Domnule Ilicy Fesenescmasonescu, liber cugetător, părinte al poporului născut din sămânţa învăţăturii sataniste, va place recolta? După 40 de ani de rătăciri, prigoniri, minţiri şi îndoctrinări fără de Dumnezeu prin pustia komunismului, pământul nu ne mai suporta încă 40 de ani de fesenism-globalism, contra lui Dumnezeu! Se apropie ziua în care “oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei. (Ap. 9/6) Ce aţi semănat, culegeţi! Aţi pus in inimile şi minţile oamenilor masonerii, minciuni, hoţii, certuri,viclenii, vânt, minerizări, lichidări, demolări prigoniri ale tinerimii, dimpreună cu toate roadele demonice din Galateni, cap.5/20; Acum culegeţi haos, hoţii, săracii şi furtuna apocaliptică… Dacă nu vă pocăiţi, ca să ridicaţi blestemul de peste acest popor necăjit, se alege praful de această ţară şi pulberea de acest popor, căci iată, deja oamenii se roagă “munţilor şi stâncilor: „Cadeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci…?” (Ap.6/16-17)

„Conspiraţia bancherilor…globalizarea crizelor, regionalizarea puterii…Semnificatia Templului… Se refac marile imperii de altădată

Masoneria română și conducătorii lojelor la vedere…Apocalipsa Democraţiei Românesti …Despre apocalipsă şi sfârşitul lumii…Soros grabeste Apocalipsa naţiunilor…GLOBALIZAREA ECUMENISTĂ ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI ANTIHRIST etc

Se refac marile imperii de altădată

,,Un neam se va scula împotriva unui alt neam și o împărăție împotriva altei împărății“ (Mat. 24:7).

Decizia de a modifica Constituția Chinei pentru a permite permanentizarea conducerii actualului lide a trimis fiori în marile cancelarii ale lumii.

,,Pe viață“ sunt aleși doar dictatorii cu hiper-personalități în stare să calce peste cadavre. După ce se părea că ,,democrațiile“ sunt moda viitorului, contrazicând previziunile profetice ale Bibliei pentru vremurile sfârșitului, iată că vedem cum o seamă de imperii se refac pe harta lumii. Să le enumerăm?

Iranul persan – are lideri religioși instalați pe viață.

Egiptul are lider ales pe termen nelimitat.

Rusia lui Putin este sub talpa acestui dictator cu puteri absolute.

China ,,comunistă“ își reface structura milenară reașezându-se în forma Maoistă.

Turcia lui Erdogan a lepădat europenizarea laică a lui Ataturc și se comportă din ce în ce mai mult cu aroganța ,,poartei otomane“ din trecut.

Lideri nesiguri de soarta lor sunt înclinați să-și epuizeze eforturile pentru a recâștiga alegeri. Lideri cu statut nelimitat sunt înclinați să se gândească la ambiții teritoriale și la ,,măreția“ propriei persoane.

Păzea! Se refac imperile din trecut și, așa cum spune Biblia, finalul istoriei va fi marcat de teribile războaie.

+++

8.6 Iraq, Turkey, and Iran | World Regional Geography: People, Places …

open.lib.umn.edu/worldgeography/chapter/8-6-iraq-turkey-and-iran/

Ancient cities such as Nineveh, Ur, and Babylon were located here. Present-day Iraq and Kuwait were established out of the British Mandate territory gained following Britain’s defeat of the Turkish Ottoman Empire. Britain established straight-line political boundaries between Iraq and Jordan, Syria, and Saudi Arabia.

New world sees rise of Russia, Turkey, Iran: German FM

aa.com.tr/en/europe/new-world-sees-rise-of-russia-turkey-iran-german…/990381

Dec 5, 2017 – “We see that the competitors are not sleeping,” he said, arguing that China had significantly increased its influence in Africa, while Russia, Turkey and Iran … Gabriel described last month’s Syria summit between the presidents of Russia, Turkey, and Iran in Sochi as emblematic of how “the old empiresare …

 Apocalipsa

Cartea Apocalipsei se ocupa foarte mult cu evenimentele legate de revenirea Domnului Isus, mai ales cu acelea care se vor produce in inclestarea finala dintre Dumnezeu si fortele raului, conduse de Satan. 

Este evident ca aceasta carte a fost daruita de Dumnezeu Bisericii pentru a o mingiia in vremuri de persecutie cu vestea ca biruinta finala va apartine Mielului si tuturor urmasilor Lui.

Una dintre cele mai izbitoare declaratii din textul Apocalipsei este  aceasta:

“Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamintului se vor boci din pricina Lui! Da. Amin” (Apoc. 1:7).

Bisericii din Tiatira i se spune: “Numai tineti cu tarie ce aveti, pina voi veni!” (Apoc. 2:25), iar celei din Filadelfia: “Eu vin curind. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa” (Apoc. 3:11). 

Iata mai jos un pasaj care, desi nu se spune explicit in text, probabil ca se refera la felul in care va reveni Domnul Isus:

“Apoi m-am uitat, si iata un nor alb; si pe nor sedea cineva care semana cu un fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur; iar in mina, o secere ascutita. Si un alt inger a iesit din Templu si striga cu glas tare Celui ce sedea pe nor: “Pune secerea Ta si secera: pentru ca a venit ceasul sa seceri si secerisul pamintului este copt.” Atunci Cel ce sedea pe nor, Si-a aruncat secerea pe pamint.  Si pamintul a fost secerat. Si din Templul care este in cer, a iesit un alt inger, care avea si el un cosor ascutit. Si un alt inger, care avea stapinire asupra focului, a iesit din altar si a strigat cu glas tare catre cel ce avea cosorul cel ascutit: “Pune cosorul tau cel ascutit si culege strugurii viei pamintului, caci strugurii ei sint copti.” Si ingerul si-a aruncat cosorul pe pamint, a cules via pamintului si a aruncat strugurii in teascul cel mare al miniei lui Dumnezeu. Si teascul a fost calcat in picioare afara din cetate…” ( Apoc.14:14-20).

In mijlocul unei descrieri grozave a fortelor care se vor aduna sa se infrunte la Armaghedon (Armaghedon este un termen care deriva de la numele muntelui Meghido care strajuieste o vale depresionara foarte intinsa), Domnul Isus intercaleaza aceasta avertizare:

“Iata Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele, ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea!” (Apoc. 16:15)

Intr-unul din numeroasele pasaje in care Biserica este descrisa ca Mireasa Mielului, Apocalipsa priveste inainte spre glorioasa clipa a unirii din odaia de nunta:

“Dupa aceea, am auzit in cer ca un glas puternic de gloata multa, care zicea: “Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mintuirea, slava, cinstea si puterea! Pentru ca judecatile Lui sint adevarate si drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pamintul cu curvia ei si a razbunat singele robilor Sai din mina ei.” Si au zis, a doua oara: “Aleluia!… Fumul ei se ridica in sus in vecii vecilor!” Si cei douazeci si patru de batrini si cele patru fapturi vii s-au aruncat la pamint si s-au inchinat lui Dumnezeu, care sedea pe scaunul de domnie. Si au zis: “Amin! Aleluia!” Si din scaunul de domnie a iesit  un glas care zicea: “Laudati pe Dumnezeul nostru, toti robii Lui, voi care va temeti de El, mici si mari!” Si am auzit, ca un glas de gloata multa, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: “Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a inceput sa imparateasca. Sa ne bucuram, sa ne veselim, si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor si curat.” (Inul subtire sint faptele neprihanite ale sfintilor).  Apoi mi-a zis: “Scrie: Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului!” Apoi mi-a zis: “Acestea sint adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”  (Apoc.19:1-9).

In Apocalipsa 20, dupa ce ni se descrie legarea lui Satan, domnia martirilor timp de o mie de ani impreuna cu Hristos, si aruncarea lui Satan in iazul de foc, Ioan scrie despre judecata din urma:

“Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamintul si cerul au fugit dinaintea Lui si nu s-a mai gasit loc pentru ele. Si am vazut pe morti, mari si mici, stind in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea. Moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc” ( Apoc.20:11-15).

Unul dintre ultimele pasaje ale Apocalipsei cuprinde un mesaj al lui Hristos: “Si iata, Eu vin curind! (Apoc. 22:7), si iarasi: “Cel ce adevereste aceste lucruri zice: “Da, Eu vin curind” (Apoc. 22:20).

Raspunsul lui Ioan a fost: “Amin! Vino Doamne Isuse!” (Apoc. 22:20).

„Conspiraţia bancherilor,

configurată astăzi sub forma mondializării, urmăreşte strict formarea unui imperiu masonic mondial în care societatea să fie împărţită în stăpâni, puţini şi foarte, foarte bogaţi şi supuşi, numeroşi, săraci şi uşor de exploatat. Aceşti supuşi vor fi uşor de condus, uşor de manipulat şi vor munci din răsputeri ca bancherii să adune cât mai mulţi bani. în această etapă, România se află în faza Apocalipsei statului naţional.”

 

În anul 1773, doisprezece bancheri bogaţi au o întâlnire secretă la Frankfurt şi hotărăsc în mare secret să utilizeze pârghii financiare bancare ca să cucerească puterea asupra întregii lumi. Ei se vor alătura masoneriei şi împreună vor conspira şi vor provoca mari schimbări politice, sociale, economice etc. Astfel, finanţând acţiuni politice, economice, conspiraţii, revolte şi revoluţii vor înlătura structurile orânduirii feudale, vor sprijini formarea statelor naţionale, vor finanţa Revoluţia Bolşevică din Rusia, vor sprijini U.R.S.S. să fondeze Blocul Comunist Mondial şi apoi vor lua măsuri ca în perioada Războiului Rece să câştige profituri uriaşe.

Cunoscutul anarhist şi revoluţionar Bakumn declară: „Adepţii lui Karl Marx stau cu un picior în bancă, iar cu celălalt în mişcarea socialistă.” Constatând că etapa comunismului este ineficientă din punct de vedere economic, Noua Ordine Mondială hotărăşte la Malta trecerea într-o altă etapă istorică, mondializarea. Marcuse, cunoscutul filosof de la Frankfurt, arată că, în esenţă capitalismul (societate pe care o construiesc astăzi şi românii după comunism) este transformarea în marfa a oricărei realităţi experimentabile, reducerea la simpla dimensiune economică, pierderea rădăcinilor umaniste.

 

Semnificatia Templului  

Initiativa construirii Templului nu i-a apartinut lui David, ci lui Dumnezeu insusi. Este adevarat ca imparatul David s-a simtit vinovat sa aiba case fastuoase, in timp ce chivotul Domnului locuia intr-un cort (2 Sam. 7:1-2), dar initiativa lui ar fi fost vinovata, daca n-ar fi venit ca o implinire a unei profetii facute de Dumnezeu in Deuteronom 12:1-32. Din cauza pericolului imitarii practicilor idolatre ale popoarelor din jur, Dumnezeu le-a poruncit evreilor sa aiba un locas de inchinaciune: “Voi sa nu faceti asa fata de Domnul, Dumnezeul vostru! Ci sa-L cautati in locasul Lui, si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, din toate semintiile voastre, ca sa-si aseze acolo Numele Lui” (Deut. 12:4-5).

Planul constructiei Templului i-a apartinut deasemenea lui Dumnezeu: “Toate acestea” , a zis David, “toate lucrarile izvodului acestuia, mi le-a facut cunoscut Domnul, insemnindu-le in scris cu mina Lui” (1 Cronici 28:19; 28:11-13).
Persoana care sa construiasca Templul a fost aleasa tot de Domnul. Este adevarat ca David a dorit sa zideasca el Templul, dar Domnul i-a zis: “Tu ai varsat mult singe si ai facut mari razboaie; de aceea nu vei zidi o casa Numelui Meu, caci ai varsat inaintea Mea mult singe pe pamint. Iata ca ti se va naste un fiu, care va fi un om al odihnei, si caruia ii voi da odihna, izbavindu-l din mina vrajmasilor lui de jur imprejur; caci numele lui va fi Solomon (Pace) si voi aduce peste Israel pacea si linistea in timpul vietii lui. El va zidi o casa Numelui Meu” (1 Cron. 22:6-10).

Alegerea locului pe care a fost construit Templul i-a apartinut tot Domnului. Cu prilejul unei triste intimplari in care David a facut numaratoarea poporului, Dumnezeu a lovit Israelul cu ciuma (2 Sam. 24:1-25). Ingerul Domnului i s-a aratat lui David “linga aria lui Aravna, Iebusitul” (2 Sam. 24:16). David a cumparat acest ogor de la proprietarul sau si “a zidit acolo un altar Domnului, si a adus arderi de tot si jertfe de multumire” (2 Sam. 24:25). “Si David a zis: “Aici sa fie Casa Domnului Dumnezeu, si aici sa fie altarul arderilor de tot pentru Israel” (1 Cron. 22:1). Acest loc era exact locul in care Avraam l-a adus jertfa pe Isaac (Gen. 22:2).

Semnificatia Templului a fost multipla.

  1. El reprezenta posibilitatea ca cererile evreilor sa fie auzite si ascultate de Dumnezeu:

“Dar ce! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamint? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda: cu cit mai putin casa aceasta pe care ti-am zidit-o eu! Totusi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugaciunile robului Tau si la cererea lui; asculta strigatul si rugaciunea pe care ti-o face astazi robul Tau. Ochii Tai sa fie deschisi zi si noapte asupra casei acesteia, … Asculta cererea robului Tau si a poporului Tau Israel, cind se vor ruga in locul acesta! Asculta-i din locul locuintei Tale, din ceruri, asculta-i si iarta-i!” (1 Regi 8:27-30).

  1. Templul reprezenta locul in care “strainii” se puteau apropia de Dumnezeul lui Israel

“Cind strainul, care nu este din poporul Tau Israel, va veni dintr-o tara indepartata, pentru Numele Tau, caci se va sti ca Numele Tau este mare, mina Ta este tare, si bratul Tau este intins, cind va veni sa se roage in casa aceasta, – asculta-l din ceruri, … pentru ca toate popoarele pamintului sa cunoasca Numele Tau, sa se teama de Tine, ca si poporul Tau Israel” (1 Regi 8:41-43).

  1. Templul avea sa fie si locul in care se vor sui toate popoarele sa se inchine lui Dumnezeu atunci cind toate Il vor recunoaste si se vor teme de El

“Ii voi aduce la muntele Meu cel sfint, si-i voi umplea de veselie in Casa Mea de rugaciune. … Caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7).
Curind, dupa moartea lui Solomon, forma a luat locul functiei si Templul a devenit un prilej de leganare in iluzii false: “Asa vorbeste Domnul ostirilor: Indreptati-va caile si faptele, … Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare zicind: “Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului! … Cum? Furati, ucideti, preacurviti, jurati strimb, aduceti tamiie lui Baal, mergeti dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti! … Si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea, in Casa aceasta … zicind: “Sintem izbaviti!” … ca iarasi sa faceti toate aceste uriciuni! “Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o pestera de tilhari inaintea voastra?” (Ier. 7:3-11).

Vinovatia evreilor a atras asupra lor pedeapsa divina. Poporul a fost dus in robie, Ierusalimul a fost distrus, iar Templul a fost darimat.

A existat un al doilea Templu, zidit de Zorobabel pe ruinele celui dintii si extins apoi de Irod cel Mare, pe vremea Domnului Isus. Si acesta a devenit insa un locas al faradelegii. Cind ucenicii s-au laudat cu privelistea Templului, Domnul le-a spulberat iluziile zicind: “Adevarat va spun ca nu va raminea aici piatra pe piatra, care sa nu fie darimata” (Mat. 24:1-2).

Iata o pictura care incearca sa refaca ansamplul de cladiri, in fata fiind cele patru turnuri ale cetatuiei Antonia.

Exista o profetie care leaga existenta acestui al doilea Templu de autentificarea lui Mesia, Isus Christos.

Ezra ne spune ca sentimentele celor ce l-au construit au fost mixte: cei tineri se bucurau, cei batrani plangeau cand se gandeau la slava Templului zidit de Solomon:

“In al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, In luna a doua, Zorobabel, fiul lui Sealtiel, Iosua fiul lui Iotadac, cu ceilalti frati ai lor, preoti si Leviti, cei ce se Intorsesera din robie la Ierusalim, s-au pus pe lucru si au Insarcinat pe Levitii de la douazeci ani In sus sa vegheze asupra lucrarilor Casei Domnului. Si Iosua, cu fiii si fratii sai, Cadmiel, cu fiii sai, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii si fratii lor Levitii s-au pregatit toti, ca un om, sa vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu. Cand au pus lucratorii temeliile Templului Domnului, au asezat pe preoti In vesminte, cu trambite, si pe Leviti, fiii Asaf, cu chimvale, ca sa laude pe Domnul, dupa randuiala lui David, Imparatul lui Israel. Cantau, marind si laudand pe Domnul prin aceste cuvinte: “Caci este bun, caci Indurarea Lui pentru Israel tine In veac!” Si tot poporul scotea mari strigate de bucurie, laudand pe Domnul, pentru ca puneau temeliile Casei Domnului. Dar multi din preoti si Leviti si din capii de familii mai In varsta care vazusera casa dintai, plangeau tare cand se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Multi altii Isi aratau bucuria prin strigate, asa Incat nu se putea deosebi glasul strigatelor de bucurie de glasul plansetelor poporului; caci poporul scotea mari strigate, al caror sunet se auzea de departe” (Ezra 3:6-13).

Dumnezeu l-a trimis atunci pe profetul Hagai sa imbarbateze poporul, facandu-le o promisiune “ciudata”, slava acestui al doilea Templu va fi mai mare decat slava Templului lui Solomon si “in locul acesta oi da pacea”:

“In a douazeci si una zi a lunii a saptea, Cuvantul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai, astfel:

“Vorbeste lui Zorobabel, fiul lui Sealtiel, dregatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot, si ramasitei poporului, si spune-le: “Cine a mai ramas Intre voi din cei ce au vazut Casa aceasta In slava ei dintai? Si cum o vedeti acum? Asa cum este, nu pare ea ca o nimica In ochii vostri? Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare si tu, Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot! Fii tare si tu, poporul din tara, zice Domnul, si lucrati! Caci Eu sunt cu voi, zice Domnul ostirilor. Eu raman credincios legamantului pe care l-am facut cu voi, cand ati iesit din Egipt, si Duhul Meu este In mijlocul vostru; nu va temeti! Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: “Inca putina vreme, si voi clatina Inca o data cerurile si pamantul, marea si uscatul; voi clatina toate neamurile, comorile tuturor neamurilor vor veni, si voi umple de slava Casa aceasta, zice Domnul ostirilor. “Al Meu este argintul, si al Meu este aurul, zice Domnul ostirilor.” “Slava acestei Case din urma va fi mai mare decat a celei dintai, zice Domnul ostirilor si In locul acesta voi da pacea, zice Domnul ostirilor” (Hagai 2:1-9).

Problema rabinilor care nu-L recunosc pe Isus ca Mesia este ca aceasta profetie facuta prin Hagai nu s-a implinit si nu mai are nici o sansa sa se implioneasca pentru ca cel de al doilea Templu a fost daramat deimparatul roman Titus in anul 60 d.Ch. Singura explicare posibila care certifica profetia lui Hagai este ca, intradevar, Isus, Cel care a curatit Templul si la moartea Caruia s-a rupt perdeaua dinauntru in doua. lasand intrarea libera in Locul Preasfant, a fost cu adevarat … Mesia. Prezenta si lucrarea Lui au fost singurele elemente care pot explica matematica lui Dumnezeu: “Slava acestei Case din urma va fi mai mare decat a celei dintai, zice Domnul ostirilor si In locul acesta voi da pacea, zice Domnul ostirilor”.

Astazi, evreii se roaga la “zidul plingerii”, un fragment din Templul de acum doua mii de ani. Si jalea lor face parte tot din grija lui Dumnezeu pentru poporul Sau: “Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri, care nu vor tacea niciodata, nici zi, nici noapte! Voi care aduceti aminte Domnului de el, nu va odihniti de loc! Si nu-i dati ragaz, pina nu va aseza din nou Ierusalimul, si-l va face o lauda pe pamint” (Isaia 62:6-7).

Biserica lui Christos a adaugat la simbolistica Templului asemanarea cu trupul lui Christos (Ioan 2:18-21), in care Dumnezeu a venit sa se intilneasca cu oamenii si asemanarea cu trupul credinciosilor, care trebuie pastrat in intregime sfint si curat pentru Domnul, fiind locuit de Duhul Sfint (1 Cor. 3:16).

Ezechiel profeteste despre un al treilea Templu care va fi ridicat in vremea Mileniului. Dimensiunile si schita lui sint date de Dumnezeu in ultimele capitole ale cartii sale (Ezechiel 40-48). (Imaginea de mai jos: Templul terminat de Irod)

Unii vad posibila constructia unui Templu care sa stea alaturi de moscheia lui Oamar. Remarcati alinierea perfecta a acestui templu cu poarta frumoasa frumoasa:

 

Noile realităţi ale jocurilor geostrategice: globalizarea crizelor, regionalizarea puterii

Am trăit cu lecţia globalizării. Era legată de principiul, privit ca speranţă la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, că lumea ar putea să crediteze formula unei gândiri organizatoare globale, dublată de acceptarea de către state a unor instituţii supranaţionale create tocmai în ideea prevenirii şi managementului crizelor, împiedicând transformarea problemelor în conflicte. Pentru asta au fost create, rând pe rând, Organizaţia Naţiunilor Unite cu toate organismele sale subsecvente şi, în paralel, plasa de siguranţă economică reprezentată de FMI şi Banca Mondială. Evident, chiar dacă niciodată recunoscut ca atare, era acolo sâmburele unei guvernanţe mondiale care putea, cel puţin teoretic, să genereze o formulă globală reală de gerare a politicilor mondiale. Oare şi necesară? În timp, reacţiile de acceptare sau de negare au fost la fel de extreme. Pe de o parte, au existat argumentele cum că era vorba despre o mişcare necesară şi logică pe măsură ce ”lumea devenea din ce în ce mai mică”.  Odată cu asta, interesele de dezvoltare şi susţinere a unei ere de bunăstare nu puteau fi divergente, de unde nevoia, ba chiar inevitabilitatea unui guvern global, împlinind visul de odinioară al Iluminaţilor din Bavaria. De cealaltă parte, la fel de puternic, argumentul că toate astea nu erau decât măştile care să ascundă o vastă conspiraţie mondială destinată să facă posibilă o concentrare fără precedent a puterii în mâinile unei elite organizată într-o conjuraţie de tip criminal, deci complet în defavoarea popoarelor. În final, cu un singur rezultat previzibil: accentuarea disparităţilor între naţiunile sărace şi cele bogate. Discuţia în contradictoriu continuă şi acum, fără însă a se observa că, treptat, ea s-a golit de conţinut, dat fiind că realitatea de odinioară a explodat fără şansă de a mai putea fi refăcută vreodată. Revoluţia tehnologică a creat o nouă condiţie de joc, cea a lumii strict şi poate definitiv dependentă de circuitele de transfer informaţionale, globalizată deoarece, vrând-nevrând, a obligat statele să-şi adapteze toate structurile acestei noi formule existenţiale, cea a globalizării de circuite. Schimbarea majoră, de structură, se petrece acum într-un proces la fel de ineluctabil ca şi cel precedent. Pe de o parte, puterea lumii nu se mai discută, nu se mai poate discuta – suspină unii cu nostalgie – în termenii atât de clar definiţi ai perioadei Războiului Rece. Atunci când confruntarea reală degajase destul de rapid nişte mecanisme devenite automatisme de comportament internaţional, de prognoză şi chiar de control a stărilor conflictuale ţinute în limite rezonabile în contextul aplicării raţionamentului „echilibrului terorii”. Situaţie care s-a schimbat din temelii imediat după căderea Cortinei de Fier. Atunci, pentru o scurtă perioadă de timp, SUA a rămas singurul „jandarm planetar”. Dar pentru foarte scurt timp, în orice caz absolut insuficient pentru a-şi consolida puterea unică globală şi a se adapta unei situaţii pentru care era totalmente nepregătită, cea de a deveni unic actor, judecător şi garant al păcii şi stabilităţii mondiale. Drept care, aproape imediat, au apărut puteri regionale care, într-o primă etapă, şi-au căutat locul de forţă în organizaţiile clasice de putere de până acum, formulele extinzându-se treptat spre faimosul G-20, dar introducând şi un haos real în mecansimele deja atrofiate şi învechite de luare a deciziilor din cadrul ONU. Dar nici asta nu a fost suficient deoarece atrofierea puterii ONU a arătat că nimeni nu mai are puterea de a impune ceva prin decizie internaţională, altfel, poate, decât prin delegarea autorităţii de intervenţie militară către un leading state care să opereze singur sau în coaliţie de interese cu alte state. Atâta tot şi, din păcate, nimic mai mult. Atunci, şi asta o vedem acum ca dezvoltare majoră în geopolitica internaţională, este brusc revitalizată valoarea operaţională a alianţelor regionale. Politice, economice şi regionale. Alianţe care, în perioada de boom economic, păreau să fie din ce în ce mai desuete sau, în orice caz, erau obligate să se reprofileze pe calea unui dialog al cooperării între duşmanii de odinioară, adoptând măsuri din ce în ce mai ample destinate creşterii încrederii reciproce. Totul se schimbă peste noapte, odată cu destabilizarea enormă produsă de criza ucraineană, anexarea Crimeei, explozia conflictuală din Orientul Apropiat şi creşterea procentului de nesiguranţă în unele ţări din America de Sud şi America Centrală. Drept care, acum, se refac, se stabilizează şi se reformulează doctrinele puterilor regionale. Fiecare afirmând deja nevoia apărării intereselor elementelor componente ale alianţelor, în spaţiul nostru de interes direct acţionând UE şi NATO, iar de cealaltă parte Uniunea Eurasiatică, cu prelungirea sa logică, Organizaţia de cooperare de la Şanghai. Pieţe de putere politică, economică şi militară. Pieţe care anunţă acum ca prioritate absolută protecţia propriilor interese, cu măsuri care se pot devolta curând în doctrine (din nou) separate şi chiar antagonice. Noutatea, a doua, este dată de evoluţia foarte interesantă a contextului în care se desfăşoară aceste mişcări foarte rapide, de neconceput în urmă cu un deceniu, ba chiar mai puţin. Este vorba despre o realitate dublată de o spaimă reală: se schimbă natura conflictelor. Teoria clasică spune că în ficare situaţie conflictuală există un sâmbure de globalizare, potenţat sau nu de interesele care să producă o implicare directă ulterioară a unuia sau mai multora dintre actorii majori planetari. Exmplu de şcoală în acest sens: criza rachetelor din Cuba. Dar, atunci ca şi în alte câteva cazuri asemănătoare, pe fond, conflictul major urma să se discute sau să detoneze, finalmente, între cele două mari blocuri militare. De unde şi relativa discuţie ultimă, cu o logică bazată pe un scenariu apocaliptic unic, binecunoscut, studiat şi asumat de marii jucători. Acum există o multitundine de jucători gata să declanşeze situaţii apocaliptice locale sau regionale, într-atât de grave încât să depăşească chiar competenţele sau capacitatea şi posibilităţile de reacţie ale unora dintre marii actori planetari. De ce? Foarte simplu. Marea Apocalipsă de odinioară avea un scenariu unic cu motivaţii puţine (în principal, ideologice) şi foarte clar stabilte. Acum, se multiplică scenariile apocaliptice cu motivaţii unice, extrem de particulare, deloc relevante pentru alte părţi ale lumii (de exemplu, conflictul intercomunitar între suuniţi, şiiţi şi kurzi), dar cu un potenţial de extensie care să poată pune în pericol una dintre zonele major producătoare de energie ale planetei. După cum vedeţi, nu numai că nu se mai face, nici de o parte, nici de alta, apelul tradiţional la intervenţia marilor puteri ci, ca în cazul Califatului, conflictul regional ameninţă cu o ofensivă globalizatoare.  O realitate complet ciudată care face ca reînviatele alianţe ale regionalizării puterilor să fie obligate să deschidă o formulă de dialog care să le permită să creeze un cadru de reacţie la situaţia de globalizare a conflictelor acestea de tip nou, cu variabile reduse la motivaţiile interetnice sau/şi interconfesionale şi revendicărilor legate de autonomie şi independenţă. Poate, cine ştie, urmează o revigorare a ONU. Greu de imaginat cum, greu de conceput cu ce autoritate delegată şi de către cine. Foarte posibil însă, cu lecţiile bine învăţate din timpurile nu demult trecute, marii jucători, cu alianţele lor mai vechi sau mai noi, să anunţe curând că se reunesc la masa negocierilor. Siliţi de spectrul care se dezvoltă acum în progresie geometrică, cel care spune că orice actor rebel poate declanşa propriul său scenariu apocaliptic, nerespectând niciun fel de regulă, niciun fel de alt angajament în afara propriei supravieţuiri. Nu credeţi că aşa ceva ar putea fi posibil? Vă înşelaţi. Se poate petrece oricând, în Orientul Apropiat sau la orice graniţă, acum recunoscută, mâine inexistentă…Trăim în acest echilibru complet instabil între regionalizarea puterilor şi globalizarea conflictelor. Să sperăm că lumea va fi destul de înţeleaptă să-i şi supravieţuiască.

GLOBALIZAREA ECUMENISTĂ ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI ANTIHRIST. BISERICA APOSTATĂ – MIREASA LUI ANTIHRIST

GLOBALIZAREA ECUMENISTĂ ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI ANTIHRIST. Biserica APOSTATĂ – mireasa lui ANTIHRIST

Astăzi, în rătăcirea duhovnicească care pe toţi ne pătrunde, a căuta şi a păzi adevărul în cele despre mîntuire este din ce în ce mai anevoios. Adevărul este persoana lui Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Pe acest Adevăr Întrupat, omul modern, „omul nou” nu îl mai primeşte, îl reinterpretează după norme umanist-raţionaliste, căutîndu-l în puhoiul de filozofii, doctrine, studii, ştiinţe, experimentări etc., croindu-l după chipul şi asemănarea lui decăzută.

Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit mai grozav acum” – grăieşte Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) – „cu apropierea venirii lui Antihrist, încît ameninţă să-i piardă şi pe cei aleşi. Şi nu-i atît de primejdioasă ispita care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pămînteşti sau de la cei destrăbălaţi care nu pot uşor să vatăme pe Creştini. Pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi, care sînt duşmani ascunşi, cu atît mai primejdioşi, cu cît cred că sînt fraţi curaţi. Predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpînitorului aces­tei lumi. Predica lor e ca o hrană care a început să se strice şi, în loc să hrănească, otrăveşte pe cei care o mă­nîncă. Ei aduc tulburare în rîndurile Creştinilor. Aceştia sînt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă.Despre ei a profeţit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: «Mulţi vor veni întru numele Meu şi pe mulţi vor înşela» (Matei 24:5). Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi prea-dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăţie, pentru fapta bună, de smerenie, de unire şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor! Cît e de uşor să fie atraşi de ideile lor cele filosofice şi să îi creadă. Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea la un idol care se numeşte om”.

În anul 1906 în mediile protestante, ia fiinţă aşa numitul Consiliu Ecumenic Mondial cu scopul de a uni toate religiile lumii pe baza dialogului şi principiilor democratice de libertate, egalitate şi frăţietate.

Să nu ne lăsăm amăgiţi. Există şi un „dialog al minciunii„, atunci cînd cei care dialoghează se înşeală, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, unii pe alţii. Un astfel de dialog este insuflat de diavolul, căci mincinos este şi părintele minciunii (Ioan 8:44). Următori răului sunt toţi împreună-lucrătorii, cei de bună voie sau fără de voie, cînd ei voiesc să făptuiască binele lor cu ajutorul răului, să ajungă la „adevărul” lor cu ajutorul hulitoarelor minciuni. Nu există „dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, un altfel de dialog e nefiresc şi mincinos. De aceea şi porunca purtătorului de Hristos Apostol cere: Dragostea să fie nefăţarnică (Romani 12:9).

Dar toţi care vorbesc de unire nu au înţeles de ce Hristos a venit în lume. Ei cred că Dumnezeu a venit ca să predice un mesaj etic şi artificial ca al lor, că El a venit ca să ne înveţe cum să trăim în lume ca buni cetăţeni. Ei vor ca aici să le fie pământul făgăduinţei câştigat prin respectarea regulamentară a Legii lui Dumnezeu. Acei falşi „creştini” ce vorbesc de „regate creştine”, „naţiunea lui Dumnezeu”, „creştinism mondial”, „creştinism democratic”, „unirea bisericilor”, nu-şi dau seama cât de mult aşteptările lor se aseamănă naţionalismului mesianic al evreilor sionişti care l-au vrut pe Hristos ca împărat al lumii. Aceştia toţi – numiţi dezbinători -, nu-l vor pe Hristos aşa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor în pâini. Ei nu vor un Hristos umil şi ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care să ceară celor ce-I urmează doar smerenie şi răstignirea în taină a suferinţei pe pământ. Ei vor un hristos care să li se supună, un hristos care să-şi dorească împărăţia lumii.

Iertaţi-mă domnilor ecumenişti, dar aţi confundat conceptele. Sfîntul Nicolae Velimirovici vă va spune că una este pacea socială şi politică, alta e împăcarea credinţelor. Şi una este egalitatea în drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, şi alta este egalizarea credinţelor. Creştinilor li s-a poruncit cu stricteţe să fie milostivi faţă de toţi oamenii, fără deosebire de credinţă, dar, în acelaşi timp, şi ţinerea cu stricteţe a credinţei lui Hristos. În calitate de creştin, vă puteţi jertfi pentru cei de altă credinţă atît averea, cît şi viaţa, dar nicidecum şi adevărul lui Hristos – fiindcă averea şi viaţa sunt proprietatea fiecăruia, iar adevărul lui Hristos, nu. Aici e piatra de poticnire – în această lipsă de discernămînt. Din această lipsă de discernămînt a venit şi confuzia din sufletul ortodocşilor ecumenişti.

Putem spune că secularizarea este cea mai mare primejdie pentru Biserică. Ea este aceea care îi falsifică adevăratul duh, adevărata atmosferă. Desigur, trebuie să spunem din nou că ea nu afectează Biserica, ci mădularele Bisericii, căci Biserica este adevăratul si Sfîntul Trup al lui Hristos. De aceea ar fi mai bine să vorbim de secularizarea mădularelor Bisericii.

Uimitor, majoritatea ecumeniştilor ortodocşi doresc din toate puterile să dialogheze cu eterodocşii, nu însă şi cu ortodocşiiPe ortodocşii care dezaprobă deschiderile lor ecumeniste îi caracterizează fanatici sau fundamentalişti, pentru a-i scoate din luptă. Uită însă сă fanatici nu sunt doar antiecumeniştii radicali ce folosesc antiecumenismul ca să formeze grupări schismatice, ci şi ecumeniştii radicali, cîtă vreme încearcă să impună perspectiva lor individuală în Biserică, fără să se intereseze dacă aceasta exprimă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi conştiinţa Bisericii. Extremele se întîlnesc şi formează două feţe ale aceleiaşi monede. Foarte rar, sau chiar niciodată, un teolog ortodox care dezaprobă felul în care se duc azi dialogurile ecumenice este chemat să ia parte la acestea, şi dасă, din greşeală, ia parte, ecumeniştii se vor îngriji de înlocuirea lui.

Dar nu trebuie să dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia că demolarea din interior a Ortodoxiei, adică a Bisericii lui Hristos, ar însemna de fapt distrugerea a însuşi Creştinismului. Că, dacă nici una dintre bisericile actuale nu poate pretinde că este adevărata Biserică a lui Hristos, atunci o combinare a lor nu va duce nici ea la alcătuirea acestei Biserici unice, sau nu în modul şi în rostul în care a întemeiat-o Hristos. Şi dacă toate aceste Biserici creştine nu există decît în măsura în care se pot raporta una la cealaltă, atunci nici o însumare a lor nu va putea rezulta într-o Biserică absolută, căci o atare însumare va trebui si ea să se raporteze la alte organizaţii „religioase”. Si iată cum ecumenismul „creştin” nu va putea să sfîrşească decît în sincretismul unei religii mondiale. Căci, într-adevăr, acesta este scopul nemărturisit al ideologiei de tip masonic, care inspiră si animă „Mişcarea Ecumenică”, ideologie care, la ora actuală, a pătruns atît de adînc în conştiinţa celor care participă la aşa-zisul dialog ecumenic, încît pentru creştinismul denaturat de astăzi următorul pas logic care se prefigurează este intrarea în comuniune cu religiile necreştine.

     „Vine timpul, şi nu e departe – prooroceşte Sfântul Lavrentie al Cernigovului – când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile bisericilor cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Când se vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui Antihrist şi el va fi pus împărat”.

Toţi credincioşii trebuie să înţeleagă că în viitor Biserica nu va mai fi ceea ce a fost în vremurile de odinioară şi nici ceea ce ni se pare că este ea astăzi. Liturghiile vor continua să fie ţinute şi bisericile vor fi pline de oameni, dar adevărata Biserică nu va mai avea nici o legătură cu acele biserici ce astăzi aparţin ortodoxiei oficiale, legiferată şi promovată de organele de stat, şi nici cu acei clerici ce şi-au vândut credinţa. Biserica va rămâne acolo unde este adevărul şi va deveni din ce în ce mai greu de descoperit în anarhia duhovnicească ce ni se pregăteşte. Ceea ce astăzi gândim, cunoaştem şi credem despre biserică, preot şi liturghie, în viitor vor fi aşa de schimbate încât vor deveni simplă figuraţie, ecumenistă parodie. Şi proorocia de mai sus continuă: „Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu mare viclenie. Toate bisericile şi toate mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi întronat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a patriarhului. Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox trăitor nu va putea intra în ele ca să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată adunarea satanică.”

Pentru a nu cădea în aceste prăpăstii ale duhului, Sfântul Dorotei ne învaţă: „Nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune”. După cum şi Sfântul Apostol zice: „Că însuşi diavolul se preface în înger de lumină”.

Ce vor trebui să facă ortodocşii atunci când îşi vor vedea episcopii în comuniune cu ereticii? Aşadar, credincioşii trebuie să aibă curajul de a nu urma gloatele, rudele, vecinii sau instinctul. Dintre ortodocşi, numai cei dreptcredincioşi vor continua lucrarea Sfântului Duh, vor purta neruptă Tradiţia Ortodoxiei. Adevăraţii preoţi vor fi cei ce vor trăi, gândi şi învăţa aşa cum Sfinţii Părinţi ar fi făcut-o. Totdeauna Hristos Dumnezeu va rândui prin puţinii aleşi ai Săi ducerea mai departe a Crucii. Atunci vom vedea cum Biserica universală nu va sta în cei mulţi, ci dimpotrivă, „turma cea mică” va alcătui desăvârşit deplinătatea Tainelor, Trupul Bisericii. Credincioşii nu vor mai avea nevoie de administraţie ori de alte îngrădiri, pentru că acea unitate ce va exista între ei va fi cel mai dumnezeiesc mod de a fi: împreună-pătimire pentru dreapta credinţă şi cuminecarea din acelaşi Trup şi Sânge al lui Hristos, comuniunea în Duhul cel Sfânt. Atunci lămurit vom vedea cum Sfânta Tradiţie Ortodoxă leagă pentru vecie Biserica luptătoare cu Biserica primelor veacuri, cu Biserica biruitoare din ceruri. Aşa se va păstra adevărata Biserică nevătămată, sub pogorîrea veşnică a Duhului Sfînt acolo unde este Ortodoxie. Iar unde este adevărata Ortodoxie acolo este şi adevărata mîntuire.

Vorbind despre „dumnezeul” lumii moderne, Cuviosul Părinte Serafim Rose spune că „omul modern [a creat] un nou dumnezeu, un dumnezeu modelat cît mai fidel după tiparul noilor vremuri, preocupat de ştiinţă şi afaceri; de fapt una dintre intenţiile primordiale ale gîndirii moderne a fost aceea de a confecţiona un asemenea dumnezeu”. Aşadar oamenii şi-au schimbat nu doar gîndirea despre Dumnezeu, ei au schimbat însuşi „dumnezeirea” de care se vor conduşi, născînd un „nou dumnezeu” care se deosebeşte vădit de Dumnezeul Vechiului şi Noului Testament cunoscut şi iubit de creştini.

Acest „dumnezeu” nu reproşează făpturii încălcarea Scripturilor, nu mustră păcatul, nu pedepseşte reaua credinţă, nu ceartă fărădelegea. Dimpotrivă, iubeşte împotriva adevărului, uneşte împotriva dreptăţii, înlătură muceniceasca jertfelnicie în Hristos prin promovarea împăcării cu rătăcirile necredincioşilor, îndrăgind global şi nivelator întreaga suflare. Nu indispune, nu supără, nu deranjează. Nu cere şi nu impune un singur Domn şi Dumnezeu, un singur crez, un singur botez, o singură învăţătură de credinţă, o singură Biserică, un singur adevăr – viaţa şi moartea pentru Hristos. Acest „dumnezeu liberal” care îngăduie şi pune totul mai presus de vieţuirea în dreapta credinţă şi de mîntuire, executînd conştiincios ceea ce cere democraţia şi societatea, nu este Dumnezeul Apostolilor şi al Mucenicilor – Hristos Cel Răstignit şi Înviat – Adevărul veşnic. Este vicleana marionetă care, supunîndu-se orgoliului îndreptăţirii şi revendicărilor, reformelor, inovaţiilor şi tuturor capriciilor şi răzvrătirilor „drepturilor omului” – supune şi manipulează el însuşi prin aceasta pe cei ce au lepădat povara Crucii, străduindu-se să ofere omenirii chipul veşniciei şi al desăvîrşirii în ţinutul blestemat al neodihnei acestei lumi pămînteşti.

Iată cum locul lui Hristos Cel hulit şi batjocorit, lepădat şi alungat dintre oameni pentru preamarea Sa iubire întru dreptate este luat astăzi în conştiinţa societăţii de stăpînul veacului şi al întunericului, de cel ce neizbutind odată să fie „dumnezeu” se strecoară astăzi blînd, duios şi compătimitor în sufletele ateilor „religioşi”, apostaţilor „creştini” şi nihiliştilor „ortodocşi” ecumenişti care cred în mincinoasele făgăduinţe numite: pace, dragoste, libertate, toleranţă, reconciliere, linişte, bucurie, fericire, dezvoltare, confort, progres, cultură, artă etc. Dacă Europa ar fi rămas creştină, s-ar fi lăudat cu Hristos, nu cu a sa cultură.

Acest „dumnezeu” al falsei dumnezeiri, anti-dumnezeiesc, anti-evanghelic, anti-ortodox, sfidează Predania şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, înlătură din vieţuirea creştinilor dogmele, canoanele, rînduielile Bisericii lui Hristos. Unui astfel de anti-dumnezeu i se închină astăzi omenirea, în numele lui se organizează întrunirile ecumeniste, de la el cerşesc mîntuirea creştinii şi doresc pacea păgînii. El va dărui unitatea tuturor „religiilor” şi confesiunilor, în duhul lui grăiesc ecumeniştii Bisericii, pe acesta îl aşteaptă în Ierusalim, dinainte de Hristos, evreii şi toate popoarele. Această „entitate” lipsită de identitate teologică şi neîntemeiere dogmatică, ce împrumută cameleonic numele tuturor dumnezeilor popoarelor păgîne dar şi al adevăratului Dumnezeu Iisus Hristos, este din ce în ce mai prezentă în întreaga lume, făcîndu-se simţită pînă şi în gîndirea majorităţii ierarhilor, preoţilor şi teologilor Bisericii, atinşi de duhul lumesc al acestor vremuri. Această umbră ascunsă îndărătul numelui Iisus Hristos însă în duhul antihristului-zeu, organizează astăzi pentru participanţii creştini ortodocşi conferinţe, seminarii inter-religioase unde se semnează tratate şi alianţe şi se împărtăşesc laolaltă, se săvîrşesc rugăciuni şi slujbe „comune” cu toţi cei ce „cred” şi au o „religie”: evrei, budişti, hinduşi, musulmani, iar dintre creştinii eretici: protestanţi şi neoprotestanţi, catolici, greco-catolici, monofiziţi şi monoteliţi – fapte fără precedent în istoria Bisericii!

Această îmbrăţişare ecumenistă insuflă ideea că Biserica Ortodoxă doreşte alăturarea de părţile „creştine” aflate în dezbinare şi rătăcire, şi dă dreptcredincioşilor un duh de apartenenţă la o Biserică fragmentară, nedesăvârşită încă. Dar oare, noi ortodocşii, suntem în aceeaşi corabie cu protestanţii, catolicii, musulmanii, evreii? Credem că ORTODOXIA ESTE ÎNSĂŞI CORABIA şi că nu trebuie să ni se dea sau să ne cerem de la alţii, în mod democratic, locul ce-l avem de 2000 de ani, dat de Însuşi Hristos prin Duhul Sfânt la Cincizecime!

Orice împreunã-rugãciune este interzisã de cãtre Sfintele Canoane din motive ecleziologice serioase. Împreunã-rugãciune săvîrşesc ierarhii ortodocşi cu romano-catolicii si cu alţi creştini neortodocşi la întrunirile ecumeniste. Dar nici rugãciunea reprezentanţilor diferitelor religii în acelaşi loc, cu rîndul şi pentru acelaşi scop nu poate fi acceptatã de cãtre conştiinţa creştină ortodoxã din mai multe motive:

– Deoarece dumnezeii cãtre care se roagã reprezentanţii celorlalte religii sunt mincinoşi. Profetul David spune cã toţi dumnezeii neamurilor sunt draci (Psalm 95, 5) si cã urechi au si nu vor auzi (Psalm 113, 14). Hinduşii, de exemplu, cred într-o sumedenie de zeităţi. Şintoiştii cred în sufletele înaintaşilor şi cinstesc zidirea în locul Ziditorului (soarele, luna, etc). Budiştii au un dumnezeu impersonal. Iudeii şi musulmanii cred într-un dumnezeu monopersonal, considerînd ca blasfemie credinţa în Dumnezeul Treime şi în dumnezeirea lui Hristos. Cum putem noi, creştinii ortodocşi, sã luãm parte la rugãciuni acolo unde nu se dã nici o importanţã dumnezeului cãtre care se îndreaptã rugãciunea, considerîndu-se suficient faptul cã te rogi la un oarecare zeu? Astfel de situaţii unesc participanţii şi privitorii în mentalitatea „New Age” ce ţine de duhul masonic sincretist. Iar aceastã situaţie nu este numai împotriva Sfintelor Canoane, ci şi a Vechiului Testament.

Ar fi acceptat vreodatã profetul Ilie sau altul dintre profeţi sã ia parte la aşa ceva? Este cunoscut faptul cã profeţii au propovãduit lupta neîncetatã împotriva oricãrui fel de sincretism religios si cei mai mulţi dintre aceştia au fost alungaţi si ucişi din acest motiv.

Ar fi primit vreodatã Sfinţii Apostoli si nenumăraţii Sfinţi Martiri si Mãrturisitori ai credinţei noastre o astfel de împreună-rugăciune şi comuniune cu ereticii şi păgînii de dragul păcii şi iubirii? Cum îndrãznim noi astãzi sã făptuim împotriva lor, a Profeţilor, a Apostolilor, a Martirilor şi a Sfinţilor noştri Părinţi?

Toată mascarada ecumenistă are rădăcinile în negura trecutului şi urmează un plan deja făcut. Chiar acum, în vremurile noastre, fiinţează o mare grupare religioasă ce cuprinde toate religiile pământului, numită masonerie, ce a fost deja îmbrăţişată de cei mai progresişti lideri ai lumii. Cu amestecul său ideologic poate împăca în minţile celor înşelaţi, toate deosebirile religioase ale omenirii, putând depăşi cu mult obstacolele şi dificultăţile unirii pe care diferite religii le întâlnesc. Ce raţiuni se vântură acolo, de sunt aşa de convingătoare pentru a împăca contrariile dogmatice ale diferitelor culte, ca până la urmă să înlăture „dezbinarea” dintre religii şi să avanseze exponenţial către unirea tuturor?

Întâi de toate, masoneria este o religie ocultă cu mistere bine păzite, ce iniţiază treptat în închinarea la un dumnezeu necunoscut dar proclamat universal, un fel de „suflu divin” ce, zic ei, peste veacuri a stat la baza tuturor crezurilor religioase. Aceste condiţii nu le poate împlini decât diavolul, fiinţa cu mii de chipuri ce-l urăşte de moarte pe Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

Consiliul Ecumenic funcţionează ca o imensă lojă masonică. Precum în lojile masonice nu se discută subiecte religioase, pentru a se evita certurile dintre membri, tot aşa în Adunarea Ecumenică nu se discută despre adevărurile de credinţă ce deosebesc diferitele confesiuni. Francmasoneria cere membrilor să fie credincioşi fiecare dumnezeului lui dar toţi să-l cinstească pe Marele Arhitect, asemenea Consiliul Ecumenic cere membrilor ca fiecare participant să respecte şi să fie tolerant faţă de dumnezeul celorlalţi. Atît timp cît aceste comunităţi se folosesc de numele dumnezeu şi vorbesc despre dumnezeu ca despre putere sau forţă care nu are principii reale, un adevăr real, atunci acest dumnezeu poate deveni o umbrelă, o justificare practic pentru orice. Răzvrătirea este pricina căderii dracilor din ceruri, dar cea mai groaznică răzvrătire aici pe pămînt este să foloseşti numele lui Dumnezeu pentru a întemeia o nouă religie creştină universal-ecumenică ce să strîngă ca într-o mare biserică toate religiile lumii. Acest lucru alături de unirea religiei cu politica pregăteşte calea lui Antihrist.

Cum nu contează diferenţa dintre dumnezeii membrilor francmasoni, tot aşa nu contează felul cum este înţeles Hristos de diferiţii ecumenişti. Se discută în loijle masonice despre toleranţă, unitate, dreptate, libertate, fraternitate, acelaşi lucru face şi Consiliul Ecumenic, unde se vorbeşte despre reconciliere, unitate, dreptate socială şi libertatea individului. Fac masonii politică şi luptă pentru un guvernul mondial şi uniune europeană, aceleaşi lucruri le doresc şi le susţin şi ecumeniştii. De ce aceste asemănări? Pentru că Adunarea Ecumenistă este condusă de francmasonerie, iar francmasoneria este condusă de evreii satanişti.

Să nu vă fie de mirare. Toată mincinoasa teologie ecumenistă nu caută altceva decît înrobirea omenirii într-o nouă ordine socială care într-un nou spirit va căuta formarea unei super-rase dintr-o elită spirituală care va sprijini mişcarea new-age. Noua religie pentru creştini se va îmbrăca cu hainele creştinismului pentru a se face primită de evrei, musulmani, budişti, iar în acest fals creştinism toate religiile se vor uni pentru a-i aduce închinare Antihristului ca dumnezeu al tuturor.

Unirea ecumenistă a religiilor sub umbra masoneriei va fi posibilă deoarece toate religiile lumii aşteaptă în momentul de faţă venirea unui Mîntuitor. Creştinii aşteaptă reîntoarcerea lui Hristos, musulmanii l-aşteaptă pe Iminam Mahdi, budiştii aşteaptă venirea lui Budha, hinduşii aşteaptă reîntoarcerea lui Krishna, iar iudeii aşteaptă venirea lui Mesia. Ideea prin care toate religiile trebuie să se unească pentru a aducea pacea pe pămînt este falsă. Aici vedem viclenia lui Satan care se va opune lui Hristos pretinzînd că este Hristos.

Arhitecţii Noii Ordini ştiu că globalizarea va fi irealizabilă dacă, mai întîi, religiile nu se vor îmbrăţişa si nu vor înceta să separe oamenii planetei prin mărturisirile de credinţă. Ştiu că nu sunt suficiente elementele politice şi economice. Ştiu de asemenea, că dialogurile intercreştine si interreligioase, ce acum se desfăşoară, vor conduce la o unitate exterioară: ,,văzută”, fabricată, şi pentru aceasta organizează un program de colaborare ca să unească la început confesiunile creştine, iar apoi restul religiilor, astfel încît recunoaşterea diferenţelor să deschidă calea unităţii religioase şi a tuturor libertăţilor.

Aşa va arăta, fraţilor, new age – noua religie  ce va robi sufletele în noua ordine mondială adică împărăţia lui Antihrist. Satan va fi tatăl falsului mesia, înşelătorul antihrist ce va pretinde că aduce pacea, prosperitatea şi progresul, dar prin compromis şi unitate va deschide o nouă eră a conştiinţei globale ce în final va însemna distrugerea.

Cînd politica, finanţele şi socialul vor fi unite sub un singur conducător, atunci neo-religia nu va mai îngădui „dezordinea”, nu vor fi credinţe „autonome” sau certuri din cauza „dumnezeilor”. Diavolul cu trup de om va sta în templul lui Dumnezeu ca dumnezeu şi toţi oamenii de pe pământ ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii, îi vor aduce închinare în cadrul unui cult religios, deoarece Fiarei „i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască, şi i s-a dat ei putere peste toată seminţia, poporul şi limba şi neamul. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13.7-8) Pentru acei oameni, doar o religie va exista, religia lui Antihrist.

Dacă masoneria europeană visează realizarea Statelor Unite ale Europei, în schimb masoneria universală, care este subordonată sionismului internaţional, visează realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducător mondial într-un guvern mondial.

Adevăratul scop al ecumeniştilor este acelaşi cu al masonilor şi al evreilor: acela de a stăpîni lumea, iar pentru aceasta au nevoie de a distruge toate religiile, de a răsturna toate guvernele pentru a pregăti lumea de stăpînirea lui Antihrist. Şi cînd neamurile i se vor închina pentru a trăi în îndestulare şi pace, atunci vor avea parte de cel mai mare război.

Erezia ereziilor adică ecumenismul, nu poate înşela pe ortodocşi decît prin păgînizarea ortodoxiei, prin crearea unei noi biserici apostate, care va fi la plinirea vremii mireasa lui Anticrist, aşa cum ne arată proorocirea din Apocalipsă, în care desfrînata care este biserica apostată, stă călare adică este purtată de fiara, care este însuşi Antihristul.

 

Fragment din RĂDĂCINILE ECUMENISMULUI ŞI RIDICAREA LUI ANTIHRIST de Ieromonahul Vasilisc Hristea pag. 7-16

 

Citiţi vă rog şi:

APOSTAZIA CONTEMPORANĂ – O PRIMEJDIE REALĂ ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI

Ce este Consiliul Mondial al Bisericilor?

Adunările CMB: ocultism, vrăjitori, muzică Rock, spiritism, „teologi” coreeni, „episcopi” femei şi…ortodocşi

Despre Biserica în vremea de acum, falsa unire, iubirea ecumenistă smiorcăită, optimismul amăgitor, apostazie şi fiul pierzării…

“Trăim în vremea antihristului și noi dormim în opinci”

Sursa – http://www.glasulstramosesc.ro/blog/globalizarea_ecumenista_si_imparatia_lui_antihrist/2017-03-01-341

Globalizare si globalisti…. Este globalizarea un proces favorabil noua sau numai celor ce il promoveaza, globalistii?

Auzim permanent de acest proces al globalizari, de necesitatea lui si de faptul ca nu il putem impiedica sa se deruleze intr-o lume libera, pe care de fapt ne-o dorim. Pe de alta parte sesizam ca viata noastra devine din ce in ce mai grea in cadrul acestui context al globalizarii, insa ne place cuvintul si ne face sa ne simtim cetateni ai planetei, crezind ca putem avea contact cu oricine de pe orice meridian, ca putem cumpara orice produs de oriunde, ca putem schimba opinii si putem intra in colaborari economice cu oricine de pe glob, ca putem avea informatii de oriunde si putem penetra orice medii…

Chiar asa sa fie? Chiar atit de mult doresc liderii politici sa fim noi de avantajati? Pai, daca ei ne doresc binele si il dorim si noi la rindul nostru, ce face ca noi sa o ducem din ce in ce mai rau? Cine ne impiedica sa traim mai bine?

In primul rind, ar trebui sa vedem cum gindesc globalistii, cei ce au „inventat” conceptul pe care il promoveaza fervent, de ce fac ei ceea ce fac, sa vedem ce inseamna globalistii „ocultisti” si ocultismul.

Exista un numar destul de mare de persoane care nu accepta realitatea si faptul ca un grup financiar de elita conspira permanent pentru a obtine puterea globala si acest grup este evident. Lupta cu acest grup, este determinanta in a dezbate ceea ce gindesc “globalistii”, de ce si cum vor sa detina puterea supreama mondiala.
Pentru alt segment de populatie, aceasta conspiratie exista, exista si elitistii care promoveaza globalizarea, dar in opinia lor, aceasta conspiratie este condusa de fuga dupa profit si avaritie. Dar noi nu vrem ca ei sa fie saraci ci dorim ca noi si copiii nostril sa traim o viata decenta, ceea ce ei fac sa devina imposibil de realizat.

Altii dintre noi, recunosc total existenta acestui grup organizat de “globalisti” infractori, care vor sa detina puterea in plan mondial, dar gindesc aparitia lor ca un produs al unui sistem social si politic corupt in cea mai mare parte a lui. Acest segment doreste  o schombare de sistem si inlocuirea sistemului capitalist actual cu un sistem nou in totalitate, care sa functioneze pe cu totul alte principii. Acest segment gindeste ca acesti “globalisti” sint simptomul a toate problemele care confrunta umanitatea in acest moment, mai degraba decit cauza si eu cred ca ei sint cel mai aproape de realitate. Ei mai cred ca solutia de eliminarea acestor “globalisti” este pasul necesar si suficient pentru demararea unui proces de revitalizarea sociala si economica, de creare a unui nou sistem.

Pe de alta parte, intilnim segmentul cu inclinatie religiosa in analiza, al celor obsedati de Armaghedon. Acestia accepta in totalitate existenta “globalistilor” si faptul ca este o conspiratie a lor internationala pentru a obtine puterea si a crea o noua ordine politica si economica mondiala la indemina intereselor lor. In schimb, acest segment considera ca este inutil sa se lupte impotriva globalistilor, pentru ca ei sint sustinuti de puterea existenta la nivel local, regional si national si ca ei au, la fel, intentii malefice. Acesti oameni cu inclinatie religioasa, trec prin continutul Bibliei, analiza lor.

Este destul de greu sa convingi oamenii de existenta acestor psihopati si chiar de defintia cuvintului psihopat, care caracterizeaza acesti “globalisti” si faptul ca ei stau in spatele acestei crize economice si sociale de proportii, pe care o traim si cu siguranta o vom traii daca nu ne vom pune intrebari.

Si totusi, ce poate fi in mintile acestor “globalisti” psihopati?

Psihopatii au tendinta de a gravita in mod natural spre si cit mai aproape de pozitiile “puterii” absolute si ei nu sint dispusi sa joace corect cu altii, dar sint dispusi sa lucreze si sa colaboreze cu altii, atita timp cit perspectivele lor de a capta puterea nu sint diminuate si au beneficii neatinse.

Elitele au conspirat permanent dealungul istoriei umanitatii. Cum arata acestia? Simplu, putem afla, daca ne uitam la Bildberg, Council of Foreigh Relations, FMI, Bank of International Settlements, Tavistock, Comissia Trilaterala, Clubul de la Roma, Rand Corporation si multe altele. De cele mai multe or, ei ascund intentiile lor malefice, insa acesti “globalisti” doresc ca sa se stie despre ei, iar daca urmarim pe Internet, in ultima perioada, din ce in ce mai multe documentare si pelicule scurte ne arata existenta lor, evident la comanda lor si de teama lor ca inca nu sint sau s-ar putea sa nu fie cunoscuti. Toate acestea nu sint nici cenzurate si nici indepartate de pe retea, pentru ca noi sa stim de existenta lor, iar noilor generatii sa li se improspateze “cunostiintele” despre existenta acestor monstri dominatori care au inventat si confiscat globalizarea sub o forma definita de ei.

Realitatea este ca acesti psihopati sint institutionalizati si este foarte greu de luptat cu fiecare in parte.

Trebuie sa spunem ca, in procent de 10%(asa cum arata psihologul Carl Gustav Jung), populatia globului prezinta acest simptom psihopat sub forma latenta si numai 1% sint psihopati activi. Psihopatia nu poate fi indepartata in totalitate de fiintele umane, ea sta in AND ul nostru. Dar ceea ce putem face cei mai multi dintre noi, este sa distrugem organizatiile de psihopati si pe cei ce ii intretin, care sint adevarata problema a noastra.

Putem noi convinge “globalistii” ca ei sint un tip de capitalisti avari care doresc sa faca profit in detrimentul celei mai mari parti a populatiei globului?

Tinta acestor “globalisti” psihopati, este de a cistiga puterea de care au nevoie si o gindesc ca necesara asupra maselor si a cistiga in totalitate controlul asupra noastra. Ei chiar cred ca sint indreptatiti a avea o putere majora asupra noastra si ca ea este necesara pentru mersul spre mai bine al societatii, dar in realitate, aici jos, noi vedem in ce directie ne duc ei…

Din pacate, in trecut, nimeni, absolut nimeni nu a actionat in sensul eliminarii acestor grupuri de elita  care au un vadit factor de influenta asupra a tot ce se intimpla rau in vietile noastre… De ce?

Noi inca nu am trait intr-o lume fara influenta “globalistilor” si a ideilor lor, pe care le-am inghitit imediat, pentru ca ne-au dat senzatia unei deschideri false catre lume si nu a unei inchsori reale si existente, la indemina acestui grup de elita malefic.

A lupta sa ii indepartam pe acesti “globalisti”, trebuie sa fie obiectivul principal al nostru, al tuturor. Fara aceasta actiune de eliminare a lor, nici un sistem politic, economic si social nu poate sa isi arate eficienta si viabilitatea in fata popoarelor lumii.

Cum eliminam in acest caz elitele “globaliste” malefice? Renuntind la conceptul de globalizare si incercind sa aducem in imaginea popoarelor si populatiilor, concepte de regionalizare economica si sociala, sub o forma sau alta. In politica, ca si in economie, este important cine genereaza jocul si este evidenta analiza subiectiva in principal a celui care genereaza acest joc.

Noi trebuie sa generam jocul, chiar daca vor fi piedici si multe incercari de perturbare a initiativei noastre, dar mergind in continuare pe un concept ca cel de globalizare, care vedem ca nici pe departe nu ne-a adus prosperitatea ci a dus la globalizare si desfasurarea de armanente din ce in ce mai periculoase in toate zonele globului, a producerii si distribuirii alimentelor ce aduc moartea lenta dar sigura printre noi, a  acumularii si concentrarii de capital si multe alte aspecte negative care au facut ca viata noastra sa devina un calvar zi de zi.

Acesti diavoli “globalisti”, sint ca un cancer care se imprastie in tot corpul si declanseaza o adevarata religie a psihopatiei.

Daca citim Biblia, vedem ca este compusa dintr-o insiruire de povesti in care binele lupta impotriva raului, dar in realitate aceste aspecte nu sint translatate in realitate de cei ce au facut o pasiune din studiul acestei Biblii sau de cei ce doresc sa se inteleaga ca o respecta. Ei nu doresc sa lupte impotrva raului, a despotismului la nivel mondial, generat de acesti “globalisti”. De ce?

Am inceput sa prezicem rau, traind acest rau zi de zi si interpretind sub o anumita forma indicatorii economici si sociali. In acest context, Apocalipsa nu mai poate fi un fenomen ce ne poate ingrijora ci numai existenta raului si binelui, a tiraniei si justitiei, pot fi grijile noastre principale, in care traim.

Problema careia sintem nevoiti sa ii facem fata, este “diavolul organizat” care promoveaza globalizarea si care se afla in institutiile enumerate mai sus si altele existente la nivel international.

Cum o putem face? Prin neacceptarea propunerilor lor si prin alegerea unor lideri care se pot opune lor prin programe regionale acceptate de noi.

Problema centrala de la care eu cred ca trebuie pornit, este sistemul in care traim, sistemul capitalist, si care ne ofera mult prea multe cai false de a privii lumea reala.

Filosofia fara actiuni concrete si rezultate verificabile, este fara sens in fata acestor diavoli ai globalizarii.

In general, intelectualii nu au cistigat razboaie, dar in cele mai multe cazuri, ei mor datorita naivitatii si lipsei solutiilor de aparare in fata acestor forte malefice si sistemelor generate de ele.

Trebuie sa fie foarte clar ca binele este de cele mai multe ori dictat de ceea ce noi numim consitiinta proprie, dar care influenteaza in mica masura mediul in care traim, lasind loc acestor diavoli sa ne dezbine si sa creeze opinia predominanta.

Acesti “globalisti” creaza un sistem sceptic de incredere care este total opus “busolei” noastre morale.

Auzim foarte des discutindu-se de OCULTISM, care nu poate fi luat in mod strict necesar ca fiind un aspect malefic care confrunta existenta noastra ci el inseamna si cunostiinte secrete, chiar daca istoria ocultismului a creat majoritar aspecte si atitudini malefice.

Pentru sute de ani si chiar mai mult, ocultismul a tinut cunostiinte de valoare in interiorul unor comunitati, mai mari sau mai mici, lipsind masele de transparenta necesara la un moment dat, dar influentind comportamentul acestor mase de oameni si directionindu-i in snesul controlului exercitat de catre aceste elite. Aici putem avea in vedere nu numai cunostiinte politice sau economice, detinute si nepuse in evidenta de elitele ocultiste ci chiar cunostiinte stiintifice si psihologice.

Dar, ne intrebam pe buna dreptate, de ce aceste cunostiinte pastrate sub secret, dar puse in evidenta sub forme mascate de catre elite, nu au dus la o viata mai buna pentru populatiile globului?

In acest caz, cum putem spune ca ele au fost niste cunostiinte care ne pot face sa respectam pe cei ce le detin si le-au detinut, pentru ca in final, discutam de cunostiinte care ar fi putut salva vietii sau distruge, insa ocultistii au ales ultima varianta.

Ocultismul poate deasemenea sa conduca la tendinta cresterii criminalitatii si acoperirea unor activitati criminale de catre membri grupului pentru a face posibila inexistenta repercursiunilor din afara sistemului ocult…

Mai auzim in aceste zile de conceptul Luciferianist.. Ne gindim mai intii daca aceste elite criminale “globaliste” si promotoare ale globalizarii, cred ca diavolul este o intruchipare hidoasa cu coarne, de natura sa ne dea fiori?

Asta apare in mitologie, insa Lucifer, in aceasi mitologie, reprezinta o rebeliune, o lupta impotriva binelui crestin. Acum intrebarea care se pune este: Cum se traduce acest lucru in convietuirea noastra cu elitele “globaliste”?

In acelasi timp, sesizam ca modul in care exponenti libertatii individuale isi propun programul, este foarte diferit de modul in care elitele vad libertatile noastre ca fiind activate si pastrate.

In realitate, Lucifer este o figura reprezentativa a luptei impotriva a orice si oricui, incluzind chiar natura, ceea ce arata ca luciferianismul amplifica tendintele distructive si in final lupta chiar impotriva existentei umane.

Datorita acestor elite “globaliste” si globalizate, care ne-au oferit un concept numit globalizare, zeci si sute de milioamen de oameni nevinovati sufera intr-un mod pe care noi nu ni-l putem imagina.

Ceea ce “transpira” din mediul acestor elite, este imaginea potentiala a razboiului, a exterminarii unor popoare sau grupuri entice, totul pentru “binele” planetei, dar nu auzim niciodata ca aceste elite gasesc solutia, sau cel putin o cauta, pentru unificarea acestei planete, pentru gasirea unor solutii de a traii impreuna in armonie.

Niciodata aceste elite globaliste nu discuta de intrepatrunderea capitalului financiar cu cel social, de dragoste intre oameni, de respect si de o filozofie simpla a unor bune relatii intre oameni. Ei nu fac altceva decit sa aduca in imaginea noastra un dezastru ca stare de normalitate si strict necesar pentru realizarea binelui. Binele cui?

Oamenii nu sint si nu vor fi niciodata imuni la modul cum judeca altii, asa cum unii dintre noi cred. Eu am spus de fiecare data, ca nu exista om care sa nu poate fi convins ci numai oameni care nu pot convinge, iar acesti elitisti isi pastreaza la indemina pirghiile complexe de convingere si ideile care au aderenta la mase si evident le divide in favoarea acestor figuri malefice ale globalizarii impuse de ei insusi.

“Globalisti” mizerabili, nu sint imuni la potentialele consecinte ale deciziilor lor, dar ei simt necesitatea de a justifica actiunile lor intr-un mod in care oamenii de rind sa le aprobe si sa le asimileze in comportamentul lor, sa creeze certitudini pe un fond informational precar.

Marea majoritatii a propagandei “globalistilor” se invirte in jurul conceptului de relativitate morala si minciuna, in care binele este legata de perceptie, iar raul este o zona gri sau o iluzie. Iar in aceste sens, Kevin Spacey spunea:” Cea mai mare smecherie pe care “diavolii”(globalistii) au puso in evidenta, a fost sa convinga lumea ca acest rau nu exista..”

Deci, asa cum am mai spus pe parcursul articolului, nu conteaza ce sistem politic, economic sau social adoptam si dorim sa il implementam, ce program avem ca sa o facem si cu ce oameni pornim la drum. Cel mai mult conteaza modul in care gindim si ne organizam pentru a elimina acest sistem global mincinos, care este in slujba “globalistilor” si in sensul profitului pentru ei.

Eliminarea acestor “globalisti”, refuzarea propunerilor si jocurilor generate de ei, este si trebuie sa fie principalul nostru obiectiv, daca dorim o lume mai buna si in respect unul fata de celalalt. Ce fel de lideri ne alegem pentru a construii acest tip de programe in interesul nostru?

Trebuie sa renuntam la ideea ca acesti “globalisti” nu exista, ca ei nu conteaza in existnta noastra si ca este o intelegere gresita a fenomenului de catre unii dintre noi. Ei exista si ne greveaza fiecare actiune si moment al vietii, este adevarat, in rau si in din ce in ce mai rau…

Maşinăria ideologică a lui Soros, Apocalipsa naţiunilor 

Mulţi dintre cei care nu prea cred în acţiunile oculte ale lui George Soros văd în acesta un bunic inteligent, blând şi cam de stânga, în esenţă un boşorogel simpatic. Imaginea convine mult adepţilor sorosişti şi vectorilor lor de acţiune. Ştiţi vorba aceea: cea mai mare victorie a diavolului a fost să-i convingă pe oameni că el nu există. Aşa şi cu martalogul care a pus la cale sfârşitul naţiunilor…Precum Marx (plus amicul Engels, dar mai second-hand, aşa), George Soros a construit, cu migală, răbdare şi mulţi bani, o ideologie. Această ideologie este acum combustibilul unei maşinării care îşi vede singură de drum, indiferent cine este la butoane. Cum să spun, Soros a pornit o avalanşă, deci nici nu mai are importanţă dacă iniţiatorul mai există sau nu.

Din nou, ca şi în cazul Marx: sute de milioane de morţi dispuse de comunism, şi alte sute de milioane de vieţi erau mutilate de acelaşi comunism s-au înfăptuit pe când ce Marx dispăruse demult fizic de pe planeta Pământ.

Şi totuşi, ideologia lui a făcut ravagii decenii întregi.

Aşa şi cu sorosismul.

De asta este periculos boşorogul Soros, din cauza combustibilului ideologic şi a maşinăriei construite de mânuţele lui de miliardar. Atât.

Ba nu, ar mai fi ceva, despre care se vorbeşte cam puţin. Soros e mai de stânga. Nu poate fi de  extremă stânga pentru că nu e productiv şi el este, până la urmă, un capitalist. Aşa că a împachetat bolşevismul iniţial în ţipla cea capitalist-strălucitoare. Spre exemplu, egalitatea dintre oameni a fost înlocuită cu noi înţelegeri ale cuvântului libertate şi cu definiţia omului global, care nu e legat de loc, de Naţie, de Neam sau pământ. Este liber ca pasărea cerului, e un cetăţean universal, un cetăţean al lumii. Şi comunistul era cam tot aşa, un individ internaţionalist care putea merge oriunde Revoluţia i-ar fi cerut-o. Omul nou al lui Soros este unul care se raportează la un spaţiu prea mare pentru înţelegerea lui, lucru care-l face să fie fascinat de posibilităţile pe care cică le-ar avea.

Acestea sunt mărgeluţele de sticlă pentru care se vând sufletele de azi.

Un fel de postliberalism fondat pe o toleranţă excesivă. În timp ce omul universal descoperă că poate merge în Maldive, maşinăria cinică ce învârte lumea, continuă să acumuleze averi şi putere închişi în polii de putere care se întrezăresc deja mai clar, pe zi ce trece.

Multe oi, puţini ciobani…

Una peste alta, Globalizarea este ceea ce n-a reuşit comunismul să facă: uniformizarea totală a masei muncitoare şi dizolvarea conştiinţei de clasă într-un amalgam amorf, o turmă cetăţenească. Ar fi vrut ei, soroseii, şi o biserică unică, dar aici s-au lovit de alţi capitalişti, mai rapace, care inventează credinţe noi pe bandă rulantă. Dar, maşinăria lui Soros a accepat şi asta: fragmentarea religioasă accelerată. E mult mai uşoară subjugarea bipezilor acolo unde morala, etica şi religia sunt slabe…

Oamenii slabi de îngeri sunt, acum, la putere! Sunt modelul generaţiilor cu pălăriuţă şi băieţei care îşi fac manechiura.

Ţările nu mai sunt deja ţări, imigraţia plus exportul de oameni va şterge graniţe şi va îngropa în uitare eroi şi idealuri.

Dezrădăcinaţi, oamenii nu vor mai avea orientare, şi o vor accepta pe aceea a maşinăriei globale.

Aşa arată Apocalipsa naţiunilor pusă la cele de boşorogul Soros şi acoliţii lui. Şi, dacă nu ne vom opune, victoria lui este mult prea aproape pentru ca altă generaţie să i se poată împotrivi.

Noi suntem ultima redută, ultimii care pot tăia sforile Marelui Păpuşar.

Peste Ocean, Trump încearcă acelaşi lucru.

În Europa, câteva ţări fac paşi către împrejmuirea sculelor lui Soros.

Oare, noi, ce mai aşteptăm? Ce ne reţine să luăm un bisturiu şi, chirurgical, să extirpăm, din vreme, viermiiimplantaţi în Stat? Ce ne ţine să scuturăm covoarele şi să ne eliberăm de acarienii lui Soros?

Nimic.

Deci, haideţi să haidem!

Să smulgem căpuşele şi să alungăm Apocalipsa boşorogului însetat de suflete!

Afară cu duşmanii omeniei şi ai românilor!

Ninel PEIA

www.ninelpeia.ro

Despre apocalipsă şi sfârşitul lumii 

 

Întrebare: Părinte Petru, cum trebuie să interpretăm profeţiile apocaliptice făcute în ultima vreme şi cum putem evita apocalipsa? Ce crede Biserica despre sfârşitul lumii?

      Întrebarea este de o permanentă actualitate, nu doar una de moment, dar trădează o necunoaştere a noţiunilor şi a învăţăturii creştine despre sfârşitul lumii. Voi încerca să dau un răspuns câte de cât sistematic, care sper să-i lămurească pe cât mai mulţi.

  1. Cuvântul „apocalipsă” înseamnă (din limba greacă) revelaţie, descoperire şi nu trebuie înţeles nicidecum ca un sfârşit al lumii. „A evita apocalipsa” înseamnă a evita o descoperire de la Dumnezeu sau chiar a lui Dumnezeu Însuşi, şi cred că nu la asta v-aţi referit, pentru că noi nu fugim de descoperirile divine, ci le aşteptăm şi ne rugăm să le primim în chip nemincinos. În altă ordine de idei, este adevărat că noţiunea de „apocalipsă” este redusă adeseori la descoperirile profetice despre sfârşitul lumii date de Dumnezeu Sfântului Ioan Teologul, pe care acesta le-a scris în cartea numită „Apocalipsă” chiar dacă numai o mică parte a acestei cărţi biblice se referă la sfârşitul lumii, iar restul textului exprimă în simboluri şi metafore viaţa morală şi liturgică a Bisericii din primul secol creştin. Este deci o greşeală fundamentală să identifici apocalipsa cusfârşitul lumii, chiar dacă mass-media şi industria cinematografică o face cu nonşalanţă şi cu spirit manipulator.
  2. Biblia şi învăţătura Bisericii face deosebire între semnele vremurilor de apoinumite impropriu„sfârşitul lumii”, şi a doua venire a Mântuitorului Hristos (parusía – gr.). Cu toate acestea, manipulatorii pseudo-religioşi şi pseudo-științifici vorbesc despre sfârşitul lumii ca despre o dispariţie a omenirii ca urmare a unor cataclisme naturale (cutremure, tsunami, inundaţii de proporţii etc.), dar despre toate acestea Biblia spune că sunt doar semne ale apropierii sfârşitului, dar nu sfârşitul propriu-zis. Semnele de care vorbeşte Biblia şi Sfinţii Părinţi sunt menite să ne avertizeze şi să ne ţină în starea de veghe, mai ales că ele pot însemna sfârşitul subit al unora dintre noi sau chiar al unor comunităţi mai mici sau mai mari. Dar înainte de sfârşitul definitiv al lumii, conform Apocalipsei, va fi o perioadă de trei ani şi jumătate de stăpânire a lui Antihrist şi abia după aceea va avea loc sfârşitul lumii, care se va realiza prin venirea Mântuitorului şi Judecata de Apoi (cf. Matei 24 şi textele paralele). Însuşi Dumnezeu a promis că nu va mai pierde pământul cu potop de apă (Facere 9:8-17), iar cei care speculează în continuare cu astfel de idei (cum sunt regizorii filmului „Apocalipsa 2012”, de exemplu) sunt, de fapt, defăimători ai Cuvântului lui Dumnezeu.
  3. A doua venire a Mântuitorului va marca sfârşitul definitiv al acestei lumi, de care absolut nimeni nu va putea scăpa. Pe de altă parte, parusía va însemna sfârşitul răului şi intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Iată de ce creştinii adevăraţi ar trebui să fie permanent pregătiţi şi să aştepte cu bucurie acest sfârşit al lumii, dar nu să caute modalităţi lumeşti de a evita sau de a amâna venirea Domnului. Însuşi Mântuitorul Hristos ne-a învăţat să ne rugăm „[să] vie Împărăţia Ta” (Matei 6:10), iar noi spunem zilnic aceste cuvinte în rugăciunea „Tatăl nostru”, fără să mai înţelegem sensul lor real: acela de a dori sfârşitul acestei lumi şi intrarea în veşnica Împărăţie a lui Dumnezeu. Şi Apocalipsa se încheie cu cuvintele „Vino, Doamne Iisuse!” (cap. 22:20), iar această chemare şi aşteptare plină de nădejde a devenit un adevăr de credinţă general, mărturisit prin cuvintele: „Cred… în Iisus Hristos…, care S-a înălţat la ceruri şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit”, încheind Crezul cu cuvintele: „aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”. Prin urmare, cine crede altfel despre sfârşitul lumii, nu este în acord cu învăţătura Bisericii şi nici măcar cu cuvintele pe care le rosteşte în rugăciuni.
  4. Chiar dacă unele „semne apocaliptice” par a se împlini mai mult ca altă dată, nouă nu ne este dat să cunoaştem timpul parusíei sau alte etape premergătoare, pentru că Dumnezeu vrea ca să noi să fim într-o permanentă vigilenţă („privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” – Matei 25:13). Orice speculaţie sau încercare de a ghici sau prezice sfârşitul lumii şi venirea Domnului, despre care „nici îngerii din cer nu ştiu când va fi” (cf. Matei 24:36), este o minciună care nici nu trebuie luată în seamă, pentru că este de la diavol. Adventiștii, Martorii lui Iehova şi multe alte secte sau mişcări religioase, au prezis deja de mai multe ori sfârşitul lumii, dar acesta nu a avut loc şi nici nu poate avea loc în viitorul foarte apropiat. De ce? Pentru că mai multe profeţii biblice încă nu s-au îndeplinit, iar Cuvântul lui Dumnezeu nu este mincinos; deci ele trebuie să se îndeplinească. Acestea însă nu trebuie să ne lase indiferenţi, pentru că este mult mai corect şi mai util să ne gândim şi să ne pregătim pentru sfârşitul (moartea) fiecăruia dintre noi, care poate surveni oricând, iar odată cu moartea, aşteptarea sfârşitului lumii este o aşteptare a învierii de obşte. La a doua venire a Domnului cei adormiţi vor învia, iar cei pe care îi va prinde parusía în viaţă se vor transfigura (cf. I Corinteni 15:51-52) şi aşa vor fi judecaţi şi unii şi alţii fără deosebire. Creştinismul este bazat pe aceste învăţături şi fără ele nu există creştinism.
  5. Tot la această întrebare ar trebui să vorbim şi despre politica de globalizare şi îndosariere a persoanelor, care reprezintă nişte paşi pregătitori foarte concreţi pentru venirea lui Antihrist. Pe adevăraţii creştini însă, acestea nu trebuie să-i sperie, pentru că primirea unui cod numeric personal sau luarea unui paşaport cu cip nu pot reprezenta o lepădare de Dumnezeu, dar sunt, fără îndoială, o aprofundare a dependenţei noastre de „sistem”, până la imposibilitatea de a trăi în afara lui. La moment, anume acest substrat trebuie avut în vedere şi nu formalitatea de a lua sau nu un act, care oricând poate fi aruncat. Deci, dacă e să fim realişti, nu putem nega implicaţia socio-economică a introducerii actelor biometrice sau alte măsuri de genul acesta, dar nu avem nicio dovadă că ele ar însemna acum o lepădare de Dumnezeu. În scurt timp însă (poate 20-30 de ani, dar nimeni nu poate şti asta), facilităţile pe care le acordă „sistemul” (asigurare medicală, studii, posibilităţi de vânzare-cumpărare, libera circulaţie etc.) vor deveni atât de „fireşti şi indispensabile”, încât vom fi tentaţi să le acceptăm chiar dacă va trebui să alegem între ele şi Dumnezeu. Şi ni se va cere să facem această alegere! Formal ea va fi una liberă, dar de fapt, va fi una cât se poate de condiţionată, mai ales pentru cei cu familii. Atunci va fi pecetluirea şi domnia lui Antihrist, despre care vorbeşte Apocalipsa. Ea nu va fi foarte lungă (trei ani şi jumătate), dar necruţătoare pentru cei care vor dori să rămână cu Hristos care, la venirea Sa, îi va răsplăti pe fiecare pentru cele făcute în viaţă: bune sau rele. 

 

Apocalipsa Democraţiei Românesti s-au predat cu totul sistemului profund corupt 

steag-revolutie-1989

După alegerile din duminica orbului putem vorbi, fără să exagerăm de o apocalipsă a democraţiei, una postulată de mulţi ani de o mână de oameni. PSD-iştii au toate motivele să se bucure după scorul de forfait cu care au îngropat opoziţia. O victorie de o asemenea amploare nu s-a mai văzut din zilele bune ale FSN-ului. Analiştii, folosofii, oamenii de bine în general caută la cald să găsească explicaţii dar şi să ascundă dezastrul unei orânduri haotice.

În disperare de idei găsesc motive care mai de care mai ilare sau exagerate. Însă defecţiunea din sistem ţine paradoxal de o anarhie a democraţiei care a devenit se comportă ca o sfântă dictatură proletară.

Goana după averi, nesimţirea, tupeul, nepotismul şi golănia politică sunt apucături nesănătoase pentru societate dar caracteristice noii orânduiri din România. Aceste anomalii pe care fiecare din noi le susţinem cu sau fără voie, au generat absenteismul pronunţat şi victoria comuniştilor care ne-au sărăcit.

În lipsa unor lideri carismatici, emigraţi de mult pe coclaurile lui Merkel, noua clasă politică de pe tot eşicherul n-a convins ba mai rău a scârbit şi a aruncat în derizoriu democraţia miorotică.

La toată această combinaţie nefastă s-a adăugat şi legislaţia ciuntită de lacomii epigoni ai politicii româneşti. Legea nedereaptă a făcut posibilă instaurarea unui regim dictatorial al clasei proletare, neinstruite , uşor de manipulat,uşor de furat, greu încercată de democraţia originală impusă cu forţa în România. Totul pare un scenariu bine gândit, bine pus la punct, pregătit din timp pentru România posterevoluţionară. Dacă speculăm pe tema asta, răspunsul îl găsim lejer, în istoria recentă.

Simulacrul alegerilor din mai 1990, organizate de primul guvern CPUN, a fost guvernat de o legislaţie mult mai sănătoasă decât cea din prezent.

Deşi românii erau dezinformaţi şi speriaţi de clica aparatului comunist cu moşieri care urmau să le pună botniţe şi străini lacomi care voiau să le fure agoniseala, regula alegerilor funcţiona după un alt criteriu mult mai corect.

Alegerea primarilor se făcea în două tururi de scrutin iar votul de la parlamentare şi prezidenţiale era validat doar la o prezenţă de peste 50 la sută la urne.

Dezbaterile interminabile de la acea vreme din parlamentul abia născut şi populat cu hoardele de lătrăi din aparatul 2 al PCR, au condus la concluzia general acceptată, că pentru a avea o democraţie cât de cât funcţională , procentul de participare la vot, trebuie să depăşească această marjă.

images

Ciracii FSN-işti, conduşi de KGB-istul Ion Iliescu, au acceptat acea regulă, care funcţionează obligatoriu în unele state occidentale, motivaţi de faptul că erau extrem de populari şi lumea se înghesuia să iasă la vot să pună ştampila pe trandafiri.

Minerii, ţăranii şi alte categorii sociale cu carte mai puţină votau în draci elitele comuniste care le promiteau că România “is not for sale” iar viitorul lor şi al copiilor este asigurat . Clica de partid n-avea de ce să se teamă la acea vreme însă a urmat şi mometul deconturilor sociale. Leul s-a devalorizat rapid, locurile de muncă dispăreau ucise de mâna criminală a asasinilor economici, giraţi de Iliescu iar traiul devenea pe zi ce trecea de nesuportat.
După ce românii s-au mai dezmeticit la alegerile din 1992, pragul electoral de 50 la sută a fost adus în discuţie de cotonăgarul opoziţiei, el lider maximo . Tovarăşul Ilici a început să conştientizeze că regulile cer o schimbare rapidă întrucât economia urma să fie vândută la fier vechi.

Geniile politicii româneşti care se vânturau la televizoare şi în ziare au preluat din mers ideea acestei democraţii originale care postula libertatea totală, fără nicio datorie civică, în care pragul de 50 la sută să nu mai fie obligatoriu. Politicienii să pregăteau tacticos să ne întindă laţul.

Cei dezamăgiţi de guvernele FSN şi ale alianţei D.A aproape că nu mai contau şi oricum n-aveau alternativă de vot. Puteau să nu mai calce la urne şi chiar erau încurajaţi prin tot felul de mitocănii provocate. Bazinul electoral al partidului stat urma să fie prezervat prin dezinformare, minciună şi inducerea fricii. Chiar şi-acum ţăranii mai murmură printre dinţi, chit că şi-au vândut demult şi porcul din bătătură de sărăcie, că Iliescu le-a dat pâmântul.

Aşa că au ajustat continuu legea electorală, tot spre beneficiul oligarhilor comunişti. Nucleul dur care n-avea să fie nicicum pierdut, putea fi uşor controlat de cei care aveau minime interese, de la primari şi până la frânari. Urma să fie încurajată metoda pomenii electorale, a găleţii şi pufoaicei de partid oferite cadou la alegeri din banii furaţi de la buget.

Ultima ajustare a legii electorale privind mita în campanie, a venit tardiv şi fără efecte prea mari întrucât sensul principal al legii de odinioară a fost ignorat cu bună ştiinţă. La fel cum a fost ignorată şi diaspora de preşedintele năşit la Grivco.Cel care promitea în campania electorală din 2014 că n-o să uite pe cei care îl lung pe tron, le-a întors spatele şi a uitat de ei pe plajele de la Miami.

Aşa că n-ar trebui să ne mire rezultatul din 11 decembrie 2016 .Este doar rodul celor 26 de ani de experimente politice.Nu trebuie să-i scoatem ţapi ispăşitori pe tinerii sau pe cei cu carte mai multă care, s-au scârbit efectiv de minciună şi de grosolănie.Nu vrem să le luăm apărarea celor care n-au ieşit la vot ci dorim doar să punctăm o realitate evidentă.

S-a întâmplat ceea ce a fost gândit în urmă cu mult timp. Sistemul a fost perfecţionat în preambulul alegerilor din 2012. În goana după voturi, după ce a expus la o sărăcie cruntă un popor şi-aşa chinuit de rebuturi politice, PD-L –iştii au dat cea mai grea lovitură democraţiei româneşti: au propus ca nişte kamikaze, alegerile într-un singur tur al primarilor, schemă care convenea de minune PSD-ului care a şi girat această anomalie.

PD-L iştilor nu le-au ieşit calculele aşa cum îi avertizase Traian Băsescu , cel care n-a putut să se opună unor politiceni cu iniţiativă ca Videanu, Falcă, Blaga sau acoperitul Cezar Preda. PSD-ul a fost mulţumit întrucât ştia că are asigurat viitorul pentru următorii 20 de ani. Noaptea cuţitelor lungi, adică marea mizerie a legii traseismului prin care PSD a furat toţi primarii lichidând opoziţia a pus capac libertăţii şi a îmbolnăvit de moarte democraţia, după ce aleşii şi implicit voturile electorilor au fost luate cu japca. A fost un furt de proporţii inimaginabile de care nu s-a mai vorbit.

Werner, preşedintele ales de diaspora şi de oamenii cu mintea limpede, s-a făcut că uită minciunile şi linşajul din campanie, şi le-a dat o mână de ajutor tovarăşilor care îl propuneaucu câţiva ani în urmă premier tocmai de la Grivco.

A uitat de legea traseismului şi a binecuvântat această hoţie, acest furt ordinar, cunoscut doar la alegerile din1946 când s-a impus comunismul cu tancul sovietic.. Timp de un an şi jumătate, preşedintele care voia ţara înapoi de la hoţi şi de la corupţi n-a catadicsit să repare greşeala iar PSD a profitat la votul din iunie. Apoi preşedintele a continuat să facă notă discordantă şi să-şi deteste alegătorii . A uitat să repare greşeala unui tur de scrutin, s-a lepădat de diaspora şi n-a dat o mână de ajutor ca dea primul ajutor unei democraţii bolnave.

Ca un făcut, atunci când PSD-ul depunea mandatul în iarna anului trecut , Johannis l-a avut la degetul mic pe Ponta dar n-a îndrăznit să-l hăcuiască politic şi să declare alegeri anticipate. Atunci opoziţia ar fi putut să îngroape definitiv partidul lui Pinochio şi implicit pe marii demagogi.

A preferat un guvern de sacrificiu, o struţo cămilă aşa zis tehnocrată, susţinută tot de PSD dar năşită de PNL. Ultimul afront adus românilor de Iohannis a fost fanatismul religios. de care au fost acuzaţi şi lipsa de respect faţă de minorităţile sexuale într-o ţară cu principii ortodoxe stricte.

Regula votului n-o vom putea schimba prea curând. Partidul stat şi-a atins ţelul, a omorât democraţia prin tertipuri bine ticluite, pas cu pas. Şansa de a mai schimba ceva în bine pare din ce în ce mai îndepărtată. Să nu vă speriaţi dacă peste vreo doi sau trei ani veţi discuta pe la colţuri de noi personaje îmbogăţite peste noapte graţie noii voinţe populare.

Din păcate în urma votului de duminică vom fi supuşi unui nou experiment social marca PSD, partidul care a născut generaţii de corupţi, călăi şi trădători dar şi de oameni aşa zişi de bine.

Jocurile grele din spatele apocalipsei modificărilor legislației penale

articol preluat de pe prisacariu.ro

Doar teoretic, dar improbabil practic, toate modificările legislative (legi și coduri) pot trece și de Senat anul acesta. Doar săptămîna aceasta mai este timp pentru ca blitzkrieg-ul PSD – ALDE – UDMR să fie definitivat parlamentar și, astfel, să plece spre Cotroceni pentru promulgare.

Dar, chiar și dacă ar ajunge la Cotroceni înainte de finalul acestui an, abia din acel moment începe cu adevărat jocul. Să admitem, deci, că toate aberațiile votate pînă în acest moment vor fi votate nu doar în Camera Deputaților (cu unele legi, oricum, s-a întîmplat asta), ci și în Senat. Odată ajunse la președinție, însă, șeful statului are la îndemînă două căi să prelungească momentul pînă la care acestea intră în vigoare: cererea de reexaminare și sesizarea de constituționalitate adresată CCR. Dacă parlamentarii chiar votează masacrarea legilor de organizare a sistemului judiciar și a codurilor penale, cererea prezidențială de reexaminare va cîștiga doar timp, însă legile se vor întoarce la Cotroceni exact așa cum au plecat de prima oară din Parlament. Așadar, reexaminarea nu este, cu siguranță, un procedeu eficient de stopare a nebuniei.

Rămîne calea sesizării Curții Constituționale. Numai joi, trei comunicate de presă emise de procurori au arătat, mai mult sau mai puțin explicit, că modificările la codurile penale sînt neconstituționale:

– Parchetul General o spune destul de răspicat: „Amendamentele propuseîn vederea transpunerii Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 09.03.2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale se abat grav de la sensul acesteia, avînd consecințe negative asupra procesului penal.Obligativitatea transpunerii Directivei este un pretext pentru a modifica arhitectura procesului penal, în sensul îngreunării pînă la lipsirea de eficiență a actului de urmărire penală. Doar astfel poate fi explicată introducerea unor texte care sînt în contradicție atît cu standardele europene în materie, cît și cu prevederile interne, validate de Curtea Constituțională”;

– și DNA este destul de clară în chestiunea: SIntroducerea art. 4 alin. 3, 4 Cod procedură penală realizează o evidentă discriminare între autorii unor infracțiuni și dreptul publicului de a avea acces la informații de interes public. Aceste reglementări contravin jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), Recomandării (2003) 13 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, Rezoluției nr. 428/1970 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei privind obligația statelor de a asigura accesul oricărei persoane interesate și mass-media la informații de interes public. Cercetările efectuate în cauze de corupție, spălare de bani, evaziune fiscală, cauze de violență etc reprezintă informații de interes public, așa încît, restricția echivalează cu încălcarea dreptului publicului de a avea acces la informații publice”;

– DIICOT a arătat că CCR a găsit găuri mari de constituționalitate și în vechile coduri, mult mai îndelungat cumpănite: „Ne exprimăm surprinderea și îngrijorarea cu privire la modalitatea în care se desfășoară acest proces, fără transparență și fără consultarea unor experimentați practicieni ai dreptului din domeniul justiției penale. Elaborarea și adoptarea Noului Cod Penal și a Noului Cod de Procedură Penală s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani, în cadrul unui proces complex de consultare profesională și dezbateri la care au participat experți, practicieni, cadre universitare, asociații profesionale, etc. Chiar și în aceste condiții de laborioasă și îndelungată elaborare a modificărilor la cele două coduri cadru, esențiale  în activitatea de tragere la răspundere penală a persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, rezultatele au fost imperfecte, cu consecințe semnificative atît pentru subiecții procesuali cît și pentru organele judiciare. Aceste erori au făcut obiectul numeroaselor critici a posteriori, au generat practică judiciară neunitară și impredictibilă și consecutiv, un număr important de decizii ale Curții Constituționale care au admis excepțiile de neconstituționalitate a normelor procesuale vizate.”

Experta în drept Laura Ștefan a amintit chiar de o decizie a CCR care a considerat neconstituțională pe de-a-ntregul o OUG care făcea modificări în codurile penale.

Pe scurt: cele mai multe dintre modificările legislative votate în draci de cîteva săptămîni de către troica PSD – ALDE – UDMR nu vor intra niciodată în vigoare, de fapt, pentru că vor fi stopate la Curtea Constituțională (indiferent de toate scenariile care circulă mai mult sau mai puțin public, CCR nu va lăsa să treacă acele aberații).

Și, atunci, vă veți întreba, de ce are loc tot acest circ odios în Parlament? Dragnea, Tăriceanu & co nu știu că modificările lor vor muri pe drum, înainte să ajungă în Monitorul oficial? Ba da, nemernicii care conduc azi Parlamentul și ceva din Guvern știu foarte bine asta. Cum, apropos, știe și președintele Iohannis. Deci, de ce e nevoie de acest circ parlamentar?

Dintr-un motiv simplu: dacă vrei să furi doar un portofel, înscenezi furtul aurului de la BNR și, în busculada creată, ai subtilizat portofelul. La final, toată lumea va răsufla ușurată că aurul de la BNR este în siguranță, poporul se va scutura de coșmaruri și cineva va avea un portofel în plus. Evident, altcineva va avea un portofel în minus, dar asta deja nu mai contează în fericirea generală.

Asistăm, practic, la o cacealma care este un spectacol de forță. Dragnea și ai lui își arată toți mușchii și demonstrează cît de departe pot merge. Pe drum, însă, se vor „înmuia”, vor deveni polițiștii buni și vor elibera victima (fata aia legată la ochi, cu o balanță la ea) și se vor mulțumi doar cu mașina de fugă, „împrumutată” de la autoritățile statului.

Cel mai probabil, miza e, sec, scăparea lui Dragnea și a altor cîtorva de probleme penale, plus un blat politic cu Iohannis, care să vorbească la fel de rar ca pînă acum. Evident, asta-i convine și lui Iohannis, care își joacă deja cărțile pentru al doilea mandat prezidențial.

P.S. Dacă Iohannis și Hellvig chiar ar fi vrut să rezolve problema, ar fi apelat la soluția cea mai eficientă: demisia premierului. În acest caz, s-ar declanșa o criză guvernamentală care poate duce la dizolvarea parlamentului de către Iohannis și, apoi, anticipate. Dar, cum asta nu se întîmplă, eu înțeleg că e mai avantajoasă pentru toată lumea situația asta „apocaliptică”.

Masoneria română și conducătorii lojelor, pentru prima oară la vedere 

Masoneria este văzută în fel și chip astăzi – în mare parte fiind mult gonflat „renumele“ organizației. Legendele, beletristica, producțiile cinematografice și înclinația naturală a oamenilor către „mistere“ și „lumi secrete“ au dat o aură specială membrilor masoneriei. Ca orice organizație cu nuclee policentrice, a devenit o rețea. Ca orice rețea, a fost infiltrată de alte rețele mai bine camuflate. La noi, în prezent, rețeaua celor peste 300 de Loje masonice numără peste 8.000 de membri. La vârf, cei 8.000 sunt reprezentați de 330 de venerabili, ale căror nume apar pentru prima oară în presă, în exclusivitate, în „Curentul“.
În ediția online, pe lângă un scurt excurs istoric asupra dezvoltării masoneriei la noi și în lume, este publicată in extenso lista tuturor organizațiilor masonice de pe cuprinsul României, precum și datele de contact ale tuturor venerabililor Lojelor recunoscute.
Deși Masoneria în România s-a desființat oficial în 1948, trei loje unite românești care făceau parte din masoneria franceză au funcționat în perioada comunistă, iar în octombrie 1990 Alexandru Paleologu, ambasador în Franța numit de Ion Iliescu, devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România – cea care reprezenta cele trei loje reunite, în frunte cu Shapira.

Masoneria din România după 1989

La data de 5 februarie 1991, este reconstituită Loja „Concordia“. La 24 ianuarie, Marele Orient al Italiei creează, în contul masoneriei mondiale, Marea Lojă Națională a României. Cu știința Marii Loji Unite a Angliei, „Grande Oriente d’Italia“ a primit sarcina – filiera latină – să reactiveze Francmasoneria Regulară din România  Această Mare Lojă Regulară a fondat pe teritoriul românesc, la București, trei „Loji Regulare“, aflate la început sub jurisdicție italiană. Mentorul lui Corneliu Vadim Tudor, scriitorul Eugen Barbu, a fost membru al Lojii Masonice „W. A. Mozart“ din Roma, aflată sub obediența Marelui Orient al Italiei.
La Chișinău, în 1997, Marea Lojă Regulară a Italiei fondează „Marea Lojă a Moldovei“, cu sprijinul președintelui de atunci, Piotr Kirilovici Lucinschi, cunoscut pentru politica sa antiromânească. Loja a fost înregistrată cu numărul 113 în registrul Lojii italiene, iar ceremonia de inițiere s-a desfășurat pe 7 iunie în Hotelul „Codru“ de la Chișinău, fost al Partidului Comunist.
Fostul primar al Chișinăului, Serafim Urechean, bunul prieten al lui Adrian Năstase, și fostul premier Dumitru Braghiș sunt inițiați la rândul lor în loja masonică „Marele Orient al Franței“, dar tot în filiala italiană. Actuala configurație a Puterii la Chișinău se datorează în mare parte lui Lucinschi, personaj care manevrează figuri politice proeminente, ca Filat și anturajul său.
Pe lângă „frații latini“, imediat după apariția italienilor, a început în România să activeze și concurența, astfel că în 1992, au fost „reaprinse luminile“ primei loji române aparținând Marelui Orient al Franței – MOAR – de obediență liberală și laică. Primul Mare Maestru a fost Mircea Deac. De la această dată a început un fel de război de gherilă între membrii obediențelor, care a durat peste un deceniu și jumătate.

Fondarea oficială a Marii Loji Naționale

În ianuarie 1993, Marea Lojă Națională din România – care numără peste 2.500 de membri și peste 110 loji pe teritoriul național – a fost reorganizată oficial la București. În același an, Comisia de Informare pentru Recunoaștere a Conferinței Marilor Maeștri ai Americii de Nord a raportat că Marea Lojă Națională din România a fost întemeiată corespunzător și satisface standardele recunoașterii oficiale, fiind recunoscută de 59 de Mari Loji din toată lumea. Reorganizarea Marii Loji Naționale din România s-a marcat și prin înregistrarea oficială, în Registrul persoanelor juridice la Judecătoria Municipiului București, pe baza Sentinței civile 40/PJ 26 aprilie 1995, la cererea lui Dan Amedeo Lăzărescu, a lui Constantin Bărbulescu și a lui Vladimir Boantă.
În paralel cu MLNR, serviciile maghiare au format și ele o Mare Lojă Unită din România (MLUR), iregulară și nerecunoscută, care îl avea în frunte pe profesorul Nicoară, din Cluj, ca Mare Maestru, un român mai slab de înger, pus la vedere, dar care era coordonat de un Suprem Consiliu, condus de Andre Szakvary (cetățean francez de origine maghiară) ca Mare Comandor.
În timp ce MLNR era recunoscută de Marile Loji din lume și în special de Marea Lojă Unită din Germania, MLUR ere recunoscută doar de Supremul Consiliu din Franța. Dezbinarea din cadrul Ordinului Masonic român – care urmărea în fapt scindarea masonică pe zona Ardeal și impunerea unui Mare Maestru maghiar, via „frații francezi“, a fost tranșată de Marea Loja-mamă, din Anglia.
Maghiarofilii au fost puși cu botul pe labe de Marea Lojă Națională din România în care au intrat o mulțime de foști securiști care au dus la putere această Lojă și au transformat masoneria într-o veritabilă rampă de lansare economică și politică. Cum majoritatea sereiștilor intrați în Lojă erau filo-Iliescu, PSD-ul a beneficiat de un suport important al rețelei masonice. La schimb, prin Hotărârea de Guvern nr. 561 semnată de Adrian Năstase la data de 15.04.2004, „Asociația Marea Lojă Națională din România“ devine de „utilitate publică“, beneficiind inclusiv de fonduri de la stat.
Tot în acea perioadă, Conventul masonic a hotărât alegerea în funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România a lui Eugen Ovidiu Chirovici, concurat la vremea aceea de Radu George Serafim – realizator de programe la TVR 1. „Lumina“ Templului i-a venit lui Chirovici via Kondiakov, general KGB, Marele Maestru al Rusiei. Sub guvernarea PSD, Chirovici a avut funcții înalte în stat. În perioada 2002-2003 a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase, iar din 2003 până la schimbarea PSD de la guvernare a deținut funcția de președinte al Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ÎMM). La rândul său, Adrian Năstase era mason și membru în Marea Lojă Națională a României în fruntea căreia se afla Chirovici.
Sistemul clasic securistic s-a impus la vârf, Cuplul Chirovici-Tanasie inaugurând o formă de conducere bazată pe eliminarea autonomiei Lojilor și impunând forme de control stricte – raportarea conținutului fiecărei convorbiri telefonice și a oricărui contact cu orice persoană mai importantă, avizarea primirii oricărui nou membru etc.

Intersecția intereselor politico-economice în sânul Masoneriei

Între fostele cadre de rang înalt din masoneria română se numărau și generalii Gheorghe Rotaru (fost șef al Direcției Generale de Informații a Armatei), Alexandru Grumaz (fost prim-adjunct al comandantului STS), Eugen Badalan (fostul șef al Statului-Major General), Gabriel Naghi și Iulian Crainiceanu (foști generali SPP), Dumitru Sorescu (fost la IGP), Gheorghe Carp (fost la Jandarmerie și IGP), Ovidiu Soare (ex-SRI), colonelul Dănuț Tanasie, Mare Secretar al MLNR, fost operativ în ex-DIE, diviziunea TS (telecomunicații speciale), acum slugă supusă a lui Dinu Patriciu și Ștefan Masu, Mare preot al Ritului de York, provenit, de asemenea, din ex-DIE, Lucian Bolcaș (senator PRM), Ioan Rus (fost SIE), Florin Mihalache (DIPI/STS), Traian Drăgușanu, Constantin Dinculescu, Sebastian Telbitz, Constantin Mindru Macostrai, Daniel Serghi, Mircea Tănase, Antonio Iervolino, Eugen Zubcov, Dan Enescu, Dan Grigore Adamescu (președinte ASTRA ASIGURĂRI), Gheorghe Cirhoc, Ovidiu Drimba (istoric și profesor universitar), Constantin Maximilian, Ioan Pecsi, Claudio Teseo, fostul ambasador al României la Moscova, astronautul Dumitru Prunariu, „cavaler templier“ și Maestru Venerabil al Respectabilei Loji „Roza Vânturilor“ din Orientul București etc.
S-au distribuit în cele mai importante poziții de conducere ale lojilor din România tot felul de personaje din structuri. Bogdan Buzăianu era pro-mare mason în Marea Loja a României, condusă de marele maestru Corneliu Vișoianu. Marea Loja Națională a României a fost o lojă masonică disidentă, constituită în 2003, cu mulți dintre „frații“ migrați de la alte organizații masonice, conduse de Eugen Ovidiu Chirovici și de Costel Iancu. Sediul Marii Loje a României se află în strada Edgar Quinet la numărul 7, la aceeași adresă cu fostul sediu al firmei Energy Holding, și unde figura și fantomatica Fundație Culturală Delta, al cărei președinte este tot Vișoianu. Marele maestru Corneliu Vișoianu era legat printr-un pact de concordanță cu Loja Alpină din Elveția, țara de adopție a lui Buzăianu. În Marea Loja a României mai era membru și Radu Boroianu, nașul de cununie al lui Călin Popescu-Tăriceanu, iar Buzăianu și Boroianu au fost parteneri de afaceri în compania elvețiană B&C Consulting. Boroianu s-a ocupat ca lui VA Tech, compania reprezentată de Bogdan Buzăianu, să i se atribuie contractul de retehnologizare al Porților de Fier 1. Avocatul Doru Boștină, un alt apropiat al lui Buzăianu, alături de care a înființat în 2000 Energy Holding, era și el membru al Marii Loje a României.
A mai existat și o altă grupare a „masonilor disidenți“, a doua MLNR (Marea Lojă Națională a României), reuniți în jurul venerabilului Mare Maestru Nicu Filip și condusă de un maior din Ministerul de Interne, Viorel Danacu, supranumită Masoneria kaki, în contrast cu adevărata masonerie, cea albastră. Adepții „Masoneriei kaki“ erau ofițeri din armată, poliție și servicii. MLNR era formată din 28 de Loji în țară și 7 Loji în Capitală.
„Cupola“ oficială a devenit însă în timp Marea Loja Națională din România (MLNR), condusă de Chirovici, întregită de un Suprem Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat Regular, cu Costel Iancu Suveran Mare Comandor.
În momentul de față, s-a pornit bătălia pentru conducerea Masoneriei din România, principalii candidați fiind Vișoianu și Mircea Gheordunescu.

Istoricul dezvoltarii Masoneriei pe teritoriul romanesc

Reprezentanti ai ordinelor civile, religioase sau militare au aparut la noi inca din perioada Evului Mediu, cum ar fi, printre ele, cel al Templierilor, prezenti in zona Abrudului, cel al Dragonului, din care a facut parte tatal lui Vlad Tepes, sau al rozacrucienilor, consemnati in preajma lui Dimitrie Cantemir.
Masoneria romaneasca are printre predecesori personaje ca Horea, Tudor Vladimirescu, mai apoi revolutionarul Nicolae Balcescu, membru al Lojei „Fratia“ – ucis de masoni pentru nationalismul sau romanesc, ministrul Mihail Kogalniceanu, care era venerabilul (grad suprem) unei loji bucurestene, poetul Vasile Alecsandri, membrul unei loje din Iasi, I.C. Bratianu, fondatorul PNL, membru de vaza al Lojei „Steaua Dunarii“, criticul literar Titu Maiorescu, maestru in Loja „Steaua Romaniei“, diplomatul filo-rus Nicolae Titulescu, initiat in masonerie in timpul studiilor din Franta, politicianul Alexandru Vaida Voievod, cel care a citit in 1918 in Parlamentul de la Budapesta Declaratia dreptului de autodeterminare a natiunii romane, membru emerit al Suveranului Sanctuar al Romaniei si Mare Orator Adjunct, scriitorul si apoi garantul regimului comunist Mihail

Sadoveanu – ramas in istorie ca venerabilul mai multor loji iesene si unul din capii masoneriei romanesti

Inceputul francmasoneriei in Tarile Romane este plasat de istorici in anul 1733, legat de numele secretarului lui Constantin Brancoveanu, Anton Maria Del Chiaro. Prima Loja masonica a fost infiintata la Iasi sub numele de ÑMasoneria romana speculativa“, fiind atestata documentar in 1734 si avind ca Mare Maestru pe domnitorul Moldovei, Nicolae Mavrocordat, iar ca Ofiteri – pe boieri (nobili) paminteni. Dimitrie Cantemir a fost membru al Ordinului Rozicrucian din Scotia, iar spatarul Nicolae Milescu a fost, si el, francmason. Documentele atesta ca si voievodul Constantin Mavrocordat a creat o loja la Iasi, denumita Ñ Moldova“. In Transilvania, miscarea masonica s-a creat pe filiera austriaca, intre cei mai cunoscuti masoni aflandu-se baronul Samuel Bruckenthal.
Influenta Masoneriei franceze s-a facut simtita la noi prin rolul avut in revolutia din 1784 condusa de Horea (Vasile Ursu Nicola), membru al Lojii „Adevarata concordie“. Loja De la Vraie Concorde era condusa de Ignatius Born (originar din Alba-Iulia), care a ajuns consilier pe probleme de minerit in Imperiul Austro- Ungar, pozitie din care se ocupa de relatia cu exploatarile miniere din Apuseni. De la Vraie Concorde era una dintre putinele loji vieneze care aveau printre membri un numar nesemnificativ de unguri. Si Unirea Principatelor Moldova si Tara Romaneasca, la 24 ianuarie 1859, a fost organizata in mare parte cu ajutorul fratilor masoni si incheiata cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor principate.
Prima Mare Loja, cu caracter capitular, s-a fondat la Bucuresti, in 1880, avand ca prim Mare Maestru pe Constantin M. Moroiu. Daca la formarea statului roman, initial, masoneria, ca retea de interese, a adus laolalta figuri politice romanesti care au contribuit la unitatea nationala, in perioada interbelica rostul masoneriei a devenit cu totul altul. Sistemul retelei masonice a fost utilizat de o buna parte din activistii nucleului „revolutiei mondiale“ comuniste, lansata prin Manifestul Comunist tiparit in 1848 la Londra de Marx, la comanda B’nai B’rith, loja masonica exclusiv evreiasca.
In Romania, masoneria a fost de doua ori interzisa: prima oara in anul 1940, din ordinul maresalului Ion Antonescu, a doua oara de comunisti, in 1948. In noiembrie 1953, Tribunalul Militar Bucuresti a condamnat 17 masoni cu grade superioare la pedepse cuprinse intre 2 ani de inchisoare si munca silnica pe viata, in functie de gradul pe care il aveau in masonerie. Seful „lotului francmasonic“, Constantin Bellu, era trecut in evidentele Securitatii drept „Mare comandor al masoneriei RPR“, dar purta titlul oficial de Suveran Mare Comandor al Masoneriei Romane si detinuse functia de Mare Tezaurar al Supremului Consiliu, iar de la moartea lui Mihai Noradunghian, in 1951, a preluat conducerea masonilor. Masonii de frunte au finantat organizatia „Sumanele Negre“ si intentionau aducerea in tara a regelui Carol al II-lea, in locul regelui Mihai.
Constantin Bellu a incercat sa puna in practica planuri elaborate in perioada 1937-1945 ce preconizau constituirea unei Uniuni Sud-Est Mediteraneene, care sa uneasca statele balcanice si cele din sud-estul mediteraneean prin masonerie, urmand ca aceasta Uniune sa fie pusa sub egida SUA.
Planul a fost abandonat deoarece Ioan Pangal, seful masoneriei romane care detinea titlul de Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu, fugise din Romania, dupa ce i-a ordonat, in 1937, succesorului sau, Mihail Noradunghian, sa inchida masoneria de frica legionarilor, intrati in puternica coliziune cu Carol al II-lea datorita subordonarii acestuia retelei evreiesti prin celebra sa amanta de origine evreiasca, Elena Lupescu.
Pangal l-a slujit cu devotament pe Carol al II-lea si la sugestia acestuia a dat gradul 33 de mason colaboratorilor apropiati: Constantin Angelescu, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Viorel Tilea si Pan Halipa. De la Panait Stanescu-Bellu si de la Leonida Vladimir, care statuse in puscarie cu Constantin Bellu, Marcel Shapira, a primit insemnele masonice si a devenit Suveran Mare Comandor de Onoare intrand in perioada celui de al Doilea Razboi Mondial in Marea Loja Nationala a Frantei, loja care a inglobat 70-80 de masoni romani in exil. Schapira a creat Supremul Consiliu Romanesc, in exil.

Masoneria la nivel mondial – scurt excurs istoric

La baza, masoneria – termenul pleca de la zidarie – are ca origine sistemul breslelor mestesugaresti medievale care, in vestul Europei, sunt semnalate de prin secolul 6. Ele au fost preanuntate, insa, de confreriile de constructori din vechiul Egipt, din lumea asiatica, greaca, romana – in care secretul de productie si constructie se pastra cu strasnicie – si care s-au transformat in loji operative, care, la randul lor, au devenit baza Masoneriei.
De la masoneria operativa, a breslelor de constructori, arhitecti, zidari, sculptori, desenatori, dar si ganditori de varf ai epocii – cum era de exemplu Leonardo da Vinci – s-a trecut treptat la masoneria speculativa, formata din membri care aderau, desi nu faceau parte din bresle. Nu se poate stabili cu exactitate momentul trecerii de la masoneria operativa la cea speculativa. Trecerea a fost treptata si s-a intins pe o perioada de aproape un secol, sec. XVI, cand in lojile operative au fost acceptati protectorii; cei ce nu doreau sa devina zidari i-au urmat pe protectori, iar cei acceptati de bunavoie de catre masonii operativi au devenit „Masoni Acceptati“. Se dorea aderarea a cat mai multor membri datorita multiplelor avantaje sociale si economice, specifice unei confrerii. Pe parcursul acestei perioade, breasla s-a imbogatit rapid cu un mare numar de adepti. Caracterul de retea, de club, de organizatie a „cuiburilor“ si manunchiurilor de prieteni, a devenit un instrument utilizat predilect de catre grupuri si familii care s-au infiltrat la varf, – in mare parte evrei, care au dominat cu usurinta reteaua datorita vechimii – peste doua milenii – in activitatea conspirativa si secreta.
Amploarea pe care a luat-o masoneria speculativa moderna se datoreaza in principal formarii Marii Loji a Angliei. Se consemneaza ca data de nastere a masoneriei moderne ziua de 24 iunie 1717, sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care membrii a patru loje din Londra s-au reunit, marcandu-se debutul Francmasoneriei moderne.
Marea Loja din Londra si-a asumat sarcina de a unifica si a moderniza regulamentele masonice. In anul 1723, sunt publicate la Londra Constitutiile francmasonilor, o poveste compusa din doua parti – o prima parte ce prezinta o istorie destul de fantezista a ordinului si o a doua parte, in care sunt definite sarcinile unui francmason si regulile pe care acesta trebuie sa le respecte. Se stabilesc ierarhii interne ale ordinului masonic, respectiv cele trei grade: ucenic, calfa si maestru. Ritul Scotian Antic si Acceptat acorda grade aditionale de la 4 la 32 si gradul onorific 33.
In anii care au urmat infiintarii Marii Loje din Londra, in toata Europa si in coloniile britanice au aparut loje de obedienta englezeasca. In 1726, este infiintata prima Loja a Frantei si, in 1730, prima loja italiana, la Florenta. In anul 1737, este constituita loja „Absalon“ din Hamburg, in care, doi ani mai tarziu, va fi initiat viitorul rege prusac Frederic al II-lea. Anul 1738 marcheaza aparitia primei obediente franceze, Marea Loja a Frantei, nerecunoscuta de Marea Loja a Angliei. In 1773, se constituie o alta obedienta franceza, rivala primei, Marele Orient al Frantei, de origine stangista, care se extinde foarte repede.
In America, masoneria este prezenta inca din 1730. In Canada, prima loja a fost infiintata in anul 1738. O prima loja este fondata la Philadelphia, in 1731. Urmeaza apoi Boston, Savannah si Charleston. Primul presedinte al Statelor Unite, George Washington, a devenit mason in anul 1752. Treisprezece presedinti ai Statelor Unite au fost masoni. Exista diferente intre denumirile Marilor Loji din S.U.A. Unele poarta numele A.F.A.M. (Masonerie Acceptata Libera si Antica), iar altele F.A.M. (Masonerie Acceptata si Libera). Cauza acestor diferente a fost conflictul dintre doua factiuni diferite la momentul infiintarii Marilor Loji. O factiune a adoptat titulatura de Antica, cealalta grupare considerandu-se Moderna. Diferentele de titulatura care exista in S.U.A. nu au legaturi logice cu nici unul dintre acesti termeni sau cu originile Marilor Loji americane.
In istoria masoneriei se disting doua linii de baza: cea franceza – Marele Orient al Frantei cu sediul la Paris, si cea britanica – Ritul de York cu sediul la Londra. Prima dintre ele a dat nastere masoneriilor de pe continent, generand astfel doua importante linii secundare, care la randul lor s-au individualizat si au generat alte loji nationale in tarile Europei: masoneria italiana si cea germana.
A doua linie principala, cea nascuta in insulele britanice – numita si masoneria albastra, a generat lojile de peste ocean sau din afara continentului: SUA, Canada si Japonia (pentru a controla Extremul Orient). Masoneria rusa are un statut aparte, la constituirea ei contribuind ambele rituri, si cel francez, si cel englez.
Toate aceste organizatii sunt implicate in vastul proces al globalizarii si mondializarii, al topirii granitelor nationale si al transformarii progresive a umanitatii in masa de manevra supusa unui Centru, o patura superpusa, o elita cu valente si pretentii aristocratice ce inlocuieste vechile monarhii. Influente organizatii mondiale fac parte din elita masonica: Comisia Trilaterala, Grupul Bilderberg sau Consiliul Relatiilor Externe. Grupul „G8“ al celor mai puternic industrializate state din lume are la vedere simbolistica masonica, litera G din numele „G8“ reprezentand sigla emblemelor masonice. Astfel, G8 semnifica grupul „Celor 8 masonerii“, cele mai puternice din lume.

Lista masonilor din România

Raportul SRI (ceva mai vechi pana apare altul nou –n.r.) arata ca “Marea Loja Naţionala din Romania, condusa de Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici, este o creaţie a serviciilor secrete ruse realizata cu sprijinul direct a criptocomuniştilor romani” si de asemenea ca “Masoneria romana, „fiica zvapaiata” a Kremlinului este o organizatie secreta parapolitica, bine ancorata in toate zonele societatii romanesti, de la administratie si servicii secrete pana la diplomatie si biserica. Prin aderarea la grupurile infractionale organizate sub „cupola” M.L.N.R., nenumarati frati masoni au adus atingere sigurantei nationale, facandu-se vinovati de conspirare impotriva statului roman si a interesului national.”Lista celor mai importanti “venerabili” din Bucuresti cu tot cu Lojele de care apartin si afacerile sau functiile lor in institutii publice – asa-numita “Lista a lui Roncea”

Alexandru Dăescu (Loja Concordia) – director în cadrul Institutului Ana Aslan
2. Pierre de Hillerin (Loja Delta Dunării) – director al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport
3. Vlademir Georgescu (Loja Nicolae Bălcescu) – profesor universitar
4. Nicu Alifantis (Loja Nomine Mircea Sion) – artist
5. Mihai Oancea (Loja Ieroboam) – afaceri imobiliare
6. Bogdan Pârvanu (Loja Bucureşti) – arhitect şef al Primăriei sector 2 Bucureşti
7. Adrian Bălan (Loja Meşterul Manole) – afaceri imobiliare
8. Andrei Toma (Loja România Unită – preşedinte de regiune la Asociaţia Naţională a Cluburilor Lions
9. Ştefan Chiocinaru (Loja I.C. Brătianu) – profesor de ştiinţe politice, jurnalist, doctor în drept internaţional
10. Mircea Neacşa (Loja Carol Davila) – director în cadrul Televiziunii Române
11. Victor Teodor Iovici (Loja Scara lui Iavov) – viceprimar al Municipiului Bucureşti, membru în conducerea PRM
12. Bogdan-Dimitrie Niculae (Loja Cavalerii Sf. Raphael) – medic specialist dermatolog, preşedinte Asociaţia Română Anti-Aging Lasermed
13. Cornel Hagiescu (Loja Echerul de Aur) – manager casa de producţie IMAGINA
14. Mircea Perpelea (Loja William Preston) – director în cadrul Băncii Naţionale a României, fost prefect al judeţului Vâlcea
15. Octavian-Mircea Grozea (Loja Romana) – om de afaceri, MTG MANAGEMENT SOLUTIONS, PRICE JOY şi LCT OPTICAL COMMUNICATION
16. Liviu Poenaru (Loja Lumina) – avocat
17. Ionel-Cristinel I. Deaconescu (Loja Etica) – consilier PDL în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, om de afaceri
18. Adrian Dimitriu (Loja Memphis) – om de afaceri, RCS INTERNATIONAL FORWARDING
19. Nicolae Efimov (Loja Gheorghe Comănescu) – director Spitalul CFR 2, doctor în ştiinţe medicale (ortopedie)
20. Florin Stoenescu (Loja Calea Inimii) – secretarul Comisiei de Istorie a Centrului Academic de Studii Hermeneutice
21. Dinu Albu (Loja Albert Pike) – medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu
22. Cristian Piedone Popescu (Loja Lumină şi Adevăr) – primar al sectorului 4 Bucureşti
23. Dan Dumitru (Loja Templul Umanităţii) – reprezentant al firmei americane ENRON în Romania, fost ofiţer SIE, fost şef al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din Guvernul României
24. Leonard Lucian Bădică (Loja Lux et Veritas) – om de afaceri, BIP TELECOM, fost ofiţer M.Ap.N.
25. Liviu Ionescu (Loja Excelsior) – om de afaceri, Creativit Biz şi imobiliare
26. Aurel Teodorescu (Loja Solomon) – director al Direcţiei Migraţie din Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (detaşat din funcţia de consilier în cadrul M.A.I. în subordinea secretarului de stat pe Relaţia cu Parlamentul şi Afaceri Europene), soţul Danielei Nicoleta Andreescu (Secretar General al Guvernului), fost ofiţer de securitate înainte de 1989, fost director de departament în Primăria Municipiului Bucureşti (demis urmare unui scandal cu spaţii comerciale), fost comisar în Garda Financiară (demis urmare unui dosar penal de contrabandă cu cetăţeni arabi), fost director adjunct la Direcţia de Supraveghere şi Control Financiar din Direcţia Generală a Vămilor (demis urmare faptului că a fost cercetat penal în dosare cu Omar Hayssam şi implicării ca cercetat penal în Dosarul Ţigareta II), fost director al Direcţiei de Audit din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (demis în 2003 şi anchetat de Parchetul Naţional Anticorupţie împreună cu Preşedintele CNAS Eugen Ţurlea), fost director adjunct şi director al Oficiului pentru Migraţia Forţei de Munca în perioada 2003 – 2006 (implicat în scandalul contractelor de muncă cu străinătatea şi în cel al adeverinţelor medicale de la CARITAS), fost membru PD (a demisionat urmare faptului că CNSAS a emis decizie de fost ofiţer de securitate)
27. Jenică Poenaru (Loja Demnitate şi Frăţie) – om de afaceri, Atlas Airlines şi preşedinte al Confederaţiei Patronatului Român, fost director al Aeroportului Băneasa în 1989, fost director general al Autorităţii Aeronautice Civile Române
28. Constantin Mincu (Loja Luceafărul Libertăţii) – avocat
29. Narcis Copcă (Loja Novus Ordo) – Managerul Spitalului “Sf. Maria” din Bucureşti, prof. univ. dr. în ştiinţe medicale
30. Constantin Onişor (Loja Grifin) – general de brigadă (în rezervă), fost comandant al Şcolii Militare de Aplicaţii pentru Tancuri „Mihai Viteazu”, fost comandant al Garnizoanei Piteşti (destituit urmare unui scandal de hărţuire sexuală)
31. Marius Chervase (Loja Logos) – ofiţer de poliţie, conf.univ.dr. la Academia de Poliţie, vicepreşedinte al Corpului Naţional al Poliţiştilor – Departamentul Academia de Poliţie
32. Corvin Nedelcu (Loja Izvorul Înţelepciunii) – secretar general al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, fost ofiţer M.Ap.N., fost ofiţer S.P.P., fost jurist al UPETROM Ploieşti (utilaj petrolier – fost 1 MAI Ploieşti), fost vicepreşedinte al ROVIT S.A. Valea Călugărească (vinuri), fost consilier şi secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltării Regionale
33. Mihnea Paul Popescu (Loja Iris) – om de afaceri, preşedinte CASINO LIFE & BUSINESS MAGAZINE
34. Marc Huot (Loja Memento Mori) – preşedinte Wirquin Romania (parte a holdingului Wirquin Plastiques din Franţa care a cumpărat Urbis Sanitare)
35. Ioan Grigore Popa (Loja Enoch) – consilier PDL la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, fost viceprimar al Municipiului Bucureşti, fost director al O.P.S.P.I., fost proprietar al Rasco Traffic (vândut grupului UTI, actual UTI Rasco, firmă care gestionează semaforizarea Capitalei)
36. Mihai Butucaru (Loja Morphosis) – Arhitect, Preşedintele Fedraţiei Române de Yachting
37. Dacian Cerneştean (Loja Heliopolis) – om de afaceri, societatea de brokeraj în asigurări Eos Risq Romania
38. Enache Jiru (Loja Adrian Dohotaru) – om de afaceri, membru în Consiliul de Administraţie la CEC, fost secretar de Stat în Ministerul Finanţelor Publice, fost preşedinte al CEC, fost preşedinte al MKB Romexttera Fond de Pensii, fost preşedinte al comisiei de selecţie a administratorului pentru Fondul Proprietatea
39. Dumitru-Stoica Şeicaru (Loja Edmond Nicolau) – om de afaceri, Constyle Company
40. Şerban Savu (Loja Lumina Lex) – artist
41. Adrian Oghină (Loja Costin Mihăescu) – om de afaceri imobiliare, fost viceprimar al Primăriei sector 1 Bucureşti, membru PNL
42. Ion Pârgaru (Loja Nat Granstein) – om de afaceri, fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industie, fost deputat PDSR, fost director general în Ministerul Economiei, actual membru PNL Gorj
43. Dan Medeanu (Loja Atlantida) – scriitor şi ziarist
44. Ionel Dumitru (Loja Hermes Trimegistus) – om de afaceri (papetărie şi birotică), Dumitru Business House
45. Ion Biriş (Loja Noua Românie) – om de afaceri, Clubul Office
46. Daniel Goşea (Loja Philadelphia) – director în Ministerul Afacerilor Externe
47. Viorel Ţigănescu (Loja Cezar Bolliac) – profesor, fost inspector adjunct al Inspectoratului General al Municipiului Bucureşti
48. Dan Docan (Loja Legenda lui Hiram) – om de afaceri, cafeneaua Otro Cafe, agenţie plasare dansatoare şi femei pentru escort în străinătate printr-o firmă din Braşov împreună cu un patron de hotel local, fost informator al Securităţii, fost director general Imprimeria Naţională, fost secretar la Primăria Sector 3 şi la Primaria Sector 5 din Bucureşti, fost judecător
49. Herve Madramany (Les 3 Lys) – om de afaceri, arbitru internaţional de tenis
50. Petre Terzi (Loja Academica) – profesor universitar
51. Stelian-Alexandru Panescu (Loja Benjamin Franklin) – om de afaceri, Smart Sigma
52. Daniel Mihail Tudor (Loja Luca Pacioli) – Director Executiv Adjunct pentru Activitatea de Inspecţie Fiscală la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiul Bucureşti
53. Alexandru Vitălaru (Loja Constantin Mavrocordat) – medic veterinar, profesor Facultatea de Medicină Veterinară
54. Ion-Bogdan Teodor Georgescu (Loja Cantacuzino) – doctor în ştiinţe medicale, şef disciplină la Facultatea Titu Maiorescu, medic primar stomatolog
55. Dan Brebeanu (Loja Sothis) – om de afaceri, Ghmc-Mineral Grup
56. Eugen Matzota (Loja Lanţul Masonic) – om de afaceri, MATZOTA Group
57. Mihai Neicu (Loja Veritas) – om de afaceri, Nei Guard, membru PDL, membru în Consiliile de Administraţie la RATB şi REBU
58. Constantin Dinulescu (Loja Magistri Lapidum) – artist
59. Adrian Petre Pascu (Loja Osiris) – om de afaceri, Geotop 2001 (implicată în scandalul cu cadastrarea judeţului Constanţa, legat de Miron Mitrea şi Nicuşor Constantinescu)
60. Nicuşor Dedu (Loja Ulpia Traina) – om de afaceri, Deltarom (implicată în scandalul incineratorului de la Bod, Braşov)
61. Mihail Vicenţiu Ivan (Loja Noua Europă) – profesor universitar
62. Florian Pinţă (Loja Giuseppe Garibaldi) – general-locotenet în rezervă, fost şef de stat major al Armatei 1 (1998-2000), fost şef al Corpului 1 Armată Teritorial – noua denumire a Armatei 1 (2000-2001), fost comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2001-2003), fost director al Statului Major al Forţelor Terestre (2003-2004) şi locţiitor al şefului Statului Major General (2004-2006), fost comandant al Comandamentului 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu” (fosta Armată a II-a), dislocată în Buzău (2006 – 2008)
63. Eugen Gheorghe (Loja Călugăreni) – fost director în Direcţia Generală a Vămilor, consilier PDL la Consiliul Local Sector 6
64. Virgil Nadolu (Loja Agora) – vicepreşedinte Uniunea Practicienilor de Protecţia Mediului din România
65. Alberto Matei (Loja Tatra) – om de afaceri, A&E Audit Financial Consulting
66. Dinu Săraru (Loja Luceafărul) – romancier, publicist şi dramaturg, fost redactor la “Radiodifuziunea Română”, fost secretar general de redacţie la Revista Secolul 20, fost jurnalist, la ziarul “Scânteia Tineretului”, fost secretar general de redacţie la revista Luceafărul, fost şef al “Publicaţiilor Televiziunii Române”, fost redactor-şef adjunct si apoi redactor şef al “Redacţiei Culturale a TVR”, fost director al “Teatrului Mic” şi “Teatrului foarte Mic” anii (1977-1990), fost director al “Teatrului Naţional “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti (2001 – 2004)
67. Vasile Condoiu (Loja Anderson 1723) – şef birou la Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, fost director interimar al Oficiului
68. Mihai George Staicu (Loja Opera Magna) – om de afaceri, LUNA COMMUNICATIONS
69. Aurel Curdov (Loja Cavalerii Sf. Andrei) – secretarul general al sindicatului de la Tarom
70. Dan Anghel (Loja Constantin Bărbulescu) – bioterapeut
71. Ioan Lixandru (Loja Cavalerii României) – vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România, fost director general al Tarom
72. Relu Leonid Manguta (Loja Tracia) – om de afaceri, Maneuro
73. Gabriel Mihalache (Loja Lâna de Aur) – director al Sucursalei de Transport Bucureştii Noi a Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”
74. Andrei Sluşărencu (Loja Hiram) – om de afaceri, ROBINSON TURISM
75. Cornel Purcărea (Loja Constantin Brâncuşi) – om de afaceri cereale, fost director executiv al societăţii Romagro, fost ofiţer M.Ap.N.
76. Gabriel Giurgiu (Loja Sf. Ioan) – jurnalist
77. Gheorghe Gogescu (Loja Les Sages d’Heliopolis) – artist decorator
78. Raymond Marin (Loja Millenium) – vicepreşedinte Vodafone
79. Emil Săndulescu (Loja Toleranţă şi Fraternitate – fizician, membru al Academiei Române, fost deputat PNŢCD
80. Lucian Diaconescu (Loja Columna) – medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan” din Bucureşti
81. Eduard Matei (Loja Gaudeamus) – om de afaceri, fost preşedinte la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
82. Mircea Gheordunescu (Loja Server Frenţiu) – fizician, fost adjunct al directorului Serviciului Român de Informaşii (1997-2001), fost consul general al României la Milano (2002-2007)
83. Gheorghe Vâlceanu (Loja Humanitas) – avocat
84. Florin Ghiulbenghian (Loja Sfinx) – om de afaceri, casele de schimb valutar şi consignaţiile Edmond, revoluţionar
85. Paul Popovici (Loja Titu Maiorescu) – profesor universitar
86. Valentin Lolea (Loja Dreptate şi Frăţie) – om de afaceri, Loreto Exim (Tatra Romania)
87. Nicu Rădulescu (Steaua Polară) – om de afaceri turism, preşedinte la Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România
88. Mircea Vasile Popescu (Loja România Modernă) – vicepreşdinte Curtea de Conturi
89. Traian Popescu (Loja Demnitatea Românească) – om de afaceri, ARBOmedia
90. Nicolae Rădulescu-Botică (Loja Egalitatea) – avocat
91. Daniel Gruia (Loja Steaua României) – Director General Adjunct al Direcţiei Generale de Tehnologia Informaţiei din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
92. Adrian Panaghianu (Loja Lumina Masonică) – director Apa Nova
93. Doru Dragomir (Loja Fiii României) – om de afaceri, Innerlook
94. Constantin Berevoianu (Loja Prometeu) – director Apa Nova
95. Mircea Chelaru (Zamolxis) – general de corp de armată cu patru stele în rezervă, fost Şef al Marelui Stat Major, fost comandat al Corpului 10 Armată “Ştefan cel Mare” din Iaşi, fost preşedinte ale PUNR, fost vicepreşedinte al Partidului Conservator
96. Mugurel Dragoş Jianu (Loja Horus) – avocat
97. Mustafa Oral (Loja Isik) – om de afaceri în domeniul consultanţă, acuzat în dosarul spionilor economici (Stamen Stancev, Vadim Benyatov)
98. Iuliu Stocklosa (Loja C.A. Rosetti) – om de afaceri, East Electric
99. Cristian Turculeasa (Loja Cavalerii Templului) – om de afaceri, ALCRIS TRANSCOMEXIM
100. Victor Racolţa (Loja Balcani) – om de afaceri, ENEAS
101. Adrian Motomancea (Loja Kogaion) – profesor universitar
102. Ştefan Blaj (Loja Hermes) – general de brigadă medic, şef de secţie la Spitalul Militar Central, conferenţiar universitar doctor la UMF “Carol Davila” din Bucureşti, specialitatea boli interne şi gastroenterologie
103. Marian Nasty Vlădoiu (Loja Tăcerea) – avocat, preşedintele Camerei de Comerţ România – Israel, preşedinte Asociaţia Română de Luptă Antiterorism; s-a lansat în masonerie ca ginere al lui Dorin Voinea, fost Pro-Mare Maestru al MLNR în perioada Bebe Comănescu; după ce Dorin Voinea a pierdut funcţia, a divorţat deşi avea 2 copii gemeni; în prezent Dorin Voinea este membru al Tribunalului Masonic;
104. Ion Smeeianu (Loja I.G. Duca) – om de afaceri IT&C şi telecom, fost secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii

SANATATE: In ciuda secretomaniei care insoteste activitatea masonilor, exista informatii certe ca acestia sint puternic reprezentati si la virful sistemului sanitar. Numai in Senatul Universitatii de Medicina, se zice, ar fi 12 masoni, iar dintre sefii de spitale, majoritatea fac parte dintr-o Loja sau alta.

Printre acestia, putem sa-i enumeram pe Eugen Pascal Ciofu, Ovidiu Bajenaru, Petru Calistru, Leon Zagreanu, Eugen Bratucu (director la Caritas), Sorin Simion (director al Spitalului Colentina), Mihai Coculescu, Laurentiu Mircea Popescu (zis “don Lorenzo”, senator PSD si rector). In rindul medicilor, celebru este cazul doctorului Irinel Popescu (gradul 33). Si tot medic-mason este si doctorul Alexandru Ciocilteu.

Mason renumit (din tagma medicilor) este si Constantin Balaceanu-Stolnici (presedintele Jokey Clubului Roman). Chiar si de-a dreapta premierului Nastase avem un medic mason de rang inalt: doctorul-consilier Dan Georgescu, fost secretar de stat in “guvernul Dascalescu” si fost membru a CC al PCR.

DIPLOMATIE: In acest domeniu care presupune contacte internationale, masonii au avut intotdeauna o reprezentare puternica. Consilieri, consuli, atasati de toate felurile, secretari de stat… S-a ajuns chiar pina la nivel de ministri de externe.

Cel mai renumit mason dintre diplomatii actuali este celebrul astronaut Dumitru Prunariu, ambasadorul Romaniei la Moscova. Conform revistei “Forum masonic”, Prunariu este “Cavaler Templier, grad pe care l-a dobindit in Florida, SUA”. Primul (si pina acum singurul) roman care a zburat in spatiu “detine functia de Grand King in Marele Capitul de Masoni ai Arcului Regal din Romania”, avind “gradul 32 in Ritul Scotian” si fiind “Maestru Venerabil al Respectabilei Loji “Roza Vinturilor” din Orientul Bucuresti”.

“GRADATII”: Pentru ca, prin “constitutia Masonica”, se inchina Marelui Arhitect, masonii isi mai spun, intre ei sau in diverse mesaje secrete, “arhitectii”. Printre “arhitectii” din Ministerul Administratiei si Internelor si din Ministerul Apararii Nationale se numara:

– generalul Virgil Ardelean (Quattuor Coronati), seful Directiei de Informatii si protectie Informativa (fosta UM 0962, fosta “Doi si”un sfert”);
– Colonelul Olimpian Ungherea (Quattuor Coronati), redactor la revista “Pentru Patrie”, fost consilier al PDSR si autor al celebrei carti “Clubul Cocosatilor” (o parabola despre masonii din PDSR/PSD care au condus si conduc, din umbra, Romania, carte care l-a deranjat foarte tare pe Adrian Nastase);
– generalul Gheorghe Carp (fost consilier al lui Ion Iliescu, sef de directie in MAI).
Cel mai renumit cadru militar activ si totodata mason, pare a fi generalul Mihail Popescu, seful Statului Major General si, practic, seful armatei romane.

Insusi unul dintre “arhitectii sefi” ai al Masoneriei romane, maiorul Viorel Danacu, provine de la “Interne”. Aceeasi “pepiniera” l-a dat Masoneriei pe colonelul Florentin Calapod (fost sef la UM “Doi sĂ”un sfert”), la inmormintarea caruia se zice ca au fost mai multi masoni decit cruci si gropi in cimitir.

SERVICII SECRETE: La SRI ii intilnim ca masoni pe urmatorii generali (fosti securisti): Ovidiu Soare (seful diviziei de aparare a Constitutiei), Victor Marcu, Aurel Rogojan (toti trei fosti ofiteri de securitate, cu functii-cheie in DSS, inainte de ‚89) si Vasile Iancu (fost sef de contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui Timofte). Chiar si despre generalul Radu Timofte, directorul SRI, care pina mai ieri infiera masoneria, se spune ca ar fi fost recent initiat in Loja condusa de Stefan Misu (inregimentat in PUR-ul lui Dan Voiculescu, unde raspunde de Departamentul pentru Integrare Europeana).

AFACERI: In rindul oamenilor de afaceri si al bancherilor exista “batalioane” de masoni. Citiva dintre ei detin functii sau au legaturi speciale la Presedintia Romaniei sau la Guvern. Printre acestia: Ovidiu Tender, Sorin Tesu, Alexandru Bittner, care se simt ca acasa la Palatele Cotroceni si Victoria.

Petre Roman a intervenit pentru “masonizarea” lui Voican Voiculescu . “Evenimentul zilei” este in posesia unui document ultra-secret din 1990. Acesta, este adresat de “fratele” Petre Roman, pe atunci prim-ministru, ambasadorului Romaniei la Cairo, Ion Angelescu.

“Sinteti autorizat ca imediat dupa primirea la presedintele Mohamed Hosni Mubarak, sa-l asitati la ceremonia afilierii in loja Memphis-Mitraim din Cairo pe trimisul nostru Atherasata nakej, fratele Gelu Voican, adept al ordinului nostru, cu gradul de Cavaler Kados, in Loja swedenborgiana de rit scotian, rectificat si acceptat, in care ati primit Lumina”, ii “ordona” Petre Roman subordonatului sau de la Cairo.

In acest mesaj cifrat, “Atherasata nakej” este un termen mason si se refera la Gelu Voican Voiculescu.
Desi documentul a aparut o data in presa anilor ‚90, nici Petre Roman si nici Gelu Voican-Voiculescu nu au negat apartenenta lor la Loja Memphis-Mistraim.

Hrebenciuc, Talpes, Babiuc, Halaicu…

Din Masonerie ar face parte si urmatorii:

Viorel Hrebenciuc (deputat, “eminenta cenusie” a PSD);

Ioan Talpes (vicepremier, numarul doi la Palatul Victoria, fost numarul doi la Cotroceni);

ministrii Razvan Teodorescu, Gabriel Oprea si Eugen Bejenariu.

In ce-l priveste pe Adrian Nastase, unii zic ca ar fi mason al unei Loji din Germania, altii ca ar fi doar reprezentant al Ordinului de Malta. Oricum, “botezul” lui in ale Masoneriei, daca a fost facut, nu a avut loc in Romania, ci in afara tarii.

Intr-o situatie similara se afla si cel dintii prim-ministru postdecembrist (si fost ministru de externe), Petre Roman: daca este mason (nr. – in Loja franceza Memphis-Misraim), tot “afara” a fost facut. Si tot peste hotare (se pare, in SUA) a fost uns mason si Mircea Geoana.
Tot din sera acelorasi ministri de externe l-am identificat ca mason si pe senatorul PSD (fost PD) Adrian Severin (cel cu “lista” cu ofiteri acoperiti din politica si presa).

Dintre fostii oameni politici din prima linie, ii putem aminti pe:

Gavril Iosif Chiuzbaian (fost ministru PUNR al justitiei); Victor Babiuc (care de-a lungul timpului a condus trei ministere diferite, Apararea, Justitia si Internele), acum “mason in adormire”; Crin Halaicu (fost primar liberal al Capitalei);
Dintre artisti ii amintim pe: naistul Gheorghe Zamfir, actorul Tudor Gheorghe .

THE ROMANIAN ASSOCIATION FOR THE CLUB OF ROME(ARCOR)

Lista cu membrii romani cu drepturi depline sau asociati Clubului de la Roma/ The Romanian Association for the Club of Rome

President
Mugur Isarescu

Vice Presidents

Mircea Malitza
Virgiliu N. Constantinescu
Nicolae Danila
Petru Rares
Teodor Melescanu
Sergiu Celac

Secretary General

Calin Georgescu

Executive Director
Mugur Tolici

Members
ALBU LUCIAN-LIVIU,
ALEXANDRESCU VALENTIN
ANDREESCU BOGDAN
ANDRONESCU ECATERINA
ANTON ANTON
BARBU DANIEL
BIRZEA CEZAR
BOSTINA CONSTANTIN
BULIGA GHEORGHE
BUZATU RAZVAN
CELAC SERGIU
CHEBELEU TRAIAN
CODITA CORNEL
COLCEAG FLORIAN
CONSTANTINESCU EMIL
CONSTANTINESCU VIRGILIU
COSEA MIRCEA
CRETU OCTAVIAN
DAIANU DANIEL
DANILA NICOLAE
DIJMARESCU EUGEN
ECOBESCU NICOLAE
ENE ALEXANDRU
FRANC VALERIU
GEORGESCU CALIN
GHEORGHIU IOAN DAN
GHETEA RADU GRATIAN
GIURESCU DINU
GOMOIU TRAIAN
GRUMAZ ALEXANDRU
HAIDUC IONEL
HERA CRISTIAN
HUREZEANU EMIL
ILIESCU ION
IOSIFESCU MARIUS
ISARESCU MUGUR
LAZEA VALENTIN
LECA AURELIU
MALITA MIRCEA
MARCUS SOLOM0N
MARGA ANDREI
MELESCANU TEODOR
MELESCANU RADU
MICU NICOLAE
MIHAESCU ANA MARIA
MIHAILESCU ION
MIRCEA VIRGINIA
MIRONOV ALEXANDRU
MOLDOVAN ROXANA
MORARIU OCTAVIAN
NEGRITOIU MISU
NEGUT SILVIU
NICULESCU ALEXANDRU
NICULESCU GABRIEL
PAMBUCCIAN VARUJAN
PANIN NICOLAE
PASCU IOAN MIRCEA
PAUNA CATALIN
POP NAPOLEON
POPA CRISTIAN
POPESCU DAN DUMITRU
PRICOPIE REMUS
PURICA IONUT
RADUT RADU CRISTIAN
RARES PETRU
ROMAN PETRE
RUS IOAN
SADLAK JAN
SALA MARIUS
SANDI ANA-MARIA
SECARES VASILE
SERBANESCU ILIE
STOENESCU VIRGIL
TEODORESCU GELU
TIRIAC ION
TOLICI MUGUR
TUDOR GABRIELA
VADINEANU ANGHELUTA
VASILESCU ADRIAN
VOICULESCU DAN

INSTITUTUL DE PROIECTE PENTRU INOVATIE SI DEZVOLTARE (IPID)

Unul dintre puii Clubului de la Roma in Romania este Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID), infiintat in anul 2006 ca organizatie non-profit.

Membrii IPID:

Ecaterina Andronescu
Chimist, rector al Universitatii Politehnice Bucuresti (2004 -), ministru al Educatiei si Cercetarii (2001-2003), deputat in Parlamentul Romaniei (1996 -), Ministru al Educatiei, Cercetarii si Inovarii (2008 -).

Sergiu Celac
Diplomat, ministru de externe (1989-1990), ambasador in Marea Britanie si Irlanda (1990 -1996), vicepresedinte al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma, senior adviser la Centrul National pentru Dezvoltare Durabila

Virgiliu N. Constantinescu (fost presedinte IPID, 2006) [In memoriam] Doctor in inginerie aerospatiala, presedinte al Academiei Romane (1994 -1997), presedinte al Agentiei Spatiale Romane, ambasador al Romaniei in Belgia (1997-2003). A decedat in ianuarie 2009.

Daniel Daianu (fost presedinte IPID, 2007)
Economist, ministru al finantelor (1997-1998), profesor universitar la scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane, deputat in Parlamentul European (2007 – 2009).

Vasile Ghetau
Sociolog, specialist in demografie, profesor la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti, expert la Centrul Demografic ONU-CEDOR (1974-1984).

Ionel Haiduc (presedinte IPID in exercitiu, 2009)
Chimist, presedinte al Academiei Romane (2006 – ), profesor universitar la Facultatea de Chimie si Inginerie Chimica a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj Napoca, rector al acestei universitati (1990 -1993).

Marius Iosifescu
Matematician, membru titular al Academiei Romane, director al Institutului de Statistica Matematica si Matematica Aplicata “Gh. Mihoc – Caius Iacob”, membru al Societatii Americane de Matematica.

Mircea Malita
Matematician si diplomat, membru titular al Academiei Romane, ministru al invatamantului (1970-1972), ambasador in Elvetia (1980-1982) si in Statele Unite (1982-1985).

Petru Rares
Economist, director general al Institutului Bancar Roman, consilier pentru Romania al Bancii Nationale a Greciei; a lucrat in Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comertului, Agentia Romana pentru Promovarea Investitiilor Straine.

Serban Sturdza
Arhitect, specializat in renovare si urbanism, fost cadru didactic la Facultatea de Arhitectura din Timisoara, presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania.

Florin Constantiniu
Istoric, specialist in istoria Romaniei, membru titular al Academiei Romane, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti.

Calin Georgescu (director executiv IPID)
Doctor in pedologie, director executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila, secretar general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma. A coordonat realizarea Strategiilor Nationale de Dezvoltare Durabila din 1999 si 2008.

Victor Giurgiu
Inginer silvic, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Romane, presedintele sectiei de silvicultura a Academiei de stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu Sisesti”.

Cristian Hera (fost presedinte IPID, 2008)
Inginer agrochimist, doctor docent in stiinte, membru titular al Academiei Romane, presedinte al Academiei de stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu Sisesti”.

Mugur Isarescu
Economist, guvernator al Bancii Nationale a Romaniei, prim ministru al Romaniei (1999 – 2000), presedintele Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma, membru titular al Academiei Romane.

Dan Puric
Actor si regizor la Teatrul National “Ioan Luca Caragiale”, spectacole de teatru, pantomima, film, turnee artistice pe toate continentele, autor al volumelor “Cine suntem” (2008) si “Omul frumos”(2009).

Veronica Savanciuc
Economist, presedinte si CEO al agentiei de publicitate Lowe&Partner Romania.

Gheorghe Stefan
Doctor in electronica, profesor universitar la Universitatea Politehnica din Bucuresti, Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Ingineria Informatiei, membru al New York Academy of Sciences.

INSTITUTUL ASPEN ROMANIA

Organizatia paramasonica Skull&Bones din care face parte familia prezidentiala Bush, fondata in SUA in 1950. Filiala din Romania a fost infiintata in anul 2009. O astfel de organizatie isi propune in principiu sa cultive generatii de lideri politici pe care apoi sa-i controleze, adica “sa dezvolte lidearship-ul iluminat”, potrivit site-ului propriu.

Presedinte
Mircea Geoana, fost presedinte PSD, ex-Ministru de Externe, membru Aspen de pe vremea cand era ambasador in SUA

Potrivit site-ului Aspen, din organizatie fac parte: Stefano Albarosa, CEO CEFIN, Gheorghe Barba, director pentru Europa de Est al Wallbridge Group, Andres Baudia, CEO VEOLIA Romania, Mateo Codazzi, ENEL Romania, Michael Cole, Smithfield Foods SUA, Mihnea Constantinescu, seful de cabinet al premierului Tariceanu, Ionut Costea, presedintele Reiffeisen Bank, Daniel Daianu, Nicolae Danila, CEO BCR, Cosmin Dobran, consilier MAE, Calin Dragan, CEO Coca-Cola Romania, Bogdan Enoiu, CEO McCann Erikson, François Formont, CEO Dacia Renault, Patrick Gelin, CEO BRD, Florin Ilie, ING Bank, Antonello Iroce, ENEL Italia, Sergiu Medar, fostul sef al serviciului de informatii al Armatei si fost consilier al presedintelui Basescu, Enrico Malerba, CEO Pirelli Romania, Mugur Isarescu, Sorin Minea, CEO ANGST, Richard Moat, CEO Orange Romania, Liliana Solomon, CEO Vodafone, Dan Ostahie, CEO ALTEX, Misu Negritoiu, CEO ING Bank, Rasvan Radu, presedinte UniCredit, Paolo Sartori, Centrul SECI, Florin Talpes, SOFTWIN, Dan Sucu, Mobexpert, Jean Valvis, CEO La DORNA, Steven von Groningen, CEO Reiffeisen Romania, Nicolae Voiculescu, CEO NOVARTIS PHARMA.

Sursa: Evenimentul Zilei, luni, 17 Mai 2004

Update: O precizare necesară legată de Lista masonilor din România

Documentul “Lista masonilor din România”, postat pe mai multe pagini de internet şi preluat şi de cotidianul.ro, este o contrafacere a unor date parţial corecte, din care s-a fabricat o listă în care s-au introdus, în mod premeditat, şi persoane care, cităm: “nu cunosc că am devenit francmasoni fără ştirea, ori împotriva voinţei noastre”. Unele persoane au confirmat, iar altele că au cochetat cu ideea, au tatonat, au fost iniţiaţi, dar că au părăsit loja. Nu neapărat Marea Loja Naţionala din România.

Din lectura atentă a rapoartelor publice ale Serviciului Român de Informaţii nu rezultă să se fi afirmat că “Marea Loja Naţională din România, condusă de Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici, este o creaţie a serviciilor secrete ruse realizată cu sprijinul direct al criptocomuniştilor români”.

În primul rând, MLNR fiinţează din secolul al XIX-lea, când nu existau criptocomunişti români, iar Ohrana Tarista nu s-ar putea spune că a fost interesată în revoluţiile din 1848 în Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, din moment ce Ţarul şi Sultanul s-au aliat pentru reprimarea lor. Deci, Serviciul Român de Informaţii nu putea comite o asemenea grava eroare istorică.

În al doilea rând, Serviciul Român de Informaţii nici nu ar fi competent, a priori, în materia lojilor şi activităţilor francmasonice.

Mai mult, generalul Ovidiu Soare, fost şef al Departamentului Apărarea Constituţiei, persoana cea mai îndrituită să se fi pronunţat dacă vreo lojă masonică este folosită ca acoperire a activităţilor sau agenţilor vreunui serviciu secret străin, este el însuşi menţionat în listă, ceea de dovedeşte amatorismul autorilor contrafacerii.

În al treilea rând, o listă, cât de cât reală, a francmasonilor din România ar trebui să cuprindă câteva mii de nume!

Istoria conflictului din Ierusalim. De ce este atât e important Orașul Sfânt

Istoria conflictului din Ierusalim. De ce este atât e important Orașul Sfânt

Istoria conflictului din Ierusalim. Jurnaliștii de la New York Times au încercată să afle de la mai mulți specialiști de ce  este atât e importantă decizia lui Donald Trump de a recunoaște Ierusalimul drept capitala Israelului prin mutarea ambasadei Statelor Unite aici.

În decembrie 1917 – acum exact 100 de ani – generalul britanic Edmund Allenby a preluat controlul asupra Ierusalimului de la turcii otomani. Coborând de pe calul său, generalul a intrat în orașul vechi pe jos, prin poarta Jaffa, din respect pentru statutul sfânt al acestui pământ.

În secolul acesta, asupra Ierusalimului s-au dat mai multe lupte și nu doar între evrei, creștini și musulmani, ci și între puterile externe și, bineînțeles, în prezent între israelieni moderni și palestinieni.

Este posibil ca președintele Trump să fi ales anume această săptămână pentru a anunța că Statele Unite Ierusalimul drept capitala Israelului, în ciuda preocupării liderilor țărilor arabe, ale Turciei și chiar ale aliaților apropiați ca Franța, pentru semnificația ei istorică.

Conflictele asupra Ierusalimului se duc înapoi pe mii de ani datând din vremurile biblice. A urmat apoi ocuparea sa de către Imperiul Roman și apoi Cruciadele. Dar conflictul actual este unul modern, al secolului XX și își are rădăcinile în colonialism, naționalism și antisemitism.

Istoria conflictului din Ierusalim

1917-1948: Mandatul britanic

Britanicii sunt cei care au stabilit Ierusalimul ca și capitală. Timp de trei decenii regiunea s-a aflat sub guvernare britanică iar în această perioadă s-a înregistrat un aflux de colonialiști evrei, atrași de viziunea sionistă a unei țări evreiești, în timp ce populația arabă locală a fost obligată să accepte realitatea prăbușirii Imperiului Otoman care a condus orașul din 1517.

Opoziția față de această ”colonizare” a dus la numeroase revolte în urma cărora un număr important de palestinieni și-au pierdut viața.

“Paradoxal, sionismul a ocolit Ierusalimul, în special Orașul Vechi”, a declarat Amnon Ramon, cercetător principal la Institutul pentru Cercetare Politică din Ierusalim. “În primul rând pentru că Ierusalimul a fost considerat un simbol al diasporei și în al doilea rând, deoarece locurile sfinte ale creștinismului și islamului au fost văzute drept complicații care nu ar permite crearea unui stat evreiesc cu capitala la Ierusalim”.

După al Doilea Război Mondial, în 1947, Organizația Națiunilor Unite a aprobat un plan de divizare care prevedea două state – unul evreu și unul arab – cu Ierusalimul condus de un “regim internațional special” din cauza statutului său unic.

Istoria conflictului din Ierusalim

1948-1967: Un oraș împărțit

Arabii au respins planul de partiționare și, la o zi după ce Israelul și-a proclamat independența în 1948, țările arabe au atacat noul stat. Ei au fost învinși. Ierusalimul a fost împărțit: jumătatea de vest a devenit parte a noului stat al Israelului (și capitala sa, sub o lege israeliană adoptată în 1950), în timp ce jumătatea estică, inclusiv Orașul Vechi, era ocupată de Iordania, în timp ce pentru palestinieni era văzut drept doar un punct de trecere.

Israelul și Iordania au fost în mare parte concentrate în alte direcții. Israel a dezvoltat zonele de coastă inclusiv orașele Haifa, Tel Aviv și Ashkelon, transformând-o într-o zonă comercială înfloritoare, în timp ce regele iordanian Abdullah I s-a concentrat asupra dezvoltării capitalei Amman.

După ce a acceptat ideea controlului internațional asupra Ierusalimului, conducerea israeliană timpurie a căutat alternative pentru capitală. Și, chiar dacă guvernul a amplasat sediile mai multor instituții în Ierusalim, guvernele străine au evitat în mare parte orașul și au deschis ambasade în Tel Aviv, ca recunoaștere a rezoluției Organizației Națiunilor Unite.

Istoria conflictului din Ierusalim

1967-1993: Declararea capitalei

Războiul arabo-israelian din 1967 a fost, însă, cel care a scris istoria actuală a regiunii. Israelul nu numai că a învins armatele arabe invadatoare, dar și a și preluat controlul asupra Fâșiei Gaza și a Peninsulei Sinai de la Egipt, a Cisiordaniei și Ierusalimului de Est de la Iordania și a munților Golan de la Siria.

În 1980, parlamentarii au adoptat un proiect de lege care a declarat că “Ierusalimul, complet și unic, este capitala Israelului”. Dar chiar și după aceea, Israel nu s-a apropiat de Ierusalimul de Est, deoarece o astfel de ar fi provocat un scandal internațional.

1993-prezent: Acordul de la oslo și Palestina

Acordurile de la Oslo din 1993 prevăd înființarea Autorității Naționale Palestiniene care să guverneze Cisiordania și Fâșia Gaza, amânând în același timp o rezoluție privind chestiunile esențiale: granițele, refugiații și statutul Ierusalimului.

În prezent, palestinienii spun că evrei au încălcat teritoriul Ierusalimului de Est și că Israelul a complicat problema prin revocarea permiselor de ședere.

“Întreaga comunitate internațională a fost de acord că anexarea și Ierusalimului de Est din 1967 este ilegală și refuză să recunoască Ierusalimul drept capitala Israelului”, a spus Rashid Khalidi, profesor de studii arabe moderne la Universitatea Columbia. “Dacă Trump va schimba această poziție, având în vedere importanța Ierusalimului pentru arabi și musulmani, este greu de văzut cum va fi posibil un acord palestiniano-israelian sustenabil sau o normalizare durabilă arabo-israeliană”.

Ierusalimul este un oraș sfânt pentru trei religii, dar în momentul în care, în țara lui Israel, au apărut două națiuni – poporul evreu și poporul arab local, ambele și-au însușit și acum își dispută Ierusalimul. ”Dar trebuie să înțeleagă că ei au mai mare nevoie de Ierusalim, decât are Ierusalimul de ei”, concluzionează profesorul Khalidi.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.