictatură este o contradicție în termeni. Nu mai puțină, ci mai multă prosperitate economică este răspunsul la problemele actuale. Prin urmare, avem nevoie de mai multe piețe libere și mai puțină planificare de stat. Lumea devine mai verde , iar o scădere a ratei de creștere a populației lumii este deja în curs de desfășurare . Aceste tendințe sunt consecința naturală a creării de bogăție prin intermediul piețelor libere.

 

Concluzie

 

Forumul Economic Mondial și instituțiile sale conexe, în combinație cu o mână de guverne și câteva companii de înaltă tehnologie, vor să conducă lumea într-o nouă eră, fără proprietate sau intimitate. Valori precum individualismul, libertatea și căutarea fericirii sunt în joc, urmând să fie repudiate în favoarea colectivismului și a impunerii unui „bine comun” definit de autoproclamata elită a tehnocraților. Ceea ce este vândut publicului ca promisiune de egalitate și sustenabilitate ecologică este, de fapt, un atac brutal asupra demnității și libertății umane. În loc să folosească noile tehnologii ca instrument de îmbunătățire, Marea Resetare încearcă să folosească posibilitățile tehnologice ca instrument de înrobire. În această nouă ordine mondială, statul este unicul proprietar al tuturor lucrurilor. Rămâne la latitudinea imaginației noastre să ne dăm seama cine va programa algoritmii care gestionează distribuția bunurilor și serviciilor.

 

 

https://mises.org/mises-wire/no-privacy-no-property-world-2030-according-wef

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

DE CE ATACĂ MUSK ȘI SUA EUROPA?

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Justitia de azi, PESEDIZANTA, adapata,beberonata la justitia  ko-comunista,care a ciuruit dreptatea,a ingropat adevarul si martirii neamului,nu se dezminte…)  Zeci de ziariști, instituții și ONG-uri protestează public împotriva atacurilor la adresa Recorder

 

Redactia

 

 

Într-o scrisoare deschisă, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile și ONG-uri, condamnă atacurile lansate la adresa Recorder de unele instituții ale statului și televiziuni.

 

Pe aceeași temă

Acestea „urmăresc promovarea unor teorii ale conspirației și discreditare”, spun semnatarii care atrag atenția că unele dintre cele mai grave atacuri lansate după publicarea documentarului Recorder „Justiție capturată” provin chiar din  interiorul autorității judecătorești.

„Considerăm deosebit de grave acuzațiile făcute la adresa muncii jurnaliștilor Recorder în conferința de presă organizată de Curtea de Apel București (CAB), precum și pe cele din comunicatul Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii”, potrivit semnatarilor scrisorii deschise.

 

În scrisoare se reamintește momentul din ședinta extraordinară de la CAB, când conducerea Curții s-a referit la investigația Recorder, acuzând că aceasta ar fi parte dintr-o „campanie de destabilizare a puterii judecătoreşti”, pe care o vede drept o „instigare publică împotriva ordinii constituționale”.

 

Liana Arsenie, președinta CAB, a formulat aceeași acuzație gravă și la adresa Televiziunii Române – instituție publică ce a redifuzat documentarul Recorder „Justiție capturată”.

 

Afirmații din același registru au fost făcute și într-un comunicat de presă dat publicității de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, spun semnatarii scrisorii.„Discursul autorității judecătorești la adresa jurnalismului practicat de redacția Recorder – un jurnalism exercitat, și în acest caz, exclusiv în serviciul public – s-a manifestat într-un registru nemaiîntâlnit în întreaga istorie a sistemului judiciar”.

 

 

 

 Scrisoare deschisă

 

 Jurnaliștii se solidarizează. Reacție comună la atacurile împotriva Recorder

 

 „Subsemnații, jurnaliști care ne exercităm activitatea având constant în vedere interesul public, condamnăm atacurile repetate și agresive la care sunt supuși colegii noștri din redacția Recorder.

 Aceste atacuri vin atât din partea unor instituții ale statului, cât și din partea unor persoane care, la adăpostul unei legitimații de presă, urmăresc sistematic discreditarea muncii acestora și promovarea unor teorii ale conspirației menite să slăbească încrederea publicului în onestitatea, rigoarea și valoarea materialelor de presă realizate de Recorder.

 Considerăm că asaltul din ultima săptămână asupra redacției Recorder – materializat prin insinuări, invective și insulte – este, în mod fundamental, un asalt asupra unei întregi profesii.

 Rolul central al profesiei de jurnalist este de a-i informa pe cetățeni cu privire la modul în care persoanele care dețin funcții publice își exercită atribuțiile: cu ce nivel de competență, cu ce rezultate și cu câtă integritate.

 Funcțiile publice există pentru a servi publicul, iar misiunea jurnalistului este de a-i chestiona constant pe cei aflați în poziții de putere și de decizie în legătură cu modul în care își îndeplinesc responsabilitățile. Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât unele dintre cele mai grave atacuri lansate după publicarea documentarului Recorder „Justiție capturată” provin chiar din  interiorul autorității judecătorești. În acest sens, considerăm deosebit de grave acuzațiile făcute la adresa muncii jurnaliștilor Recorder în conferința de presă organizată de Curtea de Apel București (CAB), precum și pe cele din comunicatul Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Conducerea CAB se referă la o investigație de presă acuzând că aceasta ar fi parte dintr-o „campanie de destabilizare a puterii judecătoreşti”, pe care o vede drept o „instigare publică împotriva ordinii constituționale”, în fapt două infracțiuni contra securității naționale prevăzute de art. 368 și art. 397 din Codul Penal. Mai mult, Liana Arsenie, președinta CAB, a formulat aceeași acuzație gravă și la adresa Televiziunii Române – instituție publică ce a redifuzat documentarul Recorder „Justiție capturată”. Afirmații din același registru au fost făcute și într-un comunicat de presă dat publicității de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Aceste atacuri au loc în condițiile în care atât Liana Arsenie, președinta CAB, cât și Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, au refuzat, în scris, invitațiile la interviu adresate de Recorder înainte de publicarea materialului de presă. Prin refuzul lor, cele două au ales să nu își exprime punctul de vedere cu privire la informațiile prezentate, deși li s-a oferit explicit această posibilitate, iar ulterior au contestat public conținutul documentarului.  Discursul autorității judecătorești la adresa jurnalismului practicat de redacția Recorder – un jurnalism exercitat, și în acest caz, exclusiv în serviciul public – s-a manifestat într-un registru nemaiîntâlnit în întreaga istorie a sistemului judiciar.

 

 Prin ton și conținut, acest discurs se apropie de retorica unor publicații și posturi de televiziune care practică discreditarea sistematică a jurnaliștilor care, cu respectarea standardelor de documentare și verificare a informațiilor, aduc în atenția publicului disfuncționalități majore ale societății.

 

 Remarcăm că o parte din atacul concertat asupra colegilor noștri e lansat și de aceleași surse de falsuri și dezinformare pe care Consiliul Național al Audiovizualului le amendează de ani de zile, dar continuă să fie licențiate ca surse de programe de informare publică.

 

 În aceste condiții, cerem Consiliului Național al Audiovizualului să își respecte rolul de garant fundamental al interesului public și să se autosesizeze în cazul emisiunilor cu conținut dezinformativ care i-au vizat pe colegii noștri de la Recorder în ultimele zile.

 

 Documentarul „Justiție capturată” respectă standardele profesionale internaționale de documentare și verificare a informațiilor, inclusiv principiile privind trasabilitatea surselor publice și protecția surselor anonime.

 

 Este esențial de subliniat că, până în acest moment, la aproape o săptămână de la publicare, niciuna dintre probele pe care Recorder și-a fundamentat documentarul – nicio informație factuală, nicio dată, nicio cifră, niciun nume, nicio cronologie – nu a fost demonstrată ca fiind falsă ori măcar inexactă.

 

 Noi, semnatarii prezentei scrisori deschise, ne solidarizăm cu redacția Recorder și condamnăm ferm atacurile la adresa muncii lor, pe care le considerăm lipsite de temei factual și motivate, în unele cazuri, de interese evidente. Avem, totodată, încredere că publicul este capabil să distingă între jurnalismul realizat în interes public și propaganda menită să conserve o stare de fapt în beneficiul restrâns al celor care profită de acesta.

 

 Invităm, de asemenea, și reprezentanți ai societății civile sau organizații civice, oameni conștienți de importanța societală a jurnalismului în interes public, să ni se alăture și să semneze această scrisoare deschisă”.

 

 Formularul în care vă puteți introduce date pentru a deveni semnatari ai scrisorii deschise: [https://tinyurl.com/4mzfen5m]

  

https://revista22.ro/actualitate-interna/zeci-de-ziaristi-institutii-si-ong-uri-protesteaza-public-impotriva-atacurilor-la-adresa-recorder

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani

 

 

Corespondenţi „Adevărul”

 

Fabrica de păpuşi Arădeanca era, în vremea comunismului, unica firmă din România care producea păpuşi. Până în 1989, Arădeanca avea aproape toată producţia destinată exportului, atât în ţări socialiste, cât şi capitaliste. 

Fabrica de păpuşi Arădeanca era, în vremea comunismului, unica firmă din România care producea păpuşi. Până în 1989, Arădeanca avea aproape toată producţia destinată exportului, atât în ţări socialiste, cât şi capitaliste. FOTO Arhivă

 

Nepăsarea autorităţilor şi afacerile păguboase ale unor oameni de afaceri au condus la uciderea industriei româneşti, în ultimul sfert de veac. Marile privatizări s-au dovedit a fi, cu mici excepţii, şi marile ţepe date României.

 

TÂRGU-JIU. Cum au dispărut marile unităţi economice ale Gorjului

 

 

Fabrica de sticlă, ferma de porci Suinprod sau fabrica de cărămidă Unirea sunt doar câteva dintre marile unităţi economice ale judeţului Gorj din care nu au mai rămas decât amintirile.

Interese personale sau de grup, „tunuri“, privatizări dubioase, trecerea de la economia socialistă la cea capitalistă sau managementul defectuos au fost principalele motive pentru care unele dintre cele mai mari unităţi economice din judeţul Gorj au dispărut.

 

VASLUI. Cum a transformat Omar Hayssam cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova în ruine

 

Zona industrială a municipiului Vaslui, care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a oraşului a ajuns o ruină, marii coloşi industriali fiind falimentaţi în urma unor privatizări controversate. De notorietate este prăbuşirea celui mai mare combinat de fire şi fibre sintetice, Moldosin SA, după ce a ajuns în mâinile controversatului Omar Hayssam.

 

Considerat cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova, SC Moldosin SA Vaslui a ajuns acum să fie vândut bucată cu bucată. Bazele companiei au fost puse în anul 1976, când s-a construit Combinatul de Fire Sintetice (CFS) Vaslui.

 

ZALĂU. De la privatizări dubioase la problemele aduse de economia de piaţă

 

Marile fabrici construite la Zalău în perioada comunistă au început să clacheze, rând pe rând, imediat după Revoluţie. Vinovaţii sunt căutaţi şi astăzi.

 

 

Având industrii înfiinţate forţat la Zalău de comunişti, fără nicio legătură cu specificul sau potenţialul local (spre exemplu, Fabrica de anvelope, care se baza pe importul de cauciuc adus pe mare, în condiţiile în care Zalău se află la 800 de kilometri de port), era oarecum de aşteptat ca, odată cu economia de piaţă, fabricile să nu mai facă faţă concurenţei.

 

BUZĂU. Economia a fost măcinată după Revoluţie de privatizări eşuate şi falimentări

 

Istoria economiei judeţului Buzău abundă de episoade dramatice despre privatizări dubioase şi falimentări ale unor întreprinderi importante.

 

confectia

 

Dacă industria oraşului Buzău trăieşte în urma câtorva privatizări reuşite, oraşele Râmnicu Sărat şi Nehoiu au rămas fără pilonii economici, care până în 1989 ofereau majoritatea locurilor de muncă pentru comunităţile respective.

 

ALBA IULIA. Cum au ajuns fier vechi cele mai mari fabrici de pe vremea comunismului

 

Marile falimente ale judeţului Alba au produs o gaură de sute de milioane de euro, bani care nu vor mai putea fi recuperaţi integral niciodată. Suma reprezintă totalul creanţelor creditorilor la marile firme care au ajuns în insolvenţă sau în faliment. Dintre fostele mari fabrici comuniste, dar câteva au supravieţuit şi au reuşit să se menţină în condiţiile economiei de piaţă.

 

Cele mai importante procese de insolvenţa şi faliment aflate în derulare la Tribunalul Alba se referă al societăţile GHCL Upsom SA Ocna Mureş, Resial SA Alba Iulia, Metalurgica SA Aiud, Montana SA Câmpeni, Stratusmob SA Blaj şi Ardeleana SA Alba Iulia.

 

GALAŢI. Ce-a fost şi ce-a ajuns cel mai mare combinat siderurgic din ţară

 

Mulţi ani declarată gaura neagră a bugetului statului, combinatul din Galaţi a fost privatizat aproape pe gratis şi dăruit indianului Mittal, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei. De cinci ani, ArcelorMittal Galaţi merge în pierdere, numărul salariaţilor a ajuns la puţin peste 7.000. În 2013, au fost raportate cele mai mari pierderi.

 

În 2011, statul român ar fi trebuit să ia 77 de milioane de dolari ar fi trebuit să ia pentru vânzarea celui mai mare combinat siderurgic construit vreodată în România. Multe voci spun că această sumă ar fi fost de fapt doar 10 la sută din fierul vechi pe care îl ascundea Sidex Galaţi în măruntaiele sale.

 

PLOIEŞTI. Fostele fabrici şi uzine, amintiri în ruine

 

Unul dintre cele mai industrializate judeţe din ţară, Prahova avea, înainte de Revoluţie, uzine şi fabrici în care se produceau de la detergenţi, stofe, geamuri, îngrăşăminte chimice şi mobilă până la cele mai performante instalaţii de foraj petrolier din lume. Privatizate, închise sau prădate, au „produs“, în ultimii 25 de ani, câteva sute de mii de şomeri, dar şi dosare penale. Foarte puţine au devenit modele de afaceri de succes capitaliste.

 

Pe lista fabricilor şi uzinelor din România abandonate sau vândute după Revoluţie, din Prahova figurează peste 50 de întreprinderi, uzine, combinate şi centrale care fie nu mai au deloc activitate, fie merg la capacitate de subzistenţă, fie, extrem de rar, s-au transformat în afaceri de succes.

 

CLUJ-NAPOCA. Fabrica de încălţăminte Clujana – o poveste cu bani, politicieni şi două morţi suspecte

 

Fabrica de încălţăminte Clujana, care în perioada comunistă era unul dintre brandurile Clujului, are o istorie de mai bine de 100 de ani. Povestea fabricii de la Revoluţia din 1989 şi până acum, moment în care se află într-o situaţie critică, include milioane de lei devalizaţi şi doi directori, acuzaţi de păgubirea companiei, morţi în condiţii suspecte.

 

Înfiinţată în 1911, sub numele „Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”, Clujana a devenit, peste ani, una dintre cele mai cunoscute mărci ale Clujului. Trecută în proprietatea statului în anul 1948, fabrica şi-a trăit apogeul la începutul anilor ’80, când avea aproximativ 8.000 de angajaţi, care lucrau tăbăcării, la fabricile de articole din cauciuc, de tălpi şi de încălţăminte.

 

BISTRIŢA. Cum s-au desfăşurat cele mai dubioase privatizări din Bistriţa-Năsăud – Mopan şi CPL

 

Pagubele uriaşe pe care le-au generat prin privatizare unele dintre cele mai importante fabrici comuniste încep să atragă atenţia inclusiv a DNA. Printre unităţile de producţie din Bistriţa-Năsăud care ar fi pe lista privatizărilor „dubioase” se află Mopanul, fosta fabrică de pâine a judeţului, dar şi fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului.

 

Nu mai puţin de 140 de societăţi comerciale din Bistriţa-Năsăud au fost privatizate în urmă cu mai bine de un deceniu. Acestea aveau în total peste 10.000 de angajaţi, care după câţiva ani de la privare, după ce unităţile de producţie au fost băgate în mormânt s-au văzut nevoiţi să-şi caute noi locuri de muncă.

 

 

TÂRGOVIŞTE. Ce s-a ales de fabricile cu care Ceauşeşcu avea de gând să transformare Târgoviştea în capitala României

 

În urmă cu 15-20 de ani, aproape jumătate din populaţia Municipiului Târgovişte lucra în fabricile emblemă ale judeţului Dâmboviţa: COS Târgovişte (fost Mechel), Romlux, UPET SA, SARO sau Termocentrala de la Doiceşti.

 

Judeţul Dâmboviţa, august 1970. În planurile de dezvoltare trasate de comunişti, judeţul Dâmboviţa trebuia industrializat. Printr-o hotărâre a consiliului de ministri, este infiinţată, ca pilon principal pentru întreaga zonă, „Uzina de Oţeluri Aliate”.

 

SLOBOZIA. Fabrica de cărămidă din Ţăndărei, furată la bucată de hoţii de fier vechi. Societatea are datorii de peste 8 milioane de lei

 

Abandonată de administratori din cauza datoriilor de ordinul milioanelor acumulate la bugetul de stat şi a productivităţii scăzute, fabrica de cărămidă din Ţăndărei s-a transformat în ruină. De patru ani, de când fabrica şi-a închis definitiv liniile de producţie, hoţii fură tot ce le stă la îndemână.

 

 

Fabrica de cărămidă din Ţăndărei a fost privatizată imediat după 1990. Societatea a fost preluată de către firma bucureşteană SC Soceram SRL, aceeaşi care a preluat şi fabrica cu producţie similară din Urziceni. În anul 2000, SC Soceram SRL închirează platforma industrială, cu tot cu utilaje de producţie, societăţii SC Ceram Material Construct SRL din Ţăndărei, firmă administrată de Constantin Lupu.

 

FOCŞANI. Marea devalizare a industriei din Vrancea. 20 de întreprinderi puse „pe chituci“ şi tăiate la fier vechi

 

Până în prezent, nimeni nu a plătit pentru devalizarea industriei din judeţ, care număra înainte de 1989 25 de întreprinderi.

 

Vrancea pe harta economică a României este aproape invizibilă. Dar Vrancea economică nu a fost aşa întotdeauna. A avut industrie de vârf: mecanică fină, metalurgie, prelucrarea maselor plastice, industrie de mobilă, industrie chimică, întreprinderi de transporturi şi de construcţii extrem de puternice.

 

Înainte de 1989, Vrancea se situa pe la mijlocul clasamentului pe ţară la majoritatea indicatorilor dezvoltării economico-sociale.

 

CĂLĂRAŞI. Fosta mândrie a României comuniste, colosul siderurgic din Bărăgan, făcut praf de privatizări

 

Combinatul siderurgic de pe malul Borcei, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină. Privatizările nereuşite au făcut praf colosul din Călăraşi care dădea o pâine, în vremurile bune, la 6.000 de muncitori.

 

 

În acelaşi timp a fost înfiinţat un altul în Polonia. Şi astăzi acesta produce oţel. La Călăraşi, mastodontul a fost inaugurat în 1979, după ce a fost accesat un credit internaţional de peste 100 de milioane de dolari. Înălţat pe o suprafaţă de 650 de hectare, acesta a fost cotat, în anii 80, ca unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei în care se producea şină de cale ferată. Imediat, după Revoluţie a fost privatizat, apoi demontat bucată cu bucată şi vândut la fier vechi.

 

IAŞI. Cum au ajuns ruine branduri comuniste Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete

 

 Citește și: Cum a fost îngropată industria Botoşaniului după 1990. Uriaşele fabrici ale ”Epocii de Aur” au fost şterse de pe faţa pământului

Coloşi industriali ai Iaşiului precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi după 1990 prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale.

 

tigarete

Multe branduri economice au consacrat Iaşiul în perioada comunismului, în condiţiile în care şefii regimului au stabilit strategic să maseze în Capitala Moldovei o mare parte a industriei grele.

 

VASLUI. Cum a fost vândută FEPA ‘74 unor afacerişti controversaţi

 

Oraşul Bârlad, judeţul Vaslui, se mândrea la începutul anilor ‘90 cu o industrie înfloritoare, fiind motorul economic al judeţului. În urma privatizărilor, coloşii precum Rulmenţi, FEPA ‘74, dar fabrica de Confecţii au rămas o umbră a ceea ce au reprezentat odată.

 

Industrializarea Bârladului a început la mijlocul anilor ‘60 şi a ajuns la cea mai înaltă cotă de dezvoltare spre finele anilor ‘80. Fabrica de Rulmenţi, care a şi dat numele oraşului, Bârladul fiind cunoscut în epoca de glorie comunistă drept “oraşul rulmenţilor”, a ajuns să aibă peste 12.000 de angajaţi. Era urmată ca putere economică de FEPA ‘74, fabrica “ochi de om”, cum i se mai spune datorită gamei largi de produse. În urmă cu 25 de ani, FEPA se lăuda cu peste 3.000 de salariaţi, specialişti de primă mână. Fabrica de Confecţii, Vigonia sau Abrazive întregeau tabloul industriei bârlădene.

 

BRAŞOV. Marile uzine au ajuns ruine. În locul lor răsar Malluri şi proiecte imobiliare

 

Marile uzine ale Braşovului care aveau înainte de 1990 zeci de mii de angajaţi au fost rase pe faţa pământului. În locul lor apar proiecte de zeci de milioane de euro.

 

Uzina Hidromecanica a fost ştearsă de pe harta Braşovului. Pe terenul ei, de 40.000 de metri pătraţi, care este chiar în Centrul Civic s-a anunţat construcţia de clădiri de birouri şi un hipermarket Cora. Între timp situaţia s-a schimbat. Cora nu a mai făcut investiţii şi a anunţat că vinde terenul. Până atunci, în plin centrul Braşovului este un teren viran. După demolările din Centru Civic, uzina s-a restrâns într-o hală de la marginea Braşovului, dar la finele anului trecut a intrat în faliment şi au fost concediaţi ultimii angajaţi.

 

ARAD. Privatizarea celor mai importante fabrici a pus producţia pe butuci

 

Marile fabrici din judeţul Arad au cunoscut privatizarea imediat după Revoluţie. Odată cu privatizarea a venit şi declinul unora dintre marile intreprinderi, iar din miile de angajaţi au mai rămas sute, iar apoi zeci.

 

Nici producţia nu mai excela ca pe vremea comunismului, chiar dacă unele utilaje vechi au fost înlocuite. Fabrica de textile – UTA a dispărut cu timpul complet, iar în locul ei a apărut o zonă rezidenţială.

 

TÂRGU-MUREŞ. Zeci de mii de locuri de muncă şi zeci de întreprinderi desfiinţate

 

Cei care au lucrat şi înainte de 1989 în Târgu-Mureş, vorbesc cu mândrie de câteva obiective economice pentru care Mureşul era renumit. Este adevărat că economia planificată, centralizată a creat şi coloşi sau mormane de fier. Privatizările şi reformele economice, reuşite sau nu, au dus după anii 1990 la desfiinţarea a peste 21.000 de locuri de muncă numai în Târgu-Mureş.

 

După anii 1960, industria oraşului era dominată de cea de prelucrarea a lemnului, confecţii, pielărie şi alimentară. După 1977 au apărut ramurile de construcţii de maşini şi chimică. Până în 1990, mai mult de 60 la sută din producţia industrială a oraşului era reprezentată de industria constructoare de maşini şi de cea chimică.

 

SUCEAVA. S-a ales praful de cel mai mare producător de hârtie din ţară

 

Combinatul de Celuloză şi Hârtie, astăzi Ambro, s-a deschis Suceava în anul 1962 şi a deţinut ani la rând locul I pe ţară la producţia de hârtie şi locul II pe ţară la producţia de celuloză. În anul 1996, francezii de la Rossmann au cumpărat fabrica de celuloză şi hârtie, întreprinderea la care cândva lucrau 3.000 de oameni iar astăzi mai are doar vreo 400 de angajaţi.

 

CCH – Combinatul de Celuloză şi Hârtie (astăzi Ambro) s-a deschis Suceava în anul 1962 şi a deţinut locul I pe ţară la producţia de hârtie şi locul II pe ţară la producţia de celuloză. Pe 17 octombrie 1959 s-a aprobat amplasamentul, profilul şi termenul de punere în funcţiune a Combinatului de Celuloză şi Hârtie Suceava, cu o suprafaţă construită de aproape 40.000 mp, pe un teren de 155.600 mp.

 

SATU MARE. De la mândria economiei locale de altă dată la dezastrul actual

 

Starea marilor fabrici din Satu Mare de după guvernele post-decembriste reprezintă pomelnicul industriei româneşti abandonate, vândute la 1 dolar bucata sau distruse prin favorizarea importurilor şi a legendarelor investiţii străine.

 

Înainte de 1989, SC. Samobil. SA era o fabrică de mobilă de rang înalt, atât pentru ţară, dar şi pentru străinătate. Era cea mai mare fabrică de mobilă din judeţ şi era cotată ca a doua pe ţară. După revoluţie fabrica a avut tot mai puţine vânzări intrând în faliment, iar în 2006 fabrica a intrat în lichidare. Toate utilajele au fost vândute în urma diverselor licitaţii, singurele bunuri care au mai rămas fiind tubulaturile din fier.

 

SLATINA. Alro, „perla României“, vândută la preţ de nimic

 

Municipiul Slatina a avut, înainte de 1989, una dintre cele mai profitabile platforme industriale din ţară. Nici nu este de mirare de ce: preşedintele Nicolae Ceauşescu, originar din Scorniceşti, judeţul Olt, a ţinut să-şi transforme judeţul natal într-o emblemă de invidiat. Şi a reuşit. Pentru o vreme, cel puţin. După 1990, privatizările făcute doar pe interese obscure au dărâmat industria din Slatina şi pe cea din întreg judeţul.

 

Exemplul cel mai semnificativ este de departe cel al fostei uzine “16 Decembrie” din Slatina, botezată ulterior Întreprinderea de Aluminiu şi, după 1990 – SC Alro SA Slatina. Cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, exceptând Rusia, şi singurul producător de aluminiu şi aliaje de bază din ţara noastră, firma slătineană “a hrănit”, practic, capitala judeţului Olt, dar nu numai.

 

TUNRU-SEVERIN. Cum s-a prăbuşit combinatul de celuloză şi hârtie, cea mai mare fabrică de carton ondulat din Oltenia

 

Una din fabricile etalon ale judeţului Mehedinţi a fost Combinatul de Celuloză şi Hârtie (CCH) din Drobeta Turnu Severin. Înglobată în datorii uriaşe, unitatea şi-a închis porţile în toamna anului 2008, iar 800 de angajaţi au fost trimişi acasă.

 

Construcţia combinatului a început în anul 1971, iar trei ani mai târziu se tăia panglica inaugurală. Cum la vremea aceea totul se făcea planificat, zeci de tineri au fost trimişi la şcolarizare încă din anii 1967 pentru ca la deschiderea fabricii, angajaţii să fie şcoliţi în ceea ce înseamnă producţia de hârtie.

 

CRAIOVA. Acum Electroputere, există ca mall, iar Avioane este în picaj

 

Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane sunt în pragul dezastrului, iar după revoluţie s-au transformat în două fabrici cu datorii uriaşe la stat. În perioada comunistă erau considerate uzine de etalon.

 

Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane sunt în pragul dezastrului, iar după revoluţie s-au transformat în două fabrici cu datorii uriaşe la stat. În perioada comunistă erau considerate uzine etalon în oraş.

 

Electroputere Craiova a fost ridicată pe data de 1 septembrie 1949, iar primele transformatoare de forţă au fost  realizate în concepţie proprie începând cu anul 1951.

 

PITEŞTI. Privatizările din industria Argeşului, cu bune şi cu (multe) rele

 

Eşecurile şi succesele privatizărilor din Argeş sunt, ca peste tot, strâns legate de intenţiile celor care au preluat fabricile judeţului. Unii le-au făcut praf, alţii le-au transformat în actori importanţi ai economiei româneşti. Un astfel de exemplu pozitiv este Uzina Dacia. Din păcate, cam singurul. La polul opus, exemplele sunt însă multe.

 

Rolast

După mai bine de 15 ani de la privatizarea uzinelor Dacia, producătorul auto a devenit cea mai mare companie din România, devansând unul dintre primii coloşi ai ţării, Petrom, şi ajungând cel mai mare exportator autohton. Intrarea sa în grupul Renault a avut loc la  2 iulie 1999 (data semnării contractului de privatizare).

 

CONSTANŢA. Epoca de Aur, vândută la bucată. Ce a mai rămas de furat din judeţ

 

Exploatând resursele naturale ale Dobrogei, comunismul a înzestrat judeţul Constanţa cu mari obiective economice, care să confirme ideea triumfului regimului Ceauşescu. Construite unele cu mari jertfe, fostele glorii industriale şi agricole au fost vândute la bucată ajungând marile tunuri ale privatizării dubioase din România.

 

Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Portul Constanţa, flota maritimă comercială şi de pescuit, platforma de la Petromidia, Oil Terminal, platformele de foraj marin, şantierele navale de la Constanţa, Midia, Mangalia, Hârşova, combinate, trusturi de utilaj, întreprinderi de montaj, fabrici de producţie, cooperative, ferme agricole şi toată industria hotelieră şi de alimentaţie publică de pe litoral funcţionau la capacitate maximă pentru propăşirea societăţii comuniste.

 

TIMIŞOARA. Fabrica care a scăpat cu bine de război şi de privatizarea erei post-revoluţionare

 

Intreprinderea Elba de la Timişoara este una dintre rarele cazuri din România în care o fabrică de pe vremea comunismului nu a fost transformată în fier vechi după 1990.

 

În anul 1884 Timişoara devenea primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric. Pe 12 noimbrie, la lăsarea întunericului, pe străzile “burgului” de pe Bega au fost puse în funcţiune 731 de lămpi de iluminat electric, în lungime totală de 59 de kilometri, dându-se astfel în funcţiune Uzina Electrică.

 

La acest material au participat Alin Ion, Simona Voicu, Alina Pop, Iulian Bunilă, Dorin Ţimonea, Bogdan Nistor, Dana Mihai, Remus Florescu, Bianca Sara, Ionuţ Dima, Mădălin Sofronie, Borcea Ştefan, Ionela Stănilă, Cezar Pădurariu, Sabina Ghiorghe, Elisabeth Bouleanu, Simona Suciu, Bogdan Iancu, Ana Gajdo, Dănuţ Zuzeac, Nicu Ghişan, Mugurel Manea, Corina Macavei, Andreea Mitrache, Cosmin Zamfirache, Cristina Stancu, Sinziana Ionescu, Ştefan Both.

 

 

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/marile-privatizari-marile-tepe-date-romaniei-1597306.html

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Theodor Paleologu: În cea mai mare parte politicienii sunt dilii. Arată degetul când vine vorba de cultură

 

Puroiul corupţiei nu este în vamă, ci în Bucureşti, iar contractul Roşia Montană este unul fără precedent, care pune statul român într-o situaţie de ţară colonie, afirmă într-un interviu acordat adevarul.ro deputatul Theodor Paleologu, fost ambasador şi ministru al Culturii.

 

Carte de vizită

–    s-a născut la 15 iulie 1973 în familia scriitorului Alexandru Paleologu.

–    a făcut studii la Sorbona şi la École Normale Supérieure, în Franţa.

–    şi-a obţinut doctoratul, în 2001, în ştiinţe politice la École des Hautes Études en Sciences Sociales şi la Universitatea München.

–    a fost profesor la mai multe colegii şi univesităţi din Statele Unite, Germania sau Danemarca.

–    în perioada 2005 – 2008 a fost ambasador al României în Danemarca şi Islanda.

–    între 22 decembrie 2008 şi 23 decembrie 2009 a fost ministru al culturii în guvernul Emil Boc.

–    din 2008 este deputat PDL de Bcucreşti.

 

 

adevarul.ro: Aţi fost ambasador,  cum vedeţi recentele telegrame WikiLeaks?

 

Theodor Paleologu: Ceea ce mă sperie cel mai mult în povestea asta este că există posibilitatea ca telegramele să ajungă să fie făcute publice în felul acesta. Pe de altă parte, anumite aprecieri din aceste telegrame sunt puţin curioase. Este preocupant pentru diplomaţi, dar, zău, eu anumite lucruri nu le-aş fi scris. Cred că presa românească a fost foarte mirată de pretinsele obiceiuri ale anumitor persoane. Este legat de constituirea unui profil psihologic al diferiţilor lideri. Oricum, americanii sunt lideri în acest domeniu de profil psihologic, există chiar o instituţie în subordinea CIA.

 

Poate să afecteze asta imaginea României?

 

Det. Aici

 

https://adevarul.ro/amp/politica/theodor-paleologu-in-cea-mai-mare-parte-859079.html

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////////

 

(In loc sa intre in pamant de rusinea injustitiara,ei cer prin…benzinarii sa dea foc  justitiei capturate, oligarhizate) BENZINA PE FOCUL JUSTIȚIEI: CÂND SIFOANELE ÎN ROBE CER ÎNTÂLNIRI LA POMPĂ!

 

 Ciutacu dă verdictul:

 

Scandalul din sistemul de justiție românesc, care de altfel nu e niciodată lipsit de condiment, primește un nou episod de comedie neagră, sub atenta analiză a „ochelilor” ascuțiți ai jurnalistului Victor Ciutacu. Acesta, cu ironia-i specifică, nu se sfiește să arate cu degetul spre pretențiile absurde ale unor magistrați și spre fanfaronada politică. Un lucru este clar: justiția română pare să fi depășit faza „la colțul străzii” și se mută, cu pretenții de VIP, direct la… benzinărie!

 

VIP-uri cu robe, preluate direct de la pompă? Ce pretenții au „sifoanele” din sistem!

 

Nu vă imaginați o scenă din „Pulp Fiction”, cu personaje dubioase tranzacționând informații într-un loc izolat. Nu! Este vorba despre… magistrați. Da, ați auzit bine! Potrivit comentariilor acide ale lui Victor Ciutacu, unii dintre aceștia, supărați pe modalitatea de abordare a președintelui Nicușor Dan, au cerut condiții speciale pentru a se întâlni cu șeful statului.

 

„Sifoanele din justiție, care au turnat anonim pe mail la Cotroceni, vor să se vadă cu președintele separat de alte sifoane și, dacă se poate, să fie preluate din benzinării,” scrie Ciutacu pe Facebook, demascând ridicolul situației. Se pare că sala de judecată sau biroul prezidențial nu mai e la modă pentru „cei mai sifoane dintre sifoane”. Acum, marile decizii și confesiuni se iau la bidon de 5 litri, printre miros de benzină și covrigi calzi. Că doar așa se simt ei mai… anonimi și mai „protejați”!

 

Referendumul cu jet: Nicușor Dan, intre misiune și misterul legal!

 

În acest decor de comedie grotescă, intră în scenă și președintele Nicușor Dan, care, plin de zel, anunță un „referendum” în sistemul de justiție. O idee grandioasă, menită să clarifice dacă CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) acționează în interes public sau „al unui bresle”. „Dacă magistrații consideră că CSM nu acționează în interes public, CSM va pleca de urgență,” tuna președintele.

 

Numai că, într-un moment de sclipire jurnalistică, Ciutacu aruncă mănușa: „Cei mai pricepuți în domeniu să-mi sufle și mie discret care e actul normativ care-i permite președintelui să inițieze/convoace un referendum în sistemul de justiție. Patria le va fi, neîndoielnic, veșnic recunoscătoare.” Așadar, pe lângă sifoane și benzinării, avem și o problemă de… legalitate constituțională. Suntem curioși și noi dacă se va vota cu fișa de plată de la pompă sau cu vreun cod QR direct de pe bidonul de ulei!

 

Roba Nu spală păcatele: Ciutacu dă cu interlopii-n justiție!

 

Piesa de rezistență a tiradei lui Ciutacu vine însă dintr-o observație devastatoare, care ar trebui să doară pe oricine poartă robă și se pretinde apărător al legii. Referindu-se la apucăturile și pretențiile unora, jurnalistul nu se sfiește să arunce cu noroi în sanctitatea, de multe ori falsă, a justiției: „Greu scoți fibra de interlop din om, chiar dacă pui roba pe el.”

 

O declarație care, deși brutală, descrie o imagine de coșmar: justițiari cu reflexe de șmecheri de cartier, obișnuiți cu „turnătorii” și întâlniri secrete, care cred că respectul se cere, nu se câștigă, și că „roba” le oferă imunitate morală. O imagine tristă, care subliniază o criză profundă de credibilitate.

 

CSM: Interese publice, sau interese de breslă (cu discount la pompă)?

 

Președintele Nicușor Dan vrea să afle adevărul suprem: „Consiliul Superior al Magistraturii acționează în interes public sau în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar?”. O întrebare legitimă, desigur. Însă felul în care se desfășoară întreaga mascaradă, de la „sifoanele” anonime până la referendumul cu legalitate îndoielnică, transformă orice intenție bună într-un spectacol demn de bufoni.

 

„Dacă magistrații vor decide că CSM acționează în interes public, vom continua discuțiile legislative,” spune președintele. Dar dacă nu, „Consiliul Superior al Magistraturii va pleca de urgență.” Simplu ca bună ziua. Sau ca o promoție la pompă, unde loialitatea se cumpără, iar fibra de interlop rămâne… neatinsă.

 

Așadar, justiția română se prezintă în lumina crudă a reflecției lui Ciutacu: un amestec toxic de apucături dubioase, pretenții ridicole și o pretinsă moralitate subțire, care se vede cu ochiul liber, mai ales de la benzinărie. Poate că, până la urmă, o curățenie de proporții, nu doar în sistem, ci și în mentalitate, ar trebui să înceapă chiar de la pompa cu benzină!

 

 https://www.incisivdeprahova.ro/2025/12/22/benzina-pe-focul-justitiei-cand-sifoanele-in-robe-cer-intalniri-la-pompa/#google_vignette

 

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Dr. Vasile Astărătoae: „Terapia genică este în stadiul în care vinde iluzii și nu vindecări”

 

 

 

În 2017, Food and Drug Administration (FDA) a aprobat experimental o terapie genică inovatoare pentru leucemie. În 2018, Cancer Genome Atlas a lansat analiza regiunilor de codificare a proteinelor pentru 33 de tipuri de tumori. În același an, s-au publicat rezultatele unor studii clinice, privind 5 terapii genice indicate în urmatoarele boli: amauroza congenitală Leber, epidermoliză buloasă, atrofie musculară spinală de tip 1, hemofilia A și hemofilia B. Astfel, a fost readusă în discuție o terapie controversată – terapia genică. Terapia genică nu reprezintă un domeniu nou. Primul transfer al unei gene la om cu scop terapeutic a fost realizat în mai 1989 de către William French Anderson. După anii’ 90, numărul studiilor clinice de fază I, vizând terapiile genice, a crescut exponențial. Lumea medicală era entuziasmată. Apoi au apărut surprize. În 1999, terapia genică a suferit o lovitură majora odată cu moartea lui Jesse Gelsinger în vârstă de 18 ani. Jesse a participat la un studiu de terapie genică pentru deficitul de ornitină transcarboxilază (OTCD). A murit din cauza leziunilor multiple ale organelor la 4 zile după începerea tratamentului. Moartea sa a fost declanșată de un răspuns imun sever la vectorul purtător – un adenovirus. Apoi, în ianuarie 2003, FDA a întrerupt toate testele de terapie genică folosind vectori retrovirali în celulele stem din sânge, după ce un copil tratat într-un studiu a dezvoltat o afecțiune asemănătoare leucemiei. Prin urmare, terapia genică a fost retrimisă (în 2004) înapoi în laborator.

 

Ce este terapia genică?

Atunci când genele sunt modificate, astfel încât proteinele codificate nu pot îndeplini funcțiile lor normale, rezultă tulburări genetice. Terapia genică este o tehnică prin care se încearcă corectarea genelor defecte responsabile de dezvoltarea bolii. Există mai multe metode pentru corectarea genelor defecte: o genă normală poate fi introdusă în genom pentru a înlocui o genă nefuncțională; o genă anormală poate fi modificată prin recombinare omologă; o genă anormală ar putea fi reparată prin mutație inversă selectivă etc.

 

Cum se realizează terapia genică?

În majoritatea studiilor, gena „normală” este introdusă în genom pentru a înlocui o genă „anormală”, care cauzează boala. Se utilizează o moleculă purtătoare numită vector (cel mai frecvent un virus, care a fost modificat genetic pentru a transporta ADN-ul uman normal). Celulele țintă sunt infectate cu vectorul viral. Vectorul descarcă materialul său genetic, care conține gena umană terapeutică, în celula țintă. Diferite tipuri de virusuri sunt utilizate ca vectori: Retrovirusuri, Adenovirusuri. Viruși asociați cu adeno (cu ADN mic, monocatenar), Herpes simplex virus – etc.

 

Există și metode nonvirale de transfer a genelor. Cea mai simplă este introducerea directă a ADN-ului terapeutic în celulele țintă. Această abordare poate fi utilizată doar cu anumite țesuturi și necesită cantități mari de ADN. O altă tehnică implică crearea unei sfere lipidice artificiale cu miez apos (lipozom).

 

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Factori care au împiedicat terapia genică să devină eficientă în bolile genetice:

  1. Efectul de scurtă durată. ADN-ul terapeutic introdus în celulele țintă trebuie să rămână funcțional, iar celulele, care conțin ADN terapeutic, trebuie să fie longevive și stabile. Divizarea rapidă a altor celule împiedică terapia genică să obțină beneficii pe termen lung.

 

  1. Răspuns imun. Riscul de stimulare a sistemului imunitar într-un mod care reduce eficacitatea terapiei genice este întotdeauna un risc nu numai potențial, dar și real. Răspunsul sistemului imunitar la invadatorii (vectorii) pe care i-a identificat anterior face dificilă repetarea terapiei genice la pacienți.

 

  1. Vectorii virali. Virușii prezintă o varietate de probleme potențiale pentru pacient: toxicitate, răspunsuri imune și inflamatorii, probleme de control și de țintire a genelor. În plus, există teama justificată că vectorul viral, odată ajuns în interiorul pacientului, își poate recupera capacitatea de a provoca boli.

 

  1. Terapia genică ridică probleme etice care încă nu și-au găsit soluții acceptabile.

 

  1. Ce este normal și ce poate fi considerat un handicap sau o tulburare? Orice mutație genică trebuie tratată? Cine decide?

 

  1. Căutarea unor vindecări prin terapie genică nu afectează viața persoanelor afectate de o mutație genică? Dacă da, cum?

 

  1. Este terapia genică somatică (care se realizează în celulele adulte ale persoanelor cunoscute ca având boala) mai mult sau mai puțin etică decât terapia genică germinală (care se face în ovule și spermatozoizi și împiedică transmiterea trăsăturilor către generațiile viitoare)? În cazurile de terapie genică somatică, procedura poate fi repetată în generațiile viitoare?

 

  1. Încercările preliminare de terapie genică sunt exorbitant de scumpe. Cine va avea acces la aceste terapii? Cine va plăti pentru utilizarea lor?

 

În concluzie, terapia genică este în stadiul în care vinde iluzii și nu vindecări.

 

Citește mai multe opinii de dr. Vasile Astărăstoae.

 

 

 

https://stiripentruviata.ro/dr-vasile-astaratoae-terapia-genica-este-in-stadiul-in-care-vinde-iluzii-si-nu-vindecari/

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Ion liescu și anturajul lui au confiscat revoluția, spune procurorul Dosarului Revoluției

 

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

„Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli

 

 

 

„Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli, este un eseu care dezvăluie mecanismele propagandei populiste în era digitală, explorând modul în care strategii sofisticate (spin-doctors, rețele sociale, dezinformare) sunt folosite pentru a modela opțiunile de vot și pentru a destabiliza democrațiile occidentale. Cartea analizează figuri-cheie precum Steve Bannon, Arthur J. Finkelstein, Milo Yiannopoulos, Gianroberto Casaleggio și strategii din contextul Brexitului ale administrațiilor Trump, Bolsonaro, Salvini etc., ilustrând un „populism digital” bazat pe manipularea opiniei publice.

 

Cine este Giuliano da Empoli?

 

Născut la Neuilly-sur-Seine, un cartier bogat și elegant de lângă Paris, în 1973, Giuliano da Empoli a crescut în mai multe țări europene, a absolvit dreptul la Universitatea Sapienza din Roma și a obținut un master în științe politice la Institut d’études politiques de Paris (Sciences Po).

 

A fost viceprimar pentru cultură la Florența și consilier principal al prim-ministrului italian Matteo Renzi. De asemenea, a fost președinte al Gabinetto Vieusseux  (librărie faimoasă) din Florența.

 

Între 2006 și 2008, a fost consilier principal al viceprim-ministrului și ministrului culturii din Italia, Francesco Rutelli, înființând primul Consiliu Italian de Design la Milano.

 

În 2016, a fondat think tankul Volta, membru al rețelei Global Progress.

 

A fost invitat ca vorbitor la numeroase conferințe din întreaga lume (inclusiv la ESPM din São Paulo, la Fundația Finance din Geneva, la Fundația Ricard din Paris și la Club Baur au Lac din Zürich) și este membru al The Travellers Club din Paris.

 

Este profesor la Sciences Po Paris, predând politică comparată, contribuie regulat la presa italiană („Corriere della Sera”, „La Repubblica”, „Il Sole 24 Ore”, „Il Riformista” etc.), apare frecvent la radio și TV. În 2023, s-a alăturat comitetului de conducere al Grupului Bilderberg.

 

Publicistică și literatură. Romanul său de debut, „Il mago del Cremlino” („Magul de la Kremlin” în română), a apărut în 2022, a câștigat Marele Premiu de Roman al Academiei Franceze și are traducere în română (Humanitas, 2023). În 2025 a publicat un nou eseu, „L’Heure des prédateurs” (Vremea prădătorilor), despre evoluția autocrată și impactul inteligenței artificiale în politica mondială, care va apărea în engleză în toamna acestuia an și, probabil, și în română.

 

→ I-am citit cele trei cărți: Magul de la Kremlin, Inginerii haosului și Vremea prădătorilor. Toate sunt interesante și formează o lectură agreabilă, dar, dacă ar fi să recomand una, cu certitudine ar fi Inginerii haosului, motiv pentru care am și ales să prezint câteva extrase din aceasta în articolul de față.

 

Inginerii haosului

Am găsit cartea foarte utilă, cel puțin pentru două motive:

  1. arată cum, în fapt, ceea ce considerăm adesea un comportament aberant al politicienilor considerați extremiști este, în realitate, unul calculat, care are ca unic scop inducerea și utilizarea fricii pentru obținerea de voturi și, în final, a puterii politice;
  2. România este departe de a fi un caz aparte, multe țări europene fiind mai copleșite de populism și dezinformare.

 

Privită în cheia pe care cartea o oferă, politica românească, dar nu numai, capătă alt conținut. Citită cu atenție, cred că transformă fundamental modul în care înțelegem mesajele și comportamentul politicienilor.

 

Mai jos sunt câteva extrase din carte (sărind peste capitole întregi), care mi s-au părut mai relevante sau comice:

 

  • În vizită în China, Luigi de Maio, vicepreședinte al Consiliului de miniștri din Italia, i se adresează președintelui chinez, Xi Jinping, cu „domnule Ping”. Înainte de poziția din guvern, fusese agent de securitate pe un stadion.

 

  • Cartea este despre Gianroberto Casaleggio, expert italian în marketing, care stă la baza Mișcării cinci stele, partidul-algoritm, despre Dominic Cummings, directorul campaniei pentru Brexit, despre Steve Bannon, cel care l-a dus la victorie pe Trump în primul mandat, despre Milo Yiannopoulos, bloger englez, despre Arthur Finkelstein, homosexual evreu din New York, cel mai eficace consilier al lui Viktor Orban, cel angajat în luptă pentru apărarea „valorilor tradiționale”.

 

  •  Acești „ingineri ai haosului” reinventează propaganda pentru era selfie-urilor și rețelelor sociale.

 

  •  Algoritmul rețelelor sociale îi împinge pe politicienii populiști să susțină orice poziție, rațională sau absurdă, realistă sau fantezistă, cu condiția să intercepteze aspirațiile, dar mai ales temerile electorilor.

 

  •  Cultivând furia oamenilor, inginerii haosului rearticulează conflictul politic pe baza unei simple opoziții între popor și elite.

 

  •  Pe rețelele sociale noua propagandă se hrănește cu emoții negative, de unde și succesul știrilor false și al conspirațiilor.

 

  •  Deriziunea este întotdeauna instrumentul cel mai eficace pentru a răsturna ierarhiile.

 

  •  În acest climat, nu e nimic mai periculos decât să joci rolul morocănosului.

 

  •  În spatele absurdității știrilor false și a conspirațiilor de tot felul stă o logică foarte solidă. Acestea sunt un factor de coeziune, un instrument organizatoric mai puternic decât adevărul. Să crezi în adevăr e simplu, să crezi în absurdități e o demonstrație de loialitate.

 

  •  Între 1992 și 1994 clasa politică a Italiei a fost eliminată prin acțiunea „Mani polite”, jumătate din membrii Parlamentului care aparțineau partidelor de la guvernare fiind anchetați, unii băgați la închisoare; unii au fugit din țară. În câteva săptămâni partidele istorice, Partidul Creștin-Democrat și Partidul Socialist, au dispărut. Ulterior magistrați implicați în acțiune, faimoși, au intrat în politică. Iar italienii au pornit în căutarea unei noi clase politice.

 

  •  În 2001 cei doi fondatori ai Mișcării Cinci Stele din Italia s-au întâlnit pentru prima dată, în Livorno: Beppe Grillo, un comic, și Gianroberto Casaleggio, un manager de 50 de ani, expert în management digital.

În 2005 au deschis un blog, beppegrillo.it, care devine în câteva săptămâni cel mai vizitat din Italia. Cele mai interesante 10 comentarii de pe blog erau prelucrate zilnic, dimineața, de Casaleggio, care le prelucrează și scrie postarea zilei, lumea crezând că e comicul în spatele acesteia. Temele: corupția politicienilor, abuzurile marilor companii, precaritatea din domeniul muncii.

Cu timpul, se creează o bază de discipoli, care inițial sunt liberi să se organizeze cum vor.

Doi jurnaliști scriu o carte de succes despre corupția politicienilor, iar Casaleggio vede oportunitatea: cheamă poporul în stradă pe 8 septembrie 2007. Presa nu ia în seamnă fenomenul, dar pe 8 septembrie 200 de piețe din Italia se umplu de oameni. 300 de mii de oameni cer printr-o petiție un parlament curat, cu maxim 2 mandate pentru aleși.

Casaleggio pune la punct cu fiul său modul de organizare pentru Mișcarea Cinci Stele. Va fi o organizație complexă, aparent descentralizată, nicio „furnică” neștiind planul general sau rolul altei „furnici”. Furnicile care deraiază de la calea dorită sunt rapid înlăturate din partid.

Faptul că partidul e plin de anonimi e considerat bun, pentru că pot fi ușor controlați, iar dacă fac gafe, îi umanizează și-i face să fie percepuți apropiați de popor.

Cu 2012 se alătură și alte site-uri mișcării. Casaleggio produce acum știrile pe propria rețea; adepții nu mai trebuie să intre pe alte canale de informare. Orice știre începe cu „Rușinos!”, „Vești proaste!” șamd. Ce prinde, este augmentat. În februarie 2013, la alegeri, Mișcarea ia circa 9 milioane de voturi – 25% – partidul cu cele mai multe voturi. Dar nu intră la guvernare, dar intră în aparatul statului cu reprezentanți. Statul rămâne ținta favorită, chiar dacă e parte din el.

Oricine critica Mișcarea devenea ținta unor invective, apărând și o rubrică „jurnalistul zilei” pe blocul comicului, unde jurnaliștii care criticau mișcarea erau făcuți albie de porci.

 

  •  Dominic Cummings, directorul campaniei în favoarea Brexit: „Dacă vreți să faceți progrese în politică, sfatul meu este să angajați fiziceni, nu experți în comunicare”.

 

  •  Cummings și-a organizat campania bazându-se pe oameni de știință de la cele mai bune universități din California și AggregateIQ, cu legături cu Cambridge Analytica. Ce le-a cerut: identificarea corectă a publicului-țintă.

 

  •  Grație Internetului, obiceiurile, preferințele, opiniile și emoțiile noastre sunt măsurabile.

 

  •  În fizică, un sistem haotic e cel care reacționează la modificări mici ale condițiilor inițiale. Un exemplu este starea meteo. Și un sistem de ființe umane poate fi văzut ca un sistem haotic; o știre falsă poate avea efecte secundare disproporționate.

 

  •  În cazul Brexit, lucruri au stat astfel:

– fizicienii au încrucișat datele căutărilor pe Google cu cele ale rețelelor sociale. Plus alte date din baze de date existente privind susținătorii Brexit.

– exploatând un instrument FB, Lookalike Audience Builder, au pus în evidență pe cei care putea fi convinși să voteze pentru Brexit.

– 10 săptămâni au trimis un miliard de mesaje digitale personalizate, în special pe FB.

– FB a permis testarea simultană a zeci de mesaje diferite, selectându-le în timp real pe cele mai eficiente, cu un feedbak mai bun.

– astfel, fiecare categorie de alegători a primit un mesaj ad hoc: vânătorii ceva despre reglementărilor UE de protecție a vânatului, iubitorii de animale despre cele care atentează la drepturile animalelor șamd.

 

  •  Dar astfel de practici au devenit rutină între timp și la un alt nivel. Un exemplu – campania electorală a lui Obama din 2012. Alt exemplu, campania lui Trump din 2016, când specialiști Meta, puși la dispoziție de Zuckerberg, au făcut posibilă testarea a 5,9 milioane de mesaje diferite, în căutarea eficienței maxime. Au fost țintite toate grupurile imaginabile, astfel încât unii să vină la vot și să voteze Trump, alții să nu vină, dezgustați de politică șamd.

 

  •  Liderul politic astăzi este ca „revizorul” lui Gogol, god pe dinăuntru, căci temele conversației sunt date de cei care-l interoghează. Singura valoare adăugată: spectacolul pe care-l poate crea. Gen Trump.

 

  •  Nassim Taleb: „Cum se ajunge ca unele cărți să fie interzise? Cu siguranță nu pentru că acestea ajungă să-i ofenseze pe muritorii de rând, care, majoritatea, sunt pasivi și nu dau importanță unor astfel de lucruri. Sunt de ajuns câțiva activiști motivați”.

John Stuart Mill: „pentru ca răul să triumfe, nu e nevoie decât ca oamenii buni să nu facă nimic”.

 

  •  Cu cât numărul de persoane care adoptă o idee nouă crește, oricât de bizară ar fi, cu atât pragul de rezistență al celui care este mai greu de convins scade. De aceea susținătorii extremiști nu sunt repudiați de liderii politici, căci constituie baza mobilizării în favoarea lor.

 

  •  Când liderii actuali nu vor mai fi la modă, alegătorii, obișnuiți cu „drogurile” puternice ale național-populismului, vor cere ceva nou și probabil mai puternic, nu „ceaiul de mușețel” al partidelor tradiționale.

 

  •  Un extras din „Vremea prădătorilor”, pentru a completa imaginea creată mai sus:

„Platformele online pe care se desfășoară o parte din viața noastră publică urmează același principiu: cresc temperatura, ca să crească cererea. […]

 

Trei sunt operațiunile simple de făcut:

– identificarea subiectelor de interes, a fracturilor care divizează opinia publică;

– afirmarea, pe fiecare front, a celor mai radicale poziții și încurajarea confruntării dintre ele;

– proiectarea disputei la nivelul întregului public, pentru a încălzi atmosfera cât mai mult.

 

Platformele se prezintă ca vitrine transparente, prin care poți contempla lumea așa cum este, eliberată de partizanatul elitelor care controlează mass-media tradiționale, dar sunt, în fapt, doar oglinzi de bâlci, care deformează atât de mult realitatea, încât aceasta devine de necunoscut, pentru a o adapta la așteptările și prejudecățile fiecăruia dintre noi”.

 

Inginerii din Silicon Valley au încetat de mult să mai programeze calculatoare și s-au transformat în programatori ai comportamentelor umane. […]

 

„Eu nu văd decât ce cred”, acest lapsus al lui Eric Zemmour din timpul campaniei prezidențiale din 2022 ne dezvăluie care e principiul logic al epocii”.

 

  •  Principiul fundamental al democrației reprezentative, intermedierea, contrastează cu spiritul timpului și noile tehnologii, ce fac posibilă dezintermedierea în toate domeniile.

 

  •  Matt Taibbi (jurnalist american): Cheia succesului lui Trump este ideea că vechile reguli de bună-cuviință sunt pentru perdanții care n-au inima, curajul și trumpitudinea de a fi pur și simplu ei înșiși.

 

  •  Redobândirea controlului, slogan standard al mișcărilor național-populiste, se fondează pe un instinct primitiv al omului, dorința de control. Iar peste tot pare că oamenii au sentimentul că au pierdut controlul asupra destinului lor, din cauza forțelor care le amenință bunăstarea, iar clasele conducătoare nu fac nimic pentru a-i ajuta.

 

  •  Nu e suficient să fii „premiantul clasei” pentru a câștiga, trebuie să știi să trasezi drumul și să trezești pasiuni. Capacitatea de leadership și forța unei viziuni politice rămân determinante.

 

  •  În cazul „politicii cuantice”, realitatea obiectivă nu există. Fiecare lucru se definește, provizoriu, în relație cu altceva, fiecare observator determină propria realitate.

 

https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/9924-inginerii-haosului-de-giuliano-da-empoli.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

5G – Tehnologie avansată pentru bunăstarea noastră sau o distopie a Kill Grid-ului?

 

 

5G a fost prezentat ca fiind esențial pentru o dezvoltare tehnologică mondială (sau distopie, depinde de punctul de vedere) numită IoT (Internetul Lucrurilor). Aceasta implică orașe și clădiri inteligente, infrastructuri de transport etc. și facilitează supravegherea și colectarea de date la scară largă.   Cu toate acestea, odată cu implementarea 5G, fiecare persoană și fiecare ființă vie este supusă unei creșteri masive a expunerii la radiații din partea a milioane de antene de rețea noi și a miliardelor de telefoane mobile și dispozitive electronice care alcătuiesc rețeaua inteligentă și IoT.

 

5G a fost implementat extrem de rapid fără nicio testare prealabilă pentru efectele pe termen lung asupra sănătății. (Au implementat chiar și 5G în timpul „carantinei” create de falsa pandemie, acum cinci ani.) Prin urmare, este un experiment real, iar noi suntem subiecții de testare.

 

Am fost din ce în ce mai expuși la radiațiile de microunde produse de om prin intermediul rețelelor 2G, 3G, 4G, 5G, WIFI  și Bluetooth. În plus, companiile de utilități înlocuiesc contoarele analogice de energie electrică și gaz cu  contoare inteligente  care transmit informații folosind radiații wireless pulsate.

 

Implementarea 5G – Foarte puține țări au impus restricții asupra 5G

Referindu-ne la o hartă mondială a implementării 5G, se pare că aceasta a avut loc predominant în Europa, America de Nord, China, India, Japonia, orașele australiene și părți din Asia de Sud-Est. Se pare că aproape toată Rusia, Africa, America de Sud și Orientul Mijlociu nu au 5G. Potrivit GSMA, până la sfârșitul anului 2023, peste 100 de țări nu lansaseră deloc rețele 5G. Acestea includ multe țări din Africa Subsahariană, părți din Asia și unele națiuni insulare din Pacific. În Rusia, potrivit ChatGPT, zone de testare 5G sunt în curs de înființare în orașe importante, inclusiv Moscova, Sankt Petersburg, Novosibirsk, Kazan; și există un calendar pentru o implementare mai amplă în Rusia, din 2027 până în 2035.

 

De asemenea, observ că unele țări au impus restricții asupra tehnologiei 5G și, în unele cazuri, au interzis complet tehnologia. Potrivit ChatGPT, există moratorii/interdicții complete sau parțiale asupra tehnologiei 5G (de obicei, invocând motive de îngrijorare pentru sănătate) în Slovenia, Nigeria, anumite municipalități din Bulgaria și în unele consilii locale din Europa și America de Nord. În ciuda numeroaselor studii care arată că radiațiile tehnologiei wireless existente provoacă efecte adverse asupra sănătății, foarte puține guverne naționale au interzis implementările, care necesită instalarea a milioane de antene suplimentare, care trebuie amplasate mai aproape de case, școli, spitale etc.

 

Este 5G sigur? Să luăm în considerare următoarele citate

„Implementarea 5G este absolut o nebunie” — Dr. Martin Pall, profesor emerit de biochimie și științe medicale fundamentale la Universitatea de Stat din Washington.

 

„Nu pot saluta o astfel de tehnologie dacă standardele de radiații, care trebuie să protejeze cetățeanul, nu sunt respectate, fie că este vorba de 5G sau nu. Locuitorii din Bruxelles nu sunt cobai a căror sănătate o pot vinde cu profit.” — Céline Fremault, ministrul guvernului (Regiunea Bruxelles-Capitală)

 

„Întrebarea este atunci – există implicații pentru sănătate, implicații pentru siguranța publică…? … Deci chiar nu se desfășoară nicio cercetare? Parcă mergem orbește – în ceea ce privește sănătatea și siguranța” — senatorul american Blumenthal la audierea Senatului cu reprezentanții industriei telecomunicațiilor.

 

„Cel mai mare element poluant din mediul terestru este proliferarea câmpurilor electromagnetice… Toată viața pulsează în ritmul Pământului, iar câmpurile noastre artificiale provoacă reacții anormale în toate organismele… Creșterea electropoluării ar putea pune în mișcare schimbări ireversibile care ar putea duce la dispariția noastră.” – Dr. Robert O. Becker , autor și nominalizat de două ori la Premiul Nobel

 

„Dacă v-aș întreba cu câtă radiație vă pătrunde în corp astăzi, comparativ cu acum zece ani, este de două ori mai multă, de trei ori mai multă? Nu, este de un cvintilion de ori mai multă. Este un unu cu optsprezece zerouri (1.000.000.000.000.000.000)” – Profesor Olle Johansson,  Institutul Karolinska, Suedia

 

„Sunt aici cu vești tulburătoare despre gadgeturile noastre preferate: telefoane mobile, tablete, Wi-Fi etc. Ca să fiu sincer, acestea deteriorează celulele vii din corpul nostru și ne ucid prematur pe mulți dintre noi…” — Dr. Martin Blank, Departamentul de Fiziologie și Biofizică Celulară de la Universitatea Columbia.

 

Site-ul web Electromagnetic Sense Ireland face referire la numeroase studii care documentează efectele biologice nocive asupra oamenilor și a ființelor vii cauzate de câmpurile electromagnetice. Site-ul web afirmă că efectele biologice includ: stres oxidativ, alterarea dezvoltării creierului, deteriorarea ADN-ului, deteriorarea sistemului imunitar, probleme de memorie și concentrare, probleme de somn, deteriorarea spermei, hiperactivitate și probleme de comportament, încălcarea barierei hematoencefalice, tumori cerebrale, cancere, boala microundelor, electrosensibilitate și daune aduse albinelor, păsărilor și copacilor.

 

Pericolele 5G pentru sănătatea copiilor

Face 5G parte dintr-o agendă de depopulare și un viitor distopic?

Am observat că, după ce conduc pe autostradă sau merg pe lângă un transmițător 5G, unii oameni raportează dureri de cap neobișnuite, dureri/crampe musculare, tinitus sau senzație de arsură. Având în vedere studiile de mai sus, ne putem întreba dacă proiectul 5G/IoT este pur și simplu o altă mega-afacere corporativă de trilioane de dolari sau suntem gătiți în mod deliberat de cuptoare cu microunde de gigawați pentru a ne îmbolnăvi de cancer?

 

Face 5G parte din agenda de depopulare? Este o rețea ucigașă? Influenții care controlează mega-superstructura financiară și politică nu ar face asta, nu-i așa? La fel cum nu ar lansa o pandemie falsă și nu ar încerca să te forțeze să iei un vaccin netestat și periculos ; la fel cum nu ar lansa o farsă climatică mondială privind emisiile de CO2 pentru a implementa politici energetice totalitare; la fel cum nu ar finanța și orchestra războaie mondiale cu bombardamente masive asupra centrelor populației civile (în timp ce mega-corporațiile care dețin fabrici de armament de ambele „tabere” au rămas în mod ciudat de neatinse); și la fel ca toate celelalte minciuni „vite pentru sacrificare” ale stăpânilor banilor care se prezintă drept adevăr pentru profit, control și o agendă ulterioară.

 

„Noua tehnologie wireless 5G implică unde milimetrice (frecvențe extrem de înalte) care produc fotoni cu o energie mult mai mare chiar și decât 4G și WiFi. A permite utilizarea acestei tehnologii fără a-i demonstra siguranța este extrem de imprudent, deoarece se știe că undele milimetrice au un efect profund asupra tuturor părților corpului uman.” —Prof. Trevor Marshall, Director al Fundației de Cercetare a Autoimunitații, California

 

„… dovezile științifice care indică pericole grave continuă să crească: creșterea riscului de cancer, infertilitate, deficite de învățare și memorie, tulburări neurologice, electrohipersensibilitate… Tehnologia 5G implică o creștere radicală a nivelului de poluare electromagnetică. Prin urmare, 180 de medici și oameni de știință din 36 de țări au trimis o scrisoare Uniunii Europene solicitând un moratoriu asupra implementării sale” —Arthur Firstenburg, Cellularphonetaskforce

 

„Standarde de siguranță” nesigure?

Așa-numitele „standarde de siguranță” au fost stabilite de ICNIRP (Comisia Internațională pentru Protecția împotriva Radiațiilor Neionizante) în 1998 și actualizate în 2020. Cu toate acestea, potrivit Electrosense Ireland :

 

„ICNIRP este un grup închis autoproclamat, cu conflicte de interese, care refuză să recunoască studiile științifice care arată dovezi clare ale cancerului și clasificarea din 2011 a radiațiilor wireless ca agent cancerigen din Grupa 2B… Raportul BioInitiative din 2012 ne informează că expunerea la radiații wireless și electromagnetice provoacă daune biologice la niveluri mult sub standardele de siguranță ale ICNIRP.” 

 

De asemenea, observ că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a emis recomandări în 2011 tuturor statelor membre ale Consiliului Europei prin care acestea:

 

„să reconsidere baza științifică a standardelor actuale privind expunerea la câmpuri electromagnetice stabilite de Comisia Internațională pentru Protecția împotriva Radiațiilor Neionizante, care au limitări serioase, și să aplice principiile ALARA, care acoperă atât efectele termice, cât și efectele atermice sau biologice ale emisiilor sau radiațiilor electromagnetice”, precum și reducerea expunerii copiilor la radiațiile electromagnetice, stabilirea „pragurilor preventive pentru nivelurile de expunere pe termen lung la microunde, în conformitate cu principiul precauției” și informarea publicului cu privire la riscurile potențiale pentru sănătate.” 

 

De asemenea, observ că Environmental Health Trust a enumerat studii de cercetare privind influența și implicarea industriei în știința câmpurilor electromagnetice; și că, în 2002, peste 1.000 de medici au semnat Apelul de la Freiburg, solicitând sprijin și precauții în ceea ce privește radiațiile wireless, declarând: „Efectele adverse ale câmpurilor electromagnetice și afectarea fundamentală a mecanismelor de control biologic pot apărea cu mult sub limitele actuale de expunere și au fost demonstrate, în unele cazuri, de zeci de ani.”

 

Știm că copacii și pădurile protejează de aceste semnale, acționând ca un ecranaj împotriva microundelor. Cu toate acestea, copacii de pe marginea drumului au fost tăiați în masă pentru a permite transmiterea semnalului 5G către vehicule. Unele persoane mai sensibile la radiațiile EMF evită apropierea de turnurile de telefonie mobilă și emițătoare, nu folosesc telefoane inteligente și Wi-Fi și au renunțat la un contor inteligent (puteți forța compania de utilități să vă dezinstaleze contorul inteligent, nu sunteți de acord). În loc de Wi-Fi, se pot folosi cabluri ethernet, chiar dacă este mai puțin convenabil. Întreaga țară este conectată la rețea, nu este nevoie de 5G. În legătură cu boală EMF, unii oameni raportează că împământarea (picioarele pe pământ); petrecerea timpului într-o pădure; sau scăldatul în mare (sau într-un râu curat) este bun pentru sănătate, poate resetând frecvențele naturale din corp.

 

Am afirmat în cărți că Dumnezeu este protecția supremă și că, dacă vrem, putem cere protecția Lui. (Dumnezeu, în analiza mea, fiind diferit de dogmele instituționale religioase create de om ).

 

„Și nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot ucide…” — Biblia creștină [Matei 10:28]

 

„Dacă Dumnezeu vrea să ucidă pe cineva… nimeni nu-l poate proteja. Și dacă Dumnezeu vrea să-l protejeze… nimeni nu-l poate ucide… În ambele feluri” – scriptura vedică (Śrī Caitanya-caritāmṛta, Madhya-līlā 25.29 )

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul Reality Books .

 

Autor:  Reality Books

 

Următoarele cărți sunt disponibile pe Amazon și Realitybooks.co.uk

 

Farsa climatică a CO2 – Cum au deturnat bancherii mișcarea reală pentru mediu

Fără griji, fără viruși

Pandemia planificată

Știință falsă și fără Dumnezeu

Economia demonică și trucurile bancherilor

Istoria cenzurată a celui de-al Doilea Război Mondial și a comunismului

Creștinismul original – Dincolo de dogma instituțională

False aselenizări și minciunile NASA

Evoluția lui Darwin și Big Bang-ul sunt știință falsă

 

 

https://www.globalresearch.ca/5g-advanced-technology-kill-grid-dystopia/5895297?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Știință falsă și fără Dumnezeu (Ediția a 1-a) (Ediția a 1-a) (Ediția a 2-a)

de Mark Gerard Keenan (Autor)

 

 

Cum a înlocuit știința modernă adevărul cu controlul – și de ce trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu

 

În cartea „Știință falsă și fără de Dumnezeu” , Mark Gerard Keenan, fost consilier științific al guvernului britanic și al Națiunilor Unite, oferă o investigație îndrăzneață și revelatoare asupra matricei științei false care a modelat societatea timp de decenii. Cu claritate și curaj, Keenan contestă narațiunile oficiale care domină sălile de clasă, mass-media și instituțiile globale – dezvăluind cum narațiunile false și pseudo-știința deghizată în adevăr au indus în eroare civilizația și au blocat calea către înțelegerea creației, conștiinței și a lui Dumnezeu. Ce dezvăluie această carte O mare parte din știința de astăzi este materialistă, condusă de corporații și lipsită de Dumnezeu – transformând faptele în slujba profitului, politicii și a unei viziuni despre lume care îl exclude în mod deliberat pe Dumnezeu. Această carte expune modul în care teoriile științifice sunt adesea modelate pentru a susține o agendă globală , mai degrabă decât adevărul obiectiv. Veți descoperi cum principalele instituții promovează:

 

 

 

Dogma schimbărilor climatice — ignorarea ciclurilor naturale și experți care au opinii diferite

Covid-19 și virologie — utilizarea fricii și a testelor PCR pentru a crea pandemii

Psihiatrie și produse farmaceutice — medicalizarea minții pentru profit

Evoluția și Big Bang -ul — teorii bazate pe credință prezentate ca fapte incontestabile

 

Întrebări cheie contestate

Această carte pune întrebările pe care știința tradițională refuză să le confrunte:

CO₂ chiar provoacă schimbările climatice sau este un instrument politic ?

Sunt pandemiile concepute prin testare , manipulare a datelor și frică?

De ce plătesc companiile farmaceutice miliarde pentru știință falsificată?

De ce trebuie evoluția și Big Bang-ul acceptate pe bază de credință, în timp ce Dumnezeu este respins ?

Poate știința să explice conștiința, sufletul sau creația însăși?

 

În interiorul paginilor – O călătorie prin adevărul reprimat

Această carte provocatoare trage cortina asupra:

Știința climatică falsă și controlul centralizat

Narațiuni despre virusuri și planificarea prealabilă a pandemiilor

Registrul fosil și dovezile evolutive lipsă

Big Bang-ul ca mit al creației fără Dumnezeu

Psihiatria și influența mass-media ca instrumente ale ingineriei sociale

Știința spirituală vedică antică și creștină timpurie — o cale uitată către adevăr

 

O alternativă spirituală la materialism.

Bazându-se pe înțelepciunea creștină și vedică , Keenan susține că, prin excluderea lui Dumnezeu și a conștiinței , știința modernă a ajuns într-un impas. Adevărata înțelegere necesită o sinteză între știință și spiritualitate și o revenire la conștiința divină ca fundament al cunoașterii.

 

Cui ar trebui să i se adreseze această carte?

Această carte este pentru:

Căutătorii adevărului și gânditorii critici

Oricine pune la îndoială știința oficială

Exploratori spirituali și creștini care caută răspunsuri

Scepticii schimbărilor climatice, evoluției, științei nucleare și pandemiilor

Cei care simt că ceva este în neregulă cu lumea — dar încă nu pot numi acel lucru

 

Dacă te-ai întrebat vreodată…

De ce sunt aici?

Ce este conștiința?

De unde a venit creația?

De ce îl respinge știința modernă pe Dumnezeu?

…atunci această carte îți va deschide ochii către imaginea de ansamblu.

Aceasta nu este concluzia. Este începutul unei adevărate cercetări.

 

 

 

 

///////////////////////

 

 

 

 

 

 

Analiză: Cei mai săraci români se află în fiefurile PSD

 

 

Sabina Fati

 

Există o legătură directă între sărăcie și nivelul educației, între partidul care câștigă alegerile și capacitatea de dezvoltare a localităților, județelor sau regiunilor, între locuitorii din sud și est și cei din vest.

 

 

Gradul sărăciei diferă de la o regiune la alta

 

 

 

1 din 5 români e sărac, dar sunt mai mulți săraci în sudul și estul țării decât în vestul ei. În afară de București și perimetrul adiacent, Ardealul pare să avanseze cel mai repede, mai ales acolo unde PSD nu a avut control în ultimii 20 de ani. În nord-vestul țării, de pildă (județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj), gradul de sărăcie e comparabil cu cel din Austria sau Germania. Deși în regiunea de nord-vest există și două județe rămase în urmă, Bistrița-Năsăud și Sălaj, Bihor și Cluj compensează însă, pentru că acolo standardul de trai se apropie tot mai mult de cel occidental.

 

În schimb, cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială s-a înregistrat în regiunea sud-est, 46,9%, regiune care cuprinde județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea, urmată îndeaproape de regiunea sud-vest Oltenia (care are în componență Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea). Cea mai mică rată s-a observat în regiunea București-Ilfov (19,2%).Există explicații istorice și politice ale disparităților regionale, fiindcă majoritatea județelor aflate în zonele de sărăcie accentuată sunt controlate de PSD. În plus, o hartă cu sumele și numărul proiectelor europene accesate de fiecare județ în parte întărește ideea că județele roșii, adjudecate la alegerile din 2020 de PSD, se află – cu o singură excepție – în urma celor în care sunt preponderenți liberalii și cei de la USR. De pildă, cei mai mulți bani europeni au fost atrași de București-Ilfov, Cluj, Constanța, Iași, Timiș, Bacău. Nu e de mirare că cele mai mari salari din economie sunt în Bucuresti, Cluj si Sibiu, toate cu o medie de peste 5000 de lei net pe lună. Un angajat din capitală, de pildă, câștigă 5800 de lei net pe lună, ceea ce înseamnă aproape dublu față de salariații din Teleorman, unde sunt cele mai mici venituri din țară.

Nu e întâmplător că, în zonele cele mai sărace, copiii au rezultatele cele mai slabe, dacă luăm în calcul Evaluarea Națională din 2023. Topul performanțelor slabe e condus de județele Teleorman, Călărași, Vaslui și Botoșani, toate fiefuri tradiționale ale PSD, în care primarii nu prea reușesc să atragă fonduri europene și nici investițiile străine nu ajung. Altfel spus, există o legătură directă între sărăcie și nivelul educației, între partidul care câștigă alegerile și capacitatea de dezvoltare a unei localități, a unui județ sau a unei regiuni. Între investițiile străine și veniturile oamenilor.

 

La întrebarea de ce România rămâne pe ultimele locuri din Uniunea Europeană în clasamentul sărăciei, probabil că răspunsul ar trebui să înceapă de la educație: cât investește statul în învățământ în orașele și județele cele mai rămase în urmă? Dar în infrastructura acestora? Cum ar putea să iasă din sărăcie o localitate, dacă nu există soluții de recalificare a celor aflați în deplinătatea forțelor și dacă nu sunt create condiții pentru atragerea investițiilor? Creșterea salariului minim pe economie prin lege și pornind de aici majorările veniturilor tuturor e doar una din soluții pentru ieșirea din negura sărăciei. Fiindcă acest salt are nevoie de susținere în economie.În România, potrivit ultimelor date ale Institutului Național de Statistică, aproape un sfert din populația țării a fost afectată de „deprivare materială și socială gravă” în 2022 iar aproximativ 600.000 de persoane au muncit puțin sau deloc anul trecut.

 

 

Cei mai afectați de sărăcie sunt copiiiI

 

Cei mai afectați de sărăcie sunt copiii până la 17 ani, în proporție de 27%, și cu același procentaj și tinerii între 18 și 24 de ani. Marii vulnerabili sunt cei aflați la începutul vieții și cei care se îndreaptă spre finalul ei. Dacă în anul 2022 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte ajutoare sociale, aproape jumătate din populaţie (45,0%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative şi în mod evident situaţia s-ar fi înrăutăţit în cazul persoanelor vârstnice peste 65 de ani. Practic, 85% dintre pensionari nu s-ar fi descurcat dacă dintr-un motiv sau altul nu ar fi primit pensia de la stat.

 

Potrivit analizei Institutului Național de Statistică, în România există 6,5 milioane de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce înseamnă aproape o treime din electorat, dacă scădem copiii aflați în situații limită. Acești oameni sunt în mare măsură dependenți de sprijinul statului și deci pot deveni victime ale promisiunilor electorale excesive. AUR se îndreaptă în mod special către ei, dar și PSD are platforme tradiționale în această direcție, la care se adaugă pensionarii, pentru care social-democrații sunt gata să arunce bugetul de stat în aer.Eliminarea sărăciei nu se poate face însă doar cu ajutoare. Guvernul ar trebui să pornească de la cauzele care provoacă subdezvoltarea economică în anumite zone. Investițiile eficiente în educație ar putea fi vitale, fiindcă schimbarea mentalităților și a tendințelor de așteptare a ajutoarelor de la stat nu poate avea loc fără o nouă perspectivă asupra educației.

 

Sabina Fati

 

https://www.dw.com/ro/cei-mai-s%C4%83raci-rom%C3%A2ni-se-afl%C4%83-%C3%AEn-fiefurile-psd/a-67485872

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Trump avertizează Europa: „Se îndreaptă într-o direcție greșită”

 

Iulian Constantin

Europenii impotenți pot doar să se înfurie când Trump îi elimină din participarea la acordul privind Ucraina.

 

Liderul de la Casa Albă este supărat că UE a amendat companiei X a lui Elon Musk.

 

„Este o chestie foarte urată. (…) Este o chestiune dură. Nu cred că este în regulă. Nu știu cum au putut să facă asta. Voi vorbi mai târziu despre asta, voi primi un raport despre asta. Europa trebuie să fie foarte atentă. Fac multe lucruri. Vrem să păstrăm Europa așa cum este. Europa se îndreaptă într-o direcție greșită. Este foarte rău, foarte rău pentru oameni. Nu vrem ca Europa să se schimbe atât de mult. Merge într-o direcție gresită.”, a spus președintele.

 

……………………………….

 

 

Det. Aici

 

 

Trump avertizează Europa: „Se îndreaptă într-o direcție greșită”

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Justiția și CCR au devenit cârpele de care își șterg picioarele tâlharii care jefuiesc averea publică

 

România traversează una dintre cele mai grave crize morale și instituționale de după 1989, iar semnele sunt tot mai greu de ignorat. Justiția, împreună cu Curtea Constituțională, instituții care ar trebui să reprezinte ultima linie de apărare a interesului public, s-au transformat într-un mecanism de protecție pentru cei care au devalizat statul timp de decenii. În loc să fie instrumente de sancționare a abuzurilor, ele funcționează tot mai des ca paravane legale pentru impunitate.

 

În ultimii ani, România a asistat la un fenomen constant: dosare de corupție care se prăbușesc pe bandă rulantă, fie prin prescripție, fie prin reinterpretări legislative favorabile inculpaților, fie prin decizii ale CCR care golesc de conținut anchetele penale. Nu vorbim despre erori izolate, ci despre un tipar repetitiv care arată o capturare sistemică a instituțiilor-cheie ale statului.

 

Prescripția – poarta de ieșire pentru marii jefuitori

 

Unul dintre cele mai vizibile mecanisme prin care averea publică este lăsată fără apărare este prescripția faptelor. Decizii succesive ale Curții Constituționale au creat un haos juridic care a permis închiderea a mii de dosare penale, inclusiv în cazuri ce vizau prejudicii uriașe aduse bugetului de stat. În loc să se asigure un echilibru între drepturile inculpaților și interesul public, CCR a ales să favorizeze interpretări care avantajează exclusiv rețelele de putere.Efectul a fost devastator: politicieni, funcționari de rang înalt, afaceriști conectați la banul public au scăpat de răspundere penală nu pentru că ar fi fost nevinovați, ci pentru că statul a fost incapabil – sau neinteresat – să-și ducă propriile dosare până la capăt.

 

Pensii speciale și privilegii apărate cu îndârjire

În timp ce milioane de români trăiesc la limita subzistenței, sistemul judiciar își apără cu ferocitate propriile privilegii. Tentativele de reformare a pensiilor speciale au fost sistematic blocate, amânate sau golite de substanță, inclusiv prin decizii ale CCR care au protejat un sistem profund inechitabil.Mesajul transmis societății este limpede: există două Românii. Una în care legea este aplicată dur și fără menajamente, și alta în care apartenența la un cerc privilegiat te transformă într-un cetățean intangibil.

 

Un stat care își pedepsește cetățenii, dar își protejează prădătorii

 

Pentru românul de rând, statul este necruțător: popriri rapide, amenzi, executări silite, birocrație sufocantă. Pentru cei care au drenat miliarde din bani publici, statul devine brusc neputincios. Această dublă măsură a distrus încrederea oamenilor în instituții și a transformat ideea de justiție într-o farsă cinică.

România nu mai este doar un stat slab, ci unul captiv, în care mecanismele de control sunt subordonate intereselor unei oligarhii politice și administrative. Justiția nu mai sperie pe nimeni din cercurile de putere, pentru că aceștia știu că, la final, există mereu o portiță, o decizie salvatoare, o interpretare convenabilă.

 

Prețul plătit de societate

Consecințele sunt dramatice: investiții blocate, tineri care pleacă, o economie sufocată de lipsa de predictibilitate și o populație care nu mai crede în reguli. Atunci când hoția este tolerată la vârf, ea se infiltrează în toate straturile societății. Când instituțiile care ar trebui să apere legea devin complici prin inacțiune sau decizii discutabile, degradarea devine inevitabilă.

România nu mai are o problemă punctuală de corupție, ci una structurală. Un sistem care se apără pe sine și își sacrifică viitorul pentru confortul unei minorități nu poate fi reformat din interior fără o presiune publică reală. Până atunci, justiția rămâne o unealtă selectivă, iar statul – un teritoriu deschis pentru cei care știu cum să-l jefuiască fără consecințe.

 

 

https://anchetatorii.ro/2025/12/29/justitia-si-ccr-au-devenit-carpele-de-care-isi-sterg-picioarele-talharii-care-jefuiesc-averea-publica/?fbclid=IwY2xjawPA1cFleHRuA2FlbQIxMQBzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEeGQ2B6lKDsXzQwkottwFKFi6zbF787g0VzvewwGI8LR7C-ptajc_QuhmYWK8_aem_068zKKXpreN-Jx2K3KfHYw

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

Pericolul 5G: 13 motive pentru care tehnologia wireless 5G va fi o catastrofă pentru omenire

 

 

De Makia Freeman

Pericolul 5G nu poate fi supraestimat.

 

5G (a 5-a generație) este implementat activ în multe orașe din întreaga lume. Simultan, pe măsură ce conștientizarea impactului său oribil asupra sănătății și a vieții private crește, multe locuri emit moratorii asupra acestuia sau îl interzic, cum ar fi întreaga națiune Belgia, orașul Vaud (Elveția) și San Francisco (SUA). Radiațiile de radiofrecvență (RF sau RFR) și câmpurile electromagnetice (EMF) sunt din ce în ce mai recunoscute ca noi tipuri de poluare – poluarea mediului. Iată 13 motive care expun pericolul 5G, care s-ar putea transforma într-o catastrofă totală pentru sănătate și viață privată dacă nu se ridică suficienți oameni pentru a-l opri.

 

  1. Pericolul 5G: Deturnarea antenelor canalului sudoripar

Rețeaua 5G utilizează și emite frecvențe care afectează canalele noastre sudoripare, care acționează ca niște antene. Cu alte cuvinte, cel mai mare organ al nostru, pielea, poate fi influențat și manipulat de 5G. După cum am relatat în articolul 5G și IoT: Rețeaua totală de control tehnologic este implementată rapid , omul de știință Dr. Ben-Ishai a expus legătura dintre 5G și canalele sudoripare ale corpului nostru în acest videoclip:

 

„[Frecvențele 5G] ne vor bombarda cu lungimi de undă care vor interacționa cu structura geometrică a pielii noastre… Am descoperit că canalele sudoripare funcționează ca niște antene elicoidale… canalul sudoripar era o parte integrantă a mecanismului de absorbție a energiei electromagnetice între 75-100 GHz și că, dacă schimbai caracterul canalului sudoripar, adică îl făceai să funcționeze, puteai schimba de fapt acea absorbție la un moment dat și, dacă puteai face asta, puteai urmări cum este o persoană sub stres.”

 

  1. Pericolul 5G: 5G amplifică daunele EMF prin intermediul VGCC-urilor

Dr. Martin Pall, specialist în radiații wireless și câmpuri electromagnetice, a realizat cercetări inovatoare în explicarea exactă a modului în care câmpurile electromagnetice provoacă îmbătrânirea prematură și leziuni ale corpului uman, inclusiv daune aduse fertilității, creierului, inimii și chiar ADN-ului! El a fost pionier în cercetări care arată cum câmpurile electromagnetice activează canalele de calciu voltaj-dependente (VGCC) ale organismului, ceea ce le determină să elibereze excesul de ioni de calciu în celulă. Acest lucru duce apoi la oxid nitric (NO) și superoxid, care reacționează aproape instantaneu pentru a forma peroxinitrit și radicali liberi. Multe studii de acest gen  arată că peroxinitritul deteriorează ADN-ul. Dr. Pall a afirmat fără echivoc  că „implementarea 5G este absolut o nebunie”.

  1. Pericolul 5G: Unda pulsată este mult mai dăunătoare decât radiația continuă

O caracteristică semnificativă și unică a contoarelor inteligente este că emit radiații pulsate, nu radiații continue. Cu alte cuvinte, acestea funcționează în cicluri de pornire-oprire, emitând o explozie de câmp electromagnetic, apoi devenind temporar inactive. Acest lucru se întâmplă de un număr incredibil de mare de ori pe zi; documentele judiciare cu mărturii ale companiilor de utilități (cum ar fi Pacific Gas and Electric Company din California) arată că contoarele inteligente trimit unde pulsate între 9.600 și 190.000 de ori pe zi!

 

În acest videoclip din 2018 , Dr. Pall afirmă că există 13 studii care arată că câmpurile electromagnetice cu unde pulsate sunt mai active (și mai periculoase) decât câmpurile electromagnetice cu unde continue. Puteți citi dovezile aici .

 

  1. Pericolul 5G: 5G promovează penetrarea profundă a câmpurilor electromagnetice

Principalul motiv pentru care telefoanele mobile sunt mai periculoase pentru copii decât pentru adulți (în afară de faptul că absorbția radiațiilor este cumulativă pe parcursul vieții) se datorează pătrunderii câmpurilor electromagnetice.

Dr. Pall scrie :

 

„Industria a afirmat, de asemenea, că EMF-urile de frecvență cu microunde mai convenționale sunt limitate ca efect la 1 cm exterior al corpului. Știm însă că acest lucru nu este adevărat, din cauza efectelor profunde din creierul uman, asupra inimii și asupra sistemelor hormonale. Probabil cele mai importante două studii care demonstrează efectele profunde din organism sunt studiile profesorului Hässig și ale colegilor săi din Elveția privind formarea cataractei la vițeii nou-născuți. Aceste două studii arată clar că, atunci când vacile gestante pasc în apropierea stațiilor de bază pentru telefonia mobilă (numite și turnuri de telefonie mobilă), vițeii se nasc cu o incidență foarte crescută a cataractei.”

 

Hässig a scris în studiul său din 2009 :

 

„Din 253 de viței, 79 (32%) au prezentat diferite grade de cataractă nucleară, dar doar 9 (3,6%) viței au avut cataractă nucleară severă. Rezultatele demonstrează o relație între localizarea vițeilor cu cataractă nucleară în primul trimestru de gestație și puterea antenelor. Numărul de antene aflate la o distanță de 100 până la 199 de metri a fost asociat cu stresul oxidativ și a existat o asociere între stresul oxidativ și distanța până la cea mai apropiată stație de bază pentru telefonie mobilă (MPBS).”

 

  1. Pericolul 5G: 5G este un sistem de arme deghizat în confortul consumatorului

Mark Steele s-a exprimat foarte deschis împotriva 5G și a fost intervievat pe scară largă, inclusiv de Project Camelot și de Sacha Stone în documentarul său „5G Apocalypse: The Extinction Event” . Steele susține că, deși rapoartele răspândite afirmă că 5G funcționează în intervalul 24-100 GHz, de fapt este sub-gigahertz (adică sub pragul GHz, deci tot măsurat în MHz). El spune că 5G este un sistem de arme, precum radarul cu rază lungă de acțiune, radarul cu matrice fazată și energia direcționată (DEW a fost folosit în atacurile din 11 septembrie și în diverse incendii precum incendiile din Paradise ). El susține că, atunci când examinezi hardware-ul 5G, acesta are o lentilă dielectrică, ceea ce dovedește că este un sistem de arme. Vehiculele autonome pot folosi 5G pentru a străluci în oglinzile altor șoferi (ceea ce este atât de puternic și dăunător încât este echivalent cu un atac). Mark vorbește despre cum 5G este suficient de puternic pentru a ucide bebeluși în uter. El afirmă :

 

„5G este un sistem de armament, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu are nicio legătură cu telecomunicațiile pentru oameni. 5G este o conexiune mașină-mașină pentru vehicule autonome.”

 

  1. Pericolul 5G: Pompierii din Los Angeles dezvoltă afecțiuni după ce se află prea aproape de turnuri

În acest videoclip  , un pompier veteran din Los Angeles, cu o experiență de 25 de ani, compară turnurile de telefonie mobilă cu țigările. El cere oprirea construirii stațiilor de bază pentru telefonie mobilă/mobilă pe sau în apropierea stațiilor de pompieri. Pompierii nu sunt singurii care suferă din cauza efectelor; s-a raportat că sute de păsări au căzut din cer în Olanda în timpul unui test 5G.

 

  1. Pericol 5G: Aceleași frecvențe ca cele folosite pentru dispersarea mulțimilor

Se presupune că 5G utilizează frecvențe de undă milimetrică (MMW), denumite așa deoarece frecvențele sunt atât de înalte (în intervalul 24-100 GHz). Deoarece 1 GHz = 1 miliard GHz, vorbim despre frecvențe cu lungime de undă foarte, foarte scurtă (distanța dintre vârful unei unde și următoarea). Distanțele sunt atât de mici încât sunt măsurate în milimetri, de unde și termenul de undă milimetrică. Acestea sunt exact aceleași frecvențe folosite de armată pentru armele lor neletale, cum ar fi sistemele de negare activă pentru dispersarea mulțimilor. Aceste arme au capacitatea de a provoca răni enorme. Dr. Paul Ben-Ishai a spus: „Dacă ai ghinionul să stai acolo când te lovește, vei simți că corpul tău arde.”

 

  1. Pericolul 5G: mutagen (cauză deteriorări ale ADN-ului) și cancerigen (cauză cancer)?

Frecvențele MMW ale 5G provoacă deteriorarea ADN-ului mitocondrial – care este apoi transmisă din generație în generație. 5G este mutagen. Aceste mutații sunt moștenite de generația următoare! Acest lucru are implicații grave pentru puritatea genetică. Câți oameni se gândesc la asta atunci când nu se pot opri din a se uita la ecrane? Acest site web enumeră numeroase studii care arată deteriorarea mitocondrială care apare după expunerea la radiațiile EMF .

 

Mutageneza vine de obicei cu carcinogeneza. Cu alte cuvinte, odată ce ceva este suficient de puternic și periculos pentru a provoca leziuni la ADN, există șanse mari să ducă la cancer. Mark Steele spune că 5G este un agent cancerigen de clasa 1, deși OMS (Organizația Mondială a Sănătății) clasifică foarte conservator turnurile de telefonie mobilă drept posibile substanțe cancerigene de clasa 2b. Este important de menționat, totuși, că OMS este o agenție a ONU, înființată de Rockefeller, o ilustră familie de Illuminati din NWO, care intenționează să folosească ONU ca vehicul pentru a instaura un Guvern Mondial.

 

Tehnologia 5G este lansată în grabă fără a fi efectuate testele de siguranță adecvate, așa că nu avem multe date despre modul în care 5G provoacă cancer în mod specific, dar există o abundență de dovezi care arată cum câmpurile electromagnetice 2G, 3G și 4G sunt implicate în multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul cerebral. Acest site web are o colecție bună a numeroaselor studii efectuate.

 

  1. Pericolul 5G: Densificarea rețelelor fazate

5G necesită mult mai multe emițătoare sau stații de radiodifuziune decât generațiile anterioare. Este un plan de creare masivă a infrastructurii, cu stații, turnuri și baze planificate să fie amplasate aproape peste tot, inclusiv în inima cartierelor rezidențiale. Efectele acestui tip de densificare ar putea fi dezastruoase.

 

5G este suficient de puternic pentru a cartografia 3D interiorul casei și al altor clădiri. Mark Steele evidențiază în special frecvența de 868 MHz, utilizată anterior pentru interogatoriile de pe câmpul de luptă și care poate călători cu ușurință prin cărămizi și beton. El susține că această frecvență poate identifica anumite persoane… interesant, având în vedere toată hărțuirea electronică și urmărirea în grup care are loc împotriva TI-urilor (persoane vizate).

 

Infrastructura 5G va consta din antene mici de tip phased array care vor emite radiații către țintele lor ca un glonț. Razele de microunde pe care le produc vor fi suficient de puternice pentru a trece prin pereți și corpuri umane. Vom fi acoperiți de aceasta 24/7/365, iar ceea ce este mai rău, zona de acoperire este programată să fie mai largă decât cea a 4G-ului actual, cuprinzând în cele din urmă fiecare centimetru pătrat al Pământului.

 

  1. Pericolul 5G: Omorul tuturor insectelor?

Insectele, păsările și copiii sunt cei mai vulnerabili la 5G din cauza dimensiunii lor corporale. Claire Edwards este o fostă redactoare ONU care a adus în atenția secretarului general al ONU, Antonio Guterres, problema EMF/5G. Ea a declarat într-un discurs la un miting anti-5G la Stockholm :

 

„Este interesant de observat că în ultimii 20 de ani am pierdut 80% din insecte. Și dacă vom avea 5G, vom pierde 100% din insecte. Când insectele dispar, dispar și noi.”

 

Atât insectele, cât și 5G au nevoie de antene: insectele le folosesc, printre altele, în simțul mirosului, în timp ce 5G le folosește pentru a propaga undele. Nu este surprinzător faptul că insectele sunt sensibile la undele EMF 5G; acest studiu recent a arătat că insectele expuse radiațiilor 5G au experimentat o creștere a temperaturii corpului.

 

„Studiile au arătat că frecvențele utilizate de 5G cresc temperatura corpului insectelor. Acest fenomen nu a fost observat cu 4G sau WiFi.”

 

Între timp, studiul privind expunerea insectelor la câmpuri electromagnetice de radiofrecvență de la 2 la 120 GHz concluzionează:

 

„Lunile de undă viitoare ale câmpurilor electromagnetice utilizate pentru sistemele de telecomunicații fără fir vor scădea și vor deveni comparabile cu dimensiunea corpului insectelor și, prin urmare, se așteaptă ca absorbția câmpurilor electromagnetice RF la insecte să crească.”

 

  1. Pericolul 5G: 5G spațial

5G: Imaginea de ansamblu

Se preconizează că 5G va fi o rețea de neobișnuit – existând planuri de teleportare din spațiu! Acest lucru se leagă de agenda Space Fence, așa cum am discutat în articolul meu Space Fence: Connecting the Surveillance and Transhumanist Agendas . Organizația International Appeal Stop 5G on Earth and in Space scrie:

 

„Cel puțin cinci companii propun să furnizeze 5G din spațiu de la un total de 20.000 de sateliți aflați pe orbită terestră joasă și medie, care vor acoperi Pământul cu fascicule puternice, focalizate și orientabile. Fiecare satelit va emite unde milimetrice cu o putere radiată efectivă de până la 5 milioane de wați de la mii de antene aranjate într-o rețea fazată.”

 

Este vital să înțelegem imaginea de ansamblu a marii conspirații de aici. Toate aceste tehnologii disruptive și periculoase – 5G, Wi-Fi, radiații wireless, HAARP, încălzire ionosferică, geoingineria, OMG-urile etc. – vor fi țesute într-un sistem integrat gigantic de supraveghere, comandă și control. Doar un mic exemplu, geoingineria implică pulverizarea de chemtrail-uri încărcate cu particule metalice – pe care 5G le poate utiliza.

 

  1. Pericolul 5G: Reradiația în interiorul corpului

Încă din 2002, cercetătorul în radiofrecvență Arthur Firstenberg a publicat o analiză a tehnologiei 5G, cu mult înainte ca tehnologia să fie aprobată. El a explicat cum, datorită faptului că impulsurile electromagnetice 5G sunt extrem de scurte și sunt transmise în rafale, acestea se reproduc  de fapt în interiorul corpului – și ajung să creeze intern noi antene 5G minuscule. Firstenberg a scris :

 

„… când impulsuri electromagnetice extrem de scurte pătrund în corp, se întâmplă altceva: sarcinile electrice în mișcare devin ele însele mici antene care reradiază câmpul electromagnetic și îl trimit mai adânc în corp…”

 

„Aceste unde reradiate se numesc precursori Brillouin… Ele devin semnificative atunci când fie puterea, fie faza undei se schimbă suficient de rapid… Aceasta înseamnă că asigurarea care ni se dă – că aceste unde milimetrice sunt prea scurte pentru a pătrunde adânc în corp – nu este adevărată.”

 

Acest lucru reflectă un punct de vedere menționat anterior – acela că penetrarea 5G reprezintă un pericol serios.

 

  1. Pericolul 5G: Companiile de asigurări refuză să susțină companiile mari de telefonie mobilă. Ce știu ele?

Companiile de asigurări (cea mai faimoasă dintre ele fiind Lloyds of London) au făcut furori în presă refuzând să asigure Big Wireless (conglomeratul corporativ de telecomunicații) împotriva bolilor și daunelor legate de Wi-Fi și 5G:

 

„Ei bine, raportul echipei de evaluare a riscurilor Lloyd’s din noiembrie 2010 ne oferă un indiciu solid:  raportul compară aceste tehnologii wireless cu azbestul , în sensul că cercetările inițiale privind azbestul au fost «neconcludente» și abia mai târziu a devenit evident pentru oricine acordă atenție faptului că azbestul provoacă cancer. Rețineți că studiul Lloyd’s privind evaluarea riscurilor privind Wi-Fi a fost publicat acum peste 8 [acum 9 – ed.] ani. Chiar și pe atunci, însă, echipa lor de evaluare a riscurilor a fost suficient de inteligentă pentru a-și da seama că ar putea apărea noi dovezi care să arate că diferitele frecvențe Wi-Fi cauzează boli.”

 

Concluzie: Rețeaua 5G face parte dintr-o agendă mai amplă de comandă, control, supraveghere și inteligență artificială (IA)

5G este calitativ și cantitativ diferit de 4G. Este mult mai mult decât un simplu pas înaintea 4G. 5G nu numai că va emite de zeci până la sute de ori mai multe radiații decât 4G, dar introducerea tehnologiei MMW înseamnă o serie complet nouă de pericole. Istoria se repetă. Așa cum a durat ceva timp până când știința reală a ajuns din urmă tutunul/țigările și așa cum a durat ceva timp până când știința reală a ajuns din urmă monstruozitatea OMG-urilor (acum redenumite BioEngineered Foods ), tot așa și știința reală va ajunge din urmă 5G. Între timp, vă puteți aștepta ca tot felul de științe inutile să fie prezentate pentru a justifica acest lucru, inclusiv dezinformări și distrageri, cum ar fi concentrarea doar pe efectele termice ale tehnologiei wireless (și ignorarea dovezilor efectelor non-termice periculoase).

 

În cele din urmă, 5G face parte din agenda NWO de a crea o rețea gigantică, inevitabilă de comandă și control, care elimină orice intimitate și permite manipulatorilor să supravegheze fiecare persoană de pe planetă tot timpul. Dacă a existat vreodată un moment pentru activiști să intervină în numele libertății, adevărului, sănătății, intimității și suveranității, acum este momentul.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Nu ratați cărțile electronice online despre cercetarea globală!

 

Makia Freeman este redactorul site-ului de știri/media alternativă independentă  The Freedom Articles  și cercetător senior la  ToolsForFreedom.com , scriind despre numeroase aspecte ale adevărului și libertății, de la expunerea unor aspecte ale conspirației mondiale până la sugerarea de soluții pentru modul în care omenirea poate crea un nou sistem de pace și abundență. Makia este pe  Steemit  și  FB .

 

Surse:

 

http://freedom-articles.toolsforfreedom.com/5g-iot-technological-control-grid/

 

 

*https://www.youtube.com/watch?v=kBsUWbUB6PE

 

*https://www.emfacts.com/2018/08/martin-palls-book-on-5g-is-available-online/

 

http://emfsafetynetwork.org/wp-content/uploads/2011/11/PGERFDataOpt-outalternatives_11-1-11-3pm.pdf

 

*https://www.youtube.com/watch?v=kBsUWbUB6PE

 

*https://s3.amazonaws.com/nghl-ntge/pall-to-eu-on-5g-harm-march-2018.pdf

 

*https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19780007

 

*https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4712174/

 

*https://www.youtube.com/watch?v=ol3tAxnNccY

 

*https://everydayconcerned.net/2019/02/15/5g-is-a-weapons-system-nothing-more-nothing-less-technical-weapons-expert-mark-steele-issues-wake-up-call-to-all-uk-residents-on-5g-led-street-lights-rollout-in-gateshead/

 

*https://www.youtube.com/watch?v=s-x_xv6dg9E

 

*https://thetruthrevolution.net/hundreds-of-birds-fall-from-the-sky-during-5g-test-in-the-netherlands

 

*https://jnlwp.defense.gov/About/Frequently-Asked-Questions/Active-Denial-System-FAQs/

 

*https://mdsafetech.org/mitochondrial-effects/

 

*https://www.powerwatch.org.uk/health/braintumours.asp

 

*https://www.youtube.com/watch?v=Hayxz_GEha8 (Stockholm)

 

5G antennas warms Insects

 

*https://www.nature.com/articles/s41598-018-22271-3

 

http://freedom-articles.toolsforfreedom.com/space-fence-surveillance-transhumanism/

 

*https://www.5gspaceappeal.org/the-appeal

 

*https://www.cellphonetaskforce.org/5g-from-blankets-to-bullets/

 

*https://principia-scientific.org/lloyds-insurers-refuse-to-cover-5g-wi-fi-illnesses/

 

Sursa originală a acestui articol este Tools for Freedom.

Drepturi de autor © Makia Freeman , Instrumente pentru Libertate , 2024

 

https://www.globalresearch.ca/5g-danger-13-reasons-5g-wireless-technology-will-be-a-catastrophe-for-humanity/5680503?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Criza mondială a coronavirusului, lovitura de stat globală împotriva umanității

 

de Michel Chossudovsky

 

Michel Chossudovsky analizează în detaliu modul în care acest proiect insidios „distruge viețile oamenilor”. El oferă o analiză cuprinzătoare a tot ceea ce trebuie să știți despre „pandemie” – de la dimensiunile medicale la repercusiunile economice și sociale, fundamentele politice și impactul mental și psihologic.„Obiectivul meu ca autor este de a informa oamenii din întreaga lume și de a infirma narațiunea oficială care a fost folosită ca justificare pentru a destabiliza structura economică și socială a unor țări întregi, urmată de impunerea «vaccinului» «mortal» împotriva COVID-19. Această criză afectează umanitatea în ansamblu: aproape 8 miliarde de oameni. Suntem solidari cu semenii noștri și cu copiii noștri din întreaga lume. Adevărul este un instrument puternic.”

 

Recenzii

 

Aceasta este o resursă detaliată, de mare interes, dacă ești motivat să înțelegi puțin mai bine perspectiva mai largă. Autorul cunoaște foarte bine geopolitica, iar acest lucru se reflectă în modul în care este contextualizat Covid. — Dr. Mike Yeadon

 

În acest război împotriva umanității în care ne aflăm, în acest atac singular, neregulat și masiv împotriva libertății și bunătății oamenilor, cartea lui Chossudovsky este o stâncă pe care să ne susținem lupta. – Dr. Emanuel Garcia

 

În cincisprezece capitole concise, bazate pe informații științifice, Michel urmărește falsa pandemie de covid, explicând cum un test PCR, care a produs până la 97% rezultate fals pozitive dovedite, combinat cu o campanie neobosită de fricare 24/7, a reușit să creeze o „plandemie” la nivel mondial încărcată de panică; că această plandemie nu ar fi fost niciodată posibilă fără infamul test de reacție în lanț a polimerazei modificatoare de ADN – care până în ziua de azi este impus unei majorități de oameni nevinovați care nu au nicio idee. Concluziile sale sunt confirmate de oameni de știință renumiți. — Peter Koenig

 

Profesorul Chossudovsky expune adevărul că „nu există nicio relație cauzală între virus și variabilele economice”. Cu alte cuvinte, nu COVID-19, ci implementarea deliberată a unor carantine ilogice și nefondate științific a cauzat închiderea economiei globale. – David Skripac

 

O lectură a cărții lui Chossudovsky oferă o lecție cuprinzătoare despre cum există o lovitură de stat globală în desfășurare, numită „Marea Resetare”, care, dacă nu este rezistată și învinsă de oamenii iubitori de libertate de pretutindeni, va duce la un viitor distopic încă neimaginat. Transmiteți mai departe acest cadou gratuit de la profesorul Chossudovsky înainte să fie prea târziu. Nu veți găsi atât de multe informații și analize valoroase la un singur loc. – Edward Curtin

 

ISBN:  978-0-9879389-3-0,   An: 2022, Carte electronică PDF,   Pagini : 164, 15 capitole

 

Preț: 11,50 USD COPIE GRATUITĂ!  Faceți clic aici (trimitere document) și descărcați .

 

De asemenea, puteți accesa versiunea online a cărții electronice făcând clic aici .

 

Vă încurajăm să susțineți proiectul eBook făcând o donație prin intermediul  paginii campaniei „Criza mondială a coronavirusului” de pe DonorBox a Global Research .

 

Sursa originală a acestui articol este COVID Intel.

Drepturi de autor © Dr. William Makis , COVID Intel , 2024

 

https://www.globalresearch.ca/ten-new-studies-on-5g-and-effects-on-mice-rats-and-humans/5852767?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

https://www.wsj.com/arts-culture/books/the-best-of-2025-mystery-6d520bb1

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este a.jpg

 

 

 

 

 

«
»

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.